'Preot prof.

Petre Vintilescu
:...

I
I

r
Istoria Liturghiei
,in prime e trei veacurf

N
NfMIRA
2001
 Coperta: RADU DUMITRIU

,
PREFATA

Editura .Nernira" pune la indemana cititorilor sai una

dintre lucrarile cunoscutului si apreciatului profesorde
teologie liturgica, Parintele Petre Vintilescu, aparuta pentru
prima data la Bucuresti, in 1930, cu titlul original "Incercari de
istoria liturghiei". Dupa cum arata autorul, ,,istoria liturghiei
este un lucru impreunat cu multe greutati - unele de nebiruit
chiar - in ceea ce priveste mijloacele pe care are nevoie sa se
sprijine. Unei istorii a liturghiei ii trebuie izvoarele necesare
pentru a-si extrage datele si temeiurile, Ii trebuie adica
documentele din care sa,reiasa infatisarea ~i structura intima
Preot prof. PETRE VINTILESCU
a liturghiei in fiecare epoca, ordinea si randuiala ei - daca se
IST~RIA LITURGHIEI IN PRIMELE TREI VEACURI poate". Meritul autorului consta tocmai in faptul ca a reusit sa
descopere izvoarele necesare pentru a urrnari dezvoltarea
© Editura Nemira, 2001 istorica a liturghiei in epoca primelor trei secole crestine.
I. Ii' zarea
Comercia ill afara granitelor !iirii lara acordul editurii este interzisa. Consideram ca lucrarea Parintelui Profesor Petre
Vintilescu are 0 deosebita valoare stiintifica datorita faptului
Difuzare: ca pune in evidenta doua lucruri extrem de importante pentru
.C. Nemira & Co, str. Popa Tatu nr. 35, sector 1, Bucuresti
I Telefax: 314.21.22; 314.21.26 . o istorie a liturghiei crestine, Mai intai, en ne arata di .Iiturghia
. lubul cartii: CP, 26-38, Bucuresti infati~ata in Constituiiile Apostolice este aproape exact liturghia
oficiata in Biserica intreaga, din vremea Apostolilor pana in
-muil: dilura@nemira.ro secolul al IV-lea". Apoi, tot atat de importanta este sublinierea
www.ncmira.r
ca liturghia cuprinsa in Constituiuie Sfiiuiun: Apostoli ,,ne
transmite liturghia primitiva, intr-o forma prelucrata, in
conformitate cu unele mici dezvoltari, pe care liturghia
I 1111 IIII (I) 1/ I incepuse sa le primeasca in Biserica din Siria, chiar din veacul

5
• ".'1-'
Preot prof. Petre Vintilescu
al Ill-Iea".1n virtute a acestor constatari se ajunge la concluzia
ca "unitatea liturgica nu este deci sfarfimata pana la finele
veacului al III-lea, cu to ate micile diferente cu caracter
secundar, Asa-numitele Ortinduiri bisericesii, care transcriu In
veacul M al IV-lea liturghia veacurilor precedente, marturisesc
o uniformitate, cu 0 relativitate foarte redusa, a unuia si .
acelu~a~i tip liturgic in toata Biserica primelor trei veacuri".'
In cuprinsul lucrarii descoperim insa afirmatii deosebit de
pretioase.cu privire la existenta "epiclezei" din perioada celor
-trei veacuri care au constituit obiectul investigatiilor intre-
prinse de autor, Dupa cum se cunoaste, epicleza reprezinta
rugaciunea rostita de .preot, in numele intregii comunitati,
•.prin care se invoca Duhul Sfant in vederea sfintiril darurilor
euharistice, adica sa se prefaca painea si vinul' in Trupul si
I'Sangele lui Hristos, 'in vederea impartasirii credinciosilor,
Autorul face apella doua personalitati ale Bisericii din veacul
al Il-lea.Una priveste pe Sfantul Iustin Martirul si Filosoful:
"Ramane deci stabilit -mai presus de orice indoiala, spune
autorul, ea in marea rugaciune euharistica, la care se refera
Sfa:nt~l Iustin Martirul, se afla inserata ~i epicleza, asa precum
s~ gasesc ~icuvintele de instituire ale Cinei, mentionate de el
aparte". 0 marturie tot atat de pretioasa 0 gasim ~i la Sfantul
Irineu de Lyon: .Deosebit de important din punct de vedere
liturgic este punctul in care Irineu confirrna pe Sfantul Iustin
Martirul despre existenta epiclezei in veacul al Il-lea sau a unei
formule de invocare a Duhului Sfant pentru sfintirea elemen-
telor materiale ale Euharistiei", spune autorul.
" Consideram ca aceste afirmatii privind .epicleza'' au 0
valoare deosebita pentru viata si misiunea Bisericii, din mai
,multe puncte de vedere. Mai intai, epicleza, care are in vedere
prezenta ~i Iucrarea Sfantului Duh, pastreaza centrul de
gravitatie al Bisericii in Hristos, In cali tate a Sa de Cap al
. Trupului, care este Biserica. Prin Duhul Sfant, Hristos ramane
atat deasupra Bisericii, cat si In Biserica, pentru ca sa inalte pe
.credinciosi, prin Sfanta Euharistie, la comuniunea de viata
6
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
eterna eu Dumnezeu-Tata]. Daca se face abstractie de epicleza,
exista pericolul sa se deplaseze centrul de gravita~ie al Bvisericii..
. de la Hristos insusi la slujitorii Sai, si sa se goleasca, as~fel
Biserica de puterea ei spirituala. Apoi, invo,car,ea ~uh,!lUl Sfan~
atat asupra slujitorilor, cat si asupra credmClO~ll?r, ~?a~ela~l
timp, are rolul sa mentina In legl'itura comun~u~ll at,at pe
clerici, cat si poporul credincios. In caz contrar, exista pericolul
ca Biserica'sa fie rupta intre clerici, care se suprapun poporp-
lui si credinciosi, care trebuie sa se lase dorninati de cl~r. !n
fin'e: prezenta D~hului Sfant in Bise~idi, ~n.?f§.nt~ E~h~nst:e, .
constituie garantia sfintirii si transtigurarn credm~lO~l~or m
plinatatea constitutiei lor psiho-fizice~ In virtute a acestui fapt,
'. teologia patristica a putut sa v:orb:asca despr~ Du:nnez~u Care
S-a facut om, pentru ca omul sa se mdumnezel~sca. Daca Duhul
Sfant coboara numai peste sufletul preotului sau pest~ ce~ al
credinciosilor fara sa mai fie yorba de prezenta Duhului Sfant
in Sfanta' Euharistie, ca Trup si Sange al lui ,Hristos.' exists
pericolul ca Duhul sa ramana exterior sub~on~tlentu~Ul ;tmAan..:
sa nu-l mai purifice de patimi si egoism, iar OffiU! sa ramana
prizonierul propriului individualism. lata to~ atatea aspec~e
care pun evidenta rolul primordial pe care :plclez~ I-a ~~t ~n
Biseriea primelor trei secole, dupa cum 11 are ~l astazi, m
liturghia Bisericii Rasaritene. " v '
Am tinut sa subliniem to ate aceste aspecte, fundca socotim
ca dineoio de scopul pe care ~il-a propus, adica eel deva.studi~
istoria liturghiei In primele trei veacuri, lucrar~a Panr~.t~IUl
Petre Vintilescu ne furnizeaza date extrem de pretioase privind
dimensiunea pro fund spirituala a liturghiei, pe. care .Biserica
noastra a pastrat-o nealterata de-a lungul veacunlo.r ~l care ne
poate ajuta enorm In misi~ne~ pe ca:-e.Ortodoxra 0 are de
indeplinit in lumea seculanzata de astazi.
PRo PROF. DR. DUMITRU POPESCU
LL a
 I', '

I;
I

INTRODUCERE
_.'1. .••

r Liturgica, in partea sa speciala, urrnareste lamurirea urma-

I ·toarelor doua probleme in chip exclusiv:
I a) dezvoltarea,
I'
I
I b) descrierea si explicarea cultului divin public al Bisericii
I crestine ortodoxe, in structura si in sernnificatia lui.
A ne ocupa de dezvoltarea cultului inseamna insa a face
istoria cultului, care, de obicei, este privita ca 0 disciplina apar-
te, deosebita de liturgics. Noi socotim totusi de cea mai mare
insemnatate pentru studiul liturgicii in general cunoasterea
fazelor de dezvoltare succesiva ale cultului crestin, ca 0 conditie
esentiala pentru intelegerea exacts si adanca a insernnatatii si
a semnificatiei diferitelor momente liturgice, De aceea, mai
mult ca 0 introducere in liturgfca specialii, nu putem renunta cu
desavarsire la 0 serie de date istorice cu privire la inceputul
liturghiei, privita indeosebi in cadrul serviciului bisericesc de
o zi. Un astfel de studiu ne va pune in situatia de a stabili
legatura neintrerupta, atat din punct de vedere al inspiratiei
~i al principiilor, cat si din punctul de vedere material sau al
~, formelor, intre cultul simplu din primele zile ale Bisericii si eel
de azi. Va reiesi astfel in evidenta continuitatea in esenta a
. '
pietatii crestine si vom putea sesiza momentul in care cultul
crestinisi atinge sau i~i incheie cadrul sau intr-o dezvoltare
externa completa; iar in ceea ce priveste diversitatea formelor
in care se prezinta astazi cultul crestin la diferitele confesiuni
crestine, vom avea ocazia, prin studiul istoriei cultului, sa ne
9
 Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
Preot prof. Petre Vintilescu
fundamentala si specifica a ei, si ne inlesnesc a intrevedea si
edificam asupra caracterului originar pe care l-a pastrat cultul
inlantuirea momentelor ei in aceeasi ordine generala, pe care
Bisericii Ortodoxe cu 0 0 ravna neintrerupta,
o con~tatam si astazi in cultul ortoct'ox....
Nu yom pierde din vedere 0 privire istorica nici asupra A ne ocupa de izvoarele liturgicii pentru acea vrerne si de
celorlalte arnanunte ale cultului ortodox, mai de aproape ori
exploatarea lor in scopul trebuintelor no~stre .in~eamn~,. ~e
mai de departe in legatura cu serviciul liturgic public pro- fapt, a face cercetari asupra elementelor de lst~na~htu~ghlel III
priu-zis: dar aceasta 0 vom face numai cand ne vom ocupa in primele trei veacuri crestine. De aceea, mentionand izooareie
parte de fiecare element, cu ocazia explicarii serviciului liturgic liturgicii, vom face in acelasi timp si incercari de istoria
si a partilor lui. Deocamdata, ne oprim numai asupra liturghiei liturghiei.
propriu-zise, care formeaza baza intregului cult ortodox,
; Istoria liturghiei este insa un lucru impreunat cu mari
greutati - unele de nebiruit chiar - in ceea ce priveste mijloa-
, cele pe care ea are nevoie sa se sprijine. Unei istorii a liturghiei
Ii trebuie izvoarele necesare, pentru a-si extrage datele si
temeiurile, Ii trebuie adica documentele din care sa reiasa
, infatisarea si structura intima a liturghiei in fie care epoca,
ordinea si d.nduiala ei - daca se poate.
, In aceasta privinta, trebuie sa marturisim ca izvoarele
liturgicii, daca sunt pretioase pentru a ne da indicatii cu privire
la spiritulliturghiei, la esenta, la ideile si actiunea ei, pre cum
~Fdespre\,inele arnanunte absolut caracteristice, totusi nu ne
ofera 0 ,;randuiala", 0 ordine pozitiva amanuntita ~iabsolut pre-
cisa a liturghiei In cele trei veacuri primare. Amanuntele
diverse ale cultului crestin, asa cum le aflam in aluziile
liturgice - destul de numeroase; de altfel - risipite in scrierile
din acea vreme, concords totusi perfect intre ele, se comple-
teaza, reusind astfel sa ne dea 0 imagine a liturghiei prim are
in generalitatea ei. Vom vedea mai tarziu daca ~i intrucat se
poate pune pentru aceasta epoca problema unei "randuieli" a
liturphieioin sensul Liturghierelor de azi. De aceea, izvoarele
°

Iiturgice.necesare pentru 0 istorie a liturghiei in epoca de care

ne ocupam, au .un caracter indirect sau mijlocit, iar nu direct
, sau nemijlocit, cum ar fi cartile de ritual.
,). In tot cazul, scrierile din cele dintai trei veacuri ale
Bisericii ne sunt suficiente pentru a ne edifica asupra istoriei
liturghiei, eel putin asupra elementelor care formeaza partea
10
'0
 I

LITURGHIA DUPA SCRIERILE

,
DIN VREMEA SFINTILOR APOSTOLI

1. Cultul practicat de Mantuitorul?i Apostolii Sai. 2. De la

!niiltare
, pana la Cincizecime. 3. Cultul crestin
'
in Ierusolim; de
la Cincizecime pana la persecuiia Iui Irod. 4. Liturgica crestuui
in mediul greco-roman. 5. Desptinirea cuiiuiui cre?tin de eel
iudeu. 6. Consulercui: asupra randuielii liturghiei din iimpul
'Apostolilor. 7. Liturghia in Corini pe vremea Sj'antllllli Apostol
Pavel. 8. Diferite alte elemente ale cultuiui cre;>tin.9. Schema
rancf,uieliiliturghiei apostolice.

1. Din cele ce ne relateaza Sfintele Evanghelii in nume-

.roase locuri, rezulta di indatoririle cu privire la cult Iaceau
parte dintre preocuparile cele dintai ale Mantuitorului,
observandu-le eu toata atentia. Astfel, in timpul activitatii Sale,
luase parte impreuna eu ueenicii la actele cultului public
mozaic, atat in templul din Ierusalim, cat ~i in sinagogile din
provincie', incat a putut sa impute celor ce l-au prins: "infiecare
zi (ICa(J'T/j.l£pav) sedeam in templu ~i inviitam"2 sau: "pururea a,!ll,
tnviitat tn sinagogii ~i tn tempiu:" si n-ati pus mana pe Mine. In
acelasi timp, El S-a aratat plin de ravna pentru prestigiul
I. locasului de cult, cand a alungat pe vanzatori din templul din
Ierusalim'; a petrecut nopti in rugaciune, singur', a recoman-
dat rugaciunea privata", dar acelasi lucru 11face si pentru
rugaciunea publica si in comun'. Nu este un simplu practicant
al cultului, cise afirma ~i ca un purificator si reformator al
.acestuia, pentru ca El a dat si precepte pentru spiritualizarea
13
 Preot prof. Petre Vintilescu
rugaciunii, in convorbirea cu samarineanca la putullui Iacob'
precum si cu prilejul scrutarii moravurilor faris~ice legate de
cult'; mai mult, EI a dat si modelul de rugaciune", in care
I preocuparile spirituale se gasesc intr-o ideala proportionalitate
fata de nevoile temporale legate de natura omului. '
Fundamentul unui cult nou, al cultului "Legii celei not",
Mantuitorul l-a instituit nurnai cu putin inainte de starsitul
vietii Sale pamantesti, pre cum ne informeaza evanghelistii
sinoptici'' si Sfantul Apostol Pavel in I Corinteni", Substanta
;acestui cult 0 anuntase insa mai de demult, spre scandalizar~a
nu numai a iudeilor, dar chiar a ucenicilor, pre cum consem-
nefza Evangheliaa patra", Despre felul cum s-a practicat de
urmasii Sai, potrivit expresei Sale porunci, cultul eel nou,
instituit formal Ia Cina cea de taina, cum s-a infiripat el in
forme de individualizare specifice, ne putem instrui numai din
indiciile ce se pot surprinde in aceasta privinta din cartile
Noului Testament. ."
.' . 2. Dupa relatarile Sfantului Evanghelist Luca, Apostolii isi
-, petreceau timpul exclusiv in rugaciune, dupa inaltar~a
.. Invatatorului lor la cer, asteptand indeplinirea fagadufntei
despre venirea Sfantului Duh. . Invatatorului lor, cat si pentru consolarea lor si a credinciosilor.
,,$i erau 'in tooui vremea 'in templu, laudand?i binecuvantand
pe Dumnezeu "14.
. . Erau, mai propriu vorbind, in continue exercitii spirituale
preg~tit~are, care se indeplineau in cercul strict al Apostolilor
,.si _al sfintelor femei, cum r ne lamuresc mai bine Faptele
Apostolilor .•..
,;1tunci 'ei (Apostolii) s-au 'intors 'in lerusolim, de la muntele ce
se cheama Eleim, care este aproape de Ierusolim; calea Stimbetei
avand. $i daca au intrat, s-au suit 'in casa de sus, unde locuiau
Pe~ru~Jaco,b,Joan ?,i Andrei, Fili~, Toma, Bartolomeu ?i Matei,
. .
Jacov allut Alfeu, Simon. Zelotul SLJuda ol Iui Jacov. Acestia toti
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
erau ~teptand cu un cuget in riuuiciun» ?i in cerere, impreurui
cufemeile ?icu Maria mama lui fiSHS,?i cu froiii Lui"15.
Cam in acelasicerc si, desigur, stapaniti de aceleasi preo-
cupari, Ii ,surprinde pe Sfintii Apostoli si minunatul eveniment
al pogorarii Sfantului Duh in ziua Cincizecimii, intrucat in
,~iua Cincizecimii, erau ioii (Apostolii) impreutui aduiuui la un
lOC"16. '
Negresit, aceste acte de cult, indeplinite nu numai in casa,
ci si in templu, desi aveau loc laolalta, in comun, intrucat
ucenicii erau stapaniti de acelasi spirit si de aspiratii identice,
aveau totusi un caracter privat. Nu mai incape indoiala apoi ca
ele se desfasurau in cadrul ritualului iudaic, cu formulele pe
care acesta le punea la inderriana, insa cu alte sperante si
intr-un spirit nou, Prin urmare, in aceste adunari religioase
restranse si intime, din rastimpul de zece zile dintre inaltarea
Domnului si ziua Cincizecimii, nu putem afla si nici nu putem .
cauta inceputul oficierii liturghiei crestine. Au fast totusi
pareri" care sustin di Apostolii ar fi inceput celebrare~ Sfintei
Euharistii indata dupa invierea Mantuitorului, at at spre a
!auda si a multumi lui Dumnezeu pentru slavita inviere a
Mai mult, n-au lipsit afi:r:ma~iicare se silesc a ~edea in frangerea
painii la Emus, in ziua Invierii, in tovarasia lui Luca si Cleopa
(Lc. 26,' 30-31), a savarsire a Sfintei Euharistii de catre
Mantuitorul Insusi". .
Sunt multe motive insa care ne irnpiedica sa credem ca,
dupa inaltarea Mantuitorului la cer, Apostolii VOl' fi incercat a
pune imediat in practica sacerdotiul lor, Faptele Apostolilor, cel
putin, nu ne-o spun. Mai mult, ele descriu exercitiile spirituale
ale micii cete de ucenici, dupa inaltarea Domnului, reduse la
rugaciuni ~i cereri, precum am vazut in pasajul citat mai
. inainte, si nu fac nici un fel de mentiune despre frangerea
painii in legatura cu aceasta, inainte de pogorarea Sfantului
15
 Preotprof. Petre Vintilescu
I Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
I
D~h: ~r~~tir:.ismul inca nu se afirmase, pentru ca Apostolii inca
nu pnrmsera de la Duhul Sfant flacara pururea arzatoare care
II .
avea sa sustina convingerea lor pana la eroismul martiric si
care avea sa lumineze mintea lor pentru intelegerea fondul~i
d:UAmnezeiescal invataturii Dascalului lor si pentru raspandirea
ei m l:u~~. De altfel, Mantuitorul rnsu~i conditionase inceputul
ex:r~l~ar~l apostolatului si preotiei Apostolilor Sai de pogorarea
Sfantului Duh, deoarece le poruncise sa ramana In Ierusalim
pana ee se vor imbraca eu putere de SUS19• Ei fusesera investiti
eu plenitudinea puterii spirituale inca din seara Cinei celei d~
.taina, erau deci preoti, dar harullor trebuia confirmat trebuia
int~r~t ~isustinut prin puterea Sfantului Duh; si era cu 'atat mai
multa' nevoie, cu cat ucenicii nu ajunsesera la 0 pricepere
?e,?lina a tainelor i~para1iei lui Dumnezeu nici chiar pana Ia
m8i1area Domnului, cu toate instructiunile date de El in timpul
celor patruzeci de zile20, Ziua Cincizecimii a fest hotaratoare
, pentru }ntrarea in functie a puterii preotesti a Apostolilor si
pentru :nceputul cultului crestin, Ei pasesc afara, peste pragul
!F.ameret de sus", in public, "graind ... nuiririle lui Dumnezeu"21
eu alte cuvinte cantand laude lui Dumnezeu intr-o limba
mist.erioasa, si numai dupa aceasta urrneaza predica Aposto-
Iul~l Pe~ru. Lau~a .~i multumirea catre Dumnezeu ajung
eentrul ~l caracteristica cultului crestin".
Pe de al!a parte, eelebrarea Sfintei Euharistii de catre
Mantuitorul Insusi, in cele patruzeci de zile dupa inviere nu
mai putea sa aiba nici un sens dupa patimile, moartea si
inviere~ Sa, atata vreme cat EI era personal prezentin mijlocul
Apostolilor, Frangerea painii la Emaus nu este echivalenta cu
Euharistia, caci, precum se poate vedea si din alte locuri ale
~ ului Tes~(!.~ent, expresia "friingerea painii" nu se referea
intotd auna ~al?eea sau partea sacrificiala a liturghiei crestine,
(' Il , .l na ~lfrangerea cerernonioasa a pdinii, adica formulele
d( 1'1111. ('\ \111(' obi.•n lit la inceputul mesei, dupa datina iudaica.
1,(1('\11 dill (I'll lvll\ Apo~l 1i1 r 27, 34-35, cand, cu ocazia nau-
11/\ ulu ('t)!' h I' ('111'( lJ'l\IlIl} ortn p Apostolul Pavella Roma,
II
el i-a incurajat pe marinari si "luancl ptiine, a muliumit lui
Dumnezeu inaintea tuturor ?i,jningand, a incepui sa mananee",
. este edifieator. La Emaus, deci, Mantuitorul a-stat la 0 masa
obisnuita, iar nu la un oficiu alliturghiei Sale. Un crestinism
in actiune,· adica in forme de pietate Iiturgica, treb~ie· sa-I
asteptam, prin urmare, 0 data cu predica Apostolilor.
3. Pe noi ne intereseaza, in aceasta ordine de idci in
primul rand momentul in care liturghia crestina a inceput sa
se afirme ca un cult eu Iiinta aparte, ea un cult nou ~i specific
crestin, in prima eomunitate de crestini. Ne vom adresa, in
acest seop, mai intai cartii Faptele Apostolilor, deoarece aceasta
scriere se ocupa de istoria Bisericii crestine in primele ei zile,
. .
de eele dintai manifestari ale vietii crestine ' facand deci
mentiune ~ide primele date ale pietatii crestine. Datele aeestei
serieri sunt eu atat mai importante, eu cat ele se refera la
inceputurile liturghiei in doua medii deosebite": in eel iudaic,
din Ierusalim, siin eel din afara de Palestina, in mediul elenic.
Viata comunitatii convertite in prima zi de predica a Sfan-
tului Apostol Petru este astfel infati~ata in Faptele Apostolilor,
cap. II:
,,$i erau astepuuui fntru fnvatatlLra ApostoWor ?i fntru
impart(i?ire ?i iniru fr6..ngerea ptiini: (rT7daaEt rov aptoo) si
iniru. ruqiiciune", '
"Si toti cei ee credeau erall laolalta si aveall toate de obsie. Si-
?i vindea~ mo?iile ?i avel'ile ?i ie fmpdTteau tuturor, dllpd e.Jm
avea neuoie jiecare. Si in fiecare zi (l(af)'7JIlEpav) C1l sitiruinui si
fntr-un cuget erau in temptu. si, fr6..ngand painea prin. ~a.~e
(dwv'reqJ te ~arf Ol/(OV cptov), primeou hrtuui elL bllClLrie si eu
inima nevinovata, uiiuuuid pe Dumnezeu" etc. (v. 42-47)24. '
Prin urmare, prima comunitate de erestini din Ierusalim
ducea 0 viata de obste; ea mergea la templu, dar in case
particulare se instruia prin predica Apostolilor si frangea
painea. Rugaciunea fiind nota si elementul esential al eultului
• J , '
17
 ,Preot prof, Petre Vintilescu
se intelege di viata celei dintai comunitati crestine se concentra
In. cult, iar .frangerea painii" caracteri~a acest cult. Desigur,
aceasta expresie ar fi obscura si, prin ea insasi, n-arspune prea
I .mult, 'daca n-ar evoca, prin identitatea termenilor ei cu cei
r~specJh,;LQi,n formula pentru instituirea Sfintei Euharistii
insusi cultul .Legii celei noi", a carui indeplinireo randuise
Mantuitorul cu porunca, in amintirea a tot ceea ce EI facuse
pentru mantuirea lumii. Nu poate fi nici 0 indoiala ca aci este
v<:r:ba de celebrarea Sfintei Euharistii, iar nu de 0 simpla
fra~ngere de .p~i~e~obi~nui.ta ~~mesele iudaice semiliturgice.
Frangerea pamn in cea dintai comunitate de crestini de la
Ierusalim nu era un act izolat, ci 0 vedem pusa i~ legatura
nedespartita si de aceeasi importanta cu predica Apostolilor,
cu rugaciunile si doxologiile, facand un tot organic. Deci "chiar
a doua 'zi dupa Cincizecime, Apostolii au 0 liturghie, care se
deosebeste de liturghia iudaica si care serveste la punerea in
randuiala a cultului crestin, Negresit, insa, nu trebuie sa exa-
geram aceasta idee ~i sa socotim ca, din leaganul sau, Biserica
, s-ar fi aflat in posesia unui ceremonial si a unui formular
propriu-zis. Este totusi mai presus 'de oric~ indoiala faptul ca,
o data cu zorii crestinismului, cultul eel nou apare cu carac-
" terele. sa~e ~onstitutive, care 11pun in chip hotarat aparte si nu
, p~rmIt sa fie confundat cu cel al templului sau al sinagogilor'?'.
i Din ,\camera de sus", Biserica crestina purcede in mijlocul
I iudaismului si allumii cu un cult sau cu 0 liturghie determi-
nata in -fiinta ei", , driu, le-a zis: "Mergeti si, stand, griiiti in templu poporului toate
Dar primii crestini din Ierusalim se imparteau intre
!emplu~ i:udaic ~~intr.e Sf~ta Euharistie, in ceea ~e priveste
indatoririle lor liturgice. EI nu renuntasera cu desavarsire la
cultul national stramosesc si se socote~u indreptatiti la a~easta
de ~~sa!~ p.ilda' vietii Mfintuitorului. De aceea, i~ipetreceau
mal Intai timpul orelor de rugaciune dupa tipicul iudaic de
atunci, in templu, dupa cum era practica pietatii ierusa-
lirnitene", adica zilnic la orele de dirnineata si la ceie de catre
seara. 'Astfel,"Petru ?i Joan s-au suit la templu la ceasul rugiiciu-
18
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
nii, in ceasul al nouiilea" (ora 3 d.a.)"; acelasi lucru 11face si
Sfantul Apostol Pavel indata dupa convertire~ sa si intoarcere'a
in Ierusalim". 0 astfel de practice i~i gaseste explicatia, pe de
.. alta parte, si in motive ce stau in legatura cu dezvoltarea
Bisericii. "De aceea, cultul celei dintai comunitati crestine, care
in parte era, un act al legii divine si in parte ~e intemeia· pe
prescriptiile Apostolilor condusi de Duhul Sfant, nu putea sa
fie creat din capullocului dintr-o singura bucata. De asemenea,
nuera folositor sa fie inchegat dintr-odata. A fost deci mai
degraba supus legii de dezvoltare a Bisericii si a trebuit sa se
perfectioneze progresiv, sub conducerea Sfant~lui Duh, a carui
asistenta fusese fagaduita Apostolilor'?", Nu mai putin erau si
interese de propaganda, din cauza carora nu trebuia sa se
opereze dintr-odata despartirea intre cultul iudaic si cultul
crestin. Iudeii trebuiau ca~dgati pentru Biserica si ni~aieri nu
se ofere a un mediu mai potrivit unui astfel de scop, ca templul
~i sinagoga, in orele de rugaciune. De aceea, vedem ca Sfantul
Apostol Pavel n-a cedat staruintelor crestinilor din Efes sa mai
intarzie la dansii, ci "despiirti~du-se de ei, le-a spus: Trebuie
negre~it ca siirbiitoarea care vine s-ojac la Jerusalim "31, si, de ase-
menea, intorcandu-se din a treia calatorie misionara, ocoleste
Efesul pentru motivul "cii se griibea, de ar putea, de ziua
CinzeCimii siijie in Ierusolim:". De altfel, insusi ingerul Dom-
nului, dand drumul din ternnita Apostolilor inchi~i de sine-
cuvintele vietii acesteia"33.
De remarcat insa ca, chiar in templul din Ierusalim, primii
crestini dintre iudei formau 0 grupare aparte, care se aduna
de preferinta in pridvorul lui Solomon", in timpul orelor
rugaciunii dupa ritul iudaic. Trebuie sa admitem ca la
rugaciunile ritualului templului se vor fi facut adaosuri de
catre crestini, cu invocarea numelui lui Iisus". Se intelege deci
ca numai dupa incheierea indatoririlor de cult de la templu
primii crestini dintre iudei se puteau consacra cultului noii
religii, la care se convertisera. Seara trebuie sa fi fost timpul
19
 Preot prof. Petre Vintilescu
destinatpentru .frangerea painii", adica pentrucelebrarea
Sfintei Euharistii, in case particulare. De altfel, nu numai
I simpla impartire a timpului intre indeletnicirile de pietate ale
. celor dintai crestini iudei era singura indicatie pentru oficiul
liturgic' crestin seara, ci, desigur, se gasea pentru aceasta 0
indic~t~~ ,<:q.iar in faptul ,ca, Mantuitorul Insusi instituise .
fundamentul cultului crestin in acest moment al zilei". Nu
este deloc exclus ca celebr~rea Sfintei Euharistii sa fi inceput
inputerea noptii, ba chiar catre a doua parte a ei. La 0 astfel
de concluzie ne indeamna constatarea imprejurarilor in care
s-a facut salvarea minunata a Sfantului Apostol Petru din
temnita in care 11 aruncase lrod eel Mare, prin anul 40 d. Hr.
. Petru ~ fost desteptat ih timpul somnului de catre Inger si a fost
condus printre strajeri in strada, deei noaptea tarziu, iar dupa
aceea el "a venit la casa Mariei; maica lui Joan, ce se chema ~i
Marpu, unde erau multi adunafi ~ifiiFand rugaciune"37. Nu mai
Incape IndoiaUi ca In locuinta aceasta .a Mariei, sora lui
Barnaba, pusa la dispozitia crestinilor din Ierusalim, se celebra
, cultul propriu crestin al "frangerii painii". Aceasta trebuie sa
fie semnificatia cuvantului rugaciune aici, iar Apostolul Petru
se indreptase spre acest azil, ca spre un loc stiut, destinat
pentru celeb rare a misterului liturgic crestin",
Prin urmare, la prima comunitate crestina din Ierusalim
intaIhirn la inceput rnai rnult un cult "iudeo-cre9tin", in care s-ar
putea deosebi - dupa datele primelor capitole din Faptele
Apostolilor - "un oficiu exoteric si un oficiu esoteric", daca
putern intrebuinta astfel de terrneni": eel dintai se practica in
templu, iar eel de al doilea "p~in case". Ca oconsecinta a
mecanismului celui dintai, la Ierusalim, Euharistia crestina,
cunoscuta sub numele de "frangerea painii", se celebra zilnic.
4. Individualizarea liturghiei crestine, adica distingerea
fiirttci" dar mai ales a oficiului ei, independent de orice ritual
traditi nul, a In put mai precis in cornunitatile crestine din
eo I 21
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
afara Ierusalimului, din Palestina adica, dar rnai ales in cornu-
nitatile intemeiate printre iudeii din diaspora. Aid, credinta
cea noua fusese dusa mai intai de crestinii din Ierusalim, iar
mai apoi a fost intar ita de Apostoli, mai ales in urma
persecutiilor dezlantuite in acest oras. Ternplul, absent in
noul mediu, .nu mai putea exercita nici autoritatea tra-
ditionala pentru indeplinirea ritualului sau si nu mai putea
nici sa sustina, ca un corolar, in conceptia crestinilor, uzul
pietatii ierusalimitene de a se celebra zilnic Euharistia. Astfel,
liturghia crestina si-a putut lega in voie ofieiul sau in timp de
punctele caracteristice istoriei si ratiunilor ei fundamentale,
si aceasta a avut loc foarte repede, mai inainte chiar de a se
tmplini douazeci de ani de la patima, invierea si inaltarea
Dommilui. Astfel, Faptele Apostolilor ne inforrneaza di la
Troia se celebra .frangerea painii" in ziua intai a saptamanii,
adica in ziua in care inviase Domnul. Aceasta zi era, deci,
singura zi liturgica, adica randuita pentru serviciul noii
liturghii, pentru ca Sfantul Apostol Pavel, desi a dimas in
Troia sapte zile, totusi numai in "ziua inta! a saptamanii" s-a
adunat laolalta cu ceilalti crestini, pentru .frangerea painii?".
Aceasta era deci 0 practica stabilita, acum, pe la anul 52-54, si
sa notam ca Sfantul Apostol Pavel se gasea de asta data la
Troia pentru a treia oara". Mai rnult, Duminica ("ziua intfii a
saptarnanii") se gasea consf'intita si intrata in uz inaintc de
anul50, caci Sfantul Apostol Pavel dispune in Epistola I catre
Corinteni ca in aceasta zi sa se Iaca economiile in vederea
milosteniilor, dispozitie pusa in practica in Galatia inca mai
dinainte". Celebrarea oficiului la Troia - se spune precis - a
- avut loc noaptea, fiind "multe fiiclii aprinse", prelungindu-se
prin predica Apostolului pana la ziua", desi scopul adunarii
este categoric fixat pentru frangerea painii, adica pentru
cultul crestin.
Este de presupus ca indeplinirca Sfintei Euharistii
noaptea a inlesnit un proces de tranzitie naturala de la sfim-
Mta la Duminica. Fara a fi suprirnata brusc si formal, sambata
 Preot prof. Petre Vintilescu
si-a pierdut repede 'insemnatatea din iudaism; adunarile
crestine pentru cult se faceau adica sambata seara, ca in sina-
goga, .1ncepand de cu seara cu rugaciuni de pregatire, dupa
carJ venea .frangerea painii", iar in urma acestui rit funda-
mental al cultului crestin urmau rugaciuni pana dimineata,
in cea dintai zi a saptamanii, adica Duminica. Cu alte cuvinte,
Sfahta Euharistie era incadrata de rugaciunea de seara si de
dimineata, Astfel, fara nici un incident, s-a petrecut un f~l de
, "alunecare", care a ingaduit foarte de timpuriu sa se poata
serba liturghia crestina Duminica dimineata, In chipul acesta,
cat se poate de curand - timpul nu se poate preciza - Duminica
a intrat i~ plin uz ca sarbatoare specific crestina, prin care
crestinii se deosebeau de iudei". In tot cazul, constatam faptul
deja .intrat in uz la finele celor dintai doua decenii de viata
crestina. . sub amintirea si impresia covarsitoare a evenimentelor recente,
I .
5. De altfel, chiar in Ierusalim, desprinderea primilor
crestini .de cultul templului si dedicarea lor exclusiv cultului
Euharistiei a inceput cat se poate de neintarziat.. urmand
progresiv sub ill}boldul unor evenimente dureroase, dar, poate,
providentiale, In mai putin de zece ani de la inaltarea
Mantuitorului la cer, se dezlantuisera persecutii impotriva
crestinilor din Ierusalim, persecutii care au facut din
arhidiaconul Stefan eel dintai martir al Bisericii, inainte del
anul35, si au constat viata Sfantului lacov eel Mare, pe la anul
40, in timpullui Irod. Retragerile de la templu si excomuni-
carile ine~itabile in aceste imprejurari au determinat, desigur,
o,concentrare exclusiva asupra cultului crestin, din partea a o
multime de iudei crestini, care nu au inteles sa se des part a de
cultul national decat prin constrangerea unor astfel de
imprejurari. Aceasta a fost un prilej chiar pentru tanara
Biserica crestina ca sa dea toata consistenta externa cuvenita
cultului sau: Indeosebi hotararea soborul~i apostolic tinut in
Ierusalim pe la anul 50, prin care se stabilea neobligativitatea
22
I
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
circumciziunii - "cel mai mare sacrament al iudaismului" -,
echivala cu taierea "cordonului ombilical", care, unise Biserica
cu iudaismul", Astfel, s-a deschis intre cultul cre~tin ~itemplul
iudaic 0 prapastie, chiar rnai-nainte de separatia definitiva ~'i'
iremediabila, care s-a desavarsit 0 data eu diirfimarca tcrnplului
de catre generalul roman Tit. ,
Prin urmare, liturghia zilnica, propriecomunitatii din
Ierusalim, sub influenta ritualului zilnic de la templu, trebuia
sa ramana 0 exceptie; zi Iiturgica regulata, pentru oficierea
misterului liturgic crestin, trebuia sa rarnana, chiar pentru
Biserica din Ierusalim, numai Duminica, adica ziua in care
inviase Domnul si care acum comemora acel dumnezeiesc
eveniment eu atatea urrnari pentru mantuirea omului".
Nu ne putem inchipui insa ca pietatea vie din acele zile,
prin care se incheiase opera mantuirii, va fi fost indestulata
numai cu 0 zi de rugaciune. Inainte de toate, era natural ca
viata primilor crestini sa fie absorbita de cult; "primiicre~tini
erau inainte de orice un popor al rugaciunii", cum se exprima
Doellinger". Adunari de pietate nu mai incape indoiala ca vor
fi avut crestinii cei dintai, chiar in aceasta epoca, si in alte zile,
mai ales la vremea orelor iudaice de rugaciune, Sfantul Apostol
Petru se suie in "camera de sus", pentru rugaciune, la vremea
ce~sului al saselea", De asemenea, Sf'antul Apostol Pavel reco-
manda crestinilor din Efes, ca si acelora din Colose, psalmii,
laudele si cantarile duhovnicesti". Fara indoiala, cultul din
astfel de 'adunari va fi fost cu el~mente din Vechiul Testament,
in spirit crestin, cum se vede din enumerarea facuta de Apostol,
dar ramane stabilit di nu toate adunarile crestinilor din aceasta
vreme erau propriu-zis euharistice, adica unite cu serviciul
Sfintei Euharistii, careia i-a ramas consacrata, de regula,
Duminica".
A~a s-a putut ajunge cat se poate de timpuriu la adunari
liturgice specific crestine, organizate far a vreun fel de depen-
denta fata de templul iudaic ori de sinagoga, in ceea ce priveste
23
Preot prof. Petre Vintilescu
obligatiile -rituale din partea membrilor. Astfel de adunari se
constata inca in preajma anului 50 si erau numite uneori,
int~mplator, cu numele corespunzator grecesc: sinagoga
(cruvayroy~)51. Numele obisnuit insa si caracteristic adunarilor
crestine pentru liturghie era de .biserica" (EKKA,l1crta). Numirea
aceasta desemna nu locasul, ei adunarea liturgica crestina",
care n-avea alt motiv de intrunire decat cultul. In acest inteles
gasim cuvantul atat in Faptele Apostolilorv.cat si in epistolele
Sfantului Apostol Pavel, care trimitea inchinaciuni nunumai
in numele sau, ci si al bisericilor, fie in general ale neamurilor",
fie
. a celei
. .
din casa Achilei si Priscilei 55,ori catre biserica din casa
lui Nimfan (Colose)". Se pare, totusi, ca sub numirea de biserica
se .intelegea si sala destinata in diversele case particulare
pent'ru adunarile crestine de cult.adica si locasul. Cel putin a~a
ar rezuIta din faptul ca Sfantul Apostol Pavel, in intaia Epistola
catre Corinteni, mustrandu-i pentru neoranduielile semnalate
in ofieiul euharistic la ei, face deosebire intre casele obisnuite
~icasele particulare destinate serviciului liturgic crestin. Astfel,
el zice: ,,Au doara n-aveti case (OlKWS-01KOS) ca sa mancati ~i sa
beW Sau dispretuiti Biserica lui ])umnezeu (11'(11~ EKKA.11crta~LOU
0EOU)?"57
.Ca aceste adunari liturgice crestine erau cu Iiinta lor
aparte bine distincta, cu 0 randuiala anumita, avern 0 dovada
de prin anul 62, in instructiunile pe care le da Sfantul Apostol
Pavel lui Timotei, in legatura cu ofieiul divin public. EI
recornanda rugaciuni pentru diversele categorii de oameni, in
felul in care ni s-a transmispana astazi ectenia mare", precum
si alte instructiuni cu privire lapozitia si disciplina ce trebuia
observat~'la serviciul divin public. Pe de alta parte, ofieiul
liturgic crestin se infatiseaza, tot in aceasta vrerne, in antiteza
eu c 1iudaic, caci Sffintul Apostol Pavel scrie: ,,Avem altar, diniru
care 1L-CtH dreptul sa manance cei ce slujesc cortul"S9. Prin urmare:
Stili In l mplu, 'au la biscriea crestina, dar in amandoua
I •
P l'lil(' nul
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
Liturghia crestina avea, deci, 0 consistenta sigura, de
vreme ce Sfantul Apostol Pavel are curajul, in Epistola catre
Evrei, sa compare cultul mozaic si eultul crestin, stabilind
autoritatea si valoarea vesnica a acestuia din urrna, reeoman-
dand crestinilor - nu chiar ca 0 porunca, ci ca un indernn - de
a frecventa adunarea crestina de cult",
Cu aceste constatari, ne aflam aproximativ la 30 de ani de
viata crestina, adica pana pe la anul63 dupa Hristos. Am putut
stabili pana aici cum cultul crestin, fixat in esenta sa de
Mdntuitorul, s-a putut strecura printre imprejurari, biruindu-
le, pentru ca sa apara ca un cult distinct si cu individualitate
. precis a in fata cultului mozaic; am vazut cum s-a putut degaja
de disciplinasi spiritul acestui cult, care revendica 0 misiune
pe care nu voia s-o cedeze, si astfel Biserica a putut avea
''.liturghia ei, a carei dezvoltare externa avea sa se faca numai in
; spiritul nou ce 0 insufletea.
< Cu aceasta ins a, am cunoseut numai cadrul extern de
delimitare a liturghiei crestine de cultulmozaic in timpul
Sfintilor Apostoli, numai semnele externe care 0 distingeau si
conditiile speeifice in care ea se misca si se dezvolta. Care era
insa structura ei interna, care era ordinea sau randuiala
ofieiului liturghiei crestine in aceasta vrer ie? lata 0 problema
care cuprinde in sine un punct de mare interes, eel putin ca si
eel ce ne-a preocupat pana acum, desi din alt unghi de vedere.
6. '0 randuiala cornpleta, de la inceput pana la sf'arsit, a
oficiului liturghiei crestine in vremea Sfintilor Apostoli, nu 0
aflam nicaieri in scrierile canonice ale Noului Testament; nu
.0 vom afla decat dupa un veac de viata crestina, pre cum vom
vedea, si atunci chiar, numai in liniile generale ale succesiunii
punctelor ei esentiale, Dad insa a lipsit t.utorilor canonului
nou ocazia de a face 0 astfel de mentiune, d. ca nu s-a ivit atunci
nici 0 nevoie care sa impuna chestiunea ordinii liturgice ca
seop al scrierilor lor, nu insemna totusi ca nu exista un tipic al
25
 Preot prof. Petre Vintilescu
oficiul cultului .Legii celei noi", Ar fi, desigur, 0 greseala sa
pretindem sau sa ne asteptam a gasi liturghia, in intregimea
ceremonialului ei, in scrierile Noului Testament. Liturghia este
<:
'0 chestiune de Traditie; ea a fiintat impreunacu cateheza
apostolica, inainte ca unele parti din continutullor sa fi ajuns
consemnate in scris in diferit~le carti aie Testamentului eel
Nou. Liturghia, numai schitata in liniiIe ei mari si in punctele
sale fundamentale, s-a desavarsit progresiv de catre Sfintii
,;Apostoli, in formele ei accesorii, de care documentele n-au
putut lua act precis intotdeauna. Astfel, Srantul Apostol Pavel
scria Corintenilor ca va randui, cu prilejul venirii la ei, anumite
lucruri, pe care ins~ nu le mentioneaza", In intregimea fiintei
'~i .a randuielii ei, liturghia ne-a fost adusa de Traditie. "in
.liturghie, vorbeste inca spiritul care a inspirat Sfintele Scrieri;
liturghia este traditia chiar in gradul sau eel mai inalt de putere
si'de solemnitate?".
Dupa cum, insa, Dumnezeu prescrisese pentru slujba
Cortului reguli precise, de asemenea si Mantuitorul trebuie sa
fi dat instructiuni Apostolilor Sai; trebuie, eel putin, sa lefi lasat
unele indicatii, de vremece El daduse porunca categorica
pent~u savarsirea Sfintei Euharistii spre pomenirea Sa. Aceasta '
era necesar pentru asigurarea vitalitatii spirituale a corpului
mistic allui Hristos, care este Biserica.De altfel, Apostolii insisi
trebuie sa-I' fi cerut acest lucru, Precum in timpul activit~th
Sale, until dintre ei s-a adresat Invatatorului; "Doamne, invata-~e
Ipe ,noi sa ne riupim':", iar El le-a dat' rugaciunea domneasca, tot
a~a, mai tarziu, se poate foarte bine sa-L fi intrebat: Cum se
, catia ei mistica. Pun and insa in ordine diferitele aluzii si
i' cuvine sa procedam la frangerea painii?" Timpul de la inviere
I
pana lal.inaltarea Sa, pe care Mantuitorul 11 petrece in
convorbiri cu Apostolii Sai despre imparatia lui Dumnezeu, a
fest propriu pentru aceasta", si nu mai departe decat catre
'sraqitul veacului intai - precum vom vedea - gasim invocarea
.unei reguli liturgice stabilite de Mantuitorul, Chiar dupa
inaltarea Sa, Mantuitorul a dat lamuriri asupra acestui lucru
Sffmtului Apostol Pavel (I Cor. 11,23), Apostolii, la randul lor,
26
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
vor fi fost nevoiti sa puna in practica instructiunile primite in
aceasta.privinta, fata mai ales de sporirea ~umarului c~esti-
nilor, care neintarziat au trebuit sa se concentreze exclu~iv
asupra cultului noii lor religii, in urma excomu'llicarii lor din
~omunitate~. iudai<;..a.Mantuitorul instituise esenta liturghiei,
.iar Apostolii, la randul lor, trebuiau sa organizeze cultul
Bisericii de curand intemeiate, adica sa adapteze formele ei
externe paralel cu dezvoltarea Bisericii, Avand asistenta Du-
hului Sffint, ei s-au ingrijit de partea decorative. Pentru aceasta,
amintirea ~i meditatia asupra marilor fapte ale mantuirii, la
care ei fusesera martori, a incalzit pietatea lor si, sub inspiratia
gratiei divine, au pus la contributie formele consecrate de arta
botezata - putem zice - 0 data cu popoarele intrate in sanul
Bisericii. ,,Apostolii, in stangacia lor induiosatoare, se adreseaza
lui Hristos cu cererea: .Doamne, invata-ne sa ne rugam", si
Domnul Ie-a dat incomparabilul Tatal nostru. Biserica a conti-
nuat chemarea lui Hristos, dand eredinciosilor cel mai demn
chip de a se ruga?", zice Odo Casel. Si astfel constatarea unui
cult propriu crestin inainte de anul' 50 d.Hr., in comunitatile
crestine din lurnea elenica, nu mai poate lasa nici 0 umbra'de
indoiala asupra existentei unor reguli ale liturghiei in aceasta
epoca,
Drept este ca deocamdata nu aflam decat numirile ee se
obisnuiau in aceasta vreme pentru liturghie, ca: "frangerea
painii?", care se refers mai mult la actiunea principals din
care consta ritul; ori, "Cina Domnului "68 , sau si
," masa Dom-
nului" etc., in legatura cu momentul instituirii si cu sernnifi-
mentiuni liturgice izolate din scrierile Noului Testament, pe
baza indicatiilor din aceleasi scrieri si prin confruntare cu
ordinea de astazi a serviciului liturgic, vom reusi sa reconsti-
tuim ordinea liturghiei apostolice cu maximum de proba-
bilitate. Examinand, adica, diferitele doeumente vechi litur-
gice, prin apliearea regulilor de anatomie cornparata si sim-
plificand ceea ce nu este comun intre ele, vom ajunge la 0
27
 Preot prof. Petre Vintilescu
, schema a liturghiei, pe care 0 putem socoti ca reprezentand
traduia liturgica apostouui. Fara indoiala, nu vom merge pana
la exagerare in compararea si scoaterea de concluzii in legatura
cu cultul primitiv si celactual al Bisericii, dar nici nu putem
" riegUja un astfel de punct de orientare, data fiind puterea
'traditiei in materie de religie, dar mai ales exceptionalul
caracter conservator al instinctului liturgic.
I 0 urmarire insa a dezvoltarii cronologice a elementelor
cultului crestin ne-ar putea ajuta s'a intuim ceva din viata
, ,-' spirituala a primei comunitati crestine. Aceasta ar insemna 0
incercare de ,',biologie" Iiturgica, in lumina careia am putea
"surprinde procesul de germinatie al grauntelui de mustar, pe
care 11reprezinta traditia apostolica, si dezvoltarea diferitelor
lUf clemente in directia ideii ci:m.duc~t~are: liturghiei cr~~t~~e.
S-ar vedea, astfel, sufletul Bisericii, samburele primitiv,
producand, sub actiunea intima a Sfantului Duh, unul dupa
altul, toate organele functionale, in timpul perioadei de ela-
'I" . ' .' . de binecuvantarea painii, apoi de frfmgerea ~iimpartirea ei, ~i
""borare, de 'gestatie - daca putem vorbi astfel-, p~na la nasterea
- unui organism complet", Acesta metoda am voi sa 0 avem in
,"vedere -cu precadere, in incercarea noastra de fa,a asupra
istoriei liturghiei; nevoia insa de a examina si de a urrnari
formele,.deci partea obiectiva in care a luat fiinta cultul crestin,
, asa cum ni-l infatiseaza literatura bisericeasca si alte docu-
.. mente, ne va reduce, de fapt, mai mult la 0 opera'de extrinse-
cism, iar nu la 0 expunere exclusiva a istoriei experientei
mistice a sufletului genuin crestin.
" . Respectand cronologia literara, cea mai veche marturie
euharistica, si deci cu privire la liturghie, 0 aflam in prima
Epistola cat~e Corinteni a Sf8.ntului Apostol Pavel, scrisa
probabil catre sfarsitul anului 5370.
"Caci eu de la D011l,n'tll am prirnit ceea ce v-am dat ~i »oiui: cd ., acestor pasaje, putem presupune di ritul central al liturghiei,
~omn1Lllis1l.s, in noa.ptea in care a fost vandut, a Zuat paine' ?i,
. Il
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
muliumind; afrant ~i a zis: Luaii, mancati; acesta este trupul Meu
care sejrti.nge pentru voi. Aceasta saface{i spre pomenirea Mea.
Asemenea ~i paharul dupti Cirui, ziciind: AGest paliar esie
Legea cea noud fntru sangele Meu. Aceasta safaceti ori de cate ori
veii bea spre pomenirea Mea ". '
Peniru. oi; de cate ori veti manca aceasui paine ?i veti bea
acest pahar, moartea Domnului »estiti ptuui ctmd. va veni''".
Textul din epistola Sfantului Apostol Pavel coincide in
aceasta privinta cu locul privitor la originea Sfintei Euharistii
, aflat in Evanghelia dupa Luca," si amandoi laolalta sunt intr-
. 0 neinsemnata "divergenta verbala"73 asupra cuvintelor de
instituire, fa~a de felul in care sunt relatate de cei dintai doi
sinoptici". Din punct de vedere liturgic insa, atentia ne-ar putea
fi atrasa mai degraba de mica deosebire In ceea ce priveste
ordinea actelor liturgice din ritul euharistic, asa cum ne este
descris ca a fost instituit si indeplinit de Mantuitorul. Astfel,
cei dintai doi sinoptici (Matei si Marcu) vorbesc In primul rand
In cele din urma de multumiri in legatura cu paharul de vin,
pe cand Sfantul Evanghelist Luca si Sfantul Apostol Pavel
mentioneaza actul de multumire inainte de frangerea painii,
nemaiamintind despre multumire, cand este verba de
pahar. Expresia "binecuvantand si multumind" desemneaza
rugaciunile premergatoare actuiui de' frangere a painii si
oferire a paharului. '
In tot cazul, din aceste locuri se vede care este esenta
liturghiei crestine; dar mai afes din imprejurarea in care scrie
Sfantul Apostol Pavel rezulta ca liturghia crestina nu putea fi
considerata ca atare daca ea nu era indeplinita a~a cum 0
instituise Iisus. Nu ni se arata insa care erau amanuntele
diferitelor momente din ritul Sfintei Euharistii, adica nu nise
comunica formulele din care constau binecuvantarea si
' rugaciunile ce intrau in actul de multumire. Totusi, pe temei~l
adica Sfanta Euharistie, s-ar fi oficiat astfel: se aduceau mai
29
 .Preot prof, Petre Vintilescu
~.intaj eiementele materiale - ~ainea ~ivinul, se faceau rug~ci~ni
de lauda si de multumire de catre liturghisitor care, ammtmd
de patimile si de ~oartea lui Hristos, p,r0l!un~a c~~ntele d:
instituire; binecuvanta apoi elementele ~lfrangea pamea, dupa
care urma impartasirea, ~,
. Din acelasi capitol al primei Epistole catre Corinteni,
.rezulta ca in l~gatura cu oficierea Euharistiei era ~i mas a de
I
dragoste (UYU1tu)75, dar daca aceasta .?~eced~ sau urma, d,up~~
dansa, este a chestiune care nu se afla indeajuns de clanflca~a
: dieApostol, aici", Din sfaturile catre Timotei, rei~se ca, cu ~C~Ia
savarsiri! Sfintei Euharistii, se faceau rugaciuni pentru diferite
. .categorii de credinciosi: , ,
. "Va indemn dec~ inainte de toate, sajacett ceren, rugacmnt,
, mijlociri, muliumiri, pentru toti oamenii,:n, '"
Tot in legatura cu celeb rare a Sfintei Euharistii se c~nst~t~
in timpul Apostolilor a revarsare abundenta ~e ~arun spl,n-
tuale -Jiarisme - de catre Duhul Sfant peste unn dmtre credm~
.: ciosi, care ajungeau a avea revelatii, a grai in lynbi, a ~r~or~cl
si a talmaci", Este sigur, pe de alta parte, ca la rugaclUm~e
,euharistice sau de. multumire poporul asistent se ,asocla
iraspunz§.nd .amin". Astfel, Sfantul Apostol Pave!: ~?~blI:-d d~
. datoria de a si talmaci a celor ce aveau harul grairn in limbi,
invoca un argument practic:
,/lstjel, daca binecuv~ntezi cu ~d~hul,cum va ra~pun~e ,~,'?;;ul
simplu: Amin, la multumtrea ta, cata vre~e el nu ~tte ce ~tCL ,
La aceste amanunte se reduc cunostintele pe care m le pun
la indemana scrierile Noului Testament cu privire la serviciul
I
propriu-zis
I
al Sfintei Euharistii, care era cultul speciifiIC cres tim 80,
I " 8. Aluzii si chiar mentiuni cu privire la cultul primilor
crestini se gasesc, totusi, m~lt mai numer,oase~ in:iden;:al, ~n
diferite pasaje ale Noului Testament, Este sl~r lI:sa - avan~ m
vedere caracterul lor - ca ele nu se refera direct la ritul
euharistic, sau la liturghia crestina propriu-zisa. Vom lua
30
I 31
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
deocamdata cunostinta de ele, fara sa ne ocupam de locul pe
care ilputeau ocupa in randuiala serviciului divin. .
Epistolele Sfantului Apostol Pavel ne infbrrneaza ca el
, recomanda staruitor diferitelor Biserici nu numai ca ele sa
citeasca epistolele sale, dar chiar sa ia masuri sa se faca acelasi
lucru si in alte Biserici, carora el nu Ie scrisese", Fara indoiala,
executarea unei astfel de dorinte intra in randuiala cultului,
intrucat citirea cartilor sfint~ facea parte din ritualul
sinagogii", pe care .;negresit - primii crestini nu-l vor fi parasit
nici dupa ce au avut adunarile lor proprii. Instructiunile
Apostolului pot fi interpretate deci in sensul ca, pe pupitrul cu
~"
cartile Vechiului Testament, sa se adaoge si cele scrise sub
~ inspiratia Legii celei noi si, desigur, asa s-a' si facut cu toate
scrierile Noului Testament, inca din vremea Apostolilor. Si
cum citirea Legii vechi implica si explicatii sub forma de
comentariu sau de' cuvantari usoare sau de omilii, aceeasi
metoda s-a urrnatsi fata de sC{'ierile autorilor inspirati ai
Noului Testament, care puteau servica unminunat punct de
plecare si de sprijin pentru predicarea invataturii crestine.
Exemplul dat in aceasta privinta de Sfantul Apostol Pavel, cu
ocazia celebrarii Sfintei Euharistii la Troia, instructiunile
comunicate lui Tirnotei, precum si mentiunile din intaia
Epistola catre Corinteni pot servi ca proba despre uzul predicii,
in urma citirilor la adunarile de cult ale Bisericii apostolice",
Un alt element al cultului crestin din vremca Apostolilor
11formau si cantarile religioase, ca~e nu erau pre a departate de
forma in care ele fusesera intrebuintate de crcstini pc cfind
erau numai membri ai sinagogilor. Asa, Sfantul Apostol Pavel
indemna pe Efeseni:
, ,lCi va umpleti de Duhul) vorbind inire voi in psalmi si in
laude si, in cantari duhovnicesti,
" uiud/iiui si oinuind Domnului in
inimile »oastre':".
Aceeasi recomandare, cu aceleasi elemente si in aceeasi
ordine 0 i~talnim si in Epistola catre Coloseni". S-a incercat
definirea si deci deosebirea intre psalmi, Jande si cantari
Preot prof. Petre Vintilescu .
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
.duhovnicesti ~i s-a ajuns la parerea generals ca psalmii sunt
"Si
. acele poeziireligioase compusede David ~icunoscute sub acest , aeeasta -fiindea stiti
, , vremea '
Ca arum vreme este .
mume, iar.Iaudele erau acele imne din Sfanta Scriptura a
Vechiului Testament, inrudite prin fondul si caracterul lor cu
Noi din somn sa ne scuuim: -4l.>' ••

Ca mai aproape este de noi mdntuirea

psalmii, ca: cele doua cantari triumfale ale lui Moise dupa
Acum, dedit ctuui am prirnit cretuiua''".
trecerea prin Marea Rosie", imnul Anei, mama proorocului
Samuel", rugaciunea proorocului Avacum", cantarea pro oro-
~ ~c~ste amanu::te izol~te ne indreptatesc - precum vedem -
cului Isaia", rugaciunea lui lena proorocul" si a sfintilor trei
sa distingern doua felun de elemente in cultul celor dintai
tineri in cuptor". De altfel, acestea au ajun~· pana ~stazi in
crestini. Citiri.l~ ~in Vechiul Testament si psalmii reprezentau
serviciul liturgic, impreuna cu cele compuse dupa modelul
comoara traditiei, pe care au adus-o in Biserica 0 data cu ei
lor sisub inspiratia primelor evenimente ale Noului Testament,
cre~ti~~~dei, iar ~Iement~l nou il.forma produsul inspiratiei
ca: imnul preotului Zaharia, tatal lui loan Botezatorul", al
pur crestine, care izvora dm trebumtele adanci ale inimii cat
dreptului Simon" si al sfintei Fecioare Maria",
~ica .cerinte create de noua Lege a h~rului"loo. Citirea Legii si
In ceea ce priveste "cantarile duhovnicesti", ele erau 0
a p~~fe~ilor in cultul Bisericii insernna, de altfel, un ternei
.creatie pur crestina a entuziasmului religios care insufletea
verificat al noii credinte, la care se refereau atatea locuri din
crestinismul primitiv. Noua orientare de credinta a umplut de
Vechi~l T~esta~~nt, ~iar~ ps~alm~i cuprindeau in ei a bogata
u4.; elan sfant sufletele cele .mai pline de simtire, care, sub .
expe:len~a rel?glOasa, cantand in acelasi timp perfectiunile si
inspiratia Duhului Sffint, au revarsat pietatea primei comu-
providenta lui Dumnezeu sub cele mai variate forme. Nu mai
nitati crestine in forme lirice, pline de bucuria mantuirii putin, mu~~idintre ei vibrau de sperante mesianice; intrebuin-
.realizate in Biserica". Unele "fragmente de proza ritmata?" din
tarea unei astfel de categorii de psalmi in cultul Bisericii
scrierile Sffintului Apostol Pavel sunt privite ca cele dintai cn,:~tin~inles~ea - intr-un anumit fel - indeplinirea poruncii
. .
modele de imne crestine sau "cantari duhovnicesti". Astfel:
M.an~mtor~lm ~e a se savar~i liturghia intru pomenirea Sa.
Nimic, deci, mal natural ca trecerea in cultul crestin a unor
,,Mare este taina erestinatatii (evlaviei): el~n:ente~in care se cuprindeau aspiratiile spre noua stare
Dumnezeu s-a aratdt in tru», s-a indreptat in Duhul, spmtuala. Ceva mai tarziu, s-a formulat in literatura bise-
Afost vazut de inqeti; riceasca - pre cum vorn vedea - chiar 0 justificare teoretica in
II S-a propovaduit intre neamuri, favoarea acestei mosteniri de 1a sinagogti.
Afost crezut in lume, Trebuie insa sa admitem ca trecerea elementelor din cultul
S-a inalfat intru marire"97; Vec~iului T~~tament ~u s-a facut tale quale, ci ele au fost supuse
sau:il-, un~~operatn de crestinare prin a1egerea lor in concordanta cu
, Perdri: aeeea zice: noua situatie din istoria mantuirii, Pericopele din Sf§.nta
De~teapta-te, eel ce dormi Scriptura si psalmii din cultul crestin nu putau fi aceiasi ca in
Si
, te scoala din morti .
Si te va lumina Hristos'".
cu1tul sinagogii, ci erau alesi anume aceia care cuprindeau in
~eUI~fel prevestiri despre Mantuitorul, des pre opera ~idespre
be asemenea:
Biserica Sa. Aceste parti trebuie sa fi fost incadrate in doxologii
~2 33
 Preot prof. Petre Vintilescu
.crestine, ca: "Slava Tie, prin Fiul Tau Iisus", despre care ne dau
-rnarturie documente de la sfarsitul veacului I 101. Nota specific
crestina insa 0 imprimau cultuluiacestor adunari.de credin-
cio~i spiritul si accentele noii religii, care vibrau in citirile
epistolelor Apostolilor, in predica ce le explica si in imnele
pietatii crestine, compuse - ca forma lirica - dupa modelul
eel?r din Sf~nta Scriptura.In aceasta privinta, imnul preotului
Zaliaria, al sfintei Fecioare Maria ~i al dreptului Simeon vor fi
fost cele dintai care au rasunat la cultul primelor adunari
qrestine.
Viata curat crestina a pietatii celor dintai credinciosi ai
Bisericii 0 caracteriza mai pronuntat, rara indoiala, rugaciu-
nea - rugaciunea eu invoearea numelui lui Iisus, rugaciunea
de lauda, de cerere si de multumire lui Dumnezeu "prin
Domnul nostru Iisus Hristos'?". Rugaciunea forma cea mai de
seama preocupare a primilor crestini, precum ne inforrneaza
cele dintai capitole din scrierea Faptelor Apostolilor. Ruga-
ciunea era, de altfel, unul dintre punctele insemnate ale
ritualului iudaic.
. Cum se vede, cultul tinerei Biserici crestine cuprindea in
randuiala sa aceleasi elemente ca si ritualui sinagogii, desi in
alte forme si in alt spirit. Aeeste elemente le-arn putea grupa
in patru puncte: 1) Citiri; 2) Predicii; 5) Cantiirile in general
. (psalmi, imne) si 4) Rugiiciuni. Am mai putea adauga si colectele
pentru saraci'", care, de asemenea, nu erau straine de serviciul
sinagogii. Aceasta randuiala am putea-o califica drept "serviciul
I sinagogii crestinizate"!".
I Nu .este greu insa sa distingern ca elementele de cult
examinate acum in urma nu sunt tot una ~i nu pot fi con-
ifundate cu' serviciul euharistic, de care ne-am ocupat la ince-
put. Aceasta ne indreptateste sa afirrnam ea nu to ate adunarile .
de cult ale primilor crestini erau insotite de celebrarea Sfintei
Euharistii. Constatari facute in documentele din secolele
urmatoare ne indreptatesc sa faeem 0 deosebire intreadunarile
34
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
sau cultul din zilele ordinare si cultulliturgic de Duminica, in
- timpul Sfintilor Apostoli. In tot cazul, Duminica, serviciul dupa
programul crestinizat al sinagogii trebuie sa fhformat partea
pregatitoare si introductiva in serviciulliturghiei euharistice.
La 0 astfel de conc1uzie ne indreptateste constatarea si deose-
birea, ce se poate face in toate secolele urrnatoare si in to ate
Bisericile pana astazi, intre un serviciu premergator, cunoscut
sub numele de .Jiturghia catehumenilor", si liturghia crestina
propriu-zisa saui.liturghia credinciosilor". In tot cazul, cele-
brarea Sfintei Euharistii era unita chiar in veacul apostolic eu
serviciul pe care l-am numit al sinagogii crestinizate. Epistola
intai catre Corinteni ne ofera inca un indiciu in aceasta
privinta'".
,9. Incercand acum, ca incheiere, schitarea intr-un tablou
general a randuielii liturghiei din vremea Sfintilor Apostoli,
vom cauta in acest scop un sprijin in indiciul ee-l aflam in
versetul 42, cap. II, din scrierea Faptele Apostolilor. Precum
rezultade aici, primii cre~tini"erau astepttitul intTu invatrlt"ura
Apostolilor, intru impiirta?iTea ?i intrujrangerea painii?i iniru.
rugiiciuni". Primul element din programul acestor adunari
.crestine era, prin urmare, cu caracter didactic - "inva~atura
Apostolilor", deci pregatitor, iar partea a doua 0 forma serviciul
euharistic: .frangerea painii", Nu mai incape nici 0 indoiala ca
expresia "lnva~aturaApostolilor" trebuie luata intr-un sens larg,
~i anume nu numai in intelesul unei predici de teologie
practica crestina, ci cu toate elementele pe care ea trebuia sa le
implice: cu elementul traditional al vechilor Scripturi, din care
Sfintii Apostoli extrageau datele ce se verificau in noua
imparatie a harului, cu psalmii, cu imnele si cantarile duhov-
nicesti. inainte, deci, de "frangerea painii", era un program,sau
o randuiala de cult, asemanator, in schema lui generals, cueel
din sinagogi, care s-ar desfasura astfel:
35
Preot prof. Petre Vintilescu
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
A con~m~tul ei ~e ~a~re Sfintii Apostoli dupa spiritul crestin'" .
..a) Citiri din Sfanta Scriptura a Vechiului Testament si din A~e~tdlI~ ur:r~a oficiu corespundea ca timp orelor de rugaciune
scrierile Apostolilor, aparute in acea vreme; '~~" din iudaism, tar Duminica, cand se celebra Sfanta Euharistie
.b) Predica sau omilia, ce urma ca explicare a textelorcitite; cele ~oua parti al: oficiuluiIiturgic crestin erau unite, punctui
c) Psalmii, imnele si cantarile duhovnicesti; culminant formandu-l ritul euharistic, care ocupa partea a
I d) Rugaciuni. doua, in ordinea succesiunii, din randuiala serviciului.
I Despre inserarea in aceasta parte a serviciului divin din
aceasta vreme a unei marturisiri de credinta (I Tim. 6, 12) si a
sarutarii pacii, nu putem face 0 afirrnatie ;uficient sustinuta,
precum am mentionat deja. I
;. Urma apoi partea a doua sau "frangerea painii", care, du pa
datele din Noul Testament deja vazute, nu putea fi celebrata
decat asa
, cum 0 savarsise
, Mantuitorul.
Deci:

B
a) Rugaciuni de lauda aduse lui Dumnezeu si rugaciuni de
multumire, brodate, negresit, pe tema amintirii jertfei
Domnului, deoarece Sfanta Euharistie fusese instituita pentru
pomenirea Sa. In acestea intrau, fara indoiala, pronuntarea
cuvintelor de instituire a Sfintei Euharistii si
, binecuvantarea
sau sfintirea elementelor euharistice;
b) Impartasirea credinciosilor incheia serviciul divino .
Predica prelungita a Sfantului Apostol Pavel in Troia, dupa .
"fifulgerea painii'?", era probabil 0 exceptie, potrivita cu im-
prejurarea'de atunci, intrucat dimineata Apostolul urma sa se
imbarce cu insotitorii sai,
I,

Cu privire, deci, la fizionomia cultului crestin din epoca

apostolica, putem incheia cu constatarea ca in el se puteau I

distinge doua parti: una principala, fundamentala si specific

crestina, care consta in celebrarea Euharistiei, iar alta adoptata
In limpul procesului de separare a Bisericii de sinagoga, dupa
s .h 'IYHl rflndui Iii a steia din urma, dar perfectionata in.
 II
V '"

LlTURGHIA CRESTINA LA SFARSITUL

'" '",," "," ,
"VEACULUI INTAI SI , INCEPUTUL
VEACULUI AL DOILEA

1. Izvoarele istorice ale'iiturgici~ in aceasta vrerne. 2. Li.

"turghia duminicaui, un uz absolut general. 3. Rugaciunea
..
particularii zilnicii si conditiile externe ale ojiciului
, liturgic. "
4. Constiinia despre existenta unei vechi rtuuiuieu a liturghiei .
~ielementeleeidate in Didahiacelor 12 Apostoli.5 ..Concluzii.

1. Scrierile de la finele veacului intai al erei crestine si cele

de la inceputul veacului al doilea ne ofera elemente noi pentru
istoria liturghiei. Nu elemente noi in viata si in spiritul
liturghiei, ci marturii ~iamanunte de exprimare mai explicita,
lamuriri mai categorice, care confirm a intr-o lumina mai
precis a constatarile deja facute despre fiinta ~i amanuntele
liturghiei din epoca apostolica, dinainte de daramarea Ieru-
salimului, eveniment eare a insemnat materialmente curmarea
tuturor legaturilor intre Templu si Biserica,
Intre izvoarele liturgicii, pentru aceasta epoca, numaram:
a) Scrierea cunoscuta sub numele de Invatatura celor
doisprezece Apostoli (tnouXll rev OroOEKUAnocrosoiv), scrisa earn
rntre anii 80-100 d.Hr.108;
b) Epistola intcii catre Corinteni a Sfantului Clement
~: Romanut; care dateaza de prin anii 96-98 d.Hr.;
c) Epistola atribuita lui Barnaba, scrisa in timpullui Nerva
(probabil intre anii 96-98 d.Hr.)I09;
"d)Epistolele Sfantului Ignatie al Antiohiei (t 107c110 d.Hr.);
.., 39
 'Z~,:j
Preot prof. Petre Vintilescu
e) Epistola. Sffmtului ~9licarp catre Filipeni, scrisa imediat
dupa moartea Sfantului Ignahe, adldi intre anii 107-110 d.Hr.
Ne-am oprit la aceste scrieri, care ispravesc un veac si incep
un altul nou; pentru a surprinde infa~i~area liturghiei in acest
moment -Intai, pentru ca, propriu vorbind, toate aceste izvoare
dateaza de fapt din cursul celei dintai sute de ani de viata
crestina, care a inceput dupa inaltarea la cer a Mantuitorul~i
si dupa pogorarea Sfantului Duh. AI doilea,pentru ca aceste
scrieri provin de la Parintii apostolici, adica de la ucenicii
directi ai Sfintilor Apostoli, care erau deci in masura sa ne
informeze exact asupra randuielilor liturghiei. "
Completam numarul acestor izvoare cu un document de
alta provenienta, si anume cu epistola scrisa imparatului
Traian prin aniijp -113 d.Hr. de catre proconsulul Bitiniei,
Caius Plinius Secundus, numit si Pliniu cel Tank Provine de
la un inalt functionar pagan, ceea ce face documentul si mai
interesant, intrucat ne pune la curent cu date privitoare la
cultul crestin, a~a cum le-a putut cunoaste un pagan.
2. Ceca ce constatam in vremea Apostolilor incidental si
mai mult in biscricile din lumea greco-romana, eu privire la
II existenta unei zile liturgice prin excelenta, adica in care se
savarsea Sfanta Euharistie, intalnim acum ca un uz ghsolut
curent si deci generalliturghia duminicala.
,Adunandu-va in fieca.re Duminiui a. Domnului (xure O£
KUPWKllV O£ KUPlOU cyuvax9£vx£s)llO, frangeti paine ~i multumiti
I
(faceti Euharistia: KAacra:tt: nptov Kat EUXaptcr'tTjO'Cltt:), dupa ee
l~ai intai v-ati marturisit paca~ele,'pe~tsu ca jertfa ;::oastra sa
p.1c~.ta t1l~1i.Ai/12~&'4t) ('~ )tN.? 1.IU,..
fie curata'?". ('\.••...
Prin urmare, indata dupa Sfinfii Apostoli - eel putin ~Qa
I mqartea lui Petru ~i Pavel - ~i inainte de a se incheia primul
veac cre:;;tin, era un uz general savarsirea liturghiei intr-o
anumita zi a saptamanii, care este desemnata cu numirea ei
crestina: Duminica (ziua Domnului). Si marturia din lnvata-
. "
40
c
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri ,
:1
i
!
turti celor doisprezece Apostoli este cu atat mai interesantacu i
I
cat aceasta scriere - chiar dad. am admite ca nu poarta in I
tiparul ei general 0 caracteristica ebraica, cum de obicei afirma I
critica -, apoi ea porneste "in tot cazul, dintr-un mediu iudaic: !
j
aceasta insemna eli Duininica era consacrata pentru liturghi~
in prima generatie crestina, care, in primele ei zile, daduse inca
credit cultului iudaic. 0 astfel de situatie 0 confirma, de altfel,
~i epistola atribuita lui Barnaba:
,,NQ,iserbiim in bucurie ziua
morti "112. Co.,.. X V. 9 '
a. opta.,in ca.relisus a. invia.t din
, --- --- -- -- ',- ,
I
I
!
Epistola lui Pliniu eel Tanar confirrna categoric existenta
unei zile determinate pentru cult, la crestini. Raportand I
d ,
imparatului Traian inforrnatiile- obtinute .de la apostatii
anchetati, Jlli.Wll scria: .: " "
;,Ei sustin ca toata gresala si vina lor consta in aceea oi
aveau obiceiul sa se adune intr-o zi fixa (hotiirata) - stato die -
, inainte de ziua (de rasaritul soarelui , ante lucem), ca intonau
alternativ un imn lui Hristos ca unui zeu, ea se legau cu~
juramant sa nu faptuiasca nici 0 crima, nici un furt, nici 0
talharie, nici adulter, sa nu-si calce fagaduiala, sa nu refuze a '
inapoia ~eea ee au primit. Dupa aceea, se desparteau spre a se
aduna din nou, pentru ea sa ia impreuna 0 hrana (un aliment -
cibum), de altfel obisnuita si nevinovata. Ei zic ca au incetat de
a mai face aceasta. in urma edictului meu, prin care inter-
zisesem intrunirile particulare; conform poruncii tale"1l3.~.f
Rezulta de aici, deci, ca pentru cultul specific crestin,
pentru Euharistie adica, sau pentru imnul adresat lui Hristos
ea unui zeu - dupa stilul ~i dupa puterea de intelegere a situa-
tiei de catre un magistrat pagan - ~i pentru a doua intrunire
nu erau consacrate toate zilele, ci numai 0 anumita zi, fixata 114.
Acea zi fixata pentru liturghia euharistica era ziua a opta,
preeum 0 numeste Pseudo-Barnaba, in raport cu saptamana
iudaica, adica Duminica (ziua Domnului), cum 0 mentioneaza
lnvatatura celordoisprezeceApostoli, in legatura cu even'imentul
invierii, pe care il comemoreaza.
41
 Preot prof. Petre Vintilescu
:>. Negresit, momentele de cult ale Bisericii in acest timp .
riu se reduceau numai la liturghia euharisti,ca de Duminica.
fnvatatura cel~zeceapostoli, pe Hinga alte instructiuni,
cuprinde In~dispozi\ii pentru 0 rugaciune zilnica,
deosebita de Euharistie~'
"Zileleyoastre de post sanu fie aceleasi cu ale fa\arnici1or,
caci ei postesc lunea ~i joia, iar voi sa postiti miercurea si
vinerea. Nici nu va rugati ca fatarnicii, ci cum a poruncit
Domnul in Evanghelia Sa, asa sa va rugati: Tatal nostru, carele ,
esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta,
faca-se voia Ta, pre cum in cer si pe pamant. Painea no astra cea
spre fiinta, da-ne-o noua astazi si ne iartanoua gresalele
noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri si nu ne duce pe
noi in ispita, ci ne izbaveste de eel rau: df a Ta este puterea si
slava in veci. De trei Qri pe zi sa ,va rugafi a~a"115.:'
' , Nu este greu sa vedem oglindindu-se in acest fel de
recomandare a 'rugaciunii zilniee un asezamant apostolic
pentru rugaciune, "randuit' paralel cu cele trei ore iudaiee
existente atunci, sau dupa tipullor'?". Cele trei momente ale
rugaciunii iudeilor in acea vreme erau: ~acharith, Jndata dupa
rasaritul soarelui, Minchah, dupa 'pranz, ~i Abrith, in pragul
noptii. Pentru motive de ordin practie insa, iudeii din diferite
parti spuneau laolalta pe cea de a doua si cea de a treia (Minchah
~i Ab1'ith), afara de ziua sambetei ~i de zilele de sarbatori, "
reducandu-se astfe1 momentele rugaciunii la doua: dimineata
si seara'", Sfin\ii Apostoli, pentru a sustrage pe cre~tini de sub·
influenta sinagogii, randuisera ore paralele de rugaciune, dar
cu continut crestin, precum se vede din recomandarea
rugaciuilii domn~ti. Fara indoiala ca alte rugaciuni crestine
se adaugau la aceasta, dar pecare, din lipsa de documente, nu
le putem preciza. ' ";I£~,
Adoptarea anumitor tiIDlrj gen,eraJe exierne din cultul'~'
sinagogii in cultul Bisericii era justificata de convingerea di
Biserica cre~tina reprezenta desavar~irea a ceea ce·in Vechiul c..
Testament fusese numai simbol si inchipuire, ca Biserica
42
~--------------------------~~------
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
:cre~tinan:o~ten:a misiunea pe care sinagoga iudaicanu putuse
s~al~de'ph?easc~, cum rezulta din parabola vierilor necredin-
:ClO~~. N~~lC, deci, de mirare in aceste adaptari de la sinagoga
1a~lsenca. 0 astfe1de concepti- 0 intalnim exprimata chiar in
scnerile ~i1aParintii bisertcesti de mai tarziu'" .. "
,Rugaciunea zilnica de trei ori, recomandata in fnvatdtura
. c~lor dOisprez..ec:
Apostoli, a rarnas foarte.de timpuriu o' ruga-
' .cl~~e ~nvat~, m 10c~1adunarilor zilnice. pentru rugaciune,
',a?l~~Ulte la. mceput m comunitatea crestina din Ierusalim,
I d!z.nmeat~~l seara. Persecutia 1ui Neron, cea dintai, a trebuit
sa impuna crestinilor, fara indoiala dintr-un spirit de prudenta:
.l,a)renuntarea la adunarile zilnice pentru cult si b) resemnarsa
Iarugaciunea particulara prevazuta mai inainte si.la serviciul
;.euharistic saptamana! de Duminica. ;:,'; , ",'; '". '
u:: ~~turghia cre~tina~seoficia, i~ aceasta vreme, tot in timpul
:n~p~ll,p!ecum r,ezulta din pasajul deja citat din: episto1a lui
IPlmlU catre Tr~l~n. }nterpre~areaacestui:pasaj insa ridica
,oarecar~ greutatl,. cand este vorba de precizari. Desigur,
.apostatii anchetati nu vor fi .descris in amanuntims cultul
!~re~tin,iar, pe de alta parte, se pune intrebarea ,daca au fost
,~' :ntelese exa~t declaratii~e lor d~ un functionar pagan, neinitiat
~., .m cele crestine, dar.mai ales cat au fost de complet si de exact
,'!'1'. -redate amanuntclo in raportul sau catre imparat, I~ tot cazul
'r. .sedisting clar doua momente, daca nu doua adunari in cultul
e ; .crestin: in prima parte, se cantau imne de laudalui Hristos:
iintervenea apoi 0 despartire, inurma unui angajament solemn
pentru 0 viata mora1a,'dupa carese inapoiau sprea lua 0 masa
:comuns, . . ; ...
. Un~i,ca ~lbert ~eville"au vazut in aceasta ultima parte a
.cultului crestin functionaraa agapelor, si anume seara'"; numai
ca din scrisoarea lui Pliniu nu reiese deloc ca reintoarcerea
{e~e~tinilorin adunare ar fi avut loc seara, ci numai ca veneau
'~i.J din nou (rursus). Dupa alte pareri=, prima parte a cultului
~" crestin mentionat de Pliniu arreprezenta ceea ce noi am numit
;"': .serviciul sinagogii crestinizata ~i care, in -urma, a ajuns sa
1i~ 43
 Preot prof. Petre Vintilescu
reprezinte liturghia catehurnenilor, iar partea a doua ar fi avut
loc seara, cand se celebra Sfanta Euharistie si se tinea masa de
, ,dragoste. In intervalul dintre aceste doua adunari, credinciosii
ar fi mers pe.la casele lor; spre a lua cele necesare pentru acestea.
Dar aceeasi obiectie serioasa s-ar putea ridica ~i impotriva
acestei ipoteze.
Mai probabila.ar putea fi parerea lui Pierre Batiffol, care,
intemeindu-se pe angajamentul sub juramant luat de crestini,
in prima parte a cultului, de a se abtine de la orice rau, socoteste
di mai degraba s-arputea presupune aici 0 descriere prescurtata
a botezului catehumenilor, inainte de celebrarea Euharistiei.
Tot cu atata dreptate insa, am putea considera acest moment
liturgic echivalent cupredica de la sfarsitul liturghiei catehu-
menilor, in care episcopul sfatuia ~i conjura pe ascultatori sa
duca 0 viata morala demna, Descrierea liturghiei, data earn
patruzeci de ani mai tarziu de Sfantul JUstin Martirul, ar putea
justifica 0 astfel de interpretare. La mijlocpoate fi, de altfel- si
aceasta este ceea ce se poate admite mai degraba -, olipsa de
intelegere exacta a situatiei dir:partea lui Pliniu, ori 0 lips a de
acuratete in relatarea faptului. In tot cazul, trebuie remarcat ca
stilul acestui magistrat pagan era dictat de preocuparile functiei
sale ~i de practica juridica romana. Interesul lui era sa dove-
deasca juramantul, prin care se legau membrii adunarilor
nocturne crestine, presupuse subversive, precum ~imancarile
meselor, la care ei se adunau. In lipsa unei astfel de formule,
pentru Pliniu se impunea ca ceva similar un anumitelement
din cursul adunarilor de cult, si anume angajamentul pentru
moralitate luat de crestini, pe care el il califica drept juramant;
iar in locul pranzului ritual, constand din copii mici, care forma
unul dintre punctele de acuzatie impotriva crestinilor, el
constata un aliment obisnuit si nevinovat'".
Fapt este di in vremea h~i Traian s-a reinnoit prohibirea
Iata de asociatiile si de intrunirile secrete (coetus et hetaeriae),
ia~ crestinii au fo~t nevoiti, in consecinta, sa-si margincasca
adun5.~ile ,comune de cult 'la liturghia duminicala, care - ca ~i
44
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
pe timpul Apostolilor - se oficia seara sau noaptea, sambata
spre Duminica (staio die), terminandu-se in zori, inainte de
rasaritul soarelui (ante lucem)122. Cum celebrarea Euharistiei
avea loc, inca din vremea Sfintilor Apostoli, in legaturasi in
urma serviciului adoptat si perfectionat dupa tipicul din
sinagoga, cele doua parti ale liturghiei, la care se, refera
scrisoarea lui Pliniu, nu pot fi dedit exact aceleasi ca si ale
liturghiei apostolice. Persecutia ~i dispozitiile prohibitive fata
de adunarile cultului crestin au putut eel mult sa accentueze
legatura intre serviciul de seara ~ide dimineata, incat sa se Iaca
un singur ofieiu din ambele'", in a~a fel ca Sfanta Euharistie
sa fie.incadrata intre aceste doua parti, ca si pe vremea Aposto-
lilor, de altfel. In acest caz, imnele de lauda pentru Hristos
mentionate de Pliniu nu pot fi decat rugaciunile si odele care
se aflau in legatura cu celebrarea Euharistiei'". '.
,In nieiun caz nu putem admite: parerea ca nutrimentul,
pe care - dupa raportul lui Pliniu - crestinii il luau laolalta dupa
reintoarcerea la adunare s-ar referi numai la agape ~ica acestea,
din prieina greutatilor ridicate de edietullui Traian, au suferit
o transformare in sensul ca Euharistia ar fi rezultat ca un
rezumat reprezentativ al meselor fr~~e~tide dragoste, care, de
acum inainte, nu s-ar mai fj putut tine in intinderea si cu cere-
monialul de pana aiei. Agapele - este adevarat , s-au despartit
de serviciul euharistic alat de Hm uriu, incat aproape nu le
mal mta mm e a veacu al . ea inainte. Motivele pnveau
ins a isciplina cultului. Ritul euharistic si-a avut intotdeauna
fizionimia sa distincta si pozitia sa fundamentala in cultul
crestin, de la inceput, precum marturiseste un adevarat lux de
probe din Noul Testament. Nu putem admite, prin urmare,
ideea unei transformari a liturghiei in timpullui Traian, din
care - pre cum le place unora dintre protestanti - ar fi rezultat
Euharistia ca un rit prescurtat al agapei'". Cel mult, noile
irnprejurari au putut sa se adauge lavechea observatie a
neoranduielilor de la agape si sa fi contribuit 0 data mai mult
ca Sfanta Euharistie sa se desparta de mesele de dragoste si sa
se uneasca cu serv-iciul divin de dimineata.
45
Preot prof. Petre Vintilescu
4. Daca, din punct de vedere al istoriei liturghiei, scri- .
soarea lui Pliniu eel Tanar nu adauga nici un amanunt nou la
cele deja' cunoscute din izvoare crestine, ea contine totusi 0
confirmare foarte pretioasa cu privire la cult. Astfel, din
marturisirile apostatilor instrumentate de el, reiese ca punctul
culminant al cultului crestin, in frecventarea caruia ei isi
giSeau 0 VIlla, era impartasirea, ca si in cele dintai zile aie
Bisericii. Daca, apoi, setine seama de declaratia acestora, ca
.s-au lasat de crestinism, unii de trei ani, altii de mai multi ani;
iar unii chiar de mai bine de douazeci de ani", intelegem ca
indicatiile din scrisoarea lui Pliniu privesc situatia liturghiei
crestine cam prin preajma anului 90 d.Hr.126. .
In perioada aceasta, constiinta despre existenta unei ran-
duieli vechi a cultului crestin se afirma formal si se raporteaza,
pentru temeiurile ei, la Mantuitorul direct. Astfel, Clement,
episcopul Romei, scria in prima sa epistola catre Corinteni:
.Suntem datori sa facem cu randuiala toate cate ne-a
poruncit Stapanul sa le savar~im la timpuri hotarate (KCl"CCl
KCllpOUS "CE'tClYf.l.£YOUS).
Ofran dele ~iliturghiile (TClSDE 1tpOcr$OpClS
xct A£t'tOUpYlClS)EI a poruncit sa fie savarsite nu la intamplare
si fara randuiala, ci la timpurile si orele stabilite (COptcrf.l.EYOlS
~CllPOlS xm COpcllS).El insusi a hotal:at, prin suverana Sa vointii, .
in ce loc si prin cine voieste sa fie savarsite acestea'?".
.Fie care dintre noi, fratilor, dupa treapta sa, sa se Iaca
placut lui Dumnezeu, in cucernicie ~i cu cuget curat, fara a
calca regula stabilita pentru sIujba sa (AEl"COUPYlClS)128.
Autoritatea unei astfel de randuieli este exprimata de
Clement astfel: .Hristos de la Dumnezeu, iar Apostolii de la
Hristos" 129.
Nu stirn dad. Clement Romanul vrea sa inteleaga prin
1tpocr$op~s(ofrand e) ~i prin AEt"COuytClscele doua pa~i compo-
nente ale cultului erestin, sau ambii termeni se refers la
saerificiul euharistic, sau daca vrea sa deosebeasca liturghia
euharistica de celelalte oficii'". In tot eazul, nu incape indoiala
ca epistola lui Clement are in vedere mai multe feluri de oficii
46
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
ale cultului, adica sialte momente de rugaciune in comun, ,I
afara de Sfanta Euharistie.ide vreme ce el face mentiune de
slujbe "la timpuri ~ila ore stabilite"." ' .. , ' '
, Ce contineau aceste reguli ale serviciului divin, Clement
nu ne spune. Acest gol n umplu in parte instructiuniledin
lnvatatura celor doisprezece 'Apostoli eu privire Ia'savarsirea
Euharistiei. .,
. Cap. IX:.Jar Euharistia (EUXClptcr'tlCl) a~a s-o faceti: mai intai
pentru potir (rugati-va asa): Multumim Tie' Tatal i nostru
pentru via cea' sian:ta a ltii David: sluga ta, ~e ne-ai facut-~
cunoscuta prin Iisus, Fiul tau, Slava Tiein veci.
. Iar la Irangerea painii (ziceti):Multumim Tie, T'atalnostru,
pentru viata si cunostintace ne-ai descoperit prin Iisus, Fiul
Tau. Slava Tie in veci. Dupa 'cum aceasta paine franta' era
imprastiata (pe dealuri) si, adunandu-se, s-a facut una, asa sa
.', se adune Biseriea Ta de pe toata Iata pamantului, in impa~atia
n
'if Ta; ea a Ta este slava si. puterea, prin Iisus Hristos in veci.
Nimeni insa sa nu manance, nici sa bea din Euharistia voastra
afara de eei botezati in numele Domnului; caci despre aceasta
Domnul a zis: .Nu dati cele sfinte cainilor" .:
, Cap. X:Iar dupa irnpartasire, multumiti asa'": Multumim
, Tie, Parinte sfinte, pentru' numele Tau eel slant, pe care l-ai
sala~luit in inimile noastre si pentrucunostinta si nemurirea
ce ni le-ai facut cunoscute prin Fiul Tau Iisus. Slava Tie in veci,
Tu, Stapane atottiitorule, ai facut toate pentru num~le Tau, ai
dat oamenilor spre indestulare mancarea si , bautura , ca sa-Ti ,
multumeasca, iaruoua ne-ai daruit mancare si bautura
duhovniceasdi si viata vesnica prin Fiul Tau. Mai'inainte de
toate i~i multumim pentru ca esti puternic. Slava Tie in veci.
Adu-Ti aminte. Doamne, de Biserica Ta, spre a' 0 izbavi de tot
raul ~i a 0 desavarsi in dragostea Ta. Adun-o din cele patru
vanturi, pe ea, care este sfintita pentru imparatia pe care ai
gatit-o ei; ca a Ta este puterea si slava in veci. Vie harul si treaca
lumea aceasta. Osana Fiului lui David. De este cineva sfant, sa
vie; de nu este, sa se pocaiasca. Maran atha (Domnul vine sau
47
Preot prof. Petre Vintilescu
vino, Doamne). Amin. Profetilor insa ingaduiti-le sa rosteasca
oricate multumiri vor voi (&UXapt<J'tEtVocc eEA.Oucrtv~:h
a) Deja, in pasajul citat mai inainte (vezi cap~ al
aceleiasi scrieri), am vazut mentionate dopa momente sau acte
distincte ale liturghiei, ~ianume: frangerea painii si rugaciunea
euharistica sau de multumire, ce se facea impreuna cu cea
dintai.
b) Capitolele~eaduc un element in plus, si anume
chiar formule euharistice, care sunt cele mai vechi din cate ni
s-au transmis pana astazi, Din ele pare a rezulta ea Euharistia
era asezata intre doua rugaciuni de multumire. - ~irugaciunile ce le insotesc, fac parte, prin urmare, din ritualul
, ~
,c) Insa desi acestea nu se departeaza depunctele caracte-
ristice atinse in liturghia obisnuita, adica binefacerile man-
tuirii primite de la Dumnezeu prin Fiul Sau, totusi, prin unele
" unei mese dupa care urma' celebrarea Sfintei Euharistii, masa
note particulare, randuiala din Invatatura celor doisprezece
Apostoli a dat nasterela comentarii felurite. Astfel, in primul
.'
rand
, , vinul este binecuvantat inaintea ainii,
",-- ceea ce constituie
un caz unie in toata iteratura crestina, In general, critic a de
pana acum a privit cazul Didahiei celor doisprezece Apostoli ca
pe ,,0 descriere incompleta a unui tip exceptional de serviciu
euharistic"'", lasand sa se inteleaga ca aceasta randuiala este,
de fapt, 0 prelucrare cre~tina a formulelor iudaice pentru
binecuvantarea painii ~i a vinului.
In corpul rugaciunilor insa, actele impartasirii sunt puse
in alta ordine, in ordinea naturala ~i proprie Euharistiei
crestine
, ' adica gustarea mai intai din paine, si
, apoi din pahar.
Astfel, in cap. IX: "nimeni sa nu manance, nici sa bea din
Euharistia voastra ...", iar in cap. X: "ne-ai daruit mancare ?i
bdutura duhovniceasca ...", Aceasta constatare a dat prilej
Abatelui Dom Jean de Puniet sa creada ca inversiunea din
instructiunile randuicliieuharistice ale Didahiei s-ar datora
neinde~anarii autorului acestei scrieri, care trebuie privit, de
fapt, nu ca insusi autorul ei, ci ca un colector al rugaciunilor
dintr-insa, Lui i-ar apartine propriu numai indicatiile: .rnai
intai pentru potir (ruga~i-va asa.)" si "iar la frangerea painii
48
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
(ziceti.)", pe care le-a asezat intr-oordine gresita si, 0 data cu
ele, ~i cele doua corpuri de rugaciuni culese de dansul'",
o 'explicatie' exacta insji si convingatoare a rfmduielii
euharistice din Didahia celor doisprezece Apostoli, 0 da J.B. ..-.
Thibaut135, in opozitie cu toata critica de.pana acum.El rem area
faptul, neobservat pana aici, ca cele doua capitole se refera in
acelasi timp la ceremonialul agaper si alliturghiei euharistice,
si anume: cap. IXtrateaza despre agapa, iar cap: Xdespre Sfanta
Euharistie. I ' •
, Paharul si painea despre care este yorba in cap. IX,precum
I
I
care nu era fara legatura cu traditia iudaica a primilor crestini,
Frangerea painii era un rit obisnuit in iudaism la mesele semi-
I
liturglce ce aveau loc cu ocazia solemnitatilor mai de seama .
Mantuitorul insusi respectase acest ceremonial traditional,
!
indeplinindu-l in anumite imprejurari'", In vremea primei
generatii de crestini, cand acestia inca nu rupsesera complet
legatura cu cultul traditional, le place a sa gaseasca un exemplu
de imitat in conduita Mantuitorului si, deci, sa pastreze inca
ritul iudaic al frangerii painii la mesel~ lor particulare, rit care
avea 0 semnifieatie mai inalta 'inmesele fratesti de dragoste
crestina, Intrucat Sfanta Euharistie fusese instit~ita dupa Cina,
precum ne informeaza evanghelistii sinoptici ~iSfantul Apostol
Pavel, primii crestini socoteau ca trebui~ facuta mai intai agapa,
si dupa aceea sa urmeze Euharistia.' In parte, agapa, repre-
~entand Cina cea de taina, satisfacea ~i un obicei al traditiei
iudaice, la care i~i gasea' aplicare vechiulrit al frangerii painii,
transfigurat insa acum prin formule crestine de multumire.
Deci, formulele de multumire din cap. IX al DidahieiApostolilor
se refera la paharul1?i painea franta la mesele agapelor.
a) Proba cea mal puternica in sprinuI unei astfel de
interpretari sta in faptul ca, in randuiala descrisa in cap. IX, ~
se face nici 0 mentiune despre caracterul de jerWi alliturghiei
eliliaristice. Deci ~u poate fi yorba de ea.:
49

Preot prof. Petre Vintilescu
b) 0 greutate apare insa i~ expresia, ~u care se des.chide
capitolul IX: DEpt bE TllS EUXUptcr'ttuS .(iar m ce~a ~e pnv~~!~
Euharistia). Nu s-ar putea oare referi la Euharistia crestinai
~r:
J.B.Thibaut observa insa ca, prin euh~l'istie, Noul Tes~t.amen~
se Intelege atat formula de multumire rosbta pe.ste p.amea ~l
vinul de la mesele obisnuite (Fapte 27, 35), ca ~l la liturghia
euharistica, cat si insesi elementele asupra car ora s-au pro-
nuntat rugaciunile de multumire. Acest fapt a putut du~e la u~
schimb de' numiri, adica la intrebuintarea cuvantului .
Euharistie pentru agape, dupa cum termen'!l d~~~-~ . astazi, ceea ce face inca o data proba ca acest capitol se referea
aplicat atat meselor frate~Ji de dra~oste, C!t ~l htur&hl~l
euharistice ..Lucrul acesta se vede clar in urmatorul pasaj din
epistola Sffmtului Ignatie catre Smir~e~i (VIII,2): ,,Fara,,episc.o~
nu este ingaduit nici a boteza, mCI a face agape (adica
liturghie). Prin urmare, expresia "in ce priveste euharistia", cu
care este introdusa rugaciunea respectiva, ce se pronunta de
proestosul adunarii, in legatura cu paharul de la inceputul
mesei isi are explicatia ei..
c)' Binecuvantarea paharului inaintea painii era .c:va
obisnuit, intr-adevar, la mesele iudal!:.e.0 astfel de practica la
agaj)ele crestine se gaseste mentionata si .int~-o ~tr~ducere
etiopiana, in care se reflects co~~inu~ul unei s~nen pler~ute,
si anume Tmditia apostolieii, a 1mIpoht al Romei (218).SC:lere~ .
aceasta cuprinde insa men,iune~ c.liaici este vo.rba de 0 simpla
binecuvantare iar nu de Euharistia Domnulm, care se face la
vremea sacrificiului, dupa ce s-a zis .Sus sa avem inimilel". w imparta~irea credincio~ilor si sub eontrolul Bisericii. Asa se
d) Excludere elor nebotezati de la artici area la a a a
nu infirrna intru nimic tema lui J.B. Thibaut, deoarece gap
ca si Sfanta Euharistie, era simbolul unitatii Bisericii, din care
nufaceau parte catehumenii, ca ~i paga~ii. . . . era lasat pe seama inspiratiei harismaticilor, cum marturiseste
e) Expresia cu care incepe cap. Xal DLd~hteLeelo.l'd?LSpre~3~ee
Apostoli - M!;1U bE 10 EIl7tATJa9TJvat = dU12aee v-att saturat -
constituieinca 0 dovada ca in capitolul precedent a fo~tyorba
despre 0 masa adevarata, iar :ruga~iunile de m~l~umlfe .:eco-
mandate la inceputul noului capitol se refera la adevarata
50
,.
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
Euharistie, desemnata prin cuvintele: ;"milne~ bduturii
duhovnieeascii?i viatii ve$nieii p1'in Fiul Tiiu":'Aceasta hrana ~i
bautura spirituala este pusa chiar in antiteza cu masa
precedenta, cand se spune: "ai dat oamenilorspre indestulare
mancarea si bautura, ca sa-Ti multumeasca, iar noua ne-ai
• J J
I
rilaruit mancare si bautura duhovniceasca...".·· '.
f) De altfel, expresiile din Iormulaeuharistica cuprinsa in
capitolul Xinfa~i~eaza,intr-o forma concentrata si uneori chiar
aproape de litera, fraze liturgice ajunse pana in liturghiile de
exc1usivla liturghia euharistica crestina.Astfel, expresia "de este
cilleva sjant, sii vie" arfi echivalenta cu "Sji1l:tele,sjintilor" din
liturghia ortodoxa, dupa cum formula ;,Adu-Tiaminte, Doamne"
revine de atatea ori in liturghia Sfantului loan Hrisostom, dar
mai ales in cea'a Sfantului Vasile cel Mare.Tn sfarsit, prezenta
in cap. X a raspunsului:...amm" :'cu care se inchei~ Euharistia
crestina, acel ;,amin" adresat lui Iisus spre slava lui Dumnezeu,
cU1~zicea Sffintul Apostol Pavel (II Cor. i, 20), si care lipseste
din rugaciunile de multumire cuprinse in capitolulTx,
completeaza seria probelor despre caracterul deosebit ~istrict
liturgic al Euharistiei crestine descrisa in cap. Xallnvataturii
eelor doisprezeee Apostoli.· ".
.a particularitate pe care 0 intalnim in randuiala Euha-
ristiei din aceasta vreme, este ingaduinta acordata profetilor de
ilrosti rugaciuni de multumire, d~a puterea lor, negresit dupa
.'explica faptul eli in crestinatatea primitiva se aflau in uzul
liturgic al diferitelor Biserici mai multe rugaciuni euharistice,
iar nu numai una singura'", deoarece acest gen de rugaciune
fnviitiitum eelor doisprezeee Apostoli: Fara indoiala, aeeste
rugaciuni nu mergeau parra la uniformitate absoluta din punet
:; ... ", de vedere verbal, dar aveau aceeasi factura si, in eeea ee
.priveste fondul, re~u toate cugetarea ~ipietatea crestina cu
privire Ia luc¢rile lui Dumnezeu in natura; la luerarile si
51
Preot prof. Petre Vintilescu
purtarea Sa de grija.JLentru m,antuirea omului, prin Domnul
nostru hsus Hristos. ' "'"
... Un astfel de model ne-a fost pastrat in cap. LIX-LXlinclusiv,
din intaia epistola a lui Clement al Romei catre Corinteni. Fara
a se putea afirma ca aceasta: forma. chiar. 0 piesauzuala in
liturghie, este totusi sigur di, prin stilul ei, seamana foarte de
aproape cu rugaciunile euharistice solemne pe care le
pronuntau capeteniile bisericesti in cadr~l cu~tului'3~.
.Noi (crestinii din Roma) insa vom fi nevinovati de acest
pacat (de noascultarea corintenilor) si vom face rugaciuni sta-
ruitoare si fiebinti, pentru ca in toata lumea Facatorul tuturor
sa pastreze intreg numarul stabilit al alesilor Sa~p:in Fiul,Sau
eel iubit Iisus Hristos, prin care ne-a chemat din mtunene la
lumina , din necunostinta", la cunoasterea numelui Sau eelui..•
slavit, sprea nadajdui in numele Tau, prin care s-a Iacut toata
zidirea, deschizfmdu-neEI (Hristos) ochii inimii noastre, ca
sa Te cunoastem pe Tine, singurul cel prea inalt intru cele de
sus, eel sfant, odihnindu-Te intru sfinti; pe Tine, eel ce
umilesti ingamfarea celor maridri, eel ce nimicesti cugetarile
neamurilor, eel ce inalti pe cei smeriti ~iumilesti pe eei inalti,
eel ee imbogatesti si sa~ace~ti, eel ee omori si ma~tuie~~i ~idai
viata eel ee esti singurul binefacator al duhurilor ~l Dum-
ne~e~ a tot trupul, pe Tine eel ee privesti in adaneur! ~i ve~i
faptele omenesti, eel ce esti ajutatorul eelor ee se afla m pn-
mejdie, .mantuitorul eelor deznadajduiti, Facatorul ~i ocro-
titorul a tot duhul; pe Tine, eel ce fad sa se inmulteasca
neamurile pe parnant ~i din toate W alegi pe cei ce Te iubes~
prin Iisus Hristos, Fiul Tau eel iubit, prin care Tu nAe-al
v
invatat ne-ai sfintit si ne-ai cinstit; pe Tine te rugam, Stapane,
sa fii' aj~tatorul siocrotitorul no~t,ru! ~e~ei stramtorati d~ntr~
noi mantuieste-i, pe eel smeriti mIIUle~te-~, pe cel, e~zu11
ridica-i, celor ee Ti. se roaga, arata-Te, pe cei bolnavi tama-
duieste-i, pe eei r~tacW ai poporului Tau intoaree-i, pe ca~e~
eea dreapta; satura pe cei fHimanzi, Iibereaza pe cei legati ai
nostri, scoala pe cei bolnavi, mangfiie pe cei descurajatil Ca
52
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
sa cunoasca toate neamurile ca Tu esti singurul Dumnezeu
si Iisus Hristos Fiul Tau ~i ca noi suntem poporul Tau si oile
pasunii Tale.
LX. Cad Tu ai facut cunoscuta alcatuirea cea vesnica a
.lumii, prin puterile care se arata; Tu, Doamne.ai zidit lumea,
Tu care esti credincios in toate neamurile, drept in judecata,
minunat in putere si maretie, intelept in ereare si priceput in
intarirea eelor facute, bun in to ate eele vazute ~i eredincios
catre aceia care se incred in Tine; Tu, milostive ~iindurate, iarta
faradelegile, nedreptatile, pacatele si gresalele noastre. Nu
socoti tot pacatul robilor ~iroabelor tale, ci curateste-ne prin
curatia adevarului Tau, indrepteaza pasii nostri ca sa petrecem
in sfintenia inimii ~isa facem cele bune ~ibineplacute inaintea
Ta ~iinaintea stapanitorilornostrit Asa, Stapane, arata fata Ta
peste noi, cu pace spre cele bune, ca sa fim ocrotiti cu mana Ta
cea puternica si sa fim izbaviti de orice pacat cu bratul Tau eel
inalt ~i ne scapa de cei ce ne urasc fara dreptate! ria noua ~i
tuturor locuitorilor pamantului unire. si pace, preeum ai dat
parintilor nostri, cand Te-au ehemat ei in credinta si in adevar,
facandu-ne ascultatori fata de numele Tau eel atotputernie si
prea sfant. ' . ,': " , . , '
LXI. Tu, Stapane, ai dat stapanitorilorsi carrnuitorilor
nostri de pe pamant stapanirea imparatiei prin puterea Ta cea
mareata ~i nespusa, ca sa cunoastem slava si cinstea data de
Tine lor si sa ne supunem lor; intru nimic impotrivindu-ne
vointei T;Ue. Da-le; Stapane, sanatate, pace,' bun a intelegere
(un ire), tarie, ca sa poata ingriji fara nici 0 piedica de condu-
cerea incredintata lor de Tine, caTu, Stapane, Imparate eeresc
al veacurilor, dai fiilor oamenilor slava, cinste si stapanire
asupra eelor ce se afla pe pamant: Tu, Doamne, indrepteaza
sfatullor catre ceea ce este bunsi bineplacut inaintea Ta,
pentru ca sa exercite cu pietate, in pace si blandete puterea data
lor de Tine si sa dobandeasca astfel harul Tau. Pe Tine, care
sigur ai puterea de a face acestea ~i inca ~i mai mari bunatati
catre noi, pe Tine Te laudam prin Arhiereul si ocrotitorul
53
Preot prof. Petre Vintilescu
sufletelor noastre Iisus Hristos, prin care se cuvine Tie slava ~i
marirea, atat acum, cat ~idin neam in neam si in vecii vecilor!
Arninl" 140.
5. In rezumat, concluziile pe care ne indreptatesc in-
deosebi scrierile Parintilor apostolici sale tragem cu privire la
innlti~area liturghiei pe vremealor sunt aceleasi ca si la finele
perioadei apostolice, adica aceea dinaintea daramarii Ierusa-
limului cu cativa ani. . 1. Rolul ierarhiei in liturghie pe vremea Apostolilor.
In afarade tipurile de rugaciuni euharistice aflate in
inviWitura celor doisprezece Apostoli si in Epistola I ciiire Corin-
teni a lui Clement Romanul, izvoarele din aceasta epoca nu
aduc elemente noi mai de seama, ci numai confirrna expres
acceasi cristalizare in forme precise a liturghiei apostolice si
intrarea acestor randuieli in constiinta, bisericeasca ca instituiri
.,
divine transmise prin Apostoli. . . .
Rj!nl eunanshc este si ill aceasta vreme partea funda-
mentala a cultului crestin. Cuvantul "Euharistie" ajunge
acum - am putea spune -'.till termen tehnic pentru el, spre deo-
sebire de alte oficii indeplinite la ore deosebite, dupa cum
expresia <:grurghi?)este intrebuintata 'pentru desemnarea
expresa a oficierii Euharistiei de catre iararhie'".
a formula scurta ~i generafa de doxologie .Slavli Tie in
veci", sau cu adaosul crestin: ;,prin Fiul (1tat~)Tau Iisus"142,ori
in forma ecfoniselorde astazi: "di a Ta este puterea ~i slava in
veci":", precum si 0 mentiune. nu tocmai clara, a imnului
intreit ,,8fant"14\sunt singurele amanunte liturgice pe care m
le pune la indemana in plus nteratura Parintilor apostolici.
III .'
IERARHIA ~I LITURGHIA iN
VEACUL APOSTOLIC
2. Rolul liturgic al ierarhiei in timpul Ptiriniilor apostolici.
3. Locul prof~tilor in ierarhia liturghisitoaTe..
1: Des~re ~olul.ierarhiei in.liturghie nu avem amanunte
tocma~l~r:cIse :n pnma epoca a Bisericii apostolice.
F.a~aAindoiala, Apostolii Iusesera investiti cu puterea
preotiei, m gradul eel mai inalt, direct de Mantuitorul si ca
atare, ~veau nu numai plEID!~dinea puterii de a oficia liturghia,
c~m ~: vedem pe Pavel facand la Troia, ci si pe aceea de a
.r~ndUl tot ce era de trebuinta pentru cultul crestin in cornu=-
mtate. ~s!lp~a. aceste.i chestiuni nu fncape nici 0 discutie.
~poStO~I~m~l~l se pnvesc nu numai ca predicatnri, ci s( ca
ht:urghlSlt~n sau, cum :ice S!antul Apostol Pavel, ,,ispravnici ai
!amelo! lui Dumnezeu 145. EI erau preoti si, in aceasta calitate,
~ndeplmeau c~ltul. L.e~ii :elei noi, dupa imprejurarile si
lI~teresele ma~lllor mls:um sau- cum zicea patriarhul Proclu
dl~ ~onstantmop?l: "el aflau marernangaiere in sacrificiul
~mshc al tr'!-pulUl Domnului; cantau liturghia timp foarte
md~lungat ~lcu multe rugaciuni, Ei socoteau ca acest sacrificiu
ca~: ch~marea de a invata trebuiau puse, din cauza sublimitatii
lor, mamt~ de toate celelalte". Cea dintai liturghie vor fi facut-o,
A
pOAate,c~lar l~ "c~mera de sus" in care i-a gasit pogorarea
, S!antulUl Duh in zrua Cincizecimii. Ffu"aindoiala, nu este serios
. sa ne punem problema daca Petru sau Iacob aveau protia sau
55

Preot prof. Petre Vintilescu
intaietatea la liturghie, in Ierusalim, cum facea Cardinalul
Bona'".
Noi ne ocupam acum insa de ierarhia consacrata si
incadrata de Apostoli, in legatura cu inmultirea bisericilor.
Privitor la aceasta era natural, desigur, ca rolul liturgic al
ierarhiei sa nu fie .subliniat in scrierile din aceasta vreme, in
care autoritatea in Biserica, ~i deci 9i Iunctia liturgica, se
concentra in mainile Apostolilor si ale ucenicilor-misionari
intemeietori de cnmunitati crestine. Apostolii insisi mottveaza
instituirea diaconatului pe considera~iade a nu fi ei sustrasi de
la chemarea lor principals in cult: "iar noi intru rugdciune ~i
rntru sLlljbacuvantuhti vmn ulbovi"I41.Trebuie luat in seama apoi
fnptul ca numai ocazia tormeaza cauza principala a trecerii
evcnimentelor si a taptclor in documente, lucru ce s-aintamplat
9i in legatura cu Iunctia hturgica a ierarhiei bisericesti, atunci
cand tmprejuranle au dat 0 astfel de indicatie. Apar insa in
curand titula~urile de ~~coR ~i de presbit~r. ~stfel~ ~rantu:
Apostol Pavel mdeamna peTrt sa ageze preen pnn cetati, dupa
instructiunile pe care i le daduse deja mai inainte'", si in9ira
insusirile necesare slujitorilQr Bisericii'". De asemenea, le atrage
aten~ia asupra marii raspunderi moi'ale a sarcinii sacerdotale,
ca organe ale Duhului Sffmt in Biserica, pre cum sublinia el
150
acest lucru in staturile date la Milet presbiterilor din Efes •
Fara indoiala, intre chemarile ierarhiei, cea Iiturgica era
cea dintai, nu numai prin caracterul preotiei, ci si pentru
motivul ca, in acea epoca, toata viata comunitattl crestine se
concentra in cult si se dezvolta in legatura cu el. Gratie
imprejurarilor, fun~,ia@iaconilQi:b atlam men,ionata in cei
dintai ani, ca sa nu zicem chiar in cele dintai clipe ale Bisericii.
Aceasta functie era liturgica, pentru doua motive, constatate
clar in Faptele Apostolilor 9i in Epistolele Sfantului Apostol
Pavel. In primul rand, agapele, in vcderea carora Iusese creat
diaconatul, erau in legatura cu ritul Sfintei Euharistii, deci cu
Iiturghia'"; in al doilea rand, diaconul, rntre alte insusir].
56
-
trebuia sa fie "bdrbat pUn de credinfd ~ide Duh Sfdnt" 152, conditii
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
ne~:s~re unor slujitori la altar. El prime a hirotonia sau punerea
mainilor'", -.
De altfel, rolul ierarhi:i eclesiastice in genere, inliturghie,
este u90r de p.resup~s chiar pe vremea Apostolilor, deoarece
dr~ de a hirotom, conferit episcopilor154, se refera la un act
sacramental, deci liturgic, care rezuma in sine plenitudinea
competentei liturgice.
2. Cand insa Apostolii au trecut din viata ierarhia
recurta!3. si asezata de ei ramane in locullor pe prlmul plan
de c~nsidera\ie ~nBiserica si, deci, documentele pot lua act mai
precis nu numai de membrii ei, ci si de atributiile sale .Asa se
face ca, chiar inainte de finele vea~ului intai ~restin rolul si
!unctiile Iiturgice ale membrilor c1erului sunt afir~at~ distin~t
~ndo~umentele vremii. Astfel, Clement Romanul face sa reiasa
~npn~~·s~ ep~stol~ ca~reCorinteni rolulliturgic al membrilor
I:rarhiel ~Ise~lce.~t.l,
prm paralelismul in care Ii pune cu preotia
templulUl. Sinici nu putea fi 0 metoda mai eficace decat
aceasta: ..
.Asadar, cei ce savarsesc la vremile randuite jertfele lor
(ofran dele - 1tpoo$opaS) sunt bineprimiti si fericiti; caci cei ce
urmeaza poruncile Stapanului, nu p1ic~t~iesc. A;hiereului ii i
s~nti~credintate anume servicii (M:t'toupytat) si preotilarJi s-a !
!
randuit lo~ull~r si l~irilQr.le sunt hotarate se~vicii (8taKOVtat)
f
)
anume; laicul, m sfarsit, este legat prin porunci privitoare la
cei laici'' (Cap. XL, 5, 5).
Ii
I'
~
Ca aici Clement se ocupa exclusiv de .rolul ierarhiei in .~
liturghie, reiese clar din faptul eli el priveste atributiile
persoanelor ierarhice, la care se refera, In legatura cu alt~rul .f'
(0uomo'tTJPwv), la care se aduceau jertfele templului mozaic:
.Nu pretutindeni, fratilor, se aduc jertfe zilnice ..., ci
numai. 1~I~rusalim; chiar si acolo,: nu se jertfeste in orice
loc, Cl mamtea templului la -jertfelnic (Ouctccrnptov)"
(Cap. XLI, 2-3).
57
 Preot prof. Petre Vintilescu
Deci Clement, vrand sa convinga pe crestinii din Corint sa
reintre in ordine si sa paraseasca' zarva la care se dedasera in
timpul unei vacantede episcop'", nu aflii alta forma pentru a
impune respectarea icrarhiei bisericesti, decat aceea de a 0
diferentia de masa credinciosilor, atragand atentia acestora
. asuprarolului deosebit indeplinit In cult de clerici. '
Functiile liturgice ale clerului sunt atat de categoric
subliniate de Sfantul Ignatie al Antiohiei, incat el nu considers
valabil - desigur nu fara temei - un act liturgic savar~it fara
participarea ierarhiei. Astfel, dupa ce sfatuieste sa se dea
ascultare episcopului, pre cum Hristos urmeaza Tatalui, preo-
,Hor, en Apostolilor, iar diaconii sa fie respectati, ca 0 porunca
a lui Dumnezeu adauga:
"Fara episcop, nimeni sa nu faca ceva din cele ce stau in lega-
tura cu Biserica. Acea Euharistie safie socotiui ca adevarata, care
se scIvaT?e?tesub conducerea episcopului (U7tO 'tOY f:7tHJK07tOV) sau a
aceluia care prime?te de la el aceosui insareinare ... FarcIepiscop, nu
este ingaduit nici a boteza, nici aface agape.(Euharistie)"156.
Fata de primejdia schismei, reprezentata prin docheti,
Sfantului Ignatie accentua asupra "importantei unei,liturghii
oficiale, ca semn de legatura'?", intfucat Sfanta Euharistie -
potrivit explicatiei mistice date de Sffintul Apostol Pavel'" - este
mijlocul de unire a crestinilor in acelas tru mistic al lui
Hristos. eoarece msa celebrarea ei constituia principala si cea
mIrinaIta atributie a ierarhiei, Sfantul Ignatie staruie asupra
valabilitatii acestui ofieiu numai cu conditia de a fi savarsit de
ierarhia canonic instituita. De aici rezulta c'aoficierea liturghiei
era atributia, exclusiva a ierarhiei 'bisericesti.
, interioare.lnvatatura
3. Scrierea Invatatura eelor doisprezece Apostoli. mentio-
neaza de asemenea rolul ierarhiei in liturghie, dar textele ei
ridica si oarecare greutate, nu cu privire la acest rol, asupra
caruia nu mai incapea nici 0 indoiala, ci din punct de vedere
al persoanelor ierarhiei liturghisitoare.
58
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
.,
Am vazut deja di, in serviciul Sfintei Euharistii aceasta
scriere. acor~a ~r: fe~ deyrivil,:giu profetilor, cand dispune:
.Profetilor msa mgadUltl-le sa multumeasca cat vorvoi
(wxapHmv oon 9EAoucrtV),159 Ei sunt chiar-numiti. arhiereii
v?~~i"~6(). P~ de alta parte, in alt loc se ocupa de tr~pteleierar-
hiei prm hirotonie - desi nu menttoneaza decat doua dintre
ele ~ ~r~itand ca aceasta indeplineste slujba profetilor si a
dascahlor. .' '. . ;".', "
fllJiscopi si'diaeoni vrednici' de
,Alegeti-va (Xf:lpo'tOvllcra'tf:)
?omnul? ba:~ati. bl~nz! ~i nei~bitori de argint, adevarati si
~nc:r:atl,. caci ~l ei va mc!!plmesc serviciul pro.fetilor si al
. tn'vatatonlor. Nu-i dispretuiti, caci ei trebuie cinstiti' d~ voi
deopotriva cu profetii si invatatorii"161.'· . ' .
, Pre~um se vede, peroanele din ierarhia bisericeasca prin
hirotonie par a se deosebi de profeti si de invatatori -dar toti
la.olalta au 0 atributiecomunar's] a~u~e': oficie~ea'liturghieL
Cine erau acesti profeti ~i invatatori si ce lac ocupau ei intre
p'ersoa?~le d~ conducere? E greu de spus. Sfantul Apostol Pavel
11asaza imediat dupa Apostoli in urrnatoarea enumerare: .
, ,~e unii i-a pus Dumnezeu in Biserica: mai Intai apostoli,
al doilea prooroei, al treilea invatatori, apoi pe cei cu darul
puterilor minunate; apoi, pe cei ce darultamaduirilor, miloste-
niiloAr,carmuirii, felurimii limbilor"162.·· ," .
I~tr~ slu~ito:i~bis~rice~tiAse vorbeste.deci, de apostoli; de
profeti si de invatatori, care, In ordinea autoritatii si conside-
ratiei in comunitatea crestina primitiva,trebui~u ~a conteze
inaintea celorlalti slujitori, careindeplinaau unele servicii
eelor doisprez~ce Apostoli- de altfel ca si
epistolele pastorale ale Sfantului Apostol Pavel - nu exclude
tot~~i ~xistenta ie:-arhiei si~an cu functionareaacelor
SIUJltO.~1 ~~UI~e:atl :~ai-nai~.te. 9tiindu-se insa di ~postolii,
prOfe,tll ~l,mvatato~ll n~ mal sunt mentionati intre slujitorii
bl~~tl de pe la Jumatatea veaeului al doilea inainte16\ am
putea presupune di ace~tia nu erau altii decat misionarii plini
de zel ~ide inspiratie - sfintiti, desigur, prin punerea mainilor,
59
Prcot prof. Petre Vintilescu
adica hirotoniti si inzestrati cu harisma profetiei - care au inte-
meiat comunitati, adica Biserici noi, unii in calitate de ucenici
ai Domnului, din numarul celor 70, ori dintre colaboratorii de
misiune ai Apostolilor. Materialmente, deci, a~a s-ar .explica
faptul ca ei nu ma}sunt mentionati de pe lajumatatea veacului
al doilea inainte. In sprijinul unei astfel de ipoteze pare a veni
si 0 alta recomandare din lnvatatura celor doisprezece Apostoli,
care ne lasa impresia limpede ea profetii si invatatorii nu erau
stabili in aceasta vreme -Tntre anii 80 ~i 100.
.Orice profet adevarat, care vrea sa se stabileasca la voi,
este vrednic de hrana sa. Tot asemenea si un invatator adevarat
este vrednic si el ca si lucratorul de hrana sa. ' , 2. Ipotezele despre raportul ritualului difel'itelol' rnesesemili-
Deci luati parga' din produsele linului si ale ariei, din boi
si din oi si dati-o profetilor, caci ei sunt arhiererii vostri. Iar daca
n-aveti profeti, dati-o saracilor ... Tot asa, daca dai cep unui vas
de vin sau de untdelemn, ia parga ~i da-o profetilor" 164.
Am putea, deci, presupune ca profetii ~i invatatorii erau
misionarii, care vizitau ~iinsufleteau Bisericile, iar sederea in
mijlocul unei comunitati era vremelnica. Caracterul lor de
calatori 11 releveaza si capitolele XI si XIIdin aceeasi scriere. Fata
de acestia, ceilalti membri ai ierarhiei prin hiorotonie aveau 0
situatie ~i 0 chemare permanenta in sanul comunitatii, ~isarcina
lor era aceeasi casi a profetilor si a dascalilor; ,,caci~iei indeplinesc
serviciul profetilor ~i al invatatorilor"; de aceea se si reclama
pentru ei cinstire ,tieopotriva cu profetii ~i invatatorii"165.
Aceasta este, desigur, 0 simpla ipoteza, caci, in lipsa de
alte amanunte, situatia profetilor ~i invatatorilor fata de a
clerului obisnuit se infatiseaza mai degraba ca ,,0 enigma mai
usor de semnalat, decat de rezolvat'?",
, In tot cazul, in ceea ce priveste preocuparea noastra fata
de rolul ierarhiei in liturghie, ea este clar luminata atat pentru
timpul Sfintilor Apostoli, cat si pentru vremea Parintilor
apostolici. Oficiulliturghiei intra exclusiv in atributiile mem-
brilor ierarhiei bisericesti, care forma 0 stare aparte de restul
crcdinciosilor,
"
.,' • I
RITUALUL EUHARISTIC ;
, DE RlTUALUL PASCAL IUDAIC
FATA '
1; Influenta ritualului sinagogii ori al Ternplului?
turqice {udaiee eu riiualui euharisiic. 3. Critica lor.
1. Am vizut deja ca la intocmirea slujbei premergatoare
liturghiei euharistice, Biserica crestina a avut in vedere
anumite norme ~i chiar un cadru anumit observat in cultul
mozaic. Cultul Vechiului Testament avusese un rol profetic
sau preinchipuitor, a9aincat folosirea un or elemente din cadrul
lui, in cultul Bisericii lui Hristos, i~i putea gasi locul ca 0 i
necesitate pentru explicarea ~iintelegerea deplina a liturghiei
crestine, ba chiar ca 0 metoda de amintirea lui Hristos in
liturghie. Am vazut chiar afirmandu-se in literatura crestina
conceptia despre Biserica lui Hristos ca mostenitoare a misiunii
sinagogii'", Se explica, deci, pentru ce liturghia catehumenilor
poarta pana astazi in cadrul ei, nu numai unele elemente
I
transmise de traditie din cultul iudaic, ci chiar unele norme in
ceea ce priveste ordinea sau randuiala ei. Acesta este un lucru
stabilit. Controversa intre liturgi9tii moderni este numai
asupra chestiunii dadi(ITturghla catehumeniloTJpe care noi
am numit-o deja ,,0 forma cre~tinizata a vechiului serviciu al
sinagogii", deriva intr-adevar, in ceea ce priveste randuiala,
din serVicmL sinagogii ori din eel a~ Templ~i. Warren 168
inclina pentru aceasti'i din urma parere, pentru motivul di
psalmii nu se cantau in sinagoga, ci Ia Templu; prin urmare,
61
.. ~
t&iA@¥¥LA
Preot prof. Petre Vintilescu
numai de aici i-ar fi imprumutat Biserica pentru liturghia
catehumenilor. Noi ramanem insa la parerea deja exprimata,
si anume ca aceasta parte a cultului Bisericii s-a intocmit dupa .
~'anduiala serviciului sinagogii, la care se cantau ~i psalmi,
precum arata Gustav Bickel'". Prin urmare, tie indoirn ca
Biserica avea nevoie de imitarea tipicului dela Templu.
Pe de alta parte, caracterul serviciului din smagoga co-
respundea mai exact trebuintelor servici~lu~ divin ~i~
adunarile neliturgice in sens propriu ale prirnilor crestini,
adica fara oficierea Euharistiei. In adunarile religioase din
smagogi, nu se aduceau nici~sacrific~i~e ani~al: ca.la TeI?plu,
nici vreun alt fel de ofrand a matenala, a~a mcat comumtatea
primilor crestini, care, in locul sacrificiilor .de la?em~lu, a~ea
acum jertfa cuharistica, nu se puteau refen decat la randuiala
serviciului din sinagoga pentru intrunirile lor zilnice de
pietate, in care nu se aducea jertfa euharistica. . .2. Daca, insa, despre partea introductiva a: serviciului
. Iudeii se strange au in fiecare zi in sinagogi pentru
rugaciuni. Bickel insa socoteste ca liturghi~ ~atehumen.ilo~
corespunde in realitate cu $ach~rit s.au~rug~clUnea~de ~ln:l-
neata a Sabatului, care avea orandmala mal bogata .decat in
zileie ordinare'". El a intreprins chiar intocmirea unui tablou
comparativ intre randuiala servici~Alui~deSamb!ta a~sinagogii
si liturghia catehumenilor; uneon ~nsa f~~eaza ~~an~n~el~.
Cert este insa ca partea cultului crestm numita mal tarziu
liturghia catehumenilor a unit de la in~eput, ~~ randuiala sa,
elementul traditional adus din ritul smagogn cu elementul
nou, 1;0 It su l~spira~ia ~i orientarea credi~\ei ~re~tine. Pe .d~
altaparte, la:inc~ut, aceasta parte a cultulm pnmll~or cre~:ml
avea 0 existenta inqependenta, adica nu era urmata neap~rat
de serviciul e~haristic. Indfcii asupra acestei situatii am gasit
in pasajele deja cercetate din Faptele Apostolilor ~i din Episto-
lele Sfantului Apostol Pavel; de asemenea, obiceiul aflat mai
tarziu de a se face adunari de cult in biserica, far a liturghia
euharistica, cum ne spune istoricul Socrate"! di. se petrecea
62
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri.
lucrul in Biserica din Alexandria, miercurea si vinerea, ne
intareste si mai mult in aceasta constatare. ":' '..
Nu mai incape indoiala insa ca, foarte de timpuriu, acest
serviciu divin neliturgic propriu-zis -a ,fost unit cu serviciul
euharistic, ca parte premergatoare. Se poate constata 0 astfel
de sHt:a~ie chiar pe vremea cand~Sffmtul ~ostol Pavel scria
prima s~istola catre Corintem: IJand iristructiuni de
oDservat in legatura cu disciplinaharismelor, Apostolul men-
tioneaza intre alte elemente si intrebuintarea psalmilor de
catre crestini'"; or, in liturghia euharistica, care se infatiseaza
cu 0 randuiala stransa, unitara ~i pur crestina.' a~a ceva nu si-
a avut locul niciodata.Inca din aceasta vreme, deci, atunci cand
se savarsea Sfanta Euharistie, avea loc mai intai serviciul dupa
randuiala crestinizata a sinagogii. ..
;;,
primitiv al Bisericii, documentele ne-au pastrat date care ne
ingaduie sa ne orientam asupra structurii acelui serviciu,
totusi, despre ritul culminant ~i specific al Legii noi - des pre
Sfanta Euharistie -, cunostintele noastre sunt'foarte sumare cu
privire la ceremoniile amanuntite, cu privire la rugaciunile si
actele ce intrau in compozitia acestora. Am vazut ca evan-
·ghelistii sinoptici se marginesc numaila enunturiin legatura
cu instituirea Sfintei Euharistii de catre Mantuitorul, iar
Sfantul Evanghelist loan, preocupat mai mult de un scop
doctrinar, teologic,' nu da atentie amanuntelorbiogralice.
Interesantele sale relatari despre cuvantarea Mantuitcrului
dupa Cina 173 ~i despre promisiunile Sale euharistice'" nu ne
invata nimic cu privire la ritualulliturgic. Nu stim nici in ce
·constau "laudele", cantate de Iisussi ucenicii Sai dupa termi-
·narea Cinei, la plecarea catre muntele Maslinilor175•· .
i . Insa, pe baza faptului ca Cina cea de taina a avut loc in
preajma pastelui iudaic, s-a presupus cii aceasta ar fi fost 0
masa pascala'", iar pentru ca Euharistia a fost instituita la
63

Preot prof. Petre Vintilescu
sfarsitul acestei mese'?", s-afacut in vremea moderna examenul
ritualului mesei pascale, incercandu-se a se arunca astfel 0
lumina asupra ritualului primitiv al Sfintei Euharistii. S-a
cercetat, de asemenea, da,ca ceremoniile ce insoteau masa
.mielului pascal au lasat sau nu vreo urma in Iiturghia euha-
ristica. Cercetarile s-au desfasurat atilt din partea protestantilor,
dintre care unii vor sa vada in Sfanta Euharistie 0 supravietuire
a unei mese rituale, cat si in randurile savantilor romano-
catolici, care nu s-au sfiit sa accepte ceea ce ii s-a parut a
corespunde adevarului din aceste cercetari.
In primul rand, trei invatati romano-catolici - Sepp177,
Fouard'" si Probst'" - au incercat 0 explicare a randuielii euha-
ristice, prin ceremoniile ritualului mielului pascal. Gustav
Bickel este insa acela care a dus cercetarile mai adanc, formu-
land concluzii de amanunt'". EI a pornit de la aceeasi premiss
cal~~ si anurrie cii liturghia cuprinsa in carte a a doua si
aoptacrrri- Constitutiile $fintilor Apostoli este forma cea mai
veche a liturghiei crestine ~i di, in esenta ei, i~iurca vechimea
parrs la epoca apost61lca~tn plus, Bickel s-asilit sa demonstreze
di planul liturghiei descrise in Constitutiile apostolice este
randuit dupa cel al ritualului obisnuit la pranzul pascal, pe care
Mantuitorul l-ar fi observat intocmai in sera Cinei, mai inainte
de a institui Euharistia crestina'". Cu alte cuvinte, ritualul
primei liturghii crestine, redus, de altfel, la cea mai simpla
expresie, s-ar gasi intr-o inrudire stransa de forma cu ritualul
mesei pascale iudaice.
Pentru a ajunge sa stabileasca 0 astfel de legatura, Bickel
ia ca punct de plecare al cercetarilor sale ceremoniile si bine-
cuvantarile ritului pascal, pastrate pana astazi de' cartile
talmudice.
De altfel, ritualul iudaic prevede binecuvantari sau
. rugaciuni zilnice ale mesei (Birkath hammzon), in care se
disting trei idei: a) multumiri pentru alimente; b) pentru
daruirea Palestinei poporului iudeu ~i c) pentru Ierusalim'".
Un loc ceva mai deosebit ocupa insa In obiceiul iudaic masa de
64
~: '.'
Istoria Liturghiei In primele trei veacuri
vineri seara, care marca inceputul Sabatului sau al zilei de
sambata. . , .
Ceremonia Iamiliala pentru inceputul Sabatului se numea
QiddU{> si se desfasura astfel: vineri seara, dupa intoarcerea
dela sinagoga a capului familiei ~i a fiilor sai, se a~ezau toti
membrii casei la masa, care trebuia sa fie gata la intoarcerea
de la sinagoga. La locul tatalui, se puneau doua paini, ins em-
nand - se zice - cantitatea dubla de mana, pe care era dator
fiecare israelit s-o adune in pustie in ajunul zilei de sambata,
Alaturi era un ulcior de vin. Tatal. deschidea masa prin
recitarea textului biblic in care se vorbeste despre creatia lumii
in ~ase zile si despre odihna lui Dumnezeu in ziua a saptea;
umplea apoi cuvin un pahar, rostind urrnatoarea formula:
.Binecuvantat esti, Doamne, Dumnezeul nostru, eel ce ai facut
rodul vitei", La aceasta se reduce,aQiddus; sau sfintire, adica
sfintirea zilei care incepea. . ,:.: . ' . ' ." " .
Imediatdupa .rostirea Iormulei, seful familiei gusta cel
dintai din pahar, care trecea apoi pe rand la sotia si la fiii sai.
Se spalau indata pe maini, dupa care urma binecuvantarea
painii (Birkath hammosi) cu formula: .Binecuvdntat esti,
Doamne, Dumnezeul nostru, eel ce faci sa se produca pai~ea
din pamant", Dupa ce tatalgusta din paine, 0 impartea
celorlalti membri ai familiei. Rabinii nu erau unanimi, daca
formula de binecuvantare trebuia spusa inainte de a se rupe
painea, sau deasupra painii Irante mai intai.Bigur.este ca.Ia
pranzul pascal, rugaciunea se pronunta peste painea rupta:
.atunci, a frange era sinonim cua binecuvanta". De asemenea,
exista controversa asupra faptului daca era mai bine sa aiba loc
intai QuiddU{>, pre cum sustinea Sammaisau Birkath hammo?i,
.{ cum credea rabinul Hillel. " : ., ,.
. Acest scurt ceremonial preceda masa propriu-zisa, cu
diferite feluri de mancare, existand pentru fiecare dintre ele un
fel de binecuvantare, ins a fara insemnatatea celor obisnuite
pentru paine ~i vin. De regula, se oprea 0 bucata din painea
binecuvantata la inceput si unpahar cu vin, numit paharullui
65
••• I~ •••~ ••• ~• ..r. ~ ,..:....~'" ..• -
Preot prof. Petre Vintilescu
Ilie, care se consumau la sfarsitul mesei, cand tatal pronunta
o rugaciune solemna; femeilor, copiilor, sclavilor 9i strainilor
nu le era ingaduit sa stea atunci de fa~a.Se aduceau, de obicei,
multumiri pentru hrana si pentru bautura, pentru Palestina 9i
se implora mila lui Dumnezeu asupra Ierusalimului. Se ruga
apoi pentru trimiterea proorocului Ilie 9i a Mantuitorului
fagaduit, lacare cei de fa~araspundeau "amin". La pasajul: "sa
nu fim lipsiti de hrana in veci" , toti raspundeau: "pentru
numele Sau eel puternic", Atunci mancau toti partea pastrata
din painea si vinul de la inceputul mesei.
In esenta, acelasi ceremonial era 9i la pranzul pascal,
numai ell devenea mai solemn, prin cantarea psalmilor Hallel
si pri ~ celor jlli1nLpahanuituale. .,
Pranzul asc se lua cu ocazia Pastelui, in fiecare familie
iudaica, sWa, sub conducerea 'capulu'i familiEi La inceputul
mesei, acesta turna primul pahar de vin ro§u si pronunta
asupra lui urmatoarea formula de binecuvantare: .Acesta este ,
semnul libertatii noastre si aducerea-aminte 'de iesirea din
Egipt. Binecuvantat este Dumnezeul nostru! Binecuvantat esti,
1mparate 'al universului, eel ce ai creat rodul vitei", Bea apoi el
eel dintai, 9i dupa dansul ceilalti membri ai familiei, din acelasi
pahar. Dupa aceea, s~lal1 to~i pe maini, se asezau la masa
si consumau intr-o anumita ordine mancarile prescrise pentru
~ astfel de ocazie. Mancau la inceput ierburile amare, dupa care
seful familiei- provo cat de obicei de intreMrile fiulul celui mai
mare - spunea cateva cuvinte de inya~atur! in legatura cu
ie9irea din Egipt 9i cu semn~fica~ia sarbatoririi Pastelui, Se
canta apoi'lndata prima parte din psalmii Hallel sau de lauda
(psalmii 112 ~i 113),iar dupa terminarea cantarii, beau toti cei
de la masa, unul dupa altul, din al doilea pahar, in acelasi mod
ca si din cel de la inceput. AcUm, tatal se spala din nou pe
maini si, rupand azimile in do~a, la punea una peste alta,
rostind formula' respectlva: "Binecuvantat esti, Doamne,
Imparatul universului, eel ce ai facut sa iasii graul din sanul
pamantului". EI impartea azima celor de la masa, care 0
66
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
>
mancau fie simpla, fie luand pe bucatele un fel de pasta sau
coca densa foarte piperata (Charosseth sau Chirosseth), care,
prin culoarea ei, amintea lutul din care Evreii lucrasera atatea
edificii in timpul robiei lor. In acest timp putea beafiecare in
. libertate, adica fara a mai f~obligat sa observe ceremonialul de
la primele .doua pahare. Acum venearandul mielului pascal,
care se afla asezat fript pe masa, inca de la incepuf 0 data cu
celelalte feluri. Dupaconsumarea, acestui . aliment, ..capul
familiei i9i spala din nou mainile 9ii,umplandpentru .a treia 111
oara paharul eu vin, rostea 0 rugaciune de multumire pentru
sfarsitul mesei, facand apoi ~a circule printre meseni paharul
--
cu vin -.Se canta apoi in data .,adoua parte, dinpsalmii .Hallel
(ps.114-117). S~ mai lua in urma a!Jwtrulea pahar ritual si se 1Y
canla a ffeia siultima parte apsaTmilor Hallel (Ps.118-135'sau
numai 135), si apoi se desparteau.' ",~:,; ~,
. Erau, prin urmare, patru randuri de pahare rituale la
pranzul. pascal: doua la inceputul si .doua la finele mesei; cele
doua din urma aveau un caracter mai solemn. Bickel
intemeindu-se pe textele din No,ul Testa'me~t si indeosebi p~
eel de la evanghelistul Luca, XXII.•20 ("a~ijderea si paharul dupcl
ce au cinat") 9i pe eel din Sfantului Apostol Pavel, I Cor. 11, 25:
. ("".dupa cina"), socoteste ell instituirea Sfintei Euharistii a avut
loc dupa al treilea pahar, adica dupa sfarsitul mesei. In acest
caz, al patrulea pahar a ajuns paharul euharistic. Ceremonia
s-ar fi desfasurat astfel, dupa ipoteza lui Bickel: , ,
Dupa rugaciunea de multumire 'de la sfarsitul pranzului
pascal, s-a pregatit eel de al patrulea pahar, s-au spalat pe maini,
si Mantuitorul a cantat, impreuna cu ucenicii..a doua parte a
psalmilor Hallel (Ps.114~117),Iisus a, spus apoi 0 midi ruga-
ciune de binecuvantare, obisnuita inainte demarele Hallel
(Ps.135),9i acesta a fost cantat de toti laolalta, dupa uzul iudaic,
adica ucenicii raspuhzand. sau recitand ultima parte a
versetelor, mai ales ellpsalmii 1179i 135 au dupa fiecare verset
refrenul: "ca in veac estemila Lui". Marele Hallel sau psalmul135
cuprinde 0 proslavire a lui Dumnezeu, care; in primul rand,
67
Preot prof. Petre Vintilescu
este socotit mai presus de orice divinitate (v. 2-3); continua
apoi cu laude pentru minunile creatiei (v. 4-9), pentru
binefacerile aratate poporului iudeu prin scoaterea din robia
egipteana si a~ezarea In pamantul Canaanului (v. 10-22),
precum si pentru alte izbaviri din nevoi (v.23-24). La versetul
25, care suna: "Cel ee tui hranii La tot trupul", Mantuitorul s-ar fi
oprit. In acest moment ar fi instituit EI Sfanta Euharistie; aici
ar fi rastit EI cuvintele de instituire, cu privire la trupul si la
sangele Sau, binecuvantand painea si vinul din al patrulea
pahar pregatit mai inainte. Marele Hallel a fost incheiat cu
euvintele din versetul 25. Painea si vinul transformate In
trupul si sangele Sau au fost impartite Apostolilor. Binecuvan-
tarile ce se Iaceau la pranzul pascal dupa al patrulea pahar, eu
privire la rodul vitei si la poporul iudeu, Mantuitorul Ie-a
inlocuit cu 0 alta cantare, la care se refera expresia-din primii
doi sinoptici: j,dandlaudd"183. Dupa Bickel, aceasta cantare ar
putea fi psalmul22: .Domnui md paste si nimie nu-mi va lipsi".
Bickel si-a intemeiat ipoteza sa' pe mai multe analogii. In
primul rand, prezenta imnului Dsana; binecusxuuo: este eeLce
vine fntru numele Domnului" in versetul 25 al psalmului 117
(din a doua serie de Hallel) ar fi 0 explicatie pentru intrebuin-
tarea acestui imn, care se constata foarte devreme, In vechea
liturghie crestina, In al doilea rand, marea rugaciune de
multumire din liturghia cuprinsa In cap. XII, cartea VIII din
Constitutiile Sfintilm' 'Apostoli (numita anafora In liturghia
ortodoxa, iar In cea romano-catolica praefatio), care incepe ~i
in forma prescurtata din Liturghierele de astazi cu cuvintele:
"Cu vrednicie si cu dreptate este a-ti canta Tie...", n-ar fi decat
o compozitie analoga psalmului 135 In tema sa euhologica.
Planul de compozitie ar fi acelasi, numai ca versetele si ideile
au fost modificate In spirit crestin, intrucat In aceasta ruga-
ciune, care, in liturghia crestina, formeaza prima parte a
rugaciunii euharistice, se multumeste lui Dumnezeu pentru
darurile creatiei, pentru binefacerile din Vechiul Te~tament si
pentru mantuirea adusa de Fiul lui Dumnezeu. In sfar~it,
68
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
Bickel se refera ~i la un punct trecator de analogie formala
intre rugaciunea ce se obisnuia la pranzul pascal ~i inceputul
rugaciunii din invdtdtura celor doisprezeee Apostoli (cap. IX),cu
privire la Euharistie. ,.
Teoria lui Bickel, desi impartasita de romano-catolici ~ide
o parte din protestanti, a fost totusi combatuta de Drews, care
o caracterizeaza drept ,,0 indrazneata exagerare a faptelor'?".
Acest autor inclina insa spre parerea ca Euharistia· primilor
crestini poate sa se fi inspirat in vreun feloarecare, pentru
raridiiiala ei, de la alte mese rituale ale iudeilor, dar mai pro-
babil de la masa de vineri seara, cand se safbatorea inceputul
Sabatului, pentru considerentul mai ales ca primii crestini,
celebrand, pre cum se stie, atat de des Sfanta Euharistie, era mai
natural sa ia ca model ritualul obisnuit la ,QiddUf, care se repeta
saptamanal, decat pe cel de la pranzul pascal, care avea loc 0
data pe an'". Aceasta ipoteza este aparata ~ide Von der Goltz'",
care a extras rugaciunile pentru rnasa, din cartile iudaice
contemporane noua. '
5.Este momentul, fara indoiala, sa ne intrebam care este
adevaratul raport intre ritualul meselor iudaice si ritualul
euharistic. Trebuie sa subliniem insa, de la inceput, ca
analogiile ?i conc1uziile autorilor citati se refera la cadrul extern
si formal alliturghiei crestine, iar nu la esenta sa. ~
Cercetarile lor de istoria liturghiei pleaca de la un fapt
stabilit si recunoscut, si anume: Euharistia a fost instituita ca
ceva nou ~i aparte de pranzul iudaic al Pastelui, aparte ca fapt
si
, ca semnificatie. , Aceste cercetari tin
"
totusi sa constate di
instituirea liturghiei a avut loc la 0 cina rituala iudaica, la
sfarsitul ei, si deci nu fara legatura cu ea. Desi noua ca fapt ~i
ca semnificatie, totusi, in ceea ce priveste forma, ritualul, adica
formulele si actiunea liturgica, liturghia crestina a trebuit sa
ia exemplu pentru planul ei de la ritualul iudaic. Formule de
binecuvantare si de multumire pentru paine ~i vin se gaseau
69

Preot prof. Petre Vintilescu
in acest ritual, si pe tiparullor trebuie sa fi fost croite bine-
cuvantarile si multumirilecelei -dintai liturghii crestine. Fara
indoiala, aceste formule nu s-au mai brodat in jurul faptelor pe
care le viza rugaciunea ebraica, ci a trebuit sa se inspire din
marile adevaruri ale credintei crestine.
La. aceste puncte s-ar redu~e concluziile teoriilor in
discutie, Ceea ce tin sa sublinieze aceste teorii este ca modelul
celui mai vechi ritual euharistic a fost ritualul iudaic. Se citeaza
in sprijinul acestei afirmatii indeosebi randuiala euharistica
descrisa in Didahia celor doisprezece Apostoli.
In tot cazul, putem accepta in vreun chip oarecare ca
Euharistia ar fi in randuiala ei externa 0 simpla crestinizare a
formulelor iudaice de rugaciune sau, mai gray, 0 sublimizare
a unui pranz iudaic oarecare?
Nu putem tagadui un fapt, si anume ca instituirea Sfintei
Euharistii sta in legatura, dupa relatarile din sinoptici si dupa
Sfantul Apostol Pavel, cu 0 masa iudaica, Totusi, chiar daca am
admite -lucru de altfel foarte discutabil- eli Mantuitorul, care
venise pentru desavarsirea Legii vechi, ar fi serbat mai intai
Pastele iudaic cu mielul pascal'", care avea numai 0 semni-
Iicatie simbolica, n-ar putea fi vorba, cu toate acestea; decat de
un raport cu totul extern, care se reduce la simpla succesiune
in timp. Pastele iudaic avea sa inceteze 0 data cu Pastele eel nou,
pe care 11instituia Mantuitorul, EI insusi fiind Pastele nostru,
preeum zice Sfantul Apostol Pavel: "PQftele noastre, Hristos,
pentru noi s-a jertjit" 188. Cuvintele Mantuitorului: "Luati,
nulncati ..." etc., insemnau ceva cu totul nou, se refereau la un
fapt cu totul deosebit· Ceea ce facea Iisus prin instituirea
Euharistiei era mai mult dedit 0 pre gatire , era chiar 0 inau-
gurare a jertfei Sale, era aducerea victimei ce avea sa fie jertfita,
era inaugurarea sacrificiului ce avea sa fie consumat pe cruce'".
S-ar putea vorbi, totusi, de un ecou al ritualului meselor
iudaice in ritualul agapelor, mai ales ea cina luata de Man-
tuitorul eu Apostolii Sai inainte de instituirea Sfintei Euharistii
a putut ajunge un model pentru crestinii din prima generatie
70
../
. 'f
i
'I
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
a Bisericii. Rugaciunile de multumire la agapa, din capitolul IX
al Didahiei celor doisprezece Apostoli, se resimt in parte, precum
am vazut, de motivele euhologice din ritualul meselor semi-
liturgice ale iudeilor, Mustrarile administrate insa de Sfantul
Apostol Pavel in intaia sa epistola catre Corinteni ~i oprirea
unor astfel de mese, ce trebuiau sa aiba loc prin familii, iar nu
in adunarile de cult, ne obliga sa vedem ca agapa n-a facut
parte esentiala dinritul Euharistiei crestine. Ca atare, ea s-a
despartit foarte de timpuriu de liturghia euharistica, ca ceva
.cu totul diferit, a~a eli agapa n-a putut servi ca punte de trecere
sau de inspiratie a ritualului liturghiei crestine din eel iudaic.
Dimpotriva, deosebirile fundamentale dintre compozitia
si caracterul meselor iudaice si cele ale meselor euharistice
constituiau 0 piedica pentru imitarea sau pentru 0 copiere
formala siexterna integrala, tale quale, a ritualului iudaic.
Astfel, dupa cele maivechi documente relative la celebrarea
Sfintei Euharistii, care sunt scrierile Noului Testament, masa
euharistica nu cunoaste, afara de paine si vin, nici un fel de
bucate. Nu sunt in Euharistia sinopticilor nici ierburi amare,
nici azima, nici miel pascal;mai mult, descrierea Euharistiei
din toate locurile Noului Testament vorbeste de paine, iar nu
de azima, sau paine fara aluat, singura admisa la masapascala.
De asemenea, Euharistia crestina nu cunoaste decat un singur
pahar comun, pe cata vreme pranzul pascal numara patru,
osebit ca, intre eel de al doilea ~i al treilea pahar ritual, fieeare
mesean i~i avea paharul sau. Masa euharistica este redusa
numai la elementele esentiale de mancare si de bautura; ea nu
este 0 masa propriu-zisa, ci numai impropriu era numita "masa
Dornnului". Aceasta numire, ca ~icea de "paharul Domnului",
arata ca Euharistia nu era 0 masa 'comuna, adica obisnuita; ea
nu avea un caracter particular, ca mesele din sanul familiei
iudaice, ci era publica, intrucat la Sfanta Euharistie participau
toti membrii comunitatii sau Bisericii crestine.
. S-a incercat a se vedea in obiceiul primilor crestini, care,
dupa Faptele Apostolilor, i~i petreceau vremea "in biserica,
71
Prcot prof. Petre Vintilescu
fnlnaand prin case ptiuie" si "primeau hand eu bueurie ~i eu
inimd nevinovatd"190,continuarea-unei practici a locuitorilor
din lerusalim, care primeau in case si ospatau laolalta cu
pelerinii veniti la Templu. Acelasi capitol ins a, din aceeasi
scriere, ne arata la versetul 42 ca nici yorba nu este de mese
comune, ci de frangerea painii, ca act pus pe aceeasi treapta cu
predica Apostolilor si cu rugaciunea: "erau astepttuu: intru
invdtdtura Apostolilor ?i intru impdTtd?ire ?i intru frangerea
painii ~i intru rugdeiuni". Frangerea painii avea, deci, 0 sem-
nificatie aparte, deosebita de forma comunitara de existenta a
primei Biserici crestine din Ierusalim; viata in comun a incetat
aici dupa 0 scurta experienta, ca 9i agapele, iar Euharistia, care- .
si avea fiinta ei aparte, legatd derugdeiune ?i depredied, a ramas,
fara a purta in ritul ei urma unor mese ordinare sau obisnuite.
Mai mult, elementele euharistice de paine si vin nu sunt
alimente de la mesele luatein familiile iudaice, la diferitele
solernnitati, ci .sunttrupul 9i sangele Domnului; ele sunt puse
intr-o relatie mistica cu trupul si sangele jertfite de Mantuitorul
pentru viata lumii. Euharistia crestina amintea moartea 9i
jertfa lui Iisus. De aceea; alimentele euharistice nu erau proprii
decat pentru impartasirea celor botezati 9i reclamau 'conditii
de vrednicie morala din partea celor care voiau sa le primeasca'",
lata, prin urmare, atatea motive de fapt, care deosebesc
Iiinta liturghiei 9i care au facut improprie 9i tara rost 0 copie
a ritualului vreuneia dintre meseleiudaice, Nu s-ar putea nega,
intr-adevar, 0 oarecare analogie in ceea ce priveste succesiunea
riturilor 9i gesturilor, ca: luarea paharului, binecuvantarea 9i
multumirea, precum 9i inspiratia din psalmi a un ora dintre
motivele pentru lauda Domnului, sau schema generala a
rugaciunii de multumire din vechea liturghie crestina. Aceste
puncte sunt insa departe 'de a pune ritualul euharistic in
dependents deritualul iudaic, ;
'.'Cornparatiile Iacute de Bickel, daca s-ar putea mentine
rcduse cu totulla generalitate, nu se pot totusi sustine solid in
amanuntele lor, precum a observat Dom Fernand Cabrol'",
72
lstoria Liturghiei in primele trei veacuri
Astfel, rugaciunile evreiesti luate de Bickel in considerare sunt
culese din documente posterioare cu mai multe secole deci nu
ne dau siguranta ca ele descriu exact ritualul Pastelui iudaic
de pe vremea Mfmtuitorului, dupa cum element~le din litur-
ghia crestina la care se refera el in analogiile sale sunt mai
tarzii. De pilda, nu se poate afirma ca imnul serafimic intreit
sfant ~r .fivavut ~i?t:u inceputo intrebuintare in liturghia
euha:lStlca crestina, m care niciodata nu s-au cant at psalmi ca
la pranzul pascal. Pe de alta parte, liturghia din Constitutiile
apostoliee, luata ca term en de comparatie, desi foarte vech~ in
fondul sau, totusi, foarte probabil, ea a primit multe retusari
pana In veacul al patrulea, care ne-o face cunoscuta'", '
Chiar daca analogiile izolate si incidentale ce s-au
sem~alat, si-ar putea gasi un temei solid in ideea un~i imitari,
totu9.l un ~seme~ea f~pt n-ar stabili odependenta.a liturghiei
vechi de ritualul iudaic, Dependenta arindica-o fondul dar am
vazut ca Euharistia crestina: se r~ferea la alt fapt sf la alta
sernnificatie decat ritul pascal ori eel de vineri seara. i~vatatura
9i opera lui Iisus insemnau un alt cadru, un cadrudeos~bit si
culminant In istoria mantuirii. De aceea, era mai natural ca di~
Evan~h~lia lui Hristos sa, se inspire randuiala liturghiei
~uhanstlc~. SuntAde acord, prin urmare, In aceasta privinta,
,.' ipotezele citate, cand recunosc alaturi de noi ca ideile care au
inspirat ritualulliturghiei primitive, sunt crestine, desi forma
ar fi dupa mulajul iudaic. Cii sub oarecare aspecte externe s-ar
~fla unele puncte vagi de analogie, nimic nu e mai natural.
Intai, pentru ca de inchegarea formula a liturghiei nu este
strain a conlucrarea omului, adica a acelei dintai comunitati
crestine si, prin urmare, stersele apropieri de nuanta isi gases'c
astfel expljcatia lor in capitalul de' experienta omeneasca
spirituala. In chip cu totul firesc, deci, omul treb~ie sa faca apel
la toate mijloacele de care dispune, pentru a-si arata cultul sau
pentru Dumnezeu, si aceste mijloace nu au 0 'variabilitate
infinita, pentru ca ele tin de natura si de puterile omenesti.
Asemanari de forma sau de aer general se pot vedea In toate
I
,
i,
,
f
r
73
I

Preot prof. Petre Vintilescu
cultele religioase, dar faptul acesta-nu constituie 0 indicatie a
dependentei dintre ele. "..-
ge su§.!iJ1eastfel, indeosebi, di rugaciunea iudaica de
diIUineata ($'ma Israel) a exercitat 0 inrau_rir~--,!s1!p-ra Iormei
rugaciunii euharistice. Aceasta rugaciune, ca si cea de la mesele
iudaice, incepe cu un dialog:
- Laudati pe Domnul, pe Cel pre a maritl Asa este deschisa
$'ma de catre recitatorul de rugaciuni. '
- Preamarit sa fie Domnul, Cel prea marit in veci!,
raspunde comunitatea.
De asemenea, la mesele semi-liturgice, capul familiei
incepea:
- Sa binecuvantam masa.
- Numele Celui vesnic sa fie laudat in vecii vecilor, raspund
cei de la masa,
- Sa laudam pe Dumnezeul nostru, Cel ce ne hraneste, reia
capul familiei.
- Laudat sa fie Dumnezeul nostru, Cel ce ne hraneste si cu
bunatatea Lui ne tine, raspund din nou cei din jurul mesei.
Acest dialog si-ar afla, adica, ecoul in acela care precede
marea rugaciune euharistica din liturghia crestina:
- Sus sa avem inimile!
- Avem catre Domnul!
- Sa multumim
, Domnuluil - . b~tuc~luide: vita ?i a m.laditel or,. precum si fagaduint~le
Mai mult, expresia "sa laudam pe Dumnezeul nostru", din
dialogul de la mesele iudaice, este privita ca fiintand aproape
textual in raspunsul "sa multumim Domnului" (EuxaptO'tT\O'wIlEV
'to) KUP1W )194.
Multumirea, ca si rccunostinta, insa, constituie 0 datorie
catre Dumnezeu, pe care, tntr-adevar, poporul iudeu 0 ma-
nifesta cu prilejul ospatului familial ?i al celui pascal. Prosla-
virea lui Dumnezeu si multumirea pentru binefacerile Lui
constituie, de altfel, satisfacerea unui impuls irezistibil al
sufletului omenesc in general, reprezinta deci 0 functie natu-
rala a pietatii religioase. Rugaciuni sau imne de binecuvantare
74
.t
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
si de ~ultumire erau ~roprii nu numai iudeilor, ci ?i paganilor;
~lUml~lle.de EU~oyt.a?l ~e EUxapl<ma le intalnim la pagani (ca
~n sc.nenle a~nbUlte lui Hermes Trismegistul), pre cum si la
iudei, Tocmai acest element al multumirii, comun 'iudeilor si
paganilor, sustine ' originalitatea .'anaforei' ere stine adica
i~depimd~nta .ei. Aceasta coi!lci:9J~]._ta_de_foL:tpas~u, ~ai bine
z~s, de a~ltudlI~e,. demonsfreaza foarte bjne independenta
ritualului crestin, Multumind, Mantuitorul a consfintit si a
,'"
respectat Iunctiile naturale ale psihologiei religioase ~i cteci
forma ei generala de manifestare. El nu venisc sa strice ci sa
Ad'
m repteze.: sa desavarseasca; trebuia deci numai sa puna
es~n1a, care. a~ea sa tr~nsfigureze vechea atitudine a pietatii
religioase, ?l sa determme precis obiectivul si mijlocul adevarat I
~I
al rugaciunii de multumire. .Elementul nou in multumirea
crestina era ca crestinii uneau in jertfa lui Iisus 'Hristos
multumirea lor subiectiva cu 0 aC~lUneoblectIva"195.Crestinii
contopesc rugaciunea lor, care, este 0 Jertfa spmtuaIa, cujertfa
personals a Logosului intrupat'", . '
. In ceea ce priveste sursa de inspiratie a formei marii
rugaciuni de multumire din liturghia crestina a Constitutiilor
apostolice, apoi aceasta se poate cauta mai degraba in Evan-
ghelie, decat in sursa iudaica a psalmilor. Probst'", Salaville'"
?i altii au descoperit in cuvantarea Mantuitorului dupa Cina
elemente care i?i au ecoullor in ritul euharistic. Comparatia
Mantuitorului despre vemrea Sa din nou, despre trimiterea
Sffintului Duh ~i des pre primirea rugaciunilor facute in
'.,
numele Lui, W gasesc aplicarea lor in Euharistie'", Mai mult,
"
r ..
Hemmer'". face a paralela intre ritul euharistic descris de
. r •... Invatatura celor doisprezeceApostoli ?i evanghelia a IV-a si
constata ca, desi cea dintai este 0 scriere anterioara celei de 'a
doua, totusinu se pot tagadui "ioanismele" care abunda in
rugaciunea euharistica din scrierea fnvdtdtura celor doisprezece
apostoli. Fara indoiala, Didahiile Apostolilor, fiind mai vechi, n-
au putut face imprumuturi din evanghelia lui loan; inrudirea
75
 .J

Preot prof. Petre Vintileseu -r

stransa a ideilor lor fundamenti;lle nu se poate explica de.c~t 1

prin unul si acelasi fond de .c.urio~tin.,e, c~r~ forma ~ravd*a i

apostolica, prin una si aceeasi inspiratie ongmar cre~~m~.
v I
i
Aproprierile de idei si de cuvinte care s-~r J?uteaviza mtre .• I': .1

I'
ritul euhafisfic si.cel iudaic pascal sunt pur ~lslI?plu aparente '; r
. ~ tampHitoare si deci de:garte de a putea stahlh vreun fel de A

LITURGHIA IN VEACUL' AL DOILEA l

1,

~:;enden,a prop~iu-zis~ a ritului liturghiei pri~itive de ritul

iudaic. I
1. Referintele Sfantului Iustin Martirul ~i Filosoful ~i
I
consideratiile generale impuse de ele. 2. Structura celor (loud tf
. pdrti ale cultului Bisericii in vremea Sfantului Tustin ~i
I
chestiunea epiclesei. 3. Alte tniirturii despre liturghia veacului I
al do ilea. ! I
I
1. Dupa un veac si mai bine de viata crestina, adica pe la
jumatatea veacului al doilea, evenimentele prin care trecea
Biserica fac sa se produca un document de mare importanta
astazi ca izvor pentru istoria liturghiei. Sfantul Iustin Martirul
si Filosoful adreseaza pe la~l!l 150.d: Hr. 0 apologie catre
impara'@ A1:!tQnin_~i}4Mc.Aureliu,ca ~i catre intregul popor
rOman,-spre a apara pe crestini de calomniilece se debitau pe
socoteala lor in legatura cu adunarile lor de pietate. Tocmai
natura acestor invinuiri au determinat pe Sfantul Iustin sa se
ocupe de cultul crestin si sa Iaca un expozeu alliturghiei ~i 0
scurta explicare aei, In capitolele 65-67ale.primei sale apologii,
pentru a dezarma pe detractorii pagam.
Spre a putea exploata eu deplin folos pentru istoria litur-
ghiei insemnatele puncte din aceste capitole, care.intereseaza
cultul crestin ~i dogmatica ritului euharistic, vom lasa sa se
auda stilul apologetului crestin.
o(

't' . LXV.1. .Dupa ce am spalat (botezat) pe eel care s-aconvertit

i ~is-aunit cu noi, il conducem la locul in care sunt adunati acei

77

Preot prof. Petre Vintileseu
pe care noi In numim Irati (adica "eredincio~ii" sau botezatii),
facand apoi impreuna rugaciuni fierbinti pentru noi, pentru
eel luminat (botezat) si pentru toti ceilalti de pretutindeni,
pentru ea, ajunsi la cunostinta adevarului, sa ne aratam si prin
fapte virtuosi si implinitori ai eelor poruncite, ea sa ne In-
.•.....
vrednicim de rnantuirea vesnica. 2. Dupa incetarea rugaciu-
nilor, ne imbratisam unii pe altii eu sarutare. 3. Se aduee apoi
proestosului (intaiului statator dintre Irati: episeopului = 'tOJ
rrpO£Cl"1OJ1nOJva8EA~OJv) paine si un pahar eu vin amesteeat eu
apa. Aeesta, primindu-le.. da lauda si marire Tatalui tuturor
prin numele Fiului si al Sffintului Duh; apoi face timp
indelungat multumire (Euxaptcmav ... Em rrOAU notsum), pentru
ca am fost invredniciti de aeestea din partea Lui. Cand a
terrninat rugaciunile si multumirea, tot poporul de fa~a
exclama zicand: amino 4. Amin inseamna In limba ebraica: asa
sa fie. 5. Dupa ee intaiul statator (episeopul) a ispravit de
multumit, si tot poporul araspuns, aceia pe care noi li numim
diac~ni dau Iiecaruiadin cei de fa~a sa se impartaseasca din
paine a, vinul si apa sfintite (euharistizate = suxUptcrneEt~ UptO~)
si due si celor absenti. ' .. .. . ... .
I •
. LXVI.1. Si aeeasta hrana se cheama la noi Euharistie 9inu-i
este ingaduit a se impartas! cu dansa decat aceluia care crede
eli ceea ce invatam este adevarat si a primit botezul pentru
iertarea pacatelor si nasterea din nou 9i vietuieste pre cum a
invatat Hristos. 2. Caci noi nu.luam acestea ca pe 0 paine
obis~uita si nici ca pe 0 bautura obisnuita, ci In felul in care
IisusHristos, Mantuitorul nostru, intrupat prin cuvantul lui
Dumnezeu, a avut trup si sange pentru mantuirea no astra, t~t
asa alimentul sfintit (euharistiat) prin rugaciunea cuvantului,
care vinedela EI (8t'suXll<J> AOYOUtOU ncp' cutou) - aliment cu
care sangele si carnea noastra se nutresc prin transformare, am
fost invatati ~a este trup si sange ale lui Iisus celui 'intrupat. 3.
Caci Apostolii, in memo~'iile lor, care senumese Evanghelii,
astfel ne-au transmis ea li s-a poruncit: iar Iisus, luand paine ~i
multumind,
. .
le-a zis: .faceti aeeasta intru pomenirea Mea, aeesta
78
.• 1
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
este trupul Meu.' ~i luand asijderea paharul ~i multumind a
zis: ,,Acestaeste sangele Meu'jsi acestea le-au dat numai lor. 4.
Ceea ce imitand demonii cei rai, au randuit sa se faca si In
misterele lui Mithra: se prezinta paine ~i un pahar cu apa in
riturile de initiere, cu unele formule, pe care voi (paganii) le
9ti~isau puteti sa le stiti.
LXVII. 1. Dupa aeestea (dupa botez ~i dupa prima partici-
pare la liturghie ~i impartasirea cu sfintele Taine), noi faeem
din nou pomenirea aeestor lueruri (Cina euharistica) intre noi.
Cei ee au stare vin In ajutorul eelor ee sunt lipsiti, si ne ajutam
reciproc totdeauna. 2. In toate cele ee producem (Em nnct 'tE ou;
rcpocr~EpOf.lEea) noi binecuvantam pe Ziditorul a toate, prin Fiul
Sau Iisus Hristos si prin Duhul Sfant. 3. hi ziua numita a
Soarelui, toti,, din orase
, si
, din sate, se aduna intr-unul
. si
, acelasi
,
, loc; se citesc memoriile Apostolilor sau scrierile profetilor, atat
eat ingaduie timpul. 4. Apoi, citetul oprindu-se, intaiulstatator
(episcopul) da intr-o cuvantare sfat 9i indemn la imitarea
acestor frumoase inva~aturi. 5. Dupa aceea, ne ridicam eu totii
9ifacem impreuna rugaciuni, Apoi, precum deja am spus, dupa
ce incetam noi rugaciunea, seaduce paine, vin si apa; proesto-
sul (intaiulstatator = episcopul) inalta rugaciuni si multumiri
(EUXU~ KUt EUxUptcrnu~ UVU7tEf.l7tEt) atat ciit poate, iar poporul
raspunde: amino Se face impartasirea fiecaruia, dincele sfintite
(asupra carora s-afacut rugaciunea euharistica), iar eelor ce nu
sunt de fa~ali se trimite prin diaeoni. 6. Cei ee au belsug 9ivor
sa dea, dau de buna voie, fieeare ee vrea, 9ice s-a strans se preda
proestosului (episeopului) si el vine in ajutorul eelor orfani, al
vaduvelor, al eelor in lipsa din cauza de boala sau dintr-o alta
pricina, celor din legaturi, calatorilor; eelor straini; intr-un
cuvant el poarta grijade toti care sunt intru nevoi. 7. Ne
adunam in ziua Soarelui, atat pentru ea este ziua intai, cand
Dumnezeu, scotand materia din intuneric, a ereat lumea, cat
si pentru faptul ca, in aceeasi zi, Iisus Hristos, Mantuitorul
nostru, a inviat din morti, In ajunul zilei lui Saturn, El a fost
rastignit, si in ziua urmatoare acesteia, care este ziua Soarelui,
79

Preot prof. Petre Vintilescu
El s-a aratatApostolilor si ucenicilor ~ii-ainvatat aceste lucruri,
pe care vi le-arn expus."
Propriu-zis, descrierea liturghiei, Sf5.ntul Iustin 0 face in
capitolele LXV~i LXVII, de doua ori, ia~ in.cap~tolul L~~~, da
mai mult 0 explicatie dogmatica a ritului Sfintei Euharistii. De
Iapt, in prima sa apologie, el se ocupii de trei ori de liturghie,
caci deja in capitolul XIIIface aluzie la ea, vrand sa demonstreze
pagfmilor di crestinii, departede a fi atei, dimpotriva, ei.adora
pe Creatorul a toate, "Wuddndu-L din toatd puterea, prmtr-un
cuvdnt de rugdciune ?i de rnulturnire peste ceie produse (,,-oym
CUX}lS Katc;uxaptcrnasc;~'OtS 7tpoO'~c;pof.lc;8a)~',
ia~ c~va r,naidep~rte
adaoga: "Va vorn arata, de asemenea, ca noi cinstim pe Iisus
Hristos, care s-a facut pentru noi invatator ... ~is-anascut ~e~tru:
accasta, fiindrastignit sub Pontiu Pilat...". Planul apologiei nu~
i ingaduia, desigur, sa dea aici amanuntele de care se ocupa
ceva mai apoi, in capitolele amintite. A .' • ."!,
Precum 'se vede insa, nu avemjri pnma apologie a
Sfantului Iustin Martirulliturghia in extenso, in chipul in care
se afla in Liturghiere, cu toaterugaciunile ~iactele ei. Asa ~~va'
nu intra in scopul apologetic al autorului, care era preocupat
numai de descrierea generala a cultului crestin, spre a spul~era
legendele pagfme create tenden~io~ injur~l ~iturghiei cre~tme:
Cu to ate acestea, nu este intru mrmc redusa importanta acestui
document, care cuprinde £!ill mai amanuntita expunere ~
lituJ'ghiei din cele dintfli trei s<:cole; ~ '. v' . ' ",
El releva un fapt de mare msernnatate, ~1 ~nu~e .~~
g~vea in veacu13L?oi1eCLa~a~trasatufl .C~~lhturg~v~'
apostolis,a; Sfantul Iustm se ~~fera chiar ~~traditia apostohca,
atunci cand citeaza Evanghelllle (rnemornle Apostolilor - cum
" le zice el),in care Apostolii descriu ins~tu.i::ea Sfintei Eu~aristii:"
, , si porunca Mantuitorului de a se savar~1mtru pom~mr~a Lui
(cap. LXVI,3).Mai mult, Sf5.ntu~Iustin se'~cfera!<:Mantmt~rul
insusi (cap. LXVII, 7). Pe de alta parte, reiese :a ~n acest !lmp
exista 0 randuiala a liturghiei, care nu era locala, CI generala sau
80
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
"
ecumenica, cunoscuta in toata Biserica. Autorul apologiei se
nascuse in Iudeea, ca pagan, earn pe la anul100, secrestinase
- se zice - in Efes si parcursese drumul pana la Roma predicand
credinta crestina. El cunostea deci ~i descria nu liturghia unei
singure Biserici crestine din acea vreme. Apologia Sfantului
Iustin Martirul este deci 0 marturie despre 0 uniforrnitate
litur ica in veacul al doilea. Lucrul se verifica,de altfel, printr-
,0 intamplare pe recuta la cativa ani numai dupa aceea
(inceputul anului 155), cand Polic<l!P, episcopul Smirnei, a
coliturghisit la Roma,cu Anic~; episcopul acestui eras, ceea ce
.mi s-ar fi putut. face Jara existenta unei randuieli comune a
.liturghiei, ' ,', ", " ,
Tot in ordinea acestor consideratii generale in legatura cu
" datele din apologia Sfantului Iustin, trebuie sa observam ca,
,t,: pentru savarsirea.Iiturghiei euharistice, era rezervata 0 anu-
'~):.r.;,:<'mita zi a saptamanii: I?uminica;' pe careapologetul, pentru
'~'i\!l-.. intelegerea destinatarilor scr1erii sale,' 0 numeste in confer-
l' mitate cu vocabularul pagan, ziua Soarelui, dupa cum sambata
o.mentioneaza ca zia luiSaturn. El arata si motivele pentru
care aceasta zi fusese destinata pentru cultul crestin, Numai ora
sau vremea din zi In care se oficialiturghia atunci nu este
mentionata.
Este vrednic de remarcat totusi ca Sfanta Euharistie este
prezentata de Sfantul Iustin ca o' comemorare nu numai a
patimilor, deci a jertfei Domn~ui, ci ~i a invierii Llli (cap.
LXVII,7), fiind pusa intr-9 stran$a legatura invierea cu rnisterul
.instituit la Cina cea de taina (cap. LXVI,3). Prin urmare, litur-
ghia euharistica celebra, dupa concepti a crestina din veacul al
.doilea, In toata splendoarea, misterul operei mantuirii
savar~ita de Domnul· nostru Iisus. Hristos. Serviciul divin al
;Bisericii reprezinta nu numai opera.Mantuitorului din lumea
aceasta, nu numai "dupa trup" (II Cor, 5,'16), ci ea ilpriveste ~i
il reprezinta ~i "indltat intru slavd" (1,Tim. 3, 16) sau inviat.
Astfel, D~, prin savarsirea, liturghiei euharistice in
cursul acestei zile, ajunge simbolul unei noi creatii, in
81
.~
Preot prof. Petre Vintilescu
comparatie cu cea descrisa in primele capitole ale Bibliei'", Pe
de alta parte, liturghia crestina riu era 0 masa sau un banchet,
caci elementele euharistiei nuerau socotite simple alimente
comune, ci ele ajungeau prin sfintire 'trupul si sangele
Domnului. Ea era un o(iciu public, la care luau parte numai cej
b~a1i, iar caracterul social al liturghiei ~ste subliniat.prin
participarea poporului la rugaciune. Totusi, oficierea ei este un
atribut' distinct at ierarhiei, care se deosebeste de popor (A.ao~)
~i de citet, did numai intaiulstatator (0 xposcrox) - adica
episcopul - sfinteste darurile", el rosteste rugaciunile, iar
poporul numai raspunde, La rolul de liturghisitor al ierarhiei
se refera Sfantul Iustin, de asemenea, si in scrierea sa Dialogul
ell, iudeul Trijon; cand zice di .jertfele si euharistiile (rnultu-
mirile) facute de (persoane) vrednice sunt singurele sacrificii
perfecte ~i placute lui Dumnezeu'?". Persoanele vredniee vizate
de Sfantul Iustin sunt echivalente cu ierarhia, care, avand
puterea de a UrnI' hisi, era singura vrednica de a oficia serviciul
euharistic 1ntaiulstatato omenteaza locurile din cart~finte
~i administreaza s un rin redica, el concentreaza ofran dele
si poarta grija de cei ce au trebuin1a d~le.
, terial din care s-a alcatuit in urma liturghia catehumenilor'",
2. Trecand la consideratiile propriu-zis liturgice, amintim
inca 0 data ca SfantulIustin ne da descrierea liturghiei mai pe
larg de doua ori, ~i aceasta repetare 0 face cu buna ~tiin1a, cad in
cap. LXVII, 5, repetandu-se, subliniaza: .precum deja am spus".
In cap.~, ne este infati~ata ~liturghie baptismala, ca s-o
numim astfel, adica serviciul divin pentru botezarea catehu-
menilor, care avea loc, in primele veacuri, de obicei in noaptea
Pastelor, Dupa ce s-a ocupat de taina botezului in capitolele
LXI-LXIV ale apologiei sale, el descrie in eel urmator primirea
noilor botezati la cea dintai liturghie, intre credinciosi, ~i prima
lor impartasire, pentru ca in cap.[LXV1!> sa ne infa1i~eze
randuiala comuna a liturghiei dumillicafe. Structura acestor
servicii concords in liniile lor generaIe; numai prima parte a
82
Istoria Liturghiei.in primele trei veacuri
,
serviciului sau ceea ce am putea numi liturghia catehumenilor
le deosebeste, caci este clar ca, in randuiala liturgica data de
Sfantul Iustin, se di~ting cele dou~r1i ale cultului crestin:
li~urghia catehumenilor si liturghia credincio~ilor" Negresit,
desavarsirea acestei institutii bisericesti este opera veacului al
patrulea; dar despartirea serviciului divin in doua.radica 0
parte comuns sau pentru toti 7" botezati ori numai candidati la
botez - nu se poate contesta 'chiar in v~~cul al doilea. Dealtfel
am vazut ca, chiar in veacul apostolic, se deosebeau d~ua parti
in serviciul divin, desi se intemeiau .pe alte considerente, I~
liturghia descrisa de Sfantul Justin se, oglinqesc,' eel putin,
germenii disciplinei catehumenatului, care .s-a tot aceentuat
din a doua parte a veacului a~ doilea, divizandu-se ,cu vremea
in unitatile care alcatuiesc astazi cele sapte laude (vecernie,
pavecernita, miezonoptica, utrenia cu ceasul I, eeasul III, ceasul
VI si eeasul IX) si care pot fi privite ca 0 prelucrare a m~te-
rialului intrebuintat in serviciul divin.din vechile adunari
zilnice. Astfel, dupa cum rugaciunile euharistice de multumire
~i de binecuvantare eorespund liturghiei credinciosilor, 'tot. a~a
rugaciunile, citirile din Scriptura si prediea au servit ea ma-
. In randuiala serviciului divin descris de Sffintul Iustin in
cap. LXV, loculliturghiei catehumenilor 11 ocupa eeremoniile
botezului. In liturghia obisnuita insa, infa1i~ata in capitolul
. LXVII, ~ a serviciului, corespunzatoare Jiturghiei
catehumenilor, este alcatuita din urmatoarele elemente de cult:
a) Citiri din Stanta Scriptura, fara indoiala din ambele
Testamente; -
b) Predica sau omBia protosului liturghisitor. Din felul in
care esteaescrisa predica de Sfantul Iustin, se vede caea se
reducea in cult la un comentar. Ea nu mai era vorbirea inspirata
a harismaticilor din Biserica Corintului, de pe vremea Sfan-
tului Apostol Pavel, ci era numai 0 cuvantare explicativa ~i de
c,
aplicatie a pericopelor din Scriptura Vechiului ~i Noului
Testament.
83
Preot prof. Petre Vintilescu
De cantarea religtgasa, apologia Sffmtului Iustin nu face
nici 0 me;tiune. Ea trebuie, totusi,subinteleasa in legatura cu
intrebuint~rea Sfintei Scripturi in cult~l crestin, deoarece
~~mii sunt u~ element ~ ei. si, ~a ~tare, psalmodia va fi
a ernat, ne esit, cu lecturile din Biblie. . credinciosi ~i eei noi, intrati inBiserica p~in botez.
A oua part a serviciului, adica liturghia ouharistica, se
asculta ~lse m eplinea stand to~iin picioa-.:.e(LXVII,5), ceea ce
insemna ca mai inainte se putea sta ~ijos.
a) Introducerea 0 forma 0 rugaciune generala, la care luau .
parte toti credinciosii, adica cei boteza~l, he recltand in ~oapta
dupa liturghisitor, fie participand prin raspunsuri. Aceasta
reprezinta ectenia mare, judecand dupa expresiile din cap.
LXV at prlmei apologii si din unele pasaje ale Dialogulu.~ cu
i.ud-euL Trifon, expresii care se gasesc in cadrul recomanda~llior
din prima epistola catre Timotei, II, 1-15 a Sfantu~ui Apos!o~
Pavel. Obiectul acestor rugaciuni comune rezulta clar, caci
Sfantul Iustin zice: "noi facem rugaciuni fierbinti pentru noi,
pentru eel botezat si pentru toti ceilalti de pretutin~e~oS, iar
cu alt prilej asigura pe pagani: .ne rugam pentru VOl~l'pentr.u
tQti {;Qilal\ioameni, care ne urasc'?" - facand poate aici aluzie
1a'iudei si la eretici, Intrueat tamureste mai departe di scopul
acestor l:ugaciuni este ca ei sa-~i schimbeparerea ~i sa creada,
spre a se mantui. A'.. v v
Doua pasaje din Di.glogul SfanhllUl Iustm par a ne l~s~ sa
vedem pfina ~iraspunsul ".!?oalJ,ill.¥L.mil~ie~te" al adu~ar~l la
cererile formulate in rugaciunea comuna, care venea mamte
de rugaciunea euharistica. Astfel, in cap.XCV!, ~: el.zi~e: "Pe
Ifmga aceasta, ne rugam pentru voi, pentru ca sa f* ~llu* (t va
1>).,,1>1181')1:E) prin Hristos", iar in cap. CVIII, 5: "Ne ~ugam pe~tru
ca chiar daca va yeti converti acum, sa aflati toate milele
(n~vlas EbEOUS1Uxl>tv) 'la Dumnezeul universului, Parintele eel
milostiv si induralor"207.
b) UI:meaza apoi<SQtUtareafrafe~LXV, ~ Este pen~r~
prima oara cfmd se face mentiune precise de sa~ut~rveapacl~
intre actele litugice. Tinand seama ca ea este amintita numai
84
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
in liturghia ba,ptisIDJlla,' lip sind din a doua descriere a
litur~hiei, am putea deduce ca, la inceput, sarutarea pacii va fi
fost in uz numai in liturghia oficiata cu ocazia botezului
catehumenilor, fiind un semn de fratietate intre vechii
..
. Dupa aceasta s~duc liturghisitorului elerrientele euha-
ri.sti:~, ca!e co~stau din paine si vin amestecat cu apa; este cea
dmt~l .martu.ne ?ocumentara despre intrebuin~are~n
pregatirea Sfintei Euharistii. ..' ~.
c) Cu aducerea.elementelor se deschidea ritul euharistic
propriu-zis, Liturgul inalta, in legatura cu ele, doua feluri de
rugaciuni: E~xa~ ~i EUXaptcrUat, "atat cat poate". (L)0TII,5) sau,
cu.m se expnma in cap. LXV,5: "face timp indelungat multu-
~lre, pe~tru ca am fast invredniciti de acestea din partea Lui",
iar poporul se asociaza printr-un "amin" colectiv, rostit la
incheierea rugaciunii, '.
A Este .u~or ~e recunoscut in descrierea facuta in apologia
Sfant~l~l Iustm aceeasi terna traditionala a rugaciunii
euharistice, ~e care a~ I?ai vazut-o, ~i anume l?roslavirea lui
Dum~:z~u ~l multumiri recunoscatoare pentru binefacerile
creatiei si pentru harunle mantUlTll prm Iisiis Hristos. Tema
aceasta este mai explicit descrisa in Dialogul cu iudeul Trifon,
cealalta scriere a Sfantului Iustin. Astfel, in cap.LXI, 1, el zice:
.Jisus Hristos ne-a prescris sa facem Euharistia, pentru ca sa
rnultumim in acelasi timp lui Dumnezeu, pentru ca a creat
lumea cu tot ce se afla intr-insa pentru trebuintele omului si
pentru ca, sfaramand de tot legile ~iputerile rauf~catoare, ne-a
liberat de pacatul in care ne-am nascut, prin Acela care de
buna voie a suferit".
Cuvantul euharistie este intrebuintat ca un fel de termen
tehnic, desemnand atat marea rugaciune euharistica sau de
multumire pronuntata de preot sau episcop (LXV,5), cat si
elementele euharistizate sau ajunse Euharistie prin sfintire
(LXV,5; LXVII,5). Euharistia se face intru pomenirea patimilor
Domnului, lucru de care Sffintul Iustin vorbeste in Dialogul cu
85
 ,< ;'!'.
. '
Preot prof. Petre Vintilescu
iudeul Trifo«, cand zice ca: "rugaciunile ~i euharistiile, facute
de persoane vrednice (preoti sau episcopi), sunt singurele
sacrificii perfecte si pla cute lui Dumnezeu ...; numai acestea au
fost prescrise a se face de crestini chiar in timpul in care se face
amintirea Patimii, pe care a suferit-o Fiullui Dumnezeu pentru
ei" (CXVII, 2-3). Euharistia este deci 0 jertfa, idee subliniata, de
aItfel, prin intrebuintarea cuvantului 1tpocr~opa pentru ele-
mentele materiale ale proaducerii (I Apolog. LXVII, 2). Aceasta
valoare, ele 0 capata prin transformarea in trupul si sangele
Domnului, si pentru larnurirea acestei idei Sfantul Iustin da 0
explicatie analoga cu intruparea Mantuitorului (LXVI, 2).
d) Pe langa aceste comentarii cu caracter dogmatic asupra
Euharistiei, ar fi fost mai interesant din punct de vedere
liturgic sa cunoastem formulele inglobate in rugaciunea
euharistica si pe cele care se intrebuintau in momentul
transformarii, Cuvintele nu ne sunt date, intr-adevar, dar
Sfantul Iustin Martirul face sa se inteleagti efectullor, cand
mentioncaza di painea si, vinul cu care se impartaseau crestinii
, "
nu erau alimente obisnuite sau vulgare (LXXVI,2).
Exista insa 0 rugaciune pentru sfintirea painii si vinului,
adica ceca ce s-a numit mai tarziu ~" sau rugaciunea
pentru invocarea Sfantului Duh. Textul primei apologii nu ne-
o da, dar 0 mentioneaza categoric, ceea ce este nu de mica
importanta pentru veacul in care ne aflam, In ciuda practicii
liturgice de mai tarziu din Biserica romano-catolica, Sfantul
Justin Martirul vorbeste de "aUrnentul euharistizat (devenit
Euharistie sau sfintit) prin rugaciunea cuvcintului, care vine de
la El" (LXVI, 2). c
.",.....Nu este mai putin adevarat insa ca interpretarea textului
original, care se refers la aceasta chestiune, ridica unele
greutati si n-a unit pe toti exegetii in jurul unei interpretari
unice. lata expresia in cauza: ,,(Tot a?a luam) mv (it' I:UXll~AOYOU
tOUnap' uutuu I:Uxap1Clt110!>tcrav 'tPO~11v"(LXVI, 2). Referindu-se
la expresia de mai inainte: •.(itaAoyou0wucrapK01Wt110!>t~.Illcrou~
XPtO"1:o~ = Iisus Hristos intrupat prin cuvantul lui Dumnezeu"
86
I
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
din ~cela~i aliniat, unii interpreti iau expresia Aoya~ drept
Cuvantul sau Lognsul personal allui Du~u, prin care a
avut loc intruparea Mantuitorulut si prin care, tot asa, se face
transformarea elementelqr euharistice. Prin analogie cu acest .
sens, ,rugaciunea cuvcintului, care vine de la El", trebuie sa
insevIn:ne ca pa!nea. si vin~l se transform a in Euharistie prin
rug'aciunea Mantuitorului, care este cuvantul ce vine de la
Dumnezeu. Din punct de vedere gramatical ~i chiar din punct
de vedereal dogmaticii ortodoxe si al formulei intrebuintate
in epiclesa Liturghierului de azi ai Bisericii Ortodoxe, se~sul
. este ~osibil. Alt~autori interpreteaza insa peXovo; din primul
pasaj c.ape Cuvantul personal allui Dumnezeu, iar pe eel din
expresia noastra ca pe un "cuvant" sau formula obisnuita,
.' Pentru ca AOYOSdin ambele pasaje sa poata inscrnna
Cuvantul divin personal, ar fi trebuit sa se fi intrebuintat
expresia insotita de articol, care Insa lipseste. Deci sensul mai
p!obabil al t.e~ului ?t'~uXll~~A6you~rebu!e ~~fie altul, si se pare
ca alte locuri din scrierile Sfantului Iustin mlesnesc precizarea.
~stfel, comparatia fiicu~taIn Dialogul eu iudeul Trifon (cap. 100),
mtre Eva, care, ascultand de cuvcintul sarpelui, a facut sa se
nasca neascultarea ?i moartea, ~i intre Fecioara Maria, care,
raspunzand ingeruluf "Fie mie dupa cuvantul tau", a nascut
pe Fiullui Dumnezeu, pare a ne ducela sensul mai adevarat.
.~rin urmare, expresia~in pasajul (it'~uXll~AOYoutrebuie
interpretata ca un cuvant plin <;Ieautoritate.sau (, porunca,
ca~oate avea efecte supranatru::al.e; a~a precum prin acest
cuvant puternic allui Dumnezeu s-a facut intruparea lui Iisus,
tot astfel cuvantul rugaciunii, lasata noua de Hristos, savarseste
sfintirea Darurilor. .Cuvantul rugaciunii, care vine de la il" 'se
refers deci la acea parte din marea rugaciune euharistica, prin
care se invoca Sfantul Duh pentru sfintirea Euharistiei. Si cum
In opinia din veacul Sfintului Iustin, rugaciunea euharistica
era socotita venind direct de la Mantuitorul, se intelege usor
temeiul mentiunii ,,care vine de la EI".. '
87
Preot prof. Petre Vintilescu
Ramane deci stabilit mai p,resus de orice indoiala ca in
marea rugaciune euharistica, la 'care se refera Sfantul Iustin
Martirul, se afla inserata si epiclesa, a~a cum se gaseau ~i
cuvintele de instituire de.la...Cina, mentionate de el aparte'".
IIlCeea ce pri~~te insa inni~i~~rea marii rugaciuni
euharistice, 0 lumina pot proiecta cateva consideratii impuse
de insasi expresia intrebuintata de Sfantul Iustin pentru
exprimarea aceleiasi idei in cap. XIII, 1, al primei sale apologii.
Facand 0 mentiune sumara, pre cum deja am vazut, despre
rugaciunea euharistica, el vorbeste in acel capitol de
proslavirea lui Dumnezeu A.oyo<; WXll<;= prin cuvantul rugaciunii
sau printr-un cuvant de rugaciune. Termenul 1.010<; (cuvant)
cuprinde in sine ideea de cuvantare si de expunere sau
istorisire. Expresia A.oyo<; wXll<;am putea-o deci traduce mai
liber, 0 cuvantare sau vorbire cu caracter·.de rugc1ciune ori 0
rugaciunc in forma! de cuvantare ~i istorisire. In Biserica pri-
rnitiva, marea rugaciune euharistica, in care se facea amintire
atat de actiunea providentei pentru lume cat ~i de ceea :e
Mantuitorul a facut si a suferit pentru noi, nu putea avea decat
infatisarea unei nal:atiuni sau cuvantari solemne. Expresiile
din Liturghierul de azi: ,,Adudindu-ne aminte ... de toate cele ce
s-au facut pentru noi, de cruce, de groapa, de invierea de a treia
zi, de suirea la ceruri...", care sunt 0 mostenire veche con fir-
mata de Constitutiile Sfintilor Apostoli (cartea VIII-a, cap. 12) ~i
care sunt numai formule concludente ale lungii expuneri
solemne prin care se celebrau tainele mantuirii, alcatuiesc 0
dovada despre forma de cuvantare sau de naratiune a vechii
rugaciuni liturgice. Era deci un A.OrOs wXDS= 0 cuvantare in
fOLma de rugaciune. A9a se face eli intalnim in unele docu-
mente ale hteraturii crestine latine numirea de "sacramentul
obisnuitei proclamatiuni (proslaviri sau laude publice)" v-
sacramentum solitae praedicationis - pentru desemnarea ruga-
ciunii euharistice, cum citim in traducerea latina a unei
epistole adresata in anul 256 de Firmilian, episcopul Cczareei
Capadociei, Sffintului Ciprian, episcopul Cartaginei'". De
88
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
asemenea, in scrierea De Trinitaie et de Spiritu sancto, atribuita
Sfantului Atanasie eel Mare, rugaciunea euharistica ~ste
numita "ministerioru111. relatio" (expunerea sau relatarea
liturghiei): .Eccelsiae Christi omnes ab oriente ad occidentem
convenienter patrem a Seraphim laudari profitentur in
ministeriorum relatione" (No.16 ) = Toate Bisericile lui Hristos
de la rasarit pana la apus marturisesc de acord ca Tatal este
laudat de serafimi in relatarea/expunerea liturghiei'". In
cadrul acestei lungi expuneri liturgice despre tainele creatiei
si ale mantuirii in genere, i9i avea loc si acel wXl]<;A.oyo<; 0 reap'
curou - cuvant de rugaciune, care venea de la Mantuitorul,
cum zice .Sfantul Iustin, adica epic1esa, impreuna cu cuvintele
de instituire a Sfintei Euharistii, de asemenea pronuntate de
Mantuitorul. .
e) Dupa sfintirea elementelor proaducerii, urma impar-
Hisirea celor de fata. Pentru aceasta, se cerea vrednicie n:'1orala,
Ca' 9i in Invatatw:a celor doisprezece Apostoli, pre cum rezulta
atat din conditia credintei crestine, impusa candidatului la
impartasire (LXVI,1),care trebuie sa traiasca a9a cum a invatat
Hristos, cat si din mentiunea ca "noi nu luam acest aliment ca
pe 0 paine obisnuita si ca pe 0 bautura obisnuita" (LXVI;2). De
frangerea painii, Sfantul Iustin nu face amintire, dar acest fapt
se subintelege din insusi faptul distribuirii Sfintei Euharistii
celor prezenti 9itrimiterea ei prin diaconi celor ce nu putusera
participa la liturghie.
f) A apa conexata liturghiei din Corint in veacul I, vedem
di nu mai face parte din liturg la escnsa e antul Iustinja
mijlocul veacului al doilea. Aceastamasa a dragostei suferise
o modifieare 9i s~ueea aeum la 0 imparta9ire a eelor lipsiti
., .
\ sau in nevoi, din bununle date de buna voie de eel avun si
eo-n-c-e-n-;-tr-a-:t-e-'-s-u'b-a-'d-m-l~n""'i"st-r-at;-;-,i-a-e-p--.i-se-o-p-u....,l;-
cadea organizarea si apliearea asistentei bisericesti .. "
Pre cum vedem, in tabloul general' al sfintei liturghii
infatisate in prima apologie a Sffmtului Iustin Martirul si
completat in unele puncte cu lamuriri din scrierea sa Dialogul
89
 ~ --. _--
------_ ..

Preot prof. Petre Vintilescu

cu iudeul Trifon, se reflecta In aceeasi ordine momentele mari

.
.. '
'"
.
.
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri

corpurile noastre nu mai sunt stricacioase cand primesc

si principale ale liturghiei ortoddxe'de astazi, ceea ce mareste Euharistia, avand speranta invierii'?", Cum se vede, invocarea
valoarea acestei surse pentru istoriculliturghiei. Un document lui Dumnezeu peste daruri este echivalenta cu expresia
atat de complet nu ne-a procurat nici unul dintre cele dintai Sfantului Iustin: EUXaptG'tElV 'tOY uprov. Ideea devine si mai
trei veacuri crestine. Totusi, el se gaseste verificat ~i sustinut clara, cand Sfantul Irineu zice ca painea si vinul amestecat cu
de mentiuni incidentale privitoare la liturghie, din alti scriitori apa in potir primesc "cuvantullui Dumnezdu si se fac Euharistie
ai veacului al doilea. sangele si trupul Domnului'?". Aceste pasaje sustin deci
interpretarea cuvintelor "rugaciunea cuvantului, care vine de
la El" din Sfantul Iustin, in sensul unei rugaciuni de chemare
3. Lasand la 0 parte pasajele din Atenagora'" si din Teofil a puterii divine peste daruri. Lucrul devine si mai lamurit
al Antiohiei'", care privesc parti cu totul secundare ale daca amintim di -In legatura cu imputarea facuta gnosticului
liturghiei, ca: atitudini morale si fizice, ~inumai intr-un caz 0 Marcu, pentru ca admitea femei la oficierea Sfintei Euharistii -
mentiune incidentala in legatura cu rugaciunea credinciosilor Sfantul Irineu adauga ca acest eretic prelungea 'tOY AOYOV HIS
E1tt(K)AllGEros = cuvantul (sau rugaciunea) de invocare. .
pentru imparat'", ne vom opri asupra referintelor date de
Sf'antul Irineu (t c.202) in scrierea sa Adversus Haereses. In Cu aceste date se incheie cunostintele noastre despre
stare a liturghiei in veacul II. , "
apologia sa impotnva erehCllor gnostlci din acea Vl~e, Irineu
n-are ca preocupare principala liturghia. El se situeaza in
primul rand pe terenul doctrinar sau teoretic, dar, pentru
soliditatea argumentelor sale, el se refera atat la invatatura, cat
si la practicile Bisericii intregi, a~a ca datele sale privitoare la
liturghie aveau 0 valoare ecumenica, dovedind, ca' si Sfantul
lustin, existenta unei randuieli liturgice cunoscuta in intreaga
Biserica.
Astfel, el aminteste des pre pronuntarea cuvintelor de
instituire a Cinei si despre proaducerile din paine si vin'" ~i
priveste Sfanta Euharistie ca jertfa ce se ofera in toata lumea
de la Apostoli incoace, ca 0 realizare a proorociei lui Maleahi
(1,10-11)215. Deosebit de important din punct de vedere liturgic
este locul in care Irineu confirma pe Sfantul Iustin cu privire
la existenta epiclesei in veacul II sau aunei formule de invocare
a Sfantului Duh pentru sfintirea elementelor materiale ale
Euharistiei, cand zice: "dici precum paine a, care este (produsa)
din pamant;din moment ce primeste i.llu..ocarea[ui Dumn~u,
nu mai este din aceasta clip a paine obisnuita, ci Euharistie,
constand din doua lucruri: pamantesti si ceresti, tot astfel si

90
 VI
"-
LITURGHIA·IN VEACUL AL TREILEA

1. Date generale despre existenta unei ,randuieli '

consistente a liturghieL 2. Momente ~i elemente din liturghia
catehumenilor. 3. Men!iuni noi despre liturghia euharisticd a
credinciosiun: 4. Chestiunea epiclesei. 5. Luarea Sfintei
Euharistii de credinciosi acasd. 6. Concluzii.
'.,1 , "

1. Cu toata multimea scrierilor ce ne-au ramas de la

Parintii si scriitorii bisericesti ai veacului III crestin, totusi nici
una n~ ~e instruieste asupra liturghiei, in felui in care ~ face "

in veacul II Sfantul Iustin in prima sa apologie. Mentiuni si

aluzii in legatura cu cultul Bisericii se gasesc, este adevarat, dar J
numai incidental in operele autorilor din aceasta vreme, care,
fara a avea ca subiect principal sau secundar liturghia, au fost I
condusi, totusi, de logica dezvoltarii temei lor, sa se refere la f
un moment sau altul din liturghie .:
Pan a la un punct, explicatia lipsei unor izvoare mai ample I
!

pentru istoria litur hiei din aceasta vreme, am afla-o in

rigoarea~lplinei arcane a carei Iunctionare s-atot accentuat
de la finele veaculUl mtai pana intr-atata ca, chiar la inceputul
veacului al patrulea, un Parinte bisericesc, ca Sfantul Atanasie
eel Mare, a pututsa-i invoee principiul, "Nu se euvine - zicea
el - sa pun em miste~1Lochii n~initiatilor. de teama ca
paganii, in nepriceperea lor, sa nu rada de ele si pentru a nu
se scandaliza catehumenii'?", Parca n-ar fi insa suficient acest
motiv, spre a se explica tacerea sau rezerva literaturii bisericesti
93

Preot prof. Petre Vintileseu
.lin aceasta epoca eu privire la liturghie, cand opere anterioare,
ca apologia Sfantului Iustin, vorbisera mai mult des pre ea ~i
cand, chiar in acest veac, aluziile incidentale se refera la parti
esentiale ale liturghiei, atunci cand a trebuit sa vina yorba .
despre ele. Mai degraba, tot atat de probabila ca ~i rigoarea
disciplinei arcane trebuie sa fie ~i considera~ia ca va fi lipsit
ocazia de a se face subiect de controversa publica din cultul
crestinilor, iar, pe de alta parte, pentru cre~tini ea era un
element prea cunoscut 9i familiar, ca sa faca obiectul unoI'
tratate speciale.
- Cu toata tacerea documentelor, existenta unei randuieli
consistente a liturghiei in veacul al treilea este mai presus de
orice indoiala. Am vazut-o deja constatata pe la mijlocul
veacului al doilea; mai mult, Clement al Romei 0 invocase inca
in a doua jumatate a veacului intai, in prima sa epistola catre
Corinteni. Ea reprezenta, desigur, un bun al traditiei apostolice,
la care am vazut referindu-se Biserica primelor doua veacuri,
si aceeasi atitudine se 0bserva ~iin veacul III in legatura cu ritul
liturgic al Euharistiei. Astfel, Sfantul Ciprian (t258) staruieste,
in scrisoarea catre Caecilius, episcopul din Biltha (Africa
proconsulara), ca preotul sa· rndepltneasca ritul euharistic
intocmai asa cum a facut Mantuitorul219• Practica unei randuieli
oficiale si generale a liturghiei este un sentiment puternic 9i
adanc tnradacinat si in constiinta btsenceasca a veacului III.
Randuiala liturghiei constituia 0 norma, care nu putea fi
infranta fara reactie din partea Bisericii. Pentru Clement al
Alexandrieill215), uzul liturgic general al Bisericii este, lCa vo v .
'tll~ ~1C1CAllcrta.~".Astfel, vorbind in scrierea sa~espre
savarsirea Euharistiei de catre ereticii encratiti' cu paine 9i .
apa, el subliniaza, cu ocazia interpretarii unui text din
Proverbele lui Solomon (9, 17), ca 0 astfel de producere (rnv
npooeopcv) nu este in conformitate cu "regula (rfinduiala)
Bisericii'?". De asemenea, ceva mai tarziu, Firmilian, episcop
de 'Cesarea Capadociei, intre 230-268; vorbeste de 0 "regula.
94
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
,
b~se~ice,:sdi"pentru liturghie, intr-o epistola adres'ata sffmtului
Ciprian m toamna anului 256222•
a
Care era, insa, ace randuiala in veacul lui Clement al
Alexandriei? . . .
Intr-o forma foarte palida, am putea i~trevedea unele
momente ale sale in descrierea data de chiar acest autor intr-
o alegorie poetica din scrierea sa Indem~ catre neamuri
.(Coho~t~tio ~d gent~s):Sfatuind pe adeptii misterelor sa para-
seasca riturile lor ~1 sa prefere ceremoniile liturghiei crestine
el face urmatoarea paralela: ,,' "
. ~,,~u vrea~ sa-ti arat pe Logos si tainele (misterele) Logosului
91sa ti Ie explic dupa propriile tale tablouri... Corul este acela
al dreptilor, cantarea lor este un imn catre Imparatul tuturor:
fetel: psal~odiaza, ingerii n lauda, profetii invata., 0, c~
adevarat mistere sfinte, 0, lumina obsteascal La lumi~a facliilor
sunt condus sa vad cerurile si pe Dumnezeu. Eu sunt stant
deoarece ma sfintesc princonsacrare, Preot este Domnul; Ei
~o~d~ce ~e initiat la lumina 9i-1inseamna cu pecetea Sa. EI
mfatlgeaza p~ credinciosi !atalui, mantuiti de acum pentru
totdeauna ... Iisus eel vesmc, Marele Preot al unieului Dum-
~e.z;u, c~re nu .e~tedec.at una cu Tatal, se roaga pentru oameni.
91-~invata. Veniti eu mme, pentru ca sa primiti cu mine darul
nemuririi. Eu va dau Logosul, cunostinta de Dumnezeu si de
voi insiva'?". .. .." ,
, '
. Prin interpretarea acestei alegorii, am putea distinge ~mel~
e.leme?te al~ cultului crestin, Astfel, taineleLogosului.nu pot
fi decat ~u~lectul sau tema sfintei liturghii, care reprezinta ~i
fa~e ammt~~e de tot ceea ce a savar9it Domnul pentru man-
tuirea lumn. Corul dreptilor 9i psalmodierea fecioarelor - in
, contrast cu menadele - se refera, desigur,la cantarea si imnele
cre9ti~~lor~ i~r cant~rile de lauda ale ingerilor au, poate,
semnificatia imnului de trei ori "srant", intonat de serafimii
proorocului Isaia. Expresia "profetii invata" nu poate avea alt
inteles decat al intrebuintarii citirilor din Scriptura in biserica,
Clement pare a face aluzie laliturghia baptismala, ca si Sfantul
95

Prcot prof. Petre Vintilescu
Iustin Martirul, cand vorbeste de sfintirea si conducerea
initiatului la lumina de catre insusi Iisus Hristos. Vorbind de
preotia Mantuitorului, autorul se refera la jertfa euharistica,
care confers nemurire prin impartasirea cu ea.
Celelalte mentiuni incidentale din literatura veacului al
treilea, care intere~eaza liturghia,' macar ca prin ele insele nu
ne invata nimic mai mult decat cea de mai inainte asupra
. randuiehi ei, totusi i~i gasesc locul in planul liturghiei cu-
nos cute in veacul I si II si in eel al veacurilor urmatoare,
Urmarite si examinate, deci, dupa planul acesteia, datele
scriitorilorbisericesti din veacul III ne pot orienta printr-insele
mai amanuntit si asupra structurii liturghiei din aceasta epoca. '
Astfel, cele d'ou~ parti ale cultului crestin - liturghia catehu-:
menilor sj cpa a credinciosilor - pot fi constatate destul de
~t ;i acum. Chiar la 'inceputul veacului III, Tertulian
(tc.220) se plangea impotriva ereticilor, pentru c~ Ui~a~.pe:
catchumeni si chiar pe pagani sa ia parte cu credinciosii la'
liturghia suharistica'", iar ceva mai tarziu, ~n scriit~r:
rasaritean din acelasi veac, ca Origen (t254-255), atragea atentia
catehumenilor sa nu discute misterele crestine in fata celor
neinitiati'". Desigur, 0 astfel de precautie ar ~i fost inu~il~,
precum fara rost ar aparea incidentullui Tert~han cu ~retlcll~
daca cele doua parti ·ale liturghiei n-ar fi avut fiinta ~l
randuielile lor bine 'definite, De altfel, scriitorii si Parintii
bisericesti din aceasta vreme fac atatea aluzii ~i mentiuni la
element~le care alcatuiesc continutul acestor parti ale cultului, '
a~a cum le-arn semnalat inca din epoca Apostolilor, .';
2. Sa incepem cU@tlirghia catehumenilill) Astfe.1.citire~
pericopelor din Sfanta SCfipt':1ra,in ~i~eridi~ est~ cvo~fl~ma:a
de Clement Alcxandrinul'" ~l de Ol'lgen227 111 Rasarit, iar 111
Apus de Tertulian'" ~i de Sfantul Ciprian, c~re.n~ informeaz~
ca lectura se face a de pe amvon'". Mai mult, 111 irmtarea uzului
de pe vremea Sfintilor Apostoli, se citeau in biserica si sg:!soril~
96
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
p~ale ale episcopiJor, dupa relatarile pe care Ie avem de la
Tertulian'" ~i Sfantul Ciprian'". Era vreme de persecutie si de
lupta cu ereticii, a~a ca instructiunile prepozitilor de seama ai
Bisericii erau de mare folos pentru viata spirituals a credin-
ciosilor,
Ca si altadata, o!!lilia era comentariul ce urma automat 13>.
dupa citiri, pre cum ne lamuresc Stromatele lui Clement Alexan-
drinul'", omiliile lui Origen'" ~i scrierile Sfantului Ciprian'",
Acesta din urma ne informeaza ca el predica in legatura cu cele
ce s-au citit mai inainte.. iar Origen repeta in diferitele sale
omilii expresia: "sa neocupam de cele citite'?". Origen este si
mai amanuntit asupra regulilor ce seobservau cu privire la
lecturile biblice in bisericasi la predica.j.Sau citit - zice el- mai
multe lucruri extrase din Cartile Regilor: istoria lui Nabal, fuga
lui David dinaintea lui Saul, pasajul in care se spune ca David
·i1'i(;..',ia lance a lui Saul,' fuga lui David, la regele Achar, in sfarsit
t rr,,: aratarea lui Samuel lui Saul la Pitonisa, In total, patru episoade
deosebite. Daca ar trebui sa le comentampe toate, ar fi pre a
lung, Episeopul sa-mi indice pasajul pe care trebuie sa-I
comentez'?", De asemenea, Tertulian mentioneaza ca se da
drumul eatehumenilor si enitentilor, dupa ~ostirea 'lieP37, C
ntre citiri, dupa informatiile ramase de la Tertulian, se
cantau alternativ psalmi, de catre doi cantareti'", De intrebuin-
tarea acestut gen tradItional de cantare liturgic a in veaeul III,
fae amintire Clement Alexandrinul'" si Origen'", Desigur, uzul
liturgic al psalmilor era crestinat si acum prin incadrarea lor
in doxologii crestine, in felul celei pastrate intr-una dintre
scrierile lui Dionisie al Alexandriei (t254): ,,LuiDumnezeu- Tatal
si Fiului, Domnului Iisus Hristos, cu Duhul Sfant, slava si putere
in vecii vecilor,'~41,Imnele de provenienta crestina se ~Iaturau
si In acest veac la psalmodia traditional a, precum marturisesc
aceiasi scriitori, De la Clement Alexandrinul ni s-atransmis, la
finel~ scrierii sale Pedagogul; urmatorul imn plin de pietate
avantata, des pre care insa nu putem afirma ca ar fi gasit 0
intrebuintare liturgica:· .
97
 Preot prof. Petre Vintilescu
"ZabaUi pentru carlani neinvatati (L'tOJ.ltoV1tCOA.wV aoacov),
aripa a pasarilor ce nu se ratacesc, carma sigura a copilariei,
pastor al mieilor Imparatului; aduna-ti pe nevinovatii tai copii
pentru a lauda cu sfintenie, a canta cu inima curata din buze
nevinovate pe eel dintai dintre copii, pe Hristos!
Imparate alsfintilor, Cuvantule, biruitorule prea inalt,
datatorule al . intelepciunii Tatalui celui prea inalt, Tu,
sprijinitor intru nevoi, fericit in toti vecii, Iisuse, Mantuitorule
al neamului celui muritor! ' Iustin Martirul si, in plus, amanunte noi, prin.care liturghia
Pastorule, lucratorule, frau, carma, aripa cereasca a turmei
celei prea sfinte; pescar de oameni rascumparati, care prinzi
pentru viata vesnica pe pestele nevinovat, smuls din unda
vrajrnasa a marii pacatuluil ' ; · , ' "
Fii calauzitorul lor, 0, pastorule al oil or duhovnicestil
Sfinte, fii lor caIauza! Imparate al copiilor fara prihana, urm~le
lui Hristos sunt calea catrecerl
Cuvant necurmat,' vesnicianemarginita, lumina fara
sfarsit, izvor al milei, pricinuitor a toata fapta cea buna, viata
fara pata a celor care lauda pe Dumnezeul , credinciosilor, 0 recunoastem in dlerite scrieri ale Sfantului
0, Hristoase, 0, Iisuse! Noi, cei ce cu guri fragede (slabe)
sugem laptele ceresc stors din sanii dulci ai intelepciunii Tale,
har al harurilor; prunci, .adapati curoua duhului, care curge
din cuvantul Tau eel hranitor.. cantam impreuna laude
nevinovate, imne sincere Imparatului Hristos! Sa cantam
sfintele daruri (rasplatiri) ale invataturii vietiil ' ,iertarea pacatelor si pentru mantuirea tuturor oamenilor'".
Sa cantam cu inimi curate pe Pruncul eel atotputernic.
Cor de pace, copii ai lui Hristos, ceata nevinovata, sa cantam
impreuna pe Dumnezeul pacii'?",
Dintre elementele serviciului divin pentru catehumeni
mai ramane de constatat rugaciunea, in randuiala din veacul
al treilea.:
Clement Alexandrinul, Origen si Tertulian vorbesc de mai
h multe ori despre rugaciunea publica si se refera la mai muIte
feluri de rugaciuni'". Ferdinand Probst socoteste di acolounde
se intrebuinteaza termenii urrqcs si O&llcrEt~(cereri, rugaciuni),
98
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
., -
este yorba de rugaciunile obisnuite in liturghia catehumenilor,
, spre deosebire de GUxat,care se refera la rugaciunile din
randuiala liturghiei credinciosilor'v..
,
.. ' .. ."
3. In ceea ce prive~teaceasta,di~ urrna pa~te a liturghiei
crestine, intalnim, in diferite locuri ale literaturii veacului III
toate momentele indicate in randuiala descrisa de Sfantui
din acest veac se leaga cu cea a.vremilor urmatoare. Astfel, si
acum, ca si pe vremea Sfantului Iustin, iturghia credi~ciosil~ 1f
se ascuIta in picioa~ precuni rezulta din urmatoare e cuvinte ../
aie lui Origen: "Sa stam drepti (inpicioare) ~i sa ne.rugam lui
Dumnezeu sa ne invredniceasca a-i aduce darurile, pe care ni
le va intoarce, dandu-ne bunuri ceresti pentru proaducerile
pamantesti'?". De asemenea, ectenia cea mare, sau "rugaciunea It
impreuna cu fra~i", cum 0 numea Tertuliari'", care const'ffiiia
J
trecerea de la litur hia catehum:enilor si introducerea In cea a
Ciprian, 'care aminteste diferitele categorii de cereri din
cuprinsul acestei rugaciuni publice. Astfel, ea se Iacea pentru
Biserica ~i unitatea ei, pentru episcop si tot ~, pentru cei
lnchisl, pentru bmefacatori, pentru vrajmasi si intoarcerea
cerorpacato~i, pentru izbaVirea de prfmejdii: p~ntru pac~i
Ceva mai apropiat de caracterul unei formule liturgice pare a
vorbi despre rugaciunea aceasta a credinciosilor Tertulian: "Cu
mainile ridicate ... ne rugam pentru toti imparatii, ca sa aiba
viatji lunga, 0 imparatie tare, dinastie statornica, armata
puternica, senat credincios, popor devotat, jinut pasnic si tot
ceea ce pot oamenii sa ureze Cezarului'?", In Rasarit, de ase-
menea, se refera la acest gen de rugaciune Origen'" ~i Dionisie
al Alexandriei'",
Pregatirea credinciosilor mai inainte de Sfanta Euharistie IS
.se facea prin sarutarea pa,5;ii,In randuiala cunoscuta in primele
99
 Prcot prof. Petre Vintilescu
doua secole. In secolul III, Tertulian sustine de asemenea
mentinerea ei ori de cate ori se anCta liturghia, contrar celor
care, pentru consideratii rigoriste, voiau s-o elimine din
liturghia savar~Wi in zilele de post. Tertulian nu se invoieste
cu 0 astfel de dispozitie decat pentru Vinerea patimilor (dies
paschae)Z51. De ea pomenesc Clement Alexandrinul'" ~i
Origen'". " Urma apoi, in legatura cu 'darurile, marea'rugaciune
Cu privire la ritul euharistic propriu-zis, diferitele pasaje
din scrierile bisericesti ale veacului III ne dau amanunte nu
mai putin interesante decat cele cunoscute din cele doua
veacuri precedents. In general, ele confirma datele mai vechi,
ba chiar Ie intaresc si le sustin cu amanunte mai precise. Origen
face 0 descriere generals a rugaciunii euharistice, cunoscuta de
C obicei sub numele grecesc d~O~(aVa~opa). "Lainceputul
rugaciunii (npoouuov 'trlS wXllS - zice el -, dam slava lui
Dumnezeu dupa puterea noastra, prin Hristos eel impreuna
slavit, in Sfantul Duh. Dupa aceasta, fiecare trebuie a face
multumiri in comun pentru harurile date tuturor ~ipentru cele
pe care fiecare le-a primit de la Dumnezeu. Dupa multumiri,
fiecare sa se pocaiasca si sa-~i,marturiseasca acatele inaintea
lui Dumnezeu, cerand mai intai ajutorul care il va elibera e
o~acatului, apoi iertarea trecutului. Dupa martu-
risire, in al patrulea rand, vine 0 rugaciune pentru marile ~i
cerestile lucruri, pentru. sine insusi ~i pentru toti, pentru
familia ~iprietenii fiediruia. Iar dupa toate acestea, rugaciunea
se incheie printr-o doxologie catre Dumnezeu prin Hristos in
Duhul Sffmt"Z51:Mai interesant -si jnai concis este insa
urmatorul pasaj al aceluiasi autor, in legatura cu momentul
sfintirii, din apologia indreptata impotriva lui Cels: .Dar noi,
multumind Creatorului a toate, mancam painile produse cu
multumiri si rugaciuni pentru to ate darurile Sale, (paini)fJkute-
tru rin rugaciune, ceva sffint si care sfinteste pe cei care 11
intrebuinteaza manandi) cu gand curat'?",
Precum ne lasa sa vedem aceste texte, ritul Euharistiei se
desfasura ca si altadata, aducandu-se mai intai materiile
100
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
,
necesare, care erau painea 9ivinul. In vin trebuia apoi sa se pun
J!.lLa.Sfantul Ciprian staruieste asupra acestei practici biseri-
cesti, in epistola catre Caecilius, lamurind ca apa simbolizeaza
poporl!l, iar amestecarea ei cu vinul insemna incorporarea
poporului la Hristos, pentru ca Hristos, in patimile Sate, ne-a
purtat pe noi si patimile noastre=v '
euharisgca, care, precum rezulta din prima descriere, era
brodata exact pe tema traditionala, adica: lauda~imultumita
lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, pentru binefacerile materiale
si spirituale. . ,
Daca documentele mai vechi s-au marginit tot la 0 simpla
descriere, rara sa ne deaf01"mularulliturgic al acestei rugaciuni
sau macar unele formule de incadrare, literatura.veacului III,
insa, ne serveste cateva propozitii liturgice sub forma de
interjectii, noi fata de trecut, dar in permanenta intrebuintare
in veacurile urmatoare. Astfel, Sfantul Ciprian mentioneaza ca
preotul pregatea atentia credinciosilor cu expresia:
- "Sursum cordoi" (Sus sa avem inimile), la care poporul
raspundea indata:
-"Habemus ad Dominum" (Avem catre Domnull'".
Asa erau pregatiti credinciosii in vederea rugaciunii
euharistice, ce avea sa inceapa. Pare ca se canta ~i imnul sera-
fimic de trei ori "Sfiint", caci acest lucru trebuie sa-l intelegem
dlii urmatoarele cuvinte ale lui Tertulian: "Se cuvine cu
adevarat ca Dumnezeu sa fie binecuvantat de toti oamenii, in
orice loc si in orice vreme, pentru aducerea aminte pe care
trebuie intotdeauna s-o pastram pentru binefacerile Sale ...
Aceluia caruia ceata ingereasca neincetat Ii striga: Stant, Stant,
Sfant. Pentru aceea, daca suntem vrednici, sa ne intovarasim
cu ingerii, sa ne obisnuim de aici de jos cu acest cuvant divin
fata de Dumnezeu si cu aceasta datorie a slavei viitoare'?", La
un astfel de imn pare a face aluzie si Clement al Alexandriei in
Stromate: .rioi aducem multumiri lui Dumnezeu, cum fac
101
 $..
*

Preot prof. Petre Vintilescu Istoria Liturghiei in primele trei veacuri

.iintele (I~(oa) care ii canta imnul de lauda si despre care ispravit timpul de ajlJDl!I.e26S. De aItfel, aceasta pr~ctiea era
. 1 . "259 ...
generaHi in aceasta vreme si i~i gaseste explicatia in 'impre-
vorbeste Isaia intr-o a egone. '
jurarile exceptionale prin care trecea atunci Biserica'",

4. Scri~rea lui Origen Contra lui Cels cuprinde 0 precizare

Ie mare importanta," care inseamna Himuri~ea definit~v~ a 6. lata ca examinarea datelor privitoare la liturghie,
.hestiunii privind invocarea asupra darurilor eu~anshce risipite in lucrarile Parintilor si scriitorilor bisericesti din
epiclesa), mentionata deja de Sfantul Ius~in, da: I?a1 confuz. veacul III, ne lasa pe deplin convingerea ca liturghia Bisericii
'Jrigen vorbeste de p~in~ Jacute tl:UPprm Tu¥ac,~u~te(:uha- pastra exact aceeasi semnifica1ie ~i aceeasi structura ca ~i in
ristizate, cum spunea Sfantul Iustin), ceva sfant , iar mtr;o vremea Apos,tolilor ~i a Parintilor apostolici. Dar aceeasi lipsa
imilie in care se ocupa de impartasirea cu sfantul trup, m a formularelor liturgiee, care sa ne potoleasca curiozitatea
.tare de vrednicie, numeste Sfanta Euharistie: "ac!!.-astii]2illne asupra rugaciunilor, in care se revarsase pietatea crestina, care
fin.ill.a prin cuvantullui D;wmezeu ~i pl'in :'u~aci~ne"260,Aiarcev~ , sa ne lamureasca asupra ordinii exacte, in care se inlantuiau
mai in urrna, in acelasi loc: "alim.entul sfmtl,t prm c~vantullu~ toate amanuntele liturghiei, - aceeasi lipsa staruie in tustrele
Dumnezeu si pl'in rugaciune't261. Prin urmare, dupa laude ~1
veacurile dintai, Putem, oare, din aceasta imprejurare, sa
'nuItumiri .mare a rugaciune euharistica cuprindea, desigur, conchidem inexistenta unor carti liturgice in aceasta epoca de
restriste a Bisericii? E greu de afirmat, desi 0 asemenea parere
:uvi~tele de institUire, pe care Tertulian Ie citeaza intr-o scriere
s-aexprimat. Au existat, dar n-au ajuns pana la noi? Aceasta este
l sa, fara sa specifiee daca se intrebuir:tau in.liturghie262, si
o chestiune pe care 0 vorn lamuri atunci cand ne vom ocupa
ipoi rugaciunea pentru chemarea ,SfantuIu,1 Duh asupra de cartile liturgiee.
larurilor. '. . .
, Acum e nevoie numai sa constatam ca, cu toata absenta
b Urma apoi impartai?irea credincioillor prezenti, p~ul unor astfel de izvoare directe si deci pretioase pentru istoria
land trupul in mana credinc~, iar.d~ul da~d.potlru~ liturghiei, totusi intreaga literatura din primele trei veacuri,
.u s[ln cle euharistic aI Domnulm263, Din unele scnen ale lui
din toate laturile Bisericii: din Rasarit (Asia si Egipt), din Apus
f'crtulian intelegem ca ~ III nu disparuse din Biserica si din Africa proconsulara, este de acord sa ne dea informatii,
\f ricii, dfind na':L~t~e::r.:::.e..:la~n:.:::e:::.o~1·a==n.=..:d::..:u=i=e=li
264.
ce concords perfect intre ele ~i se cornpleteaza, cu privire la
descrierea generala a liturghiei.
5. Un lucru curios aflarn in aceasta vreme, ~i anume:
.redinciosii puteau sa ia cu dani?ii acasa Stanta Impartasanie,
l'crtulian: prin anii 200-206, da 0 solutie pracbca cfedlnciosilor
.crupulosi, care pretextau ca nu vin la liturghie mierc~reav si
/inerea, pentru ca ajuneazii si ar intrerupe postul impar-
asfndu-se. El ii indeamna sa vina la biserica si in astfel de zile,
l~r sa nu consume pe data SMntul trup, pe care il primesc in
'nana, ci sa-l duca acasa si s! se imparta~easca cu el dupa ce s-a
L02
 j
:l,
VII

LlTURGHIA DUPA ASA-ZISELE

A A'

"ORANDUIRI" SAU "INTOCMIRI

,
BISERICESTI"

1. l/imuriri introductive despre vechile "Oninduiri

bisericesti". 2. Ctiieva date asupra luiipolit. 3. Cuprinsul dife-
riteior ortituiuiti bisericest): A) Canoa1J.,elelui [porit; B) Oran~
duirea bisericeascii egipteanii; C) Testamentum Domini ?i
D) Constitutiile sfintilor Apostoli. 4. Liturghia primitivii in
.- ,:.
" ..
!~
~ -;."
..
lumina raportului dintre diferitele ortuuiuiri bisericesti.

1. Cu toata multimea referintelor despre liturghie, date de

literatura crestina din veacul III, totusi nu putem ascunde di
ele sunt mai indirecte chiar decat cele din primele doua vecuri.
Propriu-zis, nu aflam nimic in documentele cunoscute din
veacul III, care, prin ele singure, ..sa ne edifice lamurit ~i
categoric asupra randuielii intregi si interne a liturghiei, Datele
din literatura acestui veac au maimult. un r01 secundar,
lamurind pe cele din vremea precedenta-si verificandu-se prin
cele din epoca urrnatoare; ele sunt mai mult 0 trasura de unire
intre izvoarele liturgicii dinainte ~idupa aceea. Ele intemeiaza
cunostintele noastre aproape numai asupra descrie!ii generale
a liturghiei si a spiritului ei, in aceastavreme, In privinta
regulilor ei launtrice, nu ne spun decat pre a putin ceva nou.
In lipsa unor carti autentice de cult, se cuvine, totusi, ase
privi ca marturii pretioase pentru istoria liturghiei din aceasta
vreme 0 serie de documente, a carer provenienta in forma
actuala dateaza din veacul IV,darcare reproduc randuieli mai
,
105 I'
I

j
cot prof. Petre Vintilescu
chi, eel putin din veacul III, poate-chiar din prima lui ju-
atate.
Ele sunt cunoscute de obicei sub titlul general de "Ordn-
Li1'i (intocmiri) bisericesti" (Ordonnances eccuisiastiques,
rchenordnungen). Foarte' de aproape inrudite intre ele prin
mtinutul lor referitor la liturghie, din care dau parti
.ernanatoare, daca nu chiar identice prin formulele verbale,
.este documente ne infaV~eaza liturghia completa, in desfa-
irarea ei normals si fireasca.
Critica inca nu di-adat verdictul ei definitiv, nici cu privire
, autcnticitatea lor: nici cu privire la ordinea cronologica sau
iportul exact de inlantuire intre ele. Nu vom aluneca in
ivergentele de amanunt ale criticilor, ci ne vom margini la
cele sumare mentiuni, de natura a inlesni orientarea
iteresului nostru liturgic. Caci mai presus de controversele
riticilor, care - de fapt - se refera la chestiuni secundare, ra-
lane insemnatatea continutului acestor documente. Ele
ontin dispozitii privitoare la savarsirea cultului crestin,
rezentate - desigur, "printr-o fictiune literara'?" - ca dictate de
Ifintuitorul insusi Apostolilor Sai sau de acestia ucenicilor lor
i culese de un Parinte bisericesc, Clement al Romei ori Ipolit.
Sub numirea de Ordnduiri biserice~ti, se numara, de obicei:
a) Canoanele atribuite lui Ipolit,
1 b) Asa-numita Ordnduire bisericeasca egipteana,
c) Testamentum
d) Constitutiile
e) Epitome.
Domini,
Apostolilor si .
2. N'Jm~Je lui Ipolit se gase~te mentionat in uncle dintre
iceste documente, in!' discutia purtata tn jurullor, mait'dles In
.iteratura romano-catolica dinultimul timp, s-a silit a scoate la
iveala contributia personala a: acestui scriitor, privit chiar ca
iutor principal al intocmirilor liturgice din Epitome, Consti-
I:utiile apostolice si Ortuuiuirea bisericeasca egipteana. De aceea,
106
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
socotim necesar a mentiona cateva date privitoare la persoana
luilpolit. ' '. . "f " . . ....
Preot la Roma la inceputul veacului III, ~-a despartit
de episcopul sau, ajungand astfel schismatic, ca reprezentant
al unei partide rigoriste adverse episcopului Calist, dar mai
probabil pentru rivalitati personale. Ajuns episcop alparti-
zanilor sai, el s-a mentinut in schisma pana in timpul celui de
al doilea urmas alluiCalist, anume Pontianus, cu care in sfarsit
s-aimpacat, fiind amandoi exilati in Sardinia.unde au si murtt.
Ipolit a fost 0 puternica personalitate, dezvoltand'o foarte
variata activitate literara intre anii 200-235, ca .reprezentant al
literaturii grecesti din Roma"268.EI afost dat uitarii, iar vasta
sa opera literara s-a risipit si a ramas necunoscuta, cu toate ca
in unele dintre veacurile urmatoare 11 aflam mentionat de
cateva ori foarte elogios prin gu~a lui Eusebiu, Ieronim, Fotie,
Zonara etc.269Descoperiri
. facute insa in ultimele decenii au
adus in actualitate scrierile lui Ipolit ~i i-au facut cunoscute din
nou numele si personalitatea. inca din anul 1551, cu ocazia
dezgroparii ruinelor unei biserici de. pe calea Rivoli, in
cimitirul lui .Ipolit, se descoperise 0 statuie' de marmura
ridicata probabil de admiratorii sai si infatisandu-l in costum
,de filosof, sezand peun scaun. St~tuia s'e'gaseste acum in
muzeul din Latran. Pe laturile jetului se afla 0 lung-a inscriptie
in greceste, reproducand ciclul pascal allui Ipolit si 0 lista a
cartilor mai insemnate ale sale. in prima jumatate a 'acestei
liste, sunt mentionate urmatoarele douatitluri:
Despre haruri (Ilspt xaptcr~atO)v).
Tnuiiiia apostolica ('A1tocrtOAtKll 1tapaoocrt<;)
Nu s-ar puteaafirma in chip absolut sigur daca aceste
. titluri se refera Ia una ~i aceeasi scriere (Traditia apostolica
despre haruri), sau la doua lucrari deosebitc: a) Despre haruri
~i'b) Traditia apostolica. Nu lipsescinsa argumente in sprijinul
existentei a douaopere deosebite sub aceste doua titluri.
Tendinta literaturii romano-catolice mai noi, in legatura cu
aceasta chestiune,este de a indica scrierile de subcele doua
~l;07
Preot prof. Petre Vintilescu
titluri drept origine a datelor despre liturghie din oranduirile
bisericesti enumarate mai inaintcadica a le reduce pe toate la
lpolit. Dar si aceste doua scrieri au avut soarta celorlalte opere
ale acestui fecund scriitor, pierzandu-se de timpuriu. De obicei
insa, se socoteste ca cea dintai, adica Ilspi XUptcr/-lU'WlV, trebuie
recunoscuta sub titlul de imprumut de Didascalia Apostolilor,
al carei original grec s-a pierdut, dar care este reprodus, sub 0
forma prelucrata, in cele dintai sase carti ale Constitutiilor
apostolice, dupa cum cartea VIII ~ Constit~tiiZor apostoli~e ar
reproduce intr-o forma adaptata cealalta scriere: 'AnocrtOAt1Cll
nupu80crtS 270.
3. A. - Ne referim, in primul rand, la cele 38 de canoane,
puse sub numele lui Ipolit'".
'Din punet deVedere al liturghiei, ca formular, ele sunt
mai putin interesante dedit celelalte oranduiri bisericesti,
intrucat nu ne dau 0 randuiala cornpleta ~i propriu-zisa.,
Ocupandu-se mai mult de disciplina in legatura cu ierarhia, ele
cuprind insa si dese mentiuni ~i aluzii liturgice. De aceea, de
continutul lor ne vom oeupa numai in treacat, in legatura ~i
prin comparatie cu celelalte oranduiri bisericesti.
B. - Mai insernnata este a~a numita Orcinduire bisericeasca
egipteana. Subacest nume, se cunoasteun document ce se afla
in tre! traduceri ~i care ne prezinta 0 liturghie in legatura cu
hitoronia episcopului.
a) 0 versiune a acestei scrieri se afla in limba copta
(dialectul sahidic).
b) 0 alta se gaseste in limba etiopiaQ,a. Din aceasta limba
au fost traduse in limb a latina cateva parti ale acestui document
(formula de hirotonie a episcopului si anafora euharistica), in
ariul1691, de catre Job Ludolf in colectia sa canonica, intitulata
Statuta Apostolorum, pe care insa germanii au numit-o
KirchenordJtungen, de unde Ie si , vine numele de Oranduiri
bisericesti. a versiune copta (in dialectul bohairic) a aceluiasi
108
lstoria Liturghiei in primele trei veacuri
document a.fost publicata in anul1848 de H. Tattam'", iar in
anul1904 G. Horner publica intregul document in chestiune,
laolalta in versiunile etiopiana, araba ~i sahidica, insotite de 0
traducere in engleza'", " ";',
, ?
c) i~pvo~anta d:osebita pentru istoria liturghiei ca~tiga
ace~sta plesa,vImpu~andu-se l,n atentia si interesul general,
mal ales dupa descifrarea un or fragmente latine de pe un
palimpsest (pergament intrebuintat a doua o~upa ce i s-a
~ters primul scris), descoperit la Verona si publicat de E. Hauler
, .:r !n anull~OO~74.S-aputut constata, adica, cu acest prilej acordul
m~e~sebl.dmtre ~ceste fragmente latine, necunoscute pana
aci, ~lversl1:nea etiopiana a Ortinduirii bisericesti egiptene, care
~e dau, arnandoua, una si aceeasi rugaciune euharistica de la
lI!urghia f~cuta cu ocazia unei hirotonii de episcop. Dupa
pa~erea lui Ha~ler, versiunea oranduirii bisericesti de pe
palimpsestullatin de la Verona arfi 0 traducere prea ad tiueram.
dupa un text grec, in veacuUV, iar F. Nau275,sprijinindu-se pe
un text semnificativ din Sffintul Paulin de Nola, 11 socoteste pe
acesta autor al tradueerii, in anul408276. '
lata, in sfarsit, pasajul din cele doua versiuni (latina si
etiopiana) in Iegatura cu ritul euharistic: .
.Dupa ee episcopul a fost hirotonit, toti ii'dau sarutarea
pacii. Di~ji trebuie sa-i aduca apoi da;urile de jertf'a, si
~piscopul, intinzand mainile peste aeeste daniri:sa se roage
impreuna cu preotii.dimprejurul sau si sa zica: I
- Donmul sa fie eu voi (cu toti)!'
Si
, tot poporul sa raspunda: .. ,
'
r
- Si
, cu Duhul tau!
Apoi:
- Sus sa avem inimile!
, I
- Avem catre Domnul!
-.:. '.:.Sa multumim Domnului!
- Cuvrectnicie si eu dreptate!
Dupa aceea, toti sa zica rugaciunea euharistica (de multu-
mireldupa episcop: "~' .
1p9
 • "1
'cot prof. Petre Vintilescu
Iti multurnim, Doamne, prin prea iubitul Tau Fiu Iisus
ristos, pe Care in zilele acestea mai de pe urma ni l-ai trimis
lantuitor, Rascumparator si Vestitor al voii Tale. EI este
uvantul cel nedespartit de Tine, prin care ai Iacut to ate, dupa / ./
oia Ta; pe Care l-ai trimis din cer in sanul Fecioarei si trup s-a c::-
icut, nascut din Duhul Sfant si din Fecicara; Care, implinind
oia Ta si un popor sfant dobandindu-Ti, mainele Sale intin-
.indu-si, a patimit, pentru ca prin patimirea Sa sa elibereze pe
~icare au crezut intru Tine; care, de buna voia Sa, a luat
atimire, pentru'ca sa desfiinteze moartea, sa rupa legaturile
iavolului, sa calce in picioareiadul ~isa-i smulga pe cei sfinti,
.i-i fixeze hotarele si sa-si arate inviereaSa .l uand, deci, pame
i mu umm a zis: Luati , manca 1; acesta este trupul Meu,
are sefrange pentru voi: §i asijderea ~i paharul (luand) a zis:
.cesta este sangele Meu, care pentru voi s~ varsa; cand faceti
ceasta, faceti-o intru pomenirea Mea. ,,' ',',
--FillUciindu-ne deci aminte de moarteasi de invierea Sa, iti
ducem (oferim) aceasta paine ~i acest pahar, multumindu-Ti
.entru di ne-ai invrednicit sa stam inaintea Ta si
, "
sa-Ti aducem
ceasta slujba, ' , , ' unit al Antiohiei, Efrem II Rahmani, in anu11899284.
~ ~)i ne I ngam (te imploram) sa .trimiti Duhul Tau eel Sfant
icste darurile sfintei Tale Biserici si adunandu-i intr-unul
.ingur pe toti sfintii care le primesc (~eimpartasesc cu ele), sa
,~e Duhul Sfantspre intarirea credintei intru adevar,
Ca sa Te laudam si sa Te marim prin Fiul Tau Iisus Hristos,
irin Care lauda si m~rire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, in
;f5.ntaTa biserica, acum ~ipururea ~iin ve~ii vecilor, Amin!"Z77.
Urmeaza mai departe 0 rugaciune de binecuvantare a
mtdelemnului si a roadelor pamantului, iar dupa aceea,
'ugaciuiil pentr~ cei ce se imparta~esc, "S.!!g!ele,sfintilor" , 0
rinecuvantare, imparta~irea, multumirile dupa ea, rugaciunea '"
pentru binecuvantarea poporului ~i formula pentru conce- .
lierea lui'",
Anafora de mai sus nu se gaseste insa in toate versiunile
'Iin familia egipteana a oranduirilor'bisericesti, Sub forma si
110
. s··· o,er he" •
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
intinder~a de aci, o· au numai palimpsestul descoperit la
)::e,£9na~ersiunea etiopiana. Din cea copta lipseste, ca si din
a~~-num1tele,canoane ale lui Ipolit. Ele dau numai dialogul de
la mceput, dmtre liturghisitori si popor, si adauga:
"Sa se roage a~a si sa zica cele ce vin ,dupa acestea, potrivit
randuielii sfintei jertfe'?". '
Benedictinul engle~ Dom Hugh Connolly s-a silit sa
demonstreze ca fragmentele de la Verona " ca si versiunile
. .
eg1~tez:.e~le O-:anduirilor bisericesti fac parte din opera lui
Ipolit, intitulata Tradiiio. apostolicd280, ceea ce inseamna ca ele
tran~mit starea liturghiei din 'primele decenii ale veacului III.
Tot in aceasta scriere tine sa' recunoasca Achelis'" si asa-
numitele canoane ale lui Ipolit, desi Funk282 socotcsts 'ea
originea lor apartine veaculuial V-lea sau chiar al VI-le~283.
C. - Un document inrudit cu Oranduirila biserice' _
tene este ~ieel cunoseut sub nurnele de Testamentum D~mini _
un apocrif (pseudoepigraf) siriac tradus in veacu a Il-lea
dupa un manuscris gree mai vechi; el a fost publicat, pentru
prima data, cu 0 traducere latina si adnotat de Patriarhul sirian
Continutul sau se infati~eaza ca 0 preluerare eu oareeare
adaosuri a aceluiasi material liturgic pe care l-am eunoseut
din oranduirile egiptene ~i din fragmentele de la Verona. Are
,in plus liturghia eatehumenilor, 0 eetenie ~i 0 rugaciune zisa
de ePlseo Ia flI~eleaeeste1a. Urllleaza, apoi, sarutarea pacii si
aducerea darun or, a episcop, dupa cum am vazut si in do-
cumentele egiptene. Inainte de .Sus sa avem inimile",ctiaconul
Ii atentioneaza pe eei nevrednici. a curiozitate a acestui
document 0 formeaza prezenta propozitiei liturgice ..Sfintele.•
sfintilor" .la inceputul rugaciunii euharistice, dupa raspunsul
pcporuluu "Cu vrednicie si cu dreptate". In rest, .marea ruga-
, ciune euharistica decurge ca ~icea cunoscuta din palimpsestul
de la Verona si din versiunea etiopiana a oranduirilor
biserice~ti, numai ea prezinta multe adaosuri. Cuvintele de
instituire privitoarela vin lipsesc. Epicleza se reduce la 0 scurta
111

Prcot prof. Petre Vintilescu
invocatie adresaHi "Treimei celei ve~nice". Inainte de irnpar-
tasire, preotul zice: .Binecuvantat este eel ce vine intru numele
Domnului "265.
D. - Cea mai insemnata dintre oranduirile bisericesti este,
insa, colectia numita~ltiifITre~Ea este
socotita de critic a opera unui compilator, de "Q;igine -
probabil - din Siria. Cuprinsul sau este format din opt carti,
dintre care cele dintai ~ase repro due, cu oarecare modificari '~i
elemente noi, 0 scriere mai veche: Didascalia Apostolilor, care
Cartea® nu=
exista in limb a siriaca ~iin fragmentele unei versiuni latine'".
a1tce~a. decat Didahia celor doisprezece
Apostolt, cu multe interpolari. .
--rmportanta acestei colectii consta in faptul di ea ne da cea
mai completa liturghie din cate am putut cunoaste pana in
aceasta vreme, si anume in cartec@n legatura ~ hirotonia
episcopului. Material liturgic cuprind, de altfel, si carte a II
[Cap. 57-59), precum si carte a VII (cap. 33-49). .
In privinta v~ii acestei scrieri, critica n-a cazut nici
pfina azi de acord asupra uneia si aceleiasi date. Afadi de Funk,
care socoteste vechimea acestei scrieri de pe la inceputul
veacului V, toti ceilalti insa se opresc asupra veacului IV.
Harnack, de pilda, este pentru vremea dintre anii 340-360267, iar
Dr. Paul Drews se opreste in preajma anului 350 d.Hr. Parerea
generala inclina astazi pentru a doua jumatate a veacului IV,
ca data a cornpunerii acestei scrieri. . - categorii, care 0 ascultau plecati, Dupa aceasta, toti, afara de cei
De obicei, liturghia cuprinsa in carte a VIII, sau liturghia
clem,entina, cum i se mai zice, nu este privita ca 0 liturghie
UzuaUi,ci ca 0 culegere a unui autor anonim, care s-a folosit de
diverse piese liturgice mai vechi, pe care le-ar fi ordonat dupa
planulliturghiei folosite in Antiohia, adica in Biserica Siriei,
spre deosebire de liturghia cuprinsa in cartea II si VII, in care
ar'fi folosit un tip de liturghie egipteana, in intrebuintare poate
prin rcgiunea Feniciei. Aceasta este parerea Dr.. Anton
Baumstark, care se bazeazain formularea acestei ipoteze pe
felul cum se aleg pericopele din Scriptura pentru a fi citite la
112
, Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
1 . . I •
i liturghia catehumenilor, precum si pe alte mici diferente de
amanunt. Astfel, inliturghia egipte'ana, prima pericopa d~ citit
se ia din oricare carte istorica, pe cand in carte a VIII din
Constitutiile Apostolilor nu se citeste decat din cele dintai cinci
carti ale lui Moise'",
. 'In tot cazul, trebuie sa retinem ca. aceasta scriere
reproducea in veacul IV material liturgic ~ai ve~hi si nuputem
ascunde impresia puternica pe care ne-o produce liturghia
desfasurata in cartea VIII ,i'Constitutiitor Aposfolice, in care se
~oate .const~ta aevea ecoul atator ~entiuni, aluzii si pasaje
liturgice cunoscute din, literatura veacurilor precedente,
precum ~i punctul de sprijin larg si bogat al liturghiilor
ortodoxe de astazi, ..'
in ea distingem doua parti bine caracterizate: liturghia
cEehumenilor intdi, .~i apoi ce,a:a credincio~ilor, savar~ite -
precum am spus - cu ocazia unei hirotonii de episcop. Oficiul
trebuie facut Duminica. In timpul liturghiei catehumenilor, se
cite~te din Lege, din rofeti, 'din Epistolele ~iFaptele Apostolilor
si din Evan helii ca . 5 .
. ,
, , rrneaza, apoi, cinci serE de ectenii amanuntite, rostite de
diacon pentru: c~humeni, energumeni; neofiti: cei supu~i la
pocainta ~i pentru credinctQ~i. Poporul raspunde: .Doamne,
miluieste", iar la sfilr~itul Iiecarui fel die ectenie, ~
citeste cate. 0 rugaciune pentru' fie care dintre cele cinci
credinciosi, paraseau biserica la invitatia diaconului: "Iesjti!..."
(cap. 6-10). ,.. ."."
Dupa citirea de catre arhiereu a unei noi rugaciuni pentru
credinciosi, se dadea sarutarea sfilnta, se luau masuri de ordine
prin diaconi in vederea
. oficierii misterului
., euharistic iar
liturghisitorii i~i spalau mainile (cap. 11). Diaconii aduceau
apoi episcopului darurile, care erau pregatite pentru Sffmta
[ertfa, Tot ce a urmat palla aid, dupa concedierea diferitelor
categorii de catehumeni, era un fel de pregatire introductiva
113

'reot prof. Petre Vintilescu
ientru ritul euharistic propriu-zis, care se deschidea cu
.uvintele din II Cor. 13, 14, zise de arhiereu: . Cartea VIII cuprinde, precum se vede, un adevarat for-
_ "Darul15Ommilui nostru Iisus Hristos si dragostea lui
Dumnezeu-TaHil ~iimparta~irea Sfantului Duh sa fie cu voi cu
toti!" r •
'/ ._ Si cu duhul tau, raspundea poporul. Si dialogul continua:
I - Sus mintea! ."
~ _ Avem ~atre~Domnull J ··i • .,
\ - Cu vrednicie ~i cu dreptatel. " ." " .... ~.A
\Episcopul incepea apoi 0 lunga ru~aciune eu~anstlca,. 1~
care se multumea lui Dumnezeu pentru binefacenle creatiei,
pentru acti~nea Providentei in epoca Vechiu:ui Tes:a~ent ~i
pentru binefacerile mantutrii prin Ii!us. Hristos, !a:andu-s~
amintire de patiIJ;l,ile,de moartea, de mvierea, de inaltarea ~1
de-; doua Sa venire. In 'cadrul acestei rugaciuni sunt inserate,
la momentele indicate de desfa~urarea' rugaciunii, c~a
t
serafimica de trei ori sffmt, cuvintele de instituire de la Cina,
in~a sffintuhil Duh (epiclesa) si dipticele sau pomenirea
--
..-.-----:--'
de vii 9i mortipe categorii sociale (cap. 12~~.~~ ;ste gr~u sa
. ~
recunoastem in Liturghierul ortodox de aZ1~1III mohftele
obisnuite la serviciul 'tainelor, 'expresiidin anafora ca~ii VIII
a C~nstitutiiLor apostolice: . " ". .,' . . . .'
Se pronunta, dupa aceea, 0 ectenie de catr: diacon ?entru
primirca darurilor "in jertfelnicul eel. ceresc 1r:t~Um~ro~ de
buna mireasma", dupa care episcopul CItea 0 rugaciune malI~te
de Imparta~ire'a clerului ~i a poporului. Diaconul zicea aP?l:
_ Sa luam aminte!, iar episcopul completa:
. Sfintele sfintilor; poponil raspundea: . '.
_ Unul siant, ~mil Domn Iis~~ Hristos, ~ntru slava lui
Du~ nezeu-Tatal, binccuventat esti m veer, amm.
Urrna imparta~irea, in timpul careia se citea psalmul 33,:
in care se afla versetul: "Gustati si vedeti ca bun este Domnul
(v. 8). Dupa ectenia de tncneiere, ep~c,?pul roste~ 0 ~u%aciun~
de multumire dupa imparta9ire, cerand daruri spmtuale 91
- ----
114
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
morale ca efecte ale impartasirii, Se incheia cu unecfonis iar
diaconul concedia pe credinciosi cu formula: "Ie~iti in pace!",
mular alliturghiei. In comparatie cu acesta, datele referitoare
la liturghie din ~~e pun la indemgna in cap. 57 si 58
numai. un plan sau instructiuni de tipic ale randtiielii
serviciului, staruind mai mult asupra liturghiei catehumenilor.
Se citeau, astfel, in aceasta parte din 'urmatoarele cacti ale
SfinferScripturi: din cartile lui MOise'na1e,lui Isus Navi, ale.
[udecatorilor, ale Regilor, I si II Paralipomena si cartile despre
intoarcerea din captivitate; de asemenea, din cartile lui lov, ale
lui Solomon ~i ale celor 16 prooroci, impartindu-secitirile in
doua parti, adica alternand intre doi citeti. Urma apoi cantarea
ps<illnilor de catre 0 alta persoanav.cantaretul -, poporului
fiindu-i rezervat numai stihul de la inceput. .
Se citea, dupa aceea, din scrierile Noului Testament:
Faptele ~iEpistolele Apostolilor, iar la urma Evanghelia, zisa
de diacon sau preot. Dupa .aceasta, preotii, iar la urma
episcopul, predicau. In urma pregatirilor introductive in .
liturghia cre(fincfo~ilor (scularea in picioare, aducerea daru-
rilor de catre diaconi, sarutarea pacii ~i 0 ectenie mare), trebuia
sa se faca Euharistia. Dar despre aceasta parte a serviciului,
. cartea II nu ne da decat cateva randuri, mentionand numai "sa
se savarseasca Sfflnta [ertfa.«, si dnd s-a sfmtit, sa se impar-
. taseasca fiecare categorie de credinciosi cu trupul Domnului
~i cu scumpulsange ..."; . " . .
Am putea spune, deci, ca, in timp ee ~e infa\i~eaza
regula litur@iei catehumenilor, cartcir-vrff" ne-a pastrat
serviciul intreg alliturghiei credinciosilor, Cartea VII cuprinde
numai elemente inrudite eu rugaciunile liturghiei, precum si
. reguli in legatura cu randuiala botezului si a mirungerii. '
E. - Acelasi material aproape, ca ~i cartea VIII a Consti-
tuiiilor apostolice, dar cu unele omisiuni, 11contine si scrierea
c~noscuta sub titlulmai mult conventional: C~nstiiutiile date
, p!!:.nIpolit. Propriu-zis, aceasta scriere nu are 0 liturghie. Ea este
115
Preot prof. Petre Vintilescu
mai mult u_n rezum~t, aproape textual, dupa Constitutiile
apostoUce sau dupa olucrare originala anterioara acestora'". De
'1.,':
aceea, acest document este cunoscut si sub denumirea de
Epitome (al Co:nstitutiil~: apostoUce). "
4. Inrudirea, pana aproape de identitate, a acestor docu-
mente constituie 0 situatie propice pentru concluzii interesante
cu privire la uniformitatea liturghiei primitive. ,, .
Desigur, daca s-ar putea determina in chip rieindoielnic
autorul de la care deriva la origine.s-ar ajunge la concluzii mai
precise cu privire la vechimea tipului de liturghie pe care 11
reproduc ~i care, mai mult decat in marile sale linii, se gaseste
i11concordanta 9u liturghia ortodoxa de astazi. De fapt, i11
vremea din urma, mai ales 111urma demonstratiilor lui Dom
Hugh Connolly, se inclina spre Ipolit, ca autor principal al
materialului din aceste scrieri, pre cum deja am mentionat,
Numele lui insa 11Use intalneste decat In doua dintre docu-
.mentele In discutie. 0 data ca titlU intr-o versiune araba si In
altaetiopiana a canoanelor lui Ipolit, ~ia doua oara in Epitome
~au ,a~a-numitele Constituiii date prin lpou: (partea II)290.
Inrudirea insa si uneori chiar identitatea acestor serieri eu
parti din celelalte din aceeasi familie conduc la apliearea
axiomei aritmetice: doua cantitati egale cu a treia sunt egale
intre ele. Toate aeeste documente s-ar referi, prin urmare, mai
mult sau mai putin direct la Ipolit, deci ar reproduce stare a
Iiturghiei dela inceputul veacului al treilea.
Cel putin, daca critiea ar fi eonvenit definitiv ~i unanim
cu privire la vechimea si raportul de prioritate dintre aceste
scrieri, chestiunea tipului liturghiei cuprinse in ele ar fi,
desigur, clarificata. Discutia este insa inca deschisa, chiar dupa
documentarile benedietinului englez Connolly. Deja dinainte
de dansulpentru Achelis, cea mai veche dintre Oranduirile
bisericesti erau considerate canoanele lui Ipolit, pe care elle
socotea opera autentica a acestuia, datand de pe la anu1220; din
116
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
ele ar fi derivat toate celelalte, in ordinea urmatoare: Oran-
,'~ duirile biserice;>ti egiptene, Constitutiunile prin Ipolit si, in cele
din urrna, Constitutiile apostolice. Dimpotriva, Funk inversa
exact o~dinea, ,socotind originara Ccnstituiiile Sfiniiun: Apostoli,
cam prm preajma anului 400 d.Hr., iar Canoanele lui [polit abia
de p.rin veacul VI. Mai probabila este insa ipoteza episcopului
scotian de Moray, Dr. J. Maclean. EI respinge . si poate pe drept
cuvant - ideea derivarii acestor oranduiri eclesiastice unele
din altele, ramandnd la convingerea catoate acestea reproduc
mai :nult sau mai putin fidel.un alt document liturgic mai
vechi, care este sursa .tuturor, far a fi ajuns pana la noi in
original. Mai vechi ~imai aproape de acesta ar fi Canaanele lui
[poUt - desigur nu in forma augrnentata in care le cunoastein
astazi, Originea lor ar fi in prima jumatate a veacului IV"cam
din aceeasi vrerne ar proveni si oranduirile bisericesti din
.l>I . familia egipteana.iar 'l!sta1!tentumDomini armarcaju~atatea
ve~ului IV. Cevamai tarziu ar veni Epitome, iar la sfarsitul
ac.~luia~isecol, Constitupil~P-Qstoli.· . '
Ipoteza nu este lipsita de temei, dacane gandim ca mai noi
i
I· este natural sa fie Oranduirile bisericesti mai augmentate. Prin
urmare, Constitutiile Sfintilor Apostoli,' care cuprind 0 liturghie
intreaga ~i eu rugaciunile cele rnailungi.vadica cele mai
dezvoltate, reprezinta 0 intocmire bisericeasca mai noua decat
celelalte similare ei. Scrise, sau mai bine zi transcrise, intr-o
vreme cand liturghia Bisericii din Siria luase 0 dezvoltare
caracteristica acestei laturi a Bisericii, era natural ca aceste
intocmiri sa poarte notele specifice ale cultului crestin din
regiunea in care ele apareau, ..' .. .'
Numele lui Ipolit, care revine custaruinta in legatura cu
aceste scrieri, i~i poate avea rostullui. Daca acest poligraf nu
este autorul nici uneia dintreele in forma lor de azi si chiar
i daca el nu este nici autorul original al sursei lor, totu~i rolul
lui nu poate fi exclus, eel putin camijlocitor sau trans~itator
al unei traditii liturgice dinai'nte de el, deci al unui tip primitiv
de liturghie. Chia~ titlul scrierii sale, Traditia apostolica, i?i are
1 117
I
Preot prof. Petre Vintilescu
elocventa sa sernnificativa In legaturii cu aceasta concluzie.
Consonanta generala a acestor documente ~iIn cele mai multe
privinte pana la micile amanunte, cu toate datele ~i docu-
mentele liturgice din cele dintai trei veacuri, ne indeamnaa
vedea In scrierile, cunoscute sub titlul de Oranduiri bisericesti,
. transmitereatipului primitiv alliturghiei Bisericii. Discu'tia,
poate fi numai cu privire la gradul de originalitate primitiva sub
care a ajuns sa fie transmis acest rit de scrierile In cauza.
Dr. Ferdinand Probst socotea ca liturghia Infa~i~ata In
Ctmstituiiiie Sfintilor' Apostoli este aproapeexact liturghia
oficiata In Biserica intreaga, din vremea Apostolilor pana prin
veacul al IV-lea. Insprijinul parerii sale, el invoca ecoul pana
la litera In .carte a VIII a Constitutiile
., apostolice a formulelor
liturgics citate in diferiti autori crestini ai primelor trei veacuri
crestine, pe .care Probst ii pune chiar in paralel'", Dar mai
aproape de realitate se gase~te Dr. Paul Drews, care priveste
liturghia numita clementina nu chiar ca insusi ritul primitiv
universal, ci numai ca. . 0 redactare mai tarzie a acestuia, si
anume earn pe la anu1350 d.Hr, El se intemeiaza pe consonanta
ce se constata intre liturghia clementina, pe de 0 parte, iar de
de alta parte, pe lunga rugaciune din epistola lui Clement aI
Romei catre Corinteni, randuiala liturgica din prima apologie
a Sfantului Iustin Martirul ~i unele pasaje din Novatian (De
Trinitate, 1si
,.- 8),un scriitor din veacul III • Aceasta consonanta
292
nu se margineste nurnai la alaturari accidentale, ci merge chiar
. deci, l~trebuintatel:naen~nm~~nt~~a~~:uror, ~le a':l put.':!t fi:
pana la expresii ~i inlantuiri in aceeasi ordine. Astfel, marea
rugaciune euharistica (anafora) din carte a VIII a Constitutiilor
apostolice reproduce, aproape cu aceleasi calificative, aceeasi
lista a sfintilor patriarhi din Vechiul Testament, citata in
rugaciunea din epistola lui Clement al Romei; desigur,
paralelismul s-ar putea prelungi. De asemenea, randuiala, mai
mult cu caracter de tipic, din prima apologie a sfantului Iustin
se proiecteaza perfect in forma dezvoltata a liturghiei Consti-
tuiiilor apostolice.
118
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
"
. Cu toate acestea, Baumstark, precum am vazut ca si
~nr~~~:a~;;lrivesc liturg~ia reda~a de Constitutiile ap~stoli~e
tiune s-ar ref! ceacto~eraumn ~compilator, ~1carui stil si inven-
, a in aceasta scnere Prin u li .
, ~~::s~~~~aJ:~tfst un formular ~ni~tr~buint~;~~~:~i~~~~~~~~
realta cultulut nB~em~a.o"cont:Ib~tle pentru cunoasterea starii .
,,~ ls,:ncel in pnmele trei veacuri.
Ea msa se destasoara prea natural si se inrudeste
aproape cu liturghiile ortodoxe de astazi ca sa~putem predad:
era 0 sim r ti . " ~ , cre e ca
din ad P ; crea,l~ artIflcI,alapersonals, care nu cunostea viata
una~l e ~re~tIx:e.p~ de alta parte, atatea puncte de contact
cu expresiile lIturglce din literatura crest in a a primelor t '
~eacun este departe de a insemna un fa" rei
hturghiei di~ Con:;st!tUfiil:apostolice, care Sl~i l~ g::;~~t~r~:
~~~~ioS~~~~~~xra;~~~~~~~i ~e~~biauC;:~~~~Ji~e~~tC~t~~it~~~
VIe ~}cu 0 1I:~lantUlreflreasca. Mai natural este sa admiteni 0
, ~~~S~~~~i~~~i a~:t pentru,ace~ti scriitori, cat ~ipentru liturghia
decat lit 11'" ~ c~~ ~lce ~r~ws, Aceasta sursa n-a putut fi
fiind cI ~rg l~ pru~l1!lva. Mal mainte de a fi fost scrisa, sau
ghisito~la~a~eS~I.adsecCrrlSead"
ea. a puutut fi cunoscuta atat de litur-
, " mClOSI, nele formul hi d ' ~
~:~~f;r e~~~~~~~a~r:afo:a), c~re se recita einca~;ull~r:~f~~
biseric:~ti, in operele lor, asa ca nu-i de mi~:r:~~e~~ l:ic;~lton
ecoul ~~se verifica in ltturgfua din cartea VIII a Constitu~:i~~~
"lanPsO!t~hcte,
carfe, la .:andul ei, ne transmite liturghia primitiva
a in r-o orma prelu t~ " ,
dezvoltf ' , . era a, III conformitate cu unele
, . an, pe care lIturghia incepuse sa -le rimea ~"
Biserica din Siria, chiar in veacul IU294• P sea III
 I

VIII

CONSIDERATII
, SI
'v ,OBSERVATII
,
ASUPRA UNIFORMITATII LITURGICE
A ' ,

IN PRIME~~ TREI VEi\.CURI

J'
" .! ;'

, I,
1. 0 coliziune aparentii. inire libertatea de improvizatie a
liturghisitorului ~i uniformitatea liturgicd. 2. Limitele impro-
vizatiei vechi in liturghie. 3. Sensul apostolicitdtii ritualului.
4. 0 uniformitate liturgicd in primele trei veacuri, dincolo de
micile variatii de amdnunt.
l:,i",

1. Chestiunea rugaci~~ii' !im~ovizate' de liturghisitor i~

"J, serviciul euharistic, despre care nevorbesc Didahia celor 12
Apostoli si sfantul Justin Martiru1 si Filosoful ridica - si pe
drept cuvant - problema seriozitatii afirrnatiei despre 0 ran-
duiala liturgic a Iixa si generala, in Biserica primitiva. Cum se
impaca 0 astfel de libertate personaUi cu ideea' unitatii,
continuitatiisi uniformitatii liturghiei din cele dintai trei
veacuri cre'sti~e? ,,',
o regula sau 0 randuiaHi generaHi liturgica exista,
intr-adevar, si ea era vie in constnnta Pannhlor si scriitorilor
, bisericesti de atunci. Ea era mai mult d~cat un lucru in
realizare, chiar pe vremea Sfmtului Apostol Pavel. Intocmirea
liturghiei intr-o anumita ordine era un lucru chiar realizat in
aceasta vreme, deoarece, in prima sa Epistola catre Corinteni,
e11e scria in legatura cu Euharistia, ca .toate cu cuviinta si
dupa randui~la (KU-rU-ru~t,\!)sa se faca'?". ,
~ Iar in capitolulll, 2Q.:,,34,
Apostolul nu Iacea aItceva decat
sa le schiteze 9isa le puna in vedere randuiala invariabila
a actiunii liturghiei, a9a cum se urma in Bisericile din
121

Preot prof. Petre Vintilescu
vremea sa; era numai 0 schita generala, pentru ell.- a~a c~m
observa Fericitul -Augustin in legatura cu acest pasaj -
Apostolul ar fi depasit cadrul unei epistole daca ar fi inserat
in textul ei ordinea amanuntita a liturghiei'", De altfel, am
vazut ca la 0 astfel de randuiala se refereau Clement Romanul
297 Sfantul Iustin MartiruF98,Srantul Ciprian'", iar .Clement
al Alexandriei 0 invoca drept KUVroV 111S&KKA11crtUC; (randuiala
Bisericii intregi)?". Toti 0 considerau provenind de l~
Apostoli, ba chiar de la Iisus, prin mij~oc~~ea:or. P~ de alta
parte, titlulTmditia apostolied al scrieru lu~ Ipolit este 0
denumire semnificativa in legatura cu chestiunea care ne
preocupa. . determinaUi, Improvlzatia avea sa se margmeasdi, deci, la
Cu toate acestea, Didahia edor doisprezeee Apostolt
garanteaza dreJ2tul profeWor la improvizirt,ie in .lj!urghie~ c.an~
prevede: .Profetilor ingadui~i-le sa rosteasca oncate rugacium
vor voi" (X, 7), iar Sfantul Iustin ne spune ca "proestosul
(episcopul) inalta rugaciuni ~imul~:niri at~t cat ?~~te:' (L~VII~
5). De asemenea, versiunea copta a Orandutnt btseneeltt
<:fliptene cuprinde mentiunea ca litu~ghisitoru.l se poate rug!
liber. De aceea, din acest document lipseste chiar marea ruga-
ciune euharistica (anafora). Mai putem vorbi, deci, de 0 unifor-
mitate liturgica, cand fiecare episcop ori slujitor i~z~s~rat c':
harisma profetiei putea compune rugaciunea euharistica dupa
inspiratie?
2. Pentru lamurirea unei astfel de chestiuni, este nevoie
sa precizam mai inta; la ce se reducea libertatea profeWor de
a multumi. . multi episcopi, cum era la liturghia pentru hirotonia unui
-----ntn
cele ce se vad mai ales in invdtdtura eclor doisprezeee
ApostoW01, pare ca libertatea profetilor de a se ruga in v?i~i~i
avea locul dl;!pa imparta§irea credinciosilor, deci la sf~r~ltu:
slujbei. Prin urmare, in pnmuI rand, eventual~l~ var~a~lUm.
verbale nu puteau sa atinga esen~ialul ritualului liturgic.
z:::;;
122
- --------~-~~
; (
I
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
in al doilea rand, chiar cand aceasta improvizatie privea
intregul marii rugaciuni liturgics (anafora), randuiala liturgica
n~ era alterata, pentru ca libertatea liturgului nu se mi~ca decat
in cadrul schemei deja fixate a liturghiei. a astfel de schema,
pe care 0 putem numi liturghi(1,ap,ostolicd, exista, pentru ca am_
vazut-o invocata in 'atatea randuri in, desfasurarea timpului
din cele trei veacuri primare; ea era generala, pentruca pornea
din Ierusalim, originea misionarismului crestin, ~~aincat se
poate explica usor, prin unitatea de origine, consonanta
marturiilor despre liturghie .din diferitele parti ale Bisericii.
Cadrul general fiind fixat ~isensul s1mtema rugaciunilor fiind
avant, la cuvinte Sf la u~ele amanunte, ca obiect sau teme
secundare ale.rug~clUnii euhanstlce. . -.
- Situatia trebuie reprezentata cam in chipul urmator:
Era ~biceiul ca liturghia sa fie oficiata de episcop cu
soborul sau de preoti. Acestia i~i uneau glasul ori rugaciunea
lor in taina cu cea a episcopului numai in partile sau formulele
esentiale ale Euharistiei, care erau, desigur, uniforme. In
pasajele insa in care episcopul i~i executa singur rolul sau, "ii
eraingaduit sa improvlzeze, in legatudi cu anumite puncte, ca,
de pilda: motivele variabile de recuno~tinta sau omagiile
diferite de adus lui Dumne~eu ... ori si categoriile de persoane
de pomenit - vii sau morti, adica dipticele'?", Asa au rezultat
diferitele anafore. Serviciulliturghiei euharistice era unul si
acelasi, numai anaforele variau prin unele amanunte, care au
dus la deosebiri verbale, dar si acestea marginite la unele pasaje
din continutul lor, . .
Se intelege insa ca atunci candcoliturghiseau doi ori mai
episcop nou, de pilda, to~i cohtugmsitoni trebuiau sa recite
rugaciunile in tot timpul slujbei. Nici unul dintre ei, prin
urmare, nu putea sa improvizeze, ci erau obligati sa observe
in chip riguros tema oficiala a rugaciunii euharistice, a~a cum
o transmisesera Apostolii de laMantuitorul'",
,123
• L...=_~ ~ ... _:.-..•.•. ' - .-'c.,.. - ~
.i
Preot prof. Petre Vintilescu
3. Pe de alta parte, apost~licitatea ritualului nu trebuie
inteleasa ca ceva riguros unie, stabilit ~i intocmit printr-o
rntelegere a tuturor Biserieilor, ci - precum observa Dom Paul
Cagin - ca un punct al traditiei, de la care se porneste, "altradi-
tiei relativ libere ~i totusi ~onforma, de fapt, cu Memorialul
celebrat de Apostoli in comun, in primele zile'?". Deci dreptul
de improvizare al profet;ilor putea sa duca la 0 variatie pur
verbala in rugaciunea euharistiea, la 0 dezvoltare a diferitelor
ei parti, dar in aceeasi dire ctie , ca 0 explicare, care insa n-a
depasit niciodata tema ~i cadrul ei. Liturghia primelor trei
v~curi se innit;i~eaza, deci, "c~rm,.inca fluid ~i
susceptibil de modifkari de amanunt'?". Unitatea ins a nu era
desTIint;ata;momentele act;iunii litur ice ~iinlant;uirea lor se
succedau m aceea~l ordine, ceea ce tngaduta, pre cum am vazut,
colitufgIilsirea In sotlor a clericilor din diferite parti ale
Bisericii, cum a fost cazul episcopilor Policarp din Smirna si
Anicet dinRoma, la anul 155. Era si natural, de altfel, 0 astf~l
de situatie in aceasta vreme in care Bisericile se gaseau in
raporturi de interdependen~a, prin originea lor misionara; cele
mai noi liturghiseau dupa modelul predat ~iinvatat de la cele
mai vechi, iar caU\.toriile misionare sustineau ~i verifieau
uniformitatea [iturgica.
Improvizatia inspirata a harismaticilor n-a insemnat
distrugerea uniformiHit;ii liturgice, dupa cum pe terenul
catenezei apostolice unitatea evangheliilor sinoptice, cu toate 306
variante1e lor, este sustinuta tocmai de unitatea de inspirat;ie •
"Dupa cum inspirat;ia nu impiedica evangheliile sinoptice de
a-~i avea caracterele lor proprii, ment;inandu-le totusi in
unitatea marturici apostolice, tot asa si improvizat;ia harisma-
tica trebuia sa fie capabilji a mentine in liniile apostolice
multiplicitatea anaforelor, pe care ea le inspira, zice Dom. P.
Cagin. Nici inspirat;ia, nici harismele nu sunt agent;i de confu-
zie, despart;ite una de cealalalta, pentru ca sa lase oamenii si
lucrurile tarate de valuri. In lipsa unui for de canonicitate, pe
care trebuie sa renunt;am a-lintalni in acel timp, Sf3.ntul Duh
124
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
v~ghe~ ~,se cuvine sa credem acest lucru - asupra institutiilor
~ltraditiilor, pe car~ Elle crea in Blserica., cs mai apoi, la tirma
~rmelor, ~ar.totu~~f,oarte,dvetimpuriu, acestei traditii verbale
1s-a substituit traditia sensa sau, mai bine zis traditiil .
care trebui v d bA vA . ' . e scnse, .
~lauAsa .. 0 ~ndeasca mtr-o zi, cu dezvoltarile variate,
care putin cate putin le deosebeau din ce in ce mai mult
puter:a d~ ob~ce~disciplinar si, in sf~r~it,.de canon (randuiala)
propnu-zis, mmic nu este mal verosimil si nu explica mai bi
st~rea de ~ucruri in diferitele momente aie istoriei liturgice~~~
Din multlm~a ,anaf?relor, Biserica a consacrat mai tarziu e
una sau, mal bl~e ZlS,pe unele din serviciul consemnat in f;r-
mduflarele sale, ~lan~me pe acelea care se gaseau mai apropiate
e ormula apostolica.
4. Fara indoiala, palla in veacul III, Biserica casti ase
fo~r~em~lt caAsup~a~ata,s,i profunzime, ca sa nu se fi ivit u~ele
mlc~vanante m oficiul liturgic, inlesnite fie de transmitere .fie
~e lipsa de d~spozitii precise cu privire la unele amandnte
lasate la aprecler,ea sau la voia celui mai mare, fie de predilectii
p,e~t,ru 0, exp~esle sau alta. Astfel, intr-un fel vedem ru ate
citirile dlI: Sf~nta S~ri~tura a Vechiului Testament in ~arfea a
II-a Constttufttlor
, , 1 . I' ,Sfmttlor
" Apostoli ' si
, in alt fel A1nexpunerea
servicru Ul l!urglC ~m, cartea VIII a aceleiasi scrieri. De ase-
mene,~' la S~a~t~l Clpn~n aflarn interjectia liturgics "sursum
cor~a (sus inimile), ca in liturghia de astazi, pe cand Consti-
tu!ule apost?lice (cartea VIII) au forma "Av(J) 'tOY vouv" (sus
A
mmtea). Chiar m. ~eacul III se iveste un prilej pentru sem-
~alar~a acestor ml~l deosbiri, in ciuda unitatii si uniforrnitatii
ht~rglce. ~stfel, e'pl~co~ul ~irmilian al Cezareii Capadociei ~e
plangea Sfa~tulUl Ciprian, intr-o scrisoare din toamna anului
256, de pres~un~a pe care 0 facea papa Stefan I pentru a impune
celorlalte B~S~TlClpunctul de vedcre al Romei cu privire la
bote~~~e~et,lcllo~..Sunt Adeosebiri- zicea el- cu privire la multe
servicn divine ~l nu se mdeplinesc to ate lucrurile la Roma ca
125
 Preot prof. Petre Vintilescu
.
la Ierusalim; ~i in alte provincii inca, lucrurile variaza, dupa
deosebirile de oameni si locuri si, totusi, aceasta nu constituie
desfacerea unitatii Bisericii universale'?". I' •. J'

Unitatea liturgica nu este deci sfaramata pana la finele ·1

veacului III, cu toate micile diferente cu caracter secundar.
Asa-numitele Oranduiri bisericesti, care - am vazut - transcriu
l~ veacul IV liturghia vsacurilor precedente, marturisesc ;1
I·"
despre 0 uniformitate, cu 0 relativitate foarte redusa, a unuia q : :;'
"
si aceluiasi tipic liturgic in toata Biserica primelor trei veacuri:,
1. Mt. 4, 23; 9, 35; 12,9; 13,54. Mc. 1 21' 3 l' e ~ Lc 4 15"44'6
6,13, 10. In 6, 59. t: ,j , ,~ ,,',' , ,. ., - , ,
Aprilie, 1930 •
, 2. Mt. 26, 55.
3. In 18, 20. ' I
I,

4. Mt. 21,13; Mc. 11, 15; Lc,'19, 16; In 2,14-16.

5. Lc. 6, 12; 22, 41. . '
6. Mt. 6, 6. .,';
7. Mt. 18, 19-20.
8. In 6, 23; Mt' 6, 5-7.
9. Mt. 6,5-7. '
10. Mt. 6; 9-13.
11. Mt. 26, 26-28; Mc.14, 22-24; Lc: 22,19-20.
12. I Cor. 11, 23-25.
13. In 6, 48-66.
14. Lc. 24, 53.
15. Fapte 1, v. 12-14.
16. Fapte 2, 1.
17. ~a cea exprimata de Raynaud In liber de rim. Mis '
(Cf. Cardmalul Bona, De la Liturgie, II ed. Paris 18~4 tIp ·4~~P. 2
,~

! , ' 1~. Cf. J. Schousboe, La Messe la pius a~cienn; i~ R' .

1histoire des religions, Paris, t. XCVI No.5 1927 241 evue de
19. Lc.24, 49 ~i Fapte 1, 4. ' ',' p. .
20. Cf. Fapte 1, 6.
21. Fapte. 2, 1.
1928~~: ~:.- Dam Jean de Pun,i~t, La liturgie de la messe, Avignon,

deux~:~~f~ir~:~~u~~~~O!d~t~::fs,d~~~~~~:g~t1~~.Theologie positive,
;,
~,.
,t;.. 127
, .!
Preot prof. Petre Vintilescu
> _
Istoria Liturghiei in primele tr el. veacun .
24. Cf. ~i Fapte, cap. 5, 42." 27. Cf. Pierre Batiffol, op. cit., pag. i17
25. Dom Jean de Puniet, La liturgie de la messe, p. 48-49. 28. Fapte 3, 1. . . .
26. Aceasta situatie a dat prilej sa se afirme ca adunarile intime 29. Fapte 22, 17.
de cult de acum erau ,,0 creatie care data deja din epoca lui Iisus";
'. 30 . Dom Suitb er t B"aumer, Histoire du B " . " '.' .. . .
o liturghie crestina consistenta ~i individualizata in esenta ei din Regmald Biron (Paris 1905 t I 1eman e, trad. fropar Dom
primul ceas n-ar fi putut fi, adica, posibila dedit ca rezultatul unei 31. Fapte 18, 21. ' , . ,pag. 46).
practici indelungate, incepand' chiar din vremea predicii 32. Fapte 20, 16.
Mantuitorului. In acest scop, s-au interpretat diferite locuri din
33. Fapte 5, 20 ..
Evanghelii (Mc. 10,21; Lc.12, 32; MU8, 19; Mc. 3, 20, 31; 6, 34 etc.)
34. Fapte 3, 11 ~i 5, 12.
in asa chip, ca sa se ajunga la existenta unei congregatii noi
35. Cf. H. Leclercq Laudes (D' t d' . .
religioase,
Dumnezeu
care era preocupata
indeosebi
sa realizeze .imparatia
prin adunarile de cult, in care - dupa
lui
fasc. 86-87, pag.1887 ~i
1888). IC. arch.chretienne et de liturgie,
36. Cf, si P Lebedev: Lit . .' '. , .
conceptia popular a de atunci - rugaciunea ~i masa (frangerea 1899, p. 26." '." t w'gtea, trad.de icon. N. Filip, Bucure~ti,
painii) rezumau actiunea sfanta a intregii vieti a comunitatii, J.
Schousboe a intreprins sustinerea unei astfel de teme in studiul 37. Fapt.e 12, 12; cf. ~i verset. 6-11. .'
citat mai sus, La messe la plus ancienne, publicat in "Revue de 38. Cf. SI H Lesetre La . tEL' ..
I, pag. 96. . .. '. ' sam e g rse au siecie des aptitres, Paris, t.
l'histoire des religions", No.5 din 1927, pp. 193-256. Domnia sa
interpreteazain sensul unor sedinte ale cultului crestin masa de . 39.- Zokler, Ha~dbuehder ~h l .'
.. ;-.

la Emaus, inmultirea painilor in pustie, ca si cazul, pe care-l Zes~h~itz; Prakt. Th~ologie, NardI:: og~schen.Wiss~ns~ha!ten, .t. IV;
mentioneaza Evanghelia dupa Marcu (3, 20), cand, din cauza c~flSh. GemeindegottesdiEmstes nac~~~' 1875, No: 6. DIe Liturgis des
imbulzirii poporului, Iisus ~i ucenicii Sai "nu puteau nici sa p: 399 (Cit. dupa dom Suitbert Biiu I rer g~SChIchtl. Entwicklung,
mcInnnce paine". Terna din studiul lui Schousboe intra in sistemul 40. Fapte 20, 7. _ mer, op. CLt., pag. 47). .'
oficial protestant, care nu vrea sa vada in Euharistia de la Cina cea 41. Fapte 16, 8, 2 Cor. 2, 12.
de taina instituirea liturghiei crestine, ci numai aplicarea mai 42. I Cor.16, 1-2.
tarzie a unei teologii hristologice la mesele rituale pagfine ori 43. Fapte, ibidem, v. 11. _.
iudaice. In aceasta preocupare i~i aflii explicatia 0 apreciabila doza
de imaginatie, de pasiune dupa noutate ~i originalitate,
in protestantism la Iortarea sensului textelor, la substituirea
care duc
prin
t, 44· Aceasta este 0 ipoteza form I
v

adoptata de dom F. Cabrol, Le livre de

cf. ~i dom H..Leclercq, Laudes 0 ".
lau~:; v ".

de d?m Ca?,m ~I a fost

l re aniioue VI ed., pag. 231;
pareri subiective si la interpretari fara temei in domeniul faptelor. Baumer, op. cit., pag. 48. . '. p. cii., pag. 1888-1889; dorn Suitbert
Este destul sa ne amintim di Sfintele Evanghelii nu pomenesc de .
vreun alt fel de participare la cult a Mantuitorului cu Apostolii Sai,
'..," 45. Dom FCabrolLes " . l: . .
decat la cultul public iudaic. Chiar patimile si moartea Sa au loc ~p. ci~.~tf~:~l:,t~~i.qi;i Paris,.1906, pag. 50.
46. Cf'!f' Lesetre,
cu ocazia venirii Sale in Ierusalim pentru sarbatoarea Pastelui. 47. Chnstenthum und Kirchezur Z' g -
1860, p. 348 ~i 355 (cit. dupa dom S ~t.~der Grundl~gung;Regensburg,
Prin urmare, nici un semn de practicarea unui cult aparte de catre
48. Fapte 10, 9.. . aumer, op. cii., pag. 47). .
ucenicii Domnului, in timpul activitatii Sale. In ziua Cincizecimii,
.::
Euharistia intra in Iunctie precis a ca liturghie crestina, pentru ca 49. Efes. 5, 19; Col. 3, 16.
Sfantul Duh operase in domeniul entuziasmului practic religios 50. Cf. ~i Adrien Fortescrue L M .
aceeasi miraculoasa intelegere ~i patrundere, precum in domeniul Boudinhon, Paris, pag. 8. ' a esse, trad. de l'anglais par A.
convingerii daduse siguranta Apostolilor pana la martirism. . 51. lac. 2, 2; Evr. 10, 25.

128 1 ·1

.J 129

~
-~--
Istoria Liturghiei in primele trei veacuri
Preot prof. Petre'Vintilescu 73. Adrien Fortescue, La Messe, trad. de l'anglais par A.
Boudinhon, Paris, pag.4. '
52. Cf. si Pierre Batiffol, op. cit., p~g. 100.
74. Mt. 26, 26-28 si Mc.14, 22-24.'
53.12,5. 75. I Cor. 11,20-2'2.,:., ' . ,
54. Rom.16, 4. 76. L. Duchesne (Origines du culie chretien, ect:y, 1920, pag.50 n.I;
55. Cor.16, 19.' Histoire ancienne de l'Eglise, u, III ed. p.4 7 si 48), H. Lesetre (op.cit.,
56 Col. 4, 15, 16.' '25 'U, p. 225, t. II, p. 334) si dom F. Cabrol (Le livre de la Priere antique,
57'. Cor. 11,22. Cf. ~i P. Lebedev, op. ctt., pag. . VI ed., p.78 ~i 82) sunt de parere ca agapa preceda Euharistia. Cf. ~i
58. I Tim. 2, 1 sq. dom Jean de Puniet, La liturgie de Ia messe, Avignon, 1928, pag. 51.
59, Evr. 13, 10. Acest uz se referea, de altfel,la imprejurarea ca Mantuitorul savar~ise
60. Evr. 10, 25. Sfanta Euharistie la sfarsitul unei mese. Impartasirea pe mancate, .
. 61. Cf. I Cor. 11, 34 , I stitutions titurgiques, II ed., Paris, obisnuita in veacul al IV:lea, in Carta gin a ~'i in u~ele localitati din
n
62. Dom Prosper Gueranger, v ~ ~ ehiarun rotestant a fost Africa, in seara [oii Mari, se motiva tocmai prin imitarea Mantui- .
1878, p. 3. Luerul ~ste at!t ~e a~~var:t:.~~: sa reeun~asca ea studiul torului (canon. 32, Hippo, 393). Chiar 0 dispozitie (can. 50) a unui sinod
nevoit sa martunse~sea ea ,:~t,m~~a .e~sti nu poate sa dea olamurire local tinut la Cartagina in anul397 consfintea un asemenea uz pentru
Noului Testament. ~l,al Ist~ne~ bt~e:lgi~e ci,dimpotriva, desehiderea Bisericile africane; dispozitia aceasta a fost anulata ins a de sinodul II
atat de buna eu ~~lVlfe~la ate e l U nee' 0 lumina nebrmuitapentru
v
Trulan (can. 29; vezi si can: 48 Cartagina). Istoricul Soerate ilst: bis. V,
veehilor hturghit ~ste in stare s~ aru enimentelor istorice. Caci viata 22; cf. si Sozomen, lst. bis. VII, 19) consemneaza acelasi caz curios
in~eleger~~ ~oulUl T:st~men; ~l :ie~nalt grad nu in serierile sale pentru crestinii egipteni, din vecinatatea Alexandriei, ~ipentru cei din
unei re11g11:pul~e~aza m ee m i aici trebuie eunoseutli" (Andreas
v
Tebaida, care savar~eau Euharistia Sambata seara si se impartaseau
sau cu sfintele taine la sfarsitul unei mese formate din mai multe feluri
intamplatoare,. ci "'. eu~~ut1 t Jhristentum, Tiibingen, 1928, pag. 4).
Duhm, Gottesdtenst un at es en . de mancare, Era, desigur, un ecou al unei practici apostolice - nu stim
'insa eat era de general a sau era numai locala (Corint) - dar, nu mai
63. Le. 11, ~', 1 L'turgies et spirituaLite, Paris, 1927, pag. putin, 0 exceptie fa\a de uzul general constatat in veacul II (Tertulian:
64. Cf, Adnen Vlgoure, L
Ad uxorem, II,S. P.L. t. I, co1.1269) de a .se lua impartasirea pe
33-34. . Martirul si Filosofulsus\ine ea
nernancate. Aceasta din urma practica era si in epoca Constinuiilor
65. Cf. Fapte 1, 3. S~. Ius~~ tfel de in~truetiuni chiar in ziua
apostolice, ca si ceva mai tarziu, pe vremea sfantului loan Hrisostom.
Mfmtuitorul a ~at Ap~sto111or Sal ~s LXVII, 7). Ist~ricul Eusebiu d~n
Acesta a fost nevoit sa se apere impotriva clevetitorilor, care-i puneau
invierii, cand 11s-a ara~at (d. I Apo Og't ~ut e muntele Maslinilor, m
r in sarcina vina de a fi imparta~it pe cativa crestini dupa ce ar fi luat
veacul IV precizeaza ca aeeasta s~ape. d : t Pbl'serica lnaltarii (De vita
~ vt asa Elena a n lca
v ',. masa (Ep. III catre episcopul Chiriac). Cf. Prof. A.P. Golubtov, Liturghia
locul pe care Impara e X 1 1104' d si Demonstratio evangettca, in primele veacuri ale cre~tinismului; rev. "Vestitorul teologic", Moscova,
Constantini, III, 43. P.G. X ,co. ,,', ,
august 1913, pag, 628 (trad. de d. 1. Stadnitchi) ..
VI, 18, P.G., t. XXII, col.~58). H "n der altchristlichen Liturgie, 77. I Tim. 2,1.
66. Das Gediichtms des errn t '
78. I Cor. 14,2,33. Era "ca 0 adevarata liturghie a Duhului Sfant
Freiburg im Breisgau, 1922, pag.11:
dupa liturghia lui Hristos" (L. Duchesne, Les origines du culie chretien,
67. Fapte 2, 42, 46 etc. ed. V, 1920, pag. 49). ' ' "
68. I Cor. l1',20!1i 10, 21.. \ XIV 79. I Cor. 14, 16. ,
69. Adrien Vlgourel, op. ~Lt., pag. .
80. Nu putem afirma daca textele din I Tes. 5,26; Rom. 16, 16; I
70. Cf. ~i P. Batiffol, op. cu., pag. 91.
Cor. 16, 20 ~i I Pt. 5, 14 pot fi interpretate in sprijinul uzului liturgic
71. I Cor. 11,23-26. ,
72. Le. 22, 19-20. 131

130
 L. S.
I·

Istoria Liturghieiin primele trei veacuri .

Preot prof. Petre Vintilescu
-107. Cf. Dom Suit. Baumer, op.cit., pag. 58.
~ t~ e iar cele din I Tim. 6, 12, in 108. Criticii au facut sa varieze data compunerii acestei scrieri
al "sarutarii pacii" ch~a~~nace~s ~ :c:~i~ta cum este de parere Adr.
intre anii 50-160 d.Hr.; criteriile interne insa sunt in favoarea datei
favoarea unei martunsm pUbhceldt ~ns~adin ~rmatoarele cuvinte ale
it p 7 Asa arrezu a 1 . . ~ demai sus.
Fortescue, op. C .'. . . . d R XVI)' din acest limbaj a ramas 10~. Aceasta este parerea .lui Funk- ~i Bardenhewer, spre
lui Origen (In epLSto1arna orn., cap. ~ . " ~ aciuni"
in biserici obiceiul ca fratii sa-~idea sarutarea, dupa rug . deosebire de Veil, Harnack si Oger, care sunt pentru rastimpul dintre
81. I Tes. 5, 27; Co1.4, 16. 117-131.
82. Fapte 13, 15. .' 110. Intr-o astfel de traducere, adjectivul KUPlC£KTJ este luat intr-
83. Fapte 20, 7; I Tim. 4, 13 ~l I Cor. 14, 26. o intrebuintare substantivala (subintelegandu-se substantivul nuspu):
84. Efes. 5, 19. in context insa, 0 astfel de interpretare pare un pleonasm si, dupa
unele pareri, a~a ceva se gaseste in nepotrivire cu stilul perfect curat
85.3,16 ..
86. Ies. 151-19; Deut. 32,1-24. al autorului Dulohiei. Pentru a se arata timpul, ar fi fost mai nimerit,
87. rRegi 2,1-10. dupa geniul limbii grecesti.: dativul: rn KUptaXT]- Prepozitia KC£'tC£
88. Avac. 3, 1-13. exprima un raport de conformitate (cf. Tit I, 9), asa incfit cuvantul
89. Is. 26, 9-17. subinteles pe langa xopuzvnv ar fi OIOaXT]V (invatat~ra), dat chiar ca
titlu al scrierii, iar nu T]IlEpc£v. Deci traducerea ar trebui sa sune:
90. lona 2. 3-10.
91. Dan. 3, 24-90.
1
J "Conform suveranei invataturi a Domnului, frangeti paine si
92. Lc. 1,68-79. multumiti ...". Aceasta este parerea la careramane J.B.Thibaut, desi
93. Lc. 2, 29-32.. .' . . recunoaste ca in acest pasaj nu poate fi.vorba decat de liturghia
duminicala (La liturgie romaine, pag. 33-34). Intrebuintarea
94. Lc. 1,46-54." . .21' Dr V Mitrofanovici, Liturghia
95. cr. P. Lebedev, QP·Ct~,~~g. , . .~. 909 a;' 300-310, . prepozitiei KC£'tC£,atat in NoulTestament (Fapte 2,46), cat si in scrierile
Bisericii drepicredincioa.se r~ant~ne, hCeChrna~~l, ~ de 'JtJrg. t.Il, 2e Parintilor apostolici (cf. Clement Romanul I CorinteniXL, 1-3),pentru
8 F C b 1 Cantiques, D1Ct.d Arc. re . e d a arata timpul, face foarte subreda ipoteza lui Thibaut, .
43 t; . ga19r~5_1976' Le livre de LaPriere antique, pag.13-6, 26-32;A r. 111.1nvdtatura eelor doisprezeee Apostoli, cap. XIV,1.Marturisirea
par ., pa . .' ..' - ..
Fortescue, op.cu., pag.6. . . . .' . pacatelor, mentionata in acest.pasaj, nu este interpretata, de obicei,
. 96. Adr. Fortescue, op.Ctt.,.p.~. . 6 15 II Tim 2 11-13. ca taina a pocaintei, ci in sensul impacarii celor invrajbiti, inainte de
97. I Tim. 3, 16. A se vedea ~l I T1m., , . , aducerea daruluila altar (Mt. 5, 23 sq.).
98. Efes. 5, 14. 112. Cap. XV,9. I'

99. Rom. 13, 11. . . 113. Pliniu, Epist. X, c.96 (97). . "
. 100 Dom Suitbert Baumer, op.Ctt.,pag.2. .5 114. In calendarul roman, stati dies era egal cujesti dies .
101..' Cf.lnviWit11.Ta celor 12 aposto l't IX" 2 3', X, 2 S1 • . 115. Dupa trad. din Scrierile Piirintilor Apostolici, vol. I,de Pr. 1.

i~;:
~~.l~: ~~~~e~~~~: ~~~~::~dU ~ulte chretien, V ed., Paris, 1920,
Mihalcescu, Ec. Mt. Paslaru ~i Ec. G.N. Nitu, Chisinau, 1927.
116. Dom Suit. Baumer, op.cit., pag. 56.
117: Cf. Dam Suit. Baumer, op.cit.; pag. 54, n.3, pag, 56 n.l.
pag. 49; Adr. Fortescue, op.cit., pag.6.. .
118. in Constitutiile Sjintilor Apostoli, cartea VI, cap.V, citim ca
104. A. Fort~scue, o~Cit., r~~i5 cland instructiuni in legatura cu
Dumnezeu a parasit pe poporul lui Israel, iar templullui a ram as
. 105. 14, 26, 1? care p.os.o 'te dar jratiL~r? Cand vd adunafi,
pustiu, pentru ca s-a luat de la ei Duhul Sfant ~iploaia profetica ~is-
manifestarea h~nsmel?r, .z1<:.e. rd
,,;ev~s are' lintbd are, descoperire are,
au dat Bisericii celei din neamuri. Pe de alta parte, Sffintul Ambrozie
Jiecare dintre VOL psalrm rn e, mva~ a u vI<' ..

tdlrndcire are. Toate spre zidire sa.sejaca . -invata eli "tainele crestinilor sunt mai vechi decat ale iudeilor" (De
106. Cf. Adr. Fortescue, op.Ctt.,pag.l0.
133
132
Preot prof. Petre Vintilescu

sacrament is, I, IV, 10; P.L. t 16, col. 438 sq.), iar Sfantul loan Hrisostom I
Ist~ria Liturghiei In primele trei veacuri
I
1
sublinia di toate care tineau de cultiil iudaismului erau simple tipuri ·1 " . 1~0. Dupa traducerea facuta de E • A

si preinchipuiri pentru cele din cultul Bisericii crestine (cf. Omilia I

Parmttlor Apostolici vol I Chi . ~ c. M. Paslaru In Scrierile
I' 1 ' ., Ismau'1927
XIII, asupra cap.VII Evrei; P.G. t. 65, col. 105).
119. Vezi ~iAdr. Fortescue, op.cit., pag, 25-24.
I

iI , 14421./Cf.~l:~ent, I Corint~ni, xl,

2 si '5.' ' ',., '
. nvatatatura c 1 doi , , '
120. P. Lebedev, in trad. cit., pag, 54; H. Lesetre, op.cit. t. II, pag. j " 143. Ibidim, VIII ... e or otspr~~ce ~postol~ IX, 2, 3; X, 2 ~i 5.
534. '.. 144. Cf. Ibidem, X, 6 siCle ' . ," -
121. Cf. A.P. Golubtov, loc.cit., pag. 641. m~nade ~de ingeri) stau inafntea ~:~t, I..Corm:~:!:t: ,,~eci de rnii de
122. Cf. ~i Dom Suit. Baumer, op.cit., pag.59. Sfant, Sfant, Sfant Domnul S t {I?n de mn u sluJeau si strigau.
123. Cf. Dom Suit. Baumer, op.cii., pag.59. Lui!". ,avao '~ ma este toata zidirea d~ marire~
124. Cuvantul carmen.rdupa intrebuintarea pe care 0 avea la 145. I Cor. 4, 1. ,.!

romani, insemna orice vorbire solemna.irugaciune sau salut; deci .146. Ca sa combata pe Genebrard (D .. ' ' , , " '
acest cuvant din scrisoarea lui Pliniu se putea referi la 0 slavoslovie, prona Apostolului lacob iar nu I e.ztturg. apost.), care sustinea
rugaciune sau cantare in cinstea lui Hristos, iar nu numai la un liturgie, lIed., tome I,p. 4:4). ' Pie a" ur P,etru,ca Bona (Cf. be La
anumit imn. (Cf.A.P. Golubtov, lococit., p.541). 147. Fapte 6, 4.," ' , '
125. Cf. P. Batiffol, op.cit., pag, 38. .. ' 148. Tit! 5> ' ,-';
126. Cf. P. Batiffol, op.cii., pag, 38. 149. I Ti~. 3, 2-13; Tit' I! '6-9 .
127. Clement, I Corinteni, cap.XL, 1-5. 150. Fapte 20 28,,, , .:",,!
128. Ibidem, cap.XLI, I. '151. Cf. I Cor:'U:20 sq. ; " ", .. ,"'"
129. Ibidem, cap.XLII. ' 152. Fapte 6,5. ! ,',
130. P. Batiffol (op. cii., pag. 54), ca ~i Funk, recunoaste eli "ofranda , 153. Fapte 6,6: ' ,i • ,. ;
l
nicuta lui Dumnezeu poate, intr-adevar, sa fie rugaciunea, ca ~i ,,154. Cf. I Tim. 5 22; vezi si Fapte 6:6 " ,
milostenia in bani sau in natura, destinata saracilor, ~i, in sfar~it, 155. Cf. Pro'I.: Mihalcescu "o'p 't ' .,
painea si vinul euharistic ..., desi ar fi surprinzator ca Clement sa nu 156 E . t la ca. r=:« ct .,pag. 21-22.' ',.,
• PlS 0a catre Smtrneni, cap. VIII 2
fi vizat ceea ce are mai direct analogie cu sacrificiile templului..., 157. Adr. Fortescue, op. cit.; pag 21 " .
Euharistia", ' . 158. I Cor. 10, .17. i,"':

131. Originalul grec e: Mstu 0&&i11tAllcrSllvat ootoc &UXaptcrtllcrat&' 159. Cap. X, 7. , .,

= Dupa ce v-ati saturat, multumiti astfel. 160. Cap. XIII.
132. Dupa trad. de Pr. I. Mihalcescu, op.cit. 161. Cap. xv I, 2. l'
133. A. Fortescue, op.cit., pag, 14. 162. I Cor. 12,28. " ,', '
154. Cf. La Uturgie de Lamesse, pag. 66.
135. Cf. lucrarea sa La Uturgie romaine, Paris, pp. 26-27.
i~~: g!~~~Jil~ihalcescu, O~.Cit.,'~'~g:l~. "
136.Mt. 13, 19; Mc.p,41;Lc.9, 16; 24,30,In. 21, 13. 165. Cap. Xv. i - , " _

137. Constitutiile Sfinfilor Apostoli (cartea VII, 26) redau aceasta op.cit., pag.54, nota 2."
16676.P.Ba,ti~fOI;
a
propozitie ca ~i in traducerea roman a Didahiilor: uerc 81:IlWtaAllljltV 1 . Cf. aicr nota 118. " ,., ",' " ' " •
= dupa impartasire (Cf. ~i P. Batiffol, op.cit., pag: 62, nota 2). 168. Lit. of Ante-Nicene Ch h' .' "
138. Numarul lor trece de 100 (Cf. F. Cabrol, Origines liturgiques, op.cit., pag. 95). urc , p.205 (Cit, dupa Adr. Fortescue,
p.77). 169. Messe und Pascha, Mainz 187
139. Cf. L. Duchesne, Origines du culte chretien, pag. 51. de, vedere ramane si L D h ' .2: pag.88-104. La acest punct
p.47-48).' . uc esne (Ong~nes d~ culte thretien; V ed.,
134

135
 --: --~

Pre at prof. Petre Vintilescu

Istoria Liturghiei In primele trei veacuri
170. Cf. Dom Cabrol, OriginesJiturgiques, pag. 331. 192. Cf.loc.cit.
171. Istoria bisericeascii, cart. V, cap. XXII.
193. J.B. Thibaut (in La litur i . ': .'
172. I Cor.14, 26. Dom Cabrol, care inclina spre parerea ca 0 gre~eala lui Bickel sta in faptul di '{}lel'om~me, pag.13-14) socote~te eli
unire a acestor doua parti ale serviciului divin crestin n-a putut avea cartea VIII a Constitutiilol' apost l~ pune l~ com~aratie liturghia din
loc decat dupa despartirea agapelor de Euharistie, socoteste eli nu egiptean si cu Ps 1'34 dl' 0 tce numai cu micul Hallel, zis HaUel
poate fi yorba de a~a ceva in epoca in care a fost scrisa intaia epistola , , . n mare el H allel ' d I'
Constitutiile apostolice s-ar gasi in an I . .,pe can lturghia .din
catre Corinteni (Cf. 01'igines liturgiques, p. 338). Hallel, din cares-ar fi inspirat' t a ogle nUI?~i cu psalmii marelui
173. In, cap. 13, sq. incepe dupa "Sus sa avem inim~~ .•reaga rug~cn.~ne eUharistica, ce
174. In 6, 48-59. lucrarea citata nu se arata destul d . Par~lel~ msa pe, sare 0 face in
175. Mt. 24, 30 si Mc. 14,26. 194 e convmgatoare
. Cf. O. Casel, Das Gediichtnis d If, ..,
176. Mt. 26, 17; Mc.14, 12; Lc. 22, 15. Liturgie, pag.lS· cf si A Baums'tark 'D' ~;s errn m der altchristlichen
176b.Mt.26,26;Mc. 14, 18;Lc. 12,20. ,. , .
195 . O~o Casel, , te messe imMor,{} I d
op. cit., pag.17.· en an , pag.127.
177. Vie de Notre-Seigneur, VI, section, c. XXVIII, XXIX, XXX. 196. Ibtdem, pag. 21. .
178. Vie de Notre-Seigneur Iesus-Cnrist, t. II, cart. VI, cap.IV.
197. Liturgie des IV Jahrhunderts pag 1-16'
179. Liturgie der drei ersten Jahrhunderte, pag.180. 198. Les jondements scri t .' .: .. , '.
180. In lucrarea sa Messe und Pascha, pag.105-122. 1909,pag.8-9)." , ip uratres de l~Ptclese (Echos d'Orient,
;)181. Cf. Dom F. Cabrol, Origines liturgiques, pag, 324. I 199. Cf. Adr. Fortescue, op.cit. pag 98' ,
. 182. Descrierea acestora, am infatisat-o dupa P. Batiffol, op.cit., 200. Doctrine des ap'otres P .' 19' .
pag.YO-73 (care afolbsit p. G. Klein -'Vie Gebete in der DidacM (in op.cit., pag. 75-76. , ' an~, O!~pag. XXX:'III; cf. P. Batiffol,
"Zeitschrift fur die neut. Wissenschaft", t. IX, 1908, p.132-146); 201. Cf. J.B. Thibaut La It'tu : ' ... '
G. Rauschen L'Euharistie et LaPenitence, trad. fro Paris, 1910, p.97-99; .• ' rqie romame pag 44
202. Vez! Dtalogul cu iudeul Trifon CXVI . .
Dom F. Cabrol, Origines liturgiques, p. 324-328; J. B. Thibaut, La liturgie 203. Cap. CXVII, 2. ,. , .:
romaine, p.12 sq. 204. Cf. GoIubtov, op.cit.
183. Mt. 26, 30; Mc. 14,26. 205. Cap. LXI, 1. ,
184. Euhuristu: (articol publicat in .Realenzyclopadie fur
206. Dialogul cu iudeul Trifon cxxxru. 6 . XXXV
protestantische Theologie", edit. III, vol. V, p. 563); d. ~i Rauschen, 207. Cf J B Th'b ,'. ,~l , B.
op.cit., pag. 98. _. 20B .... I aut, La l£turgle romaine, pag. 47-48

185. La aceeasi parere subscrie ~i G. Rauschen, op.cit. p.100.

. Cf. Adnen. Fo~tescue, La messe, pag. 30-33. .
209. Inter Cypnam Epistul., LXXV 10
186. Tischgebete und AbendmahLsgebete in der altchl'istlichen und
, J.B. ~ibaut,
;110 CCf. La liturgie r~maine, 'pag.54.
in del' grieschischen Kirche (Texte und Untersuchungen, XXIX, 26,
.1 are a scns ilpecrO!;l(l m; ,
Leipzig, 1905). pe Ia anul 177.' . Pl xp!crtluvrov = fegatio pro christianis
187. Ca Mantuitorul n-a serb at Pastele iudaic la Cina cea de taina, 212. A scris ilpoln A ~ A • .•

Ul'OIl.UKOV in preaJma anului 180

a demonstrat Pr. 1. Mihalcescu, profesor de Teologie dogmatics la , • 'I'

213. Legatta pro Christianis,' X,XXVIIIsi Ad. Autol .

Facultatea de Teologie din Bucuresti ("Dogma soteriologica", fasc. 214. Adv. Haeres., cartea N. cap XVII 5' ., I, 11.
VII, Bucuresti, 1927, pp. 208-215). 215. Ibidem, cartea rv cap.XvIi,5. " , cap. XVIII, 1,2,4,6.
188. I Cor. V, 7.
216. Ibidem, cartea rv cap.XVIII 4-S.
189. Cf. Dom Jean de Puniet, op.cit., pag. 32; 217. Ibidem, cartea V, cap.II. ' .
190. Cap. II, 46. ~
22119.8.EPLStula
191. Cf. I Cor. 11,27-28; Invatatum celor 12 Apostoli, XI, 28. 1 Ap?logia impotriva arienilor, P.G. t.XXV coI265-269
LXlII, 14, 17. "'.
136

j 137
Preot 'prof. Petre Vintilescu '
Istoria Liturghiei In primele trei veacun.
220. Cf. Pedagogul, II, 2. ' '
, 221. Stromate, I, 19: ,,1111 KU1(l'tOV-KUVOVU 't11C;
EKKA.11CHUC; .;", 243. Vezi Origen, In Gen. Homil. VII, 6 (P.G., t.12, p.203); In Levit.
222. Inter Cypriani Epistul. LXXV;10. ' Hom ..VI, 6 (P.G., t.12, colA 75); In Num. Homil.X, 3 (P.G., t.12, co1.643;
homd.XXIII, 3); Contra Cels, VIII, 34 (P.(}., t.12, col. 748 si 1568) etc. etc.
223.' Cohortatio ad gentes (P.G.' tom.VIII, col.237-246; cf. ~i
244; Liturgie tier drei ersten christlichen ]ahrhunderte, p.135 (Cf.
Protreptic, pg.118 sq.), " Adr. Fortescue, op.cit., pAO).,,' .: ,1",

224. De praescr. cA1.' , , 245. In Lucam Homil. 39 (P.L., t. 13, co1.1901-1902). ' ; , "
225. In Lucam. Homilia VII (P.G.,t.XIII, coLl819). 246. De oratione, 18 (P.L., t.I, col. 1176, 1178); Ad uxorem, II, 4 (P.L.,
226. Stromata VII (P.G., t.XIII, coLl819). " t. I, col. 1295) .. 1,':" " ,
227. In Gen. homil, 1,17 (P.G., t.XII, c01.166; t.IV, col.l, 183; t.VIII, 247. De Dom. Oratione,3, 8, 17; Ep.XXX, 6; Ep. LXI, 4; Ep. LXII, 5;
1, 203); Tn Exod. Hom. ,I"1 (P.G., t.XII, col.297); In Levit. Hom. I, 5 (P.G., XXXVII, 1, 4; Ad Demetr. 25 (Cf. Adr. Fortescue, op.cit., p. 50).
t.XII, col.d 1'1). " ':, . .' '. 248. De oratione, 29;AdScapulam, 2; Apologeticum, 30,32, 39 (P.L.,
228. De praescript. 36 (P.L., t. II, col. 49), vezi ~l Apologettcum, 22 I t.I, co1.1196, 700, 443, 44 7 si 468). ' ,
(P.L. t.I col.408)., " ' 249. I1Ept'tr]C;EUXTjC;;14 (P.G., t.XI, co1.1071).
229. Ep. 38,2; Ep. 39,4-5. 250. Ep. X ad Germanum, 5 (P.G., t. X, co1.1327).
230. De Pudicitia, I (P.L. t. II, col. 981), De praescript. 51 (P.L. t. II, 251. De oratione. ' ,'," .: ,.
col. 71). I 252. Paedag. III, 11 (P.G., t.8, co1.660). ,,;
231. Ep. XI, 7. j 253. In Romanos Homil. X, 33 (P.G.,t. 14, col. 1282).
232. VI, 14 (P.G., t.IX, col.337). 254. I1EptEUTjC; (P.G., t.XI"col.557-560). .:
233. In Gen. Homilia X, 1 (P.G., t.XII, col.215); Cf. In Exod. Hom. 255. Contra Cels, VIII; 33 (P.G., t.XI, co1.1565).
256. Cf. Epistula LXIII, 13.
VII (P.G. t.XII, coL349; In Levitic. Hom. IV, 9 (P~G:,t.XII, coL444).
. 257. De Dominica Oratume, 31: "Ideo sacerdos, ante orationem
234. De mortalitate, I.
praefatione praernissa, parat fratrum mentes dicendo: Sursum. corda:,
235. In Gen. Homilia I, 17 (P.G. t.XII, coLl60). ' "
ut dum respondet plebs: Habemus ad Dominum, admoneatur nihil
236. Migne, P.G., t.XII, co1.1012 (Cabral, Le livre de la prtere aliud se quam Dominumcogitare debere". I,

antique, VI-e ed., p.l04, nota 1). .' 258. Deoratione, 3 (P.L., t.I, co1.1156). ,
237. De praescript, 40; Cf. Apologettcum, 39 (P.L. t.I, col. 4,69). 259. P.G., t.VIII, col. 692. .
238. Ad uxorem, 19 (Rl., t.I, col. 1304). ' , 260. In Mat. Homilui XI, 14 (P.G., t. 13, col. 948) ..
, 239. Paed. II, 4 (P.G., t.VIII, col.444); Stromata I, 1 (P.G., t. VIII, 261. Ibidem. .1, •

co1.705)._ , , . J d' H 262. Adversus Marc. IV, 40 (P.L., t. III, col. 460 C).
240.ln'Psalm. Homilia (P.G., t.XII, co1.1070 ~11071); In urnc, om. 263. Cf. Dionisie al Alexandriei, Ep. IVad Sixium, II (P.L., t. V, col.
VI, 2 (P.G., t.XII, coL974). '" , ,; . D A
47 A); Tertulian, De Corona, 3 (P.L., t. II, col. 79-80); Sf. Ciprian, De
241. Apologia ad Dionysium Rom. (P.L., t.V, co1.128 B) ~l m e laps is, 25. .
Spiritu sancto, XXX, 72 (P.G."t.XXXII, col.201 BJ. . 264. Cf. Apologeticum, 39 (P.L. t. I, col, 470); De [ejuniis, 17 (P.L., t.
II, col. 977). .
242. Tradus dupa versiunea franceza din Dom Prospe~ .1,..."

Gueranger, Institutions liturgiques, Il-eme ed., ~.I, pag. 70. Imnele .Jui
Clement al Alexandriei au fost scrise, probabd,. pentr,: cate?~~em.
Nu este exclus, deci, ca ele sa fi avut 0 intrebuintare lI:urglca . (Cf.
Dom Cabral, Lapriere des premiers chretiens, p.193, Pans, 1929).
265. Cf. De oraiume, 19: "...Accepto corpore Domini et reservato
utrumque salvum est, et participatio sacrificii et executio officii".
266. Vezi in aceasta privinta studiul meu: .Postrorea sfintei
Jmpdrtt0iri pentru cei bolnavi" (Rev. .Bis, Ort. Rom.", no. 5 si 6 Mai si
Iunie, 1928). .' .

138
139
 d'W'fW¥

Preot prof. Petre Vintilescu Istoria Liturghiei in primele trei veacuri

267. Cf. Adr. Fortescue, op.cit ..,pag. 71. 10, ~recum ~i traducerea franceza a 1 'A' '. .
a lui Dom Jean de Puniet La luu . ~I 1 . VIgourel(lbldem) ~i pe cea
268. J.B. Thibaut, La Liturgie ro)naine, pag. 58.
269. Cf. Dr. Gherasim Timus, Dictional' aghiografic (la cuv. Ipolit). . 278. Vez~ ~i Adr. Fort~scu~, ::'~~t.,ep~g~:~se, pag. 77-79.
270. Cf. J.B. Thibaut, La liturgie romaine, pag. 58-67. 279. Vezi A. Fortescue, op.cii., pag. 80. .
271. Au fost scrise la inceput, probabil, in greceste, iar mai apoi 280. "The so-calledEgyptian Church . d '
traduse In limba copta, si din aceasta limbs in araba (CF. Adhernar Collection Texts and Studies" VIII 4 Cor er ?-ndderIved documents.
d'Ales, La TMologie de Saint Hippolite, Paris, 1906, pag. 170). Pentru 1916 (Citat dupa J.B. Thibaut :t' ambndge, University Press,
281 Op . ' op.c: ., p. 57).
prima oara au fost facute cunoscute de Vansleb, in anul1677, insa sub . .cu., Texte und Unters VI 4 pag 247
numele de Canoanele lui Abulid, declarand ca nu poate determina
persoana indicata sub acest nume In traducerea etiopiana. Dupa 15
282 D'
283'
"
ct 1" '",.
~~~~to lSche,n~onstit~tionen, Rottenberg, 1891.
emar dAles, op.cu., pag. 171.
sq.

ani, Ludolf de clara ell.numele de Abulid nu este decat forma etiopiana . 284. Testamentum Domini nostri], Chri .
a numelui Ipolit. Numele de Abulid provine In limba etiopiana latine reddidit et illustravit Ignati I ;;u ;lStl, nunc pnmum edidit,
US
Syrorum, Mainz 1890 (Cf Ad F rem I p~triarcha Antiochenus
probabil din limba araba, deoarece sub acest nume. ne trans mite 'Al' ' " r. ortescue op Clt p g 75 . Adhe
traducerea araba aceste canoane. Dr. A. Baumstark observa Insa ca d e;, op.cit.: pag. 172-173). ' . ., a. .~I emar
Abulid traduce In limba araba atat numele de Ipolit, cat ~i pe cel de 85. Ve~I A. !ortescue, op.cit., pag. 80-81., '
lulius si el opiniaza ca acesta din urma trebuie inteles In titIul dat 286. Editate m latineste de F X F k ' . ,
Apostolorum, 2 vol., Paderborn 19 . u~ ,Dld?-ScAalt~ et Constitutiones
celor 38 canoane. Bardenhewer (Geschichteder altkirchlichen Literatur,
P. Nau Paris 1900 9 li b. A05~ Dulascolia, m limba rranceza de
II Bd., 1903, p. 541 (nota) 1!ip. 545), desi recunoaste dubla traducere , , .111 1m a romana Con iitutiil if'
fost traduse de preot Gh N Nit B s I. ,ll e s iniilor Apostoli au
a numelui Abulid in limba araba, totusi este de parere ca la origine
iar a doua oara deacel~~i in ~ui ~cure~tI, 1907, ca teza de Iicenta,
el trebuie sa insemne lpolit (Cf. Dom Paul Cagin, L'Anaphore
Apostolici", vol.II, editura Facu~v~~~1~ t;Olpgic~ ,,~crierile Parintilor
apostolique, Paris, pag. 296-297). Cea dintai traducere a acestor 287. Lehre del' 12 Apostel ~,I~ ~ cologie din Chi~inau, 1928.
canoane a fost facuta de Dom Haneberg, 1870, in limba latina. Cea
Fortescue, op.cit., pag. 73). ' eipzig, 1884, p~.241-268. (Cf. A.
mai buna traducere Insa este considerate acea a lui Achelis, Die
Canones Hippolyti, Leipzig, 1891 (Texte und Untersuch., VI, 4). '. 288. :,Oriens christianus", t.VII (1907) . v

272. The Apostolical Constitutions or Canones of the Apostles (in AntIOchLtturgietypus in A.K. I-VII? (Cf. ibid~~)ag. 388-407. Aegypt oder
coptic with an english translation), London, 1848. 289. Cf. Funk Didasc et C tit A .
Achelis (in Texte ~nd Unt;rsuc~t~~ . 4 postolorum, vol. II, pp~ XIII-XVI.
273. Statutes of the Apostles, 1904. (Aceste date sunt culese din
textele ambelor documente. (Cf. Ad. D~~~8~132 a asezat 111paralel
lucrarea lui Dom P. Cagin, L'Anaphore apostolique, pag. 8, 11,304-305).
274. Didascaliae Apostolorum fragmenta Veronentia latina, 290. Titlul canoanelor in cele doua v ' 'P' .t., p. 172).
care le-a compus Ipolit primatul api 'lerslUm: ~) .Canoancle, pe
accedunt canonum qui dicuntur Apostolorum et Aegiptiorum
domnilor Apostoli di~ autoritateeaPDISCOPI°lr Romei, dupa poruncile
reliquiae, Leipzig, 1900. Dom P. Cagin ii consacra studii importante ,A omnu ui nostru Hrist b) fl.

in Euharistie, 19121!i in L'Anaphore apostolique. , ces t ea sunt canoanele si invataturilo B' '" os ... ,
Ipolit, primatul episco il~r Rom' Is:ncII, pe. care le-a scris
275. Cf. R. Mangenot, Dictionnaire de tMologie catholique, t. IV,col,
din partea Sfiintului D~h c anbIlor, d~pa poru~cIle Apostolilor,
735-736, la art. La Didascalfe des apotres. . ' are vor ea pnn el "i Titl 1 artii I '
276. Cf. J.B. Thibaut, La liturgie romaine, p. 60.
Epltome: .Constitutiils Sfintilor Apostoli d 'h'. ~,
pa, ,II I din
(Cf. Dom P. Cagin, op.cit., pag, 298-299). espre irotonii, pnn Ipolit".
277. La traducerea acestei anafore am avut in vedere atat
291. ln lucrarile sale' Litur i d dr
versiunea latlna de pe palimpsestul de la Verona, publicata de A.
Vigourel in La Messe primitive, Paris, cat si pe cea din 1691 a lui
Jahrunderte (Tbingen 1870) 's' ui g ~
es
/1'
.7et ersten christlichen
deren. Reform (Miinch~n 1893)1 ~,~trdgte merten Jahrhunderts uiui
v

Ludolf, publicata de Dom P. Cagin in L'Anaphore apostolique, pag. 8- , . 1. upa A. Fortescue, op.cit., p. 84.

140 141
Preot prof. Petre Vintilescu

292. Carl Weymann a intemeiat.si mai adanc comparatia cu

Novatian, prin publicarea in coloane paralele a unor texte ale acestui
scriitor in comparatie cu pasaje din actele catorva martiri capa-
docieni. (Cf. Adr. Fortescue, op.cit., p. 86, n.2). " "
293. Eastern Liturgies, pp.x:XIV-XXXIII.(Cf. ibidem, pag. 88).
294.Cf. A. Fortescue, op.cit., pag. 83-89.
295. Cap. 14,40. " CUPRINS
296. .Unde intelligi datur (quia multum erat, ut inepistolam
totum illum agendi ordinem insinuaret, quem universa per orbem
servat Ecclesia) ab ipso ordinatum esse quod nulla morum diversitate
variatur", Ep. CVIII, al.LIV,n.8, P.L., tom.33, co1.203);Cf. J.Thibaut,
op.cit., pag. 83. " Prefa1a..................................................... 5
297. I Ep. Cor., XL, 1-3.
Introducere :::::::::::::::::::::::::::::::
::::::::::9
298. I Apologie, LXVI,3; LXVII, 7.
299. Epist. LXVIII, 14, 17. I- Liturghia dupa scrierile din vremea
300. Stromata I, 19. sfintilor apostoli 13
301. X, 1. ;
302. Adrien Vigourel, Liturgies et spiritualite, pag. 35. II - ~iturghia crestina la sfarsitn] veacului lntai si
303. Cf. A Vigourel, op. 'cii., pag: 36. " " Inceputul veacul~i a1 doilea ~ : 39
304. L'Anaphore apostolique, pag.3.
305. A.. Fortescue, op.cit., pag. 70'. III - Ierarhia si ~iturghia in veacul apostolic 55
306. Cf. Dom P. Cagin, op.cit., pag. 4.
307. Dom P. Cagin, op.cit., pp. 5-6. IV - Ritualul euharistic fata de ritualul Pascal Iudaic 61
308. Inter Cypriani Epist. LXXXV,6.
V- Liturghia in veacul al doilea ~ 77

VI - Liturghia in veacul al tretlea 93

VII - ~iturghia dupa asa-zisels "ora~duiri".sau

,,lntocmiri biserice~ti" ········ 105

VIII - ~onsi~er~1ii si observatii asupra uniformitatii "

hturglce In primele trei veacuri... : 121

Note 127