Maestrul CONSTANTIN SPETEANU

j
Constantin Speteanu s'a nãscut la 8 Mai 1911 în comuna Armãsesti, jud.

Ialomita.
Parintii: Nicolae Speteanu: Mosier, (1881-1975),
nãscut în loc. Speteni, jud. Ialomita, nationalitatea
românã, crestin-ortodox.
Maria Speteanu (fostã Chiroiu): (1884-1966),
nãscutã în loc. Borãnesti, jud. Ialomita,
nationalitatea românã, crestin-ortodoxã.
Fratii: Constantin (decedat la 1 an), Alexandrina,
Iulia, Elena, Ion, Dumitru, Margareta, Floricã,
Gheorghitã
Sotia: Maria Speteanu (fostã Staicovici): (1910-
2000), nãscutã în Bucuresti, nationalitatea românã,
crestin-ortodoxã.
Copiii: Cornelia Speteanu: Pensionarã, (N 1937),
nationalitatea românã, crestin-ortodoxã. O voce
extraordinară, a cântat minunat în corul bisericesc al
tatãlui si mai cântã si astãzi, la 70 de ani, ca rezultat al metodei însusite de la
tatãl sãu.
Serban Speteanu: Inginer electronist, pensionar, (N 1943), nationalitatea românã,
crestin-ortodox. Iubitor al muzicii, ca si tatãl sãu, a studiat chitara, în timpul
liceului obtinând premiul I pe capitalã într-un trio de chitare. Si astãzi
interpreteazã "Sonata lunii" la chitarã cu nimic mai prejos de cei care o cântã la
pian.
Nepotii: Horia Speteanu: Inginer (N 1967), nationalitatea românã, crestin-
ortodox. Iubitor al muzicii, ca si bunicul sãu, a studiat chitara.
Studii
• Scoala primarã din Armãsesti – 3 ani, restul la Bucuresti
• 1922 – 1929 Liceul Gh. Lazãr (bursier), solist vocal în corul liceului,
membru al orchestrei si dirijor al corului la Te Deum-uri.
• În anul II de liceu a obtinut o diplomã de la Aeroclubul Regal Român” pt. o
lucrare în care vorbea despre avioane mai bine decât un inginer de specialitate”,
cum se exprima comandorul Andrei Popovici, secretarul aeroclubului în fata
colectivului de profesori adunat special ca sã le prezinte “acest geniu”.
• La sfârsitul liceului a fãcut un curs de pilotaj în urma premiului I obtinut la
un curs de popularizare a aviatiei.
• 1930 – s-a înscris la Facultatea de Drept din Bucuresti. Studiazã în acelasi
timp Teologia, Filozofia, Literele, Franceza si Italiana, cursurile de Canto si Artã
dramaticã de la Conservator.
• 1936 - 1940 - Doctorat la Sorbona în Franta.
• 1940 - devine Doctor în Drept
Activitatea profesionalã
 • În copilãrie, la 4 ani, cânta cu mama sa la stranã si cu dascãlul care era
directorul scolii din sat, un macedonean – Ion Vulcan.
• 1936 – 1948 - avocat
• Alungat din barou în 1948 din motive politice
• 1948 - 1970 - Presteazã mai multe munci "necalificate" precum vidanjor,
salahor pe santiere, sãpãtor de santuri, carã caramizi cu spinarea, plãtit ca
muncitor necalificat la Uzina “Autobuzul” dar conducea Laboratorul de încercãri
fizico-mecanice al uzinei şi dãdea sfaturi tehnice inginerului sef si directorului
tehnic.
• În toatã aceastã perioadã nu renunţã la pasiunea vietii sale - muzica. Astfel,
în timpul liber este dirijor de cor sindical, solist vocal, profesor si îndrumãtor în
cadrul sindicatului. (La un concurs, prof. Niculae Oancea, presedintele comisiei
s-a urcat pe scena dupã ce corul a interpretat “Mama” [compozitia profesorului
Ion Cherescu], l-a sãrutat si, adresându-se publicului, cu lacrimi în ochi a zis:
“Asa se cântã acest cântec!”. Ascultandu-l, acesta a declarat cu voce tare: “N-am
mai auzit înca un om cu simtul tonului atât de dezvoltat!”
• În perioada liceului a dirijat corul liceului la te-deum-uri la Biserica Sf. Ilie
Gorgani si mai târziu a condus corul Bisericii “Sf. Maria” din cartierul Plesoianu
(în spatele cimitirului “Sf. Vineri”); corul Bisericii Buzesti si la alte câteva
biserici încheindu-si activitatea de dirijor de cor bisericesc la Biserica Sf. Ioan
din P-ta Unirii timp de 54 de ani.
• Astãzi, la 95 de ani, dupã o activitate
ca instructor în metoda pe care o predã,
lucreazã cu acelasi entuziasm, cu aceeasi
dãruire ca la începutul activitãtii, cu
rezultate a cãror valoare a fost apreciatã
de înalte fete bisericesti, inclusiv de PF
Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române. IPS Teodosie Arhiepiscopul
Tomisului a spus: “Domnul profesor
Speteanu face minuni!” referindu-se la
faptul cã fãcea oameni capabili sã cânte
din cei declarati afoni irecuperabili.
Printre elevii actuali sunt mai multi preoţi
care "au învãtat sã cânte" dupã vârsta de
40 de ani multumitã nu unor minuni
fãcute, ci unei perfecte si adânci
cunoasteri a aparatului vocal si a
întregului corp omenesc, cu functiile
respective ale fiecãrui organ.
Activitatea politicã
• Începând cu 1927 - A fost membru în Frãtiile de Cruce (din timpul liceului),
mai apoi al Miscãrii Legionare, fiind seful cuibului Dacia si fãcând parte din
“contenciosul legionar”. De asemenea a fost si instructor de cor la multe
organizatii ale Miscãrii. A interpretat cu aceeasi simtire sufleteascã si marsul
“Sfântã tinerete legionarã” si “Cântecul legionarilor cãzuti”.
• 1938 - a început închisoarea politicã în timpul regimului burghezo-
mosieresc, când a executat sase luni de “pension” la Jilava. Venise din Franta ca
sã-si desãvârseascã studiile în tara natalã.
• În timpul luptelor de la Stalingrad a salvat un general german rãnit grav
zburând (în lipsa unor piloti germani) noaptea si la altitudine micã pânã la 200
km în urma frontului la o bazã germanã. Lauda primitã, o scrisoare a
comandamentului german care îi multumea si îl felicita pentru aceasta a fost un
argument în plus în mâinile celor care “îl tratau” pentru credintele lui politice”.
“Dacã as fi stiut ce fac nemtii cu Basarabia, nu as fi fãcut nimic”.
• 1948 - Înainte de a fi alungat din barou si-a încheiat cariera de avocat
fulminant într-un proces la Curtea de Casatie cu o pledoarie care i-a fãcut sã
plângã atât si pe cei din salã cât si completul judecãtoresc. Câteva zile mai
târziu, presedintele completului de judecatã îi spunea: “Ne-ai cutremurat cu ce
ne-ai spus”. Ce spusese: “Dacã lui Gheorghitã îi e foame si nu are lângã el mâna
care sã-i ducã la gurã bucata de pâine, trebuie sã rabde de foame ca un câine si
tot ca un câine va trebui sã lingã dintr-o gãleatã, dintr-un lighean sau dintr-o
baltã atunci când setea îl va chinui si va lipsi mâna mizericordioasã (miloasã
n.n.) care sã-i ducã la gurã bãrdaca cu apã”. Era vorba de un mutilat cãruia i se
retezaserã ambele brate din umeri în urma unui accident - explozie de gaze într-o
minã, unde mâinile îi fuseserã prinse sub o bucatã de stâncã si nu putea fi
eliberat decât prin retezarea lor. În proces, cerea despãgubiri care sã compenseze
pierderea bratelor si imposibilitatea e a mai lucra precum si suferintele fizice si
sufletesti, asa cum spusese avocatul în pledoarie: "Are 24 ani si nu va mai putea
sã strângã în brate copilul si femeia iubitã pânã când moartea "milostivã" îl va
scuti de chinuri".
• Dupã 1947 a fost luat în “grija” securitãtii, si arestat în repetate rânduri, fãrã
sentinte, perioade de douã – trei luni la intervale de câtiva ani, unde i se aplicau
tratamentele “de corectie” deja binecunoscute, de unde mai poartã si acum urme
ale “atentiei” cu care a fost tratat: nu mai vede cu ochiul stâng; a înlocuit
dantura, a fost supus la diferite tratamente care s-au soldat cu radiodermitã la
ambele picioare de la genunchi în jos si cu lipsa a douã degete de la mâna
dreapta (29 iunie 1954), sfãrâmate falangã cu falangã într-o menghinã (cu scopul
mãrturisit sã nu mai poatã sã se închine, sã nu mai poatã dirija coruri la Bisericã
si sã nu mai poatã saluta "legionãreste"), fiind dupã aceea internat cu
diagnosticul “accident de muncã”. A dovedit cã poate sã dirijeze tot atât de bine
cu 3 degete, ca si înainte, dublat de o “trãire” fãrã asemãnare. Toate acestea nu l-
au infrânt, nu l-au zdrobit, ci, dimpotrivã, au facut un om care e gata în orice
moment sã o ia de la început.
A publicat:
IMPOSTATIA ÎN CANTO la îndemâna tuturor, bazatã pe anatomie,
fiziologie si GIMNASTICA (editura autorului), Bucureşti 1998.
Lucrarea a apãrut în format electronic. Vezi www.canto.ro