Frumusețea 

este un termen abstract, ale cărui aspecte sunt legate de simțul estetic sau artistic al
omului. Cu definirea mai completă a acestui termen se ocupă estetica, o disciplină din
cadrul filozofiei. Ca orice apreciere emoțională, stabilirea frumosului este de natură subiectivă.

In general[modificare | modificare sursă]
Psihologia și sociologia consideră că „gustul frumosului” depinde de caracterul psihogenetic, sau și
de cel social. Aprecierea frumosului este influențată fundamental de un complex de simțăminte,
generate de mediul social înconjurător, ca și de psihicul individului.
Aprecierea frumosului din domeniul artelor, literaturii, muzicii este puternic influențată de educație,
ideologie, mediu social. În decursul istoriei criteriile aprecierii frumosului, perfecțiunii, armoniei liniilor
și culorilor s-au schimbat de multe ori. Filozoful german Immanuel Kant definește în opera sa „Kritik
der Urteilskraft” (Critica gustului) (1790): „Aprecierea frumuseții este determinată de gust”.
Prin extindere se poate vorbi de frumusețe și în alte domenii, de exemplu: o partidă de șah; o
demonstrație a unei teoreme matematice; un algoritm (program) de calculator; un meci de volei; o
teorie în fizică; comportamentul unui copil etc.

Criteriile frumuseții faciale[modificare | modificare sursă]

Se consideră că următoarele criterii sunt împlinite la aprecierea feței unui om ca fiind „frumoasă“:
- trăsăturile sunt o „medie“, nu o excepție;
- simetrie anatomică;
- urme de adolescență;
- o f.mică anomalie facială, care subliniază individualitatea.

Frumusețea în antichitate[modificare | modificare sursă]

Nefertiti

Începând cu mileniul al III-lea î.Hr. înfrumusețarea devine apanajul clasei sacerdotale. Toaleta
corpului începe cu o baie parfumată, apoi continuă cu o exfoliere urmată de un masaj cu ulei
parfumat. Pielii corpului i se dă o culoare mai deschisă prin ungerea cu tuș ocru gălbui-auriu, iar
venele tâmplelor sunt îngroșate cu albastru care contrastează cu strălucirea aurului. Ochii sunt
conturați cu khol, sprâncenele sunt alungite și înnegrite, buzele date cu carmin, unghiile de la mâini
și de la picioare sunt lăcuite. Capul este ras și acoperit cu o perucă albăstrie, făcută din mătase sau
păr animal și împodobită cu fire de aur.
În Grecia secolelor XII-VIII î.Hr. se punea mai mult accent pe armonia proporțiilor și formelor. Limba
greacă disociază arta toaletei (kosmêtikê technê), care presupune igiena, coafura, veșmintele și
bijuteriile, de arta fardării (kômmotikê technê), care este artificială, excesivă.
La Roma patricienele se eplilează, își conturează ochii cu antimoniu, își albesc dinții, folosesc
corsete. În opera sa „Arta iubirii” Ovidiu recomandă pentru frumusețea masculină părul proaspăt
tuns, barba îndreptată, unghiile tăiate și curate, respirația înmiresmată, pielea bronzată și corpul
zvelt.

Evul Mediu[modificare | modificare sursă]

În Evul Mediu se considera că folosirea produselor de înfrumusețare desfigurează opera
lui Dumnezeu, întrucât Creatorul ar fi făcut omul după chipul și asemănarea sa. Fardul este asociat
cu două păcate: desfrâul și orgoliul.
Începând cu secolul al XII-lea femeile se întorc la preocuparea pentru trup. Apar manuscrise care
descriu secrete de înfrumusețare. Frumusețea medievală este tânără, blondă, cu tenul alb, buze
roșii. Fruntea este epilată pentru a fi cât mai înaltă și lată, sprâncenele sunt subțiri, brune și boltite.
Corpul este zvelt, șoldurile înguste, sânii fermi și mici, pântecul plin.

Frumusețea în Renaștere[modificare | modificare sursă]

Locul tinerei fete este luat de frumusețea femeii împlinite. Femeia trebuie să posede trei lucruri albe
(pielea, dinții, mâinile), trei lucruri roșii (buzele, obrajii, unghiile), trei lucruri negre (ochii,
sprâncenele, genele).

Alte exemple unde frumusețea joacă un rol

important[modificare | modificare sursă]

Cele Trei Grații, sculptură în Muzeul Ermitaj

 În basme, prin Făt Frumos, Ileana Cosânzeana, zâne

 În mitologie prin Elena din Troia, zeițele frumuseții, Venus, Afrodita, nimfe, Adonis
 În artele frumoase prin sculpturi, picturi
 În arhitectură: „frumusețile arhitectonice”
 În opere literare, muzicale și altele

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]



Păunul, simbolul vanităţii
 
 

Venus, zeiţa frumuseţii
 

Natură
 

Nimfă

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 „Frumuseți ale naturii” - puncte de atracție pentru turism
 Concurs de frumusețe
 Filmul german Femei frumoase
 Galeria de frumuseți

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 în limba germană:
 FaceResearch Arhivat în 9 aprilie 2015, la Wayback Machine. – Aktuelle
wissenschaftliche Forschungsberichte und Onlinestudien zur Rolle des Gesichts für die
Schönheit
 Aktuelle Studie der Uni Regensburg zu Symmetrie und Kindchenschema als
Schönheitskriterien Arhivat în 28 noiembrie 2015, la Wayback Machine.
 – Frauenbeschreibung in der mittelhochdeutschen Minnelyrik - Eine Studie mit
Textbeispielen
 Kommentierte Bücherliste zum Thema Attraktivitätsforschung
 Reinventarea frumuseții în secolul XX, 2 a