Caracterizarea lui

Ghiță
Suciu Vlad
Clasa a XI-a C, C.N.L.B.
Prof. Cândea Tereza
Ioan Slavici
Ioan Slavici este unul dintre cei mai mari
scriitori români și un clasic al litaraturii nostre,
alături de Eminescu, Caragiale și Creangă.
Slavici este un autor moralist, un fin psiholog și
un adept infocat al lui Confucius. Întreaga sa
creație este o pledoarie pentru echilibrul moral,
pentru chibzuință și înțelepciun, iar orice abatere
de la aceste principii fiind grav sancționată.
“Moara cu
noroc”
Nuvela “Moara cu noroc” a fost
publicată în volumul de debut “Novele
din popor” al lui Slavici în anul 1881.
Este considerată de către Titu Maiorescu
“un moment de referință în evoluția
literaturii românști.”. Opera este
concepută în șaptesprezece capitole și se
înscrie în realism prin tema specifică ce
ilustrează consecințele nefaste ale setei
de înavuțire. La fel ca și în tragedia
antică, destinul este pus sub semnul
fatalității, astfel subiectul urmărește într-
o gradare subtil orchestrată
dezumanizarea protagonistului.
Caracterizarea Personajului principal
Spațiul nuvelei este populat de un număr redus de personaje puternic individualizate.
Ghiță este personajul central al nuvelei căci se afla permanent în centrul acțiunii, iar
toate celelalte perrsonaje se definsec prin prisma relației cu eroul centra. Ca referent
uman, Ghiță beneficiază de caracterizare directă și indirectă, având un statut social,
psihologic și moral bine determinate.

Fin cunoscător al psihologiei umane, Ioan Slavici analizează cele mai intime mișcări
ale conștiinței, redând cu autenticitate și veridicitate degringolada sufletească produsă
de conflictul insolubil dintre fondul uman cinstit și patima aurului.
Caracterizarea Personajului principal

Stilul direct, indirect și indirect-

liber constituie principalele
De altfel, destinul personajului
elemente de analiză psihologică
central este pus chiar din incipit
ce revelează multiple nuanțe ale
sub semnul fatalității.
trăirii care insoțesc procesul de
dezumanizare al protagonistului.
Caracterizarea
Personajului principal
Configurat prin mijloace realiste, Ghiță este un personaj tipic, ce
acționează în împrejurări tipice. Produs exclusiv al lumii în care
trăiește, Ghiță este exponentul mentalității conform căreia demnitatea
umană se măsoară în cantitatea de avere pe care o posedă fiecare. De
aici vine dorința cizmarului harnic, onest, avînd cultul familiei și al
muncii de a lua în arendă hanul de la “Moara cu noroc”. La început,
sub ipostaza de hangiu, Ghiță pare mulțumit, căci: “sâmbătă, de cu
searălocul se deștepta și Ghiță, ajungând să mai răsufle, se punea cu
Ana și cu bătrâna să numere banii și atunci el privea la Ana, Ana
privea la el, amândoi priveau la cei doi copilași căci doi erau acum, iar
batrâna privea la câteși patru și se simțea întinerită căci avea un ginere
harnic, o fată norocoasă, doi nepoței sprinteni, iar sporul era dat de la
Dumnezeu dintr-un câștig făcut bine.”.
Caracterizarea
Personajului principal
Echilibrul existenței idilice se frânge odată cu
apariția la han a stăpânului absolut al locurilor,
Lică Sămădăul: “Lică era porcar, însă dintre
cei ce poartă cămașă subțire și albă ca
floricelele, pieptar cu bumbi de argint și bici
de carmajin cu codoriștea de os împodobit cu
flori tăiate și cu ghintulețe de aur.”.
Caracterizarea
Personajului principal

Întâlnirea cu Lică declanșează conflictul

dintre fondul uman cinstit și patima
pentru bani. Intuind pericoul pe care îl
reprezintă Sămădăul, Ghiță își ia o serie
de măsuri de precauție: “Ghiță se duse
cu treabă la Arad, cumără două pistoale
și își luă o a doua slugă, pe Marți, un
ungur înalt ca un brad. Peste câteva zile
se duse apoi la Fundeni și se întoarse cu
doi căței flocoși.”.
Caracterizarea Personajului principal
Om greoi, cu mare inerție în mișcări, Ghiță refuză să
găsească o soluție salvatoare, ba chiar mai mult de atât,
fascinat de strălucirea aurului și de câștigurile pe care
le-ar putea avea în tovărășia lui Lică, cârciumarul
resimte prezența familiei ca pe o povară. Relația dintre
Sămădăul și Ghiță se transformă într-un joc periculos al
orgoliilor spre care se concentrează toate energiile
sufletești ale hangiului: “se gândea la câștigul pe care l-
ar putea face în tovărășia lui Lică, vedea bani grămadă
înaintea sa și i se împăienjeneau parcă ochii.”.
Caracterizarea Personajului principal
Relația cu Lică determină un cumplit sentiment al vinovăției căci, în monentele sale
de luciditate, Ghiță se autocaracterizează cu obiectivitate: “Ce să-mi fac dacă e în
mine ceva mai tare decât voința mea? Nici cocoșatul nu e însuși vinovat că are
cocoașă în spate. Nimeni mai mult decât dânsul nu ar dori să nu o aibă.”
Devenit părtaș la hoții, fără-de-legi și chiar crimă, Ghiță se îndepărtează trepatat de
valorile lumii în care trăiește. Concentrat spre sine, acesta își transformă existența
într-un adevărat coșmar: “Sărmanilor mei copii, voi nu mai aveți un tată cinstit.
Tatăl vostru e un ticălos.”.
 Încordarea permanentă generată de prezența
Sămădăului, arghirofilia dublată de un

Caracteriz sentiment apăsător de vinovăție îl transformă

pe Ghiță într-o “muiere îmbrăcată în haine

area
bărbătești.’. Incapabil să își învingă patimile,
Ghiță se lasă prins în cercul vicios al avariției,
trăind o adevărată dramă: “de dragul acestui
Personaju câștig ar fi fost gata să-și pună și capul în
primejdie.”. Egoist, egocentric și rapace, Ghiță

lui își tradează tovarășul, devenind duplicitar. Mai

mult decât atât el jură strâmb la procesul lui
Lică și se aliază cu Pintea pentru a-l demasca:
principal “Nu pot să jur că nu na plecat noaptea aceea,
fiincă n-am stat mereu lângă dânsul, jur însă că
l-am știut toată noaptea la cârciumă.”.
Caracterizarea Personajului principal
Frământările interioare de mare intensitate îl
transformă pe Ghiță într-un om ursuz și violent.
Punctul ultim al degradării morale a personajului ăl
reprezintă sacrifiacrea Anei pe care o împinge în
brațele lui Lică: “joacă muiere parcă are să-ți ia ceva
din frumusețe”. Ignorând încercările Anei de a-l
ajuta, Ghiță o transformă într-un obicet de șantaj, deși
uneori recunoaște că a greșit aproape patetic: “Iartă-
mă ,Ano, iartă-mă cel puțin tu, căci eu nu am să ma
iert cât voi trăi pe fața pământului.”.
Caracteriz Copleșit de sentimentul culpabilităților
area dublat de orgoliul rănit și de gelozie,
Ghiță o pedepsește exemplar pe Ana,
Personajul ucigând-o: “Ana era întinsă la pământ și
cu pieptul plin de sânge cald, iar Ghiță o
ui ținea sub genunchi și apăsa cuțitul tot
mai adânc spre inima ei.”.
principal
Caracterizarea Personajului principal
Caracterizarea indirectă, prin indici comportamentali, gestuali, prin fapte, acțiuni
și vorbe evidențiază pregnant degringolada sufletească a protagonistului prins în
cercul vicios al avariției. Chinul lăuntric, tensiunile interioare, tranformă
personajul într-un ucigaș. De altfel, Ghiță sfârșește tragic, plătind însăși cu viața
vina de a nu-și fi putut stăpâni patima pentru bani: “Dă foc! zise Lică lui Răuț. Își
descărcă pistolul în ceafa lui Ghiță.”.
Victimă a incapabilității de a-și stăpâni instinctele, Ghiță este în egală măsură o
victimă a mentalității lumii al cărui produs este.
Caracterizarea Personajului principal

Conturat în linii realiste, acesta ilustrează perfect urmările dezumanizante ale avariției.
Focul care purifică locul în finalul nuvelei marchează simbolic sfârșitul unor destine tragice,
căci toate personajele lui Slavici sunt pedepsite exemplar pentru vina de a fi încălcat legile
nescrise ale comunității în care trăiesc. Ca instanță narativa, Ghiță este un personaj
complex, “rotund”(Foster), “tridimensional”(Booth), având viabilitatea și autenticitatea
oamenilor reali.
De altfel, toate personajele lui Slavici impresionează prin energiile sufletești pe care le
posedă și prin autenticitatea cu care își trăiesc succesele sau eșecurile.