Emilianos Ava Isaia PDF

Arhimandrit Emilianos
Simonopetritul
cuvinte ascetice
r Â I Cl l I UI IA I I I ( K' ALI f i
A V V A 1S A I A
ARHIM. EMILIANOS
SIMONOPETRITUL
CUVINTE ASCETICE
TÂLCUIRE LA AVVAISAIA
Traducere din limba greacă de

Ierom. Agapie (Corbu)
Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului

Părinte
TIMOTEI
Episcopul Aradului
«MTVWI SFflîfm MWMWC

Prolog Iu traducerea româncască
Cu un widil inteies salutam traducerea romanească a

tâlcuirii Cuvintelor Ascet ier alo lui avva Isaia, făcută de
Părintele nostru duhovnicesc, arhimandritul Emilianos,
traducere care vine să completeze cele două volume de
Cateheze care circulă deja în România. Aceste omilii,
rezumat al tâlcuirii scrierilor lui avva Isaia, au fost rostite în
anul 1978 la Mănăstirea Simonos Petras şi exprimă locul pe
care îl ocupa în mănăstire cuvântul Părintelui.
entru Gheronda Emilianos, mănăstirea nu este un
oarecare aşezământ omenesc, ci constituie o icoană vie a
împărăţiei lui Dumnezeu, în care locul lui Hnstos îl are
Stareţul, care alcătuieşte neîncetat obştea prin exemplul
vieţuirii sale ascetice şi prin cuvântul său. Aplicând
învăţătura Sfintei Scripturi şi a Bisericii într-un spaţiu
concret,7 cuvântul Staretului
5 este elementul care adună frăţiaî
la un loc şi dă ritmul vieţii ei zilnice.
Astfel, plecând de la elemente din viaţa frăţiei sau,
cel mai adesea, de la un text biblic sau patristic, Gheronda
desluşea părinţilor frumuseţea vieţii monahale ca pregustare
a împărăţiei celei cereşti şi-i întărea pe monahi în luptele
cele ascetice. Era un învăţător precis, drept-lămurind în
sinaxe principiile vieţuirii monahale, dar, în acelaşi timp, şi
tată iubitor, arătând pogorământ faţă de neputinţa
omenească a fiecăruia.
Cuvântul despre desăvârşirea îndumnezeirii în
Hristos nu era o învăţătură nedefinită şi teoretică, ci o
' xperientă pe care o traiam în zilnica noastiă pctieceie
,,împreună cu toţi sfinţii”. Astfel, manăstiiea este o împit
Cuvinte ascetice
T locuire cerească şi în ea toate se rânduiesc în legătură

cu rugăciunea neîmprăştiată, care este şi epicentrul ei.
Chiar dacă învăţătura şi povăţuirea duhovnicească a
Părintelui avea drept scop rugăciunea şi unirea cu
Dumnezeu, rareori ne \ orbea în grup despre rugăciunea
minţii si căile ei. pentru că lăsa ca acest subiect să fie
..murit în cursul legăturilor personale cu monahii, în
funcţie de putenle şi cererile fiecăruia. Acum rânduia
canonul personal al fiecăruia dintre monahi şi le cultiva
modul comunicării lor cu Dumnezeu. Ceea ce însă sublinia
motJeauna la sinaxe erau premisele rugăciunii: mai cu
seamă isihia - care nu este doar prerogativa pustnicilor
ipsa _e împximire faţă de \reun lucru, bucuria, legătura
paşnici şi armonioasă cu aproapele.
în această tâlcuire a lui av\a Isaia. Părintele a ales
maisearria p la je le în care Avva descrie buna cuviinţă
duhovnicească si respectul din pustie pentru a atinge
subiectul legăturilor noastre obşteşti, totul cu o mare
sublirlsţne psihologică şi adâncime duhovnicească. De
exemplu, acceptarea celuilalt şi convieţuirea paşnică, fie
r r -i> lrilne monahală, fie în familie sau în oricare altă obşte
- csie un criteriu esenţial al duhovniciei, fară de care

rumeni nu poate înainta spre Dumnezeu. Dar perspectiva
asupra legaturilor obşteşti este aici exclusiv din punctul
nostru de . eiiere. de pe poziţia noastră. Ceilalţi nu sunt
responsabili pentru nimic negativ. Mediul obştesc constituie
l i m oi:. de ûnuni şi răsplăţi cereşti atunci când este situat
duhovniceşte. Când cineva îi priveşte pe oamenii cu care
*- te chemat >ă trăiască aşa cum sunt, nu îi judecă şi nu
cultivă gânduri despre ei, mintea lui rămâne liniştită şi, prin
urmare, poate cu uşurinţă sâ se întoarcă către Dumnezeu.
în acelaşi fel. ne sublinia în repetate ori să nu ne
îndeletnicim cu noi inşine, cu gândurile noastre, cu trecutul
Pi olog la traducerea române, i
nostiu, nici chiar cu păcatele noastre, sâ nu nc măsurăm jrt:

noi înşine, ci să piivim spre liristos care sine i autS j. i ţ
în inima noastră. Aceste principii >e identifică _u cele pc
care le găsim în Filocalie şi în toate scrierile acetice
însă sunt exprimate în prezent, într-un mod deosebii «ic
tonic. Ascultătorii de atunci şi cititorii de acar. ' r..
părtaşi unei experienţe unice. Trecutul şi prezentu k
una. Sfântul nevoitor al veacului IV-V \ine în came ş i ase
prin intermediul tâlcuirii contemporane a Părintelui d
veacul XX, iar această identitate de trăire şi conţinu taie
armonioasă a tradiţiei ascetice ortodoxe se simte in n>
viu. Părintele îl ipostaticizează cu eleganţă, prin cuvântul
său trăit, pe avva Isaia înaintea noastră şi atinge probien e e
lăuntrice ale firii umane căzute, ale patimilor care
întotdeauna au supărat şi supără pe orice om.
Aceste cuvinte arzătoare, chiar şi acum c*it vi ...
devenit un text scris. îşi păstrează actualitatea si p u tere -
nădăjduim că pentru fraţii cititori români \o r avea acelaşi
rezultat şi vor aprinde în inimile lor focul pe care a \cn
lisus „să-l arunce pe pământ".
în sfârşit, alesului şi iubitului nostru frate. Preaeu-
viosul şi învăţatul Părinte Agapie. care s-a ostenit cu tra
ducerea şi tipărirea, i se cuvin mulţumiri şi Juho niccavcâ
răsplată de la Domnul pentru truda sa. Pentru noi traJ êrea
acestei cărţi în limba română aduce o deosc . -
pentru că astfel continuăm legăturile noastre ^
cu fraţii români ai căror voievozi, precum M hai \ 'teazal
au ajutat atât Sfântul Munte cât şi Sfânta usira Mâ
Egumenul Sfintei Mânăsiiri s

Arhimandritul FJisei
2b Octombrie 20 n
Pomenirea Sfântului Marc Muje ’
Porunci fraţilor celor dimpreună cu
el
Cuvintele avvei Isaia sunt foarte simple, ilâl ca

bă cat şi ca înţelesuri, dar adanci ca şi continut. Cine lc ci
teşte se bucură, pentru că are impresia că se află in ....
grădini cu flori de diferite culori şi miresme. în uuc m-n a
rile sale se veselesc.
Avva Isaia este unul dintre sfinţii despre a cărui
ţa cunoaştem foane puţine. Trebuie să fi trăit în
patrulea, posibil şi în al cincilea, în Egipt, dar nu ^
cui Isaia din acea epocă. A fost numărat de către . ţii
Bisericii împreună cu sfinţii. lntr-ade\ăr, este un sfânt. Jup .
cum arată scrierile lui. In ciuda acestor lucrun. ul există
zi de prăznuire a sa, în afara acelei în care sunt prăznuiţi loit
Părinţii care au strălucit în asceză.
Se pare că era ascet împreună cu căţi\a ucenu
cum Petru, Elisei şi alţii pe care îi întâlnim în senei le - -
Exact câţi au fost, nu ştim. Ceea ce ştim este wi .
isihast şi se adresează isihaştilor. Ucenicii lui pr *rubil
iau îm preună cu el, dar se poate să îi a \u t si ch rr< pm
alături de chilia dascălului lor. care-i p
duhului său.
Aceste cu\inte, deşi sunt adresate t
ceşti, privesc orice suflet care urmează calea - * v c J
în această viaţă. Să vedem, aşadar, primul cu>ânt u ^ cca-
stituie învăţătura începătoare a a\vei Isaia ea . .. -
reşte să-i urmeze calea.
Cu\ inte ascetice
în m o d ob\<nu t. Părinţii dădeau câteva îndrumări de

b o z i începătoru lui frate de mănăstire, ca să poată să trăias
că iscă lângă ei. Cănd Cuviosul Pavel cel
dus la Marele Antonie, toate câte i-a făcut M a
rele A ntonie >i c iti - -Jătat au de\enit canonul întregii sa-
v cri ace şi Sfântul Isaia. Dintru început.
, faţa je ucenicii sui.
■ . a< nune, ascu

..•v ■ : ~t u $is>.' >c iu* !ff vhilui lui, în fiic a lui Dum-
ntztiL Şi nu dispreţuiţi ha ral wstrii de mână, pentru po-
rum >* iu Duwwt'zfu § ' nt 'îiuifi meditaţia voastră şi
9Hgăc itm ta nt inc t tată ( 1. 1J
( r.- ct . : ?im am ii cu mine. Viaîa monahală,

. _. - ^ un anume om. Nu este accep
ta i^ iin -■ ai c . .c r . sau saticfacerea anumitor do
rinţe pc care lt poale* avea cmc a în inima sa. Nu este îm-
p.irarcj pelor pe care le-a c itit în cărţi. Viaţă monahală
inetO H ă c i urmezi un om.
hului este un om, Stare-
ţul Noima *leţii iui deologia ui dorinţele lui, probleme
l e ! vcJ SrTiplu u L^rvcni» bucnic ui Maielui Antonie la

. . îl Prin/andu-şi nevasta
,L altul *: jkxjrt in ! ne u. vi arc lui Antonie după o
«p rltsiciure [*: are . r n .* j \ jun !a o atat dc mare
ifinfcxtjt utu! . .ipcicT.i! d- a . : jh Lun rii 1 Sfanţul Anionie
uu-t scoate.
‘ R<xiiir>c*<_u S.jr ;1 «j ;. , . . i .ouă "a-iu ' grecescul ,,Ghe-
n»* ir.-Tr,.t>ţi bâirâri U\ , f,a»tradiţional c folosit pentru
• . f' {V.-.:. . : «wruccs u jjuu au al unei obşti. Dc
dc-- luftgul iraduccrij ani fuUiî *» >■termenii sinonimi dc Bătrân şi
pcoUu ...... termenul dc „Stareţ1 de conotaţia
i v .ci>. ' , ' n riKnUlitaied românului la
-10-
Porunci fraţilor celor dimpreună cu el
le lui» bucuriile lui, toate au legătură cu Stareţul. Toate de

pind de modul cum le va înfrunta acela, dacă le va primi
sau le va respinge, dacă va zâmbi sau se va întrista. Deasu
pra a toate este Stareţul, deoarece pe el l-am ales ca să-mi
povăţuiască calea duhovnicească.
Problema mea, aşadar, este ca el să stea înaintea
mea cu putere, ca să pot să fiu şi eu monahul lui. Atunci
sunt un adevărat monah. După cum fiecare om este cetăţean
al unei anumite porţiuni de pe pământ, tot aşa fiecare mo
nah trăieşte în jurul unui om şi nu poate să aparţină întregu
lui monahism.
Cei ce voiţi să rămâneţi cu mine, ascultaţi pentru
Dumnezeu. Fraza, după cum este construită, arată că Dum
nezeu, deocamdată, este de nepipăit pentru ucenicii avvei
Isaia, este Cineva la care s-au gândit, dar pe care nu-L cu
nosc, şi de aceea subliniază ascultaţi pentru Dumnezeu. Nu
zice „ascultaţi în Hristos”, cum ar zice Apostolul Pavel.
pentru că „în Hristos” înseamnă împreună cu Hristos. ceva
pe care-1 deschide Hristos şi în această deschidere mă arunc
şi eu.
Ascultaţi pentru Dumnezeu. Ascultă pe Acela care
te-a chemat, pe care nu-L ştii şi nu L-ai văzut, pe care nu-L
înţelegi şi pe care probabil îl aţâţi, călcându-I poruncile, dar
Care este criteriul meu, al Stareţului pe care îl urmezi, şi pe
care mă urmezi pentru El.
Prin urmare, vieţuirea monahală este una personală,
iubitoare, am zice. Sunt două inimi care merg împreună cu
toti fraţii cei trăitori întru Hristos. Dar în timp ce acest lucru
» *
este atât de cald, duios, dulce, înţelegător şi arătat ochilor

noştri, totuşi în acelaşi timp este şi o taină, pentru că legătu
fel ca şi celelalte trepte de conducere bisericească. Or, in Biserici, pri

ma grijă a pastorilor, a conducătorilor e cea duho\nice<isci, nJntui ^
a sufletelor, (n. tr.)
-11-
Cuvinte ascetice
ra ucenicului cu Stareţul este chipul legăturii cu Nevăzutul

şi Nepipăitul Dumnezeu.
Această legătură are însemnătate pentiu mine când,
într-ade\ ăr. mă conduce către Dumnezeu. Nici iubii ca mea,
nici iubirea ta. nici osteneala mea, nici osteneala ta, nici
dorinţele noastre, nici asceza noastră, nici virtuţile noastre
nu au însemnătate. Singurul lucru care are însemnătate este
leeătura mea cu Stareţul, ca să mă conducă în cele din urmă
la un anume Dumnezeu, pe care trebuie să-L pipăi şi să-l
spun: ..Domnul meu şi Dumnezeul meu”. Când? Când vrea
dumnezeiescul har. Ceea ce are acum importanţă este să
reau să rămân împreună cu Stareţul meu.
Şi fiecare să şadă în chilia lui în frica lui Dumnezeu.
Lo.ul luptelor şi al călirii inimii, locul care restrânge gân
durile patimile şi pe noi înşine, care le strâmtorează pe toa
te. ca să ne facă zburători întru cele înalte, este chilia.
în frica lui Dumnezeu. Un începător - şi cu siguran
ţă ê poate ca cineva să fie începător şi după douăzeci sau
patruzeci de ani, deoarece aceasta depinde de modul în care
îeţuieşte şi nu de anii pe care îi are ca monah - nu are gus-
ul dulceţii şi frumuseţii lui Dumnezeu. Deocamdată acesta
este un \is pentru el, o visare, dar frica lui Dumnezeu poate
să o aibă fiecare. Fiecare suflet simte măreţia lui Dumnezeu
1 caracterul Lui înfricoşător. Fiecare om trăieşte un fior
când se gândeşte la caracterul neajuns şi ceresc al lui Dum
nezeu. Nu există om care să nu se teamă de Dumnezeu
atunci cand se află în clipe grele, chiar şi în cazul când se
prezintă pe sine ca necredincios
Desigur câ avva Isaia nu se referă aici la frica înnăs-
' C1,la fnca de bună v°ie, izvorâtă din iubire, care este o
^ DUmneZeU' Când SPUnem ^ fiecare om
C !n' d lui Dumnezeu. înţelegem simţirea că Dumnezeu
Poruncj fraţilor celor di mp re j ud
este Cel Mare, înaintea căruia tot trupul

5, 26). Această trăire o poate avea şi începah il
Când pierd frica Iui Dumne/eu. nu n ai j ot s,: tUu in
mănăstire. N-o să fiu condus nici la dragoste, nici ta împli
nire, nici la unirea cu Dumnezeu, deoarece fn t ii [Jumn
zeu este începutul înţelepciunii (Ps. 110. 10: Pi 1: :
Şi jiu dispreţuiţi lucrul vostru dc m ânj p tn im

porunca lui Dumnezeu şi nu neglijaţi meditaţia n tiuimi
duhovnicesc) voastră şi rugăciunea neîncetată.
Avva Isaia urcă de la cele mai de jos la celc r: .

sus, de Ia muncă la meditaţie şi de la meditatie la ru- c i
pentru a înfăţişa monahului începător, mai întâi dc u ue
scara urcuşului duhovnicesc, dar, în acelaşi timp. şi vc.ir.i dc
valori şi a experienţei.
Meditaţia, studiul duhovnicesc le \o i urni .
cand voi vrea să lucrez rugăciunea neîncetată, părr.i ..
cele de sub pământ vor cădea peste mine. O s-o in.e
s-o las şi întreg mă \o i zbuciuma. în cele din urmâ.
ciunea mi-o \ a da Dumnezeu. Lucrul de mână. slujirea c<c
1 Termenul grecesc fit'AfTrj poate fi tradu prin rr. ■ :

cugetare duhovnicească. Am folosit în traducere tot cc>* Tir'rnrn.-
în funcţie de cerinţele contextului, (n. tr.»
4 Grecescul iHttKovrjpa l-am tradus în toata carte - rt . . . iftd
acest termen în locul îndatinatului usca F
urmă în locul şi cu sensul primului, itui Iu p j —
duce la confuzia dintre ascultare ca ideal dul i _
a cărei pildă desăvârşită e Hristos. «i mii cele .. . .
feluritele noastre slujiri faţa de irâiic. îatâ :rui “* r
Deoarece ascultarea e una singura, şi ;>n/ . a aflt >u» Vki
pentru mine personal, mijloacele iie ..c j.
nunii „ascultări". Această contu/te o ilu- L * ~: *1 *
ideii de ascultare, atât din partaj, conducători ,»x. cu* ^ •>
-13-
Cuvinte ascetice
cel mai simplu lucru pe care cine\a poate să-l facă. Nu

sl& om care nu lucrează, decât dacă este bolnav. Slujirea
monahuJui este mijlocul mântuirii sale, starea lui înaintea
Iui Dumnezeu, mijlocul desăvârşirii sale, instiumentul
indirect al zdrobirii voinţei lui proprii. Este, în plus, şi
r: , părăsit: saie cu fraţii, locul dialogului său. Acolo
noi . are să aibă legături cu fraţii săi. când, desigur, este
«ortn de » slujire care presupune conlucrare. De asemenea,
r unificatoare a mădularelor frăţiei,
I c pentru ceilalţi, adică pentru ca să
. . . v. or n> ..stre. pentru ca să ne aranjăm
_ tr.. ^ a. Munca şi slujirea sunt în mod
. . . comuniune cu oamenii.
wîre are încă un cuget lumesc, este
Jeneţ, are caracterul omului căzut şi nu simte toate acestea.
De aceea avva rânduieşte pentru porunca lui D um ne
zeu. Adică* chiar daca slujirea î munca ta încă ţi se par gre-
k . wie - " e j U plictisitoare, totuşi, pentru că
o rânduieşte Dumnezeu x mai încape nici o discuţie. Dacă
laş* iuLTu: tău de mana înseamnă că-L laşi pe Dumnezeul
ebuie sâ daj timpul pe care-1 ai. în felul in care poţi,
după puterea pe care o ai. Aceasta dăruire în muncă este
jndarr, i monahale. Din acest motiv,
awa Isaia aşează ta pr mâ ; ru . â pentru ucenicii săi.
iţi înseamnă ca să nu lucrezi în mod
simplu, ci sâ lucrezi cu frică. După cum mă tem de D um
nezeu, cu aceeaşi frica irebuie sâ mâ îngrijesc şi de munca
mea. Sâ am toata încredinţarea că ceea cc fac este slujire a
* ta » :mr,, n,a ,p: bi -ric^ti ca:

' ^ “ munca isif.că; e mai
S S S Îtă S l' n- • -d mana (adică pana
una e .iujirca ^ n d i m ca stare a
■14
Porunci fraţilor celor dimpreună cu e!
Domnului, este lucrarea pe care mi-a incr dini'î * ) trmul

Pentru mine va fi o cinste când se va întoarce Domnul ^
mă găsească ca pe iconomul cel credincios, de care >ort
parabola evanghelică (Lc. 12, 42-44).
Aşadar, nu dispreţuiţi munca şi slujirea voastră xi
nimic din ce are legătură cu ea: atelierul, cana. farfuria, hâr-
tia, cartea. Lucrarea ce trebuie să o fac nu e-te a mea.
A
mi-a incredintat-o însuşi Dumnezeu şi de ea depinde •

luţia legăturii mele cu Dumnezeu; mâinile mele şi toaîâ
fiinţa mea trebuie să tremure când se apucă de lucru.
Faptul de a-mi săvârşi slujirea mea fără grijă, ă mâ
ia somnul şi să nu apuc să ajung la vreme, să pr iuc
pagube, sâ fac cum vreau eu şi nu cum mi s-a spus. să lu
crez când am chef, toate acestea reprezintă dispreţuirea slu
jirii. Pentru mine atunci, slujirea este o simplă treabă î nu
poruncă a lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus să lucrezi ca un
iconom credincios.
Şi nu neglijaţi meditaţia (studiul duhovnicesci voas
tră şi rugăciunea neîncetată. Este evident cat de drept iş:
povăţuieşte ucenicii acest om care era atât de simplu >i alai
de smerit dar care, după cum se vede, avea cunoştinţa înte-
A
lepciunii celei vechi. îndată se referă la cele trei pietre ue

hotar ale calităţii timpului nostru: slujirea, meditaţia ^ -
ui duhovnicesc), rugăciunea. Nimic altceva nu trebuie sâ ra-
că monahul decât acestea trei.
Despre meditaţie şi studiul duhovnicesc. M ~ e V
tonie spune că soarele să te găsească cu o carte
atunci când răsare. Alţi Părinţi spun să studiezi noaptea, iar
alţii, când apune soarele, să Fii aflat cu cartea în mâna.
Astfel, ei cuprind toate răstimpurile zilei m iu p ca s
arate că toate, dar mai cu seamă noaptea, sune pom \ite
pentru studiu, care este iconomia lui Dumnezeu, expresia
15-
Cuvinte ascetice
ndelundi Sale răbdări faţă de om, ochelarii pe care ni-i

pune Dumnezeu din pricina miopiei inimii noastre.
Obiectul căutării noastre este Dumnezeu, deoarece
pentru El l-am urmat pe Stareţ. Dar pe Dumnezeu nu-L văd,
nu-L aud. nu-L înţeleg, de multe ori nu cred în El - chiar
dacă mi se pare că cred —, nu-L iubesc. Şi totuşi, sunt bote
zat. sunt monah, sunt ascet, sunt luptător. Dumnezeul acesta
este pentru mine un Dumnezeu oarecare. încă necunoscut.
Cu adevărat, locuieşte în cer şi nu este lângă mine. Este
Dumnezeul pe care. ca să-L cunosc, „aştept învierea m orţi
lor" Este Dumnezeul la care m-am rugat adesea şi nu m-a
auzit, adică mi se pare mie că nu m-a auzit. Este Dum neze-
u. pe care L-am implorat şi mi-a zâmbit, dar s-a ridicat şi a
p Ea mă lupt. mă îngrozesc de problema mea, de sănă-
lat ea mea. de dorinţa mea. de păcatul meu şi Acela doarm e
in corabie, azi la prora, mâine la pupa, alteori la vâsle. Ceva
face toiuşi Dumnezeu. Dar eu nu am putinţa să-L simt şi
s£-L iubesc precum aş \rea.
Studiul duhovnicesc suplineşte exact această dificul
tate a noa tră şi, de aceea, spun că este o deşertare a lui
iJumnezeu pe care o face pentru noi. Dumnezeu Se deşartă
ae^coperindu-Se pe Sine în texte, în rânduri, în litere şi în
înţelesuri. în duhul autorului sfânt, care şi-a lăsat în scrierile
âle >inea.lui. legea lui. gândul lui, răsuflarea lui, prezenţa
lui. Pot ->ă spun că a lăsat ca pe un tezaur pe însuşi Duhul
nl îi astfel citind cartea, mă apropii de harul tainic al
autorului ji. cu lucraiea Duhului Sfânt, de Dumnezeu şi de
ojie ale lui Dumnezeu.
‘ s*udiul duhovnicesc este o îndelungă răbda-
ain, J, Z6U Care ne introduce în spaţiul tainelor, al
o Z Z « U I T " ’ CU<P umnezeu ^ de aceea, zice, nu
lUdlUl voslru- 0 n c e motiv care m-ar face să negli-
-16-
Porunci fraţilor celor dimpr .
jez studiul, meditaţia, este inconsistent i re..... .

studiu este căderea mea de la viaţa duhovnic . \
Ziua noastră, aşadar, să aibă vreme de !l l * i ic
meditaţie duhovnicească, mai cu seamă no :p’ noustrft
Desigur că ce are întâietate este rugăciunea si fericiţi am fi
să ajungem odată ca obşte, nu ca persoane, la măsura ic j
face din întreaga noastră noapte vreme de rugăciune Dir
cel puţin deocamdată, cât suntem începători, ni ic
îm partă timpul între rugăciune şi studiu, acest mijii c p ic
a lui Dumnezeu.
Mai întâi de toate, studiul este căutarea lui Dun ne-
zeu. Dar când studiile şi lecturile noastre sunt lumeşu.
atunci facem tocmai contrariul: ne umplem de gindur» de
îndoieli, de lume şi ne chinuim viaţa. Ca monahi, a::. 1 :
tot ceea ce este lumesc în afara mănăstirii. D^r lacâ
m ănăstirea îmi încredinţează ca slu ire un studiu d. t
pot să-l primesc. Altfel, orice lectură sau studiu lum c< j :
o ieşire din mănăstire.
Şi rugăciunea neîncetată. Cand avva Isaia pu
tăciu n e înţelese
O ? c tendinta« de unire a omului cu Du; e ei
expresia dorinţei lui de a-L cunoaşte prin minte". Ru^
nea este elementul uman pe care pot să-l ofer lui Dumne-
în lumea şi scrierile Filocaliei, grecescul voue. trad us _ -r

prin minte, numeşte partea cea mai nobilă a suflexlu; < rrvrr^ric
purtătoare a chipului dumnezeiesc, aproape sinonimi ^ .
al cărei adânc este inima duho\ nicească. Viziunea desoit
minte nu se acoperă nici măcar aproximaţi', cu cca >*
raţiunea este o facultate extrem de superftciaJă a n .
toate acestea, după păcat omul trăieşte, cu rarisim* . -
sfera raţiunii. Biserica ne dă putinţa, iar F ik c . _
restaurăm unitatea minţii cu adâncul ei de care s-a - ..'y pn pdi.it
Aceasta este esenţa asceticii ortodoxe, tUru de jarc nu w * t cu
Dumnezeu. Cititorul e rugat să aibă în \eae:-> ucîc n c iMin
iestul traducerii, evitând reducerea minţii la s
Cm inte ascetice
cu. Eu pot sâ mă rog. să comunic cu Dumnezeu prin

intermediul mintii şi a inimii mele. Ceea ce pot să fac, şi
:rui cu seamă neîncetat.
\ orbeşte de rugăciune neîncetată pentru că erau ere-
miti şi toate lucrările lor se taceau întotdeauna cu rugăciu
ne Munca desisur că nu este rugăciune, dai se poate adăpa
cin rugăciunea noastră. Rugăciunea neîncetată nu este doai
ucrul pustnicului, ci şi al monahului de chinovie. Chilioara
noa'tră este locul rugăciunii noastre şi al desăvârşitei tăceri.
Pe lângă acestea. chino\ia are o relativă libertate, o lărgime,
o dhersitate. nu este doar o chilioară. Dar fară îndoială că,
re cât rămâne cineva singur, pe cât lucrează neîncetat
'..^ciunea în chilie şi la slujire, cu atât mai repede ajunge
la Du: nezeu.
Dar dacă. atunci când merg să-mi spăl rufele şi tăi-
fj'uie'*. acolo, când merg la birou să cer ceva şi acolo stau
la pov eşti. când găsesc cu fiecare ieşire din chilie motiv de
. orbă. toate aceste discuţii împrăştie rugăciunea, o risipesc.
Dacă reţi. discuţiile sunt o dezertare de la rugăciune, pen
tru că ea »e îndepărtează când intră gura la mijloc şi spune
alte cu\ inte. Din pricina râvnei Sale. Dumnezeu nu rabdă să
înă în gura noastră, atunci când aceasta cuprinde alte cu
vinte şi, cu atât mai mult, când mintea şi inima noastră se
îndeletnicesc cu alte lucruri.
Gura este mijlocul prin care se exteriorizează adân
cul inimu omului. Cuvântul este tămâierea sau mireasm a
inimii. Ce se află tezaurizat în ea, aceea scoate prin cuvânt.
u^ deschide cineva gura şi îţi dai seama ce are în
r":l"C Pf Dumiîezeu? Are păcatul? Are duhoare? Are des-
^ e . Are egoism? Are lume? îndată toate devin per-
cJoacă în c a J * 66-3’ ' StC PaCat °a gUra noastră să devină o
V S t U S t “ emenea duhori. Este mai bine să
metosă, ca sâ ramană acolo toate acestea, ca să le
IX
Porunci lraţil r clor limprcună cu fi
găsească Dumnezeu când a

că. Deoarece atunci când ie . intră iară înl&untf
şi astfel rugăciunea sc pierde cu ade îr.iţ
Munca, aşadar, studiul duhovnicc*L* rugActunca
neîncetată, constituie elementele fundamentale aU- pcAipil
rii monahale ale av vei Isaia, Lucrul d n i ni II
unei diversităţi şi de a petrece timpul 1 tihni Sdldfll i i
hovnicesc lucrează asupra dispoziţiei noastre, ne tlc sîta d e
gustul pentru Dumnezeu, iar rugăciunea contu iâ L *$tc ck-
mentul unificator şi nemijlocit al legăturii nou cu fcl De
credem că exista şi altfel de monahism, ne m-.
Şi păziţi inima voastră de gânduri m sj

cugetaţi ceva despre vreun om sat' t
\\ acului acestuia. ei totdeauna cerceh
siliţi-vâ sâ va îndreptaţi.
Intr-o frază expune elementele vieţii

De ce spune: pâziţi-\ă inima de gândurile străine7
ori credem ca gândurile periculoase sunt ee e
acesta e un fel de somn duhovnicesc Dup.'* cum
că suntem împăraţi, credem că viaţa noas r.i este tihniţi
pentru că le avem pe toate, tot astfel Şi . .. .
dar în realitate e un somn. credem că . . k!u le per ........
sunt cele ale păcatului.
Gândul este întotdeauna ce'.a strain M ii r r p
numai atunci când îmi aţintesc ţintea dc n o r j>upra a wOJ
care îmi este îngăduit. Dc exe nplu: când fac rucâcitiK . mi
am dreptul să îngădui ntei ut gâiui
-19-
Cw* nte ascetice
nuntea se abate şi unitatea rugăciunii se pierde. Atunci.

4 ol se uneşte cu mintea şi nu poate sâ se despartă. Şi
- cfioc lese Stanţa Scriptura sau cartea a w e i Isaia.
^ c. să inie e i sensurile. p3t adică să-mi folosesc
cer* ^ c ~ îtul sau cugetu meu
Dar a k i nu vorbeşte despre aceasta. Se referă la
gândttrile caie intra in minte şi sunt străine de Dumnezeu.
Aerul cjst : _ .... - ^ :e ce\ a in. frigul de asem e
nea Tot astfel şi gându mira in mintea mea este străin
de Dumnezeu. Căruia ii aparţine casa inimii mele. Aşadar,
jc £«i/uiuriu •: : ’ _ 1 jepar e de orice gând pentru
- r . .. . 'J: cuc spre exemplu, să mă înfăţişez
loiaiiitea Jiu Dumnezeu. Din ciipa in care mi-a intrat în min-
~ UB gii cete^ză tarea mea T -ir.e a Lui şi gândul ia
crup înaintea iui Diimi>ezeu.
Dacâ insa suntem ap ăraţi de „înduri. dacă \re a u să
r - - r ea. să mă eliberez desă-
vîiţ;. ac t.z şi du pot, aoe La este luptă, dacă într-adevăr
^ t v : ' n~ ' - •• \tunc ûntem înaintea lui
Demontai nişie luptători, atunci suniem martiri, eroi, păti-
■Mni. Acest război al gândurilor. de regulă, este foarte
W ndica Dumnezeu daca, desigur, avem dispoziţia
m 0 9 & u n .z _ :]<m Cg gândurile
străine. Aşadar, nu \ orbim despre omul care se
S " '* " " ” * va curSt!l *

r d Ia pnn urmare, in inim a lui n-o să
c « « c împreuna *i Dumnezeu fi gândurile
cum J m Î 5moUkitun* un străin. D upă
o c t o J - « p a n » mmic străin in el * încearcă să-l
■««4- Ciadul intT r£ CU i°Jma * cu mintea

un Penlru că găseşte în inima
* < * , unde g£rUl nu cade oriund^ cade
*>«m un u.niact. un pom înalt, o bară m etali
-20-
că. Exact aşa şi gândul cade ca un trăsnet în inima carc ire

elemente de contact. Gândurile noastre core^pun . i »nr
inimii noastre, precum visele omului, dar in ace tea sufletul
lucrează subconştient, în timp ce în gânduri se amc tecâ
voinţa noastră.
*
Gândul este, aşadar, ceva pe care îl iubim şi cu care

ne-am obişnuit în viaţa noastră. După cum îmi îmbrâu>ez
fratele adesea şi apoi vreau să-l îmbrăţişez mereu, exact aşa
şi gândul este o persoană, un lucru, o voie ceva ca un ipc
tas duhovnicesc sau material şi pe care l-am îmbrăţişat,
l-am iubit, l-am trăit. După cum un bărbat lumesc iubeşte şi
îmbrăţişează o femeie şi apoi o doreşte neîncetat, tot aâ şi
eu iubesc lucrul meu cel ipostatic şi vreau să re\ină.
Gândurile noastre nu sunt străine de cele ce există în
sufletul nostru, ci de firea noastră. In realitate, ele nu au loc
înlăuntrul nostru. Noi le băeăm. lăsând deschisă fereastra,
lucru ce descoperă neputinţele \oinţei noastre, că nu L-am
iubit, adică, pe Dumnezeu, cât trebuie, că nu I ne-am preda!
încă.
Gândurile vin. de asemenea, când \rem să ne
îndreptăţim pe noi înşine. De exemplu: nu merg la biêric^
şi îmi vine gândul că. dacă aş fi mers. de vreme ce mă doare
gâtul şi vremea-i rea, aş fi răcit şi seara n-aş fi putut să cim .
Gând? Nu, o simplă îndreptăţire. Urmăriţi-vă gândun’e O
să vedeţi că totdeauna îndreptăţesc ceva pe care- a 1e:
înlăuntrul vostru, ceva care-i rău şi vreţi ^ă-1 acoperi:
Vreau să-mi acopăr păcatul, fapta, lenea, faptul câ nu mâ
rog. Atunci îmi \ in gândurile şi mi le rânduiesc toate
în realitate gândul este o decurgere a unei p.
unui păcat, a satanei, a păcatului strămoşesc. ..al p.Kaluiu;
care locuieşte în noi’' (Rom. 7. 17) şi care ne neputin
cioşi de a-L trăi în întregime pe Dumnezeu, e imt' â~
veşte voinţa şi face inima neputincioasa sâ luhc.iscâ pe
-21-
Cin inie ascetice
Dumnezeu, şi ne îmbolnăveşte. După cum picioarele unui

bolnav paralizează şi el nu poate să stea diept, exact aşa
lucrează şi în noi boala păcatului. De aceea, în cele ce
urmează, ne împăcăm cu gândurile. Dai, zice, nu fiţi
-ierâsâtori niciodată, păziţi-vă inima de gândurile străine.
Nu e îndreptăţiţi, nu le băgaţi înlăuntrul vostru, nu vorbiţi
ci ele. Cu cât \ orbesc cu gândurile, cu atât mă familiarizez
lu cie
In continuare, se referă la gânduri care sunt mai
periculoase. Ce* \ă tiu cugetaţi ceva despre vreun om sau
desprt i ' lucru al veacului acesta. Ne înconjoară oa
meni şi lucrun. Aşadar, nu cugetaţi nimic, nici despre om,
mc» despre lucruri. De la începutul cuvântării sale, avva
_ _ jL>ează amenii atât în \iaţa ascetului, cât şi a pustni-
cu ui. deoarece am spus că vieţuirea monahală este socială.
Se spune că monahul pleacă din societate. Concepţie
ui inimi â! Dimpotrivă, monahul activează în societate şi
incu mir- societate cu totul aparte Monahul este epicentrul
ut^j \ iei< sociale. a unei legături sociale.
Niciodata viaţa monahală n-a fost o viaţă închisă în
ea însăşi. Acesta nu ê consideră monahism, este isihasm
devii arşii. Monahul este un om care trăieşte social. Dacă
dORLJ- vu trăi cu cinci sau cu cincizeci şi cinci, aceasta
em^ alegerii lui. întotdeauna însă are de-a face cu
oameni şi de aceea chiar din prima zi, avva Isaia le spune
celor care .in să locuiască împreună cu el: nu cugeta ceva
despre re un om.
>-■ luăm un e emplu: Fratele meu se află lângă mi-
1 .,YCrfca2â ':are bine: Nu lucrează bine? Este bun? Este
Diimn" ° riC|*l !'? ’ aţ,eza în fala îndată îl pierzi pe
J"dKi “ •»». < M ^ c e a gandal o A
F Cd' * * sa dezamăgire şi o să te cerţi cu Dum-
Porunci fraţilor celor dimpreună u
nezeu. Dacă-1 aşezi mai jos decât tine. o â .azi in t goiun

Astfel, judeci omul şi~L pierzi pe Dumne/eu.
Parerea pe care o avem despre cin
gând, devine pricină şi punct de plecare a însingurat n ..î -
tre faţă de acela. Atunci sociabilitatea mea devine in r _
rare, în vreme ce monahul este sociabil îndată cc
pe mine în faţă cu alt om, în mod critic sau rationa .
între mine şi acela ziduri întărite! Din acea zi mâ despart dc
fratele meu şi, în continuare, şi de obşte.
De obicei, când judec, pe toţi ii scot răi. A lj
lucrează bine, acela nu se roagă, nu are credinţă, altul n_ are
dragoste, nu are nădejde, nu are pe Dumnezeu, e imoral,
n-are minte, nu-L iubeşte pe Dumnezeu. în timpul t a:
scurt al gândurilor, mintea mea poate deveni un loc pl'n :
naufragii, pentru că nu e cu putinţă ca. atunci Land irm
folosesc mintea, să nu-i găsesc pe ceilalţi de răi. Chiar ; .
nu ştiu toate relele celuilalt, mi le va găsi satana.
Dar, precum v-am spus, chiar şi cele bune ne separa
Cele bune ale celuilalt putem doar să le spunem şi nu j le
judecăm . Adică putem să lăudam un om la nevoie. Intr-v
convorbire pe care suntem nevoiţi să o avem. sau intr-r
situaţie similară, dar nu ca să emitem judecăţi despre el
Când îl iau pe celălalt în vorbirea mea, îl iau numai en
a-1 lăuda, voi găsi faptele lui cele trupeşti, cele sufle :e
harismele cele duhovniceşti, virtuţile şi reuşitele lui şi .
spune. Este unul din puţinele lucruri despre care
îngăduie omului să vorbească, dar nu să le m judece
Gândul este o preumblare şi o hoinăreală a inimii
Dacă cuget ceva, acela va fi „dumnezeul”, care C'îe
prin partea conducătoare a sufletului. La ace<
să ajute gândul, care este un toiag. Dar gânduri c r- istic
sunt totdeauna despre lucrurile şi oamenii \ eucuiiu accsiuiit
Cuvinte ascetice
De aceea, nu lega niciodată prietenie sau dragoste cu

gândul. Te va schilodi, te va face cui vai.
Ruoăndpe Dumnezeu întru durerea inimii şi lacrim i

Şi întru reaua pătimire, ca să vă ierte şi să vă păzească în
viitor ca sâ nu mai cădeţi în accstea.
Tu poţi să faci un singur lucru. să-L rogi pe D um ne

zeu întru durerea inimii. Pot să fac inima să mă doaiă? D a
că mă împotrivesc, mă va durea? Dar avva Isaia nu se referă
la această durere. întru durerea inimii înseamnă: ceea ce fac
să fie o scădere a sinelui meu, o tăgăduire a Iui, să mă coste.
Şi pentru că tăgăduirea este legată de inimă, de aceea spun:
întru durerea inimii. Să-L rog, aşadar, pe Dum nezeu cu o
mişcare a mea. După cum II lipsesc pe Dumnezeu de toate,
de orice atribut, de orice trăsătură pentru a ajunge la
adevărata concepţie şi adevărul lui Dumnezeu, tot astfel tre
buie să lipsesc şinele meu de toate, ca să pot să ajung la
adevărul meu constitutiv, la omul lăuntric, cu care D um ne
zeu poate să se unească.
Prin urmare, întru durerea inimii este golirea sine
lui, este deşertarea care se face în inima mea şi dă rugăciu
ni» mele hotărârea înaintea lui Dumnezeu. Inima este cea
care îmi mărturiseşte dacă mă iubesc pe mine, sau dacă
ro am lepădat de mine sau dacă sunt râvnitor sau dacă sunt
dispus să primesc faptul că sunt un nimic.
^ c^n^ nuareî se referă la ceva exterior care are o
estpVotrff01 f1Ca^ e’ *a *ar aP°i la reaua pătimire, care
ce cel carTt trupească Ş1 suftetească a omului, deoare-
T e«â ^ ■>» Poate W o viaţă creşti
nare il« m ^ 7 o S î w ţa,

T h schimbarea
i m h e' “i şi străpungerea
Ş' -Pr'" laCrimi'
în
Porunci fraţilor celor dimpreună ;u
faţa lui Dumnezeu, precum şi prin reaua pătimire, ro ag âl

pe Dumnezeu ca să te ierte şi să te găsească astfel încât sâ
nu mai cazi iarăşi în aceleaşi greşeli.
- fc ir
In fiecare zi să aveţi înaintea ochilor moartea,

îngrijindu-vă despre cum veţi ieşi din trup şi cum veţi trei t
de puterile întunericului, care ne vor întâmpina în văzduh
şi cum veţi răspunde lui Dumnezeu. Priviţi neîmpiedicat de
mai înainte la înfricoşata zi a judecăţii şi a răsplătirii
fa p telo r, cuvintelor şi gândurilor fiecăruia dintre noi.
După cum am spus, prin aceste cuvinte avva Isai^ îşi

povăţuieşte ucenicii. Din primele rânduri vorbeşte des re
moarte, nu ca despre ceva înfricoşător, dureros, care trebuie
ocolit, ci ca despre ceva dorit, iubit şi îndrăgit^ ca de^rrc
ceva pe care dorim să-l întâlnim. Mai cu seamă viaţa m< -
hală este o moarte.
De asemenea, la mănăstire merge cineva Smtr-
dorinţă adâncă de a cunoaşte, de a iubi şi de a vedea pe
Dum nezeu. Chemare monahală nu există fără această i -
ţă. D ar când mă duc împovărat de o ideologie, atunci e$uez
Probabil că astfel îmi voi crea propriul meu dumnezeu
crezând că mă închin adevăratului Dumnezeu. în timp ce
slujesc idolului pe care l-am plăsmuit. \ enind la mănăstire
cu idealuri o să mă încredinţez că fiecare i a mea se s
devină foarte îndurerată, situaţie în care trebuie să tă
putere.
Alt motiv pentru care pot să merg la măr*âst;:e
pentru că am păcătuit şi vreau să mă pocăiesc. In c
-25-
Cin inte ascetice
KkMiul meu -iu este omul desăvârşit şi omul v irtuţii, ci calea

n . N u merg deoarece cred ca voi deveni diept şi
nepicitos. ; pentru că mănăstirea e calea pocăinţei. Vtunci
\ ' - deplsească cele mai mari patimi, cele mai
ptflrmice nete ccJe mai mari păcate, şi înti-un timp
relativ scurt sâ nu mai aibâ nici urma de v iaţa lui anterioara.
P Ac *semene a, să merg la mănăstire pentru că o
â:w >i prefer: Du mc/cu, însă Iară idealuri. Atunci,
pemru câ unese Mneie icu cu Dumnezeu, pentru că merg
furxlcâ o vrea D u m n e . ea. ieeare ’i a mea devine foarte tih
nită ş : dragă
Pot incâ si mai ierg şi silit. Avem oameni pe care
împăraţii i-au obliga .. se l. lugărească. Şi în timp ce pre
m ia necesari a vieţi - >nahale e voinţa omului - de aceea
Ofil ee i Mc t te întrebat nu dintr-o nevoie sau silă?" -
muocaii B seni r j rt ir,- .xestor oameni dreptul de a
liroant. ci, dimpotrivă i-a obligat să o primească. Deşi au
fon KofKţi cu fcna >i trimişi la mănăstire, totuşi erau egali
in n w e j d a n a ceilalţi monahi, şi drumul lor,
pcwfu * putea trăi in mănăstire, era să facă răbdarea
^ sporească in cunoaştere, experienţă, iubire, dor
- 1 1 ni a tau o bună reuşită,
i iuse^râ sihti, îşi trâiau viata lor monahală şi
■ t o o ajungeau la iiuilie trepte de vieţuire0. Aceasta
. cllfKlj n 018 omul hotărăşte ceva, poate să şi
5 S Soocc
? J!L m‘nunjil Cc ' rca- reu^ le- dum nezeu
vom cert şi once vom voi (Mt 7 7j
« e fc aoaJ* ,CI dl,rinlck' noastre, nici pă-
^ î! Ten inJi ţes"

« r e ti am p“ ,iru
şi care * * * *■
estea-înclinaţia
t
-26
lui sa iubească, să cunoască şi să vadă pe Dumn /

Adică, ceea ce Domnul a aşezat înlăuntrul nostru, ni %e t.i •
mormânt, dacă aşezarea noastră lăuntrică şi intocmir a
inimii noastre nu sunt bune.
Ce a spus Domnul primului zidit cănd l-a făcut
Te-am zidit ca să Mâ iubeşti, ca să trăieşti unit cu Mine, ca
să devii dumnezeu. Te-am zidit ca să ai neîncetata părtaşe
cu Mine, şi de aceea, ţi-am poruncit să mănânci în fiecare zi
din rodul pomului vieţii, încât să ai această părtăşie şi
această sporire a cunoştinţei şi a iubirii Mele. De te vei opri
să mănânci, vei muri şi n-o să mai fii dum ne/eu.
/V
lndum nezeirea era singurul scop al omului. Iubirea

lui Dumnezeu care îmbrăţişează toate era atât de mare, încât
nu Se putea imagina pe Sine însuşi iubind şi iubit numai de
Sine, de către Ipostasurile dumnezeieşti. Şi a voit să zi
dească şi persoane care să iubească şi să fie iubite şi să fie
părtaşe desfătării şi dulceţii dumnezeieşti. Dulceaţa şi des
fătarea dumnezeiască şi amestecarea cu ele reprezintă
îndum nezeirea omului. Dumnezeu nu a vrut să fie singurul
Dumnezeu, ci să facă şi alţi dumnezei. Este iubirea
preaînaltă şi înainte de veci a lui Dumnezeu, care a luat car
ne şi oase sus pe cruce, prin moartea Domnului pentru
păcatele noastre.
Vine satana in rai şi o întreabă pe Eva:
- A zis Dumnezeu să deveniţi dumnezei?
- Da, a răspuns Eva.
- De ce să vă tot chinuiţi o viaţă întreagă, mâncând
din rodul pe care vi l-a arătat Dumnezeu? Până când să tot
aşteptaţi ca să fiţi dumnezei? „Vreţi să fiţi dumnezei?”
Mâncaţi din acest pom, şi îndată veţi fi. Dum ne/eu \-a /N
să nu mâncaţi din el tocmai ca să nu deveniţi imediat
dumnezei, precum este El. (Fc. 3, 1-5).
-27-
O m inte ascetice
Cmc ştie câţi ani va li trăit în rai Eva şi o li obosit

aşteptând. încât diavolul să-i poată strecura în imaginaţie în
acel ceas aşa un gând. Satana, aşadar, a găsit înlauntiul ei
sămânţa, dorinţa îndumnezeirii şi această dorinţă devine
mormântul ci.
Acelei lucru îl păţeşte şi monahul. De aceea, avva
felia spune luaţi aminte la dorinţa cunoaşterii, a desfătării
>j j \ ederii lui Dumnezeu, pentru care mergi la m ănăstire,
sa nu devină ghimpele care să te înţepe. Lcapăd-o! Pune în
loc nădejdea. Nu te grăbi să ţi se deschidă ochii ca să ve/i
Dom îezeirea. Mai bine să te învrednicească Dumnezeu să
ţi sc închidă ochii şi atunci o să-L \ezi.
Desigur, sensul aw ei Isaia nu este că în această
viaţă nu putem sj-L \edem pe Dumnezeu, nu putem să ne
de m dc El si să a\em o cunoştinţă simţită despre El.
Sen*u[ csic de a trai ca nevrednici, ca netrebnici, păzind în
mod simplu studiul nostru duhovnicesc, slujirea şi lucrul de
mână şi rugăciunea pe care o facem. De un singur lucru
u ic rednici: sâ murim şi să intrăm în pământ. De aceea
spune- în fiecare zi având înaintea ochilor moartea şi în g ri-
jtndu-vâ despre cum veţi ieşi din trup.
Moartea, după cum ne-o înfăţişează avva Isaia, nu
reprezintă t>catastrofă pentru om. Monahul vine de voia lui
a moarte. Doreşte „să se desfacă” (Fii. 1, 23) şi pentru
ceasta îşi programează moartea. Tendinţa omului de a-I
edea pe Dumnezeu se transformă în dorinţa de a muri.
înL cputul^qh'M leVelm î e 'Că L, a Vâ/Ul PC Dum nezcu Ia

P to r r 9, ^ inainte cu Patrusprezece ani,
câu alte « iL o ? ^ ?Ş‘ numeş,e aPosto1- Cine ştie de
arătare a Iu. b u m n e ,^ ' d' n smerenie S* că acea
- « tm ? ' imp" r,an' vi“ Ia loi-
se intr. , 7 c, -"d Se *oveŞle de rutina zilnică,
“ faC Sa » « mor? Mie îmi e Sle
-28-
Porunci fraţilor celor diinpr •una cu cl
dc folos sa mor, dar Dumne/eu să facă cc vrej, oc c*ic ite

folos Bisericii (Fii. 1, 21-24) Considera rn<
pom al vieţii care ne dăruieşte constant na
I Iristos, fără altă moarte după aceea.
Moartea este punerea in lucrare a puterii jc cart
omul o are înlăuntrul lui pentru Dum ne/eu. este e \k nor.za
rea tensiunii dorinţei şi a iubirii sale fata de I I I oţi
aceasta sunt în marc majoritate oameni împovăraţi,
dăjduiţi, rataţi, care exasperează şi se înverşunea/.i In ; tn
va lui Dumnezeu, deoarece nu au, chipurile, ceea cc le-a
promis D um ne/eu, pentru că nu-L capătă pe Dumne/eu fci
urmăresc să primească ceea ce cer, dar uită că nu ace
scopul vieţii noastre. Scopul nostru este veşnicia intru •• iţa
adevărată, cea întru Hristos. Momentul în care Dumnc
ne va cerceta este o problemă a harului şi a iconomiei li :
Dumnezeu.
Deseori întâlnim printre monahi un fel dc ramem
care doresc să facă mai multă asceză, sau mai muliâ rua.:-
ciune, sau nu mănânce, numai şi numai ca sa ajungă sâ so
desfăteze de vederea Iui Dumnezeu. Ei se zdrobesc, pe ; pj
că Dumnezeu nu poate să le facă nimic, ca într-o arniur
îm bracă faţă de Dumnezeu. II îndepărtează de lângă ei pc
Dum nezeu, după cum paratrăznetul în departe a/a tr... ^ *
Aceştia, dimpotrivă, atrag tră/netul, d e\in atrăgători ai
păcatului, ai dezamăgirii şi ai satanei. Mai ales in lalKc
/cală şi în depravare, şi din înălţimea sfinţeniei lor. 1. cart
doresc sa îi întâlnească Dumnezeu şi să i Se dv^* v
în cele mai adânci prăpăstii ale păcatului. Şi, în timp > u
judecau pe alţii pentru cea mai mică greşeala. >: \ m......
înşişi să-L vadă pe Dumnezeu, să-l iubească. ' -t
teze de El, să meargă în rai. cad în cele ... r mjIjik
monstruozităţi şi în cele mai înfricoşate p c
Cuvinte ascetice
Dumnezeu ne-a chemat Ia El ca să ne facă dum ne

zei. Noi trebuie sâ ne facem lucrul nostru, să şedem simplu
si frumos în casa noastră şi El va veni în clipa poti ivită şi-Şi
; a race ..locaş la noi’1 (In. 14, 23). Să-L lăsăm pe D um ne
zeu să ne facă ce \rea. Să ne încredinţăm mâinii Lui. C ele
lalte, sraba. pretenţia sunt vlăstarele sufletului nostru bol
na- de păcate, de ratare, de neştiinţă, de egoism.
Avva Isaia ne împinge însă spre ceva şi mai viu. Ne
porunceşte ca moartea să o avem în flecare zi înaintea
ochilor A vând în fiecare zi înaintea ochilor pe D um nezeu
y îngrijorăndu-vă despre cum veţi ieşi din trup. Probabil
este U'Or să ne săpăm mormântul şi să ne gândim că vom
muri. a>a cum au făcut şi fac atâţia asceţi, printre care şi
- o Ti hon. Stareţul Părintelui Paisie .
De asemenea, ne este uşor să ne amintim că strana
in care s ă m este mormântul nostru, care sim bolizează învi
erea. deoarece poziţia noastră în ea e aproximativ cea a fa-
tului în pântecele mamei. Mormântul vârstei em brionare
este pântecele matern, din care înviem spre o nouă viaţă.
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu strana noastră, precum şi cu
patul nortru în chilie. Dacă vreţi, chiar şi trupul nostru cel
- nc.rios. care va deveni mâncare viermilor, în ciuda duho-
pa imilor lui. a păcatelor lui, a voilor lui şi a poftelor lui,
poale să fie cel mai bun aducător aminte de moarte.
In^â, toate acestea sunt o pomenire forţată a m orţii,
care nu este cu putinţă, în timp ce cuvintele a w e i Isaia îl
arata pe omul care se schimbă, având înaintea ochilor lui
moaru». Psalirustul zice: „Văzut-am mai înainte pe D om -
namtta mea Pururea” (Ps. 15, 8), spunându-ne să avem
copiL La do u âz^trrâtradeT ^ 3 iublt V'aţa ascetică de mic

mare ascc/i pânj j mar1p A ,f. v„emt ln Sfântul Munle trăind înlr-o
unea cârei ? J n t i ' * * * m° d deosebit Sfâ™ Cruce îna-
-d-r m ' ncnurr>ărate pentru întreaga lume.
-30-
Porunci fraţilor celor dimpr un,: cu cl
înaintea ochilor noştri pe Domnul, 'îngrijorai I

moarte, deoarece moartea este deschiderea ; : i I/upă
cum la sfinţirea bisericii episcopul spune: .Ri - -
porţile voastre şi vă ridicaţi porţi vecinice P 2
deschide poarta, exact o asemenea ridicare a p m l r _■>tc >i
moartea, adică intrarea noastră în adevărata viaţă. In B sc-
rica Domnului. Dacă nu trăim astfel moartea, cel puţi vâ
ne gândim la ea, să ne preocupe şi să ne bucurăm \>a iui.
de câte ori ne-a interesat felul în care vom muri. ir.
vom ieşi din trup? Cum veţi ieşi din trup are un înţeles
duhovnicesc, care dă minţii o îndeletnicire esenţială şi in
conţinut inimii. Am putea spune că a avea neîncetat in.ur -
tea noastră ceasul morţii înseamnă să ne gândim .
tremura, cum ne vom înspăimânta, cum ne vom in fricoşi,
cum vom lua m edicam ente să ne prelungim viaţa fie >i cu
cinci minute. Oricum, e folositor să se eândească cine1^ ^
acestea, iar un ascet totdeauna le cugetă. Toti sfinţii ne pur
astfel de gânduri în inimă, dar avva Isaia nu în ţe le g num.n
A
aceasta. înţelege modul în care, la sfârşit, vom reali/.: ac u i

morţii.
A sceza pentru creştin, precum zic Părinţii, ene .r,
mijloc de accelerare a mutării sale în cealaltă viaţa V! -
mor din pricina înfrânării de post. de multă şi ^rej m unci
Desigur, după cum ne-a arătat istoria umană, cel .... iucc
o viaţă dură, trăieşte de cele mai multe ori mai mulţi ani.
decât cei care duc o viaţă moleşită.
Se întâmplă, însă, şi contrariul. Deoarece asce/a îl
uzează pe om, îl duce mai aproape de moarte, c \ . . .
trăi în cele din urmă o sută cinci ani. ca Ma : c A • c
8 Vezi Sfântul Ioan Sinaitui, Scani 5 F\ "

[FR 9, 1980, p. 135 ş.u.]
9 Sfântul Atanasie cel Mare, Viaţii C , m * ;
/»>, PG 26, 968 (PSB 16, pp. 191-246]
-31-
Cuvinte ascetice
« , oiai mult,. Pnn urmare, cuvântul cum vefi ieş, din rup
în lm n i- lucraţi bucuroşi. cu putere, duhovmceşte, adevă
rat înaintea iui Dumnezeu, faceţi ce puteţi ca să ieşiţi din
Zigj Ţrii-.. in aşteptare f iului in care \eti ieşi.
Dup£ cum atunci -and aşteptăm o persoană im por
tam*. programăm modul primirii, darurile pe care le vom
C p f c a . pregâpm b c ca. tot aşa şi cum ve\i ieşi din trup
înseamnă cum 1! %om întâlni pe Dumnezeu, adică în ce fel
ne vr.rr. înfăţişa goi înaintea Lui Vedeţi că fraza aceasta
respiră un anumit realism. este o faptă de vioiciune, o mfă-
ţiâr înaintea lui Dumnezeu. înaintea oricărei alte înfăţi
şări
Cât de limpede este avva Isaia! Nu încearcă să-şi
ipc nea i d i ui introduce in spaţiul duhovmciei, acolo
unde poale fi văzul Unul Dumnezeu. Şi continuă:
î i puterii întunericului care vă
■■' tntâmpina în îzduh i <um veţi răspunde lui Dum ne-
IW Prii ţi neln pie iicai dt nuii înainte la înfricoşata zi a
t plotirii tuturor faptelor şi cuvintelor şi
pandurilor voastre, v -dem câ une te marginile veşniciei cu
cljpa de fata. Nu vorbeşte de împărăţia de m ijloc10 a sufle
tului. ci uneşte clipa morţii noastre cu cea de a doua venire,
când nu va mai fi timp. ci numai veşnicie. îm pleteşte trăirea
clipei prezente, care este o trăire a morţii celei de viaţă
purtâtoare. cu ziua aceea în care. mai întâi, morţii vor învia,
după cum zice Apostolul Pavel, apoi trupurile celor vii, care
maJ mUri D,ciodată. se vor schimba, şi toţi îm preună
c h ! ln ^ T naPe,UUrmiCZeU *. vor Judec^ - Uneşte adică
erca şi orinţa morţii, cu cele din urmă ale lumii.
m J S Z r ,eni,'Ui Hrisu>s’ a ridicăril Lui din iad, îl
" * * * * “ P* D()mnul Pfin^ nd-o cu o mână pe Eva şi cu
C,l" Ue rrMJi"1cil OII1'*lui i ii doua veni-
-32-
Porunci fraţii »r celor dimpreună ca el
cealaltă pe Adam. călcând pe>te porţile iadului $1 ndicind

tot neamul omenesc Reprezentarea înfăţişează ur momer *
eshatologic. pentru că acesta nu a avut loc. dar va avea
Dar, în acelaşi timp. a avut loc în istoria Bisericii 11 « a ld
avva Isaia îşi întinde mâinile şi uneşte clipii de : .sta. ; ;r
intru în chilie, cu veşnicia. îmi dizolvă locul, timpul, jpro
pierea, toate, mă face un om icumenic (universali. ve>mc
Nu mai sunt omul superficial care am venit la mănâsure ca
să mă călugăresc, ci îndată sunt cel care-1 primeşte pe
Domnul.
Amintiţi-vă icoana celei de a doua \eniri care îi
înfăţişează pe sfinţi întâmpinându-L pe Hri- tos. fiecare in
ceata lui. Intre aceşti sfinţi suntem aşezaţi si noi. Chilia
noastră este un preambul al împărăţiei cerurilor. De acum.
II primim pe însuşi Dumnezeu Acesta este înţelesul
textului. Mai are şi înţelesul duhovnicesc potnvit căruia
Dumnezeu este Dumnezeul prezentului nostru, acum câi
suntem în păcat. în durere. în boală, în egoism. în ură -
vrem să ne ridicăm. Dumnezeu este în clipa de faţă. esicr >
în cea din urmă. Dumnezeu este totul. Nu-L căuta, aşadar,
pe Dumnezeu într-un fel care te desparte de El. Yezi-L aşa.
în mod ade\ ărat
Avva Isaia împărtăşeşte prin cuvintele sale ul^ c -
lor săi, trăirile proprii şi. după ce a aşezat pietrele e
cele mai de bază, între care \iaţa lor poate >ă se
înaintează spre probleme practice.
-33-
Cuvinte ascetice
fă r ă de o ntart trebuinţă, să nu vorbiţi în trapeză,

far ia U m n th u să nu îndreptaţi pe vreunul care cântă,
daco nu vâ întreba acela ceva.
Deoarece onahul aparţine Bisericii, este fîiesc ca

eJ neîncetat împreună cu oameni şi. prin urmare,
s* fie sociabil chiar >i atunci cand este sihastru. Aproapele
este cei mai palpabi si mai real fapt din \iaţa lui. Pentru
pustnicii Răsăritului, încâ de la Marele Antonie şi apoi de la
Vasihe şi d. la ceilalţi Părinţi, care au ctitorit
• ul ca monahii să se adune cel puţin
todmniQici şi în sirbâton. dar şi cu alte ocazii, în aşa-zisele
dfcnw n. ' putea comunica între ei. Această
eonpiucare era ne ntreruptă. Adesea se vizitau unul pe altul
şioereăucui . ae mar.tuire, mai ales de la cei bătrâni.
Tcxtai de hul- sus se referă la cazul micii chinovii pe
tare o avea u _ precum şi la mesele obşteşti şi
sMfâi< • - - - .1. in jare se adunau la chiriacon.
Ca sâ s 3d>eascâ une-va in trapeză trebuia să existe
^ r‘ : - :e un motiv, de exemplu, să
ten raca.dacâ nu ii Mân tu e mănâncă şi fără sare. Nu
«ii pâine Nu s-a sfârşii lunvea. O ă mănânci pâine mâine.
Daciexisiâ o absoluţi trebuinţă. atunci poţi să vorbeşti.
Acelaşi icru e I 1 la adunările de slujbă.
Acestea suim închinarea noastră lujba obştească. De obi-
S * 1? v°rt>ea. Părinţii din vechime îl obligau - şi
a to n * avea astfel de principii In chinovia lui - să-şi
îa centurii exprimă moartea, adică
tt-L n f i m ^ r *1 Domnul # M u l că sunt gata
t e m incusi ** De aceea monallil întotdeauna
>n încinşi cu uueaua şi cu toiagul lângă ei. Aşadar? când
r , . . ..t ._ .
cialnicr a»r m ia, ;..7 ? ^ rniJ,otuJ chitului, în care mona-

" * * * * ** imprewfi din duminici »i M i o r i
*34-
Porunci fraţilor cclor dimpreună cu el
cincva vorbea, ca să-l pedepsească, îi luau centura Era ca j

cum i-ar fi spus: dacă ai vorbit înseamnă că nu-L aştepţi p
Dumnezeu. Aruncă, aşadar, centura. Scoaterea centurii
arată că, prin cuvintele şi flecărelile lor, s-au desfăcut din
legătura cu Dumnezeu, au pierdut starea de gătire şi aştep
tare a lui Dumnezeu. Aşadar, îi scoteau centura şi îl duceau
în faţa altarului, unde îşi arăta în faţa tuturor pocăinţa şi
făgăduia că nu va mai vorbi. înţelegeţi ce lucru serios sunt
cuvintele în viaţa duhovnicească a unui om.
Răul constă în faptul că cel ce vorbeşte îşi îndreptă
ţeşte, în mod obligatoriu, această faptă în sine însuşi. Proba
bil vreo oarecare simpatie, dragoste sau interes l-au făcut să
vorbească. Toate acestea, în realitate, nu sunt decât în
dreptăţiri care ne micşorează aripile, deoarece legea lui
Dumnezeu este mai presus de orice motiv. Cauza întregului
cosmos este Dumnezeu. In faţa Aceluia nu poate să stea
nimic, după cum nici o stea nu poate să şadă în fata luminii
soarelui.
Cauza care adesea ne face să vorbim cu ceilalţi este
♦
faptul că donm să-i corectăm. Dar noi nu trebuie nici măcar

să le urmărim viaţa. Avva Isaia ne porunceşte aici să nu-1
corectăm pe celălalt, pentru că in majontatea cazurilor când
luăm aminte la aproapele, îl scoatem cu lipsuri.
Se poate ca cineva să fie păcătos, leneş, necredin
cios, pervers, să nu vrea să asculte de nimeni. Atunci ne
prinde dumnezeiescul zel şi vrem să-l ajutam* Ne amintim
toate cuvintele Evangheliei despre mântuirea fraţilor >i
uităm de propria noastră mântuire. Din clipa în care încer
căm să-l corectăm ne pierdem pacea, mai ales dacă cel pe
care îl corectăm cântă, adică are legătură cu tipiconul si cu
psalmodia. Deoarece întotdeauna au lost păreri di tente în
legătură cu tipiconul şi psalmodia, unii tiind iubitori de
libertate, alţii fiind conservatori, lasă-i - zice - să faefi cc
-35-
Cu\inte ascetice
toate si le strice, pe tine să nu te intereseze. Dacă îţi

cer Părerea, fără să şi-o exprime pe a lor. atunci spune-o.
Dacă însă şi-o exprimă şi pe a lor. atunci m isiunea ta s-a
er:unat
Câte o sâf tâinână să fa c e ţi Ia b u că tă rie în tru n e a

tui Dumnezeu • ă să părăsiţi studiul vostru.
Es’.e . j u în mănăstirile şi schiturile din tim pul

a, ve I '.... se racea de rând cu săptămâna, adică în fiecare
săptămână iş; schimbau slujirile. Prin M arele V asilie s-a
generalizai -• errul unei singure slujiri. O com binaţie a
acestor două :.r».oane este cel aghioritic, care prevede
schimbarea ni în fiecare an. Se consideră mai folositor
ca monanu •: rămână în aceeaşi slujire întreaga lui viaţă
penmj a avea timp să o înveţe, să o studieze, să o îm bună
tăţească, şi astfel ă de mă un element pozitiv şi creator în
mănăstire Când monahul schimbă chiar şi o dată pe an, sau
la doi şi ia trei ani slujirea, nu are conştiinţa perm anenţei şi
:;L - îngrijeşte de slujirea lui. deoarece nu ştie ce va vrea
următorul. Aşadar lucrul cel mai bun este ascultarea unică,
aşa c.ir: < rânduieşte Marele Vasilie.
■-’ a lţi studiu, ostru. Slujirea voastră să
■■ - â de a părăsi studiul vostru cel duhovni
cesc. Munca. muncă şi studiul, studiu. Fiecare lucru are
- ■. trebuie ca lujirea să îţi absoarbă toată
«aga trupească şi timpul. încât să nu-ţi mai poţi face studiul
bineînţeles, nici rugăciunea, pentru că atunci
rărea principală prin excelenţă, rugăciunea şi studiul,
’ un accesoriu slujirea, care este o trebuintă şi o
poruncă a lui Dumnezeu, în mănâncă tot sufletul.
» c iot sâ nu intre cineva in chilia fra telu i său.

Nimeni să nu intre în chilia fratelui său. < and cine

intra în altă chilie, primea canon. Doar o exceptic 1
când se accepta ca un străin să intre în chiliile lor. când
acesta era îngreuiat duhovniceşte.
Faptul de a nu intra nimeni în chilia fratelui este un
adevărat monahism. Pentru că, pe cât se apropie cineva de
celălalt, cu atât este mai mult împreună cu el, cu cât mai
mult discută, cu atât se însingurează. Aceasta este o lege de
netrecut a convieţuirii omeneşti, legea sufletelor şi a trupu
rilor. Pe cât păstrează cineva o distanţă de celălalt şi tace.
pe atât se leagă. Distanţa şi tăcerea sunt două elemente care
A
îi leagă pe oameni. In timp ce discuţia şi multul contact,

m ulta conlucrare prin cuvânt sunt toate nişte elemente di
zolvante. Ne întâlnim doar la muncă şi la biserică. Aceasta
este o prem isă fundamentală a vieţii duhovniceşti.
M unca în comun îi uneşte pe oameni atunci când nu
discută. Cei care sunt întâlniţi adesea pe coridoare, prin chi
lii şi oriunde, discutând, sunt în mod obligatoriu nişte nefe
riciţi şi îi fac nefericiţi şi pe ceilalţi. Numai cine trece
printr-o criză serioasă fie sufletească, fie de sociabilitate, fie
de fam ilie, fie legată de profesie are dispoziţia de a se întâl
ni continuu cu oameni. Cine este în regulă cu viaţa sa. cine
este îm plinit, preferă întotdeauna această distanţă şi tăcere,
deoarece discuţia şi neîncetata comunicare nu sunt altce\a
decât o transmitere a noastră spre celălalt. Unde se împ e-
tesc doi acolo intră împărţirea şi dezbinarea, acolo intra
egoism ul care le desface pe toate. în plus, omul nu mai
poate ocoli păcatul, precum zice limpede cuvântul lui Du -
nezeu, păcat care, nu este simplu o dezbinare, ei moarto a
sufletului, a prieteniei, a frăţietăţii, a toate. De aceea êi na
vorbăreţi sunt cei mai însinguraţi oameni.
*
-37-
Cuvinte ascetice
Se spune că un comediant a umblat în toată lum ea

ca să flecărească şi să se distreze şi acelaşi a m ers la o
mănăstire ca să-şi găsească pacea şi unitatea sinelui său.
Este o realitate Când îl vezi pe cineva discutând neîncetat,
să stii că este cu totul destrămat înlăuntrul său şi vrea ca
prin discuţie să ascundă destrămarea sinelui său. In loc să se
concentreze, să se unifice, prin discuţie se răspândeşte cu
totul şi nu poate să facă nimic. De aceea, adevărata
to' ărăşie este tovărăşia în muncă, în tăcere şi mai ales în
slujba bisericească. Această tovărăşie îl arată pe om înţe
lept
Când sunt la slujba bisericească acolo este D um ne
zeu, sfinţii. întreaga zidire pentru ca zidirea nu lipseşte din
împărăţia lui Dumnezeu. Când cineva trăieşte fierbinţeala
acestei slujiri bisericeşti, este cu neputinţă să mai dorească
re> ărsăn exterioare. Are întreaga trăire a umlătii B isericii şi
a împreună-existenţei cu ceilalţi.
Nici să nu voiţi sâ vă vedeţi înainte de vreme.
înainte de vreme nu trebuie nici să lucraţi, nici să

discutaţi. înainte de vreme. Cei vechi stabiliseră ca oră
aproximativ ceasul şase, adică amiaza. După am iază puteau
L in t f î ‘re “ N“ am * * « "a i» * * nu,sa d e

înainte de' eoarece orf*e ^ IJPă slujba bisericească şi
« h n t , P ™ T Partln lLi D m u K m ‘- Vrei ca m unci să
*• £ 3 ! S w S r “ r° 8i? R ^ - t e . Vrei
na Ti i,iU m seama n " lscu' la dim ineaţă înseam nă:
esmâ, Dumne/eul meu fnr pppu ^ ~ • *
* » ^ împuţea pe Dumnezeu ™
Porunci fraţilor celor dimpreună rl
Nici să voiţi sâ cunoaşteţi h<

de a lucrat fra tele tău mai bine • a tine uiu tu iruii hinr «o
el
Nu te uita ce face celălalt, daca face hu c. n u j bine

sau mai rău decât tine, pentru că acc ista te separă Jc cl lă
lăit. Avva Isaia revine aici la gândul mu de n ai matale
legat de lucrul de mână.
Din toate acestea se vede limpede ce ini; r tanţă ane
adevărata unitate a oam enilor pentru avva Ls
atunci când ne sim ţim ca un trup împreuna v.u ceilalţi, ^
fraţi iubiţi şi cinstiţi, când nu ne băgăm în viaţa altuia $1 nici
accla într-a noastră, atunci simţim pac . 'figura -.
Atunci celălalt nu mai devine o piedică în viaţa i
ne mai tem em de prezenţa lui. nici el de-a noastră Avem
toată tihna să ne trăim viaţa, suntem sinceri mu
gatori.
D im potrivă, când există o tulburare intre d* *» siu mai
m ulţi oam eni, persoanele acestea nu pot nici 1 IUţţ
nici să studieze duhovniceşti. Dumne eu >e pier le
om ului când se pierde aproapele. Textul care spune .l>a.â
nu il iubeşti pe fratele tău, cum îl \c i puica
D um nezeu?" (cf. 1 loan 4. 20) este toarte it
că omul este ceva \ă /u t. Dacă legătura ia v.: tmiv .
strică, crezi că este cu putinţă să-L iubeşti pe P u m n cfrti
Dacă nu poţi să comunici cu cel pe care .arc
vorbeşte şi îi vorbeşti, care are inima nervi,nepuî *c
vei putea să com unici cu D um ne/eu Daca nu pi
pătim eşti îm preună cu el. precum p
tine D um nezeu, cum îl \e i iubi pe D unine/cu
în plus, tulburarea relaţiilor omeneai
situaţie cu totul nefirească. Dup.-, c n esic dc
m âna mea dreaptă să nu colabore e ci ce.
in
Cuvinte ascetice
să nu privească împreună, ca picioarele să nu m eargă

jmnreună în mod asemănător este nefirească dezbinarea
dint e mădularele aceluiaşi trup a lui Hristos. Din clipa în
care pătrunde tulburarea în relaţiile noastre, toate m erg
strâmb m anapoda, toate le vom face greşit şi paguba spo-
reîe neîncetat
De aceea, avva Isaia şi toţi Părinţii asceţi pun pe
aproapele ca şi semn al iubirii noastre pentru D um nezeu, ca
temelie şi premisă a iubirii noastre pentru D um nezeu şi ca
întărire a \ ieţii noastre duhovniceşti, adică locul pe care
celălalt il are in inima noastră şi putinţa îm preună-lucrării şi
tovărăşiei cu el. Tot ce tulbură legătura noastră trebuie să
fie îndepărtat pentru că. obligatoriu, va tulbura şi legătura
noastră cu Dumnezeu.
Iar mtălnindu-vă în trecere, sâ nu vorbiţi în deşert,

nici iâ nu îndrăzniţi orice, ci fiecare să ia am inte în fr ic a
Dumnezeu la sine j / la lucrul său de mână, şi la
mediiafie ţ i la ,ufletul său întru ascuns.
Suntem, de exemplu, în biserică şi aşteptăm să fie

pregătită ma-.a. în vremea de demult, când viaţa era mai
firească şi mai simplă, exista un mic interval de tim p între
vlujoa de la biserică şi masă, şi in acel timp făceau ceva de
m!La Aşadar, acel ceas nu trebuie să-l folosim
*-ntr. L-rai in deşert. De obicei, nu ştim să discutăm . Cu-
.mtele noastre, convorbirile noastre sunt săbii care taie
vorbim '^ î ,nlUnecă lubirea noastră. în tim p ce, dacă nu
oc-am desth m," unat1 excepţionali, dar, num ai ce
nc uir> deschis gura, le nimicim pe toate.
«maia nţ. ’nl^ -n‘;sc doi oameni, fiecare doreşte să se
1 cuvânt si ‘" CVK cn| a' astfel încât convorbirea constă
1 * Wntra Cuvanl- Es»e ca cum s-ar întâlni un
-40-
Porunci fraţilor celor dimpreună c *el
naiv cu un prost. Tu, care-ţi spui părerea. e>n pro\t pemru

că nu-ţi dai seama că cea mai mare prostie pentru clâlait
este ceea ce spui tu, iar celălalt e naiv, pentru câ arc iltA
părere decât tine. Acum mai înţelegeţi-vă, daca 1 f>i
chiar dacă ar exista o oarecare nădejde de a vă uni
convorbirea s-a terminat orice nădejde a părtăşiei \ vk co -
tă.
Cuvânt şi contra cuvânt înseamnă ciocnire, dezbi
nare şi nu partaşie a sufletelor între ele. De aceea, de obicei
cuvintele sunt nelucrătoare.
N ici să îndrăzniţi orice. Să nu aveţi îndrăzneala, sâ
nu aveţi simţământul că celălalt este al vostru, că este prie
tenul vostru, că este fratele vostru şi că puteţi să vă pur
cu bădărănie.
Ci fiecare să ia aminte la lucrul său de mano şi Io
m editaţie şi la studiu şi la sufletul său în ascuns. Să nu c
intereseze ce face celălalt. Tu ia aminte la tine însuţi,
m unca ta, la studiul tău şi la lucrarea ascunsă a sufleiu
tău, adică la rugăciune. Acestea trei să te preocupe.
Iar cand se isprăveşte slujba la biserică sau când \

sculaţi de la mâncare nu vă aşezaţi la vorbă lungo n lo
cuvinte despre Dum nezeu, nici despre lume, ci fiecare u.
intre în d u lia lui şi să-şi plângă păcatele lu i
Când se termină slujba de la biserica âu vâ

ridicaţi de la masă, nu vă adunaţi pentru d i^
poate fi, de exemplu, un soare minunat. \ u
discutaţi. Cât de limpede este! în mod obli»
păcat ar face omul, îl face pentru ca este con' ins —
face, pentru Dumnezeu tace. Cu mult mai j
înşelare se strecoară în cuvintele lui. întoiJc ~ o in
motivat de un oarecare motiv. Ca să limpe
-41
Cuvinie ascctice
mine accsl subiect, avva Isaia spune: nici despre lume, nici
despre Dumnezeu, nici despre mântuirea sufletului vostru
să Vorbiţi ci fiecare să meargă la chilioaia lui şi sa-şi plan-
păcatele sale. Pentru că. dacă începeţi să vorbiţi, chipuri
le. despre Dumnezeu, despre dogme, despre m orală, despre
slujbe pur şi simplu o să transmiteţi o deşertăciune şi Iu
sfârşit o sâ începeţi să vă sfădiţi.
Nu cred că Sfântul s-ar fi putut exprima mai lim pe-
de. Este uimitor in argumentele şi în simplitatea sa.
Iar dc s iveşte trebuinfa să vorbiţi îm preună,

vorbiţi toane putui cu smerenie şi evlavie, gândindn-vă ca
i n>v zeu ia aminte la voi.
Dacă c nevoie sâ vorbiţi, adică, dacă slujirea o cere

ta in eamnâ .trebuinţa” - atunci vorbiţi fo a rte puţin.
E pr ia foarte puţin înseamnă scurt, cu voce jo asa Iară
înIrăzneală. nu cu glas puternic, ca sa nu fiii auziţi prin g ră
dini şi pe munţi. Adaugă, cu smerenie şi evlavie, gândin-
du-\ă că Dumnezeu ia aminte la voi. Gândeşte-tc că în clipa
aceasta in care vorbeşti cu celălalt, Dumnezeu ia am inte la
< t pri e te, iar tu îţi intorci privirea în cealaltă parte,
irşeşte-ţi deci cuvintele, ca să-L priveşti pe Cel ce te pri-
t pe Dumne/eu.
. ...^lUnC' nU Si? O căreşti, pentru că D um nezeu
imbanfriî °U *™aŞ*neazM i suntem doi şi facem o
şi începi ă ' orbeşti cu J m - U" al şi lu mă laşi
,,, , , . d ,n l|mp ce eu aştept. C um ma
nsuşi Dumnezeu t * ? V in . CU l' ne- ^ a c ă înaintea m ea este
aliul, în umP ce D u m n ^ t e 1* Sâ m a‘ d ' SCUli CU U"
opreşti ca sâ-ţt vorbească1? prive$te aşteaptă ca sâ le
Porunci fraţilor cclor dimpreună ■ , cl
rfr r}r r}r
u vă sfădiţi intre voi şi nu vorbiţi îny

şi nici nu judecaţi pe cineva, nu cârtiii impotn a cuiva Să
nu iasă din gura voastră nici o minciună. SJ nu voiţi Uj
vorbiţi sau să auziţi ceva din cele ce nu \\ă folose t .
Sfadirea este tăgăduirea, nu-ul. Dar nu există nu. iţi

spun ei ca măgarul zboara9 Să /ici şi tu c a m :,ru l rfn
şi discuţia s-a terminat. Nu spune nimic împotri a altu .
nu te purta dispreţuitor, închide-ţi urechile şi fă-ţi luerarca
ta ascunsă.
Sa nu ascundeţi nici un gând şi nici >in

o voie şi nici o bănuială, ci descoperiţi Ai cu i
tea Părintelui vostru şi siliţi-vă cu toată cri dinţa <*ă impli-
niţi ceea ce veţi auzi dc la el.
A A
In regulă cu toate de pană acum. Insă nu ajung —

nu-1 ai pe A v \a al tău, Staretul tău. căruia să-ti de ^
ma şi sa-i spui toate direct, mai întâi fiecare g nd.
precum am spus, gândul este o torpilă în sufle . care vu
temeliile. Dacă nu mărturiseşti un gând. n-
nimic vertical. O dată îl Iaşi, o zi farâ să-l spui, t J b u ri
cu totul. Dar dacă va rămâne o săptămână, o lună un in!
Spune ce nu se potriveşte cu Dumnezeu fi cu
Apoi continuă. ziefind: şi nici o in tn sia n jj o
întristare trebuie să o spui Stareţului De ce
întâi dc toate, întristarea o întâlnim neii cei
tră. Oriunde ar merge cine\a, găseşte oameni rn>U â|Mvi|i
îndureraţi, oameni care suferă întristarea e>te ui îcnimicti
w
Cu\ inie ascetice
ohiţîiuiit m viaţa omeneasca este. oarecum, mani ai ca

noastră ilniea Dar întristarea este pacat, dcoaiece, ca lipsă
j păcii şi bucuriei, dovedeşte prezenţa dem onului celui râu.
I ‘iiJc este întristare, acolo este demon.
în al doilca rând. întristarea este rc/ultatul unei con
strângeri. Mă întristez. înseamnă că suni constrâns dc ceva.
Ce constrânge? Egoul împreună cu încă ceva. Se ciocnesc
uouă lucruri, iar re. uitatul acestei ciocniri este întristarea
mea. oh-ul pe care-I va spune sufletul meu. Prin urmare, da
că suni trist. înseamnă câ înlăuntrul meu există o lucrare rea
si v produce o astfel de constrângere. Cel mai probabil este
î\ m o \oie sau dorinţă de-a mea se ciocneşte cu ceva.
D nlăuntrul meu iese omul cel vechi care încă trăieşte, şi de
u u ' mă întristez Este omul de jos. instinctele lui, fiinţa
mea care vrea să supravieţuiască şi pe care cineva sau ceva
o chinuie. Trebuie, de exemplu, să mâ culc, dar eu vreau sa
discut. Îndată simt o întristare înlăuntrul meu, cele două
iucriin mă răvăşesc
Prin urmare. întristarea este consecinţa unei ciocniri
lăunince Omul, pentru că îşi sprijină gândirea şi voinţa pe
trăne. nu poate sâ înţeleagă cele ale celuilalt. Recunoaşte
do.ir cc este .:1 său şi de aceea nu se poate echilibra. Penii u
sc putea echilibra trebuie sâ înlaţişe e problema Stareţu-
’•>. judecata sâ pornească de la acesta şi el sâ rânduiască
uininle Stareţul \ a descoperi ce sc atlâ înlăuntrul lui şi îi
-.ra ia . Daca cel întristat va consimţi cu Stareţul, atunci
a su , ,I1M;1 ire va transforma întristarea în martiriu sau.
.Ţ ! ! ? ! k,U>te a Vieţii' L'are înseamnă marti-
nu-nurtit ie\ ;i deosebit de întristare.
penm. a m â d c / k -
nu m
ou pot Z S S K S Î r la bucurie $> la reuşiiă.
-> x ' lll>er nu sunt. atunci întris-
^ n»ă ducc la o u aie ş, „iui re;i. se fete tot mai mare j
-44-
Porunci fraţilor celor dimpreună m rl
ajung la nebunie, pentru că mâ lovcvc valurile unul dup*

altul. De vreme ce există egoul, nu mai e \ m l bbc tm t* nu
există cugetul martiric. al ascultării al primim < fuilalt «i
precum iei pe unul la palme, tot asa 1 cgi • :
întristare după alta, până când o sâ mor sau o înţeleg >i u
să spun: „Fie. Doamne, voia i îndată . ne etihcfwe*
lăuntrică. Cum il simt pe Dumne/eu intrând in viaţa mc* ş»
pe mine însumi stând înaintea Lui. de indati nu aromai
într-un spaţiu al eliberării.
O ricc gând şi orice in tristan d c u n p rn ţi-U
P ărintelui vostru . întristarea este una din problemele Jc
capătai pe care cineva le descoperă St îrcţului sâu Duho%m-
cii cercetea/â întotdeauna întristările, durerile ncreu>iiele
unui om pentru ca acestea. în majoritatea cazurilor, uu
importanţă mai mare decât păcatele Ac ti oca/â mai ;
decât ar putea sa acţioneze păcatul in . iau astra Pnn
urmare. întristarea arc o mare semnificaţie, deoarcv<: repre
intă cea mai mare pre/enţă a cjouIui -•! ilintn
mai importante elemente coro/ive j!c comunicării mustre
cu oamenii. Când sporeşte, ne separi ie . <
din urmă. si de Stareţ.
sS7 orice \o n \cc.\tn;. Voia * pne estcv
este ranga pe care o bagi înăuntru ’ i e a/v arie umu
afară. Ai v oie proprie ’ Toate sunt pterc:
ie să-i de/vălui voia ta Stareţului, precui < n* c l\; .........
care are legătură fie cu Stareţul fie cu i\ cmi.
rile î ce îţi spune, aceea sâ tac
Ycdcfi să nu tu'S'*ctftiţi ' •

fiindcă, iertaii-mu. dt u
rămâneţi cu mine
-45-
Cuvinte ascetice
--X'
atunci - iertaţi-mă - plecaţi, ca să nu vă alung eu, pentru că
i -
nu pot să vă ajut.
A' va Isaia a început cu „cei ce vreţi să rămâneţi cu
mine. ascultaţi-mă pentru Dumnezeu" şi sfârşeşte iarăşi cu
aceleaşi cuvinte: aţi venit pentru mine, dar dacă neglijaţi
toate âte vă spun. eu vă sunt cu totul nefolositor, nu pot să
vâ ajut. pentru că nu va exista niciodată Dumnezeu între
noi. Dacă voi aparţineţi altui duh, altei povăţuiri, altei edu-
caui. iertaţi-mă, vă rog, lăsaţi-mă singur, ca să nu ne pier
dem timpul şi să-L batjocorim şi pe Dumnezeu.
Dacă însă xeţi păzi şi cele din ascuns şi cele arăta

te. eu voi da cuvânt lui Dumnezeu pentru voi, iar de nu le
eţi păzi El va cere socoteală despre ne grija mea, ca şi
despre îndemnul meu.
Dacă însă veţi păzi toate câte vă spun, cele întru as
cuns adică rugăciunea şi gândurile, şi cele care se văd,
mărturisirea gândurilor, tovărăşia cu oamenii şi tăcerea, eu
unt răspunzător înaintea lui Dumnezeu, eu am răspunderea
de a da răspuns pentru voi. Dacă însă nu le veti păzi, Dum -
n p 7 #Mi \ ţi f 'a v a — - — ■ '
-46-
Porunci fraţilor celor dimpreună cu
Prin urmare, fiecarc îndemn pentru cel arc nu-I pri

meşte nu numai că nu e bun, ci face şi râu. Dup* cm i, :.aci
continui să-ţi umpli stomacul atunci când nu r , -şt
mâncarea, o să vomiţi, tot aşa se întâmpla y cu Stareţul
Pentru a continua să-şi îndemne copilul şi sâ-i fie Surcţ,
Părinte, trebuie ca ucenicul, copilul, să îndeplinească , ■U
dintru ascuns şi cele arătate. Atunci îi prieşte şi asimilează
hrana duhovnicească, atunci există părtăşie între cele douâ
persoane, atunci putem să înaintăm.
Dacă tu nu le împlineşti, atunci eu. Stareţul, pe de o
parte sunt vinovat înaintea lui Dumnezeu, pentru că :
un cuvânt pe care nu-1 împlineşti şi astfel îl aţâţi pe Dumr.c-
zcu. Iar pe de altă parte, îţi fac poziţia faţă de Dumnezeu şi
mai dificilă, deoarece: „Cel ce ştie şi nu face \a fi bălul
a
mult” (Lc. 12, 47). In cele din urmă, tot sfatuindu-te. ie

să le lepezi pe toate.
Să presupunem ca-ţi spun să taci. şi-mi ceri sâ-ţi
a
vorbesc despre iubirea lui Dumnezeu. Iţi \ orbesc despre

iubirea lui Dumnezeu. In continuare, îmi ceri să-ţi vorbesc
despre rugăciune, despre harisme, despre împărăţia cemr -
lor. îţi vorbesc despre toate acestea. Dacă însă tu nu l
cele obligatorii, toate celelalte sunt stânci care 'o r
peste tine. Nu trebuie să faci nimic. O să fii deza
şi-ntr-o bună zi o să le laşi pe toate. Atunci ne
amândoi răspunzători înaintea lui Dumnezeu. Eu.
sfaturile pe care ţi le-am dat, tu, pentru ce ai fie ut
Iar cel ce va păzi poruncile ru h . i'i ii>cun

arătare, stăpânul Hristos. îl va păzi di \... y
acoperi în toată ispita ce va vcîii asupra i
arătare.
-47-
Cuvinte ascetice
Daci cine\a păzeşte poruncile mele, ccle aiătate şi

cete iscunse. munci. întrucât păzeşte poruncile mele Cel
a r se învoieşie să ajute es.e Dumnezeu. Eu, ce pot sa lac?
PW s'i va îndemn, să vă ajut, dar Cel pentru care aţi lăsat
lumea este Hristos. Voi îmi faceţi mie ascultare, dar Cel
are intră in data voastră este Dumnezeu, şi El vă va păzi şi
v* va acoperi. Acoperământul lui Dumnezeu este sim ţă
mântul sieuraiiţei. al încredinţării, este faptul de a sta senin
m a nu-! avea nimeni treaba; nu te bate soarele, nu vine
ploaia Acolo. Cel care acoperă, care asigură şi rânduieşte,
este Dumnezeu.
Vă roi*, fraţii mei. învăţaţi de ce aţi ieşit din lume, şi

(ngrijiţi-vu dt mântuirea voastră, ca să nu fie zadarnică
gfcgd ^ iră i să nu fiti ruşinaţi înaintea lui D um ne
zeu
Jn> âjati. vă rog, că pentru acest scop am ieşit din

lame ' i ;im venit la mănăstire. Altfel, ce sens ar avea toate?
a ,1 sc" J pentru ca viaţa voastră să nu se irosească şi
să fiţj rutinaţi înaintea lui Dumnezeu. Avva Isaia se întoar-
lc iarâţfi L ideea ui de bază. De fiecare dată când se referă
ia Dumnezeu, o face in legătură cu oamenii, şi, de fiecare
f ‘ia"d vorbe*te dL“’Pre legătura dintre oameni, se M o a r
te Dumnezeu Vorbind despre părtăşia eu Stareţul şi apoi
S L ^ T !U,a de Staron ^ înloarce mdată cuvântul
■ « Jar acum 11 roagă să se îngrijească să nu
m ilu it de ta i',. (. £
dreptatea ,, • ' u m °btinţă, şi neîncrederea în
* p S c m h laie. n m ,l ă
•48-
Porunci fraţilor celor dimpreună _u :1
să-ţi fie ţintei virtuţii tale, pentru că odihna şi lârytmea

slava deşartă pierd toată osteneala monahului
Este nevoie de nesfădire, adică de o deplin;} t irâ

şie cu ceilalţi, şi nu de o risipire a legăturilor, ci de n . i
pătimire şi smerenie. Accentuează din nou reaua pătimire,
precum şi voia. Reaua pătimire, faptul de a ne tăgădui pc
noi înşine în cele trupeşti, ne dă putinţa de a ne tăgădui în
cele duhovniceşti, iar smerenia, care înseamnă să aibă imp
ietate celălalt şi voia lui, este premisa pentru tăierea voii. Şi
neîncrederea în dreptatea proprie, ci în dreptatea celuilalt
în ce îţi spune celălalt. îţi spune să umbli, umblă. Să pleci,
pleacă. Să şezi, şezi. Pentru tine nu există voie, nici dorinţă,
ci numai păcatele tale.
Privirea continuă la păcatele tale. Când iţi vezi
păcatele, când faci voia celuilalt, când păstrezi to\ărăşia >i
unirea cu el, atunci inima îţi respiră, şi simţi libertate, odih
nă, bucurie, prăznuire lăuntrică. Mergi să te culci, adonr'
imediat. Mergi să te rogi, mintea îţi zboară direct la Dum
nezeu. Mergi să citeşti şi să studiezi, ochii varsă lacrimi.
Când nu există cele de mai sus, atunci în locul niih-
nei, în sufletul vostru este întuneric şi în locul lărgimii
strâm torare, care ne face ca pe munte să ne înăbuşim, vk
nesfârşitele câmpii să ne simţim ca închişi în cămări, şi.
stând îm preună cu o sută de oameni, să ne simţim singur
Cuvântul de faţă a început cu Stareţul, care esrc c d
dintâi „celălalt” , şi a sfârşit în unitatea tuturor fraţii* c irt
îm preună trăind, au ca principală lucrare slujirea prin m un
că, studiul şi rugăciunea. De asemenea, au adânc jAi-
cinată în ei conştiinţa osebitei importanţe a timpului şi i
veşniciei, trăiesc cu gândul că odată şi od.ua •
rugându-se să dea Dumnezeu ca această birev.
să vină, şi de aceea nu aşteaptă desfătări. >esc!
Cuvinte ascetice
în viata aceasta. Adică, nu se încredinţează simţirilor şi trăi

rilor lor. pe care le dă Dumnezeu sau le va da.
Aşteptarea trăirilor şi a darurilor lui D um nezeu ne
face să pierdem şi pe cele prezente, şi pe cele viitoare.
Atunci Dumnezeu ne pierde cu totul, pentru că nu poate
ôrbi duhurilor noastre. Intră în joc ceea ce este nouă priin-
cios. şi dumnezeul nostru devine lucrul pe care-1 căutăm , şi
nu Dumnezeul care ni le dă. Tăcerea este spaţiul în care
trăim- iar criteriul nostru este celălalt şi. prin excelenţă, Sta
reţul.
Când nu faceţi acestea, zice avva Isaia, iertaţi-m ă,
rr^rgeţi în drumul \ostru. ca să nu vă alung eu. D acă le veţi
;a .. iihna î lărgimea vor fi grădina pe care ne-o va dărui
Dumnezeu, ca răsplătire pentru ceea ce i-aţi dat cu inim a
De la începutul cuvântului său şi până la sfârşit,

aw a Isaia vorbeşte despre durere, martiriu şi întristare. In
viaţa aceasta, jmului îi este cu neputinţă să se izbăvească
de durere, pentru că, atâta timp cât trăieşte, trăieşte şi egoul.
Acele suflete, care il depăşesc şi care reuşesc să-l d ep ăşeas
că. sunt man. Dar. până să ajungă cineva în acel spaţiu, lo
veşte şi este lovit. Viaţa lui este o rătăcire, o peripeţie, o
luptă. Es<.e atiicâ credinţă şi necredinţă, biruinţă şi în frân
geri >muie şi pâcate. Dacă mai socotim şi patim ile, pe care
probabil că le-am moştenit, fie le-am cultivat în noi, dacă
socotim şi pocalele pe care, cu voie sau fără voie, cu
au cu neştiinţa, din dispoziţie lăuntrică sau din
uare aminte sau negrijâ le-am fâcut, dacă luăm în
Porunci fraţilor celor dimpreună cu d
considerare toate cele nearătate şi ase unse ale imnui

noastre, pe care nu le ştim şi ne îngreunează in 2
celor nearătate şi ascunse ale înţelepciunii lui Dumnezeu,
înţelegeţi atunci câte pricini ne fac să suferim.
în locul tuturor acestor martirii. Dumnezeu ne dă jn
singur martiriu, cel pentru numele Lui, pentru dr:_
Lui, pentru slava Lui. Toate câte le suferim noi sunt întune
cări pe care le emană sufletul nostru. Depinde insă de mo
dul în care le vom întâmpina şi cum le vom vedea.
Am, de exemplu, o patimă: sunt nervos. Patima
aceasta mă face să sufăr, mă întristez şi cad din râu în mai
rău. Problem a nu stă în patima mea, ci în modul în care
abordez, cum o judec. De îndată ce mă simt prost din cam
patimii mele, aceasta mă şi stăpâneşte.
Alt exemplu: „Am păcătuit Domnului" C împ. 12.
13). D acă mă întorc îndată spre mărturisire, spre d e s c o p e
rea păcatului, dacă mă întorc către fraţi, dacă ies din eu!
meu, din păcatul pe care l-am făcut, atunci mă şi alin. şi nu
mai există păcat. Dacă însă înfrunt păcatul singur, eu ..an
păcătuit D om nului'1, atunci mă închid în mine însumi, iar
păcatul mă om oară şi mă conduce la altele şi mai ucigă
toare.
Am diferite dificultăţi. N-am destulă minte s pncer
problem ele duhovniceşti şi mă supăr. \ reau să luc: e . ş
am dexteritate. Vreau să ajut la arhondaric, nu x>t,
faţă. Vreau să fiu sănătos, dar sunt bolna\ şi nu pot
tesc. Vreau să fiu bucuros, dar inima me^ e^le a/u
N im ic din toate acestea nu are importanţa decâ: arunci ca:...:
le înfrunt singur. De îndată ce îmi îndrept dîîic.. - *. -
Dum nezeu, spre Stareţ, spre oameni, toate acestea v . : .
să mai aibă importanţă. Chiar şi moartea me
re, iar um bra devine umbra lui Iisu^ H ri' ■ s
Cin inte ascetice
De aceea. în cele din urmă. c e e a c e are omul a-I da

o mne.:eu sunt întristările lui. Vă amintit, cat de frum os
zice psalmistul: ..Pune lacrimile mele înaintea Ta, dupre
tX n:a Ta" (Ps. 55, 9). Eu pun înaintea lui D um nezeu
întristările mele. durerea mea, lupta mea, osteneala m ea şi
D u m n e ze u le aşează pe toate acestea înaintea Lui, după
cum a tacâduit. Dumne/eu a făgăduit odihnă, iertare şi îşi
impunere in chip desăvârşit făgăduinţa.
Tex:liI ebraic. în loc să spună întristarea m ea sau
întristările melc 'spune rătăcirile mele. Psalm istul rătăcea
meivU. cj toii oamenii. A cui \ iaţă nu este o rătăcire? R ătă
cire cu si nereuşite, cu mutări de la cer la păm ânt, cu
căderile noxsire. cu durerile noastre. Toate aceste rătăciri
ak lîeie zice psalmistul. Ţi le înfăţişez, Dum nezeul meu.
Iar Tu. pune-ie ir burduful Tău, precum punem noi brânza
şi iapieie. >. iapă cum agăţăm burdufurile şi urm ărim dacă
fk u t brânza, dacă e bine laptele, tot aşa şi Tu, să le ai
iruintca Tj m si le urmăreşti. Eu nu am nim ic altceva ca
A
-i- f. dau. Iţi cau. aşadar, rătăcirile păcatului meu, ale dure-
' r melc ale d rimelor mele, ale dorurilor mele, ale c h i
nurilor mele. ale mărturisirilor şi ale m artiriilor de bună
. . .^re le dau în fiecare zi, mai ales noaptea. A dună-le
pe toate in burduful Tău, în carafa Ta. ca să le păzeşti, ca
-jţuriLi când \oi vem u/olo sus. în cealaltă viată, să le ai şi să
Ti le aminteşti.
E l asta sunt Dumnezeul meu, acesta este chinul
">ct. Cc-tnirămâne? Să-l iei Tu, „întru făgăduinţă T a ”,
Ca * rămân liber’ numai cu Tine. Şi

le sduila c L « dumnezeul meu, acestea pe care Ti
* depU" la Tine' chi" “rile mele,
■ele. (âcauk I’rive8 herile
*« le sen, pe a c e s t e i , w h , 10 Cartea Ta? Dacă
^ alunc‘ * la mine ce vei scrie? C e
-52-
Porunci fraţilor celor dimpreună cu *1
aştepţi? Dacă nu le scrii pe acestea, nu am nimic alic .

să-ţi dau. Te rog, scrie-le, ca atunci să-ţi aminteşti
datorezi odihna, mântuirea, lărgimea. întrebarea arată sigu
ranţa, încrederea psalmistului în Dumnezeu.
De aceea, fraţilor, să-I dăm lui Dumnezeu - mai 1e
iarna - ostenelile nopţii noastre, bucuria noastră, durerea
noastră, neputinţele noastre, indispoziţiile noastre, necre
dinţele noastre, crimele noastre înaintea lui Dumnezeu,
când îl răstignim din nou, precum zice Sfânta Scripturî
(Evr. 6, 6). Să-I dăm tot ce ne chinuie şi ne face să mărtu
risim. Fiecare păcat nu este o rătăcire? Rătăcire nu înseam
nă oare că nu urmez drumul cel drept, că mă înşel?
Apostazia nu este acelaşi lucru? Când le vom da toate lui
Dum nezeu, cine se mai îndoieşte că devenim martiri, că
devenim cuvioşi şi că Dumnezeu este Dumnezeul nostru?
2
Despre starea începătorilor şi a celor

din chilii
Avva Isaia este simplu şi bucuros in cu1*int ri

în duhul lui răsună duhul monahilor din primele
Este vorba despre oameni care nu îşi trăiau călugăria ab<u -
lut singuri, ci îm preună cu alţii. Se pare că era un minunat
sistem de vieţuire călugărească.
Cuvântul de faţă se referă acum la cei care intrJ; n
m ănăstire şi trebuie să cunoască „cum să vieţuiască încep â-
torii” .
A
înainte de toate, avem nevoie de smerita cu :art
gata fiin d pururi la orice cuvânt pe care îl auzim sa:> !a
orice lucru, să spunem: iartă! Căci, prin smerita cug
se strică toate ale vrăjmaşului. [3, 1]
Sm erita cugetare constă în aprecierea cu\inte

faptelor celuilalt şi răspunsul afirm ath la acestea. NL
nu spunem nu. Iartă înseamnă da. Toate cursele, pe care le
întinde satana ca să ne prindă, se risipesc, pier în cl p
care nu refuzăm, ci facem ceea ce ne spune ce1 C
spun sau ce fac ceilalţi este pentru noi desă\ârsit.
Sm erita cugetare este existenţa înlăuntrul nostru ~
unui cuget smerit, a faptului că nu ne uăm în soo ^
noi înşine, ci ne considerăm ca un nimic. Re. u ta ^ ^
nu ne mai interesăm de ce \ a zice altul nuu cum g -
despre noi. Dim potrivă, totdeauna aproba cu' s itc t
-55-
Cuvinte ascelicc
n , C'« toate capcanele diavolului se risipesc când tră-

im „ândini în acest fel, pricepeţi că o faptă contrară devi
ne pregătire pentru cursele diavolului. Fiecare discuţie des-
“ S , ce a făcut sau a spus celălalt este o chem are a celui
rău ca să ne arunce în ispite. Cine discută ş, nu se înţelege,
L continuă discuţia, trebuie să pricepeţi că acest om fără
excepţie Tară nici un motiv, are să îngăduie contrariul,
pregăteşte războiul împotriva sa. Desigur că cel rău şi
dispoziţia rea a omului găscsc motive şi cauze ca sa ne
împotrivim în cuvânt, ca să-l combatem pe celălalt şi să
continuăm discuţia în numele lui Iisus Hiistos. Toate aces
tea însă nu sunt nimic altceva decât o mai m aic incui catui a
şi încâlceală în cursele diavolului ca să ne înghită.
A7/ te măsura pe tine în n ici o fa p tă a ta ca .să u

netulburat în gândurile tale.
Nu sta să te judeci pe tine însuţi pentru ceva pe care

l-ai făcut - bine. rău, virtute, păcat - sau să-l com pari cu
ceilalţi. De câte ori nu avem de a face cu acest lucru! Să
uităm cele din urmă şi să nu ne intereseze ce am făcut. Pen
tru că, analizând, descoperim că am făcut ceva im portant
sau ceva rău, ceva mare şi frumos şi mai reuşit decât celă
lalt. sau ceva mai mic. Fie că judecăm lucrul în sine, fie în
legătură cu aproapele, vom cădea în una dintre cele două
capcane, fie în mândrie, dacă este ceva bun şi mai m are, fie
in de/nădăjduire, în mizerie, în degenerarea existenţei noas
tre dacă nu este bun. Aceasta, deoarece atâta tim p cât cre
dem că suntem maturi, atâta timp cât credem că avem pu te
re înăuntrul nostru, purtăm neputinţa lui Adam şi a Evei,
eg >u ce şubred pe caie ni l-au lăsat m oştenire străm oşii.
*>adar, ca să rămâi netulburat de gânduri, nu sta niciodată
-56-
Despre starea începătorilor ţi i .dor din chilii
să analizezi cc ai făcut. Acesta esu .... • • .

ce ni se întâmplă.
Dar cum mă voi spovedi d;.c.': nu iude». ’ 1^ spive
danie nu fac anali/a faptelor mele. ci înfătişire-a pjlculckx
mele. Acesta e un lucru diferit. deoarece nu jprev icz laptele
mele. ci pur şi simplu le relatez. Nu stau ;i mâ gindesc ce
am făcut dimineaţa, ce am făcut şi ce n-am tăcut. deoarece
acest lucru creează în sufletul meu o atmc- ;c !^ a t-x -in tă
Dacă ne încredinţăm că am făcut ceva i ai b - ■\
legeţi în ce măsură de egoism putem să cădem. ( u'antu
nu Ic m ăsu ra pt tine in nici o faptă, este adevărata înţelep
ciune. Cei mai mulţi, când cădeau, cădeau din
motiv. Sau îl folosim ca să ne îndrept, ţim ţ u n ii. De
exemplu: am păcătuit o dată şi. după aceea. îmi zic . a c
îmi foloseşte pocăinţa? Ce mizerie! Cat de mult zdrenţu
ieşte
1 astfel fiinţa« noastră!
Deşi începătorul merge în pustie ca . : r : j nu
mai cu Dum nezeu, vedeţi cum av va Isaia îi araii Je la irwc
put că \ a avea de-a face cu persoane. Nici chiar omul din
pustie nu poate să se separe de societate. De aceca. < .
tul al treilea se referă la legătura cu aproapele
Sa ai faţa ta trista , dar blaiuiâ m wneni urâ m

ca Jrica lui Dumnezeu sa locuiască in f/m
\c u m ne arată care trebuie să lie s

faţă de oameni. Criteriul este iarăşi api
general, /ice, să tie tristă. Dar atribui tn^t nu • • *
leşul de asprime, cum am /.ice noi. ci de —
care are tre/vie, străpungere, este coucji ' ^
unul că rade, că se distrea/a. ca nu e >eno>,
nici nu se roagă, nici străpungere iu anî
G c* OGnffii srrâtm. cafnca m Du/nnt zt ;<
M iacm m d * me. Cfad insâ ce vizitează oameni străini
* m m * nri*~ Si Mnd, dulce. Majin. Aşadar, singuri
MmH jW iîrr r trist, dar în faţa străinilor blând, să nu fii
< * d « e r k ie .c * e se levarsi Sa afară. i
O r i ie perji astfel, nu-ţi >ei lepăda vrednicia firii
^ e m $ L local tte iiopAriiesc pe care-1 ai in sânul zidirii,
k pmaieL pnn ta. arâţi comunicare şi cu
M u i e . ca sâ b c n s c i in tine frica lui Dumnezeu. ..Ca
si în o k frica Iui DomKzax** nu are înţelesul de
şi d fik r. b ioşeJesnl sâ locuiască lângă cine va. adică |
I j a lat Dumnezeu si fie mereu înlâuntmJ meu. Cu nepu-
tuţâ să ai frici tai Dumrezcu când râzi. discuţi şi te im po
ay eşa m cavibl Sâ fii ifx far. on serios, ne vorbăreţ şi cu
sadaai dttlce. Winrt. paşnic, hlapn.
Dacă pleci la drum cmfraţii, depâneazâ-te puţin de

mea Măton fi mergâmlsâ mipmeşri aici şi acolo. ci medi-
m cugetarea ta sau roagă-te lui Dumnezeu in inima
Când merei Impreuflâ cu fraţii nu fii încontinuu

jBBflEBBB od ei ca sâ discuţi, pentru câ va fugi frica luij
Dubbczbb dm ta. De obicei, este cu neputinţă ca o
discuţie sâ se in hotarele seriozităţii mai mult de
cavă sau zece nume. După aceea, va fi o simplă grâire In
deşert cu apmnţa duhovniciei. pnn msuflarea satanei.
De aceea, după ce spui cele necesare la început.

depâneazâ-te puţtn. adică mergi puţin mai in faţă sau mai
3b spaie. ia funcţie de dne este celălalt. Cine să meargă îna
inte rvâu înapoi, ia dreapia iau la stânga este rânduit de buna
cuviinţă, care. dacâ-i valabilă pentru mireni, cu atât mai
-5&-
Despre starea începătorilor ţi i c d o r A i d s
mult pentru monahi care. ca nişte oameni rtrtm m i pi « ie

cu neputinţă să nu ia aminte La purtarea kr o*>*tr*v_â t>
obicei, o trec cu vederea oamenii care au năiavan caprici
oase ^1 trăiesc îăra nici un fel (ie duhovmcie. Pentrxi ^ dacă
nu există echibbni al legăturii cu ceilalţi nu este ca p a a |l
să aibă cineva viaţă duhovnicească. Daci să fii te»
inte sau înapoi nu ne-o spune aici. ci esie un lucra cW a t
de obiceiul obştesc din acel loc şi timp.
Aşadar, tu depărtează-te de celălalt la o trw-
mală de aproximativ un braţ, cum zice Sfântul Pahocme şa
să meditezi în cugetarea ta. Cu mintea sptmean mai ca sea
mă psalmi, pe care-i învăţau pe de rost, dar şi diferite saturn
din Sîanta Scriptură, preferând insă psalmii. Sau roaţâ-u
lui Dumnezeu in inima ta, adică spune rugăciunea.
Apoi continuă să vorbească despre tcgiaafle dkatft
oameni. Ce ciudat, ar putea să spună cineva, lan*păuni
aleg pustia, iar avva Isaia. în loc să le vorbească despre
Dumnezeu, despre dragoste, despre Sfanţul Duh. le
vorbeşte despre lucruri simple. Şi totuşi, acestea sunt
premisele pentru ca cineva să poală trăi o viaţi
duhovnicească Cine spune că viata duhovnicească esle
deasupra acestora sau independentă de ele. sau că taaa
cuviinţă şi subţirimea relaţiilor sociale sunt străine dt
monah, cu siguranţă câ îşi ascunde patimile şi ndrctaca
lui pentru a face râul fără nici un fel de vină-
La ce ţi se pune înainte [la masa j întinde u

când eşti silit să mănânciL Moi tânăr Jund. să aa
îndrăzneşti sâ întinzi inârui ca sâ bagi in gurâ la jdfuL
:V d i Poruncile Sfanţului Pohomie 3 & P G 4 0 .952
O "-
Cuvinte ascetice
Când mergi undeva şi te pun la masa sa nu mcepi

de îndată a înfuleca. Aşteaptă puţin, astfel meat te
Miesscă. Nu arăta că ri-e foame. Zi: nu conteaza nu va
deranja;:. \ eden subţirimea omului? Cu atat mai mult, daca
p-e foame, nu trebuie să începi imediat să mănânci tocmai
pentru a-p birui foamea. Foamea nu este atât un fenomen
cat psihologic. De aceea, nu-ţi descoperi goliciunea
sufletească. Ca.nd insistă să mănânci, întinde-ţi mâna Io ce ţi
St pufu- - , s nu te întinde peste masă la cele de
departe.
Dacă eşti mai unăr. nu îndrăzni să bagi m âncare în
£ur« aituia. pentru că ^cest lucru este obraznic, nedemn, nu
ti se potriveşte. în plus. această îndrăzneală, cel mai
pr - j - rej probleme celui ce vă vede. Mai ales, nu te
cinsteşte pe tine ca persoană duhovnicească şi chip a lui
Dumnezeu i_j:rI[orul lui Dumnezeu trebuie să fie
nepnhâwr,
hi locul în cart domn, să nu te acoperi sub acelaşi

acoperă/nani cu altui, ci fa muhe rugăciuni în inima ta
înainte de a te culca.
Dacă eşti obligat să dormi în aceeaşi cam eră cu

altcum a. măcar că e -ine să te fereşti de astfel de situatii.
- - m u nu \a acoperiţi cu aceeaşi pătură, pentru că apropi-
de natUră morală- TruP«] întotdea-
une însuti'ti? Păcat’ f> nu poţi să te consideri pe
,nerab,h ,de0areCe’ ln cele dl" urmă, vei că-
m Z i m s s z x z g s s Toa“păcateie
p e n tm ,in e
eaşi c a m e r ă * ^ & dormi cu altul în ace-

’^ Preferdb,) sa ” u domn tu deloc, ci celălalt,
-60-
Despre starea începătorilor şi * celor din chilii
decât să vă acoperiţi cu aceeaşi cuvertură. Şi când df»r!: i.T

fiecare în patul său, fă multe rugăciuni în inima ta irun te
de a adormi, ca să nu adormi cu simţământul că mai
cineva lângă tine, un alt om, ci absorbit de rugăciun1-
avându-L tovarăş pe Hristos, şi nu omul, pentru că e pâc^t
ca monahul să doarmă cu un om şi nu cu Dumnezeu Vedeţi
că avva Isaia nu face nici un efort ca să-l înlăture pe
celălalt, ca să-l schimbe, ca să-l alunge sau ca să-l îndrepte
Singurul lucru pe care-1 face este să te facă pe tine atent la
ceea ce faci, la ce spui şi la cum te porţi.
D acă ai ostenit pe drum şi voieşti să fii uns cu pui in

untdelemn pentru osteneala drumului, lasă-ţi unse numai
picioarele, ruşinăndu-te să te descoperi, iar trupul să nu ţi-l
ungi decât la trebuinţă sau la boală.
Cei vechi aveau obiceiul, când oboseau, să se ungă

cu ulei, pentru că uleiul, ca şi vinul, odihneşte organismul
uman. A stăzi nu mai obişnuim să ne ungem. Totuşi folosim
uleiuri arom atice. Aici avva Isaia ne îndeamnă să nu urmă
rim odihna.
în orice caz, dacă osteneala este atât de mare încât
să ai nevoie de odihnă, unge-ţi numai picioarele când te \e i
afla singur, nu le dezgoli în faţa celuilalt. Nu stârni trupul
cu nim ic. V edeţi că înlătură şi pericolul moral, care se poate
naşte din legăturile sociale, dar şi pe cel sufletesc care i. \ e-
răşte din obiceiul de a te odihni.
D acă şezând tu în chilia ta, va veni un frate st râu

f ă şi tu cu el aşa: f ă iubire şi ia puţin untdelem n <:
foloseşte-l. Iar de nu vrea să primească, după o '
odihnit, nu-l sili. Iar de este un bătrân bo&u ■
sileşte-l până ce-l vei unge pe el întreg.
-61-
Cuvinte ascetice
Tu nu vei primi pentru tine nici o odihna Daca vine

,a chilia ta un străin, să-i ungi picioarele ca sa -1 odihneşti
Sâ faci exact inversul decât pentru tine însuţi. Spune-,. „Te
rog. fa iubire şi ia puţin ulei ca să-ţi ung. trupul, ca sa te
odihneşti”.
Dacă \ezi că vizitatorul nu se odihneşte cu cele pe
care i le spui. nu-î sili. Ce bună cuviinţă! Criteriul este
iniotdeauna odihna celuilalt şi subţirimea.
Dacă însă este bătrân şi, mai ales, dintie călugării
aceia care umblă transpiraţi, sărmanii, şi nu se liniştesc
nicăieri, sileşte-l să-şi ungă trupul întreg, pentru că arc
e\oie \edeţi că iarăşi ia aminte şi la siguranţă. Nu zice
â-1 angi tu. ci să-l sileşti să ia uleiul şi să se ungă singur,
fără ca să fii si tu prezent.
Iar de şezi la masă cu fraţii, de eşti mai tânăr, nu

spune in mintea ta, mănâncă, ci adu-ţi aminte de păcatele
tale ca să nu mănânci cu plăcere, şi întinde mâna ta numai
înaintea ta. Şi de este altceva înaintea altuia, să nu întinzi
mâna ta la aceea
Când mănânci cu alţii să-ţi întinzi mâna doar la

ceeai ce este înaintea ta. La ce este departe să n-o întinzi,
(-and facem aşa. ne facem de râs în ochii celorlalţi, ne
aratam proasta educaţie şi neamul prost. Dăm altora prilej
râs ? ? 3502 1UCmn rele deSpre părin*“ no§tri- Facem de
no >tra auhov nicească.
noa PC mamtaŞ1’ Pe n0i înşine însâşi familia
nane”. DentrT^T^H^-H11"’* PU1 minte: «acum o să mă-

îndată centrii nervoşi ^ r l! ' ■muliumire’ satisfacţie,
u sucurile corespunzătoare ^ 0° ? ’ T - 0rganismu! va secre-
oata alcatuirea ta psiho-soma-
-62-
Despre starea începătorilor şi a elor in hil *
tică va începe să se schimbe şi vei simţi o plăcere ia gâl »î,

cap, in inimă, iar de către oamenii duhovniceşti ci î .
derat pământesc în acel ceas. Ca sâ te ajuţi tr
aminteşti de păcatele tale. ocîu-ţi aminte d‘ poc(.>u '< tiilt co
să nu mănânci cu plăcere.
Hainele tale să-ţi acopere picioarele şi t

fie uniţi între ei.
Hainele tale trebuie să-ti acopere picioarele. Este

lipsit de cuviinţă ca să ţi se vadă picioarele. \ Tu doitf că din
punct de vedere moral este aţâţător pentru celălalt - acesta e
lucrul cel mai puţin important - ci pentru că arată un om k
nimic, fără subţirime, fără simţul superiorităţii în sufletul
său.
Când şezi, genunchii tai să fie lipiţi unul de Jiu l
să-ţi ţii trupul drept. Nimeni să nu-ţi poată găsi un c u ^ r
Dacă te găseşte cu vreunul, acesta-i de ajuns ca să priceap
câte zac în sufletul tău
Iar când cei ce mănâncă sunt străini, dă-h lor tu

de trebuinţă cu o privire veselă. Iar când înceu xză ' î-
nâncc, spune-le lor şi a doua şi a treia oară. face ţi iubi
mai luaţi puţin.
Adeseori avem \ izitatori în faţa lor stă pre

rând, de o parte şi de alta monahii, iar în fală
cinstiţi în mod special. Trebuie ca pe ce pe care n
să îl aşezăm la masa apostolică1' ca sâ-i dăm c - e. Pe
tru că atunci când ai un străin, acesta este Hn>tv
străin? îi vei da tu vinul, pâinea, o sâ-i pregăteşti icvue
Este o masă osebită la care şade fg
-63-
Cu\ inte ascetice
W tir cele de trebuinţă cu o privire veselă. Slujeşte-1 cu

o fată zâmbitoare, cu un ochi treaz şi bmedispus. caie sa le
:„ L ^ • « ie prevadă pe toate: când sa-, tom , apa, cand
să-i cu. pai-.. Dă-i pâine în plus ca sa nu faca econom ie. Şi
când încetează mănânce, pentru că s-au săturat, spune-le
lor ş i a doua ţi a treia oară: faceţi iubite şi mai luaţi puţin.
Mai lua:;. â : gî Spune-le aşa de două sau de trei o n , dai
nu mai mu), - ' î nu-i Iaci să se îngreuneze.
Jar când mănânci, să mt-ţi ridici fa ţa ta spre aproa

pele şt iâ nu erăiesti cuvânt deşert! Să nu întinzi m âna ta
spre ce a, arătand lă o i oieşti, fă ră să spui:
. - V [iand :pă, să nu laşi gâtlejul tău să
gâlgâie precum mirenii.
In acest teu - a Jsaia se do\edeşte foarte tipicar, ai

cane de etic" Mu este însă aşa. Când om ul
0 g£ *eşie pe Dumnezeu, se uimeşte, vede că Dum nezeu este
plin dc minâcu» intă >i -ubtirime. Cum poale atunci el
însuşi să fie altfel?
Că vd mănânci. nu te uita aici şi acolo, nici nu zi
cel de iar gâ t.ne cuvinte deşarte pentru că -1 vei deza-
«nag, şi va zice: „eu am venit să mănânc, dar acesta este un
2 2 “ Cum '■». deschizi gura şi zid ceva « ră
ne H ca e>“ mon. De ce să se umple locul
T * “ • din cugetul şi din
hem? Sau p„ S S S S - ld,ta PUle,i * * * <“* ^ ta re
«««w S i ^ “ 8ălâ8‘e '

«<e Înfricoşător şi când se • a P“r’e' De asemenea.
cuplele in farfurii pn:a are furculiţele şi
D espre starea începătorilor şi a celor din chilii
Vedeţi că acestea se adresează asceţilor încep .

din pustiuri. Cu cât mai mult se potrivesc celui ce trai
chinovie, unde viaţa este mai socială.
Dacă te înăbuşe căscatul, nu-ţi deschide gura i va

pleca de la tine. Să nu deschizi gura ta râzând, căci aceasta
înseam nă lipsă de sfială.
Când îţi vine să căşti, nu-ţi deschide gura. crezând

că te vei uşura. Se va petrece exact invers. Ochii îţi vor
lăcrim a şi o să-ţi vină să căşti din nou. Aşa te vei netrebnici
în faţa altora. Nu-ţi deschide deloc gura, nici ca să căşti,
nici ca să râzi.
Căscatul era considerat un efect al acţiunii
1 demoni-
ce, deşi are şi cauze organice. Legătura cu acţiunea demoni
că nu este greşită, pentru că demonul îşi are locul său în
toate cele om eneşti. Când reuşeşte să te facă să căşti, legă
tura ta cu oam enii îndată se prăbuşeşte. Nu mai poţi să fu
serios, nici să înţelegi ce spune celălalt, şi cu atât mai puţin
să te rogi. Se spune că un demon anume atinge organele
gâtlejului şi produce căscatul. Din acest motiv, se păstrează
obiceiul de a face cruce peste gură şi, într-adevăr, este
eficace, dar mai eficace este să-ţi ţii gura închisă şi căscatu
va pleca.
D acă-ţi procuri o carte, să nu o înfrumust t z cu

vreo podoabă , căci patim ă este aceasta.
D acă ai vreo carte care îţi aparţine, nu dori sa l' ^ .

să o faci frum oasă, să-ţi scrii numele, să imprimi pecopî
litere aurite, pentru că aceasta este patimă.
Cuvinte ascetice
D, c W « m m mi»H * »>'” «
, i greşea la m c e . [— 1
D v â fad \reo greşeală, nu căuu S5 o ascunzi cu

Că minciuna este cea ma, mure greşeala,
spune ..iartă-mS" Si Îndată * w O f" extm-
j e ■ereilii si rtul pricinuil de ea. In plus. te va preţm ş,
ce ăJaiT când va vedea că. deşi ai greşit, spui adevărul,
în :rer 2 rea de sine este o neputinţă. E nevoie de sinceri-
lâU
De- spu?u cine\ a un cuvânt aspru, să nu-ţi înalţi

inima câct mânie lui Dumnezei vine grabnic.
D -d-ţi spune cine\a un cuvânt aspru, nu te împotri-

. O '5 mă întrebaţi: este cu putinţă ca monahii în pustie să
spună v i ‘nte aspre? Desigur, pentru că, oriunde merg, îşi
ine :_rea .mană. Ce mai aştepţi, de vreme ce trăieşti cu
asemenea oameni : Unu] o să te înjure, altul o să te lo \eas-
c _ a trei ea o să se poarte sălbatic. Aşa-i toată societatea.
Tu să fii in regulă!
Deci. dacă celălalt îţi spune un cuvânt aspru, nu te
înălţa cu inima, nu te întărâta împotri\a lui, nu-i spune
„auzi acolo, să nu mă cinstească pe mine, care sunt mai
mare. mai bătrân, proistamen!” Dacă te împotriveşti cuvân
tului a pru al celuilalt, arăţi că eşti nevrednic de Dum nezeu
- e aceea, mânia Lui vine grabnic peste tine. N-o să vină
£ eC2 ® T T ™ Urât faţăde tine’ ci as“Pra ta, pentru
r jp* t “ : * fi f0St un 0m V i b r a t , nu s-ar f,
cS este îndurerai ^ p0art^ Ur^[' ^ ur> calomniator înseam nă
E-mc vrednic de s o a rta lu T 'd r ^ " -0'1 ^ *** neV° ie de m ilă‘
iui. Dacă tu îndrumi 1 1 arnaraciunea lui, de durerea
ucrunle cu propria ta duritate şi îm po-
-66-
Despre starea începătorii r i a cei< f fen :M lă
trivire, chiar şi numai în inima ta da..â set zândi .«idei

mânia n-o să cadă peste cel nefericit şi îndurera pc d
poate să-l slobozească Dumnezeu ci pe Line
De eşti mustrat de cinexa pentru vreun ucru nu u

aprinde, ci pune metanie zicând: „Iană-mă < nu v mai
fa ce.'” Fie că ştii că ai făcut acel lucru, fit câ nu jrii Cât i
toate acestea sunt propăşire pentru cel tânăr.
Vine unul şi spune că ai spart un pahar N

„nu l-am spart eu”, nici „nu ştiu despre ce vorbeşti . ci .•
îndată: „Iartă-mă, nu voi mai face”. Vedeţi dezlegarea
hovnicească a faptei?
Nu te aprinde. împotrivirea, apărarea* îndreptăţirea,
înverşunarea sunt laşitate. După cum când prinzi o pasăre,
aceasta începe sâ tremure de frică, tot aşa tremuri >1 tu
verşi necazul pe celalalt cu îndreptăţirea şi împotm i:c
minciună şi tu nu ai făcut acel lucru. Ridică tu p \ ara >1 n
„frate, iartă-mă, nu mai fac!” Şi dacă îţi cere să-
plăteşte- 1 . Ce ai de pierdut? Se \ a descoperi şu; ^ îtăteu
ta. Căci toate acestea. adică toate câte am >pt> pă: •
sunt propăşire pentru cel tânăr. Dacă tinere e.- c j
poate să înainteze duho\ niceşte.
Dc fa c i luend tău dt mână, nu \ * - * - •:

fric a de Dumnezeu ca să nu păcătuit y i
Slujirea ta să nu o faci fom îl, ţipi-

asta arată dispreţuirea. Trebuie sâ araţi inie o - ____
ce mănăstirea ţi-a încredinţat, ba e

slujire, s-o îmbunătăţeşti, s-o înnoieş s- - *
primit grădina, fie arhondancul. fie irape -
Cuvinte ascetice
nevoie de * i - <**
e«m tnm , frica lui £ > » « « » « , » " " / « '

T Î v ei în g riji
S > / « » W > i W - B .e « u să păcătuieşte chmr ş, dm
neştiinţă Dacă nu te frământă grija, daca nu te problema
tizezi pentru slujirea ta. o să faci multe greşeli, multe pagu
be \ei a\ea multe pierderi. Se poate să nu-ţi dai seama, să
nu’ţi se spună, să nu ştii. Dar fie şi din neştiinţă dacă păcă-
ime^ti. păcatul tot păcat rămâne.
Când h învaţă cincxa despre orice lucru de mâna,

spun -i celui ce re învaţă, fără să te ruşinezi a-i spune în
unuare: „Fo iubire şi vezi de e bun lucrul sau n u !”
Cu\ântul se referă la ceva ce nu mai întâlnim la

monahii contemporani. Nu mai îndrăzneşti sa-i spui vreunui
monah cum să-şi facă munca. Să presupunem că la anul
ir schimba arhondarul. Cel dinainte nu va îndrăzni să-i
ă ci un cu\ânt celui nou, pentru că va crede că acesta
le -e pe toate, le rezolvă pe toate, pentru că a mai fost şi
înainte la această slujire şi, prin urmare, va considera un lu
cru umilitor să-l asculte pe fratele său. Avva Isaia însă spu-
ne: fie sui. fie nu şeii. dacă s-a schimbat slujirea şi acum ai
aiat-o IU. trebuie nu numai să primeşti învăţătura de la ccl
aceastaîuîn Ch,ai ^ aCela nU are dispoziţie pentru
S „ L - r0g,:. ”le " * • fralele " * “ • sPune-mi com ai
. a S S ^ S r 7” 5i “ * * - '»•
Nu , « P ^ e ca“ » “î ° e ara*™ m ,"drie'

tacă observaţie, j„ realitat(, J Sau cel * * " * « . * »
-e ra . pro.ie, ^ ™ £ «
-68-
Despre stai ca începători lor .i .1 irlorM n • hilu
să-l asculte pe celălalt. Sur/enia inseamn c i in iul

seacă. Şi dacă cel dinainte vrea să ne epunâ cl* . a .u ijrcu
acceptăm să-l ascultăm, dacă -1 ascultăm. \ u - i . a c t vi
Să nu ne simţim îndestulaţi cu ce facem sau :tim noi ii y c
De te cheamă un frate când eşti la lucrul dt mân i al

tău, sileşte-te să vezi ce voieşte şi fă-l p< acela cu t1 : and
lucrul tău. De încetezi să mănânci, intră in chilia ta >i fă
lucrarea ta şi nu şedea vorbind cu cri ce nu t< f) l ■
sunt bătrâni care-ţi grăiesc cuvântul lui Dumtnzt i* intri
ba pe Avva al tău: „Rămân să aud sau intru m chiht ’ .
fă ce îţi va spune.
Dacă se termină masa. du-te la chilioara ta nu n a

sta în hol sau pe bancă să discuţi verzi şi uscate. Du-tc a
chilia ta şi fă-ţi treaba ta. Numai dacă îti \iziteazâ ma j ’i -
rea părinţi duhov niceşti, întreabă-1 pe Stareţul tău: ..ST: er _
la cutare părinte care-i un om înţelept şi duhovnices . " Ş
ce îţi spune, aceea să faci.
Dacă Avva al tău te trimite într-un loc străin t n:

un lucru spune-i unde voieşti să mergi şi ce trei uinu
dacă îţi spune ce să faci, nu adăuga, nici nu-l micşi
Dacă Stareţul tău te trimite pentru oarecare

în afara mănăstirii, tu să-l întrebi îndată unde sâ >
unde-ţi spune să mergi, acolo sa rămâi. Daâ te chc iu la w
vreun prieten sau cunoscut, nu te duci. De asen e - w
duci nici la mese, nici pe la biserici, nici
Acestea pentru un om atierosit lui Dumne/cu
lumeşti, păcat şi duhoare. Până ce-ti îiv.icpi» e>
rămâi acolo unde ţi-a spus Stareţul iau \ c i ■*m t
-6 P -
Cuvinte ascetice
pentru cumpărături acolo unde ţi-a spus, sau pentru sarcina

Pe care p-a d a t - ^ ^ ^ ^ ^ ^ s_
joate detaliile despre lucrurile pe care trebuie sa le iei, astfel

încât să nu greşeşti şi să iei ceva care este dupa mintea ta.
Pentru ca s-ar putea să cumperi ceva mai bun, dar daca nu
w e ceea ce vrea Stareţul, nu va fi mulţumit şi mima lui nu
\-3 binecuvânta ceea ce ai făcut, iar osteneala ta va fi degea-
ba. Şi ' J i spune ce să faci, nu adăuga, nici nu-l m icşo
ra Să ci. aşadar, ce îţi spune, nici mai mult, nici mai
nutin
Dacă auzi cuvinte din afară, nu le spune altuia. Că

az urechile nu-ţi va păcătui limba.
Dacâ mergi la munca ta sau la casa la care te-a tri

mis Stareţul, nu trebuie să auzi nimic. Dacă totuşi ai auzit
ce - n e d e a intra în mănăstire, leapădă-1, ca şi cum n-
a n mic. ca şi cum n-ai fi văzut nimic, încât să nu
spui n mânui din cele ce ai văzut sau ai auzit.
Da.ă A grijă să-ţi păzeşti urechile ca să nu auzi,
âUinci nu-ţi va păcătui nici limba. Dacă ai auzit ceva, nu
-'pune nimănui nimic când imn în mănăstire. Cel mult. când
ie înfăţişezi Stareţului, poţi să-i spui unde ai mers şi ce ai
e aa Pentru că acest lucru este ceva
r r'- Iace r e rU;ine- Ş> meriţi tot dispreţul. Nimic
fX X ' J ™ m :tii' ninuc n-ai cumPărat’ nicăieri n-ai
o c l T s i I n M Vf r " e Staretulu,‘ Ai de exemplu,
arăţi sau s-o m i i «j, gă^ tl0 e ,p ăcat- Cu atât mai m ult s-o
surd şj orb. ' * 'Wa 61 lntoarce la mănăstire ca un
He. m c ^ u t e e ,n mănâstire nici o informa-

° Parere- Da<* cineva face aşa ceva,
-70-
Despre starea începătorilor şi a celor din r. . >
fapta lui constituie un motiv suficient pentru a fi alui ş a din

mănăstire. Trebuie să luăm aminte ca sâ nu fa- m greşc i >j
să păcătuim faţă de celelalte suflete. Gândul omului c
neputincios, inimile neputincioase, sufletele chinuit- Sun
tem împovăraţi din naştere şi nu ştii ce ruptură, ce furt
ce ispită o să declanşezi în celălalt. Orice vei spun .
vreo problemă bisericeasca, fie politică, fie naţionala
duhovnicească, fie socială, fie despre vreo trebuinţă p*:
că, să ştii că va cădea ca o bombă în inimile celorlalţi >i i
produce răni înfricoşate, cu diferenţa că tu nu le ştii. ci
duhovnicul acelui suflet, care le trăieşte ca pe nişte urmân
înspăimântătoare ale celor auzite de la tine.
Chiar dacă te întreabă unde aţi fost şi cum aţ
petrecut, nu trebuie să spuneţi nimic. Pentru că un om
duhovnicesc, care are frica lui Dumnezeu şi îşi păzeşte gura
şi ochii, va putea oare să-i dea altuia dreptul să-i pună câte
întrebări vrea? Acest lucru ne deprecia/ă. Nu trebuie sâ-i
dăm celuilalt dreptul să ne întrebe în mod liber onec .re t
Poţi, de exemplu, să mergi la un ministru, care este u:
conducător mirean, şi să-l întrebi orice vrei? Nu poţi, o sâ-1
cinsteşti. Aşa trebuie să te cinstească şi pe tine celălalt daca
eşti om duhovnicesc.
Dacă te întreabă înseamnă că te consideră om c l
gura spartă. Trebuie să ne păzim respectul şi demnitate^
noastră mai cu seamă în proprii noştri ochi. Pe un om care
nu te cinsteşte, nu te respectă, care nu consider , că
superior nu trebuie să ţi -1 faci tovarăş, pentru ă e
ma şi te va batjocori. Mai bine să-ţi scoată ochi ilecâ
zică neîm piedicat şi liber orice vrea >au a e n
vrea. Numai dacă există legături dubioase ndalocu
inimă, sufleteşti, duho\nice^ti şi trupeşti poate
întrebe ce vrea.
-71-
Cu\ mc ascetice
4 ce a st*
ii‘0''jiunle \ oastre sunt^ iară
ibeftatea .4 - . ic-aiuim*
^ ^ 7 , n .mr,^7î 'a aveţi o eandire fără mţe-
S S T c « e o e v » « p o f . sâ spui, o vei spune s.ngu. Faptul

de a catreba este o siiire Cum îngădui celuilalt sa-ţi puna
totrehăn despre luoun care nu le spui tu de la sineţi?
Tteboie t i iw ruşiiito dacă ne întrebă. Pentiu că dacă te
iaaeahâ unde ai /ost *i ce a. ftcut. o să te întrebe şi alte
Lioi o v* pe cealaltă şi nu ştii unde se va
t&rşi l* â * u u Trebuie v avem respect faţa de noi înşine,
j i j l m y |yi7igi oui pe noi înşine, nici Dumnezeu nu
pcciie sâ nc
laicq m e fli sâ st implintd.stă un lucru şi cel cu

cm rt tanueţfi nu w/eîe J \c împlinească, lasă-i lui voia
u l ă nu \c nască itu n u şi sâ se supere »
M-âi întrebat :e -a iei >1 jnde -ă rămâi, şi ţi-am

nbpuitw >i iii completezi
r :: wî’ lagosl eme ^ merg la episcop să
iau hiriecuvăaune ’
- Du-te. iti spun. eşti monah şi e bine să iei blago-
skrvctua episcopului
L»-f . că ca. £â/c-!- nu poţi sâ calci politetea
m de o m l c « te g to k n e ^ Să «cern că gazda nu se are
* * • -- w m a r r , v A 5adar, ,1
to J ^ 8 13 w x o p să-i pun metanie?
H X * “ bUCWe- + * Dacă vez* că se
T 7 2 H .T * £ * ™ 4e « « « f l fi *n t e supe-
- act tu tU" *âuntnc de ,ris,eţe din pricina
rfcnfa intr-o ^ a ^ 4 ^ , ” lpefl0nlate [)in cliPa In care

**"*• omului ş, principiilor
-72-
Despre starea începătorilor şi a celor din chilii
cate domnesc în acea casă. Nu ai dreptul să mergi niciunde

nici să nu aduci pe alterne a. Poate ca cineva ar putea soco
ti lucrurile acestea detalii. Nu sunt detalii. Le ştiu şi bebelu
şii. Ajunge numai să fim neatinşi de păcat. Păcatul şi lipsa
comuniunii cu Dumnezeu ne fac să le uităm
Când voie.')ti să locuieşti cu un frate in chip

trecător, nu-i porunci în vreun lucru oarecare şi să nu
voieşti să fii capul lui. [3, 3]
Dacă locuieşti împreună cu fraţii tăi, să nu voieşti să

le porunceşti, nici să le dai lecţii, nici să fii primul, cu atât
mai mult dacă mergi in altă chilie sau în altă mănăstire,
pentru că eşti subordonat celuilalt. întotdeauna, vedeţi, îl
A *
pune pe celălalt înainte. In nici o situaţie nu premerge eul

propriu.
De locuieşti cu fraţii, sâ nu voieşti să te masori cu ei

şi tu în cuvântul lor.
Dacă locuieşti cu alţi fraţi, sa nu voieşti să te măsori

cu ei în cursul discuţiilor. Deschide unul din ei un subiect
’ a
teologic, nu voi şi tu să discuţi teologie. Iţi vorbeşte
filosofic? Nu voi să araţi că şi tu ştii filozofie Nu voi să ii
asemenea. Lasa-1 să-şi spună părerea, filosofia, concepţiile.
Asta pentru că oamenii au obiceiul ca, atunci când găsesc
un nou om, să-i spună în cel mult o oră toate părerile lor.
experimentele lor, teologale lor, filosofiile lor şi, tot cee c
spun după aceea, vă veţi încredinţa că nu este eca
repetarea celor dinainte. Şi dacă trăieşti 20 de ani cu acelaşi
om, 20 de ani n-o să-ţi spună nimic nou, decât aceleaşi
lucruri cu alte cuvinte. Cel mult poate să găsească un n
argument ca să repete. Şi aceasta, deoarece hecare om are
-73-
Cuvinte ascetice
d . ca/, ir a fe ra tu l Pr iblcma care il interes azu pe autorul

noctru este ca rr* nanul sâ nu dea greş în relaţiile interper-
sooaK'. peflffQ c i al mei d ■~rc ~i in legătura cu D um ne
zeu, Dacă se ciocneşte >i se împotriveşte oam enilor, se
ie n g a re a z â dc Dumnezeu şi astfel se prăbuşeşte viaţa lui
întreagă
Da*i porunceşti cuna, acesta indatâ se va Întrista şi
-j: w produce dezbinare. Dacă incepi o discuţie cu celălalt,
g ra Avva Isaia vrea să înlăture
’ : c m /t .. a- .a z i de oameni. Suflete unite
există di-ar &cnk unde împărăteşte upuncrea duhovni-
cemch tăcerea : retpectul per onalităţii celuilalt, ca părtaş
al dumnezeieştii firi <2 Ptr 1 , 4j. ca şi chip al lui D um nezeu.
Uade exista acest respect şi această tăcere, c> istă şi părtaşi a
wfletelor unul cu altul. Acolo simţi câ celălalt este fratele
On. Pânâşia *1 tovărăşia o simţim la adunarea obştii, la
comună, la biserică şi. mai cu seamă, în sm erenie şi în
supunere puternică.
TU p e care nu-l voieşti,

CQ> sâ nu-i su peri şi să-i
X uirea paşn ica cu ei.
cu tine nu au acest
li poruncesc sâ taci ceva care intră în
- e clar că nu se gândeşte la păcat
-74-
Despre starea începătorilor şi a celor din chilii
atunci stâruicşte, luptâ-te cu voia ta ca să nu-i superi

Pentru că, dacă-i întristezi, îl vei Întrista şi pe Dumnezeu
o să-i pierzi prin descurajare, vei pierde de acum înainte
putinţa de a mai lucra împreună cu ei. Când îmi - in v: •a -
te refuz, legătura noastră se clatină şi nu vei mtii a cii
curajul sa-mi ceri cele de care ai nevoie.
Aşadar, sâ i-au aminte să nu fac nimic care-1 intri -
teazâ pe celălalt ca să am dreptul să stau înaintea lui cu
capul sus. Să fac ce vrea celălalt pentru ca, în orice clipită
m-aş apropia de el, să se simtă obligat să-mi împlinească
voia. Altfel, vei strica locuirea paşnică cu ei, vei pierde pa
cea, unitatea şi te vei însingura. Dacă el o ia la stânga, tu o
vei lua la dreapta, dacă el la dreapta, tu la stânga. Precum
vedeţi, viaţa sociala este iarăşi problema avvei Isaia.
De locuieşti cu un frate, şi-ţi spune: „Găteşte-mi

c e v a ”, spune-i lui: „Voi face ce voieşti” Şi fă ceea ce
găseşte el de bine, cu frica lui Dumnezeu.
D acă locuieşti cu un frate şi îţi cere să faci mâncare.

întreabă-1 ce doreşte să mănânce. Dacă spune că vrea ou.
fă-i ou. Num ai să nu fie zi de post şi să ai ouă. ca să nu
trebuiască să mergi să faci rost şi să ţi se tulbure pacea
De locuiţi împreună şi lucrul ce ţi-l cere estt

trecător, fă-L De sunteţi mai mulţi, faceţi-l împreună şi nu
cruţa trupul tău, ţinând seama de conştiinţa tuturor.
D acă este un lucru trecător, fa-1. Nu strica relaţiile

tale cu ceilalţi pentru nici un motiv, pentru ca, de cel
m ulte ori, conflictele noastre sunt pentru lucrun n e u r o
nale şi de nimic. Dacă vă veţi urmăn cu atenţie, o >.»v J j..
că, ori de câte ori vă aflaţi într-o s.tuaţ.e dit.ulu u i c i l i i .
-75-
Cuvinte ascetice
a-easta este pentru lucruri neînsemnate şi de nimic. Fa ce-ţ.

‘rune celălalt, şi nu te tulbura. Fă lucrul aşa cum socoteşte
celălalt chiar dacă sunt detalii. Vet începe mtotdeauna de la
-el- pe care ti le spune celălalt. Unul îşi împodobeşte masa,
l i l a lăuda pentru asta. Dacă te pune să-i aranjezi masa o
vei face precum voieşte. Altul are masa nearanjată - o s o
ăctre. i nearanjată. Nu vei face ce ştii tu. Vei cerceta con
ştiinţa oamenilor cu care lucrezi. Cum gândesc ceilalţi
es;e , 012 im Dumnezeu şi mentalitatea Bisericii noastre. A/u
cruţa impui tău. adică nu te întrista din pricina ostenelilor,
ci observă cum gândesc ceilalţi.
Când h scoli in fiecare dimineaţă. înainte de a te

apuca dt lucru de mână. cugetă la cuvintele Iui D um nezeu.
Iar de este ce.'a de făcut înainte, fie patul fie de spălat
niscai vase, fie orice alt lucru, fă aceea cu toată sârguinţa,
fă r ă zâbaiâ. Dt este un lucru care aduce o plată, să-l fa c i
impreunâ cu jratele tău şi să nu-l nedreptăţeşti pe el. Iar
ducă lucrul este nuc, şi unul spune altuia: „Pleacă, fra te
vezi-ţi de lucrul tău, eu il fac acesta singur ”, ascultă-l. Cel
ce ascultă este cel mare
Aici este prezentat monahul când se trezeşte dimi-

neaţa. înainte să-şi înceapă munca, zice, studiază şi medi-
teaza cuvântul lui Dumnezeu Să te scoli noaptea şi să-ti
tacii studiul şi rugăciunea. Imediat după slujbă, fie te odih-
foarte nr^]teŞt1^ -mU,nCă-Vei. merge când " vine vre™ a . E
Arată câ mim ^ Sa n e o c u Păm cu alte lucruri,
tul si o uflă * n<iaStră este Ca maturătura pe care o ia vân-
Ş1; f 0ace-. S -.a terminat ^ u jb a la b ise
zi iă-ţi munc. ' ?1 a rugăciuni sau metanii. După trape-
omul Dl" aCCste deta,li se ve<ê limpede ce este
-76-
Despre starea începătorilor >i a dor din chilii
Nu te du la chilia fratelui tău. pentru câ â 3 u Iţi d

eşti un om nepricopsit şi că nu-l respecţi pe celâla fo
acel ceas poate că se roagă, poate că citeze, oate
odihneşte.
Dacă e vremea pentru muncă, fie de făcut paiul fu
de spălat vase, să lucrezi cu râvnă, fără akidie munca
pe care-o faci este plătită, lăudată sau Încununata,
împreună cu tine mai este şi un alt frate, n-o fa singur
lucrează împreună cu fratele, pentru că. dacă vei fi întreb
cine a făcut asta, să-l pui şi pe celălalt ca să audă >i el lauda
sau să-şi ia şi el plata. Vedeţi cum se gândeşte îndată la
celălalt! Dacă este însă un lucru neînsemnat, fără răsplată.
fa-1 singur. De asemenea, în cazul în care celălalt vrea
facă ceva singur, spune-i: „Să fie blagoslovit!" Fă ascultare
de voia lui. E uimitor modul în care aw a Isaia trece de
cele mai duhovniceşti subiecte, rugăciunea şi meditai.:. -
cele mai simple.
De este cu tine un frate străin, să ai fa;,; ta blânda

către el când îl îmbrăţişezi, iar vasul pe cart duc t
poartă-l cu bucurie, şi când pleacă, fă la fel.
Dacă vine un frate străin de mănăstirea ta

fie zâmbitoare, dulce, luminoasă şi sa radieze
când îl îmbrăţişezi. Dacă are vreo greutate în mâna. .
valiză, să o iei tu şi să i-o duci în chilia în care \a .la l urx
pleacă, iarăşi să-l îmbrăţişezi zâmbind. ^ ^ F vU
aducă aminte de dragostea ta, de bunătatea ta. del
ta. Icoana iubirii tale să rămână intactă oriunde .
Plecând, să-i duci tu iarăşi bagajul, sâ nu-l ^ -a- j .
singur.
o
i u\ mii' ascetice
, Ah, cu vriiă fi friiW hii l 'wmiczt u. ca
(J fu ; 'ie' '/"<■ 1“
v I iăt Să fio ou hună cin u n a c u s u b l h v n c ş i

v :ru. pentru ca oslo o taptă tru p ea sca şi
« ice r.-.pt.: trupească omo întotdeauna p ericu lo a sa . sep a ra
sufletele Cu c it no apropie doi oam eni trupeşte, u i atât s e
separă cu sufle*clc
AgwfcMr u: nu l înnrhi lucruri carc nu-ţi suni ch*

folos j/ s j a* fT'Ji'c /»- Ciitui Svi. <, infrcubu-l: ///// /(
v. rftulţufntfU ( -- vV şi du-i (> curîc cu \u
mt'diirzt iu rrlt din ea.
Când vim ii vizitator. ai grija ea după salutare sa

nu iri.epi cu întrebările, pentru că „mulţimea cuvintelor nu
tcutcşit ... pfte ; ire‘ Pilde 10 , 19). Nu ştii unde se va
*flry Jiscuţia Să roage mai întâi şi, când şade,
*'■ ■ *' 1 tnii !. . rate \ u cumva \re i ceva'/*' şi
oprcytr-te aici. Dâ-i v «> cane ca să citească. I bine ca la
arhondaric sâ tic eârji pemru vi/iutori
- o sn -n ta h i la I s â u o J ih m a sc ă ,
•' ‘nc< uvaiita, roa^ă-l
U t a n d * - J a r t ă - n u i sunt slah f i „u l p o t
<-! să 1 odihneşti, spală i

ţţKfpe. vojbeasci despre lucruri necuve-
S g ? » * * ■ « J uI».v m k o h ;,. cu Vii,
............... , 2 ' Î P " 1 ' 1 Dumi,e« “ K -a lacul
>1 nu pol continua discuţia".
7K
D espre starea începătorilor şi a celor din hihi
lat di tst< slăbit şi hainele n suni mut h

spală i-Ie. lai de i lipseşte ceva şi hainele ii \iait rupte,
('(>iist -i~lt. Iar de ( ste drumeţ şi ai la tini niscai cr> ditu t >/
nu l pune mai presus de ei, dar fa mila eu el din iubir n
D um nezeu.
Daca este bolnav şi cu hainele murdare din pricina

drum ului străbătut ea sa ajungă la mănăstirea ta, spală-i 1
Şi nu numai atăt, dar dacă sărmanul este şi om simplu - şi
ea ţi astfel de simpluţi se duc din mănăstire în mănăstire - şi
le are rupte, să i le coşi, pentru că altfel va continua să um
ble eu ele rupte.
Dacă este dintre cei care se învârt de colo-colo şi ai
fii sau fraţi duhovniceşti, nu-l pune împreună cu ei, pentru
că o să-i strice.
D aca un frate îţi oferă ceva. nu-l deschide ca s;â afli

ce are în el în absenţa Iui. D ar daca st arata foarti preţios
ceea ce (i se oferă. spune-i: MDa-mi sa văd ce este în tl
Dacă fratele a lăsat ceva sau îţi dă un dar, deschide -1

înaintea lui, ea să vezi ce este şi să-l lauzi. Nu e trumos sa-l
d esch i/i când el lipseşte. Dacă însă este ceva care pare
scum p, nu-l deschide, ci spune-i: „ I e rog, deschide -1 tu şi
da-m i-l!" Asta-i norma de buna cuviinţa.
Am mers odată într-o insula şi am luat u i mn ^ v
xilografie. Caiul l-am vizitat pe mitropolit, i am spus
- Părinte, am un dar pentru dumneavoastră ts te o
xilografie de la noi de la mănăstire
Vă m ulţum esc foarte mult, a /is, şi s-a ruliv.it
mi-a dat înapoi darul cu multa cinstire, ca sa I deschid «.*■■■
sa i-l dau S a aplecat foarte jos ca sa 1 ia. A l.’ksat i m p a r a
79
Cuvinte ascetice
. .. ca teamă. pen.ru că l-am adus special pentru el şi

O vculptură foarte fina.
^ Onr i .ccste şua ce este buna cuviinţa, .n tim p ce
n.„ monahii nu cunoaştem deloc propria noastră m oştenire
duh rice: v jj > -ê icâ.
r, */ t hilia ta ca să-ţi fa c i slujba îa, nu

idMhVM tfi dispreţ s* /V? tu grijă şi iu loc să cinsteşti p e
fjnt’Zt'M ^ o/b tmniind pe Dumnezeu, ci stai ai f t ica
lui Dumnezeu. 1?, 4]
Privegherea personală a monahului este num ită în

-r . . ce cc zh\c A w a Isaia uneşte aici proble-
oe vm t i - p^r nală a monahului şi care îl unesc
cd Dumnezeu, ld teme mre pnvesc viaţa socială, care pri
vea. legâiura c j »amenj! si cu Dumnezeu. Toate au o legă
turi una cu cealaltă.
Când ic . .. pentru privegherea ta, nu începe cu
lenev re. nu spune „Oh! trebuie sâ mă rog pentru că astfel
' - erabi 1 -i nu te plânge că te-ar durea
ciupunk capul sau stomacul, ci dă-i drumul cu prim ele m e
tan» ca să te irc/.e>t, Spalâ-|, iaţa. dacă e nevoie, sau fă ori-
- a l p a c a sâ te trezeşn. începe bine. ca să continui bine.
wA S " * Când * te «*** ni*el ca să cu-
gândurile, gândurile im aginaţia,
wdeveni un somn plin de
. i f f T ! ! ? ? " indalâ d i" som n-
in tinifte cel cu d re c w T ? '* nev,)in(e 12- c “'n &

dreaptă un:,,leală |I R J0 , m i , p. 76).
-80-
Despre starea Începătorilor şi a cclor din
Sunt multe feluri în care putem sâ ne facerr p n .

gherea. Putem şedea fie pe un scaun, fie In pici< are iar c
să se odihnească puţin unii, se sprijină de perete. A \ i 1 au
ne spune să nu ne sprijinim de perete. Alţii iarăşi, ca
odihnească şi mai mult, se lasă când pe un picior, când p
altul. Avva Isaia interzice şi aceasta. Nu trebuie să faci :
zice, nici la slujba din biserică, nici la privegherea din
chilie, pentru că aceste schimbări diminuează dispoziţia
inimii tale. Arată bărbăţie şi stai neclintit.
Trezeşte inima ta ca să nu caute la nevoile tale,

pentru ca Dumnezeu să primească jertfa ta.
Nu te lăsa în voile care ţi se nasc în vremea prive

gherii D acă luaţi aminte, o să vedeţi că la privegherea din
chilie ne vin diferite gânduri, ca de exemplu: să schimbăm
fitilul care fum egă sau să reparăm suportul de carte stricat.
D ar toate lucrurile noastre, masa, lumina, cărţile pe care le
vom citi, ce vom face, trebuie aranjate de cu seara. Dac 2 le
laşi pentru vrem ea privegherii, vei fi târât de voile tale şi.
din pricina gândurilor, nu vei putea să faci ce trebuie.
Om ul, fie că se află în biserică, fie în chilie, are
m isiune esenţială. în chilie, să vadă slava nevăzutului Dum-
nezeu, iar în biserică să privească şi să se împărtăşească de
slava cea văzută în adunarea bisericească. Este cu ade
m ăreţ să vezi slava Bisericii la slujbe, când acestea sun
mos slujite, şi slava lui Dumnezeu la chilie, când r
gherea este bine făcută. Dar cum te vei desfăta «c ~ • -
nevăzutului Dum nezeu la chilia ta şi cum te \e
de slava Bisericii la slujbă, dacă nu ai o astfel de "Urc
Cuvinte ascetice
oară. fără ceartă.
Când cântaţi, fiecare să-şi spună rugăciunile sale,

astfel încât să fie o rânduială. Prin termenul „psalm odie se
înţelese. în seneral, rugăciunea obştească, dar şi cea
personală Psalmodia nu este ca rugăciunea lui Iisus, pentru
că are o anume dhersitate, o anume schim bare. N oi o
facem în biserică după rânduială. Fiecare cântă ce îi revine.
Şi primii şi cei de-ai doilea psalţi cântă ceea ce trebuie.
Nimeni nu trebuie să ia locul celuilalt, pentru că aceasta
e^te un egoism arogant şi o nebunie. Aşa n-o să guşti nici
slava Bisericii, n-o să afli nici bucurie in suflet.
Când a\ eţi oameni străini, să-i cinstiţi şi să le daţi să
citească ceva. Vizitatorii noştri se simt foarte aproape de
noi şi se bucură la slujbă mai ales când le dăm ceva ca să
citească. Când însă nu-i băgăm în seamă, bucuria lor nu-i
atd de mare. Pentru că în mănăstirea noastră avem adeseori
izi.atori nu e cu putinţă ca întotdeauna să le dăm ceva să
citească. Dar acesta este adevărul şi este un obicei frum os,
urmat cu multă bună cuviinţă în întreg Sfântul M unte şi
tipicarul trebuie să îl cunoască.
caZul aducerii darului tău, h
v1 •
rogi şi te aduci pe tine însuţi lui
^ 1 i AU W 1 V4X
n privegherea de noapte, fie la Sfânta

ca sa stai drePt întru fric a lui D um ne-
-82-
Despre starea începătorilor şi a celor du, chilii
zeu. Verbul „a sta’ înseamnă că gândul meu c te ir :pt şi

inim a mea cu frica lui Dumnezeu, astfel încât sâ mâ învied-
nicesc de Trupul şi de Sângele Domnului şi de descopcriret
tainelor cereşti Dacă nu stai întru cunoştinţă înaintea lui
D um nezeu, n-o să primeşti nimic; dacă o să te împărtăşeşti
o să-L iei pe Hristos, dar pe Hristos n-o să-L ai; da^â eşti L
chilie, orb o să începi şi orb o să termini.
Vezi să nu-ţi laşi trupul tău fără curăţie şi să te fure

slava deşartă. Iar cel mai tânăr să se lase în toată lipsa de
fru m u seţe a trupului. Căci aceasta este în folosul lui. Cel
tânăr să nu poarte niciodată haină frum oasă, până ce nu \ a
ajunge la vârsta bărbatului. Căci aceasta îi este spre vinde
care. Să se folosească vin până la trei pahare, în caz •
trebuinţă.
D acă eşti la o vârstă relativ înaintată, ai grija sâ f 1

curat şi să nu-ţi rămână trupul fără îngrijirea necesară, pen
tru că te va fura slava deşartă. Tânărul însă să rămână neîn
grijit. A ceasta o spune pentru tinerii care în \rem ea aceea
erau cu toţii nespălaţi. Dar aceasta nu înseamnă câ e îrig3-
duit ca c in e \a să pută. Sfinţii practicau nespălarea. dar
jeg u l şi îm puţoşenia. Hrana şi întreaga lor viaţă erau Je
natură, încât ei răspândeau mireasmă întotdeauna. Nu pu
ţeau ca noi când răm ânem nespălaţi.
H aină frum oasă să nu porţi. Nu-ţi aleê ^
interes şi atenţie stofele, nu cerceta calitatca matei - u
din cam ilafcă1^, nici marca pantofilor, pentru a>t:e ~
înşeli pe tine însuţi. Nu e cu putinţă sa te ev
haina şi cu Dum nezeu. Una din cele două e m c
continuare, m incinoasă este îndeletnicirea
15 Camilafca este voalul purtat de monah în timpi- >:u v
-83-
Cuvinte ascclicc
, . . Tn( cinele tă« va fi către accslca. O rice

>' nu cu hainc . ' • <.gvârsi rămâne neroditoare şi fără
iiim re duhovniceasca ai savan,
I T s n f l c . n l tău care se îndeletniceşte cn hum ele e cn
neputinţă să-L simtă pe Dumnezeu.
Umblând cu unul mai mare decât tine, nu te du

deloc înaintea lui. Oprindu-se cel mai mare şi vorbind cu
cineva, nu fii nepăsător şi să te aşezi, ci stai pâna-ţi va Jacc
emn a să faci.
Dacă mergi pe cale cu unul mai mare, nu i-o lua în a

inte. lasă-1 să meargă el primul, iar tu urm ează -1 dinapoi,
jn^.: : se \ adă că -1 cinsteşti şi-i recunoşti întâietatea.
Daca eşti aşezat undeva şi intră cel mai m are decât
ire. uehuie să te ridici. Dacă mergi la Stareţul tău sau la
.inc a mai mart decât line, fie în vrednicie, fie în treaptă,
ie în preoţie nu poti să te aşezi, dacă nu-ţi spune acela. Aşa
porunceşte buna cuviinţă. Dacă din pricina m uncii, cel mai
nurt intră şi iese din încăpere, nu mai eşti obligat să le ri
dici.
-84-
3
Despre conştiinţa celor ce locuiesc in

chilii
Dc ciu i dc vreo scădere a fratt lui tâ i

asta nim ănui, căci moarte este. [4 , 1 ]
Dc vreme ce în cuvântul anterior avva U;i\a

referit la fraţii care călătoresc, între ucenici s-a n â ^
barca: dacă tovarăşii de călătorie sunt oameni d u h o v n ic ii
şi tac, este bine, dacă însă nu sunt şi vor sâ discu
bârfesc pe cineva, care trebuie să fie po/iţia lor1
Dacă cineva, zice, îţi vorbeşte despre scăderi le
frate de al tău, nu-l acuza pe acesta, pentru că aeu/a ir-. ; -
triva fratelui este propria ta moarte duhovnicească. Sâ luam
un exem plu: ies la o plimbare cu un rate şi-mi
îm potriva unei persoane care nu e de faţă. câ nu se
sau că a vorbit urât Ce ţi-a spus despre terţa per .
nu spui la nimeni, pentru că astfel îl vei acu/a. il vei judeca
pe cel absent, iară să fii martor ocular al greşelii lui. ş
îţi vei produce moarte pentru sufletul tău. Judtvaia .
moarte. N-are importanţă dacă l-ai judecat
bine sau rău, drept sau strâmb, pe drept âu re - -
C redincioşilor li se interzice să vorbească ce c. *
cinsteşte pe celălalt. Ţi se îngăduie sâ vorbeşti
de cinstire, altfel devii ucigaş al tau însuţi
Ai auzit că a fost închis cutare D, câ u-
pre aceasta înseamnă câ nu te consiita a * ţ* - -
sâ. ci ai lăsat impresia unui om nesctios ^
-85
Cuvinte ascetice
j„ 7 ; nrice numai nu te referi la

râ-ţi ruşinea şi nu răspunde. Zi orice,
terţa persoană.
D 1 orbesc unii despre gândurile care te ră boiesc

pe lini. să doreşti să nu le auzi, ca să nu fii războit de ele.
\ ine. de exemplu, un frate şi-ţi spune cât de grea şi

obositoare este slujba. Problema slujbei te preocupă şi pe
ne. "Lxi Nu-i îngădui să continue.
Vine altul, şi-ţi spune că Stareţul e foarte sever şi nu
ţine seama de noi. dar acest gând îl ai şi tu. Nu-l lăsa să
continue, pentru că \ei cădea într-o ispită şi mai mare şi nu
■.ei puie:vi Sâ te îndreptăţeşti că greşeşte doar fratele tău. Tu
grese> penrru că l-ai lăsat să vorbească. Dacă nu se opreş
te. iasâ-i şi dt-te. NTu este îngăduit să ascultăm gândurile
sau i p;Lu altcuiva când e pusă în pericol mintea noastră,
gancL: nostru. îata noastră.
In general, cand un om nu merge bine, când străbate
enză Juho^nicească şi sufletească, are dispoziţia interioa-
je a-F1 .pune problemele celorlalţi. O face, probabil, ca
. _fle dihnă în realitate însă, caută îndreptăţire. Omul
întotdeauna umblă după propria sa îndreptăţire. Nimeni însă
nu trebuie ă-şi dezvăluie războiul din sufletul său altuia, în
n:culu sau la un părinte duhovnicesc, pentru
are primeşte binecuvântare specială ca să îi vorbească.
>aOar nu-l primi pe omul care vine la tine, chipurile, să-ti
r una durerea lui. problema lui, ispita lui, gândul lui, lupt’a
t se h u 10C Sâ_1 odihneŞti, care în cele din urm ă
t ispita. Da -1 afară ca să-ţi mântui sufletul.
mgăciUni’ Câd m ă c iu n e a
Despre conştiinţa celor ce locuiesc In chilii
îndepărtează - 1 pe omul care este pentru tine o ispită

periculoasă şi stai singur, silindu-te să spui de multe < r
rugăciunea; căci rugăciunea lumină este sufletului tău. De
sigur că putem să facem ce vrem, de ajuns fiind să uităm ce
ne-a spus celălalt. Cel mai bine e să ne facem rugăciu.
noastră, pentru că ea este lumina sufletului. Acum a .
Isaia revine la problemele care ne privesc personal.
Referindu-se la rugăciune şi priveghere, Începe dc la
legătura noastră cu oamenii şi sfârşeşte iarăşi cu aceasta
Rugăciunea noastră depinde de calitatea legăturilor noastre
sociale. Neatenţia în una duce la nereuşita în cealaltă.
Sileşte-te deci pe tine să faci ceea ce este lumină sufletului
tău, care-ţi risipeşte întunericul gândurilor şi al ispitelor: fa
rugăciune. Aşa credinciosul revine în sine însuşi şi la rugă
ciunea sa, care este în fiecare clipă un element unificator cu
Dumnezeu.
Prin cuvintele sale, Sfântul îşi învaţă ucenicii. Ii
învaţă ce trebuie să creadă, cum să gândească. Dacă eşti
monah şi crezi că ai datoria să auzi problema fratelui tău.
sau că trebuie să mergi la rude şi să spui câte ţi se întâmpl .
aceasta este lipsă de conştiinţă, adică a adevăratei conştiin
ţe. Când însă ai conştientizat în ce fel trebuie să gândeşti,
cum să trăieşti, cum să crezi, ce părere să ai despre <
lucru, atunci vei putea reuşi în viaţă.
De vor locui cu tine niscai fraţi, îngrijeşte-te

ca să audă de la tine cele serioase. [4, 2]
Acum se adresează Stareţului şi spune câ trebu e > i

fie sever cu fiii săi şi să nu facă neîncetat p o p o r a n . . ^
numai untdelemn pe răni, ci şi oţet şi bisturiu Cc,n
în continuare se adresea/a ucenicilor si zice.
-87-
De te înstrăinezi• pentiu vr>umne~eii,
u m n c ^ , nu voi să te
amesteci t » ce Jm acel loc.
D a '1 Je înstrăinezi pentru Dumnezeu, nu \o f să te

a i cei din ,v<v loc, pentru că ar fi preferabil sâ
ca părinţii după trap. Cine sunt cei din acel loc? In
primul rând mirenii, care întotdeauna s-au aflat în regiunile
din jimî! mâiristintor. mai ales în părţile răsăritului. Dar
sici ii are in vedere mai cu seamă pe monahii care se
phn^â încolo şi încoace
Pentru r>oi înssamnă să nu intrăm într-o legătură
continuă - - tăi te . . ^ ri. cu alţi monahi, pentru că în acest
ir. se le^âtun. se nu se obligaţii Vei merge şi va
veni la hramul tău O sii mergi ?i o să vină la sărbătoarea ta.
0 sHP -1 l ' r răspunde. De aceea, să nu ai nici o
ki'iuiră cu camenii din ]< .ul tău.
Aceasta se poate sâ nu aibă valabilitate absolută
peMro obştea aghiontâ. zart e^te ca o familie. Este cu ade-
vâral minunată >b ;cj mahilor aghioriţi, atât in pustiurile
Sfântului Munte, cai ş in mănăstiri. Totuşi, în paralel fie
spus. ştiu cai de bine se în ecinează adevărul cu m inciuna,
idol a binele. Se poate ca viata obştească să devină lu
mească. dacă nu iei aminte. De aceea, trebuie să ne amintim
c* e ae foi^ ^ avem legături cu oamenii locului.
De;a oamenii .are suni împreună cu tine la chilie
W to â rtn â su re a ta sunt mulţi pentru tine. care ai pornii pe
Aşadar, sâ nu ai legături cu alte mănăstiri
ûmai dacă mergi - după cum zice şi
' iz*tezi un Stareţ duhovnicesc, impor-
greu a n e .a care nu ajungi cu uşurinţă. Şi acest
uicm o daxâ la trei bau cinci ani . ’
T 1** “ * Mi,C Cu' â'" ***** 6 ' Wj 3 I* MO 1KSB 18,

Despre conştiinţa celor ce locuiesc în chilii
Ieşirea din mănăstire şi amestecul cu alti monai

întotdeauna au vatamat şi vatămă pe fiecare lucrător duh'/. -
nicesc. Ar fi fost mai bine sâ nu vii la mănăstire şi ă fi
rămas cu rudele după trup, decât să mergi şi să alergi pe la
hramuri, întruniri, întâlniri, adunări, vizite de dragoste i
frăţietate.
De voieşti să pleci Ici munte cci să te întâlneşti cu

fra ţii în mănăstire, rămâi la cel la care mergi şi nu te duce
la altul, fă ră să-l întrebi pe el: „Să merg la acela sau nu? ",
iar de nu afli odihnă la el, nu-l supăra până ce pleci de la
el.
N-ai mai ieşit din mănăstire de şase ani şi-i spui

Stareţului: „Părinte, da-mi blagoslovenie să vizitez mănăsti
rile Sfântului M unte” . Mergi, ţi se dă o chilie, eşti dat în
grija cuiva. Doar cu acesta te vei întovărăşi. N-o să alergi
din chilie în chilie. N-o să ceri să te vezi cu alţi monahi. Nu
da prilej să se creadă că umbli de la unul la altul O să rămâi
în aceeaşi chilie şi să nu dai prilejul să-ţi judece viaţa
duhovnicească. Dacă vrei să iei blagoslovenie de la un
anume părinte, îl vei întreba pe cel căruia ai fost încre iinţat.
Dacă îtij îngăduie
o cu bucurie, atunci du-te. Dacă însă, >
învoieşte cu jum ătate de gură, mai bine găseşte un motiv şi
renunţă, pentru că Dumnezeu nu te va binecuvânta.
De te linişteşti în chilia ta, să nu ţii la tine vreu i va

care te-ar fa ce să nesocoteşti porunca iubirii fratelui
dacă fra tele ţi l-ar cere cu împrumut. [4, 3]
în chilie trebuie să ai cele strict n ecesa re. Sa nu ai

ceva ce nu au ceilalţi, pentru că. daca ţi-1 ceie celăiali. **
obligat să-l dai. Dacă refuzi, te separi de fratele iau. > ie
-89-
Cuvinte asceticc
însmcurezi de frăţie şi deH Aşadar decât să ajungi în

r i s t o s .
situatia Je a produce o separaţie socială, sufleteasca şi

duhovnicească, mai bine să nu ţii la tine vreun vas caic
it-jr fact sâ tu socoteşti porunca iubirii fw tc lu i tău, dacă
frott n ' ■ ' ( ( eu impiumut. ^
ui monah nu poale să spună ,,nu , pentiu că
atunci sufletu; îi este tiranizat, la fel şi conştiinţa, şi nu
po3 te să J' arm: Lucrul pe care ni-1 cere celălalt este o
porunci Chiar Ja^ă nu ţi-1 cere. dar îţi dai seama că i-1
trebuie eşti obligat sâ î-l dai, pentru că întotdeauna
premerge ceia)alt Pnn urmare, e mai bine să nu ai nimic
u ca să existe deplină frăţie.
Dacă ji ceva numai cât îţi trebuie şi nu în chip

pn itsixrr, fâ tui mit sâ-l risipeşti şi să te tulburi pentru
actosta.
Dacă ai doar lucrurile de strictă necesitate, nu le

neglija, pentru tâ. cacă le pierzi, îţi vei pierde pacea. în
rr.ijd sigur, eşti dator să păzeşti toate câte îţi sunt necesare şi
P°‘ ; bun • >niun al taturor fraţilor. Foarte înţelept şi foarte
sîint acest cu\unt!
De aceea, monahul nu poate să aibă avere proprie.
C tad o are. once ar fi. se află in afara rânduielii. Nici nu
poale va ceară ceea ce a văzut: o icoană, o carte, o haină,
ânta Scriptură spune: ..Nu vei pofti nimic din ce
? * " ' ,eŞ 2 a î7>- De te m e n e a , nu poate
Beavând nici drePtul de a da, nici de a
năstirii i u R1*!1IC nu esle ^ sû- are aparţine mă-
S S ’l 'j- ca «8-1 folosească un
loc pentru discuiii f Srf? n" aScS "imic “ "u încaPe
pentru c i in ■ niama sau un prieten etc. -
v... caz. este rob legilor trupului. Aşa pretind
-90-
Despre conştiinţa celor ce locuiesc în chil»
legile duhovniceşti, ca să existe o desăvârşită armonic „

tovărăşie în legăturile noastre.
Dacă te nevoieşti, să nu prindă curaj inima ta de

aici, cum câ nevoinţa te păzeşte.
Este foaite corect şi important lucrul pe care-I spune

avva Isaia. Uneori avem impresia că asceza şi reaua pătimi
re creează premisele întăririi duhovniceşti a omului, pentru
că slăbeşte trupul şi se hrăneşte sufletul O asemenea con
cepţie este dezastruoasă. Asceza nu-i vrednică de nici o pla
tă şi nu are nici o putere. Ea este pur şi simplu glasul şi lim
ba pe care le aude şi le pricepe Dumnezeu.
Când scoţi un strigăt nearticulat, o să întârzii să-ţi
răspund. Dar când glasul tău este articulat, plin de sens, o sâ
alerg să te ajut. Asceza este glasul articulat care constituie
un sim bol, un semn, pe care Dumnezeu îl recunoaşte şi se
zoreşte spre el.
Când suntem la chinovie, adeseori ne întrebăm: Ce
fac aici? Dorm şi mănânc. Mă duc în pustie, să fac mai
m ultă nevointă. Aceasta însă este o voce satanică, cu scopul
*
de a ne tiraniza în toată viaţa noastră.

Problem a nu este câtă asceză vei face, ci cât te \ei
zbate. Acest lucru poate să fie oriunde împlinit, mai ale:s in
chinovie. Aici îl ai deasupra ta pe Stareţ, care-ţi dă câte una
pe după cap, alta peste obraz şi nu ştii unde sa mai stai. Iţ
faci canonul, îţi zice nu. Faci ceva rău, îţi zice nu. pentru câ
e rău. Faci ceva bun, îţi zice, lasă-1, că te umflă egoismul
Trăieşti cu cincizeci de fraţi şi trebuie să găseşti un mod de
conlucrare şi convieţuire cu toţi. Toate acestea sunt o a.êza
înfricoşătoare. în plus, trebuie sâ-ţi tJ<-i Pr*Vt ^ '**
studiul tău, citirea ta şi, mai presus de toate, asa* tarea
Această rea pătimire o înţelege Dumnezeu.
-91-
Cuvinte ascetice
Cev, asemănător c valahii pcnlru cel care arc che

mare;) pustnicească şi trăieşte în pusl.c, dar caula chinovia,
", sâ s!.odihnească de ccaja neagră a pus.,ei, de g ,cu .a ldc
lucrărilor drăceşti. • ,
De aceea, să nu crezi ca asceza este ccva special. C u
asceza ta. cu privegherea ta, cu strigătele laic îndurerate, cu
tăgăduirea de sine şi cu deşertarea dc sine, strigă cătrc
Dumnezeu, ca să atragi iubirea Lui.
Asceza este un mijloc, o respiraţie în vi.iţa duhovni
cească. Precum nu poţi trăi dacă nu respiri, tot astfel nu poţi
să trăieşti o viaţa creştină fără asceză. Când respiraţia nu iţi
este fiziologică, le îmbolnăveşti. Când inima nu îţi funcţio-
ncază normal, nu poţi să faci plimbări, să te sui pe m unţi, sa
■■ari iii mare. Aşa se întâmplă şi cu asceza. Ea este inim a şi
plămânii .au mai bine . îs, respiraţia .şi lucrarea inimii 111
suflet.
(and omul. aşadar, se nevoieşte pentru ca sufletul
iui să lucreze drept, este cu putinţa să urce .şi sa coboare.
Omul care st nevoieşte sănătos se întăreşte mai mult. Fieca-
r perienţâ şi întărire duhovniceasca devine prem isă pen-
r J înaintare urcuş vi adâncire.
I 'luşi. această adâncire nu se datorează respiraţiei
m a i ,, nicj iucram inimjj cj acru |uj ) atjjcă unuj c |c|n cn t
sira.n de tine Inima este a la. plămânii sunt ai lai, dar ce pot
sa iacă ei daca nu există aer? fi nevoie de un elem ent
i cri de ceva str&in. Acest clement străin, ca să-l am intim
pe VHAUI Nil . este harul lui Dumnezeu, Sângele si
UI nau.s. Duhul Slânt care este slrăin faţă dc fiinţa
^ este nevoie ea in ascc/a noaslră să intre

>» graiul cel «trt.n, Sffi,ltu| DuI, Ascc, a , slc neccsa.
laStoai. avve. hvajfne * , ?f e' rfl Ut' A'sul)

t |Uiae " ' ii,r
„ ;|im
-92-
Despre conştiinţa celor tc ]., UIC t!
ra, penii u ca se (ace început al sporirii, i! ; ,, 3

întăririi, dar cauza acestora este harul lui Duirmi ic \\ \ k e
za, în ea însăşi, nu foloseşte la nimic I rin urinare, te (aer
cu smerita cugetare, atrage harul dumnezeie * ?i arc roade,
nu sc p iu d c, pentiu ca Dumnezeu nu este <• cioplitură -i
are urechi şi ochi şi răspunde la asce/a n o a su . I r.t lucrul
pc care mi -1 da se datorea/ă măsurii în care rrm n nev
Să luăm un exemplu. Mă împărtăşesc M
care il voi primi şi simţi pe Hristos înlăuntrul meu. dcpir dc
de asceza mea. Nu ca asceza mea ar ti cc\a prin ea tiWişi,
dar este sita prin caic va trece Hristos ca sâ lucrezc in v a u
mea. I ste mijlocul prin care primim viaţa dumne/ ...
prin care II chemăm şi II primim pc* Hristos. Ve /
deschide plămânii şi pol să primesc înlăuntrul meu : >t
acrul.
Nu putem să ne sprijinim pe asceza noastră, ci i
urmărim sa devenim receptacule ale harului, cu ajutorul
unei asceze săvârşite în smerenie, in iubire, in pârtihie
Dumnezeu. Astfel, viaţa noastră devine iiinţială. precum
rugăciunea. Deoarece asceza este însoţita de durere,
chinuie când trăim în odihna, moleşit anemic. 1 ne
când avem alta mentalitate. Dar rezultatele ei sunt Mint te
când ne modelăm potrivit cu exigenţele ei şi nu o ukt -•
nani, din pricina împoti ivirilor care există înlăuntrul r
Dacă mergi pc calc cu niscai fraji >'« afla m u r ct

vreunul pc carc-l iubeşti pentru D unvu.» i
neşti să i-o ară(i in văzul celorlalţi. <<♦ w* »■
între ei vreunul cart sa moară de t uuu*. *
păcatul lui, pentru că i-ai dat hn sâ pai >aniiM ă
De călătoreai împreună cu alţii >< ' "• *"

unul pe care i iubeşti mai mult. nu i ai na ■'
11;
Cuvinte ascetice
sau îndră -nealâ. ca nu cumva altul să vă invidieze şi tu să

■"-ispni ător îi 'e i \o rb i frumos şi el iţi va răspunde
-, î i- ,s ă te întrebi ce i-ai făcut. M otivul este purtarea ta
,-ieocebită pe care i-ai arătat-o celuilalt. O să zici: atat c de
; i -■ sunt sufletele omeneşti. Nu pot pretinde de la
' să fie tare. Eu trebuie să fiu tare. D e la celălalt nu
r jc cea mai mică pretenţie. Pretenţii pot să am
inia - mine. Aşadar, trebuie să iau am inte, pentru ca
- _ e e._ lă faţă de toţi.
De câtă atenţie e nevoie ca să fim cu toţii o frăţie!
D acu rgi la c i’tcva. să nu aştepţi să se bucure de

tme foarte, pentru ca sJ mulţăm eşti lui D um nezeu de te vor
Cânii mergi să \izitezi pe cineva, nu aştepta să se

bucure : _ r . că te vede Poate că e obosit, m âhnit, bolnav
>â nu-; dea atenţie. Dacă te aştepţi să fii p rim it cu b u c u
rie : d miii pro ba e ; e că vei fi dezam ăgit. D ar ch iar dacă
c gaia >1 te primească şi să-şi dea sufletul pentru tine. din
p n .in i . i u i a ■ atât _e optim ist, toate o să-ţi p ară pe dos
ei pleca nâhm Dacă în«â m ergi fără să aştepţi nim ic,
nditerent cun . *• p u r . - cu atât mai m ult dacă-ţi arată
puţină bunăvoinţă, puţină dr.:go<-te - te vei în to arce acasă,
mulţumind lui Dumnezeu pentru m area dragoste şi cin ste
.arc ii-au arâu:
Minunate şi excepţionale toate acestea! N e asigură
'■m ;a din toate puncieie de '.edere
Ducă u <apnnde o slăbiciune în tim p ce te lin işteşti

\ [ r'1 ' iCl ‘ M curajul, ci mulţumeşte Domnului,
vey iufletul tău tulburai, spune-i: nu-fi mai aduce nici
D espre conştiinţa celor ce locuie c in hi Iii
un fo lo s aceasta în afara de gheena, în c a r t . .

te vei linişti întru tine.
M om entele de boală reprezintă un pericol a u t . er -

tru viaţa noastră ca obşte, cât şi ca persoane. Când te
cuprinde o boală trupească sau sufletească şi te linişte
chilie, fii atent să nu te întristezi, sau să te sperii, sau sa te
cuprindă agonia, deoarece de aici o să iasă multe pofte
anorm ale O să vrei ca fraţii să te viziteze, să trăncăneşti cu
ei, să-ţi spună glum e, să-ţi facă mâncare aparte. O să ţi se
pară ca nu te bagă in seamă, că întârzie să vină. Ei se scoală
foarte de dim ineaţa ca să meargă la biserică, şi apoi se vor
odihni, dar tu o să spui că au mers la biserică, şi acum
dorm , şi nim eni nu a venit să mă vadă, m-au uitat. în viaţa
ta o să intre un elem ent anormal. De aceea, mai cu seamă
când eşti bolnav, să fii bucuros şi să păstrezi sufletul tău in
lucrare. N u te descuraja pentru nimic, nici nu ceda. Nici
pretenţii să nu ai, nici aşteptări, ci numai să mulţămeşti
D om nului.
D acă vezi că din pricina bolii ţi se tulbură sufletul,
gândeşte-te că această tulburare este un egoism, o neputin
ţă. Spune-i: de ce te tulburi, suflete al meu? Şi mulţăme>.e
D om nului şi El îndată va fi cu tine.
D acă îţi conving dem onii inima pentru o .

p e ste p u terea ta, nu asculta de ei Căci ei înfii ibantă pţ c
spre tot lucrul p e care nu-l poate, până t t tade
lo r şi se bucură de el. [4, 4]
D em onii se bucură când facem n 1

E xistă asceza celui credincios care se faê p<- •-
rile omului şi în ascultare. Exista şi a.vce t-
. * n-i i nneva a îo>i ornu
satana. D em onii au o caracteristica. L -
Cuvinte ascetice
în privinţa eândului, îl fac să pacatuiasca. Daca insa îşi dă

seama de păcat, atunci îl înfierbântă pentru or.ee faptă bu
nă. pentru post. pentru rugăciune, pentru priveghere, până
e;ind < bucură dc cl, adică până îl lac ju căiia lor. Aceasta
nu este asceză.
Primeşti să mănânci, dând ceea ce e de trebuinţă

iranului tău. ca să te susţină în împlinirea slujirii tale şi să
nu voicţti sâ ( părăseşti pe aceasta; dar nu m ânca nim ic cu
plăcere, cu poftă în gust, fie că mâncarea e bună, fie că e
rea.
Pune-ţi măsură ca să mănânci exact cât ai nevoie.

Nu pune mă înfrânez şi nu o să mănânc deloc sau o să
mânai c mai puţin, pentru că satana o să-ţi dea bucurie şi
fierbi iţeaiâ. ca să renunţi tot mai mult la m âncare. Astfel,
c ; ie de puterile şi n-o să-ţi mai poţi face privegherea,
sau daca o vei face. dimineaţa nu vei putea ieşi la vreo
munca neaşteptată, vei fi obosit, vei spune „nu pot” şi, prin
urmare, ei fi neascultător faţă de mănăstire.
Mămancă numai o dată pe zi şi dă trupului num ai ce

de trebuinţă, sculandu-te încă până mai voieşti (să
mănânc n, iar vegherea ta fă-o cu măsură, nelipsind trupul
iau de ceea ce e de trebuinţă. Fă liturghiile (rugăciunile)
ta e cu măsură $i cunoştinţă, ca nu cum va din m ultă
prneg ere să se întunece sufletul tău de multă încordare.
inf>e 0 jumătate de noapte pentru liturghiile
ruganuntle) laie, lăsând o jumătate pentru odihna trupu-
demf>niC'U ÛnC nou Pr°blem a ascezei. Nu îngădui

demonilor să te înherbânle, ci urmeaZă rânduiala din
Despre conştiinţa celor ce locuiesc ui chil..
mănăstirea ta. în schitul Nitrici'8, unde e nt - .,

rânduiala era sa mănânce o dată pe zi. Tu nu dori . •
„anei o M l la M sau „ei i ...
urmează această rânduiala, pentru că trăiesc în alt 1 I:
trebuie să mănânci in fiecare zi. Să dai trupului ceea
trebuinţă, ca să ai putere când e nevoie şi să poţi să— 11 î.i.
privegherea.
Privegherea să o faci cu măsură, fără să-ti lipseşti
trupul de cele necesare. Liturghia ta sâ o faci cu măsură şi
cunoştinţă. Să ştii cu ce scop priveghezi şi te nevoieşii
Asceza fără cunoştinţă nu e nimic. E nevoie de înţelegere,
de înţelepciune, ca nu cumva din multă priveghere \â se
întunece sufletul tău, nu cumva să orbească sufletul tău >i sa
cazi în întunericul neştiinţei.
Iţi ajunge o jumătate de noapte pentru liturzhiiU
(rugăciunile) tale. Părinţii aveau ca măsură să privegheze
iarna o jum ătate de noapte, iar vara două treimi din noapte,
iar restul se odihneau.
Foloseşte două ore, înainte de a te culca, mgân-

du-te şi cântând. Şi odihneşte-te apoi. Şi când Donvi ti u
scoală, fă privegherea ta cu râvnă.
înainte să te culci, afieroseşte două ore rugăj - *

Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă. precum
rugăciuni. După aceea, odihneşte-te.
18 Schitul Nitrici sc află în Egiptul Inferior in «urJu;■ ^

întemeiat de Sfântul Macarie Egipteanul, c u l,“ ■* J ' ‘.
ţime de monahi. Principala preocupau* era iiuru
curăţirea inimii, rugăciunea curata : -
contemplării lui Dumnc/cu. Acest centru nn • ^
îndepărtat de Alexandria, asttel încât
-97-
Cuvinte ascetice
Pe omul care se culcă astfel şi întâmpină astfel odih

na canonul, asceza sa. îl trezeşte Domnul. D eoarece devine
insjnimenml Lui. face cu el ce \rea. Dumnezeu îi zice oare
cum. ..în 'lecare zi. fiul meu. înainte să te culci, să te rogi şi
■; e es. :ouă ore. Astfel, ai simţământul că nu te trezeşti
de^tepti lorul. ci Eu te trezesc . Şi. într-adevăr, câţi fac
aşa. se obişnuiesc şi se trezesc la ora rânduită, treziţi de
Domnu! De ceas are ne\ oie un începător, sau unul care se
: ereu să se trezească, dar niciodată nu se scoală.
Pentru câ nu-şi poate obişnui organismul, are nevoie de
deştepţilor D_r şi deşteptătorul, ca să te trezească, zi că
; _ ui pe care îl bate Domnul, şi începe-ţi priveghe
rea Li dr noapte.
F i _ inceput efortul de a priveghea două ore seara şi
una înainte de ba de dimineaţă. Mai târziu, străduieşte-
te si pn veghezi două şi chiar trei ore înaintea slujbei de
- t ... Dacă vezi trupul tău lenevos, întreabă-I: voieşti
- - -"a*; — ir- această viaţă scurtă şi să dobândeşti
întunericul cel mai din afară?
Dacă ie sileşn câie puţin, îţi vine puterea.
b iid te trezeşti noaptea şi ţi se pare că nu ai nici un

chef. iocepe sâ faci metanii, ca să-ţi uiţi de lene, şi îndată îţi
va veni puterea. Şi, într-adevăr. puterea vine. N im eni nu s-a
oe\oit cu acest duh ai cunoştinţei, al răbdării, al înţelepciu
nii. până astăzi şi să fi dat greş. Dimpotrivă, a dobândit o
rcgujodsă. Ce vrea, omul face. Numai ce nu voim,
item sâ facem. Când cineva îşi creează obişnuinţele
corespunzătoare în mănăstirea sa, în chilia sa, toate devin
ioane uşoare
Despre conştiinţa celor ce loctoiesc în chilii
^ ^
i AT i IS*ia’ in cûvântul său «Despre conştiinţa celor

ce şed in chilii , nu-şi învaţă ucenicii săi să facâ ceea ce le
spune conştiinţa. Uitaţi-le pe acestea, le zice. eu vă voi spu
ne care trebuie să fie conştiinţa voastră. De aceea in mona
hism, deasupra şi a conştiinţei, se află Stareţul. Conştiinţa
noastră este alăptată de voile noastre, de dorinţele noastre
de lecturile noastre. Este uşor de modelat, dar şi uşor de
deviat. Ne-a dat-o Dumnezeu, dar constituie o garanţie
numai atunci când am cultivat-o corect şi o hrănim corect
Cele mai multe erezii, cele mai multe schisme, cele mai
multe căderi, nereuşite şi abateri demonice ale omului,
provin din conştiinţă.
Cum de spune atunci Apostolul Pavel „că neamurile
care nu au lege din fire fac ale legii” (Rom. 2. 14)? Aici
spune, neam urile care nu au nici legea scrisă, nici
dum nezeiasca Descoperire, din fire fac binele şi se feresc de
rău. D ar ce este bine şi ce rău e un lucru diferit pentru cel
prim itiv, pentru cel civilizat şi pentru cel din lume. potrivit
cu locul, cu timpul şi cu felul vieţii. Să nu ne lăsăm înşelat;.
conştiinţa este o chestiune foarte fină. altfel n-ar mai avea
rost ascultarea. Cei mai mulţi dintre cei care nu ascultă, o
fac în num ele conştiinţei.
„Conştiinţă” înseamnă „cunosc bine şi în adânci
m e” . înlăuntrul nostru există punctul de pornire al
binelui. D ar care este binele acela. îl formează iaima noas
tră, voia noastră, pofta noastră, cartea pe care ani citit o.
părinţii care ne-au crescut, fratele nostru care ne-a^ > nui
dem ult nişte vorbe pe care nu le-am uitat niciodată, cwu
acestea m odelează binele şi noi credem ^că a c e sta esu
conştiinţă. Conştiinţa însăşi este îmbogăţită cu *.i* oonţ
-99-
Cuvinte ascetice
« Adică, nu are conştiinţa conţinut? Binele sau răul

oţiieclh runt aşezate înlăuntrul nostru ulterior?
Conştiinţa are un oarecare conţinut moral, iar uneori
si doematic şi de cunoştinţe despre Dumnezeu.^ Chiar şi
conştiinţele protopărinţiior conţin o m inunată învăţătură
dogmatică nediferită de cea ortodoxă, dar învăţătura lor nu
este deplină şi trebuie îmbogăţită.
Cine face greşeli in\ocă conştiinţa. Cine vorbeşte,
cine mănâncă pe aproapele cu gura, cine face observaţii, ci
ne pleacă uin tiserică. invocă conştiinţa.
C aştiinţa se schimbă cu voie şi fară de voie. Când
aaz: de mic . \ ai celor ce nu binevestesc” şi înveţi că trebuie
>â piec; in A nca la misiune, de îndată ce cunoşti m onahis-
mui. vei suferi un conflict de conştiinţă. E normal. Sufletul
. _ ...Hu a. A-jdar. are importanţă educaţia conştiinţei,
în mod obiectiv există numai cuvântul lui D um nezeu, pe
care : eşteeare îl împropriază potrivit cu Stareţul pe care îl
are.
- ;i şi-mi spui: sunt ziarist. Ziarul meu are cel m ai
bun continut. dar nu pot să nu bag şi ceva de scandal,
- - altfel . meni n-o să-l cumpere. O să bag, ca să pot
â trăiesc. Eu iţi pun ,,bine“, altul îţi spune altfel, potrivit
Stareţul lui. Care este însă legea obiectivă a lui
umnezeu. care trebuie să ti-o impropriezi prin interm ediul
Stareţilor?
Există o diversitate din pricina libertăţii om ului şi nu
pentru toate Există iubirea pentru D um nezeu pe
^ împropriază prin ridicarea crucii Lui. „Să
Domnul T ** Să'™ M ie” ’ /Jce

i n u l u i . Toate c e l e l a l t e ^ ^ ** * *
impreiurârilf- c |te se construiesc potrivit cu
rest. altul pusin^ceşâhul te .câ'S ătoreşti’ eu m ă călugă-
pleacă in Africa. V arnava m er-
100-
Despre conştiinţa celor ce locuiesc in chilii
ge în Cipru, Apostolul Pavel nu e de accrd cu ; - devine

apostolul neam urilor (F.A. 15, 37-41). Nu puteri .. ,
un stăvilar. Nu există un singur tip pentru toti .ecit M ini
mele şi îndrum ările sunt diverse. Viaţa duhov nicească u
o viaţă diversificată.
M isiunea Stareţului este să formeze conştiinţa nv -
nahului şi să facă din el un om liber. Misiunea Staret;:.; nu
este să-i facă pe oameni scla\i. ci să le dăruiascâ liben......
pe care ne-a dăruit-o Hristos. Spre acest scop ţinteşte !eeâ-
tura cu Stareţul. Dar aceasta este problema Stareţului, nu
poţi tu să doreşti să-ţi povăţuieşti gândirea sau viaţa. Acest
înţeles îl are cuvântul conştiinţă.
Daca Stareţul nu dă o povăţuire corectă, monj .
poate să se m ântuiască prin ascultare? Mai bine să merî cu
Stareţul tău în jos, decât singur în sus. Desigur, dacă orb pe
orb va povăţui, vor cădea amândoi în groapă (Mt. 15. 14>. şi
de aceea greşeşte şi Stareţul care, fiind orb. a luat asupră-şi
conducerea sufletelor, înainte de a-şi vindeca proprii ochi.
Şi greşeşte şi ucenicul care şi-a ales un Stareţ orb Dar
după ce l-a ales. subiectul e închis. Acum nu mai poate
nu fie de acord, nici să-l schimbe. \ iaţa duhovnice.: nu
este o joacă.
Şi dacă, atunci când l-ai ales nu ţi-ai dat sean ... .
abia mai târziu? Dacă nu ţi-ai dat seama, acum subiectul
este închis. O m ul se naşte o sigură dată. Din clipa in ca c
vei lepăda Stareţul, bun sau rău, începe martiriul v e., ... -
începe nereuşita ta. Nu e voie să greşeşti. Pentru că. <—
poţi să cântăreşti cine îţi e potrivit de Staret. na -
alegi. Ai cântărit? Acum nu mai poţi să nu tu ce - > -
el. Altfel dem onii te vor subjuga total. E pre c a
îm preună cu el, decât să te sui pe piscurile \
l-ai făcut Stareţ? El este tatâl tău. Nu poţi sâ spu n i>_
născut dom nul cutare. El te-a născut ^ u aU
Cu\ inte ascetice
putem vi 2!urnim şi să spunem luci u n n ta d e v a ia lc , d e v a sta

r ă Singurul lucru pe care pot să-l fac e ste sa m a g â n d e s c
i-rin te de" a mă supune cuiva. A d ică să -, c u n o s c d u h u l,
credinţa, dacă cele pe care le sp un e se g ă s e s c m învăţătură
S u p ării şi a Părinţilor B isericii şi dacă v ieţu ir ea lui e s te
dreaptă. .
O sJ-nii spuneţi.’ Ducă pot să le judec pe iicestes şi
O ie cântăresc, la ce-mi mai tiebuie Staieţ?
A nevoie ca să-ţi plineşti conştiinţa. Supunerea faţă
ae Stare nu e problemă de hotărâre personală, ci o lege a
e. - i monahale. Fiecare monah sau om, care vrea să
devină monah. este povăţuit de cineva, fără să poată să-l
lase ... sâ - ungă se judece cu el, rămânând nevinovat.
Asta ar fi o răsturnare a firii. Este un element anormal în
Ace-i'iâ ctare este. în majoritatea cazurilor, începutul
.. . • a durerilor, dar fară naştere şi înviere, şi care
... ...„ n a -unt acoperite de către conştiinţă. Dar aceasta
nu es c conştiinţă, ci ascultare faţă de ego. O spune şi
Star tal Sime n Noul Teolog 9 şi toţi Părinţii.
Nimeni nu şi-a schimbat Stareţul, ca mai apoi să va
dă spor în viaţa â. Dimpotrivă, câţi au ascultat un Stareţ,
' •'•• •r daci a.e .ta greşea, s-au mântuit, au înaintat şi au fost
ajutat, chiar i când Stareţul s-a pierdut, pentru că fiecare
este j jdecat în mod diferit. Eu, Stareţul, voi fi judecat în
runcţie de modul in care am născut şi am hrănit fii duhovni-
âr .u in funcţie de ascultarea ta. Deasupra a toate este
Stareţul. \ j este nici Evanghelia, nici Hristos, nici Dum ne
zeu aici Sfântul Duh, numai Stareţul.
Smereşte-te, aşadar, la picioarele lui şi zi: „Robul
iau Pannte mântuieşte-mă” Roagă -1 stăruitor şi te va
SSfN J / Z * ' Cateh‘ (>cneri l l > hd Deisis, Sibiu,

P 222 *41. r<*°s pe iingele părintelui duhovnicesc,
-102-
Despre conştiinţa celor ce locuia c in chilu
primi. Fă însă voia lui. Pentru că ce să-ti faCă Iacă

sminteşti în fiecare zi turma? Dacă tulburi, dacă tri i '
nu eşt, de acord cu duhul frăţiei? Mergi la biserică nu c ti
mulţumit. Se face sinaxă; rugăciune - zici tu - trebuie .
sinaxfl. Ce să-ţi facă atunci? O să-ţi dea una ca să a un , n
prăpastie, sa se mântuiască cei din jurul tău, să se mânu.-
iască şi sufletul tău.
Gheron Iosif l-a izgonit odată pe părintele Efrem
pentru că întârziase puţin la slujbă. Nu făcuse nimic serios’
„Am căzut atunci —zice papa-Efrem —şi l-am rusat. l-am
rugat, ca să mă primească iarăşi. Şi m-a primit”.
De pleci în cetate, vinde lucrul tău de mână.

netârguindu-te pentru preţul lui, ca mirenii, ci dă-i-l cuiva
pe 01 ice, ca să nu piei zi putereci adunată în chilia ta. Dt
cumperi ceva de caie ai trebuinţă, nu te târgui spunând.'
„De nu mi-l dai cu atâta, nu ţi-l iau”; iar dc voieşti
aceasta, sileşte-te puţin, şi de nu primeşti preţul lui, lasă-l
în tăcere. [4, 5]
Vrei să cumperi ceva. Dacă ai câţi bani ţi se cer,

cumpără, dacă n-ai, nu fă tulburare. Taci, spune „mulţu
mesc m ult” şi du-te la altul. Să împărătească pacea şi
seninătatea în jurul tău şi înlăuntrul tău. Dacă vezi că vre^
să profite de tine vânzătorul, ori nu mai fă cumpărături, ori
du-te acolo unde nu profită.
20 Gheron Iosif (tl9 5 9 ), dc loc din insula Păros a xemt & u n i -

Sfântul Munte, unde a dus o viaţă foarte aspră şi i^ lu ^ ă ^ ^
ucenici cărora le-a împărtăşit duhul isihast. dar a to>tst lul _
al multor monahi şi monahii. Unul dintre ih.uuu * '
Katunakiotul, vrednic fiu al acestui slânt >i cuxio* F.ti* *c
-103-
Cuvinte ascetice
Dar n-a născut lui îacov copii, pană ce n-a născut

Lia copiii ei. Şi a împlinit slujirea pentru Ralula alţi şapte
ani. [4. 10]
Se referă la Rahila şi Ia Lia, cele două soţii ale

patriarhului Iacov. Rahila era frumoasă, iar Lia avea ochii
bolnavi şi Iaco\ nu o iubea. Dumnezeu n-a îngăduit să
dobândească copil de la Rahila, înainte de a dobândi copil
de la Lia, prima femeie pe care i-a dat-o socrul său când l-a
înşelat. Iar ca să o ia pe Rahila, pe care o dorea, a slujit alţi
şapte ani.
înţelesul este acesta: că de nu va săvârşi om ul toată

făptuirea, adevărata contemplare nu i se dăruieşte.
Chiar dacă Iacov a iubit-o pe Rahila totuşi a luat-o

mai întâi de femeie pe Lia. Avva Isaia dă acestui fapt istoric
c talcuire simbolică şi mistică. Bine este ca atunci când
citim Scriptura şi avem o insuflare pentru tâlcuirea ei alego
rică şi simbolică să o acceptăm, dar să nu lepădăm niciodată
ideuirea literală, pentru că în ea se află siguranţa.
Dumnezeu a închis pântecele Rahilei până ce a năs
cut copii din Lia. Când Lia a terminat de născut copiii ei, a
început Rahila să nască (Fc. 29, 31 ş.u.). Copiii ei erau
iu i i ^>i de folos. Dar copiii care erau într-adevăr iubiţi de
a. jv şi care au jucat un rol important în istoria lui Israil au
născuţi dm Rahila.
MSti r L! 7 'te ,mboluI vietH practice. Trebuie mai întâi să
rusL .i ni .d CU,tani’ ale smereniei’ ale luptei zilnice, ale
cu care încă nu-L vezi pe Dumnezeu, să fii
-104-
Despre conştiinţa celor ce k u w , - .hilii
binecuvântat, să naşti fii sâ ai mulţime de fn - . lup* ce ■

dobândit fii peste fii, adică roadele făptuiri in «aţa ta
duhovniceasca, atunci să intri în viaţa coni. mf
Şi când a încetat Lia de a mai n tun ,• .

adus Dumnezeu aminte de Rahila.
Dumnezeu aşteaptă mai întâi să rodim in sia. prac

tică şi după aceea ne dăruieşte contemplaţia. Probabil că fui
avvei Isaia au protestat: Noi am venit în pustie ca
lucruri înalte, am venit pentru contemplaţie, şi tu . b n
şi ne vorbeşti despre cum să discutăm, cum să şedeiu cun
să dormim, cum să prindem furculiţa şi lingura? Era perico
lul să ajungă a-şi dispreţui Stareţul. Dacă l-ar fi dispreţuit,
l-ar fi jignit pe Dumnezeu, ar fi necinstit legea Domnului,
ar fi îm părţit cuvântul Lui, ca şi cum ar a\ea elemente mai
înalte şi altele mai joase. în timp ce toată propovăduirea lui
Dum nezeu este duhovnicească, serioasă şi dumnezeiască
mod egal. în felul acesta şi-ar fi vătămat ucenicii suflete e
Pentru ca să-i prevină, aşadar, le spune: simt ispita \oastrâ
aţi \ enit pentru \ia ţa contemplativă, dar mai ntâ
aduceţi roadele \ieţii practice, dacă \reţi săînain aţi i
lăuntrică.
înţelesul e acesta: de dobândesc osient hit îr 4prşh

şi simţirea se eliberează de patimi, vtJi •
adevărată descoperă minţii slavele Siih D i-
spre ajutor lui Iacov, totuşi el iubea vt I
pe toţi, adică deşi ostenelii tt
vrăjm aş,totuşi numai adevărata
uneşte pe el cu Dumnezt M-
-105-
Cuvinte asccticc
caii catul şi nu vă supuneţi şi la cei ae pe urma caiugar al

mănăstirii, şi dacă nu vă faceţi pământ şi cenuşă la picioa
rele. la \oia şi la gândul celuilalt, dacă nu învăţaţi să-l ve
deţi pe celălalt cu gingăşia despre care am vorbit, dacă nu
primiţi bunul simţ al celuilalt, dacă nu aveţi deplină părtăşie
cu ceilalţi Fără acestea, nu veţi putea face nimic. Pentru
acestea vă va binecuvânta Dumnezeu. Părinţii au îm plinit
ceea ce ne învaţă maica Biserică, ceea ce ne spune cuvântul
lui Dumnezeu. Acelaşi lucru trebuie să-l facem şi noi, ca să
dobândim cunoştinţe pentru minte, simţiri duhovniceşti,
care reprezintă adâncirea şi vederea chipurilor vieţii lui
Dumnezeu.
Şi de ia aminte slujitorul la Ilie şi nu vede ceva din

cele şapte patimi născându-se, vede „Un nor nuc care
printr-o lucrare a bărbatului aduce apă" (3 împ. 18, 43-45)
din mare. ceea ce înseamnă odihna M ângâietorului celui
Sfânt. [4. 11]
Dacă nu mai ai patimi, dacă nu ai neputinţe, dacă ai

depăşit cele de jos, atunci vei vedea un mic nor aducând
apă din mare, care este odihna Duhului Sfânt Atunci îţi va
hărăzi Dumnezeu şi odihna desăvârşită.
-i iraim lepaaandu-ne de ce
este al nostru şi adoptând ceea
ce este al celuilalt, atunci
Despre conştiinţa celor cc locuie n
avem nădejde că Dumnezeu ne va învrednici v

Altfel, nici dacă ne strâduim, nici dacă strigăm, nu .on pu
tea face nimic. Oricât am vrea, oricât am aler_
n e -a m jertfi, nimic nu vom realiza.
Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne dea bunul iroţ
a-L găsi pe Fiul lui Dumnezeu, care S-a numit ..Fiul
Omului , in fiece om pe care-1 avem înaintea noastră -vi ab t
atunci vom avea dreptul să pretindem ceva de
Dumnezeu. Trebuie, odată şi odată, să avem pretenţii de L
Dumnezeu. Altfel, vom fi tulburaţi de furtuni şi ne vom
afunda neîncetat în neadâncimea noastră zilnică. în
micimile noastre, în gândurile noastre, în păţaniile noastre.
Viaţa noastră va fi o pendulă care va merge când încolo,
când încoace, fără să facem nimic. Eu voi sui, tu vei cobori,
tu vei sui şi eu voi coborî. Această viaţă a noastră va fi
mincinoasă, în timp ce Dumnezeu ne-a adus aici la
mănăstire, ne-a chemat, pentru o viaţă atât de duhovni
cească.
4
Despre poruncile date celor
credincioşi şi despre zidirea celor cc
voiesc să locuiască cu pace împreună
Avva Isaia este un om plin de har, vorbeşte

dulceaţă şi cu dragoste, dar pune întotdeauna ca temelie a
vieţii duhovniceşti pe aproapele.
în textul care urmează ne arată cum putem să trăi;
în pace cu ceilalţi, astfel încât viaţa noastră să nu fie o
continuă confruntare. Se referă la probleme practice car.
sunt trăite de toţi cei ce trăiesc lupta vieţii duhovniceşti şi
de noapte.
De m ergeţi împreună pe caley luaţi aminte in toate

la cugetarea slabă din voi, fie că trebuie să şedeţi puţin, ţit
că gustaţi ceva înainte de ora cuvenită. [5, 1]
Când călătoriţi cu alţi fraţi, s-ar putea ca unul su fie

slab cu trupul sau cu sufletul şi să dorească să se a>e.e
puţin sau să m ănânce înainte de ora rânduită. Tu, înairte c i
acesta să o ceară, trebuie să-ţi dai seama că acesta v e . ^
m ănânce sau să se odihnească. Aşadar, prefa-te că eşti
obosit, ca să poată acela să se odihnească.
De ieşiţi împreună pentru un lucru Ht». ’

să ia am inte la sine şi nu la fratele său: nu-l in\t,c
-109-
Cm inte ascetice
\ici criteriul iarăşi este celălalt, dar dintr-o perspec-

. . r e i Lucrul monahului este studiul, rugăciunea şi
sa Orice altce\a ê consideră a ti o lucrare trecătoa-
•'■ci.că în pauză. A.şadar. când mergeţi la o astfel de
lucrare, la o i crare a întregii obşti, fiecare să-şi vadă de el
însusi ■ de celălalt. Dacă te uiţi ce face celălalt, o să-ţi
_ . si-l îndrepţi şi să-l înveţi. Face bine ? Face rău?
Nu trebuie s5 -ri sc^pe nici un cm ânt din gură. Şi numai
ţaprui că m visat şi te-ai încredinţat că celălalt c e \a nu face
bine. dga ai si căzut. Cel puţin, să nu rodească răul
. '. 1 . • - j . ;âj ş: să sfârşească într-un rău şi mai mare.
De faceţi un lucru trecător în chilie sau zidiţi ceva,

dt piidă casa sau n a itcru. Iăsaţi-I pe cel ce lucrează să
lucreze cum \ oie.)te.
Să presupunem că faceţi un lucru trecător în chilie şi

nt _ _ rl Ll 5 .i l-! pe cel ce lucrează să lucreze cum ştie el.
De vă aduc niscai fra ţi ceva, să nu-i întrebaţi ceva

“ ’c' ,l - ' dacă \ă lasă aceasta în chilie şi unul din
''eputăndu-se înfrâna, spune unuia dintre voi
ce\a din ceea ce vatămă, să nu spună cel ce a auzit acestea
vreunuia dintre fraţi, ci să tacă, până va trece ceea ce au
■âsai act ia de la ei ca să nu umple inima lor de veninul
morţii.
Dacă .ine un ■i/itator. monah sau m irean, să nu-i

? u r '; întrebare lumească, pentru că va intra robia la tine
■n dulie şi te vor robi gândurile. Orice ai întreba, vei primi
un răspuns lumesc. Nu-ţi ajung ispitele tale şi gândurile
U inlreârea ăâugi căcat peste căcat (Konpov e m
* o w ) , putregai peste putregai. îţi bagi gânduri. Ce vrei,
-110-
Despre poruncite date color ««linei..
de întrebi . No. grecii suntem deştepţi. întreb;, • ..

cum sunteţi, ce mai tăceţi, sunteţi bine. părinţii u h„« -
Punem şapte, opt întrebări cu acelaşi înţeles si nin
mult. Foarte înţelept acest lucru!
Nu-ţi lăigi stei a de interes şi de preocupări, pentru
ca va intra lobia în inima ta. Sa te prindă vrăjmaşii in r f,
chiliei, accept. Dai sa te prindă în chilie prin omul carc ji
venit, şi sosirea lui, în loc să fie binecuvântare, devii*:
blestem, n-o accept.
Daca vizitatorul nu e înfrânat şi începe sâ-ţi spună
vorbe deşarte, tu nu le răspândi şi la ceilalţi. Ajunge că
robia te-a prins pe tine, să nu ajungă şi la sufletele celorlalţi
fraţi, care locuiesc împreună cu tine. Fă răbdare, taci, roa-
gă-te, până ce robia va trece, astfel încât glonţul cel ucigător
să nu iasă de la tine şi să intre în ceilalţi fraţi.
Cu cât mai largă este sfera preocupărilor, a lecturi
lor, a problemelor unui om, cu atât mai mare este robia la
care se supune şi cu atât mai mult se desparte de Dumne
zeu. Nimeni nu poate să aducă închinare lui Dumnezeu,
decât atunci când se uneşte, se tace un trup şi un duh cu Ei.
Orice altceva este o desăvârşită îndepărtare de Dumnezeu.
Care vine în mod firesc. De aceea, zice. pe cât poţi. îngus-
tează-ţi orizontul. De este cu putinţă, sa nu te interese* e
nimic, nici măcar cele ale lui Dumnezeu, ci doar Insuş.
acest Dumnezeu.
Dacă mergi Ia niscai străini pentru vrec ' -

de a ta, să nu întrebi pe vreunul de ceva c< nu-:: apar
ca să poţi să intri nevătămat m chilia ta.
Dacă ieşi din mănăstire pentru

întreba pe nimeni, pentru ca. atunci caii k mu
ta, să intri sănătos. Ai pus fie şi numa, o nu.......
-U I
Cuvinte ascclicc
noputinii & mai intri sănătos în chilia ta. Vei li legat cu

îniun si lecuituri. . /s ,
C ă( de autentic este Slântul Isaia şi cat de detaliat le
spune’ Se ocupă de fiecare detaliu ca să nu poată spune
cineva că la asta nu m-ani gândii şi nu am luat aminte. Ca
nj pj/c.iscă de aceeaşi stâncă ascunsă în valuri, continuă:
De o oflaţi Ia străini, să nu îndrăzniţi să rostiţi

, reo lujt . despre nici un lucru, în locul unde aţi intrat,
cu să h loiosejscă di pilda voastră, mai ales de tăcerea
:, /*;>/>;; i2M un\ii >'i arătată.
\ici încearcă să dezrădăcineze un gând care poate

. \ ma din dreapta, un gând, chipurile, creştinesc. Da, dar
et u: Lâliigâr >i oriunde merg mă aşteaptă cu braţele
a să-i în\ăţ, ca să le vorbesc, ca să le spun
ude jru) ca sj le dezleg problemele. Coborâtu-s-a monahul
A
-îl dm munţii cei înalţi? II aşteaptă cu toţii, frem ătând

de nerăbdare.
>u există fantasmagorie mai mare. Nici satana nu
o idee jtat de înaltă despre sine însuşi. Nu, zice avva
I : _ a r u-: deschide gura ca unul care are îndrăzneală, ca
un monah jghiorit. nu spune nimic. Dacă vrei să-i foloseşti
pe aJţji, p j {ace cu un singur lucru: cu exem plul tău, cu
herioziiatea u. cu sobrietatea ta şi, mai ales, cu tăcerea ta,
care ascunde tăcerea lăuntrică, cu tăcerea minţii tale şi a gu-
• taie. Omul tăcut, cel nepăsător, după cum îl cred alţii,
J nu >del şi exemplu de adevărat monah.
- I aia prin cele de mai sus, ne păzeşte
r poate trecură ca să ne facă să vorbim . Dar
^vorbeşti, o să-ţi grăiască şi alţii, o să zici şi tu, şi, ca să
eşti câ \îaţa rjionahalâ este cea mai înaltă, o să dai şi
exemple, p astfel vei ajunge depane de Dumnezeu.
-1J2-
Despre poruncile date celor credincioşi
„ , ° aca mici me de * 0 « . fratele tău iţi ipunt un

cuvânt, suporta-l cu bucurie. Cuci, de nu cauţi cuvântul ă .
în judecata Lui Dumnezeu, te vei afla pâcâîuind. [5 . 2
Dacă lucrezi cu alţi fraţi şi un frate de-al tău din

neputinţă sau din micime de suflet, după cum este fire c sâ
se întâmple uneori, nu îţi vorbeşte frumos, nu te întrista
îndură cuvântul aspru şi amar cu bucurie, pentru că. daci
nu ici aminte, va produce înlăuntrul tău gânduri care de a
sunt păcat. Dacă îl judeci pentru că s-a purtat urât faţă de
tine, îţi vei îndoi păcatul, în timp ce săracul acela a arăta:
doar o neputinţă.
Prin cuvintele din micime de suflet, avva Isaia
încearcă să explice şi să justifice de ce se nasc relaţii
proaste între monahi şi între toţi oamenii. Când cine\a se
poartă urât, noi ne împotrivim, ca şi cum ne-ar necinsti şi
ne-ar subestima, sau ca şi cum ne-ar fi dat nouă răspunde
rea, în timp ce, în realitate, se expune el pentru că nu se
poartă frumos.
îţi spun să mergi undeva, şi tu mă sudui. Eu îţi zic:
„Iartă!”, şi tu mă blestemi. îţi cer să-mi aduci ce\a şi tu mă
numeşti leneş. Atunci mă împotrivesc: „Mie să-mi spunâ
leneş, care sunt Stareţ! Nu cinsteşte părul meu alb! Tc~ e
acestea sunt îndreptăţiri, pentru că felul urât de a >e pu;.^
nu are nici o legătură cu ce i-ai spus sau ce i-ai cerut P x >1
simplu arată josnicia lui, moştenirile lui uiâte. sufleui v
îi este neputincios, mintea care nu-i meige bine. p -
care viermuiesc înlăuntrul lui şi-l fac să nu >tie ê spuiK. in
sfârşit, caracterul lui needucat. Asta înseamnă din
de suflet. Şi ceva din toate acestea îl ta ^ sâ nu
frumos. Tu, de ce te împotriveşti? în loc >â-ţi tiv nu a ^
te îm potriveşti?
-113-
Cuvinte ascetice
Gura vorbeşte întotdeauna din pnsosinţa inimii

,Mi P M) Iar omul care ţi-a vorbit astfel îşi descoperă
durerea lui, amărăciunea lui. Cine nu vorbeşte cuviincios,
cine se împotriveşte în cuvânt, cine protesteaza nu este
bine. Trebuie să-l acoperim, să-i dăm să mănânce şi să se
odihnească, iar tu i te împotriveşti? Nu te împotrivi ca să
nu-ţi foci păcatul tău mai mare.
Am văzut până aici patru Cuvinte şi, precum vedeţi,
av\a Isaia îl găseşte până acum pe Dumnezeu numai în
relaţiile noastre cu oamenii. Ce realism găsim la cuvioşii
Părinţi!
Dacă un frate străin vine la voi şi aţi auzit mai

tnainit despre el că este iubitor de vreo schismă, nu cerce-
. L. asta prin cuvinte, până nu se va arăta vouă scăde
ri Iui. Păzi i-vă pe voi să nu faceţi ceva ce ştiţi căt de va
înţelege fratele, se va năcăji.
Dacă ^ ă vizitează un frate, despre care aţi auzit că ar

cocheta cu vreo grupare schismatică, că este „sem ănător de
cuvinte", adică unde merge produce neorânduială şi proble
me, nu-i aţâţaţi partea bolnavă, nu-i aruncaţi m om eala, ca
să vedeţi dacă într-adevăr aşa este, nu-I cercetaţi ca să
vedeţi scăderile Iui. Păziţi-vă pe voi înşivă, pentru că, dacă
fratele pricepe că-1 ispitiţi, se va întrista. Se poate să fie
semănător de cuvinte”, dar şi atunci cinstiti- 1.
9
De^ voieşti să iei ceva şi ai nevoie de aceea, să nu

nunnuti împotriva fratelui tău, că „ de ce n-a înţeles să-mi
Ce\° s*ne? >Ci & cu îndrăzneală, cu sim plitate:
„ ua iubire da-mi aceea de care am trebuinţă”.
-114-
Despre poruncile date celor crechn
Să presupunem că vine cineva la mân i t - . .

să se calugarească şi are nevoie de ceva. Toţi au ck i »atc
numai acesta nu are, însă nu spune nimic. A teapt a ca *
să-i dea ceea ce-i lipseşte, o cere înlăuntrul ufletulu *
Lucrul acesta nu este corect, zice avva Isaia. Nu ţine şarpe
în mintea ta. Orice-ţi trebuie, mergi şi spune Staretulu
să rânduiască lucrurile, sau să-ţi explice de ce incâ nu ţiVa
dat. Să nu ai pretenţia ca, fără să spui ceva, ceilalţi ă-ţi dea
Legăturile tale să înceapă de la ceea ce este arătat în ochii
celorlalţi.
De se iveşte între voi întrebarea despre un cuvânt al

Scripturii, cel ce cunoaşte cuvântul şi-i ştie înţelesul, după
puterea lui, să lase voia lui în urma fratelui şi să odihni as-
că pe fratele lui în bucurie; căci cuvântul care i se a re esit
să se smerească în faţa fratelui său. Cel ce gândeşte la
judecata dinaintea scaunului dumnezeiesc, în faţa cărui.; \a
avea să se înfăţişeze, să facă tot ce poate ca să nu gre
şească gura lui, căci altfel nu va afla răspuns bun in ceasu
acela înfricoşat.
Dacă discutaţi, dacă se deschide un subiect pe mar

ginea unui text din Sfânta Scriptură şi se pun întrebări in
legătură cu înţelesurile lui, să nu crezi că ţi se cere ca ta să
tâlcuieşti textul, pentru că astfel dovedeşti că îl ştii >i te pu
pe tine înaintea celorlalţi. Cea mai bună tâlcuire a Sfinte»
Scripturi este smerenia. Dacă ceilalţi nu ştiu. sau nu îî
amintesc, sau nu înţeleg, nu arăta că ştii tu, pentra
lalţi se vor simţi mai prejos decât tine. fu sâ Uiu.
pe tine însuţi înapoia celorlalţi şi nu spune înd ^
vine, cu gândul că-i \e i odihni pe raţii tăi . * Lrs. i
cumva înseamnă asta, nu cumva cealaltă.
Cuvinte ascetice
discuţiei se va ivi răspunsul corect, iur fratele tău se va

bicura m să fie «nit prin văd,rea „ e şc n ţet Iul.
Căci cuvântul care i se cere este sa se sm erească în
fata fratelui său. Dovada că ştii adevărata tâlcuire a Scrip
turii este dacă ştii să te smereşti şi sa te zdrobeşti înaintea
celuilalt. Ia aminte şi la încă ceva: cine vorbeşte arată că nu
are în minte înfricoşatul scaun de judecata şi, cand se va
înfăţişa în ceasul acela înfricoşat, nu se va putea apăra. Şi
adaugă:
Să nu roiţi să umblaţi după lucrurile tim pului aces

ta ca să nu vă faceţi ca latrinele în care fieca re varsă cele
din pântece. producând multă putoare. Ci vă fa c e ţi mai
di grabă altar al lui Dumnezeu în curăţie, făcânclu-vă preoţi
lăuntrici, care puneţi totdeauna tămâie pe e l dim ineaţa şi
scara ca să nu rămână altarul fă ră tămâie, ci siliţi-vă să
fin intotdeaina înaintea Domnului în starea de rugăciune
totală. [5. 3]
Acum vrea să restrângă orizontul fiecărui m onah, ca

să se îndeletnicească cu principala sa lucrare şi să-şi facă
lucrul lui în pace. Lucrurile timpului acesta sunt tem ele
politice, bisericeşti, lumeşti, ştiinţifice, filosofice, ediţiile
care ies pe piaţă, ce se întâmplă în lume, ce este contem po
ran şi de moment.
După cum se merge laWC şi fiecare îşi deşartă
conţinutul puturos al pântecelui său, exact aşa şi tu, când
îngădui să ti se relateze ceva actual, lumesc sau om enesc, te
aci ca o latrină în care cel ce îţi vorbeşte îşi deşartă
conţinutu puturos alpântecelui său.Aşadar, în loc să fiţi
me. mai ine să fiţi altar a] lui Dumnezeu, plin de cură-
să : , r UT ^ nU ave^ n' m‘c lumesc, nim ic străin, ca
> P sa aduceţi deasupra altarului vostru, în inim a voas
-116-
Despre poruncile date celor c r ,r,
tră ş. in mintea voastră, jertfe de dimin, ,

Niciodata altarul vostru să nu rămână fără de imă
Nu cred ca există vreo imagine mai suge* tr â rentr
a arăta pe omul care aude şi întreabă şi se informează de
pre lucruri care nu sunt ale lui Dumnezeu. Sfântul I- , . c
arată aici foarte viu.
D e locuieşti cu Păt intele sau cu fratele tăi. â jiu lh

p rie ten ie cu cineva într-ascuns sau sa scrii scrisoare
în a scu n s , n evrăn d să ştie fraţii cei cu tine . fiindcă te pie rr:
şi p e tine şi p e aceia.
Locuieşti împreună cu alţii? Nu trebuie să ai nimic

ascuns, nici prietenie, fie înăuntrul, fie în afara mănăstiri'
nici corespondenţă, pentru că aceasta este mai rău decât ti - -
te Cine are ceva osebit, mai cu seamă o legătură cu un <m.
şi care este legătură a sufletului, unul ca acesta nu va puie.,
niciodată să se înfrâneze. Se va distruge şi pe sine, şi pe
ceilalţi. Cu adevărat, cine are secrete sau scrisori, pe care se
teme ca nu cumva să le citească ceilalţi, sau prietenii, c
care vrea să le aibă doar el, deoarece le simte ca personale,
sau orice altceva care-i aparţine şi încearcă să ascundâ de
ceilalţi ca să nu folosească şi ei, acest om este un pier. Aior
şi, în acelaşi timp, şi un pierdut. Junghie şi se junghie.
D e locu ieşti cu unul mai mare ca unt. >'J > iG/c-yn

să f a c i vreo bin efacere vreunui sărac, dacă nu-i ffkll
întâi p e a c e la , ş i să nu o fa c i într-ascuns.
Avva Isaia le analizează pe toate dup*** -

tăşiei şi al păcii cu celălalt. In terzice înot . -
milostenia, fă c u tă fără ştirea S tareţu lu i M o r u.
dispoziţia să facă milostenii, să Iaca mu -
Cu\ inte ascetice
dacă are bani. îi dă la săraci, este un administrator, se face

pe cine proprietarul lucrurilor mănăstirii şi este ca şi cum şi-
ar fi lepădat rasa. De vreme ce eşti monah, şi mai cu seamă
ehinovit. nu poţi să faci asemenea lucruri. Cei de la chilii
insă. care trăiau separat, aveau rânduiala să ţină o treime din
enituri şi două treimi să împartă la alţii. Vrei, aşadar, să
faci bine unui sărac? Ia aminte să n-o faci singur, ci întrea
bă pe fratele tău: „Să dăm ceea ce ne prisoseşte?”
De întrebi pe bătrâni despre război, să nu asculţi de

cii ce-ti vorbesc înlăuntru, mai mult decât de bătrâni, ci
roa^ă-tc mai întâi lui Dumnezeu, zicând: „Fă milă cu mine,
şi ceea ce voieşti, dă Părinţilor mei să-mi spună”. Şi astfel
ceea ce îţi vor spune Părinţii, fă cu credinţă, şi te va odihni
Dumnezi u. [5. 4]
De multe ori mergem la un Gheronda, şi mai ales la

Stareţul nostru ca să-l întrebăm ceva. Acela ne spune păre-
ea ui. dar o a\em şi noi pe a noastră. Ne zice el gândul lui,
ar i a\em şi noi pe al nostru. Lucrul acesta nu poate să fie,
zice awa Isaia. O să asculţi fie de gândul tău, fie de Stare-
ul .ău. înainte să mergi la Stareţ, roagă-L pe Dumnezeu:
"Fă milă cu mine şi care e voia Ta, descoper-o Stareţului
ca să rru-o spună acela”. Dacă Stareţul îţi spune ceva
contrar aşteptărilor tale şi ţi se pare că este antievanghelic,
D”âdiţional, antipatristic, necreştinesc, tu să faci ceea ce îţi
pune Altfel, ar fi trebuit să nu-l întrebi deloc şi să faci ce
să trăieşti în propria-ţi duhoare. Odată ce l-ai întrebat
!w v 1S.^re^ ^.e Stareî’ ci faţă de însuşi D u m n ezeu ,
j- ţ. n^\. a~cuW Pe El, şi asculţi de cei ce-ţi vorbesc
nlauntru. adică de demoni.
D espre poruncile date tel*,r ,n. ,
D e locuieşti c u /r a fii „„
penrrw niscai mofive, pildă pentru lucrul de mană ■
pentiu legătma (ce ţi-o impui), sau pentru odihna i a (pe care
nu o .vrei), sau pentru neputinţa de a răbda < pentru
------- sau p, . , ,
lenevie, saw pentru ca voieşti să te linişteşti, sau pentru «
nu poţi purta jugul (prezenţei lor), sau pentru că ■
face voia ta, sau pentru că nu-ţi împlineşti trebuinţa ta. au
pentiu că voieşti să te dăruieşti mai mult pătimirii fol
toate, sau pentru că eşti slab şi nu poţi purta osteneala j t
ţi-o impune prezenţa lor), sau pentru orice motiv ce-::
îndeamnă inima să ieşi, vezi să nu scapi de jug şi să ieşi u
întristare , sau să fugi pe ascuns, cu necaz, sau în vreme ce
se iveşte între voi vreo lipsă de preţuire şi nu-(i adu
aminte de frăţietate, pentru piedica ce ţi-o pune \reo răuta
te, ci, mai degrabă, caută o vreme de pace.
Vine cineva să rămână în mănăstirea noastră şi apoi

vrea să plece, pentru că mâncarea este grea. sau cutare mo
nah nu i-a vorbit frumos. Pretexte. Când \rea cine\a
plece găseşte multe pretexte. Se poate, aşadar, si e
obosească lucrul, sau să te încurci cu un oarecare frate -
cine merge la mănăstire şi se va lega de un frate oarecare,
cu siguranţă se va separa de obşte - sau să nu te odihneau,
sau să nu poţi să rabzi jugul călugăresc, să vrei să me g
pustie, să nu ai ce ai vrut, sau să vrei să mergi a de
să trăieşti o viaţă mai aspră. Ai grijă, toate aêsU-a
pretexte. De aceea, cel mai bine este bă nu pled n
mănăstire. De vreme ce acolo te-a trimis DumiivZeu ,1 a
spus: „O să stau cu voi fraţilor . e^ti dator >~ r~l
Dacă însă există un oarecare motiv pentru ^-re
rămâi, nu-l crede, pentru că este un pretext i u c
ca Dumnezeu să vrea să te separe de trarn ta - ............
Cuvinte ascetice
™ , o ,i-a condus paşii. gând d e p lecare este

întotdeauna satanic 5i Întotdeauna tc v a m ţpovara.
Cu toate acestea, dacă nu poţi sa ram ai ş, vrei să
Pie-i dacă ai făcut primul păcat, cel puţin nu-l adăuga şi pe
î doilea- să nu ieşi cu întristare, să nu pleci trist, ci
bu-uroc Să căseşti un pretext, o îndreptăţire ca să pleci
bucuros Să-ri îmbrăţişezi fraţii, să-i săruţi, să le spui c-o să
niai 'ii- ^dică să pleci ca şi cum nu s-ar fi întâm plat nimic,
astfel încât să nu laşi în urma ta am ărăciune şi cei răm aşi să
:r;mantări de conştiinţă şi să înceapă să spună unul
către altul că din cauza ta a plecat fratele. Şi aici, precum
vedeţi, iarăşi criteriul este celălalt. C hiar şi când păcătuiesc,
trebuie si au aminte să nu-i amărăsc pe ceilalţi.
Suit Jiă fugi pe ascuns cu necaz - să nu fugi ca un
ho;, tara ştirea nimănui.
- Unde te duci, copilul meu?
- Sunt bolnax şi merg la doctor, Părinte.
- Dj-te la doctor şi după aceea pleci.
Iar dacă \ rei să pleci în pustie, trebuie de asemenea
să iei binecuvântarea bătrânilor şi a Stareţului. Mergi la Bă
trân; şi le spui: „nu-mi găsesc odihna!” Ce să-ţi spună săr
manii. Dacă se găseşte \reunul mai naiv o să-ţi spună:
..Pentru odihnă ne-am făcut noi monahi? Dacă nu-ţi găseşti
odmna. pleacă”. D^r îucrul acesta nu este corect.
Sau in vreme ce se iveşte între voi o lipsă de p re ţu i
re. Dc asemenea, să nu pleci într-o perioadă în care sunt
probleme, pentru câ şi obştea este o fam ilie şi fiecare fam i
lie arc greutăţile ei, crizele ei. păţaniile ei. N u pleca într-o
perioadă de anomalii pentru că vei adăuga şi tu la acestea,
şi o sa Iaci şi mai grele problem ele fraţilor tăi, m ai ales
câivi ’.u i:-a: genera’
Şi mai degrabă caută o vreme de pace. Când frăţia
ll a fi liniştita, bucuroasă, când problema ta va fi uitată, când
-120-
Despre poruncile date celor credincu
™ rf.f' Pa5"lce' c»ttd va trece valul, atunci r ■,. .

„Ah! Fraţt, ntet, m-a pnns ga„d„l s, nu ma, '
VOI .
Pleaca .aşa d ar, şi du-te altundeva, in câteva zi le \
vei da seam a daca locul sau mănăstirea pe care ai ales-r
este m oartea sau viaţa ta. Ai rămas? Subiectul s-a inchn
De aceea, ai grijă să cunoşti dinainte locul unde merî
De iei o chilie ca să rămâi în ea câteva zile să ? u

stf ici in ea ceva, nici să zideşti, de nu întrebi mai înainte pe
cel ce ţi-a. pi edat-o, fie că e spre odihnă, sau nu, fiindcă
aceasta este contra conştiinţei. [5 , 5 ]
D acă iei o chilie ca să rămâi în ea puţine zile. nu

schim ba nimic. Oamenii, şi mai ales tinerii, au o manie*
oriunde merg, schimbă lucrurile. Li se pare că nimic nu este
cum trebuie. Soba trebuie mutată acolo, masa nu e bine aici.
ci trebuie să stea în mijloc. Icoana de acolo trebuie mutatJ.
aici trebuie vopsit, dincolo văruit etc.
Nu! zice avva Isaia, acesta nu este comportament
călugăresc. Cel care ţi-a dat chilia aşa o vrea să tie Câne
m ergi tu şi vrei s-o aranjezi e ca şi cum i-ai spune: „Nebu
ne, de atâţia ani şi n-ai văzut asta? Eu numai ce am intrat
îndată m i-am dat seama”. întreaba -1 mai întâi da ca îi pre
schim bările la care te gândeşti. Dacă este de aicv.ru.
schim bările. Dacă nu-i plac, nu le fă, pentru l a este .
conştiinţei, inconştienţă. Minunat cu\ânt ca >ă expnrnc
caracterul oam enilor care fac schimbări, tar. >j >
seam a că, prin acestea, îi stârnesc pe aceia «.are a -
chilia lor. Acelaşi lucru se poate să ni se în ta n p - ^
slujirile din mănăstire. îţi dau astăzi o . ~ t
Slujeşti doi ani. apoi vine altul în locul iau
îşi ia slujirea. începe sa spună - t n
-121-
Cuvinte ascetice
cealaltă nu trebuie, asta e în plus ...” când Iu o să vezi,

n «a te simţi9 Te vei amărî, te va durea. Iar tu, frate,
care faci schimbările, om eşti sau dobitoc? Numai dob,tocul
se uitâ în jurul lui fară să simtă sufletul omenesc. Preferi să-ţi
odihneşti ochii mai mult decât sufletul acesta care poate fi
lovit. îndurerat, înlăcrimat, fară ca tu măcar să-ţi dai seama.
De ie linişteşti în chilia ta şi te-ai legat pe tine

pentru ora mâncării, fie că nu mănânci ceva fiert, f ie orice
altceva, şi ieşi între st?‘ăini, păzeşte-te să nu spui cuiva,
sezând Ia masă, zicând: „Iartă-mă, nu mănânc aceasta
Altfel toată osteneala ta a ajuns deşartă în mâinile vrăjm a
şilor.
îţi pui ţie canonul de a nu mai mânca m âncare gătită

sau peşte, ou sau ulei. Mergi într-un loc străin şi ţi se dă să
mănânci cu ulei. Nu poţi să zici: „Iertaţi-mă, am canon să
mănânc fără ulei”. Pentru că îndată ce ai descoperit lucrul,
toate comorile pe care le-ai adunat cu asceza ta, le vei arun
ca în mâinile duşmanilor tăi, demonii. Dumnezeu prim eşte
\irtutea întru ascuns. Dacă stânga nu trebuie să ştie ce face
dreapta, ce răsplată aştepţi când află de lucrarea ta un om
străin? Evident, nu este vorba de cazul în care ţi se dă să
mănânci cu ulei miercurea. Aceasta ar fi o încălcare a legii,
nu este un canon pe care ţi l-ai dat tu. Este o lege a Biseri
cii. De asemenea, nu se referă la situaţia când ţi se dă carne,
iar tu să o mănânci. Pentru monah, este păcat să mănânce
carne deoarece este o lege a vieţuirii călugăreşti. Se referă,
aşa ar, a canonul pe care ni-1 dăm noi înşine şi îl ştim doar
noi şi uhovnicul, eventual şi fraţii cu care locuim îm preu
na. In general, după cum vedeţi, Sfântul Isaia, simte întris-
ydr> n Ca pe 0 seParare de frate, de obşte, de Dumne-
e a. .ea. e .te cu mare luare aminte ca să nu fie amărât
-122-
celălalt. Daca il amărăşti, in acela>i timp i ............ v

Dumnezeu, chiar şi când vei dori sâ exersez
care ai exersat-o în chilia ta. Câtă impreunâ-pâiimirc
De faceţi un lucru împreună, oriee scădere o >

afaiâ la alţii, să nu o laşi să se afle in %ura ia ca . pui
fia ţilo i, căci este moatte sufletului iau, d' t .ţţ itiţt •
Cand faceţi o lucrare împreună, nu urrrir ce face

celălalt, ce scăderi are, ci, şi dacă le vezi. dacă ai înţelept
ne. n-o vei spune nimănui. Dacă nu ai. toată nata
A
iă
urmăreşti ce fac alţii. In plus, dacă spui estr moarte sufle: <-
lui tău. Avva Isaia încearcă întotdeauna să asigure wuţa
obştească între fraţi.
De locuiesc cu tine niscai fraţi şi se t^tetn . ;

odihneşte-i înainte de ora mesei.
Dacă locuiesc împreună cu tine fraţi şi într-o . i oste

nesc mai mult decât de obicei, să-i odihneşti, dandu-le
care mai repede de ora rânduită. Vedeţi dragostea u. De
exemplu, vă trimite iconomul să faceţi o muncă obşteasci
într-o singură zi, căraţi tone de lemne Asta nu seîntâ nplâ
în fiecare zi. Dacă am fi fost Ia chilie, ar ti trebuit să
să mâncaţi mai repede, pentru osteneala zilei. D.:r î;:r,o u
mănăstire nu poate să o facă. \ a găsi altce\a. îi ^
nească cu adevărat sufletele monahilor
De pleci să locuieşti intr-un t>( rî- v ; n .

dinainte de tine, şi vezi acolo vreo ■ o <v ^
aduce pagubă lucrurilor, fi* Miiamun
cruri necălugăreşti, să nu-[i acscr >: "
Cuvinte ascetice
Acum ne spune alt ade\ăr, asemenea cu cel dinainte.

Când mergem undeva, de obicei, toate ni se par strâmbe.
Ce mese. ce paturi, ce robinete!" De asemenea, dacă mergi
Ia o mănăstire şi te încredinţezi că cei de acolo sunt foarte
vorbăreţi, nu-ţi deschide gura ca să-i judeci, un cuvânt nu
§r»une
Iar de nu te pori linişti pleacă în alt loc şi păzeşte-ţi

limba ca uu-i cmici. căci aceasta moarte îţi este.
Dacă eşti \ zitator sau frate de mănăstire, şi nu-ţi gă-

>eşi ixiihna in locul în care ai mers să rămâi, scoală-te şi
pieae£ dar nu -”une nimănui nici un cuvânt că acolo ar fi
hârfuori. rai ticăloşi. Zi numai că sunt sfinţi, deosebiţi, dar
viaţa lor este aiăt de grea. încât n-am putut să răm ân cu ei.
Gâseşie oareşcare mă la tine însuţi, şi nu la ceilalţi.
Dacă boleşti de patimi, păzeşte-te să nu Iaşi pe

1 >punâ paiinule gândurilor lui, ca unuia credin-
cwî căci ac est lucru este pierzător pentru sufletul tău.
lată o altă neputinţă a \ ieţii de obşte a fraţilor. în

viata chinontică. există uneori un obicei aducător de m oar
te. Cine are o boală, ca de exemplu: mândria, egoism ul, mâ-
wa. judecarea. îndată il descoperă pe cel asem enea lui.
acă sunt l<.ne- si ri.erg intr-o mănăstire cu trei sute de
^ maximum cinci minute mă voi îndrepta către
enejul mănăstirii. Dacă am o patimă, o anomalie în inima
l jaţa mea. îndată vot fi atras ca de un m agnet de cel
CU pat,mile-.cu ideile. cu credinţa. Ca să mă
„mL, -• vmceşte chipurile, îi voi spune problemele
mr, . 0> vo Stareţul meu, despre mănăstirea
«nea. o cer părerea despre ideile şi lecturile rnele.
-124-
Aşadar, nu-ţi deschide urechile ca să-l asculţi p

altul, dm moment ce ţi-ai dat seama că suferi de aceeaşi
patimă, căci pierzanie este sufletului tău acest lucru Vei
săpa şi groapa ta, şi pe a lui. Să nu crezi că eşti omul
duhovnicesc capabil să-l ajute pe celălalt. De aceea
închide-i gura şi spune-i: „Ai Stareţ? Mergi la Stareţul tău.
Dacă nu ai, să mergi şi să-ţi găseşti un Stareţ. Eu nu pot să
te iau asupra-mi . Orice altceva ii vei spune, vei păcătui cu
siguranţă.
De se iveşte între voi vreun cuvânt pricinuitor de

râs, păzifi-vă să nu lăsaţi glasul vostru să se facă auzit,
căci este un semn al necunoaşterii şi al netemerii de
Dumnezeu, al lipsei de paza în voi.
Avva Isaia continuă atingând o altă temă a vieţii de

obşte: râsul. Există oameni care spun cuvinte hazlii ca să-i
facă pe alţii să râdă. Aceştia, pentru că n-au minte, îndată
ce-i văd pe alţii râzând, li se pare c-au spus ceva important.
Voi însă să nu râdeţi deloc de cuvintele unui astfel de om.
Dacă nu puteţi să vă înfrânaţi, cel puţin să nu vi se audă
râsul, pentru că îl veţi face de râs, dacă vreodată îşi va da
seama. Dar mai întâi de toate vă veţi face de râs voi, deoa
rece faptul de a fi izbucnit în râs la inepţia spusă de altul,
arată că sunteţi voi înşivă aşa (inepţi), că nu aveţi paza
gândurilor şi a minţii, că sunteţi needucaţi, că nu a\eţi Irica
lui Dumnezeu. Cel ce se teme de Dumnezeu este Întotdeau
na grijuliu. Astfel şi pe celălalt îl faceţi de îuşine. şi propria
voastră goliciune şi propriul vostru păcat vi le descoperiţi.
lată, nt-am silit să vă scriu, d e o a r e c e cele de nu,

înainte nu v-au ajuns. Faceţi deci iubii i şi uptaţt
-125-
Cuvinte ascetice
ocum Sl, nu mai rămâneţi în inima voastră netăiată m p re.

ju r |5, 6]
în primul său cuvânt avva Isaia a spus ucenicilor săi:

„Dacă nu mă ascultaţi, nu vă voi lăsa să rămâneţi cu mine”.
Acum îşi termină prezentul cuvânt adăugând: „Pentru că
am văzut că cele de mai înainte nu v-au ajuns, vi le-am scris
si pe acestea, deşi nu am vrut să vi le scriu ca să nu vă în
tristez. Totuşi am lacut-o, silindu-mi sufletul. De aceea şi
voi. vă rog mult. să vă luptaţi de acum înainte ca să nu mă
amărâţi, căzând în aceleaşi păcate, după toate câte v-am
spus' Sfântul cunoaşte cu siguranţă rănile oam enilor cărora
ji se adresează şi de aceea are curajul ca să le dea pe faţa.
Si să nu mai rămâneţi în inima voastră nctăiată
împrejur. Dacă nu luaţi aminte la legăturile voastre cu oa
menii. dacă nu sunteţi plini de nobleţe, foarte delicaţi unul
uu altul, plini de dulceaţă, foarte sociabili între voi, dar şi
figuraţi în mod prevăzător cu pomenirea lui D um ne/cu,
daca în viata voastră nu sunteţi /i şi noapte numai voi şi
Dumne/eu, mă veţi întrista. Asta nu este iubire, este inimă
netăiată împrejur, adică inima care nu înţelege nimic.
Ci ajutaţi-\ a în puţinele voastre zile. Şi dc veţi păzi

cicc stea. ac easta este smerita cugetare şi pacea şi răbdarea
şi taie rea voii şi iubirea. Iar de nu le veţi pazi, ci este în voi
pună şi i earta, sau sfada, sau înălţarea mâniei, sau curti
na, uiUneascultarea, cheltuiţi vremea în chip râu.
^ '' P^-H1 P^ cele de mai sus, veţi avea smerită

em uri , Pd*lOSle’ nu şi veţi avea între voi
rt nnnn/ t ^ in^ r* a*e inimii, cârteli, judecări, murmu-
^ a s c u l u r , , timpul o să vă treacă râu, şi pe mine rufi veţi
126
Despre poruncile date celor croi,n a , M
Puternic este Stăpânul ca săvădra m u r .r .

eraţi ţ i sa păziţi. Ca a Lui este slava, n m ie a u in ,, iu
nea. Anim.
Dar Dumne/eu, care nc-a dat legea iubim , ,

dc obşte ca sa o plinim, puternic este ca să vă p ă z e a ţi la
că voi vreţi, pentru că a Lui este slava, cinstea şi inchinăci j -
nea.
Avva Isaia se sprijină pe făptuire, care însă in reali-

tate este contemplaţie. Trebuie sâ ostenească cineva pentru
a reuşi în contemplaţie, care prin excelenţa caracteri/.ea/ă
viaţa monahului, deoarece viaţa monahala este o preferare
desăvârşită a lui Dumnezeu. Nu exista în viaţa oamenii r
ceva cu care poţi să o compari, depăşeşte lucrurile fireşti
Este cea mai înaltă cinste pe care ne-o face Dumnezeu
Când omul nu înţelege cinstea împărătească pe care a
lacut-o Dumnc/eu, atunci caută una şi alta, şuieră diferite
schimbări lăuntrice.
Psalmul Maicii Domnului (Ps. 44) îl întăţişe u ; c
împărat, scoţând-o înaintea Sa pe împărăteasă v.a >a o ira:e
neamurilor - „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta
neamurile se minunea/ă de hainele ei aurite
frumuseţea* care iese dinlăuntru, cea străina, i a t...
nicească.
Exact aşa este şi monahul. Este nurca',
mulţimii, înaintea întiegii Biserici llriMos Ş -j
gele şi i-a răscumpărat pe toţi oamenii, da nu
nahi, pe care îi are întotdeauna cu Sun
-127-
K 1 Ocaî-o D o c w i cs mooahi u av erea
^ „ r i teMâca ocăitor ifiotiJor * i ingenior T reb y * 4 r*
Ifaederca fiecârji f l m a h e n r un f z ? m jn m o n e
rrpeJ:v iox*r<*s>rr>d ia 3chii ratare? Mii ^ ^ cunune.
■c ( w u t i Propria u tirrsckrre e^te cu desâ . k r y r c >
ti w?va u ţxopae p J0 ckH:g pentru x*deauna ai
g jc x - j Doneze® * câîgax-o cu în* aşi
L a~ /? ^ : . - — nottnj
s.fir- w m ftmu noaMî Şi noi \z rândul nostru trebuie
u irîe^gcr. rulU: Dt aceea trebuie >a trăim ca njţte
jp w ? r-
Cad pce**u. poanâ veşmântul preoţesc, nu » a ir ii
uMbk ornate ţi on cn vyia. Toi aşa aici noi no putem sâ
«OTita L- ai fd. deci? cu întregul ^îmţ£mânî câ ne-arr,
o i r c ^ t f r ra a a a o e v T X ^ c n -m i. a -eşxuciei a dumnezeinj
La C ur»c/jc; p ^ e m i trâ rr. i z L v I i.t . i „ t-
itân , So -ricrn c ^ i' j:t r*jntor. irecăiof,
'ttaurâ ou de^nnoe dt virtutea noastrâ si-
*r > r m. * r»oaHrc4 ci de ce ne-a dăruit D u m n ezeu .
S e -i ; ? a i cu -a. revăriării de îjm m â . a v e s e lie i şi a
ezes' A c ea £ a r .i e cârc n e face urm ători Lui.
r e m c U z s jf v; y r a w a este care ne dâ v red n icie ţi
Cttr«le. «4 rî p rr^ n j " t i ţin u te iau propria ta sfin ţen ie
Tf'jpr.c rêa v r r ’it c^jşrciae va j pfopria la ascultare.
A ceu es r e c a a r î p^»r ţi jim piu, ca fcâ ne bucuram noi
j.^jrrr k 5 > v / a v ^ cu ca rt ne-a înconjurat D u m n ezeu .
y’ ^ * #u GMfc a r /a u r i. e*ê a lui D u m n ezeu . D e aceea.
^ponMiciuded noastră fi măreţia noastră» trebu
ia *ie .accrr ttifietui ir^reu mai *rednic de iubirea şi
i-Ûinsa Iu, Dumnezeu
I - *J t ,^ Cr " nmahală. lârn dobândit pe
JiT* ctl*iiir.'j, ji coaată in vrednicia )ui« în
-m
porwc fe laie ,-r
CFţ^gg. i /.
faptul c£ - 'r —’ -fJizcîc Im Hnska^ r w s . .

.
ca» ia nrrmrV—w b Botz ,
il __ ~7~
**- ;=* -4 «ac a n d u j
muierea Im. şj nw în »uca k». as-e rfeâoe o r& s ,
itâ. ;*•'■•' — ' - - - . i i - .
im i-âni i •A m -i-'i >; picat « ni cocsxsx2 a caca ce ce-i
Dcăgmr. am wmem tSbeaă de â
Ti 9TX*e iTT) fi jC iC-C-"rî ^ ^ >— ’"iî5£.
s-mLna măreţiei aoastie.
Tunderea este o naătnaE ca D^nezea, cap? aa ana-
te fi înlorail ou s b ic ih c n i MobC s-a m pe w k . a
pniml poruncile. i s-a hmamt faţa şl a k e ta ^ « i
' '; - '- ^ 'r ^ r r l
ne acoperi ca an vil k n L pe cawt i an taft la hainea
noastră. Tunderea noastră a fost a u aek ia care doi k jb
%mt şi Prinwrrfi fffr P — armni m uri [riiwisl
Ap»: •*'..Li. Pive., t. e: ^ o .l:r E’.rt “-'r i
trebuie sâ lepădăm jtoa& povara şi tot picaarf~ fEv r MLQ
şi să ne gândim câ. sos. ta jeitfetecri ori ceresc, se afli
KffE» sufletele celor înjnnghiap <Apoc. 6 ,9X. îşpndnhi c a
sângele şi lacrimile lor. cate an fok ani a â a t^ a o i, dar
care na s-an desăvârşit pentru că aşaa ţii fi M i Sq m
noastră, întreagă oştirea aceasta îşi taoapne
privirea către fiecare suflet ce udbb şi se şmpK de feU şi
locul vieţuirii lor. _,
Tunderea este an fapl aniversai pe care 3
Domnul, iar miile de sfinţi slăvesc şi mrtflincs<. Q—
pentru lucrarea săvâr l i u n d a e a este o tainâ şi
este o ex p resie a slavei iu* D-imnezea
-
5
D espre cei ce voiesc să se lini>teasi:»

în bună linişte
In ac\st cu\ânt. a Isaia adrcsea/ă uîlur wc vcc

sa sc liniştească întru isihia cca bunâ. asud incât ic%xrc* kw
din lume sa-i conducă la găsirea lui Dumnezeu
Isihia urmăreşte euraţirea dc paiinu >: ^cdcncs In
Dumne/eu. Dacă nu reuşeşti nici una. nici alta. înseamnă c i
nu ai simţit căldura şi lumina lui Dumne/eu. :.m w -m îi*
ţişat înaintea Lui Rămâi dobitoce^c. plin de instinctefe CMt
încolţesc în suflet, şi cu cât îmbătrâneşti, nu iurmi . nu
reuşeşti curăţirea şi vederea lăuntrică a lui Dumnezeu, ci
trăieşti lot mai mult sub influenţa patimilor şi a insunctclor.
care îi chinuie pe toţi oamenii.
Este păcat însă ca un monah v se chinu c mur*
nii. Monahul trebuie să reuşească în isihie ^â dewr â :r,j
curăţit care vede pe Dumne/eu Tema isihiei esie foarte Jn-
ga a\ vei lsaia şi. de aceea, o elaborez în
înfăţişând scene din \iata monahilor. pe earc e .....
în ş ederea reuşitei în această îndelem circ
Iubirea cuiva s â cerce s . -

naşte* d u şm ă n it’ şi cearta. Iur plan* dl '> ‘ r *u '* ...... *
pace. [O. 1 ]
A cerceta Scriptura din cuno; tai: in - »- •

va sa o citească şi sa o siuUie/e m ;
de a-şi dezlega problemele sale sau ncdi - ■
-131-
Cuvinte ascetice
neial nu este interzisă citirea Sfintei Scriptuii, iar studiul

mieditatia) e una din cele trei lucrări ale monahului, dar
'are ţinteşte spre ceva diferit, adică spie conştientizarea
propriului păcat, al propriului exil, pe care îl îndurăm. între
altele. Sfânta Scriptură se referă la exilarea noastră şi la
reîntoarcerea noastră in şanurile lui Dumnezeu, in şanurile
Bisericii.
Când citesc Sfânta Scriptură ştiinţific, ca pe o cerce
tare sub prisma cunoştinţei şi a învăţăturii, sunt în afara citi
rii fiinţiale. Trebuie să citesc toate capitolele la rând, şi nu
pe sărite, după alegerea mea. Citesc şi înaintez fără să
urmăresc, să studiez, să cercetez, să descopăr. îm i ajunge
ceea ce îmi va da Dumnezeu.
Când însă îmi place să iscodesc Scriptura, aceasta,
zice aw a Isaia, naşte duşmănie şi ceartă. De ce? Pentru că
moGul cercetării, al iscodirii Scripturii nu ne ajută să ne
întoarcem spre propriul nostru păcat, ci spre problemele şi
chestiunile despre Sfânta Scriptură, situaţie în care ni se
ai aţă latura noastră raţională şi cunoscătoare, fără nici un
rezultat.
Simpla cunoaştere nu aduce nimic în plus. Dim po
trivă, produce încrederea în propriul simţ, îndestularea cu
simpla cunoştinţă, pe care vreau să o sprijin şi să o impun şi
-e.orati. Este înfricoşător. Lucrul acesta îndată mă face
^ v°inţei aproapelui meu, mă face iubitor
a mC* ^ âc vr^lmaŞÎ* După cum atunci
inainteTiPaiTêa mea ^ V°ê ProPrie>nu Pot să mă înfăţişez
să nor vă f mif zeu’ Pentru că nu sunt golit, astfel încât
înaintea Ut ^ ^ t0t aStê' nu Pot să mă înfăt ^ ez
a mei’ Pentm Că mă voi certa cu dânşii.
catastrofă n en tCltlfea ^ mte^ ^cr*Pturi poate să devină o
sa L lăsăm ne n ^ eStC Să 0 citim cu simplitate şi
pe umnezeu să ne spună ce vrea El. Altceva e
-132-
D espre cei ce voiesc să se liniştea câ in hur i Me
să citeşti Sfânta Scriptură ca să înveţi, şi alte ; âi>

deşti cunoştinţa pe care ţi-o dă cartea Însăşi, adi că pe Du l
lui Dumnezeu. Această cunoştinţă este viaţa lui Dai mc/
venirea, întinderea, coborârea lui Dumnezeu in m]'!'^.al
nostru. Aici avva Isaia loveşte în cunoştinţa înţeleasă ca pă
rere personală a diferitelor teme care pot să reiasă din Scrip
tură. De aceea, şi Părinţii uneori îndemnau să se stud eze
Scriptura, mai ales foarte de dimineaţă sau chiar noapiea.
iar alteori le interziceau, în funcţie de monahii ne care
21 ’ r
aveau .
Dimpotrivă, plânsul pentru păcate aduce pace. în
funcţie de măsura în care Scriptura ne conduce la lacrimi,
citirea, studiul şi meditarea noastră sunt adevărate. Pot
desigur, să o citesc şi când nu am lacrimi, şi când nu am
simţământul păcatului meu, dar cu nădejdea că învârtoşarea
inimii mele va fi sfărâmată de către Scriptură, de către harul
lui Dumnezeu.
Coci este un păcat pentru monahul care şade i

chilia lui şi şi-a părăsit păcatele, dar cercetează din c
zitate Scriptura.
Cât de cinstit şi de limpede este avva Isaia! Da. c .

citeşte Sfânta Scriptură, dar nu neglija, nu a an i
propriile tale păcate pentru curiozitatea faţa de Scriptură
nu devină Scriptura obiect de cercetare şi analiză. peM
încetează atunci de a mai fi cuvânt al ui Du
considera ca pe ceva omenesc. Criteriul că studiezi dapa
Dumnezeu Sfânta Scriptură este acesta, studiul e. 4 » a
aduce pace şi părtăşie cu Dumnezeu si cu oauien
intermediul ei o să conştientizezi ncviedntua
*’* Nil Ascetul, Epistola 4, 1. Cutri uccrtiiul

Cuvinte ascctice
K (vm vit Si d e n eîn cerca t eşti penrn. a «e m ttfişa ,na i„ tea

lui Dumnezeu.
C d ce h i ocupă mintea lui cu întrebarea cum a spus

s „ r » .r l- <90. « " '• * ” " f i d M n d i ' pe sine-
„m curioasă şi .foarte roblla.
C ne îşi întoarce inima spre Scriptură pentru a vedea

a -e intr.o anumita problemă. înainte de a se f i d obândit
pt sint - acest lucru avva Isaia îl pune ca piatră de hotar
pentru momentul în care poţi să citeşti Scriptura cu scopul
de a-ţi dezlesa problemele —unul ca acesta aie inim a c u ri
oasă şi este robi;
Muiţi spun că Sfânta Scriptură este cartea care dez-
. ute problemele duhovniceşti, econom ice, fam iliale,
/*.
sociale, teologice. Intr-adevăr, aceşti oameni pot să-şi so lu

ţioneze LO-ite problemele, dar să-L piardă pe D um nezeu,
pentru câ Dumnezeu nu se află în griji, ci în p lecarea capu-
lui. exprimată prin stngătul: „Dumnezeul m eu, Tu singur
eşti >iânt cum îndrăznesc să stau cu nevrednicie în ain tea
iii. De aceea. zice, înainte de a se f i dobândit p e sine.
Adică pot să fac din întreaga Scriptură întregul m eu câştig,
dobândesc todte cunoştinţele, după cum aş putea să fac
T - - ea mea întreaga ume dar să nu m ă am pe m ine
insumj.
rv - ,nseamnă înainte de a se f i dobândit p e s in e ?
tol "7"'.[f J0' cu crfc*onul mână şi fac cu el ce vreau,
meaU0 sT " T ^
«âDâncsc W ât - Va Un exemP,u: pot să mă
mânu'* Pot să zitlT m T gandun’ să nu arn isPite>să nu mă
intr-adevăr să ie fac' P m Î & g *' V01 dormi’ mă v°i trezi şi
înainte, înapoi u fac *U stâpânul meu? Pun ceasul
r • ,d' ^ vreau Pot oare să mă pun şi pe
1 'IA
Despre cei ce « t a c *9 se li„ivlM,cs
mine însum i să fae ce vreau? Dacă „„ ,»„

însum i nu am devenit proprietatea mea.
Ştiu că D um ne/eu consideră, ea prim element 1
afierosirii noastre, daruirea sinelui nostru, robirea ineh
nostru faţă de El. Ba chiar şi sufletul nostru trebuie ^ă-1
lepădăm şi să I-L oferim Lui, precum ne spune Evanghelia
(Lc. 14, 26). D ar ca să dau ceva, trebuie să îl am \ u p<>i -i
spun că m -arn lepădat de mine însumi şi mi-am dăruit sine-
le lui D um nezeu, câtă vreme nu îl am ca proprietate a mea.
Nu pot să dăruiesc grădina străină. Nu pot să fac parastas cu
coliva altuia, ci doar cu a mea. Trebuie să dobândesc c -
putere şinele m eu. înainte să dobândesc aceasta, nu pot citi
Sfânta S criptură şi să zic aşa sau aşa zice.
D eoarece, precum am văzut, avva Isaia găseşte
duhovnicia m onahului întotdeauna în relaţiile inter-umane.
prin expresia aşa sau aşa înţelege discuţiile pe care poate -â
le aibă om ul, fie în mintea sa, fie cu oamenii. Unul crede că
aşa zice Scriptura, altul exact invers. Unul spune că Hristos
ne-a slobozit (Gal. 5, 1) şi trebuie să fim liberi, celălalt că
suntem robii Dom nului (Rom. 6 , 22). Fiecare dă câte o
tâlcuire. C eea ce trebuie este să te dobândeşti pe tine însu1 .
adică să devii lăuntric atât de liber, încât să nu fii stăpânit
de şinele tău, ci tu să stăpâneşti asupra lui. Atunci a ■.e
vrei D e ce spune asta? în mod evident pentru că omul
nu are nici părere, nici voie proprie. Se zice. ..Iubeşte -
ce vrei!” D ar ce o să faci când iubeşti? Singurul ueru c
care poti să-l faci este să poţi să spui. „Dumnezeul nîî.
to pentru
ia-m i viata, npntrn că
ră Te iubesc”.
iubesc’-. Nu doreşti num
nume. aance
.u ,
’ - .L de trun si a fi cu HnsU'
-135-
Cuvinte ascclicc
. >unc? Atunci consideri vălămaloare, distiugătoare, o

întoarcere la tine însuţi, consideri o picr/am c a la, alai dis-
«j it si convingerea ta personală, cal şi întem eierea pe
propna părere. Chiar simplul fapt de a exprim a o părere, ÎI
consideri n J \ \tunci. ce mai poţi sa Iaci? C ine nu şi-a
dobândit şinele, ci îl acoperă cu studiul Sfintei Scripturi are
inimu eun\h'i\ă. nu are o inimă iubiloaie de D u m n e/eu , ci
, :oasâ. Unirii robită, adică este cu desăvârşire robit. A
udeii ’ur sclavi .

.
câ/ulintr-o robie mai rea şi decăt cea vavilonică, în carc
*»2
Da cel ct vt hează să nu fie robit de p ă ca t, iubeşte

UTIL t pi sine pururea înaintea Iui Dum nezeu.
. ej.hu izâ. cine se luptă ca să se c h b e re /e de

sine insuşi. acesta preferă să se arunce pe sine ca un gunoi
înaintea lui Dumne. cu. pentru că se socoteşte pe sine ca
ultimul dintre toţi. Lucrul care este aruncai, nu-1 bagi în
seamă. Acea tare o iubeşte monahul şi nu aceea care îi
asigură y isibihtâţi drepturi de a cunoaşte, de a susţine, de
a acţiona.
Ak 1 ;rc locul şi problema studiilor m onahilor,
ne este in lume c firesc să studie/e Când însă este mo-
" reprezintă o întoarcere în lume. Ce noim ă au
suidnie. C u v iin ţa îngâmfa" (] Cor. 8 , l jf problem ali-
l)um nw ... r ra^ Unea f ’ Prm urmare, îndepărtca/.ă de
“ ^ - c a d , că ex iS,ă prin
• f t d pnma 1n 597 î-Hr.; a doua, în

t* Ubie pe evici tn Vavibn A r Cd a CUCL‘r't Ierusalimul şi i-a dus
Kinii a înviat suini J n^ "ln 538 Î.Ht. c?md împăratul
«.m ite. Ma!ul v.v,l0nK Vi îngăduil îlU()i rcei.ea
136-
Despre cei ce vot
Pentru m onah euno-tm;:, ,

felurile, cu atul mai mult a Sfintei S cnp.,', J .
Dacă lectura nu esre o ,e„nomie ..ca .5 n(I, ,
,nai rău , ,n mod sigur este o cădere şi unpenu*l M
va trebuie sa se sm erească şi mai muli ,
periculos este ceea ce face sau ceea ce a n Jî C irv0
dobândeşte cunoştinţe sau face studii, viaţa lui nu mai :vtc
o lepădare înaintea lui Dumnezeu (Ps. 83, 1 1 ) h r
porneşte de la o dispoziţie bună. Un singur lucru
îndreptăţească la aceasta, şi anume iconomisirt u i|
său. D ar şi cunoştinţele de mai înainte de tunderea re astrâ
trebuie să lc dăm lui Dumne/eu, ca pe o proprietate
noastră, îm preună cu toate bunurile şi averile noastre
Cel ce păzeşte cuvintele lui Dumnezeu a ei i v ut

pe D um nezeu şi le împlineşte ca unul ce se foloseşte Sâ
cauţi cele înalte, ci roagă-te Lui pentru ajutor, ca sâ rină Ui
tine şi să tc m ântuiască de păcat. Căci cele ale lui Dumm -
zeu vin de la ele insele, daca locul s-a făcut nepătat i
curat.
Sfântul înaintează acum în gândul lui, el care nu este

un cercetător de birou, aplecat peste scrierile şi peste cârtiiv3
lui. El este cărturarul Noului Legământ care scoate ne:
vechi (M t. 13, 52), ca un râu, ca izvoarele de apă ce işneţe
din pântecele lui (In. 7, 38), din inima lui. din adâiuul Li
C opilul meu, zice, te afli aici ca sâ p ize.su cu> nucu
lui D u m n e/eu ? Dacă într-adevăr vrei să Ie pa. c*u.
te-L pe D um ne/eu şi păzeşte-le ca ui dat ^ r
celelalte. De la cunoaşterea din curiozitate, aw ^
la nevoia sunetului de cunoaştere lăuntrica şi ' ' ‘
c ă 5i d e eoiuem plalie. I’enuu c i m i * cvpun , ^
doar cei care dobândesc cunoştinţe e. 1
137
<jin inte ascetice
- mai a d â n c i şi
- ’neriri d u m n e z e ie ş ti
cart jo re - ^ * e e D um nezeu să cunoască, să
tfBtfrioe 'a■ ,e jgm iască \ed en n şi teofanii.
iaicieagâ- « noastre, de oameni iubitoriule
A** Dumnezeirii Tale neam estecată
Sâpâne; — ■^ - Ie stră| ucească Dum nezeu lum ina
extenoa*. să o vadă cu ochii cei
’S Z ^ - < h * fi ™ « * trupeşti. Aceasta tendinţă
. W M fir; t :v.e testi si. de aceea, şt păzesc cuvintele
i Dumnezeu, fac asceză. înfrânare. post. rugăciune, prive
gheri incit Dumnezec sâ ii cunoască şi să dobândească
teism e precum profeţia, facerea de m inuni,
As va !sjl^ in5ă spune: ia aminte la ce faci, dacă faci

intr-âdevâr Dumnezeu, să nu faci ca să-ţi dea D um -
ansme. contemplaţi înalte, să nu cauţi
ctle inalte.
Da: noi pentru cele :riaJte am venit. „Căutaţi cele de
^ . zjle apostolul Pavel Col. 3, 1). „Sus să avem
mimile zice preotul la Dumnezeiasca L iturghie. Nu,
dngule. aceasta este treaba lui Dumnezeu. Tu să te sm ereşti
pe sneţi şi să păzeşti poruncile, adică înfrânarea, postul,
indelunga-răbdare. iubirea, ca un datornic,
aettebroce suntem (Le 17. 10). Să zici: ,?Ce să-m i
^ umnez^ti mie? Mie sâ mi se arate D um nezeu?
H iM s lu c ru . Poţi să dobândeşti această sm erenie?
^ h a id e |ie -o . şj ce faci, f& ca robind lui D um nezeu. Ce
oreptun avea robul, sclavul, faţa de stăpânul său? C h iar şi
vi*a putea să j-o ia domnul său Aşa să judeci şi tu.
-5 ^ J l f * pemru ajutor, de vrem e ce în că sim ţi
de Ei. nu câuia cele înalte. Cine dintre noi poa-
S0Kc L/turgiuf rugâtiubo dinamic de Evanghelie.

Despre cei ce voiesc să se liniştească in bună linişte
te să spună: Dumnezeul meu, acum nu mai am nevoie de

Tine, de aceea Te rog, de vreme ce şi singur pot să-mi aran
jez viaţa şi lupta, da-mi descoperiri, dă-mi facen de minuni
ca numai sa întind mâna şi să se schimbe vremea, să se
oprească marea, să se pornească vântul de miazăzi-miază-
noapte. Fiindcă încă mai cauţi ajutorul lui Dumnezeu, sme-
reşte-te pe tine însuţi şi te va mântui de păcat. Atunci te . ei
mântui de păcatul care te ameninţă, de păcatul ucigător al
m ândriei, al cunoştinţei care îngâmfă şi de harismele care
pentru tine vor fi mormântul tău, ultima cădere a vieţii tale.
Căci cele ale lui Dumnezeu vin de la ele însele, dacă
locul s-a fă c u t nepătat şi curat. Dacă inima ta are între»
sim ţăm ântul păcatului, dacă nu o pângăreşti cu pretenţiile
tale, cu aşteptările tale, cu ispitele tale, atunci Dumnezeu
singur ţi le va da pe toate. Dumnezeu a aşezat înlăuntrul
nostru tendinţa, dispoziţia, dorul după cunoaştere şi după
harism e, dar numai El singur poate să ni le împlinească.
Lasă-L pe D um nezeu să-ţi rânduiască traseul. El ştie înainte
ca tu să ceri ceva.
C ere, aşadar, ca să-ţi dea pocăinţă, să-ţi ierte căde
rile şi despre celelalte, El însuşi ştie ce are de făcut. El şue
ce vânturi să aducă, dacă să-ţi ia întristarea şi să-ţi aducă
bucurie, dacă să-ţi dea reuşită sau eşec. dacă să-ţi taie pati
m ile sau să ţi le lase, dacă să-ţi vindece boala şi să-ţi dej
sănătate, ori să-ţi ia sănătatea şi să-ţi dea boală.
C eea ce ne dă Dumnezeu este o taină care ne intro
duce în îm părăţia cerurilor, în timp ce propriile nca:>tre ţ re
tenţii şi aşteptări şi cereri, de cele mai multe ori. >unt in.,,
părtări de D um nezeu. Cererile inimii na^ţre. ~ e re^ j
sunt o proiecţie a egoului nostru. De aceea.
o parte toate rugăciunile şi ne spune. 71 ’ cVir
lisuse H ristoase, m iluieşte-mă pe mme
nim ic altceva decât m ila lui Dumnezeu. - î *1
Cuvinte ascetice
final si curat, adică nu este dcsfeciorit de

doCTu se (ace ni in ' noastre. Atunci poate să intre
cine duhoarea şi donnţuc
p unimvcu inlăuntrul nostru.
( I a v sprijină pe sine, pe cunoştinţa sa, şi ţine la

yow sa. căştifia duşmănie şi nu poate scăpa dc duhul care-i
a d m întristare în inimă.
Cine se sprijină pe cunoştinţa lui şi răstoarna părerea

i’cluilali in mod uşuratic, cine este dispus să răspundă
prabnic înapoi, sâ sc îndreptăţească, sau are voie proprie
izvorâtă din viaţa lui. unul ca acesta dobândeşte ca rod duş
mănia. Nu poale să se înţeleagă cu nimeni.
\ii observat care oameni sunt iubiţi şi căutaţi? Toţi
câ|i slujesc, câţi sunt mereu şi mereu liniştiţi şi dispuşi să
primească părerea celuilalt, dorinţa lui, gândul lui, lucrarea
lui. păcatul lui, patima lui, bună-cuviinţa Iui, m ojicia lui, al
i ărui bun simţ este întors spre D um ne/eu şi spre oam eni.
Dimpotrivă, cei care vor să se apere pe ei înşişi,
care vor să aibă o po/iţie, o părere, un gând al lor, să pretin
dă un drepi. să-şi impună părerea - ascultă-m ă, /,ic ei, apoi
!ă ce vrei - devin antipatici. De ce să te ascult, bre frate, eu
asta \reau sâ fac. Desigur, din smerenie sau isteţim e, ace
laşi lutru este, te \o i asculta, dar tu ai pierdut.
(.ine ii lasă neatinşi pe ceilalţi de p re/e n ţa proprie,
cine ii lasă liberi sâ iacă ce vor şi singura legătură cu ei este
e tura s ujirii, a muncii, a celui din urmă om , cel sim plu,
i , S 'V * tC* nc,,*eclat> acesta este întotdeauna cel iubit.
1 cer, pretind, roagă, de departe îi vezi şi fugi de ei
l>e sine J;tL atCSlca nu au *uc într-un suflet care se curăţă
atniiuc si ^ U1C’!C Penlru Dumnezeu. Cine nu ia
a..,,ia c â l ăUd KV '°ia 1Ui’ cuno?linl** lui, păreţea lui,
* 1 to b e le nim eni. T otl. ca şi
rnm s-ar demoniza. au a * o\
Duhul Sfânt care aduce zdrobire in inimă.
Cel cc \ ede cuvintele Scripturii şi le unphnt u j u
Aici se iefeiă la alt detaliu al vieţii. De ce.v mai

multe ori, tâlcuirea Sfintei Scripturi este un purtăter de c j -
vânt al poziţiilor noastre şi al pretenţiilor noastre lăuntrice
Prin tâlcuirea noastră susţinem modul nostru de viaţă ( -
mă preocupă? Ce părere am? Ce poziţii filozofice şi ie -
gice am? Ce concepţii, ce teorii susţin de fiecare dată Ce
caut? C um acţionez ? Pe toate acestea le pot susţine t ane
bine prin tâlcuirea Sfintei Scripturi, după cum f k it ş
schism aticii şi ereticii. Pe ce se sprijineau? Pe canoane -
Scriptură.
A stfel, fiecare vede poziţia lui ca pe o lumina:
D um nezeu din care îşi îndreptăţeşte apoi \iaţa. Sj • > :
că aproape toate lucrurile schimbătoare, potrivnice
tuia şi dc neînţeles, pot fi întemeiate pe Stanţa Sc
Cuvinte asccticc
a w ne care mi le spui sunt basme! Nu aceasta este

£ 2 Scripturi. Scriptura le spune pentru ca să ne
n0,m3 fim dispuşi să slujim. Ceea ce Iaci tu este 0
Smer^ n r e a Sfintei Scripturi. Omul care-ş. sprijină pe
rjSt' s nntură Mata sa, cunoştinţa sa, părerea sa, voia sa.
â u m cunoaşte şlava lui Dumnezeu şi bogâţia U i,
Iar ccl cc vede şi zice: „nu ştiu, om sunt ”, dă slavă

lui Dumnezeu.
Cine citeşte Sfânta Scriptură şi o stăpâneşte, când

alţii îl întreabă, răspunde: „nu ştiu, pentru că sunt om păcă-
)s* dar el este purtător de Dumnezeu şi ştie să citcască cu
aoe' ârat Sfânta Scriptură.
în acesta locuieşte bogăţia lui D um nezeu, după

puterea şi gândul lui.
Este foarte caracteristic ceea ce spune. B ogăţia lui

Dumnezeu locuieşte în omul care s-a deşertat pe sine şi
citeşte Sfânta Scriptură pentru a-şi găsi păcatul său şi
fmţema lui Dumnezeu, necinstea lui şi slava lui D um ne
zeu. Acesta primeşte de la Dumnezeu lum inare şi harism e
dumnezeieşti. Celui smerit, simplu, neatins. îi dă D um nezeu
darurile Lui. Cum însă?
După puterea şi gândul lui. Adică potrivit cu m ăsu
ra în care se smereşte şi se predă lui Dum nezeu şi potrivit
modului în care îl înţelege, îl simte pe Dum nezeu. D um ne
zeu nu 11 dă omului ceva diferit de ceea ce are el trebuinţă,
de cêa ce vrea în adâncurile lui. Dar îi dă fiecăruia harism e
diferite, potrivit cu trebuinţa de zidire a Bisericii
4. H-13). Dacă îl veţi compara pe Sfântul N icodim
Despre cei cc v„icsc « selmis,c j.tiB ih t . ^
Aghioritul24 cu Sfântul Arsenie de Parc,

oameni diferiţi erau. Fiecare avea alt eânH 1 ? ~‘ ' "
substrat lăuntric. Adică Dumnezeu r t t t ' , M r c ''
gândul omului, eu „„du! * carc " a X c I ' V ....... . ' •
cu predispoziţiile lui, cu puterea lui Unul va l / d '
alri,l mai p;;ţme. Unu, « „ >tdca “
dorinţa f l o a r e ca pe o bucurie, ca pe oc814.fi. « , £
frumuseţe. Celalalt ,1 va vedea cu och.i fizici Lnul x l
trei daruri, altul unul, al iubirii sau al smeritei cugetări sau
al străvederii.
Noi ce facem? De cele mai multe ori. stăm in iaţa
lui Dumnezeu şi cerem darurile Lui, cu sandul că 1 -
merităm, că trebuie să ni le dea. Zicem: „Nu a'zis Apostolul
Tău, Dumnezeul meu: «Râvniţi harismele cele mai mari':
(1 Cor. 12, 31). Dă-mi-le acum când Ţi le cer. Are nevoie
Biserica Ta” . Biserica nu are nevoie de nimic. Mândria ta
are nevoie de ele. Tu simţi aşa.
Sfântul Nicodim (1749-1S09) s-a născut în Naxos din pir,nu

evlavioşi. A avui o educaţie şi cultura strălucita, deoscbin<iu*x* pnr
memoria sa tabuloasă şi judecata limpede. De tânăr a venit V
unde a devenit monah în Mănăstirea Dionisiu. trăind apoi pustnicesc In
diferite alte locuri din Sfanţul Munte. S-a îndeletnicii cu ru^j;
minţii şi cu medi tarea Sfintelor Scripturi şi a Părinţilor Bwtr.c S
îngrijit de tipărirea multor scrieri patristice, scriind si el insu$: -t . • ..
se cărţi. A fost unul din stâlpii mişcării colixade de înnosa* - •
ceaşcă.
25 Sfântul Arsenie (1800-1877) s-a născut în leanuu F
l-a cunoscut pe Stareţul Daniil. faimosul J u l v . n . . .
ms
împreună cu el a venit în Athos unde a tosi fans r.»
scandalurilor din Athos, datorate practicilor dtieiue c.c în
- rar) părăseşte Athosul. venind în
Păros. Aici este hirotonit preot şi mai t. • aiu '•—
nic, a povăţuit mulţimi nenumărate Je cive ^ s ^ r
adormit în mănăstirea de maici Schimbare^ .a Fa»i ^
se îngrijea.
-143
Cuvinte ascctice
Dună puterea Iui. Se poate, de exem plu, ca eu să fiu

un om adâncit în păcat. Să mă hotărăsc sa ies sau sa nu ies
de l i . dar să cer de la Dumnezeu sa-m. daruiasca darunle
o re aparţin oamenilor curăţiţi. Şi pe cat cad, pe atat mă
hotărâse să ies din păcat. Pe cât nu mă îndrept, pe atât îmi
sporesc pretenţiile înaintea lui Dumnezeu.
O fată care \rea să se mărite se hotărăşte să-şi
construiască o casă cu două etaje, pentiu ca s o ia cineva de
nev asta. Trec ani şi ea spune acum că trebuie să facă o casă
cu patru etaje. Dar ea nici nu lucrează, nici nu are banii.
După aceea spune că trebuie să facă o casă cu şase etaje şi
toi aşa până \a îmbătrâni şi \ a muri în bordeiul în care s-a
nâvcut. Cu ea semănăm şi noi. Pe cât răm ânem în căderea
noasiră. pe atât sporim pretenţiile pe care le avem de la
Dumnezeu
Nu pot, de exemplu, să-mi ţin gândul Intr-un loc,
lucru ce arată cât de tulburate îmi sunt m inţile. N u pot
să-mi tai mânia, nervii, împotrivirea. Numai ce mi se spune
un cuvânt, şi ceva zvâcneşte înlăuntrul meu. N ici fulgerul
ru cade cu atâta iuţeală din nori, cum iese din gura m ea răs
punsul. osândirea, judecarea celuilalt. Dacă iese din gură,
û cât mai mult din gând! însă, vreau ca D um nezeu să facă
ce I spun O să-I spun. descoperă-mi aceasta, şi El trebuie
să mi-o descopere.
Ia stai puţin. Câtă vreme ai atâtea patim i, vrei ca
umnezeu să-ti dea harisme? Sau vrei să m ergi la linişte
n ^ .a e ^ TSe auc*e n| ci clipocitul mării, ca să nu-ţi taie
\ U VC1 aUZ^ c^P0C^tuJ mării dar vei auzi zgo-
nezeu h î* ^ A m ă mai întâi sm erenia ta lui D um -
vor fi re măc Sa ’* êa Ce Vrea ^ ceâ- Harismele tale însă
ura puterii tale şi a gândului tău.
D espre cei ce voiesc >ă e linişte-,. - - - l
•mişieascâ in bur<â iiniylc
Nu voi să-li dezgoleşti

num ai in fa ţa Părm ,iior ,ăi. „ s« . / "
inima ta.
Nu înţelege aici întristarea care aduce zdrofc re ,

tristeţea care aduce moarte (2 Cor. 7 , 1 0 1.
Nu dori să-ţi descoperi gândul, să-ţi arăţi eândunle
şi să le spui altora. Când ne dezvelim şi ne descoperim ein-
durile noastre? Am, de exemplu, ceva care rai apasă şi
vreau să spun. Cum văd pe cineva, îi \oi spune. î: :r-
însă te vei am ărî foarte mult pentru ceea ce ai făcut pentru
că respectivul îşi va pierde respectul faţă de tine şi. c i r j vei
m erge sa-i ceri ceva, ori te va dispreţui şi n-o ă-ti dea. -
te va \ă d i şi celorlalţi. Dacă tu n-ai putut -.-o a^cunz;
înlăuntrul tău. vrei s-o ascundă gura celuilalt? ..Nimic nu
este ascuns care să nu iasă la arătare" (Lc. 8 . 1 ” Ci -a
spus în secret o va striga din balcoane ca s-o auo.’ toată
lum ea. C ând îţi spui problema ta, păcatul tău. dificultăţi ;
tale, gândurile tale, celălalt încetează să se mai încreadă ir
tine, să te preţuiască, pentru că îţi vede neputinţele. Ce a ie
spus, să spui Părinţilor tăi, adică numai Stareţului tău
A lt m otiv pentru care ne descoperim >uîle
ispitele, greutăţile. Am greutăţi cu Stareţul meu. - tru >
nu îm i dă im portanţă. Am mers, i-am ^ u s de >^
continuă să nu mă bage în seamă. Sau mă in
trie faţă de fraţi, pentru că papucii unuia se aud v...
altul nu m ă ascultă, celălalt, când caii».:. sean
sm iorcăială. D acă descoperi ceea ^ F u "
pe alţii, lucrul acesta \ a ti o piatra care. înt
întoarce în capul tău. Spune doar SiaMu.a-
când este o îm potrivire, o dificultate * ^^
ţintă de convieţuire, de înţelegere. ^
t u\ inie ascetice
dc p ir i - a n : a - ' P 1'" N" nC d <‘s c o ' H‘, i m l K‘ '«•«

‘naintea celorlalţi o a n u ni.
I S(I m o!lah Şl ai O problemă cu om ul de langâ line,
flcritru câ /i noapte nu se I i n . \ i/ilc /i altâ mauas
v|mm problema \i spus o? \cest cuvânt al tău se
v fttbufi* j i ,nlr o huna /\. ( inc şi d csth id t inima
celorlalf cmc meivu nefericit şi, oriunde ar merge, de obicei
nimeni niH dâ importanţă Reţine ea gândul nostiu se preo
cupi fi dc ceilalţi ni, alunei eând ne exprimam gândul nos
tru, descopcfim Şi problemele celorlalţi. Aceasta nu este
rKim.n prostie, ci i un pâeat dc moarte. I sie o prostie sa i
sptn crJuilall ce mi se întâmplă, dai esle pâeat sâ exprim
vtx\i cc sinii despre ceilalţi, este osândire, biciuire publica,
d o fo lu t a aitoru Omul care face aşa ceva va fi lo \it de
Dumnezei i «âdca înlr~o foarte mare supărare
( w u; nu n întristate in m im a ta. Vrei sa nu
- învaţă sâ Iu liniştit cu încredinţarea la în
mfonitc lui hun n- cu şi ak Stareţului Celelalte simt ca şi
‘ ufî1 ti{ ,u 1 n ,d!u* Pr * arc o /gandâri neîncetat. (îândul ne
: v fHln 'i i şt tc \ei linişti m loc sa le
!,i probabil ca \a avea probleme : i celalalt şi se va
MQ|i *m bnprnjiu cu line in mioapa pc caic ai deschis o
mândrit i laic j egoismului lâu, a micimii minţii
As.kl aio iu nu ai mirat in impfirâţie nici ne al(n nu i
«şi să mire <Mi 23, | 4 >
' ‘ 1: h j' • uchilur poale sa u umple de
" ! 1 *>( •“-'-'<-■•1 nu \ci spune nimănui
e. Daci spui, o ,, , a,,,uil,|„ sj , ,
..........
«**»• < S L lm £ m m i Su,rulul1" i;ul
Uf>
I)rsprc cei ce voiesc s/i sc linist*,
"tnştuiscfi m bunA bni^c
IVizcşIc Rura la, ca tmr,>(n„.\,. ,

lăn v
U ns este ccl caic I cinsteşte pe celalalt ( ând

aşadar, iţt cleselnz.. gura ca sa v o rb it, despre tine In ut
despre problemele tale, ilcspre idei, despre păcatele tale ,u
despic alţii, îl la^ i pe ccl cc te aude sa nu te preţuiasea ■i
nu lic coreei cu tine. Pierzi un om care mâine ţi-ar putea fi
nccesai, piicteu, ajutatoi. 11 Iaci sâ nu te cinstească. Singur
câştigi lipsa tic cinstirc a celuilalt. Aşadar, pa/cşte-ţi gura.
ca sa ţi In cinstit apioaţx'lc, ca sa-ţi fie vrednic dc incredc-
re. Altfel, n-o sH-ţi lic credincios niciodată, tc va dispreţui.
Nu 1judeca atunci, pentru că tu l-ai făcut să nu ic cinstea-
ca, sa nu aibă încrcdcrc în tine, să nu tc iubească. Cum sâ
aibă încrcdcrc în tine? Dacă îţi va spune gândurile lui, le vei
spune altora, iar el începe să se îndoiască de tine, prefâcân-
du-se însă că-ţi este prieten, aflându-ţi tainele şi apoi desco-
perindu-le. Cum să te cinstească, dacă vede ce om deşert
eşti? Cum să tc îngrijească, dacă vede că te împleticeşti, că
nu ai nici un echilibru în viaţă?
Lasă-le pe acestea. Sprijină-te numai pe Dumne/eu.
Arată-ţi liniştea, seninătatea ta. Dumnezeu esle o staiKă
veşnică în lungime, în adâncime, în înălţime. Pe 11 pot sa st
re/,cmc veacurile, pot sa se rc/eme dumnezeii. Toţi pot
Poţi şi tu sa-ţi rezemi neputinţa ta, păcătui tău. căderea tu.
necrctlinţa ta, blasfemia la, iadul iau, patimile talc ( ru*.
re/cmi tic Bl, 1:1 va risipi. Fă numai puţină rălxlare U> -
pe Dumnezeu să-ţi cerceteze inima când \ita şi U ^
icoana, chipul Sau, Stareţul iau, dumiK cui tau
HI sii tc poată înţelege.
.......................................» ■ " " '* w ■■■’ •

cunoşiinfă, şi minciunii w fuRi </* tllh
147-
Cu\ inie ascetice
r
..ipitolul antei ior al a w e i Isaia ca

arâtul ?• ■ • însingurează întotdeauna Şi
, x ii O illNiUU
(pjwcnli ul c, au m n o com unicare
CU « . ' » î* M t u. lVillurilc
uitatuls,n " ur:" ;l!ii lo r a i
’ Duşmănia. IV-
Yre. să t.i ..pă„a* dume r i i

î - v T I 4, Şi pAuai iubirii omeneşti? \ .vi sâ te u.beas-
“ g S # f i i n ţ ă rm/w w m </mW<7e /w» Dumnezeu intru
jţn, câ ui poţi toci neîncetat, dai cel mat bine

j Ifmr Jsîc V., u o Dai dac5 bre frate, \rci sâ \ orbeşti,
Hmv fn limba a ' trebuit* sa spuua. Pupa cum îţi
iiivcţi mâinile sâ o\eascâ clapele. după cum îşi înveţi limba
$ cânte noca muzicala tot aşa învaţS-ţi limba sa spună şi
cuvintele lui DumiK/ru.
Vrei să prtrcn timpul cu alţii0 Spune cuvintele lui
lAunncveu \ i ih im tine umil cârc de/leagă nedum eririle
tuturor oamenilor t onţinutul inimii tale sâ fie cuvintele lui
Dumnezeu, Hnstov cc Ui spune Dum ne/eu in rugăciunea
1 I* vHuum ciesc ticamatâ in inim a ta.
V L>* L‘i:iî ’ 1 ^ 'c »va/ut cand nu te inâbuşâ atinos-
^puiit Ic. >i prun, u-rui fj,y/ M /(4 /;//< A ceastă \ia ta
"m ' • concepţia talsâ pe care o ai, va
d umai in m j spui,c cuvintele lui D u m n e /e u
m soaal* * wcufui c t o t Dum ne/eu
«nul .uhiuM u, ^ u h , ' a ''! i T i ' * ^ p a ra p ra f :Uinliâ lu i

l i w a , .......... . ' legătura cu a p ro a p e le . A ţi
a ,v " ‘- - I v J c l a l W / c u . coboară
D w o o t , |“ <lsPrOU,f c - su,c >x> oni la
‘m iJuumcû i> u •l,m vi spunem cu\ autul
"M l , , * » ' i t c t t o i p 1ra « o S 4m' ** *****juikvăm-
D esp re coi cc v o iesc să se liniştească în )>«mâ liniţu-r
C atastrofa pe care fiecare cuvânt dc al n« tm <, adu-

ce în viaţa celuilalt nu poate li comparată nici cu bumh t u
hidrogen. I t a r e cuvânt pe carc -1 spunem este o ucidcrc a
celuilalt .şi, mai întâi de toate, a noastră înşine iu, cau/a
clcsn vm şi tc i în singuiaii în caic cădem. Şi deoarece oarrn nu
când discuta, de cele mai multe ori fac glume, ironii!
batjocuri, grăiri în deşert, ajung la judecarea celuilalt. Pen
tru ca nu avem conţinutul nosliu propriu, vederea oamenii*>r
din afara devine conţinutul nostru.
Dc vorbeşte cineva pe fratele tău cit rău L tim si-.'

coboară şi-i arată pă ca tu l, să nu voieşti să te înclini im; -
triva aceluia ca să nu tc ia în stăpânire ceh’ ce nu voieşti.
De obicei, ne îndreptăţim pe noi înşine, spunând cu

altul ju d ec ă în faţa noastră pe un frate şi nu noi. Accsta este
un pretext. D acă se întâm plă sa-ţi vină la chilie cineva cu
intenţia de a ju d ec a, dacă eşti un domn, spune-i: ..Credeam
că eşti un om al lui D um ne/eu, dar tu eşti tiranul sufletului
meu, te rog, pleacă". Noi însă îl primim şi începem sâ
cădem îm preună cu el. Tu 1111 numai să nu judeci, dar nici să
nu asculţi cuvânt de judecată, pentru câ. dacă au/i. o sâ spui
şi tu.
Vşadar, dacă cine\ a descoperă neputinţe, prob e s.
dificultăţi de-ale altuia, nu voi şi tu sa iei parte a v.
chiar dacă arăţi câ nu este aşa. îţi spune celalalt. ..
un ticălos", /ic i şi tu: „Nu, este bun, numai câ 11 -
n u n u l, îi m ai scapă câte c e v a '. Cu cuvintele *al^ L
pe toate. N um ai câ nu ai folosit cuvântul ..tuu s
înţelegi. De aceea, ia am inte sa nu-ţi ^cape .ici
despre celălalt, ca să nu h w m stăpănin c o c a
1*#*»'insei rea.
Nu vrei păcatul, păcatul tc va ga>i. au \ >.
nocinst 1tea te va câsi, nu vrei boala, boala u ' • .- ■'
„ • împotriva aceluia. P oate sa însem ne a
'Sâ " lui ce-ti grăieşte şi, în leg ătu ră cu accst
vttfbi împotriva cc n] j Adicr, nu le p u n e nici cu
" Z r , ” r n u osii d c acord cu o l, voi
" ’i - a - conirarâ lui şi, din clip a n ccca , va în c e p e
iC im v ir c a . opoziţia « • * « 1 c c (i g r Ş i^
u « iăl!ilt- Sâ m T f " .“
uc r l r n . nu-l osândi n,c, p e o l, , . , c po _alt„l C e
J ........ aci este ne sâ Iaci, fio sa p l c c . Duca c ş li d c ş le p l,
vei schimba subiectul discuţiei lără ca el s a ş i d e a scam a.
Dacă ni esii. spune ccl puţin: „Te rog sa lăsăm asta, penii u
vreau si mă împărtăşesc şi, dacă vorbim d e sp re o a treia
persoană irebuie â mă opresc dc la S lanta lm p a ila şa n ie .
;i;U nu poţi să iaci nici asta. atunci pleacă. D aca nu poţi
mc: -.i pleci înseamnă că nu vrei să pleci, că îţi place sa
mănânci came dc >ameni şi nu numai de anim ale. N u voi
insă ă . j /i impreunâ cu el în acelaşi păeal.
Ce trumos le zice omul acesta, avva Isaia! O m este?
t sic un .mi ccresc şi înger păm ântesc. C u v in tele lui p a r
simple, dar ju o atât de mare adâncime.
6
Despre virtuti
Trei sunt virtuţile care necontenit vctfu

m inţii .>•/ de care are nevoie: râvna firească i bărbaţi. ,/
sârginnţa. [7, 11
L u cra rea duhovnicească a unui credincios se s f â r

şeşte prin interm ediul minţii. Dar pentru ca omul -I ?e
poată uni cu D um nezeu prin minte, prin partea conduci'
re, esle nevoie, zice avva Isaia, de trei lucruri: râvna firea -
că, b ărb ăţia şi sârguinţa. Nu vorbeşte nici despre smerer ie.
nici d e sp re drag o ste, nici despre rugăciune. Ne impresio
nează. Dc ce ne pune înainte aceste virtuţi?
R âv n a firească este o însuşire a omului prin care el
poate urm ări c ev a cu ajutorul voinţei, adică să ştie ce re.,
ce cau tă, şi să-şi în d rep te puterea sa. cunoştinţa sa. w ia sa
spre acest scop. în cât în mod firesc să se îndrepte spre e
D upă c u m în c lin ă spre iubirea de arginţi sau spre rauU'.e
astfel şi el a re această însuşire firească de a-şi îndrepta
tea spre D u m n ezeu , iar aceasta să fie o lucrare a intre-, vî-
le firi o m en eşti şi nu numai a minţii. Ce să-ţi a c .i...........
dacă tu nu sim ţi în întregim e unirea cu Dumrce. •-
linzi cu totul spre ea? Să şlii că nu exista alt nu\l iL
nezeire d e câ t acesta.
Bărbăţia, ca virtute, se găseşte şi la e\tî. ^
orfrest
filozofi26, şi to ate vechile manuale duhovniceşti ^
me a
d esp re ea, d esig u r, sub influenţa împărţiri
’ Aristotel, Eiica nicoiiuihwâ, 9-1 —
151-
Cuvinte ascetice
i i„ cazul de fată insă. bărbăţia este ceva care pre-

- « • * 8 “ ” ° n c e df ’ răM 5nd
jE T u iL adică, să dovedească că ceea ce face, vrea ş,
va conlinua sâ o vrea.
Dar orice ar urrnân. îndată întâlneşte opozanţii, care
i bo-1 slăbesc. Mai întâi demonul, apoi lum ea, in
continuare oamenii şi mai prepus de toate şinele lui, pe care
ii târăşte cu el până în clipa când se \ a înfăţişă în ain tea lui
Dumnezeu. is j doua Sa •enire Şinele nostru e duşm anul
■astru de moarte. Prin urmare, creştinul întâm pină m ereu
necazuri, curse, dureri. întâmplări neaşteptate, condiţii
nefavorabile Drumul iu: nu e-te curat şi neted. V a trebui ca
el însuşi să facă „cele colţuroase netede , sâ ech ilib reze
iucrunie
Omu. care nu are bărbăţie îndată se pierde in m ijlo-
eul pencoluJui. :e paniehează. Trăieşti patruzeci d e ani în
pustie ca monah, şi după patruzeci de ani cazi intr-un păcat,
:r :-- : p i ie pierzi pe toate. De m ic copil eşti curat,
fecior, n-ai cunoscut ispita. La cincizeci, şaizeci sau şa p te
zeci de ani. după cum relatează Părinţii, ti se în tâm p lă o
ispită de cunie. Inin in p a n ic i te pierzi, spui: „C e-am păţit.
•am tăgăduit pe Hristosui meu, L-am trădat’’ D ar ce este
**aBta? Pr: ui nereuşitei. Nu! Trebuie să stai cu
p _ ,_ nke ,'n dţa oncănjl lucnj care ti se înfăţişează în ain te.
c o o d n iik ^ ViaUt. duhovnicească* de cele mai m ulte ori,
^ ,e « m contrare celor pe care le
ne dera‘L ’Spiti PC ° Umne/eU

Jomnezeule, te tot arată m°H t *xe™Plu- ne rugâm:
intâlm pe culare sau ^ a ‘ ^ hotărârea mea de a-J
esie corcctă!'! r> dCeea sau de a m ă asculta
«Codată cu un om care esieU^ T U Se 'lndelet"iceşte
eSl£ dUt dc meschin, şi vrea sâ aibâ
Despre virtuţi
pe D um nezeu in mâna lui Dumnezeu li

•continue «ea
ce ştie m ai dinainte cu atotştiinţa şi iubirea L l
A şadar, om ul cu bărbăţie este gate "pentru b » e
Pentru că in tim p ce aştepţi pace. vine vijelia. j„ t mp «
aştepţi reuşita, vine dezastrul, in timp ce aştepţi ânâtae
vine boala. M ergi la spital, ţi-e şi mai rău Faci operaţie, p-e
de trei ori m ai rău. Trebuie să le aştepţi pe toate. Bârtâţia
înseam nă: aici stau înaintea Ta. Dumnezeul meu. >1 Tu
fă-mi ce vrei. Eu nu aştept nimic. Aştept numai necazuri,
pentru că fără ele nu există rai.
în ţeleg eţi, aşadar, că viaţa monahală este aptă
război, o ap ărare sau, mai degrabă, un atac. pentru că cel ce
se apără nu câştig ă nim ic, numai cel ce atacă va câ>:._a De
aceea, e nevoie de dârzenie şi bărbăţie. Omul care se re:r
şi nu rabdă, om ul care la fiecare problemă şi dificultate Ia
fiecare în tristare şi boală, la fiecare calomnie, per c
ispită are îndoieli - ..Nu c u m \a nu trebuie, r.u cumva
D um nezeu nu vrea, nu cum va obosesc, nu cumva r.u
scot la c a p ă t? ’' - nu va putea să facă nimic.
în sfârşit, sârguinţa e \irtutea omului -are na este
doborât, nu în cetează să-şi urmărească scorul v ei: D -.~
orice lucru pretinde m uncă şi e o povară asupra-ţi. cu ca
mai m ult viaţa duhovnicească. Aşadar, sârguinţa es.e ? c* - -
rea neo bosită a obiectului muncii noastre 'a u mai deer^
privirea neobosită, şi fară lipsă, şi neîncetata. tara cace
a lui D um nezeu însuşi. Când te re ax
cazi in lenevie, în akidie. atunci ton vrăjmaş
rem e ca să intre în viaţa ta şi sâ distrugă once ai .
De aceea, este nevoie dintru încei ut dc
pentru lucrarea minţii celui cred in*, iov
Trei» / . / « * * * * ; f* ± 2 2 S Î Î
■mie. crede că a » „cmunre , t a
Cuvinte ascetice
. nheie a vedea toate mai-nainte de a fi

L L te b t p i UHtlf M a m u .
f, c mamsimri b a m ic srranL [7' ~J
Tre virrati ne încredinţează că am ajuns la nemu-
- i n » din ele rund discernământul. Omul care nu are
0^ — ant se aruncă pe sine întotdeauna în ispite, în care
mei Dumnezeii ne po:.;e să-l ajute, nici el însuşi nu se poate
ajota. Lip« de discernământ îl duce pe om la dezam ăgire şi
oboseală Fac o asceză mai mare decât trebuie înaintea lui
Dormeze - cj sî p u să fiu vrednic de o plată mai m are, sau
; &X2S nidi mici. ue îeamă ca nu cumva să obosesc. Sin-
cui 'ucn; unge :>! mă arunce departe de D um nezeu,
pentru câ. in continuare, oi întâlni înfricoşata realitate pe
care eg jismui nu m-a lăsat să o accept.
Omu trebuie -ă :.;că ceea ce îi spune D um nezeu şi
’ - -Ie :^ jr. Aşadar, discernământul este nece-
- fiecare clipă. deosebirea duhurilor, a oam enilor, a
rezultate u ine acţiuni. Mă încredinţez cuiva, spre exem -
: u trei ani de >aiece cred că este un om sfânt. în al treilea
ar», mă *ncredmţez câ este exact invers decât mi se părea.
Unde mft va coodoce? Orb el. orb eu, amândoi vom cădea
m groap*. A ia e ne\uie de discernământ. Adică să stau
l i nu iau nici o hotărâre, deoarece judecându -1 pe
ini siguranţa judecăţii mele. Este nevoie să-mi
problema aliei peroane, vrednică de toată încrede-
c ’ in funtlie de caz- ^ celălalt îm i va
Xa mea si ie»»» . ’ 00 ' 01 c^ ea ln deznădejde, ori dragos-
^ P6 care 0 a»» cu el. mă va arunca în altă
î t ° minui l a t u r i l e cu el.
«totului n o ^ este a ^ ! i i ! f S aŞie a Judec^ H discernă‘
Oouâ **cut»>un a demonului c e lu i^ u *ndepărtea/'ă sabia cu
« * * * egoul no>uu p t r i v - 6 mnUC aUceva " U
cernamant, m intea noastră
54-
Despre virtuţi
cade fie în prim irea de demoni, fie în simtirea ătj .

egoului.
Avva Isaia continuă cu următoarele virtuţi: a deose
bi pe unele de altele, a vedea toate tnai-nainte de a fi şi a
nu consimţi la nimic străin. La început ne vorbeşte de trei
virtuţi, iar acum se referă şi la a patra. A deosebi pe unele
de altele înseam nă a separa poziţia ta de ceilalţi, încât să
poţi să-ţi trăieşti viaţa liber, şi nu în împreunare cu alţii. A
mă separa pe mine de ceilalţi însemnă: dacă sunt în lume.
să mă separ de tatăl meu, de mama mea, de femeia mea. de
copiii mei, de rudele mele, de prietenii mei, de orice iubesc,
pentru că cine nu conştientizează prezenţa şi legăturile cu
oamenii, adeseori nici nu simte că iubeşte, că este legat de
ei, că este sclavul lor. Crede că este liber. Numai când se
separă de ei, va înţelege cât de înlănţuită îi este inima.
Când trăiesc cu tatăl meu, cu mama mea, se poate ca
ei să-mi facă observaţie, să-i judec pentru viaţa lor, să nu le
îngădui să intre între mine şi Dumnezeu, să-mi urmez liber
calea Când mă voi separa, mă voi încredinţa că depind
întru toate de ei şi mă întorc spre ei în mod foarte iubitor.
Conştientizez că sunt robit faţă de ei şi că acum îmi amin
tesc de toate câte mi le spuneau şi eu nu le băgăm în seamă.
Acum le înţeleg, descopăr folosul lor. AstfeL nu pot fi sigur
pe cine iubesc şi pe cine nu iubesc. Cine îmi slujeşte şi pe
cine slujesc. Din acest motiv, trebuie să las deoparte tot ce
este în afara lui Dumnezeu, şi mai întâi de toate oamenii.
M onahul îşi va separa aşezarea lui faţă de vecinii
m ănăstirii sale, de conducători, de toţi cei care mergî \u 1
tează m ănăstirea, pentru că toţi aceştia ûnt o patu a * 10
tărăgănire a vieţii lui. în continuare, se ) a. s^ ara P. > u
însuşi de toţi câţi sunt în interiorul mănăstirii. .
se va separa de adunarea obşteasca, dar \ iată i ^ ^
făşura liberă înaintea lui Dumnezeu, pentiu t
-155-
Cuvinte ascetice
. . . „ie iui părerea lui. Dacă voiesc să îmi ţes viaţa

fnpreună cu viaţa şi gândirea celuilalt, neîncetat o să rămân
n urină. neîncetat mă voi frământa cu probleme, hecare o
o-mi spună propria sa cugetare, şi nu vot putea sa fac ni
mic Dacă mă hotărăsc să încep o viaţă mai duhovnicească,
ţ'3^ esoist. unul o să-mi spună că fac puţin, altul că
fac ca să fiu văzut. Nu ,noi putea să o scot la capăt. Trebuie
săViu liber de gândirea şi viaţa fiecăruia. Unul singur mă
ieaaâ: Stareţul meu.
Ce ălalt nu mă împiedică doar când eu îl bag în viaţa
mea c: <1 cand el singur se bagă în problemele mele. Va
irebui sa reusesc sâ rămân neinfluenţat de influenţele lui,
dar 1 vă nu-i îngădui să intre în viaţa mea. Vine cineva şi
imj une. ..Ştii, lucrul acesta nu -1 faci cum trebuie şi o să
m-rgi in iad" Trebuie să-i spun: „Te rog, du-te şi spune-i
M arelui meu*' Dacă îngădui fiecăruia să-mi dea sfaturi,
aibă an cu\ânt în \iaţa mea, îmi voi pierde busola, mă
lo ? mă \oi chinui şi voi ajunge un mucenic fără nici o
cunună de la Dumnezeu.
Trebuie. în mod obligatoriu, ca fiecare m uncitor să
tea in atelierul lui şi fiecare călugăr în chilia lui. Nici un
i ionah nu trebuie să aibă treabă cu viaţa ta. Oricine se bagă
in viaţa ta personală trebuie de îndată să spună care este
- z ii. iui. împăratul are postul lui, căpitanul pe al lui,
^ *na k ^ *U1 ^ 0CU^ monahuIui este strana lui din bise-
i „n'.i ! ] 1 a^ternut^l lui, care simbolizează mormântul.
aitui D o ^ c e rc ă T L ritr* 1111’ CU mai PUţin în viaţa

oânesie fw - ta , 1Ş1 conJu8ă viaţa şi nu mai stă-
este liber. " ^ U ?‘ sufletul său>ci celălalt. M onahul
degrabă şi a T ie ti^ ' ^ ^ C3UZa S°liciunii lor, sau mai

problemelor a ^ p i t e C T n ? , T ° - dUC’ di" C3UZa
înţelegerii, a mândriei lor, a
-156-
Despre virtuţi
poticnirilor lor, a stan, care » g5iesc. „„

adevarat război lăuntric, nevăzut, deoarece nu
adevărata lucrare duhovnicească lăuntrică şi de ac
îndeletnicesc mereu cu ceilalţi. Discută. îmreabă ; fatu.e
______________o l t n H T n r X 1 .
cer una şi alta. Tu să te aştepţi la aşa ceva. dar să nu le dli

dreptul şi nici să nu-i împiedici, pentru că oamenii niciodată
nu vor înceta să-ţi fie ţie ispită.
în mod obligatoriu, pe cât îi iubeşte Dumnezeu pe
monahi şi vrea să-i facă îngeri, pe atât ei tind să devină
demoni şi să cadă~ . După cădere oamenii sunt atât de nepu
tincioşi, încât nu fac ceea ce vor, ci ceea ce nici măcar nu
cugetă să facă. Diferitele probleme pe care le întâmpină şi
caracterul neîm plinit al vieţii lor duhovniceşti, datorat vieţii
creştine m incinoase pe care o duc, îi fac să se îndeletni
cească întotdeauna cu celălalt, pentru că aşa găsesc un
divertisment, o satisfacţie. De asemenea, descoperă că cei
lalţi nu sunt buni, iar propria lor viaţă este acoperită prin
aceasta. D escoperă că ceilalţi sunt mai răi decât ei şi astfe
se înşeală pe sineşi. „înşeală-mă ca să te înşel", este \iaţa
acestor oameni. Şi în loc să meargă în cer. merg pe litoral
Dar şi pentru aceştia S-a răstignit şi a înviat Hristos. şi fire
lor a luat-o ca s-o îndumnezeiască şi să-i dăruiască starea
paradisiacă dintru început. Lui Dumnezeu nu l-a o^t v â
să-l ia pe omul păcătos, de nimic, căzut, rău miroMtor.
Dimpotrivă, primeşte să-l numească fiul Lui, să-l chen ^
împărăţia cerurilor şi să-l îmbrăţişeze, chiar şi in cea ma
pe urmă clipă a vieţii lui.
Dacă îndelunga răbdare a lui Dumne/eu
mare, omul nu poate să tie decât un imitator al ^
Dumnezeu preabun şi să se poarte precum ^
vom imita, pe cât putem, iubirea lui Dumne. eu.
7 De exemplu: Sfântul loan Sinaitul. Scdra 1 P*

633 |FR 9. p. 43 ş.u.]
Cuvinte ascetice
vllaltj cinstirea noastră pentru persoana lor va (i

face ct*
Z a v & rlm iubirea noastră întreagă şi încrederea cu d.scer-
n u legatu rile noastre vor
n t ' fi legăturile mădularelor
aceluiaşi trup (Ef. 5. 30). Cea mai mică îndepărtare de aces-
ie cu°etc şi simţiri, precum dispreţuirea, împotrivâ-grăirca,
răutatea. ocărârea, osândirea, ne aruncă pe noi, şi nu pe
celălalt, de la Dumnezeu.
Niciodată nu suntem îndreptăţiţi din pricina modului
rau in care se poartă celalalt, oricc nc-ai fi făcut sau
continuă să ne facă rău în fiecare /.i. Noi nc separăm viaţa,
trăim singuri precum ne spune Stareţul nostru. H sa ne
lovească, să strige la noi, să nc facă ce vrea. Iar aceasta, cu
j uranţă, nu înseamnă că nu suntem liberi.
Cănd, de exemplu, îl văd pe celălalt mânios şi-mi
spune: ,,Adă-mi lucrul acela!” şi nu-mi amintesc că sunt
-eparat, „afierosif, şi fac ceva asemănător, această faptă a
mea e tc o răutate, nu esle o separare duhovnicească dc
oameni. Atunci îl voi sluji ca să fac loc maniei. Dacă mă
batjocoreşte, nu reprezintă o separaţie sa-i spun: „Scoală to
vi pleacă şi să mă cinsteşti!” . Această purtare uni arată câ
unt o icoană lovită a lui Dumne/eu, şi nu una reala !;i
curată. Ah lucru este libertatea pe care o voi avea când
ceilalţi se vor arunca a upra mea şi altul că lăuntric trebuie
sa înainte/ liber de ce şi cum gândesc .şi fac ceilalţi. Când se
arunca asupra mea, trebuie să fiu liniştit, dulce, nepătimas,
a nu ma intereseze dacă mă ocărăsc, dacă se poartă urai.
' u ' d nu <JeV)n 0 poticnire pentru ei (Rom. 14, 1 3).
afll( Aka V,.rtutc csle a ved*a toate mai-nainte dc a /i,
W * UC? m i0“imc * * « ean>h b rc/uhate.
iwkriiimi "fi™ ' t ""ii oamcn' ' > 'thicei, laccm ccva lic
î h , ",a * * " * * « w W rohaţlc. Da
a,a,„a,. acva 5i J „ |)S m
W , ara* „ ,m m i ^ nu ^ ^
158
Despre Ntnuţ»
pacal! in orice lutru Ircbuic , ^

din roade, zice Domul, cum ........ , ......Ţ ,* ■
lui. liste cu putinţă s i lupt ,i
__ ir-n î Inctrkt Ci in /Im
pentru Hristos. şi in ccic din urmi ;t nu . w , K pT JJ
că D um ne/eu îmi va spun* I ,, j ,, , la* Tu
făcut?" Aşadar, este nevoie de un anumit tel <lc dlw u|~?
mâni.
A vedea toate nwi-nainte de a fi cred c* avva l u a o
leagă de ..a deosebi unele d altele care in n ■<
rclcrâ la legăturile dintre oameni. Comunicarea cu oameni»
este in general o durere, după cum t i ne tliin scama De
aceea, chiar >1 laptele noastre trebuie sâ tic p rc \l/iia u c
(arul nu sunt. nu put m i ivcin harol iui I
noi şi câdem în greşeli cârc nc Nvlumhâ ?i ne ua- îndrăz
neala înaintea Domnului Nu l i nu vom faec grevei* şi nu
vom păcătui ca oameni, dar s.: nu pâ. auirn. i i nu
greşim şi a doua our Nu trebuie t
ne-a spus-o m inte.« noasirâ. sau alţii, nju Dumnc/ru. pre
cum poate sâ ni c parâ. ci pentru . ne-a
îniajişat-o şi ne a impu t* experienţa, vuţa. ascultarea
Ie vâd câ hatjiH oreşti si vin sâ tc mustru cu gândul
câ. în clipa aceea, eu sunt pre/enja lui HnMov şi â, d s d
ma asculţi, voi li pricina mântuirii uie i cl nu • *
este câ. fiind mânios şi injurios, niâ vei injara şi pc nune fi
cu devin pricina ca tu *a picâtuic>u de doua u v. atui
pot sa spun: ..Dupâ prima si a doua sfiiuire. ckplrteaii
(Tit 3. 1 0 ). Dar în realitate, pe mine a pâr Du
pentru ca eu nu am cumpătare şi te am ^lânut ...........
înaintea lui D um ne/eu suni eu I* nevoie, jv^ mî
prevedere în faptele, cuv intelc. pl&nutnlt noa*
Sa mai luă un exemplu tţfi ^
s^-ţi schimbi chilia, per.t u c.i i u L 1
cealaltă are mai mult soare IV -e " sJnn.t
Cuvinte ascetice
pj j - igrasie, poţi sa mori. Dar dacă

■* in ral mai repede. Este acesta un motiv ca
«** ;: ; r , a, Sau spui: ..Să scoatem asta de a.ci pen-
' « a U a aminteşte de iad" Nu. n-o s-o scoatem.
. .. aminteşte şi de rasă. de atierosirea către
Hnstoi . - w .
Penai: jnce lucru, chiar şi pentru nuşcarile ce le
_ ^ r:nî [itera pe care o vom scrie, e nevoie sâ ne
<â iasă din ceea ce fac acum? Omul trebuie să
' nsiinuş numai în iubirea sa pentru Dumne-
7£j £jLr fcinc nepliimaş si greu de urnit spre orice altcexa.
Pentru __ mintea, inima sau gândul lui să acţioneze, trebuie
z\ >*e i* nitiune nrin care sa pre\adă rezultatul acestei
S: u i rară roade. Smochinul neroditor, cel
j.' .: ; 1 a rost blestemat de Dumnezeu. Cu cât
t.ll r: a.i no: w~~e ^\em cunoştinţă, minte şi pe Dumnezeu,
.jj-t p ae >i ne pîzeascâ.
A nu consimţi ia nimic străin. ..Străini" dintru înce-
- - — care se ^>cund în spatele unor însuşiri na-
arJt. :*r care ;e s:ârne>c. iar noi suntem convinşi de cel rău
^ credem ca este ceva al nostru propriu. Demonul, spre
: ■’ -- oseîe Sîanta Scriptură şi poruncile ei, ne
nj pri\egnem. să postim. Ne dă sfaturi foarte
y lT' râ-,Uc,p- P™ ghicitori, prin astrologi, dar şi prin
Logica este o însuşire firească a omului şi omul o
W w epe. De asemenea, foloseşte dorul omului, pentru
u. tênini asceză, pentru dragoste, pentru culcarea
pejos. pentru misiune, pentru orice. O însuşire firească a
mi fuii ii ^ m^)ească mama şi tatăl. Numai ce aflu că
*, . ~ r r r . r■ renu*poate
m ăiufiibnimic
ur M amaadecât °o
altceva * *
t e S r **nu_i simt prezenîa ?i să mă facă
-!60-
Despre \in u ’(i
Bolile suni manifestări fireşti pe cam le folc*e«

râu. Ascuns în spatele lor, ni le produce el însuşi h ewe
foarte uşor ca, în orice clipa, sâ produci orice K>alâ treti
Poate să aducă chiar şi orbire, sau schimbarea triaturilor
noaste caracteristice şi strâmbarea feţei noastre >i a mi>c5.
rilor noastre. Dacă poate să producă o ^himt.irc a mintii
noastre, cu cât mai mult a trăsăturilor noastre exterioare
Noi nu vedem demonul ascuns, ci schimbarea. Si alenzim
la medici, primim sfaturi, ajungem până la capătul 1m i ca
sa punem la punct propria tragedie, dar în spatele tutur r
acestora se poate ascunde rânjetul înfricoşător al demonului
celui rău. E atât de deştept! Să nu ne lăsăm înşelaţi de
viclean care măcelăreşte viaţa noastră şi nici nu prindem de
veste.
De asemenea, străin esle şi aproapele care dev.ne
periculos pentru \ia ţa mea. Este chiar mai rău decâi satana,
pentru că este şi \ ăzut. Odată ce văd că nu mă ajuta în *;.j v .
duhovnicească, ci uneori aşa. uneori altfel, trebuie sJl lai
orice legătură cu el.
Străin este şi închinătorul sau vizitatorul care vine !a
mănăstire, iar noi îl vedem prin prisma aşa-zisei iub:r a
înţelegerii, a simpatiei, a ajutorului, dar. în realitate, toate
acestea sunt curse ca să o sfeclim în \iaţa noa>iru da!
nicească. Tot cel de care ţi se pare că are ne\oie de -
sfatul tău, de scrisoarea ta. de ajutorul tău bănesc. —
orice legăiură cu oamenii, este o înşelare a inimii ^
tale, o îndepărtare de Dumnezeul tău. îl arc e D.
care se îngrijeşte de el. Tu ori eşti monah, ori nu - »—
ai fi fost m irean, ai fi putut cu milostenia s - .... 1-
să-i repari casa, să-l înfiezi, sâ ţi -1 taci tata adv pt* ^
s-o măriţi sau să-i dai zestre. Dor acum. vâ e>tI ^ ^
se mai îndreptăţeşte nici un ames tec m v u u . ■
-161-
Cuvinte ascetice
tr - . suni p e r - t m « - W * * * ■ * ** « *
f spre al treilea mic paragraf. Primul
^ af s-a referit la cele prem ergătoare, al doi ea la cele
concomitente, tar acum vorbeşte de trei virtuţi care ajută
puntea omului, viaţa lu. înţelegătoare, legătură lu. duhovn,-
cu Dumnezeu.
trei virtuţi care aduc totdeauna lumină minţii:

q fin \Ljc'ci viclenia vreunui om, şi a face bine ccloi cc îţi
rac rău si u îndura fără tulburare toate care vin asupra ta.
Aceste u t i virtuţi nasc alte trei mai mari decât ele. Nevecle-
rea viclenie unui om naşte iubirea, a face bine răufăcători-
l v in aduce pacea şi a răbda cele ce vin asupra ta netulbu-
rai aduce blândeţea. [7. 3]
Iz frumos analizează sufletul! Aceasta este adevă

rat p i .analiză
Aşadar, trei virtuţi aduc lumină în mintea noastră,
eêhid drumul către viaţa noastră duhovnicească. Prima
ef.e a nu eaea râul la nici un onu a nu intra în viaţa perso-
na ă a a, uia, pentru că, oriunde ai săpa, vei găsi pământ,
r o păcat. Noi. fie din curiozitate, fie din aşa-zisă iubire
- , şi cum1,a Dumnezeu m-a rânduit să mântuiesc sufleţelul
acesta?” fie din grija pentru noi înşine - ce om este
a:esia. nu curma e imoral? De ce a zis asta?” păcătuim,
pentru ca atunci când îţi separi viaţa ta de a lui şi ai pe
£ anu^tău. ce-ti mai pasă ce face acela? Nimic nu poate
u \ezi ce vezi. Dacă dintr-o dată ti se dovedeşte
leeătuS? T -alUnCi H Vd mtreba Pe Părimeie tău ce fel de
dat te duofin*1^ ^ °U acf*a' ^ acă vez' că la un moment
ă-t' Dăzesti v ^ ură Pa5*’> vei pune pe margine ca
* • pazeş» libertatea ta duhovnicească.
-162-
Despre mu i
A cunoaşte viclenia unui om este o , j:;, „ inlă

nu te ajutâ. Mai întâi îţi tulbură raţiunea pe' • care
întrebi
„Oare toţi sunt aşa, nu există nimeni bun"’" Aceasta ......
o concluzie firească, dar în esenţă este un aând absurd
Pentru că cine poate să se îndoiască de faptul câ.,r marc
e cel dintru noi, decât cel din lume ' (1 In 4 . [>at
Hristos este mai mare înseamnă că Hristos are mai mu’* *
că Hristos învinge, dar dacă poarta ni se pare strân 1
(Mt. 7, 14), aceasta înseamnă că noi înşine îi vedem pe toţi
ca păcătoşi.
Exact aici se află puterea lui Dumnezeu. Pe cei c o t
par sau care şi sunt păcătoşi, Hristos li face oameni ai raiu
lui. Pe unul prin pocăinţă, pe altul prin iubire, pe al treilea
prin boală, pe al patrulea prin dezbinarea familiei. Pe t :i ii
face ai Săi. Şi eu stărui în absurditatea mea cum că tor.i suni
păcătoşi. Dacă toţi oamenii sunt păcătoşi, atunci cu ciive se
umple îm părăţia cerurilor? Cu aceştia se umple. Ne-a .n-.-
lat cel viclean, ne-a distrus fiinţa noastră. Vine însă puterea
lui Dumnezeu, ne schimbă, ne dă ..inimă nouă şi duh n ^
(Iez. 36, 26) şi ..iată, toate le face noi" 2 Cor 5. 17 1
„Ceruri noi face" (Is. 65, 17; Apoc. 21. 1) şi nu \u putea să
facă nouă şi propria mea \ iaţă?
Aşadar, a cunoaşte viclenia oamenilor, adicâ ..
care îl fac ceilalţi, mic sau mare, ne schimbă eârd e~. e
slăbeşte puterile, pentru că nu mărturiseşte impê
Dumnezeu. In cele din urmă avem înaintea noastră i**
Aflu că un oarecare monah a ieşit din Sfanţul Mu
şi şi-a cum părat un apartament şi zic: „CAI îgâr „
După şase luni, după un an. după douăzeci, b^ - ^
patruzeci de ani, când vei întâmpina o greuta^
tău, o criză de conştiinţă, o cădere, o ak — -
întâmplă în mănăstire, vei spune: . \ \ văzut Dau
acum şi eu ceva, o colibioară. aş ti scăpa', de *r.... J
-163-
Cuvinte ascetice
n ,r n- i când. aşa dacă n-ai fi aflat ca acela şi-a cumparal

îtuaci apartamentul- Deşi l-ai osândit, acum şi tu ai hotărât
Z fa -i ce a făcut acela înainte cu patruzeci d e am. Pleci,
aşadar din mănăstirea ta ca să-ţi cumperi o colibioară, nu
cumva să te alunge Stareţul tău. Ce influenţă are înlăuntrul
sufletului nostru purtarea celuilalt!
A mi vedea viclenia oamenilor ne ajută ca mintea să
nu se răspândească şi inima noastră să nu se mişte, deoarece
viaţa monahală este concentrarea minţii şi a tuturor pers
pectivelor noastre. închiderea orizontului nostru, ca să ră-
mânS deschis numai orizontul cerului. Şi fecioria monahu
lui nu es.e acar nepăcătuire, nu este numai a nu păcătui cu o
femeie, ci şi să nu \ăd, şi să nu aud femeie - de aceea
:;ercem în pustie şi de aceea în mănăstirile de bărbaţi nu
trebuie >ă ::itre :emei - să nu citesc despre femeie, şi să nu-i
âd p zele. chiar dacă este ce\a firesc. Sfântul Atanasie de
- Meteore nu a -pus niciodată „femeie”, ci „praştie”28.
Aşadar, viaţa duhovnicească este despărţire de orice
înţeles şi vedere, de orice gând şi conţinut al său. Pot, desi-
r _r şă-mi păstrez fecioria şi în mijlocul femeilor, în m ijlo
cul ^-nduriior. dar atunci e valabil ce spune Marele Vasilie:
.emeie nu cunosc, nici fecior nu sunt !”"9 Fecioria nu
c"'e loar un faPl natural. în principal, este o legătură netul-
Dun*tă, de nezdruncinat, nestricăcioasă cu Dumnezeu, care
legătură be sparge foarte uşor, şi atunci încetezi de a mai fi
rrurtasa curată a lui Hristos şi devii un om al lumii. Câtă
metre uie să aibă omul în viaţa lui duhovnicească!
ue aceea, nu trebuie să ştiu ce face celălalt. Dacă
• - <i ' orbesc despre alţii, le voi închide gura sau mă
aninca ** femeie Ca pe 0 Pra?tie Pentru

opt găndun ale ^ Ţ ° pul Caslor- Despre c ele
-164-
Despre virtuţi
voi ridica să plec Şi dacă vine cineva să-mi spună durerea

lui, îi voi zice. „N-ai Stareţ? Stareţului tău sâ-i vorbeai" v
dacă-mi răspunde că nu are, o să-i spun: „Găseşte-ti
sunt duhovnic
w . Şi ■
»chiar dacăw eşti duhovnic ^ să-i* pU
r nI ,
J a r tă -m a , sunt monah, nu pot să continui cu tine, pentru cca
eu sunt la mănăstire, iar tu în lume. Du-te însă, sâ găseşti un
duhovnic care va putea să te urmărească”. Fugi, aşadar, tu
de păcatul celuilalt. Cu cât mai invulnerabil eşti de relele
celuilalt, cu atât îl ajuţi.
A nu vedea viclenia oamenilor naşte iubirea pentru
oameni. Pentru că îndată ce altul îţi spune ceva rău, imediat
şi decade în ochii tăi, şi iubirea ţi se micşorează, oricât ai
crede că îl ajuţi. Aşa suntem noi oamenii. întâi de toate
însă, înţelege iubirea lui Dumnezeu. Iubirea noastră pentru
Dumnezeu şi pentru oameni se distruge în întregime atunci
când ne amestecăm în viaţa lor particulară. Aceasta este o
problemă care o priveşte doar pe o persoană competentă şi
niciodată pe mine ca monah.
A fa ce bine răufăcătorilor îţi aduce pace. Toţi oa
menii, în cele din urmă, ne pun piedici cu un cuvânt cu o
privire, cu mersul lor, cu bucuria lor, cu tristeţea lor. inter
sectează traseul nostru De aceea e nevoie de teamă şi cutre
mur, ca nu cum va să ne împotrivim piedicilor pe care ni le
pun şi pacea minţii şi inimii noastre să se topească, adică ^
nu declanşăm cum va despărţirea de Dumnezeu. E nevoie ue
teamă şi cutiem ur, ca nu cumva să-l dispreţuiesc pe trate ~
meu, nu cum va să-l fac răspunzător de neca-urile
pentru că asta este căderea mea de la Dumnezeu. ajî*u
Isaac subliniază: „Niciodată nu este vinovat
vreo greşeală, întotdeauna tu eşti vinovat
vinovat altul, pentru că tu ai obosit, ai p— 1
Sfântul Isaac Şirul, Cuvinu despri m u y*h" ^

începătorilor şi despre ce Ic ce se cuvin lor [Fk
-165-
C lininte ascetice
i „ ,-jinjâ :c ai schimbai. \ e/i pe cineva că

2 S T -V ' • - v. u «oxoHi \sta arata limpede ca încă
*, c ^ i începui Maia ta dulun niecascâ. \sce a ta este la
intfixlucrit
^ >v ; O depăşeşti aceste stânci, sa Iaci bine
Onevi iu fac* râu imprime pe cat poţi bunâtate. Eşti în
lume roti si - •'c" un loc de munca. Locuieşti la o
dulie. > ,r' să Jaf osicnie Trăieşti în mănăstire, milos-
icni. hl p H j î- • vii. dacă tc blestema, sa -1 bine-
cvtioit’/i. dac- tc Ic^cnic pesie obrazul drept, să-l rogi să te
,.m si ;vvic c... alt \rau.-ii iubirea potrivit cu modul
in ca rr Îiin41.>' Dumezeu iu deschide şi-ţi arată drumul.
y u rai .. a vin iiMtpiv ta netulbunu aducc
" v i . .. Mai inamic ne am referit la bărbăţie, dar neînce
tat m \ ia[a n* >c int Amplu lucruri neaşteptate. \ ii la
. t c oi v| ^ \ u ţ j duhovnicească şi întâlneşti
aiokrtu t~. BiJU neaşieptat. Ceri o chilie în latura fără unic-
iiaiă j iuta ^ urii. o primeau, dar constaţi că marea îţi pro-
-u- p XI-,ic. ic i . pc» .. ai pace nici ziua. nici noaptea.
■' : • unui I- ic m te du” , bste neaşteptat.
v* -V-* Jt • i-'arid....... o u un om bun şi văd că
-$ti îxi.iirN pc dos Ncd^tcpiai,
'v' 1 “ l! ' • i'iliitjcai’a inamic lucruri neaşteptate
[>tmni • 1 P' <• • dorinţe Lucrurile neaştepla-
l- 1 ^ !,; noastre >1 dc aceca ni se
Z ■ ■ ■ n cscnţi nu este işa. Deoarece
« ie şie p nnezeti Ic aşteaptă pe toate şi
. \ ‘ 1 V, vină pioaic grindină»
nj(;R;!c Domnului binecuvântat”. Dar
g w a — ■ i anam , nu|JMC. de ace, :15,
k. vuicnuu ticîcpuic
* ■ • > • ^ 0 * 0 * 1 n u ^ T U tUlbUn dt ),ocaa‘ dată şi să le

• ca si nu ie chinu. * sâ-ţ. f e r , llNeme. ca t f k
-166-
Despre virtuţi
aştepţi PC toalc' să Ppt1 Ş* rabzi orice îţi vine, întotdeauna

/ici: „bine ai venit, boala; bine ai venit, tieălosule - bunule
oin al lui Dumnezeu, înger al lui Dumnezeu, bine ai venit
d c/astru ; bine ai venit, martiriu”. Asta aduce blândeţea, fără
do care nu poate sa existe nici o viaţă duhovnicească
Patru sunt virtuţile care fac sufletul neprihănit:

tăcerea, păzi rea poruncilor, strâmtorarea şi smerita cuge
tare. [7, 4]
Ce înseamnă neprihănit31? Neprihănit este, desigur,

cel curat, dar curăţia omului are legătură cu neprihănirea.
care este separaţie de celălalt. Cunoştinţa este o corelaţie.
Aflu că s-a scufundat cutare vapor pe care lucra X.
îndată mă întreb ce s-a întâmplat oare cu el. Aceasta este o
conexiune. Dacă nu l-aş fi cunoscut, nimic nu m-ar fi legat
de acest evenim ent lumesc. Prin urmare, neştiinţa este o
curăţie şi, în consecinţă, are legătură cu separaţia. Adică
neprihănit (a y v o c ) înseamnă sfânt, separat de oameni.
Patru virtuţi fac sufletul neprihănit. întâi tăcerea.
Tăcerea, din punct de vedere lăuntric, este separaţia sufletu
lui de cuvânt, de dorinţe, de ce am înlăuntrul meu, iar exte
rior, este o separaţie de oameni. Al doilea lucru, a p^.
poruncile. Nepăzirea poruncilor aduce tulburare, iar tulbu
rarea mă face să caut sprijin. Şi unde să caut? La oameni,
lucruri, în idei, in situaţii, în tilosolii.
M voc. care livrai

Am tradus cu „neprihănit” grecescul
noseâtor. Comentariul porneşte, mai departe, tio !»• ^
etimologia cuvintelor din aceasta tanti lic '
na cunoaşte), â y v o u x (neştiinţă). t r ; w
tace neprihănit) ş. a ţn. ti )
-ie>7
Cu\ inte ascetice
Trei. strâmtorarea şi m erita cugetare. Strâmtorarea

-> uv: strâmtStrâmtorarea nu înseamnă
c' « K "1 d t a trăi. cu m ă s M ’
S l « ** <Il5,rae- S0 t * 0^ m. f am " ă. s‘ -
rr vmuniuiCii . ‘ifo med îiber orizontul, astfel meat
0t
sa trăiesci
firi nicicea mai mică tihnă. Mi-e somn? Ia sa nu beau
7 Aven. du ^ ia să nu cer. Să nu vreau să am
iucniI je care am re\oie. care mă odihneşte. Am
ncaroaoe de la o fabrică din Tesalonic şi aflu că la Atena
^ mult Tiai bune nu comand din Atena. Lucrurile
acestea bw deschid orizontul. în timp ce eu trebuie să învăţ
.rlT .: far! multe bunuri materiale, fără
:irl aer.â'ări. Pe cât mă extind, pe atât sufletul
e r c _ : !â - :ii ş: altele şi îşi pierde neprihănirea.
ir . mai rie aparat de oameni şi lucruri, şi îşi
. ;.r .'a Dumnezeu.
5 rin rare înseamnă să nu am cărţi, să nu folosesc
-:aţâ mea. să fiu cât mai simplu cu putinţă
in imbrăcânunte. în hrană. Am smântână. La ce-mi mai tre-
boie şi orezul cu lapte? imi ajunge smântână. Să nu dau de
m acare sinelui meu. nici cu oameni, nici cu păreri, nici cu
:aei raLi - J cunoşunte. ^ trăiesc pe cât se poate strâmtorat
şi supus, subjdgându-mi trupul şi şinele. Strâmtorând ori-
zootuL râmau singur eu şi Dumnezeu.
Din pâcaie insa, trebuie să acceptăm că toţi oamenii
* dispoziţie spre tihna, care este opusă neprihănirii lui
Dumnezeu.
im un ^ } nl€a ? re nevîe întotdeauna de aceste patru

ifininif'fi i ru^ CiiUiea câtre Dumnezeu, cazând neîncetat
nezriia fat/i A aruncarea luiDunmezeu, de
m “ ,4 m i * * * ■ ^
PatuniU care u grâietc.
- m -
Despre virtuţi
Mintea are nevoie de aceste virtuţi ca ^

zboare totdeauna către Dumnezeu. Dacă atunci
doare puţ.n urechea, iau un medicament, dacă d u £ S u Z
inima, iau un medicament, dacă la fiecare durere duh ^
ceaşcă, sufletească sau trupească, îndată mă organiză
atunci cand elimin toate aceste înlesniri, simt un eol
Problemele, greutăţile, lipsa oamenilor îmi produc de
menea un gol. Cum îl voi umple? Tocmai acest gol este
premisa ca să-l umplu cu Dumnezeirea. Unde sâ intre D -
nezeu, dacă eu nu m-am golit? în locul plin nu încape
nimic, nici m ăcar Dumnezeu.
M intea, aşadar, are nevoie de patru virtuţi. Mai în:âi:
de rugăciunea către Dumnezeu, căzând neîncetat înainte^
Lui. în al doilea rând: de aruncarea înaintea lui Dumnezeu,
adică să ocupi locul cel de pe urmă. Eşti la mănăstire' E-ii
în lume? Să ocupi ultimul loc (Lc. 14. 8 ). Pe cât te ariu
primul înaintea celorlalţi, pe cât stai drept şi băţos, pe atât te
coboară Dum nezeu Tu pune-te pe tine însuţi la periierie. şi
Dumnezeu te va slăvi.
In al treilea rând. este necesară negrija faţă de orice
om, adică să fii lipsit de griji în ceea ce priveşte tot omul. s3
nu te arunci în griji din pricina oamenilor. Ce va îl
acela? Ce se va întâm pla cu celălalt? De ce este sărma
nul? Lasă-1 lui Dumnezeu. Stareţului său. igumenu.u. sâu
tu nu te am esteca, pentru că lucrul acesta e^te cel ^ de
monic. Şi pe cât crezi că ai dragoste şi interes pentru
cu atât mai m ult cazi în cursele celui viclear C *
judeci. Nu doar să nu ai grija altuia, ci >i ca nu- jadec..
pentru că judecata este cea mai rea îndeletnicire
în al patrulea rând. mintej are ne\oîc ♦*’*' j*
.
fota de patim ile care ii grăiesc, adicâ să nu a>vu 1 ci si u
surd faţă de patimile care îţi spun una > al(i- Ca n
k nepătimire e nevoie de atâta luptă de auiea
Cuvinte ascclicc
- Hesi spunem că o vom face, nu ne hotărâm

premise ca, dc ^ nu acccplăm. Mă hotărăsc,
mciodata N - şi îndată aud înlăuntrul meu un
fLs cSm i'spune: „Nu o să poţi dormi aşa. O să le întorci
i nat după ce o oră sau două o să te ch.nu. pe jos, ş, apoi
vei fi oblicat multă vreme să pierzi, recuperând orele de
somn nedormit. în timp ce stând in pat, îndata tc va lua
somnul şi o să-ţi ajungă două ore”. Gândul parc logic, dar
în realitate ni-1 strecoară patima. ^
Mă doare stomacul. Auzi iarăşi acelaşi glas înăun
tru: ..Trebuie să te tratezi. Timpul pc care-1 cheltui îngrijin-
du-te de stomac, de ce să nu i-1 dai lui Dum ne/eu? Opcrea-
ză-te şi fii gata să-i dai tot timpul lui Dumnezeu. în plus,
banii pe care-i cheltuieşti pe medicamente o să-i poţi da la
săraci'’. Iarăşi este patima omului, care vrea sa trăim iară
durere.
Sunt obosit şi zic: „Să beau puţin vin, ca să prind
puterT. Patima îmi spune să beau vin şi nu adevărata mea
sănătate. Adică, orice lucru pe care îl trăiesc, îl iubesc, îl
urmăresc, poate să fie o patima care vorbeşte.
Mă rog de două, trei, patru ori, dar Dumnezeu nu-mi
vorbeşte, nu se întâmplă înlăuntrul meu nici o schimbare,
nu \ăd să am bucurie, şi zic: „Oare trebuie să mă opresc?”
atima iubirii de slavă e cea care îmi sugerează acest gând.
^ Cea ma* ™Portanţă gândului meu, el conti
nua. „ u-i exclus să aibă dreptate cei ce zic că nu există
7pu îîfZeU‘. a nu’ £reu este cuvântul acesta, există Dumne-
nici n w ? 1 CarC SÛn Că ^ umnezeu este absolut şi nu are
untrul menUH CU ° mU' au. drePtate”- Toate par fireşti înlă-
patima ^ 16 m^ acă Scudul, în esenţă cel viclean,
d esco p erim .™ ° r‘Ce C,ipă‘ Să °

e unde porneşte ceea ce ni se
-170-
Despre >.inijtj
întâmpla. Găsim insă toate patimile înlâu itruî

tăcem şi nu deschidem nici o discuţie u •
Sâ ne cercetăm deci pe noi, iubt(ilor, dac* w t w r

dintre noi împlineşte poruncile dan lui dupâ puterea Ud
sau nu. [7, 14]
Felul în care avva Isaia îşi începe suhuxiul cuc

foarte dinamic. Se \ed e limpede câ e>te um unt an u amn
ră/boi la care, fie luăm parte ca adevăraţi luptfton. fie nc
dăm la o parte, stând in peluze. Să ne ccrceiim pc : »
înşine: suntem adevăraţi luptători ai căn ;v vc*a
deschis-o D um ne/eu, sau nici măcar nu nc gândim vă irwc*
pem lupta duhov niceaseă.
Căci top suntem datori să U imţ mm lupa pu

noastră, cel mii după micinu i1 lui şt a ! nmrt dup ; mJfi*
mea lui.
Nu este cu putinţă ca cineva să -puni cJ. r.L poau v*

se lupte, câ nu poate >â facă nimic Nu este cu mj
creadă câ el va rămâne 111 urmă în lupt.'i Numai :ci ic nu
vrea poate să facă aceasta. Prin urmare. to;i ^
măm calea pe care ne-a introdus Dumnezeu. - - ş-c ^
avem smerenia de a ne accepta p^ n»n nşi c î
noastre, de a accepta că suntem mici -au tn a i. stare f
cu care, va fi şi rodirea noastră.
De multe ori credem -d e si^ u w.
la harul lui Dumnezeu - câ puterile .t>:*
Dumnezeu sunt mari \tunci Dumnezeu cere
potrivit cu părerea noastră, multă duho\ nicie -i -
late. Fără îndoială că. in acest c.■ - ' ' ^
ne dovedim nouă înşine daca s
-171-
Cuvinte ascetice
nu Dar independent de ce simte fiecare şi

codan >JU .a ,au mândria lui, există şi un adevăr
" tf-sul că unul are putinţe mici. şi altul mari.
’V " ; * * pat™. * * * < # » < * * . * « ■
Lnu Vf.. ne aflăm bănuitori şi cu împotrivire faţa de
■ Z!L*tr> a lui Dumnezeu, de multe ori inexplicabilă
o -m ; n aiunc suntem deja învinşi, pentru ca nimeni nu
poae s pătrundă w a şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
. , _jr este că fiecare a primit o hansm ă
persenîlâ de . Dumnezeu şi. prin urmare, şi lucrarea ei
îvtftr >i rk foane mare. dar potrivit cu puterea pe care ia
dârail-o Domnul: unul mic după micimea lui, altul mare,
dupâ mărimea lui.
Dc :i'x on încercăm să facem ceva ce nu este la
niisunle noacre când îmţim că nu ne socotesc vrednici
. . . mare. ne împotrivim. Aceasta este cea mai
n are îrânr aniare a n jastrâ - arată că nu am intrat în smere-
- - - ^ i templul Domnului, înaintea lui
Damrie/cu Fiecare poate să facă în mod desăvârşit
taie sam necesare pentru pr pria lui mântuire. D ar eu, dar
- - - x mă âu puterea altuia, mă
ini jz. n:â frământ yt r,L reuşesc. Când însă mă las în
■ 6 * toi Dumnezeu, atunci ceea ce fac, chiar dacă din
( v.: paie loarte mic. pentru Dum nezeu
' _;ir mare
( â a ce\ ce aruncau darurile lor in vistierie erau

venim r * * Sa bucurai de văduva săracă,
*vtma nnn a c1 ^ Cl ^ umnezeu ia aminte la
* a ru l x atutiei tn injKUe m a s _
■o tm fim m , , dupa lâriSela m m t r .
Despre virtuţi
Mulţi bogaţi aruncă comori întreb în •

plului, dar Domnul a lăudat văduva car! a tem"
bănuţi. S-a întors cu bunâvoiţă spre VMuva
care dăduse un dar foarte sărac (Mc 12 41 44 , n
Domnul cercetează dispoziţia noastră şi lupta n o a s t r ă
tnva akidiei in imma noastră, adică dacă ne împotnvim
posomorarn, dezam agim , nestatorniciei, faptului că una ho
tărâm şi alta facem, una spunem şi alta lucrăm, una credem
despre noi că am fi în stare să facem şi altfel ne aflăm
Dumnezeu are în vedere dispoziţia noastră. Lucrul spre care
ai dispoziţie, pe care crezi că vei reuşi să-l faci, acela fa-1
Şi ce faci cu desăvârşită libertate a voinţei tale’ acela este
iubit lui Dumnezeu. Ci să împlinim slujiîile noastre după
sărăcia noastiă. Cel neputincios, cel mai puţin capabil,
zeroul, poate să ajungă tocmai acela la care Dumnezeu ia
aminte, ajunge numai să ducă această luptă.
Avva Isaia începe într-un mod care aminteşte de un
imn războinic, ca şi cum ar trâmbiţa cu o trompetă ca sâ ne
creeze sim ţăm ântul că, numai dacă sunt sărac, pot să mă
înfăţişez înaintea Domnului şi să fac o minune. Şi minunea
nimic altceva nu este, decât propria mea îndumnezeire
Intrăm în perioada Triodului, etapă a luptei de-a lun

gul căreia Părinţii ne ung cu înţelesurile sărbătorilor ca sâ
ne pregătească să dobândim izbânda cea mai mare. adică să
ne desfătăm de vederea feţei lui Dumnezeu, care ne-o va da
cu desăvârşire în ziua aceea.
Chiar şi numai existenţa Triodului dovedeşte duho\~
n,cia Bisericii noastre, apostolia ei harismatică. caracterul ci
-173-
Cuvinte ascetice
elaşi timp atât de omenesc, orizontul esha-

i - T n n i n t e a noastră. Omul care reu-
ior’lk ,ul e cu neputinţa sa nu ucviua un om
i irăiasca triouu,
[dl l «3 Ul.l miuv. ------- , ,

se poâiă ani în Ipostasul dumnezeiesc al Cuvântului, şi
Dumnezeu să dobundeascâ dreptul de a fi Dumnezeul lui.
Si edem ce spune despre acest subiect avva Isaia,
. :>rbeşte atât de simplu, dar atât de dinamic şi de
ruceşie.
Patru suni virtuţile care ajută tinereţii după

Dumntztu: tuduu şi mediiatia duhovnicească în toată
■*.. nelene\itea privegherea şi a nu se măsura pe sine.
" 6j
" ^caja analizează viaţa adevăratului monah în

jtenieie ei aspecte trecând-o pnn prisma simţirii lui
vreme& luptei sale duhovniceşti, monahul
^ ară înutile nici nu zice: „Acum sunt la cutare
cutare a-pect al virtuţii’ . îşi trăieşte în modul cel mai
V]a*u Sd 91; arn z*ce‘ gândească şi fără deose-
-174-
Despre virtuţi
Aici se referă la tinereţe, pentru că roada .

depinde mai ales de aceşti ani. Cănd cineva seamăn;,’ :,
tinereţea lui, va secera când va îmbătrâni. Este perioada oe
care Dumnezeu i-o dă omului ca să poată să-şi cree/e viito-
ful său duhovnicesc, veşnicia. Dacă tinereţea se prosteşte
sau se ofileşte, bătrâneţea va fi osteneală şi durere fără
multă bucurie.
După Dumnezeu, patru virtuţi ajută tinereţea Prin
urmare, Dumnezeu nu poate să facă nimic dacă tânărul şi.
în general, fiecare om, nu are aceste patru virtuţi: studiul si
meditaţia duhovnicească in toată vremea, nelenevirea,
privegherea,
Despre unele dintre ele, avva Isaia ne-a vorbit de
multe ori, el, care este un realist, aşa cum ne-am încredinţat.
Nu scrie un manual ştiinţific, ci, ca un părinte, loveşte şi
iarăşi loveşte, spune şi iar spune toate câte sunt de trebuinţă
şi câte ies din experienţa sa personală, a patimii şi a \ ieţii
pe care a dus-o în tinereţea sa.
Prim a virtute este: meditaţia în toată vremea. Părin
ţii, prin m editaţie, înţelegeau întâi de toate Psaltirea, citirea
de bază a m onahilor, dar şi a întregii Biserici; de asemenea.
Sfânta Scriptură, cărţile patristice şi canonice, dar şi orice
citire hrănitoare cu înţelesul de contemplaţie, de înainte ve
dere a minţii şi a sufletului omului.
Prin urmare, a medita, meditaţia arată încotro pri
veşte omul în toată clipa, încotro i se îndreaptă mintea
o luptă de bunăvoie, la început dureroasă, pentru ca minâ
să nu se îm prăştie, ci să cugete neîncetat la Dumne e
Adică, nu trebuie să ni se pară că Dumnezeu este pr^Mwiiia
câtorva clipe, a câtorva ore din noapte sau din ^ 1
neîncetată îm părtăşire a Sa cu omul. peste tot la vu
mişcare, în bucurie, în întristare, în sânatate. 11
urcuş, în coborâş. Meditare în toată vremea.
-175'
Cu> inie ascetice
ia Dumnc/cu.
wwwini-trăire
•. . . . . tu 'c Lnc\i cineva, este a doua virtu
, ^ loveşte boala mortală a akidiei. Nu /.c e ni mod
sâ nu nc cupnndâ ak.d.a c. să avem nclcnevirea
S T « a energiei active a sufletului ca să putem să Iu-
C ± m a sâ nc îmfx>«'iv'm la uncc sc infâţ,Şca/ă înaintea
■OBOI Em cu putinţă ca omul să doarmă, dar să aibă
»unţur:i- treze. precun dimpotrivă, să aiba ochii deschişi,
Vl doitrmii
NeJeocv irea invciifnnâ cu 'mul sâ «iiba simţurile sale
m .ure de veghe, incăt să poată surprinde repede sensul lle-
cjxei Jtpc v, vi s..i.«ne/x* Adică, să ştiu câ acum trebuie să
^;urr vă vocteve. acum ă mă rog, acum să răspund, ca
• i tu cad in isare puturoşeală. Nelenevirea este
pnveţhcrea o .HuJ ji or j Iui, astfel încât să facă tot lucrul in
f'nvexhereu Alli virtute -are gută tinereţea este

Pnve*how . in înţelesul de canor
fTtil f ___
•176-
Despre viiiuţi
care se plângea la s f a n ţ u l vieţii sale câ nu rra. - ««■; -

stăpânească m intea, obosea şi-i fugea rugăciunea Z x Z Z
ţca nu vine n ,co d a tă singură, aduce cu ea toate g r e S f c
Adunarea m inţii la tinereţe alungă bătrăneţea >i îi dă orr u .
o marc putere de rezistenţă
A patra virtute este: a nu se măsura pe une Nu
privi unde te afli, ce ai reuşit, ce ai făcut. Nu te uita dacă
ţi-ai atins idealurile, dorinţele. Mai întâi de toate, nu te
compara cu alţii, nu eşti nimic altceva decât un mort un
păcătos care încă nu a pus început pocăinţei Când te
înfrunţi pe tine însuţi astfel, atunci ai reuşit. Aceste patru
virtuţi sunt tem eliile pe care se întemeiază tinereţea şi cu
acestea poate să inainteze. Una dacă lipseşte cu adevărat, nu
poate să trăiască.
C and cineva se măsoară pe sine însuşi în orice lucru,
va cădea fie în mândrie, fie in întristare. Când nu prive
ghea/ă, in zadar lucrează orice altceva. Cand nu este nele
neş, este mort. Cand nu are meditaţia duhovnicească in toa
tă vremea, arm ele lui sunt o intoarcere spre exterior. Da.j
nu avem înlăuntrul nostru mangaierea lui Dumnezeu, dacâ
nu avem simţire, dacă nu avem lacrimi, dacâ nu avem apro
pierea de Dum nezeu, dacâ pentru noi nu există Dumnezeu,
este pentru câ nu există meditaţia şi celelalte despre care
vorbeşte aici. Urmându-le pe acestea, îndată ai întreg -imţul
prinderii lui Dumnezeu, şi simţi câ ai duhul tău in manj ta
şi faci cu el ce vrei. Prin urmare, calea îţi este deschid către
Domnul.
Prin patru lucruri se întinează sufletul

preuniblarea prin oraş, prin nepăzirea o c Iul1 P r -
nia cu o fem eie şi, in general, prin prietenul cuci i l
lumii, $i prin iubirea părinţilor după tru[> ftl m J
[7,7]
-177-
Cuvinte ascetice
întinarea sufletului ne aminteşte im ediat de d esăvâr-

uratie. de neprihănirea şi integritatea m onahiilui, care
nu reprezintă o simplă abţinere de la pacat, ci şi de la p rici
nile păcatului Aşadar, patru lucruri murdăresc su fletu l unui
nunah. . . ~
Primul este! a umbla prin oraş şi a nu-ţi păzi ochii.
Cand esti în oraş, nu e cu putinţă să-ţi păzeşti ochii Nu
înţelese aici faptul că-ţi laşi ochii liberi, iar păcatul se
destrăbălează înlăuntrul tău. Se presupune că ai toată buna
dispoziţie ca să te păzeşti pe tine însuţi, dar, orice ai face, te
întinezi, pentru că nu poţi să te păzeşti. Orice vezi este
străin de tine şi. dacă nu este păcătos, este totuşi lum esc. Nu
este al veacului la care tu meditezi şi pentru care te
pregăteşti. Este o distragere, un bombardament, făcut prin
intermediul ochilor, prin care intră, ca prin nişte porţi,
moartea. Astfel, in mod obligatoriu, îţi pierzi curăţia şi
:ntegntatea sufletului. De aici izvorăşte virtutea m onahală
de a nu ieşi monahul afară din mănăstire.
Astăzi probabil este un lucru rar să nu mai iasă
» nahuL dar după cum vă daţi seama, ieşirea în lum e este o
ne oie neplăcută care trebuie, pe cât se poate, evitată. Poate
însă să fie o dragoste a inimii, o respiraţie a sufletului care
n- a in* ă.at să trăiască cu Dumnezeu, şi de aceea are nevoie
e Outâ acea ă lume ca să-şi risipească dificultatea pe care
o întâlneşte în legătura sa cu Dumnezeu.
Ieşirea in oraş, atunci când nu este o nevoie presantă
r C^ e ° a omului bolnav şi, cu sigu-
ascuitare ţ. Pentru un monah, fie c-o face din
bisericească ~U 6 a sine Putere. în viziunea m onahală
1 ? r inţă Sâ Slea îraPreu" â m onahism ul
care e un noôrâ 6 - le ref uItatul unei adevărate treb u in ţe,
POg râmant al lui D u m n ezeu fie rezu ltatu l
-178-
De pp; virtuţi
propriei noastre nevoi, care in eamnă p r . •. l.

lui D um ne/eu. D e exemplu, mă imbolnâve 'reboie
mă duc Ia doctor. In general faptul de a fl ,j|„ ^ *
lume. reprezintă o lipsire de împărăţie un j , <
fie c-o sim ţim , fie că n-o simţim. Cel puţin ă : .em • . r ’i
nia s-o m ărturisim .
Prin prietenia cu o fem eie Sufletul c inimcază :i
prin a avea prietenie cu orice femeie. Aici se referi ta
femeia care putea apărea în pustia unde trăiau asceţii. Cin ;
cineva are legătură cu o femeie şi, mai ales. când are ; m u -
nic cu o fe m e ie , adică o legătură, un interes pentru ea. . . a
ei pentru el, atunci in faţa sa se găseşte o privelişte diferită
de ceea ce îi este lui rânduit. Inima lui. vrând >i ne.răr i.
are o flecăreală cu cineva, pentru că femeia este ce a
subţire, nobil, cu bun simţ, gingaş, fraged, frum . .
opusul a ceea ce trebuie să aibă inaintea lui bărbatul. ma
ales m onahul, a cărui viaţă trebuie sâ fie austeră
smerenie, o durere.
Fem eia este o inimă care se dă. Să nu uit-rr că eue
făcută de D um ne/eu ca să înfrumuseţeze viaţa uni-i m. si-i
ţină tovărăşie, să dăruiască iubire, odihnă, lucrur opu*:
celor pentru care monahul a ieşit din lume încetează aspri
mea vieţii lui. încetează şi singurătatea, pe c j :c o -a-..:
trebuie să o aibă. Fem eia este mângâiere şi ajutOi. A>t el.
monahul care este un înger, se amestec , in r-
mod duhovnicesc cu femeia. şi-Şi pierde
sufletului.
Poate ca cineva să aibă posibilitatea «ie a — •
în m ijlocul fem eilor şi să nu păcătuia>că We- ......
înseam nă c ă prietenia şi preumblarea cu t^meie nu
sufletul ch iar atunci când acesta W curăţă pe i
fecioreln ic. De aceea, singura femeie pc care au i
nahii a fost Preasfânta N ăscătoare de Duiiuk cu.
( inie a cetit (
g ^ M u n » ci şi în întreaga lu m e . Luc rul a c e s m

aici
, „ ,|c .1.11 (i.- ;■«**•* "• '■ " s " " 0<"' -"\'u . .
S||fl< tul < inlinea/a />//'»» i >iu tema >u ret .slavifi ai
au avui întotdeauna înc linaţia sf. s e ai bă bine
U r , iiâviţi .i p'i.niinl.ilui A vv a I aia esl. un pu sln ii , un
, . t u ■'(-< i f'*a.t<- hun, i v .e a sa pună .id.-va
i„l ( ci vlâMH ai lumii il tlisliajî pe c m , il o d i h n e s c , il i n g ii
,,.v ,i apar.. ;i puii urmau nu lă m anc el s i n ;• ui i Mj'uian|a o m e n e a s c ă sau,
tlimp anva, < li meniul peiipe|nloi in funcţie de o a m e n i i eu
ini S( i himh i c o n d iţ iile , p r e c u m se
iiumpiii t i'jN.i iar monahul i i pierde* e c h il i b r u l şi
Unifici
A | >1 Icre prin <an sullelul e m lin e a /a esle:
• f ■’ r titijhi trup in mod f u r se, J n m o d fi r e s c ”
iriM<itfinâ cximA relaţii noi înalţ indrâ/.neahi, c uraj, m ire
pif.nd iiiMfiali ;i tl< 1 im at e>.isţâ o legătură c o n t i n u a inlre
! p' 1 Ii ' >n< n u / a l a prin c o n ta cte coicsp ou
I' î'Mvi/.Mr r< ( îpp »: r
111 1Imunul luciu pt care I pâ r â sc sle m oiia
" ,l părinţii fi in leic siin du -se de e i, să
’l 1 pentru t p ă n u l e le d e v i n e f e m e i a
1 •' . Va vru. c lipa L;ue | „ Va
' 1 *' •' ■' •' «' n ni'Mmhalr ,c va i â / l n m a M o n a h u l im
' ' 11 l’^ U " HtisloMil sftnva î n c e p e
7 1l Mf,nh J * : alui;t « ii pâiinţji esle* o m lan
........ ' ’ “I • ml HitMu. , |, b u n m e / e u , pentru C§
.................... * ...........*
l" 1 '1' I" "p' ln odată eu b o lile
........... 1 :;r ’ Dor , i d u p ă
................. - ,u" r" u,m a r '^ "
IHO
Despre virtuţi
Legăturile şi dragostea faţă <le pănnţ, wru

adevărat cui veasca. A ju n g e ;i ne .'andin numai ! j
Hristos, chiar i miienilor, le impune emuirea p o n ţ i l o r
dar nu vorbeşte despre o asemenea iubire r , .;
primul e le m e n t pentru o vi aţa reuşita. Ia m eâsâtor e. -Ie in
neciisătorie, este deplina şi desăvârşita păr : ir , : ; ; ■. ••
închiderea o c h ilo r faţă de părinţi. A pune că relaţiile n r l e
suni l'ireşli şi nu m ă absorb este o îndreptăţire Inima deja a
(ost înlănţuiţ i şi, lie nu-mi dau seama, fit nu .tm smerenia
să mărturisesc că m ă aflu in pacat. De ace a. in . 1 n ai bun
k . «r** 1 ■ ■j» ^ .
jaz, nu U- îndreptăţi şi nu-ţi mai îngădui legături cu ; ărir ţn.
deoarece pentru line nu mai exista părinţi trupeşti
Prin p u tu t lucruri \c intc(eşt<f curv'ui in truţ /

donau ca pc saturate, prin mâncarea pană ia uu pnn
grai rea .< Ilcm itoan ţi prin împodobire [7, 8 ]
Patru lucruri produc stârniri păcătoase în trup t are

sunt acestea? \ dorm i pc sat mau înseamnă somn mult
înli adevăr, som nul mult hrăneşte trupul şi nu mai poaîe
trăiască o viaţă curată, \tunci monahul dobamkê ■
trândăvie .şi îşi pierde nelenevirea, de care am vorh
înainte, pierde privegherea, pierde meditaţia. Suni ui alt
vatămă pe fiecare om care voieşte să reuşeasca O \ â ceva
în viaţa sa.
\ manca pana la saţ Porunca Paiii •
uiananci doar atat cal să ţi menţii viaţa
mereu' . Toaniea este un clement al pomenim lw I* n* v
/l'U. Invers, burduşirea stomacului este cai
fui care trăieşte fără Dumnezeu, vai' c--tc ^ ^
duhovniceasca şi nu săvârşeşte nimic duh»
l^<‘ exemplu: Sfanţul \ .isiie «.el Ma . A •

I^SIi IX, p. |
IM
Cuvinte ascetice
niicste firesc şi echilibrat şi. de aceea, încearcă să înlocu-

iascâ firescul \ ierii cu multa mâncare. Mai ales dacă manca-
rcu fie place, atunci avem de-a face cu un păcat deplin.
Grăirea zeflemitoare. Zeflemeaua nu este doar a
spune cuvinte nepotrivite, ci şi grabnica alunecare spre vor
be. Un om înclinat spre vorbe, chiar dacă nu se află în
dispoziţii desfrânate, fie şi acoperit cu mii de acoperăminte,
\ _ cădea cu siguranţă. Aceasta pentru că înclinaţia spre vor
bire este unul din elementele cele mai chinuitoare din viaţa
L-umerilor care vor să se afierosească lui D um nezeu, şi
descoperii in artoşarea inimii şi absenţa lui Dum nezeu.
Cand te afli în faţa cuiva mare, nu v orbeşti, ci doar
pn eşii >1 asculţi, sau răspunzi la ce te întreabă. Faptul de a
că nu am înaintea mea vederea lui Dum nezeu,
nu ^ . perspectiva care mă conduce la cer. Cuvintele sunt
>emne ~>~re ascund toate păcatele, interioare şi exterioare,
pcriira c2 şi mintea, şi inima, şi judecata omului sunt
neurcate. \ orbind sau ascultând pe alţii care vorbesc, te
lesieci cu întreaga lume pe care o aduci înaintea ta sau
-- ei. Atunci ţi se pustieşte sufletul, ţi se dezgoleşte
du 111 iar trupul neputincios să compenseze binele, ce va
ace \ a ^âdea în toate împuţiciunile.
n împodobire. împodobirea este grija şi aranjarea
- mediului în care trăim, a oricărui lucru de-al nos-
' nn~ a ^ toate im o a s e . Mai cu seamă, împodo-
•lne “ sPâlatul, pieptănatul, haina m igălită
>rTj sPune ne-o impune timpul sau locul, în realita-
r : . r"n T*urenisrn lăuntric. Aşadar, mâncarea peste mă-
SDoresr
sporesc riif-v
curviai in trup zeflemitoare şi împodobirea,
-182-
Despre virtuti
Prin patru lucruri se întuneca sufletul pnn

aproapelui, p u n dispreţuirea şi pizmuirea /<„ , nrin
cârtire. [7 ,9 ]
Una urm ează după cealaltă, pentru că av.a Isaia

vrea să ne arate legătura lor şi modul în care ele produc
întunericul în suflet. De la începutul cuvintelor sale spune
că, pentru ca omul să aibă viaţă duhovnicească, să aibă
lumina in viaţa sa, trebuie să aibă o comunicare desăvârşită
cu mediul său. Din clipa în care nu mai are această simplă,
firească şi tihnită lepădare de sine şi predare faţă de celălalt
şi, prin urmare, trăirea celuilalt ca pe un mădular propriu,
nu poate să-l aibă pe Dumnezeu. De aceea, sufletul se
întunecă când se clatină legătura lui cu oamenii.
Cum însă se clatină? Prin urăreci aproapelui. A uri
pe aproapele are ca principal înţeles un sens acti\ şi
înseamnă: a lovi, a tăgădui, a mă pune împotriva celuilalt
Exprimă dispoziţia agresivă a sufletului. In loc sâ am o
relaţie firească cu celălalt, să-l pun la inimă, eu am ura care
este ieşire a celuilalt din inima mea şi din viaţa mea. Lra.
aşadar, este să-l v ăd pe celălalt ca pe unul diferit, să-l arunc
afară din inim a mea, să nu-1 mai văd ca pe tirea mea. E>te
stricarea vederii omului care ajunge să vadă lucrurile dublu
în loc să văd că celălalt sunt eu, văd că este ce\a diferit
Asta poate să fie firesc pentru oamenii lumii, dar pentru
noi, care suntem trupul lui Hristos, este netiresc.
Ura este dintre păcatele cele mari, p e n tru ^
izvorăşte dintr-o mare împătimire. arată că omu J
mulţi ani păcatului şi patimilor, iar inima i s a nu a . _
atât de mult, încât a devenit oarecum anormala $1. n -
ca nu poate să iubească, dar şi urăşte. «tiune Jc o
lacrimi ca să scape cineva de ură. Nu e>tco ^ :
simplă hotărâre sau de luptă de o zi. Cân ur '
-183-
Cuvinte ascctice
nn rol sâ spun că mă hotărăsc să nu -1 mai urase. 1 ot sa spun

-â rm hotărăsc să nu-1 Ion esc. să nu -1 vatăm, dar pentru ca
iâ- nu
„ ‘-1, mai urăSc. este nevoie de o curăţie
urase, cmu ; lăuntrică.
w Ura
—
Tata de aproapele arată un muie giad de împătimii e şi, de
aceea, şi întunecă sufletul.
Prin dispreţuirea lui - adică a-1 smeri pe celălalt -
întunecă, în mod evident, sufletul. Dispreţul are aici sensul
adânc de a-1 judeca pe celălalt. Când însă îl judec, îl găsesc
întotdeauna mic, neînsemnat, un nimic. Atât de mare este
egoismul omului, încât nimic nu poate să stea înaintea
judecăţii sale, nici măcar Unul Dumnezeu, cu atât mai puţin
un om. A-1 considera pe celălalt mai prejos, cu atât mai
mult a o şi spune, este un păcat de căpătâi.
Prin piznndrea lui. Altă formă a legăturii noastre cu
oamenii, care tulbură pacea şi unimea, este im idia în toate
înţelesurile. Pizmuiesc pe cineva din iubire, pentru că-1
consider al meu şi mă unesc nedespărţit de el. Această unire
nu este în trupul lui Hristos, ci este o degradare a trupului
lui Hristos la o legătură omenească. Dc asemenea, este o
energie lăuntrică deplin curvească.
Dacă luăm invidia în sensul că îl invidiez pe omul
acesta şi-i resping, atunci in\ idia este expresia unei nepu
tinţe ăuntrice. dar şi a unei iubiri anormale. Adică îl iubesc
îmr-un mod egoist şi exclusivist, cred că am drepturi în
viaţa lui şi că el are obligaţii faţă de mine, că trebuie să-mi
dea socoteală unde merge şi ce face.
In\idia, aşadar, este o tulburare a legăturilor noastre
datorate prisosului de energie lăuntrică sufletească, psihică,
n.i K e te orice întoarcere către celălalt, care porneşte de
eXa*eral’ ^^nţ:r"un zel' dintr-o lierbere. Prin urmare.
P° ale să tie inleresul meu, iubirea mea, grija mea
!n grc. cuvântul « I, CqAc,^ este din acelaşi radical ca şi invidia,

usi (n. ir.i ¥
-184
Despre vinuţi
de-al mântui, de-al ajuta sa iasă din pâcat, anaM a<r*i i

lLlj Dum nezeu. Aceasta fierbinţeala este ,■ .
nefirească, o înregimentare duhovniceasca nefirească
Opus lui „a pizmui” este ,.a cârti * c*re wrve de **
menea dintr-o neputinţă a sufletului. Cănesc in sc^n *
protestez, neg, mă plâng, sunt stramtorat, nu ûnt - ^
Această cârtire o exprim în jurul meu. in scnerile mele. in
rugăciunea mea. Cer, de exemplu, ce\a de la celâlalt sau
aştept, sau pretind ceva. însă nu mi-o dă. pentru câ ^ el este
absorbit de propria lui luptă şi dorinţa, de propriul iui eâad,
de propriul păcat, de propria bucurie, de propria iui destri-
bălare, sfinţenie sau virtute. Atunci cad într-o
deoarece sunt marginalizat în gândul lui. El >e ro — . lut e -
cred că mă Iasă singur. Se interesează de nune. iar mie m
se pare că nu o face din iubire sau că o face cu lipsun
Cârtirea este insatisfacţia pe care o simţim in
noastră şi provine dintr-un egou aflat în inferioritate
Invidia provine dintr-un egou hipertrofiat. în timpee dispre
ţul, dintr-un egou autohrănit şi auto împuternicit, farâ D. n-
nezeu, şi care -1 vede pe celălalt mai prejos şi dc nimic ln i
este diferenţierea, înlăturarea celuilalt din existenţa n \istr \
Prin patru lucruri se fact suflau! Jeşer: prin

umblarea din Ioc in Ioc, prin iubirea im pr^tu n. prin
iubirea materii i şi prin meschinărie. [7, 10 ]
Avva Isaia este adânc în cuvintele lui. Jar >i

cuprinzător. Are o concepţic stericâ. Era un ocn
simplu, azi am zice un caracter si
inteligent, un adevărat tată. v r1
Prin patru lucruri u
înseamnă nelocuit, uscat, duşmănos, neUxu'N* ( ^ ^
Dumnteeu, tară roadă. „Umblarea (fifl lf* in 1
-185-
Cuvinte ascetice
kcită. înnăscută xieţuirii monahale, ca şi vorbăria Pe

mare
--•ve două le seamănă Satana înlăuntrul nostru, deoarece
un teren favorabil în sufletele noastre. Când cineva
P reumblă din loc în loc. fie că merge în oraş, fie mai
adânc in pustie, fie de la o chilie la alta, fie de la unul la
ilin v,a să fiecărească - sădeşte şi smulge, faiă a reuşi
r învie Pr ' umblarea din Ioc in loc este vădit că nu i se
îngăduie monahului sâ reuşească ceva.
Pnr: iubirea împrăşîierii. Sufletul devine deşert şi
pnn iubirea împrăştierii în diferite lucrări, în diferite intere-
d ferite dorinţe. în noi planuri. împrăştiere înseamnă a
cu ton* de jur imprejur. iar în centru întotdeauna noi
înşine şi nu Dumnezeu. Dumnezeu nu poate să rămână
ir r-ur. :: j^re ê împrăştie, pentru că -1 vrea cu o privire
neîmprâşuatâ.
Ine* >ri Lmprăştierea se întâlneşte în vieţuirea m ona
hală cu jti martiriu. Aceasta se întâmplă când cineva întâl-
* irnpraştierea şi nu o poate evita din pricina slujirii,
atunci nu nceamnă că împrăştierea este bună. Din
OOflKrfi. reprezintă paşii celui rău, capcanele lui, reuşita lui
H J Pane pWGMfl în mănăstire. Dar aici este vorba de a
i unpra^tierea, de situaţia în care monahul însuşi doreşte
tajprâşoerea. Acest lucra pustieşte sufletul. Pentru că atunci
cand eşti obLga -c fii in ispită, primeşti binecuvântare sau
învredniceşte Dumnezeu să te eliberezi de ispită. Când
•ea $i ţi-o produci, nu mai există posibilitatea să te
pierzi p c Q m m a m ? * * * * * * °ătre %pită’ singur T1

T l W i l S T l j S ! ? deŞeit Şi prin iubirea materiei şi
CMitâ. a cunnna putea zice> este ceva care nu
1 “ P r - * caieva elemente care unesc, îmbrăţişează
Despre virtuţi
şi dau siguranţă locului gol în care ea se află Mu ■

o mică insectă care pişcă. Pentru că nu e mare ni ' .
o b se r v i. Când vine peste ţine un leu, te păzeşti, dar când
ne o muşiţă, te pişcă, şi abia apoi te trezeşti, ţi se ir*
pielea, simţi o m âncărime în tot corpul.
Lucrurile meschine sunt cele mici cărora nu le dăm
importanţă. M eschinăria are aici mai ales înţelesul de vorbi
re uşuratică, adică se referă la micile vorbe pe care le arun
căm cu uşurinţă. Acolo de unde stai, arunci câte un cuvintel
ca o tachinare, ca o ironie, ca o glumă. Făcuşi o mică pişcă
tură. Câte astfel de flecăreli aruncăm, cărora nu este număr!
De asemenea, m eschinăria este şi a vorbi despre lucruri
lipsite de im portanţă. Aceasta se întâmplă când omul nu are
un conţinut lăuntric. Meschinăria este, aşadar, vorbirea uşu
ratică, purtarea cu îngustime de suflet, a nu te cinsti pe tine
însuţi, a nu fi serios, a nu avea simţământul siguranţei, al
încredinţării, al superiorităţii, a nu fi un om cu greutate, ci
ceva pe care îl suflă vântul.
Prin urmare, cuvântul „meschinărie” îi cuprinde pe
cei mici la suflet, care nu văd bine, care nu au perspectivă
în viaţă, nu au seriozitate pentru a reuşi. Sunt oameni fără
vedere cuprinzătoare, fără cer. Meschinăria reprezintă o
preocupare a omului cu lucruri care nu rezistă la jugul şi la
judecata Dom nului. De aceea oamenii uşori, hazlii, grabniu
a-şi face relaţii, să discute diferite probleme şi să dea răs
punsuri, nu pot fi o grădină bine cultivată.
Prin patru lucruri sporeşte mania: prin i^gu^- <-

prin ţinerea la voia ta, prin dorinţa de a în\âţa p
prin a. te socoti p e tine înţelept. [7, 1 1 ]
34 Din nou, Părintele Emilianos îşi întemeiază t a l c u l I * -

de cuvinte. Muşiţa — cncviTta —c din aceeaşi tarflihc
(rKVL7T£ia. (n. ir.)
-187-
Cm inte ascetice
Mânia adică indispoziţia sufletului care explodează

iin -auza lipsei de unitate lăuntrică, sporeşte prin neguţă
t o r i adică prin a da şi a lua. Neguţătoria este schimbul
.crjrilor. al banilor, al gândurilor, contactele sociale, şi
Irjli că înlăuntrul nostru există dorinţe şi că este cultivată
panea poftitoare din sufletul omului. De aceea, când nu îţi
Jiu cev a cen. sau când ţi se cere neîncetat, îţi pierzi
pacea, te manii.
Prit ţinerea Ia roia ta. Mânia, de asem enea,
w reşte prin a \oi să-ţi impui \oinţa. Nu există lucrare mai
mare >: mai proastă decât să doresc să se facă voia mea.
a esie cel raai mare duşman al omului. Pentru că fiecare
m in juru meu are propria lui voie, dacă doresc şi eu să se
vou. mea. 01 ajunge neîncetat în conflict cu ceilalţi şi
YiL j : ea : aaev arată legătură cu ei.
Pnt dorinţa dc a învăţa pe alţii. A vrea să dau lecţii
ă-. dau caturi, să-l corectez mă duce întotdeauna la
ciocnire c- el si îmi dezvoltă un egou bizar. De altfel,
iucmi acesu este o partaşie la o însuşire al lui Dum nezeu,
"— a îrr.ăţa pe altul nu este dreptul nostru, şi celălalt
nu ne aparţine ca să-l putem dăscăli.
Pnn a ie socoti pe tine înţelept. De asemenea, faptul
a w â sunt îmelept prin mine însumi, că am greutate
gândire ;rru sporeşte mânia. Lucrul acesta iarăşi este
nai.. Y
d n h â J ^ 1 Sm! lucrunle Pe care cu greutate le

lacrimUp pentru
n T pacate
t ^ * aPăZ€SC Wate virtulile: plânsul,
axea moartea
1HX,
Despre virtuţi
Trei lucruri dobândeşte omul cu greutate ,

câ în ele însele sunt grele, ci pentru că noi înşine le făcem
orele, deoarece se ciocne c de egoul nostru. Ele însă pâ/e
virtuţile şi sunt: plânsul, lacrimile pentru păcate şi p u r.
rea morţii.
Plânsul este tem elia inimii, este întristarea bucure -
sa care se naşte din întoarcerea spre cele lăuntrice şi din
unirea minţii şi din simţământul a cine sunt eu înaintea
Domnului. Plânsul este seninătatea firească a sufletului in
care Dumnezeu poate să se vadă pe Sine însuşi. Cei ce
plâng sunt fericiţi de către însuşi Domnul (Mt. 5 . 4 ).
Lacrim ile pentru păcate reprezintă o faptă mai
exterioara a om ului, dar şi o neîncetată îndeletnicire a sa.
pentru că neîncetat păcătuim. Şi când ştim şi când nu ştim.
şi când credem c-am păcătuit şi când credem că n-am
păcătuit, adevărul este că am păcătuit şi că păcătuim Prin
urmare, cel mai hotărâtor lucru pe care -1 avem de făcut pen
tru a-L cunoaşte pe Dum nezeu este să ne plângem păcatele
noastre.
A avea m oartea înaintea ochilor. Când ai pe cineva
lângă tine şi-l vezi cum se chinuie, cum se luptă cu moartea,
ştii că va muri. T ot aşa sa ştii şi tu că vei muri cu siguranţă.
Toţi* Părinţii
* subliniază în mii de feluri faptul că cine nu >e
gândeşte că va muri se m inte pe el însuşi, deoarece nu cu
noaşte adevărata naştere care-1 aşteaptă. Seaman cu e
onul care nu se gândeşte că trebuie să se nască sau crede
nu se va naşte deloc. A avea moartea înaintta o th .k e -
dezvoltarea şi întregirea embrionului. Când nu ia
la moarte este ca şi cum aş nega ieşiiea mea din pântece
intrarea m ea în tara luminii, în ţara lui Duinne- eu.
- * , t IVr'
Trei sim t lucrurile care sta p a m ^ . ^
nii ajunge la o m are m ăsura. Şi ac estea
-ISO-
Ouv inte ascetice
lenrk iti şi uitarea.
Trei -unt patimile care stăpânesc sufletul până sâ

....nri h măsuri mari. şi acestea nu -1 lasă pe om să dobân-
n—reterit ron:. acum.

R . esr.e ceea ce mă stăpâneşte, ceea ce în general
îmi araee jindul si inima, adică interesul, îndeletnicirea cu
:e- a. pîma. Lenevia este faptul de a nu ţine piept energic
_ mea duho\nicească şi uitarea este să-L uit pe Dum
nezeu, sâ ai: ceea ce am în faţa mea.
dt punt r? aşadar, iubiţilor, osteneala noastră cu

. şuimă i cunoştinţă, împlinind cuvântul Celui care zice:
Ma ubi şte va păzi poruncile M ele ” (In. 14, 25)
' 15]
Aşadar, iubiţii mei, să ne luăm în serios calea, şi

osteneala noastră să fie cu sârguinţă şi întru cunoştinţă.
Inini cunoştinţă înseamnă să ştim precis ce facem, de ce
.~Lem, ce urmărim. Să ştim că nu suntem în stare de nimic,
- numai Dumnezeu. Noi putem să înţelegem doar osteneala
astră pen.ru a ne elibera şi a ne dezancora din toate cele
o a 1 .m li r ~ _ r
aie lumii. Să o facem cu toată puterea şi sârguinţa noastră,
-a tot interesul nosiru, cu toată silinţa şi constrângerea care
ni dăruiesc pe Dumnezeu - „cei silitori răpesc îm părăţia
şi nu constituie o deplină şi
-190-
De&pre virtUji
^j^'siixinşitâ întoarcere către Dumi^c/cu

cunoştinţă, nu este iubire, ci o păcăleala cu W w i f r J jj u
a inimn noastre un Uit, o J
7
Apoftegme
Perioada în care intrăm, a Triodului. eite prin

excelenţă o perioadă dc pocăinţă în care, fie se hotărăsc
cineva sâ sară pentru a ajunge în cer. fie aşteaptă yy. pe
pământ Po ^lare are o astfel de dimensiune, ir.'.i"
prinde toate dorinţele şi toate putinţele omului de a se
ţa. Nu este cu putinţă ca această perioadă sâ treacă r*obser-
vată de către luptătorul duhovnicesc. deoarece exenninl
vieţuirii ascetice oferit de textele Marelui Post este
atotcuprinzător Aşadar. pentru câ centrul Triodului ene
pocăinţa, vom continua textul lui avva Isaia.
Spunea a . . a h a ia acum mâ văd pe mine ca un

cal rătăcitor care nu are Hâpân, ţi <ine-l află se aţe ară pe
el )i. când îl lasă, altul il prinde ji \e aşează pe eL | 8, 1 1
Spunea avva Isaia. Felul în care începe cuvântul de

faţă arată câ acestea unt cuvinte scoase fie din epistolele
avvei Isaia către fiii săi, fie din catehezele pc e-a ă c u t
intr-un rnediu fam ilial câtre doi, trei ucenici Era un om
foarte irnplu i ce spunea era i/.vt rât lin experienţa lui
nicâ
f'e c ât trece timpul şi mă maturizez, zice aw a 1^ -
mă observ pe m ine însumi şi văd câ seamăn cu un *****
rătăceşte încoace şi încolo, pentru câ nu arc
conducă O ricine il găseşte şade pe el >•. dupâê--I o ^
* vrea, îl lasă. şi apoi îl în>tacâ altul aşa cum
>i-l poartă pc drum uri ;i prin pustii
-193-
I ( M ,nJ' 1 ‘ c *,( 1
, .J S k a « u lp c » n i în liiTipcc a fost ff.cul a.aulc I,

1 J , a netrebnicii cu ilcsă » ■»' 1 < l'^ « » n d a i
f . ÎOf încfii Să nu aibfi J ' r;j mir
. • ’■■«■!» - i * *•> «• «v. • i- ■
AMirl una gândcfic alia vrea alia lace precum
' , Pa c| rK»m 15 K.J A | u „ <!<•<. „„ - al
rv.-jjiii/mdu se .lăp/mi mcicl pi; in< ii.*.»',! ,i im.
„epatând a l iâptnea*câ, peniru că mn.cm .... poan
,fjiilr/* hi hjI'm 1 n un naufragiat în care lovesc
,,,, ,, , afarfi anele după alu Ic. valurile patimilor
,1 ti. ,i il (lut undit /oi Mai ales <and
' ies}'' tfj 3' wn vrea ceva a* 1 imu <’ i1 \')' m«u ' ( 1 i nu r i
Ş i ciftd Bcţiortcazâ cu convjn^cma < ^ t*J Jnsir>i lu< n »/a
atun;ir[K* a .< un in laib.'i (Irmonul sau v i r o patima,
uu ;j r [/in; -J'>i ii indi amna la nn
.i* )'> \\u )r/jc u f .«i poate s<'> I ajuţi |h *u Im j ca nu u
ir. âî ir.; h a m i n a h b r r ! â | n {)<• (.an* i a d a r u i l o , < l u a t d i i c a ti1i i 1 a / a JJururi' z e u i a f ui u n d a r p< ir- uu i I m ai
h i to i ; ' î n a p o i . clrif n i c i u n o m n u p o a h .â i I i a Pop sa

f/Jârip*j [>eiifru c \ t poţi tc. c h i n u i , ■
; l- rojo » I im p lo ri
' ;j / a v J ]•< [/!' \ h : w \ W (iu I>ac/i c i i r r . i i / i n u n a a .<• sc oal»*

p r u i l i o voinţ/i m a i Li'inin^ a pnnh o dispu/iţu* (Im a m u l
*- 1 • don f'h- - scuture s!'ipâmn*a pocalului maurul

M&pîin Lntr 1 '.oriducc hi fiu vH
4 \ ‘. i m p r c u i â ;i ] u \ n u i n d i c ' t n i c i 4
Apoftcyriar
mani al < ur u i i .............................. .... St| . .

jetlwi n.ai l* *' r 1 ‘ 'witifMn.i ( , iaUll ,
i:,n u i'1 ■■< »ixl p cv, u*
1C poale opri «Im râlAc ir« \cu « . ,
tai*.
In iii l 'll' 1 raii'l rinjlî ,urrunii
taie an- înlt-rv ‘ c i n c i m i ccl cart H (krtatazA m
n ntui u ' >"1 ' • -H I u H ..... ‘
localul :|i 1 «Ml J*'** '-1 a<!i jx; lltl iUtli‘1 (](q|g|
lnlii ' Ho iriginc i de •v*.i,-i.,tt| . .. >l(. , (
,|,|| ala II- Pil III I fu âi I etape (1 li . i.ila M i m l M
, 'l. Mll) Illliil I • ' a IC li» O VCI \pilfie, II ; ' I- . fy. t4fc
nu i li i I I ii pc cârc mi <> vei inflpţ*. înţinn-
[aica |"' 1arc im 1>vei f a t c <Iiii /larc mu iliti wcun pgnodtc
m i <]e im u» i iui ij
n'jMitHM i<>s, încât rum» <iin r Ic nu u pierde t a c t du -r
p, rdt jir i >riul ea rnai im «'*f ii tc a nrutenci u Rlil mai
puţin j><j U ' c pi irdft tt » l C miri .t H ţ n M l
- 1 lâkilt, >i 1arc «tc putere in vcţnk ie nu doar in lumea pre
a nl li • v11 uţii nlucii/A cA trebuie t& fii un «wn
mort, irit;it sâ nu p ru n c h nimic >i nimeni ^ nu pn<*ti ^ H
I | 11ii
S/ f /i/i/Z i7hi .i ulm i il prim it fj ic ( y n Q t f r f l Cte
umil ori I i i ,i !inonii nc ipfcftâ |i lu e ctifli i l Mit
un mt< f |H*niru ci >i I tlifTi <u l',f roi U t » '
•iie ne '* \ ploalt a/a iu mu I Iclur • • u " 'l
prohlemi I I " i l hiJorin|4M lpto
1u urn .• i|t< ev.i |w»,iie - » t ie lAfun |*<
ittljf c
• 195-
Cuvinte ascetice
c-rta oamenilor care nu au posibilitatea să-^ malţe

I rf * tfeaduiască pe a înşişi este să se vândă |u,
* * * * a i i fie cu adevărat liben. Aşa suntem cu totu.
m ne dăm «ama. <^r nui ales atunci când cre-
STftri nd o îndoială câ no. nu suntem aşa
Vrea cineva, dc exemplu, sâ te antreneze intr-o faptă
rea. face** prw o me şi una dc felun ca sâ tc îndepărteze
dc cars iwc-r v nra* 'si nici un cheî dc citit Ccl carc
vita t* * la rău poale sâ fie un gând, sau ccl râu,
10 gâlcevi care vrea sâ-ţi di^tragâ atenţia şi interesul. La
tfl y i 0 ^ 7 7 T ia nu mai ai poftâ nici să-ţi deschizi
acta. dstatie cartea. Ajungi sâ te îngreuneze satana şi să
ic ingreaaez] Cb pe tine. Dc aceea şi cen .să-ţi schimbi
căOie. local. rugăciunea. chilia, cuvintele, ca să poţi sâ gâ-
teşu m owrtcare intere:; pentru viată.
Toi act* vănq al omului este exprimat în această
ţţasA fi inaptă zicere a aw ei Isaia. Putem zice că P'-.alrnis-
tal cart 2 ipos jca no dobitoc m-am făcut" (Fs. 72» 22).
kăid a.T Âj-iias înaintea Domr.ului ca un dobitoc, nu s-a
exprimai lucrai, pentru câ această expresie nu poate să
« te a s ta n c a căderii o n h o stăpânit de păcat. Omul ajun
mi nu rjta ca m dobitoc, ci >1 mai râu dccât dobitoacele.
Spunto iarăşi yunf aiernenea cuiva p e care, prin-

*Ârsjj-l >râfnaşu iu şi ityăndu lt l-au aruncai intr-o %ma-
c* wjfoi ji data un%â către Stâpănul lui, il opresc cu
[ss*UunrĂ la/M i > 2l ^ t **}
*\»sâ liaig iy; cofoplctca/â gândul de mai înainte ţi

* '4 j s j i ,</r ^3 4 ^ 1 jri ^ vf>r cădea, dacâ nu
< f ^ c*»ergic ţj utr/rn>c încâ de ia începutul vieţii lor
iu^rr un exemplu simplu pe care îl
tai 1*. iurf*. v uneori | i î n rnânlsiiri
Apoftegme
Oamenii obişnuiesc ti vorbească rn

vâd pe cineva serios şi oue nu vrea să JT
,pun câ vrea sâ fie sfânt, ca şi cum ei n-ar vrea xă f* J
ca v cum n-ar fi rânduiţi >i ei pentru sfinţenie ca ţicni
n-ar fi aceasta şi propna lor chemare. în felul lor neant
^ 1înrobească atât de mult pc omul acesta. încât «ft n nw
îndrăznească sâ apară la vreo întrunire. Şi dacâ toni
merge, va simţi câ trebuie să fie primul la discuţii,
primul la păcat, ca sâ poată sâ stea în mijlocul lor
Sâ luăm o altă imagine din lume. Cand cneva dace
o viaţă curată, se spune despre el că este un om aoonnaL,
nefiresc, contra firii. Dar când trăieşte în păcat, atunci îpu-
ne câ este firesc. Denaturează orice, ii creează o asemenea
mlaştină de gânduri, de criterii, dc idei, din care nu mai
poate sâ iasă. Orice ar tace acest om. descoperi câ duşmanii
lui l-au aruncat într~o groapă cu mocirlă din care ou mai
poate sâ iasă. Şi nu numai atât, dar nu poate nici daci va
,iriga câîre Domnul.
Cum sâ strige dc . reme ce duşmanii U opresc tu
lovituri cn sâ tacă ? Chiar şi prietenii iui cei m i apropiaţi fi
.mai dc aproape ai âi" ajung primii lui vrăjmaş (Ps. 37.
12/. îl pedepsesc, nu-1 lasă sâ-şi ridice pnvirca înlăcrimată
>au uscată dc mu petrecuţi tara lacrimi, pentru nu vor
să-l lase sâ vorbcascâ lui Dumnezeu Ii produc ncinctiM
râm noi i dispoziţia lui Ic a se p^jcai <te\mc cau/i dc a
cădea şi mai adânc in păcatul său în cele din urmă W »
adică este deziluzionat. Nu mai crede că o M ^
îndreptare, d c aceea se ?i o h i ş n u i c > îc tu v u i a iui. «.o Ic tk j
lui. cu com prom isurile lui, cu s o m n u l lui. cu a o ct t-a
o b i ş n u i t , n u c u m v a s â - l lo v e a s c ă m ai mult.
Intr-adevăr, cân d vrem sâ nc rulicăm. *
r»u doar în se n s d e sp o v ed a n ie, c M>himbân
*1 unei câi foarte g ra b n ice către Dum nezeu, *intfini
-197*
Cuvinte ascetice
,a f0artc dificil, greu şi periculos şi spunem:

^•eaa capece rezerve de acum înainte viaţa”, î n
■N0 iT d r u m u l moleşelii şi al păcatului, ştim unde duce.
Insă' ne-am obişnuit cu rănile noastre, cu miasma mocirlei
noastre, am dobândit imunitate, de aceea şi ramanem ,n pă
catul nostra ^ ^ descrie omui care a ajuns nu numai să

fie sclaxul păcatului, dar nici să nu mai vrea să se ridice,
pentru că se teme de consecinţe. Apoi înaintează, în
continuare. la un al treilea subiect. Omul acesta este
bai'ocorit nu numai de satana, ci şi de orice alţi vrăjmaşi,
care pot fi el însuşi, dorinţa lui, patima Iui, sau prietenul lui
care şade în chilia de alături şi care până în clipa de faţă
părea un sfânt.
Spunea iarăşi: „Sunt asemenea unei păsări al cărei

picior c '.egai de către un copil şi, dacă acesta slăbeşte
legătura, îndată pleacă, socotind că s-a dezlegat. D ar dacă
copilul trage înapoi, iarăşi coboară. Aşa mă văd p e mine.
\cea, ia o spun: că nu trebuie să rămână cineva fă ră grijă
dc sirit până la ultima răsuflare [8 , 3 ]
După cum copiii mici se joacă cu păsările, tot aşa se

joacă cu mine şi \răjmaşii mei zi de zi. în viaţa mea duhov
nicească îmt că sunt ca o pasăre legată de picior de către
urj copil care uneori slăbeşte sfoara, iar pasărea crede că e
eră 1 dă să plece. Cum vede copilul că pasărea dă să ple-
trage înapoi şi o aşează jos, tinând-o în continuare
legată.
Exemplul acesta arată strădaniile noastre care nu
u a mei un rezultat, dacâ nu ne eliberăm lăuntric, dacă
pareitu noastră, dorinţa noastră, fiinţa noastră nu se
povara inelui nostru. Strădaniile şi dorinţele
-198-
A pofteam
noastre pentru Dumnezeu, sunt atât de ne

atât de uşor toate dorinţele noastre h o tă r^ T ^ '^ ,J« ®
noastre, încât nu au mai multă putere der*, ' " : ^
cu care copilul a legat pasărea.
într-adevăr, dacă cercetăm dorinţele n
înnoire a vieţii noastre duhovniceşti. pent dStX ' "
schimbare, vom vedea că ele durează ™poca,Ivă' P’-ntru
« minute. în aceeaşi cl.pâ î„ care ţ*c-
schimbam, este c a puti0|S ca o pa,ima sS ne « * » • ' *
mai de jos ale iadului. ,-a in '-«le
Cu primul exemplu, al calului rătăcitor « ,
ne-a descoperit că suntem nişte sclavi. Cu al doile 7 "
reuşim să strigăm către Dumnezeu, deoarece ne te m i
lupta care se va deschide înaintea noastră. Cu al tre.le l
păsării, că şi aceste strădanii ale noastre de a ne eliber
lăuntric sunt atât de anemice, încât nu durează decât puune
clipe. De aceea, ne spune, aminteşte-ţi cel puţin de
ucru. Aceasta o spun, că nu trebuie să rămână cineva fără
grija de sine până la ultima răsuflare". Şi chiar dac'
precum crezi, ai ajuns la cele mai înalte măsuri ale dreptiui
şi sfinţeniei, şi dacă cu strădaniile tale imperceptibile v«i
ca poţi să zbori, nu fi fară grijă până la moarte.
Spunea iarăşi: „De dai vreodată c< v<i .........

ierţi, imiţi firea lui Iisus, de o ceri, imiţi fir....... '
de ceri şi dobândă, te arăţi mai jos şt dc ţin u •
[8,4]
-IOD-
Cuv inte ascetice
S ar narea câ textul acesta este fără legătură cu cel

.. nt: Si într-adevăr. textele noastre ascetice cuprind
~ capete independente unul de altul. In realitate însă
mul il com p letează Pe celălalt ca să conducă la o concluzie
finală. Aici ni se înfăţişează modul în care omul este legat
jg apr(sapele >3u. devine sclavul lui şi îi imită păcatul.
De dai vreodată ce\a cuiva, de i-o ierţi, imiţi firea
iui Iisus. Se -e:eră la trei feluri de legături cu oamenii, folo
sind exempiul mplu al dării şi al luării. Intr-o bună zi
cine'- a bani. Dacă îi dai şi trece termenul, trebuie să
aea inap?: Dar nu ţi-i dă. Dacă tu nu-i vei cere, atunci
imiţi ăria iai Iisus. care spune că dacă cineva îţi cere haina,
ăn aşa Alt. 5. 40). De o ceri, imiţi firea lui Adam,
jart ■■nci nu a c^no-cut.
harul desăvârşit pe care l-a adus cel
de-a ea Adun adică Iisus. De ceri şi dobândă, te arăţi
rriaj 105 >. de ‘Trea îl; Adam
De asemenea, sunt împotriva firii când am bani şi-i
r wrău Da:â i-aş folosi bine, imit firea omului obişnu-
pamaT-tesc. Daci nu am deloc bani, atunci am virtutea
- l şi imit fireaceûi de-al doilea Adam, a lui Hristos.
^ âurute in acelaşi text reaua folosire, folosirea buna
* d* a Isaia face acest urcuş ca să ne spună
care trebuie să fie legăturile noastre cu alţii, pentru că ne
— «ncolul ca celălalt să devină stăpânul nostru, fară
-- ne dăm seama.
' e=â urile tale cu celălalt nu sunt decât o
' e "^ ’ ’n tadiul împotriva firii. Pentru că
. ^~ Pfeilnzi ce a de la celălalt: să-ţi vorbească
1"e a '-‘J kfc'-a- să fie bun, să iubească pe
E S “ r biSeriCă la fel ca tine, să facă linişte
u l"c wz* m uiumul hal de robie
A doilea Ad*m ette Hnwoi Ir. care lo-.uieşte plinătatea Dumnezeirii.
-2fXj-
Apoftegme
Când accepţi ca celălalt să facă ce re;

fiind sâ nu te vatăm e, avem legătura o m e n e a s c ă ,''lu m S
pământească. C eea ce cauţi este pe de o parte
moderat, dar nu se poate împlini, deoarece nu se p ,ate ‘
celălalt să nu te deranjeze. Oamenii, de obicei, trăiesc
lovindu-i şi şicanându-i pe ceilalţi. Prin urmare, on acc.p'
că ceilalţi m ă vor îm piedica, mă vor şicana, mă vor anihila,
mă vor acuza, m ă vor calomnia, mă vor desconsidera, mă
yor îmbrânci neîncetat, şi trebuie să învăţ să trăiesc în
această îm brânceală, ori nu voi putea să trăiesc şi voi ră
mâne păm ântesc.
Al treilea tip de legătură este duhovnicesc învaţă
A
să-ti ia lucrurile, să ţi le răpească. învaţă să te lovească, să

> A ’
te acuze, să te zdrobească. învaţă să te jertfeşti, să-ţi \erşi

sângele, să trăieşti ca şi cum n-ar exista ceilalţi, dar în
acelaşi timp, ca şi cum ar fi binefăcătorii tăi. chiar de te-ar
duce la m artiriu.
Prin urm are, sunt om duhovnicesc atunci când nu
mă îndreptăţesc pe sine-m i în nici o împrăştiere de-a mea.
în nici o problem ă de-a mea, în nici o luptă sau ciocnire cu
oamenii. Aşa cum m ă apăr cu umbrela de ploaie şi cu hai
nele de frig, tot aşa trebuie să învăţ să mă păzesc şi de cei
lalţi, fară să vreau să le schimb purtarea sau dispoziţia,
pentru că niciodată nu încerc să opresc frigul sau ploaia d?n
văzduh. Aşadar, nu trebuie niciodată să-mi dau mie diepta^
când altul m ă deranjează, pentru că întotdeauna sunt der~ -
jat de propria fire, de m ine însumi, de patimile mele nu
de ceilalţi.
Avva Isaia ni-1 descoperă aici pe despotul nerruj
cit, zilnic şi văzut, egoul nostru care apoi ne silele -i r
pustie ca să ne aflăm libertatea. Dai nu este cu puu
0 găsim, dacă nu dobândim o desăvârşită libertate ^
^ -stăp ân irea noastră de către alţii, care este e o *
-2 0 1 -
Cuvinte ascetice
, nentru că astăzi mă deranjezi tu, mâine

- imi
‘ - J^ne'm a vei acuza. îmi vei lua ceva sau ma vei trezi
vreau să dorm. Câte nu se pot întâmpla!
s , ...rjţi: dacâ re acuză cineva pentru un lucru

tăcut, sau nu l-ai făcut, de taci, aceasta este
~ ui Iisus. ia- de răspunzi şi spui: „Ce am
fa n a t’ aceasta nu estt de aceeaşi fire. Iar dacă te opui
cu-.vnndui cuvânrui tâ u tstt împotriva firii. [8,5]
Acum ce ocupă de cel mai înfricoşător elem ent al

_ . e omeni: cu\ ântul.
unde se^ $i mă liniştesc, şi mă rog, şi mă mol-
: ş! mă pocăiesc, şi plâng pentru păcatele mele, vine
:a,1 êrvaţie pentru ce\a. Mă cheamă înaintea
- Dumnezeu -aj a Stareţului sau a judecătorului. Primul
iuctl pc care p 7-1 fac este să tac, primind acuzaţia: Ai
ci suni uşa >i pe dii colo? Aşa sunt! Am furat? Am fu
ra; Grecesc Greşesc! Nimeni altul nu greşeşte. Câtă vreme
•'' - oa.e cele pe care mi le spune celălalt,
:rZ potnvit cu firea lui Iisus Dacă răspund, această
' d - mai e- e a firii lui Hristos, nu acţionez potri
vit cu exemplul lui Hnstos.
Dacă te opui cuvântului, cuvântul tău este contrar
fim . I] întâlnesc pe acuzatorul meu şi îl întreb: „De ce mă
acuzi, pol să-ţi dovedesc că greşeşti, nu eu am făcut asta, ci
u te să-l întrebi Din perspectivă omenească, este
oartc normai sâ fac aşa. Dar purtarea mea este îm potriva
ca mă s j im pe mine însumi, mă dezvinovăţesc
mut mm C I0| QăIt ^ dezvinovăţesc, este evident că nu
am mei o egâaira cu Dumnezeu, pentru că şinele meu
-02
\
Apoftegme
este în locul lui Dumnezeu, este idolul pe car v

înaintea lui Dum nezeu.
Spunea iarăşi despre Sfânta împărtăşanie că

numită unire cu Dumnezeu, întrucât până ce suntem biruiţi
de patimi, fie mânie, fie pizmă, fie de voinţa de-a place:
oamenilor, fie de slava deşartă, fie de ură, sau de altă p ai
mă, suntem departe de Dumnezeu. Deci, unde mai este uni
rea cu Dum nezeu? [8 , 10]
Prin toate câte ni le-a spus de la începutul cuvântului

său, avva Isaia ne-a zugrăvit foarte frumos robia omului
care nu poate să se pocăiască, pentru că este atât de legat cu
legăturile egoului său. Acum ne aduce în inima slujirii
dumnezeieşti, la Sfânta împărtăşanie, precum şi la patimile
care sunt în inim a noastră.
Zici că te îm părtăşeşti şi că dumnezeiasca împărtă
şanie este um re cu Hristos. Printre altele, asta înseamnă
împărtăşire. D acă însă înlăuntrul tău există vreo patimă de
care eşti biruit şi. cu toate acestea, te împărtăşeşti, eşti de
parte de D um nezeu. Se poate să existe vreo patimă, de
exemplu, a m âniei, dar să nu fii biruit, să nu dai loc mâniei,
sau să existe patim a mândriei, dar să te smereşti înaintea
oamenilor şi astfel să fii biruitor. Câtă vreme deci patimile
ne biruiesc, suntem departe de Dumnezeu, adică suntem
purtaţi încoace şi încolo. Unde mai este deci unirea cu
Dum nezeul Cum poţi să spui că dumnezeiasca împărtăşanie
este pentru tine unire cu Hristos, har dumnezeiesc, dar a u
Dumnezeu, roadă duhovnicească, câtă vreme patima luarea
ză în tine?
Spunea iarăşi: „De împliniţi slujiţii (1 •

. * * ■ */ « Kfre
voastre şi după aceea se mişcă in inimi <
-203-
Cuvinte ascetice
■ o,Ivelile voastre s„n, zadarnic. C ic, Dumnezeu

,ta, wuic -
nu k pritm’şie . [8, IU
4id se referă la noapte. Avva Isaia încearcă să ana-
[reze toate laturile vieţii noastre ca să ne ajute sa înţelegem
c X e a r w * sclavia şi ce libertatea. începe de la grupul de
"nnoscuti si prieteni, trece la dumnezeiasca Im partaşam e şi,
în continuare, ajunge la viaţa noastra de noapte.
îţi faci privegherea şi, când termini, vezi ca ceva se
mis-ă în inima ta: un răzvrăt, o patimă, o neputinţă, o şovă-
iair 0 manie, o lene, un gând împotriva vreunui om. Aceas
ta însemnă că ostenelile voastre sunt zadarnice. Nu că ţi-ai
pierdut ostenelile tale, ci ca ostenelile tale nu sunt adevăra
te Dumnezeu nu te uneşte cu El şi tu nu rămâi lipit de El, ci
eşti foarte departe de El.
Deci cel ce voieşte să vină la odihna D om nului şi să

nu fie biruit ide vrăjmăşie), se desparte de oam eni în orice
lucru. spre a nu critica pe cineva şi a lăuda sau îndreptăţi,
sau ferici pe altul şi a arăta dreptatea lui, sau a-l supăra pe
acela in vreo privinţă, sau a obsen>a scăderile lui. [8 , 13]
Vrei ca într-adevăr chilia să-ţi dea odihna D om nu

lui? Ia aminte la legătura ta cu oamenii. Dem onii sunt nevă
zuţi, patimile tale înăuntrul tău şi alunecă, şi-ţi fac ce vor.
Numai harul poate să le biruiască. Tu aranjează-ţi legătura
ta cu oamenii şi atunci toate vor merge bine. Vei dobândi
odihna chiliei, adicâ ceea ce cauţi, vei găsi la tine în chilie.
Altfel, şi chilia şi însingurarea şi m onahismul tău vor fi
pierdute.
Ce vei face? Ca să nu fii învins de vrăjm aşi şi să te
aci »ânatul lor, ai grijă să păstrezi o distanţă firească de
tecare om î lucru. Asta înseamnă a nu critica p e cineva, să
-204-
Apoftegme
nu acuzi pe nici un om, căci cu siguranţă tc vei ‘.nt urc

va răzbuna, te va urmări, iţi va crea o atmo-feri r •/ ,
vei mai avea nici o urmă de pace. A lăuda sau a îndreptau,
adică nici să nu lauzi pe omul care este lângă tine 1>.
altceva este să-l lauzi în faţa altuia şi altceva când ii .
personal, mai ales când el reprezintă pentru tine o prohie-
mă. . . . .
A ferici — nici chiar să-l fericeşti,pentru că
este ca şi cum ţi l-ai da ţie exemplu spre a-1 imita, iar atunci
vei fi im itatorul şi subordonatul patimilor lui şi al neputin
ţelor lui, şi nu un om liber. Sau a arăta dreptatea lui - mc
să spui altora dreptatea sa, pentru că acest lucru \a crea o
legătură care te va război apoi. Sau a-l supăra - ia amint.-.
întâi de toate, să nu superi pe cineva, pentru că atunci na te
va mai lăsa niciodată liniştit. Ai întristat pe \reun om? Dm
clipa aceea ţi-ai pierdut pacea. Sau a observa scăderik i -
şi nici să nu iei aminte la scăderile pe care le are (de ce f-~e
asta, de ce face cealaltă) pentru că. cu siguranţă, te e.
încurca, \ e i cădea şi tu în patimi şi te vei pierde si pe tine
însuţi.
Şi a nu lăsa vreun ac de duşmănie în inima ta imţ >-

triva lui şi a spune voia ta neînţelepiului. D< vafacc u’<a u
vei cunoaşte pe tine şi vei înţelege ceea ce f< ifl ăn
în plus, ca să nu te încurci şi să devn >dav

nilor, nu voi să spui ceea ce ştiic e l u i care nu Are - a - ^
chiar dacă te întreabă. Numai dacă teo ^ | >
spui. Toţi oam enii trăiesc în neştiinţă Cand \ -
altuia părerea ta sau ceea ce ştii. tu *e‘ *j x «r-
N eştiinţa, şi mai cu seama n ^ tiin u e* ^
zeu, este de cele mai multe on din ■-
motiv care invocă neştiinţa nu te 1
Cuvinte ascetice
P că nu ştie - adică se preface că nu ştie -

legii. Cine spun [)U spune Ce ştii, pentru că le
nu vrea sa sufletului celuilalt, care îl fac să nu
CKVnacă i faci cunoscut adevărul, s e va oşti împotriva ta şi
a p n îo n i. Aceasta este o experienţa foarte adancă, 0
' eJem Deasemenea. ai grijă să nu-ţi spui voia ta neînţelep-

.. , NU-ti exprim a voia ta, dorinţa ta unu, om care nu este
adânc. Vreau, de exemplu, să m ă învrednicească
D um nezeu, odată şi odată, să ajung pustnic. M a plim b cu
un frate într-o zi şi mă întreabă ce fac, iar eu 11 spun: „Slavă
Dornului, bine. Dumnezeu mă binecuvmtează. Tare aş
vrea să mă învrednicească să ajung pustnic”. I-am spus voia
mea. Dar. ca să spun \oia mea. părerea mea, gândul meu,
rebuie ca cel căruia îi spun să fie serios, nevorbăreţ, om
i ur statornic, să fie o personalitate duhovnicească. Dacă
găseşti un astfel de om. atunci spune-i. Dacă nu găseşti, vei
de em sclavul lui. sclavul patimilor lui.
Dacă te asiguri pe sineţi din partea celorlalţi, atunci
it vei cunoaşte pe tine şi vei înţelege ce te vatămă, adică vei
putea să lupţi cu patimile tale şi cu demonii. Dacă nu te
păzeşti pe tine de oameni, de prietenii tăi, de fraţii tăi, de
vecinii tăi. nu poate fi vorba să reuşeşti ceva.
Dar cel convins de dreptatea lui şi care ţine la voia

lui nu poale scăpa de duşmănie, nici nu se poate odihni,
nici nu vede ceva din cele ce-i lipsesc. Acela, când va ieşi
din trup. irebuie să se ostenească să afle milă.
Dacă în loc de toate acestea, crezi că eşti în regulă,

că eşti drept şi. prin urmare, nu mai eşti sub lege, atunci
când >ei ieşi din trup, este îndoielnic dacă vei găsi milă la
Il41 ..
-206-
Apoftegme
Omul care nu se asigură din n

A . cazul de faţă de tovarăşii de m ă S ' * ' * ' * 1' <« t e ,
111
nepătimirea legaturilor cu oamenii r , U Va »>«■*. la

D.a lui, obligaţia lui. Unul ca acesta nu
bia lu' - : - -
mântuirii. Când depinde de părerea si ° 5igUra"W •
participă la păcatul lui, când depinde t i 0'" * alluia ^
o legătură de iubire sau de interes, atunh S " * 1 cănd
D u m n e z e u nu-1 mai poate milui. 0ată m ila iui
Ia r t m u m u r o r om ,ellhr IKblll _
pe langa Dumnezeu şi a te rusa lui n f e starm a
torul Lui şi pentru milă. m eZeu pentru aju-
Tu urmăreşte libertatea ta faţă de oameni şi. în

acelaşi timp, stăruie, cere de la Dumnezeu mila Lui. că
poate aşa vei reuşi ceva.
Omul trăieşte robit. Robia lui se află în voinţa lui.
adică nu vrea să se elibereze. Chiar şi când plânge, chiar
când protestează împotriva păcatului său şi când se .spove
deşte, face efortul numai pentru a se izbăvi, dar nu şi peniru
a se împăca cu adevărat cu Dumnezeu, numai ca sâ supra
vieţuiască şi nu ca să trăiască plenar cerul. Atât de adân^
sunt rănile pe care le-a făcut păcatul în om. On de unde l-ai
prinde, „nu este tămăduire în trupul lui” (Ps. 37, 4). ..In tru
pul lui'’ adică în firea lui, în trupul şi sufletul lui, nu
este cu putinţă vindecarea, pentru că nu exista ^cea>i-
dorinţă a adevăratei libertăţi faţă de patimă şi ii*
Omul păcătuieşte cu voia sa. Desigur că pnn
realizat o deplină slobozire de păcat. Dar păcatele săvăr^tc
după Botez îl leagă iarăşi. De aceea a u a Ix- -
următoarele cuvinte înfricoşate:
-207-
Cu\ intc ascetice
\ j i sufletului care a păcătuit d u p ă S fâ n tu l B otc-f

Căci nu poare un astfel dc om să fie fă ră--^ grija,—aflăndu-se
-V j-%
- * ' - Z P< Z Z â 7 â z u tto păcca CU trupul, fie că a furat,
P , irciY o altă g r e ş e a l ă fa(ă de cineva, sau a privit cu
: \ pătimaş vreun trup, sau a gustat ceva pe
sau a cotrobăit în traista lasata de cineva la
ca să vadă ce se află în ea. Cel ce fa c e aceasta II
dispreţuieşte pi Iisus. Şi l-a în trebat pe el cineva. „ A tâta
ai tivit' St are. Părinte?". [8, 18]
\ d\ omului care a păcătuit iarăşi după Botez, pentru

câ Ia Bote;: a luat harul şi, prin urmare, avea toată puterea
ca să trăiască o viaţă duhovnicească. Dacă a păcătuit
înseamnă că a vrut să păcătuiască. Cel nebotezat, neavând
harul, e cu neputinţă să nu păcătuiască, chiar dacă l-ar ajuta
: >ată Legea lui Moisi. Pentru că şi legea care a fost dată
pentru izbăvirea lui Israil i-a condus, în cele din urmă, pe
izraeliţi Ia păcat «Gal. 4, 5). Numai harul a adus nepăcătoşe-
nia 1 In. 3, 6 , 9). De aceea, dacă ai făcut şi cel mai mic
pjc.it nu fii fără de grijă până în cea din urmă clipă al vieţii
şj întotdeauna să te pocăieşti.
Se referă la câteva păcate pe care omul le consideră
ziln.ee şi neînsemnate. Nu se referă la păcate colosale, ci la
êle in care cădem în fiecare zi, la cele care sunt „iota şi
c 18 j. Căzând cu trupul. Un păcat este să
trăieşti Intr-un mod trupesc, ca şi cum n-ar exista duh, sau
>â .azi în păcate trupeşti. Oamenii, de obicei, sunt stăpâniţi
e ast e de păcate. Alt păcat zilnic este furtul. De ase
m enea, poate fi târât cineva la răul pe care -1 fac alţii.
oi eşti tu. bârfesc şi eu, dormi tu, dorm şi eu, în fiecare zi
“ asUe! de !ucrur>. Unul îl aruncă pe celălalt.
VAr^nH "r t,lul tău a privit în chip pătim aş vreun trup.
trup a im tit îm p ă tim ir e în lă u n tr u l s ă u . O r ic e
-208-
Apoftegme
vede cineva, poate să fie pricină de impâtimir ■ •

am văzut, dar n-am vrut. Chiar dacâ n-ai • *****
văzut, înseam nă că eşti răspunzător m ™ J
pocăieşti.
Sau a gustat ceva pe ascuns, având griX -
văzut de altul. M ergi Ia arhondaric. şi a r h o n d a ^ I ^ c '
„Ia sa m ananc ceva, z .c , că tot nu mă vede nimeni*
înşfaci o prăjitură. A junge asta. Eşti pentru totdeaur," ,î
pocăinţa, pentru că aceasta arată că înlăuntrul tău se afli
mocirla de care am vorbit şi nu poţi să-t, înalt. o ^ u, tău
către Dum nezeu. ’ "
Sau a cotrobăit în traista lăsată de cineva la dânsul
ca să vadă cc se află în ea. Cineva îşi lasă traista şi rasa la
tine ca să m eargă undeva. Toţi aveau traiste la fel şi nu >-
deosebeau întru nimic. Mergi şi i-o inspectezi. De unde *tii
că nu aie ceva care te \ a sminti? Cu atat mai mult. să nu-!
spionezi pe celălalt ce face, unde merge, cum trăieşte ziua şi
noaptea.
Cel ce tace acestea îl dispreţuieşte pe Iisus. Şi l-a
întrebat cineva: „Atâta acri vie se cere. Părinte?” Aşa >unt
de serioase lucrurile Părinte, trebuie să fim atenţi şi la
detalii?
Şi i-a spus lui: precum cel ce a făcut o gc - ^-

şi a luat pe acolo bani, a fo st înşelat de \ra maşu
întâmplat cu acesta. Căci precum l-a bii uit [ t ^
biruit şi p e acesta. Fiindcă fu n d biruit în a
şi în cele m a ri'1.
C ineva nu p o a te să fure. Cun

gaură în zid şi reuşeşte să suisiraga Pc p_ c
zburat m intea la aşa ceva? L-a * -
înşela, «b salam.cu adevăn,, în ^ -k* * * *
( uvinU' i cM biruit in

• «rt # ............ !i i»
( 1 ri iri
Căci n-a umbrit nourul cortul p â n ă ce i lip se a ceva,

împlinit w / v/ prsti tem pluI clădit, n -a u m b rit
f c tmi lip'*' *( \ t, »dits in ri sân urle i grăsimile arderilor d e to t ş i D um -
Hrzf u u pnm ti mirosul hute i miresme, a tu n ci a u m b rii nou
/ui m u V/ i di nu va iubi om ul p e iJurnriereu cu to a ta
mintă i nu se uv lipi >!> El i u toată inim a, nu vine pesU el
>pt r m uit tu! > iii >ei lui D um w eu. |8, 22)
I i ' • referinţă la Ve Inul Icstament. Cal timp a

l i p s i t li ,i din ( iitul mârturifi făcui dr Moisi > i Aaron, nu
»-a |Hjôrâi pc.Mc d norul -.Javci ( ând tortul a fost tcirni-
it : alunei %a prxi.is j tcofania Hrş. 25, j A c e l a > i
1' i i âmp it >j lu prirnul templu al lui Solornon u>
' 1$) I* ri u al d<iil< a I lui Z orovavd'7. Cand
t r s, i f >j j u : Ju .ancele i :»ra imilr-ud'-rilor
. : ' 'l ' '• ["Jinul templu ,,| iudeilor A t'osi zidit dc
"n,r: : ţ- ■"
' 11 lr" • ' II ■I" iiiijiiiciiid Vavl'lMu-
In'ff f)2(i-ÎS . (i
«ilij/j n , r" ,,I,,|fu‘l ‘‘-wjplul fii*,tur, iii Ifti Sulonion,
z z z s s s s ? * ............ .............. .........
-210
A pofte % rne
dc lot", a simţit Dumnezeu mireasma lor , noru,

umbrit templul.
Acelaşi lucru se întâmplă (u omu, ,J(|alc
aficrosit, tlâruit lu, 1Juitmezeu, poate A fieeasâ con al i
Dumnezeu, dar slava lui Dumne/eu va cobori numai ănd
Dumnezeu va mirosi mireasma grăsimilor a ângelui icn-
fel or, a desăvârşirii. C ai lirnp -i t, înăuntrul nostru ceva
vrednic de dojana şi ncde.âvâr,it, lupt;*. ;.j construire
cortului nostru, da, ûntem <ort dl Iui Durnnc/eu a tuţ
avcrri şi nc priveşte aparţine lui Dumnezeu, dar Dumnezeu
nu este încă mulţumit împreună cu noi pentru ca n;»rul Lui
sâ coboare, ca să ne dea vederea slavei Lui El aşteaptă
sfârşitul, desăvârşirea. Dacă încă am patimi daca inca im
păcate, neputinţe, voiri, înseamnă că încă nu tc terminat
cortul meu, biserica mea proprie. Inca n-am adus *r i; mic.
adică ceea ce este puternic, ce este il m:u lucrul dc- care
mă bucur. încă nu î-am adus bucuria rnea - gnhmxv.
exprima bucuria nici nu mi-am pus înaintea lui Dumne/e
sângele, viaţa mea întrea.uă. fin ceva înlăuntrul meu fie >i
numai un p icai, şi de aceea nu poale norul să e coboare
Numai cand va fi terminat totul, iar omul sc sa lipi
eu tot cugetul şi cu toata inima sa de Dumne/eu atonei
coboară şi-l umbreşte acoperământul odihnei lui Dun
zeu, adică norul care a umbrit, ca un acoperământ, c mu
Spunea iarăşi că dacă nuntea ar voi ui st ■ P*

( n u c înainte ca sini/urile sa sc o d ih n e a u >: dt dâhu .> <
mania lui Dumnezeu vine pesti </, cu u începui •<' fc» ,J*
peste măsura lui. înainte de u h vindecat \im\ut u
[H, 23|
AidciiIc dc tot erau cea iimi inip*'n»iniA icrt• J !1 '

u miH'îiifa nhşlc. iar jerita ci.; .»i * in f ’ ■*1,1 x ut
U‘v. 1).
-211
Cuvinte ascetice
Dacă simţurile nu încetează să fie bolnave, adică nu

l ’câ dc înclinaţia lor pămantcască, claca nu încetea, a
SL desfăte/e de cele lumeşti, dacă nu se înstrăinează de
Z L |uc'ru asllel încât să trăiască numa. pentru Dumnezeu,
dacâ simţurile încă suferă dc împătimire şi dc înclinaţia
cure nâcat. omul trebuie să ştie că nu şi-a desăvârşit cortul
s'ju încă nu a venit vremea să aducă grăsime şi sânge, încă
mireasma tămâiei sale nu a fost bine primită de Dumnezeu.
Dc aceea, nu-ţi lăsa mintea să sc urce pe cruce, pentru că
daca o laşi, mânia lui Dumnezeu va veni peste tine.
Dc câte ori nu întâlnim această realitate în viaţa
rmastrâ. Cu cat mai împătimit sau mai păcătos este omul, cu
atat mai mari hotărâri ia. cu atât mai mari înfăptuiri doreşte
sâ realizeze, cu atât mai multe vedenii şi măreţii cere de la
Dumnezeu.
Sunt. de exemplu, plin de păcate. Cand mă voi
concentra şi \oi lua hotărâri, voi cere de la Dumnezeu
daruri mari. Visul meu este să reuşesc să împlinesc faptele
Sfinţilor. în practică, desigur că va fi exact invers. Cu cât
iau hotărâri mai mari, cu atât mai mari căderi voi avea. Şi
pentru că păcatele mele se fac tot mai multe, când mă înfă-
e. înaintea lui Dumne/eu, îi voi cere ca dovadă de iubire
daruri şi mai mari. Dacă la Început ceream să fac vindecări,
acum \<>i cere să invie/ morţi. Dacă am cerut pacea gându
rilor. acum voi cere â am pace cu satana. Cu cât mai multe
patimi urla înlăuntrul meu, cu atât mai multe pretenţii am
e la Dumnezeu, şi cu atât mai mult îi făgăduiesc lui Dum-
nezeu ca mă voi răstigni pentru El. Asta arată un om care
nu are simţul neputinţei sale, al bolii sale.
- . ^ accca, nu-ţi lăsa mintea să se suie pe cruce, nu
■■•I simţii că eşti un răstignii. Mintea ta să ştie că eşti un
>) sa ceară doar un lucru: slobozirea de păcat.
-212-
Apoftegme
Mânia lui Dumnezeu vuv p, tr , /

lucru peste măsura lui înainte dc a „ V m f r ' J ' w Z u Z
Primul lucru pe care trebuie să-l faci est,-
lepădarea de tine însuţi, să-ţi vindeci simţurile ;' r
patimile, să ajungi la nepătimire, şi abia apei . r, . c
Dumnezeu crucile mai mari, jertfele cele mai mari darun-
le cele mai mari ale prezenţei Sale.
De lucrează întinâciunile (miasmele) in tme

încrezi în ele, şi conlucrezi spre naşterea stării produsă it
ele, şi nu te întristezi cu durerea inimii, te afli mtr-o stare
contrara firii lui Adam.
Fu deci ia aminte ca nu cumva sâ te întine/i _u tru

pul, cu sufletul şi cu mintea de gânduri, de amintiri si le
pofte. Nu cumva să discuţi cu ele şi să le primeşti, sâ con
simţi cu ele, trăind astfel în moliciunea aşternutului patimi
lor şi păcatelor tale, deşi ai făgăduit să te răstigneşti >i sâ
mori pentru Hristos.
De asemenea, ia aminte ca nu cumva să trăieşti situ
aţii şi stări care te conduc la întinări. Ştii, de exemplu, că
dacâ dormi mai mult te vei întina trupeşte, >ufletc^c.
duhovniceşte, vei avea gânduri, şi totuşi continui sâ dormi.
Când mănânci în afara programului, vc/i că nu po;i v: te
rogi, şi totuşi iarăşi mănânci. Ştii că atunci când vorixM ^
un anume om nu ajungi la un rezultat bun. ci tc urr; - —
gânduri, şi totuşi iarăşi stai cu el. Conlucrezi, adi^ă.
naşterea acestor întinăciuni în sufletul tau.
Cuvinte ascetice
Dar dacă inima ta a învins prin fir e păcatul, şi S-a

- X j p cele ce-l nasc pe el şi fii înaintea ta chinul cu
; « ;.w » '■ > » (Sw rm n r ă M n d impremă cu
fă n s ă - l superi întru nimic, ci plângi inam tea lui şi zici:
° \ Ta i sie mila. Doamne. a Celui ce m-ai m ântuit pe mine,
câci cu nu pot să scap de mâinile (vrăjmaşului) fă r ă ajuto
rul Tău Iar de ai grijă de inima ta şi nu-L superi nici pe
cel ct tt învaţă după Dumnezeut aceasta e propriu după
fin lui Iisus. Şi El te va păzi pe tine de tot ră u l
Pentru ca viaţa ta să fie după firea lui Iisus sunt de

trebuinţă câte\a premise: întâi, inima ta să învingă păcatul
pnn fire. Adică, după cum era pentru tine firesc până acum
*,ă păcătuiţii, să gândeşti, să vrei, să pofteşti, acum îţi este
să nu pofteşu nimic decât numai pe Dumnezeu, să nu-ţi
pese oe nimic, să nu te bucuri de nimic, să nu te întristezi de
nimic, decât numai pentru Dumnezeu. Al doilea, să te
depărtezi de cele ce nasc păcatul, de orice poate să te ducă
la păcat punând în faţa ta iadul, rămânând împreună cu
Bătrânul tău. făcând toate cu cunoştinţa lui. Pentru că totul
este un iad duhovnicesc şi de bunăvoie, dacă nu se face
întru cunoştinţa ajutorului tău.
Al treilea fără să-l superi întru nim ic , adică să
trăieşti fără să-l întristezi cu ceva pe ajutorul tău, pe Stareţul
uu Dacă îl întristezi cu ceva, atunci oricâte faci sunt împo-
n a firii şi pornesc de la egoism. întristarea pe care i-ai
ricinuit-o arată că toată lupta ta, tot plânsul tău - chipurile
duho nicex - şi toată dispoziţia ta pentru viaţă creştină
este o minciună, o acoperire şi o îmbrobodire a egoismului
teu. pc care-1 ocroteşti şi într-o bună zi te va îneca cu totul.
ud 6a’ ^ P ^ n g i înaintea lui , înaintea Stareţului tău -
a p ansu tău şi bucuria ta, şi lupta ta să fie cu cunoştin
-214-
Apoftegme
ţa lu, - Şi Să mărturiseşti lui Dumnezeu ca

sâ te izbaveasca. u Cd numai El
Deci clacă ai patimi, dacă vezi în ,•
trupeşti, sufleteşti, duhovniceşti încă e r 6 îm,nâcium
va firii, dacă însă ai dobândit simţul n ă r J V ^ ' ’mP° '■ '
vârşitei tale neputinţe, dacă vezi’ înlă rta,e’ a!
curăţirea patimilor tale şi dacă nu-1 îmH»*^1^ °ă încePe
ţul tău, pe cel ce te învaţă dună Du,,, ^ 00 i* Sare-
este după firea lui Iisus, “' U”Ci *
începe pocăinţa ta şi drumul tău d u h o v n S T ? - ^
tau duhovnicesc te va păzi de tot răul 1ele
Sfatul Stareţului, de-a lungul traseului nostru duhc^- -

nicesc, este descris minunat şi foarte viu în sfârşitul cu-ân-
tului „Lucrarea plânsului”, şi de aceea merită să îl vedem.
Urmarea este că suntem păcătoşi, deoarece nu rem
să ne ridicăm, pentru că iubim păcatul nostru. Este o min
ciună să spunem că vreau, dar nu pot, pentru că a putea este
al lui Dumnezeu. Este o minciună să spunem că \reau. dar
nu mă lasă, pentru că ceilalţi sunt independenţi de \\x ;d
mea. Sunt eu şi Dumnezeu. Este minciună să spunem câ
vreau, dar n-am reuşit, pentru că lovim în Dumne/eu E cm
şi cum am spune că Dumnezeu e neputincios. Zice.
Este un glas în urechile mdt că • *•

fiindcă n-am curăţit încă cu adevărat inima meu R.....
s-au cicatrizat în trupul meu, dar încă nu s-au im
caut leac. [14, 3]
-215-
Cuvinte ascetice
c mi ci viata mea e vrednica de un singui lucru, de

1 încă nu mi-am curăţat inima şi, prin urm
iad' ^ T e s t e înlăuntrul meu. Avva Isaia înfaţişează aici
\rajrnaşu - ump ce îl doare păcatul, continuă să-l
£ 5 2 % * nK-u. ace, s-a umplut de răni olravuoare,
, patimi si păcate. In întregime m-am făcut o
~ Nl-am înăsprit atât de mult, încât peste tot sunt
nuim/u rană întărită, de nevindecat. Nici nu mă doare, nici
nu caut ->î mă slobozesc.
f,u j -ii, s-au împuţit rănile ca sa caut leac. In timp
ce : ' j ’iirul meu au sporit atât de mult rănile încât în
btreaime sunt numai o cicatrice, totuşi rănile, mele nu mă
JonMng să le \indec. Rana este păcatul care a fost produs
de săseţile satanei. Cicatricea este semnul pe care l-a lăsat
nii este int'nrea pielii. Pielea se înăspreşte şi, după aceea,
_ .nai doare. A.\\a Isaia foloseşte iarăşi o imagine din
1 obişnuită.
/V
Am. de exemplu, o băşică plină de puroi. îmi spui:
..Hai să-ii scot puroiul cu un ac”, dar eu mă tem de
înţepătură şi te refuz. Când puroiul va spori şi nu mai
ûport. atunci te las să mi-1 scoţi, dar vreau s-o faci în
n »dul cel mai nedureros cu putinţă. Acelaşi lucru se
întâmplă >i cu trupul meu. Văd că se murdăreşte, îl curăţesc
paun, dur nu reau să mă vindec. Când voi putrezi cu totul
Ôi puţ atunci o să caut leac. dar încă nu am ajuns în
ia/u îcea ia câ ă pricep câ am nevoie de leac.
■•pâr rănile săgeţilor faţă dc oameni şi nu pot

rabda sâ ir- înlăture doftorul.
I ni acopăr rănile, vătămăturile produse de săgeţile

'] de zvâcnirile patimilor, pentru că nu-mi doresc
-und de oameni rănile mele —vinovăţia mea,
-216-
Apoftegme
păcatul meu - cu îndreptăţiri, cu dreptatea mea cea mine

noasă, cu surogate cu schimbarea locului rr„;u a '
mde. O mie unu de surogate poate să găsească i n ^
numai că să-şi păstreze păcatul.
Şi nu pot răbda să le înlăture doftorul. Nu suport ă
merg la medic, să-mi dezgolesc rănile pe care mi le-au fj ţ
săgeţile şi să-mi scoată săgeţile, adică patimile. Doftorul
este duhovnicul, smerenia, însuşi Hristos. Nu-mi dau rănile
lui Hristos. Continui să mă implic în păcat, acopenndu-mi
rănile cu oricâte îndreptăţiri pot.
Şi continua, descriind încercarea pe care o face
Stareţul, duhovnicul, Hristos, ca să-mi cureţe rănile, dar n< 1
iarăşi ne lepădăm.
Acesta m-a sfătuit ca să acopăr rănile, dar n-am

inimă tare ca sâ rabd asprimea lor.
Dacă descopăr Stareţului meu rănile, mă va mustra,

probabil mă va desconsidera, mă va pedepsi. Dacă le
mărturisesc lui Hristos, cum voi sta înaintea Lui? Astfel mâ
îndreptăţesc şi mă ascund. Caut în orice chip să fug de du
rere. Deşi îl tăgăduiesc pe Hristos şi pe Stareţul meu. iubi
rea lor şi mila lor mă urmăresc.
în timp ce-mi fac munca, în timp ce dorm. in tin.r
ce discut cu medicul, îmi spune să acopăr rănile ca ttu
vindec. însă nu intră în viaţa mea. Pune înaintea mea plas
turele ca să-l pun singur, dar nu am curajul ca să rabd av
mea, strânsoarea lui. Aşa cum punem astăzi plastun sju
alifii ca să scăpăm de durere, tot aşa pe atunci punere f e u
rană oblojeli, adică bucăţi de pânză îmbibate în a. ^ ^ ^
sau alt lichid, cu diferite ingrediente, pentru ca > ^
înmoaie rana şi să se vindece. Oblojeala tiebuia > o
-217-
Cuvinte ascctice
locul dureros şi s-o strângă, astfel încât organismul să

absoarbă căldura şi ingredientele, şi să se vindece.
Şi doftorul este bun şi fiu cerc plcito dc Ici miney iar

lenea nu-mi îngăduie să merg la el, ci vine el la mine ca să
mă \ mdece şi mă află mâncând cele ce mă scapă de răni.
Medicul îmi arată cu multă bunăvoinţă m ijloacele de

vindecare şi mi le pune înainte. Cuvântul lui, iubirea lui,
zâmbetul lui, mânia lui sunt daruri. M edicul, mai cu seama
Hristos, nu-mi cere plată. Cauza cea mai profundă a nevin-
decarii mele este lenea mea, care nu-mi îngăduie sa merg la
medic p ntru a mă tămădui Pentru că nu merg singur,
deoarece este atât de bun, vine el.
Continuarea imaginii este uimitoare. Sfântul Isaia
intră in adâncime exprimând mai multe sensuri. Vine medi
cul să mă vindece şi mă găseşte într-o stare foarte jalnică şi
înfricoşătoare, care exprimă durerea şi iadul omului păcă-
t . Mă află mâncând cele pe care mi le-a rânduit, nu cum-
a â le vadă pe celelalte şi sa-mi spună: „gata cu astea”, ca
- te faci bine. Adică, omul încearcă sâ taie chiar şi ultima
a legătură cu duhovnicul lui, în esenţă cu Hristos, încât sâ
n mai exi te nici o nădejde de pocăinţă de slobozire, de
mântuire.
Dar iară;i medicul nu se mânie, iarăşi nu-şi opreşte
strădania de a mă ajuta
Mă roagă să mă opresc de acum, dar plăcerea

gustului or amăgeşte inima m ra.
D r ,ea are o plăcere. Iadul păcatului este ceva care

Tăgc. altfel nu a păcătui. Cu lingura îmi m ănânc în
Apof tti j»nr»e
fiecare zi păcatul meu. duhoarea mea , ^ ,, ,

m-am obişnuit şi prefer să continui <,ă-m, m i n i
Când mănânc, mă căiesc, dar câinfa « « , ril

adevărată . îm i trim ite mâncare spunând- Mănâncă iâ i
faci b in e ” şi răul meu obicei nu-mi îngăduit ca ^
primesc, h i sfârşitul tuturor acestora nu ţtiu t ; fa
Stareţul sau Dumnezeu nu se baga in viaţa me* dar

nu incetea/ă să se interese/e de mine. nu încctcază :j. mâ
iubească. îmi trimite, aşadar, alt chip de mântuire, uli lc*c
altă dragoste, alta rugăciune, alta jertfa. Nu se arată înaintai
mea. Nu-mi spune nimic. îmi trimite mâncare, lu >1 wunfi u
vrea să-mi spună: „Ia, copilul meu. mănâncă. sloboze*te-te.
curâţcşte-te. ca să te fa ci bine". Nu mi-o spune, mi- suge
rează, mi-o propune.
Şi răul meu obicei nu-mi îngăduie ca sâ o primesc
Dar răul meu obicei de a mânca căcatul pâcaiului meu na
mă lasă să prim esc hrana sănătoasă pe care mi-o trimite
Stareţul meu. Iui sfârşitul tuturor acestora nu'in* ct s u p e
P lângeţi deci împreuna cu mint roţi fraţii mei.

ce mă cunoaşteţi, ca să-mi vina ajutorul ct mai pn îmi
puterea mea şi să mă ia in stăpânire. ca w rr.......... • r
vrednic al Lui. Că a Lui este puterea in \eci
Plângeţi, fraţii mei. voi. care sunteţi tu ‘ ^

mine, îm preună slujitori în biserică ir f
la chilii, ca să-mi trimită Dumnezeu un ajut
puterea m ea şi să mă stapaneaâ ”v! . j
mea, încăpăţânarea mea. Pentru că cu m ^ poû
putere ţin păcatul meu ca t | nu mi- « *. ^
cineva s , p u w * n a . «» W
Cuvinte ascetice
tnn. * să fasi pfcitui n»eu. sâ stăpânească peste pâcâto

utpâmjre. ca sâ mâ înrobească şi să devin .irl^' gr t d
C* măfac ucenic vrednic ai Lui. să aiuno , ' .
. . . . , J ~ ' reoda-
ti k m c al iau. Ca a Lui este puterea m veci. El este -
gurui csrc pcate si nu hermine sâ ml predau.
A w ( s u i este minunai!
8
Vpoftegme despre lucrarea plânsului
Omul, chiar şi atunci când vrea să trăiască sinsur

\iaţa cea duhovnicească, \a \eni în mod obligatoriu'in
legătură cu fraţii care trăiesc aproape de el. Avva Isaia
abordează problema aceasta şi o dezleagă. Zicem că iubim
pe Dumnezeu, dar uităm că Dumnezeu este prezent în tot
trupul Lui. adică în toţi cei care ne înconjoară. Existenţa
oamenilor, a celor de aproape şi a celor de departe, esîe
nedespărţită de Dumnezeu însuşi.
Deoarece legătura noastră cu oamenii este neîntre
ruptă. în mod obligatoriu înregistrăm la acest capitol o mare
cădere prin faptul că devenim judecători, critici şi plini de
pretenţii faţă de oamenii care ne înconjoară. Aceasta este
căderea noastră şi care pute. Este zdreanţa terfelită a sufle
tului nostru, pe care o aruncăm de colo-colo şi care împute
totul cu duhoarea ei.
Aproapele, pe care ni l-a pus Dumnezeu alături ca
fie icoană a Sa şi, prin urmare, prin ochii lui, pnn gura lui.
prin buzele lui să se dea sufletului nostru prilej de înălţare,
de amintire a cerului, devine în cele din urmă pentru noi
piatră de poticnire. Nu că greşeşte piatra, pentru că ea rămâ
ne acolo unde se află, ci pentru că noi mergem î o Iov im*
noi mergem şi ne spargem capul de ea.
Legăturile noastre cu oamenii au drept >cc
ne dăm seama, fasonarea celorlalţi după propria nv ^^
SdU duPâ ProPria noastră Judecată;
proprie, să se depăşească pe ei mşi*i, sa ş ţ a
ţintele şi să fie nişte oameni reuşi! i şi st,n*1
o2 1-
Cuvinte ascetice
-r ci noi reuşiţi şi sfinţi. Dar lucrul acesta nu poate să

f 'o Z f' 1 ™ mai es,e pus !naintea noas,ră «
Eoană a lui D um nezeu, ct ca slugă a noastră, care trebuie să
nrecum vrem noi. Această p r e te n ţie a inimu n oastre,
I s t ă proiecţie a sinelui nostru însuşi se exprimă de o b ic e i
într-un fel dăscălitor, spu n ân d u -i celuilalt cum trebuie să fie
si ce trebuie să facă. De aceea, avva Isaia leagă înfăţişarea
noastră înaintea lui Dumnezeu, lupta noastră personală şi
pocăinţa noastră de ceilalţi, şi mai cu seamă de tendinţa de
a învăţa şi a dirija pe alţii.
Spunea iarăşi despre învăţarea aproapelui privitor

Ici porunca lui Dumnezeu: de unde ştiu că am pi Unit eu dc
la Dumnezeu să spun altuia: „Fă aceasta sau aceea ”, câtă
vreme mă aflu în pocăinţă pentru păcate. [8 , 14]
în timp ce porunca este ca noi să împlinim legea lui

Dumnezeu, noi cerem ca s-o împlinească celălalt, produ
când astfel un conflict în zidirea vieţii.
Dar cum este cu putinţă ca eu, care urmăresc viaţa
celuilalt, să ştiu că sunt primit de Dumnezeu, astfel încât să
pot să-i spun ce să facă, câtă vreme eu însumi sunt în pocă
inţă pentru propriile păcate? Dacă pot să fac vreun lucru în
această viaţă. înaintea mea şi a fraţilor mei, acesta nu e altul
decât pocăinţa.
Căci omul care a căzut o dată se află sub pocăinţă

şi nu are siguranţa, întrucât nu ştie de i s-a dat iertarea.
N ai căzut, zice, niciodată? Şi o singură dată de ai

zut in viaţa ta, eşti pentru totdeauna sub pocăinţă. Eşti un
Apoftegme despre lucrarea plir :
plângător39, un vameş care trebuie să- 1 plece capu, ,

îndrăznească să privească ^la nimic. Deci. de .Tetr .
VICII cc ai
păcătuit şi nu eşti sigur ca Dumnezeu te-a iertat nu » „ic «
siguranţă, nu numai pentru a fi luat simpla iertare
lor tale, ci şi daca ţi-ai asigurat locul tău înaintea lu. Dum
„ezeu. Vedeţi cât de realist este Sfântul Isaia? Pune înaintea
noastră marea realitate a păcatului nostru, care ..înaintea
noastră este pururea , şi totuşi noi trăim ca şi cum n-ar exis
ta. Chiar şi când ne spovedim şi ne rugăm cu lacrimi:
„Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului” (Lc. 18. 131. şi
atunci în realitate nu avem înaintea noastră păcatul no^tn.
ci pofta noastră de a cunoaşte, de a-L trăi pe Dumnezeu, de
a ne îndreptăţi. Ii înfăţişăm Domnului atunci şi păcatul
nostru, dar nu ca să dobândim siguranţa iertării, ci ca să ne
îndreptăţim precum fariseul.
Fiindcă păcatul a fost săvârşit cu siguranţa, dar

mila este a lui Dumnezeu. Căci nu poţi să fii fără dc şrijă
în inima ta până ce nu vei veni la judecata lui Dumnezeu
Dar o să spui: ..Da. am păcătuit, dar acum mă lupt.

postesc, nu mă împărtăşesc, plâng în fiecare zi . Lucru si
gur şi prea adevărat este, pe de o parte, că ai păcătuit Cele
lalte nu au importanţă, pentru că nu ele o să-ţi dea iertarea,
ci mila lui Dumnezeu. Prin urmare, problema este dacâ n
lui Dumnezeu a ajuns până la tine, sau ba.
Căci nu poţi să fii fără de grijă în inima ta poru v '
nu vei veni la judecata lui Dumnezeu- înainte >ă ajuiv
stadiul ultim al judecăţii, nu poţi să fii fară de gri,- iţmiv
ta, chiar dacă ai păcătui o singură dată în Mai*
~ Ceată a celor ce se pocăiau în primele vremi cretine P ... r -

taţa uşilor bisericii, cerând cu lacrimi ruginim c
intrau.
Cuvinte ascetice
ust i copilăriei. O singură grijă este îngăduiţii credinciosu

lui omului lui Dumnezeu: grija pentru păcatul lui. O r,ce
alhU rijă chiar dacă este încununată dc grija pentru „g|0lia
)„i Dumne/eu" - în sensul catolic al expresiei - chiar daca
este. chipurile, pentru iubirea de Dumnezeu sau ceilalţi, este
mincinoasă. Esle o chinuială şi o „îndelungare de / i |e”
încoace şi încolo în lumea aceasta. Aşadar, să ai neîncetat
înaintea ta grija pentru păcatul tău, încât sâ ajungi odată la
măsura desăvârşitei siguranţe, că ai fost judecai definitiv şi
iertat <Jt Dumne, eu.
judata însă se naşte întrebarea fireasca: cum voi pri-
i epe câ mi s-au iertat păcatele? Nu ajunge sâ le spovedesc
si mi-mi citească preotul rugăciunea de dezlegare ?
Iar di voieşti să ştii câ ti s-a dat iertare dc păcatele

i n seama de aceasta: dc nu sc m işca în inima ta
nunti dit cele a ai păcătuit, sau vorbindu-ţi altul despre
t U să nu mai sui cum au fost. Alunei (i s-a fă c u t parte dc
mii Dar di trăit \c încă în tine, stăpăncştc-lc şi plângi
pentru elt Sâ ai frici şi cutremuraţi şi durere, de nu eşti
1 'i nit dc ele până vei răspunde la scaunul dc judecată
Iui Dumtu zeu.
Nu nvâ îndoiesc, /ice avva Isaia, că prin spovedania

pt caro o taci ine harul lui Dum ne/eu prin care preotul
k c Dnmnc/eu a-ţi ici tc păcătui. Dar aceasta nu în-
aniij.i că păcatul s-a şters, ci doar a încetat vinovăţia pen-
iul iau încă există rădăcină .şi puterea păcatu-
ui. pofta şi plăcerea pacatului, iubirea şi îm brăţişarea păca-
-i ui Ii Maica pc caic ai luat o la spovedanie, nu numai ca
\ 1 tr > 1 r cască, ci cu atat mai mult trebuie sa t(
{i 1 1 r ‘ pcntiu ca s-ni putea ca, deşi ai primit
1 1 ‘l>e 11 v>l 1 nu conştienti/,ezi frica pc care
•224-
Apoftegme despre lucrarea plânsului
ircbuic Kă o ai înaintea lui D um naeu si ti,, *, .

luil înaintea Lui. muu 11 pfcftJ
Dc nu se mişcă în inima ,a nume din «
păcătuit- le - a i spovedii că tc-ai maniat. Nu cumva
iarăşi mania în mima ta? Te-ai spovedit câ ai furat 7 ^
aVut gânduri ruşinoase. Nu cumva iarăşi se mişCd ln
la celc pc care le-ai spovedit?
Sau altul vorbindu-fi despre ele, să nu mai ştii cum
au fost. Trebuie sa ajung, la un asemenea grad de uitare de
neţinere dc minte şi de nepătimire, încât altul să-ţi spună
păcatele tale şi tu să nu-ţi mai aminteşti nimic. Să-ţi spună:
„Nu eşti tu cel cc-ai făcut asta?” Iar tu să te miri: .Eu
cand/ Atât dc mult viea avva Isaia ca omul să fie străin dc
înţepătura păcatului, şi cu atât mai mult faţă dc simţirea şi
plăcerea lui. Nimic să nu se mişte înlăuntrul tău nici
amintire, nici patimă, nici plăcere, nici iubire. Dacă, aşadar,
altul vorbind despre păcatele tale, nu doar refu/i păcatul, ci
nici nu cunoşti ccva din el, atunci poţi să spui câ mila
Domnului a ajuns până la tine.
Psalm istul spune: „Domnul meu eşti Tu, că de bună
tăţile mele nu ai trebuinţă" (Ps. 15, 2). Tu. zice. eşti ade\ă-
ratul Dum nezeu şi nu idolii, pentru că n-ai ne\oie de bunu
rile mele şi de aceea te-am primit ca Dumnezeu a meu.
Textul ebraic, fiind în armonie cu tot duhul lui Israil. ^
că omul nu poate să facă nimic, adică facerea lui de i e
ajunge până la Dumne/eu. Oricât mi-aş întinde d>
mea, \ ii tulea mea, dragostea mea şi orice alt lut b m
exista înlăuntrul meu, acestea nu ajung pânâ h Dt
să spun: Doamne, îmi eşti dator. Oii ce aş la<^
mic.
• \ i irunC ' r.iiHi
G ândeşte-te câ ai ceva tn mana * ^
SŞ ajungă pânâ la cer. O ne te \<-dt * ;
ajunge nici pânâ la acoperişul mana' 1,1
Cuvinte ascetice
-nă la cer' Şi totuşi, când eşti naiv, crezi că reuşeşti ceVa

* act suntem noi oamenii în mod obligatoriu. Nu ne
dăm seama că n„ pn.em face absolu, nimic. Tonul , i rlule'
noastră şi toată dreptatea noastră nu trece nici mai sus dc
capul nostru. Adică nu suntem decât nişte fiinţe nevrednice,
înrobite păcatului, pe care l-am ales noi singun şi de aceea
întotdeauna „ce nu voim, aceea facem (Rom. 7, 16).
Prin urmare, înţelesul cel mai adânc al Psalmistului
este: binele meu. Dumnezeule, nu ajunge până la Tine, ci
numai păcatul meu. Dar Tu eşti Dumnezeul cel adevărat, de
aceea şi îndrăznesc să Te osebesc de dumnezeii cei minci
noşi şi să trăiesc cu toată încredinţarea şi nădejdea că voi fi
auzit, pentru că a Ta este mila (Ps. 61, 13). Dacă deci
credem că Dumnezeu este Dumnezeul nostru, trebuie să
simţim câ nu El ne este dator pentru ceea ce facem, ci noi.
Noi avem datorii şi cerem să ni le şteargă. Omul care nu stă
ca păcătos şi ca neputincios înaintea lui Dumnezeu nu va
putea niciodată să pipăie sfinţenia Lui.
Traducătorii Septuagintei au făcut în textul lor o
mică schimbare a textului ebraic, apropiindu-1 de mentalita
tea grecului care. în timp ce-l citeşte, filosofează şi zice:
dacă binele meu nu ajunge până la Domnul înseamnă că
Domnul nu are nici o nevoie de mine şi că nu aşteaptă
nimic altceva decât să stau înaintea Lui, cunoscând că nu
pot să-I dau nimic.
Bunătăţile melc nu-Ţi trebuie. Este ridicol să cred că
fac ceva pentru a-I oferi lui Dumnezeu bunătăţile mele.
Râde atunci Domnul, după cum râdem noi de un copil mic,
care crede că a făcut ceva sau crede că poate să facă ceva.
omnul nu aşteptă nimic de la noi, decât să aruncăm sabia
noastră, păcatul nostru. Pe acesta vrea să-l părăsim ca să
nu-I mai fim potrivnici.
Iar de-ţi cere cineva, învaţă-l pe el.
Acum continuă cu problema învăţării altuia

va /.ce cineva, eu nu voi învăţa pe aproapele meu dar
vine el la mine şi mă ispiteşte, mai ales cu ispiui cea m
mare, cerându-mi să-l învăţ, să-i spun ce trebui-.- j taci
pentru a se mântui, pot eu atunci sâ fiu indiferent. Nu ■ '
aceasta o lipsă de dragoste? înfricoşătoare ispită!
Fiecare ispită, chiar şi cea mai mare şi mai p tem
ea, în realitate este un imbold dat tuturor patimilor lăuntri
ce. Dar această ispită urneşte şi patima cea mai rea. leul pe
care nimeni nu-1 poate lega, taurul pe care nimeni nu-1 poa
te îm blân/i, adică egoismul omului care-1 face să crea :ă câ
este ceva. Dar in clipa în care va simţi câ este ceva. a că. ut
Şi de aceea Iacov, fratele lui Dumne/eu. zice: ,.nu \ă fac. i
învăţători” (Iac. 3, 19). Altceva este să te cheme Dumnezeu
cu stăruinţă şi insistenţă pentru a te face învătător. şi alt<.e\a
dacă te faci cu de la sineţi putere învăţător al altuia, nuirui
pentru că ai, chipurile, cutare mărturie sau ne\oie sau prefe
rinţă.
1
Şi dacâ dăndu-ţi sufletul spre moarte ca vj-i

grăi eşti lui libertatea, iarăşi se va întoarce la tine actl t .
cerăndu-ţi, ca unul ce n-a folosit nimic din cele ce i-ai »■
deci nu le-a săvârşit, desparte-te de el eăci asţft /
sufletul tău.
Sfântul Isaia, după cum singuri \â puteţi da ^

nu este doar pătrunzător în gândirea sa, adânc ^
în continut, dar are şi o înlănţuire care lc cUv rin ~
astfel încât # nu „tat fie ceva »
aşadar: dacă-ţi cere cineva statul, met c
tea situaţiei, spunându-i c e v a simplu, luc
Cuvinte ascetice
Sa nu ai impresia ta ---------------- ------- *«,

vor înnobila, sau că sunt o virtute sau un drept al tău, pentru
sinucide, de vreme ce unul este învăţătorul, ihistos

(Mt. 23, Kj.
Ca să-i grâieşti Iui libertatea. De aceea, vorbeşte-i
in libertate, cand îţi cere sfatul, spune-i părerea ta, dar Iasă-1
liber pentru că omul face numai ceea ce vrea. E o minciună
ă cread;: cineva că poate să-I îndrepte pe altul cu învăţătura
a Omul este cel mai mare revoluţionar şi devine cel mai
marc răzvrătit cănd simte că vrea ceva înlăuntrul lui şi tu îl
împiedici.
Aşadar, ceea ce vei încerca să faci este să-i aminteşti
de libertatea lui, de puşca cc se află înlăuntrul lui, şi care
foarte probabil că este îndreptată către el însuşi. Foloseşte-ti
libertatea în mod drept, iar cuvântul pe care poţi să-l dai cui
îţi cerc sfatul sâ fie scurt. Când însă vezi că nu merge bine
^.au câ este un om rău, nu-i mai spune nimic. Numai când te
duet* într-o ispită de moarte, spune-i ceva, dar şi atunci
lasâ-1 liber, dupâ cum crede.
Iarăşi e va intoari e la tine, aceleaşi cerându-fi, ca
anul
. .£...(e' .n-a
i i . folosit
/ nimic din cele ce i-ai spus,
* deci nu le-a
săvârşit. Ma întrebi ce să fac ca sâ nu cad în păcatul judecâ-
rhT 1 Î U ^ Ûn CrCC* Ci* Ce' ma* ^me este nu merg* *a
i w altor monahi, sâ nu vrei să răspunzi la câte te întreabă
•pui i ecât „Hinecuvinlea/â”. Apoi vii şi mă întrebi
Apoftegme despre lucrarea pl.V, u\lil
a doua şi a treia oară despre acelaşi păcat f e

spun atunci? Inchide-ţi gura, 7jcc avva J aia' ' ' lha*
spune nimic. Faptul că te întreabă despre
arată că cl nu are n.c. o dispo/iţic să se îndrepte I ,1 „
lui este leg a tă d e c i în su şi. P ‘^ n a ic o
D w m e * de d căci 0B/e/
Mai înainte, de dragul lui ţi-ai dat sufletul spre m, T
Te-ai trecut cu vederea şi te-ai băgat in marea ispită ca sâ ,
spui ce trebuie să facă. Dacâ revine, înseamnă câ nici nu va
îndreptat, nici nu se va îndrepta. Pentru tine el este un peri
col de moarte. Să nu crezi că prin a-i repeta a doua sau a
Lrc scoţi ceva. în loc să-l ajuţi, sâ
ştii că vei muri tu însuţi. El nu se îndreaptă. Dacâ ar fi vrut
să se îndrepte, de îndată cc ţi-ar fi au/it cuvântul, ar fi price
put că răspunsul tău este foarte duhovnicesc, şi îndată s-ar fi
schimbat. Dar pentru că nu se schimbă, este cu ade-.ărat
osândit dc sine însuşi.
Căci este un lucru mare pentru om ca sâ-fi Iau

voia proprie şi îndreptăţirea sa, pe care o socoteşti' conjur-
mă cu Dumnezeu, şi să păzească cuvântul celui care-l ii -
va(ă după Dumnezeu.
Dacă omul poate să facă ce\a mare în \iat.i lu:.

atunci aceasta este: să-şi lase voia sa, dreptatea sa. orice
simţire despre sine însuşi şi, mai ales. s a lepede ideâ ca
este îndreptăţit de altul. De exemplu, eşti îndreptăţit ca
fii cinstit, iubit, ajutat, să ţi se îngăduie s â m locul
cuvenit, să fii recunoscut. Lucrul care te îndreptăţesc
ce aştepţi dc la alţii, a c ee a să laşi şi- in plus. \o u ta
două lucruri sunt c ea mai mare reuşita F1- c f' ‘
realizezi în viaţa ta, mai cu seamă când n>- 1' '
dreptatea ta sunt după Dumnezeu. D*c4 îwr
Cuvinte ascetice
• hp-ri ne D um nezeu, eşti chemat să părăseşti ceea ce crezi

tu c ă vrea Dumnezeu şi să păzeşti cuvântul ceha care te
in m ă D ^ n d ” cineva crede că are cunoştinţa voi, şi

. Pntătii lui D u m n ezeu , iar tu îi spui să Împlinească cuvân-
,ul h u i care-1 învaţă după Dumnezeu e ca şi cum i-ai zice
ă ^vârsească o fărădelege, un pacat, o minciuna, un rău,
ceva p ericulos şi distrugător. Aşadar, un lucru mare este să
faci ceea ce ţi se pare rău. periculos, greşit, dar pe care ţi-1
spune cel ce te îmată după Dumnezeu, şi nu ceea ce eşti tu
X u r că este \ oia şi dreptatea lui Dumnezeu.
în continuare, avva Isaia relateaza o intamplare
pentru a arăta că legătura noastră cu Dumnezeu se realizea
ză în inima n o a s tă Suntem atât de mânioşi, încât niciodată
nu-L iubim cu adevărat pe Dumnezeu. Când mai cu seamă
>imam câ îl iubim, exact atunci descoperim că nu-L iubim.
..Mincinoşi suntem", zice Evanghelistul loan (1 In. 2, 4).
Deci nu există nimeni care să-L iubească pe Dumnezeu?
Există: cel care crede numai în păcatul lui, dar nu-1 iubeşte,
ci-1 părăseşte. Libertatea lui este concentrată în Dumnezeu,
şi nu în gândul lui şi în voia lui.
Mesajul primei duminici a Triodului este că genera
lul. când trebuie să meargă la război, îşi adună ostaşii, îi
încurajează, le povesteşte istorii şi pilde ca să se
entuziasmeze şi să se repeadă împotriva duşmanului. Tot
aâ face şi Sfântul Isaia cu pilda pe care ne-o relatează.
Caci omul lui Dumnezeu, avva Nistero, văzând sla-

a lui Dumnezeu şi având pe fiii surorii sale locuind împre
ună cu el nu le-a poruncit nimic, ci l-a lăsat pe fiecare în
voia lui, fit că se făceau buni. fie răi, neîngrijindu-se de ei.
-230-
O să vă dau un exemplu, zice avva Iva'

, ăi dar să nu mă răstălmăciţi. Vă amintiti de Z T k
E1 ’a ajuns la o aşa măsură de virtute, încât odata a -
Slava lui Dumnezeu. înainte de a o vedea, probabil c ' a . T
o purtare diferită, dar după aceea, a ţinut cu străşnicie urm'1
torul mod de vieţuire: trăia atunci împreună cu fiii suron,
sale, dar niciodată nu le-a poruncit ceva, niciodată nu le-a
spus faceţi asta sau aceea, niciodată nu le-a dat o poruncă
niciodată nu a răspuns la întrebările lor. I-a lăsat sâ facă ce
vor, fără să se îngrijească de ei. Şi ceva rău dacă ar fi făcut
nu se îngrijea, şi nu avea simţământul că el greşeşte sau că
el îi povăţuieşte la rău.
întâm plarea probabil că este provocatoare pentru
câţi cred că pot să facă ce nu poate face Dumnezeu. Dum
nezeu nu intervine niciodată ca să-I acceptăm învăţătura, ca
să-L simţim. Dacă, de exemplu, îl întreb înlăuntrul meu pe
Dumnezeu: „Dumnezeule, să-l fur pe ticălosul acesta care-i
asupreşte pe săraci?” voi auzi glasul: „Fură-1, că mentă!'' şi
dacă întreb: „Să-l omor pe criminalul acesta?", voi auzi:
„Desigur, omoară-1, pentru că sângele celui ucis strigă!”.
Dumnezeu niciodată nu grăieşte împotrivă, pentru că ştie că
vom face ceea ce vrem.
Sunt însă oameni care cred că depăşesc puterea lui
Dumnezeu şi pot să impună celuilalt ceea ce este drept. Şi
pentru că aşa ceva este întotdeauna provocator, editorul
textului avvei Isaia se referă în însemnările sale la nişte
monahi, care l-au vizitat pe avva Pimen. pe marele d ^ l *
pentru că s-au smintit când au auzit această întâmplare ,
l-au întrebat: ..
- Cum era cu putinţă ca aw a Nistero ^
sfătuiască ucenicii, mai ales pe acela care era - a
neîncetat păcătuia?
Şi răspunde avva Pimen:
-231-
Cuvinte ascctice
_ Dacă aşa fi fost cu în locul lui avva Nistero, atunci

1 îs fi si acoperit. Daca cu aş fi avut un astfel dc om nesu
pus nu numai că nu l-aş fi statuii, ci şi pernă i-aş fi diU Ca
sa doarmă mai odihnitor şi sS-şi facă pacatul cum vrea
Şi spune atunci monahul Anuv:
- Avva Pimen, nu m-am aşteptat de la tine la un
astfel dc răspuns! Bine, dar dacă-1 laşi liber sa facă ce vrea,
ce răspuns îi vei mai da lui Dumne/eu? Dacă tc întreabă
Dumnezeu de ce nu l-ai mustiat cand l-ai va/ut că
păcătuieşte, ce-I vei răspunde?
Şi răspunde avva Pimen foarte simplu şi adevărat:
- îi voi spune deci, că Tu mi-ai zis: „Scoale mai
întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi şi paiul
din ochiul lui" (Mt. 7, 5). De ce mă mustri. Dumnezeul
meu? Una ne spui, şi alta ne ceri? Uiţi că mi-ai spus să scot
mai întâi bârna din ochiul meu şi apoi paiul din ochiul frate
lui meu? Cum să-l învăţ, când şi cu însumi sunt păcătos40?
Uneori, când problema care îl preocupă pe cineva
esle de viaţă şi de moarte, se poale să meargă şi la alt Bă
trân, care să nu ia în considerare adevărul obiectiv, ci sufle
tul omului care întreabă. Va stabili cu precizie conţinutul
problemei şi-i va da răspunsul care-1 aşteaptă, pentru că toţi
îl vom lăuda pe Stareţ, dacă ne spune ceea ce voim să au
zim. Dacă ne spune altceva, vom rămâne nemulţumiţi şi
vom merge la al doilea, sau la al treilea, ca să ne dezlege
nedumerirea.
A v\a Varsanulie, pentru a-1 linişti pe unul ce s-a
scandalizat şi l-a întrebat dacă are dreptate avva Nistero. i-a
zis:
- Ascultă să-ţi spun. Avva Nistero l-a sfătuit de
multe oii înainte sa vadă slava lui Dumnezeu, dar ei 1111 s-au
4U
Patericul, Pentru avva Pimen, Alba-lulia, 1W0, p.164.
-232-
Apoftegme despre tocmea plfetftf
nocăit. şi atunci el. ce sâ facâ ’ |.a u SJ(

poate se vor ruşina vreodată >i sc vor idurnfa,'^
Adevărul, desigur e->tc unul- îmiM,
L*.««*. p—*—
(6^ ^ *
i H : S s
Aşadar, dacă avva Nistero nu fkea ruc, ,)ob<m

celor ce locuiau cu el, cu c i nui mult nu trebui* «
observaţie fraţilor sâi orişicare monah. Nu trebuie si « c o
tăm nimic de la celalalt, ci. asa cum este fiecdrc vâ rtâcn
Că este D um ne/eu. să vedem in ochii lui pc^Dunmcw^
desăvârşirea lui Dumne/eu. sa \edem propnui rv>*tru pvîcu
in celalalt, şi nu pc al lui. Atunci putem ^Lîrr» iruiiracA
Domnului. De aceea, numai când te întreabă, poţi ^ ,
amesteci.
Zicea i/c \prL C'ain si Axei t j. nefiind incă ma

şi nici Scripturi, mire ce-i învăţa pc ti sâ facâ aceaiU iau
acrea" Pentru a l dacii Dumnezeu nu m u:J r* <>m ..
zadar sc osteneşte.
Când Cain a făcui răul. iar \vel binele Jd

exista lege. Cine l-a învăţat pc X\el bin. . E1 .*
cum a simţit Cam că ceea ce a lacul era p ă c a t ■ 1
şi s-a mâhnit, precum zice Slânta Scriptură s -:
(Pc. 4. o)? De cc şi-a pierdui pacea ţi semnăunM. ^ - -•
/icc textul ebraic (Fc. 4. 7) > Pentm simplul
Dumnezeu l-a învăţat binele, el in'-i ftcuj —
urmare, dacâ nu-1 învaţă Dumne/ea tv om 7 7 ''.
neşte. Orice ai face ca >u-l ajuţi pe cela - •
însuşi, nu vei reuşi, de vreme ce niC1 ..[ jim T l *
să-l înveţe. Trebuie ca sufletul si 'tea
------------------------------ ------------ nt f. 'u
41 S fin ţ ii Yananirfie >• loan. ScnMn
P- 603],
Cuvinte ascctice
păcatul lui, care îi înrobeşte voinţa. E nevoie de o dispoziţlc

pentru adevărata schimbare, pentiu ca descătuşarea din
libertatea pe care credem că o avem sa se producă.
Totul începe de la om şi de aceea, în cele din urmă
problema este: iubesc păcatul meu sau nu? Nimeni nu poate
să spună că păcătuieşte, deoarece nu poate face altfel. Fără
îndoiala, nu toţi au aceeaşi putere, unul poate mai puţin,
altul mai mult. Altul poate cu mai mare hotărâre, altul cu
mai multă trudă. Ce e sigur e că, în cele din urmă, ceea ce
vrea, face. Deoarece fie că ai doi talanţi, fie că ai cinci, dacă
îi sporeşti. Dumnezeu îi primeşte şi-ţi va trimite mila Lui.
Dacă nu ajunge binele tău la Dumnezeu, ajunge totuşi la
tine mila Lui şi te slobozeşte de păcatul tău, numai că
trebuie să stai contra păcatului până la sânge.
De cele mai multe ori noi vrem să stăm picior peste
picior şi să ne plece păcatele. Ne temem de moarte, ne
temem de martiriu, de adevărata pocăinţă şi rămânem în
ticăloşia noastră. „Om ticăloşit ce sunt, cine mă va izbăvi?”
(Rom. 7, 24) - ne întrebăm, în timp ce Dum nezeu există şi
mila Lui ajunge până la noi. Dc aceea, Sfântul Isaia
continuă şi spune:
Vai mie, vai mie, câ încă n-am fo st eliberat de focul

gheenei.
Vai, vai, că nu m-am slobozit de ceea ce mă trimite

direct în focul gheenei. Adică păcatele mele, căderile mele,
poftele mele, neatenţiile mele, toate câte mă fac să păcătu
iesc, nu sunt doar sania care mă duce în gheenă, ci aparţin
gheenei, diavolului. Prin urmare, sau sunt în îm părăţia ceru
rilor. sau sunt în gheenă. Nu există a treia situaţie. E valabil
aici principiul terţului exclus. De vreme ce îm părăţia ceruri
lor a venit şi este înlăuntrul nostru, atunci înlăuntrul meu
-234-
Apoftegme despre lucrarea plâr , |1J;
este fie împărăţia, fie gheena, dar zit, ..

aparţin gheenei nimic nu am lepădat ' U , " ^ 1
toată duhoarea, tot pârjolul gheenei. rul *m
Cei ce mă atrag spre ea rodesc hcâ m

că în inimă toate lucrurile ei. n )nin' 's|
Ce. care îmi trag inima în gheenă încearcă nu

ma, sa semene înlăuntrul meu, ci şi să ^ q" £
sămanţa lor. In inima mea se mişcă toate faptele iadului
Avva Isaia m-1 descrie pe omul care. deşi vrea să e
elibereze de pacat, rămâne marele vinovat. Nu zice că « i e
rnă atrag aruncă sămânţa, ca în pildă, adică noaptea. în timr
ce dormeau, un om străin rău şi viclean a venit şi a arunci
sămânţa de neghină, iar neghina a crescut şi a înăbuşit erâul
(Mt. 13, 25-26) ~ adică într-o clipă de akidie. lene. ispitJ,
este cu putinţă să vină vicleanul, cei ce mă atrag, sau să
ţâşnească dintr-o dată patima şi să arunce sămânţa ispitei.
Ci zice că noi înşine cultivăm sămânţa pe care au aruncat-o
noaptea, o udăm şi o reudăm, iar sămânţa rodeşte şi dracii
adună roadele şi le duc unde vor şi odată cu ele şi pe noi. >1
astfel în inima noastră se mişcă întotdeauna faptele gheene
Adică în loc să avem în inima noastră recolta de grâu. a -err.
recolta celor ce ne atrag spre iad.
Cei ce mă scufundă în foc se mişcă in trupul ^

voind să rodească.
Cei ce vor să mă arunce în tocul <.el \e>nu. ^

în trupul meu, îl stăpânesc, vor să rodează. ^
dat dreptul să-mi facă ce vor. să-şi lucrarea
gere a mea până la capăt.
Cuvinte ascetice
Căci încă n-am cunoscut undi voi merge (/( ai( j

• nu mi s-a gătit calea cea dreaptă, încă n-am Jost sl»'-
InHt de cnergiih (lucrările) celor aflaţi în văzduh, ale C(>.
lor ce mă vor împiedica din cauza lucrurilor lor rele care
sunt în mine.
Când avva Isaia îl anali oază pc păcătos, p e r sp e c tiv a

lui este deplină, el însuşi fiind plin de trăiri izvorâte din
lupta lui. din harul lui Dumnezeu şi din libertatea cea întru
Hristos. Pentru el. Dumnezeu nu este un necunoscut, ci Ccl
cunoscut. Cel milostiv, mila, pentiu că cl însuşi s-a luptat
până la moarte şi în clipele când era gata să moară, Domnul
îl învia Foarte frumoase sunt cuvintelc lui şi merită să le
citim astăzi când intrăm în perioada pocăinţei.
Căci încă n-am cunoscut unde voi merge de aici.
Cum pot să-mi dau seama că înlăuntrul meu nu stăpâneşte
încă Dumnezeu, ci puterile întunericului? Din faptul A- că nu
am siguranţa unde voi merge după moartea mea. încă nu
am îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu şi deplina cunoştinţă
a faptului că am câştigat locul pe care mi l-a gătit Dumne
zeu. încă trăiesc între stricăciune şi nestricăciune. încă mă
aflu între Dumnezeu şi iad. Când sunt sigur că voi merge în
rai, atunci e adevărat cuvântul: „Iubeşte pe Dumnezeu şi fa
ce vrei . Când nu am în mod deplin această încredinţare şi
îndrăzneală, atunci sunt încă înlănţuit.
încă nu mi s-a găîiî calea cea dreaptă. Avva Isaia se
referă a elementele care descoperă nu numai că omul s-a
oprit în chip simplu de la păcat, ci şi că s-a slobozit de
păcatele sale, şi drumul lui înaintea lui Dumnezeu este
liber. Când înlăuntrul lui puterile întunericului nu mai
pândesc, înseamnă că a dobândit îndrăzneala şi siguranţa că
este omul cel mântuit, că este omul cerului, că i s-a gătit
1 alea cea dreaptă.
-236-
A p oftegm e despre lucru,., j
„Drepte faceţi cărării. Lui’ .

ghelia. Ceea cc înseamnă: pregăUţi-vă r
care era înaintea mea şi Care este ma, tar, ,
3i il) . Pentru că ceea ce eu vă infăţ, , , ca ,, f ,1'
face realitate. El va pregăti calea in inima voastră ,, J
zul duhovnicesc. C alea era dreaptă, calea mântuiri, [
raiului, calca ccrului, este deschisa in Biserică. Mulţimi
oameni intră în rai şi neîncetat sfinţii sporesc.
Dar oare pentru mine gătitu-s-a calea tea dreaptă
Fără îndoială, calea mea duce la cer, dar pentru mine urma
rea lui Hristos nu este drumul tihnit, uşor. de-a gata. Da. rr .
lupt, dar obosesc, nu reuşesc, cad, mă doare. Hotărăsc sâ nu
păcătuiesc şi apoi păcătuiesc iarăşi. întâmpin dificulîâji Mi
se pare grea Crucea lui Hristos şi că greu ajunge cine. a in
rai. Mi se pare că, şi dacă aş vărsa lacrimi cât apc;c
oceanelor, tot nu-mi vor fi de ajuns. încâ nu mi \-a
calea cca dreaptă. Hristos a spus: „Jugul Meu e hun vi
povara Mea este uşoară” (Mt. 11, 30). împărăţia cerurilor
s-a deschis şi este înlăuntrul vostru (Lc. 17, 21). \c t- ca
arată că omul poate să înainte/e în viaţă cu Hristos. w
descătuşează de puterile întunericului şi înlăuntru său
stăpâneşte Hristos. Atunci calea lui este tihnită.
Eu însă vreau să citesc, şi cititul mi se pare de nesu
portat. Merg să mă rog, şi simt o mare greutate, un întu re t
fară sfârşit. Până la urmă, unde-i Dumnezeu ca să-l p
bi? Vreau să mă lupt ca să dobândesc neprihănirea.
nia şi eroismul şi toate mi se par de neîmplinit
grele, şi zic: „O, Hristosul meu, de ce ne-ai făcut
de grea ?” , ..., ■
în mine au putere păcatul şi demon.* cure iu e re ^
păcatul, şi nu Tu, o Hristosul meu. Caka ^
nu s-a făcut dreaptă. Cum aluneca copui .
uşoară este viaţa în Hristos pentru ^
-237-
Cuv inte ascetice
,_3 s,obo,j[ de păcate. Dar pentru nune csto o |x»\ ară (|c
neridicat. , , ■ , , * ■, ,
imâ n-am fost slobozit <h' luci anii cclm (,j]t!li ((|
vd-iluh. încă simt că demonii ma trag, când încolo, când
încoace. încă simt că patimile mele mă pogoară în adâncii
rile iadului. Să înalţ de acolo glasul meu? Mi se parc ca nu
\a ajunge până la Tine pentru că înlăuntrul meu lucrează
păcatul, demonii cei răi.
Desigur. încă n-am fost slobozit dc lucrările celoi
aflaţi în \ăzduh, ale celor ce mă vor împiedica clin cau/a
lucrurilor lor rele care sunt în mine. Cuviosul este aici
uimitor în ce priveşte desăvârşirea expresiei, siguranţa
cuvintelor şi simţirea a ce se \ a întâmpla în jurul şi înaintea
morţii. Este foarte adânc. Nu m-am eliberat, zice, nici de
lucrările care sunt înlăuntrul meu şi pe care le văd şi le simt,
nici. mai cu seamă, de lucrările care sunt în vă/duh.
Deşi avva Isaia se referă la demoni, totuşi aici vor
beşte despre lucrările lor. Ştie cât de sofisticat este demonul
şi cu câtă artă se ascunde, înfăţişându-şi voile sale ca voiri
ale lui Dumnezeu, iar pe sine ca fiu al Iui Dumnezeu. Se
ascunde ca să facem faptele lui, ca să fim puşi hi treaba
de el.
Demonul este o persoană, este un iposlas. Demonul
este o zidire a lui Dumnezeu. Ca fiinţă spirituală, nu poate
să se unească de nedespărţit şi neîmpiedicat cu noi, ci doar
să acţioneze asupra noastră. Aceasta pentru ca omul a fost
făcut ca să se unească în întregime cu Dumnezeu prin
energiile dumnezeieşti. Dumnezeu, în El însuşi este neapro
piat. Putem insă să primim energiile Lui şi, prin ele, sa
devenim una cu El. Energiile nezidite sunt însuşi Dumne
zeu, strălucirea esenţei Lui. Exact aşa, şi energiile demonu
lui sunt demonul însuşi. Atenţie, sâ nu le amestecăm!
-238-
\poliiT.nic despic lucian i
I V o ' m*i no /dmlmn vi • mi......nu ,nu

ii jMTŢT" |\'ţ*i.t \ , ) j (
doosohiiv intre demonii ooi rfti i energiile \ "U»
făn *i " ,;l i," u 'l>: demonul | |||M|f|;i| )|( '"»» Kfciul
enoi'.mc (loiiu>nio;'i s;iii .. lu tn n .y | );1| t|«.i,UlI111i ' ! , |i '
«.«< exac-l a ce la şi I n c , |„ ' ......
demonul, dup;, cum in Sp;.iolc ra/e. ,,
apriiisfl. I >o asemenea, so .isouudo înapoia lu „
poftei, siiu mapoia rnişoau, sufletului , , |m ■ ' '
percepem oa onorau oloololo aoosioia. ,.,u
rodesc îiilăimlinl ih.sIiii l)c aoooa. v..,|„ vu ,
energii (lucian).
luc i u am losl slobozii do onoij-ulo (luci.tnl,-), r|.„
afinii m vâ/duli, ale celui ce mă voi nnpiedn ,i ,lm t.m/.i
Iticruriloi loi rele c aic suni iu mine iuefi un in am eli!«-i.il
de energiile dcmunilui caro suni ui vă/duh dr .mul,
vă/dulmlui, c um le numesc alţi l’ănn|i. th cei O JMIldl
sii mii râpeasca sufletul, şi sii m;i impiednc iti t.ilt'.i ni i
calic ccr. îngerii lui Uumne/eu, Diminc/m In uşi v lupi.1
ca Sii elibereze lâpluia I iu, cinai şi in uilinia clipă >i
uree la cer, fie >i cu uri smolii „Doamne )r uv “ Dai *1 mo
nii pândesc pana m iilluna clipă ea a Uasiijie ( u <» nemul
(limite, sau cu un ,,iui” pe eaie 1 va spune aifl» (ui i \s an
poale sâ I spuua, deoarece întotdeauna este IiIh-i
D emonii .tu preratit m mod peihvt planul <!< piem
a omului. Se mişcâ inlâuntiul lui, mu a i n |kiitm a
au pulm ţa sâ se unească cu uilctul in» nu Imul hmU
iposlasmi. Pol insa a modifice învelişul aillehilm '
ile lui şi sâ d o m n e ascfi asupra noastiâ Dat, *unlmm j.l.mu
lui pc c a ic 1 au alcătuit ei, nu avem »u
lOlJJţi o OU’Otaic mateilalilalf. la 1« 1
239
C'u\ mii^ a s e e ti c o
.M1J l t, M udul. sxmu in mod olar. şi un loc do \ u - | n„ r

| \ l" , nu',.110 a snllciului in .uvsUm *i ,,, vV|r K\v
dînMinlcM lui
V i l e i . laplclc melc. despre c a i c c io d ca ou Ic \ U.;||)
a i 1( ! u ui ir.ilitatc sunt strălucirea d c m o n i l o i Suni
miţK u n u sinelui loi jv caro cu o in^lac ou convin*vrea oft
sjp( 11!'» I»k ce \ reau. In <. Iipa ut i a u u u l ca suni Iîl vr,
IUI ,i ni scama ca sunt m a u Io înlănţuit, şi do aceea mă
. mâ mântuiesc dar iarăşi ma iuoo. MA inhaţa alunei
„ ,i, 11 i ălâulm. pontiu câ nu am c u n oş tin ţa faptului că
: i| lucru pA caro inii adcvâi il vrea su llo lul mou osie
j I, , ! i , i. dcoa iecc pentru II s a născut. po II il caută şi
in I ! . niihncşic
Oi Kt altce\a pc caro cred câ 1 vreau oslo o minciu
m> -U unu o talsihcaic. un balast, po caro 1 aruncă
îpra mea I Mcloan Şi ou, purtându mâ in acesl tel, îmi
pierd t lulibiul i cred ca \ reau tăul. Do aceea, şi /ioc „râul
, i| Ic num (Rom . ’ I), râul şi moariea pc caro o
- . "i mu. pentru i * cl msuşi este moailo ( and, do exemplu,
1int mânios simt râu sau stăpânit de oncc allâ paiimâ, in
rc.ihuic ,*■ eslia sunt hu m u lt tyU <il( <hmonitoi m n sunt
In tmnr
Demonii so unesc cu noi nu ca persoane, intiând
mlăuniuil nostru, ci pun luci nule loi tele şi întunecate, po
* le tai cu noi C u noi v uncşU alai \iclciiia demonului.
cji si hatul Im Duinne u. ponliu c;i „lejjai de nune"oslo si
Dumnezeu i vuiuica. iu noi devenim ho mlunecaţi, lie
1 1’ oii.iti ( j u ,{ jMcatmes» nu mseamuâ pui şi simplu câ am
■ n* 1 ,1 1,1 i^ a a dus o mucava luptă, im uitie}*
1 ' ,l'1 1Hi 1" -t bnuit Pim urmare păcat nu msc.mma ca
' * • - îl Npo\eiiev şi sunt iertat st. dacâ iarăşi îl lac.
T 1 '! u< J , *'i !>>u at jum amnâ câ un do cc m am născut
n 1 1 Dmnm ( upoak a odihnoască sullolul meu şi
2 10
............ ............................. ' “ " « « P i ™ , , .........
i ă sullolul IUI poate Sâ rămân* nep,j|)m„ .

rii D u m n e z e u . Păcatul nuai est,- 4" 1
iir.,rft. j-reşeala. înşelăciunea. soăpăiareâ |;mmi'
.„mit nimeri drept la |mlâ, Neicusila tiu-, .*Jt. ' '' h
voitei ^
io propria m ea voie do a păcălui, 1 i csto
(llolo cu v o in |a dem o n u lu i celu, v,clean, e a i c ^ ' m !
Ici inlînmlml m eu. m timp ce cu cred ea csto cc-
căutat I Vnli ti ea de licoare dală eaml lac ceva. mmu c , Z \
"nosc w A,sa sc cxplică placcrc.i, amintirile ,v,
catului .şi m to a re c re a la păcal, caic vatăn.ă .nt,c;.,-a nu',,
liiu|a De ueooa, avva Isaia ziee că încă nu nit s a dcschis
calea cea (Ireaplâ, mea nu m am slobozit do enerj-iile denuv
nilor. I're Im ie ea licoare mişcare, eluai şi cea mai mică. .a
sc o p rească inlămitrul meu. ea să spun: acum încep să mă
unesc cu I ) u m n c / c u .
încă tiu tun va. ut venitul sa nu) nuiniumscâ <j( <•/,-

( aci inca rodeşti răutatea hn m mine
Hristos S-a născut. Mântuitorul a venit, dai cu iiua

nu I am v â / u l . nu am devenii casnicul 1 iii, iui 1 am pus
inlâunlml m eu pe Mântuitorul Hristos, iui iu am unit cu I 1
încă n am vă, ut Deoarece verbul oo<m> (.i u\ic.tv
are de rcrnla in|elesul de a primi, a se satura, alunei e\p u
sia î n s e a m n ă „iui m am saimat de Mautuitoiul HnMos. nu
1 am primit înlăuntrul meu pe Mautuitoiul. dc>i i vvn,ţ ^
mă măntuiască". Răutatea demonilor, a eneit’uloi \ul*»u
mea rodeşte înlăuntrul meu.
frică n tini v ă : u t (> î n ( l r a : n t ’* i l a î n t n » n ftf f
toiul încă n am f<>st declarat <a nu vuit 1 .......'

încă nu m am depărtat •/< /</< âtoiu '■ L
Ml
Cuvinte ascetice
încă nu pot să stau cu îndrăzneală înaintea lui Hris-

tnk spun: ..Iată. Hristosul meu, sunt liber, ia cu mine
e vrei Du-mă unde vrei. sunt al Tău”. Încă ceva mâ încre
dinţează că nu pot să stau cu bună nădejde înaintea Judecă
torului' îmi tremură picioarele şi mă chircesc. Dacă nu am
îndrăzneală, încă n-am fost declarat că n-am fo st vrednic de
„martc Nu am încă mărturia că sunt vrednic de viaţă. Simt
că sunt \ rednic morţii. încă nu m-am depărtat de făcătorii
d, rele. Problema este nu ca ei să plece de la mine, că trea
ba lor este să intre şi să iasă, ci ca eu să mă depărtez de ei.
După cele de mai sus putem să înţelegem de ce
tâlcuirea primei duminici a Triodului numeşte această
perioadă, perioadă de război, de lupte duhovniceşti, stadion
de lupte într-adevăr, ce luptă se duce şi de care noi nici nu
ne dăm se.ima! Ce planuri se fac! Noi ştim numai să dor
mim în puful păcatului nostru şi să avem capul liniştit, cre
zând că suntem creştini, că suntem monahi. Dar, ce luptă se
duce1Ce puteri ale luminii şi ale întunericului, ce dumnezei
vicleni şi buni se luptă ca să câştige sufletul nostru, şi noi
credem că viata noastră este atât de simplă! De ce? Pentru
că -ingurul lucru pe care-1 trăim este păcatul nostru, durerea
noastră, şi nereuşita noastră. Această nereuşită a omului
păcătos o exprimă avva Isaia, zicând:
Nu se veseleşte cel ce fa ce răul, păzit fiin d în

închisoare. Nu-şi poate face voia lui, legat fiin d în lanţuri
de fier.
Dacă cineva e închis în puşcărie, orice i-ai duce nu

se bucură de nimic. Singurul lucru pe care-1 vrea este sa
iasă din puşcărie.
-242-
Nu-şi poaje face voia lui, legat fiind in lamuri de

fier Poale Cel înteI™1^ at> care are mâinile şi picioarele
L a t e în lanţuri de fier, sa facă ce vrea? Aşa şi noi, nu
outem sâ ne facem voia noastră, adică nu ştim ce vrem în
adâncul sufletului nostru. Cel viclean ne stncă gândunle şi
ceea ce nu vrem, aceea săvârşim (Rom. 7,20), ca şi cum
am vrea. îmbrăţişăm răul, îl iubim, îl credem, îl săvârşim şi
adeseori credem că acesta este lucrul drept şi voit de Dum
nezeu Cele mai multe fapte ale noastre le îndreptăţim.
Mergi la cineva şi spune-i: „De ce, fratele meu.
iarăşi grăieşti în deşert?” Te vei încredinţa că nu are
convingerea că grăirea în deşert este păcat. Pentru că, dacă
ar fi ştiut că este o suflare şi energie de moarte, nu l-ar fi
"enetat Cine intră iarăşi în puşcărie odată ce a gustat
1 nturile de fier? Dacă o face din nou înseamnă că nu are
Jjmtul că ceea ce face sunt nişte înfricoşate lanţuri. Zi
altuia- Nu asta, nu aia”. Şi-ţi va spune: „Nu înţeleg, nu
simt” ’ Nu înţelege lanţurile cu care l-au legat şi va mun
înlănţuit, crezând că zboara.
Nu învăţa pe altul, fiind închis cu butuci de lemn.
Revine la imaginea celui întemniţat, înfăţişându-1

acum pe cel cu picioarele prinse în butuci, aşa cum fusese
legat apostolul Pavel şi mulţi alţii (F.A. 16, 24). Cel întem
niţat nu învaţă pe altcineva despre libertate, despre \irtute.
despre Dumnezeu. Urmăreşte doar să-şi plângă ferecarea lui
de lemn.
Nu-şi aminteşte de odihna cel ce se aflu in L

nu mănâncă cu plăcere cel cu grumazul h'$al
-243-
( Livinfc a t c l i c c
un înlănţuit şi spunc-r .< >: iim n-, ,,

-au n „o. ma. d efliu lir Ce sl-fi t p u r t acum când c ,t« iri
dumiri? Când cineva a fost legat, nu mai gustă nimi< . u
g u g en Toate «uni amestecate c u durere fi chin Omul
picatului, orice ar facc. nu p o a te ' *e bucure.
Nc ragâm şi protestăm câ nu găsim bucurie la ru
ciunc Cum sâ tc bu un /.cc avva Isaia, dc vreme cc eşti
legat cu pâcatclc talc'' Citim şi spur.cn. că nu înţelegem
nimic ( urn \â înţelegi ' le lasă demoni, cci răi sâ înţelc; i
ceva' I. !i legat i cu lanţuri de fier şi cu buluci de lemn
Dacâ ai inţeîege câte citeşti- t. s-ar fi bucurat sufletul Omul
p,j, utulu! nu pr.mc>(e (Jccâl durere.
D espre toate netele f i (lunurile ce l se prii inuie <

au | in ie de ele ' Ia d p ururea la cete ■e
vot li pentru el cete din urmă ale tui, <uyeiim d Io pedepsele
la pâ(m ele ha. inima Im nu ■ inyrijcytc tniw,i ui nu
judec* pe altul deşi osteneala <lunurilor num im cu inima
lui.
Ijiy!,:!'■> >• cel întemniţat înţelege cât de înfricoşător

lucru sun’ lanţurile incctca/ă mai observe ce fac alţii
încetea/â -.â*i mai deranjeze ;,ă-i judece i .fâtuia .că fa
amirilc numai la osteneala ( hiriurilor care m ănâncă mima
lui. Acceptă toate pedepsele, pentru <.ă se con .ideră vrednic
de t-Ie >1 -e gândeşte la cele cârc vor fi ultim ele.
( itireu ' medilafia U este un vai oian r j 14, 2 j
C ând citeşti ,1 |i-e greu sâ în ţ e le g i, în d ată te ia

''•unul lia i îndată ce ţi ‘,e v o rb eşte d e sp r e c in e v a o c h ii ţi
se d esch id şi m im a la f> | îndată c c ţi s c s p u n e s â rnergi la 0
Aţ>ofvegfne despre lucrarea ţrt * ,
tfeahâ in afara mân&Mini. arăt, /jCl ^

citeşti, nu poţi. * * a
jv« ftaănetfe ^ alţ,, uî m< „ . _ _

preocuparea tu, nu eue HnJa de mâncare S t k F Z Î
celor ce far nulă cu el Dar nu o pu tâ, f i L Z * *
pentru că a păcătuit in unite.
Ccl legat nu-i sfătuieşte pc aiţii sâ fugi. a te 1 »

deoarece vede câ nu poate »ă facâ nimic. Ni tc b m »
nici de mâncare, nid cie lucrurile de afară. Tot ce vita cate
s i se slobo/.cascâ Desigur, în jurul Im se. gfceK o«aeai
plini dc iubire. dar cl. sărmanul, din prinsa imnuâni rte
nu poate să gusic dragostea lor. sâ priceapă bu&lUtea tor.
pentru că a păcătuit in toute. Pentru câ este tcuftodtf fa
intregime in pâca'ul lui
într adevăr când un -in, păcătuieşte, se t u A a u iit
ceilalţi şi simte că ceilalţi r.u-î iubesc, .ă nu-1 vreau. că no
se gândesc la cl. câ nu ! hauâ in seamă După cum limba
.are işi pierde -untul gustului nu mai simte mierea, tul
■! ttd şi ninul păcatului suferă de <- boală nu amic mb-rca
oam enilor. le râ-.tălmăceşte şi le strâmbă pe toalc. crede &
toţi ii '.or răul. câ toţi trăiesc din pun ji ^ bucuri, in timf
ie pc el l-au părăsit Şl chiar daca iti '•erşi sângele pentru cl
va da altă interpretare iubim tale. D a ci u vei s ţa a e m
cuvânt bun. v a crede câ intervii in viaţa lui D aci ii <
lr - /i aici . va crede câ*l d tfţw ţuieşti OmuJ
trăieşte la n ţu rile păcatului >1 infncoflWW**
insirigurării sale , . _ n «
[3c asemenea, când cineva încearcă ^ ^
>rage conilu/ia câ nu-1 iubesc. câ ou-l ^ct»-
grtşcsc în ccva, cu siguranţă că a pică*®*- * ^ |
berat de păcat, simte câ toţi il iute*- l0ţl 1
( ii viole as< clin*
„ |ll(, pc loţi vrea să-i îmbrăţişeze, pentru ca loţj Ul)l

In i di- milă la|a dc persoana lui. Aşadai, pc cal in t clibt
\u lk pfical, |x; Hal mă unesc cu loji- Dimpotrivă, p- Cj„
pac iluicse, pe alai mă separ dc toţi
Hatjaco rit, nu Ic răspunde cu mânie. Rabdă astene-

hl,, iceind: vrednic sunt. Rasul d in fib i e departe de cl...
I), aude cuvinte, nu ier desprt d< bine sau mu, de sunt
buni wu rele Au ivea Iar nu ■ primită. Dat genele lui
cui <eipâ pentru aste iu Iile în care eşti finul.
Când omul conştientizează ca esle păcătos, nu se

mai ocupa cu cc-i spun alţii, nu-i judecă niciodată, nu le
;punc niciodată ceva contrar. Daca îi spun ceva rău pc
nedrept, el nu vj răspunde nimic, nu-şi pleacă urechea la
L'uia celuilalt C uvinlele celuilalt sunt săbii aducătoare de
moarte, ^tic că numai tăcerea uneşte cu celalalt şi cu
Dumnezeu. Once i-ar spune celalalt, hi ne sau rău, se
îngrijeşte sa rămână el însuşi neatins. Pentru câ,
deschi/andu-:,! urechile la c e l1 bune, pe neaşteptate vor
intra odată şi cele rele Înlăuntrul lui, şi îi vor stăpâni
sufletul. De aceea, aie urechile închise faţă de oameni, ca să
i ie ţină deschise numai pentru Dum ne/eu, iar d in g e n e le
Ini c u r . apă pentru o sten elile în c a re e ste fi n u l , ochii lui
varsă lacrimi, pentru ca trăieşte durerea păcatului său.
( â ci Jieeare işi duce p o v a r a sa.
Daca viu sa eliberezi omul de păcatul lui, nu poţi,

pcnliu câ el msuşi trebuie sa insele e de libertatea lui. Nu
poţi i ridici tu povara lui. Dar de ce sâ fim noi oamenii
a>a IX‘ cc sfl 1,111 chinuiţi de păcatele noastre?
•246
ArK»J»--.'HK *i lui .
*T T
Răspunsul ni-l dâ avva Uaia in o n jm it ,

urmează şi care ne strămut:. din jrhccai j i r*,, din o m
vicleanului, la harul lui Dumnezeu. Fjg|
experimentata ii este expresia. A sem enea id o m t 4
exprime numai un mare îant. varc c foanc mve hm
iui Dumnezeu \i nimic înaintea pn pnilur a i odiL Es*
atat dc adânc intru smerenia >1 simplitatea iui. incii
cc aminte de Sfântul l lrein Sinii
Pânâ câini h a mâ ,<>i r ... n# ,

lenevi, a\ârulu-lc r< act siva in faui mta! Uscăciunea tmmu
mi-a uscat (u h u i nu ditafni in^/i/uraij mi-a usca! capul
şi împrăştie rea inimii mi-a adus uitarea pânâ la ceasul
întunericului. ( 14. >)
Vorbim despre pocăinţă. cmm tâlcuin la psalimi dc

pocăinţa, vlar cc lucru ltc u este â sc pociuiNcâ cineva! IV
ce ) Pentru că se întâmplă ceea cj zice nc îmh&i/n firi
'in ' Să se îmbete cineva cu vin e normal. Jar a ic im6Au
fată să bea vin e un lucru anormal. strtm ie firea
omenească. Dum ne/eu a dat ûiul ca oniy]
UV 103, 15). \ inul si untul-de-lemn au •«"t î ' i- -
Biserica noastră ca sa exprime in general .os
Hristos.
Până când d e n mâ v*n iniM a f*;r*• wn
aşadar. \o i trăi şi voi sim|i bucur c
câ există beţie adevărata şi M ie
în mod evident, \eselia sau, maj bine, dcpâF11®
Cuvinte ascetice •
până la măsura în care omul încetează să se mai stăpânească

pe sine însuşi.
Când cineva se obişnuieşte cu ceva, o lace fară să se
mai oândească. Omul nu ar fi săvârşit păcatul, dacă păcatul
nu affi fost o beţie, dacă nu i-ar fi dat o satisfacţie, dacă nu
i-ar fi adus o mulţumire. Păcatul este satisfacţia omului
eSopat. care consideră că face ce vrea. Dacă îi spui să facă
aceasta, el va face aceea. Spune-i să facă una, şi el va face
alta. Ajunge să aleagă el ceea ce vrea. Astfel, omul trăieşte
în fiecare zi într-o beţie nebună, într-o veselie, într-o
mulţumire. într-o „reuşită” şi într-o „odihnă”, într-o încân-
1 A t #
tare şi mulţumire de sine. In fiecare zi se odihneşte pe un

aşternut care provine din feluritele lui păcate, dar în realita
te se bea şi se mănâncă pe el însuşi. Cu şinele lui îşi dospeş
te propria fiinţă.
Cine \a putea supravieţui la cea mai mare durere
dacă nu va avea şi o oareşcare bucurie? Am bucuria femeii
mele. bucuria nădejdii, a recunoaşterii mele, a banului meu,
diferite bucurii. De fiecare dată găsesc câte ceva. Se poate
să citesc un penodic şi să mă absoarbă cinci ceasuri. Aceas
tă absorbire este o beţie fără vin. Ştim însă că nu e cu putin
ţă să existe adevărată veselie fără lacrimi şi adevărată bucu
rie fară întristare. De asemenea, nu e cu putinţă să existe
întristare după Dumnezeu, adică pocăinţă adevărată, fără
voioşie, fără bucuria lui Hristos, fără prezenţa Lui. Tristeţea
este după Dumnezeu, când este o tristeţe bucuroasă, şi
bucuria este adevărată, când iese din lacrim ile de pocăinţă.
şadar, e cu putinţă ca omul să se bucure, să aibă o
mie şi una de satisfacţii, dorinţe sau fapte, să fie sau să pară
bucuros, dar bucuria lui să fie mincinoasă, dacă nu are vinul
lacrimilor. Numai lacrimile dau adevărata bucurie. Dar şi
toate lacrimile care nu aduc beţia, bucuria, reuşita sunt m in
cinoase, egopate, cu scădere, bolnave, demonice, nu sunt
-248-
Apoftegme despre lucr , r - r ,,r. U)
duhovniceşti. Lacrimile, în ele însele n

Importanţa lor constă în beţia x-------
pe care o pr . '
- v» JJIUUUC, 131
i
.. U q fî/^ i r n n f î r m o t S A„ _____
----a beţiei,
citate ^’ este confirmată
. -de provenienţa
i„„:_ r ei Q
din
|n adcv y *
tul vin. De aceea, avva Isaia spune: până când ,
curii fară lacrimi de pocăinţă , şi, ^până
r_.._ când ochn mo \ «'
^„u utiui
i __rx_x „x n . . i
lacrimi fără să fiu beat. fară să fiu bucuros?
De câte on ne pocăim şi nu a\em bucurie' E • -
atunci că vom cădea iarăşi. De câte ori ne spo\edmv iar mi
ma noastră nu ia foc şi nu se îmbată! Cu siguranţă vinul
acesta este m incinos. De câte ori credem că am 2ăMt ade%ă-
rul sau bucuria, dar nu avem vinul, lacrima duhovniceasca!
Până când deci bucuria mea, întristarea mea. vor fi minci
noase, m incinoase metaniile mele, toate darurile şi jertfele
mele pentru Dum nezeu? Pânâ când voi fi fară de griji şi \
trăi această înşelăciune?
Uscăciunea inimii mi-a uscat ochii. M-am îmbâtau
dar nu am vin, nu am lacrimi, deoarece uscăciunea inimii
mele care s-a îngroşat, care s-a făcut îndărătnici Dcl ?2.
15) - după ce L-a gustat şi L-a mâncat pe Hnstos - care v-j
făcut atât de grea de desfătările şi de darurile lui Dur: eu.
a uscat ochii mei. Din inimă ies toate Când mir. ~ es:?
învârtoşată, ce să scoată ochii?
Şi m editaţia îngrijorata a uscat capul meu
numai inim a mi s-a făcut atât de uscată. înv-ât >â nu
mă pocăiesc, ci uscăciunea a cuprins şi capul >: a netre
cit totul îm prejurul ochilor, cu rezultatul că. u dala
inima se va mişca, să fie deja târziu cj ochii
lăcrima. A ceasta se datorează meditaţiei ingnjorate vart.
oarecum, netrebniceşte ochii. îi „dezinen eaî ^ &
poată vărsă lacrimi. . . ... ,r
Este peripeţia vieţii noastre ^ «
Şi interese pe care le avem, aaivJ ue ~ \silri
preocupă, ceva străluceşte în ochii
:49-
Cuvinte ascetice
mă interesează să reuşesc asta, mâine să îmi aranjez m ănăs

tirea într-un fel mai bun. De fiecare dată ceva ca un cariu,
roade şi usucă rădăcina inimii mele şi, mai depaite, a
capului meu, şi mă netrebniceşte.
Şi împrăşîierea inimii mele mi-a adus uitarea.
Jmprăştierea cugetului şi a inimii reprezintă netrebmcirea
definitivă a omului. Grija, precum zice Sfânta Scriptură,
duce la situaţii fară ieşire (Is. Sir. 30, 24; 31, 1). Poftesc şi
nu am, poftind şi neavând, fie urmăresc şi mai m ult îm plini
rea poftelor mele, fie caut alte orizonturi, ca să pot avea
propria mea beţie. Astfel, cad într-o împrăştiere a inimii,
trăiesc de ici colo. trăiesc peste tot, dar nu trăiesc adevărata
mea existenţă Rezultatul acestor felurite îndeletniciri şi
împrăştieri este să le uit pe toate. Uit că nu am vin, uit de
uitarea care se naşte înlăuntrul meu.
Ce înseamnă uitare? De exemplu, dacă l-am uitat pe
cutare înseamnă că respectivul este inexistent pentru mine.
Pnn urmare, împrăşîierea inimii mele mi-a adus uitarea
înseamnă că rezultatul uitării este înlăuntrul meu, eu sunt
locul absenţei lui Dumnezeu. Grijile mele, şi poftele mele,
si uptele mele şi bucuriile mele, toate aceste beţii ale mele
cu care trăiesc, mi-L îndepărtează pe Dumnezeu. M ă fac ca
n fară-de-Dumnezeu în lume (Efes. 2 12).
Pană la ora întunericului. Deoarece am tras beţii,
trăiesc crezând că-L am pe Dumnezeu, până în ceasul cand
mă voi scurge în întuneric. Se apropie ultima clipă a vieţii
mele. in care „nu este cel ce te pom eneşte” (Ps. 6, 6), şi încă
nu am descoperit că trăiesc fără Dumnezeu. A cesta este
rezultatul bucuriei fără lacrimi şi a lacrim ilor fară bucurie.
N-an. avut un prieten ca să vorbească despre mine,

nu i nu am un dar ca să-l trimit cetăţenilor
-250-
Apoftegme despre lucrarea plâ„ , UI
A ceastă frază ne aduce aminte de E , . ,

spune că încă und departe potrivnicul u
asupră-i, ci trimite-i solie de pace (Lc 14 3 jV
te înţelege cu el. Trimite-i oameni şi daruri ca saV inZJ!
ze. Astfel, nu numai că vei birui, dar te vei izba , ‘
pericolul de^ moarte care te ameninţa. Şi dacă celălalt
iubeşte bogăţia, „fa-ţi prieten din mamona nedrep
(Lc. 16, 9), fă ţi 1 prieten cu darurile tale, cu harismele _
cu cei pe c are-i trimiţi să vorbească pentru tine. Nici >
un dar ca să-l trimit cetăţenilor. Cine sunt cetăţenii cu care
trebuie să intru în legătură? Desigur, sunt prietenii mei!
casnicii mei, cei care stau în opoziţie faţă de mine.
N-am avut un prieten ca să vorbească despr nntn
nici nu am un dar ca sa-l trimit cetăţenilor. Fraza aceasta ;1
înfăţişează pe omul care a fost făcut pentru cer şi. cu toate
acestea, trăieşte fară cer. Prietenii lui sunt prietenii lui
Dumnezeu, sfinţii, care înconjură jertfelnicul lui Dumnezeu
cu veşm intele lor albe (Apoc. 7, 9) şi cu înfăţişările lcr
slăvite, şi totuşi el nu îndrăzneşte să meargă acolo. Sfinţii
sunt străini de el.
De câte ori omul, când păcătuieşte, îi simte pe stin î
ca duşmani ai săi, se ceartă cu ei, ba chiar şi cu Dumnezeu!
Când păcătuiesc, e firesc să mă am rau cu omu de lângă
mine pe care îl văd, care mă iubeşte, care îmi \ orbeşte,
căruia îi vorbesc. Cu atât mai mult e firesc să mă însingure
faţă de sfinţi, fiindcă nici măcar nu-i văd. Te cn
înconjură jertfelnicul ceresc al lui Dumnezeu, sfinţii i
şi Dum nezeu, sunt pentru mine inexiste .. =•
pentru că aceasta ar fi realitatea, ci pentru că eu n
în inexistenţa mea prin propriul meu păcat, «.u -
inexistent pentru ei. Hi îmi Par inexistenţi, pe_ _
există în Dumnezeu iar pe mine mă desparte
păcatul şi, prin urmare, Dumnezeu ?. !
-251-
vf - -
Dmamacm, devw vs^mnşu mei. Nu a™. aşadar. nici un dar

g jj_j gingi coMfoâkK pentni S"L ruga pc Dumnezeu.
poam e* C&UB* jbm aeaoenitar si se roage pentru mine.
s i sagtoaeasd. îngerii să-rai meargă înainte.
fteadfr** JtiscăHwe de Dumnezeu sâ primească ruga
M „ a oq dar. Singurul dar ar fi fost Botezul, dar
da frfp i- pAcatuhu şi pe acestt l-am întinat.
Vestirea fa p telo r m ele rele nu-i lasă să mă cu-
La cerescul jettk ia ic top mă aşteaptă. Dar. cum tră

iesc ea pActtosul! în picat, in deznădejde, despărţit de
mmem. de Dumnezeu şi de sfinţi. Şi dacă presupunem că
_ • ____: I p ii: . • „ cineâ. va putea să mijlo
cească pentru mine înaintea lui Hristos şi a sfinţilor, va fi
deja prea târziu. Pentru că numai astăzi pot să mă pocăiesc.
ce se poate zice astăzi” (Evr. 3. 13). Nimeni nu-şi
poate schimba viaţa când vrea. ci numai când il aşteaptă
Dunnezeu. Dacă mi-o voi schimba mâine, nu ştiu dacă mă
va auzi Dnmnezeu. pentru câ fiecăruia Ii dă timpul potrix it.
Dacă mă voi pocăi târziu, vestirea fa p te lo r m ele rele va
ajnqge prima in cer, adică prietenii mei cei răi, demonii, vor
BBesge şi vor spune lui Dumnezeu toate faptele mele cele
sele, zicându-1 -Aces ta nu este al Tău”. Astfel. Dumnezeu
şi sfinţii din cer nu mă vor putea recunoaşte ca al lor.
De -1 rog. nu-mi dau atenţie.
însingurarea sufletului sporeşte. Ziceam mai înainte

însingurat dm cauza păcatului său simte câ nimeni
** * nuneni se gândeşte la el. Şi nu numai atât, ci
-252-
Apoftegme despre lucrarea pUnvdm
şi dacă fi va ruga pe Sfinţi şi pe Dumnezeu , „ _

aud-
De câte ori nu ûnem câ L-am r
. nu ne-a tăcut nimic. I-am spus Sramului q Z Z T 0 *
m-a auzit, m-am adresat Sfântului Nicol* a ^ 7 ? ! *
urechea, i-am \ orbit Maicii Domnului ş, Ku nn a r t l Z ?
De puţine ori sim ţim că rugăciunile noastre rămân f S î
pun^? De ce. însă.’
Căci mă văd câ nu m-am odihnit incă din durerile

mele. Furnica nu-i rog cu inimă întinsă spre ei. mei vierme
le păcatelor mele nu s-a făcut o prezenfă neîncetată met
când inim a m ea.
Pentru că simt că încă nu am incct.it cu -an le pies

tului meu şi pentru încă un motiv. Pentru câ inima ~ea se
întoarce învârtoşată şi nu întinsa căire Domnul, nu simte
neîncetat înţepăturile păcatului, nu a inţeles ce hem înfrico
şător e^te păcatul. Rămân, aşadar. însingurat de cei de
aproape şi de cei din cer, despărţit de Biserică, nu irlicsc
unitatea trupului celui unul.
Inim ă întinsă. Am zis mai sus că bunătatea omului
nu ajunge până la cer. că într-adevăr omul nu poate să câ
nimic. D ar lacrim ile şi tinderea rugătoare a inimii reprezintă
chestiunea noastră personală, de vreme ce este bnxk
păcat. Pentru că Dum nezeu un singur luc n ii te ege. poca-
inţa. şi un singur lucru vede. lacrimile, pe care i- ^
le duc la cer, dar eu nu mă rog cu inimă întinsa. Câ. j •
pocăit, pocăinţa m ea a fost fară întinderea inimii
mea este m ică pentru ca să ajungă până a tinerei
însă să o fac săgeată ca sâ o azvârl >i ^ aJu r ‘
Dum nezeu. însăşi inima mea. dacâ vreţi. ll
atât de m ult înrât sâ se fa d «arc î* * ^ - L
Luvinic asccuce
/ >umnezcu, dar cu II simt pc Dum nezeu inexistent şi de

ai cca mi intrcb. .,Unde este D um nezeu? Nu există
Dumnezeu". Altul, desigur, II vede cu atâta putere ca
existent şi adevârat incât zice: „M arele D um nezeu!”
intr-adevăr prin lacrimi, prin pom enirea lui Dumne-
zeu. inima devine atat dc marc, meat incapc în ca aproape
lot cosmosul dimpreună cu nimicul de mine. C ând m ă go
le . d: mine însumi, atunci incap tot cosm osul, încap pe
Dumnezeu, am simţirea că inima m ea începe la păm ânt şi
ajunge pană la cer că îm brăţişează toate. D ar încă n-am
: u it :i-mi intind atât de mult inima. Ce voj face ?
Plan. < i deci, împreună cu mine toţi fr a ţii m ei, cei

c< mâ cunoaşteţi, ca să-mi vină ajutorul m ai presus de
pun ri a mea i să mă ia in stăpânire ca să m ă fa c ucenic
rt Inn al Lui, că a Lui este puterea în veci.
O mgurâ nădejde îmi mai răm âne: sâ mă întorc spre

voi, pe care nu vă înţeleg, imi păreţi străini, dar totuşi sun-
leti fraţii mei. Spre voi, Sfinţilor, care îmi păreţi duşm ani,
ar -mi unteţi inexistenţi şi la care nu ajung darurile mele.
Voi toţi fraţii mei care mâ cunoaşteţi, în tim p ce eu nu vă
înţeleg, nu vă simt, ci vâd toate ale voastre ca pe ceva străin
, j inexplicabil, voi sâ plângeţi.
Avva I aia îi cheam ă la plânsul de obşte pe toţi fraţii
-hilici pe toţi finţii, }i întreaga lume. P lâ n g eţi,...cei ce
mâ ( unoaşteţi voi carora m-am spovedit şi aţi priceput ca
unt un ryunf)i u cat fâra o lacrimă, plân g eţi,... ca să-m i
\ină ajutorul mui prt sus d< puterea mea şi sa m ă ia în
tiâpâ/ure, ( mâ fac tU vrednic al L u i, fiindcă eu nu
m pocăiesc fiindcă nu vreau sa ma pocăiesc, voi sâ
H n 1 a ;j mă ccrccl* /e ajutorul m ai p resu s de puterea
mea ţt să mă ia in stăpânire. Sensul frazei este că pofta
Apotlegme despre lu cr*e,
mea pentru păcat este at if de

amestecat atat de m ult u iadul - .;u, ....
atât de m ult libertatea, in ii nu mai pot a * ‘ lta*i® ***
nu voiesc, aceea âvar esc ' <R.-.m - P •
l mea 4
devenit distrugătoare. Distruge şi omoarâ r t tv
vă rog să cereţi de la Dumnezeu vâ-mj trimit*
mai presus de puterea mea. ...... J âJUtofBl
Vedeţi cum omul devine atât ie puiemi m fe
învinge şi bunătatea lui Dumnezeu. Atu; ie mult hrlaira
şinele nostru şi păcătoşenia noastră. încât de _ m ai -
puternici. D em onul, desigur, este mm.L ina ntea
Dum nezeu. O singura privire să-i arunce D-.:.;
îndată se va găsi în tartar. Şi totu i. demonul este
stăpâni torul lumii (In. 12, 31; Efe.s. 6, 12) Arc t< a l
sa clatinc întreaga lume şi pe noi înşine. Exact aşa de\ir e
omul. De aceea zice, va rog, plângeţi pentru mine. .. _
va m ilostivi D um ne/eu şi-mi va da ajutorul care întrece
propria mea putere, adică neputinta mea. neştiinţa mea ce.
de bună \o ie . NL-ul pe care îl spun lui Dumne. eu re-
me ce nu mă pocăiesc, de vreme ce dispoziţia r e.
mod voit negativa, oare va putea Dumnezeu să siâpar.â-î
puterea m ea cu mila Lui, şi sâ mâ ia în stJpănm Oare
putea să mă lege şi vreodată să mă slobozească
Ca sâ mâ fac ucenic vrednic al Lui. Pori haina de
ucenic al Lui, dar încă nu m-am lacut ucenic al L
să ajung odată ucenic ade\ărat al Său. -
p u terea întru toţi vecii. Vă rog. fraţii mei >-f
că D um nezeu are putere. Fiindcă eu nu ‘m F
putinţă. spuneţi-I voi să-mi zdrobească u«nu
biruiască El.
Cuvinte ascetice
T-Miil lui avva Isaia este foarte puternic. Vedeţi cu

t „ suhjiri.ne şi profunzime teologică talciuc^tc Sfântul
; i p;Vâtos. Cele mai inimoase cuvinte despre
- „ ,, al spus Simţii. IV ce? Pentru ca omul slant, cu cat
, „„n' » « « * r 1r i dcf ns i,a *

ir'tc ii cu atât mai mult conştienti/ea a slinum a iu Dumne-
alunei înţelege ca el nu este ca Acela. Prin urmare,
irtind si vă/âini sfinţenia lui Dumne/eu, surprinde înţelesul
propriei sale păcătoşenii, care se întinde şi dincolo dc
păcatul lui in luva cea ca uta.
Păcătosul e\peria/a trăirile paeatului sau, lc şuiera,
lc i.ihJj s. înţeapă neîneetat, se Iovele, se zvârcoleşte de
irvn. dar are trăirea hoţiilor Iui a autoînşelaiiloi lui şi, de
rămâne in păcatele sale.
c ine însă 11 simte pe Dumne/eu, pe cat se curata, pe
cat sc sfinţeşte, pe atât se sublia/â, şi percepe în mod adevă
rat iiiţelesul paeatului care sălăşluieşte înlăuntrul lui, de
ac cc a aa toate aceste trăiri şi plânge, ca şi cum ar fi
primul dintre păcătoşi şi ultimul dintre credincioşi, daca şi
cl induşi s - j curăţit de pacatul sau.
i:u chiar dac. mă voi scufunda întreg în sângele
\jisat dc mâinile mele nu voi putea sa conşticnti/e/ mări
mea păcatului meu, precum va conştienti/a un sfanţ faptul
# 4i1
dc a-i li scăpat o simpla priv ire
Îmi amintesc de lacrimile Părintelui Dimitric
1iai:>iNiaihis, pe care il cunosc din 1%1 Pe cat treceau anii
î pc Lat ,e apropia dc Dumne/eu, nu puteţi sa vă imaginaţi
cât dt inllâcâiate cal dc multe i se făceau lacrimile, şi căi
Jc uimitoare curăţia lui. l)c câte ori, când venea sâ se
pi' e lc11
Apoftegme despre lu crare pldn u|u,
atâtea lacrimi? Nu poale să aibă înlăunm.i. •

lacrimi” . Şi totuşi avea, pentru că s-a cf,„, ,U' «<:
Omul păcatului nu simte ce esif» P eelin 1 r
mai iadul lui. înşelăciunea lui, sinonr5 .^ dC^ Ul' S™ ru-
străin faţă de alţii. Din toate acestea u f f * UI’.fafUul • >
păcat. Poate însă să se pocăiască dacă mt v , ^ ^
sfinţeniei lui Dumnezeu şi se bucură de ea Bi & a' Uprj
la Sfânta Liturghie, ne pune neînceta, în ™ ano^
s,avei lui Dumnezeu cu scopul de
slavă ş. păcătoşenia noastră. Lipsa de slavă în.
adevărata noastră inexistenţă.
Problema este insă că nu vrem să ne pocăim. pentru
ca nu L-am iubit pe Dumnezeu. Un om păcătos care nu la
cunoscut pe Dumnezeu, probabil că va putea vreodată ,1 ^
pocaiasca. Dar 1101, care l-am cunoscut pe Dumnezeu, care
am iniiat îm ie zidurile Ierusalimului, însă poftim iaoul
cghiptiuicsc . cum \om putea oare să ne mântuim?
Nu putem să nu recunoaştem, traţii mei. că be’.

noastre sunt tară vin, şi că \inul nostru este tară beţie. >1
dacă plângem, şi dacă ne bucurăm, nu avem anpi e
trebuitoare ca să mergem lângă Acela. \iaţa n» ~ 1
atât de neautentică! Şi totuşi, de îndată ^ u m -
cerem vinul lui Dumne/eu. il găsim. Samanteani......... -
—~---------------- ------------- x ,
4’ Preot dc mir simplu şi stăm din >auil l
detalii \e/i: Părintele Dnmtrie O.it
Bunavestire, Galaţi. 2003 . , , omur,n cu
" Mrinţii asceţi asemuiesc adese.
iudeilor 111 bghipet in perioada wdorpJ
Cuvinte ascetice
\in iudeului (Lc. 10. 34), iar Hristos n-o să ni-1 dea şi nouă,
care suntem mădulare ale trupului Lui (Efes. 5, 30)?^
Dacă încă nu ne-am pocăit, este pentru că iubim
puterea noastră şi nu dorim să o ia in stăpâniie Dumnezeu.
Este pentru că nu ne-am întins inima noastră, nu am
cucerit-o ca să fie aşa. Ce \om spune aşa cum suntem? Mi
se pare că cel mai bun lucru pe care l-am avea de făcut,
acum când am intrat în Triod, este să cerem de la fraţii
noştri, şi de la îngeri, şi de la sfinţi să plângă pentru noi.
Vrednici suntem numai de plâns.
Dacă însă trăim iadul, iadul nu este adevărul, ci raiul
este adevărul. Iadul este absenţa raiului. Dacă trăim întune
ricul nostru, amărăciunea noastră, durerea noastră, dacă tră
im mărăcinii noştri, încă fară să ne pocăim, nu este pentru
că adevărul ar fi păcatul nostru, ci pentru că păcatul nostru
este absenţa harului pe care îl închidem afară din inima
noastră. Nu lăsăm harul lui Dumnezeu să ajungă la noi.
Am intrat în Triod. Să lăsăm, pe cât putem şinele
nostru afară din Triod. Ce ni se pare, ce ştim, ce am făcut,
toate sunt false. Există însă adevărul pe care l-au trăit miile
de sfinţi către care nu îndrăznim să privim, miriadele de
sfinţi care sunt în cer, şi de sfinţi care sunt în jurul nostru, şi
noi nici nu ne dăm seama de ei.
Să fie această perioadă a Bisericii noastre plânsul
fiecăruia dintre noi în faţa aproapelui său, şi mai ales în faţa
finţilor, rugăciunea noastră, cererea noastră întinsă. Să ne
rugăm întins, cu stăruinţă, iară şi iară, să-i rugăm pe fraţii
noştri, plângeţi voi pentru mine, ca să plâng şi eu pentru
voi, poate-poate reuşim ceva.
Textele liturgice ale acestei perioade sunt excepţio
nale ca să ne povăţuiască întru pocăinţă.
>258-
9
Porunci celor ce s-au lepădat
De te-ai lepădat de lume şi te-ai dat lui Dumne-eu

să te pocăieşti, să nu laşi gândul tău să te năcăjească
pentru păcatele tăie de mai înciinte ca şi cum nu ţi s-au
icitat, nici să nu dispreţuieşti poruncile Lui, că altfel nici
păcatele nu-ţi vorfi iertate. [9, 1]
Dacă ai început drumul pocăinţei descris în cuvinte

le anterioare, dacă ţi-ai părăsit păcatele şi înlăuntrul tău nu
se mişcă patimile, te pândeşte un pericol: să-ţi amintească
gândul vechile tale păcate cu scopul de a te întrista Ia
aminte, şi nu-i îngădui.
Avva Isaia luminează iarăşi din toate părţile lupta
celui ce se pocăieşte, pentru că ştie toate felurile în care sa
tana îl ispiteşte pe om şi dărâmă şi cele mai puternice
ziduri.
Se ştie că păcatul nu are fiinţă, este ceva fară i >cs-
tas, este absenţa binelui45. Păcat este când îmi lipseşte
Dumnezeu, îmi lipseşte lumina, îmi lipseşte Sfântul S n-
ţilor. Păcatul, aşadar, este lipsa slavei şi a sfinţeniei lui
Dumnezeu. Tot ce se în tâ m p lă în întreaga mea existe
tiup, în suflet, în duh şi în cugetul meu sunt simpti.-i îe^c
fireşti ale acestei absenţe. După cum la plecarea soare.-* ^
face frig şi se întunecă, iar dacă străluceşte la
arsuri şi ochii îmi orbesc, adică totul depin e e cXl~
45 Sfântul loan Damasehin. Expunere <r.uicu)

(18), PG 94. 876.
I C uunte ascctice
r, «nrelui si de modul lucrării lui, la fel se

SaU- , in lectura mea cu Dumnezeu. Totul depinde
d S T L stf nu există, dacă D um ne/eu există pentru
flMnebWc!tu|i este fărădelegea, zice Evanghelistul loan

( j 1„ 5 4 Când păcătuiesc, sunt vinovat pentru că nu-L
am m nu-L \âd pe Dumne/eu. pentru că slava Lui nu mă
m(lodi Jnsd. din clipa în care mă voi pocăi, pocăinţa îl
introduce pe Dumnezeu în viaţa mea, şi El mă păzeşte de
iiV râul Pnn urmare nu încape nici o întristare, nici o
*.r ;nL irdfr. nia un necaz. în inima omului care s-a pocăit
je saiana >i de toţi slujitorii lui .
De acee;i când gândul îţi aminteşte păcatele şi te
«râmtoreazâ. ă w i Isaia spune că, pe de o parte, păcatele
s int mexi^tente iar pe de alta întristarea ta este un păcat
r. .u pc să\iveşti. Acum răul este întristarea, şi nu
pacaiul lipsit de ipostas.
Satana, insinuându-se în chip mincinos la tine ca şi
L *vdam . Eva Fc 3. 1-5 nu-ţi descoperă noul păcat, ci
le con* nge să te întristezi, pentru că ai făcut atâtea păcate
şj i-ai întristat pe Dumnezeu. E^te o cursă în care cădem
aproape toţi oamenii.
Aceasta u se întâmplă pentru câ întristarea este înăl
ţare . sg ului O înviere a omului vechi. Este mândria ta,
egoismul tău, care încearcă sâ -supravieţuiască înlăuntrul
tiu. fiindcă l-aj îngropat cu cunoaşterea voii lui Dumnezeu.
Jnimtarea. strâmtorarea pentru ce ai lâcut unt cel mai mare
păcat ai tău E ca >i cum ai prinde un idol cart a câ/ut, l-ai
aêza :arâ>. >i t te-ai închina din nou.
( c această întristare a ta net rebni ceşti ştergerea
zapisului păcatelor tale. care s-a făcut odată cu pocăinţa ta
Slujba Stimulul linie/
-260-
porunci celor cc s-au lepădat
i ccri iuraşi zapisul. Lipeşti la loc bucăţile lui rum

păcatele ţale, pe e r e Dumnezeu lc-a acoperi,, £ > ; j
înrâţişeft .araşi înainte (Col. 2, 14) SS fii sigorcă J'
iarâşi în aceleaşi păcate. Mai întâi, aşadar, ia aminte sâ m
simţi nici o întristare pentru păcatele tale, pentru că această
întristare este o întoarcere la omul cel vechi, scufundare in
plăcerea păcatelor tale de mai înainte. Astfel, pierzi tot ce ai
câştigat până acum.
Nici să nu dispreţuieşti poruncile Lui, că altfel nici
păcatele nu-ţi vor fi iertate. în al doilea rând, dacă vrei ca
Dumnezeu să-ţi ierte păcatele tale, ia aminte să nu dispreţu
ieşti poruncile Lui, bucuria pentru pocăinţa ta şi faptul că
trăieşti deja în lumină.
în continuare, se referă la câteva lucruri pe care
oamenii le consideră amănunte, dar care au foarte mare
importanţă pentru viaţa chinovială şi, am zice, pentru viaţa
fiecărui om şi, de aceea, cere ca ele să fie păzite până la
moarte.
Păzeşte-le acestea până la moarte şi să nu le

dispreţuieşti: să nu mănânci cu femeie şi să nu ai prietenie
cu cei mai tineri, nici să nu te culci până eşti tânăr cu
cineva pe o rogojină, decât cu fratele tău şi cu Awa cil tău,
dar şi cu ei cu teamă, şi nu cu nesocotinţă. De se neşte
trebuinţa de vin, ia pană la trei pahare.
întâi, să nu mănânci cu o femeie. Al doilea, şa nu ai

prietenie cu cei mai tineri şi să nu dormi cu un tanar p
aCC'Jii S T , o a t c acestea? Pentru _cS

trupeşti este foarte aproape. Să nu uităm ta,
nic om este o trestie
încrezut mai înainte in putută
Cu\ inte ascetice
încredere în el însumi poate să devină o iasca dc

■ipnns kvul <1 sâ cadă în P ^ itc morale. Iar daca păcatele
o e 'Of Sa existe în gândul omului. în inima lui şi ln
potu lui. cu .uat mai mult există pericolul sa apara într-o
Miiîâ chmoNUîcă. dc vreme ee fiecare, tară să-şi dea scama,
pv:U' Jcvină o miasma şi o întinăciunc pentiu celalalt. U
n e v v . . v;. ar. de o prevedere morală.
F>jr awu Isaia nu abordea/ă aiei problema în mod
st:per ’Vcmî Merge mult mai adăne, deoarece păcatul trupeşe
ste - rşituî unei întregi istorii care a premers. Duhul omu
lui poaie Je-a lungul anilor să străbată distanţe mari dc pă-
c ik* v sâ aiungâ în cele din urmă la acesta.
< *n a o femeie. Femeia se poate să nu te
conduci ta păcat dar. deoarece are caracter diferit, îl face pe
\ să s . .. o anume împlinire şi, prin urmare, o oareca
re ; mire . : liniei lui către ea. Acest lucru este foarte firesc
s atunci cand na-1 înţeleg şi îl neg, nu înseamnă că nu se
: umpîa. Desigur câ asta nu este păcat. Dar pentru că teme-
. este o umplere a sufletului bărbatului, eu, cel necăsătorit,
ajung să am lcmcie, chiar dacă nu e la mijloc nici un păcat
s mc; pericolul de a cădea.
împlinirea >1 completarea bărbatului de către femeie
- a .meii de căue bărbat, în realitate, nu este trupească,
- suîieiească. E 'te ce\a pe care Dum ne/eu l-a făcut să fie
j De aceea. Sîanta Scriptură spune că nu e bine ca
mul >â he singur iFc. 2, ÎS). Dar de vreme ce monahul nu
>i-a iuat icmeie singura lui împlinire poale să fie Dum
nezeu Jegându-ş.t ca drum pe cel după firea lui Iisus, nu
poale să trăiască drumul împotriva firii, al lui Adam celui
lu/ ui pentru câ va cădea în \iaţa cea lumească.
In plus simţul împlinirii bărbatului de către femeie
ii lace pe bărbat sâ ' ica să o proteje/e, s-o povăţuiască, să-i
oleic igurariţâ sâ he pretenţios faţa de ea, ca şi cum ar fi
-262-
Porunci cclor cc ;m |cpWil|
vorba de propria lui Icmcic. Iar aceasta k -

„uniai dc câteva minute, foarte simpla si nte,l*
Pc cât femeia îşi descoperă' s„' i ‘
întotdeauna dispoziţia dc a sc destăinui inainura L 'i U Z I
şi mai ales a unu. monah - pe atât bărbatul sau un ,
umple şi devine şi mai mult protectorul e. cu r
creării unei dependenţe reciproce şi a unui spnjln ,
de către bărbat. Bărbatul începe să descopere u 7
obligaţii faţă de ca şi. în continuare, începe sa a.b, -.m. i
el însuşi, de cuvintele lui, de îmbrăcămintea lui. Devmc un
om lumesc. Şi toate acestea în timp ce 1111 există urmă df
pacat.
Şi sâ nu ai prietenii cu ca mai tineri. Cand prietenia
este cu cei mai tineri, îi are în vedere, desigur, pe te
acelaşi iz.cn, atunci este şi mai nefireasca, pentru câ nu
exista umplerea pc caro o produce celalalt iien si nu
produce îm plinirea bărbatului şi a femeii pe care Ic a ay
Dumne/eu în firea omenească. Din acest motiv mchxLitâ
prietenia unui om serios cu unul mai tânăr nu a adus .
sfârşit bucurie, rodire şi căldură. Dimpotmă. a ,tdus insm
gurarc sufletească, răceală, amărăciune şi a pregătit în m« \
foarte ucigător păcatul trupesc, precum şi moartea suflcn.vai
în el însuşi prin însingurarea în care cade sufletul.
Cand vede cineva doi bărbaţi că au rolafn. ca '
iubesc într-un cadru mai general, este sigui o nuc !,*. 'ut.i v 1
ei sunt două existenţe nefericite, caic \oi cădea in m « d^
sminteli şi în mii dc păţanii şi de ncrcuşiic. m ■« ^ '
urmă îl vor pierde pe Dumne/eu daca nu i
Cel mai bătrân se expune dcM ur. 1*» i*Kâ u**
pericol: sa cadă în tincrismelc tânărului >< vi r ‘‘
din pricina pogorămăntulm sau \>*a T U,K
263
C m inte a s ceti ce
Xthans ste în cuvântul sân către fecioare' . Col mai tanar aiv
întotdeauna pofte. idei. experienţe tinereii. Cunoaşte şi
trăieşte lumea contemporană. Nu a cuprins încă tradiţia,
autenticitatea, ci experienţa limitata a \fustei lui.
\sadw. pentru ca ccl mai bătrân sa sc poala înţelege
cu ccl mai t. nâr. trebuie sâ coboare pe tărâmul ideologiilor
Si al trăirilor Iui. să radă. să pălăvrăgească, să glumească, să
lac^ lace acela. Prin urmare, prietenia cu cei mai tineri
csie scrântitoarc. deoarece te scoale din ceea cc este mai
matur, lumesc sau monahicesc, din maturitatea şi posibilita-
l. dc a nai ca un bărbat experimentat şi te face să trăieşti
ca un copilandru. Cu ce l-au iolosit anii lui, vârsta lui,
e\pe cnu lui? La toate le-a dat cu piciorul o tânără făptură
care intrat in viaţa lui.
V. >.i. tc culci putu) eşti rânâr cu cineva pc o
rogojina ~ pentru că şi aceasta conduce la acelaşi pericol,
i ste ca ş cum s-ar fi hotărât amăndoi să pună între ei moar-
leu cjre ii conduce la păcat. Avva Isaia vorbeşte dc rogo
jina. pentru câ nu a\eau aşternuturi ca noi. Pentru noi
înseamnă să nu ne acoperim cu aceeaşi cuvertură. Aceia se
acopereau ’iccare cu propria lui haină. De aceea. Domnul
zice că. da^l îi iei cuiva haina drept gaj, să i-o dai înapoi
ainte de apusul soarelui, chiar dacă n-a putut să-ţi
plătească datoria, deoarece nu are altceva cu care să se
^ ‘•pere <Ieş 22,26-27).
Decât c u fratele tău, sau cu Avva al tău, dar şi cu ci
*' Cearnă i n.‘ cu rit 'socotinţă. Aşadar, nu-ţi este îngăduit,
mai tunar nind. să dormi cu altul pe aceeaşi rogojină, decât
in caz de nc\uie cu Avva al tău sau cu fratele tău, dar şi
atunci tu trica şi cu socotinţă. în mod evident, acest lucru
nu are legâtuiă cu viata chino\ială. îi priveşte pe monahii
>twntu baru ic cel Mjre. Despre feciorie 14, P(j 28. 268.
-264-
Pui unei c elo r c c - au k,
care trăiesc doi sau trei inlr,, co)iu

loarmă temporar împreuna, pentru ,0Ur;i ' Uni n
clO cii 1 1 ...............................r
latea de
latca dc a trăi
trai separat. c nu 'u ir
Dc .sc iveşte trebuinţa de vin be

pahare şi să nu c a ld porunca pentru p r i e t e n i e ^
Dacă c nevoie sa bei vin nniî t-*» r

pahare Dacă însă un frate îţi spune: ‘„Hai. (a d^goste^ £ !
şi pe al patrulea , lu să nu calei porunca pentru phetenî
Ed.torul textului avvci Isaia în însemnările
notea/a ca m acest sub,ccl cele trei pahare corespund unicu-
lui pahar dc care vorbeşte Sfanţul Teodor Studitul in cate
hezele sale, adică aproximativ 32 de drame ( aproximativ
100 ml). Incearca adica să echilibreze lucrurile deoarece
alţi Părinţi soluţionează diferit problema.
A v \a Si soc spune că nu trebuie să bei nici cel de-al
treilea pahar. Cand se alia odată în muntele lui avva Anto
nie şi i-au dat şi al treilea pahar, a spus: „încetează frate, nu
ştii că există satana?" Iar când l-au întrebat dacă pot sâ bea
sâmbătă şi duminică după Liturghie trei pahare, a răspuns
„Dacă nu există satana, beţi! Dar fiindcă exista, 'â nu
b e n r 4lS. Altul iarăşi zice: „Monahul care bea mai mult de
trei pahare de vin sâ 1111 se roage pentru mine De ce unn
vorbesc de trei, alţii de unul? Foarte simplu. Pentru
aveau în vedere altfel de pahare. Cele trei corespundeau 1j
unul.
Părinţii interzic monahului în mod limpede >â -
vin. îl îngăduie numai în ca/ de boala, după un p v-
Iungat şi în situaţia unor munci grele, cand
Patericul, Pentru avva Sisoc 2, S. |irjd. cu.

Codexul sinaitic 448. p. 273a
-26>
Cuv inte ascetice
nevoie să se întărească sau să se încălzeasca . Dar simplul

'apt că vinul încălzeşte sau întăreşte este suficient ca să nu-1
bei. Pentru că. la ce mai trebuie atunci să postim? De ce să
ie mai înfrânăm? Ne înfrânăi ă s ăb .ască trupul şi să
*e atrofieze carnea.
S ă ni locuieşti într-un loc în care ai păcătuit lui

Dumnezeu şi nu dispreţui slujirea (litui ghia) ta, ca să nu
Cl zi în mâinile vrăjmaşilor tăi.
Care om nu a păcătuit nici o dată în viaţa sa? Fiecare

din noi. odată sau cumva, a păcătuit. Eu am mers odată la
casa aceea şi am păcătuit. Tu ai mers în oraşul acela şi ai
rac: uit Trebuie să tăiem cu desăvârşire prilejurile păcatu-
lui şi. mai ales să nu ne întoarcem în locurile în care am
păcătuit o dată
Ln iepuraş nu va merge iarăşi acolo unde a fost
prins. Tu. cum vei merge acolo unde te-a prins satana?
Mergând din nou, chiar dacă îţi vei lua toate m ăsurile, este
ca şi cum ai zice: Te rog, satană al meu. nu mă lăsa să plec
aşa" Păzeşte-te aşadar, de orice posibilitate de a repeta
oricare păcat. Dacă însă nu te fereşti de pricinile paeatului
şi dispreţuieşti privegherea ta, cu siguranţă vei cădea în
mâinile duşmanilor tăi.
Sileşte-!e pe tine însuţi la meditarea psalm ilor,

pentru câ act asta te păzeşte de robia întinăciunii. Iubeşte
toată reaua-pătimire şi toate patim ile tale vor f i umilite.
. "p' /)'_Sfantui ' asile cel Mare. Omilia I despre post 10, PG 31, 184
P' 347 Ş U j: Pat' ricul- Pentru avva Pimen 19, [trad. cil.,
p. 169j
-266-
Când cineva păcătuieşte, devine c,reu I

cauza egoismului său. Nu poate să se roa£e m f ^
citească, pentru că rugăciunea i se pare un munte v u „ ,,
nici să îngenuncheze, pentru că i se pare că i se vor' ' '
genunchii. De asemenea, pentru că păcatul e ste în to td S S
împotriva fim , i se strică toată legătura cu cosmosul I Z
pare că-1 judecă, că nu-1 iubesc. I se tulbură coerenta
lăuntrică şi atmosfera din jurul lui şi nimic nu poate să facă
cu tihnă.
Din acest motiv sileşte-te pe tine însuţi la meditarea
psalmilor. Fiindcă nu poţi să te rogi, nici să priveghezi. cel
puţin sileşte-te pentru tine însuţi să citeşti şi să meditezi
psalmii. Psalm ii exprimă o rugăminte, o pocăinţă, o sla-
voslovie, o mulţumire, cuprind simţăminte şi trăiri care-1
învie şi pe cel mai neputincios om. Când celălalt îşi pierde
simţurile sale, îi dai puţin rachiu şi îşi revine. Exact aşa îşi
revine cineva cu psalmii. Citeşte, aşadar, psalmii şi vei ve
dea că o să înviezi şi tu.
în acelaşi timp însă iubeşte toată reaua pătimin j i
patimile tale vor f i umilite. Să iubeşti reaua pătimire, greu
tatea. pentru că toate câte vei voi să faci ţi se vor pare-
grele. După cum altul iubeşte aşternutul pe care doarme,
mâncarea pe care o mănâncă, tot astfel şi tu să iubeşti reaua
pătimire. Cu nimic nu este Dumnezeu mulţumit atât de mu .
cât cu reaua pătimire. De aceea, iubeşte-o. ^
O rice lucru ne vlăguieşte. O să ne pună să mun^-i
Ni se pare că suntem sfârşiţi de greutate. O să ne pu.
ascultăm? Ni se va părea ascultarea insuportabil
pună să stăm în chilia aceea? Ni se va părea o ^
O să ne pună să şedem pe scaun? O & ni P ^ nu
oamenii, nu ne găsim odihna osien^:a. tr-J-
cerem nim ic şi să iubim ieaua p
C un irite ascetice
iurta, asudarea, lacrima. Atunci \om \ed ea ca patimile

noastre pleacă. Şi repetă obişnuita sa fraza:
sâ ni< ît masori pc tine însuţi în vreun

uc u ş is â ii: grijă să-ţi plângi pâcan le.
De câte ori ne-a tot spus-o până acum. Nu se teme,

nici nu se ruşinează. Ai grijă sâ nu te măsori pe tine însuţi,
să nu iscodeşti ce ai făcut şi ce n-ai făcut, ce-ai reuşit şi ce
n-a; reuşu. ce ai câştigat şi ce n-ai câştigat, pentru că vei
căctew t întristare şi în mândrie, şi atunci vei păcătui.
Dacâ însă te porţi liber, dacă te pocăieşti şi înaintezi,
daca e pocăieşti şi te bucuri şi cânţi şi nu-ţi pasă de nimic
lumesc, arunci ai grija să-ţi plângi păcatele tale, atunci te
vei linişti. în vor pleca păcatele şi vei înceta să mai plângi
pc cic î:i va rămâne numai pacea.
Păzeşte-it dt minciună, căci ea alungă de la tine

fricc iui Dumnezeu.
Minciuna este una din cele mai viclene păcate ale

omului. Aici înţelege mai cu seamă modul m incinos de
vieţuire Lncon ne ascundem de Dum nezeu şi de oameni,
ne inşelăm. \ ăd. de exemplu, că mă atrage trăncăneala.
Imediat îmi camuflez păcatul şi spun că iubirea mă
îndeamna. aşa rea Dumnezeu sau că trebuie să avem
tovărăşie. Minciună!
Aceiaşi lucru se poate întâm pla şi cu gândurile
astre Un gând este un element heteroclit. D upă cum
ol mul meu nu rabdă nimic străin. Ia fel nici m intea nu poa
te să cuprindă ceva străin. De vreme ce am gânduri înseam
nă ca m nte^ mea a fost prinsă, nu numai că a fost asediată,
^ ]r ăuntrul meu a intrat cel rău. A tunci nu
-268-
spun <* SăndUl CMKrt* «fa

ltS şi distrusa, c, ma în d re p ta se cu ideea cs to,i ^ J
gânduri.
Ce înseam nă un gând? După cum dacă bag un h u r
te în mare se um ple cu apă, exact aşa şi eu m-am afundat în
adâncul celui rău, şi de aceea mintea mea are gânduri Gir
dul nu este ceva firesc pentru mintea omului curat ci in loc
Să mărturisesc adevărata mea stare, mă autoamăaesc cu
ideea că toţi au gânduri, o spun şi cărţile.
Să luăm încă un exemplu. Sunt neputincios la rugă
ciune. încerc o dată, de două ori. de trei ori, dau în bară şi
apoi cad in dezam agire, care este o minciună. Dezamăsirea
înseamnă: nu există Dumnezeu. Dar Dumnezeu există."
D acă luăm cuvântul minciună în sensul lui obişnuit,
şi atunci este la fel de tragic. în acest caz, minciuna este
înrobirea măreţiei, inteligenţei, voinţei şi puterii omeneşti.
M inciuna arată omul ale cărui articulaţii nu pot să stea şi de
aceea cade grămadă. Adică minciuna se descoperă în desă
vârşita lipsă de putinţă şi de voinţă a omului.
Să nu descoperi înaintea tuturor gândurile tale, ca

să nu pricinuieşti sminteală aproapelui tău.
D acă te-ai pocăit şi ai început să te lupţi. vei a\ea

greutăţi, ispite. Ai grijă însă. nu începe să spui aLuu
problem ele tale, gândurile tale, păcatele tale. pentru c vei
fi sm inteală aproapelui şi pricină de cădeie. iar oameni
vor dispreţui.
Descoperă gândurile tale Pâriii/ilor nti. .a c r ~ -

Dumnezeu să te acopere.
-2b9-
Cuvinte ascetice
r-indul tău îndoiala ta, necredinţa ta, nemulţum irile

„ l e spune-le numai Stareţului iau. Părintelui tău. As,fel şi
,u 'e fipăzit, uu vei cădea în păcat şt n.c, alt,„a n-o sa-, dai
Sri e să păcătuiască. Oamenii care-ş, descoperă gândurile
T i pitele lor. în mod obligatoriu, urmăresc sa Iraga dupâ ei
t dnera. de5i au impresia falsă, sau se prefac, câ fac
aceasta pentru a fi ajutaţi. Nimeni nu m erge la altcineva ca
să fie ajutat, decât la Stareţul său, in afara de cazul in care
Staretul îi spune să vorbească şi cu altcineva.
Poate că cineva v a protesta, din cauza păcatelor
mele de mai dinainte, nu pot nici să mă rog, nici să citesc.
Atunci, avva Isaia zice:
Sileşie-te la lucrul tău de m ână şi fric a lui D um ne

zeu e va sălăşlui lângă tine.
Sileşte-te să lucrezi, să slujeşti şi vei vedea că m un

ca îl \ a face pe Dumnezeu să locuiască aproape de tine. Aşa
cum tu îţi priveşti ceasul şi când vrei îl laşi, aşa şi D um ne
zeu îţi va fi atât de la îndemână în m unca ta, încât vei putea
să-L prinzi. să-L foloseşti şi chiar să-L îm brăţişezi, aşa cum
faci cu ceasul tău.
Munca prin care urmărim dobândirea lui D um nezeu.
ni-L dă întotdeauna pe Dumnezeu, în tim p ce nelucrarea,
întârzierea. lene\ia, încetineala, ne aduc m oartea. Când
vedeţi pe cine\a că întârzie la munca lui sau că nu lucrează
toate orele programate pentru muncă, să fiţi siguri că este
intinat de gândurile lui, de imoralităţile lui, de păcatele lui,
de desfrânarea lui şi de minciunile lui. Un om serios
niciodată nu întârzie şi nu rămâne fără lucru nici chiar un
minut. Şi cel mai duhovnicesc, daca va răm âne fară lucru,
va cădea Fi-ţi atenţi însă la încă ceva:
-270-
Porunci celor
P e vezi vreo sminteală d u r r ( • r, ,. ,-ţ ^

■preţui p e fra te le tău, ca sâ nu cazi i> mai>... , , .
tăi-
Toţi oam eni, din jurul tău vor păcătui, „nu, cu zir
dul, altul cu fapta, altul prin neîm plinit, ^ >"
orice ar face, nu-, dispreţul. Pentru că dacă-, judec,
necinsteşti, dacă-i acuz, sau î, osânde-ti cu ăgur
şi sigur vei cădea în mâinile duşmanilor tăi. îr.tâi de u aic
ale satanei. Este un adânc de mândrie, de desfrânate ,
satanism ca c in e \a să-I dispreţuiască -au -ă-1 ..... .
ce păcătuieşte, pentru că omul care este lângă noi şi j
păcătuit este un b o ln a\.
Pe cel bo!na\ îl îngrijim, il iubim. îl îmbrăţişăm, ii
vorbim cu dragoste şi iubire, il *vronm. Nc cere peţ.te? li
dăm peşte. Ne cere carne? li dăm came. Ne-o t .:e ac .rr
I-o dăm acum . N e-o cere după? I-o dăm după Ir ,
ne retragem , pentru câ cel bolna\ este us Tde in '..'' cade
în nem ulţum ire. în dezamăgire şi >-e face astfel ;'-cân- de
m onilor, dacă nu am grijă eu. care ûnt Lng.'; e De ac«e_.
celui b olna\ îi spunem întotdeauna ..da", niciodată ~j e ..
„nu" este în pericol.
A şadar, celui bolnav cu trupul ii iaci :iu. >; ; r ■
minte. C ând rănile lui put. strângi de na' şi rab?: i. - ..
pute în chilie, intri zâmbind ea sâ nu-N dea se.i;r,a De v».
când fratele tău pute de păcat şi cădere nu arăţi
iubire, ca să-l s a h e z i. ci îl judeci şi il a * . 1 !
tos? Să ştii că după cum te \ a lo> . vijelia
exact aşa te va lovi şi moartea W cădea in
m oşilor tăi. T e vor prinde w âjm a* *
vor lace gunoi şi vei cădea inir-un F^-J
pe care l-ai osândit.
- n *
Cuvinte asceticc
Fcreştc-te să nu f i i robit de cele în ca re a i păcătuit,

ca sâ nu sc împrospăteze în tine.
îl vezi pe altul că păcătuieşte? Lasă-I în mila Dom

nului. Este şi el un mădular al lui Hristos, chiar dacă a păcă
tuit. Uită-te în ce hal eşti tu. Tu, care te crezi sfânt, eşti un
păcătos. Păzeşte-te pe tine însuţi, nu cumva să fii robit în
cele în care ai păcătuit. Dacă îl acuzi pe fratele tău sau dacă
nu ai gnjă de el, vei recădea în vechile tale păcate şi vor fi
cele din urmă ale tale mai rele decât cele dintâi.
Iubeşte smerenia şi ea te va păzi de păcatele tale.

[9, 2]
Iubeşte să te smereşti, să fii nim icit, dispreţuit, să

suferi lipsuri, să ai ultimul loc, sa fu acolo unde nim eni al
tul nu poate sta. Numai o astfel de sm erenie te poate ajuta,
pentru că te acoperă Dumnezeu de păcatele tale.
Nu fii iubitor de ceartă ca să nu locuiască în tine tot

râul
Iubitor de ceartă este cel care se iubeşte pe sine şi

exprimă această iubire prin dorinţa de a fi întotdeauna
învingător, prin dorinţa de a fi cel dintâi, de a fi recunoscut
de ceilalţi, de a fi o persoană cinstită de ceilalţi. Nu suporta
să rămână în urmă. De vreme ce iubeşte victoria şi nu sluji
rea, nici smerenia, în mod obligatoriu cade în ceartă, în
sfadă, în dezbinare, în neorânduire.
De aceea avva Isaia spune: nu fii niciodată prieten al
biruinţei, preferă locul cel din urmă şi nereuşita, preferă
smerenia. Dacă pentru a te îndreptăţi spui chiar şi un „nu” ,
sau „Ce ai zis? - atunci tot răul va locui în tine. D um nezeu
-272-
Porunci celor cc v au lc p ^ ,
locuieşte langa tine, dar cel rău va l-«: u i „

subjugatul demonilor, te vei împotriv, . «e -lt
împotrivă, te vei împotrivi celorlalţi. Numai ur ,'| , , * *
demon refuză şi grăieşte împotrivă fratelui ^âu
Când cade peste tine un trăsnet, nu-ţi da
se petrece. Dacă nu te arde. îţi pier21 minţile Si d S n ,7
pierzi minţile, nu mai poţi să te controlezi Bact J x
întâmplă cu cel lovit de demon. De aceea, ajun e ' b l
nebunească, sau împotriva raţiunii, de a fi în 0> •• ’
propriul său trup, cu propriul său mădular, cu apn
adică. Ca să poti să e\iţi toate acestea, fa următoare.,-.
P redă inim a ta spre ascultare Părinţilor tăi ţi hand

Iui D um nezeu locui în line.
O ricâte păcate ai fi făcut. în oricâte căderi ai tî că/x.

şi chiar dacă te-ai fi îndrăcit, dacă nu poţi nici sa te
nici să citeşti, dacă te-au înrobit cu toiul, atunci .el puţin
predă inim a ta spre ascultare Părinţilor tâi şi hund lui
Dumnezeu va locui in tine.
E xistă câteva stări bolnave, sufleteşti -du uur- cru
ceşti, care apar m ai ales când omul doarme >au dă sâ aA ar
mă, situaţii în care cade într-o desăvârşită neputinţa ue
care. în acele clipe simte o strângere în suflet şi. în -
timp, ca şi cum cineva l-ar strânge de gât v-u i-aj
piept, şi nu m ai poate să respire. Simte vă nu mai arc ta n
şi plăm âni, ca şi cum ar li mort. Are siguranţa ^ -
fizic lucrul care îi produce această >tare
încearcă să-5i facă cruce,
..Doamne. lisuse Hristoa.se. nuluie^ t ....
sul”. C rezul sau Tatăl nostru ca sâ * i
poate.
Cuv jntc ascetice
Oameni, aceştia, dacâ a-uşc-c sa spună ratai nostru.

I Doamne Iisum: Hrist»a-c. au a-si faca cruce, indat
S U s c de acest demon sufletesc sau duhovnicesc - pentru
c i este de ambele feluri, când una. cand alta - şi
dibereazft dc data aceea sau chiar pentru totdeauna. Alteori
nu pot sâ facă mmjc. nici să articuleze vreun cuvânt, nici
să~şi mişte buzele. nici să-şi facă cruce. In aceste situaţii. in
această durere. în acea gheaţă. in acea greutate, in timp ce
văd moartea că se apropie, în timp ce li se pare că totul e
pierdut şi câ-şi dau sufletul Je vine o luminare, un gând
luminos predă-tc lui Dumne/eu. dâ-tt- pe tine însuţi lui
Dumnezeu. îndată ce îşi predau lui Dumnezeu inima lor
care sc strânge, loveşte şi se lupta, îndată acel ceva
încetează.
Această ^cenâ o împrumută aici avva Isaia şi zice: şi
cand s-au robit demonii, fă ultimul lucru care-ţi mai
rămâne predâ mima :a pre ascultare Părinţilor tai şi
nurul lui Dumnezeu va locui in tine. Zice: Părinţilor tai, in
loc de Părintelui tău. deoarece se adresează la mulţi şi vrea
sâ-şi facă cuvântul mai înţeles. A-radar. când îţi dai inima ta
Părintelui tău vor lugi demonii, vor fugi toate şi in timp ce
dumnezeu era lan'.'â tine, acum harul lui Dumnezeu va
locui întru tine şi atunci toate se vor schimba, vor reînvia,
se vor face frumoase, paşnice, se vor lumina.
Predâ inima ta înseamnă dâ-ţi cele dinlăuntru,
încrederea ta. nădejdea ta. bucuria ta, pofta ta, pentru ca
harul lui Dumnezeu sâ izvorască mir în toată existenţa ta.
Acest rnjr produce atmosfera cea mai frumoasa şi mai
sobornicească in mănăstire.
Cred că, într-ade ar. voi daţi primii inim a voastră
ănnteluj vostru şi apoi mi-o dau şi eu pe a m ea vouă. Nu
vă ascund faptul că mă simt întotdeauna sclavul copiilor
mei, care s-au legat pe ei înşişi de micuţul de mine. Fie ca
-274*
această legătură reciprocă să nu !rK_
. ; ^ nrl U . rnil Ini I..._ , •>. -4JC»
mlătjrjruJ nof/r.
1,1 unuia r
teristicile pfcn, seninătâtii. fericirii J ! r ?wr va avea
a simţirii lumii duhovniceşti. ,ar tăceri"' lui Dumnezei
grăitoare decât conferinţele. Vom c u n o ^ "noaMfă
° va f, ^
câte K săvârşesc in cer. Da, cenjl 5 Şi vom irii ixâie
•- noi. este inima
noastra, şt in mima noastră este Dumnez*
devin una. J-t pentru câ toate
Un înger poate să lumineze intreaea lume iar t»

demon poate s-o întunece. La fel. şi pe oricae «uflet Daci
îngerul luminează întreagă lumea, nu poate hanii loi n »
ne/eu să lumineze şi să refacă sufletul nostru? Toaie pom
să le facă. Să devenim in întregime har. După cum fienl.
când întră în foc. devine foc, după cum suda devine lummi
când lumina soarelui vine pe ea. tot aşa sâ devenim şi noi in
întregime har.
Să-I urmăm pe Sfanţul I>aia care atât de frumos
strigă în urechile noa tre şi in inim- noastră cuvintele Dem
nului şi să rugăm pe Domnul care esle lângă noi sâ locu
iască în inima noastră.
10
Despre bucuria făcută sufletului care

voieşte sa slujească lui Dumnezeu
B ucuria este o tem ă foarte dragă pentn, a w a Ha»

care nu p o ate să conceapă un creştin fără bucune - făr-*
lacrim a cea d e bu cu rie făcătoare Textul de faţă înce e
epistolă, fiind vorba de un cuvânt scris.
în tâ i te îm brăţişez în frica lui Dumnezeu şi te rog

să-L m u lţu m e şti deplin, ca osteneala ta să nu fie fără fol
ci să o p r im e a sc ă D um nezeu cu bucurie de la tine. [16.1]
A
în tâ i te îm brăţişez în frica lui Dumnezeu. Care er^te
prem isa lac rim ilo r şi a bucuriei, şi te rog să fu desă\ârşit. ca
să p rim ească D um nezeu cu bucurie osteneala ta. Verbul ..te
rog” (7T«QttK«Acu) are înţelesul de astăzi, dar şi înţele-ul de
„ream in tesc” (u7TOj-Uj_ivrjcn<:a>), adică încerc să-ţi dau cu'd
ca să te h o tără şti să devii desăvârşit.
P ro b le m a fiecărui suflet creştin este că lasă pntr-
iubire şi, d u p ă cum cineva care primeşte o lo t u ..
p u tern ică a m e ţeşte şi nu ştie unde merge, tot aâ şi^-
de su flet u ită desăvârşirea, care este: pim ipalu t-
mai cu seam ă al m onahilor. Monahii sunt unL
sim ţitori la o m are diversitate de probleme. 1 -
- * n i "i si-ar aminu-* ~
mai pot am in ti pe cea a desavarşm . ^ q
trebui să p ă ră se asc ă toate pc care le fesâvâisinf.
fae. Avva Isaia spune câ. 2
atunci o sten eala ta va fi zadami<- .
-277-
Cm inte ascetice
nuc lui D u m n ezeu , pentru că to tu l este

are ca să-i n‘ j. j . numai o s te n e a la lui de zi şi de
Jarul lui D um ne. - întreas ă . să n ă to a să , d esă v â rşită ,
c ^ T_n dc**! i •- , ....................
n° T e\ n-reneala constituie dovada iubim inimi., sau a
•’f rCmnezeu Prin osteneală îşi exprima cinexa
uilin' . f °mulţumirea sa către Dumnezeu, dorirea după
p o c ă i t eu sau impraşueica lumească şi pierderea timpu-
Dumne.
ini din cauza vieţii sale leneşe.
După cum obişnuiesc Părinţii, tot astfel şi avva Isaia
ces-te exemple din viaţa zilnică, meat sa îndemne
sufletul care <e luptă să-i imite cel puţin pe oamenii d,n
iume.
Căci oricine îşi dă osteneala şi câştigă, se bucui ă şi

nu sa neşre ostenelile pe care le-a răbdat, pentiu că a
u:va:at.
Cel care în lume face comerţ, afaceri care-i aduc

câştiguri, atunci când câştigă, nu-şi numai aduce aminte de
ostenelile şi de nedormirile lui, pentru că experienţa l-a
îmăţat că ostenelile i-au adus câştigul. Tot geniul lui co
mercial şi toată strădania i s-ar fi pierdut, dacă n-ar fi depus
osteneala necesară.
Cel ce s-a căsătorit cu o femeie, dacă ea l-a odihnit

şi el a păzii-o bine, se bucură inima lui de ea şi-i arată
încredere.
Alt exemplu din viaţa cotidiană a oamenilor sunt cei

căsătoriţi. Pentru ca o nuntă să poată reuşi, se cer, după
avva Isaia. două premise care au legături corespunzătoare în
-iata duhovnicească. Nunta este cel mai frumos simbol pen-
ru devenirea duhovnicească a unui om şi de aceea îl folo-
-278-
Despre bucurii
scsc atât de mult toţi Părinţii. Dacâ cine

căsătorie, a eşuat cu desăvârşire în v,ată n“ ****** >■
obositoare, fară bucurie şi trece din schiiS2 ,c*«*
re. din nefericire în nefericire, din d e sp â if * ^ ' c!lirr‘h-‘-
părţirea vieţii, până ajunge la d e s p a r t ^ ‘T " ^
C ă să to ria nereuşită arată că sufletul nu «i * L>umi,c«u.
iubească pe Dumnezeu.
5<? bucură inima lui. Dacă bărbatul « w.
înseamnă că femeia l-a odihnit, iar el a căzi! « w
ria presupune ca femeia să aibă însuşirea de a
bărbat, să-i aducă bucurie şi mulţumire. încât o ă n S t '-
nu trebuiască să meargă altundexa. Dacă fememnu J - S Î
tinţa dc a-1 odihni este firesc să-l împingă la preacurue ’
Daca l-a ochi,nu. Bărbatul reuşeşte în căsătone 'ând
alege o femeie care cu adexărat ştie. poate, reuşeşte săi
odihneasca, ale cărei purtări, gândire, draeoste. sufki uuP
toate sunt dăruite lui.
Dacă ci păît-o bine. Din text rezultă clar că fraza
referă la bărbat, care trebuie să-şi păzească bine femeia ca
pe un vas mai slab. Ne aminteşte de Apostolul Petru, care
ne spune cât de simţitoare, de subţire şi de plăpânda este
femeia. Din clipa în care ai o inimă ce bate pentru line.
deodată o vezi devenind un cristal fin în mâinile uile >au
braţele tale. De aceea Apostolul Petru spune >opilui. da: >:
fiecărui bărbat, că trebuie să se poarte cu terae;a ci Tid:â
subţirime şi bună cuviinţă, dar mai ales cu muiu cmst re
(1 Ptr. 3, 7).
Iubirea este ceva care este propnu femeii. Bâjt\uu-
lui îi este proprie cinstirea, demnitatea şi purtarea care *
înalţă pe femeie. Este singurul mod în care ; e*a
să-şi ţină fem eia acasă. Dacă nu-i arata preţuire >i c -
va pierde cu siguranţă, pentru câ ea m1
şi-şi va căuta altundeva cinstirea care n-o primeşte t>:
Cu\ in te ascetice
i ca sot când ştie să aibă subţirimea

a«ea. barbarul r femcia sa.
constimîei f ^ ' Y ,_ a „ m is pe fiul său Tovie ca să ia banii
ui pentru a-şi satisface nevoile economice,
je la rudele i t j_a dat nu numa, banU> cj
îngerul. \ căuta şi pe care tatăl lui o dorea. Când a
Şi temeia pc îngerul le-a spus că v-am adus
r J S - î T o u i s-a închinat p M n tiio, fetci, *
oi 'U multă bună cuviinţa şi respect s-a intois către ea. A
C c u v â n ta t-o . i-a vorbit cu cele mai bune cuvinte, a
,, nat-o. a cinstit-o. De atunci, ea a devenit pentru tot restul
er ^. ia\a lui. tocmai pentru că s-a purtat in acest fel cu
ea Astfel şi-a facut-o a lui şi a aşezat-o lângă el (Tovit. 4,
~ Aşadar, când bărbatul o găseşte pe fem eia care-1

odihneşte şi este capabil s-o ţină lângă el, atunci inim a lui
se bucură
în continuare. a\ va Isaia foloseşte şi un al treilea
e\emplu. dar \om reveni mai târziu la exem ple, ca să le
. edem simbolismul.
Cine a purtat un război şi şi-a dispreţuit moartea

luptând pentru împăratul lui, a î?iaintat până s-a încununat.
Altă arenă a vieţii este armata. D acă cineva intră în

armată - armata era pe atunci voluntară - este încununat,
dacâ întâmpină moartea cu curaj şi luptă până la moarte
pentru împăratul său. Urmează să prim ească cinstire şi să
primească diferite vrednicii, până la aceea de a fi un
apropiat al împăratului.
Acestea sum fa p te ale lumii acesteia care piere.
-? 8 n .
Despre bucu ric
Acestea sunt măreţiile câsf •

copseiile şi încununările, pe care ,**f Urile- fericirile, • „
mea aceasta care piere şi se stinge. UŞ£SC 0amenii ;n !u.
D ar omul se bucură de ele

prin lucrarea lor. ' oayece s.a procc,p ,.
îm plinind toate acestea se h

dobândit câştig în munca pe care a ales o T * /f"*™ că a
este aceasta, nu ne interesează acum EsiP t de buCUne
Este o răm ăşiţă care a lăsat-n n,. umbra bucuriei.
pierderea raiuiui, ca sâ-şi' Z Z i
pierdute ale raiului. desfătările
Câtă bucurie crezi că va avea sufletul care a
z : z a 7 ,j " ,ie ° s c a .. ............ ...... -

Poţi oare să măsori bucuria sufletului omului care
slujeşte pentru Dumnezeu şi-şi săvârşeşte lucrarea sa din
punct de vedere duhovnicesc în mod desăvârşit? Dacă omul
lumesc se bucură, atunci cum se exprimă bucuria
duhovnicească pe care o gustă creştinul?
R efenndu-se la negustor, avva Isaia accentuează
două caracteristici ale sale: exclusivismul scopului sâa >i
osteneala pe care o depune, în general, pentru reuşi u
lucrului său. Accentuează aceasta cu scopul de a arau c
sufletul, dacă vrea să aibă o bucurie adevărată, trebaie si ie
stăpânit de un singur exclusivism: sâ u i r e a li
desăvârşirea şi să trăiască în nearătare.
Un com erciant nu-şi mai aminteşte nici <te scmeu
lui, nici de distracţii, nici de desfătări. Ca ud m
după câştig, iar osteneala îi este *]
Cuvinte ascetice
I urnirile făcute pe jumătate nu aduc nimic. îndeletnicirea

M i l e nu aduce d * t ig . Viaţă tihnită nu exista. O rice s-ar
sâudi cineva sa realizeze, trebuie să patmreasca, sa se oste.
neasca.
În continuare, pune în legătură imaginea femeii cu
„unu* credinciosului cu Biserica şi cu Domnul care a spus:
nunta
„Veniţi la Mine ... şi Eu vă voi odihni pe voi” (Mt. 11, 28).
înfăţişează legătura de nuntă cu Dumnezeu, Care oii este,
ori nu este pentru noi Cel ce odihneşte. Şi noi ori suntem,
ori nu suntem cei în stare de a-L ţine pe Hristos.
Domnul a spus limpede că ne poate odihni. Prin
urmare, dacă cineva nu se odihneşte în viaţa duhovnicească,
dacă nu se desfată în ea, dacă nu are o desăvârşită satisfacţie
duhovnicească, aceasta este o hulă şi o bârfîre a lui
Dumnezeu.
Imaginează-ţi un monah care, pentru ca sufletul să i
se destindă, pentru ca să-şi umple timpul, ca să-şi satisfacă
nevoile, pretenţiile, este silit să se ocupe cu fratele, şi nu cu
Dumnezeu. Nici o îndeletnicire cu fratele nu ne-a fost pusă
în faţă de avva Isaia. Ne-a poruncit doar să-i facem voia şi
să-i spunem întotdeauna „da”. Noi, dimpotrivă, lăsăm pe
Dumnezeu şi-l punem înainte pe fratele ca să-l ajutăm, ca
să-l învăţăm. Starea asta a noastră este un soi de curvie.
Astfel îl calomniez oarecum pe D um nezeu, cum că
nu mă odihneşte, şi găsesc alte surse. El îmi dă bucurie la
rugăciune, Ia isihie iar eu caut tovărăşie. îm i dă bucurie în
osteneala nopţii, iar eu caut somnul. E ca şi cum soţul ar
spune că nu-1 mulţumeşte soţia, şi de aceea m erge la alta. îl
necinstesc adică pe Hristos când nu sunt un creştin îm plinit,
credincios şi mulţumit. După cum zic Părinţii, dar şi mulţi
alţi tâlcuitori. dacă cineva a devenit frate de m ănăstire, nu
mai are dreptul să-şi scoată rasa odată ce a prim it-o, pentru
ca e ca şi cum ar spune: „L-am încercat şi pe H ristos, dar nu
>282-
Despre bucurie
m-a satisfacut. P lec sa caut viaţa de că ri„ .

com portam ent este o d.spreţuire a lui Hristos , tJ j X '
zare
zare m are a plirom ei B—isericii.
.eu. De aceea fratele
Ue aceea fr „ ,u ' ' ’
rămâne cu hainele mireneşti, sau, dacă va D™ “k **
m o n a h a lă , nu trebuie să o scoată. Altfel, c l « « U
Dumnezeu.
Cu mult maţ mult cleveteşte pe D uim era
monah daca spune ca Dumnezeu nu îl odihneşte Se pc
desigur să n-o spună cu gura, ci cu fapta, cu diferitele lu
căutări. O carte poate să fie pentru el odihnitoare. Poate -ăo
citească şi să se bucure, dar când merge să se înfăţişeze
înaintea lui Dumnezeu, ochii i se închid imediat, in chpa
aceea, este ca şi cum ar fi prins în curvie. Monahul nu poate
să spună că a eşuat în viaţa monahală, deoarece Domnul il
poate odihni.
Şi a păzit-o bine. Bărbatul îşi păzeşte femeia, dar
oare eu pot să-L ţin în mână pe Dumnezeu? Dumnezeu,
desigur, niciodată nu ne părăseşte, nu ne uită. Dumnezea
ne-a scris pe palma Lui. pe umărul Lui şi în inima Lui’
Dumnezeu lucrează neîncetat în sufletul fiecăruia. Chimir ţi
atunci când dormim şi lucrăm, nu este nici un moment în
care să nu fie aplecat asupra noastră pentru a ne da ceea ce
trebuie. O clipă numai să uite să se plece asupra noastră. ţi
ar veni sfârşitul vieţii noastre. (Ps. 103. 30).
D acă-L pierdem pe Dumnezeu, dacă-L uităm, daca
n-avem simţul prezenţei Lui, este pentru că nu şu
ţinem, n-am găsit modul de a nc ţine ochii nt
spre El. Bărbatul găseşte modul de a-şi ţine teme .
dar noi nu găsim modul de a ţine Biserica, krn-ia
i lJfyrt
51 Se referă la arhiereul iudeilor «.arc c r a . .
umeri două pietre care aveau ^ av^ e nu . ^ fturgil qow t Va» 9
se înfăţişa lui Dumnezeu, .iduc?mlu- c
Ieşire 28, 9-23.
Cuvinte ascetice
nostru, mireasa care urcă d e a s u p r a norilor şi ruge î n p u sUi

( Apoc 12, 6 ) . o r i u n d e poate, numai .să găseasca cinai şi Un
suflet care s-o iubească. , .
Criteriul reuşitei noastre esle claca putem să atragem
privirea Domnului. Ncarătarca I ui duhovnicească şi absen
ta Lui fizică sunt dovada că nu avem experienţa corespun
zătoare pe care o are orice om căsătorit, şi dc aceca
căsătoria noastră cu Hristos a eşuat.^
î n t r - a d e v ă r , care om poate să trăiască viaţa sa mona
halii atunci cand nu are simţul odihnei şi când nu simte că îl

ţine pc Dumnezeu? Cine poate să trăiască când se plânge că
Dumne/eu nu-I vede, ca nu-I înţelege, ca nu-1 ştie? Doar
trăirea lui Dumnezeu umple existenţa monahului şi (j^
putinţa să înainteze şi să ajungă până la cele mai dc pe urmă
lupte ale martiriului. Omul care nu are trăirea odihnei şi a
tinerii mâinii lui Dumnezeu este orb, surd, nesimţit, unul pe
care poţi numai sâ-I deplângi înainte ca el să închidă ochii.
Am eşuat noi în alegerea Lui? Dacă nu avem
bucuria Lui. dacă nu-L avem pe El, dacă nu L-am prins cu
mâinile noastre, atunci căsătoria noastră până în prezent
este un divorţ.
Al treilea exemplu, cel cu soldatul, exprim ă acelaşi
sens adânc într-o altă formă. Soldatul, ca să reuşească în
misiune îşi dispreţuieşte moartea, se trece pe sine cu
vederea luptă cu duşmanul piept la piept, ştiind că poale
muri. A încetat să se intereseze de cl însuşi şi sâ se am este
ce cu grijile vieţii, precum zice Apostolul Pa vel (2 Fim.
2 4). Hecare soldat pune înainte biruinţa, reuşita şi slava
împaratului.
Trecerea cu vederea a vieţii este caracteristică şi
creştinului care vrea să înainteze, orice altă odihnă înseam
nă nereuşita Sporul lui înccpe cu m oartea sa şi cu slava
împăratului Dumnezeu, iie în această viaţă, fie în cealaltă.
-284-
Despre bucurie
fila elem entele lumii care piere. \)dr acca t > . ,ţţ.
utinţa să nc gândim lu propria noastră . laţi p\mi v
lic P .,icâ slujim adevărat \ui Dumne/eu
buCunc’ L‘
C aci la 'eşirea lui din lumea aceasta, lucrul lut a

merge în ain
v
tea/ Im .>•/ aîngerii se vor bucura cu el când ti
i/ r
to r
vedea sc a p a t d c sta p a n m le întunericului.
Aici înfăţişează sufletul omului care după m o ^ a

omului urcă la cer. Suişul sufletului la cer este o învăţătură
patristică curata şi foarte cunoscută.
Omul nu este numai trup, nici numai suflet Fiecare
dintre clc este un element care alcătuieşte fiinţa umană. Lr
ceea ce sparge această unitate firească este moartea.
Sufletul păşirea/ă şi dupâ moarte întreaga sa \iatj >1
existenţă umană, caracterul ei schimbător, conţinutul său
muritor, stricăcios sau de nestricăeiune, până ce \a ajun.,*.
în şanurile Părinteşti.
în lumea aceasta, stăpâneşte în suflet demonul cei
rău pe care, precum /ice Biserica noastră. Dumnezeu -a
pedepsit şi l-a aruncat pe pământ, în adânc şi in sâzduh
Demonul este stăpânitorul văzduhului, al atmosferei
naturii. Toată această stăpânire demonică, omul o \a intin
pina şi trebuie sâ o depăşească pentru a ajunge 1
a vieţii duhovniceşti.
Avem , aşadar, pc demoni, dai şi pe J
ocrotcsc viaţa omului şi sufletul ‘■au. p j'^ •y - ■
sferele duhovniceşti. Demonii i>i pretind ‘■'"-Imr^
lor li s-a dat pământul şi plinirea lui. Pentru
C u \ inte a sc e tic e
• simt că o a m en ii sunt p r o p iie ta te a lor şi au

ie ingjJu.e e încă jos pe p5mânt ş.
dn-’p iu n asupra s u fle te le o a m e n ilo r , în a in te Ca
p n n urmare^ sirn• ^ ]uj D u m n eZ eu .
ek ajun^' . j >n ju)m a aceasta. Sufletul, la ieşirea din
. - ‘lume luptă sâ se izbăvească de stăpâniile întuneri-
• vede caracterul personal şi toată .jurisd
f Axxa Isaia îi înfaţişează în diferite cete,
!:T,ê si depane. asediind omul, ca să poată să-l
" : X i Demonii se mişcă cu uşurinţă în afara şi
iniăuntrul omului, dar nu pot să se apropie de duhul lui, de
cele mai lăuntrice ale sufletului lui. . „ .. ,
Pot să aibă în mână şi sa influenţeze doar învelişul
sufletului atmosfera sufletească a omului. Prin intermediul
-esteia produc diferite boli trupeşti, sufleteşti şi duhovni
c ii .înduri. dezlănţuie nori în suflet, producând stăn
întunecate, cu scopul de a întuneca vederea feţei lui Dum
nezeu. Dar şi împărăţia cerurilor este înlăuntrul nostru
(Lc. 21. 31 • La fel ca şi pe pânzătura legată în patru colţuri
lăsată din cer pe pământ, plină de dobitoace necurate
F A. 10. 10-16). tot aşa şi cel viclean are drepturile lui,
pentru că \edem că a ajuns, viclean fiind, chiar până la
Sfânta Treime, cerând să-l ispitească pe Iov (Iov. 1, 6-12).
Cel viclean inventează modalităţi diferite, are în
stăpânire temniţe temporale, dar şi spaţiale. Este în crân
guri. în păduri. în râuri, în adâncuri, în orice. Nu lasă loc,
mormânt, ţeastă de mort. gaură de şarpe, pe care să nu şi le
facă locuinţă5'. Dar sunt şi cetele dem onilor care cuprind
aerul, atmosfera până la ultimul loc în care le dă Dumnezeu
dreptul sâ aibă stăpânire. De aceea vorbeşte avva Isaia de
' tăpânirile lumii. Demonii aceştia sunt cunoscutele „văm i”,
Patericul Pentru avva Macarie 13, [trad. cit., p. 134]
-286-
Despre bucurie
carc se refera cărţile ascerice Suflete, « -m 6

i i « * & demoni cu mare groaza. pe„,„, « e ţ t;
re înşi'ăcat de ei. Dar cel care scapă câtă bucurie are!
1 Acum nu mai are nici o valoare bucuria pământea -
x a omului deoarece, când sufletul se despane de trup fap
tele omului, ostenelile lui vor merge înaintea lui şi ingem
se vor bucura cu el când îl vor vedea scăpat de stăpânirile
întunericului. Se luptă omul, se luptă şi sufletul după moar-
ţg pentru că se poate fie să cadă, fie să urce. Abia când se
va izbăvi şi de ultimul stăpânitor al întunericului, doar
atunci îngerii îşi vor arăta întreaga lor bucurie pentru că
sufletul a biruit.
Cuvântul Sfântului are aici putere şi realism.
Porneşte de la depăşirea timpului şi a spaţiului din lumea
văzută, trecând în cea veşnică, care începe din această viaţă.
Omul care nu poate să simtă unitatea vieţii pământeşti cu
cea care începe după moarte - moartea este noua lui
naştere, naşterea obiectivă întru duhovnicească stncăciune
sau nestricăciune - trăieşte un fel de dezbinare a personali
tăţii sale Are o trăire lăuntrică şi conştiinţa că existenţa lui
se sfâşie, şi ajunge atât de lipsit, încât îi este greu să mai
înţeleagă ce este Dumnezeu. 1.
' °Când satana este biruit în urcuşul sufletului către
Dumnezeu, arunci începe «ia,a * ^ 1 “ £ £ &
de mult se împleteşte materia nici 0
viaţa prezentă cu cea m a un hotar limp*k
d e o clara, nici un ho P himinta sau înfrângerea
s e b i r e
Ce va predom ina depinde •^ ^ birull0T „ju

sufletului. în aceeaşi clipa omu Deplina bucune ••
învins, poate să fie trup, se
îngerilor, care este şi deplina hucune
doar când sufletul îi va birui pe
Cuvinte ascetice
D ar nu o m u l b ir u ie şle d e m o n ii, c i f a p te le p e care

Ie a săvârşit pe pământ. Faptele lui, osteneala lui, sudorile
lui îngenuncherile lui, lupta lui, epuizarea lu., moartea pe
care a suferit-o în viaţă merg înaintea lui, 11 luminează şi-j
risipesc întunericul stăpânitorilor întunericului, energii]e
d em o n ilo r. , ,
Pentru ca să ne arate cat de mare este bucuria omu
lui d u h o v n ic e sc , a adevăratului trăitor în Hristos, ca să nu
se facă nici o confuzie cu bucuria lumii, avva Is a ia
înfăţişează bucuria îngerilor. La început a vorbit de bucuria
mirenilor, apoi, negăsind termen de com paraţie - Ce
legătură poate avea întunericul cu lumina, moartea cu viaţa?
- trece la bucuria îngerilor. Omul trebuie să se umple de
bucuria îngerilor care văd lumina lui D um nezeu, ca să
priceapă bucuria duhovnicească. Astfel de trăiri a dat
Dumnezeu omului în această viaţă păm ântească!
Deoarece când va ieşi sufletul, vor m erge cu el

îngerii şi vor ieşi în întâmpinarea lui toate puterile întune
ricului, voind să-l ia în stăpânire, cercetând de vor avea
ceva de-al lor în el.
Sufletul nu este singur. Separaţia lui de trup este un

fapt atât de tragic şi de nefiresc, încât n-ar mai fi cu putinţă
ca trupul să se menţină pe pământ, ci s-ar dezintegra, tar
sufletul n-ar putea să se menţină, dacă nu l-ar înconjura
puterile îngereşti şi nu l-ar susţine. Sfinţii îngeri m erg cu
sufletul in acele înfricoşate clipe în care el îşi trăieşte însin
gurarea de fiinţa sa, de umanitatea sa, de trupul cu care a
fost înjugat, pentru ca să nu-şi piardă calea.
In acelaşi timp, îi ies în întâm pinare şi dem onii cei
străini de el, care vor să şi-l facă al lor. îm piedicându-i
suişul. înaintarea sa în sfera vieţii duhovniceşti. Ca să
-288-
Despre bucurie
re u şe a sc ă acest lucru, trebuie să găsească în el lucrun fe-ai*
'° r Cercetând de vor avea ceva de-al lor in el In nv i

evident, face aluzii la patimi, la rămăşiţele păcatului, pentm
U tot ce face omul .1 face întreg, ca suflet viu ş, ca trup ce
participă la viaţa sufletului. Prin urmare, fiecare păcat, chiar
si în forma cea mai trupească, începe din suflet. Păcatul este
străin de suflet, dar când se săvârşeşte, se săvârşeşte
îm preună cu el. Şi nimeni nu-1 poate separa, aşa cum nu
poţi separa sărurile de oase. Patimile sunt semnele,
întipăriturile demonului viclean, sângele care l-a vărsat
asupra noastră satana, în locul sângelui cu care ne-a răs
cum părat Hristos.
pentru ca diavolul să poată câştiga sufletul, trebuie
să şi găsească urmele sale pe el, altfel nu este cu putinţă să
reuşească ccva. Vom da un exemplu. Păcătuieşte trupul. In
realitate păcatul s-a săvârşit în suflet. Se dezgoleşte trupul,
dar mai întâi s-a dezgolit sufletul. Trândăveşte trupul, dar
trândăvia s-a aflat mai întâi în suflet. Şi poate omul să
„căiască ba chiar să plângă, poate să primească iertare-
nentru fărădelegea lui. dar păcatul, semnele diavolului ră
mân în suflet până când va reuşi curăţia şi nepatimirea. Far.
acestea din urm ă. demonul recunoaşte sufletul ca tund a
Apocalipsa î.
pecetca pe oamenilor ri, o *
satana îşi pu n e pecetea pe trunuie
recunoască. Testament, pentru a

D u m n ez eu in \ ccluui , v r.: ?i
casele ev reilo r, le-a dat. !-• "
p ragurile caselo r cu propnu ^ # păcamlu.. a
fiecare su flet p oarta ţ c le ^
Duhului sau a demonului. Omul ..iu..
Cuvinte
, .. , , tul Nu poate să spună că e mântuit câtă

şi la unulşi U a ■ înI5vmtrul Iui. Nici demonul iarăşi
vreme lucreaza i_P ^ ^ fnvins pe 0m câtă vreme acesta
nu poate sa sp ‘ ^ dacă urme,e ,ui vor răma,le ^
Z S f i J Z »•' p“Ma’rapi 5i r““ c “ adevSn“ al s“ '

Ciînd ' S s w S n t u l u i este realistă. El ştie câ lu p ,a e ste
împotri'a începă.oriilor, împotriră stapannlor (Efcs.
6 1 ; “ ', nu pentru cele penm. care ne zbatem in fiecare ai
ca sa cma dc_„, f„ el. Nu ştiu dacă putem

-ă ne dămseama de fiecare păcat. Lenea, imoralitatea,
furtul. înşelarea, uitarea, imaginaţia, gândul, toate acestea
sunt păcate Gândul este o spargere a unităţii minţii, adică
pierderea simplităţii şi duhovniciei omului. Cele care ni se
par uneori atât de mici sunt de fapt satana lipit de noi. Ca să
ne dăm seama de aceasta, să ne amintim ce ne-a spus mai
înainte avva Isaia despre cum se uneşte cu omul Dumnezeu,
şi cum demonul.
Omul este plin de viaţă, este ţăiâna pe care
Dumnezeu a luat-o din pământ, dar şi suflet nem uritor, care
pentru a fi viu are nevoie de suflarea Duhului Stant
(Tc. 2, 7). Odată ce a suflat Duhul Sfânt în om , rămâne
definitiv în el, lucrând sau nu. Prin urmare, nu este cu
putinţă să existe o plinătate a vieţii om eneşti lără Duhul
Sfânt. în esenţă, în spatele fenom enelor vieţii se află lipsa
de viaţă. După cum trăiesc copacul şi câinele, şi amândoi
mor ca existenţe pământeşti, exact aşa şi om ul lără Duhul
Sfânt cu moarte moare. Desăvârşirea fiinţei om ului se
realizează prin unirea sa cu Duhul lui Dum nezeu.
Dimpotrivă, desăvârşirea morţii îi vine prin unirea sa cu
duhul demonic.
-2 9 0 -
Despre buc urie
Dumnezeu, aşadar, se Uneste

Sâu, pe care i l-a insuflat şi Care lUc , CU.(,rnu> pr, b , ,
N-a-' Putea veni in i n ta c t cu omul d a c ? dU nu mu =r ,
dumnezeiasca suflare, d u m n e z e ia s c ă * fi
aceasta samanţa. S-ar fi unit ca 3 &ezenţâ * lu_r /
neînsufleţita, dar această unire nu I r f alu i
Asemănătorul se uneşte cu asemănători n onto^ 2l,i.
te aceasta samanţă dumnezeiască a - mnezeu g:
zeiască ce aprinde flacăra şi-L zideSCteaStan C;inleie dumn-
în om. Ea este putinţa omului de a L P? . mnezeu intre;
în sine însuşi şi de a fi umplut de El ^ P£ DumDe»'J
Asta o ştie şi demonul şi încearcă h
înlocuiasca scânteia cea duhovnicească c u t ^ ^
tul, în loc să poarte urma lui Dumnezeu * ^ lncat sui' -
poarte propria sa lucrătură drăcească pe c a r e T 'T'- *
aşează Pe suflet şi apoi este asimilată de acesta ^ 5
Vedeţi că şi diavolul lucrează în acelaşi fel ca D ur.

nezeu. Aşa cum a folosit cuvintele lui Dumnezeu ca t l
inşeie pe Adam şi pe Eva, tot aşa face până în ultima clini >
vieţn om eneşti. Cel viclean se străduieşte, se gânde*ie. *
niişcă exact ca Dumnezeu, numai că energia lui es:e demo-
nică şi nu dumnezeiască.
D ar atunci nu îngerii vor lupta pentru ei. • u:piek

pc carc Ic-a făcut, ele îl vor înconjura y.-i vorpâ:i m u
îngerii se bucură doar cu nădejdea şi ând o
291*
Cuvinte ascetice
faptelt lui, vor cânta înaintea l0r

în v in g e
traiunşe la Dumnezeu. întru veselie.
în ceasul acela st va uita tot lucrul lumii acesteia şi

toată osteneala ei. Sâ punem deci toata puterea noastră,
m * * — -* * * acun r “ ™ a sf . v
Z cn t nostru dc tot râul. ca sâ ne putem m am ut d e m au,de
siăpâniiorilor.
Sufletul, odată ce a păcătuit după Botez, nu mai

poate rămâne fară erijă. Numai când va depăşi sferele pă-
âTeşti Şi va ajunse la Dumnezeu, uită lum ea şi osteneala
Cu siguranţă însă că. pe cât om ul are conştiinţa şi

voinţa lui neschimbate, poate, cu nădejdea şi credinţa în
Dumnezeu. să fie sigur că se va m ântui. A ceastă concepţie
este creştină. Aşa trebuie să creadă om ul. D esigur că nicio
dată nu trebuie să rămână fără de grijă, niciodată nu trebuie
să spună .jni-am asigurat cerul’’, ci să trăiască pentru a şi-l
asigura. Dacă nu are această credinţă, această cunoştinţă
adevărată, nu are nici o siguranţă că a d o bândit sim ţirea
harului, trăirea lui Dumnezeu, nelucrarea patim ilor, bucuria
•i odihna lui Dumnezeu.
Dacă nu mă odihnesc, dacă nu m ă b u cu r şi nu-L tră
iesc pe Dum nezeul meu. se poate ca din neştiinţă, din nebă-
gare de cama din om isiune, în felurite m oduri să cad în
Despre bucurie
«cate. Adică se poate să-mi pierd fericirea. Vttclia u .

S it întâi de toate trebuie să iau aminte sâ nu-mi ^ - f
^ c e te a dinlăuntru meu, ca să pot să am acea*
P trăire statornica, sa am hotărârea de a râmăne in E l
Compromisurile VOin’ei inseamnă P'erderea lui Dumnezeu.
ntru că nu mai am îndrăzneală înaintea Lui.
pe E xistă şi păcate fără de voie. Spun Părin-.ii: de rt-
e ce te-ai căsătorit, vei fi părtaş la păcatele soţului sau ale
soţiei, care păcate în mod obligatoriu şi de neocolit există ir.
căsătorie şi Pe care nu poţi să le eviţi. Dar trăieşti cu năde;-
dea în D um nezeu.
Şi nedesăvârşirea vieţii omeneşti implică păcate ură
de voie. de exem plu, jurământul. Porunca lui Dumnezeu
care interzice jurăm ântul (Mt. 5, 34-37) este limpede. Dar şi
m itropolit dacă ajungi, vei jura. Este nedesăvârşirea vieţii
om eneşti. Sunt. aşadar, păcate în care omul cade fără să fie
de vină, p en tru care se pocăieşte. plânge, dar nu arc
îndrăzneală.
D eci fericit este cel în care nu se \a ari; ceva d:r

ale celor potrivnici, că ci bucuria şi veselia, odihna şi cunu
na lui vor f i peste măsură. [16.2]
Fericit este cel care a reuşit c ^ e a ş i ^ ^

în viaţa aceasta, iar pe sufletul lui nu -
semn al potriv meilor. nepătimire in viaţa aceasu
O m ul care nu are pac , t - n.rul \Uu —
este vrednic de milă. U r lă insUncl* spmnui, jm buitar»
m orale sau ale voinţei, precum re-v.r. --
într-adevăr, som nul este un Pa^ cine â o M * firt
vrea doarm e, cine vrea p n H ^ ^ n.ar
m ăsură este ca şi cum n-a jinlăuntni lu»
acţiona. Iadul care iese la iveai*
1
_^)V
( ’uvinlt-* i i s t v l i t i
nrjn halul in care Poa,c aim,^ ‘ »nn,|,

inaiv. incal u-meşU p.
chipul l*'i P u m n i"'‘ • ^ n c p llllim lt. CU(^
D im p o l 'i'a .1 h(j. s i'c u n ,inu lui e ste m ai p resu s <|(.
Ilt bucurie. v e s e l i i . <
" KISU,‘' • i ,«-n Uimirea ca pc ccva înlricoşătoi şi greu

1 T " hi' i n e strecoară aceasta concepţie V. ne net,eh
Spa ';' " nn.Kveu nc-a creat pentru nepătimire. K greu
imeste I>ai • j. ,|e neînţeles pentru noi,
" ' ' " ' " ^ ^ p e n t ^ D u m n e / c u / l u ^ semeni şi p.eci, lc
J ;" • , .i i i un., si grâul creşte singur de la sine, cum
odihneşti H'.itc * •• oft-28). Cum reuşim noi însă
..... ............... .............
loiirtc grele!
Iubite frate. sa p u m n , toata p a t e r a „ oastra i„

h a m u l' înaintea ha D um nezeu. poate se va n u lu , dc „o,
bunătatea I ui şi ne va trim ite p u teie.
Sj „e arătăm, yice avva Isaia, prin lacrim ile noastre,

puterea noastră înaintea lui l)um ne/eu. Sa ne împodobim,
,a ne inlrumuse|ăm, să ne dregem Inieuria noastra, activita
te;. noastră, reuşita noastră, virtutea noastră, cu lacrimi,
deoarece chiar şi atunci cand ne veselim şi nc bucuram , şi
avem indtă/ncalâ înaintea lui D um ne/eu. tot păcătoşi sun-
tem
Sâ iu m â n jim eu inim a ta ie ca sa d o b â n d im d o i in a
lui Duninc eu, careu nc va m â n tu i d in n ia iiiih ' i< ui< >
cand va n şi acolo in tu i întâ m p in a rea n o a stra .
C u inim a tare Se zice d esp re M a re le V a silie ca eia

îiiciuiital. adi' a avea privirea Toarte p ă t r u u / a t o a r e şi atenta.
>94
I v 'p>' hu< nr„
( fuui !'-• privea, ştiai că c air-m i

tine '- Sensul expiesici , cu , a ,
serio/ilale, în deplinfi c u m )Stil'" niă ,ar^ . trli4 *cu.
cerceta re a sinelui nostru. N„ •' c° n • « -,,, 1 • tu
şinele concentrat. tu r«*sct.- ilcpUnA
- pi;.,
slnci^ - * -■ ♦««hciaflfc c,o c ^m
Sâ ne îngrijim cu toata puterea inimu â kjhÂndifn
t|ori»Va ^ llPa Dumnezeu. Pentru Dumnezeu am pSrlaii
lotnea, în numele lui Dumnezeu nc-am bote/ai pewni
Duninc/.cu ne-am tăcut monahi, lui Dumnezeu slujim Lu
toalc acestea, e atat de uşor sa dorim altccva in \ uu
si alunei nu mai reuşim nimic.
Să dobândim. Cand, pun deplina adunari a mm n.
facem ca singură proprietate a noastr idorinţa dup.: Dur:.;, -
/cu atunci bucuria ne va îi mai presus de măsurăşt .ui. nc
vi ii duhovniceasca. Din caracterul mic sau mare ir.
'iii nedeplin al acestei bucurii, putem să ne dăm seama ce
l*. .'îtură avem cu Dumnezeu. Cată e bucuria noastră, auu
este si legătura noastră cu Dumne/eu. Bucuria ni w p ir.
veste Şl din pricina ei putem trăi. l a facc viaţa m a>tri aut
dc uşoară.
D o r in a lui Dumiu'cu, a m u m v« mur.ra:
m âinilf v n lc n u i. vând va ieşi ««'/o intru întampinu™
noastră. Om ul nu-şi începe viaţa intr-o chpâ. a « W - -
multe ori Iubirea lui pentru Dumnezeu. snwnţ
lui vi n i lui duhovnicească in «ncra
credinţa lui. viaţ. . . iv. W M jw a Isau
spune ca .r»ji.idi \(Ticnii*

vremi recenc-*uYi ai*c Pumncici
d o b â n d im pâivă la slaişU * 6 demonilor ee «
care dorire nc va mântui din ghi.avii
întâm pina în va/ciuh.
•1 r PC
Sl.mnil (iiiyone Icoli'.u!. i /vu+f* **•
*(>. MX ) .
:*>5
Cuvinte ascelic
. energiile celui viclean, patimile, razeie

Viclenia sum * înfăţişează patimile şi energiile
ne ere ale Prezenţelnlonstru răpitor. Este o personificare a
viclene ca pe un n ^ dispoziţiei şi a scopului lui. De
demonului, a p u te r. mişcările inimii noastre, gândurile,
obicei noi conştienţi oase ale lum ii noastre lăuntrice,
dorinţele, stârniri e p de minte a răului. Dar nu
ura. patima, egwsmu _ ■ ^ că în spatele acestora sc
putem sa m ţeie.c , •_ vine să ne întâmpine.
ascunde o anumita pe ■ di trup va întâmpina
Sufletul, după eşirea ^ ^ ^ ^
ghearele răpitoare a . cre)j c;, cu mă munii. in
Uarâ. iu «mp ce eu şed ma lirpr S“ dcm om „u i. Djr
rea" ,f e adormiţi, incul „ici „u
mai^v^dem această întâlnire care ţinteşte m /.drob,rea
nricărei întâlnm a noastre cu rrtasiam a ^

însă demonul ne iese în întâmpinare, cu mâinile întinse,
înfricoşător, ca să ne răpească sufletul.
Am văzut mai înainte că avva Isaia leagă bucuria de

isihie. Unde există tulburare, interdependenţă, m ultă vorbi
re, nu există pace şi bucurie. Atunci, de ce ne-a mai dat
Dumnezeu limbă?
Să învăţăm limba noastră meditaţia Iui Dumnezeu*

să grăiască dreptatea şi rugăciunea, ca să nc păzească de
minciună, cand aceasta va ieşi în întâmpinarea noastră.
0e*»re tocim*
învaţâ-ţi limba meditaţia |u,

n ce Dumnezeu în cărţile Lui in i*™ ,,?6**
£ • * >““ ?■ 'r * » ss «* ^ « £ £ , ‘^ 3 1
Dumnezeu din istorie, învăţăturile Lu f ’
riile L u i, p e n tru că în tr-a d e v ă r cuvântul .
o mărturie a prezenţei Lui. Insată-ţi iunbu °*
Sfânta Scriptură, cuvântul lui Dumnezeu
Doi. învaţă-ţi Hmba dreptate, ţu. [)urnac.
Dreptatea este îndreptăţire* lu, Dumnezeu pe c a T u S T o
dobândeşte in lupta sa cu Dumne/eu. Pnn urmare w *
cuvântul dreptate înţelege experienţele pervxuk. M i a
personală a energiilor dumnezeieşti pe tare k-a i >tun
cand ne-a î/bavit. când nc-a ajutai. cunJ a venit U m i
Dumnezeu. Adică tot ceea ce nc-a înv.Vat > nc _ dcscoţw.
în mod personal, l’rin urmare, mediiarea la Dumnezeu csie
prezenţa lui Dum ne/eu în istoric. în Scripturi v, fa vut.
noastră personală, prin care ne îndreptjtcy.e c c u i ti ne
izbăveşte de patimi, de picate. facc minuii sau devopenn.
Nu există om fără trăiri personale. Cmc crede . .. r,u
are nici o experienţă a lui Dumne/eu. că r L a •.. . >i nu
L-a pipăit pc Dum ne/eu nicăieri, este un - .
Dacâ ia aminte, va descoperi mulţime dc z. trirn
Faptul că în clipa aceasta trăieşte, c a n d id . -
are nici o experienţă a prezenţe*! Iui Du;: ne/cu c '■- • ■-«.nsi
al dreptăţii lui Dumne/eu. Chiar şi iaptu
rostească numele lui Dumnezeu este un semn a. / ' -•re -
Duhului Sfânt, al harului lu. Dumnezeu
Nu ar fi putut numi nunele Domnului. r.\i
de crede ori nu crede în Domnul, dacă in / -
Sfânt nu ar fi povăţuit in mod special g***311
l-ar fi îndem nat şi nu i-ar t» amintit l ^
există şi în viaţa lut. $i cel mai sirac» $« ^
Cuvinte ascetice
• - a,™ om are nenumărate experienţe ale dreptăţi,

smerit şi păcătos om ai
Iui DuI" " “ e“nvată.ti limba cu rugăciunea, prin care îl ai
J . 1 2 ’ în tine. Rugăciunea este o deplină, tainică Şl
SS.B
neîncetat împîre
F c" ,'evaiu,ul D“mnf eu- Care
pnn rugaciune.
Prin urmare, trecutul istoriei şi al vieţi, tale, prezen
tul tău, pe care-1 trăieşti prin respirarea numelu. lui Hristos,
re uneşte cu Dumnezeu şi cu oamenii.
Ca sâ ne păzească de minciună. Daca plineşti aces
tea trei în viata ta, nu vei fi ameninţat de minciuna, care
este minciuna vieţii, înşelăciunea fenomenelor. Este viclea
nul care iese să ne întâmpine în fiecare rătăcire, necredinţă
sau lucrare a noastră. Minciuna este atât de apioape de noi,
căderea şi lepădarea noastră de la Dumnezeu, încât nu avem
putinţa să ne apărăm singuri. Doar Dumnezeu poate să ne
izbă\ească, dacă păzim meditaţia, dreptatea şi rugăciunea.
Să ne învăţăm limba cu acestea trei, pentru ca viaţa să ne fie
adevărată, reuşită, autentică, dumnezeiască.
Să ne curăţim inima şi trupul de pofte, ca să ne

mântuim de necurăţie, când va ieşi în întâmpinarea, noas
tră.
Imaginea e luată din viaţa instinctuală a omului.

Când omul îşi trăieşte legătura cu Dum nezeu în mod
anormal, când paşii i se împleticesc, când fiinţa sa. trup şi
suflet, nu are echilibru, pace, ci tulburare, atunci vede că se
trezesc înlăuntrul său instincte sălbatice şi dobitoceşti,
patimile necredinţei şi flăcările imoralităţii legate de trup şi
de suflet. Trăieşte o anomalie înfricoşătoare. In timp ce
iubeşte viaţa curată, liniştită, totuşi ce bagă înlăuntrul lui e
spurcat. îşi priveşte fratele şi gândeşte cu vicleşug, priveşte
-298-
Despre bucurie
natura şi gândeşte spurcat. Nu poate pricep* de ,Jnde

aceasta tiranie lăuntrică, toata această necurâţie. dm care
iad, din care mlaştina iese, de vreme ce de mic eoni a trtji
în curăţie şi cu cultivare duhovnicească. Toate ice’iea
reprezintă mocirla, adunată după păcatul străm oş. ce
acum iese la iveală, pentru că încă inima sa nu s-a curăţit.
Să ne curăţim inima. Să facem ceva mai adânc
nu ne oprim doar la strădania unei lucrări exterioare, de i
•jmplini simplu voia lui Dumnezeu sau rugăciunea noastri
pentru că şi aceasta încă e o minciună. Să facem o curăţire a
inimii, încât să nu mai existe înlăuntrul nostru nici
rădăcină din care ar putea să răsară orice lucru întinai
Avva Isaia începe de la viaţa instinctuală şi intinaiâ
a inimii, a trupului şi a sufletului, dar subînţelege tot ce este
ftă. Pentru că fiecare poftă omenească şi dragoste, oriei',
de bună ar fi, se împotriveşte totdeauna lui Dumnezeu. Sâ
ne curăţim, aşadar, inima. Să scot. să dezrădăcinez ce este
în mine.
Ca să ne mântuim de necurăţie, cand a <. ■
întâmpinarea noastră. Ieşind necurăţia din noi. f-ar
cugetarea semeaţă, deca, , r,; .

Aceste patimi sunt nevazu , a afirm ăm cersooditUu
întâmpinarea voinţei, a conştiinţei.
mele. . . 1in noi m îr.tj-'jCî -c i'-.r.u
Aşadar, necurăţia te * din n ^
noastră concretă. Cand >e S jccca tun*™ iw p«ie
conştientizăm , nu o înţe egen ,
Cuvinte ascetice
sâ ne udece. Suntem judecaţi din clipa in care o primim

discutăm cu ea. o facem voia noastră proprie, propria
noastră spurcăciune, din clipa în care dăm înapoi ş,
iKiiOnăm păcătos. Atunci neputinciosul om trăieşte deplind
întâlnire cu necurăţia şi este biruit de atotputernica poftă
>iiU necurăue. în spatele căreia se ascund ghearele diavolu
lui.
Urăşte cuvintele lumii , ca inima ta sâ xadă pe

Dumnezeu.
Urăşte cuvintele oamenilor din jurul tău. Dacă avva

Isaia ar fi fost un profesor de morală din zilele noastre, am
zice că are în vedere cuvintele păcătoase. Dar un autor
ascetic niciodată nu se rezumă la atât. Urăşte cuvintele
lumii înseamnă să urăşti toate câte se spun zilnic în discuţi
ile ce se deschid atat de uşor când te întâlneşti cu alţii,
pentru câ această întâlnire este foarte lumească, în această
lume in care trăim, şi nu e sus în cer. Urăşte cuvintele lumii
ca sâ poţi trăi frumuseţile cerurilor, dreptatea lui
Dumnezeu, ca inima să-L \adă pe Dumnezeu. Ca să poţi
dobândi virtuţile, urăşte lumea. Refu/ă să-ţi mai foloseşti
gura pentru ceva comun, chiar dacă acesta este un lucru
referitor la Dumnezeu.
Ca sâ reuşeşti, iubeşte rugăciunea neîncetată, ca să ţi
e lurmne/.e inima, şi atunci vei fi izbăvit de ispită, de
necredinţă, de desfrânare, de mândrie, de grăirea în deşert.
Celelalte le va rândui Dumnezeu. Nu tu o să-ţi luminezi
.mima. dupâ f;um soarele nu răsare pentru câ tu vrei. Soarele
-300-
Despre bucunc
oricum va răsări. Tu vei priveghea până i. ,

făcut mulţi cuvioşi din vechime care Cu,n **
spatele la apus când soarele asfinţea iar d* lnton* 1“ t*
le lumina fata şi atunci îşi incetau rugă :
imagine! ^ ,ur‘ca- « ' « w i
Nu iubi lenevia ca să nu n tnthite^

mintea ca sa fi se luminezi inima
Când pe de o parte te vei ruga şi pe de altă pane iu

vei infrâna limba, vei vedea cât ti se va lumina imna O
sâ-1 vezi pc Dumnezeu lăuntric, trăit. Ia amime ca lucrarea
ta lăuntrică, a inimii, rugăciunea şi priveghere, i nu fie :.n
deşert.
Wu h vrâbi in liturghiile talc ca .) nu te mânăn«,

fiareh
Nu-ţi fa pri\egherile, rugăciunile, kombcskir i * cu

grabă, cu scopul de a scoate cât mai multe la numîr Nu
zice să nu-ţi faci liturghia ta repede, ci sâ o fa.i r vi _
puterea şi datele tale hreşti. Altfel o tac eu, al :cl tu. aitfel
al treilea. Nu te grăbi şi nu fa ce\a care nu este firesc
viaţa ta. Fă-ţi liturghia ta simplu, fire>c. neralvifreai N j -
stârni grabă şi nelinişte în existenţa ta. te 1
firească înaintea Domnului, pentru câ dac., te
mănâncă fiarele, iar pmegherea ta \a i fp -
legătură personală. In antite. ă cu fiarele ce te
dacă îti faci rugăciunea cu zor si neliniîe. -
avva Isaia adaugă:
4 Şiragul de metanii.
-301 -
A
Cuvinlc ascetice
i , n,- cei credincioşi ca să f ii m iluit p, rj
, irfc inimoasă încheierea acestui pai agi ai! Slaniui

SI se reîntoarce la aceeaşi idee. O Iovele de
T ' Z \ - o hată ca pe un cui înlăunlrul noslru. Ca să
Z
Z
un cu, intr-un lemn. de câte ori trebuie să-l loveşti? *
,, gândeşti că lemnul este mult ma, moale decât
inimll\ ^ « V (ri credincioşi, ca să f ii miluit prin </.

luhcsic pe cei care suni în mediul tău, în biserica la, în
mănăstirea Ui pe credincioşii de aproape şi^ de departe,
cunoscuţi sau nu lubeşte-i pe cei uşor^de găsit şi pc cei
jît-u a* LMsit, cum /ice Marele Vasile ‘, adică pe Stareţi,
personalităţile duhovniceşti, iubeşte-i pe cei caie cred în
i >umne/eu ]< cei care-L iubesc pe D um ne/eu, pc cei care
au cuvântul lui Dumne/eu. Iubeşte-i pe toţi care au în viaţa
lor prezenţa, zâmbetul şi pacea lui D um ne/eu, pe toii carc Ii
Jujcsc. lubeşte-i, ca să fii miluit pun ei.
Iubeşte, aşadar, pc toţi credincioşii, mai ales pc toţi
.arc unt slujitori ai sfântului Dumnezeu şi pot sa-ţi ridice
viaţa Rugăciunea lor. mijlocirea lor, zâm betul, privirea
plină dc pace şi curăţie, cuvântul lor plin de har, tăcerea,
seriozitatea, smerenia lor te voi milui şi pe tine. Au îndrăz
neala înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu îi aude cu uşurin
ţă. Pc tine. carc eşti in groapă, cum sâ te audă? Dar când te
prinzi de ci, cand lc ceri rugăciunile, când alergi ca să-i
auzi când ii iubeşti mai mult decât pe ceilalţi credincioşi,
atunci te va milui împreună cu ei şi pe line D um nezeu.
Auzim pi mulţi care spun: o sâ mă tragi şi pe mine
ir nu <i In vieţile sfinţilor avem m inunate istorisiri. înainte
( avânt nu rtii () 1*0 1 640 |PSB 18, p. 07).
-302-
despre bucurie
de a pleca clin accasta viaţă, spuneau- te voi 1

săptămână, peste patruzeci de zile, peste un an
var, îl luau. Iubeşte dcci pc sfinţii care sunt în v i a ^ n '" ^
lâu. Cazi la picioarele lor, îm brăţişează, fă ce J L " J T
sa răpeşti cc au in existenţa lor. Dar mai mtâi dc 77
răpeşte-le rugăc.unea care face în fiecare zi minuni in rT«i
tainic. Doreşte nu numai după sfinţii în viaţă, ci şi dupâ ce,
care în ficcare /i pleacă la Dumnezeu, care au fost slăviţi si
îl slâvcsc pe Dumnezeu. La fel şi pe îngeri.
Doreşti pe sfinţi, ca râvna lor să te mănânce Cai.d
privirea noastră se întoarce spre sfinţi, când medităm la ei.
se naşte în noi dorirea după viaţa lor. Vedem adevărul lor.
familiaritatea lor cu Dumne/eu, viaţa lor simplă, smerită,
însângerată, dar bucuroasă şi plină dc pace. Vedem că erau
şi ei muritori, păcătoşi ca noi, şi că au trecut prin aceleaşi
etape prin care trecem şi noi. Unde mă aflu eu acum erau
odinioară şi ei, care acum sunt sfinţi în cer.
Doreşte pe sfinţi. Doresc - înseamnă că prin
imaginaţie, cu inima şi, mai ales, cu mintea mea şi cu pofta,
pun pe cineva în faţa mea palpabil, vă/ut şi, prin urmare,
vreau să-l introduc în existenţa mea. Vorbeşte stantului.
urmea/ă-1, doreşte-1, la-1 al tău. Cere-i rugăciunile, orice ai
nevoie. Dc obicei, ceea cc cerem, Dumnezeu ne dă pnn
intermediul sfinţilor. Face accasta ca să nu se
echilibrul legaturilor dintre noi. Lucrează ca şi noi in s le i
rile noastre. O slujire depinde de alta şi aşa unul dc - 11- : -
taş al harism clor şi rugăciunilor celuilalt.
Prin intermediul sfinţilor Dumnezeu ne dă har iv.
m odelează, ni Sc descoperă. Daca am \ i c a ^ i - .-
direct la D um ne/eu, am trece cu vedcica tiupu *
adevărul fi fiin|ialilatca lui. am Jispielm ut- ' -
am m erge cane Domnul ca raţie prcnc-aanf r r . .. ..
sil-l, întâlnim . Penlrti c i pc Domnul nu l r - eJ
303
Cuvinte ascetice
- • n i ,ronent de sfinţi, care sunt atât dc mulţi, încât

înconjur • P !ăsa „ici un loc liber pentru Ca
închipuiesc nora ,
î \ ezi de departe. w
Ca râma lor să te mănânce. Dupa cuib mai înainte
s-a referit la fiare, aşa se referă acum la râvna pentru
Hristos a sfinţilor, pe care ei continuă să o aibă şi în cer.
Râvna lor să te ardă şi să-ţi mănânce tot ce este păcătos,
vino\ at. rău. lumesc în tine, aşa cum focul m istuie lemnul.
Prin urmare, dacă-ţi spun să te rogi neîncetat, să te
ro°î bine. să nu crezi că e greu. Cheia sim plităţii este:
iubeşte pe credincioşi, exploatează credinţa şi inim a lor
milosth ă şi doreşte pe sfinţi. După aceea, D um nezeu
de\ine întreg al tău.
Adu-ti aminte de împărăţia cerurilor, ca dorirea ei

să te atragă încet-încet. [16, 3]
Iarăşi ne aminteşte cât de învârtoşată ne este mima

care e atrasă numai de ceea ce se vede şi, mai ales, de ceea
ce o desparte de Dumnezeu. De aceea, spune să-ţi aduni
mintea în împărăţia cerurilor unde sunt sfinţii. Ca dorirea ei
să te atragă încet-încet. Vor trece anii şi tu o să crezi că eşti
păcătos, vinovat ca înainte cu cinci, cincisprezece sau
cincizeci şi cinci de ani. Dar când îţi am inteşti de îm părăţia
cerurilor, ea îţi va trage inima pe încetul. A junge să nu ceri
vedenii sau lucruri spectaculoase, să nu ceri să fii răpit
dintr-o dată pe nori şi să ajungi până la al treilea cer ca
apostolul Pavel.
Cu cât omul rămâne mai m ult în păcatul său, cu atât
mai încrâncenat se odihneşte în propria necurăţie, cu atât
mai visător este, trăindu-şi m inciuna şi visările ca pe o viaţă
' Această reprezentare se găseşte în icoana celei de a doua veniri.
-3 0 4 -
Despre bucuri •
paralelă cu cea realâ, şi Cu atât mai rm.

doreşte pe D um nezeu. Totuşi acest om i 'J W
mai mari, cu cât vrea să ajungă dintr-o d J . ' ' ’ J^
Saltul brusc pe care poftim să-l facem ^
la Dum nezeu, la desăvârşire, la sfinţenie r ‘; ‘‘
bru sufletesc. Lasă-L pe Dumnezeu să te . " ^ '
puţin. Tu nu-ţi dai seama, dar D u m n e z e /f '■
inima ta. Cel ce le cuprinde pe toate este si a ,"?™0 2 * ’
şi de propria ta inimă. lne CaP^ns
Sculăndu-te dimineaţa, in fiecare -J. ,

« , da răspuns Iu, Dumnezeu despre ,oa,a fap,a , i °
păcătui fa ţa de el şi fu c a Iui Dumnezeu va locui in tine
Pregăteşte-te să -L întâlneşti, şi vei face voia Lui.
în fiecare dimineaţă când te scoli, să simţi că \tii

înaintea D om nului. Găteşte-te, curăţă-te, vorbeşte iui Dum
nezeu care vine ca să-I poţi face voia. După cum te urci
într-un autobuz şi te duce la locul pentru care ai bilet tot
aşa e şi în viaţa duhovnicească.
F ii cu trezxie, frate, la duhul can aauc< r ’r> - r*

omului. C ăci m ulte sunt prăzile lui P‘U!J , : -ru :
neputincios.
Există un mare pericol, o t>pit.î. *. ■ - '

pândeşte, o mână răpitoare, care a flI
puternică şi decât a diavolului. Te ameninţ
« e * . Să nu uitam ci subiectul ca....,«u. - -
- m>5-
Cuv iute ascetice
. nriveehează frate, ca să nu te stăpânească

bucurie, de ac t .^ în spa(c|e căruia se ascunde
Z 'î duhul ‘care aduce întristare, pentru că omul cu
u şu rin ţă wde in e a ^ ^ ^ anii trec, nereuşitele i se

adaugă rănile, păcatele, zdrobiturile lăuntrice, necredinţele,
prăbuşirile eândului său şi ale inimi, cu care şi-a umplut
viata când êde de câte ori s-a pocăit şi ca nim ic n-a ieşit
de aici atunci îl ia în stăpânire întristarea. Ea poate să apară
si instincth. din egoismul nostru, din m andna noastră,
pentru că am vrea să fim mari, să nu avem gânduri, păcate,
nereuşite. Nenumăratele pofte neîmplinite ne întristează.
Mai bine să cazi în ghearele dracilor, ale legiunilor
de demoni, decât să cazi în mâinile întristării, deoarece cu
greu vei mai ieşi Gândul îl depăşeşti, păcatul îl biruieşti, pe
diavol la fel, dar întristarea nu trece. D e aceea f i i cu tr e m e ,
priveghează să nu te stăpânească întristarea. A ltfel reuşita ta
e problematică.
Multe prăzi. Fiecare întristare descoperă o cursă.
Câte suflete doresc după Dumnezeu, atâtea plase aruncă
diavolul întristării, iar prăzile prinse sunt nenum ărate,
întristarea se ascunde sub chipul sm ereniei, sub pocăinţa
mincinoasă, sub simţirea m incinoasă a dragostei lui
Dumnezeu, sub o mie unul de lucruri şi de aceea om ul este
prins de ea, fără să-şi dea seama, şi este netrebnicit.
Multe sunt prăzile lui până ce te fa c e neputincios.
Demonul întristării te vânează şi-ţi întinde curse una peste
alta. Păcătuişi? Atunci prada lui este: „Ai păcătuit, ce mai
poţi să faci? Plânge păcatul, jeleşte, dă cu capul de păm ânt
ca sfinţii, varsă-ţi sângele, cum scrie la S cară” . D ar cu
acestea nu face decât să te tulbure, să te deznădăjduiască,
până ce te fa ce neputincios.
-306-
D espre bucurie
Dimpotrivă, cand ai o reuşită. Iţi

mândrie sau alte patimi, încât şi de lad reap j ' k
şi din faţă, şi din spate şi de peste tot sa te in■, ' *•*
te prindă.
întristarea deci este de ajuns ca să h -
puterile om ului. Nu se opreşte decât când te-a S ? ?
făcut neputincios pentru totdeauna. Cel mai deşteot vid-
şug pe care-1 foloseşte este cuvântul Domnului Wri r “ I-
ce plâng" (Mt. 5. 4), Nn! - „ e spune a„ a
înşela, astea sunt satanice, nu sunt ale lui Dumnezeu.
Căci întristarea dupâ Dumnezeu este bucuria de

te vedea p e tine în voia Iui Dumnezeu. Ea este supărarea
vrăjmaşului. Căci cel ce-ţi spune: „Unde ai să fugi căci
ai p o c ă in ţă ? ’’, e vrăjmaşul. Şi o spune aceasta omului .
să-l fa c ă să lepede înfrănarea.
C ând \e z i că satana sau patima îţi pun întrebări

încuietoare, deznădăjduitoare: „Unde mai mergi acuirT Eşti
în m âinile m ele. De atâţia ani eşti monah şi ce-ai ftcut in
viaţă? Ai credinţă să spui muntelui aruncă-te în mare.1
T oiagului tău îi spui du-te, şi nu merge. Unde ţi-e credinţa"
Vezi ce spune Sfântul? Trebuie să ai această >au
virtute, iar tu n-ai făcut nimic în viaţă. Adică te pocăieşti
zadar". Tu atunci te întristezi ... Toaţe provin din ani
diavolului, care \re a să te tacă să-ţi părăseşti iniranarea
lupta. , _ , j, a
Căci întristarea după
te redea pe line in mia lui Dunmziu. Sj p - •
am păcătuit ca şi Cuvioasa Nlaria Egipt
po>iu
57 Cuvioasa Măria Egipteanca a trăii V «cfNin
Iordanului, rabdând arşiţa zilei şi gerul fUT^J
Cuvinte asccticc
patruzeci şi şapte de am în stricăciune şi că acum zic; A

păcătuit. D oam ne, mă v o i rid ica ". Cum să înţeleg dacă •
întristare’ Dacă mai continui să mă gândesc la păcatul » /!'"
ejn d u l meu este demonic. Dacă mă gândesc la pOCaj U'’
adică vreau \o ia lui D u m n e z e u , şi îndată am bucn-
pregustării
*" . \oii Iui Dumnezeu, A îndată m ă şi ’ văd îmi- ' U>
^ U I C CCI
curaţi şi p u n care s-au p o c ă it , intre sfinţi.
Nu amesteca, aşadar, întristarea satanică şi dem on’ •-
cu cea după Dumnezeu. întristarea după D um ne/eu ^
m e u n e . pentru că m ai d in a in te te v e z i în faţa lui D u m n e ^ ^
pentru care îti trăieşte inima şi, prin urmare’, în tine îm n — “
teşte Domnul Iisus Hristos. dra~
Dw întristarea după Dumnezeu nu i sc n n ,

omului ci-i spune: Nu te teme, ci vino iarăşi” Căci
- ’ este atputvicios şi îi dă putere. ‘
Se referă la împotrivirile pe care le avem din partea

__nului întristării: „Nu ţi-e ruşine, eşti m onah, ce-ai reuşii
pânâ acum? Scoală şi pocăieşte-te. Ce n-ai reuşit până acum
p ; până mâine!' Această m ustrare esle un atac care ne
ne urmăreşte.
Discutăm cu un frate, apoi m ergem la chilie şi ne
zicem; Ticăloase, iar ai trăncănit!” A ceastă înfruntare esle
neroditoare. Fâri efect. Cine se loveşte pe sine astfel şi se
ande te înseamnă că şi mâine va face la fel, b a chiar
dablu >i triplu
Dojenile care il duc pe om la însingurare şi
dezamăgire toate împunsăturile conştiinţei îm p otriva păca
tului unt d,j fapt demonice penlru că în tristarea dupa
bu!ti!,i-:ru nu i se opuiw omului, nu-1 loveşte, nu-1 trăsneşte,
; i’ •• Primii /aptesprezecc ani a fost foarte chinuită dc diavol, car

. animita '> iuu anterioară, dc desfrânâri nesăbuite.
D espre bucurie
nu-1 aruncă înJ ad ’ Cl " da mang ^ trc cura,

dc/mcticirc. . spune: nw u ,, ,,,,, ......... .
începe de la în c e p u t. Nu se îndeletniceşte cu •« '
uilâşi porunceşte sunetului să pornească iarâM ' T u - ' "
Căci ştie că om ul e neputincios şi nu poate (ac l L '
va decât să păcătuiască. ni i! -
Duhul satanicesc al întristării ii orori,,™, ,
nişte, luptă, strâm torare, cădere în aceleaşi păcate' I ^
rea dem onică este rezultatul şi dovada nepocairi, d ,
mului înfricoşător şi demonic ascuns în noi întristând
după D um nezeu, dimpotrivă, vinc ca o rouă, ca un rim ta .
ca o tovărăşie, ca o odihna în viaţa noastră, nc dă putere
bucurie, curaj. Sim ţim ca şi cum n-am fi făcut nimic râu a
şi cum ne-am începe acum viaţa. Dc aceea zice. „Nu te
picda învins întristării . Lasă doar întristarea duho\niccasvâ
după D u m n e/eu carc este prăznuirca inimii ce se bucură de
pocăinţă şi de viaţa dumnezeiască.
A i inim a cum inte fa(â de gândurile tale >7 acestea i

se vor uşura. Pc ccl ce se teme dc ele îl facc să se top ^
sub greutatea lor.
D eoarece întristarea acţionează mai ales prin u-n-

duri pentru că ne netrebniceşte mintea, pentru că se face o
slârlcază în capul nostru şi ne dă dureri de cap, nu putem
mai dorm im , toţi nc sunt străini. De aceea, nu te ten.^
gânduri, num ai sâ ai inima cuminte faţă dc de Si
încerca să le ră/boieşli frontal.
Inim a cum inte înseamnă o inima paşnica. n JJ
rată, răbdătoare, plină dc bărbăţie. Nu poţi ,lIPt :
frontal pentru că tc vor vătama. Pana a tu * ^
glonţul te va găuri. Ai deci in|clc|x-iun^
nem işcat cu bărbăţie, fara stram toraie, ,
Cuvinte ascetice
- rei să înfrunţi gândurile şi să lc

:a' D3Ca,h areutatea lor. încearcă să învingi
;i t0p' l nlândrie, de neascultare, de necre-
urvie. oe vor fi negre şi întuneca
ş i face nl" \ ca şi cum te-ar fi încărcat cu
D u câ n d rămâi paşnic nu te teme.
de lucrările lor se arată că e
,.p «• teme de gândurile sale, de patim ile sale, de
înlocuiască cu lupta sa. Tu însă nu te tem e ae lucrările

iemomee din inima ta. Lasă-le pe toate în m âna lui
aemonice
Dumnezeu
i—'UX>JUi»W
—^ şi să nu-ţi pese
A de nimic. Să ai bucurie pentru că
• . 1 ■« n r^ 1 _ 1 i _1 ,
rei să te pocăieşti şi nu te nelinişti deloc. T oate celelalte

>ant ale Domnului Iisus. Le va risipi cu o singură privire.
Dar a nu se măsura p e sine şi a se avea p e sine

necunoscut, arată pe om că nu e îm pins de p a tim ile lui spre
c -şi împlini voile sale, ci ale lui D um nezeu.
Ca să nu fii târât de patim ile tale, nu te m ăsura pe

îneţi, pentru că acesta este un lucru satanic. N u spune:
..Am venit în mănăstire la 1970, de opt ani, şi ce-am făcut
în ei? Ia 5ă văd cum au evoluat relaţiile m ele cu Stareţul, cu
ra;ii . Asta este o măsurare, care arată că ceva n-ai făcut
ade ărat, că te gândeşti la patim ile tale şi le iubeşti. Ca să
eviţi aceasta, ai grijă să nu te m ăsori pe sineţi, să nu te uiţi
la ce masuri te afli.
Despre bucurie
Avem sfinţi, ca Marele Antr •

pe Dumnezeu la ce măsura au a « U “ «cb»
Dumnezeu, ca sa-, muslre, ^ In ;■
mai jo s decât ale oamenilor lumeşti i uri!e *'' tr»
unul la un pantofar care trăia în infrân W mk :: *W.'
altul la unul care ţinea pentru sine d o a r^ °U femeia ,U1-
chinovii şi pe ultimul la săraci ** ai' ; ‘ -
asemănătoare. ' " vem multe exemple
A ceste întâmplări ne arată că ri
sine însuşi cade în continuu mai ios h Se măsoară -
lupta noastră numai Dumnezeu n»i „ ? - mirenil- în
ajute pentru câ după cum n e m ă r g i^ i^ » “ ”
nemărginită este şi lupta noastră Dumnezeu,
A nu se măsura pe sine, nu vine oare în opoziţie cu

spusele sfântului Pavel: „Să se cerceteze omul pe sine
însuşi şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din potir ‘
(1 Cor. 11, 28)? Nu, pentru că acest loc se referă în spec ai
la D um nezeiasca Euharistie. Apostolul nu se gândeşte >ă ne
facă să vedem la ce măsuri am ajuns, ci dacă a\em drepte
să ne îm părtăşim . Dacă trăim în păcat, canoanele Biserk
spun că nu ne putem împărtăşi. Avva Isaia în^ă vorNîe
despre om ul care vrea să se ridice din păcatul sau. Ci ne
grăieşte în deşert sau lucrează febril toată ;iua ^ -
noaptea, nu se poate împărtăşi, pentru că este ui
trupesc. N ici rugăciune nu poate să lacâ. nici 3
conştiinţei să aibă, nici cunoaşterea lui Dumnezei
întâlnească pe Dumnezeu, pentru că ce tu ^ t>te
-311-
C uvinte a scetice
Prin urmare, sensul textului este că dacă te afli în

nărat sau în pricinile care duc la păcat, nu poţi să te împăr
tăşeşti A p o s to lu l nu spune să te uiţi ce înaintare ai, Ce
Datinii Şi c e păcate ai, ci dacă eşti sau nu eşti îndreptăţit să
te îm p ă rtă şeşti. Pentru că dacă omul se îm părtăşeşte fără
\ rod n icie atunci, continuă apostolul Pavel, se îmbolnăveşte
şi ..destui m o r’ (1 Cor. 11, 28).
Dumnezeiasca Euharistie lucrează in cel vrednic în
chip luminător şi înviorător, dar în cel nevrednic e un foc
mistuitor, adică o fiară care te m ănâncă. Dum nezeiasca
Euharistie lucrează potrivit cu felul în care noi ne îm părtă
şim. Adică presupune o viaţă de pocăinţă, de asceză, de
post. de priveghere. Cand omul nu trăieşte in această dum
nezeiască atmosferă, ci într-una lum ească, nu poate să se
împărtăşească
Uneori îngăduim oam enilor din lum e să se îm părtă
şească şi când se află încă în m laştina păcatului, d ar aceasta
o facem ca să le dăm un oarecare curaj, nişte aripi ca să
poată înainta. Este o iconom ie a Bisericii. D ar nu înseam nă
că omul acesta n-o să-şi plătească păcatul. A postolul Petru
I-a spus Domnului: „Ieşi de la m ine, D oam ne, că om
păcătos sunt!” (Lc. 5, 8). Suntem păcătoşi şi când ne
împărtăşim este ca şi cum I-am am inti lui D um nezeu
păcatele noastre. Ne pedepseşte, aşadar, ca să nu le mai
facem.
De aceea oamenii care se îm părtăşesc fără să se
pocăiască, fară să-şi schimbe viaţa, tind de cele m ai m ulte
ori spre păcatul cel de m oarte, adică în v ârto şa rea inimii.
Devin nepocăiti. Duhul lui D um nezeu pleacă de la ei cu
totul şi adesea se dem onizează în chip vădit. D e m ulte ori
demonul a intrat în oameni în clipa în care se îm părtăşeau
cu Sfintele Taine. Este o blasfem ie în frico şată fo lo sirea fără
D espre bucuri
frica lui D um nezeu a Dumnezeieştii EtthamUi lllW

devine ieşit din minţi.
Prin urm are, înţelesul lui „să se cer •• z ..
omul” este: dacă îm i schimb viaţa, dacă mă pocăiesc
trăiesc cum îi place lui Dumnezeu sau dacă trăire ir, păca
tul meu. N u are nici o legătură cu „a nu se mă ura pe
care înseam nă nu te uita ce ai reuşit şi ce n-ai reu?i'. no te
judeca pe sineţi, nu te aprecia tu, pentru că aceasta tc iuce
la o întristare dem onică.
M ă întrebi dacă poţi să te împărtăşeşti şi-ţi ri-: ur.-i
afirmativ. D ar tu ieri până târziu i-ai judecat pe fraţii 'ii. Te
dem onizezi sau nu te demonizezi? Cu siguranţă da. ir . ear
că să te pocăieşti. D acă îţi trebuiau şapte zile ca să in n_i
patimă, acum o să faci şapte săptămâni de ani. Nu p>
altfel. D um nezeu este crud la folosirea fară frică dumneze
iască a D um nezeieştii Euharistii. De asemenea, ca să te fe
reşti de m ăsurare, ai grijă să fii necunoscut. Stai în spate
Răm âi nearătat. N u voi să fii pretutindeni de faţă. Se discu
tă undeva - prezent şi tu. Descâlcesc o problemă -prezerv.
Orice ar fi - prezent. Să nu fii văzut nicăieri. Să fii pierdut
în chilia ta. în tăcerea ta, în isihia ta. în rugăciunea u . .
adâncurile atm osferei dumnezeieşti. Când eşti nevăzut.
acest fel dovedeşti că te ocupi cu Dumnezeu.
A şadar, când ne întristăm suntem pra a sa.ai
căzut în groapa lui. Noi însă credem, bineinţe e ,
dem din d u h o v n icia noastră dacă nu ne intri t
Simt rpatimi,
......... sunt şi ^ *
suntem vădiţi ca trădători. [1 6 .4 ]
- \ 13-
Cuvinte ascetice
Bine zice sfântul, ai patimi, dar ai ş. virluţ,. Ai

‘ credinţă. Eşti imoral, dar ai şi elem ente de
necredinţa, ş ^ _ acestea în considerare? De un
sT n tr lucru să te îngrijeşti: să nu fii leneş, să nu te temi să
o ti rqcminderile tale. Nu sta zicând: „Am cutare
z :sr ; s : S n - *
condus spre akidie. ţi se sparg nervii şi nu poţi sa faci
nimic Curând îti vei părăsi lupta şi atunci eşti un trădător.
De aceea, când îţi vine gândul patim ilor, aminteşte-ţi
că ai şi virtuţi. Cel mai mare crim inal, d acă-şi cercetează
viaţa. va afla că Dumnezeu i-a dăruit m ulte bunătăţi.
Aşadar, patimile noastre nu ne înăbuşă, p ăcatele noastre,
necredinţa noastră, m ândna noastră, satana, ci ne înăbuşă,
ne omoară trădarea voinţei noastre, oprii ea noastră.
Bărbăţia inimii este un ajutor sufletului după

Dumnezeu, după cum akidia este un ajutor al răului.
Dezamăgirea te duce direct la păcat, în tim p ce

bărbăţia pentru inima afundată în adâncul păcatelor şi al
necredinţelor este cel mai mare ajutor după D um nezeu.
Intr-adevăr, omul care este laş în viaţă, care se tem e de
păcatul lui, de căderile lui, de indispoziţia lui, nu poate să
facă nimic. Dimpotrivă, cel care spune: „V oi birui pentru că
există Dumnezeu, chiar dacă nu-L simt, chiar dacă nu L-am
văzut”, ajută sufletul său după D um nezeu. A rată, aşadar,
bărbăţie şi atunci îl vei întâlni pe D um nezeu.
Cum însă să dobândeşti virtuţile, cum să le cultivi şi
cum să le sporeşti?
Uneltele virtuţilor sunt ostenelile trupeşti întru

cunoştinţă. Patim ile se nasc din nepăsare.
-314-
Despre bucuri :
Când caz. in nepăsare, in lenevie .

când te opreşti, atunci se nasc patimi noi.
ostenelile trupeşti se fac întru cunoştinţa f a ^ K ^
însele nu au putere, ci sunt numai un mod al
dorinţei noastre după Dumnezeu, atunci dorul
Dumnezeu şi Dumnezeu ne vede. Uneltele noa.ue
ostenelile trupeşti. Tu, aşadar, să osteneşti in slujirea 14
privegherea ta, în postul tău, dar îţi mai trebuie ce, a
N ejudecat ea apioapelui este un zid ridica: intru

cunoştinţă fa ţă de cei ce fie războiesc. iar jude car€Q <
dărâmă zidul întru necunoştinţă.
Când cineva judecă, harul lui Dumnezeu pleacl

Judecata celui ce judecă este fără milă. De aceea, sâ
judecăm pe fratele nostru, să nu ne amestecăm în viau iui.
să nu -1 osândim pentru nimic, pentru că pentru n >1 -
sfânt. Ieri însă a păcătuit, a plecat cu o femeie Pe noi nu re
interesează ce a făcut, pentru noi rămâne sfânt De unde
putem să ştim dacă de ieri până azi nu s-a pocăit, nu -
plâns. A nu judeca, a nu te băga în viaţa altuia t su v ; .
ridicat întru cunoştinţă faţă de cei ce nt râzb
C unoştinta este necesară. Dacă n-o ai. nimic nu iaci. aci pe
D um nezeu nu poţi să-L ai.
C ând însă îl judeci pe celălalt. îl muşin :e j.:
viaţa lui cu gândul tău, cu dispoziţia ta. lu prete
cuvântul, cu sfatul tău. atunci dărâmi zidul .........
tinţă şi răm âi fără armură la dispoziţia săgeţii o.
îngrijirea de limbă vădeşte pe om c â e a e fif* * *

Cuvinte ascetice
A se îngriji cineva să-şi educe cu putere limba încât

să nu iudece. să nu vorbească, „Pune Doamne pază gUrii
mele" (Ps- 140, 3), arată că este un om făptuitor care
lucrează cu adevărat virtutea, pocăinţa.
Iar needucarea limbii înseamnă că nu are înlăuntrul

lui virtutea.
Un om care nu şi-a educat limba, nu i-a dat

po\ âţuire. ci a lăsat-o în discuţii cu alţii, dovedeşte - poartă
un semn, signum — că nu are virtute. După cum t agul
fiecărui stat indică respectivul stat, tot astfel şi limba
needucată do\ edeşte pe omul fară urmă de virtute
Mila întru cunoştinţă naşte trecerea cu vederea şi

conduce la iubire, iar lipsa de milă înseam nă ca nu este în
acel 0111 virtute.
Avva Isaia vorbeşte despre m ilostenie în înţelesul

monahal şi nu în cel popular. M ilostenia sunt îndurările
noastre faţă de aproapele, desăvârşita recunoaştere şi a celui
de pe urmă om. Este dragostea noastră, îndurarea noastră,
bunătatea care trebuie să fie cunoscută tuturor oam enilor,
vederea oamenilor ca dumnezei, smerirea înaintea oricărui
om.
Milostenia întru cunoştinţă naşte trecerea cu
\ederea. Oamenii care ne înconjoară sunt, şi nu încetează să
fie. chipuri ale lui Dumnezeu, m ădulare ale trupului lui
Hristos, existenţe cinstite ale Bisericii, organism e vii în
Hristos, chemaţi la împărăţia cerurilor, chiar şi atunci când
se află în adâncul păcatului. Dacă din grâu nu scoatem
neghina, vom scoate păcătoşii din via lui H ristos? Atunci
cine va mai rămâne? De vreme ce pentru ei a venit Hristos.
-316-
Despre bucuri.
Prin urmare, milostenia este vinutea car »

trec cu vederea patimile omului, păcatele lui Zoau,
lui să-l iubesc, să-i recunosc sfinţenia — cj doiiJlclc
trupului Capului sfânt - fără să aştept nimic L <x la
de aparţine
el. Si
facă ce vrea, să zică ce vrea. Dacă îi dau bunâ-ziua m el mă
jigneşte, mă alungă, mă prigoneşte, n-o să-l judec.’ci o si
trec cu vederea această purtare a lui.
înţelesul de bază al trecerii cu vederea este că nu ne
uităm la fenomen, ci să intrăm în adâncime. Biserica ir:
aparenţă, fenom enal, este plină de pete, de păcate Oamenii
scriu şi vorbesc neîncetat despre păcatul Bisericii. Biserica
noastră însă este Una, Sfântă. Exact acelaşi lucru se 'întâm
plă cu fiecare suflet, cu fiecare om pe care-1 a\em în juni
nostru. Când rămânem asupra neputinţelor lor. asupr:
problemelor pe care ni le fac, tragem concluzia că nu-i
nimeni pentru rai, nimeni al lui Hristos şi cădem in melan
colie Astfel întărim propria noastră fărădelege, propnu.
nostru păcat şi putem trăi ca păcătoşi şi necredincioşi, pen
tru că ne-am încredinţat că toţi sunt aşa. Toţi sunt aţa. eu si
mă deosebesc?
însă când treci cu vederea căderile celuilalt ani! -
ie îndeletniceşti numai cu ale tale pentru care cm tern e oe
la D um nezeu. Mai întâi dect. lasă ce face altu ' -■
paze te-te de amestec». în viata iui. ca * nu te ^ -
Prin urm are, a .rece cu vederea mseatnna c t ^ l p n ’ .
om în m od exterior, ei intru în
De exem plu. în spatele conducerii 1 .
tolilor, a. Profeţilor, pe Insuş. ^ M*
nevăzut”58. în spatele unui oarec ^ ^
suflet pe care l-a făcut Hnstos. Cum >a
judeca el pe mine la a doua \enire
Sfânta Liturghie* Rugăciunea dinainte >ftrjrr»A Ma

Cuvinte ascetice
» a , tr ■ c cu \cderea înseamnă in graiul ascetic

. a zări. a adânci, a descoperi ce se
î n f ' i T a d l i l l fenomenelor, al aparenţelor. A descopcri
m u .'re sc „«unda sub aparenta celuilalt. D o » cu
M păcătos el e le chipul lui Dumnezeu ccl sfanţ, este un
, ,m m . milostenia, adică intam pinarea cu dra-
jos te in adevăr şi iubire a celuilalt pe care îl iubesc,
ji ' . . _ . tr binele pe care i-1 fac, naşte înlăuntrul
nostru elementele loarte necesare ale vieln duhovniceşti şi
urâvederea, hansma le a putea desluşi ce se află inlâuntrul
lui> ‘i i ’ i r-
Dar cand mă cup cu treburile altuia, de ce a făcut
a*a m nu altfel, devin un obiect lipsit de sim ţire. Nu sur-
pnnd adâncu omului şi nu descopăr inlâuntrul lui pe Duhul
Sîănt carc aşteaptă clipj învierii lui. Străvederea însă m ă fa
ce , Jesc ipăr i >1 cunosc pe om. Când nu cunosc pe
cineva nu poî M iubesc. Trebuie să te cunosc ca să te
r . . ă iubească pe celălalt sau să fie
iubiţi prin - jvmtc *i relaţii, ridică ziduri de singurătate în
jurul lor.
Iubirea naşte ■urâţia .
Curat este cel neîntinat, neatins, nepătat. Cand

iubirea na$ie curăţia, atunci in sufletul nostru stricat nu se
inai mişcă pat mi. _i jm fost conduşi la nepătim ire. Desigur
câ a w a Isaia nu referă la curăţia desăvârşită, care este o
cercetare a harului lui Dum ne/eu, pentru câ în că suntem la
inceput. Ci această iubire îl face pe om să nu aibă plăceri,
& nu aibă tulburări in îaţa lui \â nu-i lucreze patim ile, sâ
i ~ ’i- ui. ufki N'/Îîid-. .are uşor oboseşte, uşor asudă, uşor
păcătuieşte Omul devine invulnerabil şi nu se mai r ă n e ş te .
Se poate g£ o lume pătimaşă şi păcătoasă, lângă sata
*318
D espre bucurii
na însuşi, dar nu e influenţat dc pre7:nta lor J

este neatins de energiile demonice şi de răcnetele ^ *
entului său. fnim a dobândeşte sănătate, nu
duhovniceşti bolnave, nu mai cade in patimile mândria
mâniei, m âncăm cu plăcere, impotrivă grăirii. judecâr i
dobândeşte neinti narea.
îm prăşîierea naşte patimile şi uscăciunea inimii

naşte mânia.
A şează aici imprăştierea împreună cu invârtoşarea

inimii, deoarece ne găsim neîncetat între oameni. Aşadar,
cand nu-1 iubesc pe aproapele, el mă face să mă împrăştii.
Mă am estec în viaţa lui, cad în ispite, îl văd rău. păcătos,
vinovat, viclean, demon şi nu ca pe un fiu al lui Dumnezeu.
Nu num ai că mă amestec în viaţa lui şi-l judec, dar
mă şi întorc îm potriva lui. Deoarece mă deranjează, incep
să mă pun râu cu el, să-l cert. să-l obosesc, să-i pretind.
Astfel viaţa mea devine o tragedie Continuând, avva Isaia
ne va spune că asceza este mijlocul care ne ajută să depăşim
muntele îm prăştierii.
A sceza sufletului este a urî împrăştierea, iar a

trupului sărăcia.
Posteşti? Oricât nu a-i mânca, dacă nui ţi păz ,

gura, dacă nu eşti smerit, dacă nu a r a .j a g o ^ ^
faci m ilostenie, nu reuşeşti nun. , .^ dc b
îm prăştii? O rieât ţ, s-ar 8 ascezâ a sufletul.»
îngenuncheri, nimic nu taci. a
este a urî împrăştierea. . . . . . . . ţn lipsuri. Ai
A sceza trupului este ^ ^
nevoie de un cui? Nu don să ,
-319-
Cu\ inte ascetice
nu te certa. Ai nevoie de o carte? Nu o pretinde pc moment.

Trăieşte în sărăcie. Sărăcia înseamnă lipsa. Cu cât ţi se
satisfac mai mult trebuinţele tale zilnice, ale tiupului tău, cu
atât mai mult te împrăştii. pentru că neîncetat cei i mai mult.
Somnul pe saturate este o tulburare a p a tim ilo r din

m tp . iar p riveg h erea cu măsură este m ântuirea inimii. M ai
bmc tS:J a dorini în tăcere şi întru cunoştinţă, d ecât a
privt vîn'd în s răirc deşaită.
Deoarece somnul este întreţesut cu asceza, spune că

d dormi mult vei avea stârniri trupeşti şi nelinişte în
suflet nu \ ei av ea întreagă-cugetare şi isihie.
Dacă. dimpotrivă, priveghezi peste măsură, te obo-
c . ' nu mai poţi să-ţi aduni mintea, nici să-ţi faci rugă-
. u ea. nu poţi să faci nimic. Privegherea fară măsură duce
ci dd.
\u -i de ajuns să priveghezi cu măsură noaptea, ci şi
sâ nu flejăreşti ziua E mai bine să dormi toată noaptea şi să
:ac: ziua. îind ce faci. decât să priveghezi cu grăiri deşarte.
Plânsul fă ră tulburare alungă toate relele. N ejigni-

n u onştum ei aproapelui naşte sm erita cu getare.
Pe de o parte avva Isaia îşi continuă gândul, pe de

âita revine la plan>ul de bucurie făcător, car e f ă r ă tulburare
alungă oau re.ele Tulburarea în timpul luptei duhovni-
ceşti provine de la demon. După cum apa, picătură cu
pi - âtură face stalactitele, astfel şi frumuseţea sufletului se
descoperă încet-încet prin adevăratul plâns, care poartă
-drăjteri >tidle netulburării şi liniştii. Nu căuta să-l dobân-
: i mtr- ăpt&mână, intr-o lună sau în doi ani. Lasă-1 pe
umnezeu lucreze cum 11 place şi nici n-o să-ţi dai
D espre bucune
seama când vor pleca relele tale. Dintr-o ' ,

vei întreba unde sunt patimile tale şi vei vedea - , * *
plecat. D ar când forţezi lucrurile şi nu înaintezi in n i ?
reuşeşti nimic.
N u lo vi conştiinţa aproapelui, pentru câ ii o b « « i
şi-l strâm torezi, îl îngreuiezi.
Iubirea lărgirii alungă cunoştinţa.
D acă iubeşti lărgirea, opusul sărăciei, dacă iu -[

să-ţi lărgeşti orizontul, cunoştinţele, viaţa, dacă iubeşti a trăi
în tihnă, să ai ce-ţi trebuie, să te amesteci în diferite proble
me, atunci alungi cunoştinţa duhovnicească, cunoştinta pe
care o dă Dum nezeu.
îm podobirea trupului este o catastrofa a sufletului

iar îngrijirea lui după frica lui Dumnezeu este buna.
C ând vrei să-ţi îngrijeşti trupul să-l hrăneşti, să-l

îm podobeşti, să-l îmbraci frumos, îl distrugi, şi odată cu el
şi sufletul, dar ingnjindu-1 cu frica lui Dumnezeu, cu po*t,
cu priveghere, cu rugăciune, cu plecarea genunchilor, bine
faci.
Păzirea gurii trezeşte cugetul către D u m n e z a ^

gura tace întru cunoştinţă. Iar multa vorbue naştt a <
nebunia. [16, 5]
Când gura nu-ţi vorbeşte, adun

Dumnezeu. A desea spunem: „Nu pt * n(Tu v*j tumi
mintea, sâ iac ceva”. M u - ^
păzeşti gura. De îndată ce ţi p -ii^die. in lL> ■■
cer. Omul care vorbeşte mult ucl 11
Cin inte ascetice
letareia. nu se poate ruga, priveghea, orice face îl prjnde

moţăiala. Multa vorbire netrebmceşte fiecare dispoziţie
lăuntrică pentru viaţa duhovnicească şi nu numai câ
jefuieşte lesăturile noastre cu oamenii, ci şi măreşte mânia
născută din înv ârtoşarea inimii şi o preschimbă în nebunie.
Adică, în loc ca \iaţa ta. munca ta, lucrul tău, să fie
Dumnezeu şi virtutea, treaba ta devine celălalt.
Sfârşind virtuţilor este iubirea, iar sfârşitul patimi

lor îndreptăţirea de sine.
Aici imaginea e fară cuvinte, nu mai e nevoie de

tâlcuire. întregirea şi pecetluirea patimilor este îndreptăţirea
de sine.
■fc
Să nu te legi pe tine cu viaţa altora [noA LT tia] şi

gândul tău se va linişti în tine. [16, 6J
Unul din subiectele cele mai arzătoare ale monahilor

sunt gândurile, despre care avem atâtea cărţi care se ocupă
mai ales cu înfruntarea gândurilor decât a patimilor. Când
mintea omului arde de gânduri, acest fapt arată că universul
lui lăuntric a fost cucerit de cel viclean, de răutate, de pati
mă. înăuntru conduce vrăjmaşul şi face ce vrea. Ca să pot
să cuceresc lucrurile dintr-un loc şi să fac ce vreau, trebuie
să intru înăuntru. Nu pot face aceasta din afară. Tot astfel şi
existenţa gândurilor arată că sufletul nu este doar asediat, ci
şi cucerit, deoarece vicleanul, ca duh. ne biruieşte uşor, fără
Despre bucun-
să ne dăm seama, şj dc aceea monahii A - _____

intens cu gândurile.
Când ai un gân-J neliniştii, im e
pacea în suflet ?i bucuria îr> \i^ţ^ t.
bucurie, trebuie să ţi se lin işte » * efarin T ^!?^ * *
Şi cu să nu te legi pe tine cu viaţa altora» c» pnafc
al termenului, n o A n tia poate si expnmc fii M
provine monahul
După cum ne-a mai spos *i o, ilic o c a i S fc w . «
după cum spun şi toti Parintu. înstrăinarea, indepAitus de
locul de naştere, de cunoscuţi şi rude esle primi p rats* c
să devină cineva monah. Nu e u *
avtfel de iegâturâ. pentru că toate c ip U un sa* tffem.
toate dc\ in o umbra, un duh dar nu . v l Depervjenţi de
oameni, de lucruri, de obiceiuri, de itmosferde <kbovm-
cesti. de idealuri, este catastrofici pcr.mi \u ;j Jubavmce»-
ca. deoarece nu e eu putinţa ca monahul si /boar? Uter si si
se înalţe câtre Dumnezeu.
în mod evident termenul i U iua nu arc ax: nil
înţelesul de mai sus. cat cel folosit in viata tuturor sfiniikr
adicfi sensul de chip al vierTii duh ^ 1 n - ^ ~ re. sJ
p\u u U s’/ p? tine cu viaţa (ihora însea:r-j nu :c iep jv t rv
cu nici un c hip de vieţuire dacâ m e r g i tc * r
Sâ presupunem că mi a!lu în chirn .
viitorul şi viaţa mea de mi>iu ie. sat o. - cm -
isihastirion . Este exclus ca gândul meu si
* Termenul grecesc tradus a*3 ^ TO^|UU5 fe M l

mod de \ia ţJ al mai multor* • ‘ .
trebuie înţeles in scr.>ul 'v^ - ' ,c
anume loc. , (fri mmdn *** — ‘‘
Lck. retras de vieţuire : - ? : hm
proprietarii tuturor bununloc «-
nuri au ajuns n u n whiiWM* c.
Cuvinte ascetice
liniştească. Nici un aeroport din lume nu va avea mişcarea

minţii mele, deoarece legătura mea cu o anumită modalitate
de viaţă este şi topografică, dar mai cu seamă fiinţială. De
asemenea, când îmi leg viaţa mea duhovnicească de anumi
te premise, când îmi prescriu în orice fel viitorul, este sigur
că din acea clipă începe nereuşita mea. Cel viclean nu mă
\a lăsa. deoarece planurile, proiectele şi autoîndrumările
mele au desfiinţat deja caracterul de neatins al sufletului
meu. Nu mă mai povăţuieşte Domnul, ci gândul meu,
\ omţa mea, egoul meu, chiar dacă se îm bracă cu haine fru
moase. duhovniceşti şi mistice şi descoperă o m ie şi una de
pretexte din Sfânta Scriptură ca să se ascundă. Dacă, de
exemplu, vine cineva la mănăstirea noastră pentru că speră
că mănăstirea se va schimba mâine după pofta lui şi, prin
urmare va putea să trăiască cum vrea, unul ca acesta va
eşua. Mănăstirea n-o să se schimbe, aşa este. D acă presupu-
e că aşteaptă să se schimbe Stareţul său sau el însuşi,
aJică să înceteze să se mai mânie, să se poarte urât, iarăşi
nL \ a putea să trăiască. Trebuie să judece viitorul său în
funcţie de starea de azi a mănăstirii. D acă îl leagă cu orice
altce\ a pe care nu-1 are în mână, cu m ult mai m ult dacă îl
leagă cu un loc de pustnicie, sau m ai erem itic, sau cu
jameni de altă vieţuire sau înaintare duhovnicească - acum
urmăresc asta. când am reuşit, ajung acolo, după aceea mă
fac zăvorât, apoi mă voi asemăna cu Sfântul A ntonie - va
eşua cu totul. Trăieşte o ameţeală mai rea decât a beţivanu-
Paisie AghiorituJ. Dependenţa de episcopul locului e doar dogmatică,

liturgică şi .anonică administraţia şi organizarea internă fiind deplin
autonome. Acest lucru asigură monahilor libertatea necesară consacrării
a mai dep ine celor duhovniceşti, feriţi de pretenţii şi imixtiuni din
dfăT,. străine intereselor duhovniceşti ale mănăstirii. A ceasta şi este, de
fapt forma tradiţională de existenţă a mănăstirilor în sânul Bisericii şi o
ga im funcţională şi azi in Biserica Greciei şi Athos. (n. tr.)
-324-
Despre bucurie
lui şi a celui mai mare păcătos. Diferenţa

are păcatul, în timp ce acesta lipsa de po? “ pdcălos^
Tocmai pentru că există '
cesc, credem că mergem bine şi n i e i o S dUh0Vni'
niciodată nu socotim greşeala noastră Nici , P0Că'm
poate să surprindă această greşeală, ei numai
sinelui nostru, care se î n m i e ş t e cu spărgătorul de n t u i
multor intnstan, duren, morţi, pe care putem să le suferim
Dacă Dumnezeu nu ne loveşte cu toporul, culopetile nune
vom putea da seama de aceste neputinte ale noastre De
aceea, Dumnezeu necăjeşte întotdeauna viata oamenilor
care-şi leagă existenţa cu un mod sau un loc de vieţuire
Dacă nu te legi, poţi nădăjdui că ţi se va linişti gândul şi vei
dobândi pacea şi bucuria.
Să nu ai duşmănie faţă de vreun om, căci nu-ţi va fi

prim ită rugăciunea. împacă-te cu toţi, ca să ai îndrăznire
la rugăciune.
Nu te împotrivi nici unui om, nu te ciocni cu el

pentru că fiecare ciocnire, chiar şi cu un singur nu. cu o
privire, cu un zâmbet, se scrie în cer, nu se pierde nimic
Nici un val nu se pierde, ci undeva lucrează şi produce un
efect. Propria ta împotrivire faţă de om va avea un efect sus
în cer, şi rugăciunea ta nu va fi primită.
Vei avea însă îndrăzneală în rugăciune dacă vei fi m
pace cu toţi. Chiar şi când cel de lângă tine este parata,
rău, nesimţit, rece, necucemic şi când se vâră în viaţa ta. tu
să fii în pace cu toţi.
Păzeşte-ţi ochii, şi inima ta nu " [-

Să nu voieşti să auzi vreo ocara can h m m t ^ ^
nu-i răsplăteşti în mima ta. Păzeşte- <
-325-
C u\ inte ascetice
aduni f’i tim războaie. Lucrează lucrul rău de mână, Ca să

afu b ra c u l pâine. C ăci nelucrarea este m oarte şi cădere „
sufle/ului.
Păêşte-ţi inima, pentru că mulţi pot s-o pustiască,

dar şi urechile Cine nu-şi păzeşte urechile întotdeauna va
ax £3 războaie, pentru că oricâte ne \ a spune celălalt, oricâte
vom auzi, \o r avea elemente lumeşti, vor fi din lumea
aceasta, iar eu nu pot să fiu din lumea aceasta. în acelaşi
timp. munceşte.
R u g ă c iu n e a n e în c e ta ta d e s fiin ţe a z ă r o b ia , iar
t ir, sp rit a re p ta t e ste m a ic a u ită rii.
Rugăciunea neîncetată îl eliberează pe om din robie.

Om al poate să-şi dea seama din m anifestările exterioare, de
je este robit, care sunt căderile lui. D ar când se roagă, deoa
rece rugaciunea este o îm preună-lucrare dum nezeiască,
dispare orice robie a minţii, a inimii şi a voinţei.
Rugăciunea nu se apreciază num ai după calitatea ei,
lupă lacrimi, după simţirea care ni-1 dă, dacă sim ţim ceva
în inimă sau nu. dacă obosim sau nu, ci şi după cantitate şi
după caracterul neîntrerupt. Uneori spunem că m ai bine este
să mă rog o oră. dar cu simţirea rugăciunii, decât douăzeci
de or. fără Simţirea ei. Cu aceste cuvinte încercăm să
acopenm fărădelegea noastră. Corect este să mă rog cât pot
mai mult şi pe această temelie să-mi clădesc rugăciunea
me: ;a îai e calitate, cât mai creatoare şi cât mai dârză.
r âi d cineva se roagă neîncetat, chiar dacă are greutăţi,
amărăciuni, prot eme lăuntrice din cauza rugăciunilor sale
nereu-ite. este condus la libertate.
Dac nsă ub pretextul că rugăciunea m ea e slabă,
sau că num ea mea nu se adună, încep să neglijez rugăciu-
-326-
Despre bucurie
nea, să întrerup continuitatea şi sârguinţa ei - •

mă mai rog. Se poate să treacă întreaga zi ■’*
chilie, să-mi amintesc că astăzi nu m am ' '
hotărârea de a mă ruga, dar iarăşi vine S
preocupărilor inimii şi ale minţii ş, mă a b s o a r t T ^
firesc. Dar pentru că rugăciunea neîncetată dăruie “
libertatea, avva Isaia continuă:
Cugetă la cinstea ce-au primit-o toţi sfinţii şi ra.nu

lor să te atragă puţin câte puţin. Dar cugetă iarăşi şi Iu
osândii ile ce le-au luat păcătoşii şi păzeşte-te pe tine
pururea de cele rele.
Gândeşte-te la osândirile păcătoşilor ca să nu cazi şi

tu în ele. Gândeşte-te la cinstea dobândită de sfinţi, şi râ\na
lor pentru virtute te va atrage pe încetul. Ştiu cât eşti de
neputincios şi de neterminat, cât de neexperimentat în
nebiruirea răului şi ajungerea la bine. Ştiu cât te doare pen
tru starea ta şi totuşi rămâi în ea, de aceea îţi spun: nu te
nelinişti. Bagă-ţi în cap sfinţii, cinstea pe care le-a dat-o
Dumnezeu. Uneşte-te cu ei şi râvna lor te va atrage încet-încet.
Din clipa în care vei fi atras şi râ\na lor va începe ^ă fie
râvna ta, intri deja în ţara sfinţilor. Apoi ritmul înaintării
tale duhovniceşti este problema harului dumnezeiesc.
P rim eşte sfatul Părinţilor tăi şi vei trai tot

tău cu odihnă. [16, 7]
Nu uita însă c5
Părinţilor tăi şi, în mod e\ iden . c re au . ei
Părinte are fiecare, dar şi staturile oai .^
sfinţenie ocupă un loc im portanţii ^
ne ajută să trăim în odihna. Dimpom
-3 2 7'
Cuvinte ascetice
inimii mele. sau a gândirii mele, sau a experienţei mele, cad

dintr-o tulburare în alta mai mare.
la seama sâ nu f i i cu inim a uscată fa ţa de fra tele ,

coci toţi trăim sub sila vrăjm aşului . De locuieşti cu fraţi, să
nu U porunceşti vreun lucru , ci osteneşte-te îm preună cu ei,
ca să nu pic rzi plata ta.
Deoarece a\ \ a Isaia cunoaşte m eşteşugurile răutăţii

din \ iaţa noastră care încearcă să ne scoată din cele lăuntri
ce. revine la problema de bază a mai tuturor oamenilor:
aproapele, fratele nostru. Satana se mănâncă cu alţi draci in
iad şi vrea să facem şi noi la fel. Şi într-adevăr, câştigă mul
te biruinţe.
Deci de locuieşti cu fraţii, nu da nimănui poruncă,
pentru că. îndată ce-i vei cere ceva, se va îm potrivi. După
c am tu ai neputinţa ta, aşa o are şi el pe a lui, şi după cum
tu vrei ca el să te iconomisească, aşa trebuie să-i faci şi tu
iconomie. Nu poţi să ştii ce are celălalt în inim a lui, în
minte, ce i s-a întâmplat azi sau ieri.
Eu azi, de exemplu, vreau zâm betul tău, iubirea ta,
iar tu poate că ai tras o minciună de dim ineaţă şi eşti tulbu
rat. sau poate că ai dat-o în bară cu ceva, sau ai altă proble
mă Cum să ştiu eu ce-i în viaţa fiecăruia? De aceea regula
ênerală spune să nu ceri nimic de la nim eni, nici creionul
iui. nici carneţelul lui, dar primeşte să îm părţi cu el ostene
lile ca să nu-ţi pierzi plata, altfel le pierzi pe toate.
Când trecem cu vederea sufletul celuilalt şi-l jude-
-ăm după propriile noastre criterii, suntem cei m ai nedrepţi
din lume. E ca şi cum aş pune un copil să ridice greutatea
pe care o pot ridica eu. Nu ştiu ce putere, ce rezistenţă, în ce
are e a ă celălalt, mai ales când se îm potriveşte. Cine se
impotri eşte este pe punctul de a se prăbuşi. De îndată ce-i
Despre bucuri.
vezi privirea că se sălbăticeşte puţin 2urd

schimbă imediat subiectul. Numai ce '
amărât, grăbit, nefericit, sMmlorat « ; „r
orice i-ai spune in momentul acela ori r' : ’
demoniza. Nu fii, aşadar, cu inima u s r a f L '■
într-o poziţie dificilă. Pentru . - î| p ,
Dar, cum pot să ştiu ce are celălalt*) t *•
universul lor. Aceasta este regula de neirec»0” ^ ’ '
trebuie să o cunoşti: cine produce apmapelui *
mtca problema, chtar dacă izvorăşte din cea
intenţie, este cu inima uscată.
Daca eşti atent, te vei încredinţa că vrăjmăşia,
mama celui viclean ne sileşte ca şi cum ar f, vrăjmaş
noastră lăuntrică, izvorâtă din noi, în timp ce în e en r
porneşte de la satana. Ne grăbim dinlăuntrul nostru spre
păcat având o mie şi una de aparenţe ale virtuţii, care m l
sunt reflexe de-ale noastre sub înrâurirea energiilor demo
nice. De aceea, ia aminte! Aşa cum dacă te împinge cine\a,
te îm potriveşti ca să nu cazi, tot aşa ţine-te tare ca să nu-ţi
scape nici un comentariu. Nu te ocupa niciodată cu celâîal'
Vezi să nu dispreţuieşti liturghiile (rugăciunile

căci acestea aduc luminarea sufletului
Oricât ai fi de atent, oamenii îţi pun piedici Fiecare

va fi pentru tine o problemă, dacă nu ştii să fii liber. I e
osândi. în timp ce în realitate responsabilul erti tu.
nu ştii să te păzeşti. Deoarece tofi ne produ^ na v.
greutăţi în viaţă, întotdeauna avem ne\oie c. Iunuiur*.
Această luminare n-o putem câştiga în leâturik
oamenii. în întâlnirile noastre ne expriniâm a - •— ^
bucuria, pacea, luminarea, sfinţenia n
Cuvinte ascetice
acestea le dobândim în tăcere, la rugăciune, prin legătura

noastră cu Dumnezeu în chilia noastra.
Nimeni nu ajunge sfânt din legaturile sale cu oam e
ni. Numai chinuri, necazuri, dureri poţi să a. de la ceilalţi,
pentru care poti cere de la Dumnezeu o plata. Dar se
sfinţeşte şi sapă o temelie adâncă în existenţa sa cel care îşi
trăieşte liturghiile [rugăciunile] sale în clipele sale de
singurătate monahală, întru îmbrăţişările veseliei dum neze
ieşti. Când adevărul întâlneşte dreptatea, când starea mea
adevărată întâlneşte şi se îmbrăţişează cu D um nezeu, Car
mâ îndreptăţeşte pe mine, atunci pot să pietind toate tiairilc
dumnezeiescului har. Pe cât se poate, liturghiile [rugăciuni
le] noastre să fie mai adevărate, mai puternice, şi atunci ne
vor face sufletul purtător de lumină şi vom avea puterea să
înaintăm Aşadar, locul în care ne vom sfinţi, ne vom lum i
na, ne vom umple, va fi chilia noastră. Iar locul în care ne
vom goli bateria, ne vom stoarce energia, vor fi fraţii
noştri...
Dacă vorbirea de rău te supără la fra te le tău, adu-ţi

aminte că, de va auzi, se va întrista şi ocoleşte să-i răspunzi
şi sc va odihni. De te stăpâneşte mândria, adu-fi am inte că
ea iţi risipeşte toată truda şi că cei ce se lasă co vârşiţi de
ea nu au pocăinţă şi te vei odihni.
Câtă nobleţe! Fii atent nu ca să nu fii calom niat,

întristat de alţii, asta nu are im portanţă, ci ia am inte să nu
dai celuilalt prilej să se întristeze. Dacă se întristează cum îl
vei mai întâlni, cum vei mai com unica cu el? Tu trebuie să
le schimbi. Fâ-le câ nu ştii nimic, treci cu vederea toate. De
exemplu, tu m-ai judecat, m-ai bârfit, ai spus cele m ai rele
lucruri despre mine şi eu am aflat. Să nu-ţi arăt că ştiu, să
închid chiar şi gura celui ce vine să-mi vestească bârfa ta.
Despre bu_ .r :
Aşa te odihneşti şi tu. ma odihnesc >,i j

înfăţişez liniştit înaintea ta.
C ând cineva porneşte de Ia ce-l bucară
întristează pe celălalt, atunci legătura noastră v x u lî ' ?
sigură, ne uneşte. A ceste cuvinte ale av.ei ka • nc '^ r r
cât de n ecesar este convenţionalismul în relaud*
Uneori uităm ca trebuie să fim rafinaţi in expresia noas
exterioară şi, în num ele unei sincerităti lăuntrice mu nuri
în num ele adevărului, legăturile noastre devin demonice, ia
loc de adevărate. Nu e îngăduit sâ încetez c l . corn enii ■
nalismul, pentru că nu pot să-l întristez pe fratele i r ., y a

de exem plu, că mă urăşti, dar astă/i ai ne\oie de mine sac
te-au trim is la m ine. Eu trebuie să uit că mă uri;u şi. .-u-5.
cumva nu te poţi abţine şi-mi arăţi ceva. eu să-rru includ
gura, astfel încât legăturile noastre să fie ireproşabile
A ceasta nu este minciună, este dragoste şi dovedeşte ci
accept să ai întâietate.
Să presupunem că te-am \ăzut căzând înt:-o i r e a
lă şi te-am ju d ecat înlăuntrul meu. Desigur că faptul de a le
fi ju d ec a t este un păcat. Vii mai târziu şi-mi ceri p.-.-e i
despre greşeala ta şi-ţi spun ce-am gândit. Acesta nu est.
ajutor, ci o rupere din acea clipă a -
sinceritate, onestitate, cinste, ci ceva plin de
şi descoperirea bucurării de rău. ca s a i t e ‘ in
în evidenţă propria mea sfinţenie. Tr ^ - răneşti
aşa fel încât să nu-ţi dai seama ce-am gândit >i - ^
Să-ţi m icşorez cât
m ărturiseşti m ărim ea păcatului. , icc
O rice poate sâ S * " *
ciocnire cu voia şi cu dorinţa lui ^ j adevărului
noastre, al corectitudinii n0JNlr"‘ “ ^ coau mea
nostru. Aşadar, ÎI depăşim ca s
Cuvinte ascetice
si să nu uităm convenţiile umane.

Să ilm autent!c‘ gm Să avem comunicare, şi nu e
Trebu.e să arfum ca ' ^ ^ explicăm. Explicăm doar
ne oie nici să expira . ^ _au câncl trebuie. Pe ceilalţi
Pănnieîui nostru can ^ exemplu, tară să salut, apoi
âiXtr întrebăm. Ţ 11 “ ândeam altundeva şi nu te-am
e' ? T- mai adăuga mă separă de tine. Ce pol face e
' •• 7 -' h t i a măn distanţa creată intre noi, pentru ca
să cer "1 are să mulţumească gândul omului.
nu . , ■ -n ;7i"> ôre sa , ^ ...Sâ
“• dre-t critenu. pacea celuilalt şi sa ne îngrijim
jL\er:>
....... jclodatâ. Atunci pacea va umple şi propriul
a Hl*. intr
D062TU SUÎI&-
n presupunem că \rem să citim şi cineva ne pro
pune să k-sim u o plimbare. Ca să nu-1 întristăm pe aproa-
r>eic ?s:e pre;en:h;I să lăsăm citirea?
\ U âie> pentru problema discuţiilor şi a limbii, zice
tX ISiili yiu putem abandonăm voia lui Dumnezeu
: a iru ^ lj- ntnsia pe celălalt. Dacă deci nu vrei să mergi,
exprimi mu . bucuria şi dispoziţia de a merge, dar o
>0 -: 5pj. ..rrîte sunt bolnav sau ocupat şi mi-e greu să
vir~. assel încât să nu se întristeze Dacă poţi, desigur că e
.1 ul ţ«i cărţile ne spun să lăsăm rugăciunea,
dacă fratele wne la chilie. Dacă însă vine ca să flecăriţi,
aacă expencnia te-a îr . ăiat că el neîncetat cade din cauza
nu t. putea e>itapăcatul în acest caz îi vei
arâ^ iubirea La dar vei refuza. Dacă se întristează, e
problema lui.
Im Dumnezeu nu-ţi îngăduie nici m ulta vorbi
re. nici gândurile de necredinţă, sau păcatul altuia sau
IKjêlegerea lui cu egumenul lui. Dacă-1 asculţi, devii mai
âu ca dr^cd, pentru câ-i dai prilej să păcătuiască mai mult.
io titu il refuzi. altul îl refuză, se va închide în chilie,
rămâne singur şj va începe să-şi rânduiască viaţa. Prin
-332-
D espre bucurie
exteriorizarea p a tim ilo r lui rămânerea in viata duhr -

r'u r i p n i i t i n t r i Avva Tcoio ,
De toate acestea ne scapă discernământul

comparând j i deosebind. Dar e cu neputinţă să dobândeşti
discernământul, dacă nu îl cultivi prin următoarele: inia
liniştea. [16, 8]
Discernăm ântul desfiinţează mândria, împotri.a

grăire, tristeţile oamenilor, piedicile care apar în viaţă. Lc
rânduieşte, le restrânge şi le leapădă. Discernământul,
această faim oasă virtute, este aşezată de Părinţii Bisericii ca
o coroană în scara virtuţilor Dar este cu neputinţă să-l
dobândeşti, dacă nu îl cultivi. Trebuie să-l semeni în inima
ta, pentru că este o harismă duhovnicească şi nu o aprofun
dare psihologică, sau o experienţă socială. Desigur, toate
pot să joace un rol, dar în realitate discernământul este o
lucrare a harului dumnezeiesc. Adică e cu neputinţă să-I
dobândeşti, dacă nu semeni sămânţa Duhului. Ca să rodeas
că e nevoie de sămânţă dumnezeiască.
Cum se cultivă? întâi prin isihie. într-ade\ăr. câţi
trăiesc în zarve, cu grabe, cu probleme, cu multe mişcări, cu
multe interese şi în multe zgomote. în mod obligatoriu
săvârşesc greşeli, fără să-şi dea seama îndată sau sa recu
noască faptul că au greşit. întotdeauna dau vina pe tu .
deoarece iau drept cauze situaţiile. Dar una este cau~a.^
alta situatia. Prin cuvântul isihie înţelege liniştea m
-333-
Cuvinte ascetice
există nici o eventualitate, nici o urmă de bănuială că vom

putea să ajungem vreodată Ia vreun rezultat bun.
Liniştea naşte asceza.
Liniştea este spaţiul, tărâmul care naşte asceza.

Asceza este răsuflarea monahului, dar şi a oricărui credin
cios. este metoda prin care intră în om aerul şi este dat afară
ca dio\id ceea ce s-a ars în noi. Asceza este modalitatea
prin care îl respirăm pe Dumnezeu, îl primim pe Dumnezeu
şi scoatem tot ceea ce este spurcat în noi.
\sceza naşte plânsul.
Ne-a mai spus ceva asemănător şi în alt cuvânt, aici

însă îl analizează mai mult ca să putem să înţelegem înlăn
ţuirea lucrurilor. Asceza naşte plânsul, adică naşte putinţa
pocăinţei, simţirea păcatului şi, prin urmare, firescul
curgerii lacrimilor Oamenii se hotărăsc de m ulte ori să
plângă, pretinzând de la Dumnezeu lacrimi Vă daţi seama
că o astfel de rugăciune n-o să ajungă niciodată la
Dumnezeu, pentru că altfel se dobândesc lacrim ile, şi altfel
le cerem noi Dumnezeu nu dă lacrimi, D um nezeu udă
pământul numit asceză. Prin urmare, nu pot să cer de la
Dumnezeu lacrimi cu tot felul de metode şi nici de la mine
nu le pot avea.
Mulţi şed într-un anume fel. alţii cultivă anumite
gânduri ca să-şi producă străpungere şi să aibă lacrim i. Dar
toate acestea sunt tehnici. în cele din urmă confecţionezi un
bebeluş fericit pe care l-ai născut tu, nu D um nezeu ţi l-a
dat. In plus, când pretinzi lacrimi şi Dum nezeu nu ţi le dă,
cazi in melancolie, ba chiar şi în necredinţă şi uscăciune.
D ar Dumnezeu nu spune că-ţi va da lacrim i, ci „fericiţi cei
-334-
Despre bucune
ce plâng , adică te va ferici dacă ai lacrin

acela care are lacrimile, plânsul? A c-ul
cere, ci cel care aşteaptă să i ie na că ' " i:
înfricoşată răbdare de zi şi noapte în c u l c a i * ****
dureri insuportabile, primită fără ca m ă r - / - ^ J"!’ *
buzele, fară ca măcar ochii să arate vreoîlb,"' ' "
nerăbdare, pentru că, dacă arată, inima lui în c e te i? •
aştepte pe Dumnezeu şi ceea ce aşteaptă devin la n
plânsul.
Plânsul naşte fiica lui Dumnezeu, iar frica năşit

smerenia.
Când cineva se teme de Dumnezeu. începe să simii

că e vinovat şi mic, şi se întreabă: „Cum este cu putintâ ^
mă înfăţişez înaintea Marelui Dumnezeu?” Actasiâ
nesiguranţă a prezentului şi a viitorului său înaintea lui
Dum nezeu îl face să se smerească şi smerenia sa se exprima
prin autodispreţuire şi prin toate acelea care îi zdr
şinele.
Sm erenia naşte înainte-vederea.
Toate aceste idei avva Isaia ni le-a mai înîaţisit

înainte, dar acum le pune într-o anume rânduială. F-cc ^
recapitulare ca sa înainteze spre ideile pe care le urmL^--
înainte-vederea este discernământul lăuntric,, i
lăuntrică, intrarea în locul cel mai adanc a Hl1^ 1 ^ .
ca să prind cea mai adâncă dragoste a ui j^ u n : , «aimei
spatele palmei pe care mi-o va ^ ^ " [ 4 ’ a?on>J
va vedea adevărul, e u o sa ^ . ,- mi|-L li
neputinţa lui, problema *
voi vedea cu alţi ochi. \ o i êdea lua
Â
C m inie ascetice
- ir ' l-i împins eu mână sa mă palm uiasca, adică

un ill simt care nu aparţine nici cclor cinci
f,mmn.1 nici funcţiunilor psihice, anum e sim ţul duhului
0mu!u 'SmerenK1 aşadar, naşte înainte \e d e rc a , înştiinţarea

d u h o v n ic e a sc ă . A fi înştiinţat duhovniceşte înseam nă că
sunt punat, intru deplin în universul lăuntric al celuilalt om
şi dobândesc ochiul duhului cu care pot să-l văd curat şi
lăuntric pe celălalt şi să-l cunosc.
jiu:mu vt'dt reci /nişte iu b itto .
Când dobândesc străvederea, adevărata cunoaştere a

celuilalt atunci îl iubesc şi îl simt, atunci acestc elem ente
îşi găsesc împlinirea nemijlocită în legăturile noastre cu
oamenii, dar. în acelaşi timp, şi în legăturile noastre cu
însuşi Dumne/eu. Nu pot să-l iubesc pe fratele m eu dacă nu
am linişte, asceză, plâns, frica lui D um nezeu, sm erenie,
discernământ şi stră\edere. chiar dacă m i-aş vărsa sângele
pentru el şi aş lucra zi şi noapte pentru el.
Aceleaşi elemente mă vor conduce la în ţelegerea şi
cunoaşterea lui Dumnezeu.
A Din acest m otiv, ne m ărturisim
lui Dumnezeu şi Ii cerem mila. „El a c u n o scu t zidirea
noastră" <Ps. 102. 14), care înseam nă: „Tu m -ai născut,
Dumnezeul meu, ştii cine sunt, nu poţi să m ă înţelegi greşit,
de aceea. Te rog, izbăveşte-m ă de păcatele m ele” . A şadar,
inainte-vederea, adică scufundarea în ad ân cu rile om ului şi
in energiile lui D um ne/eu şi, dacă vreţi, în raţiu n ile lucruri
lor >1 în viaţă, naşte elementul unitiv al iubirii.
Iubirea naşti sufletul sănătos şi ne p ă tim a ş.

D espre bucurie
Din nou foloseşte verbul a naşte car

nu se potriveşte aici. Noi am zice câ d ra o ^ L V * phe* *
sănătos şi nepătim aş. Dar avva Isaia îl pref
arate că sănătatea şi nepătimirea sufletului ^ ^ 14
trie. Nu provin din cele exterioare, ci se na c d.n '•
sufletului însuşi, nu pot să le câştig în felul acesu
Trebuie ca toate aceste seminţe să intre in viata r - .
atunc. iubirea preschimbă sufletul, facându-1 la
nebolnav şi apoi nepătimaş Elementul nepătimirii esu c 'L
mai adânc. Om ul atunci nici nu lucrează, nici nu păţim - •
Foloseşte cuvântul sănătos pentru că fiecare ciocnire -U
cineva sau cu Dumnezeu, fiecare distanţă, fiecare dezbina
re, orice lucru care îmi tulbură legăturile cu omul u u cu
D um nezeu este rezultatul unei boli. Dar Dumnezeu a veni;
tocmai ca să ia asupră-Şi bolile noastre şi să le poarte E
însuşi pe cruce.
N aşte sufletul sănătos, adică îl face echilibrat.
elim ină elem entele care îl clatină. Astfel îndepărtează toată
boala şi devine nepătimaş. Este cultivată adine în noi
liniştea, pacea duhovnicească.
A tu n ci omul cunoaşte câ departe este lt Dumncz*

după toate acestea.
C ând om ul trece de toate aceste etape, de Ia i>ihie U

a sc e z ă , la plâns, la frica lui Dumnezeu, la sniuuii:..
în a in te-v e d e re , la iubire, la sanatate nepatinurc. vâna
se m ai rid ică valuri înlăuntrul său. atunci cui ^ v
d ep arte d e D um nezeu
'■•v ---
„departe” . A dică dă sensul ca. <■
i.v
I 'llN Ulie v I lv i
,v P(rl«iKuiif
V W «<> I l '‘X,,,l CUM Vi( /„/,> ./»• .*/ " <• .•"! >( vr
U |v m n i . nu nuu ‘ in t o a r t ;u
UM.tw . \ln iu i inair ,cU U . , , ( r y
. . V M u cc.tO . i' iiumu s.l i n | o l c ' y t n c.u vk> tU'|M, (v.
No i v e n i M i i e u i v '
s. i ue eu
r * e Duuiiu*
Omul e.ue a e |t o i u \ u ; l u i M i t U ile i l e m o m , e a i e aio
Şl ./. .Y/f, ,>M Ni »<*,(,',) l.(f, >r rM#
, t; , , •»i*I; N .ti* e a i e IUI , I U p l . m s , s l l U 1v U k . v 11 a i * o s k \ |
(/o/,.„7,- ,/. / W . , .« >.-/ Ini,in,ij ţi
. % rJv . v MU U'MV :ipo:i[V ile D u m n e z e u l v eaie
/«•* ! • " «'.I »>I /»"'«', «» bumlldln, Im / w
*,| | IU p.llv 1*1 r U i ’.fti’lUIK* i' il l ) U U U U e i i e s t e U p U U p e *lv'
vin u fi in x w M .
\ v . l k V» I tUMUvlin o I . M I 1I U spillUMM Jjj
. Dumiu eul meu, e:i m ni eeieeuu asia i r ‘ |v u
ICM
I v n.uli |tU , vv l'iit i K u Icv.'if \i L'v|vftctiţâ dc_
e>U Diiiuuui eu 1 1 ni \‘A ui liu a J e p a i ie este Dumuo
i'urji vlm v uvfiului i \ \ i i însuti loau suut ti uyv»rv‘
,i >.u va .vi imeleyem vut vie depune suntem , tieluue sa
1 >av\l nu avem iv*\a, iLua m v paie » , ivtiuvi
k vau ueesie eiapt Noi (râmi m m m eum a ui
ea nu eeiem uk'u*vla(a vlr la Durtuu' k\ v i u vcivm i.\
(iiJ.M. tt t lAt.K iu‘ v.i v aiuleiYl avem pe D u m n e/eu
nu i nuu ai nu ne am ratulu s o ţMiucm m lv,., lui iHimnc
i 1 »■ aeeaMâ eonsiatnie nu ne e o iu lu e e Ia ile /a u O
eu \ i v t e Jv* la Dunuu eu nu inMMnui,\ ,l'hinmc#ful
i tu* >i vie n.VJeiile ’ Desişul v a tiuite aee sle e ta p e eei o unui
meu, M nu asta. ile i*e nu nu vlai vvMlalt.V” v crctca .v*tv\i.\
. .1 Je ..ni Dai | v vat t u \ ann asee ei noastre. pe atat p u e e estv* „Ihiuuw . v'ul meu, îmi helnue .weasi.i lu pun uluite
jv m va simieni un uimu \>a s a u sim(it top sfinţit eeietea si la vum \ i e i Dupa u* am ,n.v u»i umil >i lt»
\ ul l ' a \ J la iiuepulul \ie(ii sale ile m i s i u n e , spunea a m m te s i numai vie Dunuu* vku Dai h m v.nul > p ■.m
. v i îinuil iluilu i K ii u u io > i tai îunm le ile n u u i t e spu eevii ^>i i'eieiii iU la Dumne eu, simieu» chimdţi dc^Wrvt
. k i v nu puntul (luUiv*■|\uati»vi (1 ( oi |S S 1 hm I IU- '.'.uulmi ili'.n la ilariuiî» niwixir.i U -"»•»'»
* v,ii r unu i/a \ îaja uoa tia tu tisei î tie* \ ie, pe m '.isiu' nu Iu Duirmi' cu
nţeley.em ea suntem i i p a i u tk D u m n e / e u , Mia eu I V s u ' i u , nu Oâic un j'.«at O nc ;»n\lt MU
ue ii ui i Ia ile una' ue la ni lu e ia re. la le n e \ ie la in i.il.u nu c ilo folos sfl Fitn %lvu«Np »»c >- > • v 1 ''
1> Mv* V ţ , u -1 ^\tc vv mat i’ie t b oa la . n e l u e r a i e a ile s .1 ius'.it lui I ' uiuik- cu vi i dc i »>
,Lv: 1,1 ,u Ul 'lv -nuâ: iu a m ^ ro /aio a re U i m p I l -’ O) N u / u t că P ur - ‘'
u cputiuţu nouM.A l V c c tc iv U'.Vu P.u ' •
‘ ' ‘ ,l i\i t «a i n/i1' lea pv- oare \ o m tk'haiuli %ok m.n
I I |, . ' , 1 ' H IS'v'l I l l l l 1!'' v ,l1' '
f‘ ‘ *'* l" f'ii" iu i>rri m \* n» este c u .n von» ili'b.utili .......... ( ,
WvMc suni Kmiic «>.mu _ U.<vi,<
l o l , ^ u - n K - r « i v c « M » . ^ w ^ ............... .....................
^ 1 111 ,*1111 ''tun i i s w m .i u m c i' nu*|i Şl apoi UMtc sv luv M» :ufl‘ x ,VI
1 Ultl N.( U‘ ,1'Mli Si) fit i/t \'f i
1 IO
Cu\ inii' ascetice
virtuţi’ Fu furu dc g r ijă .H ' am " ^ ca

v^Tmuri moment când irebuie sa In pregătit.
D e a s e m e n e a , ori de câte on te rog. singur, să î , , ^
Lr ,c separă de Dumne/eu şi să-l opreşti. Apoi să urării
i , înireasă şi rămânerea la aic. pc pama.U, ş, însăşi
liâia la Faptul că încă trăieşti esle pentru t.nc o momeală,
înseamnă că Dumnezeu încă le aşteapla. Bine /ic oamenii
, | , cjjsji înir-o clipă potrivita şi l-a luat. 1 c tine inca nu
te a c.sil în clipa potrivita. Irebuie sa uwişti faptul ca încă
ir îii sti si să nu le mai insufle nimic, şi atunci bunătatea lui
Dumnezeu îţi dăruieşte aceste virtuţi în grabă.
D ,, uf]a că tot omul carc mănâncă şi bea cu

nepăsare şi iubeşte ceva al lumii acesteia nu ajunge la ele,
c i st a m ă g eşte p c sine.
Dacă toate sunt atât dc uşoare, atunci de ce nu le

dobândim 9 Pentru că semănăm cu cei care m ănâncă şi beau
cu nepăsare şi iubesc lumea. Dacă iubeşti ceva în această
lume şi mănânci şi bei cu nepăsare, nu vei ajunge la virtuţi.
Ne aminteşte de cuvântul Apostolului Pavel: „fie mâncăm,
fie nu mâncăm să mulţumim lui D um nezeu” (1 Cor. 10,
31) adică mâncarea să devină un m ijloc de suire către
Dumnezeu Când mănânc fară această urcare la Dumnezeu,
îmi primesc viaţa ca dobitoacele. „M âncarea m ea este să fac
voia Tatălui care M-a trimis” (In. 4, 34) - zice Dom nul. Din
clipa in care nu înţeleg aceasta şi nu m i-e ruşine că mănânc
mă va găsi Parusia, precum zice Scriptura, şi eu încă tot o
să mananc (Lc. 2 1 , 34). înfricoşat lucru să mă găsească
intr-o lucrare atât de omenească.
Cc uşoară este viaţa duhovnicească* i
expoziţie vc/i în prima sala gravuri i„ m... ■ ' ' U
sculpturi în lemn, în a treia schite, tot a tfcl ' V *
duhovnicească prima virtute o aduce pe cealalii 3
truda, toată zdroaba, toate greutăţile in realitate um • • t
Greutatea vieţu monahale este vederea omului lumescu
trăirea omului egoist. Care monah adevărat simu - i T
Care luptător simte că lupta duhovnicească e t - "g
simte că e dureros să te culci pe jos? Nimeni Pentru că
parcă am dormi pc puf. Străinul însă care nu a încercai
acestea va zice: grea-i călugăria! Dar dacă va dormi . "
trei zile pc podea va vedea că-i uşor. La fel e şi cu postul,
cu privegherea, cu rugăciunea. în esenţă toate sunt c tihni
o cămară îm părătească de nuntă.
Biserica foloseşte cuvântul cămară dc nuntii care
exprimă cea mai mare plăcere omenească, pentru a arăta
plăcerea luptei duhovniceşti. Gânditi-vă la scările rulante.
Tu stai şi ele tc urcă sau te coboară fără nici un efort Tc»:
aşa e şi în viaţa duhovnicească.
Dumnezeu da fiecăruia dintre noi situaţii, t. îi u
motive pentru a putea înainta. Nimeni, nici chiar unul Pc vi
sător nu este lipsit de vreo oarecare experienţă a harului
dum nezeiesc, de o anumita rugăciune, de ce\a 1 c|
avem câte ceva. Dumnezeu dă chiar şi celor iieaev
Le dă atât dc multe, încât nu poate l‘‘ r ^
imagineze, astfel necredinciosul n-ar putea îi
re înaintea lui Dumnezeu. Dumne/eu i lt ^ 1- t
le neagă.
aga. uCu atât mai mult
u atat .uuii awm e.vpene [Y ^ ; .
momi pe Dumnezeu, am teşit din £ c , L . pus
unicul nostru scop este Dumnezeu -
-341-
11
Despre gândurile lepădării ^ ale

înstrăinării
înainte de toate, prim a luptă este instrău ...

plecarea de unul singur, când părăseşti toau j i plex i m alt
loc, ducând o credinţă desăvârşită şi nădejdea.: n cum .
inimă întărită îm potriva voilor tale. [17. 1 ]
D acă vrei să-L trăieşti pe Dumnezeu, primul lucru

pe care trebuie să-l urm ăreşti este înstrăinarea, rm ale
când tinzi spre vieţuirea de unul singur, pentru pe
Dumnezeu nu-L poţi trăi în acelaşi fel la chino\ie. la -chit
sau la pustie. Cu cât mai m ult te însingurezi, cu atât mai
A
mult II trăieşti. D ar ca să-L trăieşti, trebuie să p i r i ^ 't

toate celelalte, deoarece Dum nezeu este altceva dec ii
acestea. C ât tim p trăieşti cu toate câte te-ai obişnuit.
Dum nezeu îţi va fi m ereu neîmpărtăşit, n-o să devină
niciodată al tău.
D upă cum D om nul a părăsit cerul şi a venit pe pă
mânt ca să-l ducă pe om la cer. aşa şi tu ca să
găseşti pe D um nezeu şi să te uneşti cu El. trebuie v - pără
seşti locul tău, „cele ale tale” .
A cest cuvânt are mai întâi un >ens topogra! c s.
aceea, câţi voiau să se călugărească plecau departe de ira
lor. C ine răm âne în locul său de baştină, de regulă, se
depărtează foarte puţin de om ul ccl lumesc, deoarece -c
îm pleteşte cu grijile vieţii sale de dinainte
-3 4 3 -
Cu\ inte ascetice
lsaia. aşa cum ne-am încredinţat, este un fel de

A\ va
« 5i^ a a u Cu puţine cuvinte spune multe. înstrăinarea, şi
Z jfales plecarea de unul singur, care reprezintă şi desăvâr-
;.v.:lu:. a radelor, a prietenilor a lucru-
- ‘ . x . . . . . .
C redinţă d e sâ v â rşitâ şi n ă d ejd ea , p r e c u m ş i o m u n ă
t a f r i t f imţxXnva taU A ici se referă la trei virtuţi şi.
- _ i i I l ia credinţă şi nădejde. ..Cred*' înseamnă că lucrul
oe care nu-1 simt, nu -1 înţeleg. nu l-am văzut, iar lipsa lui
orofatbO ck-aâ este un martiriu, acest lucru pentru mine este
N : ; .> E-r 1.. 1 . Nâcejde înseamnă a crede cu
r Ir- re in re na ezi si nu ai. Nu doar cred că acel
m ipostas. ci mă odihnesc cu ipostaticitatea lui. cu
_ : i\i! 5 rl.esc Cu Si cun. l-aş a\ea. Nădejdea face
prezen’ m re astăzi este absent sau departe.
A m Isaia dă mare importanţă acestor virtuţi încă
de la început- Presupune. desigur, credinţa teologică şi nă
uc - ___ cina se referă la credinţa de zi şi noapte.
:eie pentru ware un ie?i: din _m e >i sunt încă necunoscute
mie
Si iiîiin jxi exemplu La-.' cinema lumea şi merge la
mtolstipe. Pentru cme merge"* Pentru Dumnezeu. Dacă
D -n n tz e u r - ..... c:ne ar îl j_±t de naiv ca să meargă.
I r I :ei începi/.'. [ m: pe Dumnezeu şi nu au
z d n a c â d v î âfte conştiinţei şi ale gândurilor? Câţi au sigu
ranţa simţirii ini D um nezeu? D e o b icei, se roagă fără să-L
w a ă . Ii vorbesc, dar nu-L aud, iar inim a lor se zguduie.
Uftcon viaţa lor este în aşa fel încât, deşi au mers pentru
Dumnezeu, in lealitate trăiesc ca nişte atei. neavân d u -L pe
Dumnezeu Cum poale cin eva care nu-L are pe Dumnezeu
să iasa din lume pentru Ei, dacă nu are credinţă sigură şi
oădejde. virtuţi care-l ajuta să trăiască ca şi cum l-ar avea ?
D e-pre gân d u n k lepădăm u 3|c irturimJn,
nic opusul a ceea ce traia in viata sa lurrita-.^ ^ ^ ^

dumnezeul lui, egoul Iui. sinea lui. Şi dumnezeu)
nostru este atât de mare, atât de înalt, atât Je putem
de viu. încât adevăratul Dumnezeu păleşte in faţa n< auri
Acesta este Dumnezeul lui Icrail Dumnezeul PânntiJor
noştri. Dumnezeul istoriei, dar cel care trăieşte pentm noi.
ce mişcă. \re a şi acţionează, este propriul nostru dumnezeu
Dar cei doi dumnezei nu se împacă unul cu altul şi de aceea
trăim Iară adev aratul Dumnezeu.
Aşadar, vii la mănăstire. Cine ştie de ci;i 2111 e:
a\ea nevoie ca să depăşeşti înfricoşata lup:â cu tine însuti,
câţi ani vei trăi fară adevăratul Dumnezeu! Cum vei puiea
să trăieşti uscăciunea pustiei. întunericul absentei lui D-'n-
nezeu. avându-le deja pierdute pe cele âre le uKeî şi-ţi
îndulceau viaţa? Numai cu credinţă şi cu nădejde. .Jenei:,
cei ce n-au văzut şi au crezut” (In. 20. 9i. Fencit eşti tu care
trăieşti absenţa lui Dumnezeu ca $i cum ai trăi prezenţa Lu
Prin urmare, este de trebuinţă ..să-L aduci" pe Dumnezeu.
să-L cari cu tine. de vreme ce \enind la mănăstire. te c
confrunta cu nevederea Lui.
L nii, desigur, au o inimă subţire şi prin >mererue >1
înstrăinarea de lume au o suficientă simţire a lui Dumnezeu,
dar aceştia sunt rari. în vremea aceea in cxre mimile erau
mai simple, când oamenii nu se educau la unherMJL*. u in
tini\er>itatea familiei î moşteneau credinţa ‘»âdejt.ej
tatălui şi a mamei - care lipsesc de la c 1
părinţii noştri - în vremea aceea, in care omul trtiM i ^ ^
spontaneitate evenimentele suprafireşti. era
simţi pe Dumnezeu.
Dar in vremea noastră, merge
ani de zile trăieşte situaţia ah>urdâ
pentru care a ieşit din lume ^1 n cârc
Cuvinte ascetice
., carc m onahul o poale întâmpina de îndată ş, d in cauza

căreia să o b osească şi să spună: „La ce buna toată lupta?
Deşertăciune a deşertăciu n ilor tot ce-am f ă c u t ” . Vă daţi sea
ma' cât îl poate traumatiza o asemenea z d r u n c in ă tu r ă , încât
să-l sleiască de o rice \ lagă până la punctul de a nu mai
putea lucra.
încă un lucru cu care se va confrunta începătorul
este viitorul. Când lasă lumea, o face nu pentru că simte
aceasta ca o fu^ă, ci ca o mutare Ia o alta \ iaţă. La viaţa cea
viitoare. Prin urmare, nu poate să meargă la mănăstire dacă
nu are deplină siguranţă şi credinţă în viaţa cea viitoarea,
aşa cum aceasta se trăieşte în locul unde merge, şi dacă
nădejdea Iui nu este atât de tare încât să nu aştepte, ci să se
odihnească în cele viitoare, aşa cum sunt aşezate ele pe
masa propriei lui vieţuiri monahale, în chilia lui şi în
biserica lui.
Mântuirea noastră va reuşi într-o bună zi, Hristos se
va arăta, Parusia va veni, îngerii vor trâmbiţa. îndumnezei-
rea noastră, şi mai cu seamă bunătăţile de la urmă şi deplina
desfătare cu Dumnezeu sunt atât de eshatoloiuce, încât se
îngrozeşte şi ameţeşte cineva că trebuie să aştepte ca să se
desfăte/e de ele, aşa cum aşteaptă toţi sfinţii care sunt în
cer. Prin urmare, suntem chemaţi să trăim în prezent pe cele
viitoare, pe cele nevăzute şi de neînţeles, pentru că lucrurile
văzute şi înţelese de cineva câte sunt? Cine şi-a vă/ut
mântuirea? Desigur mânuirea omului este cel mai palpabil
lucru, dar nu în sensul protestanţilor, care spun să crezi şi
îndată te \ei mânui. Sau, pocăieşte-te şi Crucea lui Hristos
te va mântui imediat.
Mântuirea este o realitate palpabilă şi v ăzută, deoa
rece semnele prezenţei şi trăirii ei sunt atât de obiectiv e şi
de măsurabile încât. în cele din urmă, omul umblă peste ele.
Aşa cum umblu pe pământ şi-l simt. tot aşa se întâmplă şi
-346
D espre gândurile Ic V ?
cU mântuirea. M ântuirea este —rr^ a

simţire deplină Şi totuşi oamen. u , m ^
ori nu. pentru că fie * iul c * , e . ^
desăvârşit în cele nevăzute, tic iikâ nj v lu ^
desăvârşească legăturile U t c u 1himrvc/cu
C e sen s ar a v ea s i stâm şijhc u u zeee orc m
{iiserica, d a c ă n u c r e u ^ m v_< . . . . f .. . • r.»;av - prc'c?^
H risto s. c ă n e în s t r ă i n ă m d e n<* m >ine *; devetum H rtso*»
C âţi în ţe le g e m a c e a s tă ta in ă , dei p ro K ib il ca nu vom fi m işcaţi deloc
dc ta p tu l c ă s u n t e m d e ja H ris to s D i^ u iâ m ca > cum m
n c -a m a f la în b i s e r ic ă . m< tă im . râ n jim stăm . fund dtoporik
o b o siţi, in tr ă m , ic ^ im . c a >1 c u m n -am i H r ’u t D ar a c
a flă m în b i s e r ic ă to c m a i p e n tr u că >untem 11: ’ - y iutu>
asta n u o în ţe le g e m . C u m e c u p u tin tă deci vi sdrutm in
c e v a p e c a r e nu-1 s im ţim , d a . a n u a v e m dep! . c m iin U fi
d acă n ă d e jd e a n u m-1 ta c e d e p rin s cu m ân a
Credinţa nădejdea nai rebaic pentru rv:ă un
tiv serios, toarte practic şi toar;c important ţviv.rj
noastră zilnică Lupt- noasira este ..îmrv-îrû Jubuni^r
vicleniei” tEfes c\12». împotriva demonului D-r p. demon
nu-1 vedem pentru că sc ascunde de noi. ar noi >sr\un
înşelaţi în fiecare ii <x cădem în cur>elc \ iclcanu
atât de arţăgos. încât a putut odinioară să sc ~ • -
Dumne/eu. chiar dacă a fost zdrobit ; -
Noi însă trăim dc parcă nu n-.n e \ v
trăim sunt patimile noastre, durere păea u : teL
Şi voile noastre Trăim un ră /tw durei v -
dea că odată ne vom elibera de toate *cc -
S
să în spatele acestora se ascunde jvrsoanA derocx 1
Ve/i Siruiui'ji la 8 \ou-ir.r* -
-3 4 7 -
Cuvinte ascetice
,imi> ce am l-'isal lumea ca să aflăm pacea, s j ajunge,,,

nepâtimaşi şi î.ulumne/ein, lup.âm cu aces.ea in l.ecarc /i.
Cui o s;Vi spui: ..n o sa In d e s a \ a i ş i t , n o sa (o
înJumnc. eieşti, n-o s:V|i b i r u i ţ i i p a ti m i le " - şi lotuşi sa
meargă Ia mănăstire? Munci răm ân m lu m e. H a r e eu
putinţă să treaeă o lună, un an, zece ani şi încă să trăieşti cu
aceleaşi patimi. Cat timp o sa re işti în a ş t e p t a u t u inel s c â r
b i înfricoşată a vrăjmaşului? C ine m e r g e iarăşi Ia un izvor
de care ştie câ-i Iară apă? Cine are rezisten ţa d e a v e d e a că
anii trec şi el inca trăieşte in aceleaşi p a t i m i ? D o a i cel c a i c
u adus împreună cu el credinţa şi n ă d e jd e a şi şt ie că a c e s t e
patimi sunt umbra vicleanului d e m o n , pe c a r e l-a z d r o b i t şi
! a lejat Domnul Cine c o n ştie n tiz e a z ă a c e a s t a d e j a este
biruitor
înainte de a gusta cineva mântuirea sa, înainte de a
bucun de nepătimirea sa, înainte de a se desfăta de
libertatea fală de patimi, trebuie să creadă în toate acestea.
Monahul trăieşte deci cu credinţă şi nădejde. Ar putea să
trăiască cu iubire, adică cu trăirea puternică pe care o dă
absorbirea în Dumnezeu, dar nu o face deoarece ne prefe
răm pe noi înşine. Desigur, aceasta nu înseam nă că-I
negăm pe Dumnezeul nostru şi ca nu avem îndreptarea în
sângele şi crucea Domnului. Pentru noi păcătoşii S-a
răstignit Domnul. Pentru noi sunt învierea şi locaşurile
%eşnice.
Prin urmare vă daţi seama că fără credinţă şi fără
n.idejdc un monah nu poale niciodată să trăiască. Dacă se
întâmplă aşa ceva. atunci este traumatizatul care-şi
indumnezeieşte atotputernicia şi virtutea sa cea inexistentă,
dreptatea sfinţenia şi egalitatea sa cu cele dum nezeieşti, din
u r c pricină trăieşte o plinătate mincinoasă. Cine nu are
credinţa i nădejde nu le are nici pe cele viitoare, nici pe
1 nevăzute, nici pc Dumnezeu, nici mântuirea. Poate
-348-
D espre gândurile lepacK.rn , ...
acestea îi sunt cu desăvârşire necuno , uu- ,.

îndepărtate. C’e va pune in locul Ier? Cunt
iasea vieţuiica monahala? Numai înalţănd i durr.ne?»»,
sinelui său. Astfel, monahul schimbă modul
începe să creada în dreptatea lui, în virtutea lui. in fintemi
lui, în harismele lui.
Ş i o in i m a în tă r ită îm p o triva voilor tal, Lu; lâtnrui
în al aia de crcdinţă şi nădejde, mai are nevoie dc înv i < 3
foarte important şi nedespărţit de aceste virtuţi, din cart
pricină avva Isaia toloseşte conjuncţia ,.si' m text [
această inimă omul cade imediat, deoarece iadul r
mântuirea şi pieizania noastră, bucuria şi întristarea noavtnt
dreptatea şi nedreptatea noastră, virtutea şi păcatul nistru
tot ce avem şi dobândim, chiar şi cele strieacioase şi .ele
nestricăcioase, toate provin din voile noastre Ce vrea tunul,
aceea reuşeşte. Vrea pe Dumnezeu, 11 are pe Dumnezeu.
Vrea altceva? Găseşte altceva.
Prin urinare, voia cea mai adâncă a omului cu;
felurite forme zilnice, atracţii, înclinaţii, şi astfel voia
una apare ca multe. In fiecare /i poate cineva să trâia>câ
o diferită voie sau cu mii de voiri. Dar una singura a unşt.
ca să nu-1 aibă pe Dumnezeu. Dar dacă are o mie de vom.
ce se va mai petrece atunci?
Dc aceea, lupta noastră este în cele din urri ±
împotriva voii noastre. Identificarea noastră, asemăna» ca
noastră cu Dumnezeu, nu se face in alt lei decât pr r u -
ficarea voii noastre cu voia lui Dumnc/eu. Xceaîa mci
această dispoziţie a voinţei, această cautare 1 1 J
noi pe Dum nezeu. E nevoie deci de o inu . *.jrt
hotărârea că nu se va opri niciodată din lupta n'
înseşi. Lupta împotriva demonilor i patimi
a im oralităţii, a hoţiei, a urii. orice lupta in rt J i u u ^
împotriva noastră înşine.
->W-
C u\ inte ascetice
yj fooănd accasta. gân Ju n h tt in\ ăluiesc t?i

mulse certuri. înp i ndu-te cu ispite, cu sărăcia asprâ şi
m â b t închipuiri, făcându-te să re întrebi că. dt vei codea
in tic, c t VQ ^ L cititva cat l St îngrijeşte de
sau care te cunoaşte. Bunătatea lui Dumnezeu te
m e ta n J. tv w: se an:rc . 1 • şi iubirea faţă de EL
După ce a w a Isaia ne-a \ orbit de prima luptă pe ca

re rer^ ie s- ducă cineva care a venit la mănăstire sau a
rr er> rusue. acum se referă la o categorie specială de
r. circ ne : I uie si încearcă să ne terorizeze cu
c i i-ar pu:ee si cldem in ispite. în sărăcie. în boli. Ce
vonn fice _ unei daca nimeni nu ne cunoaşte şi nu ne poartă
j f zn iă
nm mare dificultate a oam enilor care se
r- ^ “ -glre^>că este că nu ştiu ce ispite vor
_ Cârd \in Joritorii de călugărie să se
: înLrea:^ adesea: ..Ce să fac. dacă îmi spune
S u e ţu l să mă anine în prăpastie?" ..Să sari, îi răspunzi, dar
— - nu :-a ^ scenicului asta". Şi totuşi, pe toţi
u frământă problema aceasta. Alţii citind patericele se
întreabă ce vor :ace dacă .e spun să care foc cu mâinile.
Desigur că arareori începătorii sunt supuşi la astfel de
ffcercăn. Acesie încercări constituiau excepţii, dar
începătorul crede că lui i se vor întâm pla. Se teme nu
curma să i se spună să sară în prăpastie, dar dacă îl doare
puţin capul şj nu-i dai imediat o aspirină, e gata să cadă pe
jofi. Nu poate Indura puţină durere de dragul ascultării. Din
păcate. &>a şunt jamenii.
Toţi câţi urmează să m eargă în pustie, dar şi în
general loţi câţi II trăiesc pe Dumnezeu se confruntă cu încă
o ispită, aceea a zgomotelor, a vâjâiturilor, a întristărilor
-350-
D esp re gândurile lepădăm >, ale
sufleteşti pe care le simt uneori in -onin Daci. m

satana să se lupte cu mine şi mă înăbuş .. T'1'
leu. de câine, sau de lup şi-1 întâlnesc pe „ru r ce , t ' '
Intr-o zi a venit unul dintre voi la mine >
îngrozit: ..Pănnte. astăzi mi-a intrat un şarpe in chi t*
deschis uşa. fereastra ca să plece, dar n-j ple. .t ., •
deseară?" Orice i-aş spune eu. Stareţul lui - ., p .
cele. ce spune Dum nezeu, că Dumnezeu e cu ei -
impresia că va dorm i liniştit? Neîncetat '.a edea
gata să-l m uşte. D esigur că şarpele se poate să fi plecai
dacă se apropie, se poate să-l sărute şi să di-p^rs. Dar
monahul meu \ a trăi de parcă îşi pierde viaţa. Tsan
şarpe au a \u t-o toţi cei care mergeau in pustie Dar şi azi.
monahii care m erg prin pădure au o bâtă cu care -ă lo\e_ ci
şarpele, dacă se întâlnesc cu el.
în afara gândurilor legate de ispite, cine doresc ;_
plece în pustie se confruntă şi cu gândurile lec_:e ie bo::.
Cât tim p trăieşte în lume. are impresia că hrana bună.
dragostea şi grija alor săi îi asigură sănătatea. în ump ce a
mănăstire toate acestea nu există. In realitate, cu cat " ...
mult se îngrijeşte cinev a de sănătate, cu atât mai mu . se
îm bolnăveşte. Cu cât mai mult te tratezi, cu aut mai mult te
loveşti. Cu toate acestea, credem că la mănăstire beaîj.
cel mai rău lucru. Toate acestea ni se sugerează ..
când ne aflăm în lume. Dar este cu putinţă e ......
m ănăstire. întrucât caracterul nostru trupe-», e - «.
puternic. încât răm ânem pământeşti pentru mulţi ani.
A devărul este că prin toate ace-le frki. maM
boli bunătatea Iui Dumnezeu te
râvna ta şi iubirea fa ţă de E i D-*1-J n>^ „
Dum nezeu, dacă nu-ţi simţi înca maniuirea. roey e
pare încă fară roade, daca în«-â nu fontuluicâte
nepătim irii. dacă eşti bolnav, asta se date
Cuvinte ascetice
încearcă bunătatea lui Dumnezeu şi aşteaptă să-l aiăţi că îl

iubeşti. De aceea cu cât se îngrijeşte cineva mai mult de
sănătatea lui. cu cât se zbate şi se înverşunează să se facă
bine. cu atât mai mult îşi pierde pacea şi, în cele din urmă,
şi pe Dumnezeu.
De vei f i părăsit singur în chilie, vor f i semănate în

tine gânduri grele de fiic ă , care îţi vor spune că nu numai
înstrăinarea mântuieşte pe om, ci şi păzirea poruncilor,
aducându-ţi în minte amintirea unora apropiaţi de tine
după îrup, gânduri care te fa c să te întrebi: „ Oare aceştia
nu sun: şi ei robi ai lui Dumnezeu?”
Când mergi la mănăstire sau în pustie, demonul îţi

strecoară gândurile unei ispite şi mai mari, adică ale
laşităţii Te face să te temi. să te nelinişteşti, să te tulburi, să
nu ai răbdare şi să crezi că vei scăpa dacă îţi vei schimba
locul. Dacă trăieşti singur într-o chilie pustnicească, te face
să te gândeşti: cei care merg la chinovii nu sunt ai lui
Dumnezeu? Rudele mele din lume nu-L iubesc pe Dumne
zeu, numai tu îl iubeşti? Aşadar, dacă eşti în pustie, îţi
spune să mergi în lume, iar dacă eşti la o chilie. îţi spune să
mergi la chinovie. Dacă mergi la chinovie, o să-ţi strecoare
o alta laşitate, a ascultării faţă de fraţi, ca să te duci în
desăvârşită singurătate.
Iu sunt aduse în inimă temeri despre necurăţia

aerului despre greutatea trupului până la slăbirea inimii
din pricina lipsurilor.
Mai aduc în inimă şi gânduri care-ţi şuşotesc: „cum

>ă trâie ti aici? Aerul e rău este umezeală, căldură mare,
clima nu ţi se potriveşte pentru că nu eşti obişnuit, vei slă-
-352-
D espre gândurile lepădării alt in ,: i . ..
bi . Te ia şi cazi în agonie, nu cumva sâ slabe 1

re clima şi să te îmbolnăveşti, şi caz. in .. .
suflet, adica te faci foarte greoi. Inima atunci iu
nu mai poţi să faci absolut nimic.
Căci nu ţi sc ceie numai înstrăinarea ci

pregăteşti ca să lupţi cu vrăjmaşii şi să ştii sâ arunci pl
fiecate la vremea lui, până, ajungând la odihna tiepâiimini
te vei elibera, ca unul ce l-a biruit pe fiecare, rădboindu-t
vremea lui.
A
In această scurtă frază avva Isaia foloseşte de doua

ori expresia „la vremea lui”. Vrea să te ajute să pricepi câ
toate câte crezi şi nădăjduieşti trebuie să le trăieşti ca si tum
le-ai fi dobândit, pentru că Dumnezeu le va face când le va
veni vremea. Chiar şi Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu
aşteaptă plinirea vremii ca să poată împlini planul Tatălui,
iar tu vrei să-ţi împlineşti planul mântuirii tale azi? Nu. iţi
vei răbda martiriul, îl vei aştepta pe Domnul cu credinţa si
nădejde.
Nu te-ai înstrăinat doar ca să te înstrăinezi, n-aj
venit la mănăstire pentru mănăstire, ci ca să te pregăti >
lupţi cu vrăjm aşii, adică să ajungi odată în stare să trăie>ti
toate acestea. Atunci nu vor mai fi cele nădăjduite î crezu
te, ci cele văzute. Prin urmare, n-ai \enit la mănăstire v.a >a
ajungi în doi timpi şi trei mişcări nepătima^. sau c a sa-L
beşti de îndată pe Dumnezeu, sau ca sâ-I ceri ce\ a - >ă
S-ti
primeşti imediat, să-ţi ridici mâna şi în grabă '
răcorească faţa asudată cu aripile lor. Ai \enit să
i-
teşti pe tine însuţi să trăieşti absenţa tuturor celor
re ai venit din lume.
Ce înseamnă să te pregăteşti t fl sâ Iu ' L* r A * ‘
trebuie să te pregăteşti. Trebuie să te lim ^ o
Cuvinte ascetice
de a mai avea treabă. Plecăm din lume pentru ca acolo nu

putem nici să ne pregătim, nici să ne liniştim , deoarece ne
vânează treburile şi grijile. Piin urmare, ceea cc trebuie să
faci acum este să reuşeşti desăvârşita isihie, desăvârşita
lipsă a lucrurilor, să înveţi să nu mai ai griji, aşteptari, z b a
teri. să nu-ţi mai pese de nim ic, să nu te îndeletniceşti cu
nimic. Să fii atât de gol, atât de liber, încât sa te poată
umple Dumnezeu. Dacă înlăuntrul tău lucrează ceva ca
gând, ca ispită, ca poftă, ca interes, pentru că acel ceva te
posedă şi crezi că trebuie să-l îm plineşti, acel ceva te înde
părtează de Dumnezeu.
Când mă pregătesc doar atunci pot să-l războiesc pe
satana Altfel n-ar fi existat nici un motiv ca să plec din lu
me Femeia pe care am lăsat-o, copiii, rudele, prietenii mei
erau lucruri sfinte. Parohia pe care am lăsat-o cu predicile
ei. cu litaniile ei. era un lucru foarte sfânt. Toata societatea
este făcută de mâinile dumnezeieşti şi însufleţită de Dum
nezeu. De ce-am lăsat-o? Pentru că acolo este grija lumii.
Vin, aşadar, aici ca să fiu fără de grijă. Când sunt fără de
grijă, atunci îl războiesc pe cel viclean.
Ca să te pregăteşti, ca să lupţi cu vrăjmaşii. Precum
vedeţi nu se referă la ce întâlneşte monahul, ci la cei care se
a cund în spatele lucrurilor întâlnite. Nu spune să-ţi ră/bo-
ieşti patimile, ci pe vrăjmaşi. Avva Isaia ne aminteşte de
caracterul nostru nearătat. Acolo, în nearătarea ta, şezi şi
războieşte-te. Pregătindu-te, liniştindu-te, eliberându-te de
aşteptări, reuşeşti să-l învingi pe cel care se ascunde. După
cum în statuie stătea vicleanul demon şi cei care aduceau
jertfe le închinau demonului ascuns în ea, exact aşa şi în
problemele noastre. în zbaterile noastre, în bolile noastre se
află cel viclean pe care trebuie să-l biruim. Prin urinare,
vrăjmaşii noştri sunt demonii.
-354-
D espre gândurile lepădări. w ale ir, .
Şi să .ştii să arunci pe fiecare la vremea lut F

.itf!!
patimă de-a ta, fiecare problemă, fiecare z , ,.
este o urmă pe care o lasă vrăjmaşul. Dar v , a‘r ‘!y . ^
de-a ta şi fiecare vrăjmaş de-al tău îl vei birui la '
Când? Când vrea Dumnezeu. Poate acum P e
poate în cealaltă viaţă, pentru că nu există alta . ; .
este una. Până, ajungând la odihna nepătimini te vet t .'Ş .
ra ca un biruitor al fiecăruia, războindu-l la r<.... 0 kl
Tu, aşadar, trebuie să te pregăteşti pentru tot lu.rul când ii
vine vremea. Fiecare om îl dobândeşte pe Dumr.ezcj.
virtutea, nepătimirea, viaţa duho\ nicească. ia han-m-jls
corespun/ătoare după măsura lui proprie, după propria fire.
după propnul său timp. Aşadar, nu te grăbi Alunei crahj.
alungă toată grija şi toată droaba şi fa-ţi lucrarea
pregăteşte-te cu rugăciune şi Dumnezeu îţi a aâra:
biruinţa.
Tainele vieţii duhovniceşti ne descoperă tc..^ căde
rile şi nereuşitele noastre, anume că e cu puuntă să fie cine
va monah, fără a fi un ade\ărat monah. Aşa cum cel jflat ir
război îşi uită femeia, copiii, pe Dumnezeu şi î-i înăspreş .
\iaţa, aşa se întâmplă uneori şi cu noi. Războim nepu .
noastre — dorim după Dumnezeu - şi uităm elev- . .
subţiri
i şi
i de bun simt* ale vieţii duhosniceşti. C >:
exemplu, nu se simt inferiori dacă nu au reuşit cete -
care am vorbit până acum, câţi nu sunt dezamSg ...
au habar de felul în care se duce lupta călugăresc
tecă vieţuirea călugărească cu o mie de trebun T - —
studiezi obiectul ştiinţei tale. iar pentru noi <. •
nepătimirea, îndumnezeirea, teologia, p a rta j
zeu. De aceea, trebuie să te îndeletniciţi c
subtiri.
-355-
Cuvinte ascetice
Mare şi cinstit lucru este a bina slava deşartă şi a

înainte în cunoştinţa lui Dumnezeu. [17. 2]
S ; a deşartă este să cred că sunt ce\ a sau că fac

a. in ; mp ce de fapt lovesc în aer (1 Cor. 9, 26). Slava
deşartă es;e autoîn>elarea că trăiesc ca monah, fără să fac
ceea ce aşteap:ă de la mine Dumnezeu. Aceasta este
lucrarea subţire pe care trebuie să o fac în sufletul meu.
Şi a înainta in cunoştinţa lui D um nezeu. Acest lucru
se realizează pr.n oprirea de la once treabă şi cu respingerea
^ ; ..A înainta" înseamnă că-mi întorc atenţia nu
spre dobândirea .^noştinţei obiective a lui Dum nezeu, ci a
celei pe care *e-o descoperă însuşi Dumnezeu în inima
nc astrâ rebuie, aşadar, să nu trăim o viaţă m incinoasă în
y k u z <ă nu ne .căsim odihna în deşertăciuni, crezând
câ U iubim pe Dumnezeu, că-I slujim lui Dumnezeu,
ir,je^__ ndu-ne :u ce-am făcut sau cu ce-am reuşit, ci să
inai num in descoperirile duhovniceşti pe care ni le dă
Dumnezeu. Atunci aT .a noastră nu \ a fl deşartă.
Căci cel ce cade n ruşinea acestei rele patim i, a

slavei deşarte, se depărtează de pace şi usucă inima fa ţă de
[fărşitul răutăfilot i<> cade în m ândria cea
vicleană şi in grija de a minţi.
Slava deşartă este patimă înfricoşătoare, o luptă

mani nea. netrebnicire a existenţei, o m işcare silită
iniâunirul im mii. pe care o trăiesc şi o iubesc, care mă
distruge şi mă umple. Să vă dau un exem plu. Cineva îşi
absoluţi ze&za viaţă îăcand numai rugăciune. Dacă-1 puneţi
nunceascâ, îşi pierde pacea, crede câ eşti un dem on, că i
l-ai luat pe Dumnezeu, deoarece 11 îndepărtezi de rugăciu-
-356-
D espre gândurile lepădării şi ale înstrăinării
nea minţii. Atunci începe să protesteze mi

că, îl doare capul, se plânge, zbiară ’ este - 'h '
împotriveşte, se revoltă. Aceasta este dovada **
rugăciunea lui nu sunt după Dumnezeu ri a P'j *’
însă are impresia că trăieşte o viată adevărată emonice- E1
descriu Părinţii Bisericii. ’ ^ exact cum o
Un alt monah, de exemplu, are o nnfta c- •
aranjai foane frumos chelăria Iui®. Face o comandă i
duse de_ pruna necesitate, dar care întârzie sâ v,„s t ,
comandă a doua şi a treia oară. Vin fraţii şi-i cer lucrurile
care n-au venit, atunci acesta se înfurie, urlă Desigur ar fi
putut să spună liniştit: „Mergeţi la Egumen, pentru că eu am
făcut comanda, dar lucrurile n-au venit”. Dar nu are pacea.
Aceasta înseamnă că slujirea lui i-a devenit patimă De
aceea, avva Isaia spune că slava deşartă e o patimă rea şi de
ruşine. Viaţa monahală mincinoasă pe care o trăim în
mănăstire este un lucru ruşinos.
Cine trăieşte o astfel de viaţă plină de sla\ă deşartă
se depărtează de pace. Dacă cineva nu are pace, dacă îndată
ce îi spui ceva, se mânie, îţi dai seama că trăieşte plin de
slavă deşartă, deşert. De asemenea, i se usucă inima fată d< .
sfinţi. La început sfinţii erau cei de lângă el. iar acum inima
i s-a uscat într-atât, încât nu îndrăzneşti să-i mai vorbeşti.
Purtarea lui devine barbară, batjocoritoare, pomenitoare de
rău. îi faci ceva şi o zi, cinci zile, un an, trei am, nu mai po;i
să-i vorbeşti, orice i-ai spune imediat ţi se răsteşte, te \ede
de departe şi se împotriveşte.
A cest lucru se întâmplă şi cu oameni care au ajuns
la o anum ită înălţim e de sfinţenie. îndată ce îndumnezeie^te
cineva ceva din cele pe care le-a cerut sau a reunit, u data
inima i se învârtoşează faţă de fraţi, dar şi laţă de
6“ Chelăria este locul din mănăstire în caro i>e

diferite lucruri pentru nevoile imediate ale monahilor
i u i nit, ascctice
Brie -I nu simte nimic Sc roagă unui sfânt, dar

nrriic in ;ninu Iui. Toată privegherea poate sa fie
staru. Iar inima lui nu simte nimic.
•ni ‘unt atât de mulţi încât nu incap în cer, dar
li s e r ic â . Siau lângă noi -i noi nici nu băgăm de
seama. Sufletul omului devine o piatră când trăieşte o astfel
dc viată pscudo monahală. Devenim nesimţiţi, nu ne doare,
nu iuh:m. nu simţim. nu trăim nici pe fraţii noştri, nici pe
. ( B senei noastre Tr im o desăvârşită însingurare,
trUm izolarea noastră, dezamăgirea, credinţa sau necredin
ţa. nădejckfj monstruozitatea egoului nostru care se ridică
înaintea ochiior inimii no^tre. Trăim o grozăvie.
dir ^rm slava deşartă sporeşte şi devine
inal;a cugetare, mândrie, unită cu jrija de a m inţi. Pe cât se
ins ngureaza <mul. pe atât pierde simţirea celuilalt şi a
• >; • a cât traiecte lupta -i dorinţa şi voia sinelui său.
cu câ se i ereseazâ n.m î de ine cu atat cade în mândria
cea vicleana. î>i absolutizează slava deşartă de care îi e
plină viata, mica Iui \irtute. micul lui dar pe care i l-a făcut
Dumnezeu îşi ab olutjzează chiar :i patim ile şi neruşina
rea ir j i Limneze le : • t_ ca pe ni te daruri dumne-
zeieşt şi trăieşte cu ele, crezând câ el este prototipul m ona
hului smerit . blând Cu t jate ace tea, are qrija de a m inţi,
adică işi înfăţişează viaţa >a mincinoasă şi acest monahism
Sâ luăm an exemplu C ine\a este predicator biseri-

cesc pleacă iu misiune. Strădania lui de a organiza viaţa
in eparhia \r care act;'.cază e atat de mare, încât nu mai
poate sâ pnvegheze, n-are ump >â ,c roage, sâ postească.
^ — ornui aêîa sâ rie vrecxiaiă creştin? lû. Dim potrivă,
loatâ cr>tencala sa. predica. Liturghia, alergătura, Ic
absolutizează, le considera viaţă duhovnicească şi
elementele pe care le dăruieşte el lui Dum nezeu. Înlocuieşte
-358-
Despre gândurile lepădării si ale in*,,*:
> ^
CU ele cele pe care era obligat sâ |e f a r s

de a minţi. Neîncetat se minte pe ine ^ a
oameni. Trăieşte o viaţă care e o adev' pe
umbra, absenţa adevărului. lir<tr* îriV-J'are.
D ar o,cred in cio su l să ai a un e o lenelile

tale ji îngrijeşte-te cu osteneala inimii şi a limbii, ca limba
să nu le scoată la iveala ji sa le predea vrăjmaşilor toi
Dar tu o, creclinciosule care te nevoieşti. care *

supui, sâ ai ascunse durerile tale cele mai adânci si mai
esenţiale. Pentru că dincolo de luptele care se \âd. precum
ascultarea, smerenia, hărnicia, ai dureri pe care numai e
ştii. Ai adevărata ta lume lăuntrică, credinţa şi nâdejde_.
Ascunde înlăuntru tău pe cele nevăzute, pe cele viitoare,
căutarea îm părăţiei, adevărata viaţa. Ingnjeşte-te cu duree
ca să le păzeşti pe acestea mai intai de inima ta. deoaree se
poate ca inim a să te înşele cu doririle şi voirile ei şi în al
doilea rând de limba ta, pentru că se poate sâ le descoperi şi
să le pierzi, să le predai vrăjmaşilor. Dacă iei aminte, iţi ei
face sufletul vrednic şi o să-l dai lui Dumnezeu c^ pe o
com oară fără prihană, şi te vei învrednici să fii biseric- Lui
(T Cor. 3, 16).
D ar cel ce iubeşte slava de la oameni

neputinţă să fie nepătimitor, ci răxnirea şi piznu
in e l Unul ca acesta şi-a făcut sufletul în star, sâ se
multor ispite şi inima lui e sfâşiată dt draci
neîncetat putinţa să-şi săvârşească voilt lui. Iar sfârşi
este pieirea.
A iubi cineva slava oamenilor, fe e jm n i a si

placă oam enilor sau, mai corect, să \ rea si traiast
-359-
Cu\ inte ascetice
ţriiesc ceilalţi, adică cu pogorăminte. Oamenii, deoarece

recunoscuţi de lume, fac compromisuri cu locul,
cu timpul, cu cele prezente, cu neputinţele lor, cu patimile
or. cu vunităţile lor şi trăiesc ca ceilalţi. Tu ticbuie însă să
e\ iţi această cursă Trebuie să trăieşti în locul tau, dar şi în
afară de el. să trăieşti viaţa ta duhovnicească, neînţeleasă de
cele itli multe ori de cei mulţi. Oriunde ai merge, chiar şi
la mănăstire, te \ei încredinţa că oamenii fac compromisuri.
Tu. Jar. nu trăieşti slava oamenilor, ci dum nezeiasca
viaţă.
Dacă trăieşti slava omenească şi deşertăciunea, cu
neputinţă este sâ fii nepătimaş, ci râvnirea ei şi pizma,
locuit u in rine. Când vedem că cineva are râvnire şi pizmă,
adică tarea unei tăruitoare urmăriri a unui lucru sau a unei
dej i i 3 se opune altuia, vă daţi seama că nu a pus bine
problema vierii duhovniceşti, şi de aceea şi-a fă c u t sufletul
se upună multor ispite şi inima lui este sfâşiată
cit draci. neaflând neîncetat putinţa să-şi săvârşească voile
lui i ' siârşi'.nl lui este pieirea lui. Inima iubitorului de
ar. trăie te o viată duhovnicească falsă, este
unghiata neîncetat pentru că nu poate să-şi îm plinească
•oile e iar sfârşitul lui este pieirea.
nainte ne-^ vorbit despre lupta omului duhovnicesc,
acum ne vorbeşte de lupta omului care cade în nelinişte, în
- pdtan i in frământări, in junghierea zilnică a
inimii sak\ şi nu-L trăieşte pe Dumnezeu, ci viaţa oameni-
• ->! Lnul acesta are râvnă şi spirit activ, suferă pentru că
uf â reu cască i e 1*a. dar nu îndrăzneşte să se împo-
n .,.Lu,Cj. -Û]l jlt ,rd vină in conflict cu el, mai ales când
celalalt îl face â se vatâme sufleteşte. El şi-a vândut
i n e l u l vrajmaşilor care îl junghie în fiecare zi. Pe cel care
are jnnţd sau *oie. ii vedem de regulă trist, pentru că omul
imP ^ e ş te arareori dorinţele şi voile sale. De aceea, şi
D e sp re g â n d u rile lepădării «,i ale i
cea mai m ică dorinţă sau voie il fac intotdeauna ,

Cu inima ju n g h iată, deşartă, dezamăgită. T r â i q t J H H i
deşartă.
Când pe cineva îl deranjează frigul, căldura, ir.iu-
teî, m âncarea, apa, prezenţa ta, cuvântul tău. tâcen
cui sălbatic în care trăieşti, refuzul tău, răspunsul rău. : V -
punsul tău - câţi oam eni trăiesc aşa! - un astfel de om este
junghiat în ce priveşte viaţa sa duhovnicească.
Cine se apropie de tine deoarece simte ne\oia vă-*i
deschidă inim a, să-ţi spună dorinţele lui, problema lui.
păţania lui, văicăreala lui - „Te rog, vreau să mă înţeleşi,
am fost la Stareţ şi nu m-a ascultat, i-am spus şi m-a contra
zis. Spune-m i, nu am dreptate?” - acest om este junghiat fi
nu poate să trăiască prezenţa lui Dumnezeu. Are grija d< a
minţi, trăieşte o viaţă mincinoasă, este însinguratul care
caută să-şi sim tă propria sa mireasmă, frumuseţea propriei
sale iubiri.
C ine vorbeşte despre altul tară să-l doară, tară să-l
iubească, fără ca inim a să-i simtă o dulceaţă pentru el. când
descoperă cu pizm ă cât de rău este celălalt şi cât min e.
omul acesta trăieşte între zidurile egoismului său. evw
foarte nefericit, eşuat, nu are nici cea mai mică simţire ^
există D um nezeu. Dacă ar fi avut, ar fi ştiut că Dun ci e
este aproapele, şi n-ar fi fost cu putinţă să-l necinste
Dum nezeu în persoana fratelui său. Aşadar, este foart*. - ^
în viaţa noastră zilnică să ne dăm seama de viaţa
plină de slavă deşartă despre care vorbeşte aki a
D ar celui ce a dobândit snu a

Dumnezeu îi descoperă pacah U. Ct
are îm preună a , el , i p U * s d *» r M m < ? * * *
scol din sufletul Iui cei şapte draci V u a .u .i
cinstea şi cu virtuţile salt.
-3t>i
Cuvinte ascetice
Foarte frumos cuvânt! Plin de înţelesuri. După ce a

prezentat iadul monahului că ut din cauza împătimirii şi a
urâciunii vieţii mincinoase, acum înfâţişeaza modalitatea
prin care omul iese din adâncul iadului şi ajunge la cer. G /
ce a dobândii smerita cugetare este cel ce ştie că este gol,
că nu are nimic şi că nu a făcut nimic. Cel smerit, nu doar
că nu crede că ar fi ceva, ci se consideră nevrednic şi să
vrea ceva. Nu are nici o voie, nici o dorinţă, nici o aştepta
re. Crede în Dumnezeu, dar nu-L cere pe Dumnezeu. Crede
în ra , dar nu cere raiul, pentru ca se simte vrednic numai de
iad. Crede în nepătimirc, dar se crcde atât dc împătimit,
încât din clipă în clipa o sa-1 înăbuşe demonii. Acestui om
Dumnezeu îi descoperă păcatele, ca să le cunoască.
Cine crede că are credinţă, nădejde, dreptate, nu
recunoaşte niciodată că este păcătos şi, dacă ar merge de o
mie de ori să se spovedeasca, nu va merge niciodată ca un
păcătos. Poate să scoată lacrimi din ochii săi, să spună:
„Am păcătuit Domnului \ dar niciodată nu conştientizează
adevăratul său păcat, care este dincolo de câte le spune.
Cuvintele izvorăsc din slava lui deşartă, le spune şi plânge,
deoarece crede că aşa se apropie şi mai mult de Dumne/cu.
Dimpotrivă, cine este smerit, cine nu poate sa creadă că va
fi cu putinţă vreodată să nu mai fie şi el păcătos, primeşte
de la Dumne/eu harisma cunoaşterii păcatelor sale. Pocăin
ţă deci, începutul mântuirii, este un dar al lui Dumnezeu. Eu
nu pot să mă pocăiesc. Numai Dumnezeu poate să-mi spună
ce este păcatul, ce este pocăinţa şi să-mi dea pocăinţa.
Când? Când sunt smerit cugetător, când nu cer nimic, ci
doar mă lovesc în lupta mea zilnică pentru Dumnezeu.
Daca an împreună cu el şi plânsul şi rămân
amândouă cu el, scot din sufletul lui cei şapte draci. Ce
Irumos uneşte lucrurile! De ce însă spune dacă are împreu-
-362-
Despre gândurile i c pâ r f ân, * inur
nă cu el! De ce nu spune eft Dumnezeu ..

şj plânsul? Care sunt cei ;Pt, , ** »
şaptc draci nu au legătura cu cele
Numărul şapte este chipul plină» mi
Sensul este că a-ţi cunoaşte picau- . _
cele mai mari şi dc căpetenie patimi : n
lalte sub insuflarea demonilor Mclcni Omul i n i dm
stadionul curăţirii de patimi, inu tc ,/ . • . , *^ ^
patimi, dar încă este la inceput. \ u mai e-te mffirr
de către demon. Demonul pl -acă şi rămâne omul. j ra-
(iile sale păcătoase, care nu îmi unt atat di- pjterrjce ..
înainte. încep să fie biruite încet-încet >i <rrul .ede r adele
luptelor sale.
Când dobândeşte omul cunoaşterea păcatului viu r
pocăinţă şi când încep patimile va dea înapoi >1 ; k _
intră în calea odihnei? Când prin harul lui Dumnezeu
dobândeşte in sine starea plânsului, adie,; starea seno/jtte
şi a păcii. Xtunei omul nu trăieşte o viaţa exterioară. St
activitate variata, de bucurie mincinoasa î r.u <
împrăştie. Mintea lui este concentrată şi întoarsa >:u
priul său păcat. in propria sa inimă >i de jci iu :
varsă, nici nu se pierde* ci are liniate lăuntric - -
sensul lui daca arc împreuna cu i l.
De obicei oamenii au dispoziţia dc a
necăji ne altul, de a se distra pe seama altora, dc -
laptele, de a tace observaţie. Cuvântul lor. interesul kx * -
o risipire fară rost. un râs. A râde înseamnă a u t >-■
deschide, a-ţi sfârteca personalitatea, in timp ce ce -
Sc este omul înţelept. Dar ctt «J ft» înţelept. •
\reau. Dar roia omului merge ine.,Io * ~ ~ . v * M *
spune dacă are împreună cu CI.
Cand omul se hotărăşte t f «at
lupta sa duhovnicească, alunei hanii Iu.
-363-
Cuvinte ascetice
Jăru.csic pocăinţa si plânsul, hrănesc sufletul cu nrni, ,, fi

, , iv;utiU Salt \ \ 'a ls.ua no în fă ţişa /ă aici pe omul caic
începe si iasă din iad. din mlaştina liinţoi impersonale, care
este un monstru cu multe îndeletniciri şi preocupări. Acest
om este smerit, nu acceptă compromisurile, crede în păcatul
lui. d o i nu-1 înţelege, ţ-i îl cerc doar pc Dumne/eu în
acesta luciva/ă Dumnc. cu Harul, plânsul şi atenţia de a trăi
;:n monah adevărat încep sa-i hianeasca sullctul <7/
........... Traducerea latina reda această expresie cu „vera
£ lo n a " adică slavă adevarata.
v)mul în(elept. având plânsul, inima zdrobită şi
lihni smereniei, începe să dobândească plinătatea sa
proprie Patimile pleacă şi în locul umbrelor intră lumina,
i nerirnie dumnezeieşti, pe care ni Ie dăruieşte Dumne/eu
per tru osteneala noastră ascunsă şi care devin ale noastre,
di i r âtia noastră. După cum un obiect alb îşi datorează
culoarea imp.irtâsirii de lumină, după cum un cărbune
intrând îoc. de\ine foc, tot aşa şi cu dobândesc aceeaşi
cu >ic. aceeaşi slavă cu Dumne/eu, dobândesc lucrarea lui
Dumne/eu iubirea lui Dumnezeu, smerenia lui Dum ne/eu,
adâncul lui Dumne/eu. Cc este Dumnezeu devine proprie-
.tc.4mea şi astfel începc bogăţia mea să sporească şi eu să
înainte/ in lata mea duhovnicească. Cu cinstea şi cu virtu
ţii€ Salt înseamnă câ devin in stare să scot şi din Dum ne/eu
>1 <;in înrnt însumi.
\ îrtutilc melc. primind energia lui D um ne/eu, devin
r / '-1 1 1 1 Dumne/eu care lucrea/ă devine lucrarea
propriei inele fiinţe. Acum nu este doar D um ne/eu, ci sunt
u l.t incep â dau Acum înainte/ şi nădejdile mele
încep ă devină realitate iar ceh nevăzute ale mele, lucruri
văzute
■>>-' - ; ajungi la această măsură trebuie să trăieşti
acccptându-i pe ceilalţi pomenindu-ţi păcatele şi neluând
364-
Despre gândurile lepădării , al, (
seama la cei din jur. Cine vrea să trăia că r.

nu cslc înţeles nici măcar dc monahi. Adev ir ,t j . , !
ccle mai multe on, trăieşte ca şi bătaia de joc a
Când vc, vrea să priveghe/i, ceilalţi te r
Trebuie să ştii să-l susţii pe celălalt care se p,,atc • -
asupra la, pentru că nu rabdă sfinţenia ta şi u:
pricina greutăţii inimii sale sfârtecate de lupie. Cine
trăiască o viaţă duhovnicească trebuie să Înveţe
depindă dc ceilalţi şi să nu aştepte nimic de la ei.
■fc
Dacă nu poţi să duci cuvântul aproapelui ji n

răsplăteşti, războaie se ridică în inima ta, îndurerându-u
pentru cele ce le-ai auzit, şi te fac să te întristezi pentru ce le
ce le-ai grăit, şi robia pune stăpânire pe tine şi te fat c sâ
fericeşti pc cei ce se liniştesc singuri şi-ti învârtoşează
inima fa ţă de aproapele, ca fiind în afara iubirii.
Dacă vrei să-L trăieşti pe Dumnezeu cu adevărat,

trebuie să trăieşti într-o anume familie, căreia îi apar
Pentru ca să poţi să te bucuri şi să îl trăieşti pe cel care ^
batjocoreşte, care te blestemă, te loveşte, nu te înghite. >e
răsteşte la tine, te dispreţuieşte, zice la negru alb şi li ^
munte, care răstălmăceşte totul despre tine. re ux
suporţi cuvântul aproapelui tau, pentru ca ticvar^
vorbi potrivit cu durerea lui.
Când celălalt îşi va deschide gura. in va nu
cum trebuie, ci potrivit cu ceea ce aie în ini iu
ec -1 doare, de vreme ce este un om
netăiat împrejur la inima, aspiu, taiâ vl.a-v
Cuvinie ascetice
rara Dumnezeu, aşa îţi va vorbi. Trebuie să-i primeşti pc

oameni aşa cum sunt. Daea vrei sa-şi schimbe cuvântul,
viaţa, privirea, inima, dispoziţia lata de line, nu e cazul sa
taci nimic. Dimpotrivă, se vor ridica războaie în inima ta,
îndurerându-tc pentru ceh ce le-ai auzit, şi te. fa c să te
întristezi. Atunci vei începe şi tu să te împotriveşti, vrând să
Ie răsplăteşti pentru cate ti-au tăcut.
Intr-adevăr, omul îndurerat, melancolicul, ccl care
se împotriveşte şi se plânge, este cel chinuit, pentru că nu a
priceput că ceea ce i-a spus sau i-a lacul celălalt, exact de
aceea şi are nevoie. Mântuirea noastră ar tî fost îndoielnică
dacă celălalt nu ar fi fost exact cel care este, prin urmare,
trebuie să-l accept aşa cum este şi cum se poartă faţă de
mine. şi nu numai să nu grăiesc împotrivă, ci şi să-l iubesc
şi să simt că el este dumnezeul meu, cel de care am nevoie.
Dimpotrivă, dacă nu-1 primesc pe celălalt, inima mi
>e învârtoşează şi mă doare. Intr-adevăr, câţi nu pot să se
înţeleagă cu celălalt şi să-l recunoască încep să aibă un
dezechilibru în existenţa lor, să le judece pe toate, să răstăl
măcească şi sâ se dezvinovăţească: „De ce-mi vorbeşti aşa?
Dar n-am vrut să spun asta, ci aceea, dar nu m-ai înţeles".
Îşi pierd toată viaţa ocupându-se de alţii, stăpâniţi de alţii şi
robiţi de alţii.
In plus. nu poate să stea împreună cu ceilalţi, se
însingurează nu doar sufleteşte, ci vrea s-o facă şi fizic, să
plece în pustie, fericindu-i pc cei ce sc liniştesc singuri.
Robia lui. tirania lui, nereuşita lui, neşansa şi păcatul lui, îl
fac să-i lericească pe cei care trăiesc departe de lume, în
peşteri, în copaci, pe care nu-i vede nimeni. De obicei,
însingurarea deplină şi iuga la pustie o cer dezechilibraţii,
cei care sunt atât de egoişti şi au atâţia draci, încât obosesc
tare şi nu pot să-l mai rabde pe celălalt. Ei, desigur, cred că
‘or meargă pentru Dumne/eu. Aşadar, nu există oameni
-366-
D espre gândurile lepădăm „
care m erg cu adevărat pentru b u m , , / ,

monahi pe care le-a avut In trecut M :
Atanasie A thom tul dorea sâ existe cin,, rt
putut să meargă în pustie cu ade-ărat r. *
înţelegeţi cât de greu este să iubească cine a ‘
D um nezeu, încât să dorească intr-adevăr pu>i;
Şi îţi învârtoşează inima ţaţă de „ r , r ...
Urmărind pustia, inima începe să i se invârn
îngreuneze. Te mânii, te aţâţi, strigi, ai pretemii de L alin
Vrei ca ceilalţi să se roage, să nu doarmă, ^ nu wjrbea^:
îi judeci pe alţii că nu au dragoste. într-adevâr. câţi au *rx»
plângere faţă de aproapele, toţi câţi nu pot ^ă-1 rabde pe
celălalt aşa cum este, chiar de ar fi curvar î destribâht i
egoist şi demonizat, ei sunt cei ce nu au dragoste Ce
Propriul lor dezechilibru. Deoarece ei nu au dragi sll\ cred
că acelaşi lucru se întâmplă cu toţi.
Dar tuy lupîâ-îe mai degrabă să dobândeai îndelun

ga răbdare. că vei birui, iar dragostea xindecâ întristarea
Luptă-te să dobândeşti o inimă mare încâ: vâ-i

primească pe toţi, atunci dragostea ta îţi va tămădui r.zt
întristare. întristarea este rezultatul singurătăţii şi cazi
când nu-1 accepţi pe celălalt. Nu e vorba de cel cu carac e.
însingurat, caz rar, ci de însingurarea care decaige dn
egoism, când nu accept să împart cu celălalt, na dt ai -
şi pătura, dar nici întreaga mănăstire. Celălalt mă ~
ză şi dacă se găseşte în colţul opus al mănăstirii
întristarea este simţirea omului «..ire nu-L pe
D u m n ezeu . D upă cum bucuria este semnul •»•»■
D u m n ezeu , tot astfel întristarea este semnul însingurau u .
al izo la tu lu i, al nefericitului, al
z d r o b sarc triu.,
i t u l u i ,
iad, o zăp ăceală, trăieşte zgom otele un»1
-367-
Cm inie ascetice
Lei trist cade, de asemenea, 111 alta greşeala,

urmăreşte să -1 găsoasca pe cel asemenea lui ca sa-şj
deschidă inima, dar aceasta deschidere tace mai rau. Toata
această g r e i . d r a g o s t e a o tace sa dispara, adică
imbrăi surc a dintre oamenilor, sa trăieşti palpitaţia aproa
pelui şi sa te bucuri de celălalt.
L;r acestea ţi se dăruiesc de rugăciunea către

'iezea. CSie: iubirea şi imit'hmga răbdare desfiinţează
niănn: h::S: Jc t : Jt o fire şi daca acestea persistă în tim ,
ir, li v* O u ”ân V ;>»:/\'triva aproapelui, te vei mania împo-
. . t iar. uir cu aproapeh ft vei împăca arând în tim
; v % cugetare.
Duca te roei
w lui Dum ne/eu cu frică, această rusâeiu-
c
ne păzeşte dragostea şi îndelunga răbdare, iar acestea nimi
cesc mânia Când te împotriveşti şi ai greutăţi cu aproapele,
~ebuie sâ stii câ această mânie îţi arată marele tău păcat.
Dacă \rei sr.-ţi biruieşti această greutate, închide-te între
_;OuI lucruri: plânsul şi smerenia. Aceste \ irtuţi te vor ajuta
sâ nu te mânii împotriva oamenilor, ci îm potriva demonilor,
ar pe om ^ă-1 v ezi ca pe adev aratul Dumnezeu.
lat cel ce poate suporta, pentru Dumnezeu şt pentru

pacea gândurilor *alt cuvântul omului duşmănos şi neînţe-
itgâtor, fiul !ui Dumnezeu se va cium a şi acesta poatt
ndi pac ea sufletului, a trupului şi a duhului. Căci dt
vor consimţi acestea trei şi cei înarmaţi împotriva legii
• ’ inc e^Ci războiul) şi robia trupului se va desfiinţa.
C tl bl c a n u va întâmpla aceasta, Jiul lui Dumnezeu *< va
htmu :. in el u vllăşlui Duhul cel Sfânt.
-368-
D espre gândurile lepădării ,|.
Aici avva Isaia se »1» i

O— , Dar ca ^ reu5^ c 5 a c a ; ; : ^
celălalt oricât de greu ar II P oate că vei ,t \\
de neridieat. că nu are minte şi nu pot sâ mă . Jf
Dar tocmai pe acesta ne spune uv\ a Isaia «.ă-l ridi m
Este cu adevărat înfricoşat lucru sfi ridic, un om •ir
minte şi purtare. Dar pe el trebuie sa poţi sâ-1 iubeşti .
ridici, dacă vrei să dobândeşti Duhul Sfânt. Atunci vet fi
vrednic să primeşti pacea trupului, a sufletului si a duhul i
\d ic ă omul întreg, trup, suflet şi duh se clatină când nu arc
legături pc deplin armonioase cu mediul său. intotdeaur a
trebuie sâ premeargă celălalt, iar taina ta. bucuria ta >i
busola ta să fie celalalt.
Din clipa în care exista cea mai mica zdruncinare .1
legăturilor talc cu ceilalţi, chiar şi cea mai mică împotrivire,
răzvrătire, judecată, osândire a celuilalt, îţi pier/i îndată
echilibrul şi ţi se tulbură fiinţa. Trupul începe sâ slăbească,
să fie neputincios, să sufere de diferite boli. Te doare capul,
stomacul, mijlocul, inima. Picioarele încep sa se înmoaie,
să obosească. Ai impresia că toate mădularele ţi -aii
răzvrătit. Ochii încep să orbească, precum zice Daud Ps
3 7 , i l ), să te doară, pentru că nu mai poţi să-ţi pastre î
armonia cu ceilalţi. Păcatul a fost pricină ca ceilalţi > ă-i
devină vrăjmaşi lui David. Chiar şi proprii lui oama 1 s ..a
răzvrătit, fo tu l devine pricină de chin pentru trup. Da: >•
însuşi trupul începe să ceara fie durei ea şi necaûruv.. tu
plăcerea, multa mâncare şi multa odihna. Fe cât mai mU .
odihneşte cineva, pe atât mai mult se îmbolnâw-*
mai mult îşi moleşeşte trupul, iar luipul doine <
pentru el. — * s0 mai pjuij
deoarece încep patimile suflete*.

Dumnezeu, ci se datoiea/ă lipse
C uvinte ascetice
Dum ne/eu si cu oamenii. Atunci cadc în m elancolie, răstăl

măceşte. obose'te. Luna. căldura, aerul, toate îl aruncă în
melancolie. ii încruntă sufletul de nu mai poate face nimic.
Sufletu. lui urăşte, e nemulţumit, are dispoziţie de plecare şi
schimbare.
Azi vre^ aici. mâine dincolo. II pui la bucătărie, vrea
ta trapeză îl pui la trapeză. \re a înapoi la bucătărie. II pui
iarăşi Ia bucătărie, vrea la arhondaric. II pui la arhondaric, îl
obosesc trâinii. Se obser\ă o indispoziţie în universul lui
sufletesc şi totală neputinţă în duhul lui. Pierde orice
putinţă de echi'ibru lăuntric şi de înălţare a m inţii către
L>u: inezeu, cu rezultatul de a nu mai avea nici o legătură cu
Dumnezeu. Toate care alcătuiesc om ul, trup, suflet şi duh,
se cmc între ele
1 maninati-vă urm ătoarea scenă. M ai m ulţi* aliaţii
merg la luptă împotriva vrăjm aşului; după puţin ajung la o
neînţelegere :,i incep să tragă unii în alţii. E xact aşa se
intâmpiâ şi cu omul. Trupul luptă îm potriva sufletului şi
snfletitl luptă îm potriva duhului. A devărata legătură dintre
eic e->te răsturnată şi omul devine câm pul unor lupte fără
- a i far it. dar care nu îl dau pe D um nezeu.
Dacă reuşeşti să-l iubeşti pe celălalt, d acă îl pri
meşti dacă il in înjuri cu şinele tău. atunci ai pace. P lân
sul. răbdarea, pacea şi bucuria ţi Ie va da D uhul Sfânt.
Aceasta înseam nă câ d'j acum încolo intri în spaţiul lui
Dumnezeu. Acum începe viaţa ta duhovnicească pentru că
ai, depăşit abisul păcatului şi ai ajuns in întunericul lum inos,
a and namtea ta făclia luminii D uhului Sfânt.
-370-
D esp re gândurile lepâdân,
Fericiţi sunt c i ai c â n r
cunoştinţa. Caci acestea l-au oditmi, * '* " , . * * *
„ „ biruit reaua lucrare a dracii.,, ,................. /
la ,M Ju . care m p .ed ică pe om de la « “
caută sa aâuca o lene u, mintea ca...
D um nezeu, încercând s-o departeze dc la această r.-Je
[17, 3 J
Fericiţi sunt cei ce au inţeles ce insearrj-.i iaţa

duhovnicească şi se supun întru cunoştinţă Dstenelikx
ascezei, lacrim ilor, durerii, privegherii, postului, rueăciumi
A ceştia nu se ostenesc în zadar, deoarece ştiu că ostenelile
în ele însele nu au nici o importanţă, ci reuşesc un singur
lucru, să atragă harul lui Dumnezeu, pe Dumnezeu iiuusi
Care vine şi le umple inima.
C ine poate să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu >:
să se laude pentru mulţimea jertfelor sale. a culcări, r sale
pe jo s? D um nezeu îl va încerca, pentru că ostenelile noastre
nu sunt vrednice de nici o plată. Câţi însă se oltene".
cunoştinţă se odihnesc de orice povară. Şi câte poveri nu
are o m u l!
C ineva e bolnav şi simte o povară în cap in mmâ.
nu poate lucra, oboseşte, se chinuie. Celălalt are p cn
sufleteşti, m elancolii, gânduri, ia hotărâri pe care . l .
îm plineşte niciodată, pentru că repede îşi >c ^"
T răieşte ca un tragic înlănţuit într-o stare de v.n. ^ -
poate să înainteze, nu poate să-şi ^pu ^ -
în ain te!” încearcă să se mişte, dar cade
biserică, ochii i se închid, îşi simte plecjţ ek r
grea. Este nefericit. . ,
D ar om ul care ştie cum >a mea »
ceaşcă, cel ce trăieşte adevărat, se odihneşte ^ *
ră. Se odihneşte mai ales de povara d e m o n ta , n u r «
-3 7 1 -
Cuvinte ascetice
mă ai laşităţii. Demonii laşitătii produc o povară înfricoşată.

Pentru monah are mare importanţă curajul. Mulţi vor să se
roace seara, dar se tem de şerpi, de animalele din pădure, de
zgomotul ce se va auzi. de umbra pe care o vor zări în
depărtare. Cât de tragic este omul! Cel care a fost zidit ca
împărat al făpturii, al cerului şi al pământului se teme şi de
umbra lui.
Deoarece voirile, dorinţele, greutăţile îi produc
omului întristare, iar întristarea este cea mai mare reuşită a
dij\ olului, avva Isaia se reîntoarce la întristare:
Fii treaz fa ta de dracul întristării, ca nu cumva,

pentru sărăcia şi tecazul mare, să tiu p o ţi ajunge la m arile
virtuţi.
. eghează să nu te biruiască demonul întristării.

Uneori întristarea provine dintr-o cauză sufletească binecu-
vântată. pe care ne-a adeverit-o şi duhovnicul nostru. în
acest _az nu 'Untem răspunzători, dar în general întristarea
este un element curat demonic.
De exemplu, hotărăsc să nu mai mănânc în afara
orei unduite Peste cinci minute fraţii îmi aduc pâine caldă-
caldă _u brânză. Mă reped, o mănânc şi apoi mă întristez.
L>cm n_l ploatează întâmplarea şi-mi aduce întristare,
dar e. cred că cu această întristare m-am pocăit pentru
brânza ce-am mâncat-o în realitate nu m-am pocăit, pentru
că întristarea arată întotdeauna nepocăinţă. Omul se întris-
tează pentru câ nu vrea să se schimbe.
întristarea arată învârto.şare, neruşinare, cu întrista-
•tc arăt nu ascult de nimeni, decât numai de demon. Am
o dorinţă şi apoi mă întristez pentru că mi-a venit un gând
egoist. Satana mi-a strecurat întristarea Fiecare întristare
care provine din viaţa rnea. de la oameni şi de la firea mea.
D e sp r e gândurile lepădării . . . .
este întotdeauna demonică. Oamenii

că, să se distreze, să petreacă. Le dă asta bu
ză întristarea? Niciodată. Dimpotrivă ii a n , ! ■
• i i (q n c u fri.
tun ş» m ai m an , in labm ntunle şi mai încâlcite ai-
rn. Cu toate acestea, au speranţa să învingă întristarea
Tu, ca monah,nu ai acest orizont. Ai. zii-j aiwa
Isaia, sărăcia, necazul, cele care te strâmtorează. Ne .. ■
este boala, nereuşita, camera ta în care vara e foarte „ald
iarna foarte frig. Ia aminte deci ca să nu se amestece in ea
întristarea cea mare din pricina căreia să nu poti ajut
marile virtuţi. Numai omul bucuros poate ajunge la virtute.
Cel trist a divorţat de Dumnezeu întreabă Stare- _
ucenic: „De ce eşti trist copilaşul meu?" Şi ucenic,
răspunde: „De câte ori m-am pocăit mi-am schimbat . jjti.
dar n-am făcut nimic? Şapte ani la mănăstire şi nici
Dumnezeu nu L-am văzut, nici măcar o aripioară de înge-'
Vei să dobândeşti virtuţi care precum ca nişte ^nr.
îngereşti te suie la ceruri? învinge întristarea. Elimin-o d;n
viaţa ta. Când înţelegi că întristarea, indispo. 1 ...
frământarea, grija, toate aceste patimi sunt satanice, atur -
dobândeşti marile virtuţi. Dar care sunt acestea. S.-. ~v.
multe rugăciuni? Să am credinţă încât să mut şi mu
Să-mi ridic mâinile şi îndată Dumnezeu să-mi arat*.
Lui?
Care constau în a nu te măsura pe tim ; ; '

suporta înjurătura, şi în a nu f i luat in scamă In ..
ale lum ii acesteia. De te lupţi să le câştigi
rea la ele îţi va aduce cununile sufletu iu.
Oare „u vine avva ,-saiain — " f "

Pavel care vorbeşte despre roai uni iin iritat.
22)? Nu. Aiei se referă la virtttţ.le eare. M ■■
17
( |]\ llllC aSCCtlCC
tin nu'jl/c*>u* uu |i c de folos ( aiul ai o l a m p a c a r e im

I(îminea, â. i (i c sic mc folositoare
Prin urinare, ca s.i poji lace c e v a t i e h m e sa trăieşti
i ii i i o u i i cu ţurâciune încât fiinţa sa ţi s e u m p l e dc-
slava Im P i i u i k vii. dc însuşirile d u n iu c/cicşti. \lunei.
Diurnii /eu d c\tn e al noslru şi străluceşte prin noi. Străluci
rea 1 mi : unt vulujile noastre Nu vorbeşte aiei d e sp re haris
rm Ic Duhului Slauf ci despre sfinţenia c are este din fiinţa
,* nd vuntein sfinţîţ:i dc D uinne/eu.
( înţelegem sa ne relei im la ceva opus: preotul
' Fiitnl a inuutfi pc Duhul Sfanţ pentru a simţi
ctnMitele Daruri, care \o i dexeni Irupul şi S a u n e le lui
Jlnsios \poi r o a r â c a Hristos. „aliat in Sfintele Daruri",
i i imnitA cele iK care arc nevoicM. Vdicâ Duhul sim ţeşte
eins ii < da.ruPi şi llri$to> aflat in ele dăruieşte preotului
darurile Slanta huh.iristii devine i/xorul s i m ţ i m , I*\acl aşa
devin i eu un i/vor dc sfinţire R a /e le sufletului meu,
virtuţile încep sa m a ajute s/i tiâicsc o \ ia(a d u h o v n ic e a s c a .
I*i una maii virtute este v</ un tnusori ju tine.
\ '■/' s I „ S i . lnlll|m | ,MI) ( (|(. A|||
17*4
I Vspii* )-t;*m<1ut,1c lc,i;i(|llri) ,
1,1 Mut’, irit
O m u l c a r e se c a niăieşu )): s)|,

h u n a i a t e a lui. în a i n ta r e a Im. inj-;U|,,,nţ , , '
,v de slavii. im v i i m am spus. | K- i,n, , ,!
nla lc . C a d e în p a n i e r e l e viclene, imriM.I!?' " l ' ” "*
m i n a al d e / a m ă g i r i i . ' ' " l" din
O m u l c a r e se m ă s o a ia i,.< Suw ... .
i n a i n l e / e . p e n t r u c ă i lipseşte încrederea in I>unîiK-/, i, r
d c i-fi e s t e c e v a . că poate să Iacă ceva . „ u ,„H ,
iş|.".;ţli- IV Dumiuvwi. & v ..........................
.. ............ ........ l'liiuk-lc. Ml m ..» I., ____
i c r ta i e a p a c a l e l o i m e l e Ani reuşit acestea?”
( o ispita inlricoşătoare pentni nuninc/eu' I ia >i
em u I aş a ş c / a pe un scăunel şi i aş .ce Jhnn.K/eul
meu. | i a m cerut şi nu nu ai .lat, am bălul şi mi nu i
descins. Ic a m implorat şi nu m a i a u / i f II |mk\ ,. |
nedreptăţesc pe D u m n e /e u şi in ceK- din urmă II picul. iar
viaţa m ea d evine o /drean|ă. I asa I pe Dumne/eu O-şi
Iaca treaba I ui şi tu. luptă te numai şi numai e.i te
inlăţişc/i înaintea 1 iii Din clipa in caic aştepţi ceva. eşuc/i
David. oii dc calc ori vorbeşte despre infâ|tş.m \ v i
inaintea lui D u m n e /e u , se smereşte si cere ea Duintu/e.»
să I \ a d ă pe cL in e r te sa Iie \ â /u t de Dumne/eu şi nu ca
să 1 \ a d a el pc Dumnezeu. lîslc real ist |\aluHsiul (IV I<». ^
II, M. I xprcsii asemănătoare întâlnim la toţi oamenii care I
caută pe D u m n c / e u . Se inlăţişea a inainiea D 1 1
ştiind ca D o m n u l vede toate st. deci. şi [*' ei Am
g ăsesc in a lo lp rc /c n ţa şi domnia Domnului. \>a!ai, .< nu u*
măsura pe line însuţi are o loaite inaie 1n11
că alt lei c a / i in ispita satanica de a pieidc o» u t
A d oua m aic virtute este a supună imuratuia... m. tc
imurosii i-uiii »• l'o a itt ivlilall ! * li»- 1“ " ' ’ ' \
.-I m,i ..I .is.m ,u- ................................ ........ 1'' ' ' r „
»75-
t 11 \ ml* 1 . • M» •
..................................................... ................................................................... 1 1 ..................... ................................................................................................................. ... .
.............. .; “ "" .................................

. „ . , .......................... i-" i.
.... i i " 1 iini>itiii'. ..........
.. . ull\ ui ii . uni 1 (1 1" ' “ 11 I1 11 1 ' ,||".Im
, Jow.li • ‘ 11 ""I" 1 »»»""• 1,1 """l'-l.lv..
II . , „ 1 1'. IM. tl i ». l < t ‘ I'" ‘ l' l " 111 m ,(" l " v ' “ l<* ...
IUI. {<4 li • U I . ....... . ' 11 1 1 ' *

\ l l M . I 111nu ( . I Ut (*i l * li »l. liiiiiii li i I* hi II,,|
Ui„t işli U \ «tii 11*4 lip» >|1,1 1 11 11 ' ,M,lM ' ‘ 1,1 III
llt ,,-1,1» »|, HII Iii IU t I i ‘ li ‘l“ ‘ 1' “ ‘IU ■
«
iunli ihi a l.i ani m ,.i im nu •!»»* ‘ . •*» *1“ m i 'li u
,,1 |ic i Ui i Im 11 I iii.ii m l il o m « il | >ul in| i d i n p m i
(Ml Jm iu i m u l iiuii «Im i n . m . ' l M m \ i m r u Mii ii«*i h(| \ ti i
^ ţ m u ci i iiilllni)»Kt itvi t <iii .iiiilu o uiuuu
j i i im |.i 111u*1 11111 v o m •j m i h uni m a voi jin lrra rum

m i \ i >i w tic i N i i i i m i ( t iu p u i ic i i m \ i o l i m d i iid land
n m h li n m l|m im u i pufirin 1 rl>il <
u .( i» 1 '.u iI.h i \ o i l x h tir |H( 1111 1 (I u ii ii l a u d a iininit
i n j . r l i i n u 1 \ ,i m i ' l i i j i Ni iinjM »lii\nn niL'iiiiilaIII m a -.ii m
• 1(1111 M 1111.1
\ 1(1.II .i VVil 1,11.1 III JMIIIt I IUI lliilllll (I Hi
iu *nJi (» |tt> iţi< h u n i m n u m i l u i i iutii t i o .m u u n \i nu i
i M i n i i i ui. ii ai .i i .ulu< a m ii nit iii noi \.i Iu n o an u nu
in (un ( i l i h tiJ no .im ( It u iIk m p ii i iu i iiiln
oauu m . i Mi iitu11 iiiii voi uhu t • uuunili
' ■!il nli ci't a un /•{•udat i ,m sm m u u u n u u hi

u titiiu i uni \,u<n i i / , , / (t nu \ , m n il d t hm hi nuduh u i
IliUnuti * m u l * l< jiul, ,, ,,
....... . r< " " i ■ . i,|(l

l „ n i m I ilii|> i i i i i i i i i i i i ,, | , M |>(lll|li ' • 'IM N hm
nil l I • I " 11■ , , I I, ,V, ' "***
111 •*'*" ' 1 ' ........ ... I....... (I'
I III'I f‘U < III III)' II Mim. , ....... ,,, t ,
,|,n Ti Iii.i|I hiiiiiiIi , (, . (, *’ |-> l ' - n , , , , , ,t
< >ni li' " " i " ‘ ....................I i . ' '" ' ’
I I m n n I î n m i i i /»■ u 1 I'
, ’"1 •/!■:. u „„|

In|ii,i i nul n u i , n, , ,
, I’ 1' 1 " >l"l n.i| nKniii ,

I I .1 l H ■ III il| I l( t .1. lIlIM h | ,, , ,1
, . '■'V
r 1 l,‘ » •..." .........
........... a. . 1«
................ 1,1 tU 1 '- M - .....UI. I , 1. ...... . l 4 “
"" " " |M ■' " '"""'M'»- t. nn, .... ...
"* » » ' l ' ". i n, , u r, i)i( <(c
"• ,l" ..... ........ •»■ t>n. ut.
" I'" .......... h" 1'•»'"« ■>> I» i litrii*
ll |IOl < II 1.1. .HUI , } HUI , ]M1111■
| .1 , 1 | .............
I"' " u l u i '• ** I I m D u ........ II iiIii , i l , i| „ i ............... IK.
/ <n I IUI III11!•11«<'11* < lll< IU | M ( 1111 1li, If(*l H||( i ,|||*^
I» • > Iii iun1) 1 11 i|ii r I i 1111 im
Ni* ! 1 ■I <t tlliHi t ti IUI n nh nu i , i*.,,

//< ţh t t t nm i ii t i t11 i iin t m i ij, , i, , ,i i
,w i lnit \tnh lut . h . \hu mu Iuti i tinunu i 11lu(d>n
Nu .l|Ull 1tl UI •! 1*1 »l • I 41IUIu»
I.HIlillK |,)|i i»M Viill linii Iu* i • ilnhilmlllh 1i »*•" •
i l u m i i 11111111.1 V li 11 1 111*il
C uv in e asoeoce
. - • - - lu ă rJ seama la sim ţurile },

*
Joci: '-c-ÎZ
JWZ Zi2T'
* -JC Ze am *** •* * r™ P* ,âlha«>\
a r t, ft.r.~’
c____ o fu m
\ ^ , sj vezi dacâ asceza ia. d u r e r e a , g r e u ta te .,,

b o a la , b e c u n a . p fc a m l. 'i i t u t e a ta. iu b ire a s a u în ju r ă tu r a
i t o n te folosesc' P r i > r ţ l f - P m in te a : e>(e p a ? m c a .' Ramai
a e n l b o a t dc eândurK Mintea ta e lib e ră ? A i p a c e in i n i m ă '
A lu n e . CB a d e v ă ra t s ta i în a in te a lui D u m n e z e u .
r+r i cri ce pătrunde in toaiâ am ănunţim ea

■fiiif-"-- sale cunoaşte pe cei ce voiesc să intre în el ş,
tâ 4 tmmezg. De re îngrijeşti de porunci cu inimă fierb in te,
tei înţelege pe cei ce te tulbură şi din ce motiv re tulbură.
să-ţi schimbi din lene. fără nici o cauză, to
cmiţi rmş6*da*i‘ - Kf rămânea iarăşi unde eşti.
Când o m . nu este un credincios a d e \â ra t al lui

Dumnezeu, când are voie proprie, egoism. întristare. îm po
trivire. când lucrează pentru lumea aceasta, atunci nu are
pacea gândurilor. Gândurile îl tulbură. Dacă te interesează
cu _-r Ir_ 'I rL ’cşt: pomne le. ei îr eleê că tulburarea
^ ■ ta r ilo r na este ceva care se datorează bolii. întristării,
asceze:. aituu ;j:e :e-a baţi*, o : rit. ci alt-,r cau /e.
De obicei, omui care are gânduri din pricina molcţcr-
lii saJe duhovniceşti şi a lipsei de dra_o-:e faţă de D um ne
zeu, încearcă să-şi schimbe locul. M onahul de chinovie
vrea să meargă la pustie. Pustnicul la ehinov ie. si ch iar se
poate gândi să plece in satul lui la părinţi sau în A frica la
misiune Şi car.^ ii unge in Atnca. vrea in C hina, că î acolo
e nevoie. Gândul de schimbare a locului arată o instabilitate
UmncS şi nereuşita monahului in lupta sa.
-378-
Dc >prc gânJuri!e Icpldin» >1 s\t ■~"ţ-imam
Când insă ne îngrijim ca c ă ld u ţ de —-

lor. atunci înţelegem de oe ne tulburi '
băm locul, ne îndreptăm J S"*lul v'i v un».
Căci tulbură mintea, ca să se mi» ,

Şi să se lenevească. Dar cei ce c u n o ^ v j l * T f * <tor
netulburafi. m ulţum ind Domnului pentru lo c u it,
dat lor sâ rabde. Dar* ®
Gândurile ne tulburi, penmi c i vor ca m in * , * f*

împrăştiata. tara lucrare, leneşă. greoa1e. nu * ooaii
ruga. mc. sa iubească, nici abordeze corect p r o U n d T
Când insă pricepem răutatea demonilor care ne seamtoi
_ ndurilc. .itunci rămânem neinfluenjaţi de ei. nu ne tuihu
răm. ci m ulţum im lui Dumnezeu, rămânând in locul nostru
Şi a spus iarăş i Sfântul; DooS iwwsea voieşte,

înainte de a înceta slăbiciunea sim ţurilor. sâ se suie pecr*
cc. m ânia >.<i D um nezeu \ ita asupra ei, pentru r j u în c e ţii
un lucru pe.su mj.xitra ei, nevindecănd mai inainie um ţunit
sale.
A vva Isaia. acest rafinai anatomist al sufletului, uuri

în suflet. îl disecă şi descoperă toate corzile saie ascunse,
toate sim ţirile şi instinctele lui Sîantul a vorba copah'*
şi ei i-au scris cuvintele. Nu k -a sens ei in>u*i. cum
arată expresia şi iarăşi a spu* Sfântul
înainte de a înec;.: Ûhu njj.v*, 'munte? ^
presupunem că ai ajuns deja om >i ca nu te ou» m icm czzl
-3^*-
^ \ i .. . *
■ m. i„ - virtp*»vci-|!'. 11 "MU' Ii.tm. .li |\M U .,!

! * î ........... ’V.-i.na ,v.mk-.u.v a Im Pumuo
«imuno "iO kv lv " " " ^ iv
« îl uii N-rilinw,'-i»pn}:. un v AUu al luntoi i.,U'
• , •. *\K* ,h v '!•»
' \ .v 'v a i iV v ' u ',u un
ftKUta* pi* ‘ «iluulv ' muiilor. va a iu .u v m Iu usc la
«uifuntwra d o h . " ‘».v.iM- i .Mom ca iun nu a v e n nexou-
vi |llPC;Uii Allt o.»i -,li lup*'1* v 1< v *lu *U1 *lN v ulÛ'
; v ,,r . , O vdom - suntoin u o d m o i sâ ndicâm
IUI H j sjon s O lin ie r ii uuiaia pc colo m.n malio
* tic itcvU* M v ,.|v .:iU ‘in ills U u \M d o i i u i i i u u . n;u u i
pa(ni/?oi dc 'dc. vl lr:llin 1,1,1 un c o P'u * s'^ 1
) , , , Ll s.i } ] sa iu %i'*v ulk , ''d nu uiaiu am
i iv o tTuVuriv. codal|i. sâ posdiu în ticoaio i,
fU u ,, i ii n i *t r i c ^ um do-nn cctlalţi. ci m n n .u uu.i sau
diuj.' \ icrr v ’.nCi" 00 .tu tacul oci mai m a u v.u\ioşi ;u
Bi%dvii noastre O t u n despic SI.intui l ’ahom ic. m v iii sa
facem ci .» lâciil Sfâruul l ’.ihomie C'itun dospi o Sfântul
•\r\cn u\ w e m s. tăcem iv* i tâoul Stau lul \ is o m c \ m u o a
iţţ %x\ nui scurt imip sâ dobândim colo mai înalte u r l u ţ i şi
> m Ic marii ascc/c Nu vivm sâ m c a m luesc.
treaptă dup.) lieapt. ci l»Mic deodată
Opre>ic*u\ ru iv v *'\\.i Isaia \ u m o d a l simţurile
i j 11 O mai tu M n a \ e \ d u a ai o desâ\ ăişilâ pace a snnju
tii*>r' Ai • dcsâxarşitâ hucuric \i o desâ\aiî>ilâ pâitâşic ou
Duiime/eu 1IXkă eşti tulburai, mdistai. daeâ r a ta i , dacă lo
siifHrn. d a i . u v’.indun şi m u îu aţii. şi padini în lu ciaie. nu
orc .. (o mvi mjs jx omoo P i m p o ln v â sâ simţi oa eşti
peniiu i» Mic irmîi hnu
Im» w*li spiuu .( aiul o a rousoso l o a io a s i o a ’1
\ c sica nu suni propriile n o a s i ic u u ş i l i oi ui lo da D u n i n o
'Mi * ( indaiă . o I jv cc!»*m I ) a i a uu Io a \ i ‘iu o s l o p o n ţ i u oâ
'" •li.,,,, ,,,,
nu !>' i v i v m iii la I Minuni I >uniiu / (-|i
u«- IM nuiu l (Ml . > \ s(^ , u l' " i. II.»
,111 l i u i . u n o i slava ilcşaita. vi , „ ^ ( ' «<»>
iviUiii Puiniu' .-ti \iutk i uo viii.i . 1,11,1 Ml mnvi.u
v,rlu|iU- " ' ' i iu .!.v
IV vi i l . u a v a n ik'i'liu'i | MU(nu.
M.nu-m iuMiitluf.il.ili vio so iman.pla ,„l mmniî' ‘ ’
^ lu. U n n . u v . - u 'i h , - , ”V
noasl.v nu sunt îinpfttnnile. uu uc v a m l a l w . ,
l a p i u l . l r •» n.a s im u la i, a arata o Un.lft lîmuUuâ I,\MW
a l u n o |iulcm sa nc suim j v n u w i W a insă k- v »l 1
.Io, un in l u s n u - a «i „U souulal, a- . .lavâ ,o v.VI iu,u, nul
.na svaiulali v . J.k.1 n u scandal. w a, uu|<â,ias,i | „ ,
sa p o s i b i l .şi «o., m a. jiulival. almu i i mu sa c o n u uu
|V i ' n i i v ’’ S c a n d a lu l | v cniv il produc m »olalali c .u |>a, u
tai s c a n d a ţ i a u -a j v catc o sul.'u doscopcu’, o impâimuu*
1,mnli ie;V I)uuil Im I 'umue; eu uu seaiulali va, a
(.\uu 1 iueetea/.'i sIMuemuea suuţuiiloi noapte >i
avem paee \\\ minte şi iu miinfi, t aiul nu nu»Mintem sehim
batori ea vremea, efuul uu mai suntem ea un termometru
sus |Os. ei a \ e m o stalotmeio şi mintea noastia. mai al
nuntea noastia. este e e lu h h a ta. luuştiU a n v i v la
P u m n e eu, alunei putem sa le eeiem pe eele înalte P •
ins.^ minfi'ii vtn i m \< \ui< />< e/HiV, vlaeâ omul îşi pune in
eap sa lo mlâptuiaseâ pe eele mari ile unul m m tic •
aseet, tio oa va/atoi al lui Pumne eu. O aik't . .'.um
iluhov nii'oşti ilaeii nu se meteile in Pnmne/eu
i m v m m e h e a â înaintea I m. atuuei tu Ks i l v t>tuv r
P u n u n v e u . e a şth ’a mama şi urîa I ui
Ihn ,) inima la viu ,. < v • . > '■ >•«•* '

«V/ fapta ta o t i l n w . vin . nu v t n ’ '' .......... ..........
<otittiiiii ftnt thn \JilW
Cu' inte ascetice
• „ ca înteleci că ai biruit simţurile este

Alt criteriiic ■ flj dorinţe? Te gândeşti cum
" T h '-'V a v eî'a ccea . dacă ai fi Tăcu. cealaltă? Gândul şi
^ ma ta mur" când încolo când încoace? D acă da,
•ma"1 5 nu Stifsă-ti înfrânezi cu putere inima, nu ştii să
mseamna c Ş restrângj orizontul, nu stăpâneşti asupra
situaţie in care trăieşti o viaţă contra firii. D e
£ * * < atrage in visare. Când nu-ţ. stapaneşt, in.ma,
M dorinţele, poftele, gândurile, nu este pentru ca Dum-
nezeu »e încearcă, ci pentru ca fapta ta, adica viaţa ta, tiairi-
le tale. modul vieţii tale, rutina ta, te atrag spre visare.
Zic unii că gândul intră şi iese. Nu-i aşa de simplu.
F.r'ui :â intra şi ies gânduri şi pofte înlăuntrul meu, arată
* imrâ m ies în mod liber demonii, că nu suntem oameni
clre ne apărăm fiinţa noastră. Viaţa noastră este nefirească,
imp tr a firii lui Adam, nu trăim adevărat.
Dar daca inima ia a urât păcatul şi s-a despătţii de

etic tc-l nasc i ai pus chinul veşnic în faţa ta, şi tc-ai
in trâmat dt cele o atrag spre păcat, şi le-ai rugat întru
l unoştinfâ Făcătorului să rămână cu tine, fără să-L superi
in nimic, iplângi înaintea Făcătorului, zicând: „E propriu
mih i Talt ă mă mântuieşti, că<’i eu nu pot să scap din mâi
nile vrăjmaşilor fără ajutorul Tău”, spunând aceasta, ia
• ama la inima ia, ca să nu supere pe ccl ce te învaţă după
Dumnezeu, ca să te afli în starea potrivită firii lui lisus.
' and trăim împotriva firii, inima şi gândul nostru se

/bat, lovesc încolo şi încoace. Dacă inima ta însă este sta
tornică -,i a urat râul. dacă ai înaintea ta iadul întru cunoş
tinţa. dacă te temi de Dumnezeu, nu cumva să pâcătuieşti,
-382
Despre gândurile ,cpjtljrj ,,
dacă fugi departe de toate câte te ird-r i.

ieşti după firea lui lisus.
Sufăr, de exemplu, de multă vorbire
mă şi păcat şi ştiu că, dacă mă voi im 'i eţt* 1»«*-
persoană, va începe flecărelile. Trebuie ,5 °U LJ'-ir-
ţin departe de acea persoană. Ştiu câ «mt dmf ^nja 3 mâ
îmbuib şi că, dacă vine bucătarul 0 să n ^ d T 0' 5 ; " *
mănânc. Departe de bucătar! Dacă deci ev,n pn ' U
păcatelor, daca te rog. înaintea Domnului şi iei aîme 'u
fnca ş. cu cutremur să nu-1 întristez, cu ceva pe Stareiui
care te invaţa sa trăieşti dupa Dumnezeu, atunci trăieşti
dupa firea lui lisus.
De ce dă atâta importanţă atenţiei inimii. încât să nu
superi pe cel ce te învaţă după Dumnezeu? Iată o întâmpla
re. „E interzis, zice Stareţul, să vorbiţi după pa\ecemiiL"'
iar tu spui. „Asta nu-i nimic”. Inima ta nu tremură ca n ■
cumva să-l superi pe Stareţul tău. De ce oare dă o atât de
mare importanţă supărării Stareţului? întâi, pentru că atunci
când îţi deschizi gura se umple de tot ce este rău. Doi.
deoarece câinele care păzeşte casa ta încetează să mai aibă
putere, îl sugrumi. Dacă tu nu te temi de Stareţ, ce n e
poate el să-ţi facă. Să te decapiteze? Să te pedepsească
neîncetat? Să-ţi facă observaţii? Dacă nu există în inima ta
cinstirea şi frica, nimeni nu poate să te strunească.
In sfârşit, de ce spune că dacă iau aminte -1 nu-1
supăr pe Bătrânul meu, este după firea Iui lisus?
Vă amintiti cuvintele Evanshelistului Ioan Jacâ
nu-1 iubeşti pe omul pe care-1 vezi. cum II vei iub r.
Dumnezeu (cf. In. 4, 24)? Dacă nu-1 iubeşti şi nu :e tenii ce
Stareţ, care pentru tine nu este doar un muritor de ;
car de-ar fi un păcătos, ci este semnul văzut i\ Iji Dumne
zeu, pecetea lui Dumnezeu, taina prezenţei Iu Pumr»ezeu.
dacă pe el pe care -1 vezi. de care te bucuri sâ-l asculţi ;v
-383-
.
Cuvinte ascetice
care-1 .?iepri $i tragi dopatele când vine, şi te înlrj

c&ij pleacă. Ia care te spo\edeşti, în jurul căruia se d % *
fixară \^ra ta şi .1 şi noapte, auzi răsuflarea şi gJasuJ 'i a~
JjcJ Je el nu te temi şi nu-1 iubeşti te vei teme ysi-/
* -Ly v(^J- 11
• )Ul’’
pe Durr-e:eu‘ Cu neputinţă. Dacă nu iei aminte în * *
îj. cj : u cumva sâ-1 întristezi pc cel ce te învaţă ^ Irna
Dumm'zm. pentru tine nu există Dumnezeu. Dacă î
faci. arunci\iaţa ta este după firea lui lisus Hristos ^ °
j nu te cureţi de voile trupeşti, /w te po/z de

... jcTcJ nu te păzeşti mai întâi pe tine de cele care-l
nasc
C~ să te păzeşti de păcat, nu ajunge să te cureţi de

ie taie. ci ş de tot ce naşte păcatul.
Mai inainte am \ăzut care sunt virtuţile duhov-
. .e.-ij de căpătai, care ne ajută să avem o legătură lăuntrică
cl Dumnezeu: să nu ne măsurăm pe noi înşine, să nu ne
inteêze oamenii, orice ne-ar spune sau ne-ar face, şi nici
sa ne pese dacă ne iau sau nu în seamă. Acum avva Isaia se
re*eră ia pricinile care nasc păcatul în sufletul nostru.
Acestea sunt: micimea sufletului care este maica

pâ aiului A iia naşte \oia, şi voia şi lărgimea nasc
dispreţul. [ 7. 5J
Micimea de suflet este laşitatea. Această patimă

înfricoşătoare îl dezarticulează pe om. Cine este laş nu poa-
ă fa.ă nimic Cine nu-1 poate ridica pe celălalt, cine se
-384-
Despre gândurile lepădării şi ale înstrăinări;
tulbură, este cuprins de greutatea akidiei d V

neîncetat să se odihnească, să doarmă Vr.iî. L'nt:v'*‘ ■’w
mea ne conduc la dispreţuirea oamenilor N u ? ™
în seamă, ci îi privim cu un ochi critic ' ma' "ărr‘
Prin urmare, păcatul * „aşK din mid
d,„ akldie, drn vor, propr.e 5i din largi™, adics
de a avea tot ce-m, trebme 5, să n„ mă ostenesc Toa," 1
tea produc dispreţuirea lui Dumnezeu, a Staretului sT “
oamenilor, deoarece încercând să asigur ce îmi este nerp^r
devin nepăsător faţă de alţii.
Inima caie vrea să fie de sine naşte iubirea corn or

birii cu lumea.
Când am micime de suflet şi voie proprie, urmăresc

să fiu stăpân asupra altuia, urmăresc autoritatea, să-i
stăpânesc pe celălalt. Cand iţi spun ceva. vreau să mă
asculţi. Dacă tu însă îmi spui ceva. eu n-o să fac. ci mă \oi
împotrivi. Dacă-mi spui minciuni, mă enervez. Nu am sme
rită cugetare. Vreau ca fraţii mei să mă stimeze. Eu însă
nu-i stimez şi de aceea urmăresc să am legături cu mirenii.
Monahii care au dispoziţia de a discuta cu Mzitato-
rii, de a avea cunoscuţi cu funcţii înalte, nu au o legătură
lăuntrică cu fraţii lor, cu mediul lor mănăstiresc. Nu simt
nici o tihnă în sânul obştii, de aceea leagă prietenii. \o '
plimbări, excursii, le ajunge să-şi lărgească mediul. Surit
suflete însingurate care încearcă să-şi spargă coaja îns; o g i
rării fără să atace adevăratele cauze, ci aşezând diîerite
proptele, contraforturi. Aduc toate acestea. în cele din urma,
zdrobirea inimii? Dimpotrivă, toţi câţi sunt legări cu mediul
lor, de fraţii lor şi, în acelaşi timp. sunt liberi de ei. nu au
nici o dispoziţie pentru legăturile mireneşti.
-385-
Cuvinte ascetice
a cu lumea na.pe pornirea dc a

A wb, t. wi 1 dc twe. „aşte pornirea de a-ţi
‘ ' lVU 7 "!' „• v/l />c fl/m/ de rău.
preda auzul ceha << ' w w '' 1
Când omul îşi lărgeşte mediul său şi leagă Iegălun
mir-ne S înlăuntrul lui se aprinde înca o , W b u m ţa: urma-
re " l u J u n care nu au importanţă cscnţ.ala m v.aţa lu,.
De exemplu, când nu pot să tra.esc armonios cu fra
ţii din mănăstirea mea, încep să cultiv un interes pentru lu
me sau pentru pustie şi citesc cărţ. cu sihaştn, precum
L vsaiconul ş. altele. Dacă mă întreb.: „Par.nte, sa c.tesc
M o d a Lavsiacă?" „Citeşte-o”, îţi voi spune. D a r m esenţă
citeşa ceva care nu te interesează, care nu este pentru tine,
/ar aceasta se întâmplă fiindcă nu poţi trăi în mediul tău. In
•oc -ă simţi cauza cea mai profundă, fugi mai depaitc şi
încet -încet devii ca o grenadă care se întoarce şi dintr-o dată
ex plodează.
A căpăta lucrurile care nu sunt pentru tine naşte
pornirea de a-fi preda auzul celui ce-ţi vorbeşte pe altul de
râu. Când nu poţi să te armonizezi cu oamenii care sunt în
jurul tău. când nu iubeşti, când inima ta nu îi îmbrăţişează,
când ai tot felul de plângeri - acela nu e bun, celălalt nu-mi
dă importanţă, acesta nu-mi zâmbeşte - cum vei putea să
rezişti? Pe de o parte îţi vei lărgi sfera de interes, dar apoi
va trebui să afli şi lucruri care nu te ajută. Astfel, îndată ce
vezi pe unul că-1 vorbeşte de rău pe fratele tău, îţi pleci
urechea Insinguraţii, melancolicii, nesociabilii, cei care au
o sociabilitate falsă, toţi câţi încearcă să-şi ascundă
dificultăţile interioare câţi nu se îndeletnicesc cu
Dumnezeu îşi găsesc plăcerea în discuţiile cu cei ce vorbesc
de râu pe adevăraţii monahi.
-386-
â n d u r ile lepădării V ale 'instrâinini
p espre g
. da auzul celui ce-ţi vorb>- n pe atu ■ . .
A'(l P,e ,e a auzi cuvinte şi d> al> transmit* . ■
steP°rnirea de a căuta cele ale lumii, na ,te {«>rmrf a
<tte P°rnireat re nu întreabă, na)te pornirea de a mu)ca
'„vâta pe
; > < ’*
a Isaia ne înfăţişează succesiunea pâcaicli r.
A>cl aV^tre obşteşti, nesociabilitatea noastră d\<.u\\-
Legâturile n° a^ | Care ascultăm pe altul, cu- ăntul nostru,
jle noastre’„ C sentă probleme duhovniceşti. Naşu pomirta
toate suntm llJte şi de ale transmite altuia I m r : nu
de “ auZl ClZ a altcuiva ceva ce i s-a spus, pentru că ace*-
spune nlC' , e singurul căruia pot să-i spun este Stareţul,
ta estC r *tă de el nu există nimic ascuns. Ti-a spus an ev _
PcntrUCăd e o s e b it pentru viaţa lui, ţi-a împărtăşit un secret
un lucru cunoscut 9 Nu-1 \c i spune nimănui, măcar de ar
sau[U uu ‘uv‘ —
şti întreaga lume. tu nu vei spune absolut nimic, in aîarâ
sit,
situaţia în care el’ "însuşi: îţi dă dreptul «r, spui. S, Ada,..;
să CT>lli i . spui
i. se presupune că spui unuia singur şi nu la tc„'j iun ea

C6\ 3, ov j-. - I ^ ------------- j ; „ —, , _ _____ _ ■
Cu atât mai m ult nu spun nimic din cele pe
le-a spus mie Stareţul cu privire la orice subic. - ...
i-am spus eu. D acă spun ceva înseam nă că Mare .
este pentru mine D u m n e/eu , ci un murilor foarte ,:c v.
v J --------
- 1*--- --»*« • xIiim Ia
care îl aşez în rândul celor pe care îi lovesc cu -
şi cu împotrivirile melc. adică încetează lee i
dintre mine şi Stareţ.
Ceea ce se vorbeşte între u cen k * s
ne. este ascuns în urcuşul m istic ?i afundai i:i
Dumnezeu. O dată ce am spus. Stareţul nci
Stareţul meu, nu m ai are nici o răspundere
vreme ce nu-1 văd ca pe un Stare >. ca e
ral. a duce vorba sau a pleca ui ^ hc î
mă pentru \ iaţa d u h o \ niceascâ.
r ,.\ mu* .<• ’ 1» '
.. .................................. l"‘ .......

Nrpulinu. c - i r „ . . mm m ... |„,|
I , (. I--I 110.1 II. .|. I,
‘ ' H... , 111 •• Alll >ll l«« "III • .11. IUI
•* * “ " ♦’ f« c ne p i n A m m o I m .. ................. ..
jymfni iui) A( wKM1 ™ •* .
E ^ y L ^ n T » » . In tonlinuai' n i......
’ S S « r » r c n . J e 3u m A |ium lo,.i. t . . i. nil,- ... „ •
^ p i , m i r r o ,t, a ■ j “ ’ fl “ ""
d i n c t li lia n a » '« r â V * * ,,r ‘ 1 111111 '' 111 1
"
iubii v l," " ‘ ’1 •'
cUBflA-n I W - ............................ "" ' '*
v.M «nerjîr la ManA n»; •• M.-lco.elo,. , ,
flfWOţ* V I» mc. ='<■ ‘ ’ <>l ' 1 ' 1 "" ' 1
mit i.*‘l.c(ii *pce lii-BC. #
( ct.1. I ..... " /'" " u r n i <!■ •! iiiviifn
i t l , t hU I m r r t iM I» »m*Ii <'■' o u / o n l i i l m I.111..1 u n i <1..
«poem e « l o n u r t y m i •" • • ' 1 1,1

iUtwm p c HrtUf/v y v i . h. i i l n h o v i m < .1 .(-• 1 j r* 1
pc a i l u l*i> » |•• u l li v 1 til;i 111il 1 11 1 i u m m I i j >< >
/jţu i p re dAw :»•>" !>• A v.vi uu I- t' 111 < 11 pi 111
jC * ^ r â f î i j j in r n in & * lfr c tfct*uif .1 11 I îl 1 iiuliii* 1il«
,;| H . •*. • ; ' I Jt I 11 i Hl I j I
li j in irc b u J Nu j mire* n U u U p l " ♦ Im « '! »> I <' ţ*<
S a ţ l t fH /rn trra (h* a r n u y <j i»r (i j>t(fi i/nh < »I u<

urne rnrtfâ^c (Jc iubiri ,< ‘Juliovm» ic <l;i I<^ţii
jh; JJXH t!j 1 I» • IU|«l l*#f n’» 1 l l l | l j>' *
%Z 1 m u U / c h v#vk u rm i t 1 < « ' ' -i 11 .pnm
Vrei iii I i i j u t i y i j>* M.irrli Aniûi' ' V«*»|< jm . t l l t i l < :t
11 (>um ( âluf/âr <v1' 1 ‘ In ' ’i' i 'l m' 1 ,lt< 11

lu lû i* p»4i.-C*i c c l u i l î i l t lii< h m ^ t i l i ; im<i t «»tnil< mj'mIiiI
•i»i» 1 ■•; - / j ’ »ic ( j r . i f * ji»|ă : • ' Iril.ih u n t ni u im Ii ••ui
-1HK.
" I
1,1 "
I;, ,,'.iil;in ( urc urnir, , ;l( ,|, ,
J piirli: im
/»m,.»e/cu. « ie n o a w rt^
//////;///
' ' r w , ) / v ‘'w ^ u c u n ^
,,/,/r ...........('U‘
1" ,M « wlcvfil™ « Îft0irnc*î. mu,*, u r t r t , -

«- |>*V' V " ')-• loîiic: p,icii„ic picatelor | , . em
„I.I, m u m ie I « II Iii >i I>U„|,I«vm | , „ u it.) " /a
r W tv' ‘. r /<•»/,• I u l m u t, lr ii,jn lu i ,m o jlln !(, ,a

. u n I II (•■<! fui', d a t (Ir i ii,Ir iiK iin li'c i Im 1) 1, 1, III, , u
toată CMTiioUi lui, piili-rtiii csu Durntn eu (,A odihrieai

I (j f)C cl
C ri (r u Ir/Uf <lr laht< iunr<t h mmhtt Mai mamlr

. a r c l n i l l i Juca ,i la>i(alr - ,i li pi mia j <a ) n .n n ) .,p
i 111/. i a pâ< aiului. Aici a v va ! na .«•11 fi •rfi la Iik a <j<* b<

O m u l j x n l i u ca <■ ,!•• (aiaua, aik'i i <i< boli Irn}>*r#!i.
aifIcf# li i duhovnic* Im p u i no Im a l u n g ă ir, oi ţ.v«•
o m c pâ( al ( .!<• p i r d i pu la boală iar iilirlul noMiu in M
N< alin/M* L in c v a 7 Imediat ne cnpuwli! « ş o i m u l N« umn
ia J ( 7 N< m l n Iam ( r uni (oale lra 1 lioli. Invi«lia nu
est< o boal i a MillcliiluiV Slava dcyaitâ un <• i< o I ‘**>1 •-'
I m p o l n v i i c a nu cslc o b o a l a ' Ioal< palmul^ noi l f nul
boli O m u l m }'( ni-ial < .le un bolna l)< at er.i iIln f
\e n u m c'/tc Doc Ionii s u l I d f lor /i al trti|>iiriIc>r
N< imlHilniivim <Icourea- p.'ic'iluini vi.md ik r "•'!
Din accsl motiv uvva Isuiji spui»' nu t> tem* m " 1 '
hoiili,, mi l<- li mc cri Ic vi-1 unlmlnuvi. .1 nu t
bOftUi Omul bolnav CSI* uh . «1» I " " IMt
■m
( uvinlc
« . • iih n riv iie a 1111 I)iiiiu ii* / t* u 1 c: ii io

i, j sub hmei u van la it a “ l |
u J*i<al>unulm I h uu n c / ai .
M n l u a v u l p o a le s.'i apostol..! 1" 1) " iiiik v ,- i , i
j | l ( l l l l p , t „ m u l s;‘i 11TiIos i w l r « I m , i i i M - i i M h j ^
...... î uu >i poale laij'i iuimn l>, a a v a . ....................
„avi dc nlucc. »'«" l,1l*1 (ll‘ l()l'
au piiliTC *»A-/ roaj'C ptinmu i •!
N„ I, Icmc. a.ailai d r boli. A. U u l c u m v a u l o - , ?
, Jl( Ka li ic a ’ Nu Ic lenie, »•" P-'l' V" 1
, , iinvaliil putu. saiif'f. o s i i inaiiauci tivi p o . l o c a l c >, v u li
icimla A. pa|U ccva la <*1.1 >. |. I>«‘ ' • I " " . . . . a ? Nu ,
,j, acum ic va lumina D i m u . c / . u. A. e a m v . 7 I),-
ilc(jm zilele îi ^ m nnaiâ mai uşoi şi poji sa Ic p i c j ’a lr ş li şi
r, c i mai rc j>< ic in o*i O ric e ai lacc 1 n IoîiI'i l i m | a la,
daca |'-Ka tu ieşti o i duhul dat a l>oh şti o i I m p u i .şi o i
,„flciul. uu Ic nelinişti nu le l i a m a n l a c u g â n d u l c e m e d i c a
lîH.fIl, 1 0 dai a a lat i au uu o p e i a l i t , d a c a e s t e s a u uu
■> |o a j,a p< n c u l o a a ( c viei ia fiumai sâ laniîli liluşlil. Mai
,j(- ,„i I. le mc a nu Ic îm b o ln ă v e ş ti ( ine se t e m e dc
boala trupeasca uu poati ajunj'c a lic d u p a I n e a Iui Mustos.
P a m a n c in lai» a im poti i a I n n
Uni dai a ( m cva II i u b e ţ e pi D i m m e / e i i şi e s t e şi
fn n 17 f>a a < ti liie o / j e e aluu< i t a / i i n a m i c a Im I )u m
n e / c u /// fi i i o\fi'nri/ln, jtuh rnn < /< Itiniim <u ti odihni
( a /i in genunchi iner< l< l< în c h i n a Ic Im O u m n c / e i i şi
.|/uii» 1 ,1 ) u m u c / e u l m e u ma l< m • a m i voi î m b o l n ă v i .au
u r a m şi imlwflnrr.it deja i ai a l a o i m i I o r poli c a i I
fu n u l;1 Iui iJuiimeAcu dc lm c I l( a n d i n u l c ă it lic|u j i)o viaţa i.u v ia j a a ne lic
1 oaia nu ii» d o .n a mniK a nu h m l i a i n l o i a ţ i sa nu
' m p1 n utaţi nu n* a l l ă m m M luaţia j e n a n t ă d e a nc
D e sp re gfiinIniile lc|v'Klfirn , .1
miji,'ii î'M” l)l" i,vv-' 1'•<»-. ,h t

Iu, lasfili- Icmlc Miiiiiina Im h u in i ic / ,, , () 1 i» ' « a
/.«•n e M c S|»rc f o l o s u l I m N1m1.11 , n
p r i i l i u c S a c e s t a d e v i n . d u m t t c / i „| , , , m ‘
ii;kIc|<I(‘ s a a l l i o d i h n a . 1111 1,1 1 1
D<uâ (iliciJrnii n fl
w „1 lu m in a lu in a n â r ilo t, „„ „ „ „ ,mml ' au " '■
lin U tipul, u u va v n l r a lu m in a Dutntu , „„ " '"
Ini a o d a l a S la n lu l I | n | 0S(.>k.
1 . , '*•*■! Ji ■1 ’
m i s l u a p e i s o n a l a ( u v m ie ah; Slmlei Sciipiuri.
( ilii-<lt‘«»n a luni mi, ,, |»t ii,ia«!a (lln i h )
l.srail, c-and lu-hiiiii Vi s c o i i i l r i m i j : c u Hiiulimiiţii „ , | , ,

m as i n l i R O f â l o i , ( iun ,a 1 hm.ias« a? Du.nne/.-u’u MHiur■„
v u p u t e a I m u i c u d o a . l.c. sule «l<- haihaii. c dc aj.m»
le i i K i c / i 111 Iiih si iu arm ele laie A m ur . n armele 1 -. i«-
h a / a pe p t i l c n l c tale. pe m a i ,11 de lal« p, inţclepciur>ca la
pc ist u.sin(a la l a / b o m i c a
( ihedeon ale ■« md.ila (iei sute de , 1,
u n p a i t c in 11 i*i c c lc c a sa a c o p c ic o upialala m.u si s«} p j u
iiiiilţi v r a p n a ş d o i m p u lc ic a uopiu in lut dc muc, .) .
(‘\ p i m i a p n t c i c a o m u l u i , Ic spune sa pi muc liamt \\c «ir n m
m m a n a t h c a p l â , lai in siaiiâ un uit iot t u > l u n u r u f t
m l a m i l m . l o a i l c I n i m o a s a i m a m n e 1 IV dc* o parte trâmbiţe
Ic, pc tic c c a l a l l a p a it c uit ionii cu lum auaica a p n n s i
( u ni a somi v i e m e a luptei. < ih» i<' '• uniu îu
tai 1 â/.lioinicii s u n a tim liam hiţc ;i r i! .
M a d ia m jii aud zgom otul, t mvp.umahU. \.1d luiiâuAnîc
li s i p i l c pc o m a i c u p i a l a j a i 1 il 1
i s i a c l i | i , sc ic t ia j'. c a d m m jX'ste alţii >i ‘ .1 - uf*i iitfic 1
( i h e d e o n a m v m s l:nâ mc* i> p i o d e i i m iau.i *
‘ ■‘P 7)
Cu> inie usc cu ce
^ nu ir fi sjxiti vusrle. n 511 ,l vă,w> lumina

• •« fcwiesdleste ctacă K'ala. nocanil. osteneala
v ./.V>c o . u v ’. .m 'ul m -utlcuil. daca „u „
disivniics »'• - .-' ■*• :u> P''aK' ^ xc ’ *»mi-
m Dunuteêm. ,
lYm urnunr. c d care incoteu-'ă să se mai îngrijească.
se mai tofiwniu^K*’'- s~-*! mtu vVrolcasca- sa^ ' hră-
|HV>crl trufxil. « a e fceMBWi Să se mai interese, e *i sâ sC
«baţi penmi . • « W . ouimi unul ea acesta poate vedea
lunun.i DHMUClrii \ - es.e eu putinţă ui ciuexa sa m
lub w d > s > v c W sc trupul, şi în acelaşi timp. să aibă
lum ini Pe c se stncâ trupul, pe atât Dumnezeu se înno-
ifyi* fn extMcnţâ iku>iră.
No fnsî ce taecrn? Un pic ne doare dintele şi mor-
- > v j ■pic e doare stomacul. repede la medic
^ ^ V
. T’jr :CJ. • g ia. sa sâ obţinem ultimul medi-
, Ce aôn e ce tragedie! Trupul devine un
: v iLs runes pe caê îmbrobodim. Mai e eu putinţa să
[)ujî ne/ei • ••* noastră 1 Avem îemeia noastră,
; L- rupal dc c ire sa ie ocupăm. nu ne mai trebuie Dum
nezeu.
în plus. o ac. pe ancă . :nui câ îmi pasă de trup. mă
mai >: inzn l v să iarai*, e/ v ani haine bune. să am pan
te!; de rrurc3 >i cămară. mai încape atunci D um ne/eu mlă-
unirui meu
D acâ lu d fem na lui H tnir Chmt'ul n-ur fi luat

tângui 4. r-..' *; Sisara adică mândriţi.
(M 21)
Si sară era comandantul eananeiloi. duşm anii din

nora ai lui Israil. Atunci ctju judecători \ilejii Barac şi
Deboia. Perioada judecătorilor a lost plină cie peripeţii.
- 592
, V s p r c gândurile lepădării >. ale
)lttuvM orii sc sc h i m b a u neîncetat ( „ n u ,

„ k' ih ITuu c r e d in ţa adâncă. Puţini au „ c , i " «•>
salvat pc lsrail. alUul ' l
în faţa pericolu lui cananeilor. D e b o u
Pai ac şi « p o r u n c e ş t e sa îşi suie oameni, pe m u m e l o r ? *
n l ,u i . B a ra c . dcş. iş. tâcea probleme din cau. a nun^t ,,,
n une dc d u ş m a n i , totuşi a ascultat-o Pe toţi duşmanii ti-,
voi da in m a n a 111 a tara lui Sisara. comandantul lor. pentr
că nu eşti Ui vrednic să-l învingi.
Intr-adevăr. Barac a luptat împotriva osii™ canann-
lor. a biruit-o cu coi zece mii do soldaţi ai său i-a trecui phn
sabie, dat po Sisaia l-a omorât o tomoio simplă din ponor
Pc când Sisara tugea de Barac, o întâlneşte pe lail. femeia
lui Haver Chineul.
Iail a avut curajul să iasă în faţa cortului si sâ-l
poftească pe Sisara înăuntru pentru a-l ascunde. După ec
intră Sisara în cort. lail îl acoperă. Sisara cerea apă m luil \\
dă lapte care produce somnul, după cum se ştie. Obosit cum
era. Sisara adoarme imediat, iar lail ia ţăruşul cortului s W
înfige în cap. astfel Sisara a rămas mort (Jud. 4)
Faptul că lail a luat ţăruşul cortului arc importanţă
uu numai pentru că era un instrument nepotrnit. ci şi pc
că susţinea cortul, lucru ce arată că şi-a imestu toată mţa
ei. Această femeie s-a lepădat de ea însăşi ca <a-si pcau
salva neamul. Daca uu ar ti scos ţăruşul cortului. adicĂ d.io
nu ar fi pus în pericol lot cortul, dacă în realitate
dărâmat cortul, nu ar ti nimicit pe Sisara Si\au £\
mândria, cgoul nostru, dumnezeul caic e\i"
nostru. Dacă nu dispreţuim trupul nostru. \ '
interesele noastre. sănătatea. odihna. biuurtJ. Innţa noi-t
nu se poate să învingem viaţa taKă. d e s u l u i >
Vrei sâ devii un om duhovnicesc \ - ■
eu nu-ti dâ vreo boală, omoară tu un ce cmsu ■u ••
Cu\ inte ascetice
x rî cortul aruncă-ţi viaţa, leapădă tot ce este

m iltău . Arunca- dobândi( până a c u m cu trudă şi cu
iT fo — z s z v :
pe*™ noi. n » ,.e o « Du,„„c.
ZCU D ar \ o i putea eu. om ul cel n e p u tin c io s s ă fa c un

astfel de lucru ’ Voi p u tea să a ru n c c e a m a d u n a t, c e am
fubit p â n ă a stăzi? \ oi p u te a să -m i z d ro b e s c f ir e a e x is te n ţa
astfel încât să nu m ai am nici o a lta d o rin ţa d e c â t d o ru l
d u p ă D u m n e z e u 9 Dacă vei c ă d e a în a in te a lu i D u m n e z e u ,
Dumnezeu te \a odihni
Puie m i c este D um nezeu ca să -i îutăi cciscă p c c c i ce

lucrează întru ascuns cu sm erită c u g e ta i e, c ă a Lui este
cinstea fi slava în vecii vecilor. [17, 6 ]
\ ei putea face şi tu ce a făcut o femeie, ce a ftc u t un

Ghedeon, pentru că n-o faci tu, ci Dumnezeu însuşi. Tu
numai lucrează întru ascuns şi cu smerită cugetai e in inima
:a şi nu te teme. nu te nelinişti. Nu te gândi că nu-i pentiu
line \irtutea, sfinţenia, slava. Dumnezeu. Toate sunt pentru
tine pe toate Dumnezeu le-a făcut pentru tine. Dumnezeu
i-a făcut minunaţi pe sfinţii Săi, pe tine nu te va putea face
minunat .' De ce te-a zidit? Pentru El.
Dacă deci ne vom osteni pentru acest lucru, D um ne
zeu il va preţui, şi ne va ajuta şi ne va face dum nezei. De
aceea, să ne lepădăm de noi înşine.
-394-
12
Despre pocăinţă
Acest cuvânt am spune că este singurul care e firesc

să se audă într-o mănăstire. Pocăinţa ((J.£Tavoia —schim
bare a minţii) a fost propovăduirea înaintemergătorului a
Mântuitorului, dar şi a întregii Biserici, pentru că viaţa
omului nu este nimic altceva decât o pocăinţă.
Cuvântul pocăinţă este neînţeles ’de majoritatea
oamenilor, deoarece are un cupnns atât de adânc. Toţi creş
tinii vorbesc despre pocăinţă, dar în cele din urmă nimeni
nu este sigur dacă s-a pocăit. Toţi întreabă şi reîntreabă cum
poţi sa te pocăieşti. Pocăinţa este singura cheie care deschi
de sânurile părinteşti, porţile cerurilor, porţile păcii şi ale
părtăşiei cu lumina, este cea mai veselă vestire şi cel mai
uşor lucru în viaţa omului.
Nu e cu putinţă ca Dumnezeu să fi împovărat sufle
tele noastre cu lucruri grele. Faptul că se vorbeşte despre
pocăinţă tuturor cetelor de credincioşi, atât începători cât şi
desăvârşiţi, arată că pocăinţa este un lucru atât de adânc, dar
în acelaşi timp atât de simplu, încât să putem spune că este
pregătită pentru fiecare suflet, chiar şi pentru suflet
copil mic.
Dar pentru că vicleanul a sucit lucrurile, iar oameni*
se întreabă ce este pocăinţa. Biserica noastră lămureau
sensul ei în multe feluri, astfel încât să putem cinica
prindem câte ceva legat de propria noastră \ im
propriile noastre dorinţe şi doriri, şi să ne po^ăim.
Se ştie că omul înţelege doar ceea ce %aa ^1 (x . .
te. Orice altceva i-ai spune, nu poţi >ă-l mi>n
-395-
Cuvinte ascetice
, orbi de, pre harismele cereşti, va rămâne neclintit. Numai

reuşeşti să te referi la ceva care-1 preocupă, îşi Va des-
ochii Si -a înţelege - cum crede el - smsuI
cuvintelor tale. începe deci avva Isaia:
4 fost întrebat a vva Isaia: ce e s te p o c ă in ţa sau ce

este a fu g i de păcat. [2 1, 1 ]
Foarte frumos începutul cuvântului. Cuvântul „a fost

întrebat" are sensul că fraţii îl întrebau mereu pe avva Isaia.
Exprimă simplitatea familiei lor, aroma naturaleţii cu care
j>e purtau unul faţă de altul. Ucenicii, având aceleaşi
probleme ca noi. îl întrebau iarăşi şi de multe ori aceleaşi
ucruri. Niciunde în cartea sa. avva Isaia nu ne-a spus ceva
mai important decât cele despre pocăinţă. Dar pentru că fiii
săi îl 'ntreabă iarăşi, nu-şi închide gura, nu dă tăcerea în
locul cuv ântului.
Şi a răspuns zicând: Sunt două drumuri, unul al

vieţii şi unul al morţii. Cel ce merge pe unul, nu merge pe
celalalt. Iar cel ce merge pe amândouă, încă nu s-a socotit
că merge pe nici unul nici pe cel spre împărăţie , nici spre
pedeapsa vecinică. De va muri unul ca acesta , judecata lui
Dumnezeu este, a Celui ce are milă.
S-ar putea spune că Sfântul nu a dat un răspuns

întrebării ucenicilor Ei îl întreabă despre pocăinţă, iar el
răspunde despre drumul vieţii şi al morţii (Deut. 30, 15).
Fără să se teamă, avva Isaia spune cu claritate: nu sunt
cunoscător de inimi ca să-ţi spun unde vei merge, pentru că
judecata este a lui Dumnezeu care are milă. Un lucru ştiu,
â. âcă mergi pe amândouă căile, nu aparţii căii vieţii
-396-
Despre pocăinţă
C e l ce v o ie şte s â im n ,
faptele ei, caci Im paraţia este opriren
J t cu a iot pacatul.
în realitate, Sfântul nu s-a înde

Deoarece cuvântul pocăinţă are o ma ^ ^ ^ btecl
înţelesuri, şi trebuie cu m u la subririme l ă m u r i ^ Z . *
început despre doua lucruri. 'oroeşte li
înţai. trebuie sa înţelegeţi că nu puteti ă . ■
Ş1 sa păcătuiţi. Nu puteţi să cădeţi şi să vă ridicat,
umana cade ş, se ridică. Cu toate acestea, voi nu
vă îndreptaţi voinţa încoace şi încolo, nu pute-, '■ -
stăpâniţi şinele vostru pentru orişicare motiv, deoarece
omul orice ar face întotdeauna se îndreptăteşte. Este aii;
îndreptăţit în ochii săi. încât este convins cu desăvârşire c l
ce a făcut, a făcut bine şi nu se putea altfel. Dar ^ă >tii cl nu
e cu putinţă să te gândeşti sau să vorbeşti despre pocăinţă,
dacă nu rămâi statornic într-un singur fel de vieţuire Ia
hotărâre, fie a vieţii, fie a morţii. Nu poate voinic ta "
acţioneze şi încolo şi încoace. Desigur, există scăpătâri care
acţionează în ascuns. în întunericul inimii şi al cugetij -, -
pe care probabil nu le vom conştientiza niciodată Se p ate
să şi mor, şi să nu ştiu că le-am făcut, dar asta nu însearr.nl
că n-am păcătuit.
Al doilea, dacă vrei să fii omul împărăţiei cerunh r.
să-ţi aminteşti că împărăţia este oprirea a toi păeand.
Avva Isaia răspunde: De ce mă întreba: u •-
merge ascetul când va muri? Nu ştiu. pentru :a
adâncurile lui Dumnezeu. Doar Dumne/eu >tie. Dai c-
nu înţelegeţi că împărăţia cerurilor, raiul, ve^nu.a. • -
Hristos, nu sunt ceva care vor ti cand' a. vi te •a pe
sau nu îl ai? Adică ori eşti în viaţă * 1 in impârê 0 : 1 nu
eşti. Pentru că împărăţia este opr\n i Ol ^
împărăţia cerurilor din clipa in care aî inceîai
.">97-
Cuvinte ascetice
înlăuntrul tău. Deci. dacă încă lucrează înlăuntrul tău păca

tul înseamnă că nu eşti în cer. ci in .ntunenc, in umbra
nop’.ii şi nu ştii unde mergi.
Vrăjmaşii îşi seamănă în acela gândurile lor, dar
ele nu odrâslesc.
Platul incepe întotdeauna cu un gând. Gândul este

atât je insinuant şi subţire, încât se strecoară şi pe acolo pe
unde nu ex^tă _...ură. Din clipa în care intră în om, se vede
imediat in ce cirecţie \a înclina balanţa voinţei sale. Dacă
?mu s-a notarâi pentru împărăţia cerurilor, oricât ar semăna
" nici un când nu va odrăsli. Gândul îl loveşte pe
om dar se întoarce înapoi, nu poate să intre, pentru că
impâ âţia iui Dumnezeu este fortificată cu putere de jur
împrejur.
Fiindcă dat ă mitaea ajunge să privească dulceaţa

dumntzc:r:;, ivelile lor nu mai pătrund în ea.
Av ia Isa^ îşi dezvoltă treptat ideile. Acum îl înfăţi

şează pe 'mul :are trăieşte în pocăinţă şi a intrat în
: ără:>a ecrar*' r Dar care este adevărata pocăinţă? Cu
siguranţă că ru : tc imp ul regret pentru ce am spus sau
ani făcut. Cuvântul „mă pocăiesc*' (\iztcxvocb - îmi schimb
mintea arată că mintea mea înaintează avansează în spaţiul
împărăţiei ceruri! r Dapa ce am oprit păcatul prin adâncul
pocă:nic; ad că n: Înaintarea în adâncurile Dumnezeirii,
descopăr în adâncul meu adâncul căderii mele, cele
neumijlaie -i adânci ale firii mele căzute, tot ceea ce se
întâmplă iniăuntrui r.tcu îârâ ştiinţa mea, fără să simt. fară
:ă-r;.'j C a. îcaina.
Despre pocăinţă
Pocăinţa este o energie (lucrare) i™ -

ţii, a omului lăuntric, care se naşte din W * ? '
Dumnezeu. A stfel pocăinţa este cunoaştere - i n '' ';
înţelegere a tainelor Lui, descoperire înaintea’ochiT’^
a bunătăţii, a smereniei, a păcii lui Dumnezeu p "
dulceţii Dumnezeirii, al vieţii şi al euergiei dum™ * ? “ V
Aşadar, cund cineva începe a deviuă |8u„,“ p
vieţii lui Dumnezeu, săgeţile celui rău nu mai pot imn n
gânduri pentru că spaţiu, lăuntric a. o m u l ^ J
mereu de Dumnezeire, de Duhul lui Dumnezeu de ei£
giile dumnezeieşti. Nu este cu putinţă să intre păcatul in rai
Dacă poate să intre un gând înseamnă că poate să intre oă
catul. F
Pnn urmare, omul care se pocăieşte, care a cunoscut
ce înseamnă să fugi de păcat se presupune că se împărtă
şeşte „de dumnezeiasca fire” şi inima lui se îndulceşte şi
simte ca fiind a ei lumea împărăţiei cerurilor, încât se predă
în întregime acesteia. Când stai în soare, eşti mereu luminat
de razele lui şi nu poţi să fii întunecat. Tot aşa, şi în această
stare a harului te umpli de Dumnezeire şi înlăuntrul tău nu
mai poate să intre săgeata gândului sau a unui păcat.
Prin urmare, are omul puterea să-şi depăşească
gândurile? Noi ne plângem neîncetat că avem gânduri, ne
luptăm şi iarăşi cădem. Şi nu numai atât, dar şi consimţim
cu ele, considerând că sunt foarte fireşti păcatele noastre
trupeşti, cu voia şi cu fapta: „Om sunt, zicem, nu pot altfel
Cum e cu putinţă ca omul să ajungă la această nepătimire.
are el această rezistenţă, această vrednicie} Cu siguranţă c..
nepătimirea nu este izbânda omului, ci a harului lu
Dumnezeu. Prin urmare, omul are şi puterea >i vrednicia
pentru ea. Dar de unde?
( im 111(< ,1 <<!i(<
( ,h l , h „rihrârahi /// foalt a m u I r (tn poiUipUo)

pâ f i Xt în g riji* x< d e e a , şt tm m y / n l „ ,r
lâ fii tulburată, t'i o !•“ s,/ f'u /n â n ă <u v r d n r o ct ///
cunoştinţa d e urnit să f u fr * y/ in d e o s e b i r e a ( f i m d o u f i r ă i,
y i l r iutii \ tj fm ( m lt d t d \o o n tb rtist d
Cât .j(jiu} ]11 iDin I j ni<*nl voi bc.sle S la n lu l

js.iiir ( ■ i di n nu .11 puni nimic I Jcr.scoperâ rcdc mai
i.ii i tiIrvAiUff i n i i (i punt: povcşli
O m u l uv pul»*n a a d n b a n d ra a a nipalim iica,
pentru <. an* linii || a i r in ton m a p e i ’lo a n jH i p ă c ă t u i m
/; arme nu unt .il< Im uni p a n o p l i a virluliloi
) i imhj.'i .i! ii ii Iutile
( . i ' 11 j su n i îm b in ai iti r .ii n ii i t a haina m e a e s t i
ce va !:.uh vi i «i j >I ‘.*i fui i b u a <a, p u n m i n a u 4, im h m c a t
\n i>attr>i'h mult < 11 m l a l n m i u anlul v u l u l c , clar nu slin
pi.M* m am|i harul i i dant m i c a l ui I>ac i I a m s i m ţ i ,
an .t. i o .. m i r u l - a ni c i j 11 j bucurie inc al u u a m mai
d< " I l’ J ui iii j i J il i un pult i i (loiuuin m lo ld rau n a
> u i m i r ă I tu fit i I u.i iu i un |> i ic (>1
u nit I panoplii* puma mai m lai c r v a d e s a v a i
•* 1 Mb j- nl A n u m r o m u l .i d o b â n d i i loalc armele*, Iu*
oh*UM i I ic i i n i • «an pol i i a si 1111 * iruşjta cuci
! ui I I' talc ml a ilunlt pâ« ţiului
1 -ii a linul i ii nilul panoplii ni* aminteşte cit*
si n< I : (a sipjianj.i n /ullalului pi nliu c a odaia cu
I 1 I li ‘*m |o | ( r fu ij buif c a .a biruim
:< J im ul i j 11 poi au şli lu p t a m i p o t i i v a
^ 1 " | ,:|‘ aiul dai m K al i ta le i u / b o i u l c
Pe iprc poc
(lucc c u aimcle Alic,„va. IVopria lui \m „

t oniinuA de a înainta lot mai mult in bumntau
Panoplia este cea care apără. II insus.’o. vc no*,
*r *ra. Cmc ..<• întreabă dacă omul sc pom m J * "
smerii, dacâ poale să nu ţină minte râul j a nu nâ i.1JI4,
are dreptate. Singur nu poale să facă absolut nimic , *
deget s â mişte. < um să mai învingi pc duşman» duh '
ceşti! 1^ acccii Dumnezeu dă panoplia virtuţilor.
( iivântul vii lule are legătură cu energiile dumnr/c
ieşti si cu însuşirile dumnezeieşti, precum şi cu părtaşa lui
Dumnezeu cu omul. Virtuţile sunt cinstea noastră. Cu virtu
ţile suntem implătoşaţi, dar ele nu sunt ale noastre, ci .m k
la Dumnezeu. Dupa cum înfrumuseţam mireasa cu un
minunai care nu este al ei, exact aşa .şi Durnne/viu ne
îmbracă cu viituţile.
( uvantul virtute (amti)) provine din radauna ai>-,
ca şi numele Aris, care era zeul războiului, sau cuvântai
bărbăţie (av<\>ua), care este legat direct de ră/b<n. IX*
asemenea, e legat şi de verbul «(mxmctku) care are sensul a
atlapla, a monta, a pune în ordine. Dupa cum aşe/ăm d(: 1
iii sticla sau o cutie peste alta şi se potrivesc deplin, a
înţeles al deplinei înfăptuiri, al cărei re/ultat este unirea, i

are şi verbul ,)rin urnKirc* cuxanlul x J '
virtute, arată rezultatul părtăşiei şi al colaborării noa>trc
Dumne/eu, al altoirii noastre şi al rămânerii iKM>ire mtr
singuiă viţă de vie.
Singur nu pot sa ajung la virtute, o m - ^ -u..u
aproprierea ş. umrea n.ea cu Pumne,e» I ţ - - ■ ^
vagon »» poate să sc mişte I"' le* o m o tn l u i ; \
a , virtutea. PriD l * » * virtutea este M M
tâm plă. este u im b râ c a iv cu nisu>i P u m n - ^ j,
» u'i'\ i ii tuni» participări* uu»
VinuiK. b;»'5 . ... .........d c a M *
lupta pentru dobandm a , I
A i\ I
Cuvinte ascctice
este sincura mea întoarcere către Dum-

DUmner eare mTface vrednici trăiesc într-un asemenea fel,
nereu. Care mă Ei, să ma bucur de El,
încât sâ-L pot \edea. sa ma saiu^ ^ Cot------.
sa-JL dooanaest;
X niine iar eu sunt făcut pentru
UU.1 pentru----
făurită • • Dumnezeu.
w •
După toate acestea, să ne am intim ca şi verbele
aoecnca' - a plăcea şi rtQfiOLco - a se cu ven i, a adapta
provin din rădăcina cxq. Câtă \rem e trăiesc într-un fe l care
se potriveşte cu Dumnezeu, câtă vrem e Ii p lac lui
Dumnezeu şi Dumnezeu îmi place m ie, adică este odihna
mea. iar eu odihna L u i. atunci pot vorbi despre virtute.
Această legătură cu Dum nezeu îm i adu ce un şir de
!ucrări (energii) dumnezeieşti, care mă inundă şi, ieşin d din
mine. mă păzesc. După cum ies gloan ţele din p u şcă şi-l
izsonesc pe vrăjm aş, exact aşa ies dinlăuntrul m eu şi
energiile dumnezeieşti, obligând o n c e săg eată v ră jm a şă să
se îndepărteze.
Iubeşte-L. aşadar, pe Dumnezeu, uneşte-te cu El şi
El îţi va dărui panoplia virtuţilor care te va păzi, te va îngri
ji. precum tatăl pe copilaşul său.
Pnn urmare, panoplia virtuţilor, adică energiile
dumnezeieşti. \iaţa dumnezeiască, întâlnirea vie cu Dumne
zeu devin hrana mea, îmbrăcămintea mea, măreţia mea, ca
re nu ingăduie să mă mai tulbure gândurile. De aceea, nu
război tu gândurile tale, nu te mânia, nu te întrista, nu te
întreba de ce ai gânduri, ci încredinţează-te lui Dumnezeu.
Cine se ocupă de gânduri, de cele mai multe ori găseşte un
pretext ca să stea împreună cu ele şi cine deschide discuţii
cu gândurile înseamnă că le iubeşte. Cine cade, se pocăieşte
-i iarăşi cade. arată cât de mult este linguşit de către gân
duri, cât de mult îi place necurăţia gândurilor.
Dimpotrivă, cine are dispoziţia de a se izbăvi de ele
şi a fi îmbrăcat cu Dumnezeu rămâne cu vederea în
-402-
D ‘- Pr p -
celor două căi. de una să f

d e o se b ire a
Să O iubească. Aceasta înseamnă , ’ . •.
probleme, nu acţionează, nu are nici o l ^ niJ'1*
zice, rămâne liniştit şi paşnic. nu se * t«e pailVt ^
întâmpla fară voia lui.
A c e a sta linişte, seninătate. paCe
dobândirea cunoştinţei personale, trăite' - ** * °P
D um nezeu, în cât să poată să deosebea ' ' ^ ‘
de una să fugă, iar pe cealaltă să o î u h ^ ^ m *
omul Ia a c e a stă lin işte. Ia acest in tere n. ’ ' A
nezeu, Tară alt sc o p sau grijă, d o b â n d ite p Z S ? ^ * *
tas, p ro p ria sa putere, şi poate singur să î I ,pOS‘
£ * . D o M n * * î„ce,,„ce, ^ ^
D a r se naşte întrebarea: trebuie sâ păcătui ^ -—
zice Mântui
s A n t u . SLsaia.
Cand" vreau să^cunosc păcatu; păciiuin
-
deja m-am îndepărtat cu voia de Dumnezeu. Ce trebuie
sa iac. Răspunsul ni-1 dă a\\a Isaia.
Dacă nu mănânci din ele din virtuţi nu ' ■>

cunoaşte amărăciunea lor.
Trebuie să mănânci din dulceaţa virtuţilor ca >j*0

dai seama de amărăciunea păcatului. Nu pop si doMnde?8
cunoştinta păcatului păcătuind. $i pocâindu-te. s-
tezi de păcat. Adică nu dobândeşti simţământul
al răzvrătirii faţă de Dumnezeu, pe care o reprez \
-403-
Cu\ intc asceţi cc
maj mic pâcai pentru că, cu cât Caci păcatul, cu atat eşti „mi
^ l nJ păcătuieşte cinc\a, nu numai ca nu este con

dus la p o c * » . dar cu atat mai mult sc uneşte cu păcatul şi
devine d msuşi un păcat. Trebuie sâ mcerce d u ceaţa v.rtu-
pjor. cunoşunu lai D u m n e / e u ea sa-şi poată da seama cc
C*s|c* pjL JÎUÎ.
Cum cuMHişti Cirn va et i \tt iu b ite i dc ai ginţi daca

nu s-a lepădat di s* flu rămâne în tt-o m au. s ă iâ c ic
pentru Dumnezeu.
Nimen nu imelege ce este iubirea de arginţi, oricât

Bf p ă tim i d in cauza a c e s te i p a ti m i.
iată de e templu un zgârcit chinuit, nefericit, părăsit
dc s o n e a ju n s părui aproape de moarte d i n cauza zgaiceni-
c f )U va putea spune niciodată ce înseamnă iubirea dc
a rg in ţi, în cât - s p u n ă : , A m greşit, trebuie să-mi schimb
viaţa'* C u i^t uui mult devine iubitor de arginţi, cu atat mai
moJc \a pofu banii. Vrei sa ştii cc este zgârcenia? Sărăceşte
p e n tr u D u m n e z e u iJacâ sărăceşti, vei cunoaşte duleeaţa
sărăciei şi ea te va lacc sâ simţi groaza iubirii dc arginţi.
Cum cunoaşte amurăciunca pizm ei, daca nu a

dobândit blânde(ea ?
( and cine j u ic in vidios, cu cât mai mult pizm uieş-

te, cu atât .c isioveşlc lăuntric sc frământă, plânge, sc chi-
riuie. n om in\i lih l cu neputinţa să fie fcricit, chiar şi
pentru (j secundă !>. jric tot rnai nefericit pentru câ cel pc
ca/c ii pizfMUicşu Ijc ty tc lericit fie c nefericii, reuşeşte nu
reuşeşte. eJ tot nu are linişte. Jn cazul în care celălalt este
cuprins de necazuri, pizmaşul se teme ca nu cum va sâ se
Despre pocăinţă
schimbe starea aceluia şi el să ajUngă .

Când cel pi/.inuil are reuşite, pc lnvj(]bs , rit" 1 1accia.
aceluia şi continuă să fie nefericit. Numii , ."‘Ulc rtuV"a
hlandeţea, poale să înţeleagă amărăciune-» inî r d')h“"(k'Vc
noştinţa experimentală a blândeţii suntem , Pnn ,J
gcrca invidiei. * suntem conduşi Ia in,ck
Cum cunoa.pl>tulburarea m/ii,:*: i

dit îndelunga răbdare în toate? ’ ' 0 U I ° (lo,)(w-
Avva Isaia foloseşte cuvântul mânie deoarece expri

mă împotrivirea laţa dc aproapele, în timp ce îndelung-, rab
dare exprimă încăperea tuturor oamenilor în inimă Dacă
nu i bagi pe toţi în inima la, nu poţi să înţelegi ce lucru
înfricoşat este mania. Cum cunoaşte obrăznicia mândriei
daca n-a câştigat hlandeţea smeritei cugetări?
Dacă eşti mândru şi (aci ceva ca sa te înjoseşti, ^-ar
putea să-ţi pară rău. Dar vei deveni „fiu al gheenei'îndoit”
(Mt. 23,15), de două ori mai mândru decât erai mai înainte.
Nimeni nu sc pocăieşte prin mândrie, dimpotrivă aluneci si
mai mult şi cade în ea. Dar când simte blândcfca svu renu i
dulceaţa, pacea, frumuseţea, căldură şi frumuseţea ei, atunci
va înţelege cât de grozavă este cu adevărat mândria.
('uni cunoaşte ruşinea vorbirii împotriva altora. Ja*

câ n a cunoscut scăderile proprii'
( "um îşi va închide cineva gura. dacă nu înţeloce

este cu totul o scădere, „câ nu este vindecare in impui •
Zi cuiva
*■** VWIAT
să nu
_
mai vorbească dc râu. Oricât i*a« spune ! ■
— mi*M \a itiv.Inds.
nu se va vedea pe sine cu totul păcat, nu m Na r^ - cs*
Având impresia câ este ceva. sc deosebeşte dc *.*UI i i i unoş
te normal sâ sc întoarcă împotriva lui Dai.â inO. JA cui
Cuvinie ascetice
(llll, , ,
, n , . ,| mi poate să m ai judeci' pe
lL i c ii f oni i m pat .11. i ,
i L
1,1 , îm p re u nă p ă t i m e ş t e c u el.
................................................ ....................:" i— •
• , . Vl oi>reasc;i a c c a s l a e r a i i c d c rău?
sc lidifir.iM' tic m " ‘ll 0,1 1 ,-i -
i t . mi im
i'< nilII «.■;'! nii-iiHlal.1 nu au t u uic r c / u t ca ei st1 a li a in p a c a t. t ol
, , .-.lliiiiişiM inam
corul:....................... iu d ra u o s lc m ia - f i Şi coIal>orea/.;i,
, ’
|X, , l n i l ,i , . m că sc ,11.. în acceaş. o s a .u la (l .c . _ 3 , -10). | ;u
U c v .*• iclălall, nu c o l ; , h o r e / a , el. .1 p o n e g r e s c cu
, o r l» i v a dc iau, il îngrop. p e n tr u ca nu si m t cîi su n i u n a c u
d Mă pun pc n n n c însumi mai p r e s u s d e cl. ( a s a - m i în
chid aş.ul.ii. gura ticluiic sa c r c d c a şi c u s u n t p ă c ă t o s .
( ///;/. utKHi.su m ruviinfa luaţii tu râs a altora, dacă

„ 4, , i m ^ s a t t plânsuliniitnt inwati "
Sc re Icră la virtuţi şi la păcate capitale. Da că nu în-

teii i câeşti păc tlt»s, dacă nu cunoşti plânsul, adie a duca nu
fi iu liplânsul pentru păcatul tău, este t u putinţa sa te
jprcsti clin baljocoiiri?
Din punct de vedere omenesc s ar părea ca sunt ala
lui alt* păcate man şi mici. Alături dc manie, echivalată cu
ucidcica, piecum /ice Domnul (Mt. . \ 2 I 2 .1), aşea/a
i’iăirca dc râu pe care noi o considerăm ca nimic mi a
ap it /icem, şi adauţţ şi luarea iii ras Dat nu este aşa,
pentru ca nu exista pac.it nuc sau marc. ci toate sunt de
căpătâi
Mulţi oameni au obiceiul să i Iacă pe alţii să radă.
Produc i r ui ]iu v u mutra pe care o lac, cu mersul lor, cu
tac Inu nde cu uoniile si cu intrebănlc lor. Sc poate sa radă
11 înşişi sau â starneasca rasul cluai şi in biserică. Aceasta
d o \(‘tli şte ■ t t un om m educat, pentru că luarea in ias este
bp d( < Im<aţu d u noi catcodată o considerăm deştepta
cmne ' um \ci înţelege cc lipsa de educaţie ic p re /in tă ra
Despre |>„
slJ|, sau a face pc altul să râdă, dacă n.. •

pentru păcate?
Când celălalt produce cu uşurinţă
haz, sim|i câ niciodată „u s-a pocăit ni,! , aUnw<« * de
din fericitul plâns. A cest om este purtat rl nU a g,ls’ M
dem oni, iar în accastu furtună si :'il *• *
înţelege ad evăru l? Când cineva este ametit ^
pământul se învârte şi nu ştie ce să tacă. de c e ? * ?
lîxacl aşa este şi cel care ia în râs
1
D esig u r că avva Isaia nu sc gândeşte aici la actun -■
mim i, c . la c u c a ic nu au hansm a dumnezeiască a r; .r .. ,
Im. A c e ştia , oriunde s-ar afla. produc o atmosferă c
dere, clar sunt atat dc naivi, atât de needucat, si neşHum
n cvrcd m ci dc o rice rcspcct - deşi ci cred că fac
- încât num ai ce I văd pc celălalt că rade. il fac si M
mai tare.
Cum cunoaşte frământarea akidiei, Jihă wni

liniştit simţurile lui şi nu înţelege lumina lui Du " »u ;< .
\ edeţi că sc referă la fapte din \ iara noastră n mei

Dc cate ori nu ne cuprinde akidia! 11 vc/i pc iltui că ~
în biserică. îl întrebi de ce şi-ţi spune câ este rv-su.
n-are nici un chef sa priveghe/e şi vi se roage Mtul pcuic
chiar să-ţi trântească o glumă, ca sfci se îndicptâ:**
treilea s-ar putea să vrea să se roage, dar 1 u nv>ţâuU «audt:
cuvântul lui D um ne/eu şi se ingreu .
îm boldeşte neîncetat. Toate acelea, /fee •- ' *
mă tulburarea akidiei. Cănd cinema se ingreau/A ^ Kxul i
care trăieşte, cănd ii e greu >a mai lupte pnwchc c.
se roage, să liturghisească. când simte itiliuncui im •
indispoziţie, o dezarticulate IJummcă. acest cm.
este întotdeauna tulbmai. Când \edcp ev* tulfcunl* *
*
Cuvinte ascetice
j s 7nmiri‘
pot întâmpla doua ^crunîe fie â ajuns
^ la contradicţie
^ eu
r;u
S ă l ^ T î ^ u « ' s - a separat de trupul lui Hristos, fie
este un akidizat. adică un leneş, un fleşcăit, atat de gi os la
suflet şi la duh încât, până să-ţi răspundă, a şi uitat ce U i
întrebat sau unde l-ai trimis. ^ ^
Akiciizaiul. deci, suferă de ceva şi nu poate sa faca
nimic. îi lipseşte cexa. îl pui în strana de acolo, îl ameţeşte
flacăra candelei. îl muţi, i se pare că-i întuneric şi 1 ia om-
nul îl pui altunde\ a. i se pare că e cald. Are o tulburare, o
neaşezare, nu se linişteşte niciunde. Ii vorbeşti cu dulceaţă,
frumos, cu dragoste, strigi, dar orice î-ai face, nu poţi să
simţi dulceaţă împreună cu el. Este omul cel lipsit de reuşi
ta amărâtul care nu cunoaşte simţământul siguranţei pentru
wă nu-şi face munca sa. Este akidizat. Cum vei înţelege însă
câ tulburarea ta. căderea ta de la Dumnezeu se datorează
akidiei? Cum vei simţi ce este akidia?
Mergi în biserică şi te aşezi cât mai comod. Mai poţi
să te rogi? Oricât ai spune că te rogi, şi înger să fii, nu poţi
să te rogi. îngerii se înfricoşează şi stau cu trezvie, nu cum-
\ a ei înşişi să cadă în akidie, iar tu, care eşti om cu carne şi
oase care se împotrivesc duhului, ai impresia că poţi să te
rogi astfel lui Dumnezeu? Şi totuşi o facem, pentru că sim
ţurile noastre nu s-au liniştit, nu au dobândit statornicie şi
A
stabilitate. încă suntem cei ce se luptă între viaţă şi strică

ciune. Suntem cei care ne zvârcolim ca furtunile, ca frunze
le în copaci bătute de vânt ca marea răscolită de curenţi.
Nu suntem oamenii care am luat o poziţie statornică faţă de
Dumnezeu, pe Care ori L-am iubit ori L-am urât, încât să
putem şti că simţurile noastre îl urăsc sau îl iubesc constant.
Simţurile noastre, mintea noastră, inima noastră,
sunt ca o mană dezarticulată pe care dacă o laşi nu stă, ci
cade. Gura noastră astăzi îl slăveşte pe Dumnezeu şi mâine
îl blestemă. Mintea noastră astăzi gustă clipe de înălţare
Despre pocăinţă
cerească şi mame cade în duhorile iadului rw*

nu se îndulceşte de echilibrul, de liniştea '* **
ţunlor sale, dacă nu se întoarce către h.min . ’ -----
cu statornicie, nu va putea niciodată a înţeleagă ' ' ' J
w * A •- 're a simţurilor n^stre^nm
noastră intrare in netulburare, în nepătimirea lm ni ~ ^ '
depind de privirea statornică spre Părintele cere c
Căpeteniei tuturor relelor este una numită răut, ■■■

vrăjmăşiei.
Dacă vrei să le biruieşti pe toate cele de mai v

buie să învingi în mod constant vrăjmăşia. Aici mentă
fim atenţi mai ales la înţelepciunea Sfântului. Puncnu de
plecare al păcatului nu este nici egoismul, nici mândru, nici
lipsa de dragoste, nici apostazia, nici nepocăinţa. nici aiice-
va, ci răutatea vrăjmăşiei, opusul virtuţii.
Să luăm un alt cuvânt înrudit cu cuvântul \inuie.
cuvântul viclenie - navovQyia. Vine de la adjec::> -
navovQ*) oc - viclean, care provine de la adjecuvul - ia
şi substantivul f p y o v - lucrare, şi exprimă un înţeles pas
faţă de cuvântul navorcAia. Amândouă cuvinte.e au ...
particulă comună adjectivul 7t«v. riavoucr ta
lucrărilor (energiilor) lui Dumnezeu care ne înveşmântează,
se opune slavei dumnezeieşti care se află în inima r.oaiiri şi
ni le dăruieşte pe toate.
Prin urmare, preocuparea, strădania, cnju de urnu-
ri reuşita, de a mă zbate pentru ea vine in opozine cu paêi.
cu netulburarea pe care le dăruieşte partâşia slava dunux-
zeiască, viaţa dumnezeiască. Dumnezeirea, \idean ii iu
mim pe satana. Virtutea este re/ultatu! lucrai - Duirj.»
zeu. Vrăjmăşia este însuşirea vrăjmaşului, a vicleanu.as •-
mon. îl numim pe satana viclean, [v singurul a o ir a t rţj
maş al omului, pentru câ ne îmboldeşte m «hfen* ^
Cuvinte ascetice
pări. căutări, dorinţe, care sunt o lucrare fie a minţii, fie a

inimii noastre, fie a părţii noastre irascibile, fie a voinţei
noastre. Astfel vrăjmaşul este viclean, iar cel preocupat şi
care se osteneşte, adică omul, nu are virtute pentru că nu are
linişte, pentru că nu-L vede pe Dumnezeu.
De ce nu zice vrăjmăşie, ci răutatea vrăjmăşiei?
înainte a vorbit de panoplia virtuţilor, iar acum de răutatea
vrăjmăşiei, care este însuşirea vrăjmaşului de a ne lansa
neîncetat în preocupări, gânduri, dorinţe. Inii strecoară vrăj
maşul un gând de hulă, sau de destrăbălare, sau de necre
dinţă în vremea rugăciunii. Acest gând nu este o energie ca
re izvorăşte din mine, pentru că nu l-am vrut, ci în timp ce
mă rugam mi-a venit ca un glonţ. Dar dacă nu am hulit în
seamnă că nu am păcătuit. Dar satana ce a reuşit?
Doar cu gândul nu poate să mă întineze, pentru că
gândul este străin, nu este al meu. Sunt răspunzător pentru
propriile mele păcate şi nu pentru păcatele vrăjmaşului. To
tuşi cel viclean reuşeşte aceasta: să dea de lucru minţii mele
şi apoi voinţei mele Cu mintea acum mă rog: „Hristoase,
iartă-mă". Zicând aceasta, voinţa îndată mi se îndreaptă
spre gând şi părăseşte rugăciunea, îndeletnicindu-se cum să
izgonească gândul de hulă sau de destrăbălare, moment in
care îmi schimb starea, energia, părăsesc nepătimirea şi în
ntregime mă aprind de patimă împotriva acestui gând
Rezultatul: a învins vicleanul, mi-a dat de lucru.
Aşa cum dacă îi dai o minge unui copilaş, acesta o
ia şi se joacă lăsându-te în pace, exact aşa şi cel viclean a
aruncat gândul, nu pentru gândul în sine, ci ca să ne dea de
a :ru. ca sz ne pună pe treabă în acelaşi fel putem să înţe-
;egen toate vicleniile, toate pe care ni le arunca satana.
Aşadar, răutatea vrăjmăşiei este opusul virtuţii. Virtutea
ste rezultatul împărtăşirii noastre de Dumnezeu, în timp ce
rripârtâşirea noastră cu vicleanul demon este rezultatul
Despre pocăinţă
lor noastre. Pnn urmare, omul păcătuitul * face j * .

P vrăjmăşiilor, însuşirilor vrăjmaşului cclui v,clean, in
taŞ ce împârtăşindu-se de Hristo^ dobândeşte hammt
j'^nezeieşti, se face părtaş însuşirilor dumne/eieffi.
Adică atunci când ne îndeletnicim cu păcatul n «nj
L e n S m părtaşi vieţii vicleanului demon şi obhgatoao
aruncăm vina pe alţii, considerându-i cau?.; şi motivul
păcatului nostru. Dar chiar dacă aş spune că eu greşesc nu
fac nimic altceva decât îl uit pe Dumnezeu - : 1: _
îndeletnicesc cu egoul meu. Semănăm vânt y.
furtună. în viaţa noastră există o urâţenie deoarece a', cm
împărtăşire cu întunericul. De aceea. Domnul spune; „Nu
puteţi să slujiţi şi lui Dumnezeu şi lui mamona' Pre/en:^
patimilor este un element care dovedeşte că iubi: . fu
părtaşi demonului, şi nu lui Dumnezeu.
Iar maica virtuţilor una este, numită irua lu:

Dumnezeu.
Frica lui Dumne/eu este virtutea de începui care e

uneşte cu Dumnezeu. Când auzi un zsomot. te înspi
A V- •
Iţi mai ţii şi respiraţia, te opreşti din muncă şi stai inc . ne-
iit ca să-ţi dai seama ce se întâmplă. Frica te face sâ te în
torci cu totul spre ceva. în timp ce părtăşia cu Jer' nu! est.1
pucina păcatelor, începutul tuturor virtuţilor este ' - •
Dumnezeu, care înseamnă că mă opresc Jin or cc
Privesc spre Dumnezeu cu atâta concentrare. . â: r
râznesc să mă mai mişc
iile • ^ Ce'° dobândeşte pe <« intru <.u <:■ k' 'T'*'

e?i taie ramurile răutăţii dt care am \
Cuvinte ascetice
Cine dobândeşte frica lui Dum nezeu întru curăţie,

adică dintr-un imbold curat şi cu adevărată d rago ste, în
acesta frica lui Dumnezeu naşte virtuţile şi taie ram u rile ră-
utâţii.
Aşadar, dacă vrei să tai păcatele nu zice, cum fac
unii: „D e azi nu mă mai mânii sau prom it să nu m ai m int” -
fiindcă iar o să cazi de îndată ce pleci de la m ine, ci
dobândeşte frica lui Dumnezeu.
Dobândeşte, deci, frica aceastaiubitule , şi-ţi vei

trăi tot timpul tău în odihnă, căci frica lui Dumnezeu este
maica virtuţilor. [22, 2]
Dobândeşte frica lui Dumnezeu, această dispoziţie

de împărtăşire cu Dumnezeu, şi-ţi făgăduiesc eu. Stareţul
tău. Părintele tău, că toată vremea vieţii tale te vei alia în
odihnă. Nu te va mai tulbura nici patimă, nici gând, nici
păcat, nici mândrie. De constaţi cea mai mică clătinare în
mintea ta, în gândul tău, în inima ta, în viaţa ta, dacă te
încredinţezi de cel mai mic păcat, adu-ţi aminte că aceasta
se întâmplă pentru că nu-L iubeşti pe Dumnezeu, deoarece
nu te împărtăşeşti din Dumnezeire. Dobândeşte frica şi
aceasta îţi va dărui toate virtuţile. Fii plăcut lui Dumnezeu,
înv eşmântează-te cu privirea lui Dumnezeu asupra ta - sau
cum zice poporul, ochii tăi m-au făcut să mă îndrăgostesc -
încât Dumnezeu să te iubească, să te vrea, să-ţi fie
bineplăcut şi atunci vei constata că nu mai există război,
„căci Dumnezeu este Cel ce se luptă pentru noi” (Neemia.
4 14). Şezi, ne va /ice Dumnezeu, şi Eu voi lupta pentru
tine, duşmanii tăi sunt ai Mei.
I(iruşi a fost întrebat: Ce înseamnă a te linişti în

chilie. [21,3]
Despre pociintf
S-ar putea ca cincva â intrehe fc a

ectul după ce a \ orbit despre p. *. ur.':. >i , * e pentru’
căinţa este o liniştire constantă, încetare a luirtoior'
de Dumne/eu. sfinţire neîncetată, neincetatf
lumină, de sfinţenia lui Dumnezeu. Cc ii
Dumne/eu Tatăl a lucrat sase /ile. iar in
odihnit de toate lucrurile Lui şi a sfinţit-o pe ca «Fc 2,
„A sfinţit-. " înseamnă a încetat a mai lucra - de *
duminica
^ este zi dc% nelucrare - :i a rămas cu El
Întoarcerea omului la Dumne/eu >i lepădarea
înaintea lui Dumne/eu este sfinţirea O lun^MB
sa ne luminc/e. dar când o punem pt Stanţa Masă. i
lui Dumne/eu. nu mai e îngăduit - : . ; ; ...ti
pentru ca s-a sfinţii. Astfel si ('inul. pentru „ se sfinţi,
trebuie să-şi părăsească toate îndeletnicirile >1 vi
liniştească. Liniştirea lui este pi «căinţa lai. A'..iar. hne <
referă avva Isaia la isihie. Nu e in a tara subiectului.
Iarăşi a fost întrebai: Ce estt lumea'. a râsp*Kt

zicând: lum ea i sn împrăştie n a '■
împrăştiere înseamnă treabă. îndelet c k nkptafc-

re a sinelui meu. Chiar şi studiul PănnţiK f B se* c
Sfintei Scripturi poate să devină împrăştie e. " ■
eu putinţă să ne despartă de Dumnezeu. Imprtf
gândurile şi ideea de a tă:a gândurile '.iu dt
cu ele. Fac. de exemplu, ceu. M mă s.votf>c ai
sau n-am păcătuit? Dacă că • •• . .
şese sau nu grecesc .’ Dacă greşesc, trebuie
să fiu cinstit cu Dumnezeu. Toati . ^
însumi este o împrăştiere. împrtŞti®*** P*’
Cm inie ascetice
nu stan înaintea lui Dumnezeu, ei ma îndeletnicesc cu mine

însumi.
Evanghelistul Joan spune că lumea este păcatul
(1 In. 5, i (>; 2, 16-17). Iar aici ni se spune ca lumea este îm-
prăştierea păcatului, nu păcatul. Dupa avva Isaia impiaştie-
rea pe care o produce păcatul este mai rea decât păcatul î n
suşi. Din păcat poţi ajunge Ia pocăinţă, dar din îinprăştierea
păcatului ca/i într-o groază de probleme, de treburi, de ocu
paţii, de cuvinte, explicaţii peste explicaţii. Imprăştierea pă
catului, în cele din urmă este lucrarea demonului. ( cea cc
înseamnă că la tine nu ajunge luminarea lui Dumnezeu,
energia (lucrarea) lui Dumne/eu, lumina lui Dumnezeu.
LunutJ înscunma a-(i împlini voile fale ceh după
trup \oia este întotdeauna după trup. I urnea este a te în-
ariji dt truj mai mult decât dc suflet. I umea este a le lăuda
cu cele pe care Ie părăseşti. Domnul însă ne spune să nu
iubim lumea, nici cele din lume (1 In. 2, 15). Nu vă preocu
paţi, nu vă băgaţi inima şi mintea în nimic. „Copilaşilor,
nimeni a nu va amăgească” (1 In. 3, 7). Staţi înaintea lui
Dumnezeu şi toate celelalte vi le va da însuşi Dumne/eu.
1>e aceea ne am făcui monahi.
( um vom putea sa reuşim aceasta? Numai prin
in hidi ica, în liniştea chiliei noastre, în noi înşine. Acolo
e >le vi. ja noastră De aceea trebuie sa ţi organizezi progra
mul \laU:, sufletul, toate, ca sa poţi avea mai multe ore de
hniştiie, d i; ui mai *u scârnă noaptea. IX* acolo înccpe
Jiaţa noastră.^ Viaţa noastră depinde de cat de mult ne
bmslnn. ( u cat mai mult munceşte cineva, cu atat mai mult
caşiip. ( u - at mai treaz este cineva la munca sa, cu atat
i iiituis imr ;t< ( u cat mai puţin munceşte, cu atât mai
1,1 ,l ^ cu atiit mai puţin trăieşte. Aşa şi noi, cu cat mai
I rjvej* Rin, tu aiut mai mult Dumnezeu avem. Socotiţi
,,f|l nc închin la Dumnezeu. Unirea noastră cu
1I !
Despre poc&inţi
n u m n e /e u insa sc reali/ea/â pnn pomenirea L *

nu inseamna ca monahul riu ,,i n ,,j <j im fj|
nu va mai asuda, nu \.î <>K, . [*• I(14î,: ^ ^
Dumnc/cu le-a tăcut pr toate, 1 ! «j ^ ^
cat suntem înconjuraţi de atm osfera lui|
şi a isihiei?
Când sc/i in isihie. II găseşti ;
ca te vi/itea/ă. Vă amintiţi dc
de friguri. în timp ce arde i de îehrâ >1
atenţia îi era întoarsa numai >pr Hnsu ş \
mai putea tace, aşa că Apostolii L-au ruinat pc
vindece. „.Si s-a atins de mana ei si . lâ\at*o :ngijnJc v
sculat’' (Ml. iS, IjS), Nu ai îi putut I) ’ . < . fKlo.c
numai cu cuvântul. Iii care .1 spus mâni .! i imţicyic ft
şi marea s-a liniştit pe data , \r putc.i s,i spună >i dcmonutui
care acţionea/ă înlăuntrul nostru: . Iaci şi ieşi dio omii
acesta". \ r putea sa strangule e patin * r>j .* v r
facă orice ar \rea, insa nu vrea. \ a a să inâ nc panii
de mana. ,,î S-a atins de mâna ei** Câta drag ^
iubire, cată tandrele se ascund in jceasiâ tra/â'
apiopieiea personală pe care o tace Domnul deasupra
capului nostru.
I n oarecare bolnav, care bolea dc ai 1 dc /îlc.
simţii într-o noapte pe Sfanţul pe carc-I ml cj ^ îl nun.u
pe partea bolnavă a trupului, l-a rămas umplută îu - «11a
pre/enţei vSfântului şi. când s
d esăvârşire!
D um ne/eu nu sc po . 1 v ' s <
sm ochinul. Vine şi cu palrna l ui nc mângâ c
te fruntea, mâna. inima. Simţiţi a s . c a st\ . p J
rintescului D um ne/eu asupra funiei noastre ’
D a c a t r ă i m f t r â .iccasi>. s im u a - . ^ r a * w
t in j ă , î n s e a m n ă că n u s tă m s â - l p r m m p c I u * oc
-415
Cuvinte ascetice
vreţi, nu ne-a prins febra dragostei peniiu Dumnezeu, nu

ne-au ieşit ochii din cap de fierbinţeala plivirii după Dum
nezeu. Care să \ină şi să ne dea dulcea Lui mangaieie. Ră
mânem reci, fără trăire» fără viaţă, deoarece nu avem simţi
rea vieţii Aceluia. Dar se apropie de noi atunci când îl
aşteptăm, când îl strigăm, pentru că vine la lot trupul. Şi pe
tine te mângâie, şi pe mine mă îndulceşte, şi pe altul
odihneşte. Dar dacă suntem ocupaţi, cum să ne mai
găsească Dumnezeu? Şi chiar de L-am vedea vreodată, o
să-I spunem: „Aşteaptă un pic, să-mi termin treaba!”
De aceea, pe cât putem, să cădem la picioarele
Dumnezeului nostru! Vă rog, copiii mei, să ne iubim
chiliile. Toţi sfinţii au făcut şanţuri în chiliile lor cu
e tniile. La alţii le-au putrezit podelele din chilie din
cauza lacrimilor vărsate înaintea nevăzutului Dumnezeu.
Ni ne vom asemăna şi noi cu aceşti oameni? Dacă nu ne
vom asemăna cu ei, atunci cu cine ne vom asemăna? Dacă
r*L~ om iubi pe ei, atunci pe cine vom iubi? Dacă ei sunt
<omenii împreună cu care am ieşit în pustie, atunci cu cine
sâ călătorim? Cum vom simţi că suntem părtaşi sfinţilor,
Jmpreună cetăţeni cu sfinţii” (Efes. 2, 19)? Să trăim astfel
in '-hilrle noastre.
Dacă insă îţi dau de făcut un lucru, atunci varsă-ţi
uj jarea. dar in programul de munca şi nu când ai tu chef,
u -and te apucă hamicia şi devii drac pentru tine însuţi.
Pen ri câ drac este cine vrea să-şi facă de lucru în afară de
t aţ a in care munca este pentru line o nevoie duhovni-
- -c adueandu-ti echilibru şi ajutandu-te să le rogi fie şi
emu minute. In ituatia aceasta munceşte, dar ia mai întâi
u .ni.r astfel încât munca sâ fie îmbrăţişarea lui
Dumnezeu, ii nu un blestem.
P urmaie. vei lucra, te vei vedea cu fraţii, vei
J r c ‘ ’ e Hi va da valoare şi măreţie, ceea
4U>
Despre pocăinţă
ce te va face înger în locul îngerului căzut este chtlu.

este meseria noastră, aceasta este învăţătura noa trâ
este apostolia noastră. Pentru aceasta ne-a născui ’i w
zeu, pentru aceasta ne-a renăscut şi ceea ce aşteaptă de ii
noi este pătimirea noastră, lacrimile noastre care sâ înmoaie
pământul de sub picioare de-a lungul privegherilor Je ap
te. Să ne rânduim viaţa noastră zilnică încât să pu'e:'.
locul şi timpul pentru aceasta. Mii de demoni dacă ,-ar zba
te în jurul nostru sau ar face hărmălaie nu \or putea : -
facă atâta rău cât ne face plecarea urechii la un sân- de-ai
nostru. Să fiţi siguri de aceasta. „Opriţi-vă şi cunoaşteţi ci
Eu sunt” (Ps. 45, 11). Nu există altă cale de a cunoaşte pe
Dumnezeu.
»»!*■»’|j« »|‘«
Acestea le-a spus celor ce au fugii din lurm. fiindcă

au lăsat toate ale veacului acestuia şi s-au pregătit re t i >i
urmeze Mântuitorului. De aceea, iubindu-i pe ei tu ira-
goste desăvârşită, Mântuitorul le-a spus: Sculaţi- J,
mergem de aici ” (In. 14, 31). [21, 4]
Acestea le-a zis cuviosul ucenicilor săi care pârli

seră lumea. E ca şi cum le-ar fi spus ca nu ajunge ^
fizică, ci e nevoie şi de ceva esenţial. Adică lume.: pe -.-in:
sunteţi chemaţi să o lăsaţi este împrăştie, ea, preocupai ea „u
ceva, orice poate să vă fure sau să vă atragă in clipa
sau în alta. ... , _
Stanlul Isaia M m * ™ « J » f T f ' ........
Sfânta Scriptură. Nu tfilcuieşte nici tipolou.. .
417-
Cuvinie ascetice
no'"1 Cuvintele Silnici Scripturi suni oarecum parte din g la

sul si suflarea Sfântului Duh, pe care le loloseşte potrivit cu
trehuinjele. Aşa cum voi vâ întrebaţi acum ce este lum ea,
lepădarea lumii, pocăinţa şi eu va spun ca nu ajung acestea,
ci trebuie să le lăsăm şi să înaintam, Ia fel spunea şi Dom
nul ucenicilor Săi: „Seula|i-vă, sâ mergem de a ic i” acolo
uiulc vrea Tatăl Meu.
Copiii mei, trebuie să ne ridicăm, pentru că ceea ce
facem acum în chilin noastră, în manastirca noastră, dac-o
cercetam bine, prin prisma lui Dum ne/eu, în cc Ici adică o
simte şi o vrea şi o cere Dumne/eu, ne vom co n vin ge că c
un somn adânc. Şi pentru noi sună cuvântul că sufletul
nostru trebuie să se scoale, să se trezească din som n pentru
a sc putea înălţa.
Unde îi ia pe ci când le-a spus: „Sculafi-vă, sâ mer

itau <h L.ici'\ dacă nu Ic ia mintea de la lucrarea veacului
acesta. ca sâ-i odihnească în împărăţia Lui?
Unde vrea Domnul să-Şi ducă ucenicii? Nu cumva

în cealaltă viaţă? Nu. Sensul nu este: fugi din casa tatălui
tau şi du-te la mănăstire, nici acela de a nu te odihni în viaţa
de aici, ci las-o şi du-te în cealaltă Ci chemarea este o
chemare a minţii, pentru că mintea stăpâneşte şi se uneşte
cu Dumnezeu. Mintea ucenicilor încearcă avva Isaia să o
atiagâ. să nu se împrăştie cu diieritele chestiuni ale vicţii, să
nu se odihnească nicăieri, sa nu semene cu cel care şi-a
rfilcuirca tipologica a Scripturii se bazează pe existenţa aşa-zîselor

tii ur ni tchiul Legământ, care sunt preînchipuiri ale unor evenimente
•au persoane din Noul Legământ, astfel încât tâleuirea Vechiului Lcuâ-
nwm M- facc m lumina celui Nou. Tâleuirea alegorică acceptă sensul"li-
i.i. nu ,.t mâi gineşte la acestea, ci caută înţelesurile duhovniceşti
mai malur *1 mai profunde ale textului.
-418-
Ix-spfv p*#c4mţA
pierdut dirccţia şi se învârte n v noapte t ţ i

drumul spre casa. Mintea trebuie >â *c ««dihacu
împărăţia lui Dumnc/cu.
Când mintea intră in tainele imp&ityh u
să-L întrezărească dc departe pe Dumnc/cu. *â~i
pc îngeri şi pe sfinţi pc e d e pe care ..ochiul nu fe*
atunci abia să spună; „Aici voi locui, c i im k U
lui Dumnezeu (Ps. I 3 l, 14). Prin urmare. no
auzim un cuvânt mai dulce, mai adevărat decâi
sâ mergem de aici*', până cc mintea ro»aqră nu s-a odiini p
nu s-a aşe/at în tronul ci din împărăţia ceruriior
Daca nu va avea loc această înscăunare. aîunu ..c
este sigur pentru noi.1 Dacă nu sc .j ucc iii^jur^rcâ *
Icmnă a egumenului, sau a împăratului. sau a episooţMiuu
vor lî aceştia liniştiţi vreodată } Cum poţi tu rămâi N&îfttl
şi sâ nu-ţi priveghe/e ochii şi inima să nu-ţi \crsc sinet
câtă vreme mintea nu ţi s-a aşezat in ceruri'
De aceea, întărindu-i. a spus . nu * lisa
fam. ci voi veni la voi".
Mă duc, a /îs Domnul ucenicilor, dar nu \1 tulburaţi
pentru câ mă voi întoarce. Sunt Tar.:! vostru. ln*aU:».<rJ
vostru. Fratele \ostru. Mă vor râst gnir da iu •â w*: —
\oi veni şi vă voi asigura cele trebuincioase reuşiun.
nării voastre în ceruri. Numai să nu uitaţi ci uu n—1cvi'd
alt drum pentru ca \oi şi mintea voas
crucea.
..C e l ce n u p o a rta cru cea sa ca x!:

n it p o a te s â - M i fie u c e n ic *Lc. 14. - D espre i t t r e '
s p u n e s ă o p u r tă m , d a c ă KM ca m i* p n n g jţz e um m t
una şi sâ stăruie in virtufi. ca sâ nu coboare de pe ------
adică din infrânana de patimi, până nu le tau
ză) pc ele şi învie nebiruite
Cuvinte ascetice
După cum se joacă cineva cu bastonul iii mână, tot

astfel şi Sfântul se joacă întru adevăr cu Sfânta Scriptură,
pentru că i-a pătruns înţelesurile şi-a botezat inima in ele,
le-a trăit, le-a însuşit.
Când Domnul spune că cine nu-şi ia crucea pentru
a-i urma nu poate să-I fie ucenic, despre ce cruce vorbeşte?
Se referă la faptul că mintea omului nu trebuie să se opreas
că din priveghere până va stărui în virtuţi, se va întări de
plin în ele şi va rămâne pe cruce. Când vreau să pecetluiesc
un înscris, îl pun pe o suprafaţă tare, deoarece voi apăsa cu
putere pecetea Tot astfel trebuie să se întărească şi mintea,
încât să poată neîncetat să fie pecetluită de Duhul cel Sfânt
Care să-i lase întipăritura Sa, virtuţile, revărsarea razelor
dumnezeieşti.
A nu coborî de pe cruce înseamnă înfrânare de la
patimi. Mintea nu trebuie să coboare de pe cruce până ce va
dezrădăcina patimile şi va deveni nebiruită, înfloritoare şi
cu bună statornicie.
Cunoscând Stăpânul nostru, iubitul lisus, că de nu

va părăsi omul grija de toate, mintea lia nu poate să urce
pe cruce, a poruncit să se părăsească toate cele ale căror
legătură şi prilej coboară mintea de pe cruce. [21,5]
Nu vă poruncesc - zice avva Isaia ucenicilor săi —să

părăsiţi păcatele, pentru că aceasta se presupune de la înce
put Daca însă faceţi numai aceasta, veţi cădea iarăşi în pă
cat Chiar dacă vă veţi spovedi de mii de ori, veţi cădea în
aceleaşi păcate cu şi mai mare împătimire. Şi într-adevăr pe
cât se spovedeşte cineva, cu cât mai mult har primeşte, cu
atât mai adânc cade în păcat, dacă nu ia hotărârea să fie ca
un răstignit ce nu se mai dă jos de pe cruce. Pe cât mai mul-
Despre pocăinţa
te binecuvântări primeşte, cu atât n aj

decât dobitoacele necuvântătoare, m . ^ hur ¥
schima mică va fi şi mai rău, iarduă r , , , £ te !\ ?
schima mare se va demoniza Dacă prim . ' ’
preoţia. a.
tunci va deveni mai înfricoşător ş, decât den*-n. ' . •
ni el însuşi demon pentru alţii. Dacă va desem episcop yj
ajunge încă şi mai rău. Iar dacă întâmplător . a-.e -pe
nenţe dumnezeieşti, atunci pecetea vieţii sale va fi pfcMol.
Numai cine arc o adevărată cunoaştere a pacatului r* ate •
stea înaintea lui Dumnezeu.
Aşadar, pentru ca mintea să poată sa .
şi să stea acolo. Domnul a hotărât sâ se părusem*:j u
prilejurile care coboară mintea de pe em u
Te fac, de exemplu, portar. Dar pentru câ unii
bură inima, slujirea pe care ţi-am dat-o este pentrj ;:r,e .T.j
rea decât toţi demonii. Demonii nu pot să-ţi facâ atâta riu
cât îţi face poarta. Te pun la arhondaric, la bucătărie nju -
bolniţă. Slujirea îţi va crea legături cu diferiţi oameni Ce
altceva este simpatia, prietenia pentru un om. scris area ce
o trimiţi sau interesul care îl arăţi pentru cine a care .
pierde în oceanul păcatului? Legătură este. în clipa -cce*i
mintea îţi pleacă din cer şi aleargă la om. azi la acela. . t
la celălalt şi, în cele din urmă, trăieşti fară Dumnezeu.
Omul, munca ta, cartea ta, haina ta. erê e\
mintea sau înaintea ta e cu putinţă să de\ina priie, peru
coborî mintea de pe cruce. Aşadar. în cel .nai • *
dacă te afli, nu-ţi este de folos cât timp acccr: -
singură legătură sau un prilej care îţi coboară
îngăduie să ră m â n ă n e îm p ră ştia tă în cele
venit la El şi l-a ~is: H,V>. . .. w. .... Jir

îngăduie-mi m a i î n t â i ca. plecând ■
-421 I
Cuvinte asccticc
caso mea" (Le. 0# 611 D a i cunos< andul iubitul nostru

fiSu c i de vYrifii ji f Ucu
îprfij j spre ele şi prilejurile *t,r il K(,r tmiepărta de la t <m
e St CttVUU ii l <1* ’ " pe at ela i j I' ( c
zicând JHmemea. punând mima />< plug >s/ inumându se
%pre cele dinapoi, nu • te pntrnir pentru impârâfiu
cerurilor ' (Le. 9, 62 L
Domnul a spu^ cclui caic . <>ia sâ i urm c/c dur voia

m i rnlii si rânduiască ccic cHn casa sa. Vc/i-ţj dc treaba ta.
nu cţu pocnvit pentm Mine. pentru câ /.ici câ vrei sâ-Mi
urme/j ilar num ai U indatâ ţi-a /burai acasâ ca sâ ţi aran
c/1 socotelile Al femeie' Lasă femeia \ j copii? Lasâ co
piii Ai ttli? Laift pe UU A i c a s â 'L a â a a Ai probleme?
Lată problemele Oncc a 1 »t iu mişca inima es-
ic o kffetaft p un pr.lc) - ar tein; afară niin< ni nu
pur* mâna pc piut i uita inapţi tm Noi insa d t calc
un ne uitâm indârâl!
Acestea />*' apune, în* uţâttdihrte < / <el <e voieşte sa

intre in impar apa l.ui da* o nu v \n prcyuti mut uitai iu si
ne %â ura \iu frtbte fele rr titra % mima sa pre lume nu
poate sâ mire in imparului pe care a dorit o.
O uar in mân/isti? ea îl ,ir: ji mirai, daca se va

afla cel mai mic lu^ j atragă mima, VtCO
. vreo nedumerire, v f ) promisiune
mai îiiuIi de douâ parale, vieo pioblcma.
uu >pârâsc>0, ru< i uu sc punt problema
cerurilor I)c ce ! Pentru ta acest lucru
ta u iii câ este oâmantcsc.. are
. - greutate fa cade
r‘ ** il'. mi ;* ij Aceasta este o
Despre pocăinţă 1
leg» a Vieţii duhovnicii, iar m le „„ e

aibd dici vreo putere.
Sâ ne cercetăm pe noi, fraţilor, de suntem * * nu

din lume şi daca nu untem ne va pazi pe noi de cel i l r
[21. 6J
Sâ ne cercetăm, copiii mei, şi sâ vedem de ce iubim

atat de mult lumea aceasta, de ce ne potrivim cu ea. de cc
ne lipim cu atata lipsă de discernamant de ea, de ce deve
nim una cu dorinţa noastră, cu necazul nostru, cu foamed
noastra. cu pretenţia, cu aşteptarea, cu speranţa noastră. Da
ca mi sc face aceasta —zicem —, viaţa mea va deveni rnult
mai uşoară, dacă mi se dă deşteptătorul, mă voi trezi mai
uşor. ( neasul la care te-ai gândit, te-a atras, s-a lipit de tine.
Nu ţi-ai dat seama, dar ţi-a plăcut de el. Aşa cum ceara care
se lipeşte de veşmintele vechi, şi nu mai ştii exact ce este şi
trebuie sâ te uiţi cu microscopul, tot aşa trebuie să iei mi
croscopul ca sâ te cercetezi pe tine in adâncime, pentru că
dorinţele tale şi cele ce te atrag au devenit una cu şinele tău.
Sa ne cercetăm pe noi, fraţilor, de suntem sau ni
din lume. Sâ vedem, în cele din urmă, suntem ai lumii sau
ai lui Dumnezeu? Dacă suntem din lume, de ce să mai
vorbim acum despre pocăinţa, spovedanie şi celelalte. Toate
acestea sunt minciuni. Le spunem numai ca sa ne
satisfacem conştiinţa care ne acuză. Nu facem nimic a tceva
decât sâ mergem de pe o scena pe alta, dupa cum *e i '
sau sc deschide cortina. Totul însă are un slarşit., w
sfârşitul nostru va li îngrozitor dacă nu ne vom pocăi.
nu Ic von) lăsa pc toate.
11 'X,
Cm inu* ascetice
S j ne rcetfirn d e c i fr a ţilo r d a c a n e -a m îm b n tc a t în
H risfo s sa u nu. | 2 1, S]
Sa iui vă imaginaţi că, daca am venit la mănăstire,

am reuşit aceasta. Chiar şi noi trebuie să ne cercetăm daca
ne am îmbrăcat în Hristos. Dar nu ne-am botezat, nu ne-am
făcut monahi, nu ne-am uns cu Sfanţul Mir? Toate acestea
au fost nişte pecetluiri, dar vin obişnuitele noastre pecetluiri
ilnice pe care le facem noi cu gândurile noastre, cu
nădejdile noastre, cu reuşitele şi cu nereuşitele noastre, cu
strădaniile după virtute, cu vi/umile noastre, cu dorurile
noastre duhovniceşti care, toate, 11 acoperă pe Hristos şi-l
de braeă de pe noi
ia r H risto s sc cunoaşte p r in c u r ă ţ i t . (Y/W e ste c u r a t

.s/ lo cu ieşti in tru c e i curaţi.
Poţi să te încredinte/i că locuieşte cu adevărat IIris-

tos în line dacă eşti curat, neprihănit. Ieri se poate să fi fost
îmbrăcat în Hristos, iu 1însă se poate sa fi lepădat haina.
Ş/ m cei n e p r ih ă n iţi lo c u ie şte D u m n e z e u . Neprihă
nit. curat este cel neîntinat. Nu este cu putinţă să păcătuiesc
cu gândul, cu inima cu voinţa, prin lipsa, cu ştiinţă sau lata
de .ştiinţa şi sa spun ca sunt îmbrăcat în Hristos. Daca însă
păcătuiesc lată ştirea mea, fătă să înţeleg şi Iară să vreau,
atunci păcatul a lost şi este o ucidere a iui Hristos, o răs-
i ;nire a iui Hristos. existând însfi elementul atenuant al
neşiiinţei şi al lîuă-de-voii. Desigur că ani şi eu partea mea
Kispundere, daca neştiinţa mea şi lipsa de voinţă se dato-
r*a/.u pioprici mele neputinţe sau neatenţiei mele anterioare.
1 1 om beai nu şi dă seama că omoară si de aceea are cir-
IX'sprc pociintl
cunistanţc atenuante. D ar arc v rtis-puriticrc

că. îmhatăn(Ju->c. mintea lui i>i pierde ht
Tot astfel sc poate ca şi cu. din I
neascultarea mea dc a/i. din tulburare.» dc
inţa dc a/i. din nemeduarc.i cuvimului lui
lipsa dc rugăciune si cad intr-o Ingroţare « nwţu » „
sim ţire ii im m n şi nu ni»n înţeleg cc este picit, âBâcflh
iese şi sa nu înţeleg Această neştiinţă şi ocinţckgctt a mm
nu ma îndreptăţesc* iar hpsa de voie nu mâ tace ncviDo%«
\d |c e lt \ ul „neprihănit , r \ t o . *-e ionjdc^tc jxj
\ ei hui „cinstesc, ma st înţese Xcouao > .u adjcctroil
„slant ( t t y io o . După cum o uosjxxlmi ^ r â t i i.*\a
aşteptând un m usafir şi. după cc-şi rânduieşte nebunie a
tihna *i netulhurare, se aşca/â şi-l aşteaptâ. toi M ic >. cd
neprihănit isi pregăteşte casa, adică sufleiai .
este neim prî ştiai n u m a i ire nici o problemă. * a.
n ic i o necurăţie.Fste omul care nu aşteaptă : c a \ .^
decât pe D um ne/eu. Casa lui, sunetul lui v. e pc
care il aşteaptă, lut Hristos după caic ;an*c>!e IX
a d je ctivu l neprihănit are ş i înţelesul de . n. care v . x u
câ nim eni nu poate să intre inlâuntrui n>cu câ i a jiêpţi jh
episcop nu mat dai nimănui \v‘ e sa intre ' -
nu o m urdări, lo t astfel nici in nc • 1 - s-
nimic, decât C e l pe care 11 aşteaptă m inu .*
Curăţia, prin urmate, este s u r a Hcanvchii**
m intii şi trăirea prin minte a lui Hnsio*. cun: pumn
nu o curăţie tipiconali a trupului, a ■: • « * *
Vedeţi cât dc adânci suni învâ tu. e< . - ’ ;
noi, ce facem * Se poate ' i '
îndată sil alerge ca O l >ixnctfcM* jV ^ jZ S r t
t i m p cc d o r m e a , e u atât mai uşi ••• 1.
pentru ci nic. n o «ft-l coste ţ m mal,

va k v . s a u era n u m a i un ganJ •<
4J N
Cuvinte ascetice
esenţă, se simte nevinovat şi de aceea alcarga sa se spove

dească. Dar cănd doreşte ce\a, cănd se împotriveşte, când
se revoltă, când are interes pentru ceva, atunci nu se spove
deşte niciodată.
Altul se poate să primească o scrisoare sau o ştire
despre fratele său că vine peste două luni la mănăstire. îl
aşteaptă doua luni pe fratele său şi nu vine să sc spove
dească cu lacrimi pentru aceasta. Dacă însă îi vine un gând,
chipurile, \iclean, \a spune: „Părinte, am păcătuit Domnu
lui" \ i păcătuit Domnului? \ ei cădea în lucruri mult mai
rele. pentru că asta arată cum conştiinţa ta încearcă să evite
realitatea.
Cum sc vor cui aţa altfel decât nemaifăcând relele

pi cart le-au făcui '
Cum e cu putinţă să devii curat, să rămâi liniştit,

dacă nu te vei curăţa de toate câte ai făcut şi dacă nu le vei
mai săvârşi, daca nu vei păcătui iarăşi, dacă nu le vei mai
gândi din nou, dacă nu le vei dori? Numai aşa poţi să spui
ca te pocăieşti.
Aceasta este bunătatea lui Dumnezeu că în clipa în

care st întoarce omul dc la păcatele Iui, îl primeşte cu bu
curii şi nu-i mai socoteşte acele păcate, precum s-a scris în
E\anyhelia despre fiul mai tânăr
Cât de bun este Dumne/eu! Ce Dumnezeu avem şi

:e facem noi! Îndată ce se pocăieşte cineva, Dumnezeu îi
uită păcatele, îl primeşte. îl îmbrăţişează cu bucurie şi nu-i
mai socoteşte acei păcate , nu-1 judecă şi nu-1 întreabă des-
:>fe păcatele pe care le-a făcut.
-426-
Despre p>
V.n unii să se spovedească :i dă-, | u ,

detaliile: am făcut asta, alta. să \ ă mai , ( . ‘
să-mi iasă din cap. Desigur îi ascultăm, pentru â da
asculţi pc vreunul şi îi spui: Bine, ştiam a-t» . '
se întunecă sufletul Adică nu-1 interesează cu adevărai
vrea Dumnezeu, ci să-şi facă treaba lui. să le spună p ■
să simtă că s-a lămurit subiectul. să-L înşele pe Dumnezeu.
Dumnezeu însă nu întreabă despre trecutul tău Te
primeşte. Când? Când te vei pocăi. Vedeţi ce frumos >pune
,,Aceasta este bunătatea lui Dumnezeu că în clipa în care -a
întors omul de la păcatele Iui”. Nu spune când încetează :
păcătuiască, ci când se întoarce. Ai vizitai o casă jtrăiră
te-ai întors la casa ta. Ai lăsat-o pe cea străină. Omul adică
simte că nu mai are nici o legătură cu ceea ce a făcut r..n-
te. Atunci începe adevărata viaţă. Atunci încep drepturile
noastre înaintea lui Dumnezeu. Dar în măsura în care nu
ne-am întors, ci încă mai cădem în gânduri, dorinţe. \c;ri.
înseamnă că bunătatea lui Dumnezeu, dragostea Lui es:e
ceva nefolositor pentru noi, pentru că nu poate să ajur_~
până la inima noastră.
Dar când a bătut la uşa lui pocăinţa, n-a amâna

primirea ei, ci s-a întors la tatăl său cu smerenie, lasou
toate voile sale cele trupeşti. Căci a ci t jit tatăj
este milostiv şi nu-i socoteşte cele ce le-a făcut. su < ■
tatăl său a poruncit îndată să i se dea veşmânt,! curat** ,
am ina înfierii (Lc. 13, 11-1-)*
îndată ce fiul risipitor^ dfct

a zis: „Lc las pe toate *1 nia in luniinoasi a
ajuns, tatăl I-a îm b ia t şi £ f;)S,
curăţiei şi inelul ^,U1 ‘ ^ jj„ ikvi
făcut neprihănit, deşi sc
-427-
Cuvinte ascetice
petrecuse cu desfrânatele, ci i-a spus: „Şc/i aici, copilul

meu, altcineva o sâ înjunghie viţelul ccl îngrăşat, altcincva
\a aprinde luminile, tu şezi liniştit aici, tu eşti copilul meu,
nu eşti un străin". Adică i-a dăruit viaţa păcii, a netulburării
şi a înfierii.
Acestea Ie-a spus Stăpânul nostru lisus Hristos,

învăţându-ne câ, daca ne întoarcem spre El, trebuie să pă
răsim întâi hrana porcilor şi atunci ne primeşte ca pe unii
cc ne-am făcut curaţi. Şi le-a spus acestea ca să nu zăbo
vească sufletul, zicând: „Când mă va auzi Dumnezeu pc
mine?” Căci ştie Dumnezeu timpul când e vrednic cel cart
cere să se bucure de mântuire, şi atunci îl ascultă pt el
degrabă. Să ne întoarcem, deci, cu toată inima şi să nu ne
descurajăm în a-L ruga. Şi El ne va auzi în grabă.
Dumnezeu a spus toate acestea, zice avva Isaia, ca

să pricepeţi cât de plin este de iubire. Dumnezeu te aşteaptă
la răscruce, poate, şi după ani, te vei întoarce. Un astfel de
Părinte a\em, iar tu stărui în propriile tale visuri, socoteli,
idei, pretenţii, preocupări? Atât de naiv îl întâmpini pe
Preabunul Dumnezeu? E de neînţeles ...
Când omul nu are încredere că Dumne/eu îl va pri
mi îndată, ci crede că îl vor împovăra pe mai departe mari
po\eri, îl ia akidia, melancolia, şi continuă viaţa sa păcătoa
să. Nu, /ice avva Isaia, scoalâ-te, nu te teme şi vei primi
imediat ce doreşti. Auzi-te-va Domnul, dacă sufletul nu ţi
se \a umple de akidie. Dar atenţie, nu aştepta roadele pe
moment. După inima ta, după pocăinţa ta, după curăţia ta,
va fi şi răsplata lui Dumnezeu. Nu spune: „Unde eşti,
Dumne/eul meu? îţi slujesc de zece ani şi nu mi-ai dat
nimic! „Ce importanţă are că-Mi slujeşti - răspunde
Dumnezeu - ţi-am cerut Eu să Mă slujeşti? Eu nu ţi-am
Dc\pnr podind
cerut să Mă slujeşti Ţ,.4tn ^ (

neîmprăştiat. minte văzătoare ifc Dumnezm
Nu protesta, zicând: ..Unde cţti Du
Ma ro- m nu mi Te-ai descopem mciod*!.”,
nici o bucuric. nu mi-.u impln i ■ ,,,
Ţi-am cerut sănătate. \Ii-.n dat hojJi.
Mi-ai dat moarte. In cer virtute inu
Dumnezeu eşti Tu?“
Nu. nu -jândi niciodată aşa. Ştie
inima ta va îi încăpătoare inc*} n**u pnmît
înscamna ca mima la înca nu î n c a p e Im n u este « l y p w k
aşa cum pui multe lucruri .* un i >c iv ... . inu-un uc
sa nu mai tic nici un lo t gol N ici a e r nu r - a l e > . . . r *
mima la şi \rci să încape D u m n e / c u . :v Cjrt nu L Inciţi
corurile?
.Îndată cc voi vedea, copilul M c ............ —
potrivită. te asigur ta nu voi întârzia nici un nur uf ca si-ţi
împlinesc dorinţele, aşteptările, uêie f~.v dumnezeii
îndată le soi tace"
Dentistul iţi face o injecţie >1 -nte.tp-
tace operaţia D acă ţi-o face m iedul te c. /hs e . .lure^
şi-ţi poate sparge dinţii. \>a >i Dumnc/eu .........
potrivită ca sâ vină să-ţi lumineze cuc-: •
întreg raiul. Cele după care ai tâniit «nu. J.'i. trr. --r-
două/cci. cincizeci de ani. Ie vei pnnu intr-t -
Dacă c m ni sau căutim sau -<;" /■ ^

fraţilor; cc căutam sau ce i c n n
venit la prietenul său Li ffiiczui tiopfli* <* u .
„îniprunmtă-nui cu trei pâini
prieten de pe drum i Ic. II..
-429-
Cu\ intc ascetice
Daca deci te îuftlişczi Domnului şi ceri sau baţi,

trebuie sâ baţi cu răbdare, să nu te grăbeşti. Cine se gră
beşte, nu-L iubeşte pe Dumnezeu, ci doar voieşte să-şi
satisfacă curiozitatea, scliviseala, îngâmfarea, bunele dispo-
iţii. \ rea să-L ispitească pe Dumne eu. Am o problemă şi
vreau ca Dumnezeu să-mi dea răspunsul printr-un semn. De
nu mi-l dă, pun eu un semn. Mă uit încolo şi dacă zboară o
pâsăruică înseamnă că Dumnezeu a trimis-o, şi îndată
primesc răspunsul de la Dumnezeu. Aşa suntem noi oame-
nn. In realitate urmărim să ne satisfacem şinele propriu.
Nu, zice avva Isaia, nu te grăbi, dar sa ştii ce ceri. Să
ceri Duhul Sfănt. Să ceri netulburarca duhului tău, curăţia
inimii, neîmprâşlierea privirii. Atunci Hristos întreg te va
îmbrăţişa şi pe tine ca pe fiul cel risipitor. Când te îmbrăţi
şează cineva, să nu-mi spui că nu-ţi dai seama. Hristos te va
îmbrăţişa când o \ ei cere cu adevărat. Copilul meu, ne spu
ne Dumnezeu, dacă nu te am îmbrăţişat încă, este pentru ca
nu .:i \ rut.
Sâ aruncam deci, fraţilor, dt la noi lenevia şi să ne

pregăiim spre această îndrăzneala. Şi de va vedea
Dumnezeu răbdarea noastră, ne va împlini cererile noastre.
[21,9]
Să lepădăm deci lenevia şi să dobândim neruşinarea

celui care a mers în miez de noapte la prietenul său şi i-a
zis: dă-mi trei pâini (Lc. 11. 5-6). Ştia el ce caută. Aşa şi lu,
ştii ce cauţi şi de ce cauţi. Motivul pentru care ceri ceva
sâ aibă legătură cu Dumne eu şi cele pe care le ceri să fie
Jin cele pe care le dă Dumnezeu.
Vii, de exemplu, indignat pentru câ nu ţi-au dat
asul potrivit ca să găteşti. Ai fi putut să ramai liniştit, să iei
1 ul au sa-ti spui că nu îl ai, şi să mergi Ia egumen sau la
■430-
I Xr' prc pucâmţj
c p i t r o p şt sa-i sp u i ca nu pc,|, .,v ,

C el p u ţi n -'i: „ D o a m n e . I i s u s e H r w , a , e ’
c â n d î n l ă u n t r u l iau fierbi şi t , întreb, de’« imiuS S
a tu n c i pc c a r e H ris to s il c h e m i 1 Aşadar • t
p e n t r u D u m n e z e u . Dc asemenea. i
d ă D u m n e / e u . L ucrul acesia are importanţi
noastră viată.
Sa luptăm deci, fraţilor, împotrivii

rupem de la noi linţoliul 'întunericului, car, o.v uiuirta $,
vom vedea lumina pocăinţei. Să cîiştii'ăin in nm fu SIun., ji
Măria, care sunt suferirea răului $i plânsul. |21. lu|
C u linţoliu se învelea mortul. .Să rupem.

linţoliul şi, d a c ă s u n te m liberi, sâ dobândim nu o lemcic, ;i
d o u a , pe M a r l a şi M a n a , care sunt reaua pătimire >1 plânsu!
\ w a Isaia ne da aici o interpretare alegorica V..-\ *
î n g r i j e a să -l s lu je a s c ă lui Hristos şi cerea ajut
M a r i a î n s ă ş e d e a şi asculta cele tainice, duho nu c?i
ne d e s t r ă p u n g e r e cuvinte ale lui Hristos. Gri a Marttr .
tru H r i s t o s era o osteneală a trupului, care este r c a u , \ît
re, iar M a r ia , care şi-a ales partea cca bună. esic
R e a u a p ă t i m i r e înseam nă să se considere cinema pe
c e v a n e t r e b u i t o r şi să îngenuncheze, sa iaca aJ-ivi.u^
p o d e a cu m e taniile lui. Plânsul sunt lacnimU.
c u lo r ii o c h i l o r din pricina multeloi lacrimi.
Care p U n i •C
L az*. a d i J m i n m <*....... ’ '
proprii.
Fâşiile som bemilf * l“ « a e“ c“ ‘ fţL n »

tii. Ia. * « . reaua patimi* ii !»**'■ “
-431-
2
Cm inte ascetice
Marti şi Maria. pe Lazărul tău, mintea ta. care este legată

cu multele cordele ale \ oilor tale. \ oile noastre sunt corde
lele cu care ne legăm pe noi înşine.
Şi a stfel E l îşi fa c e m ila ş i le în vie p e L a ză r, c ă c i

esit p r prii lo r să ta că sa f it le g a t L azăr. D a r c â n d L a z ă r
csîc cifbt n:i. .\c fa c i văzu tă râvna M ă riei ş i a M artei.
Hristos îşi arată mila. îl înv ie pe Lazăr, dar le lasă pe

Marta şi Maria să-l dezlege, adică reaua pătimire şi plânsul.
Care este sensul? Dacă vrei să-ti* eliberezi mintea de lesă- o
turi si sa-L simii pe Hristos ca eliberator, atunci osteneşte-te
c reaua pătimire şi plângi. Dacă încă zaci în păcat, în pa
timi şi-n nepocâintă, dacă mai cazi în cele pentru care de
mii cc ori te-a: pocăit şi ai plâns înseamnă că nu vrei să te
slobozeşii. Glnd \rei. ai grijă iarăşi să nu-L ispiteşti pe
Domnul.
ne luptăm deci. fra ţilo rr d u p ă p u te r e a n o a s tră şi

Sâ
Dumnezeu tu \ uia du pâ m ulţim ei m ile i Lui.
Să ne luptam. îraţii mei. potrivit cu puterile noastre

şi Dun nezeu ne ' a ajuta. Numai să ştiţi că nu răspunde în
: şi- acelaşi fel tuturor. Altceva îţi dă ţie Dum
nezeu, altceva mie Mie imi răspunde după un an, ţie după
trei. ai tuia după douăzeci.
ieşit trălucirea soarelui şi a h a strălucirea

lunii fi stea de stea se deosebeşte îti strălucire (1 Cor. 15,
-il dur sunt intr-o unică sfântă tărie.
Nu voi să fii ca celalalt, nu-1 invidia, nu dori sâ ai

roadele lui pentru că Dumnezeu dă fiecăruia o sfinţenie di-
-432-
Despre pocăinţă
ferită, o reuş.tă diferită, desfătăn difeme. alte trăm « f»

ţie de cât de încăpători suntem şi cât de m \t Zr 3 Q
Intr-adevăr, tu nu eşti ca celălalt - el este ma. m arT ^
sfânt, tu pan mai mic, el are trăiri, tu mai puţin - dar nin*
nu este lipsit de slavă. Intr-adevăr, alta este strălucirea soa
relui şi alta strălucirea lunii şi stea de stea se deoubqu in
strălucire, dar toţi au parte de slavă. Sla-a. sin . • .
împărtăşirea energiilor dumnezeieşti către om.
Dumnezeu lucrează m toţi, nimeni dir; cei
şi cer nu \a rămâne sărac. Douăzeci de am să nlT!-:
douăzeci de ani să fii fară o leţcaie duhovnicească. d^r la
sfârşit vei lua slava dumnezeiască şi \ei străluci. M iul
care Sfântul Isaia le leagă pe toate este uimitor. Toate ncr-t
singură propoziţie!
Pe mine Dumnezeu m-a auzit şi mi-a d.:t des:1in
duhov niceşti. Pe tine încă nu te-a auzit, deî plinei, pe celi-
lalt care nu plânge - şi poate câ nu \ a plânge niciodată -; :
nu l-a auzit. Altul se luptă douăzeci de ani ca >â lerece mâ
nia şi tot nu scapă de ea. în timp ce altul si-j lep^:-^
într-o clipă. Toţi însă sunt stele care au o diferi.â Ntr.1 u^re.
dar sunt într-o unică sfântă rărit. Cu toţii suntem pe cern!
lui lisus, în cerul pe care ni l-a deschis lisus, în sânul Bi>e-
ricii, în raiul lui Dumnezeu. Cât de faimos indepAnej^ >
scăderile şi mândria şi dezamăgirile, obraznic j in „urc
poate să cadă cel credincios.
Şi slava lor şi cinstea lor este j Lm

până în veac.
Strălucirea mai mică sau mai m a r e ^ ^
sunt cinstea lui Dumnezeu, pentru * < ^ £ £ 3 «*-
ugă propna sa lumina şi a*t t ^ raza *we-
tru. Când pui oglinda in soaie,
Cuvinte ascetice
lui. Dacă pui o haină o absoarbe, iar dacă pui alte obiecte
absorb căldura, şi încălzeşti acolo unde vrei să încălzeşti.
Exact aşa se întâmplă şi cu noi în ce priveşte părtăşia noas
tră cu Dumnezeu.
Câtă linişte răspândeşte avva Isaia în inima omului,
câtă odihnă!
Nu am văzut nici un om în viaţa mea care să fi cerut

ceva de la Dumnezeu şi să nu ia. Numai dacă n-ar exista
Dumnezeu, s-ar putea întâmpla aşa ceva. Ba încă e mai uşor
să spunem că nu există Dumnezeu, decât să spunem că
Dumnezeu n-o să-mi dea trăirea duhovnicească pc care o
cer. Dumnezeu nu ne-a chemat la nimic altceva decât la îm
părăţia Lui. Dar dacă nu-L simţim şi nu-L trăim pe Hristos,
care este împărăţia, cum vom fi nişte îndrăgostiţi? Este cu
putinţă să iubeşti ceva când nu-1 cunoşti şi nu-1 vezi? Ceea
ce prinzi în mâinile tale, ceea ce văd ochii tăi şi ce plămă
deşte inima ta, aceea iubeşti. Dacă până acum Dumnezeu
nu ne-a dat părtăşie cu cele ale împărăţiei Lui, dacă nu ne-a
dat bucurii duhovniceşti, este pentru că nu le-am dorit, nu
ne-am luptat nu ne-am zbătut pentru împărăţia Lui. Să o
urmărim.
Acest lucru însă se reuşeşte cu trudă, care însemnea
ză viaţă în tăcere înlăuntrul chiliei. Am devenit monahi ca
să ne Îndestulăm in chilia noastră de priveghere, de rugă
ciune, de plâns, care e cel mai dulce lucru din lume. Iarna,
noaptea noastră ţine nouă ore! Nu putem să-i dăm lui Dum
nezeu cele două. trei, patru, cinci ore şi să ne odihnim puţin
dimineaţa? Am putea şi şase ore să priveghem şi, dacă ar
-434-
pocăinţă
exista mai multa râvnă in mănăstirea nfJMlrt _ _____

iiconomisim
r n n n i n i s i m îîncă
n c işi mai multe ore in n ,-...
“ " * ,• .,
^ P«ea a
lităţi prin care întreaga noapte să ă-im rt»xji-
zeu.
zeu, deoarece.
deoarece într-adevăr t Lui ii şi■apart;ne. * ****
In psalmul 103 se spune câ omul nta luciBMi „
noaptea se odihneşte. Dumnezeu a tăcut ziu. m i n m
iar noaptea pentru odihnă. Dumnezeu îl odihnest *p* - "
odihneşte nervii, trupul, sufletul. Fiarele săibê ^
ziua şi ies noaptea şi-L strigă pe Dumnezeu, c c r â r , n i
nea lor. II slăvesc, comunică cu El (Ps. 103. 20-23 Cerere
noastră este noaptea. Şi dacă nu strigăm astfel, dscâ nu
plângem şi nu ne îndurerăm, ce mai putem face?
Când cineva hotărăşte o astfel de viaţă, la început
întâmpina o anume dezamăgire, deznădăjduire. pentru ci
inima noastră este închisă, astupată, aşa cum bip mu '
mâncare în gură şi ţi se pare că te sufoci. Tot astfel păţesc ?:
sufletele noastre şi nu-L mai încap deloc pe Dumne/eu Ir -
mile noastre sunt închise pentru Dumnezeu, fiind legale de
alte lucruri. închiderea inimii este o rupere şi o îngheţa e
Inima noastră este spartă, împărţită, dezbinată între m:e
de nevoi, probleme, căutări, interese. Este farâmiţ&ia $.
când vrei să aduni bucăţile acestea, nu poti. E c.: >i cum a:
aduna bucăţi de gheaţă fară să poţi să le uneşti ca să tac
cata iniţială. Inima noastră e îngheţată bocnă pentni D.;
nezeu. Dar când omul face începutul şi nu se îndrepţâţci
şi rabdă, stăruie, atunci, în ciuda fărâmiţării >i itv e
inima i se va deschide şi-L va găsi pe Dumne eu.
Cei mai mulţi, când văd cat de mgm.....
rarâmiţată le este inima. întreabă: •
nu-mi spune nimic, nu simt nimic ^ . ....
inima ta nu simte nimic, acesta nu-i un *■
dimpotrivă este #l *,n r,, CJ*
inimii tale. sa-ţi sporeşti m-ci.u
-435-
(
Cuvinte ascetice
faci aşa, simţi încet-încet ca inima ţi se deschide. Pământul

uscat pe care cade ploicică îşi deschide încet-încet porii şi
absoarbe ploaia. Tot astfel şi harul lui Dumne/eu* ca o alta
ploaie, coboară din cer în inimă şi-i deschide porii.
Toate le face Dumne/eu, numai să stărui în osteneala
mea, în plânsul meu, în căutarea lui Dumne/eu. Pământul
care primeşte ploaia începe sâ rodească încet-încel. Tot aşa
se întâmplă şi cu sufletul nostru care primeşte harul ca pe o
ploaie şi încep sâ rodească seminţele pe care ni le-a semănat
satul nostru, mama, tata, vârsta copilăriei, visele noastre,
Stareţul nostru. Seminţele încolţesc, cresc, înfloresc, rodesc.
Prin urmare, toate câte ui le-a dat Dumnezeu, dacă
nu ne luptăm, rămân în noi şi nu încolţesc. Adică nu mă
unesc nici cu Stareţul meu. nici cu cărţile mele, nici cu
)umne; eu. care m-a cultivat. Nici cu tata, nici cu mama.
S-ar putea sâ-i pomenesc, să le fac parastase, dar totuşi nu
iese nimic, rămân o simplă sămânţă aşa cum am că/ut odi
nioară în pământ. Voi putrezi, dar nu voi rodi. De aceea
toate mi se par străine, îngheţate.
Dacă nu te închizi în chilioara la până ce ţi se va
deschide inima, chiar şi după ani de zile - va veni însă şi
ceasul acela - n-o să-1 simţi nici pe Stareţul tău ca pe Sta
reţul tău. nici pe tatăl tău ca pe tatăl iau, nici pe Dumne/eu
ca pc Dumnezeul tău. Va fi Dumnezeul lui Vvraam. al lui
Isaac. al lui laco\, adevăratul Dumnezeu al Bisericii, Mirele
miresei, dar nu \ a li niciodată Mirele tău.
Aşadar, ne-am predai inima lui Dumne/eu, ca s-o
deschidă 1 1 şi-o \a deschide celui care stăruie, luptă, nu se
răzvrăteşte, nu se împotriveşte, nu esie nerăbdător, ci ascul
ta ( tiui care aşteaptă răbdător şi ice: va veni şi ceasul
acela Şi într-adevâr. ceasul \a veni! Cu neputinţă sâ nu
\ mă! Alltel. Dumnezeu nu exista. Dacă există, alunei există
-436-
Despre potenţi
şi această clipa în care Dumni /t u

va (levent
meu.
Cum este cu putinţă ca lu , ....
lucrarea lm Dumnezeu, necrezând in ..............
Lui? Pur şi simplu eşti puţin credincios m|erw Mnu
suien, să te închizi în chilie. Eşti unul caic adoră d Z
picior peste picior, iubeşti beţia vieţii «lei minc.no** v.nu
iubeşti osteneala pentru Dumnezeu.
Când aştepţi aceasta clipă vei vedea cj nu s-au
chis înca cele cereşti ca să-L vezi pe Dumnezeu. a
put sa cada ploaia. \ e/i norii, vezi cerul întunecat care-si
aduce ploaia* înca nu-L vezi Dumne/eu. Iţi vezi : rruie
furtunile, nevederea lui Dumnezeu, miile de dori nur nesaii*.-
tăcute. In realitate începe deschiderea inimii late şi ir ;cp j
absorbi, Xceastă deschidere şi această absorbţie este un uid
de logodnă care va aduce deschiderea cerului v brutul Mi-
relui în sufletul tău. Se va deschide ccrul $i a v uv
tine Stanţa Treime.
încă eşti nesatistacut. ceea ce înseamna
satisfacţia ce vine din credinţa în Dumne/eu. încep:.
să iubeşti noaptea, să doreşti ca privegherea i.t ~e tre
fie de patru, cea de patru să fie de cinci, cea de ,snc
de toată noaptea. Ajungi de nesăturat si neobosit noapte
Nu mai vrei nimic altceva decât pe Cel pe care a-L •
că pe Dumnezeul tău. Pe Dumnezeul lău II cai; -;
inima ta. Acum începi sa simţi ca ai pe «.in«.\J
îndrăgostit şi ţi se răspunde cu dragoste.
' E c a Sicumaiaui,mS.e p » ŢV!.^ - - ■
!n d nu ştii- E parei ar f. umbta. o (W d U . « « J *
pe „„deva. Vrei . J ^ d
care adevilral. N-o la ins. S-a >cn u
tc ma, osteneşti „<„U. Irebn.e w
irehuie s3 simli >“* Hn* ' '
437-
Cuvinte ascetice
Hristos şi ca să-L primeşti. încă mai trebuie să rămâi orfan

ca să înţeleşi ce înseamnă tată, încă mai trebuie să lămâi
gol ca să înţelegi ce însemnă căldura şi ce înseamnă frigul
iernii şi că îţi trebuie haină. încă trebuie să rămâi urât, să fii
dispreţuit de îngeri, de demoni şi de oameni ca să înţelegi
importanţa frumuseţii şi să tânjeşti după frumuseţea nepri
hănirii. a Maicii Domnului, a Bisericii, ca să devină acestea
propriul tău veşmânt.
încă mai trebuie, copilul meu, să rămâi în beznă. Şi
când va începe să răsară steaua de dimineaţă, luceafărul, de
oboseală tu vei dormi şi nu te vei bucura de răsăritul ei. Dar
aceasta te va face să tânjeşti şi mai mult după frumuseţea
răsăritului. Şi va veni, cum am spus şi ceasul acela...
Să stăm în întunericul vieţii noastre. Să stăm în du
rerea noastră, în osteneala noastră în boala noastră, în nos
talgia noastră. în dorinţa noastră arzătoare, în visul nostru
încă neîmplimt. ca să continuăm şi să ajungem mai apoi la
împlinirea visului.
Cineva, deoarece urma să călătorească, şi-a chemat
lucrătorii, le-a dat bani ca să lucreze şi le-a spus că le va
cere socoteală la întoarcere Până în acea clipă a fost împre
ună cu ei. i-a urmărit, i-a îndemnat, i-a ajutat să rodească,
să-şi câştige mina, împărăţia cerurilor (Lc. 19, 11-27).
Ingăduiţi-mi. fraţii mei, să vă spun că tot aşa face şi
cu noi Dumnezeu. Pildele nu sunt pilde, ci taine ale
împărăţiei, care au şi nişte elemente vizibile. Dumnezeu
face aceasta în mănăstire la slujba noastră din biserică, la
studiul nostru duhovnicesc, cu Stareţul nostru.
Când sunt între voi, mă aflu numai şi numai pentru a
vă urmări zi şi noapte ce faceţi: încotro cumpăniţi, cum vă
lucraţi sau vă îngropaţi talantul. Vă asigur că pe cât văd că
privegheaţi şi vă osteniţi, pe atât vă găsesc înlăuntrul meu
Dar când voi nu faceţi aşa. când nu sunteţi preocupaţi de
-438-
Despre pocăinţă
mina, de talantul Domnului, nu pot să vă întâlnesc rv, -

aş vrea, oncat v-aş iubi, nu e cu putintâ sâ existe inh
adevărată părtăşie între fiu şi tată, dacă nu există
osteneala şi aceasta lacrimă înaintea lui Dumnezeu
Şi cand plec din mănăstire, plec cu simtământul '
am dat fiecaruia dintre voi o ţarină s-o lucreze sau un talant
şi v-am spus. „Când mă voi întoarce, voi veni şi \oi face
socoteală cu voi” (cf. Mt. 25, 19). Vă daţi seama cât de
mare îmi este bucuria când văd că v-aţi înmulţit talanţii şi
cat de mult mă doare cand cate unul îmi spune: ia-ţi înapoi
ce este al tău. Ce simte omul pe care-1 treci de la căldură Ia
ger, simt şi eu când vă întâlnesc atât de străini, crezând pe
deasupra că mă iubiţi şi că aţi venit pentru mine. Nu pot să
vă întâlnesc inima, durerea, privirea. Toate sunt îngheţate,
toate sunt reci. Şi pe cât mai îngheţat este cineva, pe atât
mai mult doreşte căldura, pe atât mai mult mă caută şi o
cere de la mine, pe atât mai mult cere. însă nu se întâmplă
nimic. Dumnezeu, în împărăţia Lui, a rânduit legi.
Mănăstirea este împărăţia lui Dumnezeu şi, prin urmare.
sunt lucrătoare legile duhovniceşti.
Când sunt în afara mănăstirii, încerc să vă întâlnesc
cu rugăciunea pe fiecare dintre voi ca să văd ce faceţi. Cand
mă întorc, deja ştiu cum v-aţi cheltuit timpul. Dar şi e
prima privire ce v-o arunc îmi dau seama ce o să
şi ce aveţi să-mi daţi din lupta voastră cand o ^mace
taţi unul iâte unnl la mine la chilie. Bucunţt voasnu tute
voastră, umplerea voastră de
toare cn ce a(i facur. Nn pot să va dan mnuc Aera
ceea ce aţi câştigat cu truda noapte, dar chiar si
Viaţa noastră pe pamant es nK<inoasiere a
această noapte a noastra,, ctar ^ ^ a i S l e cind
noastră de Dumnezeu, se * lucreze” (In. *4 0 ‘
vine noaptea când nintent nu poale sa
-13»-
Cuvinte ascetice
Această noapte a noastră, această zi a noastră, această etapă,

această viafă pe care o trăim în sărăcie duhovnicească. în
lipsă de înţelegere, în beznă, în păcat, este ziua pe care ne-a
dat-o Dumnezeu pentru ca, ostenindu-ne şi trudindu-ne,
să-L dobândim pe EL Altfel, nu va veni pentru noi acea
noapte care este ziua cea veşnică, ziua a opta (Apoc. 21,
23-25). Să ne luptăm, aşadar, în mijlocul întunericului. Să
ne folosim truda, lupta, inima pentru această zi.
Când \ă gândiţi la Dumnezeu, amintiţi-vă ca ne va
cere socoteală. Când îl vedeţi pe Stareţ cu voi sau departe
de \ oi, să ştiţi că \ ă urmăreşte şi că va cere şi el socoteală.
De aceea e ne\oie de teamă. Cu teamă şi cutremur să lu
crăm la a noastră mântuire.
Dumnezeu a făgăduit că nu va lipsi pe nimeni de
Duhul Său cel Sfânt Va veni, zice, ceasul, clipa, în care în
tregul popor al lui Israil se va umple de Duhul, şi „vor fi
Mie fii şi fiice’', şi vor fi proroci şi prorociţe care vor scoate
\echi şi noi din inima lor, şi nu vor putea să oprească
\alunle Duhului Sfânt. Va veni şi ziua de care vorbeşte
prorocul floil. 3, 1-2; 2 Cor. 6, 16-18). Pentru această zi ne-a
chemat şi pe noi Dumnezeu.
Să lepădăm lenevia noastră şi să tresărim şi noi ca
cerbii Duhul poate să tresalte în inima noastră precum
i/'orul apei fin. 7 38-39). Să ne amintim de asta atunci
când ieşim din chilie. Să ne amintim, când umblăm încolo
şi încoace că am ieşit din mediul firesc al vieţii noastre
care este chilia.
Ne aşteaptă un Tată, un Dumnezeu care vrea să Se
ascundă in inima noastră. Solomon a zidit templul, dar tatăl
ui. David le-a pregătit pe toate o viaţă întreagă. N-a lăsat
'wOli de ţară sau om pe care să nu le folosească. Cu trudă şi
cu osteneală s-au făcut pregătirile (] Parai. 22. 2-19). Şi
-440-
Despre pocăinţă
nouă altcineva ne-a zidit Biserica in inima ^

noi să ne ostenim. noastră. îărâ ca
Dar când Solomon a terminat temeiul - -i
mie. a îngenuncheat, s-a închinat lui Dumnezeu'!1 ’ " '
înlăcrimaţi, a spns: „are vei încăpea G * 1" !
Nu te încap cerunle cerurilor şi vei încăpea in aceaT
pământească? Vei încăpea î„să, pemnl ^ „„ n“
temple de lemn sau de p.atră, ci în inimile oamenilor
Dumnezeu va încăpea şi în propria noastră biserică,
da a ne luptam şi dacă vărsăm lacnmj. Dacă încă nu încape.
5ă spunem şi noi profetic: oare vei încăpea Dumnezeule in
inima mea, în biserica mea? Şi Dumnezeu va încăpea cu si
guranţă.
Avva Isaia avea dreptate când spunea că Dumnezeu

l-a aşezat pe om în rai nu ca să se lupte, ci să se desfateze
de dulceaţa paradisului, de vederea lui Dumnezeu. Dumne
zeu l-a făcut pe om fericit. Osteneala, lupta, războiul viclea
nului demon sunt rezultatul păcatului. Prin urmare. Dumne
zeu nu ne-a făcut pentru durere, ci pentru frumuseţe, pentru
pace, pentru siguranţă, pentru desfătarea care-o gustăm lan-
gă El. Dar din clipa în care păcătuim. L-am părăsit pe -
nezeu şi-am început să ne împletim viaţa cu tot «.eea ce v
în jurul nostru: plante, animale, mare, munţi, oameni. P ^
Ochii noştri privesc chiorâş şi nu mai au puterea sa pnu.a>-
că drept la Dumnezeu. De aceea. Dumnezeu ne potmo .
să ne întoarcem privirea spre El şi mdaţa -
toate. Noi însă ne iubim uscăciunea, pata c . ^
care o simţim înrădăcinată in noi şi.
-441-
Cuv inte ascetice
spre Dumnezeu Nevrand să facem voia Lui, m oştenim

veşnica despărţenie de EI.
Dar Dumne:eu, pentru că este iubire şi milă, nu ne
lasă să cădem în desăvârşita pierzanie. Face ce poate pentru
ca noi sâ biruim. Ne dă la îndemână durerea. Iubindu-se pe
sine. omul nu vrea durerea, ci tihnă şi odihnă. Deci pentru a
ne îndepărta de ceea ce \ oim şi iubim, ne dă durere, boală,
moarte şi îngăduie ispită. Desigur că niciodată Dumnezeu
nu ispiteşte. Dacă îngăduie demonului să intre în noi sau să
ne arunce în destrăbălare - căci o iubim face aceasta ca
sj înţelegem unde ne duce poziţia noastră, părtăşia noastră
la viaţa lumească, la \iaţa demonului şi pentru a-L dori pe
Dumnezeu şi frica Lui. Dar pentru că noi nu înţelegem
puterea fricii lui Dumnezeu, Dumnezeu îngăduie ispitele
care sunt un mijloc pedagogic. îţi poruncesc, de exemplu,
să vii la biserică, iar tu, pentru că moţăi, nu vii. Atunci îţi
zic: nimic altceva n-o să mănânci trei zile decât pâine. Tu,
slăbeşti, nu mai poţi să umbli în ziua următoare vii la
: serică. Vii, pleci, viaţa ţi se îndulceşte şi vrei să mergi la
biserică în fiecare zi.
Prin urmare, durerea este mijlocul pedagogic al lui
Dumnezeu, plasa pe care Dumnezeu o aruncă pentru a ne
prinde şi a ne trage spre Sine, aşa cum pescuim peştii. Du
rerea este pescuitul făcut de Dumnezeu pentru a ne aduce
lângă Sine. încât să ne temem puţin şi să-L iubim.
Av. a isaia insistă asupra Crucii lui Dumnezeu. Dar

jart acea: tă rică nu este proprie începătorilor spre a fi
povă uri pre iubire? Deoarece iubirea scoate afară frica.
-442-
Despre
Frica lui Dumnezeu este. des,oUr

pentru că, zice şi Solomon înţeleptul- i„
lepciunii este frica Domnului” (PilH ij\a. 11. 7 |# "cputul
j.* r ,*nV:-
seamnă că ea încetează vreodată. Sfânta Scrin uri - -
iubirea desăvârşită scoate afară frica fi ln 1 u 4
r « 1 r• ~ CUr Uu Kc
refera la frica începătură a înţelepciunii, ci la ea are
curge din vrăjmăşia, din lipsa îndrăznelii ş, a bune. c mvj-
inţe. Când iubesc pe Dumnezeu atunci îmi plec capd.
robesc Lui şi dobândesc îndrăzneală.
Prin urmare, frica lui Dumnezeu are o felurime ■-
înţelesuri. Frica înseamnă tremuratul inimii mele înainte
înfricoşătorului Dumnezeu, pe care-L simt ca periculos, ci
pe un călău, ca pe tatăl iadului şi nu ştiu ce să Le. Trenra:
cum tremura Adam şi Eva şi s-au înfricoşat şi s-au ascuns
(Fc. 3, 8. 10). Această frică o face să se sfârşească iubirea
Aşadar, iubirea este îndrăzneală şi alungă fric- celui
lipsit de îndrăzneală. Frica de care \ orbeşte awa Isaia este
întoarcerea omului spre Dumnezeu, simţirea măreţei şj
sfinţeniei lui Dumnezeu, dorirea lui Dumnezeu Insuv.. Ce
mare şi sfânt care să fie al meu. Această frică este înce
înţelepciunii.
„începutul înţelepciunii este frica Domnului
înseamnă că pentru a dobândi înţelepciunea dob^nces:
întâi frica. începutul înseamnă „capul”, principiul, lucra
tară de care nu există nimic şi de care ai nevo c
obligatoriu. Elementul neîncetat al \ietii duhovni*.sţ*i
frica lui Dumnezeu. De în d a t ă ce o pierzi. c , „
Dumnezeu se xa strica. Principiul Dumne. e ^ Fata
Puteţi să vă imaginaţi pe Fiul tara Tatăl st. . -: -
Principiul zidirii este lisus Hnstos. Pute. ** _
zidirea tara lisus Hristos? E s t e cunepu ^ ^ yabeţie
vreodată viaţa duhovnicească tara tru - -
... . V v c . v ‘ •-•'v -X • ie a v Vech iulu i Le-
> \\^ TC
P tir arr:îart\ c. .in: a „n:i' — >Av:e ar'a a f: ca"
;c> > >c—*ficâ frcc . c. ra 'rit. P e ce
v. 5si . cs rna îr/.a: m ea > (o: : Tip.:. ;... :j-|
v vc^ c. ' ~ \ T:gÂiuie.<te c i . ve .
ea < . w . >?. ac v'oi'iŞti t:.î murala, vc
aiva :_ ?ararc. c. : " lor. - >' ic or, a clit na: lor \ e
- . _ ' -v ' .. .v i’ar.e. c. e este 1
/V ; . ' . . _:::.'epc:- depciurăi este -'ic., u
. .. j: cc cvi>;erţc c .. ' via;.
_ :'• c; x . an: :..k c. .'. :< ie:ea v ^ r.e :i ..n r'cator
cu . . ~e _re<: cc L\. ” . c. c.icâ ;e terr. ue
? . •■..._ - că :e c' . .>: h E>. nê'cu. uacâ te întorc: .
. .. . ;>.c cec c.. _ " c. hoîârăj-
ie-:c sâ
■ - ' . .;>:! " :v...\ia ităn c.* >â coMnvieascJ
- r— V i D_ .'ccu. c a r ti: :s:~ ... '. ca «.’.e . ~u-
~ -Je .. i V. e ' • Uvul fmui ^ c. ai.
-- - - >te. a - >ved. ie \ ş îr p.>.. r cân *
& T oae aduc fesei lua Dumnezeu Dar nui cu s^
- -- - *a:e cu > ca < r re^ rre.e :e:
lai Dumnezeu. Aşa oim ai sui în faţa lui Dumnezeu dacă
L-ai vedea, lot aşa s i stai în fiece clipă. Aşezarea ia îr. .
Lui să tle sta to n u d ou felurită. nu schimbătoare, nu pretai-
~ - — • — ■- - -. .. ^re^te ircct- *.cei. sc cui-
a r frica lui Dumnezeu devine proprietatea ca pernu-
oooQ staottdispozipe şi lucxşue a voinţei.
-444-
C-ire e<te eeătura
I- 1ot cu textul Sfântului1 rP»,
j \ api. care M p
'O .rc...... iha >!a\ .> ji
P o t m it p « d e, lucrătorilor, p c ^ d m _____ _ ■ ~ -
. . . din c e a su l al u n sp teieeefca a p n n a - — , r ? v
Adică noi top. mici şi mari, pocăiţi nui devreme»
târziu, odată ce t*e dăm lui Dumnezeu, ne kare
>ţintă lânc, adică pornim aceeaşi ptaă» h M f e i
iru rilor. Fiecare însă, pc<nv c ce a flcm $ dktsfept )m
Hn>to>. dobândeşte înlăuntrul sin d su ii dnkowlQttib e s t
Aicâtuiesc propria s i >L\:
Si n o\ emp s
• .s >rre • ... . . *• , ar ce i ... uer?e dc - . -
-• ‘- - ■ ; > . v . . vi creşfc c M
'■'•vi'v - -• Jc ,'S: s StC >!la ^'ăr-Ăstinc.
ci ' . alrâ. irnbâtrinit în păcat uroc. in
" c ' .. ' *: cioe ' .:. V: . -±t\> {-
c..<- . ire \ r . 1 in / 1, ■ v u i rcurvz > pc
c.
V . ~ esc îr nilr.Is: L\.: rr ± rrrr^:
educ e. al si » '1 ce L P-r ne run^r*.
esccpe . v.„ •.". .J.. . - -•
Merce s ' ■r ^ 3- —
N, a i i . V »- V. V••^ VN. V ■
s i >coau Lcr.rni. •'* •• v v

■ ■’
pierde credinţa cu uşurinţă, lesne ezită, lesne >e d a * *
ie<ne îi u n rânduri: NU iubeţe sau no n ă +
O sâ pot sau nu s i mă a>? ? M i >t * * * ”
este un;*- dar fiecare a dobândit altă
Pu; n ii util. ~ • ■ce. a • •
L li ,
* iv-CUC -
. . , . . r , s r , v / n , > r r C v i i . f — *” **1 1 v M
miri - tos* intru cunoş

nu e<te o adevăraţi l u p t ă - u *
4
Cuvinte ascetice
cu atât mai mult ni se umplu sufletele de Dumnezeu şi de-

venim strălucitori. Aşa cum ne arată pilda talanţilor, unul a
primit doi talanţi şi i-a făcut patru, altul a primit cinci şi i-a
tăcut zece. Asta înseamnă că Dumnezeu a dat unuia un
talant şi altuia cinci, în funcţie de osteneala omului şi de
pregătirea inimii sale. şi nu la întâmplare sau la alegere.
Atât a putut unul. atât a putut celălalt, atât încăpea acesta,
atât încăpea acela. Cele două pilde, a lucrătorilor şi a
talanţilor se potrivesc minunat. Arată acelaşi rod final, ace
laşi rai. aceeaşi tăne, dar sla\ a şi strălucirea sunt pe măsura
dragostei noastre de Dumnezeu
Ce însemnează însă dragoste de Dumnezeu? Dra
goste înseamnă că ne-am uitat pe noi înşine. Poli să uiţi
cine eşti? Eşti de şaizeci de am la mănăstire. Meigi undeva
şi auzi că-1 vorbesc de rău pe tatăl tău sau satul tău, neştiind
A
cine esti. îndată ceva izbucneşte înlăuntrul tău şi te burzulu-

ieşti; ..să-mi spui tu mie aşa ceva de satul meu şi de tata?”
Cum tu. care de şaizeci de ani te-ai nevoit cu rele pătimiri,
asceză şi osteneli la mănăstire îţi mai aduci aminte că eşti
fiul lui cutare şi că te tragi din nu ştiu ce sat?
Adevărata iubire de Dumnezeu înseamnă o desăvâr-
şiiă uitare a noastră înşine şi amintire de Dumnezeu. Ma
interesez numai de Cel pe care-L iubesc. Pot să spun: „Hris-
toase. cât de mult te iubesc!” Dar oare, cu Hristos mă
îndeletnicesc, sau cu alte lucruri. Inima noastră se îndreaptă
spontan spre cel pe care-1 iubeşte. Dar oare încotro merge
şi ce caută în fiecare zi?
Lneori semănăm cu oamenii care s-au însurat cu o
fată ca s-o aibă acasă pentru gospodărie, iar ei ţin pe alta
pentru desfătări. Aşa şi noi avem Biserica, pe Hristos, dar
ne desfâtăm când cu una, când cu alta.
te cu putinţă iubiţii mei fraţi ca inima noastră
â trăiască astfel. Să spunem adevărul: omul nu poate
-446-
Despre pocăinţa
trăi fără simţirea lui Dumnezeu Dar simţi** 1>urm^

cerc lupta, carc înseamnă pocăinţa.
Trebuie să mărturisim că'păcatele „„„„
nle noastre, hotelurile noastre, încercările noastre -
Şl spovedaniile noastre şi lacrimile noastre sunt de cele -
multe ori elemente exemplificatoare pentru cat 11 iubim
nu pe Dumnezeu. încearcă să spui unuia care-şi plânge n--
catul sau se laudă că vrea să moară pentru Dumnezeu ce va
potrivnic părerii sau dorinţei lui. Va uita de toate cate n-a
spus şi va începe să-şi susţină propria părere. Xu vei mai
putea să te înţelegi cu el, pentru că i-ai lovit cel mai adânc
punct al fiinţei sale, pe celălalt dumnezeu al lui.
Pocăinţa înseamnă: mintea mea îl încape pe
Dumnezeu şi înaintează tot mai mult spre Dumnezeu, iar
părtăşia mea cu Dumnezeu este tot mai strânsă, unirea mea
cu El sporeşte. După cum Hristos, ca om, a spont întru înţe
lepciune şi cunoştinţă, tot aşa şi noi sporim în cunoaşterea
şi părtăşia cu Dumnezeu, în dobândirea a tot mai mult din
Dumnezeu, în absorbirea minţii şi inimii noastre tot mai
mult în Dumnezeu, în izbăvirea de toată grija, în uitarea or-
cărui lucru străin şi în înfăţişarea noastră doar înainte.
Dumnezeu. Când vezi un fulger în noapte, de îndată eşti
surprins. Uiţi ce căutai. îţi cade ce ai în mână. te îneci daca
bei apă. Ceva asemănător trebuie să păţeşti şi >a dc.e-.
Trebuie să rămână omul ca trăznit înaintea lui Dumneau ţi
atunci s-a pocăit, atunci L-a iubit pe Dumnezeu.
-447-
Cuprinsul
Prolog la traducerea românească............... *

1. Porunci fraţilor celor dimpreună cu el
2. Despre starea începătorilor şi a celor din chilii.. 55
3. Despre conştiinţa celor ce locuiesc în chilii *5
4. Despre poruncile date celor credincioşi şi despre

zidirea celor ce voiesc să locuiască cu pace
împreună...............................................................109
5. Despre cei ce voiesc să se liniştească în bună
linişte.................................................................... 131
6 . Despre virtuţi....................................................... 151
7. Apoftegme........................................................... 193
8 . Apoftegme despre lucrarea plânsului.................221
9. Porunci celor ce s-au lepădat............................. 2^

10. Despre bucuria făcută sufletului care voieşte «ă
-----
slujească lui Dumnezeu.................................
11. Despre gândurile lepădării şi ale înstrăin-m 343
12. Despre pocăinţă...................................................

449
Cuprinsul..........................................................
-449-
aşadar, ne-am predat inima fui
<Dumnezeu ca s-o deschidă 'El, şi o va
deschide celui ce stăruie, lupta, nu se
. A ' T
răzvrăteşte, nu se împotriveşte, nu
este nerăbdător, ci ascultă. Celui care
aşteaptă răbdător şi zice: va t ern şi
ceasuf aceLi. Ş i intr-adevăr, ceasuf va
veni! Cu neputinţă să nu tină!,'Alt fel,
Dumnezeu nu e.xislă, Dacă există,
atunci ej(istă şi această clipă în catr
<Dumnezeu va dcvpm Dumnezeul
)Ui
J4 rfumandtit uf't mi fian os

Emilianos Ava Isaia PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Emilianos Ava Isaia PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arhimandrit Emilianos

Traducere din limba greacă de

Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului

«MTVWI SFflîfm MWMWC

Cu un widil inteies salutam traducerea romanească a

T locuire cerească şi în ea toate se rânduiesc în legătură

- csie un criteriu esenţial al duhovniciei, fară de care

nostiu, nici chiar cu păcatele noastre, sâ nu nc măsurăm jrt:

Egumenul Sfintei Mânăsiiri s

Cuvintele avvei Isaia sunt foarte simple, ilâl ca

în m o d ob\<nu t. Părinţii dădeau câteva îndrumări de

■ . a< nune, ascu

( r.- ct . : ?im am ii cu mine. Viaîa monahală,

l e ! vcJ SrTiplu u L^rvcni» bucnic ui Maielui Antonie la

le lui» bucuriile lui, toate au legătură cu Stareţul. Toate de­

este atât de cald, duios, dulce, înţelegător şi arătat ochilor

fel ca şi celelalte trepte de conducere bisericească. Or, in Biserici, pri­

ra ucenicului cu Stareţul este chipul legăturii cu Nevăzutul

este Cel Mare, înaintea căruia tot trupul

Şi jiu dispreţuiţi lucrul vostru dc m ânj p tn im

Avva Isaia urcă de la cele mai de jos la celc r: .

1 Termenul grecesc fit'AfTrj poate fi tradu prin rr. ■ :

cel mai simplu lucru pe care cine\a poate să-l facă. Nu

* ta » :mr,, n,a ,p: bi -ric^ti ca:

Domnului, este lucrarea pe care mi-a incr dini'î * ) trmul

mi-a incredintat-o însuşi Dumnezeu şi de ea depinde •

lepciunii celei vechi. îndată se referă la cele trei pietre ue

ndelundi Sale răbdări faţă de om, ochelarii pe care ni-i

jez studiul, meditaţia, este inconsistent i re..... .

în lumea şi scrierile Filocaliei, grecescul voue. trad us _ -r

cu. Eu pot sâ mă rog. să comunic cu Dumnezeu prin

găsească Dumnezeu când a

Şi păziţi inima voastră de gânduri m sj

Intr-o frază expune elementele vieţii

nuntea se abate şi unitatea rugăciunii se pierde. Atunci.

S " '* " " ” * va curSt!l *

■««4- Ciadul intT r£ CU i°Jma * cu mintea

că. Exact aşa şi gândul cade ca un trăsnet în inima carc ire

Gândul este, aşadar, ceva pe care îl iubim şi cu care

Dumnezeu, şi ne îmbolnăveşte. După cum picioarele unui

nezeu. Dacă-1 aşezi mai jos decât tine. o â .azi in t goiun

De aceea, nu lega niciodată prietenie sau dragoste cu

Ruoăndpe Dumnezeu întru durerea inimii şi lacrim i

Tu poţi să faci un singur lucru. să-L rogi pe D um ne­

nare il« m ^ 7 o S î w ţa,

faţa lui Dumnezeu, precum şi prin reaua pătimire, ro ag âl

In fiecare zi să aveţi înaintea ochilor moartea,

După cum am spus, prin aceste cuvinte avva Isai^ îşi

KkMiul meu -iu este omul desăvârşit şi omul v irtuţii, ci calea

« e fc aoaJ* ,CI dl,rinlck' noastre, nici pă-

^ î! Ten inJi ţes"

lui sa iubească, să cunoască şi să vadă pe Dumn /

lndum nezeirea era singurul scop al omului. Iubirea

Cmc ştie câţi ani va li trăit în rai Eva şi o li obosit

înL cputul^qh'M leVelm î e 'Că L, a Vâ/Ul PC Dum nezcu Ia

dc folos sa mor, dar Dumne/eu să facă cc vrej, oc c*ic ite

Dumnezeu ne-a chemat Ia El ca să ne facă dum ne­

copiL La do u âz^trrâtradeT ^ 3 iublt V'aţa ascetică de mic

înaintea ochilor noştri pe Domnul, 'îngrijorai I

aceasta. înţelege modul în care, la sfârşit, vom reali/.: ac u i

8 Vezi Sfântul Ioan Sinaitui, Scani 5 F\ "

C,l" Ue rrMJi"1cil OII1'*lui i ii doua veni-

cealaltă pe Adam. călcând pe>te porţile iadului $1 ndicind

le lui» bucuriile lui, toate au legătură cu Stareţul. Toate de

fel ca şi celelalte trepte de conducere bisericească. Or, in Biserici, pri

Tu poţi să faci un singur lucru. să-L rogi pe D um ne

Dumnezeu ne-a chemat Ia El ca să ne facă dum ne

Dacă însă xeţi păzi şi cele din ascuns şi cele arăta

Prin urmare, fiecarc îndemn pentru cel arc nu-I pri

în viata aceasta. Adică, nu se încredinţează simţirilor şi trăi