1930

Relația
Ștefan Gheorghidiu-Ela

Introducere
Publicat în anul 1930, romanul lui Camil Petrescu marchează o nouă direcție de evoluție a
prozei românești si stabilește modul în care se manifestă modernismul în genul epic.
Oprea sa „ Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”este un roman modern,
psihologic și de tip subiectiv, care are drept caracteristici: autenticitatea, anticalofilismul, memoria
involuntară, fluxul conștiinței, introspecția și monologul.

Tipologie
Personajul principal al operei este Ștefan Gheorghidiu, acesta fiind de asemenea narator. Soția
sa, Ela este personajul secundar, prezența ei în cadrul romanului fiind lipsită de sens în lipsa legăturii
cu Ștefan. Astfel, Ela este un personaj construit în jurul percepției unui alt personaj. Pierzându-și
uneori aura mitică de „ ființe de hârtie”, personajele trec pragul ficțiunii și poposesc în realitatea
noastră profană, ilustrând tipuri umane.
Astfel, Ștefan Gheorghidiu ajunge să reprezinte un nou tip de personaj- a intelectualul lucid
devorat de propria-i luciditate, a inadaptatului superior ce nu se regăsește într-o societate dominată
de bani și snobism, dezinteresat de latura materială a existenței și adept al filosofiei idealiste, pe care
o aplică asupra realității imperfecte.
Personajul feminin, Ela este tipul femeii ideale, pe care Ștefan o plasează deasupra tuturor,
ridicând-o pe un piedestal. Ea este în același timp tipul femeii infidele datorită bănuielilor și
îndoilelilor pe care le resimte Ștefan pe parcursul romanului, cât și tipul omului banal cu sentimente
profunde, care încearcă să tindă spre ceva superior, în acest caz, Ștefan Gheorghidiu, de care se
îndrăgoștește și la a cărui lume încearcă zadarnic să se adapteze. În plus ea reprezintă tipologia femeii
îndrăgostite, dispuse să facă sacrificii și compromisuri pentru a fi cu cel pe care îl iubește.

Statutul social, moral, psihologic

Social
- Ștefan- tânăr student la Filosofie, provine dintr-o familie săracă( tatăl său murise și lăsase
familia în datorii).Soțul Elei în prima parte, în a doua e înrolat în armată.
- Ela – studentă la litere, orfană, locuind cu mătușa sa înainte de căsătoria cu Ștefan, obține
prestigiu social odată ce soțul său primește moștenirea de la unchiul său, i se schimbă statutul social,
devine atrasă de lumea mondenă, divorțează.
Moral
- Ștefan- individ cu principii bine conturate, crede în valori și refuză orice formă de
compromis.Extrem de gelos, posesiv și suspicios în relația sa cu Ela.De asemenea foarte orgolios.
- Ela – dacă la început e blândă și inocentă, după primirea averii devine superficială, egoistă,
adulterină, și ipocrită, toate aceste însușiri fiindu-i atribuite prin ochii lui Ștefan.
Psihologic
– Ștefan- ire analitică, inadaptat social, hipersensibilitate în relația relația sa de cuplu.
- Ela – fire extrovertită spre deosebire de soțul său, personalitate puternică și adaptabilă.

Caracterizarea
Cele două personaje sunt create dintr-o sumă de calități și defecte acestea reieșind atât din
caracterizarea directă cât și indirectă.
Ștefan
Directă :
1. Bărbatul se autocaracterizează, recunoscând că transformă orice întâmplare într-o
dramă sufletească , „ pot transforma mici incidente în adevărate catastrofe”, de aici
 reieșind negativismul și victimizarea sa, se consideră „ un tip imposibil”.
2. De asemenea Ela îl caracterizează în mod direct spunând că e „ de o sensibilitate
imposibilă” .
3. Unchiul Nae îl caracterizează și el prin replica„ n-ai spirit practic”, acesta observând
faptul că Ștefan trăiește într-o lume a ideilor, că nu e realist.

Indirect
Caracterizarea directă se împletește cu mult mai ampla caracterizare indirectă. Personajul este
caracterizat în mod indirect prin fapte, gesturi, limbaj cât și din relația sa cu Ela.

1) Văzând iubirea în mod absolut, el mărturisește că nu s-ar fi putut realiza decât ,,într-o
dragoste absolută”.
2) Recunoaște cum a luat naștere iubirea sa pentru Ela , el simțindu-se admirat de cei din
jur fiindcă era iubit de „de una dintre cele mai frumoase studente”, prin aceste vorbe
reieșind orgoliul său nemăsurat.
3) ,, Cei care se iubesc au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt,” și ,, femeia
înșală numai pe cel pe care îl iubește, pe ceilalți îi părăsește pur și simplu” - de aici reieșind
tendința lui spre absolut, nemulțumirea cu jumătăți de măsură.”.
4) ,, Nu știu dacă mintea ta de sublocotenent poate pricepe asta”- prin această replică se
surprinde faptul că Ștefan se consideră superior celorlalți datorită intelectului său.
5) ,, Am crezut că gestul ăsta e numai pentru mine” (turnatul vinului) ,, Am crezut că nu îmi
toarnă decât mie vin”- această replică accentează caracterul său posesiv și paranoic, el
dorindu-și ca Ela să trăiască doar pentru el. Iubirea lui se transformă în obsesie, acest fapt
fiind sugerat și de vorbele:
6) ,, nici un doctor nu are curajul să despartă corpurile celor născuți uniți, căci le-ar ucide pe
amândouă. El consideră că Ela este sufletul său pereche, nu își vede viața fără ea.

Astfel, Ștefan Gheorghidiu este un personaj complex pentru care lumea înseamnă în primul rând
dragoste însă în același timp și autodistrugere ca rezultat al iubirii neîmplinite.

Ela Gheorghidiu – caracterizarea sa directă nu este amplă, deoarece ea este surprinsă

doar prin intermediul conștiinței lui Ștefan.

1) Ni se comunică însă ceea ce îl atrăsese pe protagonist , realizându-se prin intermediul vocii

actoriale portretul fizic „ una dintre cele mai frumoase studente” , „ ochii mari, albaștrii” .
Ea reprezintă astfel idealul feminin, sintagma „ ochii mari, albaștrii” ilustrând bunătatea
infinită a femeii, ochii find un simbol al sufletului în terminologie simbolică.
2) Personajul narator îi realizează portretul moral tot prin intermediul caracterizării directe,
acesta făcând aprecieri contradictorii asupra femeii în funcție de moment și de context. Astfel,
el o descrie ca fiind când „ fiind mereu copilăroasă” ., când „ fără viață” .

In mod indirect, prin intermediul faptelor, se conturează portretul Elei.

1) Aceasta i se alătură lui Gheorghidiu la cursurile de filosofie deși nu înțelege nimic și îl ascultă
filozofând ore în șir doar pentru a petrece timp cu el. Din aceste gesturi reiese faptul că ea
este dedicată, fiindu-i alături în orice clipă.
2) De asemenea din faptul că ea a insistat ca soțul ei să accepte moștenirea reiese că este o
persoană avară, ce își dorește schimbarea statutului social.
3) Ea este caracterizată prin intermediul numelui pe care personajul narator îl menționează o
singură dată, fiind la început numită „ femeia mea” , „ nevasta mea” . Menționarea numelui
său are loc odată cu schimbarea și degradarea ei, evidențiind astfel decăderea de la figura de
femeie unică la cea de femeie obișnuită, banală. Prin urmare, Ela este un personaj complex,
 construită în totalitate prin intermediul viziunii soțului său. De aceea este imposibil a spune
dacă Ela a fost sau nu vinovată de adulter, întrucât viata sa a fost o simplă proiecție, doar
naratorul personaj deținând adevărul.

Scene

I. O primă scenă semnificativă pentru evoluția relației dintre cele două personaje o
constituie scena mesei în familie, din casa unchiului Tache. La acest eveniment
participă toți membrii familiei, nerăbdători să-și primească averea. Spre surprinderea
tuturor, Ștefan primește o mare parte din bani, el rămânând neentuziasmat. Se
evidențiază astfel personalitatea sa opusă celorlalți, firea sa nematerialistă și
dezinteresată. Ela pe de altă parte este surprinsă în antiteză cu soțul său în această
secvență, ea implicându-se în discuția despre bani și surprinzându-l în mod dureros pe
Ștefan ce o dorea „ mereu feminină deasupra acestor discuții vulgare”.De aici se
generează criza matrimonială, Ela lăsându-se în voia tentațiilor mondene și
comparându-l pe Ștefan ceilalți. Din orgoliu, el refuză să intre într-o competiție și să
adopte stilul superficial al oamenilor mondeni, considerând acest lucru sub demnitatea
sa de intelectual.

II. A doua scenă reprezentativă pentru degradarea și sfârșitul relației celor doi este cea în
care Ștefan se întoarce de pe front, fiind rănit și spitalizat. Înainte ca el să se reîntoarcă
în armată, aranjase ca Ela să petreacă vara la Câmpulung aproape de regimentul său.
Ea îl chemase într-o zi de sâmbătă la ea, fiind total schimbată. Se arată îngrijorată
pentru viitorul său în cazul în care el ar murii pe front și îi cere să treacă averea pe
numele său. În același timp Ștefan îl vede pe domnul G la Câmpulung și astfel este
sigur că venise pentru ea și că îi era amant.
Din acest motiv, în secvența întoarcerii lui acasă protagonistul se simte detașat de tot ceea ce îl legase
de Ela și decide să o părăsească pentru totdeauna. Detașat și de lucrurile materiale, nu le mai vede
însemnătatea, lăsându-i totul femeii. Prin fraza,, adică tot trecutul,, se evidențiază că el este o nouă
persoană, vrând să renunțe la vechea sa viață. În acest fel absolutul morții eclipsează absolutul iubirii.

Titlul
În acest sens este relevant titlul operei, acesta fiind menit să evidențieze sfârșitul poveștii de
dragoste dintre cele două personaje, termenul ,,noapte'' e simbolic, prevăzut în ambele părți ale
titlului deoarece redă incertitudinea, necunoscutul și criza omului modern surprins între cele două
alternative ale vieții.

Conflicte
Cele două alternative sunt prezentate prin intermediul personajului narator,
1. experiența războiului este prezentat ca un conflict interior cu sinele, el se detașează și
se vede în ipostaza celui care analizează.
2. Conflictul dintre cele două personaje Ștefan și Ela este tot unul interior, deoarece se
realizează între ideea idealizată a Elei și cea creată tot în mintea lui Gheorghidiu cu
privire la adevărata sa față.

Concluzie
În lumina celor arătate, relația dintre cele două personaje este reprezentativă pentru lumea modernă,
cei doi refăcând împreună mitul lui Pygmalion. El reprezintă de asemenea două destine incompatibile,
pe care ideea le unește pentru un timp, dar pe care existența concretă le separă.