CARACTERIZARE-GHIȚĂ-MOARA CU NOROC

1.PREZENTAREA STATUTULUI SOCIAL, MORAL,

INTELECTUAL, PSIHOLOGIC AL PERSONAJULUI ALES
Bazat pe priciupiul”mimesisului„(imitare a realității),realismul este un curent
literar-aristic care s-a manifestat în literatura română începând cu a doua
jumătate a secolului al 19-lea și continuând inclusiv în perioada
postbelică(neorealism) desigur,cu unele modificări generate de evoluția
literaturii.Numele curentului este derivat din cuvântul”real„,fapt ce indică
puternica impresie de realitate pe care o lasă lectura operelor care se încadrează
în această categorie.

Caracteristicile acestei specii sunt ilustrate riguros de nuvela „Moara cu

noroc” de Ioan Slavici. Primul mare scriitor modern al Transilvaniei,
consolideaza dimensiunea realist-obiectiva a viziunii artistice asupra
universului existential al satului de provincie, operand o deschidere a prozei
romanesti spre psihologic. O dovada stralucita este nuvela „Moara cu noroc”,
publicata in 1881.Capodopera lui Slavici este o nuvela psihologica,
remarcabila nu numai prin complexitatea personajului principal, ci si prin
realismul viziunii artistice care se concretizeaza într-o imagine veridica a unei
lumi din Transilvania ,la sfarsitul sec. al 19-lea.

Personajul principal al nuvelei este Ghita, personaj mobil, complex, realist si

tridimensional.Pe parcursul nuvelei acesta este caracterizat atat în mod direct de
catre narator si prin autocaracteriazare, cat si în mod indirect prin fapte si prin
relatiile cu alte personaje.

Statutul social al acestuia se modifică pe parcursul nuvelei și subliniază evoluția

personajului. Inițial, acesta este un cizmar sărac și tată de familie, pe umerii
căruia apasă toată responsabilitatea bunăstării acesteia. Acest lucru îl
încurajează să fie nemulțumit de situația lui socială și materială, ce conduc la
luarea în arendă a cârciumii de lângă Moara cu noroc, în speranța că, astfel, va
asigura familiei un trai mai bun. Schimbarea statului de cizmar la cel de
cârciumar atrage după sine, pe de-o parte, o îmbunătățire materială
considerabilă, dar care, pe de altă parte, va avea un mare impact la nivelul
statutului psihologic și moral.
Din punct de vedere psihologic, Ghiță este marcat de un conflict interior între
dragostea pentru Ana și dragostea pentru bani. Cele două voci interioare îi
influențează modul de a gândi în funcție de circumstanțe. Mentalitatea lui este
într-o continuă metamorfoză pe tot parcursul nuvelei, acesta fiind inițial un
caracter puternic, ce nu se lasă influențat de alții, însă devine, pe final, taciturn,
închis, necomunicativ și preocupat excesiv de imaginea lui în ochii celorlalți.

Statutul moral al protagonistului cunoaște, de asemenea, o profundă

metamorfoză. Personaj dominat de ambiție, aceasta se transformă dintr-un
element susținător al afacerii lui într-o carență morală, folosită strict pentru
sporirea averii. Ghiță devine treptat un om lacom, obsedat de câștig și lipsit de
moralitate, fiind dispus să facă orice pentru a-și proteja veniturile. Devine
criminal, omorându-și soția infidelă, în ciuda faptului că era direct responsabil
de comportamentul ei.

Deoarece nu respecta norma morala de la inceputul nuvelei, Ghitainvolueaza,

ajungand la un deznodamant tragic. La inceput Ghita este un buncizmar cinstit
si harnic care muncea pentru fericirea failiei sale. Este grijuliu cuAna si cu copii
sai pe care ii iubea nespus de mult. Momentul intalnirii cu Licareprezinta si
momentul inceperii schimbarii interioare a lui Ghita care ajunge infinal sa fie
capabil de crima.

2.Analiza a două elemente de structură.limbaj,compoziție

semnificative pentru construcția personajului
Protagonistul, Ghiță, este un personaj extrem de complex, care, în contextul
unui mediu nefavorabil, își schimbă în mod radical personalitatea. Acesta
reprezintă imaginea omului distrus de slăbiciuni.

Trăsăturile personajelor se desprind din fapte, vorbe, gesturi şi din relaţiile cu

alte personaje, fiind valorificată astfel caracterizarea indirectă. Naratorul
realizează portrete sugestive, detaliile fizice surprinzând şi trăsături morale
sau statutul social (statutul lui Lică - “porcar, însă dintre cei ce poartă cămaşă
subţire şi albă”). Slavici conturează prin caracterul didactic, moralizator al
nuvelei, o utopie în cadrul căreia dreptatea primează, având în vedere sfârşitul
operei, în care toate personajele sunt sancţionate pentru faptele lor.

Titlul operei :”Moara cu noroc” poate fii interpretat în două moduri.În sens
denotativ repreintă numele hanului unde se petrec majoritatea
evenimentelor,fiind un CRONO-TOP(timp,loc/sapțiu).Din punct de vedere
simbolic „moara” este o expresie a măcinării destinelor iar termenul
”noroc„ este o antiteză,o ironie deoarece personajele sfârșesc într-un mod
nefericit.

Tema principală este ispita banului,dorința arzătoare de îmbogățire,la acestea

mai pot fi adăugate și alte teme secundare precum.degradarea familiei,lipsa
comunicării,compromisurile și efectele sale.

Perspectiva narativa esti obiectiva, perspectiva ‘’dindarat’’ cu focalizare zero,

naratiunea desfasurandu-se la persoana aIIIa, naratoromniprezent ubicuu si
omniscient, relatia narator-personaj fiind specifica realismului clasic.

Incipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs etic al unui personaj-

reflector: mama Anei, care este numita simbolic „batrana”. Cugetarea ei
reprezinta o avertizare asupra fortelor conflictule : „Omul sa fie multumit cu
sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogaţia, ci liniştea colibei tale te face fericit.”
Dupa principiul simetriei, finalul se constituie tot ca un discurs direct al
personajului-reflector : „ Simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost
dat”.

3.EVIDENȚIEREA UNEI TRĂSĂTURI PRIN SCENE SEMNIFICATIVE

Personajul este caracterizat în mai multe moduri, treptat, pe parcursul

nuvelei, evidențiindu-se degradarea lui morală și, inevitabil, distrugerea lui.
Naratorul omniprezent și omniscient îl caracterizează direct, urmărindu-i
transformările și lupta interioară: „de tot ursuz”, „se aprindea pentru orice
lucru de nimic”. Lică Sămădăul și Ana contribuie, prin vorbele lor, la
construirea unui profil psihologic. Lică îl consideră om de nădejde: „dacă te-
aș avea tovarăș pe tine, și de dracu și de mumă-sa”, iar Ana îl descrie ca fiind
lipsit de personalitate și tărie de caracter: „Ghiță nu-i decât muiere în haine
bărbătești”.

Totodată, monologul interior al personajului evidențiază unele trăsături

psihologice. Acesta își conștientizează slăbiciunile, dar nu și le asumă,
punându-și lipsa de caracter pe seama divinității: „Ei ce să-mi fac?… așa m-a
lăsat Dumnezeu!”. Astfel se conturează un om care inițial era harnic, bun,
gospodar și familist, dar este transformat de lăcomie într-un bărbat fricos, laș
și răzbunător, ceea ce îl distruge în final.

Una din trăsăturile principale ale personajului este nehotărârea.Un episod din

care reiese această trăsătură este acela al înfruntării între Ghiță și Lică ce are loc
în capitolul V. Deși Lică și-a făcut o dată apariția la Moara cu noroc, nu a avut
loc încă o discuție efectivă între ei. Ghiță și-a cumpărat câini, pistoale și a
angajat pe Marți, un ungur înalt ca un brad. A înțeles că în zadar se înțelegea cu
arendașul și în zadar se punea bine cu stăpânirea, dacă nu era om al lui Lică,
pentru că acesta stăpânea în fapt drumurile. ”Iar Ghiță voia cu tot dinadinsul să
rămână la Moara cu noroc, pentru că-i mergea bine”. Când, în sfârșit, Lică își
face apariția la Moară însoțit de oamenii lui, Ghiță domină scena prin forță
fizică, hotărâre și orgoliul de a nu se lăsa batjocorit. Deși acceptă să i se ia
banii din casă, își impune la rândul său condițiile. Naratorul notează : „Câtva
timp ei steteră tăcuți, față în față, hotărâți amândoi și simțind fiecare că și-
a găsit omul.” Totuși, din această scenă cheie a nuvelei, lupta necruțătoare în
care se angajează Ghiță cu ceilalți și cu sine însuși este pierdută, prin
acceptarea tovărășiei cu Lică , primul gest dintr-o serie de abateri. Tonul
amenințător al lui Lică după plecarea lui Ghiță anticipează turnura
evenimentelor.

O alta secventa reprezentativa pentru constructia personajului si din care

reiese orgoliul acestuia este scena omorarii Anei, gestul fiind rezultatul
disperarii unui omacare nu mai are nimic de pierdut. Dispus sa faca orice pentru
a se razbuna, Ghita îsi arunca sotia în bratele lui Lica, în timp ce el merge sa-l
anunte pe jandarm ca Lica are asupra lui bani furati, iar cand se intoarce, Ghita,
realizeaza ca a fost tradat. El îsi ucide sotia din dragoste, dar si din orgoliu
pentru ca nu suporta gandul ca a fost înselat. Acest moment de maxima
tensiune acumulata în sufletul lui Ghita denota o decadere morala totala si o
dezumanizare a personajului care a cazut ireversibil în patima înăvutirii.

Portretul fizic al lui Ghiţă este aproape absent, rezumându-se la câteva

detalii, precizate în incipitul operei "înalt şi spătos", pentru ca, mai apoi,
trăsăturile cârciumarului, precum expresia chipului, tonul ori vocea, să
reflecte transformările sale sufleteşti. 

În relaţiile cu celelalte personaje, Ghiţă demonstrează diferite atitudini.

Faţă de Lică, este fidel şi obedient iniţial, însă ulterior doreşte să se răzbune pe
el, evidenţiindu-se astfel aspecte contrastante ale raportului faţă de sămădău.
Faţă de copii şi soţie manifestă sentimente de dragoste, ce sunt însă
transformate în indiferenţă sub impactul banilor, în vreme ce cu Pintea nu este
complet onest, iar soacrei îi poartă un respect imens.
 Evoluţia personajului surprinde declinul său de la statutul de personaj
pozitiv la ce de personaj negativ, degradare datorată impactului
antagonistului, fire demonică, asupra sa . Destinul tragic al lui Ghiţă
sugerează caracterul didactic, moralizator al nuvelei, o utopie în cadrul
căreia dreptatea primează, în care toate personajele sunt sancţionate pentru
faptele lor. Lăcomia lui Ghiţă, factor ce a declanşat dezumanizarea, este
criticată în mod indirect prin spusele bătrânei din incipit şi final, ce pun accent
pe valorile ancestrale ale lumii arhaice, şi anume onoarea şi umilinţa.

4.CONCLUZIE

In concluzie, Ghita, personajul principal al nuvele psihologice “Moara cu

noroc” de Ioan Slavici este conturat in mod realistic tipic nuvelei psihologice, al
carui statut social si moral se schimba pe parcursul operei.