Sunteți pe pagina 1din 9

ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

1.TEMA SI VIZIUNE
Camil Petrescu se numr printre ntemeietorii romanului romnesc modern i
aparine perioadei interbelice a literaturii. Activitatea sa literar este vast,
abordnd genurile liric, epic i dramatic. Operele sale eseistice promoveaz
ideea de nnoire a literaturii romne i de sincronizare a acesteia cu cea
universal.
Ideologia modernist a fost promovat n perioada interbelic, simultan i n
opoziie cu ideologia tradiionalist, n cadrul cenaclului literar i al revistei
Sburtorul, ambele conduse de criticul literar Eugen Lovinescu, care a
formulat teoria sincronismului i a imitaiei. Gruparea de la Sburtorul
promoveaz, n domeniul prozei, romanul de inspiraie citadin i de analiz
psihologic i formule narative noi.
Romanul este publicat in anul 1930 si marcheaza adeziunea lui Camil Petrescu
la modernismul Lovinescian, care presupune sincronizarea literaturii romanesti
cu cea occidentala.
Romanul este o specie a genului epic, n proz, de mare ntindere, cu personaje
numeroase i aciune complex, desfurat pe mai multe planuri narative i
dezvoltand conflicte puternice.
n ceea ce privete compoziia i structura, romanul este alctuit din dou
cri, respectiv treisprezece capitole, cu titluri sugestive. nc din titlu observm
cele dou pri: Ultima noapte de dragoste, care are forma unui jurnal intim al
personajului narator i n care tema dominant este dragostea i ntia noapte de
rzboi, care are forma unui jurnal de campanie i n care dominant este tema
rzboiului.
In primavara anului 1916, Stefan Ghiorghidiu asista la o discutie despre
infidelitatea in dragoste, discutie care ii va trezi acestuia amintiri durereoase
despre propria sa poveste. Astfel, rememorarile eroului ne releva imaginea unui
mariaj sarac, dar implinit, intre Stefan, un student la psihologie si Ela, o studenta
la litere. Primirea unei mosteniri semnificative schimba dramatic natura
personajului feminin, care devine avida de mondenitati, dornica de distractii
nocturne si fascinata de o viata burgheza. Escapadele Elei declansaza eroului
gelozia si drama incertitudinii, astfel incat acesta decide sa se razbune, aducand

in camin o prostituata. Aceasta actiune o face pe Ela sa il paraseasca, dar acestia


se impaca ulterior. Drama se amplifica atunci cand Stefan, revenind dupa doua
saptamani de la Azuga, acolo unde fusese concentrat, nu o gaseste pe Ela acasa.
Cand aceasta se intoarce, el ii propune o despartire si pleaca pe front. Drama
amoroasa trece in plan secundar. Eroul face parte in mod activ la razboi, asista la
toate ororile, este ranit si spitalizat. Cand se intoarce la Bucuresti, Ela i se pare
falsa, iar decizia divortului este dusa pana la capat.
Romanul este considerat unul subiectiv, al experientei. Astfel, naratorul este
personajul principal, iar opera este un sir de autoanalize ale acestuia.
Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi este un roman modernist,
psihologic. Astfel, tema este intelectualizata, iar romanul inoveaza la nivel
narativ (perspectiva de jurnal; final deschis; tehnica fragmentarii). Se remarca de
asemenea unicitatea perspectivei narative, timpul prezent i subiectiv, memoria
afectiv, naraiunea la persoana I i autenticitatea tririi.
Romanul trateaza ca tematic, drama intelectualului lucid n raport cu dou
experiene capitale, iubirea i rzboiul, prin care eroul sper s-i gseasc
identitatea.
Tema iubirii este pus n eviden printr-un episod de la nceputul romanului:
discuia ofierilor de la popot, pornit de la un fapt divers: un brbat care i-a
ucis soia infidel a fost achitat de o curte de jurai. Sunt formulate dou opinii
contrare. Curtea a procedat corect, deoarece nevasta trebuie s fie nevast i
casa cas. Dac-i arde de altele, s nu se mrite, dup cum susine cpitanul
Dimiu. Cealalt opinie este formulat, n mod surprinztor, de cpitanul Corabu,
anume c dragostea este frumoas tocmai pentru c nu cunoate nicio
constrngere. Discuia este un pretext pentru ca personajul narator, tefan
Gheorghidiu, s-i prezinte propria opinie despre dragoste.
Un episod care ilustreaz experiena rzboiului este chiar capitolul Ne-a
acoperit pmntul lui Dumnezeu n care se nfieaz imaginea apocaliptic a
rzboiului. Viaa combatanilor ine de hazard, iar eroismul este nlocuit cu
spaima de moarte; omul mai pstreaz doar instinctul de supravieuire i
automatismul, dup cum remarc nsui Gheorghidiu: Nu mai e nimic omenesc
n noi.

Ca in orice roman psihologic, conflictul predominant este cel interior. Astfel,


personajul se confrunta in permanenta cu propriile idei, dorinte si aluzii. In
drumul spre maturizare, conflictul interior este mereu declansat de pretextele
unui conflict exterior. In prima faza, conflictul dintre el si Ela favorizeaza
introspectia lui Stefan asupra iubirii si a geloziei. In a doua parte, conflictul
exterior al razboiului si ororile acestuia, ii declansaaza eroului o alta drama, una
colectiva, despre ce este viata, cine este acesta si cum se raporteaza la razboi.
Perspectiva narativ este unic, necredibila, aceasta constituindu-se ca o
confesiune a personajului principal, Stefan Gheorghidiu, care ndeplinete
totodat rolul de narator al experienelor trite.
Perspectiva narativ este subiectiv, se remarca folosirea persoanei nti, prin
care este redat confesiunea, autenticitatea, lipsa cronologiei, apelarea la
memoria voluntar sau involuntar, folosirea introspeciei, anticalofilismul. (Eu
nu pot vorbi onest dect la persoana nti.-Camil Petrescu).
Primul capitol al romanului, La Piatra Craiului, in munte are rol de a contura
indicii spatiali si temporali, precum si conditia personajului principal. Astfel,
naratorul-personaj, Stefan Ghiorghidiu, un sublocotenent in varsta de 23 de ani,
se afla la popota, pe frontul Primului Razboi Mondial. (n primvara anului
1916, la fortificarea Vii Prahovei, ntre Buteni i Predeal)
De asemenea, incipitul declanseaza memoria involuntara a lui Stefan
Gheroghidiu, care, auzind o discutie despre infidelitatea in relatii pe baza unui
articol din ziar, rememoreaza povestea dintre el si Ela.
Finalul prezinta rezolvarea conflictului exterior dintre Stefan si Ela, care se
concluzioneaza prind decizia protagonistului de a divorta si de a ii lasa Elei toata
averea sa. Finalul este deschis, tehnica specific modernista.
Timp:
Romanul incepe in primavara anului 1916, in timpul unei concentrari pe Valea
Prahovei. Totusi, romanul distinge doi timpi diferiti, cel al nararii, timpul
obiectiv si prezent, si cel narat. Timpul narat este unul subiectiv, personal,
reamintit prin memoria afectiva.
Spatiu:
Spatiul este precis, bine definit. Exista in opera multiplii indici de spatiu precum
Bucuresti, Odobesti, Arges etc.

In concluzie, Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi este un roman


modern, psihologic, care creeaza o puternica filozofie asupra adevarului in
raport cu doua drame, cea a razboiului si cea a iubirii.
2. CARACTERIZARE-STEFAN GHIORGHIDIU
Stefan Ghiorghidiu, protagonistul operei Ultima noapte de dragoste, intaia
noapte de razboi prezinta tipologia intelectualului lucid in plin proces de
maturizare. In creionarea lui Stefan, Camil Petrescu pleaca chiar de la propria
personalitate si creeaza un personaj-narator in continuu conflict interior cu
lumea idealizata pe care acesta o percepe.
Din punct de vedere al statutului social, aflm c tefan Gheorghidiu este un
simplu student la filozofie, ce duce o viata modesta, dar care il multumeste.
Statutul sau social este circular, deoarece acesta primeste o mostenire
semnificativa, care il propulseaza pe scara sociala. Totusi, la finalul romanului,
statutul sau social redevine unul modest, prin divortul in care ii cedeaza Elei
toate avutiile. Acest gest ilustreaza in roman faptul ca Stefan nu pune accent pe
conditia materiala.
In ceea ce priveste poretretul psihologic al personajului, Stefan Ghiorghidiu este
construit inca din incipitul romanului cu o personalitate complexa, un intelectual
in proces de autoanaliza. Este un intelectual lucid, hipersinsibil, capabil de
introspectie; initial simte gelozie si nevoie de razbunare, in final atinge
maturizarea si, ca un gest de eliberare, se rupe de trecutul dureros prin cedarea
averii dupa divort.
Din punct de vedere al statutului moral, el se ghideaza dupa o serie de principii
pe care le considera absolute, dar care ii fac pe ceilalti sa il priveasca drept un
inadaptat social (pentru el nu conteaza valorile materiale, ci numai cele
spirituale).
Portretul lui Stefan Ghiorghidiu se realizeaza predominant prin autoanaliza. Se
caracterizeaza direct prin propriile lui convingeri, afirmand ca este un om simplu
din punct de vedere social, un intelectual orgolios. Acest aspect este intarit de
unchiul sau, care considera ca Stefan nu are simt practic. Caracterizarea facuta
de alte personaje reiese si din replica pe care i-o adreseaza Ela cand sotul ii

reproseaza comportamentul ei din timpul excursiei de la Odobesti: ,,Esti de o


sensibilitate imposibila.". Din caracterizarea indirecta aflam ca este gelos si
posesiv (scena de la Odobesti), dezinteresat de valorile materiale, are demnitate
(apara onoarea tatalui sau), este influentabil si usor de manipulat (unchiul Tache
il atrage in afacerea cu armament).
Ca in orice roman psihologic, conflictul predominant este cel interior. Astfel,
personajul se confrunta in permanenta cu propriile idei, dorinte si aluzii. In
drumul spre maturizare, conflictul interior este mereu declansat de pretextele
unui conflict exterior. In prima faza, conflictual dintre el si Ela favorizeaza
introspectia lui Stefan asupra iubirii si a geloziei. In a doua parte, conflictul
exterior al razboiului si ororile acestuia ii declanseaza eroului o alta drama, una
colectiva, despre ce este viata, cine este acesta si cum se raporteaza la razboi.
Perspectiva narativ este unic, necredibila, aceasta constituindu-se ca o
confesiune a personajului principal, Stefan Gheorghidiu, care ndeplinete
totodat rolul de narator al experienelor trite.
Perspectiva narativ este subiectiv, se remarca folosirea persoanei nti, prin
care este redat confesiunea, autenticitatea, lipsa cronologiei, apelarea la
memoria voluntar sau involuntar, folosirea introspeciei, anticalofilismul. (Eu
nu pot vorbi onest dect la persoana nti.-Camil Petrescu).
Primul capitol al romanului, La Piatra Craiului, in munte, are rolul de a
contura indicii spatiali si temporali, precum si conditia personajului principal.
Astfel, naratorul-personaj, Stefan Ghiorghidiu, un sublocotenent in varsta de 23
de ani, se afla la popota, pe frontul Primului Razboi Mondial. (n primvara
anului 1916, la fortificarea Vii Prahovei, ntre Buteni i Predeal)
De asemenea, incipitul declanseaza memoria involuntara a lui Stefan
Gheroghidiu, care, auzind o discutie despre infidelitatea in relatii pe baza unui
articol din ziar, rememoreaza povestea dintre el si Ela.
Finalul prezinta rezolvarea conflictului exterior dintre Stefan si Ela, care se
concluzioneaza prind decizia protagonistului de a divorta si de a ii lasa Elei toata
averea sa. Finalul este deschis, tehnica specific modernista.
Discuia ofierilor la popot este un episod care pune n eviden
trsturile personajului (se irita usor, are iesiri nervoase). Discuia porneste de la
un fapt divers: un brbat care i-a ucis soia infidel a fost achitat de o curte de

jurai. Sunt formulate dou opinii contrare. Curtea a procedat corect, deoarece
nevasta trebuie s fie nevast i casa cas. Dac-i arde de altele, s nu se
mrite, dup cum susine cpitanul Dimiu. Cealalt opinie este formulat, n
mod surprinztor, de cpitanul Corabu, anume c dragostea este frumoas
tocmai pentru c nu cunoate nicio constrngere. Discuia este un pretext
pentru ca personajul narator, tefan Gheorghidiu, s-i prezinte propria opinie
despre dragoste.
Un episod care ilustreaz constructia personajului in urma experienei rzboiului
este chiar capitolul Ne-a acoperit pmntul lui Dumnezeu n care se
nfieaz imaginea apocaliptic a rzboiului. Viaa combatanilor ine de
hazard, iar eroismul este nlocuit cu spaima de moarte; omul mai pstreaz doar
instinctul de supravieuire i automatismul, dup cum remarc nsui
Gheorghidiu: Nu mai e nimic omenesc n noi. Aceasta secventa creioneaza
personajul ca unul puternic, lucid, in continua dorinta de maturizare.
Principala trstur a personajului este nclinaia ctre absolut / perfeciune.
Gheorghidiu este un inadaptat n plan social: caut absolutul n dragoste i n
relaiile umane, n general; nu se integreaz n societate.
In Concluzie, Stefan Gheorghidiu reprezint tipul intelectualui lucid, aflat n
cutarea absolutului. n opinia mea, tefan Gheorghidiu este un inadaptat
superior, hipersensibil, la fel ca majoritatea eroilor lui Camil Petrescu, precum
Ladima, Gelu Ruscani sau Andrei Pietraru.
RELATIE ELA-STEFAN

Romanul subiectiv Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi aduce in


prim-plan povestea de dragoste dintre Stefan Ghiorghidiu si Ela. Aceasta
poveste are caracter subiectiv, fiind prezentata doar prin rememorarile
naratorului necredibil. Relatia aceasta ii serveste lui Stefan in drumul sau spre
maturizare.
Stefan Ghiorghidiu, protagonistul operei Ultima noapte de dragoste, intaia
noapte de razboi prezinta tipologia intelectualului lucid in plin proces de
maturizare. In creionarea lui Stefan, Camil Petrescu pleaca chiar de la propria

personalitate si creeaza un personaj-narator in continuu conflict interior cu


lumea idealizata pe care acesta o percepe.
Din punct de vedere al statutului social, aflm c tefan Gheorghidiu este un
simplu student la filozofie, ce duce o viata modesta, dar care il multumeste.
Statutul sau social este circular, deoarece acesta primeste o mostenire
semnificativa, care il propulseaza pe scara sociala. Totusi, la finalul romanului,
statutul sau social redevine unul modest, prin divortul in care ii cedeaza Elei
toate avutiile. Acest gest ilustreaza in roman faptul ca Stefan nu pune accent pe
conditia materiala.
In ceea ce priveste poretretul psihologic al personajului, Stefan Ghiorghidiu este
construit inca din incipitul romanului cu o personalitate complexa, un intelectual
in proces de autoanaliza. Este un intelectual lucid, hipersensibil, capabil de
introspectie; initial simte gelozie si nevoie de razbunare, in final atinge
maturizarea si, ca un gest de eliberare, se rupe de trecutul dureros prin cedarea
averii dupa divort.
Din punct de vedere al statutului moral, el se ghideaza dupa o serie de principii
pe care le considera absolute, dar care ii fac pe ceilalti sa il priveasca drept un
inadaptat social (pentru el nu conteaza valorile materiale ci numai cele
spirituale).
Ela este personajul feminin al romanului, simboliznd idealul de iubire ctre
care aspir cu atta sete tefan Gheorghidiu.
a) Statut social:
Statutul social o prezinta initial pe Ela ca studenta la Litere,
orfan crescut de o mtu. Dupa casatoria cu Stefan, cei doi
evolueaza social impreuna, in urma mostenirii primite. Ela ramane in
final cu banii dupa divort, la care Stefan renunta si are astfel statutul
mult dorit.
b) Psihologic:
Din punct de vedere psihologic, aceasta involueaza, fiind o ilustrare a
denaturarii morale a societatii in baza virtutilor banesti. Astfel, in
momentul in care aceasta dispune de bani, doreste sa acceseze o
pozitie sociala mult mai inalta. Este dispusa sa treaca peste orice in
aceasta dorinta, sacrificandu-si chiar si relatia.

c) Moral:
La nivel moral, aceasta nu are un set de principii bine definite, fiind
gata sa se schimbe si sa insele pentru a castiga statutul social dorit. De
aceea, personajul nu este unul moral. Astfel, dupa mostenire, Ela se
schimba foarte mult si devine: superficiala, vulgara, iubitoare de lux,
adulterina si mincinoasa.
Secventa intalnirii celor doi:
Stefan si Ela se intalnesc la facultate. Cei doi se indragostesc aproape
automat, Ela fiind fascinata de profunzimea si intelectualitatea lui
Stefan, iar acesta dorind-o pentru frumusetea ei. Astfel, scena
contureaza fragilitatea si superficialitatea relatiei lor inca de la inceput.
Secventa excursiei la Odobesti:
Secventa excursiei de la Odobesti din capitolul E tot filozofie
devine un moment de criz a cuplului si este ilustrativa pentru
constructia relatiei lor. Ela este foarte apropiat de Grigoriade, avocat
i bun dansator. Soul sufer cumplit de gelozie, avnd impresia c este
nelat . La ntoarcere, i reproeaz Elei atitudinea din timpul
excursiei, dar ea pare surprins i i arat c nu fcuse nimic mai mult
dect fceau alte femei din societatea pe care o frecventau. Urmeaz
dou despriri i tot dou mpcri. Astfel, scena ilustraza ruptura
relatiei celor doi, o relatie care nu mai este unita de interese comune.
Portretul lui Stefan Ghiorghidiu se realizeaza predominant prin autoanaliza. Se
caracterizeaza direct prin propriile lui convingeri, afirmand ca este un om simplu
din punct de vedere social, un intelectual orgolios. Acest aspect este intarit de
unchiul sau, care considera ca Stefan nu are simt practic. Caracterizrea facuta
de alte personaje reiese si din replica pe care i-o adreseaza Ela cand sotul ii
reproseaza comportamentul ei din timpul excursiei de la Odobesti: ,,Esti de o
sensibilitate imposibila.". Din caracterizarea indirecta aflam ca este gelos si
posesiv (scena de la Odobesti), dezinteresat de valorile materiale, are demnitate
(apara onoarea tatalui sau), este influentabil si usor de manipulat (unchiul Tache
il atrage in afacerea cu armament).
Prin caracterizarea directa facuta de catre naratorul-personaj aflam portretul fizic
al Elei, care este foarte frumoasa, cu ochii mari si albastrii. De asemenea, acesta
o numeste suflet din sufletul sau. Fiind vazuta numai din prisma barbatului, la
inceput ea este cocheta, visatoare, generoasa si sensibila. Prin actiunile acesteia
insa dupa mostenire, descoperim ca nu are un cod moral bine stabilit: este avida

de bani si mondenitati, nepasatoare in raport cu sentimentele, superficiala,


adulterina.
Ca in orice roman psihologic, conflictul predominant este cel interior. Astfel,
personajul se confrunta in permanenta cu propriile idei, dorinte si aluzii. In
drumul spre maturizare, conflictul interior este mereu declansat de pretextele
unui conflict exterior. In prima faza, conflictul dintre el si Ela favorizeaza
introspectia lui Stefan asupra iubirii si a geloziei. In a doua parte, conflictul
exterior al razboiului si ororile acestuia ii declanseaza eroului o alta drama, una
colectiva, despre ce este viata, cine este acesta si cum se raporteaza la razboi.
Perspectiva narativ este unic, necredibila, aceasta constituindu-se ca o
confesiune a personajului principal, Stefan Gheorghidiu, care ndeplinete
totodat rolul de narator al experienelor trite.
Perspectiva narativ este subiectiv, se remarca folosirea persoanei nti, prin
care este redat confesiunea, autenticitatea, lipsa cronologiei, apelarea la
memoria voluntar sau involuntar, folosirea introspeciei, anticalofilismul. (Eu
nu pot vorbi onest dect la persoana nti.-Camil Petrescu).
In concluzie, cuplul parcurge toate momentele unei relatii trecatoare, de la
aparitia sentimentului la erodarea acestuia si despartire. Astfel, relatia este una
trecatoare, idealizata.
Desi pn la primirea motenirii de la unchiul Tache, cuplul constituie pentru cei
din jur un model de iubire i fidelitate conjugal, cei doi ajung la un divort. In
opinia mea, relatia lor declanseaza un proces de autoanaliza pentru Stefan
Ghiorghidiu si o experienta ce duce la maturizarea sa.