Particularități de construcție a unui personaj sadovenian: Vitoria Lipan din

romanul ,,Baltagul’’,2020

Romanul Baltagul a fost scris în numai 17 zile şi publicat în noiembrie 1930, când
Mihail Sadoveanu împlinea 50 de ani, fiind primit cu „un ropot de recenzii entuziaste”
de către exegeţii vremii.

„Baltagul” este un roman complex, de observaţie socială şi de problematică morală,

este un roman iniţiatic, simbolic şi filosofic, roman al familiei şi roman de dragoste.
Toate aceste linii de forţă ale romanului sunt utilizate de Sadoveanu pentru a-şi
construi personajele. Un loc privilegiat în ierarhia acestora îl ocupă Vitoria Lipan.

Statutul social, psihologic si moral

Vitoria, ca şi soţul ei, Nechifor Lipan, reprezinta o ipostază particulară a

personajului colectiv, reprezentativă pentru profilul moral, pentru statutul psihologic
şi social ale comunităţii de ciobani din Măgura Tarcăului.

Social: Ca tipologie, Vitoria simbolizeaza femeia de la munte (puternica, hotarata,

inteleapta), devenind un personaj reprezentativ/exponent al muntenilor care exista
de la inceputurile lumii, dar si al femeilor care, deseori, duc tot greul gospodariei.

Portretul fizic este constituit din cateva elemente, scoase in evidenta. Mai ales ochii
sunt cei care reflecta frumusetea interioara: “ochi ageri si inca tineri” si “o frumusete
neobisnuita in privire”.

Accentul cade insa pe portretul ei moral, trasatura dominantă fiind respectul pentru
tradiție.

Vitoria întreprinde călătoria în căutarea lui Nechifor din dragoste pentru acesta și din
spirit de dreptate. Eroina își pune energia și inteligența pentru prinderea și
pedepsirea ucigașilor nu din spirit de răzbunare, ci din dorința de a se face dreptate.

Psihologic: Naratorul dezvăluie indirect prin frământările si trairile eroinei, un labirint

interior, un traseu psihologic parcurs din întunericul neştiinţei la lumina certitudinii, de
la îngrijorarea incertă la convingerea că ceva rău s-a întâmplat cu Nechifor şi, ca
urmare, scopul ei neclintit este acela de a afla adevărul.

relevarea unei trăsături a personajului ales, ilustrate prin două scene / secvenţe
semnificative / citate comentate

O trăsătura dominantă a eroinei este înţelepciunea care o ajută să depăşească – cu

luciditate şi putere de stăpânire – situaţiile de criză în vârtejul cărora este prinsă.

Înţelepciunea care o caracterizează se manifestă plenar în relaţiile dintre cei doi soţi.
Chiar dacă Nechifor zăbovise uneori în preajma unor „ochi negri sau albaştri”, Vitoria
are înţelegerea adâncă a faptului esenţial că „Ea era deasupra tuturora…”. Legaţi
printr-o dragoste mai presus de cuvinte, cei doi soţi se cunosc atât de profund, încât
Vitoria intuieşte toate acţiunile şi deciziile lui Nechifor, refăcând drumul acestuia fără
greş, comunicând cu el într-un alt plan.

Aceeaşi înţelepciune se manifestă şi în modul în care Vitoria regizează, magistral,

momentul dovedirii vinovăţiei celor doi ucigaşi. In faţa celor adunaţi la praznicul
funerar, Vitoria reconstituie împrejurările morţii lui Lipan. Astfel, inteligenţa ei nativă
bazată pe o logică riguroasă este dublată de abilitatea de a intui psihologia celor din
jur şi de capacitatea de disimulare care contribuie la aflarea adevărului şi la
pedepsirea celor care au încălcat grav legea morală.

ilustrarea a doua elemente de structură şi compoziţie ale textului narativ,

semnificative pentru construcţia personajului ales (acţiune, conflict, relaţii temporale
şi spaţiale, perspectivă narativă, tehnici specifice, limbaj, incipit, final etc.).

Relaţia incipit- final.

Incipitul romanului are rolul de a schiţa un portret personajului colectiv şi de a

introduce personajul absent al romanului, Nechifor Lipan, ca „voce” reprezentativă a
comunităţii. Incipitul este o legendă despre ocupaţiile şi modul de viaţă al păstorilor
şi al altor neamuri, pe care o spunea Nechifor la ,,cumătrii şi nunti’’. Dacă incipitul
actualizează un timp primordial, finalul (epilogul) reprezintă o proiecţie în viitor,
sugerând ideea că, după înfăptuirea actului justiţiar şi restabilirea echilibrului cosmic,
viaţa merge mai departe.

Spaţiul geografic obiectiv în care se desfăşoară acţiunea (spaţiu real, de la Măgura

Tarcăului până în ţinutul Dornelor, dincolo de muntele Stânişoara) este dublat de un
spaţiu simbolic (spaţiul labirintic, drumul ce urmează itinerariul simbolic al soarelui,
spaţiul interior al visului etc.). Reperele temporale sunt şi ele duale, timpul diegetic
obiectiv (mai puţin de un an, din toamnă până la sfârşitul lui martie) fiind integrat unei
durate mitice, punctat de timpul sacru al sărbătorilor creştine.

Vitoria Lipan, personajul principal din romanul sadovenian “Baltagul”, este un

personaj cu certă valoare arhetipală. Modul ei de viaţă, scara de valori şi principii,
trăsăturile morale, psihologia şi comportamentul eroinei sunt definitorii pentru
întreaga colectivitate pastorală a satului de munte din Moldova începutului de veac
XX.