Roman realist balzacian

Enigma Otiliei
De George
Calinescu
Eseu
I. Roman realist balzacian
George Calinescu apartine perioadei interbelice si isi contureaza opera de
tip roman in opozitie cu cele apartinand lui Camil Petrescu. In aceeasi perioada
se remarca alti scriitori precum Mihail Sadoveanu, Vasile Alecsandri sau Mircea
Eliade. Latura de romancier se regaseste in romanele Cartea nuntii, Enigma
Otiliei, Bietul Ioanide, Scrinul negru, reflectand un persoanj complet si
complex.
Geneza operei
Varianta finala a romnului contine un singur volum cu titlul Enigma
Otiliei publicat in anul 1938. Varianta de odinioara promova ca titlu Parintii
Otiliei, fiind conceputa in doua volume. Momentul in care titlul se schimba
este decisiv. Scriitorul trece de la motivul paternitatii Otiliei la eternul familiei
gasit in substantivul enigma. In scrierea romanului, George Calinescu se
bazeaza pe unele elemente de geneza. personajul Felix Sima este inspirat din
ipostaza scriitorului, regasim aici profilul de medalie, nasul acvilin, tenul
masliniu, aspecte fizionomice care apar si-n Portret de George Calinescu.
Dintr-o marturie a scriitorului Otilua sunt eu vedem reflectarea sa si-n
conturarea personajului feminin, cu toate ca el marturiseste ca la baza Otiliei
Marculescu sta fata cu parul de fum, o verisoara mai mare dea sa. Intamplarea
despre moartea lui Costache este preluata din propria biografie cand o ruda
indepartata moare si celelalte neamuri patrund in casa acesteia ducand peste
gradina, in spate, mare parte a obiectelor.
Ipoteza
Opera literara Enigma Otiliei, este un roman social realist de tip
balzacian, avand toate caracteristicile acestuia.

Teorie
Romanul este specia literara a gneului epic in proza de mare intindere cu
personaje numeroase, complexe si amplu caracterizate cu o intriga complicata si
actiune ampla.
Romanul social este roman ce dezbate viata citadina a unei comunitati.
Balzacianismul se refera la tipul de proza realista in care regasim
urmatoarele caracteristici: tipuri umane bine conturate (avarul, orfana, tatal
suferind, fata batrana) portretul personajelor este urmarit dinspre exterior spre
interior, impreuna cu descrierea amanuntita a locurilor in care traiesc. Incipitul
romanelor contine ample descrieri care fixeaza cu exactitate timpul si locul
actiunii. Naratorul este omniscient, este un demiurg al universului fictiv, fiind
prezent in acelasi timp in mai multe locuri, stiind totul despre desfasurarea
actiunii.
Clasicismul este un curent literar si artistic din
XVII lea si inceputul celui de-al XVIII lea (aparut in Franta).

secolul

al

Romantismul este orientarea ideologica, artistica si literara din prima

jumatate a secolului al XIX-lea aparuta in spatiul european.
Modernismul reprezinta o orientare culturala manifestata la inceputul
secolului 20, in care noul si inovatia formelor se opuneau valorilor de tip
traditional.
Explicarea titlului
Opera data are un titlu foarte sugestiv, aflandu-se in stransa legatura cu
intreg continutul textului, fiind alcatuit din doua substantive, unul comun
(enigma) si unul propriu (Otiliei). In sens denotativ, enigma semnifica un
lucru greu de inteles, nelamurit, ascuns sau o taina, un mister, iar substantivul
propriu semnifica un nume oarecare. In sens conotativ, titlul duce cu gandul la
misterul personajului Otilia, care este ca o ghicitoare sau un joc distractiv greu
de descifrat de catre ceilalti. Astfel, legatura dintre titlu si ideea textului devina
stransa cand incercarea lui Felix de a o intelege pe Otilia este in zadar, dar si a
lui Pascalopol in final.
Tema si motive
Tema textului este fresca din viata burgheziei bucurestene, familia,
societatea, iar motivul este mostenirea si paternitatea.
Structura si compozitie
Romanul este alcatuit din douazeci de capitole si construit pe mai multe
planuri narative care urmaresc destinul unor personaje prin acumularea
detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al membrilor clanului Tulea, al lui
Stanica, etc.

Incipit
Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal (intr-o seara
de la inceputul lui iulie 1909) si spatial (descrierea strazi Antim, a arhitecturii
casei lui Mos Costache, a interioarelor) prezinta principalele personaje,
sugereaza conflictul si traseaza principalele planuri epice. In cadrul spatial, are
loc descrierera strazii Antim, de unde reiese ca strada era pustie si intunecata, si
in ciuda verii, in urma unor ploi generale, racoroasa si fosnitoare ca o padure,
iar lumina slaba a felinarelor, ingaduia numerele caselor. Acesta era pustie
fiindca luminile de prin case erau stinse. In aceasta obscuritate, strada avea un
aspect bizar. Nicio caza nu era prea inalta si aproape niciuna nu avea cat
superior. insa varietatea cea mai neprevazuta a arhitecturii, marimea neobisnuita
a ferestrelor, in rapor cu forma scurta a cladirilor faceau din strada bucuresteana
o caricatura in moloz a unei strazi italice. Strada este descrisa prin epitetele
pustie, intunecata, de unde reiese tristetea care controla casele locuite pe ea,
astfel destinul unor personaje era prescris inca din incipit.
Fire narative
Romanul este alcatuit din doua fire narative. Primul este lupta dusa de
clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si
inlaturarea Otiliei Marculescu. Al doilea prezinta destinul tanarului Felix Sima
care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste la
tutorele lui si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia.
Conflicte
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudinte,
care sugereaza universul social prin tipurile umane realizate. O familie este a lui
Costache Giurgiuveanu, posesorul averii si Otilia Marculescu, adolescenta
orfana, fiica celei dea doua sotii decedate. Aici patrunde Felix Sima, fiul surorii
batranului care vine la Bucuresti pentru a studia medicina si locuieste la tutorele
sau lega, mos Costache. Un alt intrus este Leonida Pascalopol, prieten al
bastranului, pe care il aduce in familia Giurgiuveanu afectiunea pentru Otilia, pe
care o cunoaste de mica si dorinta de a avea o familie care sa-i umple
singuratatea. A doua familie, inrudita si vecina, care aspira la mostenirea averii
batranului, este familia surorii acestuia, Aglae. Clanul Tulea este alcatuit din
sotul Siminon Tulea, cei trei copii ai lor: Olimpia, Aurica si Titi. In aceasta
familie patrunde Stanica Ratiu pentru a obtine zestrea ca sot al Olimpiei. Istoria
unei mosteniri include doua conflicte succesorale: primul iscat in jurul averii lui
Costache Giurgiuveanu (adversitatea manifestata de Aglae impotriva orfanei
Otilia), al doilea destrama familia Tulea (interesul lui Stanica pentru averea
batranului). Conflictul erotic priveste rivalitatea adolescentului Felix si a
maturului Pascalopol pentru mana Otiliei.

Subiectul operei
Subiectul operei incepe cu Felix Sima, care se indrepta spre unchiul sau
Costache Giurgiuveanu pentru a locui la el si a urma facultatea de medicina.
Ajuns acasa la el ii intalneste pe ceilalti membrii ai familiei, in special pe fiica
vitrega a acestuia, Otilia. A doua zi, ea ii arata locuinta, el remarcand felul ei
jucaus. Afla povestea ei de viata si despre prietenul familiei Pascalopol. Rugat
de Aglae, il mediteaza pe Titi care a ramas corigent. La inceputul lunii august,
Olimpia il prezinta familiei pe Stanica, dar nu primeste zestrea, astfel Stanica
este tot mai hotarat sa puna mana pe averea lui Costache. La invitatia lui
Pascalopol, Felix si Otilia se duc la mosia acestuia, unde Felix incepe sa fie
gelos pe Pascalopol. Intre Felix si Otilia se cladeste o relatie profunda de
prietenie, dar Felix se indragosteste de ea, marturisindu-i sentimentele. Otilia il
considera mai mult ca pe un frate, considerand totul un joc copilaresc. Intre
timp, discutiile despre adoptarea Otiliei pornesc noi scandaluri, dar fata ii cere
mosului sa nu completeze actele de adoptie. Otilia pleaca cu Pascalopol, iar
Felix, spre surprinderea sa, se arunca in bratele unei curtezane Georgeta, pentru
a se razbuna pe cea care i-a frant inima. Acest proces duce la maturizarea
tanarului. Mos Costache are planurile sale cu cei doi tineri, incepand sa adune
materiale de constructii. Din cauza unei insolatii, el face un atac de cord in urma
caruia toata familia Tulea isi petrece doua zile in casa batranului, ignorand boala
acestuia. Stanica profita de aceasta ocazie in care ii baga in cap tot felu de idei
si incearca sa afle unde isi tine ascunsa averea. Mos Costache se insanatoseste si
ii alunga din casa pe cei din familia Tulea, fiind de acord cu propunerea lui
Pascalopol de a-i deschide un cont Otilei, dar nu-i da banii inca. Stanica isi
continua planul incercand sa-l sperie tot mai tare, angajeaza doctori care sa-i
dea diagnostice false, dar afla unde sunt ascunsi banii si il jefuieste. Mosul mai
are un atac de cord si moare, Stanica divortand de Olimpia si se casatoreste cu
Georgeta, intrand in politica. Intre timp, Otilia se casatoreste cu Pascalopol, iar
Felix devine doctor, apoi profesor universitar si se casatoreste. Se intalneste
intamplator cu Pascalopol, care divortase de Otilia, ea fiind casatorita cu un om
bogat din Buenos Aires. Astfel, toata povestea de dragoste ramane un mister
pentru Felix.
Finalul
Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog.
Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui
mos Costache, din perspectiva lui Felix, intrusul/strainul din familia
Giurgiuveanu, in momente diferite ale existentei sale (adolescenta, aproximativ
zece ani mai tarziu dupa razboi).
Elemente romantice
Elementele romantice desprinse din roman se refera la descrierea campiei
Baraganului transpuse in fantastic si la povestea de iubire dintre Felix si Otilia.

Elemente moderne
Elementele moderne ce asigura un caracter de modernitate romanului sunt
reflectarea poliedtrica a personajelor, utilizarea personajului reflector si
comportamentismul ca tehnica de lucru. Reflectarea polietricapresupune mai
multe puncte de vedere ale diferitelor personaje asupra unuia dintre ele. Astfel,
se ajunge ca exemplu la viziuni diferite asupra Otiliei sau asupra lui Felix,
personaje conturate complex si independent. Comportamentismul reflecta
amibuitatea personajului, personaje ambigue in evidentierea destinului fiind
Otilia si Leonida. Felix nu este ambitios, lipsit de scrupule, ci un adolescend
orfan capabil de a iubi dezinteresat. Hotarat sa-si faca o cariera, se bazeaza pe
luciditatea si profunzimea intelectuala. Contradictiile Otiliei il contrariaza pe
Felix. Intiail, tanarul ezita intre a crede barfele clanului Tulea si a-i pastra o
dragoste pura Otiliei, iar mai apoi, cand Otilia pleaca pe neasteptate la Paris cu
Pascalopol, Felix are o scurta aventura cu Georgeta fata faina, pupila unui
general, pe care i-o prezinta Stanica. De altfel, cele doua femei, Otilia si
Georgeta contribuie in egala masura la maturizarea lui Felix, pe Otilia o vroia ca
pe viitoare sotie, iar Georgeta ii era trebuitoare fiziologeste.
Elemente clasice
Elementele clasice se refera la crearea unei umanitati canonice si la
simetria perfecta a textului precum si la rigurozitatea compoziotiei. Umanitatea
canonica impune dopua tipuri de personaje precum avarul si arivistul
(parvenitul). Avarul apare in dubla ipostaza, cel umanizat prin sentimente si cel
total. Romanul realist traditional devine o adevarata comedie umana, plasand in
context social personaje tipice.
Tipologizare personaje
Tendinta de generalizare conduce la realizarea unei tipologii. Mos
Costache avarul, iubitor de copii, Aglae baba absoluta fara cusur in rau,
Aurica fata batrana, Simion dementul senil, Titu debilul mintal,
infantil si apatic, Stanica Ratiu arivistul, Otilia fata cocheta, Felix
ambitiosul, Pascalopol aristocrat rafinat.
Moduri de expunere
Modurile de expunere au un rol important in text. Dialogul confera
veridicitatea si concentrarea epica. In proza realista, descrierea spatiilor (strada,
arhitectura, decorul interior camera) si a vestimentatiei sustine impresia de
univers autentic, iar prin observarea si notarea detaliului semnificativ devine
mijloc de carecterizare indirecta.
Desi adopta un ton obiectiv, naratorul se ascunde in spatele mastilor sale,
care sunt personajele, fapt dovedit de limbajul uniformizat. In limbajul
personajelor se utilizeaza aceleasi mijlaoce lingvistice, indiferent de situatia
sociala sau de cultura lor.

Concluzie
In concluzie, Enigma Otiliei de George Calinescu este un roman realist de
tip balzacian prin prezenta tuturor caracteristicilor.

II.

Evolutia personajului

In 1932, George CSlinescu. (1899 - 1965) sustinea necesitatea aparitiei - in

literatura romana - a unui roman de atmosfera moderna, desi respingea teoria
sincronizarii obligatorii a literaturii cu filozofia si psihologia epocii,
argumentand ca literatura trebuie sa fie in legatura directa cu "sufletul uman".
Prin romanele lui, Calinescu depaseste realismul clasic, creeaza caractere
dominate de o trasatura definitorie, realizand tipologii -avarul, arivistul, tipul
feminitatii, tipul retardatului, tipul fetei batrane-, modernizeaza tehnica
narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor,
inscriindu-se astfel in realismul secolului al XX-lea, cu trimitere certa catre
creatia lui Balzac prin tema mostenirii, in jurul careia romancierul construieste
imaginea societatii burgheze din Bucuresti.
Felix Sima, definit chiar de Calinescu "martor si actor", deschide romanul
prin descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu, privita in detaliu si il incheie
cu aceeasi imagine a cladirii vazute din perspectiva eroziunii timpului. Romanul
pune in central narativ al actiunii formarea personalitatii lui Felix, de
aceea poate fi considerat, din acest unghi, un bildungsroman.
Ca participant direct la actiune, Felix este personaj in roman, actiunile, faptele,
situatiile in cafe este pus argumenteaza statutul de "actor". Tot Felix este cel
care introduce cititorul intr-o lume necunoscuta - strada Antim, casa lui
Giurgiuveanu, majoritatea personajelor adunate la jocul de carti etc. - de care
acesta ia act prin imaginile reflectate in constiinta acestui personaj-martor. Toate
aceste ipostaze narative constituie tehnici de caracterizare argumentative pentru
care Felix este un personaj realist modern.
Felix Sima este fiul doctorului Iosif Sima, de la Iasi, care murise si-l lasase pe
baiat in grija tutorelui Costache Giurgiuveanu. Acesta din urma, caruia Felix
obisnuia din familie sa-i spuna "unchiul", era cumnatul tatalui sau, deoarece
fusese casatorit cu singura lui sora, care murise cu multi ani in urma.
Dupa moartea mamei, cu mai bine de zece ani in urma, dupa o lunga si grea
suferinta si dupa moartea tatalui in anul trecut, Felix mostenise "o casa cam
veche, dar solida si rentabila" si "un oarecare depozit in bani", pe care le
administra mos, Costache de un an, de cand baiatul ramasese orfan. Dupa
terminarea liceului, timp in care locuise la internat, tanarul venise la Bucuresti,
ca sa urmeze cursurile facultatii de medicina, ca si tatal sau.
Portretul fizic sugereaza, prin detaliile descrierii directe, trasaturi morale,

intre care vointa si ambitia, precum si o distinctie nativa a personajului: "fata ii

era juvenila si prelunga, aproape feminina", cu "suvite mari de par ce-i cadeau
de sub sapca", obrazul de "culoare maslinie", iar nasul "de o taietura elenica" ii
dadea o "nota voluntara": "un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in
uniforma de licean, [...] stransa bine pe talie ca un vesmant militar, iar gulerul
tare si foarte inalt si sapca umtlata ii dadeau un aer barbatesc i elegant. Fata
insa ii era juvenila si prelunga, aproape feminina din pricina suvitelor mari de
par ce-i cadeau de sub sapca, dar coloarea maslinie a obrazului si taietura elinica
a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie".
Comportamentul, gesturile, atitudinile, faptele contureaza indirect, inca de la
primele pagini ale romanului, o fire rationala,lucida, cu o mare nevoie de
certitudini, o fire analitica si un spirit de observatie foarte dezvoltat.
De la inceput, Felix simte pentru Otilia o simpatie spontana, care se
transforma in iubire, fiind chinuit de lupta ce se da in sufletul sau intre a crede
barfele clanului Tulea si a pastra o dragoste pura pentru fata. Il descumpaneste
comportamentul derutant al Otiliei, nu-si poate explica schimbarile bruste de
atitudine ale fetei, trecerea ei de la o stare la alta. Plecarea Otiliei la Paris cu
Pascalopol il deznadajduieste, insa nu renunta la cariera, ba dimpotriva, esecul
in dragoste il maturizeaza, Felix pastrand in amintire o iubire romantica,
inaltatoare, care-i da putere, fiind un corolar al muncii sale.
Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirecta a unui
personaj realist, Felix inscriindu-se in tipologia societatii burgheze de la
inceputul secolului al XX-lea. Lucid si rational, el intelege ca intr-o societate
degradata in esentcle ei morale, dragostea nu mai poate fi un sentiment pur,
casatoria devenind o afacere pentru supravietuire si nu o implinire a iubirii.
Devine un medic vestit si bogat, patrunzand in lumea buna a Bucurestiului,
deoarece s-a casatorit "intr-un chip care se cheama stralucit si intra, prin sotie,
intr-un cere de persoane influente".
In relatiile cu celelalte personaje, Felix apare ca un intelectual superior,
situandu-se deasupra superficialitatii si meschinariei lumii burgheze,
conducandu-se dupa un cod superior de norme etice: "sa-mi fac o educatie de
om. Voi fi ambitios, nu orgolios". Ambitios si inteligent, Felix invata si face
eforturi deosebite de a se remarca pe plan profesional. Ferm si tenace, munceste
cu seriozitate pentru a deveni un nume cunoscut in medicina, publica un studiu
de specialitate intr-o revista franceza si, cu indarjire si prcocupare pentru cariera
sa, devine profesor universitar, o autoritate medicala, casatorindu-se, potrivit
ambitiei sale, cu fata unei personalitati politice a vremii, care-i asigura si un
statut social superior.
Felix Sima evolueaza de la adolescenta la maturitate, traind experienta iubirii
entuziaste si ambitia realizarii in plan profesional. Uneori, tanarul se imagina
"un medic mare, savant, autor celebru, om politic", iar alteori, dimpotriva, era
cuprins de un total dezinteres profesional, dcvcnca romantic si incarcat de
generozitate sentimentala, si-o imagina pe Otilia amenintata de banditi, de care

o salva, iar ea "tremurand, il strangea cu bratele ei subtiri de gat".

Dezamagirea si suferintele iubirii nu-l deprima, ci il otelesc, luciditatea il
directioneaza catre intelegerea faptului ca societatea este degradata din cauza
puterii pe care o are banul si ca nu exista alta sansa de supravietuire decat
adaptarea totala la regulile ei. Din acest punct de vedere, opera "Enigma Otiliei"
poate fi considerata un bildungsroman.
Ipostaza de personaj-martor este definita printr-o serie de observatii pe care
Felix le face prin descrierea detaliata a exterioarelor (strazi, cladiri), a
interioarelor (case, incaperi) ori a infatisarii personajelor. Imaginile reflectate in
constiinta lui Felix sunt comunicate cititorului, care ia astfel cunostinta de
trasaturile fizice, imbracamintea sau coafura personajelor, precum si de gesturile
si atitudinile lor, prin tehnica detaliului. Tot Felix descrie in amanunt strada
Antim sau interiorul casei lui Costache Giurgiuveanu ori a familiei Tulea,
aspecte care sugereaza, indirect, trasaturi caracteriale comune locuitorilor strazii
ori locatarilor respectivelor imobile.
In "Enigma Otiliei" Calinescu ilustreaza o conceptie de moralist clasic, o
observatie atenta a eticii umane, pe care o clasifica pe tipuri: "Romanul nu apare
decat cand ne dam seama ca incepe sa se organizeze o lume de tipuri si de
caractere." (George Calinescu).

III.

Evolutia unui cuplu

Romanul lui G. Calinescu, Enigma Otiliei, publicat in 1938, se constituie

intr-o ampla fresca a societatii bucurestene de la inceputul secolului 20.
n puinele studii despre roman scrise n perioada elaborrii Enigmei
Otiliei, George Clinescu se declar adeptul romanului de tip balzacian, deci de
factur clasic-realist. Preferinele sale se ndreapt ctre personajul tipic,
ncadrat ntr-o anumit schem sufleteasc si spiritual, ns nu o schem
abstract, ci una care s-l individualizeze n funcie de determinrile psihologice
si istorico-sociale.
Romanul Enigma Otiliei abordeaz ns balzacianismul n manier
polemic i dozeaz tehnicile balzaciene alturi de cele moderne. Astfel, dac n
realizarea majoritii personajelor respect cte o schem tipologic, n
realizarea Otiliei nu se poate vorbi despre utilizarea unui tipar caracterologic.
Tehnica realist-obiectiv, naraiunea la pesoana a III-a realizat de un
narator obiectiv, detaat, neimplicat este eludat in romanul Enigma Otiliei,
condiia impersonalitii fiind nclcat prin comentariul unui estet.

Aciunea este structurat in douzeci de capitole, romanul fiind construit

pe mai multe planuri narative, corespunznd principalelor conflicte ale
nucleului epic. Un plan urmrete lupta dus de clanul Tulea pentru obinerea
motenirii lui Costache Giurgiuveanu i pentru nlturarea Otiliei Mrculescu.
Al doilea plan prezint destinul tnrului Felix Sima care, rmas orfan, vine la
Bucureti pentru a studia medicina, locuiete la tutorele lui i triete iubirea
adolescentin pentru Otilia.
Tema mostenirii, una dintre temele romanului a fost reprezentata in
literatura europeana prin proza lui Balzac, acesta fiind si unul dintre principalele
motive pentru care romanul calinescian a fost discutat in legatura cu
balzacianismul.
Tema mostenirii se imbina in romanul Enigma Otiliei cu tema iubirii,
ceea ce confera un caracter complex prozei, angrenand totodata si un numar
mare de personaje, care evolueaza in cupluri, in dublete pe care le uneste in
functie de aspiratii si asteptari, aceeasi unica dorinta de a pune mana pe averea
lui Costache Giurgiuveanu.
Totul graviteaza in jurul mostenirii unui avar, mostenire de care ar putea
beneficia atat rudele, cat si cei mai putin apropiati batranului, cum este cazul lui
Stanica Ratiu, ruda prin alianta cu Giurgiuveanu. Vartejul banului determina
evolutia tuturor personajelor din roman, exceptie facand cuplul Felix Otilia,
pentru care existenta impune un alt set de valori.
Actiunea romanului e plasata in anul 1909, cand un tanar de vreo 18
ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim, venind dinspre strada
Sfintilor Apostoli, cu un soi de valiza in mana. Acesta este tanarul Felix Sima,
unul dintre personajele centrale ale romanului, martorul si totodata personajul
reflector al unei lumi aflate in pragul decaderii, care se leapada usor de legile
moralitatii. Felix ajunge in casa lui Giurgiuveanu in urma mortii ambilor parinti,
batranul avar devenindu-i peste noapte tutore.
Prima intalnire cu batranul este marcata de atitudinea suspicioasa a lui
Costache, care raspunde intrebarii tanarului, angoasat si agasat de o lume care il
solicita la maximum: nu sta nimeni aici, nu cunosc. Din aceasta situatie
penibila, Felix este salvat de Otilia, fiica adoptiva a lui Costache, care il
conduce mai apoi in casa ce ii va deveni camin pana la majorat. Inca din prima
seara, Felix face cunostinta cu o umanitate decazuta, reprezentata simbolic de
clanul Tulea. Tot in casa lui Giurgiuveanu il cunoaste pe Leonida Pascalopol,
barbatul matur, intelectual, care ii va starni gelozia, prin afectiunea pe care
acesta o nutreste fata de Otilia.
Evolutia personajelor este in mare parte legata de problema mostenirii,
care face si desface relatiile intre protagonisti. Singurii care par sa se sustraga
acestui mediu decazut sunt Felix si Otilia. In casa batranului Costache

Giurgiuveanu, tanarul intelectual in devenire cunoaste experienta primei sale

iubiri pentru Otilia.
Sa observam ca evolutia cuplului Felix Otilia este una interesanta, cel
putin sub raportul aspiratiilor celor doi: Felix isi doreste deopotriva implinirea
profesionala si pe cea sentimentala, in timp ce Otilia isi doreste eliberarea dintro lume in care se simte captiva si careia nu i se poate supune. Intre cei doi se
naste o frumoasa poveste de iubire, pusa pe seama varstei dar si a situatiei lor
sociale, de orfani. Ovid Crohmalniceanu avansa ipoteza potrivit careia iubirea
dintre Felix si Otilia este o dragoste intre doi orfani, cu tot felul de sublinieri
parentale. Otilia are fa de Felix atitudini parintesti, se preocupa de sanatatea si
de devenirea profesionala a acestuia. Acesta la randul sau vede in Otilia
afectiunea maternala de care a fost privat inca din copilarie : intelegi ca am
gasit in tine tot ce mi-a lipsit in copilarie. Incetul cu incetul, aceasta afectiune
parentala lasa locul unei pasiuni fara precedent in viata celor doi, care se
bazeaza indirect pe o incongruen caracterologica, derivata din modul diferit al
acestora de a intelege viata.
Pentru Felix, evolutia iubirii pentru Otilia este evolutia propriului eu. Nu
intamplator, romanul se deschide si se inchide cu aceeasi imagine a tanarului
Felix, surprins in doua etape ontologice distincte, adolescenta si maturitate. La
inceput, Felix este un tanar inocent, care poposeste in casa lui Giurgiuveanu
pentru a studia medicina. La inceput, Otilia are un comportament bizar, amestec
de seriozitate si senzualitate, maturitate si inocen, care supara mintea clara,
lucida a tanarului. Felix nu manifesta decat o simpla simpatie pentru Otilia pe
care oricum nu o intelege generata de faptul ca fata ii permite intruziunea
nefireasca in universul ei, lasand la o parte pudoarea. Ca sora, Otilia ii vorbeste
despre sine lipsita de prejudecati, in timp ce, ca iubita, este invaluita in mister.
In secventa narativa in care Felix intra in camera Otiliei, dezordinea il
atrage, conducandu-l catre un univers spiritual al ascunzisului feminin,
potrivit cuvintelor autorului. Intrarea in spatiul labirintic al Otiliei marcheaza
inceputul unui traseu afectiv sinuos, la capatul caruia cei doi se redescopera
Felix matur, Otilia independenta. Atractia fata de Otilia il dezamageste, caci nu
reuseste sa o inteleaga, fata are schimbari bruste de atitudine, pe care mintea
rationala a lui Felix nu le poate accepta.
In exegeza literara s-a avansat teoria potrivit careia nu Otilia ar avea vreo
enigma, ci Felix crede ca aceasta are .Calinescu insusi explica faptul ca Pentru
orice tanar, enigmatica va fi in veci fata care il va respinge dandu-i in acelasi
timp dovezi de iubire.
Fata manifesta fara vreun interes material deosebit o atractie misterioasa
pentru Pascalopol, care contravine iubirii ingenue pentru Felix.
Comportamentul Otiliei se poate interpreta ca fiind specific varstei, tinerele

manifestand adeseori atractie pentru barbatii maturi care le ofera protectie.

Comportamentul enigmatic al Otiliei genereaza intriga intr-o poveste de amor.
Pentru Otilia iubirea fata de Felix nu are acelasi sens. La capatul acestei
experiente femeia nu se descopera, ci primeste certitudinea unui caracter
imposibil de stapanit : Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera!.
Pe masura ce Felix se apropie de ea, Otilia se ascunde si isi ascunde
trairile, cateodata ea ii marturiseste lui Felix ca se simte trista, iar alta data isi
mainfesta personalitatea controversata, debordand de viata si energie. Felix este
mult prea conservator si lucid pentru a putea satisface vreodata nevoia spirituala
a Otiliei de a trai viata nebuneste. In momentul constientizarii acestui fapt,
Otilia isi descatuseaza spiritul si dispare fara urma din viata lui Felix. Plecarea
la Paris cu Pascalopol este gestul final al femeii care intelege ca iubirea nu-i
poate lega fiinta.
Cuplul Otilia-Felix aduce in prim-plan doua tipuri umane distincte, care
au in comun nu doar sensibilitatea, ci si forta interioara de a renaste prin iubire
in spiritul propriului eu. Felix este tipul intelectualului superior, pragmatic si
echilibrat, care isi gaseste implinirea afectiva in institutia maritala si implinirea
profesionala intr-o cariera stralucita, iar Otilia tipul femeii zglobii, vesele,
dornice de afectiune, amestec de superficialitate si profunzime, care isi gaseste
implinirea intr-o viata aventuriera, intr-o cariera de artista, in care poate juca si
schima rolurile fara a afecta pe celalalt si fara a fi nevoita sa renunte la sine.
Cuplul Felix-Otilia cunoaste o evolutie de scurta durata, dar completa si
complexa, iubirea lor trecand prin prietenie, erotism si afectiune parinteasca,
etape traite cu intensitate, care ii conduc catre destinul propriu si

redescoperirea in celalalt a imaginii sinelui.

catre