“Baltagul”

de Mihail Sadoveanu
-caracterizare personaj- Vitoria Lipan
Scriitor deosebit de prolific, Mihail Sadoveanu a creat o opera care se intinde pe aproape jumatate de
secol, avand amploarea unei intregi literaturi.
Publicat in anul 1930, in perioada interbelica, romanul “Baltagul” de Mihail Sado-veanu este un roman
monografic, mitic, dar si initiatic (bildungsroman).
Tema romanului este calatoria cu scopul aflarii adevarului. Aceasta este, insa, si un pretext pentru autor
pentru a prezenta si lumea arhaica a omului romanesc, specificul nostru national. Totodata, sunt prezente si
tema familiei, dar si a initierii.
Titlul romanului este unul simbolic deoarece baltagul (un topor cu doua taisuri) este atat arma crimei (cu
care a fost ucis Nechifor Lipan), cat si arma dreptatii, intrucat acelasi baltag este folosit pentru uciderea
criminalului.
Personajul principal, Vitoria Lipan, este caracterizat in mod direct de narator si de celelalte personaje si
in mod indirect prin fapte, vorbe, ganduri, relatia cu celelalte personaje.
Din punct de vedere social, statutul personajului se contureaza inca din expozitiune. Vitoria Lipan, o
munteanca din Magura Tarcaului, este casatorita cu Nechifor Lipan si au impreuna doi copii: Gheorghita si
Minodora. Pentru ca Nechifor era oier price-put, “avere aveau cat le trebuia”. In relatia cu familia, Vitoria se
dovedeste o sotie iubitoare si o mama devotata, fiind mai severa cu Minodora care se indeparta de tradi-tiile la
care Vitoria tinea atat de mult.
Moral, reprezinta tipul eroului popular prin cultul pentru adevar si dreptate, precum si prin
respectarea traditiilor stramosesti. Portretul ei moral se realizeaza pe parcursul romanului, prin aculmulare,
Vitoria demonstrand calitati precum credinta, inteligenta, intuitia, perseverenta, caracterul puternic.
Psihologic, este privita din exterior, fiind caracterizata in mod direct de catre narator. Astfel, se evidentiaza
ingrijorarea Vitoriei din cauza absentei sotului ei: “se socotea moarta ca si omul ei care nu era langa dansa”,
detasandu-se parca de lumea exterioa-ra: “intrase oarecum in sine”.
Vitoria are trasaturile specifice eroului popular: credinta, respectul pentru traditii, dar si pentru
adevar, de unde reiese si caracterul ei justitiar.
Firea ei religioasa se evidentiaza inca de la inceputul romanului, din faptul ca in momentele dificile cere
sfaturile lui Daniil Lilies, se roaga la Dumnezeu si merge chiar la Manastirea Bistrita, unde se roaga la Sf.
Ana. Convinsa ca o nenorocire s-a intamplat cu Nechifor, decide sa plece in cautarea acestuia cu scopul de a-l
gasi, de a-i face o inmormantare crestineasca. Inaintea plecarii simte nevoia unei purificari sufletesti si
posteste 12 vineri la rand. O duce pe Minodora la manastire pentru a o sti in siguranta in lipsa ei.
Harnica si meticuloasa, Vitoria se pregateste si material pentru aceasta plecare: pune gospodaria in ordine,
o lasa pe seama argatului, vinde in agoniseala pentru a avea bani de drum si comanda lui Gheorghita un baltag
nou pe care il sfinteste la preotul satului.
Pe parcursul calatoriei, principala trasatura pe care o demonstreaza este spiritul de investigatie, ea
comportandu-se ca un adevarat detectiv. Astfel, intreband din sat in sat si din han in han, reuseste sa refaca
intocmai traseul parcurs de sotul ei. Prevazatoare, merge numai de la rasaritul pana la apusul soarelui si nu
dezvaluie niciodata motivul real al calatoriei. Ajunsa la Dorna si intreband cu discretie oamenii locului, afla ca
Nechifor cumparase 300 de oi si ca plecase insotit de alti doi ciobani care voiau si ei sa cumpere 100.
Perseverenta, Vitoria reface intocmai traseul parcurs de cei trei si realizeaza ca la Sabasa ajunsesera toti, insa
la Suha erau doar doi.
O scena semnificativa este cea in care, cu ajutorul lui Lupu, cainele credincios al lui Lipan, gasit in curtea
unui gospodar din Sabasa, Vitoria descopera ramasitele pamantesti ale sotului ei. Reactia sa este surprinsa de
narator prin caracterizare directa: “cu graba, dar fara lacrimi, femeia facu cea dintai randuiala”. Desi
indurerata, Vitoria isi pastreaza luciditatea si il lasa pe Gheorghita sa privegheze langa trupul tatalui sau, iar ea
merge in sat sa anunte autoritatile crima, dar si sa-l poata duce pe Lipan pentru a-l inmormanta crestineste.
O alta scena semnificativa este cea de la parastasul dat in memoria lui Nechifor. Vitoria demonstreaza o
patrunzatoare observatie psihologica, intuind ca Calistrat Bogza este principalul vinovat de crima si prin vorbe
aluzive, insinuari, il determina pe acesta sa cedeze psihic si sa isi recunoasca vina. Astfel, se poate infaptui
dreptatea fara de care sufletul ei nu si-ar fi gasit odihna.
CONCLUZIE
Vitoria Lipan ramane un personaj reprezentativ pentru lumea satului, prin filosofia de viata,
echilibru si masura in toate, prin cultul adevarului, dreptatii si al traditiei. Pentru spiritul ei de
investigatie si justitiar, George Calinescu o considera un Hamlet feminin al literaturii romane.