vv EVAGRIE

PONTICUL

SCRISORI
DIN PUSTIE
avva Evagrie Ponticul

SCRISORI
DIN PUSTIE
Introduse și comentate de
schimarhimandrit Gabriel Bunge

Traducere de :
diac. loan . Icăjr

DEISIS
Sibiu 2022
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României
EVAGRIE PONTICUL
Serisori din pustie / avva Evagrie Ponticul; introd.
și comentate de schimarhimandrit Gabriel Bunge;
trad. de diac. loan I. lăjr. — Sibiu: Deisis, 2022
ISBN 978-606-740-030-4
!. Bunge, Gabriel (pref.)
IL Ică, loan L. jr (trad.)
2

Traducere după:
Evagrios Pontikos, Briefe aus der Wăste (Sophia 24), Trier, 1986; Evagrios
Pontikos, Briefe aus der Wiste, Eingeleitet, Gbersetzt und kommentiert
von Archimandrit Gabriel Bunge (Weisungen der Vater 18), 2. durchgesehene
und verbesserte Auflage, Beuroner Kunstverlag, Beuron, 2013
O Gabriel Bunge

® Deisis pentru versiunea romănească

 Cuvânt-înainte
la editia a doua

La dorinta de multe ori exprimată a cititorilor această

traducere comentată a scrisorilor evagriene publicată prima
dată în 1986 apare din nou într-o retipărire revizuită, dar
altfel neschimbată. Greşelile de tipar au fost eliminate,
notele de final au devenit note de subsol pe fiecare pagină,
citatele au fost transliterate si traduse. Prin aceasta volumul
devine mai accesibil laicilor interesați si le poate servi drept
introducere si ajutor pentru a pătrunde mai adânc în stra-
turile si rădăcinile primului monahism crestin. În ultimii
cincizeci de ani, Evagrie Ponticul, numit si „teologul pus-
tiei”, e redescoperit tot mai mult și în monahismul latin în
înnoirea lui contemplativă. Această redescoperire e urmă-
rită cu interes palpitant nu numai în comunitatea ştiințifică.
Monahi, monahii, laici iau act tot mai viguros de scrierile
sale si de învățăturile cuprinse în ele.
Cartea de față oglindeşte starea cunoasterii autorului ei
la data redactării. Între timp câteva scrisori ale lui Evagrie
au apărut în editie critică, între ele şi Scrisoarea despre cre-
dintd, publicată în 1983 și analizată intensiv în 1998 de un
grup de cercetare specializat în traditia intelectuală a Ale-
xandriei crestine. O cercetare mai temeinică a manuscrise-
lor a scos la lumină numeroase fragmente grecesti extrase
din scrisorile evagriene. După aproape treizeci de ani o nouă

5
editie refăcută ar fi fost indicată. Pent
ru asta însă, din mo-
tive de vârstă înaintată, editorului îi lipses
c însă atât timpul,
cât și puterile. Pregătirea noii editii
s-a aflat în mâinile su-
rorii Nikola Richter osg si ale fratelui
Jakobus Kaffanke 0SB,
precum si ale lectorului dr. Christoph Joest.
Pentru o privire
actualizată si aprofundare trimitem citito
rului doritor la
cartea noastră din 2010 „În Duh și Adevăr”. Studii
despre cele
153 de capitole Despre rugăciune ale lui Evagri
e Ponticul.”

Gabriel Bunge
Eremo Santa Croce
Roveredo, 19 iulie 2013

" Trad. rom. Maria-Cornelia' şi Ioan L Ică jr: sdumarhimand_ţjt_

Gabriel Bunge, Rugăciunea în Duh și Adevăr — filozofia si fml'ogiaua_!plw-
lelor Despre rugăciune ale avvei Evagrie Ponticulsi spiritualitatea Părinţilor
pustiei, Deisis, Sibiu, 2015.
 Cuvânt-înainte
la editia întâi

N-ar trebui niciodată să scriem despre persoane sau

lucruri fără a simti o adâncă inclinatie, ba chiar iubire față
de ele. Fără iubire, în intelesul ei crestin, cunoasterea nu e
cu putință. Mintii lipsite de iubire si avide doar de stiinti nu
i se deschid nici persoanele, nici lucrurile. Cunoasterea lor
e cu putință numai într-o întâlnire personală.
În câteva cuvinte de lapidară concizie, aceasta e chinte-
senta învățăturii lui Evagrie Ponticul cu privire la „cunoaș-
tere” sau „gnoză”, Autorul acestor rânduri mărturisește de
" aceea bucuros căa scris această carte din iubire față de tema
ei. Această iubire a crescut în ani indelungati de preocupare
intimă si, dacă vreti, existentiald cu învățătura și gândirea
monahului pontic.
Atât Introducerea, cât si traducerea comentată a Vietii
copte, precum si a Scrisorilor dogmatice despre credintd si către
Melania — cele mai sistematice prezentări ale arhitecturii de
ansamblu a gândirii evagriene — vor să fie nu doar o nouă
contributie la cercetarea ştiințifică a personalitatii lui
Evagrie Ponticul. Paginile de față au fost scrise cu scopul de
a oferi căutătorului de literatură duhovnicească un ghid și o
antologie comentată a unor texte accesibile până acum doar
câtorva eruditi. Rătăcit in hitisul interpretărilor si al tradu-
cerilor unor texte enigmatice, acesta riscă de cele mai multe

7
ori să rateze întâlnirea cu avva Evagrie, dascăl
ul autentic şi
respectat al vietii duhovnicesti din pustia
Egiptului, peste
care epocile ulterioare au suprapus eronat cli
seele distor-
sionante ale „filozofului”, ba chiar „ereticul
ui” din degert.
Chiar dacă lectura aceasta nu va fi întotdeau
na ușoară, ba
chiar descurajantă pentru cei grabiti, cel ce
caută în chip
serios va simti în curând că în aceste scrieti
i se adresează
cineva care scrie plecând de la propria sa experi
ență perso-
nală, iar nu transmitand pur si simplu mai dep
arte o știință
livresca. Cu alte cuvinte, plecând de la ele îl va put
ea recu-
noaste de îndată pe Evagrie drept povatuitor aut
entic al
vietii duhovnicesti.
Este o plăcută îndatorire să mulțumesc tuturor celor
ce
au contribuit la aparitia acestei cărţi. Mai întâi,
responsa-
bililor de la British Museum pentru realizarca filmelor
după
manuscrisele necesare şi pentru permisiunea de a le public
a.
Apoi, prietenilor: dr. Sebastian Brock (Oxford), distinsul sirla-
cist, care a verificat mal multe pasaje după manusc
risele
originale, pr. dr. Brlan McNeil (Roma) care si-a luat dificila
sarcină de a compara traducerca cu textul original siriac și,
respectiv, grec, §l cărula îi datorez şi câteva importante refe-
rinte, precum şi pr. Ignace Phillips (Chevetogne), cu care am
putut discuta în permanență pasajele dificile. Pentru toate
defictențele acestel cărți rasponsabil e doar autorul însuşi,
L
Gabriel Bunge
11 lanuarie 1986,
pomenirea avvei Evagrle
în Biserica Armeană
 l
Viata si personalitatea
lui Evagrie Ponticul’

Cele privitoare la Evagrie, lăudatul diacon, bărbat care

”a trăit potrivit apostolilor, nu este drept să le trecem
sub tăcere, ci să le predăm scrisului pentru zidirea
cititorilor și slava bunătății Mântuitorului nostru.?
Cu aceste cuvinte își începe Palladios, episcopul cetății
Helenopolis, mica biografie pe care a consacrat-o în cadrul
cunoscutel sale Istorii lausiace (Lavsatcon)® povățultorului său
duhovnleese, în tovăriişia căruia n petrecut noul ani în pus-
tia Egiptului, „Falmos” sau ,vrednic de cântare” (aoidimas),
cum spune originalul grecese, a fost neîndolelnle Evagrie în
cpocn sa §i dincolo de llmitele patriel sale de adoptiune,
Eglptul. Însă aga cum se întâmplă adescorl, odată cu me-
andrele istorlei, „[aimosul” Evagrie a devenit mai degrabă
„blestematul Evagrie", întrucât învățătura sa odinioară atât

' O bibliografie despre Evagrie poate fi găsită la sfârşitul acestui

volum. În continuare cităm lucrările indicând prescurtat doar nu-
mele si parțial titlul, Pentru biografia lui Evagrie, a se vedea Zâckler,
Evagrius, pp. 1-17 și Guillaumont, articolele „Evagre”, Dictionnaire de
spiritualité, ascâtique et mystique, 1V, col. 1731-1733 si „Evagrius”,
Reallexikon fiir Antike und Christentumn, VI, col. 1088-1091 i Theologische
Realenzyklopădie, X, pp. 565-566,
T HL 38, p. 116, 6 544.
' Vezi mai jos, p. 99.
 de prețuită a fost ulterior răstăl măcită
și deformată de către
succesori îndoielnici. Ca i Origen
și Didym cel Orb, ei în-
$isi celebri în epoca lor, Evagrie a
căzut victimă la o sută
cincizeci de ani după moartea sa an
atemizării împăratului
lustinian.* Drept urmare, inevitabil
$i opera sa a început să
se piardă treptat în limba originală, un
ele scrieri au fost
ascunse sub alte nume, iar învățătura sa
duhovnicească s-a
transformat într-un puternic curent
subteran care avea să
alimenteze nenumărate izvoare, fără să ias
ă la suprafață el
însuşi.
Abia la începutul secolului nostru au înce
put să iasă din
nou la lurnină operele păstrate în trad
ucere siriacă, consta-
tându-se cu uimire că Evagrie e atotpr
ezent. S-a uitat însă
mult prea adesea că Palladios lăudase la
el mai cu seamă
viata sa „asemenea aceleia a apostolilo
r”, asadar că accentul
cădea mai mult pe ceea ce era Evagrie, decâ
t pe ceea ce el
a spus, De aceea, această introducer e
e dedicată mai cu seamă
omului Evagrie, fără de care povățuitorul duhovn
icesc Evagrie
nu poate fi inteles în mod corect, Fiindcă viata nu pr
emerge
doar cronologic oricărei gândiri ca temeiul ei indi
spensabil,
ci rămâne de asemenea în mod constant etalonul du
pă care
trebuie măsurată această gândire. Faptul este valabi
l în cel
mai înalt grad atunci când este vorba de un scriitor du
hov-
nicesc și de un mistic. Fiindcă ce adevăr poate să aibă
o
învățătură ai cărei reprezentanti o dezmint prin vietile lor?
Ce valoare are o predică despre iubire provenită dintr-o gură
mistuită de ură?
Nu putine evaluări eronate ale lui Evagrie se bazează pe
faptul că, adeseari în mod inconștient, ne-am deprins să
separăm între ele praxis si theoria, cu alte cuvinte viata mo-
rală si contemplarea dumnezeiască, cu toate că, potrivit

“ Pentru posteritatea lui Evagrie, cf. Zăckler, ibid., -pp. 80-91;

Diekamp, Die origenistischen Streitigkeiten, passim; Guillaumont, Les , Ké-
phalaia gnostica”, passim.

10
propriilor afirmatii ale monahului pontic, ele nu pot exista
decât într-o unitate și în succesiunea deja menționată.
Evagrie devine astfel un „intelectualist” si „sistematician”,
chiar dacă uneori se admite faptul că a fost si un mistic.
Să fie oare însă viata plină de renunțări si privatiuni a unui
anahoret din pustia Egiptului locul cel mai adecvat gene-
rării de sisterne abstracte?
Între toate mărturiile literare, scrisorilor li se atribuie în
mod constant valoarea biografică cea mai înaltă. „Adevărata
viatd a unui om se ascunde în scrisorile sale” (J.H. Newman).
Fiindcă adeseori ele sunt un fel de autobiografii involuntare
sau cel putin fragmente dintr-o autobiografie si, ca atare, au
o forță expresivă mai puternică decât alte scrieri mai teore-
tice ale autorului, ba chiar decât mărturiile unor terți, fie
acestia chiar prieteni apropiati. Dacă încercăm să „pătrun-
dem” misterul unui personaj — fie-ne iertată această expre-
sie oribilă, dar adecvată în context —, atunci nimic nu ne
ajută atât de mult ca lectura scrisorilor lui, În ele acesta vor-
beşte de cele mai multe ori mult mai liber decât în celelalte
opere menite unui public mai larg. Vrând, nevrând, în ele
ne comunică ceva din viata sa interioară. Unui prieten intim
iti deschizi mult mai usor inima si i te expui mult mai mult
decât ai face-o vreodată într-un tratat. Faptul este cu atât
mai adevărat când este vorba de un personaj ca Evagrie,
care a fost evident extrem de sfios.
În perspectivă documentară, scrisorile au, asadar, o va-
loare care nu poate fi indeajuns supralicitată. Și aceasta cu
atât mai mult atunci când nu au fost alcătuite, ca adeseori în
Antichitate, cu gândul la publicarea lor ulterioară, pespectiv
atunci când nu au fost colectate ulterior de autorul lor și
incredintate publicării. În astfel de scrisori pur private pu-
tem citi cu cea mai mare claritate ce semnificatie concretă
aveau acele învățături în viata autorului lor, învățături pe
care în scrierile teoretice, menite unui public mai larg, acesta
le-a tratat într-un mod didactic si prin aceasta cu necesitate
11
într-o formă mai abstractă. Într-un cuvânt
, scrisorile ne
ajută să regăsim persoana și situarea în
viață a gândirii ei.
O întâmplare fericită face ca să ni se fi păs
trat în tra-
ducere siriacă o colectie de saizeci §i două de
scrisori ale lui
Evagrie, alături de alte două scrisori dogmatic
e mai lungi,
precum și câteva scrieri ascetice în formă episto
lară.” Valoa-
rea lor documentară a fost limpede recunoscută
de primul
lor editor W. Frankenberg®, dar, cu toate acestea, ele
n-au
fost până acum nici editate critic, nici traduse, rămâ
nând
astfel accesibile doar câtorva eruditi. Faptul este cu atâ
t mai
uimitor cu cât Evagrie, „părintele literaturii noastre duh
ov-
nicesti™, s-a bucurat în ultimele decenii de o atentie din
ce
în ce mai mare.

* Între acestea din urmă ar fi de numit: 1) Tratatul către Evlog

ios
monahul (PG 79, 1093-1140), 2) Epistola către Anatolius mona
hul şi
3) scrierile editate de Frankenberg sub numele de cuvânt Protreptic și
Parenetic. În cazul 1) traditia manuscrisă nu e deosebit de bună, cf
Muyldermans, A travers, pp. 62-65, şi id., Evagriana Syriaca, pp. 46 sqq.
Acest tratat își are locul mai degrabă intr-o colectie a scrierilor asce-
tice ale lui Evagrie; 2) reprezintă Pralogul la Praktikos, cu care alcătu-
ieşte o unitate, cf. Guillaumont, Traité pratique, pp. 113 sag. și 389
5q.;
iar 3) sunt atribuite lui Evagrie de două manuscrise siriene din seco-
lele VI-VII, dar, începând din secolul VIII, majoritatea manuscriselor
le atribuie scriitorului duhovnicesc siro-oriental Abraham Nathperaya;
despre acesta din urmă, cf. A Penna, „Abramo di Nathpar”, Rivista degli
studi orientali, 1957, pp. 415—431, care traduce în italiană (pp. 428-431)
și Protreptikos-ul fără a observa că fusese editat de Frankenberg sub
numele lui Evagrie. Un studiu aprofundat al scrierilor de ]a punctul 3)
ne-a convins că ele nu provin nici de la Evagrie, nici de la Abraham
Nathperaya.
“ Frankenberg, Euagrius Ponticus, p. 5.
" Chadwick, John Cassian, p. 86. H. Bremond a atribuit acest titlu luj
loan Cassian, însă Chadwick il revendică pe bună dreptate pentru
Evagrie. În nenumăratele sale publicatii, Hausherr împărtășește acelasi
punct de vedere.
12
 Ceă mai importantă sarcină a unei introduceri trebuie să
fie deci aceea de a reconstitui cât mai cuprinzător si cât mai
viu cu putință, pe baza izvoarelor păstrate, viata și persona-
litatea autorului lor. Din constructul abstract reprezentat
de Evagrie „origenistul”, pe care l-au edificat de-a lungul
timpului savantii, trebuie să iasă din nou la lumină omul
Evagrie, un om din carne şi din sânge, căruia i-a fost hărăzit
un destin propriu, care a imprimat operei sale o pecete
inconfundabilă. Izvoarele care ne stau la dispozitie provin
mai cu seamă de la discipoli (Palladios), respectiv prieteni
(Rufin), sau de la autorii afini spiritual (Socrates, Sozome-
nos), alte surse fiind mai degrabă modeste (Apophthegmata
Patrum). În sine, această situație nu este deloc un dezavan-
taj, fiindcă, atunci când nu degenerează într-o „adorație”
maladivă, iubirea luminează întotdeauna mai mult decât ura.
Sarcina noastră ar fi fost mult mai simplă dacă în cazul lui
Evagrie am avea de-a face cu o personalitate istorică. Nimic
nu este însă mai ingrat decât a scrie despre un mistic si
mistica lui, Fiindcă un mistic nu scrie asupra ceva, ci despre
ceva, și anume despre acel Unul, pe care l-a întâlnit si care
a tras la El intreaga sa viatd. Această întâlnire personală nu
este pe deplin sondabilă pentru nimeni $i nu poate fi sesi-
zată în întreaga ei profunzime prin niciun cuvânt, nici chiar
pentru misticul insusi. Evagrie trebuie să fi fost extrem de
conștient de acest lucru, fiindcă el împărtășeşte cu Parintii
pustiei, printre care a trăj't, acea extremă retinere față de
trăirea interioară proprie, retinere care face atât de dificilă
pentru observatorul din afară o privire în miezul viu al
gândirii lui. Şi totusi, totul depinde de presimtirea măcar a
acestui mister. Cu toate acestea, scrisorile, dar si alte scrieri,
ca si mărturiile unor terti, contin suficiente indicii care ne
permit să conturăm, cel putin în liniile lui mari, portretul
interior al omului Evagrie.

13
1. Capadocia®
Evagrie a văzut lumina zilei în jurul anului 345 în orășelul
pontic Ibora, aşezat pe malurile râului [ris, în nordul
Turciei
actuale.” Ibora se afla nu departe de proprietățile pon
tice
ale familiei lui Vasile cel Mare, nu departe de acea mosie
Annesoi, pe care sfântul Vasile cel Mare a întreprins în jurul
anului 357 primele sale experimente în ce priveşte viat
a
monahală."" Despre tineretea si anii de studiu ai lui Evagrie
nu stim din nefericire nimic. Se poate presupune însă
că a
studiat în Cezareea Capadociei, cunoscută pentru scolile
sale."" Asadar, Evagrie se iveste pentru noi în lumina istoriei
ca o personalitate de sine stătătoare fără ca să aflăm cine si
ce anume au modelat-o.
Din Viața sa aflăm că tatăl său a fost asezat ca horepiscop
de către sfântul Vasile cel Mare, care din anul 376 5i până la
moartea sa în 379 a fost episcop al Cezareii.”? Prin tatăl său

* Pentru cronologie, cf. Butler, The Lausiac History, 1, pp. 179 sqq., și
!I, pp. 237 5qq., ca si Schwartz, „Palladiana”. HL 38 contine nu mai
putin de zece datări exacte, însă determinarea lor este anevoioasă
întrucât nu ni se dă niciun punct de referință databil în mod sigur.
Chestiunea necesită o investigatie specială, care iese însă din cadrele
acestei introduceri. ,
"HL 38, p. 116, 14 sqq. Iborân e adesea citit fn manuscrise și ca Ibăron,
făcându-se astfel din Evagrie un georgian, cum este de altfel venerat
în Gruzia până astăzi. Însă lectiunea corectă e totusi Iborân, cf. Grigo-
rie din Nazianz, Ep 229, 1 (ed. Gallay 11, p. 120 App); leronim, Ep 133,3
(ed. Labourt VIII, p. 53) ș.c.
" Cf. Gallay, La vie de Saint Grégoire, p. 70.
" Pentru mediul intelectual-cultural a] lui Evagrie, ¢f interesantul
studiu al lui Lackner, „Zur profanen Bildung”, passim, unde se arată
că Evagrie trebuie să fi avut o bună cultură filozofică, matematică si
retorică, ' : .
" Cf- HL 38, p. 116, 14 şi Amél, p. 106, O grupă de manuscrise neafec-
tate de distorsionările antiorigeniste (VC, cf. Butler, The Lausiac History
Il, pp LoG sq.) adaugă că tatăl lui Evagrie era de neam ales, unul
dintre cei dintâi cetățeni ai oragului.
14
a inttât apoi el Tnsusi în legătură cu sfântul Vasile, care l-a
hirotesit citef si prin aceasta l-a primit în clerul său; data
exactă a acestui important eveniment nu poate fi determi-
nată mai îndeaproape. Mai târziu, Evagrie îl va enumera pe
Vasile între acele autorități dogmatice a căror mărturie o
invocă explicitîn al său Gnostikos.
El este pentru Evagrie
„stâlp al adevărului””. Vasile era o personalitate puternică
și se poate presupune că influenta sa asupra tânărului cleric
nu a fost mică. La scoala lui se poate să fi cunoscut si pretuit
pentru prima oară Evagrie scrierile lui Origen si prin el a
intrat în legătură cu înfloritorul monahism al Capadociei
căruia Vasile tocmai îi dădea o formă regulată. În orice caz,
scrierile sale ascetice ulterioare dau mărturie de familiari-
tatea lui cu scrierile similare ale episcopului său.”"
Cu totul nefondată este de aceea afirmatia repetată ade-
seori cum că Evagrie ar fi fost un monah vasilian înainte de
a părăsi Capadocia pentru a se alătura la Constantinopol lui
Grigorie din Nazianz.” Nici Evagrie însuși, nici Grigorie sau
Palladios ori Rufin nu sugerează vreodată că el ar fi fost un
„monah fugar”. (Pretinsele mărturii despre sine însuşi citate
de W. Bousset se raportează fie la evenimente ulterioare, fie
au cu totul alt sens decât cel atribuit lor de Bousset.) Se prea
poate ca Evagrie, ca si Grigorie din Nazianz, să fi petrecut un
timp mai lung sau mai scurt într-o comunitate monastică
vasiliană si să fi întreținut si ulterior legături prietenesti cu
aceasta."“ Î :
Nu este sigur dacă Evagrie a intrat într-o relatie mai
apropiată încă din Capadocia cu Grigorie al Nyssei, fratele mai

r
/
v

" Gn 44.
" ¢f. Guillaumont, „Les fondements de la vie monastique”, pp. 476 sq.
" Sustinuti de.Bousset, Apophtegmata, pp. 336 sq. Hausherr, „Le
Traité de l'Oraison"”, p. 170, și-a însușit-o ulterior ezitând.
"* Vezi mai jos, p. 201 (la adresantul așa-numitei Epistula fidei).

15
scrierile acestuia. Se desenează, așadar, deja acea con
stela-
tie care avea să determine în mod hotărâtor viata lui Eva
grie
și destinul ulterior al operei sale,

2. Constantinopol

În mai multe privinte strămutarea lui Evagriela Constan-

tinopol avea să aibă pentru el valoare de destin. Circumstan-
tele exacte ne sunt din nefericire necunoscute, iar aluziile
autobiografice păstrate nu mai sunt nici pe departe atât
de
evidente pentru noi, ca pentru contemporanii săi. O lectură
atentă a asa-numitei Scrisori despre credință (Epistula fidei
),
cea mai timpurie scriere păstrată a autorului nostru,
suge-
rează următoarea reconstituire a evenimentelor”"
Așa cum am văzut, Evagrie fusese hirotesit citet de Vasile
cel Mare, făcând parte din clerul său. În 1 ianuarie 379, Vasile
moare pe neasteptate, epuizat de boală și de încordare supra-
omenească, în vârstă de numai patruzeci si nouă de ani. Ca
succesor al său a fost ales Helladios. Foarte probabil că în
aceste evenimente trebuie să vedem acea „întâmplare în-
grozitoare” care l-a determinat pe Evagrie să-și piardă capul
3i să fugd.” O vreme trebuie să fi petrecut departe de patria
sa (acum probabil Cezareea). Apoi însă l-a cuprins o puter-
nică dorință după „filozofia cea mai înaltă” si după un
povatuitor și un dascăl sigur pe calea spre ea, Cu ajutorul lui
Dumnezeu l-a găsit în cele din urmă in persoana lui Grigorie
din Nazianz, căruia i s-a alăturat entuziasmat.?
În martie-aprilie 379, Grigorie a fost însă chemat la Con-
stantinopol ca episcop al minusculei comunități niceene din

" Cf. interesantul studiu al lui Hunt, „Palladius of Helenopolis",

" Cf. articolul nostru, „Evagre le Pontique et les deux Macaire",
p. 217, n. 16.
" Ep fid 2.
"* thid. 3.
18
capitaîzi Imperiului.” Evagrie a putut astfel ajunge în capi-
tala Imperiului Roman de răsărit spre mijlocul sau sfârşitul
acestui an. Din Scrisoarea 21 am putea trage concluzia că il
cunoscuse pe Grigorie prin intermediul monahului Eusta-
thios, un intim al episcopului. Testamentul lui Grigorie din
Nazianz lămurește în orice caz faptul că Evagrie a stat cu
abnegatie de partea dascălului său în dificilii ani ai începu-
tului episcopatului său constantinopolitan, adică până la
sfârșitul anului 380.%
Într-adevăr, Evagrie l-a găsit pe Grigorie într-o situatie
extrem de dificilă. Mica comunitate ortodoxă nu dispunea
de nicio biserică, ci se aduna într-o capelă dintr-o casă, pe
care Grigorie a numit-o cu speranţă „Anastasia” [a Învierii].
Arienii care dominau capitala îl tratau pe sărmanul străin
cu dispret i nu se dădeau înapoi de la violente. Pe lângă
acestea, Grigorie își periclitase serios în anul 380 succesul
predicii sale lăsându-se antrenat de buna sa credinti în
complicatiile așa-numitei afaceri a lui Maxim Cinicul. Grigorie
îi acordase încredere unui intrigant ambitios, care râvnea la
scaunul său, şi prin aceasta se găsea prins în angrenajele
politicii bisericesti internationale. Abia în noiembrie 380,
când împăratul Teodosie cel Mare l-a instalat solemn în
biserica Sfintilor Apostoli si prin aceasta ortodocsii au fost
restabiliti oficial, Grigorie s-a putut impune. Evagrie, pe
care il hirotonise ca unul dintre diaconii săi”, îi va fi fost de
un ajutor inestimabil în toate aceste tribulatii prin elocinta
sa strălucitoare si prin fidelitatea sa supusă”. În Testamentul

/
" Cf.exhaustiv Gallay, La vie de Saint Grâgoire, pp. 132 sqg-
“ Vezi mai jos, p. 20 (pasajul corespunzător al Testamentului) si
PP 188 sqq. (la Ep 21).
”* HL 38, p. 117, 3, Sozomenos il face chiar arhidiacon (HE VI, 30;
- PG 67, 1384C).
” HL 38, p. 117, 3 sq.; Amél, pp. 106 sq.
- 19
 său din 31 mai 331, Grigorie dă mă
rturie de aceasta îr
cuvi nte migcitoare:
Diaconului Evagrie, care mult s-a ostenit și
s-a îngrijit
Împreună cu mine si mi-a arătat ade
seori bunivointa
sa, îi multumesc atât înaintea lui Du
mnezeu, cât și îna-
intea oamenilor. Răsplata cea mare i-o va
da Dumnezeu,
dar pentru ca să nu-i lipsească si din partea
noastră un
mic semn al prieteniei, îi voi lăsa o cămașă,
o tunică,
două mantale și treizeci de monezi de aur.
De această afectiune, pe care în mod eviden
t o simtea
Grigorie față de „iubitul frate şi împreună-diacon
”, dă măr-
turie nu numai Epistola sa 228, ceva mai vec
he, în care se
bucură de convertirea acestuia la adevărata
filozofie®, ci si
Evagrie însuși in scrisoarea sa către monahul
Eustathios:
„Tu stii cât de mult m-a iubit fericitul, întruc
ât sfintenia ta
a mijlocit între noi, aducând si crescând roade ”
Grigorie
pare să-l fi numit pe Evagrie cu predilectie „răsad
ul” său **
Ulterior, Evagrie își va aduce aminte de el într-o
scrisoare
din pustie® si chiar şi după moartea episcopului va vor
bi
despre el ca despre „dreptul Grigorie, care m-a răsădit""*.
În Grigorie, Evagrie a găsit nu numai un prieten extrem
de devotat si afectuos față de el toată viata sa, ci și ceea ce
căutase mai întâi, și anume un „pedagog spre filozofia cea mai
de sus”””, adică în viata creștină si în teologie. Cât de departe
rA

" PG 37, 393B. Cf. studiul exliaustiv al lui Martroye, „Le testament
de Saint Grégoire de Nazianze”., '
" Cf Ep fid 2, unde Evagrie vorbeste de dorul său după „filozofia cea
mai înaltă” și despre bucuria de a fi găsit un învățător în persoana lui
Grigorie.
" Ep21,1, :
" Grigorie din Nazianz, Ep 228, 1. et
" Ep 46.
* Pr Epil 7 sq.
"7 Ep fi d 2.

20
anume merge influenta lui Grigorie asupra diaconului său
nu s-a cercetat încă, însă ea trebuie să fi fost mult mai pro-
fundă decât se poate crede la prima vedere. Evagrie însuşi
ne oferă nenumărate indicii cu privire la aceasta. În Scrisoa-
rea despre credință, discipolul copiază în entuziasmul său ju-
venil de mai multe ori, mergând până la formulări verbale,
pe retorul admirat”, iar în alte scrieri, cum ar fi Kephalaia
gnostika®, Praktikos” și Gnostikos”, invocă în mod explicit
mărturia acestuia. Într-o formă atât de explicită el se referă
numai la parintii monahismului, al căror discipol era deja
pe atunci.
În timpul sederii sale de aproximativ doi ani la Constanti-
nopol, Evagrie trebuie să fi întâlnit si pe acel om care avea
să devină mai târziu adversarul hotărât al tuturor „arigeniș-
tilor”, si anume pe leronim.“ Ce-i drept, niciunul dintre ei nu
mentioneazd vreo întâlnire personală, însă e de neconceput
ca cei doi bărbați să nu se fi întâlnit în cercul initial extrem
de restrâns din jurul lui Grigorie. Numele lui Evagrie apare
pentru prima dată în scrierile lui leronim într-o scrisoare
alcătuită la aproximativ cincisprezece ani după moartea
diaconului, si atunci mai degrabă în treacit.” Un motiv care
să sugereze o cunoștință personală anterioară nu există în
acest context. Dacă printre scrisorile lui Evagrie se găsește
vreuna adresată lui Ieronim, acest lucru nu poate fi dovedit.
Într-una sau două scrîsori,}Evagrie pare să facă aluzie cifrată
E

* Vezi mai jos, pp. 201 sg.

" KG VI, 51; cf. Grigorie din Nazianz, Oratio 21, 29; şi 20, 6.
pr 89, '
“ Gn 44, :
“ cf. Kelly, Jerome, pp. 68 sqq. Nu se stie cât timp a rămas leronim
în Constantinopol.
" Ep 133, 3 ad Ctesiphontem, din anul 414. leronim il aminteste în
treacăt pe Evagrie și în Dialogus contra Pelagianos (PL 23, 496A) din anul
415, și în Comm. in lerem. 1V, 1 din anii 414—416. Cf. în detaliu mai jos,
pp. 202 5qq.

21
la leronim, pe care însă nu-l numeşte niciodată cu numele
său. Suntem condamnati la presupuneri.“ Ca şi Evagrie,
leronim a fost întreaga sa viață un admirator entuziast al lui
Grigorie din Nazianz" și se poate ca prietenia dintre episcop
și fostul său diacon să-l fi împiedicat să-l implice pe cel din
urmă în disputa în jurul lui Origen, cu atât mai mult cu cât
Evagrie era si el un adversar decis al arienilor.
La începutul anului 381 s-a întrunit la Constantinopol
sinodul imperial convocat de Teodosie, Sinodul II Ecumenic,
la care Grigoriea fost mai întâi confirmat în functia sa, pe
care o administrase până acum numai interimar. Mai apoi
însă, ca urmare a rezervelor canonice împotriva numirii sale,
ridicate de episcopatul egiptean și macedonean, a fost con-
strâns să demisioneze."® Amărât de necontenitele intrigi, el
a părăsit Constantinopolul înainte de 9 iulie 381. Pe diaconul
său Evagrie l-a lăsatîn seama succesorului său Nectarie“", pe
care părinții sinodali l-au ales de îndată desi era încă laic si
lipsit de orice instructie teologică. Versat în chestiunile bise-
ricesti și teologice, Evagrie trebuie să-i fi fost într-adevăr,
după cum relatează Palladios“, de mare folos acestuia în
disputele cu arienii încă atotprezenti. Faima de retor stră-
lucit pe care și-o castigase avea să-i devină însă în curând
fatală. Palladios relatează extrem de detaliat despre „aface-
‘

“ Pot fi bănuite aluzii acolo unde Evagrie se distanteazi de ascetii

a căror asceză nu se împletește cu blândețea, respectiv acolo unde
avertizează in fata consecintelor fatale ale irascibilității. Ce anume
crede Palladios despre leronim (că e plin de „pizmă”) o spune lignpede
în HL 36, p. 108, 6 sq. și 41, p. 128, 7 sqq. Ar fi pripit însă ca din această
mărturie târzie (din 420) să tragem retroactiv o concluzie cu privire
la opinia lui Evagrie însuşi!
* Grigorie nu-l menționează nicăieri în scrierile sale pe leronim;
cf Kelly, Jerome, p. 70. —
** Cf. exhaustiv Gallay, La vie de Saint Grégoire, pp. 196 sqq.
*” HL 38, p. 117,3 sqq.
" Amél, p. 107.
22
rea" din care Evagrie a scăpat în cele din urmă prin fugă până
când a mai putut scăpa din ea prin așa ceva.” Ne asigură că
a auzit-o din gura lui Evagrie însuși”, ceea ce e probabil,
întrucât în Scrisoarea 58 către Hymettios Evagrie pare să facă
aluzie la aceste evenimente.În orice caz, detaliile precise nu
puteau proveni decât de la cel implicat în afacere.
Circumstante fericite si înzestrări exceptionale păreau
să-l menească pe Evagrie unei cariere bisericesti pline de
succes. Aptitudini retorice si dialectice strălucite, un aspect
plăcut, ba chiar o anume vanitate pregnantă exprimată într-o
vestimentatie somptuoasă l-au făcut în curând răsfățatul
orasului, Nu fără motiv, asadar, sotia unuia dintre prefectii
Constantinopolului s-a îndrăgostit brusc de tânărul diacon,
iar Evagrie, care de-a lungul întregii sale vieti a trebuit să
lupte cu un temperament extrem de senzual, nu a rămas
neimpresionat. Cu toate acestea, a reusit să se apere lăuntric
împotriva unui pas gresit, care în acele împrejurări l-ar fi
putut costa chiar si viata, Sozomenos ne asigură că, în furia
sa, sotul gelos al damei mentionate plănuise chiar un aten-
tat criminal.” De unde provine acest detaliu care nu se gă-
seste la Palladios, nueste sigur. Înorice caz, această amenin-
tare ar putea oferi un fundal psihologic extrem de plauzibil
pentru trauma pe care a avut-o cu acest prilej Evagrie.
Incoltit, diaconul se vede pe sine într-a noapte aruncat
în lanturi într-o închisoare fără să i se comunice motivul
arestării sale. Constiinta sa îi spune însă că în spatele acestei
actiuni se ascundea prefectul gelos. Cade pradă unei spaime
îngrozitoare, până când apare un înger sub chipul unui prie-
ten, iar acesta îi făgăduieşte să-l elibereze dacă jură că va
părăsi de îndată orasul. Evagrie jură pe o Evanghelie si... se

* HL 38, pp. 117-119; cf. Sozomenos, HE VI, 30 (PG 67, 1384C).

* HL38,p.117,4.
*! Sozomenos, HE VI, 30 (PG 67, 1384C),
23
trezește.” Desi jurământul are loc în vis, Evagri
e se simte
însă legat de el, își împachetează lucrurile și părăsește
cu o
corabie Constantinopolul. Această a doua fugă a vietii
sale
are loc probabil în anul 332, aproape la un an după
ce
părăsise orașul şi dascălul său, Grigorie din Nazianz.

3. lerusalim

Evagrie fuge departe, până la lerusalim. Ce anume l-a

determinat să facă această alegere nu stim, putem doar
presupune.” Remarcabil este mai întâi faptul că nu fuge în
Capadocia sa natală, cum ne-am putea astepta, cu atât mai
mult cu cât în Scrisoarea sa despre credinţă îi rugase pe prie-
tenii săi de acolo să-i îngăduie o mică întârziere, stiind bine
că şederea în oraş nu este lipsită de prime;jdii.** Evagrie nu
se duce însă nici la Grigorie din Nazianz, cum ne-am putea
de asemenea astepta. Rusinea pentru cele întâmplate poate
să fi fost motivul care l-a împiedicat să facă asta. Să fie oare
leronim cel care, direct sau indirect, l-a adus la lerusalim?
Acolo se găsea încă din anul 375 Melania cea Bătrână, iar din
anul 380 si Rufin, si pe atunci cei doi erau încă prieteni ai lui
leronim si admirati de el.“ Întemeiaseră pe Muntele Măsli-

” Astfel de vise aveau adeseori o mare importanță în Antichitate.

E tentant să comparăm cu episodul nostru faimosul cosmar al lui
leronim (Ep 22, 30) şi atitudinea sa cu totul diferită față de jurământul
făcut în vis; cf. Kelly, Jerome, pp. 41 sqq. Pentru evaluarea viselor de
către Evagrie, cf. dezvoltările sale ulterioare din Pr 54-56 si intere-
santul studiu al lui Refoulé, „Răves”, passim.
" terusalimul era încă de pe atunci un centru al pelerinajelor inter-
nationale, dar acest lucru nu e suficient în cazul lui Evagrie. Faptul că
Socrates (HE 1V, 23; PG 67, 516A) 1l face să călătorească în Egipt împre-
ună cu Grigorie din Nazianz are la bază cu sigurant3 o neînțelegere. _
“ Ep fid 3. '
"" ¢f. Murphy, Rufinus, pp. 51 sq. §i id., „Melania”, passim; precum si
Chitty, The Desert, p. 110 și pe larg Moine, „Melania”, passim,

24
nilor o'dublă mănăstire, și acest loc de refugiu în Tara Sfântă,
bine cunoscut pentru neobignuita sa ospitalitate, poate să i
se fi oferit de la sine lui Evagrie. Oricum ar sta lucrurile, il
găsim în orice caz numaidecât oaspete al Melaniei, faimoasa
aristocrată romană care după moartea bărbatului său își
vânduse imensele bogatii şi fugise mai întâi în Egipt, unde a
zăbovit mai multă vreme pe lângă monahii din pustia Nitriei,
pentru ca apoi să intemeieze în lerusalim cu ajutorul lui
Rufin amintitele manastiri.*
În Rufin si Melania, Evagrie a găsit nu numai doi romani
- cultivati, care au rămas legati de el printr-o prietenie fidelă
întreaga sa viață, ci și doi cunoscători exceptionali ai scrie-
rilor marelui Origen. Rufin isi va dedica mai târziu multi ani
ai vietii traducerii în limba latină a scrierilor alexandrinu-
lui, contribuind astfel alături de leronim în chip esential la
conservarea acestui izvor inepuizabil de inspiratie teolo-
gică. Asadar, la lerusalim Evagrie s-a găsit în compania unor
spirite înrudite, cum atestă de altfel nu putine scrisori.””
Odată cu fuga la lerusalim un important capitol din viata
diaconului pontic se încheia irevocabil. Evagrie nu se va mai
întoarce niciodată în lumea din care provenea, lumea epis-
copilor și a retorilor. Ruptura n-a devenit însă vizibilă
dintr-odată; a fost nevoie de încă o interventie a Proniei
divine pentru a-l constrânge să ia calea care îi era hărăzită.
Evagrie părăsise Constantinopolul cu promisiunea solem-
nă de a-și schimba viata. De-abia scăpat de primejdie, auitat
însă toate intentiile și planurile sale bune, dedându-se din
nou unei vieti exterioare; isi schimba, de exemplu, de două
ori pe zi hainele, cum ne asigură biograful său””, În mijlocul
Lă

“ Cf. încă monografia lui Evelyn White, The Monasteries, pp. 75 sq.
* Astfel Ep 5; 7; 10; 19; 22; 32: 36; 44; 49 (către Rufin) și Ep 1; 8; 31;
35; 37 (către Melania); vezi mai jos, pp. 189 s4q.; 192 sqq.
“* Amél, p. 110. Textul grec HL 38, p. 119, 14 & înțeles destul de diferit
de către traducători; cf. observațiile filologice ale lui Bartelink, Palladio.
La Storia Lausiaca, p. 373 (nr. 67).
25
acestei vieti vanitoase i superficiale i-a venit pe neastey
tate o nouă lovitură; o febră rară care l-a țintuit de
pat
jumătate de an §i ameninta să îi mistuie tot trupul.* Medic
erau neputinciosi. Înţeleapta Melania a ajuns în cele di
urmă la convingerea că această boală nu putea avea cauz
obisnuite și, de aceea, a început să-şi descoasă oaspetel
Evagrie i-a mărturisit că părăsise Constantinopolul cu gân
dul de a-şi schimba viata si că până atunci nu făcuse nimi
în acest sens. Dincolo de asta, Melania i-a smuls făgăduinț
de a se face monah, după care numai se va ruga pentruel lu
Dumnezeu ca să-l vindece. Evagrie s-a declarat de acord :
după câteva zile s-a vindecat.
N-am gresi prea mult văzând în această lungă boală ex
presia fizică a unei profunde depresii psihice, o consecint
a acelei stări penibile în care ajunsese prin făgăduința dat
în vis. Observatia nu este lipsită de importanță pentru :
evaluare corectă a marelui psiholog care avea să se dove
dească mai târziu Evagrie în pustia Egiptului, fiindcă ne las
să presimtim faptul că acest analist uimitor de acut chiar Ş
al celor mai tainice mișcări ale sufletului avea el însuși ut
psihic extrem de complicat. Putem de aceea presupune că s
acolo unde nu o mirturiseste explicit, vorbeste adeseori dir
experiente si patimiri proprii. Psihologul Evagrie nu vor
beste, asadar, de la distanță, rece, despre unele fenomen
interesante, încredințând scrierilor sale ceea ce omul Evagri
a experimentat si pătimit el însuși. _
Proaspăt vindecatul diacon primeşte, asadar, probabil îr
duminica Paştelui anului 383, haina monahală din mâna lu
Rufin, așa cum va descrie mai târziu el însuși acest eveni
ment într-o scrisoare plin de recunoşștință.” Nu stim dac?
intentia sa inițială a fost chiar aceea de a se face monah si

" HL 38, pp. 119-120. a

“ Ep 22. „Ziua Învierii Domnului nostru” se referă în mod sigur l:
Paşte. Anul poate fi dedus din celelalte date ale vietii sale.

26
mai mult decât atat, anahoret, Idealul monahalîi era fireste
familiar prin intermediul lui Vasile si Grigorie, dar se prea
poate ca el să se fi gândit la o formă de viață ascetică mai
neconventionald, ca-aceea spre care a năzuit întreaga sa
viatd Grigorie §i în care acesta si-a si sfârşit viata după
retragerea deplină din toate functiile bisericesti.”

4. Egipt .

Proaspăt îmbrăcatul monah Evagrie a plecat de îndată

spre Egipt, leagănul monahismului încă de atunci, la mai
mult de două generatii, „Athosul” lumii antice. Din nou, nu
stim ce anume l-a determinat să facă această alegere. Teore-
tic, el ar fi putut trăi ca monah si în Palestina, chiar si pe
Muntele Măslinilor. Se prea poate ca Melania să-i fi reco-
mandat Egiptul, întrucât după experientele anterioare ale
lui Evagrie lerusalimul nui se părea a fi tocmai locul cel mai
potrivit. Nu şi-a trimis nicidecum protejatul în surghiun, căci
după vizita ei în Egipt (373-374) si interventia neînfricată
pentru episcopii și monahii exilati în Palestina (375) ea
dispunea în pustie de buni prieteni si cunoscuti, spirite
înrudite.” Se pare că l-a incredintat unei rude apropiate sau
unui cunoscut ce devenise deopotrivă monah în Egipt.
În Istoria lausiacă întâlnim de mai multe ori un anume
Albinus, o personalitate în mod evident cunoscută, întrucât
Palladios nu consideră necesar să ni-l descrie mai îndea-
proape. Palladios il cunostea personal®, dat fiind că aparti-
nea el însuși acelui cerc restrâns de monahi, între care se

*" ¢f. Gallay, La vie de Saint Grégoire, pp. 212 sqq.

" Cf. Evelyn White, The Monasteries, pp. 75-83 (despre persecutia
ariană a monahilor ortodocși).
“ HL26, p. 81, 16. Ortografia numelui oscilează: Albanios, Albinos,
Albianos etc. Am preferat Albinus, formă ateștată în afara principa-
lelor manuscrise și de Cotelier, Ecclesiae Graecae Monumenta, 111, Paris,
p- 120 și Amél, p. 100,
27
numărau și Ammonios şi Evagrie*, şi în care el însuși a tr:
nouă ani. Evagrie a fost în chip evident foarte apropiat :
acest Albinus®, şi cu totul în treacăt aflăm că Albinus e
chiar intimul său cel mai apropiat, la care apela întotdeau
pentru sfătuire în chestiunile importante®. În afară de Isto
lausiacă, Albinus nu mai apare nicăieri, dar acest lucru es
valabil pentru multi dintre monahii mentionati acolo. lar?
cu totul în treacăt aflăm apoi din versiunea coptă a Istor
lausiace că era roman."” În capitolul despre avva Pamv
Palladios menţionează pe un anume Anatolius spaniol, ant
rior notar al unui membru al familiei romanului Albinus
Asadar, acesta din urmă pare să provină dintr-o famil
foarte importantă si universal cunoscută.
Asupra istoricitatii acestei vizite a lui Anatolius la Pam
s-au exprimat ocazional îndoieli, întrucât Palladios o de
crie aproape în aceleasi culori ca si pe cea a Melaniei.® 53 |
vorba de o dublare eronată a unuia si aceluiaşi evenimen
Presupunerea unei inventii arbitrare a vizitei lui Anatoli
nu are însă nici cea mai mică justificare. De aceea sunte
constrânși să admitem că e vorba de două versiuni ale ac
leiaşi vizite, cu alte cuvinte că Melania si Anatolius au fo
împreună la Pamvo. Pentru vizita Melaniei, Palladios invo
mărturia personală a acesteia, iar pentru cea a lui Anatolit
pe cea a ucenicului lui Pamvo, lacob, Melania l-ar fi lăs
nementionat pe Anatolius, în timp ce lacob l-ar fi consider
în mod eronat pe Anatolius drept personajul principal
n-ar mai fi amintit-o pe Melania, drept pentru care Palladi
ar fi fost condus la presupunerea:eronată că era vorba c

“ HL 35, p. 101, 5 (App).

“ HL47,p.137,3.
“Cotelier, Ecclesiae Graecae Monumenta, 11, p- 120; e vorba de final
pierdut la Amdl, p. 124, prin distrugerea manuscrisului.
” Amél, p. 100.
“ Amél, p. 99.
“ HL 10, p. 30, 4 599. / Amél, pp. 94 sqq. și 99 54

28
it două vizite. Nu este nevoie însă de această solutie. La o
privire mai apropiată, relatările sunt extrem de diferite.
Melania il vizitează pe Pamvo în anul 373—374 si este de față
la moartea sa”, în timp ce Anatolius trebuie să-l fi vizitat pe
bătrân la un moment anterior. Vizita sa este bine ancorată
în context, întrucât în continuarea naratiunii mai este încă
o dată vorba despre darurile sale bogate.” Probabil că aici
este vorba de una dintre acele fărâme ale unei versiuni mai
lungi ale Istoriei lausiace ale cărei urme s-au păstrat si în alte
locuri si pe care pare să o cunoască si istoricul Socrates.” În
fine, astfel de vizite ale unor romani bogati si binefăcători
în pustia Egiptului nu erau pe atunci o raritate. Între Mela-
nia şi Anatolius pare însă să existe o relatie de mare interes
pentru contextul nostru.
Palladios 1l numeste pe Anatolius mai întâi notarios si ceva
mai târziu în acelasi capitol archon.” Asadar, el trebuie să fi
fost un înalt functionar imperial sau ofiter si, pe lângă asta,
un om extrem de bogat, întrucât îi daruieste lui Pamvo nu
mai putin de patru mii de solidi”', Palladios adaugă că ,,a
părăsit lumea”, asadar că s-a făcut monah; când anume, nu
stim. Numele de Anatolius nu-l mai întâlnim nicăieri în
Istoria lausiacă greacă, Interesant însă este faptul că trilogia
lui Evagrie alcătuită din tratatele Praktikos, Gnostikos şi
Kephalaia gnostika e dedicată unui anume , frate Anatolius”,
care locuia pe „Muntele Sfânt””. Foarte probabil aici nu este
vorba de Sinai, ci de Sion, ceea ce înseamnă cu alte cuvinte
că Anatolius locuia în lerusalim, Se impune deci presupune-

"HL10, p. 31, 1 59q.

™ Amél, p. 101.
" Cf. Draguet, Le Mouséon 63 (1950), pp. 219 sqq. și id., CSCO 398 (1978)
p. 364. Socrates, HE IV, 23 (PG 67, 513B).
" cf Amél, pp. 99 și 101. Pentru titlurile de notarios și archén, cf
Lampe, Patristic Greek Lexicon, sub voce.
™ Monede de aur romane din Antichitatea târzie.
” PrProL 1.
29
rea că e același cu Anatolius amintit de Palladios” și că era
un monah aparţinând mănăstirii latine conduse de Rufin pe
Muntele Măslinilor. Acolo trebuie să-l fi cunoscut Evagrie în
una dintre vizitele sale. Faptul că Evagrie i-a dedicat în mod
explicit lui Anatolius amintita trilogie, pe care a compus-o
in acest scop din scrierile sale anterioare, înseamnă potrivit
obiceiului antic printre altele si faptul că personajul cinstit
în acest fel prelua si costurile destul de importante legate
de difuzarea operei. Anatolius era evident omul potrivit,
întrucât nu numai că era foarte bogat și, pe lângă aceasta,
foarte generos, dar avea în lerusalim si posibilitatea de a da
să fie copiată lucrarea, întrucât monahii mănăstirii de pe
Muntele Măslinilor erau deosebit de activi în copierea de
cărți manuscrise.”
Concentrând toate aceste observatii, rezultă următorul
tablou. Între romanul nobil de origine spaniolă Anatolius din
mănăstirea latină a romanului Rufin si a romanei de origine
spaniolă Melania există în mod evident mai mult decât niste
simple relatii întâmplătoare. Aceluiasi cerc îi apartine şi
nobilul roman Albinus, şi este foarte posibil ca acesta să fie
chiar una dintre rudele Melaniei!™ Când îl vedem pe Evagrie
mai întâi ca oaspete al Melaniei în lerusalim, unde el a putut
intra în legături mai apropiate si cu Anatolius, si mai apoi
după strămutarea sa în Egipt în compania intimă a lui
Albinus, foarte probabil energica Melania a fost cea care l-a
incredintat pe protejatul ei protectiei lui Albinus, Albinus
era, cum ne asigură Palladios, un om de o neobișnuită blân-
dete. Avea, așadar, acea virtute, pe care Evagrie însuși o

"" Cf. Guillaumont, Traité pratique, p. 390. Poate și Ep 25 e adresată

lui, vezi mai jos, p. 248-249 (Ep 25, n. 182).
” Cf. Murphy, Rufinus, p. 55.
"* Unicul fiu al Melaniei, Publicula, se căsătorise cu Caeionia Albina,
cf. HL 54, p.147,5 și 61, p. 157, 4. În familia foarte influentăîn secâlul TV
aCaeioniilor, numele Albinus era frecvent, ba chiar traditional într-
o
ramură a ei. Cf Seek, „Ceionius” în Pauly-Wissowa IIl, 2, col. 1823—1866.

30
pretuia mai presus decât oricare alta și atunci intelegem d
ce a făcut din acest nobil roman intimul său.
Sus-mentionata scrisoare prin care Evagrie își dedică tri
logia lui Anatolius ridică însă o întrebare pe care nu o puten
evita, Evagrie spune acolo în mod explicit despre el insus
că locuieste în Sketis. Dacă observatiile de mai sus suni
corecte, nu putem evita ieșirea din această aporie presupu
nând că Evagrie se exprimă aici intentionat inexact si se
situează în punctul de vedere al adresantului, pentru care
Sketis era mai cunoscut decât Nitria și Kellia, în care, dupi
cum se stie, locuia Evagrie.” Anatolius va fi făcut el însuş
distinctia între cele două așezări monahale aflate la distant!
de patruzeci de kilometri între ele odată ce le-a vizitat, Si
nu fi locuit aşadar Evagrie permanent în Kellia? Faptul ci
Evagrie întreținea relatii cu colonia monahală din Sketi:
este bine cunoscut, întrucât l-a vizitat în mai multe rândur
aici pe avva Macarie cel Mare. Dintr-o notiță risipită făcânc
parte dintr-o versiune mai cuprinzătoare a Istoriei lausiac
aflăm că Evagrie era foarte pretuit si citit în Sketis." De
aceea, nu poate fi eliminată posibilitatea ca el să fi locuit ș
acolo, cel putin temporar.
Oricum ar sta lucrurile, în Egipt il întâlnirn pe Evagrie di
îndată în cercul unor oameni cu care avea afinități spiri
tuale, și între care în mod interesant nu putini erau străin
ca și el, adică fie greci, fie alexandrini, fie romani. Aparti
neau acelui strat al monahilor cultivati, din care trebuie s:
se fi recrutat mai târziu cei desemnati ulterior de adversari
lor drept „origeniști”. Acesti „origeniști” nu erau însă nici
decum numai străini, întrucât Pafnutie Kefalas era evideni
LĂ

" Astfel Guillaumont, Traité pratique, p. 483. — Si Virtutile copte al

sfântului Macarie presupun o prezență cel putin temporară a lui Eva
grie în Sketis, cf. Amél, p. 195, 1. Pe un ostrakon stă scris chiar „zicerile
lui apa Evagrie, anahoretul din Sketis", cf. Muyldermans, „Evagriari
Coptica”, p. 273, nr. 7.
* HL syr [73] (Draguet, CSCO 399, pp. 239 sqq.) (Eucarp).
31
 un copt, iar cei patru „frați lungi”: Ammonios, Dioskoros,
Eusebios și Euthymios se arată prin numele lor grecesti a fi
alexandrini.
În acest context nu este lipsit de interes să observăm
faptul că Evagrie a găsit în mod evident multi prieteni între
romanii de cultură greacă trăitori in Răsărit. Melania, Rufin
și Anatolius erau cu totii romani; acelasi lucru e valabil
poate si pentru acel avva Lukios, cu care ne vom reîntâlni de
îndată,” Chiar dacă acest nume era purtat și de greci, el era
de origine latină și foarte probabil trebuie să fie citit mai
degrabă Lucius. Vom vedea însă că Evagrie nu trăia nicide-
cum într-un club de străini izolat și exclusiv! Mai degrabă el
venise în Egipt cu intentia declarată de a învăța acea înțe-
lepciune pe care toată cultura greacă nu o putea transmite.”
Nu numai Melania și multiplele ei legături l-au trimis pe
Evagrie spre Egipt; Rufin însuși dispunea acolo de multi
prieteni si cunoscuti. În timpul sederii sale de mai mul ti ani
în această tar, el a avut din belsug âcazia de a cunoaste per-
sonal diferitele colonii monahale, după cum ne relateaz
ă el
însuşi“. Semnificativ însă este faptul că nu acesti venerabili
Părinți ai pustiei l-au retinut acolo, ci mai degrabă eruditul
Didym cel Orb, la ale cărui picioare a trăit timp de opt ani*,
E mai mult decât probabil ca Evagrie să-l fi cunoscut pe
faimosul dascăl aflat în strânse legături si cu leronim®, prin
_Rufin, desi nu aminteşte nicăieri în mod explicit de o cunos-
tință a lor personală. Didym trăia ca monah în apropierea
Alexandriei pe o insulă din Lacul Mareotis si acolo l-ar fi

"" Vezi mai jos, pp. 193 sqq.

" Cf. faimoasa apoftegmă a lui avva Arsenie 5 din Apophtheg
mata
Patrum [Patericul] în care, potrivit traditiei siriene si latine, cel care
i-a
pus întrebarea a fost Evagrie. -
* Cf. Murphy, Rufinus, p. 44.
“ Ibidem. Rufin a rămas pe lângă Didym mai întâi șase ani, iar după
o întrerupere încă alti doi ani.
” Cf Kelly, Jerome, pp. 124 sq.

32
 -~—

putut vizita Evagrie.“ În Praktikos 98 și Gnostikos 48 redă

unele maxime ale dascălului orb pe care avem impresia că
le-a auzit el însuși, și nu le-a citit numai. Povatuitorul „um-
blat cu grijă în cele duhovniceşti” din Scrisoarea 59, 3, a cărui
mărturie personală o invocă aici Evagrie, pare să fi fie tot
Didym, întrucât acesta era un maestru al exegezei alegorice.
Din toate acestea vedem limpede că Evagrie călătorea
într-o țară străină, dar într-un mediu pentru care era aproa-
pe predestinat. Nu-i de mirare, așadar, că a devenit de îndată
purtătorul de cuvânt al unui curent larg din interiorul mo-
nahismului egiptean autohton, curent a cărui existent însă
este trecută sub tăcere cu grijă de Patericul (Apophthegmata
Patrum) egiptean, dar a cărui fizionomie spirituală o putem
sesiza încă prin intermediul lui Palladios, Rufin, Cassian si,
evident, Evagrie însuși. Asa cum se va arăta de îndată, par-
tea cultivată a monahilor, care pe lângă aceasta erau si
străini, se Intelegea însă nu ca învățându-i pe altii, ci prin
excelență ca învățând de la altii; fapt evident în acea relatie
de parteneriat specifică care îi lega, de exemplu, pe cei patru
„frați lungi” [hoi makroi], care aveau cu totii o înaltă cultură,
de avva Pamvo, care nu ştia nici măcar să citească, sau, mai
târziu, pe diaconul nostru pontic din Constantinopol cu cei
doi Macarie. În mod semnificativ, Evagrie nu s-a așezat ca
prietenul său Rufin în Alexandria la picioarele bătrânului
Didym, ci a plecat direct în pustia Nitriei.”
Odată sosit acolo, Evagrie s-a ferit toată viata să pără-
sească din nou acest „exil” sub indiferent ce pretext, Ase-
menea ispite nu lipseau, după cum arată si scrisorile sale.™
În fata acestui refuz încăpățânat şi bine atestat de a părăsi

* Evagrie cobora ocazional la Alexandria, cf. HM 20, 15 (Festugiére,

p. 123), HL syr [72, 3]. În timpul sederii sale de zece ani în Egipt,
Palladios l-a vizitat pe Didym de patru ori, HL 4, p. 19, 19 sq., iar
Evagrie nu trebuie să-i fi fost mai prejos în această privință.
*” HL 38, p. 120, 5 sq.; Amél, p. 111.
"™ Cf. Ep 13, 1:26; 38, 2; 50, 2.
33
 chiar şi nwmnai chilia sa din pustie și a avertismentelor
sale
în fata primejdiei unei sederi în oraș, afirmatia
autorului
Istorisirii despre monahii din Egipt (Historia Mon
achorum in
Aegypto), cum că Evagrie s-ar fi dus adeseori la Alexandria
ca
să discute cu filozofii de acolo® e putin convingătoare. Rufi
n,
care il cunoşteabine pe Evagrie, a omis în chip înțelept acest
pasaj din traducerea sa latină a scrierii în chestiune.” Asta
nu înseamnă, fireşte, că Evagrie nu și-a părăsit niciodată
chilia. O istorie păstrată numai în siriacă relatează astfel
despre o vizită la Alexandria si despre o întâlnire mișcătoare
cu un monah căzut”, însă trebuie să fi fost exceptii. Să ne
intoarcem însă la începutul relatării noastre.

ECANOPOFE
,| E
E a = E
|
3

ALEXANDRIA

LACUL ™~y

! :
*—..\_ o . ;"Î"I“M
-
s.lmrfm MINA ——
KELLIA î*—-\\

- —
PUSTIA INTERIOARA

NITRIA— KELLIA — SKETIS

"" HM 20, 15 (Festugitre, p. 123), dar Historia Monachorum e plină de— _

atare inexactități. :
" HM 27 (PL 21, 449A).
" HL syr[72,3].
34
 Îndată aupă sosirea sa în Egipt, Evagrie s-a dus mai întâi
în pustia Nitriei, colonia monahală orientată mai mult chi-
novial si aflată circa cincizeci de kilometri sud-est de Ale-
xandria, Acolo a rămas doi ani; alte detalii nu cunoastem. În
cel de-al treilea an s-a retras mai în interiorul pustiei, în
Kellia, unde și-a petrecut restul celor șaisprezece ani ai vieții
sale până la moartea sa în ianuarie 399.” Această schimbare
alocului este perfect normală, chiar si Palladios arămas mai
întâi un an în Nitria, iar apoi, după acest „noviciat”, s-a
asezat în colonia ascetică mult mai strictă de la Kellia, unde
a trăit nouă ani în compania lui Evagrie.”
În Kellia”* vietuiau pe atunci circa sase sute de monahi,
fiecare pentru sine într-o mică căsuță, risipiti pe un areal
mai mare, astfel ca niciunul să nu-l vadă sau să-l audă pe
celălalt”. Unii monahi vietuiau și câte doi sau mai multi îm-
preună, ca si astăzi încă pe Muntele Athos. În esent3, fiecare
îşi rânduia asceza după puterile lui si după treapta înaintării
sale în viata duhovnicească.
Cu toată libertatea personală, viata în pustia Nitriei și în
Kellia nu ducea lipsă de o anumită ordine si autoritate. Nu
existau „reguli” scrise, ca în chinoviile pahomiene, însă
viata se orienta după modelul viu al bătrânilor care aveau o
mare autoritate, reprezentând norma suprema.* Un rol

* HL 38, p. 120, 7 5q. și Amél, p. 111. Distanta dintre Nitria și Kellia

e de circa 18 km, cf. harta de la p. 34. Pentru geografia zonei, cf. Daumas-
Guillaumont, KELLIA I, pp. Vil sqq."(Daumas) și Evelyn White, The
Monasteries, pp. 17 5qq.
"HL7, p. 25.
* ¢f. descrierea vietii din Kellia la Guillaumont, „Histoire des moines
aux Kellia”, passim, si Evelyn White, The Monasteries, pp. 189-21b.
“ Faptul e valabil pentru epoca timpurie. Ulterior, din motive de
siguranță, anahoretii s-au strâns între ei mai aproape. Daumas-
Guillaument, KELLIA I, au excavat arheologic in anii 1964—19650 astfel
de asezare. 5i astăzi viața monahală din cele patru mănăstiri care mai
supravietuiesc in Sketis are un caracter larg anahoretic.
* HL7, p.25.
35
deosebit revenea putinilor preoti care nu numai predicau îr
Liturghiile comune de sâmbăta și duminica, ci exercitau ş
functii judecătorești. E vorba, asadar, nu de eremiti în sensu
modern al cuvântului, ci mai degrabă de o asociere a uno
asceti deja înaintați, destul de mobilă din punct de vederi
organizatoric, purtată însă de un ideal înalt si promititor
Întrucât Evagrie presupune în aproape toate scrierile sal
cunoscute această formă de viatd monahală, vom reveni it
continuare mai în detaliu asupra ei.
Un monah avea si are nevoie în permanență de un parint:
duhovnicesc, de un monah mai „bătrân”, experimentat, i
al cărui sfat și judecată să se incredinteze. Evagrie a avu
norocul de a cunoaşte mai multi reprezentanti de seamă a
celei de-a doua generatii a „Părinţilor pustiei”, deja numit
aşa de către Palladios”, dintre care unii il văzuseră încă pi
marele Antonie, „părintele monahilor”. Într-o relatie deo
sebit de strânsă a intrat cu Macarie cel Mare, si mai cl
seamă cu omonimul său din Alexandria, Macarie zis ș
„Egipteanul”.” Pentru contemporani si pentru urmași Eva
grie trecea drept ucenicul prin excelență al acestuia dii
urmă.” Îi datorează într-adevăr multe din învățătura du
hovnicească proprie; cel mai adesea il aminteşte pe un toi
plin de respect, cum nu o face decât pentru dascălul să
venerat Grigorie din Nazianz. Amândoi acestia — Grigori
din Nazianz și Macarie Egipteanul — erau pentru el „vase al
alegerii”, pe care le punea pe acelasi plan. Macarie cel Mar
s-a mutat la Domnul în anul 390. Evagrie a mai avut, agadar
ocazia să-l viziteze pe venerabilul bătrân. În capitolul pi

” HL11, p. 34,8 5q.

” Pentru detalii, a se vedea studiul nostru „Evagre le Pontique e
les deux Macaires”, — Supranumele „Egipteanul” arată că Macarie ce
Mare era un copt autohton. =
* Gennadius, Script. eccl. XI (PL 58, 1066A); „Evagrius monachus
supradicti Macarii (sc. Aegyptii) familiaris discipulus"; cf. 5i Socrates
HE 1V, 23 (PG 67, 516A): ucenic al ambilor Makarioi.
36
care i-l consacră, Palladios invocă explicit mărturia lui Eva-
grie, „marele său râvnitor”"”, Macarie cel Mare vietuia însă
în Sketis, așezare monahală situată încă și mai adânc in pustie.
Autoritatea duhovnicească nemijlocită căreia îi era supus
Evagrie în Kellia era ieromonahul Macarie Alexandrinul.
Evagrie il evocă în multe rânduri și pe acest ascet extrem de
sever, dar plin de umor și de bună dispozitie, si pe cât se pare
că îi datorează si lui multe din propria sa învăţătură asce-
tica,‘Macarie trebuie să fi fost pentru el legătura vie cu tra-
ditia monahală autohtonă prin care a asimilat reprezentă-
rile 5i practicile caracteristice acesteia. Macarie, aflăm de la
Palladios, i-a dat cel dintâi regula de viață de care Evagrie
s-a tinut până la îmbolnăvirea sa în anul 398. Pentru a-și tine
sub control natura senzuală, Macarie l-a sfătuit să nu mă-
nânce mâncare gătită, nici fructe, ci numai pâine uscată şi
să bea numai extrem de puțină apă."” Evagrie s-a tinut pai-
sprezece ani de această regulă perfect suportabilă desigur
pentru autohtonii egipteni și cu care Macarie însuși a atins
vârsta de o sută de ani rămânând în perfectă sănătate. La
capătul a paisprezece ani însă, organismul lui Evagrie obiș-
nuit cu o cu totul altă viatd a fost atât de puternic zdrun-
cinat, încât pentru restul celor doi ani ai vietii sale n-a mai
putut gusta decât legume gătite si deloc pâine, care în marea
majoritate a cazurilor era tare ca piatra.'” Chiar si această
schimbare a regimului i-a fost impusă de către bătrâni"",
sub autoritatea cărora Evagrie, devenit între timp el insusi
un avvă, stătea asadar încă si acum. Evagrie, careîși însuşise
evident fără discutii și contradictie această reguld aspră a

"“ Chaine, „La double recension”, p. 260. {

™ Amăl, p. 112. -
"" HL 38, p. 122, 10-14; Amél, p. 112. Monahii din Kellia nu aveau
cuptoare, Pâinea pentru ei se cocea in Nitria, unde existau șapte cup-
toare (HL 7, p. 25, 7 sqq,). Conditiile erau cam ca la Athos, unde pustnicii
Își primesc pdinea de la mănăstiri.
"" Amăl, p. 112. Macarie murise intre timp (în 394).
37
Părinților pustiei spre marea mirare a prietenului său Rufin'",
era în cazul altora, evident pe baza propriilor sale expe-
riente penibile, de un liberalism considerabil'®, Aceasta
trebuie să fi fost o pretioasd moştenire a marelui Macarie, al
cărui dar al discernământului încă din anii tineretii era atât
de faimos, încât era numit „bătrânul tânăr'””“,
Evagrie era în relatii personale și cu alti părinți ai pustiei.
El însuşi relatează odată că împreună cu prietenul său
Ammonios s-a dus în pelerinaj la faimosul „văzător al The-
baidei”, Ioan din Lycopolis, pentru a-i pune anumite între-
bări legate de viata mistică."” loan trecea pe atunci drept
oracolul timpului său; fără cuvântul său nici chiar împăratul
Teodosie nu întreprindea nimic și însuși Augustin din înde-
părtatul Hippo l-ar fi întrebat bucuros."” În treacăt, Palladios
relatează odată că în compania povățuitorului său Evagrie si
a prietenului si intimului acestuia Albinus amers la Pafnutie
Kefalas în mai îndepărtatul Sketis.'” De la faimosul bătrân,
în a cărui companie trăia pe atunci si loan Cassian''’, Evagrie
căuta un răspuns la apăsătoarea întrebare, pentru ce atât de
multi monahi incercati în viata ascetică au rătăcit totusi.
Această ternă revine si în scrisorile lui Evagrie, care aver-
tizează aici extrem de insistent împotriva unei asceze pur
exterioare, neînsotite de o căință lăuntrică autentică, de
smerenia și blândețea inimii," Grija pentru calea cea dreap-
tă, fidelitatea față de traditia părinților, care au fost pentru , *
-

"* HM 27 (PL 21, 449A): „Evagrius incredibilis erat abstinentiae.” '

"5 Cf Rer mon X (PG 40, 1261D/1264A): la vizita unor frati sau în caz
de boală să se mănânce ori de câte ori este nevoie — în loc de o dată
pe zi, după ora 15.
"* HL 17, p. 43, 16 (paidariageron).
"" Ant VI, 16. Vezi mai jos, pp. 90 5g.
' De civitate Dei V, 26 și De cura pro mortuis habenda 17. el
" HL 47, p. 137.
"* Conl X, 2 (Pichery, 1, p. 76).
" Ep 56, 5.
38
el toată viaţa sa autoritatea supremă, se oglindeste si în alte
scrieri ale sale.'”

5. parintele duhovnicesc

În curând, datorită curatiei sale și a fortei de atractie a

învățăturii sale duhovniceşti, Evagrie a devenit el însuși un
„avvă”, un părinte duhovnicesc mult căutat si mult cercetat.
„Ucenici ai lui Evagrie” întâlnim ocazional în manuscrise ca
autori de scrieri ascetice elaborate în maniera rmaestrului.!"
Unii dintre acesti ucenici ne sunt cunoscuti cu numele. Este
vorba, fireste, în primul rând de Palladios, care dă urmă-
toarea frumoasă mărturie despre povățuitorul său: „El este
cel care m-a învățat viata în Hristos. El este cel care m-a în-
vitat să Inteleg Sfânta Scriptură duhovniceşte”"* Palladios
avea să devină ulterior episcop al cetitii Helenopolis în
Bithynia si, pentru interventia sa statornică în favoarea sfân-
tului Ioan Hrisostom, va suferi îintemnitare si exil."" O soartă
asemănătoare a avut si un alt ucenic al lui Evagrie, învățatul
Heraclid din Cipru, pe care loan Hrisostom l-a sfintit episcop
al Efesului.""*
În Kellia 1l regăsim, așa cum s-a mentionat deja, pe Eva-
grie în cercul prietenilor Melaniei. O pozitie proeminentă

"" Ep 17, Mn 124; Pr 91. Cf. Patericul, apoftegma avvei Arsenie 5.

"" Cf Paramelle, „«Chapitres d?s disciples d'Evagren", si Guillau-
mont, „Fragments syriaques des «Disciples d'Evagre»",
"* Amél, p. 105. Textul vrea să spună că Palladios a învățat de la
Evagrie tâlcuirea duhovnicească a Scripturii în maniera lui Origen.
Epifanie, care anterior în Palestinaîi fusese favorabil (în Dialogul despre
viaga lui loan Hrisostom, Palladios nu se exprimă niciodată megativ
despre el), îi reproşează că în Egipt a devenit „origenist”'; vezi scrisoa-
rea sa către loan al lerusalimului = Ep 51, 9 a lui leronim (ed. Labourt,
I, p-172),
"* Pentru destinul lui Palladios, vezi Schwartz, „Palladiana”,
PP. 176 sqq.
"* ¢f. Sozomenos, HE VIII, 6 (PG 67, 1529B),
39
detineau între aceștia așa-numiții patru „frați lungi”, celebr
nu numai din pricina neobişnuitei înălțimi a trupului lor, c
și pentru curăția vietii lor gi marea lor eruditie. Cu totii era
ucenici ai marelui avvă Pamvo. Trei dintre ei au fost tem
porar scoși din viata monahală din pustie de către Teofil
arhiepiscopul Alexandriei, care l-a hirotonit pe Dioskoro
episcop al cetatii Hermupolis, iar pe Euthymios și Eusebio
i-a așezat ca economi ai bisericii Alexandriei.'” Cel de-a
patrulea, Ammonios, un mare cunoscător al lui Origen și a
altor dascăli bisericeşti, se sustrăsese anterior onorurilo
unei consacrări episcopale, tăindu-şi o ureche, fiind numi
de aceea parotes, §i ameninta că-și va tăia și limba dacă m
va fi lăsat în pace'... Nu e de mirare că Evagrie s-a alătura
îndeosebi acestui bărbat învățat si sfânt.
În curând, în jurul celor doi s-a constituit un cerc di
prieteni (hetairia)"”, respectiv o „comunitate” (synodia)'®, i
care Evagrie a preluat rapid un rol conducător"”. În timpu
celor nouă ani ai sederii sale în Kellia, Palladios a apartinu
tocmai acestui cerc din jurul lui Evagrie." Nu este vorba di
un cerc de prieteni într-un sens larg, în înțelesul modern a
cuvântului, ci de un fel de comunitate de viață, o form:
specială de viatd monahală, numită și astăzi în spatiul orto
dox după tara de proveniență „schit”. Centrul unei atart
comunități era părintele duhovnicesc, ai cărui fii și ucenic
se considerau ceilalti monahi. Ioan Cassian, de exemplu
P

"" cf. pe larg Evelyn White, The Monasteries, pp. 130 sq.
""HL11, p. 33. Aceasta se întâmplase încă sub predecesorul lu
Teofil, Timotei (381-385). Ammonios nu trebuie să fi fost mult ma
Vârstnic decât Evagrie, întrucât la moartea sa, în 403, avea doar 60 di
ani, cf. Palladios, Dial XVII (Coleman-Norton, p. 103, 17 sqq.).
"" HL 35, p. 102, 11.
"" [bid,. p. 102, 9.
"" cf HL 24, p. 77, 18 5q. cu 35, p. 102. Că și Albinus juca un rol di
frunte în acest cerc, am văzut deja mai sus, pp. 27 54. §i 30-31.
"* HL18, p.47,24.
40
 -
a vietuit mai mult timp în Sketis în „comunitatea lui
pafnutie”'”, Chiar si cei aproximativ gase sute de monahi
din Kellia trebuie să fi fost repartizati mai mult sau mai
putin în astfel de „comunități”.
Cum arăta mai în detaliu viata avvei Evagrie, aflăm într-un
mod extrem de plastic din versiunea coptă a Vietii sale.""*
Fiecare monah vietuia pentru sine într-un „kellion”, o chi-
lie, care era mai degrabă o căsuță cu mai multe camere,
înconjurată de o curte mai largă neîmprejmuită şi de o curte
mai mică, în marea majoritate a cazurilor împrejmuită.
Antoine Guillaumont a excavat arheologic în 1965 unele
dintre aceste locuinte, ce-i drept dintr-o epocă mai târzie si
concepute pentru mai multi monahi."” Aici s-a găsit si cea
mai veche inscriptie atestată până acum cu privire la prac-
tica atât de faimoasei ulterior rugăciuni a lui lisus,'*
În timpul săptămânii, monahul vietuia în mod normal
pentru sine în chilia sa' şi se dedica cu totul rugăciunii,
meditării sfintei Scripturi si lucrului manual, adeseori făcând
toate acestea în acelasi timp. Cei mai multi monahi se înde-
letniceau cu împletitul de coșuri'”, care lăsa mintea liberă
pentru rugăciune și meditare. Numai în mod exceptional
lucrau la strânsul recoltelor si pe ogoare, ca să-i ajute pe
țărani si să-și castige grâul necesar. Se practicau însă si alte
munci. Evagrie, de exemplu, își câștiga pâinea copiind cărți,
întrucât avea un scris extrern de frumos si de regulat.'” Că
— /
"" Coni X, 2. Aceste comunităţi puteau atinge uneori dimensiuni
considerabile, vezi mai jos, n. 184,
"“ Vezi mai jos, pp. 44 5.
a

D
o, ll — —

"* Daumas-Guillaumont, KELLIA I, passim.

1% Cf. Guillaumont, „Une inscription copte” şi „La Priére de Jésus™.
"" Amél, p. 105. Cf si Evelyn White, The Monasteries, pp. 197-205.
"* ¢f. Guillaument, „Le travail manuel”, passim.
""* HL 38, p. 120, 12. Această activitate de copist a lui Evagrie pare să
fi lăsat urme chiar si în manuscrisele Noului Testament. Colofonul
faimosului Codex Euthalianus (H) al epistolelor pauline în scriitură
41
şi această activitate, care mergea aproape mecanic de la sit
lăsa mintea liberă pentru rugăciune arată următorul frum
text din traditia etiopiană, care ne îngăduie să aruncin
privire și în practica rugăciunii lui lisus.
Avva lacov a spus: „M-am dus odată în Beleos, la avva
Isidor din Nezare si l-am găsit scriind în casa sa. Am
rămas o vreme la el și am băgat de seamă cât de des îşi
indlta ochii spre cer, fără ca buzele să i se miste. 1l
întreb: «Ce faci, părintele meu?» El mi-a răspuns: «Nu
știi ceea ce fac?» «Deloc, avva», spun eu. lar el mi-a
răspuns: «Dacă nu stii, lacove, atunci n-ai fost nici mă-
car pentru o zi monah. Iată ceea ce zic: lisuse, milu-
iește-mă! lisuse, ajută-mă! Te laud, Domnul meu!l»”'**
Această tăcută „rugăciune a inimii”, cum este denum
într-un alt text', îi insotea pe monahi ca însăși respira
lor. Un capitol al așa-numitelor Virtuti ale sfantului Maca
ne arată felul în care marele bătrân il învăța pe Evagi
această rugăciune a inimii;
Avva Evagrie a zis: „M-am dus la avva Macarie supărat
de gândurile si patimile trupului si i-am spus: «Părinte,
spune-mi un cuvânt ca să fiu viul»
-

colometrică atestă drept copist un Evagrios, iar data — anul 397

trimite şi ea la monahul pontic. Numele său a fost răzuit cu gr
în manuscrisul parizian corespunzător din secolul VI, dar este îr
atestat de un codex din secolul XII. Să fi căzut numele lui Evag
intentionat jertfă unei damnatio memoriae după cea de-a doua cont:
versă origenistă? Pentru toate acestea, cf. Robinson, Euthaliana, pp.
și 101 sq., precum si J. Finegan, Encountering New Testarnent Manuscri;
Londra, 1975, pp. 41—42. Că Evagrie avea un interes special intr
imagine scripturistică limpede a textului se cunoaşte, Există înc!
mică indicatie către copistul Praktikos-ului cu rugămintea de a înce
fiecare capitol cu un rând nou; cf. Guillaumont, Traité pratique, p. 1:
"" Eth Coll. 13, 43 (Regnault, Sentences, IIl, p. 299).
"" Ibid. 13, 42 (ibid, p. 298).
42
1e, Si avva Macarie mi-a zis: «Leagă parâma navei de
0§ tachet și prin harul Domnului nostru lisus Hristos nava
| O va trece prin valurile demonice si talazurile acestei
mări tulburi și adânca beznă a acestei lumi deşarte!»
Si i-am zis: «Ce este nava? ce e parâma navei? și ce e
tachetul?»
Avva Macarie mi-a zis: «Nava e inima ta. Păzeşte-o!
Parâma navei e mintea ta. Leag-o de Domnul lisus Hris-
tos, Care e tachetul care rezistă tuturor talazurilor si
- valurilor demonice care se luptă cu sfintii. Fiindcă nu-i
usor să spui cu fiecare suflare: Doamne Iisuse, ai milă
de mine! Te binecuvântez, Doamne lisuse Hristoase!"
Dacă esti supărat de oameni și de nenorocirile acestei
lumi, spune: ,Doamne lisuse, ajută-mă! Pestele înghite
valurile și va fi prins în ele fără să stie. Dar când stă-
ruim în numele mântuitor al Domnului lisus Hristos,
prin cele pe care le face pentru noi îl va prinde de nas
[cf. lov 40, 26) şi ne vom cunoaste slăbiciunea, fiindcă
ajutorul nostru e în Domnul nostru lisus Hristos [cf. Ps
124,8)»"""
Aceasta e ceea ce se numeste „a astepta pe Domnul”””,
atitudine orientată cu totul spre eshaton, pe care Hristos a
pus-o atât de mult la inimă ucenicilor săi și care pentru cei
din afară a apărut încă multă vreme tipică pentru primii
creştini, iar ulterior pentru monahi."
Oricât de izolată era viata 1A chilie, ea era regulat în-
treruptă de liturghiile de sâmbăta și duminica și de agapele
care urmau acestora.'™ Aici exista si prilejul convorbirilor
i
"? Am, p. 160, 11 sqq. (Regnault, Sentences, 1V, p. 170). Pentru rolul
lui Evagrie în istoria rugăciunii lui lisus, cf articolul nostru „Evagre le
Pontique et les deux Macaire", pp. 341 5qg.
"" Eth, Coll. 13, 26 (Regnault, Sentences, 111, p. 293).
"" HM Prolog 7 (Festugiere, p. 7).
"* Cf pe larg Evelyn White, The Monasteries, pp. 207-214.
43
comunitare, se schimbau experiente, se cereau și se dădeau
sfaturi de către cei în stare să o facă. Evagrie pare să fi
dobândit foarte repede faima unui părinte cunoscător al
inimilor; monahi ca și laici veneau de departe să primească
sfatul său. Nu putine dintre scrisorile sale dau mărturie de
această indrumare duhovnicească,"* Nu este de mirare că
această vază în continuă creştere i-a atras și invidia; invidia
clericalis pare în orice caz să fie un rău cu neputință de extir-
pat. Palladios ne transmite istoria a doi monahi, Heron si
Eucarp, faimoși prin aspra lor asceză si care din invidie s-au
ridicat nu numai împotriva lui Evagrie, ci §i împotriva avvei
loan Colov, dar §i împotriva autorității spirituale din Sketis,
Macarie cel Mare. Heron si-a găsit un sfârșit tragic"”, iar
Eucarp si-a pierdut mintile și a trebuit să fie pus de părinți
în lanturi până când şi-a venit în fire si a învățat să-și depă-
seasci trufia lipsită de măsură prin smerita slujire a bolna-
vilor"”, Evagrie pare să facă direct aluzie la acest caz într-o
scrisoare'”, ceea ce arată de asemenea și faptul că bătrânii
aveau împuterniciri extrem de largi'®.
Despre modul în care avva Evagrie îşi exercita functia
harismatică, Palladios ne relatează extrem de viu din pro-
prie experienta acestea:
Obiceiul său era următorul: fratii se adunau la el sâm-
băta și duminica. Toată noaptea îi spuneau gândurile
lor. Prindeau cuvintele sale pline de putere, până ce ~~
răsărea lumina. Apoi plecau plini de bucurie de acolo

"“ Astfel, de ex., Ep 4 și 16 (către avva Lukios), Ep 27; 28; 60; 62 (către
monahi); 55 (către un monah) etc,
"" HL 26, pp. 81 sq.
" HL 47, p. 137 şi HL syr [73]. Istoriile lui Heron și Eucarp arată că
Evagrie era celebru atât prin cuvântul său rostit, cât şi prin cel scris.
Vezi și mai jos, pp. 191 5qq., despre scrisoarea avvei Lukios. *
"" Ep 52, 4.
"“Cfși HL7, p.25, 15 sqq., unde e vorba de pedepse corporale.
44
 și lăudau pe Dumnezeu, fiindcă povituirea lui era cu
adevărat foarte blândă.
Când veneau la el, el îi ruga si spunea: „Fraţii mei,
dacă unul dintre voi are un gând adânc dureros, atunci
să tacă până ce s-au retras ceilalti frati si atunci să
întrebe liber când am rămas numai noi doi. Nu vom
vorbi astfel înaintea fratilor pentru ca să nu se smin-
tească prin gândurile sale niciunul dintre acestia
«mici»!" sau să-l înghită durerea (inimii)“.” Îi iubea si
pe străini până într-atât, încât chilia sa primea zilnic
cinci până la sase străini care veneau din afară pentru
a asculta povățuirea, înțelegerea si nevointa sa.'” Avea
bani; multi îi trimiteau câte ceva, astfel că avea mai
mult de două sute de arginti, pe care cei care îi dădeau
îi lăsau la economul său'“, care slujea întotdeauna în
locuinta sa.""
În ciuda acestui aflux de vizitatori, care a luat însă am-
ploare abia odată cu scurgerea anilor, Evagrie ducea o viață
extrem de strictă. Asceza sa corporală era, după cum spune
prietenul său Rufin „incredibilă”.“ Pe lângă aceasta făcea
zilnic o sută de rugăciuni'”; o pravilă bisericească propriu-
zisă ca la chinoviti, anahoretii de pe atunci nu aveau. Telul
lucrării lor duhovniceşti era, după cum s-a mentionat deja,
„rugăciunea neîncetată”, o „stare” dificil de redat în cu-

Mf Mt 18, 6. J
"* cf.Gn 35.
"* Despre o astfel de vizită relatează HM 20, 15-16 (Festugiére,
P 123).
"“ Prezența unui econom, pe care o găsim §i în viata avvei Pamvo
(HL 10, p. 30, 11), arată limpede că Evagrie nu era un pustnic în sensul
strict al cuvântului. Ca §i Pamvo, el se afla ca părinte duhovnicesc în
fruntea unui mic grup de asceti animati de același spirit.
"5 Amél, pp. 114-115,
"* HM 27 (PL 21, 449A).
" HL 38, p. 120, 11.
45
 Vinte, Evagrie a tratat despre ea pe larg în pretiosul
său
scurt tratat Despre rugăciune alcătuit din 153 de capitole
.
Cum anume se ruga el însuși ne arată din nou Viafa sa
coptă,
Dormea cu măsură: o treime din noapte dormea
, dar
ziua nu dormea deloc. Avea o ogradă împrejmuită
în
care își petrecea tot mijlocul zilei, umblând în sus și în
Jos pentru a alunga somnul si antrenandu-si mintea
în
contemplări. Noaptea, după ce trecea treimea reze
r-
Vată somnului, restul timpului il folosea mergând În sus
și în jos prin ogradă, meditând si rugându-se pentru a
alunga somnul si antrenându-și mintea în contemplă-
rile Scripturilor."*
Nu trebuie să ne imaginăm însă că viata avvei Evagrie
în
pustie era foarte izolată. Evagrie nu era un cartuzian reclu-
zat, ci un anahoret, un monah vietuitor în pustie depart
e
de zarva lumii. Ca majoritatea périntilor pustiei, ale căror
nenumărate ziceri și maxime presupun contacte reg
ulate,el .
vedea în ospitalitate un semn autentic al fraternității
cres-
tine, iar în slujirea aproapelui, virtutea supremă."” Ca si avva
loan Colov, care a răspuns odată unui confrate care se temea
să nu-] deranjeze: „Chiar dacă întregul Sketis ar veni la mine,
nu m-ar putea depărta de dragostea lui Hristos. Asadar,
când vrei, atunci vino și nu te mai gândi la nimic!"*" Evag
rie,
' care menționează odată laudativ pe acest monah original si
extrem de iubit™, trebuie să fi gândit la fel. Dar el nu se
linrita, ca majoritatea monahilor egipteni adeseori neculti-
vati în sensul lumesc al cuvântului, doar la cuvântul rostit.

"* Amél, p. 113.

"" Vezi mai sus, n. 105; cf şi Evelyn White, The Monasteries, pp. Z05—
207.
"“ Apophthegmata Patrum [Patericul], loan Colov 18,
"* or 107.
46
6. Scriitorul

În istoria monahului invidios Eucarp, care-l numea pe

Evagrie cu răutate un „sucitor de cuvinte”””,a fost deja
vorba despre scrierile monahului pontic si despre marea lor
influentd asupra fratilor. Într-adevăr, în cei circa saptespre-
zece ani ai vietii sale monahale, Evagrie a alcătuit un număr
uimitor de mare de scrieri extrem de variate. Ele merg de la
tratatul ascetic pentru începători, trecând prin „centurii”
mai mari sau mai mici cu diverse continuturi, comentarii
scripturistice i scrisori, până la marile opere alcătuite din
Capitolele gnostice (Kephalaia gnostika) si Scrisoarea către Melania
(Epistula dogmatica ad Melaniam), scrise pentru cei „experi-
mentati”. În toate aceste scrieri Evagrie se dovedeste un
maestru înnăscut al cuvântului; în forma extrem de concen-
trată si pregnantă a „capitolelor” sau aforismelor repre-
zentând elementele fundamentale ale grupajelor de o sută
ale „centuriilor” — gen literar pe care l-a initiat — Evagrie a
devenit un model adeseori imitat ulterior.
Evagrie a fost, asadar, în mod cu totul evident, un scriitor
înnăscut și, ca atare, era desigur o exceptie printre contem-
poranii săi, întrucât doar putini monahi dispuneau de o
cultură profană. Cu toate acestea, nu pare ca pentru această
activitate literară ca atare să i se fi făcut vreun repros. Ima-
ginea monahului, ba chiar a pustnicului scriitor, era deja
familiară contemporanilor. Astfel, traditia atribuie — pe drept
sau, cel putin în parte, si pe nedrept — chiar si „patriarhilor”
monahismului, Antonie si Ammonas, dar chiar și avvei
Macarie cel Mare si avvei Arsenie, nenumărate scrisori care,
din punct de vedere al conținutului, trebuie prmte mai
degrabă drept niste mici tratate."” Lui Macarie cel Mare i se

"* HL syr (73, 4).

"" Vezi A. Loufet alii: Saint Antoine, Lettres (Spiritualité Orientale 19),
Bellefontaine, 1976, și D.J. Chitty, The Letters of Ammonas, Oxford, 1979;

47
vor atribui de altfel în decursul timpului un număr foarte
mare de scrieri de cele mai diferite proveniențe. Nu scrisul
ca atare este, asadar, neobişnuit la Evagrie, ci doar cuprin-
derea creatiei sale și uimitoarea diversitate a temelor abor-
date care ies la iveală pe deplin abia în epoca noastră. Vom
vedea şi în continuare că Evagrie nu trebuie considerat cu
toate acestea drept un scriitor în sensul modern al cuvân-
tului, întrucât în marea majoritate a scrierilor sale este
vorba, în ciuda formei lor extrem de elaborate, de scrieri
pur ocazionale prin care Evagrie venea în întâmpinarea nu
a nevoii sale de activitate literară, cât cererilor și nevoilor
prietenilor §i cunoscutilor.
Cum a ajuns Evagrie să scrie, ne relatează tot Palladios.
Timp de cincisprezece ani si-a curățit mai întâi mintea de
toate patimile, învrednicindu-se apoi de harismele cunoaş-
terii, intelepciunii și discernământului duhurilor'”, ajun-
gând la starea descrisă în notiunea de apatheia [nepătimire].
Abia după aceasta menționează Palladios activitatea sa
scriitoricească. Această afirmatie nu trebuie înțeleasă însă
într-un sens cronologic strict, fiindcă este imposibil ca Eva-
grie să fi alcătuit doar în cei doi până la trei ani care i-au mai
rămas de trăit un număr atât de mare de scrieri. Sensul este
mai degrabă acela că Evagrie nu scria ca un erudit, ci ca un
cunoscător. Așa ni se spune §i în Viata sa coptă:
Într-o zi au venit la el demonii și-l loveau, lar noi au-
zeam glasul lor, dar pe ei nu-i vedeam. Îl băteau noap-
tea cu biciul si am văzut cu ochii nostri, Dumnezeu e
martor, loviturile lor pe trupul său.
Dacă vrei să stii încercările pe care le-a suferit din
partea demonilor, citeşte cartea pe care a scris-o împo-

A. Wilmart, „La lettre spirituelle de I'’Abbé Macaire”, Revue d'ascătique

et de mystique 1 (1920), pp. 58—83; G. Garitte, „Une «Lettre de S. Arséne»
en Georgien", Le Muséon 68 (1955), pp. 259-278,
"“ HL 38, p. 120, 12 sqq.
48
 triva atacurilor demonilor [Antirrhetikos]. Aici vei vedea
toată puterea lor și feluritele lor ispite. Dacă le-a
aşternut în scris, e pentru ca aceia care le vor citi să
prindă curaj văzând că nu sunt singurii ispitiți în acest
chip, învăţându-ne cum cutare gând se stăpânește în
cutare și cutare chip."**
Așadar, Evagrie așterne în scris în lucrările sale numai
ceea ce a trăit si a văzut el însuși, si asta spre folosul fratilor
săi. Vom vedea în continuare că Antirrhetikos-ul amintit aici,
una dintre operele sale cele mai voluminoase, a fost alcătuit
la cererea unui ascet cu care era prieten.'™ Osteneala pe care
o însemna alcătuirea unei astfel de opere în conditiile de
atunci ne-o putem astăzi doar cu greu imagina.
Palladios îi atribuie lui Evagrie „trei cărți”, ale căror
nume sau titluri însă nu mai pot fi stabilite toate cu certi-
tudine, întrucât textul Istoriei lausiace a fost corupt evident
încă de timpuriu, asa cum ne arată o comparație a origina-
lului grecesc cu diferitele traduceri,"” Versiunea coptă este
aici cea mai detaliată:
Avea o minte foarte curată si vrednică de harul intelep-
ciunii, cunoasterii si deosebirii [discernământului] prin
care deosebea lucrările demonilor. Era foarte iscusit în
sfintele Scripturi si predaniile ortodoxe ale Bisericii
catholice. Dau mărturie de învățătura, cunoasterea
si intelegerea sa remarcabilă cărțile pe care le-a scris.

"" Amél, pp. 113-114.

"" Vezi mai jos, pp. 190 5qq. |
7 ¢f, discutia la Butler, The Lausiac History II, p. 218, n. 75. Balthasar,
„DieHiera”, pp. 86 sq., încearcă să pună în legătură misteriosul cuvânt
hiera cu scrierile exegetice ale lui Evagrie, însă nejustificat. Cele mai
vechi mărturii siriene (R 3, cca 500, și R 4, înainte de a doua jumătate
a secolului VII) nu contin date mai exacte despre continutul celor trei
„cărți” (cf. Draguet, Les formes syriaques, CSCO syr 174, p. 183, n. 5). Să
fie vorba de un adaos ulterior?
49
 Căci a scris trei cărți de învățătură, una despre imonahii
din chinovii, alta despre monahii aflati în chilii în pus-
tie, iar alta despre preotii lui Dumnezeu, ca să vegheze
asupra lor Msisi în locul cel sfânt. Toate trei învaţă pe
fiecare viata bună, o intelegere tare și un fel ortodox
de a vedea lucrurile potrivit predaniilor Bisericii.!"*
S-a speculat mult în jurul acestor asertiuni enigmatice.
Cel mai adeseori s-a admis că Palladios are în vedere trei
opere distincte ale povățuitorului său. Rămâne însă atunci
contradictia flagrantă produsă de faptul că Evagrie ne-a
lăsat în mod evident mult mai mult decât numai trei scrieri.
Să fie oare vorba mai degrabă de trei grupe de scrieri diferite,
menite fiecare câte unui public diferit? Atunci Palladios s-ar
referi la o colectie. E posibil ca Palladios să se refere la o
veche colectie a scrierilor evagriene alcătuită probabil chiar
de el însuși, respectiv la un prim Corpus Evagrianum. Astfel
de colectii de diferite dimensiuni întâlnim mai târziu în
traditia siriacă, chiar dacă acolo nu mai poate fi sesizată o
tripartitie. Se stie că Evagrie însuși si-a adunat în unități mai
mari scrieri independente deja existente, Astfel a strâns la un
loc tratatele Praktikos, Gnostikos și Kephalaia gnostika într-o
trilogie, pe care a dedicat-o într-o scrisoare însoțitoare lui
Anatolius.” Această trilogie nu s-a păstrat nicăieri în ma-
nuscrise ca o unitate; de altfel, întreaga traditie manuscrisă
a scrierilor lui Evagrie a fost extrem de fluctuantă. -
Curăția vietii sale si forta cuvântului său rostit si scris au
atras asupra lui Evagrie nu numai admiratia nenumărator
confrati — precum si invidia unuia sau altuia —, ci i atentia
arhiepiscopului Alexandriei, Teofil. Acesta ar fi vrut să-l

"" Amél, p. 114.

"" cf. Guillaumont, Traité pratique,
nat scrierile într-o ordine diferită, cf
lui Evagrie, df. buna trecere în revistă
grius Ponticus”, Reallexikon fiir Antike
50
p. 113. Evagrie însuși si-a ordo-
ibid., pp- 381 sq. Pentru scrierile
a lui A. & C. Guillaumont, „Eva-
und Christenturn 6, col. 1091 sqq.
 dă
vadă pe faimosul avvă pe scaunul de episcop de Thmuis, însă
Evagrie s-a sustras acestei cinstiri, fugind în Palestina'”, la
prietenii săi Rufin și Melania. Adânc convins de nevrednicia
sa față de o slujire atât de înaltă, Evagrie a rămas toată viata
sa diacon. Această hirotonie planificată în episcop pare să fi
fost parte a unei strategii mai ample a politicianului biseri-
cesc Teofil, prin care voia să se asigure de bunivointa mona-
hilor cultivati ai pustiei Nitriei. Astfel, el il hirotonise pe
pioskoros, unul dintre cei patru „frați lungi”, episcop al
cetatii Hermupolis. lar din puternicele comunititi numă-
rând fiecare două sute, respectiv o sută cincizeci de membri,
din jurul celor doi Isaac, pe care mai târziu îi va surghiuni
ca „origenişti”, arhiepiscopul va lua nenumăraţi monahi pe
care îi va sfinti în episcopi.”' Evagrie a fost, asadar, bine
sfătuit atunci când s-a sustras propuneri arhiepiscopului,
după cum arată de altfel și ceea ce a urmat.

7. Disputa în jurul lui Origen

Ultimii ani de viață ai lui Evagrie au fost întunecați de
unul dintre acele episoade în care, din nefericire si adeseori
spre paguba ei, istoria Bisericii nu este săracă. Ne referim la
așa-numita primă criză origenistă (393—403).“ Evagrie n-a
mai trăit punctul ei culminant propriu-zis în Egipt, întrucât
murise cu putin înainte. Ca urmare a regimului său de viata
prea sever, Evagrie se îmbolnăvise; după saisprezece ani
petrecuti în pustie, spre anul 398 boala s-a agravat, murind
doi ani mai târziu în vârstă de abia cincizeci si patru de ani,
.

' Amél, p. 115. Faptul unei plănuite hirotoniri episcopale e cunds-

cut si istoricului bisericesc Socrates, HE 1V, 23 (PG 67, 521A). Cf. și Ep 13
și mai jos, p. 197,
"" ¢f. Palladios, Dial 17 (Coleman-Norton, p. 106, 11 sdq.).
' Extrem de detaliat si bine documentat prezintă întreaga criză
Favale, „Teofilo d'Alessandria”, Salesianum 19 (1957), pp. 46 sq.: cf. și
Evelyn White, The Monasteries, pp. 125-144.
51
în 6 ianuarie 399 de praznicul Epifaniei Domnului, după ce
mai înainte primise sfintele Taine.” Pentru a putea evalua
corect diferite aspecte ale operei şi învățăturii sale este
absolut necesar să schitim în liniile ei mari desfășurarea
acestei crize.
Izvoarele contemporane sau mai târzii prezintă dedesub-
turile acestor nefericite evenimente într-un mod extrem de
diferit, fiecare după partidul pe care il reprezintă sau atacă;
de aceea nu este usor să formulăm o judecată obiectivi.'®
La o privire mai apropiată devine însă limpede că trebuie să
distingem planuri diferite; la origine acestea nu aveau nimic
de-a face unele cualtele, dar în momentul hotărâtor ele s-au
intersectat în mod fatal, conferind întregului aspectul său
extrem de neplăcut. Din punct de vedere geografic, disputa
în jurul operei lui Origen si adeptilor săi în perioada care ne
interesează aici s-a limitat în esență la Palestina si Egipt.
Conflictul a izbucnit în Palestina și a fost nevoie de mai
multi ani până ca el să atingă Egiptul. In functie de diferitele
centre geografice trebuie deosebiti și actorii principali: în
Palestina, de o parte s-au aflat Epifanie al Salaminiei si lero-
nim, cărora li s-a alăturat mai târziu Teofil al Alexandriei, de

183 HI 38, p. 122, 14 sq. Data rezultă în general din faptul că în dia-
logul său Palladios nu-l aminteste pe Evagrie între tintele persecutiei
lui Teofil din anul 400. Întrucât Evagrie a munit de Epifanie, asadar la
începutul anului, ar fi posibil si anul 400. — Pentru îmbolnăvirea lui, _
cf si datele din Amél, pp. 112 sq. a
'* O bună trecere în revistă a surselor oferă Guillaumont, Les „Ke-
phalaia gnostica”, pp. 65 sqq. leronim si Teofil sunt la fel de părtinitori
ca și Palladios si, într-un anume sens, Socrates și Sozomenos ce mai
aveau încă posibilitatea unui contact cu martorii dramei. La fel de
contradictorii sunt şi judecățile modernilor. În esență, urmăm pre-
zentarea sobră alui Kelly, Jerome, pp. 195 sqg., iar pentru evenirnentele
din Egipt pe Favale, art. cit., 1957. Guillaumont, op. cit,, 1962, pp. 81 sqq.,
pare a reprezenta prea unilateral punctul de vedere al antiorigenis-
tilor. Mult prea favorabil îi apreciază pe acestia, după părerea noastră,
si importantul studiu al lui Nautin, „La lettre de Thăophile”.
52
cealaltă parte aflindu-se loan al lerusalimului i Rufin, iar
mai târziu, în Egipt, Isidor, cei patru „frați lungi" si restul
monahilor „origenişti”.
Numai despre Epifanie se poate spune că în atacurile sale
masive si excesive, altfel putin justificate, la adresa „orige-
niştilor” a fost determinat de motive dogmatice.În ce măsură
aceste rezerve dogmatice, care tinteau la o condamnare nu
numai a,adeptilor lui Origen, ci și a operei acestuia, erau
justificate e o altă chestiune. Istoricii judecă în general
extrem de nefavorabil aptitudinile intelectuale ale episco-
pului Salaminiei, în rest extrem de sever si riguros sub
aspect moral. Rolurile pe care le-au jucat leronim si Teofil
în această dramă care avea să se extindă timp de mai multi
ani i căreia avea să-i cadă victimă in cele din urmă și sfântul
loan Hrisostom au fost, din contră, în mod evident impreg-
nate de motive personale si încă atât de putin nobile, încât
este dificil să luăm în serios rezervele dogmatice afisate.
Fiindcă atât leronim, cât si Teofil au fost ei insisi „origeniști”
convinsi, chiar dacă în moduri extrem de diferite, până când
brusc au schimbat fronturile începând să-i persecute cu o
ură neîmpăcată pe prietenii lor cei mai intimi de odinioară.
Pentru a evita neintelegerile, se impune înainte de toate
o clarificare a notiunii de „origenist”. În secolul 1V, „orige-
nismul” insemna întâi de toate o orientare mai mult sau mai
putin puternică după gândirea marelui alexandrin. În acest
cu
sens, „origeniști” au fost multi Părinți ai Bisericii, mai
seamă marii Capadocieni Vasile, Grigorie al Nyssei și Grigo-
rie din Nazianz: Vasile si Grigorie din Nazianz alcătuiseră,
" cum bine se stie, prima „Filocalie”, care se prezenta ca.0
în acest sens
antologie din scrierile lui Origen, „Origenişti”
fiecare în
au fost însă si Atanasie cel Mare și Didym cel Orb,
lui
felul său. La rândul său, Teofil a rămas fidel scrierilor
el însuși a
Origen chiar si după condamnarea initiatd de
paradoxală.
marelui dascăl. Pozitia lui leronim este una
un admir ator entuzi ast al „Orig enulu i nostru ” și un
Initial
53
critic implacabil al celor ce il criticau („câini turbați”), el s-a
transformat într-un inchizitor lipsit de perspicacitate a tot
ceea ce în ultimii săi ani de viață i se părea suspect. leronim
era inainte de toate exeget si nu foarte inspirat din punct de
vedere teologic. Ca exeget, il audiase pe Apolinarie din Lao-
diceea, dascil atât de ocărât de el mai târziu, il vizitase pe
Didym cel Orb, de la care a cerut şi a primit un comentariu
la Zaharia, și nu numai că l-a tradus pe Origen, dar l-a și
exploatat intens în scrierile sale exegetice, ca si pe Didym
de altfel. Chiar dacă ceva poate fi explicat, brusca sa schim-
bare de atitudine rămâne în cele din urmă o enigmă.
Origen era un gânditor extrem de fecund și având toată
fidelitatea față de învățătura definită a Bisericii, un gânditor
neinfricat. Nu se sfia să abordeze probleme asupra cărora
Biserica nu reflectase niciodată înainte, răspunzând la în-
trebări puse de diferitele turentele eretice ale timpului, mai
cu seamă de către gnosticism și marcionism. Origen a răspuns
acestor întrebări cu mijloacele care îi stăteau la dispozitie,
fără să emită pretentia de a formula învățături noi si infai-
libile. Multe dintre învățăturile sale mai târziu atât de detes-
tate, ca aceea despre preexistenta sufletelor si apocatastază,
nu sunt de fapt nimic altceva decât modele de gândire prin
care încerca să le smulgă gnosticilor terenul de sub picioare.
Critica acestor încercări nu a lipsit încă de atunci, adeseori
însă ea trecea pe lângă chestiune punând pe seama lui
Origen lucruri pe care acesta nu le gândise, nici nu le rostise -

vreodată."”
În secolul IV, o sută sau o sută si cincizeci de ani mai
târziu, situatia bisericească era în parte fundamental dife-

"* Ar trebui numite aici importantele lucrări ale lui H. Crouzel.

Cf. pars pro toto articolul său „Les critiques adressées par Méthode et
ses contemporainesă la doctrine origénienne du corps ressuscité”,
Gregorianum 53 (1972), pp. 679-716, O trecere în revistă a mterpre—
tărilor lui Origen diametral opuse încă până astăzi oferă U. Berner,
Origenes (Wege der Forschung), Darmstadt, 1981.
54
rită și totuşi — ceea ce nu s-a observat adeseori — în multe
privinte încă aceeași. Învățătura Bisericii se fixase între timp.
ortodoxia formulată de Sinodul | Ecumenic de la Niceea n-a
putut fi zdruncinată pe termen lung nici de arieni, nici de
apolinarigti. Aceasta nu eliminase însă gnoza si tentatiile ei,
cu atât mai mult cu cât vechile întrebări privitoare la ori-
ginea sufletului și eshaton rămăseseră încă fără răspuns.
Prin urmare, atitudinea marilor dascăli ai epocii în fata
chestiunilor preexistentei si apocatastazei era extrem de
diferită de la un dascăl la altul. De exemplu, Didym sustinea
învățătura preexistentei sufletului, în timp ce Grigorie din
Nazianz o respingea în mod evident. Grigorie al Nyssei
învăța apocatastaza, alții o respingeau.'“ Era vorba de acele
„întrebări deschise” în care, după părerea lui Grigorie din
Nazianz, se poate greși fără vătămare, întrucât ele nu sunt
necesare pentru méntuire.'
Pe acest fundal spiritual schitat aici doar schematic tre-
buie intelese evenimentele care ne preocupă. Ce anume se
gândea si se scria în afara ortodoxiei bisericesti despre

1% pentru Didym, cf. Sur Zacharie 111, 288 (ed. L. Doutreleau, Sources
chrétiennes 84, 1962, p. 768); pentru Grigorie al Nyssei, cf. De anima et
resurrectione cap. 13. În Oratio 37, 14-15, Grigorie din Nazianz respinge
explicit ideea preexistentei (tinut3 în 381 în Constantinopol),în timp
ce în Oratio 21, 3 se găsesc expresii care pot fi intelese altfel! Să ne
aducem aminte aici de Gn 44 și de ceea ce Evagrie spune despre învă-
țătura lui Grigoric despre virtutea dreptății! Să amintim si faptul că
în Philokalia lor, Grigorie si Vasile n-au eliminat toate pasajele in care
Origen vorbea despre preexistență, ca, de ex., Peri Archon Iil, 1, 21 Sq.,
si că încă în 383 Grigorie trimite unui prieten această operă fărăI să
facă niciun fel de rezerve (vezi mai sus, n. 19). Abia „prologul” face,
mult mai târziu, delimitările de rigoare.
'* Pentru o lungă listă a acestor „întrebări deschise”, cf. Grigorie
din Nazianz, Oratio 27, 10. Învățătura despre restaurarea întregii creații
e reprezentată încă în secolul VII de sfântul Maxim Mărturisitorul,
însă cu precizarea, pe care a făcut-o deja Evagrie, că e rezervată celor
înaintați (Quaestiones ad Thallasium, Prol., PG 90, 260A).
55
aceste întrebări în cercurile monahale nu este cunoscut. În
scrierile lui Evagrie nu lipsesc însă indicii care ne sugerează
că gnoza eretică nu-si pierduse nimic din forta ei de atractie,
reprezentând în continuare o amenintare reală. Ce fel de
rătăciri erau cele spre care se lăsau atrasi unii nu cunoastem
decât într-un mod extrem de deficitar. Impresia care se
degajă însă este că într-o situatie extrem de schimbată din
punct de vedere exterior iar din punct de vedere interior
încă mereu amenințată, utilizând arsenalul spiritual care-i
stătea la dispozitie, adică kerygma [propovăduirea] Bisericii
devenită între timp considerabil mai precisă, pe de-o parte,
și abordările speculative ale marelui alexandrin, pe de altă
parte, Evagrie a încercat să dea un răspuns ortodox între-
bărilor ridicate de către gnoza eretici. În esență, este vorba
de probleme privitoare la originea lumii si scopul ei. În
Kephalaia gnostika el si-a așternut în scris îndrăznețul pro-
iect intr-o formă multiplu cifrată, accesibilă numai celor ce-si
luaseră deja osteneala de a străbate întregul drum al prac-
ticării virtutilor. Este convingerea noastră că Evagrie n-a
făcut parte dintre aceia care în secolul IV au fost obiectul
polemicii atât de aprinse a antiorigenistilor, in care de altfel
numele său nu apare nicăieri, ci dintre aceia care au încercat
să depășească spiritual din interior gnoza eretică.!**
*

"“ Guillaumont, Les „Kăphalaia gnostica”, passim, reprezință, după

cum se stie, fiind urmat de mulți, opinia contrară. Pentru atitudinea”
lui Evagrie față de curentele eretice ale epocii și mediului său, cf pars
pro toto textul din Mn 126: avertisment față de pseudo-gnoza cu ai
cărei reprezentanti Evagrie se ciocnise în pustie: cuvintele lor sunt
lipsite de orice intelepciune (cf. și Gn 21!). Cf. şi Vg 54 (partea dogma-
tică păstrată numai în siriacă şi latină): o listă de texte antignostice.
În Scoliile la Proverbe, Evagrie polemizeazi de asemenea în unele pasaje
împotriva pseudo-gnozei. Cf. pe larg G. Bunge, „Origenismus — Gnos-
tizismus. Zum geistesgeschichtlichen Standort des Evagrios Pontikos”,
Vigiliae Christianae 40 (1986), pp. 24-54.
56
 În continuare vom schita pe scurt evenimentele princi-
pale ale disputelor, în măsura în care ating tema noastră.
La începutul anului 393 a apărut în Palestina, la indemnul
episcopului Epifanie al Salaminiei, faimos deja ca „făcător
de eretici”, un anume Atarbius, cu misiunea de a-i mobiliza
pe leronim §i Rufin la o actiune vizând condamnarea adep-
ților lui Origen care, chipurile, în Palestina ar fi fost extrem
de numeroși. ieronim, care din diverse motive era de ani de
sile strâns legat de Epifanie și care din anul 386 conducea
o mănăstire în Betleem, a trecut în chip surprinzător de
partea lui Atarbius, în timp ce Rufin i-a închis usa în față.
Dedesubturile acestei schimbări de fronturi a lui leronim nu
sunt cu totul clare, Se pare că, împreună cu Epifanie, a în-
ceput să vadă în Origen părintele arianismului atât de urât
de el'®, asa cum mai târziu îi va face responsabili pe Origen
si pe origenisti şi de invataturile lui Pelagius. De Pastele ace-
luiași an, însuși Epifanie, in vârstă de aproape 80 de ani, a
apărut în lerusalim pentru a-l întoarce pe episcopul cetății,
Ioan, suspectat de a-i favoriza pe „origeniști”, de la „rătă-
cirea” sa, S-a ajuns la un scandal public: Epifanie a predicat
în prezenta lui loan împotriva lui Origen, iar loan în pre-
zenta lui Epifanie împotriva ,antropomorfistilor”.
În orice caz, până atunci întreaga afacere se miscase pe
cât se pare pe teren pur dogmatic. În scrierea sa Ancoratus,
Epifanie îl acuzase încă din 374 pe Origen de diferite „ere-
zii”, iar acum încerca să impună o condamnare oficială a
acestora și în Palestina. Anul următor însă avea să apară un
element nou, de un cu totul alt ordin.
La începutul anului 394, Epifanie a hirotonit, cu de lasine ,
putere, ca preot în cetatea sa natală, Eleutheropolis, asadar
în afara jurisdictiei lerusalimului, pe fratele încă foarte tânăr
al lui leronim, Paulinian. Intentia evidentă era aceea de a-l
face pe acesta din urmă să poată să celebreze în mănăstirea

"* Cf importantul studiu al lui Duval, „Sur les insinuations de Jéréme™!

57
 lui leronim din Betleem, aflată de data asta pe teritoriul
diecezei lerusalimului; leronim, el însuși preot, refuza cu
încăpățânare să-și exercite îndatoririle legate de această
slujire. Toate acestea avuseseră'loc fără stiinta si acordul
episcopului locului, loan al lerusalimuluil Într-o scrisoare
către loan, Epifanie a încercat putin convingător să se justi-
fice, reclamând totodată din nou o condamnare a lui Origen.
Ioan a lăsat scrisoarea fără răspuns. Epifanie a făcut un apel
la monahii Palestinei să rupă comuniunea cu loan, Acesta a
răspuns cu excluderea comunității monastice din Betleem
din biserica Nasterii Domnului, aşadar cu excomunicarea, și
arefuzat să recunoască hirotonia lui Paulinian. Întrucât Rufin
tinea cu loan, care il hirotonise preot, ruptura sa cu leronim
era inevitabilă În cele din urmă, Ioan a obtinut chiar de la
Constantinopol un ordin de expulzare împotriva lui leronim
care, oficial, se tinuse retras până atunci. Abia în anul 396,
„după trei ani”, leronim a rupt tăcerea alcătuind o scriere
acuzatoare incredibil de virulentă împotriva lui loan, care
însă, așa se pare, n-a fost publicată.
Între timp, afacerea atât de bogată în cotituri spectacu-
loase și-a schimbat brusc directia. Nu s-a ajuns la o aplicare
aordinului de expulzare, ci Teofil al Alexandriei, la care Ioan
al lerusalimului apelase pentru mediere, a reusit o împăcare
și astfel, de Pastele anului 397, Rufin si leronim și-au dat
.

mâna! După care Rufin a părăsit pentru totdeauna Palestina,

întorcându-se în Italia. Restul vietii si l-a dedicat traducerif
scrierilor marilor teologi greci, mai cu seamă Origen, Vasile,
Grigorie din Nazianz si altii, ale căror comori voia să le facă
accesibile și Occidentului latin, după cum făcuse deja îna-
inte însuși leronim. Această activitate de traducere avea să
ducă însă la o nouă si definitivă ruptură cu leronim, dar
această fază a disputei în jurul lui Origen rămâne în afara
interesului nostru.
Trecând în vedere desfisurarea de până acum a eveni-
mentelor, reiese limpede faptul că motive secundare per-
58
 -

sonale se împleteau inextricabil cu consideratii dogmatice

aparent supraadăugate. Ceea ce începuse sub auspicii dog-
matice s-a preschimbat tot mai mult într-o cruciadă perso-
nală împotriva lui Rufin și a tuturor celor legati de el sau a
celor cărora acesta le păstra fidelitate. Pe lângă Origen,
victimele acestei campanii au fost și Didym cel Orb, Melania
cea Bătrână, pe care odinioară leronim o celebrase ca pe o
sfântă, parintii egipteni ai pustiei, pe care Rufin îi făcuse
cunoscuti în Occident prin traducerea de către el a Istorisirii
despre monahii din Egipt (Historia Monachorum) si altii. Nu
putem evita impresia că, în ce-l priveste pe leronim, moti-
vul determinant al disputei a fost tragica ruptură a unei
prietenii din tinerete. Atitudinea lui Rufin a fost cu totul
diferită: după un timp n-a mai răspuns atacurilor repetate
ale vechiului său prieten, ceea ce trebuie să-l fi incitat încă
si mai mult pe Ieronim, care il va urmări şi îi va persecuta
memoria până si dincolo de moarte.
La aceasta se adaugă poate încă un alt moment psiholo-
gic, a cărui importanță este dificil de estimat: amenintarea
cu expulzarea din Palestina! leronim trăise deja în viata sa
de până atunci mai multe naufragii de acest gen, generate
toate de caracterul său nestăpânit. Cu ajutorul protectoarei
sale Paula găsise în sfârșit la Betleem o patrie — si tocmai de
aici să-l surghiunească! Conştient sau inconstient, el trebuie
să-și fi spus că de data aceasta ceilalti, nu el, trebuie să
părăsească locul!
e

Cu totul altfel decât în Palestina s-au desfăşurat initial

lucrurile în Egipt, patria de adoptiune a lui Evagrie. În
această tari clasică, în care convietuiau atât un cult idolatru
masiv și înclinat spre magie, cât și un sublim spiritualism de
amprentă platonică, se confruntau de multă vreme și în
Biserică două tendinte antagonice: pe de-o parte, o credintd
' populară concretă la modul sensibil, mergând până aproape

59
de materialism, pe de altă parte, o intelegere puternic spiri-
tualizantă a mesajului cregtin. Strălucit reprezentant al
ultimei tendinte, Origen a trebuit deja să lupte împotriva
„antropomorfiştilor” epocii lui; aceştia luau cu naivitate la
modul literal anumite expresii ale Scripturii despre Dumne-
zeu, ajungând astfel să-l atribuie lui Dumnezeu un trup,
brate, picioare etc. În secolul IV lucrurile stăteau în chip
asemănător, numai că acum această credință populară naivă
Își găsise un refugiu printre monahii în majoritate neculti-
vati, ale căror reprezentări Ioan Cassian le descrie viu din
proprie experientd.' Evagrie apartinea acelui grup de mo-
nahi care tineau cu Origen, sustindnd o intelegere spiritua-
lizată a Scripturii. Acest grup nu era nicidecum atât de mic
cum citim adeseori.”™ Mai ales — fireste — în tratatul său
Despre rugăciune Evagrie ia adeseori atitudine împotriva unei
imagini materialiste despre Dumnezeu, fără a se lansa însă
atacuri personale. Este de aceea extrem de semnificativ
faptul că în cercuri ale Bisericii copte memoria sa nu a
suferit nicidecum din cauza disputelor origeniste."
Monahii „origeniști”, care nu erau cu totii eruditi, găsi-
seră în Teofil al Alexandriei, el insusi odinioară monah în
Nitria, un sprijin hotărât, in orice caz până în 399. Cunoscut
ca un caracter „versatil”””, el însuși un entuziast cititor al

"" Conl X, 3 (Pichery, 11, pp. 76 5q.). În mod semnificativ, Cassian

tratează chestiunea antropomorfismului în capitolul despre rugd-
ciune, în care influenta lui Evagrie e limpede perceptibilă. Cf. Marsili,
Giovanni Cassiano, pp. 145 5qq-
"" cf. pe larg articolul nostru „Evagre le Pantique et les deux Ma-
caire”, passim.
"" Viaţa sa coptă aflată într-un „Sinaxar” se citea în a cincea
durninică din Postul Mare; cf. Butler, The Lausiac History, 1, p. 111.
În așa-numitele Virtuți ale sfântului Macarie Evagrie este unul dintre
Părinții cei mai des numiti; cf. articolul nostru mentionat anterior.
'™ Palladios, Dial 6 (Coleman-Norton, p. 34, 13); amphallax. Cf. mo-
nografia lui A. Favale, „Teofilo d'Alessandria”.
60
lui Origen întreaga sa viatd, chiar §i după condamnarea
initiatd de el a marelui dascăl”, arhiepiscopul a încercat
mu'lt timp, așa cum am văzut deja, folosind toate mijloacele,
să-și atragă monahii cultivati. Prin urmare, Epifanie a găsit
la el doar urechi surde în campania sa împotriva lui Origen,
Teofil s-a folosit chiar de monahul „origenist” Isidor pe care
l-a trimis cu misiunea de a reconcilia partidele aflate în
dispută în Palestina!
Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor este semnifica-
tivă în cel mai înalt grad, întrucât ea se prezintă acum mai
mult ca o paralelă a evenimentelor din Palestina. Palladios,
care fusese adânc implicat în afacere, si istoricul bisericesc
Socrates prezintă lucrurile în felul următor, prezentare care
corespunde în esentd cu faptele."” Ca și loan al lerusali-
mului încă în 393, și Teofil al Alexandriei a luat pozitie în
scrisoarea sa pascală din anul 399 împotriva erorilor antro-
pomorfiste ale unor monahi simpli. Această bruscare neas-
teptată si mai cu seamă cu totul nepsihologică a monahilor
necultivati si în marea majoritate a cazurilor de bună-cre-
dință a dezlănțuit între ei, asa cum stim de la martorul
ocular loan Cassian', o emotie puternică. Năvălind în mase
în Alexandria, acestia l-au amenintat pe episcop cu moartea
dacă nu îl condamnă pe Origen, din care ei în mod evident

'™ Vezi mai jos, pp. 55 sq.

"* Dialogul istoric despre viața și conduita fericitului ioan, arhiepiscopul
Constanținopolului, zis Gură de Aur scris de Palladios e o scriere acuza-
toare pasionată alcătuită în 408, pe când acesta din urmă se afla exilat
în Syene. Dialogul atribuie întreaga vină lui Teofil. Niciun cuvânt des-
pre rnașinațiile lui leronim, niciun cuvânt rău despre Epifanie, ches-
-

tiunea origenismului e lăsată cu totul deoparte, cu excepția unei .

observatii izolate. Palladios scrie din perspectiva celui care suferă si
de aceea mărturia sa are o valoare unică. Socrates (HE VI, 7. 9 sg.: PG
67, 684 5qq., 692 sqq.) si Sozomenos (HE VIII, 11 sq.; PG 67, 1544 5qq.)
oferă completările necesare, utilizând deopotrivă surse directe. Pentru
chestiunea surselor, of. Schwartz, „Palladiana”, passim,
"* Conl X, 2 54.
61
nu citiseră nici un rând, dar care între timp devenise sim-
bolul partidei opuse.” Pus în dificultate, episcopul, renumit
pentru instabilitatea caracterului său, a făcut o cotitură de
180 de grade, plasându-se ostentativ de partea antropomor-
fiştilor i renegându-și preferinta sa pentru Origen. Revolta
s-a potolit si totul ar fi rămas aici, dacă n-ar fi intervenit
motive cu totul personale şi foarte neclare.
Am amintit deja faptul că Teofil s-a străduit zadarnic să-l
castige pe Evagrie pentru scaunul episcopal din Thmuis. Cei
doi n-au putut ajunge la o intelegere; în Scrisoarea 13 Evagrie
se scuză smerit pentru refuzul său."” Mai mult succes a avut
Teofil pe lângă „frații lungi”. Dioskoros a fost între anii 391
și 394 episcop al cetății Hermupolis Parva si prin aceasta
responsabil cu supravegherea monahilor din Nitria, iar
Euthymios și Eusebios au servit episcopului în Alexandria ca
economi. Doar Ammonios, pe care Teofil il pretuia îndeo-
sebi, a rămas în pustie, mutilindu-se,” Isidor, si el un mo-
nah din pustia Nitriei, era însărcinat cu îngrijirea siracilor
şi străinilor din Alexandria. Cu acesti colaboratori intimi
Teofil a intrat în conflict din motive care nu aveau chiar
nimic de-a face cu Origen și învățăturile lui. Impulsul l-a dat,
involuntar, Isidor,
Teofil era posedat de o adevărată manie constructivă si
eraadeseori în acută nevoie de bani.'* De aceea, atunci când

"" Pentru prima dată monahii apar aici ca un factor de putere în -

politica bisericească, factor de care arhiepiscopii Alexandriei se vor
folosi pe viitor adeseori. Cf. Evelyn White, The Monasteries, p.
146,
pentru întâmplările survenite sub Chiril. Trista lor aparitie ca „para
-
bolani” la așa-numitul sinod „tâlhăresc” de la Efes din 449
e bine
cunoscută.
"" Vezi mai jos, pp. 197, 235.
'™ Vezi mai sus, n. 118.
,
"* Palladios, Dial 6 (Coleman-Norton, p: 35, 19) vorbeste
despre
„mania faraonică a constructiilor din piatra” (lithomania
pharaânios) a
lui Teofil. Isidor din Pelusion îl numeste și el „lithoman”
și „adorator
62
| s-a raportat că Isidor primise de la o văduvă bogată o
importantă moștenire în favoarea săracilor cu avertismen-
tul de a o pune în siguranta si la adăpost de pofta episco-
pului, acesta i-a cerut socoteală pentru bani și furia sa a fost
nemăsurată. A avut loc un proces cu martori mituiti care
trebuiau să dovedească o încălcare a moralititii de către
[sidor întâmplată cu optsprezece ani în urmă, iar monahul,
condainnat.chiar și fără dovezi, s-a retras din nou în pustie.
Același lucru l-au făcut si cei doi frati Eusebios si Euthymios,
care de asemenea nu erau nici ei de acord cu practicile
financiare ale episcopului lor. Când Teofil a aflat adevăratul
motiv, a jurat să se răzbune pe ei. În zadar a încercat să
medieze Ammonios; încercarea sa n-a făcut decât să atragă
şi asupra sa ura episcopului care l-a acuzat brusc de „orige-
nism".""" Motivul acestei acuze, care chiar nu avea nimic
de-a face cu disputa, este limpede: independent de predi-
lectia lor pentru Origen, Ammonios si fratii săi erau în mare
cinste la confratii lor. Pentru a putea aplica principiul „dez-
bină si stăpâneşte” (divide et impera), lui Teofil i s-a oferit de
la sine ideea de a avansa reprosul de „origenism”, pe care il
abjurase deja public în 399. ,
Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor destul de turbu-
lente nu este întotdeauna limpede.!” Clar în orice caz este
faptul că de acum înainte Teofil a folosit toate mijloacele
pentru desfiintarea personală a prietenilor săi de odinioară.
Atunci când în Alexandria s-a ajuns din motive financiare
la tulburări împotriva episcopului, acesta i-a instigat pe

al aurului”, Ep 152 (PG 78, 285A). Pentru ansamblu, vezi Favale,,

„Teofilo d'Alessandria”, Salesianum 18 (1956), pp. 532 sqq. 2
"" Palladios, Dial 6 (Coleman-Norton, pP. 37 5q.) relatează extrem
de viu despre întâlnirea dramatică dintre Teofil şi Arumonios, Arhiepis-
copul il lovește peste nas până la sânge pe bătrânul monah si strigd:
„Ereticule, anaternizează pe Origen!™
" Evelyn White, The Monasteries, pp. 136 sqq., încearcă să schiteze
un tablou coerent,

63
~antropomorfisti” împotriva confratilor lor „origeniști”, a
tinut în Nitria un sinod care l-a depus pe Dioskoros, l-a
condamnat pe Origen și a poruncit exilarea ,.fratilor lungi”.
Pentru a impune această sentintd, adică pentru a pfine
mâna pe dusmanii săi, Teofil a apărut el însuși cu escortă
militară în pustie. Întrucât nu i-a găsit, în furia sa a lăsat să
fie jefuite și prefăcute în cenușă chiliile'™, retrăgându-se
apoi ca „învingător”, cum se lăuda el însuși, la Alexandria,
aclamat de exaltatul leronim. Ceea ce nici Epifanie, nici
leronim nu reușiseră în anii trecuti, a realizat așadar un
conflict personal: Teofil devenise un adversar neîmpăcat al
„origeniştilor”, unul căruia îi stăteau la dispozitie cu totul
alte mijloace decat lui leronim, limitat la condeiul său. Prin
traducerea în latină a scrierilor polemice ale episcopului,
acesta a făcut însă tot ceea ce i-a stat în putinti pentru a
extinde flacăra conflictului în întreg Imperiul.
După catastrofa anului 400, „frații lungi” au fugit insotiti
de preotii şi diaconii din Kellia si de trei sute de monahi spre
Palestina, restul împrăștiindu-se în toate vânturile."" Întru-
cât Palladios apreciază că numărul monahilor ce vietuiau pe
atunci în Kellia se ridica la circa şase sute, putem trage con-
cluzia că aproape toti locuitorii din Kellia fie erau „orige-
-

"" Cu această ocazie un tânăr ar fi fost ars de viu, cum informează

de la nişte martori oculari Palladios, Dial 7 (p. 39, 21). Cei trei s-au -
ascuns într-o cisternă goală,
"“ Palladios, Dial 17 (Coleman-Norton, pp. 103 sqq.) numeste unii
dintre refugiatii cei mai faimogi, cunoscuti si din Apophthegmata Pa-
trum [Patericul]. Pe lângă „frații lungi”, el aminteste doi Hierax si doi
Isaac. Hierax cel mai în vârstă (90 de ani) 7l cunoscuse pe Antonie cel
Mare. Preotul lsaac, ucenicul lui Macarie cel Mare, era intemeietorul
unei comunități de 150 de monahi, dintre care Teofil și-a scos șapte
sau opt episcopil Celălalt Isaac, ucenicul lui Kronios, intemeistorul
unei comunități de 210 monahi, s-a întors ulterior în Kellia. și dintre
monahii săi Teofil îşi alesese multi episcopi pe timpul când era încă
theophilos (iubitor de Dumnezeu), cum observă fin Palladios.
64
nişti”, fie se solidarizaseră cu eil'” Relatarea ulterioară a
tragediei depageste cadrul temei noastre. Să mai spunem
doar că monahii exilati n-au putut rămâne nici in Palestina,
întrucât Teofil i-a urmărit si acolo; că de aici au căutat un
refugiu la sfântul loan Hrisostom, lucru care, cu toată pre-
vederea sa, avea să-l coste scump pe acesta din urmă și că,
în final, în anul 403, s-a putut aranja o „împăcare”, iar
supravietuitorii s-au putut întoarce în chiliile lor fără să fie
nevoiti să abjure „origenismul” lor."* Teofil a rămas și pe mai
departe un înfocat cititor al marelui alexandrin, iar atunci
când a fost întrebat odată cu uimire cum se împacă aceasta
cu condamnarea inițiată de el a „ereticului”, el ar fi răspuns:
cartile lui Origen sunt ca o pajiste plină de flori. Ceea
ce găsesc bun aceea culeg. Ceea ce mi se pare spinos
aceea o las deoparte ca vătămător.""”
După acest principiu foarte rational se orientaseră de fapt
toti teologii inteligenti de după Origen; procedând astfel, ei
actionau cu certitudine cu totul în sensul acestuia din urmă
şi aici ar fi putut să §i rămână lucrurile.
*

"* Cf articolul nostru „Evagre le Pontique et les deux Macaire",

pp. 355 sq. Să amintim că acel avva lsaac, în gura căruia Cassian pune
frumoasa convorbire „despre rugăciune”, face parte dintre cei numiti
în n. 184 și vorbeste cu totul în limbajul lui Evagrie, astfel că am putea
spune că Isaac e aproape un pseudonim pentru Evagrie.
™™ Dioskoros și Ammonios muriseră între timp. La vestea mortii lui
Ammonios, Teofil ar fi plâns cu amar. Mormântul său s-a dovedit în
curând făcător de minuni. Cf. Palladios, Dial 17 (Coleman—Norton.'
p. 105) și HL 11, p. 34. Isidor pare să se fi întors pe atunci la Alexandria,
unde a și murit, cf HL 1, p. 16. Nu degeaba dedică Palladios acestui
monah proeminent, care l-a introdus în monahismul egiptean, pri-
mul capitol al HL. Pentru ansamblu, cf. Evelyn White, The Monasteries,
p. 143,
"" Socrates, HE VI, 17 (PG 67, 716B).
65
 Ce rol ajucat Evagrie în această întreagă controversă atât
de neclară? Până acum numele său nu a apărut niciodatăl
Abia în anul 414, asadar cincisprezece ani după moartea sa,
leronim il acuză pentru întâia oară de ,origenism"."™
Aceasta însă într-un context nou, în care nu mai era vorba
de Origen, ci despre pelagianism, impotriva căruia ducea acum
campanie leronim. Această nouă erezie trecea pentru el însă
ca o „rămurică a origenismului” (Origenis ramusculus), uitat
deja de multă vreme. Această uitare nu reușise însă să poto-
lească ura clocotitoare a lui Ieronim împotriva lui Rufin.
Deși acesta era mort acum deja de patru ani, leronim nu
putea pierde ocazia de a da un nou atac împotriva fostului
său prieten. Aceeasi soartă au avut-o fireste si prietenii lui
Rufin: Melania, a cărei memorie acum el o întina, si chiar
și Evagrie, pentru că între timp Rufin tradusese în latină
câteva dintre micile sale scrieri."""
Această tăcere asupra lui Evagrie în toată perioada crizei
origeniste este cu atât mai stranie, cu cât astăzi monahul
pontic trece drept principalul reprezentant al „origenismu-
lui” extrem de răspândit în cercurile monahale si al cărui
singur reprezentant literar identificabil ca atare pare a fi.'”
Cum trebuie explicată această tăcere? Evagrie nu era un
necunoscut nici pentru leronim, nici pentru Teofil si este de
neconceput ca activitatea sa literară să fi scăpat cu totul
contemporanilor săi, Motivul acestei tăceri mi se pare, de
aceea, a fi simplul fapt că nici Ieronim, nici Teofil n-au găsit
necesar să-l combată pe Evagrie, cu alte cuvinte nu l-aa
considerat drept adversarul lor nici din punct de vedere
personal, nici dogmatic. Pe de altă parte,nu există niciun
indiciu asupra faptului că Evagrie ar fi intervenit cumva

— — "

"" Ep 133, 3 (ed. Labourt, VIII, p. 53).

"" Cf. mai jos, pp. 191 sq. și 205 sq,
' Guillaumont, Les „K&phalaia gnostica”, passim.
66
activ în dispută. Dimpotriva, aga cum vom vedea, el a tăcut
în mod deliberat,
În întregime neimplicat însă n-a rămas nici el. Dacă nu-
mele său nu apare, apare în schimb cel al ucenicului său
palladios! În scrisoarea sa din anul 393-394 către Ioan al
jerusalimului, Epifanie il avertizează in mod explicit pe
episcop de actiunile galatianului Palladios, „care odinioară
ne-a fost drag şi acum e lipsit de mila lui Dumnezeu... care
propovăduieşte si învață erezia lui Origen, si el duce spre
răutatea rătăcirii sale pe unii din poporul incredintat tie™.
Epifanie presupune evidentă prezenta lui Palladios în Pales-
tina și, într-adevăr, Scrisoarea 51 a lui Evagrie atestă faptul că
„fratele Palladios” s-a întors dintr-o călătorie din care a
adus veşti rele, unde s-ar putea să fie vorba de o călătorie
spre Palestina,"” Evagrie era, așadar, excelent informat încă
de la început despre intrigile lui Epifanie, pe care în tratatul
său timpuriu Către monahul Evlogios (Ad Eulogium monachum)
il mentionase încă atât de laudativ'® și căruia Palladios în-
susi îi fusese odinioară drag. Pe atunci însă nu pare să se fi
simtit afectat el însuși.
În Scrisoarea 52 însă, tonul se schimbă. Evagrie se vede
acum expus duşmăniilor, e ofensat si jignit. În loc să răs-
pundă însă cu aceeasi monedă, îi numeste pe defăimătorii
săi nişte binefăcători care, asemenea unor medici, îl vindecă
de ispita slavei găunoase. Citim aici o propozitie semnifica-
tivă: „Știu însă foarte bine că acei cafe dezbină Biserica
Domnului sunt departe de rugăciunea curată”, ceea ce pen-
tru Evagrie înseamnă că acestia sunt departe de adevărata

"" Lă leronim, Ep 51, 9 (ed. Labourt, 1, p. 172): „qui quondam novis

carus fuit et nunc misericordia Dei indiget... qui Origenis haeresim
praedicat et docet, ne forte aliquos de populo tibi credito ad peversi-
tatern inducat erroris”
'* Vezi mai jos, p. 197.
"" Eul 27 (PG 79, 1128D).
67
cunoastere a lui Dumnezeu si de contemplare. Este o simplă
întâmplare faptul că loan al lerusalimului i-a făcut lui
leronim tocmai acest reproș, si anume acela că tulbură în-
telegerea în Biserică, repros la care, fireşte, acesta a răspuns
apărându-se furios?"” Semnificativă este și critica pe care
Evagrie o face în această scrisoare ascetilor care se tin
numai de posturi, dând în schimb frâu liber unor „gânduri”
cum sunt furia, încrâncenarea și dispretul. În fine, găsim
aici si o definitie a părintelui duhovnicesc: acesta nu poartă
numele de „părinte”, fiind întâistătătorul multora, fiindcă
asta o fac si tribunii, ci pentru că are darul Duhului si naste
pe multi la virtute si cunoastere. Toate acestea se potrivesc
prea bine cu bătăiosul și polemicul egumen din Betleem, ca
să nu vedem aici o critică implicită a lui leronim. Și Evagrie
încheie cu afirmatia, iarăşi semnificativă, că în conditiile
date preferă să tacă, recomandare de a se tine departe de
orice fel de discutie, pe care tine cu mmsteută să o pună la
inimă corespondentului său!
În Scrisoarea 53, el vorbeşte iarăși despre „frații care vor-
besc rău de noi”, iar în Scrisoarea 59 Evagrie declară deschis
„fratelui Kekropios” că aceia care locuiesc la el si pe care din
acest motiv monahul îi lăudase ca pe niste fericiti „sunt
câini nerusinati care ling zilnic sângele meu”.
Din toate acestea rezultă că în mod evident Evagrie a
ajuns să fie pus în discutie. $i nimic nu este mai semnificativ
pentru climatul spiritual al acestor ani ca faptul că în
Scrisoarea către Melania el nu mai îndrăznește să-și exprime
pe deplin gândurile sale nici măcar unui prieten intim, de
teamă ca scrisoarea să nu cadă în mâini neprietenoase,
temere pe atunci extrem de justificată."” Cine sunt cei de
care Evagrie socoteste acum că trebuie să se ferească nu este
greu să ne imaginăm. Nu degeaba îi reproșează Palladios lui

"" Adv. lohan. Hieros. 42 și 43 (PL 23, 411A-D).

"“ Vezi mai jos, p. 207.
68
jeronim înainte de toate viciul „ponegririi” (baskania) și al
invidiei, a căror jertfă devenise de altfel el însuși.'"”
Am descris atât de detaliat întreagă această afacere, desi
în mod evident pentru contemporanii săi Evagrie nu fusese
nicidecum implicat, întrucât numele său nu apare niciodată,
fiindcă ea redă bine acea nebunie întunecată pe fundalul
căreia abia poate fi evaluată corect învățătura monahului
pontic despre blandete si nemâniere si relatia lor cu cunoaș-
terea lui Dumnezeu.”” Ea nu a fost concepută la masa de scris
a unui erudit, ci este fixarea în scris si mărturia elocventă a
unei vieți, Evagrie s-a tinut în mod deliberat în afara oricăror
dispute, fiindcă pentru el curăția inimii, fără de care nu poate
fi vizut Dumnezeu, era mai importantă decat orice altceva.

8. Omul

Ca urmare a celei de-a doua crize origeniste din secolul VI,

asadar la circa o sută și cincizeci de ani după moartea sa,
Evagrie avea să fie atras împreună cu Didym în noua con-
damnare a lui Origen, întrucât acesta din urmă, ca și ceilalti
doi alexandrini, treceau drept una dintre principalele surse
de inspiratie ale monahilor „origenişti” din Palestina acelei
epoci.’* Consecinta imediată a acestei condamnări postume
a fost nu numai rapida disparitie a unei mari parti a operei
j

"* HI 36, p. 108, 12 5i 41, p. 128, 10. La fel judecă si Rufin, Apol. II, 29
(PL 21, 609A). Pentru descalificarea lui Palladios (servilis nequitiae) de
către leronim, cf. Dialogus contra Pelagianos (PL 23, 497B).
"" Vezi mai jos, pp. 148 5qg.
% Diekamp, Die origenistischen Streitigkeiten, şi Guillaumont, Les „Ke-
phalaia gnostica”, passim. Trebuie observat că Evagrie nu este mentio-
nat cu numele în anatemele din 543 și 553. Abia după încheierea
Sinedului sentinta a fost extinsă pe lângă Origen si asupra lui Didym
și Evagrie și de aici numele lor au fost preluate şi de Sinoadele Ecu-
menice ulterioare.
69
sale în originalul grecesc'”, ci şi întunecarea imaginii sale
ca om, cum se întâmplă de obicei în asemenea cazuri. Con-
damnatul devine acum un spectru, față de care nu mai sunt
valabile nici măcar regulile cele mai elementare ale iubirii
crestine, astfel încât oamenii nu se mai dau înapoi nici de la
blestem."" Ceea ce, fireste, n-a împiedicat pe nimeni să-i
citească mai departe operele în măsura în care mai puteau
sta la dispozitie, uneori sub nume străine, si să se inspire pe
larg din ele."" Acelasi lucru s-a întâmplat şi cu Evagrie. Din
monahul liniştit al pustiei Nitriei a devenit străinul trufas
pe care l-au dus în rătăcire cultura sa profană si abilitățile
sale retorice."”
În epoca modernă, această judecată s-a intensificat chiar,
Dacă necunoaşterea scrierilor sale speculative pierdute în
original i-a condus în cele din urmă pe multi savanti la opi-
nia că Evagrie a fost condamnat cu totul pe nedrept, operele

"" Guillaurnont, ibid., pp. 166 5qq.

™ Guillaurnont, ibid., pp. 160 sqq. 5i „Evagrius Ponticus”, Reallexikon
făr Antike und Christentum VI, col. 1090, strânge unele mărturii dintr-o
epocă mai târzie. Cf. pentru aceasta si articolul nostru „Evagre le Pon-
tique et les deux Macaire”, pp. 532 sqq. și pp. 78 sqq.
“ Astfel, de ex., sfântul Maxim Mărturisitorul, ale cărui Centurii
[400 de capitole] despre iubire [trad. rom. de pr. prof. D. Stăniloae, FR II,
1947, pp. 36-123] constau aproape în întregime din citate din Evagrie.
cf. Viller, „Aux sources”. Pentru Theodor din Edessa, cf. Gouillard,
„Supercheries”,
"" Se evidentiazi aici sfântul loan Scărarul, „f Scala Paradisi XIV, -
8 [FR IX, 1980, p. 214], care-l intelege însă complet fals pe Evagrie. de
anume crede monahul pontic despre blesteme o spune limpede în
tâlcuirea sa la Psalmul 108 „de blestem”. Dacă suntem blestemati,
trebuie să ne rugăm pentru vrăjmaşi ca să nu cadă în ură şi să fie
izgoniti din cunoaștere (in Ps 108, 4 [P 4]). „Dreptul nu trebuie să
blesteme, ci să se roage. «Binecuvântați-i pe vrijmasii voștri», spune
apostolul, «binecuvântați-i şi nu-i blesternați» (Rm 12, 14)" (in Ps 108,.9
[R 9)). Și aici Evagrie aplică în mod consecvent învățătura sa despre
relatia dintre mânie/ură și neştiință (de fapt, necunoaştere), vezi mai
jos, pp. 152 sqq-
70
sale recent descoperite par să aducă o confirmare ştiințifică
vechilor prejudeciti. Evagrie este stampilat ca „intelectua-
list și filozof""” și ca „sistematician al origenismului””,
se pune însă întrebarea: cine a fost de fapt acest pretins
„filozofin pustie””" ca om? Ce imagine a monahului pontic
transpare din scrisorile sale private? Cum l-au perceput cei
care l-au cunoscut personal mai îndeaproape? Ce imagine a
avut el în memoria generatiilor după moartea sa până la
izbucnirea celei de-a doua crize origeniste?
Cum s-a subliniat încă de la început, toate aceste între-
bări nu sunt nicidecum lipsite de importanta. Fiindcă un
scriitor duhovnicesc căruia i se pot imputa pe bună dreptate
orgoliul intelectual și lucruri asemănătoare merită să fie
uitat, viata sa făcând mincinoasă învățătura sa, oricât de
frumoasă ar putea părea aceasta. Or, după cum devine din
ce în ce mai limpede, învățătura duhovnicească a lui Evagrie
nu a fost nicidecum uitată; dimpotrivă, ea a amprentat într-o
asemenea măsură întreaga spiritualitate creştină în Răsărit
şi în Apus, dincolo de orice limite confesionale, încât pe drept
cuvânt trebuie vorbit de o „spiritualitate evagriană””“. În-
trebarea privitoare la omul, și aceasta se reduce în cele din
urmă la întrebarea privitoare la crestinul Evagrie, nu este de
aceea deloc deplasată."” Merită să ştim cărui maestru spiri-
tual i-au urmat timp de secole nenumărați laici si monahi.

* Hausherr, Penthos, p. 33. /

““ pempf, „Evagrios Pontikos”, p. 297. Dempf il identifică pripit pe
Evagrie cu origenistii secolului VI și consideră cele 15 anateme drept
un rezumat autentic al sistemului său (op. cit., p. 318), supralicitând în
mod evident rezultatele lui Guillaumont.
* Guillaumont, „Un philosophe au désert™.
“* Regretatului Irénée Hausherr îi revine meritul de a fi evidentiat
aceasta în numeroasele sale studii (vezi bibliografia), în care în mod
constant acordă un spativ important lui Evagrie.
7 Chestiunea e cu atât mai importantă, cu cât un important cu-
noscător al patristicii ca von Balthasar („Metaphysik und Mystik”,
pp. 39 sq.) consideră mistica lui Evagrie drept „precreștină” și „în esență
71
 Evagrie filozoful — această caracterizare nu este deloc nouă,
contemporanii considerându-l pe „înțeleptul Evagrie””" drept
un filozof. Însă pe atunci acest nume avea o cu totul altă
rezonanță. În opozitie cu păgânismul, în care deopotrivă
viata si învățătura fuzionaseră într-o unitate numită „filo-
zofie”, Biserica veche se considera ea însăși drept păzitoarea
adevăratei filozofii””, adică a singurei adevărate „iubiri a
Intelepciunii” lui Dumnezeu, adică a Logosului Său. „Filo-
zofi” erau cei care se dedicau cu trup și suflet acestei iubiri
de intelepciune. Astfel, o „viață filozofică” era în cele din
urmă o viață autentic creştină, cuprinzind omul întreg. Nu
e de mirare faptul că, odată cu trecerea timpului, mai cu
seamă monahii au fost priviti ca fiind adeviratii filozofi. Ne
aducem aminte că în prologul la Scrisoarea despre credintd
Evagrie vorbea de dorul său după „filozofia cea mai de sus”
și de căutarea unui pedagog pe care să se bizuie si pe care
l-a găsit în cele din urmă în persoana „gurii lui Hristos”,
Grigorie din Nazianz.”" „Răsadul” adevăratei filozofii*" pe
care-l sădise în el Grigorie aveau să-l „plivească” mai târziu,
ducându-l la o deplină dezvoltare, părinții pustiei, mai cu
seamă cei doi Macarie™. Foarte adecvat se exprimă deja
despre el istoricul bisericesc Socrates:

mai aproape de budism decât de crestinism”. Rezerve justificate față

de această opinie exagerată au formulat însă Guillaumont, Les „K&
phalaia gnostica™, p. 42, n. 76; Bacht, „Zur Typologie des koptischen
Mânchtums, Pachomius und Evagrius”, p. 156, n. 30, și Loser, Im Geiste
des Origenes, pp. 124 sqq.
“* Sozomenos, HE VI, 30 (PG 67, 1384B). La fel în Virtufile copte ale
sfântului Macarie, Am, p. 185, 5 (Regnault, Sentences, [V, p. 183: în gura
avvei Pamvo! Un anacronism, dar unul semnificativ),
™ Cf. Bardy, „uPhilosophie»”. La Grigorie din Nazianz uzul terme-
nilor „filozofie” si „filozof” Tîn acest sens e extrem de frecvent; cf
Orationes 25 i 26, dedicate integral acestei teme.
710 EFfid 2.3.

™ Grigorie din Nazianz, Ep 228, 1. 2; cf. Evagrie, Ep 46.

"1 prEpil. 8.
72
 cand Evagrie s-a făcut ucenic [al celor doi Macarie]
atunci a dobândit „filozofia” prin fapte, întrucât până
acum fusese doar „filozof” în cuvant.™
Într-un sens asemănător se exprimă si Palladios, care il
numeşte cu mândrie „dascălul meu””“, Acesta evidențiază
Ja omul Evagrie mai cu seamă ,viata sa asemenea celei a
apostolilor”, desăvârșita sa asceză"”, blândețea învățăturii
sale™, care i-a atras încrederea nenumărator oameni. Fiind-
că „era cu neputință să gasesti în gura avvei Evagrie un
cuvânt lumesc sau dispretuitor, și el nu voia să audă așa ceva
delanimeni altul”"". Cei cincisprezece ani de asceză extrem
de aspră aveau să-i aducă în cele din urmă „harismele cu-
noasterii, înțelepciunii si discernământului””". Cu mândrie
si recunostint3 în același timp, Palladios evidentiazi faptul
că Evagrie a fost cel care l-a initiat in ,,viata în Hristos” și i-a
deschis „mintea pentru Intelegerea duhovnicească a sfintei
Scripturi”””. Evagrie apare, așadar, aici nu ca un erudit în
sensul modern, care își raportează stiinta la cercetarea inte-
lectuală, ci drept „cunoscătorul” (gnostikos) în sensul cel mai
bun al cuvântului, a cărui cunoastere (gnâsis) e rodul unei
ostenitoare lucrări asupra lui însuși, a conlucrării între har
si vointa liberă pe care Evagrie însuși o desemnează drept
făptuire (praktike). Aceasta este treapta indispensabilă spre
acea cunoastere care nu mai este o cuprindere sigură de sine,
ci cuprinderea personală a omului de femeiul original al
întregii existente, de Dumnezeul tri-personal al Revelatiei.

*" socrates, HE IV, 23 (PG 67, 516A).

""HL23,p.75,5.
"* HL 38, p. 116, 7 5i 11 sqq.
"* Amdl, p. 114,
™ Amél, p. 118.
"* HL 38, p.120, 14.
™ Amél, p. 105.
73
 Nici acesta însă nu este încă întregul Evagrie, așa cum ar
dori să-l cunoască oamenii moderni, pe care îi interesează
în permanență întâi de toate omul în întreaga etalare a
umanitatii sale. Dezvăluiri de sine involuntare, scrisorile
sunt din nou aici de cea mai mare importanta. Ele nu ni-|
arată deloc pe Evagrie drept „gnosticul” superior, ajuns deja
prin nepătimirea la care năzuia un „zeu” sau „un bolovan”,
cum ironiza leronim™. Nu-l vedem aici nici pe gânditorul
speculativ, care își predă rece sistemul gata cizelat. Scri-
sorile îl arată mai degrabă ca pe un grec cultivat, extrem
de sensibil și rafinat, căruia în șaisprezece ani viata aspră
în pustie i-a ruinat cu totul sănătatea, dar care, cu toate
acestea, n-a pierdut nimic din calda sa umanitate.
cât de des este aici vorba, pentru a da numai acest exem-
plu, de prietenie și iubire. Desigur, Evagrie nu este un senti-
mental și, de aceea, în cuvinte simple el intelege să sondeze
în chip minunat profunzimile teologice ale iubirii creștine.
Dar această iubire este și rămâne si un cald sentiment uman
manifestat în profunda afectiune pe care trebuie să o fi
simtit fatd de multi oameni, aducându-i în schimb fidelitatea
și iubirea acestor prieteni.
Mai cu seamă în Comentariul la Proverbe, al cărui text scrip-
turistic i se oferea parcă anume pentru asta, Evagrie a găsit
cuvinte minunate pe tema prieteniei si care aruncă o
lumină limpede asupra scrisorilor sale, Ceea ce-i uneste pe
oameni în iubire si „prietenie duhovnicească” nu sunt sen-
" timentele, inclinatiile naturale sau interesele comune, ci
mai degrabă un nevăzut al treilea, Persoana lui Hristos. lar
Hristos este în așa măsură legătura care uneşte, încât
Evagrie poate spune că El Însuși este această prietenie, că El
Însuși îi leagă între ei în prietenie pe toti cei ce au „cu-
noasterea lui Hristos”"”. Această „cunoaştere a lui Hristos”,

™ Ep133,3.
= In Prov 25, 10.
74
despre care este adeseo'ri.vorba în scrisori, cuprinde întrea-
ga vastitate a Economiei mântuitoare a lui Dumnezeu ca
manifestare a iubirii Lui față de noi, începând de la creatia
Jumii de către Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu, trecând prin
Întrupare §i mântuire si până la desăvârşirea eshatologică
a lumii de către același Logos și aceeasi Pneuma. Hristos
Însuși, Logosul întrupat, îi numeste de aceea pe cei ce 1l
„cunosc” pe El;„prietenii” Săi; astfel El îi numeste pe loan
Botezătorul, „prietenul Mirelui”””, pe ucenicii s3i™, ba chiar
si înainte de Întrupare pe „prietenul lui Dumnezeu” Moise””,
fiindcă Logosul lui Dumnezeu este activ în chip ascuns de la
începutul creatiei în lume care este opera Sa. Numai în acest
fel, uniți „în cunoasterea lui Hristos”, sunt prietenii uneia si
aceleiasi persoane și prieteni între ei**® si devin chiar „prie-
tenii îngerilor”””, Această adevărată „cântare a cântărilor”
închinată ,,cunoasterii lui Hristos” n-are nimic de-a face cu
„intelectualismul”, fiindcă nu este vorba de o cunoastere pur
exterioară, ci de cunoaşterea care, în sens ioaneic, emană
numai din comuniunea iubirii.
Această „sfântă iubire” si „prietenie duhovnicească” se
manifestă, după cum spuneam, și în planul simtirii umane
ca afectiune şi recunoşștință, de exemplu pentru fidelitatea
si ajutorul oferit."* În multe dintre aceste dovezi de iubire
este vorba în mod evident de ajutoarele acordate lui Evagrie
de la lerusalim de către Rufin și Melania, manifestate evi-
j

""f Ep fid 12.

"" In 3, 29,
"“ In 15, 14.
"* leș 33, 11, Pentru Evagrie, ca pentru multi părinți, Cel ce vor-
beste și Se arată patriarhilor în Vechiul Testament e Logosul Însuși,
cf. n 8, 56.
"“ Ini Prov 25, 10.
"” In Prov 19, 4.
"" ¢f, scrisorile către Rufin (Ep 19, 1; 32, 1; 36, 1) și Melania (Ep 31;
35;37,2),

75
 dent prin sustineri materiale. Foarte adeseori însă este
vorba cu totul evident numai de scrisori primite,”" Purtător
al intentiei ascunse și al sentimentelor autorului lui, cuvân-
tul scris contează pentru anahoretul însuși deja ca o „vizită”
a celor aflati departe de el in spatiu. Intelegem atunci de ce
în introducerea faimoasei sale Scrisori către Melania Evagrie
dezvoltă o întreagă teorie asupra creaturilor văzute, pe care
Dumnezeu în iubirea Sa le-a rânduit drept „litere” și mesa-
geri ai vointei Sale mântuitoare ascunse. Intuitiv, Evagrie a
sesizat aici ceea ce Michel Foucault desemnează drept una
dintre trăsăturile esentiale ale asa-numitei , écriture de soi";
a scrie înseamnă a te arăta, a te lăsa văzut, a te lăsa privit,
a-ti lăsa fata să strălucească altuia™, Vom vedea mai departe
felul în care Evagrie înțelege în detaliu aceste autorevelări
ale lui Dumnezeu.
Multe mărturisiri în bună parte cu siguranță involuntare
ale scrisorilor atestă faptul că Evagrie nu era deloc un „ascet
mortificat", incapabil de orice emotie omenească, cum pare
să pretindă cliseul traditional. Nici Evagrie, nici ceilalti pă-
rinti ai pustiei nu erau atât de posomorâți și lipsiti de umor,
cum se pretinde ocazional.”" Din contră, aveau un mod
extrem de fin și de delicat de a glumi întreolaltă, mod care
excludea însă orice familiaritate grobiană. Istoricul biseri-
cesc Socrates ne relatează un schimb de cuvinte extrem de
semnificativ dintre Evagrie și prietenul său Ammonios, al
cărui umor (charientizomenos) il reliefează în mod explicit.

“* Fp12, 1;19,1;21,1;37,1;38, 1: 40,2.3;41, 1; 44, 1. 2; 46; 50, 1

62,4.
20 M_Foucault, „Lăcriture de soi”, Corps écrit 5 (1983), pp.3-23, aici
p- 16 sq. Articolul confine observatii extrem de fine despre VA, mai
ales despre importanta „jurnalului” pe care Antonie sfătuieşte să fie
tinut (VA 55), cf. ibid., pp. 3 sq.
™1 K_ Heussi, Ursprung des Mânchtums, Tăbingen, 1936, p. 246.
Hausherr, Penthos, p. 116, preia in mod curios această judecată.
76
 cedat
Atunci când Evagrie i-a reprosat faptul că n-a pro
corect tăindu-şi o ureche pentru a se sustrage consacrării
episcopale, Am monios a răspuns întrebându-l dacă el, Eva-
rie, nu merită oare o pedeapsă pentru că şi-a tăiat limba,
întrucât din iubire de sine nu-și mai foloseste darul (vorbi-
rii) care i s-a dat?"" După cum bine se stie, Evagrie se sus-
trăsese prin fugă consacrării episcopale si făcea de altfel
totul pentru a'rămâne ascuns.
pe distorsiunile moderne ale imaginii vechilor parinti ai
tia,
monahismului nu sunt însă cu totul nevinovati nici aces
nici cei care îi cunosteau personal. Trebuie să fim constienti
de faptul că alte epoci au alte moravuri. O anumită atitudine
de „disprețuire a lumii” era pe atunci la modă și era etalată
cu toată inocenta. Atât de apreciata astăzi „deschidere spre
lume” ar fi apărut celor vechi drept frivolitate. Trei mărturii
provenite de la barbati care l-au cunoscut personal bine pe
Evagrie ne pot servi aici drept exemplu.
Palladios ne relatează că la vestea despre moartea tatălui
său Evagrie a exclamat: „Încetează să mai blasfemiezi, căci
tatăl meu e nemuritor!””” Evagrie insusi citează acest dic-
ton eroic ca provenit de la o terță persoană."" Să fi strecurat
oare o apoftegmă proprie în mica colectie de ziceri ale
Părinților, cea mai veche păstrată, pe care a adăugat-o
Praktikos-ului său? Oricum ar sta lucrurile, din scrisori aflăm
moar-
că n-a reactionat nicidecum atât de „rţepătimitor" la
tea tatălui său, pe care trebuie să-l fi iubit foarte mult, ci mai
degrabă că a fost adânc tulburat. Tot de aici aflăm ce anume
trebuie să fi vrut să spună cu acest dicton eroic.”

atia verbului
"2 Socrates, HE IV, 23 (PG 67, 521A). Pentru semnific
llaumont, „La
charientizesthai în vechea literatură monahală, ¢f Gui
probléme des deux Macaire”, pp. 53 54-
"" HL38,p. 123, 1 5qq.
™ Pr 95.
™y 57, 3.
77
 La rândul său, Rufin relatează „incredibila asceză" a prie-
tenului său şi ce stricte reguli de postire impunea ucenicilor
săi.”* Din scrisori însă aflăm că, în ciuda predilectiei sale
pentru asceză, Evagrie o considera, atunci când este lipsită
de iubire si blândețe, o cenuşă arsă si moartd.”” Mai presus
decit orice „fapte” punea acea virtute pe care Hristos a
declarat-o drept semnul distinctiv al ucenicilor Săi, iubi-
rea.”™ Astfel, de exernplu, extrem de strict în practicarea
postirilor, Evagrie putea fi extrem de liberal când era vorba
de ospitalitate sau în cazul unei îmbolnăviri.””
loan Cassian, în fine, ne-a transmis povestirea despre un
monah pontic anonim, în care pe drept cuvânt il putem
recunoaste pe Evagrie.”“ Un frate care se ostenise foarte mult
pentru curăția inimii și contemplare a primit după cinci-
sprezece ani din patria sa un pachet cu scrisori de la tatăl
său, de la mama sa si de la un mare număr de prieteni.
Pentru a nu-şi pierde linistea lăuntrică dobândită cu atâta
dificultate, în loc să le citească le-a aruncat nedeschise în
foc."" Acesti cincisprezece ani ne trimit la ultimii ani de
viață ai lui Evagrie si la cei cincisprezece ani de care, după
—

"* HM 27 (PL 21, 449A-B), of. Amdl, p. 113.

7 Ep 23' 1 1 -

"* Vezi mai jos, pp. 152 sq. -

™ Rer mon 10 (PG 40, 1261D/1264A).
"“ Din cauza campaniei lui leronim contra origenistilor și în Occi-
dent, Cassian nu-l numește niciodată cu numele pe Evagrie. El si-a
alcătuit Așezămintele [Institutiones] monahilor din Egipt în jurul anului
420 (cf. Chadwick, John Cassian, , pp. 37 sqq.), pe timpul când murea
leronim (419/420). După 414, leronim începuse să se exprime negativ
despre Evagrie, iar prestigiul său în Occident era atât de mare, încât
era prudent să se țină seama formal de judecata acestuia. Cu toate
acestea, Cassian, care trebuie să-l fi cunoscut personal pe Evagrie,
recurge pe larg la învățătura sa, cf. Marsili, Giovanni Cassiano, passim.
Numai aici ridică putin vălul pentru cel ce stia să citească printre
rânduri §i îşi exprimă admiratia sa i față de omul Evagrie.
™ Inst V, 32 (Guy, pp. 240 5q.).
78
palladios, a avut nevoie pentru a-și curati mintea și a do-
bândi dorita nepătimire,"“ Cassian, care a trăit în Egipt în
acelasi ani cu Evagrie, a redat foarte probabil aici o întâm-
plare autentică transmisă de ucenicii lui Evagrie. Privit însă
mai îndeaproape, acest episod dovedeste doar faptul că
nepătimirea nu îl transformă pe om într-un „bolovan”, ci
% lasi intactă sensibilitatea si afectivitatea. În scrisori nu
lipsesc exemple care arată că Evagrie nu era deloc indife-
rent, reacționând, de exemplu, la o tăcere mai îndelungată
a unor prieteni apropiați.””
Ar fi desigur extrem de instructiv să urmărim acum ima-
ginea monahului pontic de-a lungul secolelor. S-ar eviden-
tia astfel faptul că, pe teren grecesc, anul 500 reprezintă
o cezură marcată: odată cu cea de-a doua criză origenistă
Evagrie intră acum si ca persoană în linia de foc a antiori-
genistilor. Acum poate fi insultat linistit, ba chiar trebuie să
fie defăimat, ca cineva să se poată pune la adăpost si să-și
dovedească propria ortodoxie.”* În afara ortodoxiei grecesti

"? HL 38, p. 120.

"* Ep 46.
# Pentru a da numai câteva exemple: în timp ce Palladios, Rufin,
Socrates, Sozomenos §i Gennadius sunt plini de admiratie pentru
Evagrie, Varsanufie şi loan se văd nevoiti să formuleze rezerve, care
însă nu-i împiedică pe Dorotei și Zosima să-l citească și citeze liber
încă pe Evagrie (vezi mai jos). Abia după 553 viri cuvintele tari ca, de
ex., la Antiochos Pandektes (Hom. 130, PG 89, 1848A), loan Scărarul
(Scala Paradisi XIV, 8; PG 88, B65AB) si Maxim Mărturisitorul [în fapt,
loan din Skythopolis, episcop palestinian din secolul V, adevăratul
autor al Scoliilor la Corpusul dionisian, cf. Balthasar, 1941, 1961", pp. 644 5q.
— n.tr.) (Schol. în Dion. coel. hier. 7, 3; PG 4, 76D). Ultimul exemplu € și cel
mai semnificativ în tragismul său pentru spiritul epocii. Maxim, care
datora infinit lui Origen și Evagrie, e constrâns să-l anatemizeze în
public pe Origen si să-l stigmatizeze pe Evagrie cu epitetul anosios
(impios); cf. Balthasar, Kosmische Liturgie, p. 506 (despre Origen) §i PG
4, 76D (despre Evagrie).
79
însă, la sirieni"“ şi la armenii independenti din punct de
vedere literar de ei, precum si la copti, Evagrie se bucură
însă și pe mai departe de o nediminuată înaltă apreciere,
fiind cinstit ca sfânt împreună cu ceilalti părinți ai epocii
sale, ba chiar la armeni numele lui a fost trecut chiar și în
rugăciunea euharistică a Liturghiei. Istoria posterității mo-
nahului pontic ne-ar duce însă mult prea departe de tema
noastră. E suficient de aceea să mai citim, în măsura în care
il privesc pe omul Evagrie, unele mici mărturii din epoca
anterioară condamnării din anul 553.
Importantă este aici mai întâi judecata rezumativă a isto-
ricului bisericesc Sozomenos (cca 450); ea nu este împru-
mutată de la istoricul bisericesc Socrates, ci redă în mod
evident o „opinie” larg răspândită, la care aderă si istoricul
nostru: :
Se spune că era foarte modest. Îngâmfarea si trufia le
legase până într-o asemenea măsură, încât nici atunci
„când era lăudat pe bună dreptate nu pălea la aplauze,
nici atunci când era dojenit pe nedrept nu se indigna
de ocară.”**
Într-o scrisoare Evagrie confirmă în mod involuntar si
surprinzător această judecată a posterititii. În cercurile
monahale exprimări ale smereniei deveneau desigur si o
formă convențională; monahul trebuie să aibă întotdeauna
pe buzele sale cuvintele: „lartă-mă!””” Dar atunci când în
Scrisoarea 52 Evagrie dezarmează lauda evident nemăsurată
a unui admirator respingând-o ca vătămătoare și îi numeste
în schimb pe defăimătorii săi drept binefăcători, fiindcă
prin ocările lor acestia vindecă, asemenea unor medici,
sufletul său de duhul slavei găunoase, în conditiile date

"" Cf Guillaumont, Les ..Képhalaia gnostica”, pp. 196 5qq.

"* Sozomenos, HE VI, 30 (PG 67, 1384B).
"" Apophthegmata Patrum [Patericul], avva Teodor din Ferme £.

80
aceasta e mai mult decât o simplă conventie. Fiindcă Evagrie
este foarte serios când spune că nu există piedică mai rea în
calea doritei cunoaşteri a lui Dumnezeu decât irascibilitatea.”*
Scrisoarea 52 ne trimite la un alt autor ce a scris aproape o
sută de ani mai târziu, la avva Zosima care vietuia în jurul
anul 529 în Palestina, fiind un contemporan mai vârstnic al
faimosului avvă Dorotei din Gaza. În mijlocul celei de-a doua
crize origeniste un scriitor duhovnicesc citează din corpusul
scrisorilor lui Evagrie — un caz rarisim!**
si [avva Zosima] a spus: „«la gândurile și nimeni nu se
va mai sfinti.»™ «Cine fuge de ispita folositoare, acela
fuge de viata vegnicd»™', a spus unul dintre sfinți.
Căci cine impleteste cununile sfintilor mucenici
decât cei care îi defăimează si îi ocărăsc? Cine îi aduce
sfântului Stefan o slavă atât de mare dacă nu cei care
l-au omorât cu pietre?”
si acum introduce citatul din Evagrie:
„«Nu mă supăr pe cei care mă învinuiesc, ci îi socotesc
mai degrabă binefăcătorii mei și nu depărtez de la mine
pe doctorul sufletelor care dă sufletului meu râvnitor
de slavă găunoasă doctoria mantuitoare™. Și mă tem

4 Vezi mai jos, pp. 152 5qq. Cf. și propozitia semnificativă din Ep 58, 6:
„Prin harul lui Dumnezeu, lupta mea nu e nu doar să nu fac nimic
necuvenit, ci nici să nu mai gândesc ceva răţui."
“* ŞI avva Dorotei pare să cunoască scrisorile, fapt explicabil, dat
fiind că Zosima e dascălul său. Cf. Instr. X1, 8 113 (Ep 51, 2); XII, § 135
(Ep 41, 3!) (ed. Renault-Préville, Sources chrétiennes 92, 1963) [FR IX,
1980, pp. 585-586, 606—607].
"* cf. Apophthegmata Patrum [Patericul], Evagrie 5, literal și Antonie
5. Citează oare Evagrie pe Antonie sau este vorba de un logion al lui
Evagrie, specialistul în „gânduri”, ajuns între cele ale lui Antonie?
"" Cf. Inst. ad mon., Suppl. Nr. 17 (Muyldermans, Le Mouscon, 51, 1938,
p. 202).
: *! Evagrie, Ep 52, 4. Cf. o aluzie posibilă la avva Dorotei, Instr. XL,
113.

81
 căelar putea spune si despre sufletul meu: Am vrut să-i
vindecăm Babilonul și nu s-a vindecat (Ir 28, 9).»"" și
a spus: „Evagrie se temea ca el să nu fie chemat de
Hristos și acesta să-i spună; Evagrie, tu ai fost bolnav
de slavă găunoasă si eu ti-am trimis doctoria ca să te
vindeci și să te curățeşti, tu însă nu te-ai făcut sănătos!"”
Acest lucru trebuie să-l învățăm si noi [din cele spu-
se]: Nimeni nu ne spune adevărul decât aceia care ne
Injosesc!™
Acest frumos text este extrem de elocvent în mai multe
privințe. Fiindcă, pe de o parte, el citează atât anonim, cât
si cu numele din mai multe opere ale lui Evagrie, iar, pe de
altă parte, ne lasă să întrezărim cum anume se schimbaseră
vremurile, Textul nu poate fi nicidecum citit în așa fel încât
din el să se tragă concluzia: „În timpul secolelor V şi VI s-au
răspândit până în mănăstirile Palestinei anecdote privitoare
la mândria sa pentru care a si fost pedepsit”” Zosima il
citează pe Evagrie nu ca exemplu al unei trufii pedepsite, ci,
din contră — asa cum rezultă din sectiunea citată si din
contextul capitolului precedent si al celui următor —, ca
exemplu vrednic de imitat în privinta adevărului care îi
stătea atât de mult la inimă lui însuși si pe care l-a extras
în mod evident din Scrisoarea 52 a lui Evagrie: cei care ne
ocărăsc nu sunt în realitate dusmanii nostri, ci binefăcătorii

“ Evagrie, Ep 51, 2. Ambele citate sunt făcute evident din memorie.

"* Cităm după textul editat de monahul grec de la Iordan Avgusti-
nos, pp. 700-701, care imprimă Codex nr. 180 (secolul X) de la mănăs-
tirea Sfântul Sava. Textul din PG 78, 1685B-C este corupt, vezi nota
următoare.
5 Guillaumont, „Evagrius Ponticus”, Reallexikon fiir Antike und
Christentum VI, col. 1090. Guillaumont are însă a scuză întrucât folo-
seste textul deficitar din PG. Citatul din scrisori e făcut anonim (unul
din sfinti), astfel încât concluzia cu trimitere la Evagrie stă acum cu
totul în aer!

82
noşţri,întrucât numai ei ne spun adevărul despre noi înșine
și astfel, dacă le primim ocara cu smerenie, acestia ne vin-
decă ca niște medici iscusiti, cu medicamente dureroase, de
e.”
înclinațiile noastre ascuns ca si
semnificativ este în orice caz faptul că Zosima,
te ori cu
porotei — care la rândul său îl citează de mai mul
—, în mod evi-
numele și încă de mai multe ori fără nume
mai înd răz nes c să-i aco rde titl ul de „avva”, pe care
dent nu
Nu
Patericul (Apophthegmata Patrum) nu i-l refuzase totuşi.
o măsură
este însă un semn de reprobare, ci pur și simplu
el
de prevedere valabilă într-o altă epocă. Fiindcă la început
de la
citează două maxime ale lui Evagrie ca provenind
onti-
„unul dintre sfinți”. Prima este preluată chiar din Ger
ilor egipteni
kon, bine cunoscuta culegere de ziceri ale părinț
avva Zosima
aflată în mâinile tuturor! Caracteristic pentru
grie
este mai degrabă faptul că el nu se sfieste să dea pe Eva
el aceeasi
drept exemplu pozitiv. Avva Dorotei dovedeşte si
scri-
independență de spirit atunci când exploatează intens
a Varsanu-
erile lui Evagrie, nu numai, așa cum sfatuieste avv
!
fie, scrierile ascetice””, cisi stânjenitoarele acum gnostika™
Cu avva Zosima ne-am îndepărtat mult de Evagrie perso-
ai
najul istoric, însă a meritat să facem aceasta fie și num
cea
pentru a stabili faptul că preocuparea sa duhovnicească
mai adâncă era încă perfect înțeleasă de spiritele lipsite de
sele
prejudecăți. Să ne întoarcem acum încă, o dată la sur
it
vechi încheind cu două texte care pun în evidență deoseb

z Cf în acest sens §i Zosima, op. cit., p. 701.

oreites, retip.
" ¢f, Varsanufie si loan, Ep 602 (ed. Nikodemos Hagi
Tesalonic, 1974, p. 284) [FR X1, 1990, pp- 559-560].
a spus: KG
1 Cf Dorotei, Instr. X1, § 122 (KG I, 40); XII, § 126 (Evagrie Mn 40;
acolo e citat explicit
1V, 76 și 82); XVI, S 166 (KG V, 80 și VI, 49),
si loan
XVII, § 176 (KG IV, 32) [FR IX, 1980, pp. 594, 598]. Varsanufie
timp caii
însă dezavuau explicit Jectura textelor din KG devenite intre
1999,
de bătaie ai „origeniștilor” epocii, cf. Ep 600, 602 și 603 [FR XI,
pp. 555-560].
83
de frumos trăsătura esentiald care ne întâmpină în toate
scrisorile sale, caracteristice §i pentru istoricul bisericesc
Sozomenos: smerenia și modestia. Chiar dacă acestea nu-|
caracterizau, desigur, pe diaconul Evagrie din Constanti-
nopol, ele l-au definit in chip cu totul evident pe monahu|
Evagrie din Kellia.
Odată s-a intdmplat o adunare a părinților în Kellia din
pricina unui anumit lucru, iar avva Evagrie s-a rostit si
el cu privire la acesta. Atunci preotul i-a spus: „Știm,
avvo, că dacă ai fi fost în tara ta ai fi putut fi de multe
ori episcop și căpetenie peste multi. Acum însă vietu-
iești aici ca străin” El însă nu s-a tulburat, ci a clătinat
capul și i-a spus: „Adevărat, părinte. O dată am vorbit,
nu voi mai vorbi a doua oară”""
Si acest episod a fost interpretat adeseori ca dovadă a
superioritatii „filozofului pustiei” și a atitudinii în general
refractare a monahismului egiptean autohton fati de stră-
ini."” Se poate ca redactorul colectiei să-l fi înțeles în acest
sens, dar, așa cum ne arată texte înrudite, sensul originar
însă trebuie să fi fost altul."" Astfel, despre faimosul avva
Moise Etiopianul, fost tâlhar — ca să nu cităm decât acest
exemplu pe care il mentioneazi si avva Zosima în capitolul
despre Evagrie —, se spune că după hiratonia sa întru preot
a fost dat afară din altar cu cuvintele: „Afară cu tine, ara-

“* Apophthegmata Patrum [Patericul], Evagrie 7. Pentru răspunsul lui

Evagrie, cf. lov 39, 35.
" Guillaumont, „Evagrius Ponticus”, Reallexikon fiir Antike und
Christentum, VI, col. 1090. Interpretarea lui Guillaumont e inaccepta-
bilă încă deja din motive obiective: 1) „preotul” necunoscut al comu-
nităților din Kellia pe vremea lui Evagrie era Macarie Alexandrinul,
pe care Evagrie îl numeşte în chip statornic cu respect; 2) iar ca
„orășean” (alexandrin), Macarie era un străin chiar si pentru copti.
*! Vezi articolul nostru „Evagre le Pontique et les deux Macaire”,
pp. 352 sqq.
84
 ule!” El însă nu s-a tulburat cu nimic.”” Aici, ca și în alte
PQUEStÎri înrudite, se evidentiazi în mod explicit caracterul
didactic al unor astfel de umiliri publice care nouă astăzi ne
pot apărea brutale si lipsite de iubire: pe atunci însă, a-l
umili pe cineva astfel insemna a-i scoate la lumină virtutea
cea mai marel™ Tot asa se spune și despre Evagrie că el nu
s-a lăsat tulburat.
se prea poateca la început Evagrie să fi avut ceva pro-
bleme în a-5i ascunde, mai degrabă decât a-și etala, superio-
ritatea intelectuală și, mai cu seamă, abilitățile sale retorice.”
Însă nimic mai firesc decât ca un novice să intre în mănăs-
tire cu tot felul de obiceiuri rele, care în lume i-ar fi adus
chiar si aplauze. Dar nu despre asta este vorba — și anume
de felul cum intră cineva în mănăstire —, ci de ceea ce face
acesta din el însuși după ce intră în ea! Evagrie nu s-a sfiit
niciodată să se învinuiască de duhul slavei găunoase, scri-
sorile atestă cu prisosință acest lucru. Mai este însă oare un

%2 Anophthegmata Patrum [Patericul], Moise 4, dar și 3, unde paralela

cu Evagrie e încă si mai clară, întrucât Moise e scos afară dintr-o
adunare cu cuvintele: „Cum de întră aici acest arap?”
® Încă şi mai drastică e istoria lui Ioan Colov, Suppl. 7 (Regnault,
Sentences, I, p. 332, nr. 960). Aici, un monah (în paralela siriacă acesta
e Eucarp) il numeşte pe loan „o curvă sulemenită ce-și vinde farme-
cele", la care loan răspunde că aga este...
"A Cf. Apophthegmata, Colectia sistematică a lui'Pelagius și Ioan X, 19
(= Euprepios 7) (Regnault, Sentences, I, p. 135), unde un bătrân il «fă-
tuieşte pe Evagrie la începutul vieții sale de monah să nu vorbească
niciodată până nu este întrebat. $i aici textul evidențiază marea sme-
renie a lui Evagrie, A voi să găsești aici o critică a persoanei lui Evagrie
înseamnă a ignora caracterul didactic al apoftegmelor. Evagrie e în
cele din urmă el insusi un avvă citat adeseori! În mod similar, colectia
sistematică a lui Pelagius şi loan X, 5 (Arsenie 5) (op. cit., p. 130) nu
vrea să-l coboare pe Evagrie, ci doar să-i facă pe Evagrie și Arsenie să
spună ceea cestia fiecare: înțelepciunea pustiei e superioară oricărei
culturi profane. Tocmai de aceea Evagrie și Arsenie, doi greci cu înaltă
cultură, trăiau în pustie!

85
viciu de care te acuzi tu însuți realmente un „viciu” și nu
mai degrabă o „ispită”? Următoarea frumoasă istorie ne dă
limpede de inteles felul în care Evagrie se raporta față de
această ispită'“:
Avva Evagrie a spus: „M-am dus odată la avva Macarie
și i-am spus: «Spune-mi un cuvânt ca să fiu viul» El mi-a
răspuns: «Dacă îți voi spune un cuvânt, il vei asculta si
il vei face?» I-am spus: «Credinta mea şi iubirea mea nu
iti sunt ascunse.» Avva Macarie mi-a spus: «Într-ade-
Văr, în ce privește podoaba virtutii noi suntem săraci,
tu însă esti bun. Deci dacă depărtezi de la tine zadar-
nica retorică a acestei lumi şi te vei îmbrăca în sme-
renia vamegului, vei fi viu.»
Când mi-a spus aceasta, au pierit toate gândurile
mele. Și, plecându-mă în fata lui, s-a rugat pentru mine
și m-a slobozit. $i m-am îndepărtat ocărându-mă si
spunându-mi: «Gândurile mele nu sunt ascunse bărba-
tului lui Dumnezeu, Macarie.» Si de fiecare dată când il
cercetez tremur din pricina darului [cunoasterii ini-
mii] pe care l-am putut simți cu urechile mele la el. $i
asta a fost pentru mine un prilej de smerenie.”
Ce anume însemna acest sfat, a cărui justificare Evagrie a
recunoscut-o deschis, pentru un grec cultivat si, mai mult,
pentru un discipol si un admirator al vestitului retor Grigorie
din Nazianz, ne putem doar dificil imagina astăzi. Evagrie
s-a tinut însă de această povață si, asa cum dovedesc scri-
erile sale, a renuntat la orice accesoriu retoric?*, folosind

"" Am 157, 8 (Regnault, Sentences, IV, p. 169). Că vanitatea e ispita

tipică a celor virtuogi, a spune şi Evagrie, Pr 13.
"“ O exceptie constituie numai lungul tratat Către monahul Evlogios
care trebuie să fie o operă timpurie a lui Evagrie, întrucât e citat
elogios de Epifanie, ceea ce e neverosimil după 393 (PG 79, 1128D).

86
exclusiv un limbaj concis de mare claritate"”. Cu acest lim-
baj economic al sentintelor el apare nu numai ca un pre-
cursor al „apoftegmelor parintilor”, a căror cea mai veche
fixare în scris i-o datorăm de altfel””, ci și ca un inventator
al formei literare a centuriei sau a sentintelor grupate în serii
de câte o sută, imitată ulterior de nenumărate ori””. În fine,
nu este desigur o întâmplare faptul că de sub condeiul său
nunis-a păstraf niciun tratat „contra...”, iar accentele pole-
mice cu adresă personală lipsesc aproape cu totul în opera
sa. Lui însuși îi repugna orice fel de dispută polemică și, de
altfel, pe un prieten il sfatuieste foarte hotărât să evite orice
fel de discutii de acest gen.”” Toate acestea caracterizează
un om nepreocupat să triumfe asupra altora pentru a avea
dreptate, ci care triumfa asupra lui însuși pentru a putea
cunoaste adevărul, pentru că acesta din urmă nu intră
niciodată într-o inimă cuprinsă de răutate.”" -
Sub povățuirea parintilor săi duhovniceşti, pe care i-a po-
menit toată viata plin de adâncă recunoştință si veneratie®™,
Evagrie a devenit cu adevărat un „filozof prin fapte”. Această
transformare a intelectualului elegant și vanitos al Constan-
tinopolului în monahul smerit din inimă din Kellia este
lucrul cel mai uimitor în ce priveşte personalitatea atât de
complexă a lui Evagrie. Calea a fost dificilă și dureroasă,
fiindcă ea a însemnat o adevărată schimbare a mintii. Nimic
mai semnificativ decât faptul că în perioada sa constantino-
politană Palladios îi laudă mai cu searnă aptitudinile dialec-
tice, ba chiar și în perioada de la Ierusalim îi evidențiază,

"" Despre stilul lui Evagrie, cf. Guillaumont, Traité pratique, pp- 425 sqq.
"“ Pr91-100, cf. 5i Or 106-112.
"“ Ivanka, „Kephalaia”, passim.
" Ep 52, 5!
™ Sol 1, 4; cf. Ep 29, 2 și 63, 37.
"* Pentru relatia lui Evagrie față de traditia monahală, cf. articolul
nostru „Evagre le Pontigue et les deux Macaire”, pp. 215 54q.
87
alături de capriciile vestimentare, tot obisnuintele sale reto-
rice."” Evagrie însuși avea însă să scrie mai târziu:
Împărăția cerurilor nu are nevoie de un suflet dia-
lectic, ci de un suflet văzător. Căci dialectica se giseste
și în sufletele întinate, în timp ce vederea se giseste
numai în cele curate¥
Pentru a ajunge la această intelegere, Evagrie a trebuit să
devină monah şi să experieze acea „golire de sine” făcută de
Domnul Însuși conditia admiterii în discipolatul Său. Oricât
de dificilă i-ar fi căzut în tot timpul vietii sale această che-
mare, care l-a smuls cu violență din viata sa obișnuită?”, el
a experiat-o în mod constant ca pe un har al Celui care „l-a
chemat din întuneric la lumina Sa cea sfântă si fericită”?”*,
Putinul pe care il cunoaştem despre viata monahului pontic
ajunge însă pentru a imprima învățăturii sale duhovnicesti
pecetea autenticitatii, pe care o poate conferi numai mărtu-
ria personală, nu cuvintele frumoase,

9, Misticul

Nu poate exista îndoială asupra faptului că Evagrie a fost

un mistic."” Dar merită săne punem întrebarea dacă mistica
sa erodul experientei proprii sau mai degrabă rezultatul unei
speculatii savante ori al unei sistematizări filozofice. Între-

"* HL 38, pp. 117, 5 sq. (dialektikataton onta); p. 119, 14 sq. (en té
dialektă ekarou auton hă kenodoxia).
"* Ep 62, 1; reluat în KG 1V, 90,
"* Cf. Ep 49, 2: „Am fost alungat în pustie ca într-un surghiun să
îndur pedeapsa greselilor mele cele multe”, și 50, 1: „îţi' aduci aminte
de «câinele mort» aruncat până azi din pricina mulțimii răutăților
mele în pustie”. Cf. si Ep 12, 3; 38, 2; 52, 2.
”* Ep 58, 6.
"" Cf.în general articolele lui Rahner, „Die geistliche Lehre des Eva-
grius”; Balthasar, „Metaphysik und Mystik'; Dempf, „Evagrios Pontikos”.
88
barea dacă reprezentantii aşa-numitei mistici filozofice sau
speculativem. in rândul cărora se numără neîndoielnic Eva-
ie, au fost sau nu ei înșiși mistici a fost abordată adeseori.
gvagrie nu ne face ușor răspunsul la această întrebare, în-
trucât, spre deosebire de misticii medievali sau moderni ai
occidentului, el este foarte putin comunicativ în ceea ce
priveste propria sa experiență interioară. Cu toate acestea,
mărturiile directe și indirecte nu lipsesc cu totul.
Evagrie a avut parte în timpul vietii sale de dascăli
exceptionali care l-au modelat constant. Între acestia se
detașează mai cu seamă Grigorie din Nazianz, supranumit si
„Teologhisitorul”. Supranumele său are aici rezonanta pe
care o avea termenul în Biserica veche: „teologhisire” este
învățătura și cunoasterea Dumnezeului Treimic, și de aceea
în sensul propriu al cuvântului „teologhisitor” este numai
cel care, asemenea apostolului loan, s-a rezemat de pieptul
lui Hristos primind de la El o experientd nemijlocită a mis-
terului divin, după cum scrie intr-un loc Evagrie."” În Egipt,
dascălul său a fost mai cu seamă Macarie cel Mare al cărui
„mare râvnitor” era socotit a fi Evagrie”" şi care i-a transmis
elemente esentiale ale propriei sale spiritualități"”. Evagrie i
așază pe Grigorie §i pe Macarie pe aceeași treaptă, dându-le
amandurora titlul de cinste al apostolului Pavel de „vase ale
alegerii” (FAp 9, 15), titlul acelui Pavel care a fost răpit
până-n al treilea cer’, care L-a văzut pe Hristos Însuși”” si
care si mai târziu l-a întâlnit încă o dată pe Domnul „într-un

M 1 Bernhart, Die philosophische Mystik des Mittelalters, Miinchen,

1922.
Z* Mn 120, cf. Or 60, Vezi şi înaltele reprezentări despre „teologhi-
sitor” ale lui Grigorie din Nazianz, Oratio 20, 5. 12;27, 7, 28, 1.
“* Chaine, „La double recension”, p. 260.
1 Cf. articolul nostru „Evagre le Pontique et les deux Macaire”,
pp-333 sqq.
20012, 2.
™1Co9,1.
89
extaz” în templu™". Asa cum Grigorie nu se sfieste să recurgă
ocazional la propria experiență mistică"”, tot așa și Macarie
trecea în fata contemporanilor drept un om ce experia în
mod constant răpiri trăind mai mult cu Dumnezeu decât pe
pământ'*. Traditia coptă ne relatează chiar și vedenia mi-
nunată a unui heruvim, în care răstignirea mistică a sfân-
tului Francisc din Assisi de către un serafim își găsește un
model mai vechi cu multe secole,”
Evagrie s-a considerat în mod constant discipol al acestor
doi dascăli si de aceea nu e de mirare dacă vom vedea în ]
însuși un mistic. Un episod al vietii sale transmis mai de-
grabă în treacăt face limpede acest lucru într-un mod
nemijlocit, introducându-ne în acelasi timp în însăşi inima
misticii sale si în bogatul ei limbaj simbolic.
Împotriva mintii care nu intelege că, atunci când stă-
ruie în el, gândurile deprimării [akedia] strică alcătui-
rea ei și întunecă în ochii săi lurnina sfântă la vremea
rugăciunii.
În ce priveste însăşi această lumină, noi, eu și sluji-
torul lui Dumnezeu Ammonios, am vrut să aflăm de
unde este ea și l-am întrebat pe sfântul loan, văzătorul
Thebaidei, dacă cumva natura mintii e luminoasă si
lasă lumina să iasă din ea însăși sau dacă i se arată şi-l
luminează venind din afară. El însă ne-a răspuns si a
zis: „Nu e nimeni care să fie în stare să lămurească asta.
Dar fără harul lui Dumnezeu mintea nu poate fi lumi-
nată în rugăciune, liberă de multii și amarnicii dus-
mani care lucrează stricăciunea ei."**

M FAp 22,17.
"* Cf. Oratio 38, 12 (contemplarea era pomul [raiului], cum stie din
propria sa contemplare).
"“ HL 17, p. 44, 25 (adialeiptăs existasthai),
"" Am 118, 1 (Regnault, Sentences, IV, pp. 151 sq.).
"“ Ant V1, 16.
90
 continutul acestei pretioase relatări autobiografice și îm-
rejurările călătoriei la loan din Lycopolis-fac limped_e faptul
că pentru Evagrie nu era vorba doar de simpla clarificare a
„nei chestiuni teoretice. El pare mai degrabă să caute o cer-
itudine cu privire la o experiență despre care vorbeste în
nenumărate locuri risipite din scrierile sale, fără să încerce
el însuși o sinteză. Evagrie il menționează de mai multe ori
pe loan în Antirrhetikos-ul său i se pare că, vizitându-l cu
acel prilej, nu i-a pus doar această singură întrebare."””
călătoria în Thebaida a fost pregătită cu grijă. Evagrie
avea evident de multă vreme dorinta de a-l intreba pe fai-
mosul „văzător”, însă a vrut să obtind mai întâi informatii
mai exacte despre el înainte de a face el insusi această difi-
cilă călătorie. Palladios, discipolul fidel, s-a asternut de aceea
pe drum, spre a împlini dorinta povatuitorului său.”” Veştile
pe care i le-a adus trebuie să fi fost pozitive, fiindcă două
luni mai târziu Evagrie și Ammonios au făcut ei înșişi călă-
toria ce a durat optsprezece zile.” Cele două vizite ale
kelliotilor trebuie să fi avut loc înainte de anul 394, întrucât
la acea dată loan deja murise.””
Ce anume dorea să afle Evagrie? În vremea rugăciunii
mintea vede o „lumină sfântă”, a cărei proveniență nu-i era
pe atunci clară lui Evagrie. Este intelectul insusi luminos si
se vede așadar atunci pe sine însuși sau i se arată o lumină
din afară care 1l luminează? loan nu i-a putut da un răspuns.
Evagrie însuși îl va afla însă mai târziu, și anume, asa cum se
va vedea din ceea ce urmează, după ce, spre sfârșitul vieții,

"" Cf. Ant 11, 36; V, 6; VI, 16; VII, 19. Si Or 72 pare să-l vizeze pe el.
™ HL 35, p, 101, 6 s4g.
"" HL 35, p, 105, 1 sq. Palladios lasă aici deschis cine anume a
întreprins călătoria, însă din context si din Ant V1, 16 reiese că numai
Evagrie și alti membri ai comunității sale pot fi vizati.Cf. HL 35, p. 101,
5 (var) și p. 104, 20 (var).
" Cf. HM 1, 64. 65 (Festugiére, pp. 34 sq.; PL 21, 404D—405A):
ș1
a ajuns el însuşși la desăvârşita nepătimire i curitie a mințij,
Sprijinindu-se pe mărturia proprie a lui Evagrie, Palladioş
ne asigură că aceasta s-a întâmplat după cincisprezece anj
de aspră asceză, cu doar trei ani înainte de moartea sa,
așadar cândva în jurul anului 396.” Nu este aici locul şă
expunem în detaliu complexa simbolică a luminii în care
înveşmântează Evagrie tema cunoaşterii lui Dumnezeu. E de
ajuns aici doar o schiță sumară.
În calitatea sa de „chip al lui Dumnezeu”, mintea/inte-
lectul (nous) este prin ființa sa făcut pentru cunoașterea
Creatorului său. „Mintea este o văzătoare a Sfintei Treimi"»
mai mult încă, este chiar „templul” Ei”“, Această „vedere”
— iar pentru Evagrie „vedere” înseamnă în mod constant
wcunoastere”* şi „sălășluire” — e împiedicată de patimi, și
anume de irascibilitate sau mânie””, adică de înstrăinările
păcătoase ale omului de creatura bună în fiinta ei. Atunci
când însă pe calea ostenitoare a făptuirii (praktikă) cu harul
lui Hristos omul ajunge la nepătimire (apatheia), adică la
libertatea de toate patimile care o tulbură si la restaurarea
stării sale creaturale, a „sănătății” ei””, mintea începe să
privească lumina sa proprie (oikeion pheggos)™, aceasta în
vremea rugiciunii’®, prin care, în acest context, Evagrie
vizează starea celei mai înalte contemplări. Că aici este vor-
ba de o imagine, de un simbol biblic, iar nu de un fenomen
perceptibil senzorial o spune explicit Evagrie. Starea în care

"" HL 38, p. 122, 15 sq.

™ KG 11, 30.
"** Cent Suppl 37.
™ „A vedea pe Dumnezeu [Mt 5, 8] înseamnă a fi vrednic de cu-
noaşterea Lui” (in Ps 68, 29 [R 29 (1)]).
* Cf Ep 39, 5.
™ Cent Suppl 2, cf. Pr 56.
™ Pr 64.
"" Gn 45.
92
intelectul se „vede” pe sine însuși ca „luminos” (photoeides)”!
este „lipsită de formă" (aneideos)””, lipsită astfel de orice
intuitivitate sensibilă. Intelectul nu vede aşadar ceva, ci el
îşi dă seama de adevărata sa natură, care e „luminoasă'”?,
întrucât Dumnezeu, al cărui chip este, este El Tnsusi „Lu-
mină””". În textul mai sus citat din Antirrhetikos, Evagrie
face aluzie la această primă experiență,
„Vederea luminii proprii” este, așadar, abia începutul
luminării! Fiindcă atunci când mintea/intelectul a ajuns la
desăvârșita nepătimire, devine conştientă (adică „vede”) că
este „local lui Dumnezeu”””, spatiu al prezentei Sale harice.
se vede atunci pe sine ca un cer azuriu, de culoarea safirului,
cum spune Evagrie făcând aluzie la impresionanta teofanie
alui Dumnezeu înaintea lui Moise i a bătrânilor pe Muntele
Sinai."* „Locul” de sub „picioarele” lui Dumnezeu are aspec-
_tul safirului.”” Mintii devenite ea însăși cu totul „luminoa-
să"ise arată aici „lurnina Sfintei Treimi”””, așadar prezenta
Ei harică. O asemenea minte Evagrie o humeste si „minte-
monah" (nous monachos), spre deosebire de simpla „minte-
om" (nous anthrăpos)."”
E de ajuns pentru a ne face o imagine despre bogitia si
profunzimea acestui limbaj imagistic. Devine astfel limpede

** Cent Suppl 28; Cog 43 long; KG V, 15.

2 Cent Suppl 21; 23, Acest gând e repetat înăsprit în Or 67; 68; 73 etc.
“ Vezi mai jos Ep Mel 14, unde Evagrie exprimă aceeasi idee fără
imagine.
" 1 In 1,5, citat în KG I, 35 (Dumnezeu e în fiinta Sa lurnină și nu
are nevoie de lumină pentru a putea fi cunoscut).
"* Cent Suppl 28.
"“ Cent Suppl 2; 4; 25; Cog 18; 39 long; Ep 39, 5.
*” les 24, 10 (LXXI).
"* Cent Suppl 4; 30; cf. 26; Cog 30; 42 long; Ep 17, 3. Cf. KG 111, 44; Cog 15,
unde Evagrie precizează că această lumină e Lumina Mântuitorului, cu
alte cuvinte Fiul e Cel care-L descoperă pe Tatăl.
"" Ant Prol. (Frankenberg, p. 474).
93
faptul că Evagrie a avut în cele din urmă parte el insusi de
experiente care îi lipseau încă atunci când l-a vizitat pe loan
din Lycopolis. Pe atunci abia începuse să i se arate acea
„lumină sfântă și fericită””", „dumnezeiască”, care „strălu-
ceste în inimă la vremea rugăciunii””” si la care Domnul l-a
chemat prin harul Său*”, împingându-l să se lămurească
asupra fiintei sale. Vom vedea mai încolo că, în Scrisoarea
către Melania, Evagrie a putut prezenta aceeasi idee și fără
acest limbaj simbolic, orientându-se întru totul spre cele Trei
Persoane dumnezeiesti.’?
0 altă mărturie indirectă se găseşte în versiunea coptă a
Viefii sale din Istoria lausiacă. Potrivit afirmatiilor lui Palla-
dios, este vorba de o confidență intimă a lui Evagrie însuşi
și, într-adevăr, întreaga relatare este atât de străbătută de
ideile sale, încât nu ne putem îndoi de autenticitatea ei.""
După câteva zile mi-a împărtășit descoperirile pe care
le avusese si pe care nu le descoperise niciodată uceni-
cilor săi. „S-a întâmplat”, spunea el, „că într-o noapte,
ședeam în chilia mea cu opaitul aprins. Meditam asu-
pra unui profet. La miezul noptii am fost răpit si am
fost ca într-un vis în timpul noptii. M-am văzut atâr-
nând în văzduh, până la nori, și priveam întreaga lume.
și cel de care atârnam îmi spunea: «Vezi toate acestea?»
Fiindcă mă ridicase până la nori și vedeam întreaga
lume dintr-o singură privire, l-am spus: «Da.» El mi-a
2is: «Îți voi da o poruncă. Dacă o tii, vei ajunge stăpân

"* Ep58, 6.
"" Ep17,3.
"Z Ep 58, 6.
"" Vezi mai jos, p. 157 sqq. (Desăvârșirea în Dumrrezeu).
"* Amél, pp. 116-118. În fundal stă poate Origen, Peri Archon I, 11, 6.
Atunci acest loc ar fi în aer, intre cer si pământ, si anume „raiul” în
care s-a văzut răpit Evagrie. Înspre aceasta indică deja si trimiterea la
Pavel! Acest „rai” e la Origen un loc de trecere și învățătură. Cf. KG VI, 8
şi în Ps 9, 18 [R 18).
94
 peste tot ceea ce vezi.» După care mi-a spus: «Du-te, fii
milostiv și smerit, şi puneti gândul cu sinceritate în
pumnezeu §i vei ajunge stăpân peste toate acesteal»
pe-abia mi-a spus asta, și m-am văzut cu o carte în mână
şi cu opaitul aprins. Nu gtiam cum fusesem ridicat până
da că în tr up , nu ști u, Du mn ez eu stie, dacă în
i,
laduh‘nor nu ştiu-”] 15
Asa se lupta el pentru aceste două virtuti, ca si cum
prin acestea ar avea toate virtutile. Si spunea: „Smere-
nia duce mintea la dreapta cunoaştere, care năzuiește
spre cele de sus. Fiindcă stă scris: «Celor smeriti le va
arăta căile Sale.»™ Căci această virtute este a îngeri-
lor."” Curăția trupului o păzesc nu numai monahii si
fecioarele care au aceste virtuti, pentru că si între laici
sunt multi care își păstrează curăția... căutați, așadar,
spunea el, pacea cu toti și curăția, fără de care nimeni
nu va vedea pe Domnul.”*"*
Întreaga semnificatie a acestei vedenii nocturne devine
limpede abia atunci când observăm că ea este în acelasi timp
răspunsul dumnezeiesc la o luptă disperată pe care Evagrie
a dus-o împotriva demonului blasfemiei. Patruzeci de zile si
patruzeci de nopti a petrecut el sub cerul liber, fără să mai

** (f. 2 Co 12, 2. Pavel a fost răpit până în al „treilea” cer. Nu este

clar dacă personajul l-a înălțat aici pe Evagrie este Hristos sau un
înger.
"* Ps 24, 9. În textul grec stă blândețe în loc de smerenie. Cf. Ep 56, 3
și in Ps 24, 4 [R 4 (2)). Întreg pasajul oglindeste viata și învățătura lui
Evagrie!
"" Definitia este, pe cât putem vedea, cu totul singulară, dar
extrem de evagriană. Întrucât văd neîncetat pe Dumnezeu, îngerii
sunt cu necesitate smerifi, aşa cum Satana este trufaş şi orb. De aici
cade o lurnină si asupra acelor pasaje în care Evagrie spune că omul
devine înger, cf. in Ps 24, 16 [R 16]; 41, 3 [R 3 (2)] ș.a.; Or 113.
2 "" Evr 12,14; cf. Mt 5, 8. O aluzie la această vedenie s-ar putea găsi
in Ep 58, 6.

95
intre în chilia sa, până ce trupul i s-a acoperit cu totul de ¢
crustă, ca la dobitoacele cele necuvântătoare...””
Pentru a înțelege pe deplin acest act disperat spre care
s-a lăsat atras Evagrie, trebuie să ne fie limpede faptul că în
blasfemie se manifestă demonul trufiei, cel din urmă si cel
mai rău dintre toţi.”” El îi ispiteste nu pe cei simpli sau pe
începători, ci tocmai pe cei desăvârşiți, pe cei care au biruit
deja toate celelalte sapte duhuri. Despre fenomenul blasfe-
miei Evagrie tratează adeseori si uneori extrem de deta-
liat™, şi avem impresia că și aici, ca de atâtea ori de altfe],
vorbeste din propria sa experiență amară. Aceste ispite sunt
atât de monstruoase și îngrozitoare, că Evagrie se declară
incapabil să le aştearnă in scris, pentru anu cutremura cerul
și pământul."" Concret, este vorba de ispita absurdă de a
socoti că ascetul a dobândit virtutea cu propriile sale puteri,
ceea ce duce în cele din urmă la o tăgăduire mai mult sau
mai putin deschisă a existentei lui Dumnezeu, în al Cărui loc
se instalează trufaşul.”” Din motive lesne de înțeles, această
ispită ia ușor forme ale slavei găunoase””' în acea formă blas-
femiatoare ce caracterizează trufia.
De aceea, Evagrie accentuează cu insistență faptul că nepă-
timirea, biruinta asupra patimilor, e un har al lui Hristos.“ În
mod semnificativ, la acest adevăr fundamental trimite toc-
mai în capitolul din Praktikos dedicat leacurilor împotriva

"" Amél, p. 116; cf. HL 38, p.121,5 sq. De altfel, acesta n-a fost unicul
gest disperat de acest gen. Înainte Evagrie petrecuse o noapte în-
treagă gol într-o fântână înghețată, fiind chinuit de demonul curviei și
de gândul că Dumnezeu l-a părăsit, Amél, p. 116; cf. HL 38, p. 121, 2 sqq.
** Ant VIII, 3; 9 10; 12; 16 ș.c. ,
"* Pr 14; 0 sp 17-19; Ant VIII e dedicat în întregime acestei teme.
2 Ant VIII, 21; Pr 46.
*B Ant VIII, 13. 14. 22. 25 ş.a.
"“ Cf Ant VI, 2. 8. 15! 30. 39 5.2,
""Cf.Ep 11,1;39, 5; și Ep 58,6.
96
trufiei™ Un har însă se dă numai dacă cel care îl doreşte e
gata să-l primească cu smerenie ca pe un dar nemeritat.
Harul făgăduit aici lui Evagrie de către fiinta cerească — un
înger sau Hristos lrîsuşi? — și făcut depe_r.lder?t de smerenie
si milostivire, e stapâmrea as%q_ara lur'm:! Uimitoare făgă-
duinţă, aducând aminte de ispitirea lui Hristos în pustie."”
paralela este neîndoielnic deliberată, numai că este vorba de
oantiteză perfectă. În vreme ce Satana, aşadar îngerul tru-
fiei, îi oferă lui Hristos stăpânirea asupra lumii ca răsplată
pentru prezumtiva Sa apostazie, asadar pentru un act sata-
nic de revoltă trufașă împotriva lui Dumnezeu, fiinta cereas-
căfi făgăduieşte lui Evagrie această stăpânire ca pret pentru
smerenia si milostivirea sa, asadar tocmai pentru acele
virtuti ce 1l caracterizează înainte de toate pe Hristos.™
„Stăpânire” nu desemnează aici o putere pământească, ci
cunoașterea, o idee tipic evagriană, întâlnită si in scrisori cel
mai adeseori sub imaginea biblică a stăpânirii peste cinci
sau zece orase.””
În această vedenie, căreia îi revine neindoielnic rolul unei
experiente fundamentale, avem asadar deja învățătura du-
hovnicească a lui Evagrie despre legătura dintre blindete —
căci așa sună în limba greacă textul citat din Psalmi 29, 4 — și
cunoasterea lui Dumnezeu prin imitarea lui Hristos."” Este
extrem de semnificativ faptul că la această înțelegere Eva-
grie nu a ajuns pe baza unui efort intelectual propriu, ci
numai printr-o întâlnire personală cu Dumnezeu. Și aici,
asadar, ca deja în notita mai sus-citată din Antirrhetikos, la
început stă o experiență autentică, iar învățătura pe care
-

"* Pr. 33; cf. O sp 18.

"" Mt 4, 8-10 par.
"" Vezi mai jos, pp. 148 sqq. despre blândețea lui Hristos.
"* Cf. Ep 23; 36, 2; 37, 3 cu comentariul. Cf. și in Prov 22, 7.
™ Cf. Ep 56, 3, unde acest citat joacă un rol important. Pentru tot,
Vezi mai jos, pp. 140 sqq.; mai aproape pp. 148 sqq.

97
Evagrie o dezvoltă plecând de la ea nu este nimic altceva
decât încercarea de a sesiza cu mintea și de a exprima cee,
ce a experiat.
Aceste putine mărturii biografice directe si indirecte asy.
pra misticului Evagrie își găsesc o bogată confirmare in neny.
mărate enunturi din scrisori. Pe cât de rece și distant apare
adeseori Evagrie în scrierile sale teoretice, pe atât de impli-
cat se arată el ocazional în aceste mărturii cu totul perso.
nale, mai cu seamă în Scrisoarea către Melania. Aici, Și numg;
aici, ne îngăduie o privire în inima abisală a misticii sale, a
viziunii sale asupra desavarsirii intregii existente în misterul
Preasfintei Treimi.
 „Viața” avvei Evagrie”

Viata avvei Evagrie o cunoaștem în principal din scurta

biografie pe care i-a alcătuit-o ucenicul său intim, Palladios,
si care a fost inclusă cu nr. 38 în foarte cunoscuta si circulata
Istorie lausiacă (Lavsaicon) — una dintre principalele surse
pentru cunoaşterea monahismului anahoretic egiptean din
secolul 1V. Redactată în jurul anului 420, aceasta reprezintă
o colectie de 71 de „scurte biografii de pustnici”, mai ales
egipteni, dedicată de Palladios lui Lausus, șambelanul împă-
ratului Teodosie I1. Editia critică a textului grec al Istoriei lau-
siace realizată de benedictinul Cuthbert Butler a fost publi-
cată la Cambridge în 1898 și 1904 în două volume.
Întocmind această editie, care a devenit o autoritate în
materie timp de aproape un secol, Butler d transat însă rigid
si insuficient de argumentat — în ciuda unei eruditii covâr-
șitoare reale — o serie de chestiuni decisive, puse de traditia
manuscrisă extrem de complexă si complicată a acestei mici
opere palladiene. Astfel, pe de-o parte, a refuzat sistematic
să ia în considerare versiunile copte ale unora dintre „vie-
tile” din Istoria lausiacă publicate (cu traducere latină) la Paris
după „sinaxare” copte de către £. Amélineau în teza sa din
1887 („Prologul” si „viețile” avvei Pamvo şi Evagrie) şi în

"Nota traducătorului.
99
1894 (Viața avvei Macarie Alexandrinul), iar în 1925-1926 de
M. Chaine (Viata avvei Macarie Egipteanul), texte pe Care
le-a discreditat, considerându-le simple compilatii târzii
lipsite de valoare. Pe de altă parte, în alegerea tradiţie;
manuscrise considerate drept bază, între cele trei receș.
ziuni — G, cea mai rară în manuscrise, dar mai aproape de
textul original; B, o „metafrază” foarte veche a lui G; i A 4
fuziune între Historia lausiaca și Historia monachorum — Butler
a optat pe criterii pur filologice pentru G. Or, în ciuda acy.
ratetei textului, manuscrisele din traditia G manifestă (față
de cele din traditia B) o tendință net antiorigenistă, o cenzy-
rare sistematică a numelor, faptelor și personajelor implicate
in prima dispută origenistă din anii 399-403. (De o „epura-
re” similară au beneficiat și faimoasele Apophthegmata Pa-
trum!) Scopul ei era acela de a elimina orice legătură între
Palladios, cei doi Macarie și monahii origeniști (Ammonios,
„Erații lungi”, Evagrie, Melania, Albinus), desi aceste legi-
turi sunt clar atestate de istoricul bisericesc Socrates (HE
IV, 23), de Gennadius (Script. eccl 11), Rufin (HM 27) si de
Viețile copte. Numele lui Origen si al altor dascăli alexandrini
e aici şters şi înlocuit cu cele ale unor Părinții „ortodocși”,
Numele lui Evagrie e suprimat sau schimbat peste tot (ex-
ceptie HL 35). În mai multe manuscrise din traditia G si B
notitele privitoare la Didym (HL 4) si Evagrie (HL 38) sunt
pur și simplu suprimate sau detașate de textul propriu-zis
al lucrării ca un apendice de origine străină. Dacă ele au
reintrat ulterior în corpul Istoriei lausiace, faptul se explică
gratie continuei contaminări între ele a manuscriselor, pre-
cum și prin faptul că, dat fiind numărul extrem de mare al
copiilor manuscrise existente, cenzura antiorigenistă nu s-a
putut impune peste tot. '
Dacă în secolul V un loan Cassian, scriind în Occident, s-a
temut să-l mentioneze explicit pe Evagrie de frica priete-
nilor lui leronim, în schimb în Răsărit istoricii bisericești
Socrates (HE IV, 23) şi Sozomenos (HE VI, 30) il elogiază §i

100
citează din Praktikos și Gnostikos. În secolul VI însă, în Pales-
tina, ca urmare a resurectiei origenismului eretic condamnat
în 553, se trece nu doar la distrugerea scrierilor speculative
ale lui Evagrie și punerea celor ascetice sub numele lui Nil,
ci i la epurarea sistematică a Patericului și Istoriei lausiace de
orice urme „origeniste”. :
Într-o serie de articole („Palladiana” 1-V) publicate în
revista Studia Monastica în anii 1990-1992 și reunite într-un
volum în 1994 (Quatre ermites égyptiens d'apres les fragments
coptes de I, Histoire lausiaque”, Abbaye de Bellefontaine, 1994),
monahii benedictini Gabriel Bunge și Adalbert de Vogiié au
reluat întreaga chestiune pe o bază critică autentică, reedi-
tând comentat Vietile copte publicate deja cu un secol în
urmă de Amélineau, Rezultatele sunt surprinzătoare și ele
conduc la o veritabilă revizuire a „chestiunii palladiene” din
perspectiva „tradiției laterale” (copte, siriene sau cea a lui
Socrates, HE IV, 23) minimalizate de Butler. Rezultatele unei
analize minutioase l-au condus astfel pe părintele Gabriel
Bunge la următoarele concluzii (op. cit., pp. 66-74): existenta
a două Vieţi ale lui Evagrie (lungă în coptă, scurtă în greacă)
sugerează nu atât existenta unei „recenzii lungi” pierdute a
Istoriei lausiace (HL), cât mai degrabă existenta a două lucrări
distincte redactate de Palladios însuşi:
1.0 culegere (azi pierdută) de cuvinte, fapte si vieti ale
monahilor din pustiile Nitriei, Sketisului și Kelliei de tipul
Verba et facta seniorum, redactată de monahul Palladios încă
de pe vremea sederii sale în Egipt (388-399). Veritabilă isto-
rie a monahismului de la întemeierea Nitriei de către Ammun
și până la sederea lui Evagrie la Kellia, această scriere (mono-
biblion-ul mentionat în „istoria” sa de Socrates) era adresată
unor monahi, fapt dovedit de multimea detaliilor privitoare
la practicile monahale, precum si de locul mare acordat :
minunilor și învățăturilor duhovniceşti.
2. Historia Lausiaca actuală scrisă în 420 de episcopul Palla-
dios și adresată unui laic pios, om de curte. Redactând-o,
101
Palladios alărgit orizontul geografic (nelimitându-se numai
la Egipt, ci incluzând acum şi Siria sau Roma) si a făcut o
selectie din lucrarea anterioară, prescurtând sau rescriind
de circumstanță el însuși „viețile”, în care n-a mai lăsat decât
ceea ce putea interesa un laic si om de curte ca Lausus.
Autorii „sinaxarelor” copte au fost nişte compilatori. Ple-
când de la textul cenzurat al Istoriei lausiace si al unei tradu-
ceri copte parțiale a monobiblion-ului initial, ei au încercat —
nu fără stângăcii — să compună o relatare coerentă pentru
uzul liturgic.
Viata coptă a avvei Evagrie se citea în duminica a cincea
din Postul Mare urmând în „sinaxare” Viefii avvei Pamvo.
Din nefericire, textul ei este incomplet, dar pentru ultimul
episod păstrat (nr. 11) se păstrează chiar fragmentul grec al
originalului (editat de Cotelier încă din 1686). Viata coptă
contine în textul ei în întregime textul grec din HL 38, în
care inserează o serie întreagă de adaosuri (paragrafele
notate cu A-M) extrem de elocvente, insistând extrem de
veridic asupra vietii monahale a lui Evagrie si asupra „blân-
deții” ca esență a învățăturii ascetice a marelui pontic, Toate
adaosurile poartă indubitabil amprenta unui spirit evagrian
(și palladian) autentic. Astfel că, în ciuda caracterului ei evi-
dent compilatoriu, Viafa coptă redă destulde exact imagi-
nea personalității monastice a lui Evagrie aga cum a văzut-o
si înțeles-o ucenicul său intim, Palladios. Recuperarea ei ca
sursă documentară de prim ordin se impune, așadar, cu
necesitate evidentă. '

102
 * Palladios
Despre Evagrie'

Cele privitoare la Evagrie, lăudatul diacon, bărbat care a

trăit potrivit apostolilor, nu este drept să le trecem sub
tăcere, ci să le predăm scrisului pentru zidirea cititorilor si
slava bunătății Mântuitorului nostru. De aceea am socotit
demn să expunem de la început cum a venit la acest scop și
cum, exersându-se ascetic, în chip vrednic s-a sfârşit în pus-
tiu la cincizeci si patru de ani, după cum stă scris: „În putin
timp a împlinit ani mulți” [Sol 4, 13].
Acesta era pontic de neam, din orasul Ibora, fiind fiu de
horepiscop. A fost hirotonit citet de sfântul Vasile, episco-
pul Bisericii Cezareii [Capadociei]. După moartea sfântului
Vasile, observând aptitudinile lui, preasfântul si preanepă-
timitorul si strălucitul în educație/cultură Grigorie din
Nazianz episcopul îl promovează diacon. După care, în ma-
rele Sinod din Constantinopol [381], 1l lasă fericitului Necta-
rie episcopul, întrucât era foarte dialectic împotriva tuturor
ereziilor. A înflorit în marele Oras, luptând cu elan tineresc-
împotriva oricărei erezii. S-a întâmplat deci ca, fiind cinstit
de tot Orasul, să facă o fixatie după un chip cu o poftă feme-
iască, precum ne-a povestit el însuși. Eliberându-și ulterior

! Jstoria lausiacă 38, ed. C. Butler, The Lausiac History of Palladius,

Cambridge, 2 vol., 1898 şi 1904; vol. 11, pp. 116-123.
103
 gândul, s-a îndrăgostit la rândul ei de el femeia. Dar era din-
tre cei mari. Temându-se Evagrie de Dumnezeu §i rușinân-
du-se în constiinta lui, și având înaintea ochilor ruginea și
bucuria ereziilor de răul altuia, s-a rugat lui Dumnezeu,
implorându-L să fie împiedicat de El. Femeia presând si fiind
turbată, desi voia să se retragă, nu putea, fiind tinut de lan-
turile slujirii ei. Nu mult timp după însă, progresând rugă-
ciunea lui, înainte de a face experienta lucrului i s-a arătat
o vedenie îngerească sub forma unor soldati ai prefectului
care-l răpesc §i duc ca într-un tribunal şi-l aruncă în asa-nu-
mita custodie [arest] legându-i gâtul si mâinile cu un colier
si cătuşe de fier, cei veniți asupra lui nespunându-i, chipu-
rile, cauza. El însă ştia în congtiinta lui că din pricina ei
suferea acestea, asteptind să se întâlnească cu bărbatul ei,
Pe când era el în această luptă foarte mare, întrucât se des-
fasura un alt proces și altii erau torturati pentru o învinuire,
a rămas în acea foarte mare luptă cu el insosi. Îngerul care
i-a adus vedenia se preschimbă în prezenta unui prieten
adevărat si-i zice în timp ce era legat într-un şir de patruzeci
de condamnati: „Pentru ce esti tinut aici, domnule diacon?"
Îi spune: „Ca să spun adevărul nu stiu, dar am o bănuială
despre cutare dintre oamenii prefectului că a fost lovit de o
gelozie irationald împotriva mea. Și mă tem ca nu cumva
magistratul, fiind corupt cu bani, să mă supună pedepsei” i
zice: „Dacă-l asculti pe prietenul tău, nu-ti este de folos să
trăieşti în acest Oras.” Îi spune Evagrie: „Dacă Dumnezeu mă
va elibera de această nenorocire si mă vei mai vedea în
Constantinopol, cunoaște că pe bună dreptate voi fi supus
- acestei pedepse.” Îi spune acela: „Aduc Evanghelia si jură-mi
pe ea că părăseşti acest Oras şi te îngrijești de sufletul tău si
te eliberez din această ananghie.” A adus deci Evanghelia și
s-a jurat lui pe Evanghelie că: „Mai mult de o zi, ca să ajung
să-mi îmbarc pe corabie hainele, nu mai rămân." Și după ce
a făcut acest jurământ si-a revenit din extazul care i se fă-
cuse în noapte si, ridicându-se, se socotea: „Deși jurământul
104
„-a făcut in extaz, am jurat totuși!" $i, punându-și hainele în
corable, vine la lerusalim.
; acolo e primit de Melania Romana.’ Dar pentru că dia-
volul i-a învârtoșat iardsi inima ca pe cea a lui faraon, ca
a —
: În Jstoria lausiacă 46 (ed. C. Butler, pp.134-136) acelasi Palladios
scrie despre Melania următoarele:
Detrei ori fericita Melania a fost spaniolă după neam sau romană.
A {lost fiică a lui Marcellinus cel dintre consuli i sotia unui bărbat
bine aminte.
dintre cei cu magistraturi înalte, de care nu-mi aduc
Ajunsă văduvă la douăzeci și doi de ani, a fost învrednicită de o în-
drăgostire de Dumnezeu si, nespunând nimănui nimic, căci ar fi fost
împiedicată, pe timpul lui Valens, care avea pe atunci împărăția [364-
178), îngrijindu-se să fie numit un epitrop pentru fiul ei, luându-și
toate bunurile ei mobile şi punându-le într-o corabie, a plutit repede
împreună cu servitori și femei spre Alexandria. Și acolo vânzându-și
punurile materiale și preschimbându-le în aur, a intrat în muntele
Nitriei, întâlnindu-se cu cei din juru] lui Pamvo, Arsisius, Serapion cel
Mare, Pafnutie Sketiotul, Isidor, episcopul mărturisitor al Hermupo-
isului, şi al lui Dioscor. $i a zăbovit la ei până la o jumatate de an,
înconjurând pustia si văzând pe tofi sfintii. După aceea, întrucât
prefectul augustal al Alexandriei exilase pe Isidor, Pisinios, Adelfios,
Pafnutie şi Pamvo, iar între ei §i pe Ammonios Parotes si doisprezece
episcopi și presbiteriîn Palestina în juru] Diocezareii, le-a urmat şi ea,
slujindu-i din banii ei. lar pentru că servitorii acestora fuseseră îm-
piedicati să-i urmeze, cum povesteau — căci m-am întâlnit cu sfinții
Pisinius, Isidor, Pafnutie şi Ammonios —, luând ea mantie cu glugă de
servitor le aducea seara cele de trebuință. Aflând asta proconsulul Pales-
tinei şi vrând să-și umple sânul, a hotărât s-o pună la răcoare. §i,
reținând-o, a aruncat-o în închisoare, neștiind că e o femeie liberă. Ea
însă îi declară: «Eu sunt fiica lui cutare, sotia lui cutare, dar sunt sclava
lui Hristos. Și să nu scuipi pe haina mea umilă, căci, dacă vreau, pot să
mă înalţ si nu poti să mă bagi la răcoare, nici să iei ceva din cele ale
mele, Deci ți-am arătat acestea, ca să nu cazi din neştiință în vreo învi-
nuire.» Aflând atunci aceasta, judecătorul si-a cerut iertare și i s-a în-
chinat și a poruncit să fie lăsată să se întâlnească neîmpiedicat cu sfinții.
După rechemarea acestora, întemeind o mănăstire în lerusalim, a
trăit acolo douăzeci și sapte de ani, având o tovărășie de cincizeci de
fecioare. Împreună cu ea trăia şi preanobilul, de aceeasi purtare §i
preaenergicul Rufin din orasul Aquileia din Italia, învrednicit mai
105
unui tânăr si mustind de vârstă i-a venit o îndoială î
fără să spună însă nimănui nimic şi, schimbându-şi și acolo
iarăși hainele, il rodea în discutii dialectice și slava gău.
noasă. Dar Dumnezeu, Împiedicătorul pierzaniei tuturor, L,
aruncat intr-o stare de febră si, plecând de aici, i-a Mistuiţ
trupul într-o boală lungă de sase luni, prin care il împiedica
$i în timp ce doctorii erau nedumeriti şi nu găseau un mod
de vindecare, îi zice fericita Melania: „Nu-mi place, fiule
lunga ta boală. Spune-mi deci cele din gândul tău, căci nu-;
străină de Dumnezeu această boală”' Atunci i-a mărturişit
tot lucrul. lar ea fi spune: „Dă-mi cuvântul tău și jură-te pe
Domnul că o să ai drept scop viata singuratică [monahală]
ŞI măcar că sunt păcătoasă, mă voi ruga să ti se dea timp de
grijă de viață” Iar el s-a învoit. $i în câteva zile s-a însănă.
tosit. $i, ridicându-se, i s-au schimbat hainele de ea însășis;
iese plecând spre muntele Nitriei în Egipt. +
$i după ce a locuit aici doi ani, în al treilea intră în deşert
Vietuind deci paisprezece ani în așa-zisele Chilii [Kellia]
mâncao litră de pâine pe zi și tot la trei luni o sesime de litră
de untdelemn, el, care era un bărbat adus aici de la o viati
delicată, rafinată si în foarte multe lichide. Făcea o sută de
rugăciuni, copiind numai pretul a cât mânca pe un an, căci
scria foarte frumos în scrisul oxyrhynchus, Curățindu-şi deci
în chip culminant intelectul, în intervalul a cincisprezece
ani s-a învrednicit de harisma cunoasterii, înțelepciunii si
discernământului duhurilor. Compune deci trei cirti nu-
mite „Prectul”, „Monahul”, „Antireticele”, fundamentind
tehnici împotriva demonilor. L-a supărat greu demonul des-

apoi de preotie, §i nu se găsea om mai cunoscător şi moderat decât el.

Primind deci amândoi în cei douăzeci și șapte de ani pe câţi veneau
in lerusalim pentru rugăciune, episcopi, monahi și fecioare, i-au zidit
pe toti care veneau; au unit şi schisma lui Paulin, ca la patru sute de
bărbați monahi, şi convingând orice eretic pnevmatomah îi aduceay
la biserică, cinstindu-i pe toti clericii locului cu daruri și mâncăruri,
trăiau așa nescandalizând pe nimeni."
106
[.-ânăfii! cum r:e Poveîtî:a e} însuși, Îi Îtătea toată noaptea
satr-un put, fiind iarna, mc.al‘ Frupu] îi ingheta. Altă dată l-a
„upărat un duh d»._*. blasfemie și timp de patruzeci de zile n-a
intrat sub acoperiş, cum ne-a povestit el însuși, încât t‘rupu]
i era plin de păduchi ca al animalelor necuvântătoare. Intr-o
„i au venit laeltrei demoni sub forma unor clerici discutând
despre credință. Unul s-a numit arian, altul eunomian, iar
„ltul apolinarist. lar el i-a biruit cu intelepciunea lui în
putine cuvinte. larăşi într-una din zile, pierzându-se cheia
bisericii, pecetluind încuietoarea [cu semnul crucii] și îm-
pingând-o cu mâna, a deschis-o chemând pe Hristos. Atât
de mult era biciuit de demoni si atât de mare experiență a
unor demoni fără număr avea. Unuia dintre ucenicii lui i-a
„is cele ce se vor întâmpla cu el după optsprezece ani,
profetindu-i-le pe toate după felul lor. Mai zicea: „De când
am intrat în pustiu, n-am gustat lăptuci, nici alt fel de
legumă sau verdeață, nici fructe, nici struguri, nici carne,
nici baie.” După care, în al saisprezecelea an al vietuirii fără
mâncare fiartă, având nevoie trupul său din pricina unei boli
de stomac să guste mâncăruri pregătite cu foc, pâine n-a
gustat, dar a luat legume sau arpacaș sau fierturi timp de doi
ani, și a murit după ce s-a cuminecat de Epifanie [Arătarea
Domnului] în biserică. Apropiindu-se de moarte, a zis: „E al
treilea an de când nu mai sunt supărat de o poftă trupească,
după atâta viață, chin, osteneală și rugăciune neîncetată."
Acestuia i s-a anuntat moartea tatălui si-i spune vestitorului:
„Încetează să mai blasfemiezi, căci tatăl meu e nemuritor.”

107
 Viata avvei Evagrie'
— sinaxar copt la Duminica a V-a
din Postul Mare

3 Prolog
1* Vreau să încep să vorbesc despre apa [avva — în coptă]
Evagrie, diaconul din Constantinopol, peste care și-a pus
mâinile episcopul Grigorie”.
1@ Într-adevăr, se cuvine să istorisim virtutile celui pe
care l-au lăudat toti și care a dus viata Apostolilor. Căci n-ar
fi lucru drept să trecem sub tăcere faptele plăcute și progre-
sul său [duhovnicesc], ci este mai degrabă drept să le aster-
nem în scris spre zidirea și folosul celor care le vor citi, ca ei
să dea slavă lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Cel ce dă
oamenilor puterea de a face asemenea lucruri.
Mărturia lui Palladios
# FI este cel ce m-a învățat viata în Hristos și m-a făcut să
inteleg sfânta Scriptură duhovniceste și m-a învățat care
sunt basmele băbești [1 Tim 4, 7], după cum este scris: „ca
]
' Traducerea versiunii pr. A. de Vogiié însoțită de notele pr. G. Bunge
din: Quatre ermites égyptiens d'aprés les fragments coptes d'HL (Spiritua-
lité orientale 60), Abbaye de Bellefontaine, 1994, pp. 153-175.
" Cuvintele „din Constantinopol... Grigorie” n-au echivalent în HL
greacă si ar putea proveni din începutul recenziei lungi, a cărei con-
tinuare se găseşte în A. Compilatorul a amalgamat preambulurile
celor două redactări ale Vieții lui Evagrie; vezi repetitiile de la sfârșitul
punctului 1a și A, ca §i 1b și 54.
' Despre raportul dascăl-ucenic dintre Evagrie §i Palladios, cf. HL
Evagrie
23,1 (11, p. 75, 5), ca şi Socrates, HE 1V, 23 (PG 67, 521B).
vorbeste de „fratele Palladios” in Ep 51, 1.

109
 păcatul să se arate păcat” [Rm 7, 13]. Căci cât timp a petrecy;
în munte am fost împreună cu el si eu, vietuind fiecare
inchis de unul singur“, lar noaptea de sâmbătă și ziua de
duminică eram lângă el. Ca să nu creadă cineva că-l laud sau
îi arăt părtinire, iau pe Hristos ca martor: cele mai multe
dintre virtutile lui le-am văzut cu ochii mei, ca și minunile
pe care le-a făcut, si le aștern în scris pentru voi, spre folosu]
celor ce le vor citi si al celor ce le vor auzi, ca să slăvească pe
Hristos, Care dă săracilor Lui puterea de-a face ce e bine-
plăcut Lui. .
"" Sunt deci vrednic să vă fac cunoscut cum a vietujt
de la începutul său și până când a ajuns la aceste măsuri și
aceste mari nevointe/asceze, până ce a împlinit șaizeci de
ani’ și așa a adormit, după cum este scris: „În puțină vreme
a apucat ani indelungati” [Sol 4, 13].
Origini și primii ani
"% Bărbatul despre care vorbim era de obârșie din Pont.
Fra fiul unui preot din Iberia", pe care fericitul Vasile, epis-
copul Capadociei, l-a hirotonit preot” al bisericii care este în
Arkeus'". După moartea sfântului Vasile, episcopul, si a părin-
telui său în Dumnezeu, preotul’, Evagrie s-a dus la Constan-
tinopol plin de știință, căci călca pe urmele sfântului Vasile.
S-a lipit de Grigorie, episcopul Constantinopolului, iar când
acesta a văzut că era invitat si că intelegerea sa era bună,

*Imprecis. După HL, Palladios a venit în Kellia în 390-391, deci mult

după Evagrie, care atrebuit să fi venit în 383,
" După ML greacă 38, 1, n-a trăit decât 54 de'ani. Cifra de 60 de ani
e repetată mai jos (5b).
"A se citi [bora. Confuzia Ibora/Iberia a stat ulterior la originea
venerării avvei Evagrie in tradiția georgiană.
" De fapt horepiscop.
" Precizare geografică oferită și de manuscrisele traditiei B (grec,
„metafrastic”) 5i | (prima versiune latină) ale HL 38, 2,
* După Scrisorile lui Evagrie, tatăl său a murit când acesta era deja
în pustie. Este vorba de o confuzie a redactorului copt.

110
|-a hirotonit diacon. Era cu adevărat un bărbat intelept,
înfrânat de la patimi şi diacon fără prihană. A fost si el la
cgnstantinopol împreună cu părinții nostri, episcopii, în
yremea sinodului care a avut loc la Constantinopol si a biruit
asupratu turor ereticilor. Acest Evagrie si Nectarie episcopul
au discutat împreună față în față, căci era cu adevărat foarte
iscusit în Scripturi și bine pregătit în intelegerea sa să res-
pingă toate ereziile prin înțelepciunea sa.'® S-a făcut, asadar,
cunoscut în tot Constantinopolul pentru faptul de a-i fi
combătut pe eretici cu putere și cu minte strălucitoare.
Ispita cu o femeie căsătorită
10 Toată cetatea il lăuda mult, După toată această învă-
tătură însă, [...] fie din pricina mândriei care a pus stăpânire
i;:e el, a căzut in mâinile demonului poftirii femeilor in gând,
cum ne-a istorisit mai târziu, când a fost izbăvit de patimi.
or si femeia aceea il iubea mult. Dar Evagrie se temea de
Dumnezeu şi n-a păcătuit cu ea, căci femeia era căsătorită,
si si-a păzit constiinta, pentru că [soțul ei] era de neam înalt,
foarte slăvit, iar el cugeta în sine la mărimea rusinii, la păcat,
lajudecată și la bucuria pe care le-ar face-o tuturor ereziilor
pe care le umilise. S-a rugat neîncetat lui Dumnezeu ce-
rându-i să-l ajute [să iasă] din patima şi războiul ce erau
asupra lui. Căci femeia stăruia în aprinderea ei nebunească
pentru el până ce ar fi biruit, Voia să fugă departe de ea și
nu era în stare, căci gândurile sale erau dlipite de plăcere ca
ale unui copil.
Vedenia salvatoare a unui înger
“ Dar mila lui Dumnezeu n-a întârziat să vină la el, iar
pentru cererile si rugăciunile sale a venit repede, întă-
rindu-l printr-o descoperire înainte să se întâmple ceva rău,
lui si femeii. Într-o vedenie în timpul noptii, Domnul i-a

" Nouă confuzie a traducătorului copt, care pare a identifica pe

Nectarie cu ereticii arieni combătuți de Evagrie.

111
trimis îngeri invesmantati în chip strălucitor semănând cu
soldatii prefectului. Aceştia l-au luat pe sus și l-au dus la
tribunal cum făceau cu ceilalți răufăcători, punându-i |y,
țuri la mâini, la gât i la picioare, dar fără să-i descopere care
era pricina, nici pentru ce l-au arestat. El însă credea în
inima sa că veniseră după el din pricina aventurii aceleia,
crezând că sotul femeii 1l denuntase prefectului.
“ Era, așadar, uluit. Atunci îngerul care i s-a arătat și-q
schimbat înfățișarea luând chipul unuia dintre prietenii care
veneau să-l cerceteze și mângâie. Și fiind el legat cu rău-
făcătorii",i-a zis: „De ce te-au arestat, domnule diacon?” lar
el a spus: „Nu stiu adevărul, dar un gând îmi spune că cu-
tare"" m-a denuntat împins de gelozie nebunească. Mă tem
să nu fi dat bani judecătorului si să nu mă facă să pier
degrabă cu moarte silnică” .
Părăseşte Constantinopolul
“ Îngerul i-a zis: „Dacă mă asculti pe mine, prietenul
tău, află că nu e bine pentru tine să rămâi în această cetate”
Evagrie i-a spus: „Dacă Dumnezeu mă scapă de această
nenorocire și mă vei mai vedea în această cetate a Constan-
tinopolului, să-mi zici atunci: «Ti-ai meritat pedeapsa!»" lar
îngerul care luase chipul unuia dintre prietenii lui i-a zis:
„Îți voi aduce o Evanghelie. Jură-mi: «Nu voi mai rămâne in
aceastd cetate» și că vei purta de grijă de mântuirea sufle-
tului tău, §i te voi izbăvi din această nenorocire.”
“" tar el i-a jurat pe Evanghelie: „Doar o singură zi ca
să-mi îmbarc hainele pe corabie, și voi părăsi negresit această
cétate”” Și îndată ce a jurat, s-a trezit din vedenia pe care o
avusese în timpul noptii și a zis: „Chiar dacă am jurat în vis,
am jurat totusi §i am făcut legământ” $i numaidecât s-a
ridicat, și-a îmbarcat lucrurile si hainele pe corabie si a
plutit spre lerusalim.

" În textul grec: „legat intr-un sir de patruzeci de criminali”.

" În textul grec: „fostul eparh [guvernator]”.
112
 La lerusalim — boinav, se face monah
«w pcolo a fost primit cu bucurie de fericita Melania
a lui
Romana. Dar diavolul a învârtoşat din nou inima sa, ca
Faraon pe vremea sa [1ș 7, 14]. Inima sa s-a îndoit și s-a îm-
ărţit. Tineretea clocotitoare, discursul său cultivat si eru-
dit, yeşmintele variate si frumoase — si le schimba de două
ori pe zil — l-au făcut să cadă în mândrie și în plăcerea tru-
pului. Dar Dumnezeu, Care împiedică mereu pierzania celor
- cesunt ai Lui, i-a trimis friguri si frisoane năprasnice, astfel
că s-a îmbolnăvit greu, iar trupul său s-a împuținat ajun-
ând slab ca un fir.
V Toate aceste suferinte il mistuiau în ascuns, încât me-
dicii erau nedumeriti în privinta răului care-l chinuia și nu
puteau să-l vindece. Atunci sfânta Melania a zis: „Evagrie,
copilul meu, această boală a ta care nu mai trece nu-mi
place. Nu-mi ascunde gândul tău. Și poate te voi putea eu
vindeca. Spune-mi deschis gândurile tale, căci văd că această
boală nu ti-a venit fără [îngăduința lui] Dumnezeu.” Atunci
¢l i-a descoperit toate gândurile lui. Iar ea i-a zis: „Dă-mi
cuvântul tău că vei lua haina monahală" si, măcar că sunt o
păcătoasă, voi cere Dumnezeului meu să te facă sănătos prin
harul Său” El i-a dat cuvântul si după câteva zile s-a vinde-
cat, a luat haina, a plecat, a călătorit și s-a dus la muntele
Pernudj [Nitria] care este în Egipt.
/ Ajunge în Kellia
lU A rămas aici doi ani, iar în al treilea a plecat si s-a dus
în pustia Chiliilor [Kellia] unde a rămas saisprezece ani®,
* săvârșind multe nevointe [ascetice] și adormind [în
Domnul] în vârstă de saizeci de ani. N-a văzut amărăciunile

" În textul grec: „că-ți vei face ca scop viata monahală”.

_ "intextul grec: „a fost îmbrăcat în haine de ea însăși (= Melania]".
În realitate, cel care l-a îmbrăcat în haina monahală pare să fi fost însă
mai degrabă Rufin (cf. Ep 22, 1).
""În textul grec: „paisprezece ani".
113
 bătrâneții trupului şi a adormit după cum stă scris: I
puțină vreme a apucat ani indelungati și a fost răpit |,
Domnul, ca răutatea să nu schimbe mintea sa” [Sol 4, 13],
Viafa sa asceticy
* Într-o zi l-a întrebat pe părintele nostru, avva Maca-
rie"“ „Părinte, cum să mă lupt cu demonul curviei?” Bătri-
nul i-a zis: „Nu mânca nimic la vremea sa, nici poa
me, nicj
ceva fiert sau copt pe foc” .
““% Era un bărbat vrednic de admiratie, căci ieşise dintr-o
Viață plină de comodități și bunăstare, Dar nu e nedrept să Spu-
nem căera deja „bătrân” de la început”. Făcea o sută de rugă-
ciuni pe zi, fiind în acelasi timp un scriitor [copist] iscusit,
€101 Când era gata să treacă de opt ani de zile de neîn-
cetată nevoință, fără nicio abatere, a sfârșit prin a simți i
măruntaiele sale o durere la vezică și anus"", hrana fiindu:;
ca piatra. Bătrânii l-au făcut si-si schimbe nevointa [asceza]
și el n-a mai mâncat pâine până la moarte, ci doar putine
legume fierte si fiertură”, până când i-a venit sorocul tim-
puriu. Cât despre poame sau celelalte lucruri ce fac plăcere
trupului, nu mânca deloc, nici nu-i lăsa pe ucenici să mă-
nânce, Aceasta era nevointa sa în privinta hranei [asceza sa
alimentară].
— Viata contemplativi
P Cét despre somn, îşi hotărâse pentru el o astfel de
regulă: o treime din noapte” dormea, dar ziua nu dormea
deloc. Avea o ogradă împrejmuită în care isi petrecea toi

"" Macarie Alexandrinul, preotul comunității monahilor din Kellia

" Frază enigmatică, absentă din textul grec.
"* Sectiunea C e o redactare diferită de Hl. 38,12-13.
" Literal: „la locul scurgerii apei și la locul său [anus, rect]".
" Copt: sisani, corespondent al grecescului ptisané (cf Theodoret,
Hist. phil 21, 11).
”' Era regula comună din Kellia, potrivit căreia celelalte două tre-
imi din noapte erau rezervate una oficiilor, iar alta lucrului manual.
114
 le i, “u mb lâ nd lî n sus şi în jos pen :n' tr. u a alunga som-
|;1ijlocul zi
nul și antrenându-și mmtîa în cont.f:mplarl. floapteg, după
e trecea treimea rezer\:ati-a somr.ullu:, restul timpului îl folo-
- mergând în sus și în jos prin ogradă, meditând si ru-
andu-se pentru a alunga somnul si antrenându-și mintea
în contemplările Scripturilor.
' Harisme, scrieri, ortodoxie
100 Avea o minte foarte curată §i vrednică de harul inte-
lepciunii, cunoasterii și deosebirii [discernământului] prin
care deosebea lucrările demonilor.
a Era foarte iscusit în sfintele Scripturi și predaniile orto-
doxe ale Bisericii catholice. Dau mărturie de învățătura, cu-
noasterea și intelegerea sa remarcabilă cărțile pe care le-a
scris.”
»09 Căci a scris trei cărți de învățătură, una despre mo-
nahii din chinovii, alta despre monahii aflati în chilii în
pustie, iar alta despre preotii lui Dumnezeu, ca să vegheze
asupra lor înșiși în locul cel sfânt.
* Toate trei învață pe fiecare viata bună, o înțelegere tare
si un fel ortodox de a vedea lucrurile potrivit predaniilor
Bisericii.

% sectiunea 8 n-are echivalent în HL.Lista „cărților” din textul copt

diferă de cea din textul grec: a) ordinea e diferită, b) lipseşte Ant.
(mentionat mai târziu în ]), dar există alte două despre chinoviti si
anahoreti, care ar putea corespunde lui Mn si Pr,c) traducătorul copt
atrebuit să citească, ca latina, nu hiera (cele sacre), ci hierea (preotul).
În sens „spiritual”, „preotul” la Evagrie este „gnosticul” identificat cu
„părintele duhovnicesc" (Ep 49, 1; 47, 2; Pr 100; KG V, 46; Ep 52, 7; KG
Vl,90; Gn 14), și atunci ar fi vorba de Gn, iar lista ar oferi o grupare a
scrierilor lui Evagrie diferită de trilogia Pr — Gn — KG care nu ne-a
parvenit nicăieri de fapt ca atare. Evagrie pare oricum să fi regrupat
in diferite rânduri și în moduri diferite scrierile sale sau părți din ele.
Dacă versiunea coptă e altceva decât o încercare stângace de a da un
sens unui text grec deja corupt, atunci se poate ca ea să ne conserve
Precizări cu privire la o grupare a scrierilor lui Evagrie în trei mari
Calegarii, de altfel pierdute.

115
 Povăţuitor duhavn
icuc
* Iată care era obiceiul său: fratii se adunau la el Sâmbăta
și duminica, cercetându-și cu el gândurile din vremea g,
ții, ascultând cuvintele sale de încurajare până ce se lumin,
de ziuă. Atunci se duceau cu bucurie, dând slavă lui Dum.
nezeu, căci învățătura sa era blândă foarte®. Când veneay la
el, le făcea următoarea rugăminte: , Fratii mei, dacă Vvreuntul
dintre voi are un gând adânc sau rușinos, să tacă până ce
pleacă frații și să întrebe deoparte, între mine si el. să nu|
spună inaintea fratilor ca nu cumva unul mai mic să piarăîn
acest gând și să-l înghită dintr-odată intristarea” [cf. 2 Co 2, ]
Ospitalitațe
"Era și atât de primitor de străini, încât chilia lui primes
pe zi până la cinci sau șase străini”' veniti din alte ținuturi
să asculte invatatura sa, intelegerea și nevointa lui. Avea as
si bani, căci multi erau cei care-i aduceau. Avea mai mult de
două sute de arginti tinuti în păstrare de economul său, care
slujea tot timpul în casa sa®,
Refuză episcopatul
“De mai multe ori apa Teofil arhiepiscopul a vrut să-l facă
episcop de Thmuis, dar el n-a vrut, ci a fugit ca să scape de
asa ceva."*

” Blandetea e de altfel chintesenta personalității si învățăturii

ascetice a lui Evagrie, cf. mai jos: [1.3. Imitatio Christi.
" Evagrie insusi mentioneazi adeseori în Scrisorile sale aceste vizite
(df. Ep 10, 1; 22, 1).
” Şi Pamvo avea un „econom”: HL 10, 3, 6. Evagrie ficea parte
dintr-o „synodia” (HL 35, 5).
* Evagrie însuși pare să facă aluzie la aceste evenimente în Ep 13.
Ammonios (care-şi tăiase urechea) fi va reprosa amical mai târziu că,
fugind de episcopat, Evagrie şi-a „tăiat” și el „limba” (Socrates, HEIV,
23; PG 67,521A).
116
 Atacat de dernoni
H Într-o zi au venit la el demonii si-l loveau, lar noi au-
zeam glasul lor, dar pe ei nu-i vedeam. Îl băteau noaptea cu
biciul şi am văzut cu ochii nostri, Dumnezeu e martor, lovi-
turile lor pe trupul său.”
) pacă vrei să stii încercările pe care le-a suferit din
partea demor}ilor. _citeşte _ca_rtea'\ pe care a scris-o împotriva
atacurilor demonilor.” Aici vei vedea toată puterea lor si
feluritele lor ispite, Dacă le-a asternut în scris, e pentru ca
aceia care le vor citi să prindă curaj văzând că nu sunt sin-
gurii ispititi în acest chip, învățându-ne că cutare gând se
stăpâneşte în cutare si cutare chip. Acest bărbat atât de
remarcabil a rămas însă ascuns la începuturile lui.
s odată demonii au făcut să crească până într-acolo în
el curvia, încât în inimă i-a venit acest gând: „Durnnezeu
m-a părăsit””, cum ne-a spus el însuşi, si își pe trecea” toată
noaptea stând în picioare în rugăciune în cisterna de apă,
gol în plină iarnă, până ce carnea i s-a făcut tare ca piatra.
0l AJtă dată l-a chinuit duhul blasfemiei si a petrecut
patruzeci de zile fără să intre sub acoperisul chiliei, până ce
tot trupul i s-a umplut de păduchi, ca un dobitoc necu-
vântător”.
Răpit la cer
! Câteva zile mai târziu ne-a povestit descoperirile pe care
le-a văzut. Niciodată n-a ascuns nimic ucenicilor săi: „Se
făcea”, spunea el, „că stăteam aşezat noaptea în chilia mea
cu opaitul aprins lângă mine, meditând la unul din profeti.

” În Ant Evagrie vorbeste adeseori de efectele fizice ale atacurilor

demonice, dar ascunzându-se în spatele a ceea ce ar fi văzut la altii
(v, 36). Pentru lovituri primite în vis si lăsând semne văzute: leronim,
Ep 22, 30; Augustin, Sermo 308, 5 etc. și, mai ales, Atanasie, VA 8, 23.
™ Antirrhetikos.
” Fraza: „Încât... părăsit” e proprie textului copt.
" Spre deosebire de verbul grec, verbul copt indică o actiune repetată.
" ¢f. Nabucodonosor în Dn 4, 25-30.
117
lar la miezul noptii am fost răpit si m-am aflat ca $i cum
eram în vis, în somn. M-am văzut ca atârnat în văzduh până
la nori și imbratisam cu privirea întreaga lume®. Cel de Care
eram atârnat mi-a zis: «Vezi toate acestea?» Căci mă ridi-
case până la nori şi imbritisam cu privirea dintr-odată în-
treaga lume. I-am spus: «Da.» lar el mi-a zis: «Îi voi da i
poruncă. Dacă o vei face, vei stăpâni” tot ceea ce ai VĂzut.»
Mi-a mai spus: «Du-te, fii milostiv, smerit™ şi pune-ti gându|
tău drept în Dumnezeu si vei stăpâni peste toate acestea,»
lar când a sférsit de spus acestea, m-am văzut din noy
ținând în mâini cartea, cu festila aprinsă, si nu stiam cum
fusesem ridicat până la nori. «Fie în trup — nu stiu, Dum-
nezeu stie —, fie în duh — nu știu» [2 Co 12, 2]” Și de aceea
s-a luptat pentru aceste două virtuți [mila şi smerenia], ca și
cum in ele avea toate virtutile.
Despre smerenie și curăție
* Obisnuia să spună că smerenia® duce mintea la cunoas-
terea dreaptă trăgând-o în sus. Căci scris este: „Învăța-va pe
cei smeriti [blânzi] căile Sale” [Ps 24, 9]. Aceasta e o virtute
a îngerilor“. Despre curitia trupească spunea: „Monahii nu
sunt singurii, împreună cu fecioarele, care o au. Această
virtute e a lor, dar chiar si printre oamenii din lume multi
sunt cei ce păzesc curitia.” Dar, pentru că nu toti păzesc
curăția trupească, de aceea spune: „Căutați pacea cu totii, ca

" Cf. experienta analoagă a lui Benedict din Nursia (Grigorie cel
Mare, Dial 11, 35, 2-3).
" Stipanire” înseamnă „cunoaştere”; cf. in Ps44, 10 h;in Prov 1,1$2
.
" Echivalent cu „blând” (praus) cum arată citatul din Ps 24,9 în K
(vezi mai jos, n. 35).
:
” Sau „blândețea'; vezi mai sus, n. 34 și 11.3.
" Blandetea, virtute a îngerilor: cf. Pr 76 (îngerii sunt în slujba
iubirii); KG [V, 38 (mânia exclude pe om din cinul îngeresc). Blindetea,
formă concretă a iubirii (agapé), e la antipodul mâniei ce caracteri-
zează pe demoni.

118
; curatia, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu"

NCE - c s
| Era cu neputinta să găseşti vreun
; :
cuvânt lumesc în gura
jui apa Evagrie sau vreun cuvânt de batjacură și nici nu voia
să le audă de la altii.
Salvează sofia unui tribun
M m auzit despre el acest lucru uimitor: când a fugit de
apa Teofil, care voia să-l facă episcop în Thmuis, s-a dus în
palestina” si acolo a întâlnit pe femeia unui tribun care avea
un duh demonic necurat și nu mai găsea gust în nimic din
toate cele create, căci demonul o făcuse să creadă că aceasta
ar fi viata îngerilor. Nici nu mai intrase în patul bărbatului
ei de multi ani. Când a intrat în legătură cu apa Evagrie, omul
lui Dumnezeu a întors la Dumnezeu inima femeii printr-un
singur cuvânt si printr-o singură rugăciune, pe ea si pe băr-
bat deodată. Căci, fără să înțeleagă ce spune, ea grăia cu-
vinte ale filozofilor din afară, lucruri ce ar fi fost vrednice
de admiratie dacă le-ar fi spus altcineva. El a mântuit-o în
Domnul şi a împăcat-o cu bărbatul ei în pace™.
Minuni și discernăminte
"Într-o zi vine la el un bătrân din pustie care fugea de
preotie. Venind spre el, pe drum li s-au terminat pâinile, iar
ucenicul său s-a oprit gata să cadă de foame. Un înger însă a

¥ La prietenii lui Evagrie, Melania și Rufin./

"* Paragraful M se inserează în lupta lui Evagrie contra oricărei for-
me de „gnoză mincinoasă”. În Vg (adresate probabil nobilei Severa),
Evagrie vorbeste de oameni care pervertesc fecioarele prin învățătu-
rile lor. Despre „filozofii din afară” și „înțelepciunea lor exterioară”,
f.KGl, 73; VI, 22, in Ps 48, 11 e 5i 62, 4 b etc. — Evagrie biciuie adeseori
dispretul față de creat, mai cu seamă față de trup, pe care-l afișau
acesti eretici, dispreţ echivalent pentru el cu blasfemierea Creatoru-
lui. — Refuzul relatiilor conjugale aminteste istoria monahului hieracit
din Viața coptă a lui Macarie cel Mare, 7, care „respingea căsătoria...
și astfel o multime de oameni își lăsau femeile şi o multime de femei
își lăsau bărbaţii”.
119
adus două pâini înaintea lui si le-a pus pe drumul ce duc
e,
spre munte, Când bătrânul a ajuns la apa Evagrie, i-a zis: „Pe
când veneam la tine, eu §i slujitorul meu am suferit foa
pe cale. Nu găseam piine să mâncăm. Slujitorul meu me
€ra
gata să cadă de foame si, întinzând o piele pe pământ, ne -arm
plecat genunchii. În timp ce ne agezam pe pământ, a v enit
la noi un miros de pâini calde si când m-am ridicat am
Băsit
două pâini calde înaintea mea. Luând fiecare câte o pâine,
ne-am înzdrăvenit, am pornit si am ajuns la tine.” Eram și
eu aşezat acolo când spunea aceste lucruri lui apa Evag
rie,
ca şi minunea ce se întâmplase. „Spune-mi, rogu-te”, a Zis,
„dacă e cu putință ca un demon să facă ceva asemănător?”
” Şi apa Evagrie i-a zis: „Am trecut prin ceva asemănător
amândoi, eu și cu tine. Trecând odată pe cale, am găsit o
pungă în care erau trei bani de aur” si am rămas asezat
lângă ea de frică să nu fi căzut de la cineva și să se întoarcă
să o caute. Am petrecut așezat așa o zi întreagă și nimeni n-a
venit să-i caute. Nu stiam unde să-i trimit, căci nu stiam ai
cui erau. Am dat de veste în satele vecine dacă cineva si-a
pierdut o pungă în acele zile. Negăsind pe nimeni, am po-
runcit economului meu: «Dă-i străinilor.» Că a fost
un înger,
că a fost un demon, noi i-am împărțit celor nevoiasi. Atât eu,
cât si tu deci să lăudăm pe Dumnezeu, căci astfel de lucruri
nu sunt cu nimic de folos sufletului, decât numai pentru
curățirea lui. Te laud însă că ai primit hrană de la un înger.
Desigur, e cu putință si ca demonii să fure pâini ca să le
aducă, dar atunci ele nu sunt hrană trupească, căci ceea ce
vine de la demoni e împuțit“ si, când vine de la demoni,

" ¢f. Atanasie, VA 11-12. Antonie giseste pe drum un vas de argint

lăsat acolo de diavol, apoi bani de aur de proveniență necunosc
ută,
fără a se lăsa dus în ispită.
* cf. Pr 39 (diavolii emană o duhoare puternică) şi KG V, 78 (cei
ce
au experientd pot distinge acest miros urât). Evagrie reia aici o
conceptie comună fără îndoială monahismului egiptean al vremi
i,
cf. VA 63.
120
 „fletul € tulburat când o vede. Când, dimpotrivă, vine de la
:ngeri. sufletul nu e tulburat, ci rămâne în linişte și în pace.
A 5adan cel ce s-a învrednicit să primească hrana îngerilor,
acela are în el discernământul, gândind la cuvântul Aposto-
jului care zice: «Hrana tare este pentru cei desăvârşiți, care
u prin obisnuinta simturile învățate să deosebească binele
şi răul» [Evr 5, 14):*
, Întâlniricu demoni
n 9 Trei demoni s-au înfățișat odată la el la ceasul
amiezii în chipul unor clerici si erau atât de bine ascunsi, că
de-abia și-a putut dă seama că erau demoni.” Ușa curtii sale
avea totdeauna un zăvor. Găsindu-l însă închis si după ple-
carea lor, și-a dat seama că cei ce veniseră erau demoni,
lucru pe care nu l-a inteles la început. Acestia s-au prefăcut
că vor să discute cu el despre credință plecând de la Scrip-
turi si fiecare din ei i-a pus o problemă. I-au spus: „Am auzit
spunându-se că discuti bine despre credință și am venit să
ne lăsăm convinşi de tine." lar el le-a zis: „Spuneți ce vrefi”
Cel dintâi a zis: „Eu sunt eunomian și am venit la tine să-mi
spui dacă Tatăl este nenăscut sau nascut” Evagrie a spus:
„Nu-ţi răspund, pentru că ai pus o întrebare rea. Despre Cel
ce prin firea Sa nu poate fi născut, nimeni să nu spună «năs-
cub» sau «nenăscut»."”
Neştiind ce să mai spună, cel dintâi l-a împins în față pe
cel de-al doilea. Acesta înaintează şi-l combate pe cel dina-
intea sa ca pe unul ce a pus o întrebare rea. Apa Evagrie il

" În locul paragrafului 11, incomplet în textul copt, e reprodus mai

sus textul paragrafului 11 după originalul grec publicat ca fragment
din Viata sfântului Evagrie scrisă de Palladios de Cotelerius, Ecclesiae
Graecae Monumenta, 111, Paris, 1686, p. 117 și de Butler în editia critică
aHLdin 1904,
“ Evagrie Tnsusi face aluzie la această insolită întâlnire, care pare
să-l fi tulburat mult, în Mn 126.
"cf Ep fid 4.
121
întreabă deci: „Tu ce esti?” „Eu, a spus el, sunt arian”
ce vrei?” „Vreau să stiu despre Duhul Sfânt şi trupul l|'u!
Hristos: este el cu adevărat din Maria?” Apa Evagrie :
răspuns: „Duhul Sfânt nu este nici născut, nici creat; fîind;
orice creatură e circumscrisă într-un loc, e supusă Schir.
bării si se sfinteste prin împărtășire, în vreme ce Duhy
Sfânt purcede de la Tatăl [In 15, 26] și umple toate [so] 1,7]
cele ce sunt in ceruri și cele ce sunt pe pământ, fără să f
sfintit de nimeni“. Asadar, Cel necircumscris, neschimbat i
sfânt prin ființă nu poate fi creatură, nici primi acest Nume,
Cat despre trup, intrebarea ta e cea a maniheilor, a valer,
tinienilor și marcionitilor. Să fie oare și a arienilor?" p,.
monul a răspuns: „Da, ne îndoim, dar nu îndrăznim să ș
spnem cu glas tare din pricina multimilor” Apa'Evagrie ş
raspuns: „Multe fapte și ziceri [dovedesc] că trupul este din
Maria: cresterea, tăierea-împrejur, cele nouă luni petrecute
în sânul mamei, alăptarea, mâncarea și băutura, durerea
somnul sunt ale unui trup stricăcios; iar pe cruce, cânda
fost străpuns de lance, a curs din el sânge si apa™*.
Neştiind deci ce să mai spună nici cel de-al doilea, piseste
înainte cu mare îndrăzneală, dându-i deoparte pe ceilalt
doi ca pe unii ce n-au izbândit nimic, si cel de-al treilea®si
zice: „Sunt de acord că ai triumfat asupra acestora, cij
într-adevăr, adevărul era de partea ta. Ce-mi vei spune însă
mie?” Evagrie i-a zis: „Despre ce te indoiesti tu?” El a răs-
puns: „Nu mă îndoiesc de nimic. Sunt convins că Hristos
_n-avea minte/intelect omenesc, ci în locul intelectului era
"Dumnezeu Însuși, fiindcă un intelect uman nu poate birui
pe căpetenia demonilor” [cf. Mt 12, 24). Evagrie i-a răspuns:
„Dacă n-avea intelect omenesc, n-avea nici trup și se poate

“ Textul copt a prescurtat relatarea, omițând complet întrebarea

a doua a arianului despre trupul lui Hristos.
“ In 19,34; cf. L 2,21; In 4,6; Mt 8, 24 etc,
* Un apolinarist.
122
 e atunci că nu era nici Hristos”. Dar invititura despre
b chimbabilitatea [Logosului]* si despre sufletul omenesc
“-e:rupuj său este Tnvitatd de Pavel atunci când recapitu-

î;al-ă unitar credin'ţa si sPune: «Căci unul este Dumnezeu,

„nul este si Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: Omul
pristos lisus» (1 Tim 2, 5). După câte văd, toti trei v-ati pus
Căci
de acord să respingeti întreagă taina Sfintei Treimi.
dacă unul dintre voi zice despre Cuvântul că e o creatură,
tăgă duie şte pe Duh ul Sfân t şi trup ul lui Hristos, iar [un
„ltul
„Jtul neagă] sufletul Său, este limpede că sunteti de acord cu
o
iudeii care L-au răstignit pe Hristos. Aceştia însă au totusi
scuză, căci nu L-au omorât decât după trup, în vreme ce voi,
pe cât stă în puterea lipsei voastre de evlavie, [Îl omoriti]
după duh.”
si foarte tulburati si amenințând să-l pedepsească pildu-
ito;, au pierit. Iar el, trezindu-se ca din somn, a încercat o
mare spaimă. Și dând veste lui Albinus®, vecinul său, om
foarte blând al cărui intim era, i-a făcut cunoscut lucrul. lar
Albinus l-a sfătuit să nu rămână singur, văzând că duhul său
era foarte treaz si că-l apăsa izolarea...

/
“Textul copt are o versiune mai extinsă a acestui argument: „Dacă
n-a luat un intelect omenesc, n-a luat nici un trup omenesc. Deci,
dacă a luat un trup omenesc din Sfânta Fecioară, S-a făcut om cu
suflet și minte, desăvârșit în toate cele omeneşti, afară de păcat [f
Ev 4, 15), Căci e cu neputinţă ca trupul să fie fără suflet 5i intelect.
Deci, dacă n-a luat toate acestea, în zadar se numește Hristos.”
" Sau „despre Logosul neschimbat”, cum pare mai potrivit.
“cf. Viata coptă a lui Pamvo (Amél 100, 1). „Albinus Romanul”, rudă
alui Anatolius. În HL 35, 3 5i 47, 3 (cf. 26, 2), Palladios menționează ca
tovaris al lui Evagrie pe „fericitul Albanios” (sau Albinus), cf. mai sus,
Pp.27-28,

123
 < Finalul Viefii după Historia Lausiaca greacă >
"= [ardsi, într-o zi, pierzându-se cheia bisericii, făcând
semnul crucii pe usa ei si împingând-o, aceasta s-a deschi,
chemând el numele lui Hristos.
"* Atât era de bântuit de demoni şi atât era de încercat 4
ei, cât nu se poate spune.
= Unui ucenic al său îi spusese cele ce i se vor întâmpl;
lui peste optsprezece ani, prorocindu-i toate după chipul |,
"“ Mai spunea: „De când am venit în pustie, nu m-ay
atins de vreo portocală, nici de vreo altă legumă verde, g
de fructe, nici de struguri, nici de carne, nici de baie”,
"“La urmă, în anul al şaisprezecelea al vietuirii fără mân.
care fiartă, trupul lui având trebuință, din pricina slăb;.
ciunii stomacului, de mâncăruri fierte, nu s-a mai atinsde
pâine sau de legume uscate doi ani, dar s-a folosit de legume
până a murit, după ce s-a împărtășit de Arătarea/Epifania
Domnului [6 ianuarie] în biserică.
“* Când s-a apropiat de moarte, ne-a spus: „De trei ani ny
mai sunt tulburat de vreo poftă a trupului, după atâta oste
neală si luptă și rugăciune neîntreruptă,”
"* Când i s-a adus vestea mortii tatălui său, a zis celuice
i-a vestit-o: „Încetează cu blasfemia! Tatăl meu este nemu-
ritor” p

124
 I
Învățătura duhovnicească
a lui Evagrie Ponticul"

Încă primul editor al scrierilor păstrate numai în siriacă

ale lui Evagrie, W. Frankenberg, desemna scrisorile drept
„partea cea mai interesantă” a scrisului său. Fiindcă, în
ciuda titlurilor care lipsesc din nefericire și care ne-ar fi dat
pretioase informatii asupra cercului prietenilor si cunoscu-
tilor săi, „în ele putem cunoaste cel mai bine personalitatea
sa, în acestea el ni se dezvăluie chiar și dogmatic cel mai
intim si mai fără rezerve™. Ar trebui poate adăugat la aceasta
faptul că în scrisori regăsim situarea în viață a acelor învă-
tituri pe care Evagrie le-a expus în nenumăratele sale
scrieri ascetice si teologice mai cu seamă în forma abstractă.
Un cunoscător atât de excelent şi de empatic al gândirii sale,
ca 1. Hausherr, s-a folosit pe larg de scrisori pentru a inter-
!
d

' 0 introducere în spiritualitatea lui Evagrie, la Rahner, „Die

geistliche Lehre des Evagrius”, 1933; Viller-Rahner, Aszese und Mystik,
pp. 97-109; Guillaumont, Traité pratique, pp. 38—112 (mai ales cu refe-
rire la Praktikos); Louth, The Origins, pp. 109-113. Puternica depen-
dență a lui Evagrie de Clement Alexandrinul, remarcată deja de Bousset,
Apophthegmata, pp. 292 sq., a fost evidențiată pentru spiritualitate (prin
intermediul lui Maxim Mărturisitorul) de către Viller, „Aux sources”.
Cf. §i W. Vălker, Der wahre Gnostiker nach Clemens Alexandrinus (Texte
und Untersuchungen 57), Berlin, 1952, pp. 610 sqq-0 investigatie
propriu-zisă lipseste încă.
"Frankenberg, Euagrius Ponticus, p. 5.
125
preta opera cea mai frumoasă și mai profundă din pun
ct de
vedere teologic a monahului pontic, tratatul Despre rugăciune
3
Din punct de vedere tematic scrisorile ating aproape toat:e
sferele învățăturii ascetice si teologice ale lui Evagrie și, ca
atare, presupun o largă familiaritate cu acestea. Evagrie
scrie aici mai cu seamă către prieteni sau către Persoane
extrem de aproape de el din punct de vedere spiritual si
cărora nu trebuie să le explice multe lucruri pe care astăz;
am dori să le stim mai limpede. În continuare, voi delimita
trei teme care în infelegerea noastră contin cheia gandirij
lui Evagrie. Comuni le este acestor teme o trăsătură misticy
fundamentală care il arată pe Evagrie tocmai ca mistic şj
mult mai putin ca un filozof speculativ. Numai în treacăt, éi
mai mult în note, vom intra în chestiuni legate de cosmo-
logie, întrucât tratarea lor ar necesita un studiu mai larg,

1. Înțelegerea simbolică a Scripturii

Asemenea contemporanilor săi, Evagrie e cufundat cu
totul în gândurile si în imaginile sfintei Scripturi, și până
într-o asemenea măsură, încât adeseori limbajul său nu este
decât o țesătură extrem de fină de citate si aluzii scriptu-
ristice. Scrierile sale presupun ca evident faptul că si primi-
torii lor cunosc Scriptura aproape pe de rost — ceea ce pe
atunci, mai cu searnă între monahi, nu era deloc o raritate —
ba, mai mult, încă și faptul că ei sunt familiari cu o exegeză
duhovnicească a Scripturii, de tipul celei practicate de Origen“
Omului modern îi lipsesc însă atât această uimitoare fami-
liaritate cu cuvântul inspirat al Bibliei, cât si accesul la el prin
intermediul unei exegeze spirituale. De aceea, el va resimți

" Hausherr, „Le Traité de l'Oraison”, retipărit cu uşoare modificări

în Les lecons.
* Cf. studiul clasic al lui H. de Lubac, Histoire et Esprit. L'intelligence
spirituelle de I'Ecritures d'aprăs Origéne, Paris, 1950,

126
această lectură multidimensională a cuvântului lui Dumnezeu
drept confuză, iar în cel mai rău caz drept una neserioasă.
gste bine de aceea să rememorăm faptul că acest tip de
|ecturd a unui cuvânt biblic fixat istoric o dată pentru tot-
Jeauna e atestat în principiile şi trăsăturile lui fundamen-
tale încă din Noul Testament §i din Biserica cea mai timpu-
e paseălii scolii alexandrine doar au dezvoltat această
„metodă”, ducând-o până la perfectiunea ei supremă, dar
nu ei sunt cei care au inventat-o. Chiar și scoala antiohiană,
orientată mai mult spre sensul istoric al cuvântului Scrip-
turii, nu era deloc străină de o exegeză tipologică. În timp
ce, pe urmele lui Origen, întreg Evul Mediu a gândit „alexan-
drin”, nici liturghia, nici arta sa neputând fi intelese fără
aceste premise, în epoca modernă conducerea a preluat-o
scoala „antiohiană”, și ea domină până astăzi. Împinse la
extrem, cele două scoli se exclud. Ca de atâtea ori, adevărul
va sta la mijloc. Evagrie pare să fi fost conştient de acest fapt.
Ca discipol al marilor Capadocieni si, dincolo de ei, al lui
Origen si al succesorului său Didym cel Orb, el atribuie o
importanță decisivă problemei interpretării Scripturii. În
Gnostikos el se exprimă explicit si asupra principiilor care 1l
călăuzesc. Evagrie distinge aici trei domenii: praktike, phystke
si theologike.* Vom reveni mai târziu pe larg la sensul acestei
diviziuni. Aici ne e de ajuns să stim că, simplu spus, este
vorba de sferele vietii practic-ascetice, ale cunoasterii crea-
tului si ale învățăturii despre Sfânta Treime. Aceste sfere se
întrepătrund în modul cel mai intim”, astfel că în fiecare
dintre ele trebuie văzute în acelasi timp dimensiunile celor-

* ¢f. studiul încă valoros al lui L. Goppelt, Typos, Giltersloh, 1939

[pentru epoca Noului Testament, exegeza patristică nu este însă
inteleas3).
*Gn 18.
"Vezi mai jos, pp. 130 sq.
*Gn 20.
127
lalte două”. Exegetul trebuie să se ferească să ex plice Spiri.
tual altceva decât strict esentialul, altfel va risca nu Nma;
să nu producă niciun folos auditorilor săi, ci chiar să se faa…l
de râs, ca de pildă printr-o interpretare alegorică a echipta
mentului navei lui lona." În pofida acestor principii ca:“
astăzi ne apar cu totul moderne, Evagrie, ca fiu al timpuluî
său, găseşte aproape peste tot un sens ascuns, care îi prileju.
iește o exegeză alegorică, tipologică, tropică si/sau simbolică
În majoritatea cazurilor, această interpretare „Mistică” a
unor notiuni nu este nicidecum arbitrară, ci urmează any.
mite reguli date deja prin Scriptură și Traditie. Altfe] i-ar f
fost imposibil lui Evagrie să se adreseze atât de liber prie-
tenilor și cunoscutilor săi, cum face în multe scrisori care
presupun evident în fundal o intelegere comună, chiar dacă
nu este vorba de un limbaj simbolic fixat o dată pentru tot-
deauna. O atare „evidență” de prim plan nu este de altfel cu
putință, dat fiind că în fiinta sa Cuvântul lui Dumnezeu este
inepuizabil și deschide în mod constant noi dimensiuni, pe
măsură ce te cufunzi în el. Oricât de exotic sau chiar ezoteric
ar putea părea pentru cititorul modern acest limbaj ima-
gistic încifrat, cititorului antic trebuie să-i fi fost în largă

-* Gn 20.
"" Gn 34. Invers, Evagrie întreabă odată triumfător în in Ps 95, 12
[R 12]: ce sens are expresia „copacii să se bucure”? Să spună aceasta
cei ce hulesc allegoria! Exemplul arată limpede că această „allegoreză”
nu vrea să introducă nimic străin în text, ci numai să treacă dincola
de o intelegere grosolan materială a simplului sens literal.
" Toti cei patru termeni se găsesc în scrierile sale, și anume în Sco
liile la Psalmi și la Proverbe. Pentru clarificări terminologice, cf. Lubac,
„Typologie”, si Crouzel, „La distinction”. Observatiile din în Prov 25, 26
arată că aici domină diversitatea, nu însă arbitrariul. Origen a fixat în
scris cele patru principii ale sale devenite clasice pentru posteritateîn
Peri Archon IV. Pentru Clement Alexandrinul, căruia Evagrieîi datorează
de asernenea mult, cf. C. Mondésert, „Le symbolisme chez Clément
d'Alexandrie", Revue des sciences religieuses 26 (1936), pp. 158—180.

128
„ăsură familiar, indiiîerent de faptul că, ocazional, Evagrie
„ugerează un sens mai pro fund pe care nu vrea să-l divulge.*
yn studiu atent al celor două mari comentarii ale sale sub
formă de scolii la Psalmi și Proverbe arată că Evagrie pleacă,
la anumite
aga cum 0 fac deja autorii Noului Testament, de
idei centrale la care raportează orice detaliu al Scripturii.
scriptură nu co_nţine banalități. Dacă Duhul Sfânt a socotit
în cuvinte
de cuviintd să precizeze anumite evenimente
tea li
omeneşti, atunci aceasta s-a făcut fiindcă „toate aces
s-au întâmplat acelora (adică celor din Vechiul Testament)
caprefigurare (typikăs), si au fost scrise spre povatuirea noas-
)”. Și
tră, la care au ajuns sfarsiturile veacurilor (1 Co 10,11
nu numai marile linii ale istoriei mântuirii, ci chiar si cel mai
mic detaliu. „Fiindcă toti aceeasi băutură duhovnicească au
băut, pentru că au băut din piatra duhovnicească ce avea
numai
să vină, iar piatra era Hristos” (1 Co 10, 4). Căci nu
Psalmi ves-
această piatră, ci toate în Lege, în Proroci și în
Însuşi
tesc despre Hristos, așa cum a descoperit Cel înviat
vestesc
ucenicilor Săi (Lc 24, 27. 44; cf. In 5, 39). Dar dacă
despre Hristos, atunci vestesc și despre noi, fiindcă Hristos
De aceea,
este „Dumnezeu Cuvântul (Logosul] pentru noi”.
orice cuvânt al Vechiului Testament, ba chiar al întregii
Scripturi a Vechiului și Noului Testament, vorbește atât des-
noi,
pre cei cărora el s-a întâmplat mai întâi, cât şi despre
care il ascultăm abia după secole. Fiindcă Dumnezeu a rân-
duit asa lucrurile, ca „aceia să nu ia fără noi desăvârșirea”
(Evr 11, 40). De aceea, spunea Hristos, „Avraam, părintele
vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o și s-a
bucurat!” (In 8, 56).

la eshaton.
" ¢f in Prov 22, 7. E vorba de chestiunile privitoare
uie meditat
La Judecată si Providență (protologie i eshatologie) treb ea
pentru sine fără adivulga rezultatul meditatiilor, întrucât mulgim
se sminteste foarte uşor în acestea, |-a sfătuit Didym cel Orb (on 48),
1 sq. și 23,9,
fiindcă „sensul mistic” nu este înţeles de toti, cf. în Prov 23,
Acestor chestiuni le sunt dedicate KG, de aici și limbajul lor încifrat.
129
 Exegeza alegorică pe care o cultivă Evagrie pe Urmej, |
dascălilor alexandrini reprezintă, asadar, în esență o tray,
punere a interpretării hristologice a Bisericii Primare i
planul individual al destinului fiecărei persoane in parț. |
Fiindcă în Botez noi toti am intrat si am fost încorporaţiî];
misterul lui Hristos. Notiune centrală a teologiei monahuly;
pontic, așa cum vom vedea si în continuare, „CUnoaștereg
lui Hristos” înseamnă de aceea în cele din urmă Cunoaștere;
misterului propriu, răspunsul la întrebarea privitoare
|,
obârşia si destinul nostru. Fiindcă Hristos n-a venit pentru
El Însuşi, ci şi pentru noi insine.
Cele două notiuni centrale, cărora le sunt aplicate o
mul.
time de imagini și simboluri — ocazional Evagrie ne prezint;
câte o listă a acestora, nedeplină insa** —, sunt de aceea cele
ale intelectului si ale sufletului. Ele stau aici pars pro totg
pentru omul intreg în specificul său de chip spiritual al lui |
Dumnezeu, chemat să ajungă la deplina asemănare cu Pro.
totipul său. Această asemănare se realizează în explicitarea |
a ceea ce am primit deja prin har în Botez, adică în explic- |
tarea „duhului înfierii”, Această cale, vom vedea mai de-
parte, trece apoi prin făptuire (praktiké) si duce la iubire,
care își găsește realizarea ei personală în cunoastere, ca
expresie aunei intimități negrăite între Creator și creatura Sa
Ceea ce 1l abilitează pe om la acest dialog cu Durnnezeu
este însăși creaturalitatea sa. Fiindcă Tatăl a creat totul în
Fiul — Logosul Său. Și în acelasi Logos mentine, mântuieşte
şi desăvârşeşte totul. Logosul a imprimiat pe toate pecetea
Sa de la bun început şi toate se împărtăşesc într-un anume

"" Cf în Prov 25, 26, unde găsim 25 de „nume” diferite, „câteva din
multimea” cu care Scriptura desemnează sufletul. Tot aici enumeră și
mai multe „nume” pentru gânduri. KG sunt pline de atare ecualii
(echivalări) „mistice”. Ni s-au păstrat chiar și liste in toată regula, d
Capitula XXXIII per gradus (PG 40, 1264-1268) și textele tipărite ca
nr. XI și XII de Muyldermans, Evagriana Syriaca.

130
(el de El. sunt în fiinta lor cea mai intimă „logosice”, des-
chise spre Logos. Ceea ce nu participă la Logos, ca de pildă
răul, nu „este” în mod real, este „alogosic”, irational, absurd.
întreaga creatie eîte ca.atare gu\îemată dg către ratiunile
(logoi) divine, 1ar în calnt:suţe d'e _fnnţe' ,:ra'ţlonale" (logikoi)
îngerii §i oamenii s-uîlt abilitati şi meniti să le cunoască.
Aceste ratiuni divine sunt ascunse mai cu seamă în sfin-
tele scripturi, în cuvântul devenitacuvâNT, iar cel ce are
„mintea lui Hristos” le poate „citi”. În ratiunile ascunse ale
scripturii el regdseste cele trei sfere despre care a fost vorba
mai sus. Cunoaşte întrepătrunderea lor intimă și ajunge ast-
fel treptat de la făptuirea corectă a cuvântului ca poruncă,
trecind prin cunoaşterea naturilor create, până la vederea
curată a CUVÂNTULUI Însuşi."“
pe acest fundal trebuie înțeles limbajul încifrat de care se
foloseste Evagrie în multe dintre scrierile si scrisorile sale.
Fl este produsul meditatiei sale neîncetate asupra cuvân-
tului în care a învățat să vadă CUVÂNTUL. Pentru a sesiza
întreaga bogatie a acestei teologii în imagini și simboluri
trebuie să ne introducem mai întâi în aceste premise, numai
cu explicatii nu facem nimic."*

/
" Cf. ceea ce spune Evagrie în Ep 4, 3. 5; 6, 4 și 25, 6 despre lectura
sfintei Scripturi si efectul ei asupra intelectului! Biserica a trăit încă
delainceputurile ei din această interpretare simbolic-mistică a Scrip-
turii, Fără ea n-ar fi de conceput liturghia si arta; acolo unde lipseste,
acestea se usucă.
" să se noteze în treacăt că si rugăciunea cu psalmi a Bisericii s-a
hrănit încă de la începuturi din acest spirit. Cf. frumoasa Epistula ad
Marcellinum a sfântului Atanasie cel Mare, Vezi și B. Fischer, „Le Christ
dans les Psaumes”, La Maison de Dieu 27 (1951), pp. 86-113; Hausherr,
„Comment priaient les Péres”, Revue d'ascétique et de mystique 32
(1956), pp.378_403.
131
2. Esenta si scopul ascezei

O parte considerabilă a mostenirii literare a lui Evagrie

e alcătuită din scrierii ascetice. Si în scrisori este vorba în
nenumărate pasaje despre lupta duhovnicească a monahy.
lui. Cât de des vorbeşte Evagrie despre „patimi”, despre
demonii care le pun în miscare și despre „gândurile” Care
le
slujesc ca vehicule înainte de a se preface în faptă! Se pune
asadar mai întâi intrebarea: in ce anume constă Propriu-zis
telul si fiinta acestei asceze, care detine un loc atât de la
în gândirea monahului pontic? Pentru aceasta să schitim
mai întâi pe scurt premisele ei spirituale, pe care Evagrie
însuși, reticent la orice sistem, nu le-a prezentat nicăieri in
mod concentrat.
Ca ființă înzestrată cu lâgos, omul a fost creat de Dum.
nezeu „după chipul Său” (kat' eikona autou).* Prin consti-
tufia sa cea mai intimă, el este așadar în chip esential a
„icoană”, mai exact, după intelegerea sfintilor Părinți, icoană
a Icoanei Tatălui prin excelență”, adică, la Evagrie, a Fiului și
a Duhului®, Ca icoană (chip) a Dumnezeului treimic este și
el treimic, o unitate tainică, Această unitate poate dăinui
numai câtă vreme chipul (icoana) stăruie în unitate si armo-
nie cu Prototipul său. În momentul când'el se depărtează de
acesta, unitatea sa interioară începe să se dezintegreze. În-
trucât păcatul este o deturnare de la Dumnezeu, consecinta
lui este destrămarea, dezintegrarea unititii creaturale. §i
aceasta pe toate planurile. Atât a unităţii cu Dumnezeu, cât
și a unității creaturilor între ele şi în interiorul lor însuși.

" Cf. Fe 1,27. Evagrie citează adeseori acest text. Învățătura despre
chipul lui Dumnezeu în om reprezintă o cheie a gândirii lui.
"2C04,4; Col1, 15,
"* Ep Mel 12.19.

132
 Ca o consecință a deturnării de la Dumnezeu, chipul s-a
dezintegrat în intelect, suflet si trup.” Împreună, ele alcă-
ruiesc omul concret, aşa cum apare el, nu una dintre aceste
trei părți- Omul istoric însă nu se găsește altfel decât ca
scindat, fiindcă în Adam toti au păcătuit.” De aceea, mântu-
irea poate consta numai într-o recuperare a integrității, in
integrarea intelectului, sufletului şi trupului în chipul lui
pumnezeu §i a chipului în Prototipul său. Această mântuire
este opera Fiului, Care în Duhul Sfânt și-a asumat în Întru-
pare omul istoric întreg, trup, suflet si intelect.” În El,
prototipul coboară pe urmele chipului până în profunzimea
ultimă a căderii lui, până în moartea trupească, il asumă în
chip desăvârșit și îl vindecă, pentru ca apoi să îl conducă la
desăvârşirea la care era menit, dar pe care a ratat-0.” Ceea
ce Dumnezeu a făcut aici prin har umanității, fiecare om în
parte își împropriază în hotărâre liberă și în purtarea oste-
nitoare a crucii de fiecare zi. Acest eveniment haric al mân-
tuirii dat în prealabil este locul teologic al ascezei crestine.
Evagrie, maestru al formulelor concise, o defineste în felul
urmator:

"* £p Mel 26! Cel putin în ce-l priveste pe Evagrie trebuie să renun-
ţăm la a mai vorbi atât de o , preexistentd a sufletului”, cât și de una
a intelectului. „Preexistent” de fapt este numai „chipul lui Dumne-
zeu”. Evagrie spune limpede că „intelectul” în stare de unire cu
Dumnezeu nu are nici „loc”, nici „nume”. Întreaga chestiune trebuie
regândită și eliberată de invesmantirile cosmologice din prim-plan.
În fapt este vorba de încercarea de a cuprinde în cuvânt §i imagine
-meta-istoricul, care în limbajul nostru e obligat să survină în mod
necesar in categoriile inadecvate ale spatiului și timpului.
” Fără să apară însă notiunea de „păcat originar”, ideea e enuntata
clar în Ep Mel 56 sq. Scheffezyk, Urstand, pp. 150 sqq., care nu pare să
cunoască Ep Mel, trece cu vederea cu totul acest fapt.
" Aceasta este o foarte bună moştenire origeniană apărată hotărât
de Grigorie din Nazianz împotriva apolinaristilor §i cunoscută și de
E"‘:Erie. cf. in Ps 108, 19 [P 19 (1)].
"Foarte frumos explică aceasta Evagrie în Ep Mel 56.

133
 Făptuirea (praktike) este metoda spirituală care curity
partea pătimitoare (to pathetikon meros) a sufletuluj2
În loc de „metodă” (methodos), într-un alt loc stă „Învăță.
tură” (didaskalia).** Notiunea nu trebuie luată, așadar, strict
nu este vorba de o rețetă, ci de o „cale”, un mod, aşadar;
realizare ținând de viață. Această praktiké este una dintre
cele trei elemente din care constă viata duhovnicească.
Crestinismul este învățătura (dogina) lui Hristos, Mântu-
itorul nostru, constând din praktike, physike și theologike
Tripartitia are rădăcini vechi; Evagrie o preia de la Ori.
gen.” Ca si acesta din urmă, ocazional el numeste prima
treaptă si ethikă.” Vizată e, aşadar, împlinirea activă „prac-
tică” a poruncilor lui Hristos în faptă, transpunerea credin-
tei în faptă. Pozitiv, ea constă în dobândirea virtuților, nega-
tiv în lupta împotriva patimilor (pathă) care înstrăinează
natura bună a creaturilor. -
Physiké desemnează cunoasterea naturii, adică a tuturor
lucrurilor create, nu însă în sensul stiintelor moderne, al
fizicii”, ci în sensul mentionat mai sus, al unei „citiri” a
cuvintelor sau ratiunilor (logoi) divine, ascunse în orice lucru
creat. Având drept scop nu dominatia, ci vederea, aceasti

”* Pr 78.
" înPs2, 12 [P 12].
* Pr1. ,
"* Cf. Guillaumont, Traité pratique, pp- 43 sqq.
” Așa in Prov 1, 1 și 22, 20, unde cele trei trepte sunt comparate cu
cele trei carti ale lui Solomon din Biblie: Proverbele, Ecleziastul si Cân-
tarea Cântărilor. La primele două Evagrie a alcătuit comentarii sub
formă de scolii, pe cea de-a treia nu o citează practic niciodata!
" Că Evagrie nu exclude însăo astfel de cercetare a naturii, ba chiar
o pretinde ca premisă a unei pătrunderi spirituale în misterul fiintei
o arată Ep Mel 35 sqq. Cu toată conditionarea istorică, ținând de epocă,
a acestei cunoasteri a naturii, aici e indicată un drum de la cunoaşterea
apersonală la vederea personală, atât de necesară astăzi.
134
citire în lumina Logosului detine un loc important în gân-
divea monahului pontic.”
în fine, theologiké, numită la Origen si vedere sau mistică,
desemnează şi ea nu stiinta modernă a spiritului cu acest
nume, ci o cunoaştere-vedere vie a misterului Sfintei Tre-
imi, a vieții intra-trinitare a celor Trei Persoane. De aceea,
Iteologhisitor'f nu este specialistul în chestiuni teologice, ci
;1umai acela care, ca si loan, se reazemi de pieptul lui Hris-
tos”" și e înzestrat cu harul acelei vederi în care persoana
finită a omului întâlnește Persoana Dumnezeului veşnic.
obiect al „metodei” sau „învățăturii” duhovnicesti, asadar
2l lui praktiké, este sufletul si anume partea lui pătimitoare,
pasionald, respectiv pasivă (notiunea de pathos este ambi-
guă într-un sens elocvent). Asa cum apare el astăzi, omul
constă din trup, suflet si minte. Sufletului fi revine un fel de
pozitie mediană, întrucât el este legat atât de trupul pe
care-l însufletește, cât si de intelect. Potrivit traditiei antice,
la rândul lui sufletul însuşi este alcătuit din trei parti: el
constă dintr-o parte „concupiscentă” sau „poftitoare” (epi-
thymétikon), una „irascibilă” (thymikon) si una „rațională”
(logistikon)”, ultima fiind numită și „parte conducătoare”
(hégemonikon)*. Concupiscenta si irascibilitatea împreună
alcătuiesc partea pasivă sau pasională a sufletului, prin care
acesta — şi, prin intermediul lui, intelectul — este legat prin
cele cinci simturi cu trupul, iar prin acesta cu lumea mate-
rială, sensibilă. Partea rațională este organul prin care inte-

” KG sunt dedicate integral „fizicii”, lucru arareori observat, desi

sentinta finală o spune extrem de limpede!
“ Mn 120, cf. Or 60: „Dacă esti teologhisitor, te rogi cu adevărat; dacă
te rogi cu adevărat, esti teologhisitor" Rugăciunea e aici sinonimă cu
actul contemplării,
"' Pr 89, Evagrie il invocă aici pe Grigorie din Nazianz, „înţeleptul”
său „dascăl”, însă e vorba de o moștenire platonică veche.
" 0r 21; Pr Prol. 2 ș.a.
135
lectul în calitate de ,.cap" lucrează asupra sufl
stului, locy)
conduce. Intelectul însuși reprezintă nucleul personal şi î
chipului lui Dumnezeu cu neputință de pierdut, Org
any
prin care omul poate cunoaşte pe Dumnezeu si răSPUnde
chemării Lui, aşadar locul libertății vointei sale
si al respop.
sabilitatii lui prin care, la rândul Lui, Dumnezeu
lucreaz
asupra omului. În ciuda păcatului si dezintegrării Originare
a chipului lui Dumnezeu, intelectul este asadar semny
revendicării constante a creatiei Sale de către Dumnezeu,
u
apel permanent la reîntoarcerea ei de la neautenticitate
|,
autenticitatea unității lăuntrice si a unititii cu Dumnez
ey,
Întrucât diferitele părți sau facultăți ale persoanei umane
sunt așadar împletite în modul cel mai intim, este evid
ent
faptul că vindecarea, mântuirea nu poate consta decât
în
izbăvirea omului întreg, si-nu numai a partii rationale!
Au
nevoie de vindecare atât concupiscenta, care il leagă pe om
înainte de toate de lucrurile materiale®, cât si iras
cibilita-
tea, care are o relatie specială cu semenul, celălalt chip
al lui
Dumnezeu™. Dacă Evagrie vorbeste cel mai des numai
de
intelect, atunci o face vorbind în fond pars pro toto,
Cu alte
cuvinte, el are în vedere mereu omul întreg, dar
privit din
punctul de vedere al specificului său de chip al lui Dumne-
zeu; se referă la om întrucât prin fiintasa el este capa
x Dei,
capabil de Dumnezeu, orientat spre o întâlnire personală cu
Dumnezeu.” Tocmai această întâlnire o are în vedere Evagrie
atunci când vorbeste despre „cunoaştere” (gnăsis). Toate
treptele ei n-au nimic de-a face cu „intelectualismul” sau
„raționalismul”, Caracteristică pentru Evagrie este mai de-
grabă o teologie a chipului lui Dumnezeu în om: potrivit tempe-

” KGV, 45.
* Pra,
" Pr 24,f. 89.
" Cf. KG 111, 32; VI, 73.

136
 ntului său, aceasta este consecvent meditată, fără a fi
ral'fle
niciodată prezentată sistematic în toate detaliile ei.”
mscufl" îşi reprezintă însă mai în detaliu Evagrie mântuirea
omului în întregul său':î În esență, printr-o revenire a celor
țrei puteri ale sufletului la lucrar.ea lc?r naturală, creaturală.
piindcă, în ciuda aparentelor, chiar și cele două forte vitale
i dorintei” şi „irascibilității” sunt bune si un dar al lui
pumnezeu, ca tot ce e creat. Răul nu are o existență proprie,
ol „este” neexistând. La nivelul omului înzestrat cu voință
jiberă și responsabilitate personală, răul ne întâmpină sub
forma „patimilor"; în esenta lor, acestea sunt înstrăinări
egoiste ale ființei create la origine bună si ca atare ele caută
să-i asigure o existentd autonomă în afara Creatorului său.

Nici lucrurile (în sine), nici gândurile lor nu înrobesc

mintea, ci gândurile patimase ale lucrurilor, Fiindcă,
pomnul a creat atât aurul, cât si femeia. Nimic din ceea
ce a fost făcut de Dumnezeu nu se opune (în sine) mân-
tuirii omului, ci desfrânarea și lăcomia înlănțuie min-
tea și silesc gândurile la lucruri să zăbovească în inimă.
Prin gândurile pătimașe vatămă deci lucrurile mintea.”
Aceste „gânduri” (logismoi) apar prin aceea că puterile
sufletului nu lucrează în mod natural, nu sunt activate po-
trivit menirii lor naturale. Prin natura lor, cele trei facultati
ale sufletului sunt menite să conlucreze și,să conducă omul
spre fericire.” Ispita răului constă în a le devia spre nimic şi
prin aceasta a le scinda între ele, întrucât de acum le lipseste
centrul. În esență, patima este asadar o dezintegrare a per-
soanei umane. Recuperarea integrității constă, prin urmare,
din „nepătimire” (apatheia), pe care de aceea Evagrie o de-

” Cel mai detaliat tratează această tem3 Evagrie în Ep Mel (vezi tra-
ducerea ei mai jos).
" In Ps 145,
8 [R 8 + P 8).
" Cf. Pr 86 i 24 cu KG IV, 73.
137
semnează adecvat drept „sănătate a sufletului””, așadar
ceea ce îi este propriu acestuia prin fire, întrucât boal
a eaf:
în permanență un fenomen secundar.
Scopul năzuit al ascezei este prin urmare „acela de a g
pune în chip nepătimaș de partea pătimașă a sufletuluj"u
pentru ca intelectul să nu fie împiedicat de dorintele lu
egoiste“, ci mai degrabă să poată urca spre cunoaștere syg;
nut de fortele lui vitale, spre cunoasterea în care stă feric;.
rea omului întreg“. Fiindcă abia acum, în star
ea de apathei,
iubirea spirituală, care e telul la praktike“, fsi poate desf;.
șura aripile și în „dorul ei duhovnicesc™, ba chiar într-y
„poftă a dragostei extrem㔓 după „fericirea ultimă"“,se
poate ridica la cunoasterea lui Dumnezeu în ved
ere, care
este și unire. Numai dacă chipul lui Dumnezeu este unit ;
tămăduit în sine însușt se poate uni cu Prototipul său*
Asemănătorul este cunoscut numai de către asemănător“
sau, în limbaj biblic, Dumnezeul absolut pur si desfi
vargjt
poate fi văzut numai într-o inimă curată“", De aceea, pentru
a-și actualiza capacitatea sa de a primi pe Dumnezeu, orul
trebuie să fie el însuși „desăvârșit ca Tatăl Cel din ceruri™,
iar pentru aceasta e nevoie tocmai de acel proces de curățire
si tămăduire ce alcătuieşte fiinta făptuirii (praktiki).

“Pr 56, cf. textele paralele în comentariul lui Guillaumont, sub voce.
"Gn2,
“zPr24; 99, .
“ Pr z4,
“Pra4.
““ KG1V, 50 (pothos).
“* Or 52 (erdti akrotată).
“" Pr Prol. 8; Ep fid 21 sq. (eschatE makariotés).
** Ep Mel 15. 23.
“* In Ps 17, 2-2 [R 2-3 (2)).
* Mt 5, 8; cf. Ep 62, 1.
* Mt 5, 48,

138
 p,—aktiké apare la Evagrie ca o adevărată artă, ca o ştiință
entru sine având okîiecţ'e'le (îtfnoaşterii ei, şi anume „rațiu-
nile” (logoi) „gândurilor lsplţltoaţe.iî Este arta „deosebirii
duhurilor”, cum o r}umfeşte dfî_]a Scr}ptura“. De aceea, praktiké
este în chip esential §i o prs:hologle. cum arn spune astăzi,
Jarcuun orizont mult mai larg decât în stiinta modernă cu
acest nume. scrierile ascetice și unele scrisori au drept scop
faphll de a comunica această știință, care este și o „învăță-
tură! și, ca atare, poate fi învățată și ca o „metodă”. E o
„tiință în mare măsură experimentală, în care experienta
i,roprie este indispensabilă. Evagrie nu numai că invocă
experientele proprii si experientele altora®, ci reclamă în
mod explicit §i autoobservatia®™.
se înțelege de la sine că această „metodă duhovnicească”
dispune si de mijloace corespunzătoare, pe care Evagrie le
preia de la ascetii din jurul său. În esență, ele sunt aceleasi
ca la toti crestinii, sau măcar ca la cei ai epocii de atunci.
Proprie monahilor este numai consecventa, ba chiar exclu-
sivitatea cu care se dedică acestei „metode”. Înfrânare, pri-
veghere, post, rugăciune, sărăcie etc. sunt simple exercitii
ascetice mentionate ca atare încă în epistolele sfântului
apostol Pavel, care se adresează în general crestinilor pur si
simplu. De aceea, monahii nu creau impresia că introduc
inovatii, ci pur si simplu că duc viata primilor crestini. Chiar
si anahoreza, retragerea monahului din'lumea locuită în
locuri pustii, devenită încă de la început semnul distinctiv
al acestuia, este numai unul dintre mijloacele luptei duhov-
nicesti având un model viu în retragerea lui Hristos în
pustie, dar si în retragerile sale nocturne pe munti. $i lisus
se retrăgea regulat din multime, pentru a se ruga în singu-

” Pr 82; 83, .
"1C012,10,
:'Pr 31; in Ps 136, 3 [P 3] și adeseori în Ant.
* Prsg-51.
139
rătate Tatălui." Sensul şi scopul anahorezei nu eş te deg
altul decât a uni pe om în chip desăvârşit cu sine îns
Uși și u
Dumnezeu.

Anahoret este cel ce s-a despirtit de toate Mişcările

patimilor sale si si-a legat toată mintea sufletului său
de Dumnezeu.*?
Concentrat în putine cuvinte, esența a ceea ce se Numeşte
praktikă este, asadar, un proces de tămăduire ce cuprinde, ¢,
răță și unește omul întreg, trup, suflet si intelect, Scopul ¢
este nepătimirea ca sănătate naturală a sufletului, Ea ţâș.
neşte din asceză ca si „frunzele” din plante.* Nepitimire,
însă nu este punctul final al căii spirituale, ci numai prip,
sa treaptă. Această treaptă își are capătul în iubire®, ¢y,
e o „fiică” a nepatimir}i® si apartine așadar deja trepte;
următoare pe care o generează din sine.
Nepătimirea este o stabilitate interioară care nu lasă să
mai apară pofta dezordonată față de lucruri, ci care rămâne
neclintită chiar si față de gândurile sau amintirile acestor
lucruri.” În aceasta există însă trepte sau grade: se vorbește
de o nepătimire parțială, atunci când cutare sau cutare
demon este biruit, si de o nepătimire desăvârşită, atunci
când sunt biruiti toti demonii.“

“ Mt 14, 23 par;Lc 5, 16;6,12;9, 18, 28; 11, 1.

* Cent Suppl 48; cf. 5i 15.
“ pPr31,
** Pr a4,
“ pr8l.
"' Pr 67. Această apatheia n-are nimic comun cu impeccantia pelagie
nilor, cum suspecta leronim, cum nu are nici cu atitudinea stoică df'
semnată cu același nume sau cu cel de ataraxia. Numele pot induceîn
eroare, e vorba de conținutul ce trebuie dedus din context.
“ Pr 60. '
140
 pe cât de putine iluzii își face Evagrie că, odată atinsă,
stă stare rămâne neschimbabilă în cursul vietii®, pe atât
aced
de optimist este el în privinta posibilităților realizării ei®,
Nu în sensul că ea s-ar atinge usor și de către mulți, ci în
„cela că €2 este ca atare cu putință. Dat fiind faptul că noi
„_r.ufefim" până si „pasiunile” noastre arată că răul nu este
originar si este străin de natura noastră, iar binele este pro-
riu naturii noastre potrivit creatiei, Evagrie insistă asupra
osibilității unei eliberări desăvârşite de rău“. Evagrie în-
la
susi, așa cum am văzut, a ajuns spre sfârșitul vietii sale
„ceastă stare dorită, alti monahi ai timpului său ajungând și
o la ea. De aceea, pentru Evagrie, „gnosticul” nu este doar
un ideal spectral, ci o realitate experiabilă“, chiar dacă una
extrem de rară.

3, mitatio Christi®’

Cine a citit sumara trecere în revistă anterioară a invata-

turii lui Evagrie despre praktikZ își va pune poate inevitabil
întrebarea: ce anume este specific crestin în ea? Care este în
toate acestea rolul lui Hristos, a Cărui învățătură Evagrie
voia totusi s-o prezinte?* În întregul tratat Praktikos de-abia
dacă este vorba despre Hristos. Ce-i drept, se spune o dată
e

* Cf Gn 6 sqq,; 22; 24; 42 sqq. Aici despre multiplele posibilități de a

cădea ale gnosticului, în ciuda „nepătimirii”.
“¢f, de ex., HL 10, p. 34, 11 sq,, judecata sa despre Ammonios.
“Ep43,2.
“cf, or 72,
“ Pentru învățătura părinților in general, cf. Hausherr, „Limitation
du Christ dans la spiritualité byzantine”, reluat în Orientalia Chris-
tiana Analecta 183, 1969, pp. 217-245, unde se demonstrează împo-
triva lui V. Lossky că a considera imitatio Christi drept „tipic medieval-
Mcsi.dentaiă" e o prejudecată neîntemeiată.
Pri.

141
că nepătimirea e un dar al milostivirii Lui® si că Hristoş5
trebuie invocat”, însă în ce raport stă această luptă duh
oy.
nicească și desăvârșirea în cunoasterea lui Dumneze
ucu
rolul mijlocitor al lui Hristos nu aflăm nicăieri.
Chiar dacă în esenti este vorba de paza poruncilor lui
Hristos, oare nu duce în cele din urmă această „metodă” 4,
dobândire a nepătimirii la un fel de automântuire? $i nu
este oare aceasta din urmă în viziune creştină o Simplă
iluzie? Acest reproş însă pleacă de la o neintelegere, g|
răstălmăcește atât caracterul scrierilor lui Evagrie, care nu
vor să fie un manual, cât și pe cel al autorului lor, care nu
este deloc sistematicianul drept care este considerat ade-
seori. Atât pentru sine însuşi, cât și pentru cititoriisăj
Evagrie presupune ca pe un dat de la sine înțeles credința,
învățătura Bisericii și traditia părinților monahismului, |,
care trimite adeseori explicit™, dar pe care nu se vede silit
să o recapituleze în toate detaliile. Diferitele sale scrieri ay
fiecare câte un obiect propriu, la care se limitează si pe care
nu pretind nicidecum să-l epuizeze, ci încearcă doar să-|
lumineze din perspectiva lor.
Și în această privință scrisorile detin o pozitie specială.
Fiindcă aici răsună aspecte pe care le-am căuta zadarnic în
celelalte scrieri. Aici nu numai că este foarte des vorba
despre Hristos, ca de altfel si în Kephalaia gnostika, ci si
despre relatia noastră cu El. Cu alte cuvinte, scrisorile ne
îngăduie să întrezărim ceva din evlavia fati de Hristos a
-autorului lor, evlavie pe care, din motivele mai înainte men-
tionate, am căuta-o zadarnic în celelalte scrieri.”* Motivul

“ Pr 33.
™ Pr 54.
"" Cf. Mn 124; Vg 54;Pr 81;Ep 17 ş.a. :
" Numai Sentinele către monahi (Mn) si către o fecioard (Vg) au aici
ceva comparabil, chiar dacă extrem de retinut. Ambele scrieri sunt
adresate unor membri apropiati lui ai celor două comunități mona-
142
a;estei deosebiri este evident: scrisorile sunt în mare parte
documente cu totul personale, iar aici Evagrie care, cu toată
asionalitatea temperamentului său, trebuie să fi fost un om
extrem de sfios, îngăduie celor apropiati lui să arunce o
privire în inima sa.
Aici gândirea sa se roteste în jurul a trei notiuni: iubirea,
plandefea și cunoașterea. Toate acestea trei sunt unite într-un
mod indisolubil și caracteristic pentru el. Centrul lor este
găsim acces la
misterul Persoanei lui Hristos Insusi, în care
misterul lui Dumnezeu.
în „prologul” la Praktikos Evagrie rezumase învățătura
părinților, pe care o invocă aici o dată mai mult, în urmă-
toarele cuvinte:
Credința, copiii mei, întărește frica de Dumnezeu, iar
aceasta la rândul ei întărește înfrânarea. Aceasta face
neclintită nădejdea si răbdarea, din care iese nepăti-
mirea, al cărei vlăstar e iubirea. lubirea însă e usa
cunoasterii naturale, căreia îi urmează teologhisirea si
fericirea ultimă.”
Si această „scară a cerului”” a fost, fireste, răstălmăcită,
întrucât aparent ea descalifică iubirea în favoarea cunoas-
terii”. Vom vedea însă îndată că lucrurile stau cu totul altfel.
Astfel de „liste” având înainte de toate o semnificatie didac-
tică se găsesc în nenumărate pasaje din sctierile lui Evagrie”,
care recurge aici la o traditie inițiată deja de Pavel”. Când
aceste liste sunt complete, la început stă în mod constant

hale, masculină şi feminină, de pe Muntele Măslinilor, conduse de

prietenii săi, Rufin şi Melania. Vezi mai jos, pp. 189 sqq.
" PrProl. 8.
™ Cent Suppl 43.
:Astfel, Hausherr, , Les grands courants”, p. 122 etc.
. Cf pe larg Guillaumont, Traité pratique, pp. 52 5qq.
Cf. Rm5, 34.
143
credinta, iar la sfârşit cunoașterea”* Chiar i treptele interine,
diare urmează constant aceeasi ordine, unele trepte fiir,
dezvoltate mai pe larg, în conformitate cu contextu] a
Asadar, avem de-a face aici cu o parte integrantă stabilă ş
învățăturii monahului nostru pontic. Merită deci să ne
asupra ei mai îndeaproape. Oprin |
.
Cel mai des Evagrie desemnează credinta ca dreapta Cre. .
dinta®, iar într-un alt context, credinfa Bisericii sau cred I‘l‘qu
Botezului®. Într-un loc din Comentariul la Psalmi el o definegt,
cu referire la Evrei 11, 6 drept recunoaşterea existente; iui
Dumnezeu®, iar într-alt loc din Praktikos, trimițând la Cle.
ment Alexandrinul, drept „un bine inerent””, Există, așadar
trepte chiar și în credință, care ajung de la capacitatea acty.
lui de a crede dată tuturor, trecând prin recunoaşterea
existentei lui Durnnezeu care depinde deja de voință, până
la credinta definită a Bisericii, pe care o primim la Botez ş
pe care o mărturisim si o realizăm în viata noastră concrets
Credinta este, așadar, fundamentul indispensabil al între-
gului urcus, în sine extrem de diferentiat, al omului spre
cunoaşterea lui Dumnezeu. Aici Evagrie se tine strâns de
Clement Alexandrinul.
Lucrurile stau asemănător și în ce priveste cunoașterea
însăși. În vreme ce în rest Evagrie vorbeşte în general despre
cunoaştere pur și simplu, în citatul de mai sus din Praktikos
el o divide în cunoaştere a „naturii”, a creatului (physike), în
„teologhisire” sau cunoaşterea Sfintei Treimi, și „fericire”
eshatologică, care desemnează unirea noastră finală cu Dum-

™ Despre credint3 ca fundament, cf. in Ps 44, 6 [R 6],

™ Mai ales Pr 81; 84; Mn 3-5; 67-69; in Ps 24, 20 [R 20}; 129, 4-5 [R 45}
137, 7[P 7). :
* Ep 20,2; 29, 3;33,2; 61, 2. 3; 63, 37.
* Pr 81; Vg 54; Mn 124.
"* InPs 44, 6 [R 6].
" Pr 81 (endiatheton agathon), și comentariul lui Guillaumont, sub
voce; §i Ep 14.
144
Ea este , e
Jintre Dumnezeu i creatura.
Treptelor intermediare diferentiate mai departe în con-
text i care duc de la credință la cunoastere le este comun
un luctu: „înflorirea” lor este nepătimirea, din care abia
odrăslește jubirea.” Telul vizat de praktiké nu este asadar în
„sănătate a
cele din urmă nepătimirea, ciiubirea însăși.* Ca
sufletului”, prima este doar conditia ei indispensabila. lubi-
rea este cea care face cu putintd în cele din urmă cunoas-
terea lui Dumnezeu; un alt acces nu există.
Spre de osebire de tripartitia de altfel obișnuită, viata spi-
rituală apare aici ca bipartită, divizându-se într-o fază activă
sau „practică” și una contemplativă sau „gnostică”.” Elemen-
tul care le uneste este iubirea, întrucât ea este atât „hota-
rul”, limita (peras) primei etape, cât şi „ușa” celei de-a doua.
A mai pune aici întrebarea dacă iubirea este depisita sau
chiar desființată de cunoaștere este în fond un lucru cu totul
nepotrivit şi chiar eronat, întrucât distruge o unitate tangibilă.
Credinta este începutul (arche) iubirii,
sfarsitul (telos) iubirii însă este cunoasterea lui Dum-
nezeu.**
Pentru Evagrie deci iubirea este centrul viu al vietii du-
hovniceşti şi nu numai o etapă. De ce este aşa, vom vedea în
continuare. '

“ Cf.in Ps 29, 6 [R 8 (1)], unde cunoașterea lui Dumnezeu e definită,

cutrimitere la In 14, 6, drept „viaţa noastră”. Cf și formula pregnantă
în sens clasic a lui Grigorie din Nazianz, Oratio 23, 11 (dacă cunoaște-
rea e fericire, cât de mare trebuie să fie cunoscutul?).
s
Pr 81.
"Pr 84,
” Vezi mai sus n. 63 despre caracterul constant amenințat al vietii
„gnostice”!
* Mn 3.

145
 Sub impresia problematizării superficiale de tipul
alte
nativei „iubire sau cunoaştere” pierdem însă usor din vr.
dere ce anume vrea să spună de fapt Evagrie cu de v ;
iubirii din nepătimire. Această ordine înseamnă de fapt că
nu poate fi vorba de iubire câtă vreme omul nu este libe
r de
patimile care il înstrăinează de propria sa ființă
deoa]'ece
capacitatea sa de iubire este legată de ele si atunci
În tot
ceea ce face el se caută în cele din urmă numai Pe sine
însuși. Întreaga viață practică nu stă încă sub
semnul iubirii
ci sub cel al credintei și nădejdii. Este timpul luptei pengy,
deplina restaurare a acestei capacititi de iubire.
În scrisorile
sale Evagrie dă unele exernple de felul cum înstrăină
ri ego-
iste pătrund mereu până si în intentiile noastre aparent cele
mai pure.” Aici devine, așadar, limpede de ce în Bândirea |y
Evagrie praktike are o importanță atât de mare, ba chiar fun-
damentală. Fără ea, încercarea de a urca spre cun
oastere
este o simplă iluzie. ‘
Telul vizat de praktiké este, asadar, „sănătatea” naturală a
„Ssufletului” si a capacitatii de iubire pure și nefalsificate ce
se dezvoltă în el. În ce anurne constă însă această agapé? În
Praktikos Evagrie dă două definiții:
Lucrarea iubirii e aceea de a ne purta la fel față de orice
chip al lui Dumnezeu ca si față de Prototip, chiar si
atunci când demonii caută să ne intineze.”
Nu este cu putință să iubim pe toti fratii în aceeași
măsură, însă e cu putință a fi nepitimas, liber de furie
„și de ură față de toți”
În timp ce prima definitie arată cel putin fundalul teolo-
gic pe care devine cu putință iubirea, cea de-a doua va

* Vezi Ep 16; 17 și 18,

* Pr 89.
"* Pr 100.

146
„părea unora mai dîegrabă ca o descriere a unei indiferente
pinevoitoare atni?mte pe dre;:ft sau pe nedrept budismului,
DarP otrivit însuși caracîerululhsău, nu tratatul Praktikos este
jocul în care să putem căuta o intemeiere a ceea ce intelege
prin iubire. Tot scrisorile sunt cele ce explicitează
pvagrie e E
le„imoni ul credintei presupus ca de la sine inteles in tratate.
întâia si cea mai de seamă poruncă este iubirea, prin
care intelectul vede lubirea originară, Dumnezeu [1 In
4, 8). Căci prin iubirea noastră vedem iubirea lui Dum-
nezeu față de noi.”*
Această iubire a lui Durnnezeu față de noi, în care se reve-
lează fiinta Sa cea mai intimă, care este ea însăși lubire, nu
este nimeni altul decât Hristos Însuși, asa cum ne lasă să
intelegem 1 Joan 4, 9 i cum spune explicit Evagrie:
Cine trece pe lângă iubire, acela păcătuiește fatd de Hris-
tos, Care e iubirea noastră.”"
Chestiunea privitoare la relatia dintre iubire şi cunoastere
se pune acum cu totul altfel. Dacă Dumnezeu este lubire, ba
chiar lubirea-obârşie însăși, din care își trage originea si
consistenta orice iubire şi această Iubire a luat Chip în Fiul
său, atunci ceea ce numim între oameni iubire nu poate fi
vur și simplu o virtute, fie ea şi cea mai înaltă, care apoi să
fie depășită de cunoastere ca o etapă. A iubi înseamnă mai
degrabă a pătrunde în fiinta cea mai intimă a lui Dumnezeu,
si cum ar putea fi depășită aceasta? Dacă Hristos, adică
pentru Evagrie Logosul lui Dumnezeu Care S-a golit pentru
noi, este El insusi „iubirea noastrd", iar iubirea este porunca
cea mai înaltă, atunci, si într-un sens pur paulin, iubirea nu
este în fond nimic altceva decât imitare, imitarea lui Dum-
nezeu în imitarea lui Hristos. Astfel înțeleasă, această iubire

" Ep 56, 3.
” Ep 40,3,
147
îşi revelează originea ei inconfundabil divină, întruc
âț , bri
cunoaşterea Sfintei Treimi ea uneste
mintea în nepătj'…i
cu prietenul™, adică cu acela care este el însuși bog
at ;
această iubire şi se lasă condus de ea. Ne aducem 3minte
£
ce spunea Evagrie despre „cunoaşterea lui Hristos” Ș „prie
tenia duhovniceasca™*! :
Ca oglindire a fiintei ascunse a Dumnezeului Treimic
iubirea este acum un act personal în cel mai înalt grad, eg,
oarecum ea însăși persoană, întrucât „Hristos
e iubire,
noastra”. Asadar, atunci când Evagrie spune că ei
îi Urtheqy;
cunoasterea creatului, iar acesteia cunoaster
ea Sfintei Tre.
imi i, în fine, fericirea ultimă, ne devine limpede faptu] Gă
această cunoastere nu e nimic altceva decât autoexpli
cita-
rea infinită a acelei intimități negrăite, pe care o poate pro.
duce numai iubirea. Acest aspect dinamic ne va preocupa în
capitolul următor.
Intentionat a plasat Evagrie întreaga thedretiké sau gnosti-
ke, asadar si cunoasterea făpturii create în physikz, în spatiul
iubirii. De ce? Fiindcă în toate formele ei cunoasterea de
care e vorba aici este în chip statornic cunoastere a lui
Dumnezeu. Fiindcă si creatia nu este nimic altceva decât
expresia vizibilă a iubirii Tatălui față de noi, și tocmai acest
lucru trebuie cunoscut. Ratiunile divine ascunse în toate
lucrurile nu sunt legi naturale abstracte care ar putea crea
impresia că ar fi suficiente lor insele, ci sunt acele conexiuni
ontologice pe care le poate vedea doar credinta, care e
punctul de plecare al cunoasterii. „Prin credință intelegem
că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de
s-au făcut din nimic cele ce se văd" (Evr 11, 3). Cu alte
cuvinte, pentru a rămâne la acest exemplu, numai credinţzf
poate intelege misterul biblicei creatio ex nihilo și obârșiaei
într-o faptă personală a lui Dumnezeu. Si așa stau lucrurile

* Ibid.
¥ Vezi mai sus, pp. 74 5q.
148
ru tot ceea c€ depiseste cunoaşterea noastra rațională.
Raţiunilc divine su-ntvacele. lmp…„nări și urme ale Logosului
divin creator, susținător si desăvârșitor, prin care omul, ca
fiinţă înzestrată cu logos, poate întrezări dincolo de legita-
tea rațională și logica lumii misterul Persoanei lui Dumnezeu,
Acest pas nu este însă unul matematic necesar si de aceea
nu este demonstrabil cu evidenta unei legi naturale. El pre-
de fiecare
supune depășirea personală a credintei realizată
„gată din nou $i irepetabil. Cine face însă acest pas, acela îl
jaudă acum pe Dumnezeu nu numai prin creaturile Sale,
cum spunea odatăEvagrie, ci îllaudă oarecum pe Dumnezeu
prin El Însuși.” Devine conştient și de propria sa alcătuire
(katastasis) ascunsă $i inaccesibilă pentru totdeauna simplei
cunoașteri rationale, adică de asemănarea sa harică cu Dum-
nezeu și, ajuns persoană adevărată, devine astfel cunoscă-
tor/înțelegător al iubirii insondabile a Tatălui Căruia îi dato-
rează el insusi existenta sa si de Care a devenit constient în
toate.” Dar despre asta ceva mai târziu.
Dacă ne întrebăm acum mai departe cum anume se mani-
festă această „iubire sfântă şi dumnezeiască”, primim urmă-
torul răspuns: iubirea este în fiinta ei blândețe (praotés).™ să
lăsăm mai întâi aceste notiuni așa cum sunt ele, chiar dacă
au fost atat de mult denaturate prin abuz. Fiindcă fără
niciun echivoc aici ne găsim pe terenul biblic cel mai sigur,
pe însăși piatra lui Hristos. El Însuși a spus: „Învățați de la
mine că sunt blând si smerit cu inima” (Mt 11, 29). lar Pavel
însuşi îi imploră pe corinteni în numele „blândeții și îngă-
duintei lui Hristos” (2 Co 10,1). Pentru el blândețea trece
drept roadă a Sfântului Duh (Ga 5,23), ca semn distinctiv

“ Dr 59: „Cine se roagă în Duh și în Adevăr, acela nu-L mai laudă pe

Creatorul din creaturi, ci Îl slăveşte prin El Insugi.”
"' Ep Mel 14.
nime!
™ cf. Ep 56, 3, unde iubirea și blândeţea sunt tratate ca sino
149
sigural omului duhovnicesc (Ga 6, 1), ea fiind cea careîl fac
pe omul lăuntric (1 Ptr 3, 4).” -
Ce este însă blândețea? Asa trebuie să ne întrebăm
în faţa
limbajului nostru religios diluat si golit de sens, care fa(;e G
blandetea să apară mai degrabă ca dulcegărie si slăb ICiupe,
O privire asupra Vechiului și Noului Testament, adi că as|y.
pra acelor pasaje scripturistice pe care Evagrie le Citeaz cu
predilectie, e de ajuns pentru a preciza: blândețea este ,
virtute aristocratică în cel mai înalt grad. Moise, marele con-
ducător al poporului, era „mai blând decât toti oamenij de
pe pământ”""; regele David se laudă cu blandetea sa": re gele
mesianic este, cu toată plinătatea puterii sale, plin de blân-
dețe"”, si ca dovadă a acestui fapt el se urcă pe un MâNZ, iar
nu pe un cal ce serveste la rizboi'®. În Hristos, Care S-a
desemnat El Însuşi pe Sine ca blând, si-au găsit împlinirea
de nedepășit toate aceste prefigurări vechi-testamentare,
Dacă ne întrebăm acum cum se explică această virtute a
celor puternici, tot scrisorile ne dau răspunsul căutat.
Singur în pustie a stat [Moise] în fata lui Dumnezeu
atunci când Acesta a vrut să șteargă pe Israel si s-a
rugat să fie sters si el împreună cu fiii poporului său.
A pus înaintea lui Dumnezeu iubirea de oameni și
nedreptatea spunând: „lartă-i sau șterge-mă si pe mine
din cartea pe care ai scris-o” [les 32, 32], Acestea le-a
grăit el, cel blând! Iar Dumnezeu a ales să-i ierte pe cei
care au păcătuit, în loc să facă vreo nedreptate lui
Moise.""

” Cf i 1Co 4, 21; Ef 4, 2; Col 3, 12; 2 Tim 2, 25; Tit 3, 2. Pavel revine

mereu asupra acestei teme.
"™ Nm 12, 3.
" Ps 131, 1 (LXXI).
' Ps 44,5,
" Za9,9; Mc 21,5; In 12, 15.
™ Ep 56, 6.
150
 Aşa cum dgvine Iimpede:in cazul lui Moise, care e o pre-
igurare vec-hl-tţstapentara (!ypos') a lui Hristos, blandetea
este aced atitudine în caîe se exprimă iubirea, în care, ca şi
astorul cel bun, acesta își pune viata pentru oile sale. De
aceea, capacitatea de a stăpâni în numele lui Dumnezeu
Mesia nu © primeste prin exercitarea vreunei forte pămân-
testi, ci numai prrin aceea că este „blând cu inima”.
Asadar, fratii mei, întrucât potrivit cuvântului lui loan:
„f)umnezeu e iubire” [1 In 4, 8], cine umblă în iubire nu
se înfurie împotriva fratilor săi, „nu se laudă, nu e invi-
dios, nu se aprinde de mânie, nici de gelozie”. Căci pe
cel ce a dobândit-o iubirea nu-l lasă să facă nimic din
aceste lucruri. Ci „se bucură împreună cu cei ce se bu-
cură”, după cuvântul lui Pavel, ceea ce e un semn de
lipsă de invidie, și „plânge cu cei ce pléng”, ceea ce e
un semn al milei [Rm 12, 15]. Căci acestea două sunt
proprii sfintei iubiri.”*
lubirea este, asadar, acea însușire ce face loc celuilalt, ce
vine în întâmpinarea lui, îl urmează atunci când e necesar.
Astfel, din iubire Dumnezeu a asigurat creaturii un loc „pe
lângă el”, S-a milostivit de ea atunci când aceasta a căzut si
a plecat după ea în Întruparea Fiului Său, pentru a o întoarce
înapoi. Dacă fiinta cea mai intimă a lui Dumnezeu e lubire si
această lubire a luat chip în Hristos, astfelcă El este „iubirea
noastră", dacă această virtute dumnezeiască și împărătească
se descoperă în blandetea lui Hristos, atunci iubirea noastră
este în fond o imitare a lui Dumnezeu în imitatio Christi.
Transportat, ca doar arareori, Evagrie poate de aceea să
izbucnească în cuvintele următoare:
Să dobândim si noi acea blândețe care spunea: „Învă-
tati de la Mine, căci sunt blând si smerit cu inima” [Mt

10 -Ep 60, 2.

151
 11, 29]""™ şi: Mă rog și eu să mă fac și să fiu numit
ucenic al „Celui blând”””.

Dacă ne îndreptăm acum spre cea de-a treia notiune Cen.

trală, cunoașterea, despre care se spune că la ea se intră Ptin
„uşa” iubirii, atunci într-o scrisoare citim: „Blândeţea g ,
mama cunoașterii." De ce este asa, intelegem din nou din
exemplul lui Moise.
Întâia si cea mai de semnă poruncă însă e iubirea, prin
care intelectul vede lubirea originară, Dumnezeu [} r
4, 8]. Căci prin iubirea noastră vedem iubirea lui Dum-
nezeu față de noi, cum stă scris în psalm: „Învăța-va pe
cei blânzi căile Sale” [Ps 24, 9].°
În acord cu legea antică a corespondenței, potrivit căreia
asemănătorul e cunoscut de către asemănător, si iubirea este
cunoscută de iubire iar dreptatea de către dreptate.!" Așa
cum arată citatul de mai sus, Evagrie identifică de-a dreptul
iubirea și blindetea! Cei blânzi, cărora Dumnezeu le arată
căile Sale, adică iubirea Sa către noi, sunt cei care au acea
iubire dumnezeiască si sfântă.
„Moise însă era mai blând decât toti oamenii” [Nm 12, 3]
și pe drept cuvânt spunea Duhul Sfânt: „El îi arăta lui
Moise căile Sale” [Ps 102,7]."
El „vorbea cu Dumnezeu față către față” [leș 33, 11] și a
aflat de la El ratiunile celor ce sunt [ale lucrurilor] în
vedere, nu numai în figură.""”

"* Ep 56,9.
"" Ep 36,3.
"* Ep 27,2,
"” Fp 56, 3.
"* Jn ps 17, 23 [R 2-3 (2)].
' Ep 56, 3.
"* Ep 27,2
152
 Cunoaşterea ag adar, ca i iubirea care se explicitează în
sonal în cel mai înalt grad, expresie a unei
a este un act per
me în tr e Cr ea to r ŞI cr ea tu ră . Mo is e este pre-
i inti . m
care a ajuns încă
, . a
[OInuniwl
„nta t aic ica mod el al celu i deja desă vârș it,
a mânt la
acea „vedere față către față”, pe care Pavel
El a ajuns în această pozitie spe-
jerî:ervă eshatonului!"” oamenii de
„mai blând decât toti
cială unică, fiindcă el era de aceea Dumnezeu accesi-
E pământ”. Lui singur i-a făcut
nemijlocită „căile” Sale, ratiunile ascunse
pile într-o \gedere
fiinte create, nu numai în „oglindă si asemănare,
„le întregii
cacelorlalți oameni"”. Moise, prin care
blandetea si iubirea lui
oricât de mult
asemenea lui Dumnezeu, ar fi o premisă pen-
„cesta devine totusi libertatea
ţru cunoașterea care i-a fost împărtășită,
El „învață” și îi „arată” lui
lui Dumnezeu rămâne neatinsă.
şi pentru
valabil chiar
Moise căile Sale! Dacă acest lucru este
cunoasterea lucrurilor create, despre care este vorbaaici, cu
est e val abi l pe nt ru cu no aș te re a lui Dumnezeu
atât mai mult
fnsusi.
fâ nt a Tr ei me ] se pl ea că spr e cu no as terea
prin har Ea [S
sufletului."™
mai întâi să fie
Pentru a putea fi primit acest dar, trebuie
„l oc ul ” car e să- l pr im ea sc ă. Ch ia r da că „intelectul
pregătit
pl u al Sfi nte i Tr ei mi "" ", dat fii nd că în ca li tatea
este un tern
n creatie spre
lui de chip al lui Dumnezeu este orientat pri
Prototipul său, totuși
Dumnezeu,
nu mintea/intelectul [ca atarel il vede pe
curati cu inima,
ci mintea/intelectul curat. „Fericiţi cei
). Bagă de
căci aceia vor vedea pe Dumnezeu” [Mt 5,8
ce vede! Căci
seamă că nu fericește curăția, ci pe cel

16013, 12.
"m Ep 29, 3.

"* Cent Suppl 37.

153
 curdtia e nepătirnirea sufletului rational, dar vedere
lui i Dumnezeu e adevărat
d -
a cunoastere a fiintei celei ur d

a ŢIinchinat
1
ei 1 Treimi,
T =
pe care o vid . “u
cei ce Și-au desiyy,.
4

șit aici traiul lor și și-au curățit sufletul prin porunc; us

Numai cei ce s-au supus ostenelilor făptuirii (Pfdkh'ké] -
au ajuns prin paza poruncilor lui Hristos la | ibertatea fată:
de patimile care ucid iubirea — libertate din care odrăslește
sfânta iubire, care îl face pe om asemenea lui DUMnezey
lubirea originară —, numai aceia ajung la adevărata ey,
Daş.
tere. Întrucât însă, asa cum vedem la Moise, aceast
ă iubire
se manifestă în blandete, insusire care-L caracteriz
a Înainte
de toate pe Hristos, blindetea este în cele din urm
ă cea care
face mintea „văzătoare” de Dumnezeu."”’
Aici și acum este locul să spunem un cuvânt despre acea
patimă opusă iubirii de care Evagrie avertizează cu atăța
insistență în toate scrierile sale: mânia. Dacă iubirea ne face
să vedem, mânia ne orbeşte."'* Dar de ce? Desi gur, încă inte.
lepciunea populară stie de faptul că furia te „orbeşte”. Mânia
orbeste, fiindcă în fiinta ei este dezbinare, însingurare și
ruptură a acelei comuniuni dintre eu si tu, pe care o produce
iubirea. Demonul, fiinta separată de Dumnezeu prin exce-
lență, constă în esență din furie!" si el este orb ca atare!'?.
De aceea, nimic nu e mai străin creştinullli ca furia (orge).
Forta vitală a irascibilitatii (thymos) are un singur câmp de
activare legitimă: acela de a întări curajul în rezistenta îm-
potriva răului. Niciodată ea nu trebuie să se îndrepte împo-

" Fp 56, 2.
"" Ep 27, 4.
" KG V, 27;in Ps 6, 8 [R 8]; Gn 5: „Cine se apropie de cunoagteresie
mişcat usor de mânie se aseamănă celui ce-si stinge cu un ac de fier
lumina ochilor”
"" KGl, 68. :
'® De aceea ei nu cunosc inimile oamenilor, fiindcă aceasta stă numal
în puterea Creatorului, Cog 37 long. Mai degrabă si învață să cunoască
gândurile noastre din ceea ce facem, in Ps 55, 7 [R 7 (1)), cf Ep 16.

154
 - semenului „rău'“:', care, în calitatea lui de „chip si
piptură a lui Dumnezeu”, rămâne în permanenta vrednic de
-…hirem' De aceea Evagrie se îndreaptă cu hotărâre împo-
riva unei asceze neinsotite de blânduîţe și care uneste în ea
„ortificarea trupească cu mania.'” Infranarea fără iubire
„ueste nimic altceva deca}t cenușă arsă și moartă.” Numai
ac.e_—aiubire care e Hr;n_stos Însuși e semn al adevăratului uce-
pic al lui Hristos.'” Într-un capitol al tratatului său Despre
induri, Evagrie rezumă diferitele aspecte ale învățăturii
sale despre blândețe, si care apartine esentei spiritualității
ale, î următoarele cuvinte:

Cine si-a stăpânit irascibilitatea, acela a câștigat stăpâ-

nire asupra demonilor. Cine însă s-a înrobit acestei
patimi, acestuia viata monahală si căile Mântuitorului
nostru îi sunt cu totul străine. Fiindcă despre Domnul
nostru Insusi se spune că îi „învăța pe cei blânzi căile
sale”®. De aceea, mintea anahoretului ce fuge în tinu-
tul blândeții nu mai poate fi vânată de demoni.
Nu există într-adevăr nicio virtute de care demonii
să se teamă atât ca de blandete. Această virtute o avea
și Moise, cel care s-a numit „mai blând decât toti oa-
menii””. i sfântul David arată că ea este ceea ce ne
face vrednici de aducerea-aminte a lui Dumnezeu, atunci

"" pr 24; 93. /

1 ps 118, 13 [R 113 (1)), cf. şi in Prov 9, 8; 27, 2; ș.a„ unde Evagrie
avertizează împotriva dispretuirii păcătoșilor si îndeamnă ca ei să fie
adusi la calea cea dreaptă prin învățătura asupra caracterului vătă-
mător al faptei lor. Evagrie împărtășeşte împreună cu Origen un
optimism neclintit în ce priveste biruinta finală a binelui prin iubire
șibunătate,

"Ep6,4;37,2;40, 1.
"“ P524,9,
"Nm12,3,
155
 când spune: „Adu-Ți aminte, Doamne, de David
toate ŞI de
blândețile lui”"" Dar si Mântuitorul nostruî nsuşi
ne-a pomn::it să ne facem imitatori ai blândeții Sale
spunând: „Învățați de la Mine că sunt blând și Smerit
cu inima si veti afla odihnă sufletelor voastres Cine
se înfrânează de la mâncare şi băutură, însă se aprinde
de gândurile rele ale mâniei, acela se aseamănă unei
corăbii pe mare, ce are pe demon drept cârmaci. De
aceeatrebuie ca, pe cât stă în puterea noastră, să tinem
~céinele™ nostru sub pază si să-l învățăm să stâr-
pească numai „lupii””" și nu să mănânce „oile” și să
arate cea mai mare blandete fata de toti oamenij"?
*

„Urcușul mintii spre Dumnezeu”"” pe care, asa cum a

văzut, Evagrie il descrie ca imitare a lui Dumnezeu în imitareg
lui Hristos presupune în inteles crestin faptul că această cale
e dată omului în mod obiectiv. Cu alte cuvinte, acest ura
spre Dumnezeu presupune cobordrea lui Dumnezeu la oameni
în Întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul în care Dumnezeu
Însuși a așezat o cale spre El, ba chiar a devenit El Însuş
„cale”, pe care omul n-ar fi putut-o deschide niciodată de[a
s_ine. În scrierile ascetice, Evagrie aminteste acest mister
central al Economiei mântuitoare a lui Dumnezeu tot atit
de putin ca si în scrisorile citate până acum. De aici însă nu
trebuie trasă concluzia că dogma Întrupării nu joacă niciun

"* ps 131, 1 (LXX).

"” Mt 11, 29.
1% cf. Cent Suppl 10: „Căţel [kynikos; în siriacă: câine al legii lui
Dumnezeu) e mintea văzătoare care prin miscarea mâniei izgoneste
toate gândurile pătimaşe", 5i 11: „Cățel [în siriacă: câine al oilorlui
Hristos) e mintea făptuitoare care latră la toate gândurile nedrepte".
"" Adică demonii, cf. Cog 17 și Ep 4, 3.
"E Cog 14.
"" 0r35.

156
ol în spiritualitatea lui. Lucrurile stau mai degrabă la fel ca
i cu toate celelaltenînvăţătt'lri ale Bisericii: Evagrie le pre-
supune €2 dela iine.m;elese cntlt.or_ilor săi. În capitolul urmă-
tor vom vedea că misterul „venirii” (epidâmia) lui Dumnezeu-
cuvântul în lumea oamenilor'™, care singură face cu putinti
acea fericită „ieşire” (ekdămia) a mintii spre Dumnezeu'”,
constituie în fapt fundamentul întregii sale mistici şi spiri-
țualități.

4 Desăvârșirea în Dumnezeu

Într-un text citat mai sus din Praktikos, in care Evagrie, aşa
cum ne asigură, rezumă învățătura Părinților, realitatea de-
semnată în genere drept „cunoaşterea lui Dumnezeu” sau
pur si simplu „cunoaştere” se subdivide în trei domenii
distincte: cunoasterea naturii (physikă), „teologhisirea” si
fericirea ultimă”””“, Asadar, se distinge un urcus si în inte-
riorul „cunoaşterii”, care, in mod evident, își va atinge telul
său abia în eshaton, odată cu desăvârşirea întregii existențe.
În ce anume constă acum această eschaté makarioté, „fericire
ultimă”, despre care Evagrie vorbise deja în timpuria sa
Scrisoare despre credintd? Acolo se spunea că acest tel sau
„sfârşit” (telos) ar fi numai Tatăl, iar Hristos în măsura în
care El poartă în Sine pe Dumnezeu-Logoșul si este ca atare
una cu Tatăl. În ce anume constă însă de fapt această fericire
prin acel „obiect ultim al doririlor” (eschaton orekton) nu
aflăm de aici."” În Scrisoarea către Melania însă, Evagrie se

" Cf în Ps 44, 3 [P 3 (2)); 107, 10 [R 10 (2)]:131, 7 [P 7 (2)). Vizată e

în mod constant Întruparea ca venire a lui Dumnezeu.
"" Cf. Or 46. Evagrie urmează aici pe Grigorie din Nazianz, Ep 6, 3,
Oratio 6, 2; 27, 7.
"“ PrProl. 8.
Ir EPfid 22 sq.

157
exprimă pe larg cu privire la aceasta. Această ş
Crisoar,
reprezintă un fel de sumă a misticii sale şi ea conti
ne cheia
gândirii sale în genere.
Niciodată definită explicit ca atare, dar prezentă în toaț
o temă centrală domină gândirea lui Evagrie: chestiun:'
privitoare la unu și multiplu. Evagrie n-ar fi fost un gre:
autentic dacă nu s-ar fi preocupat de această problemă me.
ditată de aproape o mie de ani de cele mai diferite
scoli
filozofice. În ciuda acestei proveniente extra- Și precrestin,
a chestiunii, Evagrie o abordează într-un mod autentic Cres-
tin, şi solutia pe care o găseşte provine din mărturisirea s;a
față de misterul central al Revelatiei crestine. Problema e
abordată pe trei niveluri diferite, însă intim întrepătrunse
între ele: nivelul divinității, cel al lumii create și cel al fiin-
telor rationale, adică mai cu-seamă al omului. F ireste, ches.
tiunea privitoare la unu şi multiplu nu se prezintă întotdea-
una în mod similar, asa cum se va arăta îndată.
Viata lui Evagrie coincide cu marile lupte spirituale date
în jurul dogmei centrale a Sfintei Treimi, luptă la care în anii
săi de tinerete a participat activ. Amândoi dascălii săi de la
început, Vasile cel Mare si Grigorie din Nazianz, avuseseră
o contributie decisivă la elaborarea teologică a credintei
vechii Biserici în deplina divinitate a Fiului și a Duhului față
de atacurile diferitelor forme de arianism, Evagrie insusi a
fost de față la confirmarea solemnă a credintei de la Niceea,
la Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol din anul 381 și
a rămas toată viata sa un adversar hotărât al arienilor.
Mărturisirea deplinei divinități a Fiului si a Duhului și a
consubstantialitatii (homoousion) Lor cu Tatăl punea însă
teologiei ortodoxe nu putine dificultăți. Fiindcă arienilor,
care operau cu toate mijloacele dialecticii rationale, și anu-
me în varianta conternporană lor practicată cu consecventd
de Eunomie, le era ușor să creeze impresia că această dogmă
ar conduce cu inevitabilitate logică la monstruozitatea unui

158
[rl'leism' 138 În Scrisoarea despre credință, alcătuită la Constanti-
opol în 381, Evagrie se oc.upă, în strânsă dependență de
crigorie din Nazl;}rluz,. tocmai c{e -:'acvî,-st repros. E vorba asadar
de chestiunea Unitatii Dw1_mtaţ11 și Trinității Ipostaselor. Pe
urmele lui Grigorie, Evagrie dezvoltă faptul că unitatea lui
pumnezeu nu este una numerică (arithmă), ci una naturală
{phys\?f)n și de aceea ea nu c‘ade sub logica matematicii.”
piindcă tot ceea ce este numit unu numeric nu este în reali-
tate și în mod fiintial unu, întrucât este divizibil si multipli-
cabil1 Așa cum va dezvolta Evagrie mai târziu în Kephalaia
gnostika, O trinitate numerică presupune în mod logic o
dualitate, o cvaternitate, o cvintitate etc., nu însă Treimea
ființială." Aşadar, nici unitatea lui Dumnezeu nu este una
numerică, nici trinitatea Ipostaselor rezultatul unei simple
aditiia unor elemente eterogene. Cele trei Ipostase sunt mai
deg}aba trei în mod fiintial şi una în substanta Lor. Aceasta
înseamnă că însăși fiinta ireductibilă a lui Dumnezeu e aceea
de a fi Tată al Fiului si Obârșie a Duhului, un mister dincolo
de care intelectul nostru nu poate trece şi de care se sfărâmă
mijloacele noastre rationale, asa cum accentuează Evagrie
impreund cu Grigorie.'*?
Pentru a caracteriza această unitate fiintiald a lui Dumne-
zeu, Evagrie se foloseste de o pereche noțională, care îi vine

"" Grigorie din Nazianz se confruntă în mod diférit cu acest reproș,

¢f Oratio 25, 2; 18 sq.; 31, 13; 40, 43.
"* Ep fid 5 sqq. Cf. Grigorie din Nazianz, Oratio 23, 10 5q., și mai ales
31,17 sqq. Desi, în opozitie fatd de Evagrie, Grigorie poate spune că
Dumnezeu e en tă arithmă (Oratio 31, 31), respectiv că Persoanele di-
vine se deosebesc arithmă (Oratio 29, 2), el exclude explicit ideea unei
unități aditionale a Treimii (Oratio 20, 7; 23, 10). Se vede că și el se luptă
cu problema numărului.
"* Epfid 6,
""KGVI, 10-13.
" Gn 41! Vezi pe larg, Lackner, „Zur profanen Bildung”, pp. 25 5q.
Și Grigorie din Nazianz, Oratio 25, 15 5q. §i Oratio 31, 14.

139
de la Origen: henas kai monas, „unitate” si „unicitate'”to
Chiar
dacă în sem nificatia lor aceste notiuni sunt SÎHOninl
Scrisoarea despre credință Evagrie o raportează nel în
pe Prima Mai
mult la unitatea lui Dumnezeu ad intra, întrucâ
turile Scripturii, El este unul (heis), rezervând t, pedupăceahuy.
de
doua exclusiv pentru unicitatea lui Dumnezeu ad extra :
anume în opozitie cu tot ceea ce nu e Dumnezey say uîl
drăzneşte să se afirme în mod fals ca atare.""* Această dife.
rentiere nu este însă nicăieri operată explicit; ea rezultă
însă din felul în care utilizează Evagrie aceste noțiuni, În
Kephalaia gnostika, mult mai târziu, această diferentiere
este
deja presupusă ca dată.
În această a doua perspectivă, cea a unicitatii lui Dumpe.
zeu „în afară”, se deschide al doilea plan al reflecției tec[o.
gice. Este vorba de problema relatiei dintre Creatorul Ce|
Unul si diversele creaturi multiplu scindate între ele. Ne
găsim aici, așadar, în planul asa-numitei physike, în timp ce
primul plan era cel al lui theologike.
-

"" Ep fid 7.Cf Origen, Peri Archon 1, 1, 6.

"“ Această distinctie e operată de sfântul Maxim [de fapt, asa cum
a arătat Hans Urs von Balthasar în 1941 și Beate Regina Suchla carea
realizat în 2011 editia lor critică, „scoliile” la „Corpusul dionisian”
aparțin în majoritatea lor nu lui Maxim Mărturisitorul, ci învățatului
episcop palestinian foan din Skythopolis (secolul V) — n. tr.], care,
evident, a sesizat aici adecvat gândul lui Evagrie, în Scoliile sale la
lerarhia cerească a lui Dionisie Areopagitul (PG 4, 76—77). Maxim se
referă aici la KG 11, 3, unul dintre acele texte în care apare perechea
henas kai monas. Dumnezeu este monas în virtutea simplitatii si indivi-
zibilitatii Lui (haplous kai adiairetos), întrucât, din punct de vederearit-
metic, monada e simplă și necompusi. Vizati e imaterialitatea lui
Dumnezeu. El este însă §i henas în virtutea unității sale ad intra (pros
heautén hănătai hé hagia Trias physikds). Gratie acestei unititi ad intra
Dumnezeu unește toate cele ce se apropie de El! Maxim citează drept
argument In 17, 11, ¢f 17, 21-22, ca 5i Ep fid 25 a lui Evagrie, un text pe
care Maxim trebuie să-l fi avut sub ochi. Pentru ansamblu, cf. tot
Grigorie din Nazianz, Oratio 30, 13.
160
 punctul de la care pleacă gândirea lui Evagrie si pe care el
„suşi l-a formulat adeseori este unul strict creationist-biblic
:;l:r pe lângă aceasta și într-un sens ce urmează a fi deter-
;nirllat mai îndeaprnîape. i unul „monist”. Există doar un
singur principiu al întregii existente, Tatăl, Care e Tată al
piului §i obârșie a Duhului, și Acelasi Tată, obârşia întregii
existenţe create. Dacă, în primul caz, El este aceasta prin
natură (physei), în cel de-al doilea caz El este aceasta exclu-
v prin har (chariti), nemotivat si neconstrâns de nimic.“
stau astfel față în fatd, ireductibile una la cealaltă, două
realități: Dumnezeul Treimic necreat și veșnic, pe de-o parte,
şi opera Sa, creatia finită făcută ex nihilo, pe de altă parte.'“
" pând ființă creatiei, Dumnezeu o instituie oarecum „față
nfață" cu El, însă nu ca opus al Său, ci în unitate cu El Însuși.
Creatia este menită să fie ea însăși, însă nu în independență,
ci în unitate cu Obârşia ei. Ea are ființă si viață adevărată
numai în această unitate.'” Numai astfel ea are şi unitate în
ea însăși. Această stare a unității creatului în sine însuși și cu
Dumnezeu Evagrie o desemnează încă din Scrisoarea despre
credintd™*® si apoi în mod stereotip, desi nu tot atât de usor
inteligibil, și în Kephalaia gnostika drept MoNAs"”. Indiferent
de originea filozofică a acestei notiuni, fundalul ei biblic este
cutotul limpede în Scrisoarea despre credintd. Potrivit enun-

"* Ep Mel 25. ' 2

"* Pentru creatio ex nihilo, cf. Ep 29, 2; Ep Mel 56; Ep fid 8 și 33, unde
Evagrie distinge trei creatii: 1) ex nihilo, 2) creatia cea nouă a Bote-
zului, 3) învierea.
"" Acesta e locul ontologic al teologiei „chipului” §i „asemănării !
:: Ep fid 25 (eshatologic); 31 (protologic)-. !
KG1,49, 65, 71 ş.c,, în total de 25 de ori (sir.: ihidayutha). Arareori
s-a observat că aici nu se vorbeste de unitatea lui Dumnezeu ad intra,
nici despre o entitate metafizică ca (în mod evident) la origenistii din
secolul VI (desemnată aici însă cu termenul henas), ci mai degrabă
despre o stare. Cf. Balthasar, Kosmische Liturgie, p. 531 (unitatea origi-
hard a tuturor creaturilor în Durnnezeu). Cf. pe larg studiile noastre
„Henade ou Monade” (1989) şi „Mysterium Unitatis” (1989).

161
turilor Scripturii, Dumnezeu este „unic” (mo
nos), Întrucâre
afară de El nu există niciun Dumnezeu. În calitate de c['fat IN
al întregii existente, El a integrat într-u
n anumit felîatg;
tenta creatfî în această unicitate. Pri
ncipiul unificatq, :B'
Dumnezeu Însuși, tocmai gratie unității Sale esentiale în S.S ¢
Însuși."” Separată de Dumnezeu, creatia decade
inEVitabi:?E
inautenticitate si sciziune internă. Simbol
urile acestora s…„;
„numele” si „numărul”, tocmai acele
caracteristici pe carlg
Evagrie le exclusese din Dumnezeu.!"
Din propria noastră istorie stim că această un
itate diml‘e
Creator si creatură, ca si dintre creaturi, a fost
în mo d vinovat. Creatura se simte căzută de la Du perturbaţ;
mnezg,
Creația, scindată în ea însăși si neunitară
, desi ca operă;
Binelui absolut, care nu îngăduie opus'”, ar
fi trebuit să
oglindească unitatea și bunătatea Lui, este străbă
tută de răy
și înstrăinată din ce în ce mai mult de Bine. Nu
este aici locul
să dezvoltăm cosmologia lui Evagrie. De altfel, ea
de-abia
dacă transpare în scrisori. Evagrie i-a dedicat o operă de sine
stătătoare în Kephalaia gnostika, operă care prin limbajul său
multiplu încifrat prezintă cele mai mari dificultăți în inter-
pretare. Ea a fost una dintre sursele de inspiratie ale mona-
hilor origenisti din secolul VI și a contribuit astfel în mod
direct la condamnarea lui Evagrie.'" Pentru scopul nostru
aici e de ajuns să stim că Evagrie pleacă de la ideea unei

"“ Ep fid 25; cf, Grigorie din Nazianz, Oratio 23, 4 (Dumnezeu unește
toate cele ce mărturisesc unitatea Lui), Cf. mai sus, n. 144.
"" Pentru număr, vezi Ep fid 7, Ep Mel 22 sqq. Cf. si Grigorie din
Nazianz, Oratio 31, 18 (numărul tine de posotés, de cantitate, nu de
natură)! Pentru nume, situatia e mai complicată, întrucât Evagrie
distinge între numele propriu-zise ale lui Dumnezeu (Tată, Fiu, Duh)
şi numele nepropriu-zise (judecător, mântuitor, medic etc.), cf. Ep Mel
23-25. Pentru numele „intelect”, „suflet”, „trup”, cf. Ep Mel 22. 26.
"" KGI,1.
"" Cf. studiul fundamental al lui Guillaumont, Les „Kephalaia -
tica", dar care nu distinge suficient de limpede între Evagrie și orige-
nigtii secolului VI,
162
nități crcaţiorîalle a ființelor înzeustrate cu logos: unitate în
a intreflla!ta şi cvu_Cr-eatorul. Răul este perturbarea vino-
ată a acestel unltîaţl :şl care se repercutează pe toate pla-
rile. Dumnezeu însă n-a lăsat să-i scape din mână opera
o niciuna dintre părțile ei.""" Evagrie exclude congtient

care ră E .
„tâtde putin cum răul nu este originar, el nu poate dobândi
„ „eternitate secundard”. El rămâne, ca și boala, secundar în
raport cu sănătatea, si ca atare el poate fi depasit.” Numai
în acest sens special gândirea lui Evagrie poate fi desemnată
drept „monistă”.
odată cu chestiunea depasirii răului si a consecintelor lui,
cosmologia se transformă în soteriologie. Pe baza Scripturii
că crea-
Traditiei, Evagrie învață, aga cum am văzut deja,
tura înzestrată cu „logos” a fost creată „întru inceput” dupd
chipul lui Dumnezeu (kat” eikona), ca icoană a Lui."” Esenta
i-
acestei asemănări cu Dumnezeu Evagrie o vede în capac
tatea cunoașterii lui Dumnezeu', adică, după tot ceea ce am

# (f foarte clar Ep Mel 63, unde trecerea prăpastiei între Dumne-

act haric.
zeu și creatie, atât ca atare, cât și căzută, e definită ca un pur
aratia
kG 1,40; Ep 43, 3; 59, 2 și adeseori în alte scrieri; cf. și comp
plină de umor între brânză i demon. Asa cum prima n-a fost de la
început brânză, ci lapte, asa și ultimul n-a fost de la început rău (in Ps
118,70 [R 70]). Axioma naturii neoriginare a răului o preia Evagrie de
la Origen, cf. In loan. 11, XIII, § 93 cu o expresie similară (nici n-a fost
de la început, nici nu va fi vesnic).
secolul VI!
"* Finitudinea răului, respectiv a iadului, o învăța încă în
și
Maxim Mărturisitorul. Cf Balthasar, Kosmische Liturgie, pp- 355-359,
mai târziu Anastasie Sinaitul, ibid,, p. 357. De remarcat profundele
ei
observatii ale lui Balthasar despre semnificatia teclogică a acest
învățături.
"" Ep Mel 12 ș.a., cf. mai sus, pp. 130 5q.
ci profund
™ KG 111, 32 și 1V, 34. Sensul nu este . intelectualist”,
e ca chip al lui Dum-
personal si exclude orice fel de emanație. Intelectul
nezeu receptiv (deiktikos) pentru Prototipul său divin, cf. Ep Mel 16.

163
văzut deja în capitolul anterior, în fiinta
rea Personală ; »
capacitatea rezultată de aici de a intra într-o relatie Y În
locită de tipul „eu-tu” cu Persoana lui Dumnezey,!** “elllij-
În cădere creatura s-a desprins de acel Chi
care a fost creată, adică de Fiul și de Duhul. PriP/ lcoaast
n ace nă a 4,
în
ea şi-a pierdut i unitatea sa înterioară, precum si um…;â
cu toate creaturile. Opera mântuirii constă de e îa
esență în reunificarea dintre chip și Arhetip, într-o „În Oir:
spre cunoastere după chipul Creatorului™*, În drama Mmân.
tuirii, Chipul Tatălui pleacă în căutarea chipului Său căz
ut
până în adâncurile cele mai profunde ale căderii sale15 Face
asta în mod ascuns și prefigurat încă de la începu
tul lumii
istorife…. în mod desăvârșit însă abia la sfârşitul timpului
prin Intrupare. Aici Dumnezeu-Logosul, Creatory] dintru
început al întregii existente, devine Mântuitor și
Desăvâr-
șitor. Așa cum, potrivit vointei libere a lui Dumnezeu, |,
„început” stătea unitatea creatului în sine şi cu Creatorul in
afară de spatiu si de timp, asa va fi și la „sfârșit”, Aceess
notiune de MONAS desemneazi ambele aceste realități,'* Dar
„Ssfârșitul” e mai mult decât simpla repetitie si restaurare a
„începutului”."*“
În intelegerea părinților, versetele Facerea1, 26 si 27 dis-
ting între o menire creaturală a primului om";'pre o existenti
„după chipul și asemănarea noastră” si o creatie propriu-zisă
a acestuia numai „după chipul lui Dumnezeu”, Omul asadar

"" Vezi mai sus, p. 108, mai ales pp. 150 sqq.
"“ Ep Mel 11, trimitere la Col 3, 10.
"" Ep Mel 56 sqq.
"“ Pentru Evagrie, ca şi pentru multi părinți antici, teofaniile vechi-
testamentare sunt de fapt Logofanii, cf. KG 1V, 41.
"" Cf KG1, 45;11,3;10[, 22;1V, 18. 21. 51 (monadă inifiald) cu KG1, 65.71;
111, 61.72; 1V, 8. 89 (monadă eshatologică). Asa deja Ep fid 25 și 31.
"“ Așa suna unul dintre reproşurile împotriva origeniştilor seco-
lului VI,cf. anatema 15 din anul 553, care citează pe Origen, Peri Archon
[, 6,2, iar nu pe Evagrie,

164
a părăzit unei deveniri, filndcă vointa liberă i s-a dat pen-
u a năzui el însuși, ca o fiintd creată pentru o relatie per-
onală cu pumnezed, să treacă de la chip la asemănare. El
să a esuat în aceaslta. prin abu'zul arbitrar și egoist al liber-
i sale. De aceea, în des_ăvâ'rşnrea eshîltolcîgică Dumnezeu
realizează El insugi numai prin har, nu însă împotriva voin-
„i omului, aceastd asemănare (homoiăsis) desăvârșită între
chip și Arhetip.'* Cum anume va avea loc aceasta vom vedea
în continuare.
să ne intoarcem-acum spre cel de-al treilea nivel la care
rvagrie tratează chestiunea Unului şi multiplului. L-am
schițat deja pe scurt în capitolul despre praktiké. În fiinta sa
cea mai intimă, omul este o icoană a Dumnezeului cel
intreit-Unul și, prin aceasta, este el însuși unul și întreit i
menit să fie una cu Creatorul său. Aceasta în plan ideal. Din
punct de vedere istoric, el nu apare decât ca ființă scindată
însine şi departe de Dumnezeu. Se simte pe sine ca intelect,
suflet și trup, pe care Evagrie le consideră ca părți scindate
în sine ale unei fiinte unice.' Nu mai experiază nici unita-
tea care trebuia să-l lege de Creatorul său, ci se vede pe sine
jzgonit din „paradis”. Asa cum prin vointa sa potrivnică el
este departe de Dumnezeu, tot așa se împotrivesc între ele
si vointele intelectului, sufletului si trupului."”
Pentru Evagrie corporalitatea nu are un sens negativ.
Incorporal în sensul strict al cuvântului e nymai Dumnezeu,
orice ființă corporală fiind în mod constant corporală într-un
mod oarecare, Dar această corporalitate poate lua forme
diferite. Vorbind în imagini, ea poate fi „fierbinte”, ca la
îngeri, constând mai cu seamă din „foc”, sau „mai rece”, ca

'* În Ep Mel 62 Evagrie evidenţiază limpede tensiunea dintre deter-

minarea creaturală și actualizarea divinăl Cf. Origen, Peri Archon lll, 6, 1;
pelarg, Crouzel, Théologie de |'image de Dieu, pp. 217 $49.
"“ Ep Mel 26.
Wu :bid_

165
 la om, al cărui element predominant este „pământul", ¢
cu totul „rece”, ba chiar „înghețat”, ca la demon, al c'ă:L„'
element predominant este „aerul”."“ Cu cât mai aVansag
este dezintegrarea, şi prin aceasta îndepărtarea de Dumne.
zeu, cu atât mai „rece” si îndepărtată de viati este Creatura
Tot astfel stau lucrurile si cu cunoaşterea lui Dumnezey, l.a.
îngeri domină pe lângă „foc” intelectul, cunoasterea, la or
pe lângă „pământ”, predomină concupiscenta, iar la de mon,
pe lângă „aer”, predomină irascibilitatea.'” Într-un 31'1ume'
fel, omul poate alege să acorde pozitia dominantă fie inte-
lectului, devenind prin aceasta „înger”, fie irascibilitățij
transformându-se astfel într-un „demon”."” Evident, această
afirmatie trebuie înțeleasă mai putin într-un sens metafizic,
cât într-unul moral."” Fiindcă timpul luptei puterilor aflate
în conflict este praktiké, un timp al încercării si curățirii, pe
care Dumnezeu l-a dat omului spre a-l întoarce de la neau-
tenticitate la autenticitatea menirii sale creaturale.
Oricât de mult ar sublinia Evagrie, asemenea vechilor Pă-
rinfi ai Bisericii în genere, importanta vointei libere i, prin
aceasta, a responsabilității personale a omului față de orice
determinism absolut al gnosticilor, nu poate exista îndoială
cu privire la faptul că, totuşi, creatura nu este în stare să
depășească prin propriile ei puteri sciziunea în care se gă-
sește."” Fiindcă libertatea vointei face cu putință o separatie

"“ KG 1, 68.Că demonii sunt „reci”, Evagrie o spune adeseori, cf. K¢

V1, 25, Cog 33 long. Tot asa interpretează el in Scoliile la Psalmi verse-
tele în care este vorba de nord, mare etc. Cf. deja Origen, Peri Archon
Il, 8,3.
'* KG 1, 68. Evident, si aici este vorba de simboluri biblice: îngerii
constau din „foc” (Ps 103, 4 / Evr 1, 7), omul din „pământ" (Fc 2, 7), iar
demonii din „aer” (Ef2, 2).
""f Ep 56, 4; in Ps 41, 3 [R 3 (2));Or 1135.a. _
"" Despre Origen, f. pe larg H. Crouzel, Théalogie de l'image de Dieu,
pp- 181 5qq.
"" Astfel, în mod explicit, Ep Mel 58.
166
 de pumnezeu, dar nu e în stare să suprime consecintele
stei separatii. Creatura nu poate transforma ea însăși
ace
blcstem"fl lui Adam în binecuvântare. De aceea Dumnezeu a
rrebuit să deschidrî El Însuşi o cale de întoarcere spre El, ba
chiar să devină El Însuși „cale”, „doctor”, „ușă” etc.” Dacă
acest lucru este deja valabil pentru Vechiul Testament, ba
chiar pentru întreaga creatie văzută în genere, el devine
realitate deplină abia în Întruparea lui Dumnezeu-Logosul.
cuvântul—cheie în acest context este de aceea „cunoaș-
terea lui Hristos”"”", Fiindcă numele „Hristos” desemnează,
asa cum indica deja Grigorie din Nazianz"”, Economia mântu-
la
itoare a lui Dumnezeu'™, o idee pe care Evagrie o extinde
întreaga relatie dintre Creator si creatură. În „cunoașterea
lui Hristos” se concentrează tot ce poate sti omul despre
sensul creației si relatia ei cu Dumnezeu. Accesul la aceasta
4] dobândim numai prin credinta în Cel Întrupat. Fiindcă în
întruparea Fiului „aluatul Dumnezeirii" se amestecă cu dos-
pitura umanitatii si, fără să-şi piardă prin aceasta insusirile
ei, ea dospeste împreună cu sine întreagă această plămadă.””
Pentru Dumnezeu, Care pentru om S-a făcut om, omul se
face dumnezeu, spune Evagrie pe urmele lui Atanasie cel
Mare și Grigorie din Nazianz.'”

""XGVI, 20; Ep Mel 24; cf. Origen, Peri Archon 1, 3, 10.

" Notiunea provine de la Pavel (Flp 3, 8). Vizată e aici suma a ceea
ce a făcut Dumnezeu în Hristos creaturii Sale, cf. Ef 4,13; Col1,9 sq.:2,2.
'* Grigorie din Nazianz, Oratio 30, 21; cf. deja Origen, In loan. I, 28,
38 191 sqq. si Peri Archon IV, 4, 4.
"* Ep fid 14.
' Ep Mel 60. Imaginea se giseste si la Grigorie din Nazianz, Oratio
30, 21; Ep 101, 46 si e deja un bun traditional, cf. Lampe, Patristic Greek
Lexicon, sub voce.
™ Ep Mel 61. Cf. Atanasie, De Incarnatione Verbi 54,3 §i Grigorie din
Nazianz, Oratio 30, 21. În formă cifrată această propozitie apare în KG
V, 18. Guillaurnont, Les „K&phalaia gnostica”, p. 154, a demonstrat că ea
* sursa anatemei 8 din 553. Curios, pentru că sensul este totuși lim-

167
 Prin aceasta însă am intrat înt:îo situatie cu tgtul Nouă,
nemaiexistentă anterior: creatia cazllté "U mai e ajutată din
afară, ci e renăscută la viata ei adevărată dll’:l interior. „Chi-
pul” divin după care a fost făcut omul
S-a}lnşt ct.: omul Creat
„după chipul Său”, l-a asumat cu desă\farşţre în Stffea_sa
dezintegrată în intelect, suflet şi trup si l-a readus în Sine
Însuși la unitatea sa originară. _ !
Acestei miscari „de sus” omul îi răspunde cu o Miscare
„de jos”. În măsura în care în credința în fapta mântuitoare
a lui Dumnezeu o apucă de bunăvaie pe calea ostenitoare a
făptuirii (praktike), a purtării de zi cu zi a crucii §i a mort;.
ficării dureroase a vechiului Adam, omul urcă încetul cu
încetul spre cunoastere. El cunoaşte atunci faptul că, în
iubirea Sa insondabilă, Dumnezeu a creat întreaga creație,
toate creaturile, ca pe niste „litere” ce vor să comunice
un
mesaj."” Vizibilul dă de veste de invizibilul ascuns în el,
iar
acesta la rândul lui, despre „mâna” s „degetul” care
|-a
„Scris”, adică potrivit simbolisticii biblice
despre Fiul si
Duhul" Cei „de departe” cunosc în acest fel „put
erea” s
„înțelepciunea” căreia îi datorează obârșia
întreaga exis-
tență. Apoi „mâna” i „degetul” trimit dincolo
de ele însele
spre insusi „scriitorul”, adică spre Tatăl, Care
este obârșia
ultimă a toate, şi descoperă| întenţia
Sa ascunsă în toate, si
anume iubirea Sa față de noi. Fiul si Duhu
l sunt Ei Ingisi
„litere”, Care ne vorbesc despre Tatăl."""

pede, de îndată ce se vede |a

Vorbind despre sensul num
sia) desăvârșită a divinită

168
Aceia care prin curăţia lor nu mai sunt departe, ci au
„ns aproape de Dumnezeu, adică aceia care au dobândit
pitimirea, nu mai au nevoie de literele creaturilor, prin
re cunoșteau până acum mijlocit pe Fiul și pe Duhul, în-
ucât ei sunt invatati acum despre toate în chip nemijlo-
£ Mai mult încă, întrucât in fiinta lor cea mai intimă ei
it o natură înzestrată cu logos (physis logiké), vestesc acum
înșiși, ca niste „majuscule”, puterea şi înțelepciunea după
carei chip au fost creati. Cei aproape de Dumnezeu devin,
șadar, constienti de fiinta lor autentică, de asemănarea lor
, Dumnezeu si devin astfel vestitori constienti ai iubirii
sondabile a Celui căruia îi datorează existenta. Ei nu-L mai
udă pe Dumnezeu prin creaturi, ci il laudă pe Dumnezeu
rin Dumnezeu Însuşi.!”?
Evagrie mai face apoi încă un pas explicitând acum în
itreaga sa profunzime ideea chipului lui Dumnezeu în om,
jee care ne descoperă fundamentul misticii sale.'* Asa cum
rupul ne dă de veste prin faptele lui de sufletul care locu-
este în el, iar sufletul, la rândul lui, prin mişcările lui ne dă
e veste despre intelect, care este „capul” lui, la rândul lui
i intelectul dă de veste despre „sufletul” lui, adică despre
uvântul şi Duhul, Care locuiesc în el ca în „trupul” Lor. Mai
nult, acest „suflet” al lui, care sunt Fiul si Duhul, vestesc, la
ândul lor, despre „intelectul” Lor, adică despre Tatăl. Asa-
lâr, prin Fiul şi Duhul Însuși Tatăl este activîn chip mijlocit-
iemijlocit în intelect, care este oarecum „trupul” Lui.
iindcă el singur dintre toate creaturile a fost creat după
chipul lui Dumnezeu”, loc și purtător al chipului lui Dum-
1ezeu şi de aceea singurul capabil de a primi adevărata
unoastere a Tatălui. Celelalte creaturi nu sunt chipul lui

"™ Ep Mel 11; cf. KG 111, 55, unde această stare de nemijlocire e desem-
iață drept originară, respectiv creational3.
18 Or 591

"“ Ep Mel 15.

169
Dumnezeu și de aceea nu pot mijloci curoaşterea deplină ;
lui Dumnezeu, cu alte cuvinte natura Lui le rămîlnf: acestor,
inaccesibilă. Fiul si Duhul însă nu sunt creîlurl și de_ aceey e
pot descoperi intelectului totul despre Tatăl, chiar g fiing
Sa ascunsd." 9
Ceea ce descrie aici Evagrie este treapta cea mal. înaltă |
care poate ajunge în această viață făptur_a creată. Aceasti
„cunoaștere” nu poate fi cuprinsă cu mijloacele gândirij
dialectic-logice; ea este doar privită într-o „inimă Curată",
Imaginea vederii face deja limpede faptul că acest eveni-
ment nu este static, ci dinamic și, mai cu seamă, dialogic:
Dumnezeu Însuși Se pleacă din har spre cunoasterea omului,
Se lasă privit și este privit. Aici devine limpede de asemenea
ce ral de nedepășit joacă iubirea. Ea singură il face pe om
până într-atât asemenea cu Dumnezeu, încât acum
acesta
poate să-L cunoască.
Treapta acestei cunoasteri a lui Dumnezeu descrise
zici
este însă tot una preliminară, fiindcă sufletul
și trupul nu
iau încă parte deplină la ea. Dar şi ele aşteaptă
o „înviere”!*,
prin care vor fi ridicate la rangul intelectului,
du pă cum
spune Evagrie explicând loan 17, 21'% „ adic
ă prin care vor fi
conduse din nou împreună cu intele
ctul spre unitatea lor
creaturală. lar aceasta va avea | oc
atunci când și intelectul
învie, iar între Duranezeul Trei mi
c și creatia Sa spirituală
„numele” și „numerele”, simb
ol urile separatiei, vor fi supri-
mate, pentruca „Dumnezeu să fie totul în toate" (1 Co 15, 28).
"

"" Ep Mel 18,

"KGV, 19, 22, 25,

Monas. Cf. in Ps 83, 46 [P 46). i ircumscrie cu termenul d

"™ Ep Mel 22. În Oratio 30, 5.
u
7
6, Grigorie din Nazianz inte
.

deja acest text în se

nsul rpretează
apocati astazei și într-un
sens foarte apropiat
170
il trupul și sufletul vor fi înghițite în Fiul şi Duhul, iar
clectul va fi una cu Tatăl, si atunci rămân pe veci Dum-
eul Treimic i chipul Său'”, ajuns acum de la caracterul
, inițial de chip al lui Dumnezeu la desăvârșita asemănare
gl Fiinga creată e introdusă în viața ascunsă a Sfintei
pimi și, fără să-și piardă creaturalitatea, devine numai şi
mai prin har părtașă la viata veşnică a lui Dumnezeu.
ndcă atunci când Dumnezeu dăruiește, El nu dăruieşte
mic altceva decât pe Sine Însuşi. Aceasta este „fericirea
imă” care va fi împărtășită creaturii la desăvârșirea în-
opii existente.
pentru a face sensibilă această stare, pe care încă din
risoarea despre credință și apoi în mod constant în Kephalaia
ostika o desemnează cu notiunea abstractă MONAS, Evagrie
foloseste de imaginea mării și a râurilor ce se scurg în ea
care isi au toate obârșia lor în ea.” Evagrie a simtit se pare
'această imagine poate fi răstălmăcită si induce în eroare,
: noi chiar mai mult decât pe contemporanii săi, pentru
re unitatea neamestecată a două fluide era o idee fami-
ră.De aceea, el are grijă să excludă orice suspiciune a unei
stălmăciri panteiste sau emanationiste. Cele Trei Ipostase
e Tatălui, Fiului și Duhului nu vor dispărea niciodată, întru-
it Ele sunt fără început si fără cauză.'” Va dispărea numai
ea ce nu a corespuns vointei creaturale veşnice a lui Dum-
ezeu, și anume scindarea creatiei și cauza,ei, răul. De ase-
lenea, prin „scurgerea” înapoi a creaturilor în Dumnezeu,
umnezeu nu experiază nicio schimbare sau adaos'”, tot

Evagrie, Pentru istoria interpretării acestui verset, cf. E, Schendel,

errschaft und Unterwerfung Christi, Tibingen, 1971.
"" Ep Mel 23.
™ Ep Mel 27 sq. Premisa filozofică e teoria stoică a diferitelor forme
* Unitate ale unor materii eterogene. Cf. Ep Mel, n. 835.
"" Ep Mel 25.
"" Imaginea e folosită si de Grigorie din Nazianz, Oratio 28, 27. În
indal stă Ecc 1, 7.

171
aga cum El nu a fost afect;-at nici de ..Sepafaţ“f" lor. Creatur.
care are un început în timp, eAcez.z care primeste
ceea (,
pierduse şi pierde ceea ce dobandlîe caladaoş Pe parcurş,
Răsturnând ideea, Evagrie spusese încă în Sînsoarea despre
credință că acea stare de MONAS apare atunci când Dumflezm
uneşte în virtutea unității Sale toate cele la care vine'
Această unire nu este, așadar, un proces necesar, mecanic,
ci plecăciunea plină de har a lui Dumnezeu spre creatura Sa.
Nicăieri diferența esentiald dintre Dumnezeul necreat și
fiinta creată nu este afectată, căci această barieră este
și
rămâne de nedepăşit."”"
A devenit astfel limpede faptul că în ființa ei cea mai pro-
fundă mistica lui Evagrie este o mistică trinitară, chiar dacă
acest lucru a fost atat de adeseori ignorat şi nerecunoscut15
Scopul „urcușului mintii spre Dumnezeu”, unirea, nu este
disparitia într-o divinitate lipsită de nume din care intelec-
tul ar fi o parte separată si apoi reunificată. Creatia din
nimic
ca și caracterul pur haric al acestei uniri pun aici bariere
de
netrecut. Telul este mai degrabă o comuniune perso
nală, în
care existența creată nu-şi pierde fiinta
proprie, ci mai
degrabă își atinge împlinirea prin participarea haric
ă la Dum-
nezeu. Fiindcă acest tel nu poate fi niciodată
o atotunitate
impersonală, în care individul solitar ar ajunge
numai la o
atotsinguratate lipsită de mângâiere, ci, dimpotri
vă, depăși-
rea separafiei individuale a creaturilor
între ele si față de
Dumnezeu. Fericirea noastră ultimă
constă într-o întâlnire
cu adevărat personală cu Dumnezeu,
o transparență desă-

"" Ep fid 25. f, Grigorie din Na

zianz, Oratio 23,4,
"™ Ep Mel 551
„ârșită a unuia pentru celălalt cu păstrarea desăvârșită a
ntegrității fiecăruia. Posibilitatea acestei comuniuni e înte-
neiată pe misterul ființării treimice a lui Dumnezeu ca Tată,
Fiu 5 Duh. lar acest mister n-a putut fi imaginat de niciun
om, a trebuit să se reveleze la sfârșitul vremurilor.
in fata măreției acestei „minuni” a iubirii Tatălui față de
creația Sa și a fericirii care îi este împărtășită acesteia prin
mântuire, Evagrie izbucneste în strigăte de jubilatie.'*
Această exaltare, care distinge pe misticul autentic de gân-
ditorul pur speculativ, cititorul atent o descoperă în nume-
roase pasaje ale operei sale. Ca, de pildă, atunci când Evagrie
vorbeste despre „năzuința nesăturată”, pe care o implineste
numai Tatăl'”, sau despre „dorul (pothos) bun si vesnic după
cunoasterea lui Dumnezeu, care nu piere niciodată si care
este propriu prin ființă minții”””, despre „dorul nemărginit
după divin'”"” si despre „sporirea neîncetată a dorului după
Dumnezeu" în rugăciune“”, Sau atunci când descrie rugă-
ciunea care, fiind contemplarea realitétii divine, este pre-
gustarea pământească a fericirii viitoare, ca pe o „răpire”
efectuată printr-o „îndrăgostire extremă” (erdti akrotatd) de
Dumnezeu.” Acest dor și această năzuință se îndreaptă spre
Tatăl ca spre Obârşia Sfintei Treimi si, prin har, a întregii
existente. Dar, asa cum am văzut, ea îşi găsește împlinirea
numai în răpirea creaturii în misterul vietii intratreimice.
Fiindcă mijlocirea Fiului și a Duhului nu yor dispărea nicio-
datilzfll !

"* Ep Mel 64 sqq.

"” Cent Suppl 53. Evagrie pare aici să excludă în mod constient
opinia după care starea de desăvârşire finală n-ar fi definitivă, opinie
atribuită adeseori (pe drept sau mai degrabă pe nedrept) lui Origen.
"" KG 1V, 50.
"" pr 57.
"* Dr 118.
"" 0r52,
""* Ep Mel 31.
173
 Raspunsul la problema străveche'şi pânş astăzi metîeun Pusă
privitoare la relatia dintre Unu _şn„multlplu Eyagne il gă-
seste, asadar, in invatatura Bisericii despre Sfânta Treime,
misterul fiintarii personale a lui Dumnezeu de care se zdro.
besc toate încercările noastre de cuprindere raţioqală.
Evagrie insistă de mai multe ori asupra faptului fă acest
mister este prin esentd de un cu totul alt gen decât toate
celelalte obiecte ale cunoasterii noastre, iar mijloacele noas-
tre cognitive constituite pentru cunoaşterea acestor obiecte
sunt cu totul insuficiente pentru a-l sesiza și cuprinde.?” i
aceasta în ciuda faptului că în mai multe rânduri el spune că
Dumnezeu este cognoscibil®™ si că El ne va împărtăşi o „cu-
noastere ființială” (gnăsis ousiădes)"", Această cunoastere
fiintiala nu mai are loc însă (ca la cunoasterea rațională) ca
un act unilateral de cuprindere şi sesizare a unor obiecte ale
cunoaşterii aflate în afara noastră, ci ca_un act profund
interior prin care suntem cuprinsi și sesizati si ca o între-
pătrundere reciprocă. Fiindcă atunci nu-L vom mai vedea pe
Dumnezeu „în oglindă si ghicitură [enigmă]”, ci „față către
față”, asa cum se pot privi numai două persoane, și în care
„cunoaștem asa cum suntem cunoscuti”,*** Această cunoas-
tere si întrepătrundere reciprocă, expresie a unei comu-
niuni în cele din urmă negrăite între un „eu” și un „tu”, e
ceea ce noi încercăm să circumscriem cu ajutorul notiunii
de persoană, iar Evagrie și Părinţii voiau să exprime, în
lim-
baj biblic, imagistic, prin unitatea în asemănarea
desăvâr-
şită dintre Arhetip si chip. Nurnai iubirea poate crea
o astfel
de asemănare, întrucât ea singură uneşte două fiinte
astfel
încât ele să se „cunoască” unele pe celelalte
, așa cum se
spune deja în Scriptură.

:C,[ Gn 27. 41. Vezi și Lackner, „Zur pr

ofanen Bildung”, pp. 25 5qq.
In Ps 131,7 [P 7 (2)]; kG 111, 80; 1V, 2. 3, 50,
= KG1IL, 12.49; V, 81; VI, 34. 73,
" 1C013,12; of Ep fid 22. 37,

174
 pespre aceste lucruri în ultimă instanță de negrăit Evagrie
s-a exprimat numai cu o extremă rezervă, de fapt numai în
scrisoarea către Melania, cu alte cuvinte numai față de cineva
cu care era extrem de intim. Și aici tăcerea iubitor-intele-
gătoare trebuie să-i fi apărut mai cuvenită decât un discurs
ce poate fi oricând răstălmăcit. De aceea, nu pare nepotrivit
să cităm în final acea sentintd prin care își exprimă atitu-
dinea sa față de speculatiile asupra vietii intratrinitare a lui
Dumnezeu:
sidpE proskyn&sthă to arrhéton
„Nespusul să fie venerat prin tăcere.""”

"" Gn 41. Cf. expresia foarte asemănătoare a lui Grigorie din

Nazianz, Oratio 28, 20: epei de arrhéta én (cf. 2 Co 12, 4) kai hămin siope
timasthă (PG 36, 52C).
175
 III
Scrisorile avvei Evagrie

Scrisorile sunt o parte a mostenirii lui Evagrie' a cărei

intreagd amplitudine a iesit lent la lumină abia mai recent.
pin rarele referiri ale lui Palladios“, Socrates' și Gennadius'
stiam doar de foarte putine scrieri mai citite, cum sunt
Praktikos-ul, Sentintele pentru monahi si cele către o fecioard,
care ni s-au păstrat și în originalul grec. Altora le stiam doar
numele, cum sunt Gnostikos-ul, din care Socrates ne redă
câteva extrase, Antirrhetikos-ul și, mai ales, Kephalaia gnostika.
Nicăieri nu era vorba de scrisori’, nici despre extinsele scri-
eri exegetice sub forme de scurte „scolii”. Unele ni s-au păs-
trat în original, cum sunt Scrisoarea despre credință, tratatul

/
'O cercetare cu privire la scrisorile evagriene n-a fost făcută până
acum. Despre opera literară a lui Evagrie în general, cf. Guillaumont,
„Evagrius Ponticus”, Reallexikon fiir Antike und Christentum 6, col. 1091-
1097,
'HL38,p.121, 1 sq.
*HE1V, 23 (PG 67, 516A-B).
* Script eccl XI (PL 58, 1066-1067),
* În orice caz nu despre o colectie a scrisorilor sale, leronim, Ep
133,3, e înțeles ca aluzie la Mn, Vg §i Ep Mel; cf. Guillaumont, Les „K&-
Phalaia gnostica”, p. 68.
177
Despre rugăciune*, un altul cătr
e mortafiuf Evlogfo_s'. transmjg
e
sub un alt nume (Nil Ascetul). Scrl't.m‘l.e e'}fegetlce AU rămaş
ingropate în așa-numitele „catenae” până în 1?39. ca
nd Hanş
Urs von Balthasar a atras atentia asupra lor în
tr-un studiy
it clasic.’
dfl[;::: de la publicarea în 1870-1872 de către W. Wright a
excelentului său catalog al manuscriselor siriac di
e n Biblio-
teca Muzeului Britanic din Londra se stia că în siri
acă se
păstra un mare număr de scrieri evagriene, al căror origin
al
nu mai există, o parte a acestor comori a deveni
t accesibilă
abia prin cartea publicată de W. Frankenb
erg în 1912. Oricât
de meritorie, editia acestuia suferea de o gravă defici
ență,
dat fiind că Frankenberg se multumise să tipăre
ască în ediție
paleografică un singur manuscris siriac, ce-i
drept foarte
vechi, colationat mai mult sau mai putin te
meinic cu un
al doilea, fără să fi investigat în prealabi
l sistematic fondu-
rile manuscrise disponibile în marile bi
blioteci europene,
H. Gressmann, care demarase independ
ent această investi-
gatie, a abandonat-o după aparitia cart
ii lui Frankenberg.®
Așa s-a ajuns, de exemplu, ca impo
rtantele Kephalaia
gnostika — amestecate cu comentar
iul extrem de interesant
în sine al siro-orientalului Mar Babai ce
l Mare — să fi apărut
doar într-o versiune prelucrată
ulterioară, care a devenit
astfel pentru decenii unica bază pe
ntru cercetători. Abia în
1958 Antoine Guillaumont a edit
at versiunea siriacă literală
a textului grec original după
un alt manuscris unic din
Biblioteca Muzeul ui Britanic, rămas neobservat
până atunci."

" Spune asta în Nonnensp

iegel, p. 143.
„Le texte văritable"”, Și ed
itia sa Les six centuries.
178
jjar mai rău au stat lucrurile §i cu nu mai putin importanta
ologic Scrisoare către Melania publicată incomplet de Fran-
„berg, până în 1964, când G. Vitestam a editat la fel de
„portanta ei parte a doua." Tot atunci demersul lui Hans
rs von Balthasar a fost reluat printr-o cercetare sistema-
ră a asa-numitelor „catenae” care a scos la lumină diver-
e comentarii scripturistice antologate aici."” Au fost iden-
ficate o mie opt sute de scolii evagriene la Psalmi, Proverbe,
leziast si lov, dar editiile critice au întârziat mult.
Acelasi lucru e valabil si pentru minunatul tratat Despre
găciune, cu privire la care 1. Hausherr a publicat impor-
mte lucrări pregătitoare” fără să fi ajuns însă la o editie,
hiar și pentru scrierile ascetice accesibile în parte sub
umele lui Evagrie, în parte sub cel al lui Nil Ascetul, în co-
scția lui J.-P. Migne „Patrologia Graeca”, editii critice există
par pentru câteva: Sentintele pentru monahi și pentru o fecioară!*
i Praktikos-ul în editia exemplară a lui Antoine si Claire
uillaumont”. Printr-o investigatie sistematică a fondurilor
nanuscrise,J. Muyldermans a scos la lumină mult material
ou, fără să poată încheia însă o editie propriu-zisi.'®
Această privire rezumativă vrea să arate cum anume stau
ucrurile și, mai cu seamă, în fata căror probleme se află
ricine doreste să se apropie de avva Evagrie. Suntem încă
leparte de a dispune de mostenirea sa literară asa cum s-ar

!
" Vitestam, „Seconde partie”.
" Rondeav, „Le commentaire sur les Psaumes d'Evagre”; Géhin,
Un nouvel inédit”; Labate, „Lesegese di Evagrio”.
" Hausherr, „Le «De Oratione» d'Evagre le Pontique en syriaque et
narabe”, Importante observatii critice §i in comentariul său la Traité
te l'oraison,
“Gressrmann, Nonnenspiegel.
" Guillaumont, Traité pratique.
"Cf. inventarul comentat al studiilor sale în Evagriana Syriaca,
Pp. 173-178.

179
impune pentru a surprinde cone-ct adevărat:î SE,' Sâl'ldire_n
Scrisorile împărtășesc destinul si al altor scrieri EVagriene
încă inedite. Traducerea lor de față e menită a fi o contr;-
butie la a le face accesibile unor cercuri mai largi.

1. Traditie manuscrisă și atribuirea scrisorilor

Corpus Epistolarum [CPG 2437]

Corpusul epistolar evagrian constă din 62 de piese mai
scurte și mai lungi, numerotate cu atentie’, urmate
în două
manuscrise și de Scrisoarea către Melania. O legătură care n-
existat de la început, asa cum se va arăta, De rem
arcat însă
că această ultimă scrisoare nu e transmisă niciodată sin-
gură.” Fapt valabil şi pentru Scrisoarea despre credință
care în
unicul manuscris care contine traducerea
ei Siriacă urmează,
chiar dacă nu nemijlocit, corpusului scrisorilor.
Corpusul epistolar evagrian întreg se păs
trează doar în
traducere siriacă, mai multe fragmente
regăsindu-se, în
siriacă dar si în greacă, si în alte lucrări
ale lui Evagrie.
Acesta avea obiceiul de a repeta adeseori
literal formulări
sau idei pe care le găsea bine exprimate,
Evagrie se citează
bucuros fără să ne-o spună. Semnificatia
acestor utilizări
pentru stabilirea unui text critic al scri
sorilor nu e însă usor
de stabilit, intrucat Evagrie nu se citează
literal. Importantă
este însă constatarea că în scrisori
avem adeseori contextul
lor originar.

"" Cf.lista manuscriselor

la
" Vezi mai jos, p. 183.
 pe lângă asta, doamna Claire Guillaumont a descoperit
ylrase grecesti în florilegii care-și așteaptă încă editarea”
E vorba de texte mai mici. Interesant e faptul că într-un
manuscris acestea urmează tratatului Despre gânduri, în care
regăsim și alte fragmente din corpusul scrisorilor, Aceste
extrase necunoscute până acum atestă faptul că acest cor-
pus a ajuns în limba originală si în Occident, apoi, ca atâtea
„|tele, s-a pierdut după secolul VI.""
Traducerea corpusului epistolar evagrian are la bază urmă-
toarele manuscrise:
A BM Add. 14.578, ff. 100b-187a (secolele VI-VII): 62 de scri-
sori. Utilizat în reproducerea paleografică a lui Franken-
berg, care l-a colationat, nu sistematic, cu Add 17.192.
B BM Add. 17.192, ff. 12a-56a (secolul IX): 62 de scrisori.
¢ Mingana 68, ff. 61a-88a (copie modernă din 1902 a unui
vechi manuscris dintr-o epocă nedeterminată de la mă-
năstirea Deir Zafaran): 62 de scrisori. _
În ce priveşte textul, BC coincid, dar diferentele fati de A
nusunt de natură să presupunem existenta a două traduceri
(Ep 3, transmisă separat, atestă după Muyldermans exis-
tenta unei alte traduceri®®). În absenta unei editii critice, în
traducere am procedat eclectic,

” Guillaumont, Traité pratique, pp. 245 și 257. [Ele au fost editate de

Claire Guillaumont, „Fragments grecs inédites d'Evagre le Pontique”,
în Texte und Textkritik. Eine Aufsatzsammiung (Texte und Untersuchun-
gen 133), Berlin, 1987, pp. 209-221 și de Paul Géhin, „Nouveaux
fragments des lettres d'Evagre", Revue d'histoire des textes 24 (1994),
pp. 117-147. —n. tr.]
" Pentru destinul corpusului evagrian, cf. instructivele prezentări
ale lui Guillaumont, Traite pratique, pp. 389 sqq. Pentru citatul avvei
Zosima de la începutul secolului VI, cf. mai sus, pp. 81 sqq.
" Muyldermans, Evagriana Syriaca, p. 76, n. 165. Textul din Add. 12.170,
ff. 1332-133b se abate considerabil de cel din restul manuscriselor!
S.Brock a transcris pentru noi scrisoarea.
181
Epistula fidei [CPG 2439)
Acest important text e atestat foarte firav în manuscrige,
Originalul grec il cunoastem doar dintr-un singur manuscriş
care ni-l transmite ca Epistula S între scrisorile lui Vasile ce]
Mare: BN Suppl gr. 1020 (secolul Xl).” Exista și între scrierile
lui Nil al Ancyrei într-un manuscris din biblioteca cardinalu-
lui Barberini folosit de ).M. Suarez pentru editia operelor
acestui ascet din 1673* Manuscrisul e de negăsit si trebuie
considerat pierdut. O rubrică a lui afirma că în alte manu-
scrise scrisoarea e atribuită lui Evagrie. Atribuire confirmată
de o veche traducere siriacă păstrată într-un singur manu-
scris din secolele VI-VII publicată în editie paleografică de
Frankenberg în 1912, fără să observe că scrisoarea e trans-
misă si între scrierile lui Vasile cel Mare. Că nuNil, ci Evagrie
e adevăratul ei autor au arătat în 1923, independent unul de
altul, W. Bousset” si R. Melcher®, plecând de la criterii in-
terne. De aceeasi părere era si Suarez în 1673”, care credea
că Nil si-a insusit scrisoarea si de aceea apare între scrierile
sale între care ar fi deja amestecate și alte scrieri evagriene.
0 editie critică lipseste încă. Y. Courtonne™ s-a multumit,
la fel ca anterior benedictinii maurini, să imprime codicele
parizian fără să tind seama de vechea editie Suarez si de
traducerea siriacă. O comparatie a acestor trei texte arată
însă că în cazuri importante Suarez oferă un text grec mai

" €f. C Astruc si M.L Concasty, Catalogue des manuscrits grecs, t. 111,
les suppléments grecs, Paris, 1960, pp. 100 sqq. Melcher, Der 8. Brief,
Pp.4-7, mai aminteste BN Suppl gr. 1327, dar catalogul nu spune nimic
de vreo epistolă a lui Vasile. Se poate ca textul nostru să se găsească
într-un florilegiu sau altul care n-a fost valorificat de Courtonne, cf.
observatia sa, Saint Basile. Lettres, I, p. %, n. 28.
" Suarez, S.P.N. Nili abbatis tractatus, pp. 609 sq., 613 sq. și 616 sq.
" Bousset, Apophtegmata, pp. 335 sqq.
™ Melcher, Der 8. Brief, pp. 72 sqq.
" Suarez, op. cit., p. 618.
" Courtonne, Saint Basile. Lettres, 1, pp. 22-37.
182
bun sustinut constant de cel siriac. Cu alte cuvinte, prin
„ceastă comparatie ajungem la o formă a textului existentă
i secolele V-VI. Siriaca se abate de textul grec editat de
suarez §i Courtonne doar prin amplificări perifrastice şi
r=;,q:.licări inevitabile într-o traducere. În nu putine cazu;'i
siriaca il sustine pe Courtonne acolo unde Suaréz se abate
dar e cel mai adeseori vorba de omisiuni neintentionate alns-r
copistului. Am aritat în note doar variantele cele mai im-
portante. La baza traducerii stau astfel:
A BN Suppl. gr. 1020 (secolul XI), folosit după editia Courtonne,
pp. 22-37.
§ Suarez, 1673, pp. 358-376.
ankenberg,
¢ BM Add. 17.167, ff. 94a-105b (secolul 1X), după Fr
pp.620—634.

Epistula ad Melaniam [cPG 2438]

alul grec pare
si această scrisoare € firav atestată. Origin
cunoscută com-
pierdut definitiv. Vechea traducere siriacă e
prima parte, tipărită
plet doar într-un singur manuscris, iar
Partea a doua a fost
de Frankenberg, si într-un al doilea.
publicată de G. Vitestam.” Am citit
Add . 17. 192 , ff. 56b -72 a (se col ul IX), complet.
A BM
din nou textul întreg după o fotocopie.
14. 573 , ff. 187 a sq. (se col ele VI- VII ). Muyldermans,
B BMAdd.
a stu dia t ate nt man usc ris ul, a sta bilit™ că între foile
care 193 și
au căz ut mai mul te foi, la fel si între foile
191 și 192
că tex tul se înt rer upe bru sc pe f. 193b. Franken-
194, așa
a obs erv at că tex tul se înt rer upe la f. 191b, a
berg, care
de ce.
întrerupt și el textul fără să spună

tie du Tr ai t8 " „a re nu nt at din păcate la

%* Vitestam, „Seconde par ți a scri sorii. Nu sunt sem-
si st em at ic a cu B a pr im ei păr
colationarea a să
ini mai târzii, Am p referat de acee
nalate nici corecturile unei mâ
citim din nou întreg manuscrisul.
iaca, p. 78.
* Muyldermans, Evagriana Syr
183
 Traducerile se țin cât mai strans posibil de text, dat fiind
că. afară de Scrisoarea despre credință, e vorba de traducerea
unor traduceri. În redarea citatelor biblice am recurs la
Septuaginta folosită de Evagrie, deși traducătolrul Siriac a
recurs la Peshita, familiară lui. Și, cum arată Scrisoarea către
Melanta, sensul unor pasaje reiese doar prin recursul la textu|
grec al Noului Testament.
În comentarii ne-am mărginit la ceea ce a apărut- nea-
părat necesar pentru intelegerea imaginilor folosite și am
încercat să-l explicăm în principiu pe Evagrie prin Evagrie,
Multe însă nu pot fi intelese fără un recurs la sursele
acestuia, mai ales la Origen si Grigorie din Nazianz. Ne-am
limitat însă la câteva scrieri principale: la Peri Archon i
Comentariul la loan pentru Origen, si la Cuvântările pe care
Grigorie din Nazianz le-a tinut în Constantinopol si pe care
Evagrie trebuie să le fi auzit, cu accent pe cele cinci
Cuvântări
supranumite „teologice”,
Limbajul lui Evagrie e străbătut într-o măsură covirs
i-
toare de imagini si aluzii biblice, care conferă scrisorilor
lui
o pecete inconfundabilă. Ești ispitit de aceea în permanență
să pui între ghilimele orice notiune mai importantă.
O astfel
de procedură își are însă limita firească în lizibi
litatea tex-
tului. Comentariul nu încearcă de aceea să explic
e tot ce s-ar
putea explica, ci doar să pună în mâna citito
rului o cheie cu
care să poată el însuși deschide usile rămase
închise. Ca
toate scrierile sale de altfel, nici scrisorile lui
Evagrie n-au
fost gândite pentru o lectură rapidă
care'să ia la cunoştință
doar continutul. Doar într-o familiarizare
intimă cu ele se
deschid și, la rândul lor, deschid privirea
spre
rul lor a experimentat și dorit să facă accesi ceea ce auto-
bil și altora. Și
aici e valabil ceea ce spune Evagrie
în finalul prologului-
dedicatie către Anatolius al Praktikos-ul
ui: „Pe unele le-am
spus în chip învăluit, pe altele în chip umbrit,
cele sfinte câinilor, nici să nu aruncăm ca să «nu dăm
mărgăritarele înain-
tea porcilor» [Mt 7, 6], Dar ele vor apărea
limpede celor ce
184
ssesc exact pe urmele părinţilor care ne-au învățat să le
punen §i altora.

), Constituirea corpusului epistolar evagrian

corpusul epistolar reprezintă fără îndoială cea mai veche

olectie de scrieri evagriene. Așa cum lasă să se inteleaga
rubricile manuscriselor siriene și o rubrică a excerptelor
grecesti (eklogé ek tân epistolân autou™), ea alfost de la început
gândită ca o colectie de scrisori. Dar colecfia prezintă parti-
cularititi care îndreptățesc întrebări cu privire la aparitia
¢i. Pe de-o parte, în majoritatea cazurilor e vorba de scrisori
propriu-zise, deși câteva piese n-au nimic de-a face cu o
scrisoare și sunt probabil fragmente din alte scrieri. Pe de
altă parte, lipseste la toate atât un prescript, cât §i, mai ales,
un titlu, cum se obisnuieste într-o scriere editată ca o co-
lecție. Faptul că numele unor adresanti se regăsește în tex-
tul lor dovedeste că aceste titluri n-au fost sterse cu vreo
intentie tendenţioasă, ci au lipsit de la început, mai ales că
un motiv pentru eliminarea lor ar putea fi cu greu invocat.
Plecând de la aceste observații, poate fi trasă concluzia că
nu Evagrie însuși a fost la originea acestei colectii. Nu poate
fi vorba însă nici de un vechi florilegiu, cum credea]. Muyl-
dermans”, întrucât, afară de fragmentele amintite, avem de-a
face constant cu scrisori propriu-zise, iar cum anume arată uri
florilegiu din aceste scrisori ne-o arată'excerptele grecesti.
Cine însă ar fi putut organiza această colectie postumă?
În orice caz, acesta trebuie să fi avut acces la atelierul de
scris al lui Evagrie însuși, pentru a avea în mână tot acest
material nedestinat încă, sau deloc, unei editii. Traditia
siriacă pare să ofere un prim indiciu cu privire la cine anu-
me ar fi putut să fie acesta. Aproape toate manuscrisele

" Guillaumont, Traité pratique, p. 245.

" Muyldermans, Evagriana Syriaca, p. 77.
185
transmit corpusul ca întreg ca fîîn% Îdresa}t Melfl niei. Chiar
si o lectură superficială arată îns:'i că în rţnaljor-:t_atea l.or scri-
sorile n-au putut fi adresate nici Meia:l'nel! mici unei
femej,
să fie oare rubrica „Către Melania” un indiciu al faptului că
initiativa colectiei a fost a ei sau e legată de persoana ei? Ce.j
drépt, traditia manuscrisă nu e unitară în acest Punct: cele
mai vechi două manuscrise fie atribuie toată colectia Melaniej,
fie nu o mentioneazi deloc!™ Să fie vorba de o veche negli-
jență? În codicele Mingana 68, f. 60b/61a citim: „Scrisori ale
aceluiasi Mar Evagrie, pe care le-a trimis unora. Prima: către
slujnica Domnului Melania.” $i, întî-adevăr, Scrisoarea 1 pare
foarte probabil adresată Melaniei.™ Întrebarea este dacă acest
copist a preluat această informatie dintr-o sursă SIgUră sau
a dedus asta din context; caz în care s-ar explica geneza
rubricii „Scrisori către Melania”. La origine ar fi existat doar
titlul „Scrisori ale lui Evagrie” cu o glosă marginală a unui
copist cu privire la adresanta primei scrisori.
Oricum ar sta lucrurile, traditia siriacă nu ne conduce la
autorul colectiei. O privire asupra biografiei lui Evagrie
ne
ajută însă poate, Evagrie s-a mutat la Domnul de sărbătorea
Epifaniei lui Hristos a anului 399, cu câteva luni
înainte de
izbucnirea crizei antiorigeniste, în cursul căreia
Teofil a de-
vastat chiliile monahilor din Kellia arzându-le cărțile,
cum
menționează explicit Palladios™, si i-a împins pe
monahi în

* În BM Add. 17.192, £. 123, stă scris: „Scrisori ale

lui Evagrie către
Melania " Ep Mel care urmează nu e cup rinsă aici,
întrucât pe f. 56a se
spune: „Sfârșitul scrisorilor fericitul
ui Evagrie”, iar pe f, 56b Ep Mel
urmează fără nicio rubrică specială,
I nvers, în Add. 14.578, unde pe
£. 160a se spune: „Scrisori ale acelui
agi Evagrie”, iar pe f. 187a: „Scri-
soare a sfântului Evagrie către Mel
ania "VÎn manuscrisele care nu con-
tin Ep Mel întreg corpusul e dese
mnat ca adresat Melaniei.
" Vezi mai jos, pp. 197 sq. În mod se
mnificativ însă, Ep1, care în BM
Add. 14.623, f. 12a(anul 323) apare se parat, e
suprascriere! introdusă fără această
* Palladios, Dial VII (Coleman-N
orton, p- 39, 20).
186
„il (vara anului 400)”, Aceea-şi soarţă ar fi avut-o și cărțile
„re se VOT fi găsit în chilia lui Ej.ragrîe. Qar Pal.ladios, de a:ni
;ufli prieten intim al luî E\'ragne, paîăsţsî dgja Egiptul în-
ptă după moartea povaţu:torulyl său”, înainte de catas-
rofa Kelliei. lar la această decizie trebuie să fi contribuit
„ai puțin afecțiunea de stomac pe care o invocă”, și care nu
are să-i fi prilejuit ulterior niciun disconfort, cât impresia
e care trebuie să i-o fi făcut brusca schimbare de fronturi
lui Teofil la începutul anului 399, evenimente pe care le
rece însă cu grijă sub tăcere în Istoria lausiacă. N-ar fi oare
Jauzibil să fi luat cu acest prilej mostenirea literară a
lascălului său la lerusalim si să o fi incredintat monahilor
nănăstirii lui Rufin de pe Muntele Măslinilor, monahi care
e îndeletniceau cu copierea de cărţi” si care făcuseră deja
nulte pentru difuzarea scrierilor lui Evagrie“?
Dacă aceste presupuneri sunt corecte, atunci s-ar explica
unumai cum anume s-a ajuns la păstrarea si multiplicarea
olectiei epistolare, care nu era încă, sau deloc, meniti unei
ublicări, ci și de ce multe fragmente ale unor scrieri neîn-
heiate, cu continut teologic, au supravietuit catastrofei
(elliei; ca, de pildă, cele două variante, ambele neterminate,
le tratatului Despre gânduri.” Și mai ales „capitolele” din

* Vezi mai sus, pp. 61 sq.

” Chestiunea dacă Palladios a fost de față sau nu la moartea povă-
vitorului său e disputată, întrucât acel „al nostru” din textul care
Tesupune prezenta sa nu e privit drept sigur (HL 38, p. 122, 15). Tre-
uie observat însă că „al nostru” e atestat de manuscrisele libere de
elușările antior‘fgeniste (cf- Butler, The Lausiac History II, pp. Loxv sqq.)
afel şi de foarte vechile versiuni siriace. Trebuie deci să fi fost acolo
le [a început, A părăsit atunci Egiptul si Cassian, cf. Chadwick, John
assian, p. 30.
"HL 35, p. 105, 3 5q.
” Cf. Murphy, Rufinus, pp. 55-57; Guillaumont, Traité pratique,
D390, n. 6.
" Pentru persoana lui Anatolius, vezi mai sus, pp. 27 sqq.
" Muyldermans, A travers, pp. 39 sqq.
187
pseudo-suplimentul la Kephalaia gnosn‘kna.“ În timp ce duPă
secolul VI opera lui Evagrie dispare cu lilcet.u.l 1N origina|y
grec“, si aceste fragmente s-au păstrat în Siria și Am“*nia,
în afara granitelor Imperiului Roman. Nu pare deci neplay.
zibil ca un rol mijlocitor să-l fi jucat aici Palladios, Căruia ţ
datorăm deja de altfel în Istoria lausiacă un tablou a proape
necunoscut al monahismului din Nitria și Sketis**

3. Adresanti — elemente biografice — datare

Corpus Epistularum
Cum am văzut deja, cele 62 de scrisori nu au nici supra-
scriere, nici titlu, astfel că numai în patru cazuri este absolut
sigur cine anurne este adresantul, întrucât numele său apare
în textul scrisorii: e vorba de Scrisorile 21 (către Eustathios),
48 (către Theophoros), 58 (către Hymettios) si 59 (către
Kekropios). În comentariul său la Kephalaia gnostika,
Babai
cel Mare (550-628) citează câteva extrase din
scrisori si
pretinde că stie cui anume sunt adresate: Scris
oarea 22 către
Vasile cel Mare, Scrisoarea 46 către Grigorie din Nazi
anz i
Scrisoarea 13, unde însă lasă deschis adresantul
“*
Autorii moderni au urmat în general acestor indicatii
fără
să se întrebe de unde anume are Babai aces
te informații,
Dispunea oare de cunostinte care nu ne mai
sunt accesibile
astăzi? În general însă, nu poate fi evocat un
motiv plauzibil
pentru care aceste titluri au fost eliminate,
în cazul în care
au existat. Copiate pe timpul lui Babai, manuscri
sele cele mai
vechi de care dispunem n-au niciun titlu!**
Deaceea e putin
“ Muyldermans, Evagriana, passim
.
” Cf. Guillaumont, Traité pratique, pp.
389 sqq. '
“ ¢f. articolul meu , Evagre le Pontique et les
PP- 347 sqq.
deux Macaire”,
" Frankenberg, Euagrius Ponticus,
pp. 20 şi 22.
“ Vezi mai sus, n. 33. Sunt cele două manusc
rise utilizate de Fran-
kenberg.

188
 robabil ca Babai să le fi luat din alte manuscrise care le
aveau-" Prin urmare, la fel ca noi astăzi, Babai a recurs si el
|a o combinatorică personală; în cazul Scrisorii 46 a nimerit,
in cazul Scrisorif 22 cu siguranță nu.
să ne aplecăm deci asupra scrisorilor înseși si să cercetăm
Jetaliile biografice continute în ele. Trei scrisori se disting
limpede de celelalte atât prin adresarea singulară „o, minu-
natule!” [5, thaumasie]“, cât si prin tonul iubitor şi respec-
tuos: Scrisorile 12, 13 și 46. Că Scrisoarea 46 e adresată lui
Grigorie din Nazianz, cum bănuia deja Babai, ar trebui să fie
limpede.” Evagrie își aduce aici aminte de „răsadul” pe care
dascălul său l-a plantat cândva în el si pare să facă o aluzie
laoformulă de'care Grigorie însuși obișnuia să se folosească
referindu-se la ucenicul său.” După moartea lui Grigorie,
Evagrie își mai aminteşte o dată de dascălul său și-l numeste,
desigur intentionat, „dreptul Grigorie care m-a sadit™".
Foarte probabil, Grigorie este adresantul si al Scrisorilor 12
și 23. În Scrisoarea 12, Evagrie multumeste pentru scrisoarea
primită și dovada iubirii arătate — în Scrisoarea 46 spune că
prin scrisoarea sa Grigorie a udat cu afectiunea inimii răsa-
dul plantat de el odinioară.:În Scrisoarea 23 e vorba de o
„cercetare” prin care are în vedere în mod evident tot scri-

“ Pentru asta pledează și faptul că ambele forme ale textului, pe

care le-am putut stabili, nu se abat între elt? în acest punct.
" Această adresare o găsim uneori în sctisorile lui Grigorie din Na-
zianz, și anume în cele către personaje sus-puse, cum sunt: Nemesios,
guvernatorul Capadociei (Ep 201, 2), Olympios, care a definut acelasi
oficiu (Ep 145, 6), 5i Eustochios (Ep 189, 1), indirect și Ep 94, 3 și 208, 2.
În majoritatea cazurilor ele sunt persoane apropiate acestuia.
" Așa şi Guillaumont, Les .Képhalaia gnostica™, p. 49, n. 9.
* Grigorie din Nazianz, Ep 228, 1: „Cine n-ar lăuda un vlăstar dol-
dora de flori, pe cine nu l-ar bucura un snop tocmai legat...” Cu
referire la „iubitul nostru frate si co-diacon Evagrie”, care tocmai s-a
convertit la „filozofie” (ibid. 8 2), cf. Ep fid 2!
"' PrEpil. 8 (tou phyteusantos me).
189
sori, iar Evagrie se adresează limpede unui om pe Care-|
consideră dascălul său. RT
Toate cele trei scrisori atestă iubireîl și p'r!eţema Care-i
lega pe Grigorie §i Evagrie, a.fecţlj.m.e rnarFunElta de altfe| și
de Grigorie nu numai în deja amintita Eptst-o!a 228, dar și în
testamentul său din 381.” Cele trei scrisori au fost trimise,
aşadar, între anii 383, anul stabilirii lui Evagrie în desert,
si 390, anul mortii lui Grigorie. Cum lasă să se Înţeleagă
Scrisoarea 46, această scrisoare pare a fi cea mai timpurie şj
presupune un anumit interval de timp față de celelalte.
Scrisoarea 21 e adresată unui anume Eustathios, pe care
Evagrie il numeste „frate”, ceea ce arată că era un monah,
Scrisoarea deplânge moartea „părintelui comun” si nu avem
impresia că e vorba de tatălui lui Evagrie. Din testamentul
lui Grigorie aflăm de un monah Eustathios pe care episcopul
il recomandă mostenitorului său principal, diaconul Grigorie,
drept executor al ultimei sale voințe.” Eustathios era
un
sclav eliberat, născut în casa lui Grigorie și trăia în epis
copia
Nazianz, si lui împreună cu diaconul Evagrie Grigorie
îi lasă
proprietatea părintească din Arianz “ Se impune, așad
ar, pre-
supunerea că Scrisoarea 21 € adresată acestui monah
Eustathios
și deplânge moartea lui Grigorie în 390. Și episcopul
Anysios“*
numit în această scrisoare poate fi identificat
cu prietenul
apropiat cu acelasi nume al lui Grigorie, car
e- i adresează
două scrisori ”. Alte lucruri despre per
soana sa nu se cunosc.

—z

“ Vezi mai sus, PP- 19-20, pasajul tes

tamentului lui Grigorie si
textele citate.
" PG37, 389-396, aici 389B,
* Ibid., 392A.
” ABC diferă toate în ortografie, cum
apare la transcrierea numelor
grecesti, mai ales a celor rare. Fr
ankenbe rgciteşte „Onesios”, ce
& imposibil. Cel mai bine core ea ce
spunde însă ,, Anysios™.
“ Grigorie din Nazianz, Ep 90 și
226.
190
 Adresanții Scrisorilor 48 (Theophoros), 58 (Hymettios) si 59
(Kekropios) — ultimul monah, cum lasă să se înțeleagă adre-
sarea „frate” — sunt însă necunoscufi.
Afară de aceste patru nume de adresanti, în scrisori mai
apar pâtru nume: un diacon Olympos (Serisorile 2 si 24), un
anume Aidesios (Scrisoarea 6), diaconita Severa (Scrisoarea 7)
si „ratele Palladios” (Scrisoarea 51). Palladios e cunoscutul
i;rieten si intim al lui Evagrie, primele două persoane nefi-
ind atestate altundeva.” Interesantă e Scrisoarea 7, care
arunca o lumină clară asupra relatiilor lui Evagrie cu alte
comunități monahale, Această epistolă are aceeasi temă
cu Scrisorile 8, 9 și 20. Diaconita Severa numită în ele nu e
cunoscută de altundeva, dar pare să fi apartinut comunității
monahale feminine a Melaniei, cum lasă să se înțeleagă
Scrisoarea 8.
Din Scrisoarea 7 aflăm că Severa intentiona să întreprindă
un pelerinaj în pustia Egiptului. Evagrie se exprimă foarte
negativ adresantului său, Rufin, cu privire la astfel de expe-
ditii întreprinse de femei, care nu erau însă o raritate în acea
vreme.” Ce-i drept, Scrisoarea 8 n-o aminteste cu numele pe
Severa, dar, adresată Melaniei, pare să facă aluzie la acest
caz. $i aici Evagrie avertizează hotărât împotriva unor astfel
de călătorii. [ar protestul său pare să fi avut succes, căci în
Scrisoarea 20, adresată diaconitei înseși, Evagrie îi laudă încă
o dată intentia, dar nu aminteste vizi}:a ei. Intentia acesteia
era să primească o povituire de la cunoscutul avvă, dorinta
în intdmpinarea căreia Evagrie vine bucuros. Vorbeste aici
de o scriere pe care a făcut-o să-i parvină. E vorba, foarte
probabil, de cunoscutele Sentinge către o fecioard®, pe care
Rufin le-a tradus în latină, si care s-au bucurat de mare '

¥ Pentru Palladios, vezi mai sus, pp. 39 54.

" Cf.Hunt, „St. Silvia of Aquitaine”.
* Asa deja Hausherr, „Le Traité de l'Oraison”.

191
succes §i în Occident. Un manuscris siriac o transcrie astfel
foarte potrivit îndată după Scrisoarea 20.**
Despreo intentie de aface să parvină unei , fecioare" Ceva
de folos e vorba şi în Scrisoarea 19, adresată însă lui Rufin,
Din grabă însă, nu s-a ajuns la asta; cu alte cuvinte, graba
curierilor nu i-a dat lui Evagrie răgazul de a alcătui o Scriere
proprie, în locul căreia îi trimite o scriere alcătuită anterior,
probabil tot sus-pomenitele Sentinţe către o fecioară.
Aceste patru scrisori ne permit să aruncăm o privire
foarte vie asupra relațiilor pe care le-a avut Evagrie cu cele
două comunități monahale de pe Muntele Măslinilor si su-
periorii lor. Ne îngăduie să întrezărim împrejurările con-
crete cărora le datorează aparitia unor scrieri ale mona-
hului pontic. Căci din continutul Sentintelor către o fecioară
reiese că nu e vorba de o scriere ocazională, pe care Evagrie
a dedicat-o conjunctural diaconitei Severa. O adresează aici
unei persoane anume, ale cărei condiții de viață îi erau bine
cunoscute. Pare să fie vorba de o doamnă de origine nobilă,
mai degrabă decât de o simplă soră. În acelasi fel s-au ivit și
alte scrieri, cum sunt tratatul Despre rugăciune adresat pro-
babil lui Rufin®, trilogia Praktikos — Gnostikos — Kephalaia
gnostika adresată monahului Anatolius®, precum și marele
Antirrhetikos, cum vom vedea îndată, _
Relatii ale lui Evagrie cu comunitdfi monahale din afară si
membri ai acestora atestă si alte scrisori: scrisorile 3, 4, 10, 11,
16,22, 28, 42, 55, 60 și 61, în altele nefiind întotdeauna limpede
dacă e vorba de monahi sau laici. Între scrisorile cărora
le-am dat titlul vag „Către un prieten” se pot găsi si unele
către monahi.

“ Mingana 58, ff. 68b-70a.

“ Cf prologul, Hausherr, Les lecons, pp. 9 sq. și 11, unde e vorba de
„adevărații fraţi” a adresantului, Rufin se afla în fruntea unei comu-
nitati monahale. Întregul ton e atât de intim cum nu e altundeva
decăt în scrisorile către Rufin.
“" Pentru Anatolius, vezi mai sus, pp. 27 5qq.

192
 Rufin și Melania și mănăstirile conduse de ei pe Muntele
măslinilor nu erau, evident, singurii monahi cu care Evagrie
pre-
s-a aflat într-un schimb de scrisori sustinut. Un indiciu
tios ni-1 oferă Scrisoarea 4. Ni s-a păstrat în arabă scrisoarea
către Evagrie a unui anume avvă Lukios®, probabil monahul
din
de la mănăstirea Ennaton de lângă Alexandria cunoscut
4.
pateric, scrisoare căreia Evagrie îi răspunde cu Scrisoarea
yată textul scrisorii avvei Lukios tradus după retroversiunea
greacă publicată de Hausherr”
Ca la sânul unei mame locuiesti în pustiu de atâția ani
_luptând cu dusmanii nevazuti, cinstite părinte Eva-
grie, îmbrăcat în osteneli folositoare sufletului, și ai
ajuns un luptător atât de iscusit împotriva gândurilor
de
răutății, că nu doar nu te mai lasi înspăimântat
demoni, dar chemi la tine si pe altii, ca și ei să ajungă
luptători împotriva duhurilor necurate și a gândurilor
întinate. Rog de aceea părinția ta să mă invete cum
si
anume să le combat pe cele ce sunt ale întunericului
at
rog stăruitor pe sfintenia ta să alcătuiască un trat
onilor
limpede care să-mi explice toată răutatea dem
smului
care se vâră cu de la sine putere în căile monahi
osteneală de
și să mi-l trimiti, ca și noi să alungăm fără
pe cel ce te
la noi viclenele lor atacuri. Stiu că-l asculti
ti-am încre-
roagă pentru lucruri duhovnicesti, de aceea
dintat aceasta. Fii sănătos în Domnul!
ast ă scr iso are rez ult ă că Eva gri e tră ieș te dej a de mult
Din ace
co re sp on de nt ul său , nu. Măn ăst ire a acestuia din
în pustiu,
se afl a „la mil a a nou a [en nat on] " ves t de Alexandria-”
urmă ă

Hau she rr, „Eu log ios -Lo uki os” , Ori entalia C hristiana Periodica 6
** Cf.
216 -22 0, ret ipă rit în Ftu des de spi rit ualité orientale (Orien-
(1940), pp. 99-104, aici p. 101.
a Ana lec ta 183 ), Ro ma , 196 9, pp.
talia Christian
“ Ibid., p. 101. depuis le Con-
ber gh, Etu de sur le s moi nes d'E vag re
S cf. P. van Cauwen Pari s, 1914, pp. 64 5q9.
jus qu' a I'i nva sio n ara be (640 ),
cile de Calcédoine (451)
193
Lukios îl întreabă pe Evagrie d;espre lugta monahului c
gândurile, despre care e vorba si m.doué dintre a-po&egmele
care-l mentioneazi pe Lukios“ prima 1l arată fiind în luptă
cu gândurile el însuși, a treia ca povşţuitor îrla materie. Lukjq,
se adresează lui Evagrie nu numai ca unui avvă iscusit, cj
înainte de toate ca unui bine cunoscut autor de scrieri asce.
tice, scrise cel mai adeseori la rugămintea altora, Despre
marea faimă de care se bucurau scrierile lui Evagrie
între
monahi am aflat deja din istoria invidiosului monah Eucarp ®
Antirrhetikos-ul corespunde exact cu ce anume ceruse
Lukioş:
un manual de luptă împotriva gândurilor.
Concluzia lui l. Haushe rrrea 4 e adresată lui Lukios
că Scrisoa
e, așadar, justificată, Evagrie trimite aici lucrarea
cerută
unui monah cunoscut personal si solicitat de alti frat
i să-i
invete despre aceste lucruri. Din apoftegmele m e
ntionate
nu reiese dacă Lukios era întâi-stătătorul
unei comunități,
dar nimic nu se opune acestui fapt. Adresată
tot părintelui
unei comunități este și Scrisoarea 16, care pare
să trimită direct
la Scrisoarea 4, si ne face să ne gândim si
aici la Lukios. Cu
atât mai mult cu cât e continuată tema gândurilor
*
“ Avva Teodor din Ermnaton 2 și avva Lon
gin 1.
*” HLsyr[73, 4). =
“ O lumină asupra relatiei dintre Grigorie și mănăstire
găsim la Ioan a Ennaton
Moschos, autor din secolul VIL În Paj
duhovnicească, istea [ Leimân)
cap. 177, Toan redă relatarea unui avvă
care trăise în mănăstirea Ennaton. Ace loan di n Cilicia,
sta evocă un monah egiptean
la care a venit odată un tânăr străin pe când
locuia încă în Rellia, si
i-a cerut să locuiască în chilia lui Evagrie.
A fost refuzat, da r la insis-
tentele acestuia a cedat și după o
săptămână acela s-a spânzurat. il
omorâse demonul care locuia chilia
. Spre deosebire de Evelyn White,
The Monasteries, p. 258, care o datează
în jurul anului 550, A. Guillaum ont,
Les „Kephalaia gnostica”, p-127,
n.
 comunitățile de pe Muntele Măslinilor şi monahii de la
snnaton n-au fost, desigur, şingurii care s-au aflat în legă-
ţură cu Evagrie. Când leronim spunea ulterior: „Evagrie ...
care scrie către fecioare, scrie către monahi...”, poate face
„luzie pur și simplu la corespondenta intensă intre faimosul
ayvă din Kellia și comunități monahale din afară, nu numai,
cum se admite cel mai adeseori, la anumite opere literare,“*
Wu trebuie să'ne imaginăm prea îngust cercul cunoscutilor
săi; dacă am avea titlurile scrisorilor, am fi uimiti cu cine
coresponda Evagrie! ,
În scrisoarea sa, Lukios i se adresează lui Evagrie cu „sfin-
tenia ta” §i „părinția ta”, două titluri pe care le întâlnim des
si în scrisorile lui Evagrie si obisnuite între monahi. Adre-
sarea „sfințenia ta” apare adeseori în scrisori,” În unele
dintre ele este numaidecât evident că sunt adresate unor
monahi: Scrisorile 7, 19 si 22 către Rufin”, Scriscarea 21 către
Eustathios. Este vorba adeseori si despre „părinți”: pe lângă
Scrisoarea 22 și în Scrisorile 10, 53 și 61 si ne face să ne gândim
căele au drept adresanti monahi de vază.
Am amintit deja Scrisoarea 22. Scrisoarea e adresată în
mod evident lui Rufin și indirect Melaniei” Cum stim de la
Palladios, la îndemnul Melaniei Evagrie îmbrăcase haina
monahală înainte de a călători în Egipt.” În Scrisoarea 22,
Evagrie evocă ziua tunderii sale în monahism, „ziua Învierii
Domnului”, adică de Pastele anului 383. Interesant este că el
insusi atribuie primirea sa în monahi&m lui Rufin, cum este
și plauzibil, nu Melaniei, cum s-a dedus grăbit din relatarea

Masco. ll Prato, Napoli, 1982, pp. 37 sq.), precum şi a sa proprie, întrucât /

colportează istoria.
“ Vezi mai jos, pp. 203 sqq.
"Ep4;6;7:9;19;21;22; 36; 50; 51, cf. 57.
" Pentru Ep 22, vezi mai jos, pp. 195 sq.
™ Asa și Guillaumont, Les , Képhalaia gnostica”, p. 69, n. 92,
™ HL 38, p. 120, 1 5.
195
lui Palladios.™ În aceeași scrisoare însă, Evagrie salută i
„cei care s-au ostenit mult în Domnul”, Melania era, într-ade.
văr, bine cunoscută pentru dăruirea ei plină de abnegație și
neînfricată arătată episcopilor şi monahilor exilați în Perse.
cutia ariană de după moartea sfântului Atanasie în 373% 4
si pentru ospita_litatea_ei nemărginită, de
care se bucurase
şi Evagrie în 382-383. In lerusalim, Melania stătea en
ergic
alături lui Rufin, cum subliniază explicit Palladios”.
În Scrisoarea 22, Evagrie i se adresează lui Rufin cu „Sfin-
tenia ta” și-l consideră „părinte” al său. Ceea ce ne trimite
spre alte scrisori înrudite ca ton si stil: Scrisoarea 5,
unde
Evagrie i se adresează ca „părinte'; Scrisoarea 10, în
Care e
vorba de vizita unor frați în pustie” si adresarea e „Sfi
nțenia
ta"; alegoria vitei apare si în Scrisoarea 5.
În Scrisoarea 44,
Evagrie face evident aluzie la sederea sa prea scurtă
în
lerusalim”, a se vedea si alegoria tarinii, dezvolta
tă si de
Scrisoarea 5. Scrisoarea 49 se adresează unui prieten
sfintit
prea repede preot și a cărui nouă demnitate Evag
rie o înter-
pretează în sens simbolic-duhovnicesc; se stie că
ulterior
Rufin a fost hirotonit preot de episcopul Ioan
al lerusali-
mului (386-416), fapt mentionat de Palladios™.
Poate că tot
lui Rufin e adresată şi Scrisoarea 47, și ea despre
sensul pre-
‘otiei. Toate aceste scrisori atestă profunda
afinitate spiri-
tuală și prietenia care trebuie să-i fi legat pe Evag
rie și Rufin.
Un grup de alte cinci scrisori se dovedesc la
fel de înrudite
ca ton și continut: Scrisorile 31, 32, 35, 36 și 37.
E vorba aici de
mulfumiri pentru ajutoare primite. Scri
soarea 32 este, ca si

" Asa Zâckler, Evagrius Ponti kus, p. 10,

” HL 46, pp. 134 sq,
™ HL 46, p. 136, 4 5q.
" Pentru astfel de vizite se ruga Ev
agrie în Ep 22,
™ Așa și Guillaumont, Les ~Képhalaia gno
stica™, p.70, . 93,
"HL 48, p. 136, 2. Timpul exact nu ni
se spune, dar trebuie să fi avut
loc înainte de 393/394, întrucât în
epistola sa către loan al lerusalimu
lui (= Ep 51 a lui leronim) numeşte pe -
Rufin presbiter. Cf Ep 45, n. 423.
196
srisoarea 22, adresată tot lui Rufin și, indirect, Melaniei,
gvagrie le mulfumeste pentru ospitalitate si o evocă pe cin-
stita „slujnică a lui Hristos”, care i-a cinstit și răcorit, ape-
|ativ cu care la Palladios se desemna pe sine Melania însăși."
Am dori să stim dacă Evagrie face aici aluzie la prima sa
sedere la lerusalim în 382-383 sau la a doua prilejuită de
fuga în fata intentiei lui Teofil de a-l hirotoni episcop in
Tmuis®; e vorba probabil de această a doua sedere în Pales-
tina. În formulări asemănătoare multumeste Evagrie în mod
evident Melaniei în Scrisorile 31 si 35, unde traducătorul
sirian alege intentionat forme verbale si sufixe feminine.
Nici aici nu e limpede dacă Evagrie face aluzie la anii 382-383
sau la o Vvizită ulterioară.
Legate între ele sunt si Scrisorile 36 şi 37, Adresată lui Rufin,
scrisoarea 36 vorbeşte de evenimente aflate deja de mult în
urmă. „Furtuna de iarnă” din care Evagrie a găsit la Rufin
„liman de mântuire” ar putea să fi fost furtunoasele eveni-
mente care l-au adus pe Evagrie de la Constantinopol la
lerusalim pe calea mării. Frumoasa scrisoare atestă adânca
prietenie dintre Evagrie ca ucenic şi Rufin. Mărturia lui
Evagrie despre blandetea si eruditia fără egal ale bătrânului
roman e confirmată din nou de Palladios, care-l cunoscuse
încă înainte de Evagrie. Și pentru el „foarte cunoscătorul si
blândul” Rufin n-avea egal între contemporanii săi.” Atitu-
dinea sa în controversa cu leronim confirmă această mărtu-
rie independent de judecata prietenilor și admiratorilor.
Scrisoarea 37 face și ea aluzie la evenimente îndepărtate în
timp si este foarte probabil adresată Melaniei. Scrisoarea e
un imn al iubirii şi din ea aflăm că „de la început” Melania
s-a ostenit „pentru cinstirea și inviorarea” protejatului ei, a

""HL 46, p. 135, 10. Cf. i rubrica din Add 17. 266, f. 15a, §i Minganu 68,
K. 60b/61a, în care Melania e numită slujnică a lui Dumnezeu.
" Pentru asta, cf mai sus, pp. 50-51 şi matjos, p. 197.
* HL 46, p. 136, 3.
197
se vedea și Scrisorile 22, 31, 32 i 35! Melania trebu_ie să fi jucqt
un rol de frunte între cei care l-au sustinut f:_nanciar pe
Evagrie în pustie.” Faptul că Evagrie aruncă
o privire Înapoi
spre început şi face un fel de rezumat al rglape{ lor P]Fdează
pentru o dată ulterioară Scrisorilor 31, 32 și 35, şi e un indiciu
că în aceste scrisori e vorba de cea de-a doua şedere a lui
Evagrie în Palestina.”
La încercarea esuati de a-l ridica pe Evagrie în scauny|
episcopal din Tmuis face în mod evident aluzie și Scrisoareq 13
adresată aproape sigur lui Teofil al Alexandriei." Titlul „feri-
cit” pentru persoane în viatd se potriveste puternicului
arhiepiscop. Din păcate, evenimentele la care face aluzie
Evagrie nu pot fi datate cu certitudine. Dacă ne gândim că
Dioscor, unul din cei patru „frați lungi”, a fost făcut între
anii 391 și 394 episcop în Hermupolis Parva®, iar hirotonia
sa făcea parte dintr-o strategie a politicianului Teofil,
care
voia să-și asigure bunăvoința monahilor cultivati din
Kellia,
e plauzibilă presupunerea ca planul său cu Evagrie
să fi
căzut în acelai interval. Se potriveste foarte bine cu
situatia
acelor ani, în care Teofil era încă un „origenist”
hotărât, jar
disputa în jurul lui Origen, care avea să-l facă
mai rezervat
pe Teofil, a izbucnit în Palestina abia în anii
393-394,
Așa cum am putut vedea mai sus, Scrisoarea
8 e adresată în
mod evident Melaniei. Faptul e valabil și pentru
Scrisoarea 1.

P Amal, p. 115.
* Nici lui Rufin, nici Melaniei nu le-
ar pute;; fi adresată Ep 33, desi
spre final e vorba de „tovarășa”
adresantului, care trebuie să fie
insasi cu adevărat Avraarn. Viguroasa ea
mustrare din Ep 33, 1-3 ar fi de
însă negândit într-o scr isoare către Rufin. E vorba deci de
" Asa deja Assemani, Catalogus o alegorie.
|II, p- 369, citat de Muyldermans,
Evagriana Syriaca, p. 77. Cf Guilla
umont, Les ~Képhalaia gnostica”,
n. 65. p. 62,
“ Acest interval rezultă din HL 12,
p. 35, 8, după care in 390 Dioscor
e încă preot, sidin indiciul că în
394 e prezent ca episcop într-un
la Constantinopol, cf. Eve sinod
lyn White, The Monasteries,
p. 131.
198
Adresanta € o doamnă din înalta societate care se vede
disprefuita de cunoscuti din pricina vietii pe care si-a ales-o.
Aduce aminte de dificultatile pe care le-a avut Melania in
hotărârea ei de a renunta la viața din lume pentru a trăi ca
simplă monahie în lerusalim”, dar si de relatarea făcută de
palladios a întâlnirii ei cu guvernatorul Palestinei, în care
acesta evidentiaza subtil atât smerenia „slujnicei lui Hristos”,
cât si orgoliul aristocratei romane®. La începutul scrisorii,
Evagrie face aluzie si la experiente negative comune si am
dori să stim la ce anume se referă. Probabil la calomniile la
care s-au văzut amândoi expusi spre sfârșitul vietii lor.”
Vom reveni asupra lor de îndată.
Una dintre cele mai importante personalititi din prima
controversă origenistă si în același timp un bun prieten cu
Rufin a fost si loan al lerusalimului. Nu știm de nicăieri ca
Evagrie să-l fi cunoscut personal pe episcop, dar nimic nu e
mai probabil. Dacă nu l-a cunoscut deja în 382-383, se poate
să fi făcut cunoştință cu el în timpul celei de-a doua sederi
în Palestina. Mai multe scrisori cum sunt Scrisorile 2, 9, 24, 50
si 51 se pot explica cel mai bine ca adresate unui episcop, și
anume chiar acelui Ioan.
Scrisorile 2 și 24 sunt legate de persoana diaconului Olym-
pos, necunoscut altfel, și numit în Scrisoarea 24 „diaconul
tău”, ceea ce sugerează ca adresant un episcop. Fapt evident
si din aluziile la o „turmă” si „păstorul” ei, care prin efortu-
rile sale a reușit să readucă în staul oile separate. Ne vine
numaidecât în minte schisma lui Paulinian, conflictul care a
opus în anii 394-397 comunitatea lui leronim din Betleem

- * ¢f. Murphy, „Melania the Elder”, pp. 65 5q.

™ HL 46, p. 135, 9 sqq.
"" În această directie ar putea trimite proverbul citat în deschidere.
Viperele și serpii sunt simboluri ale Satanei încă din cartea lov, acu-
zator si denunțător al dreptilor. Cf. şi Ep 1, n. 1.
199
episcopului ei canonic®, conflict stms acum. Cum arată „ar.
monia Bisericii”, de care e vorba aici.
Scrisoarea 9 își desemnează din nou adresantul drept „ păs-
toral multor oi”, §i ca atare are în vedere.un episcop, cel mai
probabil pe loan. Dacă e adresată acestuia, evocarea „Betle.
emului” ar putea fi o aluzie ascunsă la comunitatea lui
leronim în conflict cu păstorul ei, căruia i-a dat multă băta
ie

a
de cap. altfel e vorba doar de o exprimare sir_nbolică."
Foarte elocvente sunt și Scrisorile 50 și 51, În Scrisoarea

a
50,
adresată „sfințeniei tale”, Evagrie se desemnează ca aparți-

TE
nând turmei adresantului, deşi preferă să rămână în pustie,

=
Se poate ca loan să-i fi făcut oferta să vină în dieceza sa,
Adresată si ea „sfințeniei tale”, Scrisoarea 51 aruncă
o lurină
asupra tensiunilor apăruteîn controversa în jurul lui
Origen
și în care, ce-i drept doar indirect, prin simpatie,
a fost atras
§i Evagrie. „Fratele Palladios” s-a întors dintr-o călă
torie și
a adus veşti triste despre situatia Bisericii, Ne
vine în minte
sederea lui Palladios în Palestina presupusă de
Epifanie în
393-394.” Evagrie a aflat atunci pentru prima dată
de „relele
acestei lumi” care se anunțau.
Scrisoarea 51 face parte dintr-un grup de patru
scrisori cu
aceeasi tematică: Scrisorile 51, 52, 53 și 59.
E vorba aici de
duşmânii , calomnii, cărora Evagrie se vede expu
locul șederii sale (Scrisoarea 59), cât și în
s atât în
cel
al adresantilor;
ne-am referit la acestea mai sus.” Ele
pot proveni deci din
intervalul 394-398 și atestă faptul
că în discutie a ajuns si
persoana lui Evagrie, ceea ce nu ne
lată să intelegem docu-
* (f Kelly, Jerome, PP- 200 sqq.; Murp
hy,
HL 46, p. 136, 754, unde Palladios atribuie Rufinus, Pp. 70 54. Cf. însă și
şi Melaniei. stingerea schismei lui Rufin
" Cain Ps 85,5 [P 5], und
e Betleemul simbolizează sufletul, izr
nul intelectul, Sio-
” Epistolă către loan al lerusalimu
lui = Ep 51 a lui leronim, cf. Butler,
The Lausiac History, vol. 1,
PP- 240 sq.
" Pentru toate, cf. mai sus
, PP. 64 sqq.

200
 te le contemporane păstrate, care însă nu-l amintesc
flefl
:răjeri. [ 1]
“C;: final trimitem la alte trei scrisori, în care e în mod
sident vorba de moartea tatălui după trup al lui Evagrie:
:„isgrile 56, 57 5i 58. Aceasta trebuie să fi avut loc în ultimii
ni ai lui Evagrie în Kellia, întrucât Cassian presupune că
„ 397 acesta trăia încă. Toate trei dau mărturie de strânsa
egătură care trebuie să fi existat între tată și fiu si comple-
pază fericit imaginea pe care trebuie să ne-o facem despre
vagrie omul.”
Această sumară privire poate oferi doar o impresie limi-
ată despre valoarea biografică a scrisorilor. Am vrea bucu-
os să stim cui anume sunt adresate scrisorile pe care le-am
ntitulat cât mai vag posibil „către un prieten”, Cercul celor
lespre care știm sau putem presupune că au stat în legătură
-u Evagrie rămâne astfel destul de îngust. Cine erau multii
izitatori care-i treceau pragul, până la cinci-şase pe zi, în
pustie? Unde anume trăiau monahii care încă in timpul vietii
i citeau scrierile cu atâta zel, încât Evagrie a ajuns țintă a
nvidiilor? Tăcerea monahului pontic cu privire la propria
persoană, ca şi marea rezervă a prietenilor săi cei mai apro-
piati lasă aceste întrebări fără răspuns.

Epistula fidei
Cu privire la adresantii acesteia nu,există unanimitate nici
între copistii antici, nici între savantii moderni. Cea mai

* Elocvent e i Gn 32: „Închide gurile celor care bârfesc in urechile

tale şi nu te mira dacă esti învinuit de cei mai multi, fiindcă asta e o
ispită care vine de la demoni, întrucât cunoscătorul [gnostikos) trebuie
să fie liber de ură și de tinerea minte a răului/ranchiună:" Ne aduce
aminte de Ep 52, 4. Împreună cu Pr §i KG, Gn face parte din lucrările
târzii ale lui Evagrie, în care acesta a ales deliberat un limbaj acoperit
„pentru a nu da cele sfinte câinilor si a arunca mărgăritarele înaintea
porcilor” (Pr Prol. 9). Această rezervă o întâlnim şi în Ep Mel.
* Pentru toate, cf. mai sus, pp. 76-77.
201
veche marturie oferită de traducerea siriacă existentă, mă
laconic: „Scrimar.
nuscrisul unic din secolele VI-VII, spune
a fericitului Evagrie despre credintd™; la fel sună și subcrj E
tia.” Lipseşte deci orice trimitere la adresanti, ceea ce aE
trebui să ne dea de gândit față de celelalte indicii ale Many.
scriselor grecesti mult mai târzii.
În codicele parizian BN Suppl gr. 1020 (secolul XI), care ne.,
transmite ca scrisoarea a 8-a a lui Vasile cel Mare, titlu|
sună: „Către cei din Cezareea. Apărare pentru fugă”, Despre
valoarea acestei notițe au putut exista opinii diferite. Dacă
e originală — dar atunci de ce a eliminat-o traducătory|
siriac? —, aici ar fi de căutat motivul pentru atribuirea ¢
episcopului Cezareii. Colectionarul s-ar fi gândit la fuga lui
Vasile pe moşia sa de la Annesi în timpul tensiunii sale cu
episcopul Eusebiu al Cezareii. Întrucât episcopul îl amin-
tește pe autor în compania lui Grigorie, s-ar fi gândit la
această sedere a prietenului său în comunitatea monahală
din Annesi; se stie că în 365 Grigorie a mediat si între
Eusebiu și Vasile. Dacă titlul nu e original, atunci el a fost
scos pur si simplu din continutul scrisorii, dar acesta nu se
potriveşte însă deloc cu relatia dintre Grigorie si Vasile, în
care acesta din urmă n-a fost ucenicul.
Cu totul altceva a citit Suarez îri codicele Barberini, din
nefericire pierdut astăzi: „Scrisoare de învățătură despre
Sfânta Treime către monahii din patrie pe când era în Con-
stantinopol pe lângă fericitul Grigorie din Nazianz.” Notita
nu se potriveste deloc cu Nil al Ancyrei, ucenicul lui Ioan
Hrisostom, ci cu Evagrie, căruia Suarez fi si restituie scrisoa-
rea. La această concluzie acesta s-a văzut constrâns și de

** Cf. Add. 17.176, ff. 94a 5i 105b. Numele latin l-a propus Muyldermans,
Evagriana Syriaca, p. 162. În numitul manuscris scrisoarea e precedată
de o „professio fidei” a lui Evagrie, care confine un interesant rezu-
mat al învățăturii sale. E problematic ca el să provină din condeiul
acestuia, cf. Muyldermans, op. cil, p. 93, și traducerea pp. 167-169.

202
 are insotea în același manuscris istoria monahului
pallflmie care premerge nemijlocit scrisorii: „Relatare a
fantului Nil despre Pahomie, care a pătimit războiul curviei
; abiruit. Altii spun că ar fi a sfântului Evagrie, la fel și
nvățătura legată de ea"” În alte manuscrise scrisoarea era
de Suarez
„şadar atribuită lui Evagrie, în timp ce acela folosit
o atribuia lui Nil. Astfel de notite sunt frecvente în Anti-
E greu însă
chitate, chiar si pentru scrieri ale lui Evagrie.”
de dat un răspuns la întrebarea dacă notita citată mai sus
deduse din
rransmite reminiscente istorice reale sau sunt
un copist a făcut
continutul scrisorii; cu alte cuvinte, dacă
„frații ” aminti ti de mai multe ori în scrisoare „monahii
din
din patrie” sau acest indiciu se afla acolo de la început.
scrisorii, este
Chiar făcând cu totul abstractie de titlul
de persoane pe care
limpede că aceasta e adresată unui grup
bitele
tvagrie le denumeste când , dumnezeiestile si preaiu
tiv „frați”.”
mele crestete”, când „prieteni si frați”, respec
vorba de monahi cu
se prea poate ca aici să fie într-adevăr
lui Vasile. Despre
care Evagrie a intrat în legătură ca citet al
nu poate fi
o relatie de dependentd a sa față de adresanti
clerului lui Vasile, e
însă vorba. Întrucât Evagrie apartinea
să se adrese ze confra tilor săi de care s-a despărțit
plauzib il
Demn de remarc at, şi defini toriu pentru climatul
prin fugă.
din care Evagri e a ajuns la Grigorie, € faptul că
spiritual
si adresa ntii scrisor ii au acelasi fundal duhovnicesc
autorul
Nicăier i Evagri e nu le dă impres ia cititorilor sai
si teologic. lipsită
turi noi și necuno scute. Preciz are nu
că susține învăță

p. 610-
” suarez, S.PN. Nili abbatis tractatus, construieste 0 distinctie
me rg e pâ nă aco lo înc ât
" Un copist anxios
do x, di sci pol al Ca pa do ci en il or , și un Evagrie ori-
între un Evagrie orto p. 239. Mar Babai distinge
Traité pratique,
genist eretic. Cf. Guillaumont, oarecare”,
si el trei Didymi care „a u orbit cu toţii dintr-un motiv
ag ri us Pon tic us, p- 23. Ex em pl ele s-ar putea înmulți.
Frankenberg, Eu , 26 şi 37 (frați); f și 4
en ie ), 20 (p ri et en i i fra ti)
" Ep fid 1 (priet iub ite le mele creștete”-
ma i mu lt de câ t tof i
„dumnezeieştile și
203
 de importanță pentru caracterul și originea „or igenismyj;.
monahului pontic.
spre deosebire de majoritatea celorlalte scrisori, în Cazul
Scrisorii despre credință suntem în fericita situatie de a o Putea
data exact. Întrucât Evagrie a putut fi lângă Grigorie doar
între începutul anului 379 și mijlocul anului 381, cadrele
exterioare sunt precise. Acest interval poate fi delimita
t și
mai exact, întrucât, asa cum a arătat deja R. Melcher'*: scri-
soarea depinde într-o măsură uimitoare, mergând până în
litera ei, de mai multe Cuvântări ale lui Grigorie. Depend
ent,
cea mai mare e de Cuvântarea 38, datată de Crăciunul anului
379.""' În mod foarte evident începutul ei trimite la începu-
tul Cuvântării 36, datate între 27 noiembrie 380 și mai 381
sau mai precis la începutul anului 381'”, De aici urmează cé
Scrisoarea despre credință a fost foarte probabil redactată în
prima jumătate a anului 381, încă înainte de întrunirea în
mai a membrilor Sinodului I Ecumenic, Evagrie nefăcând
nicio aluzie la acest important eveniment.

Epistula ad Melaniam
A doua mare scrisoare dogmatică poartă acest nume de la
prima ei publicare de către Frankenberg, care l-a preluat din
manuscrisul folosidet el. Această indicatie a fost general
acceptată, desi existau indicii contrare care trebuiau expli-
cate.” Aceste indicii contrare s-au înmulțit atât de mult
odată cu editarea celei de-a două pirti, încât desemnarea
Melaniei ca adresantă a ei a devenit de nesustinut. Evagrie
se adresează de patru ori adresantului său ca „domn”.!"

"* Melcher, Der 3. Brief, pp. 65 sqq.

"" Gallay, La vie de Saint Grégoire, p. 153; Szymusiak, „Pour une chro-
nologie”, p. 184.
"" Gallay, op. cit., p. 189.
"" Szymusiak, op. cit., p. 184.
"" Vitestam, „Seconde partie du Traité”, p. 4, n. 4.
'™ Ep Mel 1. 32 (de două ori). 39.

204
sqriacului mar trelbtfn-a să-i fi corespuns grecescul kyrie. Dacă
marth
tradur:ătorui ar fi citit kyria, ar fi redat-o corect prin
Nicăieri scrisoarea nu sugerează de altfel că ar fi fost adre-
şată unei femei, cum e cazul cu scrisorile adresate Melaniei.'™
pe lângă asta tonul e cu totul diferit de o scriere adresată
„nei mari doamne. Evagrie se adresează în mod evident unui
personaj Sus-pus.
pin cele două manuscrise siriace doar cel folosit de Fran-
kenberg o transmite ca adresată Melaniei, celălalt o trans-
crie fără titlu! Astfel că rubrica primului nu e atât de cre-
a sfântului
dibi]ă cum s-ar părea la prima vedere. „Scrisoare
8, f. 187a.
Evagrie. Către Melania", stă scris în Add. 14.57
„căt re Mela nia” ar pute a fi doar o glosă a copistului,
Adao sul
că Evagrie
care şi-a adus aminte că în alte manuscrise citise
rubrica celor
a scris scrisori Melaniei. În mod semnificativ,
ale aceluiasi
62 de scrisori anterioare sună simplu: „Scrisori
stilistice nu
Evagrios”"”! Oricum ar sta lucrurile, rezervele
manuscris.
pot fi suprimate de rubrica unui singur
independentă
Ce-i drept, pare să existe o altă mărturie
acea stă atrib uire, si anum e din condeiul contempo-
pent ru
ui lero nim! În scri soar ea sa 113, 3 către Ctesifon din
ranul
414 citim : „Eva grie Pont icul din Ibora, care a scris către
anul
a scris către mona hi, a scris catre cea al cărei nume
fecioare, și
atest ă întu neri cul perfi diei, a editat o carte
de negreală
desp re nepă timi re.. .”"” " De aici s-a dedus în general
sentinte
s-ar refer i la acea stă Scris oare către Melania!"”
că leronim
asta.
Nimic nu e însă mai nesigur decât
soar ea către Ctes ifon e o pole mică cu pelagianismul,
Scri a origenismu-
(ramusculus)
în care Ieronim vede o rămurică

de ne ob iş nu it ă „e ru di ți a ta”, Ep Mel 32.39.

1% f adresarea destul
"? Vezi mai sus, n. 33.
19 Fd Labourt VIII, p-53. la ia gn os ti ca ”, p- 8. n- 87, 5i
Les K ép ha
'% Asa, de ex., Guillaumont,
multi altii.
205
lui, la fel cum văzuse anterior în arianism."" În acest contexţ
reproșează lui Pelagius și invatatura sa despre nepacatogenj,
(impeccantia), pe care vrea în mod tendentios să o Pună în
legătură cu învățătura despre nepătimire a .,origenistului"
Evagrie.'" De ce? Evagrie e mort deja de cincisprezece anj|
Vorbind de activitatea literară a lui Evagrie, la care ajunge
aparent fără un motiv, leronim distinge între 1) scrisori pe
care le-a trimis unor monahii, unor monahi, precum și
Melaniei, a cărei memorie o evocă dispretuitor, si 2) o carte
si sentinte (liberet sententias), Praktikos-ul în 100 de capitole
care are drept temă dobândirea nepatimirii (peri apatheias).
Evagrie e mentionat doar pentru că Rufin, pe care leronim
l-a discreditat și după moartea acestuia cu orice prilej potri-
vit şi nepotrivit, a tradus cărțile (libros) sale si prin aceasta
i-a câștigat și în Occident multi cititori (Latinos plerique in
Occidente lectitant). Asadar, e vorba de fapt nu de Evagrie, ci
de Rufin. Şi de altfel în continuare leronim enumeră si căr-
tile traduse sau compuse de acesta si care în acest context
apar ca deosebit de vătămătoare, cum sunt așa-numita
Istorisire despre monahii din Egipt (Historia monachorum)™, în

"" Cf. Labourt, op. cit, p. 54 (pentru Origen si Pelagius). Pentru

toate, cf. Duval, „Sur les insinuations de J&râme”.
"! Această identificare e foarte clară în comentariul lui leremia
IV, 1 (CSEL [1913], p. 221) ... cum, subito heresis Pythagorae et Zeno-
nis et apatheiaset anhamartesias id est «impassibilitatis» et «inpeccan-
tiae», quae olim in Origine et dudum in discipulis eius Grunnio [,.Gro-
hăitorul” Rufin!]. Evagrioque Pontico et loviniano iugulata est" În
realitate sursa e Clement Alexandrinul!
"" leronim consideră HM drept operă a lui Rufin și e urmat de multi
savanti. Festugiére, „Le probléme littéraire de |'Historia Monachorum”,
Hermes 83 (3), 1955, pp. 257-284, a demonstrat că scrierea de bază e
greacă și Rufin a făcut doar o traducere. De remarcat că în acest para-
graf leronim vorbeşte doar de traducerile lui Rufin. Se poate si ca prin
al său „qui librum quoque scripsit” să nu se refere la nimic altceva,
respectiv în lipsa unei cunoagteri mai exacte să se fi exprimat deli-
berat in mod vag,

206
care ar fi vorba doar de „origeniști”, Sentintele lui Sextus
porphyricus §i Apologia pentru Origen a lui Pamfil.
Această tiradă e orientată de teza lui leronim potrivit
căreia pelagianismul n-ar fi nimic altceva decât un vlăstar
ol origenismului, pe care Rufin nu numai că l-a profesat el
însuși, dar i l-a difuzat în Occident prin traducerile sale.
fapt prin care a pregătit terenul pentru pelagianism. Eva-
grie il interesează doar în măsura în care Rufin a tradus si
!
cirtile sale.
Sugerează leronim o familiaritate mai apropiată cu opera
lui Evagrie? Ne puter îndoi justificat de asta. Dispunea de
cu-
suficienti informatori în Italia care-l tineau constant la
n tradusese
rent, asa că stia ce se scria și se citea. Stia că Rufi
anume. Potrivit
scrieri ale lui Evagrie, nu însă exact care
Rufin a tradus
mărturiei bine informatului Gennadius,
E vorba cu sigu-
într-adevăr „sentințe ale lui Evagrie”"".
adică tot de
ranță de cele 100 de sentinte pentru anahoreti,
încă o dată cu ori-
Praktikos, pe care Gennadius l-a comparat
grec esc și l-a edit at din nou. !" Cele două mici scrieri
gina lul
mon ahi si cătr e o feci oară Gen nad iusle numeste nu
către
tot Rufin le-a tradus,
sententiae, ci doctrina i li bellus. Dacă
zut !", ră mâ ne nec lar , fii ndc ă Ge nn adius nu o
cum s-a cre
cu nic iun cuv ânt . Gno sti kos -ul îns ă l-a tradus el
sugerează
sententiolae foarte
insusi pentru prima dată, precum și i câteva
obscure.""" /

1070A).
"3 Gennadius, Script. ecel. XVII (PL 58,
14 Gennadius, ibid, (col. 1067A).
„Le s ver sio ns lat ine s”, p. 144 , dar cu limitarea ,extrem
1* Wilmart, „The last ten years',
rvă Hammond,
de probabil”, fără această reze câ nd deduce dinel că
exc es tex tul lui le ro ni m
p. 395, care presează în cir ti. Lec ler cq, „Lancienne
r mai ma re de
ar fi vorba de un numă și Vg în sentintele de care
include Mn
version", p. 195, din contră, nu
dreptate.
vorbeste Gennadius. Și pe bună
"* Gennadius, ibid,
207
 Să rezumăm: în epistola sa către Ctesifont, leronim pole-
mizează împotriva pelagi—mismuluf: în care vede UN prodys
al origenismului. Urâții „origenişti sunt Precursorii și deş.
chizătorii de drum ai pelagianismului, mai ales Rufin, care
prin activitatea sa de traducător a introdus în Occi
dent ,
literatură heterodoxă. leronim pare să aibă cunoștință maj
exactă doar de Praktikos, în orice caz pare să aibă sub ochi
doar scrieri care tratează despre nepătimire. Dacă
prin for-
mula „scribit ad virgines, scribit ad monachos” are
în vedera
cele doud serii de sentinte către o fecioar și către
monahj e
o concluzie care trebuie să rămână deschisă. E posibil
să facă
aluzie foarte vagă la corespondenta lui Evagrie cu comu
pj.
tățile din Palestina, de care a putut avea cunoștinț
ă chiar și
fără să fi avut în mână vreo scrisoare.'”’
Nimic nu sugerează că prin cuvintele
„a SCris către cea al
cărei nume de negreală"" atestă întunericul perf
idiei” (scribit
ad eam cuius nomen nigretudinis testatur perf
idiae tenebras) are
în vedere aga-numita Scrisoare către Melania,
ba chiar că ar §
stiut de existenta ei, Altfel n-ar fi pierdut
ocazia să se refere
la continutul ei, așa cum face în deta
liu cu Sentintele lui
Sextus sau cu Historia monachorum. %1 cu
prejudecata sa ar fi
trebuit să găsească aici un bogat material
pentru polemică,
Nimic nu sugerează nici că Rufin ar
fi tradus această scriere,
prin care ar fi actionat în contra dorintei
€Xprese a autoru-
lui."” Gennadius nu cunoaste nici
el această scrisoare, nici
în latină, nici în greacă.
Aşa că în concluzie trebuie =
să constatăm că nimănui nu
i-ar fi venit gândul că Scrisoarea cătr
e Melania ar fi adresată

""În greceste „Melania” în

seamnă „cea neagră”.
e
EpMel 17!
208
welaniei, dacă scrierea ne-ar fi fost transmisă doar în manu-
crisul care o redă fără rubrică.
pacă nu Melania, atunci cine ar fi putut fi adresantul ei?
pvagrie se adresează acestuia de mai multe ori plin de res-
ect cu „domnul”. Apelativ regăsit în cele 62 de scrisori doar
osingurd dată, si anume în Scrisoarea 23 adresată lui Grigorie
din Nazianz. Dar acesta din urmă nu poate fi luat în seamă
ca adresant, întrucât murise deja în 390, iar scrisoarea are
în vedere, cum se va vedea, o epocă mult mai târzie. Este
evident că trebuie să ne gândim la o persoană pe care Eva-
gie o vedea sus-pusă, căreia i se adresează cu „bunătatea
ta" si „erudiția ta”!”. Semnificativ pentru relatia celor doi e
că Evagrie foloseste adresarea „iubirea ta”"”. E vorba deci
de cineva de care Evagrie era, pe de-o parte, legat de iubire
și prietenie, dar și de un bărbat erudit, pe care îl vedea, pe
de altă parte, ca sus-pus.
La aceasta se adaugă împrejurările speciale în care a fost
redactată scrierea. Evagrie îşi exprimă temerea că scrisoa-
rea ar putea cădea în mâini false și se abtine de aceea de la
destăinuirea gândurilor sale într-o anume directie, vizibil
pentru a nu pune în mâna unora material împotriva sa.""
Despre ce fel de chestiuni este vorba aici nu este foarte lim-
pede, dar este evident că sunt lucruri pe care le pot desco-
peri intelectului direct doar Logosul și Duhul,'” Dar care pot
fi uşor răstălmăcite de răuvoitori. ,
Aceasta e exact situatia pe care âm întâlnit-o deja în Scri-
sorile 51-53 §i 59, caracteristică pentru climatul anilor de
după 393-394! În documentele contemporane, în măsura în

—_ L]

"" Ep Mel 1. 32 (bunătatea ta), 32. 39 (eruditia ta).

"" Ep Mel 31, 64,
"= Ep Mel 17,
"" Cf. indemnul din Gn de nu vorbi despre judecata și providenta
lui Duranezeu în fata tinerilor şi a celor din lume (Gn 36), întrucât s-ar
putea scandaliza usor, cum a învățat Evagrie de la Didym (Gn 48).

209
care ne-au parvenit, Evagrie nu este mentionat nicéieri,dar
aceste scrisori arată că se stia implicat. Temerea că SCrisoa.
rea ar putea ajunge în mâini străine era justificată, Întrucâ
în epocă nu putine scrisori nu erau predate, erau de\'iate
deschise si divulgate.'** De pe urma acestui fapt avea să SUferel
si relatia dintre leronim si Augustin."” În mod semnificatiy
chiar şi marea trilogie Praktikos-Gnostikos-Kephalaia gnostikq
împreună cu Scrisoarea către Anatolius care o fnsoteste reflects
acest spirit de extremă prudență care l-a făcut pe Evagrie
să-și ascundă gândirea sub un limbaj ezoteric,'*
Dacă ne uităm în jur la personalititile cunoscute ale epocii
care întrunesc criteriile de mai sus, rămânem doar cu Rufin,
Fiindcă Ioan al lerusalimului, la care ne-am putea gândi mai
întâi din pricina respectuoasei adresări drept „domn”, se
exclude din mai multe motive. Mai întâi nu stim nimic des.
pre o relatie atât de strânsă între el și Evagrie, încât acesta
să i se adreseze cu „iubirea ta”; în orice caz, în scrisorile
presupuse a fi adresate lui loan nu o face. Apoi alegoria
despre rolul scrisorii între prieteni care trăiesc departe unii
de altii nu se potriveşte cu distanta relativ mică dintre Egipt
si Palestina. În fine, temerea de indiscretii n-ar fi de inteles,
întrucât un mesager verificat stătea la dispozitie în per-
soana lui Palladios. ;
Multe pledează însă pentru Rufin. În 397 acesta părăsise
pentru totdeauna Palestina, asa că alegoria menționată poate
face aluzie la distanta mare dintre Egipt si Italia.'” Din scri-
sorile adresate lui Rufin stim că o adâncă prietenieȘi chiar
iubire reciprocă îi lega pe cei doi birbati. Că erau spirite
înrudite nu mai are nevoie de dovezi. În numitele scrisori
lipseste adresarea atât de frecventă ,sfintenia ta”, dar în

"* Cf. Kelly, Jerome, p. 235.

"* Ibid., pp. 217 sqq.
"“ Cf. Pr Prol. 9 și sentinta de final a KGl
"" Murphy, Rufinun, p. B1.
210
risoared 36, 2 apare singura dată în corpusul scrisorilor
„dresarea „bunătatea ta". La fel ca ,eruditia ta”, această
„dresare se potrivește de minune cu Rufin, al cărui caracter
„obil, știință neobișnuită şi mare bunătate Palladios, care
|-a cunoscut foarte bine, le reliefează explicit."” „Bunătatea
ta' [basimurak). care corespunde grecescului epieikeia!”, co-
r„punde exact .‘.blfindetii" lui Palladios. Dar si Evagrie il
judECă pe Rufin în acest sens atunci când în Scrisoarea 36, 6
is exprimă convingerea că marea sa blândețe a fost pentru
pufin „cauza marii sale cunoaşteri". Prin aceasta Evagrie nu
„re în vedere fireste, la fel ca Palladios cu „știutorul” său ori
ci
jarăși Evagrie cu „erudiția ta”, a cultură pur lumească,
care
mai degrabă acea cunoastere, acea înțelepciune pe
pumnezeu o acordă doar celor blânzi.'” Pentru eruditul
cu
runoscător al lui Origen si traducător Rufin, acesta era
siguranță cel mai frumos elogiu pe care l-ar fi putut dori.
ur-
Dacă aceste presupuneri se confirmă, atunci de aici
în
mează că asa-zisa Scrisoare către Melania a fost redactată
cerea
anul 398, exact în timpul în care Rufin a început tradu
Archon),
sa latină a tratatului lui Origen Despre principii (Peri
Pales-
care avea să-i aducă atâta supărare.”" Rufin părăsise
murea la
tina în prima jurnătate a anului 397, iar Evagrie
scrisoare re-
începutul anului 399. Cu alte cuvinte, această
pontic. În ab-
prezintă testamentul spiritual al monahului
r cri ter ii cu ade văr at nee chi voc e, cum ar fi dovada
senta uno
din lucrările
cunoasterii de către Rufin a scriso rli într-una
unerilor rezo-
sale, chestiunea trebuie lăsată în zona presup
nt nu stă de
nabile. Valoarea permanentă a acestui docume
autorului şi
altfel în persoana adresantului său, ci în aceeaa
mai ales în continutul său. '

'* HL 46, p.136,3.

Mel 31, cf. Vit est am, . se co nd e pa rtie du Traité”, p- 5.
"* Ep
"* Vezi mai sus, pp. 144 sqq.
, p. 386.
Pt cf Hammond, „The last ten years”
211
 v
Scrisorile
 1 [către Melania]

!' După cum spune proverbul: „Cine e mușcat de o vi-

peră suferă mai putin dacă povesteste altuia care a fost și
le mele
¢l muscat de o viperă”", mă mângâi și eu în răni
seori
cele multe povestindu-ti tie, celei ce ai fost ade
lor îm-
rănită, că multe si felurite sunt vicleniile demoni
ște-
potriva noastră care ne sârguim să dobândim „cunoa
rea lui Hristos””.
menea
? şă stii însă că nicio ispită nu dă sufletului o ase
răz nea lă în vre mea rug ăci uni i cum dă ispita care atacă
înd
și că nim ănu i altu ia nu-i dă Dom nul o astfel de
trupul,
tumire toate cele
nepătimire ca aceluia care rabdă cu mul
âmp lat e și dis pre tui est e „sa cul ”? aces ta. Să te con-
înt

— Evagrie citează aici 0

' Pentru adresant, cf. mai sus, pp. 195 sq.
con tem por ană . În Cog 13 vip eră apa re ca simbol al întristării,
zicere
iti t i Iov. Sar pel e e altf el n sim bol universal al răului, Că
de care e isp
ile lui nu tre bui e asc uns e înv ață si parintii pustiei, cf. Apophtheg-
răn
Nau 592 /50 (Re gna ult , Sen ten ces , lIL, P. 126), cu referire la com-
mata,
portamentul serpilor. desemneazd econo-
, cun oag ter ea lui Hri sto s” Eva gri e
? Flp 3, 8. Prin sto s, cf. Ep fid 12 sq4.
Du mn ez eu des ăvă rși tă în Hri
mia mântuitoare a lui i mâ nt ui rea, cf. in Ps
ed ic e pe nt ru a ne răp
Demonii caută să o împi
67, 24 [P 24]. .
de pie le” , alu zie la lov 10, 11; 19, 20. 26. Pentru
! Trupul ca „sa c
ri nt el e tr up es ti , cf. Pr 40. De mnonii caută să o împie-
multumire în sufe
pe nt ru a nu ne lăs a să do bâ nd im nepătimirea, cf. Pr 59.
dice
215
vingă de aceasta fericitul lov, care după lupta dusă în
pielea aceasta L-a văzut pe Dumnezeu si a aflat de |4 g
care este pricina pentru care a suferit aceste ispite!, „
" 0, dacă ne-am gândi i noi la suferintele noastre bine.
cuvântând pe Domnul §i având îndelungă-răbdare cu cej
care ne slujesc, ciulind urechea la folositoarele cercetăr;
ale conternplării! Fiindcă acestea sunt legile celor ispitiți
astfel.® Dacă însă cei care ne ispitesc ne ispitesc apu-
cându-ne și trăgându-ne de la intelesurile de sus, iar noi
inmultim convorbirile cu bărbații și femeile care hoină-
resc prin preajmă, atunci noi insine dublăm loviturile
vrajmasilor nostri.
Adu-ti aminte de faptul că cel rău îi îmboldea si pe prie-
tenii lui Iov când aceştia voiau să-l mângâie pe cel necăjit
prin contemplarea ratiunilor® Providentei lui Dumnezeu
si-i amăgea ca să-l împingă pe fericitul spre mânie, căci
blestematul stie că acela care suferă dureri ajunge repede
la mânie.
“Fii deci îndelung-răbdătoare atunci când chemi si răs-
punsul zăbovește, căci si acest lucru face parte din ispite.
Fiindcă stă scris: „Am strigat pe slujitorul meu și nu m-a
auzit”” i dacă unul dintre cunoscutii tăi te dispretuieste,
nu te mira, căci și prietenii lui lov erau nemilostivi față
de el. Toate acestea le lucrează cel rău pentru că vrea să
zăpăcească mintea cu care privim la Dumnezeu ca la Fă-

* Cf. lov 38 sqq.

* Referire la contemplările Judecăţii și Providentei lui Durnnezeu,
care ne fac cunoscute originea răului, destinul si viitorul nostru. lov
binecuvânta pe Dumnezeu și medita la sensul suferintelor lui: cf. Ep
58, 4, n. 539. — Evagrie a lăsat si scolii la Tov, cf. Balthasar, „Die Hiera”,
PP- 204 5q., care-și așteaptă încă editarea.
* Pentru sensul noţiunii, cf. mai sus, pp. 128, 132, 147 sq.
" lov 19, 16.
216
ătorul nostru şi în care aducem lui Dumnezeu rugăciune
cumtă.'
s şi dacă în toate acestea cei ispititi sunt aduși la Dum-
„ezeu mai ales prin aceea că cer de la El ajutor, iar a fi
„dus la Dumnezeu e un bine, atunci şi faptul de a fi ispitit
este un bine, dacă, așa cum spune fericitul Pavel: „Neca-
„ul aduce răbdare, iar răbdarea, probare, iar probarea,
nădejde, iar nădejdea nu face de rusine™, căci ea face
mintea/intelectul [nous] în stare să primească Împărăția
'
ui Dumnez eu ".
¢ Aşadar, tu, înțeleapto, sârguiește-te să te faci pildă
r
bună nu numai femeilor, ci și bărbaților, ca să fii tuturo
un model de răbdare! Căci unei ucenite a lui Hristos se
cuvinte să lupte până la sânge și să arate fiecăruia că
' împo-
pomnul nostru a înarmat și femeile cu bărbăție”

gândurile
* Curată e rugăciunea dacă e liberă de toate imaginile și
Nimic nu tulbură
sensibile, mai ales de cele ale patimilor, cum € mânia.
a, cf. Pr 23; 42;
asa de tare intelectul și distruge rugăciunea ca mâni
0r21;22. Vezi mai sus, pp. 152 sq.
e de Dumnezeu, cf.
* Rm 5, 3 sq. Despre sensul ispitirilor îngăduit
Origen, Peri Archon 111, 2, 6. sim-
ătoare sens
" Împărăția cerurilor™ are aici §i în scrisorile urm
& un simbol al nepăti-
bolic. Echivalentă cu „Împărăția lui Hristos”
§i al cuno aşte rii crea tulu i (phy sike ) ivită din aceasta; cf. Pr 2 (cu
mirii
lui Gui lla umo nt) ; Ep fid 37; KG V, 30; Ep 62, n. 585 (în
comentariul sus,
lui Hristos”, cf. mai
textul paralel KG IV, 90 se spune „cunoăşterea
alte cuvi nte, „Îm păr ăți a ceru rilo r”, „Împărăția lui Hristos”
1. 2). Cu
ște rea lui Hris tos” sim bol ize ază cun oașterea cre atului din
sau „cunoa
toare a lui Dumnezeu!
punctul de vedere al economiei mântui lui Dum-
HL 9, p. 29, 10, und e Pall adio s vorbeste de „bărbata
" ¢f
ani a”, pre cum și Dial XVII (Coleman-Norton, p. 108, 9)
nezeu Mel
a Oli mpi ada . cf în Ps 1,1 [R 1 (2)). % Hausherr, „Le
despre diaconit Periodica 12 (1945),
|'Ab b€ lsai e", Orie ntal ia Chri stia na
Méterikon de 5qq- Fem eia încercată în
n spir itue lle, pp. 252
pp. 286-301, și Directio a dezb răca t „slăbiciunea”
„băr bat” , într ucât
asceză e privită drept „bărbatului”. „femeii” §i
simbolismul
sexului ei (cf. 1 Ptr 3, 7). Pentru
217
triva demonilor i a făcut tari sufletele slabe prin darul
poruncilor și al credinței".

2 [Către loan al lerusalimului]

T T ,.plugar"" mi-ai scris statornic, si ca unuia gy
stare să lucrez ,pimantul™* duhovnicesc, dar n-ai văzuț
încă „țarina””* mea cea plină de „spini si pălămidă”'s, filei
„Via”” mea uscată si neroditoare, lipsită de struguri
duhovnicesti.
2 l'— = - d - . - F— b ” - -
Pe lângă asta, am mai îndrăznit să , fierbem” fără milă
suflete trupeşti si să le izbăvim de asprimea unei viet; de
răutate”, dar prin lipsa apei cunoasterii am pricinuit de

„copilului”, care n-are nimic de-a face cu sexul si vârsta, cf. Origen,
Peri Archon 1V, 3,12,cu n. 72 a lui Crouzel!
" Practicarea poruncilor şi credinta sunt elementele fundamen-
tale ale „făptuirii practice” (Pr 81), cf. mai sus, pp. 132, 142 sq., 153.
" Pentru adresant, cf. mai sus, p. 196.— „Plugarul” [Geărgos] în sens
absolut e Dumnezeu (In 15, 1); cf. Ep Mel 68; Origen, Peri Archon lll, 1, 14;
IV, 3, 1. Aici în sens extins este intelectul care plugireste „pământul
minții ; cf. in Ps 79, 13 [13]. Pentru acesta și simbolismul următor, cf
Origen, In Lc Hom., frag. 157 (ed. Crouzel et.al, Sources chrétiennes 87,
1962, p. 516).
" „Pământul” e zici simbol al cunoașterii lui Dumnezeu, in Prov 2, 21:
of. in Prov 17, 2, lucrat prin praktikă; in Prov 19, 24; KG V, 8.33.
" „Țarina”, simbol al naturii create bune, în care Dumnezeu a însă-
mânțat semintele virtutii; cf. Mt 13, 24 sqq. (citat în Ep 18, 2) si in Prov
24, 27. în Ps 147, 3 [3] această sămânță e identificată cu cunoasterea
duhovnicească,
" Cf Fc 3,18 și Evr 6, 8. Aceasta sunt păcatele, in Prov 22, 5; cf. și EP
6,1; 41, 4.5;51, 3; 62, 4.
" Simbolul „viei” apare siin Ep 5, 3 și 10, 2. E sinonim cu , tarina”
(cf. mai sus, n. 15). În fundal se află Ps 79, 9 sqq.; cf. şi Mt 20, 1 5q4-;
21,33 5qq.
'* Aluzie probabilă la fierberea cărnii jertfite (cf. leș 29,31 ș.a.).
218
„enumărate ori arderea „oalei”. Mă rușinez să vorbesc
să despre „securea” noastră de câte ori lovind lemnul a
(cos scântei, pentru că a dat de piatră sau de o „inimă de
jtră'”””, sau nu stiu cum să o mai numesc.
1şi pe lângă toate acestea, ne-ai trimis acum „argint
urat"! Noi însă l-am trimis iarăși înapoi. „Cupele si vase-
" pe care le-ai poruncit să le facem, nu intelegem cum
le meşterim. Fericit cel care la socoteală nu suferă nicio
Pierdereî .
1 Am făcut oare cu ceva supărare diaconului Olympos™?
pMultumim însă Domnului că ne-a învrednicit să facem
sfintele Pasti cu un om care înțelege bine să domolească
prin purtarea lui sălbăticia sufletelor noastre.

3 [către un monah]
să primim
I Ne-ai scris si ne-ai trimis ceea ce nu speram
ai trimis
sau să ştim. Dar ceea ce am fi vrut să aflăm nu ne-
nu ne- ai dat de sti re: și an um e cin e est e cel care te-a
şi
dac ă e bin ecu vân tat , und e loc uie sti si cin e sunt cei
primit,
mult să ştiu!
cu care ai fost împreună. Asta aș fi dorit foarte
voia ta, nu te
*1ar dacă nimic nu ti s-a întâmplat după
-ti ami nte de Cel car e „n- ave a und e să-Şi plece
mira.-Adu
ei nu- L pri mes c pe Cel car e est e „Ca pul” a
capul”?. Dacă

32, 26. Cu ref eri re la suf let ele împietrite, cf. Origen, Peri
" (f Iz
Archon 111, 1, 15.
„vas ele fol osi te la te mp lu, cfi Nm 7, 12 5qq., dar
* cupele” §i ” er au
Or ig en, Peri Archon
, o sem nif ica tie si mb ol ic ă, cf.
au, ca întreg cortul
Pri n „ar gin tul cur at” e viz at diaconul Olympos. Ultimele
IV, 3, 12. ie a act ivi tății lui Evagrie ca
afe (§§ 2 și 3) par a fi o ale gor
două paragr
cu scepticism.
părinte duhovnicesc, apreciată de el
24.
1 Altfel necunoscut, apare și în Ep
2 M 8, 20.
219
toate®, cu atât mai mult nu vor primi un om care [ aşa CUm
este, stăruie în bund-cuviinta®,
" Ştii doar tu insuti că pământul ”* r:u se ridică
împotriva
vulpilor® care vor să-și facă vizuini în el; de câte ori Însă
nu se prăbușeşte peste cei ce vor să sape fântânj?? și-
înăbuşă.
“Noi însă mulfumim Domnului că iti aduce aminte de
noi cu iubire și arăți fiecăruia sinceritatea iubirii tale,

4 [Către avva Lukios]

" Am văzut scrisoarea sfintiei tale în care îți arăți foarte

mult iubirea ta față de noi și ne-ai poruncit să-ți tri
mitem
ceva din ostenelile noastre, lucru pe care n-as
fi vrut să-|
trimit de bunăvoie, din pricina ruşinii mele față
de înțe-
lepciunea ta.” Acum însă, întrucât mi s-a poruncit,
am
ascultat degrabă si ti-am trimis tratatul „Antirrhe
tikos”?
ca să-l citesti si să-l îndrepți i să completezi
ceea ce
lipseste în el, în cazul în care n-am înfățișat
întocmai

"CfEf1,22şa.
"Finalul propoziției nu e clar în siriacă. Traduc
erea noastră pleacă
de la folosirea lui eskerna pentru euschémos
yné în Noul Testament, df.
1€012,23(7,35); Rm 13, 13; 1 Co 14, 40: ] Tes 4,1
2.
” „Pământul” are multe sensuri, aici pe cel de
cosmos material; cf.
în Prov 3, 19-20; KB 11, 18. Pentru un alt'
sens
, cf. Ep 2, n. 14,
* „Vulpile” desemnează demonii subpământeni
(in Ps 62,10 [R 10 (3)]),
pe care Evagrie îi deduce din Fip 2, 10, Cf.
Ep 48.
” „Fântânile”, simbol al cunoaşterii; zf. in
Prov 5, 15. Cu acest sens
și Ep fid 3 sq. E o referire la faptul că înc
ercarea de a pătrunde în
cunoasterea acestei lumi materiale
nu e lipsită de primejdii.
" Pentru această scrisoare, cf. mai
sus, pp. 193 sqq.
” Această faimoasă scriere, păstrată doar
în siriacă, e alcătuită din
citate scripturi
stice pentru combaterea sugestiilor
pe scurt demonice schitate

220
yreunul din gândurile întinate §i n-am nimerit în chip
izbutit replica îndreptată împotriva lui. Fiindcă mărturi-
sesc cinstirii tale că până acum n-am sesizat încă aga cum
se cuvine gândurile demonice, întrucât adeseori am fost
împiedicat de ele, iar după plecarea ta de la mine am
îndurat suferinte de nespus.” Acum însă mulțurnesc Dom-
nului nostru pentru lucrurile pe care le-am auzit despre
tine, așă cum mă rugasem,
Fii, asadar, pentru mine un vestitor al înfrânării si
smereniei si „un nimicitor al gândurilor si al oricărui me-
terez ce se înalță împotriva cunoasterii lui Hristos™, ca
în vremea rugăciunii să se dea îndrăzneală mintii/inte-
lectului celor ce sunt bogati în aceste lucruri și acesta să
nu se supună si să se plece nici atunci când este doborât
deirascibilitate, nici atunci cândeste târât de pofti. Acest
lucru însă se întâmplă cu cei irascibili si lacomi, care ziua
nu se înfrânează §i nu scapă de relele fantasme ale nopții.”
” $tii şi tu, prin Domnul nostru, că citirea Scripturilor
dumnezeiesti este foarte folositoare pentru curitie, in-
trucât abate mintea de la grijile lumii văzute, din care se
iveste stricăciunea gândurilor întinate, care prin patimile
lor încătușează mintea si o leagă de lucrurile trupesti.
Vorbeste, asadar, necontenit cu fratii, ca ei să citească
Scripturile la ceasul obişnuit si „să nu iubească lumea si
cele ce sunt în ea””, ca să fie cu aminte la cei ce fură

” Ceva asemănător relatează şi „Viaţa” coptă (Amél, p. 115, vezi

mai sus, pp. 94 54.), iar Ant € plin de descrieri exacte ale unor astfel de
fenomene psihosomatice. L)

" 2C010, 4-5.

" Noaptea demonii stârnesc irascibilitate și pofte (Pr 54); noaptea
de aceea §i visele sunt o piatră de încercare a adevăratei stări a sufle-
tului (Pr 55-56; cf. și Or 139, cu comentariul lui Hausherr, Les lecons,
P- 171, ca și Refoulé, „Râves et vie spirituelle”).
"1n2,15.
221
 gândurile. Această luare-aminte este un venin care njp,;_
ceste lupii" şi demonii il urăsc foarte tare.
' Asadar, lupta dusă cu darul discernământului e plină
de nenumărate ispite, dar ea lucrează o mare curăție a
inimii, care nu e batjocorită de demoni, fiindcă ei nu sunt
in stare să facă nedreptate mintii/intelectului sau sufle-
tului. Căci asa cum intelepciunea judecă cum se cuvine
cele privitoare la lucrurile trupesti, tot așa se crede că
darul discernământului deosebeşte între cele întipări-
te/amprentate în intelect gândurile sfinte de cele supuse
stricăciunii, cele curate de cele întinate; si face cunoscută
viclenia batjocoritorilor demoni, care se îmbracă în ima-
ginile simturilor si amintirii pentru a duce în rătăcire
sufletele ce aleargă spre „cunoaşterea lui Hristos”.*
* Asadar, pentru oricine e soldat în acest război e ne-
voie să ceară de la Domnul nostru darul discernămân-
tului, firește atunci când nu îi lipseşte nimic din cele de
neapărată trebuință pentru primirea acestui dar; iar aces-
tea sunt, pe scurt, înfrânarea, smerenia, veghea, retra-
gerea din lume [anahoreza), stăruința rugăciunii, toate
întărite de citirea dumnezeiestilor Scripturi. Fiindcă nimic
nu lucrează curăția rugăciunii cum o face citirea dumne-
_zeieștilor Scripturi. Căci virtutile retează patimile atunci
când există pofte, întristare si mânie. După virtuti citirea
smulge însă si cel mai mic gând lumesc si inițiază min-
tea/intelectul nostru în intelegerile nefortate ale fiintei

" „Lupii” sunt demonii, cf. Cog 17, hoti ai gândurilor care ne fură
prin patimi gândurile; cf. In 10, 1.
" Discernământul duhurilor, care joacă un rol atât de mare la
părinții pustiei, s-a bucurat de atentie încă din partea lui Origen, Peri
Archon lI, 2-3; cf. Marty, „Le discernement”. Evagrie face aici aluzie la
o învățătură pe care a primit-o de la povățuitorul său Macarie cel
Mare, faimos pentru darul acestei diakrisis (HL 17, p. 43, 16). Pentru
„cunoaşterea lui Hristos”, vezi mai sus, Ep 1, n.2.
222
cunoagterii dumnezeiesti*, pe care Domnul nostru în Evan-
nelia Sa o numeşte alegoric „odaia de taină”,în care vom
vedea pe Tatăl Cel sfânt Care este în ascuns”,

5 [Către Rufin]

I Foarte variată e prin bunătatea ta scrisoarea pe care

mi-ai trimis-o si plină de roade bune, de care am fost
coplesit atunci când am cules si am secerat din ea, lar
prin ele si prin mireasma lor plăcută au răcorit si desfătat
mirosul meu, si m-am umplut cu totul de bucurie și voiosie.
z Căci cine mi-ar putea da asemenea părinți, ca să mân-
gâie sufletul meu care .sade în întunericul și umbra™
căinței! Se cuvine să ne aducem aminte de proverbul care
stă scris: „Aşa cum apa rece e plăcută sufletului însetat,
tot așa și o veste bună din tard îndepărtată”””. Noi însă nu
„sâr-
avem nimic să-ți pregătim în schimb, căci suntem
și
mani şi săraci”“", avem nevoie de harul lui Dumnezeu,
ospă-
suntem departe de a putea primi oaspetii nostri
tându-i din belsug cu hrana cuvintelor duhovnicesti.
,vie™,
1 Căci și eu am avut odinioară o „țarină” și o
mea au mân-
mărturisesc si nu tăgăduiesc. Dar „țarina”

/
doar gândurile păti-
% f in Ps 129, 8 [R 8]: Praktiké îndepărtează intelectul e
în general
mase; de păcatele cu gândul și de gânduri
eliberat abia când ajunge la cunoaștere.
.
” Mt 6, 6. E
"* (f.Lc1,73.
y 25, 25. În sco lia la ace st ver set , Evagrie identifică „vestea
** Pro
cun oas ter ea lui Du mn ez eu și . „ţa ra îndepărtată” cu „pămân-
bună" cu
tul celor blânzi" (cf Mt 5, 5).
“ P539,18. :
ice ale „ța rin ei” și . „iei”, vezi mai 5us,
“ pentru sensurile sim bol
Ep2,n.15și17.
223
cat-o ,Jicustele™ şi „via mea a nimicit-o mistrețul dir
pădure și măgarii sălbatici au păscut-o””. $i iată, sed la
portile virtutii, și mâna mea e întinsă. De-ar fi nurna; e
tinsă, ca să ceard milostenie de la cei ce intră în temp]yju
“ Ajută-mă, așadar, în rugăciune, şi roagă-te cu lacrimj
în locul meu ca să-mi fie trimisi Petru și loan, pentru ca
Petru prin virtutea sa şi loan prin cuvintele sale dumne-
zeiesti să-mi întărească picioarele virtutii si gleznele cu-
noasterii, ca si eu să intru sărind prin cunoasterea alego„
ricăîn templul cunoasterii și să-i uimesc pe iudei!

6 [Către un prieten]

! Pe nestiute am trecut de sfintenia ta, atunci când am

călătorit odinioară în Palestina, și n-am putut lua merin-
dea mântuirii pentru drumul ce stătea înaintea noastră.
Și ne găsim poate pe marginea drumului și suntem furati
de păsări;, sau suntem piatră și facem să se uşte cele în-
coltite; sau suntem plini de spini și cuvântul se înăbușă în
noi.” Rogu-te, iartă-ne aceste păcate și roagă-te pentru
restul fărădelegilor mele!

” Cf. loil 1,4. „Lăcustele”, aici simbol al demonilor, după ce la loil

simbolizau puterile răului.
© Ps 79, 14. „Mistreţul din pădure” și „măgarii sălbatici" desem-
nează pe Satana; cf. in Ps 79, 14 [P 14); și KG I, 53.
“ FAp 3, 2 sqq. Poarta la care sade paraliticul simbolizează aici
virtutile praktike, prin care se intră la ,intelepciunea lui Dumnezeu”;
cf. in Prov 24, 1; KG V, 77; in Ps 23, 7-8 [R 7-8 (1)] 5.a. „Tenplul” e la
Evagrie simbol al lui Hristos; cf. in Ps 5, 8 [P 8 (1)] 5.a. „Înțelepciunea
lui Dumnezeu e Hristos Însuși, cf. 1 Co 1, 24 și in Ps 84, 10 [P 10] ș.a.
“* Mt 13, 8 sqq. „Păsările” desermnează demonii care se ceartă cu
intelectul (KG 1, 53) sau se opun contemplării; in Ps 78, 2 [P 2 (1)
„Pământul pietros” sirmbolizează impietrirea sufletului, cf. „inima de
piatră", Ep 2, n. 19. „Spinii” sunt păcatele; cf. Ep 2, n. 16.

224
 ! căci călătorim pe o „mare” plină de vânturi si de va-
luri,şi mă tern de naufragiu de la cei ce se luptă împotriva
credintei, cunoasterii și dreptății." lar Domnul doarme®’
s noi, §i intelectul nostru nu veghează, el care poate să-L
noas-
rezească prin virtuți“. Și aprig se înalță împotriva
tră „năpârca care fuge”*” uneori lovindu-ne cu coada
Jlteori mușcându-ne cu botul. El nu o poate altfel izgonj'
decât dacă disprețuieşte cineva cu totul hrana, agonisea]a'
sislava lumii; căci prin acestea cel rău face să se rotească
în noi gândurile sale întinate si ne sileste intelectul prin
gândurile pătimaşe să se lege de cele văzute” si să gân-
dească tot la ele.
3Tocmai de aceste patimi s-a slujit cel foarte rău si
aceste trei ispite le-a adus asupra lui lisus, Dumnezefil
alte-
nostru, spunându-i uneori să facă pietrele în pâini,
ori făgăduindu-l să-l dea întreaga lume, si iarăși înfăți-
șându-l prin mărturia cuvintelor Duhului că e vrednic să
fie slujit de îngeri." Și cine poate să-l facă să întoarcă
înapoi? Și cine va fi un Daniel, și e ajutat de sfântul
Gabriel, pentru ca făcând din rășină, păr și seu cocoloase,
nu
să facă balaurul să plesnească?" În ce mă priveste,
ca și in Prov 24, 6.
“cf.1Tim1, 19. Vezi de asemeneaEp 52, 2 și Cog 3, Ps
tei lumi, sau mai exact al acestei vieti; in
„Marea” e simbol al aces
103, 25 [P 25]; cf și Ep 58, 5.
Mc4 ,38 .In Ps4 3, 23[ R 23], Eva gri e expl ică astfel: cândîn suflet
¢f
cere sau trufie, atunci
e o furtună de gânduri de mânie, akedie, plă
şi înțelepciunea dorm.
iubirea, dreptatea, înfrânarea, cunoașterea
trezi".
“ BC; „şi nu e nimeni în noi care să-l poată
1. Aici , ca și în Ep 27,2 , 28, 2.4 8.2, „năpârca” e simbol al
* (f.1527,
Satanei. Cf. KG V, 44; V1, 36; în Ps 134,6 [R 6 (2)]. de la lucrurile
Pat imi le se apr ind în per man enț ă
% Cf 2Co 4,18. comentariul
ale și dor int a pe care o trez esc acestea; cf. Pr 34 (cu
materi
lui Guillaumant).
*Lc4,1-13.
"* Bel 5i balaurul 27.
225
 sunt in stare de asta, întrucât sunt biruit de ispite53 Toată
corabia am incredintat-o Cârmaciului, pentru ca Încrede.
rea noastră să nu se bizuie pe noi înşine, ci pe Dummc_—z,eu
Care potoleste vântul şi poruncește mării şi pe cei ce sunt
în corabie îi conduce la pământul vointei Sale, spre care
privesc țintă.”
‘Tl rog însă pe fiul tău, Aidesios™, care e fratele mey
să-și nevoiască trupul si, pe cât îi stă în putință, sy,
supună prin rugăciune, post și priveghere, prin care se
tămăduieşte partea poftitoare a sufletului®, ca ea să nu
primească gânduri rusinoase și răutatea. Și să lege irasci-
bilitatea sa, care e un luda care predă [Mt 26, 15] intelecty]
demonilor. Dar o va lega prin smerenie, îndelungă-răbda-
re și milostenie, din care se iveste iubirea, după care sunt
recunoscuți ucenicii lui Hristos.”” Să se îngrijească de citi-
tul Scripturilor, care dau mărturie nu numai de faptul că
El este Mântuitorul lumii, ci si Făcătorul veacurilor si al
Judecății si Proniei din ele.* Aceasta să ne fie de ajuns să
spui fiului tău, -
" Iar pe „omul lui Dumnezeu” și „slujitor” al lui Hristos”,
fiindcă ne-a dat multă mângâiere în pustie, îl recomand

** BC: „întrucât din pricina ispitei am căzut în akedie™.

"Cf. Mr8,23sq.; In 6, 21. „Cârmaciul” e aici Dumnezeu, spre deose-
bire de Ep 52, 3, unde simbolizează intelectul. După Cog 14 (cf. Ep 56, 5)
poate prelua acest rol și demonul. p
*” Necunoscut altfel. '
“ Pentru structura sufletului, cf. mai sus, pp. 132 5q.
* In 13, 35. Legarea mâniei prin îndelungă-răbdare e proprie virtu-
tii, iar mâniere pentru un motiv înterneiat, celor simpli; in Prov 29, 11-
" Aluzie la ultimele din cele cinci cele mai importante contemplări
(KG 1, 27), care au drept abiect originea creatiei, modul ei de existenta
si destinul ei eshatologic. :
** Cf. 1 Tim 4, 6 (slujitor al lui Hristos); sau este vorba de un diacon?
Cf.şi 1Tim 6, 11 (omul lui Dumnezeu), E vorba de aducătorul scrisorii,
poate Palladios, ca în Ep 51.

226
snnţcniei tale, si te rog ca, plecându-te, săi dai sufletul
țău, așa cum i-am făgăduit si cum nădăjduieşte să afle
¢l însuși:

7 [către Rufin]

! pe drept cuvânt îmi întind sufletul spre Dumnezeu nu

ca spre Cel Drept, căci sunt plin de gândurile fărădelegii;
nici nu mă apropii de Domnul ca de Ziditorul, căci nu
cunosc nici ratiunile corpurilor si ale celor necorporale,
nici cele ale Judecății si Providenței“; nici nu stau în fata
lui Dumnezeu eu, ticălosul. Căci până acum nu pot să mă
rog cu capul descoperit®!, căci port in jurul meu imaginile
desi
acestei lumi si la vremea rugăciunii grăiesc cu ele; si
figaduiesc o retragere duhovnicească din lume, prin su-
fletul meu nu încetez să mă întâlnesc cu oamenii. Bat la
merinde
orice poartă si în orice oraș caut să cumpăr
pentru slava găunoasă ca să-mi satur sufletul nenorocit,
iubitor de cele zadarnice.
Acestea fie de ajuns despre Lazărul tău, despre care
spui că locuieşte în cunoașterea sânului lui Avraam®!

“cf. Ep 6, n. 58.
se din Or 145: „Cine
"1 Ca11, 4 5q9. Despre ce anume este vorba reie
ndă cu nerusinare
e finut în păcate şi înfurieri și îndrăznește să se înti într-o
arce
spre cunoaşt erea unor lucruri dumnezeiesti sau să se îmb
A postolului că nu
rugăciune imaterială, acesta să primească certarea
cu capul gol si neacoperit
este lipsit de primejdie pentru el să se roage pe cap un
zice, «trebuie să aibă
[1C011, 5], căci «un asemenea suflet»,
care stau de față» [1 Co 11,10]
semn de stăpânire din pricina'l'ngerilor 5i comentariul
învelindu-se în cuvenita sfială și gândire umilită- Cf.
lui Hausherr, Les lecons, pp. 177 Sq-
2. „Sâ nul ” e pen tru Evag rie în general un simbol al
“ (f Lc 16,2
sau cun oaş ter ii; cf. in Prov 16, 33. „Sânul lui Avraam” e
intelectului
locu l de răm âne re al drep tilo r; cf. Crouzel, „LHadăs”,
simbol pentru 9 presupune
295 i 305 (cu refe rire la Orig en, a cărui cunoaștere
pp.
227
 ? Gândul inteleptei diaconite Severa l-am lăudat, dar
întreprinderea ei n-am primit-o."' Căci nu văd ce foloş 5,
putea dobândi prin această călătorie obositoare, dintr-un
drum atât de lung. As dori să-i arăt prin Domnul nostru
cât de multe vătămări iau asupra lor ea si cei împreună
cu ea!
O conjur, așadar, pe sfintenia ta, să o împiedici pe g,
care a lăsat lumea să plece în călătorii fără nevoie. Căcj
mira-m-aș, dacă n-ar bea în tot răstimpul [călătoriei sale]
din apele „Ghihonului””, fie prin gândurile cugetului său,
fie prin faptele ei. Dar acest lucru e străin de starea celor
feciorelnici.

8 [Citre Melania]

! Nici prin laude nu pot fi încununat, nici de defăimări

n-aş vrea să fiu lovit, fiindcă laudele lucrează slava gău-
noasă, iar defăimările, întristare. lar acolo unde e slavă
găunoasă şi întristare, acolo sunt și celelalte pofte, Necaz
are cel lipsit de lucrul poftelor lui. Cine își face însă vointa
sa, acela dobandeste slavă găunoasă. Lui Pavel îi era pro-
priu să biruiască „prin arme de-a dreapta și de-a stân-
ga”“, mie însă mi se cuvine să spun: „Împuțitu-s-au si au

Evagrie). E vorba şi aici de cunoaşterea providentei lui Durnezeu,

respectiv a soartei noastre după moarte, de chestiunea finitudinii
răului §.c. Cf. pe larg Ep 59, 3.
“ Pentru acest episod, de care se ocupă şi Ep 8, 19 și 20, cf. p. 191.
“ „Ghihon” e râul provenit din Eden care înconjura Egiptul (Fc
2,13) și din care îi era interzis lui Israel să bea (Ir 2, 18), cf. KG 1,83
„Egiptul” e un simbol al răutății (KG V, 88; VI, 49) din pricina robiei de
430 de ani a lui Israel aici, departe de pământul făgăduit, și prin aceasta
simbol și al acestei „lumi”. „A bea din apele Ghihonului” echivalează
cu întinarea cu răutatea lumii.
“2C06,7.E vorba de armele de atac și de apărare,
228
 ytrezit rănile mele de la fata nebuniei mele"®, și iarăși:
„Milostiv fii față de păcatul meu, căci mare este”””. Aceasta
m avut să spun scrisorii tale sfinte!
! Învață-ți însă surorile si fiicele să nu plece în călătorii
mndepărtate, nici să se grăbească fără o cercetare spre
locurile singurătății. Acest lucru e străin oricărui suflet
care s-a retras din lume!
3 Oricine a ales să meargă pe calea virtutii se sârguieşte
mai degrabă nu doar să se ferească de păcatul cu fapta, ci
și să nu-l facă nici măcar cu gândul.” Căci abaterea de la
păcatul cu fapta vine de la Moise, iar îndemnul față de
abaterea de la cel cu gândul e o poruncă a Mântuitoru-
lui.? Mira-m-as ca o femeie care călătorește si se întâl-
neste cu multe persoane să poată împlini acest fel de
vietuire!

9 [Ciitre Toan al lerusalimului]

! stiu despre tine că esti păstor al multor oi si poti să

pasti în , Betleem"™ o turmă temătoare de Dumnezeu, pe
unele dintre ele cu „nuiaua”, iar pe cele mai multe cu
„fluierul”.”! Eu însă, ticălosul, nu sunt în stare să pasc nici

spune că aici
“ ps 37, 6. În scolia la acest verset, in Ps 37,6 [M 6], se
din nebunie.
ni se arată în ce anume stă natura păé:atuluî: provine
“ Ps 24,11,
a și cu gândul, ca
“ Evagrie distinge adeseori între păcatele cu fapt (P8I (1))
cf. și in Ps 118, 61
aici cu trimitere la Vechiul şi Noul Testament;
* Mt 5, 28-29; Mc 7, 21.
simbolic, dar poate fi și o
"* 1Rg17,15. „Betleemul” are aici sens mari greutăți
aluzie la comunitatea lui leronim de acolo, care îi făcea
loan , aju ngâ ndu -se pân ă la sch ism ă (cf. mai sus, pp. 56 sq.). & cărei
lui al mul-
stingere o salută Ep 24, BC citesc introducerea diferit: „Ca păstor
timea oilor din Betleem...”
tor oi te rog pe tine, cel ce poti paste mul cf. Is 5, 26; M: 7, 14
flui erul sunt atri bute le păst orul ui,
"' Toiagul şi aua pedepseşte, tot
au sens simb olic : „Aşă cum nui
și Ps 2,9, Aici ele
229
măcar o singură „oaie”” și nu vreau să o smulg din gura
Jlupilor"™. De aceea e amarnic rănită uneori de irascibj);_
tate, alteori de întristare, de multe ori o sfâşie trufia, și
apoi din nou slava găunoasă.
? De aceea rog pe sfintenia ta să-l rogi pentru mine pe
Păstorul Iisus™ să ne izbăvească de „fiarele” sălbatice”s și
să ne învrednicească în numărul turmei Sale, să ne dea
pasunea virtuții”* şi să ne adape cu apele cunoasterii Sale”,

10 [Către Rufin] L

! Tare ne-am bucurat de vederea fratilor nostri în pus-

tie, unde asemenea tovărășie nu se găsește usor. Si ce ar

asa făptuirea învață moderarea patimilor, și asa cum fluierul vese-

leste, tot asa veseleste cunoasterea”™; cf. in Ps 4 [R 4 (3)]. La fel vorbeste
si Palladios, Dial V (Coleman-Norton, p. 31, 15 sqq.) despre toiagul
pedepsitor si fluierul rational necesare pentru conducerea oilor du-
hovnicesti; cu alte cuvinte, episcopul își păstorește, după împrejurări,
turma atât cu bunătate, cât si cu severitate. Cf. în acelasi sens Ep 24, 2,
” „Oaie” e unul din nurneroasele denumiri simbolice ale Scripturii
pentru suflet; cf. in Prov 25, 26, unde găsim o întreagă listă.
" cf.1Rg17,35. „Lupii” îi desemnează pe demoni; cf. Cog 17 și Ep 4,3,
cum arată şi patimile enumerate în continuare. :
" f. In 10,11. In Ps 22,5 [R 5 (2)]: „Mai întâi Hristos paşte oile ca
păstor, acum însă cheamă ca un prieten pristenii la masa Lui [cf. In
15,14]”
"" „Fiarele sălbatice” sunt tot demonii: în general cei care se împo-
trivesc la praktike, în Ps 78, 2 [P 2 (1)], în special cei care tulbură
irascibilitatea, KG 1, 53.
"* Cf. in Prov 27, 25, unde Evagrie explică „iarba” ca fiind virtutea
potențială din suflet. Aici avem o explicare analogă si a celorlalte
expresii din acest verset.
" ¢f. KG V, 87 (cunoaşterea e apa duhovnicească), și V, 69, precum
şi in Prov 4, 21, unde apele vii sunt explicate ca simbol al cunoaşterii
lui Hristos. În fundal se află In 4; cf. 5i 7, 37-39.
230
fi trebuit să facem atunci când i-am văzut? Nu le-am
î„junghiat niciun „vițel””, căci până acum suntem inci
subjugul răutății. Nici nu le-am copt „azimele dreptitii si
jubirii”””, întrucât până acum n-am dobândit starea celor
curați-
! Le-am pus înain te mai degra bă „pâin e uscat 㔓,
180
semn
ol asprimii cugetului nostru, care nu poate să facă să
odrăslească niciodată „iarba” simplității, nici „smochi-
nele” dulcetii, nici măslinele grase”. Cat priveste „via”
sau „Vița”””, nici măcar nu îndrăznim să ne gândim la ele,
întrucât suntem departe de starea „văzătorului”“”.
* Avern însă încredere în Hristos, dacă parintia ta ne vii
în ajutor prin rugăciune, că începând de acum vom semă-
na semintele dreptății în nădejdea că vom secera snopii
adevăratei cunoaşteri.""

Lc 15, 23-
""f Fe 18, 7. Aluzie la ospetia lui Avraam; cf.şi
®1Ca5,8; f. Fe 18, 6. '
ghibeonitii sunt un
% Aluzie la los 9, 5. La Origen, Om. X la losua 1,
sirabol al crestinilor neispraviti.
în Scriptură sim-
"" larba”, „smochinele” şi „măslinele” sunt încă
unoaste aici că nu o are.
boluri ale vietii rodnice, pe care Evagrie rec
aici, in Prov 27,18,
in in Prov 27, 25 „iarba” e simbol al virtutii; tot
a (4 Rg 20, 7), e Hristos În-
„smochinul”, ale cărui roade vindecă lepr
bol al milei (joc de cuvinte
suși; „măslinul” (cf in Ps 51,10 [R 10]) e sim
toate celelalte virtuti.
în greacă: elaia — elein), căreia i urmează
desemnează intelectul,
“ „Viţa” apare ca simbol şi în Ep 2 și 5. Aici
a cărui nerodnicie o deplânge aici Evagrie-
cu sen sul de prof et, ci de con tem pla tiv. „Văzător al Sfintei
* Nu ș.a.).
Treimi" este intelectul (KG 111, 30; cf. 1L, 45; 111, 15; V, 27
Cun oaş ter eae , agad ar, rodu l copt al ostenelii sem3-
"rf 1C03,11. precum și £p 31şi
nării, cf. Pr 90 {cucomentariul lui Guillaumânt),
cun oaş ter e” (sau cun oaș ter ea adevărului) e aici o
14,3.— „Adevărata
1 Tim 2, 4 §i o pol emi că împ otr iva „cunoaşterii fals numite
aluzie la
astfel”, cf. 1 Tim 6, 20.
231
 11 [Către un monah]
I Daci-ti este dragă agoniseala fericitei nepătimiri'* s
vrei să primegti sfânta „cunoaştere alui Hristos"*, atunci
îndeletniceşte-te din tot sufletul tău și fă toate cele cuve-
nite pentru găsirea vietii tale şi în vremea rugăciunii cere
de la Domnul nostru intelepciunea care te face nepitj-
mitor® prin harul ei si iti descoperă uneltirile amăgitoare
ale demonilor. Căci fără ea sufletul nu ajunge la nimic, jar
intelectul nu-și câştigă agerimea în vederea Celui ce l-a
făcut.
? De aceea trebuie să fie neînfricat față de potrivnicul
lui, cum arată fericitul David care aude glasuri ca din gura
demonilor și apoi le replică.” Căci atunci când demonii
spun: „Când va muri și va pieri numele lui?””, atunci e
spune: „Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile
Domnului!”*. Și iarăși, atunci când demonii spun: „Fugi
și mută-te în munti ca o pasăre””, atunci el rosteste:
„Pentru că El este Dumnezeul meu, mântuitorul meu si
sprijinitorul meu; si nu mă voi clătina mai mult"*, Vezi,

“ Întreaga scrisoare e o mică învățătură despre dobândirea nepăti-

mirii; cf. pp. 135 sqq.
* Flp 3, 8, vezi mai sus, Ep 1, n. 2.
¥ Nepătimirea e mereu un har, cf Pr 33. Cf in Ps 17, 21 [R 21 (27)):
.Curitia sufletului înseamnă nepătimirea lui care se nast2 din harul
lui Dumnezeu §i sârguința omului” Harul e un dar liber al lui Dumne-
zeu, pe care Acesta il acordă oricui năzuiește după el. — Pentru relatia
intre nepătimire și intelepciune (Pr 89), cf. Pr 73.
" Evagrie prezintă aici pe scurt metoda „replicilor” la sugestiile
demonilor, căreia i-a dedicat o întreagă lucrare, Antirrhetikos-ul. Cf.
Prologul ei, Frankenberg, pp. 472-473.
” Ps 40, 6.
* P5117,17.
" Ps10, 1.
" Ps61,3.
232
sadar, glasurile care se contrazic intre ele și iubeste
piruința, imită pe David și ia seama la tine însuți!
1Fii un „ușier”” al inimii tale, și nu lăsa înăuntru niciun
4nd fără întrebare. Întreabă orice gând si spune-i: „Eşti
și dacă
jintre ai nostri, sau unul din vrăjmaşii nostri?"*
¢ de-al casei, el te va umple de pace. Dacă e însă al vrăj-
printr-o
mașului, el te va tulbura prin mânie sau te va atata
poftă; căci de acest fel sunt gândurile demonilor.”
1 De aceea trebuie să-ți cercetezi în toată vremea starea
sufletului tău: dacă ai asteptat ceva cu nădejde si nu ti-a
și
ieșit după vointa ta; dacă ai fost păgubit sau ai cerut
n-ai primit sau ai fost slăvit sau certat sau ocărât sau
[Pavel], „prin
Jăudat, după cuvântul fericitului apostol
de-a stânga,
armele dreptitii, cele de-a dreapta și cele
laudă, ca niste
prin slavă şi necinste, prin defăimare si
în tine slava
amăgitori", pentru ca să faci să se rătăcească
„și ca un iubit or de adev ăr” iarăși , pentru ca
găunoasă;
oaşterea lui
să se întipărească/amprenteze în tine „cun
smerenie, și ca
Hristos”; „ca un necunoscut” dobândeşte
t” dobd ndes te îndr ăzne ala în Hrist os, ca un
un „cunoscu
lă si totus i „pe multi îmbo găți nd” în
„sărac” de agon isea
unul care „n-are nimic”
cunoasterea Domnu lui nostru, ca

34 și KG V1, 52 (cu tri mit ere la Pro v 4; 23) și deja Origen,

" ¢f, Mc 13, ade seori intelectul
4 §i 6. „In ima ” de se mn ea ză aic i și
Peri Archon 111, 2,
84. 87) , ca dej a la Or ig en In loa n. 35, & 215 ș.a. Paza inimii
(KG VI, ci apărarea de orice
nu ma i su pr av eg he re a gân dur ilo r,
înseamnă nu
oane („intelect").
înstrăinări a integrității propriei pers
13. Ace laș i sfa t dej a în VA 43 cu același citat scripturistic.
“ [os 5, ”, um pl e sufletul de
car e e aic i „ca sni cul
“ prezenta îngerului, umple de tulburare, chiar
cea a de mo nu lu i, „st răi n”, il
bucurie, însă cf. Ant VIII, 17; Or 30. 74;
în „în ger de lum ină ”;
dacă se îmbracă VII I, 11. Evagrie atinge sici o
Syr iac a, Fra gm.
Muyldermans, Evagriana e se găs eșt e deja la Origen,
din VA 35- 37. car
importantă învățătură
Peri Archon 111, 3. 4.
233
si prin credință „stăpâneşte toate””, Fiindcă
X acestea Sunt
semnele nepătimirii pline de toată fericirea.”

12 [către Grigorie din Nazianz]

"Nu o scrisoare ne-ai trimis, minunate”, ci o hrană

duhovnicească mustind de „miere”” si care a îndulcit
sufletul nostru. Căci așa cum gândeşti despre noi, a
isi
scris, si prin cuvintele tale ti-ai scris iubirea ta pen
tru
mine ca într-o oglind3.* - !
? Noi însă n-am ajuns în măsură să ne rugăm pentyy
altii. Căci n-avem curăția inimii"" și fata descoperită'ee
ca:re-i vine naturii rationale prin nepătimirea sufletului
unită cu cunoaşterea adevărului. Căci cine ar putea spune
că este, potrivit cuvântului lui Solomon,
„inimă neprihă-
nită” sau că e „curat de picate”?'®

™ 2Co 6, 7-10, parafrazat de Evagrie.

"" Cf. Apophthegmata, Macarie 20,
™ Pentru această scrisoare, ca §i pentru Ep
23 5i 46, cf. pp. 188 5q.
* „Mierea” este, dincolo de toposul clasic anti
c, cf. Lackner, „Zur
profanen Bildung";p. 21, si un simbol-al cont
emplării, a cărei dul-
ceață vindecă sufletul, cf. in Prov 6, 8 şi 24, 13,
și în Ps 80, 17 [P 13 (3))
și 108, 103 [R 103],în KG 111, 67 mai exact con
templare a Sfintei Treimi,
Evagrie laudă astfel nu doar cuvintele frumoase
pe care i le-a scris
Grigorie, ci mai degrabă hrana duhovniceasc
ă cuprinsă în elé,
r

"* „Oglindă” aici nu în sensul unei imagini reflecta

(1C013,12), te diminuate
ci de imagine fidelă a realității (Sol
7, 26)!
"" Cf. Mt 5, 8; aici cu sensul de nepă
timire.
Cf 2C0 3, 18: fata neacoperită care oglindeste
Transformarea slava Domnului.
în imaginea care apare în această
vorbeste Pave] e explicată de Evag oglindă de care
rie ca realizat
ă prin nepătimire si
Cunoastere. Locul acestei transformări
e „inima curată”, în care numai
€ Vazut Dumnezeu (Mt 5, 8); cf. și Ep 7, n. 61,și pp. 153,
"“ Prov 20, 9. Evagrie comentează 167,
acest text in ps 129, 3 [R 3): dacă
păcatele cu gândul care fac necurat
intelectul l-ar scoate afară din
234
 ) prin urmare, Dumnezeu, Făcătorul a toate, și Domnul
ostru lisus Hristos „Ssă-ți trimită îngerul Său înaintea ta
să-ți facă dreaptă calea”"", fîjndcă te-ai smerit pe tine
„suți ca să ne scrii ş: să ne mângâi. Căci numai această
„ângâiere o primim în pustie de la cei ce ne iubesc.

13 [către Teofil al Alexandriei)

'Îndeajuns m-ai îngrășat, fericite'®, cu cele trecute si

-ai mângâiat pentru cele viitoare. N-ai lăsat în afară
imic din cele ce se cuvin unui adevărat părinte să le facă
entru fiii săi, Ce ar trebuie să fac sau să încep, întrucât
iețuiesc ca monah si nu doresc să vorbesc cu oamenii?
iindcă e cu neputință a-L vedea pe Dumnezeu dacă nu
gonim cu totul din gândirea noastră patimile și imagi-
ile acestei lumi plină de piedici și de o multime de curse.
i mă rog să mă fac străin de aceste lucruri, ceea ce e şi
steptarea ta'® față de mine.
?Mă mir însă de chibzuinta ta, că mă silesti să-mi las
hilia şi să mă avânt pe valurile mării! Nu refuz convor-
irea voastră, ci Îl rog pe Dumnezeu să-mi dea să văd cu
chii mei chibzuinta voastra.
Roagă-te însă pentru fiul tău Evagrie, ca Domnul nostru
ă nu-l rusineze de la această nădejde.

unoașterea Jui Dumnezeu, nimeni nu s-ar învrednici de cunoaștere.

f. Prov 20, 9 i lov 14, 4.
"™ Mc 1, 2 (Tes 23, 20). .
"" Cf. mai sus, p. 197. E vorba de hirotonirea lui Evagrie ca episcop
le Tmuis, căreia i s-a sustras prin fugă.
'* Sau „părerea ta despre mine”, după cum e vocalizat cuvântul.
235
 14 [Către o rudă]

Pentru rudenia ta trupească m-am bucurat și am bine.

cuvântat pe Domnul. M-aș bucura însă și mai mult dacy
ai alerga după rudenia cu cele netrupesti'”’, care e virtu-
tea și „adevărata cunoaştere”. Căci fără ele nu se lipesc de
noi cele duhovniceşti'”, ci numai prin vederea sau făptu-
irea virtutilor, prin slujirea faptelor și cunoaşterea con-
templării lumilor trecute si viitoare: a celor trecute prin
credință si a celor viitoare prin curăția inimii'®, dobân-
dită prin virtutile săvârșite din credinta în Hristos, fără
de care nu e cu putinti a bineplăcea lui Dumnezey, după
cuvântul Apostolului"”, Primul lucru care se cere
e, asadar,
credinta în Hristos,'"!

15 [Către un prieten]
lată că ni te-ai arătat pe tine însuți, tu, cel pe care
de
multă vreme tânjeam să te văd! ȘI cu ce ag putea
să te
mustru, nu mi-ar fi usor să spun. Căci dispretuiesti
lucra-
"" Ideea unei „înrudiri” între creaturile înzestrate
cu Logos, îngeri
şi oameni e aflată adeseori la Evagrie, cf.. de ex., Or
113 şi comentariul
lui Hausherr, Les lecons, pp. 143 sq. Această „înrud
ire” o înterneiază,
pe lângă virtutea §i cunoasterea (de aici), posesi
unea comună a „du-
hului infierii” pe care-l dă Hristos $i prin care
îngerii și oamenii devin
„frați” și „Aii” ai lui Hristos, întrucât Acesta dev
ine „Tată” comun al lor;
df. în Prov 17, 17, Despre rudenia trupească și duhovnice
27, 10. Evagrie il urmează aici pe Origen, ască, si in Prov
Peri Archon 1V, 2, 7; IV, 4, %
Im foan., XXII, $$ 140 şi 144 sq. §-., pentru
care nu există diferență de
esență între înger i om.
"" C[ mai jos, Ep 39, 5 (sfârșit).
"" Adică prin nepatimire; cf. Mt
5, 8 i Ep 62.
" Evr11,6.
"" Despre credință ca fundamen
t al vietii duhovniceşti, cf mai sus,
PP- 142 5q.

236
rea [poruncilor] şi alungi amintirea bogăției duhovni-
cești, „Împărăția cerurilor”, care, potrivit cuvântului
Mântuitorului nostru, „e în noi”"" și e acoperită de
atimi. Dar este evident că ea nu se poate descoperi fără
o viață virtuoasă.!"”
[a seama, așadar, la tine Tnsufi și leagă-ți mânia, pe cât
oți.!"' Câtă lumină îți va răsări prin păzirea acestor lu-
cruri™®, Evagrie al tău nu-ti poate arăta în o mie de feluri!

16 [Către avva Lukios]

! Jarăși îți scriu tie si fratilor tăi."" Căci nu vreau să vă

fie ascunse vicleniile demonilor vouă, care, iată, prin
harul lui Dumnezeu alergati pe calea pe care fiecare din
demoni se ascunde privind la monah să vadă dacă înclină
într-o latură sau alta, fie la dreapta, fie la stânga, sau dacă
o apucă drept pe mijlocul căii împărăteşti."”

"* Lr 17,21 și Mt 19, 21 (comoara în cer). „Împărăția cerurilor” e

simbol al nepătimirii §i al cunoasterii naturilor create ivite din ea, vezi
mai sus, Ep 1, n. 10.
"!E vorba de praktike drept conditie indispensabilă pentru primi-
rea cunoasterii lui Dumnezeu, Evagrie își avertizează prietenul de
iluzia de a putea fi părtaș al acestei cunoaşteri doar bizuindu-se pe
„Împărăția cerurilor din noi”, fără aigajament propriu.
"“ Același sfat il împărtășește indirect Evagrie în Ep 6, 4 unui anu-
me Aidesios; să fie vorba aici de acesta?
"* Aceaștă lumină e lumina nepătimirii, cf. KG 1, 81, din care iese
cunoaşterea. Vezi mai sus, pp. 92 sq-
"* Trimitere la Ep 4. Vezi mai sus, pp. 192 sqq. â
"" Cf. Prov 8, 20. E vorba de calea monahismului, vezi mai sus, p. 193
(scrisoarea avvei Lukios către Evagrie); cf. §i Pr 91, Mai exact calea
virtutilor care ne conduc la cunoagterea lui Hristos, Care este El Însuși
„Calea” (In 14, 6) întrucât ne duce la Tatăl. Cf in Prov 4, 10. Cu alte
cuvinte, „calea” e praktikă, in Prov 6, 8, cf. Ep 17, 1, în timp ce „calea îm-
părătească" e Hristos Însuşi, cf. Ep 56, n. 495 şi Origen, In Ioan. VI, 19.

237
 ? Aceasta vrea să spună: demonul lăcomiei pan
tecely; se
uită la postitor să vadă dacă nu cumva posomorârea poş.
tirii sale acuză lipsurile sale sau dacă dă de Inteles Prin
cuvântul său așa ceva, sau dacă voința sa de a posti e îm-
părțită în două i înăuntru gândeşte una, iarîn afară arată
oamenilor altceva; şi dacă ia seama la cuvintele care j se
spun despre paloarea feței""" sau despre subtirimea pielii luj,
" După care observă tinta preocupărilor monahului şi
demonul desfrânării, dacă, atunci când întâlneşte o ferqe-
ie, o întâlnește din întâmplare, sau dacă nu cumva a
rânduit astfel lucrurile încât să se întâlnească cu ea din
motive părute. De asemenea cântărește cuvintele pe care
le rosteşte să vadă dacă ele îndeamnă spre râs, sau au în
vedere cumintenia. Observă și ochii monahului, dacă sunt
fără rusine, și mersul său, dacă e fandosit sau își strigă
prin moliciunea lui patima sa, Cercetează si haina sa, să
vadă dacă e zdrențăroasă si purtată sau frumoasă de
dragul unei femei.
“Pândeşte calea noastră si demonul iubirii de arginti,
să vadă felul în care ne apropiem de cei bogati si ce le
spunem sau facem pentru a primi ceva de la ei. Și să vadă
dacă ne tânguiră înaintea lor de sărăcia noastră, ca si cum
am vrea să părăsim locul sălăşluirii noastre din pricina
multimii săracilor care ne îmbulzesc. Și dacă îi primim cu
bucurie pe cei bogati, iar de la cel sărac ne întoarcem
fața"” ca unul care fuge.
"La fel ca acesti demoni face şi demonul slavei gău-
noase. Și el observă să vadă dacă spunem sau facem ceva
care să ne aducă mai aproape de demnitatea preoției."”

"" Cf. Mt 6, 16. Vizate sunt făţărnicia și vanitatea, cf. Ant VII, 32.
"* Cf lac 2, 2 sqq.
"" Preotia era pe atunci, și astăzi in Athos, excepțională între mo-
nahi. Palladios, HL 7, ne spune că între cei cinci mii de monahi din

238
sau dacă, atunci când cineva ne invită să ne desprindem
Je aspra făptuire [ascetică], suspinăm ca niste istoviti,
entru a fi lăudați. $i, mai apoi, dacă de dragul slavei
Povestim altora ceea ce pățim în chilia noastră de la sfintii
îngeri sau de la demoni.™
f și cum e cu putință să enumăr aici toate sireteniile lor,
cu privire la care Domnul nostru spunea: „Fiţi sireti ca
serpii $i nevinovati ca porumbeii!"'"? Căci monahul
trebuie să fie într-adevăr nefalsificat și blând, si, potrivit
cuvântului profetului””, lupta lui să se ducă în blandetea
sa. Dar privirea intelectului său să fie ageră si el să fie
priceput în vicleniile demonilor, ca și nevăstuica'” adul-
mecând urmele fiarelor sălbatice, ca să poată spune: „Gân-
durile celui rău nu-mi sunt ascunse”"” si „Ochiul meu
priveste spre vrăjmașul meu, si pe cei vicleni ce se ridica
împotriva mea îi va auzi urechea mea""".

în care se afla, pre-

Nitria doar opt erau preoti. Datorită prestigiului
vorbeste despre
otia era ugor obiectul ambitiilor vanitoase. Evagrie
asta, cf. Pr 13; Ant VII, 3; 8; 26, și mai ales 40; Cog 28 long.
căutarea vanitoasă
2 Evagrie avertizează adeseori pe monahi de
de a se face interesanti, cf. Ant VII, 17; 20; 31-
"* Mt 10, 16.
2 15l 3,11 (cel blând e un luptător).
2 | -hneumon, o nevăstuică egipteană.
'*2C02,11.
c dintr-o scrisoare,
1% pe 91, 12. — Ep 17 și 18 n-au în ele înse le nimi
un fel de con tin uar e a Ep 16. Tem a gândurilor e continuată și
fiin d
17 5i 18 se regăsesc aproape
adâncită în diverse directii. Întrucât Ep
în tra tat ul Cog, am put ea tra ge concluzia că acesta, sau cel
integral
ian tel e lui, a fost men it, ca §i Ant, pentru Lukios și
putin una din var apeluri către
i săi. Găs im ade seo ri aici adresări directe și
mon ahi
ca si cum Eva gri e ar av ea în față un anumit public familiar lui.
cititori
239
 17 [Fragment]

! Se cuvine celor ce vor să umble pe această cale, Care a

spus: „Eu sunt Calea și Viata™?, să învețe de la cei ce au
umblat pe ea înaintea lor §i să vorbească cu ei despre ce a
de folos şi să asculte de la ei ceea ce e spre ajutor, ca să ny
introducem un lucru străin alergării noastre"”. De ase-
menea trebuie să luăm aminte în chilia noastră la întâ-
nirile noastre, ca să nu rătăcim."”
! Dintre gândurile întinate unele se tin ascunse în mij-
locul căii, iar altele ne atrag în afara ei. Cele ce se găsesc
în afara drumului ne împiedică să tinem poruncile, iar
cele ce se găsesc în mijlocul lui nu ne împiedică să tinem
poruncile, ci ne îndeamnă să le facem pentru a plăcea
oamenilor'”, si acestea nimicesc telul făptuirii noastre
[ascetice]. De aceea e necesar-ca tot ceea ce facem să
facem cu înflăcărare plină de bucurie de dragul Domnului;
căci stă scris: „Cine face milostenie să o facă în bucurie!™
! Căci ce folos este, dacă ne dezbricam de lăcomie prin
milostenie si de patima pântecelui prin înfrânare, dar
îmbrăcăm celelalte patimi ale slavei găunoase sau ale
murmurului, iar în vrernea rugăciunii ne izbim tocmai de
ceea ce ne-am izbit din partea patimilor de mai-nainte?"”"
Căci vicleniile potrivnicului nostru constau tocmai în aceea

¥ In14,6.Cf Ep 16, n. 117.

"“ Evagrie invocă adeseori autoritatea părinților monahismului, cf
PrProl 1 și 8; Pr 52, 91 sqq., Ant Prol, ș.a Cf. articolul nostru „Evagre et
les deux Macaire”, pp. 347 sqq.
"" Paragrafele 2 și 3 apar integral în varianta lungă a tratatului
Cog 30, of. Muyldermans, A travers, p. 53.
"" cf. Ga1,10.
"" Rm 12, 8.
"! Despre rugăciune ca oglindă a stării noastre interioare, cf. Or 12,
cu comentariul lui Hausherr, Les lecons, p. 27.
240
Je a ne lipsi de lumina dumnezeiască ce strălucește în
nimă la vremea rugiciunii'®, Despre aceste gândur'i. stri-
1 fericitul David: „În calea în care umblam ascuns-au
cursă mie”!”, si iarăși: „Curse întins-au picioarelor mele;
pe cărare mi-au pus pietre de poticneală”"”,

18 [Fragment]

! Gândului demonic i se împotrivesc trei gânduri careîl

retează atunci când stăruie în gândul nostru.” Cel dintâi
e cel pus în miscare în ascuns în noi de sfinții îngeri."" Cel
de-al doilea e cel ce provine din vointa noastră atunci
când înclină spre ce se cuvine. lar cel de-al treilea e cel ce
provine din natura omenească de care îmboldiți fiind și
păgânii își iubesc copiii și isi cinstesc părinții.
?Gândului bun însăi se împotrivesc două gânduri: unul
vine de la demoni, iar celălalt din nepăsarea vointei noas-
prologul
13 Despre aceasta, cf mai sus, pp. 92 sq.Evagrie spune și în
la Ant că e menit pentru Lukios si frații săi.
4] Evagrie dă mai
M pe 141, 4, În scolia la acest verset în Ps 141, 4 [R
în curaj căderea
multe exemple de felul în care demonii ascund
stenia pentru a fi
lașității,in blindete pe ceaa insolentei, in milă milo însă
Ce trebuie spus
vizuti de oameni. Acestea sunt legate de praktike.
le produc învățăturii
despre contemplare și căderile pe caré vrăjmaşii
ortodoxe prin erezii?!
6 [R 6] Evagrie explică
'* pe 139, 6. În scolia la acest verse in Ps 139,
caut ă să dea gând uril or rele o apar ent3 bună ca să le facă
că dernonii
pe această temă.
acceptabile. Cf. 5i scrisoarea următoare distan-
% Ep 18 constă din două părți, care se regăsesc în capitole
din tra tat ul Cog rec long : Ep 18, 136 -13 7 = Cog 31, prima jumătate:
tate
0 = Cog 7, a dou a jum ata te. Dec i ceea ce este împărțit
Ep 18, 138-14 tate organică în Ep 18,
cap ito le înd epă rta te apa re ca ¢ uni
acolo în două
,
Un procedeu similar, în Ep 43. Evagrie o spune
oni i stâ rne sc în noi gân dur ile
"7 Că îngerii sau dem
deja Origen, Peri Archon LI, 2, 4.
adeseori, cf.. de eX., Pr 80, dar încă
241
tre, care înclină spre rău."” Pentru că răul nu iese din
natura noastră, care e de la Dumnezeu! Căci n-am fost de
la început răi, fiindca Semănătorul, Care e Domnul nostru,
a semănat în tarina Sa seminte bune"”.
' De aceea gândurile scindează și sunt scindate. ¢y
gândurile bune le scindează pe cele rele și sunt la rându[
lor scindate de ele. De aceea Duhul Sfânt priveste la înco[-
tirea primului gând, și potrivit lui ne osândește sau ne
îndreptează.
! Cele spuse stau în felul următor: când urcă în mine un
gând de ospetie de dragul Domnului, îndată ce se stâr-
neşte ispititorul il scindează si trezeşte în el gândul slavei
găunoase'“. Apoi, se iveste în mine un gând de ospeție,
pentru a plăcea oamenilor!”, dar şi el e nimicit de gândul
bun, care înfăptuieşte în noi virtutea de dragul Domnului.
* Asadar, atunci când prin faptele bune ne tinem cu
tărie de gândul dintâi si suntem ispitiți de cel de-al doilea,
atunci vom primi plata primului gând, întrucât, dat fiind
că suntem oameni si ducem o luptă cu demonii, nu sun-
tem în stare să avern necorupt un gând drept. Nici nu
putem să tinem neispitit un gând rău, fiindcă rămășițele
-

"" Nepăsarea vointei noastre libere e pentru Evagrie răul originăr

care ne-a separat 5i ne separă de Durnnezeu, cf. KG [, 49; I11, Z8, 5i încă
deja Origen, Peri Archon 1, 3, 6 impotriva gnosticismului și fatalismului
care negau responsabilitatea personală.
"* Mt 13, 27. Că răul nu e originar Evagrie o spune, pe urmele lui
Origen, In loan. 11, 13, 93, adeseori, cf., de ex., KG 1, 40, un text care
apare și în Ep 43, 3. .Tarina” desemneaz3 din nou natura creată bună,
cf. Ep 2, n. 15, iar „semințele”, virtutile (cf. mai jos, n. 142), idee stoică
pe care Evagrie o preia de la Origen, Peri Archon 1, 3, 6.
'* ¢f. Ep 17, n. 134. E limpede că Ep 17 si 18 alcătuiesc o unitate, cf.
mai sus, Ep 16, n. 126.
""Cf.Ga1,10.

242
…-,ţuţii… rămân în noi, Totuși, atunci când în cineva stă-
ruie UN gând care nimicește în locul celui nimicit, atunci
o| rămâne și acestui gând îi urmează lucrarea omului.

19 [către Rufin]

! Mult ne-a mângâiat scrisoarea sfinteniei tale, poto-

jind multimea strâmtorărilor mele. „Să-ți dea Domnul
nostru să găseşti la El milostivire în ziua aceea”"“, pentru
că te-ai gândit la noi, păcătoșii și ticăloșii, care n-avem
nimic pe măsura iubirii tale.
2 ps fi vrut bucuros să dau inteleptei fecioare ceva de
folos vietii sale, dar zorul curierului nu a îngăduit.“
Totuşi lucrurile pe care le-am alcătuit deja mai înainte
prin Domnul nostru i le-am dat cu mare plăcere, ca ea să
se roage neîncetat"“* în intelectul ei, să-și strunească pof-
tele prin înfrânare si să-și stăvilească irascibilitatea prin
blândețe"““. Căci gândurile care se ivesc de aici înăbușă'"
măsura
Cuvântul lui Dumnezeu care e în noi și care pe
puterii noastre se desdvarseste si vrea ca prin lucrurile

virtutii”, expresie
" În greacă stă aici, mai corect, J semintele
ernnează binele pus
frecventă la Evagrie, cf. Pr57,KG 1, 49 ș.a., care des sunt
de Dumnezeu de la început în natura umand. Aceste „semințe”
neschimbabil în rău;
indestructibile (KG 1, 40) și nu permit să stăruim
df.Ep 59,3.
1, 18: e vor ba de ziua jude căți i de apoi , cf. 2Tim 1,12;A, S.
W cf 2 Tim
"" (f mai sus, p-191.
așadar în scrierea câtre
"* 1 Tes 5,17. Acelasi în demn şi în Vg 5,
diaconita Severa.
40 (în frâ nar e ): 12 :1 9; 41 45
; (b lâ nd eț e). Şi aici Evagrie
"* Cf Vg 9; 10;
face aluzie la această scriere.
W Cf ME13,22.
243
ascunse ale virtuții noastre să se facă văzut Iî:: noi g să
descopere în noi pe Tatăl și Făcătorul ascuns."'

20 [Către diaconita Severa]

! Mi-a plăcut intentia ta duhovnicească!” și am admirat

dorinta ta de învățătură si m-am bucurat de Progresul
tău. Căci după ce ti-ai pus mâna pe plug nu te-ai intors
înapoi'” și nu cauti lumea trecătoare si lucrurile fugare,
ci lupti „lupta cea bună, ca să fii încununat cu cununa
dreptății”"" si să vezi pe Mirele Hristos', pe Care-L cauti
prin faptele tale cele bune. Cici aceasta e adevărata cău-
tare: ca să-L caute cineva pe Domnul prin faptele sale,
“Căci nu este nimeni care face fărădelege si caută în
acelasi timp dreptatea, nici care urăște pe aproapele său
și în acelasi timp caută iubirea, nici cine minte și
în ace-
lași timp caută adevărul. Căutarea Domnului însă ace
asta
este: păzirea poruncilor unită cu credinta sin
ceră si „cu-
noasterea adevărată”!“*,

"* Este limpede că acest Cuvânt al lui Dumnezeu

este L ogosul care
prin intruparea Sa ne conduce la Tatăl.
"" Despre persoana adresantei, cf. mai sus,
pp-191sqq. -
-
Lc 9, 62,
"" 2Tim 4,7 sq., cf. şi KG I, 75: „cununa dreptă
ții” e cunoasterea
sfântă a fiintei create pe care „Dreptul
Judecător” o pune pe capul
luptătorului, a celui care a aju ns prin praktike la nepătimi
I, 45,
re. Cf. și KG
"" Cf. Mt 25, 1 sqq. Imaginea Mirelui
ceresc Hristos apare de mai
multe oriîn sentintele adresate Severei,
cf Vg 11. 43. 45, cf. 5i in Ps 18,6
[R 6 (1-2)]. În fundal se află Comentariul lui Ori
rilor, în care pentru prima dată relatia nup gen la Cântarea Cânti-
țială între Hristos și Bise-
rică (cf. Ef5, 21 sqq. 32) e transpusă asu
pra celei dintre Hristos și suflet.
"" ¢f Vg 54 (înderan la fidelitate față de învățătur
a Bisericii).
244
 scare însă e modelul'™ acestor lucruri te învață, iată,
scrierea pe care ți-am trimis-o'” şi ea te face să afli „calea
cea strâmtă și îngustă”"** care-l duce la Împărăția ceru-
rilor'”" pe cel ce ascultă prin fapte.

J 21 [Către Eustathios]

!' Amândoi avem nevoie de mângâiere, eu si cu tine,

fratele si iubitul meu Eustathios!”, fiindcă am fost pără-
siti de un părinte comun'”, Și eu am nevoie de mângâiere
nu mai putin decât tine, chiar dacă acum eu sunt cel care
te mângăâi. Căci stii cât de mult m-a iubit fericitul, întru-
cât sfintenia ta a mijlocit între noi, aducând si crescând
roade. Și acum am încredere în Domnul nostru, Care ti-a
dat drept părinte pe papas Anysios'”, că el iti este de
ajuns pentru toată mângâiere si ne va fi de ajuns si nouă,
ca să se roage pentru păcatele noastre.
” Ai făcut însă foarte bine că ne-ai mângâiat prin sfânta
ta scrisoare §i ne-ai arătat iubirea ta față de noi crescând
mai mult în Domnul nostru. „Să-ţi dea de aceea Domnul
nostru după inima ta şi să plinească"'"! pofta ta, fiindcă ai
cinstit umilinta noastră, care suntem păcătoşi si nu avera
nimic pe măsura iubirii tale.

"" Typos.
'* Sentinţe către o fecioară, copiate in manuscrisul Mingana 65 îndată
după această scrisoare.
"* Mt 7, 14, cu referire la calea plină de osteneală reprezentată de
praktiké; cf. Ep 16, n. 117, Ţ
a ,.Împărăţia cerurilor", iarăși în sens simbolic, cf. Ep 1, n. 10,
"" Pentru adresant, cf. mai sus, p. 188.
""E vorba de Grigorie din Nazianz, care a murit în 390.
"“ Cf. mai sus, pp. 190 34. „Papas” e un titlu obignuit pentru episcopi,
ocazional și pentru preoti, cf. Lampe, Patristic Greek Lexicon, sub voce,
"" Ps 19, 5.
245
 22 [Către Rufin]

' Adeseori ne-ai mângâiat fie prin scrisoare, fie prin

vizita unor frati neprihăniți'”. Şi ce as putea să dau îr
schimb Domnului'"" eu, cel care am găsit la tine tot aceg
har? Cu anevoie găseşte cineva un părinte adevărat. Acum
însă slăvesc pe Domnul nostru si ziua învierii Lui, în care
mi-ai dat sfânta haină si m-ai amestecat în numărul mo-
nahilor'“. Şi te rog să te rogi pentru mine ca să „lupt
lupta ceabună”!“ si să mă fac vrednic de rugăciunile tale,
Să nu-ti fie greu să-ți arati statornic grija ta prin oameni
neprihăniți care vin la tine și cu orice prilej cercetează-ne
pe noi prin ei.
? Salut-o pe cea care „mult s-au ostenit în Domnul”!“|
Ti salut pe toti cei ce sunt la sfintenia ta.!""

23 [Către Grigorie din Nazianz]

În cuvânt și în faptă ne-ai mângâiat în chip ales, minu-
nate'®, si m-ai cercetat pe mine care sed în „întunericul
si umbra™* căinței. Domnul nostru să-ți răsplătească în
locul meu, cu atât mai mult cu cât Dăruitorul e bogat.
Si fie ca să te văd în lumea viitoare așezat „peste cinci și
-~

"" Cf mai sus, pp. 190 sq. ' -

"* Cf Ps 115, 3.
"“ De Pastele anului 383, cf. mai sus, pp. 26 sq. Despre tunderea sa
în monahism vorbeste Evagrie și în Ep 57, 1.
"* 1 Tim 6, 12, cu referire la praktiké ca luptă.
"“ Rm 16, 12, cu referire la Melania.
"" Rufin era întâi-stătătorul dublei mănăstiri de pe Muntele Măsli-
nilor de lângă lerusalim, a cărei comunitate feminină era condusă de
Melania. Cf. mai sus, p. 24.
"* Vezi mai sus, pp. 188 sq.
""CfLc1,73.
246
 este zece cetăți”"”, în care fie să ne aflăm şi noi, cei
invățați și hrăniți de tine.
pleacă-te, domnul meu, spre „flii fiilor tăi””, ca să-i
este
rercetezi, ca să cunoşti, îndrăznind'” ceva ce nu
„rednic de intelepciunea ta, străin de cunoastere și
instrăinați de cetățile dumnezeieşti'”.

' 24 [Către Ioan al lerusalimului]

! Frumos ne-a mângâiat neprihănitul tău diacon Olym-

pos”” și multe ne-a povestit despre virtutile tale si cum ai
păscut turma ta, pe unele cutoiagul, iar pe cele mai multe
cu „fluierul”””. și multe din oile ce pășteau în afară au
it
sorit acum spre turma ta si băutura ta si s-au mărturis
prin unul Păstorului Unul"”.
22. Cel mai
U* [. 19, 16-19. Cf i in Ps 48, 14 [R 14 (3)] şi in Prov 13,
com ent ari u, în KG VI, 24: „Dac ă acei a care în veacul viitor vor fi
buri
17-19], este evident
îngeri stăpânesc peste cinci ori zece cetăți [Lc 19,
e rationale de la
că vor primi și cunoasterea care poate duce sufletel
lui Duranezeu” Cf.
răutate la virtute si de la neştiință la cunoașterea ales
on 11,11, 3 şi mai
şi Ep 37,3! Pentru toate, cf. Origen, Peri Arch
mistică (Israel-luda,
IV, 3, 6-8, unde e dezvoltat o întreagă topografie
lerusalim ca metropolă).
h al înfierii"” (Rm
7 _Fii ai Fiului” sunt cei ce au primit același „Du
5,15); cf. in Ps 102, 18 [R 18 (1)l j
tent ati să ne gân dim la scri soar ea pe care Evagrie a
"2 Am fi -1105.
acestuia, PG 45, 1101
trimis-o lui Grigorie, respectiv răspunsul
ar fi sigu r că auto rul ei e într - devă r Grigorie din Nazianz, fapt
dacă
Evagre".
disputat. Cf. Refoulé, „La date de la lettre ă
'3 Vezi mai sus, n. 170.
"cf Ep 2,16. olică, vezi
' Cf Ps 2,9; Mi 7,14 și Is 5, 26. Pentru semnificatia simb
Ep9,n.71.
al uzi Paulinian,
e la schisma lui
"* Cf In 10, 16, E evid ent vorb a deo
în 397 (HL 46, p. 137, 7 5q.). Evag ri e vo rbeşte despre asta și în
stinsă
PP: 57 5q-
Ep 52, S (ruptura Bisericii). Cf. mai sus,
247
 ? Pentru cei dintâi am dat noi
înșine mărturie Înaintea
tuturor fratilor, pentru ceilalti însă martori" ni
” s-ay făcut
înşişi martorii oculari care ne-au făcut cunoscut și
e Mmai
dinainte despre împăcarea Bisericii, că prin blandete ta
,
ai nimicit cerbicia vrijmasilor. Căci, potriv
it CUVântului
profetiei, ai fost în același timp blând i luptător!*
" Fie ca lucrarea rugăciunii tale să se facă s Pre
mântu-
irea celor de departe, ca și noi, sprijiniti d € Tugă
ciunile
tale, să ne putem apropia de lerusalim””?
» să ne facem
concetățeni ai sfintilor si casnici ai lui H rist
os'™ sj g3
lăudăm pe cel ce ne-a dat biruința"*",

25 [Către Anatolius]
"Aș fi preferat prin Domnul nostru
ca tu să duci viata
monahilor'* „nimicind gândurile și
orice meterez care se

"" Prin „cei dintâi” trebuie

i-a pedepsit cu „nuiaua” excomuni
cării

gerea schismei. Ei sunt poate

„martorii oculari” sau membri
nităților lor, care |-au viz ai comu-
itat adeseori pe Evagrie,
™ Joil 3, 11.
™ Evr 2,22, Aici, ca §i în Ep 25,
bolic și 4 ș.a, » „l
erusalimul” are sens sim-
desemnează contemplarea
înge rilor (KG V, 6; cf. V, 21), respec
tiv contemplarea natura
lă (KG V, 88: VI . 49), trea -
templării Sfintei Treirni numită pta preliminară con-
tot în lerusalim. Cf. și Ep simb olic „munte Sion", care
23,n. 170. se află
" Ef2,19. „Sfinții” sunt înge
rii #1 dreptii ajunsi deopot
of-Ep 57, 4. rivă cu ei;
"! 1C015, 57, '
„alță împotriva cunoaşterii”” lui Hristos. După ce ai
tors spatele pretorienilor — în cazul în care ai făcut-o
u adevărat! —, socotesti că ai și împlinit deja cu fapta
reptatea, ba chiar că ai ajuns dincolo de ea, astfel încât
i fi în stare să spui: „Cele de bunăvoie ale gurii mele
rimeste-le cu bunăvoință, Doamne”"*, ca si cum ai fi
mplinit toate cele din Lege!”,
?La celelalte gânduri însă nu înțelegi că ele ies din ini-
nă'* si întinează intelectul, și atunci când acesta con-
imte cu ele în gândirealui o înclină spre păcat.Împotriva
cestui lucru există o replică'” spre împiedicarea păca-
lui'®, atât cu gândul, cât și cu fapta. Căci faptul de a
consimti păcatului, fie si numai cu gândul, se socoteste
drept păcat. Moise te invatd asta spunând: „Nu consimti

pretoriene, era deci un înalt ofiter imperial — e numit archon, Amél,

p. 101. Locuia în lerusalim — la fel și Anatolius (Pr Prol. 1). Era evident
bogat (Ep 25, 4), la fel și Anatolius (Amél, p. 101). Era monah — la fel şi
Anatolius (Pr Prol. 1, ¢f Amél, p. 100). Despre Anatolius, şi mai sus,
pp. 28 sqq.
"" 2 Co 10, 4-5. Evagrie inlocuieste în mod elocvent „„cunoașterea
lui Dumnezeu" prin „cunoaşterea lui Hristos"; cf. Ep 1, n. 2.
™ Ps 118, 108. În scolia la acest verset, in Ps 118, 108 [P 108 (1)),
Evagrie comentează astfel: jertfele de bunăvoie sunt fecioria, renun-
tarea la mâncăruri si băuturi, anahoreza. Acestora le stau în față
lucrurile cerute de lege. Cine le implineste pe acestea și adaugă si
jertfa de bunăvoie se poate ruga cu acest stih. Cine a încălcat una din
porunci n-are îndrăzneală necesară pentru asta, Evagrie arată adre-
santului său că n-a luat în seamă păcatele cu gândul; vezi mai jos,
Ep 30, n. 265.
"* Cf. Rm 13, 10; Ga 5, 14 și nota anterioară. /
"* Mt 15, 19. Cât timp izvorăsc astfel de gânduri dintr-o inimă necu-
rățită nu poate fi vorba de nepătimire,
"" E vorba de metoda expusă în Antirrhetikos, în care fiecărei su-
gestii demonice îi este opus un citat scripturistic. Vezi mai sus, Ep 4,
n. 29.
"" Păcatul apare prin consimțământul nostru, cf. Pr 75.
249
cuele!"'*lar Domnul osândește în Evanghelia Sa ca Pe u
adulter pe cel care se uită în chip pătimaş la o femeje și
pe cel care se înfurie, chiar și numai cu gândul, împotriva
fratelui sau.'®
* Aceste porunci smulg din inimă consimțământul dat
fărădelegii si gătesc în minte calea Domnului nostry'
Pentru cei lipsiti de ratiune însă a umbla pe această cale
e un lucru de râs și socotesc că au săvârșit în acea clipă
calea apostolilor, ca 5i cum păzirea Legii ar fi împiedicață
numai de patimile trupului! Dar gândurile ce se ivesc din
trup au o viata scurtă, în timp ce invidia si ranchiuna
dăinuie până la bătrânețe.'”"
“Poate că pe tine gândurile din pretoriu'” nu te strâm-
torează. Să fie însă oare cu putință ca tu'” să nu fii
strâmtorat de gândurile slavei găunoase? Bagă de seamă
canu cumva, în timp ce cu trupul zibovesti în lerusalim'",
intelectul tău să nu fie cumva departe de Betania', legat

"* Cf. les 23, 32 și Dt 23, 6, cu referire la popoarele străine din Cana-
an, care n-au voie să intre în comunitatea lui Israel, pentru Evagrie
simbol al demonilor, „străinii prin excelență”.
"” Mt 5, 28-29 și 22. BC au aici: „... osândeşte pe cel care-și închipuie
si numai în intelectul său imaginea plăcerilor lui”
""Cf Mc 1,3, cureferire la „calea“ lui praktikă, Cf. Ep 16, n. 117.
"" ¢f. Pr 36, unde Evagrie distinge între patimile sufletului si cele
ale trupului, ca aici. Patimile sufletului se ivesc din relatiile interu-
mane, cum apar invidia si furia, tămăduite de iubirea duhovnicească
(Pr 35). Că irascibilitatea, din care se ivește furia, are nevoie de mai
multă îngrijire pentru vindecarea ei, o spune explicit Evagrie (Pr 38!).
"" AB au aici pluralul „de la pretorieni”, C, singularul „din pretoriu".
™ AB au aici persoana întâi singular, C are persoana a doua sin-
gular, care se potriveste mai bine.
"* lerusalimul are aici mai întâi un sens literal, fizic, dar și, cum
arată $ 5, unul simbolic. Cf. Ep 24, n. 179 și mai jos, n. 199.
"“ Betaniaare aici un sens simbolic. Cf. Origen, In loan. VI, 40, § 260
ș.a.: Betania = „casa ascultirii". Acolo a avut loc i ungerea lui lisus la
care luda şi-a arătat iubirea de arginti (In 12, 4) și tot acolo a fost
250
 ; 197

e gânduriie iubirii.de arginți"” si ale flecărelii si hră-

. sindu-se din lucrurile negotului'” de sare, otet, ulei şi
:)fiine. in timp ce mii de oameni flămânzi au nevoie de
' Jiinea cea de toate zilele.
" Slartă-mă, rogu-te! Căci am răspuns la scrisoarea ta,
, fiindcă mi-ai scris că locuieşti într-un loc care poate primi
pe pumnezeu'” „Cel ce a făcut cerul și pământul”””,
}-„ Trebuie să stii că, după mărturia lui Ioan, El „stă în
mijlocul nostru””” si te asteaptd atunci când prin faptele
tale te faci Betleem”? si prin vederea duhovnicească a

XXVIII, 7,
înviat din morti Lazăr. În moartea lui Lazăr, Origen, In loan.
os, fiindcă acela
“ vede un simbol pentru cădereabotezatului de la Hrist
Sensul e
trebuie să se elibereze a doua oară din legăturile păcatului.
nu esti nici
acesta: crezi că locuiesti în lerusalimul conternplării si
care se bazează
măcar in Betania întoarcerii de la păcate prin praktiké,
'
pe ascultarea de porunci (Pr 81).
" cf In 12,6.
uță-
"* Am putea evoca Mt 21, 12, dar nu se potrivesc bunurile neg
torite enumerate, al căror sens simbolic ne scapă.
respectiv
"* primitoare pentru Dumnezeu e doar inima curată,
prokrike.
intelectul în stare de nepătimire, când a atins telul lui
care trăiește
Evagrie pare să facă aluzie aici și la lerusalim, locul în
Sionului, în care
adresantul, dar care poate fi și simbol al sufletului, al
. Cf in Ps 75,2
locuieşte Dumnezeu aflat în oraș, simbol al intelectului
[R 2 (2)] si Cent Suppl 28 si n. 200-205!
** Ps113,23.
din explicarea
S 10 1, 26, Sensul acestei expresii rare se luminează
VI, 38, 5 188 sqq-:
versetului de către Origen, !n foan. 11, 35, 5215: cf.
i, suntem noi ingine
prin participarea la natura divină a Logosulu
în inimă, sediul
ființe înzestrate cu logos. El „stă” în mijlocul nostru,
eu face referire
miezului persoanei. La această raportare la Dumnez
aici Evagrie.
Betl eem e locu l nast erii lui Me si a. Cf în Ps 86,5 [P 5],
' “* cf Mt 2, 1,
n urmă toar ele echi vală ri: Betl eem — suf let — praktike, pre-
unde aver
lui Dumnezeu).
cum si Sion — intelect — înțelepciune (contemp larea
Cf. mai jos, n. 205.
251
 "%, iar prin înţe
naturii cura te devii „Înv iere legerea ra u:
nilor dumnezeiesti te numeşti „Înălţare”““ și „Munte a
măslinilor”"”.
“Dacă vrei să ştii însă care e starea inimii tale, dacă
sărguincioasă sau nepăsătoare, observă-te pe tine Însuți
la vremea rugăciunii”“ de ce gânduri e întipărit/ampren.
tat”” intelectul tău? Este el atras de gânduri pătimașe say
de nepătimire? Dacă este războit de patimi, atunci e vădit
că nesocoteste poruncile dumnezeiesti, si atunci patimile
înfloresc, se ațâță în el irascibilitatea și pofta, împreună
cu o multime de rele si de alte patimi. Iar atunci când se
află în tulburarea unor astfel de gânduri ațâțate, e vădit

= Cuvântul are dublu sens referindu-se atât la un loc, şi anume

bazilica Anastasis a lui Constantin, cât şi Învierea lui Hristos Însuși,
Evagrie pune în joc ambele sensuri. Această înviere KG V, 19 (cf. V, 24)
o descrie drept înviere a trupului, KG V, 22 drept înviere a sufletului
si trecere la nepătimire, iar KG V, 25 drept înviere a intelectului prin
trecere de la neştiință la adevărata cunoaștere. Întregul e o alegorie a
intrării mistice în Întruparea lui Durnnezeu Logosul, Dacă adresantul e
Anatolius, el trebuie să fi înțeles, dat fiind că și KG sunt adresate tot lui,
™ E vorba, iarăşi, atât de biserica Înălțării, cât şi de Înălțarea lui
Hristos Însuși. -
5 Cf. FAp1,9.172. Întreg acest simbolism biblic presupune faptul că
adresantul scrisorii triieste în Palestina, mai exact în lerusalim, și
trebuie inteles ca o alegorie a căii duhovnicesti: nagtere a lui Htistos
în suflet prin botez (cf. Mn 124) — Betleem; înviere a trupului, sufle-
tului și mintii (vezi mai sus, n. 203) — Anastasis; urcuș spre Dumnezeu
(. Or 35) — Înălțare 5i Muntele Măslinilor.
“* Cf. Or 12 i 13; Pr 25; Mn 15 ș.a. Rugăciunea e oglinda stării
sufletului nostru întrucât la vremea rugăciunii patimile noastre se
ridică aserenea unui zid între noi și Durnnezeu.
"" Cf. Or 66, şi mai ales Cog 41 long, unde Evagrie dezvoltă în detaliu
distractia între gândurile care „întipăresc” si „care nu întipăresc”.
Numai gândurile lui Dumnezeu nu întipăresc întrucât numai Dum-
nezeu e nematerial. Toate lucrurile materiale întipăresc în minte
„imaginile” și provoacă astfel dorinta lor, adică patimile. Evagrie
revine asupra acestei terne în Ep 39.

252
 -

P 108 .- ă o
ăciunea, ci zăbo-
- :
gt cegte cu citirea"” T șiși rug
cinuseR indeletni
veşte în lucruri §1::zt19vmte zadarnice alege „să spună sau
să audă ceva nou -
e
ci „luptă-t lupt a ce a b u n d ™ " , ca să fii încununat cu
"210

cununa dreptății!" şi să vezi pe Mirele Hristos""", pe Care-L

cauti acum prin faptele bune, care sunt adevărata căutare
„ pomnului nostru™.

26 [către un prieten]

Am fi inteles să ne cheme prin oraşe altii, căci nu cu-

rile
nosc cele de aici”"*. Mă mir însă că tu, desi ai văzut locu
cheamă si ne
în care suntem, consimti cu cei care ne
i să fie
asteaptd! Ca potrivit proverbului „nimicul lumi
dorit de mulți”””.
ciun
Tine-te cu putere de lumea ta, rogu-te, căci eu cu ni
chip nu vreau să părăsesc pustia mea!

27 [Către monahi]

ept ati să fiti bi ne cu vé nt at i §i mâ ng âi aț i de mine,

! Ast
Dar eu sunt
iubitii mei frati. Căci acest lucru mi-ati scris.
e. Căci n-am
străin de asemenea mângâiere și binecuvântar

Des pre put ere a vin dec ăto are a citi rii Scripturii, f.4,3.3.
"*
"" FAp 17, 21.
ktiké.
0 1 Tim 6, 12, cu referire la lupta lui pra
un a dre ptă ții ” e un sim bol al cu noasterii, roadă
81 2 Tim 4, 8. „Cun
a lui praktike, cf. Ep 20, n. 151.
22\t 25, 1 sqq-Cf. Ep 20, n- 152
1.
M Aproape aceeași expresie în Ep 20, la cui anume ar putea fi adre-
1 Nu există niciun indiciu cu privire
de un prieten din patria pontică.
sat acest scurt bilet. Poate fi vorba
aluzie şi 1 Co 4, 13.
25 proverb antic la care poate face
253
adus lui Melchisedec zeciuială””, nici nu m-am întorş
biruitor din lupta regilor""”. Căci se spune că „acela va |,
binecuvântare de la Domnul care e nevinovat cu mâinile
și curat cu inima, care n-a luat în degert sufletul său si nu
s-a jurat cu vicleșug aproapelui său”“"". Nu este însă cu
putință a dobândi o inimă curată“” fără o stăpânire desă-
vârşită asupra demonilor®®.
"Eu am „rănile mele imputite și putrezite de la fata
nebuniei mele””". Nu sunt bun de pescar, lucru pentru
care mă rusinez, și nu sunt vrednic să mi se incredinteze
năvodul?”” duhovnicesc, ca prin aruncarea cuvântului să
îi prind în plasă pe cei ce au căzut din virtute în adân-
curile răutății. Mă rog numai să fiu izbăvit din mare si să
nu ajung sub acel balaur care a fost luat în râs de sfintii
îngeri”” si se obrăznicește împotriva oamenilor. Asadar,
cine doreste acum să-i puna zăvor și să-i străpungă nasul

"* Cf Fc 14, 19.

" Cf. Fc 14, 17 sqg. Melchisedec e aici, după Evr 5, 6, typos al lui
Hristos, iar Avraam, typos al celui care după lupta lui praktiké a ajuns
la cunoastere, cf. in Prov 19, 4, cum arată urmarea.
"E ps 23, 4-5, Scolia in Ps 23, 4 [R 4 (2)] spune că luda a urcat pe
muntele Dornnului, dar n-a stat în locul Său sfânt (cf. Ps 23, 3) întrucât
nici mâinile sale (de hot) nu erau nevinovate, nici inima (de trădător),
curată.
""Cf.Mt5,8, cu referire la nepătimire,
"* Stăpânire asupra demonilor înseamnă ajungere la nepătimire
(Pr 60). Deci fără nepătimire nu este nici inimă curată, în care e văzut,
cunoscut Dumnezeu, in Ps 68, 29 [R 29 (1)). Evagrie recunoaşte că nue
un „Avraam”, care să-l poată face părtaș pe adresant la cunoaștereaLui.
1 ps 37, 6. ,
""f Mt4,13.
™ lov 40, 19; 41, 25. „Marea” e un simbol al acestei vieți (in Ps 103,
25 [P 25)), „balaurul” al Satanei (cf. Ap 20, 10 5.c.), cauzatorul „miș-
cării” spre rău (KG VI, 36). Ca și în Ep 28, 2, Evagrie face clar aluzie la
VA 24.

254
 &
cu inel””, acela să dobândească blândețe, care e mama
cunoaşterii, pentru care a fost lăudat și Moise care potri-
vit mărturiei Scripturii „era mai blând decât toti oame-
nii'?* și „vorbea cu Dumnezeu față către față'”“ și a aflat
de la El ratiunile celor ce sunt în vedere, nu numai în
figurfim-

J Nimeni să nu-si pună încrederea doar în înfrânare,

rogu-vă! Căci nu poti zidi o casă cu o singură piatră, nici
isprăvi o zidire cu o singură țiglă. Ascetul irascibil e lemn
si dezră-
uscat, lipsit de roade toamna, de două ori mort
dicinat®®. Cel mânios nu va vedea Luceafărul diminetii™,
ci va merge acolo de unde nu se va mai întoarce, într-un
pământ întunecos și plin de beznă, unde nu străluceşte
lumină si nu se vede viatd omenească.
"înfrânarea oprimă numai trupul, blandetea însă face
văzător intelectul! Nimic altceva nu stinge atât de mult
„săgeţile arzătoare ale celui rău””” cum o face cunoaste-
rea lui Dumnezeu?”, Fiindcă săgeată arzătoare e gândul

pe bala-
z loy 40, 26. Cf. Am, 160, 11 — Hristos e Cel care l-a apucat
ur/dragon de nas!
5 Nm 12, 3.
"* Jeg 33, 11.
modelul (typos)
î Jos 25, 40; cf. FAp 7, 44: Moise a văzut în munte
ulterior. Evr 8, 5 face
tuturor celor pe care le-a imitatși construit
ânteşti ale
aluzie la modelele ceresti ale căror umbre sunt vasele păm
(1 Co 13,12). Moise
cortului. Toti oamenii privesc de altfel în enigme
sus, p. 153.
insusi e un model al celui deja desăvârșit. Vezi mai
I
Jd12.
la Hristos. Dar luceafărul
"" FAp 2, 28; 22, 16; 2 Prr 1,19, cu referire
poate desemna si înger ul căzut, Satana, cf. în Ps
109, 3[R 3 (2)] pe baza
la is 14, 12. Pentru relatia mânie-cunoaștere, vezi m
ai sus, pp 154 54
™ Ef 6, 16. prin vederea
sufletul
Zl BC au aici: „Blândeţea însă desăvârşește
Căc i făr ă ea e cu nep uti nță sti nge rea săgeților aprinse
dumnezeiască.
eu."
ale celui rău, ci numai prin cunoaşterea lui Dumnez
255
 — —— l'

demonic, care aţâță prin cele necuviipcioase. lar intelec.

tul, care prin vederea lui însuşi devine l}lminos sl prin
gândul la Dumnezeu se adună*"", fie nu primeşte Săgeata,
fie, dacă o primeşte, o aruncă degrabă departe de |, el,
întrucât cunoasterea il răpeşte în sus ca pe o aripă și-|
separă de lumea trupească. Căci fără acşastă lume tru-
pească gândul demonic nu poate subzista, pentru că
asemenea gânduri întipăresc/amprentează în el lucruri
trupeşti””.
* să fugim, aşadar, iubitii mei frati, si să nu ne lăsăm
tinuti de lumea aceasta. Să dispretuim hrana si băutura,
„Căci mâncarea este pentru pântece si pântecele pentru
mâncare. lar Dumnezeu va nimici i pe unul si pe celă-
lalt”, Să aruncăm afară din noi înșine lăcomia, care e
mama idolatriei™. Să fugim de slava găunoasă, căci „tot
trupul e oiarbă şi toată slava oamenilor e ca floarea ierbii,
larba se ofileşte și floarea cade"?. Să ne tinem însă de
„cuvântul lui Dumnezeu care rămâneîn veac”?? și ne așază
în veac în Hristos, Domnul nostru,
"Despre gândul akediei mi-ati scris: „Ce casă suntem
siliti să părăsim: pe cea duhovnicească sau pe cea tru-
pească?”, căci cine e ispitit de akedie urăşte adeseori foarte ,
tare această casă trupească. Fiindcă akediosul e supărat
de amândouă: atât de ură, cât si de poftă; urăște cele
prezente si pofteste cele absente. Și cu cât poftele îl
trag
pe monah în jos, cu atât îl alungă ura din chilia
sa, si tre-
buie socotit ca un dobitoc lipsit de minte. Căci pofta
îl
”" Despre gândul la Dumnezeu, ¢f. Am 160,
11, un text pus în gura
lui Evagrie, :
""Cf.Ep25,n. 207.
) Co 6,13.
M Cf Col 3, 5,
"" 1s40,6-7/1Ptr1, 24.
"I5 40,8/1Ptr1, 25,

256
smboldeste §i il trage dinainte, iar ura il loveste si il im-
inge de la spate.
7 părăsirea acestei case e agadar o ocară și un semn de
înfrângere. Aceste lucruri li se întâmplă celor ce sed sin-
guri. Fiindcă în Egipt și chinoviile sunt alcătuite din multe
chilie, ca să
chilii, și fiecare frate trăiește singur într-o
muncească cu mâinile sale și să se roage. Se adună însă
într-un loc la ceasul hrănirii si la ceasul rugăciunilor de
dimineata și de seara.”"*

28 [Către monahi]”

!Eu sunt dintre cei ce laudă înfrânarea, și mă rog să

vietuiesc în ea cu îndelungă-răbdare si iubire. Căci fără
ele ce este oare înfrânarea? Cenuşă lăsată în urmă de
focul aprins de fierberea iubirii. Căci înfrânarea singură
se aseamănă acelor fecioare nebune care au fost scoase
afară de Mire pentru că nu mai aveau untdelemn si can-
delele lor s-au stins.* Iar „candelă” numesc aici inte-
lectul făcut ca să primească fericita „lumină”””, dar care
din pricina învârtoşării luii a căzut din cunoasterea lui
Dumnezeu. Fiindcă acolo unde lipseste ,untdelemnul™*

“* BC: „La ceasul psalmodiei şi mesei.” Restul este omis.

™ Ep 28 se înrudește puternic în conținut cu Ep 27, dar repetitiile
fac de neconceput gândul că ar putea fi vorba de acelasi adresant.
M Mt 25, 1 sqq.
“" „Lumina” e un simbol al lui Dumnezeu sau al cunoaștzrii Lui,
cum arată 1 In 1, 15 și Os 10, 12, cf. KG 1, 35, 74 ş.a., pentru care inte-
lectul e receptiv prin natura sa, vezi mai sus, pp. 91 sg.: 161; 166 sq.
Pentru intelectul „candelă“, cf. in Prov 31, 18. Imaginea provine de la
Origen, Peri Archon 1, 1, 5.
" Pentru acest „untdelemn” (al lui Hristos), cf. KG 1V, 29; 111, 43. 85,
E un simbol al „iubirii sfinte” (KG 1V, 25), Inspirată de Lc 10, 34, ima-
ginea provine de la Origen, cf. Om 24, 3 la Luca, frag. 168 (ed. Crouzel
257
domneşte irascibilitatea. Aceasta am avut să vă spur
iubiții mei frati. '
z În ce priveste însă „blestematul șarpe” care vă strâm-
toreaz㔓, nu vă gândiți la el și nu-l socotiti drept ceva, i
nu vă temeti de el'“. Căci e un sclav fugar, care a viepyjt
prost și a fugit de la stăpânul său. Nu-i faceti loc până |
moarte! Domnul nostru v-a dat puterea de a călca peste
serpi şi scorpioni““ si voi vă temeti de glasurile demo-
nilor, atunci când şuieră““! Psalmodiati doar zi și noapte:
„De s-ar rândui împotriva mea oştire, nu se va înfricoșa
inima mea; de s-ar ridica împotriva mea război, eu în e[
nădăjduiesc."*"
J Nu este el oare cel ce a cerut de la Domnul nostru tur-
ma de porci*® şi care mai înainte s-a rugat pentru dobi-
toacele lui lov?**? Dacă n-are puterea de a se atinge de

et al, Sources chrétiennes 87, Paris, 1962, p. 520). Fără iubire dom-
neste mânia, care face imposibilă cunoasterea, pentru că întunecă
intelectul (Pr 24). După in Prov 31, 8, intelectul curat e și el plin de
contemplarea duhovnicească la fel ca o candelă cu untdelemn. Despre
rolul iubirii, cf. mai sus, pp. 145 54q-
“ [5 27, 1. „Șarpele” e simbol al diavolului.
“4În următoarele paragrafe Evagrie face aluzie de mai multe ori la
VA 24, prima mare cuvântare a lui Antonie despre fiinta demonilor, al
cărei continut îl rezumă aici. .
cf și VA 24 51 30.
"" Lr 10,19; =
M Despre acest „șuierat” al demonilor, cf. VA 26; Ant IV, 13. În
fundal se află Ir 24 (26), 22, unde se face referire la serpi, un simbol
obisnuit al demonilor, cf. VA 9,23 și 39. Cf și Vg 48. Ideea e un fel de
cântec de sirene.
™ Ps 26, 3-4. Și glosa lui Evagrie: „Făptuitorul luptă cu «străinii»
[demonii] prin virtuti, contemplativul «surpă însă orice meterez ridi-
cat împotriva cunoasterii lui Dumnezeu» [2 Co 10, 4-5] prin adevăra-
tele dogme" (in Ps 26, 3 [R 3 (2)]).
"“ Mt 8, 31.
"* Jav 1, 11.
258
 orci și de măgari fără consimțământul Daruitorului™
lui Dum nezeui
cum ar avea atunci putere asupra chipului
Noi înşine ne supunem dernonilor prin necredinta noas-
țră! „Inima voastră să nu se teamă și să nu se Înfr'icoşeze,
credeti în Dumnezeu si credeti în Hristos!"”””"
“ șarpele stie numai să ameninte.”? Căci dacă ar putea,
noi peretii [chiliei]!*
„tunci ar răsturna cu si guranță peste
sufletele care
se teme însă și se tulbură, fiindcă a pierdut
asc ult ase ră de el, si îi ame nin ță pe cei ce se
mai înai nte
ar fi stăpânit
roagă pentru noi Domnului nostru. Bucuros
și dup ă moa rte a lor. De acee a, nu-i lăsați săla-
asupra lor
Avern în-
sul vostru, căci nu meritati această înfrângere.
în Dom nul nos tru că va trim ite pe îngerul Său și-l
credere
de apă””.
va izgoni de la noi ca pe un „Hor lipsit
vă temeti, și
s stați, așadar, cu tărie în Domnul si nu
unii pen tru altii și pen tru noi, ca Domnul să
rugați-v ă
cununa dreptă-
desăvârşească lupta noastră si să ne dea
. i fie ca Dom nul să însc rie toat e numele voastre în
tii”*
„cartea vieții”””"!

/
gu me nt at ie în Ant 1V, 51. 66; provine din VA 29 5i se
# Aceeasi ar
2, 6 54-
giseste deja la Origen, Peri Archon 111,
“ In 14,1. ,
nie, VA 27.
? Tot după învățătura lui Anto
“ Cf VA 39 și 42. lu i,cf. Or 30; 74; 94-96.
5 luda 12, De sp re luc rar ea în ge ru
sen sul sim bol ic, vez i mai sus Ep 20, n. 151.
15 2 Tim 4,8. Pentru 68,29 [R 29 (1)),
, 16; FA p 13 ,5 3-4 În in Ps
“ p; 68,25, cf. Ps 138 a vie ții ” dr ep t si mbol al cunoaș-
ac ea st ă „c ar te
Evagrie interpretează
terii lui Dumnezeu.
259
 29 [Către un prieten]

! ştiu de la tine că ai meditat ad:'aseori la „paharul” du-

hovnicesc?. Ai vorbit deja cu mine despre nemurirea
sufletului §i m-ai întrebat despre creaia acestui corp,
care arată sufletului lumea corporală și prin mişcările luj
arată intelesurile privitoare la aceasta.
! Deci, dacă doreşti să vezi intelepciunea Creatorului?st
adu-ti aminte de poruncile lui Dumnezeu, care curăță
intelulacttd. ca să te invrednicesti de acel pahar duhoy.
nicesc. „Înțelepciunea nu intră într-un suflet iscusit în
rele si nu locuieste într-un trup supus păcatului.”**
" Adu-ti aminte de credinta dreaptă si cunoaste că Sfânta
Treime nu este însemnată în vederea celor corporale, nici
din vederea celor necorporale, nici nu se numără îm-
preună cu lucrurile."* Căci prin har Ea se pleacă spre
cunoaşterea sufletului. Făpturile au fost făcute din nimic,
Sfânta Treime însă e cunoaştere ființială, nepătrunsă si
neinteleas3.®

" „Paharul” simbolizează fie pedeapsa lui Dumnezeu, în care sunt

amestecate răutate și neştiință (in-Ps 10, 6 [P 6], adică va fi dat păcă-
toșilor acum amestecat, dar în lumea viitoare nearnestecat, in Ps 74,9
[R 9]), fie cunoasterea duhovnicească cuprinde învățăturile deSpre
fiintele corporale şi necorporale, precum si cele despre judecată
si
providență, in Prov 9, 2. Ambele explicatii se completeaz
ă, întrucât
este vorba de fiecare dată de lucrurile prime și ultime; cf. în
acest sens
și KG V, 32.
™ Înțelepciunea Creatorului e acea înțelepciune de care
S-a folosit
la crearea şi organizarea lumii, „înțelepciunea variat
ă a lui Dumne-
zeu” din Ef 3,10; cf. KG 1, 43; 11,2, 21; H, 11; IV,7, A o primi
a avea privire în fiinta intimă a lumii, a originii înseamnă
și dest'nului ei.
"* So[1,4. :
"“ Cf KG 11, 47 aproape literal. Cf. şi Cent
Suppl 19.
""Cf.KG V, 55. Evagrie vrea să spună că,
spre deosebire de cunoaș-
terea creaturilor, cunoagterea Sfintei Tre
imi nu e occidentală, ci sub-
260
 1 căci nu se cuvine să luăm aminte la Inteleptii păgâ-
ilor, care numesc pe Dumnezeu în chip mărginit spirit
„unoscător §i foc, „n-are formă, ci se preschimbă si se
nu e propriu
Eace asemenea cui vrea"-m. Acest lm_:ru însă
ui Dumnezey, ci demonilor venerati de ei în exces si care
e transformă cu uşurință în toate cele corporale.'*?

30 [Fragment]**

! Nimeni căruia i s-a încredințat o comoară nu doarme

i nimeni nu primeste botezul căinței si nu priveghează,
âupă cum spune Solomon: „Nu da somn ochilor tăi, nici
dormitare genelor tale. Și te izbăvește ca o căprioară din
mâna vânătorului și ca o pasăre din mâna păsărarului ”"“*
„Sornn” al naturii rationale numeste păcatul cu fapta, care
rapeste sufletului sfânta lumină."* „Dormitare” numeste
însă gândul care la început se apropie de suflet, după care
din pricina neprivegherii se numeste „somn”. Și nimeni

stantiald şi de aceea la dispozitia liberă a lui Dumnezeu. Dumnezeu e

cunoscut pentru că şi întrucât se lasă cunoscut.
"* Evagrie pare să citeze o teză a mesalienilor! Cf. Diadoh al Foticeii,
Vedenie qu. 12 (ed. E. des Places, Sources chrétiennes 5 ter, Paris, 1966,
p.172 5i n.1). Înţelepții păgânilor sunt aici stoicii cu imaginea lor
materialistă despre Dumnezeu, cf. deja Origen, Peri Archon 1, 1,1 (aici
impotriva antropomortitilor, pe care-i are în vedere și Evagrie).
"* Această imagine provine din VA 39-46, unde sunt citate nu-
meroase exemple de astfel de transformări. În fundal se află fireşte
20011, 14.
“ Ep 30 nu pare a fi o scrisoare, fiindcă adresarea directă O găsim
și în alte lucrări ale lui Evagrie.
"“ Prov 6, 4-5, Distinctia următoare între gânduri i păcatul cu fapta
SE găseşte adeseori la Evagrie, deja în Ep 8, cf. §i in Prov 6, 4: Pr 48; Ant
Prol.;in Ps 118, 61 [P 61 (1)); in Ps 123, 7 [R 7 (3)].
™ „Sfânta lumină” e un simbol al cunoaşterii §i prin aceasta al lui
Dumnezeu; cf. Ant VI, 16 §i pe larg, mai sus, p. 9.
261
să nu socotească că nu e cu putinţă să veghem! Căci Duhu|
sfânt nu împiedică nenorocirile noastre.”” Lucrul nostru
este însă să stăruim în cele ce pot să se facă şi să nu să
facă. Legea nu taie necazurile de la natură, ci dă o poruncă
pentru lucruri care pot fi tinute.
? Căci nu mă uit la cei ce introduc răul în natura noastră
si declară nepotrivită legea.” Dacă tot răul stă în partea
rațională, irascibilă și poftitoare [a sufletului], dar aceste
puteri pot fi intrebuintate bine sau rău, atunci este evi-
dent că răul se iveste dintr-o întrebuințare nepotrivită a
acestora. Iar dacă așa stau lucrurile, atunci nici măcar un
singur rău al sufletului n-a fost creat de Dumnezeu!*
1 Nici despre vreunul din corpuri nu spun că a fost creat
rău. Căci se numeşte rau oricine care a putut primi cu-
noasterea lui Dumnezeu si a preferat cunoasterii nesti-
inta. Nu există însă natură corporală care să poată primi
cunoaşterea."” Prin urmare, niciuna dintre cele corpo-
rale nu poate fi numită rea, ci cei ce le numesc asa vor fi
facuti de rusine mustrați."” Noi să ne sârguim prin virtuti

"" Frankenberg traduce corect cu symphara. Despre îngăduința lui

Dumnezeu, cf. Origen, Peri Archon 11, 2, 7.
““ Despre lege, cf. mai jos, n. 272: Cele două propoziții următoare
reapar în KG Ill, 59. Ideea că Dumnezeu n-a făcut nimic rău se găsește
și în VA 22, unde se spune, la fel ca în Vg 54 (cf. versiunile siriacd si
latină!), că demonul n-a fost creat ca demon. În fundal stă'Origen,
In loan. 11, 13, § 92 sq.; cf. Contra Cels. 1V, 65.
““ Următoarele trei propozitii din S 3 se regăsesc în altă ordine în
KG III, 53,
" Natura corporală poate primi înțelepciunea lui Dumnezeu, dar
pe Dumnezeu Îl poate primi doar natura spirituală, cf. KG 117, 11 și 32.
Cunoasterea lui Dumnezeu se găsește deci doar în creatia spirituală,
singura care poartă chipul Său. Cf. Origen, Peri Archon 1, 1, 7!
" În KG IV, 60, Evagrie îi mustră pe cei care-vorbesc de rău trupul
nostru, la fel in Prov 20, 12. Răul nu stă în natură, ci în reaua între-
buintare a lucrurilor naturale, cum se vede în continuare. Adversarii
vizati sunt gnosticii.

262
 -

să-l înfățișăra lui Dumnezeu [corpul] dovedind prin fapte

r Dumnezeu a pus bine orice lege pe care a pus-o"*

31 [Către Melania)

Mult m-am veselit de iubirea ta si desăvârșită a fost

jubirea ta de străini fatd de mine.”” Și cum să-ți răsplă-
tesc odihna pe care am găsit-o la tine? Domnul să fie în
inima ta „Marele Arhiereu Care străbate cerurile”””" si
umple toate!”. El să inalte capul tău asupra wăjmaşilo'r
(i, să te invete cunoasterea dreptitii si sa-ti descopere
înţelepciunea tainelor Lui. Roada ta să se înmulțească,
rădăcina ta să odrăslească spic lângă „ape”””, vântul să
nu uste „spicele” tale””, ci roua cerului să coboare peste
„secerișul” tău“”. „Viţa””” ta să odrăslească și roada ei să
u-
fie falnică. Domnul să mănânce din ea si El să Se sălășl
ască în „raiul” tău””, pentru că ne-ai făcut bine nouă,
cionitilor, care voiau să
¥ Din nou împotriva gnosticilor si mar
Legii) de Dumnezeu
separe pe Dumnezeul Vechiului Testament (și al
19, 5; și Origen, Peri
si Tatăl lui Hristos (si al Evangheliei); cf. in Prov
Archon, praef. 4, şi 1l, 5, 4.
"" pentru adresant, cf. mai sus, pp. 195 54.
4 Evr 4, 14.
1 pf1,23.
ps 26, 6. /
ii (KG V, 67; cf Mn
"" (f Ps 1, 3. Această „apă” e simbol al cunoaster
129), ba chiar al Sfintei Treimi Înseși (KG V, 69).
i cunoasteri).
"* Cf Fe 41, 6 §i Ep 10, 3 (spicele adevărate
vietii duhovnicesti, oogăția
™ cf. Fc 27,8 ș.a. „Secerișul” e scopul '
din care gnosticul împarte celor lipsiți, cf Ep 41,3 5q-
tru „viţ ă”, vezi mai sus, Ep 2, n. 17 (simbol al intelectului).
M pen 72: Mn 128),
(cf. KG V, 1.
“ Raiul” e locul prezenței lui Dumnezel din numeroasele simbo-
sălașul dreptilor (in Ps 9, 18 [R 18)), aici unul
etul ui, res pec tiv ale inim ii, ca la Origen, cf G. Bilrke, „Des
luri ale sufl
Leh re vom Urs tan d des Men sch en" , Zeitschrift fiir katholische
Origenes
Theologie 72 (1950), p. 27.
263
ticăloșilor şi păcătoşilor, care n-avem nimic echivalent cu
iubirea ta.

32 [către Rufin și Melania]

! loan Botezătorul spunea soldatilor care veneau la g

şi-l întrebau despre viata lor: „Să nu impilati pe nimeni și
să vă multumiti cu solda voastră””""" Eu însă nu spun aşa
ceva intelepciunii tale. Căci harul lui Hristos s-a vărsat
din belsug întru tine si știu că în sârguința ta ajuti pe cei
împilați si hrănești pe cei săraci din solda ta. Căci și nouă
ne-ai arătat cu veselie iubirea ta de străini împreună cu
tovarisa ta, smerita slujnică a lui Hristos, care a făcut toate
spre cinstirea si răcorirea noastră'”. Să vă dea „Domnul
in ziua aceea să aflati milă”””, si să vină peste voi binecu-
vântarea părinților vostri [patriarhilor biblici], ca să vă
binecuvinteze®®, Domnul nostru să sfinteasca lucrurile
voastre, să păzească casele voastre si să alunge de la voi
orice bătaie.
2 Fiti şi voi nemânioși și milostivi, Faceti toate cu înde-
lungă-răbdare”*, nu cinstiti nimic mai mult decât pe Dom-
nul si cunoașterea Lui. AsEmănați-vă lui Corneliu, ale
cărui rugăciuni si milostenii au înduplecat nu numai pe
sfintii îngeri, ci și pe Dumnezeu Însuşi să trimită-la el pe
Simon Petru, ca să primească prin botez ceea ce îi lipsea

T Le3, 14
"" Cf. mai sus, pp. 195 sg. E vorba aici de Melania.
™2Tim 1, 18. g
5 Binecuvantirile părinților” sunt figiduintele făcute de Dum-
nezeu patriarhilor Avraam, Isaac i lacob, adică pământul făgăduin-
tei, care la Evagrie e un simbol al cunoagterii lui Dumnezeu și a crea-
turilor Lui; cf. in Prav 17, 2; KG V, 30; 36; 68; 71; KG VI, 47 5.a.
“* (f 1Tes 5, 14.
264
 t de mult la Dum-
îrlCă…' căci nimic nu ne recomandă atâ
nd el un gă -r ăb darea şi milostivirea. Căci milosti-
pezeu că ! cei mil ost ivi si Domnul Cel
„ul Dumnezeu € mil ost iv cu
îndelung-
î„delung-răbdător e îndelung-răbdător cu cei
2* și pe nt ru că ați fos t în de lu ng -r ăb dători pen-
răbdători
l a t a f ă g ă d u i t ă în Î m p ă r ă ț i a cerurilor””,
ţru El, vă va da p

33 [către un cunoscut]
re cei în pro-
rNu vă este îngăduit să scrieti scrisori căt
i ati ale s o art ă car e vă de sp ar te foarte mult de
cese!”” Căc
cer urilor. Zi si noapte vă sfaditi și ridicati unii
Împărăția
altora războaie lipsite de pace pentru câștig
împotriva
acest proverb
întinat și pentru lucrurile altora. Și citati
„Fără banuti, Phoibos [Apollo] nu profeteste.™”
mitologic:

"* FAp 10,

* cf Mt 5,7; Ps 17, 26. alt cu vâ nt pentru blân-
de lu ng ă- ră bd ar e e do ar un
® Cf Evr 6, 15. În cunoaşterea, vezi mai
dete. Despre rolul lor mai ales în relatia lor cu
. În in Pro v 28, 22, Ev ag ri e precizează în ce anume
sus, pp 150 544 ger i” (cf. Lc 20, 36) şi
răs pla tă: mil ost ivi i dev in „în
va consta această
as up ra cel or făr ă Du mn ez eu . „A damni” înseamnă aici, ca
domnesc
19, 28, „ă înv ăța ”, cu alt e cuv inte prin învățătura lor
„ajudeca” în Mt dr ep ti la dreptate (cf. KG
i îi vor du ce 'p e cei ne
despre răutate drepti de sp re „r estaurarea a
ade seo ri, in va ta tu ra
V1, 24). În fundal stă, ca Pro v 28, 28 și în numeroase
tas tas is) . Foa rte cla r si în in
toate” (apoka
alte locuri. plurai la per-
§ 3 de Ja pe rs oa na a do ua
™ A dresarea se schimbă în
de o „ajutătoare” și am
soana a doua singular. Spre sfârșit & vorba i pe care Evagrie o
ed e că sc ri so ar ea € ad re sată unei perech
putea cr ă. Deși
abil e vorba de o vorbire simbolic
mustră destul de sever. Prob co nc ep ut că Ep 33 e adresată
Ep 32, nu e de
unele lucruri amintesc de ă că Ev ag ri e scr ie unei comuni-
fin și Melaniei,ci ma i de gr ab
tot lui Ru
ului ei.
tăți monahale și întâi-stătător ul ui Ap ollon (Phoibos).
on iz ea ză ora co le le ze
“ proverb antic care ir
265
De aceea față de cei ce dau sunteti milostivi si față de cei
ce nu dau sau cer vă arătați nemilostivi, De aceea ati ajung
să priviti mâinile oricui vine purtând ceva în Palmă, dar
în mâna voastră nu poate privi nimeni. Să piară lăcomia
de la oameni, §i între creştini o astfel de artă să nu dom-
nească nicidecum!
" Dacă însă cineva pofteste cunoasterea Mfintuitoruh,i
nostru, atunci să iubească buna intelepciune. Iar Cine g
iubeşte să fie blând, intelept, nesfăditor, nemânios: să fie
milostiv si stăruitor în rugăciune, și să alunge de ]a sine
ranchiuna. Pentru dreapta credință însă si înțelesurile
privitoare la ea să se pună în primejdie cu tot sufletul său,
" Aceasta am să ti-o spun, după cuvântul proverbelor
lui Solomon: „Dă înțeleptului prilej si mai intelept va fi,
povatuieste pe cel drept și va primi încă si mai mult
3tim că iubeşti foarte mult pe Hristos si nimic în ochii
tăj
nu e mai cinstit decât „cunoașterea lui Hristos”.
Asea-
mână-te concetdteanului™ tău [Avraam], fii partas al nu-
melui său””, sezi în afara cortului tău?“, ca lumea
să fie 0
umbră pentru tine. Hrineste cu virtutile tale „vițelul”,
ca
să fii gata pentru ospeţie”*, Ai doar drept ajutătoare
o
„Sară”"” sârguincioasă, Ştiu de la ea că slujește lui Dum-
-
™ Prov9,9.
l
™ Ef2, 19. Concetățeni sau comoştenitori sunt sfintii,
sau îngerii și
dreptii insufletiti de ei. Cf Ep 57, 4.
™ E vorba de Avraam ca typos/model al desăvârşitului
ajuns la
cunoastere; cf. in Prov 19, 4, dar numele e al unui creștin. Adresantul
trebuie să fie un adevărat Avraam.
™ Fc 18,1, Avraam sedea la intrarea cortului în
miezul zilei, la
umbră deci. „Cortul” e simbol al trupului
ca sălaș al sufletului.
""Cf.Fc18,7. E vorba de a fi gata pentru vizita
lui Dumnezeu.
"” Numele „Sara” e și el simbolic și o alegorie
a intelepciunii, cf
in Prov 18, 22, unde înţelepciunea e o sotie
și in Ps 127,3 [R 3 (2)):
intelepciunea e sotie a intelectului, cu
referire la Avraam.
266
 ezeu cua azime le simpl ității si adevărului."” Facă Domnul
na amiaz virtuții voastre să fie luminoasa și cortul vostru
:5 se facă loc de odihnă pentru sfintii îngeri și pentru
pristos, Mântuitorul nostru!"”

34 [Către un ucenic]

! convorbirea trupurilor are multe piedici puse de loc

i timp, absență si boală. Convorbirea sufletului n-are
însă nicio piedică. Căci de îndată ce se pune în miscare,
dialogheazi cu cine vrea, și prin repeziciunea intelectului
face să urce în el imaginile care îi apar.
să stii, asadar, că adeseori am vorbit în mine însumi cu
tine despre viata ta si cum anume trebuie să te porti în
această lume.
! Căne-ai iubit mult, mărturisesc si nu tăgăduiesc. Dacă
însă așa stau lucrurile și acum, atunci arată prin starea
ta*™ că îți aduci aminte de virtuti si de intelesurile dum-
nezeiesti pe care Domnul ti le-a descoperit prin slăbiciu-
nea noastră. Nu uita însă înainte de toate blândețea si
intelepciunea, care curăță sufletul și îl apropie de cunoas-
terea lui Hristos. Căci nu ti-am dat prilej să te scuzi în ziua
aceea””, ci te-am făcut să cunosti tot ce iti este de folos
pentru Împărăția cerurilor””.

*1C05,8;cf Fc18,6.
™ Cf. Fc 18, 3 5qq.
"* Katastasis în greacă, la Evagrie alcătuirea ordonată a sufletului.
""Cf.2Tim1, 12.18;4, 8, E vorba de ziua judecății de apoi.
"* „Împărăția cerurilor” aici din nou în sens simbolic, cf. p 1, n. 10,
Spre care trimite deja legătura cu „cunoaşterea lui Hristos”, despre
tare vezi Ep 1,n. 2.

267
 35 [Către Melania]

Din umila noastră chilie am scris bunei tale rânduiel; ș

iti dăm de ştire sănătatea noastră în Hristos,® Că porți de
grijă de noi suntem convinsi de asta prin iubirea cu Care
ne iubeşti.”" Căci ai făcut tot ce era nevoie spre Cinstirea
și răcorirea noastră”*
In locul nostru însă îţi va răsplăti Domnul nostry, ¢y
atât mai mult cu cât darul Lui prisoseste, $i „fie să vezi
bunătățile lerusalimului în toate zilele vietii tale"s,
Căci
a vedea „pe fiii fiilor tăi””” ti s-a dat deja. Si cine va primi
asemenea fii, chiar dacă se roagă foarte tare pentru asta!

36 [Către Rufin]

"Cine isi aduce aminte de sfintenia ta își aduce aminte

de virtute. Și cine își aduce aminte de virtute isi aduce
aminte de Dumnezeu, Care ti-a dat un izvor de iubire,
care tdsneste generos pentru toti, din care și noi am băut

"" Despre adresantă, vezi mai sus, pp. 195 sqq. — E

vorba, ca și în
Ep Mel 47, de sănătatea sufletului. Cf. și Pr 56 (nepătimirea
ca sănătate
a sufletului).
"" lubirea e Hristos Însuşi, cf. Ep 40, 3. =
"" Această expresie se regăseşte aproape literal într-o
scrisoare
către Rufin (Ep 32, 1), în care Evagrie se gindeste cu aceste cuvinte la
Melania_ Ep 32 și 35 sunt evident legate intre ele.
""Ps 27, 5. „ierusalimul” are și aici, ca aproape peste tot la Evagrie,
semnificatie simbolică, cf Ep 24, n. 179, „Bunătăţile lerusalimului”
sunt de aceea bunătățile contemplării. Să ne amintim că Melania
* mare cunoscătoare
era
a lui Origen, cf. HL 45, p. 145, 11 q.
"" „Fiii fiilor” sunt cei învredniciți de același „Duhal înfierii”
(Rm
8, 15). Cf. in Ps 102, 18 [R 18 (1)). Melania se află, asadar, în cercul unor
prieteni în același duh. Despre această „prietenie duhovnice
mai sus, pp. 75 sq.
ască”,.

268
 este măsură odinioară, și ne-am răsfățat din belsug de
tot ceea ce ai. Și am găsit un liman al mântuirii de la
„iscolul care căzuse peste noi."*
: și ce voi da Domnului Care prin bunătatea ta"” ne-a
dăruit toate cele bune ale Lui? „Spune-voi fratilor mei
„umele Tău, în mijlocul adunării Te voi lăuda””"", nu voi
inceta să Te binecuvântez cu cântări duhovnicești”” în
toate zilele vieții mele. Si fie să te văd în lumea viitoare
tăpânind peste „cinci si zece cetăți””", și să ne găsim
atunci în ele noi cei invitati si hrăniți de tine””.
1 Căci sunt convins că blândețea ta ti s-a făcut pricină a
unei mari cunoaşteri.”“ Fiindcă nici o singură virtute nu
aduce atâta intelepciune ca blândeţea, pentru care si
Moise a fost lăudat că era „mai blând decât toti oame-
nii”"*, Mă rog şi eu să mă fac şi să fiu numit"" ucenic al
„Celui blând””.

“* Despre adresant, vezi mai sus, p. 197.

"* Această adresare se găseşte doar aici şi în Ep Mel 31. Cf. mai sus,
p.209.
""Ps21,23,
""f Ef5, 19; Col 3, 16.
"[. 19, 16-17. Pentru sensul simbolic al acestor oraşe, cf. Ep 23,
n. 170,
"" Această propozitie se regăsește aproape literal într-o scrisoare
alui Grigorie din Nazianz (Ep 23). Sugerează că Evagrie privește cu
veneratie pe adresant ca superior lui duhovniceşte.
"* BC: „Sunt convins de blândețea ta că în tine cunoagterea lui
Dumnezeu e prezentă în toată plinitatea.”
"* Nm 12, 3.
"“În loc de „să fiu numit” din BC, A are „și să-i slujesc"-
"" Hristos, Mt 11, 29; cf și Ep 56, 9. Moise e typos al lui Hristos, cf.
P. 151.

269
 37 [Către Melania]
! „Cum e plăcută apa rece sufletului însetat, tot așa și o
veste bune din pământ străin.”""" Scrisoarea de la tinem
stins arsita venită peste noi dinspre această lume?20 „Ca ŞI
acelea [scrisorile] pe care virtutea ta ni le-a scris și
trimiş
de la început. Căci faci din tot sufletul tău toat e cele
cerute spre cinstirea si răcorirea noastră.""!
"și ce să mă rog si să cer pentru tine de la Domnul?
Să-ţi dea tie Domnul „cununa dreptății””, si să te faci
„comoștenitor al sfinților'””, pentru că ai făcut miloste-
nie cu noi i ne-ai arătat iubire din inimă. Căci nu-i vir-
tute mai mare decât aceasta, căci si Domnul lisus Hristos
a pus drept dovadă a ucenicilor Săi iubirea, spunând: „În
aceasta vor cunoaşte oamenii că sunteti ucenici ai Mei, de
veti avea iubire unii față de alții”"" Împreună cu iubirea
să stai înaintea „scaunului de judecată al lui Hristoş”?5 și
să primesti de la El răsplătirea cererilor noastre!
"Căci dacă pentru un pahar de apă proaspătă e făgădu-
ită răsplată””, câtă cunoastere a lui Dumnezeu vei primi

"" Prov 25, 35. Despre această scrisoare, vezi mai sus, p.197.
"* Așa în C; în A: „scrisoarea duhului tău””. Bnu are niciun sens.
"“ BC: „dinspre această lume”; A: „di nspre osteneli”. În fingl fensul
e acelasi întrucât cu trimitere la Fc 31, 40 „arșița” e aici prakt
ikă
exersată în această lume. Cf. Cog 18, unde lacob e typos al făptuitorului
(praktikos). Pentru această imagine, cf. și Ep 38, 2; 42, 3 5i 54, 2.
"" Expresii analoge în Ep 32 și 35.
"" 2Tim 4, 8. Această „cunună” e simbol al sfintei cunoasteri (KG
L, 75: cf. Ep 20, n. 151),
2 Cf.Rm8,17; Ef 1, 19; 3, 6. Motivul comogtenirii joacă
un rol im-
portant în KG 11, 72; 1V, 8 5i It, 7; I1I, 65. 72; IV, 8. sfintii sunt îngerii
și
dreptii insufletiti de ei: cf Ep 57, 4 (comoștenitori ai
îngerilor).
"“ In 13,35,
"" 2C05,10,
2 Mt 10, 42.

270
„runci pentru tot ceea ce miretia ta a făcut de la bun în-
ceput pentru noi? Pentru toate acestea să-ți răsplătească
ie Domnul, „dreptul Judecător”””, și să-ți descopere tai-
nele înţelepciunii”” si să-ţi dea stăpânire asupra a „zece
etăți”?” ca să duci sufletele rationale de la răutate la
virtute §i de la neștiință la „cunoaşterea lui Hristos”””.

38 [Către un prieten]

'Într-adevăr, stiu că asa stau lucrurile! Căci altfel cum

ar fi cu putință ca glasul unei scrisori să întreacă glasul
ufletului?” Totusi si prin prieteni scriem celor ce ne
iubesc, imitându-i pe cei care se salută, si cărora nu le
este de ajuns lipsirea gurilor, ci își cuprind cu mâinile lor
trupurile si asa fiecare doreşte să se amestece parcă cu
tovardsul său. Mărturisesc că asa te gândeşti la mine. Dar
îmi scrii în chip nefiresc, desi e vorba de lucruri fireşti,
dar care apar nefiresti din pricina celor ce umblă în
răutate.
*Pe moment, aşadar, lasă-mă în pustie, rogu-te, căci
rănile mele n-au nevoie de un plasture moale®®, ci de

""ZTim4, 8.
"* Această Înțelepciunea a lui Dumnezeu e Hristos, rezumat al eco-
nomiei mântuitoare a lui Dumnezeu. La fel deja la Pavel, Rm 11, 25; 1, 9;
3,3.419; Col 1, 26-27; cf. și Ep 31.
""Lc19,17. Pentru sensul simbolic, vezi mai sus Ep 23, n. 170.
"" În Ep 49,1, Evagrie defineste astfel rolul preotiei duhovniceşti,
Ep 52,7 pe cel al părintelui duhovnicesc. Pentru „cunoaşterea lui
Hristos”, vezi Ep 1,n. 2.
"" Despre rolul scrisorii între prieteni, cf. Ep Mel 1, Începutul e
abrupt și ne putem întreba dacă nu e vorba doar de un fragment.
™ (f. Is 1, 6, citat şi în Ep 51, 2. E vorba de un tratament blând, cf
Ep 28, n. 242 (untdelemnul iubirii lui Hristos).
271
ardere cu fierul înroşit"”. Roagă-te însă pentru noj a
îndurăm cu răbdare arderea, să-i rușinăm pe vr
nostri şi să putem vedea pe Domnul."" Mații

39 [Către un prieten]
! „Îmblânzeşte calul cu biciul, iar asinul cu bagyms
rogu-te! Până în clipa de față am fost împiedicat să ale
Căci nu vreau nici să trag împreună cu altii „carul lu
Dumnezeu”"”, nici nu pot să-L port de unul singur pe
Domnul meu. Căci până acum stăpânii ,,asinului™? se î.
potrivesc ucenicilor, §i gândurile patimilor nu-mi îngă-
duie să-L port pe Domnul nepătimirii, căci ele leagă
„picioarele” mele și mă împiedică să alerg™. Intelectul

"" Evagrie vrea să spună că n-a dat patimilor sale leacurile rindy.
ite de Dumnezeu și de aceea „rănile” sale au ajuns inflamații cronice
care trebuie tratate doar prin cauterizări chirurgicale. La fel vorbegte
despre sine şi motivele care-l tin în pustie și în Ep 50, 2 5i 52, 2. 4. Din
Ep 52 reiese că leacul trimis de Dumnezeu pentru rana sa (slava găl-
noasă) e necinstirea sa. Ceea ce pare să sugereze aici prin suportarea
răbdătoare a arderii. E vorba de ostenelile aspre ale lui praktike. Cf. Ep
37,n. 320 și Ep 54, n. 471. =
™ Arderea cărnii are sensul rușinării dernonilor, curățirii inimii și
pregătirii pentru vederea (cunoașterea) lui Dumnezeu prin nepătimire,
""Cf.Prov 26, 3. Cf. Ep 9, n. 71. Din nou despre ostenelile lui praktikă
"“ Acest „car al lui Dumnezeu” e explicat de Evagrie ca simbol al
sufletului curat, în care Dumnezeu urcă precum într-un car; in
Ps
67, 18 [R 18]. În KG I, 67 arată că praktikă, în care exersărn datorită
legăturii dintre trup i suflet, devine pentru sufletul în căutarea lui
Dumnezeu un car, Evagrie vrea să spună că nu e În stare nici să vie-
țuiască într-o comunitate, nici să exerseze ca anahoret praktikă
care
să-l ducă la nepătimire §i spre cunoaștere,
"" Cf. Mc 11, 5. „Stăpânii” sunt aici demonii sau'patimile, care nu
vor să dezlege „asinul”, trupul.
"“ Cf. or 71: intelectul legat de patimi nu poate alerga și vedea
„locul rugăciunii duhovniceşti”,

272
nu va vedea „cetatea lui Dumnezeu'””” până când e legat
rin pofte de cele trupesti.
1cAci este evident că omul poartă gândurile a căror
atimă a primit-o întru sine, și că aleargă spre lucrul spre
care-l târăşte patima sa. Dar nu poți azvarli din sa acest
călăreţ””"” dacă n-a fost retezată mai înainte patima”".
E:ăct asa cum gândul la pâine stăruie în cel flămând din
pricina foamei s-ale §i gândul l'a apă stăruie în cgl în_setat
din pricina setei lui, tot asa si gândul Mamonei dăinuie
din pricina lăcomiei, iar gândul la cei ce ne dispretuiesc
din pricina slavei găunoase. Acestea sunt însă intelesuri
ale lucrurilor trupesti întipărite si modelate cumva în
gândirea noastră si care sunt așa cum sunt si lucrurile ale
căror înțelesuri sunt . Cu aceste gânduri nu putem primi
cunoasterea lui Dumnezeu. Cunoasterea lui Dumnezeu
nu face cunoscut ceva care să întipărească/amprenteze
mintea/intelectul. Fiindcă Dumnezeu nu este corp,
care are culoare si întindere; pentru că acestea întipă-
resc/amprentează mintea/intelectul prin gânduri, pre-
cum spuneam.*’
' Asadar, mintii/intelectului care vrea să primească cu-
noasterea lui Dumnezeu i se cere să scape de intelesurile
lucrurilor. Însă nu poate scăpa de gânduri, dacă nu se
— - — -

"" Adică lerusalimul, cf. Evr 12, 22. Pentru sensul simbolic, cf. Ep 24,
n.179. :
"* Demonul, cf. in Ps 75,7 [R 7). Evagrie identifică gândurile cu
demonii care le stârnesc si care călăresc „cai și catâri”, adică oameni
pătimași, pe care îi îndeamnă spre cele ce nu se cuvin. Despre intelect
caun cal, cf. in Prov 21, 31. '
™ Pentru cele ce urmează, cf. Pr 34-39, unde Evagrie expune tot
mecanismul patimilor.
“* Credinta că Dumnezeu e imateria) și de El trebuie $ă ne apro-
piem imateriali și că El nu întipăreşte în intelect nicio „imagine” o
exprimă Evagrie tot mai subtil, cf. Or 66-69; 72. Orice fel de „apariții”
vizibile sensibile sunt iluzii ale demonilor.
273
 L

dezbracă de patimi. Spuneam că din pricina lor dăinuie

în noi gândurile la cele trupeşti.”” $i nu putem să alun.
găm de la noi patimile, dacă nu îndepărtăm de la Min-
tea/intelectul nostru lăcomia pântecelui, iubirea de arginy
și slava găunoasă. De aceste patimi ne tin legati demonjj
care se împotrivesc viețuirii noastre. Și din ele și-a făcut
Satana cele trei ispitiri despre care stă scris în Evanghelie
că le-a adus asupra Domnului nostru. Iar atunci când S-a
arătat mai presus de ele, i-a poruncit lui Satana: „Înapoia
Mea, Satano!""“*
! Cici demonul desfrânării fuge dinaintea strâmtorărij
trupului, iar demonul mâniei fuge atunci când nu reu-
şeşte să ne zdruncine prin furie. Căci pentru ce s-ar
mai
înfuria cineva atunci când dispretuieste hrana, bogitia și
slava găunoasă? Fuge însă si demonul întristării atunc
i
când nu mai poate răpi ceva, pentru că omul alungă de a
sine dinainte toate și nu se leagă de ele. Căci un gând
demonic care ațâță în suflet pofta si mânia potrivnică
firii*** e o tulburare pentru sufletul pătimaş.
*Cand* prin harul lui Dumnezeu intelectul fuge de
aceste lucruri și „se dezbracă de omul cel vechi™*, atunci
la vremea rugăciunii i se arată starea ei ca un safir, sau ca
si culoarea cerului, ceea ce Scriptura numeste „loc al lui
Dumnezeu”, pe care l-au văzut bătrânii lui Israel pe

"" Cf.Or 70, unde Evagrie defineste rugăciunea ca dezbrăca

re a
tuturor gândurilor, ca în Ep 58.
"“ Mt 4,10; cf. Ep 6, 3.
"* Contrară naturii e mânia când 'se îndreaptă împotriv
a a orice
altceva decât răul sau denonii; cf. Cent Supp
l 9,
"“ Următorul paragraf până la „pe muntele Sindi”
se regiseste și
în Cog 39 long,
"" Cf. Col 3, 9 şi ce se spune în 3, 10 despre ,innoi
rea spre cunoas-
terea lui Dumnezeu".

274
muntele sinai””. Acest „loc” e numit și „vedere a păcii”””,
în care omul vede în sine insusi „pacea care covârșeşte
oată mintea §i păzeşte inimile noastre™*, Într-o inimă
alt cer, a cărui
curată se întipăreşte/amprentează ca un
vedere e lumind și al cărui loc e locul duhovnicesc în care
se văd în chip minunat”” înțelesurile celor ce sunt. Chiar
și sfinții îngeri vin la cei vrednici. Tinerea de minte a rău-
lui întunecă însă această vedere, iar aprinderea mâniei
prin înfuriere o stinge cu desăvârşire.””*

40 [Către Rufin]

'Mare foarte e certarea pedagogică a iubirii””, dulci

sunt mustrările ei, plăcute si dulci învinuirile ei. Pe bună
dreptate, asadar, Domnul nostru a așezat-o peste orice
virtute si a arătat că este semnul de recunoastere a uce-

15 24, 10. Locul lui Dumnezeu e cel pe care stau „picioarele” Lui;
era de culoarea safirului. Aici „locul lui Dumnezeu” e si „locul prezen-
tei Lui”, cf. nota următoare și mai sus, p. 93.
“* simbolismul e întrucâtva încâlcit si nu foarte transparent.
Evagrie pleacă de la Ps 75, 3: „Locul Său era în «pace» si sălaşul său,în
«Sion».” In Ps 2 [R (2)] spune: „Locul lui Dumnezeu e sufletul curat,
sălaș al lui Dumnezeu e intelectul văzător", cf. și Cent Suppl 28! În Ps
147, 13 [R 13 (2)] spune: „lerusalim este sufletul, Sion e intelectul. Căci
lerusalim se tâlcuiește «vedere a păcii», iar Sionul, «post de observa-
re»”" Pentru origine (Origen) si istoria ulterioară a acestei etimologii,
cf. Lampe, Patristic Greek Lexicon. Cum arată continuarea, ceea ce e
văzut e Hristos!
"* Fip 4,7 și Ef 2, 14 (Hristos, pacea noastră).
1) AsaC.

"" Pasajele în care Evagrie vorbegte de consecințele funeste ale mâ-

niei sunt nurneroase: cf., de ex., Or 24-27 cu comentariul lui Hausherr,
Les lecons, pp. 37 sq. Vezi şi mai sus, pp. 154 Sqq.
""Cf. Prov 17, 8; Sol 6, 18. Cf. i in Prov 9, 8 §i 27, 22. Dar și Ep 55, 1.
275
nicilor Săi zicând: „În aceasta vor cunoagte toti că sunteț;
ucenici ai Mei, de veti avea iubire unii fata de alții ”u
* Jată, cu toată bucuria primesc scrisorile tale și prin
veselie nimicesc mâhnirea şi ca într-un liman al Mânty-
irii aduc mintea mea din tulburarea pe care o aduc ASUpra
ei gândurile. Căci îmi scrii aga cum ti-a dictat
iubirea lui
Hristos. De aceea sunt un copil ascultător care Își pri-
meşte povata de la un părinte adevărat.““ Și mă bucur că
mă îmbogățesc prin această iubire, a cărei aducere-amințe
mă mângâie. :
"Scrisoareatta măbucură foarte, deși îmi împiedic Min-
tea să se apropie de cele trupesti. Spre voi însă îl las să
alerge fără invidie, ca să se asemene iubirii voastre. AJ
tine departe de voi ar însemna s3-1 las să treacă pe lângă
iubire."* Iar cine trece pe lângă iubire, acela păcătuieşte
față de Hristos, Care e iubirea noastră și Care în nepăti-
mire leagă intelectul de prietenii săi prin adevărata cu-
noastere a Sfintei Treimi.""?

41 [Către un prieten]
" Frumos ParatăTR priS etenia
-
ta adevărată pentru noi E și %
iubirea ta sinceră scrisorile tale!?** $i mă minunez
cum
“-
™ In 13,35,
"" Evagrie se adresează cel mai adeseori lui Rufin dre
pt „tată”, cf.
Ef 5; 10; 22; 32, nu pentru că ar fi fost mult mai
bătrân
, ci pentru că
il recunoștea ca autoritate duhovnicească și
din mâinile lui primise
haina monahală,
"“cf.1in4,8,
"" Despre tema cunoasterii care face prietenia înt
re creştini, cf mai
SUS, PP. 74 sq. Hausherr, Les lecons, p. 158, citează ac&astă scr
ilustrare a frumoasei sentinte Or 124: „Mon isoare că
ah e cel separat de toţi si
unit cu tofi,"
"“ (f.Rm12,$.

276
cuvintele se as.eamă'nă înţelepc'iunii sufletului tău și nîlâîl-
glierea care vine din ele e ca și cum sufletul tău ar fi viu
a™
ine! Însă . .
nu e îngăduit a ne apropia de purtările vietii mo-
A
nahale rămânând în cetăți, ca sufletul să nu se umple cu
multe și felurite imagini pe care le primeste din afară, și
pentru care adeseori deja m-am rugat lui Dumnezeu, fie
ca să nu mai fie, sau dacă sunt, să nu zăbovească. Căci
mintea/intelectul întipărește/amprentează cu ușurință
în sine imagini și este repede pus în mișcare de imaginile
demonice.
! De aceea starea făptuitorului și starea văzătorului nu
sunt una si aceeasi. Căci virtutea împiedică intelesul ivit
din patimi, iar vederea împiedică chiar şi înțelesul sim-
plu.*” Fiindcă preocuparea materială taie intelegerea du-
hovnicească. Judecă tu însuți dacă e cu putință ca cineva
să-și păstreze intelectul cu totul lipsit de imagini petre-
când în oras şi plimbându-se prin el
‘Cici mă tem ca nu cumva căutând cele de față să
cădem din cele viitoare si în veacul viitor să ne arătăm ca
aceia care fără rușine „împrumută în seceris grau™, din

"" Despre rolul scrisorii între prieteni, cf. Ep Mel 1.

* Dumnezeu e dincolo de orice gând (Or 18) si, întrucât e unicul
imaterial, nu imprimă în intelect nicio „imagine” (Or 6; Cent Suppl 21).
În timp ce cel indeletnicit cu praktiké are o imagine încă nedesăvârşită
și posibil materialistă, contemplativul (sau văzătorul) Tl vede cu ochii
minții, cu alte cuvinte il cunoaşte fără imagini într-un intelect dez-
brăcat de orice imagini; vezi Ep Mel 14. . ‘
"" Prov 20,4. Imaginea se lurninează din in Prov 20, 4 și KG V, 8: al
{aptelea an de odihnă e simbol al nepătimirii §i prin aceasta al con-
templării, care urmează celor yase ani de praktiké. Cine a lucrat în
acești șase ani poate hrăni în al șaptelea an văduve și orfani, adică pe
cei lipsiti de cunoasterea lui Dumnezeu cu grâul său (cf. Ep Mel 68),
adică potrivit cu Muylderman, Evagriana Syriaca XII, 23, cu „cuvântul
înțelepciunii” sale, rod al desăvârșirii. În al optulea an al desăvărșirii,

277
care, atunci când le semănăm acum, în anul al $aptele,
sunt hrăniți de Domnul nostru „orfanii și văduvele", Nu
există însă seceriş fără însămânțare, nici ÎHSămânţama
nu-i cu putință dacă nu am smuls mai întâi ,,spinjj™e i
n-am ascuns „sămânța'”" de „păsările răpitoare”?*“, Dacă
însă cei ce fură sămânța sunt numiti ,,répitori", întru-
cât ne împiedică să facem dreptatea, atunci cei care ascund
sămânța prin aceea că lucrează virtuțile trebuie ny
„ascunzători”“*,
miți
*Acea „seceră”” e ascuțită însă prin blândețe, Prin
care §i Moise a dobândit mărturia, că , era mai blând
decât
toti oamenii””” si a strâns singur în el insusi înțelesurile
acestei lumi™®, „Seceră” se numeste însă alegoric ceea ce
cuprinde mâna §i arată natura virtutilor, potrivit cuvân-
tului lui Iov care spunea: „Nimic nedrept n-a fost în Mâna

nu'vor mai fi văduve, nici orfani. A împrumuta grâu în

seceris înseamnă
a fi în anul al saptelea între cei lipsiti, în loc de cei dăru
itori.
" Cf. Mt13, 7. Spinii sunt patimile, cf. in Prov 22,
5.
"" Adică virtutile, a se vedea mai jos,
"“ Cf. Mt 13, 4; e vorba de Satana, of. §i Mt 13, 19; cf
KG 1, 53,
"* Mr 13,19, -
"“ Adică drept cei care primesc bucuros (¢f: Le 8, 15)
sentintele
bune ale virtutii puse de Durnnezeu în natura
noastră creată (K61, 39)
și prin exercifiul virtutilor transpun poruncile
în faptă, cf. în Prov 2.1
și 25, Z.E vorba deci de cei ce se exersează
în praktike.
" Secera secerisului la capătul celor sase ani
de prakriké; cf. Mc 4, 29.
"“ Nm 12, 3. Despre rolul blândeții ca manifesta
re a iubirii în urcu-
șul spre cunoaştere, cf. mai sus, PP- 149 sqq.
"" Cf les 24, 2. 12 s9q. Moise a intrat singur
în nor, unde a văzut mo-
delele vaselor si cortului Uleș 25, 40; Evr 8,
5), simboluri ale realităților
ceresti (Evr 9, 1-10), intelesurile acestei lumi (¢f. Ep 27, 2)
stiința despre fiinta interioară a acestei creatii înseamnă
materiale pe care Moise
a pus-o în Lege (KG 11, 64). Sunt în cele
din urmă identice cu cunoaș-
terea „căilor Do mnului”, a econamiei mântuirii
în această lume; c[.
£p 56, n. 495,

278
mea—"m și Solomon spunea iarăși: „Spini odrăslesc în mâna
beţivul“'i'"… „Spini” sunt numite însă gândurile patimase.
pacă așa stau lucrurile însă, atunci e evident că seceră-
țorul viguros e cel ce a ajuns la statura de „bărbat desă-
vârşit, la măsura varstei plinătății lui Hristos”””. Căci „co-
piii” si „femeile” sunt străini de acest „seceriş”; întrucât
„copiii” au nevoie de „lapte””” și „femeile” primesc „să-
mânța”, ca „să se mântuiască prin naştere de copii, dacă
stăruie în credință, sfintire și cumințenie”””",

42 [Către niste monahi)

! Ce v-a făcut Domnul sau cum v-a îndreptat lucrurile

voastre nu ştiu, Știu însă că este drept să multumim în
orice vreme lui Dumnezeu, precum cum stă scris: „Voi
binecuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda
Lui în gura mea.””” Căci El este Medicul sufletelor”” si

"" loy 16,17,

™ Proy 26, 9.
"" Ef4,13,
"" Adică hrana celor slabi si imaturi în credință; cf 1 C0 3, 1-2.
"1 Tim2,15. Adică „femeile” nu împărtăşesc ele însele „sămânța”
(virtutile), ci o primesc. Ele simbolizează, așadar, pe cei avansati în
praktike, care nu mai sunt „copii”, ci au primit deja de la Duhul Sfânt
sămânța virtutii fără care intelectul] rămâne sterp (KG VI, 60), dar n-au
devenit încă „bărbaţi” care nasc virtutile în altii. Pentru simbolismul
„bărbatului” i al „femeii”, cf. Ep 1, n. 11, și Origen, Peri Archon IV, 3, 12
cun. 72 alui Crouzel,
"* Ps 33, 2.
"* Cf. Mt 9, 12, Hristos ca Mântuitor (Ep Mel 24), cf. in Ps 106, 20 [P 20).
Evagrie jubeste mult această imagine: Ep 51, 2; 52, 4; 55, 3; KG VI, 20;
cf. deja Origen, Peri Archon 11, 10, 6. Tema ¢ veche, cf. Dumeige, „Le
Christ Médecin”.

279
„vrea ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoa Şterea
adevărului să vină”"”",
* Nimeni să nu-L corecteze pe Domnul, rogu-vă, Spu-
nând: „Asta trebuia să ni se întâmple, și nu să ni se -
tâmple aceeal” Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, s
cine a fost sfătuitorul Său?”””, „În întuneric judecă El”,
după cuvântul lui lov, 5i „un nor 1l învăluie și nu g
vede”"”. Căci El ştie ce medicamente duc de la răutate |,
virtute, și de la neştiință la cunoastere, „Pe toti vrea să-i
mântuiască i la cunoaşterea adevărului să-i ducă”?&
" Ascultă-l și pe inteleptul Solomon, care în Proverbele
sale spune: „Fiule, nu dispretui certarea Domnului §i ny
simți scârbă pentru mustrările Lui; căci Domnul ceartă pe
cel pe care-l iubeşte și ca un părinte bate pe feciorul care
îi este drag.™* Atunci când e mai pedepsit, atunci e mai
iubit. Căci loviturile produc în noi necaz si, potrivit cu-
vântului fericitului Pavel, „necazul lucrează în noi răb-
dare, răbdarea, probare, probarea, nădejde, iar nădejdea
nu e făcută de rușine”"”, căci desăvârșirea"“ nădejdii e
cunoasterea lui Dumnezeu, de care se invrednicesc cei ce

—
Lă

""1 Tim2, 4;1218, 32. Accentul la Evagrie cade fără îndoială pe tofi.
"" Is 40, 13. — Evagrie insistă adeseori pe necesitatea de a nu lăsa
în seama vointei lui Dumnezeu si a nu cere împlinirea dorintelor pro-
prii; cf. micul comentariu la „Tatăl nostru” păstrat în coptă, tradus de
Hausherr, Les legons, p, 83,
** lov 23, 13-14.
"* 1 Tim 2, 4.
"" Prov 3, 11-12. Cf. in Ps 93, 5 [R 5]: sensul pedepsirii e acela de a-i ,
face pe oameni nepătimitori, adică în stare de curloașterea lui Dum-
nezeu, cum arată foarte frumos această scrisoare.
"" Rm 3, 3-5.
"* A: „lucrarea”,

280
uptă fără soviiald pentru virtute §i îndură cu vitejie
a,fşlţa aceStEi lumi”'.

43 [Către un prieten]

! ştiu că doresti fierbinte cunoaşterea lui Dumnezeu si

e ingrijesti de dreptate, și că te faci bucuros nepătimitor
prin porunci. Căci nu e cu putinta a sta necurat înaintea
ui Dumnezeu.’®
Ccăci”* intelectul pitimas vagabondează si cu anevoie
se opreste, fiindcă e curios de lucrurile poftelor. Se dez-
bară însă de amăgiri atunci când a ajuns nepătimitor si
s-a întâlnit cu cele necorporale, care împlinesc dorința sa
duhovnicească.
"Căci este cu putință a fi eliberati cu totul de rău.”
Dintru început au fost aşezate în noi semintele virtutii,
nu însă cele ale răutății””, fiindcă nu avem neapărat pu-
tinta lucrurilor pe care le putem primi. Căci deşi am putea
foarte bine să nu fim, nu avem totusi putinta nimicului.
Dacă putintele sunt calități, atunci ceea ce nu este nu e o
calitate***

" Cf. Mt 20,12, „Arșiţa” sunt ostenelile vietii praktiké pe care o

exersăm în această lume; vezi mai sus Ep 37, n. 320.
"" Restul scrisorii se regăsește împărțit în patru sentințe din KG si
eunbun exemplu pentru felul în care Evagrie împarte un gând unitar
si face din elementele sale obiecte ale meditării sale. Unitatea inte-
rioară se descoperă însă nu cititorului fugar, ci celui care meditează
totul cu răbdare.
"“ Restul § 1 se găseşte și în KG 1, 85, §i în Cog 25 long.
"” Restul § 2 se găseşte în KG 1, 39.
“" Cf. Mt 13, 24 sqq., vezi 5i Ep 18, 2!
"" $3 până la propozitia ultimă se regaseste și în KG 1, 40, dar şi in
Prov5, 14 și Cog 31 long. Despre finitudinea răului, cf. Ef18, n. 139.
281
 " A fost cândva când răul nu era i va fi cândva câng i
va mai fi. Dar nu a fost cândva când virtutea nu era iy
va fi cândva când ea nu va mai fi. Căci semintele virtutii
sunt de neşters. De aceasta mă convinge bogatul acela
despre care stă scris în Evanghelie că, pe când era chinuit
în iad, i s-a făcut milă de fratele său.” Mila însă e â
sămânță bună a virtuții.”" Și dacă bogitia sufletului stă în
cunoastere, iar sărăcia lui în neştiință, atunci ea pre.
merge sărăciei, și lipsa stă pe locul doi venind în urma
desăvârșirii.

44 [Către Rufin]
' Scurtă a fost vremea întâlnirii noastre’®, doar putin
din semintele virtutii tale au fost puse în noi, si a le lucra
este ostenitor’. Dar iată că vine la noi mângâierea scri-
sorii tale. Căci aga cum se întâmplă cu cei care încep să
secere tarina în vis, așa s-a întâmplat si cu noi prin prie-
tenia iubirii tale, fiindcă în scurt timp am lucrat mult,
*Prilej al acestei grabe a fost acea corabie care ne-a
adus în Egipt* si Domnul nostru lisus Hristos; Care ne-a
tras în pustie. Acum e timp de a ne uita la amândouă

—
F

""Ir 16, 27-28. ' -

"" Ultima propozitie a scrisorii se regiseste și în KG II, 8; pentru
final, 5i XG 1, 41. §§ 2-3 rezună atitudinea fundamentală a lui Evagrie
purtată de un optimism care dă spiritualității sale amprenta specifică!
"" Cf. Guillaumont, Les „Kăphalaia gnostica™, p. 70, n. 93, care il pre-
supune si el tot pe Rufin drept adresant. Evagrie face aluzie aici la
lunile
in care a fost oaspete al lui Rufin și al Melaniei la lerusalim, cf
p. 51
"" Ostenelile lui proktike. cf. şi Ep 41, n. 374, péntru rolul celor
desăvârșiți faţă de începători, la care face aici aluzie Evagrie. Rufina
fost pentru Evagrie un „tată”; cf. Ep 40, n. 355.
"" Evagrie face aluzie la călătoria sa în Egipt în 383; cf mai
sus, p. 27.
282
ţarinf-'le"…s de a da si a primi polenul scrisorilor’®, de a
'f'. icununati cu „roadele””” amândurora, și de a innoi
'Lbirea lui Hristos, care ne așază înaintea lubirii origi-
:1are. care e Domnul nostru””,
» gste evident însă că slăvitul cor al sfinților se împodo-
bește cu laudele lui Hristos, si se fălește cu iubirea Sa
„devărată. Lucru spre care privea fericitul profet Isaia
când spunea: „Doamne, Dumnezeule, pe Tine Te voi slăvi,
numele Tău 1l voi lăuda, căci lucruri mari ai ficut™* Iar
fericitul profet David spune următoarele: „Limba mea va
grăi dreptatea Ta, toată ziua lauda Ta”"*
Binecuvântat să fii pentru toate.“" Amin.

45 [Către un prieten]

! Stiu despre tine că iti este de mare folos să lasi lumea

și că esti în stare să stăpâneşti peste demoni.“" Dar de ce
zăboveşti, nu stiu. „Căci ce e de folos omului dacă dobân-
deste lumea întreagă, dar pierde sau păgubeşte sufletul
său?””“” „Pierderea” sufletului e căderea din viata veșnică

"* „Ţarină” în sens simbolic; cf. Ep 2, n. 15.

"* Sau scrierilor.
"" Cu virtutile, roadele lui praktikă, cf. Ep 41, n. 361. Scrisoarea pare
să aibă în vedere un timp mai lung trăit în viata monahală i să
provină din ultimii ani ai lui Evagrie. ‘
M1ing,s.
™15 25,1.
“Ps34, 28.
“ A: „Binecuyântat fie pentru toate.”
“ Adică să câștigi nepătimirea, cf. Pr 60, Evagrie cere, așadar, adre-
santului să se dedice lui praktikă.
“Lc9,25.
283
si „păgubirea” sufletului e pierderea sem_inţelor
naturij
care pun în migcare în noi cunoasterea lui
Dumnezeyw
? Nu zăbovi, rogu-te, ci fugi din această
lume, ca să nu
te căieşti la sfârșit, când „vei vedea vameșii şi desfrâna.
tele intrând înaintea ta in Împărăția cerurilor”“*|

46 [Către Grigorie din Nazianz]

Multă vreme ai tăcut pentru noi, minunate““, care ocj.
nioară ai sădit în mine o mlddita pe care ai adăpat-o prin
scrisorile tale cu blândețe“”. Poate că nici noi nu te-am
necăjit nu putin că nu ti-am trimis un cos plin de cior-
chinii scrisorilor noastre? Pricina acestui fapt însă n-am
fost eu, ci acela care pe deasupra a sădit în mine mlădița
răutății si a rușinat pe toti care mă plivesc*®, Acum însă
că prin Domnul nostru te-ai făcut vestitor al căinței'”

““ In Prov 19, 9. Evagrie comentează acest text astfel: „Pier

derea” e
„neştiința celor corporale și necorporale” (a cunoasterii ființelor cre-
ate), „păgubirea” e o „neghiobie ultimă”, Semintele naturale
sunt
virtutile pe care Dumnezeu le-a pus in natura noastră creati
si care
sunt, ca atare, de neșters (KG 1, 39. 40).
“* Mt 21, 31
a
““Pentru adresant, vezi mai sus, p. 188.
Z
“ Cf.1 C0 3,6. Imaginea „răsadului” aplicată lui Evagrie revine la
Grigorie din Nazianz, Ep 228, 1. Evagrie însuşi recurge la ea în Pr
Epil. 8,
unde vorbeste de dreptul Grigorie care l-a sădit.
““ Cei care- „plivesc” sau „adapă” (Pr Epil. 8) sunt pirin
tii pustiei,
mai ales cei doi Macarie. Vezi mai sus, pp-36 sq.
“* Cf.2Ptr 2, 5. Astfel e numit de regulă Ioan Botezătorul, cf. Palla-
dios, Dial XII (Coleman -Nordon, p. 76, 23). Din acea
stă aluzie s-ar putea
deducă că scrisoarea a fost redactată în 383, când
Grigorie se retrăgea
din toate ocupațiile și se dedicase doar vietii
ascetice; cf. Gallay, La vie
de Saint Grégoire de Nazianze, pp. 227 sqq. Dată
care rezultă și din faptul
că Evagrie trăieşte deja în pustie (din 383).

284
jartă-mă că te-am neglijat, si îţi făgăduiesc că nu voi mai
face aceasta.

47 [Către un preot]

1 Aio „comoară” si nu ne hrăneşti“", ci ai ascuns de noi

ulciorul” tău“”! Și ce trebuie să gândim, spune-ne, despre
'faptul că stă scris că „duh iubitor de oameni e intelep-
ciunea™? Sau cum se potriveste asta cu ce se spune
în Psalmi: „Ziua întreagă face milostenie și împrumută
dreptl-ll… 13?

?Eu ştiu că și cunoasterea lui Dumnezeu e hrănită hră-

nind, și primeste dăruind! „Frânge, asadar, pâinea ta celui
flămând si pe cel lipsit de acoperiș du-l în casa ta"*" Cine
ti-a făcut darul preotiei să-ți dea să faci acest lucru din tot
sufletul tău!“*

0 Comoara” aceasta (cf. și Mt 12, 35) este, cum arată continuarea,

„cunoaşterea slavei pe fata lui Hristos™ (2 Co 4, 6 sq.), pe care o avem
„in vase de lut™; asa și Origen, In loan. IV, 2. Cf. şi Col 2, 3. Si ce a spus
Ep 49,1 despre preotia duhovnicească! În ultimă instanță e vorba la
Evagrie de „cunoașterea lui Hristos” ca rezumat al economiei mântu-
irii; f. Ep1, n.2.
“" Cu acest „urcior” Evagrie nu face aluzie, cum s-ar putea crede,
la „vasele de lut” în care „avem comoara” (2Co 4, 7), ci la 3Rg 17 şi
istoria lui Ilie și a văduvei din Sarepta, al cărei urcior nu s-a golit pen-
tru că a dat profetului ultimul pumn de făină. A se vedea continuarea.
4z g 1,6. 3

“" Ps 36, 26, comentat în in Ps 36, 26 [P 26 (2)] astfel: „Cine împru-

mută cuvinte care curăță sufletele va fi binecuvantat. Cine nu le dă va
fiblestemat.” ştiutorul e obligat, agadar, să-i ajute pe ceilalți. Cf Ep 49.
"15 58,7,
““ $i Ep 49 e adresată unui preot — aici nou hirotonit —, probabil
Rufin. Tonul însă în care e scrisă Ep 47 ne interzice să presupunem că
adresantul ei ar fi Rufin.

285
 48 [Către Teophoros]

Scrie-ne, aşadar, și acum plin de bucurie, cinstite Teo.

phoros“"“, căci ni s-a poruncit să ne bucurăm în Domny}
Si roagă-te pentru mine ca să nu mă fac hrană „vulpi-
lor”“*,ci „parte a Domnului™*" Care ne-a izbăvit de „mulți
domni” şi ne-a dus la Împărăția Tatălui Său*?, Disprety.
ieste, așadar, natura trupească, care dintru început e
putrezitoare si iarăși va ajunge la putrezire, Sarguieste-te
mai degrabă pentru „chipul lui Dumnezeu™?, ca el să iasă
neîntinat din trup*.

"* Poate că și acest nume — „purtător de Dumnezeu”

— trebuie
inteles în mod simbolic, iar nu ca numele unei persoane. Cf. Clem
ent
Alexandrinul, care defineste drept theophorân kai th eoph
oroumenos,
„purtând pe Dumnezeu și purtat fiind de Dumnezeu” pe adev
ăratul
gnostic (crestin) (Strom. VII, 82, 2).
A7 „P 4,4,

“"Cf.Ps 62, 1. „Vulpile” desemnează aici, ca deja în Ep 3,

3, denonii
subpământeni, cărora sunt predati spre chinuire demoni
i pământei
(in Ps 62,10 [R 10 (3)]). Acest text împreună cu scrisoar
ea noastră arată
că Evagrie n-a sustinut, cum se afirmă mereu, că omul
poate deveni
demon, Cf. comparatia între demon și om din Ep 56, 4, Nu
e mai de-
grabi o vorbire simbolică și „demonii pământeni” sunt
de fapt ozmeni
care prin purtarea lor sunt niste demoni, așa cum un
„diavol” este
Tuda (in 6, 70)?
a
„Parte a Domnului” e cunoasterea lui Dumnezeu
(în Ps 72, 26
[R 26]) sau intelepciunea Sa (in Ps 141, 6 [R 6]),
““ Cf.1Co8,5 sq. „Mulții domni” sunt, ca la Pave
l, demonii.
“" Adică pentru propria ta ființă, cf. Fe 1, 26-27. Cf.
mai sus, pp- 130;
161 5q.
““ Evagrie face aici aluzie la „dubla crea
tie” pe care o. deducea
împreu nă cu câțiva părinţi din dubla relatare bibl
ică 4 creatiei: prima
e spirituală si după chipul/imaginea lui Dum
nezeu (Fc 1,27), a douae
din țăr ână (Fc 2, 7); f. în Ps 118, 73 [P 73 (1)]. Doar des
scris: „Căci ţărână eşti și în țărână te vei pre aceasta stă
întoar
ce” (Fc 3, 19).
286
 3 49 [Către Rufin]

r pinecuvantat fie Dumnezeu, Care ti-a incredintat sfânta

preoţie/presbiterie*” să , botezi™* sufletele în virtute si
în cunoașterea lui Dumnezeu. Căci aceasta e cu adevărat
preotia duhovniceasca*®: faptul de a primi cunoasterea
duhovnicească, de a chema sufletele de la răutate la
virtute și de la neştiință la „cunoașterea lui Hristos™.
căci nu în timp e un intelect mai „bătrân/presbiter”*”
decât altul, întrucât ceea ce e lipsit de corp e si fără timp.
Mai degrabă el devine „presbiter/bătrân”*” atunci când
se distinge în virtute și în cunoastere. —

“ Cf. p. 196. Palladios arată că Rufin a fost hirotonit preot târziu

(HL 46, p- 136, 2). Nu ne spune și data, dar dacă Ep 49 îi este adresată
într-adevăr lui, a fost scrisă doar după 383, întrucât Evagrie e deja în
pustie și face aluzie la un eveniment trecut recent, Episcopul care |-a
hirotonit a fost loan al lerusalimului (386-417). Întrucât Rufin e deja
presbiter în 393-394, fiind denumit astfel de leronim în scrisoarea sa
către loan (Ep 51), hirotonia și scrisoarea datează deci cândva după 386.
Palladios spune vag că a fost hirotonit „târziu”, ceea ce se potriveste
bine, întrucât Rufin trăia în lerusalim încă din 380.
“* „Botezul” aici cu sensul simbolic de cufundare şi de initiere în
sfintenie.
“* Evagrie nu contestă aici functiile obignuite ale preotului, ci vreă
doar să deschidă prietenul său dimensiunea ei duhovnicească.
“ Cf. in Prov 17, 17. Acest rol revine prin excelență ingerilor care
vin în ajutor celor care au dobândit cunoaşterea duhovnicească (KG
V1,90). Aproape cu aceleași cuvinte defineste Evagrie si rolul părin-
telui duhovnicesc, cf. Ep 52,7. Pentru „cunoaşterea lui Hristos”, cf. Ep 1.
n-2. E vorba nu de orice fel de cunostinte, ci de stiinta necesară
îmântuirii!
"" Joc de cuvinte intraductibil: în greacă presbiteros inseamni atât
„bătrân”, cât și „preat”. Cf. KG1ll, 45, 5i deja Origen, Peri Archon 1V, 2, 4.
Pentru Evagrie a deveni „bătrân” si a ajunge la „plinătatea anilor”
desemnează primirea cunoașterii desăvârșite. Cf. in Prov 10, 27.
""Cf.nota precedentă.
287
 ! Eu însă nu sunt vrednic de această stare,'” Ar, fost
alungat în pustie ca într-un surghiun să îndur Pedeaps,
greşelilor mele cele multe. Tu însă roagă-te pentru mine
ca să pot să scap de tribut și de „potrivnicul” și de chi-
nurile care vin de la mâinile lui.*"

50 [Către Ioan al lerusalimului]

' Ai cercetat pe cel ce șade în „întunericul si umbra”si

căinței $i ai „luminat”“” ochi care privesc neîncetat după
mângăâiere. Și ce voi da în schimb Domnului'* pentru
mângâierea scrisorii tale, prin care ai ridicat sufletu] mey
chinuit de akedie si iti aduci aminte de „câinele mort"
aruncat până azi din pricina multimii răutăților mele în
pustie, unde nici „pasările cerului”** nu se apropie de

"* Evagrie s-a ferit constant de hirotonirea ca episcap oferită

și a
rămas pentru toată viata diacon, cf. mai sus, pp. 50-51. Din
context
reiese că se considera nevrednic să invete pe alții.
““Cf.Mt 5, 25 sq.; pentru tribut, §i Rm 13, 7. Evagrie cere
ca atât
timp cât e pe „cale” (praktikă, și î această viat) să aducă „trib
utul”
(vina păcatului care ne leagă de „potrivnicul” Satana, cf.
„înscrisul”
din Col 2,14) pentru a nu cădea în chinurile iadului (cf.
Rer mon 9,
intrat în Gerontikon ca avva Evagrie 1). Pentru totul, cf Orig
en, Om. 35
laLuca 12,58-59 (ed. Crouzel etal., Sources chrétienn
es 87, Paris, 1962,
pp. 412-431).
S f L, 7.
“"(fLe2,32.
"cf.Ps115,3,
""1Rg24, 15, „Câinele” e și un simbol a celui care a vomitat răuta-
tea, după care s-a reîntors la ea (cf. 2 Ptr 2, 22), aşa in Prov 26, 11. A se
vedea continuarea.
,
“" „Păsările” sunt simbol al mai multor
rea lităţi opuse. Așa că pot
desemna aici demonii, ca deja în Mt
13, 4. 19 5i KG 1, 53, in Ps 78,2
[P2(1)], dar și, ca în Mt 13, 32, îngerii,
aga in Ps 103, 12 [P 12].
288
 ă mănânce carnea răutăților mele şi să scoată ochii
mine S 13607
are de multe ori au râs de tată
E 1 Multumesc însă Domnului i sfințeniei tale, că mă
qumeri între oile tale."” Mie însă, care sunt plin de multa
râie, imi e mai de folos să rămân în pustie, în afara sfintei
tale turme.

51 [Către Ioan al lerusalimului]

1 Fratele Palladios mi-a adus scrisoarea sfinteniei tale“”,

în care-mi enumeri relele““ acestei lumi care apasă asu-
pra inimii noastre si învăluie intelectul nostru. De îndată
însă ce am citit-o si am văzut cele scrise în ea am mul-
tumit însă Domnului nostru că m-a osândit la nestiinta si
ca pe un dobitoc fără de minte m-a legat de moară să mă
învârt în cerc fără vedere.
? par astfel de scrisori sunt folositoare monahilor. Căci
demonii ne făgăduiesc prin slava găunoasă o „mare se-

"“ A adaugă „duhovnicesc” în sens de „alegoric”.

“" ¢f. Prov 30, 17. Evagrie a explicat de mai multe ori acest text:
Capitula XXX111 per gradus, 30-33 (PG 40, 1268B), in Ps 146, 9 [P 9]și
in Prov 30, 17. Ochiul batjocoritor desemneazd natura necurată care
ironizează cunoaşterea lui Dumnezeu, Tatăl tuturor, si necinsteşte
intelepciunea cuprinsă în lucrurile create. „Corbii” numiti în Prov 30, 17,
pe care aici Evagrie îi identifică cu păsările, desemnează puterile sfinte
ale îngerilor, care-i pedepsesc pe cei răi, dar îi hrănesc duhovniceşte
pe cei drepti, ca pe Ilie în pustie (3 Rg 17, 4 sqq.).
““ Afirmatia sugerează că adresantul e un episcop, cel mai probabil
loan al lerusalimului, care pare să-i fi cerut lui Evagrie să vină în
episcopia sa. Nu stim însă nimic despre așa ceva.
""Cf.mai sus, p. 197.0 scrisoare a lui Epifanie către loan al lerusali-
mului (leronim, Ep 51) presupune pentru anii 393 sau 394 prezenta lui
Palladios în Palestina, călătorie la care face aluzie această scrisoare.
" Aluzie la campania împotriva lui Origen și a adeptilor săi din
Palestina, condusă din 393 de Epifanie și leronim, cf. mai sus, pp. 52 sqq-

289
nină"“", dar „scufundarea” virtutii sau a
Cunoașterij p
ne-o arată“”. Scrie-mi, așadar, lucruri ca acestea și tre.
zeste-mi dormitarea mea, rogu-te! Căci văd că în Mine
s-au inmultit visurile slavei găunoase, desi s-au î“m'-llţit
și leacurile ocării de la Doctorul sufletelor. $i mă tem şă
nu spună si despre sufletul meu: „Am vrut să tămăduir,
Babilonul, dar nu s-a vindecat”“*”, sau să spună: „Nu pot
pune nici plasture moale, nici untdelemn"**,
" Mă tem de iscusinta demonilor, cum fsi iau prilejurile

c
din orice lucru. Spre slava găunoasă le slujeste Pânza de

a
sac și vesmantul princiar, cuvântul și tăcerea, săturarea
și

s
foamea, retragerea [anahoreza]'“ si traiul cu oameni
i. pe

TR
drept cuvânt de aceea a numit unul dintre frati slav
a

C
găunoasă un „scai” care înțeapă din toate partile, Să ne
aducem aminte însă de faptul că Hristos, Domnul nostru,
a fost încununat cu „spini”, nu însă cu „ciulini”, ca să
lămurim alegoric““ greutatea de a-i azvarli departe de noi,

““ Cf Mt 8, 26.
““ Adică periculozitatea „călătoriei pe mare", cf. Mt 8, 24 sq,
“ Ir 28,9, citat de avva Zosima, cf. mai sus, pp- 81 sg.
“151,6.Cf. Ep 38, 2. —
“" Adică viata în locuri pustii si nelocuite.
“ Plecând de la Fc 3, 18 (blestemarea pământului pentru păca
tul
lui Adam), Evagrie explică în in Prov 22, 5 „spinii” si „ciulinii” altfe
l
Ambii sunt un simbol al păcatelor cu care a fost însemnat
Hristos (Mt
27, 29), Care a rădicat păcatul lumii. Cf. în sens analogEp
2, 1 și Ep 62,4
Pentru „spini” (cu referire la Mt 13, 7), și Ep 6, 1 şi Ep 41,
4.5, unde
desemnează în general gândurile pătimașe. Aici, în Ep 51,
Evagrie face
o distinctie între „spini” și „ciulini”* „ciulinii” sim
bolizează slava gău
noasă, „spinii”, o patimă mai rea, pe care Hristos Însuși
a luat-o întru-
cât noi n-am fi putut să ne-o scoatern, Slava găunoa
să e urmată doar
de trufie, de care doar Dumnezeu ne poate vind
eca, întrucât trufașul
îi socoteste pe toti oamenii proşti, cf. Pr 14
ş.a. Trufia i-a făcut pe
îngeri să cadă pe pământ (0 sp 18), iar umilința lui Hristos pe crucel-a
înălțatiarăși la cer.

290
13 încred însă în Domnul nostru ca, întărit prin rugăciu-
ile tale, să mă împotrivesc lor si „să văd mântuirea lui
umnezeu”””.

52 [Către un prieten]

!Nu-ți scriem o scrisoare de răspuns, ci o mustrare

oarte mare, fiindcă ne-ai trimis o scrisoare care a trezit
„ noi un exces de slavă găunoasă! Mi s-a făcut rău citind
„udelor tale, pestii slavei găunoase. Nu se cuvine a scrie
sa celor ce s-au retras din lume si a slăbi sufletele lor
olnave de patimi si care iubesc cele zadarnice.
?Mai degrabă trebuie să li se scrie lucruri potrivnice
cestora: rămâi sezand în pustie, suflete ticăloase, slu-
este lui Dumnezeu cu postul $i rugăciunea, nu privi la
umea care te-a făcut adeseori în multe feluri nenorocit.
du-ti aminte de vechile tale naufragii, adu-ti aminte de
îlhari, cât de des te-au împilat. Nu uita marea si valurile
ălbatice; oare nu-ti aduci aminte cum, desi ai fost călă-
zit la limanul înțelepciunii, corabia ta s-a cufundat cu
oate gândurile Intelepciunii? Nu stii ce te-a izbit, atunci
ând corabia ta s-a lovit de stânca învârtoșării tale, încât
hila corabiei tale s-a rupt si apele tinerii de minte a rău-
ui au năvălit înăuntru, au umplut-o și au nimicit întreaga
goniseală a rugăciunii tale?
"Adu-ţi aminte de duhoarea lăcomiei care îți iese din
atul căscat spre o mulțime de pofte. Adu-ti aminte câte
aufragii a pricinuit iubirea de arginti și câte războaie,
nchisori și multime de unelte de caznă a pus ea în mis-
are între oameni. Drept pentru care, privind la aceste
ucruri, fericitul apostol numeste în chip potrivit „iubirea

“
15 40, 5,

291
de arginti rădăcina tuturor relelor”““”. Dar despre Bândul
slavei găunoase sau al înfumurării, sau despre Vârtejul
blasfemiei“”, care au inundat corabia și au
acoperit inte-
lectul-cârmaci, ce se mai poate spune?
Acestea și lucruri asemănătoare trebuie propovăduițe
urechilor celor care au părăsit lumea, pentru a face pace
în sufletele lor nenorocite, nelinistite de multi si feluriți
demoni. Căci cine scrie laude celui ce s-a îndepărtat de
lume se aseamănă omului care aruncă într-un cuptor aprin;
„lemne, iarbă sau trestie”"” ca să ardă și mai mult“*".
* Mi-ai scris îndată, ca și cum vrăjmașii s-ar lupta cy
noi, Nu mă tem însă de oameni, ci mă tem de „Esau”, ¢,
să nu vind si să mă lovească si „să omoare mama îm-
preună cu pruncii mei”“”, să facă mort intelectul față de
cunoaștere și cugetul meu fără prunci, fiindcă i se răpesc
roadele virtutii. Pe vrăjmașii văzuți, dimpotrivă, îi nu-
mesc binefăcători. Căci prin ocările lor sunt povățuitori
sufletului meu iubitor de slavă găunoasă. Căci nu-i mus-
tru pe cei ce mă ocărăsc si nu izgonesc de la mine Doc-
torul sufletelor*”, care-mi aduce sănătatea prin legătura
necinstirii”". Căci ştiu ce patesc cei care se împotrivesc
-

“* 1 Tim 6, 10. 3
““Pentru Evagrie, demonul blasfemiei e cel mai rapidsi cade peste
suflet pe neasteptate, cf, Pr 43; 51 ș.a.
“* f. 1Co 3, 12. Evagrie explică aceste trei materiale ca simbol al
deprinderilor rele pe care le mistuie doar focul arzător al cuvântului
lui Dumnezeu, cf. in Ps 118, 140 [R 140 (2)] ș.a. Cu ele încinge Satana
cuptorul patimilor. :
“ Cf.Am, p. 195, 1, în care Macarie cel Mare, povituitorul lui Evagrie,
dezvoltă această idee într-un capitol transmis de Evagrie.
“* Fc 32, 11. Esau e simbol al lui Satana, cf. Ep fid 2.
““* Adică Logosul lui Dumnezeu ca medic (Mt 9, 12), cf. in Ps 106,20
[P 20] 5i adeseori în scrisori,
““ Pentru citatul acestui pasaj de avva Zosima, cf. mai sus, pp. 81 54

292
medicilor, cum sunt legati în lanturi și operati împotriva
voinței lorl”” -
* Însă stiu foarte bine că aceia care rup în schisme Bise-
rica lui Dumnezeu““ sunt departe de rugăciunea curată.
otrivesc
căci dacă se numesc defăimători cei care se împ
nțelectului la vremea rugăciunii“” întunecând cu repro-
surile lor pe cei lipsiti de reproș, ce vor face atunci când
găsesc un asemenea pretext**®?
Te implor însă să te tii departe de astfel de lucruri si să
nute lasi atras în tot felul de discutii! Căci lumea aceasta
erea.'" Când e în răzmeriță, atunci mai degrabă să fugim
din ea. Căci mă tem deopotrivă de cinste si de necinste.
Căci cinstei îi urmează slava găunoasă, iar necinstirii, tine-
rea de minte a răului/ranchiuna. Dar amândouă aceste
patimi sunt străine de o stare pasnica.
¢i dispretuiesc pe cei ce iubesc numai postirea si al
căror cuget, chiar dacă nu e întunecat de gândul lăcomiei
pântecelui, e năpădit de lăcomie, tinerea de minte a rău-
lui, mânie, slavă găunoasă și infumurare. Nu fi, asadar,

“ palladios ne transmite mai multe istorii despre căderea unor

monahi deveniti trufași: HL 26 (Heron), HL syr [72] (Stephanos); altii
au fost pusi de părinți în lanturi pentru binele lor: HL 25 (Valens), HL
syr [73] (Eucarp). În toate aceste istorii Palladios il introduce pe Eva-
grie ca pe unul din personaje active și având un rol proeminent. Ep 52
face, asadar, aluzie la evenimente bine cunoscute care-l nelinişteau,
i
cum aflăm din HL 47. Fiindcă o dată s-a dus împreună cu Palladios
Albinus la Pafnutie Kefalas în Sketis, pentru explicatii privitoare la
motivele acestor căderi. [
.
““ Vezi mai sus, pp. 66 5q.
-
% Adică demonii, cf. FAp 12, 10 §i KG 111, 90: demonii sunt calom
niatori care acuză oameni nevinovati, ca lov (cf. lov 1, 9.5qq), df. Ep 1.
Cf și în Prov 22, 16 §i Or 139 cu comentariul lui Hausherr, Les lecons,
p- 171,
““ 0 atitudine care duce la rupturi în Biserică.
"* Bc: „trece”, A: „erea”.

293
necritic, rogu-te, și nu socoti că numai cei ce postesc Vor
primi cunoaşterea lui Durnnezeul Căci nicio corabie nu se
desăvârșeşte cu o scândură, nicio casă nu se zidește ¢ 0
tigld. Fiindcă scopul monahului nu e acela de a-şi desface
intelectul de un gând şi a-l lega iarăși de un altul, ci a-și
elibera intelectul cu totul de gândurile întinate i 4.
înfățișa lui Hristos”““.
' Parintii duhovniceşti se numesc „părinți” nu fiindcă
patronează pe multi. Căci altminteri i-am putea numj
„părinți” și pe tribuni. Părinți sunt cei care au dary]
Duhului și nasc pe mulți pentru virtute si cunoaşterea lui
Dumnezeu,
În ce mă priveşte, întrucât am văzut că sub pretextul
cuvântului se adună multi care nu se înfrânează încă nici
de la lăcomia pântecelui, nici de la irascibilitate, nici nu
stăruie în rugăciune, am încetat a mai grăi, ca fratii mei
să nu devină o „grădină a Thaliei”*“,

53 [Către un monah]
"Dulci sunt intelesurile privitoare la această lume,
amară este însă această lunte, și cu atât mai amară cu cât
se foloseste cineva de ea prin patimi. Stii însă tu însuți,
cinstite părinte, că una este pofta trupului, întrucât este
corp, și alta pofta sufletului, întrucât acesta e o natură
necorporală““. Ca amândouă însă să se afle în acelasi

““ fzco11, 2.
" Expresia siriacă e obscură, iar Frankenberg a renuntat să oredea
în retroversiunea sa greacă. Ar putea fi tradusă: să nu devină o gră-
dină care atârnă, ceea ce n-are sens. Thalia e muza comediei. Sensul
ar fi atunci: ca fratii mei să nu devină un club de comedianți! Să ne
aducem aminte că Arie și-a numit „Thalia” opera sa principală din
poezii de popularizare a ereziei sale trinitare subordinatianiste.
“" Evagrie dezvoltă această distinctie în Pr 35
sqg.
294
timp în cineva nu este cu putință. „Nimeni nu poate sluji
|a doi domni.“” Căci fie pe unul 1l va uri și pe altul il va
iubi, fie de unul se va alipi, iar pe altul îl va dispretui.*“""
:însă după puterea ta „frânge pâinea ta celui flămând,
si du-i pe cei care din pricina răutății sunt lipsiti de aco-
peris în casa virtutii tale. Dacă vezi un om gol, acoperă-l,
si de la cei din sămânța ta nu-ti întoarce fața”“”, „Să-
mânță” numesc însă aici nu pe cei care ne sunt aproape
prin natură, ci prin starea lor.
lar dacă unii frati vorbesc rău de noi, nu te mira.**
Adu-ti aminte de doctorii care cer multumiri nu de la
morti, ci de la vii!

54 [Către un prieten]
' stiu că ai dobândit cum se cuvine prin Dumnezeu cele
necesare vietii. Dar sovai putin pe caleata, fiindcă în ochii
tăi lumea trecătoare e mai de pret decât virtutea. Atunci
însă când cineva se foloseste de ea prin patimi, ea înde-
părtează foarte mult intelectul de cunoaşterea lui Dum-
nezeu, căci o însoțesc vrăjmaşii, care doresc surparea
noastră.
?E timpul acum să slujim Domnului și să aducem „roa-
dele dreptății”“”, căci „din roadele dreptății odrăslește

“" Din această (în realitate doar aparentă) opozitie intre patimi
Evagrie deduce în Pr 58 un sfat ascetic: „cuiul cu cui se scoate”, cu alte
cuvinte gândului unei patimi trupesti trebuie să-i fie opus atela al uneia
sufleteşti care-l apără deja, întrucât cele două nu se suportă. O me-
todă indrizneat ... Evagrie preferă de aceea să recomande drept leac
universal smerenia!
“ Mt 6, 24.
“" Is 58, 7 ușor parafrazat.
““ Vezi mai sus, p. 67-68.
"" Fp1,11.
295
pomul vietii"*, Care e Hristos'”, în inima curată“s a
oamenilor, și umbreste pe toti cei arşi de argita rautatjjn

55 [Către un monah]

' Nu ca un intelept am primit povata potrivit Proye,.

belor duhovniceşti“”, ca să-l iubesc pe cel ce mă mustră,
ci ca un om plin de patimi, dar care se sileste să se elj.
bereze de patimi"”. Căci mărturisesc că sunt mai fricoş
decât [Petru] căruia în zilele lui Pilat îi era frică de o
slujnica*™. Pe de altă parte, împreună cu temerea am
cerut să primesc iertare, ca să nu lovesc sufletul care are

““ Prov 11, 30;cf. Fc 2, 9.

“* Acelasi simbolism în KG V, 69; cf. KG III, 56. In în Prov 3, 18,
Evagrie interpretează acest pom ca fiind înțelepciunea lui Dumnezey,
care e unul din numnele lui Hristos. Cf. si in Prov 11, 20,
"” Mt 5, 8, cu referire la omul ajuns nepătimire.
“ Cf. Mc 4, 32. „Arșiţa” deseranează din nou ostenelile lui prakeike,
cf. Ep 37,n. 320; Ep 38, 2. Această propozitie contine în ea un întreg
program duhovnicesc: calea duce de la praktikă prin roadele dreptății,
din care Hristos face să creascăîn inimile ajunse la nepătimire Pomul
Vietii, răsplată a vietii vesnice în Dumnezeu, și care încă în această
lume aruncă umbra sa răcoritoare celor ce se supun ostenelilâr luptei
cu puterile răului. Cf. în Prov 19, 12: „Domnul nostru Se face pentru
păcătoși «foc mistuitor» [Evr 12, 29) care arde «lernnele, iarba și paieles
[1 Co 3, 12] și leu furios care mănâncă «trupul care luptă impotriva
Duhului» [Ga 5, 17). Dar pentru cei virtuosi Se face «lurnină», arătându-le
ratiunile celor făcute, și „rouă” stingând «săgețile cele aprinse ale celui
rău» [Ef 6, 16] şi răcorind arșița care se întâmplă din viata practică”
“* Cf.Prov9, 9. .
*” În fundalul întregului pasaj stă Prov 9, 8, interpretat de Evagrie
astfel: „Cei răi nu trebuie mustrati atunci când păcătuiesc,ci mai
degrabă să li se vorbească de frica de Dumnezeu care-i convinge să se
abată de la rău”, in Prov 9, 8.
"" Cf. Mt 26, 69 sqq.

296
în pântec și în care iaglip Hris'tosî"*,'şi Îă primesc osânvda-l
poului care 1mpunge' . Trebuie să fie însă amestecată și
mustrarea, ca, atunci când se arată prilejul, aceasta să ia
imfitigarea infricogarii, ca medicii intelepti care ascund
pisturiul în ambiguitatile diviziunii“”. Aceasta cu privire
|a frică. '
19 ce priveste însă patimile care te stăpânesc acum,
socotesc că aceasta e cunoașterea: dintre gândurile care
ne chinuie, unele vin din natură, altele din slăbiciunea
vointei noastre. Din natură provin cele ce vin de la sânge
și de la părinții nostri. Din voință însă cele pe care le păti-
mim din pricina mâniei §i poftei. Cele ce vin din natură
ne vatămă prin durata îndelungată, întrucât intelectul le
întipărește prin gândire în sine și e cuprins de ele, lucru
despre care s-a zis în Scriptură: „Înaintează repede si nu
te opri în acest loc!”"”* Cele ce vin din voință chinuie inte-
lectul atunci când aceasta consimte cu ele; stă scris însă:
„Nu pofti să fii împreună cu ei!”"” Așadar, ele ne vatămă
prin dăinuirea îndelungată si prin lucrarea păcatului.
'Dar şi gândurile naturale pot trezi ele însele irascibili-
tatea și pofta prin aceea că prin multele lor preocupări
împrăştie intelectul, chiar dacă este înclinat să ia leacu-
rile corespunzătoare, si anume foamea, setea, priveghe-
rea, îndepărtarea de lume și rugăciunea. Fiindcă o foame

"= Prin botezul în Duhul Sfânt, cf. Ef 1, 13; 4, 30 și Mn 124,

"" Cf.leș 21, 28 sqq.
"” Întreaga propozitie e obscură. Am tradus după context; cf. mai
sus, n. 473, Pentru cele ce urmează, cf. Origen, Peri Archon 11, 2, 4.
"* Prov 9, 18, in Ps 119, 7 [P 7] explică acest verset în chip asemă-
nător, la fel i in Prov 9, 18 ş.a. Sensul e acesta: în fata ispitelor care se
ivesc din caracter și predispozitii moştenite, suntem lipsifi de putere,
dar depinde de noi să nu zăbovim în ele. Abia consimțământul face
din ispită păcat.
"* Prov 24, 1.
297
puternică ştie să tăgăduiască până si natura Însăși, p
acest lucru să te convingă acea femeie din Samaria, ;a e
de foame și-a mâncat propriul fiu.*” Cei sătui însă c:e
toate cele de folos săturării lor și dispretuiesc c'—lrăţi:
rugădiunii. .
Dar poate vei spune: dacă mă îngrijesc de Viata alor
mei, nu incalc porunca!“" Intelege viclesugul celui rău
care prin bine a lucrat în tine moartea si prin gândurn;
naturii ti-a întunecat intelectul.*** Priveste mai degrab;
la Doctorul sufletelor, Care printr-o luptă folositoare 2
nimicit aceste gânduri spunând: „Dacă vine cineva la
Mine si nu urăște pe tatăl său si pe mama sa, pe frații s
si pe femeia sa și pe copiii săi și pe sine însuşi, nu poatef
ucenic al Meu"*®, tocmai fiindcă inima sa e întunecată de
aceste griji.
“ Si nu socoti că e lucru mare că își lasă cineva rudeniile
pentru cunoasterea lui Dumnezeu. Căci multi cei care se
închinau la idoli își jertfeau fiii și fiicele demonilor!* Știu
că multi frati au ajuns în primejdie prin aceste gânduri
când ele zăbovesc în ei. Dar când părinții sau frații lor au
venit cu bucurie la ei în chilie, nu i-au primit. Căci sub
masca anahorezei cel rău le-a schimbat gândul în mânie!
” Rămâi, aşadar, în liniste în pustie, rogu-te, si stăruie
in rugăciune, fără mânie si fără gânduri și „nu dă loc celui

“"Cf4Rg 6, 28 sqq.
“ BC: „Dacă mă îngrijesc să-mi impun dorintele în chip firesc, nu
încalc porunca.”
““ Evagrie explică în in Ps 141, 4 [R 4] cum își ascund demonii cursele
in virtuti. În scrisoare ideea e şi mai puternică: folosesc chiar și binele
drept prilej să ne aducă moartea. Ant e plin de exemple de astfel de
ispite sub pretexte bune. Cf și Ep 18.
“"Lc 14, 26.
"“ Cf. Ps 105, 37.
298
răU"m' Căci puternic este Domnul Care te-a chemat, să-i
gucă la viață și pe aceia și să le dea moștenirea împreună
ru cei ce se sfintesc în Jumind."* '

56 [Către avva Lukios]

! îndeajuns ne-a mângâiat, intelepte, și prin mangéiere

ai stins plânsul şi n-ai dat loc lacrimilor. Căci nu se cuvine
a jeli pentru cei adormiti, fiindcă „nu trebuie să fim tristi
ca cei ce nu au nădejde”“”. Dacă n-ar fi asa, cum I-am
putea spune lui Dumnezeu: „Scoate din temnita sufletul
meu, ca să mărturisească numele Tău, Doamne'"“, ca si
cum ar fi împiedicat de trup s&-I aducă lui Dumnezeu o
slăvire curată? Căci simturile înclină spre cele trupesti,
dar intelectul priveste spre cele duhovnicesti, în care odih-
neste Domnul. De aceea, când e începător, intelectul se
ingretoseaza în cele trupesti dorind să vorbească/dialo-
gheze numai cu Dumnezeu.
! Așa cum nu se poate ca necorporalul să se apropie de
cele corporale, tot asa e cu neputință a vedea pe Cel
necorporal fără intelectul necorporal.*” Însă nu min-
tea/intelectul Îl vede pe Dumnezeu, ci mintea/intelectul
curat, „Fericiți cei curati cu inima, că aceia vor vedea pe

""Efa,27.
“*Cf. Col1,12. _
| Tes 4, 13. Evagrie vorbește despre moartea tatălui său dapă trup,
casiin Ep 57 şi 58, vezi mai sus, pp. 77 §i 199. Pentru adresant, cf. mai
5us, pp. 193 sqq.
““Ps141, 8. În explicarea versetului, Evagrie face o importantă
delimitare: nu oricine se poate ruga cu acest verset, numai cel care,
datorită curăției lui, se poate dedica chiar și fără trup contemplării
celor create, in Ps 141, 8 [R 8). Textul reapare în KG1V, 70.
" Adică Dumnezeu.

299
Dumnezeu""” Bagă de seamă că nu fericeşte curăția, ci pe
cel ce vede! Căci curăția e nepătimirea sufletului raționa|
dar vederea lui Dumnezeu e adevărata cunoastere a filn.
tei celei una a închinatei Treimi, pe care o văd cei ce si-ay
desăvârşit aici traiul lor şi şi-au curățit sufletul prin poruncj
" Întâia şi cea mai de seamă poruncă însă e iubireg'si
prin care intelectul vede lubirea originară, Dumnezey
Căci prin iubirea noastră vedem iubirea lui Dumnezey fafi'
de noi, cum stă scris în psalm: „Învăța-va pe cei blânzi
căile Sale”” „Moise însă era mai blând decât toti oame-
nii”“”, si pe drept cuvânt spunea Duhul Sfânt: „El îi arăta
lui Moise căile Sale™*,
* Această blandete să-i invete pe fratii tăi să se plece
doar cu greu spre mânie. Căci nicio răutate nu face atit

““ Mt 5, 8, cu referire la cei nepătimitori. „Vederea” are aici sensul

metaforic de „cunoaştere”, cum arată urmarea: Evagrie trece de la
„cunoaștere” la „vedere”. Cf. și in Ps 68, 29 [R 29 (1)).
“* Mc12, 29 5qq.
“*1In4,8.
“" ps 24,9. În în Ps 17, 2-3 [R 2-3 (2)], Evagrie explică frumos: „ase-
mănătorul e cunoscut prin asemănător, iubirea, prin iubire, drepta-
tea, prin dreptate”. Evagrie identifică iubirea şi blindetea. Cf. pe larg
mai sus, pp. 149 5qq.
““ Nm 12, 3. Cf. mai sus, pp. 155 sq, (Cog 14). a
““ Ps102, 7. Cf. in Ps 24, 4 [R 4 (2)]: „Cine vrea să știe «căile Domnu-
lui» să devină blând. «El învață pe cei blânzi căile Sale», pe cei care
fac să înceteze războiul neîncetat al irascibilității i poftei în suflet și
patimile care-l ațâță” Aceste „căi”, arată Evagrie în in Ps 91, 11 [R11
(1)] sunt „virtuțile practice”, care duc în Împărăția cerurilor; sau, mai
exact, în in Ps 118, 5 [P 15]: „Prin mult exercitiu al poruncilor ajungem
la cunoasterea «căilor» Domnului” [a Legii și Profetilor], care duc la
Calea împărătească şi desăvârșită, la Hristos, Care a zis: «Eu sunt Caleas
[Im 14, 61" Cf. 5i Ep 60, 1! În acest sens trebuie luate și „înţelesurile
lumii" pe care le-a primit doar Moise (Ep 41, 5). „Căile lui Dumneze“'î
sunt tainele economiei mântuirii întemeiate și prefigurate în Lege 3'
Profeti și ajunse la desăvârșire în Hristos.
300
de mult intelectul demon ca mânia prin tulburarea furiei.
căci se spune în psalm: „Mânia după asemănarea sarpelui
caaunei vipere."“ i nu socoti că demonul e altceva decât
un om tulburat de mânie §i care gi-a ieşit din simtiri!*”’
căci corpurile demonilor au culori si formă, dar scapă
simțirii noastre, întrucât calitatea lor nu se aseamănă
calității trupurilor care cad sub simturile noastre.“* De
aceea, atunci când vor să se arate cuiva, ei imită în multe
feluri corpul nostru și nu-şi arată înseşi corpurile lor.
s Niciunul dintre frati să nu se asemene, așadar, sarpe-
lui şi să nu primească nicio înfrânare care e departe de
blândețe!*” Căci cel ce se înfrânează de la mâncare si
băutură, dar înăuntrul său atitd mânie nedreaptă, se
aseamănă unei corăbii aflate în mijlocul mării purtate de
demonul mâniei.

w6 ps 57, 5, În explicarea versetului din in Ps 87, 5 [P S (1)], Evagrie

spune: „Dacă domină irascibilitatea, omul devine «fiară sălbatică», dacă
domină pofta, devine «cal» sau «catâr», iar dacă domină intelectul,
devine «înger» sau chiar «Durnnezeu»-" Serpii și animalele sălbatice
sunt simboluri ale demonilor, calul și catârul sunt partea i-rationald a
sufletului (in Ps 31, 9 [R 9]), pe care o „călăresc” și demonii,ca săo condu-
¢4 unde vor ei (in Ps 75, 7 [R 7)).Cf. Ep 48, n. 418, despre pretinsa trans-
formare a omului in demon. Cf. și Pr 38, unde Evagrie spune că iubirea
a fost numită „mare” de Pavel (1 Co 13, 13) şi că e un frâu pentru îras-
cibilitate; Moise o numeste „biruitoare a şerpilor” (Lv 11, 22 — LXX).
că
“ Evagrie spune aici nu că demonii au fost anterior oameni sau
o astfel de transformare ar fi posibilă. Cf. mai jos, n. 499. — Urmă-
toarele două propoziții se regăsesc în KG 1, 22. .
** pentru Evagrie, orice ființă creată are un corp, dar cucompozi-
de aparitie
tie diferită. Necorporal e doar Dumnezeu. Pentru formele
ale demonilor, cf. Ep 29, 3. -
nător de-
"“ Evagrie spune aici explicit că irascibilul devine asemă
(KG
monului, întrucât demonul constă predominant din irascibilitate
de 'image
1, 68). Pentru acest întreg complex, cf Crouzel, „Theologie
de Dieu”, pp. 197 sqq. Propoziția următoare se găsește și în Cog 14 (vezi
mai sus, p, 155-156).
301
 * Spune-mi, dar, de ce Scriptura, atunci când a vrut să
laude pe Moise, a lăsat deoparte toate minunile Sia
pomenit numai blandetea lui?"” Căci nu Spune că Mojse
a pedepsit Egiptul cu cele douăsprezece plăgi și a scos din
el pe poporul Său. Și nu spune că Moise a primit întâiu|
Legea de la Dumnezeu si că a primit cunoaşterea veacy.
rilor trecute.”" $i nu spune că a despirtit cu toiagul
Marea Roșie și a făcut să țâșnească poporului însetat apă
din stâncă. Ci spune că el singur în pustie a stat în fata lui
Dumnezeu atunci când Acesta a vrut să șteargă pe Israe|
si s-a rugat să fie sters si el împreună cu fiii poporului
său."” A pus înaintea lui Dumnezeu iubirea de oameni și
nedreptatea spunând: „lartă-i sau sterge-mi si pe mine
din cartea pe care ai scris-o”"" Acestea le-a grăit el, ce|
blând! lar Dumnezeu a ales să-i ierte pe cei care au
păcătuit, în loc să facă vreo nedreptate lui Moise.
" Scriptura trece cu vederea faimoasa hrănire cu mană
și potârnichi si postirea lui Moise, care întrece natura
omenească, precum si cortul alegoric care prefigura vea-
curile trecute si viitoare™, si laudă numai faptul că „Moise
era mai blând decât toti oamenii”“”, 0, ce mare minune,
că toatd intelepciunea lui Moise a cuprins-o în două sem-
ne minunate! Aceste două semne minunate sunt
această
laudă a lui Moise și numele său*
// ¢
E
““ Nm 12, 3.
* În Vechiul Testament Evagrie vede sursa revelatiei isto
riei crea-
ției, cf KGlIl, 64 si Pr 38 (Moise, autorul Scripturii desp
re natură).
”" 1dee demnă de Evagrie. În în Ps 105, 23 [R 23 (2)] expl
ică acest
verset,
* Jes 32, 32.
“¢f. Evr 9, 6 sqq.
“ Nm 12, 3.
“ Hausherr, Les legons, p 41, citeaz3 acest pasaj cu nota. „Sic;
sens?”
Evagrie vede drept „semne minunate" atât lauda Jui
Moise (marea lui
blandete), cât si numele său Moise: „scosul
din apă” după les 2, 10.
302
 * și David s-a rugat când si-a adus aminte de virtutea
blandetii, să se învrednicească de ea, spunând””; „Adu-ți
aminte, Doamne, de David și de toate blandetile lui.”***
Lasi deoparte faptul că genunchii săi slăbiseră de post,
carnea sa se stingea ca untdelemnul*”, că priveghea și era
ca o pasăre pe acoperișuri"” și a spus: ,Adu-ti aminte,
poamne, de David si de toate blandetile lui” [Ps 131, 1].
554 dobândim și noi acea blândețe care spunea: „Învă-
tati de la Mine, căci sunt blând i smerit cu inima™", ca
'El'să ne invete căile Sale și să ne dea odihnă în Împărăția
cerurilor"".

57 [către un prieten]

' Întrucât esti mort, nu te mai îngriji că fericitul nostru

părinte a adormit. „Căci noi mergem la el, el însă nu se va
mai întoarce la noi.””” Vointa mea însă cu privire la tot
ceea ce am e aceasta: am dat lui Dumnezeu o făgăduință,

Măreţia lui Moise stă, asadar, în scăparea sa minunată din Nil si în

blândețea lui nemăsurată.
“ Urmăm aici BC.
“*Ps131, 1, explicat de Evagrie astfel: „Domnul își aduce aminte de
cel în care vine şi nu-si aduce aminte de cel in care nu vine. Dacă
Domnulîși aduce aminte de blindete, atunci e nevoie de multă nernâ-
niere să primească cineva pe Domnul. Blindetea e neclintirea irasci-
bilității, de care avern parte pe măsura renunțării la desfătările trecă-
toare” (inPs 131, 1 [R 1 (1)]).
"" Ps 108, 24, {
"" Ps 101, 8. Ă
"" Mt 11, 29.
"" „Căile” şi „Împărăția cerurilor” sugerează că blândețea (sau
iubirea) e poarta cunoașterii; vezi mai sus, n. 495 §i Ep 1, n. 10. Pe larg,
mai sus, pp. 127 5qq. — §5 8-9 au o paralelă în Cog 14 (vezi mai sus,
PP 155 sq,),
"" 2Rg12,23. Cf. Ep 56, n.
487.
303
atunci când am intrat in tagma monahilor®™, că după
moartea tatălui meu nimic nu voi mai lăsa pentru Mine
pe pământ, ci pe toate le voi cheltui ca milostenie ,
Domnului.
? potrivit cuvântului tău ne-ai scris în timpul în care
întristarea ardea însă în tine. Eu însă, desi sunt în același
doliu, am fost rugat pentru această scrisoare şi sunt silit
să scriu ceea ce eu însumi am primit de la voi.”"* Dum.
nezeu însă, Cel ce mângâie pe cei smeriți”"", ne-a mângi-
iat, dându-ne într-o clipită cunoaşterea vietii si a morțij
cu privire la corpul, care e vasul nostru®"’, și cu privire la
sufletul rational, de ce sufletele sunt legate si iarăsi
dezlegate de ele”". Si de ce îngerii și demonii vin în lumea
noastră, noi însă nu ajungem în lumea lor; căci noi nu-i
mai putem uni cu Dumnezeu pe îngeri, nici nu-i putem
gândi pe demoni mai întinați, pentru că nu ajungem pânăla
acea mărime a cunoașterii, nici până la această neștiință,
" §i asa cum părinții nostri sunt doar parinti ai corpu-
lui, Durnnezeu însă e Tatăl sufletelor”"” Și așa cum boala
fiului 1l tulbură pe tatăl, tot asa neorânduiala sufleteloril

“* Vezi mai sus, Ep 22! £

"* Se poate ca Evagrie să facă aluzie la Ep 21 și adresantul să fie
monahul Eustathios, care, cum reiese din Ep 57, 5, în absenţalui Eva-
grie se îngrijea de morti. De o moştenire, la care Evagrie ă renuntat
(5 1). Eustathios a fost unul din cei trei legatari testamentari ai lui
Grigorie din Nazianz, vezi mai sus, pp. 188 sqq.
“*0f2C07,6.
" (f.2C0 4,7;1Tes4,4.
""" Evagrie atinge această chestiune și în Ep Mel 13 fără să intre mai
adânc. Grigorie din Nazianz, Oratio 24, 15, cf.5i 21, 2, vorbegte în chip
asernănător de „lanţurile trupului”, Restul paragrafului se gaseste și
în KG 11, 78 5i Cog 20, unde lista întrebărilor e mai lungă. În in Ps 118,7
[P 7], Evagrie întocmeşte un întreg catalog al problemelor care privesc
judecata lui Dumnezeu.
"" În Ep Mel 25, Evagrie arată mai pe larg că Dumnezeu e Tatăl Fiului
prin natură si Tată al creaturilor prin har.

304
ulbură pe Dumneze, Tatăl chearnă la îmbolnăvirea fiu-
lui pe doctor, Dumnezeu însă a trimis din cer pe Doctorul
sufletelor noastre, ca să-i atragă pe oameni și să-i aducă
la răutate la virtute i de la neștiință la cunoaşterea lui
deDumnezeu_szo

“ Așa cum a dat îngerilor drept silas „lerusalimul de

sus”, precum stă scris: „Aţi urcat în muntele Sionului și
în cetatea Dumnezeului Celui viu, lerusalimul cel ceresc
i la zeci de mii de îngeri”"", iar pe demoni, dimpotrivă,
i-a legat cu lanturile întunericului si i-a trimis în cele mai
de jos ale pământului ca să fie păziți spre judecată"", pe
noj ne-a așezat în această lume și ne-a legat de corpuri
făptuitoare [practice]””, precum stă scris: „Cerul cerurilor
e al Domnului, iar pământul l-a dat fiilor camenilor™*,
entru ca, făcând milostenie, să ne împărtășim de milos-
tenie””, si să ne facem „comoștenitori ai îngerilor”"**, îm-
preună cu care, cred, e si fericitul nostru părinte, întrucât
era milostiv. Martori pentru asta sunt cei ce au primit de
la el milostenie și au cumpărat pentru el untdelemn.

"* Astfel defineste adeseori Evagrie rolul preotului sau părintelui

duhovnicesc (Ep 49, 1; 52, 2), respectiv rolul celui ajuns la desăvârşire
(Ep37, 2;47,2).
“ Fyr12,22. Cf. KG V, 6.
"*(f.2Ptr2,4, .
8 Cu alte cuvinte, cu „instrumentul” prin care ne exersăm în
această Jume în praktiké (KG I, 67; I1, 48. 80 ș.a.).
" Pps113, 24. In in Ps 118, 7 [P 7], Evagrie leagă acest verset de ches-
tiunea judecății lui Dumnezeu, ale cărei ingelesuri trebuie fnvatate de
la Dumnezeu Tnsugi. Sunt lucruri despre care nu există a descoperire
generală (KG 11, 64) §i care de aceea sunt accesibile doar vederii intui-
tive a inimii curate.
"* Cf. Mt 5, 7. Pentru sensul acestui verset și al propozitiei urmă-
toare, f. Ep 32, n. 289.
"* Cf Ef 2, 19 (concetățeni cu îngerii). „Sfinții” sunt îngerii și dreptii
însuflețiți de ei, „comoştenitori lui Hristos", cf. Ep 24, 3 și 37, 2.

305
 * Aceste ratiuni ale unei cunoasteri începătoare Mi-gy
venit în minte în vremea doliului şi au luat de |5 Ming
întristarea. Tu însă, sfinte, ai făcut bine că ai odihnit
fericitul în timpul vietii sale, iar când a adormit |-aj Cin.
stit intr-un sfânt mormânt, unde se odihnesc Părintele
nostru Avraam și fiii săi.””” Și eu voi mărturisi acest lucry
inaintea Domnului si a sfintilor îngeri””, care te vor duce
și te vor ageza înaintea scaunului de judecată g lui
Hristos””, Mântuitorul nostru.

58 [Către Hymettios]

' $tiu că sunt în întârziere si necăjesc intelepciunea ta,

iubite Hymettios*”, arzând prin declaratiilor mele după
prietenia ta. Ai îndelungă-răbdare cu mine, rogu-te, căci
până acum nu am putere să fiu cu îndrăzneală împotriva
lumii. Căci știi dintru început ce vietuire vătămătoare am
dus. Dar „Domnul a trimis pe îngerul său si m-a izbăvit
din mâna regelui Irod si de ceea ce întreaga adunare a
poporului iudeilor a urzit împotriva mea™,
” Acum însă mi-am fixat drept scop să nu-mi părăsesc
chilia”” Căci lupta noastri e pentru contemplarea celor
ce sunt si a Sfintei Treimi, iar demonii duc mare'război
împotriva noastră să ne împiedice să cunoaștem. Noi însă

"” Adică dreptii Vechiului Testament. Avraam e modelu] desăvârşi-

tului ajuns la intelepciune si cunoastere; cf. in Prov 10, 27
si 22, 4,
"" Cf FAp 3, 5.
""Cf.2Ca5, 10.
"* Personaj necunoscut altfel, probabil monah.
"" FAp 12, 11. Evagrie pare să facă aluzie la evenimentele din Con-
stantinopol, la cunoscutul vis în care i s-a arătat un înger si l-a elibe-
rat (HL 38, p, 118 5q.), cf. mai sus, p. 23.
"" Următoarele două propoziții se regăsesc în KG III,
41.
306
 e grăbim să învățăm.”” De aceea mă îngrijesc ca nu
:um'-‘flv întrucât sunt amestecat cu lumea, „losua” din
mine să îmbătrânească*” şi să înceteze a mai conduce
„astea, și să ajung iarasi sclav celor de altă seminţie*"
filistenilor]. e ) _
! Foarte tare a întristat intelectul meu doliul pentru
fericitul părintele nostru™, pentru că Duhul Sfânt vrea
ca în starea contemplării să se facă fără niciun fel de
formă, ca intelectul să fie liber de orice gânduri pătimașe.
căci așa cum un ochi miop nu vede limpede cele văzute,
ot asa și intelectul care are înțelesuri pătimașe nu cu-
noaște cele duhovniceşti, si trebuie să se întindă putin
câte putin după toate, ca să ajungă să se apropie de Cauza
Una şi „Tatăl celor duhovnicești”””, Care Se descoperă
inimii prin trecerea®® intelesurilor de la toate cele văzute.
' Despre contemplarea celor ce sunt relatările văzăto-
rilor sunt multe, dar despre Sfânta Treime intelesul cu-
noasterii Ei este unul, întrucât este vorba de o cunoastere
fiintiald, care se descoperă intelectului dezgolit de pa-
timi.”” Căci intelectul nu poate vedea dacă nu se grabeste

"" Următoarea propozitie se regiseste în KG V, 36. Cf. și Ep 1, 1.

"“ 10513,1.
"* „losua”, typos al lui Hristos, ca la Origen (KG VI, 47; cf. in Prov 17, 2)
e aici intelectul (cf. KG V, 7). „Filistenii” sunt simbol al demonilor (KG
V,30. 68), străinii prin excelență.
"“ Cf.Ep 56, n. 487.
""(f.Evr12,9.
""Cf.KGIIl, 48: „Transformarea dreptilor e trecerea de la corpurile
practice la cele văzătoare” Cf §i in Ps 1,5: „Judecata dreptilor e tre-
cerea de la un corp practic la unul angelic...”
"" Sensul exact al notiunilor siriace din aceste propozitii nu e usor
de sesizat, am tradus ca Frankenberg cât mai literal cu putință. Eva-
Brie face aluzie la cele cinci contemplări (KG 1, 27). Tărâmul creatului
Priveste patru dintre ele. Aceste contemplări au multe forme fiindcă
v creaturile au multe forme. Fiinta Sfintei Treimi e simplă, de aceea

307
spre înălțimea acestui „munte”*“, Căci „munte” duhoy.
nicesc e cunoaşterea Sfintei Treimi, de a cărui înălțirme
neajunsă ne apropiem cu greu.*’ Când a fost învrednicit
de aceasta, intelectul fuge de gândul la lucruri. Spre acest
„munte” l-au condus îngerii pe fericitul Lot, Spunând:
„Salvează-te în acest munte, ca să nu pieri împreună
cuei!”"**
*0, dacă aş fi „părâul Domnului”** și m-aş vărsa bucu-
ros în marea lumii, ca să îndulcesc amărăciunea răutățij
sufletelor! Acum însă sunt „nor fără apa™*, împins &e
vânt în pustie. Pentru monahul nedesăvârșit părăsirea
chiliei înainte de a fi dobândit desăvârşirea virtutii şi
contemplării e lucru primejdios. $i ar fi mai bine pentry
el să nu caute de la început războiul și să nu se înscrie e|
însuşi în lupta cu „fiarele”*”! Adu-ti aminte de povestirea
Scripturii, cum Amalec si fiii răsăritului au trecut lordanul
și au dus război cu Israel, desi acesta se găsea în pământul
făgăduinței, fiindcă nesocotise frica de Dumnezeu“*

contemplarea Ei e doar ființială, nu accidentală. Pentru problema

numărului, cf. Ep fid 5 sq. si mai sus, pp. 158 sqq.
“* Cf Evr 12, 22; vezi §i KG V, 40. -
“ Cf 5i leş 24, 1 sqq. -:
“ Fc19,17.
"* Cf. Ps 64, 10. Evagrie interpretează adeseori acest versetcu refe-
rire la In 7, 38, „Pârâul” simbolizează harismele Duhului Sfânt (in Ps
45, 5 [R 5 (2));în in Ps 97, 8 [R 8] cei ce se împărtășesc de aceste curgeri
devin ei înşişi pâraie), respectiv fiintele înzestrate cu logos
din a căror
inimă curg aceste „pâraie” (in Ps 92, 3 [R 3)), cunoasterea lui Dum-
nezeu (in Ps 64, 10 [P 10]; cf. Mn 128). Din ce urmează devin
e limpede
ce vrea să spună Evagrie: sarcina celor ajunsi la cunoaștere e
să-i ajute
pe altii ca nigte ingeri. Lucru de care se stie încă striin.
“ Idr12,
"* Adică în lupta deschisă cu demonii simbolizati de „fiarele sălba-
tice”, pentru Evagrie demonii care luptă cu irasc
ibilitatea (KG I, 53).
"*Cf.)Jd 6,33 sag. „Amalec" simbolizează demonii, „pământul făgă-
duinței”, nepătiirea, respectiv contemplarea (cf.
KG V, 30. 36, 68, mai
308
 -

sprin harul lui Dumnezeu, lupta mea e nu doar să nu

fac nimic necuvenit, ci nici să nu mai gândesc ceva riu.
Mărturisesc că până acum n-am atins încă desăvârșirea
acestei stări. Stărui însă cu încăpățânare și sunt încreză-
tor că o voi primi. F iindcă acest lucru ni l-a făgăduit Cel
ce m-a chemat din întuneric la lumina Sa cea sfântă si
v 547
fericită.

59 [Către Kekropios]

"Nu te întrista, frate Kekropios®®, că sedem departe de

tine.*® Căci dacăttrăieşti în dreptate și frică de Dumnezeu,
poti fii împreună cu sfintii nostri părinți: cunoasterea lui
Dumnezeu nu o zădărnicesc locurile, ci gândurile păti-
maşe. Căci iată, potrivit cuvântului fericitului Pavel, „noi,
cei multi, suntem una în lisus Hristos™ si „mulțimea
celor ce credeau în Domnul era o inimă si un suflet™*
prin nepătimire și credintd. Căci ce este locul pentru
corpuri, aceasta este virtutea pentru cei necorporali. $i
spune că sunt una sfintii a căror virtute e una.***
— —

ales KG V1, 47. 49). De ce „Amalec” vedem din O sp 1: „Amalec e primul

din popoarele străine, lăcomia pântecului e prima dintre patirni” „Frica
de Dumnezeu” face încă parte împreună cu credinta din elementele
dintâi ale vietii duhovniceşti (Pr Prol. 8). Cu alte cuvinte, cine se
giseste deja în „pământul făgăduit” al contemplării și nu mai ia
seama la elementele vietii duhovnicesti, se vede în curând coplesit de
demonii cei mai de jos. :
“"Cf.1Ptr2,5.Poate o aluzie la vedenia de noapte de cafe vorbeste
wviata" coptă, cf. mai sus, pp. 97 sq.
"" Necunoscut altfel, probabil monah (.. frate").
* Asa B.
"“ Rm 12, 5:
"" FAp 4,32.
"* Cf. in Ps 140, 7 [P 7] şi in Prov 18, 1: virtutea comună îi face pe
sfinți „prieteni”,

309
 z I-ai fericit pe cei ce locuiesc împreună cu mine, „Ferj.
ciți sunt cei blanzil™** lar cei care locuiesc împreună b
mine sunt câini neruginati, care ling zi de zi sângele mey s
intelege ce spun!
! și fiindcă l-ai pomenit pe Lazăr și pe bogatul, că Lazăr
se veselea prin cunoastere, dar bogatul era chinuit de
flacăra neştiinței””, din aceasta cunoaștem”" că a foşt
cândva când răul nu era și că va fi cândva când nu va maj
fi. Dar n-a fost când să nu fi fost virtutea si nu va fi cândva
când ea nu va mai fi. Căci semintele virtutii sunt de
nesters. De acest lucru să te convingă bogatul care din
pricina răutății sale se chinuia în iad și îi era milă de frații
săi.””” lar mila e cea mai frumoasă sămânță a virtutii, ,,n:e_._
getul”"** si „adâncul”””? se numesc alegoric cunoasteres
si răutatea, cum ne-a predat un bărbat încercat în cele
duhovniceşti.**

Mt 5, 5-
“ Cf. Lc 16, 21. Cf. 5i Ep Mel 17, unde Evagrie vorbeste de „indis-
cretii” de care trebuie să se păzească. „Câinii” de aici amintesc si de
Pr Prol. 9 și-i desemnează aici pe cei nevrednici să primească bunurile
cunoaşterii §i în fata cărora Evagrie le ascunde. Ar putea cita și Flp
3, 2, unde „câinii” au legătură cu rupturile în Biserică_Cf. pp. 68 54
“L 16, 23 sq. Aceeasi imagine în Ep 7, 1.
"* Pasajul următor se regăseşte și în KG 1, 40 §i Cog 31 long. Evagrie
face aluzie la Origen, In loan. 11, 13 $ 93 (răul n-a fost de la început și
nu va rămâne vesnic).
7 (f Lc 16, 27 sq. Hadesul (Sheol-ul) nu trebuie confundat cu ghe-
ena; cf. Origen, Peri Archon 1V, 3, 10 și Crouzel, „UHadăs”.
“* Lr 16, 24. După Lc 11,20 (cf. par. Mt 12, 28), „degetul” e Duhul
Sfânt, dătătorul cunoașterii, cf. Ep Mel 6 sqq. .
““ £ 16, 26.Cf. in Ps 70, 20 [R 20 (2)], unde Evagrie explică „adânaul”
drept loc al demonilor subpământeni, ba chiar identifică acest „adânc
cu demonii înșişi. Cf. in Ps 76, 17 [R 17] 5i 134,6 [R 6). -
“* Didym cel Orb sau Ammonios, bun cunoscător al lui Origen.

310
 60 [Către niște monahi]

! pinecuvéntat fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru

pe noi în lisus
Jisus Hristos, Care ne-a binecuvântat
Hristos, Domnul nostru”** si pe noi, cei zdruncinati, ne-a
sqtrit prin credinta în Fiul Său, pe noi cei ce căzuserăm
„e-a ridicat prin moartea Sa, ne-a slobozit din sărăcie si
„e-a izbăvit din mâinile celor ce ne împilau trimitand din
cerul sfinteniei Sale pe Hristos, Mântuitorul și Dătătorul
de viatd al sufletelor noastre și ne-a dat în El îndrăzneală
prin aceea că a biruit toate puterile potrivnice nouă spu-
nând: „Îndrăzniți! Eu am biruit lumea”””, l-a scos din nou
„fară pe Satana prin sfintele Sale porunci, ne-a deschis
usa spre viață și ne-a arătat calea poruncii, făcându-Se El
fnsusi nouă cale, precum spunea: „Eu sunt Calea””, ca,
alergând spre El si prin El, să dobândim cunoaşterea
yrednicei de închinare si Sfintei Treimi.
? Așadar, fratii mei, întrucât potrivit cuvântului lui Ioan:
„Dumnezeu e iubire””“, cine umblă în iubire nu se înfurie
împotriva fraților săi, „nu se laudă, nu e invidios, nu se
aprinde de mânie, nici de gelozie™®. Căci pe cel ce a
dobândit-o iubirea nu-l lasă să facă nimic din aceste
lucruri. Ci „se bucură împreună cu cei ce sebucură”, după
cuvântul lui Pavel, ceea ce e un semn de lipsă de invidie,
și „plânge cu cei ce plâng'””“, ceea ce e un semn al milei.
Căci acestea două sunt proprii sfintei iubiri.
"Iar dacă e de folos să expunem limpede natura iubirii,
socotesc că lucrurile stau așa: iubirea e o virtute a sufle-

“1ln4,8.
“Cf.1C013, 4 5q.
“ Rm 12, 15.
311
tului rational săvârşită prin abtinerea de la toate plăce
rile trecătoare si e proprie ucenicilor lui Hristos, Căc; .
dobândit iubirea cel care dispretuieste Mâncarea, :
Mamona si slava găunoasă și împreună cu acestea ŞÎ-Z
tăgăduit însuși trupul său din iubire a cunoaşteri; lui
Dumnezeu.””” Căci cum ar putea fi cineva îndelung-răb.
dător față de cel care-l loveste peste obraz®* dacă iubeşte
slava găunoasă, sau pe cel ce se ndpusteste asupra lui dacă
Îşi iubeşte trupul? Sau nu se va sfădi în procese cu cel care
îi ia avuțiile”””, dacă e stăpânit de patimile mâncării
și de
Mamona? »
“ De aceea stă scris: „Nu iubiti lumea și toate cele ce
sunt în ea!™”, ca să nu vă întinați atunci când vă sfădiți
între voi pentru ele. Căci „iubirea față de lumea aceasta e
duşmănie împotriva lui Durnezeu'“”, Căci dacă „Dum-
nezeul nostru eiubire”””, precum stă scris, atunci iubirea
față de această lume rea e dușmănie împotriva acestej
sfinte iubiri. Așadar, e cu neputință a dobândi iubirea,
dacă nu urâm lumea, nici să urâm lumea, dacă nu stergem
patimile din care e alcătuit „omul nostru cel vechi, cel
stricat potrivit poftelor amăgitoare”””,
-

61 [Catre niste monahi]

! Ar trebui mai degrabă ca noi să cerem roadele iubirii

de la voi, care prin nepătimire ati dobândit iubirea dum-

“ (f. Le14,26.
Mt 5, 39.
"* Mt 5, 40.
"" ]In2,15.
"" Jac 4, 4.
"j In4,8.
"" Ef4, 22,
312
„ezf-'lască si v-ati îmbogățit cu comoara cerească””, „Doar
„u fiii adună comori parintilor, ci parintii fiilor""" Întru-
ât'însă sunteţi ,:părinţi". imitati-L pe „Tatăl” Hristos”” si
praniti-ne cu „pâini de orz""” prin învățătura îndreptării
„biceiurilor. Plecati-vi spre ignoranta noastră, până când
lepădând de la noi obiceiurile dobitoceşti ne vom învred-
„ici de „Pâinea” duhovnicească „Care s-a pogorât din
er”"" si hrăneşte toate naturile rationale pe măsura
ştării lor.
1 căci „Cel ce S-a pogorât e Acelasi cu Cel ce S-a înălțat
ca pe toate să le umple”"”. Și când umple toate, atunci
vom lua toti din plinătatea lui Hristos"**, Mântuitorul
;osml- Căci „plinătatea lui Hristos””” e cunoasterea du-
hovnicească a veacurilor care au fost și vor fi împreună
cuadevărata credință în Sfânta Treime®®.

"* Comoara” e aici cunoasterea, vezi mai sus, Ep 47, n. 410. Pentru
relatia nepătimire-iubire-cunoaştere, cf. mai sus, pp. 143 sqq.
#3012, 14.
% „Tată” e, ca și „Mamă”, unul din aspectele sau epinoiai lui Hris-
tos. E este „tată” al tuturor celor care au „Duhul înfierii” (Rm 8, 15) si
„mamă” al celor care au încă nevoie de „lapte” (Evr 5, 12). Evagrie
deduce asta din Ef 1, 9 și I Co 3, 2, unde Hristos, Care vorbeste în Pavel,
vorbeste ca „tată” al efesenilor și „mamă” a corintenilor. Cf. in Prov
20,9și 6, 19. Toti cei ce au acelasi „Duh al înfierii” sunt, prin urmare,
„frați” întreolaltă, atât îngeri, cât și drepti și „fii ai lui Hristos", in Prov
17,17.Cf.deja Origen, Peri Archon 1V, 3, 7 și In loan. 11, 3, 5 24.
""1 6,9, simbol aici al praktike.
"* In 6,38. 42, 51. „Pâinea” duhovniceasc e simbol al cunoaşterii
ceresti dobândite prin praktik, în Prov 19, 24. - :
""Ef4,10; cf. KG VI, 76 (aici aplicat la rolul îngerilor de auxiliari ai
mântuirii).
" In1,16,
“Cf.Ef3,19;4,13..
" Această propozitie arată limpede ce intelege Evagrie prin „cu-
Noagtere a lui Hristos™: Hristos e „Logosul pentru noi” §i cunoașterea
Wi cuprinde cunoasterea economiei mântuitoare a lui Dumnezeu.
313
 " Credinta desăvârșită se dobândeşte însă prin abțin
intelesuril e celor corporale, Iar sm,f‘
rea de la toate
Treime se descoperă intelectului [ca acesta să Poaî;
vedea") când acesta s-a dezbrăcat de patimi si de omy|
cel vechi stricat potrivit poftelor amagirii™**, Dar atung
când e zdrobit acesta devine [o jertfă de] ardere de tutl
pentru Dumnezeu prin vietuirea dreaptă si adevăraţa
credință.

62 [Către un prieten]

'Împărăția cerurilor n-are nevoie de un suflet dialec.

tic, ci de unul văzător. Căci dialectica se găsește și în
sufletele întinate, în timp ce vederea se găseşte numai în
cele curate."*
? Asadar, în toate cele ce se întâmplă scrie-ne si roagă-te
pentru noi, să nu ne facem ignoranti în stiinta noastră,
Dispretuieste însă dialectica, căci nu ne e de niciun folos
pe calea noastră. Domnul a spus doar: „Veniți, binecu-

8 Cuvintele dintre paranteze sunt în AC, lipsesc însă în 5 și la

retroversiunea lui Frankenberg.
S Ff 4,22, Despre această vedere a lui Dumnezeu, cf. mai sus,
pp.133 sqq.; 167.
““ Această propozitie, și în KGTV, 90. În timp ce Ep&2are „Împărăția
cerurilor”, KGTV, 90 (5') are „cunoaşterea lui Hristos”, ca și textul grec
din Muyldermans, Evagriana, p. 59. §' are aici incorect „cunoaşterea
lui Dumnezeu”. „Împărăția cerurilor” si „cunoaşterea lui Hristos” sunt
sinonime, cf. Ep 1 şi 10. — Evagrie distinge aici strict între cunoajtered
pur exterioară dobândită prin artele omeneste ale dialecticii și sit-
gura cunoastere adevărată („gnăsis”) dobândită printr-o întâinire per-
sonală nemijlocită („vedere”) cu Dumnezeu. Cea dintâi e accesibilă
oricui, în cea de-a doua însă doar „asemănătorul cunoagte asemănă-
torul” (in Ps 17, 2-3 [R 2-3 (2)]). Cf. i Grigorie din Nazianz, Orativ 27,3
(contra dialecticii).
314
 sntații părintelui Meu, și mosteniti Împărăția cea gătită
v j mai înainte de intemeierea lumii, Căci am fost flă-
vo;n dşi Mi-ati dat să mănânc, am fost însetat și Mi-ati dat
f—;hgau. Am fost străin și M-aţi primit, am fost bolnav şi
w-aţi cercetat. Am fost în temniță si ati venit la Mine”**
"yezi că în niciunul din acestea n-a pomenit c}ialectica!
căci cuvântul este vestitorul înțelesurilor, „dar Împărăția
cerurilor nu stă în cuvânt, ci în putere”””. „Putere” însă
“ numește aici curăția sufletului ivită prin iubirea pe
aresi tu ai dobândit-o dintru început prin Domnul.
tsi prin scrisoarea ta ne-ai făcut în dar roade duhov-
nicești, Căci ne-ai scris cum ti-a dictat iubirea Domnului
qostru. Mira-m-aş însă dacă asa stau lucrurile în ce ne
priveste. Bagă de seamă să nu fii găsit ca unul care caută
truguri între » spini” sau smochine între „ciulini”””, şi să
numeşti „luminător””” pe cel ce e lipsit de „lumină”*”!
Roagă-te însă pentru noi, ca Domnul să ne facă asa cum
gindesti despre noi, căci până astăzi nu suntem încă asa.

Mt 25, 34-36.
"1C04, 20,
“Mt7,16.,,Spinii” și „ciulinii” simbolizează patimile, ale trufiei şi
slavei găunoase, cf. Ep 51,3.
"c[.In3,35.
“De cunoaștere numită simbolic „lumină”, deja 05 10, 12, cf. in Ps
11[P7]șa.; vezi şi Ep 28, 1.
315
 63 [Scrisoarea despre credință,
despre Sfânta Treime]
I
1 De multe ori m-am mirat câte ați suferit pentru noi s
de unde până unde v-ati lăsat biruiti de mica i PUţinş;:
mea însemnătate, care n-are poate în ea nimic Vrednic de
iubit”” că, aducându-ne aminte de prietenie si de pațri,
ne indemnati prin cuvinte ca încercând să î“toarceţ;
iarăși la voi înșivă prin îndurări parintesti niste fugari_p,
însă recunosc că am ajuns fugar şi nu voi tăgădui asta: i,
motivul îl veti putea afla acum dacă doriti.
2 ovit odinioară foarte tare de ceva neașteptat, ca niste
oameni izbiti din plin de niște zgomote neasteptate, nu
mi-am stăpânit gândurile, ci m-am depărtat fugind şi a
trăit îndeajuns timp departe de voi. Apoi însă mi s-a furi.
sat [în suflet] un dor al dogmelor dumnezeiesti™* și |
filozofiei privitoare la acelea. Cum voi putea stăpâni, îmi
spuneam, răutatea care locuiește împreună cu noi? Cine
mi s-ar face si mie un Laban, izbăvindu-mă de Esau'"
si călăuzindu-mă ca un pedagog spre filozofia cea ma
de sus”"?
" Dar, după ce cu ajutorul lui Dumnezeu mi-am atins
după putință acest scop găsind un „vas al alegerii™” sio

"" [ntroducerea e preluată aproape literal din Grigorie din Nadianz,

din Nazianz, cf. Me-
Oratio 36, 1. Pentru toate preluările din Grigorie
cher, Der 8. Brief, pp. 66 5g.
%2 5 aici e un ecou din Grigorie din Nazianz, Oratio 2, 6 §i 2.1 d
Melcher, Der 8. Brief, pp. 67 5q.
" Fe 29. Cf. Ep 52, 4. Esau e simbol al Satanei.
““ pentru expresiile „filozofie”, „filozof”, vezi mai sus, pp. 71 54.0-
si Grigorie din Nazianz, Oratio 20, 1 ca §i Oratio 25 și 26.
““ FAp 9, 15 (cu referire la Pavel). Ulterior, Evagrie va acorda_flfifif‘
titlu si lui Macarie cel Mare (Pr 93), pe care il așază alături de Grigont
din Nazianz. Cf. articolul nostru „Evagre le Pontique et les deux M¥
caire", pp. 223 și 335.

316
fântână adâncă'""” — mă refer la gura lui Hristos, Grigo-
:ie —, mai îngădmţi-mi, rogu-vă, puțin timp; v-o cerem nu
nbrăţişând viata în orage, căci nu ne este ascuns faptul
ă prin astfel de lucruri unelteste cel rău amăgirea oame-
nilor?”, ci judecând că întâlnirea cu sfintii e de cel mai
mare folos. Căci vorbind ceva despre dogmele dumne-
„eieşti și auzindu-le mai des dobândim_o deprindere a
contemplărilor cu anevoie de înlăturat. In acest fel stau
după noi aceste lucruri,
II
! Voi însă, dumnezeieştile si preaiubitele mele creștete””,
păziţi-Vă de păstorii „filistenilor”””, ca nu cumva pe
ascuns să vă astupe „fântânile””” si să tulbure curăția
cunoasterii privitoare la credință. Fiindcă aceasta este
preocuparea lor mereu: nu să învețe sufletele preacurate
din dumnezeiestile Scripturi, ci să lovească si să tulbure
adevărul plecând de la înțelepciunea din afară [filozofia
păgână]. Căci cel care introduce în credinta noastră un
„nenăscut” și un „născut”*” si dogmatizează că Acela care

™ cf. In 4,11 (si Fc 26, 14 5qq.). În in Prov 5, 15, Evagrie interpretează

„fântânile” ca simbol al „cunoaşterii”. Celor ce se apropie de virtute,
ea le apare ca „fântână adâncă”, iar celor nepătimaşi ca „izvor”. În
fundal se află Origen cu frumoasa sa Omilia 13 in Genesim (ed. Doutre-
leau, Sources chrétiennes 7 bis, Paris, 1976, pp. 310-333).
™ ¢f. Grigorie din Nazianz, Oratio 26, 1 și descrierea vietii agitate
din Constantinopol.
" Această adresare aleasă o gisim de mai multe ori sub pana lui
Grigorie, mai cu seam3 cu referire la riposati, cf. Oratio 7, 17 (Cezar);
Oratio 21, 37 (Atanasie); Oratio 24, 19 (Ciprian); Ep 32, 13 (Philagrios);
£p 46,1 (Vasile).
"la Evagrie, în mod statornic simbol al demonilor; cf. KG V, 30;
3‘5::5- Aici sunt greticii, care fac lucrul demonilor.
- Fe 26, 14 sqq, Aici, ca în § 3, simbol al cuncasterii.
.sioganuri ale arienilor, mai exact ale eunomienilor combituti
de diaconul Evagrie cu arta sa dialectică atât la Constantinopol, cât

317
este pururea nu era cândva"”, că Acela care este Prin
natură §i pururea Tată a devenit tată, iar Duhul Sfânt n
e etern, nu este oare de-a dreptul un „filistean” cu ochiul
rău pe oile patriarhului nostru ca ele să nu bea din apa
curată şi care „saltă spre viata veşnic㔓", ci care își atrag
asupra lor înşişi cuvântul profetului [care zice]: „Pe Mine
izvorul apei celei vii, M-au părăsit §i și-au săpat fântân;
sparte, care nu pot tine ap㔓", când trebuiau să mărty-
risească Dumnezeu pe Tatăl, Dumnezeu pe Fiul, Dumpe.
zeu pe Duhul Sfânt, cum învățau cuvintele dumnezeieşti
[Scriptura] și cei care le-au inteles în chip mai înalt“*,
* lar celor ce ne iau în nume de rău „triteismul”** să |j
se spună că noi mărturisim un [hena] Dumnezeu nu prin
număr, ci prin natură.“” Fiindcă nu tot ceea ce se spune
unu prin număr este unu în realitate, nici simplu prin
natură; Dumnezeu însă este mărturisit de către toti sim-

si ulterior în pustia Egiptului; cf. Viața coptă 11, Amél, pp. 121-124,
text grec mai complet la Cotelier, Ecclesiae Graecae Monumenta, 11,
pp. 117-120. Sloganul eunomienilor combătuți aici de Evagrie.
“ Este vorba despre Fiul. Evagrie se referă la sloganul lui Arie: „Era
un timp când El nu era.”
“* Jn 4, 14, i
“Ir2,13. -
“ Grigorie din Nazianz însuşi, pe care se bazează în continuare
Evagrie.
“ Reproș adresat și lui Grigorie din Nazianz, cf. Oratio 25, 18;31, 13,
precum si tuturor Părinţilor Capadocieni (cf. opusculul lui Grigorieal
Nyssei Ad Ablabium quod non sunt tres dii).
“ pentru dezvoltările următoare, cf. Grigorie din Nazianz, Oratio
23,10(Treimeanu e o enurnerare de realități inegale [...], ci un ansam-
blu de realități egale și de aceeasi cinstire, acest apelativ unind cele
unite prin natura lor şi nelăsând să fie dispersate printr-un număr
care desface cele de nedesfăcut); cf. și Oratio 23, 13; 29, 2; 31, 17 54- #
30,31, unde Grigorie se ocupă de asemenea de problema numărului.
318
 Ju și necompus.®® Prin urmare, Dumnezeu nu este unul
Tin număf.

f ceea ce zic este asta: spunem că lumea e una prin

„umăr, dar nu una prin natură, nici că e ceva simplu.
șiindcă o divizăm în elementele din care a fost alcătuită:
în foc, apă, aer si pământ. larăși, omul se numeste unul
prin număr, fiindcă adeseori vorbim despre un om; dar
acesta nu este simplu, ci e alcătuit din corp si din suflet.
în chip asemănător vorbim de un înger prin număr, dar
o nu este unu prin natură, nici simplu, fiindcă ipostasa
ingerului o gândim ca o ființă unită cu o sfințire.“*
?Deci, dacă nu tot ceea ce e unu prin număr e si una
prin natură, iar ceea ce e unu și simplu prin natură nu
este unu prin numdr, iar noi spunem că Dumnezeu e unu
prin natură, cum de ne introduc aceştia numărul, întru-
citnoi il excludem cu desăvârșire din acea Natură fericită
și gândită? Fiindcă numărul apartine cantității, iar canti-
tatea e conjugată cu natura corporală. Noi însă credem că
Domnul nostru e Creator al corpurilor. De aceea, orice
număr desemnează acele lucruri cărora li s-a hărăzit o
natură materială și circumscrisă. Dar „unicitatea” și „uni-
tatea”"" desemnează fiinta simplă si de necuprins.
* Asadar, cine mirturiseste pe Fiul lui Dumnezeu sau pe
Duhul Sfânt drept nurnăr sau creatură, acela introduce pe
ascuns şi o natură materialăşi circumscrisă a lor. Circum-
Scrisă o numesc nu numai pe cea conținută de un loc, ci

“ Adică nematerial, orice lucru material fiind compus din ele-

mente,
“ sfintenia îngerului nu e una ființială, ci primită prin har, drept
Pentru care se poate și pierde; vezi mai jos 531 despre Lucifer!
" Monas kai henas, Notiuni preluate de Evagrie de la Origen, Peri
Archon 1, 1, 6, dar pe care le-a dezvoltat într-un mod personal și care,
mai ales cea de monas, joacă un rol decisiv la el. Vezi mai jos § 25 şi, pe
larg, mai sus, pp. 158 sqq.
319
pe cea care Cel care a vrut să o aducă de la neființă |,
era cu e
ființă a cuprins-o în prestiinta Sa şi pe care și
tință să o cuprindă prin ştiință. Deci tot ce e sfânt i are,
natură circumscrisă și sfintenia dobândită nu este lipsit
de receptivitate față de răutate.”"" Dar Fiul și Duhul Sfânt
sunt izvor de sfintire prin care e sfințită toată natur,
rationald pe măsura virtuții.""
INI

* Noi însă, potrivit cuvântului adevărului, spunem ă

Fiul nu este nici „asemănător”, nici „neasemănător” ¢,
Tatăl."* Fiindcă oricare dintre acestea sunt deopotrivă de
imposibile. Fiindcă „asemănător” si „neasemănător” e
spun despre calități, iar Divinul e liber de calitate, Măr-
-
turisind însă identitatea naturii, primim şi „de-o-ființi
mea"""“, dar fugim si de compunere““, întrucât Cel priy
ființă Dumnezeu şi Tată a născut pe Cel prin ființă Dum-
nezeu si Fiu. Fiindcă de aici se arată „de-o-ființimea" lor.

““ Lucrul e valabil si pentru îngeri, vezi mai jos, § 31. Cf. și Vg 54

(excursul dogmatic conservat numai în latină i siriacă) și Ep 43,2-3
unde Evagrie dezvoltă argumentul, susținând că în ciuda acestei
receptivități pentru rău, nu avem însă putinta (dynamis) lui, fiindcă răul
nu e numai accidental, ci si secundar, în timp ce binele, deși « și el
accidental pentru noi, e primar și, ca atare, nu poate fi sters (cf. KG1,40).
Pentru această distinctie, cf. și Origen, Peri Archon1, 2,10 și 13,
4
2 o1 nu are aici sensul specific de virtute. Traducătorul sirianil
redă prin thaknutha care corespunde de obicei lui katastasis. Vizatăe
treapta respectivă a desăvârşirii. Pentru rolul Duhului Sfânt în sfin-
tirea omului la Botez, cf. Grigorie din Nazianz, Oratio 30, 4; 31, 28.
3 Alte două „lozinci” ariene.
““ ¢f. Grigorie din Nazianz, Oratio 20, 7; 31, 16. Homoousios concen-
trează esentialul mărturisirii de credință ortodoxe antiariene de lă
Niceea (325). ,
“* C are lecţiunea: „creație și creatură”, o parafrază a grecescului
lo syntheton, caracteristic creatului.

320
(ici Cel care este Dumnezeu prin fiinta e de-o-ființă cu
cel care este Dumnezeu prin ființă,
riindcă „dumnezeu” se numeşte şi omul, ca [în verse-
ul]; „Am zis: durrî'r'lezei'sunteţi”“'“, si însuși d.î:monul e
„umit „dumnezeu”, ca [în versetul]: „dumnezeii neamu-
rilor sunt demonii”*"; dar unii sunt cunoscuti fiind astfel
rin har®®, iar altii prin minciună. Dar singur Dumnezeu
este Dumnezeu prin ființă.””” .
#1ar când spun „singur” [monos], arăt fiinta sfântă si
necreată a lui Dumnezeu, fiindcă „singur” se spune atât
despre un om anume, cât și, simplu, despre natura sa în
general. Despre cineva oarecare, ca, de exemplu, atunci
cind spunem despre Pavel că singur el „a fost răpit până
in al treilea cer” si „a auzit graiuri de nespus ce nu se
cuvine omului a le grăi”“", Iar despre natura sa în gene-
ral, ca atunci când David spune: „Omul ca iarba, zilele lui
ca floarea câmpului.””” Fiindcă aici arată nu un om oare-
care, ci natura sa în general. Pentru că orice om e trecător
șimuritor.””" Astfel că despre natură în general intelegem
si expresiile: „Cel ce singur are nemurire”“”, „singurului
inteleptului Dumnezeu”““ si „nimeni nu este bun decât
unul Dumnezeu”*” — căci aici „unul” arată acelasi lucru

"“Ps8i,6,
"" P595, 5.
"" ¢f. Grigorie din Nazianz, Oratio 30, 4 unde „dumnezeii” din Ps 81, 1
sunt „cei mantuiti”. Avem aici ecoul teologiei „îndumnezeirii” a lui
Grigorie, cf. Oratio 28, 17 ș.a.
“" Vezi mai jos, $ 11 și n. 629.
"2C012,2.4.
“" Ps 102, 15.
“ Aceeasi justificare în in Ps 102, 15 [R 15], semn al unei remarca-
bile consecvente a gândirii evagriene.
“1Tim 6, 16.

321
ca si „singur” — si iarăşi: „Cel ce singur întinde Ceru.
rile"** şi: „Domnului Dumnezeului tău să I te închini .
Lui singur să-l aduci slujbă”*” si: „Nu este D“mnueuîî:
afară de Mine”“”.
" Expresiile „unul” și „singur” sunt spuse în Scriptyry
cu privire la Dumnezeu nu pentru a-L u:mtradisti„ge de
Fiul sau de Duhul Sfânt, ci cu referire la cei ce nu sunt
dumnezei, dar sunt numiti astfel in chip mincinos& Ca
de exemplu: „Domnul singur îi conducea pe ei si nu era |a'
ei dumnezeu străin”*” si: „Au răsturnat fiii lui Israel bag);
și astartele și au început să slujească Domnului singur”si
si iarăși Pavel [zice]: „Precum sunt dumnezei mulți și
domni multi, însă pentru noi este un singur DumneZeul„
Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El, și un Singur
Domn, lisus Hristos, prin Care sunt toate $i noi prin E”*
Dar să cercetăm aici cum, spunând „un Dumnezey"
nu s-a multurnit cu această expresie — fiindcă am spus că
la Dumnezeu expresiile „singur” și „unul” arată natura —,
ci a adăugat si „Tată” si a amintit si de „Hristos”, Pre-
supun deci că aici Pavel, „vasul alegerii”””, a socotit cănu
era de ajuns a vesti numai că Tatăl este Dumnezeu®™, că
Fiul este Dumnezeu și că Duhul Sfânt este Dumnezeu,
ceea ce a arătat prin expresia „un Dumnezeu”, fără ca prin
adaosul „Tată” să fi arătat pe „Cel din Care sunttoate”,
-

“* Iov 9, 8, , E
“" Dt 6,13.
** Dt 32, 39.
"" Aceeasi justificare cu invocarea textelor In 17, 3 și Lc 18,190
dezvoltă Grigorie din Nazianz, Oratio 30, 13,
“* Dr 32, 12. '
“"1Rg7,4.
" 1Co8,5.
“" FAp 9, 15. ,
““ Cuvintele „pe Tatăl ca Dumnezeu” lipsesc în A, sunt atestate însă
în BC.

322
firă ca prin mentionarea „Domnul” să fi însemnat pe
cuvânt“l „prin Care sunt toate” și, iarăși, fără ca prin
„daosul „lisus Hristos” să fi vestit Înomenirea, să fi înfă-
jsat pătimirea si să fi arătat Învierea; fiindcă astfel de
poiuni [ennoias] ne arată numele „lisus Hristos,%*
1 pe aceea, înainte de pătimirea Sa, Domnul refuză să
fie vestit ca lisus Hristos"" și opreste pe ucenici să spună
cuiva că El este „lisus Hristos”"”, Căci numai după ce-si
va fi săvârșit „economia”, după învierea din morti şi înăl-
tarea la ceruri®®, intentiona să le îngăduie să-L vestească
Jisus Hristos”"”.
¢ Aceasta vrea să spună si [versetul]: „Ca să Te cunoască
peTine, Singurul adevăratul Dumnezeu, si pe Cel pe Care
-ai trimis, Iisus Hristos"”“” si: ,,Credeti în Dumnezeu, cre-
deti și în Mine”“", Duhul Sfânt asigurând peste tot notiu-
nea noastră, ca nu cumva înaintând spre una să cădem
din alta, iar luând aminte la „teologhisire” să dispretuim
„economia”““ si să ajungem la impietate prin deficiență.

“* (f. Grigorie din Nazianz, Oratio 30, 20 sq., unde sunt enumerate
mai întâi numele „Fiului”, apoi cele care se referă la ceea ce Logosul
întrupat a asumat pentru noi, între care e și cel de „Hristos/Unsul”
care desemneazd „ungerea” umanității de către divinitate. Pentru
Grigorie și Evagrie, numele „Hristos” apartine aşadar „economiei”.
Ambii il urmează aici pe Origen, In loan. 1, 28, § 191 sqq.: cf. și 1, 18,
§107!
. " Trazi care apare în C, dar nu în B: „De aceea a refuzat Fiul să fie
vestit ca «Domn lisus Hristos» înainte de pătimire”' Pare să fie o clari-
ficare ulterioară a textului.
"” Mt 16, 20.
“ Cuvinte omise în BC.
™ ¢f. Lc 24, 47 și FAp 1,8.
“In17,3,
“In14,1, ,
“ Prin theologia Părinţii desemnau învățătura despre Sfânta Trei-
Te sau despre Dumnezeu în Sine Însuși, iar prin oikonomia lucrarea

323
 v
1 53 examinăm acum însă după putinta, f:)r:ţ;»licitându_le
gândirea, cuvintele dumnezeieştii Scripturi pe care po.
trivnicii, luându-le şi deformându-le potrivit Conștiințe
lor, ni le pun înainte spre surparea slavei Celui Uny[.
Născut. Să ne fie pus înainte mai întâi [versetul]: „Eu sunt
viu pentru Tatăl”””; fiindcă aceasta este una dintre săre.
tile trimise spre cer de cei ce se folosesc de el în chip
impios. Aici însă acest cuvânt nu numeste, pe cât socoţ
viata mai înainte de veci — căci tot ceea ce este viu pentry
altul nu poate să fie viata însăşi, așa cum nici cel încăliț
de altul nu este căldura însăși; or Hristos Dumnezey|
nostru a zis: „Eu sunt viata™* —, ci viata aceasta în trup
si dusă în acest timp, pe care atrăit-o pentru Tatăl“*, Căcj
cu voia Lui a venit să ducă viata oamenilor sin-a spus: „Eu
am fost viu pentru Tatăl”, ci „Eu sunt viu pentru Tatăl”,
desemnând în chip limpede timpul prezent.
5 Dar [versetul] poate vorbi si de o viață pe care Hristos
o are având întru Sine pe Cuvântul lui Durnnezeu.*“ §i că
acest lucru este cel arătat deducem din ceea ce urmează.
„Și cine M3 mănâncă pe Mine”, zice, „va fi viu pentru
Mine”*” Căci noi mâncăm carnea Lui si bem sângele Lui,
făcându-ne prin înomenirea si prin viata Sa sensibilă păr-

creatoare și mântuitoare a lui Dumnezeu în afara Sa, Evagrie eviden-

țiază aici semnificatia centrală a medierii lui Hristos, Logosul întrupat
“ In 6, 57. Grigorie din Nazianz discută acest pasaj în Oratio 30, 11-
În acest discurs se găsesc și restul citatelor scripturistice disputate
care alcătuiau arsenalul clasic al arienilor. Grigorie le numeroteazi
sistematic, §i este aici exploatat intens de Evagrie!
“ In11, 25.
“ Spre deosebire de Evagrie, Grigorie interpretează acest pasaj cu
referire la viata veşnică a Fiului la Tatăl. Arienii înțelegeau expresia
dia ton Patera în sens cauzal, ca și cum Fiul ar fi o creatură.
““ Ca Logos întrupat.
“ In 6,57.

324
 -

iasi ai Cuvântului si ai Înțelepciunii.** Fiindcă „carne” si

„ânge” a numit toată „venirea” Sa tainică“” și a arătat
nvățătura Lui constând din făptuire, cunoaştere și teolo-
nisire®™, prin care sufletul se hrăneşte si se pregiteste
entru contemplarea cândva a celor ce sunt. Acest lucru
„ arătat poate de acest verset.
V
6 şi jardsi: „Tatăl Meu este mai mare decât Mine ™' și
de aéest verset se folosesc făpturile nerecunoscitoare®®,
odraslele celui rău. Eu însă cred că şi prin această ex-
presie se arată că Fiul este de-o-ființă cu Tatăl. Căci, pe
cite stiu, comparatii se fac în sens propriu între cele ce
au aceeaşi natură. Fiindcă spunem că un înger e mai mare
decât un alt înger, un om e mai drept decât alt om, iar o
pasăre zboară mai iute decât altă pasăre. Deci, dacă com-
paratiile se fac între cele din aceeasi specie, iar Tatăl

“ Logos și Sophia fac parte și la Grigorie, Oratio 30, 20 (¢f- Origen,

în loan. I, 20, § 123), din numele ce desernnează natura divină. — C a
schimbat putin aici ordinea.
"* În in Ps 67, 24 [P 24] Evagrie explică în același sens si într-un
context analog (adevărata umanitate a lui Hristos) expresiile „carne”
și „sânge * Demonii ne împiedică să le mâncăm si bem pentru a ne
ține departe de cunoașterea adevărului. Evagrie nu „spiritualizează”
nicidecum aici Euharistia, ci caută sensul ei mai adinc: comuniunea
desăvârșită cu Dumnezeu. Cf. Grigorie din Nazianz, Oratio 38, 4. — Prin
tpidemia Evagrie §i alti Părinți desemnează constant Întruparea ca o
„Venire” și prezență a Logosului în umanitate; cf. in Ps 44, 3 [P 3 (2)];
107,10 [R 10 (2)]; KG VI, 14 ș.a. De aici expresia antică „Hriştos Care
are în Sine Logosul”. -
“Pentru această tripartitie, vezi mai sus, p. 132. Posibilitatea unui
"rcuș treptat prin praktike și physikă spre theologiké e întemeiată, așa-
dar—.şîn misterul Întrupării!
, "In 14, 28, Grigorie din Nazianz, Oratio 30, 7, explică la fel pasajul,
Însă argumentează altfel, fără ajutorul logicii.
“ §i Grigorie din Nazianz, Oratio 29, 18, reproșează arienilor, ple-
dind de la răstălmăcirea Scripturii de către ei, nerecunoştința.
325
se spune că este mai mare decât Fiul prin Comparație,
Tatil
urmează că Fiul e de-o-ficuință
7 Există însă şi un alt inteles aflat în acest verset, Cări
ce e de mirare dacă S-a mărturisit mai mic decătTatăL a
Unul ce e Cuvânt şi S-a făcut trup, când a fost vazut fiind
mai prejos în slavă decât îngerii şi mai prejos decât oare.
nii după infatisare? Căci zice: „Micșoratu-L-ai cu putjy
fata de îngeri"”““, și iarăşi: „Pe cel ce scurtă vreme a fog
mai prejos decât îngerii ”"" și: „L-am văzut și n-avea fnfj.
tisare, nici frumusete, ci înfățișarea lui era lipsită de
farmec la toti oamenii”“”.
¥ Toate acestea însă le-a răbdat pentru multă iubirea
Sa de oameni pentru făptura Sa'*, ca să scape oaia cea
pierdută“"" si să o unească din nou cu celelalte nouăzeci şi
nouă““* și ca să-l vindece și întoarcă în patria sa pe cel ce
cobora de la lerusalim la Ierihon și a căzut între tâlhari*?,
Sau nu cumva ereticul îi va reprosa ieslea““ în care, fiind
încă lipsit de cuvânt, era hrănit de Cuvântul*? Şi îi va

* Evr 2,7; Ps8, 6.

“* Er2,9.
“ [553,254.
““ A omite „ale Sale proprii” pe care BC le atestă.
"Lr 15, 4 5qq.
““ Astfel în BC, în A apare lecţiuneă eronată: „pentru a alătura ceea
ce a fost mântuit”,
* £ 10, 25 sqq. Evagrie, care împreună cu Origen (Hom. 34 in Lucan;
ed. Crouzel et al., Sources chrétiennes 87, Paris, 1962, pp. 400 -
cf. 5i Fragm. 168, p. 520!) vede în samarineanul milostiv un „tip”al
lui Hristos, interpretează pe larg această parabolă în Mai, vol. 1X,
PP- 675-676. 5
“Lc2,7.
“ Jocul de cuvinte di'8s alogos ân etraphă hypo tou Logou e prelust
literal de la Grigorie din Nazianz, Oratio 38, 17 (Melcher, Der&. Brid
p. 68). Pentru copil ca încă alogos,cf. Origen, In loan 1, 37, § 273 lcun.!
alui Blanc).

326
grunca in fatd sărăcia, pentru că fiul teslarului n-a avut
e nici măcar de un patut?
peci de aceea este Fiul mai mic decât Tatăl, fiindcă sz
[ăcut pentru tine mort ca să te izbăvească de moarte si să
i facă părtaș vieții cereşti. Ca şi cum l-ar învinui cineva
medic că se pleacă la suferintele bolnavilor, ficandu-se
părtaș duhorilor, ca să-i vindece pe suferinzi.**
VI
"pentru tine nu cunoaste El „ceasul” si „ziua” judecă-
{i®*, desi nimic nu este ascuns Celui ce este cu adevărat
Înţelepciunea““, fiindcă „toate prin El s-au făcut”””. și
niciunul dintre oameni nu stie vreodată câte le-a făcut.
par acest lucru îl rânduiește din pricina slăbiciunii tale,
pentru ca aceia care au păcătuit să nu cadă în descurajare
din pricina scurtimii vremii, ca și cum n-ar mai fi rămas
vreme pentru pocăință, iar cei care se războiesc îndelung
cu puterea potrivnică să nu dezerteze din pricina lungi-
mii timpului. Așadar, prin nestiinta Sa prefăcută îi pune
în rânduială şi pe unii, și pe altii: pentru unii scurtând
timpul din pricina „luptei” lor „bune”““, iar pentru altii
gătindu-le vreme de pocăință din pricina păcatelor lor“".

“ (f. si aici Grigorie din Nazianz, Oratio 38, 14 (Melcher, Der 8. Brief,
p 70),
“ Mc 13, 32. Grigorie tratează pasajul în Oratio 30, 15. Evagrie
revine la el mai jos în $ 21.
“ Aceeasi justificare la Grigorie din Nazianz, ibid. Cf. și Origen, Peri
Archon 1V, 3, 14 („începutul” și „sfârșitul” sunt cunoscute numai lui
Dumnezeu),
“Cf.in 1,3 si textele vechi-testamentare. Evagrie identifică Logo-
sul cu Sophia, de aici femininul.
“ZTim4,7.
“ La Grigorie explicatia nestiintei lui Hristos este următoarea: ca
Pumnezeu o cunoaște, ca om, nu. Grigorie distinge, aşadar, între enun-
Huri pe cele ce se referă la divinitate de cele ce se referă la umanitate,

327
 ”" și deși din pricina slăbiciunii celor mulț
i în Evangheljj
se numără pe Sine Însuși cu cei care nu știu, în Faptele
Apostolilor, vorbind apoi*** ca unul desăvârşit, zice făcand
o exceptie pentru Sine Însuşi: „Nu este al vostru a sty
timpurile sau vremurile pe care Tatăl le-a pus întru a 5,
stăpânire”"“. Acestea fie zise deci mai grosolan la primul
atac. Acum însă trebuie să cercetăm gândul mai înalt /
acestui verset bătând la usa cunoasterii, doar vom putea
trezi pe stăpânul casei care dă pâini duhovniceşti celor
care cer de lael, pentru că sunt prieteni si frati pe care ne
sârguim să-i ospătăm."”"
VII
# sfintii ucenici ai Mântuitorului nostru ajungând, pe
cât e cu putință oamenilor, dincolo de contemplare g
curățindu-se prin cuvânt“”, caută „sfârșitul” si doresc să
cunoască fericirea ultimă“””, ceea ce Însuși Domnul nos-
tru a spus că nici îngerii Lui, nici El Tnsusi nu cunosc®
numind „zi” toată înțelegerea exactă a aspectelor™ lui

fără a atinge unitatea persoanei lui Hristos, Evagrie alege solutia

„economiei”: lucrarea lui Hristos se adaptează oamenilor.
““ Astfel BC, A omite pe „apoi”.
“* FAp1,7.
""Cf.Le11,5 sq. Imaginea ușii cunoasterii se găsește si în Ep Mel 17,
ca și in Ps117, 20 [R 20); ea provine de la Origen, Peri Archon 11,9, 4.
“* In 15, 3.
** cf. întrebarea ucenicilor cu privire la basileia în FAp 1, 6. Acest
„sfârșit” (telos) este momentul desăvârşirii eshatologice, 1 Ca 15, 24
Cf. si Grigorie din Nazianz, Oratio 20, 1. — Pentru „fericirea ultimă”,.
Pr Prol. 8. Pentru întreaga problemă, Origen, Peri Archon 1, 6, 1 54-
"" Mc 13, 32. :
““În în Ps 117, 24 [R 24 (1)] „ziua” e „cunoaşterea lui Hristos”. Este
evident că prin „aspectele” [epinoiai] lui Hristos sunt vizate scopurile
întregii economii a mântuirii, pentru care stă numele „Hristos”, res-
pectiv „cunoaşterea lui Hristos”. De această „cunoaștere a lui Hris”
tos", Evagrie distinge „ceasul”, a cărui cunoastere e rezervată Tatălui.
328
 ymnezeu; iar „ceas” contemplarea „unicității” si „uni-
i, 2 căror știință o atribuie singur Tatălui, Presupun
jeci că Dumnezeu aceea a zis despre Sine Însuși că stie
reea ce este și că nu stie ceea ce nu este. Fiindcă se spune
ră Dumnezeu „știe” dreptatea si înțelepciunea, ca unul ce
„ste dreptatea însăși si intelepciunea însăși; dar „nu stie”
„edreptatea si răutatea, căci Dumnezeu Care ne-a făcut
„u este nedreptate și răutate.””*
£ peci, dacă se spune că Dumnezeu stie despre Sine În-
suși ceea ce si este și că nu stie ceea ce nu este — potrivit
aspectului Inomenirii si al unei învățături mai grosolane,
pomnul nostru nu este ultimul lucru dorit™ —, urmeaza
că nici Mântuitorul nostru nu stie sfarsitul si fericirea
„ltimă. „Dar nici îngerii n-o ştiu”””, spune El, adică nici
contemplarea din acestia si nici ratiunile slujirilor lor nu
sunt ultimul lucru dorit®®. Fiindcă si cunoaşterea lor e
grosolană în comparatie cu cea „față către față”"”_„Sin-
qur Tatăl o cunoaște”*, spune el, fiindcă El Însuși este si
„sfârşitul”, si fericirea ultimă. Fiindcă atunci când nu-L

(uvintele-cheie sunt Henas și Monas, al căror sens devine limpede în

continuare.
“*în in Ps 137, 6 [P 6] Evagrie explică faptul că Dumnezeu cunoagte
sau vede numai pe cei in care zăbovește. Cf. mai jos, $ 25. Evagrie pare
aface aluzie la Origen, cf. Crouzel, „Origăne et la «Connaissance mys-
tique»”, pp. 514-518 (Dumnezeu nu-i cunoaşte pe „păcătoși”, întrucât
răul e străin de ființa Lui).
“* Fiindcă acest „ultim lucru dorit” este Dumnezeu ca Dumnezeu,
f Grigorie din Nazianz, Oratio 28, 6. Evagrie distinge aici fără să-i
separe Logosul întrupat de Logosul „în Sine”. Gândirea sa se mișcă
permanent în tensiunea dintre theologia și oikonomia.
”Mc 13, 32
"" Încă și mai putin decât „cunoașterea lui Hristos” (economia
maî—ntuîrii}, cunoasterea celor necorporale aparținând sferei crea-
tului, ,
"10013,12.
“Mc13,32,

329
mai cunoaștem pe Dumnezeu „în oglinzi” nici prin l-
cruri striine®®, ci ne apropiem de El ca de Cel Singur [Unic
si Unul, atunci vom şti și „sfârșitul ultim”. Fiindcă Jin.
părăția lui Hristos”, se zice, e toată cunoasterea Mate.
riala®®, iar cea [„Împărăția] a lui Dumnezeu și Tatal" eg,
[cunoaşterea] nematerială și, cum ar putea zice Cinev,
contemplarea Divinititii goale“” Insegi.* '
3 Dar Domnul nostru este si El „sfârşitul” si fericirea
ultimă în aspectul de Logos.”" Căci ce se spune în Evar.
ghelie? „Și Eu il voi învia [scula] în ziua de apoi”“*“, unde
„înviere” [sculare] însearnnă trecerea de la cunoastere,
materială la contemplarea nematerială, iar „Ziua de apoj
[ultimă]” acea cunoastere după care nu mai există alts*
Atunci mintea noastră „învie”“* [se scoală] si e ridicati |

“ 1Cq13,12.
“ Cunoaşterea creatului, a lumii materiale, ca expresie a vointei
mântuitoare a Tatălui. Cf. și in Ps 9, 37-38 [R 16] și Pr 2 (cu comentariul
lui Guillaurnont), Evagrie se referă la Origen, Peri Archon 1, 7, 5.
““ Cuvântul „goală” (gymnos), căzut în A, e atestat însă în BC şi
reapare mai jos în 5 23.
““ cf Pr 3, unde Evagrie defineste Împărăția lui Dumnezeu ca fiind
cunoasterea Sfintei Treimi. Asa deja la Grigorie din Nazianz, Oratio 40,
45. Cf. G.W.H. Lampe, „Some Notes on the Significance of basileia tou
Theou, basileia Christou in the Greek Fathers”, Journal of Theological
Studies 49 (1948), pp. 58-73. Distincţia provine de la Origen, De Ora-
tione 25. Evagrie se foloseste de ea pentru a diferentia între theologia
si oikonomia. ! ,
““ Evagrie distinge, așadar, la „Domnul nostru” între două aspecte
(epinoiai): 1. Logosul întrupat (vezi mai sus § 12 la numele „lisus Hris-
tos” și § 22) şi 2. Logosul „în Sine” (vezi şi n. 689). Fiind vorba de
puncte de vedere, este exclusă o separajie între ele. Pentru rolul
mediator de nedepășit al lui Hristos, cf. Ep Mel31.
“ În 6, 40.
““ Cunoagterea Sfintei Treimi. Cf. §i Origen, Peri Archon 11, 6,5.
“* Fxanistatai. Pentru această „înviere” a intelectului, cf. KG V, 5
Evagrie o descrie detaliat în Ep Mel, n. 813, vezi acolo.

330
„ înălțime fericită, când va vedea „unicitatea” și „unita-
de Logosului*”, Dat fiind însă că îngroșându-se mintea
„oastră s-a legat de pământ i s-a amestecat cu lutul** și
„umai poate să-și ațintească privirile într-o contemplare
simplă, călăuzită atunci prin lumile înrudite cu corpul ei“”"
îațelege lucrările Creatorului și le recunoaște pe acestea
din efectele lor, ca sporind astfel câte putin să se poată
apropia odată și de Dumnezeirea goală Însăși.
1 sub acest aspect s-a zis, socot, si acel [cuvânt]: „Tatăl
Meu este mai mare decât Mine”*” și: „Nu este al Meu a da,
ci se va da cărora li s-a pregătit de Tatăl Meu”*”. Aceasta
înseamnă și „predarea Împărăției” de către Hristos lui
pumnezeu si Tatăl"“, ca Unul ce este „pârgă'””” si nu „sfâr-
șit”, potrivit, cum spuneam, învățăturii mai grosolane si

** Atunci când vede (cunoagte) Logosul „în Sine” în viata intra-

trinitară ca a Doua Persoană a Sfintei Treimi, Despre cum anume are
loc aceasta, cf. Ep Mel 14 sqq. Cf. si pp. 167 sq.
“Evagrie atinge aici teoria creatiei „duble” (spirituale si mate-
riale), cf. Ep 48, n. 422.
"" Asa traduce C tân syggenân kosmân. Moderni traduc expresia în
chip cu totul neevagrian prin „frumuseți înrudite”, E vorba însă de
contemplarea „lumilor” necorporale și a celor corporale cu care sun-
ter înrudiți deopotrivă. Aceste contemplări il conduc pe om treptat
spre Dumnezeu Însuși (KG III, 61) și în ele un rol activ le revine înge-
rilor, întrucât este sarcina lor să-l conducă pe om la Dumnezeu, cf.
0r30; 74; 80; Pr 24; 76; 80; KG IIl, 46; VI, 86; 88; 90 ș.a. Pentru înrudirea
intre îngeri și oameni, cf, Ep 14; vezi și Origen, Peri Archon [, 1, 23 și
M.2,7, i In Joar. 11, 23, § 144 sq. Pentru înrudirea între lumea mate-
ră și corpul uman, cf. în Ps 83, 6-7 [P 6-7]. Urcusul spre Dumnezeu
prin diferitele conternplări (cf. KG 1, 27) 1l descrie foarte frumos
Bvagrie în Ep Mel 5 sqq.
“in14, 28,
*" Mt 20, 23.
: 1C015, 24, actul final al Economiei, vezi Ep Mel, n. 843.
1C015,20.23.

331
care se vede la noi, iar nu la Fiul Insusi®®. lar că așa sta,
lucrurile arată faptul că acelora care l-au întrebat iarăşi ;,
Faptele Apostolilor: „Când vei restabili Împărăția lui Israe[7"
gl le-a zis: „Nu este al vostru a cunoaşte timpurile și 'Jre:
mile/soroacele pe care Tatăl le-a agezat în propria Sa sty
panire"*’. Cu alte cuvinte, cunoaşterea unei asemenea
Împărății nu este a celor legati de carne și de Sânge,
Fiindcă această contemplare Tatăl a pus-o întru a5,
stăpânire, numind „stăpânire” pe cei aflați în puterea Luj,
iar „a Sa proprie” pe cei pe care nu-i stăpâneşte nestiint,
lucrurilor mai de jos. ' 1
5 Nu mi te gândi însă la „timpuri și vremuri/soroace”
sensibile, ci la niște „intervale””” ale cunoasterii produse
de „soarele” inteligibil””, Fiindcă trebuie dusă la capăt acea

““ Evagrie are grijă să excludă orice neintelegere: Hristos e numaj

unul, dar îl putem privi sub diferite aspecte. Cf. pe larg Grigorie din
Nazianz, Oratio 29, 18 sqq. şi Origen, In loan. 1, 18, 5 107.
"“" FAp 1, 6-7.
“* Această expresie — diastéma (interval, distant3) — joacă un mare
rol în gândirea lui Grigorie al Nyssei, cf. H-U. von Balthasar, Présence
et Pensée. Essai sur la philosophie religieuse de Grégoire de Nysse, Paris,
1542, pp. 1-80, și este folosită și de Grigorie din Nazianz, Oratio 29,3.
E ideea timpului și spațiului instituite ca limite pentru creaturi. cf.si
Origen, Peri Archon 1, 2, 1. Evagrie transpune această idee asupra
cunoasterii cu referire la distantele care ne separă in cunoaşterea de
Duranezeu si între noi, diferentiindu-ne astfel. Faptul că aceste „dis-
tanțe" apar sub Soarele inteligibil arată că ordinea cosmică e operă a
economiei mântuitoare a lui Dumnezeu pe care o simbolizează deja
numele Hristos. Cf. in Prov 17, 2. Aici diastéma deseranează cele patru
dimensiuni din Ef 3. 18 pe care Evagrie le identifică cu diferitele ordini
lui Dum-
ale fiingelor rationale. Sunt ratiunile judecății si providentei
nezeu — învățături adânci si inaccesibile oamenilor.
artă §
““ Expresie simbolică pentru „Hristos” ca unul care po
KG 1L 44 În
descoperă în Sine „fericita lumină” (a Dumnezairii), cf.
d
fundal stă pasajul Mal 4, 2. Imaginea are o veche traditie patristică,
Lampe, Patristic Greek Lexicon, sub voce „hElios” (B. 4.). Vizat este,
332
„ugăciune a Stăpânului nostru, fiindcă lisus e Cel care S-a
ugat: „Dă-le ca şi ei să fie în Noi una, cum Eu si cu Tine
„na suntem, Tată.”” Căci Dumnezeu fiind Unul, venind
în fiecare, uneste pe toti, iar numărul piere prin venirea
lunicităţii"'…

# Aşa am abordat eu însumi acest cuvânt la o a doua

incercave. Dacă ar spune însă cineva una mai bună sau ar
tndrepta în chip cucernic cele ale noastre, să spună si

asadar, din nou „Logosul pentru noi” în economia mântuirii. Expresia

e aleasă aici pentru a evoca ideea timpului, cf. nota anterioară.
"* [n 17, 21. Acest verset joacă un mare rol și în gândirea lui Origen,
cf.Peri Archon 1, 6, 2 și 111, 6, 1 și In loan. 1, 16, § 93. Evagrie il explică în
iit Ps 88, 46 [P 46] unde îl citează, la fel ca în Ep Mel 22, în aceeasi
formulare proprie: „Trebuie să devenim mai întâi ca «zilele ceruluis,
asemenea sfintelor puteri, ca apoi să devenim şi asemenea «Soarelui
dreptatiix. Fiindcă trebuie să se împlinească cu totul rugăciunea Stă-
pânului lisus Care se roagă: [urmează In 17, 21]. Asa vom fi, nedo-
bindind nici sporire, nici micșarare în cunoastere.” Cf. si in Ps 88, 46
[R46] 5i 88, 49 [R 49]! Despre această „sporire”, vezi și § 23 sfârşit.
™ Cu alte cuvinte: Dumnezeu Însuși suprimă , distantele” care
există între creaturile rationale, respectiv între ele si Creatorul lor ca
să apară acea stare de uni(ci)tate pe care Evagrie o numeste monas. Ea
nu mai desemnează unicitatea lui Dumnezeu ad extra într-un sens
exclusiv, ci într-unul inclusiv, creaturile participând prin har la exis-
tenta lui Duranezeu, devenind „dumnezei” prin har (vezi mai sus, 5 9).
Atunci în cunoasterea lui Dumnezeu toate vor fi una (Cent Suppi 7; cf.
KGIV, 51 şi in Ps 44, 10 [R 10]). Cum anurne trebuie concepută această
unitate arață Evagrie în Ep Mel. E starea în care Dumnezeu va fi „totul
În toate" (1 Co 15, 28), pe care părinții o numesc „apocatastază”, cf.
Grigorie din Nazianz, Oratio 30, 6! Într-o parafrază la 1 Co 14, 25 din
Oratio 24, 4, Grigorie se apropie foarte mult de Evagrie atunci când
Spune: Dumnezeu îi uneste pe cei care mărturisesc unitatea Sa. În general
Însă, el desemnează această stare mai bucuros cu expresia „dei-
lormizare" (theoeidés, Oratia 30, 6 s.a.). Cf. si frumoasele dezvoltări ale
lui Origen din Peri Archon 111, 6, 9 despre urcusul spre Dumnezeu și
“apacitatea finită a creaturii de a primi pe Dumnezeu pentru ca El să
fie „totul în toate”,

333
să îndrepte, si Domnul să-l răsplătească în locul Nostru,
Fiindcă la noi nu locuieste nicio invidie, pentru că ,
pentru o ambitie sau slavă găunoasă am ajuns la această
cercetare a cuvintelor, ci pentru folosul fratilor, pentru r
„Vasele de lut” care au „comoara” lui Dumnezeu’ să Nu
pară a fi lovite de oameni cu „inimă de piatră”””" și neţx_
iati-imprejur inarmati cu „înțelepciunea cea neghioabă”u
VII
” Iarăși însă de înțeleptul Solomon se spune în Proverp,
căa fost „creat”””; căci „Domnul”, zice, „m-a creat””* g;
e numit si „început” al căilor evanghelice™ care ne duc
la Împărăția cerurilor, nu o creatură potrivit ființei, ¢
făcându-se „cale” potrivit economiei. Fiindcă „a fi făcut"
și „a fi creat” înseamnă acelasi lucru. Căci „s-a făcut”
„cale””“ și „ușă””” și „păstor”” și „înger””” şi „oaie””" şi

"* 7(C04,7. „Comoara” e „cunoașterea slavei lui Dumnezeu pe fata

lui Hristos” (v. 6). Cf. Ep 47, 1.
"" Iz 36, 26.
"" 1Co 1, 20. Evagrie se referă la arienii eunomieni al căror ratio-
nalism era resimtitca unul păgân. Cf.Ep 62, 1.
"“ Prov 8, 22. În Oratio 30, 1, Grigorie din Nazianz interpretează ca
Evagrie acest verset cu referire la umanitatea lui Hristos, deci la eco-
nomia mântuirii; Origen, Peri Archonl, 2, 2, însă, dimpotrivă, cu refe-
rire la creatie („început” vesnic), cf. și In loan. 1, 35, & 243 5q. ş1 n.34
lui Blanc. ' -
™ C are o trecere mai lină: ,,... a fost făcut ca început al căilor Lui.
Este numit «început al căilor Evangheliei», care...”. B urmează pe A
Cu referire la Prov 8, 22, Infelepciunea e unul dintre aspectele Logosului.
""Mc1,1. E
™ in 14, 6.
™ In10,7.
"* In 10, 11.
™Is9,6
™ FAp 8,32 [Is53,7.
334
 arhiereu””" şi „apostol””, fiindu-i date si alte nume po-
Eri'—fit unui alt aspect”",
#Ce ar putea spune iarăşi ereticul despre Dumnezeul
nesupus””"" §i care „S-a făcut păcat pentru noi'”""7 Căci
;cris este: „lar când [ se vor supune Lui toate, atunci si
riul Se va supune Celui ce I-a spus Lui toate!"”"* Nu ti-e
frică, omulc, de Dumnezeu Care pentru tine este nurnit
„nesupus”? Fiindcă își face a Sa proprie nesupunerea ta
și în împotrivirea ta virtutii se numeste pe Sine Insusi
:,nesupus""". Așa S-a numit odată pe Sine Însuşi și „pri-
gonit”, zicând: „Saule, Saule, de ce mă prigonești?”””,
când acesta alerga spre Damasc vrând să lege în lanturi
peucenicii lui Hristos. $i iarăși, se nunăeşte pe Sine Însuşi
„gol”,atunci când unul dintre frati este gol, căci zice: „Gol
am fost și m-ati îmbrăcat"””, Si atunci când altul este în
închisoare, spune că El Însuși este Cel „întemnițat””2,

"*Evr2,17 șa,
™Evr3, 1.
"* Pentru aceste denumiri economice (epinoiai), cf. KG VI, 20, unde
lista € încă și mai mare.
""1C015,28,
""2C0 5, 21. Grigorie din Nazianz dicută ambele versete în Oratio
30,5.
" 1¢a 15, 28, Cf. Origen, Peri Archon IlI, 5, 6-8 care luptă deja
impotriva răstălmăcirilor acestui pasaj pe care-l explică ca și Evagrie
intr-un sens economic. Cf. KG VI, 33, unde acest aspect economic e
enuntat într-un limbaj învăluit,
:
™1n acest sens interpretează 1 Co 15, 28 și Grigorie din Nazianz,
Pratio 30, 5: Şi-a însușit nesupunerea mea. Fiul a luat asupra Sa revolta
1oastră împotriva lui Dumnezeu §i căderea noastră în patimi. Evagrie
Ya să spună, așa cum arată continuarea, acelasi lucru: prin fire
Suntem supuși, dar în realitate suntem răzvrățiți, Fiul
ia asupra Sa de
hunăvoie conditia noastră pentru a ne duce la libertate,
= FAp3, 4,
™ Mt 25, 36,
™ Ibid,

335
„Căci El a luat asupra Sa neputintele noastre şi a purty
si nesy.
bolile noastre.” Iar una dintre neputinte este
punerea, pe care a purtat-o de asemenea.”™ De aceg,
Domnul Isi însuşeşte $i nenorocirile care ni se întâmplă'
primind şi luând asupra Lui pătimirile noastre în virtutea'
comuniunii Sale cu noi.
: X
2 Dar si cuvântul: „Nu poate Fiul să facă de la Sine
insusi nimic”””, luptătorii împotriva lui Dumnezeu îl iau
spre surparea celor ce-i ascultă. Pentru mine Însă mai cu
seamă acest cuvânt vesteste că Fiul e de aceeasi natură ¢y
Tatăl, Căci dacă fiecare din creaturile rationale poate să
facă ceva de la sine însăşi având liberă inclinatia spre rău
si spre bine”“, iar Fiul nu poate să facă ceva de la Sine
Însuși, urmează că Fiul nu este creatură. lar dacă nu e
creatură, este de-o-ființă cu Tatăl. $i iarăși, nicio făptură
nu poate lucra ca Dumnezeu, Fiul însă tot ceea ce vede pe
Tatăl făcând face si El.”” Deci Fiul nu este o creatură, §i
iarăşi, altfel (spus)’: nicio făptură nu poate face toate
câte le vrea. Fiul însă „în cer și pe pământ toate câte a voit
a făcut'”””. Prin urmare, Fiul nu este o creatură. Și iarasi:
toate creaturile sau sunt alcătuite din contrarii sau pot
primi contrariile.” Fiul însă este dreptatea însăși i nema-

B Mt 8,7
/ I5 53,4.
™ Vezi mai sus, n. 719. .
“ In 5, 19. Grigorie explică acest pasaj în Oratio 30, 10'54, dar pe
alte căi decât Evagrie. Cf. §i Origen, Peri Archon 1,12, 12.
7 Una dintre tezele fundamentale ale lui Evagrie: orice creaturăe
ca atare capabilă de schimbare în rău; cf. Vg 54 (text latin şi siriac).
™ In 5,19, Citat şi de Grigorie din Nazianz, op. cit.
78 Cele trei propoziții anterioare de la „şi iarăşi” atestate de BC,
omise de A.
7 ps 134, 6. Verset explicat pe larg de Evagrie în in Ps 134,6 [6(2]
« [P 5-6 (3)).
"" Cf.KGl,4şil, 1.
336
ţerial- Prin urmare, Fiul nu este o creatură. lar dacă nu
„ste aceasta, este de-o-fiinţă cu Tatăl.
X
» Această cercetare a cuvintelor puse înainte după pute-
rea noastră este de ajuns pentru noi. Ne-a mai rămas să
facem un cuvânt si cu cei care stau împotriva Duhului
sfânt”",'„surpând orice întăritură a gândului ce se înalță
impotriva cunoasterii lui Dumnezeu”””, Zici că Duhul Sfânt
¢ o creatură.”” Dar orice creatură este sclavă Creatorului
¢, „căci toate”, zice, „slujesc Ție”””, Dacă însă sunt sclave,
atunci și sfintenia lor este una dobândită. Dar tot ceea ce
„re sfințenia dobândită nu poate să nu primească si răul.””
or Duhul Sfânt este prin ființă sfânt şi se numeste „izvor
de sfintire”™. Prin urmare, Duhul Sfânt nu este o crea-
turd. lar dacă nu este o creatură, este de-o-ființă cu Dum-
nezeu. Dar cum poti numi, spune-mi, sclav pe Cel care prin
Botez te eliberează din sclavie?”” „Căci legea Duhului
Vieții”, zice, „m-a eliberat de legea păcatului”””*
"'Dar nu vei îndrăzni să numeşti schimbătoare fiinta
Lui, privind la natura puterii potrivnice care „a căzut ca
un fulger din cer””” si a căzut din viata adevărată pentru

™ Cf Grigorie din Nazianz, Oratio 31 (despre Duhul Sfânt), de care

însă Evagrie depinde mai putin.
""2Co 10,5.
"" Învățătura aga-numitilor pnevmatomahi. '
"“Ps118,91.
™ 0 axiomă citată deja de mai multe ori: accidentii pot fi pierduti,
Vezi mai jos 8 31.
""Rm 1, 4. Cf. Origen, Peri Archon 1, 3, 8.
"cf Grigorie din Nazianz, Oratio 31, 4: dacă Duhul apartine ace-
leiași ordini ca mine (adică e o creatură), cum mă poate face atunci
dumnezeu? La fel Oratio 31, 28 cu referire la Botez.
""Rm8,2,
""Le 10, 18, Cf. Origen, Peri Archonl, 5, 5.
337
că avea sfintenia dobândită, iar vointei lui rele i-a Urtnaţ
schimbarea lui. Așadar, atunci când a căzut din „Unici.
tate””" si și-a pierdut demnitatea de înger s-a numit ple-
când de la modul [de comportare] „diavol””", deprinde.
rea ei primă si fericită stingându-se si aprinzându-şe i
schimb puterea potrivnică ei.
? Apoi, dacă zice cineva că Duhul Sfânt e creatură, acela
introduce si aceea că natura Lui e mărginită. Deci cum y,
mai sta atunci în picioare cuvântul care spune: „Duhul
Domnului a umplut pământul””** si: „Unde mă voi duce de
la Duhul Tău?””*? Dar el nu mai mărturiseşte, pe cât s
pare, nici că Acesta este simplu prin natură, căci îl nu-
meste unu prin număr. Dar tot ce este unu prin număr ny
e si simplu, după cum am spus"“. Dacă însă Duhul Sfânt
nu este simplu, atunci e alcătuit din ființă si din sfin-
tire’, iar unul ca acesta e compus. Și cine e atât de lipsit
de minte să spună că Duhul Sfânt e compus și nu simplu
si de-o-ființă cu Tatăl 5i cu Fiul în virtutea simplității?”**
XI
" lar dacă trebuie să înaintăm în cuvânt si să privim
spre cele mai mari, să luăm în considerare mai cu seamă
puterea dumnezeiască a Sfântului Duh. În Scriptură am
găsit numite trei creatii: una si cea dintâi e aducerea de la

" Adică din unitatea originară cu Durnnezeu, cf. n. 701 și pp. 160544
"“f Vg 54 (text latin si siriac): demonul nu e rău prifi natura să
Ep fid 31 e un exemplu de ce anume vrea să spună Evagrie când
vorbeşte de „nume” care nu sunt originare în sfera creaturalului {si
de aceea vor trece), cf. Ep Mel 22 sqq.
"£ Sol1,7. - .
"4P5138,7. În in Ps 138, 7 [P 7), Evagrie pune în legătură acest verse!
cu atotprezenta cunoașterii lui Duranezeu.
™ Vezi mai sus, 88 5 sqq.
™ Ca îngerul, vezi mai sus, 8 6.
"“ Asa sună și concluzia lui Grigorie, Oratio 31, 10.
338
neființă la ființă, a doua e schimbarea de la mai rău la mai
hine, iar a treia e învierea mortilor.™ În toate acestea vei
ăsi pe Duhul Sfânt împreună-lucrător cu Tatăl și cu Fiul.”**
să luăm Infiintarea cerurilor. Ce spune David? „Prin
cuvântul Domnului s-au întărit cerurile şi prin Duhul gurii
jui toată puterea lor.”“ Iarăși, omul e creat prin Botez;
căci „dacă este cineva în Hristos, acela e creatie nouă”?**,
si ce spune ucenicilor Domnul? „Mergând, faceti ucenici
toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui si al Fiu-
lui si al Duhului Sfânt.”" Vezi că si aici Duhul Sfânt e
coprezent cu Tatăl si cu Fiul. Dar ce vei mai spune despre
învierea mortilor, când vom pleca si ne vom întoarce în
pământ? „Căci pământ suntem si în pământ ne vom în-
toarce””"" și El „va trimite pe Duhul Sfânt si va înnoi fata
pământului””"". Căci ceea ce Pavel a numit „înviere” David
anumit „înnoire””**,
" să-l ascultăm însă iarăși pe cel care „a fost răpit până
inaltreilea cer””", Ce spune? Că „sunteți templu al Duhu-
lui Sfânt Care este în voi””*? Însă orice templu este tem-

"" Este vorba de: 1. creatia ex nihilo, 2. botezul ca o creatie din nou
și 3. învierea ca o creatie a unei noi lumi,
"" La fel argumentează și Grigorie din Nazianz, Oratio 31, 29, cu o
multime de texte scripturistice, În Ep Mel, Evagrie vede si el pe Fiul și
Duhu| în cea mai strânsă legătură.
“"Ps 32, 6. Verset pus în legătură si de Origen, Peri Archon 1, 3, 7;
V4,3 5.2., cu Sfânta Treime. Cf. şi Ep Mel 9.
"2C05, 17. „În Hristos” suntem prin Botez, iar el e operă a
Duhului Sfânt.
™ Mt 28, 19,
"Fc3,19.1n in Ps 103, 29 [R 29], Evagrie spune: cei căzuți din Duhul
Gtlor de Dumnezeu devin pământeşti.
™ Ps 103, 30,
:‘Tot așa literal și in Ps 103, 30 [R 30]!
"cf.2C012, 2.
*1€0 6, 19. Urmăm trecerii mai line dina BC.
7

339
plu al lui Dumnezeu, Dar dacă noi suntem templu g Du.
hului Sfânt, atunci Duhul Sfânt este Dumnezeu, Se SPuhe
si ,templu al lui Solomon”, însă numai ca al unuia care la
zidit. Iar dacă suntem astfel „templu al Duhului Sfânț
atunci Duhul Sfânt este Dumnezeu, „căci Dumnezeu gg,
Cel care a pregătit toate™’. [Dacă însă suntem „ternple
ale Duhului Sfânt”] ca Unul care este închinat și locuieşte
în noi, atunci vom mărturisi că El este Dumnezeu, căci se
zice: „Domnului Dumnezeului tău să I Te închini și 1
singur să-l aduci slujbă.””*
% 1ar dacă ar refuza expresia „Dumnezeu”, atunci să ne
invete ce înseamnă acest nume. Căci se numește „Durnne-
zeu" [theos] de la faptul că „a aşezat” [tethekenai] și „vede”
[theasthai] toate.” Deci, dacă se numeste „Dumnezeu” de
la faptul că „a aşezat” și „vede” toate, iar Duhul cunoagte
toate cele ale lui Dumnezeu, așa cum duhul din noi cu-
noaste cele ale noastre’, atunci Duhul Sfânt este Dum-
nezeiL
Si iarăși, dacă „sabia Duhului este Cuvântul lui Dumne-
zeu”™, atunci Duhul Sfânt este Dumnezeu, căci sabia este
a Aceluia al cărui „cuvânt” se si cheamă””. Si dacă se
numeste si „dreaptă a Tatălui”””, căci „dreapta Domnului

™ Evr 3, 4.
™ Mt4,10/ D6, 13.
"* Pentru diferitele etimologii patristice ale lui theos, cf. Lampe,
Patristic Greek Lexicon, sub voce, Irineu, Eusebiu şi Grigorie al Nyssei
sunt pentru deductia din theaomai, Clement Alexandrinul, pentru cea
din tithémi.
™ 1 C02, 10 5q.
™ Ef6,117.
"* Cf KG V, 28, unde această sabie e explicată ca fiind „cuvântul
duhovnicesc”. Altfel, în in Ps 149, 6 [R 6 (3)], unde simbolizează inte
lectul înzestrat cu logos. )
"S Așa în BC, în A „Fiul” e omis, ceea ce face propozifia ininteligibilă
340
afăcut putere”"“ și „dreapta”“ Ta, Doamne, a sfărâmat pe
„răjmaşi"'“. iar „deget al lui Dumnezeu” este Duhul Sfânt,
după cuvântul: „iar dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot
„fară pe demoni””"”, lucru care în altă Evanghelie se spune:
dacă Eu în Duhul lui Dumnezeu scot afară pe demoni”"*,
atunci Duhul Sfânt are aceeași natură cu Tatăl și cu Fiul”?”,
i X1
% Acestea să fie deci spuse acum de noi despre închi-
nata si Sfânta Treime. Fiindcă nu este cu putință a cerceta
acum mai pe larg argumentul privitor la ea. Voi însă, luând
' seminte” de la smerenia noastră, cultivați-vă „spice”
coapte, fiindcă, după cum stiti, și de la noi se vor cere
dobânzile unora ca acestea,”” Cred însă lui Dumnezeu că,
pentru curatia vietii voastre, veti „aduce roadă de treizeci
deori, de șaizeci de ori și de o sută de ori înmulțit”””. Căci
„fericiți sunt cei curati cu inima, că aceia vor vedea pe
Dumnezeu'””?,
” și Împărăția lui Dumnezeu, fratilor, să nu o socotiti
nimic altceva decât intelegerea adevărată a celor ce
sunt/existentelor, pe care dumnezeiestile Scripturi o nu-
mesc și „fericire”””; fiindcă „Împărăția cerurilor este înă-

""Ps117,16.
"“ A omite „dreapta”, BC urmează textul din LXX,
"* les 15, 6. _
" Le 11, 20; cf. și Grigorie din Nazianz, Oratio 31, 29.
™ Mt 12, 28.
" Toate aceste simboluri revin în Ep Mel; ele apartin substantei
teologiei parintilor.
™ Cf, Mt 25, 27.
7' Mt 13, 8.
™ Mt 5, 8. Evagrie are în vedere nepătimirea in sens de conditio
sine qua non a cunoasterii sau vederii lui Dumnezeu. Vezi mai sus,
PP. 136 54.: 153.
™ Cf. Mt 5, 3. 10. Pentru identificarea „Împărăției cerurilor” cu
CUnoaşterea celor ce sunt/existentelor”, cf. Ep 1, n. 10. În Ep Mel

341
untrul vostru"™, lar întrucât în jurul „omului lăuntric” ny
se constituie nimic altceva decât o contemplare [theăn'a]
atunci Împărăția cerurilor ar putea fi contemplarea:
Fiindcă lucrurile ale căror umbre le vedem acum „ca în
oglindă”””, mai apoi, când vom fi , eliberati de acest corp
pământesc îmbrăcând pe cel nestricăcios și nemuritor"’”
le vom vedea insesi arhetipurile’”. Le vom vedea însă
dacă ne vom cârmui drept viata noastră si vom purta de
grijă de credinta dreaptă, fără de care [amândouă] nimeni
nu va vedea pe Domnul."”” „Căci înțelepciunea nu intră
într-un suflet viclean, nici nu sălășluieşte într-un trup
supus păcatului.”””
2 5i nimeni să nu-mi replice spunând: „Nu cunosti cele
aflate la picioarele tale”” si filozofezi despre viata necor-
porală si cu totul nermaterială?!” Şi eu socotesc absurd a
lăsa simturile să se umple neîmpiedicat de materiile lor,
iar mintea singură să fie împiedicată de la lucrarea ei
proprie. Fiindcă așa cum simțirea este pusă peste cele sen-
sibile, asa si intelectul este peste cele inteligibile. Toto-
dată însă trebuie spus și asta, că Dumnezeu Cel ce ne-a
creat de la inceput™ a făcut neînvățate criteriile naturale.
Fiindcă nimeni nu învață să perceapă vederile culorilor
sau formelor, nici auzul zgomotelor sau al glasurilor, nici

Evagrie va explica mai puţin abstract in ce anume constă fericirea,

Despre fericire ca fiind cunoastere vorbeste şi Grigorie din Nazianz,
Oratio 23, 11!
"“Lc17,2L
"* 1Co13,12.
""2C05,15qg.
™ Pentru aceste prototipuri, cf. Evr 8, 5 (leș 25, 40).
"* f.Evr12,14.
S0l 1,4.Cf Ep 29, 2.
7™ 0 interpelare contemporană și la Grigorie din Nazianz, Oratio 31.8.
"" Asa BC. A omite „de la început”. Evagrie are în vedere constitutia
noastră originară, înainte de a fi fost înstrăinată de păcat.
342
mjrosul exhalațiilor plăcut sau rău mirositoare, nici gus-
tarea sucurilor sau fluidelor, nici pipăirea celor moi sau
aspre, ori calde sau reci. Nici n-ar putea învăța cineva
mintea/intelectul să se aplece asupra celor inteligibile.”
și aga cum dacă acestea [simțurile] ar suferi, au nevoie
doar de îngrijire şi îşi vor împlini usor lucrarea lor, tot asa
< mintea, legată de trup si plină de imaginatiile care vin
éie lael, are nevoie de credință și de dreaptă vietuire, care
[amândouă] „gătesc picioarele lui ca ale cerbului şi peste
cele înalte il pun™®,
* Acelaşi lucru ni-l recomandă si înțeleptul Solomon:
când ne pune înainte furnica, lucrător neobosit™, si prin
ea ne zugrăveşte calea făptuirii atunci când [ne pune îna-
inte] opera făcută din ceară a inteleptei albine™, si prin
ea sugerează contemplarea naturală, în care se amestecă
si cuvântul despre Sfânta Treime, dacă Făcătorul e con-
templat in chip analogic din frumusetea creaturilor™.

™ Pentru ce spune Evagrie despre contemplările intelectului („lu-

mile" sale „înrudite”), cf. mai sus, 8 23. Cf. Origen, Peri Archon [, 1, 7.
™ Ps 17, 34. În in Ps 17, 32-34 [R 32-34 (2)), Evagrie interpretează
„gătirea picioarelor” cu referire la praktiké, iar „în cele înalte” cu refe-
rire la thedria
™ Prov 6, 6, un text comentat pe larg de Evagrie in Prov 6, 6 ca si
inPs 118, 91 [P 91].
" Prove, 8 — ” E — e —
"* cf. Sol 13, 1-5; Rm 1, 19 sq. Învățătura despre Sfânta Treime e
„amestecată” cu contemplarea naturală, ca mierea cu ceara. Mierea e
simbolul contemplérii ratiunilor. Fagurii vor trece, mierea însă rărnâne
Veşnică. Fiindcă „cerul şi pământul vor trece dar cuvintele Mele [logos
în dublul sens de «cuvinte» si «ratiunis] nu vor trece” (Mt 24, 35). Asa
explică Evagrie în în Prov 6, 8 această imagine, În Ep 29, 2 el afirmă
explicit „că Sfânta Treime nici nu este însemnată în vederea celor
corporale, nici în contemplarea celor necorporale, dar nu e nici
Conumărată îrpreună cu lucrurile. Fiindcă se pleacă ca prin har spre
cunoaşterea sufletului”. Nu este însă o contradictie, fiindcă în Ep fid &
vorba de ratiunile care trimit spre Dumnezeu Creatorul, iar în Ep 29,

343
 “ Dar multumind Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt, să
punem capăt scrisorii, fiindcă, aga cum spune proverbu|
„orice lucru cu măsură este cel mai bun""*’,

64 [Scrisoarea către Melania/Rufin]

! Stie bunătatea ta, domnul meu, că aceia ce sunt des.

partiti unii de altii din pricina unei distante care intro-
duce între ei o vastă depărtare — lucru care obisnuieste
să apară cu nenumărate și cele mai felurite prilejuri —
atunci când vor să cunoască sau să-și facă cunoscute unii
altora dorintele sau secretele lor cele mai ascunse, (lu-
cruri) pe care nu trebuie să le afle fitecine, ci (numai)
spirite înrudite cu ale lor, fac asta prin litere””. Și atunci,
chiar depărtați fiind, se fac aproape, chiar fiind despăr-
titi, văd că sunt văzuți, chiar rămânând tăcuți, vorbesc
si aud și, chiar dacă poate dorm, sunt trezi, pentru că
dorintele lor li se împlinesc aievea; bolnavi fiind, sunt
sănătoși și, șezând, aleargă. As spune chiar că, morti fiind,
sunt vii. Fiindcă literele pot împărtăși nu numai cele pre-
zente, ci și cele trecute si viitoare,
? și aici se face văzut acordul simturilor [intre ele], felul
cum fiecare dintre ele isi arată puterea sa siia locul altuia.
Fiindcă în locul limbii lucrează mâna, în locul urechii
ochiul, iar în locul pământului inimii stă hârtia care pri-

de cunoașterea lui Dumnezeu Însuși, deci de vederea simplă a dum-

nezeirii.
™ Maxim3 atribuită lui Cleobul din Lindos; citată adeseori de Grigo-
rie din Nazianz, cf. Oratio 43, 60; Ep 150, 2; De vita sua 1239 (ed. C. Jungck,
Heidelberg, 1974).
"* Pentru fundalul istoric al acestei alegorii, cf. mai sus, p. 207- În
greceste \:rebule să fi stat grammata, care înseamnă atât „litere”, câtși
„scrisori”,
344
meşte în brazdele rândurilor dorințele semănate în ea
impreună cu celelalte multe și felurite intelesuri, gânduri
G porniri care se găsesc în ele si despre care nu e timpul
„cum să vorbim pe îndelete.
1pe acestea se desfată cel familiar cu literele, ba chiar
şi cel ce nu este familiar [cu ele] atunci când este ajutat,
scolo unde e nevoie, de cel familiar [cu ele]. Acesta din
urmă are câștig prin vedere, iar acela dintâi prin auzire.
folosul auzirii însă nu e atât de mare şi de încredere cum
este cel al vederii.™ Țu însă stii deja din experiență care
sunt deosebirile dintre ele.
‘stiind deci toate acestea, cine oare ar fi în stare să
laude cum se cuvine pe Dătătorul unui dar atât de mare,
mai mare, cred, decât multimea darurilor Sale, pentru că
elarată mai presus decât orice puterea, Intelepciunea si
jubirea Dătătorului său? Este limpede că tot cel depărtat
și despărțit printr-o mare distanță de prietenul său află
voia prietenului său prin mână şi trestie, prin cerneală
și hârtie, împreună cu celelalte lucruri care-i servesc la
aceasta. Cel care, dimpotrivă, e aproape, n-are nevoie de
toate aceste lucruri, ci se foloseste fie de gură, folosind
cuvântul și suflarea care servesc atât urechii, cât si inimii,
fie numai de mâini si degete, care servesc ochiului si ini-
mii. Bagă de seamă însă că tot cel aflat departe de priete-

""Cf. KG 11, 35 (text grec la Muyldermans, Evagriana, p. 58), unde

Liagrie dezvoltă teoria bazată pe Origen (cf. Rahner, „Le début d'une
doctrine") a celor cinci simpuri ale minții: „văzul” prezintă acesteia
simplu și neacoperit lucrurile inteligibile însele, „auzul” primeste
țiunile lor. Accesul la realitate e mai nernijlocit în cazul văzului i mai
îilocit în cazul auzului. În continuare însă, Evagrie răstoarnă ierar-
hia, intrucat este vorba de cuvânt și duh (suflare), care sunt percepute
către auz în mod nemijlocit,

345
nul său află adevărata desfătare prin vedere, iar ce| Cea
aproape prin auzire."”
* Dar toate cele ce se fac prin litere sunt un tip a Ceea
ce se întâmplă cu cei ce sunt departe de Dumneze
Fiindcă acelora care au ajuns departe de Dumnezeu din
pricina faptelor lor de ruşine care au produs o Separație
între ei şi Creatorul lor, din iubire, Dumnezeu le-a dat cre.
aturile aşezate ca niste litere de Puterea si Înțelepciunea
Sa, adică de Fiul și Duhul Său, ca ei să ajungă să cunoască
iubirea Lui față de ei și să se apropie de EL
* Și prin creaturi ei ajung să cunoască nu numai Iubirea
față de ei a lui Dumnezeu si Tatăl, ci și Puterea Sa si Înțe-
lepciunea Lui. Așa cum cel care citeste literele sesizează
prin frumusetea lor deodată cu intentia scriitorului lor
puterea si iscusinfa mâinii şi degetului, tot așa si cel care
contemplă cu mintea/intelectul creaturile sesizează deo-
dată cu scopul Său, adică deodată cu Iubirea Sa, și Mâna
si Degetul Creatorului lor.

™ „Auzirea” și „vederea” sunt metafore pentru cunoaştere. Valoa-

rea lor depinde atât de cunoscător, cât și de cunoscut. Cel care nu stie
carte are nevoie de cel ce ştie să citească; aude despre Dumnezeu în
măsura în care Acesta Se revelează în creatie. Cine poate citi vede
această prezentd a lui Dumnezeu în insesi creaturile Lui. Dacă il
intalneste însă pe Dumnezeu în Cuvântul si Duhul Său;-devineel
însuși auzitor. Fiul și Duhul il conduc în fine la însăși vederea Tatălui.
Spre deosebire însă de „literele” care sunt creaturile, Fiul și Duhul nu
vor fi depășiți niciodată, întrucât sunt Dumnezeu. E vorba, așadar, de
un urcug treptat, în care treptele au diferite semnificatii, cunoasterea
urcând de la accidenti la ființă (gndsis ousiodés, „cunoaștere ființială”)-
Cf. Ep fid 22-23 și cele spuse acolo despre cunoaşterea henas-ului și
monas-ului Logosului, respectiv despre gymnă thedria tés theotétos.
™ Cf. KG 11, 57: „Așa cum copiii care învață literele le desenează pe
tăblițe, aşa si Hristos, învățând intelepciunea Sa creaturilor rationale,
le desenează în natura corporală." — Despre această silabisire cerească,
cf. Origen, In loan.1, 31,5 221.
346
 " și dacă-mi vei spune: cum este cu putință ca „mâna”
d „degetul” să stea în locul Puterii și Înțelepciunii, adică
sn locul Fiului și Duhului? Ascultă Duhul lui Dumnezeu
care spune: „Dreapta Domnului m-a învățat, dreapta
pomnului a făcut tărie””” și: „Dreapta Ta, Doamne, s-a
eamărit în tărie”””" și altele. Vezi deci că dreapta, tăria
și puterea însemnează pe Fiul. lar cu privire la Duhul Fiul
Însuși spune în Evanghelie: „Dacă Eu scot pe demoni cu
puhul lui Dumnezeu..."”, în timp ce la un alt evanghelist
spune: „. CU degetul lui Dumnezeu””. Vezi deci că „de-
getul” și „înțelepciunea” însemnează pe Duhul lui Dum-
nezeu. Este limpede deci că „mâna” și „degetul” însem-
nează Puterea şi Intelepciunea lui Dumnezeu, adică pe
fiul si Duhul lui Dumnezeu.”
#Tot acest serviciu e făcut de creaturi pentru cei ce sunt
departe de Dumnezeu, dintre care unii se desfată de El prin
vedere, iar altii prin auzire. Cei care însă prin curatia si
faptele lor bune sunt aproape de Dumnezeu n-au nevoie
de literele care sunt creaturile pentru a sesiza prin ele

" Ps117, 15 5q.

™ Jes 15, 6.
MMt 12, 28.
"Lr 11, 20.
™ Acest simbolism care recurge la prototipuri paleocrestine îl
regăsim adeseori la Evagrie, fiind prezent atât în KG, cât şi în in Ps.
„Dreapta” lui Dumnezeu desemnează aici Logosul, „mâna” Lui însă
Jogosul pentru noi”, cf. KG 11, 12 (unde Evagrie distinge intre .
„dreaptă” și „mână”); cf. şi KG 11, 89 §i mai ales IV, 21, unde e explicat
44,7/Evr 1, 9 (ungerea lui Hristos). Acest text are o paralelă directă
ÎninPs 44,3 [P 3 (2)), unde „dreapta” şi „mâna” sunt puse în paralelă
@oikonomia si theologia ca aspecte distincte, dar nu separate. Cf. in Ps
71 (R 11); 73, 11 [P (2)]; 79, 18 [R 18). Remarcabil e că în Ep Mel
Bagrie renunță cu totul la simbolismul numelui „Hristos” (= „Logo-
% pentru noi”) — semn că aici e vorba în chip precumpănitor de
%ia, respectiv de punctul în care oikonomia se varsă în theologia,
“dvârșirea creației în Dumnezeu.

347
intentia, puterea si intelepciunea Creatorului lor, ci Sunt
slujiți chiar de Cuvântul i Duhul, respectiv de Mâna și
Degetul lui Dumnezeu, fără mijlocirea niciunei creaturi%:
* Asa cum la cel care vorbeşte cuvântul nu este auzit
fără o suflare, nici suflarea sa nu face cunoscută vointa lu;
fără cuvânt, iar cel care face un semn nu-l face cu degety]
fără mână, nici cu mâna fără deget, tot așa si Fiul lui Dyp,.
nezeu, Care e Cuvânt si Mână și Putere, nu face nimic fără
Duhul, Care e Înțelepciune şi Deget. S-a spus doar: „Prin
Cuvântul lui Dumnezeu s-au întărit cerurile si prin Duhu|
gurii Lui toată puterea lor"””; şi: „Cerurile povestesc slay,
lui Dumnezeu si facerea mâinilor Lui o vesteste tarig"™,
și: „când privesc cerul, lucrul mâinilor Tale™®, lată decj
si Cuvânt, si Duh; iată şi Mână, şi Deget.*
“ Și nu mă întreba: de ce ai vorbit de „degete”? Doar
Duhul e unul singur. Nu mă asculta pe mine, ci pe Isaia
care zice: „Duhul înțelepciunii, duhul înțelegerii””? si cele
care urmează. Vrea să ne facă să gândim că sunt o mul-
time de Duhuri? Iar după ce l-ai auzit pe acela, ascultă-l
pe Pavel care spune: „Darurile sunt diferite, dar e unul şi
acelasi Duh”"

™ ¢f. KG 111, 55: „Odinioară mintea avea drept învățător al inte-

lesurilor nemateriale pe Dumnezeu Cel netrecător, acum însă ia drept
învățător al intelesurilor materiale simturile trecătoare.” Evagrie
exprimă aici în felul său distinctia intre nemijlocirea lui Dumnezeuin
rai și cunoaşterea mijlocită a lui Dumnezeu (Rm 1, 19 5q.).
™ ps 32, 6. Evagrie pune în joc aici dubla semnificatie a lui pneumd,
„suflu” si „duh'' în acelasi timp. Cf. i Origen, In loan. I, 39, § 288.
™ Pps18, 2.
" ps 8, 4.
"" Aceeasi argumentatie la Grigorie din Nazianz, Oratio 31, 2%
Duhul şi Hristos sunt numiți statornic împreună. Grigorie citează 0
multime de argumente scripturistice pentru divinitatea Duhului.
"" 1511,2.
"" 1 Co 12, 4. Cf. Origen, Peri Archon 1, 3, 7.
348
 " în locul creaturilor care slujesc celor de departe si le
fac cunoscute, pe cât este cu putinti, ca niste litere in-
tentia, puterea și înțelepciunea Creatorului lor, celor ce
sunt aproape le slujesc lubirea, Puterea i Înțelepciunea
înseși. Mai mult, ei înșişi (cei de aproape) în calitate de
creaturd, rațională si inteligibilă pură vestesc lămurit ca
niste majuscule puternice Puterea si Înţelepciunea Crea-
torului lor.
" Aşa cum Puterea si Intelepciunea, adică Fiul si Duhul,
sunt litere slăvite prin care se face cunoscută Iubirea
Tatălui, tot așa si fiintele rationale sunt, cum spuneam,
niste litere prin care se fac cunoscute Puterea si Înțe-
lepciunea Tatălui. Fiul și Duhul sunt literele Tatălui prin
care se face cunoscut Acesta, iar creaturile rationale sunt
literele prin care se fac cunoscuti Fiul și Duhul, si anume
din pricina acelui „după chipul Nostru””", lar creaturile
vizibile și corporale sunt literele creatiei inteligibile si
incorporale, întrucât lucrurile văzute sunt tip al celor
nevăzute.””*
"Prin urmare, noi, care suntem creatură rațională si
care, dintr-un motiv asupra căruia nu e nevoie să vorbim
aici, am fost Tnjugati de creatia văzută”*, trebuie să năzu-
im ca prin aceste lucruri văzute să urcăm si să le înțele-
gem pe cele nevăzute. Nu putem face însă asta câtă vreme
nureușim să cunoastem intelesul lucrurilor văzute2’
" Fiindcă asa cum realitatea ascunsă în litere rămâne
ascunsă celor care nu stiu să le citească, oricât de mult

"“ Kat'eikona, Fc 1, 26. Vezi mai jos §§ 16 și 19, care dezvoltă pe larg
teologia iconică a „chipului lui Dumnezeu”,
""Cf. Evr 8, 5. Cf. de asemenea Ep fid 23 §i KG V, 63.
"* Vezi mai sus Ep fid 23, unde Evagrie atinge teoria „dublei crea-
ții”, of. Ep 48, n. 422.
"" Cf. Ep fid 23, unde Evagrie vorbeste despre ,lumile înrudite cu
trupul”, n. 691.
349
le-ar privi, tot așa si cel lipsit de înțelegerea creaturii v3.
zute este lipsit si de sesizarea creatiei inteligibile ascunse
înele, oricât de mult ar privi la aceasta"”. Cel ajuns iscusit
prin sirguinta §i curatia sa în creatia văzută știe ce any.
me îi descoperă lui toate. $i când a inteles aceasta, va vest
el insusi intelepciunea și puterea propriei lui întocmiri
și va vesti neîncetat intentia iubirii necuprinse slujite de
Puterea si Intelepciunea ei.
5 5i spun chiar că, aga cum corpul descoperă prin fap-
tele sale sufletul care locuieşte în el și, prin mişcările lui,
sufletul face cunoscut intelectul [mintea] care e capul
său””, tot asa si intelectul, care e „corpul” Duhului şi Lo-
gosului, revelează Duhul și Logosul ca un corp care desco-
peră sufletul care locuieşte in el”“. Iar acest „Suflet” [adică
Duhul si Logosul] revelează „Intelectul” lui Care e Tatăl.
Si așa cum intelectul lucrează prin intermediul sufletului
într-un corp”", așa şi Tatăl lucrează prin intermediul „Su-
Aetului” Său [Cuvântul si Duhul] în „corpul” Său care e
intelectul"”.
“ Corpul intelectului nu stie ce face intelectul. Intelec-
tul [uman] însă, care e „corpul Intelectului [divin]”, cu-

“* Această expresie e omis3 în B.

= Tot astfel literal 5i în KG V, 45; cu o altă imagine (mintea „corn”
al sufletului) si in Ps 43, 6 (R 6 (2)].
"* Cf idei analoge în limbaj cifrat în KG I, 5. Despre intelect drept
„corp” al Fiului la Origen, cf. Crouzel, „Virginite et mariage”, pp- 17-24.
"E Cf şi KG 11, 56.
"2 Paralelizarea celor trei părți ale compusuiui uman cu cele trei
Persoane ale Treimii ar putea fi inspirată din Grigorie din Nazianz,
Oratio 23, 11, unde e vorba însă de nous, logos și pneuma ca trei facultăți
spirituale. Speculatii analoge în Epistula ad Evagrium Monachum, al câ-
rei autor nu poate fi însă stabilit cu siguranță, cf. Refoulé, „La date de
la lettre ă Evagre™, pp. 537 sq. În fundal stă Origen, Peri Archon ll, 8, 5
unde expresia biblică antropomorfă „sufletul lui Dumnezeu” e pusă
în legătură cu Fiul (cf. Crouzel, op. cit., n. 35).
350
 noaste ce face „Intelectul” său și ceea ce a făcut ori va
face. Fiindcă el singur dintre toate creaturile si ordinele
lor e chipul lui adevărat și primitor al cunoagterii Tată-
lui”” — el, intelectul „care se innoieste spre o deplină
cunoaştere după chipul Celui care l-a creat”""",
" și dacă acele litere, care servesc celor de departe, pot
să împărtășească ceea ce s-a întâmplat si se va întâmpla,
cu atât mai mult Cuvântul si Duhul cunosc si împărtășesc
toate intelectului [uman] care e „corpul” lor, Adevăr spun
că în acest loc am întâlnit multe „uşi”*'S pline de tot felul
de distinctii, dar n-am vrut să ti le aştern în scris pentru
tine, pentru că n-am putut să le incredintez hârtiei si
cernelii fie din pricina celor care din întâmplare ar putea
da peste această scrisoare, fie pentru că această hârtie ar

"" În Ep 28, 1, Evagrie desemna simbolic mintea drept „candelă”

creată pentru a primi „fericita lumină”. El defineşte într-adevăr „chi-
pul/imaginea lui Durnnezeu” în om [Fc 1, 27) ca receptivitate pentru
Dumnezeu. KG 111, 32: „«Chip al lui Dumnezeu» nu e cel care primeste
înţelepciunea Lui, fiindcă atunci si natura corpului ar fi «Chip al lui
Dumnezeun, ci este «chipul lui Dumnezeu» cel care a fost făcut pri-
mitor al unicității [monas] insesi”! Adică potrivit Ep fid 25, cel care a fost
creat să primească în sine însuși pe Dumnezeu, Cf. KG IIl, 11 si VI, 73.
Ep Mel 16 face aici o precizare fundamentală. În continuare e evi-
dentiat și aspectul „economic” care va elucida distanta dintre meni-
- feacreational, realitatea istorică §i desăvârșivea eshato logică.
"" Col 3, 10. Textul ar putea fi inteles în sensul că mintea/intelectul
ar fi un chip [eikân] al Tatălui. Asa cum arată § 19, sensul e acela că
acesta este un chip al Fiului si al Duhului, Ei Înşişi chipuri desăvârșite
ale Tatălui. Mintea/intelectul este astfel chip al Tatălui într-un sens
mijlocit. Cf. și n. 817, și Origen, Peri Archon TV, 4, 9,
" Guillaumont, Les .Képhalaia gnostica”, p. 121, n. 174 presupune o
troare de copist și citeşte în loc de „uși” (thar'e) „idei” (thar'yatha).
Dar și A are lectiunea „uşi”. Expresia se clarifică din Mt 7, 7 și utiliza-
rea lui în Ep fid 20. E vorba de „ușile cunoagterii” la care trebuie bătut
“U insistență, cf. in Ps 117, 20 [R 20]: cf. și Pr Prol. 8. Imaginea provi
ne
de la Origen, Peri Archon 11, 9, 4 5i TV, 3, 11.

351
putea suferi violenta celor îndrăzneți, De aceea nu este
cu putință să vorbim pe larg despre toate.""
W și așa cum este limpede că există lucruri cu neputingy
de împărtăşit prin hârtie §i cerneală, tot aşa și creaturile
care sunt litere pentru cei aflati departe, nu sunt în starp:
să împărtășească întreaga vointd a Scriitorului, adică na-
tura Lui. Pentru că nu toate sunt „chipul” Lui. Dar Cuvân-
tul şi Duhul, Care sunt literele Tatălui, cunosc și împăr-
tăşesc totul, fiindcă Ele nu sunt creaturi, ci „imprimarea
exactă si strălucirea adevărată a ființei Tatălui”"”.
" Intelectul cunoaste însă totul, fiindcă i-au descoperit
totul Cuvântul si Duhul, al Căror „chip” este și a Căror „ase-
mănare”"""i se împărtășește, așa cum cel ce este aproa-
pe de prietenul său poate cunoaste întreagă vointa lui prin
cuvântul si suflarea lui. Și dacă există lucruri care nu pot
fi descoperite prin cuvânt şi suflare, aceasta nu pentru că
acela care vorbeste n-ar fi în stare să le împărtășească, ci
fiindcă aceia care ascultă nu le pot cuprinde pe toate*

#6 Se sugerează existenta unor tulburări care impun măsuri de pre-

vedere (cf. mai sus, p. 207). „Îndrăzneții” de aici amintesc de „câinii
nerusinati” de care Evagrie spune că e inconjurat în Ep 59, 2,
"? Trimitere la Evr 1, 3 (in fundal Sol 7, 26), cf. si KG 11, 23. Să se
observe că Evagrie înțelege Evr 1, 3 cu referire la Fiul și Duhul, pe care
Îi vede în permanență împreună. Cf. şi Origen, Peri Archon 1, 2, 8 5q.
** FC1,26, Asa cum Fiul și Duhul sunt „oîntipărire [charaktér] exactă
si o strălucire [apaugasma] adevărată” a Tatălui, tot așa şi mintea/in-
telectul e „chip si asemănare” (eikân kai homoiăsis) a Fiului și a Duhului.
Cf KG 11, 23: „«Întipărirea ființei lui Dumnezeu» [Evr 1, 3].cunoaste §
contemplarea celor ce sunt. Cine cunoaste contemplarea celor ce
sunt nu este însă neapărat [ou pantâs] «chip'a) lui Dumnezeu». Cu alte
cuvinte, intelectul e chip al lui Dumnezeu întrucât a fost creat după
chipul lui Dumnezeu.
* Transpare aici ideea „necunoaţterii infinite” (aperantos agnăsia),
¢f. KG1,71, cu trimitere la Ps 144, 3 (cf. in Ps 144, 3 [P 3]): conternplarea
realităților supuse devenirii e finită (ca şi ele însele), numai cunoaș"
352
 ©prin „intelectul” Său [divin), intelectul [uman] este
i._._lpabil să cunoască orice, corpul însă nu-şi cunoaste nici
măcar propria lui natură. Sufletul însă cunoaste natura
corpului său, dar nu-și cunoaşte natura proprie. Dacă si-ar
cunoaste natura proprie, n-ar mai fi suflet, ci intelect.””"
1 intelectul însă nu-şi sesizează natura proprie decât
prin Cuvântul și Duhul care sunt „sufletul” său. Şi asa cum
natura corpului nu e cunoscută decât de sufletul care
Jocuieste în el şi nici sufletul nu e cunoscut decât prin
corpul său, tot asa și Fiul și Duhul nu sunt cunoscuti decât
de intelect care e „corpul” Lor. „Sufletul” intelectului
[cuvântul şi Duhul] însă cunosc „Intelectul” său [divin]
pururea, chiar si fără „corpul” lui, pentru că Ele sunt
de-o-ființă cu „intelectul” lor, adică cu Tatăl.""
” și aga cum va fi un timp în care corpul si sufletul (pe
de-o parte) și intelectul (pe de altă parte) vor înceta a mai
fi despărțite prin nume și numere, deoarece corpul si
sufletul vor fi înălțate la rangul intelectului pentru cu-
vântul [care spune]: „Dă-le să fie una în Noi, așa cum Eu

terea Sfintei Treimi e infinită, întrucât este intelepciune ființială

(care are intelepciunea nu numai la modul accidental, ci este ea însăși
înțelepciune). Cf. și KG IIl, 63 și 88. Pentru întreaga temă (și mai ales
KG 111, 88), cf. Hausherr, „«Ignorance infinie»” și „Ignorance infinie ou
science infinie?”. — Ideea lui Evagrie aici e limpede: prin creatia sa
intelectul e capabil de Durnnezeu (deiktikos) si va primi o cunoaştere
fiintiald. Deşi este o ființă creată finită, această receptivitate e una
infinitd. [deea aceasta a unei cresteri infinite a fost elaborată intensiv
de Grigorie al Nyssei. E posibil ca Evagrie să fi cunoscut nemijlocit
dezvoltările acestuia.
"" Aluzie la starea eshatologică a deplinei reintegrări a „părţilor”
omului, Cf. § 22 5q. și 26. Vezi și KG 11, 29,
™ Siriacului barth kyana ii cores punde aici homoousios. Consubstan-
tialitatea Fiului şi a Duhului cu Tatăl e pe larg argumentată de Evagrie
T“ Ep fid. Ep Mel 21 exclude deci limpede orice formă de emanationism:
Mtelecti] nu este consubstantial cu Dumnezeu!

353
si cu Tine una suntem”"", tot așa va fi un timp in care
Tatăl, Fiul şi Duhul Său (pe de-o parte) și creatura Ly
rational (pe de altă parte) care e „corpul” Său vor înceța
a mai fi despărțite prin nume și numere pentru cuvântu|
[care spune]: „ca Dumnezeu să fie totul în toate”?”,
B Nu socoti însă că pentru că am spus că vor fi suprij-
mate numele si numerele care separă creatura rațională
de Creatorul ei vor fi şterse si ipostasele Tatălui, Fiului g
Duhului! Ci mai degrabă că, asa cum natura intelectului
se uneste cu natura Tatălui pentru că Ele „corpul” său,
asa si numele de „suflet” si de „corp” vor fi absorbite de
ipostasele Fiului i Duhului si vor rămâne pentru totdea-
una o singură natură”” şi trei ipostase ale lui Dumnezeu

* |n 17, 21. Evagrie citează acest verset si în Ep fid 25 (vezi acolo);

in Ps 88, 46 [P 46] și în Ps 144, 10 [P 13 (1-2)], și anume în aceeași formă
putin diferită de textul scripturistic. in Ep fid acest text, care apare
deja la Origen, Infoan. 1, 16, § 93 într-un context eshatologic, serveste
explicării a ceea ce Evagrie desernnează drept Monas, respectiv uni-
tatea originară si finală, proto- și eshatologică, între Creator și crea-
tură. In Ps 88, 46 arată că această unitate trece printr-o asemdnare cu
Logosul întrupat (parempherein tă tăs dikaiosynés hălid). În in Ps 144, 10,
In 17, 21 serveste ca dovadă a faptului că „în Dumnezeu toate devin
una”, adică diferentele separatoare dintre creaturi vor dispărea; și KG
IV, 51: toti vorfi în Monas „dumnezei” (cf. Ps 81, 1. 6și Ep fid 9: ,dumne-
zei prin har”, prin participare la existenta lui Dumnezeu). Ep Mcl 22
mai adaugă un aspect important: unitatea interioară a creaturii
insegi. Să observăm însă că întreagă această gândire a unității e de-
terminatăîntru totul de misterul Treimii, nu de ideea monadei neopla-
tonice. — Pentru capacitatea de transformare a corpului, cf. Origen,
Peri Archon [11, 6, 6.
“ ) Co 15, 28. Cf. mai jos, n_ 843. În Oratio 30, 6, Grigorie din Nazianz
citează acest verset tot cu referire la apokătastasis. Pentru Origen, &
Peri Archon 1, 6, 4.
“ Vocabularul teologic al lui Evagrie, ca i acela al lui Grigo rie din
Nazianz, nu are încă precizia tehnică a generatiilor următoare. Naturd
trebuie înțeleasă aici in sens netehnic caîn 2 Ptr 1, 4: „părtași a1 Natur
rii dumnezeiesti”; cf. in Ps 105, 5 [P 5): „e «lăudat» cel care mosteneste
354
 i chipul Lui, cum a fost înainte de Întrupare si cum va fi
și după Întrupare, pentru unanimitatea vointelor lor®®.
“ Fiindcă de aceea există numere si diferente între corp
si suflet i intelect: din pricina diversității vointelor lor.
Atunci însă când vor fi suprimate numele care i-au reve-
„it intelectului abia ulterior, din pricina „mișcării””,
atunci, vor fi suprimate si multele nume cu care e numit
în mod necesar Dumnezeu din pricina diversititii fiin-
telor rationale cu referire la Economia mântuirii ori mo-
durile actiunii Providentei. Asa cum din pricina celor
nelegiuiți este numit „judecător”, din pricina păcătoșilor,
„răzbunător”, din pricina bolnavilor, „doctor”, din pricina
mortilor, „învietor”, din pricina dușmăniei si păcatului,
„omorâtor” si „cu părere de rău” ș.a.m.d?
5 Nu că aceste deosebiri n-au existat, dar nu va mai
exista cine să aibă nevoie de ele. Însă Numele si Ipostasele
Fiului și Duhului nu vor trece, pentru că Ele n-au început

natura lui Dumnezeu”, o aluzie la 2 Ptr 1, 4. Nu este vorba însă de o

resorbție în Dumnezeu, ci de o desăvârșită armonie și unitate de viață.
În fundal stă, evident, Origen, Peri Archon 1L, 6, 1 (în textul atestat de
leronim). Cf. Crouzel, op. cit., n. 12, cf. şi n. 802 pentrulIll, 6, 3 (unitatea
nu e panteistă, ci personală) și n. 844 pentru Ill, 6,9 şi [V, 4, 5.
"* Evagrie pare să vrea să spună aici că Întruparea Logosului divin
a restabilit numai starea originară a creaţiei. Ulterior va nuanta
lucrurile, vezi § 62. — Pentru unitatea între eikân si archetypos, cf. si
Grigorie din Nazianz, Oratio 28, 7.
"™ Prin „mişcare” (kinăsis) Evagrie are în vedere prima cădere din
Dumnezeu, cf. KG [, 45; 50; 51 ș.a. E miscarea de deturnare liberă de la
Dumnezeu spre noi înşine, prototip al mișcărilor (kinăsis) noastre
sufletești, al inconstantei si declinului lor. Cf. mai sus, pp. 158
sqq.
Consecința acestei „Mișcări” e tocmai dezintegrarea creaturii și apari-
Hadiferitelor „voințe'” aflate în competitie si care manifestă această
d!zintegrare„ E 3
“"Pentru aceste „nume” „ pe care Dumnezeu le-a luat în economia
Mântuirii,cf. G VI, 20. Origen făcea deja această distinctie, cf. Peri Archon
b2,10și1V, 4,1, precum și In foan. 1, 30, § 120 £49.

355
si nici sfârşit. $i nu vor trece fiindcă Ele n-au fost numite
așa pentru un motiv trecător, ci dăinuie de când dăinuie
Cauza lor si câtă vreme dăinuie Aceasta.”” Nu însă ca g
creatura rațională, a cărei cauză e tot Tatăl. Fiindcă g|
este [cauza] acesteia prin har, a Acelora însă prin natura
ființei Lui."”
% La intelect, cum spuneam, natura, ipostasa și ordiny|
lui sunt una. Odinioară însă, întrucât a căzut în temejy
libertitii sale suverane din ordinul său, a fost numit „su-
flet™; si întrucât a alunecat din nou căzând si mai jos, a
fost numit „corp”.*” Cu toate acestea, cândva corp, suflet
si intelect vor fi iarăși unul si acelasi lucru pentru prefa-
cerea şi schimbarea vointelor lor."" Și pentru că va veni
un timp în care diferitele lor vointe și mișcări vor trece,
iar intelectul va învia [se va scula] în creatia sa primă"”,
atunci natura, ipostasa si numele său, pe care le stie Dum-
nezeu, vor fi iarăşi una; iar când stă în natura lui, atunci
el este singurul dintre toate fiintele cărora nu li se cunosc

“ Cualte cuvinte, Durnnezeu este treimic, nu devine astfel. Cf. mai

putin fericit, Grigorie din Nazianz, Oratio 31, 14.
"* ¢f. KGVI, 4. Fiinţa Tatălui e aceea de a fi Tată al Fiului şi al Duhu-
lui. Cf i Ep fid 4!
" cf KG 111, 28: „«Sufletul» e mintea/intelectul care din pricina
nepăsării ei a căzut din Monas şi din pricina neatentiei a căzut in
ordinea făptuirii (praktiké).” Vezi și KG [I1, 42 pentru „prima ordine"a
mintii. 5i deja Origen, Peri Archon 11, 8, 3. Notiunea de hypostasis, ființă
individuală, începea pe atunci să se desprindă de ousia, al cărei sino-
nim era încă la Niceea (325). Dar notiunea de persoană de atunci nu
este identică cu cea modernă, cum se vede din ceea ce urmează.
răutății și
"" Cf in Ps 76, 11 [R 11 (2)] unde e vorbade transformarea
neștiinţei în virtute §i cunoaștere,
22
“* pentru această „înviere”, cf. KG V, 19 (învierea corpului),
lui
(a sufletului), 25 (a mintii). Pentru reîntoarcerea sufletului la locul
dintâi, cf. în plus Origen, Peri Archon !I, 8, 3, cu trimitere la Ps 114,7,3
in Ps114,7 [P 7] cu trimitere la Flp 1, 23.
356
nici locul, nici numele®. Natura sa poate fi numită „inte-
lect” gol și numai el însuși e în stare să spună care e
natura lui."*
” Și nu te mira că am spus că prin unirea lor cu Dum-
nezeu Tatăl fiintele rationale devin o fire cu cele Trei
[postase fără nicio crestere sau schimbare."" Căci dacă
această mare simțită cu simfurile e una în natura, cu-
loarea și gustul ei, dacă atunci când multele fluvii ale
căror ape au diferite gusturi se amestecă cu ea, dar ea nu
se preschimbă în feluritele lor gusturi, ci mai degrabă
preschimbă fără osteneală în chip desăvârșit aceste fluvii
în propria ei natură, culoare și gust, cu cât mai mult ma-
rea inteligibilă, nemărginită, neschimbată care e Dum-
nezeu Tatăl va schimba în natura, culoarea si gustul ei
propriu toate intelectele care curg înapoi în El ca niste
torente ce se prăvălesc în mare. Si din acel moment ele
nu vor mai fi mai multe, ci una în unicitatea®™® Lui nesfâr-
șită și deosebită, din pricina unirii si amestecării lor cu El*?”,

"* Cf. aproape literal KG 11, 37.

"“ La fel, KG 11, 70.
""Inspirată de Ecc 1, 7, imaginea mării si râurilor se găseşte la Grigo-
rie din Nazianz, Oratio 28, 27.
** Cf. Ep fid 25 și acolo n. 701.
“" Ar fi important să cunoastem termenii greceşti corespunzători.
Evagrie presupune aici în mod evident teoria stoică despre diferitele
forme de unire, care distinge între 1. parathesis (juxtapositio), simpla
alăturare exterioară; 2. mixis (mixtio), amestecul reciproc al unor cor-
puri solide cu păstrarea proprietatilor lor concrete; 3. krasis (concretio),
acelasi amestec al corpurilor fluide; 4. sygchysis (confusio) topire totală
QU aparitia unei a treia substante. Evagrie se gândeşte aici, cum arată
lermenii sirieni corespunzători, la o mixis sau o krasis, deci la o
Întrepătrundere reciprocă desăvârșită fără contopire. Grigorie din
Nazianz se foloseşte de ambii termeni pentru a descrie unitatea
dintre divin și uman în Hristos. Teologia ulterioară a renuntat la ei
Pentru că puteau crea neintelegeri. Pentru efectul soteriologic al
Întrupării, cf. Oratio 30, 6.

357
 3 Însă, asa cum la amestecul râurilor cu marea n-are
loc niciun adaos la natura ei sau o schimbare în culoarea
si gustul ei, tot asa și prin amestecarea intelectelor ¢y
Tatăl nu va avea loc nicio dualitate de naturi, nicio pă-
trime de ipostase. Ci aga cum marea este una în natura,
culoarea si gustul ei atât înainte, cât și după amestecy|
râurilor în ea, tot asa si natura divină e Una în cele Trei
[postase ale Tatălui, Fiului şi Duhului, atât înainte, cât g
după ce intelectele s-au amestecat cu ea.
Z Vedem ceva asemănător înainte ca apa mării să se
strângă la un loc si să se arate uscatul””; atunci râurile
erau una cu marea. De când însă au fost separate de ea,
ele au devenit multe şi felurite, pentru că fiecare dintre
ele s-a schimbat după gustul pământul în care curgea. În
acelaşi fel si intelectele, înainte ca păcatul să fi creat între
ele si Dumnezeu o separatie asemănătoare celei produse
de uscat între mare si râuri, erau una în El, fără schim-
bare. Dar când însă s-a ivit păcatul, ele s-au separat de El
si s-au înstrăinat de gustul si culoarea Lui, căci fiecare a
luat gustul corpului de care a fost legat."” Dar atunci când -

“ (f Fc 1, 9. Pentru prefacerea măriiîn râuri şi invers, cf. in Ps

88, 26 [R 26). Cum arată ceea ce urmează, această imagine nu trebuie
inteleas3 în sens emanationist. Evagrie se referă cifrat la ea și în KG
V, 72 si Mn 128. Printr-o „singură natură” Evagrie vizează „unitatea
de viață" între Creator si creatură.
"" Avern aici din nou un ecou al reprezentării mostenite de la Origen,
a preexistenței, respectiv a dublei creații, spirituale și materiale (vezi
mai sus, § 13 şi n. 806), care a dat atâta bătaie de cap teologilor mai
târziu. Pentru a intelege ce anume pare să vrea să spună în fond
aceasta, e de ajuns să spunem că în autenticitatea sa, în fiinfarea sa
permanentă de chip al lui Dumnezeu, omul premerge în mod con-
stant la modul ideal, nu cronologic, fiintarea sa istorică. Nu poate fi
contestat faptul că aici credinta biblică în creatie i caracterul perso-
nal al chipului lui Dumnezeu în om s-au împletit într-un mod specific
cu idealismul platonic. Origen si-a dezvoltat ideile luând pozitie im-
potriva determinismului absolut al gnozei și „naturilor” ei, care

358 .
 ământul din mijloc dispare, marea si râurile se fac iarisi
in chip nedeosebit. Tot aga, și atunci când păcatul dintre
intelecte și Dumnezeu se sterge, ele devin (iarăși) una şi
nu multe.
* Nu socoti însă că, pentru că am spus că odinioară
fiintele rationale au fost în Dumnezeu ca râurile în mare,
acestea ar fi în însăşi natura lor fără-de-început împre-
ună cu El, ci mai degrabă că, deşi în Înțelepciunea si
puterea Lui ele sunt veșnice împreună cu El, creatia lor
are totuși un început.*” Nu au însă un sfârşit din pricina
unității lor cu Cel care nu are început, nici sfarsit.*'
" spre astfel de lucruri a fost atrasă gândirea mea atunci
când am vrut să contemplu marele dar al literelor. Şi în-
trucât marea lor minune m-a scos din mine însumi si m-a
făcut să aduc laudă si multumire Dătătorului lor, am vrut
să însemnez în scris acestea si iubirii tale, ca si tu să îm-
pletesti cununa laudei neîncetate Celui care le-a plămădit
pe toate în chip vrednic de laudă. Să-L rugăm însă ca, așa
cum în milostivirea Sa ne-a învrednicit să-L lăudăm pen-
tru asemenea lucruri marunte®?, tot asa să ne învredni-

ficeau imposibilă o înțelegere a omului ca persoană liberă şi res pon-

sabilă. Să observăm însă faptul că în continuare Evagrie vede elemen-
tul separator nu în corporalitate, așa cum s-ar putea presupune, ci
numai în păcat, deci într-un act personal al creaturii, Corporalitatea
pământească, organul sufletului, nu este rea, chiar dacă e trecătoare.
(f.inc o dată Ep 30, n. 271 şi Ep 48, n. 422.
“" Este vorba de fiintarea atemporali a creaturilor în Fiul şi Duhul,
in Care e cumva „prefigurată” toată fiintarea creată; cf. Origen, Peri
Archon1, 2, 2. Intelepciunea” si „puterea” lui Dumnezeu desemneaza
sici pentru Evagrie pe Fiul si pe Duhul, Grigorie afirmă adeseori
explicit creatio ex nihilo; cf. Ep 29, 2; Ep fid 8 și 33. Cf. şi Origen, Peri
Archon1,3,3;4,5şa. .
“ La fel învață despre suflet §i natura îngerilor şi Grigorie din
Nazianz, Oratio 29, 13.
" Adică pentru creaturi ca „litere”.
359
cească iarăşi prin harul Său să ne desfătăm fără sfârșit de
iubirea Lui si fără mijlocirea vreunei creaturi, ci numai a
Fiului si a Duhului Său””, lăudându-L pentru toate cele pe
care le-a creat. [Amin.]
2 Ascultă acum însă ce anume a prilejuit scrisoarea
noastră către bunătatea ta si iartă-ne““ că am zăbovit
putin stăruind asupra acestor lucruri.
Pe cât socot, domnul meu, stii bine că sunt oameni care
sustin că „obişnuința e a doua natură""“. Mi se pare însă
că această zicere nu numai că nu e inteleaptd, ci desco-
peră si lipsa de învățătură si judecată a celor ce se servesc
de ea. Eruditia ta stie că, aşa cum este anevoie ca o cămilă
să zboare în aer ca un vultur, sau ca un peşte să se simtă
în largul lui pe ustat, pentru că aceste lucruri sunt nefi-

“O E de observat că Evagrie afirmă explicit medierea permanentă a

Fiului şi a Duhului, §i eternitatea ei (§ 25). Dacă, cu referire la 1 Co 15,
28, vorbeşte si de un „sfârșit” al domniei lui Hristos (cf. KG VI, 33),
acest lucru nu trebuie înțeles în sensul modalist lui Marcel din Ankyra
(împotriva căruia s-a introdus în Simbolul de credință niceo-constan-
tinopolitan precizarea: „a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit”). E vorba
acasă a
de împlinirea economiei mântuirii, al cărei tel este readucerea
Henas-
creatiei căzute. De asemenea, nici în ce privește contemplarea
a Divin:-
lui și Monas-ului Logosului, respectiv „contemplarea goală
tății” (Ep fid 22. 23), nu este vorba de o negare a Întrupării si functiei
dintâi și
ei mijlocitoare permanente, cf. KG II, 90 (vederea luminii
fericite a Divinititii în Hristos, asadar.in Logosul pentru noif). E vorba
putem
mai degrabă de o răsturnare de perspectivd. În timp ce acura
condi-
vedea pe Dumnezeu numai în oglinda condescendentei Sale
neacoperit
tionate de căderea noastră, atunci il vom vedea, direct,
§i
„față către față”, tocmai gratie acestei condescendente (oikonomia),
anume cu, prin §i in Fiul și Duhul
g,
"“ Aici se întrerupe textul scrisorii în B §i în editia Frankenber
1912. Vezi mai sus, p. 183, Peri
% Evagrie pare să facă aluzie direct sau indirect la Origen,
doua natură,
Archon 1, 6, 3 ș.a., care e de părere că răul poate deveni a
deci neschimbabil,
360
regti pentru ele, împreună cu multe alte lucruri asemă-
„ătoare acestui exemplu si care cu anevoie ar putea fi
contestate, tot așa este anevoie să se poată schimba ceva
„flat în natura unui lucru.
Lucrurile sunt diferite în ce priveste obisnuinta (de-
rinderea): așa cum pentru vultur e uşor să zboare în
¢izduh atunci când vrea sau să se aşeze pe pământ când
vrea asta, si așa cum pentru peste e lucru ugor să treacă
dintr-un râu într-altul sau dintr-un râu în mare ori din
mare într-un râu, tot asa este lucru uşor ca tot ceea ce e
făcut din obisnuinta să fie desfiintat printr-o altă obişnu-
ință, fiindcă în însăși natura lui e loc atât pentru una, cât
și pentru cealaltă.
¥ Ceea ce vreau să spun e că lucrurile stau după cum
urmează. Obisnuiesc să mă hrănesc o dată pe zi. Și dacă
vreau să trec dincolo de această obişnuință, pot să mă
hrănesc la două zile. Dacă, dimpotrivă, vreau să merg îm- '
potriva acestei obisnuinte, pot să mă hrănesc de douăori
pe zi. Pe scurt, după cum spuneam, o obișnuință poate
desfiinta o altă obişnuință din pricina naturii care poate
înclina fie într-un sens, fie într-altul. A mânca la un răs-
timp anume este ceva potrivit naturii; a nu mânca nimic
e dincolo de natură; a mânca tot timpul e ceva împotriva
naturii. Aşa stau lucrurile cu toate celelalte situatii ase-
mănătoare acestui exemplu.
" Asadar, nici ceea ce se petrece dincolo de cbișnuință,
nici ceea ce are loc impotriva obisnuintei nu se aseamănă
cu o minune, întrucât toate acestea sunt proprii naturii
înseși. Dimpotrivă, ceea ce are loc dincolo de natură sau
împotriva naturii, aceasta se aseamănă cu o minune. Mi-
nunii ce se petrece dincolo de naturăfi urmează însă lauda,
celei ce se petrece împotriva naturii, dimpotrivă, ocara.
" Mai întâi trebuie să ştim câte naturi există; câte sunt
randuielile lor; câte calitățile și câte amestecurile [combi-
361
națiile] lor; câte sunt mişcările"“ fiecăreia dintre ele și
opusele lor; ce anume sunt aceste mişcări și contrariile lor.
care dintre ele sunt puse în mișcare la timpul lor în mag
firesc din interior fără cauze exterioare; care dintre ele
sunt sporite chiar dacă în mod natural de cauze exter;.
oare; care dintre ele chinuie natura lor atunci când g,
întâmplă să precumpănească unirea elementelor calq si
uscat; care anume, atunci când e vorba de unirea elemen-
telor cald i umed; care anume atunci când este vorba de
unirea elementelor umed §i rece; care anume la unirea
elementelor rece şi uscat; care anume atunci când împle-
tirea tuturor elementelor se află în echilibru; care anume
sunt impulsurile la care este cu putinti ca, si atunci când
sunt puse în miscare, să nu ajungă totusi la faptă; care
anume sunt cele care nu sunt înfăptuite pentru că natura
lor e instabilă; dacă există unele care să poată fi dezrădă-
cinate cu desăvârşire din fire si, dacă sunt dezrădăcinate,
dacă e cu putinti ca altele să fie sădite în locul lor.
* Atunci când am inteles toate acestea, atunci vom sti
ce anume se petrece conform naturii, ce e dincolo de
natură și ce e contrar naturii. Dupa părerea mea, nimeni
nu se poate ocupa cu ceea ce se află dincolo de natură
înainte de a deveni constient de toate aceste distincţii,
Sustin că lucrurile stau efectiv astfel, chiar dacă mersul
vietii omului ar fi conform naturii. Căci cine poate părăsi
întunericul dacă nu vede lumina? Sau cine lasă roscovele
dacă nu găsește pâine?""”

“* Termenii grecesti corespunzători trebuie să fi fost următorii:

physis (natura), taxis (ordo), poiotés (qualitas), krasis (compositio, .tempe-
rament"), kinésis (motus). Cf. Origen, Peri Archon 11, 1, 4; IV, 4, 6 (teoria
celor patru elemente); I, 1, 2 (mișcări); IV, 4, 7 (forme, moduri de
raportare).
" Cf.Lc15,16.
362
 7 Așa cum relatarea fericitului Moise face cunoscută
„amenilor creatia vazuta®® — stii prea bine ce fel de oa-
meni il ascultau —, asa și noi ar trebui să ne rugăm ca,
gvând ajutorul harului lui Dumnezeu, să fim în stare să
yorbim şi despre acest corp văzut, despre-calitățile si
stările lui, despre modurile de conduită si pulsiunile lui.
¥1n ce priveste numărul naturilor creaturilor, este lim-
ede că există doar două: natura sensibilă si cea inteli-
gibilă. Cel de Care trebuie să ne păzim a ne apropia din
pricina ascunzimii și măreției Lui este cunoscut pe cât
este cu putință prin această lume sensibilă, așa cum este
cunoscut sufletul prin corp.®®
* să începem să vorbim, pe cât putem, despre natura
corpului și însușirile lui. Eruditia ta, domnul meu, stie că
acest corp sensibil a fost creat de slăvita si vrednica de
laudă înțelepciune a lui Dumnezeu din patru elemente
sensibile.”” Și pentru că își primeşte alcătuirea din ele, de

""Cf. KG 11, 64: „Unele fiinte s-au ivit înainte de «judecată», altele
după «judecată», Despre cele dintâi nu ne-a dat nimeni de stire, des-
pre ultimele însă ne-a relatat acela de pe Hareb Cu alte cuvinte,
despre creatia spirituală nu există revelatie, în schimb despre lumea
văzută vorbeste Moise în Legea sa. Creatia spirituală e obiectul cu-
noașterii intuitive văzute numai într-o „inimă curață”, si care poate
f enunțată numai în imagini și simboluri.
""Cf. Ep fid 23 şi mai sus, § 21. Creatorul va fi cunoscut din lucrările
Sale, cum învață Pavel (Rm 1, 19 sq.). Nu însă natura Lui, cum arată $ 18.
Pentru distinctia principală între cunoaşterea sensibilă si inteligibild,
of. Origen, Peri Archon (11, 6, 7.
" „Înțelepciunea lui Duranezeu“ e i un nume al lui Dumnezeu-
Logosul în „ființarea Sa pentru noi”, pe care o leagă de numele
~Hristos”; cf. KG 111, 11 cu trimitere la £f3, 10: „înţelepciunea multiplă
sl variată” (sophia poikilé) a lui Hristos, un text adeseori citat; cf. KG
14301, 2. 21; IV, 7: V, 84, „Multiplicitatea şi varietatea” e o caracte-
fistică a creatiei văzute. Cf. și KG 111, 32 citat mai sus, n. 813, Pentru
deosebirea între intelepciunea ființială (Logos) și „înţelepciunea vari-
“tă” (Hristos), cf. in Prov 7, 4.

363
la ele si prin ele îşi are și viata și moartea sa, sănătatea și
boala, ce-i drept nu fără pronia Creatorului.
* Acelaşi lucru e valabil, așa cum spuneam, și despre
acele pulsiuni ce corespund acestor calități.”"" Calităţile luj
sunt următoarele: căldură si răceală, uscăciune și ume-
zeală. Și, de aceea, el nu poate trăi pe uscat fără umezeală,
nici pe căldură fără răcoare. Atunci când calitățile sunt în
echilibru, el este sănătos si pulsiunile lui se fac în chip
ordonat. Când însă una dintre aceste calități predomină,
atunci ea tulbură întreaga rânduială. De aceea există
această năzuință înflăcărată după echilibrul calităților,
“ În ce priveste corpul inteligibil*?, rânduielile lui sunt
următoarele: viata si moartea, sănătatea si boala. Modu-
rile sale de conduită sunt următoarele: starea în picioare
si sederea, mersul si zăcutul, tăcerea si vorbirea. Pulsiu-
nile sale sunt următoarele: foamea, somnul, pofta, mânia,
frica, întristarea, ura, lenea, graba, viclenia, cruzimea, în-
fumurarea, deznădejdea, mâhnirea, răutatea. Opuse aces-
tor pulsiuni sunt: săturarea, veghea, greata, caracterul
pasnic, curajul, bucuria, iubirea, zelul, linistea, nevinovă-
tia, blindetea, smerenia, bucuria, mângâierea, bunătatea.
Simturile sale sunt următoarele: văzul, auzul, mirosul,
gustul, pipăitul.
Toate acestea și, în caz că există, și altele asemenea lor
si care n-au fost notate le avem în comun cu animalele.
Căci tot ceea ce are animalul are si corpul.
“ Nu este însă cu putință să observăm toate deodatăîn
acelasi corp. Ci când unul dintre ele impulsionează la tim-
pul lui, fie printr-o cauză exterioară, fie printr-una interi-

“ Vezi mai sus, n, 846.

-* Prin „inteligibil” Evagrie infelege ceea ce nu poate fi sesizat &l
simturile trupeşti, ci numai cu intelectul (mintea).
364
oară, atunci el [împinge]”” afară din corp cealaltă pulsiune
OPUSă ei, chiar dacă ea rămâne cu posibilitate existentă
în corp şi apare în el la timpul ei. De exemplu, când este
prezentă foamea, atunci e absentă sațietatea, când e pre-
„ent somnul, atunci e absentă veghea, când e prezentă
mâhnirea și spaima nu e prezentă bucuria si curajul, si asa
mai departe cu restul opuselor similare.
“ Trebuie însă să stii că pulsiunile opuse nu dispar
niciodată cu totul. Fiindcă sațietății îi urmează foamea, si
bucuriei, întristarea. Corpul nu dăinuie fără ele, însă nu
se foloseste în fiecare clipă şi în acelasi chip de toate. Căci
nu doarme în chip statornic, nu e mereu treaz, nu se
hrănește încontinuu si nu rămâne permanent fără hrană.
# Așa stau lucrurile cu toate pulsiunile si opusele lor pe
care le-am enumerat în cele trei stări [viață, sănătate si
boală] şi cele şase moduri de conduită pe care le-am men-
tionat mai sus. În ce priveste starea de veghe şi somnul
si pulsiunile legate de starea de veghe si sănătate, ele
sunt alcătuite din somn si din boală, chiar dacă nu toate
și nu întru totul. Vedem însă că în somn mâncarea, văzul,
putinta de judecată, mânia, întristarea si bucuria care
există în realitate sunt inactive împreună cu restul pul-
siunilor similare.
“În starea de boală însă nu sunt inactive toate cele
inactive în somn, ci, potrivit cu gravitatea si tăria ei, boala
potoleste pulsiunile, Dimpotrivă, sănătatea si starea de
veghe însoțesc toate pulsiunile, chiar dacă nu toate sunt
active în mod egal. Respiratia, de exemplu, se găsește me-
reu, în veghe și în somn, atât în sănătate, cât si în boală,
in toate pulsiunile corpului; ea este viata lui. Si aga cum
respiratia este în toate şi împreună cu toate pulsiunile,

"" Manuscrisul e aici retușat de o mână iacobită ulterioară, Cuvin-

tele originale nu mai pot fi identificate.

365
iar acestea se ivesc împreună cu ea, tot așa și moartea e
străină de toate [pulsiunile] şi le face să înceteze pe toate,
“Întrucât însă corpul e supus sufletului, iar acesta din
urmă e in stare să actioneze în toate ca Dumnezeu, pentry
că este „chipul” Său, e cu putinta ca unele dintre aceste
pulsiuni pe care le-am numit să fie scoase afară din e|
chiar în timpul vieții."" $i, aşa cum sustin unii, dacă ar fi
întru totul asemenea lui Dumnezeu, așa cum a fost creat,
el ar fi în stare să ridice corpul dincolo de toate pulsiunile,
Dar, după ce el însuși a renuntat la a mai fi chip al lui
Dumnezeu si s-a făcut de bunăvoie chip de dobitoc™, s-a
supus tuturor pulsiunilor corpului pe care le are în co-
mun cu fiarele si dobitoacele, rudele sale®*. Pentru că
este cu neputință ca sufletul să ridice corpul dincolo de
natura lui câtă vreme în faptele sale el se găseşte în opo-
zitie față de natura sa, pentru că atunci amândouă împăr-

™ Opinia citată aici §i pe care Evagrie nu și-o insuseste neapărat e

în directă contradictie cu Ep fid 29, unde se spune că nicio creatură nu
poate lucra ca Dumnezeul Opinia personală a lui Evagrie e formulată
în Gn 2: „«Practicx e cel ce are în chip nepătimaşș partea pătimașă a
sufletului." Nepitimirea nu e atât absenta desăvârşită a patimilor, cât
o conduită „rațională” a părții „iraționale” a sufletului; cf. Or 50.
5 Cf. Ps 48,13. 21; Rm 1, 23. Ce opinie citează aici Evagrie nu putea
stabili. Cf. Clement Alexandrinul, Pedagogul 1, 13,101, 3 (ed. H.-I. Marrou
şi M. Harl, Sources chrétiennes 70, Paris, 1960, p. 290), ca și Origen (?),
in Ps 48, 13 (PG 12, 1448A). Afirmatia că omul a renuntat la-a fi chipul
lui Dumnezeu (pierzându-l adică odată cu căderea) e singulară la
Evagrie si tine probabil încă de citat. Cf. Crouzel, Theologie de l'image
de Dieu, pp. 206 sqq. Scolia citată la Ps 118, 113 [R 113 (1)] ca dovadă că
Origen nu refuză nici păcătosului calitatea de chip al lui Dumnezeu
provine nu de la Origen, ci de la Evagrie! Atunci când mai jos, S 62,
acesta spune că omul a nimicit ceea ce era prin creatie, adică chipul lui
Dumnezeu, faptul trebuie infeles într-un sens mai larg, ca referindu-se
nu la realitatea „chipului”, ci la efectele acestuia, adică la nemijlocirea
lui Dumnezeu §i pierderea ei.
“* ¢f. Crouzel, Théologie de l'image de Dieu, pp. 197 5qq.
366
tăşesc aceleași pulsiuni. $i așa cum focul nu stinge focul,
nici apa nu usucă apa, așa i sufletul care prin faptele sale
se gaseste în trup: nu numai că nwpoate elibera corpul de
ceea ce îi este propriu acestuia, ci îi împrumută chiar și
ceea ce nu-i este propriu acestuia, Pentru că trufia, slava
găunoasă și pofta de avutie nu-i sunt proprii [corpului]?
“ când pulsiunile corpului se mişcă în chip natural si
ordonat, atunci ele sunt semnul unei anumite sănătăți
mici, partiale, a sufletului. Când însă el e lipsit cu totul de
ele, atunci acesta este un semn al desăvârşirii.”" Asadar,
aici nu corpul trebuie lăudat, întrucât de la sine insusi el
nu face în genere niciun lucru minunat, prin care să
ajungă cumva dincolo de natura sa, ci sufletul. Dar nici
sufletul nu este vrednic de mai multă laudă, întrucât nu
face nimic minunat. Fiindcă, chiar dacă trupul ar fi ridicat
mai presus de natura lui, el însuși ar rămâne încă în
natura sa. lar ceea ce se petrece conform naturii nu este
nici vrednic de laudă, nici minunat,
“Iar aceasta nu este părerea mea proprie, ci cea a Cre-
atorului sufletului Care, stiind ceea ce e în stare să facă
sufletul, a spus: „Când ati făcut toate acestea, spuneți:
slugi netrebnice suntem, am făcut doar ceea ce eram
datori să facem.” Şi este evident că stăpânul nu porun-
ceste robului nimic peste ceea ce stie că poate să facă.
” Mai departe, [sufletul] nu merită nicio laudă, întrucât
nu s-a ridicat la aceasta prin sine însuși si plecând de la
natura proprie, ci asa cum trupul se ridică peste natura
Proprie prin sănătatea și puterea sufletului, tot asa si

" La fel învață Origen, Peri Archon 1, 4, 2. Pentru Evagrie, cf. şi Pr.
35.
™ Cf. Pr 60, distinctie intre nepătimirea desăvârșită §i nedesăvâr-
lă (biruință asupra tuturor demonilor sau numai asupra unor de-
moni). Cf. și Pr 56; „Spunem că nepătimirea e sănătatea sufletului
Într-un sens asemănător KG 1, 41; !" Cf.
Il, 46.
' ¢f. L 17, 10. Cf. §i accentul antignostic din Ep 30,3, n. 272!
367
sufletul se inaltd peste natura proprie prin Puterea gj
intelepciunea lui Dumnezeu.*®
2 Cu adevărat minunat însă e faptul că Economia mân-
tuitoare a Domnului a toate se serveşte de toate lucrurile
într-un mod vrednic de uimire, vreau să spun de cele
potrivit naturii §i de cele de dincolo de natură. CÂnd însă
omul actioneazi contrar naturii, acesta e un lucru atat
minunat, cât si de ocară. Când acţionează potrivit naturii,
acesta nu e prilej nici de laudă, nici de ocară. El însă nu
poate actiona dincolo; așadar, aici el nu e vrednic nici de
uimire, nici de laudă, ci stă doar departe de ocară. Fiindcă
oricâte virtuti ar lucra, le lucrează doar potrivit naturii*
î Însă asa cum corpul nu poate rămâne în viață fără
hrană, asa nici sufletul fără virtuti. Și asa cum trupului
hrana unei zile nu-i ajunge pentru tot restul zilelor sale,
asa nici virtutile săvârșite în ziua de azi nu sunt de ajuns
să ne țină în viață. Și dacă acest corp sensibil și mărginit
are nevoie zilnic de hrană potrivită, cu atât mai mult su-
fletul, care nu e mărginit de oameni, are nevoie în fiecare
ceas de o hrană nemărginită!
“ și ce spun că virtutile sunt necesare sufletului în felul
mâncării pentru trup? Fiindcă virtutile sunt mai necesare
sufletului decât corpului răsuflarea! Pentru că fără hrană
e cu putință corpului să supraviețuiască chiar [mai multe]
zile, însă fără suflare nu poate rezista nici măcar un ceas.

* Evagrie evidențiază aici limpede, ca deja în § 31, rolul mijlocitor

al Fiului și al Duhului, excluzând astfel orice fel de autoizbăvire.
Pentru „învierea” sufletului, cf. S 26. Sănătatea și vigoarea sufletului
înseamnă nepătimirea, adică lucrarea naturală a puterilor lui creatu-
rale, vezi mai sus, pp. 140 sqg. și Ep 62, 3.
“* Pentru că Dumnezeu a așezat în natura noastră creată binele ca
pe nişte seminte, cf. KG 1, 39 (aluzie la Mt 13, 24 sqq.) și [, 40 (aceste
seminţe nu dispar). Cf. i Ep 42 și 58. A face binele nu înseamnă nimic
altceva decât a face să'crească aceste seminte.
368
 ? Am spus asta pentru ca exercitiul virtutilor să nu ne
devină plictisitor și să nu ne bizuim pe cele făcute ori să
încetăm exercitiul lor socotind că ne-ar fi de ajuns cele
făcute. Și nu trebuie să cerem multumiri [recunoștință]*?
de la niciun om sau de la Dumnezeu pentru virtutile pe
care le-am exercitat sau le vom exercita, asa cum nu se
cade,ca la mâncarea pe care o ia corpul nostru să cerem
multumiri [recunoştință] de la cineva pentru ceea ce
mâncăm. În fond, tot ceea ce facem o facem pentru
sustinerea noastră si nu ne face vrednici de laudă. Fiindcă
atunci când o facem, o facem în folosul nostru, iar când
nu o facem, o facem în paguba noastră. Dimpotrivă, tot
ceea ce face Dumnezeu, El face atât potrivit naturii, cât
si dincolo de natură si chiar contrar naturii, nu însă de
dragul Lui, ci de dragul nostru; fiindcă El n-are nevoie de
aceste lucruri. Și tocmai de aceea în tot ceea ce face El
este vrednic de laudă si e cu neputință ca El să fie lăudat
cum se cuvine de fiintele rationale.
“ Pentru că tot ceea ce El a făcut este, cum spuneam,
potrivit naturii, contrar naturii si dincolo de natură:
potrivit naturii şi contrar naturii şi dincolo de natură
pentru noi. Dacă însuși omul nu e în stare să facă nimic
dincolo de natura sa, ci lucrează toate virtutile potrivit
naturii, cu atât mai mult El, Care este suma a tot Binele,
nu poate lucra nimic (împotriva]'* naturii Sale.
" Trei lucruri sunt cu neputință la Dumnezeu: mai întâi,
o deficiență în vointa Lui, în al doilea rând, o deficiență
în puterea Sa creatoare, în al treilea rând, o deficienta în

“ În original stătea probabil grecescul charis. Expresia siriacă e

necbişnuită,
"" „Împotrivă” e o corectură târzie făcută de o mână iacobită. Textul
eriginal nu mai poate fi descifrat. Probabil că, potrivit contextului,
atolo se afla un „dincolo de”.

369
lucrarea Sa: fiindcă El nu vrea moartea nimănui"“, ny
poate crea nicio altă fiinta fără de început asemenea Lui
si nu face niciun păcat; deci nu există nimic mai presus
de firea Sa.
* Natura Sa e atât de bună că, desi nu existam încă g
fără a avea nevoie de noi, ne-a creat „după chipul Său”*s
si ne-a făcut „moştenitori” a ceea ce Îi este propriu Lui
după natură si ființă."* Contrar naturii Lui [dar și potrivit
naturii Lui]* însă a fost aceea că S-a pogorât i a îndurat
tot ceea ce am dobândit noi mai apoi pentru că am iegit
din natura noastră, cu alte cuvinte tot ceea ce a îndurat
de la zămislire şi până la moarte. Pentru că n-a venit ca
unul care ar fi făcut ceva care să fie vrednic de această
pedeapsă, ci pentru iubirea Sa naturală, ca să ne elibereze
din blestem si din tot ceea ce a urmat acestuia si pe care
le-arn dobândit mai apoi ca urmare a încălcării noastre””;
El însă, Cel fără de păcat, a luat asupra Sa toate acestea și
asa a putut să le șteargă și în noi.

"“ cf. Sol 1, 13. Cf. Origen, Peri Archon 11, 9, 1 (intelectele au fost
create în număr limitat, întrucât ceea ce este nelimitat nu poate
inteles) şi 11, 9, 5. '
" Fc1,27.
“ Cf Rm 8, 17; Ga 4, 7. [deea moştenirii joacă un mare rol 1a Evagrie,
of-KG1,18; 1L, 72; IV, 9 (moştenirea); 11, 7; 111, 65. 72; 1V, 4.9 {mosteni-
torul); 1V, 78 (a mosteni). Este vorba de intrarea în mântuirea lucrată
de Logosul intrupat.
"" Cuvintele din paranteze sunt o corectură dogmatică târzie, Textul
original nu mai poate fi descifrat. în conformitate cu S 58 ne-am fi
putut aşteptalaun „și chiar contrar naturii noastre”, Sufixul personal
se poate referi însă si la cuvântul sters: „împotriva naturii lui Dum-
nezeu însă".
“ FC3,16-19. Pentru interpretarea întrupării ca eliberare de blestem
prin asumarea desăvârșită a trupului, sufletului și mingii omului, £.
Grigorie din Nazianz, Oratio 30, 21!
370
 ” Contrar naturii este ca Dumnezeu să se nască dintr-o
femeie.”” Dumnezeu însă s-a născut dintr-o femeie"” din
iubire pentru noi și fără ca natura Sa să fie legată ori
înrobită vreunei legi, pentru că așa bine a voit, fără să
nimicească ceea ce era, ca să ne elibereze de zămislirea si
naşterea din blestem si păcat și să ne nască din nou prin
nastere din binecuvântare si dreptate"”.
“* Fiindcă la această zămislire şi nastere hotărâte sub
blestem”” am ajuns pentru că am stricat de bunăvoie na-
tura noastră. El însă, rămânând ceea ce este, a luat asupra
Sa prin harul Său odată cu nasterea tot ceea ce urmează
de la nastere până la moarte — lucruri care nu sunt con-
trare numai naturii Lui, ci despre care spuneam că sunt
contrare chiar și propriei noastre naturi®” —, pentru ca
să ne elibereze pe noi, cei care păcătuind am căzut de
bunăvoie în aceste lucruri, de ceea ce El a luat asupra Sa
de bunăvoie fără păcat. Prin noi înşine noi nu eram în
stare să ne ridicăm din ele®™, fiindcă am căzut în aceste
lucruri păcătuind, El însă nu numai că n-a rămas în aceste
lucruri, dar ne-a făcut si pe noi să urcăm din ele pentru

"" Ga 4, 4. Evagrie mărturisește aici, chiar si fără să apară notiunea

însăși, învățătura ortodoxă despre Theotokos, potrivit căreia Maria nu
este doar mama omului lisus, ci a născut pe Dumnezeul-om lisus
Hristos, Cf. Grigorie din Nazianz, Ep 101, 17 ad Cledonium.
" În manuscris au fost şterse mai multe cuvinte fără să se poată
descifra textul original. Nu se poate spune dacă e corectura unei erori
de copist sau una dogmatică. Nu pare totuşi să lipsească nimic.
”" Cf.In 3, 3 sqq.
"" Fe 3, 16-19.
"" Cf. Sol 2, 23 sq.
™ Această scurtă propozitie ar trebui să fie de ajuns pentru a-l
absolvi pe Evagrie de suspiciunea unei autoizbăviri prin praktiké si
gnosis. La fel cum insistenta pe caracterul pur haric al Întrupării
Barantează libertatea personală deplină a lui Dumnezeu în economia
Mântuirii, ,
371
că, așa cum spuneam, s-a pogorât de la ele în iubirea 53,
nu ca urmare a păcatului.””*
* Dincolo de natură a fost faptul ca un om să se nască
dintr-o fecioară fără ca ea să cunoască bărbat, fecioria
mamei lui rămânând păzită.”* Dincolo de natura omului
e apoi faptul ca un om să moară din voia sa liberă, iar
după moartea sa să învie din voia sa liberă nestricăcios g
fără ajutor străin. Dumnezeu Însuși, iubitor-de-oameni
fiind, S-a făcut om §i S-a născut de bunăvoie fără bărbat,
a murit pentru că așa a voit §i a înviat nestricăcios din
voie proprie. Pentrucă „dreapta Sa l-a mântuit pe el g
bratul cel sfânt al Lui””” pe Acest Dumnezeu, Care s-a
făcut om rămânând în acelasi timp [si] Dumnezeu.
“ Fl, aluatul Dumnezeirii ascuns prin harul bunătății
Sale în frământătura nedospită a umanității””, nu numai
că nu si-a stricat firea, gustul §i puterea Sa, ci a dospit
întreaga frământătură până ce aceasta a ajuns să aibă
toate ale Sale. Pentru scurtă vreme numai aluatul ascuns
în frământătură este socotit nedospit. După un timp însă,
întreaga frământătură nu mai este doar socotită aluat, ci
chiar este în realitate aceasta.
“ La fel §i Domnul nostru S-a arătat ca om în timpul
nostru, în lumea noastră si pe măsura noastră. În timpul

"" În aceste dezvoltări fundamentale pentru învățătura sa despre

starea originară a omului (ignorate însă de Scheffczyk, Urstand,
pp. 150 sq.), Evagrie recunoaşte integritatea §i perfectiunea inițială a
omului, cum o învață Sol 2, 23 sq. și multi Părinți. În continuare însă,
el face o distinctie clară între această stare naturală a „chipului” i
„asemănarea” sa supranaturală cu Dumnezeu, vezi § 60.
""* Evagrie mărturisește astfel fără echivoc si învățătura Bisericii
despre nasterea feciorelnică a lui Hristos, la fel ca și Gngorle din Na-
zianz, Oratio 30, 21 ș.a.
"" Ps97,1.
"* Imaginea „aluatului” e folosită des şi de Grigorie din Nazianz, f
Oratio 30, 21; Ep 101, 46.
372
Său însă, în lumea Sa și în Împărăția Sa, omul
acesta nu este
doar socotit dumnezeu, ci §i este dumnezeu
în realitate.
și așa cum în această lume nu au fost două luc
ruri: Dum-
nezeu și omul, ci unul: Dumnezeu pentru Sin
e Însuși si,
Același, om pentru noi, tot aşa și în lumea Lui nu sun
t doi:
Dumnezeu și omul, ci unul: Dumnezeu Car
e este pentru
Sine Însuși Dumnezeu și Dumnezeu care este om pentru
că
Dumnezeu s-a făcut om. Asa cum Acesta S-a
făcut pentru
acela om, asa si acela se face pentru Acesta du
mnezeu??
“ Fiindcă atunci când Dumnezeu S-a făcut
om, n-a pier-
dut niciuna din însușirile Lui naturale. Omul
însă nu
rămâne nici în toate insusirile Lui naturale,
nici într-o
stare dincolo de natura sa, ci pierde chiar ceea ce îl
făcea
de fapt să fie om. Propriu naturii sale este
aceea de a fi
fost creat „după chipul lui Dumnezeu”**. A „ne
face însă
asemenea Lui”"" e dincolo de natura sa, după cuv
ântul:
„Am venit ca viață să aibă și prisos să aibă”"
”, cât și după

"” Evagrie formuleâză aici în mod pregnant

învățătura patristică
despre îndurnnezeirea omului prin Întruparea lui Dum
nezeu. Cf. Atanasie
cel Mare, De incarnatione 54, 3; Grigorie din
Nazianz, Oratio 30, 3 5qq. 14.
În fundal stădeja Origen, Peri Archon IL, 6, 3 sq. În limbaj
Învățătura despre acest sacrum commer încifrat
cium reapar e în KG IV, 18.
Guillaumont, Les „K&phalaia gnostica”, pp.
153 sq. crede că poate recu-
noaşte în această propozitie un izvor dir
ect al anatemei 8 din 553.
Chiar dacă ver bal lucrurile Par să stea așa, trebuie spus
însă că, privit
in context, Evagrie a fost complet răstăl
măcit. Cf. mai sus, p. 167,
n.178.
™Fc1,27.
""1In3,2; cf. Fe1, 26! Evagrie distinge aici
între calitatea naturală
aomului de „chip” al lui Dumnezeu, enu
nțată în Fe 1, 27, §i „asemă-
Narea” supranaturală cu Dumnezeu sugera
tă în Fc 1, 26 ca intentie a lui
Dumnezeu, iar în 1 In 3, 2 făgăduită pentru
eshaton. Cf. pe larg Origen,
Peri Archon 111,6,1.
" In 10, 10,

373
 sl
vvu l ăț LIRS0 H oăf AT st [rtmd
et p et S pu ek o _pandae]” .
T gy Lrb iy R ey
LI AL B § [T 5 B TIALHIUAK] PP DITT
o wriedap o _pkerifrer ju dinu nevies v T TR D
it IN * L Flrua r] sy o] snprow) i
A ] p T ) p e o SR lo
feu iy * [Nu s pdu ap a a TE pam PUTTAȚ a
ățu l ȚE PN
(LT,
T e ȚR O oy DE OA ŢI AŢ e vy TI wE pIpiL L r IIT
213 35PN 4V LIT 1) EN PANS 4 $ilaiop30 [njas eAIEBIIGE
. BT AI EȚ e fT gespdvsd VOR s INEu e w
e LE psleral
0 oo Wi ) B o g ey e rru indazay it 33 w3 LT ee Surifesu -ou upidaiie
eazrabduli MUȚȚVUL R3] 2053 d Lmasny dfoseap rirj |
a0 e L d palkure ap LGS £ nauad e
L4003 AP0y Ipuț s3 23 IMSȚIENA BN U resaE lT3 ruluod i v Funfe CI WTMpandur 30j W IN INI
R U0L Uod ŞD e UDR |t napsd Spnse e F aW3dd w2 DĂ gyure 3j ZTR D aT
- 32 WInoE drapas 12 710U dp g g b pd p ț IUniuntu p Vu s Aă 1 HE 10 _ipUFUTUȚEI
8 2453 AL 19U Wy, FINPOIP Irp r gapany pață ‘o Wrâlage v iE o sp updru TR = pfiojosd L)
1OL UĂ o) srlunuas we wnse pS aeged g ș dlioze purzga Winy e EI e AN} FAIFEMLTH —
TE FT
LY A 3
„ UESȚIS TN ASTR B 300
e T AL i o vogare D R Tl 203
I
00} p+ 1 el 20 drouna pagun e-au FaagFRUrE SE TUEARP ES INI TUTU i [ 53 ILOȚEZ
I S 3l F OAT 23R Îumoa TSP [* nugle 3Lg DFEOȚEALI [} R
| TN ELIN
SOJLIT
TITI AFFIE 00 ȚET IMT 25 Afăzu sarmn „țrart H mdaais gy £ arez R afă ETUNE 3E UŢET
afu aiee: Ipurqop rr
T Efdur dd 03 (22 ok VET 70143 1Y) mees 16 ol _upsle” e pă — mmdoan m a
"ruuzd apilațdeap
af anuelinuou
at ajosn s esoraot def sy EI TUnirzd — 20 IlFN ȚET ruppkd UI
ANAR BT U] % s 2.0v2 afoșrușĂ pi pâng *oranra Mipuqle.lnpmglmmnnuaamnnlnrt&u
#04 Suu 51 N[ p ECS ojamnp ' 14 SȚT 51663 fu
3p NT GE najuag o LMT IIA JEASE @ pprăl3p o AnmEm
d (¥ 13 eadecijnas ru “ă Siyaie ruguzd aumen 2p ajupada el na 15 ăpruoples apElmy nnwad angm
> SUTMĂNO 3 (Ui [MULIT] EŢ FIS 55 [0S WAS ef IE , TUTUTU anmid
UIA Fartăsp 300 EA] EA rr (30 3 pp
E J e e oU o au d ES VEE-T 133 03 3100
AL B PR IS B p F
lurA raumsdajalur” r avlatipze N dape areis iy Iru jrzpa e (o PUTA TIT ITASPEDUL o
20 area i Chul de "oLU EvT R pANYE L L
ae e aqtazog 25a3 ( ete
"l j At sopumgs sauming ripdes E e T gkl Ev iy srad przate sof ey ] ARG
înțelepciunii"“": însuşi „pieptul lui Hristos”, de care s-a
rezemat loan la cină şi căuta după vânzător"", Asadar,
loan ia cunoştință de vânzător la această cinăl Deci „vân-
zătorul” nu e cunoscut fără „cină” şi fără „pieptul lui
Hristos""””. la seama însă că de îndată ce e făcut cunoscut,
e și scos afară i se face liniște."""
* Asa cum „pământul cel bun” care primegte „sămân-
ța” n-are voie să dea doar cât a primit, ci „de treizeci, de
saizeci i de o sută de ori”** mai mult, tot aya și „să-
manta" aruncati® în mintea ta iscusită n-are voie să
rămână singură, ci trebuie să te sârguieşti ca aceea ce e
însămânțat în tine să aducă rod de multe ori înmulțit.
Pentru ca astfel „Lucrătorul pământului””” să se bucure
de asta si să-ţi dea tot timpul „semințele”*” Sale, „pă-

"" Col2,3.
™ [ 13, 23, cf. Mn 102: „«Piept al Domnului» e cunocasterea lui
Dumnezeu Cine se reazemă de el ajunge «teologhisitor».” „Pieptul lui
Hristos” e, așadar, simbol al Logosului întrupat în Hristos. „Teologhi-
sitor” e cel care cunoaște Sfânta Treime Însăși. Aici ar trebui citat tot
ceea ce spune Grigorie din Nazianz despre „adevăratul teologhisitor”
— un initiat în tainete lui Durnnezeu, cf. Oratio 20, 5, 12; dar si Evagrie,
Or 60 (cu comentariul lui Hausherr, Les lecons, pp. 85 sq.).
" 5i „Euharistia” în care se mănâncă „trupul și sângele lui Hristos”
are aici o semnificație simbolic-mistică. Cf. Mn 118: „«Trupul lui Hris-
tos» sunt virtutile practice. Cine le «mănâncă» ajunge nepătimitor';
și Mn 119: „«Sângele lui Hristos» e contémplarea celor creafe. Cine il
«bea» ajunge intelept™, Cf. deja Ep fid 15! Trădătorul, ,luda”, e „tip”-ul
lui Satana; cf. In 13, 2 §i 27.
™ in 13, 27 sq. Această , liniste” e un semn al nepătimirii, n. 892.
"" Mt13,8. .
"* și anume la prima creatie, cf. KG 1, 39. 40. E vorba de sămânța
virtuții.
"* Gedrgos, „Plugarul”, Adică Logosul în calitate de Creator și „Con-
structor” al acestei lumi.
"" Cf. Mc 4, 14 5qq,
376
mântul”"” să-ți fie binecuvântat si din el să fie hraniti
mulţi „săraci”””, astfel ca și de la „Lucrătorul pămân-
tului”, și de la „pământ”, și de la cei hrăniți de El laudă si
slavă să se înalțe „Primului Lucrător al pământului”*”,
ale Căruia sunt toate semintele binecuvântării în veci.
Amin.

"" Natura creată, cf. £p 2, n. 14.

"" „Săracii” sunt aici cei lipsiti de cunoastere (în Prov 31, 9) și care de
aceea sunt hrăniți de cei ce au dobândit-o deja; cf. în Prov 28, 3; 29,
7 și
Ep41,4;47,2,
_ ” Adică la Tatăl drept Cauză a existentei. Cf. Gn 146 (prătos geărgos)
îiKG VI, 26; df. şi Origen, Peri Archon Îll, 1, 14 (megas geărgos) și IV,
3, 1.
377
 haft
SCHWARZ. E.. „Palladiana”, Zeitschrift fiir neutestamentliche Wissensc
35 (1936), pp. 161-204.
Oxford, 2003,
SINKEWICZ, R.E., Evagrius of Pontus. The Greek Ascetic Corpus,
en zur
SpERBER-HARTMANN, D., Das Gcbet als Aufstieg zu Gott. Untersuchung
2011.
schrift de oratione des Evagrius Ponticus, Frankfurt,
sis in Origen of
STEFANIW, B., Mind, Text, and Commentary. Noctic Exege
cus, Frankfurt, 2010.
Alexandria, Didymus the Blind, and Evagrius Ponti
COLUMBA
STEWART, C., Cassian the Monk, Oxford, 1998. Trad. rom.:
STEWART osB, Casian Monahul Învățătura ascetic-mistică, Deisis, Sibiu,
2000.
rius Ponti-
In., „lmageless Prayer and the Theological Vision of Evag
pp. 173-204.
cus", Journal of Early Christian Studies 9 (2001),
Roma, 1673.
SUAREZ, ].M., S.EN. Nili abbatis rractatus seu opuscula,
S. Grégoire de
SzYMUSIAK, )-M., „Pour une chronologie des Discours de
Nazianze", Vigiliae Christianae 20 (1966), pp- 183-189.
Prayer in
THEOPHANES (CONSTANTINE) FR, The Psychological Basis of M ental
the Heart, 3 vol., Mount Athos, 2002
of Theological
TURNER, C.H., „The Lausiac History of Palladius”, Journal
Studies 6 (1905), pp. 321-355. ,
n des
UTHEMANN, K.-H., „Protologie und Eschatologie. Zur Rezeptio
origenisti-
Origenes im 4. Jahrhundert vor dem Ausbruch der ersten
58.
schen Kontroverse”, în Origeniana Septima, Leuven, 1999, pp. 399-4
Nil”, Mélanges
VANDEN VIN, P., „Un opuscule inédit attribue A S.
G. Kurth, Liittich, 1908, vol. I, pp. 73-81.
rieme siécle
VEILLEUX, A, La liturgie dans le cénobitisme pachâmien au quat
(Studia Anselmiana 57), Roma, 1968.
Kalama-
[o., Pachomian Koinonia, vol. 1-3 (Cistercian Studies 45, 46, 47),
zoo, 1980, 1981, 1982.
nom de «La
VITESTAM, G., „Seconde partie du Traité, qui passe sous
ta
grande lettre d'Evagre le Pontique ă Mélanie !' Ancienne» , Scrip
1964, 3,
Minora Regiae Societatis Humaniorum Litterarum Lundensis 1963-
Lund, 1964. '
Maxime le Con-
VILLER, M., „Aux sources de la spiritualită de saint
d'ascétique et de
fesseur: les ceuvres d'Evagre le Pontique”, Revue
mystique 11 (1930), pp. 156-184, 239-268, 3311-336.
Freiburg, 1939.
VILLER, M. şi RAHNER, K., Aszese und Mystik in der Văterzeit,
WHITE, H.G.E., The Monasteries of Wadi 'n Natrun. Part III: The History of
the Monasteries of Nitria and of Scetis, New York, 1932.
altchristlichen
ZBcKLER, O., Evagrius Pontikus. Seine Stellung in der
henhistorische
Literatur- und Dogmengeschichte (Biblische und kirc
studien 4), Miinchen, 1893.

404
 Cuprins

Cuvânt-înainte la ediția a doua ............ să &

Cuvânt-înainte la ediția întâi .................. 7

I. Viata si personalitatea
lui Evagrie Ponticul
L CRPACOTIR . 5rs 500 3 ot c 0 0 b a d l 5 0 G I 0 4 14
2. Constantinopol ............ ..ol 18
3. erusalim -...ios ee ire r c EE ș c aER SE 24
LEGIPE o i Iv e a e a Î R s ain I 27
5. Părintele duhovnicesc ,........ ... . o o ie ll 39
&: SETULOTUL +vvsiiiva ru m de 5a ECET EEI 47
7. Disputa în jurul lui Origen .................. 51
T ] s ş d S s D AT DE D Lr e 5E 69
9. Misticul .............. B t-tai AC dă u S 88
*

,Viata” avvei Evagrie — nota traducătorului ... .. „ 99

Palladios, Despre Evagrie ..............ceovens: - 103
Viata avvei Evagrie — sinaxar copt ............. 109

II. Învățătura duhovnicească

a lui Evagrie Ponticul
1. Intelegerea simbolică a Scripturii ............ 126
2.Esenta și scopul ascezei . .........-....... ... 132
3. Imitatio Christi . ... + +«
se-
+o .
..... ite
st-
4. Desăvârşirea în DUMNeZEU

[Il. Scrisorile avvei Evagrie

.... 180
1. Traditia manuscrisă și atribuirea scrisorilor
aa
esin 180
Corpus Epistolarum - - -- - ++ ++« sssmum
sonmsono e 182
Epistula fidei - --« ++ a
s TR 183
Epistula ad Melaniam . .....-- B
... - 185
2. Constituirea corpusului epistolar evagrian
.. 188
3, Adresanti — elemente biografice — datare ...
te 188
Corpus Epistolarum « -- -- + -- -« =<=smamaneon
Epistula fidei -. -...+= 1 e mă mii eee e 201
Epistulă ad Melaniam .. ...+« «unsensrssnnsse 204
IV. Scrisorile
ee ti 215
1. [către Melania] .....-. ... & emoi
=- 218
2. [Către Ioan al Terusalimului] .. ... -- .--.-.
20.0a-ti-e - e 219
3, [Citreunmonah] --...
. PECR
.. ... 220
4. [către avva Lukios] ......-.--..
223
5, [Către Rufin] -. -- ++ <ciesa m a ee
s g s 224
6. [Citre un prieten] ......... s
e A BT
7. [către Rufin] .......-...-. iy
8.[Catre Melania] .... ......--. ... .. vă a . a
.. 229
9. [către loan al lerusalimului] ... ... -. +-+...
l , 230
10. [Către Rufin] ............. a SA Badita-terid
e e EE
11, [către unmonah] . .......... el
234
12. [către Grigorie din Nazianz] . ........ eysling
235
13. [către Teofil al Alexandriei] ................
..<. . d ddd 8 B 236
14. [către o rudă] ........
... aspla'ulici g EDE
15, [Către un prieten] ............
.. c . -
mcit it. iite 237
16. [Către avva Lukios] ......
:.. 240
17. [Fragment] ......ounre c a n eve
18. [Fragment] .............. e LB e Eu să e R
 19. Către Rufin] .......o0ovvvves aă bd -b R
20. [Către diaconita Severa] ....... SPET e
2L [Către Eustathios] .............. ădd SR
22, [CĂtPE REN ] < 0 i st i 85 a PP DE
23, [Către Grigorie din Nazianz] ................
24, [Către loan al lerusalimului] . ...............
25, [Câtre Anatalius] ..: so s cvm e că 7 să a
26. [Către un prieten] ......... ... -. .. cc vpce
27. [Către monahi] . ............. E e ATT
28. Către monahi] .................. S S
29. [Către un prieten] ............- .. .. ... ră
30. [FPAgMEAE] ..rie vu eee iE ovamsn 308 î
31. [Către Melania] ..........coveevreiuieenn.
32 [Către Rufin şi Melania] ....................
33, [Către un cunoscut] ......... .. .. .. r
34. [CSEALUCAMIE] s w5 ră e r dă a8 a
35. [Către Melanial 4;: st s s ră ăT E d
36, ES RONAL, 505 500k 5 SER E E e
37. [Către Melania] ...... .. sese ee rr e
38. [Către un prieten] ................. v oii-hEd-â
39. [către un prieten] ......... vă ru I LI A
40, CEtro BTN zu s zeirire a e u z e eă lă ŞLl
41. [Către un prieten] ...........coiiiiiinann.
42, [Către nişte monahi] .../ ..................
43, [Către un prieten] .........isecereii eve
44, [către Rufin] ... sse s su a a z ee
45, [Către un prieten] ......... . iieeiv eu a ee '
46, Către Grigorie din Nazianz] ................
47, [Către un preot] ,.......eeii c ee eee eee
48, [Către Teophoros] .......... PANENT N
49, [către Rufin] ...ioe oo oei eee a ș a - 0-
50. [către loan al lerusalimului] .. ..............
51, [Către Ioan al lerusalimului] ........ ,. .. ...
52. [Către un prieten] .........oooiiniiiiiiiiiny
407
53. [Către un monah] .. ... ... o ses oo s s să 294
54. [Către un prieten] so cc e .
oo o s ...
.... 295
55. [CSTTE UI MEMAN] o s e Cz s aivn f 1 296
56. [Către avva Lukios] .......c0vivnnns . 299
57. [cătr e
un prieten] ....... Ak WA AN AR 303
58. [Către Hymettios] ..................oo00es 306
59. [Către Kekropios] . ... ... ... . de cu 309
60. [Către nişte monahi] ...
................. 311
61. [Către nişte monahi] .................. ... 312
62. [Către un prieten] -.... .. .oi s eee ree eee 314
63. [Scrisoarea despre credință, despre Sfânta Treime] 316
64. [Scrisoarea către Melania/Rufin] ............ 344
x

Prescurtări și bibliografie actualizată ........... 379

1, Scrierile lui Evagrie - ... ... ... ee ceiiii e 379
2, Alte izvoare ... .. o esecivreeeă VSu 384
3. Bibliografie selectivă ...... ....
c ediii l 388
 Editura si Librăria DEISIS
str. Timotel Popovici, nr. 21, 550164
Sibiu
tel. 0269 214272, 0723 066372
www.edituradeisis.ro

Difuzare: SC SUPERGRAPH SRL

str. lon Minulescu, nr. 36
031216 Bucuresti, sector 3
tel. 021 3206119, fax 021 3191084

ÎMPRIMERJI

— ol p ST PS SET
şoseaua jtefan cel Mare și Sfânt, nr,
67—69, 700498 lasi
tel. 0232 276221, fax 0232 232588
www.imprimeriiledavid.ro
 docia și
A fost hirotesit citeţ de Vasile cel Mare în Capa
oto nit di ac on de Gr ig or ie din Na zi an z, al cărui
apoi hir
a fos t, în Co ns ta nt in op ol . A fos t găzduit cu
- secretar
Je ru sa li m de Me la ni a și Ruf in, și în 392
prietenie în
tu l mo na hi lo r. Ev ag ri e din Pont
s-a stabilit în Eg ip
aic i ult imi i sa pt es pr ez ec e ani ai viefii
(346-399) atrăit
Al ex an dr in ul , de ve ni nd el
cau cenic al lui Maca
ri e
isc usi t și par int e du ho vn icesc căutat.
insusiavva
ri se si ri ac e (d in se co le le VII și IX)
Două vechi manusc
în tr ad uc er e o co le ct ie de 62 mici
ne-au transmis doar
rs on al , pr ec um şi al te do uă scri-
scrisori cu caracter pe
bi le tr at at e te ol og ic e în formă
sori mai ample, verita ru prima
tr ad us e și st ud ia te pe nt
epistola ră. Ele au fost te les că ne
ie l B un ge , ca re a in
dată de părintele Gabr i m o sului mo-
în in t i m i t a t e a f a
oferă un acces unic atât re a sa teologică
ca t §i în gâ n di
nah al pustiei Egiptului,
u n ui a d e v ă r a t t e s t a ment.
cu valoarea i m a r h iman-
ab il ă a s c h
e s c i f r a t e de e x e g eza inegal
D o m o a r a unică a
însuși e r e m i t , c
t u l u i G a b r i e l , el
dri c i t i t o r u l u i acestui
di n pustie” of er ă
aces t o r „ s c r i s o r i ein
a d e v ă r a t ă i n t r o d u cer
t o t o d a t ă c e a m a i vie şi
volu m e x e m p l a r care a
o m u l u i și men a k u u t
viata și g â n d i r e a
o s t a v v a E v a g r i e Ponticul-
f