-

A WA EVAGRIE PONTICUL

În luptă cu gândurile
Despre cele opt gânduri ale răutăţ ii
.
ŞI

Replici împotriva lor

Comcnurii

icro1nonah Gabrid Bungc

Tr:uluccrc JÎ p racnurc

d iac. Ioan I. Ici jr

([)tEJS IS
.Sibiu
 Cofecţia
<PfiifosoJlfiia cliristia11a

Lcrn,r ri copm,i: Mui,-Corndi.1 Ici jr

T dmomhctori ti rorcrtori: Paul ii Violcu Morar

De.crioa QP • nihliot«i.i N•ţion,lc a llo mlnici

EYAGIUE PO:\TJCUL
ln lspci cu ~ nclu.rilc: Uaprc cel< up1 i;:inJuri ale riuti1ii ti ltcplici
~ I « / , v„ h>pic !'onticul: rnmrnuni: icru mnmh G,Lrid Bu11gc:
tnl. l' J"acnurc tl,;u. lu,11 I l u I'· - Sih,u : Dcu i., 2006
ISil~ ( 10) 9iJ.n~9-20-0, l~lJ~ ( 13) 9711-973-7!! 59-20-4
L B!Ulţt. G"Jhnd (comcnL)
11 Ici. I~ L1r (un)
2

() l>EJ SIS

, ' ' f
 Avva Evagrie Ponticul
şi luptele războiului ascetic
în1potriva gândurilor şi a demonilor

„Evagric 1nonahul, uce nic fa milia r a l sus-z isului

tvlacarie [Egiptean ul ]. distins în literatura di vină ş i
profană (ş i de care rn enţ:ion cază chiar ş i cartea inriru-
l ară „Vie ţi l e Părinţilor" [ Parerikon I ca d e un bă rbat
foarte înfrânat ş i foarte cruJir ) a scr is inuite lucruri
necesare n1onahilo r, intre care sune acestea:
Îrnpotriva su gestiilor celor opr vicii p rincipale -
pc care sau Ic-a o bservat printul sau le-a in văţ:ar inrre
prin1ii - a alc:itu it o pt c:irţ:i din n1irturiile Sfincdor
Scripturi dup ă asen1ănarca Dun1n u lui care s-a opus
,ncrcu ispititorului să u cu n1ărturi i ale Scripturilor
[/ lntin-hetikosJ . astfel încât fieca re: form.i Jc sugestii,
fie a diavo lului, fie a n aturii viciate, să .1ib.i o mirruric
împotriva ci. Lucrare pc care an1 t radus-o. l.1 o porun-
că. în latin ă c u a ceea ş i sin1plitat c cun1 an1 g-ă.sic-o în
grcac:L
J\ n1ai al cătui t o carte d e o su t:i J c se n tinţe [Prak-
tikos] di s pu s ă în c:ipitolc p e ntru cei c:irc cr.iicsc în
si111plit:ne ca a nah orl· ţi, prl·cu n1 ~i cincizeci de s entin ţe
[ (,'11os1i·os] pentru u:i in vă t :i ţ: i ş i srud io~i. pe L':Hc c u
cd dint:ii an1 flicuc-o în l atin ă; cl ei pc cca <le mai sus.

5
 care:fuscse ,dcJa rradusi~ ântrucâ't am ·v.ăzut--o vi,ciată Ji
pc alocuri c,onfi11.a. am r,c sdtuit-o adevărului a utorului
in pane rccraduc!lnd„ot in parte indrc,p tând•o.
A mnai alcătuit pentru cl1'i novi(i Ş'i sinod.iti o invi(ă­
turi potrivit;\ de viat~ in curnun [A,I 11un111,'1os]. prea
cu1n şi o ,c,ărdcidi pcntnm fecioarele închinate lui D u1n- 1

nezcu [Ad 1,irgi11cn:1'] .r otriviti C\'lavici şi s,cxului lor.

A n1ai dat şi câteva mici sentinţe cxtrcn1 de obscure
1

şi care, cun1 Însuşi spune 'în cJc., pot fi cunoscute numai

de in,i milc monahilor; pe are le--a dat de asc1ncnea 'î n
latină.
A trăit pini la o virsti înd,clungată. Rind foarte
rare in semne (minuni] şi virtuţi.."

Astfd scria in juruJ anului 480 Ghenadic din M.arsilia

în notiţ"a pc care· i„a rczerv~u:. .0 avvei Eva,g ric din .P onc
1

(345-39!f) în lucrarea sa ~despre scditorii biscriccşti" 1 •

La o sută de ani după moartea ascetului pontico„cgip-
tcan. Ghcmdie atesta f.tpwl ,că 0 pcra lui Evagric con cin ua
1

si se bucure de influenţă considerabilă în toată lunu:a

crqcini antici., u.nJc s-a in1.pus drept principalu.I tcorc-
dcian al n1onahismuJui semi-anal1orctic şi sisten1atizato,r
al asc;c:ticii Ji misticu Părinrilor dcşercului egiptean„
Monahismul dobândise un pn:stigiu spiritual imens in
intcq; bazinul .M,cditcr,anci crqtinc d.ato,rită succesului
f;rdminant pc arc iJ avusese Via/a avuei Âllto,~i't! ,~, Mare I

scrisă în 351 7 de nu mai puţin faimosul t:J1iscop Atanasie

1

al Alcundriei şi ,tradu.să rapid în latină Ji în Hn1bHc ori-

,entalc., Niscu c. în 252 într-un sat din Egip cul Jc Mijloc:,
1 1

~ GJ if.NAOLE. De Krijklrili111 ,« mslit,li<i1 XI; JJJ., 5:R,,J064,-

I 067.
1 l 1G U , 83,S-976; m1J. rom. pr. ,ror. D. ,StănUo:K~ PSB Ui, l 988.
p. 19J-24S.
Antonie :se convenise la 18 ani Ja viaţa 3.Sioedci sub im-
pacud Evanghcli,ei citite Ja Liturghie. După doi ani de
noviciat petrecuţi intre asceţii de la ma,rg,inc.a satului,
in 273, Anton1ic se rc:trage 13 anj intr-un mormânt, iar
apo,i pentru alţi douăicci d,c ani intr-un run abandonac
de Ja n1argrinca dqerrului4 Sunt ani de lupu~ cumplite cu
patjmilc, cu t?,ndurilc ti cu demonii care i se arată in
vedenii infri1co,şâ1toare, dar pc care-i biruie cu put,e r,c a
Crucii lui Hristos prin posturi1 privegheri şi rugăciune
intensa. Echilibrat, lunlinos, plin de clisccrnimânt şi
întclcpciunc, Antonie i,csc în 306 din izolare. primeşte
u«nici Ji vizitează ocazional Alcxa.ndiria pcnrru a-i in-
't iri pc crqtinj in pcrsecu{iilc ultime. În 313 însă fug~ ji
se stabil,eştc d'in nou ca anahorcr în .EgiptuJ de lvfijfoc la
poalele Muntelui Qolzum (.muntde dinău.nuu ') siruat
11
1

la ciica. 120 de kilom,c'tri est de NiJ Ji circ-a 32 de kilo-

metri ,de Marca Roi,ie; de aici vine periodic pc malul
estic al Nilului la Pispir (nmuntde din ahuii"),, unde: ,c:
1

cercetat de n1,o nahi şi. de alţi crqâni în ciuw-c de sfac

duhovniccs~ În 337 rcvme scurt timp b Alcxa_ndria pen-
tru a-l sprijini pe arhiepiscopul Aanasic, (3,28-3Î3)1 în
Jupta. sa Cll arienii şi mditienii. Se mută la Domnul pe
17 ianuarie 356 în vanei de 104 ani Un an mai t:iniu
Auu1asi,c,. ascuns din cauza perse-cuţul,or .arienilor. scrie
fuimo,asa l"iată - un porcrc[ al n1onaJu.illui ideal - in
.al clrci centru se aJll un .an1,plu Jiscu1r. . ,J t.~pr,e lupta
duho,,ni1ia.~că în,potriva dcn1onil0ir (§ 16-45). bnaginea
1

arc s,c ,lkg.ajă. este Joruin_c-ă Jc un spiri[ robusc şi opci-

n1hc: vin ut ~a 'în omn c natur~fl, a.s1Ce.:za nlooahalâ nu fucc:
alcccva J .e..:,l.1 -ă rcaliz,e:ze v,ocaţi~\ fundan1entali a,on1ului
de ,\ ti koa ni \' i,c (..chip 1i ,a _ren1in;1 re~) a lui Dun1na~1.1 pe
J>ăn1ant:; dctnonU n-au o putere reală„ intruc'c Hristos

7
i-a inviru pc: Cru cc ,de.st ră mi ndu..-le un ivcrsu I ilu zori tJ Ii
dând crq;cinilor putc,ca şi cxc11:1plul bi1ruin1,ci as,upra lur.
Exemplul avvci Anton·ic a Început să fie irnirar insis-
'tcnt în Egipr inc:\ din prinnclc decenii ale $Ccolul'ui IV.
Astfd in anii 32'5-33,0 in Egiptul ,de Jos, în sud-v,cstul
,ddtci N ilului. se pun bazele celor trd anari ,c olonii rno-
nahalc cu viaţă scmi-anahorccidi d,c la Nitria1 KeU'iir1 şi
Slcctis. Înfiintati de Arnun in 325„ Nitria, aflacă În vc,ci·
I -

nătatca imediată a Nilului, era deja aglomcracă j'n 33,8

când a fost vizitată de Ant,onic:, cd Marc, care a indicat
monahilor iubicori de linişte un loc sh u:it la I S: kUor
metri in d~~rt: vii.roarea Kdlia,sau Chiliilc. l)acă. figura
reprezentativă din Nitria a fost avv,a Pan1vo ( t 373 ),
pcrsona:li.tatca principală din K,d l.ia a fost avva Macaric
Alcnndrinul sau 1Cctăţcanul (t 3'94) in jurul căruia s-3
adu.nat cercul. m,onahi1ior S't udioti ai operelor lui Ori,g,c n
al a.şa-2.iş,il,or "'fra{i lungi". Toc în juru] anulu1i 3,3 0 un ah
1'tacaric, tlacarie Egipteanul sau cel Mar,e ( t 390), 1

mtcmc:ja la 60 de: kilometri dcpanc de NU, in inr:c:riorul

dqcrm~ui libian, colonia semi-anahorcc·idi ,de la Skcris,
,care av,a să. se bucure de un r,cnu1ne legendar~ Părinţi' i d,c
aici - întn: cei mai cuno1scuţi fii nd Sisoe. Paisic, J\ll oisc
(t 407), Ioan Colov (t 409'} Ji, mai ales,, A1rscnlc, (t 449)
~,i Pimen (t 450) - vor deveni cel,e bri prin faprul că
..zkcriJc" (apoftcgnlde) Jor vor alcă'tllJÎ, nucleul celebru--
lui PaJtrir cgipccani (cornpiJ3c probabil in Palestina in
anii 480-490 de rnonahi cgipl,c ni r-cfugi,a1i aid Jin pri„
dna repcratdor dl,cvast:iri ale Sk,eci -ului de bc<luini i
dqcrtului în 407- 408, 4,34 Ji 444).

1
/l,( i 6'S, 71 - MrO: u·ad. flH1111. •. 111.Jili ţ~: J'"lrricul ,~,, .Apofirg,,u/t'
p.irin/,il.r din p1111i,,. Ed. l1olinm~. 200}. 2!005 t.

8
 Cofoni il'e sc·mi„anahorctice din Ninfa1 KcUia şi Skctis,
1

ca ~i ,c ddalt,c <l.in tot Egiptul't au ţost d,c tÎlmpur,iu ţin·t a

11un1croasc pel'crinaj1c şi vizi1t·c· Jin coată lumea. creştin~
hnporta ntc pcrsonaJc duhovniceşti şi liccr:1n: ale Biţeri„
cU vechi (Ruf:ân, l\.<ldania, P:1fo.d.ic, Ioan Cassiani) petrec 1

aici in ihtcrvalul 370- 400 perioade mai muJc. sau mai

puţin lungi, unii stabilin.Juasc aici dcflnhiY. Între aceş­
tia s,-a num;1rat ti Evagric Pondcul . Ace:s.ca se născuse
in jurt1l anului 345 in lbora Hcknopontul:uit pc valea
Lykosului. nu ,d eparte Jc confluenţa ,cu (râsuJ. unde se
afta 1\nnisa 1 pa·rria şi Jocul de rctragcn: a~ famri~i.ci lui
Vasile cd M:irc 1(retras aid în 3,58 l.ângă sora. sa l\i-facrina;
În 360- 36 1 5~a afla't aici Ji Grigorie din. N;1zi:1nz). După
1

studii •e fectuate probabil la Neoeez:i.rcc:a„ Evagric ,c l1ir,o-

-v
tcsi·t ci tcţ d c asiJ c cd Mare (t 379), dar dcv ine ucenic şi
1

intim al lui Grigoric din Nazianz ( t 390) care l·a hjro--

ro ni c ,d iacon ii ali tu ri Jc care se-a aflat ş,i ~a Con s:t-a n ri-
nopol in cele· 13 luni i(ia.n.umc· 379 - hdi,c: 381 ) in care
acesta a fost aici ,arhiepiscop aju cându-l în comb~ucra 1

arianismului„ Răn1as în capitală ti Jupă rerragcre:l lui

Gri,g odc •in Capadocia, 'tânărul. diacon ,chipq1a dt.-gant şi
sclipitor prin intcli:g cn{i ş.i spirit intri in.tr-o :iventura
sentimentală cu ·O ,damă de la cun:e~ av,e ncuri c~ue a ris„
cat să-i pună in pericol ,,îa_ţa3 Pentru a. c: saJ,,a, fuge in
Ţara SliintlÎ unde soseşte în priati\':tra anului 382. Aici
intră În co,r u~11.c'r cu co1uunităţilc a.scccicc înfii nţate pc
1

M urud~ A1I ă_d 1inilor ,J c Rut1n 1( t 41 l ) şi ~t.dan i , cea

llătrâna 1(f 410). At:casta din urn1r, îl y:inJcL~i Je· Jep[1esic

1
11."1111 ru '-~e l ,1 I11i. lliU r.. • Ii .dte l; . l1 t,,I t ~ E. ul.
11
' tt':\l c:-. irw, 1,.'"l •
1
EJ.•.lg n t .Punt:
O mt,v.i'1Ju,,t. u .1,I. r,u tH. Jul". lu n 1. I". •' · lfat L) ·~ i.-... I~ , ii. l't'lr.'. rn .
.;uu,pl■11 Ohtlu1~,ulic.■ sllţ._13,U:JUl.i J b1i. I\. t:tuL . l 1M ), r [ t 2000]., ,t /n p.hi}q,.
:J'1phr J U .l'i,c-rl: E,..,g~ ,I~ f •mtiqu~. t1a1 il'tr , :m
Ji,..I, co,n vcnqtc la ascetism dlrccrionându-1 spre,EgiptuJ
mon,ah ilor.
Sosit in Egipt la sfârşitul 'toamnei anuh.1 i ,383, Eva,gl'ic
s-a stabiU t pcn tru do,i ani in Nit ri a.. u ndc 1,i-a făcut ucc . .
nicia nionahală. Din 385 Ji până Ja n1oartc a [riit ca
anahon: t in Kdlia - într-un rc:giln ,a scetic ,extrcrn de
1

auster (300 de grarnc Jc pâine pc zi Ji un urcior de ulei

la trei luni!)1câşdgându-şi cxistcn 1ţa copiind, c,ărţi - sub
,cilăuzirca Juhovnkcască a cc.lo,r Joi Ma.car.ic: Marcaric
Egipticanul din Skeds ca „dascăl" ~,i Macaric ,AJcxandri-
.nul ca. ,.părinte'". in KcUia se asociază ccrculu,i de mo-
nahi snadioşi ai scrierilor lui 0ri,gcn cunoscuţi Jrep,t
1

"fu.pi lun,g,i" (Dioscor1 An101onios~ Euschiu Ji Efci.mic).

Aid I.fi ra:lacceazi scrierile asccrico..,m istic,c adrcsait c in
parte unor personaje care ficcau parte ,djn comunităţile
ascedcc al,c lui Rufin şi Melanici cu ca'r c impărrişcau
aceeaşi orientare spirituali- Din 390 Încolo, Evagric va
avea ani buni în juruJ lui drept ucenici personaje fai „
mo,asc ulterior. cum. au fose P.aladic s.au Ioan Cassian. 1

Aceştia din urmă, vor 6 personaje Jc prin1 ordin ale .J.is-

put,c lor care avc._--au si ducă la disper.sarea coloniei anaho-
11Cfilo,r din Kcllia. Murin,d pe 6 ianuari.c' 399, Eva,gric
1

n-,a.maj apucat trist.d ,c ,e venimente care au urn1ar.

ln 393 în J1 ale5tina izbucnise ,d eja prinJa 1contro\"1ersă
origcnisc:âs care i-a opus pc ftloori,g,cni~di Rufin ii Ioan
cpisc,o pul Icrusalin1u]ui an[iorigcniştilor lcronin1 din
Bcdccm şi Epifanie ep,i scopuJ Sal;uni11ie,i din Cipru.
Dispu ta s-a mutat in 398-399 în E,~ipc luând fon11a
1 1

.
d1Spute1 . „antrop0imorr1[ei1 „ : D. un1.nezeu care se ara.ta
. . . 111 ~

1· Cf. E..
A. CL/,J!JC, 11,e Origenist Contto,v tnJ. 11u C11J1m-.,I C,u,1111111'•
tion ofa .Eal] Christw, Dtbttlt, P'dnoecoH, 19?1.

JO
experienţa mistică arc forn1ă de om sau nu? Monahii ,nai
si111pli din Skccis susţineau opinia .antropomorfită",
cei intelectuali din Kcllia fiind .antiantropon1orfiţi"6•
Controversa a luat o turnură ncprncută, periculoasă prin
intervenţiile autoritare dar oscilante ale arhiepiscopului
Teofil al Alcxandriei (385-412). L-i începutul anului 399
acesta a condan,nat .antropomorfismul", dar în acclaJi
an şi-a schin1bat brusc poziţia datorită conflictului său
cu octogenarul monah Isidor, economul său. Excomu-
nicat de Teofil. lsidor se refugiase în Nit ria în chilia lui
Amn1onios şi a _fraţilor lungi". Drept represalii, în
prin1ăvara anului 400 Teofil îi condamnă în sino<l pc
.fraţii lungi" pentru origcn isn1 şi ordonă o razie în
Kdlia pcntn1 arestarea lor. l\,lajoricatca monahilor din
Kcllia fuge din Egipt. Întrucât „fra1ii lungi", Paladie şi
Ioan Cassian au primit azil la Constantinopol de la
arhiepiscopul Ioan Hrisostom (398-404: t 406), furia
lui Teofil se va abate şi asupra acestuia, pe care a reuşit
să-l condamne şi depună abuziv în sinodul de la Stejar
din scptcrnbrie 403.
Condamn area lui Teofil a avut un efect direct asupra
n1cmorici şi posterităţii operei lui Evagric. Ultin1a re-
dactare a Pateri<11l11i îi elogiază pc Teofil şi pe Epifanie,
şi cuprinde „zicerile" n1onahilor sin1pli din Skccis, omi-
ţându-i pc cei intclcccuali din Nicria. _Fraţii lungi" nu
apar, iar Evagric c prL,c:nc doar în unde: manuscrise;
chiar şi în cele în care apare, c prL-zcnt doar prin şase
extrase din scrierile: sale şi cu o singură .apoftegmă",

' C(. IEROM. ALEXANDER Gou,·LIN, ,1/uta,(Ogill - cxpmmµ lui

Dum11rt-ru l11 Or1odo.x it. Studii dr ttologit r,UJ1foi. Ec.l. Dc.U~ Sibiu..
1??8, I'· 184- 267.

11
1carc-l prezintă a pc un 1moJ1ah ,s tri.in şi int,c lcctual, in-
ferior in virtuţi ,monahilor rlrani cop(i. A doua sc·rh: de 1

controvc·rsc origcniste din Palestina prhuci jn1uătă.Ji a

veacului \'I; se va s0Jd1, ru c-ondamnaCica J ,c. d1isă a lui
Origcn, Didin1 .şi Evag,ic J .e catrc lustini,an prin cdictuJ
din 543 ş.i ulterior fa Sinodul V Ecun1cnic ('S53). Drept
urmaret ,opc1ra sa va cunoaşte în sp:1.(i.ul bizantin un
1destin c-on,orsionac scrierile speculative (tn prhnul. rând
cele pst „ccnrudi gnoscioc'")1vor 16 distruse şi vor Jispi rea
in originalul grec., iar scrierile ascetice vor fi ,c opiate şi
transmise sub pseudonim (Aind arribuitc' lui Nil .A sce...
tul}. :in Orientul ncbizanrin insă„ scrlcril,c sale au fost
u;id11st. incq;raJ în siriad sau armeană, avva Evagrj c ind n
cinsti[ c2 sfanc (priznuit' de arn1 cnj pc 11 februarie).
1

ln centrul spirirualitaţii cvagricne •- dccaşabUă d,e

adn.t1 ici wor,câc rcprcz.cncat de specu1aţ"iil,c cos1no,logic-
csharologicc de rip ongcnian8 - stă conccp~ia despre
Oumncz-eu Treime non-numerică ş,i Unitate fiinţială.
Acesta a creat li ,ori,ginc nin,cl,e raponalc (Jogika) ,ca intc~
Ugcnţc!min~ (noes) pure - ic,o anc imateriale a1c Sale -
pentru a-l cunoaşte pc Dumnezeu ~f'rchnc-U'nime
prinu-0 ctm03ilcrc/conternplarc fiinţiali\, uniciv,ă ~i sm-
bwz.atoa.fc_. P,cn'tru E,·agrie cunoaşterea este ontologic.
nu numai il uneşte f)t'. cd ce ,cunoaş,i:c cu cc,ca c,c ,cunoaş[c„
dar d- ş.i subru.n? cunoscă·corului:: intcligcnţ:a, tlcvinic

"' Cf. A. G UJIJ.AUMONT, / ~J ..Ktpb;1Jl1i11 6~11011il:a .,,I 'Ji.t,axrr lt' l~im ·

ti.qu.t d l11il foirc ~ i'un.glmmu clît'Z. lrs G,~, sd d1e-z l~s Syri,m·1,. P;arh.
l.~62. Ji D. Ho ~LP..t.,1.H. 1,,< Sno1:1J Ong<n-iJI Co111ro1fn·JJ, ltm,u. 100 I .
r {) l,u.llli S.U11.0i .J ,it,.ct\li WfU LCtJrt:tic ~.:uer,al - J .cuJJ.1,[ În C'l.01:t'rÎt."
cnt.pn~tic.dc: Kq,1111LJ14 Gno11Jlr_Jj - ne-u dl [ Jlf?l~ io l=,,u1al, ~:a ,,jtr,
Afrrkriu (de f~H. Rurrn)., uad, rum, diac. Ioan I. I jr Su: G. HUNt.l •
.E,·.zKTie Pontkul O in1.nul1«ni1~ 1991, p. 211'5-239.

12
ceea cc cunoaşt,c„ Dcca,ându-se de cuno~l"erca cscnţiall 1

Hnitivă şi stabilizatoare a lui Dumn,c1xu, intcUgt?nţ,dc

au intrat inevicabH 'i ntr-o mişcar1c de ca.d,c rc în acci-
1

dc:n1cal, în diversitate şi insca'biUratc (",j1udccatat; krisis)

extinzându-se in .suf1e1tc (/JS),JJai) .. iar .suflc[,d c in. corpuri
(s,i,nMta) c-arc constituje divcrsitatiCt'l unei lumi maticriale
radical pilural c şi instabiJc (kosmos). Acest dispozid v nu
este insă integral n,e gadv, nu esc,c ·o „pedcapsă '", ci are un
11

sens pozitiv, e o 1Cl'lcaţie div,ină C'll valoare pro,-riJ 1enţiali

(pro11oi,1). pentru ci., atunci când ,c corect folosită~ per-
n11itc .rc:il iz.arca reintegrării intcl .ige:nţelor printr-o, miş„
care asccn iona.l ă în cunoaşterea esenţiala a Trein1ii.
Naturile: spi~icua1c ale ing,crilor~ demonilor şi ,oamc-
nUor sune h„-gate ascfd de Ji\'tTsc suflece ş·i corpuri prin
combinarea in proportii diferite a dcmcnc·dor ,maceriaJc
şi funcţiilor p,.d hic,c, in concepţia gr,c cilor anciei A.ufc:J
- în îngeri predomină inrcHgcn~a (nous) şi Focut
- în dc~1oni precumpineş,t,c irascihilitatea (thy111,os)
ş:i acrul.
·- i~1r in oan1cni şi anin1al~ ,damină. pofu. (epi1hy,11ia)
şi :1pa-păn1âncut
Psil1ologia crip,;1r,ci 1că de cip placonk: (~ mplu orches-
rrară în di;t~ogu~ Republit,i) ,c: . "îi,tfd in ccnrrul .introp<r
logiei •cva1g:ricnc. Su flecul are trei fac ultă'fi: unJ acdvi,
care c intc!ig(:n~a (n,,,r.u). prin c,.l'rC: e lcgac în cun ~n:re
de· Duntnczcu Unu-Tr,dn1.~~ ş.i J u:1 J ._l i,·~-p,.t ion:tl.e~
prin ,c are c ~cg,ac ,dl~lunaca 1n;ir1:ri .dă :tc.ît prin atJ.".tn1cnt
inrobi1tor Jc ~ ..\ in liotei au ,J , rin;a (epitl1.r.•111i,: ). ,c:ir
~i, prin 'Llctaş;1rc r,\sion~,ll Je .;.i l rin ir~'i.S ·,bilir~cc ·;1u
\do l cni{ă (tl _)' IJ:U~ ) • S ~ iput \'iC{~.m piri r::ualc 1.: ·cc ~lŞ~ d„ r
llu\du. pcncrn el Jcn1crsul tluho\':ni ·c · · ~trc llln15. Jur11en-
siun1icu1\ t iuui\·c:
 -Yia1a pl'.acrică (;rak1ike)1lupti să ,puriflce facu1t:iţilc
pasionale de rele (l:akit1i} şi să sădească in locul lor
virtuţil,c
(arelai} 9• a căror rcali1,.arc c n1cniti. să asi-
gure starea de echilibru a "nepătimiri'in (ap,at/Jtia),
din arc abia se naş1rc iubirea (agapt) crqdni1 după
care·se poarte trece b.
- viaţa co1rl 'tcn,pt ti,,ă (t/Jrorilike) ca.re h1pti impo•
triva uit.irii şi igno, ranţei prin cuno~tcre (gnosi~) .
Suflcnd reintegrat şi: uniAcat CSlc c·cl în car,c· concu.-
pisccn ta doreşte Bi nclc ,prin \':i rt uţi~ irascib iIitar:ca Ju pti
,cu ,aracuri~c dcn1onilor1 iar intdigcnţa se=Siz;cază Ad'cvăru]
prin c11no3.fterca conrcniplariv.ă a ra~iunilor rcrulităţilo.r
corporale şi inc,o rpor l!rc,, ale judccâţii şi providen ţcj
divine in creaturi. ~i se uneŞ,tc cu Jumina Sfintei T rcin1 i
prin rugădunca cur,ară ca.re cscc adevărata tcologhi!iirc
(tbCt1logi4). ~Tco,Jo,ghisirca,t adevărată esce ru,g~ciun.ca în
Duh fi in A,d,f\·ir„ in care intcUgcnţ:i atinge starea de
mgidune curată ti .Jcridrc: uldmi"' (est:'111ti 'lllLtl"ArioliJ)
in care d.Cl~in.e un corp/tron imaterial, al ,carui suRct sunt
DuhuJ şi 'Fiul. iar intdect suprcn1 csr,c Tatăl. Revenită
1n adcvira.t. ci patrie: Durnnezeu Unu-Tr,ci, inteligenţa
se stabilittw 'fi ;,~·i r,caljzcază totodată prin cunoaşterea
reare substan'{iaz.ă ~i propria ,ej esenţă ulrin1ă: aceea de
icoani crcatâ a Trcintiî - Binele, Ad,c virul şi Unul su-
prem, în unitat,c non-numcridi desăvârşit: i{stare proto-
şi cshatologki).

'Vin11111iJc pra~d li: HHl'l in fi Limir d~ a-aplc-! ual1iu,11 (1). r,i. ,ii 1.lc
DumnCT_.CU (2), :irJ~1;ua (3). dhd.ua (4), uăJc-jJ~.1 1(5), nc~timim '.a' (6)
tj i11hirai (i); iuM,~ J'™11iJe: c;ale-~ 1:uurn1.it<'ri Îi c.ic)11u:1upl.uivc (R). ru~-
durili minier (.dim~~) (9 )Î fcticirii nh2tcJlrJ&i(e (IO) a un i1rij 1•~itn\ ii
1
)

,cu TrC"itnca iii Ju,uii1 ii f.i Bd fon ni (I-', prol 8).

14
 "Nu poate însă dobândi cunoaşterea cine n-a f:icut
prima, a doua şi a treia renunţare [apota.1:i11 ]. Priana
renunţare eslc părăsirea de bunăvoie a lucrurilor lu-
n1qci pentru cunoaşterea lui Dumnezeu; a doua este
dezbrăcarea de rău[a[c care arc loc prin harul Mântui-
torului nostru Hristos şi prin s:îrguinţa omului; iar a
treia renunţare c separarea de ignorarea celor cc se
arată în chip natural oamenilor proporţional cu starea
lor" (Cog26; KG l. 78-80).

În concepţia lui Evagric, monahul este astfel un întreit

rcnunţător: ci respinge mai întâi de la corpul său lucru-
rile (pr11g11111111) 1natcrialc prin retragere în izolarea, sin-
gurătatea şi liniştea chiliei sale; după care alungă de la
suOctul său gândurile (/ogisnioi) răutăţii prin demascarea
şi respingerea lor; iar apoi înlătură de la intdigenţa­
n1intea sa ignoranţa (11gnosi11) şi uitarea de Dumnezeu
prin conten1plarc şi rugăciune. Pc lânl,>:i asceza renunţării
şi a rugăciunii, n1onahul este însă prin c::ccelenţă specia-
listul în războiul in1atcrial. nevăzut din gândire; pentru
că dacă pc cei din Iunie demonii ii ispitcsc şi combat
prin lucruri n1atetiale, cu monaliii demonii se luptă şi-i
ispitesc prin gânduri. Iar în acest do1nc:niu e:cperciza
avvci Evagrie este una cu totul c:cccpţională. Cercetările
savanţilor conten1porani au confirn:iat acurateţea jude-
căţii lui Ghcnadic din lvla.rsilia: Evagrie stă la originea
fain1osului catalog al celor opt gânduri/duhuri ale rău­
tăţii din tradiţia ascetică a Răsăritului (cu câte,·a scn1ni-
fic:uivc 1nodiflcări, acesta va deveni în Evul i\lcdiu latin
celebra listă a celor şapte păcate capit:Jc cu o in,presio-
nantă carkr5 ecleziastică şi un in1pact cultural n1ajor în
istori:1civilizaţiei oo.:cidcnt:Jc).

15
 Şi aici însă Evagric nu este de fopt un inven tato r, c;\t
un sistc1nati1.~ror de geniu. Ideea g:indurilor rele, :1 ori -
ginii ultirne a răului în g:in.luri, este una evanghel icii. La
ltf111ri 15.19 (L11r117. 21), lisus Hristos Ic spune u ceni-
cilor Săi că nu cele cc intră în 0111 - în speţă, hrana
consumată e\'enn1al cu mâinile nespălate - ii spurci\
(J:oinoi. •ii fucc con111n") pc ont, ci „cele cc ies din gur:1
inimii". fiindcă .din ini,nă ies gândurile rele" (di11/o-
_1?,i<11u,i po11rroi) care-l duc pc 0111 la păcate: la „ucideri,
adultere. dcsfrâniri. furn1ri, 111:irturii 111incino:1sc, blas-
femii". Aceste .gănduri rele" care ies din ini1nă au fose
apoi 2SOCiare cu pu;abo(a de la J'1111ci I 2, 43-4 S (Luca
I I. 24-26). unde Hristos vorbeşte despre .duhul necu•
rac• (pna,ma akaibaron) care, alungat din casa dcrctic:ttă
a sufletului omului, ia cu ci .alre şapte duhuri [hepra
beta-,; pnt::U11:a1a] mai rele decât ci" cu care se instalează
incasa suflerului şi aşa .cele din urn1ă ale on1ului se fac
mai rele decât cele dintâi" - ,.Aşa va fi şi cu generaţia
accasu ticăloasă!" Numărul celor .şapte duhuri necura-
te" a fosr apoi ;uociac simbolic de Origcn într-o lectură
alegorici a textului de la Drutrronom11/ 7. l cu cele şapte
triburi păgane care ocupau Canaanul la venirea lui Israel
din Egipt şi care au fost învinse de evrei când s-au stabi-
lit in Pămanrul Făgădu.in1ci. Pc urmele lui Origen. uce-
nicul lui Evagric care a fost Ioan Cassian ( t cca 430) a
interpretat şi d (Ctinl,uionrs V, 17-19) lupta rnunahu -
lui cu gandurilc în lcnncnii aceluia.şi scc11ari11 alegoric al
luptei lui Israel (.,bărbatul care vede pc J)u1n11c1.c11") ..:u
Egiptul înrobitor şi cdc ~apte triburi ca11aa11itc pc11rr11
eliberarea din sclavie şi lCroarca pati111ilor şi insrabrc:1
în patria adt.-văratâ: păJnântul co11lc111pla1id.

16
 Avv;, Evayric Ponticul atinge t cma ginduriJor răutării 1

in ni1.1i1 inuite Kricri, far in stabi lirca Uscci Jor se irartr,cvcde

1

·nât cfnnull,d'c a st,ahifii o schcrnă ,câr: rn::1i precisă şi currin-

zirnan:,, c,' h J,i1 rlcxihilit;1tc-a şi nuan tar,cai ci în funietic de
1

~,arc,:1 int1crioar:'i ţ,au ,J c , cap,a dl uhovnic:cască in care e gi-

. c~u 1dcstin l~ri1i diir,ccţi ~i ~trierilor ,5,afc, ;1pro'.l.pc: jncot-
Jcauna rezultat' 11 unor so~ici itări precise. Sistic:macjzarea
ci" . ici - cca din l'r11k1iko1 6- ] 4 1,i 1lntirrhe1ih1 - ,c ue:
Iăcom 1ia pântecelui {J:tzJlrimar~a)
dc.-ifrânarca/curvia (porntia )
iubirea ,d e arginţi/av:uiţfa (p,bila-rrJriA)
mânia/cn.c rvar,ca (,o,gi)
incdscarea (lypi)
pUctiscala/lehamitca (akidia}i
slava dqartă/vanitatea (kmodoxi4)
mândtia/ crufia (J,ypwipl1antill)
1

:Dacă. Evagric n-a i.nvcntat' nici număru~ ·g5.nduri1ort

njci vr,c un nu rnc din listai lor ( toa[c se rcgiscsc I
Origen 10),, in schin1b ordine ~i cb.sincarca a.panin fără,
1
,

to Îm11~ d,eiciunc ic ducut,;iti pc b:u.a u.na doa..amrnt3t1i alhawci\T

Jc A. Guill.luimnnt Îm111 iulroJoarra u b cJiţ1,.1; \'A~RE U Po~Qt!E.,
TrJjll l'r.21i,111e ou it AfDi,,c (SC ! 70). P:tru. 197 J. p. 6 - • . 3.
Orig'1'n 1m;n:m10~1t h1 Jf„ m. j'e1Ju.J :X."V. 5 L"i. 1 ~ · cHu t -~rci.i flCcirui
f;lnJ ( h~;:iiJmu.1) ;ii (u,rc- pun Jc- 11n _dc11.10 n • S;;J.111 „Ju.h" ,1 ~m t ~ i:n po-
m ft,I iuJ.aik J"at,t,r,~~ule ,t.,,,. JuLiprr:t'C~ I '1rn L. Cn ;udC' dinulw
dirl11gu11101, d I\UIÎU11m:.11 iuJ.ll!, .i J~. rcl.lcr (glnJ . ;u c-E) giuri in \"«luul
Tcsu,1111m:1u , h1 t4:U _I(' ,I.: LI ~LHIU'. tlil fi tn Jn umc- 1te' ~ P.II LITî r.4,r.
1111 .ln, I~ d(' a111,.· j,, d r 1111,1Jr111~ 1!1'1tJ~r ,lu r 11 I u ti •i t •m tl.i~ 1 1.'l.l Jc1tlmn ii
,~ - hmr u:r,..:,u ,tr-.ih.1u.11u1: ,J, · ,ull ·t m)tc „ .uot Ju1 n o„m.~. Nu ~
t1 IY,i11il l h1 ,1:uu,,1J n .u ,J 11r pi ,,n · i ' .. Lb1I _.1, , .., h n,1 1 I:" .a !l L n .t Jur
"if' g;\n,dn, ii,, 1~ ,u.1 1;, 1( ,1,; u ·-,•n,o...u i.... ir., it..1h1J 1cc: n or~pon.J ntl
1

nuc L.d . t-'IU,('. \ i ·ij 111'Uh„1~-.d l'- ..:A ,.11p111: ,t~n: 2L pL..nctd u . rri.n ~
n L. nan ltiW ,U C ln 11.ol ,llllr..-.i, u. h, h.urn:i, 11..lt 11 b ;Ll~3 ub.i'liUU.ut: Jin
-I tHtn li JH •

l
echil"oc monahului din Kcllia. E.scc vorba de o »ordine
de luptă"'. asccridi, asccnsionruă, ,care urmăreşte Umpede
rr,d faiic ale progrc. uhii duhovnicesc al rn,o nahului.
Aocsta rlcacl Jc l1~l lupta in1po,triva patimilor nlatcrial1ei)
trupeşti, Oăc:on1i~, ,Jcsfrânarca, :nrariţi, a). Jcgarc d c pofcă, 1

lupei dus~ de incc11itori: co1ninuă cu cca dusă de cci 1

inainta'ţi hnpotriv:1 pa1in1ilor suilctcşti (tniniaj crist:c1ţea"'

pli,r.t'i1cala)i l,cgatc'de irascibiUt~t,c: şi culminează in corn~
baterea patimilor spirituaJ e mai subtile: (sla,·a dc~artă,
1

,runa),, lc,gatc de intclig~nţă1 ti cărora. Je cad viccimc ,cei

desă,r ârrşi ţm, ncpit i01 ito,,ri şi ,cu nosc.i.tori. ajun Ji pc u] t i-
niclc ucpt,c ale progresului spidtuat Catalogµl cvagrian
1

este deci un inventar sistematic al gânduri,~or cdoT ,mai

gcncrdc ~c riutitii, dar ,este unul cu origine ~i aJ :r ,csă
precisă: pJca:că de la experienţa 1nomu1l1 iJor s,oJ i tari ai
d'q. crmlui,din NitriÎti Kcllia şi Skcds fiind n.:dactat t:lc un
anahoret ,cxpcrimcn(at pentru a servi Jrcpc ~iicl a,ltor
anahoreţi. În dqcrc sU11lctcl1e eJitdor n1onahalc all,c: crcş~
'tinism,ului erau chinuite nu de afcc(.illh ile piti nutp:
19ul tace: di n ,contactul cu lucrurile ,şi cu oamncn i,i, ci ,J c
1

rcp,rCZ!cntirilc nu:ntalc p!himaşc a[c accsror rea] idiţi

naturale. de gânduril.e' activate în n1cn1oric fi ;unplificare
in im,agtnaţic: de cine duhu1rHc· rdc ale den1onilor,, pre•
cum JÎ de riscuriJe psihologice ale expunerii prelungite
la un regim dic izolare, ca şi de rudna sau ,cxccs,dc vieţii
asoedce şi contcmp]ativc.
AV\ia ,luJlfi Ca.uiw (t ca 430). Wliaticul d:tco-rom;:aQ al i~i l~vli,gtnic
Pan.tic-ni. Ji iinttrcu ,i,,i ramiJialii.ct~ ('lll :ucedu IC tnil.cica CY,a1,;,rianl
1

- ua!ic: pc comlwcra tdu1 u,pr ~nJuri I'' rugic..ium'.'.:i C11Mn1i - IP"

moml1i.i ~lirilor cu v,i3-'i comm1,u.ri Ji11 suJul (ialici~ :111 M: \!,c ,1fo.1
a.de dqik V- Xlll ale A1r-umi11tri11r m11,u1i1,,,.,1; ,Jin liA-.-,p,1, T5[ 1i t~..11

d:c--a V.-a Y1'l-''1'Tbirc Juliovniccud ,dcJiat.1 pr,c1.et1 L 1r1i1i cello r ., ~I' l

1 1

riuci1i h1itLrJ pdncipde•: g•1trim"rgi11„ famirdtio, fll~n'J!.Jri~r1 n ,1.

 1ri11iriil. du,tdj"• rrnad'a~i4,,111ptrl1ia. Afituri de: :2.lq;ori.\ di 11 Dm.lmJ'•
nmm,I 7. J (§ 17- ,I '9), pim :aici al te câteva I' rrciuri:r ,cele• •Vt g;indu ri
31 i.:lnJ ks_(: m, b RI (,o,u.tttritJlio ), fccc,uc n:i1cinJ u r!-e J iin d ~n1tie_rior
(§ 11 ): de ..,crnc-,1c-.:1. d~ 11,.uu grt111~tc in r~rru perechi! l:kulllil.Î~ p.lnu::-
ot3:ui ti dbfr.inJfi.".::I K' TL"3i r,t:..i:,J, iu erup, arvmţ1ii.l ti mini., ;lUI ltx' În s-uR«
rlC".:ind Jc I.a 3.l!ll'l( cuerio;uc .ltcstui:a, trh,1:qc:.a 1i pli tiţc:iilliill MlliRl
gcI11nr,i1 tc Je re:mu intetrmlliillfC' 5,oncu:1lu:i, ~Jif d1\12 Jci.ilrtl ~Îl m1iJ1Jlrb
1

n-au ne ok ci.doc de 1rnp r~nu-u ~ K acr11.1;di'l.3 (13- I O): totoJ!.Hl fle:• 1

care ~nd rău (•'Îliti11m) (1iit1 '\C'fil ccfor ort prindp.1lc ~l:'ÎlC'!l'i~U scrii de
glnduri (r•iri.r), •i!ip,cd2.lc (inv,cniu1~i1tC' in §, [6,).
Dc~,i list;;i grc1; ,-.i2t111~ .1 lui Ioan Cu'1Îi2n a n1111tinu.u li Re foln1.id
in mc:Jj:i1~ moo.uuliC' l.1, inc. in pr.1n,i d e1 .:t lu~a: tn loa1 ii:i Jc Iii[a odor
~.1.ptc- ....,kit ili:~pita.lC' u,,rccizatc Jc p.1p;i Grigoric cd' ~f.n i: (t 601) llli1,
.t\lor.rli,, i11 Jo,/;, 31 . 4S. Sub :~nfluc:n,ţ.i lui Augtu,,in 1i pl«lnJ d!r b
Sirn.h I o. 15 - ...lnc-crurnl oridrui plc.3[ c:: min,dri.1."' ~. Gd~ric ,c d
"'bre J..:t~)~ 1t4pn-l,ia. Jk: ,c2r,c o con,idc~ r:.iJ,kma (ra,lzx) ul, im~ ii
wrntor · i:dilor~di1uinl J,k1 ~=u.tlog vî.:iiul in,J r 1J ,u::aJ .:tl .1.n::1hu~iil' r
c1lic.1ri, aur-dia, fC c~rt u :uim ifc:dLă cu triJIJ;l lJ. inl,<X'"UinJ■-o eu \riciu_l
oti.t'I 1C',JJJC au: bwi,tlia . llc::-tt1lri :Mtfcl O listl ,Jc- ~rec vicii 11:~rmr.i.f in-
1

~ir.uc în orcliir,ri inv,c-D.l c:ddi a lui f.v.:igri.,./C.u.tiffl1 inn.tn.il g/bn.J. ir,~

i•itlid,. ir.z. lrnrilÎ/J, tlt!.«nlia,. l't'nrriJ mglut•i.ts•. la,T'.,.l'ÎJ ~ sln-.. dqMQ.,
invidii. mini~. uinc1ca. avar1m1u. licomi1 plntc~dau 1i Jc,.frlw_rca.
Tr.tn!t',>fflUfc;:;i!J este cvid~mi "i Q :IV,cl 1.i ne c ~ orclm~ s,rq;ori~
~n:3 e un~ Jc au:zal1ita.t,e 1:c:o,r1.~dci, pl«:lnJ Je ·sus in io1. dinspre spirit
:1,pr,e carn:11'. ..Viciile• in locuinc aici dc:Rn iri.v ..gănduriJc • arc iJi p ·ad
as,fd 1■JJle1ti.dw.r1c;a'"' monmili ;i obi~c:ti.vu~ ul1tim, ~ combil.lc-rii lor.
rc~li~-'in:a liniiti• in(('C'i,t>al'c- in 'Yalcrc3 ontc11hpUţ·id l~ ru gii.=Junii:
I

iflnali1:;a;r1ca combitcrii lor au on21 rrui Jqv.tbi soci.di dcc-.lrt pmpriu-m

SJ)iri1uami. Prin inrenu~diul lui l 1 c:1ru L-omb.;udul ( l t64) J.i To.m i
o
J'A~UJUlO 1274)1Jin:a celor pric: p.1..-;uc api,wc- ~.inlr:u lpci in ~ui-
monhrl cumun 311 n,cu•;dri c~tinc: Ji p.u~ornţrci Bi.3.cri,ii d in lkciJmc:.
J,u 11i a.I culituriii europene. · impinnuul 1.■ d m;li cl.;\,""it'cni:: .ii .1~~~~i.
dlcpb.siri Jc cmni&~ _~ie iJl R.: prttÎIU;} Je:s[it1u.l .l u-Jin.• din rliaisc:ih
ij lc-hamiu:a ,·inu,·~[i :a mmuhulu1 fa1i Jc 11:,oc ~oe III\!! ,d ( :spcl.ifl..,-u.)
'-'O(':lţ ic·i ,s,;dr iri ritD.UC' - ru~ldu m:·11 iti l't'. maJirillţ ic- C'EC. - . ~ 1 fost
;:a,ţ~mibrl l'iC' , -H n.liinJlvtii.11 uu I nea i{lu.1111 ' .1» i~n). t', cu intrut3'~
1

(Grig,1ri~ t.~d ~lut', Trun.i ,J "Aqu.inu)i. ,.!\.'lo.Jtrl'.' ,31 :1.u;tktulu111 ~ia n1m~ii9',
• i~I ,l~f1m m1,1. ~'I ÎIUtllui S,im lU Nuu~ Tl;it)lug, i_n
1 .Jr;~ pmr..iU, Ji pi.-
riu,.-.1. a. m oaJiJ111Lu i. olkit.li..r.. 1.-e nl~I ic 1,rin c- 1<dC'1t1tl l ..1 ~-•*• ~ rl dl ii.
•1 fi\'.\ Cil it u fo r1.i in a n.1,.diutc Otll:u .i C\1 • p.1.ri1 u,01'1111tdui moJC'm 1i: :li
 indiriduaHsmu lui. sub forma ~1irizat~ a ancbrlml id. .1. srlcei1rmh1 i,
:& 'v idului ,aHtcnţial a maladie nu,dcmi prin excelenţă'.11•

Evagr,c. vana .. .. .s e'hcn1a gan

· ia.. 1nsa • d.uri·1or rau
.. tat,u
.. . · "'l n
funcţie de c:el că.iruia i se aJdrcscază şi de nivelul spiritual
al acestuia~.Astfiii, unui oarecare Evlogl1ic, personaj cu
vază (chinuit de invidie şi de slava <lcşarrtă)t ,care voia să
intre in viaţa n1onahală.J E,·a:g ric Îi scri,c sub formi de
epist,olă un amplu trat.at 12 u1 care ii schit,caz..1 un pro,gram
de viaJi duhovnicească. ad,ccvat, insistând asupra riscu-
rilo,r la care sunt expuşi i'nccpăto,rii. Acclui~i Evloghic
- araci n1ianuscrisclc cd c: mai vechi~ Evagric H mai
1

.adresează sub forn1:11 unui pos,t-scriptum la tratatul anh:-

rior o sct111ti scriere "'despre răurăţUc opus•c virtuţilor"' 13'..
Lucrarea este un remarcabil ,exerciţiu de retorică ascetică
oferind 245 de scurte dcscri.eri a no1.uă ·vicii principale fi
a cdo,r nollă. virrup ,o puse aoesrora .. "ViciiJc~• sau ••răută­
plci!P sunt cele 0 pr cunoscllte din catalo,gul celof' ,,opt
1

gânduri princi,p aJe·.. cu o n1odificarc i'nsă, rară indoiaJă

determina.tă de înclinaţiile s.pccifice ale adresantului seri.,.
crii! intre „slav.adqanăyw ~i nUUh c" a.parc şi „invidia". Cele
1

noui pcrcchî de „r-ăotip - virtuţi"' sunt următoarele:

lăcomia pâniecclui - înfrânarea
(gastrimargiA - mkrateiA)
dcsfrinarea - cumin ten ia.
1{por7tti.a - sophrosyni)

' -I'. ,w d
u ',,,..~ ___1 mtu •un:rod
··.lw . ['ntrwuccn:
· liCbv ·- ·'····
1111 ,Ia u '!'. 'I
ca1ătonc
•
sp,c m::i ry· •

nea tof.eruu~uii ·s:inguridţ.H nu.utrcl" l,a: JfJlOMON'Mi GA.BRIEl OUN .r.

Alwlu,_ l''lict.i jali Ji 1aapi41 ti tl,~p4 .zuu11 Evagri, l''o11.f ic,1/ sai. sr;/ltitr,I iii
lupu {U .d.nmmul amieai, Ed. OdS:is. Sildu,. ai. H. 2001, P· 5-19.
u Ad 1:u.logjsun. P1G 79, I09.1- 114'9'.
u De Jlitiis qiut ,opp;,sita' sunt v.irtulimu, l 1i(~"' 79, 1140-. 1441:, f11uh1I
J.
lipsi :a fost editat dr; Muyldam.mi ln /,.,e, Mo11tlon 5-4 ( E'941 )i p. S.
20
 iubirea de arginţi - neagoniseala
(philargyria - aktimosyni)
întristarea - bucuria
(lypi - chara)
mânia - îndelungă-răbdarea
(orgi - ,,,akrothy111ia)
plictiseala - răbdarea
(akidia - hypomoni)
slava dqartă - lipsa de slavă dqartă
(kmodoxia - akmodoxia)
invidia - lipsa de invidie
(phthonos - aphtonia)
trufia - smerita-cugetare
(hyptripbaneia - tapeinophrosyni)
Unor monahi intraţi deja în arena luptelor ascetice
dar aflari încă la începuturile vieţii practice, Evagrie Ic
adresează un remarcabil - atât din punct de vedere
psihologic. cât şi literar - scurt cracat .despre cele opt
gânduri"1~ sub forn1ă de proverlx:. Succesul acestei scrieri.
al cărei conţinut îl constituie o fi:nomenologic sapien-
ţială a celor opt ganduri ale răutăţii printr-o suită de
analize clcn1cncarc cxtrcn1 de vii ale patologici lor psi-
hologice. îl ;1tescă faptul că a fose cc:a n1ai copiată dintre
scrierile cvagricnc, găs indu-se (cd n1ai dL-s sub nun1de
lui Nil) in peste SO de n1anuscrisc. Principala Jifcren1ă
faţă de lista „clasică· a celor opt g,i.ndu ri din opusculul
.despre răutăţi şi virtuţi", din l~r,zl.:tikos şi Antirrhetikos,

"lk 0<l 0 ,pi,i tibus ,,.J;,;..,, l'G I MS- 116-1 Y\:r.<iuUCt ..._..,.,.:;; p:=jclc
nrc ilfl.lf fn plus tn \'\'niunc.1 luugl. tu fon cdiutc: de: J. ~(uylJc:ruu1u în
u Alous/011 52 ( 1939), ~~ l.}5- 174.

21
este aceea că, spre deosebire de acestea, aici rnânia vine
înaintea întristării şi apare drept patirna care-l dcrnoni -
zează cel n1ai n1ult pc 0111 &când din ci o Îlară, întu-
necându-i n1intca şi întinându-i rugăciunea. Specific
tratatului sapiential „despre cele opt g:i nduri" este apoi
utilizarea aproape în exclusivitate a tern1en11l11i logis,nos,
.gând" (.duh" apare doar de patru ori, iar „den1on" o
singură dată), în contrast cu celelalte tratate cvagriene în
care don1ină tern1enul .,demon/dcrnonic" (de 54 de ori
în Cătr~ Evloghie. de 72 de ori în Praktikos şi de 98 de
ori în Dcspreg,i11d11ri) 15 •
Prin stilul literar gnomic adoptat, prin excelenţă reto-
ric, tratatul .despre cek opt gânduri", deşi plin de fine
obscrYa,ii psihologice şi pacos n1oralizator, rămâne însă
cantonat in zona \'agului şi literarului. O expunere sistc-
DUtică. riguroasă despre cele opt gânduri mai generale şi
remediile lor E\'agric ne-o oferă în prima parte a trata•
rului său intirolar PraktiJ:os sau Monahu/1 6 • Adresându-se
unor monahi avansap în viaţa practică şi apropiindu-se
de nepirimir(', Evagric discută într-o prin1ă parte a celor
90 de capitole (kq,haiau:) originale ale acestei lucrări
despre cde opt gânduri (6-14) şi remediile lor ( 15-33),
despre patimi (34-36 cauze şi 37-39 mecanisme), pre·
cum şi despre tipurile atacurilor demonice (40-48) ş i
principalele exerciţii ascetice de respingere a acestora
(49-53). După o scurtă prezentare a celor ce se întârnpl:1

11 Cf. R. SINKEwtCl, Ev•triUJ ofPo111111. 11,r Gruk Asutir Corpu,.

Oxford. 2003. p. 73.
"Editat cri,ic de A. Ji CI. Guillaumom: tvAGl\ll LE l'ONT IIJl/ 1.
Tr6itl l'r•til/ur ou u /,{oinr (SC 170-171), l'ari,, 1'17 I. O primi 11 ,,1„
cerc romincască de C. Bidiliţâ: EVACI\JE PONTICUi., Tratatul p,,,.,,,
Gnollia,/, Ed. Polirom, l a.ii, I 9'!7, 20031 •

22
în s011111 (54- 46), partea a doua tratcazâ despre ncpă­
tirnirc (57-62 ~tarea aproape de nepătimirc şi 63-70
sc11111clc ncpăci111irii) şi inchcic cu o scrie de rccon1an-
dări practice (71-90) şi o scu rtă antologic de "ziceri ale
sfinţilor 1nonahi" (91- 100) 17•
În l'r,tktikos şi În AntirrheJikos Evagric dc.-zvoltă pc
larg şi tema relaţiei dintre gândurile răutăţii şi demoni
într-un demers care, pc urmele lui Origen şi ale unei
vechi tradiţii iudeu-creştine, asociază strâns psihologia
ascetică şi demonologia.. Aşa cum a arătat Într-un remar-
cabil articol de sinteză Jean Daniclou 1', demonologia
creştină arc două surse principale: neoplatonică păgană
şi iudaică. Pentru păgâni demonii, care pot f1 buni sau
rău , sune fiin~c intcrn1cdiarc intre zei şi oamcn.i care
locuiesc în acrul dintre cer şi pimânc şi prezidează aeţiu­
nca de mediere dintre aceste două zone prin magic sau
religie. Iudeii şi creştinii vorbeau nu de demoni buni sau
17
.
Cf. StN KEWICZ. op. ât„ p. 93-95. Ev>gric moi an: un ,1, foarte im•
portant tr.1i., .Jcsprc g:lnduri" (Ptri /,,fomon ) scris insă penau moiuhii
inahnaţî, arc au atins OC'pătimin:a, dar trebuie si luprc in c."Onrinu:an: cu
noi nu.n ifcst2ri ale p:admilor ti tSpiririlur demoni.Jur orc rulbud v&lţ2
inrcrioari :i mon.ihului UUJ princr-o muJticuJirn: Jc rrprczcnci.ri mcnclc
3C1Îvarc în memorie. i..u nOJ.pt~ pnn Jivc.rsc fanc-:.umc on1m:c. Taurul
ni S •:l tr:an.smii intr-o ~cm:iunc seu.ni (D, dii'd'$iS rn..zligr.o cog:r...:.rio-
nibus. l'G 7'). 1200- 1233: ,r,J. rom. pr. prof. IJ. Sc:iniloac. FR I. Sibiu.
1Y47. p. ·i8 - 7U) lÎ i1ttr•un;a luug:i. cJtt:ui Jc A. t• CI. Gu,ll..1.umunc JÎ
I'. Gthin: ll\'A(,11.E L~ l'<>NTl~UE. Su r :O /'"'"" (SC ;_\S). P:in.,. 1998.
lnd tlin 1111111dc (UYilHc .Jc tr-Jt.2,tului E~c-ic rcJucc ,de upt 1,-inJuri
prindp;alt· b trl"i: llt.·omi.1 plmc,:du1 (Jiu c:irc ~ llilJtC Jc'\fr.in..a~).
iubir~.l tic arginţi (lilfc pnn lruur.uc ~'C.ocrcu.l lucn.stuo şi m.lnQ) 1i
•I.iv:& Jt.'}-HC.Î (,Im '-;iu,: .ap.uc i , trufu). i• le ,Jcm1ti..:i m.u a.a.l.'t -.-u cc.le
u d i,phc .ulmt.: de J1.n vl .uupra ,\ llmunurului in pu:.uc l,\/t ➔; lt .:a).
• J. DANIElllU, ,.D(:tn011'", Vus,om,.,,u J( ,p1nJJ.t.1l 11i lll. 1967,
1

n,I. 151 - l K'J. dcJI'"' Ji.:moni in litcncuf'.l iuJ'2ici l' blScrt('c:u„-:1 plnl b
Orii;c,~

23
rău, ci de îngeri buni sau dii, identificându-i în întrcgirne
pc demonii responsabili de practicile păgâne şi idolatre
cu îngerii răi revoltaţi înipotriva lui Du1nnezcu (cf. căr­
pleEnoh). Den1onii au devenit cauze principale şi agenţi
ai răului prin excelenţă, însă nu nun1ai ai celui rcligios-
social, ci şi ai celui n1oral-psihologic individual. Litera-
tura iudaică inter-tcstan1entară ( eseniană) şi paleocreş­
tină a dezvoltat astfel nu nun1ai relaţia de111oni-idoli, ci
şi den1oni-ispite, încercand să dea un răspuns la între-
barea: de unde vine răutatea în inin1a on1ului? Evident
nu de la Dumnezeu, ci de la den1oni şi de la sugc.ţtiile lor.
Cde două "gânduri", dispoziţii sau inclinaţii morale ale
omului, spre bine sau spre rău, care-l duc pc două căi,
calea viepi sau cca a mor{ii, au fost considerate ca pro·
venind de la îngeri sau demoni - care devin astfel pa·
tronii virruţilor sau viciilor - între ale căror sugesti i
iudeul şi creştinul trebuie să înveţe să distingă în perma-
nenţi. Cde două "căi" devin cele două "duhuri": cel bun
insuflă pace şi linişte, cd rău, din contră, nelinişte şi
tulburare; iar demonologia devine astfel un capitol de
psihologic ascetică. Această mutaţie apare pentru pri111a
dată dezvoltată pc larg. alături de teina discernământului
spiritual şi a luptei împotriva gândurilor, în l'ăstorul lui
Herma, o operă capitală în istoria spiritualităţii creştine,
din care se va inspira cxpHcit Origcn. În prima jun1ătate
a secolului III demonologia va fi dezvoltată în dou:1
dirccpi de cele două genii ecologice ale crc~cinis n1ului
latin şi elenistic din acea epocă. Tertulian (t cca 225).
continuator al apologeţilor, insistă asupra acţiunii dcrno -
nilor în cetatea păgână şi a biruinţei creştinului asupra
lor prin botez şi n1a.niriu într-o viziune conflic tuală a
relaţiilor dintre păgânism şi Biserică. Origen (1' 2 54 )

24
orgilnizcază datele tradiţi 1ci 'iudco„crc,tine şi dcn.istc
fnrr-o sintrt?ză difcri,ă care pun,c· accentul pc lupta du-
la1ovnic1cască. Portrivi·t mareJ'ui di,dasc:al aJexandr.in,.cxisr.i
îngeri şi dcn10.ni pentru tot cc există. atât ai clcm,en11d 1o r
,cosn1ic,c. c.\lt' şi aÎI naţiunilor. persoanelor ş:i vicii.lor. Im-
po'tiriva crc,tini.l or demonii luptă atât din afară. ,c ât şi
din,ăunrru: Îngerii răi ai neamuriJor păgâne provoacă
pcrscc u ţii Ic st a tu Iu i im potriva lor,. iar dcm on ii şi duhu„
rile rele ale p.arin1ilor Ji vkiiJor ii războiesc pe crq.rini
din .i nterior prin ispite. Origcn este .ascfcJ ,cel ce· 2 or-
ch1c strat pentru prima dacă o conceptie _,_dr.amatică''\
biblici - del,o c intclectualist„filozonci (ca la Filon sau
Clcn1cnt Alexandrinu]) - despre mântuire ca rizboi
duhovnicesc in1eriorizac impotriva demonilor. Ac,a sti
1

~oncepţie a devcni·t în secolul rv 1 cca a monahismuJui 19

şi îşi găseşte expresia clasică in Via/a .lui Antonie c,l Mae
s:crisă de Atanasie cel Marc: ingeri buni ,căzuţi, demonii
ii anu,c ncazi in căderea lor şi pe oameni înşdându . .i prin
păgânism: invinşi de, Hristos prin ·C rucea Sa şi. invidiOfi
pc creştini,, incearci sa-i impicdic,e să urce L:i cer„ din care
ci au ,căzu c; după cc au pierdut. lumea prin 1ronvcmre ci Ja
cr,q tinism,. s-au refugiat in dq~n. unde: însă sunt urmăriţi
de monahi, c~u,c devin duşmanii l,o r de moarte ii pc: care
in,ccarcă să-i amăgea,ca prin ~\nduri rele„ v,edenii şi halu-
cina{ih având co:r puri aeriene· in·..izibilc în. mod normal~
pot lua tot felul de forme fantasmatice~ a căror m3,gjC u\Sii
monahii CXJlcrirnc:nraţi. ştiu să 0 1dcs,rame prin asceza.,
disec: rnăn, ane şi rugăc iunc in puterea Crucii lui. H ristlos..
11
' C( A. GULLUUMONT• • Dtrnon•. Di tiomwirit d~ spiril-~i Ul.
1967, co1. I H19- ...I:? Jc.sp:rc demoni in v-c-,ch~ litcr.uur-.i mon~ în
h:-1i.le1 mon~11lur d1irni sci.:o'l w EV ( . IL 189'- l96)i ·2i b Ev.1Gric llom:icul
(,, ,1 1'96- 206).
2.S
 Cel ,care a dat o sistematizare t.n acelaşi tilnp tco1etică
şi pra.,ctică dc1nonologici şi psiholog~ci asc,cticc a mona-
hilor a fos.c Eva,gric Ponticul., Aşa, cun, an1 arătat deja
mai sus, demonii sunt fiin(C a.ngclice chutc care au ,cor11
invizibil pentru om. alc.ă'tllit din aer rcc,c şi urât ndrosi-
tor care po,a tc in1ita insă tO't felul Jc cnlori şi forn1c ilu-
zorii ş,i pr-ovoca o n1ulti1nc Jc suncc:c în păiniâncăcoar,c.
Psihologic YOrbind., sunt fiinţe În care don1ină irascibi-
litatea in exces„ agresivitatea, gc:lo1wia şi invidia~ d~i rău­
tatea ~or nu cst c una fiinţ:ială (î,npotriva dualis,mului
1

gnostic), ci dobând'i ti prin căderea din Binele divin;

,această cidac le-a adus însă nu doar răutatea„ ci ş,i i.g no..
r.anţa: demonii nu ii -vid pc îngeri, nici nu în ~elcg natura
1CDStcnţdor naruralc 1i a ceJor spirituale„ şi pe oan-icni ii
cunosc doar din arerio~~ dcscifrindu-Jc însă foarte abil
starea intcriom din scmn.aJmcntelc ci ,c orpor,ale. Cu
aqtinii:din lume demonii. se războiesc prin lucruri n1a~
taiale. cu monahii din chinovii prin confra~ii lor ne,pă­
sitorî sau in,,dioii. .i ar ,c u n1onahii anahoreţi. se Juptă în
mod nanatcrial prin gând·uri (Pr 5). Deşi adcs,e ori cuvin..-
_, .gan
icae .. d'"
·. (,au.
1
- ) şs. „-0cmon
~ "' par 101osHc
C. I • •
ca. sinoni•
nilct
es[C vorba Dd de o identificare a celor două rcallh:ă~i, ci
doar de o simplificare a aprcsi,c i nGânduriJc:"' (logisrnoi) 1

pot 6 fi bW1c,omcnqti sau îngcrqti, ,d qi cd mai adeseori

,cnsuJ în ca.re apar in rexcc c cel de gânduri rclc. În esenţa1

I
1or ,., d rill 1111
"gan .
u e sunr rcprezcnta,1 .. . n1,e n'tiu,C -
1
)10,
- • (110~11,ata.
care: pot fi sau sim,plc, sau împ,ătinlirce (cf. Or 53-5,6}.

~ O buni ,di.scuţie .a 'WDci FRCr»c ,a pnJu1ilot - IM: ,c:arc Ic dcJ~1n. ·

~mie dm „pr:imw gând" cu,c are Jobirc.1 d.: tine· (pl,i/,1111litJ (53) -
1
)

[ac~ Ev.1yic in par1ica a doua ( 40-62) Jin opus,cnlul Jiu iude ul.J1
Shmmm.s (Rrjk,ţit) ,fi editat de: J. MuylJcrntat11 Îil L, Al,a,t ui,m ., ,1
(19.lJ),. p. 374-380.
26
 Rcpre-,sentiirilc mentale (nobr111ta) provi·n djn cele cin-ci
simţuri ş- i llin memorie (Sk 62)., iar pati:milc (pathin1ata)
sunt prusc ln n,işcar,c plccind de la simţurj , de la n11cmoric
şi de· la dcn1oni. Gându ri.lc ş i tulbu nuca l,o r nu d,cpind
de noi. dar ca de si dccb.nşe"lc in noi patimile tine de
noi (Pr 6). Pcn·t ru a srârnj patimile, d.emon ii, carie nu
se por ati'. ng,c direct de mintc-intdigcn 'tă. a,cţioncază fie
diliect asupra corpul~u i.11 sau cr,ei crului pentru a provoca
1

aici diverse forme ~i imagini şi a aJtcr.a lumina minţiiu,

fle activc:v..ă r,c zcrvoruJ de imagini din memorie ziua.prin
amintiri, iar noaptea prin vise, pentru a stârni facultăţile
p.ădn,~şe ;de sufletului prin .haludnari.i şi imagini pati~
ffla.JC- De aici necesitatea. impcrioa.~ă p~ntru monah de
a„şi _ puriAca reprezentările menade. amintiri]c şi ·visele
de surplusu] pădm:q. Cu Ilot imprcsionanrul ars~nal ima-
ginar ii complexul scenariu fancasmaric pe c.are·l pun în
j,oc demonii, purcr1e:1 lo:r este una limitată şi indirectă.
Demonii _p or fi co,n1băruţi şi alungaţi luptând împotriva
gindurilo,r s.ug,erate de ei prin asoezi şi deprinderea urei
discernământului gân,J urilur şi :i pa2ci m in~i. l\Jlona,;o
hut insistă flvagric~ trebuie să se deprindă si rccunoasci
cfectcfo psihologicei să idendHce m,e todde ş.i smtegiile
,demonilor (a.tacurilei dar ş, i r~la."tările· lor)1m1studiindu-i Ji
dcmascâ ndu-'i'!
Ca şi [coria celor opt gânduri ale răutăţii, şi comba~
rerea lor cs[c pentru Evagrie una de inspira~ie biblică:
metoda cca n1ai efi,cicnt;l dr: luptă împorriva gânduriJor
den1ot\'ilor reco111:indatl de: monahul din K,ellia a[)c c1e;i
a replicării in contradic1oriu (11Jtini'l1isis).. lodc[ul cste 1

u cr. nl.U joi A,,tj-"bn-;A_ n. SS: IV. 2L 36. 41. 5.. ss. 6. 6:\
u ,a„ 68, 72-? .

27
unul hristologic, suprcn1: n1onahul trebuie să replice
în contradictoriu atacurilor demonilor i1nitând replicile
seripturistiec date de Iisus Hristos cu prilejul celor t rei
ispitiri ale Sale de către diavol în cele 40 de zile petrecute
în deşert după botezul Său din Iordan de către Ioan
(A1t 4; Le 4). La cererea avvei Luciusu de a-i expune
toată răutatea den1onilor şi n1odul de respingere f:iră
osteneală a violencclor lor atacuri, Evagric îi răspunde
cu o scrisoare (Ep 4) în care, 1nărturisindu-i că nu a
înţeles încă totul şi că suferă încă aracurilc demonilor,
ii trin,ite spre con1plctarc şi îndreptare un original ma-
nual arsenal practic de con1baterc: a gândurilor răutăţii.
Este vorba de aşa-nun1irul Antin-hetikos, alcătuit dintr-un
important prolog şi 498 de citate biblice grupate în
8 cărţi. flc:carc: din de cuprinzând între 43 ·şi 73 de texte
biblice: prin care moniliul să replice la diversele sugestii
venite din pane:a celor opt gânduri ale răutăţii. Pierdută
în originalul grec din pricina discuţiilor pc care Ic va
susciu metoda .replicării", lucrarea ni s-a păstrat în
traducere siriaci2 ◄, armeană şi arabă; larga ci circulaţie în
Oric:nrul creştin c: atestată de fragmente din traducerea
sa în limba sogdiană descoperite în oaza de la Turfan
(în Asia Centrală). Antin-hetikos-ul este în mai inuite
privinţe: una din edc: mai importante scrieri ascetice
evagrienc. O dată pentru că e singura lucrare în care
Evagric: se menţionează pc sine însuşi şi-şi 1nărturiscşcc
cu sincc:ritatc: propriile sale slăbiciuni, rccunoscf1nd în
numeroase ipostaze ale ispitelor egoiste (rnai ales lcgac~
de sexualitate, irascibilitate şi slavă deşartă} gtu1duri care

"Cl. I. HAUSSIIF.R. .Eulogios-Loukios. OC/16 (1940), p. 216- 220

.u E.ditatl cu retroversiune g,c.icâ de W. FRANKF.NUFJl G, J!.11".f!"'"
Pontm,s. Balin, 1912, p. 472-545.

28
 "1n'" tullburi... Apoi pentru ,c i ne oferă s.ingur,a imagine
din inu:rior a fcţd a cunsc a dizboiuJui mintal şi ascetic
al, mon al1 ilor cu demonii in ,d cicrf ( dlzboi.cunoscut mai
ales din rdat.ări hagiografice in care abundă .miraculosul);
este o inr1 agj ne cxt rem de Mhri şi lucidă, profund real isti
din punct de vcdcr,c psiholog.ic,, duhovniiccsc şi moral.
1

Nu ascunde dificultăţile considcrabil c ale rcnun"i'filor

1

ascetice:, nici terorile fuodamcnc.aJc ale dorintelor,

., iras-- .

cibilităţii şi orgoliului; dar arată că În as«z.ă nu poate

h vorba de evitarca ,conOicndui spiritual şi psihologjc,
1

ci de Încadrarea lui in parametr:ii unui sc,e nariu bibliCt

hristom,orP5•
Sens.ul 1111ietodci replicirii li u:·plică Jirnpcde Evagri1c
însuJi in importantul prolog la .Ant1rrh~1ikos. asupra
căruia. a atras pc dr,cpc cuvânt atcn~ia pirintde G:dJ.r id
Bun,g~26• Creştinismul nu este 0 1 ,.,rdigic.: a auitosalvărli
11
'

individ ualc; nu. noi in~,inc avem puter,c a de a depăşi răul

şi co,nfticcul intcrio,r princr-0 tchni,c i autogenă.. Riu.! arc
1

nu doar 0 sursă interioară; mmifc:starca lui psihol~ci

1

c senn1ul. prezenţei int,ccioarc a 1cdU,i. rău şi a demonilor

lui,, c-:are a.u fost in,~inşi. doar de Hrisc:0s. Hrisros insă
cst-e pentru noi atâc izv101r al ptuerii haruJu i în noi,, 1c it .şi
inv.ăţător şi modd de imitat~ Spre deosebire d~ Eva car-c 1

a discutat intprudcnt cu djavolul ac...:1:ptindu-i logica,

Hristos, AdilRl cel Nou. n-a scac de vorba cu dit ci i.- a
1nchis gura rcplicindu~i cu cu,rincc ale:· ~ui .D umnacu
din Scripcuri pentru :1 nu lisa gândurile să prindă ridă-

lţ t: ~'l. O "ILAUG~IU ., .1.'h.: Dible. thc- Dcrnow. ;1nJ rn~ DCKre

u.,,3):u,Hin~ du: .l1.1rur:w1icw of E ~fim. Puauii :us· .. St11 ™
,.\ID 'l.l.Jtiu 34
( 1992). r, ~lU - ? l S.
hi Ct• : ( i. 8 UNC; ,, .E,-agfio Pontik, unJ Jer Prolog Je:! Anrlffhm-
lu"•, ..'iJ,._,JiJ ,\lu,wJi ~ 39' ( 1997), p. 77-lOS~

29
cini în inin1ă. Lupta cu gândurile este în inin1a vieţii
ascetice a monahului, pentru că scopul demonilor prin
g-lnduri este să în1piedice n1intea ele la rugăciunea curatii
şi vederea lun1inii fără forn1ă a Sfintei Treimi. Adcv:1•
rarul 1nonah este cel a c~rui 1nintc ajunge 1nonah. stă•
vilind accesul în ca al gândurilor ispititoare prin replici
scripturistice şi legând 111intea de Oun1nc1.cu prin rugă•
ciune. Rugăciunea curată nu e ins:\ cu putinţă fără rcs·
pingerea anterioara a gândurilor (cf. P,-42). Pc de altă
parte, multe din "replicile" din Antirrhrtikos nu su nt
adresare direct gândurilor ispititoare. ci "Domnului",
fiind invocări ale Lui prin "rugăciuni scurte şi stărui•
toarc• (cf. Or97-98) din Psal111i. Replicile nu sunt scop
in sine, ci mijloc de: facilitare a rugăciunii curate a min-
fii, a convorbirii minfii dezbrăcate de orice fel de gân-
duri, nu doar pătimaşe:, cu Dumnezeu Treime (cf. Or
3. 4. 55. 60. 71 ).
Escc: limpede: că nu Evagric a fost inventatorul mcto•
dci .replicilor" (el se referă la Antonie cel Marc şi la
Macaric: Egipteanul), o practică pe care a găsit-o în uz la
mona!ui egipteni atunci când a ajuns la ei. Şi aici mo•
nahul pontic a fost un sistematizator, nu un inovator.
În secolul V, Anrirrhrrilws-ul său a găsit chiar un in1ita·
cor, modest însă. în persoana awei Isaia din Gaza27 • Dar
un secol mai tâniu întreaga metodă va fi sever contestată
într-un dialog monahal anonim despre conten1pbrc
(theoria) şi semnificaţia ciu. Aici se arată că monahul
trebuie să seca liniştit (hisychauin) în chilie (I) fiind cor

z, l.ogo,ul XVJ pistra, complet doar ln siriaci. CSCO 290. 1968.

"Ediut de J.·CL GUY, .Un cntrcticn monastiquc sur I• co111c111plJ•
tion·,R«htnhtJ da saenus rtlizi,u,,, 50 (1962), p. 230- 241.

30
1
timpul a[cnr îu iuhuă la Dumnezeu Ccira împrăşd1crc (2):
nu trebuie să alunge cu niintea gândurjJc„ fiin1d ci nu are
această ptn:crc, d trebuie doar să ceară acest lucru d,e la
1

Dunu1czc:u (3). r:oJosirca de ,c ine p,irinţii diin Skcds in

a.::cst c:up a. ..gS.nJului•rcp)ki." (a11tirrhiJiko ~gi.m10) era
1

o p1iacdc:ă cxccpţjonală. Jar plină id e osteneală 1 (kopon)1

~i f:iră sig,uranţa (asphales) pe.nrru to(i (4.); ba chiar duce
la niqi re din 111 În ţi" (,r:ksttui11 ph1:e11tin) (S); coc replicind
gândurilor unul 1după altul. minte nu mai arc r,agaz
pcncru conccmplarc (6) . Riscul duhovnicesc ,al m ccodci 1

„gândului„repHcă" e acela de a-J fa,c e pc m onah să se

1

creadă aucosunci cn1: in lupea cu p2rirnile. .,Tehnica~ de

1

folosir CS,[C ac·c•ca de a. ne preda lui D 1.1 mn.ezcu ca părin ­

·t·d ui duhovnice-Sc. de a ne de5facc min~ca de- gând ri,di-
1 1

cându-1. prin. .rugăciune la D umnczcu Tatil„ de unde 'Va

1

fu,gi nesupo.r rând ,să stea înaintea ]ui (7-8). Skcdopi au

hinic,p licut lui Du,m nezeu prjn viaţa lor - rczumati in
criaJa "puţsn lucru de n1inii [ergocheiron]. puţină maU-
catic [mekte] ş.i. pu~ină rugiciun,~ ![pro.snu-hl]~ - pentru
că pra,cti.cau [ieplidle "cu simpHta't c ti frici de Dumnc„
1

zcult (9). Replicilor însă 1non.a hul sin1plu u crebui sa

le prcfc:rc „conccmplarea"" imaginativi a lui Dumnacu
(10-16) }i n1ai al es rugldunea continuă ( 17 -Z2)i,a,ceasta
1 1

duce repede 1nincca b. indn:ptan: ( Ii)~ poate fi facut.i co[

timpul, În ar1r,o ape toate huprcjur-ărHc:, "' ară mă.sură"',
de,i "cine se roagă nun1:1i c:1nd tă in picioare, acda. nu
1

SC roag5," (22).
1

Un rinpuns ·,huUar,rJar nmiru nuan~a'[, ii da [0[ in SC'10-

1lnl VI ~i a.i\·va l.oJn Jin ,~: nun1ai oei putc:'roici. ~cifor.i
U se ~upun 1.lernoni i • por a.lunga. gânllul pătinllJŞ din
ini1nl prin ..,rcrUcf" ·"',u uC('Uârc'\ Jc cei sh.bi dernonii
i~i rlJ, i r lor nu Ic; ..: t.: dat (c[ p_ O, l.S) ..,să atcrge la

31.
Numele lui Jisus"i:t. ln schimb,, uh:eri,or; la Isihie Sina-
itul găsim o tcnr.acivă d,c a integra din nou r,c plka in
rândul celor patn1 mc:t.o dc d,c· luptă interioară a mona-
hului isihast: sn1c:rcnia ....... atcnţ,ia/tn:zvht - rcp]ica -
ru,găciunca/chcrnarca. 'Nun1,chli lui Hsus, (I,, 20): replica
reduce la tăcere gândurile. cca care !le alu ngl d,c la i ni Dii ii
c chemarea lui Iisus (li, 41 ): a.ccnţia, sau trezv·ia ne face
să vedem fanteziile figurate tn n,intc d,c g:inJuri, replica
demasca şi araci. s¼ndul care Încearcă să int.re in aerul
min~i noastre p rin imaginarea unui lucru sc:nsibih iar
(iCa care stinge şi dafac"t? îndată o dec rcpn:zcnta.rc mcn-

t:al~ ori,c:c &n rasn1i şi o ricc iinagine rea, cscc i nvocarca

Domnului (11., 51) 30~ Demersul recuperator aJ .l ui Isihie
Sinai tuJ a vcn ir îns-i prea cârziu. '"Rc:-zerveJe şi crit i,ci lc
aduse anterior m crodci andrcdcc. unice cu suspiciunea
1

de ,origmism are apha asupra autoruiui, explică dispa„

ripa rcompJctl a rcmdui grec al llntirttimlt,I" 31 ~
Aşa cum ,observa co01cntatorul. sito„oricntal al lui
E,"agri1c din secolul VII. Babai cd Mare1 .den1ascări k .,,
implacabile ale sugestiilor demonilor de cătr,c monahul
pontic n-au rămas Bra rcacpc din panca acest,o ra: ,ci s-au
„răzbunat" pc Eva.grie. care i-a expus, ,c alomniindu~i şi
dcnigrăndu.-i _pcf502Da Ji mc:mo.ria ca „eredcft, odgenis't3 2~

H ~inola 304•; FR .11. 1990, P'• 327. Imn Scir.irul enumcd Ji d-.: ,
acmplc ~n Pulmi in secolul VI[ erei rmodu1ri de a :alunga gând.:i,rilc ir1
~ z.a:Rdmcă: prin 11.!,g.iu unc. n:r>Jili Ji ,J:i sprqw~i Srar.a 27/ llS l ~
d i5, 7; FR 9. 1980. p. 337- 3381i 223- 224.
JQ f°"R ~. p. 4'6~ 76„ 79-80: in Philo!MJilÎ gll'ad e1pitnld d1ii1 hit1ic
pomi num:crdc 20., J~) Ji 15].
11
A Guzu.,. Ul'wtON"r , O'/. rit.•2004„ p. 2S,2- 25 3.
"Aul:i,i argumctlf e lll\'OC:.LC ai de ltdfin hi pr'(ira,~ 1rndm:c:1rii I.Himn
a drtii U[ a u11u1ufui Jui O,i,gclfl lJtJprt pri11dpil,· tr,a d. rom . pr. pru l
T. ~PS/J'8, 1982. p. JK1„

32
 1
0rh:ur11 ar st._, JucruriJ.e, pătrunzăroorcfo· anaHzc ale "gân-
durilor"' ,d e ,cărrc Ev~grie "sunt pline Jc interes şi azi nu
nun1ai pentru istoric, dar ~,i pcnt·ru psiholoG,t care po:arc
găs. i În ele uni 1n~rcdal J ,c n1arc: valoan:. Elle consch:ui,c Ji
1

c::cca c::c ttaJi,ia r:nonah3li a ap,rcciar c,d m1:ai mult in

,opera cc;lui pc: care autorii sirieni l-au privi·t prin ,cxcc-
lcn'ţ;1 drept ·«scrutătorul gândurilor>> w 3 •

diac„ Ioan- I. lu fr

.n 1/Jid., p. 22.1. O i.mcraam i tcrn:.lidv.i Jc ::2cruJJ~ ,a troriai celor

opt ghiduri prun tr.11J!ucc,ci ,d in limbaj modern o. ,.Pauerns of Impure
rnmurJn• 110:nc- ft d~ it i pc s.i,c•llll I r.i,"t]-tc•.,n •.1Jri:n.ttt!.
Da:p r,e l:de Clf'1 piir;:illc ,m ort:tlc ( T,.,dwrind<) ifi: um.milifii ron1~m ~
porane. a se vooe;.11 c;anc-i burie2uilu~Jin l 9,J .u Pn:1niuh1i Nobd ,~ n(ru
mC1dridni Ji fbi,ulugjc KONRAD lORL~Z. Ct'lt' r,pt p·. iulit .1pa.i.lr .1/~
umt'11irii â,1,liz.iu (ori~.. 1;-r.m.Ht J97J•I, EJ. Hum.mius. !'':1?3. _006 1•
lin ,ri:iiru nea Im::,I icu.lui gc rm.m Kt'SIC"Ji unic: up~rulua r.w 1ln1tulu.
l"U ~ ,r a,ivim·;,itc 1• irnbr"'""' fH\-Jwc Jc .iglu111i:r.u:c ( o~ JlWtiira 111eJi.ww
lm:u HÎll!,lli'lico, 1i c11l'ii:u r:-.:ul0ţid (::? ). uunr•('U ~ I.J C.- 'U c·.: r;n j, • l tt: ,J ure. " ia
dc-1:volrc,ut".a, liin ex~c . ;,1 ld1ru,1l,._ ~•d (;\h J1 ,li;p.Jnţ1--1. 'IA.:1u11nc-tudor mn.u1 •
a,rill l n1,1!qin: ţi. u I li1.ti.sc---.il.ii 111,~111::t.b {-•): J(ldiau.t.l ~n1.·1.i.: (, · ); ~tirln1La.n:-~
na~••~nlor pun prlt'-LUU hnrc- f:,."Cl,1 rJ.ţ ii. c.·..uc- K pcni:p 1.-.i, -11"(\.-u.• d!tl~itc (6h
11 llC'H'a I e,·,q1uv n.3ţ i I m1t.itnitli\ ~î IA h•Jm-n1 m .u-.: iJc-dogn..l 'hlU maJ:u~
Ii •( 7): ii 1. Uil Ji in.\niu iii 11.n m1 ·k„ur (S:). •"aIC' ,u fhl JC" opt pr11.:.....: - .:- , .11«
u
~uu:n i1u I· u , l,t'lip,.lfÎ 1 1,,u lir klH""J. i u.uJe rnl Ii I''" i.""t 11m.uu în .lW:lUt bJut ci.
1

J.3
 uus-19. In :saut0u.
...l - lu„1 I"-
NUfflg,C' · -.. IV., la I
- -'-!-L. ul••.:-

,i wl ghim o tcntativl de, ,a integra ,din no

rindul cdor patru mcmde de luptl lnledoar
hului isihasc smcrmia - a1enţWUCffla - r,
n1gkiunca/chcmma Numdu.i lui Iisus (1. 2 .
reduce b ticac dndurilc..cca cuc le alungi de
e chcmuca lui.Usw (IL 41); :alicnţia sau UGYia
să vedem ·f antalilc Rguntc ln minte de.glncluri. 1
dcmasd şi uati glndul care lncarci să intre in
nunţii nouac prin bmgi.naru UDllÎ Ju~ IClllibl
cca ,cuie.stinge p desface tndatl orice rq,rczenwc n
ală.. orice b.DQSffli fi orice Imagine na, ace i11YOc-1
Domnului (li. s1.) •.. Dancmd m:llpenmr al lw Isil
Sinaiml • vmit lm:i prea tlmu. ,,Rczctvel,c 1l criticii
~usc aomiar metodei antiraicc, unite ,cu suspiciune·
,d&; oa;p+ÎP'O arr apăta asupra automlui. aplici~-
npa
• '"'
cnmp,a
1111,i
a ,ev,,al111•pa:
M .· al nllllntlm111.1.
~ ,. • lu ..,.
-•
Ap mm aÎJA.. ,a aunmtarorul siro"'Oricntal al lui
&ipit din -,.,w VIL Baha.i ,cel Muc, .•dcmascăriLt
implar:a'-it ale ..,..11or,,demomlor de către monahul
pa-Hr oa dmas-Grl aqie d1n partea acestora: ci 5411
Jirl-m,,- pc &apk, are j ...a apus. calomniindu-i ;
,I •~-:.JI
"W"""ZHpmDllllp.mcmona.a.crcnc on,ra
iii • • • • a

..... ... I •

• .11 ~ l■ ,JOl"; FI.. 11„19'0. p. 317. Ioan,Sdnrul enumetlfi ci ca

ac 1Ar a ft I "Jp w+,W VII Cfti.mod1uP de a aluqp ~ 1n
r'9-·• c •• pia •vg1r-. ~ ; ,~ ,& .. 2711/Sh
4.15.7;.a ,. HID.p.D7- J31 ~-w-zu.. . -
. ,n 4 ,.., ,, ,,_. .. ll,il,ulil gwl I. . . . dia llilak
...... *141fJpl5J. , ,
,. AGua.uvlaff.9.,dL, 281N. p. 2SZ-1SJ.
- ~... ''"'a..oc.pdclluflalapnf'ap1ndumrll...
a,d f;i ,m, mw11W'Wo.n ,IJat,t"""'1Jh nad. rea pr. pni.
T. Bapl• tal lffl. p. 117.

31
DESPRE C.E LE OPT GANDURI
1
Numele lui Usus~29• ln ,schimb, ul~crior, la Isihie Sina-
irul găsim o tentativă de ,a integra din nou rcpJlica in
rândul celo,r patru metode d,c luptă interioară a mon,a-
1

hul,ui is.ihast·:' smerenia - at,cnţia/t'rczvi' a - rcpl,ica -

rugăciunea/chemarea Numelui lui Iisus ((, 20): rcpJ:icai
reduce la tăce re gândurHc, c,ca ca·rc l,c alungă de la inin1~
c chc1narca lui Iisus (l'I.. 41 h ,ate,nJia sau trczvla ne face
si vedem fanteziile figurate in min~e de gânduri, replica
dcmasci şi ar.ată g,ân,duJ care încearcă sl intre in ,acrul
minţii noastre pdn imag,i narca unui lu.ero s,c nsibil; iar
~ car,e .stinge şi d,csfacc îndată ,ori,eic rcpracntare men-
tal~ orice fantasn1ă şi orice in1aginc r,ca,, cscc invocarea
Domnului (li. 51.)1l0„ Dcnu:rsul rccupcrn,or al lui Isihie
Sinaitul a venit ins.ă pr,ea târziu~ uRczcrvele .şi ,c riticile
aduse anterior m,c todci antircticc, unite cu suspiciunea
de origenism care apăsa asupra autorului, explici dispa„
ripa completa a 'tcxtuJuj ,gţcc al .Anlireticulut'31 •
AJa cum observa comcntatocul siro-oricntal al lui
Evagric· din scc,oJul VII. Babai ,c d Marc,, ,.demascările"'
implacabile ale sug~,ciil 0 r dcmoniJ0 r de către n1ornahul
1 1 1

pontic n-au rămas fără n:acpc din partea accs,cora: ci s-au

fltri.zbunar" pc E:vagde, ca~c i„a expus~ calomniind.u-i şi
dcnigdndu-i persoana şi memoria ca ,,,eredcn ori,gc:nisî32 ~

:z, .Epistola 304 •• FR l], :I990i p~327. Jog,n Sdnl'rul.cnum.c ri Ji ,eJ, ,e 3

acmplc di1n P.s..dmi in :~ olul VI I erei moduri de :3. :a'lunga gândurile in
pbţic ,asccndcn.:z p:rin rug,.1dune,, rcplli d Ji Jisprquirc; St~m 27/[/5 l:
c[ l 5~ 7: f'"R 9,. J980, p. 337- 3381• 221- 214~
• FR ◄t P· 46. 76., 79-80; in Pliil-ttlu.lia cr,e 2ci api1oldc J in l ih1i
poard nun1e11ele 20~ 143 Ji .I S).
"A. GUU.LAUMON'T1 ":P~c-it.,,2!004, p. 252-253.
1

"Acclati .ugume1H c iHvoca1. ti Jc· llufin in p,rc&ţa. 11r:2Juceriii ll:1tit1tt

a dqil III a trat::nului [ui Orjccn D,sprt·prin,ip,i i; cr:ad~ rum. pr. I'"""{
'T. Bogodac. PSB 8, 1'982, p. I B7~
32,
Oricum ar sta lucrurile·, pitrunz;itoardc anaJjzc ale ~găna
Jurilor" ,d e· citrc E.vagrjc „sunr.: rllinc.d,e interes şi azi nu
num.ai pentru isto:ric, J ,a r Ji pc:·ntru psiho~og. car.c poate
wu,i in ele un 1natcrlal d,c: m3r€ valoar,c. Ele constituie şi
cce:.1 cc tradiţia monah3l'. i a apr,c ciar cel m1ai mult in
opera celui pc care autorii sirieni Εau privit prin acc-
lcnţă dr,cpt <<scrutătorul gândurUor» "lli.

t.iac. lo'lln I. /căjr

/1,id.. p. 221. O .ifl u:rcg,1mi n:n1arivi de . l C O . I ~ ::a ,corici ,c dar

.n
opt ptiduri, p.ri11 t radiucc~ ci ln 1imlnj mooao a ..P:11: m:Hiu cf[ ~
nought· poait~ nci citi pc siiEc-ul Wll."tl. .t1.'Jgri~nt'l.
1

Despre- tt1e opt lp kau: morta.Ic (1otlmuntk) 21~ Wll!a.ni1i1u wnn:m-

por2m.~~ ,1. se vede~ canea bun:arului Jin l 973 21, P~uhd NO:bd pentru
mcdidmă Ji 61.ioJogic KONRAD U)RU-.Z.. Ctlt' opt piit.ut ,c.,p;1Jlt' .ilt
omtn;,.;; tiwliute fu:rlig. ~r:m:an 1'9731. EJ,. Hunu.oit.u. 199). 200&1'.
ln viziune. medicului gcmu„n :».ces.tc:a n.1 ru: up 11\f'"Jpub~ l inun mlui
m ig,a;iYi,t,uc Ji i:l!ob ,c.i fHoJttx Jc ~lo11ru:raft' ( l ): pwt ii rc-.1 mroiuJui
lnconjtu-ltor a,i crtii:ia .:-c-,ufogm.;;\ (2)~ ",o{H(leliţi~ e-~,1.g~r.;u.:i 11.::iire Juc~ la
Jeuoh:a1ci1 'i11 ac-c-ţ a 1,i ehnologici {.) ); Ji ,f,'l<.I ni i.1 .lcm i111c:n11:rt'::lb r ,un=1nc:
prin 11mlq irc- 'I i n 1mlkr bedl 11iurtalll (-i); JC'di nul ~Hct JI( ( 5); il~u._u:ea
Emdi1iUcu ,r rm rrip.utia 'Im fit ~ner.11u ~.I«. ~ pcnq> n ~,~i.t ililrn1e (6):
crqtcrt-.a r,ca::pc iN it l1ii mna1,iiclţ ij b i1r1J04.•t rmio.:.n: iJ,"IIJlo~id 'LUI mtdii~
t.îd (7),: ti 1.'Utsa lnaJrmidlor nud\;'~f'C (8) . L tt \·mb.t J~ opt 11.nx,a.c ~c
1

amcn inp cu J ispa.riţia QJJruF.1 modc·rw Ji spc.~u unwu 1n .ms2n,l,?ul d

33,
J
DESPRE CELE OPT GANDURI
 lntroduc-er'e •

1. Evagrie Ponlic1,L· de IA JilozofiJ în cuv.inie„

la .filozofal tn fapte•
Născut tn jurul anului 34'5 in Ibora Pontului a . fiu al
unui horcpiscop, Ev~ie 1 a fos,t m;ii in't ii ucenic al lui
Vasile cel M'a rc (t 379), a.p oi diacon aJ lu.i Grig9ric ,din 1

Nazianz (t 390) în scurtul dmp al păstoririi acc:.s.ruia in

Constantinopol (371-3,8 I)~ iar in cde din urmă monah
În deşertul egiplean al ChiHUor (.KclU:1~ unde va şi muri
in 399) ca ucenic al celor do1i asc c,i egipt,e ni purtănd, 1

numele· ,d ,c· ~.la.caric. ln viap1 ~ui se o~Undcşn: ~,:cn1plar

calea di RcU.i Jisacă în urntă de omul culci,-var :a.I .r\ ntichi-
tă( ii t5.rzii Jin pdmel\! st!:cole crt.:şiine~ E ,onvc:rcirea
unui ,Jilozof în cuvinte"' inu-un „Hlozo ·m fapce·. ca -.
vorbitn c:1 istO'ricui. biscrk~~ S t.:r.1.ccl . ldt:alul m[ic al

• Tr:i111f111.. ('fC'.lr mnoJur(efii p,lruudmi Go1brid 8 1J118&c 1 i: IEV.--\ GRIOS

PONTIK~J • Uba ,lu. t '111. (;rJ.J, .m, "iJ ' unbw1; i'N_ p. ;"-_,!ic.
• l 1C"ull u 1•e 1m~u.L1t.1 )I 0 1 • :,1, hu li.\ tlgl , .11 ~ ,,~c.1, pc: ll.r_g ~m.ruJ:un:.ra
lil.O,.UU:l b, u.-.Ju1,,..,;-1c.·.L'li ~11\UUtur Im: l-.\',\lo ltl ,~ Po. I lKll~. Hru-j~.m.s
U'u ,~. ·1 ma . l 9d.1 I u.wJ. r~m. u1,;i ·• l u..n l. Jrw. mr tn:: IUtUM. G~UI.R.I.U
l11JJ t.t. Ej~g,1-c 11 !f. lt td U mJ'IW1~ ~. · lk~ ~· d>1u. l • p. 1-- U'l J.
I Su KA'I L. IJ1un•• bucri c:-~11 v~c.;
lV, "l 67, ~ :1 '\ ).

37
„iubitorului de inţelepciune·~ se u1nplca în ace t tir11p cti
un conţinut nou şi. aşa ...cu111 arată istoria, deosebit l\c
1

r,odnic, d,cschizân,d u.se lnţclepciunH ,d ivin,c jntrup ;uc, 1

Pcrso,anci şi nu:sajrului lui Iisus 1-1 ristos..

Potrivit n,ărturisirii p·r oprU, impulsul i11tclectu,.rl

dc--cisiv spre această convcn:irc fivagric l-a pri.init dt! h
Gri.goric din Nmanz.. ..vasul al.cgeriin•şi ,,gura lui Hristo.~....
cum îl numeşte plin de tcspccc pc: invi:titoruJ său 3 ,, iu
cei doi ani petrecuţi pc lingă acesta în Coustan·t ino,poL
„Teologul.. ·G rigoric şi-a 'lăsat an1prcnta adA.ncă asupr;1
gândirii sale dându-i oricnra,ca trin.iuu;ă pc care o adn1i-
rim şi .azi la c1•.
Şi totuşi şcoala lui Grigori,c· n<ear A fost probabiJ de.
ajuns pentru a face din Eva.grie un Jllmofcu &pta•, dac:1.
după. plecarea acestui.a din Constantin,o pol (mai 38,l),
n„a.r ·6 tlUU[ princr-o, profundă criză int,e rioad. Palad'ic.
intimu] Ji ucenicul lui Ev.a gric în timpul petr,ec:ut ,d r
acesta in pustia Egjprului1 nc~a relat.ac in detalju cele
intimplacc. Esrc de altfel extrem de semniAcariv faptul
,c i această istoric a convertirii tânărului diacon dt:
lume in.tr...un smeri·t monah face parte din capitol ul
dedicat de Paladie luj Eva.grie in aşa-numita sa Js1·orif
Ltwi.ad cc ne-a. fosr transmisă i n limba greacă ~ r,:t

''Epis111J.fidd l [1uad. rom.ibiL p, 193-19-41.

4
Cf. ,n:pi·ro.lul VJ, .-ln Gc:ist und Walu1u:ir•~din c::ucca no .~u
1

DM Cd1.J1,tbd, Kioln~1,81 1i ,.Myuc-ri1.un Unit=ids. Dc:r (;cJlan~~ ,I, 1

Einha, YOfl Schopfcr u1nd (,.cscl1opf i,n dt"r rv;ig,ri:u11iKhc:n f..lys11k.·
Fm~ llirxllliftfor PhiU)MJpJJit' 11nd 11m,Jugt~ 36 ( 1989) p\. 449 • 1,•1
1
,

(tnd.,rom.: G. UUNG[. JJ.i,intr.k dul,ovnirt-S( JÎ gn·o u tttJIÎIJ;i J,;r, j .,. I

Euyit Pontil.Ml. f..d. Dd,is, Sibiu„ 2000. p. 17~ - 197 ~-

38
01nisiuni1'. Această relatare de Ja prima mini ffll.lnci 01
lumină vie asupra 01111,ud Evag,ic tine permite să-l in(C-
lc,gem 1nai bine pe 111011ah ii scrierile lui~
,.Cele privitoare la Eva,g,ic, diaconul vrednic de pomc·..
nirc;; omilii care ;i dus o viaţi. asemenea celei a Aposr~
Ulor. nu C' (lrcpt s:i Ic ucccm sub tăcere, ci să Ic predăm
scrisului, :spre zi,d irca ,d dcori,l ur 1i spre slava Mâncui-
toru Iu i nostru. Oe aceea am socoti r să 'in fă ţi ~cz d,c fa.
început cum a ajuns b. cunoa11ccrca scopului său şi
cum. ncvoin,du-se pentru d cu vr,e dnicic. a :s,f„ rşit la
cind·zcci şi patru de ani in pusrie. precum s~a scris:
« 'l n cinlp scurt. a implinit o lucrare de muJ'ţi ani»
[So/41 13,J~
· El cca dupa neam din Pont" din cet:itca ibcrilor,
nu al unui horepisoop. A fost hiron:sic ciceţ de: că.trc
Sfântul Vasile, cpisGopuJ Biserid·i din Cnar,e ~ După
moanca Sfân'tului YasHe [I i.anuade 379], preainţc'­
leptu] şi ato[n,cpădmiroru~ şi srraJu,cituJ in invă~ătul'L
episcopul Grigoric din N'n ianz [La Constantinopol
intre 380~3r8 l ], preţu,ind destoiniil::ia ~ui, iJ hirotoni
diacon. Pe urmă. in mareic S inod din Cons·r :andno-1

pol (380], U dărui,eşte ferki'CU~tti episcop din ,cel

oraş. Ncctaric, da.tă fiind capadtatea luj Jco chică in
rcsping,c rca ·r umror craiilor. Ş,i a inflorit in tnarde
Oraş prin vii,'OtU'\ea argµ_n1cncdor [ui imporrjva a toJd.
erezia. Dc}i ,e ra foarte .:in eh Je to·1tl cct~tca,, :i · ,- a in.-
(am p hu si A,c rcu tbu r:u Je po fra unui ,eh ip de· fenu: i•c.
curu n~-a po\'c- rit el in uşi rnai t;\rrziu" cind ti~a elibe

"Cf. G. HUN'(,E~ .. PallilJ1.i.n.1 l. lnttt,Jm:,ldn .1u.1 ÎrJgmcnu roptn

de I'l lbt ,1 i re l.a.ulli.&quc. Su, li..,, .u.,,,._,,_ ,,. . . J ,! ~ ] ~ .u ). P· lu.. ~- 11
I

A. J: E \lnt,Ult / lî. llUNt;.~ .l~i.tn.1 LU. Li · cnion ev re Jc: l'i·llisit in::

l...a111i.111ut, U. u \'i~ J'fl,.,;1SJe ibiJ. JJ,('1'991}. p. - -l.
1
\
rat cugetarea. Femeia. care s-a i•ndrigpstit şi ca tic d.
era de -nng,nobiL E.va,~ic, temându..-sc de Dtntu1,czcu
şi ruşinându-se d,c conştiinţa lui., şi punând in f~,,.1
,ochilor rnărimea urâciunii şi perfida 'bntjocul'ii t'I i11
partea ereziilor, .s-a rugat lui Dunn1czcu sâel Întărca.\C~i.
ccr,ându-i. să-1 in1picdicc ,de la păca·t. Fcn1cia fii ntl
apr1013.pc şi ispitindu-1, voi nJ, ci să plcc,c nu re u ş,c",
fiind ţinut în la:rn,rurilc slujirii ci. Dar nu după nnmlt;i
vreme. rugadun,ca lui ajungând la culn1,ct Înainte de
1cxpericnţa păcan1lui, i so;-a a.rătat o v·e dcrc ingercasc~t
în chipul uuor ostaşi ai g1nrcrnaco1rul ui care l-au ră p m1
şi l-au dus ,ca la o judocit-o,ric ş,i ~-au Închis în ceea cc
SC cheamă o tcrnni'ţă şi ieaU ~,cgat gând ş,i mâinile în
.lanţu_ri de fier de ncdezl~~ fă,i ,ca ,cei v,cniţi la ,el să,.. i
spună pricina. FJ tnsâ Jtia prin conttiinţă pentru cc
sufu-ca .a ceste;; şi aştepta si vină bărbatul acdci femei.
1n 1rrcmc ~c era fomc ralbun~ o ahi judccarl se să­
,iqca şi .alp buh-aţi erau sup1J1i al:cor judc:ciJi pentru
DRck \"ini, .uirind \ma lw ca foane ma~e. Dar iată ,c i
îngerul' cac i-a pricinuit vederea 5...,a prefăcut in înfă­
ţiprca. unui prieten bun fi i.-a s_ pus lui. care se g,isca
lept inu-un fir d1e patruzeci de: aJJi condamna.ţi :
«Pcncru '-" eşti pDU't aici, cinstite djacon?>, li răsp
punsc «Ca si.spun adcviruJ, nu 1du, dar bănuiesc ci
"--·-' guvcrnaoor a l, ucrat 1mpotnva
1unw ... · m,ca„· stapanm
.. "" '·l'. d. c
o gclODt ner~ţionaJi Şi mă cern d judocicorul, c~tigi,t
de bani. mi. v,a ijupunc pedcp~j~>> CdăJah ii spus,c::
;4(D,c vrei ri ascuJii de· prietcntd tău , nu- 1ţi ,c~,t ,c ,Ic
ioJo.s să vi cţ uiqd 1n aicea,. ti cetate~>> Ii spuse liva,gr ic ;
,(I( Daci Dumnezeu vuiqtc .să n1i 5Ci1JJC Jc act.-asr • nc·1u,

rocir,cj iar tu mi vezi voind să rin1ln ,nai Jt:pa,rtc î11

ConstandnopoJ~aftă că. merit 1ă SUJJorc i1CC'3S(ă pc-
1

40
 tlcapsă.» Îi spuse acela: «Îţi aduc Evanghelia şi jură
pc ca că vei pleca din cetatea aceasta şi te vei îngriji de
sunetul tău. Şi cu te voi scăpa de această primejdie:.»
l-a adus deci Evanghelia şi Evagrie a jurat pe ca. « M ai
n1uft de o zi, cât îmi trebuie să aduc in corabie hainele
niele, rur voi mai rămâne aici.» Făcând acest jurământ,
reveni din vedenia cc-a avut-o peste n oapte. Şi scu-
lându-se, a c ugetat: « D qi jurământul s-a produs în
vedenia [din vis), dar l-am f.icut.» Adunând deci coate
ale lu i în corabie, veni la Ierusalim.
Acolo a fose primit de fericita Melania romana.
D ar diavolul a împietrit d.in nou inima lui ca a lui
faraon. Căci fiind tânăr şi în plină ficrbin~eală a vâr-
stei, a căzuc i arăşi în îndoiala inimii, f.'iră să spună
nimănui nin1ic. Şi iarăşi a schin1bat hainele şi slava
deşartă a pătruns în gândirea lui. Însă Dumnezeu,
Care împiedică pieirea noastră, a tuturor, i-a adus o
febră şi deodată a căzu c într-o boală îndelungată de
şase luni care i-a slăbit trupul şi care ii împiedica în
planuri.Ic bune. Doctorii aflaţi în nedumerire şi nea-
flând n1odul tărnăduirii. f.:ricica ;\(dania ii zice~ « Nu-n1i
place, fiule, boala ca inddungacâ. Spune-mi cclc ce Ic
gândeşti. Căci nu c străinl de Dumnezeu boala ace:ista
a ta.» Atunci i-a 111:ircurisi t ci coac:i scar~-a lui. lac ca ii
spuse: «Di-111i cuv;incul ciu inaince:1 Don1nului, că
iţi vei fiice ca scop via1a de 1nonah. Şi d~i sune păcă­
toasă. nd rog s:i ţi se dea un nou ci ntp de viaţă. ,, El se
învoi. Şi în pu1ine iile s-.1 insln:ico~ic. Şi sculinJu-sc,
a fose i111hrăc1t în alte h.1inc de ca ins~i şi a i~it pic-
dind b n1111111:lc Nitrici din Egipc"".

'l·li.Jrur,·~, Luw.u.J )8; U3ll. rom. pr. D . Scl.nilo.lc: PALADIE. /Jlori.:

Luoi.ud ( L,,,,.,i,011}, llu,urqri, I 'J'JJ. r•S~- 116.

41
'

În1prcjurărilc acestei convertiri schi1nbătoarc, deloc

rectilinii, sunt lămuritoare pentru psi hologia lui Evagric.
Tânărul diacon era evident o fire profund rcligiuasii,
dar şi un psihic extrem de co1nplex, poate chiar o natură
labilă, frăntântată interior, cu1n va rătn:lne şi ca tnonalt
toată viaţa.
Evagric se face n1onah trup şi suflet şi rezistă curajos
tuturor ispitelor de a reveni asupra acestei decizii în
favoarea unei cariere bisericeşti care i se va ofi:ri mai apoi.
Această existenţă n1onahală Evagric o va supune unei
interpretări teologice inspirate de la un capăt la altul de
evlavie. Nu c de aceea nici o n1irare că acestui grec cu
înaltă cultură filozofică şi teologică îi datorăm prima
schiµ a unei teologii monahale orientate mistic, teologie
care va rămâne dominantă timp de secole.
Cu toate: acestea, spiritul său speculativ_nu pierde nici
o clipă terenul de sub picioare, fundamentul necondiţi •
onat al edificiului său ideal fiind praktike, fapta practic-
ascctică. În rezumarea sistematică şi radiografia lui spiri-
ttt.uă, Evagric se: dovedeşte: un adevărat maestru al vieţii
duhovniceşti 7. O parce constitutivă esenţială a acestei
praktil.:e este şi pc drept cuvânt celebra „psihologic" eva-
griană, şi anume: analiza patimilor trupeşti şi sufleteşti,
a originilor şi manifestărilor lor, ca şi a tă111ăduirii lo r
bine chibzuicc:8 • Fără această solidă bază orice năzuin {;i

7
Cf. G. 8UNGE. lnuoduccrc la: EVAGRJOS l'ONl'tKOS, l'rttlaik,,, ,
Koln. 1989.
1
A se vedea prc:,,,:nwca noastră Jin: Aludia, J)i, gristlirl1t / . .-111 ,
da E,,agrio, Pont~, wm Okrdrujl. Koln, 1989' Iira,I. rom. <li,,·. (,.,,.,
I. kl jr: G. IJUNGE, Akdia. Pliaiuala /Î urapia ri tl11pâ """" J:',,.1g<1
/'onticul u111 sujlttul in lupt,i <u d,11101111/ ami,z ii, EJ. Dci , is, Siluu
2001'].
42
spre „cunoaştere", în general spre treptele mai înalte ale
vieţii, c condamnată la eşec din capul locului.
Această psihologic c fixată in scris intre altele în nu-
1ncroasc descrieri subtile ale patimilor, în care Evagric
ne dezvăluie cu condeiul său ascu1it mociva1iile actelor
noastre cel ,nai adesea ascunse nouă înşine. Cum se vede
din scrisorile sale pcrsnn,lc. mult-încercatul Evagric nu
se exclude niciodată de la aceas ta pc sine însuşi. Auco-
obscrva\ia atentă şi mulrde deschideri ale inimilor pc
care Ic-a auzit 9 sunt izvoarele principale ale subtilei
cunoaşteri a sullcrului omenesc pc care a avut-o acest
.,Frcud" al Antichităţii tân:ii.
Oricât de ascuţit c uneori condeiul. ci nu este nicio-
dată lipsit de iubire. Ironia, chiar şi în forma auto ironici.
e într-adevăr una din trăsăturile de caracter care, alături
de o mare smerenie şi bunătate a inimii 10, i-a impresio-
nat cel mai mult pc contemporani 11• C u o bună doză de
umor t rebuie aşadar citite şi unde „proverbe" din mic.a
scriere tradusă n1ai jos, dacă nu vrem să-l ristălmăcin1
cu totul pc Evagrie.

'C( DE vocot / BUNGE•• Pill,Ji;u» ur (supn, n. 5). p. 13 "I·

•• SOZOMEN, lstori.l bistri<t.ucâ VI, 30 (PG 67, 1384A). cf. Bu.-.:CE.
llrirj,, p. 78 "I·
"Cf. SOC RATE, b1orL, bisrriu.nr,i IV. 23 (l'G 67, S21A). unde
Eva.grie ~i prietenul să u 1\mnh>nio., se t:1chin(:rd prkt~nqtc. Acc-.uri
glumi ( f barir111,',.;um.li) , nkioJ:ul lip.sit:\ Jc ,ubiu: ,~ uprcsic ~ unuj
umor :u1tcmir, c r.a propru: ~i :altor plri nţ, .u pu.n ici. c;a., Jc c.1cmplu.
Antcmic cd t,_t,uc. ~l.a.c.u ic Alo;rnJnnul ~,,. Ondt Jc uinucuc .u putea
,un.a. c.·a ll . :1.·.1 1lJn1.• 1.lin „u1hur.t'" 3 \'.C\lur p.i.r111ţ1 .u Jqcrtului u 11,..iJ.i.•l1,uu
inJisru1I, Cf. A. G U ILLAUMON'r • • Le probleme Je5 Jcux Ma.-.irc",
(rl,1Uo11 47 ( 1974), I'· 53 " I·

43
2 lnţtkp,iun~ f,J ,prov"'1~
Mia .scdcn: Da-pre cek op.t gdn'll1,ri12 face p:utc dinrrc 1

cele mai îndrăgite lucrări ale monahului Ev.agri1e din Pont, 1

cum se poate d,cducc: din mareic număr de n1,a nuscrisc şi

de traduceri antice., T cxtu l ci ne-a parvenit nu numai in
1
1

două rcccnziuni greceştin. ci şi in crad,uccrc ctio1pianăY'.

arabă. am1cană9 copcă 15 , latină şi siriacă 1 '. şi accască listă
nu este, se pan:, ,coanplc-ră 17„

Ca majoritatea scrierilor lui Evagric:, şi acest ·t ratat

1

Qonstii dintr""° Înşiruire n1ai mult sau n1ai putin Ubcră. de

~capitolc·Y! (kepl1alaia)'' 1 1 ,care vor să fie citite şi nH:ditate
1

11 A~ suni titlul taict:1.1.iuniii D (,e1f. infra n. 13). Mru au: ,c unoicud 1i

sttb nl!lmdc: D·a pn ctkop1 Mmri 11_/e rAHIIÎ/ii pc ,a rc•,I rn~ni drept titlu
tettn:tim1et A ripiriti tn PG 79 H4S-1.lfi4 suh numele Jui Nil din
1
•

Anqr.a.
Rca:nr.iunci 13, .a fuse:· restituită Jr J. l\lllt\~U>BRMANS...Une 11ou,,cHc:
11

rcccruion, 1du « De CKfQ spi-ridlms nuJitbc . Jc S. Nil-., Lt J\l111-ion 52

(J.939). ,P•23S-27 · •.an: pram1tă ti ·tr.1Jm:eri1lc: arnhl. :1·rn1c-anl Ji bdn~.
t◄ O. Sncs, .. Dic j ·cftiorischc Obcrlicfcrung d1;r Abh:mJlung c.lc-.s E,,•.:a-
gius pm' ion 1111:10 logjnnân•, Orit,u Cl,ristiamu 7 ( l 932).. p. 20J-2_K
Cf~ Ji tr.tv..■t.Df.JlMA.N:-i;. op. ,ii.. p,. 262 s,q.
n H .-1\1. Scl tD'ilKr... ..Das Bcrliner E-..·agrius-Onrak,0.1,... Zâtsd'Jrifl_fi,r
igpti1cl,1 Sprad1r ,md Alur1J1md:11ndt: ] 16 ( l 9·8.9)1 p. '9 0-1 07.
,,, J. Ji.tUYU.lFJ\MANS. E1;ag:rituu, Syriatd (DiMiod,rquc du 1,,1,111011 31 ).
Lou\~in, 195!. p. 5S- S9.
17 ,MUYLIJf„RMA.NS (n. ] 3), p. 26 l 11 , 31, uimit~· !bi o IK>Sibilă traJuL~n·
,g rorgimâ .Să amimim 3Î i fi Jc: o tr.aduCicric a A,.din-l.ilii!"l,ikm:~ului, i11u -1,
limbă aicât Jc lii1dc-pbcm a suţdl:1U1l.. Cf. O. liAUSf R. llt,li., ur s,ÎtldiJ1 /,•.
1".ak li. Ak1d. '\';1rm. U, L.ir.• Abh. J. G<bto und Suzm.t~Wi3S. KE... Jg. L'J~·I,
ttr. l S. p. 825- 842: d. Ji E.•.Uţ.NVF.Nl ffi. ..1:tuJc:~ :i.ur c.iudt(UC~ tt·x h ' \
sogdicns chr1c:rien.s•. j,mni11/ aJiatiqtu· 243 ( l 955), p. 298 - 303:, 1•11-:-
(1.959),,p. l 1'5 sq.
ia Cum ,a nt 1 isn.l iaţi:1 Î5'CIJ'5huii ui cup,i1 t Ev:1giric i{t.:f. I li11,,,,,.,_, I .w
sÎM4 38. eJ. Butlcr, p. 120, 12) ci.'trc ropi~tii s:e·rierirlo.r sale pu .ii h1 mtL1..·

44
frecare pentru sine. Ele seamănă cu _Zicerile părinţilor
pustiei" (/lpophtheg,1111111 1'111n1111 ), scrierile monahului
pontic având neîndoielnic o marc influenţă asupra fixării
şi forn1ci literare a acestora. La rândul său, înţelepciunea
sapienţială a lui Evagric trebuie înţeleasă drept ro<lirc:2
literară cca mai tirnpuric a _cuvintelor" (rhe11111ta) părin­
ţilor, la origine cuvinte personale adresate unui inccrlo-
cucor precis şi în conccxce particulare. Cât de strânse
sunt aceste legături se vede din faptul că Evagric c şi cel
mai cin1puriu pentru noi culegător al acestor _ziceri ale
părin1ilor".
Ca şi în rnarcle Anlirrhe1iko1, o altă operă deosebit de
înd răgită a lui Evagric, şi aici scruccurarca .capicolclor"
c făcută Jupă princ ipiul celo r . opt gân<luri generale",
adică al acelor opt ispitiri principale, cărora le cscc expus
orice 0111 potrivit scării sale. În ordinea devenită clasică
în Răsărit acestea sune:
I. lăcomia [lit. furia] pântecului (.g111trin111rgia ),
2. desfrânarea/curvia (pomei,z).
3. iubirea de arginţi/avari1ia (phi/11rgyri11),
4. întristarea (f;'f'i),
S. mânia (orgi),
6. plicciscala (akidi11),
7. slava deşartă (ke11odoxia) şi
8. trufia (hyperipb1111â,z) 19•

m :m uscrisc în fruntea l'rdNt1.kos-ului ((f. A. GUILl..AU~IONT. 1"r,;1.1tl

pralÎl]'"· l•-·W6). F.\·a~ric pu1tc., 1n.m: pr,•ţ l'C lHl:'Lcntan-:tJr..y'U.j lug.riJltia
lucrl1ilur ll, ll c in l,C ll11ul fa,:,lu.iru lnţd1.·~,·rii l,,r. IA· .1ki i11Jcmnul Jc .1 nu
iniir.l c.1p11oldc unul dup.\ altul. ( Î JC' J in.:c1x· tlC"\."2.rc C".a pitol i:u J.linat
nou c.i o unitate lu ţ(m:. Din pl 1.·atc 1.--upi?tii n • .1u umut .1Ct";Ut i inJin;ic.
'' J'r6.
45
 Despre ori g~nca ac,c stci ni is,cc de vi,ci i" §i dcsp re nu -
nlirul de opt al patimilor s,•a scris mult2°. Sursa cca n1ai
prob.abilă a ulcin1,ul,u i c Matei 12„ 43-45: "duhul nccu--
ratl!!' care iqind din .,casa" (trupu[ui) "nu•şi ,gfuţqte ,o dihnJ
un1 bian „ d pr1n
. . 1ocur1
li • ,l'!!: ..
a,ara apa ... "'
c d- ,cn1()nu1li 1I ,a- .conue1
• •
c.an.:
cocn1ai de a,ccca, :işa ,cun1 se s,runc aici şi in ah:c p:ir~i, c
coml>ittn cu o, .,dictă câ't n1Ai uscată" 11 • Întorcându- c
ac,cst dcn1ont ,cel, di,nr: i cUn Usta cvagriană111 aduce cu si,nc
potrivit textului scripturistk alte ~1:1pC'c duhuri 1nai rd~
decât ci"".• to.ne opr siliş~uindu~sc· în a,cca ncfi:riciti .,.cas.11-'
fi „a.ş:. se fac cele din urm· ale: omuh1i1mai mari d,e,c it
cele dintâi".
•
La sf:'" r itul uncia din scri,c ril,c sale, .Evagrie insuşi
d~mncazi dr~pt "proverbe" (paroinJui) forma Ji1erar~
a1casă a capitol dor scurte,. pc c:arc ştie· să o mânuias l · .-, 1

3tâ.c d,c n1ii1e strit incât avea sa f1c ln1itată de gene.rarii JI ·

monahi din Răsiri'c şi din Apus:
.Aduccp-,ri an1in'tC de ,c d' care in Oon1nul v-a dat
p11ovcrbc limpczi,
şi nu uJcap·in vr-emca ,rugăd'unii sn1,eritul n1eu sufle-c:ft 2 ~.

Odprc ric<ma linei Ji ori~nii ,tewr por vidi, cf. l. HA'U~H U U( .

.L"origj:n-e·dc J;IJ throric des, hui, pkhes ,~pi1;;1u1~. Orim,t J/ia Cl,ri1ti.11 .1
.30. 3 r(J 913). p. J64- W75t S. 5CHt\lru:r1.. .Di:u ,uorg,t':,11.nJu<br J\tiJ,1·tJ,
,t Mm, \'OL I.. f.1 ai nz, J 904. p..266 141; voi. u. ~I ainz., ] 913. :p. 72 "l l ,
A GUIUAUMONT, Tr:ait'I pr111i,qul', p. ,63- 84 (unde c d1iscu1:11ă ii i;u-r.1
tura nni \"Cfflc}; T. 5:runJ,::. l"" ;piri1UA/i1Idt l"Orin,1 dni1i.a1 1(DC.A 201~ •
Rom:1. I wa~ s„
P· 244- 2'S6 I~tr2-d. rom. diJc. Ioan I~.h;i j li": T. I u I I .... .
1

S,,irilUAli.t•I~ RJ1Jri1111Mi trqti11. I. J.1111,wl s;11nn11lit, Ed. Dcbis, · ,l,,,,

.200S2, p. 299-313}.
u O,t11 I, ll„
"Aln 137.

46
 Expr,csia uprov,crbc" nu C alCM· intrunplăcor,, int.rucâ:t :nu
arareori 3.icc 'te ,.,,capitole~ ,i rnici Pro,,rrh,e/e lui So/0111011,
,c arte pc care Evagrk nu numai că o,dtcaza bucura 'dar 1

,i-a. ~i JcJicat un ,corncnc~ riu duhovni . . csc propr.iu. C.hiar

!3. inccputul acestuia g~ ,i1n 0 "dd1niţic" a "proverbului"":
1 1

.. « J.>rovcrbdc l.ui Solomon, fiul lui David, r,cg,d c iui

Israel>► :
Proverbu] c un cuvânt care semnifică lucruri inc,cligi-
bHe prin realităţi s(ns,ibilc'"ll.
Cu alte cu,rirntc, c vorba de o cchn.i di a. Duhului Sfânt 1

ade\tărarul autor al. SHJuci St:ripcuri~M, perwcru :1 apr,opia

de cititori realităţi spirituale di.vine in \ e~mâncul unor
1

lucruri general perceptibile şi incd.igi,bil,c. Acest scni,

misti,cw :d Scripturii nuc de aceea accesibi] ori,cu.w1 \ •
., ~,Măn~n..::ă rnicrc. fiu[clt did bun e fugurdc ci, ,ca să
se indulccas,că. ,gadcj1u[ tău»:
lvlăninca .miere· cd ,cc c fo[oscşr,e de ,dum.nC?eiqti!e
Scripturi, iar fagure mănânci dnc·-ii scoate· cuvintde
din rcalitătilc inselc·, de unJ,e le•au lu- c ;i sfinfii pro-
feţi şi apos,toli.
Faprul de a 1nânca .m iere e pr,o priu ,o ricui vrea„ dar
acela de a n1ân,ca fagure c propriu doM celui rur:1r•: .,
Un "proverb„ al Scripturii arei ~;1d. r., incocJeauna dou:i
dim c nsi uni; una H•istor i,, i~, .Ii t erală i ,care nu e e1 ~ldc-
...
varata .w
• c1•. tran.sn1 .ace· JO;tr o ucu noa.ştcr,c: cn i·b~u.J
II • ., .
~ 1 una.
:11

,..intcUgibHa Ji dullo,·nk,c;1$că •r, i ngpr.1 car~ rc.;\•,dc:ilz1

H in J'n,p I. l (,nL Gtl I IN, §, l ).

:u CoJ LS.
n m /'rut• !J,~l (,c:,l GEUtN, ~ -50).
:• i,1 J'r-11t• 2 ,, l3 (c-J. (1 i HIN. _70).
1

z-, IH /~1• l),, l .) (e,d. Cttll, . ~ 0-

o "cunoaştere adevărată a lucruriior În sine"28 • Ceea ,ce
nu V[ica să pună s,ub scn1nul h1trc'bării lcg~lin1itatca lU1ci
inţcl.cgcri "istoriceft a S·cripturiit ci doar ]Jrciten{ht ci de
exclusiv ita~c.

Cc'lc .spus,c aici dcspl'\c cuvântul Scripturii, Jcsprt

.Prot ,n·b,rlt l11i Solo11101i„ se pot ·t ranspune "tnutatis nu1-
ta.ndis~ şi asupra ,,,pro,,crbc'[orft lui EvnJg.ric. Şi ,e le n -au
nun1ai un . cns literal. ,J c pri111 • instanţă, care atl cscori c 1

dcsnd de general. ci in pcnnancnţă ~i un sens, spîritual

in fundat inc:rucât se adrcscaz..~ in pcnnancn(ă, ce·lor două.
cat~gorii de oameni ,d in care c al1c:ătuită B:iscf'Îea: ,.. prac-
1

• ·•• 91 • - - -
nat ~ care st supun inc-a prccun1pan1cor ascezei practacc:t
j, •

-
ş1 „contc:mp_
. .. - QI·. Jlc i.:mga
lJ \U\,t
fiii I- ..
ac casia,, E'-■ vagne
1
. anlcsccca-
iscusit scntin~c .,.practicc'" şi ,,teoretice'-'. Astfd. pe lingă
1

pro,,erbc morale simpl~, a1 1căror sens e ncmijl,o cit U111-

pcdc, găsim ~ ,scndnţc ."mistice•\ care oferă in veşmântu~
u.nui limbaj imagistic tipologic„simboJic de inspiraţie
'b.Eblici· o invăţărură duhovnicească inac,ces,bili ca atare
p unde ...nu sensu] istori,c c cel .adevărat•..
1

E,~agnc proocdaz.ă ast:fe~ in multe din scrierile lui, c~i

de a ,emplu. în Despre rugădt1n~, Căire monahi ş. i Cătn:
o ftcioar4 s:au in lndemnurik cătr~ ""o,na/Ji; şi tot a~a
procedează fj în scrier,ea sa Dttsprrt ,cele ,o pl ,g ânduri prcw
z-cntatâ aici. Toace scde·rilc monahului pontiic nu ,,ur
doar să fie rc itite şi cunoscute pur şi si n'llplu. Pentru :1
ap,1,
n cr. QW joSi o rCDil VIJ 11. 2·t unJc C: vorba Jc „prd: 1: iko5 ■
1ii I\'' ' ' I

unde c vorln de „gnostici•. Bi1cria J'ud conn:i atţt di11 Jira.k,ikw. t lt ~'
,din theo,itikoi,· cf.-in l'J ~ S,cJ, 4b t. -
,o Dapr,c KWinillcaţiia iH,'.CHd e'IC9'-~ b1 J~v,g,ic. r.
UU'Nt;I-. IJ,1r/(.
p. J J3 51. 1i PrJ:lilws, p. 4 I ~ -
48
sesi1,a realităţile de care dau mărturie trebuie să le asimi-
lăn1 n1c<litativ.
•

Despre niotivcle care l-au făcut să amestece ln pcrma-

.. "' ... ... . . ,. . . . ,. . .
ncnţa 1nvaţatu r1 .practic -ascetice ş1 .teoretic -m1st1cc,

Ev•gric se cxprin,ă în felul următor:

"Drept lucru este a vorbi monahilor şi celor din lume
despre dreapta vieţuire şi a Ic lâmuri in parte cele ce
privesc învăţăturile fizice şi ecologice « fără de care
nimeni nu va vedea pc Dumnezeu» "31 •
Este un "lucru drept" fiindcă, aşa cum a învăţat de la
Grigorie din Nazianz. virtutea dreptăţii constă pentru
"gnostic" sau învăţătorul duhovnicesc in a dezvălui celor
cc învaţă „raţiunile" (/ogoi) creaţiei .potrivit vredniciei
lor•, cu alte cuvinte potrivit n111turitaţii lor di1hounicqti12.
D e aceea, primul lucru de care e nevoie c acela ca .mo-
nahii" "practici" - spre deosebire de cei .gnostici" sau
"teoretici" - şi "oamenii din lume" mai n1ult sau mai
puţin echivalenţi lor să fle aduşi pc .c:tlea practicii".
praktiki, a făptuirii n1oralc şi ascetice. •Înflorirea· aces-
teia c „ncpătimirca·, a cărei „odraslă" c iubirea creştină
(agapi) 33• Iubirea însă e .uşa cunoaşterii n:iruralc"l-1 sau
pl,ysiki, adică c accesu l spre cun~tcrca mcc!iat:i. indi-
rectă a lui D111nnc:zcu in oglinda naturilor create de El
ca nişte ..lite!re• c:1re s:i.L vcst«.""J.SC:tJS_

"G11 I); dt.i Evr 12. 14.

" (,'11 44.
" l'rll l.
"/'rprol (91.
" Ep <'4. S"I·
49
 l'r11k1iki însă nu este scopi n sin~. ci un 111ijloc necc,ar
pc Jrurnul spre cuno-4terea personală nemijl ocită a lu i
Durnnczcu in rhcologiki, care po trivit c u / 01111 I Î . 3 ~i
lu i Eva gric în s uşi e adevărata noastră "via 1ă"J7_ Pentru
ca asceza practică să nu devină fachirisn1, sau astăzi pur
sport sau cultură a corpului, c necesară anicstecarca i11
pcnnancnţă a învăţături lor ci, măcar în parce, cu în văţă·
euri rezervate treptelo r ,nai în alte ale vieţii contempla-
tive. Ele sunt "orizontul" spiritual care fereşte efortul
urnan de încl1idcrea în ci însuşi.
Învă\ătoru l d1rl10,·niccsc trebuie să procedeze în să cu
coată precauţia. C,ici aşa c11n1 nu se cuvine „să infăţiş:1111
tainele Scripturii fără diibzuinţă şi disccrnăn1ânt"38 , în •
trudit cei .n1ici" se scandalizează uşor de lucrurile ca re
întrec posibilităţile lor de cuprindcrc39, şi ala curn o ast-
fel de „divulgare" prcrnatu ră40 echivalează cu „aruncarea
mărgăritarelor înaintea porcilor" 41 , oprită explicit de
Hristos. cot ~a şi Evagric spune despre scrierile sale (rnai
ales KephalAia Gnostik,z) invocând acelaşi verset de la
lvlatci I , 6 că în ele „pc uncie Ic-a învăluit, iar pc al tele
Ic-a inîarişat în chip incunecos"42, adică sub v;Jul vorbirii
tipologic-simbolice. Nun1ai cine procedează astfel st·
poate privi ca un adevărat "slujitor al lui H ristos şi eco -
nom al ta.i ndor lui Dumnczcu"43144, care „corin tenilor"

I J< P,,84.
11
inP, 29. 6/i.
I " inl',IIJ.5/i.
"inl', 118, 16S oli .
.. in l'ror 22, 7 (cd. Gf.lllN, § 237) l· >-
., in Prov 23, 9 (cd. GţJ11N, § 253).
" l'r prol [9].
" JCo4, J.
"inl'1JJJ.So.

50
 i'nca imaturi Jc dă "laptele~ copiilor, dar "etcscnilor'll
i nrcle;glto ri Ie d • ,, 11 r na tare'" a cu noa f terii „n1 isc ic,c rn ni
:id.lhCi,"4S'~6.
f,ircş,tc, ac,c st .l ucru n-., n: nin1ic Jc-., fo,cc cu sc,crcco•
n1aniJ czotcric;L E ,J oar o ,in1itarc a ""'Econo,mici"" di\'inc
,c are nici in Sc:rirtură nu revelează nu1lrtc d,cs,chis. ci face
,dolilr :1luz ic I ele in mod „alegoric""\ H • imboUc" sau
.,tropic... ( ,1n ,c ns J., rg)"' .
Acest .unc~tcc de scn'tinţc npiracticc''" ti „tcorctjcc:9 se
g,,ă qu:, cu 1n s.-a pu ~ in fo:ucc n1uhc scrieri ale monaa
Jiului ponci,c:. Astfc'I., pc tLngă inll·ă.f lturi a~cctiicc, ...pr c•
dcuJ"" g:t"cştc în d ,c 1i, farn1ccul unor priviri profunde in
taindc lui Diun1 nc·.tcu, ~ar ",onccn~pl'.a.civul" nu rămâoe
incrcn1,enit în \'cdcn,:,a ;11ccsto1r r..ine', ..:i c io a,cdaş,i tin1,p
1

arent·la inJcnuu1l Jc ,a nu ncWij fundamcntd,e pr:ictic-

1

asccri,c e ;tic \'ictH rc~dc, pcncru a nu cădc~ f1i ră si-1i da

scamaso,.,
•
Evagric şi-a petrecttc 1dcimii J:.tisprezece a.ni din via'~i
tn ;q;i-nun1h:ele C .h ilii, din pu„ tiui Egiprufui, i:tr crieriJc
,c omp use acolo sunt :1Jresat,c; indeo ebi mon.JchHor. an.a-
.ho,rcţi sau chinuviţi. Ace.se lucru uu n: crângc in ă sanni-
flca~i:JJ I.or, înrrucâit, cum am văzu 1t mai usţi, monJ.hit
JÎ nmi rcnit s,c aflr1 pc acceaş:i creJ.ptă.. ~:i unij ~i .tl~ii fiind
încă Hraptuitori" (pr~zJail.~oi'}. 0 aca nu C: m,o nah S3U mo-
1

n in l'roP 22. i (,cJI. G f t 11 N. §, 237').

• 41in r,o„ IÎ. 2 (.c J. GftHN. , 153).
in Ps I }-'. •,6 fl.
1
''

~ .in /"s l-iH, 3 ~-

o i.n ,,, ,36, 2S ml' fo,HU ,a,J
,w c·r.. c·,,1 .,1-.,
'' cr. ti Gr1 · 6,.
SI
nahic, cititorul ar face bine să nu se oprească la "colori-
tul" pustiei, tipic pentru uncie proverbe, ci să treacă
spre miezul prohlcn1ei care-i priveşte pc toţi oamenii,
de orice stare ar fi ci, chiar dacă într-un mod diferit:
"În1potriva anahoreţilor dcn1onii luptă goi, dar in1po-
triva celor cc lucrează virtutea în chinovii, sau tovără.~ii.
ci ii inanncază pc fratii lor niai nepăsători. Răzhoiul
acesta, al doilea, c însă cu rnult rnai uşor de dus dcc~t
cel dintâi, pentru că nu se pot găsi pc pământ oan,c ni
mai cruzi decât dcrnonii sau care să poată indura la
un loc toată lucrarea lor rca" 12•
•Cu cei din lurne dcrnonii luptă n1ai rnult prin lucruri,
dar cu monahii luptă încă şi 111ai inuit prin gânduri,
căci din pricina însingurării acestora Ic lipsesc lucru•
rile. Şi pc cât păcătuirea cu gândul c rnai uşoară dcciir
a păcătuirea cu fapta, pc atâte rnai greu războiul din
gând decât cd prin lucruri; fiindcă mintea c un lucru
uşor de pus în mişcare şi cu anevoie de stăvilit când <'
vorba de fantasmele nelegiuite •s,.
Problema de care e vorba c, aşadar, cca a modului d e
.a face faţă răului"s-4 în toate formele lui de manifest:ir<·:
ca .demon", ca .gând" ispititor şi în cele din urn,ă ci
.patimă". Prin "proverbele" safe Evagrie vrea să ajute rea·
lizarca unui .disccrnăn1int" fără de care viaţa duhovn i-
cească c .o luptă de noaptc" 1S, în care primim n1crcu
l01•ituri fară să înţelegem de unde şi de la cine ne vin şi in

"Pr 5.
"Pr48.
"A 1< vcda 1itlul micii scri«i a lui A. GRON, Umg,mg mit do11 /1,,,,,,.
Munncnchwanad,, 1980.
11
/'r83.

52
carc la rândul nostru im,părţim lovituri Brii efect,, in aer.
1

A'bi.a când, am dobândi,t acea .~contemplare practicăp d.c

care s,c vorbeşte în I. 8, puu:n1 spera ,că an, ajuns la o
,,făptuire cunosc"' toiu ,c~\t._

3. 1exl /i lraJ11c,rc
După cun1 , -a spus deja,, rrar .nd „Despre cele opt
gânduri'" ne-a parvcnrit ·1n două recrnz.i,uni: una cu rc.ă
(=A)~ singur„ cunoscLni pân. , nu d,e mult. ~i una mna'i
lungă (= B)t restituită de ccrc,etările minuţio,asc ,ale hd
J~ Mu)•ldcrn1ans~ care -a nr1u~run11it in~ă ,doar cu S't ran-
gcrca. n1ater:ialului ,di,n n1anuscrisc ş,i pulblicarca cu ..~~ri•
1
.a nte a 11capit1olclor• in plu:s, in ,cca dc•·a d1oua rcccnziunc
fa tăi de: cca seu rti.
'
Traducerea se baze;w~ pe tcxcdc restiruite de 1u)~J,dcr-
mans. Întrucât 0 ediţie criti,că lipsc;tc inci~ am procedat
1

prin forţa imprcjur,ărilo,r în mod edeccic: in generaJ am

urma.t valorusulu:i ,c odice athoni, Jin cco1ul XI afla,
odinioară lâJ. Marca Lavră. şi as tizi ]a Biblio,cc,c:1 N a~io-
nală din Paris ( Coislin 109). ~uat ca blli'i [n publicaţiile
sale şi de MuyJdcrn1,ans; ne-aru ah.itU 'Cde l ci numai
atunci când t,e xtul din Cois/i,, 10'9' este în mod ,evident
,cronat1 iar c,cl din Patr,o/ogia Gra~,a 79 parc să ofer,c un
text mai b,un„
Reccnziunc:1 8 se distinge de A n1:u întâi prin aceea cii
piscn:azi in mod evidcn't m:ii bine tcxcul n1ulcor fi-lc:1.:pi-
1olc•. Acolo unde· A e ininteligibil prin omi iuni„ B ac,e
textul deplin s7_ Apoi lJ c nL:1.i CH ...--an1ă. 111„1i lu11g Jecii't A:
o~~, capi cole suplinltn1ar,e in V, _-i:, \ t 11.. 1„t l 5~ I8

w / 1rStl.
\"l De a .. U. •. ~ll. 21: 1H~l.: VUII.:;.
ii VI, 4~ 11. 12 fi uc,c .,,capitolcB ca apendice la \ ' IH.
1

Cum trebuie apreciate :icc~t,c optsprci.ccc ._capitole"' \u.

1

11lirncntarc·? Ca ftadaoiSuri" pot f1 uşor suspectate că ar 1

,,an1p1iflcări" ulrcrioarc.. Urn1ă(o(trclc obscrvarii pl'ec.fo· 1.·
1n1 _ pc ntiru a.u1ccntmcu·.nca or.
ii! ... • i )

l1d111ul c de ordin s,tiUslic: E,ragric se scrv,cştt: huct·11n 1,

in proverbele .sale de procedeul literar al n(lttralclisn1 ului
m.cnibrcl·o r·"" fraz,ci ,carac·tc1ri.stk cirţi lor bibl.icc care i.~.1u
SCl"\flt drcp·t 1nodd. Conş[icru de acest proc,Lxlcu,, copi. tt1l
lui Coislin· J09 separi 111en1hr,clc prov,crbului princr-un
1

punct ,deasupra rinc.h1lui. iar jun1ătatca râ11dului printr-un

punc-t pe rând; aceasta pcncru a cvid1cnţia mai Hn1.pc<le
rirn1ui lin,hii i :\ us:ura in~clcgcrca tcxcuh1i. Capitolele
ftadâugatc~ ale rcce:nziun'ii B sune exact: Jc aceiaşi g:en.
A doua ,obscnf3.fic ,e de conţinut: în capitolele ,.,.supli
mcnur,e"' g,ăsim acd;qi vocabular t,c hnic ,ascetic caracte-
ristic scrierilor •cvagricnc şi acd31i uz tipologic-simbo ~.i ~ 1

al Scripnuii. La aceasta se mai adaugi fap·tul ci în uniele

cazuri. B a pi.strat în mod evident ordinea co11cccă a p r, >-
vabdorr„
Apcndiodc din &naJ crează unele di6.cultăţi,, nu in .1
in cc: pri\·qtc originea J'ui evagriană,, ci în privinţa p·o--1-
/ia ha1-1~Pro,•,a bdc 23-28 n-au nimic de-a face cu ·tt;rn.1
apiroJuJuj (9Mindria"); .Pr•ovcrbde 22-23, tratează in
gcncraf despre pr4ktili Ji sunt J,cg,atc' de 21 doar prin
6gµra Jw Iacob: 25-28' tr.atează cxpJicirt despre desfr;1•
nare ji j nfrinar,c, ~parrinând deci unui alt context; tf o., r
21 fi 22.,29 rj 30 sun r tcn1adc Ia J.ocul.bun·~
1

51
~i MUYl.DEP.M,Olt op. <,I., p. ZS I. 1,; c-11,,rinti imlni:ib l d .h t ·,1
~~• :a:r fi :a:pa'linum (om1d jn, iţiJle .1 rr.11.a1ul 1.11i.
1

~ Prologul JJapr,c tc1111mde Ju,diuniv,t ak isihki'9 J in veniluit·iJ, rn • , 1

editau de J..-iuyJdn11"11au11 h1 ,,s2
Ufr1.igrl•1h1 Syri,ua [(,mpr•• li I Ci

S4
iii
 Tj rl uri Ic capi roldo,r sun c din ,CoiJ/i,1 l 09', număra rea
I
,or. ,ca ş1• c:,c .a a provcrb' . rra dl,ucatoru~u1.
c·1or, apar~u1c . 1· 1

Cir.atele şi rcfcrin·ţdc· scripcuristicc sune ,la Scptuaginta,

cJ„ Rahl(...

p. K4- Hii,. 120- :122 }i '154- 15'S ) c n.·ţ i tm tu o 2Hn:' J~ ~rirud G. Bun~
(Ol,a J,,r AttJl c;,d.,,;ltrn. l1- 26 - -7. ~ u - ',J). JC'1i d UQ-L .ir.1.11cne tu,
Evilg,riC'~ Toc Miu. IJ.~nn.1.w ~ «lu.11: t,, ~4.1 • J o npcLJ!lu.l g,rec. .u'41dnJ ci
1111nU:!li,trh,c-l~ ii ;uribuic- He hu lo,.;rn J~n L!t> u · :1- • t1~ l111, Ep.11fmi1: ~
· .d'.1111 in ie-i. l1C' l.,u 1
M.1..:--.1ri E~, ~!1,t ..urt u I . M l ' \ u 1ir.lil.\.L • • • Un ca.te
1

Kfeti: iniJi, inrihuc 3 J ~li J L ·lkupi..,IL'\,'.. Nn), d•t'~J<. •d-C" l t:t relJ..~lt14•
ltJ '1 I( 19 S,3 I,, p. '\ ~, , JO } ii „ A p,fi\•11'1,'iS J"iu u t u · ~n,;11, .1 t t n l:tu -~~ J1:..111t JC"
l.ylml'n-li ,i/;id •fl ll9i }l, p. l•t-,1 •iUt' l•iot IUJJ11 l.kl1rl-
11

1
DESPRE CELE OPT GÂNDURI
 Nouă răutăți și nouă virtuti
în descrieri contrastive!

[Prolog]
Socot neccsar să supun pe scurt iubirii tale de oste-
neală și răutățile opuse virtugilor. Până acum, arându-ne
gândirca, am aruncat afară spinii gândurilor din pămân-
tul însămânțat. N-am ajuns insi la aceasta din faptele pe
care lc-am făcut noi [cf. Tit 3, 5], ci având drept model
cuvintele sănătoasc pe care le-am auzit de la piringi §i
pentru că am fost martori ai unora din faptele lor. Dar
totul c harul de sus, care arată și păcătoșilor uneltirile
celor ce amăgesc mintile, dar care asigură §i spune: „Ce
ai pe care să nu-l fi primit?" [ Co 4, 7]; ca pentru accea
că am primit să multumim Celui ce ne-a dat, iar pentru
că avem să nu ne atribuim nouă ingine vreo laudă de
slavă tăgăduind dăruirea. Drept pentru care și spune:
wlar dacă ai primit, ce te lauzi ca §i cum n-ai primit? Deja
v-ati imbogăţit” [/ Co 4, 7-8] voi cei săraci în fapre,
' Al wceluiagi [Evagrie] cârre același |Evlogbie) cuvânt despre rimsiple
opuse virtuților, editat sub numele lui Nil ca De vitiis quae oppasita sunt
virtutsbus, PG 79, 1140- 1 144; finalul omis [VI b: IN a-b] a fost aditar
de J. MUYLDERMANS, „Evagriana de la Vaticanc", Le Monséon 54
(1941),p. 5.
57
deja v-aţi săturat voi cei care abia agi Început să figi Învă-
tati. Lucruri în care rătăcirea a trecut acum asupra mea
pe de o parte prin cuvântul pe care l-am împrumutat
acoperindu-mi saracia faptelor, iar pe de altă parte prin
opima la care am indemnat răsturnându-mi condigia de
uccnic care primeşte învăţătură.
Dacă insă la voi domngte o icrtare, dati-mi-o, ca să vă
supunem [atențici] pe scurt yi răutățile opuse virtuților,
înscmnând ce ¢ lăcomia pântecelui impotriva cărcia se
ridică infrânarea, cc sunt desfrinarca §i cumingenia, cc e
iubirca de arginţi §i neagoniscala, ce e intristarca impo-
triva cărcia este bucuria, ce e mânia și indelungă-răbda-
rea, cc c akodia g răbdarca, cc c slava degarta şi lipsa de
slavă deșartă. invidia şi lipsa de invidic, trufia şi smere-
nia. Acostea iși corespund şi se luptă intre cle ca uncle
ce sunt opusc §i aga vi le-am i supus [atențici] pe scurt:

1
A. Lăcomia pântecelui (gastrimargia] c mamă a des-
frănări:, doică a gândurilor, relaxare a postului, botniţă
a ascaza, tntimidare a scopului ci, imaginarc a mâncă-
rurilo:, zugravire a condimentelor, mânz fără căpăstru,
ncbunic fâră frău, receptacul al bolii, invidic a sănătății,
obturarc a şuscratelor, suspin al intestinclor, capăt al
insultcior, tuvarășă a dosfrânării, intinarc a gândirii, somn
apăsătur, moarte Usti
L. Infranarea |enkrateia) c friu al pântecului, bici al
nesăturaru, balanti a moderaţici, botniţă a licomici,
renuntare la odihna, inrolare in asprime, Îmblănzire a
gandurilor, uchu al privegheru, izbăvire de aprindere,
pedagog al trupului. turn al ostenclilor, zid al purtărilor,
reținere a obicciurilor și reprimare a patimilor, omorăre
58
a mădularclor, reinviere a sufletelor, imitare a invierii,
conduită a sfingirii.

1l
A. Desfrinarea [porneia] e făt al nebunici pântecelui,
inmuicre a inimii, cuptor al aprinderii, petitoare a ido-
lilor, făptuire nelalocul ci, formă umbrită, impreunare
imaginată, pat al visurilor, acuplare nesimțită. momeală
a ochilor, neruginare a privirii, sfială la rugăciune, rușine
a inimii, călăuză a nccunoagterii.
B. Cumințenia [sophrisyné] c haină a adevirului, se-
cure a lascivității, vizitiu al ochilor, supraveghetoare a
gândurilor, tiicre-imprejur a gândului, amputare a nein-
frânării, sidirc contrară firii i opusă aprinderii, lucră-
toare a faptelor §i impreuni-lucritoare a infrinirii. opaiț
al inimii, ceasornic al rugăciunii.

II

A. lubirea de arginți |pbilargyria) c zgârcenie a idolilor,

profeţie a norodului, vot pentru restricţie, contabilitate
a celor puse deoparte, bogitic a caprivității. soi de nedrep-
tate, ingrăşare a bolilor, prezicătoare de mulri ani, des-
cântătoarc a iubiri: de lucru, stituttopaulare a prive-
gherii, săricie a pântecelui, simplitate a mâncărurilor,
nebunic ncsăturată, răutare cu multe grui.
B Neagomseals |aktemnosyne| c deeridicinare a iubirii
de arginţi și rădăcină a neiuburu de arginți, roddă a iubirii
#i cruce a vicţu, viață fără durere, comoară neinvidiată,
cer tără grut, soare neimprăştiat, materie tără măsură,
bogagic necuprinsă, seceră a grijlor, tăptuare a Evanghe-
liilor, podoabă nedesființată, concurent sprinten.
59
 W
A. Întristarea |lype] c locuitoarc a pagubci, tovarigi
a cgecului, premergătoare a cxilului, aducere-aminte de
rude, asociată a strâmtorării, insoţitoare a akedici, acuză
a iritării, amintire a insultei şi intunccare a sufletului,
posomorală a obiceiurilor, beţie a chibzuinţci, antidot
al somnului, nor al chipului, viermc al trupului, intris-
tare a gândurilor, legătură a captivității.
B. Bucuria [chara) c ruină a intristării şi mulțumirc
pentru nenorociri, vedere in rugăciuni i veselie in oste-
ncli, voiogic a facerii de binc, podoabă a renungirii, re-
ceptacul al iubirii de străini, refugiu al nădcjdilor, hrană
a asccţilor, incurajare pentru cei ce plâng, mângăiere a
lacrimilor, ajutor în necaz, susținătoarc a iubirii §i aliat
al indelungii-răbdări.
,’

A. Mânia [orgé] c răpirca chibzuinţci, desfiingare a cal-

mului, tulburare a firii, chip sălbăticit, cuptor al inimii, fla-
cără revărsată, lege a irascibilității, furic pe insulte, mamă
a fiarclor sălbatice, luptă in tăcere, piedică a rugiciunii.
B. Îndelungă-răbdarea |makrothymia) c armă a chibzu-
inţei, tribunal al furiei, spital al inimii, povăţuire a celor
prea indrizneti, linişte a celor tulburagi, liman nebântuit
de furtuni, facere de bine pentru cci intristaţi, blindege
fata de toți, care fiind blestemată binecuvântează, fiind
ocărătă sc veselește, mângâierc a cclor strimtorati, oglindă
a celor nădăjduite, premiu al celor maltratați.
VI
A. Akedia [akédia) c o prietenie acriană, Învârtire În
cerc a pagilor, ură a iubirii de lucru, luptă Impotriva
60
linigtirii, furcună pentru psalmodic, lenc la rugiciune,
relaxarc a ascezci, dormitarc înainte de vreme, somn
carc se intoarce mercu, povară a ncbunici, ură a chilici,
adversar al ostenclilor, opusă perseverengei, botnigi a
meditării, neinvigare a Scripturilor, părtaşă a intristării,
ccasornic al foamci.
B. Răbdarca |hypomoné] c tăicre a akedici, retezare a
gândurilor, griji de moarte, meditare a crucii, frică piro-
nită, aur ciocănit, legiuire a necazurilor, carte a mulgu-
mirii, platoşă a liniştirii, armă a ostenclilor, bună oste-
neală ficrbinte, schigd a virtuților.

VII
A. Slava deșartă |kenodoxia] c închipuire a intilnirii,
prefacere a iubirii de ostencală, opusă adevărului, inigia-
toare a creziilor, poftă de pregedingic, ultima la salutare,
sclavie față de laude, duh cu multe fege, fiară cu mii de
dingi; la mijloc intre trufie şi invidie cu care e impletită,
care sc nasc uncle în altcle §i se combat intre cle, lang
impletit in trei al răutăților, amestecul a trei otrivuri ale
patimilor, limba cu trei virfuri a crcticilor.
B. Lipsa de slavă deșartă [akenodoxia] c lucrarea sme-
ritei-cugctări, depirtarca de doringa de a plicea, neuitarea
la laude, vederea cunoaşterii, opusă lumii, sensibilitatea
sufletului, invigitura umilingei, ascunderea ostenclilor,
combaterca clogiilor, comoară ascunsă intr-un corp
stricăcios.

VIII
A. Invidia [phthonas) c haina trufici, dezbrăcarea sme-
ritei-cugetări, rădăcina birfelii, oftalmia voiogici, prefi-
cătoria prictenici, inşclarea încrederii, duşmana iubirii,
61
gelozia celor stimati, tulburarca pentru cei ce se bucură
de prosperitate, sarcasmul fagd de cci clogiati, alterarca
ochilor, prictena curiozității.
B. Lipsa de invidie |aphtania] c călăuza smercnici,
dugmana defăimării, prictena voiogici, sinceritatea pric-
tenici, curăția increderii, în armonic cu iubirca, vesclic
pentru cci stimați, răsturnare a lucrurilor rele, aplaudare
a prosperității.

IX
A. Mândria |hyperéphaneia) c rezistență Împotriva lui
Dumnczcu, inchipuire demonică, zel rău, umflătură în-
runccoasă. aroganță a cugctului, părcre de sinc a cărnii,
iubire mincinoasă de slavă, sclavie față de gandurile rele,
prietenie a demonilor, suflet care vrea să apese, ascdierc
cvidentă de către vrijmagul, povăţuire spre stricăciunc.
B. Smerita-cugetare |tapeinophrosynă) c o mărturisire
alui Dumnezeu cu recunogtingi, adevărata cunoaştere a
firii noastre, o puternică recunoaştere a neputingei pro-
prii. meterez al iubirii, desfiingare a urii, citadelă care nu
poate cidea, desfiingare a valurilor diabolice, zbor pc
deasupra curselor vrăjmaşului, surpare naturală a Sata-
nei, viață plăcută, lauda dugmanilor, filozofic oferită de
Dumnczeu §i adevărată iubire de Ingelepciune.

Cunoajterea acestor lucruri și lucrarea lor practică

curățește inima. Cine e cel curat cu inima, care să nu-şi
reprogeze faptul că a nesocotit, a omis sau a fost nepasi-
tor faţă de o poruncă al lui Dumnczeu? Fic ca Hristos
să ducă la bun sfârșit voia Sa in ficcare faptă a noastri.
Lui fie slava in veci. Amin.

&
Despre cele opt gânduri'
 ! Micul tratat Peri tâm okts logismén (De octo cogitationibus) ne-a parve-
nit în două reconziuni: una mai scurtă (A), publicată în PG 79, 1145-1164
sub numele lui Nil din Ankyra, și una mai lungă (B) cu 18 capitole — V, 24;
VIL 11. 14. 15. 18; VIIL 4. 11. 12. 21-30 —, publicate de J. Muylder-
mans în Le Muséon 52 (1939), p. 249-254. Diviziunca In paragrafe pre-
luată după vcrsiunca germană a recenziunii B a părintelui G. Bunge:
EVAGRIOS PONTIKOS, Uber
die Acht Gedanken, Wirzburg, 1992.
 Despre lăcomia pântecelui

1
Începutul rodului este floarea,
iar începutul făptuirii? c infrinarca.

2
Cine își stăpâncşte stomacul? își micşorează parimile,
dar cine c biruit de mâncăruri îşi va spori plăcerile.
3
„Încâiul dintre neamurile [păgâne] e Amalec”
[Nm 24, 20]4,
iar cea dintâi dintre patimi e lăcomia pintecclui.
4
Materia focului c lemnul,
iar materia licomici pintecelui sunt mâncărurile.

' „Făptuirea”, prakrike, c „ţinerea poruncilor® (Pr 81) şi „metoda

duhovriccascăde curățire cu tocul a părții pătimaşe a sufletului” (Pr 78).
"CE.Pr7ți 16 ,
* Amalec a fost primul neam păgân care l-a atacat pe lsracl după icșirea
din Egipt.

65
 S
Multe lemne aţăță flacără mare,
iar multimea mâncărurilor hrăneşte pofta.

6
Flacăra sc întunccă atunci când îi lipseşte materia/lemnul,
iar lipsa mâncărurilor veştejeşte pofta.

Cinc s-a făcut stăpân peste falcă* i-a nimicit pe cei de

ncam străin
și și-a rupt ugor lanţurile mâinilor [/ 15,9-20).
8
Nimicirea fildi a născut izvor de api [cf./d 15, 17-19]¢,
iar lacomia pântecelui desfiingati a născut contemplagia

9
Tarugul cortului a nimicit falca duşmanului [cf. Jd4.21]",
iar cuvântul infrânării a omorit patima.
10
Pofta mâncării a născut neascultare,
iar gustarea dulce a scos afară din rai [Fc 3,6.23).
* Aluzsr la Samson
carc. uSpat de lDumnezcu din măinile filiseenilor,
a luz o (Al de măgar pi a ucis cu ca o m de filistens
* Arurschnl lalca cu carc-s aamorâs x lilistend, Samson a Insetat şi
Dumncrcu a urverăt dun lală apă Pcntru | vagne tzvocul ¢ simbolul
vrtuțibor
dut: case cu aja grozes. o a Prov 4.21,$ 51:00 P4 17,60
"CE fr Iy 7I3.
* Aluza L ucderca lu Sucra de câzsc lacta. /44,21

66
 11
Mâncărurile scumpe desfată gatlcjul,
dar hrinesc viermele neadormit al desfranirii.

12
Pânteccle gol ¢ pregitit pentru privegherea in rugiciune,
dar ccl plin aduce somn mult.

13
Cugetul treaz se arată intr-o dicti foarte uscati?,
dar o viață umedă cufundă mintea [nous] în adinc.

E,
Rugăciunca postitorului e vultur tânăr [cf. Prov 30, 17]"
ce zboară sus,
dar cea a celui lacom, ingreunati
de siturare, e trasă in jos.
15
Mintea [nous] celui ce posteşte c stea!! strilucitoare pe cer,
dar cea a celui lacom c inviluiti în întuncric.

16
Ceaga acoperă razele soarclui,
iar mistuirea grea a mâncărurilor intuneci mintea [nous].

17
Oglinda murdari nu aracd limpede chipul carc se
răsfrânge În ca®,
"CE Pr 17 p YL p M 102
"* Vuliurul tânds ¢ unum&ul.lhp&..c(llh-)&l"
"" Stcaua « un ale sunbol al lngeriloc; in Ps 135,6
7y GUL 62
"CE.
Fuu mon supl 13 KGIL
1 şi V. 64

67
iar gândirea [dianoctikon] slibiti de săturare nu primeşte
cunoagterea lui Dumnezeu.

18
Pământul nclucrat /s 7, 23-25) nagte spini,
iar mintca [nous] celui lacom la mâncare odrăsleşte
gânduri de ruşinc.

19
Nu sc pot gisi in noroi ierburi mirositoare,
nici în cel lacom la mâncare mircasma contemplării.

20
Ochiul celui lacom la mâncare iscodeşte după ospeţe,
dar ochiul celui înfrânat caută tovărăşia celor inţelepţi.

21
Sufletul cclui lacom la mâncare numără pomenirile
mucenicilor,
dar al celui infrinat imită vicţile lor.

22
Soldatul lag tremuri la glasul trâmbițci care vesteşte război,
iar cel lacom la mâncarc tremură la glasul carc vesteşte
infrinarca.

23
Monahul lacom la mâncare c supus pântccelui,
iar când c biruit cere tribuc zilnic.

68
 24
Cilitorul sprinten ajunge repede în oraş.
iar monahul infrinat la o stare paşnică"”,

25
Călătorul zăbavnic va înnopta in pustiu sub cerul liber,
iar monahul lacom la mâncare nu va ajunge la casa
nepătimirii.

26
Fumul de tămâic!* înmiresmează acrul,
iar rugăciunca celui infrânat inmiresmeazi mirosul
lui Dumnezeu [cf. Ap 8, 4].

27
Dacă te dedai poftei mâncărurilor nimic nu-ti va fi
de ajuns spre împlinirea poftci;
căci foc este pofta mâncărurilor: primegte mercu §i arde
tot timpul.

28
Măsura de ajuns umple vasul,
dar pintecele spart nu zice: de ajuns!

29
Intinderca mâinilor a biruit asupra lui Amalec [/ș 17, 11).
iar făptuirile ridicace [spre Dumncezcu] supun patimile
trupului.

" Pacea c un simbol al nepătimirii; cf. Sk 3 şi Pr 7.

" Vămlia e un simbol biblic al rugăciunii:
cf. Or 1.76.77. 141 147.

69
 30
Stârpeşte din tinc orice suflare a răutăţii
şi omoară-ți cu putere mădularele trupului (Col 3, 5).
Căci aga cum duşmanul omorăt nu-ţi mai tulbură suflerul,
tot aga nici trupul omorat nu-ţi va mai tulbura sufletul.

31
Trupul mort nu mai cunoaşte durerea focului,
nici cel infrânat nu mai cunoagte plăcerea poftei moarte.

32
Dacă dobori un cgiptean, ascunde-l în nisip
52, 11-12)",
și nu-ti ingrisa trupul cu o patimă înfrântă;
căci aga cum în pământul gras creşte ceea ce c ascuns în cl.
tot aşa intr-un trup gras infloregte
din nou patima.

33
O flacără stinsă se aprinde din nou dacă primeşte
vreascuri,
iar o plăcere stinsă se aprinde din nou in siturarea
de mâncăruri.

34
Să nu-ti fic milă de trupul care sc plânge de lipsă de vlagă,
nici nu-l îngrășa cu mâncăruri scumpe.
Căci dac îi revine vigoarea, se va ridica iarăși impotriva ta,
şi va punc în mişcare impotriva ta un război neimpăcat,
"* Aluzic la cpisodul uciderii de ciare Moise a unui cpiptean (4 2, 11-12)
Pentru Lvagric, Egjptul c simbolul răului (KG V, B8), iar egiptenii sun!
patimile umcde care trebuic ucise i ingropate În nisipul uscat.

70
până ce va duce în robie sufletul tău
și te va preda rob patimii desfrânării.

35
Calul binc imblinzit, slab la trup, nicicând nu-gi va
dobori călărcţul,
căci armăsarul strunit de căpăstru ascultă de mâna
călărcţului,
iar trupul c imblânzit prin foamc și priveghere;
de aceca nici nu saltă atunci când il călăreşte gândul,
nici nu nechează când e stirnit de pornire pătimașă.

71
 Despre desfrânare

Cumingenia o nagte infrinarea,

iar lăcomia pintecclui e maica destrăbălării.

Untdelemnul hrăneşte opaitul din sfegnic,

iar întâlnirea femeilor'* aprinde focul plicerii.

3
Forta valurilor clatină corabia neîncărcată,
iar gândul desfrânării clatină mintea [mous] nestăpânită.

Cinc luptă cu duhul desfrânării să nu-şi ia drept aliat

săturarea;
fiindcă aceasta Il va lăsa §i se va alătura potrivnicilor,
iar în cele din urmă va lupta impreună cu dugmanii lui.

“CE.Pr8şi17.
 5
Nerinit de sigegile vrijmagului rămâne cel ce iubegte
linigtirea,
dar cinc sc amestecă cu mulțimea primeşte lovituri
necontcnite.

6
Vederea femcii c săgeată otrivita;
răneşte sufletul şi-şi revarsă în el veninul,
şi cu cit rămâne în cl, pe atât puroi lucrează in el.

7
Cinc se fereşte de aceste sigeti nu va da pe la prazniccle
poporului,
nici nu va umbla gură-cască pe la sărbători;
căci e mai bine să rămână acasă petrecând în rugăciuni
decât să ajungă pradă vrijmagilor socotind că cinsteşte
sărbătorile.

8
Fugi de întâlnirea femeilor dacă vrei să fii cuminte,
și nu le da îndrăzneală să cuteze cândva impotriva ta.
Fiindcă la începur fie chiar au, fie se prefac că au evlavie,
dar mai apoi îndrăznesc cu neruşinare toate.
La prima intâlnire au privirea în jos, vorbesc blind §i pling
cu compătimire, au o figură nobili şi suspină amar,
întreabă despre neprihinire şi asculră cu sărguință.
Daci le vezi a doua oari, ridică puțin capul.
A treia oară, sc uită fără rugine; de-abia zimbegti, că şi
izbucnesc în hohote de rds; după care se impodo-
besc şi sc arată clegante, aruncă priviri care vestesc
73
 patima, își intind sprincencle, clipesc din pleoape,
Işi dezgolesc gâtul şi bragele, fac figuri ațăţătoare
cu tot trupul, spun cuvinte care inmoaic patima
şi-şi pătesc o voce care să incânte auzul, asediind
prin toate acestea sufletul.
'Toate acestea devin pentru tinc un cârlig care te momeşte
spre moartc
şi un năvod binc impletit care te trage spre picrzanic.
S nu te amăgească folosind cuvinte bincvoitoare, fiindcă
in cle sc ascunde răul venin al fiarclor"”.

9
Mai binc să te apropii de un foc carc arde
decât de o femeic tânără, dacă egti i tu tânăr.
Căci dacă te apropii de foc şi suferi durere, indată vei sări
din cl;
dar odată îmblânzit de vorbele femcilor, nu te vei depirta
uşor.

10
Planta infloreşte când stă lângă apiă,
iar patima destribilirii în compania femcilor.

11
Cinc Isi umple pântecele §i făgăduieşte că va fi cuminte
sc ascamini celui care spunc că îmblânzeşte lucrarca
focului cu paic.
Cici aşa cum nu e cu putință a stăvili puterea focului care
aleargă prin paie,

"" Fiardke sălbatice sunt un simbnl al demonilor,

cf. in P; 73, 196.

74
tot aga c cu neputință să inceteze pornirea destrăbilată
aprinsă prin săturare.

12
Coloana sc reazemă pe o bază,
iar patima desfrânării odihnegte tolănită pe săturare.

13
Corabia lovită de furtună se gribegte spre port,
iar suflctul cuminte caută pustia.

14
Un chip impodobit te cufundi in adinc mai rău decie
valul;
căci din acesta poţi scăpa dorind viaga prin inot,
dar chipul amăgitor al femcii te indupleci să dispreţuieşti
insăşi viaga.

15
Rugul pustici scapă nevătămat de flacăra focului,
iar [monahul] cuminte despirgit de femci nu se va aprinde
de patima destrăbilării;
căci aga cum amintirea focului nu arde gindirea,
tot aga nici patima n-are nici o putere, dacă nu c de faţă
o matcric"".

16
Daci ţi-e milă de vrăjmaş. lți va fi dugman,
iar dacă cruți patima, sc va scula iarăşi Impotriva ta.
"CE. Cog 20,
75
 17
Vederea unci femei îl ațăță pe cel destrăbălat spre plicere,
dar pe cel cuminte îl mişcă spre lauda lui Dumnezeu.

18
Daci patima se domoleyte in intâlnirile cu femcile, să nu
te increzi in ca când îţi proclamă nepitimirca'?;
căci §i câinele di din coadi când c lăsat intr-o mulgime,
dar odari icyit afară iti arată răutatea lui®.

19
Când amintirea unci femci se iveşte în tinc în chip
nepătimaș şi gândul la ca nu-ţi aţâţă patima, soco-
tegte arunci că ai trecut hotarele cumingenici.
lar când imaginea ci [lăuntrică] te îndeamnă spre contem-
plare şi poți să armonizezi midularele ei cu puterile
sufletului, crede atunci că ai ajuns la deprinderea
virtugii®',
Dar nici așa să nu zibovegti in asemenca gânduri, nici nu
vorbi mult în mintc [dianoia] cu chipul femcii,
fiindcă patimii îi place să revină și primejdia c aproape.
Căci aga cum topirca măsurată curățeşte argintul, iar cea
prea mare il distruge ugor,
tot așa când zăbovește mult timp imaginarea unci femei
strică deprinderea cuminţenici.

"CE.
Cg 20 p A.
"CE Cog5.13.17.
" Cf Pr 70 Practica utilizăriide gânduri bune pentrua ke alunga pe
de reke pc baza principiului că mintea nu poate gine simultan doul
repecacntări mcntale (d. Cog 24); rezervată
Insd celor care au atins Jeps
treapta pnasct.
76
 Ă
20
Nu-ţi preda gândirca imaginării unci femci, nici nu sta
mult de vorbă cu o fagi care ţi se arată,
ca să nu sc aprindă în tinc flacăra plăcerii şi să nu ardă
aria de treicrat a suflctului tău;
căci aga cum o scânteic carc ziboveste in paic ațâță flacăra,
tot aga amintirea permancntă a unci femei aprinde pofta.
 INI

Despre iubirca de arginti

1
„lubirea de argingi e rădăcina tuturor relelor” [/ Tim
6, 10]? şi hrăneşte ca pe nişte ramuri rele celelalte
patimi.
Cind rupi o ramură, îndată odrăsleşte alta şi nu lasă să s
veştejească cele ce infloresc din ca.

2
Cine vrea să reteze patimile, să taie rădăcina;
căci dacă iubirea de argingi rămânc, la nimic nu foloseşte
tiicrea ramurilor;
chiar dacă le tăiem, îndată înfloresc din nou.

3
Monahul cu multă agoniscală e o corabic încărcată, ugor
scufundată de valuri în furtună;
căci aga cum o corabie supraincircati e chinuită de
ficcarc val,
tot aga ¢ inccat de griji şi cel cu multe agoniscli.

“ Cf.Pr9și 18
78
 4
Monahul lipsit de agoniscală c un călător sprinten care
găseşte un adăpost în tot locul.
5
Monahul lipsit de agoniscală c vultur ce zboară in inalt:
coboară pentru hrană numai când il sileşte nevoia.

6
Unul ca acesta e mai presus de orice ispită,
ride de cele prezente şi sc avântă în indlgime,
lasă ccle pământeşti §i devine concetigean cu cei de sus,
fiindcă arc o aripă ugoari, ncimpovărată dc griji.
Vinc nccazul, şi cl isi lasă fără întristare locul;
se apropic moartea, §i el pleacă bucuros;
căci nu şi-a legat sufletul de nimic pământesc.
7
Dar cel cu multă agoniscală e legar de griji cum e legat
un câine de lang.
Chiar atunci când c silir să se mute, poartă cu cl ca o
povară grea amintirca agonisclilor §i o ingrijorarc
nefolositoare.
E împuns de intristarc §i chinuit puternic în gind;
si-a lăsat agonisclile §i e chinuit de intristare™.
$i atunci când vine moartea, lasi in chip mizerabil cele
prezentc;
ig dă suflecul, dar nu-şi lasă ochiul de pe lucruri;
c târâr de ca fără voic ca un sclav fugar; :
se desparte de trup, dar nu sc desprinde de lucruri,
"CE. Pr10.
întrucăt patima il stăpâneşte mai mult decâr cele care-l
târăsc [spre moarte].
s
Marea nu sc umple când primeşte mulgimea râurilor,
iar pofta cclui iubitor de arginţi nu o umplu banii;
isi dublează banii, după carc doreşte să-i dubleze i pe
aceştia,
şi nu încetează să-i dubleze până când moartea nu face
să înceteze această sărguință fără sfârşit.
9
Monahul înţelegător ia scama la nevoia trupului
si-si umple golul din pântece cu piine şi apă;
nu-i va linguşi pe cei bogati pentru plăcerile pântecclui,
nici nu va face mintea sa liberă sclava multor stăpâni;
fiindcă îi sunt de ajuns mâinile să slujească trupului
[FA 20, 34) şi să-i implincască mereu nevoia firească.
10
Monahul lipsit de agoniseli ¢ un atlet ce nu poate fi
cuprins de mijloc
şi un alergător ușor care ajunge repede „la cununa de sus”
[Fip 3, 14).
11
Monahul cu multe agoniscli se bucuri de veniturile mari,
iar cel lipsit de agoniseală de cununile izbânzilor.
12
Monahul iubitor de arginti lucrează puternic,
iar cel neagonisitor petrece În rugăciuni i citiri.
 13
Monahul iubitor de arginți îşi umple cămara cu aur,
iar cel neagonisitor Își „adună comoară în ceruri”
[Ar 6,20].

14
„Blestemat cel cc face idol și-l ageazi în ascuns”
[D:27.15];
tot aşa şi ccl cc are patima iubirii de argingi:
fiindcă unul sc închină unui metal nefolosiror,
iar celălalt poartă în suflet ca pe o statuie imaginatia
bogățici.
 IV

Despre mânic

1
Minia/furia [orgé]* e o patimă nebună;
eaii face cu uguringi să-şi iasă din sine pe cei ce au
cunoagterea,
sălbăriceşte sufletul şi îl face să evite orice întâlnire”“.
2
Vântul puternic nu va clinci din loc turnul,
iar irascibilitatea nu va răpi sufletul nefurios.
3
Apa c pusă în mişcare de forya vânturilor,
iar cel mânios e tulburat de gânduri nelngelegitoare.
4
Monahul furios ¢ o scroafă de mistrey singuratici®:
de-abia vede pe cincva că Îşi §i arată colții,
"CE Pr 11 și 20-26.
” |ncrpăturu sunt chinaigi de ab ale pântccclui, iar cunoscătorii de
minuc (Ga 31). d mai mare obstacul In calea cunoaşterii lui Dumncrcu
(L KG IV,47, V.27) Fiara sălbazică ¢ simSatanci,
bol irascibilitat
ul es
domind
și În una şi nd
În cealaled.
% CE. SE Supl 3 şiin P: 79, 141
82
 5
Ridicarea ccții ingroagi acrul,
iar migcarca irascibilității [ingroagd] gândirea [dianoia)
mâniosului7,

6
Norul trecător intuneci soarcle,
iar gândul ranchiunci [întunccă] mintca®.

Z
Leul în cuşcă îşi mişcă necontenit gira spinării,
iar [monahul] mânios în chilie [îşi mişcă] incontinuu
gândurile de minic.

8
Privelişte desfătată e marea linişcită,
dar nu c nimic mai desfătat decât starea paşnică
[a minții]”;
căci într-o mare liniştită se zbenguie delfinii,
iar În starea paşnică [a minții] înoată ingelesuri cuvenire
lui Dumnezeu.

9
Monahul îndelung-răbdător ¢ un izvor linigtitor care dă
tuturor băutură plăcută,
dar gindirea [dianoia) celui furios e tulburată de toate
şi nu dă apă celui insetar,
și chiar dacă îi va da, aceasta e tulbure şi nefolositoare.
"CE. Or 30.
“* CE.
um 130,107 Or 128.
"** Pacea € scmnul nepătimirii.

83
 10

Ochii celui mânios sunt tulburi §i injectați, fiind vesti-

tori ai inimii salc tulburate.
Faţa celui indelung-răbxlător c reținută şi dreaptă, iar
ochii săi plăcuţi privesc în jos.

11

Blindcţea bărbatului e pomenită de Dumnezeu

[ef. Ps131,1]%,
iar sufletul nefurios se face templu al Duhului Sfânt.

12

Hristos își pleacă capul Său [cf. Mi 8, 20] intr-un duh

indclung-ribditor,
iar gândirea [diznoia] pagnici sc face silag al Sfintei
Treimi [cf. In 14, 23]

13
Vulpi® locuiesc intr-un suflet ranchiunos,
și fiare sălbatice foiesc In inima tulburată.

14

Bărbatul cuviincios fugede hanul ruginos,

iar Dumnazcu [fuge] de inima ranchiunoasă.

"( a P 3ll a
YU MM
¥ Vulpile sunt un sinsbol al demonilor; of. Ep 3. 3; 37 și 48.

84
 I.
15
Piatra care cade tulbură apa,
iar cuvântul rău [culbură] inima bărbatului [Prov 12, 25).

16
Depărtează gândurile de mânic de la sufletul cău,
şi așa mânia nu va sălăşlui în inima ta
și nu te vei tulbura la vremea rugăciunii;
căci aga cum fumul paiclor tulbură ochii,
tot aga ranchiuna [tulbură] mintea [nous] la vremea
rugăciunii.

17
Gândurile celui mânios sunt pui de năpărcă [Mr 3,7]
și ci mănâncă inima carc le-a dat naştere.

18
Rugiciunea celui mânios ¢ o timiiere uricioasi [/s 1. 13],
iar psalmodia celui furios ¢ un zgomot neplicur.

19
Darul cclui ranchiunos c o jertfă viermănoasă,
#i ca nu sc va apropia de altarul sfingic [cf. Ly 22,22).

20
Cel mânios visează vise tulburi,
și cel furios îşi inchipuic atacuri de fiare silbatice™.

"CE P 3A.

85
 21
Bărbatul indclung-rabditor vede vedenii, adunări ale
sfingilor ingeri,
iar cel neranchiunos se exersează in cuvintele/rațiunile
duhovnicegti™ şi noaptea primeşte dezlegarea
tainclor"”.

"C[ P
"Ur
 V

Despre întristare

1
Întristarea c o stare abătută a sufletului
şi sc alcătuieşte plecând de la gândurile de furie:
căci mânia e dorință de răzbunarc,
iar egecul răzbunării naşte intristarea®.

2
Intristarea c o gură de leu care-l înghite pe cel întriscar.

3
Vierme al inimii ¢ intristarea
#i ol Isi mănâncă mama [sufletul] carc i dă naştere.

4
Dureri are mama care nagte prunc,
dar dacă naşte e slobozită de durere [ct. In 16, 21].
Incristarca Însă provoacă multd sufenngd atuna când
se nayte
și, Intrucde rămâne și după durcri, produce nu mică durere.

"CE Pr 10419, Eul7.

 s
Monahul intristat nu cunoagte bucurie duhovnicească,
aga cum nici cel care suferă de multă ficrbinţeală nu
simte gustul micrii.
6
Monahul intristat nu-§i va migca mintca spre contem-
plaic,
nici nu va inilfa o rugiciune curată;
fiindcă intristarea e piedici in calea oricărui lucru bun”.
7
Lanţurile de la picioare sunt o picdică la alergare,
iar intristarea o piedică In contemplare.
8
Cel dus în robie de barbari c legar în fiare,
iar cel dus în robie de patimi c legat de întristare.
9
N-are putere intristarea dacă nu sunt de fagi celelalte
patimi,
precum nici lanţul dacă nu sunt de față cei legaţi.

10
Cel legat cu întristarea e biruit de patimi
și poartă cu sine acest lang ca dovadă a Înfrângerii lui.
Fiindcă intristarea se alcătuieşte din cşecul poftei trupegti,
iar pofta c legată de orice patima™,

* C£.Or 16.21; Pr25.

" Cf. Pr 19.
 1
Cinc a biruit pofta a biruit patimile,
iar cinc a biruit patimile nu e stăpânit de intristare.
12
Nu c intristat de lipsa mâncărurilor cel înfrânat,
nici cel cuminte când nu-i reugeste o nebunie desfrânată,
nici cel smerit când c lipsit de o cinste omencască,
nici cel neiubitor de arginţi cind cade in pagubă:
fiindcă au depărtat de la ci cu putere pofta acestora.
Căci aga cum ccl implătoşat nu primeşte lovituri,
tot aşa şi cel nepătimitor nu e rănit de intristare.
13
Siguranţa pentru soldat e scutul,
iar pentru cetate, zidul.
Dar pentru monah nepătimirea e mai sigură decât acestea
doui;
fiindcă adescori o lovitură repede stripunge scutul
şi o mulțime de soldati doboari zidul,
dar intristarca n-are putere asupra nepătimirii.
14
Cinc-şi stăpâneşte patimile §i-a stipanit intristarea;
dar cine c biruit de plicere nu va putea fugi de langurileci.
15
Cel întristat necontenit i care se preface că are
nepătimirea
e asemenea bolnavului care se preface sănătos.
Fiindcă aga cum bolnavul e vidit de culoare[a pielii],
tor aga §i cel pătimaş ¢ dovedit de intristare.
89
 16
Cine „iubeşte lumea” [/ In 2, 15] se va intrista mult,
dar cine disprețuiește cele din ea se va veseli intotdeauna.

17
lubitorul de arginți se intristează amarnic când este
pigubit,
dar cine dispreguicgte banii va fi ncintristat.

18
Iubitorul de slavă sc intristcazi când dă peste necinste,
iar cel cu cuget smerit o primeşte ca pe un tovarăş.

19
Topitoarea curăță argintul nelămurit”,
iar „intristarea după Dumnezeu® [2 Co 7, 10] [curăță]
inima de picate.

20
O topire continuă micşorează cositorul,
iar „intristarea lumească" [ibid.] micşorează gândirea
[dianocia]®.

21
Bezna întunccă lucrarea ochilor,
iar intristarea slăbeşte mintea contemplativă (noun
theorétikon).

"CE Exl 29; Mn 60.

“CLENT.
 22
Raza soarclui nu străbate adâncul apei,
iar lumina contemplagici nu luminează inima intristată.

23
Plăcut este tuturor oamcnilor răsăritul soarelui,
dar cl nu va mulgumi sufletul întristat.

24
Cinc iubeşte pe Domnul va fi lipsit de întristare,
căci „iubirea desăvârşită alungă” [/ In 4, 18] întristarea.

25
Gilbinarca [hepatita] desființează simțul gustului,
iar intristarea desfiinţează simțirea sufletului.

26
Cine dispreţuieşte plicerile lumii nu va fi culburat de
gândurile întristării.

91
 VI

Despre akedic

1
Akedia este lipsa de incordare a sufletului, dar o lipsă
de incordare a sufletului care nu are în ca cele ce
sunt potrivit firii
§i nu stă cu vitcjic impotriva patimilor“!.
Căci ceea ce este hrana pentru trupul viguros
aceasta cste ispita pentru sufletul viteaz.

2
Vântul de miazănoapte“? hrăneşte vlăstarele,
iar ispitele întăresc tiria sufletului.

3
„Norul fără apă e vânat de vine” [/d 12),
iar mintea [nous] carc nu arc răbdare |c vânată] de duhul
akedici.

“CLPr24.89.
¥ Vintul de miazănoapac c un simbol si răului. in Ps 88, 16 [; in Pror
4.27:493.

92
 4
Roua primiverii face să crească rodul câmpului,
iar cuvântul duhovnicesc inalță starea sufletului.

5
Duhul akedici alungă pe monah din casa lui,
dar cel ce are răbdare se va linişti intotdeauna.

6
Cel căzut pradă akedici i§i propunc să-i viziteze pe cei
bolnavi,
dar [in accasta] îşi satisface scopul său.

7
Monahul pradă akedici c ager la slujire,
și socoteşte drept poruncă propria lui satisfactic.

8
O adiere ugoari înclină o plancă slabă,
iar imaginarea unci pleciri îl atrage pe cel cizut pradă
akedici.

9
Pomul binc Înfipt nu-l clatină vijelia vânturilor,
iar akedia nu apleacă sufletul bine rezemat.

10
Monahul vagabond c tufă de mărăcine în pustic;
doar pugin s-a linigtit și, fără să vrea, e purtat iarăşi din
loc în loc.
93
 11
Planta mutati intr-alt loc nu rodeşte,
iar monahul vagabond nu va face rodul virtuții.

12
Bolnavului nu-i ¢ de ajuns un singur fel de mâncare,
nici monahului cizut pradă akedici un singur lucru.

13
lubitorului de plăcere nu-i ajunge o femeie,
iar monahului căzut pradă akedici nu-i ajunge o singură
hili

14
Ochiul celui căzut pradă akediei fixează necontenit
ferestrele
şi mintea [dianoia) sa Își imagincază vizitatorii;
scărțăie ușa, §i el sare;
aude un glas, §i se apleacă pe fereastră
și nu pleacă de acolo până nu sc așază toropit.

15
Când cel căzut pradă akedici citeşte, cască mult i se lasă
ugor dus spre somn;
se freaci la ochi şi-și Intinde mâinile §i, dezlipindu-şi
ochii din, carte îi fixează pe percte.
Întorcându-i iarăşi, citeşte pugin şi, frunzărind-o, caută
curios sfârșitul;
numără paginile §i socotegte caictele [manuscrisului),
critică literele §i podoaba;
94
închizând-o, pune cartea sub cap §i cade într-un somn nu
foartc adânc,
căci foamea îi trezeşte sufletul şi-l face să-şi arate
grijile lui.
16
Monahul căzut pradă akedici c zăbavnic la rugăciune
§i nu mai spune cuvintele rugăciunii;
căci aga cum bolnavul nu poartă poveri grele,
tot aga §i cel căzut pradi akedici nu mai face lucrul
lui Dumnezeu cu grijă;
fiindcă unul isi surpă puterea trupului,
iar celălalr își destinde incordarea sufletului.

17
Akedia o timiduiegte perscverența
şi faptul de a face toate cu luare-aminte şi frică de
Dumnezeu.

18
Rânduicşte-ţi o măsură in orice lucru
şi nu te abate înainte de a-l sfârşi.
Roagă-te cu ingelegere şi incordat¥,
şi duhul akedici va fugi de la tinc.

SCE Cog3).
* Aluzie la „rugăciunea neincctată” (1 Te S, 17) E Or 98; Vg 5 Pr49.

95
 VII

Despre slava deșartă

1
Slava deșartă c o patimă iraţională“*
şi sc impleteşte ugor cu orice lucru al virtuţii.

2
ledera înconjoară copacul
şi când ajunge sus uscă rădăcina,
iar slava deșartă creşte împreună cu virtugile
și nu se depărtează până ce nu le retează puterea.

3
Strugurele
care alunecă la pământ putrezeşte uşor,
iar virtutea piere atunci când sc reazemă pe slava deşartă.
4
Monahul căzut pradă slavei degarte e un lucrător fără
plată;
sufcră ostencala, dar nu primeşte plata.
“CLPr134i30-32
%
 s
Punga găurită nu ținc ce se punc în ca,
iar slava deşartă picrde plata virtuții.
6
Înfrânarea celui căzut pradă slavei deșarte c ca fumul
unui cuptor;
amândouă se destrami in văzduh.
7
Vintul şterge urma bărbatului,
iar cel căzut pradă slavei deşarte [şterge] milostenia.

s
Azvirlirea unci pictre nu ajunge la cer,
iar rugiciunca cclui ce place oamenilor nu va urca la
Dumnezeu.

9
Slava degarti c o stâncă submarină;
dacă te izbeşti de ca, ai pierdut incircitura [navei].

10
Bărbatul chibzuit „Îşi ascunde comoara” [M¢ 13, 44],
iar monahul priceput [îşi ascunde] ostenclile virtugii.

11
Monahul iscusit imită albina:
in afară pradă florile, iar înăuntru umple fagurii“.

“ Cf. in Prov 6, 8; § 72 şi 24, 13; $ 270. Albina c simbolul contem-

Plativului, iar furnica al practicului; fagurele şi micrea simbolizează
contemplarea.

97
 12
Slava degartd ne sfăruieşte să ne rugăm În piete,
iar cel ce se rizboicgte cu a sc roagă În cămara lui
[Mr6.5-6).

13

Bărbatul fără minte igi face publică bogitia

și-i provoacă pe mulţi la uncltiri impotriva lui.
Tu insă, pentru că vei da peste tâlhari in cale,
ascunde ccle ale tale până ce ajungi in „cetatea păcii”
l 727
și aia te va putca folosi in siguranță de toate alc talc.

4
O cale plină de tâlhari socoreşte că e viaga aceasta,
iar crtate cu legi bunc veacul ce va să vină.

15
Nu te fâli pe cale, fiindcă e lucru necuviincios şi îi ațâţă
ușor pe cei ce uneltesc;
dar daci arungy să intri in cetate, acolo te vei desfăta fără
primedie de toate cele bune §i nimcni nu-ţi va răpi
ostendlile tale.

16
Virtutea celui câzut pradă slavei degarte c un animal de
țertfi cu oase zdrubite:
nu poate fi adusi la altarul lui Dumnczeu (Lo 22,22).

* lermatunul, peutru b-vogric. ¢ simbul l contomplăru naturale

WGCV.6 VI ) Vo mmbedd c pătuniru, of s 30, 111 o'

98
 17
O linic trasă pe apă se tulbură repede,
tot aja și ostencala virtuții in sufletul căzut prada slavei
degarte.
18
Noaptca să mănânci carnea Paştelui [/5 12, 8],
și nu-ţi face publică înfrânarea ascunsă,
nici să nu o arăţi în lumina multor martori,
pentru ca „Tatăl Carc vede in ascuns” [Mr 6, 6] si-ti
răsplătească pe față.
19
Albă s-a făcut mâna ascunsă in sin (/s 4, 6],
iar fiptuirca ascunsă lumineazi cu o lumină încă i mai
strilucitoare.
20
Akedia destramă Incordarea sufletului,
dar slava deyarti încordează mintea căzută de la
Dumnczceu:
pe cel neputincios il face viguros, și pe bătrân mai
puternic decât cel tânăr,
numai să fic de faţă mulţi martori ale celor ce se fac;
ugor cste atunci postul, uşoare privegherea şi rugăciunea,
fiindcă lauda mulgimilor trezeşte răvna.
21
Nu-ţi cumpăra ostencli cu slave omencşti,
nici nu-ţi vinde pentru tamă bună slava viitoare;
fiindcă slava omenească siligluiegte in pulbere [Ps7, 6]
ți faima ct se stinge pe pământ,
dar slava virtuţii rămâne in veac (Ps 110, 3).

99
 VIII

Despre mândric

1
Mândria c o umflătură a suflctului plină de puroi;
dacă a crescur, sc sparge §i face multă scârbă.

2
Lumina fulgerului vesteşte dinainte sunctul runctului,
iar prezența slavei deşarte vesteşte mândria.

3
La mare iniltime urcă sufletul celui mândru,
iar de acolo il aruncă în adânc.

4
O piatră desprinsă din munte cade rostogolindu-sc
repede,
iar cine sc depărtează de Dumnezeu sc pribugeste degrabă.

5
De mândrie boleşte cine se ține departe de Dumnezeu
și-şi atribuic izbânzile putcrii proprii.
 6
Aşa cum cinc urcă pe o pânză de păianjen cade
și ajunge jos,
tot aga cadc cel ce se încrede în puterea proprie.

7
Rodul mult apleacă ramurile,
iar mulgimea virtugilor smereşte cugetul omului.

8
Rodul putred ¢ ncfolositor țăranului,
iar virtucea celui mândru nu c de folos lui Dumnezeu.

9
Aracul susgine ramura plină de rod,
iar frica de Dumnczeu susgine sufletul virtuos.
Așa cum povara rodului apasă ramura,
aşa şi mândria doboari la pământ sufletul virtuos.

10
Nu da mândrie sufletului tău §i nu vei vedea imaginații
înfricoșătoare.
Fiindcă sufletul celui mândru ¢ părăsit de Dumnezeu şi
sc face bucurie demonilor.
Noaptea visează mulțime de fiare sălbatice care vin
peste cl®,
iar ziua c tulburat de gânduri de spaimă.
Când doarme se scoală neconteni,
iar cind priveghează se înspăimântă de umbra unei păsări.

“Cf. PrSA.

101
Pânăși foşnetul unci frunze il înfricoșează pe cel mândru,
iar zgomotul apci i frânge sufletul.
Fiindcă ccl care chiar şi numai pugin timp s-a împotrivit
lui Dumnczcu, tăgăduind ajutorul Lui,
va fi mai apoi infricogat de nilucirile unor lucruri umile.
1
Mândria a prăvilit din cer un arhanghel și l-a ficue
să cadă ca un fulger din cer [/5 14, 12; L 10, 18].
Dar smerita cugctare il inalță pe om la cer şi-l face
să dănțuiască impreuni cu îngcrii.

12
Ce te inalti umflindu-tc in pene, omule,
deşi prin firc egti lut [fov 4, 19] §i putreziciune [Jov 25, 6),
şi ce te inalți mai presus de nori?
Cercetează-ți firea și vezi că „cşti pământ §i cenușă”
[Fc 18.27], iar după pugin te vei desface in ţărână,
acum falos, iar după puțin timp vierme.
Ce-ti inalti grumazul care după puţin va putrezi?
Mare lucru e omul ajutat de Dumnczeu;
cind este părăsit igi recunoagte neputinga firii,
Nu ai nimic pe care să nu-l fi primit de la Dumnezeu
[c£. 1 Co4,7];
ce te fâleşti cu lucruri străine ca §i cum ar fi ale tale?
Ce te împodobeşti cu harul lui Dumnczeu, ca §i cum ar
fi proprictatea ta? Recunoagte pe Cel carc i l-a dat
și nu te înălța mult.
Ey făptură a lui Dumnezeu, nu-ti nesocoti Făcătorul!
Ai fost ajutat de Dumnezeu, nu-ţi tăgădui Bincfăcătorul!
Aiurcat i ai ajuns pe Înălțimile vicțuirii, dar El te-a
călăuzit.

102
i —— — ———'

Ai realizat virtutea, dar Acela a lucrat-o in tinc.

Mărturiseşte pe Cel ce te-a inălțar, ca să rămâi sigur
la înălțimc.
Om cşti. rămăi in hotarele firii!
Recunoaşte pe [omul] cel de o semingic cu tine, căci eşti
de acecaşi ființă cu cl.
Nu tăgădui din aroganţă inrudirca [ta cu el]!
Accla c umil şi modest, dar Acelaşi Ziditor v-a plismuit. !
pec amindoi.
Nu dispretui pe cel umil, fiindcă stă mai sigur decâr tine.
Umbli pe pământ și nu cade degrabi;
dar de cade ccl inal, sc va zdrobi.

13
Scară putredă e mândria,
şi cine sc urcă pe ca se va prăbuşi. !
Dar cel umil stă mereu sigur '
#i nu-l va clătina nicicind piciorul celui mândru
[Ps 35, 12).

4
Monahul mândru e pom „fără rădicini” [for 31. 8]
§i nu poate suporta asaltul vântului.

15
Cetate cu ziduri ¢ cugetul nctrufag,
și cinc locuicgte in ca nu va fi prădar.

16
O adiere uşoară de vânt ridică pleava,
iar atacul nebunici il înalță pe ccl mândru.

103
 17

Balonul de apă spart dispare,

iar pomenirea cclui mândru picre.

18
Cuvântul cclui smerit ¢ un balsam pentru suflet,
iar cuvântul celui mândru c plin de trufic®.

19
Rugăciunea celui smerit Il face pe Dumnezeu să se plece
spre cl,
dar cererea celui mândru Îl infuric.

20
O piatră pretioasi ¢ pusă în valoare de o monturide aur,
iar smerenia bărbatului străluceşte de multe virtuţi.

21

Cinc tine Pagtele [/5 12, 18 sq) mănâncă „azimă”,

iar un suflet virtuos sc hrăneşte cu modestie.
Fiindcă așa cum piinca dospită sc umflă de îndată cc
incepe să fic pusă pe foc,
dar păinca nedospită stăruic în chipul ci umil,
tot așa virtutea pe cel mândru il înalță,
dar pe cel smerit nu-l umfli spre ncbunic®,

“CLPrIA
"CE. PriA.

104
 22

Cind fugi de „Laban sirianul”, fugi „pe ascuns”

[Fe 30, 20-26] și nu te încrede în el când ii
făgăduicşte să tc insogeasci.
Fiindcă prin ccea ce spunc că te va insogi, prin accca
te va prinde.
Cici „slobozindu-te cu muzică, fluiere §i timpanc”
[Fe 31, 27), unclteşte cu viclenic să atragă mintea
fugară pe carc o vrăjeşte cu ccoul sunctelor tăindu-i
avântul prin simgirca melodici.

23
„Toiagul” c simbolul povăţuirii*!
iar cel care-l are trece cu e „Iordanul” vieții [ Fe 32, 10]%2.

24

Toiagul in mâna călătorului e de folos la toate,

iar povăţuirea În viaga practică îndreprează viaga bărba-
tului??,

25
Toiagul aruncat s-a făcut şarpe [1ș4, 3],
iar povituirea care se depărtează de viaga practică devine
plăccre.

"CESk N in Ps2,12522,47.
"" Lacob c simbolul căii practice; in Ps 86,2 =: NG IV, 43.
“ln[lvhgu“a!)(onlwlîugkanddh\!balnbulum
13pec ani pentru Lea (timpul căii practice) ţi alți papte ani pentru Rahela
(timpul contemplării); cf. Pr 90.

105
 26
Să nu te infricogeze şarpele care se târăşte În materii
pământceşti,
nici patima plăcerii care se târăşte În materii pământcşti.
Căci dacăJ prinzi de coadă, iarăși se face toiag În mâna ta
(15 4. 4).
iar dacă-ți stăpâneşti patima, ea se destramă.

27
În pustic un șarpe muşcă i omoară sufletul [Nm 21, 6),
iar plăcerea răneşte §i pierde mintea [mous] cu uguringi.

28
Cine sc uită la șarpele de aramă scapă de moarte
[Nm 21.9].
iar cine sc uită la răsplătirea fecioriei va trăi pururea.

29
Şarpele muşcă călcăiul calului [Fc 49, 17-18],
iar cuvântul de cumingenie se atinge de patimă.

30
O infectic cronicizată sc tămăduicşte prin ficr Înroșit
în foc,
iar deprinderca slavci deșarte prin necinste §i Ineristare™,

“CLEp 342
106
 31
'Tăicrca §i arsura dor puternic,
dar opresc intinderea rănii.
Tot aga nccinstea întristează pe cel ce se tămăduicşte,
dar facc să înceteze patimile ccle rele, slava deșartă
și mândria.

32
Cununa [balustrada] :copcrişului c smerita-cugctare
și ca îl păzeşte in siguranță pe cel ce urcă pe el [Dr 22,8].
Când urci spre înălţimea virtugilor, ai mare nevoie de
siguranță.
Căct cel cc cade de pe pământ se ridică repede,
dar cine cade din inălțime se primejduiește de moarte.

107
DESPRE CELE OPT GÂNDURI
ŞI LUPTA ÎMPOTRIVA LOR
(Tratatul practic 6-33 comentat
de pirintele Gabriel Bunge)
 Despre cele opt gânduri

" Prakuikos 6-33.

——7——"

Cele opt gânduri

6. Opt sunt toate gindurile ccle mai generale in care se

cuprindc orice gând. Cel dintii este cel al lăcomiei
pântecclui, după el vinc cel al desfrinirii, al treilea e
cel al iubirii de argingi, al patrulea cel al întristării, al
cincilea al mânici, al șasclea al akediei, al şaptelea al
slavei deșarte, iar al optulea cel al mândrici. Ca toate
accstea să perturbe sau să nu perturbe sufletul nostru
nu atârnă de noi, dar ca ele să dureze mult timp sau să
nu dureze ori ca să pună în migcare sau să nu pună în
mişcare patimile, aceasta atirni de noi.
Lupta monahului e in escnţa ei un conflict cu „gân-
durile” (4nt prol). Ce anume trebuie să ingelegem prin
accasta? Evagric foloseşte aproape indiferent termenii
„demon”, „patimă” §i „gând” pentru a desemna aceeași
realitatea, deşi îi distinge ner. Fiindcă demonii sunt
duhurile căzute care ne urmăresc incontinuu ispsrindu-ne
şi căutând să stârnească În noi patimile (Pr 24). Cum
răul n-are cxistență in sinc, fiind mcrcu o pervertire a
binclui crear, acest lucru nu sc poate face decit pein
pervertirca realitdgii create, atde a celei din afara noastri,
€t şi a celei care ne este propric (in Ps 145, 8 B). Astfel
diverscle impresii pe care le suscită in mintea noastră
obicctele create sau care se ivesc din firea noastră (Ep
52,2) devin prin sugestiile demonilor ispite, „gânduri”
rele. din care prin consimțământul nostru liber (Cog 19)
se nasc „patimilc”. În timp cc „gândul” ¢ ceva trecitor,
„patima” c o „deprindere (bexis) rea” a suflctului raţio-
nal, „în urma cărcia sufletul alege plăccrile trecătoare i
disprețuieşte pe cele vegnice, nepicritoarce” (in Ps 143, 4 B).
„Desprindere” nu inscamnă insi invariabilitate. Omul c
„receptiv” atât pentru binc, cât §i pentru rău, şi astfel o
deprinderc poatc fi înlocuită cu alta (Ep Mel 32). Sco-
pul căii „practice” (praktike) c tocmai acela de a inlocui
deprindcrea rea a patimii cu deprinderca bună a virtugii
(cf. Pr 70).
Uncori Evagric reducc cele „opt gânduri” la trei:
lăcomia pântecelui, iubirca de arginti şi slava deșartă, pe
care lc preia din ccle trei ispitiri alc lui Hristos în pustic
(Mr 4. 1-11) (cf. Ep 6, 3; 39, 3; Cog 1). Fie crei, fic opt,
aceste opt gânduri „genericc” au drepr rădăcină comună
philautia. „iubirea de sine” (Sk 53), pe care Evagrie o
califică pe drept cuvânt „universal urătă” (Sent 48),
căci, intrucit este exclusivă, această iubire de sinc nu se
poate iubi decâr pe ea însăși.
Lupta impotriva gândurilor e un dat comun al expe-
rientei umanc. In sinc, a fi ispitit nu c un păcat (cum
arati de altfel şi ispitirile lui Hristos). Ce se întâmplă cu
aceste sugestii nu depinde decât de om: ardt ca cle să
prindă rădăcini în el sau nu, cit §i ca cle să stărnească
sau nu patimile. .«Inima mea ardca întru minc.»
Se poate ca atunci când demonul mânici ne asaltează, să
ne facăsă ne mâniem, dar nu sc poate să nu ne facă să
ardem" (in Ps 38,4 ).
112
 Picatul stă în consimţământul (Pr 75) liberului nos-
tru arbitru care înclină spre rău. Dar lui Evagrie nu i-a
scăpat faptul că există diverse moduri de a nu ceda
atracgici păcatului: „Păcăros ¢ ccl ce păcătuieşte prin
destrăbălare. fără de lege c cel care comite deliberat răul”
(in Ps 9. 36,18). Dar cum toatc păcatele provin din
gânduri pătimaşe (in Ps 17, 38-39 xa), de aici trebuie
inceput dacă nu vrem să ne depărtăm de calea „practi-
că“; căci „gândurile rele sunt «lagurile» demonilor care
prind sufletul in plascle lor şi-l impicdici să ia calea ce
spunc «Eu sunt Calea» [In 14, 6]" (in Ps 118,61 xe).
De aceca Scriptura ne avcrtizează să „nu zăbovim in
locul acesta” (Prov 9, 18), adică să nu ne oprim la gin-
durile rele căci „nimeni nu-şi va vări foc in sân fără si-gi
ardă veşmintcle" (in Prov 9, 18: $ 115), cum binc spune
Solomon (Pror 6,27). „Să nu întârzie scorpionul in să-
nul tău, nici gândul rău in inima ta” (A/n 58). Pentru
nezăbovirea într-o „intâlnirc” cu răul Evagric giseşte o
aluzic voalată in cuvintele lui Hristos insuși: „Un săruc
reprogabil al mingii [Prov 27, 6] c un ingeles pătimaș al
unui lucru sensibil, pentru care Mântuitorul spune uce-
nicilor: «Să nu imbrigisati pe nimeni pe cale» [Lc 10,4),
vorbind de calea virtuţii” (Sk 7).

13
 Lăcomia pântecelui

7. Gândul licomici pântecelui sugerează monahului o

cidere rapidă a ascezei lui zugrăvindu-i stomacul,
ficatul, splina, hidropizia, o boală lungă, raritatea
proviziilor şi lipsa medicilor. De multe ori il face să-și
aducă aminte de unii fragi care au căzut în aceste
suferinge. lar câteodată îi convinge chiar pe accia care
au suferit aceste lucruri să dea pe la cei ce sc înfrâncază
şi să le povestească nenorocirile lor, ca §i cum ci ar fi
ajuns aga din pricina ascezei.
Cele opt gânduri apar la Evagrie mereu în aceeaşi or-
dine, doar intristarea și mânia Își schimbă uncori locul.
Dar cum cele opt gânduri sunt „împletite” intre ele (Pr
50), c ugor să descifrim în această ordinc o gradagic as-
cendentă a patimilor care se rafincază treptat. Ea începe
cu patimile senzuale la modul grosolan: licomia pânte-
celui i desfrinarea, cele două patimi trupeşti (Pr 35) pe
care le incearcă mai ales incepitorii (Gn 31), şi sfirgegte
cu patimile minţii: slava degarti i trufia, de care sunt
amenințați „desăvărşiții” (Pr 13; cf. 31. 33). Dar extre-
mele se ating, căci la originile ciderii stau lăcomia pân-
tecelui i trufia: „Pofta mâncării a născut neascultare,
114
iar gustarca dulcc a scos afară din rai [cf. Fe 3, 6. 23)"
(0 cogl, 10). Altundeva se spune că mindria e „răul ori-
ginar” (Pr prol 2) şi „prima odrasli a Satanci” (Cog 1).
În acest capitol §i in ccle următoare Evagric c interesat
de manifestările concrete ale ispitclor descrise in prin-
cipal in Antirrhetikos-ul său. In timp cc in Praktikos
teama de a nu punc în primejdic sănătatea ca urmare a
posturilor și a restricţiilor unci alimentatii deja frugale
parc pur imaginară, in Antirrhetikos Evagric nu ascunde
că abstinenţa continuă isi arc preţul său. lspitele incal-
cării regulii sunt multiple, căci ispititorul ştie să facă
focul din tor felul de lemne.
Dc rcgulă gastrimargia sc traducc prin „lăcomie a
pântecelui”. Etimologic insă, ca înscamnă „stomac
mânat de o violenţă furioasi”. Şi multe exemple din
Antirrhetikos arată că aici e vorba de o formă de bulimie
in carc stomacul preia litcralmente comanda.
Remediile se găsesc mai jos in capitolul 16.

115
 Desfrinarea

8. Demonul desfrânării ne constrânge să dorim diferite

trupuri; cel mai tare îi atacă pe cei ce sc infrincazi
pentru ca aceştia, neizbutind nimic, să înceteze [infra-
narea); și, intinându-le sufletul, îi apleacă spre acele
activități [ruginoase] §i îi face să zică şi să audă anu-
mite cuvinte, ca §i cum însăşi realitatea lor ar fi văzută
şi de față în chip nemijlocit.
Lăcomia pântecelui §i desfrinarea sunt strâns legate
(Cog 1: Ocog1l, 1 ş. u.), ambele fiind expresia unci lipse
de stăpânire a corpului. Misoginia legendară a anticilor
n-are nimic surprinzător pentru cinc a citit Patericul §i
ştic cu câtă uguringd cedează adescori monahii §i fecioa-
rele păcatului cărnii: .Vederea femcii c săgcată otrăvită;
ca răneşte sufletul şi-și revarsă în el veninul, şi cu cât
rămâne mai mult în cl, pe atât puroi lucrează în el”
(O cog 11, 6). Privind mai indcaproape lucrurile, vedem
că ostilitatea față de femeie nu e indreptată impotriva
femcii ca atarc: făptură a lui Dumnezeu, ca §i bărbatul,
ca nu cste, agadar, pentru cl un obstacol În calea mân-
tuirii (în /s 145, 8 B); c mai degrabă expresia unci sănă-
toase autoevaluări i o mărturisirc a vulncrabilităţii pro-
116
prii: „Mai bine să te apropii de un foc care arde decât de
o femeic tânără, daci cşti şi ru tânăr. Căci dacă te apropii
de foc i suferi durcre, indata vci sări din el; dar imblan-
zit de vorbele femcilor, nu te vei depărta uşor de cle”
(Ocogll, 10).
Evagric nu c mai putin riguros de altfel față de relațiile
unci fecioare consacrate față de sexul opus, şi accasta nu
numai din motive religioase (Vg 7), duhovniceşti (Vg6)
sau morale (Vg 44. 46), ci §i doctrinare, căci a „văzut
bărbați stricind fecioarele cu dogmele lor §i făcând astfel
deşartă fccioria lor” (Vg 54).
Violenta ispitclor trupeşti duce ugor la concluzia falsă
că ar fi imposibil pentru un tânăr să reziste poftei tru-
pesti (Ant 1l, 4) şi că în aceasta n-ar fi vinovat de payii
greşiți (4nr 11,5). În aceste considerații Evagrie detec-
tează un păcat secret de mândric: am păcăcui in ciuda
noastri §i ca atare condamnarea lui Dumnezeu ar fi
nedreaptă (4nt VIII, 16). Nu e nevoie să stăruim aici
asupra intensității acestor ispite, care pot merge până
la halucinagii. În Antirrhetikos Evagrie dă numeroase
descrieri detaliate ale acestui fenomen pe cit de general,
pe acât de uman.
Remediile sunt date în capitolul 17.

17
 lubirea de argingi

9. lubirea de arginti ne sugerează o bătrâneţe lungi,

neputinta mâinilor la lucru, înfometările viitoare şi
bolile ce se pot întâmpla, amărăciunile sărăcici §i câr
de ruginos este să primim de la alţii cele de care avem
nevoie.

Viciu care poate lua formele cele mai diverse (Cog 21),
iubirca de argingi ¢ „rădăcina tuturor relelor” (1 Tim
6, 10: Cog21), .mama idolatrici” (Pr prol 6) §i prin
aceasta o atitudinc „păgână”, absolut străină creştinului.
Fiindcă este „propric „necredincioşilor care resping pro-
nia Domnului §i tăgăduiesc pe Creatorul” (Cog 6).
„Cine vrea să reteze patimile, să taie rădăcina; căci
dacă iubirca de argingi rămânc, la nimic nu foloseşte
tăierea ramurilor, §i chiar dacă le tăiem, îndată înfloresc
din nou” (0 cog 111, 2).
Acest viciu imbracă cele mai variate forme §i nu sc
manifestă doar, ca aici, în grija nu lipsită de temei de a
ne asigura bătrâncțile. Dar trăsătura comună a tuturor
manifestărilor avariției ¢ un cgoism maladiv carc Își sub-
ordoncază totul, chiar și relaţiile interpersonale (Ant
IIL 3. S ctc.) şi mai ales grija de cci care ne sunt Încre-
dingagi („Anr 111, 4.6.8 ctc.). De cxemplu, totul devine
subordonat unci furii a muncii care n-are consideratic
pentru nimic (Ant 111,29; O cog 111, 12). Simbol al „sc-
curității”, poscsiunea se transformă in idol (O cog 111, 14).
Remediile sunt date in capitolul 18.

119
 Întristarea

10. Întristarea se întâmplă uncori prin privaţiunea do-

rinţclor, iar altcori urmeazi mânici. Prin privagiunca
doringclor ca se intâmplă astfel: anumite gânduri,
luând-o inainte, fac sufletul să-și aducă aminte de
casă, de părinți §i de viaga lui antcrioara. Şi când văd
că acesta nu li se impotriveşte, ci le urmează topit
şi revărsându-sc în plăcerile mintii [kata dianoian],
punând atunci stăpânire pe el il cufundă în intristare,
intrucit lucrurile de altădată nu mai sunt, nici nu mai
pot fi din pricina victii sale de acum. $i atunci neno-
rocitul suflet, pe cât s-a topit §i revărsar in gândurile
dinainte, pe atât e de abătur §i umilit pentru cele de
acum.

Că întristarea poate fi uncori generată de minie,

Evagric o spunc §i altundeva: „Întristarea e o stare abă-
tută a sufletului alcătuită plecând de la gândurile mânici;
căci mânia c dorință de răzbunarc, iar cşecul răzbunării
nagte intristarca” (O cog V, 1). În fond, c vorba şi aici de
o dorință frustrată, căci „Întristarea se alcătuieşte din
eşecul poftci trupeşti” (O cog V, 10).

120
 Atagamentul față de casa familială, faga de părinți gi
pricteni, constituic un bun cxemplu al modului in care
se petrece acest lucru: demonul mânici face să defileze
in mintea noastră pricteni, rude, cunoscuți ocarigi și mal-
trataţi (Cog 16). $i pentru că nu ne putem răzbuna pe
cci cc ii chinuic, ne întristăm. Acccaşi tactica c folosita
şi de demonul întristării, care îi arată anahorctului pe
apropiatii lui bolnavi, aflagi in primejdic pe pământ sau
pe marc (Cog 28). Ficciruia după temperamentul său.
Dar intristarca, mihnirea nu sunt intotdeauna pro-
dusul celui rău. Împreună cu Pavel (2 Co 7, 10), Evagrie
distinge două forme de intristarc: „Întristarea e blama-
bilă când vinc din frustrarca unci pliceri stricăcioase,
dar lăudabilă când vinc din frustrarca virtuților şi a
cunoaşterii lui Dumnezeu”. Accasti ultimă formă de
mâhnirc c referă la ceca cc oamenii au pierdut dia pro-
pria lor greşcală, și-i îndeamnă să se facă iarăşi vrednici
de ce au pierdut:
„Toți demonii fac sufletul iubitor de plăceri; numai
demonul intristirii nu primeşte să facă aceasta, ci el
ucide gindurile cclor cc au înccput această vicțuire,
tăind §i uscând prin întristare orice plăcere a sufletului,
dacă c adevărat că oasele bărbatului trist se usucă [Pror
17, 23). Dacă acest demon il războieşte pe un monah cu
măsură, il face încercat, căci il convinge să nu se apropie
de nimic dintr-ale lumii acestcia şi să înlăture toată plă-
cerea. Dar dacă stăruie mai mult, naşte gânduri care
il sfăruiesc pe monah să-şi ia viaga, sau il silesc să fugă
departe de locul unde petrece. Acest lucru l-a gândit
şi l-a pătimit dreptul lov, fiind asuprit de acest demon.
«De-ag putea, zice, să mă omor, sau pe altul să rog să-mi
facă mie aceasta» [lov 16, 4]. Simbol al acestui demon
121
este sălbăticiunca numită năpărcă, a cărci fire sc arată
prictenoasă. insă al cărci venin covârşeşte veninul celor-
lalte fiarc. ba dacă e primit fără măsură, omoară §i ani-
malul insugi. Acestui demon i l-a predat Pavel pe cel ce
a făcut nelegiuire in Corint. De aceea şi scric cu râvnă
corintenilor, zicând: « Arătaţi-i dragoste, ca nu cumva
să fic Inghitit unul ca acesta de o întristare mai marc»
[2 Co 2.7]. Dar duhul acesta, care îi intristează pe oa-
meni, gtic să se facă §i pricinuitor de bună pocăinţă. De
aceea §i Sfântul loan Botezătorul îi numea pe cci cc crau
străpunşi de duhul acesta şi alergau la Dumnezeu «pui
de năpărci», zicând: «Cine v-a arătat vouă să fugiti de
mânia ce va să vie? Faceti deci roade vrednice de pocă-
ingd: și să nu vi se pară a grăi întru voi: Părinte avem pe
Avraam» |Mr 3. 7-9]. Căci oricine a urmat lui Avraam
și a icyit din pământul §i din neamul său, s-a făcut mai
tarr decâr demonul acesta”™ (Cog 12).
Cinc s-a cliberat de toate atagamentele „naturale” e
imvulncrabil la intristare.
Remediile ci se găsesc in capitolul 19.

122
11. Mânia este o patimă extrem de acută, cici se zice că
c o ficrbere a părții irascibile §i o migcare imporriva
celui ce ne-a nedreptățit sau a celui ce pare că ne-a
nedreptățir; ea silbiricegte toati ziua suflerul, dar ri-
peste mintea mai cu scamă la rugăciuni, oglindindu-i
faga celui ce l-a intristat. lar cind durează mai mult
timp §i sc preface în iritare, ca produce rulburări noap-
tea: o topirc a trupului i paloare, și atacuri ale unor
fiare veninoase. Dar aceste patru semne ce insogesc
iritarca ar putea fi gisitc urmind majorității gindurilor.

Nici o patimă nu ¢ atdt de devastatoare pentru viaga

duhovniceasci aga cum e mânia cu păcatele pe care le
naşte. Evagric consacră nu mai pugin de șapte capizole
(Pr 20-26) remediilor ci, fără a mai număra celelalre
pasaje din ansamblul operci sale. De unde această pozigie
excepționali?
Evagric spune că fierberea mânici face sufletul „sălba-
tic”, „bostial” (0 cog IV. 1). §i aici nu trcbuie să ne In-
chipuim in inrimul rând anumale zic „sălbauice”, a mai
degrabă demoni pradă „mânici” sălbactce (AG I, 68) şi

13
ale căror simboluri sunt fiarele silbatice (in s 73, 19 8);
„Monahul furios ¢ o scroafă de mistreţ singuratică,
de-abia vede pe cincva că-și şi arată coltii™ (0 cog IV, 4).
„Mistreţul” (cf. Ps 79, 14) carc devastează „via” sufletu-
lui ¢ un simbol al Satanci (in Ps 79, 13 7). Cine sc lasă
stăpânit de mânic devine un „demon”, un balaur, un
„vasilisc” (Ep 56.4.5).
Aceastd minic lăuntrică poate avea cauze multiple şi
nu numai (ca aici) o ofensă reală sau presupusă, suferita
personal. Cum am văzut în capitolul anterior, demonul
ridică in faga minții monahului privcliştea celor pe care-i
iubeşte şi care apar maltratați şi insultagi în modul cel
mai rău, pentru a provoca in el o mânie neputincioasă şi
aparent justificată (Cog 16). Or „nu este nici o minic
dreaptă impotriva aproapelui® (Or 24).
Urmarea acestei ficrberi a mâniei lăuntrice e că min-
tea c plină de „imaginile” acestor mongtri ofensatori
care devin pentru el adeviragi „idoli” (Cog 25), iar el se
comporti față de ci ca §i cum ar fi vorba de persoanc
reale, cărora le spunc şi face ce este oprit (Cog 25). Și
aceasta tocmai la vremea rugăciunii, când mintea ar tre-
bui să fie liberă de orice, §i mai ales de imagini de acest fel.
Căci la rugăciunc arc loc o adevărată „judecată” asupra
oricărui păcat de mânic, fie el cel mai mic (Or 12), lată
de ce Evagric acordi cca mai mare atentic mişcărilor mâ-
niei, oricare ar fi formele ci* resentimente sau uri tenace:
Inarmindu-te impotriva mânici, nu vci suferi nicio-
dată pofta, căci aceasta dă mâncare mânici; iar mânia
tulbură ochuul mingii Întinând starea rugăciunii” (Or 27).
Fenomencle psihofizice legate de resentiment apar i
drept consccingi a altor gânduri, ca, de exemplu, Întris-
124
tarea §i mândria (cf. Cog 24, 23), fenomenc carc se pro-
duc noaptca, căci așa cum rugăciunca e starca cea mai
avansată a veghii, somnul cu viscle care fac să apară in-
congticntul ¢ o piatră de incercare a „stării sufletului”
(Pr 56).

125
 Akedia

12. Demonul akedici ce se numcgte şi «demonul amic-

zii” [P: 90. 6] ¢ cel mai impoviritor dintre togi de-
monii: e! il atac pe monah pe la ceasul al patrulea și
di aca! suflcrului până la ceasul al optulea. Mai întâi
el face ca soarcle să se vadi zibavnic la mişcare sau
chiar nemișcat. ca şi cum ziua ar fi de cincizeci de cea-
sun. Apoi il sulește să privească necontenit la ferestre
și să sară afară din chilic să vadă cât mai c până la cca-
sul al nouilca și să priveasci in jur, incoace i incolo,
daci nu c cumva pe aproape vreunul din fragi. li mai
nsufli 3 ură faţă de locul său şi de Însăși viaga sa gi
față de lucrul mâunilor, şi gândul că iubirea a picrit la
frap 3 nu mai c anc să-l mângiie. lar dacă in acele
zile ar i ancva care l-a Întristat pe monah, demonul
acestă adaugă la sponrea uru lui şi acest lucru. ll duce
# lă dorință altor lucuri În care să poată gisi mai uyor
de ucbuinuoasc şi În care să poată practica un mey-
toyup a: upor i prosper, adăugând că fuptul de a
bincpiacca Dumnului nu ținc de lox, tundda s-a zis
doar c: Duiunczcu ucbuic să fic inchinat pretutin-
deu [. Im 4, 21-24). De acesica leagă şi amintirea
126
 celor apropiati lui gi a vicţii lui de altădată, îi zugriveste
o viaţă lungă punându-i inaintea ochilor ponoasele
ascezci, §i pune in mișcare toată uncltirea ca, piri-
sindu-şi chilia, monahul să fugă de pe stadion. Acestui
demon nu-i urmează de îndată un alt demon, iar
după luptă urmcază pentru suflet o stare paşnică și o
bucuric nespusi.

Capitolul despre akedie e de departe cel mai lung din

Tratatul practic. Ce-l face să intre în atâtea detalii? Fap-
tul că akedia c un fenomen extrem de „complex” (in Ps
139, 3 a), o împletire a celor doui puteri irationale ale
suflecului — irascibilă §i concupiscentă — activare simul-
tan §i pc termen lung: prima se dezlinguie impotriva a
tot ce c la îndemâna ci, cealaltă tânjeşte după rot cc nu e
la îndemâna ci (in Ps 118, 28 ry). Această complexitate
antrencazi comportamente contradictorii: pe de o parre,
lâncezeală §i toropeală (O cog V1.6 ctc.), iar, pe de alcă
parte, un exces de zel §i o activitatea febrilă deplasată.
Descrierea formelor mereu noi sub care se manifestă
akedia are drept scop să faciliteze discernimântul duhu-
rilor, mai necesar aici decât oriunde altundeva.
Se spunc in final că „acestui demon nu-i urmeazi in-
dată un ale demon®. De ce? „Mu incâs, pentru că [acest
gând] durcazăi: apoi, pentru că are in cl wate gindunle”
(in Ps 139, 3 a). E, aşadar, un tel de punct de tugi al
celorlalte gânduri. lacă ceca cc il tace „cel ma apăsător”
dintre togi demonii (Pr 28), fimdcă „inviluie sutletul
Intreg” ca soarcle arzător de amiază și ruă să „sutoce
mintea” (Pr 36). Demonul akedici c și „demonul anue-
zii” (u Ps 90, 6 8) In accepgiunca lui cea mas râspândită:
criză a vârstei de mijloc.
127
 Oricăt de neplăcută ar fi o infrângere pe acest teren
(Pr 28), ispita persistentă a akedici are in ea o promisi-
une de cxcepțic: c singura dintre toate ispitele care nu e
urmată nemijlocit de nici un alt demon, ci, din contri,
de o „starc paşnică” şi o Jbucuric negriita™: prima face
aluzic la ncpatimirc ca scop al căii „practice” (Pr 57),
iar ccalalta c legată de rugiciunc în forma ci cca mai
înaltă: o contemplare lipsită de orice gând şi cuvânt
(0r 15.62.153).
În timpul akedici in joc e viața. Soră geamănă a tristcții
(cf. Vit 3,4), ca poate duce fic la ruina vicţii duhovni-
cești, ba chiar la sinucidere (cf. Cog 12), fic la calea aspră
in care făptura creată intâlneşte pe Cel Necunoscut.
Că nu doar anahoreti o intilncsc o arată urmitoarea
descriere a lui Evagrie:
„Ochiul celui căzut pradă akedici fixează necontenit
ferestrele §i gândul său iși imaginează vizitatorii; scârțâie
uga, și el sare; aude un glas, §i se apleacă pe fereastră,
#i nu pleacă de acolo până nu sc agazi toropit. Când
cel căzut pradă akediei cireşte, cască mult şi sc lasă ugor
dus spre somn; se freacă la ochi şi-și intinde mâinile,
și dezlipindu-și ochii din carte îi fixează pe perete.
Întorcându-i iarăși, citeşte pugin şi, frunzărind-o, cauti
curios sfârșitul; numără paginile §i socoteşte caictele
[manuscrisului], critică literele §i podoaba; inchizând-o,
punc cartea sub cap și cade intr-un somn nu foarte
adânc, căci foamea ii erezeşte sufletul i il face să-și arate
grijile lui” (O cog VI. 14. 15).
Remediile acestui viciu atemporal se gisesc În capito-
lele 27-29.
 Slava deşartă

13. Gândul slavci degarte c un gând extrem de subuil şi

carc sc insinucază cu uşurință in cci care izbindesc
[in virruțile lor] vrind ca aceştia să-şi facă publice lup-
tele lor şi vânând slavele de la oamcni [cf. ! Tes 2,6);
pe unul ca acesta il fac să-și inchipuie demoni țipând,
femciuşti vindecate §i o mulțime atingându-se de
haincle lui; îi prezice chiar §i preogia și-i aduce la porgi
oamcni carc-l caută [anumc pentru aceasta), iar dacă
nu vrea, il vor aduce legat fedcley. $i infumurindu-l
astfel cu nădcjdi deșarte, zboară lăsându-l să-l ispi-
tească fic demonul mândrici, fic cel al întristării, care-i
aduc i alte gânduri potrivnice nădcjdilor lui; iar une-
ori il predă chiar §i demonului desfrinirii pe cl. care
cu putin înainte era un preot sfânt adus la preogic legat
fedeles.

Slava deşartă, unul din viciile sufletului care se nasc

din frecventarea oamenilor (cf. Pr 35), c o ispiti tipică
celor „desăvărșiți”, căci apare după retragerea celorlalți
demoni (cf. Pr 31). Slava deşartă presupunc un public:
bincle nu ¢ ficut pentru cl Însuşi, cum ar fi normal
129
(Pr prol 31. ci «e face atunci când suntem văzuți §i auziţi
(Cec 31. ca să «e ştte.
Odază stăpâniți de ea. ne imaginâm o carieră încă şi
ma: «trălucitoare. cea de preot în cazul monahilor (Ant
VII 26). care crau in gencral laici. De regulă monahii
fugeav atdt de femei. cât și de episcopi. pentru că acegtia
aveau tendinga de a-i acapara.
Cum preoniz cra la mare cinste, şi uncori cei ce se
codeau crav constrânși cu forţa, crau destui nevrednici
carr I tragi «torile pentru a o dobindi. Ispititorul nu
ducez hipsi de amarori Între cei opt preogi care se
gasear i+ Nemz pe tumpul lui Fyagne, oficia doar cel în
rangu’ ool ma înali III 7.5). lar demonul nu se rugina
să profoicas.. maantea preotulu: in funcic şi să adauge
c nu trebane tugit de accastă anste cum fac mii de mo-
nah: Cor 23 Cel amăgt sc visa având darul vindecări-
hot, ş- imagiria pe ca vindecaţi de cl. onorurile fragilor
¥ chia: darurile colar din afară, fie din Egipt. fic din alte
pary. „ Cor 20 Lo cole din urmă demonul i promite
duar c va fi inălzat în curind la cer (dar VI, 27). Că
accasta doxicte u c o stinplă fabulagie, € de ajuns ca să
nc convings triste povoste a monahului Eucarp, pe care
Evagric s e cunoscut bane HI r 73).
Tuati arte gemonuiw slave: Jqul: stă În flptul dea
mu s nfanne o alate” cati „placticc” pa mu punc
Mroisaliuiu pecdic În cactuțiul vartuţilor, a de ai În-
UBG: risoicatiuiui cutocic sade pe cales pe carc ol merpe”
a dal e, waanuandu l p vutun s c ladd bincle
Becât (L paniQu: be Laeve catc vilic de Lo vament” (lu
1248 & Cog 3V, Fortidia stă ac i teptulcă se folo-
dcpic clatar de Macctcartic huastic de a ) mâpa (17 30).

15
 „Dintre gânduri singur cel al slavei deșarte are multe
nagteri, cuprinde aproape toată lumea locuită și deschide
uga tuturor demonilor făcându-se un viclean tridiror al
cetăţii” (Cog 14).
lată dugmanii pe care acest „trădător” i lasă să intre:
dacă sperangele ne sunt implinite spre nenorncirea
noastră, e mândria: dacă ele sunt deceprionate. e intris-
tarca, tar ca satisfactic compensatoare destrinarca. Cine
găzduicşte mai mulc timp demonul slavei deșarte trebute
să sc aştepte la ce-i mai rău.
„Dar ce să zicem de demonul care face sufletul nesim-
pit? Căci mă tem a şi scrie despre el. Când năvileşte acela,
sufletul iesc din starca sa fircasca şi leapădă cuviinga g
frica Domnului, iar pacatul nu-l ma: socoteşte păcat.
fărădelegca n-o mai socoteşte firidelege. 1ar la osinda și
la munca veşnică se gândeşte ca la nişte vorbe goale.
De cutremurul purtător de foc el ride. Pe Dumnercu, c
drepr. Il mărturiseşte. insă porunaile Lui nu le cinstește.
De-i bagi in picpt când se mişcă spre păcat. nu amte:
de-i vorbeşti din Scripruri, e cu tocul împietrit și nu
ascultă. Îi aminteşti de ocara oamenilor și nu o 1a În
seamă. De oameni nu mai are rușine, ca porcul care a
Închis ochii yi a spart gardul. Pe demonul acesta îl uluc
gândurile invechite ale slaver dezarte. « Și daci nu «-ar
scurta zilele acelea, nimeni nu s-ar mai mincur» Mz
24,22; Mc 13,20]” (Cog 11).
Remediile se găsesc la capitolele 30—32.

IM
 Mândria

14. Demonul mândriei aduce sufletului căderca cea mai

grea. căci il convinge să nu mai mărturisească ajutorul
lui Dumnezeu, ci să creadă că el insugi este cauza iz-
bânzilor sale și să sc ingâmfc împotriva fragilor ca unii
fără minte, pentru că nu gtiu togi despre el acest lucru.
Acesteia [mândrici] ii urmcază mânia gi întristarea şi
răul ultim: icgirca din mingi, ncbunia §i mulgime de
demoni vizugi în văzduh.
Demonul slavei deşarte ii predă victima demonului
mândriei: „Din gândul acesta se nagte §i cel al mândrici,
care a făcur să cadă cu sunct din ceruri la pământ «pe-
cetea ascmănării §i cununa frumuscţii» []z 28, 12]”
(Cog 14). Ca „rău originar carc l-a prăvălic pc Lucifer
[15 14, 12]" (Pr prol 2), mândria e in același timp ultima
§i cea mai cumplită dintre ispite, cea care apare indatd
dupi retragerea tuturor demonilor (Pr 57), și se mani-
festă in două moduri, în acelagi timp ca blasfemie şi ca
dispreţ: blasfemic contra lui Dumnczeu sau a sfingilor
ingeri, al căror ajutor, providență §i drepte judecăți
omul le neagă (4nr VIII, 3.5 ctc.), pentru a-şi atribui
toate faptele doar propriilor puteri (Ant VIII,6. 13 etc.);
132
dispreţ pentru restul oamenilor, care nu ajungla statura
lui (Ane VIII, 8. 31. 33 etc.). Gândurile de hulă mai cu
scamă, care-l conving pe om că cl ar fi „sfântul lui
Dumnezeu” (Ant VIII, 1), care lansează imporriva lui
Dumnczcu blestemele cele mai cumplite (Anr VIII, 29)
şi îi pun pc demoni în locul lui Dumnczeu (4nt VIII,
47.49c), sunt gânduri atâr de infricogitoare că Evagrie
refuză să le aștcarnă in scris (dnr VIII,21),
Întrucăt pretentii atit de absurde rămân în chip ne-
cesar nesatisfăcute, le urmează mânia gi intristarea, iar la
capătul lor vine pierderea mingii cu halucinaţii (Cog 23)
în contrast fatal cu visurile de mărire nutrite:
„Noaptca viscază mulțimc dc fiarc sălbatice carc vin
peste cl, iar ziua c tulburat de gânduri de spaimă. Când
doarme se scoală necontenir, iar când priveghează se
inspăimântă de umbra unci păsări. Până §i foşnetul unei
frunze il infricogeazi pe cel mândru, iar zgomotul apei
îi frânge sufletul. Fiindcă ccl care s-a impotrivit chiar şi
numai pugin timp lui Dumnezeu tăgăduind ajutorul
Lui, mai apoi va fi infricogat de nilucirile unor lucruri
umile” (O cog VIII, 10).
Abandonat de Dumncezeu, sufletul ajunge de râsul
demonilor (Mn 62).
Remediile se găsesc în capitolul 33.

133
Remediile celor opt gânduri

p
 Remediile generale
ale cclor trei pirgi ale sufletului

15. Mintea [nous] rătăcitoare o stabilizeazi citirea, pri-

vegherea şi rugăciunea; pofta arzătoare (epithymia) o
sting foamea, sctea §i retragerea [anahoreza], iar iras-
cibilitatca [thymos] agitată o potolesc psalmodia, rib-
darca si mila; dar cle lucrează acestea atunci când sunt
făcute la vreme §i după măsurile cuvenite, cici cele
fără măsură i nelavremea lor gin puţin timp, iar cele
care țin pugin timp sunt mai degrabă vărămătoare
decit folositoare.
Din diagnosticul bolilor decurg remediile prin care
Hristos, „Mcdicul sufletelor” (Ep 42, 1 etc.), „vindecă
bolile sufletului" (in Ps 102, 3 B). Deşi nu e numit decâr
de doui ori în continuare (Pr 33. 54), El este adevirarul
inigiator gi actor al căii „practice” care constă în urma-
reaLui.
Dar inainte de a aplica remediile specifice celor opt
gânduri, Evagric expunc pe scurt rolul cclor trei puteri
ale sufletului care sunt la baza acestor ginduri.
Gândirea omului arc o mobilitate naturală greu de
stăpânit (Pr 48). Accasta i permite să-şi incipărească
135
ugor În memorie reprezentările obiectelor materiale ale
acestei lumi (Ep 41, 2) şi apoi să și le facă prezente după
bunul plac (Ep 34, 1) pentru a sta de vorbi cu ele. Acest
lucru se dovedoşte insă a fi un obstacol pentru rugăciune
(Ep 58. 3). Fără ca omul să-și schimbe locul, mintea lui
hoinărcşte prin lume (Ep 7, 1), resorturile acestui „va-
gabondaj" fiind patimile: „Căci mintea impitimita se
învârte in cerc §i ajunge cu ancvoic de stăvilit când vizi-
tează matcriile carc produc poftele; dar când ajunge
nepătimitoarc, atunci se opreşte din rătăcire întâlnind
realităţile necorporale care-i împlinesc doringele duhov-
niceşti” (Cog 26).
Pentru a favoriza această „fermitate” imobilă a mingii
(Or 2.72), Evagric sfătuiește „citirea Cuvântului lui
Dumnczcu" (/nst mon 3). „Căci nimic nu contribuie
atât de mult la rugiciunca curată ca cititul” dumneze-
ieștilor Scripturi (Ep 4, 5), „care dau mărturie nu numai
de faptul că Hristos e Mântuitorul lumii, dar şi Ziditorul
veacurilor §i, în ele, al Judecății §i Providenţei” (Ep 6,4),
care dau mărturie de cunoagterea care răspunde „dorin-
telor duhovniceşti” ale mintii: „Nimic nu izbăveşte [de
gândurile rele] ca meditarea cuvintelor (sau ragiunilor)
lui Dumnczeu. Purtând în ca teme ale mcditării duhov-
niceşti, Legea atrage la sine mintea care incepe atunci să
lase gândurilc" (in Ps 118, 92 pa). De accca monahii, ca
#i togi creştinii la începur, îşi consacrau mult timp lec-
turii §i mcditării Scripturilor. Cum aflăm din Viaga lui
Evagric (Vita )), îi dedicau mai ales privegherile nopgii,
şi e vorba de un cxercitiu fără scamăn In „curăţirea”
mintii (Vg 40) și „uşurarea” ci (Mn 48), sau foarte de
dimincaga, in zori.

136
 Din această puritate „reculeasă” a mintii se nagte atunci
rugiciunea in toată amploarea semnificagiei ci, care
inglobeazi atât regula zilnică a rugăciunii, cât §i „starea
de rugiciunc”, in care mintca ia cunoştinţă, într-o con-
templarc lipsită de reprezentări §i cuvinte, de prezenga
Dumnczcului Treime în „oglinda” ci insăși.
Partea concupiscentă se aprinde dc la obicctele sensi-
bile ale lumii (Pr 4). Postul, cforturile ascetice de toate
felurile și indepirtarea de lumea locuită (anahoreza)
ajuti aici la stingerca doringelor iragionale (Ep 55,3).
Mai greu de vindecat e partea irascibilă odată iritatd
(Pr 38). Efectul calmant și inscninant al psalmodici e
un dac al experiengei pe care Evagric il mengioncazi
adescori (Or 38; Mn 98; Pr71): „Năvala irascibilității
o imblinzegte indelungi-rabdarea unită cu psalmodia”
(Inst mon 4). Accastă acţiune de calmare §i mângiiere
(Pr 27) a psalmodici, pe care Evagric o consideră nu fără
temci drept o harismă asemenca rugăciunii (Or 87), de-
curge mai intdi din faptul că ea ține de ingelepciunca
variată a lui Dumnezeu (Ef3, 10) (Or 85), cărcia lumea
îi datorcază ordinca rațională oricntată spre mântuire.
Psalmii, care recapitulează în felul lor toată Scriptura
sub formă de imne, constituie o „invăţătură duhovni-
cească” (in Ps 80,3a) despre modul minunat în care
Dumnezeu l§i croieşte calea prin istorie. $i în faga e
orice înfuriere prematură din partea noastră se risipeşte.
lubirea lui Dumnezeu care sc descoperă aici cheami
omul la ribdare §i milă față de aproapelc şi-l apropic de
Dumnczeu: „Bărbatul îndelung-răbdător vede vedenii,
aduniri ale sfingilor ingeri, iar cel care nu ţine minte
răul se exersează în cuvintele/raţiunile duhovniceşti §i
noaptea primegte dezlegarea tainelor” (O cog IV, 21).
137
 Toate aceste exerciţii erebuie împlinite la timpul lor
şi cu măsură, pentru a nu face mai mult rău decât bine:
„Rânduicşte-ţi o măsură in orice lucru §i nu te abare
inaintc de a-l sfârşi” (O cog VI, 18). Deşi monahismul
anahorctic n-a cunoscut o regulă scrisă obligatorie pen-
tru toţi, cl îşi avca regula, „canonul” său (Pr 40). De
cxemplu, Evagric vorbeşte de „ceasul obignuit™ pentru
lectura Scripturii (Ep 4, 3): de la răsăritul soarclui i
până in jurul orci opt (Vg4). La fel cxistă reguli fixe şi
pentru post, deşi sunt adaptate individual: in gencral el
mergea „de scara până scara”, adică până la ccasul al no-
uilca din zi (ora 15) (Anz 1, 7). Astfel, dacă monahul nu
cra bolnav sau bicrin, nu mânca decât o dată pe zi pu-
țină pâine, api §i untdclemn, „nu pe săturate” (Cog 27),
d „cântărit” și „măsurat” (Pr 94).
$i pentru rugăciune fiecarc işi avea canonul său. Pentru
toți existau doui oficii, de seară §i dimineață, fiecare cu
cite doisprezece psalmi §i rugăciunile corespunzătoare.
La care se adăuga un anumit număr de „rugăciuni obig-
nuite” repartizate pe restul zilei şi al nopţii (Or 106).
Știm că Evagric, ca §i poviguitorul său Macaric Alexan-
drinul (HL 20, 3), ficea in fiecare zi o sută de rugăciuni
(FiL 38, 10).
Pe scurt, viata duhovnicească e marcată de un „canon”,
de o regulă de viaţă, pe care monahul nu o considera o
constrangere, ceca ce ar fi contrazis insăși esenfa mona-
hismului y1 libertagile lui evanghelice (4nt 1,27), dar pe
care o pizea cu fidclitate, ținând scama de imprejurări
(Pr 40). Accasti regularitate ponderată practicată În
libertate c sccretul echilibrului interior şi al stabilicăţii
vieţii duhovniceşti (Pr 29).

138
 Remediul lăcomici pântecelui

16. Când sufletul nostru dorcşte diferite mâncăruri, să-și

reducă ragia de piinc §i de apă, ca să fie mulțuitor
chiar §i pentru o singură bucătură; căci siturarea pof-
teşte diverse feluri de mâncăruri, iar foamea socoteşte
că e o fericire săturarea cu pâine.
Regimul anahoretilor degertului egiptean cra extrem
de frugal: pâine, apă, untdelemn (Cog 27). Nu c de mi-
rare că amintirea vicgii plăcute din lume cu cupe in-
spumate de vin in mână (Ant [, 30) punca uncori stă-
pânire §i pe un grec răsfățat cum fusese Evagrie (HL
38, 10). Cu atâr mai mult cu cit siturarea, chiar §i numai
cu pâinc §i apă, cra rău văzută (Cog 27).
Reţeta împorriva ispitclor lăcomici pântecelui: restric-
ția chiar i de la pâinc §i apă părea din acest punct de
vedere absurdă. Dar ingelepciunea populari are dreptate:
»Cind iti este foame, mănânci orice”. Săturarea cere nu
numai mâncăruri tot mai variate (Ep 55, 3). dar naşte §i
nesăturarea, ca şi plăcerile senzuale (cf. O cog VI, 12-13):
„Dacă te dedai poftei mâncărurilor nimic nu-ti va fi
de ajuns spre implinirea poftei; căci foc este pofta mân-
cărurilor: primegte mercu şi arde tot timpul. Misura de
139
ajuns umple vasul, dar pântecele spart nu zice: de ajuns!"
(Ocog1,27-28).
Într-o cpocă de supraalimentare, sună foarte modern,
Dar trcbuic să fim atenţi. Orice exagerare in acest dome-
niu vinc de la acelagi demon care stârneşte în noi pofta
plăccrilor (4nr 1, 37; Cog 27).
Prima ispită a lui Hristos in pustic, care a fost tocmai
cea a lăcomici pântecelui, arată ce se află in joc aici: din-
colo de mincare §i băutură c uitarca de Dumnezeu (Anut
l,14; Dr 6, 12). Căci omul nu trăieşte doar cu păinc, ci și
cu tot cuvântul care icsc din gura lui Dumnczeu (Dr 8, 3).
Prin urmare, c valabil §i invcrsul: „Rugăciunca posti-
torului ¢ vultur tânăr [cf. Prov 30, 17] ce zboară sus”
(O cog l. 14). Ceca ce inscamnă că el însuşi a ajuns ase-
mcnca „putcrilor sfintc” (Or 82), al căror simbol sunt
„puii de vulturi” (in Prov 30, 17), şi care văd pururea
faga Tatilui din ceruri (Mr 18, 10) (Or 113).

140
 Remediul desfrânării

17. Mult contribuic la cumingenic lipsa apci; să te con-

vingă de accasta cei trei sute de isracligi care impreuni
cu Ghedcon au supus pe Madian [cf. ]d7, 5-7].
Sfat ciudat pentru scnsibilitatea moderni. pe care
insă Evagric il didca i prin viu grai vizitatorilor săi, dacă
¢ să credem mărturia contemporanilor lui (HM [XVII]
7,3). şi pe care nu inceteazi să-l repete: „Punc-ţi pe
cântar păinea ta §i bea-{i cu măsură apa, §i duhul curviei
va fugi de la tinc” (Mn 102).
Cum arată mai incolo (Pr 94), Evagrie sc referă fără
să o spună la un sfac al povăţuitorului său, austerul
Macaric Alexandrinul. Nu e nevoic să ne ocupăm aici
de concepțiile psihologice care stabilesc o relagic dircctă
intre lichidul ingerat §i desfrânare (Anr 11, 22), şi pe
care nu le intilnim numai la Evagric. Mai interesant ¢
fundalul biblic. După Mazei 12, 43, in deşertul arid şi
fără apă demonul nu găscşte loc de odihni, cici după
lov 41, 26 cl este „iÎmpărat peste toate cele din apă”, pasaj
carc pentru Evagrie il desemneazi pe Satana (ct. in Ps
7,5 B). Drept pentru care scrie: „Dacă diavolul c «im-
părat peste toate cele din ape» şi «nu-şi giseşte odihnă
141
în locuri fără ape», pe drept cuvânt se spune că «pe-
trecerile» suflctului curat «sunt acoperite»™ (in Prov
31,27;$ 380).
Dar de ce această grijă de puritate fizică §i, mai mult
încă, de puritate sufletească? Desigur nu în virtutea unci
respingeri manihcice a trupului pe care Evagric o com-
bate explicit (Pr 53). El însuşi, monah celibatar, a vin-
decat sogia unui tribun care sub influenga acestui gen de
winfelepciunc aparentă” renungase la relagiile conjugale
(Vita M). E vorba mai degrabi de puritatea rugiciunii
(cf. Pr23), care trebuic să fic curată de orice imagini şi
reprezentiri, mai ales pătimaşe. Tocmai de aceca stâr-
nesc in noi demonii aceste patimi (Or 51).

142
 Remediul iubirii de argingi

18. Ca viaga §i moartea să s întâmple deodată în acelagi

om, nu face parte dintre lucrurile plauzibile; tot astfel
e cu ncputinga ca iubirea milostivă să coexiste în
cincva impreună cu avuțiile, căci iubirea milostivă
desființează nu numai avuțiilc, ci §i insigi viaga noastră
trecătoarc.

Nicăieri ca în avarigic nu este mai cvident că in cele

din urmă toatc patimile sunt forme ale „filautiei”, ale
iubirii de sine, intrucic aici omul îşi alienează până şi
cele mai clementare forme ale iubirii de aproapele (Ant
11l,5.7 etc.). Nici aici însă nu poate fi vorba de o alcă
respingere a materici, care ar motiva „iubirca de sărăcie”
(cf. Pr prol 6). Lucrurile materiale ale acestei lumi nu
sunt reale în sinc şi ca atare nu sunt o piedică in calea
mântuirii (in Ps 145, 8 B). De la cel rău vinc doar „o
plăcere duşmană omului, născută din voia sa liberă şi
care sileşte mintea să sc foloscască rău de fiprurile lui
Dumnezeu® (Cog 19). „Duşmană omului (misanshropes)”
pentru că nu se poate vedea decâr pe ea insigi, nu §i pe
aproapele: „lubitor de argingi ¢ nu cel ce are bani, ci cel
care-i doreşte, căci economul, sc zice, ¢ o pungă rațională”
143
(Gn 30). Această pungă e numită „rațională” (logikon),
pentru că gtic să-şi imparti cu inteligență conținurul.
ŞI aici însă nu trebuic să ne încredem in vicleniile demo-
nilor, care ne imping mercu de la o extremă la alta ca
să-și atingă acclagi scop:
„De pildă. foarte multc feţe mi sc pare că are demonul
iubirii de argingi şi ¢ foarte dibaci in puterea de a amăgi.
Astfel, când c strâmtorat de desivirgita lepădare de sinc,
îndată face pe purtătorul de grijă şi iubitorul de săraci.
Primeşte bucuros pe străinii care nu sunt încă de faţă,
celor lipsigi le trimite ajutor, cercetează inchisorile ora-
sului şi răscumpără sclavii; arată alipirc femcilor bogare,
îi face indatorati pe cei cărora le merge binc, îi sfătuicşte
pe alții să se lepede de punga lor largă. Și astfel, amăgind
sufletul, incetul cu incetul il învăluie în gândurile iubirii
de argint și-l dă pe mâna demonului slavei deşarte”
(Cog21).
Și astfel „starea din urmă a omului devine mai rea
decit cea dintâi” (Mr 12, 45) (Cog 14).
Abstractic făcând cvident de cel al iubiri de aproapele
explicitar aici, clogiul lipsei de posesiuni are un motiv
profund: grija de curitia rugăciunii (cf. Or 119):
„Monahul lipsit de agoniscli c un atlet cc nu poatc fi
cuprins de mijloc §i un alergător ugor care ajunge repede
«la cununade sus» [Flp 3, 14]" (O cog 111, 10).
Evagrie revine la această temă în capitolul 99, iar în
capitolul 97 citează un frumos exemplu al „negrijii” au-
tentic evanghelice care face din cel ce nu mai are nimic
„un vultur care zboară în inalt §i coboară pentru hrană
numai când il silegte nevoia” (0 cog 111, 5).

144
 Remediul întristării

19. Cinc fuge de toate plicerile lumegti e un turn inacce-

sibil pentru demonul intristirii, fiindcă intristarea e
privarea de o plicere fic prezentă, fie aşteptată, și e cu
neputinţă să respingem acest duşman dacă avem un
atagament pătimaş față de ceva din cele pămânceşti,
căci acela îşi agterne cursa şi lucrează intristarea acolo
unde vede că se indreapti inclinagia noastri.
Viciul tipic „omcnesc” (Sk 40) al intristirii se nagte,
agadar, dintr-o dorinţă frustrată (Pr 10). Prin urmare,
„Cine dispreguicgte plăcerile lumii nu va fi tulburat de
gândurile încristării” (O cog V, 26). Ca §i sora ci geamănă,
akedia, intristarea e întordeauna fenomenul consecutiv
unci atitudini falsc, cgocentrice, față de obiecte sau oa-
meni; cf. O cogV, 10-12.
Ulterior Mcister Eckhart va vorbi de „derașare”
(Abgeschiedenbeir) cerând în mijlocul oricirei acțiuni cea
mai mare libertate §i detagare de absolut orice. $i aici
motivul dominant e rugiciunca (cf. Pr 25):
„Cei care Își îngrămădesc supiriri §i pomeniri de rău
ți-şi Inchipuic că se roagă se ascamini celor ce scot apă
și o toarnă Intr-un vas fără fund" (0r22).

145
 Remediul mânici

20. Mânia şi ura sporesc irascibilitatea, dar blândeţea o

micgoreazi chiar §i pe cea care existi.

Aici, ca şi în toate scrierile sale, Evagrie acordă cea

mai mare atengic remediilor impotriva mânici, fiindcă
activarea contrară firii a puterilor iragionale ale irasci-
bilității constituie ccl mai mare obstacol pentru viaga
duhovniceasci.
Alături de alți Piringi, Evagric impartc fiinţele ragio-
nale in trei clase: ingerii, oamenii §i demonii (4nt prol).
Caracterul fiecăreia dintre ele e determinat de un cle-
ment dominant: la ingeri acesta e mintca/intelectul, la
oameni, concupiscența, iar la demoni, irascibilitarea
(KG 1,68). Omul se află intre inger și demon, nefiind
nici unul, nici altul „până la sfârşitul acestui veac™ (in
Prov 1,32: $ 16). Gratic insa liberului său arbitru el are
Însă capacitatea de a deveni asemenea extremelor, căci
„putem primi atit virtutea, cât i viciul” (KG 111, 76).
Dacă sporeşte clementul irascibil prin mânie §i ură, de-
vine un „şarpe”, simbol biblic al demonului (£p 56, 4. 5)
#i duce viaga unui demon (cf. KG 111, 76). Dacă, din con-
146
tră, reduce acest clement irascibil prin milă gi blindete,
atinge „O starc aproape îngerească” (in Ps 118, 171 08),
devine „cgalul ingerilor” (Or 113), fiindcă şi-a câştigat
pentru sine natura ingerului (cf. KG 111,76; V, 11).
Demonul este dominat în esenti de mânie (KG 111, 34;
V, 11), în timp cc blândeţea ¢ „virtutea ingerilor” (Vita K:
cf. KG 1V, 38; Pr 76).
Să nc oprim un moment asupra acestei „diminuări” a
mânici. „Mila vindecă mânia”, spune Evagrie (Cog 3), la
fel și iubirea (KG 111, 35) sau blindcgea (cf. KG IV, 73;
Cog 27), care îi este manifestarea caracteristică (Ep 56, 3).
Blândeţea c virtutea creştină prin cxcelenta fiindcă e
caracteristica lui Hristos Care ne-a poruncit să-L imităm
tocmai în acest aspect (Mr 11,29; cf. Cog 13; Ep 56,9).
lar, cum arată figura lui Moise, „cel mai blând dintre
oamcni” (Nm 12, 3), această virtutea e accesibilă şi oame-
nilor (Ep 27,2). „Blândeţea e o fermitate de neclintit
față de mânic, pe care o primim prin renungarea la plă-
cerile vremelnice” (in Ps 131, 1 a).
lată deci sensul capitolului nostru: scopul unei viegi
cu adevărat cregtine ¢ acela de a „diminua” clementul
irascibil prin milă §i blindege (iubire), ca să sporească
clementul spiritual, singurul în stare de vederea lui
Dumnezeu. Din nou in fundal se profilează tot iubirea:
„Blândeţca bărbatului c pomeniti de Dumnczeu [cf.
Ps 131, 1], iar sufletul nefurios se face templu al Duhului
Sfânt” (O cog IV, 11).

21. „Soarele să nu apună peste cnervarea noaserd” (Ef

4,26), ca nu cumva demonii care atacă in vremea
noptii să inspăimânte suflecul §i să facă mintea lagi la

147
 război a doua zi; fiindcă nălucirile [fantasmele] înfri-
cogitoare sc nasc din tulburarca pirgii irascibile și ni-
mic nu face mintea să dezerteze de la post ca o parte
irascibilă tulburată.

Vederi nocturne inspăimântătoare însoţesc mai multe

gânduri (Pr 11). Ele îşi trag obărşia dintr-o stârnire
„contrară firii” a mânici care nu-şi mai indreaptă ata-
curile impotriva cclui rău §i a demonilor, ci impotriva
aproapclui (Cog 5). Evagric vorbeşte adescori de niluciri
(phantasiai, phasmata) de acest fel:
„Astfel, ziua anahoregii sunt ispitiţi de demoni şi cad
in diverse ginduri, iar noaptea luptă în somn cu vipere
înaripate, sunt inconjurati de fiarc carnivore, încinşi de
şerpi si praviliti de pe mungi înalți. lar uncori chiar i
trezindu-se sunt inconjuraţi iarăşi de aceleaşi fiarc gi-gi
văd chilia în flăcări şi fum. lar când nu ccdează acestor
imaginații/năluciri, nici nu cad în lagitate, atunci văd
iarăşi numaidecâr pe demoni preficugi în femei care se
dedau voluptății în chip indecent i vor să se joace în
chip ruşinos” (Cog 27).
Fără îndoială, un modern va interpreta altfel aceste
„apariții” nocturne sau diurne, carc nu-i sunt necunos-
cute. Pentru Evagric însă, un lucru e sigur: demonii „care
așteaptă noaptea să-l tulbure pe învățătorul duhovnicesc
prin ei înșiși” (Or 139) nu urmăresc decât un singur lucru:
să-i distrugă rugiciunca prin aceste năluciri fantastice
(cf. Or 50. 69. 92). Intengionat deci Evagric insercază
în tratatul său despre rugăciune mai multe istorii auzite
sau citite §i care arată toate că accla carc se roagă „cu
adevărat” nu sc lasă impresionat nicidecum de arătări
demonice
de acest fel (Or 106. 107. 111).
148
 În capitolul anterior, remediile mânici inflamate erau
mila şi blândcţea. Aici e vorba de „impăcare” (cf. Or
104. 147):
„Lasă-ţi darul tău, zice, înaintea altarului §i du-te de te
împacă mai intai cu fratele tău şi apoi venind [Mr S, 24)
te vei ruga nctulburat. Căci gincrea de minte a răului
inncgregte purerea conducătoare a sufletului celui ce se
roagă i intunccă rugăciunile lui” (Or 21).
Accastă poruncă a lui Hristos §i a Apostolului (cf. Ef
4, 26) trebuic pusă în practică cu orice preg, atâr de cvi-
dente sunt pretextele pe care demonul ni le sugerează
impotriva ci: ruginea, frica şi lauda (Anr V, 49).

22. Când, plecând de la un pretext oarccare, partea iras-

cibilă a suflctului nostru sc tulbură adânc, atunci
demonii ne sugerează că e un lucru bun pentru noi
retragerea [anahoreza], ca nu cumva, desființând cau-
zele intristării, să ne izbăvim de tulburare. lar atunci
când c aprinsă partea poftitoare, ne fac dimporrivă
iubitori de oamcni, numindu-ne duri și silbarici,
pentru ca, poftind trupuri, să ne intdlnim cu trupuri.
Nu trebuie să ascultăm însă de ci, ci mai degrabă să
facem din contră.

Ca i fecioria şi renungarea la hrană i băutură, ana-

horeza face parte din „sacrificiile voluncare” care nu ne
sunt impusc de lege. Celui care n-a Implinit incă legea ii
va lipsi nccesara „Îndrăznire” (parrhesia) pentru a putea
spunc cu Psalmistul: .Bincvoicyte, Doamne, cele de bună-
voic ale gurii mele" (cf. in Ps 118, 108 ). Demonii ştiu
bine asta, de accea ne imping nu numai să facem râul,
dar şi să facem binele In contratimp, in mijlocul lupeei
149
cu patimile cele mai violente, fapte care au consecinge
funcste:
„Nici un anahorct să nu se dedice anahorczei cu mi-
nie, mândric sau intristare, nici să nu fugă de fragii lui
fiind tulburat de aceste gânduri; căci plecând de la asc-
menca patimi au lox gt icşiri din mingi, când mintea trece
de la un gând la altul, de la acesta la altul, iar de la acela
iarăși la altul, căzând putin cite pugin in prăpastia uitării
[cf. Sa/ 16, 11]. Fiindcă am cunoscut mulți frati care au
căzut in acest naufragiu i pe carc ccilalţi i-au readus cu
lacrimi i rugăciunc iarăși la viaga omencasci. Dar unii,
cupringi de o uitare ireversibilă, nu gi-au putut recupera
starca primă §i până astăzi vedem noi, smerigii, naufra-
giile fratilor noştri” (Cog 23).
Evagric i-a cunoscut personal pe Ştefan (HL
syr 72),
Eucarp (HL syr 73), Heron (HL 26), Valens (HL 25) §i
Ptolemeu (HL 27). Prin intervenția energică a paringi-
lor, Eucarp, Heron §i Valens s-au convertit înainte de
moartea lor, in timp ce $tefan, care s-a bucurat de o
înalră stimă, a stiruit până la moarte in încăpăţânarea
lui trufașă, in ciuda rugimingilor stăruitoare alc lui
Evagric, care-l întâlnise întâmplător în Alexandria i
incercase să-l convingă de greşcala lui. În scrisorile lui,
Evagrie face uncori aluzie la aceşti „naufragiați”, mo-
nahi adeseori remarcabili (Ep 52, 4) care îi derutau pe
mulți dintre contemporanii lor (HL 47).
În multe rânduri Evagrie menționează viclenia demo-
nilor care constă in a sfătui contrariul a ceea cc e pre-
scris la un moment dat. De exemplu, ci insistă pe lângi
monahii bolnavi §i cpuizaţi să postească și psalmodicze
in picioarc (Pr 40), deși de obicci vor să-i facă să mă-
nânce inainte de ora rânduită (Anr 1,7) §i să se relaxeze.
150
li conving pe cci prea tincri să se stabilească in singură-
tatc (Ant VII, 15), pe alții să se zăvorască (Anr VII, 11),
iar pe algii să iasă in lume pentru folosul celor care-i vor
vedea (Ant VII, 18). Pc unii ii indeamna să minânce
(Ant V,3 crc.), iar pe alţii să impingă dincolo de orice
măsură anahorcza i postul (Cog 35). Nc incurajeazi să
vorbim când ar trebui să ticem, i invers (Ane VII, 21)
și altele de acest fel. $i deyi de obicei ne fac să „lăsăm să
treacă ceasurile rugăciunii” (Cog 28), uncori „ne silesc să
spunem psalmi sau cântări duhovniceşti [cf. Col 3, 16]
in care e vorba dc o poruncă anume pe care, induşi in
eroare, am incilcat-o, ca auzindu-le să-şi poată bate joc
de noi ca de unii care spuncm, dar nu facem [Mr 23, 3]*
(in Ps 136, 3 B). lată de cc Evagrie dă acest sfar: „Nu
trebuic să le acordăm atențic, ci să-i demascim cu un
gând treaz pe ci, carc fac aceasta spre amăgirea și ingelarea
sufletclor™ (Cog 28).
În acest capitol Evagrie ne invagi că trebuie să facera
exact invers decât ne sfătuicsc ci. Fiindcă a preda armele
in acest caz echivalcază cu o sustragere de la confruntarea
indispensabilă cu realitatea, cu realiratca noastri, grație
unci analize nemiloase §i adevăratelor motive ale intris-
tării noastre. Cum putem vedea din Antirrbertikos, de-
monii sunt incpuizabili cind c vorba de a nc ofcri motive
proaste agresiunilor și poftclor noastre. Remediul aici
va fi diakrisis, discernământul duhurilor (cf. £p 4. 4).

23. Nu te preda pe tine Insugi gindului minici lupeindu-te

in gândire [kata dianoian| cu cel care te-a intristar,
nici iarăşi celui al destrânării, inchipuindu-ţi mereu
plăcerea; fiindcă unul întunccă sutlecul, iar aleul il in-
vită să ardă In patima sa, şi fiecare iţi intinează mintea
151
 [nous]. lar dacă la vremea rugăciunii îți închipui astfe]
de imagini [eidola] §i nu-i aduci lui Dumnezeu rugă-
ciunca curată, îndată cazi [pradă] demonului akediei
care sarc tocmai peste asemenca stări §i rupe in bucăți
sufletul ca un câine o căprioară.

Cinc nu cunoaşte discutiile imaginare cu cei care ne-au

ofensat în realitate sau în aparcnţă. Ca să nu mai vor-
bim de imaginaţiile senzuale. Primele sunt manifestări
ale resentimentului, ale cărui repercusiuni asupra rugă-
ciunii ne sunt deja cunoscute (Pr 11):
„Pentru aceea pe drept ne mustră Duhul Sfânt:
«Şczând ai vorbit impotriva fratclui, şi împotriva fiului
maicii talc ai adus smintcală» (s 49,20); şi ai deschis
ușa gândurilor care tin minte răul §i ti-ai tulburat mintea
in vremea rugăciunii, nălucindu-ţi pururea faţa vrăjma-
sului tău §i având-o pe ea drept dumnezeu" (Cog 37).
La fel stau lucrurile cu imaginatiile legate de desfri-
nare: rugiciunea cutărui om nu e „curată” pentru că e
„întinară” de gânduri patimage. $i dacă cel ce se roagă
devine congtient de aceasta, cade în akedic (cf. Pr 12).
Astfel Evagric dă acest sfat:
„Rugându-te tu cum trebuie, ți se vor întâmpla astfel
de lucruri, incât să ți se pară că ai dreptate să te foloseşti
de mânic. Dar nu este nici o mânic dreaptă impotriva
ui. Căci de vei căuta, vci afla că este cu putință
să rânduicşti lucrul bine §i fără mânie. Deci folosegte-te
de tot meşteşugul ca să nu izbucnegti în mânic” (0r 24).

24. Natura părții irascibile ¢ aceea de a se război cu de-

monii §i de a lupta pentru o plăcere oarecare. De aceea
îngerii, care ne sugerează plăcerea duhovnicească §i
152
 fericirea care vine din accasta, ne indeamni să ne
întoarcem irascibilitatca impotriva demonilor. Accia
insă, atrăgându-ne iarăși spre pofte lumeşti, silesc
irascibilitatea să lupte impotriva oamenilor, pentru
ca mintea [nous] Întunecată §i căzută din cunoagtere
să devină trădătoarc a virtugilor.

Sarcina părții irascibile e de a lupta ca un „câine” pen-

tru a-i „stârpi doar pe lupi [demoni], iar nu pentru a-i
devora pe mici, dind dovadi, din contră, de o blindege
desivirgiti față de toţi oamenii (Cog 13). Căci „irasci-
bilitatca c o putere a suflctului care strică gândurile”
(Sk 8) „alungând toate gândurile pătimaşe” (Sk 9) şi
„lătrând la toate gândurile ncdrepte” (Sk 10). Pozitiv
spus, funcţia ci naturală ¢ de a „lupta pentru virture”
(Pr 86), sau, cum spune aici Evagrie, „pentru pliccrea
duhovniceasci şi fericirea carc vine din aceasti®, altfel
spus, pentru cunoaşterea lui Dumnezeu i a creagiei Lui,
ceea ce Scriptura numegte „fericire” (Ep fidei 12,9). De
unde tonul reprobator al lui Evagrie atunci când scrie:
„Căci, spunc-mi, de ce te prinzi gribit la harță dacă
dispreguiegti bucatele, banii §i slava? De ce hrăneşti câi-
nele când te lauzi că nu ai nimic? lar dacă acesta latră și
se ia de oameni, trebuie că ai niscai lucruri şi vrei să le
pizegti. Dar cu despre unul ca acesta cred că e departe
de rugiciunea curată, ştiind că mânia este ciumă pentru
o astfel de rugăciune. $i mă mir că unul ca acesta i pe
sfingi i-a uitat: pe David, care strigă: «Opreşte minia gi
părăseşte turbarca» [Ps 36, 8]; pe Ecclesiastul, care po-
runcegte: « Alungă mânia de la inima ta §i scoate vicle-
sugul din trupul tău» [Ecc 11, 10); pe Apostolul, care
rânduieşte: «Să ridicăm În toată vremea şi în tot locul

153
mâini cuvioase spre Domnul, fără mânic i gânduri»
[1 Tim 2, 8]. De cc oare nu invigim §i noi de la obicciul
tainic şi vechi al oamenilor, care alungă câinii din casă
in vremea rugăciuni? Obiceiul acesta ne dă să ingelegem
că mânia nu trcbuic să fic cu cei cc sc roagă. « Mânia
este vinul şcrpilor» [Dr 32, 33]. De accca nazircii se
infrincazi de la vin” (Cog 5).
Evagrie sfăruieşte ca înainte de rugăciune să nc în-
dreptăm mânia impotriva celor ce ne ispitesc (Pr 42),
adică a demonilor: iati „ura desăvârșită” (Ps 138, 22)
care ne este cum nu se poate mai utilă (cf. Cog 10).

25. la scama la tinc însuți să nu-l faci cândva pe vreunul

din fraţi să fugă encrvându-l, fiindcă atunci nu vei
putea scăpa în viața ta ca demonul întristării să i se
facă pururea piedică la vremea rugăciunii.
Sfatul trebuie aplicat §i când mă înfurie fratele:
„Toare cite le vei face pentru a te răzbuna pe fratele
care tc-a nedreptiti îţi vor fi spre sminteală în vremea
rugăciunii” (Or 13).
Piatri de poticneală, întrucât faga celui pe care l-am
lăsat să plece după o ccartă va reveni incvitabil în faga
ochiului minţii noastre in vremea rugăciunii (Cog 37;
cf. Pr 23). La fel stau lucrurile dacă cineva ne-a tulburat
§i nu vrem să-l iertăm (0r21). O astfel de rugăciunc €
zadarnică, fiindcă cel care sc roagă nu-L are înaintea lui
pe Dumnazcu, ci un „idol” (Cog 37).

26. Ranchiuna o sting darurile; să te convingă de aceasta

lacob care a îmbunatcu daruri pe Esau carc ieşise In
Întâmpinarea
lui cu patru sutc de oamcni [cf. Fe 32,7).
154
 Dar noi, săraci fiind, să ne implinim această nevoie
printr-o masă.

Că darurile impaci mânia o spusese deja înțeleptul

Solomon (Prov 21, 14) si o spunc si Evagric: „lubirea
intoarce înapoi mânia i irascibilitatea, iar darurile surpă
ranchiuna” (Vg4l). Acest sfat putea fi aplicabil pentru
diaconiţa Severa, femcic nobilă §i bogată, circia îi era
destinat. Anahorcţii Egiptului insă n-aveau mijloacele
necesare pentru a face cadouri somptuoasc. Pentru a
stinge un conflict ci aveau la dispoziic ospitalitatea,
sacră dintotdcauna în Orient: „Dacă fratele tău re irită,
du-l în casa ta §i nu yovii să intri la cl, ci mănâncă pâinea
uscată cu cl; căci cel ce face accasta iși va izbăvi sufletul
şi nu va avea picdică in vremea rugăciunii” (Mn 15). Acest
gest atâr de omenesc de a risipi o dugminic printr-un
ospăț devine, potrivit Proverbelor (25,21), o poruncă
atunci când „duşmanul” ¢ la ananghie (4nt V, 28).

155
 Remediul akedici

27. Când cădem pradă demonului akedici atunci, împăr-

tindu-nc cu lacrimi sufletul în două, să o facem pe una
mingiictoare §i pe cealaltă mângâiată, semănând în noi
nidcjdi bune §i rostind cuvintele lui David: „Pentru
ce eşti mâhnit. suflete al meu, §i pentru ce mă tulburi?
Nădăjduieşte in Dumnezeu că-l voi lăuda pe El; mân-
tuirea feţci mele este Dumnezeu” [Ps 41, 6-7).
Akedia c un fenomen „complex” (cf. supra Pr 12) şi
se manifestă in moduri foarte diferite, adescori contra-
dictorii. Ea este înrudită cu „irascibilitatea” spirituală
(Cog 11) care genereazi în suflet un fel de „duritate” —
„sălbarică” (Or5) — carc o face incapabilă să-și dea seama
de adevărata lui stare. Ceea ce duce la consecinge dezas-
truoase: „Duhul akedici alungă lacrimile” (Mn 56).
Lacrimile care sunt semnul recunoaşterii „fărădelegii”
noastre (0r 5) și a nevoii noastre de mântuirc; lacrimile,
primul remediu al akedici §i indisociabile de rugiciunce
pentru omul antic (cf. Or 5-8):
„Grea cste Întristarea și irezistibilă akedia,
dar lacrimile citre Dumnezeu sunt mai tari decât
amindoui” (Vg 39).
156
 Accste lacrimi nu sunt insă mute, ci insogite de
cuvintele de mângâicre ale Psalmistului David. Prin cle
semănăm in noi ingine „bunc nădejdi” sau, cum explică
Evagric, „aşteptarea” plină de nădejde a „adevăratei cu-
noagteri” (in Ps 4, 6 ¢). În limbajul codificar al simbolis-
ticii biblicc, textul carc urmează ne îngăduic să presimgim
sensul pe carc-l poate avea o repetarc meditativă a cu-
vintelor psalmului şi ne face in acelaşi timp să ingelegem
iegirca minunată dintr-o ispită tenace a akediei, cum o
lasă să se înţeleagă și capitolul 12:
„lar dacă din pricina oboselii [păzirii «oilor» repre-
zentărilor mentale ale acestei lumi] ne-ar veni o akedie,
alergând puţin pe stânca cunoagterii [Avc 2, 1] să luăm
psaltirca [adică mintea; cf. in Ps 32, 2 y] lovind prin vir-
tugi corzile cunoagterii, §i apoi să ne pagtem oile sub
Muntcle Sinai, ca Dumnezeu piringiilor noştri să ne
cheme din rug [ca pe Moisc; /5 3] i să ne diruiască
ratiunile semnelor şi minunilor [Ps 104, 27]" (Cog 17).
Astfel lupta contra akedici ¢ într-adevăr purtătoare
de .bunc nădejdi”, căci e urmată de „o stare pagnici și o
bucurie nespusă” (Pr 12), ambele semne că omul s-a
Invrednicit de „nepătimire” (Pr 57) §i că e „aproape de
hotarele rugăciunii” (Or 62). De acum Îl „mărturiseşte”
pe Dumnczcu, „mântuirea fegei lui” (Ps 41, 6), şi-l mul-
țumeşte pentru faprul de a fi cunoscut „căile” mântuirii
ascunse in istoria creagici.
Nu intimplitor citează Evagric aici „incantaţia” lui
David. Psalmodia participă la „înţelepciunca variată a lui
Dumnczeu" (5f3. 10; cf. Or 85) care se retlecti in creaţie,
In ordinca ci judicioasă §i in orientarca ci spre mântuirea
tuturor (cf. Pr 69), Ea dezviluie „căile lui Dumnezeu®
care conduc intreaga creagic spre mintuirea veşnică.
157
28. Nu se cade să ne părăsim chilia În vremea ispitelor,
plăsmuind, chipurile, pretexte binecuvântate, ¢l tre-
buie să şedem inăuntru i să răbdăm i să primim cu
vitejic toţi dernonii care vin asupra NOAStră, mai cu
seamă demonul akedici care, ind mai apăsător decât
toți ccilaln. face ca sutletul să fic încercat la maximum.
Căa fuga de asttel de lupre și ovolirea lor Învață mintea
[mous] să fic neiscusită, lașă şi fugară.

Un semn tipic al akedici c un fel de agitaţie difuză:

cdl atins de ca nu mai poate suporta nici locul unde tri-
iește. nici munaa sa, nici pe apropiații lui. Această agitație
conainui. care s¢ drapează bucuros in faldurile virtuții,
nu sc poare vindeca decit prin constanță:
~Akedia o tamaduicse perseverența §i faptul de a face
toate cu luare-aminte § frică de Dumnezeu. Rânduicş-
te-ni o măsură in once lucru i nu te abate inainte de a-l
sfârș. Roagă-te cu intdegere și incordar, §i duhul akedici
va fug de la anc” (O cog VI, 17-18).
Accasti perseverență inseamnă Inainte de toate că in
nici o imprejurare nu trebuie să cedăm ispitei
de a fugi
de acasă (cf. Ep 27,6; O cog6 ctc.). Sacrificiul mcrită,
dăa câștigul ¢ marc:
„Dacă sc ndici în tinc duhul akediei, nu-ţi lăsa casa și
nu tc abatc în acel ccas de la folositoarea luptă, căci in
felul in carc inalbeyte ancva un ban de argint, aga vei
facă să strălucească și suflctul tau® (Afn 55).
Akedu „face sufletul mas Încercat” decât oricare altă is-
pită. caa î! face „sa vicțutască Încontinuu În isthic® (O cog
V1 5), I face să „stralucească” (An 55) in Jumina nepăti-
munu” (AG L 8); Cog 1) g il lacc să pruncască cunoay
terea care vanc in noi prin harul lu Dumnezeu” ((Gn 45).
158
29. Zicea sfântul și foarte făptuitorul nostru dascil [Ma-
caric|: aga trebuie să fie gata intotdeauna monahul ca
§i cum ar muri mâinc §i, iaragi, așa trebuic să se folo-
scască de trup, ca și cum ar vieţui impreună cu el încă
mulţi ani. Fiindcă primul lucru, spunca cl, taie gân-
durile akcdici şi-l face pe monah §i mai sirguitor, 1ar
celălalt pazegte trupul sănătos și-i păstrează intotdea-
una o infrânarc cgală.

O apreciere cronată a acestei vieti pământeşti și a vici-

situdinilor ci constituic un alt aspect al akedici. Ea il
apasă pe cel atins de ea cu gândul că viața ¢ lungă (cf.
Pr 12), că viaţa monahului mai ales e ancvoioasă (Ant
VI, 14.25), că o bătrâneţe in sărăcie c amari (Ant V1, 32)
şi alecle de acest fel. Drepe replică (antirrhésss) in acest
context Evagric citează versete scripruristice ale ciror
adeviruri ajută la combaterea acestor ginduri de lagitate
neconforme cu realitățile (Ps 103, 15; lov 8,9).
Potrivit unui cuvânt al povăuicorului siu Macarie
atestat şi in altă parte, omul trebuic să-și ducă viaga cu-
rajos in faţa morţii care mâinc il va surprinde poare.
E vorba de „cxerciţiul morții”, căruia Evagric it va con-
sacra capitolul 52. Toate gândurile de akedic igi pierd
importanga în faga morgu mercu posibile. Măhnirea
face loc zelului: cât timp c ziud trebuie să lucrim.
Viaga trăită congtient cu moartea in fagd nu duce la
vreun dispreţ al trupului, dispreg cctuzar constant de
Evagric (ct. Pr 52). Pe cdt nc invaga să suportâm bolile
drept cfecte ale Providenger mulgunund pentru cle
(£740), tot pe atâr c departe de once Bceză unucigază
chuar şi din motive pretins „spirituale” w1, 37). Şi pe
bund dreptare, căci asemenca cacosc vin de la cel rău.
159
Astfel, tocmai demonul lăcomiei pântecelui il impinge
la un post excesiv pe monahul pe care nu ajunge să-l
prindă altfel in cursă, ca să-i submincze sănătatea şi să-și
atingă astfel scopul:
„Dar duşmanul adevirului, demonul akcdici, 1l imită
şi pe acest demon [al lăcomici pantecclui], punând în
minte celui cc sc infrâncază retragerea cea mai de pe
urmă, îndemnându-l la râvna lui loan Botezătorul şi a
incepătorului pustnicilor, Antonie, ca acesta, neputind
răbda retragerea îndelungată și ncomencasci, să fugă cu
ruşine, părăsind locul, iar demnul să se laude zicând:
«L-am biruit!» " (Cog 35).
În locul unor astfel de excese, de care vechea literatură
monahali c plină, trebuic să ne ținem de experienga pă-
ringilor celor mai reputati, şi, cum ne invagd Macarie în
acest capitol, să ne menginem trupul sănătos §i chezaş al
unei infriniri mercu egale. Fireşte, fără a cădea pradă
or descrise în capitolul 7. Dreapta măsură nu-i
va lipsi niciodată celui care nu pierde din vedere relati-
vitatea vicții, ca §i valoarea unui trup sănătos.

160
 Remediul slavei deşarte

30. Greu lucru este să scapi de gândul slavei deșarte, căci

tocmai ceea ce faci spre surparca lui ți se face început
al altei slave deşarte. Demonii nu se opun oricărui
gând drepr al nostru, ci unora li se impotrivesc inseşi
răurățile/viciile noastre în măsura in care au ajuns o
calitate a noastră.
Evagrie revine aici la „subtilitatea” demonului slavei
deșarte (cf. supra cap. 13), căci ca este intr-adevir remar-
cabilă:
„Sunt uimit de iscusința demonilor când îi văd cum
se folosesc de orice. Pânza aspră le serveşte drept slavă
deșartă, la fel §i haina de mătase; §i cuvântul §i ticerea: și
săturarca §i foamea; §i retragerea şi incălnirca cu oamenii.
Pe drept cuvânt a numit unul din fragi slava degarti un
spin care înţeapă oriunde" (Ep 51, 3).
Pentru a face foc din toate lemnele, demonii — și nu
numai cel al slavei degarte — folosesc dintordeauna o
stratagemi perfidă:
»«Cugetau la poticnirea mea.» Lucru foarte bine zis,
căci adescori demonii nu ne insuflă gânduri rele pe față,
pentru ca mintea să nu-şi dea scama pe loc de lipsa lor
161
de bun-simg şi să nu le respingă. Ci scamănă gândurile
rele impreună cu altele care par bunc. Dar nu fac aga
decăr cu cei desăvârşiți care sunt nepitimagi. Celor necu-
rati le sugerează pe faţă gândurile rele, pe care nu sunt
in stare să le respingă atât din pricina patimilor lor, cât
si din pricina cunoaşterii lor lipsite de minte. Aga i-au
spus §i Evci: «Vcţi fi ca Dumnczeu cunoscând bincle şi
răul» [Fc3,5]" (in Ps 139,64).
Dar ce inseamni faptul că demonii nu opun rezistență
„tuturor” gândurilor noastre bune? „Gândului bun
[care-și are obirgia fic în insuflarea ingerilor, fic în «se-
mingele virtugii» din natura noastră creată bună] i se
opun doar doui gânduri: cel demonic şi cel cc vine din
alegerea noastră liberă carc înclină spre rău” (Cog 31).
Cum demonii nu cunosc inima noastră, sunt obligati
să observe comportamentul nostru prin care ne trădăm
mişcările secrete ale inimii, fără să ştim şi să vrem acest
hucru (Cog 37). Așa fac §i pentru slava deşartă (Ep 16, 5).
Dacă ne văd că facem bincle din motive impure, atunci
nu ni se opun. Responsabilitatea ultimă ne revinc, aşa-
dar. intordcauna noui §i voingei noastre libere. „Noi
ininc ne supunem demonilor prin lipsa noastră de cre-
dinţă” (Ep 28, 3).
Dar cum să prevenim această „subrilă” tactică a demo-
nilor? Cum să ne diberim din dilema ispitelor diabolice
şi a propriilor noastre „vise giunoase” (cf. Ep 51,2; Ant
VIL, 26)? Printr-o discreţie absolută, cum ne-a învăţat
Hristos Însuși (Mt 6,1 ş. u.) 5i cum o recomandi frec-
vent şi insistent și Evagric (Cog 3). „Mircasma ostenclilor
tale peceduicyte-o cu pecetea tăcerii” (Eul 14).
„Noaptea să mânânci carnea Paştelui [/ 12, 8), și nu-ţi
face publică Infrânarea ascunsă, nici să nu o arăţi In
162
lumină multor martori, pentru ca « Tatăl Care vede in
ascuns» [Mr6, 6] să-ți răsplătească pe față” (O cog VII, 18).

31. Am observat pe demonul slavei deșarte alungat de

aproape toţi demonii i stând de față cu neruginare
la cădcrilc cclor carc-l alungă §i arătând monahului
mărcţia virtuților lui.

Slava deșartă fiind mai cu seamă ispita celor virtuogi

(cf. Pr 13), ca nu poate cocxista cu aproape nici un ale
viciu, cu exceptia mândriei; căci „prezența slavei deșarte
vesteşte mândria” (O cog VIII,2). Şi, invers, .dintre gân-
duri numai gindurile slavei deşarte i ale mândrici se
întâmplă să apară §i după infringerea celorlalte ginduri”
(Sk 57). Evagric va reveni în capitolul 58 asupra acestei
aparente contradicții între diversele vicii dind sfarul,
nclipsit cu totul de primejdie (cf. Mr 12, 24), de a scoate
un cui cu alcul, cu alte cuvinte gândul care ne apasă prin
contrariul său.
Evagric se referă la propriile sale observații. la obser-
vatii carc-l privcau poate i c uşor să căutăm in scrisori
cum anumc s-a vindecat de acest viciu. Tratamentele
urmate sau, mai binc zis, induratc sunt la fel de drastice
ca și uncle practici ale medicinei antice (cf. O cog
VIII, 28-29). Cum arată scrisorile, Evagric vorbeşte din
experienţă; viața sa ascetică foarte strictă, renumele său
de părinte duhovnicesc §i de scriitor, laudele care i se
aduccau ofercau din plin matcrie visurilor de slavă
deșartă (cf. Ep 52, 1). Nu ducca lipsă însă nici de detrac-
tori, pe care-i considera insi drept „binctăcitorii” lui:
„Prin răutățile lor pedepsesc suflerul meu insetar de slavi.
Nu-i blamez pe cei ce mă apasă cu insulte, nici nu res-
163
ping pe Medicul sufletelor [Hristos), care prin plasturcle
dispreqului îmi aduce sănătatea. Ştiu binc ce se Întâmplă
cu cci ce se împotrivesc medicilor: sunt legaţi i operați
imporriva vaii lor” (Ep 52, 4).
E exact ceca ce vrea Evagric să spună când vorbeşte de
respingerca gândurilor de slavă deşartă prin smcercnie
(cf. Pr 58). El insugi a experimentat aceste remedii. $i cu
succes, după pirerea contemporanilor: „S-a ficut odată
sobor la Chilii pentru un lucru §i a grăit avva Evagric.
Zis-a lui preotul: «Ştim, avvo, că de crai în ţara ta, vei fi
fost poate chiar cpiscop și cap multora, iar acum ca un
străin gezi aici.» lar el, umilindu-sc, nu s-a tulburat ci,
clătinând cu capul, a zis lui: « Adcvărat cste, părintc!
Însă o dată am grăit. iar a doua nu voi mai adăuga»”
(Paterzcul. avva Evagric 7).
Se ingelege uşor că în cercul anahoretilor egipteni,
oameni simpli. clocința fostului diacon din capitala im-
periului trebuia să-i aducă lui Evagrie nu numai aceasti
mustrare a povatuitorului său Macaric Alexandrinul, ci
și gelozia unui Eucarp mai pugin inzestrac §i carc-l trata
drept „șlefuttor de cuvinte” (HL syr 73, 4). Dar Evagrie
avea destulă smerenic şi umor pentru a-§i recunoagte
această slabiciune (cf. Pr 94).

32. Cinc a atins cunoaşterea [gnasis] şi a cules rodul pli-

cerii e nu va mai fi convins nicicând de demonul slavei
deșarte, chuar dacă acesta i-ar aduce toate plicerile lumii;
căci ce alt lucru mai mare decât contemplagia duhov-
nicească 1 s-ar putea făgădui? Câtă vreme insă n-am
gustat cunvayterea |gnosis], să lucrăm cu râvnă făptui-
rea (praktike|, arătându-l lui Dumnezeu scopul nostru:
şi anumc că toate le facem de dragul cunoaşterii Lui.
164
 În ccle din urmă, ceca ce vindecă pe om de slava de-
șartă c intalnirca cu realitatea în cunoasterea lui Dum-
nezcu, a creagici Lui și a Lui lnsuşi. realitate care îi ia
gustul acestor fleacuri: „Mintea va fi izbăvită de gânduri
când sc va invrednici de cunoagtere; căci calea practică
nu îndepărtează din inimă inţelesurile, ci doar ingelesu-
rile pătimaşc, în timp ce cunoaşterea retează ingelesurile
înscle. Întrucăr a dobândit acum contemplările ci, mintca
sc descotoroseşte de gândurile trimise de cei potrivnici”
(in Ps 129, 8 ¢).
În adâncul lui, omul tinde spre fericire §i toate efor-
turile sale merg în acest sens. Dar adevirata fericire
decurge exclusiv din adevărata cunoagtere: „Plăcută e
micrea §i dulce fagurele, dar cunoagterea lui Dumnezeu
c mai dulce decit amândouă" (M 72). Evagrie ține mult
la aceasta observaţie verificata doar de experiengi şi re-
vinc la ea frecvent: „Dacă intre lucrurile care sc gustă nu
¢ nimic mai dulce decâr micrea şi fagurele de micre, iar
cunoaşterea lui Dumnczeu sc zice a fi mai presus de
aceste lucruri [Ps 18, 11; 118, 103], este evident că nu e
nimic pe pământ care să dea mai muled plicere decit
cunoaşterea lui Dumnczeu” (KG 111, 64). Și Evagrie nu
czită să cxtindă accastd interpretare la întreaga creatic
luată în sine: „Celor intrați in Biserica inteligibili §i care
admiră contemplarca celor create, Ecclesiastul le spune:
Nu credeti că e capătul ultim al figiduingelor pentru voi,
fiindcă toate acestea sunt o deşertăciune a deyerticiuni-
lor fagi de cunoaşterea lui Dumnezeu Însuşi. Aşa cum
medicamentele sunt deşarte după vindecarea completă,
tot aga ragiunile veacurilor şi lumilor sunt degarte după
cunoagterca Sfintei Treimi® (in Ecel 1,2;$2).

165
 Pe ce cale? Prin cea practică §i făcând totul din iubire
faţă de această cunoaştere a lui Dumnezeu: „Cel care în
toate vorbeşte §i acţionează in vederea cunoaşterii lui
Dumnazeu, accla arc necontcnit ochii sufletului aţintiţi
spre Domnul" (in Ps 24, 161).

166
 Remediul mândriei

33. Adu-ţi aminte de viaga ta dinainte §i de vechile căderi,

§i cum, pitimag fiind, ai ajuns prin mila lui Hristos la
nepătimirc și, iarăși, cum ai icşit din lumea care te-a
umilit cu multe lucruri §i în multe rânduri. Gindey-
te-te §i la acest lucru: cinc te păzeşte pe tine in pustie?
cinc alungă demonii care-și ascut dinții impotriva ta?
Fiindcă ascmenca gânduri sădesc în noi smerita-cuge-
tare şi nu-l primesc pe demonul mândrici.
Mândria c ispita absurdă care-l face pe om să gin-
dească că nu datorează nimănui faptul că e ceea ce este
decât lui insugi:
„Nu-ţi preda inima mândrici §i nu spunc «înaintea
fetei lui Dumnezeu: Sunt puternic!»"” (Mn 62).
De altfel gtim din Scriptură „că fără Domnul nu putem
lupta cu vrăjmaşii noştri, căci sunt mai puternici decit
noi" (in Ps 34, 1007).
Ingelegem că nu e vorba de ispita incepătorilor, nici a
celor supuşi patimilor, ci a celor deja bogaţi în virtute gi
chiar În cunoaştere (cf. in Pror 30,9: $ 287A). Mândria
nu c doar ultima ispită pe calea intoarcerii la Dumnezeu,
€ i prima, „răul originar” (Pr prol 2):
167
 „Mândria a privilit din cer un arhanghel i l-a făcut
să cadă ca un fulger din cer (/s 14, 12; Lc 10, 18]” (O cog
VIII, 11).
Evagrie cunoagte mai multe remedii impotriva acestei
ispite: rugiciunca intensă (Cog 14), o viaţă de sărăcie de
bunăvoic §i de dependență (Cog 23), dar şi de părăsire
pedagogică din partea lui Dumnezcu (Mn 62), părăsire
carc poatc fi preintămpinată de om dacă se smereşte pe
sine privindu-și în faţă condiţia de creatură in radicalita-
tea ci şi fără induiogare de sinc; cf. mai sus O cog VIII, 11.

168
 ANTIRETICUL
SAU REPLICILE ÎMPOTRIVA
CELOR OPT GÂNDURI
 Introducere

Antirrhetikos-ul' c una din opercle cele mai impor-

tante ale monahului pontic Evagric (cca 345-399) şi
una din cele mai interesante pentru monahi. Cu toate
acestea, nu ni s-a păstrat nici micar un singur fragment

" „Introducerea“ §i „Comentariul spiritual la Prolog” reprezintă tra-

duccrea studiului părintelui GABRIEL BUNGE, „Evagrios Pontikos: der
Prolog des Antirrhetikos”, Studia Monastica 39 (1997). p. 77-105.
' Antirrbetikos-ul a fost trecut cu vederea §i de cercetarea științifică
privitoare la Evagrie. Nu există practic nici un studiu asupea acestei opere,
deşi togi o folosesc drept mină de tezte de exploatat. Indicatii foare
gencrale sc pot găsi la O. ZOCKLER, Evagrius Pontikus. Snu&dl-n".
der altkirchlichen Literatur- und Dogmengeschichte, Miinchen, 1893,
p-23-24 şi la R. AUGST, Lebemswirklichung und christlicher Glaube.
Acedia-Religiăse Gleichgilrigkeitals Problem der Spuritualitutdes Evagrons
Ponticus, Frankfurt am Main, 1990, p. 32-33. lmi este cunoscut doar
articolul lui M. O'LAUGHLIN, „The Bible, the Demons and the Desert:
Evaluating the Antirrbeticus of Evagrius Ponticus”, Studia Monasnca 34
(1992).p. 201-215.
! Despre persoana lui Evagric, cf. EVAGRIOS PONTIKOS, Briefe
aus der
Wiste, cingelciter, iibersetze und kommentiert von Gabricl Bunge
(Sophia24), Trier, 1986, p. 17 [trad. rom. diac. loan L lcă je În: tERO-
MONAH GABRIEL BUNGE, Eragrie Ponticul O introducere, Ed. Deisis,
Sibiu, 1997,p. 17-131).
171
din originalul grec?. Opera a fost cu siguranță cunoscută
de erudiţi cum au fost istoricii bisericeşti Socrate“ şi
Ghenadie®. În Răsăritul grec cra cunoscută inci la mij-
locul sccolului V, la sfărşitul căruia aparc cunoscută si
în Occidentul latin. Picrderea originalului grec nu sc
explică însă prin dezinteresul monahismului grec, câr
mai degrabă prin consccinţele uncia din nefericitele
rupturi ale traditiei care apar în antichitate. Primirea
favorabilă a Antirrhetikos-ului în mcdiile monahale ¢
atestată de traduccrca siriacă §i cea armcană, fragmente
in limba sogdiană atestând că această scricre a ajuns până
in îndcpărtata oază Turfan“.

Structura și intenfia operei

Structura operei este, cum sc poate vedea, una simplă.
Un prolog lung e urmat de opt „cuvinte” sau logoi dedi-
care ficcăruia dintre cele opt „gânduri” care apar intr-o
succesiune atestată §i altundeva la Evagrie”. Ficcare logos
cuprindc sub formă de citate din ambcle Testamente
între 43 i 76 de „replici”” la „sugesciile” ispititoare ale
demonilor schigate în mod mai mult sau mai pugin

* Nu cste cxclus insă să apară cândva fragmente În vreun florilegiu.

* SOCHATT. Istorza bisericească IV, 23 (PG 67, S16B).
* GHENADIE. Scruteri bisercești XI (PL 58, 1066-1067).
* E BENVENISTE, Ftudes sur quelques textes sogdicns chrétiens”,
Journal asiatique 243/3 (1955). p. 297-337; p. 298-303; 247/1 (1959).
p- 115-136. O. HANSEN, Berliner sogdische Texte 11. Bruchstiicke de
grossen Sammelbanduchrifi C2, Akad. Wiss. Lit., Abh. D. Geistes- und
Sozialwiss. K1.Jg 1954. Nr. 15,p. 825-841.
"Pr6.
* Nogiunca de „replică” (antorrhius) ¢ atcstată biblic In Ecdesiastul 8, 1.
In Scaliile sale la Fadlesiau insă Evagric nu comenteard
acest verset, pe
carc citează Insd In prologul Antirvhetikes-ului. Cf. Ant prol 3,

172
detaliat. Însemnarea manuscrisă din finalul versiunii
siriace totalizează un număr de 497 de „sugestii” §i „re-
plici™; în realitate, din cauza unci incorporări eronate a
două replici. numărul lor este 498.
În ce priveşte intengia scricrii, ¢ necesară o observație
preliminară. Cititorul modern c inclinat să acorde aten-
tic mai cu scami „sugestiilor”, fiind interesat in mod
normal mai mult de „psihologia” evagriani decit de
ingelegerca Scripturii de către monahismul antic. Aceste
descrieri mai lungi sau mai scurte ale manifestirilor
diversclor ispite nc permit intr-adevir o privire destul
de diferențiată nu numai asupra mecanismelor compor-
tamentului psihologic, dar §i asupra împrejurărilor con-
crete ale vicgii monahismului din Sketis §i a problemelor
lui specifice.
Firi indoial însă, Evagrie vedea lucrurile putin mai
diferit. Pentru el cra vorba de a alcitui un „arsenal” la
îndemâna monahului în vederea ciutirii rapide a armei
potrivite”. Dar pentru alegerea instrumentului luptei era
necesară mai inainte identificarea agresorului. Din acest
principal motiv, înaintea cuvântului Scripturii apare
o descricre a diversclor manifestări ale „gindurilor”
ispititoare.

Metoda respingerii gândurilor

În prologul Antirrhetikos-ului, ce constituie el insugi
un mic tratat, Evagric vorbeşte despre sensul și scopul
unci „metode” care constă in ruperea bruscă a firului
„Sugestici” ispititoare prin reperarea unor texte scripeu-
ristice adunate anume in acest scop. Evagrie spunc ex-

*Cf.
Ant prol 4.
173
pres că nu el este inventatorul acestei metode, ci doar
reproducc, ca aproape intotdcauna, înfelepciunea Părin-
filor. Lui însuşi îşi atribuic doar alcgerea şi culegerea
sisternatică a cclor mai potrivite texte scripturistice. Cum
arată referinga explicită la diverşi Paringi în cursul cclor
opt logoi"", c vorba de fapt de o practică gencral răspân-
dită carc sc întemciază pe acelagi principiu al aga-zisci
„rugăciuni monologice™"’.
Această metodiă de „combatere” a gândurilor caracte-
ristici monahismului sketic n-a găsit insă un consens
general. Între textele evagricne care ne dau de ingeles
aceasta ¢ §i următorul „capitol” din care nu lipseşte o
anume ironie:
„Deși părinții din Sketis replicau gândurilor rcle, ci
însă aveau multă simplitate. Pentru noi însă, aşa ceva
nu este sigur, căci cel rău nu sc va lăsa nedumerit de un
cuvint. Petrecindu-ne, agadar, toată ziua grăind cu
vrijmagul ne sustragem convorbirii cu Dumnezeu™2,
Cu fină intuiție acest text atinge §i limitele metodei care
nu i-au scăpat nici lui Evagrie. El ştia foarte binc că
arunci când € picrdut din vedere scopul, orice mijloc, de
exemplu cel al atât de preţioaselor lacrimi, se poate ugor
transforma în contrariul lui'*. De aceca monahul e che-
mat să nu uite obicctivul specific al .combaterii”, §i anu-
me cliberarea pentru „convorbirea cu Dumnezcu”".
* CE. infra
" Cf. G. BUNGE, Das Geiugebei.
Studien zum TraktatDe Oratione
des Evagrios P'ontikes, Koo, 1987, p. 29.
1 | MUYLDERMANS, A travers la tradition manuscrite d'fvagre It
Pontigur (Bibliodhiqucdu Muséon 3), Louvain, 1932, p. 89.
" Or7-8.
“Or3.
174
Prologul Antirrhetikos-ului arată limpede în ce spirit
dorea Evagric să vadă exercitată metoda „replicii” (an-
tirrhésis) recomandată de el §i in alte pargi's.

Rugăciune gi luptă plecind de la Scriptură

În centrul spiricualităţii evagricne, al „misticii” sale in
sensul ccl mai strict, stă rugăciunea „adevărată” sau „du-
hovniccască", „în Duh §i Adeviar™®. Accasta ¢ „o con-
vorbire cu Dumnczeu fără nici un intermediar™, o
întâlnire personală nemijlocită cu Dumnezeul Trei Unul.
O astfel de intilnire c posibilă doar atunci când mintea
c „curată” sau liberă de gânduri §i reprezentări mentale
(nocmata)"" pitimage de oricc alt tip. După cum subli-
niază Evagric în diferite moduri, un excelent mijloc
pentru alungarea gândurilor necurate care intineazi min-
tea c citirea Sfintei Scripturi®®. Acestei citiri a Scripturii
monahii îi dedică, azi ca §i atunci, un timp fix al zilei,
dar ca devine rodnică doar gragic „meditării” (meleti)
sau repetirii contemplative a anumitor cuvinte ale Scrip-
turii invigate pe de rost anumc în acest scop”. În acest
mod, mintea imprigtiati e legată doar de .gindul la
Dumnezeu" şi se pregăteşte pentru ceea ce Evagrie nu-
meşte „rugăciune”: o „stare” (katastasis) in care mintea
se „vede” pe ca însăși §i în această „oglindi” Îl vede pe
Dumnczeu?®.

“CLEP4.1:11,2:25.2%
“ Cf. G. BUNGE, Gristgeber, p. 88-109.
"Cf.Or3.
Ila“

"Epa.3:6.4:25.6
= Cf. G. BUNGE, Gristgebet,
p. 29-43.
"* Ibid.,
p. 62-73.

175
 Dacă gândurile ispititoare se dovedesc deoscbit de
încăpăţânate, monahul recurge la „rugăciuni scurte i
stăruitoare"”, pe care — cum se vede din context? —
le scoate din tezaurul textclor scripturistice pe care le-a
memorizat?*. De aici au icgit atât metoda „combatcrii”,
cit §i rugăciunca ncincetată a inimii.
Accasti intrcbuingare specific monahală a Scripturii
presupunc sesizarca sensului ci spiritual sau „mistic”?*,
și anume ca sensul cuvântului inspirat să nu fie închis
— cum face adescori inţelegerea „istorică” — în situagia
temporală irepetabilă a formulării lui, ci, din contră, să
fie deschis in Duhul Sfânt plinătății şi împlinirii lui în
Hristos, tot timpul actuale. Într-o ctapă ulterioară acest
„sens mistic” ¢ transpus in plan personal §i astfel in-
teriorizat. Rugătorul intră personal în plinătatea istorici
mântuirii.
Ocazia scrierii
Ca majoritatea scricrilor evagrienc, şi Antirrbetikos-ul
e o scriere ocazională, ba chiar o comandă“. Printr-o

2 Or 98. Afirmații ascmânătoare sunt foarte dese În scrierile evagriene.

2 0r97.
3 C£.G. BUNGE, Practica rugăciunii personale după practica Sfinților
Părinţi sau „compara În vase
de lut”, Ed. Deisis, Sibiu, 2001".
B Cf. G. BUNGE, „Der mystische Sinn der Schrift. Anlisslich der
Veroffentlichung der Scholien zum Ecclesiasten des Evagrios Pontikos”,
Studia Monastica 36 (1994), p. 135-146 [trad. rom. in: G. BUNGE,
Evagrie Ponticul O introducere, p. 161-172.].
* Ca i Or, d. prologul: urilogia Pr, Gn și KG, cf. prologul (Epistola
către Anatolic): ți Vg, cf. Fp 20 (a se vedaa G. BUNGE, Briefe, p. 179-180).
$i Mn ar putca fi o scricre de comandă Traditia manuscrisă a scricrilor
evagrienc c Intr-o stare atât de deplorabilă, Incât pentru alte operc.
de cxcmplu, Cog şi Scholia, nu ni s-au păstrat scrierile Insogitoare care
urcbuic să fi czistar la origine.
176
fericită întâmplare însă ne este accesibilă în traducere
arabă scrisoarea către Evagrie a unui anume avvă Lucius,
al cărci răspuns il găsim între scrisorile lui Evagrie.
[ntrucie accasta corespondengi permitc sesizarca unui
aspect important al prilcjului carc a condus la alcătuirea
Antirrhetikos-ului, o reproducem in continuarc.
„Ca la sânul unci mame locuicşti in pustiu de atigia
ani luptând cu dugmanii ncvăzuți, cinstite părinte
Evagrie, îmbrăcat in ostencli folositoare sufletului, și
ai ajuns un luptător atâr de iscusit impotriva gânduri-
lor răutății, că nu doar nu te mai lagi inspăimântat de
demoni, dar chemi la tinc §i pe alții, ca și ci să ajungă
luptători împorriva duhurilor necurate §i a gândurilor
intinate. Rog de accca piringia ta să mă invete cum
anume să le combat pe cele ce sunt ale intuncricului
§i rog stăruitor pe sfințenia ta să alcătuiască un tratat
limpede care să-mi explice toată răutatea demonilor
care sc vâră cu dc la sine putere in căile monahismului
şi să mi-l trimigi, ca i noi să alungim firi osteneală
de la noi viclencle lor atacuri. $tiu că-l asculgi pe cel
ce te roagă pentru lucruri duhovniceşti, de aceea ți-am
incredingat aceasta. Fii sănătos in Domnul!™Z.
Siruaţia descrisă aici corespunde perfect celei trasate de
biograful lui Evagrie, credinciosul său ucenic Paladic™.
In cei șaisprezece ani petrecugi in degert, Evagrie ajunsese
la o mare notorictate™. Se venea din toate părțile pentru

” Cf. 1. HAUSHERR, „Eulogios-Loukics”, Oriemtalis Christiana Perie-

dica 6 (1940), p. 216-220, retipărit In: Erudes de Spiritualite Orientale
(Orientalia Christiana Analecta 183), Roma, 1969, p. 99104,
aici p. 101.
"CEHL Wi Vita E i E.
P CE. şi HM 27, unde Rufin, un al pricten apropiat al bei Evagric, fi ludi
cxcepgionalul discernimane
al „Juhurilor”, admirat i de avea Lucius.
177
a i se asculta invigitura §i i se cercau scrieri, cum arată
această scrisoarc. Acest renumc i-a atras insi şi invidia
unor confrati, nefiind singur nici în aceasta: §i Macaric
cel Marc” și loan Colov!! fuseseră i ci ținta unui anume
Eucarp?.
Scrisoarea noastră ni-l arată pe Evagrie trăind deja de
multi ani în degert şi având în jurul lui adunat un grup
de uccnici, despre carc gtim tot de la Paladic®. Antir-
rhetikos-ul a putut fi, agadar, compus în anii '90 ai scco-
lului IV.
Căât privegte conginutul tratatului cerut de Lucius,
constatăm că acesta îi cere lui Evagrie să expuni cu
precizie două lucruri: pe de o parte, „toată răutatea
demonilor", pe de altă parte, o descricre a modului
în care „viclencle lor atacuri pot fi alungate fără oste-
neali”. Cum sc va vedea, aceasta corespunde conginutului
Antirrbetikos-ului.
Acestei cereri Evagrie li răspunde cu urmitoarca
scrisoare:
„Am văzut scrisoarea sfingici tale, în care arăți marca
ta dragoste pentru noi §i ne poruncegti să-ţi trimitem
ceva din ostenclile noastre, pe care n-ag fi vrur să gi le
trimit cunoscând înţelepciunea ta. Acum însă am ascul-
tat degrabă şi ți-am trimis, aga cum mi s-a poruncit,

"* Pentru o sinteză a putindor demente cunoscute cu privire la Macaric

cel Marc zis şi Egiptcanul, a se vedea introducerea la: Umiltd e miseri-
cordia Virtsi di san Macario, a cura di L. Cremaschi,
Bose, 1996, p. 5-25.
¥ Despre laan Colov sau cel Mic, a sc vedea nota biografică şi apoftcg:
mee atribuitelui în: Vita ¢ detti dei padri del deserto, a cura di L. Mortari.
Roma, 1997, p. 229-245.
“ HL syr 73. 3-A.
Euagriou.
3 HL 35, BUTLER. p. 102.9 și l1: symedia/betairia
178
 tratatul Antirrhetikos, ca să-l citeşti, îndrepți §i com-
pletezi in ceea ce i lipseşte in cazul în care n-am de-
scris intocmai unul sau altul din gândurile intinate şi
n-am găsit combaterca potrivită. Îți mărturisesc însă că
încă n-am ingeles cum se cuvine gândurile demonilor
de vreme ce sufăr atacuri aspre din partea lor, iar după
plecarea ta de la mine am trecut prin nespuse suferinge
din partea lor. Acum insi mulțumesc Domnului
pentru ccle auzite despre tine, cum imi dorisem™.
§i acest răspuns c instructiv. Evagric ¢ in mod evident un
scriitor cunoscut ca atare. Tocmai scrierile lui — fireşte
şi invăţărura cuprinsă in cle — treziseră invidia mona-
hului Eucarp®. Scricrea pe care i-o cere Lucius nu pare
să fi fost compusă cu totul ad-hoc, ca, de exemplu, Sen-
tingele pentru o fecioard®. Compuncrea unei opere atât
de vaste cerea un anume timp. Pare însă mai degrabă ca
Evagric să fi socotit Antirrbetikos-ul, intitulat astfel de
autorul lui insugi, drept opera cea mai potriviti pentru
a veni in intimpinarea cererii avvei Lucius. Acesta tre-
buie să-l fi vizitat pe Evagric in degert, ba chiar să fi ficut
parte o vreme din „sinodia” lui””.

* Ep4,l.
" HL gr 73, 4; l fel HL 26 (aici Heron se ridică lmpocriva invțăterii
lui Evagric).
% Cf. Ep 19,2, care se referă tocmai la această scriere. Şi din punct de
vedere al conginutului Vg sunt destinate Întru totul unci doamne din
nobilime, probabil monahici Scvera.
¥ Nu c ugor de precizat cinc anumc a fost acest avvă Lucius. A fost
poate cgumenul anonimal mâniiirii Ennaton de lingă Alexandria (ase-
fel pentru Î. HAUSHERR, „Eulogios-Loukios”, p. 101). În ocice caz,
Antirrbetikes-ul sc referă atde la monahi anahorcţi, cât §i chinovigi.

179
 Antirrhetikos-ul și raporturile lui cu Praktikos-ul
Aşa cum aparc astăzi — fără o cditic critică pe baza
intregii traditii manuscrisc —, Antirrhetikos-ul constă
dintr-un prolog şi opt cărţi. În $ 8 din prolog Evagrie
pare să presupună că „acestei cărți despre monahism” i
premergea nu doar o listă a celor opt „gânduri” ale de-
monilor, dar §i o „descricre” — poate destul de particu-
larizată — „a întregii lupte a căii monahismului"! §i
intr-adevir, ne-am §i agtepta la aga ceva. În loc de accasta
prologului îi urmează numaidecât primul „cuvânt” (logos).
Avva Lucius ceruse i el o descriere precisă „a întregii
răutăți a demonilor”. Intr-un anumc fel această cerere e
satisfăcută, dar ne-am fi putut aştepta la o prezentare
mai generali a celor opt „gânduri” §i a mecanismelor lor,
cum se întâmplă, de exemplu, în Praktikos.
Este exclus insă ca Praktikos-ul însuşi, care poartă
ticlul „Monahul”, să fi putut fi la origine o parte a
Antirrbetikos-ului. Cu cele o sută de capitole ale lui,
E ERT

Praktikos-ul e în mod limpede menit să formeze o trilogie

impreună cu Gnostikos §i Kephalaia Gnostika®. O pri-
vire asupra structurii lui arată însă că Praktikos-ul a fost
——

compus din unități diferite. Am putea crede de aceea

T

foarte bine că aceste unități au avut anterior o viagi

———— R

autonomăi
T

Capitolele 6-33 din Praktikos contin o prezentare

detaliată a celor „opt gânduri gencrale” enumerate în
capitolul 6 și analizate în capitolele 7-14, §i ale căror
remedii urmeazi în capitolele 15-33. Să fi constituit In
“R

vechime capitolele 6-14 un fel de preambul introductiv

" CL Pr prol 9, a sc vedea și A. GUILLAUMONT, Traité,p. 113-125.

180
la cele opt logoi ale Antirrhetikos-ului? S-ar putea ca, vi-
zând că aceste capitole apar din nou în Prakrikos, copiştii
să le fi lăsat ulterior deoparte. În Antichitate opercle
literare crau tratate mulr mai liber decât ar fi acccptabil
astăzi””. Nu sc poatc apoi stabili dacă această intervenție
trebuic atribuită copiştilor greci sau numai colegilor lor
siricni, carc au strâns in mod sistematic operele lui
Evagrie in mari colecții manuscrise. În această privință
nu putem trecc dincolo de simple presupuncri.

"A sc vedea indicagia datd de Evagrie Insugi copiştilor scricrilor hui:

cf A. GUILLAUMONT, Trawé, p. 496,
 Comentariu spiritual la Prolog

Acesta e cadrul in care trebuic agezat textul Antirrhe-

tikos-ului. Înainte de a lăsa cititorul cu textul lui Evagrie,
vrem să-l invităm să aprofundeze conținutul prologului
său printr-un comentariu in forma unci relecturi mona-
hale. Cinc citeşte o scricre cvagriană nu poate ignora
faptul că lectura va fi completă numai când va fi pus
„piciorul pe urmele Sfingilor Părinţi”: cu alte cuvinte,
doar când va fi asimilat i făcut rodiroare pentru pro-
pria sa viață duhovnicească „metoda”! despre cargse
vorbeşte. Accsta c scopul scricrii lui Evagrie. Să anali-
zăm acum paragraf cu paragraf acest mic tratat agezat
de Evagric ca fundament doctrinar i spiritual al ineregii
sale lucriri.
Oameni, ingeri și demoni
și lupta pentru cunoa;terea lui Dumnezeu
1. .Din firca raţională de sub cer [cf. Ec 1, 13) o parte
luptă, o parte vine în ajutorul celei carc luptă, iar o
parte luptă cu cea care luptă, stărnind un aprig război
impotriva ci. Cei care luptă sunt oamenii, cei care le

' CE. Prprol9.

183
 vin in ajutor ca aliagi sunt ingerii lui Dumnczeu, iar
potrivnicii lor sunt demonii cci răi. Și nu din pricina
tărici vrajmagilor, nici din pricina zăbavci aliagilor, ci
doar din indolenga celor ce luptă sc şterge și piere intre
oameni cunogtinga lui Dumnczeu [Prov 17, 2]
Pentru omul modern stringerea ingerilor, a oamc-
nilor §i a demonilor într-o singură „natură rațională”
(physis logiké) c ceva neobignuit; mult mai familiară i
este ideca că demonii sunt ingeri cizugi §i ca atare de
acecași „natură” cu ingerii. Pentru Evagric însă, inger,
om şi demon sunt expresii ale „stării” (katastasis) corcs-
toare — bună sau rea — în care se află „natura
ragionali™. Accasta „diferențierc” (diairesis) e secun-
dară“ i menită să fic depagitd prin opera mântuitoare a
lui Hristos. În acest con insi ea este imuabilă”.
Dintre aceste trei clase principale, omul ¢ singura
ființă care, grație „corpului” său „practic”“, e în măsură să-și
amelioreze ori inriutigeascd „starea”. Nu se poate trans-
forma numai in „înger", ci §i în „demon””. Cu limita enun-
tatd mai sus, aceasta înscamnă că printr-o mare curigic
ol poate deveni in această viață „asemenca ingerilor™, ba
chiar atinge o „stare aproape îngerească””. Dacă se lasă
dominat de patimi, mai ales de mânic, devine însă
„asemenea sarpelui” și se transformă intr-un „demon”"".

* Ant prol 1.
* in Ecd 6,10-12
(ed GEHIN, $ 52).
* in Prov 17,2 (cd GEHIN, $ 153).
* in Prov 1. 31 (ed. GEHIN, $ 16).
“KG1V,8Z
"CE KGV, 11 lmprcună cu 111, 76.
* Or 113.
* in Ps 118, 171 00, d.57,5P.
" Ep 56,4.6.
184
 Accasta întrucât trupul i-a fost dat ca „instrument”
(organon)"' pentru a practica virtutea. „Voința” lui „libe-
ră” (proairesis), „puterea sa asupra lui insuși” (autexousion)
cuprinde insă §i posibilitatea opusă de a alege răul şi a se
face sclavul viciului"?.
Existenga pământească a omului ¢, agadar, detcrmi-
nată de lupta §i de hotărăre"". În aceasta îi vin in ajutor
îngerii"“, indeoscbi ingerul păzitor personal", in timp ce
dcmonii ca „potrivnici” (antikeimenoi) ai lui fac totul
pentru a-l face să cadă'“. Această luptă se desfigoari în
bună parte în om, in planul „gândurilor”. În timp ce
ingerii îi sugerează gânduri bunc, demonii i insinuează
gânduri rele"”. Omul € pe deplin in stare să aleagă intre
acestea gratic gândurilor care se ivesc din „seminţele”
virtugii aruncate în „pământul" firii lui odati cu creaţia
sa §i ca atare de neşters"". Aceste mișcări ale congtiingei,
cum le-am numi, se găsesc până şi în cel mai înrăit păcă-
tos, chiar şi atunci când acesta s-ar găsi in iad”!
Nimic nu-i lipseşte, aşadar, omului pentru a face bi-
nele §i a se opune răului. Dacă ar ceda în această lupei
deloc incgală, vina ar fi doar a lui®. Negarea acestei răs-
punderi personale e tocmai una din cele mai primejdi-
Oase ispite — cea a trufiei —, după cum arată Evagriecu

" Ep57,4.
" Cf.in Ecdl 6, 10-12 (ed. GEHIN,
$ 52).
DCf Pr48.73.83,
" Cf.Or8I: NGVI, 35. 86.
'* in Pr 19, 4 (cd. GEHIN, $ 189).
'* Pr 45, cf. 84: in Ps 16, 11 ectc: Or 10.4 KG L. 25: 1L 41.
" Ep8, 1.2 (cf.SE 18: Merl3l):Prad
"G1 40: Ep43,2.3,
§ 62).
1. 40); in ProvS. 14 (ed GEHIN,
"" Ep 433 (AG
" Pr6; Ep25,2
185
multe exemple in cartea a VIII-a a Antirrhetikos-ului său.
Sub forma blasfemici, trufia neagi responsabilitatea omu-
lui in cazul desfrânării”, ca şi ajutorul ingerilor'* sau al
pronici divine® gi. prin urmarc, in chip logic chiar i
dreptatea lui Dumnczeu în răsplătirea binclui şi răului”'.
Concluzia acestui prim paragral mengioncaza nucleul
in jurul căruia sc rotesc retlectiile lui Evagric: cunoașterea
lui Dumnezeu, şi anume mai intâi cunoaşterea indirectă
a lui Dumnczcu prin contemplarca creatului natural
(physike), in care Dumnezeu Se revelează prin lucrările
Salc™, iar apoi şi cunoaşterea lui Dumnezeu Însuşi
(theologik€) in intilnirca nemijlocită cu Cele Trei Per-
soanc divine™. Și intrucit această cunoagtere nemijlocită
a lui Dumnezeu aici pe pământ sc realizează în rugăciu-
nea „in Duh §i Adevăr”, Evagric poate spune că toată
lupta intre noi §i demoni se invârte doar în jurul „rugă-
ciunii adevirate™”,
Astfel se repetă in planul viegii de zi cu zi ceca ce s-a
intimplar la „inceputul” atemporal, metaistoric. Ca
urmare a nepisirii (ameleia) lor, spiritele create au fost
lipsite™ de unirea lor inițială cu Dumneczeu §i prin aceasta
și de cunoagterea lui Dumnezeu ce le cra propric la ori-
ginile lor?.
În joc nu c altceva decât menirea propriu-zisă a omului!
“ Anr 11.4-5.
B Ant VIIL3.7.
B Cors.
¥ Anr VIIL 16, of. im Ecd 6,10-12 (ed. GEHIN, $ 52).
BEpfid12.4):mPS 17,120,
“ Pr prol 8. L. Ep 58,2: KG 111, 41.
7 Or50. d.S1.
= KGL49.
PKGIL3.
Calea lui Hristos In lupta cu ispitele
2 „Fiindcă Domnul nostru lisus Hristos, Care ne-a pre-
dat toatc cele necesare spre mântuirea noastri, ne-a
dat i [puterca] «de a cilca peste şcrpi și scorpioni și
peste toată puterea celui rău» [Le 10, 19]. Și odată
cu toată invățătura Lui ne-a predat i ceca ce El Însuşi
a făcut atunci când a fost ispitit de diavol [cf. Mr
4, 1-11 par.]; pentru ca în vremea luptei, atunci când
demonii sc luptă cu noi §i aruncă spre noi săgcțile lor
[cf. Ef 6. 16), să le replicăm din Sfintele Scripturi,
pentru ca gândurile intinate să nu rămână in noi §i să
robească sufletul prin păcatul făcut cu fapta și să nu-l
mânjcască i afunde in moartea păcatului, căci «su-
fletul carc păcătuicşte va muri» Iz 18, 4]. Pencru că
atunci când în minte nu cxistă un gând drept care să
poată replica în cuvânt celui rău, degrabi i ușor se
face și păcatul”?.
Creştinismul nu e o religie a autosalvării. Creatorul și
Păstrătorul e şi Mântuitorul §i Desivirgitorul. Dacă ro-
lul lui Hristos în gândirea lui Evagric a fost până acum
subapreciat, e pentru că hristologia lui are trisituri ho-
tărâr insolite. Prologul Antirrhetikos-ului ne dă un indi-
ciu în plus in accastă privință. În lupra impotriva de-
monilor omul nu c lăsat doar pe scama ajutorului inge-
rilor. Aceste manifestări ale pronici lui Dumnezeu sunt
precedatc de opera mântuitoare a lui Hristos Care nu
numai că l-a invins personal pe Satana, dar ne-a dar şi
„să călcăm peste şerpi §i peste balauri™. Tor El este
#i Cel ce dă celor ce lupră cliberarea finală de patimi
" Ant prol 2.
“CLEp28.2
187
(apatheia)®. Doar trufia blasfemiatoare indrăzneşte să
nege accasta””.
Harului lui Hristos i se adaugă invdfdtura Sa. In pri-
mul capitol al Praktikos-ului, in care in ample pasaje e
vorba de raportul cu „gândurile”, citim:
„Creştinismul e învăţătura [dogma] Mâncuitorului
nostru lisus Hristos constând dintr-o parte practici,
una naturală §i una teologică [praktike, physiké, theo-
loik?]™.
Dintre acestea trei, cea „practica” are de-a face mai ales
cu excrcitiul poruncilor dumncezcicşti”* şi cu tot ceea ce
li sc opunc. Este vorba de demoni, de gândurile de ispiti
pe care le insinucază in noi §i, în cele din urmă, de pati-
milc (parhé) pe care le genereazi atunci când le cedăm şi
care ne imbolnăvesc suflerul*.
In final, Evagrie menţionează §i modelul lui Hristos
Însuși. „Creştinismul” ¢ pentru el în chip esengial şi
„imitarc a lui Hristos”””. Hristos S-a opus în deşert cclor
trei gânduri principale ale lăcomici, avarițici §i slavei
deșarte nu numai pentru a-l birui pe Satana, ci şi pentru
a ne lăsa un model de imitar”".

B Pr33;Ep l. 1.
* Ans V111.3.13.
CE Ep fid 4. 20 sq; im Prov 1, | (cd GEHIN, $ 2) și. In plus, G. BUNGE.
JPraktike, Physike und Theologike als Stufen der Erkenntnis bei
Evagnos Pontikos”, In Ab Oriente et Ocadente. Festschrifi W. Nyssen.
Sc Ouilen. 1996, p. 59-72 |urad. rom. În: G. BUNGE, Evagrie Ponticul
O introducere,p. 132-147).
" Pril.
*CLKGL
AL LS 1L 46; Pr 56.
F Cog 13: f. G. BUNGE. Briefe. p. 126-139.
” Cogii
d Fp39.3.
 Cu fincge Evagric observă că Hristos n-a „discutat”
cu ispititorul, ci a opus pur şi simplu un cuvânt al lui
Dumnczeu unui cuvânt al diavolului. Altfel este cu n
tinga să scăpăm de picatele cu fapta. De regulă, Evagrie
distinge intre gindurilc ispititoarc care nu sunt vino-
vate”, păcate ale gindului* cărora cu ancvoic ne-am
putca sustragc“!, şi păcatele adevirate i propriu-zise, cu
fapta®, carc apar numai cu consimțământul nostru*,
Doar aceste picate cu fapta aduc cu cle „moartea” spiri-
tuală a suflctului“, de care ne poate clibera doar „murirea
cu moartea lui Hristos" §i „invierea” care-i urmeazi®,
Pentru a inchide uga acestor păcate cu fapta omul tre-
buic să recurgă la inscrumentul „replicii” (antirrhăsis)“.
Aceasta constă in desprinderea de logica ispititorului
pentru a nc indrepta doar spre cuvântul curar al lui
Dumnezcu, §i c un mijloc extrem de eficace de a stinge
„săgcţile aprinse ale vrăjmașului”*” impicdicind gindu-
rile ispititoare să .sc zăbovească in noi”. Fiindcă arunci
când acestea au prins rădăcini în noi, trecerea la păcatul
cu fapra depinde doar de imprejuriri.

” Pr6,
Ep 18.5.
“£p25.2
YinPs129,3B
Yin ; 71, 14 ; 118,60 xacec; Ep 30, Î; in Prow 6 4 (ol GEHIN, $ 70).
“ Pr6.75.
“ in Ps 88, 49 1-
“* Cog38; in Ps 142,2f;cf 39, l?u.
“ClEp25.2.
VCEEp27,4.
189
Aplicarea metodei
3. „lar acest lucru ni l-a arătat cu înţelepciune Ecclesias-
tul zicând: «Pentru că nu vine repede replica pentru
cei ce fac răul, de aceca s-a umplut inima fiilor oame-
nilor de doringa de a face răul» [8, 11]: și iarisi Solo-
mon zice în Proverbele lui: « Nu replica nebunului după
ncbunia lui, ca să nu te faci asemenca lui, ci replică-i
după înţclepciunca ta, ca să nu sc arate de la sinc inge-
lept» [26, 4-5]. Căci cel cc face lucrurile nebunici g,
de cxemplu, sc infuric împotriva fratelui său, acela a
răspuns cu fapta ncbunului după ncbunia lui §i s-a
aseminat demonilor «a căror mânic c ca accca a unor
vipere [aspide]» [Dr 32,33]. Dar cel ce rabdă inde-
lung §i zice: «Scris este: „Încetează furia gi lasă mânia'
[Ps 36, 8]», acela a replicat nebunului după nebunia
lui, a vidit nebunia demonului şi i-a arătat că urzegte
un lucru potrivnic Scripturilor”“.
Este vorba aici de aplicarca concretă a metodci ilus-
trată prin mărturia Scripturii. Combaterea gândurilor c
necesară, spune Scriptura, dar cum anume? În nici un caz
nu trebuie să ne prindem în jocul demonilor! Trebuie
mai degrabă să le inchidem gura. Evagric demonstrează
asta cu un cxcmplu concret, o ispită a mânici. Sarcina
naturală a puterii iraționale a irascibilității (¢hymikon) €
aceca de a „combate demonii”*. Faptul ¢ bine cunoscut
acestor potrivnici ai oricărui adcvăr. De accea fac totul
ca să abată această purere a sufletului de la scopul ci
natural; cu alte cuvinte, nc imping mercu să orientăm

“ Ant prol 3.
* Pr2A.
190
această putere iraţională în mod nenatural impotriva
fratilor noştri*. Acest lucru este insi strict oprit, pentru
că nu există minic dreapti impotriva cuiva care poartă
chipul lui Dumnczeu®'.
Cinc consimtc în acest mod la „ncbunia” (aphrosynén)
demonului §i cedeazi ispitei mânici impotriva unui frate,
acela devinc el insugi un demon®, care ¢ in esenga lui
mânic*", Mânia şi pizma carc „orbesc”*' mintcea şi astfel
ne lipsesc de cunoagterea contemplativă sunt de aceca
dugmanii vicţii duhovniceşti, cum Evagrie nu obosește
să repete. „Nazircul” consacrat lui Dumnezeu, adică mo-
nahul, trebuie să se abțină cu totul de la acest ameţitor
„vin al dracilor”**.
Cinc, din contră, răspunde ispititorului porrivir ncbu-
nici lui §i reducc la tăcere cu răbdare gândurile de mânie
şi de pizmă iscate de el printr-un cuvânt potrivit al
Scripturii, il predă prin această respingere pe demon
„nebunici” lui §i fuge de păcatele cu gândul §i cu fapta.
Dacă aceste instigări contrare naturii ale irascibilității
constituic cel mai rău obstacol pentru rugiciunea „cu-
rată”*, devine atunci limpede că metoda „replicării”
(antirrhésis), corect aplicată, joaci un rol important in
această luptă. Mai exact, ca ajută irascibilitatea (thymi-
kon) să lupte în conformitate cu propria ci naturi impo-
triva demonilor §i, cu smercnic, pentru virtute”, men-

** Pr93.
" Pr24.
“ Ep 56,4.5.
" KG1,68:in Ps73,196.
“KGIIL90; 1V, 47.
" KGV, 44: in Prov 20, 1 (ed GEHIN, $ 206); Cog S.
* Cf. Pr63. :
Y AG1V,73.
191
ținând suflctul în echilibrul interior al „sănătăţii” lui
naturalc®®.
Rolul cuvintelor Scripturii
4. „Întrucât insi în ccasul luptei nu gisim repede cuvin-
tele pe carc le căutăm ca să le griim împotriva vrăj-
magilor noştri, amarnicii demoni, dat fiind că cle sunt
imprigtiate in Scripturi §i e greu să dăm de cle, de
aceca am ales cu grijă cuvintele acestea din Scripturi,
tru ca, inarmându-ne cu cle, să-i urmărim cu vitcjie
pe «filisteni» [cf. Fe 10, 14 sq], stând în luptă ca nigte
bărbați i oşteni puternici aixlmpiratului nostru pur-
tător de biruingi [cf. Ap 17, 14), lisus Hristos”*?.
Pentru Evagrie viata duhovnicească e în esenţă o inte-
riorizare personală a istoriei mântuirii. Din acest motiv
ol aplică tipologic itincrarului interior al monahului isto-
ria mânruirii a Vechiului Testament, pe care Biserica il
citise deja tipologic cu referire la împlinirea lui în Noul
Legământ. Egiptul devine simbolul riului® sau al acestei
lumi“!, faraon devine prefigurarea lui Satana®, ieşirea din
Egipt devine simbolul ieşirii din răutate §i ignoranță??,
timpul rătăcirii în pustiu e simbolul făptuirii (prakrike)“,
iar intrarea în Pământul Făgăduinţei e intrarea in virtute
și cunoagtere®.
“ Pr'86,
d. Pr24.
* Ant prol 4.
“ in P: 135,61.
“ in Ps 104,238.
€ Ibid.
© jn Prov 1,20-21 (cd. GEHIN, $ 12); KG VI, 64.
“KG V1,498 Ps 135,67.
“ inPs 135,67. Cf.G. BUNGE, Părintele dubovnicesc i gnoza crestind
Sibiu, 2000, p. 91 sq.
după avva Evagrie Ponticul,E4. Deisis.
192
 Pământul Făgăduinţei trebuie mai intdi cucerit, pentru
că străinii „filisteni”, adică demonii, il tin ocupat“ ori
incearcă mercu să-l ocupe iarăși atunci când „Israel”
ajunge slab ca urmarc a unci indepărtări de Dumnezeu®.
Dar în această luptă ncincetată monahul nu c lăsat sin-
gur. El urmează mai degrabă ca un viteaz luptător adevă-
ratului „losua”“, „regelui” său biruitor, lisus Hristos®,
Cum Evagrie subliniază în mod expres, Antirrhetikos-ul
său arc un scop pur practic. El reprezintă un arsenal în
carc, în caz de atac al inamicului, monahul si-şi găscască
de fiecare dată fără ostencală arma potrivită. Ceea ce nu
mentioncazi c faptul că prin aceasta cl a făcut un serviciu
şi acelora — iar ci trebuie să fi fost majoritatea — care
în sărmancle chilii din degert nu puteau dispunc de o
edițic completă a Vechiului şi Noului Testament. În
măsura in care ştiau să scric §i să citească, cea mai mare
partc a monahilor trebuic să fi avut doar o Psaltire, car-
tea cea mai folosită din Vechiul Testament, iar Noul
Testament, in intregime sau doar pirgi din cl.
Cum am mentionat la inceput, cititorul modern ¢ in-
teresat mai cu seamă de caracterizările diverselor „gân-
duri” pe care Evagric le prezintă inaintea fiecărui citat
biblic. Dar, deşi aceste caracteriziri ocupă jumătate din
text, Evagric face aluzic la cle doar in treacăr la sfirgitul
paragrafului precedent.

“KGV,30.38.
KRGV,36.
“KG V1, 47. În greacă forma numclui lui losua c „lsus” al bui Navi
* C[.
in Ps 126, 1 [: in Prow 20, 2 (cd. GEHIN, $ 207); 22. 11 (ed
GEHIN,
§ 241).

193
Credinta și paza poruncilor
S. „Trebuic insă, iubiţilor, să ştim §i acest lucru: că pe cât
ne impotrivim în luptă demonilor şi le răspundem, pe
atât mai mult sc amărăsc impotriva noastră. Și acest
lucru ne învaţă lov care zice: « Când incep să graiesc,
mă lovesc» [4, 4], şi iarăşi David care spunc: «Le
grăiam pace, iar ci se luptau cu minc in zadar» [Ps
119, 7]. Dar nu trcbuic să ne lăsăm intorşi din drum
de cătrc ci, ci să nc impotrivim lor ncinduplecat cu
putcrca Mântuitorului nostru; căci dacă «credem în
Hristos» [In 14, 1] §i «păzim poruncile Lui» [In
15, 10], vom trece lordanul §i vom ajunge la cetatea
palmicrilor (lerihon; cf. Dr 34, 3]™.
E un dat al experienţei că demonii ne asaltează cu atâr
mai violent cu cât mai hotărâtă e rezistenga pe carc le-o
opunem™. De altfel Evagric a comentat in detaliu ver-
sctul din Psalmul 118 citat mai sus:
„Demonii care nc războiesc se fac §i mai răi atunci
când cineva le răspunde în gânduri. Dar acest lucru
ne-a invigat să-l facem Hristos când a fost ispitit El
Însuşi. Căci cu duh postitor trebuie să ne impotrivim
gandurilor™. Dar vrăjmaşii nu vor ca noi să postim în
timpul luptei, in aşa fel incât să nu avem o rezervă
suficientă de gânduri în faga gândurilor pe care le
aduc impotriva noastră. Căci până ce nu le opunem

"* Ant prol S. „Oraşul palmicrilor® ¢ lerihon; pamu cucerirea lui.

d.lor6.
"CE. Amr V, 3; r 9.
™ Hriswos a fost şi Fl ispitie după ce a postir punnrddc zile şi de
nopți:f. Mr 4,2.

194
 nimic dc la noi, când zibovesc în noi ne instrăinează
sufletul. De accca foarte binc sc spunc in Proverbe:
«Du-te, nu zăbovi in locul ci §i nu-ţi lăsa ochiul să se
pună asupra ci» [Prov 9, 18], şi anume asupra puterii
potrivnice sau a răutății pe care inţelepciunca şi-o
infăţişcază trupeşte ca pe o femeic™,
În lupra duhovnicească dusă cu potrivnicii sunt insă
necesare credința în Hristos §i paza poruncilor Lui™.
Viata duhovnicească nu e nimic altceva decât explicitarea
actului inigial al credingei carc-și găscşte implinirea in
cunoaştere”*.
In acest context, recurgând la tipologia fegirii™, Evagrie
vorbeşte de traversarea „lordanului”, pe care „noul Israel”
o face pe urmele adeviratului „losua”, lisus Hristos. „Ior-
danul” aici ¢ hotarul dintre „pustiul” făptuirii (prakriké)™
şi „pământul făgăduinţei” al cunoagterii contemplative
(theoretiké)™. Acest râu c simbolul absenţei patimilor, al
nepătimirii, sau al iubirii care se ivegte din ea, c punctul
final specific al făptuirii”. Sensul simbolic pe care-l dă
aici Evagrie „cetății palmierilor™' nu este insi foarte
limpede. Pentru Origen e oragul care reprezinti simbo-
lic lumea accasta care va trece™. Evagrie insi o interpre-

Z Cf.in Prov 9. 182 (ed. GEHIN, $ 115): Ep 55,2

"timPs 119,78,
"CE. Ep 14.20,2
"CE. Pr prol 8.
™ CEKG VL 47.
ARG VI 49.
™ in Prov 17,2 (el GEHIN, $ 153).
" Prăi.
"CED 34.3 .
U ORIGENE, Omelie su Giosué VI, 4, Roma, 1993 p 112-115.
195
tează într-un sens pozitiv, lucru evident din faptul că o
numeşte intenționat „cetate a palmicrilor”, iar nu leri-
hon. Într-un mod foarte asemanitor se exprimă Evagric
la sfirgitul unci discutii asupra neccsității de a cerceta în
mod cxact motivul pentru care am fost pe neagteptate
cliberaţi de gândurile necurate: „E necesar să cunoagtem
acestea pentru inflăcărarca i puterca noastră, ca să ytim
dacă am traversat degertul §i suntem aproape de cetatea
palmicrilor sau petrecem incă în pustic şi suntem lovigi
de cci de alte semingii
™.
Astfel, „cetatea palmicrilor” trebuic ingeleasi drept
cetate a „drepților” — intrucât se spune că „dreptul
ca palmicrul va inflori”* — ținând scama că dreptatea
e virtutea reglementatoare”* fără de care nu cxistă
cunoagtere.

Rugăciune și credință în asceza cregtind

6. „În accasti luptă insă avem nevoic de un «armament»
duhovnicesc [Ef6, 11. 13], și anumc de o credingi şi
o învăţătură dreaptă, apoi de un post desăvârşit și
izbanzi vitcjegti, de smerenic și liniştire — care să fie
cu ancvoie pusă in migcare, ba chiar să fic cu totul
nemişcată — i de rugăciunc ncincctată [/ 7es S, 17).
Mira-m-aş însă dacă ar putea lupta cincva duhovni-
ceyte şi să fic incununat cu cununa dreptăţii [cf. 2 Tim
4,7-8] umplându-şi sufletul cu pâinc şi apă, aţâţându-şi
degrabă mânia, dispreţuind rugăciunca şi trăind”

” Cog 20.
"/ 91,13; s P59, 13 r Ma 107.
” r 89.
%* Litcral „mâncând sarc”.
196
 impreuni cu ereticii. Fiindcă, iată, zice Pavel: «Ori-
cine luptă se infrincazi de la toate» [/ Co 9,25] şi
«arati către toţi oamcnii blândeţe» [7ir 3, 2] «ridi-
când in tot locul mâini sfinte, fără mânic și gânduri»
(1 Tim2,8)7.
De viata duhovnicească țin „dreapta credingi” sau
ortodoxia, precum şi o „învăţătură” duhovnicească sau în
acest caz mai ales fiptuirca, prakrike. E ccea ce Evagrie
spunc explicit in două pasaje alc scoliilor sale la Psalmi:
„Praktike c învățătura duhovnicească prin care se
curăță partea pătimașă a sufletului"””".
„Glasul Domnului «stinge săgcțile aprinse ale celui
rău»””, El este invititura duhovnicească ce cheamă la
adevirata conduită [politeia] pe cei ce cred în Hristos™.
Tocmai accastă „învăţătură duhovnicească a Minruito-
rului lisus Hristos””' realizează”” „omorărea mădularelor
pământeşti”””. Ea este împărtăşită monahului de Dum-
nezcul „Cel drept™ fic prin părinții duhovniceyu™, fie
nemijlocit prin sfinţii ingeri®. Pe lângă taprele ascctice
mengionate in texe, această învățătură se referă de alefel
§i la comportamentul cu gindurile rele:

* Ant prol6.
"* in P;2,128.
" Ef6, 16.
"m P;28.7 4.
"in 5 744a
* in P; H0,3a.
* Cel3,5.
**in 15 91, 140
"CE. G. BUNGE, Părintele dubovhicesc,p. 46-50.
"* in P 96.4y.

197
 „Fericit cine va lua pruncii tăi şi-i va zdrobi de piatră —
oricinc nimiceşte gândurile rele potrivit învățăcurii lui
i
Hristos, zdrobeşte de piatră pruncii Babilonulu”?.
Evident de „Piatra” care e Hristos Însuşi” sau, cum
spunc tot Evagric, „credința în Hristos™.
Dar accasta nu sc face doar cu faptele exterioare ale
ascezei. Fără iubire cle n-ar fi decât „cenușă stinsi™'®,
Asceza „supune doar trupul, blândeţea insă” — adică
manifestarca concretă a iubirii, care ¢ „mama cunoaşte-
rii”"”! — „face contemplativă mintea”!”, o face să devină
cineva care nu numai vorbește despre Dumnezeu, dar gi
„vede” lumina cea adevirard'®. Nu e deloc întâmplător
că Evagric menţioncază şi bLindeţea, care c o altă formi
a iubirii. Pe scurt, faptele exterioarc ale ascezei care îm-
blânzesc patimile trupului — îndcoscbi postul pe care
ne-a invigat să-l practicăm Domnul ispitit în pustiu —
sunt insotite §i de faptele interioare, fără de care nu pot
fi tămăduite patimile suflctului'®,
Drept parte a „invăţăturii” Evagric menționează ex-
pres §i „rugăciunea ncincctată”, pe care o deducc'®
dintr-o porunci a lui Pavel'®, ba chiar a Domnului În-
suşi"”. Rugiciunea neincetată face parte dintre cele mai

” in P: 136.91.
= in P;60,35(df. 1 Co 10,4).
"ia P: 39,3f.
wEp 28, 1.
m Ep77,2
" £ 27.4.
mKGV.2.
= Cf Pr 35-36.
" pr 49.
" ] Ta$,17.
"“ L18,1.
vechi exercitii ale primului monahism'® i e în acelaşi
timp versantul pozitiv al combatcrii prin „replicare”
(antirrhésis). Evagric o menționcază practic in toate scri-
erile lui. Accastă rugiciunc nu trebuic să fic doar recitată
„des”'”, „neintrerupt”!", „ncincetat”!"!, ci i „concis”!!2,
„scurt”!", dar și „năvalnic"!" i „intcns”!""”. Augustin,
care auzise vorbindu-sc de acest excrciiu al „fraţilor din
Egipt”, vorbeşte de rugăciuni scurtc, ca nigte „lovituri de
lancc" (raptim quodam modo iaculatas)"'*. loan Cassian,
care s-a format in mediul lui Evagric, a transmis această
tradigic monahismului occidental!”, unde insă ca n-a
dobândit niciodată acecași importanță ca in Răsărit.
Temciul intregii asceze creştine ¢ insi „adcvărata cre-
dinţă”. Accasta c „credința in Hristos™ ', in faptcle mân-
tuitoare ale lui Dumnczeu (oikonomia), și credinga în
„Sfânta şi inchinata Treime™'? prin care intrăm in spa-
tiul aga-numitei theologia. În această privingi nu e o sur-
priză faptul că Evagric avertizează impotriva „familiari-
tății cu creticii™. În multe pasaje din scrierile sale — în
parte in formă autobiografică"” — Evagric vorbeşte nu

"* Cf. G. BUNGE, Geistgeber,

p. 29.
” Ep4,5.
'* Mn 37.
m V‘s.

" 0p6, 18,

lllor„.

" Cog9,15; Or98.

‘"G‘I‘.

""* AUGUSTIN,Ep. 130. Ad Probam. 10, 20.

""* JOAN CASSIAN, Conl9-10.
""* in 539,38
"* in Ps 147,2 a: «f. Pr Bl i comentariul
nostru în EVAGRIOS
PONTIKOS, Prakitos, p. 231-232
LA

"* Af 126; cf. despre accasta Viza 1. .

199
1
numai de întâlniri, dar §i de ciocniri cu erctici furigati in
interiorul comunitigilor ortodoxe!”!. El avertizează in
mod expres impotriva certurilor pe care le genercazi
discuțiile cu ci"”; mai ales întrucăt cle provoacă mmânia şi
compromit „rugăciunca curată”. Evagric a evitat deliberat
disputcle'®, deşi demonii carc stau în spatcle oricărci
erazii!”' au rcuşit uncori să-l facă să cadă in curscle lor!”*,

Rugăciune curată i vederea luminii Sfintei Treimi

7. „De accea, dacă vrem să luptăm în această oştire, se
cuvine să ne îmbrăcăm cu panoplia duhovnicească
[Ef6.11.13] si să arărăm «filistenilor» dugmani că
«luptim până la sânge impotriva păcatului» [Eor 12,4)
«surpind gândurile rele §i tor meterezul înălțat im-
potriva cunogtingei lui Dumnezeu» [2 Co 10, 5] și
sirguindu-ne să «infifigim înaintea scaunului de
judecată al lui Hristos» [2 Co 5, 10] ca monah nu
numai bărbatul [care suntem), ci şi mintea [din noi).
Fiindcă bărbat-monah e cel care se întoarce de la lucrul
păcarului, dar mintea-monah e cea care se intoarce şi
de la păcatul stârnit de gândurile din mintea noastră şi
care vede în vremea rugăciunii lumina Sfintei Treimi”!”.
Evagrie reia distincţia făcută în paragraful 2 între
păcatele cu gândul şi cele cu fapta, referindu-se aici mai

! C£ G. BUNGE, .Origenismus-Gnostizismus. Zum geistgeschicht-

rt Pontikos”, Vigiliae Christianae 40 (1986).
des Evagrios
lichen Stando
p-24-A.
2 CE Gn 26.
CE 325.
26,2 a: 141,4o
în Ps 5;
14 CE Mn 123.12
s Via l.
% 4a prol7.
200
ales la primele. Scopul său e mereu „rugăciunea curată”,
o „stare a minţii” care nu numai „nimicește toate gându-
rile pământeşti"'?, dar în final chiar toate gândurile!,
Fiindcă „rugăciunca ¢ o dezbrăcare a gândurilor”!?,
Sarcina „replicării” (antirrhăsis) c de a impicdica gându-
rile formatc in mintca noastră in legătură cu realitatea
materiali'*® — în ca însăși neutră — să devină mai intăi
„gânduri” ispititoare iar, în final, când îi permit prilcju-
rile, de-a dreptul picate cu fapra''.
Distincgia intre „bărbatul-monah” §i „mintea-monah”
operată aici de Evagric se giscgte in forme analoge şi in
alte locuri. Ea corespunde celor doui trepte ale vicţii
duhovnicegti: praktike i theoretiké. Sc spunc astfel că
mintea sc poate ruga ca „om de lume" (hos kosmikos)
sau — ajunsă la desăvârşire — „ca monah” (bos mona-
chos)'”". lar alcundeva se spunc în chip asemănător:
„Omul făptuitor [anthrăpos praktikos) c cel ce se slu-
jeste drept de darurile lui Dumnezeu™.
„Minte făptuitoare [nous praktikos) c cea care primeşte
pururca în chip nepitimag ingelesurile acestei lumi™™,
„Mintea-monah” de care vorbeşte aici Evagrie e „con-
templativul® (theorétikos) care „la vremea rugăciunii vede
lumina Sfintei Treimi". Evagric a tratar adescori această
w“m

' 0y $6-58.
" 071,
1 în Py 145, 8.
m E’ zs. z

™ Or 44,
wsk1s.
4 Sk 16 cf. 32-33.4-35. 38-39.
ternă centrală a misticii sale'"* §i face aluzie la ca şi în
Antirrbetikos'*. Vederca acestei „fericite lumini” e mo-
mentul in care Dumnezeul Trei-Unul Se revelează prin
har creaturii Lui.
„Gândurile [logismoi] demonice orbesc ochiul stâng al
sufletului inchinat contemplării celor făcute [create].
Înţelesurile [noémata) care intipăresc puterea noastră
conducătoare [bigemonikon] i configurează ochiul
nostru drept, tulbură în vremea rugiciunii pe cel ce
vede fericita lumină a Sfintei Treimi, ochiul prin care
si mireasa din Cântarea Cântărilor a rdnit inima
Mirelui ei""7,
Astfel, această „fericită lumină” mintea o vede cu ochii
inteligibili ai suflctului™ în „ca însăşi”"” şi nu ca feno-
men sensibil percepribil în afara ci însăși'“. „Lumină” şi
„vedere” sunt adescori la Evagrie sinonime pentru „cu-
noagtere” §i „a cunoaşte”!“!, dar aici e vorba de ceva
diferit §i mai profund, la care face referință deja citatul
din Cântarea Cântărilor — o carte pe carc Evagrie o
citează extrem de rar, §i a cărci transpunere in formă de
dialogde înaltă inspirație mistică a fost regăsită recent!“.
"" CL A GUILLAUMONT, „La vision de l'intellect par lui-mămedans
la mystique évagrienne”, Mélanges de [Université Saint-Joseph S0 (1984),
p.255-262: G. BUNGE, Geistgebet, cap. V și V.
"* Anr IV, 62; VI, 16.
' Cog 42 cu citarea Cdns 4.9.
1 Or Z7: . KG 1. 35 unde se vorbegec de cele cinci simțuri sl minții.
"”
Sk 23.
= CE. Or 67. 69. 74. 115 ctc., unde Evagric avcrtizează Impotriva
acestui
tip de percepgic scnsibilă
In rugăciune.
WCLinPs47¢
" CE. P. GEMIN, Evagriana d'un manuscric basilien®, Le Musdow 109
(1996).
p. 59-85.
202
Şi aici tema „luminii” nu lipseşte: chipul (eidos) Mirelui
cun chip de lumini'®’.
Despre „acea lumină” ce străluceşte doar „la vremea
rugăciunii” se spunc in alte locuri că „face să fic cunos-
cut locul lui Dumnczcu"!'“. Accasta c o referință — pe
baza teofanici luminoasc din leșirea 24, 10 — la prezența
harului Dumnczcului Trei-Unul in suflet, carc in acest
mod devine cl insuşi „locul lui Dumnezeu™*. În joc e
agadar cea mai inaltă experienţă mistică posibilă omului
in accastă viaga!

Izvoarele „replicilor”: David i tradifia Sfinților Pirinfi

& „E insă vremea să combatem acum «cu puterca Dom-
nului nostru lisus Hristos» [/ Co S, 4] mai întâi
demonul lăcomici impreuni cu ceilalți şapte demoni
despre care am scris pe rând la începutul cărții despre
«monah» [Tratatul practic), luptându-mă să-mi
deschid gura [Ps 118, 131; cf. Ef6, 19] şi să grăiesc cu
Dumneztu, cu sfingii Săi ingeri §i cu încercatul meu
suflet, ca să arăt pe față toată lupta vicţuirii monahale,
pe carc Duhul Sfânt a învățat-o lui David prin psalmi,
iar fericigii Părinţi ne-au predat-o noud.”
Evagrie invocă două surse pentru metoda „replicilor”:
pe David, mai ales psalmii, i tradiția Sfingilor Părinți.
Ar fi de adăugat §i modelul lui Hristos menţionat la in-
ceput!“. Am văzut deja că Evagrie nu expunc aici nimic
care să treacă dincolo de vechea Învăţătură a piringilor.

W Ibid. p.71.
W Cog 39, f. Sk 23.
" Cf. in Ps 67, 6 «: loc al lui Dumnezcu c suficrul cucat.
"& A se vedea supra $ 2.
_ .
In Viata lui Antonie pot fi citate numeroase exemple de
utilizare specifică a psalmilor drept „combatere” a ispi-
telor demonice'“”, de „părga anahoregilor™*. În cele opt
„cuvinte” ale Antirrhetikos-ului Evagric insugi trimite la
exemplul lui Antonic'”, ca §i la propriii săi poviguitori:
Macaric ccl Marc'® şi Macaric Alexandrinul'®'; de mai
multe ori găsim trimiteri la loan din Lykopolis'*? căutat
de Evagric pentru a-i punc câteva intrebiri pe chestiuni
dificile privitoare la viaga duhovniceasci'®. Dar adc-
văratul „inventator” al mctodei e David, cum afirmă
Evagric intr-una din cpistolcle sale:
„Mintea trebuic să fie ncinfricată în faga potrivnicului,
cum arată fericitul David care reproducc glasuri ca din
gura demonilor, după care le combate. Căci atunci
când demonii zic: «Când va muri §i va trece numele
lui?» [Ps 42, 6), apoi zice: «Nu voi muri, ci voi fi viu
şi voi povesti lucrurile Domnului» [Ps 117, 17]. Şi,
iarăși, arunci când demonii zic: «Mută-te în mungi
ca o pasire!» [Ps 10, 1], apoi zice: «Pentru că El este
Dumnezeul mcu, Mântuicorul §i Sprijinitorul mcu:

"* CE ATANASIE, Vita Antoni

6,4 i(Ps 118/117,7);9.3 (Ps 27/26.3)
13,7 (Ps 68/67.2-3).
"* Aşao numeşte Evagrie In Cog 35.
"* Ans IV, 47.
"* Anr IV, 45.
" Ant [V, 23. Istoria la care face referingd c povestiti şi Intr-un alt mod:
d. HM 29 și HL 18, BUTLER, p. 49; Anr IV, 58 şi nota 260; VI, 26.
"™ Anr 11,36, V,. 6 VII, 19.
"™ Ant VI, 16. Legitura dircctă Între Fvagric3i loan din Lykopolis ¢
atesatăIn variante
la le
/1L 35. Pentru istoria textului acestul capitol. 3
se vedaa G. BUNGL / A. DE VOGUE, Quatre ermites igyptiens d'apris lo
Jragments copies de [Histoire Lauuaque (Spiricuallit Orientale 60), Belke-
fonea 1994,ine,
p. 101-102.
204
 nu mă voi clătina mai mules [Ps 61, 3]. Vezi, agadar,
glasurile cc se impotrivesc unul altuia §i iubește biru-
ința, imităpe David şi ia seama la tinc insugi!™"*.
Acest frumos text nc dă o imaginc vic a modului în care
primii monahi citcau Sfânta Scriptură §i ştiau să §i-o
împropricze, indcoscbi Psaltirea. De altfel Evagrie gtia
încă din relatarea ispitirilor lui lisus că până §i demonii
citează Scriptura pentru a ne punc in dificultate, strata-
gemă pe carc o menționcază în altă parte!“".
Cum ne învață paragraful nostru §i confirmă lectura
Antirrhetikos-ului, metoda „replicilor” nu constă — cum
parc să indice termenul — doar in faptul de „a da [de-
monilor] un răspuns din Scripruri®'*, adică in faptul de
a contrazice direct gindurile ispitclor. Adescori c necesar
şi „să vorbim şi ncnorocitului nostru suflet” pentru a-i
da un nou curaj:
„Când cădem pradă demonului akedici, atunci cu
lacrimi impirgindu-nc sufletul in doui, pe una să o
facem mângâictoarc, iar pe cealalti mângâiacă, semi-
nând în noi nădejdi bunc §i rostind cuvintele lui David:
«Pentru ce eşti măhnit, suflete al mcu, şi pentru ce mă
tulburi? Nădăjduicşte în Dumnczcu, că-L voi lăuda
pe El; mântuirca feţei mele este Dumnezeu» "!".
Încă și mai important insi e „să vorbim” și să ne adre-
săm „lui Dumnezeu §i ingerilor Lui” desfăcându-ne ast-
fel de porrivnicul şi de noi ingine şi reluind „dialogul cu
Dumnezeu" (§i slujitorii Lui), adică rugăciunca pe care

" EpUl,2
""* in s 136, 3f Ant V, 13.
"* CE. Ant prol 2.
!” Py27.CE. Ps 42,6-7.
Incearci să o Impiedice demonii cu sugestiile lor. Antir-
rberikos-ul ne furnizează multe exemple de asemenca
scurte rugăciuni. Din motive ugor de ingcles, izvorul
unor atari rugăciuni c Psaltirea, cattea cca mai citită din
Vechiul Testament.

Asceza monahală ca luptă impotriva gândurilor

9. „Această luptă. pe care o am in vedere În această carte,
ni sc va face prin gândurile [logismoi] care vin asupra
noastră de la fiecare din acegti opt demoni. Dar im-
porriva fieciruia din aceste gânduri am scris replici
scoasc din Sfintele Scripturi ca să le surpe.”
Lupia impotrira gândurilor c insăși esenga ascezei
monahale Până când omul trăieşte în lume — până ce e
„lumesc" (kosmikos) — demonii se mulțumesc să se as-
cundă în spatele lucrurilor materiale. Monahii care vie-
țuiesc în singurătare n-au de regulă aceste lucruri; au însă
de-a face cu „gândurile” privitoare la cle'*. Anahorcţi-
lor care nu vicţuiesc în comunitate, ci doar în chilia lor,
demonii li se arată deschis, „goi”!””, și-l atacă direct — o
luptă incomparabil mai aspră decit orice fel de întâlnire
cu un alt om'“. Pentru toţi — cei din lume, chinovigi §i
anahorcți — e vorba in csență de una şi acceași luptă; se
schumbi duar imprquririle yi formele ci!“".
Evagric și-a propus să alcătuiască un arsenal de apărare
de gândurile de ispită. Nu poate fi uitat Însă faptul — pe
——
l-h“_

I-hs

'h.lhl“.b—:ch—…a—ţkhn—l…&
aproagx”
“* C[ G. BunGE, Aledea
care Evagrie Însuși 1l spunc expres in scrisoarea citată mai
sus — că §i omul trebuie să-și dea contribugia sa pentru
ca gândurile să nu poată intra nicicum in inima noastră.
„Fii un ugier' al inimii tale i nu lăsa nici un gând să
intre fără întrebarc. Întreabă fiecare gând și spune-i:
«Eşti unul din ai noştri sau unul din potrivnicii
noştri?» [los 5, 13]'®. Şi dacă e de-al casei, te va umple
de bucurie. Dar dacă e de-al vrijmagului, te va culbura
cu mânia și-ţi va stârni o dorință. Așa sunt gândurile
demonilor"!'“.
Cinc „cercetează mercu §i ncîncetat starea sufletului
său”!** în acest fel, accla răpeşte demonilor o buni parte
din pretextele care le ingăduie să ne ispitească. Dacă insă
ne-au surprins, §i unii sunt deoscbit de rapizi'®, cocmai
„replica” c cel mai bun mijloc pentru a le inchide gura.

Concluzie: sensul metodei „replicilor”

În viaţa dubovnicească
Viaga duhovnicească e o luptă neobosiră pentru căş-
tigarea „pământului figiduingei® care e cunoaşterea lui
Dumnezeu'”. Accastă luptă se desfigoari in „pămâncul”
inimii noastre'“. „Filiscenii” striini, vechii duşmani ai

" CE Cog 14.37. A c vodea i KG VI, 52 cu cefenire la Prov 4, 23.

) Evagnic arc În minte In mod evadent Viza .fnsonu 43, p. 91, ande c
citat acelagi teat al Sunpeunic
" Ep 11, 3. Că demonui poc i recunoscuţi după înlburarea pe carc o
răspândexc Evagric o afirmă și In Cog 28 cu referire la vise.
s
“* CE. Pr SI; Ur 0.
* CE. am Prov 2,21 (el GEHIN,
$ 26); 17, 2 (cd GEHIN,
$ 153).
"* Ep 2 l m Ps 744 a m Prov 19,24 (ol GEHIN, $ 203); 20, 4 (el
GEMIN, $ 208) c mai ales 22, $ (cd. GEHIN, $ 236). -

207
„Israclului” duhovnicesc, Încearcă să ne impiedice să-l
ocupim'®. În acest scop se folosesc de oştirile patimi-
lor, pe care Evagric le rczumă pentru prima dată într-o
listă de opt gânduri şi le analizează in dctaliu.
Pentru a aprinde in noi aceste patimi, demonii azvarl
neincetat asupra noastră „sâgeţile aprinse” ale „gânduri-
lor” lor de ispita'™. Acestea sunt pervertirea vinovată
a subtilclor reziduuri lăsate in mintca noastră ca „am-
prenta” unui sigiliu de raportul cu lumea scnsibilă i
matcrială"”'. Toate aceste gânduri — şi lucrul ¢ valabil
şi pentru cele mai elevate reprezentări conceptuale —
care se referă la „rațiunile” (logoi) creației, „întipăresc”,
„modelează” §i dau o „formă” mingii'” şi în acest mod o
leagi de lucruri.
Aceste „intipăriri” devin „gânduri” In sens peiorativ
abia arunci când omul le primeşte cu patimă (cu poftă
sau cu mânie). Fiindcă nici lucrurile create de Dumnezeu,
nici mintea noastră menită să le cunoască nu sunt rele'”.
Dar în momentul in care omul întrcrupc agitația vicţii
cotidiene §i stă în rugăciune Înaintea lui Dumnezeu, toate
aceste „Întipăriri” sc ridică din adâncul sufletului ca
„imagini” vii inaintea „ochiului” spiritual al minţii"?*.
Așa cum poate constata din experiență ficcare, faptul e
valabil mai ales pentru migcirile contrare firii ale irasci-
bilităţii: mânie, furie, dispre, invidic, care sunt cei mai

"” KGV, 30f V,36.38.

™ Ep 27,4, unde c cieae Ef6, 16.
™ Pr 4 cu comentariu nostru In EVAGRIOS PONTIKOS, Praktikes.
p.74-75.
M Cog23.25.
™ in P; 145, 8 B.
™Ep4.4:34,1; Cog4.17.36.
208
răi duşmani ai viegii de rugiciune. S-ar putea spunc
multe despre efectele devastatoare in teologie §i în viaga
duhovnicească ale accstor impulsuri irascibile care orbesc
mintea și adescori nu sunt nici micar percepute ca atare
de cci afectați de cle. Evagric nu oboseşte nici în Antir-
rhetikos să avertizeze impotriva gândurilor irascibilității.
Plin de aceste „imagini”, omul incepe „să intre în
vorbă" cu cle in loc să vorbească cu Dumnczeu'™ şi aşa
distruge starca cerească a mingii'™, intrucăt nu-l mai
aduce lui Dumnezeu rugăciunca sa în chip „curat”, liber
de orice patimi'™ i, in cele din urmă, de orice ginduri'™.
Dumnezcu fiind imatcrial, §i cinc vrea să se apropic de
El trebuic să „devină cl insuşi imatcrial”"”, pentru ca
„să se apropic imatcrial de Cel Imaterial™™, Dumnezeu
nu c un „lucru” carc să lasc in mintc o „impresic"”!"",
Dumnezeul Trei-Unu c o prezenti personală absolută
care vinc la spiritul creat „fără nici o mediere™*, Această
prezență personală strălucește in mintea (mous) — care
e un „chip” creat „al lui Dumnezeu” — aflată în „starea
de rugăciune" ca o „fericită lumină” reflectată intr-o
oglindă!”.
Dacă însă a ne ruga inscamnă „a dezbrăca gindurile”!",
cu câr mai mult nu trebuie să fie o „desfacere de toate
"" Ep7, If Cg25.
"* Cog32
lfihn_

!" Or 55-58.
"" Orl19.
"* Or67.
"" in Ps 140,2a.
"" Or 3; cf.6A ți Ga 4.
cap. VL
"" Cf. G. BUNGE, Geiugeber,
™ Or71;cf.
Sk 223: Cog 40.
209
gândurile pitimage™®! Întrucât prin aceste gânduri
patimage intrăm Într-o scurtă convorbire cu ispititorul
cxact ca protopirintii noştri in rai. JRugiciunca adcvă.
rată” însă ¢ .0 convorbire a mingii cu Dumnezeu”'”, o
„adorare a Tatălui in Duh §i Adevăr”, adică „în Duhul
Sfânt ¢ în Fiul Unul-Nascut™*. Cine devine „teolog”!"
În acest fel. acela nu-L. mai laudă pe Dumnezeu plecând
de la creaturi. ci „Îl laudă pe Dumnezeu În imne plecând
de la Dumnezeu Insugi™'®.
Cum putem, agadar. fugi de permanentele sugestii ale
ispititorului, a cărui victimi a fost intdiul Adam? Există
diverse posibilitati. Am vorbit deja de vigilența la poarta
inimii. Dar odată izbucnită bătălia, putem trage un profit
din constatarea că .demonii nu ne ispitesc togi deodati,
nid nu-și aruncă gindurile in noi in acclagi timp, pentru
că mintea nu poate primi in acelagi timp ingelesurile a
două lucruri sensibile™?. Şi cum acest lucru e valabil §i
pentru gândurile pitimage, care în parte se opun intre
dle. putem să ne alcăruim în noi gindurile opuse demo-
nului acelui moment. Această metodă se mai numeşte şi
„scoaterca unui cui cu un alt cui""”'; un procedeu nu
intru torul lipsit de primejdii. Mai sigură c folosirea
drept mijloc impotriva acelei riutdti a virtugii opuse!”.
Aici sc situcazi și meroda „replicii” (antirrhăsis), metodă

= Or4 SS.
= 0r3.d.Or4 $5.
-0y
= Or6l.
- Or 60
" py 8.
"= Pr 5; in Prov 17,9 (ed GErUN, $ 157).
210
Invăţată de Hristos Insugi, al Doilea Adam, când a fost
ispitit in pustiu. El n-a „discutat” cu potrivnicul, cum
a făcut in chip imprudent Eva, ci a opus pur și simplu
cuvântului diavolului cuvântul lui Dumnezeu închizând
astfel gura ispititorului. :
Urmând modelul lui Hristos, Evagrie găseşte acest
cuvânt al lui Dumnczeu in Sfânta Scriptură pe care mo-
nahii nu numai că o citeau regulat la ore fixe'”, dar şi o
„meditau” neincetat. Dupi ce o invigau pe de rost'™, o
repetau contemplativ în timpul muncii manuale transfor-
mând-o apoi in .rugiciunc™®. Aceste scurte rugăciuni
corespundcau dispozițici monahului din acel moment.
„Cererii”, „laudei” i „mijlocirii”!'* li se adaugă adeseori
în momentele de ispită violentă simplul stngit de ajuror.
„Replica” se reduce atunci la „rugăciunca scurtă §i sră-
ruitoarc""”, care „strică orice gând pimintesc™'™ şi
cu harul lui Dumnezeu transformă „omul-monah” in
„mintea-monah” care „la vremea rugiciunii vede lumina
Sfintei Treimi”. Întrucât în sens spiritual „rugiciunea”
c o întâlnire personală cu taina Dumnezeului Unu-Trei,
0 „stare a mingii care survine numai sub lumina Sfintei
Treimi"!”,
Prin nici o metodă însă omul nu se poate face scăpânul
acestei revelagii luminoase pe care o face Dumnezeu cu
privire
la El Însuşi. Aceasta ¢ un dar pur §i nesperar al

" Ep4, 3: Vgt

"" Au VI, 5.
"" CE. G. BUNGE, Geistgebet,
cap. |și UL
" SE 28-30.
w a ,.-

" Sk 26.
"” 54 27.
2l
harului?". Ceca ce nu Înscamnă că cl Însuşi nu poate
contribui nicicum la invrednicirea sa de acest har. Din
contri! De exemplu, prn -replici” ol poate stăvili fluxul
gândurilor ispititoare. işi poate „implini intoarcerea
sa §i curăţi sutletul pan porunci”*", pentru a-şi lega®™
in cele din urmă mintea doar de „inţelesul lui Dumne-
2eu™™". Între rugăaune g replică există, agadar, o strânsă
legătură. Cu toate acestea, Evagric stituicgte intr-un mod
foartc concret:
„Când cgti ispitit nu te ruga inainte de a spunc cu
furic câreva cuvinte cclui ce te necăjeşte, căci atunci
când suflctul tău c afecrar de ginduri, se intâmplă ca
nici rugăciunea să nu fie făcută curat. Dacă insă le
spu: ceva cu furic. atunci topegti şi faci să dispară
inţelesurile cdor potrivnici. Căci furia obignuicyte să
facă acest lucru gi la inţelesurile mai bune™,
Aceasta c larura negativi a metodei „replicii”: opoziția
directă față de gândurile ispititoare. Latura pozitivă e
consututtă. cum s-a z1s deja, de acele scurte invocări
adresate sfinților ingeri. și mai ales lui Dumnazcu. Ele
au sarcina de a desface mintea noastră de fixagia ade-
scori obsesivi pe sugestiile demonice şi de a ne face
liben pentru rugaaunc. Pentru a realiza accastă cliberare
Evagnc procedeazi din nou „metodic”:
An vremuri de ispite trebuie să ne mutăm mintea de
la gândul nccurat la un alt inţeles, şi de la acesta la

= £ 29.3.61,3. Ur 59.70 (dovea). 87 (charuma).

”%
= CE Umilu ¢ mueruordia Vru di Sam Mascarie, 42, p-62-63.
unde lxagru o scicră bs o apuficpmd s lu Macarsc od Mase.
= Capal
”p

212
 altul, și aşa să fugim de acel rău supraveghetor de
munci [cf. Iy 5, 6]™; dacă insă mintca nu se mută
ţinută de acel lucru, se scufundă în patimă i e in pri-
mejdie să treacă la păcatul cu fapta. Unul ca acesta are
nevoic de multă curăţire, privegherc și rugaciune™,
Prin accasta „replicile” nu sunt un scop in sinc, ci doar
unul din mijloacele auxiliare la care trebuic să recurgem
in viata duhovnicească, dacă vrem să ne facem „făptui-
rea cunoscătoare””. Din moment ce numeroase com-
bateri ale gândurilor sunt de fapt mici rugiciuni, această
„metodă” duce încetul cu încetul la „rugăciune” in sen-
sul mai înalc. Că Evagric însuşi vede lucrurile ascfel o
arată următoarea combatere cu care vrem să încheiem:
„Sufletului care in vremea intristirii caută să gisească
cuvinte duhovniceşti:
«Nu mă lisa, Doamne, Dumnezeul meu»
[Ps37, 22
Într-un alt context, acelagi verset e comentat de Evagrie
în felul următor:
„lată o foarte bună introducere [provimion] la rugi-
ciune: «Nu mă lăsa, Doamne; Dumnezeul meu, nu
Te depărta de la mine; ia aminte spre ajutorul meu,
Doamnc al mântuirii mele» [Ps 37, 22-23], căci
[acest verset] adună in sine Sfânta Treime”””.

"” E vorba despee demon

- (Cog 24
"” Py S0.
= du IV, 40y B 37,22
= u 5 V7, 22 p Evagric vode lo inurcta nvnare — Domn, Dumne-
s uu l «che Vrer Pemoanc de o tiungă de Dumaczcirii.
— o aluzic

213
 Antireticul
sau replicile împotriva
celor opt gânduri'

Al
ERR
a
T
a

' Traducere după retroversiunea greacă a textului siriac (singurul

"

păstrat) cditat și retradus In greceşte de W. FRANKENBERG, Evagr

iw
E

Pemticus. berlri. 1912. p. 472-545. Am folosit ¥i traducerca germand

aă

a lw L Trunk EVAGRIUS PONTIKOS, Der grosse Widerrede, Alici

Minsterschwarzsach, 1992, și cea staliană 2 lu VALERIO LAZZERI
EVAGHO PONTICO, Contro 1 pensien malvags, E. Qugajon,
———

Bosc, 2005
Refenngede sripturstur după Sepiuaginia, cd. A. Rahlfs
; vrad. romi-
neasci după edigia jubiliară a Sfântului Sinod
al Biscricii Ortoduse
r

Romine, vcrsiunea ÎPS Bartolomey Anana, conf

runtată cu originalul p
ucazional revizuită.
 [Prolog]

1. Din firca raţională de sub cer [cf. Ecc 1, 13] o parte

luptă, o parte vinc in ajutorul celei care luptă. iar o parte
lupta cu cca care luptă, stârnind un aprig război impo-
triva ci. Cci care luptă sunt oamenii, cei care le vin în
ajutor ca aliați sunt ingerii lui Dumnezcu, iar potriv-
nicii lor sunt demonii cei răi. Și nu din pricina căriei
vrăjmaşilor, nici din pricina zăbavei aliasilor, ci doar din
indolenţa celor ce luptă se şterge şi piere intre oameni
cunoştința lui Dumnezeu [Prov 17,2).
2. Fiindcă Domnul nostru lisus Hristos, Care ne-a
predat toate cele necesare spre mântuirea noastră, ne-a
dat şi [puterca] „de a călca peste şerpi gt scorpioni şi
peste toată putcrea celui rău” |Lc 10, 19]. Și odară cu
toată invăţătura Lui nc-a predat şi ceea ce El Însuși a
făcut atunci când a fost ispitit de diavol [cf. Mr +, 1-11
par.]; pentru ca în vremea luprci, atunci când demonui
se luptă cu noi i aruncă spre noi siyeţile lor [ct. Ef
6, 16), să le replicăm din Sfintele Scripturi, pentru ca
gândurile Intinate să nu rămână în noi §i să robească
sufletul prin păcatul ficut cu fapta şi să nu-l minjeasci
și afunde În moartea păcatului, căci „sufletul care păcă-
217
tuicşte va muri” [/z 18, 4). Pentru că atunci când în
minte [dianoia] nu cxistă un gind drept care să poată
replica in cuvânt celui rău, degrabă și ugor se face şi
păcaml.
3. lar acest lucru ni l-a arătat cu înţelepciune Eccle-
siastul zicând: „Pentru că nu vine repede replica pentru
cei cc fac raul, de aceea s-a umplut inima fiilor oamcni-
lor de doringa de a face răul" [8, 11]: şi iarisi Solomon
zice in Proverbele lui: „Nu replica nebunului după ne-
bunia lui, ca să nu te faci asemenca lui, ci replică-i după
ingelepciunea ta, ca să nu sc arate de la sinc ingelept”
[26, 4-5). Căci cel ce face lucrurile nebunici gi, de exem-
plu. se înfurie impotriva fratelui său, acela a răspuns cu
fapta nebunului după ncbunia lui §i s-a asemănat de-
monilor „a căror minic ¢ ca accea a unor vipere [aspi-
de]" [Dr 32,33). Dar cel ce rabdă indelung i zice:
„Scris este: «Încerează furia i lasă mânia» [Ps 36, 8]",
acela a replicat nebunului după nebunia lui, a vădit
nebunia demonului şi i-a arătat că urzegte un lucru
potrivnic Scripturilor.
4. Întrucăt insi In ceasul luptei nu găsim repede cuvin-
tele pe carc le căutăm ca să le grăim împotriva vrijmagilor
noștri, amarnicii demoni, dat fiind că ele sunt împrăș-
tiate în Scripturi §i c greu să dăm de cle, de aceca am
ales cu griji cuvintele acestea din Scripturi, pentru ca,
Înarmându-ne cu cle, să-i urmărim cu vitejie pe „filis-
teni” [cf. Fe 10, 14 sq), stând în luptă ca nişte bărbați i

Engu
, distinge Intre dieneia: „gândirc”, activitatea discursivă 8
mingi,ți sews: inucligenga” incuitivă carc scsizează nemijlocie realicigike
hul;pluk Pentru a cvita cunfuzia _gindiru” (diamota) cu „gândul“
(logismes),
In Antirrhetikos am redat atde pe dianoia,
cht i pe mous prin
„minee” la sens general, punând În parantezi termenul grec original [n tr.)-
218
oşteni puternici ai |mpăratului nostru purtător de biru-
inţă [cf. Ap 17, 14), lisus Hristos.
5. Trebuic insă, iubiţilor, să știm şi acest lucru: că pe
cât ne impotrivim in luptă demonilor §i le răspundem,
pe atâr mai mult se amărăsc Impotriva noastri. $i acest
lucru nc învață lov care zice: „Când incep să grăiesc, mă
lovesc" [4, 4], şi iarăşi David carc spune: „Le grăiam pace,
iar ci sc luptau cu minc in zadar” [Ps 119,7]. Dar nu
trebuic să ne lăsăm intoryi din drum de citre ci, ci să ne
împotrivim lor ncinduplecat cu purerea Mintuitorului
nostru; căci dacă „credem în Hristos” [/n 14, 1] §i „pă-
zim poruncile Lui” [/n 15, 10], vom trece lordanul i
vom ajungc la cctatea palmicrilor (Ierihon; cf. Dr 34, 3).
6. În această luptă Însă avem nevoic de un „armament”
duhovnicesc [5f6, 11. 13], şi anume de o credingi i o
Învăţătură dreaptă, apoi de un post desăvârţit §i izbânzi
vitejeşti, de smerenic §i liniştire — care să fie cu anevoie
pusă în migcare, ba chiar să fie cu tocul nemișcară — şi
de rugăciune neincetată [/ Tes 5, 17]. Mira-m-aş Insi
dacă ar putea lupta cineva duhovniceşte §i să fie Incu-
nunat cu cununa dreptăţii [cf. 2 Tim 4,7-8) um-
plându-și sufletul cu pâine §i apă, aţățându-și degrabă
mânia, disprejuind rugăciunea și triind [mâncând sare]
Împreună cu ercticii. Fiindcă, iată, zice Pavel: „Oricine
luptă se infrâncază de la toate” [1 Co 9.25] şi „arată
către toţi oamenii blândeţe" [Tit 3,2) „ridicând in toc
locul maini sfinte, fără minic §i gânduri" [/ Tim 2, 8).
7. De aceea, dacă vrem să luptăm in accasti ogtire, se
cuvine să ne imbricim cu panoplia duhovnicească [Ef
6, 11.13] și să arătăm „filistenilor” dugmani că Jupeim
până la sânge Impotriva păcatului” [Evr 12, 4] „surpând
gAndurile rele şi tor meterezul Inălțat Impotriva cunoş-
219
tingei lui Dumnezeu” [2 Co 10, 5] şi sărguindu-ne să
„înfăţişăm inaintea scaunului de judecată al lui Hristos”
[2 Co S, 10] ca monah nu numai bărbatul [care suntem],
ci şi mintea [nous] [din noi]. Fiindcă bărbat-monah ¢
cel carc se intoarce de la lucrul păcatului, dar mintca-
monah c cca carc sc intoarce şi de la păcatul scârnit
de gândurile din mintea noastră i care vede în vremea
rugăciunii lumina Sfintci Treimi.
8. E însă vremea să combatem acum „cu puterea Dom-
nului nostru lisus Hristos™ [/ Co 5, 4] mai intii demo-
nul lăcomici împreună cu ccilalți sapte demoni despre
carc am scris pe rând la inceputul cirgii despre „monah”
(Tratatul practic|, luptându-mă să-mi deschid gura [Ps
118, 131: cf. Ef 6.19) si să grăiesc cu Dumnezeu, cu
sfinții Săi ingeri §i cu incercatul mcu suflet, ca să arăt pe
față toată lupra vicţuirii monahale, pe care Duhul Sfânt
a învăţat-o lui David prin psalmi, iar fericigii Părinţi
nc-au predat-o nouă.
9. Această luptă, pe care o am în vedere în această
carte, ni se va face prin gândurile [/ogismoi] carc vin
asupra noastră de la ficcare din acegti opt demoni. Dar
impotriva ficciruia din aceste gânduri am scris replici
scoase din Sfintele Scripturi care să le surpe.
 I

Împotriva gândurilor lăcomici pântecelui

Din cartea Facerii

1. Gândurilor care caută să lucreze pământul cuvân-

tător/rațional fără osteneala postului [dă-le următoarea
replici):
„Isahar bărbat războinic s-a culcat în mijlocul farinilor;
văzând cl că odihna-i bună §i că pimintul este gras,
şi-a pus umărul la muncă şi s-a făcut lucrător de
pimint” [Fc 49, 14-15].
Din lejirea
2 Gândului care-mi spune: „Nu-ţi da osteneală sufle-
tului tău prin mult post, căci nu-ţi va fi de nici un folos
și nu-ţi va curigi mintea [nous]!"”:
„A ficut apoi baiade aramă, cu tilpica ei tot de aramă:
[a făcut-o] din oglinzile femeilor postitoare, ale celor
ce-au postit la intrarca cortului mărturici” (/5 38, 8;
LXX 38,26).
[Din Numerele]
3. Gândului care stârneşte în noi doringa de a minca
In zi de sirbitoare carne §i ne sfătuieşte să mincim
mercu din pricina slăbiciunii trupului:
221
 „lar poporului spunc-i: «Curăţiţi-vă pentru ziua de
mâinc i veţi avca să mâncaţi carnc... i nu doar o zi
veți mânca, nici două zile, nici numai cinci zile, nici
doar zece zile sau douăzcci de zile, ci până la o lună de
zile veţi mânca, până o să vă dca pc nas și-o să vă fic
scârbă, pentru că nu L-aţi luat în scamă pe Domnul
Cel ce este întru voi” [Nm 11, 18-20).
Din Deuteronomul

4. Gândului carc caută să sc ghiftuiască cu mincare g

biuturi §i nu sc uită la stricăciunea ce răsare din ghiftu-
iala pântecclui:
„Când vei mânca §i te vci sătura, atunci ia scama să
nu-L uiti pe Domnul Cel ce te-a scos din țara Egiptu-
lui, din casa robici” [Dr6, 11b-12).
S. Gândului care-mi spunc: „Grea c porunca postului!”:
„Porunca aceasta pe care ţi-o poruncesc Eu astăzi nu
este mai sus de tine, §i nici departe de tinc” [Dr 30, 11].
6. Gândului care pofteşte să se sature cu mâncare şi
băuturi și crede că din acestea nu va veni nici un rău
pentru sufler:
„A mâncat lacob §i s-a siturat...§i L-a părăsit pe Dum-
nezcu Cel ce l-a făcut §i s-a îndcpărtat de la Dumnezeu,
mântuitorul siu” [D 32, 15].
Din Samuel

7. Gândului lăcomici pântecelui care mă chinuic să

mănânc la ceasul al şaselea?;

* Anahorcţii cgipteni mâncau o singură dată pe zi, după ceasul si

nouil deci după
ea, ora 15.
222
 „Aşa să-mi facă mie Domnul — ba încă §i mai mule —
dacă până la asfingitul soarelui voi mânca pline sau
orice altceva” [2 Sam 3, 35).
Din cartea Regilor

8. Gândului care mă face să-mi fac griji pentru pugi-

nătatca piinii, a untdelemnului şi a lucrurilor căutate
de noi:
„Căci aga grăieşte Domnul: «Făina din vas nu va sci-
dea şi untdelemnul din urcior nu se va imputina până
In ziua când Domnul va da ploaic pe pământ»" [/ Rg
17, 14].
9. Sufletului care se satură de paine §i apă şi caucă să
umble pe calea sfingilor:
„Atunci regele lui Israel a zis: «Luaţi-l pe Miheia gi
duceţi-l la Amon, căpetenia cetății, şi la loaș, fiul rege-
lui, să-l arunce în temniţă §i să-l hrănească cu păinea
necazului şi cu apa necazului până ce cu mă voi În-
toarce cu pace»" [/ Rg22,26-27).
10. Gândului care-mi spunc: „Cele strânse nu ne vor
ajunge şi nouă și fraţilor care vin la noi!":
„Așa grăieşte Domnul: « Vor mânca §i va rămine».
ŞI au mâncat i a mai §i rămas, după cuvântul Dom-
nului” [2 Rg 4, 43-44).
Din David
11. Gândului care mă amirigte printr-o viață de sărăcie
amară:
„Domnul mă pagte §i nimic nu-mi va lipsi” [Ps 22, 1].
12. Gândului care, deşi nu e foamete, adună piine
peste nevoic sub pretextul iubirii de străini:
223
 „Tânăr am fost; acum sunt, iată, bărrân §i nu l-am
văzut pe cel drept părăsit, şi nici semingia lui cerşind
pâinc" [Ps 36, 25).
13. Gândului care-şi face griji de mâncăruri şi de haine
şi e nepăsăror față de adevărata grijă:
„Fărădelegca mea cu o voi vesti §i mă voi ingriji pentru
păcatul mcu" [Ps 37, 19].
14. Gândurilor care mă sfătuiesc şi-mi spun: „Nu duce
o viață aşa de aspră şi nu-ţi zdrobi trupul slăbit cu postire
şi ostencală ncincetată”:
„Și CU toate că s-a ostenit in veac, viu va fi până intru
sfiryit, §i nu va vedea stricăciune când îi va vedea pe
cei înţelepţi murind” [Ps 48, 10].
15. Gândului care-mi spune: „Nu-ţi zdrobi şi umili
atâr de năvalnic suflecul cu privegherea!™
„Inima zdrobită şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi”
[Ps50.19).
16. Gândului care-şi face griji pentru mâncăruri şi
pentru băurură §i se sârguieşte de unde să le adune:
„Aruncă-ţi grija ta spre Domnul, şi El te va hrăni”
[Ps 54,23).
17. Gândului care-mi sugerează: „Privegherea nu-ţi c
de nici un folos, ci doar adună asupra ta multe ginduri!™:
„În priveghiul mcu am ajuns ca o vrăbiuță singuratică
pe acoperiş” [Ps 101, 8].
18. Gândului care ne ceartă pentru că ne abginem de
la untdelemn şi nu-și aduce aminte de David care face
acelaşi lucru §i spunc:
„Genunchii mei au slăbit de post, carnea mi s-a sleit
de dorul untdelemnului" [Ps 108, 24).
224
 19. Gândurilor care ne depărtează de vicţuirea noastră
infricogindu-ne şi spunindu-nc că din postirea aspră ne
va veni o moarte vrednică de milă:
„Nu voi muri, ci voi fi viu §i voi povesti lucrurile
Domnului" [Ps 117, 17].
20. Gândurilor care încearcă să mă convingă să mă
depărtez putin de multa postirc §i să dau pugini odihnă
trupului slibit §i ajuns vrednic de milă:
„Nu voi intra în sălașul casci mele, nu mă voi sui în
patul culcugului mcu, nu voi da somn ochilor mei şi
nici genclor mele dormitarc şi nici odihnă tâmplelor
mele până nu-l voi afla un loc Domnului, un locaş
Dumnczcului lui lacob” [Ps 131, 3-5].

Din Proverbele lui Solomon

21. Gândului care-mi prezice că în scurt timp va veni

peste minc o foametc §i un nccaz mare:
„Domnul nu va omori cu foamc sufletul cclui drepr,
dar viaţa celor necredincioşi o va surpa” [Prov 10, 3].
22. Gândului care-mi insinuează dorința de vin ca una
care ar veni din ficat şi din rinichii plini de apă:
„Cine isi lucrează pământul se va indestula de păine”
[Prov 12, 11a].
23. Gândului legat de grija de mâncăruri, dar lag când
e vorba de grija de lucrurile mari:
„Tot cel ce se îngrijeşte are de prisos, dar cel dezmier-
dat şi nesimgitor va ducc lipsă"
| Prov 14, 23].
24. Gândului care plânge peste mâncărurile umile §i
peste pâinca uscată:
225
 „Mai bun c un dumicat uscat cu plicere §i in pace
decit o casă doldora de bunitigi şi jertfe nedrepte cu
vrajbă” [Prov 17, 1].
25. Gândurilor care încearcă să ne convingă ca in
zi de sărbătoare să nc fic puţină milă de trup dându-i
puţină desfărare:
«Celui fără minte desfitarca nu-i foloseşte la nimic,
nici slugii să înccapă să facă pc stăpâna cu ocari”
[Prov 19, 10].
26. Gândului care, în afara unci boli grave, ne în-
deamnă să bem vin §i dacă nu bem ne prezice dureri ale
stomacului §i ale tuturor măruntaielor:
„Neinfrânat e vinul §i ociritoare begia, §i tot cel ce se
lasă purtat de cle nu va fi ingelept” [ Prov 20, 1].
27. Gândului care ne sileşte mintea [nous] să lege cu
jurământ postirea şi purtările noastre, lucru negreșit
străin de viaţa monahilor“:
„O cursă este pentru om să facă în pripă o figiduingi
în locul cel sfânt, iar după ce a făgăduit să-i pară rău”
[Prov 20, 25).
28. Gândului care prin grijile lui ne împiedică să ne
dăm piinea celor lipsiti §i ne spune că accla o va putea
găsi de oriunde, dar noi nu nc vom putea apropia de
porți străine:
„Cel care miluieşte pe sărac se va hrăni cl însuşi, căci
din pâinea lui a dat săracului" [Prov 22,9).
29. Gândurilor care ne sugereazi ca în zi de sărbătoarc
să gustăm o dată, după mult timp, carne §i vin:

*CEHL prol.
226
 „Nu fi betiv, nici să te-ntinzi la sfitogenii §i la cumpă-
rături de cărnuri; că tot begivul și destrăbălatul vor
sărăci, iar somnorosul va pune pe el haine cârpite și
zdrenge” [Prov 23, 20-21).
30. Gândului care ne amintegte desfătarea dinainte şi
ne aduce aminte de vinurile dulci §i cupele pe care le
țincam in mâini când stăteam culcaţi la banchete §i beam:
„Dacă-ţi vei ținc ochii pe ulccle i pahare, până la
urmă vei umbla mai gol decât un pisălog, iar mai pe
urmă te vei zvârcoli ca un muşcat de şarpe" [Prov
23,31b-32].
31. Gândurilor care ne stârnesc să ne umplem pânce-
cele cu pâinc şi apă:
„Pe cel necredincios să nu-l aduci la păşunea drepților,
și să nu te lagi ingelat
de sagul pântccclm [Prov24,15).
32. Ruginii care se iveşte în noi atunci când părinții
noştri [duhovniccşti] nc conving să dezlegim puțin pos-
tul mâncând în zi de sărbătoare pugine legumc:
„Căci ¢ o rugine care aduce păcatul, §i e o rugine care
c slavă şi har” [Sir 4, 21].
33. Demonului care încearcă să mă convingă prin lin-
guşeală şi-mi spune cu jurăminte: „De acum inainte să
nu te mai lipseşti de nici o mâncare şi băuturi, fiindcă
din pricina postului prea intins a ajuns trupul tău arâr
de slab gi uscat!":
„Un dugman plângăreţ făgăduieşte totul cu buzele, dar
În inimă meşterește vicleşug” [Prov 26, 24).
34. Gândului care-mi arată că poruncile lui Dumnezeu
sunt aspre şi-mi spune că multe chinuri §i dureri vor
aduce cle trupului §i sufletului meu:
227
 „Rănile de la un pricten sunt mai vrednice de încre-
derc decât bincvoitoarcle sărutări ale dugmanului®
[Prov 27.6).
[Din Ecclesiastul]
3S. Gândului care, in afara unci boli, caută putin vin
şi-mi spune că vinul a fost făcut pentru oameni:
„Tot ce-a făcut bun, l-a făcut pentru vremea sa” [Ecc
3,11].
36. Gândului care mă face să mă gândesc la desfătările
şi la banchetele de demult §i caută să reinvie acest vechi
obicei:
„Mai binc e să mergi la casa plingerii decât să mergi la
casa băuturii” [Ecc 7, 2].
37. Gândului degert care incearci să ne convingă să ne
intindem vieguirea peste ceea ce se cuvine, legându-ne
pânză de sac in jurul mijlocului, ieşind în pustiul fără
apă. petrecând ncincetat sub cerul liber și păscând rădă-
cinile deșcrtului și care ne mai sfatuicgte să fugim de ochii
oamenilor care ne-ar purea chema §i ar putea fi chemagi
de noi:
-Nu fi peste măsură de drept şi nici peste măsură de
intelept, ca să nu-și ieşi din fire” [Ecc7, 16).
Din lov
38. Gândurilor carc ne aduc aminte de plicerile dina-
inte §i ne arată necazul care ni se întâmplă acum:
„Dacă am primit din mâna Domnului pe cele bune,
oare nu le vom răbda şi pe cele rele?" [Jov2, 10).
Dun Mibeia
39. Gândului sufletului care se duce la rudele după
trupşi găseşte masa plinăde tot felul de mâncăruri:
228
 „Ridică-te şi pleacă, căci acesta nu-ti va fi loc de odihnă”
(Mih 2, 10).
Din Avacum

40. Gandului lăcomici pantecului carc in zile de săr-

bitoare ne zugrăveşte mulgi oameni zăcând tolăniți în
jurul unor mesc strălucite veselindu-se §i bucurându-se:
„Dar cu intru Domnul mă voi bucura, de Dumnezeu,
Mântuitorul mcu, mă voi veseli” [4Avc 3, 18].
Din lsaia
41. Gândurilor carc ne aduc aminte de pliceri §i de
mesc pline de toate bunătățile, pe carc le laudă mai presus
decăt virtugile monahilor:
„Vai celor cc spun răului bine şi binclui, rău, celor ce
fac întunericul lumină §i lumina, intuneric, celor ce fac
amarul dulce §i dulcele, amar" [/s 5, 20].
42. Gândului sufletului obosit §i chinuit de pâinea și
apa puțină:
»9i cu toate că Domnul va da pâinca necazului și apă
zgârcită, cei ce te fac să rătăceşti nu se vor mai apropia
de tinc, pentru că ochii tâi îi vor vedea pe cei ce te fac
să rărăceşti §i urechile tale vor auzi cuvintele celor ce
te-au îndemnat din urmă la rătăcire” [/s 30, 20-21].
Din leremia
43. Domnului pentru slăbiciunca trupului meu care a
slibit de multul post și s-a subţiat prin nevoingele grele,
#i pentru sufletul meu care s-a umplut de ginduri rele:
»Adu-Ti aminte, Doamne, de minc i mă cerceteazi
și apără de cei ce mă prigonesc; nu-i răbda indelung,
vezi că de dragul "Vău am indurat ocară de la cei ce-Ti
defaimă cuvintele!" [Ir 15, 15-16a).

229
[Din Plingeri]
44. Domnului pentru demonul care slăbeşte stomacul
şi toate încheicturile trupului §i aduce trupului o mare
slăbiciune ca de la o foame §i o boală prelungită:
„Vezi, Doamne, că sunt necăjit! Pântecul meu e€ pradă
tulburirii şi inima în mine mi se-ntoarce” (P/g 1, 20).
Din Daniel

45. Sufletului căruia nu-i e de ajuns să mănânce pâine

şi să bea apă, ci pe lângă acestea caută legume şi nu-și
aduce aminte de necazul semingelor pe care le-au mâncat
Daniel §i tovarăşii lui:
»lar Daniel a zis către Amelsad, pe care mai-marcle
cunucilor il pusese peste Daniel, Anania, Misacl §i
Azaria: «Punc-i pe servii tăi la încercare timp de zece
zile; să ni se dea din semingele pământului; din ele să
mâncăm, i să bem apă; chipurile noastre să ti se arate
ție, a i chipurilor tinerilor care mănâncă din masa
regelui; i după cum vei vedea, agasă faci cu servii tăi.»
lar el i-a asculrat §i i-a pus la încercare timp de zece
zile §i la sfirgitul celor zece zile erau chipurilor lor
mai frumoase i trupurile lor mai puternice decât ale
tinerilor ce mâncau din masa regelui. Aşa că Amelsad
le lua mâncarea de mâncat şi vinul de băur şi le dădea
în schimb seminge” [Da 1, 11-16).

46. Sufletului carc în ceasul luptei caută să afle o

armă care:
„Atunci lisus a fost dus de Duhul În pustie, ca să fic
ispitit de citre diavolul. i postind El patruzeci de zile
230
 şi patruzeci de nopți, in cele din urmă a flămânzit”
[Mr4, 1-2].
47. Gândurilor care ne îndeamnă să ne facem griji de
hrană şi de haină sub pretextul iubirii de străini sau al
bolilor și durcrilor îndelungate alc trupului:
„Nu vă faceţi griji pentru viaga voastră ce veţi mânca
şi cc veţi bea, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi
îmbrăca; oarc nu este viaga mai mule decât hrana şi
trupul decât imbrăcămintea?” [M 6, 25).
48. Suflctului legat de lăcomia pântecului §i care crede
că poate alerga pe calea vicţii în odihna trupului şi în
plăceri:
„Strâmtă cstc poarta §i îngust este drumul ce duce la
viață şi pugini sunt cei ce il află” [Mr7, 14].
Din Evanghelia dupd Luca
49. Gândului care ne opregte să ne împărțim hrana și
hainele noastre celor săraci, intrucit cele de față nu ne-ar
ajunge nici nouă, nici lor §i ar cxista mereu cineva mai
neputincios §i mai lipsit decâr acesta căruia se cade să i
le dăm, iar nu acestuia care ¢ lencş §i caută să mănânceși
să sc îmbrace fără ostencală:
„Cel ce are două hainc să dea celui ce nu are, şi cel ce
are bucate să facă la fel” [Lc 3, 11].
Din Fapte
50. Sufletului care indrigeste cele poftite de el și-şi
adună hrană şi haine numai pentru el insugi:
„lar toți cei ce au crezut crau laolalcă §i aveau toate
Îndeobşte. Și iși vindeau păimântul §i bunurile i le
Impirgeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare”
[FA2, 44-45).
231
 SI. Sufletului descurajat în necazul care i se întâmplă
din pricina înfrânării de la păinc şi apă:
„Prin multe necazuri trebuic să intrăm în Împărăția
lui Dumnezeu” [FA 14, 22].
Apostolul. Din Epistola citre Romani

52. Gândurilor carc incearcă să ne convingă să nc in-

grijim putin de trupul nostru prin mâncăruri și băutură:
„Grija pentru trup să nu o faceți spre pofte" [Rm 13, 14].
53. Gândurilor care ne îndeamnă să ne întremăm cu
mica mângâiere a câtorva legume:
„Cel slab însă mănâncă lcgume" [Rm 14, 2].
Din Întâia Epistold către Corinteni
54. Gândului care la vremea roadelor furişează in noi
pofta unor minciruri noi:
„Orice luptător dc la toate se înfrâncază. Ei însă, ca să
ia o cunună stricăcioasă; dar noi, una nestricăcioasă”
(1 Co9.25).
Din a Doua Epistold citre Cerinteni
55. Gândurilor care au loc in noi din cauza unor mari
lipsuri §i care putin câte putin destramă tăria suflecului:
„Noi intru toate suntem necăjiți, dar nu strivigi; în stări
fără icşire, dar nu deznădăjduiţi; prigonigi, dar nu
părăsiți; doborăți, dar nu nimiciti; totdeauna purtând
În trup mersul spre moarte al lui lisus, așa ca și viaga
lui lisus să sc aratc în trupul nostru. Căci pururca noi.
cei vii, suntem dagi spre moarte din pricina lui lisus,
aga ca i viața lui lisus să se arate In trupul nostru cel
muritor” [2 Co4,8-11).
232
 56. Gândului care ne zugrăveşte înaintea ochilor o
durere de stomac, de ficat, de rinichi §i umflarca pânte-
cului:
„De aceca nu pierdem din curaj; dimpotrivă, chiar
dacă omul nostru cel din afară sc trece, cel dinăuntru
sc innoicgte din zi în zi” [2 Co 4, 16].
57. Gândurilor care sc ivesc în noi atunci când pugin
căte putin ni se strică tot trupul:
„Fiindcă noi gtim că dacă acest cort — locuinga noas-
tră pământească — se va desface, avem zidire de la
Dumnczeu, casă nefăcută de mână, veşnică in ceruri”
[2Co5,1].
58. Gândului care trezeşte in noi mila §i ne convinge
să dăm săracilor, după care nc întristează §i necăjeşte
pentru cele pe care le-am dat:
„Nu cu pirerede rău sau de silă, căci Dumnezeu îl iu-
beşte pe cel ce dă cu voie buni. Pe omul blind §i damic
Domnul il binecuvântează" [2 Co 9, 7 §i Prov 22, 8].
59. Gândului care zugrivegte în noi o slăbiciune cum-
plică din pricina bolilor adusc în noi de multa postire §i
ne convinge să mâncăm ceva gătit:
„Când sunt slab, atunci sunt rare” [2 Co 12, 10].
Epistola către Efeseni
60. Gândului care caută siturare de vin in zi de săr-
bitoare:
„Să nu vă Imbitati de vin, în carc este picrzanie, ci vă
umpleti de Duh, vorbind între voi în psalmi şi in lau-
de și în cântări duhovniceşti, liudind §i cântând in
inimile voastre Domnului® [5f5, 18-19).
233
Din Epistola către Filipeni
61. Gândurilor care fac sufletul să-și adune hrană prin
munca mâinilor i nu-l pot convinge să primească ceva
de la rude, întrucăt sunt prea sărace și departe de cl, după
care îi sugercază că lipsurile lui vor fi astămpărate de alții:
„Domnul este aproape. De nimic nu vă-ngrijoraţi,
ci intru torul faccţi-l cunoscute lui Dumnczeu ccrc-
rile voastre prin rugăciune §i rugă cu mulțumire” [Flp
4,5-6].
62. Gândului care-mi prezice foamete §i puginitatea
pâinii §i mă face să-mi fac griji pentru cle de ruşinea de a
fi nevoit să le primesc pe degeaba de la alții:
„În toate m-am invigar să fiu §i sătul, i flămând, şi să
am dc prisos, §i să duc lipsă. Pe toate le pot intru
Hristos, cel cc mă întăreşte” [Flp 4, 12-13).
Din Intiia Epistolă către Tesalowiceni
63. Gândului care ne rupe de lucrul cu mâinile §i ne
convinge că vom primi cele de lipsă de la algii:
„Dar vă indemnim, fragilor, să prisosiți din ce în ce
mai mult §i, așa cum v-am poruncit noi, să râvniți a
trii în linigte, să vă vedeţi fiecare de treburile sale și
să lucraţi cu mâinile voastre, aga incât să vă purtagi
cuviincios față de cei din afară §i să nu avcţi nevoic de
nimeni” [/ Tes 4, 10-12).
Din « Doua Epistold câtre Tesaloniceni

64. Gândului care ne oprește să lucrăm cu mâinile i

ne chinuic
să mâncăm pline
pe săturate:
„Dacă nu vrea cincva să lucreze, nici să nu mănânce”
(2Tes 3, 10).
234
Din Epistola câtre Evrei
65. Gândului care ne spunc că viaga monahali e aspră
și apăsătoare peste măsură, că ne pierde in chip rău eru-
pul şi nu ne c de nici un folos suflctului:
„Certarea, oricarc ar fi ca, nu parc la început că e spre
bucuric, ci spre intristare; dar mai tirziu, celor ce-au
fost incercaţi prin ca le punc inainte roada pagnici a
dreptăţii” [Evr 12, 11].
66. Gândului care stă gură-cască la mâncare §i e nepă-
sător față de milostenia față de cei siraci:
„Nu uitati facerca-de-bine §i părtăşia bunurilor, căci
in jertfe ca acestea găseşte Dumnezeu plicere” [Evr
13, 16].
Din Întâia Epistolă citre Timotei
67. Gândului care, fără să avem dureri de stomac §i
boli cumplite, ne sfituicgte să bem vin §i ne aduce aminte
de porunca fericitului Apostol care în cpistola sa îi po-
runceşte lui Timotci cu privire la aceasta:
„Păstrează-te curat. De acum nu bea numai apă, ci
foloscste pugin vin, din pricina stomacului tiu şi a
desclor tale slăbiciuni" [] Tim 5, 22-23).
Din Epistola
lui Lacob
68. Gândurilor care ne Intorc iarăşi spre lume şi po-
runcile ci:
„Nu jştiţi oare că prictenia cu lumea ¢ dugminic cu
Dumnezeu? Ajadar, cel ce vrea să fic pricten cu lumea
I se face vrăjmaş lui Dumnezeu® [ Lac 4, 4).

235
Din Epistola lui loan
69. Gândului care crede că porunca postului c grea:
„Şi poruncile Lui nu sunt grele, pentru că tot cel ce e
născut din Dumnczeu biruicşte lumea; și accasta-i biru-
inga carc-a biruit lumea: credinga noastră” [/ In S, 3-4].

Binecuvintat fic Domnul nostru lisus Hristos,

Care ne-a dat biruinga impotriva gândurilor
demonului lăcomici pântecului!
 II

Impotriva gândurilor desfrânării

Din lesirea
1. Gândului desfrânării carc-mi imaginează in minte
[dianoia) o femcic sub bărbar:
„Să nu râvneşti la femeia aproapelui tău” [/ 20, 17].
2 Gândului întristării adus în noi de multele ispite ale
desfrânării care ni sc întâmplă §i care ne surpă nădejdea
zicindu-ne: „Ce lucru bun mai agtepragi după roară
ostencala asta?”:
„Dacă intr-adevir Îmi veti asculta glasul şi veți face tor
ce-ti voi spunc, voi fi duşmanul dugmanilor căi §i po-
trivnicul potrivnicilor tăi. Căci ingerul Mcu, povăţui-
torul tău, va merge cu tinc §i te va duce la amorei i la
hetei şi la ferczei §i la canaanceni i la gherghesei și la
hevei şi la icbusci, §i Eu îi voi stârpi" [1ș 23, 22b-23].
3. Gândului care crede că intr-un singur ceas vor fugi
de la el gândurile de desfrănare:
„Dar nu-i voi alunga intr-un singur an, ca nu cumva
pământul să devină pustiu şi-fiarele pământului să se
inmulţească asupri-i; ci-i voi alunga de la tine pe-nce-
tul cu-ncetul, până ce te vei inmulgi §i vei lua-n moş-
tenire pământul" [/; 23, 29-30).
237
 4. Gândului desfrânării care spunc: „Tincreţea nu poate
avea nicidecum linişte de la poftele desfrânării §i nu-gi
poate aduce curate gândurile ci lui Dumnezeu™
„Tot ccl ce intră la numărătoare, de la douăzeci de ani
în sus, li va da Domnului această darc” [ /5 30, 14].
S. Gândului desfrânării care spunc: „Tincreţea nu c
vinovată §i de pedepsit dacă desfrâncază sau primeşte cu
bucuric gânduri intinate":
„Zis-a Domnul către Moise: «Pe cei ce au păcătuit
in faţa Mca, pe accia îi voi şterge din cartea Mca™ [/;
32,33].
Din Deweronomul
6. Gândului care nu sc ambiționează si-§i păzească cu
strajă sufletul său de desfrânarea care se alcătuieşte în el,
ci spunc §i face lucruri fără de lege cu femeia pe care şi-o
imagincază inaintea ochilor lui:
„Ascultă, Isracle, i sileşte-te să le păzeşti [poruncile],
ca să-ți fie bine şi să vă inmulgigi foarte, precum ţi-a
griit Domnul, Dumnczeul piringilor tăi, că-ţi va da
pământul unde curge lapre §i micre™ [Dr6,3].
7. Gândului ce caută să sc apropie de demonul desfrâ-
nării printr-o poftă necurată:
„De Domnul, Dumnezeul tău, să te temi, numai Lui
să-l slujeşti, de El să te lipeşti §i doar pe numele Lui să
tejuri” [Dr 6, 13].
8. Sufletului zdrobit zi §i noapte de gânduri de des-
frânare §i care a aruncat de la el nădejdea biruinţcei
asupra lor:
„lar dacă vei zice in gândul tău: Neamul acesta-i mai
numeros decit mine, cum voi putea să-i nimicesc?, să
238
 nu te temi de ci, ci adu-ţi aminte de ceca cc le-a făcut
Domnul, Dumnezeul tău, lui Faraon §i tuturor cgip-
tenilor” (D¢ 7, 17-18].
9. Gândului sufletului chinuit de reprezentări mentale
desfrânatc care mai întâi desfac in diferite imagini reaua
patimă a desfrânării, apoi adună gânduri intinate, după
care se intorc gi se alipesc de unul din aceste gânduri
inrobitoarc și-l fac să zăbovească multă vreme in acest
suflet ncnorocit:
„Astăzi vei cunoagte că Domnul, Dumnczeul câu, este
Ccl cc merge înaintca ta, este foc mistuitor; El ii va
surpa, El îi va punc pe fugă de dinainte-gi, El ii va
surpa, El ii va nimici degrabă, aga cum ţi-a grăit ție
Domnul" [D:9,3].

10. Gândurilor care ne fac să ne intoarcem pugin spre

mâncăruri atunci când, bătându-şi joc de ci, duhul des-
frânării încetează pugin şi de aceea cred că au atins hota-
rul cumingenici:
„Acolo nu veţi face nimic din ceea ce faceti voi acum
aici, ficcare după cum îi place lui; căci până acum încă
n-ati intrat in odihna §i in moştenirea pe care v-o dă
Domnul, Dumnezeul vostru” [D: 12, 8-9).
11. Sufletului care sc clatină §i tremură din cauza
demonilor care-i pipăie midularele — cci care au fost
ispititi de acest demon Ingeleg cele spuse —:
„Pavăză ți se va face Cel ce ajută şi nu în sabie va fi
lauda ta! Vrăjmaşii tăi te vor ingela, dar tu vei călca pe
grumajii lor!" [Dr 33, 29].

239
Din Judecăteri

12. Sufletului care din pricina Întristării cade in akedie

şi nu mai poate suporta gândurile Întinate care-i mân-
jesc rugăciunca:
„Scoală-re. căci aceasta e ziua în care Domnul l-a dat
pe Stscra in mâna ta, fiindcă Domnul va merge Înain-
teata” [/d . 14].
13. Gândulu: stirnit de reprezentări mentale ale des-
frănărn şi carc nu vrea nicicum să le scuture de la cl,
pentru că nu simte lanţurile păcatului §i meşteşugul
cclor răi:
„Și a zis Dalila: «Samsoanc, filistenii străini vin asu-
pră-și!= lar o s-a trezit din somn şi a zis: «Voi ieşi din
asta ca g altădată g mă vor scutura...» El insd nu ştia
că Domnul Sc indepărzase de el. lar filistenii l-au prin
# 1-au scos ochu și l-au adus in Gaza i l-au legat cu
dătuşc de aramă. $i invârtea la răşniță în casa temnigei”
Ud 16.20-21).
Dez Somuel

14. Îngerului Domnului care ni sc arată pe neagteptate

in minte |mous, riceyte gândul dafrânirii i dungă de
la & toatc gandurile carc o Înconjoară:
„lnima mea s-a intint intru Domnul, fruntea mi s-a
inălțat intru Domnul, Dumnezeul meu; gura larg mi
s-a doclus impotnva vrăjmaților mei, bucuratu-m-am
intru mântuirca Ta® ( Sam2, 1).
15 Demonului necurat al dosfrănării care ni sc arată
noaptca in chip scărbos In aseminarea unci femci, iar
sufletul meu nu poatc birui voingele lui necurate:
40
 ~Arcul celor tari a slăbit, dar cei slabi s-au incins cu
putere. Sătuii s-au văzut în lipsă, iar fliminzii au mog-
tenit pământul” [/ Sam 2, 4-5].
16. Suflctului care nu vrea să fugă de pofta necurată i
rămâne in gândul lui Naas amonitul, care se tilcuieste
șarpe:
~Atunci toţi oamenii [abesului au zis către Naas amo-
nitul: « Fă cu noi un legământ de pace, iar not iţi vom
sluji tie». Dar Naas amonitul le-a răspuns: «lată cum
am să fac cu cu voi legământ de pace: am să vă scot la
togi ochiul drept gi-am să vă fac de ocară in rot lsrae-
lult»" [ Sam 11, 1-2).
Din cartea Regilor

17. Demonului desfrânării care vrea să strice gi să

Întinczc prin gânduri cumingenia mea:
„Fercască-mă Dumnczeu să-ți dau cu mogtenirea pă-
ringilor mei!" [/ Rg 20, 3].
Din Cronici
18. Sufletului care crede că e încercat peste puterede
demonul desfrânării:
„De atunci a inceput fara să plitcasci tribur, după
porunca lui Faraon; §i fiecare, după cum putca, cerea
de la poporul țării argint şi aur spre a-1 fi dat faraonului
Necao“ [2 Cron 36, 4a; ct. 2 Rg 23, 35].
Din Ezdra
19. Domnului pentru gândurile de desfrinare care ne
arată nopyile imagini scirboase:
=Și am zis: « Doamnc, rușine-mi este i nu indriznesc
să-mi rudic taţa spre Ting, că tiradelegile noastre s-au
Înmulțit mas mult decât perit capului nostru, 1ar pă-
M4l
 catele noastre s-au mirit până la cer. Din zilele părin-
tilor noştri §i până-n ziua de astăzi ne aflăm în mare
păcat" [Ezr 9, 6-7a).
20. Suflctului carc după lupte puternice impotriva
gândurilor desfrânării a dobandit cumingenic §i curăție:
„ Ţara în carc intragi ca s-o moştcniţi c o țară necurată
prin necurățiile păgânilor din aceste inuturi, prin spur-
căciunile şi murdăriile cu care au umplut-o de la o
marginc laalea” [Ezr 9, 11).
Din prorocul David
21. Domnului pentru multimea de gânduri Întinate
care ne chinuic, nc constrâng §i ne atrag gândul spre
diferite feţe/persoanc:
„Doamnc, de ce s-au inmulgit cei ce mă necăjesc?
Mulţi se ridică impotriva mea, mulți îi spun suflecului
meu: «Nu-i este lui mântuire întru Dumnezeul lui» "...
Dar Tu, Doamne, Tu eşti ocrotitorul meu, Tu cşti
slava mea §i Cel ce înalți capul meu® [Ps 3, 2-4].
22 Sufletului care nu ştie că puterea irascibilității com-
bate gândul desfrânării, fiindcă irascibilitatea e făcută din
foc, iar gândurile Intinate se nasc din apă:
~Miniati-vi, dar nu păcătuiți; deasupra paturilor voas-
tre căiți-vă de cele ce-aţi griit in inimile voastre” [ Ps 4, 5]
23. Gândurilor necurate care zăbovesc in noi mult
timp, inchipuie des in noi imagini scirboase §i prin pofte
patimagc lcagă mintea de mădularcle ruginoase:
„Îndepărtați-vă de mine voi, meşteri ai fărădelegii.
căci auzit-a Domnul glasul plângerii mele; Domnul
mi-a auzit ruga, Domnul mi-a primit rugiciunea”
(Ps6,9-10).
22
 24. Domnului pentru demonul desfrinirii care, ne-
putând să nc vatame prin poftele trupului, nc arată în
minte [dianoia] un monah care face acest intinat păcat:
„Vrăjmaşul a fost până la urmă lipsit de sabic, iar cetă-
țile lui le-ai surpat; picrit-a pomcnirca lui cu răsunct.
Dar Domnul rămâne in veac" [Ps 9, 7-8].
25. Domnului pentru demonul intinat al desfrânării
care sc apropic pe faţă de părțile rușinoasc ale cclor ce sc
sărguiesc să sc depărteze de cl, răpindu-le pe neagteptate
mintea printr-o ncbunic §i schimbându-le sufletul printr-o
mulțime de puternice ginduri d desfrinare; atunci când
suntem ispititi de acest demon c foarte folositor să sirim
repede în picioarc §i să ne plimbăm des §i sprinten prin
chilic:
„Cată spre minc, auzi-mă Doamnc, Dumnezeul meu,
lumineaz3-mi ochii, ca nu cumva să adorm intru moar-
te, ca nu cumva să zică vrăjmașul meu: «Întăriru-m-am
împotrivă-i!»" [Ps 12, 4-5).
26. Sufletului care crede că gândurile de desfrânare
sunt mai tari decâr poruncile lui Dumnezeu date spre
desființarea acestei patimi:
„Eu îi voi mărunți cum e praful in faga vântului, cum
e tina uligelor îi voi face clisă” [Ps 17, 43].
27. Domnului pentru demonul desfrânării care cade
pe neagteptate asupra trupului §i nu poate birui mintea
[mous) prin gândurile necurate pe care le aduce:
„Plânsul mi l-ai întors intru bucuric, sacul mi l-ai rupt
§i cu vesclie m-ai încins, pentru ca slava mea să-Ți
cânte fără să-mi pară rău” [Ps 29, 12-13).
28. Gândului carc-mi spune: „Demonul desfrânirii te
Vabirui, dacă i te vei impotrivi!™:
243
 „Ruşinați şi infruntati să fic cei ce caută sufletul mcu;
cei ce-mi gândesc mie răul Întoarcă-se îndărăt i plini
de rugine” [ Ps 34, 4].
29. Gândului care mă amenință: „Va fi trimis impo-
triva ta un alt demon al desfrânării mai greu, mai ascugit
și mai tarc decăr primul, carc te va sili cu ușurinţă şi va
trage sufletul tău spre păcatul cu fapta!":
„Să fic ci ca praful in faga vântului şi ingerul Domnu-
lui să-i necăjească: fic-le calea intuncric §i alunecare şi
ingerul Domnului să-i fugărească" [Ps 34, S-6).
30. Sufletului care în vremea necazului pricinuit de
gândurile de desfrinare nesocoteşte haincle din pânză de
sac §i nu-gi aduce aminte de David care a făcut aceasta
spre povăţuirea noastră:
„Dar cu, când ci mă supărau, cu haină de sac m-am
imbrăcat, cu postire mi-am smerit sufletul, iar rugă-
ciunca mea in sânul meu se va întoarce” [Ps 34, 13].
31. Suflerului înrristat pentru că rămân In el gânduri
necurate §i care nu mai aşteaptă biruinga asupra lor
pentru că vede că în mintea [dianoia] lui s-a împlâncat
una din imaginile intinate şi-l chinuie neîncetat:
„Încă putin, §i păcătosul nu va mai fi: îi vei căura locul
şi nu-l vei afla” [ Ps 36, 10).
32. Demonului desfrânării care se arată In asemănarea
unci femei frumoase goale care aţâță prin mersul ci şi-şi
unduic voluptos tot trupul ci In chip Întinar, şi care astfel
răpeşte mințile multora şi-i face să uite de cele mai bune:
„Pentru aceasta Dumnezeu te va nimici până la urmă,
te va smulge i tc va muta din locagul tău §i rădăcina
ta din pământul celor vii® [Ps 51,7 .
244
 33. Gândului care-mi profeţeşte căderea din cumin-
tenic §i că mă va rugina inaintca oamenilor:
„Ruşinaţi să fic şi intorși indărăt togi cci ce urăsc
Sionul; faci-sc ca iarba pc acoperişuri, care sc usucă
mai-nainte dc-a fi smulsa” [ /s 128, 5-6].
Din Proverbele lui Solomon

34. Gândului desfranirii care noaptea in vis mă ațăță

spre un lucru întinar, iar ziua ne ocarigte și-și bate joc
dc noi prin gânduri:
„De accca şi cu voi ride la nimicirea voastră, și mă voi
vescli când vă va veni pierirea §i când fără de veste va
da peste voi huictul” [Prov 1, 26-27].
35. Gândurilor care ne silesc să zăbovim vorbind cu o
femeic măritată, ca ca să ne viziteze des §i să primească
de la noi un folos duhovnicesc:
„Nu-ţi picrde vremea cu femeia străină” [Prov 5, 20].
36. Minţii (dianoia] care-și imaginează aseminarea unci
femei frumoase şi se sârguieşte să vorbească cu ca ori să
facă cu ea ceva rău ori ce nu se cuvine, precum ne-a po-
vestit Sfântul loan [din Lykopolis]* prorocul Tebaidei:
„Să nu te biruiască pofta de frumusete, nici nu te lăsa
vânat de ingigi ochii căi, nici nu tc lăsa inşclac de gencle
ci; că pregul desfrânatei este cit al unci piini® [Prov
6,25-26].
37. Gândului care Încearcă să mi convingi că nu ne
vătămăm cu nimic din vederea unci femei desfrinate:
„Oare va ascunde cineva foc in sin fără si-gi ardă hai-
nele? Oare va călca cincva pe jăratic fird si-gi ardă pi-

*CE.HL 35; i mai jos Ans V, 63 VIL 19.

245
 cioarele? Așa-i cu cel ce intră la femcie cu bărbat: tot
cel ce se atinge de ca nu va fi fără vină” [Prov 6, 27-29).
38. Sufletului care nu cunoaşte pricina ispitelor, nici
nu înţclege că, atunci când c biruit, demonul desfrânării
se depărtează de noi i lasă în noi o cumingenic desă-
vârșită:
„Așa cum aurul §i argintul se lămuresc in cuptor, tot
astfel inimile ccle alesc în Domnul” [Prov 17, 3].
39. Gândului necurat care ne momegte §i ne intoarce
iardgi la păcatul pentru care de multe ori ne-am pociit
inaintca Domnului:
„Cum c ciincle care se-ntoarce la vărsătura lui şi devine
scarbos, așa c nemintosul care-n răutatea lui se-ntoarce
la păcatul său” [Prov 26, 11].
Din Ecclesiastul
40. Gândului care ne aduce aminte de casa în care am
dar multe roade Satanci:
„Mai bine să asculți certarea unui ingelept decâr să fii
un om care asculti cântecele nebunilor” [Ecc7, 5).
41. Suflerului care ajunge în ispite de gânduri necurate
§i nu caută să le alunge prin foame, scte, priveghere şi
rugăciunc:
„Dacă duhul celui puternic se ridică impotrivi-gi, nu-ţi
părăsi locul, căci firca domoală punc capăt păcatelor
mari" |Ecc 10,4).
Din Cintarea Cintirilor
42. Sfingilor Ingeri pentru gândurile necurate care
rămân in suflet:
„Nu vă uitați la mine că sunt neagră, căci soarcle m-a
ars” [Cânr 1, 6).
246
Din lov

43. Suflecului care crede că pizirea gândului ferm de a

nu desfrâna cu mintca [dianoia] c mai presus de firea lui:
„Căci zicea lov: «Nu cumva feciorii mei să fi gândit în
cugetul lor ceva rău asupra lui Dumnezcu»" [/ov 1, 5].
44. Sufletului carc, fiind ispitit în chip cumplit şi de
nepovestit de demonul desfrânirii şi infricogat de această
ispită, sc miră câr de neruginat §i netemitor e acest
demon:
„Au pe pământ nu-i viaga incercare pentru om? i
viața lui nu-i oarc-a tocmitului cu ziva?® [for7, 1).
45. Gândului care-mi profeţeşte despre demonii des-
frânării, că venind ne vor pipăi și aprinde mădularele
noastre:
„Acestora întuncric le va fi în amiaza-mare, în plină zi
umbla-vor ca noaptea, pipăind" [/ov 5, 14].
46. Gândului desfrânării care-l chinuie pe Isracl să
adune paic şi trestii în loc de grâu:
„Nu-mi fic ca sub Domnul să fac ceva rău, să-l rulbur
pe cel drepr sub Cel-Atotputernic; căci El plăteşte
omul intocmai după faptă" [Jor 34, 10-11).
47. Sufletului care nu gtic de unde se aruncă asupra
noastră aceste gânduri aprinse:
„Din gura lui [a leviatanului] ies parcă văpăi de torțe-
aprinse” [Iov 41, 10].
[Din lsaia]

48. Gândului desfrânării care-mi spunc: „Nu sunt cu

nimic vătămat i stricat de foame, de sete §i de muled
postirc":

247
 „El cu foame Îţi va omori sămânţa, iar rămășița ta o
va nimici” (/s 14, 30].
49. Demonului care mă sfătuieşte în mintea [dianoia]
mea să mă căsătoresc cu o femcic §i să mă fac tată al unor
fii şi să nu mai fiu războit astfel in foame de gânduri de
desfrânare:
„Nebunul vorbe ncbunc va grăi, iar inima sa va cugeta
deşcrtăciuni, ca să facă fapte nelegiuite §i să grăiască
rătăciri impotriva Domnului, ca să risipească suflete flă-
mândc, iar sufletele insctate
să le facă a fi goale™ [ 15 32, 6].
Din leremia
50. Domnului pentru demonii desfrânării care-şi iau
pretexte din Scripturi şi din cele scrise în cle:
„Doamnc, Tu, Cel ce pătrunzi pe cele drepre, Tu, Cel
ce cunoşti rărunchii şi inimile, fă ca să-Ţi văd răzbu-
narea asupri-le, că Ţie Ti-am incredingat apărarea
mea!” [Ir 20, 12].
51. Domnului pentru gândurile de desfrânare care
rămân în mine
„O, Doamne, Doamnc, iată, Tu vezi-mi umilinga că
s-a mărit vrăjmașul" [Plg 1,9).
52. Domnului pentru demonul care stârneşte noaptea
gândul blestemat impotriva suflecului meu §i tulbură tot
chipul feţci:
„Vezi, Doamne, priveşte că-n mare înjosire mă aflu!”
[Plg1.11).
53. Sufletului care cade noaptea In vedenii scârboasc:
„Ridică-te și bucură-te noaptea, când Îți Începi veghe-
rea; fă-ți inima o apă revărsată-naintea feţei Domnu-
lui” [Plg 2. 19).
248
 54. Domnului pentru demonul desfranirii care prin
patima doringei intipăreşte in mintea [dianoia] mea o
vedere cu infigisare intinată:
„Din prea-adâncul gropii mele numele Tiu, Doamne,
l-am chemat; Tu glasul mcu l-ai auzit: la ruga mea să
nu-Ti inchizi auzul; spre ajutor mi Te-ai ficut aproape;
când Tc-am chemat, mi-ai zis: « Nu-ţi fie teami!»”
[Plg 3, 55-57|.

Din Daniel

55. Demonului desfrinirii care, atunci când încetează

gândurile lui, incepe să-și cerceteze și pipăie mădularele
trupului — ştiu ce spun cei ispitii de acest demon —;
celor ce sunt luptaţi de el le c de folos ca in vremea luptei
să umble şi să se roage mult în chilie noapte i zi §i să
fure puţin somn gezind, să imbrace haine aspre din
pânză de sac şi să fugă de săturarea de pâinc şi apă; și să
ştie cei ce duc această luptă că, dacă cu puterea Domnu-
lui vor birui acest demon, își vor agonisi o cumingenic
cu neputingi de luat de la ei:
„Regatul ți s-a dus! Te vor alunga dintre oameni și-ţi
va fi sălașul laolaltă cu fiarele cămpului, §i ca pe un
bou te vor hrăni cu iarbă §i şapte vremi vor trece peste
tine, până ce vei recunoagte că Cel-Preainalt este Dom-
nul împărăției oamenilor şi că El o dă cui li place Lui
s-o dea!" [Dn 4,31-32).
Din Evangbelia dupd Matei
56. Gândului care Impinge la păcat prin imagini de
bărbaţi şi femei care se alcăruiesc în cl:
„Oricine se uită la o femcie spre a o pofti s-a și des-
frânat cu ca în inima lui" (Mr S, 27).
249
 57. Sufletului carc c ispitit de gânduri necurate de
desfrânare şi nu vrea să privegheze §i să sc roage:
„Privegheaţi şi vă rugagi, ca să nu intragi in ispită”
[Mr26,41).
Apostolul. Din [Intdia] Epistolă cărre Corinteni
58. Gândurilor care ne silesc când să mergem în picţe,
când să hoinărim in afara pictelor:
„Nu vă amăgiţi: Nici desfrinagii, nici închinătorii la
idoli, nici adulterii, nici stricagii de tot felul, nici sodo-
migii, nici hotii, nici lacomii, nici begivii, nici batjo-
coritorii sau hrăpitorii nu vor moşteni lmpârăţia lui
Dumnazeu" [] Co 6,9-10).
59. Gândurilor care alcătuiesc In inima noastră desfri-
narea, pe care insi o vede Domnul atunci când devine
faptă:
„Nici să nu ne desfrânăm, aga cum s-au desfrânar unii
din ci §i intr-o singură zi au cizut douizeci şi trei de
mii” [/ Co 10, 8; f. Nm25,9).

60. Gândurilor necurate care uncori ne trideazi in

vise, alteori ziua incep să inchipuie în mintea [dianoia]
noastri vederea unor imagini:
„Căci pe aceasta s-o ştiţi voi binc, că nici desfrânat
sau necurat sau lacom — care cste un inchinitor la
idoli — nu are moştenire in lmpărăția lui Hristos şi 2
lui Dumnczeu” [£f5, 5).
Din Epistola lui lacob
61. Gândului care crede că aceste ispite vin de la
Dumnezeu:
250
 „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: «De la Dumne-
zcu sunt ispitit!», pentru că Dumnezeu c la adăpost
de ispita răului i El in Sinc nu ispiteşte pe nimeni;
ci ficcare este ispitit de propria sa poftă atunci câne e
tras i momit de ea” |lac 1, 13-14).
62. Sufletului care nu gtic că de la cele poftite de el i se
intâmplă tot felul de ispite de la demoni:
„De unde rizboaicle, §i de unde luptele dintre voi?
Oare nu dc aici: din poftele voastre care vi se războiesc
in mădulare?" [Jac4, 1).
Din [Intdia]
Epistolă a lui Petru
63. Gândului care nu mai suportă pipăitul demonului
care-i cade pe neagteptate intre șale şi de aici se mută
mai jos în ele aprinzându-le:
„lubiţilor, nu vă mirați de focul aprins intre voi ca să
vă-ncerce, ca §i cum vi s-ar întâmpla ceva striin, ci de
vreme ce sunteţi părtaşi la suferingele lui Hristos,
bucuraţi-vă, pentru ca şi la descoperirea slavei Sale cu
veselie să vă bucuraţi” [ Prr4, 12-13).
64. Gândului sufletului care din necaz şi intristare
cade şi crede că c singurul carc c ispitit atic de greu:
„Fiţi treji, privegheați. Potrivnicul vostru, diavolul,
umblă ca un leu răcnind, ciutind pe cine să înghită;
stagi-i împotrivă, tari în credinţi, ştiind că aceleaşi
suferinge le induri i fragii voştri care sunt in lume"
[ Pers,8-9).
[Din a Doua Epistold a lui Petru]
,>
65. Gândului care mă ameningi §i spunc: „Vei suporta
de la demoni rele ce nu sc pot spune”, §i pe care n-ag

ll
59303
vrea să le agtern in scris, ca să nu răcesc zelul celor ce se
luptă, ca să nu-i tulbur pe cei ce s-au depărtat deja de
lume §i să nu-i scandalizez pc oamenii simpli care sunt
în lume; căci i-am văzut intr-adevir pe demoni făcând
multc lucruri cc nu sc pot povesti și care nu e cu putingi
să fic spusc cclor mai mulgi oameni, căci multă uimire
m-a cuprins pentru indelungă-răbdarca sfingilor ingeri,
cum nu i-a ars §i desfiingat in lacără focul nestins:
„Domnul ştie să-i scape din incercări pe cei credin-
ciogi, iar pe cei nedrepți să-i păstreze spre a fi pedepsiti
in Ziua judecății” (2 Prr 2,9].

Binecuvântat fie Domnul nostru lisus Hristos,

Carc ne-a dat biruinga asupra demonului desfrânării!

252
 INI

Împotriva gândurilor iubirii de arginți

Din Facerea

1. Demonului care-mi făgăduieşte in mintea (dianoia]

mea: „Voi sugera în somn uncia din rudele tale sau unuia
dintre cei bogați să-ţi trimită aur”:
„lată, mâna mi-o ridic spre Domnul, Dumnezeul
Cel-Preainalr, Ziditorul ccrului şi al pământului: nici
o agi sau o curea de încălțăminte nu voi lua din toare
câte sunt ale tale” [Fr 14, 22-23).

2. Gândului care-mi arată o sărăcie amară și relele care

răsar din ca §i mă împinge să-mi fac griji spunindu-mi:
„Nu cumva să nu se găsească pentru minc ajutor în ziua
nevoii melc!":
„De va fi Domnul Dumnezeu cu minc §i mă va pizi
în calea aceasta pe care merg, de-mi va dea păine să
mănânc §i haine să mă imbrac §i de mi voi intoarce
sănătos la casa tatălui meu, atunci El, Domnul, va
fi Dumnezcul mcu, iar piatra aceasta, pe care am
pus-o stâlp, va fi pentru mine casă a lui Dumnezeu”
[Fe28,20-22].

253
Din lesirea
3. Gândului iubirii de argingi care ne face să-i barfim
pe părinții noştri că nu ne-au dat din averile lor:
„Cel ce va blestema pe tată său ori pc mama sa să fie
omorât” [/; 21, 16].
4. Gindului care din pricina iubirii de argingi il in-
deamnă pe ccl ce de-abia s-a făcut ucenic să se necăjească
sub povara multor ostencli:
„Pe pribeag să nu-l apisagi, căci ştiţi cum ¢ sufletul
pribeagului, că şi voi agi fost pribegi in țara Egiptului”
[2523.9).
Din cartea Leviticului
S. Gândului iubirii de argingi care ne încuie indurarea
faţă de cel care cere având nevoic §i ne sfătuieşte să
punem deoparte numai pentru noi:
„Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tinc insugi: Eu
sunt Domnul, Dumnezeul vostru!" [Lv 19, 18).
6. Gândului iubirii de argingi care ne face să-l oprim
pe fratele să citească in Scripturi sau să primească învă-
ţătură, indemnindu-nc să-l punem la chin §i osteneală
pentru un cistig vremelnic:
„Nimeni să nu-l ingele pe aproapele său, ci teme-te de
Domnul, Dumnezeul tău: Eu sunt Domnul, Dum-
nezeul vostru” [Lv 25, 17).
7. Gândului iubirii de argingi care ne face să întoar-
cem spatcle celui ținut de o boală îndelungată şi care
mai c chinuit rău şi de sărăcic:
„Dacă fratele tău va scăpăta şi nu va putea să țină pas
cu tinc, ajută-l ca pe un pribeag și venctic, ca să trăiască
şi cl pe lângă tinc" [Lv 25, 35).
254
 8. Gândului care cere de la fratele tău un lucru al
măinilor pestc putcri:
„Nimeni să nu-l impovăreze pe fratele său cu sarcini
grele" [L.v 25, 46].
Din Deuteronomul
9. Gândului care nu nc lasă să dăm ceva fratelui aflat
in nevoi i care cere dc la noi ceva cu imprumut:
„Să nu-ţi inchizi mina dinaintca fratelui tău celui lipsit;
dimpotrivă, deschidc-ţi mâinile amindoui §i impru-
mută-l cu oricit îi va trebui §i pentru orice are lipsă”
[Dr 15.7-8].
10. Gândului care caută să păstreze pentru cl cele puse
dcopartc §i nu vrea ca din cle să odihncască pe vreunul
din fragi:
„Blestemate fie hambarele tale §i prisosurile tale! Bles-
temate fic roadele pântecelui tiu §i roadele pămânrului
tău!” Dr 28, 17-18].
Din Judecători
11. Gândului care preferă siricici bogăţia:
„Oarc nu-i mai bun un ciorchine lăsat în urmă din
via lui Efraim decit toţi strugurii culesi din via lui
Aviezer?” [Jd 8,2).
Din cartea [Intdi
a] Regilor
12. Gindului sufletului căruia îi este milă de săraci,
după care din pricina banilor pe care i chelruie pentru
ci le intoarce repede spatele părându-i rău:
„Să fic inimile noastre desăvărşite spre Domnul,
Dumnezeul nostru, iar noi întru sfinţenie să umblim
În rânduiclile Lui şi să-l păzim poruncile aga cum
facem azi!" [1 Kg8.61).
255
 13. Suflctului carc caută să giscasci omorârea lui
Hristos, dar încă mai ţine ceva bani, §i uită cum, atunci
când a renungat la lume, Elisci prorocul s-a golit de toare
cele pe care le avea:
„Și [Ilic] a plecat de acolo i l-a aflat pe Elisci, fiul lui
Șafar, carc ara cu boii: douăsprezece perechi de boi
crau inaintea lui, iar ¢l in urma celei de a douăspreze-
cca; și a mers llic la el §i §i-a aruncat cojocul asupră-i.
Atunci Elisci a lăsat boii şi a alergat după Ilic și a zis:
«li voi siruta pe tatăl meu şi pe mama mea §i voi veni
după tinc!» lar acela i-a zis: «Întoarce-te, că am
treabă cu tinc!» lar acesta a plecat de lângă cl şi a luat o
pereche dc boi §i i-a injunghiat și i-a fripr cu jugurile
boilor şi i-a dat poporului; accia au mâncat, iar cl s-a
ridicat i a mers după llic gi-i slujea”™ [/ Rg 19, 19-21).
[Din cartea a Doua a Regilor]
14. Sufletului care-și cruță argintul §i toate cele ce-i
sunt pusc deoparte §i nu vrea să cheltuie din cle pentru
fragii care trec pe la l:
„Și a zis Elisei către servul său: « Pune căldarea cea mare
și fă o fiertură pentru fiii profeților!»” [2 Rg 4, 38).
15. Sufletului care primeşte aur pentru folosul fragi-
lor şi dorcşte să-l chelruie potrivit poftelor lui uitând de
lepra lui Ghiczi; dar cci carc citesc să sc gândească cum
prorocul Elisei i-a dat pe față gândul iubirii de argingi,
mai întâi arătând patimile rele, după carc §i celelalte
gânduri din jurul lor din care se nasc gândurile care gin
mintea [dianoia] captivă In Indcletniciri rele §i o fac
leproasă:
»9i i-a zis Elisei: «De unde vii, Ghiczi?» Ghiczi a
răspuns: « Robul tiu n-a fost nicăieri.» lar Elisci i-a
256
 zis: «Oarc n-a mers inima mea cu tinc atunci când
omul s-a coborăt din trăsură ca să te intămpine?... §i
acum, iată că ai primit argint §i iată că ai primit haine
si [prin cle]. livezi de măslini i vii şi turme i cirezi şi
slugi i slujnice... Lepra lui Neeman sc va lipi de tinc
și de urmayii tăi pe-ntordeauna!» Și a plecat accla de
dinaintc-i alb de lepră, ca zăpada" [2 Rg 5, 25-27]%
Din prorocul David
16. Domnului pentru gândul iubirii de argingi care
punându-mă să-mi fac griji pentru ci imi aduce amintc:
„Ai icşit din mogtenirea paringilor tăi!":
„Domnul c partea moştenirii mele §i a paharului meu;
Tu eyti Cel ce imi rostabileşti mogtenirea mea”™ [Ps 15, 5).
17. Gândurilor care ne reprogeazi faprul că părinții
noştri nc-au părăsit şi nu ne mai trimit aur spre impli-
nirca ncvoilor noastre:
„Că tatăl meu §i mama mea m-au părăsit, dar Domnul
m-a adus la Sine” [P5 26, 10).
18. Gândurilor care ne tulbură pentru că fragii nogtri
din lume sunt bogati și slăviți de toti din pricina bogi-
gici lor:
„Întru Domnul se va lăuda sufletul mcu: audi cei
blânzi şi să se veselească” [Ps 33, 3].
19. Sufletului care nu ştie că dacă nu administrăm
cum se cuvine cele date nouă de Dumnezeu vom avea
judecată cu Satana:
„Păcătosul il pindegte pe cel drept și cautd să-l omoare;
dar Domnul nu-l va lăsa pe acesta în miinile lui

*CEHLA7,A.

257
 și nicicum nu-l va osândi atunci când il judecă” [P;
36,32-33).
20. Sufletului tinut de lume care indrăgeşte cele vre-
melnicc gi-gi caută casa, averile şi paringii:
„Ascultă, fiică, şi vezi şi pleaci-ti urechea şi uită po-
porul tău §i casa părintelui tău” [Ps 44, 11].
21. Gândurilor care cugetă doar la bani şi nu sc viti la
reaua durere a bogigici:
„De-ar curge-n valuri bogăţia, inima să nu v-o apro-
piaţi de ca" [Ps 61, 11).
22. Gindului care ne arată slăvita casă a părinţilor
noştri §i face ca mica [noastră] chilie să apară §i mai mică
în ochii nogtri:
„Ales-am mai degrabă să fiu lepădat în casa Dumne-
zeului meu decât să locuiesc In silagele picitogilor”
[Ps83, 11].
23. Gândului care are neapărată trebuingd de argint,
dar de harul lui Dumnezeu deznădăjduieşte:
„Domnul nu-i va lipsi de bunătăți pe cei ce umblă
intru nerăutate” [Ps 83, 12).
24. Domnului pentru gândul iubirii de argingi care
zăboveşte in noi §i ne tulbură mintea [dianoia] fic cu
amintirea banilor pe care i-am cheltuit, fic cu sirguinga
de a agonisi lucrurile pe care nu le-am văzut până acum,
fie cu păstrarea §i paza celor pe carc le avem acum:
„Pleacă-mi inima spre mărturiile Tale, iar nu spre
lăcomie" [Ps 118, 36].
25. Gândurilor iubitoare de arginţi care zugrăvesc in
mine iubirca
de străini §i așa mă silesc să-i lipsesc pe alţii
258
si mă îndeamnă să-i dau în judecată pentru un cigtig
vremclnic:
„Cci mindri mi-au ascuns o cursi, din funii ficut-au
lag picioarclor mcle, pictre de poticnire mi-au pus in
cărare” [Ps 139, 6].
26. Gândului iubirii de argingi care ne profegeste că
vom trăi o viață lungă în siricic amară:
„Omul cu degerticiunca sc ascamănă, zilele lui ca
umbra trec” [Ps 143, 4].
Din Proverbele lui Solomon

27. Sufletului care din pricina patimii iubirii de argingi

creşte cu greu în milostenic:
„Milostenia și credinga să nu-ti lipsească; prinde-ți-le
de grumaz, scrie-gi-le pe lespedea inimii §i vei afla
har" [ Prov 3,3).
28. Gândului iubirii de arginți care ne opreşte de la
binefaceri §i ne tulbură prin sărăcie i prin facerea de
griji pentru neputinga trupului:
„Nu te da in lături de la a-i face bine celui lipsit
atunci când mâna ta poate să ajute. Nu zice: «Acum
du-te, mai vino mâinc şi-ți voi da»" [ Prov 3, 27-28al-
29. Gândului iubirii de arginţi care din pricina lico-
mici ne îndeamnă zi §i noapte la lucrul mâinilor şi astfel
ne rupe de la citirea Sfintelor Scripturi §i ne impiedică
de la vizitarea i slujirea bolnavilor:
„În ziua mâniei averile nu vor folosi la nimic, dar
dreptatea va izbăvi din moarte” [Prov 11, 4).
30. Gândului care ne chinuic pentru că risipim fără
crugare banii noştri:

259
 „Bogăţia omului c răscumpărarea sufletului său, iar
săracul nu suferă ameninţare” |Prer 13, 8].
SI. Gândului care din pricina lipsei compasiunii indu-
rătoare preferă inţelepaunn lu Dumnezcu argintul:
„Dobândirea intelepeiunn ¢ preferabilă aurului şi
dohindirea cunoaşrerii e preferabilă argintului” |Pror
16.16)
32 Gândului iubirii de argingi care cere odihnă şi slavă
dela l\‘g'zttc;
-Ur numc bun ¢ mai de preţ decâr bogitia multă, și
un da' hun. decât argantul g1 aurul” |Pror 22, 1).
33 Mintu |dumouz] care pan milostenic se rupe de
gandurile iuburi: de arganți. dar pon intristare și murmur
este taray legată de cle: aceste intămplări arată că sufletul
nu știc patinule g;'\dunlu' și nu pizegte, nici nu cu-
naașt: lpatunk firu raponale care duc spre cunoagterea
b Duninczeu
„Domnu! il binecuvântează pe omul vesel §i darnic, §i
va desivârși dogertăciunea faptdor sale” [ Prov 22, 8a).
Îur Ecclesiastaa!

34 Gandurilor care ne aduc aminte de casi, de averi

şi de petrecerez noastră in cle:
„leşcrtadiuncă doertaaundor — a zis Ecdosiastul —,
dezertăaunca deşertăaunilor, toate sunt doşertăciune”
ia 1.2
el
35 Giudului iuburii de arginți care caută să păzcască
ccle pusc deoparte pentru ubșic dar vrca să strângă şi
din atară. dupurile pentru odilina traților și proxurarcă
de Stunte Scnprun:

260
 „Col ce iubeşte argintul nu se va sătura de argint, iar
cel ce iubeşte bogitia nu se va bucura de roadele ei;
și accasta-i tot degerticiune” [Eee 5, 9).
Din lor

36. Gândului care zugrăveşte inaintea ochilor nogeri

pagubă in bani gi averi care erau o mare odihnă trupească
pentru lov:
„Domnul a dat, Domnul a luat; cum [-a plicut Dom-
nului, aşa s-a ficut; fie numele Domnului binecuvin-
tat!” (for 1,21].
Din lsaia

37. Gândului iubirii de argingi carc ne sfăruieşte să ne

puncm dcoparte mâncăruri sau hainc §i să nu dăm din
ele săracilor:
~Fringe pâinca pentru cel flămând şi adu-i in casa ta pe
săracii fără adipost; daci vezi pe cineva gol. imbracă-l
şi nu-i trece cu vederca pe cet de un neam cu tine”
( 58,7].
Din Evanghelia după Matei
38. Sufletului care nu inclind spre milă atunci când
vede săricia fragilor:
„Fericiţi cei milostivi, că accia se vor muilui” |.Mr 577
39. Sufletului care pentru banu și averile cc i-au fust
răpite vrea să se judece şi nu știc că nu va fi dezicyat din
legiturile gindurilor nascute in cldin poana -clor ce
t-au tont luate, dacă nu-t va da in subare până i hama lur:
„Cclui ce vrea să s judece cu tne ză să-și ta hana,
Lasă-s lus şt câmaza” |Mr5, ).
261
 40. Gândului care ne opreşte să dăm cu imprumur
fratelui intrucât n-ar putea să ni-l dea înapoi:
„Celui carc cere de la tine, di-i; §i cclui cc vrea să se
împrumute de la tinc, nu-i intoarce spatele” [Mr 5, 42].
41. Gândurilor carc vor să pună bani deoparte pentru
obşte. iar prin grija de ci istovesc mintca [dianoia):
„Nu vă adunaţi comori pe pimint, unde molia §i ru-
gina le strică şi undc furii le sapă i le fură” [Mr 6, 19).
42. Demonului carc zice că poate să slujcască lui Dum-
nezcu §i cel carc arc bani/avugii:
„Nimeni nu poate sluji la doi domni, căci sau pe unul
il va uri şi pe celilale il va iubi, sau de unul se va alipi
şi pe celilale il va dispregui; nu puteti să slujiţi lui
Dumnezeu şi lui Mamona" [Mr 6, 24).
43. Sufletului care vrea ca la vreme de lipsuri nevoia
lui să fic împlinită de alții, dar nu vrea să dea odihnă
altora necăjiți §i in nevoi:
„Pe toate cite vreți să vi le facă vouă oamenii, întoc-
mai faceţi-le i voi lor; că aceasta este legea şi profeții”
[Mr7,12).
Din Evanghelia după Marcu
44. Gandului care nu nc lasă să nc risipim averile plăs-
muindu-ne motive intemciate inaintea ochilor noştri:
„Cei ce au bogății, cit de greu vor intra ci in Împărăția
lui Dumnezcu!" [Me 10, 23).
Apeztolul. Din Epistola câtre Romani
45. Minţii |dianoia] care face milostenie, dar care ia
chipul imbufnării, al murmurului §i posomorclii, lu-
cruri striine de porunca iubirii, care nu vrea ca ea să fic
262
chinuită de astfel de patimi din pricina sfintei cunoaş-
teri carc arc loc în mintea [dianoia] ajunsă goală de
patimi scărboasc:
„Cel ce miluiegte, cu voic bună s-o facă. lubirea si fie
nefăţarnică” [Rm 12,8-9)].
[Din] a Doua Epistolă câtre Corinteni

46. Gândului iubirii de argingi care-i fericeşte pe fra-

tii noştri după trup şi rudele noastre care sunt in lume
pentru că au bogății vizute:
„Cole cc sc văd sunt trecitoare, dar cele cc nu sc văd
sunt veşnice” [2 Co 4, 18].
47. Gândului care ¢ zgircit in cele ce le dă celor lipsigi
şi care, prin faptul că dă milostenic, îşi desface mintea
|diaziviu] de gânduri, dar prin faptul că, întorcându-se
inapoi, îi pare rău de cele ce a dat, leagă iarăși mintea
[dianoia] de gândurile care o impicdici și-i micyoreazi
astfcl putinga de a primi cunoagterea lui Dumnezeu:
V-0 spun insi: Cel cc scamănă cu zgircenie, cu zgir-
cenic va şi sccera; iar cel ce scamănă cu dărnicie, cu
dărnicie va §i secera” [2 Co9, 6).
Din Epistola cărre Efeseni
48. Gândurilor iubirii de argingi care strică bunătatea
față de fragi:
„Fiţi buni intre voi, milostivi, iertându-vă unul altuia,
aga cum §i Dumnezeu v-a iertat voul intru Hristos”
(Ef4,32).
Dun Epistola cdtre Filipeni
49. Gândului care caută să pună deoparte numai pen-
tru cl:

263
 „Nimeni să nu caute doar spre ale sale, ci ficcare §i
spre ale altora” [Flp 2, 4].
S0. Gândului care ne aduce in minte [dianoia] un
cigtig în bani și ne arată vechea noastră bogăţic și că ca
ar putea fi de-ajuns multor fragi:
„Cele ce-mi crau mic cigtig, pe acestea le-am socotit
pentru Hristos pagubă. Mai mult insă, cu pe toate le
socotesc pagubă față de nepreguitul preţ al cunoagterii
lui Hristos lisus, Domnul meu, de dragul Căruia m-am
lăsat păgubit de toare §i le socotesc drept gunoaie
pentru ca să-L câştig pe Hristos” [Flp 3, 7-8).
Din Epistola cărre Coloseni
51. Gândurilor care ne tulbură prin grijile licomici §i
nu văd idolatria care are loc plecând de la aceasta:
„Ucideţi mădularele voastre cele pământeşti: desfrâ-
narca, necurăția, patima, pofta cea rea şi licomia —
care este inchinare la idoli —, din pricina cirora vine
mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării” [Co/ 3, 5-6].
Din Epistola citre Evrei
52. Gândurilor care caută să strângă peste nevoia
noastri și iubesc bogăția:
„Purtarea să vă fie fără iubire de argingi; mulumindu-vi
cu ceea ce aveţi, căci Insugi El a zis: Nu te voi lăsa,
nici nu te voi părăsi” [Evr 13, 5; cf. Dt 31,6.8 i
Fc28,15).
Din lnăia Epistolă către Timetei
53. Sufletului care caută și altceva peste hrană şi aco-
perământ şi nu-§i aduce aminte că gol a intrat In lume §i
iaragi gol va icşi din ca:
264
 „Noi n-am adus nimic in lume, după cum e vădit că
nici nu putem să ducem ceva; dar dacă avem hran i
imbricaminte, vom fi mulțumiţi cu cle. Dar cei ce vor
să se imbogăţească, accia cad in ispită §i in cursă şi in
multe pofte ncbunegti §i vătămătoare, care-i cufundă
pe oameni in ruină §i-n pierzare" [/ Tim 6,7-9).
54. Gândului iubirii de arginți care spune: „Nici un
rău nu c lipit de iubirca de arginți, ci de aici va fi doar o
marc odihnă pentru frați §i străini!":
„lubirea de argint este ridicina tuturor relelor; pe care
poftind-o unii cu infocare, s-au rătăcit de la credință
şi de multe dureri au fost străpunşi” [ Tim 6, 10].
Din z Doua Epistoli citre Timorei
55. Gândului care din pricina lipsurilor caută să se
încurce în afacerile lumii:
„Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile viesii dacă
vrea să-i placă celui ce l-a adus în oaste; iar dacă cineva
ia parte la luprele arletice, nu e incununat dacă nu s-a
luptat după legile acestora” [2 Tim 2,4-5].
Din Epistola [Întâi a] lui Petru
56. Gândului care in strâmtorare se zbate că nu mai
are bani, și cu toate acestea nici nu-i are, nici nu-i mai ¢
cu putință să aibă:
„Dacă cincva slujegte, slujba să-i fic ca din puterea pe
carc i-o dă Dumnczcu; pentru ca-ntru toate slivir să
fic Dumnczeu” (1 Prr4, 11).
Din Epistola (Întâi a] lui loan
57. Gândului iubirii de argingi care nu vrea să facă
milostenic fraților pentru că n-ar fi lipsiți, tigiduind
astfel cu fapta iubirea lui Dumnezeu:
265
 „Cel ce are bogăția lumii și-l vede pe fratele său în lip-
suri §i inima gi-o închide față de el, cum rămânc intru
ol iubirca lui Dumnezeu!" (1 /n 3, 17].
S8. Gândurilor care în cuvânt ne fac să mărturisim
că-i iubim pe frați. dar cu fapta să tăgăduim accasta din
pricina iubirii de arginți:
„Copilaşii mei, să nu iubim cu vorba, nici cu vorbire,
ci în faptă și în adevăr" [/ In 3, 18).

Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul

nostru lisus Hristos, Care ne-a dat biruinga împotriva
demonului iubirii de argingi!
 IV

Impotriva gândurilor
demonului întristării

Din cartea leyirii

1. Sufletului care din pricina întristării care i se în-
tâmplă crede că Domnul nu-i asculcă suspinul:
„Fiii lui Isracl gemcau sub povara muncilor. Și au stri-
Bar. iar strigarea lor s-a urcat de sub povara muncilor
până la Dumnezeu. Și le-a auzit Dumnezeu suspinele”
[£52,23-24].
2. Gândurilor care cred că Dumnezeu nu vede chinul
nostru carc nc vinc de la demoni:
„Și a zis Domnul către Moise: « Văzut-am necazul po-
porului Meu în Egipt, i-am auzit strigătul de sub apă-
sarea celor ce-l muncesc; da, îi cunosc durerea” [/; 3, 7).
3. Sufletului care nu gtic că ispitele sc inmulgesc roc-
mai atunci când începe să cerceteze in chip duhovnicesc
cuvintele lui Dumnezeu §i se sârguicşte pentru poruncile
lui Dumnezeu:
„Moise s-a intors la Domnul §i a zis: « Doamnc, de ce
i-ai făcur Tu atăra rău acestui popor? de ce m-ai trimis
Tu pe mine? Că iată, de când m-am dus cu la Faraon
să-i vorbesc în numele Tău, de-atunci s-a pornit cu
răutate impotriva acestui popor, și Tu n-ai izbăvit pe
poporul Tău" [/s 5, 22-23).
267
 4. Gândurilor care nu mai agteapti ajutor de la Dum-
nezeu și abat sufletul prin intristare:
„Mergi dar și vorbegte-le fiilor lui Isracl i spunc-le:
«Eu sunt Domnul, Eu vă voi scoate de sub stăpâni-
rea cgiptenilor şi vă voi clibera din robia lor; cu brag
înalt §i prin mari pedepse vă voi răscumpăra şi vă voi
lua drept popor al Mcu şi voi fi Dumnczeul vostru;
şi voi vcţi cunoagte că Eu sunt Domnul, Dumnezeul
vostru, Cel ce v-am scos de sub stăpânirea cgipteni-
lor»" |15 6,6-7).
S. Sufletului care nu crede că aceia care de-abia au
renungat la lume cad de îndată în mâinile amarnicilor
demoni §i duc cu aceştia lupte arătate prin vederi şi
pipăiri, pentru ca să nu se întoarcă inapoi in lume in-
spăimântați de teroarea lor:
„lar după ce Faraon a dat drumul poporului, Dum-
nezcu nu i-a indrumat pe calea dinspre țara filisteni-
lor, cu toată că era mai scurtă, căci a zis Dumnezeu:
«Nu cumva poporul, dacă va vedea război, să aibă
păreri de rău şi să se întoarcă în Egipt»" [/; 13, 17).
6. Gândurilor care ne spun: „Demonii nu ştiu că
Domnul luptă pentru noi":
„Și le-a impicdicat roţile carclor, încât ancvoie-i mai
duccau. Atunci au zis cgiptenii: «Să fugim de la fața
lui Isracl, că Domnul Sc luptă pentru ci cu cgipte-
niit»" []; 14, 25).
7. Sufletului care nu gtic că demonii se gândesc la noi:
„Vrăjmaşul zicea: «li voi alerga şi-i voi prinde, pradi
voi impirti, sufletul mi-l voi sătura, cu sabia voi ucide,
bragul meu ii va stăpâni»" [/; 15,9].
268
 8. Domnului pentru gândurile care ne cutremuri §i ne
spun: „Noaptea vin demonii asupra voastră!”:
„Cădea-vor peste ci cutremur și frică, puterca bragu-
lui Tău îi va incremeni pini ce va trece poporul Tău,
Doamne, pănă ce va trece acest popor pe care Tu Ti
l-ai agonisit™ /5 15, 16].
9. Gândurilor carc ne fac să tremurăm pentru că
ingerul care se luptă impreuni cu noi nu sc vede:
„Cu mănă tainică il va bate Domnul pe Amalec din
ncam în ncam” /s 17, 16].
10. Suflctului tulburat de gândul că ingerii lui Dum-
nezcu nu l-ar păzi:
„lată, Eu il trimit pe ingerul Meu înaintea fegei tale,
ca să te pizeasci pe cale, să te ducă-n țara pe care ți-am
gătit-o” /5 23, 20].
[Din cartea Leviticului]

11. Sufletului care sc întristează pentru tulburarea din

timpul noptii §i în spaima lui crede că va rimine in
această tulburare a lui tot timpul:
„Pace voi dărui pământului vostru; veţi dormi fără ca
cineva să vă speric” [Lv 26, 6).
[Din cartea] Deuteronomului

12. Gândurilor omencşti care se ridică în noi şi ne

spun: „Nu vi sc potriveşte să fiți in luptă cu demonii!”:
„Atunci v-am zis: «Nu vă temegi de ci §i nici să vă
speriaţi. Domnul, Dumnezeul vostru, Cel ce merge
inaintea voastră, El împreună cu voi îi va birui»"
[Dr 1,29-30). -

269
 13. Sufletului tulburat de glasul demonului care şuieră
pe neagteptate in acr deasupra lui”:
„Începe-ţi instăpănirea, fă război cu cl! Chiar de as-
tăzi Eu incep să seman spaima de tinc şi frica de tine
Înaintca tuturor neamurilor cc se află sub cer: cei cc
vor auzi de numcle tău sc vor tulbura şi sc vor ingrozi
inainte-ţi” [Dr2, 24-25).
14. Gândurilor omencşti tulburate de vederea demo-
nului ai cărui ochi scintciazi ca focul:
„Nu vă temeti de ci §i nici să vă speriagi. Domnul,
Dumncezcul vostru, Cel ce merge inaintea voastră, El
impreuni cu voi ii va birui” [ Dr 1, 29-30].
15. Domnului atunci când suflctul rămâne netremu-
rând la glasul i tulburarea neaşteptată a demonilor care
cad peste trupul său:
»Doamne, Doamne, Tu eşti Cel ce ai început să-i
arăți robului Tău tăria Ta şi puterca Ta, mâna cea tare
și bragul cel inalt; cine este oare Dumnczeu, în cer sau
pe pimint, Care să facă aga cum Tu ai făcut §i aşa
cum Tu ai întărit?" [Dr 3, 24].
16. Sufletului inspăimânta §i tulburat de demonii
care i s arată §i care crede că Domnul l-a părăsit:
~Dumnczeu indurat este Domnul, Dumnezcul tău,
Care nu te va pirisi §i nu te va da picrzirii şi nici nu
va uita legământul [încheiat] cu părinții tăi” [Dr 4, 31).
17. Sufletului care vrea să cunoască motivul acestor
ispite:
„Ca să te chinuie §i să te-ncerce §i să-ţi facă binc În
zilele tale de pe urmă" [Dr8, 16).
"CLEp28,2
270
 18. Gândurilor omencşti tulburate de vederea demo-
nilor care vin peste noi noaptea §i ne gerpuicsc pe spate
in chip de reptile sălbaticc:
„Inima să nu vă slăbcască, nu vă temeti, nu vă speri-
agi, nu şovăiți in faga lor. Că Domnul, Dumnczeul
vostru, Cel ce-mpreuni cu voi merge inaintea voastră,
impreuni cu voi îi va bate pe dugmanii vogtri [şi] vă
va mântui" [Dr 20, 3-4).
19. Sufletului intristat §i zdruncinat de demonii care
sc aruncă asupra lui noaptea:
„Imbărbătează-te §i intiregte-te, nu-ți fie teamă, nu te
speria de ci §i nici nu te-ngrozi; că Domnul, Dumne-
zeul tău, Cel ce merge inaintea ta impreuni cu tine,
nu te va lăsa §i nu te va părăsi” Dr 31, 6].
Din losua, fiul lui Nun

19b. Sufletului care prin retragerea din lume vrea să

fie intirit in frica de Dumnezeu, dar e impiedicat din
pricina terorii demonilor:
„Eu îţi poruncesc: «Întăreşte-te şi imbărbătează-re!;
să nu te sperii, §i nici să ai teamă, căci Domnul,
Dumnezeul tău, este cu tinc in toatc locurile unde vei
merge»" [los 1,9|.
20. Gândurilor care şoviie să se dedice lucrurilor
evlavici din pricina terorii vedeniilor cumplite și a stri-
lucirilor de foc care zboară in acr:
„Nu vă temei de ci §i nici să vi-nspiimintagi! Îm-
bărbăraţi-vă şi intăriți-vă, că aga le va face Domnul
tuturor vrăjmaşilor voştri, cu care voi vă veţi bate”
|los 10,25].

271
[Din cartea] Judecătorilor

21. Sufletului care cade lovit de intristare i din această

pricină c tulburat de vedenii nocturnc:
„Trezoşte-te, deşteaptă-te, Debora, trezește-te, deşteap-
tă-te şi cântă!” [Jd 5, 12).
Din [cartea Întâi a lui] Samuel

22. Gândului care nu ingelege că melodia lipită de

psalmi schimbă temperamentul trupului şi alungă demo-
nul carc pipăic spatele, ingheagd nervii §i tulbură toate
mădularcle:
„Și a fost că ori de câte ori venea asupra lui Saul
duhul cel rău, David lua harpa §i cânta cu ca; atunci
Saul răsufla §i se simgea binc, iar duhul cel rău se
îndepărta de la el” [/ Sam 16,23).
23. Demonului care ni sc arată purtând o sabic în
mână se cuvine să-i răspundem ca la război, cum i-a răs-
puns §i fericitul Macaric" când l-a vizur venind impo-
triva lui cu sabia in mână atunci când s-a dus să vadi
grădina pe care o făcuseră lanni gi lambri?:
„Dar David i-a zis filistcanului [Goliat]: «Tu vii spre
mine cu sabie §i cu sulifd §i cu pavăză; cu însă voi
merge spre tine în numele Domnului Celui-Atotpu-
ternic»" [/ Sam 17, 45).
24. Demonilor care fac vuiet în acr, după carc ne fac
să ascultam glasurile lor:

'M……Mm(h&m&mhb“h“p&inudu-
hovnicesc al lu Evagric, decedat centenar în 394. CE. Pr94; Anr 1V, 23.58
și VIIL, 26, precum și Cog 33 4i 37 (fird numc).
CLHLIB i HM29;4ily7,11-13.2 3, 8.
2 Tim 2:

272
 „Nu cu sabic și cu suliţă mântuieşte Domnul — căci
al Domnului c războiul — şi Domnul vă va da în
măinilc noastre” [/ Sam 17, 47).
[Din cartea Întâi a Regilor]

25. Demonului care mă ameningi cu jurăminte

zicându-mi: „Te voi face de ocară i de batjocuri intre
toţi monahii, pentru că ai cercetat §i dezviluit toate firile
gândurilor intinate!™:
„Să vă fie de-ajuns aceasta: Cinc încinge armele să nu
sc laude ca cel carc le punc jos!" [1 Rg 21, 11].
Din cartea [a Doua a] Regilor

26. Suflctului tulburat de demoni carc sc arată pe

neagteptate in acr:
„Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei ce sunt cu nci
decât cci ce sunt cu ci” [2 Rg6, 16].
27. Sufletului care nu crede că acrul e plin de sfinți
îngeri care sc luptă impreună cu noi §i nu sunt văzuți de
demoni:
„Şi s-a rugat Elisci §i a zis: « Doamne, deschide-i robu-
lui Tău ochii să vadi!» $i Domnul i-a deschis ochii,
iar el a văzur; și, iată, muntele plin: cai §i care de foc
crau imprejurul lui Elisei” [2 Rg 6. 17].
[Din cartea Psalmilor]

28. Gândului care mă aruncă în tremur §i spaimi

pentru că demonii vin §i se luptă cu minc:
„Cel cc locuieşte-n ceruri Își va ride de ci, Domnulii
va lua-n băraic de'joc. Atunci va grăt către ei intru
pornirea Sa yi intru mania Sa îi va ingrozi” [ Ps 2,4-5).
273
 29. Domnului pentru vedeniile care ni sc arată noaptca,
ne tulbură §i ne scârbesc:
„Miluicşte-mă, Doamnc, că sunt neputincios; vindc-
că-mă, Doamnc, că oascle mcle s-au tulburar, §i sufle-
tul mi s-a tulburat foarte; dar Tu, Doamine, până când?
Întoarce-te spre minc, Doamne, izbăveşte-mi sufletul,
de dragul milci Tale mântuicşte-mă" [Ps 6, 3-5].
30. Gândurilor care ne sfătuiesc să fugim de la fața
răutății demonilor §i să nu ne opunem lor în luptă cu
bărbăţic:
„Spre Domnul am nădăjduit; cum de-i ziceți sufletului
meu: « Mută-te în munţi ca o pasăre!»?" [Ps 10, 1].
31. Domnului pentru credinga că demonii vor veni
noaptea asupra noastră:
„Scoală-Te, Doamne, icşi-le înainte §i împiedică-i!
Izbivegte-mi sufletul de cei necredincioși, cu sabia Ta”
[Ps 16, 13].
32. Sufletului Înspăimântat de glasuri înfricoşătoare
şi de zarva făcută de demoni:
„Cei de-acolo in care de luptă, cei de dincolo în cai,
dar noi intru numele Domnului Dumnezeului nostru
ne vom increde! Ei s-au împiedicat §i au căzut, dar
noi nc-am ridicat §i drepți am stat” [ s 19, 8-9].
33. Demonilor care se lipesc noaptea de trupurile
noastre §i inţeapă mădularcle noastre ascmenca unor
scorpioni:
„Domnul este luminarea mea §i mântuirea mea; de
cine mă voi teme? Domnul este ocrotitorul viegii mele:
de cine mi voi infricoga? Când făcătorii de rele se vor
apropia de minc să mă sfiyic, ci, cei ce mă necăjesc şi-mi
sunt dugmani, ci au slăbit și au căzut” [ Ps 26, 1-2).
274
 34. Demonilor care sc ivesc pe neașteptate asupra
noastră din acr ca nişte etiopicni:
„Chiar dacă o oaste s-ar rândui impotrivi-mi, inima
mea nu se va infricoga; chiar dacă război s-ar ridica
impotrivi-mi, cu intru El nădăjduiesc" [Ps 26, 3]
35. Domnului pentru demonul intristirii care sc apro-
pie de minc fiind singurul care nu aduce o poftă, ci lu-
crează intreg in cap §i in spate, aducând in suflet mult
nccaz când cu gânduri care aduc întristarc, când fără să
caute nici un fel de gânduri:
„Tu cşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde; Tu,
bucuria mea, izbăvește-mă de cei ce m-au împresurat!
«Eu te voi învăța şi te voi cârmui pe calea aceasta pe
care vei merge»" [Ps 31,7-8].
36. Domnului pentru demonii care cad pe piclea tru-
pului punând pe ca arsuri ca de foc §i lisând pe ea înci-
păriri rotunde ca nigte ventuze, lucruri pe care văzându-le
de mult ori cu ochii am rămas uimit:
„Judecă-i, Doamne, pe cei ce-mi fac mie nedreprate,
războicşte-Te impotriva celor cc se războiesc cu mine.
la-Ţi armura §i paviza §i ridică-Te în ajutorul meu;
sabie scoate §i inchide calea celor ce mă prigonesc;
spunc-i sufletului meu: «Eu sunt mântuirea t2'»"
[Ps 34,1-3).

37. Domnului pentru demonul intristării care alte-

rează mintea [dianoia] §i o inţepencşte intr-o ingrijorare
plină de un necaz puternic; iar acesta e un semn de mare
ncbunic:
„Îndreptează-mi sufletul de la răutatea lor vicleană, de
la lei, viaga mea" [Ps 34, 17].
275
 38. Gândului care-mi spune cu ameningiri: „Noaptea
vor veni demoni purtând în mâini săbii!”:
„Să intre sabia lor in inima lor, arcurile să li sc sfira-
mc!" [Ps 36, 15).
39. Gândului carc-mi profeţeşte o lovitură care-mi va
veni de la demoni:
„Că fărădelegea mea cu o voi vesti §i treaz voi sta
asupra păcatului meu” [Ps 37, 19].
40. Suflctului care in vremea intristirii caută să găscască
cuvinte duhovnicegti in rugăciunc:
„Nu mă părăsi, Doamne, Dumnezcul meu, nu Te-nde-
părta de la minc; ia aminte spre ajutorul mcu, Doamne
al mântuirii mele!” [Ps 37, 22-23).
41. Domnului pentru demonii care ard ligamentcle
trupului:
„Îndepărtează de mine biciuirile Tale; sfirgitu-m-am
de puternicia mâinii Tale” [Ps 38, 11].
42. Sufletului pentru gândul întristării care zugrăveşte
inaintea ochilor noştri bătrâneţea tatălui, neputinga ma-
mei §i plânsul rudelor nemângăiate:
„Buzele li s-au făcut mai moi decât untdelemnul, dar
de sunt linci” [Ps 54,22).
43. Domnului pentru demonul care mă ameningi cu
nebunia i picrderea mingii spre ruginarca mea §i a cclor
ce caută pe Domnul prin viaţa monahală:
„Cei ce Te așteaptă pe Tine să nu fie ruginati din pri-
cina mea, Doamne, Doamne al puterilor, §i nici din
pricina mea să fic infruntagi cei ce Te caută pe Tinc,
Dumneczeul lui Isracl® [Ps 68, 7).
276
 44. Sufletului care nu gtic cc spun căpeteniile demo-
nilor despre cei părăsiți de Domnul:
„Că vrăjmașii mei au vorbit impotriva mea §i cci ce-mi
urmărcsc sufletul s-au sfătuit impreund, zicând: « Dum-
nezcu l-a părăsit; urmăriți-l şi-l prindegi, că nu-i ni-
mcni să-l scapc!»" [Ps 70, 10-11].
45. Domnului pentru fiarcle care zboară §i sc arată în
acr şi-l fac [pe monah] să iasă dintre ziduri, se cade să-i
spunem §i noi ceva, pentru că și bătrinul cgiptean, feri-
citul Macaric"", şi-a deschis gura lui zicând:
„Sufletul ce Te mărturiseşte pe Tinc să nu-l dai la
fiarc” [Ps 73, 19].
46. Suflctului care nu ¢ convins că intinagii demoni
vorbesc unii către alţii despre noi:
„Zis-au: «Veniţi!, să-i nimicim de tot ca neam, şi nu-
mcle lui lsracl nicicum să mai fic pomenit!»" [Ps 82,5).
47. Demonilor care puţin câte puţin încep să-și facă
asemănări in imagini scirboase §i se apleacă spre noi din
aer se cade să le răspundem ceea ce le-a răspuns şi drep-
tul şi fericitul Antonie spunând"":
„Domnul este ajutorul meu §i cu de sus mă voi uita la
vrăjmaşii mci” [Ps 117,7].
48. Demonului carc sc aprinde ca un foc, după care se
preschimbi iarăşi în fum:
„Laţul s-a rupt, iar noi ne-am izbăvit. Ajutorul nostru
este în numele Domnului, Cel ce a făcut cerul și pi-
mântul” [Ps 123, 7-8).

"* Macaric Egipteanul sau cel Mare, intemcictor al Sketis-ului in 330,

„dascâl” al lui Evagric, decodar În vântă de 90 de ani in 3. CE HL 17:
cf Pr934i 25 (fird numc), posibil şi Or prol (fără numc).
' CE. ATANASIE CEL MARE, Vita Antonii 6, 4.

277
 49. Domnului pentru demonul care amenință să mă
ardi cu un foc aprins:
„Cărbuni apringi vor cădea peste ci [oamenii răi], in
foc îi vei arunca, in necazuri pe care să nu le poată
duce" [Ps 139, 11].
Din Proverbele
lui Solomon
50. Gândului care-mi spunc: „Drumul care duce la
cunoaşterca lui lisus Hristos c plin cu mulee primejdii
§i necazuri!™
„Lencşul își cată îndreptățiri §i zice: «E un leu pe
drum §i un ucigag pe uliti»" [Prov 22, 13].
Din lov
51. Sufletului care nu ştie că, fără porunca lui Dum-
nezeu, Satana nu se poatc apropia nici măcar de un
dobitoc:
=„Oarc nu tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și ai
făcut ca turmcle lui să umple pământul? Dar ia in-
tinde-ţi mâna §i atinge-te de tot ce are, şi să vedem
dacă nu cumva o să te blagoslovească drept in faţă”
[for 1, 10-11).
52. Sufletului care nu ştie că, după ce l-a ispitit prin
gânduri, Sarana se grăbeşte să ceară de la Dumnezeu să-i
dea putere asupra trupului:
„Și răspunzând diavolul, a zis citre Domnul: «Cojoc
pentru cojoc! Că dacă-i vorba de viaga lui, dă omul
tor ce are. Nu aga ne-a fost vorba! Dimporrivă, ia in-
tinde-ți mâna i atinge-te de osul §i de carnea lui, şi
vezi dacă nu te va blagoslovi drept in faţă!” [fov 2, 4-5).
53. Gândurilor care ne clatină profețindu-ne §i spu-
nându-ne: „Noaptea vin la voi demonii In chip de stele,
278
se arată în chilic §i ard ochii si fegele voastre™; iar în
această vreme de ispită c de folos ca ingenunchind să
rămânem in rugăciunc, să nc intoarcem faga i să nu
privim la ci, carc sc sârguiesc să ne tulburc:
„Să ascundi intunericul noaptea aceca. Intunece-se
agtrii acelei nopţi adinci; s-aştepte lung lumina §i ca
să nu mai vină, luccafirul de ziuă nu-l vadă răsărind”
[fov 3,5.8-9].

54. Gândului care-mi profeţește că de la demoni îmi

Va veni moartca:
„Dacă omul moare §i Încă ar mai trăi chiar când §i în-
cheic viaga cu ziua cea din urmă, ag agtepta-n tăcere
până cc din nou voi fi” [fov 14, 14].

Din Miheia

55. Duhului rău care atacă sufletului meu gi-mi arată

păcatele lui dinainte §i aga se sirguiegte să-l arunce în
intristare:
„Nu te bucura-mpotrivi-mi, tu, dugmanca mea [Babi-
lonul sau Edomul), că am căzut §i mă voi ridica, §i
chiar de voi gedea în intuneric, Domnul mă va lumina®
(Mi7,8).
Din Naum

56. Sufletului care nu rabdă cu bărbăţie demonul care,

venind pe neagteptate la vremea rugăciunii, își face sălaș
pe brage §i pe gâr, îi scarpină urechile și face nasul să
strinute:
„Domnul e bun cu cei ce-L cheamă în ziua necazului
și-i cunoagte pe cei ce se tem de El” [Naum 1,7).

279
[Din Zaharia]
S7. Sufletului care doreşte să afle ce va fi cu demonii
în ziua judecăţii şi cărui fel de chin vor fi predati, chin
despre carc profetul povesteşte tainic spunând:
„Şi accasta va fi căderea cu care Domnul va lovi toate
popoarcle, cite s-au războit impotriva lerusalimului:
trupurile li sc vor usca stând pe picioarc şi ochii li sc
vor scurge din găvanc şi limba li sc va usca în gură”
[Za 14, 12).
Din lsaia

58. Demonilor care aprind pe neagteptate focul i

tulbură prin glasuri rivisitoarc, iar după ce au aruncat
sufletul in spaimă nu-l lasă până nu cade în teroarea lor,
se cade să le spuncm ceea ce le-a răspuns şi fericitul nos-
tru părinte Macarie"”:
„Cu noi este Dumnezeu, ingelegeti ncamuri şi vă ple-
cati; auziti până la marginile pământului; cei puternici,
plecaţi-vă; că dacă iarăşi vă veţi încări, iarăşi veţi fi
biruiti; i orice sfat il veţi gândi, Domnul il va risipi:
şi cuvântul pe care-l veţi mai grăi nu va dura intru voi;
căci cu noi este Dumnezeu” /s 8, 9-10).
59. Gândurilor care ni se întâmplă din pricina slăbi-
ciunii pe care o aduc in noi demonii:
„Învăţărura Domnului, chiar a Domnului, Imi des-
chide urcchile, iar Eu nu Mă împotrivesc §i nici nu
intorc vorba. Spatcle Mi l-am dat spre bătăi şi obrajii
Mei spre pilmuiri yi faga nu Mi-am întors-o dinspre
ruşinca scuipărilor; dar Domnul, chiar Domnul, Mi
S-a făcut ajutor, fapt pentru care Eu nu M-am dat de
" Macarie Alcxandrinul,
cf. FIl. 18.
280
 rugine: ci faga Mi-am făcut-o ca de cremene și ştiu
acum că niciodată nu voi fi ruginat, fiindcă Cel ce imi
face dreptate este aproapc" [/s 50, 5-8).
60. Gindului sufletului intristat din pricina pricteni-
lor și rudclor carc-l ocărăsc pentru că nu le-a impărțit
din banii lui, şi nu are nici o mângâicre de la ci:
„Nu vă temeti de mustrarea oamenilor §i nu vă-nco-
voiaţi sub defăimarea lor” [/s 51, 7).
61. Suflctului care nu ştie că gindurile deşarte nasc
in el frică și tremur §i intunccd lumina sfântă care dă
încredere minții [dianoia]:
„Fereşte-te de nedreptate, §i teamă nu vei avea şi
cutremur de tinc nu sc va apropia” [/s 54, 14].
[Din leremia)

62. Sufletului care tremură din pricina fulgeririlor

care au loc intre ziduri[le chiliei]:
„De faga lor să nu te temi, că Eu cu tine sunt ca să te
scap, zice Domnul" [/r 1, 8].
63. Domnului pentru gândurile de intristare care duc
mintea [dianoia) într-un adânc plin de morţi şi întipă-
resc in inimă vederi scirboase, acest lucru fiind un semn
al unui suflet pravilit în primcjdii:
„De cc se-ntăresc impotrivi-mi acei ce mă mihnesc?
Adâncă-mi este rana: de unde vindecarea?! ca o api-
nşelătoare mi s-a făcut, in care nu re poţi increde”
Ir 15, 18).
64. Domnului pentru demonii care spun in mintea
|dianoia) noastră: „Degrabă veţi fi ruginagi in purtările
voastre!":
281
 „Să se rugincze cei ce mă prigoncsc, nu cu să mă ruşi-
nez; ci să sc infricogeze, nu cu să mă infricoşez; peste
ci adu ziua cea rea, cu indoită zdrobire sfărâmă-i!”
[lr 17.18.
Din lezecbiel
65. Sufletului infricogat de rizboaicle demonilor care
vin prin pipăire:
„Nu te teme dc ci, nici să te sperii de faga lor, fiindcă
ci sunt un neam de răzvrătiţi” [/z 3, 9].
Din Enanghelia
după Matei
66. Sufletului care nu crede că demonii n-au putere
nici măcar asupra porcilor, deşi se mândresc §i spun:
„Avem putere asupra oamenilor şi-i facem sclavi după
voia noastri":
„Și la o bună depărtarc de ci era o turmă mare de
porci care pigtea. lar demonii Il rugau, zicând: « Dacă
ne scogi afară, trimite-ne în turma de porci». Și El
le-azis: «Ducegi-vi!»" [Mr 8, 30-32).
Din Evanghelia dupi loan
67. Sufletului care nu Ingelege că slăbiciunea credingei
produce inimii tulburare §i frică:
„Să nu sc tulburc inima voastră; credeti in Dumnczeu,
§i în Minc credeti” |In 14, 1].
[Dim Faptele Apostolilor|
68. Sufletului întristat că e ocărât pentru numcle
Domnului:
„lar ci [Apostolii] au plecat din faga sinedriului,
bucurându-se că au fost Învredniciți să sufere necinste
pentru numele Lui” [F4'5,41).
282
Din Epistola câtre Romani
69. Pentru necazul care vine din ispite:
„Și în necazuri ne lăudăm, bine ştiind că necazul ro-
dcştc ribdare, iar răbdarca, incercare, iar incercarea,
nădcjdc. lar nădejdea nu face de rușine, pentru că iu-
birca lui Dumnczcu s-a virsat in inimile noastre prin
Duhul Ccl Sfânt carc ni s-a dat" [Rm 5, 3-5)].
70. Gândului care-mi profeţeşte necazuri puternice
carc-mi vor veni din ispite:
„Eu socotesc că suferingele din vremea de acum nu au
nici o insemnătate faţă de mirirea care ni se va des-
coperi” [Rm 8, 18].
Din Intdia Epistolă citre Corinteni
71. Gândului sufletului care crede că e ispitit peste
putință:
„Credincios este Dumnezeu, Care nu va îngădui să figi
ispititi mai mule decât vă stă-n putere” [ Co 10, 13].
Din a Doua Epistolă ctre Corinteni
72. Sufletului despre o ispiti străină de nepovestit, pe
care nu vreau să o povestesc prin cuvinte din pricina
oamenilor care din cauza răutății şi simplității ne iau in
răs cu cuvintc scrioasc sau mai pugin scrioase şi pentru
că nu cred că demonii îi chinuic pe monahi pe față. deyi
acești oameni n-au negregit nici o experienți a războiului
demonilor care cer şi primesc de la Dumnezeu puterea
dea nc ispiti:
„Noi intru noi Înşine ne-am socotit osândiți la moarte,
ca să nu ne puncm Încrederea în noi, ci in Dumnczeu,
Cel care-i Învie pe cei morţi, Cel care ne-a izbăvit pe
283
 noi dintr-o moarte ca accasta şi ne izbăveşte, și-n Care
nădăjduim că încă ne va mai izbăvi” [ 2 Co 1,9-10].
73. Demonului care-mi aduce aminte păcatele tineretji:
„Dacă este cincva intru Hristos, el ¢ făptură nouă: cele
vechi au trecut, iarăcă toate au devenit noi” (2 Co S, 17].
74. Gândurilor de întristare, care nc vin pentru lu-
cruri vremelnice, ne cufundă mintea [dianoia] in multă
intristarc şi o omoara:
„Întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre
mântuire, fără pirere de rău; iar intristarca lumii
aduce moarte" [2 Co 7, 10).
Den Epustola
lui lacob
75. Gândurilor sufletului care a obosit în războiul
deschis impotriva demonilor:
„Supuncți-vă deci lui Dumnezeu. lmporriviţi-vă dia-
volului, §i el va fugi de la voi” [Iac 4, 7].
Dim (lusăia] Epistoli a Îui Perru
76. Gândurilor care se aşteaptă ca sufletul să fie lovit
de demoni, 1ar trupul să cadă intr-o boală incurabilă:
„Cine vă va face vouă rău dacă voi sunrcţi râvnitori ai
binclu:: Dar chiar dacă veti suferi de dragul dreptății,
fericiși vey fi. De frica lor nu vă temeți şi nici vă tul-
buraţi. o sfingiti-L pe Domnul, pe Hristos, in inimile
voasuc” [/ Prr 3, 13-15).

Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul nostru

şi Mânturtorul nostru lisus Hnstos,
Carc ne-a dat birvinga asupra demonului Întristării!
 V

Împotriva gândurilor demonului manici

Din cartea Facerii

1. Sufletului care nu gtie că lăsând să diinuie ranchiuna

împotriva fratelui stinge cu uzurință harul:
„lacov Însă a zis: «De am aflat bunivoingi inaintea
ta, primegte darurile din miinile mele, căci, atunci
când am văzut fafa ta, parcă ay fi văzut faga lui Dum-
nezcu, aga de bincvoitor mi-ai fost. Primeşte de la
minc binecuvântările mele, pe care ți le aduc. că m-a
miluit Dumnczeu §i am de toate» * [Fc 33, 10-11].

2. Gândurilor mânici care se intdlnesc pe calea virtu-

tilor:
„Să nu vă miniati pe cale!" [ Fc 45, 24].
(Din lejirea]

3. Gindului mirturici mincinoase niscute din minic:

„SĂ nu mirturisegti mincinos impotriva aproapelui tău
mărturie mincinoasi!" [ /5 20, 16].
4. Gindului iscat de diavol care stârneşte şi aprinde
mânia imporriva fratelui:
„Să nu primegti zvon deşert” |5 23, 1).
285
 S. Gândului trezit de mânic §i care vrea să-i ocărască
pe fragi:
„Deorice vorbă mincinoasă să te depărtezi!" [/; 23, 7).
(Din Leviticul]
6. Gândului care zugrăveşte In minte [dianoia) pe fra-
tele vorbind cu ură ceva sau auzind un lucru de ură; căci
acest lucru, povestea loan prorocul Tebaidei'?, poate să
nu aibă loc dacă accastă ură e pentru bunuri §i hrană, iar
ura din pricina slavei care vine de la oameni se dezrădi-
cinează cu greu:
„Să nu urăşti pe fratele tău In cugetul tău, dar să
mustri cu mustrare pe fratele tău §i nu vei lua pentru
el păcat!" [Lv 19, 17).
Din Numerele
7. Sufletului care crede că blândeţea desăvârşită e
contrară firii:
„Și omul Moise era blând foarte între togi oamenii de
pe pământ" [Nm 12,3].
Din [cartea a Doua a lui] Samuel
8. Sufletului carc nu ştie că ocările de la oameni îi vin
atundi când Dumnczeu il lasă să fic încercat [ispitit]:
„Apoi David a mai zis lui Abessa și tuturor slugilor
sale: «lată, dacă fiul mcu, care a icşit din coapsele
mele, caută sufletul meu, cu atât mai vârtos fiul unui
veniaminean. Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a
poruncit. Poate va căuta Domnul la umilirea mea
şi-mi va răsplăti cu binc pentru acest blestem al lui"
(2 Sam 16, 11-12).
" Loan din Lykopolis; f. Aar Î. 36 și VII, 19.
286
Din David
9. Sufletului care intorcind spatele căii smerenici vrea
să afle căile Domnului:
„Îndrepta-va pe cci blânzi la judecată, inviga-va pe cei
blânzi căile Sale" /s 24,9).
10. Sufletului care primegte gânduri de mânic §i strân-
ge impotriva fraților învinuiri rele și bănuicli mincinoase:
„Părăscşte mânia gi lasă iuțimca; nu căuta să vicleneşti.
Căci cci ce viclenesc de tot vor picri; iar cei ce aşteaptă
pe Domnul vor moşteni pământul" [Ps 36, 8-9].
11.Gandului pus în migcare de defăimarea fragilor i
carc prin irascibilitatc inviluic sufletul ca încr-un nor:
„Șczând impotriva fratelui tău cleveteai și impotriva
fiului maicii tale ai pus sminteală" [Ps 49, 20].
12. Domnului atunci când mintea [diznoia] află că din
tulburarea irascibilității se fac vedeniile infricoșătoare
în timpul nopţii §i a ingeles, iarăși, că ele se sting prin
milă şi indclungi-ribdare:
„Mai presus decât vrăjmașii mei m-ai înţelepţit cu
porunca Ta. Mai presus decit cei ce mă invagi pe mine
am priccput, pentru că mărturiile Tale sunt cugetarea
mea” [Ps 118,98-99).
13. Demonului care stirncgte irascibilitate impotriva
fragilor i apoi ne convinge să mărturisim iarăși acea lau-
dă În care stă scrisă porunca indelung-răbdării nepăzită
de noi; face aceasta ca să-și bată joc de noi, intrucât
porunca o cântăm, dar cu fapta nu o păzim'“:
„Cum vom cânta cântarca Domnului in pământ
străin?" [Ps 136,4].

"Cf.in
Ps 136,3P.
Din Proverbele
lui Solomon

14. Gândului rău care strânge în minte ingelesuri rele

impotriva frarelui ca unul care ar fi de nimic, blasfemia-
tor şi care nu face cele cuvenite:
„Nu punc la cale rele impotriva prictenului tău, carc
locuieşte lângă tinc şi sc increde in tine!™ [ Prov 3, 29].
1$. Gândului care se nagte din ură şi vrea să ne sfădim
cu fratele pentru lucruri vremelnice:
-„Ura iscă sfădire §i acoperă însă toate fărădelegile”
[Pror 10.12).
16. Gândului care ne silegte să rostim blestem împo-
triva frazelui:
„Buzcle drepte ascund duşmănia, dar cei ce rostesc
ocăn sun: ncbhuni” [Pror 10, 18).
17. Maniei iscate impotriva fratelui şi care face gin-
direz necvviincioasă la vremea rugăciunii:
„Suflezul binecuvântat este tot simplu, dar omul mâ-
nios nu e cuviincios” [Pror 11,25).
18. Gândului care iscă irascibilitatea impotriva dobi-
toacclor care nu merg drept pe cale:
+Cel drept arc mili de vite, iar inima cclui rău este fără
indurare” |Pror 12, 10).
19. Gandului iscat de o furic năprasnică și care tulbură
mintes |dianota] pentru o pricină de nimic:
„Nebunul di pe faga furia lui, dar cel iscusit Iși ascunde
necinstirca” |Pror 12, 16).
20. Gândului care urzeşte viclenii Împotriva fratelui:
»Videanul nu va dobindi nici un vânat, dar o agoni-
scală scumpă c bărbatul curat" |Prov 12,27).
 21. Sufletului care umblă în calea ţinerii de minte a
răului gi prin gânduri stârneşte mintea [dianoia] spre
irascibilitate, după care, deşi nu-și mai aduce aminte de
cuvânt sau de faptă, ceva intunccă i intipăreşte mintea
[dianoia]:
„În căile dreptigii c viață, dar căile celor ce in minte
răul sunt spre moarte” [ Prov 12, 28).
22. Gandului de mânie care clatină și surpă indelungă-
răbdarca şi ne face să gândim lucruri nebuneşti, a căror
puterc vine din pofta lucrurilor, in loc de a trezi, cum
s-ar cidea, blindegea:
„Bărbatul indelung-răbdător e bogat in chibzuinţă.
dar ccl cc-și aduce aminte de rău ¢ ncbun foarte”
[Prov 14,29).
23. Gândului de mânie care ne împiedică să rispundem
cu blândeţe celor ce ne ocirisc pe buni dreptare:
„Furia i pierde §i pe cei chibzuiţi, dar un răspuns
domol intoarce iuțimea" [Pror 15, 1].
24. Gândului care ne stârneşte la sfădiri cu frații şi ne
Impicdici să inlituram pricinile lor:
„Bărbatul minios pregăteşte lupcele, dar cel indelung-
răbditor le îmblinzeşte și pe cele viitoare" |Pror 15, 18).
25. Sufletului care socoreşte că nu gindul de minic
este urde Inaintea lui Dumnezeu, ci numai păcarul care
vine din cl:
„Gândul nedrept ¢ uriciune pentru Domnul, dar
vorbele celor curagi sunc alesc" [ Prov 15, 26].
26. Gândului care ne sfituicgte si-i iubim pe cei mi-
nioşi §i furiogi:
289
 „Nu te fă tovarășul unui bărbat mânios, nici nu locui
cu un pricten furios, ca să nu învcţi căile lui şi să pri-
meşti curse în sufletul tău” [Prov 22, 24-25).
27. Sufletului nedreptățit i care vrea să facă și cl
nedreptate; acest lucru este semnul unci patimi rele care
iubeşte cele degarte:
„Să nu zici: «Cum mi-a făcut cl, așa voi face §i cu»,
şi: «Cu ce m-a năpăstuit, cu accea ii voi plăti»"
[Prov 24, 29).
28. Cugetului nemilostiv care nu sc îndură de dugma-
nul lui arunci când il vede in amarnică sărăcic §i nu vrea
să pună capăt duşmănici printr-o masă:
„De flămânzeşte vrăjmaşul cău, hrăneşte-l, iar de însc-
tează, adapă-l, căci ficind așa vei grămădi cărbuni
apringi pe capul lui, iar Domnul îţi va da răsplată cele
bunc" [Pror 25, 21-22].

Din Ecdesiastul

29. Gândului sufletului care se aprinde degrabă spre

mânic şi sc amărăște năprasnic impotriva fratclui:
„Nu tc grăbi să te mânii în duhul tău, pentru că mânia
odihncşte in sânul celor fără de minte [nebunilor]”
[Ecc 7,9).
30. Sufletului care nu vrea să desfiingeze pricinile mâ-
nici, ci pofteşte mâncăruri, hainc, bani §i slavă vremel-
nică, prin care sc iscă În inimă o manic, care nu inceteaza,
ci cufundă mintca |dianoia] în adâncul picrzanici:
„Depărtează mânia de la inima ta și alungă răutatea
de la trupul cău, pentru că tineregea şi nebunia sunt
deşertăciune" |Ecc 11, 10).
290
Din Cântarea Cântărilor
31. Demonului care caută prin multe ispite să stingă
iubirca noastră faţă de frați:
„Apa multă nu poate să stingă iubirea §i răurile nu o
vor tilazui” [Cânt 8, 7).
Din lsaia

32. Gândului care ne îmboldeşte să-i scriem celui ce

nc-a necăjit cuvinte zdrobitoare, carc să rânească inima lui:
„Vai celor cc scriu o riutate, căci scriind scriu o rău-
tate!” [1s 10, 1).
Din Plângerilelui leremia
33. Domnului pentru gândurile de mânie care nu
rămân în noi:
„Ai judecat, Doamne, judecățile sufletului meu şi ai
izbăvit viaga mea” [Plg 3, 58].
Din Evanghelia după Matei
34. Gândurilor de mânic pe care ni le aduc piringii
i fraţii nogtri atunci când ne prigonesc pentru numele
Domnului:
„Fericiţi cei prigoniţi pentru dreprare, că a lor este
Împărăţia cerurilor” [M S, 10].
35. Gândului iscat împotriva fratelui din resentiment:
„Oricine se minic pe fratele său vrednic va fi de
osindi” [Ar 5, 22).
36. Gândului care se mânie pe cel care l-a rinit §i vrea
să desfiingeze printr-o a doua rană pe cea făcută lui de
prima:
„și celui care te loveşte peste obrazul drepe, întoarce-i-l
și pe celălale!" [Ar5, 39).
291
 37. Gândurilor care ne stârnesc să-i urâm §i să-i bles-
temim pe vrăjmaşii noştri:
„lubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce
vă blestemă, faccţi binc celor cc vă urăsc §i rugaţi-vă
pentru cci ce vă vatămă i vă prigonesc, ca să fiţi fiii
Tatălui vostru Celui din ceruri” [Mr 5, 44-45).
Din Evanghelia după Luca

38. Gândului de mânic căruia nu-i este de ajuns ciinga

fratelui, ci intorcându-se sc inverşunează din nou impo-
triva lui:
„De-ţi va gregi fratele tău, dojenește-l și dacă se va pocăi.
iartă-l. Și chiar dacă I§i va gregi de şapre ori într-o zi
§i de şapte ori sc va intoarce către tine zicând: Mă
căiesc!, iartă-l” [Lc 17, 3-4)-
Din Evanghelia
după loan
39. Mingii [dianoia] care primegte gânduri de mânic
împotriva fragilor și desființează porunca nouă a iubirii:
„Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul.
Precum Eu v-am iubit pe voi, aga §i voi să vă iubiți unul
pe altul" [/n 13, 34).
Apestolul Din Epistola către Romani
40. Gândurilor de mânie invergunate împotriva iubirii:
„Cine ne va despărți de iubirea lui Hristos?" [Rm 8, 35].
41. Gândurilor de invidie care se bucură de căderea
dugmanilor noştri:
„Bucuraţi-vă cu cei ce sc bucură; plângcţi cu cci ce
plâng, Fiţi intr-acelagi gând unii pentru alţii” [Rm
12, 15-16].
292
 42. Gândului ranchiunci care se grăbeşte să rispli-
tească cu rău celui ce l-a necăjit:
„Nu răsplătiți nimănui răul cu rău. Purtaţi grijă de cele
bunc înaintea tuturor oamenilor” [Rm 12, 17).
Din Intdia Epistoli către Corinteni
43. Gândurilor de minie care ne sfituiesc să facem
nedreptare și să intoarcem [răul cc ni s-a făcur]:
„Pentru ce nu suferigi mai bine strămtorarea? Pentru
ce nu ribdagi mai bine paguba? Dar voi ingivi faceţi
nedreptate și aduccti pagubă; și faceţi aceasta fraților!”
(1 Co6.7-8).
44. Gindului de mânie care se aprinde impotriva celui
ce ne-a ocărât ca pe rob:
„Ai fost chemat fiind rob? Fii fără griji. N-avea griji;
mai mult iţi foloseşte, chiar dacă pogi ajunge liber!
Căci robul, care a fost chemat in Domnul, este un
cliberat al Domnului" [/ Co 7, 21-22].
45. Sufletului neincrezitor în indrizneala iubirii §i
care prin gândurile de mânie c lipsit de ca:
„De-aş grăi în limbile oamenilor şi ale ingerilor, iar
dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunitoare și chim-
val răsunător. Și de-ag avea darul proroaci i tainele
toatc le-aş cunoagte și orice ştiință, şi de-aş avea atăta
credință încâr să mut şi mungii, iar dragoste nu am,
nimic nu sunr. Şi de-aş impirti toată avugia mea și
de-ag da trupul mcu ca să fic ars, iar dragoste nu am,
nimic nu-mi foloscşte. Dragostea indelung rabdă;
dragostca este bincvoitoare, dragostea nu pizmuiceşte,
nu sc laudă, nu sc trufeşte. Dragostea nu sc poartd cu
necuviingd, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânic,
293
 nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci sc
bucură de adevăr. Toatc le suferd, toate le crede, toate
le nădăjduicşte, toate le rabdi. Dragostea nu cade nici-
odată” [/ Co 13, 1-8a).
Dun Epsstola cirre Galatem

46. Sullctului care sc infuric aprig §i caută să găscască

în cl insugi dreprarul cunoaşterii adevărului:
„lar rodul Duhului este dragostea, bucuria, pacea,
indclunga-rabdarca, bunăratea, facerea de binc, cre-
dinga. blândcţea, infrănarca, curagia; impotriva unora
@ acestea nu cste lege" [Ga 5, 22-23).
47. Gândurilor care ne necăjesc din pricina lipsurilor
fraților:
„Purtaţi-vă sarcinile unii altora §i aga veţi implini legea
lui Hristos™ [Ga 6, 2).
48. Gândurilor sufletului care se gândeşte cu mânic la
cei carc au primit multc lucruri bune de la ci, iar apoi
s-au intors murmurând impotriva lor:
„Să nu încetăm a face bincle, căci vom secera la timpul
său, dacă nu ne vom lenevi® [Ga 6,9).
Din Epesiola cisve Efesems
49. Gindului de mânie care nu nc lasă să ne impicim
cu frații zugrăvindu-ne inaintea ochilor pretexte cuviin-
cioase, cum sunt ruginea, frica și lauda, precum și faptul
ca unul care a căzut deja În aceasta să nu cadă din nou
in aceleaşi căderi dintru Inceput; acest lucru e un semn
al meytegupului viclean al demonului, care nu vrea să
lasc mintca |dianota] liberă de ranchiună:
„Soarde să nu apună peste mânia voastră. §i nu daţi
loc diavolului“ [£f4, 26-27).
294
 50. Oricăror feluri de gânduri care se nasc din mânie
despre tot felul de lucruri:
„Orice amărăciune §i supărare și mânic şi izbucnire şi
defăimarc să piară de la voi, impreună cu orice răutate”
[l';f 4,31).

Din Epistola către Filipeni

51. Gândurilor de ménic care cutează să murmure cu

privire la slujirca fraţilor:
„Toate să lc faceti fără de cârtire şi fără de îndoială, ca
să figi fără de prihană §i curați, fii ai lui Dumnezeu
ncintinagi in mijlocul unui neam rău §i stricar” (Flp
2, 14-15].
Din Epistola
către Coleseni
52. Gândurilor ivite dintr-o irascibilitate aprinsă şi
carc din aprinderca lor nasc blasfemia și minciuna:
„Acum deci lepădaţi și voi toate acestea: mânia, iugi-
mea, răutatea, defiimarea, cuvântul de rugine din gura
voastră. Nu vă mingiti unul pe aleul” [Col3, 8-9).
Din Intdia Epistoli către Tesaloniceni
53. Gândurilor care vor să răsplătească riul cu rău:
«Luagi scama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu
rău, ci totdeauna să urmagi cele bune unul fagi de
altul şi fagd de coţi" [1 Tes S, 15].
Din Intdia Fpistolă cltre Timotei

S4. Sulletului care nu ştie sfârşitul făgăduinţei lui Dum-

nezcu pe care o strică din pricina gândurior de mânie:
„lar stărşitul poruncii este dragoscea din inună curată,
din cuget bun şi din credingd netăţarnică” (£ Tim 1, 5).
295
Din a Doua Epistolă câtre Timotei
SS. Mintii [dianoia] care prin gânduri duce la nașterea
de certuri pentru cuvinee:
„Un slujitor al Domnului nu trebuic să se certe, ci să
fic blând faţă de toţi" [2 Tim 2,24).
56. Gândului de mânic care sc iveşte in mine din pri-
cina prigoanci pe care am suferit-o pentru numele Dom-
nului de la părinții şi rudcle mele:
„Și toţi care voiesc să trăiască cucernic in Hristos lisus
vor fi prigoniţi” [2 Tim 3, 12].
Din Epistola
citre Filimon
57. Gândului care iscă în noi mânie impotriva fratelui
pentru bani sau pentru orice altceva de care avea nevoic
§i pe care i i-am dar, dar pe care nu se grăbeşte să ni-i dea
înapoi:
„lar de te-a păgubir cu ceva, sau îți este dator ceva,
punc aceasta in socoteala mea” [Fim 18).
Dim Epistola lui Lacob
58. Sufletului care se înfurie repede §i caută de îndată
dreptatea lui Dumnezeu:
„Orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vor-
bire, zăbavnic la mânie. Căci mânia omului nu lucrează
dreptatea lui Dumnezeu" [Zac 1, 19-20).
59. Gândului care umple mintea [dianoia] de mânie și
cere să vadă ingelepciunea lui Dumnezeu în sufletul său:
„lar inţelepciunca cea de sus întâi este curată, apoi
paşnică, ingăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de
roade bune, neindoiclnică §i nefățarnică. Și rodul drep-
tății se scamănă Intru pace de cei ce lucrează pacea”
(lac 3, 17-18).
296
 60. Gândului pus în mişcare spre defăimare impotriva
fraţilor și care dispreţuieşte pe Dătătorul legii ca pe
unul care nu cu dreptate ar fi aşezat legea care spune:
„Să nu defaimi pe fratele tău!" [/5 20, 16: Dr 5, 20]:
„Nu vă griiti de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce gră-
icste de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăieşte
de rău legea și judecă legea; iar dacă judeci legea nu egti
implinitor al legii, ci judecător. Unul este Ditătorul
legii §i Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască §i să
piardă" [Zac4, 11-12].
Din Epistola [Întâi a] lui Petru
61. Minţii [dianoia] care vrea să răsplătească răul cu
rău §i ocara cu ocară §i nu caută să surpe prin binecu-
vântări gândurile de ocari §i defiimare:
„Nu răsplătiţi răul cu rău sau ocara cu ocari, ci, dimpo-
trivă, binecuvântați, căci spre aceasta agi fost chemati,
ca să moşteniți binecuvântarea" [/ Prr 3,9].
Din Epistola (Întâi a] lui loan
62. Minţii [dianoia] care spune că are în sine frica lui
Dumnezeu, dar urăşte pe fratele:
„Cine zice că este in lumină şi pe fratele său îl urigte,
acela este În întuncric până acum™ [ In 2,9).
63. Gândurilor născute din ură şi care fac mintea
[dianoia] omorătoare de fragi:
„Oricinc urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni §i
stiti că orice ucigag de oameni nu are viaţă veşnică,
diinuitoarc in EI* [1 In 3, 15].
64. Minţii [dianoia) care mărturiseşte că iubeşte pe
Dumnezeu dar prin ura Impotriva fratelui tăgăduicşte
iubirca dintâi:
297
„Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele
său il urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte
pe fratele său, pe carc l-a văzut, pe Dumnczeu, pe Care
nu L-a văzut, nu poate să-l. iubească” [ / In 4, 20].

Binccuvântat fic Domnul nostru lisus Hristos

Dumnczcul nostru, Care ne-a dar biruinga
împotriva demonului mânici!
 VI

Împotriva gândurilor
demonului akediei

Din Facerea
1. Gândului demonului akcdici care-l face pe monah
să urască lucrul de mână pe care-l ştie, vrând să-l inveţe
ale megtesug in care să inainteze mai ugor §i să fie mai
putin ostenitor:
„Întru sudoarea feţei tale vei mânca piinea ta, pini
când te vci întoarce în pământ, din care eşti luat; că
pământ cşti §i in pământ te vei intoarce" [Fc 3, 19].
Din legirea
2. Gândului stârnir de akcdie spre defăimarea avvei
sub pretextul că nu-i mângiic pe frați, că c aspru cu ci şi
nu sc îndură dc ci in necazurile lor:
„Pe preogii lui Dumnezeu să nu-i vorbeşti de rău i
pe mai-marii poporului tău să nu-i grăieşti de rău”
[4522,27].
Din Numerele
3. Sufletului care se predi gindului akedici şi fără
roadele răbdării aşteaptă-să se sature de cunoagterea
adevirului:
„ [indndu-vi tari veti lua din roadele acestui pimine”
[Nm 13, 20).
299
Din Deuteronomul

4. Minţii |dianoia] care plecând de la gândurile akedici

înclină iarăşi spre lumc şi iubeşte lucrurile ci:
„Ascultă. Isracle, Domnul Dumnczeul nostru Domnul
unul cste. §i să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău
din toată inima ta şi din tot sufletul tău §i din toată
puterea ta” [Dr 6, 4-5).
5. Gândului akedici care ne rupe de citirea §i de învă-
ţărura cuvintelor duhovniceşti §i spune: „Cutare bătrân
sfânt stia doar doisprezece psalmi şi a bineplăcut lui
Dumnczeu":
„Cuvintele acestea pe care ti le poruncesc astăzi să fie
in inima ta §i în suflerul tău. $i să le spui fiilor tăi și să
le grăiești când gezi acasă i când mergi pe cale §i când
te culci și când te scoli” [Dr6, 6-7).
6. Suflecului care primeşte gânduri de akedic când i sc
întâmplă o mică boală trupului său:
„Și va ridica Domnul de la tine toată slibiciunea, i
toare bolile cele rele pe care le-ai văzut §i pe carc le-ai
cunoscut nu le va aduce peste tinc, ci le va punc peste
toți cei ce te urăsc pe tine” [Dr7, 15].
7. Gândului akediei care-l face pe monah să-și caute
rudenia și pe fiii casei lui gt să creadă că dernonul ake-
diei ¢ foarte puternic, zicând: „lmi este cu neputingi să
biru: gândurile care vin de la e §i stau impotriva mnea“:
„Să-ţi dea pe Domnul Dumnczcul tău pe vrăjmaşii
tâi care stau impotriva ta, zdrobiţi inaintea feţei cale.
Pe o cale vor veni asupra ta i pe şapte căi vor fugi de
la faga ta” [Dr 28,7).
300
Din losua, fiul lui Nun
8. Gândului akediei care mă face să fug de citirea și
meditarca cuvintelor duhovniceşti și mă sfătuieşte si-L
induplec pe Domnul să mi invege prin Duhul Sfânt
Scripturile:
„Și să nu lipsească cartea Legii acesteia din gura ta, ci să
cugcţi la ca ziua §i noaptca, ca să pricepi a face toate
cele scrise intr-insa, că atunci bine vei indrepra căile
tale și vei înţelege" (/os 1, 8].
Din Judecători
9. Sufletului care în vremea akediei se socoteşte și zice:
„De ce a lăsat Domnul să fiu ispitit aşa de nigte demoni
care uncori ne trezesc mânia impotriva fraților care sunt
în apropicrea noastră, iar alteori nc lovesc cu intnstare,
ca să ne silească să ne mâniem §i impotriva fragilor care
sunt departe de noi"; fiindcă acestea sunt meşteşugirile
viclenc ale gândurilor akedici:
„Şi se aprindea minia Domnului asupra lui Israel şi
zicea: «Pentru că poporul acesta calcă poruncile Mde,
pe care Eu le-am aşezat cu părinţii lor şi nu ascultă
glasul Mcu, de aceca nici Eu nu voi mai izgoni de la ci
nici unul din acele popoare pe care le-a lisac losua,
fiul lui Navi, În ţară, când a murir, ca să spitcasci
prin ele pe lsracl i să vadi de va pne el calea Domnului
#i de va umbla pe ca, cum s-au ținur pinngu lor, sau
nuo» Şi a lăsat Domnul popoarele aotea și nu le-a
;llung:u îndată, nici nu le-a dar în miinde lui losua
lată popoarcle acelea pe care le-a lisar Domnul ca să
ispitească prin cle pe lsracl y1 pe roţt aceta care u cu-
noştcau toate rizboaicle Canaanulur; pe care le lisase
numai pentru ca gencrațiile viitoare de oameni ale
301
 fiilor lui Isracl să ştic și să invege războiul pe care nu-l
cunoscuscră mai înainte” (/4 2, 20 - 3,2).
Din David

10. Sufletului impictrit care nu vrea să verse lacrimi

noaptca din pricina gândurilor akedici; fiindcă vărsarea
lacrimilor e un marc lcac al vedcniilor de noapte care se
fac din pricina akedici: §i acest lcac l-a folosit cu inţelep-
ciunc impotriva patimilor sale şi David profetul:
„Ostenit-am in suspinul mcu, spăla-voi in toate nop-
tile patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi
uda” [Ps6,7].
11. Domnului pentru gândurile akedici care zibovesc
în mine:
„Vezi smerirca mea §i osteneala mea, şi iartă toate
păcatele mele!™ [Ps 24, 18].
12. Gândurilor de akedic care surpă nădejdea mea:
„Cred că voi vedea bunătățile Domnului în pământul
celor vii" [Ps 26, 13].
13. Gândului de murmur care vine din akedic şi care
îndrăzneşte să reducă la tăcere şi lauda:
„Binc voi cuvânta pe Domnul in toată vremea, puru-
rea lauda Lui în gura mea” [Ps 33, 2].
14. Sufletului care în akedie primeşte gânduri care îi
nimicesc nădejdea arătându-i că viaga monahală e rea şi
abia de rabdă cineva vicguirea ci: ,
„Nădăjduicşte spre Domnul și fă bunitate, §i vei locui
pământul §i vei găsi pagunc întru bogigia lui® [Ps 36, 3].
15. Sufletului nenorocit căzut pradă akedici §i carc își
alege alte locuri in care să locuiască:
302
 „Aşteaptă pc Domnul §i păzeşte calea Lui! Şi te va
înălța pe tinc ca să moştencşti pământul" [P; 36, 34].
16. Minţii carc nu ştic că gândurile de akedic care
zăbovesc in ca i tulbură starca, §i la vremea rugiciunii
întunccă in ochii săi sfinta lumină. Despre această lu-
mină cu i robul lui Dumnezcu Ammonios am vrut să
aflăm de unde anume cste, i l-am intrebat pe sfântul
loan al Tebaidei'® dacă natura mingii [nous] c luminoasă
si lumina sc revarsi din ca, sau dacă pe aceasta o lumi-
nează ceva care străluceşte de altundeva; iar el a răspuns
zicând: „Nu cste om care să poată deoscbi aceasta, §i
fără harul lui Dumnczeu mintca [nous] nu se poate
lumina in rugiciunc inainte de a fi cliberată de mulgii şi
cumpliţii vrăjmaşi care lucrează cu sărg pierzania ci":
„Inima mca s-a tulburat, părăsitu-m-a virtutea mea
şi lumina ochilor mei nici aceasta nu este cu mine”
[Ps37.11).
17. Suflctului care vrea să afle dacă c cu adevărat pre-
dat de demoni ispitelor atunci când c pirisit chiar §i
numai putin de sfingii ingeri:
„Prictenii mei §i vecinii mei în preajmă s-au apropiat
şi au şczur §i cci de aproape ai mei departe au star, §i
se silcau cei ce căutau suflerul meu §i cei ce căutau cele
rele grăiau mic deşertăciuni §i vicleguguri toati ziua
cugetau” [Ps 37, 12-13).
18. Gândului akediei care surpă nădejdea răbdării noas-
tre ca şi cum n-ar putea prin alergarea ci să induplece pe
Domnului să facă milă cu noi:
„Aşteptând am agteptat pe Domnul şi a căutat spre
minc §i a auzit rugiciunca mea” [Ps 39, 2].
" loan din Lykopolis, cf. HL 35 și Anr L 36 şi V. 6.
303
 19. Sufletului care crede că nu c de nici un folos lacri-
ma În vremea luptei impotriva akedici şi nu-şi aduce
aminte de David carc face acestea și zice:
„Făcuru-s-au lacrimile mele mic pline ziua §i noaptea,
când mi sc zicea în toate zilele: unde este Dumnezeul
tău?” [Ps41,4].
20. Sufletului căzut pradă akedici §i plin de gândurile
Întristării:
„Pentru ce cgti mâhnit, suflete al mcu? Și pentru ce
mă tulburi? Nădăjduicşte în Dumnezeu, căci mă voi
mărturisi Lui: mintuirea feţei mele este Dumnezeul
mcu"” [Ps 41, 6].
21. Domnului pentru demonul akediei care toată ziua
se luptă cu minc:
„Miluiește-mă, Dumnezeule, că m-a călcat in picioare
omul. toată ziua războindu-mă m-a necăjit” [Ps 55, 2).
22 Domnului pentru că a depărtat de la mine gându-
rile pofei și irascibilicății:
„Prin foc §i apă am trecut §i ne-ai scos la ricoare”
[Ps65.12).
23. Domnului pentru gândurile akedici care se fac în
noi arunci când cutare sau cutare din fragii sau rudeniile
noastre a fost ndicat la o treaptă de cinste sau de putere:
„lar mic bine cste a mă lipi de Dumnezeu® [ 572, 28).
24. Gândului care ne îmboldește In vremea akedici să
mergem la frați ca să fim, chipurile, mângâiați de ci:
„Nu este une să mângâie sufletul mcu. Adusu-mi-am
aminte de Dumncezeu şi m-am vesclit; În mine am
cugetat și a slăbir duhul meu“ (#5 76, 3-4).
304
 25. Gândului akediei care ne zugrăvește o viață lungă
şi ani amari ai vicţii:
„Omul: ca iarba sunt zilele lui; ca floarea câmpului,
aga va inflori" [Ps 102, 15].
26. Gândului akedici care se sârguieşte să gisească drept
sălaş altă chilic, fiindcă cea dintdi s-a făcut foarte urâtă
și plină de umczeală, din care vin felurite boli:
„Accasta este odihna Mea în veacul veacului; aici voi
locui că l-am ales pe cl" [Ps 131, 14].
27. Domnului, pentru gândurile care-mi prigonesc și
infricogcazi mintea [dianoia]:
„Că a prigonit vrijmagul suflerul meu, impilat-a la
pământ viaja mea. Aşczatu-m-a în intuneric ca pe
morţii cei din veac. Şi s-a mihnit intru mine duhul
mcu, întru mine s-a tulburat inima mea” [Ps 142, 3—4).
Din Proverbelelui Solomen
28. Gândului
akediei care-l face pe monah
să azvide de
la el lucrul mâinilor şi ostenit să-și rezeme trupul de zid:
„Până când zaci, o, leneşule? Și când te vei scula din
somn? Pugin să dormi i puţin să jezi, putin să dor-
mitczi §i pugin să-și imbrăţişezi pieprul cu mâinile.
Că apoi ifi va veni ție ca un cilcitor riu sărăcia și lipsa
ca un bun alergitor" |Prov 6,9-11].
29. Gândului care depărtează de ostencli și de porun-
cile cvlavici:
„Mai bun cste cel ce Începe să ajute din inimă decâr
cel ce făgăduieşte şi-l face pe altul să nidijduiasci®
[Prov 13, 12).
30. Gândului akedici care reproşează fragilor că n-au
iubire şi nu vor să-i mângăic pe cci bolnavi §i osteniti:
305
 „Bărbatul care vrea să sc despartă de pricteni caută
pricini/pretexte, dar in toată vremea va fi vrednic de
ocard” [Prov 18, 1].

Din lov

31. Sufletului care se intristcazi din pricina gândului

akedici:
„Că El răncşte §i iarăşi vindecă, bate și mâinile Sale
tămăduicsc. De şasc ori din ncvoi te va scoate, iar a
şaptea oară nu sc va atinge de tinc răul” [lov 5, 18-19).

32. Gândului akedici care ne zugrăveşte o bătrâncţe

lungă §i o siricic amară §i nemângâiată §i boli care pot
să omoare trupul:
„Întreabă generatia dinainte §i cercotează gencrația
părinților, căci noi suntem de icri §i nu ştim, pentru
că umbri c pe pământ viaga noastră” [lov 8, 8-9).
33. Gândului akedici care ne arată alte locuri i ne sfă-
tuieşte să ne agonisim alti chilic, ca să găsim acolo mai
ugor cele de trebuingi ale noastre, precum §i odihna i
mângâicrea fragilor carc vin la noi.
„Au nu putin cste timpul viegii mele? Lasă-mă să mă
odihnesc pugin mai inainte ce voi merge de unde nu
mă voi intoarce, in pământ intunccos §i neguros, în
pământul intuncricului vegnic, unde nu ¢ lumină,
nici nu sc vedc viaţă muritorilor” |/ov 10, 20-22).

34. Suflctului care în akedie fiind socoteşte că nu este

cinc să vadă necazurile lui:
„Să nu zici: Nu va fi cine să vadă pe om; fiindcă
Domnul il va vedea pe el” [Jov 34,9).

306
Din Miheia

35. Gândurilor de akedic carc fericesc pe cci ce petrec

în lumc:
„Căci toate noroadele vor umbla fiecare in calea sa,
iar noi vom umbla in numcle Domnului Dumnezeului
nostru in veac, şi mai departe” [Mi 4, 5).
36. Sufletului care din pricina unci boli a trupului
primește gânduri de akedic:
„Urgia Domnului o voi suferi, că am păcătuit Lui,
până cc va indrepta El dreptatea mea gi va face jude-
cata mea i mă va scoate la lumină şi voi vedea drepta-
tea Lui” [Mi7,9].
Din lsaia
37. Suflctului asupra căruia a căzut povara akedici §i
carc strigă din pricina supărării gandurilor akcdici:
„lată vor fi ruginagi §i infruntagi togi potrivnicii tăi,
căci vor fi ca §i cum n-ar fi §i vor pieri toţi pârâșii tăi”
[4541,11).
Din leremia
38. Sufletului slăbănogit §i ajuns neputincios din pri-
cina gândurilor oboselii §i akedici aflate de mult timp în
cl; care piere in amiriciunca lui, a cărui tărie e mistuită
de marca lui supirare §i a cărui răbdare stă aproape să
fie desfiingati dc sila acestui demon, şi carc in lacrimi gi
suspine patimage își închipuie copilăreşte că nu mai este
.mingiicre pentru cl:
„Aşa zice Domnul: «Să înceteze glasul tău plinsul şi
ochii tăi lacrimile tale, că este o plată pentru lucrurile
tale; ci se vor intoarce din pământul vrăjmaşilor şi va fi
din nou statomicic pentru copiii tăi» " [/r 38, 16-17].
307
 39. Gândurilor akedici care zdruncină răbdarca noas-
tră şi ne imboldesc să ne odihnim pugin §i să vizitim
pentru multă vreme locuinga şi rudele noastre:
„Doamnc, picatcle noastre ni s-au ridicat împotrivă;
de dragul Tău fă ceva pentru noi, că multe sunt ina-
intea Ta păcatele noastre, față de Tine am păcătuit.
Tu, Doamnc, cști nădejdea lui Isracl şi mântuitor la
vreme de necaz” [Ir 14, 7-8].
[Din Plingerilelui Ieremia]

40. Gândurilor carc ne arată că viaga monahală are

multe necazuri şi multe ostencli sunt în petrecerea ci:
„Domnul ¢ bun celor ce-L. agteapti și sufletului care-l
cată urma. E bine să aștepţi intru tăcere să vină mân-
tuirea de la Domnul" [Plg 3, 25 sq].
41. Gândului care spunc că omul poate dobândi cu-
răția şi buncle deprinderi §i în afara vieții monahale:
„Binc este bărbatului ca să poarte jug în tinercțile sale.
Va şedea singur și va tăcea pentru că [Dumnczeu] i
l-a ridicat peste cl. lși va apropia gura sa de țărână,
fiindcă are nădejde. Își va da obrazul celui ce-l loveşte,
se va sărura de ocări, că în veac nu-l va lepăda Domnul”
[Plg3.27-31).
Din Daniel

42. Domnului pentru gândul akedici care are puterc

asupra mea: ‘
„Să nu depărtezi mila Ta de la noi din pricina lui
Avraam, cel iubit de Tinc, a lui Isaac, robul Tău, §i a
lui Isracl, sfântul Tău” [Dn 3, 35].

308
Din Evanghelia după Matei
43. Gândului akediei care ne sfituiegte să-l vizităm pe
tatil nostru după trup:
„l.asă morții să-şi ingroape morţii lor!” [M: 8, 22].
44. Suflctului care cade in akedic şi-şi caută din nou
rudele după trup:
„Şi oricine a lăsat casc sau fragi, sau surori, sau tată,
sau mamă, sau femcic, sau copii, sau țarinc, pentru
numcle Mcu, inmulgit va lua inapoi §i va mogteni viaga
veşnică” [Mr 19,29].
Din Evanghelia după Luca
45. Sufletului care nu e convins că Hristos numegte
„ură” iubirea rudelor, grăind aga celor ginugi în patimile
poftelor şi carc iubesc lumea:
„Dacă vinc cincva la Mine şi nu urăşte pe tatil său și
pe mami şi pe femcic §i pe copii §i pe frati §i pe surori,
şi chiar sufletul său insugi, nu poate să fie ucenicul
Mcu" [Le 14,26).
Din Fapte
46. Gândurilor de akedie aduse în noide rudele noastre
care ne spun că nu pentru Dumnezeu am lisat lumea și
am ales viata monahală, ci fie pentru păcatele noastre,
fic pentru neputinga noastră, fiindcă n-am fi in stare de
curaj în lucrurile lumii:
„Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mule decâr
de oameni” [F4 'S, 29).
Din Epistola citre Romani'
47. Gândurilor de akedie care ni se intâmplă din pri-
cina necazurilor:
309
 „În nădejde bucurându-vă, în necaz răbdând, în rugă-
ciune stăruind [veți primi plata)” [Rm 12, 12].
Din Întâia Epistoli câtre Corinteni
48. Gindurilor care plecând de la akedic indriznesc să
murmure:
„Și să nu murmurați precum §i unii din ci au murmurat
§i au pierit cu picrire" [/ Co 10, 10).
Din a Doua Epistoli câtre Corinteni
49. Gindului intristat din pricina gândurilor akedici
şi care nu-şi aduce aminte de ispitele pe care le înşiră
Apostolul:
„Sunt ci slujitori ai lui Hristos? Nebunegte spun: cu
mai mult ca ci! În ostencli mai mult, în închisori mai
mult, în bătăi peste măsură, la moarte adescori. De la
iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici
fără una. De trei ori am fost bătur cu vergi; o dată am
fost bărut cu pictre; de trei ori s-a sfărâmat corabia
cu minc; o noapte §i o zi am petrecut în largul mării.
În călărorii adescori, in primejdii de rduri, în primcjdii
de la tâlhari, In primejdii de la ncamul meu, în pri-
mejdii de la păgâni; în primejdii în cetăți, In primejdii
în pustie, în primejdii pe mare, in primejdii intre frații
cei mincinogi; In ostencală şi În trudă, în privegheri
adescori, in foame §i în scte, în posturi de multe ori,
în frig și în lipsă de hainc. Pe lângă ccle din afară, ceca
ce mă impresoari În toate zilele este grija de toate
Biscricile” [2 Co 11,23-28).
Din [Epistola cârre) Efeseni
50. Gândurilor de akedic care ne fac nemulţumitori
față de părinți gi fragi:
310
 „Mulţumind totdeauna pentru toate intru numele
Domnului nostru lisus Hristos, lui Dumnezeu [și]
Tatăl. Supuncţi-vă unul altuia, intru frica lui Hristos”
[Ef5.20-21].
Din [Epistola câtre] Filipeni
51. Sufletului care nu ştie că i faptul de a pătimi
cineva pentru Hristos e unul din darurile Duhului:
„Fiindcă vouă vi s-a dăruit. pentru Hristos, nu numai
să credeţi in El, ci să şi pătimiți pentru El” [Fip 1,29].
Din [Epistola către] Evrei
52. Gândurilor sufletului stirnite de akedie §i care vor
ca noi să lăsăm sfânta cale a virtugilor §i locul sălăşluirii
noastre:
„Fiindcă aveţi nevoie de ribdare ca, făcând voia lui
Dumnczeu, să dobândiți figiduinga. «Căci mai cste
puţin timp, prea puţin, şi Cel cc e să vină va veri şi
nu va întârzia; iar dreptul din credințăva fi viu; și de se
va îndoi cineva, nu va bincvoi sufletul Meu intru cl»"
[Evr 10, 36-38; cf. Is 26, 30; Av 2, 3-4].
53. Gândului care mă imboldeşte la vizitarea oragului
și a rudelor §i prictenilor de acolo:
„Că nu avem aici cetare stătătoare, ci o ciutim pe cea
viitoare” [Evr 13, 14].
54. Suflctului care din akedic cade în ineristare §i soco-
teşte în inima sa că a fost predat chinurilor demonilor:
„Alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar languri g
Închisoare; au fost ucigi cu pictre, cu tost puzt la caz-
ne, au fost taiagi cu ficrăstrăul, au murit ucişi cu sabia,
au pribegit În pici de oaic şi in pici de capră, lipsiţi.
strimeoragi, rău primigi. Ei, de care lumea nu cra
3U
 vrednică, au rătăcit in pustii, §i In mungi, §i in peşteri,
şi in crăpăturile pimincului® [Evr 11, 36-38].
SS. Gândurilor akedici care ne aprind de mânic im-
potriva sfinților părinți ca unii ce ar fi nemilostivi §i n-ar
voi să mângăic pe fraţi: i pentru că gândurile față de ci
îi chinuic, nu vor să li sc supună:
„Ascultaţi pe mai-marii voştri §i vă supuncți lor, fiind-
că ci priveghează pentru sufletele voastre, având să dea
seamă de cle, ca să facă aceasta cu bucuric §i nu suspi-
nând, căci aceasta nu v-ar fi de folos" [ Evr 13, 17].
Din Epistola
lui Lacob
56. Gândului sufletului încristat că duhul akedici
zibovegte în el și-i tulburi starea:
„Mare bucurie să socotigi, fraţii mei, când cădeţi in
felurite ispite, ştiind că incercarea credingei voastre
lucrează răbdarea; iar răbdarea să-și aibă lucrul ci de-
săvârșit, ca să figi desăvârziți §i întregi, nelipsiți fiind
de nimic” [Iac 1,2-4).
57. Mintii [dianoia] lovite din toate pirtile de gândul
akedici: când urmărită de irascibilitate §i scoasă afară
din locurile in care se află, când târâtă de fragi în alte
locuri,
fie la rude, fic spre lume, pe care de multe ori a
necinstit-o §i umilit-o:
„Fericit este bărbatul care rabdă ispita, cici Iimunt
ficindu-sc va lua cununa vicgii, pe care a făgăduit-o
Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” [Jac 1, 12).
Binecuvintat fic Domnul nostru lisus Hristos,
Care ne-a dat biruinga Impotriva gândurilor
demonului akedici!

312
 VII

Împotriva gândurilor
demonului slavei deşarte

Din Facerea

1. Gândului slavei degarte care ne sfătuieşte la vreme

nepourivită să icşim în lume, chipurile ca să-i Invigim
pe fraţi şi pe surori §i să-i Indemnim la viaga monahală:
‘wScapi-ti sufletul! Să nu te uiți inapoia ta, nici să te
opreşti în câmpic, ci scapă la munte, ca nu cumva să
fii mistuit impreuni cu ei!" [Fc 19, 17].
Din Numerele
2. Gândului slavei degarte care trezegte În minte in-
vidia impotriva fraţilor care primesc de la Dumnezeu
harisma cunoaşterii:
„Nu cumva eşti gelos pe mine? O, de-ar fi coţi profeți
în poporul Domnului când lşi trimite Domnul duhul
peste ei!" [Nm 11,29].
3. Sufletului care primeşte gânduri necurate, iar din
cauza slavei degarte care-l ţine doreşte preoţia §i nu se
gândeşte la primejdia care-i vine după aceca:
„A luat deci Eleazar, fiul preotului Aaron, cidelnigele
cele de aramă pe care le adusescră cei ce-aveau să fie
arşi și le-a pus în foi ca acoperământ jertfelnicului, ca
313
 să-și aducă aminte fiii lui Isracl că nimeni din alt neam,
care nu c din semingia lui Aaron, să nu sc apropic
spre a aduce tămâicre-n faga Domnului şi să nu fie
precum Corc şi ccata lui, aga cum Domnul grăise prin
Moisc” [Nm 17, 4-5).
Din Deuteronomul

4. Gândului slavei degarte care face dreptate pentru

oameni:
„Pe cel drept cu dreptatea să-l urmiregti, pentru ca voi
să trăiți §i să intragi și să mogteniti ţara pe care Dom-
nul, Dumnezcul tău, ți-o di” [Dr 16, 20].
S. Gândului slavei degarte conjugat cu discursul despre
isprăvi mari şi care tărăşte în brazda slavei deşarte!“:
„Să nu ari cu bou şi cu asin la un loc" [D: 22, 10].
Din [cartea Întăia lui] Samuel
6. Gindului slavei degarte care-mi spunc: „Slăvit eşti
intre toți frații”:
„Eu sunt un om umil, nu plin de slavă” [/ Sam 18,23).
Din cartea [« Doua a] Regilor
7. Sufletului care din pricina slavei degarte nu vrea să
ariseasci un loc care nu mai e bun spre locuire'”:
~9i au zis fiii profcților către Elisci: «lată, locul unde
locuim aici la tine c prea strâmt pentru noi. Să mergem
la Iordan yi să luăm fiecare cite o bărni și să ne facem
acolo locuinge.» lar el a zis: «Ducegi-vi!»" [2 Rg
6,1-2].

“CLHL2S.6.
"” C[ Vita Ansonii49.

314
Din David

8. Suflctului care, din pricina slavei deșarte carc-l ţine,

crede că demonii spun adevărul atunci când ii fac făgă-
duinga preogici:
„În gura lor nu este adcvăr, inima lor ¢ deșartă, gârlejul
lor, mormânt deschis, cu limba lor lucrează viclenii”
[Ps5.10].
9. Gândului slavci degarte care ne îndeamnă să-i învă-
țăm pe fragi și pe oamenii din lume fără ca noi ingine să
fi dobindit sănătatea sufletului:
~Pina şi vrabia yi-a aflat o casă și turtureaua cuib
unde-şi va punc puii: in chiar altarele Tale, Doamne
al puterilor, Împăratul meu §i Dumnezeul meu!” [Ps
83.4).
10. Gândului slavei deșarte care trage mintea [dianoia]
încoacc §i incolo cu tot felul de ingelesuri, cind făcând-o
econoami a lucrurilor lui Dumnezeu, cind făcând-o
supraveghetoare a fragilor:
„Îndepărtați-vă de mine, voi, făcătorii de rele, și cu voi
cerceta poruncile Dumnezeului meu" [Ps 118, 115].
11. Gândului slavei deşarte care-mi sugercază sfatul
aspru ca, depărtându-mă dc frățic, să mă zăvorăsc din
pricina fragilor vrând să mă amăgcască:
„Cei mândri mi-au ascuns o cursă, din funii ficut-au
lag picioarclor mele, pictre de poticnire mi-au pus in
cărare" [Ps 139, 6).

12. Gândului slavei degarte care nc sileşte să vorbim

mule §i despre lucruri de prisos, lucru care se găsește mai
315
mult la monahii zăvorăţi care, din cauza slavei deșarte,
se aruncă în lucruri lumegti §i primesc bucuros pe cei
care se sfădesc unii cu algii inaintea lor:
„Din vorba multă nu vei scăpa de păcat, dar ccl ce-i
regine buzele va fi prevăzător” [Pror 10, 19].
13. Gândului care ne sfituicgte să ne punem in frun-
tea fragilor i să călăuzim sufletele în cunoaşterca lui
Hristos înainte de îndreptarea noastră:
„Există o cale cc li se pare oamenilor dreaptă, dar al
cărei capăt duce in fundul iadului® [ Prov 14, 12).
14. Gândului slavei degarte care ne îndeamnă să lăsăm
Scripturile inainte de a fi primit puterea lor:
„Cel ce răspunde cuvânt inainte de a auzi, nebun este
și ocară sieși” [Pror 18, 13].
15. Gândului slavei degarte care-i îndeamnă pe cei
foarte tineri să șadă singuri:
„Tânărul să fie cu cel cuvios §i dreaptă va fi calea lui”
[Pror 20, 11).
16. Gândului slavei deşarte care ne sfătuieşte să ne
facem chezașii oamcnilor din lume care ne iubesc atunci
când îi necăjește creditorul:
„Nu te punc chezay din rugine faţă de obrazul cuiva;
că dacă nu vei avea de unde plări, îţi vor lua chiar §i
aşternutul de sub coaste” [ Prov 22, 26-27|.
17. Suflctului care din pricina slavei deșarte divulgă
celor din lume ceva din taindle vicţii monahale:
„La urechea cdlui fără de minte nu :punc nimic, ca nu
cumva, de câte ori i vine, să-și râdă de cuvintele tale
inşdepte" Prov 23, 9).
316
 18. Gândurilor care ne indeamnă să iegim în lume
pentru câştigul celor ce ne văd"":
„Vorbele lingușitorilor sunt moi, dar pătrund până-n
străfundul măruntaiclor" [Prov 26,22).
19. Demonului care, după ce a adus asupra noastră in
chip deschis mari ispite, se intoarce iarăși §i ne convinge
să nc lăsăm in scama lui — §i, aga cum nc-a ingtiingat
sfântul proroc loan [din Lykopolis|, el realizează asta
prin slava deşartă — trebuic să-i răspundem ceca ce i-a
răspuns fericitul accla zicând:
„Un duşman plângăreţ făgăduiește totul cu buzele, dar
în inimă vicleşug meştereşte. Cu glas mare de te-ar ruga
dugmanul, să nu-l asculți, că șapte vicleşuguri sunt în
inima lui” [Prov 26, 24-25).
20. Gândurilor care ne silesc să ne facem arătate pur-
tările noastre strălucite pentru slava cea trecitoare:
„Nu gura ta să te laude, ci aproapele tiu; străinul, iar
nu propriile tale buze” [Pror 27, 2].
Din Ecclesiastul
21. Gândului slavei degarte care ne sileşte să vorbim
când nu se cuvinc, iar atunci când se cuvine ne sfăruieşte
să tăcem:
„Vreme este să taci §i vreme să vorbeşti” [Ecc 3, 7).
Din lov
22. Sufletului care nu crede că diavolul îi cunoaşte pe
cei ce slujesc lui Dumnezeu:
„Oare pe degeaba Îl cinsteşte lov pe Dumnezeu?
Oare n-ai ficut Tu gard ocrotitor imprejurul curții lui

"CE HL 17,23

317
 si imprejurul casci lui i împrejuru-a tot întinsul bu-
nurilor lui? Oare nu Tu ai binccuvântat lucrul mâini-
lor lui gi-ai făcut ca turmele lui să umple pământul?”
[lov 1,9-10].
Din Isaia

23. Demonului care ne indeamni i ne spunc: „Vă voi

face slăviţi peste tot înaintca tuturor oamenilor”, §i ni
sc arată ca și cum ar veni in ajutorul nostru:
„Nu va fi aga: ci Domnul Acotţiitorul va trimite peste
cinstea ta ocară, iar peste slava ta foc arzător sc va
aprinde" [1s 10, 16].
24. Sufletului care iubeşte slava de la oameni mai mult
decât cunoagterea lui Hristos:
„Tor ce e trup c iarbă i toată slava omului e ca floarea
ierbii; iarba s-a uscat, floarca s-a scutura, [...] dar cu-
vântul Dumnezeului nostru rămâne în veac” [/5 40, 6. 8].
Dix lerezzia

25. Domnului pentru gândurile deşarte care rămân in

noi §i care fac nenorocita minte [dianoia) să cadă în faga
demonilor mânici, intristârii §i mândrici:
„Vindecă-mi, Doamne, şi mă voi tămădui; mântu-
ieşte-mă, şi mă voi mântui, că Tu cşti lauda mea”
[f 17,14].
Din Plângerilelui leremia
26. Demonului care mă face noaptea În vis păstor al
turmci, iar ziua imi cxplică visul zicând: „Vei fi preot g,
iată, cei care te caută vor veni după tine indată!”:
„Mi-au aruncat viaţa intr-o groapă spre moarte şi-o
piatră-au pus deasupra” [Pl 3, 53).
318
Din Daniel
27. Demonului care se vânzolește in mintea [dianoia]
noastră și spunc: „lată, indata vcţi fi răpiți la cer!”, lucru
pe carc gândindu-l unii frați au căzur in grea furtuni ¢
au naufragiat"?:
„Foarte binc; ai mingit impotriva capului tău; căci,
chiar acum, ingerul lui Dumnczeu a primit porunca
lui Dumnczeu să te spintece în două” [Dn 13,55 =
Sus 55].
28. Demonului care ne făgăduicşte in inimă că ne va
face cunoscugi prin ințelepciune inaintea impiragilor și
cipeteniilor:
„Îngcrul lui Dumnezeu aşteaptă cu sabia să te spintece
în două, incit pe amândoi să vă nimicească” [Du
13, 59 = Sus 59].
Din Evanghelia după Matei
29. Gândului slavei deşarte care in loc să facă porun-
cile lui Dumnezeu preferă să le invege fraților:
„Dimporrivă, cel ce le va face şi astfel va inviga, acela
mare sc va chema în Împărăția cerurilor” [Mr 5, 19b].
30. Gândului slavci degarte care sc ţine strâns de orice
dreprate, dar îi distorsioncază ingelesul:
„Luaţi aminte ca milostenia voastră să nu o faceti in
faţa oamcnilor, ca să vada ei; altminteri nu vep avea
răsplată de la Tatăl vostru Cel din ceruri® [.Mr 6, 1].
31. Gândului slavei degarte care ni se arată in starea
rugăciunii dând mingii [mous] care e nevizuti și fără
formă ascmănarea pe care o vrea şi impresia că se roagi

"CEHI.2.9:25-27.
319
Dumncaziirii”; lucru care se petrece cu mintea [dianoia]
chinuită de patima slavei degarte §i care in vremea rugă-
ciunii e dusă de demon acolo unde poatc fi văzută de
mulți oameni: cinc poate să ingeleagi să ingeleagi:
„Când vă rugati, nu fiţi ca fățarnicii, că lor le place
să-și facă rugăciunile stând În picioare prin sinagogi §i
prin rispintii, ca să se arate oamenilor; adevăr vă gră-
iesc,Își iau plata lor™ [Mr6, 5).
32. Gândurilor slavei degarte care se sirguiesc ca prin
posomorală să facă arătat postul nostru, astfel încâr,
dezlegati §i cliberată de gândurile lăcomici pântecelui,
mintea |diznoia] să fie legată §i ținută de gândul slavei
deșarte; lucru pe care necurații demoni se luptă să-l facă
pentru ca mintea [dianoia] să nu poată sta în picioare
și să-și inalte privirea spre Dumnezeu ridicându-se mai
presus de ginduri:
„Când postiti. nu fiți posomorăți ca fățarnicii; că ei
îşi mânjesc fetele ca să le arate oamenilor că țin post;
adevâr vă griiesc, își iau plata lor” [Mr 6, 16).
33. Gândurilor slavei deșarte care silesc sufletul să me-
diteze la cuvinte goale §i se sărguiesc să lege mintea [mous]
de lucruri vremelnice, care pun în migcare în noi pofta
sau irascibilitatea. ori zugrăvesc In minte [nous] vedenii
scirboase, care desființează starea curată ce impodobeşte
și incununezzi rugiciunea noastră:
„Vă spun voui că pentru orice vorbă deșartă pe care o
vor rosti, camenii vor da socoteală În ziua judecății.
Cia din cuvintele tale te vei Indreptăţi i din cuvin-
tele tale vei fi osândit” [Mr 12, 36-37).

"OLOT
320
Din Evanghelia după Luca
34. Gândurilor ivite de bucurie că duhurile necurate
fug dc la sufletele noastre:
„Nu de accasta să vă bucurați, că duhurile vi se pleacă,
ci bucuraţi-vă că numcle voastre sunt scrise in ceruri”
[Lc 10,20).
Din Evanghelia după loan
35. Demonului care-mi spunc în inima mea: „lată, ai
ajuns incercat pentru că ai primit darul vindecării":
„Când cl griicgte minciuna, dintr-ale lui grăieşte,
fiindcă el mincinos este, §i tatăl minciunii® [/n 8, 44].
Din Fapte
36. Demonului care ne sfăruiește să ne agonisim preo-
tia pe bani:
„Piară banii tăi, §i tu împreună cu ei!, pentru că ai
socotit că darul lui Dumnczcu se dobândește cu bani®
[FA 8,20].
Din [Epistola] Întâi câtre Corinteni
37. Sufletului chinuit de slava deșartă i care doreşte
să înveţe înţelepciunca elinilor [păginiloc]:
.Înţclcpciunca lumii acesteia nebunic este in faga lui
Dumnezeu® [/ Co 3, 19].
Din [Epistols] a Doua citre Corinteni
35. Gândului slavei degarte care vrea să se laude pentru
ostencala izbinzilor:
„Cel ce sc laudă, in Domnul să se laude. Pentru că nu
cel ce sc laudă singur este dovedit bun, ci acela pe care
Domnul il laudă“ [2 Co 10, 17).
321
Din [Epistola câtre) Galateni

39. Gândului slavei deşarte carc nc îndeamnă să ne

convingem rudele că, trăindu-ne drept viaga monahală,
ne vom invrednici de sănătatea suflctului şi de cunoaş-
terea adevărului:
„Oare caut cu acum să cigtig bunivoinga oamcnilor,
sau pe a lui Dumnezcu? sau oamenilor caut cu să le
plac? Dacă insă le-ag plăcca oamenilor, n-aş fi rob al
lui Hristos™ [Ga 1, 10].

Din [Epistola
cârre] Evrei

40. Gândului slavei degarte care mă sfăruieşte să fac

astfel încât să fiu cinstit cu preoţia:
„Nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci numai cel
chemat de Dumnczeu, precum Aaron” [Evr 5, 4].

Dim Epistola
lui Lacob
41. Gândului slavei deşarte care mă îndeamnă să-i
învăţ pe alții, fără să fi dobândit sănătarea sufletului sau
cunoagterea adevirului:
„Nu mulți dintre voi să deveniţi invigitori, fragii mei,
ştiind că noi, aceştia, vom fi supuşi unci judecăţi mai
aspre. Fiindcă noi in multe gresim. Daci e cineva care
să nu gregeasci-n cuvânt, apoi acela c bărbat desăvârşit,
in stare să-și infrâncze i trupul intreg” |Jac 3, 1-2].
42. Gândului slavci deşarte carc caută darurile vinde-
cărilor sau ale cunoaşterii lui Dumnezeu:
«Cereti şi nu primiti, pentru că cercţi rău, ca să risi-
piti in plăcerile voastre™ [/ac 4, 3).

322
Din Epistola [Intdi a] lui loan
43. Gândului slavei deșarte care caută lumea §i zugră-
veşte inaintea ochilor slava ci:
„Nu iubiţi lumea, nici pe cele ce sunt în lume. Dacă
cincva iubeşte lumca, iubirea Tatălui nu cste in el”
(1 In 2.15].
Binccuvântat fic Domnul nostru lisus Hristos,
Care ne-a dat biruinga asupra gândurilor slavei deșarte!

33
 VIII

Împotriva gândurilor
blestemate ale mândrici

Din cartea Facerii

1. Gândului mândriei care-mi spunc că cu sunt sfântul

Domnului:
„Și a zis Domnul Dumnezeu către garpe: «Pentru că
ai făcut accasta, blestema să fii intre toate dobitoaccle
şi intre toate fiarcle pământului; pe pântecele rău să ce
tărăşti și pământ să mănânci în toatc zilele viegii tale!”
[Fe3.14]).
2 Gindului mândriei care mă slăveşte i mă ridică în
inalt ca pe unul deja curat §i care nu mai primegte gân-
duri intinate: Ă
„Și răspunzând Avraam, a zis: «lată, cutez să vorbesc
câtre Domnul mcu, cu, care sunt pulbere §i cenuga!»”
[Fc18.27).
3. Gândului blasfemiator carc tăgăduicşte pe Dumne-
zcu Care mă hrăneşte şi defaimă îngerul care mă ajută:
„Și [losif] i-a binecuvântat, zicând: « Dumnezeul în
fața Căruia au umblat părinţii mci, Avraam şi lsaac,
Dumnezeul Care m-a păstorit pe minc de când mă
ştiu până-n ziua de azi, Ingerul care m-a izbăvit pe
mine de tot răul să-i binecuvânteze pe copiii acegtia,
324
 şi-ntru ci să dăinuiască numele meu §i numele părin-
ților mei Avraam şi lsaac, şi să crească ei intru mulgime
mare pe pământ!»" [Fc 48, 15-16].
Din lezirea

4. Suflctului care vrea să afle cc spun trufagii demoni

când ne văd cercetând teme duhovniceşti:
„Să simtă poporul acesta povara corvezii; de ea să-și
vadă, iar nu de vorbe goale!" 4 5,9)].
S. Gândului mândru care tăgăduicşte mintuirea lui
Dumnezeu prin al cirei ajutor i-am biruit pe ceilalgi
sapte demoni carc-l insogesc pe cel al mindrici:
„Să-l cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preamărit;
cal şi călărcţ, în marc i-a aruncat! Ajutor §i ocrotitor
mi S-a făcut mie spre mântuire” (5 15, 1-2].
6. Domnului pentru gândul de mândrie care mă slă-
veşte ca §i cum prin marea mea putere aş fi răscurnat
demonii intristării:
„Dreapta Ta, Doamne, s-a preamirit intru tirie, mâna
Ta cca dreaptă, Doamnc, pe vrăjmaşi i-a sfărămat.
Cu mulţimea slavei Tale ai surpat pe cei pocrivnici”
[45 15,6-7|.
7. Gândurilor de mândrie care chinuic sufletul până
acolo incâr il fac să dispreguiasci sfintele pureri [inge-
reşti] ca pe uncle carc nu pot să-l povăţuiască in greşeli-
le lui, ca atunci când gândeşte acestea să fie părăsir de
cle şi să cadă iarăşi intre demonii necurați, adică in gin-
durile mandriei:
„lacă, Eu il trimit pe ingerul Meu inaintea fegei tale,
ca să te pizeascd pe cale, să te ducă-n țara pe care ți-am
gitit-o. la aminte asupră-ţi şi asculed de el şi să nu-i hii
325
 necredincios; că nu te va cruga, fiindcă numele Mcu
este deasupră-i” []ș 23, 20-21].
Din Leviticul

8. Gândului de mândric care nc sfituicgte să-i dispre-

ţuim pc sfingii noştri Părinţi ca pe unii carc nu s-ar fi
chinuit mai mult in vicţuirile lor:
„În faga celui cărunt să te scoli, să cinsteşti faga bacra-
nului şi să tc temi de Domnul, Dumnczeul tău: Eu
sunt Domnul, Dumnczcul vostru!™ [Lv 19, 32].
9. Gândului blasfemiator carc impinge mintca [dia-
noia) spre distrugere şi picrzanic:
„Grăicşte către fiii lui Isracl şi spune-le: «Omul care-l
va blestema pe Dumnezeu igi va agonisi păcat. Cel ce
pe nume va numi numele Domnului, acela cu moarte
să moară: obştea întreagă să-l ucidă cu pictre” [Lv
24, 15-16].
[Din Numerele]

10. Domnului pentru gindurile blasfemiatoare care

rămân in noi §i surpă îndrăznirea rugăciunii:
„Când se ridică chivotul, Moise zicea: «Scoală-Te,
Doamne, ca să sc risipească vrăjmaşii Tăi şi să fugă de
la fața Ta toţi cei ce Te urăsc pe Tine!» " [Nm 10, 34).
11. Sufletului care nu cunoaşte frumusegea cunoaşterii
și ascultă de demonul carc-l sfăruieşte să fugă de cunoaş-
terea lui Hristos şi a sfintelor Lui porunci, pe care le
micyoreazi inaintea lui:
„losua, fiul lui Navi, §i Caleb al lui Icfone, care erau
dintre cci ce iscodiseri țara, şi-au sfigiat hainele §i au
zis câtre intreaga adunare a fiilor lui Isracl: « Pământul
pe carc l-am cercctat noi este bun, foarte bun. Dacă
326
 Domnul ¢ cu noi §i ne va duce in țara aceea §i ne-o
va da nouă, acolo e pământul in care curge lapte §i
micre. Aşadar, nu stagi voi împotriva Domnului»"
[Nm 14, 6-9].
Din Deuteronomul
12. Gândului blasfemiator care ne face să ne socotim
dacă Dumnezeu c in noi sau nu:
„Să nu-L ispiteşti pc Domnul, Dumnezeul tău, aga
cum L-aţi ispitit la Masa" [Dr 6, 16).
13. Sufletului care gândeşte cu trufie că prin puterea
lui i-a întrecut pe demonii care se impotrivesc pizirii
poruncilor:
„Să nu zici in inima ta: « Tăria mea şi vigoarea mâinii
mcle, cle mi-au făurir această putere mare...» Dim-
potrivă, să-ţi aduci aminte de Domnul, Dumnezeul
tău, că El ți-a dat tăric să devii puternic™ [Dr 8, 17-18].
14. Minţii [dianoia] care crede că prin dreptatea și
cuviogia ci i-a biruit pe vrijmagii și, venind, a mogtenit
cunoaşterca lui Hristos:
„După ce Domnul, Dumnezeul tău, va nimici aceste
neamuri de dinaintea feţei tale, tu să nu zici în inima
ta: «Din pricina dreptăţii mcle m-a adus Domnul să
moştenesc acest pământ bun!», de vreme ce din pri-
cina fărădelegilor lor va nimici Domnul aceste nea-
muri de dinaintca fegei tale. Nu din pricina drepeigii
tale şi nu din pricina curigici inimii tale vei intra ru să
le mogtenegti pământul, ci din pricina piginicigii lor
va nimici Domnul aceste neamuri de dinaincea feţei
tale” [D:9,4-5).
15. Demonului care-mi spunc că toţi oamenii mă
bincecuvântează §i că sunt tată al unor inţelepţi:
327
 „Blesternat să fii în cetate şi blestemat să fii în ţarină!
Blestemate fic hambarcle tale i prisosurile tale! Bleste-
mate fic roadele pântecelui tău şi roadele pământului
tău!” [D: 28 16-18].
16. Gândulu: blastemiator care tăgăduieşte libertatea
noastră şi spunc că nu prin alegerea noastră liberă păcă-
tuim ¢ sunrem indreptați. şi de aceca Judecata [lui
Dumnczcuj nu sc va tacc in chip drept:
„lată. cu astăzi i-am pus inaintea fegei tale viaga şi
moartca. bincle g răul” [D: 30, 15).
Dr lotua

17. Gândurilor sufletului care nu ştie că nu se cuvine

să credem că orice inger care i se arată pe neașteptate
estr al Domnului. ci acela al cărui cuvânt dă bucuric și
pacr desăvărșită suflerulu: infricoșat §i inspăimântat de
vedercz lui: cu infăţișarez lor demonii nu-i dau această
lumște. c: nasc in suflet g in trup o mare frică §i tremur,
iar prin giasul lor proagăsat aduc tulburare §i zarvă inimii”!:
Ş: a fos? ci atuna când losua era la lerihon, s-a uitat
cu ochu: să 3t 2 văzut un om stând inaintea lui, având
in mâni c saluc pozlă $: apropiindu-sc losua, i-a zis:
« byt de-al nostru. sau dintre dușmanii noștri?» lar
acela i-a zis «u sunt voicvodul oţtilor Domnului:
acuni am vemt » ... lar losua a căzut cu faga la pământ
# 1-a zas: « Stapane, cc porunceyu slujitorului tău?»”
lo: 5. 13-14).
Duu [cartes Întâ: a lu:) Samuel
J& Gindului trufa; carc tăgăduicşte bunătatea lui
Dumuczcu

+ uu
328
 „Dacă un om păcătuiește faţă de alți oameni. aceia |
sc vor ruga Domnului pentru cl; dar dacă va păcărui
impotriva Domnului, cine sc va ruga pentru el?”
(1 Sam 2,25].
Din [cartea Intdi] a Regilor
19. Sufletului care vrea şi rivneste să cadă în genunchi,
dar a obosit să umilească demonul blasfemiacor care se
impotrivegte rugăciunilor noastre neincetare:
„S-a dus Ahab să mănânce i să bea. lar Îlie s-a urcat
pe Carmel şi. plecindu-se la pămânr. şi-a pus faţa
intre genunchi” [/ Rg 18, 42].
20. Suflctului inspăimântat de gândurile infricogi-
toarc alc blasfemici şi care de aceca cade din indrăznirez
rugăciunii:
„lsaia le-a zis: «Aga să-i spuncti domnului vostru:
Aşa grăieşte Domnul: Să nu te temi de cuvintele pe
carc lc-ai auzit, cu care M-au ociric slugile regelui asi-
rienilor. lată, Eu voi trimite incr-insul un duh şi va
auzi o veste §i se va intoarce in fara sa: şi acolo. in pro-
pria lui țară, il voi lovi Eu cu sabia»" [2 Rg 19.6-7).
21. Domnului pentru cuvintele demonulu |mândri-
ci] care ridică in noi blasfemu de nepovesat impornva
Domnului, pe care nu le pot scrie ca să nu se cutremure
cerul şi pământul: fiindcă acest demon s-a ridicat cu
minic spunind tără ruzine o mare blasteme impotniva
lui Dumncezeu şi a îngerilor Lu — şu ce spun coi tspt-
ța de acest lucru —, de aceea in umpul acester ispite
¢ binc sd ţtncm post, citirea Scriptunilor și rugăciuni
neincctate cu laccumi:
„Doamne, Dumnezeul lui lsracl, Tu, Cel ce zezi pe
heruvimi, doar Tu cyti Dumnezeu in toate impăriţiile
129
 pământului; Tu egti Cel ce ai făcut cerul §i pământul,
Pleacă-Ţi, Doamne, auzul §i ia aminte; deschide-Ti,
Doamnc, ochii §i vezi; §i auzi cuvintele lui Senaherib,
pe care le-a trimis ca să-l. ocărască pe Dumnczeul-
Cel-Viu” [2 Rg 19, 15-16).
Din Ezdra

22. Domnului pentru gândul mândrici care tigidu-

ieşte că biruinga vinc de la Dumnezeu:
„De la Tinc c biruinga, de la Tinc c înţelepciunea i a
Ta este slava, iar cu sunt slujitorul Tău. Binecuvântat
esti Cel ce mi-ai dat inţelepciunca; pe Tine Te laud,
Dumnezeul piringilor™ [ Ezr4, $9-60%).
Din Darid

23. Domnului pentru gândurile de blasfemie care

rămân in noi:
„Doamne, Dumnezeul mcu, în Tine am nădăjduit,
mântuieşte-mă de tofi cei ce mă prigonesc §i izbăveş-
te-mă, ca nu cumva ci, asemenea unui leu, si-mi ră-
pească sufletul, nefiind cel ce mântuieşte şi nici cel ce
izbăveşte” [Ps7,2-3).
24. Domnului pentru demonul mândrici care se apro-
pie de noi, și care de multe ori se arată în chip de înger
având cu cl o marc putere de demoni:
„Să nu vină peste minc piciorul trufici şi mâna păcă-
toșilor să nu mă clatine” [ Ps 35, 12).
25. Domnului despre gândul de mândrie care tăgădu-
ieşte ajutorul lui Dumnezeu și atribuic biruinga puterii lui:

B Apocnf grec praent doar În Scptuaginta.

330
 „Nu in arcul mcu imi voi pune nădejdea §i nu sabia
mca mă va mântui; că Tu ne-ai izbăvit de cci ce ne
supără şi pe cci ce nc urăsc i-ai ruşinat” [Ps 43,7-8).
26. Demonului care ne făgăduicşte să explice prin noi
Scripturile trebuic să-i spunem ca §i părintele nostru,
fericitul Macaric®:
„Păcătosului i-a zis Dumnezeu: «De ce povestesti tu
dreptățile Mele şi legământul Mcu il iei in gura ta?
Tu ai urât Învăţătura, iar cuvintele Mele le-ai aruncat
înapoia ta» " [Ps 49, 16-17].
27. Gândurilor de mândrie care ne inconjoari mintea
[dianoia] §i o aruncă in prăpastia unci mari picrzanii:
„Până când vă nipustiti asupra unui om? Voi togi
ucideti, ca §i cum v-aţi năpusti asupra unui zid povir-
nit, asupra unui gard surpac” [Ps 61, 4].
28. Domnului pentru gândurile de mândrie care rămân
în noi la vremea rugăciunii şi fac ca mintea [dianoia] să
fic lipsită de îndrăznire:
„Cuvintcle nelegiuiților ne-au copleşit, dar necredin-
tele/impictitile noastre Tu le vei uşura/ispăși” [Ps 64, 4].
29. Gândurilor de blasfemie care spun despre Dum-
nczeu ccle ce nu se cuvin:
„Fruntea nu v-o ridicai la iniltime §i nu griiți impo-
triva lui Dumnezeu nedrepeate!” [Ps 74, 6].
30. Gândului de mândrie care mă laudă ca pe unul
carc zidesc bine sufletele în îndreptările §i cunoaşterea
lui Dumnezeu:

1 Macaric Alezandrinul,
pecocul Chiliilor: cf. AL 18.

331
 „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni zidi-
torii; de n-ar păzi Domnul cetatea, zadarnic ar ve-
ghca-o paznicul” |Ps 126, 1].
Din Proverbele lui Solomon
31. Gândului de mândric care ia in râs pe fragi ca pe
unii care ar fi zăbavnici în paza poruncilor:
„Domnul le stă-mpotrivă cclor mândri, dar celor sme-
rigi le dă har” [Pror 3, 34].
32. Sufletului care vrea să invege care ¢ hrana amarilor
demoni:
„Ei cu bucatele impictății se hrănesc şi cu vinul fără-
delegii sc imbată" [Pror 4, 17).
33. Gândului de mândric care mă opreşte să-i vizitez pe
frati întrucât n-ar fi mai buni decit mine in cunoagtere:
„Cel ce umblă cu inţelepții înţelept va fi, dar cel cc
umblă cu descreieratii, aga va fi cunoscut” [Prov 13, 20].
34. Gândului de mândrie care în vreme de ispită cum-
plită și indelungată mă opreşte să cer ajutorul Domnului
prin fragi:
~Un frate ajutat de un frate c ca o cetate inalti i tare
§i c tor atât de puternic ca un palat bine temeluit”
[Prov 18, 19).
35. Gândului de mindric care mă socoteşte curat §i
nevinovat:
„Cinc se poate lăuda că are inima curată? sau cine va
cutcza să spună că e curat de păcate?" [Prov 20, 9).
36. Gândului de mândric care numcşte evlavia frică:
„Fericit c omul care din cvlavie se teme dc toate; dar
cel impictrit la inimă va cădea din rău în mai rău”
[Prov 28, 14).
33
Din Ecclesiastul
37. Gândurilor de mândrie care se ingimfi față de
frați din pricina neamului nostru după trup pe care-l
cred slăvit:
„ Toate din țărână s-au făcut §i toate in țărână se vor
intoarce” [Ecc 3,20).
38. Gândului de mindrie care-mi arată păcatele fragilor:
„De ascmenca, nu punc la inimă toate vorbele pe care
le spun nelegiuiţii, ca nu cumva s-o auzi pe sluga ta
blestemându-tc" [Ecc 7, 21].
39. Demonului care-mi spune: „lată, te-ai ficut mo-
nah desăvârşit!":
„Există toruşi o nidejde, cici: Un câine viu ¢ mai bun
decăr un leu mort" [Ecc 9, 4].
Din lov

40. Demonilor care-l fac pe cel desăvărşit să creacă de

la smerita cugctarc la mândria celor bolnavi:
„Voi imi sunrcți ca nişte doctori strimbi §i vraci de
rele, toţi” [fov 13, 4].
41. Demonilor care răpesc mintea la blasfemie impo-
triva lui Dumnczeu:
„Știţi voi că înainrea lui Dumnezeu grăiți, că, stându-l
inainte, voi indrugagi minciuni?® |[lor 13,7).
2. Gândului de mandric care-mi zugrăveşte păcarele
fragilor:
„Cinc-i curat de tină? Nimeni" [ov 14, 4].
43. Sufletului care din pricina mindrici care-l ţine
crede că vicţuirea lui e primitd inaintea lui Dumnezeu
ca un dar:
333
 „Căci ce câştigă Domnul de-ai fost tu fără greş? sau
care-l ¢ folosul că-n calea ta cgti drept?" [lor 22, 3].
Din Zaharia

44. Gindului demonului care sileşte mintea să păcă-

tuiască impotriva cerului:
„Ceartă-te pe tinc Domnul, diavole!; Domnul, Cel cc
Și-a ales lerusalimul® [Za 3, 2.
Din lucia
4S. Gindului de mândrie care mă inalţă ca pe un
bărbat inţelepr:
„Vai celor ce-n ochii lor sunt inţelepți §i doar înaintea
lor cunoscători!" [I5 5, 21).
46 Sufletului care nu crede că nimic altceva nu-i in-
fricogeazi §i punc pe fugă pe demoni cât o face cunoag-
terez lui Hnsros care demască toate megtegugurile lor şi
dezviluic răutatea gândurilor lor ascunse:
-Ţarz iudeilor le va fi cgiptenilor infricogare; ori de
cite ori îi va pomeni cineva numele în faga lor, ci vor
fi cupringi de frică" [1s 19, 17).
Den Jorecmua
47. Gândurilor de mândrie §i blasfemic care-i fac dum-
nezei pe demoni:
„Aşa să l spuncţi: « Dumnezcii care n-au făcut cerul
şi pământul să piară de pe pământ şi de sub cerul
acesta!»" [Ir 10, 11).
4&. Domnului pentru gândul de mândrie care mă sli-
veşte pi-mi spunc: „lată, i-ai biruit pe vrăjmașii tăi!”:
„şuiu, Doamne: calea omului nu c a lui, i dacă omul
merge, nu d şi-ndreaptă pagi® |Ir 10, 23).
3%
Din Plingerile lui leremia
49. Sufletului întristat din pricina unui gând de blas-
femic:
„Căci Domnul nu-l va lepăda in veac, pentru că Cel
cc l-a umilit sc va îndura de el după multimea milei
Lui, că nu împins de inima Lui i-a umilit pe fiii
oamenilor™ [Plg 3, 31-33).
49a. Domnului pentru gândurile de blasfemie care
inundă mintea [dianoia] la vremea rugiciunii:
„Ne-ai cercetat cu furic, ne-ai gonit și ne-ai ucis, §i nu
nc-ai crugat. De rugiciune Te-ai ascuns in nor, așa ca
cu să nu văd, şi să plec. Pe noi — §i doar pe noi —
nc-ai izgonit în mijlocul popoarelor” [Plg 3, 43—45].
Din lezechiel
49b. Demonului trufag care se numeşte pe sine insugi
dumnezeu:
„Vei zice oare-atunci « Eu sunt Dumnezeus in faga
celor ce te vor ucide?, când tu egti om, nu Dumnezeu
În gloata celor ce re hăcuiesc. Și vei pieri de mini de
străin cu nefireasca moarte a cdor cu-mprejurul netăiat,
căci Eu am spus aceasta, zice Domnul" [/z 28, 9-10].
Din Evangbelia
dupd Masei
49c. Sufletului care-l dispreguicyte ca pe un nimeni pe
fratele lui ca pe un lencş şi nesirguinctos, neingelegind
mărimca acestui păcat din pricina fapculus că c leyar de
langunle mândrici:
„Cum de vezi paiul din ochiul tratelu: tău, dar birna
din ochiul tlu nu o iei în scami?" Mz 7, 3).
49d. Demonului blasfemiator care spune minciuni
cum că gândurile lntinate ar ti mâncăruri:
15
 „Nu ceea ce intră în gură il spurcă pe om, ci ceea ce
iese din gură, aceea il spurcă pcom” [Mr 15, 11 ].
Din Evanghelia după Marcu
49¢. Sufletului chinuit de gânduri de mândric şi care
nu ştic cum să le alunge dc la sinc:
„Soiul acesta de demoni prin nimic nu poate icşi decit
numai prin rugăciunc” [Mc 9,29].
50. Minţii |dianoia] trufaşe care doreşte să ajungă
intdia intre fragi:
„Dacă vrea cineva să fie intâiul, să fic cel din urmă
dintre toţi §i slujitor al tuturor” [Mc 9, 35].
Din Evanghelis după Luca
SI. Gândului de mândrie care crede că face ceva peste
poruncile lui Dumnezcu:
„Slugi nctrebnice suntem; am făcut ceea ce eram
datori să facem” [Lc 17, 10).
52. Gândului de mândrie carc se indreptigegte pe
sine §i nu are bunăvoință față de ccle făcute de fraţi din
slăbiciune:
„Tot cel ce se inalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se
smereşte pe sine se va inălța" [Le 14, 11).
Din Epistola
câtre Romani
53. Gândului de mândrie carc-l dispreguieste ca pc un
nimeni pe fratele care nu mănâncă și-l socoreşte slab,
intrucit, dacă ar mânca, n-ar putea să se impotrivească
în război §i de aceea s-ar deda postului:
„Cel ce mănâncă să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu
mănâncă" [Rm 14, 3].
336
 54. Gândului de mindric carc pe cel ce mininci il
judecă ca pe unul care n-ar putea să-și stăpâncască sufletul:
„Cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce mănincă
(Rm 14,3].
Din [Epistola] Intii citre Corinteni

SS. Gândului de mindric care mă slăveşte ca pe unul

care, din pricina rugăciunii, nu numai că nu mai sunt
rob pântecclui, dar am biruit i irascibilitatea:
„Prin harul lui Dumnczcu sunt ceea ce sunt” [/ Co
15, 10).
Din [ Epistola] a Doua citre Corinteni

56. Suflctului care nu crede că diavolul se face aseme-

nea ingerului adevărului §i devine dascil al cunoaşterii
cu nume mincinos:
„Nu-i de mirare, de vreme ce Insugi Satana isi ia chip
de inger al luminii; agadar, nu-i mare lucru daci și
slujitorii lui igi iau chip de slujitori ai dreptății; al căror
sfârşit va fi după faptele lor™ [2 Co 11, 14-15].
Din [Epistola] către Galateni

57. Gândurilor de mindric care îi socotesc drept

nimic pe fratii care greyesc din pricina greșelilor lor:
„Fraţilor, chiar de va cădea un om in vreo greșeală,
voi, cei duhovniceşti, indreptaţi-l pe unul ca acesta cu
duhul blindegii, veghind asupra ta insuți, ca să nu
cazi §i tu in ispită” [Ga 6, 1].
[Din Epistola citre Filipeni]
58. Gândului de mândrie care mă înalță ca §i cum ag
fi ajuns la desăvârşirea poruncilor dumnezcicşti:
337
 „Nu că am §i dobândit-o sau că de pe-acum am ajuns
la desăvărşire; dar o urmăresc, că doar o voi dobindi,
de vreme ce §i cu dobândit am fost de Hristos lisus”
(Fip 3.12).
Din Epistola [Intdi a] lui loan
59. Gândului de mindric care mă inalgi ca §i cum n-ag
avea in mintea [dianoia] mea nici un fel de picat:
„Dacă zicem că noi nu avem păcat, pe noi ingine ne
amăgim §i adevirul nu este intru noi. Dacă ne mărtu-
risim păcatele, credincios este El şi drept ca să ne ierte
păcatele §i să ne curățească de toată nedreptratea”
(J In 1,8-9).
Din Epistola
lui Inda
60. Gândului sufletului care cere de la Domnul sănă-
tatea desăvârșită a trupului:
„Celui ce poate să vă păzească pe voi de toată ciderea,
şi-naintea Slavei Sale să vă pună pe voi neprihăniţi,
intru bucuric, singurului Dumnezeu, Mintuitorul
nostru prin lisus Hristos Domnul nostru: slavă, prea-
mirire, putere §i stăpânire, mai-nainte de toţi vecii §i
acum și-ntru roţi vecii! Amin” [Juda 24-25).
Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul nostru
lisus Hristos, Care nc-a dat biruinga
şi asupra demonului crufiei!

Sfhryitul acestei cărți a lui Evagrie despre cele ope gânduri cu care
ne ispitesc demonii și replicile care trebuic să li se dea din Scrip-
turi. Cu totul sunt 497 de capitole™.

"* Notă de copist. În realitate, din cauza unci erori de rumărare, sunt
498 de capitole.

338
 Indicele textelor biblice
utilizate în Antirrhetikos

Facerea 15,16 Iv.8

17,16 IV,9
114 VIIL 1
20,16 v.3
3.19 VI, 1
20,17 LI
10,14 Prol 4 21,17 N,3
14,22-23 LUR
VL2
18,27 VIIL2
V.4
19,17 VII 1
V.5
28,15 1L 52
lL 4
28,20-22 U2 IV. 10
33.10-11 V.1 VL 7
45.24 V.2
IL2
48,15-16 VIIL3
IL3
49, 14-15 LI IL4
ILs
legirea L2
2,23-24 W.1
3.7 v.2
5.9 VIIL 4 19.17 V.6
5.23 V,3 19,18 ULS
6,6-7 IV.4 19,32 VUL S
13,7 Iv,s 24, 15-16 VUL9
14,25 Iv.6 25,17 UuL6
15,1-2 VIILS 25.3% uL7
15,6-7 VII 6 25,46 UL S
15,9 .7 266 .N

339
 Reflectiile lui Evagrie!

(I. Capitole gnostice)

1. Întrucât e Hristos, Hristos are cunoagterea fiin-
țială; întrucâr este demiurg are ragiunile veacurilor; iar
intrucit cste necorporal, arc iarăşi ragiunile celor necor-
porale.
2. Dacă vrea cineva să vadă starca mingii (nous], să se
lipscască de toate ingelesurile (noemata], i atunci o va
vedea asemenca unui safir sau culorii cerului [ 24.9-10);
a face aceasta e cu neputingi fără nepătimire, căci e
nevoie de conlucrarea lui Dumnezeu care si-i insufle
lumina înrudită [syngenes phas]*.
3. Nepătimirca [apatheia] c o stare linişcică a sufletului
rational alcătuită din blândcţe §i din cumingenie.
4. Starea mingii [nou katastasis) este o înilțime inteli-
gibilă ce se aseamănă culorii cerului [/ș 24,9-10), peste
care la ceasul rugăciunii survinc lumina Sfintei Treimi.

! Skemmata, traducere după cextul editat de J. Muyldermans în

Le Mouséon 44 (1931), p. 374-380.
* §2 şi 4 sunt citate sub numele lui Nil de Griguric Palama In
Epiutola-tratat către momabia Xens despre patimi, virtups ji readele
rdgacului/epririi
mingii; PG 150, 1081B.
351
 S. Hristos e o fire raţională [physis logiké] care arc
in sinc însăşi realitatea insemnată de porumbelul ce se
pogoari peste FI [t Mr 3, 16].
6. „Căţuic” este mintea curată la vremea rugăciunii
ncavind contact cu vreun lucru sensibil. Prin virtute
suntem una in ziua a opta. iar prin cunoaştere in ziua de
pe urmă.
7. „Sărut” [Pror 27, 6] reprogabil al mingii este inge-
lesul patimag al unui lucru sensibil, drept pentru care
Mâncuirorul le spunc uccnicilor: „Să nu îmbrăţișaţi pe
nimen: pe calea virzuţii” (L« 10, 4].
8. lrascibilitatea [thymos] c o putere a sufletului care
strică gândurilc.
9. Câinc [bmikos] e mintea contemplativă alungând
prin mușcările rascibilității toate gândurile pătimaşe.
10. Ciinc [kynskos] e mintea făptuitoare lătrând la
toate gândurile nedrepte.
11. Povasuirea [paideia) c tăgăduirea lipsci de cvlavie
şi a poftelor pământrşti.
12 Fna [phobes) c trădarca ajutoarelor care vin de la
ganduri.
13 Gand [logzsmes | demonic ¢ chipul unui om sensi-
bi! ce sc alcătunoște in gândire, și cu care mintea, migcatd
în chup paumay griucşte sau face În ascuns ceva fără de
lege taț2 de chipul cate vine in el urmând lucrării lui
{demonului)
14 Anaboret este cel carc peurece În chip cucernic și
drept r. lumea alcătuastă in gandirea |dianoia] lui.
15.Ou: făptuitor lantbripvs prakrikos) este cel ce se
foluscyte drept de cole date de Duminczcu.
352
 16. Minte făptuitoare [nous praktikos| e cea care
primeşte pururca în chip nepitimas ingelesurile lumii
acestcia.
17. Trei sunt modurile prin care mintea [nous] pri-
megte ingclesurile [noémata): primul prin ochi, al doilea
prin auz, al treilea prin memoric, al patrulea prin tempe-
rament; prin ochi primește gânduri care numai impri-
mă o formă; prin auz și gânduri care imprimă şi carc nu
imprimă o formă, intrucăt cuvântul inseamnă şi lucruri
scnsibile și lucruri contemplate; iar memoria §i tempe-
ramentul urmcază auzului, căci imitând auzul fiecare
imprimă o formă minții şi nu imprimă in acclagi ump o
formă în ca.
18. În corpuri există şi consubstangialicate §i hetern-
substangialitate: in cele necorporale e numai consubsta'1-
ţialitate; în cunoaşteri cxistă heterosubstanţialitate: căci
nici una dintre contemplaţii nu este aceeagi, afară de cea
a stelelor; dar în Treime ¢ numai consubstangialitate;
căci nu cxistă o diferenţă de realitip subiacente, ca în
contemplații, nici iarăşi nu este consuituită din ma multe
substanţc, ca în cazul corpurilor; vorbesc aict de substan-
tele care concurg la alcătuirea detiniției a ceca ce arată
cc anumc cste subicctul, dar nu ca la cele necorporale,
fiindcă şi pe acelea le numim consubsranțiale prin fapeul
că sunt susceptibile să primească acccaşi cunoaştere.
19. Întrucâr din cele cinci simțuri primeşte mintea
gândurile, trebuic observat pornind de la care anume din
ele s fac acestea mai grele; este evident că plecind de la
auz, fiindcă potrivit proverbului „un cuvânc trust culbură
inima bărbatului" [ Prov 12, 25].
153
 20. Mintea care cste in treapta făptuirii este in ingele-
surile lumii acesteia; iar dacă este in cunoagtere, petrece
in contemplagic: dar ajungând in rugăciunc, este intr-o
stare fără formă şi care se numegte „loc al lui Dumnc-
zeu” (/s 24, 10]; va vedea deci consubstanţialitarea şi
heterosubstantialitate care sunt in corpuri, cea care este
in contemplații yi cea care este in Dumnczeu; la Dum-
nezcu insd lucrul este limpede cu neputingi, căci cu-
noaşterca fiinţială nu este una cvidentă §i nu are nici o
diferenti față de cunoagterea ființială.
21.Dintre ispite uncle aduc oamcnilor pliceri, altele
întristări, iar altele durcri trupeşti.
22. Uncori mintea trece de la un ingcles |[noema) la
alte ingelesuri, uncori de la o contemplagic [theorema) la
alte contemplații, §i de la o contemplaţie la ingelesuri;
alteori trece §i de la starea fără formă [ancideos katasta-
sin) la înţelcsuri §i la contemplații, §i de la acestea iarăși
se intoarce la starea fără formă; acest lucru se intâmplă
Însă cu ca la vremea rugăciunii.
23. Mintea n-ar putca să vadă In ca însăși locul lui
Dumnczcu [/; 24, 10] dacă nu ajunge mai presus decâr
înţelesurile [nocmata] din lucruri; dar nu va ajunge mai
presus de cle, dacă nu s-a dezbrăcat de patimile [pathé-
mata) carc o uncsc prin ingelesuri de lucrurile ccle sen-
sibile; de patimi sc va dezbrăca prin virtugi, iar de gân-
durile simple prin contemplagia duhovnicească; iar de
aceasta iarăşi atunci când sc arată in ca lumina.
24. Gandurile demonicc orbesc ochiul stâng al sufle-
tului, cel care priveşte spre contemplagia făpturilor.
25. Am Invigat limpede de la sfântul David ce anume
este „locul lui Dumnczeu“, căci spune: „Făcutu-s-a În
354
pace locul Lui şi silagul Lui in Sion” [Ps 75, 3]. Prin
urmarc, „loc al lui Dumnczeu” este suflecul rațional; iar
„sălaș al Lui” e mintea luminoasă care tăgăduieşte poftele
lumeşti şi a invigac să privească ragiunile pămâncului.
26. Rugăciunca [proseuch€] c o starc a minții care strică
orice gind pământesc.
27. Rugăciunca [proseuché] c o stare a minții ce survine
numai sub inrâurirea luminii Sfintei T reimi!.
28. Cererca |decsis] e o convorbire a mingii cu Dum-
nczcu cu implorare de ajutor sau cuprinzând cererea
unor lucruri bunc.
29. Votul [euché] e făgăduință de bunăvoie a unor
lucruri bunc.
30. Întervenţia [enteuxis] e o chemare adusă lui Dum-
nezcu de cineva mai mic pentru mântuirea altora“.
31. ladul este un loc neluminos, plin de intuncric
veşnic i intunecime.
32. Cunoscătorul [gnostikos| este un lucritor plitit cu
ziua [cf. fov 7, 1].
33. Făptuitorul [praktikos] estc un năimit care-§i ag-
teapti plata.
34. Mintea este templul Sfintci Treimi’.
35. Minte întrupată [nous ensomatos) c cca care pri-
veşte toate veacurile.
36. Minte necurati e cea care zăboveşte cu o patimă
reprogabili în locurile sensibile.

* Proseuchi esti katastasis nou bypo pbitos monsu pnomeni 16 bagus

Triados.
« Termenii definigi In $ 26-30 sunt cei din ! Tim2, 1.
* Nows esti naes 16 bagias Triades.
355
 37. Pofta [epithymia) c o putere a sufletului care face
să dispară mânia.
38. Făptuitor [prattikos] e cel ce vicţuieşte cucernic și
drept în lumea alcăruită in gândirca sa.
39. Contemplativ [theorétikas] c cel ce își plăsmuicşte
lumca sensibilă din gindirea sa numai pentru cunoaştere.

[11. Despre gânduri — logismoi]

40. Dintre gânduri uncle nc atacă ca nişte animale,
iar altele ca niște oameni; ca animale sunt ccle care vin
din poftă şi din irascibilitate; iar ca nişte oamcni, ccle
care vinc din intristare, slavă deșartă i trufic; iar cele
care vin din akedie ne aracă şi ca nişte animalc, şi ca nişte
oameni, fiind amestecate.
41. Dintre gânduri, uncle o iau înainte, iar altelc ur-
meazi: o iau inainte ccle ce vin din trufie şi urmează cele
ce vin din irascibilitate.
42. Dintre gândurile care o iau inainte, iarăși uncle o
iau inainte, iar altcle urmeazi; o iau înainte ccle ce vin
din lăcomia pintecelui §i urmează cele cc vin din des-
frânare.
43. Dintre gândurile care urmează primelor, uncle o
iau inainte, altele urmeazi; o iau înainte ccle ce vin
din întristare, urmeazi cele ce vin din manie; fiindcă
potrivit proverbului, cuvântul intristător trezegte mânie
[Prov 15. 1).
44. Dintre gânduri unele sunt imaterialc, altele puţin
materiale, iar altele foarte matcriale: imateriale sunt cele
ce vin din intdia trufic; puțin materiale cele ce vin din
desfrânarc; iar mult materiale ccle ce provin din slava
deșartă.
356
 45. Dintre gânduri uncle vatămă prin timp, altele prin
consimţământ, iar alcele prin lucrarea păcatului: cele
care vatămă numai prin timp sunt cele naturale; cele ce
vatămă i prin timp şi prin lucrare sunt cele potrivnice
firii, şi anume gândul demonic, §i cel din alegerea rea.
46. Gândului bun i se impotrivesc două ginduri: cel
demonic §i cel din alegerea rea; dar gindului riu i se
împotrivesc trei gânduri: cel care vine din fire, din ale-
gerca dreaptă și de la ingeri.
47. Dintre gânduri unele își au materiile din afară, dar
cel al desfrânării își are materia din trup.
48. Dintre gânduri uncle se nasc din sufletul pus în
mişcarc, iar altele sunt gencrate din afară de citre demoni.
49. Dintre gândurile necurate, unele il aracă pe Dum-
nezeu nedrept, altele părtinitor, altele neputincios, iar
altele nemilostiv; nedrept Il arată gindurile desfrănării
şi slavei degarte; părtinicor, gândurile care vin din a doua
trufic; ncputincios, gândurile carc vin din prima trufie;
iar nemilostiv celelalte.
50. Dintre gânduri, unele ni se intimpli ca monahi
iar altele ca oameni din lume.
51. Oricirui gând îi urmeazi o plicere, afară de gin-
durile încristării.
52. Dintre gânduri, uncle Isi au fanteziile anterioare
cunoaşterii proprii; iar altele cunoaştcrile.
§3. Cel dinrâi dintre toate gândurile cste cel al iubirii
de sinc (philautia), după care vin cele opt.
54. Dintre gânduri, uncle sunt din cerere, altele din
războiul obgtesc.
357
 55. Dintre gânduri. uncle Întipăresc gândirea cu forme,
altele nu; întipăresc cu o formă gindirea câte vin din
vederc: §i nu o intipiresc câte ni se Întâmplă să vină din
celelalte simțuri.
§6. Dintre gânduri, uncle sunt porrivit firii, alcele im-
potriva firii: imporriva firii sunt câte vin din poftă și din
irascibilitate, iar potrivit firii sunt câte vin de la tată sau
de la mamă sau de la femcic, sau de la copii.
57. Dintre ginduri, numai gândurile slavei deşarte și
ale trufici sc intâmplă să apară §i după înfrângerea celor-
lalre gânduri.
58. Comună tuturor gândurilor e vătămarca carc vine
odată cu timpul.
59. Dintre patimile puse în mişcare, uncle sunt puse
in migcare de memorie, altele de simțire, iar altele de
către demoni.
60. Toate gândurile necurate inlinguic mintea fie ple-
când de la poftă, fie de la irascibilitate, fi de la Întristare.
61.Dintre gânduri, numai gândurile încriscării strică
toate gândurile.
62. Dintre inţelesuri, cele care vin din simgire sunt
cinci; iar cele care vin din memorie sunt zece; dintre
care cinci sunt curate dacă făptuicşti binc, iar cinci sunt
necurate dacă te porti rău; cinci vin de la Ingeri şi sunt
duhovniceşti, iar altc cinci vin de la demoni. Dintre
acestea, cele ce vin din vedere sunt cinci: de la o amintire
buni și rea, de la un înger, de la o vedere şi de la de-
moni; dintre care două sunt rele: cele carc vin dintr-o
amintire rea §i cele de la demoni care imită vederca, iar
trei sunt curate; iar fără formă sunt douăzeci §i opt.
358
 O polemică
impotriva metodci replicilor

Despre cum se cuvine să se şadă in chilie

si despre contemplare prin întrebări
si răspunsuri!

1. Cum se cade să stăm liniştiți [hésychazein] in chilie?

— Necavând cel ce gade in chilie absolut nici un fel de
amintirc a vrcunui om.
2. Ce lucrare trebuie să aibă inima?
— Accasta c lucrarea desăvârşită a monahului: să fie
atent tot timpul la Dumnezeu fără imprigtiere.
3. Cum trecbuie mintea să alunge gindurile?
— De la sine însăşi nu poatc deloc, cici n-are putere.
Ci atunci când cade gândul peste suflet, indati acesta
trebuic să se refugieze cu cerere la Făcătorul §i Accla le
va topi ca pc o ccară, „căci Dumncezcul nostru cste foc
mistuitor” [Evr 12,29; Dt 4, 24].
4. Cum, aşadar, sc foloscau piringii din Sketis de
gindul-replici [16 antirrhetiko logismă]?
— Lucrarea aceca e mare §i excepgionali, dar are oste-
neală [kopon] şi nu c sigură [asphales] pentru toţi.

! Dialog anonim compus probabd in a doua jumăcare a secolului V1,

editat de J-Cl. GuY, „Un entretien monastiquc sur la contemplatioa”,
Recherchesdes sciences relipieuses S0 (1962), p. 230-241.

359
 S. Cum nu c sigură pentru toţi?
— Arcoicşire din mingi [ekstasin phrenin).
6. Cum anume?
— Când gândul vinc peste suflet, iar acesta luptindu-se
mult a putut să-l alunge, atunci intră în ¢l altul învălu-
ind sufletul. Și aga sufletul, replicind toată ziua gându-
rilor, nu mai arc răgaz [scholazei] pentru contemplarca
lui Dumnezcu [theoria Theou).
7. Prin ce megtesug [techné] se va refugia gândul la
Dumnczeu?
— Dacă-ţi vine un gând de desfrânare, desfăcându-ți
îndată mintea de ¢l du-o sus cu sârguinţă §i nu zăbovi
mult timp, căci zibovirea are în ca inceputul învoiclii
cucl
8. Dacă vine un gind de slavă deşartă că am izbândit,
nu trebuic să-i replice gândul?
— În orice ceas ar replica, acela devine tot mai tare şi
mai năprasnic. Cici vei afla că-ţi replică mai mult decât
tine §i că Duhul Sfânt nu-ti vine atât de mult în ajutor.
Fiindcă te găseşti ca şi cum ai spunc: Imi e de-ajuns să
mă lupt cu patimile! Cici aga cum cel cc arc un părinte
duhovnicesc lasă toată grija lui părintelui său, ¢ lipsit de
griji in toate şi nu mai are judecati de la Dumnczeu, tot
așa cel ce s-a predat pe sinc insuși lui Dumnezeu nu mai
trebuie să-și facă deloc griji de gând sau să-i replice ori
să-i lase loc să intre. lar dacă a intrat, ridică-l la Tatăl tău
#i spune: Eu nu am treabă! lată Tatăl meu ştic! Și încă
pe când il ridici tu, n-ai ajuns la jumătatea drumului §i
el va fugi. Căci nu poate intra impreuni cu tinc la
Dumnazeu §i Tatil, nici să stea inaintea Lui. Nu este
În toată Biserica ceva mai mare, nici mai lipsic de griji
decâr această lucrare.
360
 9. Cum au bincplăcut agadar lui Dumnezeu sketiogii
în gândul-replică?
— Pentru că aceia făceau aceasta in simplitate §i frică
de Dumnczcu, de accea Dumnczeu le venca in ajutor.
După care venca in ci însăşi lucrarea contemplirii, Dum-
nczcu voind aceasta din pricina multci lor ostencli i
iubiri de Dumnczceu.
lar marcle [bătrân] care inviga acestea spunca: „Fiind
cu in Sketis, am trecut pe la unul din sfingii care trăia de
mult timp acolo. lar ¢l doar m-a imbrigigat §i yezind nu
mi-a mai răspuns altceva. Șezând şi cu §i petrecind în
contemplare, iar acela lucrând o funic, nici n-a ridicat
capul ca să ia scama la minc, nici nu mi-a îngăduit să
mănânc. Ci măcar că nu mâncase dc gase zile, a rămas
toată ziua impletind. $i când a venit scara, inmuind
iarăși frunzele, a rămas impletind toată noaptea. lar în
ziua următoare pe la ceasul al zecelea a răspuns §i mi-a
zis: « Tu de unde ai găsit lucrarea aceasta, frate?» lar eu
i-am spus: «Tu de unde ai gisit lucrarea aceasta? Căci
noi am fost învăţaţi de paringii noştri lucrarea aceasta din
copiliric.» Și sketiotul a spus: «Eu unul n-am primit
de la piringii mei o asemenea invigiturd, ci precum mă
vezi pe minc acum, aga am rămas tot timpul meu: pugin
lucru de mână [ergocheiron], putini meditare [meler] și
puțină rugiciunc [proseuche] curăţindu-mă după putingi
de gânduri §i replicând celor ce vencau asupra mea; și
așa a venit duhul contemplării fără ca cu să ştiu şi fără
să fi aflat că unii au i ci o asemenca lucrare.» lar cu am
răspuns: «Eu din copilărie am fost invățat aşa»"
10. În ce mod trebăie unul ca acesta să fie atent la
contemplare?
— Cum anume ne-au arătat Scripturile.
361
 11. Cum anume?
— Danicl L-a contemplat ca pe unul Vechi de zile
(Dn 7.13), lezechiel pe un car de heruvimi (/z 11, 18-19],
Isaia pe un tron inalt şi ridicat [/s 6, 1], iar Moise „a ră-
mas tare ca unul care a văzut pe Cel nevăzut” [Evr 11,27).
12. Cum poate însă vedea mintea ceea ce n-a văzut
niciodară?
— N-ai vizut niciodată un împărat șezând pe icoanc?
13. Trebuie oare mintea să-și zugrăvească [diagraphein)
Divinul?
— Nu € mai bine să-L zugrivegti decât să te Invoicgti
cu gândurile necurate?
14. Oare acest lucru nu va fi socotit drept păcat?
— Până acum acest lucru domneşte aga cum au văzut
şi profetii în relatările lor, iar ceca ce e desăvârşir abia
vine, cum spunc Apostolul: „Acum vedem ca prin oglin-
di şi in cnigmă. dar atunci față către faţă” [] Co 13, 12].
„Arunci” inscamni că gândul vede cu îndrăznire atunci
când a ajuns desăvârșit.
1S. Acest lucru nu are în ¢l oare o icşire din mingi?
— Nicidecum, dacă se nevoicşte cincva în adevăr. Mai
spuncz: „Am pctrecut toată săprămâna §i nu mi-am
adus aminte de vreo amintirc omencască ” lar altul spu-
nca: „Mergcam odată pe drum i am văzut doi ingeri
umblind impreuni cu minc de o parte §i de alta a mea
§i nu cram atent la ci.”
16. De ce?
— Pentru că scris este: „Nici îngeri, nici duhuri nu
ne vor putea despărți de iubirca lui Hristos™ [cf. Rm
8,38-39).
17. Poate oare gândirea să contemple mercu?
362
 — Chiar dacă nu poate mercu, dar atunci când gândi-
rea c stipanita de gânduri, nu zăbovi să fugi la Dumne-
zeu. Căci îţi spun gic că dacă gândul ar fi desivirsit in
aceasta, va fi mai ugor să pui în mișcare un munte decât
să faci gândirea să coboare de acolo. Cici aga cum un
condamnat intemnigat într-un loc intunccos, când ¢
dezlegat și vede lumina, nu mai vrea să-și aducă aminte
de întuncric, tot aga §i gândirea când incepe să-și vadă
strălucirea propric. Căci spunca unul din sfingi: „Vrând
odată să pun la încercare gândirea dacă, atunci când ii
dau drumul, se duce şi hoinărcşte in lume, i-am dar dru-
mul §i ca s-a oprit în acclaşi loc negtiind unde să se ducă.
Şi iarăși am ridicat-o in sus. Căci ştia că, dacă se duce să
hoinărcască, ar trebui să o pedepsesc. Această lucrare
o realizează linigtirea unită cu rugiciunca.” Mai zicea:
~Rugiciunea continuă duce repede mintea la îndreptare.”
18. Cum anume poatc să se roage totdeauna? Cici
trupul c neputincios la liturghie.
— Sc numeşte rugăciune nu numai faptul de a sta
in picioarc la vremea rugiciunii, ci §i acela de a ne ruga
tordeauna.
19. Cum totdeauna?
— Fic că mănânci, fic că bei, fic că umbli pe drum, fie
că faci un lucru, nu te depirta de rugăciunc.
20. Dar dacă vorbcşti cu cincva, cum mai poate im-
plini porunca de a ne ruga tordeauna [cf. Lc 18, 1]?
— De aceca a zis Apostolul: „cu toată rugiciunea §i
cererca” [Ef6. 18). Căci atunci când vorbind cu altul n-ai
rigaz să te rogi, roagi-te printr-o cerere.
21. Cu ce rugăciunc trebuie să ne rugim?
— „Tatăl nostru Care eşti În ceruri® şi aga mai departe.

363
 22. Ce măsură trebuic păzită la rugăciune?
— Apostolul n-a aritat o măsură. Căci faptul că spu-
ne să ne rugăm „ncincetat” |] Tes 5, 17] i „totdeauna”
[2 Tes 1,3.11] n-arc o măsură. Căci dacă monahul sc
roagă numai când stă in picioare la rugiciune, unul ca
acesta nu sc roagă. Mai spunca: „Cine vrea să realizeze
acestea trebuic să-i vadă pe toţi oamenii ca pe unul singur.”
 Prescurtări i bibliografie

1. Scricrile lui Evagrie

Ant = Antirrhetikos, ed. FRANKENBERG, Eragrius Pontacus, Berlin,

1912, p. 472-545 text siriac §i retroversiune greacă [Trad.
rom. diac. loan [. Ici jr in volumul de fagi |
Cog De cogitationibus (Peri logirmân): cd P. Géhin ' CL Guilla-
mont: EVAGRE LE PONTIQUE. Sur Les pemsées. SC 438, Paris,
1998. Accastă cdiţie critică Inlocurcyte și depăşeşre ediţiile
parţiale anterioarc: De diversy maligny copitatiomibus /M],
PG79. 1200—1233 [trad. rom. dupa G de pr. prot. Dumutru
Stăniloac. FR 1, Sibru, 1947, p. 38—"0|. Corvtat după ms
Couslin 109, BN Pars p De diversss maligns cogitattombus
recensio longior [M¢rl]. el MUYLDERMANS, -f vavers s
tradition manuscrute d'Evagre le Pontuțue (Bibliotheque du
Muséon 3), Louvain, 1932, p. 47-55.
Eputulae UNII, cd. FRANKENSERU, 1912, teat unae p re-
troveniune greacd Trad. gormană de G. Bunge: EVAGRIOS
PONTIKOS, Briefe aus dev IV'uste (Sophia 23). Taer. 1986,
Fragmente grevepe CLGUILLAUNMONT. Sragmends a ume-
duts d'Evagrele Pomtngue ( TU 1N, Berlun, 1987 ș 209-220
P. GEHIN, „Nouvcaus fragments des lettees d'Evagre”.
Revuc
d Hustoare des Tevtes 24 (19%9), p 117-147

Eppd Epustula fider, el ]. GRUBOMONT, in N FORLIN PaTRLCCO,

Rasbiodi Cerarea, Le letsere, vol |, Voruma 1983 p -l
[Vrad. rum. du loan L K G. BUNGL, Enggrie Pomacal
O unsroducere, Ed. Dezata, Subuu, 1997,p 193-21+]

365
HLsyr = PALLADIUS. Historia Lausiaca versiunca siriacă. od. R DRA-
GUET, Les formes syriaques de la manére de IHistoire Lau-
siaque, CSCO 389/390 4i 398/399. Louvain, 1979.
HM = Historia monacherum in Aegypto. cd. FESTUGIERE (Subsidia
hagiographica $3). Bruzelles, 1971; traducere latină de
RUFINUS, PL 21, 387—462, ed. critică SCHULTZ-FLUGEL,
PTS 3A. Berlin, 1990.
Vua = PALLAD l 'ta IUS, / A. DE VOGUE,
Evagru coprue, cf. G. BUNGE
Quatre ermutes égypriens d'apris les fragments coptes de
' Huistoire Lausiaque” (SO 60), Bellcfontaine, 1994,
p-153-175. [Vrad. rom. loan l. Icd jr, In: GABRIEL BUNGE,
Eragrie Pontuul. O introducer e, 1997,p. 179-192.]
Ed. Deisis,
 Cuprins

Avva Evagrie Ponticul și luptele războiului

ascetic impotriva gândurilor 5i a demonilor
(diac. loan l. lcăjr) ...... o eee eee eee 5

Despre cele opt gânduri

Introducere (icrom. Gabriel Bungc) ............. 37

NOUA RAUTATI ŞI NOUĂ VIRTUŢI

ÎN DESCRIERI CONTRASTIVE ... ... . . cc . ... 57
[Prolog] ... .. e e eee eee eee 57
L A.Lăcomiapântecelui................... 58
B.infrinarea.....coveiveaieennnnnnnnn. S8
IL A.Desfrinarea ...... . o e e c eee 59
B.Cumingenia ....... ... 0 o oo c o 59
III. A.lubirea de arginţi .................... 59
B. Neagoniscala ... 59
IV. A. Întristarea ...... eee eee ee eee eee eee 60
B. Bucuria ... oo eesseee eee eee eee 60
V. A. Mânia ... e ese c ee eee eee 60
B. Îndelungă-răbdarea ................... 60
369
VI A. Akodia .... eee
eee e aeo
eee .o iă 60
B.Ribdarea....cocviiiiiinnnineninnnnes 6l
VII. A.Slavadegartd ..o 61
B. Lipsa de slavă deşartă ........
... ... .. 6l
VIII. A. Învidia ... . oo eee eee eee 61
.. ii...
B. Lipsa de invidie ... e e eie l 62
IX. A.Mândria ....... . oo c o s eee 62
... d ..
B. Smcrita-Cugetare ........ c d .. 62

eci cc ee
... oo..
DESPRE CELE OPT GÂNDURI ... 63
L. Despre lăcomia pântecelui ............... 6
I. Dospre desfrânare ... . . a -
...... e ... 72
l. Dospre iubirea de arginți ... e c ooc l ll 78
IV. Despre mânie .... ..
. o eee ee ee. ei l ] 82
V. Despreintristare .....- .. o ccc e e l. 87
VL Dospre akedie .... - c eee.. ee e .
e 92
VIL Dospre slava deșartă . ... ... c o eee l .. 96
VIII. Despre mândrie ........ . e e c-.d . ] 100

Despre cele opt gânduri

si lupta împotriva lor
TRATATUL PRACTIC 6-33
comentat de părintele Gabriel Bunge ........... 109
... ...
Despre cele opt gânduri .......... .. ... 110
cc eee..
Cele opt gânduri (6) .... e ll .. 111
Lacomu pântecelui (7) ... - .e eee eee 114
Desfranarca (B) ....ocovvvvenennennnnennnnn, 116
Jubireadeargingi (9) ....covvneiiiinnia.. 118
Întristarea (10) ..o vvveeiierienniaennnn, 120
 Mânia (11) ...oece eee eee ee t eee ee eee a 123
Akedia (12)45 o s s suio e cise d o o o V2 iE e e 126
Slava deşartă (13) ..ovvvnvinniiinnnnnnann... 129
eee eee
Mândria (14) ...o eoeeeee eee r eeeeee 132
Remcdiile celor opt gânduri ................... 134
Remediilc gencrale ale celor trei părţi
oo eee...
ale sufletului (15) .... eee 135
Remcdiul lăcomici pântecelui (16) ........... 139
Remediul desfrânării (17)........-.......... 141
Remediul iubirii de argingi (18) .............. 143
Remediul întristării (19) .. .. --..-.--......... 145
Remediul mânici (20-26) .................. 146
Remediul akedici (27-29) ........---....... 156
Remediul slavei deşarte (30-32) ............. 161
Remediul mândrici (33) ...-- -o ccc.. c .. 167

Antireticul
sau replicile impotriva celor opt gânduri
Introducere (icrom. Gabriel Bunge) ............. 171
Comentariu spiritual la Prolog
(ierom. Gabriel Bunge) ....................... 183

ANTIRETICUL
SAU REPLICILE ÎMPOTRIVA CELOR OPT GÂNDURI . 215
[Prolog] ... .. i 217
l. Impotriva gindurilor licomici pântecelui .. 221
U. Impotriva gândurilor desfrânării .........- 237
UI Impotriva gindurilor iubirii de argingi ... 253
IV. Împotriva gândurilor demonului intristării . 267
7
V. Împotriva gândurilor demonului mânici ... 285
VI. Împotriva gândurilor demonului akedici ... 299
VII. Împnrri\'a gândurilor demonului slavei deşarte 313
VIII. lmpotriva gândurilor blestemate ale mindrici 324
Indiccle textelor biblice utilizate în Antirrbétikos .. 339

O polemică impotriva metodei replicilor

(Despre cum sc curine să se șadă in chilie și despre
contem pla
prin intrehbări re ) ......... 359
și vispunsuri
 Editura §i Libraria DEISIS
otr. Timotes Popuvici, ne. 21, 550164, Su
l tan 0269214272
www euhituraderuto

SRL
Diluzare SC SUPERCRAPH
wr lun Manulewu, v 16
031216 Bucureşti, wx tu )
wl 021-3206119, tas 021-3191084

Tiparul enecutat b PRINT MULIKCOCOR

r Buian,ru H, "UUZAS lay
tel 0202211225, 2lales
Lau2 210292
ISBN fJ1J-7l~!>~ .tO )
9'f8-fJ1J-7859-2 1 ~

JlJJJd!:.U