Traian Braileanu

Viata
S-a nascut la 14 septembrie 1882, in comuna Bilca, judeul Suceava, intr-o familie de dascali romani, cunoscuta prin nationalismul ei nflcrat i prin luptele ce le-a purtat contra feluritelor cotropiri strine pe care le-a suferit aceasta provincie martir: poloneza, rutean, german i evreiasc. Inca de pe bancile gimnaziului - pe care il sfarseste la Radauti - a fost remarcat pentru puterea inteligentei lui. A fost un profesor i om politic legionar romn, care a ndeplinit funcia de ministru al Educaiei naionale, Artelor i Cultelor n Guvernul Ion Antonescu (14 septembrie 1940 - 21 ianuarie 1941). A fost liceniat al Facultii de Filosofie din Cernui, profesor la Liceul Aron Pumnul, doctor al Universitii din Cernui (1909), decan al Facultii de Litere i Filosofie din aceeai localitate, membru al Academiei de tiine Politice de pe lng Columbia University din New York. Renumitul profesor de la Universitatea din Cernauti, Richard Wahle, autor de valoroase lucrari de filosofie, l-a considerat pe Traian Braileanu cel mai talentat elev al sau din tot cursul carierei lui. Era nzestrat aa-zicnd de la natur pentru filosofare, avnd att uurinta de a ptrunde in miezul celor mai dificile probleme ct i de a svri cu aceeai ndemnare operatii de sintez. Cine a avu t fericirea s-l cunoasc, i aduce aminte de capul lui de filosof antic. Studentii l numeau Socrate pentru asemnarea lui cu inventatorul maieuticei in metod i pasiune pentru adevr. Un craniu despuiat de timpuriu de podoaba prului, o fat descrnat i brzdat de cute adnci, in care numai ochii fosforescenti reflectau marile tensiuni luntrice. Un trup plpnd, mistuit de meditatie, un exces al gndirii care nu cunotea alt bucurie dect "s caute in lume i in vreme adevr", cum spune Eminescu. In 1919 Consiliul profesoral al Universitatii de la Viena i-a oferit o catedra de filosofie, pe care o refuza si revine in tara. Dorinta lui de a-i lrgi cunotintele l-a determinat s plece la Viena, unde a audiat cursuri de flosofe modern, in special despre Kant, i cursuri de Drept, in special de Drept Roman, care i -au fost apoi de mare folos la elaborarea lucrrilor lui de etic i sociologie. Contactul lui cu cultura german nu l -a nstrinat de glia strbun. Admira cultura german, o studia temeinic, dar nu se ncovoia sub splendorile i greutatea ei. Adnc nfipt in traneele spirituale ale patriei, el n -a suferit niciodat de complexe de inferioritate in fata culturilor occidentale, ci, dimpotriv, rvna lui cea mai fierbinte era s se nfrunte cu aceste culturi, de la egal la egal, pentru a scoate din ele tot ce era bun i folositor pentru poporul su. nc din epoca formatiei lui intelectuale la Cernuti i apoi la Viena, descoperim in Traian Brileanu un romn lucid pn la agresivitate, care respinge cu oroare ideea de a se transforma in ngrmnt cultural pentru alte natii. Darurile mintii lui nu -i apartineau cu titlu personal, ci i-au fost transmise din generaie in generaie de-a lungul mileniilor de viat romneasc, ca un rod scump al rasei noastre i, ca atare, datoria lui era s le ntoarc nzecit in patrimoniul neamului su.

Nu l-a sedus nici viata atrgtoare din capitala imperiului habsburgic. El cunotea prea bine procesul de nstrinare al resturilor boerimii bucovinene, dup ce fusese deposedat de pmnturi i de conducerea afacerilor obteti. Tinerii fii de boieri fuseser absorbiti in aparatul de Stat al imperiului "care avu grija s-i ademeneasc cu uniformele strlucitoare ale regimentelor de cavalerie i cu viata uoar i moleitoare a Vienei, oraul valsurilor i al femeilor cu ochi albatri ca apele i inimi nestatornice ca undele ei". (Martiriul Bucovinei). Alti tineri intelectuali bucovineni, care se ridicaser direct din snul trnimii, au suferit aceeai soart, devenind "homo austriacus", functionari chezarocrieti, o spet uman nedesluit, format din toate natiile conlocuitoare. In Viena, Traian Brileanu putea s-si creeze o existent confortabil, urmnd acelai ndemn al lui "ubi bene ubi patria". Dar el nu era un atom uman, care se lipete acolo unde l mn vntul. El posed un centru de gravitate propriu, el se orienta dup coordonatele natiunii lui i reactiona cu vigoare contra oricrei influente care ar fi putut s-i altereze sufletul. El se ferea de orice combinatie, orict de atrgtoare ar fi fost, care i-ar fi nstrinat sau numai neutralizat structura lui de romn. Pentru a nu introduce o necunoscut in viata lui, el se cstorete cu o romnc din Bucovina, Ecaterina Sileon, cu care ntemeiaz o numeroas i fericit familie.

Gandirea sociologica. Unul dintre cei mai mari sociologi ai Romaniei

Este cunoscut ca unul dintre cei mai mari sociologi ai Romaniei, facand scoala sociologica la Cernauti; a desfasurat o bogata activitate publicistica. Teoretician al nationalitatii in sociologie, Traian Braileanu a initiat infiintarea Grupului Iconar la Cernauti, in 1931 (membrii marcanti: Mircea Streinul, Ion Rosca, George Drumur s.a.), iar intre anii 1935-1940 a fost Directorul revistei Insemnari Sociologice din acelasi oras; a condus la Sibiu (refugiat din Bucovina ocupata de bolsevici) revista Inaltarea (1940-1941). Ideea desavarsirii nationale - in perspectiva mantuirii - este in centrul preocuparilor sale. Statul national, spune Braileanu, este forma ideala de convietuire umana si repezinta incheierea unei evolutii in care se face trecerea de la starea nedeslusita a unei natiuni la o lamurire a personalitatii ei. Crearea Statului National Roman, dupa unirea teritoriala, trebuie sa inceapa cu procesul de nationalizare al paturii conducatoare. El vede in fiecare familie o citadela a patriei. Buna administrare a Statului se face prin crearea unei clase functionaresti bine pregatite din punct de vedere profesional si bine retribuite. Nu se poate atepta cinste si corectitudine de la niste functionari muritori de foame. Cu sistemul ntrebuinat pana acum, de a ine pe servitorii lui n permanent mizerie, nsusi Statul impinge pe funcionari in bratele coruptiei. Cunotintele filozofice ale profesorului Traian Brileanu sunt extinse i profunde. Nu numai c era familiarizat cu filozofia antic i cea modem, kantiene i post-kantiene, dar era la curent i cu

ultimele luri de pozitie in metafizic. n lupta dintre curentul tiintific -pozitivist i filozofia speculativ, care-i apra cu nverunare ultimele fortrete, el se aeaz de partea colii pozitiviste, dar nu pentru a ngropa metafizica, ci numai pentru faptul c interesul pentru generalizri i abstractiuni s-a deplasat spre teoria cunoaterii. n 1912 public o lucrare in romnete cu titlul "Despre conditiunile cunotintei i contiinei", in care trateaz problema formrii conceptelor fundamentale ale gndirii, fr de care nu poate opera nici o tiin. Omul nu poate inventa nimic din ceea ce ar contrazice principiile generale ale conttintei. n 1919 public cartea de etica, considerat de specialiti ca o lucrare de interes capital in acest domeniu. Nota predominant a cugetrii lui, aa cum reiese din aceste lucrri i din tot ce -a scris in cursul vietii lui, este repulsia fat de speculatiile in gol. Sistemele de filosofie idealist nu -l satisfac. n tot ce gndete trebuie s simt terenul sub picioare. Traian Brileanu este un realist, un empirist, un adept al colii pozitiviste. El nu se angajeaz in ipoteze, sinteze, teorii, dect numai dup o intens cercetare a realittii. i in etic, el e preocupat de a pune bazele unei "tiinte" a eticei. Individul spune el - constituie un sistem autonom, iar etica ar studia structura, funciunile i evolutia acestui sistem in relaiile lui cu ali indivizi. Etica este tiinta raporturilor interindividuale. Ca s ias din domeniul speculatifor i s se constituie in tiint, trebuie s foloseasc rezultatele biologiei i ale psihologiei. Ct de adnci i precise sunt cunotintele lui filozofice rezult i din faptul c a tradus in romnete aproape ntreaga filosofie a lui Kant. n 1929 public "Metafizica Moravurilor", in 1930 "Critica Ratiunii Pure" i in 1940, "Critica Puterii de Judecat". Cine tie ct de greu se citete in original acest filozof, i va da seama ce munc uria a reclamat transpunerea cugetrii kantiene in limba romn, ale crei resurse terminologice nu pot rivaliza cu o limb de traditie cultural. Cnd profesorul Brileanu a nceput sa se specializeze in Sociologie, el poseda deja o solid formatie filozofic. Aceast trecere prin filozofie l aeaz ntr-o pozitie privilegiat fat de obiect. Spiritul su, familiarizat cu marde sisteme de gndire, posed exercitiul necesar pentru a reuni in sinteze din ce in ce mai cuprinztoare cercetarea fenomenelor sociale. Studiile lui de drept i etic iari nu au fost fr folos, cci constituiau o excelent pregtire pentru cunoaterea resorturilor comunittii omeneti. De altminteri, sistemul social al profesorului Brileanu i are originile in Etica ce-a publicat-o in 1919. Aici gsim primele idei ale tratatului lui de sociologie, care se va deslui progresiv in cursul anilor urmtori. Cea dinti impresie pe care o culegi citind lucrrile lui Traian Brileanu este bogtia i varietatea materialului ntrebuintat. O enorm mas de cunotinte care te copleete. E firesc sa ne ntrebm cnd a avut timpul necesar sa achizitioneze i acest imens bagaj de cunotinte noi, dup ce pn in 1920 nu fcuse altceva dect incursiuni in disciplinele filozofice. Nici nu ncepuse bine sa profeseze la catedra de sociologie, i profesorul Brileanu public lucrri de specialitate care atrag elogiul unanim al criticii. Introducerea in Sociologia General apare in 1926. Cu aceste lucrri el se situeaz pe primul plan al sociologiei romneti, creaz o coal de sociologie i e recunoscut ca autoritate in materie. El n-a fost un profesor universitar improvizat dup rzboi, ci a onorat catedra ce i-a ncredintat-o natiunea in cel mai scurt timp cu lucrri de mare valoare. Toti cei care la aceast epoc i-au recenzat lucrrile, au remarcat in mod unanim vastele lui cunotinte. Vorbind de "Introducerea in sociologie", aprut in 1923, "Revue Internationa le de

Sociologie" din Paris, anul 1925, mentioneaz "documentarea cu adevrat european i nu cum se ntmpl adeseori cu lucrri asemntoare, cu o documentare scoas exclusiv din una sau dou tri". Traian Brileanu nu numai c cunoate lucrrile clasice de sociologie, dar e la curent cu ultimele publicatii de specialitate. n afar de marile reviste sociologice europene, i extrage documentarea din Statele Unite i nu trece cu vederea nici chiar productia tiinific a unor tri ca Ungaria sau Cehoslovacia. Traian Brileanu este un erudit. Dar eruditia nici nu-l ncnt i nici nu-l nconvoaie sub povara ei. Sunt eruditi care nu tiu ce sa fac cu materialul acumulat i toat viata lor se rezum la contributii. Nu e nici un simplu profesor care s se multumeasc sa expun studentilor cu claritate i cu tot aparatul tiintific trebuincios teoriile altora. El este un creator in orice domeniu se instaleaz. Cunotintele lui de filozofie, psihologie, etic, drept, istorie, sociologie, constituie numai o etap in procesul intelectual, a crui suprem nzuint este sa construiasc ceva independent de alti gnditori. n sociologie, domeniul cruia i-a consacrat eforturile vietii mature, intervine cu un punct de vedere propriu, cu o sintez original a realittilor sociale i de cea mai mare valoare tiinifc. O alt trstur caracteristic a operelor profesorului Brileanu este probitatea tiinific. El nu las nimic neverificat. Se intereseaz nu numai de lucrrile propriu-zise de sociologie, ci de orice lucrri care ar avea o atingere ct de ndeprtat cu obiectul ei. Chiar teorii absurde sau stranii le examineaz cu egal solicitudine. Studiile de sociologie animal le urmrete cu cel mai mare interes pentru a vedea dac nu descoper ceva util pentru explicaia comunitii omeneti. Nu-l impresioneaz nici ce aduc marii gnditori, marii sociologi, marile lucrri de circulaie mondial. Spiritul lui critic l mpiedic s se reazime pe autoritatea cuiva pn n-a verifcat el nsui afirmaiile lor. El reia teoriile lor din germene, de la izvoare, le confrunt cu faptele i apoi i formuleaz concluziile lui. Adept al colii pozitiviste, aplic metodele tiinifice cu o rigurozitate extrem. El e contra speculaiilor filozofice in sociologie, contra conceptelor apriorice, contra generalizrilor pripite. Dar e i contra acelora care se declar pozitiviti, oameni de tiin, cum e Durkheim, de pild, i care opereaz in realitate tot cu noiuni preconcepute. El nu face un pas nainte fr de o atent examinare a faptelor. Firete, nici el nu se poate lipsi de ipoteze i de generalizri, de teorii, de sisteme, dar se ferete s nu cad in erorile sociologilor care au tras concluzii premature din analize insuficiente. Tot att de sceptic se arat i fa de realismul naiv al acelora care se entuziasmeaz de metoda monografiilor i anchetelor sociale. Aceste metode furnizeaz un anumit material, dar ele nsele nu se pot substitui adevratei tiine, care trebuie s rezulte din sintezele realizate de savant. Cu aceeai nverunare apr sociologia de amestecul influenelor politice, a ideologiilor i doctrinelor de orice natur. Una e politica, luat ca tiin obiectiv, o ramur a sociologiei, i alta e doctrina politic, cum ar fi marxismul, care nu e o tiin, ci o concepie asupra lumii i vieii. Sociologia ca tiin nu poate exista sub nici o etichet, nici marxist, nici liberal i nici religioas. Sociologia este o tiin pur, care nu se preocup dect de adevrul social. Ea poate studia la un moment dat i fenomenul marxist, liberal, religios, dar ca orice alt fenomen, exclusiv dintr-un pur interes tiinific, far a proclama, cum fac marxitii, c materialismul istoric este o tiin, este o explicaie a lumii, cnd in realitate nu-i dect o ideologie cu pretenii de tiin, adic o pseudotiin.

Era firesc ca aceste luri de poziie s-l ndeprteze de celelalte coli sociologice romneti. La Iai, sociologia de la Universitate era contaminat de marxism, aceast direcie avnd ca reprezentani principali pe Petre Andrei i Mihail Ralea. Studiile lor ieeau din sfera tiinei pentru a deveni vehicule de propagare a unei ideologii politice. "Obiectivitatea" tiinific a lui Petre Andrei era att de manifest nct recomanda tineretului romnesc "turbulent", ca model constructiv de urmat pe komsomolitii sovietici! La Bucureti catedra de sociologie era ocupat de profesorul Dimitrie Gusti, un mare animator, care a contribuit mult la popularizarea noii tiine in Romnia. Lui i se datoreaz i crearea Institutului Social Romn, la a crui catedr s-au perindat cele mai de seam figuri ale politicii, economiei i tiinei romneti. In ce privete cursurile lui de sociologie, ele se limitau la o excelent expunere a diverselor sisteme sociale, inclusiv a marxismului, fr a iei din stadiul pur didactic, fr a elabora o teorie proprie care s mbrieze ansamblul cercetrilor. n schimb profesorul Dimitrie Gusti a conceput o excelent tehnic de studiere a unitilor sociale, in special a satului romnesc, i pe baza ei a fcut sondaje in diverse puncte ale rii. Muli au confundat metoda lui monografic cu un sistem de gndire social, ceea ce era cu totul fals. Materialul adunat in campaniile monografce n-a ajuns niciodat in faza constructiv i piedica principal era nsui profesorul Gusti, care nu ajunsese s se lmureasc pe sine nsui asupra ideii de comunitate omeneasc. In ce privete naiunea, de pild, la a crei explicaie trebuia s contribuie cercetrile, el i nsuise teoria atomist a societii, dup care o naiune nu-i dect o simpl adiiune de indivizi. Constituirea i coeziunea naiunilor ar fi in funcie de bunul plac al individului, de manifestarea voinei lui, care trebuie mereu renoit. Naiunea ar fi "un plebiscit de fiecare zi" dup formula lui Renan. Nici pomeneal nu mai era in formarea unei naiuni de origini comune, de o istorie comun, de tradiii, de o limb unitar, de religie, de teritoriu propriu, de aspiraii comune, de snge i ras. Toate aceste manifestri le elimin profesorul Gusti din conceptul natiunii pentru a nu lsa la baza ei dect pe individul suveran i autonom, indiferent din ce ras sau neam se trage. Firete c aceast teorie, de fapt nu a lui proprie, ci importat din cercurile de gndire cosmopolit din Occident, era pe placul proaspetilor imigranti evrei care puteau revendica pe baza ei aceleai drepturi cu btinaii care de milenii locuiau pe pmntul romnesc. Profesorul Brileanu a biciuit in lucrrile lui confuzia tiinific a Scolii Sociologice de la Bucureti. Dimitrie Gusti nu se ocupa de nici o problem vital a poporului romnesc, nici de chestiunea evreiasc, nici de nationalism, nici de coruptia pturii conductoare, nici de subjugarea economic a romnului, nici de relele care mcinau ptura trneasc. "Acestea nu sunt subiecte pentru sociologie, nu sunt fenomene "interesante"; in schimb stna, nunta trneasc, etc. prezentau mai mare interes sociologic, extraordinar, colosal, mondial!". Referindu-se la sociologia monografic, american, Brileanu arat c ea a studiat raporturile dintre nucleul principal al populatiei americane, rasa anglo-saxon, i celelalte nationalitti i pe baza acestor studii s-au nfptuit reformele necesare pentru mentinerea suprematiei rasei anglo-saxone, msuri reflectate ntre altele i in legea imigratiilor. La noi, spune el, "sociologul nostru monografic" nici n -ar ndrzni s viseze la chestiuni de orientare ale poporului romn in lupta pentru existent, necum s le exprime in a sa "sociologie romneasc". Sunt multe pasaje din lucrrile lui in care, ntr-un stil caustic, se rzboiete cu profesorul Gusti. Nu din concuren, cum s-ar crede, nu pentru c Dimitrie Gusti i-ar fi ntunecat gloria, ci pentru c acesta se abtuse de la obiectivitatea tiinifc pentru a servi fortelor care amenintau integritatea neamului nostru.

coala sociologic romneasc de la Cernuti e singura coal de nalt nivel tiinific i aceasta graie directiei ce i-a imprimat-o profesorul Traian Brileanu. Una din cele mai grele probleme ce se pun sociologiei este delimitarea obiectului ei. Nimic mai simplu dect s se spun c sociologia se ocup de societatea sau comunitatea omeneasc. Cnd se trece ns la aplicatia acestei definitii, se constat c exist o multime de tiine sociale care studiaz societatea sub diverse aspecte i care toate, mai mult sau mai putin, au pretentia de a fi sociologii. Exist o sociologie biologic, economic, psihologic, etc. care din perspectiva lor specific vor s dea o explicare integral a fenomenelor sociale. Traian Brileanu consider acest gen de cercetri, interpretri unilaterale ale faptelor sociale. Societatea nu e nici biologie, nici economie, nici psihologie, nici relaii de drept, nici istorie, ci o structur central, o entitate distinct de toate aceste realiti care intr in componena ei, dar nu-i epuizeaz coninutul. Acestea sunt sociologii de tip particular. Sociologia utilizeaz rezultatele obinute de aceste tiine, dar cu scopul de a elabora o sintez proprie care s corespund imaginii generale a societii. Pentru a deosebi sociologia propriu-zis de tiinele sociale particulare, el i ntituleaz tratatul su de sociologie, Sociologia General. Dup concepia profesorului, sociologia ar fi o sintez a tiinelor sociale, o filosofie a lor, o tiin central care le-ar ngloba pe toate in perspectiva ei general. Misiunea sociologiei este descoperirea legilor generale care determin structura i dezvoltarea comunitilor omeneti. Obiectul sociologiei este comunitatea omeneasc, considerat ca sistem autonom. Cu aceast definiie profesorul vrea s spun c societatea nu se rezum la indivizii ce o compun i nici la relaiile interindividuale, ci se detaeaz de ei pentru a constitui o entitate aparte, nzestrat cu o voin colectiv i cu un eu colectiv. Individul constituie un sistem autonom, iar societatea un alt sistem autonom, de rang superior. Societatea nu e nici natur. Fenomenele sociale nu pot fi explicate pe baza legilor naturii i nici sociologia degradat la o fizic social. Societatea apartine omenirii, care e o ordine de realitti distinct de natur. Sistemul de gndire social al profesorului Brileanu nmugurete in etic, ncepe s se schieze in introducerea in sociologie (1923), se desfaoar in sociologia general (1926) i politic (1928), pentru a-si transmite ultimele reflexe i preciziuni in teoria comunitii omeneti (1940). n genere metoda lui de expunere urmeaz maieuticei lui Socrate: las adevrul s rezulte din examinarea critic a diverselor teorii i in mod nefortat i progresiv cititorul este adus in faa propriei lui concepii. Traian Brileanu reconstituie cu elevii i cititorii lui drumul ce l -a parcurs el nsui in pienjeniul faptelor i teoriilor sociale pn ce a ajuns s se lmureasc ce e aceea societate. E o metod, vie, dinamic, nviorat prin permanentul dialog la care oblig toate somitile tiinei sociale. Arareori profesorul Brileanu face expuneri sistematice. Nu vom ntlni in crtile lui o prezentare geometric a sistemului su. El merge din dezbatere in dezbatere pentru a ajunge in final la o revrsare maiestuoas a gndirii lui. Ca o ap de munte care se zbate in chei, pentru a-i gsi apoi drum liber in lungul esului. Firete c tot ce spunem noi aici despre concepia sociologic a profesorului nu-i dect o schem incomplet i lipsit de vitalitatea gndirii lui. Ar trebui o munc de civa ani pentru a scrie ceva care s onoreze geniul lui. Proiectul nostru nu-i de ordin tiinific ci psihologic i moral, i anume, de a urmri fazele de manifestare ale personalitii lui, puternic reflectat in tot ce a scris. Spre

deosebire de ali scriitori sau savani la care scrisul i viaa nu se acoper, la Traian Brileanu ele formeaz un tot inseparabil. Viaa i-a nchinat-o tiinei, iar tiina i lumineaz drumul vieii. Ca toi sociologii, este preocupat i Brileanu de originile societii. Care este celula social, embrionul social, din care s-au dezvoltat celelalte forme de viat colectiv? Societatea organizat i difereniat de astzi se trage dintr-o form simpl, nedifereniat, familia, care face trecerea de la biologie la sociologie. In familia primitiv gsim concentrate toate elementele care in decursul unei lungi evoluii vor da natere la formele sociale complexe. Aceste elemente nu sunt indivizii care compun familia, luai ca exemplare singuratice. Atunci am reveni la teoria agregatului social, a juxtapunerii atomice a indivizilor in procesul de formare al comunitilor omeneti. Indivizii care compun familia posed nite caracteristici supraindividuale, care presupun nc in acest stadiu existena embrionar a societii. Principiul social care marcheaz existena tuturor indivizilor care compun familia este diferentierea lor in sexe i vrste. Tesutul social originar nu l-ar constitui aadar suma indivizilor care compun familia, ci structura lor specific, bazat pe separarea lor in sexe i vrste. Aceste caracteristici sunt modificri biologice impuse de necesitatea perpeturii generatiilor, dar ele constituie in acelai timp i plasma social din care s-au dezvoltat toate tipurile de comuniti omeneti. Sub presiunea uria a fortelor fizice, a mediului nconjurtor, familiie reunite in unitti mai mari se transform in semintii, care sunt varietti antropologice. n aceast faz apar rasele. n interiorul marilor comuniti rasiale, extinse pe continente, apar apoi genurile de viat, agricultori, pstori, nomazi, vntori. Acum ncepe adaptarea activ a omului la mediu i numai din acest moment se formeaz comunitatea omeneasc propriu-zis, obiectul sociologiei. Omul ctig ndemnarea de a modifica natura dup trebuintele lui i de a migra cu mediul in care a trit mai nainte. Una din preocuparile lui Traian Braileanu a fost originea societatii, care o considera evoluata din cea mai simpla forma sociala precum este familia. Anume familia este cea care face trecerea de la biologie la sociologie. Anume in familia primitiva, zice Braileanu, gasim concentrate toate elementele care in decursul unei lungi evolutii vor da nastere la forme sociale complexe. Principiile in baza carora exista familia, observa Braileanu este diferenta pe sexe si varste. Sub presiunea fortelor fizice si mediului inconjurator familiile se reunesc in unitati sociale mai mari, semintii, care vor da nastere diferentierilor antropologice. Apar rasele, iar in interiorul raselor se nasc diferentele modului de trai: pastorii, agricultorii, vanatorii si nomazii. Urmeaza adaptarea activa a omului la mediul inconjurator, astfel nascandu-se comunitatea umana propriu zisa, obiectul sociologiei. Natiunea, in calitate de unitate politica apare odata cu aparitia contactelor dintre comunitatile etnice. Fiecare grup etnic, adaptat la mediul extern incercand sa-si pastreze independenta, isi ma modifica propria structura, imbogatindu-se cu noi organe capabile sa indeplineasca noua functie de aparare a teritoriului etnic. Principalul instrument de aparare impotriva invaziei straine va fi armata. Cand grupul social a ajuns sa dobandeasca o constiinta proprie, cand teritoriul pe care locuieste s-a transformat intr-o patrie prin legatura de sange, formarea unei mentalitati comune si cultura proprie, atunci acel grup va tinde sa se organizeze sub forma unei mentalitati comune si cultura proprie, atunci acel grup va tinde sa se organizeze sub forma unui stat national. Misiunea principala a noii structuri sociale este ca, sprijinit pe fortele militare, sa asigure ocrotirea patriei contra invaziei altor comunitati. Statul national, spune Braileanu, este forma ideala de convietuire umana si

reprezinta incheierea unei evolutii in care se face trecerea de la starea nedeslusita a unei natiuni la o lamurire a personalitatii ei. Statele se cristalizeaza in timp si spatiu din raporturi intercomunitare, iar istoria propriu-zisa incepe odata cu conflictele dintre ele. Politica este definita de Braileanu drept functiunea comunitatii omenesti prin care ea cauta sa -si apere individualitatea sau personalitatea contra incercarilor de cotropire ale altor popoare. Poli tica in acelasi timp este o arta, iar sociologia vine drept o stiinta care ajuta la creatie. Sarcina sociologului si a sociologiei nu este reformarea societatii ci oferirea omului de stat formula de actiune. Statul national este forma ideala de convietuire omeneasca, pentru ca este constituita din comunitatea spirituala si morala a indivizilor de un neam si de o lege. S-ar putea ca mai tarziu sa se ajunga la o colaborare intre toate Statele nationale, spune Braileanu, dar fara a pierde din vedere misiunea lor fundamentala, care este ocrotirea natiunii. Infaptuirea unui stat national depinde de virtutiile paturii conducatoare. Nu orice clasa conducatoare poate creia un stat national, ci numai o clasa constituita dintr-o elita nationala. Inainte de a expune teoria elitelor sociale ale lui Traian Braileanu am sa ne amintim de tipurile de divizare a ocietatii: - Prima este elitista, in care se considera ca in societate exista 2 poli: unul reprezinta elita, un grup superior si in masa restul societatii, care este considerata calitativ inferioara elitei. - Divizarea pe clase: neaga existenta elitelor. Societatea este divizata in doua clase antagoniste, cea producatoare si cea explotatoare. Dominatia celei explotatoare fiind determinata de detinerea mijloacelor de productie. Conceptia nationalista a lui Braileanu vine cu o noua abordare, care anuleaza contradictii dintre cele doua viziuni. Sa presupunem existenta a elitelor Ea, Eb, Ec, care pot fi atat culturale, religioase, economice, politice, ect. Aceste elite corespund unor mase Ma, Mb, Mc. In perioada in care unul din factorii Fa, Fb, Fc domina, predomina si elita respectiva. Elitelor si maselor Braileanu le rezerva anumite functii in cadrul organismului national fiind foarte importanta existenta unei armonii dintre cele doua entitati. Problema societatii romanesti consta in instrainarea elitei de mase si formarea unei paturii superpuse, a unei false elite care nu este decat un cancer al organismului national. Braileanu vorbeste de necesitatea unui lider national puternic, omul mare care va fi modelul pentru noua elita romaneasca. Anume aceasta asteptare a unui mesia national l-a determinat pe Traian Braileanu sa adere la Miscarea Legionara. Ceea ce ne intereseaz pe noi mai mult in teoria social a profesorului Br ileanu este formarea comunittilor politice, a natiunilor. Transformarea genurilor de viat in comuniti politice se produce in momentul cnd grupele sociale intr in contact. Cum fiecare grup social s -a adaptat la mediu, dobndind anumite caracteristici rezultate din lunga convietuire, el va tinde s-i pstreze independenta fat de alte grupe sociale care s-au ivit la orizontul mediului su ambiant. Pentru a se putea apra cu succes contra noilor comuniti care i tulbur pacea lui natural, structura g rupului social se va modifica, se va diferentia, mbogtindu-se cu noi organe, capabile s ndeplineasc noua functiune, adic aprarea teritoriului propriu fat de invaziile strine. Instrumentul principal de

protectie al unui grup social contra amenintrii de cotropire din partea altor grupe sociale este armata. O natiune a ajuns s-i defineasc personalitatea cnd a izbutit s se constituie in Stat national, chiar dac istoricete apare ca un triumf al timpurilor moderne, din punct de vedere al tiintei sociale el nu este un regres, un anacronism, o frmitare a unor mari complexe sociale mult mai nfloritoare i o venic surs de conflicte cum l prezint unii autori, ci produsul natural al unei evoluii de milenii. Cnd grupul social a ajuns s dobndeasc o contiint proprie, cnd teritoriul pe care locuiete s-a transformat ntr-o patrie prin legturi de snge, formarea unei mentalitti comune i cultur proprie, atunci acel grup va tinde s se organizeze sub forma unui Stat national. Misiunea principal a noii structuri sociale este c, sprijinit pe fortele militare, s asigure ocrotirea patriei contra nclcrilor altor comuniti. Statul national, spune Brileanu, este forma ideal de convietuire uman i repezint ncheierea unei evolutii in care se face trecerea de la starea nedesluit a unei natiuni la o lmurire a personalittii ei. Statele se cristalizeaz in timp i spatiu din raporturi intercomunitare, iar istoria propriu-zis ncepe odat cu conflictele dintre ele. Dup aparitia lucrrilor de sociologie, Traian Brileanu si-a continuat investigatiile in politic i rodul acestor cercetri a fost publicarea "Politicii" la scurt interval, in anul 1928, la Cernuti. Functiunea politic se ivete ntr-o comunitate omeneasc cnd ea intr in contact cu alte comunitti. Comunitatea cu mediul ei ambiant a ajuns s formeze o lume aparte i atunci ea va tinde s se apere contra oricrei ncercri de penetratie, frmitare sau subjugare a ei din partea unei comunitti strine. Numim politic - spune Brileanu - functiunea comunittii omeneti prin care ea caut s-i apere individualitatea sau personalitatea contra ntreprinderilor de cotropire ale altor popoare. Statele, cu instrumentul principal armata, au aprut din necesitatea de a asigura independ enta grupului social fat de incursiunile altor comuniti. Era logic ca dup ce profesorul Brileanu i-a ncheiat lucrrile propriu-zise cu publicarea "Politicii", s-i ndrepte cercetrile spre comunitatea romneasc. El nu putea s ignore existena pr opriei lui naiuni i sa nu ncerce a-i defini coordonatele din perspectiva sistemului su. El era dator cu aceast explicaie att ca om de tiin ct i ca patriot. n tratatul su de sociologie s -a ocupat de legile generale ale societii. Acum fcea o aplicare a acestor legi la o colectivitate pe care o cunotea din propria lui trire. Traian Brileanu este un empirist. El i-a cldit sistemul pas cu pas pornind de la realitile sociale. Analiznd condiiile de via ale poporului romn, el supunea la o nou verificare teoria lui social, cobornd iari in domeniul faptelor. Odat cu aceast demonstraie tiinific a viabilitii sistemului su, profesorul svrea i o mare oper naional, cci punea la dispoziia conductorilor trii i a tuturor acelora care se interesau de soarta ei o serie de investigaii sociale i politice de cea mai nalt valoare tiinific, care puteau fi utilizate apoi cu folos pentru nevoile de guvernare ale Statului Romn. n tratarea problemelor specifice poporului romn, el nu prsete domeniul tiinei. Nu confecioneaz teorii pentru nevoile de propagand ale unui partid. Din punct de vedere al tiinei, a vorbi de o sociologie liberal sau marxist este o absurditate. Traian Brileanu ofer brbailor de Stat ai Romniei o tehnic politic, dedus cu aceeai rigoare tiinific din sistemul su de gndire social, pentru ca apoi acetia, cu ajutorul ei, s poat desvri structura Statului Romn. n anul 1937 i-a publicat toate studiile sale de politic romneasc ntr-un volum intitulat "Sociologia i

Arta Guvernrii". Chiar prin titlul ales el a voit sa sublinieze distana care separ pe omul de tiin de omul politic. Sociologia e o tiin, in timp ce guvernarea e o art. Arta e un fapt unic, inimitabil i indisolubil legat de personalitatea celui care o plsmuiete. Arta nu se nva. Nu exist reguli de a crea o opera de art. Dar in afar de artele obinuite, exist i o art social, o art politic, o art a guvernrii. Statele sunt opera artitilor sociali. Sociologul nu e chemat sa reformeze societatea i nici sa se substituie omului de Stat. Un eminent teoretician politic poate sa dea fiasco cnd va fi pus sa guverneze. Omul de tiin ofer omului politic formula de aciune, dar asta nu nseamn c el nsui ar fi in stare sa le aplice. Aplicarea lor e de resortul artistului social, al geniului creator in politic. Sociologia poate contribui la perfecionarea mijloacelor tehnice de guvernare. Poate ajuta la pregtirea temeinic a conductorului, dar ea nu poate crea nici conductori, nici nu poate indica cea mai buna form de organizare a Statului. tiina trebuie sa rmn obiectiv, rezervat i modest fa de realitatea politic i fa de sarcina oamenilor politici. tiina social, de pild, nu poat e preconiza idealuri, cci ar nsemna sa amestece domeniul lui ceea ce este cu domeniul lui ceea ce ar trebui s fie, dar poate dovedi c o comunitate omeneasc lipsit de un ideal nu e viabil. Tot tiina poate dovedi c o naiune nu poate tri dac membrii ei nu sunt naionaliti, adic integrai in aspiraiile ei cele mai profunde. tiina nu poate fixa scopuri practice guvernrii, dar poate dovedi c o comunitate naional, dac vrea sa se menin i s nfloreasc, trebuie s se supun la anumite condiiuni. Exist metode de distrugere ale popoarelor, dup cum exist altele care asigur dinuirea i progresul lor; tiina social le poate indica cu preciziune i pe unele i pe altele. Profesorul Brileanu nu pretinde ca el nsui sa nfaptuiasc ideile pe care le dezvolt in studiile consacrate realitilor romneti. Misiunea lui e alta: s ajute cu tiina i sfaturile lui pe omul de aciune la ntocmirea celei mai potrivite forme de Stat pentru asigurarea independenei i perpeturii comunitii romneti. Ca exemplu de strlucit colaborare ntre omul de tiin i artistul politic d pe Aristotel i Alexandru cel Mare. Filosoful n-ar fi putut cuceri Asia, dar nici eroul nu'ar fi putut organiza imperiul fr de adnca cunoatere a structurii i dinamicii Statului din leciile de teorie politic ale lui Aristotel. Traian Brileanu posed viziunea general a societii, cunoate procesul de natere i disparitie al comunittilor omeneti i cu ajutorul acestei vaste retele de cunotine exploreaz socie tatea romneasc. Cnd Brileanu descoper tesuturile bolnave ale Romniei, el se gsete in situatia medicului, care, bazat pe cunotintele lui, pune diagnosticul. El ntocmete harta infirmittilor de care sufer organismul natiunii cu ajutorul instrumentului ce i l-a furit dup ani de munc i meditatie ncordat. Putem fi siguri c ceea ce el afirm, e construit din cel mai solid material tiintific. Spre deosebire de ali autori de lucrri asemntoare care s-au limitat la o simpl colectie de date i rareori i cu mult timiditate au trecut la ncercri de sistematizare, Traian Brileanu toarn materialul adunat in forme inteligibile. Colectia lui de articole "Sociologia i Arta Guvernrii" e in realitate un tratat de sociologie romnesc. Capitolele acestei crti, mbrtiate dintr-o singur privire, constituie o vast fresc a societii romneti ntre cele dou rzboaie, oper unic in bibliografia romneasc. nirm aici cteva din numeroasele subiecte tratate de profesor pentru ca cititorul s-i dea seama de amploarea cercetrilor lui: nchegarea Statelor nationale, internationalele contra Statelor nationale,

parlamentul, democratia i separatiunea puterilor in Stat, nstrinarea i degenerarea clasei conductoare romneti, tragedia functionarului romn, functionarism i birocratism, capitularea burgheziei romneti in fata burgheziei evreieti, structura partidelor politice, problema economic in Statul national, problema muncitoreasc, decderea Universittilor romneti, studentii i Universitatea, feminizare i efeminizare, evreii i comunismul, circulatia elitelor i demagogia, "Statul trnesc", "Frontul popular", revolutia de la 1907 i consecintele ei, tefan cel Mare i arta guvernrii, etc... Fiecare articol este consacrat unei teme centrale, dar din nevoi explicative profesorul e obligat sa abordeze i o multime de chestiuni nrudite cu subiectul principal, nct titlul unui articol nu acoper varietatea de idei i solutii din care e tesut ansamblul lui. Dup critic, urmeaz partea constructiv. Dup dezvluirea metehnelor de care sufer organismul national, Traian Brileanu ofer remediile pentru ndreptarea lor. Dup temeinica analiz a realittilor romneti, se ncumet sa prescrie i o tehnic social sa suprime cauzele profunde a le rului care macin poporul nostru. Din totalitatea sfaturilor lui adresate conductorilor politici se poate reconstitui conceptia lui de reorganizare a Statului Romn. Repetm c el nu propune programe abstracte, nu e un vizionar incorigibil care in avntul lui generos pierde contactul cu realittile, ci ofer formule de actiune ieite din stricta aplicare a tiintei teoretice la comunitatea romneasc. tiinta social poate sugera mijloacele de ndreptare ale deformatiilor de care sufer corpul naiunii; este apoi treaba brbatului de Stat sa le aplice. Succesul unei tehnici politice, corect formulat de omul de tiin, depinde de geniul conductorului. n fixarea tehnicilor politice destinate la guvernarea Statului Romn el opereaz cu un principiu uni c, natiunea, respectndu-i cu consecvent propriul lui sistem de gndire. De vreme ce, cum dovedete sociologia, natiunea reprezint termenul final al unui lung proces de evolutie social, trebuie sa ne orientm dup fiinta i nevoile ei in gsirea celor mai bune reguli de guvernare. Ideea comunitii romneti trebuie sa ne cluzeasc in toate momentele cnd facem planuri de reform ale Statului Romn. Natiunea rscolind toate compartimentele vietii nationale, garanteaz in acelai timp coerenta i unitatea mijloacelor de guvernare propuse de omul de tiint pentru desvrirea structurii Statului Romn. "Ideea naiunii romne, ca organism politic structurat dup legi izvorte din firea sa, st la temelia doctrinei i actiunii "nationaliste" romneti". (Ideea comunitii romneti). Statul national este forma ideal de convietuire omeneasc. El este constituit din comunitatea spiritual i moral a indivizilor de un neam i de o lege. S-ar putea ca mai ttziu sa se ajung la o colaborare ntre toate Statele nationale, spune Brileanu, dar fr a se pierde din vedere misunea lor fundamental, care este ocrotirea natiunii. nfptuirea unui Stat national depinde de virtutile pturii conductoare. Nu orice clas conductoare poate creea un Stat national, ci numai o clas constituit dintr-o elit national. Elita unei naiuni trebuie sa aib o structur omogen, adic sa fie de aceeai ras cu poporul. ntre clasa conductoare, elit i popor trebuie sa existe identitate, dac vrem ca rezultatele guvernrii s fie crearea unui Stat national. O elit national se impune prin lupt la conducere i se perpetueaz prin educatie i prin continu mprosptare din masa poporului. O elit naional trebuie sa fie o elit deschis tuturor talentelor ce

se pot ivi din popor. Partidele politice trebuie sa devin pepienere de elite in loc de a fi ceea ce sunt astzi, pepiniere de afaceriti, oportuniti i interesati. Degenerarea unui Stat ncepe cu infiltrarea i nstrinarea clasei conductoare. O elit national trebuie s fie imun la influentele diverselor internationale, dumami de moarte ale Statului national. Cnd o elit naional a fost substituit la conducerea Statului de o elit strin, atunci acel Stat a ncetat de a mai fi national, chiar dac el continu sa poarte pe frontispiciu numele unei naiuni. In dictatura proletariatului, elita naional este rsturnat i nlocuit cu o elit strin. Din acel moment Statul national a ncetat sa mai existe; un Stat comunist nu mai are nimic comun cu Statul national anterior. Continuitatea istoriei a Statului national e ntrerupt. Ca form de guvernare, el sustine democratia parlamentar, corectat i completat cu principiul reprezentrii fortelor productive ale trii (profesiuni). Parlamentul trebuie s fie expresia liber a unui popor. El este contra tendintei partidelor de a se substitui institutiilor politice ale trii i condamn amestecul executivului (Rege, guvern) in desfurarea unei viei constitutionale normale. "Nu s-a nfaptuit dup Unire un Stat National Romn", exclam cu durere Traian Brileanu, "deoarece conducerea lui a alunecat din minile romnilor in minile strinilor. nainte de rzboi, Statul Romn mai dispunea de o rezerv de oameni politici de valoare, de caractere ireproabile, dar dup rzboi partidele s -au alterat in aa msur nct directia lor a trecut in minile arlatanilor i demagogilor in spatele crora opereaz elemente strine, evrei, comuniti i alte forte intemationale". Crearea Statului National Romn, dup unirea teritorial, trebuie sa nceap cu procesul de nationalizare al pturii conductoare. Un rol important in crearea unui Stat romnesc autentic, el acord familiilor romneti. El vede in fiecare familie o citadel a patriei, iar tatii de familie, ca pe vremuri pater familiae, trebuie sa obtin un statut special in cadrul Statului. Familia are un aspect biologic care nu deosebete pe om de animal, functiunea reproducerii, dar are i un aspect social i spiritual, creterea copiilor. Educatia trebuie sa tind la transformarea tinerelor vlstare in energii creatoare ale natiunii. Copiii nu trebuie crescuti pe linia efortului minim, in vederea unei vieti uoare, unei strecurri in viat, evitnd suferintele i greuttile, ci pe linia efortului maxim, pentru a fi de folos i naiunii lor. El preconizeaz crearea de familii eroice, dinamice, contiente de misiunea lor in Stat i societate. Aceste familii crescute in cultul vitejiei i al dragostei de tar vor trebui s -i aib locul lor in organizarea Statului. n ce privete buna administrare a Statului, el vede solutia problemei in crearea unei clase functionreti bine pregtite din punct de vedere profesional i bine retribuite. Nu se poate atepta cinste i corectitudine de la nite functionari muritori de foame. Cu sistemul ntrebuintat pn acuma, de a tine pe servitorii lui in permanent mizerie, nsui Statul impinge pe functionari in bratele coruptiei. Traian Brileanu proclam primatul politicului asupra economicului. Bogtia i bunstarea economic sunt o condiie pentru existenta Statului National, dar nu un scop al activittii politice. Clasa politic liberal, burghez, a ridicat aceast conditie la rangul de scop in sine, degradnd Statul la un mijloc, la un instrument in dobndirea de bogtii individuale. "Ideea Statului national se bazeaz pe aceast restabilire a ierarhiei valorilor. Statul national s-a nscut din tendinta de a nfptui i desvri comunitatea celor de un neam i de o lege i de o limb. Functiunea Statului

national este de a apra aceast comunitate i de a o ntri. Mijloacele de care se folosesc in ndeplinirea acestei functiuni sunt numeroase i variate. Unul din aceste mijloace este organizarea vieii economice, a productiei, a circulatiei i a consumatiei bunurilor". (Problema economic in Statul national). ntr-un Stat national, armata trebuie sa treac pe primul plan al preocuprilor, deoarece reprezint instrumentul principal, de protectie al comunittii nationale contra poftelor de cotropire ale altor popoare. Resursele economice ale trii trebuie sa serveasc in primul rnd la nzestrarea armatei cu toate uneltele necesare purtrii unui rzboi modern. Biserica constituie un factor decisiv pentru consolidarea Statului national. Nu numai prin faptul c invoc permanent protectia Puterii Divine asupra poporului, dar i prin actiunea ei moralizatoare asupra cettemlor. Biserica trebuie scoas din situatia ei umilitoare de astzi, cnd este utilizat pentru interese meschine de partid, i nzestrat cu toate mijloacele necesare pentru a -i exercita misiunea ei divin i national. Politica extern determin politica intem. Deci structura intem a Statului trebuie in aa fel adaptat nct sa corespund necesittilor exteme. ntr-un fel se organizeaz un Stat care tinde la expansiune i cuceriri i in altfel un Stat care se apr. Dar nu se poate renunta i la atac i la aprare. Atunci Statul este demisionar, ateptnd numai s fie cotropit i desfiintat, iar pn atunci se multumete cu manevre de strecurare i ntrziere a momentului fatal. Acesta e aspectul ce ni-l ofer Statul Romn actual, sub actualii conductori: in loc sa se adapteze conditiilor schimbate ale mediului, se despoaie de toate posibilittile de aprare. Conditia principal pentru ca Statul Romn s reziste la presiunea mediului extern este s-i creeze mai nti o solid armtur intern, in care dumanul s nu poat ptrunde pentru a-i destrma capacitatea de aprare, Garda de Fier in jurul natiunii de care s -i sparg capul toti dumanii ei. O tar bine nchegat interior va ti s-i aleag i aliatii trebuincioi pentru garantarea independentei i integrittii teritoriale. Regenerarea Statului Romn, ca a oricrui Stat in genere, presupune existenta Marelui Conductor. Toat tiina, toate teoriile, toate principiile, cele mai bune tehnici de guvernare nu servesc la nimic dac nu se ivete marele conductor. Regenerarea Statului presupune in primul rnd regenerarea clasei conductoare, dar i transformarea milioanelor de indivizi in cetteni contienti. Aceast putere nu o are dect conductoarul. Numai el poate modela, disciplina, selectiona numai noua clas conductoare la substratul social concret. Numai el poate nlta masele populare de la existenta mrunt cotidian la viziunea marilor interese nationale. Iat cteva fragmente din sociologia romneasc a profesorului Brileanu, pe care ne -am strduit s le prezentm i ntr-o anumit ordine. Cu aceasta suntem departe de a fi epuizat continutul articolelor lui politice, in care ntlnim pentru toate problemele Statului Romn solutii realiste, logice i echilibrate. De abia acum, dup ce am expus in mod sumar ideile lui fundamentale, putem ncerca s lmurim motivele intrrii lui in Micare. Ca s ntelegem i mai bine ce l-a determinat s fac acest pas, trebuie s lum in considerare i momentul hotrrii lui. Nu cunosc exact data nrolrii lui in Legiune, dar in anul 1929 profesorul Brileanu figura ca membru in Senatul Legiunii, ceea ce nseamn c fusese unul dintre primii legionari al Cpitanului. n Micare au intrat mai trziu foarte multi intelectuali de

valoare, dar numai dup ce Legiunea ieise in larg i prea c se apropie de tint. Traian Brileanu se altur Legiunii cnd organizatia i croia cu anevoie drumul spre lumin. n 1929, ntregul efectiv al Legiunii se reducea la cteva sute de studenti; printre ei, ctva oameni mai btrni i unul din acetia era profesorul. Nu putem pune aadar pe socoteala vrstei adeziunea lui la Micare, cci in 1929 se apropia de 50 de ani. Nici nu ni-l putem imagina pe profesor furat de sentimentalisme sau de formule nationaliste sonore. El era tip critic, rece, lucid, versat in arta gndirii i in dezghiocarea realitilor. Intrarea lui in Micare a fost un act de adnc cumpneal, o hotrre la care a participat prin toat viata lui i prin toat opera lui, de pn atunci. Alturarea lui Traian Brileanu de Cpitan este o consecint logic a propriului su sistem de gndire. ntlnirea cu Cpitanul inevitabil. i unul i altul se micau pe aceleai coordonate: unul in domeniul gndirii, altul in domeniul actiunii. Dup cunoaterea legilor generale ale societtii, dup explorarea realitilor romneti, era firesc ca Traian Brileanu s-i roteasc ochii mprejur cutnd pe reformatorul Statului Romn, pe Marele Conductor, cci acest Stat, aa cum merge astzi, i spunea tiina lui, va fi nghitit de bolevism. ndat dup Unire, a constatat cu durere i groaz c Statul National Romn era o fictiune, c numele ce-l poart nu corespondea realittii. Partidele politice erau manevrate de forte strine care mpingeau tara cu ncetul i pe nesimtite spre prpastie. Traian Brileanu nu era un om politic. Nu el era s reformeze Statul Romn. El atepta s se iveasc Mesia poporului romnesc. i acest om nzdrvan a aprut. Era Corneliu Codreanu. El l-a recunoscut de la primele lui manifestri i l-a urmat cu credint. El nu putea concepe ca s nvete pe altii marile adevruri nationale, iar el s se retrag comod in fotoliul prudentei. Nu apartinea acelei spete de intelectuali, att de rspndit care una gndesc i alta fac, care au grij s separe viata de gndire, pentru a se pune la adpost de urmrile scrisului lor. Pentru Brileanu, adevrul tiintific constituia i o obligatie moral. tiinta aplicat realitilor romneti dovedea fr gre c Statul Romn merge la prbuire dac nu se ivete solutia de urgent care s modifice actuala lui structur bolnav, crend Statul national. Aceast alternativ de nsntoire a naiunii numai Micarea o putea oferi i numai conductorul ei, pentru c numai in snul ei exista preocuparea de a crete o elit national care s ia locul actualei clase conductoare degenerate. Nu degeaba studentii l numeau Socrate. Exemplul de consecvent i senintate interioar cu care filosoful grec i mplinea viata in slujba adevrului, l-a cluzit i pe el. El era un nvtor al adevrului national, dar un nvtor care nu -si renega opera in viata civil, ci contribuia cu toate puterile lui la biruinta ideii nationale in cadrul Statului. Dar i pentru Cpitan adeziunea profesorului Brileanu la Micare in acea perioad a primelor nceputuri a nsemnat o mare ncurajare. Cci nu intrase in rndurile Micrii un intelectual oarecare, ci un savant de reputatie consacrat, specializat in domeniul in care el opera ca om de actiune. Ne putem nchipui cum i-a sltat inima de bucurie cnd s-a alturat Micrii. Profesorul era maestrul gndirii sociale romneti contemporane i creierul de care avea nevoie pentru a explica cercurilor intelectuale ale trii rostul Legiunii in viata neamului. Ceea ce el afirma intuitiv, succint, concentrat in manifestele lui de lupt, trebuia acum profesorul s explice de la tribuna celei mai nalte tiinte. Cu adnc veneratie l-a nconjurat Cpitanul in tot timpul vieii lui, lund din tiinta i ntelepciunea lui tot ce era util pentru propria lui orientare. In cartea lui "Pentru Legionari", gsim aceste rnduri despre profesor: "Tot aici in acest senat i avea locul su peste cteva luni, ilustrul profesor universitar Traian Brileanu, acela care mai trziu, peste 5 ani, in revista sa "nsemnri Sociologice",

va explica in cea mai nalt form tiinifc fenomenul legionar". n cea mai nalt form tiinifc, pentru c el nsui dobndise cea mai nalt calificare tiinific pentru a-l ntelege.

Ministru al Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor (1940-1941)

Preocupat de soarta tarii intregite este activ pe plan politic, luptand alaturi de personalitatile care au pus bazele Romaniei Mari, maresalul Alexandru Averescu si istoricul Nicolae Iorga. In anii 30 se alatura tinerei formatiuni Legiunea Arhanghelul Mihail fiind numit membru al Senatului Legionar, inca de la constituirea acestui for de conducere, in 1929. Participa la Congresul Asociatiei Studentesti Crestine "Stefan cel Mare" (14-16 Septembrie 1929), de la Manastirea Putna, tinut sub presedintia lui Andrei C. Ionescu (al doilea congres al studentimii romane tinut la Putna, dupa cel din 1871, organizat de Iacob Negruzzi, Mihai Eminescu si Ion Slavici), unde rosteste o cuvantare despre problema dictaturii. La 1 Mai 1936, se deschide tabara de munca legionara de la Radauti, sub conducerea profesor Traian Barileanu, in care se construieste o Biserica, care este inchinata Arhanghelul Mihail (patronul Legiunii). Este ales parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Tara in decembrie 1937. Apartenenta la Miscarea Legionara ii aduce in postura de ministru al Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor (1940-1941), unde isi alege colaboratori ca: Secretar General, sociologul Traian Herseni, cel mai bun elev al Profesorului Gusti, sau directori generali in diferitele ramuri ale invatamantului: Vasile Bancila, filosoful noii generatii, si Ion Ionica sociolog si scriitor. In aceasta demnitate publica duce o deosebita activitate: Avand o conceptie de nivel european in calificarile ce le cerea profesorilor universitari (pe langa titluri si cursuri, sa aiba lucrari de specialitate, cu alte cuvinte: sa fie savanti), a numit Comisiunile de restructurare ale Universitatilor, formate din profesori universitari, care aveau misiunea sa examineze situatia fiecarui profesor si sa propuna indepartarea celor care nu corespundeau profesional si moral. Marea idee a profesorului Brileanu, restabilirea spiritului national i a vocatiei tii ntifice in Universitate, a czut victim, odat cu ntreaga Micare, cuibului de erpi care se adunase in jurul lui Antonescu. Relatiile profesorului cu generalul au urmat aceeai curb cu a relatiilor generale dintre Micare i Conductor. Cordiale la nceput, ele s-au nsprit progresiv, pentru a lua aspecte de criz naintea Crciunului. Ministrul Educatiei Nationale ncepu s fie tratat dup acelai calapod ca i Sturdza, ca i Petrovicescu. Nimic din ceea ce fcea, nu mai era bun. Comisiile deveniser in limbajul lui Antonescu focare de anarhie universitar. Generalul era copios i tendentios informat de toat activitatea lor. Dup fiecare audient la General, Brileanu venea la mine istovit. Nu mai putea suporta brutalittile i mojiciile acestuia, care-si trata minitrii mai ru dect plutonierii la regiment. l muncea gndul s plece. n zadar arta profesorul c aceste Comisii nu desfsoar dect o activitate preliminar, c ele au fost instituite cu aprobarea Conductorului i c ele trebuie lsate pn la capt s i ndeplineasc munca lor, dac vrem s avem o imagine clar a situatiei Universittilor; Conductorul nu se poate teme de nici un abuz, cci decizia final i apartinea lui. Antonescu nu mai era sensibil la nici un argument i nu mai avea in cap dect o singur preocupare: cum s se scape i de acest ministru incomod, care avea idei, care voia ceva i care nu se lsa manevrat din culise. Dup

cderea Legiunii de la putere, Antonescu i-a dat fru liber pornirilor lui de rzbunare, criticnd in modul cel mai nedrept activitatea lui Traian Brileanu la Ministerul Educatiei Nationale. Toti strigoii lumii vechi se asociaser formnd cor cu Conductorul pentru a nfiera actiunea de anarhizare a Universittilor ntreprins de Traian Brileanu.

Prigoana dupa prigoana

Dupa 23 Ianuarie 1941, Traian Braileanu a fost arestat impreuna cu toti demnitarii legionari care au putut fi prinsi si incarcerati. A patimit sase luni in celulele Serviciului Secret de la Malmaison. La proces Traian Braileanu a avut o tinuta demna. In pauze, acuzatii si avocatii apararii se strangeau in jurul lui, sorbindu-i cuvintele. Cand i-a venit randul la integoratoriu, presedintele, instruit asupra cazului sau, l-a intrebat fara prea mare interes: Biserica constituie un factor decisiv pentru consolidarea Statului naional. Nu numai prin faptul c invoc permanent protecia Puterii Divine asupra poporului, dar i prin actiunea ei moralizatoare asupra cetenilor. Biserica trebuie scoas din situatia ei umilitoare de astzi, cnd este utilizat pentru interese meschine de partid, i nzestrat cu toate mijloacele necesare pentru a -i exercita misiunea ei divin i naional. "Dar dumneata ce cauti aici?". Profesorul a improvizat un mic discurs: "Am facut o comparatie. Mi-e rusine sa o spun. Unii elevi m-au asemanat cu Socrate. Socrate era un mare filosof grec care s-a straduit sa invete adevarul pe compatriotii lui. Totusi, atenienii l-au condamnat la moarte. Nu vreau sa ma compar cu el, dar cam asta e si situatia mea". Cum nu i s-a gasit nici un pretext serios si bun de a fi transformat in cap de acuzatie pentru "rebeliune", a fost trecut in lotul celor destinati sa fie achitati. Dar in 1943 este internat in lagarul de la Targu Jiu, iar in 1946 a fost arestat de regimul comunist. Neavand ce reprosa (ideologic si comportamental) profesorului Braileanu, inculpat in "procesul marii tradari" intentat lui Ion Antonescu si colaboratorilor sai (ca fost ministru al educatiei), ura crancena a comunistilor atinge apogeul in editorialul nesemnat intitulat "Chipurile lor...", din Scanteia (9 mai 1946), prin batjocorirea verbala a celor incriminati: Traian Braileanu este "stors, desarticulat, cu chelia semanata de peri carunti, teposi, ca o perie tocita, cu gura stirba (din cauza presiunii psihice si a conditiilor de detentie a ajuns in acel hal, n.n.) din care cuvintele ies inconsistente, gelatinoase.

Condamnat la munca silnica pe viata. Este asasinat in chip bestial

Astfel, in 1943 a fost internat n lagrul de la Trgu Jiu, iar n 1946 a fost arestat de regimul comunistest si invinuit de dezastrul tarii, pentru ca mai apoi sa fie condamnat la munca silnica pe viata. Este depus la inchisoarea Aiud. Nu rezista conditiilor de detentie (si pentru ca avea 65 de ani),

murind la scurt timp, fiind asasinat in chip bestial prin exterminare fizica fizica la Penitenciarul Aiud in data de 10 Iulie 1947 (din alte surse, data asasinarii marelui om de cultura apare la 3 Octombrie). Trupul neinsufletit este inmormantat la Cimitirul Sfanta Vineri din Bucuresti; altfel, moastele sale ar fi zacut necunoscute alaturi de ceilalti martiri din temnita Aiudului. Memoria nu i-a fost insa uitata, numeroase lucrari fiindu-i reeditae, profesorul Ilie Badescu, in Istoria Sociologiei, considerandu-l cel mai mare sociolog roman.