OARA CU NOROC 

DE IOAN SLAVICI – ESEU STRUCTURAT

 
     Considerata ca o specie a epocii moderne, nuvela a fost cultivata cu
predilectie in secolele XIX si XX, avand avantajul unei concentrari epice mai
accentuate decat a romanului. Intr-un spatiu diegetic relativ restrans, cu un
singur fir narativ, nuvela urmareste destinul unui personaj complex, prins in
reteaua unor conflicte puternice. Viziunea artistica este astfel centrata asupra
protagonistului care domina prim-planul.
     Caracteristicile acestei specii sunt ilustrate riguros de nuvela „Moara cu
noroc” de Ioan Slavici. Primul mare scriitor modern al Transilvaniei,
consolideaza dimensiunea realist-obiectiva a viziunii artistice asupra
universului existential al satului de provincie, operand o deschidere a prozei
romanesti spre psihologic. O dovada stralucita este nuvela „Moara cu noroc”,
publicata in 1881.
     Capodopera lui Slavici este o nuvela psihologica, remarcabila nu numai prin
complexitatea personajului principal, ci si prin realismul viziunii artistice care
se concretizeaza intr-o imagine veridica a unei lumi din Transilvania sfarsitului
de veac XIX.
Tema realist-psihologica a degradarii umane provocate de patima inavutirii se
dezvolta in relatie cu tema romantica a destinului.
Titlul nuvelei inchide in el o amara ironie, „Moara cu noroc” fiind numele
hanului asezat la rascruce de drumuri, o raspantie care „intoarce” destinul
eroilor spre zodia tragicului, schimband liniste colibei in zbucium, nefericire.
Compozitia nuvelei este clasica, cele 17 capitole urmarind sirul evenimentelor
in ordine cronologica. Incipitul de tip enuntiativ se formuleaza ca un discurs
etic al unui personaj-reflector: mama Anei, care este numita simbolic
„batrana”. Cugetarea ei reprezinta o avertizare asupra fortelor
conflictule :  „Omul sa fie multumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogaţia,
ci liniştea colibei tale te face fericit.” Dupa principiul simetriei, finalul se
constituie tot ca un discurs direct al personajului-reflector : „ Simteam eu ca
nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost data”. Naratiunea este asadara construita
in ”rama” cugetarilor batranei. Aceasta reprezinta o „voce” prin care se
exprima mentalitatea unei lumi morale care isi intemeiaza existenta  pe valori
autentice si pe credinta in soarta. In acelasi timp, ea exprima viziunea
scriitorului asupra lumii si asupra existentei umane.
Actiunea nuvelei este situata intr-un spatiu geografic real, in pusta aradeana
( Fundeni, Ineu, Oradea sunt toponime reale), intr-o zona de rascruce, plina de
mister. Evenimente se desfasoara pe durata unui an. Timpul real, obiectiv este
dublat de un timp simbolic, „saptamanii luminate a Pastelui”  ii corespunde o
durata malefica, un timp simbolic al ”tarziului” („era tarziu, intr-un tarziu, tarziu
dupa miezul noptii”). Nu intamplator, jaful crima, tradarea , uciderea Anei si
sinuciderea se petrec noaptea.
Structural, nuvela se organizeaza pe doua planuri dinamizate de conflicte
puternice . Planul realitatii exterioare este de tip narativ, evidentiind un singur
fir narativ- element definitoriu al nuvelei. Al doilea plan este de tip analitic:
planul interior, in care sunt urmarite dilemele morale, conflictul psihologic ce
se amplifica treptat in constiinta lui Ghita.
Expozitiunea il prezinta pe Ghita alaturi de familia sa, infruntand situatia
sociala si economica gri in care se afla. Nemultumit de statutul sau de cizmar,
in imposibilate de a asigura un trai decent familiei, el decide, impotriva sfatului
soacrei, sa ia in arenda hanul ”Moara cu noroc”. Un timp afacererile prospera,
iar familia pare sa traiasca idilic in acest nou mediu, neprimitor (”pusta
aradeana”), insa cu potential.
Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul, pesonaj negativ, care
va declansa un sir de evenimente, in urma carora Ghita se va degrada pana la
dezumanizare, si va sfarsi tragic. Conflictele nuvelei isi au punctul de plecare
in acest episod; se contureaza atat cel exterior intre Ghita si Lica, cat si cel
interior, al constiintei carciumarului.
Setea de inavutire isi pune amprenta din ce in ce mai mult asupra lui Ghita,
care este vazut intr-o continua evolutie, indepartandu-se de familie si luand
parte la afacerile necurate ale Samadaului care exercita o dominatie
fascinanta asupra hangiului. Pe rand, arendasul hanului este jefuit si batut, o
femeie si copilul sau sunt omorati , iar toate drumurile par sa duca spre Lica,
pe urmele caruia se afla de mult timp jandarmul Pintea. Lica il manipuleaza pe
Ghita in asa fel incat acesta este de acord ca Ana sa il insele. Cand realizeaza
gravitatea faptelor, merge la Pintea cu gandul de a-l demasca pe Lica, ceea ce
si reuseste.
Conflictul interior dicteaza afirmarea celui exterior , stadiul in care se afla
Ghita il face pe acesta sa isi doreasca o confruntarea cu Lica. Totusi, cel care
va cadea in propria cursa va fi Ghita, care, atunci cand se intoarce la han o
omoara pe Ana pentru fapta necugetata de a se fi aruncat in bratele
Samadaului, iar apoi este omorat de Raut, omul samadaului.
 Lipsit de puteri in fuga de Pintea, Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un
copac. Acesta este punctul culminant al nuvelei, asistam la pedeapsa data de
destin fiecaruia, pe masura faptelor. Pentru a dramatiza scena si a accentua
ideea de final grandios, autorul se foloseste de metafora focului purificator
care cuprinde moara, stergand urmele faradelegilor. Astfel, toate conflictele
romanului se termina, se mistuie in foc alaturi de protagonisti, lasand loc
cortinei, vocei naratorului care prezinta deznodamantul cu valoare de sentinta
finala, data prin batrana, care, contempland scena dezastrului, afirma: ”asa le-
a fost data”.
Personajele lui Slavici sunt bine conturate, veridice, rotunde (dupa M.
Forester), fiind rezultate ale propriilor fapte, actiuni si ganduri, actionand liber,
neconstranse decat de forta destinului. Protagonistul nuvelei, Ghita este
centrul de iradiere a semnificatiilor,destinul sau ilustrand „teza morala” a
textului. El este un personaj complex, dilematic, de mare forta in
reprezentarea omului care se lasa dominat de slabiciunea sa. Cand linistea
familiei sale este tulburata de aparitia lui Lica Samadaul, Ghita incearca sa i
se impotriveasca ferm si demn. Numai ca prima eroare, aceea de a nu renunta
la arenda hanului, declanseaza situatia de criza. Tentativa esuata de a se
impotrivi lui Lica, e urmata de alunecarea treptata sub influenta samadaului .
Intre cei 2 se naste un conflict de orgolii barbatesti.
Scena procesului reprezinta un moment cheie in devenirea personajului, un
moment de culminatie a crizei morale. Desi convins de vinovatia lui Lica, Ghita
depune marturie falsa, optiune nu determinata de frica, ci de constiinta
faptului ca Lica are stapani puternici care il protejeaza. Totusi, optiunea finala
a protagonistului este de a se situa cu sacrificiul suprem de partea legii.
Ultimele scene sunt de un intens dramatism. Intelegand ca si-a distrus
iremediabil familia , iar revinirea la valorile morale autentice nu mai este
posibil, eroii vor plati cu viata abaterea de la norma etica.
Din punctul meu de vedere, consider ca tema erodarii fondului uman prin
patima imbogatirii este dezvoltata pe baza convingerii scriitorului ca literatura
trebuie sa aiba o finalitate educativa. In primul rand, deznodamantul nuvelei
are o accentuata dimensiune moralizatoare, fiindca eroii care incalca
principiile morale sunt sanctionati aspru in final. In al doilea rand, scriitorul
reuseste sa surprinda cu adevarata arta instalarea gradata a crizei sufletesti
si evolutia ei pana in fata deznodamantului implacabil.
In concluzie, se poate afirma ca, intre marii clasici ai literaturii romane, Slavici
ramane creatorul nuvelei realist-psihologice, iar „Moara cu noroc” este dovada
cea mai stralucita.
 
În concluzie, se poate afirma ca, intre marii clasici ai literaturii romane, Slavici
ramane creatorul nuvelei realist-psihologice iar întâlnirea cu nuvela „Moara cu
noroc” este, pentru orice cititor, o experienţă de viaţă, deoarece intră într-o
lume plăsmuită după propria viziune a autorului. Fiind o nuvelă psihologică, ea
nu aduce în faţa contemporanilor un model de conduită morală, ci un model al
dezumanizării.
  ↑Înapoi la Cuprins

 
 
2. PARTICULARITĂȚILE NUVELEI : MOARA CU NOROC DE IOAN
SLAVICI
 
2. Particularitățile nuvelei : Moara cu noroc de Ioan Slavici
Scrie un eseu despre particularităţile nuvelei, prin referire la o operă literară
studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- precizarea a două caracteristici ale speciei literare nuvelă, existente în opera
literară studiată;
- prezentarea, prin referire la nuvela studiată, a patru elemente de construcţie
a subiectului şi/ sau ale compoziţiei (de exemplu: acţiune, secvenţă narativă,
conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia personajelor, incipit, final,
perspectivă narativă, tehnici narative etc.);
- evidenţierea relaţiilor dintre două personaje, reprezentative pentru nuvela
studiată; - exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care
se reflectă o idee sau tema în nuvela pentru care ai optat.