ARTA GRECIEI ANTICE

Arta din Grecia antică a exercitat o mare influență asupra culturilor multor țări, în
special în domeniul sculpturii și arhitecturii. Ea poate fi împărțită din punct de vedere
stilistic în patru categorii: geometrică, arhaică, clasică, si elenistică. Spre deosebire de
alte popoare antice, grecii, prin arta lor magnifică, au glorificat umanitatea.
Grecia Anticǎ este leaganul culturii şi civilizaţiei umane. Cultura ei a
impulsionat dezvoltarea artelor în urmǎtoarele perioade istorice. Arta Greciei Antice are
patru perioade de dezvoltare: homericǎ, arhaicǎ, clasicǎ şi elenisticǎ.
PERIOADA HOMERICA (secolul XII-secolul VIII i.e.n.)
SCULPTURA in PERIOADA HOMERICA Idolii reprezentati in statuete de
marmura datand din mileniul III i.e.n. si descoperite in Insulele Egee sunt dovezi ale
unei evoluate creatii plastice. Sculptura "Cantaret din harpa" ilustreaza sinteza
volumelor.
CERAMICA in PERIOADA HOMERICA Secolele IX si VIII i.e.n. reprezinta
epoca geometrica. Decoratiunile geometrice de pe vasele de la Dipylon prezinta motive
variate: cercuri, semicercuri, linii frante, benzi de romburi si triunghiuri. Modelele
zoomorfe si antropoforme, pasari sau animale, siluete umane, sunt reprezentate mai
mult prin semne geometice. Siluetele umane sunt ilustrate prin triunghiuri care se
intalnesc in varfuri, unul avand baza in sus si celalalt cu baza in jos, completate cu doua
linii verticale si un punct, semnificand picioarele, respectiv capul.
PERIOADA ARHAICA ( secolele VII si VI i.e.n.) Aceasta perioada coincide cu
marea colonizare greaca. Dorienii si ionienii devin stapani in Mediterana. In acest timp
se remarca in arhitectura conceperea planurilor de temple si a stilurilor doric si ionic.
Este perioada "Apolonilor arhaici" si "Korelor" in sculptura. In ceramica apar tipurile
de pictura reprezentate prin figuri rosii pe fond negru si figuri negre pe fond rosu si de
asemenea apare o variatate insemnata de forme.
PERIOADA CLASICA ( secolul V i.e.n.) - secolul lui Pericle
 Secolul V i.e.n. este "secolul de aur" sau "secolul lui Pericle". In arhitectura apar
ansamblurile Olimpia si Delhi. In sculptura se evidentiaza opere cum ar fi: statuia din
bronz "Poseidon", grupul statuar "Tiranoctonii" si sculpturi aflate in frontoanele
templelor de la Olompia, Delphi, Egina. Templul lui Zeus din Olimpia a fost proiectat
de un rerenumit arhitect, Libon. Statuetele frontoanelor si reliefurile fatadei au fost
sculptate din marmura de Paros.
CLASICISMUL (a doua jumatate a secolului V i.e.n.) Acropolea Atenei trezeste
admiratia tuturor. In anul 447 i.e.n., Fidias a fost insarcinat de Pericle sa coordoneze un
mare numar de arhitecti, sculptori, mestesugari, in calitate de arhitect-sef. Intr-o perioda
de 40 de ani s-au construit: Parthenonul (447-432i.e.n.), Propileele(437-432 i.e.n) si
Erehteionul (430-418-410 i.e.n.). Propileele, constructie conceputa de Minesicles,
marca delimitatarea lumii profane de lumea sacra.
Parthenonul, dedicat zeitei Atena, este capodopera arhitecturii
clasice. Personalitati ale sculpturii clasice: POLICLET a innoit sculptura, introducand
contrapunctica si a creat tipul de frumusete ideala (Dorifonul, Diadumenul). MIRON
(MYRON) a completat conceptia artistica a "secolului de aur" prin opera reprezentativa
"Athena si Marsyas"-grup statuar-care prezinta doua civilizatii, doua tipuri
comportamentale, Athena reprezentanta grecilor si a spiritualitatii clasice-senina,
echilibrata, cu o conduita elevata datorata controlului ratiunii asupra impulsurilor si
Marsyas dominat de instincte, cu un temperament impulsiv.
"Discobolul" este a doua opera reprezentativa a lui Miron si este simbolul
victoriilor incompetitii sportive. Opera este o sinteza a ideii de miscare. Chipul este
senin si pare ca nu participa la incordarea muschilor.

ARTA
In arta rationalismul grecesc se concretizeaza in proportia si armonia trupului in
acord cu ideea ca omul este masura tuturor lucrurilor.
De asemenea pentru greci arta este mimesis adica imitatie uneori corectata in
sensul bun , a naturii.
 Artistul grec cauta perfectiunea artistica nu atat in inventarea de noi teme ( altfel
reduse) ci :
1. in perfectiunea tehnica
2. in adevarul anatomiei
3. in simetrie si echilibru.
Artele plastice nu sunt situate pe un plan superior ci pe planul mestesugului. Atat
arta cat si mestesugul sunt denumite cu cuvantul techne .
Arta nu a fost niciodata expresia vanitatii sau autoglorificarii unui suveran , nu a
fost nici macar una a glorificarii zeului ci doar o arta a naturii adevarate si frumusetii
umane.
Nu s-a impus prin dimensiuni colosale nici macar atunci cand a fost dedicata
divinitatii.
Numai la periferia lumii grecesti unde influentele mentalitatii orientale sunt
pregnante s-au nascut totusi opere gigantice , colosale- templul din Efes sau Mausoleul
din Halicarnas.
Ceea ce distinge arta Greciei in ansamblu contemporan al civilizatiilor este
umanismul ei. Subiectul artei este omul.
Imaginea omului nu mai este investita cu sens simbolic sau magic ci doar cu
frumusetea naturala a corpului si spiritului.
Este o arta care reproduce natura ameliorand-o insa conform principiilor ratiunii.
Este o arta a cetatii , comunitara si anonima.
Masura , simplitatea , sobrietatea , armonia , simetria -; sunt tot atatea virtuti ale
artei grecesti clasice
SCULPTURA
Se dezvolta inca din clasicismul timpuriu ca o arta a formelor armonioase
reprezentate de grupul statuar cunoscut sub numele de Auriga din Delphi.
Idealul de frumusete grecesc intemeiat pe un studiu atent al proportiilor si pe
redarea miscarii si armoniei interioare este ilustrat mai ales de triada clasica de sculptori
-;POLICLET, MYRON si FIDIAS.
 POLICLET a doua mare personalitate a artei din perioada clasica greceasca
( sec. V) , este mai ales preocupat de proportiile ideale ale corpului omenesc , problema
pe care o ilustreaza in stabilirea raportul clasic.
Sculptura sa Doriforul sau Purtatorul de lance si Diadumenul ilustreaza acest
canon. A echivalat frumusetea fizica cu cea a spiritului creand tipul ideal de frumusete
umana bazat pe canonul matematic al proportiilor si pe armonia ansamblu - detalii . A
introdus structura contrapunctica, genoflexiunea si suportul exterior ca punct de sprijin.

MYRON completeaza, prin opera sa conceptia artistica si filosofica a veacului de

aur ; este sculptorul care ilustreaza mai ales miscarea dar nu ca dinamism ci ca
instantaneu . Opera cea mai cunoscuta este DISCOBOLUL -; imaginea atletului care
sugereaza miscarea creand imaginea mentala a rotirii corpului in spatiu.
FIDIAS -; cel care a supravegheat si conceput multe din constructiile Acropolei
ateniene, este considerat cel mai important sculptor al Greciei antice .El a ilustrat in
opera sa , in majoritate pierduta , conceptul de KALOCAGATIA -; frumos si bun
concepute ca si calitati morale oglindite in frumusetea fizica. (Zeus din Olimpia, Friza
panateneelor din Atena).
Multe din lucrarile lui Fidias aveau dimensiuni monumentale : Zeus din Olimpia -; 15
m , statuia Athenei Promachos din bronz reprezentand-o pe Atena cu casca pe cap , cu
scut si lance , 15m .A realizat sculpturile Parthenonului , in ronde-bosse .
STATUIA LUI ZEUS DIN OLYMPIA, casa jocurilor olimpice, a fost inlatata
in 433 i.Hr, de catre Phidias din Atena. Statuia din lemn avea o inaltime de 12m si a
fost acoperita cu fildes si aur.
A fost construita la jumatatea secolului V i. Chr si a rezistat timp de 1000 ani.
Statuia avea 12m inaltime cu soclul de 14 m.
Zeus era asezat pe un tron cu spatar inalt, bogat decorat, iar pe cap aveao o
corana din frunze de maslin. Tronul era din aur. Vesmantul era presarat cu flori de crin.
Zeus avea in mana dreapta o statueta a zeitei Victoria iar in mana stanga un sceptru.
Statuia lui Zeus a fost o statuie executata din lemn placat cu aur si fildes,
ornamentata cu abanos, bronz si pietre pretioase. Ea a fost executata de FIDIAS.
Parasita, dar uitata niciodata! Olimpia si-a legat numele de o minune antica si-l
pastreaza legat de una noua, a jocurilor olimpice reanviate. Cu acelasi ceremonial ca
acum peste 2500 de ani, la fiecare 4 ani, in olimpia se aprinde flacara ,care, strabatand
continente, stajuieste olimpiadele erei noastre. Aceasta flacara, simbol al pacii,
prieteniei si
solidaritatii umane,
este noua minune pe
care Olimpia a daruit-o
lumii.
 Parthenonul
Cel mai mare templu Parthenonul, a fost construit în onoarea zeitei patroane a
orasului, Atena, în secolul V î.e.n.. În ciuda deteriorarilor enorme, templul a rezistat în
timp pâna în zilele noastre. Parthenonul are ideea armonioasa pentru care Grecia este
recunoscuta. Partenon reprezinta unul din pilonii complexului arhitectural de pe
Acropole.
In antichiate, Acropole puteau fi intalnite si la Micene, Tirint sau Corint, dar cel
din Atena a fost si ramane acea citadela situata pe o inaltime muntoasa care a influentat
multe din evenimentele politice, sociale si culturale ale lumii antice si nu numai. Situata
in centrul unei actuale metropole, Atena, Acropole ("acro" - varf si "polis" -oras), este
poate cel mai important dintre simbolurile Greciei de azi.
Dupa plasarea coloanelor in exterior, templul putea fi prostil (cu patru coloane la
intrarea principala), amfiprostil (patru coloane la ambele intrari) si peripter (inconjurat
de coloane).
Privita in sectiune verticala, constructia unui templu se compune din trei parti: un
piedestral numit stilobat, o colonada deasupra careia se afla antablamentul.
Acoperisul e format din doua pante, care formeaza pe laturile mici ale templului un
triunghi numit fronton.
S-au elaborat doua oridine insemnate: doic si ionic, urmate de aparitia ordinului
corintic. Diferenta intre cele trei este vizibila mai ales la forma capitelurilor coloanelor.
Ordinul doric era raspandit mai ales in Pelopones si in coloniile grecesti din
Italia de sud si Sicilia. Templele dorice sunt puternice si greoaie.

Ordinul doric
Exemplu: Theseionul din Atena - templu doric, peripter

Oridinul ionic s-a dezvoltat in coloniile grecesti din Asia Mica si insulele din
Marea Egee. Templele au proportii grandioase si o decoratie mai bogata. Coloanele sunt
mai zvelte, mai inalte si se sprijina pe o baza. Fusul este prevazut cu caneluri adanci, iar
capitelul este impodobit cu o voluta dubla.

Ordinul ionic
Exemplu: Templul Atenei Nike de pe Acropole, templu ionic, amfiprostil
 Ordinul corintic este cel mai nou dintre cele trei ordine arhitecturale ale
antichitatii grecesti. Fusul coloanei este asemănător cu cel ionic, dar ceva mai zvelt.
Ceea ce oferă particularitate coloanei corintice este capitelul. Acesta prezintă
ornamentul numit acantă, preluat ulterior şi de capitelurile compozite.

 Capitel corinitc

Exemplu: Templul lui Zeus din Atena