Roman psihologic modern de tip

subiectiv
Ultima noapte de dragoste intaia
noapte de razboi
Camil
Petrescu

I. Apartenenta la specie
Romanul " Ultima noapte de dragoste, inatia noapte de razboi"
este un roman modern psihologic de tip subiectiv. Romanul are
drept caracteristic: unicitatea perspectivei narative, timpul
prezent si subiectiv, memoria involuntara, naratiunea la
persoana I.
Textul este structurat in doua parti precizate in titlu acestea
ilustreaza si temele romanului: iubirea si razboiul.
Prima parte reprezinta rememorarea iubrii matrimoniale dintre
Stefan Ghiorghidiu si Ela. A doua parte constituie sub forma de
jurnal de campanie a lui Gheorghidiu , ce urmareste experienta
de pe frontul Primului razboi mondial.
Prima parte este in integime fictionala in timp ce a doua se
bazeaza pe jurnalul de campanie ce ii ofera unicitate.
In incipit desi este un roman modern sunt fixate cu precizie
coordonatele spatiale si temporale "in primavara anului
1916...", "la fortificatia din Valea Prahovei".
Incipitul scoate in evidenta cele doua planuri temporale din
discursul narativ: timpul nararii (prezentul frontului ) si timpul
narat ( trecutul povestii de iubire). Actiunea se petrece in
primavara anului 1916 la popota unitatii, Gheorghidiu asista la
o discutie despre dragoste si fidelitate, pornind de la un barbat

care si-a ucis sotia infidela si a fost achitat de tribunal. Aceasta

descutie declanseaza memoria afectia, trezindu-i amintiri depre
relatia lui cu Ela.
Finalul este deschis, lasand loc interpretarilor multiple,asa cum
se intampla in general in proza de analiza pssihologica.
Conflictul difera de romanele traditionale in care era exterior in
romanul lui Camil Petrescu conflictul este interior, este
generatde sentimente contradictorii fata de sotia sa Ela.
Principalul motiv al rupturi dintre protagonist si Ela este
implicarea Elei in lumea mondena pe care Stefan o
dispretuieste. Conflictul interior este amplificat de un conflict
exterior generat de incapabilitatea protagonistului de a se
adapta la societate.
Perspectiva narativa este subiective, relatarea se face la
persoana I sub forma unei confesiuni a personajului principal
Stefan Gheorghidiu care traieste experienta fundamentala a
razoiului si a iubirii.
Romanul este structurat in doua partii si 13 capitole cu titlul
sugestive.
" Eram insurat de doi ani si jumatate cu colega de la
universitate si banuiam ca ma inseala " este fraza care
genereaza retrospectiva iubirii dintre cei doi. Tanarul pe atunci
student la Filosofie se casatoreste cu Ela studenta la Litere.
Iubirea pentru ea se naste din duiosie, dar mai ales din orgoliu
deoarece Ela era cea mai frumoasa si populara studenta de la
Universitate, iar iubirea cu ea trezea invidia colegilor.
Dupa casatorie cei doi traiesc modest, insa totul se spulbera
odata cu mostenirea primita de la unchiul Tache. Ela se implica
in discutiile referitoare la mostenire, acest lucru il deranjeaza
pe Gheorghidiu. Spre deosebire de Ela care se iimplica in viata
mondena la care are acces datorita mostenirii, Stefan nu se
implica in ea. Criza matrimoniala este declansata de excursia la
Odobesti, cand Ela pare sa-i acorde atentie exagerata unui
anume Domn G, care dupa opinia personajului narator ii va
deveni amant. Dupa excursia de la Odobesti iubirea dintre cei
doi decade.

Concentrat pe Valea Prahovei, unde asteapta intrarea Romaniei

in razoi primeste o scrisoare de la Ela care se mutase la
Campulung pentru a fi mai aproape de el. Ela vrea sa-l
convinga sa-i treaca o suma de bani pe numele ei pentru ai
oferi siguranta in cazul morti lui pe front. Afland acestea el este
cnvins ca Ela vrea sa divorteze si sa ramana cu Domnul G.
Intamplator se intalneste cu acesta iar Stefan nu crede ca este
doar o intamplare ci crede ca este acolo pentru a fi alaturi de
Ela. Datorita izbugniri razboiului Stefan nu mai are ocazia sa
verifice daca Ela il inseala.
A doua experienta in planul cunoasterii o reprezinta razboiul.
Imaginea eroica a razboiului prezentata in literatura traditionala
este mitizata. Frontul inseamna has, dezordine, mizerie, masuri
absurde.
Ranit si spitalizat Gheorghidiu revine acasa la Bucuresti dar se
simte detasat de tot ceea ce tine de Ela, de aceea se hotaraste
sa o paraseasca si sa-i lase "tot trecutul ".
Sfarsitul lasa loc interpretarii multiple iar destinul de pe front nu
este incheiat se poate considera ca romanul are final deschis.
Personajul-narator, Stefan Gheorghidiu reprezinta tipul
intelectualului lucid inadaptat. Evenimentele extraordinare sunt
filtrate prin constiinta sa, astfel gandurile si sentimentele
celorlalte personaje nu pot fi cunoascute de cititor. Astfel Ela es
prezentata din perspectiva lui Stefan, de aceea cititorul nu se
poate pronunta asupra fidelitatii ei.
Introspectia si monologul interior sunt tehnici ale analizei
psihologice.
"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razoi" este un
roman psihologic modern, avand drept caracteristici: unicitatea
perspectivei narative ,relatarea la persoana I subiectivitatea,
apelul la memoria afectiva.

II.

Evolutia personajului

Textul dat apartine operei literare Ultima noapte de

dragoste, intaia noapte de razboi scrisa de Camil Petrescu si
publicata in anul 1930.
Romanul psihologic este scris la persoana I, sub forma
unei confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu,
care traverseaza doua experiente fundamentale: iubirea si
razboiul. Stefan Gheorghidiu este protagonistul si persinajul
narator, perspectiva narativa fiind subiectiva si unica.
Modernitatea romanului este sustinuta si de timpul prezent,
subiectiv de fluxul constiintei, memoria afectiva, de
anticalofilism si autenticitate.
Personajul-narator Gheorghidiu se raporteaza la doua
p[lanuri temporale: timpul cronologic, in care protagonistul
rememoreaza drama iubirii.
Stefan, sublocotenent intr-un regiment de infanterie,
trimit pentru fortificarea Vaii Prahovei, este concentrat de
curand, ceea ce constituie pentru el o lunga deznadejde.
Discutia de la popota despre iubire provoaca o reactie violenta
a personajului, care considera ca cei care se iubesc au dreptul
de viata si de moarte asupra celuilalt si declanseaza amintirea
propriei povesti de dragoste aducand-o in realitate.
Gheorghidiu este o natura reflexiva, care analizeaza in
amanunt, cu luciditate starile interioare Atentia si luciditatea
nu omoara voluptatea reala, ci o sporesc, asa cum de altfel
atentia sporeste si durerea de dinti.
Prima experienta de cunoastere, iubirea e traita sub
semnul incertitudinii, e un zbucium permanent in cautarea
adevarului. Stefan primeste pe neasteptate o mostenire de la
unchiul sau Tache, si ca urmare, sotia sa Ela, se lasa in voia
tentatiilor mondene, devenind din ce in ce mai preocupata de
lux, petreceri si escapade, fapt ce intra in totala contradictie cu
conceptia lui despre iubire, despre idealul sau de feminitate As
fi vrut-o mereu feminina, deasupra acestor discutii vulgare.
Student la filozofie, inzestrat intelectual, Stefan traieste in
lumea cartilor, o lume in trotala contradictie cu lumea unchiului
Tache, a lui Nae Gheorghidiu si Tanase Lumanararu, cu care
eroul nu are nicio legatura.
Fire pasionala, puternic reflexiva, constient de chinul sau
launtric, Gheorghidiu aduna progresiv semne ale nelinistii, ale

incertudinii, pe care le diseca cu minutiozitate. Viata lui devine

in curand o tortura, nu mai putea citi nici macar o carte. Se
desparte de sotia sa, apoi intalnindu-se intamplator cu Ela, s-au
simtit amandois tanjeniti ca doi straini, creandu-i lui Stefan o
adevarata revelatie Simteam ca femeia aceasta era a mea, in
exemplar unic, asa ca eul meu, ca mama mea, ca ne intalnisem
de la inceputu lumii.
Plimbarea la Odobesti declanseaza criza de gelozie, de
incertitudinea iubirii, punand sub semnul intrebarii fidelitatea
Elei. Faptul ca Ela gusta din felul de mancare al domnului G.
Produce o adevarata furtuna in sufletul sau, revenindu-i in
memorie amintiri dureroase Si ea stia ce vie placere imi face
mie acest.
Gheorghidiu sufera nu numai din mandria ranita, ci mai
ales pentru faptul ca se preface, afisand o indiferenta cu total
falsa, ascunzandu-si framantarile Ma chinuiam launtric ca sa
par vesel si eu ma simteam imbecil si ridicol si naiv.
Autoanalizandu-si starile cu luciditatea caracteristica,
disecand fiecare reactie pe care o avem, respinde ideea
geloziei Nu, n-am fost niciodata gelos, desi am suferit atat din
cauza iubirii.
Iubirea devine pentru Stefan autosugestie si optiune o
iubire mare a mai curand un proces de autosugestie. Iubeste
intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca sti ca
asta o face fericita, iti repeti ca nu e loial sa o jignesti, sa inseli
atata incredere. Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la
inceput, patologic la urma.
Eroul traieste in lumea ideilor pure, aspirand la dragostea
absoluta, cautand in permanenta certitudini care sa-i confirme
profunzimea sentimentului de iubire si, neputand gasi
certitudinea linistitoare, se simte obosit si hotaraste sa se
desparta definitiv de Ela, pe care o priveste acum cu
indiferenta cu care privesti un tablou si caruia ii lasa o buna
parte din avere la care tinea, se pare, in mod deosebit i-am
scris ca-i las totul ce e in casa, de la obiecte de pret la carti, de
la lucruri personale la amintiri. Adica tot trecutul.
A doua experienta de viata fundamentala in planul
cunoasterii existentiale este razboiul, frontul, o experienta
direct, care constituie adevarata drama intelectuala.

Daca prima parte este fictiune, deoarece prozatorul nu era

casatorit si nici nu traise o drama de iubire pana la scrierea
romanului, povestea fiind pur inventata, parte a doua insa este
o experienta traita, scriitorul fiind ofiter al armatei romane in
timpul primului razboi mondial.
Razboiul este surprins in roman in dubla ipostaza. In
legatura cu el, Stefan Gheorghidiu se autocunoaste si pune in
balanta problemele de constiinta. La inceput este vazut din
acest punct de vedere ca un loc al izolarii ce-l indeparteaza de
Ela. Iubirea lor de fapt a fost omorata de iminenta razboiului.
A doua ipostaza a razboiului este radicala, razboiul
fiind vazut in sens maladiv, fiind cel care curma vieti. Ofiterul
Stefan Gheorghidiu descopera o realitate dramatica, nu atacuri
vitejesti, orgoliul sau insa il face sa participe cu toata forta la
razboi.
Drama iubirii lui intra definitiv in umbra, experienta
dramatica a frontului fiind decisiva. Gheorghidiu neputand fii
considerat un invins deoarece reuseste sa depaseasca gelozia
care ameninta sa-l dezumanizeze.
In opinia mea, constiinta lucida, analiza si confesiunea pun
in
evidenta
preocuparea
personajului-narator
pentru
problemele produnde ale existentei.

III.

Evolutia cuplului

Aprut n 1930, romanul Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de

rzboi de Camil Petrescu ilustreaz preocuparea scriitorului de a experimenta
noi modele i structuri narative.
Romanul dezvolt dou teme principale iubirea i rzboiul. Tema iubirii
este susinut de evoluia cuplului tefan Gheorghidiu Ela, prezentat doar
prin reflectarea ei subiectiv, din perspectiva lui tefan Gheorghidiu, personajul
narator al romanului. Cunosctor al diferitelor teorii filosofice i tiinifice
care circulau n epoc, admirator declarat al operei lui Marcel Proust, Camil
Petrescu creeaz primul personaj narator din literatura romn preocupat s
neleag n ce const diferena ntre realitate i autosugestie, ntre absolut i
relativ.
Alctuit din dou pri care n-au ntre ele dect o legtur accidental ( n
opinia lui George Clinescu), acest volum inedit ca structur narativ n peisajul
epocii este dup opinia lui Perpessicius romanul unui rzboi pe dou

fronturi: cel al iubirii conjugale i cel al rzboiului propriu-zis, ceea ce-i

pricinuiete eroului un nentrerupt mar, tot mai adnc n contiin.
( Perpessicius )
n prefaa de la ediia din 1955 a romanului, intitulat Cuvnt nainte
dup un sfert de veac, Camil Petrescu mrturisete c dac partea ntia a
acestui roman e o fabulaie, e adic nscocit [] i deci eroul tefan
Gheorghidiu cu soia lui sunt pur ficiune, n schimb se poate afirma c partea
a doua a crii, aceea care ncepe cu ntia noapte de rzboi, este construit
dup memorialul de companie al autorului, mprumutat cu amnunte cu tot
eroului. Perspectiva narativ subiectiv confer autenticitate relatrii,
caracteristic esenial a romanului subiectiv. Printr-un artificiu compoziional,
prima parte este alctuit prin rememorare, n timp ca a doua parte este
consemnat sub forma unui jurnal de front.Aciunea, complex, se desfoar
pe dou coordonate temporale una a rememorrii relaiei personajului
narator cu Ela i una n desfurare ( a experienei de pe front a lui tefan
Gheorghidiu ). Centru de interes al conflictului principal al romanului se
deplaseaz de la exteriorul evenimentelor plasate n preajma i n timpul
Primului Rzboi Mondial la explorarea interioritii personajului principal,
prins n mirajul propriilor iluzii despre dragoste, despre cstorie i despre
femeia ideal.
Experiena iubirii, care d substan primei pri a romanului, este
actualizat prin rememorarea relaiei lui tefan Gheorghidiu cu Ela. A doua
parte creeaz iluzia temporalitii n desfurare, prin consemnarea
evenimentelor care se petrec pe front. Artificiul compoziional din incipitul
romanului discuia de la popota ofierilor referitoare la un fapt divers din presa
vremii ( un so care i-a ucis soia infidel a fost achitat ) permite aducerea n
prim plan a unei dintre temele principale ale romanului problematica iubirii.
Astfel, discuia de la popot este pretextul unei ample digresiuni, pe parcursul
creia tefan rememoreaz etapele evoluiei sentimentului care l-a unit cu Ela.
Toate faptele i evenimentele din roman sunt prezentate dintr-o perspectiv
unic, subiectiv: Eram nsurat de doi ani i jumtate cu o coleg de la
Universitate i bnuiam c m neal. Din cauza asta, nu puteam s-mi dau
examenele la vreme. mi petreceam timpul spionndu-i prieteniile, urmrind-o,
fcnd probleme insolubile din interpretarea unui gest, din nuana unei rochii,
i din informarea lturalnic despre cine tie ce vizit la vreuna din mtuile ei.
Era o suferin de nenchipuit, care se hrnea din propria ei substan.
Naratorul nu spune ( i nu o va face nici mai trziu ) nimic altceva n afar de
bnuielile lui. Tot ce afl cititorul despre Ela i despre relaiile dintre soi
provine din aceast surs, care e departe de a putea fi considerat infailibil sau
obiectiv. Situat exclusiv n interiorul perspectivei lui Gheorghidiu, cititorul nu
va ti niciodat cu certitudine dac Ela i-a modificat cu adevrat sentimentele
fa de soul ei, nelndu-l cu G. sau dac nu e vorba dect despre imaginaia

unui brbat nencreztor i orgolios. Ceea ce se modific nendoielnic este

atitudinea naratorului ( tefan Gheorghidiu ) n raport cu eroina, chiar dac,
uneori, el urmrete s-i creeze cititorului iluzia c se afl n posesia celor mai
sigure fapte i interpretri.
Iubirea lor ia natere sub semnul orgoliului. Chiar dac la nceput Ela nu
i plcea, tefan se simte, treptat, mgulit de interesul pe care i-l arat una
dintre cele mai frumoase studente de la Universitate. Personajul narator
mrturisete c orgoliul a jucat un rol important n constituirea relaiei lor:
Orgoliul a constituit baza viitoarei mele iubiri. Admiraia celor din jur este un
alt factor care determin creterea n intensitate a iubirii lui tefan: ncepusem
totui s fiu mulumit fa de admiraia pe care o avea toat lumea pentru mine,
fiindc eram att de ptima iubit de una dintre cele mai frumoase studente.
Pasiunea se adncete n timp, iar faptul c Ela triete o admiraie
necondiionat pentru viitorul ei so contribuie la crearea iluziei c relaia lor are
o baz solid. Pentru tefan Gheorghidiu, iubirea nu poate fi dect unic,
absolut. Sentimentul pe care l triete n raport cu Ela devine raiunea sa de a
fi, modul de a se mplini n plan spiritual: s tulburi att de mistuitor o femeie
dorit de toi, s fii att de necesar unei existene, erau sentimente care m
adevereau n jocul intim al fiinei mele.
Cuplul triete o perioad linitit, cu iluzia comuniunii perfecte. tefan e
mgulit c universul lor domestic este dominat de prezena sa spiritual i c
Ela l privete cu admiraie, considerndu-l o autoritate absolut ( edificatoare n
acest sens este scena n care cei doi au o discuie despre ce este filozofia,
dup ce tefan ine o prelegere sclipitoare la Universitate, iar Ela e impresionat
de erudiia lui ).
Motenirea de la unchiul Tache schimb ns cercul relaiilor celor doi.
Lumea monden, n care Ela se va integra perfect, este, pentru tefan, prilejul
de a tri suferine intense, provocate de gelozie. Dac n prima parte a relaiei
lor iubirea st sub semnul orgoliului, treptat, sentimentul care domin devine
gelozia. Antologic pentru modul n care ia natere gelozia, printr-un complicat
joc al autosugestiei, este excursia la Odobeti, cnd Ela se comport ca o
cochet, devenind din ce n ce mai superficial: Trageam cu urechea, nervos,
s prind crmpeie din convorbirile pe care nevast-mea le avea cu domnul
elegant de alturi de ea..
Relaiile dintre cei doi soi se modific radical, iar tensiunile, despririle
i mpcrile devin un mod de existen cotidian pn cnd tefan este
concentrat, n preajma intrrii Romniei n rzboi. Ela se mut la Cmpulung,
pentru a fi mai aproape de el, iar relaia lor pare s intre, din nou, pe un fga al
normalitii. Chemat cu insisten la Cmpulung, tefan obine cu greu
permisia, dar descoper c Ela e interesat de asigurarea viitorului ei n cazul
morii lui pe front. Cnd l vede pe G. pe strad, e convins c Ela l nal, dei

nu are nicio dovad concret. Pentru Gheorghidiu, eecul n iubire e un eec n

planul cunoaterii. Analiza mecanismului psihologic al erosului, semnificativ
pentru toi eroii lui Camil Petrescu, este dublat de o radiografie a tuturor
conflictelor interioare. Personajul recunoate c e hipersensibil, c nu poate
fiina n limita canoanelor, dar nu accept ideea c realitatea propriei contiine
nu e valabil n plan exterior. Dei tefan Gheorghidiu este un analist lucid al
strilor sale interioare i al evenimentelor exterioare, el nu poate s se detaeze
de subiectivitatea pe care gelozia i orgoliul rnit i-o accentueaz.
Confruntat cu experiena-limit a rzboiului care redimensioneaz orice
relaie uman, tefan Gheorghidiu i analizeaz retrospectiv i critic ntreaga
existen. Drama erotic este reevaluat din perspectiva experienei rzboiului.
ntors n prima linie dup cele cteva zile petrecute la Cmpulung, tefan
Gheorghidiu particip la luptele de pe frontul Carpailor cu sentimentul c este
martor la un cataclism cosmic, unde accentul cade nu pe eroismul
combatanilor, ci pe haosul i absurditatea situaiei i are sub ameninarea
permanent a morii revelaia propriei individualiti, ca i a relativitii
absolute a valorilor umane: mi putusem permite attea gesturi pn acum
pentru c aveam un motiv i o scuz: cutam o identificare a eului meu. Cu un
eu limitat, n infinitul lumii nici un punct de vedere, nici o stabilire de raporturi
nu mai era posibil i deci nici o putin de realizare sufleteasc Finalul
romanului consemneaz desprirea definitiv de trecut a eroului, gest
caracteristic pentru personajele masculine camilpetresciene, care distrug o
pasiune, se sinucid, dar nu ucid. Ei tiu c eroarea se afl n propria contiin,
i nu n obiectele contiinei (Marian Popa ) Ultima noapte de dragoste pe
care o petrece alturi de Ela marcheaz nstrinarea definitiv de trecutul
propriu i recunoaterea eecului n planul cunoaterii: I-am scris c-i las
absolut tot ce e n cas, de la obiecte de pre la cri de la lucruri personale,
la amintiri. Adic tot trecutul. Cititorul care sper s afle, n final, dac Ela a
fost infidel, este dezamgit. Dei citete un bilet anonim care l informeaz
despre trdarea Elei, personajul narator nu verific informaia, ceea ce
ntreine dincolo de paginile romanului enigma relaiei complexe care se
stabilete ntre cei doi soi. Sentimentul de indiferen care l domin pe erou
este evident n renunarea la tot trecutul n favoarea femeii care i-a pierdut
aura de feminitate misterioas i atrgtoare.
Relaia dintre tefan i Ela se dovedete mai mult o suit de conjecturi a
celui ndrgostit dect o situaie real; scena aciunii nu este una obiectiv, ci
una format din contiina naratorului. De aceea, evoluia relaiilor dinte cele
dou personaje este profund afectat de felul n care este perceput realitatea
nconjurtoare de contiina personajului narator. Dup Nicolae Manolescu,
evident, n roman, devine naivitatea personajului-narator. El se arat la
nceput entuziasmat de frumuseea i inteligena Elei, fericit de admiraia pe
care ea o strnete tuturor, pentru ca, dup cstorie, s descopere c soia lui e

o prostu cochet, interesat mai mult de escapade automobilistice cu

prieteni dect de filozofie n patul conjugal ( N. Manolescu ). De fapt, nu Ela
se
schimb,
ci
felul
n
care
o
vede
tefan.
Cuplul Ela tefan Gheorghidiu este reprezentativ pentru opera literar a lui
Camil Petrescu. Ca i alte personaje masculine camilpetresciene, tefan
Gheorghidiu triete ntr-o lume a ideilor pure, pe care nu o poate adapta datelor
lumii reale. Pentru el, Ela nu este femeia din realitatea imediat, ci este o
imagine ideal a propriilor aspiraii sufleteti. Cnd perspectiva asupra ei se
modific, Ela devine ceea ce a fost, de fapt, de la nceput: o femeie obinuit,
asupra creia tefan a proiectat o aur ideal.
Urmrind problematica relaiilor dintre dou personaje care triesc
sentimente complexe ntr-un complicat mecanism de analiz nfptuit de un
personaj narator cu o structur sufleteasc unic i original, romanul lui
Camil Petrescu ilustreaz, ntr-o manier original, ideea universalitii unor
triri. Atribuite unor personaje fictive, sentimentele evideniate de povestea att
de complicat dobndesc o pronunat not de autenticitate, prin tehnica
narativ folosit de autor, care i permite cititorului accesul la cele mai profunde
triri ale eroilor.