Moara cu noroc-tema si viziunea despre lume

Moara cu Noroc, publicata la 1881 in volumul de debut Novele din popor,

este un text re[prezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii traditionale.
Prin observarea obiectiva a mediului social si tipologia riguroasa, Slavici se
dovedeste a fi un scriitor realist. Acesta urmareste in Moara cu Noroc,
procesul de alterare psiho-morala a individului. Ceea ce aduce nou proza lui
Slavici este o orientare manifestata spre universul actualitatii imediate.
Slavici este primul mare scriitor care reuseste sa dea prozei sale nationale un
caracter universal.
In Moara cu Noroc mai mult decat in oricare alta nuvela se suprapun cele
doua planuri de investigatie: cel orizontal urmarind firul desfasurarii narative
a faptelor, iar celalalt relevand dinamice deplasarilor dramatice din constiinta
eroilor sai.
Din punct de vedere compozitional, nuvela este alcatuita dintr-un prolog
(cap.I), nararea in 15 capitole a subiectului epic si un scurt fragment final cu
rol de epilog ( cap.XVII).Drama distrugerii de sine devine tema centrala a
nuvelei Moara cu Noroc. Ea se desfasoara pe trei paliere : Ghita in relatie cu
sine-distrugerea increderii in sine, Ghita in relatie cu lumea-degradarea
imaginii in fata lumii, Ghita in relatie cu Ana-degradarea relatiei dintre
soti.Incipitul introduce tema destinului, sugerata chiar de titlu Moara cu
Noroc- este un toponim si o metafora in care cuvantul noroc poate fi
inteles ca soarta.
Prologul consta in dialogul purtat de cizmarul Ghita cu batrana lui soacra pe
marginea eventualei mutari a familiei la Moara cu noroc, han pe care ginerele
al vrea sa il arendeze pentru a-si depasi statutul social.In acest incipit
dialogat se expun termenii unui conflict intre generatii si mentalitati. Trecand
de la mestesug la comertul intemeiat pe castigul usor, unde banul determina
totul, tinerii isi asuma o ruptura la limita cu aventura.Incipitul evidentiaza ,
asadar,opozitia dintre lumea traditionala cu mentalitatile, principiile si
exigentele ei si formele incipiente ale traiului modern, bazate pe inovatie.
Decizia lui Ghita de a inchiria carciuma de la Moara cu noroc poate avea
semnificatia unei sfidari a destinului. Ca in tragediile antice, eroul nu intelege
importanta mesajului oracular rostit de batrana Omul sa fie fericit cu saracia
sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit care
este o constatare, o anticipare avertisment a evolutiei personajelor. Ghita
nu constientizeaza gravitatea gestului pe care il savarseste, comite asadar un
hybris, astfel producandu`se hamartia. Orbirea personajului- Ghita, care nu
intelege ca a pornit pe un drum gresit, se observa de la inceput. Pustietatea
locurilor rele si primejdioase de la moara nu e inregistrata ca atare de
Ghita: Iara pentru Ghita carciuma era cu noroc.

Peripetia se declanseaza o data cu aparitia la han a lui Lica Samadaul care

schimba norocul carciumarului in nenoroc. Lica ii impune colaborarea la
afacerile lui. Astfel apare principalul conflict, al pierderii increderii in sine.
Intelegerea dintre cei doi marcheaza pentru Ghita inceputul obisnuirii cu raul.
Banul, element nefast aici, nu ofera libertate, ci dependenta fata de Lica.
Pactul pe care il face Ghita cu Lica este un pact faustic ; Ghita isi da seama ca
nu poate sta la moara fara voia lui Lica, de aceea face concesii. Cu toate
acestea, incearca sa se si apere: isi angajeaza sluga, isi cumpara pistoale si
caini.
Toate deciziile lui Ghita de aici inainte se vor dovedi in ultima instanta
gresite : anticipeaza nepotrivit miscarile adversarului, pastreaza secrete fata
de familie, refuza alianta sincera cu Pintea si accepta in cele din urma sa intre
in jocurile murdare ale samadaului. Eroul tragic traieste in continuare o stare
de orbire fatala.Ghita, omul cinstit, respectat, ajunge sa fie banuit de
implicarea in furtul de la arendas si in uciderea tinerei doamne. Axa vietii lui
morale se frange; se simte instrainat de toti si de toate.Arestul si judecata ii
provoaca mustrari de constiinta. Momentul de iluminare ( anagnorisis)
interioara prin recunoasterea profunda a situatiei in care se afla, e trait de
Ghita atunci cand se hotaraste sa-l dea prins pe Lica. Ghita incepe un joc
dublu; pare ca accepta regulile impuse de Lica, dar dorinta de a-si apara
familia il determina sa colaboreze cu Pintea, comisarul.Mentalitatea omului
traditional se observa aici. Imaginea publica este foarte importanta.Rusinea
de a fi fost acuzat si dus la judecata ii provoaca stari controversate.Ultima
proba a supunerii este cea a infrangerii prin sotie. Imaginea relatiei dintre cei
doi soti este una tipic traditionala. Autoritatea barbatului este recunoscuta,el
este cel ce ia deciziile pt. familie.Ana observa schimbarile sotului ei o data cu
aparitia lui Lica la han. Conflictul din interiorul cuplului se acutizeaza si sub
presiunea codului moral al societatii, Ana traieste ea insasi un conflict interior
: dragostea pentru sotul ei, care dispare pe masura ce acesta se inchide in
sine, dorinta de a-si salva casnicia, dar si rusinea de a avea un sot
talhar.Catastrofa se consuma in momentele imediat urmatoare, intr-o
succesiune sugestiva: Ghita, care a determinat destinul Anei, hotaraste
moartea ei ; Lica personificare a destinului lui Ghita, porunceste uciderea
acestuia, pentru ca el insusi sa se autoanihileze o data ce si-a indeplinit rolul.
Conditia finala a eroului tragic e, intr-adevar, ambigua: de invins (in
confruntarea cu Lica), dar si de invingator, pentru ca isi intelege vina,
hybrisul, si prin suferinta si moarte, se purifica- ajunge la catharsis.Ideea de
catharsis e subliniata si de imaginea focului purificator care mistuie scena
nenorocirii de la Moara cu noroc, curatand locul.Epilogul incheie simetric
nuvela prin reluarea temei destinului : Asa le-a fost data!