Caracterizari Moara cu noroc

Caracterizare Ghita

Ghita este unul dintre cele mai representative personaje din literature romana impunandu-se prin complexitate, dar si prin putere de individualizare,ilustrand consecintele distrugatoare pe care le are asupra omului setea de inavutire. Ghita traieste o drama psihologica concretizata prin trei infrangeri: increderea in sine,increderea celorlalti in el si increderea Anei,sotia lui. Consecintele nefaste ale setei de inavutire si procesul instrainarii de failie sunt magistral analizate de Slavici,autorul aducand in prim-plan conflictul dintre fondul uman cinstit al lui Ghita si dorinta de a face avere alaturi de Lica. La inceput carciumarul este un ins energic,cu gustul riscului si al aventurii, si nu o palida umbra romletica,pierduta intr-un peisaj autohton. El hotareste schimbarea, luarea in arenda a carciumii de la Moara cu Noroc. Ghita este capul familiei si atata timp cat se dovedeste un om de actiune,mobil cu initiative, lucrurile merg bine. Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu Noroc tulbura echilibrul familiei dar si pe cel interior al lui Ghita. Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta paricolul pentru el si familia lui nu se poate sustrage ispitei maleficee pe care acesta o exercita asupra lui, mai ales ca tentatia imbogatirii,dar si a existentei in afara normelor estetice sunt enorme: se gandea la castigul pe care l-ar putea face in tovarasia lui Lica, vedea banii gramada inaintea sa si i se impaianjeneau parca ochii. Din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul iremediabil de instrainare a lui Ghita de familie. Gesturile, gandurile,faptele personajului, tradeaza conflictul interior si se constituie intr-o magistrala caracterizare indirecta. Naratorul surprinde in mod direct transformarile personajului: Ghita devine de tot ursus, se aprindea pentru orisice lucru de nimic, nu mai zambea ca mai inainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el. La un moment dat, Ghita ajunge sa regrete faptul ca are familiei si copii sic a nu-si poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Prin intermediul monologului interior sunt redate gandurile si framantarile personajului realizandu-se astefel autocaracterizarea: Ei! Ce sa-mi fac?...Asa m-a lasat Dumnezeu!...Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa me? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare.. Sub pretextul ca o vointa superioara ii coordoneaza gandurile si actiunile, Ghita devina las, fricos si subordonat in totalitate lui Lica. In plus, se indeparteaza din ce in ce mai mult de Ana(ii era parca n-a vazut-o de mut si parca era sa se desparta de dansa), aruncand-o in bratele Samadaului: Joaca, muiere, parca are sa-ti ia ceva din frumusete, ii spune Ghita Anei, intr-un rand.

Ghita este caracterizat in mod direct de Lica. Acesta isi da seama ca Ghita este om de nadejde si chiar iii spune acest lucru: Tu este om,Ghita,om cu multa ura in sufletul tau, si este om cu minte: daca te-as avea tovaras pe tine,as rade si de dracul si de muma-sa. Totusi Samadaului nu-I convine un om pe care sa nu-l tina de frica si de aceea treptat distruge imaginea celorlalti despre carciumare ca e om onest si cinstit. Astfel, Ghita se trezeste, implicat fara voie in jefuirea arendasului si in uciderea femeii. Este inchis si i se da drumul acasa numai pe chezasie. La proces jura stramb,devenind in felul acesta complicele lui Lica. Are totusi momente de sinceritate, de remuscare, cand cere iertare sotiei si copiilor: Iarta-ma,Ano! ii zise el. Iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat voi traii pe fata pamantului! Ai avut tata om de frunte, ai neamuri oameni de treaba si ai ajuns sa-ti vezi barbatul inaintea judecatorilor. Ghita ajunge pe ultima teapta a degradarii morale in momentul in care, orbit de furie si dispus sa faca orice pentru a se razbuna pe Lica , isi arunca sotia, la sarbatorile Pastelui, drep momeala in bratele Samadaului. Dezgustata insa de lasitatea lui, Ghita care se instrainase de ea si de familie,intr-un gest de razbunare, Ana I se daruieste lui Lica,deoarece, in ciuda nelegiuirilor comise, Lica e om, pe cand Ghita nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti. Ghita o ucide pe Ana,incercand sa o scape de chinul pacatului. La randul lui, Ghita este ucis de Raut, din ordinal lui Lica.

Caracterizare Lica

Personajul secundar,Lica Samadaul apre in calitate de opponent al protagonistului, amplificand evident conflictul fundamental al nuvelei. In viziunea lui Foster este un personaj plat, in opozitie cu Ghita,deoarece nu ne surprinde niciodata in mod convingator. Slavici, intuieste in Lica Samadaul un simbol al fortei salbatice, scapata oricarui control si protejata de insasi comunitatea pe care o genereaza. Ghita este un personaj mobil,pe care evolueaza pe parcursul actiunii, in timp ce Lica este un personaj imobil, ramas constant in manifestarii si trairi. Antagonistul exprima pe deplin simbolistica mortii care va cuprinde in final personajele principale: biciul pe care il poarta, un instrument al sclaviei, cutitul, cu dubla functie, de aparator al vietii, dar si de instrument egalizator boala sangelui cald. Prin portretul fizic se instituie tehnica realista si tehnica romantic a portretizarii pe baza contrastului dintre esenta si aparenta. Caracterizarea directa facuta de narator este realizata prin expresii ca porcar si el,dar om cu stare, om aspru si neindurat mai ales pe cei rai, toate aceasta anticipeaza maleficitatea, demonismul samadaului si anunta tipologia romantic a personajului. Portretul lu Lica emana o energie misterioasa un om de treizeci si sase de ani, inalt,uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc.

Samadaul este polul de referinta al problematicii autentice a operei. Lica reprezinta forta in stare sa sfideze legile divine si umane, sigur in toate actiunile ce intreprinde, acoperit de tutela complice a unui sistem social determinat istoriceste, eliberat de orice cenzura interioara cat si de teama oricarui principiu moral. Autocaracterizarea personajului negative nu intarzie sa apara, ca fiind prezentata la scurt timp dupa caracterizarea facuta de catre narator: Eu sunt Lica Samadaul. Multe se zic despre mine si dintre multe, multe vor fi adevarate si multe scarnite*+ voi fi facut,ce voi fi facut*+insa nimeni nu stie nimic. M-ai inteles?. O parte din insusirile personajului sunt exteriorizate prin felul sau de a vorbi, ceea ce pune in lumina autoritatea acestuia neam inteles, cred ca ne-am inteles, ceea ce constituie caracterizarea indirecta.