‭Caracterizare personaj‬

‭-‬ ‭Ghiță -‬

‭ iteratura română din a doua parte a secolului al XIX-lea se detaşează prin promovarea unei‬
L
‭literaturi autentice, care să înlocuiască “formele fără fond”, aspect evidenţiat de scrierile‬
‭celor patru mari clasici: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale şi Ioan Slavici.‬
‭Afirmându-se la sfârşitul secolului al XIX-lea, Ioan Slavici a fost unul dintre scriitorii adepţi‬
‭ai realismului clasic. Opera “Moara cu noroc” a fost publicată în anul 1881 în volumul de‬
‭debut “Novele din popor” şi este o nuvelă. Caracterul acesteia este realist,prin temă, tehnica‬
‭detaliului semnificativ şi perspectiva narativă obiectivă, de factură psihologică. În “Istoria‬
‭literaturii române” Ovidiu Papadima afirma că “ e…. prima nuvelă memorabilă construită la‬
‭noi cu elemente ale psihologiei abisale” , subliniind faptul că accentul este pus pe conflictul‬
‭interior al personajului principal.‬
‭Tema‬‭este de asemenea edificatoare pentru clasificarea operei literare, fiind cea a‬
‭consecinţelor nefaste şi dezumanizante ale dorinţei de îmbogăţire. Aceasta este tratată‬
‭într-un mod complex şi poate fi analizată din mai multe perspective. Din perspectiva socială,‬
‭este prezentată dorinţa lui Ghiţă de a încerca să-şi schimbe statutul social pentru a asigura‬
‭un trai mai bun familiei sale. Din punct de vedere al scopului moralizator pe care şi-l‬
‭propune, nuvela prezintă repercusiunile iubirii excesive pentru bani, schiţând un destin‬
‭implacabil al avarului . Dezumanizarea lui Ghiţă este exponentul perspectivei psihologice.‬

‭ a nivel morfologic,‬‭titlul‬‭este alcătuit din substantivul comun “Moara”, articularea acestuia‬

L
‭arătând singurlaritatea istorisirii, care consemnează toposul acţiunii. Asocierea cârciumii cu‬
‭termenul “noroc” este mai degrabă una ironică, date fiind întâmplările aflate sub semnul‬
‭ghinionului ce vor avea loc în acest cadru, deşi iniţial “pentru Ghiţă cârciuma era cu noroc”.‬
‭Acţiunea nuvelei este relatată prin prisma unei perspective narative obiective, însoţite de o‬
‭viziune dindărăt, de către un narator omniscient şi omniprezent. Se remarcă de asemenea‬
‭tehnica punctului de vedere, bătrâna având rol de personaj- reflector. Interferenţa dintre‬
‭planul naratorului şi cel al personajelor se realizează prin folosirea stilului indirect liber (“La‬
‭început se vedea c-a fost prinsă de silă; dar ce avea să facă? La urma urmelor, de ce să nu‬
‭joace?”). Modul de expunere predominant este naraţiunea la persoana a III-a, ce alternează‬
‭cu dialogul şi monologul.‬
‭În nuvela psihologică,‬‭conflictul‬‭central este unul moral, interior, aparţinând‬
‭protagonistului. Personajul principal, Ghiţă se luptă cu dorinţa de cinste, alături de familia sa‬
‭şi cu setea de bani care încearcă să-l domine. Conflictul interior se manifestă şi în plan‬
‭exterior prin relaţiile pe care hangiul le are pe de o parte cu familia sa, de care se‬
‭distanţează şi cu Lică Sămădăul, pe de altă parte, pe care îl confruntă.‬
‭Personajele lui Ioan Slavici sunt inspirate din‬‭realitatea imediată‬‭, fiind exploatate anumite‬
‭tipologii, de la cea a omului rău, la omul labil interior sau femeia care tinde să devină‬
‭neloială.‬

‭Ghiță este‬‭personajul principal‬‭al nuvelei, cel mai complex personaj din nuvelistica lui Ioan‬
‭ lavici, un personaj ”rotund” al cărui destin ilustrează consecințele nefaste ale dorinței de‬
S
‭îmbogățire. Statutul său inițial este reliefat în prima secvență a nuvelei în care este prezentat‬
‭ca soțul Anei, alături de care are un copil, cei trei locuind alături de soacră într-un sat sărac.‬
‭Aceștia au un trai modest, din cauza ocupației lui Ghiță de cizmar, dar este descris ca fiind‬
‭un bun meseriaș, om harnic, blând și cumsecade. Acesta dorește să-și schimbe statutul‬
‭ ocial, aspirație firească, astfel că ia în arendă cârciuma de la Moara cu Noroc, ca să‬
s
‭agonisească suficienți bani cât să-și deschidă un atelier.‬
‭Protagonistul este surprins în procesul său treptat de înstrăinare faţă de propria-i familie şi‬
‭propriile-i valori. Acesta porneşte de la un simplu cizmar, sărac dar cinstit, un soţ afectuos,‬
‭pentru ca, în prezenţa posibilităţii de îmbogăţire să-şi dorească să nu fi avut familie- “ întâia‬
‭oară în viaţa lui ar fi voit să n-aibă nevastă şi copii”. Este surprins de la libertate la sclavie‬
‭inconştientă pentru personajul demonic apărut în viaţa sa‬
‭Caracterizarea personajului este realizată atât în‬‭mod direct‬‭, autorul subliniind trăsăturile‬
‭fizice și de caracter prin narațiune, prin intermediul celorlalte personaje sau chiar prin‬
‭autocaracterizare, dar și în mod indirect prin fapte și limbaj. Naratorul realizează portrete‬
‭sugestive, detaliile fizice surprinzând şi trăsături morale sau statutul social. Acesta utilizează‬
‭totodată mijloace de investigaţie psihologică, precum scenele dialogate, monologul interior,‬
‭introspecţia, notaţia gesticii, a mimicii şi a tonului vocii.‬

‭ ortretul fizic‬‭al lui Ghiţă este aproape absent, rezumându-se la câteva detalii, precizate‬
P
‭în incipitul operei "înalt şi spătos", pentru ca, mai apoi, trăsăturile cârciumarului, precum‬
‭expresia chipului, tonul ori vocea, să reflecte transformările sale sufleteşti.‬
‭Portretul moral‬‭este ilustrat în concordanţă cu involuţia personajului, debutând odată cu‬
‭momentul venirii lui Lică la moară. La început, Ghiţă îşi ia toate măsurile de apărare‬
‭împotriva figurii demonice apărute: merge la Arad să-şi cumpere două pistoale, îşi face rost‬
‭de doi câini şi îşi angajează o slugă, pe Marţi. Deşi înţelege că Lică reprezintă un pericol,‬
‭Ghiţă nu se poate sustrage ispitei câştigului, mai ales că îşi dă seama de influenţa sa. Bun‬
‭cunoscător al psihologiei umane, Lică se foloseşte de patima lui Ghiţă pentru bani spre a-l‬
‭atrage drept părtaş la faptele sale necurate.‬
‭Gesturile şi gândurile‬‭cârciumarului trădează tumultul său interior, contribuind la realizarea‬
‭analizei psihologice. Naratorul redă transformările personajului: Ghiţă devine "de tot ursuz,‬
‭se aprindea pentru orişice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca mai înainte", iar cu Ana "îşi‬
‭pierdea lesne cumpătul şi-i lăsa urme vinete pe braţe". Devine interiotizat, mohorât, violent,‬
‭în relaţiile cu cei din familia sa fiind brutal. Ajunge să regrete faptul că are familie şi ca nu-şi‬
‭poate asuma total riscul îmbogăţirii alături de Lică "întâia oară în viața lui ar fi voit să n-aibă‬
‭nevastă și copii, pentru ca să poată zice: ".‬
‭Personajul îşi realizează‬‭autocaracterizarea‬‭"Ei! Ce să-mi fac!? Aşa m-a lăsat Dumnezeu!‬
‭Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voinţa mea? ". Sub pretextul că o voinţă‬
‭superioară îi ghidează gândurile şi acţiunile, Ghiţă devine subordonat în totalitate‬
‭Sămădăului.‬
‭Ghiţă este caracterizat în‬‭mod direct‬‭de Lică‬‭. Acesta îşi dă seama că Ghiţă e om de‬
‭nădejde şi chiar îi spune acest lucru "Tu eşti om, Ghiţă, om cu multă ură în sufletul tău, şi‬
‭eşti om cu minte". Totuşi, Sămădăului nu-i convine ideea unui om pe care să nu-l ţină de‬
‭frică şi de aceea treptat distruge imaginea de om onest pe care Ghiţă o avea în faţa‬
‭oamenilor. Astfel, cârciumarul se trezeşte implicat fără să-şi dea seama în jefuirea‬
‭arendaşului şi în uciderea unei femei şi a unui copil. Este eliberat "pe chezăşie" şi jură‬
‭strâmb la proces, devenind complicele lui Lică. Acesta are şi momente de sinceritate, în‬
‭care îşi cere iertare soţiei şi copiilor. Axa vieţii morale a personajului este distrusă treptat,‬
‭ajungând să se simtă înstrăinat de toţi şi de toate. Arestul şi judecata îi provoacă mustrări de‬
‭conştiinţă. De ruşinea lumii şi de dragul celor apropiaţi, consideră ca ar fi mai bine să plece‬
‭de la moară, motiv pentru care începe să colaboreze cu Pintea. În ciuda aparentei redresări,‬
‭Ghiţă nu este sincer în totalitate cu Pintea, în speranţa unei îmbogăţiri ulterioare,‬
‭nemenţionându-i acestuia că îşi opreşte jumătate din sumele aduse de Lică.‬
 ‭ eclinul lui Ghiţă‬‭atinge apogeul în momentul în care, orbit de furie şi dispus să facă orice‬
D
‭pentru a se răzbuna pe Lică, îşi aruncă soţia în braţele Sămădăului. Speră până în ultimul‬
‭moment că Ana va rezista influenţei lui Lică, dar, dezgustată de laşitatea soţului său, i se‬
‭dăruieşte, deoarece, în ciuda nelegiurilor comise, Lică e "om", pe când Ghiţă "nu e decât o‬
‭muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti".‬
‭Dându-şi seama de infidelitatea soţiei, Ghiţă o ucide pe Ana. Din ordinul lui Lică, Ghiţă este‬
‭omorât de Răuţ, sluga sa, iar cârciuma este incendiată într-un final apoteotic al degradării‬
‭personajului.‬
‭În relaţiile cu celelalte personaje‬‭, Ghiţă demonstrează diferite atitudini. Faţă de Lică, este‬
‭fidel şi obedient iniţial, însă ulterior doreşte să se răzbune pe el, evidenţiindu-se astfel‬
‭aspecte contrastante ale raportului faţă de sămădău. Faţă de copii şi soţie manifestă‬
‭sentimente de dragoste, ce sunt însă transformate în indiferenţă sub impactul banilor, în‬
‭vreme ce cu Pintea nu este complet onest, iar soacrei îi poartă un respect imens.‬
‭Evoluţia‬‭personajului surprinde declinul său de la statutul de personaj pozitiv la ce de‬
‭personaj negativ,‬‭degradare‬‭datorată impactului antagonistului, fire demonică, asupra sa.‬
‭Destinul tragic‬‭al lui Ghiţă sugerează caracterul didactic, moralizator al nuvelei, o utopie‬
‭în cadrul căreia dreptatea primează, în care toate personajele sunt sancţionate pentru‬
‭faptele lor. Lăcomia lui Ghiţă, factor ce a declanşat dezumanizarea, este criticată în mod‬
‭indirect prin spusele bătrânei din incipit şi final, ce pun accent pe valorile ancestrale ale lumii‬
‭arhaice, şi anume onoarea şi umilinţa.‬
‭În concluzie, Slavici reuşeşte să contureze în cadrul nuvelei un personaj monumental în‬
‭literatura română, arta construcţiei fiind apreciată în opera "Arca lui Noe" de Nicolae‬
‭Manolescu drept "o reprezentare complexă, tridimensională, a personajului, observat atent‬
‭din mai multe unghiuri".‬