AL CELUI INTRU SFINTI PARINTELUL NOSTRU NIL ASCETUL CUVANT DESPRE RUGACIUNE rs fiind de flacara necuratelor patimilor, m-ai intarit ade- a... prin trimiterea scrisorilor tale de Dumnezeu iubitoa- re, mangaindu-mi mintea muncité de cele mai rusinoase ganduri si imitand astfel, in chip fericit, pe marele invafator gi dascal. $1 nu e de mirare. Pentru ca totdeauna partea ta au fost cele de cinste, . ca si a binecuvantatului Iacob. Caci slujind bine pentru Rahila, si primind pe Lia, ceri gi pe cea dorita, intrucat ai implinit si cei sapte ani ai acesteia (Fe. 29, 23-28). lar eu nu tagaduiesc ca, ostenindu- ma toataé noaptea, n-am prins nimic; totusi aruncand mrejele dupa cuvantul tau, am prins multime de pesti, nu stiu daca mari, dar in orice caz 153 la numéar. Pe acestia fi-i trimit in micul cos al dragos- tei, ca tot atatea capete, implinindu-ti porunca. Dar te admir si-ti fericesc foarte gandul minunat de-a dori sa ai Capetele rugaciunii. Caci stiu cA nu le iubesti simplu numai pe cele ce le ai in mana si sunt scrise cu cerneala pe hartie, ci si pe cele implantate in minte, prin dragoste si nepomenire de rfu. De aceea, dat fiind faptul ca: toate sunt indoite, una sporind pe cealalta, dupa inteleptul Isus (Sir. 42, 25), primeste-le nu numai in scrisoare, ci si in duh, intrucat -183-SFANTUL NIL ASCETUL oricarei scrieri ji premerge géndirea. Caci daca nu e acesta, nici scrierea nu va fi. Prin urmare, indoit este si felul rugdciunii. Unul este practic, iar altul contemplativ. La fel si numarul are doua laturi. Una pe care poti pune mana, si aceasta este cantitatea, iar alta este intelesul lui sau calitatea, Asttel impartind Cuvdntul despre rugdaciune in 153 de capete, {i-am trimis 0 merinde evanghelic& spre a avea plAcerea unui numar simbolic, si o figura de triunghi, si de hexagon, care indic4, pe de o par- te, cunogstinja cucernica a Treimii, iar pe de alta, intelesul acestei lumi. Dar si num4rul 100, luat in sine, este un patrat, iar 53 este un triunghi si o sfera. Caci 28 este un triunghi, iar 25 o sfera, fiind- ca 25 e alcatuit din 5 ori 5. Prin urmare, ai figura in patru unghiuri simbolizand patrimea virtutilor, iar pe de alta parte, cunostinta in- teleapta a veacului acestuia, simbolizaté de numf@rul 25, care in- chipuie forma de sfera a timpurilor. Caci saptamana se misc4 dupa saptamana $1 luna dupa luna, $i timpul se deapana in cerc, an dupa an, cum vedem in miscarea soarelui, a lunii, a primaverii, a verii gi a celorlalte. lar triunghiul inseamna cunostinta Sfintei Treimi., Privind ins si altfel num4rul 153, ca trei cifre, se poate intelege ci e triunghtul cunostinfet practice, naturale si teologice, sau credinta, nadejdea $i dragostea; sau aurul, argintul si pietrele scumpe. Numérul inseamna acestea. Jar cuprinsul smerit al Capetelor nu-1 vei ocari, stiind s4 fil si satul, si flamand (Flp. 4, 12) si amintin- du-ti de Cel ce n-a trecut cu vederea cei doi bani ai vaduvei, ci i-a pri- mit mai bucuros ca bogafia multora. Prin urmare, primind acest rod al bunavointei, iubirii $1 dragostei, pazegte-1 intre fratii tai adevarati, poruncindu-le s4 se roage pentru cel bolnav, ca s4 se facd sAniatos $i, Juandu-gi patul, sf umble prin harul lui Hristos. Amin. -184-CAPETE DESPRE RUGACIUNE 1. Daca ar vrea cineva s& pregdteasc4 tamaie mirositoare, va amesteca dupa randuiala in chip egal raginad stravezie de Liban, casia, onixul si stactia. Acestea sunt patrimea virtutilor. Daca sunt depline si egale, mintea nu va fi vanduta. 2. Suftetul curafit prin plinatatea poruncilor face randuiala minfil, neclintité gi destoinica si primeasca starea cAutata, 3. Rugaciunea este vorbirea mintit cu Dumnezeu. De ce stare are, asadar, nevoie mintea ca sA poata sd se intindd, fara s4 se uite indarat, dincolo de sine, pana la Stapanul ei, si s stea de vorbi cu El fara mijlocirea nimanui? . 4, Gand Moise incearcd sa se apropie de rugul arzator, e impiedicat pana nu dezleaga incaltamintea picioarelor (Jes. 3, 5). Cum nu te vei dezlega gsi tu de orice cuget patimas daca vrei sa vezi pe Cel mai presus de orice simfire si intelegere si sA vorbesti cu El? . 5. Mai intai, roagd-te pentru dobandirea lacrimilor, ca prin plans sa inmoi salbaticia ce se afla in sufletul tau; si. dupa ce vei fi marturisit astfel impotriva ta faradelegile tale inaintea Domnului (Ps. 31, 5), si primesti iertare de la El. 6. Foloseste-te de lacrimi pentru a dobandi implinirea oricarei cereni. Caci foarte mult Se bucura Stapanul-cand te rogi cu lacrimi. 7. Daca vergi izvoare de lacrimi in rugdciunea ta, sA nu te inalfi intru tine ca si cum ai fi mai presus de multi. CAci rugaciunea ta a primit ajutor ca s4 pofi rascumpara cu drag inima pacatele tale si sé imblanzesti pe Stap4nul prin lacrimi. Deci s4 nu intorci spre patima scutul pe care-l ai contra patimilor, ca si nu mAnii si mai mult pe Cel ce fi-a daruit harul. 8. Muti, plangand pentru pacate, uita de scopul lacrimilor; -185-SFANTUL NIL ASCETUL si aga, pierzindu-si mintea, au ratacit, . 9, Stai cu incordare si te roaga cu osardie si ocoleste grijile si gandurile, caci ele te tulbura gi te nelinistesc ca s& te scoata din taria rugdciunil. 10. Gand te vad dracii ravnind cu adevarat la rugaciune, iti strecoara infelesurile unor lucruri asa-zis trebuincioase; $i dupa pu- {ina vreme iti fura amintirea lor ca, miscandu-ti-se mintea spre cau- tarea lor $i neaflandu-le, sd se descurajeze si sA se intristeze foarte. Apoi, cand revine iarasi in rugdciune, ii aduce aminte cele cdutate si cele amintite mai inainte pentru ca mintea, cdutand sa le ia la cunostinfa, si piarda rugaciunea care aduce roade. li. Is upta-te s4-fi {ii mintea in vremea rugaciunii surda Si muta, $i te vei putea ruga. 12. Gand te va intampina o ispit& sau te va atata o impotri- vire ca s4-fi misti mania spre cel ce-ti sta impotriva sau sa spui vreo vorba goala, adu-ti aminte de rugaciune si de porunca dumneze- iasca cu privire la ea, si indati se va linisti miscarea fara randuiala din tine. 13. Boate cate le vei face pentru a te razbuna pe fratele care te-a nedreptatit iti vor fi spre sminteald in vremea rugaciunii. 14. Rugaciunea este vlastarul blandetii si al lipsei de manie. 15. Rugaciunea este rodul bucuriei gi al multumirii. 16. Rugaciunea este alungarea intrist&rii si a descurajarii. 17. Plecand, vinde-ti averile si le da sdracilor (Mt. 19, 21: Mc. 10, 21) si, luandu-ti crucea, leapada-te de tine (Mt. 16, 24: Le. 9, 23), Ca S& poti sa te rogi neimprastiat. 18. Daca vrei sa te rogi in chip vrednic de lauda, leapada-te de tine in tot ceasul si, suferind nenumi§rate rautati, nevoieste-te -186-CAPETE DESPRE RUGACIUNE pentru rugaciune. 19. Necazul pe care il rabzi.cu buna intelegere te va face sa-l afli rodul in vremea rugaciunii. 20. Dorind sa te rogi cum trebuic, sa nu qntristezi vreun Su- flet; iar de nu, in desert alergi. Zk Ls asa-ti darul tiu, zice, inaintea altarului $1, plecand, im- pacd-te mai inti cu fratele tau, si apoi, venind, te vei ruga netulburat (Mt. 5, 23). CAci amintirea raului innegreste cugetul celui ce se roaga si intuneca rugaciunile Jui. 22. Gei ce isi ingramadesc suparari $i pomeniri de rau sunt asemenea celor ce scot apa si o toarna intr-un vas fara fund. 25. Daca esti rabdator, pururea te vei ruga cu bucurie. 24. Rugandu-te tu cum trebuie, ti se vor intéampla astfel de lucruri, incAt sd ti se para ca ai dreptate sa te folosesti de manie. Dar nu este nici o manie dreapta impotriva aproapelui. Caci de vei cau- ta, vei afla c4 este cu putin{a s4 randuiesti lucrul bine si fara manie. Deci folosegste-te de tot mestesugul ca si nu izbucnesti in manie. 25. Vezi ca nu cumva parand c4 vindeci pe altul s4 fii tu insuti netamAduit si si impiedici rugaciunea ta. 26. Fugind de manie, vei afla crutare, si te vei dovedi inte- lept, si vei fi intre cei ce se roaga. 27. Inarmandu-te impotriva maniei, nu primi niciodata nici pofta, cAici aceasta da mancare mAniei; iar mania tulburé ochiul mintii, intindnd starea rugaciunii. 28, Nu te ruga tmplinind numai formele din afara, ci in- deamna-ti mintea spre simfirea rugaciunii duhovnicesti cu multa frica. 29, Vrieori, stand la rugaciune, te vel ruga dintr-odata bine; -187-SFANTUL NIL ASCETUL alteori, chiar ostenindu-te foarte, nu vei ajunge la {inté, ca sa ceri gi mai mult si, primind, s& ai un castig care nu-{i mai poate fi rapit. ou. A propiindu-se ingerul, se departeaza gramada toti cei ce ne tulbura, si mintea se aflé in mult odihn& rugandu-se curat. Alteori, amenintandu-ne obignuitul razboi, mintea se lupta si nu poate sa se linisteasca, deoarece s-a amestecat mai inainte cu felu- rite patimi. Totusi, cerand si mai mult, va afla. Caci ,,celui ce bate i se va deschide” (Mt. 7, 7; Le. 11, 9). ol, Hu te ruga sa se [aca voile tale, cAici acestea nu se aco- pera intru totul cu voia lui Dumnezeu (Mt. 6, 10); ci roagd-te mai bine precum ai fost invatat, zicand: ,,Faci-se voia Ta” in mine. Si in tot lucrul aga s4-L rogi, ca sA se fac& voia Lui. C&ci El voieste ceea ce e bine si folositor sufletului tau. Dar tu nu ceri totdeauna aceasta. 32. De multe ori rugandu-méa, am cerut s4 mi se implineasca ceea ce am socotit eu c4 e bine si am staruit in cerere, silind fara judecata voia lui Dumnezeu; nu i-am ldsat Lui ca sa randuiasca mai bine aceea ce stia ca este de folos. lar primind, m-am sc4rbit pe urma foarte cA n-am cerut mai bine sa se facad voia lui Dumnezeu. Caci lucrul nu mi-a folosit aga cum credeam. 33. Ge este binele daci nu Dumnezeu? Agadar, s4-I ldsim Lui toate cele ce ne privesc gi ne va fi bine. Caci Cel ce e bun desi- gur ca e $i Datatorul darurilor bune. | 34. Nu te indurera daca nu capeti indata de la Dumnezeu ceea ce ceri. Caci vrea sa-ti faca si mai mult bine lds4ndu-te sa starui catre El in rugaciune. Fiindca ce e mai presus ca a vorbi cu Dumnezeu si a fi rapit la impreuna-petrecere cu El? 35. Rugaciunea neimprastiata este o intelegere suprema a -188-CAPETE DESPRE RUGACIUNE, mintii. 36. Rugaciunea este urcugsul minfii spre Duninezeu. 37. Daca doresti sd te rogi, leapada-te de toate, ca si moste- nesti totul, 38. R oaga-te mai intai sA te curdtesti de patimi; al doilea, s4 te izbavesti de nestiinta si de uitare; al treilea, de toat ispita si parisirea. . 39. Gere in rugaciune numai dreptatea si imparatia, adica virtutea si cunostinta, gi toate celelalte se vor adAuga tie. 40. © cu dreptate s& te rogi nu numai pentru curafia ta, ci si pentru a oricarui semen, ca s& imiti chipul ingeresc. 41. Gauta sa vezi dacA te-aj infatisat cu adevarat inaintea lui Dumnezeu in rugaciunea ta sau daca esti biruit de lauda omeneasca, $i pe aceasta te silesti s& o vanezi folosindu-te de chipul ruga&ciunii ca de 0 acoperitoare. . 42. F ie ca te rogi cu fratii, fie singur, striduieste-te s4 te rogi nu din obisnuinta, ci cu simtirea. 43. Simtirea rugaciunii este. adunarea mintii, impreunata cu evlavie, cu strapungerea inimii, cu durerea sufletului, cu marturisirea pacatelor, cu suspine nevazute. 44. Daca mintea ta mai e furat& in vremea rugaciunii, inca n-a cunoscut ca se roaga un monah, ci esti inca un mirean care in-. frumuseteaza cortul din afara. 45. Rugandu-te, pazeste-ti cu putere: memoria, ca sA nu-ti puna inainte ale sale, ci migc4-te pe tine spre gandul infatisgarii tale la judecata. Caci, de obicei, mintea e mult TApita de memorie in vremea mpaciunii, whe, A mintirea iti aduce in vremea rugaciunii sau inchipuiri -189-SFANTUL NIL ASCETUL de-ale lucrurilor de odinioara sau griji noi sau fata celui ce te-a suparat. 47, Diavolul pizmuieste foarte tare pe omul care se roaga si se foloseste de tot mestesugul ca s&-i intineze scopul. El nu incetea- za, prin umnare, sa puna in migcare ideile lucrurilor prin amintire si sd rascoleasca toate patimile prin trup, ca s&-1 poata impiedica din drumul sau cel mai bun si din c&latoria catre Dumnezeu. 48. Gand diavolul cel prea. viclean, faicdnd multe, nu poate impiedica rugaciunea dreptului, o lasa-pentru pufina vreme mai do- mol si pe urma jl razboieste iarasi pe cel ce se roaga, Caci fie ca4-1 aprinde pe acesta spre manie, si asa stricd starea lui cea buna do- bandita prin rugaciune, fie ca-| afata la plicere patimasa, $i asa ii pangareste mintea. 49. Dupa ce te-ai rugat cum trebuie, asteapta cele ce nu trebu- ie $i stai barbiteste pazind rodul tau. Caci spre aceasta ai fost randuit dintru inceput, ca sA lucrezi $i SA pazesti. Asadar, dupa ce-ai lucrat, nu cumva sa lagi nepazit ceea ce ai facut: lar de nu, n-ai rugandu-te. folosit nimic 50. Bot razboiul ce se aprinde intre noi si dracii necurati nu se poarté pentru altceva decat pentru rugaciunea duhovniceasca. Caci lor le este foarte potrivnicd si urata, iar noua, foarte mantui- toare $i plAcuta, : 51. Ge vor dracii s4 lucreze in noi? Lacomia pantecelui, cur- Via, iubirea de argint, mania, tinerea minte a raului si celelalte patimi, ca ingras4ndu-se mintea prin ele, 84 nu se poata Tuga cum trebuie. Caci starnindu-se patimile partii nera tionale, nu o las& S84 se miste cu buna judecata, . ,CAPETE DESPRE RUGACIUNE le cutam pentru Ratiunea care le-a dat fiintaé. lar aceasta obignuleste sa se descopere in starea de rugaciune. 53. Starea de rugaciune este o dispozitie nepatirnasa, casti- gata prin deprindere, care rapeste mintea iubitoare de intelepciune spre indltimea intelegatoare, prin dragoste desavarsita. 54, Gel ce vrea si se roage cu adevarat trebuie nu numai sa-si stapaneascd mania si pofta, ci trebuie sd ajunga si afara de orice inteles patimas. 55. Gel ce iubeste pe Dumnezeu sta de vorba cu El de-a pururi, cum ar sta cu un tata, alungdnd orice in{eles patimas. 56. Gel ce a atins nepatimirea inca nu se si roaga cu adevarat. Caci poate s4 urmareasc niscai cuget&ri simple si sa fie rapit de isto- riile lor, si s4 fie departe de Dumnezeu. 57. Gand mintea zAboveste in ideile simple ale Jucrurilor, inca nu a ajuns Ja locul rugaciunii. Caci poate sA se afle necontenit in contemplatia lucrurilor si sa flecireascA despre intelesurile lor, care, desi sunt idei simple, dar exprimand vederi de-ale lucrurilor, dau mintii forma gi chipul lor si o duc departe de Dumnezeu. 58. Pana ce mintea nu s-a ridicat mai presus de contempla- rea firii trupesti, inca n-a privit locul lui Dumnezeu. Caci poate sa se afle in cunostinta celor inteligibile si sA se facd felurita, ca ele. 59. Daca vrei sa te rogi, ai trebuinta de Dumnezeu, Care d§ rugaciune celui ce se roaga. Prin urmare, cheama-L pe El, zicand: »Sfinteascd-se numele Tau, vie imparatia Ta” (Mt. 6, 9-10; Le. 11, 2), adica Duhul Sfant si Fiul Tau, Cel Unul-Nascut. Caci asa ne-a invatat, zicand: ,,in Duh si in Adevar se cade sA ne inchiniim Tatalui” (In. 4, 23). 60. Gel ce se roaga fn Duh si tn Adevar nu-L mai proslaves- sai.SFANTUL NIL ASCETUL te pe Ziditor din fApturi, ci din El Insusi. 61. Daca esti teolog (dac& te ocupi cu contemplarea lui Dumnezeu), roaga-te cu adevirat; si daca te rogi cu adevarat, esti teolog. 62, Gand mintea ta, cuprinsé de mult dor catre Dumnezeu, pleaca oarecum cate putin din trup $i se departeaza de toate gandu- rile care vin din simtire, din amintire sau din starea umorala, um- plandu-se de evlavie si de bucurie, atunci socoteste ca te-ai apropiat de hotarele rugaciunii. 63. Duhul Sfant, patimind impreuna cu noi de slabiciunea noastr&, ne cerceteaz4 si cand suntem necurati. Si daca afia numai cA mintea noastra I se roaga cu dragoste de adevar, Se salasluieste in ea si alunga toata ceata de gAnduri si de intelesuri care o imprej- muiesc, indemndnd-o spre dragostea rugaciunii duhovnicesti. 64. Ceilalti strecoara in minte gAnduri sau intelesuri sau ve- deri prin schimbéri in starea trupului. lar Domnul lucreaza dimpo- trivia: coborandu-Se in mintea ins&gi, asaza in ea cunostinta celor ce le vrea, si prin minte linisteste neinfranarea trupului. 65. Gel ce se manie si tine minte raul, oricat ar iubi rugciu- nea, nu este afara de invinuire. Caci este asemenea celui ce vrea sa aiba vederea ager, dar igi tulbura ochii. 66. Daca doresti s4 te rogi, nu face nimic din cele ce se im- potrivesc rugaciunii, ca Dumnezeu, apropiindu-Se, s4 calatoreasca impreuna cu tine. 67. R ugandu-te, s4 nu dai vreun chip lui Dumnezeu in tine, nici sa nu ingadui mintii tale s se modeleze dupa vreo forma, ci -te in chip nematerial de Cel nematerial, si vei intelege. apropie 68, Pp azeste-te de cursele celor potrivnici. Caci se intampla “1927CAPETE DESPRE RUGACIUNE ca, in vreme ce te rogi curat gi netulburat, sd ti se infatiseze deodata inainte vreun chip strain gi ciudat, ca s4 te ducd la parerea cé Dumne- zeu este acolo si sa te induplece sa crezi ca Dumnezeirea este catimea ce fi s-a descoperit tie deodat’. Dar Dumnezeirea nu este catime si nu are chip. 69. Gand pizmasul diavol nu poate misca memoria in vre- mea rug&ciunii, atunci sileste starea umorala a trupului s4 aduca vreo nalucire ciudat& inaintea minfii gi si o fac& pe aceasta sA primeasca © anumit4 forma. Jar mintea, avand obiceiul sa petreaca in cugetari, _ usor se incovoaie. Si astfel cel ce se sileste spre cunostinta nemateri- ala $i fara forma e amagit, apucdnd fum in loc de lumina. 70. Stai la straja ta pazindu-ti mintea de intelesuri in vremea Tugaciunii, pentru a-ti indeplini Tugaciunea gi a petrece in linigtea ei. FA asa, pentru ca Cel ce patimeste impreund cu cei nestiutori sa te cerceteze gi pe tine, si atunci vei primi darul atotstralucitor al rugaciunil. 71. Nu vei putea sa te rogi intru ‘curatie pana ce vei fi imple- tit cu lucruri materiale si tulburat de griji necontenite, CAci rugaciu- nea este lepadarea intelesurilor. . 72.Nu poate cel legat sa alerge, nici mintea ce slujeste pati- milor nu poate vedea locul rugaciunii duhovnicesti. Caci este tras& $i purtata de intelesul patimas gi nu va avea o stare neclintita. ie. Cand, in sfarsit, mintea se roaga in Curafie si faré patima, nu mai vin asupra ei dracii din partea stanga, ci din cea dreapta. CAci ii vorbesc de slava lui Dumnezeu $1 fi aduc inainte vreo forma din cele placute simtirii, incat si-i para ca a ajuns desdvarsit la scopul ru- gaciunii. Jar aceasta a spus-o un barbat cunoscator cA se infaptuieste prin patima slavei desarte si prin dracul care s-a atins de creier." -193-SFANTUL NIL ASCETUL 74. Socotesc cA dracul, atingandu-se de creier, schimba lumina mintii precum voieste. In felul acesta este starnita patima slavei desarte spre gandul de a face mintea s& se pronunte cu usura- tate, prin pareri proprii, despre cunostinta dumnezeiasca si fiintiala. Unul ca acesta, nefiind supdrat de patimi trupesti gi necurate, ci infafisandu-se — zice-se — cu curiitie, socoteste cA nu se mai petrece in el nici o lucrare potrivnica. De aceea socoteste aratare dumneze- iasc& lucrarea sAvrsit& in el de diavolul, care se foloseste de multa patrundere si, prin creier, schimba lumina impreunati cu el si ji da, precum am spus, forma pe care o vrea. 22: Ingerul lui Dumnezeu aratandu-se, opreste cu cuvantul numai lucrarea potrivnica din noi si miscd lumina mintii la lucrare fara ratacire. 76. Guvantul spus in Apocalipsa, ca ingerul aduce tamaie ca sa o adauge la rugiaciunile sfintilor (Apoc. 8, 3), socotesc ci este harul acesta, care e lucrat prin inger. CAci el sideste cunostinta ade- varatei rugdciuni, incat mintea st& de aici inainte in afard de orice clintire si nepdsare. 77. Nastrapele cu tamaie (Apoc. 5, 8) se zice c& sunt ruga- ciunile sfintilor, pe care le purtau cei douazeci si patru de batrani. Dar nastrapa trebuie socotita prietenia cu Dumnezeu sau dragostea desavarsita si duhovniceasca in care se lucreaza rugaciunea in Duh $1 Adevar. 78. Gand socotesti c4 nu ai trebuintd de lacrimi in ruga- clunea ta pentru piacate, gandeste-te cat de mult te-ai departat de Dumnezeu, avand datoria sa fii pururea in El, si vei lacrima‘cu $i mai multé caldura. ro Astfel, cunoscand masurile tale, vei plange cu usurinta, -194-CAPETE DESPRE RUGACIUNE dosadindu-te dupa Isaia: ,,Cum, necurat fiind si petrecAnd in mij- locul unui astfel de popor, adica intre potrivnici, indraiznesti sa te infatisezi inaintea Domnului Savaot?” (Is. 6, 5). 80. De te rogi cu adevarat, vei afla multa incredintare, gi ingerii vor veni la tine ca si la Daniel, si-fi vor lumina intelesurile celor ce {i se intampla. 8l. Gunoaste ca sfintii ingeri ne indeamna la rugaciune $i stau de fata impreuna cu noi, bucurandu-se si rugandu-se pentru noi. Daca suntem, prin urmare, cu nep&sare si primim gaénduri po- trivnice, 7i amarém foarte tare, dat fiind ca ei se lupta ataéta pentru noi, iar noi nu vrem s@ ne rugam lui Dumnezeu nici pentru noi insine, ci dispretuind slujba noastra si parasind pe Stapanul si Dum- nezeul acestora, petrecem cu necuratii draci. 82. R oaga-te cu cuviinta si fara tulburare si canta cu inte- legere si cu buna mA@sura, si vei fi ca un pui de vultur ce se urca la inaltime. 83. Psatmodierea potoleste patimile $i face sa se linisteasca neinfranarea trupului. lar rugaciunea face mintea sa-si implineasca propria lucrare. 84. Rugaciunea este lucrarea demna de vrednicia mintii sau intrebuintarea cea mai buna si mai curata a ei. 2 85. P salmodierea este un lucru al intelepciunii variate; iar rugdciunea este inceputul cunostintei nemiateriale si simple. 80. Gunostinta este tot ce poate fi mai bun, caci este impre- una-lucratoare a rugaciunil, trezind din somn puterea de intelegere a minfii pentru contemplarea cunostintei dumnezeiesti, 87. Daca n-ai primit inca darul rupaciunii sau al psalmodie- rii, stiruie cu putere gi-1 vei primi. tgS-SFANTUL NIL ASCETUL 88. alse-a spus lor si o pildA cum trebuie sa-se roage tot- deauna si sa nu slabeasca.” Prin urmare, nu slabi, nici nu te des- curaja dac& n-ai primit. Caci vei primi pe urma. Si a adaos la pilda cuvantul: Desi de Dumnezeu nu ma tem si de om nu ma rusinez, dar fiindca femeia imi pricinuieste suparari, ii voi face dreptate. Deci asa va face si Dumnezeu degraba dreptate celor ce strigd cAtre El ziua si noaptea” (Lc. 18, 2-7). indrazneste, asadar, st4ruind cu osteneala in sfanta rugaciune. 89. Nu voi sa ti se facd cele ce te privesc precum socotesti tu, ci precum li place lui Dumnezeu, gi vei fi netulburat 51 multumit in rugaciunea ta. 90. Ghiar daca ti se pare cd esti cu Dumnezeu, piizeste-te de dracul curviei, caci este foarte ingelator si cat se poate de pizmas $i vrea sa fie mai lute $i mai ager ca miscarea si trezirea mintii tale, ca sa o desfaca $i de Dumnezeu cand ii sté.inainte cu evlavie si frica. 91. Daca te ingrijesti de rugdciune, pregateste-te impotriva navalirii dracilor gi rabd& cu barbatie biciuirile lor. Caci vor veni asupra ta ca fiarele salbatice gi tot trupul {i-1 vor chinui. 92. P regateste-te ca un luptator incercat. De vei vedea fara de veste vreo nalucire, nu te clinti. Chiar daca ai vedea sabie scoasa impotriva ta sau lampa navalind spre vederea ta, nu te tulbura; sau de vei vedea vreo forma urdcioasa si sangeroasa, sA nu-ti slabeas- cA sufletul. Ci stai drept, marturisind mArturisirea cea buna, si mai usor vei privi la vrajmasil tai. 93, Gel ce rabda necazurile va ajunge si la bucurii. Si cel ce staruie in cele neplacute nu va fi lipsit nici de cele placute. 94. Vezi sa nu te amageasca dracii cei rai prin vreo vedenie, ci fii cu grija, intorcandu-te la rugaciune; si cheam4 pe Dumnezeu -196-CAPETE DESPRE RUGACIUNE ca, daca este vedenia de la El, EI sii te lumineze, iar de nu, s4 alunge degraba pe amagitorul. Si indrazneste, cd nu vor putea sta cainii cfnd tu staruiesti cu infocare in convorbirea cu Dumnezeu. Caci indata vor fi alungati departe cu ajutorul lui Dumnezeu, fiind batuti in chip nevazut si near@tat. | 95.Gu dreptate este sA nu-ti ram4n4 necunoscut nici vicle- sugul acesta, cA pentru o vreme se despart dracii intre ei insisi. Si daca vrei s& ceri ajutor impotriva unora, vin ceilalti in chipuri in- geresti $1 alunga pe cei dintdi, ca tu sa fii inselat de ei, parandu-ti ca sunt ingeri. 96. ngrijegte-te si agonisesti mult& cugetare smerit4 si bar- batie, si ,,rautatea lor nu se va atinge de sufletul tau, si biciul nu se va apropia de cortul téu, ca ingerilor Sai va porunci ca sd te pazeasca pe tine” (Ps. 90, 10-11), iar acestia-vor izgoni de la tine toat& lucrarea potrivnica. 97. Gel ce are grijd de rugaciune curata va patimi de la draci ocari, loviri, strig&te si vatamari. Dar nu va cadea, nici nu-si va pa- rasi gandul, zicand c4tre Dumnezeu: ,,Nu mA voi teme de rele, cAci Tu cu mine esti” si cele asemenea. 98. In vremea unor astfel de ispite, foloseste-te de rugaciu- nea scurta $i staruitoare. 99. De te vor ameninta dracii aratandu-se deodata din vaz- duh ca sa te inspdimante si si-ti rapeascA mintea, sa nu te infrico- sezi de ei gi si nu ai nici o grija de amenintarea lorscaci ei se tem de tine, incercfnd s4 vada daca le dai atentie sau ii dispretuiesti cu desavarsire. 100. Daca stai in rugdciune inaintea lui Dumnezeu Atotti- itorul, Fac&torul si Proniatorul tuturor, de ce I te infatisezi atét de -197-SFANTUL NIL ASCETUL lipsit de judecata, fncat ifi uiti de frica Lui cea neintrecuta $i tremuri de niste tantari si gandaci? Sau n-ai auzit pe cel ce zice: ,,De Dom- nul Dumnezeul tau s& te temi’” (Deut. 10, 20) si iarasi: ,,De El se infricoseaz& si tremura toate, de fata puterii Lui” (Ioil 2, 10; Naum 1, 5) si cele urmatoare? 101. Precum painea este hrana trupului si virtutea hrana su- fletului, asa rugaciunea duhovniceasca este hrana minftii. 102. Roaga-te in sfantul loc al rugaciunii nu ca fariseul, ci ca vamesul, ca sa te indreptezi si tu de catre Domnul. 103. Straduieste-te s4 nu blestemi pe cineva in rugaciunea ta, ca sA darami cele ce le zidesti, facand uraéta rugaciunea ta. 104. Gel ce datoreazi zece mii de talanti s4 te invete pe tine ca, de nu vei ierta celui ce-{i este dator, nu vei dobandi nici tu ierta- re. ,,Caci l-a predat pe el, zice, chinuitorilor” (Mt. 18, 34). 105. Vitati de trebuintele trupului cand te infatisezi in ru- gaciune, ca nu cumva, piscat de purice sau de paduche, de {antar sau de musca, s4 te pagubesti de cel mai mare castig al rugaciunii tale. 106. $-a intamplat la noi ca unuia dintre sfinti care se ruga, atata i s-a impotrivit cel rau, ca, indata ce intindea mainile, acela i se infatisa ca un leu si ridica in sus labele dinainte si-si infigea ghearele sale in amandoua soldurile nevoitorului, cu vointa de a nu se dep&rta pana ce nu-si va l4sa acela m@inile in jos. Dar acela nici- odat& nu le lasa in jos pana nu-gi implinea rugaciunile obisnuite. 107. sa l-am cunoscut gi pe cel ce se indeletnicea cu lucrul isihiei intr-o groap4, pe [oan cel Mic, mai bine-zis prea marele mo- nah. Acesta ram4nea neclintit in unirea cu Dumnezeu cand dracul se infasura in chip de sarpe in jurul lui si-i stréngea trupul si-i umplea -198-CAPETE DESPRE RUGACIUNE fata de bale. 108. Ai citit desigur si vietile monahilor tabenisioti, unde se spune ca, graind Avva Teodor cuvant catre frati, au venit doua naparci sub picioarele lui, iar el, netulburat, facdndu-gi picioarele ocol in jurul lor, le-a tinut induntru pana cand a ispravit de grait cuv4ntul; si atunci le-a aratat fratilor, povestindu-le intamplarea. 109. Despre alt frate duhovnicese am citit, iarasi, cé, rugan- du-se el, a venit 0 naparca $i s-a lipit de piciorul lui. Dar el nu a co- borat mainile mai inainte de ce nu si-a implinit rugaciunea obignuita. Si intru nimic nu s-a vatémat cel ce iubea pe Dumnezeu mai mult decat pe sine insusi. 110. Saaiin rugaciunea ta ochi neimprastiat si, lepadandu- te de trupul si sufletul tau, traieste prin minte. 111. Altui oarecare sfant ce se ruga cu incordare linistindu- se in pustie, aratandu-i-se dracii, l-au aruncat $i l-au invartit prin aer vreme de douaé saptamani, prinzdndu-| apoi in rogojina. Dar nici aga nu au izbutit s4-i coboare mintea din rugaciunea infocata. 112. Altui iubitor de Dumnezeu care-gi Ocupa mintea cu rugaciunea umbland prin pustie 1 s-au ar&tat doi ingeri cilatorind impreuna; dar el nu i-a bagat in seama, ca sA nu se pagubeasca de ceea ce-i mai bun. Caci isi amintea de cuvantul Apostolului, care zice: ,,Nici ingerii, nici incepatoriile, nici Puterile nu ne vor putea desp&rti de dragostea lui Hristos” (Rm. 8, 38-39), 113. Monahul se face prin rugdciune asemenea ingerilor. 114. Nu cauta nicidecum s& primesti vreun chip sau vreo infatigsare in vremea rugaciunii din dorul de a vedea fata Tatdlui cel din ceruri. 115. Nu dori s& vezi ingeri sau Puteri sau pe Hristos in chip -199-SFANTUL NIL ASCETUL sensibil, ca s4 nu-{i iesi cu totul din minte ludnd lupul drept pastor si inchinandu-te dracilor vrajmasi. 116. Inceputul ratacirii mintii este slava desarta. Caci min- tea, flind miscata de aceasta, incearcd sA margineascd Dumnezeirea in chipurt si infatigari. 117. Gu voi spune cuvantul meu, pe care l-am spus si celor mai tineri: Fericita este mintea care a dobandit in vremea rugaciunii, in chip desavarsit, starea fara forma. 118. Pericits este mintea care, rugdndu-se neimprastiat, castigd necontenit un tot mai mare dor catre Dumnezeu. 119. Fericita este mintea care, in vremea rugaciunii, se face nemateriala si saraca de toate. 120. Pericita este mintea care, in vremea rugaciunil, s-a lip- sit desavarsit de orice simt. 121. Fericit este monahul care socoteste pe toti oamenii ca dumnezeu, dupa Dumnezeu, 122. Fericit este monahul care socoteste mantuirea si inain- tarea tuturor ca pe a Sa. 123. F ericit este monahul care se socoteste pe sine gunoiul tuturor. 124. Monah este acela care s-a despartit de toti si se impaca cu tot. 125, Monah este cel ce se socoteste pe sine una cu toti, deoa- rece i se pare c4 se vede pe sine necontenit in fiecare. 126. Rugaciune savarsesgte acela care aduce totdeauna pri- mul gand al sau ca rod lui Dumnezeu. 127. Ca monah ce doresti s4 te rogi, fugi de orice minciund si de orice juraméant. lar de nu, in zadar ii iei o infatigare care nu ti -200-CAPETE DESPRE RUGACIUNE se potriveste. 128. De vrei sa te rogi in duh, nimic Sa nu iei de la trup, si nu vei avea nour care s&-ti faca umbra in vremea rugaciunii, 129. lueredinteaen lui Dumnezeu trebuinta trupului gi vei infelege c& o poti incredinta si pe a duhului. | 130. De vei dobandi fagaduintele, vei imparati. Prin urma- re, privind spre acestea, cu voiosie vei purta sdracia de acum. 131. Nu cauta sa alungi de la tine sdracia si stramtorarea, materiile rgaciunii neimpovarate. 132. Sa se intalneasca in tine virtutile trupesti cu cele sufle- testi, si cele sufletesti cu cele duhoynicesti; iar acestea, cu cunostin- {a nemateriala si fiintiala. 133. la seama la ganduri cand te rogi; dacd au incetat cu usurin{4, de unde vine aceasta? Ca sA nu cazi in vreo curs gl sa te predai inselat. | 134. Wneori dracii iti strecoara ganduri $i apoi te atata ca sa te rogi, chipurile, impotriva lor sau s& le stai impotriva. $i atunci se departeaza de bunavoie, ca si te inseli inchipuindu-ti despre tine ca al inceput sa birui gandurile gi sa-i infricogezi pe draci. 135. Daca te rogi impotriva patimii sau a dracului care te supara, adu-ti aminte de cel ce zice: ,,Voi alunga pe vrajmasii mei si-i voi prinde, si nu m4 voi intoarce p4na ce nu-i voi nimici. Asu- pri-voi pe ei si nu vor putea s4 stea; cddea-vor sub picioarele mele” (Ps. 17, 41-42) gi cele urmitoare. Jar acestea le vei spune cu usu- rinfa daca te vei inarma cu smerit& cugetare impotriva vrajmasilor. 136. Nu socoti ci ai dobandit virtute daca n-ai luptat mai inainte pana la snge pentru ea. CAci trebuie sa te impotrivesti pa- catului pana la moarte, luptandu-te cu el si neslabind, dup& dumne- -20I-SEFANTUL NIL ASCETUL zeiescul Apostol (Evr. 12, 4). 137. Daca vei folosi pe vreunul, vei fi ocarat de altul ca, simtindu-te nedreptatit, s4 spui sau sa faci ceva ce nu se cuvine si in felul acesta sa risipesti rau ceea ce ai adunat bine. Acesta e scopul dracilor. De aceea, trebuie s4 luam aminte cu intelegere. 138. Asteapta loviturile aduse de draci, ingrijindu-te cum sa scapi de robia lor. ; 139. Dracii cei vicleni asteapta noaptea ca sa tulbure pe inva- tatorul duhovnicesc prin ei ingisi; iar ziua, il invaluie prin oameni in stramtorari, defaimari $i primejdii. 140. Nu te teme de nalbitori. Caci desi lovesc cilcand si usuca intinzand, prin acestea se face vesm4ntul tau stralucitor. 141. Gata vreme nu te-ai lepadat de patimi, ci mintea ta se impotriveste virtutii $i adevarului, nu vei afla tamaie bine mirosi- toare fn sanul t&u. - 142.Doresti SA te rogi? Dupa ce te-ai mutat din cele de aici, petrecerea sa o ai de-a pururi in ceruri, nu simplu, cu cuvantul gol, ci cu fapta ingereasca si cunostinta mai dumnezeiasca. 143. Daca numai cand faci raul tti aduci aminte de Judeci- tor, ca este infricogat si nep&rtinitor, incd n-ai invatat ,,s4 slujesti Domnului cu frica si s4 te bucuri de El cu cutremur” (Ps. 2,9). CAaci s4 stii c4 si in vremea de odihna si de osp&tare trebuie si-I slujesti Lui si mai mult, cu e- vlavie si cuviinta. 144. Barbat intelept este acela care nu inceteaza, inainte de pocdinta desavargité, sa-si aduc& aminte cu intristare de pacatele sale $i de raspl&tirea lor dreapta in focul cel vegnic. 145. Gel ce este stépAnit de pacate si de m4nii si indrazneste cu neruginare s4 se intinda la cunostinta lucrurilor mai dumnezeiesti “202- +CAPETE DESPRE RUGACIUNE sau sa se ridice chiar la rugiiciunea nemateriala, s4 primeascaé certa- rea Apostolului, care-i araté ca nu este fara prirnejdie pentru el sa se roage cu capul gol, neacoperit. ,,Caci un asemenea suflet, zice, tre- buie s& aiba pe cap stap4nire, pentru ingerii care stau de fata” (1 Cor. 11, 10), invelindu-se in cuvenita rusine si smeritd cugetare. 146. Precum vederea neacoperita si tare a soarelui din mie- zul zilei, cand lumineaza mai viu, nu foloseste ochiului bolnav, asa nu foloseste nici intiparirea rugdciunii suprafiresti si cu adevdrat infricogate, care se face in duh, minfii patimase $i necurate. 147. Daca pe cel ce s-a apropiat cu dar la altar nu |-a pri- mit Cel nepartinitor si fara nici o lipsd pana nu se va fi impacat cu aproapele suparat pe el (Mt. 5, 23-24), gandeste-te de cata paza si putere de a deosebi lucrurile avem trebuinta ca sa aducem lui Dum- nezeu, la altarul cel inteligibil, tam4ie bine primita. 148. Nu te bucura de cuvinte, nici de slava. Altminteri, nu-$i vor mai face pac&togsii mendrele in spatele tau, ci in fata ta (Ps. 128, 3). $1 vei fi finté de batjocura in vremea rugaciumii, tarat si purtat de ei in ganduri nechibzuite. 149. Atentia mintii ciutand rugaciunea va afla rupaciune; caci rugaciunea ii urmeaza atentiei mai mult ca orice altceva. De aceea trebule s4 ne sarguim spre ea, 150. Precum cel mai de pret dintre toate simturile este vede- rea, asa cea mai dumnezeiasc4 dintre toate virtutile este rugaciunea. 151.Lsauda rugaciunii nu sta simplu in cantitatea, ci in cali- tatea ei. Aceasta o arata cei ce s-au suit la templu (Le. 18, 10-14), precum $i cuvantul: ,,Jar voi, rugandu-va, nu graiti multe” (Mt. 6, 7) si urmatoarele. 152. Gata vreme atentia iti este intoarsa spre trup si mintea -203-SFANTUL NIL ASCETUL ingrijeste de cele care aduc desfatare cortului, incd n-ai vazut locul rugaciunil, ci este inc& departe de tine calea fericiti a acesteia. 153. Cana, stand la rugaciune, te vei ridica mai presus de orice bucurie, atunci cu adevarat ai gasit rugaciunea.TALCUIRILA FILOCALIE 4 SFANTUL NIL SINAITULeae NTUL NIL ASCETUL = SFAARHIMANDRIT EVSEVIOS VITTIS DESPRE RUGACIUNE TALCUIRE LA SFANTUL NIL Traducere din limba greaci de lerom. Agapie (Corbu) Tiparita cu binecuvantarea Preasfintitului Parinte TIMOTEI Episcopul Aradului ~ a ee - SE HECRARIGTraducere dup’: APXIM. EYZEBIOY BITTH, “EI= YWOE NOHTON ee «AOMOg TEP TPAOGELXAG» TOU Ayiou NgiAov tod Aoxntod EKAOZEIZ ,ATTIOZTOAIKHE AIAKONIAS THE EKKAHZIAE THE EAAAAO®”, “Exéoo1g T*, 1992 Traduc&torul si Editura ,Sf Nectarie” multumesc Editurii ,Apostoliki Diakonia” a Bisericii Ortodoxe a Greciei si Parintelui Evsevios pentru ingaduinta publicdrii acestei carti in limba romana © pentru editia de fata Editura Sf Nectarie, Arad, 2009 © pentru prezenta traducere lerom. Agapie (Corbu) Coperta $i supracoperta: Dana Moroiu, Corneliu Alexandrescu Imagine supracoperta 1: Sf. Nil Ascetul - icoana supracoperta IV: Ornament de pe ferecatura icoanei ,,Hristos Pantocrator”, sec. XVIII, Mandstirea Vatopedi - detaliu Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rom§niei EVSEVIOS VITTIS, arhimandrit Sfantul Nil Sinaitul : despre rugaciune / arhimandril Evsevios Vittis ; trad.: ierom. Agapie. - Arad : Editura Sfantu! Nectarie, 2009 oO Bibliogr. ISBN 978-973-85817-9-1 |. Agapie, ieromonah (trad.) 235.3 Nil SinaitulProlog »Célugaérul fara rugdciune este ca soldatul fara arma in razbul ; imi spunea adeseori Gheronda Iosif Vatopedinul, la inceputul vietsi mele monahale. Am infeles acest cuvant abia cu trecerea anilor, cAand am vazut cA Viata crestind autentica tinde sA se desfasoare in alt plan al existentei, unde mintea, in drumul ei spre Dumnezeu, se intalneste cu puterile stépAnitorului lumii acesteia. Lupta crestinului poate fi dus& numai de catre cel ce a dobandit rigaciunea prin care birnieste puterile intunericului. ,,.Rugdciunea este Dumnezeu”, spune Sfantul Gngorie Sinaitul, arétaénd ca ea este un dar de sus, este harul care lucréaza tn mintea mea, in duhul meu, in inima mea, in trupul meu. Dar pentru.ca atotputernicul har dumnezeiesc sa poata lucra.in mine, s4 poaté ramane in mine, € nevoie s4 gaseasc4 in mine structuri potrivite lui. Acestea iau nagstere prin modelarea mintii mele dup4 invatdturile lui Hristos, dupa poruncile lui Dumnezeu, care ne sunt toate infatisate practic in scrierile filocalice. Incepem cu ascultarea si pazirea cuvantului lui Hristos, in cazul monahilor mijlocit de Staretul lor, si apoi, in masura absorbirii acestui cuvant, a duhului si a puterii lui, in masura modelarii noastre, de catre El, suntem indrept&ti{i gi in masurA s4 purtém povara adevaratei Tugaciuni $i s4 ducem biruitor lupta duhovniceasca. Hristos cel inviat este Cel ce birnie in noi moartea si pe stapAnitorul mortii, dar poate face aceasta doar in masura in care noi ne micgoram, pentru ca El sé creascé. Cultura rugiaciunii e o scdala care tine toaté viata. E o lucrare in care s-au adancit monahii, din a cdror neprefuité experien{&:se pot adapa toti crestinii. Una din primele lectii e sa infelegi ca nu e acelasi lucru a te ruga cu a avea rugiaciune. -92 . Sa agaDESPRE RUGACIUNE Scrierea filocalicd a c4rei talcuire o prezentam in al patrulea vo- lum din seria de Tdlcuiri la Filocalie cwprinde experienta rugaciunii Parintilor pustiei transpusa in 153 de capete despre rugdciune. Aces- tea sunt prezente in volumul I al Filocaliei romanesti sub numele lui Evagrie Ponticul (399). In Filocalia greac& ele sunt puse sub numele lui Nil Ascetul (¢430). Parintele Staniloae, traduc&torul in romaneste al Filocaliei, intemeindu-se pe evidente interne si pe date istorice, ur- mand cercetarilor contemporane intreprinse de autori ortodocsi, dar si neortodocsi, red aceasta scriere autorului ei real, Evagrie. Acesta din urma, fiind condamnat la Sinodul V Ecumenic (553) pentru anumite greseli theologice, a fost indepartat din bibliotecile manAstiresti. Totusi, datorita valorii unice si incontestabile a operei sale, unele scrieri au fost salvate, fiind puse sub numele lui Nil Ascetul. Dar toate traducerile siriace ale Celor 153 de capete despre rugdciune, traduceri anterioa- re Sinodului V, il au ca autor pe Evagrie. Valoarea duhovniceasca gi ’ theologicd a scrierilor lui Evagrie, care condenseaza in mod theologic experienta mistica a ascetilor pustiei Egiptului, expusa intr-o perspec- tivd influentata deopotriva de theologia alexandrina $i capadociand, o dovedesc Capetele despre dragoste ale Sfantului Maxim Marturisito- rul, care adeseori sunt o parafrazare a lui Evagrie. Talcuirea de fata este o extins& si detaliata explicare a Ce/or 153 de capete despre rugdciune, gandita de autorul ei ca o introducere extinsa la Capetele insele. De aceea, ea premerge textului capetelor. in talcuirea sa autorul nu-l pomeneste pe Evagrie, ci pe Sfantul Nil Ascetul. Desi in intreaga theologie ortodoxa paternitatea evagriana a acestei scrieri este de acum unanim recunoscuta, chiar si intr-un mediu extrem de exigent si de rezervat fata de , noutatile” cercetarilor cum este cel athonit (prin P4rintele Theoclit Dionisiatul'), am respec- tat atat in titlu, cat si in restul traducerii optiunea Parintelui Evsevios, autorul talcuirii, pentru Sfantul Nil. Traducdtorul ' Vezi Theoclit Dionisiatul, Jntroducere la Cele 153 de capete despre ruga- ciune, (in lb. greac&), ed. Spileoti, Athena.Notita introductiva In aceasta carte urmarim sa analizim si sa abordam oarecum metodic Cuvdntul despre rugdciune al Sfantului Nil Ascetul. Textul se gaseste, printre altele, si in Filocalie'. Specialistii spun ca acest foarte Jrumos Cuvdnt apartine lu: Evagrie Ponticul, dar din diferite motive a circulat sub numele Sfantului Nil, care a fost un ascet si un important autor de texte duhovnicesti. Noi insa nu facem aici o lucrare de specialitate, theologicc-filologica, nici o analizé potrivita cerintelor unei teze academice $i nici nu ne adresim unor cititori de specialitate, astfel incat s& fie nevoie s& intram in sfera unor aseme- nea probleme, precuim cercetarea identit&tii autorului unui text care a circulat sub alt nume-etc. Lasim aceasta problema si tot ce e legat de ea pe seama specialistilor, ca fiind mai potriviti. Pe noi ne intere- seaza mai mult cuprinsul acestui Cuvdnr foarte duhovnicesc, care e gi foarte ziditor $i ne ajuta nespus s& intrim mai adanc in duhul si in faptuirea ,,adevaratei si duhovnicestii rugaciuni”’. Ne indestulam cu faptul c& mari figuri duhovnicesti s-au hranit din textul acesta si l-au folosit ca hrana duhovniceasca obsteasca, prin fapt& si prin cuvant, pentru generatii si generatii de monahi gi de crestini credinciosi. Asa si preaduhovnicescul sfant al vremurilor' mai noi, Sfantul Nicodim Aghioritul, a gasit textul acesta foarte potrivit pentru hrana duhovni- ) Aflat insé sub numele tui Evagrie-Ponticul in Filocalia sfintelor nevoinje ale desdvarsirii, vol. 1, (in traducerea Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Staniloae), Ed. Harisma, 1993, pp.102-127. [de aici, pentru Filocalia romdneascd, sigla FR. De asemenea, pentru textele din Sfanta Scriptura am folosit Sib/ia, Editia Sfantului Sinod, 1914.) (n.tr.) -9-PSR AEE Pe aS ws ’ : — OE DESPRE RUGACIUNE ceasca a monahilor si crestinilor ortodocsi $i pentrm povatuirea lor si l-a cuprins in faimoasa colectie a Filocaliei sub numele Sfantului Nil. Girul duhovnicese al Sfantului Nicodim gi neindoielnica sa duhov- nicie ortodoxa sunt o chezasie a vrednicici acestui text ce ne-a fost transmis sub numele Sfantului Nil. Asadar, primim Cuvdntul despre rugaciune asa cum il gasim in Filocalie si ne straduim, pe cat ne sta in putin{4, s4 gustam mai mult din duhovnicia cu care ne imbie si din povatuirea catre minunatul taéram al ,,rupaciunii curate si duhovni- cesti” sau ,,vazatoare” sau ,,intelegatoare”.? Aceasta rugaciune, mal cu seama in forma si desfasurarea ei desavarsila pe care a avut-o sub povatuirea Duhului Sfant de-a lungul veacurilor pana s-a cristalizat la urmasii epocii in care au fost scrise capetele Cuvantului despre rugdciune, constituie expresia cea mai adanca $i mai autentica de rugaciune in sanul sfant al duhovniciei monahale ortodoxe. Aceasté duhovnicie da tonul intregii duhovnicii a Bisericii noastre. Desigur ci tema rugaciunii ,duhovnicesti” sau ,,adevarate” este foarte cuprinzdtoare. Asa ca nu numai hotarele acestei scurte No- tije, dar nici intreagd aceastA lucrare a noastra nu sunt destule spre a cuprinde, fie si pe scurt, intregul ei. $i nici cel ce scrie aceste randuri nu afi intru sine indreptatire pentru o tema atét de adanca. Ne vor grai ins, intr-o oarecare masurA, insesi paginile textului acestei scri- eri ascetice, in care are cuvantul cineva foarte indreptatit spre a vorbi despre rugdciune, adicd Sfantul Nil. Cartea noastra este, de fapt, o in- troducere la insasi scrierea Sfantului Nil, pe care cititorul o poate gasi si la sfarsitul volumului de fat&. Ceea ce scriem aici ca introducere, mai bine-zis ca ,,prochimen” (gr.mpo-Keipev=,,ceea ce premerge unul text”), ca text ce stA inaintea altuia, poate fi considerat ca urmarind s4 lamureascd4 anumite elemente ale textului Sfantului Nil insugi, pre- cum si sA aducd informatii in jurul chestiunilor de ordin mai tehnic, legate fie de Cuvdntul Sfantului, fie de modul fn care s-a facut analiza si s-a structurat cuprinsul. . i Cuvdntul despre rugdciune al Sfantului Nil cuprinde 153 de ca- pete. (Din motive de spatiu, in continuare prin ,,capete” vom injelege 2 Vezi Talcuiri la Filocalie 3, Ed. Sf. Nectarie, Arad, 2008, nota J, p. 16. -Io-NOTITA INTRODUCTIVA capetele acestui Cuvdnt). ,,Capetele” sau modalitatea infatisarii ideilor sub forma unor scurte sentinte numite ,,capete” este o forma filologica de elaborare a unei scrieri, modalitate pe care a introdus-o Evagrie Pon- ticul, monah si autor de lucrari monahale duhovnicesti. Aceasté forma de expunere a ideilor au imitat-o si alfi autori duhovnicesti, precum Sfantul Maxim M§&rturisitorul, Sfantul Marcu Ascetul, Isihie Prezvite- tul, Sfantul Nil si multi altii. Aceste ,,capete” sunt, de obicei, texte de mica intindere si mai multe la un loc, formand si apartinand unei unitati scriitoricesti mai mari. Adesea, un astfel de ,,cap” poate sa fie o simpla frazi sau chiar numai o invitatie usoara, laconica — un adevarat afo- rism — in care se expune un punct de vedere, un fapt, o idee etc., toate in legatura cu subiectul general al intregului text caruia ii apartine, dar avand si o astfel de libertate, incét nu e obligatorie continuitatea intre un cap si urm&torul. Adesea se intampla ca un cap sa para oarecum fara legitura cu tema centrala care se vede in titlul colectiei de capete. Exista insa intotdeauna o legatura de adancime intre ce se spune in fie- care cap $i.tema intregului grup de capete ale unui Cuvant, asa cum se intampla si in cazul Cuvdntului despre rugdciune. Astfel ca un cap tre- buie citit incadrat in textul siu duhovnicesc, dacd vrem si-l intelegem corect. Altfel s-ar putea sa ni se para strain si artificial prezent in text, si atunci e firesc sa fie rastélmacit. Acest principiu e valabil si pentru fiecare cap din Cuvdntul despre rugdciune al Sfantului Nil, de care ne vom ocupa in aceasta carte. Scopul pentru care au fost alcAtuite Capere/e Sfantului Nil e pur duhovnicesc si practic, asa cum nadajduim ca se vede si din modul in care au fost scrise. Tot ceea ce a dobandit cu privegheri de toat& noap- tea, cu posturi, cu nevointa, de multe ori mai presus de om, cu lacrimi fierbinti de strapungere, cu preaadanca tanguire duhovniceascd a ini- mii, cu fierbinte cAutare a cerului, cu suspine negraite, poate cu cderi si nereusite la inceput, dar si cu adanc& si cutremunitoare si pe masura pocain{a apoi, cu sfinte citiri gi studiu duhovnicesc, cu contemplatii si cu lepadarea de toate pentru a mosteni totul [37], astfel incat ,,viata cea noua” si ,,faptura cea noud” in Hristos si devina realitate tn sufletul pustnicului rugator, tot ceea ce a fost astfel cAstigat a fost si asezat in ncapete”, lar aceasta ,,ca si-i facd biruinta neostenicioasa gsi s4-] scoata -JI-DESPRE RUGACIUNE incununat din lupta” pe cel ce le primeste.? Pricina pentru care au fost scrise ,,capetele” o constituie cererea lor de catre un alt luptator duhovnicesc care s-a adresat Sfantului. Do- rea si se adanceasca mai mult in problematica rugaciunii duhovnicesti si in practica ei. Jar Sfantul le-a scris. Scopul pentru care ,,capetele” au fost cerute si pentru care au fost scrise atunci, iar apoi au fost predate mai departe urmatoarelor generafii pana azi, rimdne acelasi. Va trebui sa ne misc4m inlauntrul hotarelor acestui scop si noi care le citim astazi $i in lumina acestuia sa le intelegem. Altfel, ram4n o mostra de literatu- ra, frumoasa poate, dar neroditoare pentru noi si nefolositoare. , Deoarece ,,capetele” se adreseaz4 unui monah inaintat duhovni- ceste si cunoscator al traditiei $i terminologiei duhovnicesti, presupun drept deja cunoscute multe alte lucruri, precum ,,rugaciune duhovni- ceascd sau adevarata’, ,,virtute’, ,,cunostin{a”, ,,patima’’, ,,lupta du- hovniceasca”’, ,,lepadare”, ,.nevointa” s.a. Pentru cel care nu are nici cea mai mica experienta duhovniceasca sau cunoastere a terminologiei ascetice $i duhovnicesti este dificila unma@rirea textului ,,capetelor” fara vreun ajutor. De aceea, vom incerca o lAmurire a acestor termeni in locul in care ii intalnim. Altfel, ar fi nevoie sA ne intindem foarte mult, ceea ce, desigur, ar fi obositor pentru multi. Pentru a limpezi si talcui ,,capetele”, scrise pe baza unei adanci si bogate cunoasteri a Sfintei Scripturi, a traditiei monahale si duhovni- cesti de pana atunci, a unei nepretuite experienfe personale $i a ilumi- narii dumnezeiesti, folosim ,,capetele” insesi. Adica talcuim ,,capetele” prin ,,capete”. Ne ferim dintru inceput sa apelam la alte scrieri, fie ale’ aceJuiasi autor, fie ale altora inruditi duhovniceste, pentru a nu ne in- tinde prea mult si pentru a nu ingreuna in plus textul nostru, deja foarte greu. Vom face exceptie insa de la aceast& regula atunci cand nici insesi »capetele” nu ne vor ajuta la lamurirea lor prin ele insele. in aceasta situatie, vom apela Ja alti scriitori sfinti si Parinti, dar iarasi, intr-o ma- sura foarte limitata, deoarece nu facem o expunere exhaustiva a cailor rugaciunii niptice $i duhovnicesti in toata intinderea si adancimea ei. Daca Domnul va voi,.cu timpu! vom da la iveala, dup cum socotim, si alte talcuiri ale altor autori sfinti care au scris despre acest subiect. Ast- > Sf. Nil Ascetul, Cuvdnt ascetic, FR 1 (1993), p.236. -I2-a a ey a a \ 2 a NOTITJA INTRODUCTIVA fel, unul i] va completa pe celalalt, iar cititorul care va avea raibdarea de “a urmari aceasta stradanie va fi ajutat s4 plineasca golurile pe care, cu necesitate, le lasé expunerea temei rugaciunii duhovnicesti, aga cum 0 face fiecare autor sfant aparte. Trebuie ins sA4 accentuain cu deosebita tarie ca ceea ce joaca un ro! important in infelegerea celor scrise in ,,ca- pete” este stradania de a le trai gi de a cere cu rabdare ,,stralucirea” Du- hului Sfant pentru o intelegere mai adanca si mai launtrica a lor. Acest lucru il accentueaza si il repetaé adesea si in multe feluri Sfantul Nil in »capete”. Stai la straja ta (...) pentru ca Cel ce pdtimeste impreund cu cei nestiutori sd te cerceteze si pe tine si atunci, nu numai ca vei primi darul atotstrdlucitor al rugdciunii [70], ci $i vei infelege [67]. pentru ca Dumnezeu, apropiindu-Se, caldtoreste impreund cu tine [6G]. Sfantul autor al ,,capetelor’” ne conduce in sfere ale rugaciunii 3 necunoscute pentru cei mai multi dintre noi, atunci cand de exemplu, ne vorbeste despre felul in care intreaga lume duhovniceascé se pune intr-o miscare pozitiva sau negativa fata de sufletul care se roaga. amanand statornic pe taramul sigur al unui realism antropologic precis 51 al unei : luciditati duhovnicesti fara egal, Sfantul nostru ne vorbeste, de exemplu, | de cursele gi uneltirile vrajmasului rugaciunii, diavolul, de firea omului atat de bolnava si inceata, de tainicele bucurii ale rugaciunii, carora nu le este seaman, despre venirea si cobordrea Sfantului Duh in sufletul ce se | ' roaga, despre salasluirea in acesta a Preasfintei Treimi, despre tensiunea duhovniceasca gi ,, vederea” Celui Nevazut si despre ,,cunostinfa fiintia- la” sau despre ,,cuvantul fiintial”, despre adevadrata theologie si despre o mul{ime intreaga de alte teme. in acest fel, Sfantul Nil deschide o iesire pentru omul contem- poran, aflat futr-un adevarat impas. {ntreaga structura interna si evalu- tle a societatii de azi, tehnocratia, feluritele totalitarisme si diferitele forme de dictatura (nu doar cele politice) il prind in cursi si il robesc pe om, fac4ndu-l sclavul propriilor sale creatii. 1] reduc la un numéar din- tr-o mulfime anonima si il devalorizeaza la masura unui atom aproape inexistent, fara personalitate, astfel incdt sA se indbuse intr-o lume cu desavarsire materiala, fara nadejde, lumina si iesire din propriile sale legaturi. Acestui om Sfantul nostru fi arat& iesirea spre cer prin mijlo- cirea rugaciunii duhovnicesti, pentru c& ea fl introduce acolo unde-L -I3- neDESPRE RUGACIUNE va asi pe Insusi Domnul, iesind din sine si descoperind de ce exista $1 trdieste in aceasta lume atat de antinomica si confuza. De aceea rmu- gaciunea, pentru sfantul autor al ,,capetelor’, nu este o indeletnicire intamplatoare si ocazionala, oricat de importanta si serioasé ar fi consi- derata, ci lucrarea neincetata si fiintiald a vietii. Uimeste constatarea cA in ,,capete” nu se vorbeste despre mmga- ciunea liturgica, despre Sfanta Euharistie si nici despre alte laturi ale rugaciunii. Faptul nu este ins& nici ciudat si nici fara explicatie. Toate acestea sunt presupuse ca deja inradddcinate in viata monahuhui si, ir general, a luptatorului duhovnicesc. In ,,capete’’ se vorbeste, mai ales de efortul personal al fiecarnia in singuratate, chiar dac& exist4 indicat pentru rugaciunea obsteasca, precum in capul 41 $1 42. Printre altel Si nu uitim ca tema rugaciunii, care e foarte mare, nu este epuizata capete” nici macar in ce priveste insdsi rugaciunea personala. Inte! gerea ei cu duhul, cum deja am aratat, va constitu o foarte importa contributie nu doar in latura rugaciunii personale a fiecarui credinci ci in intregul Bisericii noastre. Aceasta pentru ca rugaciunea este s tiul duhovnicesc unde se intalnesc in Duh toti crestinii, ca madulare Trupului tainic al lui Hristos. Ca rug@tori, ca suflete ce se straduies trdiascA cu toat& puterea si dorinta lor comuniunea cu Capul Troy si, prin mijlocirea Lui, cu intreaga Preasfanta Treime, € cu neputir nu se afle aldturi chiar prin mijlocirea rugaciunii. Tocmai aici s marea ei semnificatie pentru viata fiecdruia gi a vie{ii intregii Bis Trebuie subliniat cu staruinta fundamentul biblic al ,,cape Studiul si cunoasterea Sfintei Scripturi e un ghid al rugaciunii pen torul lor, iar rugaciunea la randul ei ajuté la o mai adanca intel Scripturii. Astfel, in Cele 153 de Capete despre rugaciune avem mativ 50 de referiri directe la texte din Sfanta Scriptura, in timp riri indirecte se aflA aproape in fiecare fraza. Sfantul Nil a stiut ,,s din vistieria sa noi si vechi” (Mt. 13, 52). Insusi numarul capete e legat de intamplarea consemnat& in Sfanta Evanghelie (In. 21, pentru autor un inteles duhovnicesc, precum vom vedea altund Aceast4 convingere are mare importanta si pentru no intelegem pe Sfantul Nil, ca si pe orice alt Parinte, trebuie miliarizati cu Scriptura. lar ca s4 putem inainta pe acelasi d -14-| NO NS SL a NOTITA INTRODUCTIVA trebuie si ne hranim si noi din sfintele ei pagini. $i aceasta, desigur, in sinul sfant al Bisericii noastre, care nu e doar pAstrAtoarea si pazitoa- rea vesnica a nepretuitelor comori ale Sfintei Scripturi, ci 51 singura talcuitoare autentica a ei. Gurile ei sfinte sunt sfintil $1 de Dumnezeu luminatii Parinti, ca si Sfantul Nil in cazul nostru. Sfantul Nil se refera la Sfanta Scriptura adesea, dupa cum e am spus, si o talcuieste de obicei alegoric, vazand in spatele sensu- te lui gramatical sau al intamplarilor istorice si un mesaj mai tainic al in lui Dumnezeu citre suflet. Astfel, toate cAte se spun sau se istorisesc “8, in Scriptura dobéndesc un caracter supratemporal si, in acelasi timp, atti personal. Si toate acestea, desigur, in duhul Taditiei de veacuri a Bi- ‘le, sericii noastre, care a cunoscut toate cdile de patrundere in sfintele ei A in texte. In acest chip sunt evitate pericolele rastalmacirilor theologice ele- si ale fantezismului, ale subiectivismului gsi ale suficienfei de sine, anta ale bunului plac, care cand conduc singure, il fac pe fiecare sa ia cios, fumul drept lumind [69]. Il fac jucdria duhurilor rele si a vrajmasilor Spa- sAi, care nu in spatele lui, ci in fata lui isi vor face mendrele, si de- re ale vine ftinta lor in vremea rugdciunii, tdrdt si purtat de ei prix ganduri esc Sa nechibzuite [cf 148]. Aceste cuvinte le spune, desigur, tuturor celor upului care trec cu vederea duhul rugaciunii curate, precum vom vedea, dar int sa se potrivesc gi in situatia de care vorbim aici. ae afl Att in infatisarea gandurilor Sfantului Nil care urmeazd dupa serici, aceasta scurta Notifd, cat si in insusi textul Capetelor aflat la sfarsitul etelor”, acestui volum, toate acestea sunt atét de limpezi si clare, incét nu mai tru au- € nevoie sA le repetam aici. In infatisarea uneia sau alteia dintre laturile legere e unei anumite teme folosim, poate cam des, texte si expresii din ,,capete” N AprOXxi- pe care le-am folosit si altundeva. S-ar putea ca aceasta si fie socotitd o p refe- Tepetiie a aceloragi hucruni, dar noi credem c& nu e. Un text sau 0 fraz4 84 scoata pot fi privite din multe laturi si puncte de vedere. CAnd textul, precum telor, 153, »capetele” in cazul nostru, e foarte scurt, atunci revenirea la aceleasi parti ,11)siare ale lui, pentru a fi privite si din alt punct, este de neocolit. Incercim, deva, | desigur, si evitim aceasta, dar nu ne e foarte usor. De aceea, cerem si in- . 101. Ca sa-| gaduinta cititorului pentru situatiile in care poate c4 am fi reusit s4 evitaim = sa fim fa- repetirile, dar nu am luat aminte cat trebuie. drum cu ei, Paginile ce urmeazi au caracter introductiv. Seamana cu sche- -I5-DESPRE RUGACIUNE laria ce ajuta la sivarsirea lucrarii principale. Cand lucrul s-a terminat, schelele nu mai sunt necesare. Asa e si cu cele-ce sunt scrise aici. Daca cititorul rezista si citeste pana la sfarsit cele ce urmeazi, precum cre- dem si nadajduim, si va fi ajutat sa fie introdus in gandirea Sfantului Nil, atunci nu-i va mai trebui textul nostru. Poate si trebuie sa citeasca insdsi scrierea Sfantului pentru a se adanci in ea. $i s-o citeasc4 nu o singura daté, ci de multe ori $i cu toata atentia. Textele duhovnicesti, precum ,,capetele’”’, sunt de neinlocuit $i cer mult& si patrunzdtoare cer- cetare si asimilare. De aceea, trebuie ca fiecare dintre noi sA vind in contact direct cu ele, astfel incat sA poata gusta tot harul ce curge de la sine si adevarat si, mai intai de toate, s4 se foloseasca duhovniceste si s4 umble pe acelasi drum pe care a umblat sfantul lor autor. ,,Capetele” dau o m&rturie minunata pentru aceasta. Daca la acest scop vor ajuta $i randurile care urmeaza, adica schelaria, atunci putem spune cA truda de a le scrie nu a fost zadamica, chiar daca de acest ajutor se va bucura fie si numai un singur suflet. ea a ee mS SM aCaPiro.uL I ANTROPOLOGIA RUGACIUNII Omul, asa cum il vad Capetele despre rugdciune ale Sfantului Nil Ca sa intelegem corect ce spun Capeve/e in legatura cu rugaciunea atunci cand se refera la om, trebuie s4 ne dam seama cum il infeleg. Aceasta inseamna ca trebuie sa facem dintru inceput o sistematizare a tuturor elementelor legate de om la care se refera ,,capetele”. Adica trebuie sé vedem toate elementele antropologice, aga cum sunt exprimate ele in graiul theologic de specialitate, dupa ce le-am asezat intr-o oranduire logica. Aceasta pentru c4 rugaciunea nu este deloc fara legatura cu alcatuirea noastra si cu TOREE LS in care functioneaza aceasta alcatuire. intr-adevar, cine citeste cu atentie textul ,.capetelor” se va gasi adesea in fata unor termeni antropologici care nu sunt fntotdeauna usor de infeles de catre toti. Desigur, ,,capetele” nu ne dau multe elemente explicative si, de aceea, nu este usor si schifam o conceptie completa si o imagine despre om, asa cum il vede gi il infelege Sfantul nostru, dar vom incerca sa folosim - elementele pe care ni le pune la dispozifie pentru a trasa chiar si O imagine schitaté asupra omului, atat fn ceea ce priveste trupul sau, cat si sufletul. - Astfel, vom putea intelege corect ceea ce ne spune le- gat de diferitele parti constitutive ale omulul, cum ar fi: trupul, mintea, vointa etc. -17- a _— cianI. TRUPUL OMULUI Omul, din punct de vedere exterior, in dimensiunea sa ex- terioara, care se aflA sub directa noastra perceptie, pe care o ve- dem, 0 auzim, o simtim, adicé o constientizam prin intermediul simturilor noastre, este trap (o@pa) sau carne (odpé) [47]. Car- nea sau trupul constituie exteriorizarea sufletului sau a duhului omului. Adica sufletul omului, in cea mai duhovniceasca expre- sie a Sa, si nu doar ca totalitate a actiunilor psihologice inferioare, deoarece termenul psihic (uytkdc) are si acest inteles la Sfantul Nil. Sufletul omului nu este un duh pur si simplu bagat in trup ca intr-un sac, nici trupul nu este un invelis exterior $1 mecanic al omului, ceva ca 0 coaja, avand doar o legatura pur exterioara cu sufletul, ci este o parte organica a intregului reprezentat de om ca unitate psihosomatica intre duhovnicesc, sufletesc $i somatic. Trupul omului, in ceea ce priveste constitutia sa, functio- neaza ca o alcatuire de mai multe elemente diferite. Trupul poa- te sd fie influentat de elemente exterioare, strdine de el, care nu sunt materiale ca si el, ci pur duhovnicesti (de exemplu 73, 74, 75). Influentarea si schimbarea modului de functionare a trupu- lui [G4] de catre demoni actioneazd4, de exemplu, asupra partii imaginative a sufletului [64], adicd in imaginatia omului sau in patimile lui sufletesti [47], atunci cand trupul este ,,rascolit”. Prin urmare, trupul si sufletul (pvxy) si duhul (tvedpa) sunt legate unele de altele in om si se influenteaza reciproc [64, 69], deoarece alcatuiesc 0 unitate si compun unul gi acelasi om. Dupa cum am spus deja, Sfantul Nil vorbeste despre trup ca despre un amestec de elemente cu o anumit& tendin{a (xp&oic) [69]. Acest ,,amestec” este ceea ce numim astazi, cu o oarecare diferenta de sens, cu cuvantul idiosincrasie, prin care intelegem modul aparte in care este alcdtuit trupul fiecdruia dintre oameni fn intregimea lui si, mai cu seama,.modul in care fiecare om reactioneaza intr-un fel propriu, deoarece fiecare om are propriul s4u temperament, propria sa alcatuire, propria sa tendin{a de reactie, prin urmare idiosincrasia sa. -18-ANTROPOLOGIA RUGACIUNII Trupul ca ,,amestec” (kp&oic) mai inseamna si inexpri- mabila unitate fireasc4 dintre trup si suflet (oby-Kpaotv), avand ca rezultat influentarea unuia de catre celalalt. Astfel, influentele unui oarecare element asupra trupului se extind si asupra sufletu- lui, iar influentele asupra sufletului nu lasa trupul neinfluenfat. Totusi, trupul este caracterizat, din punct de vedere moral si duhovnicesc, prin neinfrdnare (&kpaocia) [64]. Neinfrdnarea (&kpacia) araté neputinta omului de a-si stapani pornirile si in- stinctele. Caracteristica neinfranarii trupului este starea lipsita de pace, starea de atatare si de tulburare. Neinfranarea trupului este domolita’si linistita prin psal- modie [83]. Deja influenta linistitoare a muzicii, mai ales a psal- modiei, care nu e doar o simp] muzica, asupra sistemului nervos si in funcfionarea intregului organism e cunoscuta de fiecare. Trupul nu e ,,migcat de sine”, ci ,,miscat de altul”, pentru ca nu el are primul cuvant si puterea de a porunci in viata omu- lui, iar lucrarile sale sunt subordonate sufletului. De aceea, prin implicarea sufletului intr-o actiune, de exemplu in psalmodie, este implicat si trupul spre altteva diferit de cele care-I tulbu- ra, $i de aceea se si linisteste, se domoleste gsi se reintoarce la functionarea sa normala si fireasca [83]. Trupul are un caracter slujitor. Este instrumentul sufletului. Dar aceasta caracteristicd nu trebuie inteleasd in sens exclusiv exterior. Faptul c& trupul este instrumentul sufletului nu) inseamna c4 este ceva cu desd- varsire secundar. Aceasta deoarece trupul reprezinta expresia materiala a sufletului in lumea sensibila. Deja am semnalat ca trupul influenteaza sufletul. Aceasta se vede mai clar in anumi- te situatii la care se refera Sfantul. Le vom vedea in alta parte pe indelete si pe scurt mai jos. Dupa& cum anumiti factori fizici influenteaza functiona- rea trupului (frigul, caldura, bolile etc.), tot astfel si diferiti fac- tori exteriori duhovnicesti influenteaza functionarea trupului, fie pozitiv (ingeérii, 75), fie negativ (demonil, 73, 74, 75, 91, 96 s.a.). Influenta exercitatéa de acesti factori asupra trupului este feluritaé. O influenté specialA care are o importanta deosebita -19-DESPRE RUGACIUNE pentru subiectul nostru, al rugaciunii in special si al vietii du- hovnicesti in general, e influenta datorat& unor actiuni care se exercita fizic asupra creierului (lovituri, caderi etc.) ce duc la tulburari foarte grave asupra functionarii mintii si, in consecin- {a, asupra intregii vieti duhovnicesti. Demonii pot, potrivit Sfantului Nil, s4 atinga creierul [73]. (Grsienil este organul firesc al jninfii [73 Dup’ cum demonii se ating de creier, tot asa actioneaza si asupra luminii mintii [73] si asupra limpezimii ei si, prin urmare, asupra modului corect de per- cepere a celor ce se petrec. Astfel, produc anomalii in functiona- rea gandirii. Tulburarea gandirii, datorata contactului din creier, constituie pricina pentru staruirea altei influente subordonata ei, manifestaté in starile duhovnicesti patologice si speciale, adica a influentei omului asupra lui insugi. O astfel de stare patologica, »patimasa” (€u7taOrjc¢) — in graiul Sfantului nostru — care intetes- te confuzia luminii naturale a creierului, este slava desarta [73]. Ea influenteazd mintea, iar mintea deja tulburata de creier nu mai vede lucrurile corect, ci stramb, Avem de-a face in acest caz cu o lucrare psihosomatica foarte complexd, in care factorii externi fi influenteaza pe cei interni si amandoi converg spre generarea unor stari anormale. Este vrednica de atentie sublinierea Sfantului Parinte asupra ca- racterului anormal al acestor stari psihosomatice, care conduc pe om la naluciri $i rataciri, tocmai din cauza tulburdrii funcfionarii firesti a trupului [74]. In aceast& situatie avem atat fenomenul sugestiei strecurate din afara,'exterioare, cat si al celei venite dinlduntrul omului, interioare, al autosugestionarii (de exemplu, slava desart4), care au evidente consecinte somatice. Astfel, mul- te ardtdri [74] sau vedenii, dintre care nu putine au gi caracter fizic/somatic nu constituie star’ normale pentru om, deoarece in creier e prezenta o anumit4 tulburare. Sfantul Parinte accentueaza deosebita importan{a pe care 0 are cumpitarea si functionarea normala gi linigstita a trupului pentru intreaga viata duhovniceasc4 [83]. Nalucirile si vede- niile sunt lucrari obisnuite si potrivnice (&vtikelyevai), adicé -20- |ne ANTROPOLOG-A RUGACIUNII starnite de cel potrivnic (6 &vttkeluevoc), vrijmasul omului, diavolul, care merge intotdeauna impotriva folosului si spo- riril lui duhovnicesti [75]. Aceste lucrari/energii pot avea un caracter pur fizic/somatic, precum zgomote, loviri, strigate $1 vatamari, dar cauza lor poate 1 in afara trupului [91, 97, 98, 106, 107, 111]. Demonii cei nevazufi produc toate acestea $1 pot sa se infatiseze intr-o forma vazuta, sensibila [92, 94] sau fi pot determina pe diferifi alti dusmani vazufi sa ne atace (de exemplu, serpi; 108, 109). in ciuda incercdrilor de influentare a trupului omului de catre dusmanii sai duhovnicesti, trupul rim4ne nevatamat de aceste atacuri, pentru ca Insusi Dumne- zeu risipeste atacurile vrajmagului, fie direct, fie indirect [96]. In viata duhovniceasca a omului trupul joacd intotdeauna un rol de slujire si, de aceea, nu e ingdduit sa i se dea 0 pozitie de conducator in ea. Omul cel din afard, ca $i carne (cdp&), nu are nimic vrednic sa ofere sine_ui sAu launtric, omului lduntric, a carul expresie materiala sau sensibila o constituie, in afara acelor lucrari care au leg&turd cu ins&si firea sa si cu legadtura duhului cu lumea exterioara. Din acest motiv, cine se sprijina doar pe trup in cele din urma se intuneca [128]. De aceea, lu- crarea de inceput a omului duhovnicesc, nu doar a monabului, Cl $1 a oricarui crestin care doreste sA inainteze duhovniceste si sa propageasca, este tagdduirea trupului, ba chiar si a sufletului, ‘adica a lucrarilor lui inferioare, psihobiologice, cum am zice astazi, urmarind sf traiasca viata cea ,,dup4 minte”, care con- stituie scopul sau [110]. Aceasta nu reprezinta o pozitie negativista lata de trup si nici tagAduirea importantei lui, ci o ierarhizare precisa si 0 situare corecta a elementelor care-] alcdtuiesc pe om, o functionare sub- ordonata a elementelor sale constitutive, astfel incéit cele mai de Jos sa le slujeasca pe cele mai de sus, trupul si slujeasca suffetul, iar sufletul, duhul, a cdrui expresie, prin excelen{4, o reprezinta mintea (vezi 132). Modul in care sunt intampinate trebuintele trupului araté autenticitatea vietii duhovnicesti. Cel care-si incre- dinteaza trebuintele trupului lui Dumnezeu (de exemplu, pentru -2I°- Se a aDESPRE RUGACIUNE cele necesare sustinerli viefii) arataé cu fapta ca I le incredinteaza si pe cele pur duhovnicesti [129]. Din aceste motive, trupul este terenul principal pe care se vor zidi primele virtuti, cele numite trupesti [132]. Asa se face ca au O mare importan{a elemente cu pronunftat caracter trupesc, precum saracia, greutatile vietii si necazurile, asceza trupeasca etc. Toate acestea sunt, pe de o parte, elemente exterioare, dar re- prezinta factori importanti pentru avantul duhovnicesc al omului [131]. Potrivit cu acéstea, virtutile trupesti, precum saracia, in- tristarea, infranarea, foamea, setea, privegherea, rucodelia, rea- ua-patimire $i, In general, fiecare nevoin{4 trupeascd ce ajutd la ,Supunerea” trupului constituie o temelie si un punct de plecare in inaintarea duhovniceasca. Nevointele si lipsurile trupesti sau dificultatile constituie, in cele din urma, materii ale rugdciunii neimpovarate [131]. Dupa aceste virtuti urmeaza cele szfletesti $1, apoi, ca incununare, cele duhovnicesti [132], avand ca ultima treapta a lor cunostinfa nemateriala si fiintiala [132]. PARTICIPAREA TRUPULUI LA RUGACIUNE Ce participare are trupul la rugaciune, care, dupa Sfantul Nil, este o intelegere supremd a minfii [35]? La aceasta intrebare nu ne spune multe lucruri. Le subintelege totusi cand vorbeste despre formele dinafard [28], adic de starea exterioara a celui ce se roaga. AceastA omisiune se datoreaza atat faptului cé Sfantul nu analizeazd subiéctul rugdciunii exhaustiv, in intregimea lui, cat si faptului cd isi limiteazd gandurile mai ales la rugaciunea mintii sau rugaciunea curata, duhovniceasca. Adica subintelege un stadiu de rugaciuni premergator. Din putinele date raspandite in ,,capete” putem sa retinem cu privire la participarea trupului la rugaciune pe cele de mai jos. -22-soem ae AAR NN AGH ANTROPOLOGIA RUGACIUNII 1. Pozitive 1 | Rugiaciunea este caracterizata ca o ,,infatigare” [105] si o Stare”, in general ,,cu durere” [9], adicd ostenitoare pentru trup. Sufletul isi exprima dorintele si dorurile lui prin inalta- rea sau ridicarea mAinilor [106, 109], ce reprezinta o traditie biblicd foarte veche de participare activa a trupului la rugaciu- ne: ,,Ridicarea mA@inilor mele, jertfa de seara...” (Ps. 140, 2) si: »» Vreau deci ca barbatii cuviosi s4 inalfe in tot locul mainile...” (I Tim. 2, 8). inaltarea mainilor dura cat timp dura si rugaciunea, care nu era scurtd, iar ,,coborarea” mAinilor [106; 109] insemna sfarsitul rugaciunii. Un mod mai deosebit de participare a tru- pului la rugéciune, care poate fi considerat superior primului, este psalmodia [82, 83, 85], a cArei influen{a e binefacatoare pentru trup, deoarece restabileste seninatatea si linistea func- tiondrii lui. 2. Implicite Dar participarea trupului la rugiciune este mai ales im- ‘plicita, prin calitatile sale de instrument bine exersat al sufle- tului. Asceza trupeasca facuta pentru dobandirea virtutilor tru- pesti sau atingerea scopului prin mijlocirea exersarii virtutilor trupesti are caracterul ei negativ, nu in intelesul de nimicire sau ucidere a trupului, ci de ,,mortificare”, care constituie traditia originara si fundamentala crestina: ,,Omor4ti madularele voas- tre cele trupesti” (Colos. 3, 5), ,,purtand intotdeauna in trup omorarea Domnului lisus, pentru ca si viata lui lisus sa se arate in trup” (2 Cor. 4, 10). In acest infeles, robirea si intreaga su- punere a trupului slujeste lucrarea mgaciunii, care, in ultima ei analiza, este ceva ca o ,,iIndepdrtare” a mintii de trup [62], avan- tul dincolo de cele sensibile si materiale si apropierea nemate- rialnica de Cel Imaterial. Scopul, adic4, nu este materializarea lui Dumnezeu [114-116], ci dematerializarea omului in sensul staépanirii lui asupra materiei, a induhovnicirii trupului printr-o deplina ascultare fata de poruncile duhului sau, invrednicindu- se astfel sA fie locas al Duhului Sfant. -23-DESPRE RUGACIUNE Astfel robit, trupul nu va constitui o piedica in calea rugdciunii, ci dimpotrivd, va ajuta insusi sufletul. Va putea, de exemplu, cel ce se roaga sa-gi fina privirea neimprdstiala la rugaciune [110], fapt ce se realizeazé mai ales la adunarea mintii. De asemenea, nu va mai fi influentat de factori exteri- ori— de exemplu, piscaturi de insecte, de pureci, de fanfari, de muste [105], de serpi [108, 109] — sau de vrajmasii nevazuti si duhovnicesti — de exemplu in ispitele trupesti, ca atacuri de animale sau fiare salbatice — sau alte fenomene fizice [92, 97, 106, 107, 111]. Aceasta ultima forma de neluare-aminte la trup, care nu e socotit strain de om, ci ca el insusi, pe care insa i] iubeste mai putin decat pe Dumnezeu, El trebuind sa fie intaiul in inima omului, aceasta deci ultima forma de neluare- aminte la trap conduce gi la nepatimirea trupului, si la starea de a nu mai fi influentat de primejdiile ce-1 pandesc. Tocmai aceasta stare reprezint& si biruinta trupului care se inalta deasupra celor trupesti si se induhovniceste inca de pe pim4ntul acesta. In acest fel se restabileste vechea, originara legatura a trupului cu sufletul, care se uneste cu Dumnezeul gi Ziditorul sau prin rugaciunea infocatd [111] $i trage impreuna cu el si trupul in aceasta negraité unire. Astfel, rugaciunea duhov- niceasca se dovedeste ,,logodirea viefii vesnice”, in care intreg omul va trai o necurmata partdsie cu Ziditorul sau. Moartea (si a trupului) omorata deja acolo nu va mai constitui nici macar amintire pentru cei ce ,,s-au desavarsit” in ceruni. ll. SUFLETUL OMULUI In alctuirea sa lduntricd, omul este sufiet [101] intr-un sens mai larg in care se subintelege si duhul omului. Sufletul, dupa Sfantul Nil, intotdeauna se imparte in doua parti principa- le: cea necuvantatoare (irationala, TO GAoyov) si cea cuvanta- toare (rationala, TO AoyiKév). -24-A. PARTEA NECUVANTATOARE (IRATIONALA) A SUFLETULUI Partea irationala a sufletului [51] se imparte la randul e1 in urmiitoarele parfi: 1. Partea irascibila (tO OUULKdv) Partea irascibila (tO Ouptkdv) este cunoscuta 51 drept cura- jul sufletului. Partea irascibila a sufletului este sediul, printre alte- le, al iutimii' (@Up6c), care e o putere naturala a sufletului. lutimea se exteriorizeaza4 in mai multe feluri, de exemplu prin izbucnireca in mdnie [24], cand iti reversi furia (Opyr)) impotriva celortalti, a oamenilor asemenea tie. Aceasta izbucnire a iutimil, revdrsarea e1, poate fi insojita de vreo vorba (sunet) fara infeles [12], de strigate nearticulate si de tipete. Alaturi de partea irascibilé a sufletului si in legatura nemijlocita cu ea, pentru c4 adeseori aceasta hraneste partea irascibila in manifestarile ei, se gaseste: 2. Partea poftitoare (pofta, TO EmOupNtikdv) Partea poftitoare a sufletului [27, 54] e sediul feluritelor pofte ale sufletului, fie dupa cele materiale (sensibile, trupesti), fie dup& cele duhovnicesti. Nesatisfacerea unei pofie are ca - rezultat starnirea iutimii. Starea m4nioasa a sufletului influen- jeaza negativ partea rationala, tulbura ochiul intelegdtor (tov voepov O*pbadysy, 27, 48) si il face sA nu mai lucreze rational s1 in armonie cu structura si misiunea sa, ci irational. O alta parte a celei necuv4ntdtoare a sufletului este: 3. Partea volitiva (vointa, TO BovAntiKév) Voinla este sediul volitiv al sufletului. Voin{a se exprima ex- terior prin voiri (31, 89] sau vointe [54, 59] si prin putin{a actionarii 'Am tradus pe @up6c prin ,,iufime”, atunci céind se refera la facultatea naturala a sufletului, si prin ,,mAnie”’, atunci cand se refera la exteriorizarea rea a acestel facultati. (n.tr.) “257 ET a Se 4) 21aDESPRE RUGACIUNE ne place sau ni se pare folositor, de exemplu prin supunerea voinfei propri: [89]. Astfel, voinfa joaca un rol fundamental in supunerea si lepadarea patimilor [141], in impotrivirea faté de pacat pana la moarte [136], in indemnarea mintii spre o lucrare corecta [28] s.a. B. PARTEA CUVANTATOARE, RATIONALA A SUFLETULUI (td AoyiKdv) Partea cuvantatoare a sufletului, care constituie al doilea ele- ment important al sau, este partea conducdtoare a sufletului [21]. Cea mai importanta expresie a laturii rationale a sufletului este : 1. Mintea (vowc) Mintea reprezintaé expresia prin excelenta a sufletului [2] $1 a lumii launtrice a omului. Doar mintea poate s@ se intindd | fara sd se uite indardat, dincolo de sine, panda la Stapdnul ei [3], Domnul si Dumnezeul ei. Limitarea mintii ins’ numai léjputered We jidecatat adica la ratiune, cum o numesc cei vechi, ar reduce foarte mult adevarata ei dimensiune. Sfantul Nil o considera mai ales expresia personala a omului, cand vorbeste de mintea care se lupta [30] sau de fericita minte [118, 119, 120]. Oricat ar parea in feluritele expresii cA mintea ar fi ceva de sine st&tator, in realitate e vorba de ceea ce in graiul crestin $i theologic am numi ,,persoa- na”. Asta inseamna c4, in spatele oricarei impArtiri a sufletului in parti si subpArti, exist o unitate comuna care-l constituie pe om si il face sa fie ceea ce este. Merita sa fie observat faptul c4 in ,,capete” sunt date pen- tru minte mult mai multe elemente decat pentru celelalte puteri ale sufletului, deoarece ea joacd cel mai important rol in lucra- rea dumnezeiasca a rugaciunii, mai ales a rugaciunii minfii si duhovnicesti. Acest lucru nu inseamna, desigur, o subapreciere a celorlalte puteri sufletesti si duhovnicesti ale omului, fara a caror colaborare mintea nu ar pre reusi lucrarea ei principala pe pamant, adica 5 :ANTROPOLOGIA RUGACIUNII ,ciuneaymaijales|ceameimprastiahi [35]. De aceea, e nevoie si vedem intr-o ordine sistematica elementele cele mai importan- te pe care ni le da Sfantul pentru a intelege mai bine in ce fel vede el mintea omului. Dar tnainte de a vorbi despre mintea insd4si, sd vedem mai intai p pe scurt unul dintre ,,insotitorii” gi nemijlocifil ,impreuna- -lucratori” ai mintiil, pe care il vom intalni mereu in text: | 2. Amintirea (1) uvyunN) Lucrarea amintirii este s4 depoziteze intelesurile (voy- ata) minfii [10] si sa i le redea atunci cand ea are trebuinta. lmediat ce s-a pierdut amintirea unui infeles, dispare si acesta din campul constiintei. Amintirea are putinfa unei miscari auto- nome, de sine statatoare sau automate am zice, asa cum se vede cel putin in situatiile in care nu urmérim constient continutul ei [45] si nu ji cenzuram migcarea sau lucrarea. De aceea, amin- tirea tinde si aduci in suflet cele ale sale, propriul ei tezaur, tot ceea ce are inmagazinat in spatiul ei [45]. Dar mai are si o caracteristica speciala care arata ca lucrarea ei nu este pur mecanica. Imaginile si intelesurile pe care amintirea le aduce in campul constiintei din minte nu se infatiseaza iarasi ca simple imagini sau intelesuri simple, ca de exemplu intr-o fotografie, ci gi cu intreg ambientul lor sentimental, ca amintire a amintirii sau, cum bine caracterizeazi Sfantul acest ambient, ca amintire patimasa (45, 46]. Amintirea poate infatisa, de exemplu, chipul unei persoane. Aceasta imagine nu e una seac§, ci e caracteriza- té de un anumit ton sentimental. Adica, imaginea nu e neutra si fara legatura cu ceea ce omul a trait si experiat In legatura cu ea in sufletul siu. De exemplu, amintirea celui ce te-a supdrat [46] sau imaginea starnita de vreo oarecare patima. Cu alte cuvinte, odata cu imaginea ne aduce si amintirea intristarii pe care acea persoana ne-a produs-o, astfel incat face prezenta imaginii fie mai puternica, fie obsesivA. Amintirea aduce in minte nu numai imagini, ci si cugete si Intelesuri. Dar nu intelesuri simple, ci adapate sau incarcate cu griji, nelinisti, lupte, adica infelesuri- -27-DESPRE RUGACIUNE le ca probleme. Acestea nu se afl4 toate in campul constiinf{el [47], dar omul le constientizeaza de indat& ce se aminteste de ele. Astfel, in timp ce amintirea este un organ ajutator al mintii, atunci cand nu se manifest4 cu supunere launtrica, cAnd nu sta la locul ei, incat sA slujeasc4 constient mintea cu adevarat exact atunci cand are nevoie de ajutorul ei, $i cand nu se afld sub con- trolul minfii, amintirea, actionand nesupus, furd mintea [45] in clipe in care aceasta se afl4 preocupata cu alt4 lucrare, mai ales cu lucrarea ei principala, care este rugiciunea. Atunci mintea este furatd [44], fuge de la concentrarea ei stricta asupra lucra- tli sale gi e tardta de imaginile $i intelesurile ce i le infatiseaza dintr-odat& $i pe neasteptate amintirea, si astfel vianeaza umbre in loc de realitati. Se indeletniceste in vremea rugaciunii doar cu ale sale, doar cu propria ei bogatie, $i nu cu Domnul. Amin- tirea se poate sd fie pusd in miscare si de factori externi omului (de exemplu, demonii — 69) care actioneaza asupra lui. O patimda specifica amintirii este uitarea (AYO) [38]. In esent4, uitarea este scufundarea amintirii in campul incon- stient, astfel inc4t omul duhovnicesc nu mai are cunostinta si constiinta identitatii sale. Atunci uité, de exemplu, scopul. pentru care ,,a iegit din lume ca s& se faci monah”, adica de ce a parasit tovaragia oamenilor $i s-a facut monah. In gene- ral, uita de chemarea sa de a deveni om duhovnicesc, crestin constient, madular al Bisericii lui Hristos. De aceea $i Parinjii trezvitori spun c4 uitarea este unul dintre cei trei ,,uriasi” al celui viclean (ceilalti doi fiind lenea si nestiinfa) in lupta sa impotriva nevoitorilor duhovnicesti. Dar ceea ce accentueaz4 mai cu osebire ,,capetele” in legdtura cu universul lduntric'al omului este, precum deja am notat, mintea, la a cdrei cercetare venim acum. 3. Mintea si lucrarea ei ALOMUILI?EDcsigur, raspunsul la intrebarea aceasta este greu, chiar daca s-ar tine si o intreaga dizertatie pe aceasta tema. Cu atat e mai dificil In cazul nostru, cu cat acest su- -28-ANTROPOLOGIA RUGACIUNII biect nu are o expunere si o analizd psihologica si duhovniceasca aparte in ,,capete”. Sfantul Nil se refera la mintea omului ca la oricare alt element antropologic, ca la ceva cunoscut de la sine, ca la o notiune acceptata, fara multe explicatii si analize. Imaginea pe care ne-o putem face cu mai mult& sau mai pufina limpezime din cele scrise de Sfantul Nil in ,capete” este urmatoarea: ‘Mintea reprezinta’o putere ere a dubulavomuliia ce iparcareiuss crarenfundamentala~ esté IntelegereaQ(vornotc), “faptul- dena. ing felege; dea g “gandi, dea cuvanta, gandirea logicag in cea mai inalt& lucrare a sa, mintea reprezinta ochiul infelegdtor (tov voepov SM0aApov) al sufletului [27], adica centrul congtiintei sale, deoarece cu acesta omul ,,vede” atat existenfele din jurul sau, cat si, mai ales din perspectiva mistica, pe Cel Nevazut si Neapropiat. Gandirea este o putere de infelegere [8G] sau o disponibilitate a duhului omului, atat din punct de vedere pa- siv-receptiv, cAt si activ. Din firea ei, mintea poate primi fntipa- riri din afara sau dinlauntru, de exemplu de la amintire, si este »gZraitoare” sau ,,mult-vorbitoare”, deoarece ,,vorbeste” mult cu imaginile gi cu intelesurile din ea. Starea contrara acesteia este mintea surdd si mutd [11], la care se ajunge cu deosebit efort Si asceza. Mintea poate fie sa primeasca influenfele exterioare asu- pra ei gi sd le prelucreze: mai departe, fie sA nu le primeasca, lepadandu-le. Mintea lucreaza si fara influente exterioare, sin- gura, de la sine. Din punct de vedere pasiv, lucrarea minfii se exprima prin insusirea ei de a primi intipariri [57] si a lua o anumita forma din ele [57], de a se face felurité [58] datorita felurimii lucrurilor sau a ratiunilor lucrurilor (care se afld in spatele lor) prin vederea lor si infatigarea lor sub forma de imagini sau idei in minte [57]. - Mintea, in mod pasiv, poate primi o anumita formd [67] din par- tea unei influente exterioare sau interioare sau omul insusi poate sa inchipuiascad ceva in el insugi [67]. Aceste expresii nu sunt straine de unele expresii contemporane. De exemplu, zicem ca »mi s-a intiparit in minte” ceva, ca ,,s-a intiparit in mine”. Ex- “297eS ES SS ek OWIAE 1 ne ELBA me ' 4 : DESPRE RUGACIUNE presia trimite la actiunea de intiparire intr-un material oarecare, lemn, piatra, hartie etc., pe care nu a existat nimic, a unor desene, chipuri, imagini etc. peo, POtrivit cu aceste expresii, mintea seamina cu un astfel de material fara forma, fara forme intiparite, neformatat, care capata forma acelui obiect pe care mintea i] apucd sau, mai , corect poate, care apuca mintea. _ Mintea contempla firea trupeascad [58], adicé primeste intipariri din lumea materiala din jurul ei prin mijlocirea sim- turilor. Dar mintea se poate intoarce cu des&varsire si numai spre lumea duhovniceasca, spre adancul din sine, si sa se in- deletniceasca cu cunostinta celor inteligibile [58] si sa se facd felurita, ca ele [58]. Atunci mintea isi pierde chipul ei unic, inceteaza de a mai fi simpla. Devine feluritd [58]. In aceasta situatie avem, pe de o parte, mintea si pe de alta, elementele straine de ea, formand 0 unitate compusa4. Un inteles sau o idee sau 0 imagine nu sunt o simpla pecete pe minte, prezenta unei urme pe ea, ci schimbarea mintii in ceva compus. Mintea, in ea insdsi, este imateriala [G7]. Dar intelesuri- le, vederile, gandurile constituie materializarea ei [64]. Lucra- ' rea (functionarea) mintii se exprima psihologic prin aceste trei elemente, pe care este interesant sa le vedem mai indeaproape. Dinpelesurile(r& vorara). Intelesurile sunt mai degraba cugetele (61a-vorjata) sau gandurile care iau nastere in minte. Intelesurile pot fi simple (56, 57], adic& simple cugete, fara nici un alt element care sa le caracterizeze. Ar putea fi caracterizate ca neutre, ca o lucrare pur natural4 a mintii care se afla in fata lucrurilor, a relatiilor, a situatiilor sau a intelesulut ideilor. Intele- sunle pot fi ins4 si compuse cu al doilea element, care in graiul ascetic se numeste ,,patima’’ (17a80c) si despre care va fi vorba pe larg mai jos. Intelesurile, in acest caz compuse, nemaifiind simple, sunt considerate ca pdtimase (éu-ma07) (54, 55, 72]. In opozitie cu cele impdatimite, intelesurile simple sunt considerate ca nepdtimase (a&ma8F)) [56, 57]. -j30-ANTROPOLOGIA RUGACIUNII Intelesurile inconjoara mintea [63], deoarece lucrarea ei este neincetata gi ele reprezinté ceata ei de ganduri. lar ea fie creeaza propriile ei cugete, fie acestea patrund din afara ca afa- tari, infatisari, impresii etc. WA)iGandiril@(oi Aoytopoi). Gandurile sunt insiruiri de intelesuri in succesiune logicaj si care fie zabovesc in partea constienta a minfii, fie trec in spafiul amintiril (si al subconsti- entului) si revin in constiin{a potrivit cu legile care carmuiesc memoria, fie automat, fie dup4jo actiune speciala a mintii sau a altor puteri sufletesti sau a trupului, ori sub influenta unor factori absolut exteriori (printre care ingerii, demonii si chiar Duhul Sfant). Prin urmare, gandurile sunt fie proprii, fie intrate din afara, situatie in care vin in minte ca vizitatori, ca intrusi, absolut artificiali, deoarece produc gi alte schimb4ri in om, de exemplu in trup [73], sub influenta factorilor negativi si vraj- masi, cum sunt demonii cei rai si vicleni. (conceptiille, ta Oewprata). Vederile (soneaptiley? sunt produsul contemplatiei mintii. Contemplatia mintii (de exemplu, contemplatia firii — 58) reprezinta indeletnici- rea mintii nu cu lucrurile insele, ci cu rafiwnile lor [57]. Contem- platia nu este doar o lucrare sporadica a mintii, ci si indeletnicirea el cu idei abstracte. Mintea se ocupa, in cazul contemplatiei, cu ceea ce se afla in spatele lucrurilor, cu ceea ce reprezinta ratiunea existentei lor. In cazul contemplatiei, mintea este izbavité de im- patimirea [57] care caracterizeaza alte din intelesurile ei. Mintea isi cautaé cugetele in mod firesc, ca fiind ale ei, ca pe proprietatile sale, ca pe creatiile sale, ca pe intruchipa- rile sale. Mintea, adicd, nu. poate s4 ram4n4 in mod obignuit nemiscata, fara forma, neformata, fard chip, nemodelata, fara 2 Verbul Bewpéw inseamni atat,,a privi, a vedea”, cat si ,,a contempla”’. Rezultatul actiunii sale sunt ta OSewprata, care inseamna atat ,vederi”, cat si ideile ordonate, ,,conceptiile” ce s-au nascut din acele vederi-contemplatii. (n. tr.) -3I-DESPRE RUGACIUNE Imagini, fara intelesuri sau necuvantatoare. Dupa ce s-a ,,inti- parit” ceva in ea, dupa ce a fost imprimat in ea ceva sau i-a dat o forma, mintea dobandeste o legatura speciala cu acel lucru. Mintea il ,,iubeste” ca pe al ei. De aceea si doreste sa se inde-* letniceasca cu intruchipdrile ei si le cauté pana ce se pierd din campul constient $i nu are altele in loc care s4 plineasca lipsa acelora. Cand regaseste intruchiparile ei pierdute, le recunoas- te ca fiind ale ei. Si am putea spune despre cunostinta ca este ' constientizarea 51 posedarea constienta a intelesurilor [10] sau a vederilor (conceptiilor) ca fiind deja ale ei. Fara intelesuri sau vederi (concepftii) si fara cele aduse de ele, mintea zace in nestiinta [70]. Desigur ca lucrurile nu sunt atat de simple cum par din cele de mai sus. Sunt cu mult mai complexe. Faptul ca $1 alfi factori se mai amesteca in lucrarea mintii face ca intreg acest proces sa fie si mai complex si mai variat. Ceea ce spune Sfan- tul Nil se adevereste in experienta personala a tuturor celor ce se lupta s4 trdiascA o viata duhovniceasc4 mai adanca, bazata pe aceleasi realit&ti, independent de terminologia folosita, de alte descrieri sau impartiri mai poetice sau mai tehnice ale min- tii, dar si independent de psihologia, mai simpla, a celor vechi sau de cea mai sofisticati a epocii noastre, care a $i ajuns o intreaga stiinfa cu multe ramuri. 4. Factori care influenteaza lucrarea mintii Lucrarea mintii nu ramane fara inrauriri. Asupra ei ac- tioneaz& diferiti factori, l4untrici si exteriori. Factorii lduntrici sunt personali si au fie caracter trupesc, fie sufletesc, fie mixt. Factorii exteriori actioneaza adesea prin intermediul celor per- sonali, adica indirect, asupra lucrarii mintii. a) Factorii exteriori Ca factori exteriori ce influenteaz4 mintea, Sfantul Nil aminteste pe urmatorii: Factorii negativi exteriort care actioneaz4 asupra lucrarii -32- cree ee oe AN TROPOLOGIA RUGACIUNII minfii sunt demonii. Ei nu pot s4 acfioneze prin intrarea directa in minte [64]. Dar actioneaz& asupra ei indirect, influenjand trupul prin starnirea patimilor si prin rascolirea amintirii, producand ras- tumarea starii pagnice a mintii. Trupul omului este strans si organic legat de duhul sau. Este ,,continutul” firesc al duhului s4u. Duhul omulut vine in con- tact cu lumea exterioara prin mijlocirea simfurilor trupesti. Prin urmare, interdependenta si influenta reciproca a acestor doua ele- mente care alcdtuiesc omul este un fapt dat. Asadar, func{ionarea normala sau anonnala a trupului poate sa influenfeze corespunza- tor si functionarea mintii, care reprezint& expresia cea mai inaltd a duhului omuluij. Ca exemplu de influentare negativa a mini prin mijlocirea trupului, Sfantul Nil ne aduce atingerea de creier [73, 74], care duce la aparitia halucinatiilor, a fantasmelor, a vedenii- lor pretins dumnezeiesti $i a cunostinfei dumnezeiesti |74), adica a unei vederi localizate, circumscrise si simtuale a lui Dumnezeu $1 a unel cunostinge cu El. Dar influenta demonilor nu se limitea- za doar la creier. Demon ac{ioneaza sau incearca sa actioneze §1 asupra trupului intreg, avand ca scop influentarea min{ii, prin care se sdvargeste rugaciunea si legatura cu Dumnezeu, deoarece influentarea negativa a trupului va produce, intr-un fel sau altul, cdderi gi la nivelul mintii. Asadar, actioneazi asupra trupului si prin schimbari in starea trupului strecoard in minte gdnduri sau infelesuri sau vederi [64]. Silesc, pe cat pot, starea umorald a tru- pulut sa aducd vreo ndlucire ciudatad inaintea mint{ii si sa o facd pe aceasta sci primeasca o anumita forma [69]. Cu alte cuvinte, vor s& distruga, precum vom vedea mai tarziu, lipsa de forma (cpop@ia) $1 simplitate a mintii, care constituie premisa absoluta a rugaciunii ,adevarate” si ,,duhovnicesti”’. Demonii, de asemenea, incearca sa influenjeze si lucrarea obisnuitaé a amintirii [69], precum gi sA atéte in orm diferite pa- timi, mai ales trupesti (47, 90], avand ca scop fngradsarea mintii [51] si apoi infiltrarea anomaliilor in functionarea ei normala. Factori pozitivi extertort. Ca factori ce actioneaza pozi- tiv si binefacator asupra functionarii mintii, Sfantul Nil se refera -33- aSSE ee mass _ — ne ~ DESPRE RUGACIUNE la Sfintii Ingeri si la Dumnezeu, Care e si Ziditorul minf{ii. Sfintii Ingeri restabilesc normalitatea functionarii na- turale a trupului, pe care o tulbura demonil, si astfel readuc mintea la miscarea $1 lucrarea ei normala si fireasca. Ingerul lui Dumnezeu ardtandu-se, opreste cu cuvantul numai toata lucrarea potrivnica din noi si misc& lumina mintii la lucra- re fara ratacire [75, 76, 80]. Astfel, mintea se elibereaza de clatinare, de tulburare, de akidie si de nepdsare [76], pe care i le-au adus schimbarile trupesti. Asupra functionarii trupului actioneaza posifiy $1 prin ex- celen{é binefacator Insusi Domnul [64], Care e si Ziditorul lui. Domnul, spre deosebire de alti factori exterion, fie negativi, fie pozitivi, poate si direct sa Se salagluiasca in minte [63], sfintind-o cu dumnezeiasca Sa prezen{a. 6) Factorti interiori Functionarea mintii e influentata si de factori interiori sau personali, fie ca acestia tin de trup, fie ca tin de suflet, fie de amandoud aceste p4rti in acelasi timp. Lucrarea minftii este astfel fntunecata sau innegrita de stdrile sufletesti nega- tive, cum sunt pomenirea raului, tulburarea [21], mania [27], razboiul duhovnicesc obignuit, in care mintea se lupta si nu poate sa se linisteascd [30] sau se tulbura ochiul infelegdtor [27] si nu mai poate vedea limpede. Acesti factori interiori negativi formeaza un intreg capitol de patologie duhovniceasca, deoarece contribuie la una dintre cele mai serioase stari de boala ale omului lduntric. Sfantul Nil face adesea aluzie la aceasta boala si aceast& stare patologica a omului duhovnicesc cand vorbeste, de exemplu, despre mintea care s-a amestecat cu patimile [30]. Mintea, in aceasta situafie, boleste in ce priveste calitatea sau, altfel spus, este determinata de atributele unei st4ri patologice, numite in patologia niptica si duhovniceasca ,»patima’”’. Patimile imbolnavesc mintea direct sau indirect, 0 in- . fluenfeaza direct sau imbolnavesc alte parti ale omului (trupul sau partea necuvantatoare a sufletului) $i prin mijlocirea lor exercita o influenfa negativa asupra funcfionarii minfil. Starea anormala “34°ANTROPOLOGIA RUGACIUNIT care ia nastere astfel, sub influenta acestor factori, reprezinta im- pdatimirea (&u-md&Bex) mintii (vezi 4, 30, 47, 51, 54, 74, 141 s.a.), adicd un atac asupra mintii de catre patimi, care o tin legata [72] in ea insdgi si de cele pAmAantesti si nu fi ingaduie s4-gi savarseasca lucrarea ei prin excelenta, suprema infelegere [35], adicd rugaciu- nea $i, prin mijlocirea ei, unirea ei cu Dumnezeu. In acest punct e nevoie sa facem o paranteza, poate cam ampla, pentru a lamuri, in limitele ingaduite de aceasta carte, intelesurile notiunii de ,,patima”, fundamentala pentru viata duhovniceasca si pentru lupta \duhovniceasca, notiune pe care o intalnim foarte adesea atat in textul ,,capetelor”, cat si in orice alt text patristic. O paranteza necesaraé: NOTIUNEA DE PATIMA Foarte adesea, Sfantul Nil vorbeste despre ,,patima” si des- pre ,,impatimire”, mai ales cand se refera la intelesuri, la ganduri sau intelesuri ,,impatimite’’. Nu trece insa la o analiza care ar pu- tea ajuta un incepator intr-ale monahismului sau un crestin care nu s-a indeletnicit niciodata cu probleme duhovnicesti serioase, ca sa infeleaga cu exactitate ce este patima, cum ia nastere, iar in ce priveste mintea, ce inseamna impatimirea intelesurilor sau im- . patimirea ei. Cand si-a scris preafrumosul $1 scurtul sAu Crvadnt, intr-un stil epigramatic, Sfantul s-a adresat unui monah care nu avea nevoie de analize elementare. Noi fnsA care citim astazi Cu- vantul despre rugdciune e firesc sa intampinam dificult&ti in a pri- cepe ce vrea sA spuna exact Sfantul in acest caz. In plus, exista si pericolul de a rastalmaci termenii ,,patima” si ,,impatimire”. Noi suntem — gi acest lucmu e firesc —.adapati de modul de gAndire al timpului nostru. Vorbim folosind termeni obigsnuiti, care insa in graiul Parintilor au alt continut. Un cuvant folosit si in vechime se poate ca ast&zi sd aib fie alt inteles, fie alta profunzime decat atunci. De exemplu, cuvantul ,,patima” are in terminologia nipti- cA o mare adancime duhovniceasci, fapt ce nu se intampla ast&zi. “357 en