Moara de noroc

De Ioan Slavici

Nuvela “Moara cu noroc” a apărut în anul 1881 în volumul “Novele din popor”.
Titlul este o metaforă configurativă și sugerează perspectiva unei afaceri
prospere.Titlul cel mai potrivit ar fi “Hanul cu nenoroc”. Autorul înlocuiește cuvântul
han cu moară pentru a sugera că destinul personajelor va fi măcinat în chip nemilos.
Hanul este un motiv des întâlnit în creația lui Slavici, este un loc de popas, al
întâmplărilor senzaționale, un adevărat centrum mundi. În acest loc se strâng ca într-un
ghem toate firele narative, hanul fiind un adevărat ecran pe care se proiectează toate
conflictele dintre personaje.
În construcția nuvelei sesizăm o simetrie compozițională. Nuvela debutează prin
cuvintele bătrânei, simbol al înțelepciunii populare: “Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa,
căci, dacă e vorba, nu bogăția ci liniștea colibei tale te face fericit”. Prin glasul ei drama
se proiectează în spațiul unei dezbateri moral. În final ea intervine din nou, prin cuvintele
ei se subliniază ideea unei fatalități: “Simțeam eu că nu are să iasă bine, dar așa le-a fost
dată”.
Tema susține caracterul realist (oglindirea vieții sociale), dar și pe cel psihologic al
nuvelei: efectele nefaste și dezumanizante ale dorinței de înavuțire, în contextul societății
ardelenești de la sfârșitul secolului al XIX lea.
Conflictul nuvelei este complex, de natură socială( confruntarea a două lumi cu
mentalități diferite), psihologică și morală (lupta dintre bine și râu).
Conflictul exterior este reprezentat de încercarea lui Ghiță de a-și schimba statutul
social, dar pentru asta se confruntă cu personajul antagonist Lică Sămădăul. Scriitorul
consideră că goana după avere zdruncină tihna sufletească și duce la pierzanie, de unde
perspectiva moralizatoare:consecințele dramatice ale setei de înavuțire. Din perspectivă
psihologică, nuvela prezintă conflictul interior trăit de Ghiță care este sfâșiat de dorințe
puternice, dar contradictorii: să rămână om cinstit, pe de o parte, și să se îmbogățească
alături de Lică, pe de altă parte.
Se observă tendința de obiectivare a perspectivei narative, impersonalitatea
naratorului, narațiunea la persoana a III a, atitudinea detașată în descriere. Pe lângă
perspectiva obiectivă a naratorului omniscient, intervine tehnica punctului de vedere în
intervențiile simetrice ale bătrânei, personaj episodic, dar care exprimă cu autoritatea
vârstei mesajul moralizator al nuvelei.
Acțiunea se desfășoară pe parcursul unui an, între două repere temporale cu valoare
reigioasă: de la Sfântul Gheorghe până la Paște.
Alcătuită din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat, cu deschideri bogate, o
structură narativă complicată și un ritm epic neomogen, cu modificări ale timpului
povestirii.
La început Ghiță este un om cinstit, un cizmar sărac care ia hotărârea de a se muta
pentru a putea aduna bani pentru a-și face un atelier cu câteva calfe. Inițial, cârciumarul
nu este un om slab, ci dimpotrivă, își asumă responsabilitatea destinul celorlalți.
În expozițiune, descrierea drumului care duce la Moara cu noroc, realizată în manieră
realistă, prin tehnica detaliului semnificativ, și a locului în care se află cârciuma, redă un

1
peisaj, cadru obiectiv al acțiunii. Observăm că spațiul în care este așezat hanul este
pustiu, plin de ierburi și mărăcini, amintind de o preerie americană. Locul este înconjurat
de păduri, spațiu propice pentru jaf și crime. Elementele naturii sunt simboluri
premonitorii, au rolul de a prevesti tragedia: pe un deal, nu departe de han se ridică un
trunchi înalt pe jumătate ars, loc de popas pentru corbi. Corbii sunt mesagerii morții. În
fața hanului sunt cinci cruci, care anticipează destinul tragic al personajelor.
Simetria incipitului cu finalul se completează, în final cu sugestia drumului vieții
care continuă și după tragedia de la Moara cu noroc: “Apoi ea luă copiii și plecă mai
departe”.
Subiectul nuvelei îl constituie etapele și efectele confruntării dintre protagonist,
Ghiță, și antagonist, Lică.
Viața armonioasă a lui Ghiță continuă și la han deoarece căștigul este dat de
Dumnezeu și obținut pe cale cinstită. Seara după închidere, aveau obiceiul de a se aduna
toți trei și de a număra banii, bucurându-se de fiecare bănuț. Autorul insistă asupra vieții
fericite a personajelor pentru a evidenția mai clar contrastul dintre această perioadă a
existenței și cea care va urma.
O scenă reprezentativă este apariția lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc, șeful
porcarilor și al turmelor de porci din împrejurimi, care tulbură echilibrul familiei,
constituie intriga. Desprins din această categorie a sămădăilor, Lică este individualizat
printr-un portret realizat în mod direct de narator, în manieră realistă, prin utilizarea
tehnicii detaliului, notarea amănuntului semnificativ:” Lică, un om ca de 36 de ani, înalt,
uscățiv și supt la față, cu mustața lungă, cu ochii mici și verzi și cu sprâncenele dese
împreunate la mijloc. Lică era porcar, însă dintre cei care poartă cămașă subțire și albă ca
floricelele, pieptar cu bumbio de argint și bici de carmajin”. Lică, figură satanică,
pătrunde în viața familiei și va avea efecte catastrofale. El se impune de la început în fața
eroului și-l transformă într-un spion:”Eu voiesc să știu întotdeauna cine umblă pe drum,
cine trece pe aici, cine ce zice și cine ce face și voiesc ca nimeni afară de mine șă nu
știe.Cred că ne-am înțeles”.
Ana intuiește că Lică este un om rău și primejdios și îl avertizează pe Ghiță.
Cu toate că își dă seama de pericol, Ghiță nu se poate sustrage influenței malefice pe
care Lică o exercită asupra lui, în sufletul cârciumarului se declanșează conflictul interior
între dorința de a rămâne om cinstit și tentația de a se îmbogăți alături de Sămădău. Mai
întâi își ia toate măsurile de apărare împotriva lui Lică: merge la Arad să-și cumpere două
pistoale, își ia doi câini pe care îi asmute împotriva turmelor de porci și angajează încă o
slugă, pe Marți.
Desfășurarea acțiunii se concentrează în jurul procesului înstrăinării cârciumarului
față de familie.Devine mohorât, violent, îi plac jocurile crude, primejdioase, are gesturi
de brutalitate față de Ana și față de copii.Caracterul slab al lui Ghiță este dominat de Lică,
iar de când intră în afacei cu el, este cuprins de o stare de anxietate, fiind mereu abătut și
stând mereu pe gânduri. Gustul banului anihilează celelalte laturi ale eroului, el va începe
să regrete existența familiei:” Ghiță întâia oară în viața lui ar fi dorit să n-aibă nevastă și
copii pentru ca să poată zice : Prea puțin îmi pasă... De dragul acestui câștig ar fi fost gata
să-și pună pe un an, doi capul în primejdie.Avea însă nevastă și copii și nu putea să facă
ce- plăcea”.
Datorită generozității Sămădăului, starea materială a lui Ghiță devine tot mai
înfloritoare, dar acesta începe să-și piardă încrederea în sine. Există o confruntare între

2
fondul cinstit a lui Ghiță și ispita îmbogățirii.La un moment dat realizând că a devenit
unealta sămădăului vrea să plece. Dorința de câștig este mai puternică și rămâne. Este
remarcabil modul în care autorul urmărește convertirea la principiile vicioase ale lui
Ghiță, a soției și chiar a bătrânei, care văzând că bogăția se adună devine foarte grijulie ca
nimic să nu se piardă. Ea îl va mustra pe Ghiță când acesta va refuza drept plată porcii
sâmădăului. Prăbușirea personajului nu se explică numai prin natura slabă a eroului, prin
neputința de a se opri la limitele moralității, ci își are și o motivare socială, banii. El
devine o victimă a unei societăți în care oamenii de teapa lui Lică sunt protejați de
persoane puternice, Contele Vermesy. El își va împinge și propria soție în brațele lui Lică
atunci când o va îndemna să joace: Joacă muiere, parcă are să-ți ia ceva din frumusețe.
Dornic să facă avere, Ghiță se îndepărtează de Ana și devine treptat complicele lui
Lică la diverse nelegiuiri: jefuirea arendașului și uciderea unei femei și a unui copil.
Reținut de poliție, lui Ghiță i se dă drumul numai pe chezășie. Cărciumarul se aliază cu
jandarmul Pintea, fost hoț de codru și tovarăș a lui Lică, numai după ce își poate opri
jumătate din sumele aduse de acesta din urmă și acest lucru îi va aduce pieirea. Eroul are
mișcătoare reveniri la umanitate și-și amintește câtă dreptate avusese soacra lui când
vorbise de liniștea colibei. Uneori, remușcările lui de o sinceritate crudă: “Iartă-mă Ano!
Iartă-mă cel puțin tu, căci eu n-am să mă iert cât voi trăi pe fața pământului. Ai avut tată
om de frunte, ai neamuri oameni de treabă și ai ajuns să-ți vezi bărbatul înaintea
judecătorilor”. Remușcările îl vor stăpâni și când își amintește de copii: “Sărmanilor mei
copii, voi nu aveți cum avuseseră părinții voștri un tată om cinstit”. După jaful și omorul
femeii, Ghiță realizează că este complice la fapte cumplite. Încearcă să se îndepărteze de
Lică spunându-i: “Tu nu ești om Lică, ci diavol”.
O altă scenă semnificativă constituie punctul culminant al nuvelei, care coincide cu
momentul în care Ghiță ajunge pe ultima treaptă a degradării morale.Dispus să facă orice
pentru a se răzbuna, Ghiță își aruncă soția în brașele lui Lică, la săbătorile Paștelui,
lăsând-o la cârciumă în compania Sămădăului, în timp ce el merge să-l anunțe pe jandarm
că Lică are banii furați asupra lui.Dezgustată de lașitatea soțului care se înstrăinase de ea
și de familie, Ana i se dăruiește lui Lică, deoarece el e om, pe când Ghiță nu e decât o
muiere îmbrăcată în haine femeiești.
Averii sacra famei-blestemata goană după aur îl va îndepărta pe Ghiță de toți cei
dragi. Ana, se va lăsa și ea în brațele lui Lică atât din dorința de rîzbunare, deoarece
fusese jignită în amorul propriu, cât și din pasiunea care o chinuia.
Când se întoarce Ghiță o ucide pe Ana, iar el la rândul lui este ucis de Răuț la ordinul
lui Lică.
Deznodământul este tragic.Un incendiu provocat de oamenii lui Lică mistuie
cârciuma de la Moara cu noroc.Pentru a nu cădea viu în mâinile lui Pintea, Lică se
sinucide, izbindu-se cu capul de un copac. Finalul este moralizator. Personajele care s-au
abătut de la normele morale vor fi pedepsite. Ghiță, Lică și Ana mor, iar hanul bântuit de
forțe necurate va arde din temelii. Este un foc purificator. Rămân în viață doar bătrâna cu
copiii.