Moara cu noroc este o nuvela scris de Ioan Slavici in 1881, care prezinta consecintele nefaste ale

dorintei de imbogatire. In aceasta opera se observa o relatie deosebita intre doua personaje, si anume
Relatia dintre carciumarul Ghita si Lica Samadaul. Aceasta relatie incepe din momentul in care Lica
ajunge la Moara cu noroc, unde i se impune in fata lui ghita, din acel moment destinul carciumarului
avand parte de o intorsatura in directia gresita.

Ghita, personaj principal al operei, reprezinta tipul omului simplu, care, alaturi de sotia sa Ana,
este tatal a doi copii, fiind de profesie cizmar. In cautarea unui trai mai bun, acesta decide sa ia in
arenda carciuma de la "moara cu noroc", unde se muta alaturi de familia sa. De-a lungul operei se
urmareste degradarea treptata a lui Ghita, care evoluează în plan material, dar involuează spiritual,
suportând un proces de dezumanizare. Daca la inceputul operei acesta era un om "harnic si sarguitor",
acesta devine pe parcursul operei din ce in ce mai ursuz, nelinistit, departandu-se de familia sa. Fiind
impatimit dupa bani, Ghita oscileaza intre cinste si necinste. Acesta realizeaza ca alaturi de Lica s-ar
putea imbogati si ajunge sa regrete ca are familie, caci fara ea ar fi putut face afaceri alaturi de porcar
fara a avea nimic de pierdut. Carciumarul este constient de patima care il domina, insa este neputincios
in fata acesteia. Acesta ajunge chiar pana in punctul in care isi foloseste sotia pe post de momeala, dupa
care o ucide cu sange rece, atingand gradul maxim de degradare.

Lica Samadaul era un seful porcarilor din tinut, avand in subordine 23 de turme de porci. Acesta
era cunoscut pentru faradelegile pe care le facea, lumea avand frica de el, fiind in acelasi timp si un om
cu relatii importante, cunoscand chiar judecatori cu influenta. Lica da dovada de o constiinta fara
remuscari, fiind un ucigas cu sange rece, dar in acelasi timp un om inteligent,cunoscand arta psihologiei
si a manipularii. Lica isi da seama de patima pentru bani a lui Ghita, astfel ca acesta reuseste sa-l
manipuleze pe carciumar, folosindu-se de aceasta "arma".

Relația dintre Ghita si Lică stă sub semnul slăbiciunii, a fricii, a raportului dezechilibrat
de forțe. O scena semnificativa pentru relația dintre Ghiță și Lică este prezentata în capitolul al
cincilea. În confruntarea verbală de la cârciumă fiecare urmărește să obțină altceva de la celălalt,
tensiunea psihologică fiind amplificată de anumite pauze sau strategii de dominare a
interlocutorului. Comentariul naratorului „Ghiță ar fi avut poftă să sară la el și să îl sfâșie în
bucăți” este sugestiv pentru tensiunea psihologică. Ceea ce îl irită în această scenă pe Ghiță este
tocmai superioritatea Sămădăului, ironia ascuțită: „Așa-i că te-ai făcut blând ca un mielușel?!”.
Lică se dovedește un foarte bun manipulator și bun cunoscător al psihologiei umane in momentul
in care acesta ii cere lui Ghiță cheile de la sertare, pentru a-i lua bani, exploatându-i astfel patima
pentru îmbogățire. In acel moment izbucneste un conflict puternic intre cei doi, evidentiat mai
ales prin dialog. Ghita, provocat de samadau, cedeaza si se napusteste asupra acestuia.