MOARA CU NOROC-RELATIA INTRE DOUA PERSONAJE

Publicata in anul 1881,in volumul „Novele din popor”,”Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o
nuvela realist-psihologica,un text reprezenativ pentru evolutia remarcabila a prozei in Epoca
Marilor Clasici.
Personajul principal,ghita,ilustreaza tema consecintelor nefaste pe care le are dorinta de
imbogatire.Cizmar sarac,Ghita decide sa ia in arenda carciuma si hanul de la Moara cu
noroc,asezata la intretaiere de drumuri,cu scopul de a oferi familiei o viata mai buna.In
constructia protagonistului se reflecta particularitati ale nuvelei realiste.Ghita este un personaj
verosimil,surprins in legatura cu mediul de viata,determinat economic si social.In esenta,Ghita
se pierde pe sine in favoarea banilor.Personajul este conturat in trei ipostaze:omul moral-
onest,hotarat,cap al familiei,omul dilematic-macinat de framantari sufletesti,osciland intre
familie si ispita banului,omul imoral,dezumanizat,capabil sa isi ucida sotia.In consecinta,Ghita
este un personaj rotund,dinamic,definit prin conflictul interior.
Lica din punct de vedere social in aparenta este seful porcarilor insa aceasta este doar o
acoperire, el find de fapt in acelasi timp si seful unei band ede talhari.Moral in timp ce Ghita
trece printr-o transformare Lica ramane neschimbat ramanand de la inceput pana la sfarsit t un
barbat ambitios calculat ,dar in acelasi timp si mincinos, corupt, avand o duritate dusa la extrem
fiind capabil sa omoare alti oameni fara pic de scrupule.Nu in ultimul rans,din punct de vedere
psihologic,Lica este inzestrat cu o personalitate puternica,avand,insa,deseori,porniri de
cruzime.
Incipitul consta intr-o teza morala pe care o enunta batrana soacra:”Omul sa fie multumit cu
saracia sa,caci ,daca e vorba,nu bogatia,ci linistea casei tale te face fericit.”Simbol al
intelepciunii,al experientei de viata,echivalent al corului din tragedia greaca,batrana soacra il
avertizeaza pe Ghita despre consecintele schimbarii
Actiunea,care se desfasoara pe un singur fir narativ si scoate in evidenta transformarea
personajului Ghita-nu poate fi incadrat in tipologia parvenitului,deoarece statutul initial al
personajului este favorabil din punct de vedere moral si psihologic,fiind un om modest,cu un
scop nobil.Intriga consta in aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu Noroc,om „aspru si
neindurat”,”de care tremura toata lunca”,stapanul acelor tinuturi.Aparitia lui Lica tulbura
inistea interioara a lui Ghita si echilibrul familiei.Treptat,Ghita se afla implicat direct sau indirect
in afacerile necinstite ale lui Lica.Se indeparteaza de sotie si de copil,devine irascibil,are
mustrari de constiinta ,dar ochii ii impaienjenesc cand vede cum se aduna banii.
Conflictul este un element de compozitie relevant pentru relatia dintre cele doua
personaje,deoarece protagonistul este definit de un conflict interior dintre „linistea colibei” si
patima banului.Are loc o lupta intre bine si rau intre dorința de a face bani si cea de a
ramane cinstit. Insa, din pacate banii inving.lucru ce duce la degradarea acestuia.Pe de-o parte
este un conflict tragic avand in vedere deznodamantul.Pe de alta parte,Ghita nu este o victima
a destinului,ci una a propriilor alegeri,slabiciuni.Alte conflicte semnificative sunt intre Lica
Samadaul,un conflict psihologic si material,o infruntare a orgoliilor.
O prima secventa narativa care surpinde aceasta relatie poate fi considerata cea in care Lica
isi face aparitia, pentru prima data, la carciuma. Pentru ca relatiile capitaliste presupun
obligatoriu subordonarea partenerului de afaceri, Samadaul isi impune in fata noului venit
propriile-i reguli fara a manifesta opozitie, carciumarul le accepta tacit. Lica intuieste
slabiciunile lui Ghita, incercand astfel sa-l supuna. Mai intai, incearca sa-l indeparteze de
familie, apoi ii pateaza imaginea de om cinstit in fata colectivitatii rurale, implicandu-l, fara voia
sa, in jaful de la arendas si in uciderea vaduvei si a copilului acesteia. Caracter slab, Ghita isi ia,
mai intai masuri de precautie: aduce doi caini de la Arad, isi procura pistoale si-si angajeaza o
sluga noua, pe Marti, un ungur inalt cat un brad. La toate acestea carciumarul nu rezista
tentatiei banilor si va sfarsi tragic.
Finalul nuvelei surpinde ultima treapta a dezumanizarii protagonistului. Orbit de
dorinta de a se razbuna pe Lica, prin acceptarea de a colabora cu jandarmul Pintea, carciumarul
refuza invitatia batranei de a-si petrece sarbatorile pascale la Ineu. Ramane la han si isi impinge
sotia drept momeala in bratele Samadaului. Lica, constient de slabiciuna carciumarului pentru
sotia sa, ii cere Anei sa i se aseze pe genunchi, mizand pe o reactie din partea lui Ghita. Apoi,
Samadaul ii cere barbatului sa-l lase singur cu sotia sa. Ana, dezgustata de lasitatea sotului pe
care-l considera „doar o muiere imbracata in straie barbatesti” ii se daruieste lui Lica.
Constientizand pacatul sotiei sale in care tot el a impins-o, Ghita o omoara pe Ana „infingandu-i
adanc cutitul in inima”. La randul sau, Ghiat este ucis de Raut din ordinul samadaului, care se
sinucide pentru a nu cadea viu in mainile jandarmului Pintea.Finalul tragic a celor doua
personaje tradeaza dimensiunea moralizatoare a nuvelei lui Slavici.
În concluzie,relatia dintre cele doua personaje,Ghita si Lica Samadaul,din nuvela”Moara
cu noroc”, devine reprezentativă pentru viziunea despre lume a autorului, cât și pentru
realismul românesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.