RELAȚIA DINTRE DOUĂ PERSONAJE ÎN NUVELA Psihologică-Moara cu

noroc de Ioan Slavici

R1- Statutul social, psihologic, moral al personajelor.
R2- Comentarea a două secvențe semnificative pentru relația dintre cele
două personaje.
R3- Prezentarea unui element de structură, compoziție sau limbaj.
Moara cu noroc de Ioan Slavici, apărută în anul 1881, este o
nuvelă psihologică, ce are un caracter profund moralizator, prin care
autorul critică lipsa de valori spirituale ale omenirii. Aceasta reflectă
universul structurat al satului ardelenesc și ilustrează morala căderii în
patima banului. Este o lucrare de referință în literatura română și în
cadrul speciei literare din care face parte. Relația dintre Ghiță și Ana
cunoaște o transformare dramatică de-a lungul operei, întrucât relația lor
evoluează într-un vizibil declin, ducând la despărțire.
R1. Mama Anei zicea Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e
vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit. Prin această
secvență este captat nerestectarea perceptului moral care evidentiază
una dintre temele capodoperei. Ana, personaj realist, este soţia
cizmarului Ghiţă, mamă a doi copii care împărtăşeşte acelaşi destin
tragic, pentru că a încălcat virtuţi morale importante, cum ar fi cinstea şi
devotamentul faţă de Lică îi creeaza probleme în căsnicia cu Ghiță. Astfel
protagonistul începe să-și neglijeze nevasta, ajungând să o lovească. Ana
reușește să capteze o forță feminină puternică, dând dovadă de
inteligență prin sfaturile date soțului în vederea pericolului, ajungând ca
statutul ei moral și psihologic să evolueze în paralel cu cel al
protagonistului care se în final se degradează. Ghiţă este personajul
principal al nuvelei şi unul dintre cele mai reprezentative personaje
realiste din literatura română, impunându-se prin complexitate, dar şi
putere de individualizare, ilustrând consecinţele distrugătoare pe care le
are asupra omului setea de înavuţire. Cizmar de profesie, ajunde la
antreprenor cu o mică firmă la Moara cu noroc, un han care primea și
adăpa oamenii și animalele venite de pe drumuri în schimbul unei sume
de bani. Cu toate că a strâns foarte mulți bani își mai dorea, așa că a
intrat în legătură cu Lică Sămădăul, om cu un caracter format din lumină
și întuneric și cu o bună tactică de a influența. Însă acest parteneriat, sau
mai bine zis hoție l-au schimbat pe Ghiță din omul bun, calm, înțelegător,
care visa la ideea de a practica și învăța pe alții tainele cizmăriei, la un
hain care nu își mai dorea familie, ci bani, și nu conta ce trebuia să facă
pentru ei. Datorita acestui fapt profilul său psihologic și moral a scăzut,
Ghiță a ajuns un hoț și criminal, faptele sale sfârșindu-se tragic cu
moartea.
R2. O secvență narativă care surpinde aceasta relatie poate fi
considerată cea în care Lică își face apariția pentru prima dată la
cârciumă. Pentru că relațiile capitaliste presupun obligatoriu
subordonarea partenerului de afaceri, Sămădăul își impune în fața
noului venit propriile-i reguli fără a manifesta opoziție, cârciumarul le
accepta. Lica intuiește slăbiciunile lui Ghiță, încercând astfel să-l supună.
Mai întâi încearcă să-l îndepărteze de familie, apoi îi pătează imaginea
de om cinstit în fața colectivității rurale, implicându-l, fără voia sa, în jaful
de la arendaș și în uciderea văduvei și a copilului acesteia. ea. Conflictul
exterior dintre Ghiță și Lică o implică pe Ana în planul degradării morale,
astfel aceasta ajungând să-și trădeze soțul. Inițial Ana, înțeleaptă, a vrut
să intre în gândurile lui Ghiță, însă datorită lipsei de comunicare din
partea acestuia relația dintre cei doi s-a degradat. Ulterior, punctul
culminant al dezumanizării sale este când acesta ajunge să fie dispus să
facă orice pentru a se răzbuna, folosind-o pe Ana drept momeală pentru
a se asigura că Lică nu părăsește cârciuma. Ajuns pe ultima treaptă a
degradării morale, Ghiță își aruncă soția în brațele lui Lică. Dezgustată de
atitudinea lui Ghiță, care s-a îndepărtat de familie, Ana cedează
avansurilor lui Lică. Dându-și seama de infidelitatea acesteia,
protagonistul o ucide din gelozie, deși era aproape deplin responsabil de
acest deznodământ. Ulterior și el este ucis de Răuț la ordinul lui Lică.
Astel conlictul interior cât și cel exterior au dispărut cu pierderea vieții
celor doi.
R3. Personajele sunt caracterizate în mod direct cât și în cel indirect.
Ana este caracterizată direct: Ana era tânără și frumoasă… fragedă și
subțirică… sprintenă și mlădioasă, cât și indirect de către narator. Acesta
îi conturează portretul psihologic, reliefând credința ei că tandrețea,
duioșia și căldură sufletească pot da echilibru căminului. Propriile ei
cuvinte evidențiază însușiri esențiale, precum inteligența și intuiția
feminină. Caracterizarea indirectă se constituie treptat din gesturile,
faptele, vorbele şi gândurile personajului. Ana se simte tot mai părăsită
 de Ghiţă, încearcă să-l ajute, să-i pătrundă gândurile, dar acesta se
înstrăinează de ea şi o aruncă treptat în braţele lui Lică, îndemnând-o mai
întâi să joace cu el, că doar nu să-i ia ceva din frumusețe. Este adânc
jignită de lipsa de încredere pe care i-o arată Ghiţă şi, sperând că îi va
stârni gelozia, începe să-i acorde din ce în ce mai multă atenţie lui Lică.
Cuprinsă de vraja lui Lică, fascinată de magnetismul lui, Ana alunecă
rapid spre prăpastia păcatului.
Ghiță este caracterizat în mai multe moduri, treptat, pe parcursul
nuvelei, evidențiindu-se degradarea lui morală și distrugerea lui.
Naratorul omniprezent și omniscient îl caracterizează direct, urmărindu-i
transformările și lupta interioară: de tot ursuz, se aprindea pentru orice
lucru de nimic. Lică Sămădăul și Ana contribuie, prin vorbele lor, la
construirea unui profil psihologic. Lică îl consideră om de nădejde: dacă
te-aș avea tovarăș pe tine, și de dracu și de mumă-sa, iar Ana îl descrie ca
fiind lipsit de personalitate și tărie de caracter: Ghiță nu-i decât muiere în
haine bărbătești. Totodată, monologul interior al personajului
evidențiază unele trăsături psihologice. Acesta își conștientizează
slăbiciunile, dar nu și le asumă, punându-și lipsa de caracter pe seama
divinității: Ei ce să-mi fac?… așa m-a lăsat Dumnezeu!. Astfel, se
conturează un om care inițial este harnic, bun, gospodar și familist,
transformat prin lăcomie într-un bărbat fricos, laș și răzbunător, ceea ce
îl distruge în final.
Moara cu noroc este o nuvelă realist-psihologică în care arta
construirii personajelor este dublată de un spirit moralizator, Slavici
afirmând că rostul scrierii a fost îndrumarea spre o viață în armonie cu
valorile firii omenești.