Da Sange Si Ia Duh - Interviuri Cu Duhovnici Ortodocsi

eBook
dă sânge și ia duh!
Interviuri cu duhovnici
ortodocși
coordonator colecţie:
r ico ae a că u
selecţia textelor:
ugu tin ăunoiu
redactor:
on tantin o tac e
corector:
armen a on
tehnoredactor:
on tantina ri tea
grafică:
ănă tirea tavropo eo
Fotografii intervievaţi:
iaru Lumina, ditura
Ilustraţie copertă
cara aiu ui
pd
ditura a atriar iei om ne
pentru prezenta ver iune ediţia digita ă
edituri epatriar iei ro
editura patriar ia ro
colecția media christiana seria LUMINA
Interviuri cu duhovnici
ortodocși
Carte publicată cu binecuvântarea

Preafericitului Părinte
DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Editura TRINITAS a Patriarhiei Române

Bucureşti – 2020
notă editoriaLă
C e poate fi mai de preţ decât o comoară de sfaturi duhov-

niceşti? Ce poate fi mai hrănitor pentru minte şi pentru
suflet decât cuvintele de întărire primite de la părinţii noştri
duhovniceşti? Dar (mai) este oare actuală această căutare?
Cui (mai) folosesc azi îndemnurile duhovniceşti, într-o lume
secularizată care, în fuga ei nebună după „bunuri” şi „servi-
cii”, prea puţin îşi mai pleacă genunchii în rugăciune?
ă pun uri e pot de coperite i în pagini e ace tei cărţi
unde au o t adunate ca într un uc et c teva dia oguri
cu du ovnici ortodoc i pu icate iniţia în ăptăm na u
Lumina de Duminică re pectiv în iaru Lumina a e atriar iei
om ne u ovnicii care ne vor e c în ace te pagini unt
parinţii de ve nică pomenire Paisie Olaru Arsenie Papacioc
Teofil Părăian Petroniu Tănase a care au a ăturat părinte e
Iulian Prodromitul d e la c itu rom ne c „ rodromu” din
ntu unte t o părinte e Zaharia Zaharou de a mănă
tirea „ ntu oan otezătoru ” din e ng ia părinte e
Symeon Cossec d e la M ănă tirea „ ntu i uan t onitu ”
din aint ar de oc uena ranţa părinte e Vlasie Aghio-
ritul din ntu unte t o părinţii Melchisedec Velnic i Hri-
sostom Ciuciu d e la M ănă tirea utna părinte e Arsenie Mus-
calu d e la M ănă tirea „ ntu oan vang e i tu ” ornu
părinte e Macarie Simonopetritul d e la M ănă tirea „ imono
6 etra ” din ntu unte t o părinte e Teofan Munteanu
d e la M ănă tirea era ud ara everin părinte e Policarp
Stoian d e la M ănă tirea ran ud ra ov şi părinte e Mihail
Daniliuc d e la c itu ovidenia ud eamţ
entru omu de azi u or gră it ade ea de u o at mai mereu
comod ri ipit i ri ipitor dar atent căutător pe erin curio
aţă de umea i timpu în care trăie te înt nirea cu vo umu
Dă sânge şi ia Duh! poate deveni un rea popa du ovnice c
cu va enţe ne ănuite în upta cu patimi e dintre care egoi
mu i ăcomia ne încruntă ce mai ade ea runţi e
otodată nu tre uie ă uităm că adăug nd virtuţi ri ipim de
a noi ucrări e potrivnice care întunecă u etu ar acea tă
ucrare ună nece ită ert ă trudă i e împ ine te cu adevă
rat numai prin naştere duhovnicească căci prin ar ne umi
năm porind a t e puteri e noa tre u ete ti
n ace t en t cuind cuvine e ntei cripturi „ceea ce e te
nă cut din trup trup e te i ceea ce e te nă cut din u du
e te” Ioan ntu iri a e andriei cria „e de tiut
că ceea ce e na te din u numim duhul omului subl.n. nu
pentru că e na te din u după re acea ta e cu neputinţă
ci în înţe e u prim i ce mai vec i pentru că prin a o t
c emat a e i tenţă ceea ce nu era iar în înţe e u a doi ea i
în mod iconomic pentru că prin ne re acem după c ipu ui
umnezeu întipărindu ne tră ături e a e i d nd înţe egerii
noa tre ca ă zic a a ca itatea ui ”
ărinte e umitru tăni oae traducătoru in pirat a n
tu ui iri a e andriei cria că „duhul omului subl.n.
ar putea ă e mintea omului ca vârf al sufletului subl.n. 7
pătrun ă de puterea ntu ui u i prin acea ta devenită
o putere ce cunoa te pe umnezeu prin e perienţă i deci
i prin imţire i iu ire ntu u produce înă ţarea omu ui
re ăc nd în e c ipu tot mai dep in a ui ri to ”
ar na terea du ovnicea că e te po i i ă doar prin renun
ţare a ce e ume ti prin curăţire de patimi prin înmu ţirea
virtuţi or c im area voii i înnoirea minţii atra e de gri i e
ume ti i îndreptarea or pre ri to t e tre uie înţe
ea ă i apo tegma avvei onginu „ ă nge i ia u ”
adică doar truda ecăruia în upta cu păcatu cu patimi e ne
apropie treptat de na terea „din u ” de do ndirea n
tu ui u de a care vine pacea ini tirea
ditura
Scrieri partea a a Comentariu la Evan-

ghelia Sfântului Ioan în co PSB vo trad de r pro dr umi
tru tăni oae d ucure ti p
Scrieri... p note e
în Patericul sau Apoftegmele Părinţilor din Pustiu
trad tudii i prezentare de ădi iţă d o irom a i p
PreacuviosuL Părinte arhimandrit
Paisie oLaru
8
P ărinte e ar imandrit
aru a nă cut a
în atu troie ti comuna
ai ie
iunie
unca udeţu oto ani într o a

mi ie cu cinci copii iind ce mai mic
a părinţi ată ău oan era pădu
rar iar mama a caterina ca nică
in otez a primit nume e de etru
n anu a intrat în viaţa mona
a ă a c itu ozancea din apropi
ere u nd a că ugărie nume e de
Paisie. n anu a o t irotonit diacon iar în anu preot
iind pentru puţin timp egumen a c itu de metanie n toamna
ace uia i an e retrage a ănă tirea i ă tria devenind du ov
nic a întregii o ti p nă a r itu vieţii a e ntre anii
a trăit ca i a tru a c itu i a iar în u timii cinci ani a ocuit în
c i ia a de a i ă tria iind oarte o nav p nă a mutat a
omnu în noaptea de octom rie
„miLa Lui dumnezeu mă va mântui
și Pe mine și Pe Fiii mei duhovnicești“
I nspiraţi de cuvintele celor care l-au cunoscut mai bine,

l-am numit pe Părintele Paisie Olaru cu alte ocazii
„duhovnicul cel bun“ sau „părintele cu inimă de mamă“.
Cum a strâns, oare, monahul din Munţii Neamţului, cu chi-
pul acela aspru, atâta iubire şi asemenea cuvinte fru-
moase? În niciuna din puţinele fotografii rămase, marele
duhovnic nu schiţează măcar un zâmbet. Chipul său, de o
nesfârşită sobrietate, pare a fi al unui om foarte aspru.
Dimpotrivă, dacă nu l-ai cunoscut şi îi citeşti doar cuvintele
de o extraordinară naturaleţe, în minte ţi se proiectează
un cu totul alt chip. Te gândeşti că Părintele Paisie a fost
un om întotdeauna vesel, cu un temperament vioi, dornic
în permanenţă să vorbească şi să sfătuiască. Ce mai, îţi
vine să-l compari, fără a sta prea mult pe gânduri, cu părin-
tele Cleopa, de care Părintele Paisie a fost „legat, cu inima,
cel mai mult“ în viaţa sa, după cum el însuşi mărturisea.
Părintele Paisie Olaru a rămas, chiar şi pentru cei care l-au
A rh im . P A I S I E O L A R U
cunoscut foarte bine, o mare taină, cum taină este şi sfin-

ţenia însăşi. Şi nu credem să exagerăm când spunem aces-
tea. Chiar dacă Dumnezeu nu a rânduit încă ziua în care
Părintele Paisie să fie cinstit ca sfânt în Biserică, după
toată rânduiala, nu puţini sunt cei care cred cu tot sufletul
lor că Dumnezeu l-a aşezat pe blândul duhovnic în ceata
10 de lumină a sfinţilor Săi. În continuare vă oferim, sub
formă de interviu, mai multe răspunsuri date de Părintele
Paisie fiilor săi duhovniceşti, adunate de Părintele Ioanichie
Bălan în seria „Convorbiri duhovniceşti“.
În ce an aţi intrat în obştea Mănăstirii Sihăstria şi cum era

viaţa duhovnicească pe atunci în această mănăstire?
m venit a i ă tria în anu tareţ era ărinte e

eopa ici era pe atunci adevărată viaţă de o te
m apucat părinţi care nu aveau în c i ie nimic a ară
de pat i c teva cărţi de rugăciuni ărinte e ome
tian un că ugăr ătr n i porit du ovnice te era
ne ip it noaptea de a i erică începea regu at
iezonoptica n a t că ugăr merit ri to or care
îngri ea de o navi î aducea noaptea în pate pe ra
te e i ai care era para izat oţi raţii erau o igaţi
ă vină a trenie iar cine nu venea nu m nca a doua
zi oţi erau mu ţumiţi că domnea pacea i în nta
ănă tire i ă tria
„ i a ui umnezeu mă va m ntui i pe mine i pe ii mei
Legământul Părintelui Paisie cu părintele cleopa
Ce ascultare deosebită aţi avut la Sihăstria?
m o t r nduit de ărinte e eopa cu povedania

că ugări or i mireni or care veneau a mănă tire iar
c nd aveam timp mai ucram i a grădină 11
Ce legământ duhovnicesc aveaţi cu Părintele Cleopa?
n toamna anu ui ărinte e eopa venea din

armată i a trecut pe a mine a c itu ozancea ă
ia inecuv ntare a p ecare cum î petreceam prin
pădure am între at „ i acum ce ai de g nd ă aci
rate o tac e că încă nu era că ugăr ăm i a
ozancea au te duci din nou a i ă tria „ a duce
tot a i ă tria ărinte ai ie unde am tat cinci ani i
unde unt morminte e raţi or mei co o am mai mu tă
ini te tunci ne am a ezat am ndoi în genunc i
am ăcut trei metanii i eu am zi acea tă rugăciune
„ oamne inecuvintează ăgăduinţa noa tră ca ă m
am ndoi împreună i în veacu ace ta i în ce ce va ă
e e voi muri eu înt i ă e e a capu meu iar de va
muri e înt i ă u eu a capu ui min poi ne am
ărutat am ndoi i neam de părţit e ărinte e e
opa unt egat cu inima ce mai mu t în viaţa acea ta
Când aţi fost transferat la Mănăstirea Slatina şi cum era

viaţa mănăstirească în această obşte călugărească?
e am du a atina în toamna anu ui cu un o or

de de că ugări din i ă tria în runte cu ărinte e
eopa m apucat i aici părinţi poriţi în ce e du ov
12 nice ti ca ărinte e ar imandrit ai ie ozma nainte
de moarte părinte e ai ie a c emat pe toţi părinţii i
a iertat cu toţi m venit i eu ngă patu ui i am
îndemnat ă zică „ oamne i u e ar e mi a ră
pun „ ărinte ai ie unt om păcăto unt tare păcă
to dar a t umnezeu nu am cuno cut ui m am rugat
în toată viaţa mea i cred că are gri ă de mine i
a a zic nd i a dat du u în aţa noa tră m mai cuno
cut un mona cuvio pe care am uat u mantie a
c ivnicie cu nume e uvena ie r an itea mereu a
a tire i iu ea a cu tarea i tăcerea ra parac i er i
co ivar i niciodată nu dădea gre u ea ărăcia că nu
avea în c i ie dec t două aine că ugăre ti o cergă i
a tirea i întotdeauna era mu ţumit n timpu no tru
au adunat a atina mai mu ţi raţi i era mu tă a cu
tare i armonie în mănă tire că ce poate mai un i
mai rumo pe păm nt dec t drago tea
Aţi trăit un timp şi la Schitul Rarău. Ce amintiri duhovniceşti

păstraţi în memorie de la Rarău?
m tat aproape un an i a c itu arău care depindea

de ănă tirea atina co o e nevoiau c ţiva că ugări
din care ce mai porit mi a părut un că ugăr or anume
icodim tare în credinţă i i cu it în aturi du ovnice ti
eneau mu ţi credincio i a e pentru cuv nt de o o i
e întorceau ucuro i a ca e e or ot a arău egume
nu c itu ui m a între at dacă am deprin rugăciunea 13
minţii u i am ră pun că nici nu am auzit de ea tunci
e m a înc i într o c i ie mică cu geamuri e a tupate i
mi a poruncit ă zic mereu rugăciunea minţii „ oamne
iue m tat înc i o ăptăm nă poi m a e aminat
dacă am deprin rugăciunea am pu că nu am putut o
deprinde nd a auzit e a upărat i mi a zi „ ti un
va mic i go „ ai tai în c i ie încă o ăptăm nă ca
ă înveţi rugăciunea minţii m mai tat o ăptăm nă
i m ătă c nd m a e aminat ca ă nu upăr din nou
i am pu că am deprin o ar e ucuro mi a poruncit
ă o dau i a a ţii u în ă nici acum n am deprin cum
tre uie rugăciunea minţii că nu am viaţă du ovnicea că
i nu iu e c pe omnu c t ar tre ui
Vă mai amintiţi altceva deosebit din timpul când stăteaţi

la Rarău?
erg nd eu odată cu ucenicu pre c itu arău am

trecut printr un at de munte anume ătioara ată că
îmi ie e înainte o emeie i mi pune că e te în ca ă o

ătr nă dar nu poate muri că e te certată cu vecina
ei m intrat în ca ă am c emat vecina e am citit o
dez egare e am împăcat i c nd ie eam din ca ă
ătr na i a dat du u cu pace u etu ei a tepta
împăcarea cu toţi că ără iertare nu ne putem m ntui
14
„Pe toţi i-am primit, i-am îmbrăţişat

şi i-am împăcat“
Când v-aţi întors iarăşi la Mănăstirea Sihăstria, cum vi s-a

părut viaţa duhovnicească aici?
n primăvara anu ui m am întor din nou a nta

noa tră i ă trie ici viaţa du ovnicea că era deo
e ită aţă de cea de a atina a i ă tria era mai
mu tă ini te părinţii mai tăcuţi mai meriţi i ume
mai puţină umai cei mai ev avio i a ungeau p nă aici
au p nă a i a in anu p nă în prezent mi e
pare cea mai rodnică perioadă din viaţa mea
Ca duhovnic al Mănăstirii Sihăstria timp de 40 de ani, cum

aţi împlinit această grea ascultare?
u ovnicia e te ce mai greu ucru din viaţa de

mănă tire e du ovnic depinde m ntuirea au
o nda ecărui u et care îi e te încredinţat ee

depinde că ugăria raţi or de mănă tire cu dez ega
rea ui e împărtă e c i că ugării i mirenii i tot cu
dez egarea i pe garanţia ui e irotone c candida
ţii a preoţie are ră pundere are un du ovnic i
de aceea e e m ntuie te mu t mai greu dec t un
că ugăr au un mirean a du ovnic a ănă tirii
15
i ă tria am avut i mu te ucurii du ovnice ti dar
i i pite i uneori dezamăgiri m avut a povedanie
ma oritatea părinţi or i raţi or din o te ei mai
mu ţi i mai r vnitori m au a cu tat au ţinut eamă
de cuv ntu meu au povedit incer i i au predat
u etu în m na tareţu ui i a du ovnicu ui ce
tia m au ucurat ce mai mu t ar eu i am primit ca
pe copiii mei u ete ti i am m ng iat i am împăcat
c nd erau în i pită i i am învăţat ă iu ea că ce mai
mu t a cu tarea u a i ericii tăcerea merenia
i rugăciunea a c i ii nii dintre raţi în ă veneau
rar a povedanie iertau mai greu pe cei a ţi c rteau
în a cu tare i erau uneori nemu ţumiţi u ace tia
aveam mai mu t de ucru mi tre uia mai mu tă ră
dare i me te ug ca ă i c tig du ovnice te neori
mă duceam eu pe a c i ii e or teori e dădeam
canon mai u or îi încura am mai mu t i mă rugam
pentru ei t am reu it pe c ţi am do ndit au pe
c ţi i am pierdut tie numai ingur umnezeu n
ucru tiu igur că pentru toţi pe care i am avut a

mărturi ire i i am povăţuit voi da ocotea ă în aţa
udecăţii ui ri to
Aţi primit şi călugări din alte mănăstiri la mărturisire?
16 a du ovnic eram i it ă prime c a povedanie i

din a te mănă tiri pentru a i încura a i a i îndemna a
viaţă curată dar mai mu t i am îndemnat pe că ugări
ă i ai ă du ovnici în mănă tiri e or reoţi mireni
prea puţini am primit doar din cei cuno cuţi din
copi ărie e ngă că ugări în ă am primit c iar din
anu că ugăriei me e tot e u de mireni i veneau
din ev avie i eu nu puteam ă i re uz că zice om
nu „ e ce care vine a ine nu voi coate a ară
am primit pe toţi cu drago te i am îm răţi at pe
toţi i am împăcat i am povedit e am citit de ănă
tate i am inecuv ntat ce or ăraci e am dat i c te
un mic a utor i i am o ozit cu pace a ca e e or n
pe te de ani de du ovnicie am a tăzi n red
numero i ucenici i i du ovnice ti otu i îmi dau
eama că nu am a un a înă ţimea du ovnicea că a
unui du ovnic i cu it ca ă pot core punde cu ap
te e aţă de ce e ce învăţ pe a ţii ar am năde de
în aru i mi a ui umnezeu că mă va m ntui i pe
mine i pe ii mei du ovnice ti
Ce este smerenia, Părinte Paisie?
merenia e te cugetu inimii noa tre care ne încre

dinţează că untem mai păcăto i dec t toţi oamenii i
nevrednici de mi a ui umnezeu nd ne de ăimăm
pe noi în ine nu în eamnă că avem merenie i atunci
c nd a tu ne ocără te i ne de aimă în pu ic c iar
17
iar noi ră dăm i zicem „ umnezeu i a poruncit ra
te ui ă mă ocăra că pentru păcate e me e acea ta
e te merenia cea adevărată eci ă primim toate ca
din m na i cu voia ui umnezeu nd te ocără te
cineva umnezeu îi porunce te ă te ocăra că nd
îţi ia cineva vreun ucru umnezeu îi porunce te ă ţi
ia ta ar merenia cea adevărată ar m ndria
dimpotrivă e te atunci c nd te încredinţezi în tine în
mintea i puteri e ta e c nd ocote ti că e ti mai price
put dec t a tu mai un dec t a tu mai rumo dec t
a tu mai porit în apte une i mai p ăcut ui um
nezeu dec t a tu tunci e ti tăp nit de păcatu ce
ur t a m ndriei de care ă ne erea că pe toţi um
nezeu e ce a merit pentru m ntuirea noa tră ă
ne merim raţi or că ce m ndru nu e poate m ntui
ă p ngem păcate e noa tre aici ca ă ne ucurăm
dinco o în veci că după p ecarea noa tră din trup
toţi ne vor uita ă nu ne punem năde dea în oameni
ci numai a omnu ă omu e c im ă zi îţi dă i
m ine îţi cere azi te audă i m ine te ocără te i ă

ne punem năde dea în mi a ui umnezeu i nu vom
gre i niciodată ă vă a ute umnezeu cu aru ui ă
vă o o iţi ine de re tu vieţii porind în apte une
i mai înt i în merenie i drago te ca ă vă m ntuiţi
u ete e voa tre i ă o o iţi i pe a ţii îndemn ndu i
18 pre ri to
Părinte Paisie, ce este conştiinţa?
on tiinţa e te îngeru ui umnezeu care păze te pe

om nd ea te mu tră în eamnă că umnezeu te
ceartă i tre uie ă te ucuri că nu te a ă uitării re
uie ă avem pururea înaintea noa tră păcate e noa
tre ca ă ne pă muia că con tiinţa prin mu trare i ă
nu mai gre im on tiinţa pomene te păcate e noa tre
i pomenindu e ne mere te ri to a venit pentru
m ntuirea păcăto i or eci ă avem năde de i cura ă
nu mai gre im ă acem mi o tenie ă ne rugăm după
putere i ne m ntuim cu daru ui umnezeu
Cât de grav este avortul?
acă ugi de copii ugi de m ntuire ici ă nu răm i a

un ingur copi ca ă nu pierzi i pe ace a ai ănă
to i unt copiii mu ţi în ca ă ar unde e te numai unu
au doi de o icei i aceia unt răi i o năvicio i ici

e împ ine te cuv ntu ntu ui ave care zice „ e
ce eamănă cu zgărcenie cu zg rcenie va i ecera iar
ce ce eamănă cu dărnicie cu dărnicie va i ecera
2 Corinteni venit a mine nu de mu t o emeie
ătr nă din rumăze ti eamţ a povedanie i am
între at o „ oră c ţi copii ai „ pt prezece copii
19
am avut părinte pt i am dat ui umnezeu au murit
de mici i zece unt primii go podari în at venit i
o a tă emeie de departe i am între at o „ ţi copii
ai cre tină „ iciunu părinte „ ar avorturi ai
„ atruzeci de avorturi „ u te emeie a un epi cop
i te mărturi e te i te pocăie te c t mai ai vreme că
e te în rico ată udecata ui umnezeu ă tiţi că
după epădarea de credinţă ce mai mare păcat care
e ace în ume e te uciderea de prunci ce te două
păcate atrag gra nică m nie i pedeap ă a ui umne
zeu pe te oameni
e ruarie
e ecţie rea izată de etru azăr
Lumina de Duminică
arsenie PaPacioc
20
apacioc a nă cut a
în atu
r enie
augu t
i eanu comuna
erieţi din udeţu a omiţa cu nu
me e de otez ng e tră unicu
ău a o t preot în acedonia în
nordu reciei un în mona i m a
M ănă tirea ntim na de că ugărie
i a o t P ărinte e etroniu ăna e
upă ce a primit preoţia P ărinte e
r enie a o t numit piritua a
eminaru ona a de a eamţ urmat mutarea a M ănă tirea
atina unde a o t egumen e aici a o t are tat i du a
uceava înc i i anc etat a a ui unde era un agăr de muncă
orţată apoi a ra ov iud i i ava ind e i erat în upă
e i erarea din înc i oare i a permi ă u ea că a o paro ie din
rdea e aici a a un în a M ănă tirea „ nta aria”
ec irg io unde a u it o tii mona a e de maici i credincio i or
p nă a moartea a petrecută a iu ie
trăirea duhovnicească
nu se Poate măsura cu metruL
21
D e mai bine de 30 de ani, la Mănăstirea „Sfânta Maria” –

Techirghiol, trăia un bătrân coborât parcă din Pateric. Era
bonom, sfătos, deschis tuturor celor care îl caută, pe alocuri
intransigent, la fel ca avva Arsenie din Pateric. Unii oameni
ieşind din chilia lui ziceau: „Nu am mai văzut pe nimeni aseme-
nea lui”. În vârstă de aproape un veac, părintele Arsenie
Papacioc a trăit şi a cunoscut multe. „Sfârşitul... cum o vrea
Dumnezeu. Noi însă avem obligaţia, acesta e punctul central,
să ne punem la punct în fiecare clipă, să nu pierdem o clipă din
vedere. Adică să ai un act de prezenţă. Eu nu sunt, ca duhovnic,
pentru nevoinţă, sunt pentru o stare de prezenţă continuă.”
Părinte Arsenie, dacă este să ne vorbiţi despre sfinţia voas-

tră, cu ce aţi începe?
ă g nde c a împre urări e în care mi am trăit viaţa

m trăit i ituaţii c nd m am înt nit în pu tie cu are
A rh im . A R S E N I E P A P A C I O C
ă atice cu upi cu ur i i nu căpam dacă nu era nin

oarea aceea grozavă de nu vedeai a zece metri îna
inte ar toate unt cu un ro t ai t rziu mi am dat
eama e ce upu a uat o în a tă parte i nu în pre mine
ai t rziu mi am dat eama că m a erit umnezeu
22 Aşa credeţi că este în viaţa oricui? Sunt normale momentele

din viaţă când sufletul se face ţăndări de durere?
o ut ar modu în care e puneţi pro ema e te

unu di perat u etu nu e ace ţăndări niciodată
e împro pătează e adaugă acă citiţi Crimă
şi pedeapsă romanu ui o toiev i per ona u
a co ni ov care a omor t ătr na e între a „ a
ce un ă mai trăia că a a a ta ” te mi ioane de
oameni au murit în u ia ă piară încă o per oană
nu era mare ucru ar nu e te a a n creaţia ui
umnezeu nu e i tă nimic care ă nu e u contro
u divin u e mi că r de păr din capu no tru ără
tirea ui umnezeu
Adesea sufletul nostru se simte bine, este sigur pe el şi uită

că are nevoie de Dumnezeu...
ici vor e te „anima u ” din noi oi untem i „ani

ma ” dar mai avem i o parte raţiona ă
răirea du ovnicea că nu e poate mă ura cu metru
Citim în paraclisul Maicii Domnului: „De asupririle chinurilor

mă izbăveşte...”. Dar când nu simţim nicio asuprire, pentru
ce să mai cerem izbăvire?
umnezeu dă tări de u urare dar vin i momente de

cumpănă în viaţă a mine are tări e cu anii umi inţe e
grozave au creat o tare de ec i i ru dată c nd ne 23
ăga a grămadă aco o într o ce u ă nu mai tiu pe
unde era ce care comanda în pu cărie mă cuno tea
din ume i iţianu ace a îmi zicea „ aide aide că
a a i viaţa după tipic e te e ce mare îng ite pe ce
mic ar eu i am zi „ eni va vremea în care pe te e
ce mic va îng ite pe ce mare” acă nu mă cuno tea
din ume mă omora i a ră pun „ ine ine p nă
atunci intraţi aici” i ne a arătat u a ce u ei
Astăzi, oamenii nu mai au timp să citească, să întrebe, să

caute. Cum pot să cunoască totuşi calea cea bună?
re uie ă înveţi pe oricare ţi pică n m nă ceea ce

tre uie acă vor im de ami ie atunci mama au tata
ără di cuţie tre uie ă i educe copiii iar dacă n or
ă e con ormeze întru totu dar tre uie ă in i tăm
În comoditatea lui, omul contemporan refuză orice nevo-

inţă duhovnicească. Cum să i se adreseze Biserica şi ce ar
trebui să facă pentru a-l recupera?
umai umnezeu poate m ntui pe om n i erică e

ţin predici e i tă cărţi care au cri re uie ă i
îndemnăm ă citea că ar a umnezeu ă cerem în
primu r nd m ntuirea tuturor cea ta mai e te i o
pro emă de tat egi e tatu ui ini teru u turii
tre uie ă promoveze mi iunea i ericii entru că
24
a t e dacă tu dai o învăţătură omu ui iar tatu vine
cu o ege contrară pentru că e te o m nă crimina ă i
anticre tină pe undeva pe u e creează con uzii
„voiau să mă extermine. n-a vrut dumnezeu”
Vorbiţi-ne despre Mănăstirea Antim, despre „ ugu prin ”...
e noi c nd ne au are tat în grupu ă ta cu părinte e

tăni oae cu a i e oicu e cu cu irone cu i părin
te e o an nu gă eau un motiv de condamnare ia
durat de zi e anc eta oarte mizera i ă ătăi ce ă
mai pove te c e mine m au condamnat de ani
ărinte ui tăni oae i au dat ce or a ţi c te ani i
nu ne gă eau motive ă ne condamne e au condam
nat ără între are ără nimic cu avocaţi din o ciu
e au du a iud co o m am reînt nit cu andu
udor adică parinte e anii e c imnici e între
timp e au repartizat într o ce u ă adică urma ă
ne repartizeze ne au îngrămădit aco o i ne au dat o

ingură ingură a doi in i i noi pentru că eram c e
rici eram am ndoi a aceea i ce u ă dar cu o ingură
ingură ua e o ingură uam eu o ingură din cior ă
i a mai răma a urmă puţină cior ă am zi „a
măn ncă nţia ta” a r ndu ui „ ăn ncă n
ţia ta ” u „ ăn ncă părinte că toată viaţa ne am
25
certat ne mai certăm i aicea ” murit în într o
ce u ă a iud veau ni te metode niţia te adu
ceau într un e de u erinţă trupea că prin ătăi după
care te uau din ce u ă cu motiv ă te îngri ea că dar
te îm o năveai mai rău imeni nu tia ecai pentru
totdeauna c nd p ecai din ce u ă
În închisoare aţi trăit clipe de deznădejde?
mi pare ine că îmi puneţi acea tă între are erea că

umnezeu ă trăit vreo c ipă de de cura are in con
tră co o noi am avut regim de e terminare e ăga
a răcitor a camere rigori ce upă ocotea a or i
după cum vedeam i eu nu puteai rezi ta mai mu t de
trei zi e i mureai au ăgat i pe mine i mă urmă
reau pe vizeta u ii din cea în cea am murit a trei
zi e mi au mai dat două zi e am murit mi au mai dat
două zi e ici după apte zi e n am murit ra groaznic
n momente e ace ea mă g ndeam că dacă n ar ot
prezentă o întreagă credinţă în umnezeu ne racţi

onată ci una „văicăroa ă” au „mior ăită” nu puteai
rezi ta erea că umnezeu veam în ace e momente
o curiozitate de copi ă văd cum ie e u etu din om
au înt mp at atunci c teva ucruri care nu e pot
pune ar numai pe teme ia unei credinţe ne tir ite
26 u mai înt i de toate eram con tient de ce u ăr
aco o tiam cine mă c inuie oiau ă mă e termine
u a putut a vrut umnezeu
„dacă nu îţi pui problema morţii, nu poţi să rezişti”
u pe te a e ani împ ine c de ani nd e te

vor a de ve nicie nu e ri că cea ta e te tema vitea
zu ui tema erou ui acă e i tă o ăr mă de de cura
are ai pierdut totu u mani unt de tui ca ă pecu
eze orice gre ea ă u e te ucru mic în viaţă rău ce
mai mic u am o t con tient i tiam pentru ce mor
acă nu îţi pui pro ema morţii nu poţi ă rezi ti e i
vedeam cum e te pu ă pro ema eu totu i u am i
u am ăindu mă în ce u ă pentru că nu mă imţeam
pregătit mi a venit în minte că mi a ui umnezeu
ne m ntuie ineînţe e dacă untem pe drum i
atunci am căzut într un p n i a ui umnezeu ne
m ntuie nu apte e noa tre oric t am de grozavi

i de atunci mai mu t mă tem de iu irea ui umnezeu
dec t de pedeap a ui entru că nu unt ucruri pe
care ă e cuprindă voca u aru omene c răirea
du ovnicea că nu e poate mă ura cu metru
u ţin oarte mu t a amănunt ă nu pierzi amănuntu
din m nă mănuntu oacă un mare ro ă re pectăm 27
amănunte e „ u unt a ea devăru i iaţa” e ă
c im ăm de aici
Vorbiţi-ne despre iubirea lui Dumnezeu faţă de om.
cea tă iu ire nu are margini a e dinco o de înc ipuire

dinco o de cuv nt ric t ai gre i nu poţi ă o atingi pen
tru că unde e te iu irea divină aco o di pare orice icărire
a rău ui acă mama iu e te pe copiii ei p nă a moarte
cu c t mai mu t umnezeu u e poate vor i în cuvinte
omene ti de pre grozava iu ire divină iar dacă a un
gem în ericirea raiu ui iu irea dumnezeirii e te neatin ă
nepătrun ă răirea în iu ire nu are otare
„acolo unde e virtutea trează, totul îngheaţă”
În fiecare om există o doză de egoism, care ne îndepărtează

în primul rând de Dumnezeu şi apoi de ceilalţi oameni. Cum
se vindecă egoismul?
ce t egoi m nu e i ta a creaţie ci a apărut în urma

căderii ui dam e aici în mii de ani acea tă patimă
a dezvo tat a devenit o icei u tiu dacă aţi citit o
poezie a ui c i er intitu ată „ ănu a” tradu ă în
rom ne te de mine cu n ea e pove te te cum în
oma necre tină ingura di tracţie grozavă pentru
28 împărat i poporu păg n era pectaco u de a arene
unde eii m ncau pe cre tini co o a apărut o ată
căreia îi p ăcea ă e dea grozavă a era curtată de
un ăiat dar nu îi dădea ace tuia nicio atenţie ata a
căpat una dintre mănu i e ei între ei ntr o ver iune
germană e pune că ea ar dat drumu mănu ii inten
ţionat ar a ta mai puţin contează mportantă e te
mora a ntorc ndu e pre ăiat i a pu „ acă iu i
rea ţi e er inte cum te uri în orice oră mergi mănu a
de mi ridică” ănu a era între ei ăiatu a at în
mu ţime era o per oană inceră a întor i a ro tit
cu putere „ a ă zică acea ta e te ră p ata dec ara
ţii or me e” pre uimirea împăratu ui i a tuturor a
co or t între ei a uat mănu a i i a dat o etei iia
zi „ oamnă mu ţumire ca acea ta nu mai voi ” u
a te cuvinte m am dat a moarte am arătat că unt
erou dar m ai pierdut i i a aruncat mănu a are e te
mora a co o unde e virtutea trează totu îng eaţă
e ce mă azez ă ac acea tă grozavă a rmaţie „ u
e mi că r de păr ără voia ea” ăiatu din poezie
a du cu o virtute grozavă eii au îng eţat pentru că

totu e te de a umnezeu nde e te ert ă de ine
natura îng eaţă
„maica domnului e supărată”

29
Mulţi spun că sfârşitul lumii este aproape. Ce părere aveţi
despre acesta?
u mu tă anticipaţie e ro te c ni te ucruri cu e emente

inventate r itu cum o vrea umnezeu oi în ă
avem o igaţia ace ta e punctu centra ă ne punem a
punct în ecare c ipă ă nu pierdem o c ipă din vedere
dică ă ai un act de prezenţă u nu unt ca du ovnic
pentru nevoinţă unt pentru o tare de prezenţă conti
nuă in unii i mi pun e de e de ucruri „ e ă acem
părinte ” u poţi ă te iei a uptă cu i toria toria
înregi trează preci evenimente e dar tu pune te
tu a punct entru că tu e ti un microco mo în care e
og inde te un macroco mo o ume întreagă entru
că i erica e te aco o unde e te adevăru acă numai
unu ingur ţine adevăru i erica e întreagă aco o u
e o racţiune de i erică e întreaga i erică entru că
i erica nu poate ă trăia că dec t numai i numai în
adevăr pe care î reprezintă rtodo ia acă î ataci
e ti în a ară de i erică i atunci intri în g oata care nu

mai are nicio ră pundere
Vorbiţi-ne despre Maica Domnului.
aica omnu ui e te tăp na eru ui i a păm ntu ui i

30 dacă îndrăzne c ă mai cer zi e de trăit de a umnezeu
e te numai ca ă pot ăvi pe aica omnu ui care e te
oarte upărată pe toţi care nu i cer nimic i ă i cerem
ucruri mari pentru că iu irea nu are margini
Care sunt reperele fundamentale ale misiunii Bisericii, astăzi?
a ntotdeauna i erica are îndatorirea ă a ute umea

pe drumu m ntuirii i erica tre uie ă predice
ri to e a ăv r it pe toate n a răma nimic ne ăcut
umea tre uie ă tie de ce a venit ri to pe ume ă
cunoa că rea itatea ri to a venit pentru om
specificul vieţii monahale
ucru care î caracterizează pe mona e te ip a voin

ţei proprii unt trei voturi că ugăre ti ărăcia pe
care o putem ţine i în ume ecioria care de a eme
nea poată pă trată i în ume dar tăierea voii nu
e poate rea iza dec t în mănă tire căci zice ri to

„ ine voie te ă vină după ine ă e epede de ine
ă i ia rucea i ă i urmeze ie” dică toată ru
mu eţea nvierii toată grozăvia aceea pentru că n a
înviat numai ri to ci a înviat toată creaţia cu nu
ar o t po i i ă dacă nu era rucea mai înt i nt i
e te munca i apoi p ata muncii dacă e te ă negu 31
torim u îţi poţi tăia voia proprie în ume ăierea voii
în eamnă ă aci voia ui umnezeu a ta în eamnă ă
aci ceea ce zice tunci î iruie ti pe ce rău ai
iruit c nd te ai învin pe tine u are ce ă ţi mai acă
Prioritatea unei familii: iubirea
Cum se păstrează inima vie, cum se evită împietrirea ei?
ici e te ip ă de prezenţă du ovnicea că ip ă de

imţire a ve niciei a e i tenţei propriu zi e mu cu
inima împietrită e mani e tă e act ca ce care ocu
ie te în coteţ
Dar împietrirea inimii nu poate fi şi o predispoziţie psiholo-

gică, moştenită de la părinţi?
e poate ă vină de a părinţi dar nu în acea tă ormă

ă atică în care crede enea ta ţi e te pu ă în perico
comoditatea ta i acum gata vine de a părinţi
u acum c nd văd emei în ărcinate e pun ă nu e

amăra că ă nu e upere pentru că e imprimă în ăt
intră în rea ui comunică cu mamă a cu mu t îna
inte de na tere
m văzut un copi mic de c teva ăptăm ni care p n
gea i nu e poto ea de oc ar a venit mama ui i a înce
32 tat gă ăgia opi u a imţit comunică din p ntece e
mamei cu acea ta indcă e te viu n dreptu roman
e pune „ n an conceptu pro natu a itur” copi
u odată zămi it are dreptu de cetăţean e aceea
avorturi e reprezintă uciderea unor u ete vii
Care ar fi priorităţile unei adevărate vieţi de familie, astăzi?
n primu r nd ă e iu ea că umai în iu ire te poţi

de ăv r i iciodată nu e poate repara ceva ără
iu ire poi merenia oziţia cre tinu ui e te ă e cu
merenie aru vine numai a merenie merenia te
ridică p nă a cer
Se înmulţesc divorţurile. Ce ar trebui să facă Biserica?
n cazu divorţuri or oamenii au gre it c nd au uat

ar i erica acceptă divorţu ca ă nu e trice armo
nia în viaţă a ă e evite de r narea i erica a îngă
duit că ătoria a doua i a treia i erica e îngri e te de
oameni i e vine în a utor acă a măritat pe gra ă

pentru că ăiatu are cravata rumoa ă pentru că are
marcă de ma ină nu tiu de care inerii ă nu e gră
ea că a că ătorie numaidec t
Cum putem oferi o educaţie creştină copiilor?

33
ai înt i tre uie ă m cu di ăcie ă încercăm ă
propunem cu pove tiri pe umnezeu con tiinţei or
ă înceapă ă e înc ine opiii nu înţe eg puterea gro
zavă a credinţei dar practica în ine va aduce roade
mai t rziu n a t e ement din educaţia or ar ăi
iu ea că a r ndu or pe cei a ţi copii nvăţătura cre
tină îi mai domo e te tiţi cum e pune „ ărinţii care
na c copii mu ţi ump u raiu de nţi” entru că e
înţe ege că dacă i ai ăcut tre uie ă i i m ntuie ti i
nu poţi ă i m ntuie ti ără ndeţe ărinţii tre uie ă
e ucure a vederea copii or c nd intră în ca ă aici
pro ema i ertăţii u ui care are tendinţa ă acă ce
vrea nu ce tre uie opi u e te ca un „anima ” ne or
mat dar poţi întrezări i c te ceva neprevăzut care te
urprinde „ ăi ia uite ce a pu copi u ă ta ” entru
că „anima u ” ace ta mic e totu i om re uie ă înţe
egi u cred că ndeţea e te undamenta ă în educa
ţie ndeţea dă rezu tate e ce e mai une a prinde
în ad nc teama prinde în coa ă acă copi u ace de
rică nu e de a un acă prinde în ad nc e înt ne te

cu viaţa cu praguri e vieţii i în anumite momente de
ră cruce copi u va zice „ ite ce zicea mama uite ce
punea tata ” entru că a prin în ad nc
augu t
34 nterviu rea izat de ugu tin ăunoiu
Lumina de Duminică
La sFârșituL vieŢii, dumnezeu
va Pune noteLe, Bune sau reLe
35
„ M ântuirea se poate obţine atât de uşor în ziua de

astăzi”, „Dumnezeu ne-a creat ca să ne facă împă-
raţi”, spunea cunoscutul duhovnic de la Mănăstirea „Sfânta
Maria” – Techirghiol, Părintele Arsenie Papacioc. Toate aces-
tea se pot dobândi însă prin practicarea virtuţilor credinţei,
pocăinţei şi iertării aproapelui. În interviul ce urmează, Părin-
tele Arsenie ne desluşeşte câte ceva din tainele duhovniciei.
Părinte Arsenie, ce înseamnă pocăinţa?
e în eamnă oamea ăn nci că ţi e oame oate ă

te între e copi u tău ce i aia nevoinţă e i ai ră punde
nc ină te tată roagă te că ne a creat umnezeu i ne
cere ă recunoa tem ucru ă ta nu cere nimic rezi
mata că numai o o i au de tepţii e m ntuie c u
dragu meu ci oaia care dă din picior nd eram mic
a ţară am văzut o oaie care a dat din picior i a cu cat

u m am e izat dar am văzut o a tă oaie care a ăcut a
e i i am pu mamei „mămică de ce a dat e înc ină
mamă e înc ină” mi a zi mama mea t ta mi a tre
uit a ăzică oaia e înc ină i eu ă nu mă înc in
36
simplu de tot. O sancta simplicitas!
o sfântă simplitate!
Cum trebuie să se realizeze ascultarea în lume? În mănăs-

tire se face ascultare de un stareţ; în lume, de cine trebuie
să ascultăm?
te un con i iu de ami ie o di cuţie cu oţia au cu

uperiorii tăi au cu copiii tăi a pu umnezeu
n a dat e emp u numai pentru o perioadă c t voi
în ume ci în vecii veci or oate ără di cuţie i ără
rezerve e a pu umnezeu ca ă e poată împ ini i
nu ne a ă at pe noi inguri u poţi ă pui n am tiut
oamne e n ai tiut ai tiut că ate c opotu ao
con erinţă am o t între at ce me odie îmi p ace u
mă a teptam ă mă între e u că ugăr nu tiam ce ă
ră pund u tiam ce vrea ra i epi copu de aţă i
mi a venit în minte i zic ătaia c opote or îmi p ace
are pe atine te în eamnă „vivo voco mortua
a r itu vieţii Dumnezeu va pune note e une au re e
p ango i umina ango” eamă viii p nge morţii

i împră tie vi ore e i a propriu i a gurat aţi mi
i voi o me odie cu emni caţii pozitive i de viaţă
acă nu trăie ti toate momente e următoare c iar
nu i o trăire norma ă e anorma ă intere ată e ego
i tă răie te ecare moment pentru toată ve nicia i
pentru toată tică o ia trecutu ui
37
„nu se mişcă fir de păr fără voia mea…”
În condiţiile în care societatea face pentru om, pentru fami-

lie foarte puţin, pe ce să ne mai sprijinim, pe ce să ne mai
bazăm? De unde să vină ajutorul?
unt oarte convin că de între area a ta ne ovim

toţi i o ă e o între are cu a ront De ce nu M-aţi che-
mat pe Mine zice ntuitoru Cu Mine puteţi rezolva
orice! De ce nu M-aţi chemat? Ce-aţi crezut ta i ră
pun u c emi pe ntuitoru în încurcături e vieţii
acă untem într o ituaţie într un ora au te miri
unde i nu cuno ti trada între i „domnu e care i
trada cutare ” u e cazu pentru că untem otezaţi
tim ce avem de ăcut ă zicem i atunci aci ape a
înţe epciunea din tine ar ntuitoru intervine de ce
nu M-aţi întrebat pe Mine? De ce Mă consideraţi numai
un moment istoric şi atâta tot? Eu sunt cu voi în toate

zilele, în toate clipele u area i ră u area unt daru
ui umnezeu ă zice ca ă u acoperit în ceea ce vă
pun nu se mişcă fir de păr fără voia Mea i a ta i pozi
ţia ortodo ă Fără Mine nu puteţi face nimic! Îndrăzniţi,
Eu am biruit lumea are gre ea ă ă pără im poziţia
38 m ntuitoare am încredere în a ţii dec t în ortodo
care înţe ege ucruri e i dacă vreţi înţe ege i ă i
ciuni e noa tre ortodo e
aţi gră it cu o între are ără ă îng iţiţi ceea ce v am
pu u e poate ă te aturi dacă măn ncă a tu în
nume e tău e aturi dacă măn nci tu me teci cu din
ţii tăi cu gura ta i n a vrea ă e înt nirea noa tră
o înt nire raţiona ă ta i u a un copi care ţi rupe
inima de drag are i e o u iţă i zice u a u a
u a u a eu am u a e ace pra i pe copi u ă ta
î a i ă măn nce ur ii ă măn nce vu pi e di orii că
n ai o t în tare ă ţi păze ti copi u care e ti c iar tu
„Lupta cu diavolul e, de fapt, lupta cu tine”
upă cum vedeţi e poate ră punde a orice între are

ar nu după ră pun uri e ia ci după între area care
e pune ar putea ă e o o u Nu se mişcă fir de păr
fără voia Mea untem guvernaţi de ne pune nota
cea mai ună au cea mai rea i numai ragii mei

ce în eamnă ip a a ta e ce zici „drace drace” i nu
zici „ oamne oamne” i c t e de greu ar vedeţi
că e o orţă a ă care te ţine ă zici ca e eci upta
cu diavo u e upta care e de apt upta cu tine i care
te înţe epţe te i după care poţi ă ră punzi a orice
între are care ţi e pune u i eu u unt e ce unt
39
e zice ntuitoru Fără de Mine nu puteţi face nimic
u am veri cat ucru ă ta acă îndrăzniţi ă puneţi
că puteţi ace aceţi pe cont propriu u mă a ociez
cu poziţii din a tea între i între a au a a u i am
pu o tare de ve e ie i de încredere în putinţa de
a ne m ntui dar numai cu a utoru ui umnezeu ă
dacă nu e mi că r de păr ără voia ui vă înc ipuiţi
ir de păr nu zice r de na ture au de a tceva de
aină r de păr aţă de care nu e te nimic mai u ţire
a tceva pe care purtăm cu noi oată ziua ate v ntu
e te opre te ă vezi că umnezeu tie că ate v ntu
mi că ar a ă nu e mi că r de păr ără voia ui
mu i gata ă pecu eze orice numai ă e ini tea că
că ace ine ceea ce ace i de apt e oarte rău ce ace
în orice c ipă u mă g ndeam uitam c nd eram mai
mic de a ni te ipoveni care a orice ingură î i ăceau
cruce c nd m ncau oi care ne înc inăm într o ormă
norma ă am zice cum a ecare ingură ă mă înc in
o e agerare o o itoare i cu pa i ă e înc ini norma
i măn nci norma ine îndrăzne te ă acuze O rto

do ia că învaţă e agerat ac numai venind în mine
ram în ra ov în ma ină în parcare ngă trotuar
n om care uma avea în aţa ui un c ine u eram în
ma ină ine e îi urmărea m na nu tia că umează
nd ă a m na în o e g ndea că i dă i ui i repede
40 e uita u trăiam tarea a ta a c ine ui ără di cuţie
în ituaţia a ta untem mereu ţi n au ce m nca au
au pro eme e or e ce î udeci e ce nu înţe egi că
e nu poate a t e ar vine contraînţe egerea ta ei nu
poate nu vrea ua ar dracu ă ia e ce te gră e ti
entru că în ituaţia ui poţi ă i i tu i umnezeu
nu ţi a dat ă vezi dec t ca tu ă te o o e ti de un
rate a tău nu de un du man a tău in momentu în
care î udeci devii i tu necredincio au e act mai rău
dec t e nu tie dec t at t u tii mai mu te dacă
ai udecat ar e i înţe egerea iu irii de ce n ai iu it
ă pun u e imp u pentru că am ur t upă apte e
ta e u mai poate ă e înţe egere a moarte înţe e
gerea e acum u putem ă cerem atunci a utor c nd
untem acum va izi nd ne roagă chemaţi-Mă pe
Mine şi nu vă las ar a teptaţi prepe iţe ripte de u
ără niciun e ort ără niciun e de înţe egere tunci
c nd umnezeu a dat evrei or prepe iţe de u patru
zeci de ani unu în prima zi a a cun o prepe iţă riptă
u pernă ca ă ai ă pe a doua zi i a tricat Mâine
sunt tot Eu! Am şi mâine grijă de tine, dacă nu te-am

lăsat ta i omu î i agă u pernă au a c imir au
u a tea mai de a dreptu ce are i e pentru m ine
redinţă ţi e cere mereu ereu ă nu în uri ereu ă
iu e ti mereu ă apreciezi va ori e t e e ti un do i
toc care dai cu picioru ori dai cu cornu
41
„dumnezeu ne-a creat să ne împărăţească”
Ce poate face un tânăr care cade din nou în nişte patimi,

păcate săvârşite în trecut?
ragă e impede dacă ai intrat în apă ără ă tii că e te

apă ie i din apă i a pu „nu te duce mai înco o că i
ad ncă” eci nu te duci mai înco o că i ad ncă ar tu
zici „am ă înot” a dar dacă ţi e pune un c rce ar
dacă n ai ă poţi înota nd e ti pe păm nt tăp ne ti
văzdu u tăp ne ti i apa i u catu ar c nd e ti în
apă nu tăp ne ti dec t apa e ce te agi a mai mu t
dec t poţi ai mu t dec t pot orţe e ta e zio ogice
au raţiona e u ă tiţi v am ră pun ră pundeţi de
între ări ai corect ră pundeţi de ră pun uri
ragă c nd e apă tii că i apă i ie i din apă acă e o
c e tie de icată între i i erica între i preotu între i
pe ce care poate ră punde veri ca ar pro ema
e pune că între i ţi a ră pun te ai convin i tot nu

aci ă nu i vor a că nu tii aia aia nu tia n tinctu
a îndemnat o iar nimic nimic „ e ne ai adu tată
de a t rg ” o ă zică copi u tău „ u ţi am adu nimic
pentru că nu e ti cuminte” n eamnă că nu ţi iu e ti
copi u „ a ă că ţi dau m ine” „ ar mi e oame a tăzi
42 tată” aci ce aci i păcă e ti oamea copi u ui
acă aţi ti c t de u or te poţi m ntui ă repet de ce
zici drace drace c nd poţi ă zici oamne oamne
e ce ip a a ta de prezenţă ă ăticia a ta u tre uie
ă te gră e ti uite ă a i c iop poţi ă i i tu c iop
au c iar e ti c iop n ai o urec e n ai miro u cum
tre uie nu u i nu mergi norma i dacă nu e mi că
r de păr au orice acem numai i numai i numai
i numai cu puterea ui umnezeu e a ta ne a creat
umnezeu ă ne împărăţea că i repet e a creat
numai pentru nu pentru atana au pentru a tceva
e a o t rău din ră pun uri e me e ndiţi vă ce a
o t rău ar dacă a o t ine ce mai taţi ăm neţi
în umină
iu ie
nterviu rea izat de onuţ ăcintă
Lumina de Duminică
„BărBatuL este caPuL care conduce,
Femeia este inima care înFierBântă“
43
P ărinte, cum să înţelegem textul „ emeia ă e teamă

de ăr at“ (Efeseni 5, 33)?
umnezeu a creat pe om ăr at i emeie a creat

pe am ndoi odată ăr atu e te capu iar emeia
e te inima icio poezie nu i rumoa ă dacă nu e te
emeia muză emeia a o t mii de ani roa ă re
tini mu a ridicat emeia a ocu pe care ea î avea
prin creaţie eea e te durero e te aptu că ea în
mod atavic e teme mai departe iar ăr atu tot
atavic ace pe coco u în continuare umnezeu i a
creat ca ă nu ie capu ără inimă i inima ără cap
dică tocmai e emente e care unt undamenta e
pentru iinţa umană e pre om ntu rigorie
de a pune că e ceva de neînţe e i cop e itor
umnezeu are încă taine a cun e cu privire a om
mu e te ingura verigă po i i ă de egătură între
umnezeu i creaţie ui i a încredinţat marea ră

pundere ă upraveg eze întreaga creaţie atana
în ă uptă din ră puteri ă acă pe om ă nu mai
creadă că e de a emănare cu umnezeu a ne a
creat umnezeu c ip i a emănare oate ă e
z ată e c t dore te a ta nu poate ă o de iinţeze
44
mu e te c emat a o mare ră pundere pentru că
are i o mare putere te inguru care prin daru
preoţiei ţine ocu ui umnezeu întru totu ă
re er a orţa vindecătoare a orţa mari or pătrun
deri a mari or taine emeia tre uie ă a cu te de
ăr at pentru unitatea i rumu eţea păcii entru
acea ta e pune ă a cu te emeia de ăr at ar
înainte de acea ta criptura porunce te ca ăr a
tu ă iu ea că emeia n pedagogie în educaţie
pedeap a e te uti ă în ă drago tea e te indi pen
a iă u e i tă ă nu e pună de acord inima cu
capu nde nu e armonie aco o e te dezordine i
a ie rin aina unţii umnezeu a vrut ă arate
acea tă unitate pe care dam a avut o cu emeia a
în rai aceea că au o t creaţi odată n ziua de a tăzi
e o o e te un cuv nt care mie nu mi p ace „ umă
tatea mea” emeia nu e te umătatea ăr atu ui
pune a a în eamnă ă racţionezi într o ormă raţi
ona ă taina în ine
„ ăr atu e te capu care conduce
Poate să fie femeia supusă unui bărbat violent?
a e te i eră ă e de partă n ituaţii din ace tea

în care unt zi nic tragedii nu e i tă dec t două vari
ante ori uporţi cocina ori te de parţi entru că
aco o unde e ti dacă cineva are un con ict perma
nent cu tine nu pore ti nitatea dintre cei doi nu 45
e te ă ată pentru na terea de copii ca cop a te
rea de copii e te rezu tatu iu irii copu e te timu
area reciprocă ăr at i emeie pentru m ntuire
ce ta e te copu că ătoriei
Spunea un părinte: „Să nu iubeşti atât femeia, cât să

iubeşti prin femeie pe Dumnezeu.“ Este corectă afirmaţia?
adevărat pentru că acea tă iu ire nu e pătima ă

acă o iei ca iu ire pentru că dacă o iei în en păti
ma adică ă iu e ti o emeie ca ă te cu ci cu ea
ace ta e te un accident nu un cop o mare gre
ea ă aici
„maica domnului este supărată pe cei care nu-i

cer nimic.“
Dacă un tânăr îşi doreşte o soţie, ce trebuie să aibă în

vedere pentru a face o alegere potrivită?
acă e te credincio au credincioa ă acă nu e te

niciunu din ei credincio atunci e t rg e mă oară
orţe e i dimen iuni e averi or care în eamnă moarte
igură nevoie de credinţă pentru că e înt mp ă une
ori ucruri aparent rumoa e i uneori învă uite într un
amar înc t dacă nu e credincio nu poate ă depă
46 ea că ace te ituaţii i pune m na pe măciucă u pe
a ie că e prea no i ă a ia u e te permi ca ata ă
pună ăiatu ui înainte de că ătorie „ e acum înco o
voi credincioa ă ă te cre tinezi pentru tine i pen
tru m ntuirea ta nu ca ă te ia de neva tă au ă iei de
ăr at entru că a t e ace tea unt a e mărturii
Ce anume ar trebui să pună la temelia casei lor doi tineri

căsătoriţi?
ără di cuţie ă ai ă un program de i eu nu unt

pentru programe u unt pentru permanenţe ă
ai ă egătură cu umnezeu cu aica omnu ui care
e te upărată pe cei care nu i cer nimic
„soţia nu înseamnă doar plăcere şi bucătărie“
Care era atmosfera din familia Preacuvioşiei voastre? Cum

se purtau părinţii faţă de copii?
„ ăr atu e te capu care conduce
e c nd eram copi aca ă ierni e erau oarte gre e

ată meu e ducea a vite îngri ind anima e e rau
mari troiene oi copiii tăteam în ca ă i cu o cretă
m zgă eam u a ata era oarte urio u ăcu em
un cap de ca pe ad epe o pi ică i un cap de
om ata a între at „ ine a ăcut a ta i era rică
47
că mă va ate ar tata m a uat în raţe a ă zică
e te nevoie de armonie rmonie pe te tot nde nu
e te pace e te negu torie e te a prime intere e
in tinct rmonie nu poţi ă aci dacă nu înţe egi că
pacea e te mai mare de patru ori dec t dreptatea
cea ta e te proporţia după ntu oan căraru
ă pace în ami ia ta pune „ a ă dragă că va trece
i a ta i a a coţi pe oţ au pe oţie din tarea
aceea încordată cauzată de cine tie ce motive au
pro eme care au ăcut o ă ie încruntată ami ia
i mai a e oţia nu în eamnă doar p ăceri ucătă
rie i at t ng ierea e te deo e it de importantă
în că ătorie ă vă mai pun încă ceva oi tineri au
că ătorit upă nuntă oţia a trecut a ucătărie iar
e a du a muncă a a ată a început încă nepri
cepută a a umat m ncarea „ e o ă zică one c nd
o ă vină e răm nta ea nd a a un aca ă oţu
ea a uat o înainte „ one e am a umat m ncarea
„ a ă dragă nu a ta mă intere ează pe mine e
ce ţi ai ăcut gri i în oc ă te g nde ti a mine a

mine vin zi nic mu te emei care e p ng de atmo
era din ami ii e or în care oţu ace uz de putere
ntr o ca ă dacă ăr atu e te capu care conduce
emeia e te inima care în ier ntă
iu ie
48
nterviu rea izat
de ugu tin ăunoiu
Lumina de Duminică
trePteLe desăvârșirii
49
F rica de Dumnezeu care naşte credinţa constituie pri-

mul pas, iar „nepătimirea sau învierea sufletului îna-
inte de cea a trupului, cunoştinţa desăvârşită a lui
Dumnezeu, este ultima treaptă a scării virtuţilor“ spune
Sfântul Ioan Scărarul. Între acestea două se desfăşoară
viaţa celor care tind spre Dumnezeu. Dar pentru a stră-
bate întreg intervalul dintre aceste etape este nevoie de
trăirea atentă a prezentului care pregăteşte viitorul şi
recuperează trecutul. Fiecare clipă poate fi un moment
al mântuirii, spunea Părintele Arsenie Papacioc, duhov-
nicul de la Mănăstirea „Sfânta Maria“ – Techirghiol, care
ne desluşeşte în cuvinte filocalice tainele urcuşului spre
Dumnezeu. Nejudecarea aproapelui, dobândirea unui
duh de blândeţe, de pocăinţă şi, în final, iubirea faţă de
tot ceea ce constituie creaţia dumnezeiască sunt temele
abordate în interviul ce urmează.
Sfântul Ioan Scărarul vorbeşte în cartea sa, cara, despre

treizeci de trepte în urcuşul spre desăvârşire. Este obli-
gatorie parcurgerea acestor trepte sau unele dintre ele
pot fi sărite?
omentu de ăv r irii e te trăirea ără rezerve

50 a primu ui moment în care te a i ti pe poziţie
de ma imă dăruire ă nu e piardă niciun timp
oartea e te o rea itate u vine ă i aci o ca ea
tunci îţi dai eama c t a o t de cump timpu
pe care ai trăit p nă atunci imic nu cruţă nd
untem într o ip ă umnezeu e te gata ă ne a ute
ă im înaripaţi eci trăirea momentu ui a ma imă
tare aceea e de ăv r irea t ţi a o t cu putinţă
ai ăcut u unt pentru nevoinţă c t pentru o
prezenţă continuă ă nevoinţa dacă o aci
„ oamne am ăcut dă mi i mie ceva entru că
vi raţia a ta a inimii a tării ta e în comparaţie cu
rea ităţi e cu ve nicia e prezenţă uv ntu ace ta
ve nicie ericire e oarte pretenţio uat a nive u
no tru cu mintea omenea că au cu nevrednicie
pe ici pe co o ar c t îţi e cu putinţă ă aci act
de prezenţă rice prunc dacă doarme mama nu i
dă nimic că doarme acă doarme mereu mereu
nu i dă nimic igur c nd dore te p nge i mama
îi va da ă ugă e a ta pun o tare de prezenţă
continuă
repte e de ăv r irii
Cum pot înainta duhovniceşte cei care nu au o instrucţie

religioasă din cărţi precum Filocalia sau literatura religioasă
de specialitate?
unt mu ţi nţi care a ar n au ce i aia Filocalie ta i

ră pun u um pot con tienţi pe ce treaptă a de ă
v r irii e a ă nd măn nci i c nd te aturi tii că
51
e ti ătu ă ceva ntre area i imp ă e directă e
îndrăzneaţă ră punde nu ră punde înţe eg au nu
înţe eg nu merge pe un e de da i nu ri da ori nu
Dacă pentru monahi retragerea din lume este începutul

urcuşului spre desăvârşire, ce trebuie să facă cei căsătoriţi,
cei care rămân în lume?
am pu acă te aturi cu mămă igă nu ţi mai tre

uie cozonac
Din ce se naşte blândeţea? Cum să facem să fim blânzi?
imp u ă nu aci pe grozavu i pe erente ezi că

eu unt ce ce unt cugetare imp ă de pre tine
enorm at t de mu t p nă a de ăv r ire nc t ă ai o
mu ţumire u etea că cu ce ai în trai ta mata e igur
dacă ţi e oame măn nci ce ai în trai tă oamea nu te
întrea ă de ca itate
„cine trăieşte momentul cucereşte viitorul

şi nu se teme de trecutul negativ“
Osteneala duhovnicească făcută la tinereţe mântuie şi hră-

neşte la bătrâneţe. Cum trăiţi acum prezenţa lui Dumnezeu?
52
iecare c ipă că e a tinereţe au a ătr neţe are
momentu m ntuirii iecare moment a ătr neţe nu
ţi e cer prea mu te Non multa sed multum. u mu te
dar mu t ram în pita i nu mă gă eam pregătit de
moarte a de ani u mă gă eam pregătit entru
că e oarte pretenţio omu c nd e p a ează „ u unt
ce ce unt u am ăcut eu am rupt eu am dat i aina
de pe mine u merge răie te momentu ine tră
ie te momentu cucere te viitoru i nu e teme de tre
cutu negativ re uie o tare de prezenţă continuă n
tinereţe marea gre ea ă e că zici le fac mai la bătrâ-
neţe a ătr neţe nu te a ută cu nimic ăgăduinţa
neîmp inită de a tinereţe ntu oan căraru pune
că pacea e mai mare dec t dreptatea de patru ori
eci o tare de prezenţă interioară nu de nevoinţă
ă dacă aci nevoinţă începi ă ai pretenţii „ ă eu am
ăcut oamne dă mi i u ceva u merge tarea
mea de e i tenţă umană e permanentă cu mine i
permanenţa ver u ui în viaţă i tă o tendinţă de mai
mu t totdeauna ti nemu ţumit de tine emu ţumit
dar ini tit ro ema are a pecte e ei de icate u te

repezi că ă i te poticne ti „ egea a te gră e ti dacă
n ai p ecat a timp e ce o o e te ntu oan ima
ginea unei cări în ucrarea a e ce vede urcu u ca
pe o cară ragu meu ca ă tii unde i poarta tre
uie ă tii unde i ră ăritu i unde i apu u ca ă tii
pe unde ie i i pe unde intri eci o tare de prezenţă
53
continuă e învaţă i ră punde a toate între ări e
ine unt e ce unt e urmează ine moartea
care i o rea itate i vă repet nu vine ă i aci o ca ea
ine ă te ia egea a te gră e ti dacă n ai p ecat a
timp tunci o ă vadă omu că aturi e mari or ărinţi
de pre g ndu a moarte n au o t imp e vor e vem
o trăi tioară ecare cu apte e noa tre re uie ă e
p ină mereu că nu e tie cum va ve nicia e gă e te
nepregătit pune un nt ărinte că dacă c inuri e
iadu ui unt a nive u c inuri or zi ei morţii unt de tu
nd o e te moartea atunci devii ce mai mare teo
og tunci îţi dai eama că ai pierdut o viaţă întreagă
ţin nd cont de aptu că ce mai cump ucru a um
nezeu e te timpu pe care ni dă ă trăim ta i ce
mai cump entru că a moarte începi ă te gră e ti
ă vezi toate ntri într un necuno cut nu pe o mie de
ani e veci tunci îţi dai eama că e cutremură toate
din tine egea a te gră e ti atunci dacă n ai p ecat
a timp cum o cruce i cumpă de tot ncon urată
de necredinţă de o ume rea au în r it ără ă te

a tepte a poartă cu ceva ţi cere ă i dai nu ă ţi dea
tare de prezenţă continuă riunde ai orice v r
tă ai avea acă nu tii că ţie ţi e te oame oamea nu
te întrea ă ă dea dreptu ca a c ine ca a upi u am
mu te amintiri tri te cu upi m ani de înc i oare
54 am trăit prin pu tii ă pun mă cuzau intemperii e
care erau ra o nin oare de nu vedeai dec t a cinci
metri rătăcit upu ori eram încadrat într o ituaţie
de apărare i nu îndrăznea ar în tot cazu ceea ce
am înregi trat e aceea că nu mi dădeam eama că mă
păze te umnezeu m avut momente c nd ude
c nd a upra or cu impezime ără o i pitire din a ară
ă mă ierte că n am g ndit ine am văzut că a o t
pe te tot o de ăv r ită ucrare divină a cum e cu
noi cu toţi untem prea iu iţi de umnezeu a on
torogi cum untem păduc io i untem oarte iu iţi
e aceea eu con ider că e o mare gre ea ă ă vor im
de rău pe unu pe a tu ăduc io puturo ţigăno
a a î iu e te umnezeu a creat u udeca tu
ntr o pu tie un părinte era împărtă it de un oarecare
in un c eric dar netrăitor i a a at pu tnicu că ă ta e
netrăitor i nu a mai primit ă împărtă ea că tunci
umnezeu a uat în primire pe pu tnic ntr un vi
îngrozitor într o zonă într o mare în etare un u o
cotea apă impede dintr o nt nă i dădea a ume
oată umea îi ăruta picioare e ace tui dătător de apă

impede umnezeu i a dat e emp u pu tnicu ui „ e
ce nu prime ti că e tot dătător de apă impede u ai
udecat de apte e ui dar u mă g ndeam că prin e
am a utat pe a ţii e aceea zic că nu ine ă udeci
are gre ea ă tunci a primit cu cuze cu iertare pe
ce care î împărtă ea u te ăga unde nu ai voie u
55
ai tu dreptu ă udeci pe nimeni umnezeu î uportă
a a cum e ţi păduc io i au intrat în rai i c ţi care au
ăcut pe drepţii e c inuie în iad udecată imp ă i
o iectivă
Ce legătură există între fericirile Evangheliei şi treptele

Scării Sfântului Ioan Scărarul?
apte e une nu e mă oară ă dacă măn nci un

du ce nu pui că e a tu i mai du ce du ce e un
trăie ti n orice ituaţie ai trăie te potrivit cu itua
ţia în care trăie ti ar trăie te nevoie ă i prezent
De ce credeţi că a fost cea mai citită carte Scara Sfântului

Ioan Scărarul în rândul monahilor şi nu numai?
oarte practic i te învaţă o iectiv pune ucru

ă ta pacea e mai mare de patru ori dec t dreptatea
reptatea nu ţi o dă nimeni u uptă pentru că e ta
i e te o re aţie de pace ă poţi ă di cuţi orice poţi

ă pui a că dura a ta a u etu ui i a momentu ui pe
care î creează dia ogu umnezeu ne a creat ă m
întru ericire ve nică cu e ce pune ntu oan că
rugăciunea e te udecată înainte de udecată entru că
e o udecată ite acum dumneata te udeci „ce mi ai
56 ăcut acum e miai ăcut de azi dimineaţă p nă acum
e mi ai ăcut o viaţă întreagă e urmă te ia a ude
cată n uncţie de ni te ucruri o igatorii pentru e
care cre tin a ă at umnezeu un om ă nu înţe eagă
măcar ceva iar e pune materia iz nd di cuţia că
mu ţi ac ine e ără ă tie că ac ine e e n a ăcut
umnezeu ca ă ne a veze u ne a creat dec t pen
tru nu i pentru dracu au pentru oameni au pentru
nevoi e omene ti e a ăcut inguri pentru ă m
întru ericire ve nică cu ar ericire divină nu eri
cire raţiona ă ca oameni amenii nu i dau eama c t
de cump e timpu pe care trăie ti i c iar momentu
ă ta între noi acum u în uncţie de a ta am ră pun
ă ai încredere de ăv r ită în tot ce a pu ntuitoru
e vreţi un dar mai mare ca ace ta ă noi am primit în
dar pe ri to i am dat i noi în dar pe aica omnu ui
ca re omenea că e ăv r irea de ăv r ită tat a
di poziţia noa tră a mea a ta a cum untem ecare
dintre noi untem inţe create de umnezeu re tau
rate de umnezeu a vate de umnezeu încontinuu
ă ecare moment are nevoie de a utor divin ctu de

prezenţă e te eu con ider ca du ovnic ce mai imţit i
mai o igatoriu canon tare de prezenţă u metani
i e e aci i pe urmă pui „ oamne a utare că e am
a cu tat am ăcut ce am putut u tare de pre
zenţă n copi a tău îţi pune „ ată înainte mă iu eai
mai mu t a tăzi văd că nu mă mai iu e ti e copi u
57
tău î iu e ti mereu ar i copi u are o igaţie pentru
tăticu ui eci o tare de prezenţă continuă împ ine te
o tare de canon i o o igaţie ca un cre tin creat i a
vat de ntuitoru a ă ne a veze g ndiţi vă că a o t
ătut umi it cuipat i era umnezeu u îngroze te
pe nimeni aptu ă ta ă era umnezeu întrupat eci
ce n a ăcut ă ne a veze te oarte important t
de important e te momentu ă ta o ă vadă ecare a
morm nt ar ă nu e prea t rziu i repede egea a
te gră e ti otu e ă p eci a timp ă pun a ta ca un
at de a un rate mai mare de de ani i dacă vă
pun pun ca ă a cu t i eu
a fost necesară crucea domnului înainte

de învierea Lui.
De ce foloseşte Sfântul Ioan expresia „fericita întristare“?

Vă rugăm să o explicaţi.
ragă c t a o t de g orioa ă nvierea ntuitoru

ui ce tare de revenire ce înă ţare u etea că
ar n ar o t a a de grozavă dacă n ar o t rucea
mai înt i ta i ră pun u u erinţa te treze te nd
ţi e oame ce ă măn nci u măn nci pentru ca ă
măn nci măn nci pentru că ţi e oame nu mai între i
58 pe nimeni ta i upu ă ta i c ine e ă ta i omu
mu care cere viaţă iaţa omu o cere în re aţie cu
ve nicia i atunci c t de cump e timpu i u pinarea
ta ti i er ă o aci de acum cine te opre te ă te
înc ini i dacă te opre te du manu prime ti p ată de
erou că te ai înc inat c nd te oprea u vă pun că am
ani de înc i oare i nu era ip ă de prezenţă i mă
g ndeam ce momente măreţe ă u eri ineînţe e
pentru ceva u eream pentru ri to ram con tienţi
că dacă nu era ri to te vindeai pe doi ei i căpai
de momentu ă a u căpai de ve nicie e nicia ca
i moartea e o rea itate u vine pentru daruri deo e
ite ca e e i du ceţuri ine ă te ia tunci ă vedem
„ e i ai ăcut cu viaţa ta ue utem ă învinuim
pe ri to că nu ne a dat de tu icio mamă nu o poţi
învinui că nu ţi a dat de tu i a dat tot că ţi a tat a
di poziţia ta i a dat i nge e u poţi ă o învinuie ti
că nu ţi a dat ar pe umnezeu care a creat i nge e
ă a i apte e ă a i mama i u vem at t de preg
nante i de prezente e emp e înc t nu mai poţi ă aci
nicio mi care răire cre tină i gata tea ar putea

momente pe care e trăie te ecare a moarte re
uie ă punem „ ie i am dăruit oamne toată viaţa
mea tea mo i e care o igă pe orice cre tin
„ a ă pe eama ea nu te ăga unde nu ai voie u
udeca a ă a a împăduc it ie i e drag de e a a
ă nu am venit pentru împăraţi m venit pentru cer
59
etori ri to a o t mpărat i er etor entru cine
a ăcut o pentru îngeri entru noi oamenii e mai
a teptăm e mai a teptăm trăire imp ă de tot
dar o re aţie cu cei a ţi e contu tău nd eram mic
a ţară am văzut o oaie care a dat din picior i a cu
cat u m am e izat dar am văzut o a tă oaie care a
ăcut a e i i am pu mamei „mămică de ce a dat
„ e înc ină mamă e înc ină mi a zi mama mea
t ta mi a tre uit a ă zică oaia e înc ină i eu ă nu
mă înc in n e emp u imp u o interpretare directă
nu poate ă e a tă interpretare aia aia am văzut o
cu oc ii mei d nd cu picioru cu copita ei dar eu am
degete e care marc ează nta reime ată iu i
ntu u a ă zică unt organizat ac parte din
rucea ntuitoru ui i mă ucur de nvierea ntui
toru ui ar cere un ucru imp u dar ără de care nu e
poate u te înc ini de parcă ai c nta a mando ină e
înc ini trăit pentru nevoia pe care o ai i atunci u e
rinţa răm ne ca o mare nece itate în viaţa omu ui o
mare gre ea ă ă c rte ti „ avă ie oamne numai

dă mi putere ă uport ta i poziţia ce ui care a o t
are tat a iud ani în zarcă n iud e i tă a tă înc i
oare în înc i oare ăcută de unguri pentru rom nii de
pe vremea aia u mă intere ează că am tat în zarcă
m am o o it au nu m am o o it m văzut c t ace
60 du mănia i momentu i toric o t nece ară rucea
înainte de nvierea ntuitoru ui
Desăvârşirea cuprinde trei etape: purificarea, iluminarea şi

contemplarea. Cum trebuie să le vedem pe acestea?
u v a între a de ce vedeţi pro ema a ta ca ni te

ucruri nece are aţiona aţi procedat raţiona vi e
ră punde ă ceva pentru u etu tău acă recuno ti
că e i tă umnezeu entru că în momentu ă ta
i toric unt oameni care nu recuno c că e i tă um
nezeu ngrozitor e ucru ă ta i mata te ai a ezat pe
poziţia a ta negativă ca ă pui între area um pri
viţi urăm un ră pun de a a tcineva a între area pe
care o puneţi ă între i de ce mă înc in iar dacă
te înc ini ne tiind ce aci tot e un ucru c tigat că
nu uri că nu de r nezi că nu ucizi untem creaţi
repet numai pentru nu i pentru a tcineva entru
ţin nd cont de învăţătura ui u pentru îngeri dra
gi or nici pentru în en u că umnezeu e umne
zeu numai i numai pentru tine ezi dacă tată tău

îţi cumpără ni te g ete i vine i ţi e arată tu dormi
„ ite tată i am uat ni te g ete oţi ă i pui tată
ui tău „nu mi tre uie a a ceva u tiu dacă pui
dacă nu i mai mare ignire e n a ăcut ăracu ă eri
cea că copi u ă de c idă oc ii pe ni te g ete nu pe
ni te icoane e n a ăcut umnezeu u ne a ăcut
61
dec t inguri numai pentru a ă m împreună cu
în vecii veci or tea unt etape viaţa omu ui ar
ericirea i ve nică au iadu au raiu
martie
nterviu rea izat
de ugu tin ăunoiu i onuţ ăcintă
Lumina de Duminică
PreacuviosuL Părinte
vLasie aghiorituL
62
P ărinte e a ie g ioritu a ă
at umea i amăgiri e ei de
pe te treizeci de ani i a retra în
unte e t o ici are doar o
mică co i ă în de i uri e ar u ti or
ituaţi aproape de c itu rom
ne c „ rodromu” nd a pă it în
t o a du mai înt i a ntu
ai ie g ioritu după at iia
zi ui g eronda „ ege trei mă
nă tiri unde ă te a ezi i mer
g nd a prima o tene te te aco o a rugăciune i de nu va
ine pentru tine du te i a a doua ar a a treia nu ţi va mai
ţie de niciun o o ă te nevoie ti ” a o t nevoie de at tea
c inovii căci venind pe păm nturi e M arii avre i a ăcut un
mic ă a în ţinutu ig ei i a răma aco o petrec nd ără ă
vadă om ingur cu umnezeu în „grădina aicii omnu ui”
te imp u mona ne irotonit
ceL mai greu este răzBoiuL
gânduriLor, care vin de La diavoL
63
Î n pustia Viglăi, aproape de mare, în pădurea care străjuieşte

Schitul „Prodromu” din Athos, poţi întâlni pustnici care se
nevoiesc în rugăciune şi în viaţă duhovnicească. O grădiniţă cu
verdeţuri, un izvor şi o chilie având un acoperiş învechit de
vreme este tot ceea ce are un sihastru. La prima vedere, este
puţin. Doar atunci când stai de vorbă cu el îţi dai seama de
comorile pe care le poartă în suflet. Părintele Vlasie, un monah
cipriot, este unul dintre aceşti bogaţi în ale Duhului.
Răspunsurile pe care ni le-a dat aduc oricui luminare în suflet.
Părinte Vlasie, poate schimba Duhul Sfânt drumul omului în

viaţă? Harul lui Dumnezeu învinge neputinţele omului care
sunt în ereditatea, în genomul lui?
mu mai a e în tarea ui de după cădere nu poate

dea upra rii ci u u nt e te e care a ută omu ă
M on a h ul V L A S I E A G H I O R I T U L
depă ea că ce e a e omu ui re c aru ui umnezeu

învinge totu atimi e n au e i tat înainte de căderea
omu ui în păcat upă ce a apărut în re căderea doar
u u ui umnezeu ne poate da puterea ă uptăm i
ă iruim patimi e e aparţin paţiu ui rău ui
64 Dar lucrurile negative moştenite de la părinţi, cum pot fi

depăşite?
acă e vor a de di poziţii e re e a e u etu ui pre necre

dinţă pre egoi m ace tea nu aparţin propriu zi părinţi
or ci unt a e rii căzute genera e oi toţi am mo tenit
ucruri „ne re ti” nouă trăine de rea noa tră ună
ădită de umnezeu upă cădere omu a a at com
p et neputincio aţă de tarea ui dint i pierdut îndrăz
nea a pe care o avea de a vor i cu umnezeu aţă către
aţă i rumu eţea u etu ui ău nu a mai o t ca i cea de
odinioară ţi văzut ce a înt mp at mai apoi ain a uci
pe rate e ău e ucruri e au mer pre rău
Botezul şi credinţa în hristos redau starea

de la început a omului
ar omu poate do ndi i a tăzi putere ă iruia că

păcatu odată cu primirea otezu ui i cu credinţa în
e mai greu e te răz oiu g nduri or care vin de a diavo
ri to „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui,

iar cel care nu va crede se va osândi ”
e ce e i tă credinţă în umnezeu entru că
acea tă credinţă în umnezeu e te îndreptarea gre
e ii necredinţei protopărinţi or no tri in momen
tu în care dam a crezut cuv ntu diavo u ui care i a
pu „Nu veţi muri dacă veţi mânca din rodul pomu-
65
lui, dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca
din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca El, cunoscând
binele şi răul” dam a crezut minciunii i nu ade
văru ui tre uit ă vină ri to ă ne m ntuia că
de acea tă necredinţă în umnezeu în cuv ntu ui
prin credinţa în ri to a îndreptat necredinţa
ui dam e aceea ce care crede în ri to em n
tuie te imeni nu e poate m ntui ără credinţa
în ri to
Păzirea poruncilor scapă sufletul de „akedie”
Cum putem scăpa de starea de moleşeală, de plictiseală

care ne copleşeşte de multe ori?
a cum pune ntuitoru ri to în vang e ia

a „împărăţia ui umnezeu e ia cu i a i cei
ce e i e c o do nde c pe ea” cea tă i inţă
tre uie ă ie îndreptată către trei ucruri rugăciune

îndep inirea porunci or i ericii i în împărtă irea
de aine e ui ri to ugăciunea dă putere u e
tu ui iar dintre inte e aine ce e mai importante
unt povedania i Î mpărtă ania adică împărtă irea
cu rupu i nge e ui ri to u ţi au venit ă mă
66 între e „ um mă pot păzi de păcat iind în ume ”
i e am pu „ rei ucruri aveţi de îndep init dea a
povedanie împărtă irea cu ri to i cercetarea
tudiu inte or cripturi ”
ce tea în oţite de rugăciune i paza porunci
or i erice ti ac ca i pite e ă nu atingă pe om
i c iar dacă e e vin nu pot ă î ovea că ci cad
a picioare e ui neputincioa e pentru că în po
vedanie e i tă întotdeauna merenie merenie
care aduce aru ine crede că nu are nevoie de
du ovnic e te egoi t cepţii au con tituit in
ţii care au a un a o tatură du ovnicea că îna tă
uvio ii nu rie etru t onitu i au depă it cu
mu t mă ura comună n c im nta aria
gipteanca a avut nevoie c iar i pentru o ingură
dată de povedanie i mpărtă anie e i avea aru
ui umnezeu i atunci c nd e ruga e înă ţa de a
păm nt un cot i putea trece ordanu cu picioru
ca pe u cat totu i a avut nevoie de acea tă u timă
pecet uire pregătire a vieţii ei
„îndoiala te face bun de nimic”
Dacă ne vin în minte gânduri de îndoială care vin să dărâme

ceea ce vrei să construieşti, cum ne putem da seama dacă
aceste gânduri sunt bune sau vin de la cel rău?
n u etu omu ui în drumu ui pre umnezeu inter 67

vin c im ări nduri e pun a îndoia ă ace te c im
ări i a t e intervine oca u
E vorba de îndoială în credinţă?
u neapărat ci g nduri e îţi pun că nu mergi în direc

ţia cea ună nd diavo u îţi aruncă ne ini te în u et
e e te ucuro că a reu it ă ţi acă ceva ntu oan
eo ogu pune că atunci c nd împ inim cuv ntu ui
umnezeu con tiinţa noa tră ne dă mărturie că un
tem pe drumu ce un dată intrată îndoia a ea te ace
că dice îţi opre te r vna te ace un de nimic re uie
ă ne rugăm în ecare zi ă ne dea umnezeu putere ă
împ inim porunci e ui ot ce e te un i vine în u etu
no tru e te de a umnezeu u e ucrarea omu ui ci a
ui tunci c nd au păcătuit dam i va au văzut că unt
goi „ ine v a zi că unteţi goi ” i a între at umnezeu
ip a aru ui a ăcut ca ei ă imtă că nu î mai au a e
înt mp ă cu toţi nd p eacă aru omu nu e mai imte
ine ar c nd gu tă omu aru i apoi î pierde tarea ui

e te mai rea dec t înainte de primirea aru ui
Dar harul noi îl simţim foarte puţin. Suntem păcătoşi...
aru vine în om pe mă ura credinţei ui i a r vnei

68 pe care o are în împ inirea porunci or ui umnezeu
vem e emp u ui eron o i i a tu oată viaţa
ui a trăduit ă do ndea că aru uptat mu t ă
primea că ace t dar n acea tă ituaţie c nd cerem
aru de a umnezeu î do ndim
Câtă influenţă au lucrările celui rău asupra omului?
epinde ce viaţă are omu acă omu duce o viaţă

curată păzind porunci e ui umnezeu i împărtă
indu e de aine e ui ri to rău nu poate atinge
acă în c im are căderi au e te că dice în cre
dinţă ucrarea ce ui rău in uenţează u etu omu ui
ar i pe ce du ovnice c î tu ură acea tă ucrare
a du uri or demonice u toate ace tea ce rău nu
poate învinge porniri e une din inţa ce ui credincio
u puţin timp în urmă a revenit a mine un t năr ai
demu t mi a zi că o prietenă i a ăcut vră i pentru a
e că ători cu ea am pu că dacă e va povedi i va
ţine ca ea i ericii du u ce rău nu va putea învinge
upă un an de zi e ne am înt nit din nou imţit

că urm nd ace t program du ovnice c rugăciune
povedanie i împărtă ire i pite e de i vin în conti
nuare nu i pot dăr ma a ezarea u etea că uterea
ui umnezeu care e na te în u etu ui î acoperă i
îi dă rezi tenţă în aţa patimi or
69
războiul nevăzut al gândurilor
Cum putem scăpa de gândurile necurate care ne atacă min-

tea fără de veste? Trebuie să facem un canon pentru ca ele
să nu mai apară?
nd nu tim dacă un ucru e te de a umnezeu au de

a ce rău ă acem rugăciune a ri to pentru ca acea
tu urare ă ugă de a noi ă zicem „ ungă oamne
din mintea mea acea tă vră mă ie ” tunci c nd tim că
unt în mod igur g nduri păcătoa e nu tre uie ă e
dăm importanţă ărinte e ai ie g ioritu punea de
pre ace tea următoare e „ nduri e ce e re e unt a e
menea unor avioane care caută aeroporturi e z oară
dar nu tre uie ă aterizeze ” a e cum o ăm nţă rea
dacă nu o a i ă cadă în păm ntu u etu ui tău ea nu
are cum ă rodea că ar dacă a reu it ă înco ţea că
iar tu îi mai adaugi i puţină apă atunci începe ă prindă
rădăcini ot a a e te i cu g nduri e din mintea noa

tră acă noi e cu tivăm e e do nde c putere a upra
u etu ui i determină inţa noa tră în direcţia or a
e na te păcatu e aceea g ndu rău tre uie în run
tat a vreme t e o mică c nteie poate aprinde
toată pădurea aproape de neînţe e cum noi cre
70 tini putem at t de i pitiţi de patimi i de g nduri re e
o tenim rea căzută a primi or oameni i de aceea ne
e te at t de greu în upta noa tră
Prin rugăciune putem dobândi un cuget curat
Cum să ne ferim de a judeca pe alţii?
ă ţinem cuv ntu omnu ui care pune „ u ude

caţi ca ă nu ţi udecaţi ” ntotdeauna ă tiţi nd
vezi pe cineva că udecă pe a tu înaintea ta ă crezi că
te va udeca i pe tine prietenu ui în prezenţa a tora
e aceea c nd vreun om udecă pe cineva în aţa
noa tră nu tre uie ă uăm parte a acea ta
Cum îl putem vedea pe fiecare om ca pe fratele nostru, ca

pe Hristos?
udecata poate de două e uri e te una e teri

oară pe care o aci prin cuvinte i a ta a cun ă care
e te imţită doar în u et upă cuno tinţa mea

numai prin rugăciune putem do ndi un cuget curat
udecarea continuă a ine ui no tru au autocritica
ne poate ace ă privim a t e pe cei din uru no tru
pentru că nu mai ai oc i ă vezi patimi e i neputin
ţe e aproape ui tău acă omu ar avea drago te
întru ine ar a unge ă vadă pe ce ă a t a a cum î
71
vede umnezeu n u i ar e i tă o anumită patimă
u ţire o ge ozie care împiedică vederea corectă
ntu ave pune „Când vedem în aproapele o vir-
tute, trebuie să ne bucurăm, pentru că suntem mădu-
lare ale aceluiaşi trup ” acă în c im vedem ceva
rău ă ne întri tăm nu ă udecăm pe ce ă a t pentru
că ne rănim pe noi în ine n ă noi nu avem con ti
inţa că untem raţi i mădu are a e ace uia i trup u
ne doare nu u erim pentru durerea a tuia
Care ar fi ispitele omului care se nevoieşte în singurătate?
intr o mică mică e perienţă vă pot pune că răz

oiu g nduri or care vin de a diavo e te ce mai
greu oţi părinţii pu tiei au erit întreaga viaţă de
i pite e de a dreapta a mona tii oarte ine că în
i pite e de a t nga umatu ăutura de r narea
nu poţi cădea oarte u or pentru că a ceza pe care
o practici nu îţi dă voie n c im ce e de a dreapta
te pot învinge dacă nu e ti atent unt a emenea

c r igu ui de a undiţă tunci c nd te agaţă cu greu
î mai poţi coate
ascultarea aduce harul lui dumnezeu în suflet

72
m auzit de un caz petrecut cu de ani în urmă
n că ugăr a nd că o vec e cuno tinţă a căzut în
păcatu de r nării a ung nd a o ca ă de pro tituţie
din tena a g ndit ă meargă a ea ă i vor ea că
crez nd că va reu i ă o întoarcă din rătăcirea ei
nainte de a i împ ini g ndu a p ecat ă ceară at
de a un ătr n îm unătăţit uvio u eronim din
g ina ce ta a primit i i a dat următoru at
„ u p eca a tena ă mu tă rugăciune pentru ea
dar de departe u ţi e te de o o ă te duci aco o
u te apropia de ea ” a ace te cuvinte mona u a
ră pun „ e ată o cuno c de c nd era mică u cred
ca e poate înt mp a ceva rău m puterea de a irui
păcatu ” eronim în ă a in i tat „ oţi ace pentru
ea orice canon c t de a pru uni i ani de zi e dar nu
te duce ar umnezeu pentru drago tea ta îi va da
an ă de pocăinţă de întoarcere ii inecuv ntat ”
ă ugăru a uat inecuv ntare i a p ecat a un în
tena i răz oit de g nduri a o t i pitit ă o vadă
pu în u etu ui „ u e poate înt mp a nimic

rău” ăz nd o pe ată au început ă di cute ucruri
egate de credinţă a i a zi că tie porunci e i ericii
n ce e din urmă neprevăzutu a produ ei doi au
căzut în păcat ntor p in de ru ine a du ovnicu din
g ina că ugăru a primit un canon ever zece ani
oprire de a mpărtă anie ătr nu eronim i a pu
73
„cinci ani pentru nea cu tare aţă de cuv ntu du ov
nicu ui i cinci ani pentru de r nare” u te acrimi
a văr at ace om i p nă a r itu vieţii a trăit în
pocăinţă ad ncă
e vreau ă pun cu a ta te nevoie de mu tă aten
ţie pentru că diavo u răz oie te pe pu tnic mai înt i
a nive u g ndu ui a început a ar nu ai de direc
ţia în care te poate duce un a t e de g nd ce i pită
poate a cunde ace ta cu tarea e te ce mai mare
ucru iar nea cu tarea e te încredere în ine i ego
i m ncrederea în ine a ungă aru tunci c nd nu
te ătuie ti cu nimeni i te împotrive ti cuv ntu ui
au g ndu ui ui umnezeu care vine ori printr un
om ori prin criptură vei p ăti cu căderea ta upă
ce aru ui umnezeu a du pe ace că ugăr a ătr
nu eronim i a ăcut ă a e voia ui umnezeu în
privinţa ui totu i diavo u a i pitit iar e a căzut
entru că mona u nu a a cu tat pe du ovnic a
pierdut aru i curăţia u etu ui
Care este starea duhovnicească a creştinilor din Grecia?
in păcate a noi oarte puţini din întreaga popu a

ţie a reciei e povede c e înt mp ă ca de a ti i
de răciun mu ţi ă vină i ă e împărtă ea că ără
povedanie i zic „ unt cre tin tre uie ă prime c
74 rupu ui ri to ” u î i dau eama că e nevoie de o
pregătire pentru ace t ucru
Ce ar trebui să răspundă preotul omului care vine la spove-

danie cu nişte păcate foarte mari?
reotu are ida ionu eci e tre uie ă udece după

canoane e i a tăzi nu mai pot date canoane e care
au o t ta i ite odinioară totu i un a t e de om nu
tre uie ă p ece de a preot ără canon nd vezi mu tă
pocăinţă a un om î mai u urezi dar c nd acea ta nu
e i tă în u etu omu ui poţi ă dai un canon după
mă ura nţi or ărinţi uno c un părinte care dădea
canoane după r nduia a i ericii a e de r narea
era pedep ită cu oprirea de a mpărtă anie timp de
a e opt ani pentru magie dădea douăzeci de ani
pentru că era ucru cu diavo u i a a mai departe i
oarte mu ţi î con iderau ne un au p r t a epi cop
erar u a cercetat i i a pu „ m auzit că e ti greu ca
o ecure ” ar preotu i a pu „ u nu dau oameni or
canoane nici pe umătate din c t dau nţii ărinţi

acă cineva are vreo p ngere împotriva mea c e
maţi pe ce ce m a p r t ccept udecata i ericii ” i
a venit o emeie a epi cop iar ace ta i a pu „ u i am
dat preotu ui puterea ă ierte pune mi deci ce ai
ăcut ce p ngere ai iar eu în nume e ui ri to îţi
voi da iertarea pentru ce e ăv r ite ” upă ce emeia
75
a povedit ierar u ui epi copu i a ră pun mu tră
tor „ upă mine ar tre ui ă aci trip u canonu pri
mit de a preot ” emeia a p ecat ru inată i a du a
du ovnicu ei cer ndu i iertare cu acrimi pun ndu i
că oameni răi au convin o ă acă rec amaţie
octom rie
nterviu rea izat
de reot a i t eorgian ăunoiu
Ziarul Lumina
teoFiL Părăian
76
ărăian a nă cut a
în oca itatea op rcea din
eo i
martie
udeţu i iu cu nume e de otez

oan opi ind a or it urmat
cur uri e co ii primare i gimnazia
e pentru nevăzători a u i
imi oara unde a ăcut i iceu n
timpu tudii or preuniver itare a
înt nit pe P ărinte e r enie oca
care a ătuit ă urmeze cur uri e
teo ogice uperioare năru oan a a o vit n titutu eo ogic
din i iu în anu o t tun în mona i m a augu t
iar mai apoi în irotonit diacon e a ia pe te de ani în
a o t irotonit preot pentru ca în ă primea că rangu
de ar imandrit upă P ărinte e eo a u ţinut ute de
con erinţe pe teme de piritua itate ortodo ă at t în ţară c t i
în trăinătate te autor a mai mu tor cărţi de predici i cuv n
tări ro tite în di erite ocazii ta ere de tineret con erinţe
tot mai muLŢi oameni trăiesc sociaL
în reLigie și nu reLigios în societate
77
P urtarea crucii desfiinţează păcatul şi sfinţeşte făp-

tura. Dacă reazemul răului şi al patimilor este ego-
centrismul, crucea poartă în ea moartea acestuia. Ea
aduce cu sine învierea şi naşte în noi viaţa cea nouă, dum-
nezeiască. Prin cruce nu se înţelege doar suferinţa, ci şi
asumarea efortului de a te depăşi pe tine însuţi. Ce
înseamnă crucea pentru creştinii din lume, pentru mireni,
care este relaţia între cruce şi înviere, cum putem lua în
serios exigenţa evanghelică de a purta crucea pe care
fiecare o primeşte în viaţă, la toate aceste întrebări ne-a
răspuns părintele arhimandrit Teofil Părăian, duhovnicul
de vrednică pomenire de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus
din Făgăraş.
Ce înseamnă asumarea crucii pentru un călugăr? Dar pentru

un om din lume?
A rh im .
red că nu e cazu ă e acă deo e ire între că ugăr i

mirean umarea crucii în eamnă ă ţi iei partea de
u erinţă dacă ţi o dă umnezeu pentru că crucea i
u erinţa unt identice rucea în genera e te im o
u u erinţei n ă nu e numai at t crucea e te i a t
ceva i anume e ortu pe care tre uie ă î acă omu
78 pentru a e depă i pe e în u i u toţi oamenii au de
purtat o cruce în en u de u erinţă unt oameni care
au depă it u erinţa au care nu au de u erit i în
cazu ace ta nu e mai poate pune pro ema purtării
crucii în înţe e de u erinţă tunci ea tre uie ă mai
ai ă i un a t en
toţi oamenii au de purtat o cruce
nd a zi omnu ri to „ e ce vrea ă vină după

ine ă e epede de ine ă i ia crucea a în ie
care zi i ă M i urmeze ie” a a cum e prezintă
cuv ntu ntuitoru ui în nta vang e ie de a
uca a ta în eamnă ă ţi iei partea de e ort care
e te nece ar pentru a te depă i pe tine în uţi n
înţe e u ace ta toţi oamenii au de purtat o cruce
eci i că ugării i mirenii au crucea or ă ugării
au crucea pe care e o impune ituaţia de că ugăr
iar mirenii crucea pe care e o impune ituaţia de
ot mai mu ţi oameni trăie c ocia în re igie
mireni e e emp u în ceea ce prive te pe că ugăr

e tre uie ă e depă ea că pe ine în u i ca unu
care are de împ init ni te datorii care ţin de e i
tenţa mona u ui crucea po tu ui pe care o au i
mirenii de a t e crucea a cu tării crucea împ inirii
voturi or mona a e pre deo e ire de mireni care
nu au ace te ăgăduinţe i care totu i tre uie ă
79
e depă ea că pe ei în i i în condiţii e or e e em
pu ntu po to ave în pi to a înt i către
imotei pune că „ emeia e va m ntui prin na tere
de prunci” eci e te o c e tiune care ţine de viaţa
mirenea că de viaţa ce or care nu unt că ugări
crucea nu înseamnă doar suferinţă
ntu a im ărturi itoru pune că „iz nzi e

că ugări or unt căderi e mireni or i căderi e că u
gări or unt iz nzi e mireni or” n înţe e u ace ta
că ugăru tre uie ă e depă ea că pe ine ca om
inguratic iar mireanu tre uie ă e depă ea că
pe ine ca om cu ami ie iecare e m ntuie te în
condiţii e ui dar iecare tre uie ă e depă ea că
pe e în u i ca ă nu răm nă a ceea ce a a un ci ă
meargă mai departe prin ceea ce i e o eră după
ituaţia pe care o are
A rh im .
Se spune că în lumea păcatului, în lumea noastră căzută,

iubirea lui Dumnezeu ia chipul crucii, al jertfei. Dacă omul nu
ar fi căzut, ar mai fi fost necesară crucea?
red că nu e cazu ă e pună a t e pro ema dică de

ce ă e pună între area ce ar o t dacă ar o t a t e
80 de cum a o t eci nu e pune pro ema ce ar o t
dacă nu era căderea în păcat e apt crucea nu e te
pentru că omu a căzut în păcat ci crucea e te pentru
că omu tre uie ă e depă ea că pe ine în u i tre uie
ă e i ea că în împ inirea mai mu tor ucruri i oame
nii tre uie ă i poarte crucea care ţine de e i tenţa or
acă ai păcătuit ineînţe e că te re eri i a ituaţia de
om păcăto dar dacă nu ai păcătuit au dacă păcatu
a împuţinat au dacă păcatu e o ituaţie neg i a i ă în
cazu ace ta te trăduie ti ă rea izezi virtuţi e u unt
c emaţi a m ntuire numai cei care au ăcut păcate a
m ntuire unt c emaţi toţi oamenii oţi oamenii tre
uie tre uie ă e depă ea că toţi oamenii ă a ungă
a de ăv r ire oţi oamenii tre uie ă u ea că ui
umnezeu cu ma imu de e ort u tre uie ă ne g n
dim a ceea ce ar înt mp at dacă oi vedem ucru
ri e în conte tu e i tenţei noa tre
Deci, prin cruce renaştem, ne reconstruim?
a mergem mai departe aţă de poziţia pe care ne gă im

Există mântuire în afara crucii? Dacă nu, de ce?
n a ara crucii nu e i tă m ntuire pentru că oricum

m ntuirea ţine de cruce i crucea de m ntuire omnu
ri to a p ătit prin ert a a datorii e noa tre eci
omnu ri to ne m ntuie te prin crucea ui dacă
nu ne dă i nouă o cruce de purtat 81
„Purtarea crucii în fiecare zi înseamnă să depăşeşti

situaţiile pe care ţi le oferă viaţă cotidiană”
Crucea poate fi privită doar ca durere, suferinţă, asumarea

a ceea ce nu ai vrea să porţi? Sau are şi o latură luminoasă,
una care este de dorit?
rucea are i o atură uminoa ă iar acea ta e una un

damenta ă omnu ri to a primit crucea a purtat o
pentru noi a ră tignit pe cruce ca ă nu ne mai ră
tignim noi au ă nu ne ră tignim a mă ura ră tignirii
ui oi nu tre uie ă ne ră tignim pentru m ntuirea
noa tră pentru că a ră tignit ri to pentru noi i
atunci tot ceea ce tre uie ă acem e te ă rea izăm
ine e a mă ura po i i ităţii noa tre re uie ă ne
i im ă adăugăm a viaţa noa tră ceea ce noi putem
ă rea izăm ă ţi iei crucea în ecare zi în eamnă ă
depă e ti ituaţii e pe care ţi e o eră viaţa cotidiană
A rh im .
Se poate spune că destinul sau vocaţia creştinului este crucea?
red că nu entru că de tinu omu ui e te de apt

împărăţia ui umnezeu depă irea ituaţiei de purtă
tor a crucii unt oameni care nici nu mai au de pur
tat o cruce în viaţa or mai a e după ce au depă it
82 pe ei în i i
Care este raţiunea crucii în această lume? Dumnezeu a murit

pe cruce, omul are şi el nenumărate cruci de purtat în viaţă.
Crucea este o coordonată obligatorie a întregului univers,
urmând cuvântului Sfântului Maxim Mărturisitorul, care
zice: „Toate se cer după cruce”?
ucruri e a tea unt c e tiuni de amănunt de teo o

gie eea ce ne intere ează pe noi din ace t punct de
vedere e te doar at t ă ne purtăm partea de e ort
partea de u erinţă pe care o avem ă ne purtăm cru
cea dacă ni a dat una de purtat entru că p nă a
urmă oamenii care au primit o cruce de purtat pot ă
a ungă a ituaţia de a nu mai avea o povară din cruce
cea ta mai a e pentru cei care împ ine c cuv ntu
omnu ui ri to care zice „ nvăţaţi vă de a ine că
unt nd i merit cu inima i veţi avea odi nă u e
te or voa tre” a e depă e te ituaţia de u erinţă
rin credinţa noa tră care e te una de povărătoare
nu mai avem de purtat o cruce pentru că au a pur

tat o omnu ri to i pentru noi au am a un în
ituaţia în care crucea nu ne mai împovărează
cultul ortodox reflectă cel mai bine legătura

dintre cruce şi înviere 83
De ce în Ortodoxie nu avem teologia crucii fără raportarea

la înviere?
rucea întotdeauna împ ică i învierea u e poate ă

ne g ndim a o cruce ără înviere „ rin cruce a venit
ucurie a toată umea” a ăm într o a cătuire de a
nte e u e care e te citită îndată după ro tirea
vang e iei nvierii de a trenie eci în ecare Dumi
nică atunci c nd e cite te vang e ia nvierii urmează
o raportare a cruce i a înviere n cuvinte e „ nvierea
ui ri to văz nd ă ne înc inăm ntu ui omnu ui
i u nuia e ui ără de păcat” de a pomenim crucea
„ rucii ta e ne înc inăm ri toa e i ntă nvierea a
o ăudăm i o mărim căci u e ti umnezeu no tru
a ară de ine pe a tu nu tim” gă im o a tă rapor
tare a cruce i în ne „ eniţi toţi credincio ii ă ne
înc inăm ntei nvierii ui ri to că iată a venit
prin cruce ucurie a toată umea ” a tă menţiune
A rh im .
directă a re aţia cruce înviere n cu tu ortodo gă im

re ectată ce mai ine egătura dintre cruce i învi
ere „ otdeauna inecuv nt nd pe omnu ăudăm
nvierea ui că ră tignire cruce ră d nd pentru noi
cu moartea pre moarte a că cat”
rtodo ia nu e te at t cu tragi mu u erinţei ntui
84 toru ui ci e te cu ucuria nvierii nd avem ucuria
nvierii untem în miezu rtodo iei
crucea, semnul învierii, al biruinţei asupra

morţii
De ce se va arăta semnul Fiului Omului la cea de-a doua

Sa venire?
a a r nduit umnezeu emnu iu ui mu ui e te

crucea care prezintă pe omnu ri to e ce a
ră tignit pe cruce rucea de apt e te pe de o parte
a taru de ert ă pe care a ră tignit ntuitoru
i pe de a tă parte aţa ui umnezeu îndreptată
către oameni în înţe e u că crucea cuprinde iu irea
ui umnezeu e pre umnezeu citim în pi to a
înt i o ornicea că a ntu ui po to oan că e te
iu ire e două ori e ace acea tă a rmaţie în capi
to u a patru ea din acea tă criere acă umnezeu
e te iu ire în eamnă că umnezeu i arată acea tă

iu ire prin cruce crucea ind în en u ace ta aţa ui
umnezeu îndreptată către oameni eci noi c nd ne
g ndim a crucea omnu ui ne g ndim a iu irea ui
umnezeu îndreptată către oameni a iu irea care a
adu pe ri to în umea acea ta pentru m ntuirea
noa tră n vang e ia de a oan citim că „ a a iu it
85
umnezeu umea înc t pe iu ău ce nu N ă cut
a dat ca oricine crede în ă nu piară ci ă ai ă viaţă
ve nică” ărinte e r enie oca pune că „ u irea
ui umnezeu aţă de ce mai mare păcăto depă
e te iu irea ce ui mai mare nt aţă de umnezeu”
rucea e te în conc uzie i a tar de ert ă i aţa iu i
toare a ui umnezeu îndreptată către oameni i em
nu nvierii a iruinţei morţii
Sfântul Apostol Pavel vorbeşte în Epistola întâi către Corinteni

despre „nebunia crucii”. La ce se referă aceste cuvinte?
e re eră a aptu că oamenii nu au înţe e crucea i

a tăzi e i tă cre tini pentru care crucea are doar en
u de unea tă de c inuire de tortură i nu unt cin
titori ai crucii pre deo e ire de noi care nu credem
că crucea e te un emn de neputinţă de ne unie ci
e te un emn de iruinţă un emn de înţe epciune a
ui umnezeu
A rh im .
confortul crucii
Putem vorbi despre o asumare comodă, confortabilă a crucii?
a putem unt oameni care au a un a a a mă ură

înc t crucea nu i mai o o e te nu i mai împovărează
86 rucea e te a emenea credinţei noa tre de povără
toare nu împovărătoare
Dar mai există şi o altă viziune care presupune acceptarea

superficială a exigenţelor creştine, a c rucii propriu-zise.
Cum s-a ajuns aici?
auza e te nepă area oameni or care au a un ă

e g ndea că tot mai puţin a umnezeu eci tot
mai mu ţi oameni trăie c ocia în re igie i nu re i
gio în ocietate i din ace t motiv toate c te ţin
de umnezeu cad cade credinţa cade dorinţa de
îm unătăţire cade intere u pentru m ntuire pentru
că cade g ndu a umnezeu
În aceste condiţii, propovăduirea Evangheliei trebuie să fie

mai apăsată, mai accentuată?
ragă uite ce e înt mp ă ărinte e r enie oca

ind a mănă tire a pu ni te cuvinte pe care oamenii
a nive teoretic e au uat în eamă nu dintre cuvin

te e ui e te i ace ta „ ea mai ungă ca e e te cea
care duce de a urec e a inimă deci de a in ormare
a convingere” amenii în marea or ma oritate nu
unt convertiţi nu c tigaţi pentru umnezeu unt
guranţi în re igie tot mai mic intere u pentru viaţa
piritua ă autentică a căzut în uper cia nd eram
87
eu copi aveam ni te regu i re pectate nu at t pentru
umnezeu c t dintr o uzanţă ocia ă tăzi acea ta
a di părut i preoţii au partea or de vină pentru că
din cauza indi erenţei or a a un a un a i m mora
comportamenta r viaţa cre tină e o viaţă cu cruce
cu preocupare de împ inire a porunci or ui umnezeu
cu preocuparea de a nimici porniri e ce e dezordonate
de a în ătura patimi e din u et i de a împ ini virtuţi e
ucru care nu e te u or pentru oamenii care unt împă
timiţi pentru oamenii care unt upu i patimi or
crucea, altar de jertfă
Ce înţeles primeşte Crucea prin pătimirea Domnului Hristos?
ai înt i de toate tim că omnu ri to a vrut ă

pătimea că pentru noi iu ui umnezeu are a
ăcut m a venit în umea acea ta unindu e cu rea
A rh im .
omenea că ca în rea omenea că ă e ră tignea că

pentru noi i pentru a noa tră m ntuire ărturi im în
rez „ a pogor t din cer i a întrupat de a u u
nt i din aria ecioara i a ăcut m pentru noi
i pentru a noa tră m ntuire” i mai departe că „ a
ră tignit pentru noi în zi e e ui onţiu i at” venit
88 iu ui umnezeu în umea acea ta ca ă nimicea că
păcatu i a ră tignit de unăvoie a o t i it ă e
ră tignea că deci pătimirea ui a avut înţe e de ert ă
a adu pe ine ert ă pentru m ntuirea oameni or
iar ert a acea ta a ntuitoru ui no tru i u ri to
ind egată de cruce i de iu ire pune în va oare crucea
ca a tar de ert ă eci omnu ri to a ră tignit pe
cruce i crucea a devenit a tar de ert ă u a a era cu
crucea t aru ui credincio au cu crucea ce ui a t t
ar ci pentru cei doi t ari crucea a o t doar unea tă
de c inuire entru omnu ri to are e aducea pe
ine ert ă de unăvoie din iu ire aţă de umnezeu
i de oameni crucea devine a tceva dec t ceea ce era
c nd o purta omnu ri to au aţă de ceea ce era în
intenţia ce or care au ră tignit pe cruce adică unea tă
de c inuire ci a devenit a tar de ert ă
martie
nterviu rea izat de ugu tin ăunoiu
Lumina de Duminică
„treBuie să cunoaștem scriPtura
Pentru aPLicarea ei în viaŢă“
89
B iblia sau Sfânta Scriptură este, până acum, cea mai răs-
pândită carte. Din păcate, nu toţi cei care o au o şi
citesc sau ştiu cum să o citească. Cum recomandaţi
Preacuvioase Părinte citirea Sfintei Scripturi?
u recomand ce or care e a ă îndrumaţi de mine ă

citea că în ecare zi două capito e din ou e tament
încep nd cu vang e ia după atei continu nd cu ce e
a te vang e ii i apoi ă e citea că încă o dată i încă o
dată de trei ori vang e ii e una după a ta după aceea
ecare carte din ou e tament ă citea că de trei ori în
parte apte e po to i or o dată de două ori de trei ori
pi to a către omani o dată de două de trei ori i a a
mai departe p nă a r itu ou ui e tament eco
mand ă e citea că vang e ii e una după a ta de trei ori
pentru că e i tă i mu te te te para e e i atunci e ine ă
ai o per pectivă genera ă e e a te cărţi a e ou ui e ta
A rh im .
ment nu au o egătură une e cu a te e unt ecare de ine

tătătoare a a că e ine ă e citea că ecare în parte de
trei ori upă ce ai citit ou e tament de trei ori în e u
ace ta apoi e cite c c te două capito e în ecare zi ără
ă e mai ţină eama de număru de citiri i a ta p nă a
r itu vieţii în copu de a ne împodo i mintea cu g n
90 duri cere ti i de a e avea a îndem nă pentru în ăturarea
i pite or ce ui rău au pentru întărirea în ine ăg n
de c că citirea cripturii în genera i a ou ui i a ec iu
ui e tament tre uie ăcută în per pectiva în care i e
rica ne îndeamnă ă o acem nd e cite te din ec iu
e tament i din pi to e e nţi or po to i credincio ii
unt anunţaţi că e cite c ucruri izvor te din înţe ep
ciune c iar e pune a nta iturg ie„ nţe epciune
e anunţă de unde e cite te i u itoru nţit pune
în continuare „ ă uăm aminte eci citirea tre uie
ăcută cu uare aminte con ider nd că e cite c ucruri
e cepţiona e ucruri care ie din comun
Părinte Teofil, pentru o aprofundare a unor cuvinte, a unor

texte din Scriptură, ce recomandaţi credincioşilor?
ăi a recomanda ă înveţe pe de ro t anumite ver ete

i ă e g ndea că a e e ă e poarte în minte m citit
undeva că un deţinut po itic în înc i oare ind a do n
dit deprinderea de a medita a upra unor a te te din
„ re uie ă cunoa tem criptura pentru ap icarea ei
criptură i mai a e în nopţi e de in omnie ă e g n

dea că ă e cerceteze pe ine ă vadă ce te te crip
turi tice din ou e tament tie e care încep cu itera
a care încep cu itera c i a a p nă a r itu a a e
tu ui ra o deprindere o o itoare i o cercetare de e u
ace ta ne duce i a g ndu ă înmu ţim cuno tinţe e din
criptură pe care după aceea ă e împ inim cu apta
91
pentru că cuno tinţa ingură îng m ă pe om cum zice
ntu po to ave iar ntu arcu cetu adăuga
că cuno tinţa ingură îng m ă pe om îndemn nd a ne u
crare iar iu irea zide te îndemn nd a ră darea tuturor
rin urmare noi nu tre uie ă acem o per ormanţă de
cuno tinţă cripturi tică ci tre uie ă căutăm ă cunoa
tem criptura pentru ap icarea ei în viaţă
Regăsim în slujbele noastre, aşa cum spuneaţi Părinte Teofil,

multe texte biblice. Ne pot ajuta slujbele să pătrundem, să
adâncim înţelesul cuvintelor Scripturii?
e apt te te e i ice în cuprin u nte or u e unt

pericope e care e cite c a iturg ie a ecernie în
prea ma praznice or i apoi aptu că noi ăr ătorim
anumite evenimente toate e azează pe criptură
e e emp u cum unt una e tire a terea omnu
ui nă ţarea a cer nvierea ogor rea u u ui nt
c im area a aţă otezu omnu ui nt mpinarea
A rh im .
omnu ui toate ace tea ne duc a g ndu că nta

criptură e te a teme ia credinţei noa tre ortodo e iar
evenimente e care e aminte c în ăr ători e prăznu
ie c într un anumit conte t iturgic în care revin ade eori
cuvinte e de temei a e ăr ătorii re pective e e emp u
a nt mpinarea omnu ui „ ucură te ceea ce e ti p ină
92 de dar de umnezeu ă cătoare ecioară că din tine a
ră ărit oare e dreptăţii umin nd pe cei din întuneric
„ e e e te te i tu ătr nu e drepte e vor a de rep
tu imeon „ce ce ai primit în raţe pe i eratoru tutu
ror e ce ne a dăruit nouă mare mi ă
Liturghia şi predica, prin excelenţă, sunt mijloace de adâncire

a înţelesurilor textelor biblice. Cum pot şi cum ar trebui să se
pregătească credincioşii pentru a înţelege mai bine tâlcuirea
Evangheliei?
n mă ura în care cuno c te tu e pot raporta mai u or

a ce e pu e în predică iar dacă nu cuno c te tu atunci
i predica răm ne ceva în a ară de po i i ităţi e or de a i
mi are a că contează oarte mu t cuno tinţa criptu
rii de i e poate i ără cuno tinţă de criptură pentru
că ceea ce ni e cere nouă e te împ inirea porunci or nu
cuno tinţa te te or cripturi tice în ă e oarte ine e de
mare a utor cuno tinţa te te or cripturi tice pentru a
înţe ege pentru a a imi a ce e care ni e o eră prin predi
ci e omi etice au predici e intetice azate pe criptură
„ re uie ă cunoa tem criptura pentru ap icarea ei
Părinte Teofil, cât de mult ne poate ajuta şi ne ajută rugăciunea

să înţelegem Scriptura? Este un dar de la Dumnezeu, un dar al
Duhului Sfânt, a înţelege şi a putea tâlcui Scriptura?
a pe mă ură ce omu înaintează în virtute înaintează

i în înţe egere i nu e tot timpu ca a prima ectură e
pot ace anumite apro undări care vin ca o con ecinţă a
93
anga ării în cuno tinţă de criptură i ca o con ecinţă a
anga ării în virtute n Filocalie a vagrie onticu e cri
„ ate a porţi e cripturii cu m ini e virtuţii
La finalul interviului, Părinte Teofil, v-aş ruga să ne spuneţi ce

înseamnă o înţelegere duhovnicească a Scripturii?
nţe egerea du ovnicea că a cripturii e te o a tă înţe

egere dec t înţe egerea iterară o înţe egere interpre
tativă a ce or pu e în criptură e te o c e tiune pe
care n o pot urmări toţi i a care nici nu au aderenţă toţi
credincio ii oi untem pentru o înţe egere iterară nu
tre uie neapărat ă interpretez ă zicem pi da amari
neanu ui mi o tiv care a o t pu ă ca ă e tie cine e te
aproape e i cum tre uie iu it aproape e în ă nu tre uie
neapărat interpretat ce i eru a imu ce i eri onu ce i
drumu care duce de a eru a im a eri on ce în eamnă
preotu ce în eamnă evitu ce în eamnă untde emnu i
vinu pe care e a pu pe răni e ce ui căzut între t ari
A rh im .
ce în eamnă ă cazi între t ari ce în eamnă t arii

anu ca a de oa peţi în care a o t găzduit cei doi dinari
i a a mai departe ce tea unt de a ucruri care e pot
cerceta dar nu unt a o ut nece are pentru viaţa piri
tua ă n per pectiva iturgică pe care o avem în egătură
cu Triodul aco o e ac interpretări i de e u ace ta „ u
94 unt ce căzut între t ari tu e ti amarineanu mi o tiv
de a eru a imu ini tit am a un a patimi e eri onu ui
i a a mai departe dar ace tea unt ni te ucruri care nu
tre uie neapărat urmărite i mai a e pe care nu e pot
urmări toţi e a t e nu numai pi de e unt interpretate
în e u ace ta n Triod e vor e te de e emp u în egă
tură cu învierea ui azăr de pre piatra care a o t în ătu
rată de pe morm ntu ui azăr piatra înv rto ării min
tea care e te azăr învierea care e te e i erarea minţii
ăc ndu e o egătură între cei doi azăru prietenu
omnu ui ri to i azăr de a u a ogatu ui nemi o tiv
i a a mai departe unt interpretări de genu ace ta în ă
a ta e te o c e tiune pe care n o pot urmări toţi credin
cio ii că e rumoa ă e ună pentru oameni mai înaintaţi
în viaţa piritua ă
e ruarie
nterviu rea izat de a in odă
Ziarul Lumina
„când mintea este câștigată Pentru
dumnezeu, este câștigat tot omuL“
95
P ărintele arhimandrit Teofil Părăian de la Mănăstirea

Sâmbăta de Sus a fost, de ani buni, unul dintre părinţii
duhovnici cei mai căutaţi de românii doritori de îndrumare
duhovnicească şi cuvânt de folos. Nu-i plac ierarhizările care
fac pe unii „duhovnici mari sau renumiţi“ şi se prezintă pe sine
„mare, pentru cei ce mă ascultă, mic, pentru cei ce nu mă
ascultă, şi de nimic, pentru cei ce mă ocolesc. Bineînţeles că,
până la urmă, asta-i opinia oamenilor sau asta-i concluzia mea,
însă, în realitate, poate eu nu sunt nici mare, nici mic, nici de
nimic, sunt ce sunt.“ Pentru toţi cei care l-au cunoscut şi i-au
fost într-o vecinătate spirituală, Părintele Teofil era un părinte,
un frate şi un prieten. Acesta a fost crezul său de duhovnic.
Într-una din întâlniri, am stat de vorbă cu Precuvioşia sa despre
vocaţia şi pregătirea tinerilor care vor să fie preoţi.
Părinte Teofil, vă rugăm să ne spuneţi ce înţelegeţi prin

vocaţie sau chemare preoţească?
A rh im .
rin c emare au vocaţie preoţea că e înţe ege înc i

narea candidatu ui a preoţie pre preoţia propriu zi ă
ar mai înt i ca ond a ace tei vocaţii înţe eg dorinţa
t năru ui de a e rea iza piritua de a avea o egătură
cu umnezeu de a e depă i pe e în u i în credinţă
i în iu ire înţe eg dorinţa t năru ui de a deveni ceea
96 ce vrea umnezeu ă devină un credincio de r nd i
apoi un preot un credincio a e a ui umnezeu
„un preot ar trebui să fie de excepţie, ca om.“
Vă gândiţi la anumite aptitudini intelectuale sau morale?
ineînţe e pentru că preoţia î cere pe om integra

cu toate a e ui cu capacităţi e inte ectua e piritua e
mora e cu tot ceea ce poate omu ă cuprindă în ine
zice că un preot ar tre ui ă e de e cepţie ca om
i ind un om de e cepţie poate ă e i uncre tin
de e cepţie i ind un cre tin de e cepţie ă poată
a unge i un preot de e cepţie otu tre uie urmărit
a u tima po i i itate
Cum ar putea să conştientizeze un tânăr dacă are sau nu

vocaţia preoţiei? E important să îşi dea el însuşi seama sau îi
poate spune altcineva?
„ nd mintea e te c tigată pentru umnezeu
ăi e poate i una i a ta ai înt i de toate ar tre ui

ă tie e că îi p ace mai mu t ă e preot dec t a tceva
că îi p ace a i erică îi p ac u e e participă cu drag
a u ă a atmo era pe care o creează u a în itu
aţia pe care o are de c ntăreţ de cititor au de imp u
credincio cea atmo eră va deveni apoi pentru e
e enţia u în u irea preoţea că
97
„aceasta ar fi prima condiţie morală a vieţii

preoţeşti, curăţia inimii.“
Care ar fi criteriile ideale spre a fi aleşi cei mai capabili pen-

tru slujirea preoţească? Se mai respectă recomandarea
duhovnicului?
red că în genera e re pectă dar nu e urmăre te

de tu de mu t e pune accent pe pregătirea inte ec
tua ă pe pregătirea pro e iona ă pe cuno tinţe teo o
gice i practice pe ucruri care î anga ează pe candidat
a preoţie n ă nu ace tea unt e enţia u pentru că
umnezeu nu poate de coperit prin tudiu oi nu îi
îndemnăm pe oameni ă tudieze de pre umnezeu ca
ă e înt nea că cu umnezeu ci îi îndemnăm ă u
ea că ui umnezeu cu viaţa or întreagă „ oată viaţa
noa tră ui ri to umnezeu ă o dăm îi îndemnăm
A rh im .
pe oameni ă e anga eze în u irea ui umnezeu prin

împ inirea porunci or ui umnezeu printr o viaţă care
ă îi recomande nu numai înaintea oameni or ci mai a e
înaintea ui umnezeu acă ei unt înaintea ui umne
zeu va izi pentru preoţie ără îndoia ă că unt i înain
tea oameni or a că cineva care vrea ă e apropie de
98 umnezeu tre uie ă ai ă în vedere curăţia inimii după
cuv ntu omnu ui no tru i u ri to „ ericiţi unt cei
curaţi cu inima că aceia vor vedea pe umnezeu apoi
tăruinţa de a avea o inimă curată pun nd i cer nd
acea ta de a umnezeu prin rugăciune „ nimă curată
zide te întru mine umnezeu e i du drept înnoie te
întru ce e dinăuntru a e me e cea ta ar prima con
diţie mora ă a vieţii preoţe ti curăţia inimii entru a ta
în ă tre uie ă e in i te în înţe e u de a e oco i prici
ni e patimi or pricini e interioare i e terioare care duc
a înmu ţirea rău ui a deprinderi e în rău ca ă e în ătu
rate în ace a i timp i patimi e care ar rezu ta de pe urma
pricini or care nu unt uate în eamă entru acea ta
contează oarte mu t în mă ura în care candidatu a
preoţie tie ucru ace ta ă i păzea că mintea pentru
că toate a e omu ui încep de a mintea ui acă vrei ă
ai o viaţă di cip inată tre uie ă ai înt i o minte curată
i ă ai di cip ina minţii nt i e te di cip ina minţii i apoi
e te di cip ina vieţii „ ine are minte ă ia aminte zicea
ărinte e r enie oca i că totu depinde de c rma
minţii nd mintea e te c tigată pentru umnezeu

e te c tigat tot omu pentru umnezeu c nd mintea
nu i c tigată pentru umnezeu nu poate c tigată
nici inţa umană în genera pentru umnezeu e
poate ace i un ine pontan pe aza unor impu uri
interioare în ă c nd e vor a de o curăţire a inimii i de
o viaţă uperioară tre uie ă e i o tatornicie în ine
99
ucruri e nu merg de a ine ci tre uie ă e urmărite
ntu po to ave pune „ ă nu vă a emănaţi c i
pu ui ace tui veac ci ă vă c im aţi prin înnoirea min
ţii nnoirea minţii vine de pe urma g nduri or nte pe
care e putem primi în u etu no tru din cercetarea de
ine din rugăciune din participarea a nte e u e
din citirea cărţi or nte nu at t pentru tudiu c t pen
tru îm unătăţire u etea că ă punem că un candidat
a preoţie a ăv r it ni te păcate într o vreme în care nu
tia ce e te păcatu i a urmat apoi teo ogia
Canoanele îl opresc de la preoţie. Mai poate el spera la

aceasta?
u cred că poate pera pentru că du ovnicu e te ace a

care eagă i dez eagă anonu diri ează i du ovnicu
tie ce are de ăcut în cazu în care are o minte trăvă
zătoare o minte uminată care tie cum vede umne
zeu ucruri e pentru care nu poate tra a ră pundere
A rh im .
cineva care nu a tiut iecare tre uie ă e cerceteze

i cu con tiinţă proprie i cu o con tiinţă trăină ar
în orice caz ă ai ă eriozitatea cuvenită i dorinţa de
a u i ui umnezeu cu ceea ce poate e ă u ea că
ui umnezeu ntu arcu cetu în Filocalie zice
că atunci c nd vrea umnezeu ă e împ inea că un
100
ucru toată ăptura a ută ă e împ inea că i c nd nu
inevoie te umnezeu toate e pun împotrivă ta
în eamnă că p nă a urmă pot i ituaţii avorizante
pentru oameni care nu au avut o integritate mora ă a a
cum o cer canoane e i cum ar ine ă e ea de apt
„ar fi mai bine dacă s-ar ţine seama de vârstă.“
Contează şi conştiinţa candidatului şi cea a duhovnicului?
ntu oan ură de ur pune undeva ă nu învi

nuie ti pe preot au pe diacon de păcate e ăcute că
toate ace tea a upra ce ui care î irotone te e criu
Consideraţi importantă vârsta pentru preoţie, având în

vedere că aceasta este reglementată de canoane la 30 de ani?
r mai ine dacă ar ţine eama u am înt nit i

un diacon de apt ierodiacon de ani i nu cred că e
ine pentru că nu tie e în u i ce ace i dacă a unge

preot oarte cur nd nu poate ă e îndrumător de
oameni cu oarecare e perienţă e mai ine e te ă
e a tepte ă e omu matur cu adevărat nu numai ă
e con idere e matur
101
Vârsta de 30 de ani are legătură cu ceva real din firea omului
sau este doar tradiţia?
ar în orice caz tradiţia e azează pe ceva adică

oamenii au a un a conc uzia că a v r ta de de ani
e ti un om matur e ti un om cu re pon a i itate e ti
un om care te poţi ţine de o ăgăduinţă de o r nduia ă
e ti un om capa i ă ţi dai eama de anumite rea ităţi
pe care poate nu e poţi înţe ege de tu de ine ai ă
nu zicem a de ani pentru că ce mi i ce mi i
p nă a urmă n orice caz a de ani ără îndoia ă
că nu e ti omu de a de ani otu i un a o vent
a de ani teoretic poate preot i c iar e te
de at tea ori preot i poate că ituaţia a ta aduce i
anumite in u cienţe în ceea ce prive te preoţia în ă i
pre tarea u ei preoţe ti ă re er a ca itatea de
du ovnic de îndrumător în genera a c iar ca itatea
de predicator ineva care ţine un cuv nt de învăţă
tură nu tre uie doar ă e mu ţumea că că a ţinut ci
ă ai ă în vedere e cienţa înt i inte ectua ă pentru că
A rh im .
înt i mintea e cea care e anga ează i după aceea i

viaţa omu ui dică ecare predică ă e un pri e de
învăţătură omu ă p ece de a u ă cu un adao de
învăţătură a ceea ce avea e în minte
Cât trebuie dorită şi căutată preoţia, de vreme ce ştim că

102 mulţi dintre sfinţi, conştienţi de dificultăţile preoţiei, s-au
ferit de ea?
epinde eu cred că tre uie i căutată unt unii care

imt dorinţa de a preoţi ără ă tie ce i preoţia
dec t în mani e tări e ei e terioare de u itor de pre
dicator de om cu pre tanţă ucruri de e u ace ta
poi cu vremea a ungi a con tiinţa u imităţii u irii
preoţe ti dacă a ungi pentru că unt at ţia care nici
nu a ung a a a ceva c iar dacă unt preoţi
„Lui dumnezeu i se cuvine întâietate în toate.“
Pe ce trebuie să se pună accentul tânărul în anii de pregătire

teologică din seminar şi facultate?
n ceea ce i e cere a coa ă n t năr care merge a o

coa ă teo ogică mai înt i de toate ar ine ă ai ă
con tiinţa că e a o coa ă unică u i totuna ă i a un
iceu portiv au a un eminar teo ogic ta e un ucru
oarte important pentru orice e ev au tudent în teo

ogie e te a o coa ă unde e învaţă de pre umne
zeu unde e pregăte te ă u ea că ui umnezeu
ceva ce nu e învaţă a a te co i i putea zice că o
coa ă teo ogică prin în u i aptu că e ti încadrat în
ea devine o coa ă ără termen de comparaţie cu ce e
a te co i tudenţii de a tăzi comunică mai mu t între
103
ei interacţionează cu cei de a a te di cip ine
Cât de mult se poate implica tânărul, viitor preot, în actuali-

tatea socială, culturală, politică?
ineva care e preot tre uie ă i vadă înt i de pre

oţie dică înt i umnezeu i apoi omu prin um
nezeu ce ta e te punctu de p ecare umnezeu
tre uie ă e pe primu oc în g ndirea în imţirea
i trăirea ce ui care urmează ă e preot i devine
preot u uita pe umnezeu nu uita rugăciunea
anga area ă e prin rugăciune pentru umnezeu i
pentru oameni prin umnezeu „ entru umnezeu
i pentru popor era o deviză pe care a ormu at o
într o anumită împre urare un pro e or univer itar
ce t cuv nt de ordine e important nu numai c nd
e vor a de preot ci i pentru un credincio înt i
umnezeu i apoi omu n mu te cazuri oamenii e
raportează a umea acea ta a concepţii e de viaţă
A rh im .
a e ace tei umi ar noi care tim de credinţă un

tem între e perienţa prin cuno tinţă i tiinţă i între
e perienţa prin credinţă redinţa aduce ceva ce nu
are omu ără credinţă c iar din punctu de vedere a
înţe egerii i a anga ării nd ai credinţă în umne
zeu umnezeu e te pe primu p an în viaţă i în inimă
104 acă umnezeu nu e pe primu p an în inima ta
nu e te pe p anu care e cuvine ui umnezeu e
cuvine înt ietate în toate i apoi ce e a te decurg din
a ta acă ai a un vreodată ă te înt ne ti cu um
nezeu toate decurg din înt nirea cu umnezeu din
con tiinţa că e ti ocrotit că e ti condu că e ti ocuit
c iar de umnezeu că nu e ti ingur în umea acea ta
ta cam ip e te în genera a credincio ii de r nd i
a candidaţii a preoţie i de mu te ori c iar a preoţi
Preotul trebuie să ştie că este „sarea

pământului“, „lumina lumii“, „lumină
în sfeşnic“.
Ce este bine să ştie preotul, mai ales la începutul cari-

erei preoţeşti, când poate multe probleme îl iau prin
surprindere?
u cred că ucru de căpetenie e te ca preotu ă ai ă con

tiinţă preoţea că ă tie că e a ezat de umnezeu ca
preot ă tie că e mi ocitor între umnezeu i oameni

ă î i dea eama că oamenii î tiu ca pe un om deo e it
un om a ui umnezeu reotu tre uie ă tie că e te
„ area păm ntu ui „ umina umii „cetate pe munte
„ umină în e nic un om care e te după cuv ntu n
tu ui po to ave „prive i te i îngeri or i oameni or
unu pre care prive c i îngerii i oamenii un om care nu 105
e poate a cunde de atenţia ce or care î încon oară i
a teaptă de a e pi dă de vieţuire deo e ită poi preo
tu tre uie ă tie i aceea că e te mi ocitor între umne
zeu i oameni prin nte e aine care unt mi oace a e
aru ui divin i revăr ări de ar din pre umnezeu pre
om n ace a i timp tre uie ă e i învăţător a oameni
or pentru ca ace tia ă devină receptivi a daru ui um
nezeu care e revar ă prin mi ocire preoţea că omnu
ri to a înă ţat a cer inecuv nt ndu i pe oameni
cea inecuv ntare dată de omnu a nă ţarea a a
cer e te tran mi ă a tăzi oameni or prin mi ocire pre
oţea că ea ind a t e izvoru e urite or inecuv ntări
care e dau în i erică n u timă ana iză inecuv ntări e
din i erică e dă ntuitoru n u i prin oamenii a e i de
pre u ire cea ta tre uie ă o tie oarte ine i pre
otu i credincio ii de r nd
martie
nterviu rea izat de ogdan corţea
Lumina de Duminică
„să avem o minte care îndreaPtă
LucruriLe strâmBe“
106
C u părul nins de vreme, dar cu sufletul tânăr, Părintele

Teofil Părăian, cunoscutul duhovnic de la Sâmbăta de
Sus, la cei optzeci de ani ai săi, ne-a mărturisit prin cuvântul
şi atitudinea sa că vocaţia creştinului se împlineşte numai în
raport cu Dumnezeu şi cu aproapele nostru. Riguros, dar
fără crispare, credincios, dar departe de orice exagerare,
Părintele Teofil Părăian a fost purtătorul unei bucurii care
însufleţeşte pe oricine îi trecea pragul, pentru a lua binecu-
vântare sau un cuvânt de folos. „Dorinţa mea cea mai de
căpetenie este să înmulţesc binele şi bucuria.“
Cum poţi rămâne smerit atunci când ai succes în societate?
„ai succes pentru că dumnezeu îţi dă succes

şi tu trebuie să te smereşti pentru succesul
pe care ţi-l dă dumnezeu.“
„ ă avem o minte care îndreaptă ucruri e tr m e
Părinte Teofil, toate apariţiile Preacuvioşiei voastre la con-

ferinţe mărturisesc că sunteţi o fire optimistă, sunteţi bucu-
ros mereu; cum reuşiţi? Aţi fost aşa dintotdeauna?
a adică am avut mereu înc inare pre pozitiv pre

ucurie pre mu ţumire m am imţit ine între oameni
care unt ucuro i între oameni care dore c ă î i
107
mani e te ucuria n criptură m am oprit mereu i
mă opre c în continuare a upra cuvinte or omnu ui
ri to iae nţi or po to i care înmu ţe c ucuria
orinţa mea cea mai de căpetenie e te ă înmu ţe c
ine e i ucuria u toate ace tea nu vă întri tează
u erinţa ce or din ur o mamă căreia îi moare copi
u răz oiu de e emp u ce de cur nd de ă urat
între două ţări ortodo e u ia i eorgia cu ute de
morţi ezi ucruri e a tea care e înt mp ă a depăr
tare în genera nu mă a ectează ineînţe e că nu
unt de acord cu e e ineînţe e că nu îmi p ac ine
înţe e că nu e vreau ineînţe e că nu e dore c nici
pentru mine nici pentru a ţii n ă tiţi cum pune
o uc în poezia „ oartea ui u ger „ e ce c nd
oare e a apu ă p ngi privind pre cer în u ai
ine oc i n o ă i p eci ă vezi păm ntu unde treci
n genera nu unt a ectat de necazuri e pe care e au
a ţii i nici de necazuri e pe care e am eu în umi dacă
am ceva necazuri trec u or pe te e e
A rh im .
Cum să susţinem pe cei aflaţi în suferinţă?
ntu po to ave pune „ ucuraţi vă cu cei ce

e ucură p ngeţi cu cei ce p ng ără îndoia ă că
dorinţa ntu ui po to ave ar tre ui ă e i o
dorinţă a noa tră în ă ucruri e a tea nu e pot pro
108 voca nu e pot aran a ca ă e a a e e emp u dacă
mă duc undeva într o a ă i e pune pro ema că tre
uie ă p ngem i eu zic „ ai ă p ngem că tre uie
ă p ngem poate cineva ă p ngă doar pentru că i
e cere ă p ngă
„Pocăinţa este părăsirea păcatului.“
Lucrarea principală în viaţa creştinului este pocăinţa; ea

durează până la moarte. Cum trebuie să ne pocăim?
ragă pocăinţa e te în e enţă pără irea păcatu ui

ce e a te unt au i iare c nd e vor a de pocăinţă n
tu oan căraru vor e te în Scara a într un capito
de pre p n u ce ericit adică p n u care nimice te
răutatea nu p n u care nimice te r u de pi dă
u unt de părere că umnezeu c nd ne c eamă a
pocăinţă nu ne a teaptă ca pe ni te t nguitori ci ne
a teaptă ca pe ni te oameni care au trecut de întri tare
pără ind păcatu iar pocăinţa e întotdeauna un mi oc

de îndepărtare de păcate care e rea izează în pre
zent cu aţa pre viitor nu cu aţa pre trecut dică
nu cu părerea de rău că am ăcut un ucru pe care nu
mai pot ace ci cu g ndu că umnezeu ne prime te
ne a teaptă ne iu e te ne iartă că e în ăţi at în pi da
iu ui ri ipitor ca tată primitor care nu i a dat un canon
109
u ui ce a întor c nd a zi „ ată am gre it a cer
i înaintea ta ărinte e iu itor nu a zi „ pune de
de ori a a că apoi te iert i te prime c ci a
primit i ără a ta nici nu a ă at ă pună c t a avut e
de g nd ă pună u a a un ă pună „prime te mă
ca pe unu din argaţii tăi pentru că tată a primit ca
pe u ău nu avea de ce ă î i dorea că ă e primit ca
unu din argaţi dică u ce mic a crezut că ar ine
ă e primit ca i o ugă a tată ui ău dar tată ău
a primit dintr odată ca pe u ău care a p ecat din
ca a ui a a ergat înaintea ui ta e oarte important
ă reţinem tată nu a a teptat nu a pu în tudiu
nu a g ndit „ ai ă vedem cum ace ace ta cum e
mani e tă în împre urarea dată că acum tiu cum a
mani e tat c nd a p ecat dar ă vedem cum e mani
e tă acum c nd e întoarce u i a pu pro ema
„ e ce a întor entru că tată avea inimă de tată
nu avea inimă de cercetător tiinţi c au inimă de p i
o og ori de p i iatru avut inimă de tată inima de
A rh im .
tată a primit dintr odată unde î avea pentru că atunci

c nd u c nd a p ecat din ca ă atunci e de apt nu
a p ecat din inima tată ui a p ecat numai din ca a ui
i a tiut că are un tată cu inimă de tată i de aceea a
zi „mă voi întoarce a tată meu pentru că a tiut că
din inima tată ui ău nu a p ecat poi dacă umne
110 zeu ne a pu pi da acea ta prin omnu ri to nu
ne a pu o in ormativ ci ne a pu o cu g ndu de a
avea încredere în ată care ne prime te căci umne
zeu e un tată nu i o parodie de tată ci tată adevărat
c iar mai tată dec t tată păm nte c pune omnu
ri to „ acă voi răi ind tiţi ă daţi i or vo tri ce e
une cu at t mai mu t ată vo tru ce din ceruri u
am ni te convingeri în privinţa a ta g ndindu ne că
umnezeu nu tă cu pedeap a a upra noa tră ici nu
îmi p ace ă mă g nde c că umnezeu e pedep itor
arcă nu mi vine ă cred a a ceva
Cu toate acestea, ce să înţelegem: odată ce ne-am întors

către Dumnezeu, pocăinţa dispare? Sau nu mai e necesară?
ragă pocăinţa nu mai e nece ară în înţe e u de

t nguire de părere de rău ntu oan ură de ur
pune în cuv ntu de a a ti care e o capodoperă
ceva e traordinar „ imeni ă nu e t nguia că pen
tru păcate că iertare din morm nt a ră ărit ăi nici
nu mai pune accent pe atura a ta ie it iertarea din

morm nt de ce ă îmi mai ac eu pro eme oare mă
iartă au nu mă iartă
„smerenia, cea mai discretă virtute“.

111
Ce e smerenia şi cum te poţi păstra smerit atunci când ai
succes?
merenia e te virtutea care nu e arată zice ntu

aac iru merenia e te o virtute care nu e pune în
evidenţă în momentu în care vrei ă o pui în evidenţă
ă tii că nu o ai merenia e te un ar ără de nume
zice ntu oan căraru un ar pe care nu î cunoa te
dec t ce care î are i tot ntu oan căraru zice
că dacă nu poţi ă demon trezi prin cuvinte du ceaţa
mierii pentru cineva care nu a gu tat mierea tot a a
de pre merenie nu i poţi vor i unui om care nu a gu
tat merenia n orice caz merenia are o în ăţi are
raţiona ă i una a ectivă n ăţi area raţiona ă a mere
niei e te aceea că te upui te p eci cu mintea a învăţă
tura ntuitoru ui deci ţii eama de omnu ri to i
aci ceea ce a ăcut ntu po to etru a pe cuirea
minunată c nd omnu ri to a zi „ nă a ad nc
i ă aţi în o mre e e voa tre ca ă pe cuiţi i n
A rh im .
tu po to etru a zi „ nvăţătoru e toată noaptea

ne am trudit i nimic nu am prin dar după cuv ntu
ău voi arunca mre e e Luca i a ta e te me
renie ă aci ce vrea umnezeu ă aci ce ţi e pune
ă aci ă te p eci cu mintea ă nu te ţii ţeapăn în aţa
unei învăţături pentru că nu te intere ează ă zicem
112 ci tre uie ă te p eci cu mintea i dacă te p eci cu min
tea vezi daru ui umnezeu i puterea ui umnezeu
oi avem zicea ărinte e r enie oca mintea care
di cută cu umnezeu în oc ă e upună ără di cu
ţie merenia e te ă te upui ără di cuţie iar ip a de
merenie e arată în aptu că di cuţi cu umnezeu ai
mintea care di cută cu umnezeu eci merenia e te
ă te p eci cu mintea a a cum a p ecat ntu etru
care a zi „toată noaptea ne am trudit i nimic nu am
prin Ei, după părerea mea, nu ar fi cazul să mai arunc
mreaja în mare dar, pentru că zici Tu, fac lucrul acesta,
adică arunc mreaja în mare i a văzut pe cuirea minu
nată pentru că a pe cuit mu ţime mare de pe ti pen
tru că a a cu tat pe omnu ri to
Cum poţi rămâne smerit atunci când ai succes în societate?
oarte ine i ucce pentru că umnezeu îţi dă uc

ce i tu tre uie ă te mere ti pentru ucce u pe care
ţi dă umnezeu dică noi tre uie ă ne ocotim
întotdeauna c nd acem o aptă ună tre uie ă ne

ocotim întotdeauna co a oratori ai ui umnezeu
a ta o pune ntu etru ama c inu în Filocalia
vo i dacă ai deci con tiinţa acea ta că e ti co a
oratoru ui umnezeu dacă e ti merit ind co a o
rator a ui umnezeu nu te îndreptăţe te ci te o igă
eci e ti mi uit de umnezeu i a ta te o igă aţă
113
de umnezeu n ce en te o igă ăi te ace ă i
recuno cător i mu ţumitor i i itor ca ă înmu ţe ti
ine e i ă atri ui cumva ine e pe care ai ăcut ui
umnezeu a e reu ita ui umnezeu în tine
„dumnezeu trebuie să fie pe primul loc în viaţa

noastră“
Cum putem afla care este voia lui Dumnezeu în viaţa noastră?
epinde unt ituaţii i ituaţii e e emp u poţi ă

a i că voia ui umnzeu în viaţa ta e te ă ierţi atunci
c nd ai o pornire ă nu ierţi ă iu e ti pe vră ma u tău
c iar dacă tu nu e ti di pu ă aci ucru ace ta eci
unt ni te ucruri de raportare a ceea ce tim că vrea
umnezeu cu noi i a tea ne ămure c c e tiunea voii
ui umnezeu în noi upă aceea unt i ituaţii de
direcţionare în viaţă unt unii oameni care nu tiu ce
A rh im .
vrea umnezeu cu ei e e emp u vrea cineva ă e

că ătorea că au vrea ă nu e că ătorea că i a ta nu
tie dec t atunci c nd a unge e a un g nd tatornic
în c e tiunea pe care o a ege a a că nu întotdeauna
ucruri e unt ămurite din punctu ace ta de vedere n
orice caz c nd te otără ti pentru o ca e mergi pe ea
114 ără ă te mai g nde ti i a a tă ca e i atunci în eamnă
că ai cuno cut voia ui umnezeu u toate că nimeni
nu ne mai opre te a tăzi ă mergem pre umnezeu
totu i rezu tate e noa tre e văd prea puţin e ce
untem a a de a i entru că nu untem convertiţi
i tă oameni c iar printre cei care unt practicanţi
din punct de vedere re igio care totu i nu unt con
vertiţi nu unt ai ui umnezeu nu ţin eama de um
nezeu nu au pe umnezeu în prim p anu vieţii or a
con tiinţei or m gă it undeva a r iepi copia de a
a u ia un i et pe care cria „ acă umnezeu nu
e pe primu oc în inima ta nu e pe niciun oc u tiu
dacă i c iar a a adică ar putea zice poate mai igur
dacă umnezeu nu e pe primu oc în viaţa ta în inima
ta în eamnă că nu e în ocu care e cuvine pentru că
e i tă totu i i ni te ituaţii care nu unt de tu de pre
ci e în viaţa piritua ă n orice caz umnezeu tre uie
ă e pe primu oc în viaţa noa tră i ă ţinem eama
de umnezeu unt oameni care nu ţin eama de um
nezeu ţin eama de o grămadă de ucruri c nd ac un
ine au c nd e otără c pentru un ine dar nu e

g nde c a umnezeu i e g nde c a a te ucruri i
atunci în eamnă că umnezeu ori e a ent tota ori
e a ent parţia din viaţa omu ui din viaţa cre tinu ui
i tă o viaţă de i tem o viaţă re igioa ă ocotită
zi ă re igioa ă care te încadrează într un i tem dar
nu te încadrează într o rea itate e în eamnă a ta
115
e încadrează într un i tem în înţe e u că aci ni te
ucruri cu g ndu a umnezeu dar nu e ti tota c ti
gat pentru umnezeu ntu aac iru vede două
ituaţii o e perienţă pe care ţi o dă viaţa o e perienţă
umea că aici pe păm nt de e emp u că ocu arde
perienţa a ta o ai i cei trei tineri care au o t arun
caţi în cuptoru din a i on aveau con tiinţa că ocu
arde ar aveau i credinţa că e care a dat ocu ui
ca itatea de a arde poate ă poto ea că văpaia ui
tunci ei au intrat în oc ca i cum ace ta nu ar e i
tat ntr adevăr ocu nu i a ar pentru că credinţa or
a u pendat egea rii
„să nu avem o minte strâmbă care să strice

lucrurile drepte“
Convertirea sau credinţa adevărată nu pare o nebunie pen-

tru omul „obişnuit“?
A rh im .
entru omu re c poate ocotită o ne unie ntu

po to ave vor e te de pre „ne uni pentru ri
to dar nu în înţe e u în care tradiţiona ne g ndim
a „ne uni pentru ri to i poate nici nu ar tre ui
ă ne g ndim a a a ceva r mai ine ă ne g ndim
a „înţe epţi pentru ri to nd am terminat eu
116 iceu un pro e or apropiat mie înt nindu mă după
aca aureat m a între at ce vreau ă ac u i am pu
că o ă mă duc a eo ogie i a rep icat „ e mă e ti
ne un entru un om care nu crede toate a e omu ui
care crede unt ne unii n ziua de a tăzi e crie i e
vor e te oarte mu t
Cu toate astea, omul, fiecare dintre noi, nu mai are timp

să-l asculte pe celălalt. Relaţiile se răcesc. Care este leacul la
această problemă?
u cred că e i tă redre are a acea tă ituaţie reau

ă pun că noi ar tre ui ă ne raportăm a t e a con
te tu ocia de a tăzi omnu ri to e a pu uce
nici or ăi „ oi nu unteţi din ume acă aţi din
ume umea ar iu i ce e te a ău Ioan aptu
ace ta că nu e ti ca cei a ţi oameni arată de apt că
nu e ti ormat pe ca apodu umii e aceea ntu
po to ave zice în pi to a către omani „ ă nu
vă potriviţi cu ace t veac ci ă vă c im aţi prin înno
irea minţii ărinte e r enie oca punea că

„în mintea tr m ă i ucru drept e tr m ă eci
ceea ce ne intere ează pe noi e te ă avem o minte
care îndreaptă ucruri e tr m e i ă nu avem o minte
tr m ă care ă trice ucruri e drepte
ă nu m cre tini improvizaţi
117
Omul de astăzi este unul pragmatic. El vrea să ştie „de ce?“
De ce să fie creştin? Şi cum poate fi creştinismul atrăgător
pentru lumea în care trăim?
re tini mu poate atrăgător dacă umea de azi înţe

ege va oarea cre tini mu ui u o ă înţe eagă în tota
itate importanţa ui dar măcar în parte n cre tin
tre uie ă e un om un i dacă e i tă un cre tin care
nu i un ace a nu i cre tin un cre tin tre uie ă e
m ng ietor i dacă e a pru nu poate ă e a emene
cu u u nt ng ietoru pe c nd un cre tin iu i
tor de oameni e o va oare care tre uie pu ă în aten
ţie r unt at ţia oameni care nu au ace te ca ităţi
i atunci ei cad va oarea cre tini mu ui u cre tini
mu nu are va oare ci oamenii nu mai au încredere în
cre tini a începutu cre tini mu ui oamenii e mirau
de convertiţii apăruţi care erau deo e iţi de cei a ţi
r noi nu avem niciun a cendent mora untem ni te
improvizaţi răim o re igie ără umnezeu re igie
A rh im .
care nu mai e re igie u am pu de mai mu te ori că

cei mai mu ţi oameni trăie c ocia în re igie i nu tră
ie c re igio în ocietate ta în eamnă că ei ac ni te
ucruri pe care e mai ac i a ţii din punct de vedere
re igio dar a ta nu e te convingere unt mu ţi care
nu au o pregătire u etea că adecvată
118
Creştinismul, după cuvântul Preacuvioşiei voastre, nu poate
fi cultivat decât prin exemplu personal, prin comuniune, şi
nu prezentând un sistem de idei. Asta aţi vrut să spuneţi?
n cazu în care î prezinţi ca un i tem de idei atunci

cre tini mu nu mai e te rea entru că e are o atură
practică ă ne g ndim a cuv ntu ntuitoru ui ro tit
a înmu ţirea p ini or c nd ucenicii au zi „ ă drumu
mu ţimi or ă e ducă ă cumpere de m ncare om
nu ri to a pu „ u au tre uinţă ă e ducă aţi e
voi or ă măn nce eci cre tini mu î o igă pe om
ă e cu a t e de g nduri dec t omu o i nuit n om
care nu i cre tin nu e poate g ndi că a ută um
nezeu în vreun e e c nd cineva care mărturi e te
credinţa are o at rnare de umnezeu i e g nde te
că umnezeu î a ută rincipiu cre tin ar nu ă te
g nde ti ce poate ace omu ără tine ci ce poţi ace tu
pentru e ce ta e te primu g nd pe care tre uie ă
avem „ e a putea ace pentru omu ace ta care are
nevoie de mine e pri o u meu e pri o u amari

neanu ui mi o tiv entru că dacă nu e ti mi o tiv
n ai pri o
„aşa a fost, nu s-a putut altfel...“

119
Au existat în viaţa Preacuvioşiei voastre momente de dez-
nădejde, de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu pentru lipsa
vederii sau alte neajunsuri pe care le-aţi avut în viaţă?
u nu am avut a a ceva ar nu e un merit a meu

ace t ucru u m am pomenit în umea acea ta ără
vedere a am intrat eu în viaţa con tientă ar ucru
ace ta am ocotit norma u meu dică viaţa netră
indu e prin comparaţie nu m am raportat a cei care
văd ca ă mă g nde c că eu nu văd mi aduc aminte că
cei din uru meu pe c nd eram copi îmi puneau de
mu te ori „ ă tu nu poţi ace cutare ucru pentru că
nu vezi i eu mă între am „ e e a ta ă nu vezi
i n am tiut niciodată ce e a ta ă nu vezi dec t în
raport cu ceea ce ar tre uit ă ac u mani e tări e
omu ui din umea acea ta acă m am du a o coa ă
pecia ă pentru copiii ără vedere mi am dat eama
că e ceva în neregu ă dar ără ă tiu ce în eamnă ă
vezi aţă de a nu vedea i mai a e nu îmi dau eama
A rh im .
ce în eamnă ă te o o e ti de vedere pentru a înţe

ege anumite ucruri u pot rea iza vizua di erenţe e
zice dintre oameni pentru că dacă nu vezi nu tii de
po i i itatea de a te ămuri într o c e tiune de genu
ace ta ar nu acea ta a o t pro ema cea mai mare
m avut a te nemu ţumiri pentru că nu m am putut
120 încadra în viaţa ce or a ţi încadra dep in ta m a
ting erit cumva indcă copi ind voiam ă mă oc
cu mingea i ă o at de un zid i ă o prind a a cum
ăceau raţii mei oi untem patru raţi dintre care eu
unt ce mai mare i puteau ă e oace i îmi p ăcea ă
aud cum o ăteau i o prindeau i auzeam cum ăcea
mingea tac tac tac tac ără ă pot ace i eu a e u
dacă uam mingea i o ăteam de perete era gata nu
o mai puteam prinde au cu cercu ăteau cu un ăţ
i î duceau pe o porţiune de teren ără di cu tate n ă
eu ucru ace ta nu puteam ă ac au ă pocne c cu
iciu raţii mei pe vremea c nd e cu egea c nepa
ăceau iciuri i pocneau cu e e e mine nu mă puteau
învăţa cum ă ac ă pocne c i eu i puteau ă e
înveţe unu pe a tu prin vedere dar mie nu puteau ă
îmi e p ice ce tre uie ă ac oate a tea m au du a
con tiinţa că unt a t e dec t cei a ţi i am o t nemu
ţumit o vreme upă aceea mi a trecut pentru că nu
mi a mai venit ă at mingea ă at cercu ă mă oc
cum nu puteam ă mă oc m trecut a viaţa erioa ă
m mai avut nemu ţumiri i a o t oarte greu ă ac

iceu pentru că am ăcut a c a a de văzători în imi
oara co o tre uia ă at a ma ină ucrări e ta mi
era u or pentru că eu tiam de a ani ă at a ma ina
de cri ar tre uia ă mă in ormez tre uia ă cite c
ă acumu ez r ucruri e a tea e ăceam prin inter
mediari i de mu te ori intermediaru ip ea au a
121
eo ogie a gă it pe cineva care ă mi citea că i nu
aveam unde ă ne retragem ca ă mi citea că u o t
ni te piedici din ace tea pe care e a adu ip a vederii
ar a a a o t nu a putut a t e
augu t
Lumina de Duminică
sFârșituL? cum o vrea dumnezeu!
122
Î nvăţătura evanghelică privind sfârşitul lumii a preocupat

intens pe toţi creştinii, atât pe cei din veacurile primare,
dovadă mulţimea „apocalipselor” apocrife de atunci, dar şi
pe cei din vremea noastră. În lumina cuvântului
Mântuitorului Hristos, toţi Sfinţii Părinţii ai Bisericii au fost
deosebit de prudenţi în interpretarea profeţiilor Domnului
despre cele viitoare. Luminaţi de Duhul Sfânt, duhovnicii
zilelor noastre insistă asupra necesităţii pregătirii sufleteşti
a tuturor, pentru a întâmpina cum trebuie atât moartea
inevitabilă, cât şi sfârşitul întregii existenţe. Pregătirea este
esenţială, nu data încetării dăinuirii creaţiei în forma actu-
ală. Cuvintele Părinţilor Teofil Părăian şi Arsenie Papacioc
întăresc această idee.
Părinte Teofil Părăian, unii duhovnici spun că sfârşitul lumii este

aproape. Care este părerea sfinţiei voastre în această privinţă?
r itu um o vrea Dumnezeu
umnezeu tie c nd va r itu umii pentru că

ntu po to etru re erindu e a ace t r it
aminte te cuv ntu din a mi că „ a umnezeu o mie
de ani e te ca ziua de ieri care a trecut ca o tra ă de
noapte ” imeni nu tie c nd va r itu egea a
unt toate răm ntări e în acea tă c e tiune
123
„vor fi şi oameni care vor fi la judecată

ca şi cum n-ar merge la judecată.”
Există în vremea de azi semnele unei apropieri a sfârşitului?
u unt emne pecia e ă zici că a înt mp at cutare

ucru igur untem aproape de r it dar nimeni
nu tie c nd va veni ace ta
Revenind la problema Judecăţii obşteşti, ar trebui să fim

preocupaţi mai mult de judecata particulară a fiecăruia din-
tre noi decât de cea finală?
r itu umii va cu udecată pentru oamenii

care au trăit c ndva pe păm nt u tim c nd va
veni udecata de apoi dar tim că vom merge a
udecată de aceea în u e e noa tre zicem „ r it
cre tine c vieţii noa tre ără durere neîn runtat în
A rh im .
pace i ră pun un a în rico ătoarea udecată a ui

ri to ă cerem ” igur vom merge a udecată
de i în nta vang e ie de a oan omnu ri to
zice „ ine a cu tă cuv ntu eu i crede în e ce
M a trimi pe ine are viaţă ve nică i a udecată
nu va veni ci a mutat din moarte a viaţă” eci
124 vor i oameni care vor a udecată ca i cum n ar
merge a udecată entru că dacă au trăit o viaţă a a
cum vrea umnezeu în eamnă că udecata pe ei nu i
va ne ini ti nici înainte de udecată nici în momentu
venirii ace teia
de ce Apocalipsa nu este folosită în cult
Singura carte din canonul Noului Testament care face refe-

riri majore la sfârşitul lumii este Apocalipsa Sfântului Ioan
Evanghelistul. De ce nu este folosită această carte în cult?
e tiunea e te imp ă cea tă criere a o t pri

vită în trecut cu mu tă ne iguranţă co o unt
ucruri pe care noi nu e putem interpreta pentru
că nu ne unt cuno cute eea ce tim e te aptu că
poca ip a a o t cri ă nu pentru timpuri e noa
tre ci mai a e pentru vremea c nd a trăit autoru
ace tei cărţi
În ce ar consta pregătirea creştinului pentru sfârşitul per-

sonal în primul rând şi pentru sfârşitul lumii în general?
oi tre uie ă a teptăm r itu no tru av nd în

atenţia noa tră cuvinte e ntuitoru ui „ rive
g eaţi i vă rugaţi ca ă nu intraţi în i pită” omnu
ri to vrea ca noi ă im gata de r itu care poate
125
veni în orice moment i oric nd e va înt mp a că
va i în vremea noa tră că e va petrece după noi
tre uie ă putem primi ziua aceea cu eninătatea
cuvenită
Creştinismul este o religie cu viziune eshatologică, cu des-

chidere spre cele viitoare. Există în Ortodoxie această tensi-
une a aşteptării venirii Domnului?
u entru că toate ace te ucruri au înt mp at în

ecare generaţie de oameni dică oamenii au a tep
tat întotdeauna r itu i ei au crezut că r itu va
în vremea or r de atunci au trecut două mii de
ani r itu încă n a venit i dacă ar pune între a
rea c nd va r itu a ră punde că toate ucruri e
răm n a a cum e tie a a cum au o t i acea ta o
citim în E pi to a a doua a ntu ui po to etru în
capito u a trei ea unde e ace aprecierea acea ta că
nu tim c nd va r itu umii
A rh im .
„Gândul la moarte este începutul înţelepciunii” spune

Sfântul Vasile cel Mare. Trebuie să gândim la sfârşitul lumii,
sau la sfârşitul propriu?
u cred că tre uie ă g ndim nu at t a moarte ci a

viaţa de după moarte
126
semnele sfârşitului lumii
Care sunt semnele sfârşitului lumii? Sunt ele mai evidente în

ziua de astăzi?
emne e r itu ui umii unt a a de genera e înc t nu

poţi ă gă e ti indicii igure pentru o anumită vreme
entru că răz oaie au o t totdeauna cutremure au
o t mereu neînţe egeri totdeauna ă irea credin
ţei totdeauna reu poţi ă ta i e ti un emn anume
pentru a pune „ a într adevăr pentru că e înt m
p ă un anumit ucru r itu e evident”
Care ar fi criteriile după care se va săvârşi judecata oamenilor?
e e pe care omnu ri to e pomene te în

vang e ia ntu ui atei co o tă cri că a
udecată ntuitoru va de părţi pe cei uni de cei
răi precum de parte pă toru oi e de capre i va zice

ce or de a dreapta „ eniţi inecuv ntaţii ată ui eu
de mo teniţi împărăţia cea gătită vouă de a întemeie
rea umii ă ăm nd am o t i i aţi dat ă m n nc
în etat i i aţi dat ă eau go am o t i aţi îm ră
cat ” riterii e udecăţii unt deci apte e credinţei
127
„istoria înregistrează precis evenimentele,

dar tu pune-te la punct!”
Părinte Arsenie Papacioc, vine sfârşitul lumii?
u mu tă anticipaţie e vor e c ucruri cu e emente

inventate r itu cum o vrea umnezeu oi în ă
avem o igaţia ace ta e ucru centra ă ne punem a
punct în ecare c ipă ă nu pierdem o c ipă din vedere
dică ă ai un act de prezenţă u ca du ovnic nu
unt pentru nevoinţă unt pentru o tare de prezenţă
continuă ă „dacă e înt mp ă oarte mu te în ume
ce acem părinte ” u poţi ă te iei a uptă cu i to
ria toria înregi trează preci evenimente e dar tu
pune te a punct entru că tu e ti un microco mo în
care e og inde te un macroco mo o ume întreagă
ă ţinem de i erică entru că i erica e te aco o
unde e te adevăru acă numai unu ingur ţine
A rh im .
adevăru i erica e întreagă aco o u e o racţiune

de i erică e întreaga i erică entru că i erica nu
poate ă trăia că dec t numai i numai în adevăr pe
care î reprezintă rtodo ia acă î ataci e ti în a ară
de i erică i atunci intri în g oata care nu mai are nicio
ră pundere i a iad cu voi
128
În ce mod trebuie să privească un creştin vremea în care tră-
ieşte astăzi?
ezo i nuiţi vă de ideea că vremuri e noa tre ar mai

deo e ite u i e e noa tre unt zi e e po to i or
ntotdeauna au o t greutăţi i u erinţe entru că
m ntuirea noa tră e ăv r e te pentru ecare dintre
noi pe cruce în u erinţă
i tă o di cuţie actua mente de pre ci ra cu
paima a ta mare că a nă cut nti ri tu i i am
pu unuia „ ezi ţi domnu e de trea ă că are i e
o viaţă de om nu e divinitate ” u tre uie ă daţi
atenţie dar nici ă m nepă ători vizi i începutu
pe p an mora mai a e e oarte aproape de
icio prime die nu e at t de mare at t timp c t tai în
picioare at t timp c t te înc ini ui ri to cu toată
inima i merenia ce t nti ri t c nd va veni va
veni pe un teren pregătit i prin oameni care ucrează
acum u trăie te momentu ine trăie te momentu
a vează trecutu i cucere te viitoru i ne va păzi

aru ui umnezeu i într o împre urare grea acă
tre uie ă ne temem de ceva a ta ar viaţa noa tră
împătimită a udecată te prezinţi cu inima ta curată
în ce prive te viaţa ui ri to
129
„să vedeţi când se opreşte răsuflarea
ce importantă e o clipă!”
Cum trebuie să întâmpinăm sfârşitul propriu?
n viaţa mea am o t a mu te capăt ie de muri unzi

ipete grozave vedeau draci vedeau păcate e e act
cum e au ăcut u e puteau a va că moartea nu
vine ă i aci o ca ea ine ă te ia e duce unde ap
te e nu di cută
i toţi ace tia doreau ă mai trăia că o zi iceţi că i
puţin dar ă vedeţi c nd e opre te ră u area ce
importantă e o c ipă u tiţia divină e încadrată de
marea iu ire divină i ne iartă cu o u pinare ta
m a ăcut ă pun că o c ipă poate ă e un timp i o
u pinare poate ă e o rugăciune i un mare trăi
tor a zi că acea tă c ipă e mai mu t decat un co cu
acrimi umnezeu vrea o inimă inceră i nu mii de
rugăciuni rea inima noa tră imic nu i mai cump de
A rh im .
a umnezeu dec t timpu i a dat ca ă ne a văm

e a u erit ne a îngăduit doar doar ne om ridica
ta e mi a ui umnezeu ne ţine o viaţă întreagă
acă am gă i cu putinţă ă între ăm pe cei de u „ce
v a co tat de aţi a un a at ta ericire” ră pun u ar
„timp puţin timp petrecut ine”
130 u pierdeţi timpu dragii mei tăzi vor im i m ine
nu tim dacă mai untem po i i o mu cătură veni
noa ă îţi cade o cărămidă în cap c nd nu te a tepţi
i pe urmă untem a di poziţia tăp nu ui no tru
umnezeu i dacă nu vine moartea m ine aveţi timp
ă c tigaţi aruri deo e ite a că preţuiţi oarte
mu t timpu
e ruarie
Lumina de Duminică
PreacuviosuL Părinte ProtosingheL
Petroniu tănase
132
P ărinte e proto ing e
ăna e a nă cut în anu
în comuna
etroniu
ărca a din udetu

eamţ vna mona a ă i a cuprin
u etu din tinereţe a a intrat în
o tea M ănă tirii eamţ unde a
i că ugărit ărinte e avea ă a un
gă apoi a M ănă tirea ntim din
ucure ti ara e cu a cu tarea de
i iotecar t naru mona a urmat
cur uri e acu tăţii de eo ogie a ă
turi de a te tudii în atematică i i o o e n atriar ia
om nă a deci ă trimită mai mu ţi că ugări rom ni ca ă întă
rea că o tea c itu ui rom ne c „ rodromu” din ntu
unte t o i ă revigoreze viaţa mona tică de aco o in ace
an P ărinte e etroniu a trăit neîntrerupt în ntu unte t o
iar în anu a o t ae tareţ a c itu ui „ rodromu”
renunţat a tăreţie a începutu anu ui din cauza v r tei în
aintate trecut a omnu în ziua de e ruarie ind în
morm ntat după tradiţia at onită în micu cimitir a c itu ui
te autoru mai mu tor vo ume de meditaţii du ovnice ti
rugăciunea căLugăruLui,
rugăciunea mireanuLui
133
O amenii îmbunătăţiţi duhovniceşte reflectă întot-

deauna pe chipul lor o frumuseţe parcă nepămân-
tească. În cazul monahilor, aceasta este vizibilă cu ochiul
liber. Faţa lor inundată de lumină, cuvântul blând, dar ferm
şi convingător, rodul ostenelilor de o viaţă îţi dau impresia
că ar fi coborât din filele Patericului sau ale Vieţilor Sfinţilor.
Posturile aspre, privegherile lungi şi abandonarea totală în
mâinile lui Dumnezeu au alungat din făptura lor orice urmă
de egoism sau mândrie. Părintele Petroniu Tănase, stareţul
Schitului românesc „Prodromu” din Muntele Athos, a fost
imaginea monahului care şi-a împlinit integral vocaţia. Cu
o pregătire intelectuală greu de egalat în lumea călugărilor
(are trei diplome de licenţă) şi cu o râvnă deosebită faţă de
slujbele Bisericii de la care era nelipsit în fiecare noapte,
părintele Petroniu poate fi un model pentru oricine doreşte
să-şi trăiască viaţa cu rost. Bucuria pe care o ai întâlnind un
P rot os .
astfel de om este inegalabilă. Cum putem ajunge la senti-

mentul prezenţei lui Dumnezeu? Ce reprezintă isihasmul?
Care sunt condiţiile dobândirii rugăciunii neîncetate? La
aceste întrebări ne-a răspuns bătrânul duhovnic din Schitul
românesc „Prodromu”.
134 Părinte Petroniu, mai există astăzi în Athos monahi practi-

canţi ai rugăciunii lui Iisus?
u cred că mai e i tă u avem re aţie directă cu pu t

nicii a aţi în diver e e c i ii din t o dar cu iguranţă
că e i tă părinţi care pă trează acea tă practică a
i ericii ă ăritene
Rugăciunea inimii poate fi considerată un dar sau ea este

rodul unei practici zilnice din partea călugărului?
unt mu te de pu de pre rugăciunea acea ta a

cunoa te mai mu te trepte na e te rugăciunea ini
mii a ta e te rugăciunea care e ăv r e te în minte
riginea ei tă în porunca ntu ui po to ave
„ ugaţi vă neîncetat ” Tesaloniceni igur că
în vremuri e ace ea în care cria po to u nu e i tau
că ugări ndemnu ace tuia era adre at tuturor cre
tini or n mod cert au e i tat atunci cre tini care au
împ init cuv ntu din epi to a pau ină orunca pe care
ugăciunea că ugăru ui rugăciunea mireanu ui
ne o dă ntu po to ave e te actua ă i va a i ă

nu numai pentru mona i ci i pentru cre tinii de r nd
n mănă tire că ugării av nd mai mu t timp au ocu
pat în mod deo e it de acea tă rugăciune i re te că
rug ndu e au înt nit ni te nedumeriri ni te o ta
co e în practicarea ace tei nevoinţe ărinţii oca ici
au ocupat în mod deo e it cu de crierea tări or pe
135
care rugăciunea e produce în u etu omu ui i pentru
a a uta pe cei ce dore c ă e roage a t e ei au a că
tuit „metode” cuno cute în practica i i a tă e e pur
t nd nume e nţi or care e au cri t e în tradiţia
ortodo ă e i tă metoda ntu ui rigorie inaitu a
ntu ui imeon ou eo og e con tituie a utoare
importante pentru cei ce dore c ă e roage neconte
nit cea tă rugăciune a îndătinat a ro tită în pu t
nicii în i ă trii în ocuri retra e de către per oane
a ate în izo are comp etă a cere condiţii pecia e
Prima condiţie: despătimirea
e e emp u ntu imeon ou eo og arată că de

a ce care dore te ă e roage necontenit e cere ă e
de pătimit ă nu e cuprin de vreo patimă au viciu
ori de pătimirea e te un capito a vieţii du ovnice ti
care nece ită o gri ă deo e ită din partea cre tini or o
P rot os .
ucrare i o o tenea ă continuă a tă condiţie impu ă

practicantu ui ace tei rugăciuni e te ca ace ta ă e
împăcat u ete te din toate părţi e ă e împăcat
cu umnezeu e vrea a pună a ta evoitoru ă
nu e a e în de cit aţă de împ inirea porunci or ui
umnezeu poi e tre uie ă e în pace cu aproape e
136 ă nu ai ă neînţe egeri vră mă ii cu cei a ţi oameni
n a trei ea r nd nevoitoru tre uie ă e împăcat cu
ine piedică în ca ea do ndirii păcii cu ine unt
compromi uri e pe care omu e ace în viaţa per o
na ă ce tea tre uie ă di pară tima e igenţă e te
împăcarea cu natura cu rea întreagă pe care omu
tre uie ă o apere i ă o pă treze potrivit r nduie ii
dumnezeie ti
niver u necuv ntător a o t dat omu ui ca ace ta ă
e o o ea că de e cu dreaptă ocotea ă ă o o ea că
omu ui nu numai trupe te ci i du ovnice te atura
ne a ută ă ne menţinem ănătatea i puterea trupu ui
dar ea are i raţiuni piritua e e aceea părinţii mai
poriţi du ovnice te a ung a o cunoa tere piritua ă
a naturii create ia atunci omu contemp ă raţiuni e
creaţiei i vede pe umnezeu în ace tea ocotind
natura ca pe un dar venit din partea ui umai dacă
omu e gă e te în acea tă tare de de pătimire e
poate apuca de rugăciunea inimii nădă duind că va
avea rezu tate
rolul experienţei în practica isihastă
Este obligatorie îndrumarea unui duhovnic în practica aces-

tei rugăciuni?
137
n mănă tire e i tă acea tă r nduia ă ca mona u ă î i
păzea că mintea pentru că vră ma u trecoară în minte
g nduri re e uciga e entru a practica acea tă rugă
ciune e te nevoie i de un îndrumător un om porit care
poate e iza în ce tadiu du ovnice c e a ă începătoru
pe ca ea rugăciunii ce patimi mai ucrează încă în u e
tu practicantu ui dacă vră ma u î a a tează i pitindu
pentru că a mănă tire diavo u nu tă degea a entru
aceea mentoru piritua î a ută cu povaţa care vine din
e perienţa proprie i cu rugăciunea pe ce a at a înce
putu drumu ui pun nd r nduia ă în u etu novice ui
încerc nd e i erarea du ovnicea că a ucenicu ui
„omul nu se mântuieşte la grămadă”
Putem considera că isihasmul este o neglijare a spiritu-

lui comunitar prin accentul pe care îl pune pe izolarea şi
retragerea în singurătate a omului, pe nevoinţa particu-
lară a acestuia?
P rot os .
piritu i i a t nu contravine du u ui ec ezia o orni

ce c a i ericii iaţa cre tină are într adevăr un a pect
comunitar dar i unu particu ar mu nu e m ntuie te
a grămadă iecare cre tin tre uie a e îngri ea că de
viaţa per ona ă ta nu e c ude ami ia ui au pe cei
a ţi oameni u văd niciun con ict între ce e două
138
Credeţi că isihasmul, ca tradiţie de rugăciune ortodoxă,
poate fi practicat şi în lume? Se poate practica rugăciunea
inimii în condiţiile societăţii de astăzi? Poţi fi în pace cu
Dumnezeu, cu semenii şi cu tine însuţi şi te poţi despătimi în
mijocul lumii în care trăim?
a ace te între ări ră pun uri e au o t de tu de

nec are u apărut în zi e e noa tre diver e idei i
e i tă c iar i o revi tă pentru i i a m în care e
pune că i i a mu e te cea mai una metodă pentru
umea actua ă de a în armonie cu univer u e ace o
mare con uzie între i i a m i rugăciunea neîncetată
i a mu în eamnă pu tnicie
ermenu „i i ia” provine din greacă în eamnă „ ini
tire” i e re eră a pacea pe care omu o o ţine
ugind din ume i a tru e te ace a care trăie te în
retragere tota ă în ini te din partea ce or ume ti
um e poate pune atunci că i i a mu e te cea mai
ună ca e pentru oamenii a aţi în ume atunci c nd
numai pu tnicu a at în ingurătate poate cu mu tă

o tenea ă ă a ungă a oarece poriri du ovnice ti
trăie te în ni te condiţii pecia e uga din ume i
vieţuirea a pră în izo are e te proprie numai ui um
poţi pune că umea acea ta împră tiată poate un
mediu propice pentru rea izarea rugăciunii i i a te
ce t ucru e impo i i ntu a i e ce are împre
139
ună cu ntu a im ărturi itoru vor e c de pre
rugăciunea neîncetată i au trăit înainte de părinţii
i i a ti pe care i toria i ericii îi cunoa te mu t mai t r
ziu e inia practicării rugăciunii necontenite potrivit
îndemnu ui apo to ic ntu a i e e p ică cum ă
ne rugăm ără încetare n mi ii e a e e pune că
umnezeu nu a teaptă ă cerem „ ă mi oamne
cutare au cutare ” entru că umnezeu tie mai
ine dec t noi de ce avem nevoie oi ă acem cum
pune ntu po to ave „ ri de m ncaţi ori de
eţi ori a tceva de aceţi toate ă e aceţi pre ava
ui umnezeu” ăc nd a t e ce a at în ume poate
a unge a rugăciunea necontenită
metoda sfântului vasile cel mare
entru a do ndi rugăciunea necontenită tre uie ă

acem a t e ă zicem că te ai trezit din omn dimineaţa
P rot os .
intea ta ă îna ţe rugăciuni către umnezeu i ă

pună „ ţi mu ţume c oamne că mi ai mai dat o
zi” entru că puteai ă mori te at ta ume care e
cu că eara i nu e mai treze te a doua zi tunci c nd
te pe i pe aţă dimineaţa ă zici „ ţi mu ţume c
oamne că mi ai dat acea tă materie minunată apa
140 care mă curăţă i e te ună pentru ănătatea oameni
or” nd te îm raci cu aina ta mintea ă îna ţe iar un
g nd către umnezeu „ u ţume c oamne pentru
aina acea ta care îmi acoperă go iciunea trupu ui i mă
apără de intemperii” i tot a a în tot ceea ce aci ai
rugăciune necontenită ce t mod de vieţuire e te rea
iza i pentru omu de r nd
ntu a im ărturi itoru a o t între at odată de un
rate „ ărinte cum te poţi ruga necontenit pentru că zi
nic tre uie ă munce ti ă te mi ti încoace înco o i min
tea e ră p nde te a tre uri e pe care e aci ” ntu
a im a ră pun ucenicu ui „ umnezeu nu porunce te
omu ui ucruri care nu unt po i i e ace tuia”
po to u ave propovăduie te i e ăv r irea rugă
ciunii necontenite ţinerea ace tei tări de rugă
ciune permanentă e ace prin drago te prin în r
nare prin înă ţarea minţii a umnezeu i cugetare
du ovnicea că ine e are pe ace tea are rugăciune
necontenită ce te e igenţe creează în u et o anu
mită a ezare pentru că prin drago te e ti în re aţii
une în primu r nd cu umnezeu i apoi cu întreaga

ume u umnezeu mai înt i pentru că drago tea
aţă de umnezeu e te porunca evang e ică cea mai
mare rin în r nare pui r nduia ă în ce e trupe ti a e
ta e pentru că ără o di cip ină trupu nu a ută a po
rirea du ovnicea că rin cugetare du ovnicea că
mintea e ridică a reatoru ei i ăc nd a ta intră în
141
permanentă egătură cu e de u cea ta e te rugă
ciunea necontenită
rugăciunea – „convorbire între două persoane

prezente una alteia”
upă cum pun nţii ărinţi rugăciunea e te înă

ţarea minţii pre umnezeu au cum a rmă ntu
oan ama c in convor irea omu ui cu umnezeu
na iz nd în modu ce mai imp u acea tă de niţie
a rugăciunii ne putem între a ce în eamnă dia o
gu dintre noi i umnezeu te o convor ire între
două per oane ugăciunea pe care o acem noi pre
upune acea tă prezenţă oate rugăciuni e noa tre
unt ăcute a per oana a doua ingu ar „ mpărate
ere c are pretutindeni e ti ino i e ă ă uie te
întru noi” eci ne adre ăm unei per oane care e te
de aţă „ ată no tru are e ti în ceruri nţea că e
P rot os .
nume e ău ” a e i ă cătoarei de umnezeu

„ ucură te cea p ină de ar arie ” u zicem „ ă
e ucure ecioara” au nţi or „ uvioa e părinte
roagă te pentru noi” dre anţii ace tor rugăciuni
unt per oane prezente nouă c iar dacă în c ip nevă
zut adar toate rugăciuni e pe care e ro tim unt
142 întemeiate pe convingerea că nu unt adre ate unor
per oane a ente ci unora care ne aud ind de aţă
de i noi în rugăciune nu vedem cu oc ii trupu ui pre
zenţa or care e te una du ovnicea că
n cazu ace tui dia og în care o per oană e te prezentă
a teia e te o igatoriu ca omu ă e atent a per oana
căreia i e adre ează tunci c nd vor e ti cu cineva
e ti atent a ceea ce pune e i ră punzi a me a u pe
care inter ocutoru ţi tran mite u te g nde ti a a t
ceva nu te uiţi în a tă parte a tre uie a e i im
ţirea tarea u etea că a ce ui ce e roagă nd te
intere ează un ucru a cineva c nd î rogi pentru ceva
c nd îi ceri ceva au îi pove te ti un anumit ucru tu
ai o tare u etea că deo e ită care e tran mite i
inter ocutoru ui u at t mai mu t în cazu rugăciunii
care nu reprezintă dia ogu cu un om oarecare ci cu
umnezeu cu nţii ui cu aica omnu ui
oţi nţii ărinţi ne îndrumă în acea tă privinţă
„ agă de eamă c nd vor e ti cu umnezeu ă i cu
entimentu că te a i în aţa ui”
u at t mai mu t atunci c nd te a i în aţa mpăratu ui

ere c a ui umnezeu au a nţi or nu poţi ta
nepă ător ne imţitor eea ce Î i pui ui umnezeu
tre uie ă treacă mai înainte prin mintea i u etu
tău rugăciune ca ă e ine primită tre uie ăcută
cu înţe egere i cu imţire t e o rugăciune pu ă
numai cu uze e nu e te rugăciune ci păcat ntu
143
imeon ou eo og vor e te de pre ace t ucru c nd
pune „ te un mare păcat ă te rogi ui umnezeu cu
ne imţire” cea ta e te o at ocură ai ine ă nu
te rogi de oc acă nu te rogi e ti vinovat că nu ţi ai
împ init rugăciunea aţă de umnezeu dar dacă aci
rugăciunea ta cu ne imţire cu nepă are e ti vinovat
de ne ocotirea ui umnezeu entru o răznicia de a
pune vor e neînţe e e zi e cu nepă are umnezeu
te va pedep i
„a crede că isihasmul este bun pentru oricine

reprezintă un gând incorect şi nereal”
evenind a ceea ce a pu ntu a i e metoda

propu ă de e e te practică i po i i ă pentru umea
de azi eci a pune că i i a mu e te o metodă care
poate i o o ită de umea de azi e te un ucru gre
it ugăciunea necontenită i rugăciunea i i a tă
P rot os .
nu unt totuna e u în care pu tnicu rea izează

rugăciunea necontenită nu e potrivit pentru cre ti
nu care e a ă în ume acă ar i o t po i i ace t
ucru atunci ar i o t mare minune ar i co or t
i i a mu în ocietate crede că i i a mu e te un
pentru oricine reprezintă un g nd incorect i nerea
144 n pu tnic a o t între at de un novice „ um e te
ine ă tea că ugăru în c i ia a ” ă pun u a o t
„ rice ar ace i orice ar g ndi ă ai ă dep ina con
vingere că e a ă în aţa ui umnezeu” ără ace t
g nd nu te poţi m ntui entru omu de r nd au
că ugăr dacă nu e i tă con tiinţa că e gă e te
înaintea ui umnezeu în permanenţă m ntuirea
răm ne departe ără acea ta orice nevoinţă du ov
nicea că po t metanii nu au va oare a ăzică tre
uie ă ai entimentu prezenţei ui umnezeu tot
deauna în mintea i inima ta
tunci c nd e ti ntuit de patimi i vră ma u
îţi aduce amintirea g nduri or păcătoa e c nd omu
trăie te în dezmăţ c nd e te în ceartă i vră ma ie
cu cineva g nduri e de ură i de răz unare nu îi
vor da pace acă omu ace ărăde egi ură ate
au ăv r e te a te răutăţi e te prin cu mintea
ui a păcate i atunci nu are cum ă vadă pe
umnezeu entru e nu mai e i tă prezenţă nu mai
e i tă nimic
rugăciunea neîncetată a unei ţărănci
n e emp u de a t e de prezenţă a dat ca pi dă

părinte e ai ie aru a nţia a veni e o emeie ă
e povedea că a a între at „ ărinte cum o cu
m ntuirea mea u nu tiu mu te rugăciuni pe de ro t
pentru că nu am o t dată a coa ă i nu tiu ă cite c ” 145
ărinte e a între at o „ i nu te rogi ” a care ea a
pu „ ă rog cum ă nu mă rog” „ i cum te rogi ”
„ ite cum mă rog tunci c nd mătur prin ca ă zic în
mintea mea oamne curăţe te u etu meu cum
curăţ eu gunoiu din ca ă tunci c nd pă ru e pun
din nou pa ă oamne negrea a păcate or din inima
mea ca ă e rumoa ă a a cum e o ru ă curată i pă
ată nd ac orice a t ucru pun ace ea i cuvinte”
emeia a între at în na „ ărinte o ună rugăciu
nea a ta ” iar părinte e ai ie i a pu a a „ umai a a
ă te rogi toată viaţa de acum înainte ” emeia ără ă
tie ap ica e metoda ntu ui a i e ce are
ar repet i pentru a practica acea tă metodă e
nevoie de de pătimire pentru că într un u et întu
necat de patimi mintea nu e poate înă ţa nu poate
na te g nduri către umnezeu ăcate e o opre c de
a ace t ucru
Care consideraţi că este rolul lecturilor din Filocalie sau

Vieţile Sfinţilor în urcuşul duhovnicesc al creştinului?
P rot os .
itiri e din cărţi e cu conţinut du ovnice c unt a o ut

nece are ntu a im ărturi itoru pune într un
oc că m ntuirea are două eţe două a pecte a e
na izează at t prin cunoa tere c t i prin trăire
pa ăre nu poate z ura niciodată cu o ingură aripă
146
când cunoştinţa nu se adresează vieţii, rămâne
doar informaţie
e e două aripi a e vieţii du ovnice ti unt cunoa te

rea i ăptuirea unoa terea e re eră a înţe egerea
învăţăturii dumnezeie ti a i ericii re uie ă cuno ti
pentru a ti cum ă ăptuie ti mai departe în viaţa ta
unoa terea i ăptuirea merg m nă în m nă na ără
cea a tă nu e poate
acă te trăduie ti ă ai doar cuno tinţă aci eo ogia
de e emp u i înveţi a coa ă i aduni o mu ţime de
in ormaţii dacă e e nu e adre ează vieţii ta e nu e
raportează a ea ci au egătură numai cu mintea ta ai
acumu at doar imp e cuno tinţe i at t ti a eme
nea unui om care a eargă după v nt rei ă î prinzi
i nu prinzi nimic apeţi cuno tinţe date noţiuni
dar e e nu au nicio in uenţă a upra vieţii ta e u te
a egi cu nimic din ace t mod de a învăţa i tă i itu
aţia inver ă nu cuno c mare ucru de pre învăţătura
i ericii dar practic din tradiţie pentru că a a e ine

anumite ucruri i o iceiuri e mu te ori practica
acea ta e te un ucru mecanic un automati m acă
eu nu tiu de ce ac cutare ucru ci inguru meu argu
ment e te ace a că e ine a ac a a pentru că a t e a
mo tenit actu ăv r it de mine reprezintă o înc inare
a ido i pentru că practic ceva din inerţie ce tea unt
147
ucruri moarte nu au niciun ecou în u etu tău indcă
înţe e u en u pentru care tu e aci nu e i tă unt
a o ut nece are at t cuno tinţa c t i ăptuirea
gnoranţa e te după cum pun nţii ărinţi o mare
prime die mpreună cu uitarea i nepă area ea con ti
tuie una dintre ce e mai mari re e care p nde c u etu
omu ui ntu oan ama c in e nume te „propte e
a e păcatu ui”
noiem rie
Lumina de Duminică
ce Fac eu ca să intru acoLo unde
dumnezeu mi-a Pregătit Loc?
148
R etras din lume, dar nu departe de oameni şi de preo-

cupările lor spirituale, monahul athonit ne învaţă că
trăirea unei vieţi conforme cu Evanghelia nu este doar
efort, doar asceză, nevoinţă, ci şi mângâiere dumneze-
iască din partea harului. În drumul lui duhovnicesc, credin-
ciosul este ajutat de îngerul păzitor şi de sfinţi. Fostul
stareţ al Schitului „Prodromu”, Părintele Petroniu Tănase,
ne vorbeşte în cele de mai jos despre marea cinste pe care
Dumnezeu a făcut-o omului când l-a chemat la existenţa
fericită alături de El, în veşnicie.
Părinte Petroniu, care sunt cauzele păcatului din lume?
nţii ărinţi vor e c de două re e ne tiinţa i nepă

area ce tea unt zice ntu oan ama c in
„propte e e păcate or” oate păcate e izvoră c din
e ac eu ca ă intru aco o unde Dumnezeu mi a pregătit oc
necunoa tere nu tii învăţătura i ericii ori ai tiut

ceva odată i e ai uitat au e ti nepă ător nu te inte
re ează prea mu t ucruri e a tea reacă meargă e
aci e a ta e pri ină toate ce e a te re e care unt
în viaţa omu ui pentru că e te nece ară i cuno
tinţa ca ă tii cum ă ucrezi du ovnicia on tat
a credincio ii care mai vin pe aici i mă întrea ă că
149
oarte mu ţi unt ne tiutori au cuno c gre it anu
mite ucruri a e i ericii i e ap ică gre it au nu e
o o e c de oc nu e înţe eg
omul şi îngerul
Cum influenţează îngerul păzitor viaţa noastră, viaţa

creştinului?
ngeru ne in uenţează ineînţe e ră ma u cum

in uenţează rin aducerea de g nduri re e ot
a a i îngeru pentru că îngeru păzitor e te du i
u etu e te du atunci cu puterea pe care o are
ugerează omu ui g nduri e une unt ni te ucruri
care ne depă e c înţe egerea dar ace tea ne arată
că cineva ne poartă de gri ă ngeru ne poartă de
gri ă dacă a cu tăm i ţinem eama de uge tii e pe
care ni e dă
roto
Totuşi, privind la om, vedem că este o natură slabă şi

păcătoasă, care poate să cadă de multe ori.
păi nu că „poate ă cadă” c iar cade
Prin ce întrece îngerul pe om? Prin ce este omul deosebit de

150 înger? Dacă Hristos a venit în lume pentru oameni, a acordat
prin aceasta o valoare mai mare omului decât îngerilor?
u mai mare ci ecare î i are raţiunea a rimu ucru e te

că îngeru e du iar omu are i trup ngeru e te o crea
tură cu un ro t iar omu cu un a tu i nu pot comparaţi
pun nd că unu e mai un dec t ce ă a t ngeru are a te
în u iri a tă ucrare iar omu are a te i a te po i i ităţi
înc t ecare e cu ro tu ui u e poate pune că omu
e mai un eea ce pune cuv ntu „ ai pre u dec t
îngeri or e ai dat oameni or umnezeu e” e re eră a
aptu că ri to nu a întrupat pentru îngeri ci pentru
oameni ngerii nu aveau nevoie ă vină pentru ei ri to
ei erau du uri erau rea izate e gă eau în ericirea cea
ve nică mu era în a tă ituaţie era păm nte c purta o
materie care nu era ortită ă intre în ve nicie era ăcută
pentru un timp oarecare ca pe urmă ă e c im e ă e
„cer nou i păm nt nou” ăm ntu i materia toată pe
care o vedem noi acum nu unt ve nice iar c nd va veni
r itu e e e vor pre ace i e vor c im a um vor
intra e e în ve nicia aceea vom vedea atunci ărinte e

tăni oae oarte intere ant zice „ oate trăduinţe e
rumoa e măreţe a e omu ui pe păm nt intră i în ve
nicie ” ite de e emp u rumu eţea unor mănă tiri ca
oroneţ o doviţa a e ca uri or rumoa e în genera
nu o ă di pară ca o imp ă materie aco o unt intro
du e ni te raţiuni ucruri du ovnice ti unt ăcute aco o
151
i vor intra i e e într un e în viaţa ve nică te ucruri
rumoa e pentru care omu a trăduit nu di par ca i
cum nu ar e i tat ci e e unt ca ni te unuri care î vor
ucura pe om în vecii veci or
osândirea aproapelui nu e un păcat mic
Părinte Petroniu, ce înseamnă a nu judeca pe celălalt?
nţii ărinţi i erica în tota itatea ei con ideră mare

păcat udecarea a tuia ite în o tu are a u e e
zice rugăciunea ntu ui rem iru i e ro te te în
tot timpu o tu ui are în a ară de m ăta i Dumi
nica e ro te te de c te ori i e pune în ipic ca
preotu ă o ro tea că cu m ini e ridicate i cu meta
nii i înc inăciuni cea tă rugăciune e înc eie cu
cuvinte e „ ăruie te mi oamne ă mi văd păcate e
me e i ă nu o nde c pe rate e meu” ăcută cu
roto
tăruinţă pe toată durata o tu ui are e ai a tepta

ca atunci c nd te rogi cu a a mare tăruinţă ă te
păzea că umnezeu de păcate ă e pomenite păca
te e ce e mai grave crimă de r nare pe care noi e
ocotim a mai mari i mai re e dar ntu rem nu
e pune aco o pe ace tea ci zice „ ăruie te mi ă mi
152 văd păcate e me e i ă nu o nde c pe rate e meu”
ndirea aproape ui e te mare păcat nţii ărinţi
pun că e ace o mare gre ea ă atunci c nd o ndim
păcate e căci atunci tu te aci ingur udecător a ra
te ui tău iar acea ta după mintea ta u avem ca i
tatea acea ta i nu avem niciun drept ă acem a a
ce t drept nu î are dec t C e care a ăcut pe om
umnezeu oar are dreptu ă î udece pe om iar
noi udec nd pe aproape e împietăm a upra dreptu ui
ui umnezeu are e te udecătoru C e drept iecare
om e te ăcut după c ipu ui umnezeu ecare om
e te o entitate unică în viaţa omenirii de a începutu
p nă a r itu umii iciodată nu o ă e doi oameni
aceia i amenii nu pot ace ucruri identice e e em
p u eu recuno c un ta ou de rigore cu de onitza
după anumite tră ături după ti u per ona
mu e te mărginit po i i ităţi e ui ind imitate
umnezeu e te iinţă nemărginită iar puterea a crea
toare e te in nită umnezeu creează în mod unic nu
repetă ecare inţă e te o creatură nouă og indind în
inţa ei ceva din tră ucirea i in nitatea dumnezeia că

e aceea nţii ărinţi puneau „ i văzut omu ai văzut
pe umnezeu ” ocmai de aceea în cu tu nte or icoane
nu cin tim emnu i cu oarea ci pe ce reprezentat ot
a a înt nind omu care e te c ipu ui umnezeu cin
tea dată omu ui e ridică a reatoru ui e aceea un
tem datori cu cin tea i cu re pectu unii aţă de a ţii i nu
153
avem niciun drept ă udecăm pe aproape e
Dar atunci când eşti într-o poziţie de conducere şi ai subal-

terni care greşesc uneori, ce atitudine trebuie să ai?
udecata în eamnă ă î condamni pe om ă î o n

de ti acă atragi atenţia cu re pect i cuviinţă părin
te te i cu îndemn a ta nu în eamnă udecată ci tre
uinţă nece itate i re c ă î iu e ti pe om i ă
ămure ti că a gre it
să căutăm fericirea care nu are sfârşit
La vârsta şi la experienţa pe care le aveţi, ce mesaj aţi trans-

mite tinerilor din ziua de astăzi?
u pune pro ema a a u am niciun me a pentru

că nu am nicio ca itate ă ac a ta e ătuim i dacă
roto
mai vin pe aici i întrea ă raţii e punem că tre uie ă

avem în vedere un ucru ne a ăcut umnezeu marea
cin te de a ne crea după c ipu ui inţe cugetătoare
inţe no i e i ne a ărăzit ericirii ve nice re uie ă
ne trăduim e intere u no tru ă mo tenim eri
cirea dăruită de umnezeu acă în viaţa acea ta ne
154 trăduim ă avem o ami ie ini tită o ocuinţă condiţii
de trai i ănătate a ungem ă punem că untem eri
ciţi în acea tă viaţă ar mă între e te oare ericirea
dep ină u i de oc n viaţa noa tră vin oa a neca
zuri e inevita i vine i moartea i a a toată ericirea
păm ntea că ia r it acă pentru tarea acea ta de
c ţiva ani curta viaţă pe păm nt noi dăm toată gri a
noa tră i ne trăduim a a de mu t pentru ericirea
ve nică noi nu acem nimic ăci tim că umnezeu
a r nduit ca după înc eierea vieţii pe păm nt ă
înceapă ve nicia ar ve nicia poate ă e ericită au
ne ericită după cum am ăcut o noi în ine
ntu icodim g ioritu punea „ umnezeu mi a
r nduit împărăţia ve nică iar eu tre uie ă mă pregă
te c pentru ea în toată vremea vieţii” e ac eu ca ă
intru aco o căci aco o vreau ă u unde umnezeu
mi a pregătit oc nţii erau oarte gri u ii perma
nent e g ndeau a do ndirea împărăţiei ve nice
iar gri a acea ta era uneori i tovitoare căci îi mi tuia
ntu imen ind pe patu de moarte era îngri orat
iar ucenicii au între at „ e mai îngri orezi părinte

după tot ceea ce ai ăcut ” „ m ăcut ceea ce am
putut dar tiu eu că voi a unge a umnezeu ” e
între a avva imen
iavo ii î i piteau pe ntu i oe ce are zic ndu i
„ i căpat de noi ” ar e e punea „ ncă nu am că
pat ci a ia c nd voi a unge în rai” ă i a cu tăm i pe
155
nţii ărinţi care ne încredinţează „ uţină o tenea ă
i ve nică odi nă ” ta a pune tineri or ă vă g n
diţi cu tot dinadin u a ericirea ve nică i tă două
ituaţii tertium non datur o a treia nu mai e i tă ori
viaţa ve nică pentru cei care au împ init porunci e ui
umnezeu ori o nda ve nică pentru cei care nu au
trăit după voia ui umnezeu i au ăcut voia vră ma
u ui e ace tia o ă i a tepte diavo u după cuv n
tu „ uceţi vă de a ine e temaţi or în ocu ce
ve nic care e te gătit diavo u ui i îngeri or ui” Matei
iecare va merge după acea tă viaţă cu tot
ceea ce a agoni it în acea tă viaţă cu aga u ui u e
te c de cugetare de imţire i de apte
iu ie
nterviu rea izat de reot eorgian ăunoiu
Lumina de Duminică
discuŢii de taină suB vârFuL athonuLui
156
A stăzi (21 februarie 2012) se împlineşte un an de la trecerea

la Domnul a Părintelui protosinghel Petroniu Tănase, fost
egumen al Schitului „Prodromu” din Sfântul Munte Athos,
unul dintre cei mai cunoscuţi părinţi duhovniceşti plămădiţi de
pământul Ortodoxiei româneşti, un chip ales rămas în conşti-
inţa ortodocşilor de pretutindeni. La scurtă vreme după stră-
mutarea la cereştile locaşuri, redăm întru pomenirea Părintelui
Petroniu, cu nădejdea purtării în rugăciunile cele de Sus, un
interviu inedit pe care duhovnicul erudit şi iubitor de pravilă ni
l-a acordat cu puţin timp înaintea plecării sale la cele veşnice.
Părinte Petroniu, vorbiţi-ne despre Schitul „Prodromu”,

cea mai importantă aşezare monahală românească de la
Sfântul Munte Athos.
e tie că în unte e t o rom nii unt de mu tă

vreme c itu „ rodromu” a în inţat a ia a începutu
i cuţii de taină u v r u A t onu ui
veacu ui a ea pe a c ădiri e i erica au

con truit între anii dar că ugării rom ni e
gă eau în ntu unte t o înainte de în inţarea
c itu ui „ rodromu” in i toria ntu ui unte i
din i toria i ericii rom ne ti e te ine cuno cută con
tri uţia voievozi or rom ni îndeo e i ai ce or două
157
ţări rom ne ti o dova i untenia a u ţinerea
mănă tiri or în ntu unte t o
începutul aşezării românilor în muntele athos
e tie că mănă tirea ut umu a o t re ăcută pe a

de doi voievozi rom ni i în mănă tire e gă eau împre
ună cu grecii i că ugări rom ni mai mu ţi rom ni dec t
greci a t e că mu tă vreme mănă tirii ut umu i a zi
„ avra cea mare a ării om ne ti ” ai t rziu etru
are a re taurat mănă tirea ara a u ăpu neanu a
ăcut din nou mănă tirea o iariu iar ntu oievod
te an ce are a o t mare ctitor a ogra u i în a te
părţi unte e t o e p in de ctitorii i de prezenţe rom
ne ti înc t înainte c iar de date e ace tea i c iar înainte
de anu e gă eau că ugări rom ni a t o pentru
că viaţa du ovnicea că în ţări e noa tre e trăvec e
a avan at ideea că în primu mi eniu mona i mu de
pe teritoriu actua a om niei a o t preponderent
roto
i ă tre c iaţa mona a ă din ntu unte t o

era mai mu t u ormă c inovia ă u i de crezut că
n au a un i că ugări rom ni pe motivu că nu tiau
de pre unte e t o dimpotrivă ca un ucru igur
vă aminte c că în anii ace tia de c nd mă gă e c în
ntu unte am avut ocazia ă core pondez cu un
158 că ugăr de a mănă tirea „ ntu acarie” din gipt
cu care comunicam în ranceză ărinte e de aco o ne a
pu că ei unt ucuro i ă ai ă core pondenţe i cu
rom ni pentru că a mănă tirea „ ntu acarie” e
tie că veneau i că ugări din ciţia i din toate părţi e
ca ă audă cuv ntu du ovnice c i dacă a un e eră
în gipt mu t mai departe de ara om nea că ără
îndoia ă că e gă eau de mu tă vreme că ugări rom ni
i în unte e t o
e întrea ă mu ţi de ce nu au i că ugării rom ni o
mănă tire în unte e t o r ii u garii i ce e a te
i erici rtodo e au mănă tiri în ntu unte iar
re eritor a că ugării rom ni ingura e p icaţie e te
că ei nu au g ndit niciodată a a a ceva nainte de
întemeierea mănă tiri or din ţară a noi erau mu t mai
mu te i ă trii prin munţi i rom nii e nevoiau în viaţă
i ă trea că precum e vor e te i în Filocalii.
uv ntu „ i ă trie” e te ce mai cuno cut în om nia
toată umea tie ce în eamnă i a tru i i ă trie
i a tru din om nia nu e încumeta ă vină ă acă
mănă tire în unte e t o pentru că în ntu unte

e gă eau ocuri i mai pu tii cum e mai um at atunci
nu era i e a ungea cu ărci e a ă a ungi din area
eagră p nă a unte e t o era oarte greu i aici
încon urat de ur împre ur de ape păduri i pu tiuri era
un oc idea pentru viaţa i ă trea că zo at îndepăr
159
tat i de neamuri i de ţară ntu unte era pen
tru cei ce doreau o viaţă i mai izo ată un oc un i
atunci con orm documente or pe care e avem toate
a ezăminte e mona a e rom ne ti au o t con truite în
ocuri e ce e mai retra e că ugării ug nd de mare pen
tru că ăcea tragedii urtuni i au a ezat unde e a p ă
cut mai mu t a acu în pre munte i a „ rodromu”
i oarte mu te c i ii e gă eau departe de mare au
ăcut mu te ca e rom ne ti tot în i ă trii c te trei
patru cinci au zece mona i e organizau a o c i ie
ia în veacu a ea au trezit entimente e naţi
ona e atunci au g ndit i rom nii ă ceară o mănă
tire în ntu unte cum zicea unu din părinţii core
pondenţi ă ai ă i rom nii un oca în grădina aicii
omnu ui în care ă e u ea că în rumoa a im ă
rom nea că i au g ndit ă ai ă i ei un co ţ pe a
mănă tiri pe a ca e i unde e gă eau grupuri mici e
u ea în rom ne te nde e gă eau a mănă tiri pre
oţi greci e u ea împreună cum a o t a ut umu i a
roto
gmenu care a o t re taurată de mare e mitropo it

eniamin o tac i eniamin o tac i e te pictat pe un
perete a intrarea în i erică pe partea t ngă ca ce ce
a a utat i a re taurat ace t oca ar i pu tiit
160 Părintele iustin şi minunea alungării lăcustelor
ia în veacu a ea au g ndit i rom nii ă acă

o mănă tire e a e gă ea aici un grup de pre
oţi vreo apte opt i un părinte ve tit u tin mare
du ovnic de pre care e pune că a ăcut i minuni
ra în regiunea numită ig a unde pe vremuri nu e
gă ea apă de oc nici acum nu e gă e te de oc ci a
umătatea drumu ui pre avră
ărinte e u tin a zi ce or a ţi părinţi rom ni ce erau aici
ă în inţeze i ei un c it aici ă ceară de a avră încu
viinţare u cerut apro are de a area avră ă aducă
apă prin u uce de piatră dar nu prea au vrut deodată
nu era unăvoinţă i de aceea a înt rziat un pic
ntr o zi în perioada tratative or a ă at un nor mare
de ăcu te a upra grădini or mănă tirii avra deva
t nd totu i atunci au ăcut proce iune coţ nd moa
te e ntu ui i ai a inade or care printre mu te
a te e are i daru izgonirii ăcu te or oa te e a noi
în ţară au o t adu e de patru ori izgonind ăcu te e
de pe teritoriu ţării i aici a e grecii au co nte e

oa te ă acă proce iune Î n ă de data acea ta n au
mai p ecat ăcu te e i n a mai vrut ntu ă e izgo
nea că tunci unu dintre greci a zi că îi pedep e te
umnezeu că nu vrea ă e dea apă a v a i uc e
mat pe părinte e u tin de aici i e a ăcut ag ea mă
161
i a ie it ă tropea că grădina deva tată de ăcu te
nd a început ă c nte „ ntuie te oamne popo
ru ău...”, to u de ăcu te a p ecat iar în urma ce or
înt mp ate e au dat voie v a i or ă tragă i ei apă
ar nu a întemeiat atunci c itu au o t răz oaie e
a canice a murit părinte e u tin iar părinţii care au
mai răma n au mai avut timp ă e ocupe
întemeierea schitului „Prodromu”
impuri e tu uri n au îngăduit ă e în inţeze atunci

c itu i a ia mai t rziu vor veni părinţii i on i
ectarie de a oraiţa pe a pe c nd acte e
c itu ui e gă eau a mănă tirea eamţ u uat acte e
de a mănă tirea eamţ i au cerut apro area de în in
ţare a c itu ui de a mănă tirea avra ot aici e mai
gă ea o parte din c i ii i o i ericuţă vec e cu ramu
„ ntu oan otezătoru ” e aici i nume e rodromu
din grece te în traducere naintemergător
roto
e perete e parac i u ui de a ară crie „ eînnoit de

către părinte e erotei a anu ” deci cu o ută de
ani înainte de întemeierea c itu ui e urmă părin
ţii ic i or i ectarie vin în ţară înt i ănă tirea
oraiţa i mai tr ng că ugări de aici i din a tă parte
i tr ng nd mai mu ţi au cerut apro are ă acă i e
162
rici i c i ii e a i a a ăcut nţirea i e
ricii de către itropo ia o dovei ai t rziu au în
inţat c i ii pe a a doi ea tareţ ind părinte e
amian i au ăcut toate c i ii e care unt i a tăzi
toate unt con truite între anii e tu a
ăcut potrivit cu număru că ugări or e gă eau a în
inţarea c itu ui apro imativ o ută de că ugări veniţi
din ţară iată de ce în c i ii nu încap mai mu t de o ută
de că ugări
a nţit cu mare o emnitate i erica au venit ute
de pe erini din om nia înc inători cu năde dea în
inecuv ntarea icoanei aicii omnu ui ăcătoare de
minuni ucrată a itropo ia o dovei a a i
toria icoanei aicii omnu ui arată că a o t ucrată
de pictoru ico au un pictor deo e it care e a a a
a i i a o t adu ă cu deo e ită o emnitate a c itu
„ rodromu” i de atunci c itu are ze trea acea ta
du ovnicea că icoana a ea ă a aicii omnu ui pe care
o avem i a tăzi upă aceea primu tareţ a c itu ui a
o t părinte e i on care a o t un om deo e it du ov

nice c a cet nevoindu e e vede i după c ipu ui
a a cum a mai răma după vec i e r nduie i
urcuşuri şi coborâri
163
n perioada în care a trăit e e i tau i că ugări îm u
nătăţiţi deo e iţi printre ace tia ve titu c ntăreţ
ectarie care a venit în perioada rec ădirii c itu ui cu
mare dar de a umnezeu ind mare c ntăreţ ve tit
în tot munte e u mai o t i a ţi părinţi dintre care
unii tiau turce te grece te ranţuze te vreo ută i
ceva de părinţi veniţi din ţară erau părinţi cu pregătire
deo e ită i c itu a cuno cut a t e o ună dezvo
tare entru tre uinţe e de e i tenţă c itu a căutat
proprietăţi în ţară în o dova i în ara om nea că
vea o upra aţă oarte mică de teren în uru c itu
ui i o grădină de zarzavat avut i o proprietate în
n ua a o cu o ivadă mare de mă ini pe te o ută
de ectare iar rana principa ă e aducea de a a o
n timpu răz oaie or a canice c itu a pierdut pro
prietăţi e n perioada regimu ui ateu tatu comuni t
rom n a naţiona izat proprietăţi e din ţară a t e înc t
că ugării din c it a un e eră ă trăia că din ce mai
aveau din ucruri e mai vec i pe care începu eră ă e
roto
v ndă n prea ma anu ui c nd au împ init o mie

de ani de a ondarea arii avre i au o t toţi patri
ar ii ortodoc i a c it aici e mai gă ea un număr
oarte mic de că ugări ai era i ituaţia cu ca endaru
vec i ona ii erau împărţiţi în două ta ere cei care
ţineau ăr ători e după ca endaru vec i i cei care
164
ţineau ăr ători e după ca endaru îndreptat ntr o
a emenea ituaţie c itu e a a în pragu de inţării
ărinţii ătr ni care mai trăiau aici c nd veni eră cinci
că ugări din ţară e g ndeau ce ă acă pentru că erau
p oi de e i curgea apa prin toate părţi e rau vreo
cinci a e că ugări ătr ni i o navi dintre care doi erau
mai ănăto i ărinte e a eriu e a pu „nu vă o teniţi
că c itu a o t ăcut ă ţină o ută de ani i a trecut de
o ută de ani a terminat cu e nu mai are en ”
ntere ant cineva din ţară a gă it o revi tă tipărită în
om nia n că ător care a o t pe aici prin ia
văzut o minune a c itu „ rodromu” a zi „am o t i
am vizitat ntu unte i m am înt nit cu ărinte e
atei care venea cu coa a în pate i am mer pe u uc
de piatră i mi a pove tit i toria ace tui c it eneau
că ugării care u e eră a co it pe terenu avrei
ă ugării ca ă poată avea cu ce trăi e duceau ă
ucreze pe a a te mănă tiri ca ă c tige un an i ne a
pu părinte e de ituaţia nenorocită de care e văitau
a aica omnu ui cu oc ii p n i a aica omnu ui

p ngeau noaptea i o rugau ca umnezeu ă i a ute a
nu e ruineze c itu „ rodromu” ă ugării nu aveau
cu ce ă trăia că î i vindeau ucruri e pe care e aveau
ucrau cu ziua cei care puteau”
a între at cineva „ ărinte aici a voi în ntu unte
165
unt icoane unt nte moa te e ac minuni a voi nu
aveţi nimic u e ac minuni ă aveţi cu ce trăi ” „ a
zice cum ă nu vem i noi icoana aicii omnu ui” „ i
ace minuni ” „ a ace cum ă nu untem că ugări i
nu avem nimic i totu i nu murim de oame avem cu ce
trăi a ta nu i minunea aicii omnu ui ”
n ituaţia a ta e gă ea c itu în în anu c nd
a împ init un mi eniu de a în inţarea avrei i cu
ocazia a ta au o t toţi patriar ii ortodoc i atriar u
u tinian a cri de pre ituaţia c itu ui într o revi tă
a atriar iei cria de pre ituaţia deza truoa ă din
punct de vedere economic i piritua a c itu ui i a
intervenit a atriar u tenagora ă e dea voie ă mai
vină că ugări în ntu unte i în urma înţe egerii
care a avut oc au dat vize între anii i au
început ă vină c ţiva că ugări u e e o înţe egere
ă vină un grup mai mare apoi a c im at ituaţia
a otăr t ă vină c t mai puţini c te cinci pe an in
păcate nici aceia nu erau de a un totu i au început ă
roto
vină i că ugări tineri în ntu unte n e u ace ta

au gă it tinerii care au venit noi ind eria a doua cu
părinte e tana ie părinte e u tinian i încă doi care
mai unt aici o t o a tă erie mai înainte încă vreo
cinci i de criau tarea c itu ui p oua pe te tot în
i erică nu e putea ace u ă p oua i în i erică
166
tencuie i e erau căzute c ădiri e aveau nevoie de ten
cuie i rezi tente po i i ităţi de trai nu erau
e ă mai cauţi aici dacă n ai cu ce ă trăie ti nd am
a un noi a a onic ne am trezit cu o cri oare a părin
te e în c i ie „nu vă mai duceţi a c itu „ rodromu”
pentru ca nu aveţi cu ce trăi nu aveţi ce m nca ă
mergeţi pe a c i ii a a ne a pu ta era ituaţia ”
refacerea schitului
cum după cum vedeţi a c im at ituaţia au re ta

urat c i ii e i i erica u i meritu cuiva e o minune
acă era o minune că că ugări care nu aveau ce ă
măn nce au trăit apoi cu mu t mai mare minune e te ă
e re taureze tot c itu i toate ane e e c itu ui ără
u venţii pecia e i ără proprietăţi aparte a e c itu
ui eea ce vindem cande e cu ioane prin ţară ceea
ce trimit credincio ii a a a r nduit umnezeu ucruri e
ac ă e gă ea că po i i ităţi de re acerea c itu ui
care a co tat ute de mi ioane de ei au dra me ot

acoperi u de emn e te o pădure întreagă de emne
i o grindă de ca tan e vinde a i ogram un i ogram
co t nd de dra me g ndiţi vă tot c t a co tat
a ă pui o pădure de grinzi i ă dai piatra o ă pui
din nou toată emnăria co tă enorm dar cu a utoru ui
167
umnezeu ituaţia e te ună mu te ucrări au o t rea
izate de părinţi i erica e tencuită de părinte e ore t
ere tre e i u i e unt ăcute de doi că ugări părinte e
te an i un a t părinte de a i ă tria ace tia ind prin
cipa ii ucrători ute de ere tre i u i au ăcut au
în inţat ate iere în care au putut ace toate ace tea
cu părinţii veniţi aici e a învrednicit umnezeu de
părinţi vrednici cu care ă e poată ace ace te ucrări
i au ăcut a ivit i ituaţia nouă c nd au primit a u
toare importante din ccident pentru unte e t o i
a a c itu rom ne c a avut po i i itatea de a termina
ucrări e u a utoru ui umnezeu au ăcut i ucrări
de re taurare ai răm ne re taurarea cea mare cea
du ovnicea că aceea e importantă pentru a ta vin
că ugării a unte e t o ona ii rom ni vin aici pen
tru a trăi în grădina aicii omnu ui părinţii av nd a i
gurate acum condiţii une negre it e te nevoie ă e
dea mai mu tă atenţie vieţii du ovnice ti pentru ca i
acea ta ă e a înă ţimea cuvenită
roto
monahul cu vocea de aur
Aţi amintit mai înainte de Nectarie, protopsaltul Sfântului

Munte. Vă rugăm să ne spuneţi câteva cuvinte despre lucra-
rea lui în domeniul muzicii şi dacă este adevărat ceea ce ştim
noi, că la vremea sa a fost cel mai mare cântăreţ al Sfântului
168
Munte. Ce a însemnat el pentru schitul „Prodromu”?
e a ă menţionat în manu cri e e de aici e pune

că a venit de a mănă tirea eamţu ui unde a trăit
o vreme au propu ă acă preot i e a ugit în
untenia a tat o vreme a ă dăru ani apoi a venit a
ntu unte i a a ezat a un c it „ nta na”
vea o voce deo e ită avea un dar pecia ici a
ntu unte a avut ocazia de a înt ni c ntăreţi de
eamă i ă înveţe dep in me te ugu muzicii ocea ui
era neo i nuită trei game urca în c ntarea ui vea
o rezonanţă a vocii deo e ită i ceea ce ăcea rumu
eţea vocii era daru du ovnice c o t un că ugăr
nevoitor cu viaţă de rugăciune viaţă de nevoinţă a
o t mona imp u ntă rumo i cei de a teatru i
de a operă dar vocea mona i or e te deo e ită de
cea a c ntăreţi or ume ti
nţii ărinţi au interzi ca cei care au o t c ntăreţi de
operă i de teatru ă e c ntăreţi i erice ti deoarece
c ntarea în ume nu are rezonanţă aţă de omu du ov

nice c indcă a a cum în icoană ntu pune o tră ă
tură deo e ită care e egată nu numai de me te ug
ci i de inima pe care o o o e te i deci de imţuri e i
viaţa ăuntrică du ovnicea că a a i un c ntăreţ poate
ă ai ă o voce oarte rumoa ă dar ă c nte ume te
169
n genera viaţa părinte ui ectarie a o t du ovni
cea că vocea ui avea o rumu eţe du ovnicea că
deo e ită înc t c ntarea a trană în i erică era
oarte rumoa ă că ugării e îng e uiau ă o audă
ce ta a învăţat per ect me te ugu de a marii părinţi
c ntăreţi care au cu tivat totdeauna muzica în unte e
t o i nu numai că a tiut ă intoneze c ntări e dar a
a cătuit c ntări pentru tot cur u anu ui i pentru nta
iturg ie pentru ecernie i trenie i pentru vremea
o tu ui are i pentru ăr ători e împărăte ti
e gă e c manu cri e a cătuiri e ui per ona e a i
tipărit un vo uma de c ntări oarte rumoa e in c n
tări e ui unt tradu e i în im a greacă e tie că a cri
i în im a greacă pentru că e cuno tea oarte ine
acea tă im ă c nta i în grece te i în rom ne te e
aceea era c emat întotdeauna cu invitaţie pecia ă a
mari e ramuri era un invitat ne ip it a mănă tiri or
atonite oate mănă tiri e î invitau i era o cin te pentru
e e ă ai ă pe ectarie c ntăreţ a ram
roto
ia r it zi e e a c itu „ rodromu” a retra a

pe teră a c i ie trăia în ini te i rugăciune
ar mai unt o mu ţime de ucruri oarte rumoa e
încă neva ori cate Î n vremea de azi e c ntă mai pe
curt de i unt c ntări oarte rumoa e a trenie
ecernie cum ar ave e „ umină ină” cri e de e
170
„ ericit ăr atu ” o mică Antologie cri ă de P ărin
te e ometie one cu unu din ucenicii ui care a a e
c teva c ntări i e a tipărit într un vo um
amintiri de la mănăstirea slatina
Preacuvioase părinte, vă rog să ne spuneţi câteva din amin-

tirile sfinţiei voastre din vremea când aţi fost la mănăstirea
Slatina, de lângă Fălticeni, în vremea stăreţiei Părintelui
Cleopa la acea mănăstire. Descrieţi viaţa duhovnicească de
acolo, felul cum era organizată obştea, slujbele ce se făceau;
în general, vorbiţi-ne despre rolul acelei mănăstiri în toată
zona Fălticeniului şi a Sucevei.
ănă tirea atina avea c teva daruri c teva avan

ta e deo e ite era mai izo ată mai departe drumu
care duce aco o e în undă i de aceea nu prea a ung
turi ti mu ţi pe aco o dar acum au a a tat drumu
ri e i e a t e
n a t avanta a mănă tirii atina era ace a că nu avea

prea mu te proprietăţi deţinea în uru mănă tirii pe
un dea u o pă une nu prea mare i ivezi rumoa e
în uru mănă tirii e atunci nu erau go podării mari
veau o vie a otnari oarte ine îngri ită ce u e e
vie rega ă mai înainte i împre urarea a ăcut ca via
171
mănă tirii atina ă o ia ca a rega ă a ăcut o coma
are de vii întruc t ca a rega ă avea vie mai puţină
entru mănă tire acea tă vie era o avere în re t nu
avea mu tă avere care ă pre upună mu tă activitate
go podărea că
nd a du aco o P ărinte e eopa mănă tirea era în
pragu decăderii erau oarte puţini că ugări ără po i
i ităţi de e i tenţă i atunci au venit mai mu ţi că u
gări de a i ă tria preoţi i diaconi care au pu r n
duia a de a i ă tria i a atina i încetu cu încetu
ituaţia a îm unătăţit ărinte e a tat puţin aco o
nd m am du eu era i părinte e ai ie de a veni e
un număr mare de că ugări poi au tot venit înc t în
u tima vreme eram cam de că ugări u aveam
după cum am pu păm nturi mu te ca ă m o ici
taţi a mu te tre uri ci aveam puţin naţ i ivezi
a în inţat i o coa ă mona a ă itropo itu ntonie
a venit i e pe atunci era tudent a acu tatea de
eo ogie ai era P ărinte e erontie ă an de a o
roto
mănă tire din tenia c nd a venit i e i a în inţat

aco o coa a mona a ă i părinţii învăţau în ecare zi
coa a avea cata og e amene ca a toate co i e i e
rice ti m învăţat i muzica iniară muzica izantină
u e e i erice ti ua parte a nta iturg ie toată
o tea poi permanent aveau oc convor iri du ov
172
nice ti a trapeză e ţineau părinte e eopa i a ţii
a un moment dat a pu pro ema ă e propună
din partea părinţi or ce ă e di cute a convor iri i
e di cutau pro eme e care îi intere au pe părinţi
at t per ona c t i re eritoare a viaţa de o te n ă
toate c i ii e erau în incintă niciun că ugăr nu era
a ară din incintă e înc ideau porţi e i u i e i ericii
a i erică tre uia ă vină toată umea ra tricteţe
nu era îngăduit ă ip ea că cineva dec t pe motiv
de oa ă n re t nu erau admi e a te motive i a un
e e ă e u e oarte rumoa e era un grup de
de părinţi oarte uni c ntăreţi care participau cu
toţii a u e ra pi copu artenie iopron o t
tareţ a „ ntu oan” de a uceava ind cu meta
nie a mănă tirea atina care venea a ăr ătoarea
c im area a aţă ramu mănă tirii i totdeauna
u ea nu avea ma ină venea cu tră ura i era punc
tua ne anunţa că a ora cutare va veni i e act a
acea oră intra pe poarta mănă tirii
punea totdeauna „ in a mănă tirea atina a ram

ă aud cum c ntă părinţii” căci erau într adevăr u e
a e e u nimic nu erau mai pre o u e e de a noi dec t
u e e de aici ici nu e concepeau a t e de u e
eara ără c ntarea „ umină ină” pe g a u ţinea un
ert de oră acea tă c ntare ărinte e tupcanu tia pe
173
de ro t pentru că era mare c ntăreţ a itropo ie iind
încredinţat de ceea ce zice rugăciunea „ n i erica a
vei a e t nd în cer a ta mi e pare”. a i erică erau
mu ţi credincio i nici nu încăpeau în ntu oca
rtodo ia are un mare dar acea tă muzică i de
aceea nu tre uie pierdută nu tre uie ăcută în gra ă
au imp i cată cum a ăcut azi pierz ndu e tra
diţia vec e oarte mare ogăţie du ovnicea că e
cuprinde în u e e iturgice
ara om nea că are încă un avanta în privinţa
acea ta pentru că de veacuri u e e e ac în im a
poporu ui i umea e a cu tă i e înţe ege ici în
recia u e e e ac în im a vec e a între at
un pro e or de aici cum e ac u e e în om nia i
i am zi că în im a vor ită acă u a e ine ăcută
i cu u ire du ovnicea că ea merge a inimă mai ine
dec t orice predică
e te e citite cuprind idei ad nci învăţături du ovni
ce ti a care omu nu e întotdeauna atent i de aceea
roto
pe ngă te te a adăugat i me odie omu ind atra

de rumu eţea me odiei o ă e atent i a o o u
cuv ntu ui ce e c ntă în i erică
evenind a atina erau două trăni umea e rănea
du ovnice te din ace te me odii mai era i o predică
rumoa ă ro tită de ărinte e eopa dică era un
174
întreg du ovnice c oarte u tanţia pentru oameni
acă e te o o ită ine acea tă ogăţie e te cea mai
rumoa ă mi iune pe care o poate împ ini viaţa mona
a ă din acea tă cauză oamenii au avut totdeauna
ev avie a viaţa că ugări or i e au p ăcut i u ee
pentru că mona ii nu e gră e c a u ă
despre călugării de odinioară...
Ştiu că Preacuvioşia Voastră aţi fost călugărit la mănăstirea

Neamţ, care era viaţa duhovnicească şi viaţa liturgică în vre-
mea aceea la mănăstirea Neamţ?
ntre m am du a c itu ovidenia apoi

am urmat coa a de c ntăreţi ca ă învăţ muzică m au
trimi a părinţi ă învăţ muzică i pe urmă am răma
c ţiva ani a eamţ după care m am du a eminar
ănă tirea nu era ve tită pentru viaţa ei cum era de
e emp u mănă tirea ră inei care era o mănă tire
e cepţiona ă a ea ă du ovnicea că era apoi mănă ti

rea ernica cu viaţă a ea ă i că ugări mu ţi a mănă
tirea eamţ erau că ugări oarte everi ă ugării în
număr de vreo două ute i cu raţii erau trei ute
u aveau mu te c ădiri a parter ocuiau raţii ucrau
păm ntu mănă tirii i mergeau a u e în cur u ăp
175
tăm nii raţii nu puteau ua parte a toate u e e dar
de a trenie erau ne ip iţi ara e ucra c t e ziua de
mare p nă pe a ora opt eara i trenia era pe a ora
eara a iezonoptică nu putea ă ip ea că cineva
e ţinea trict evidenţa a ora eara e trăgea c o
potu e adunau pe două r nduri i e mergea a i e
rica mare c nd începea u a erau a trăni nu înt r
zia nimeni ine ip ea a trenie unii e mai a cun
deau a doua zi era pu ă acă metanii în trapeză nu
înc inăciuni ci metanii i în genunc i a u ă puneau
a părinţi „ ago oviţi i iertaţi”
acă un rate e a ătea de a r nduia ă era atenţionat
o dată de două au trei ori i dacă i e punea „nu
e ti un de mănă tire” p eca aca ă e ţinea cu mare
tricteţe a ormarea or
rau i că ugări ve tiţi du ovnice te cum era părinte e
m rozie oarte îndu ovnicit dintre că ugării imp i
oarte mu ţi că ugări erau îndu ovniciţi ne uitam a ei
ca a ni te icoane ca a ni te nţi nd ne înt neam
roto
ăceam metanii e ărutam m na unii te impre ionau

în c ip deo e it ca părinte e era im c e ar i ve
m ntar care avea viaţă ntă
ărinte e ov cu viaţă ntă era armaci t a o
niţă tia ă ucreze a armacie tia ă acă eacuri din
p ante e ocupa de ace te ucrări anitare nece are
176
a e pe cerdac erau tot timpu nevoia i a cer it părin
te e dădea mi o tenie ce c tiga din medicamente
Pe Sfântul Ioan Hozevitul l-aţi întâlnit?
am înt nit i am cuno cut per ona în ace timp

era a eminar era i iotecar ermina e iceu era
u ţire nd tăcut i îi p ăcea ă citea că din vieţi e
pu tnice ti
ra tareţ pi copu icodim în Duminici i ăr ători
era ne ip it de a i erică începea cu o umătate de
cea toaca ungă de trei oroace pi copu icodim
avea ca a unde e acum tăreţia ergea a i erică
ua mantia ar ierea că i e a eza în trană i părin
ţii nu mai ie eau nici unu nu mai mi cau nici umea
nu e mai înc ina dacă venea vreun rate mai t rziu
nu îndrăznea ă meargă ă e înc ine e c nta „ e
tăp nu ” rau oarte mu ţi c ntăreţi i tineri i
ătr ni u mergea ă e înveţe muzică a trană a
trană c nta numai cine tia ine
eamţu era cea mai ve tită mănă tire a o dovei

aco o era i părinte e enadie care ăcu e eminaru
i apoi e retră e e a ernica
u tă ume tia că aco o e te eminar i veni e tine
ret în număr mare pe te o ută oţi credeau că vin a
eminar dar în mănă tire era coa a de c ntăreţi i e
177
ăcea muzică ra ărinte e enadie oarte un c n
tăreţ pro e or de muzică dar i a ţii care predau a
ce e a te materii co o am ăcut i eu muzică a i e
rica ovidenia tunci era mona i viitoru atriar
eocti t am o t împreună rau aco o per ona mu t i
că ugări mu ţi i r nduia ă ună upă un timp a venit
un t năr de a umu e ti care ăcu e on ervatoru a
a i viitoru părinte emo tene a ăcut o e ecţie
i dintre toţi părinţii care e gă eau a a cătuit un cor
de vreo de că ugări pe patru voci i în trei ani au
învăţat c ntări a ecare voce av nd partituri cri e
tipărite i în Duminici i ăr ători a u a treniei i
ecerniei e c nta u ă izantină i ericea că apoi
a iturg ie e c nta în cor ra oarte rumo
a a ti a ăr ători părinte e era im avea o gri ă
deo e ită aţă de împodo irea i ericii veau ve
minte cande e i e nice pecia e pentru ăr ători e
mari a a ti i a răciun i erica era împodo ită în
ve minte a e e dar erau i u itori mu ţi c ntăreţi
roto
pricepuţi rau u e oarte rumoa e deo e ite

nd am venit a ntu unte i am văzut ce e te aici
mi am adu aminte că a a era i a noi în ţară înainte
de vremuri e a tea a ernica unde era eminar era
tot a a o mănă tire mare cu pe te o ută de că ugări
mu ţi i îm unătăţiţi iar coru eminaru ui era ve tit
178
de aceea era c emat i în a ara mănă tirii a ucure ti
pentru c ntări e pe care e intonau
ănă tiri e mari erau oarte ine reprezentate i cu un
per ona mona a deo e it nu era întreruperea a ta
de generaţii rau i ătr ni i tineri i începători
„alte rânduieli pentru a ajunge sfânt nu ştim”
Ce credeţi că ar trebui făcut astăzi pentru revigorarea

vieţii duhovniceşti la mănăstirea Neamţ şi pentru ca
mănăstirea să revină ceea ce a fost cândva, prima mănăs-
tire din România?
re uie ă e în primu r nd oameni care ă vrea

ă ţină r nduie i e că ugăre ti care tre uie re pec
tate mănă tire care nu i ţine r nduie i e ta i ite
de nţii ărinţi î i pierde en u ntu acarie
ntu ntonie ce are c nd au o t între aţi ce ă
acă un că ugăr ca ă e m ntuia că au pu că tre uie
ă ai ă întotdeauna prezenţa ui umnezeu înaintea

oc i or de unde te ai a ezat ă nu te muţi degra ă
i în tot ceea ce aci ă ai mărturii din cripturi i din
nţii ărinţi oi nu inventăm viaţa că ugărea că
n am cri o noi au cri o ărinţii a trăit o mu ţi
mea mare a nţi or care unt în ca endar i pe care
179
i erica îi cin te te mereu nduie i e ace tea unt
ta i ite de nţii ărinţi prin u area u u ui nt
i tran mi e a a cum e au mo tenit i au at r ndu
ie i e din propria or e perienţă au întemeiat r ndu
ie i e i prin de coperire dumnezeia că ănă tiri e
au ormat din oameni care au trăit în ace t e acă
vrem ă tim cum tre uie ă e viaţa că ugărea că
ne rugăm a nţii ărinţi pentru că ei au trăit a t
e i viaţa or a o t inep ăcută ui umnezeu a
di cutat pro ema acea ta înainte de venirea comu
ni mu ui în ţară a noi înainte de ntu inod
e g ndea a reorganizarea mona i mu ui a ta i
it cum ă e acă acea tă reorganizare întruc t i e
părea că mona i mu e te ine prezentat cu mănă
tiri mu te că ugări mu ţi dar nu erau încredinţaţi că
era a nive u care tre uia ă e
a întrunit o comi ie inoda ă de ar ierei care ă tu
dieze pro ema i ă acă o propunere a ntu inod
a i ericii noa tre de pre cum ar tre ui privită acea tă
roto
reorganizare omi ia a ăcut o anc etă în en u că a

pu între ări unor per ona ităţi i erice ti de eamă
din ţară ar ierei e ar i tareţi de mănă tire părinţi
du ovnice ti ă pună ei cum ar tre ui ă e viaţa
mănă tirea că a tr n un do ar întreg de propu
neri privind viaţa mona a ă nii voiau ă e mona
180
i m ocia ă ai ă activitate ocia ă indcă i e părea
că în mănă tire mona ii nu ac nimic n ccident că u
gării au activităţi ocia e antropice dar a noi tau
degea a în mănă tiri puneau unii a înaintat a a
dar o mu ţime de propuneri dar cea mai competentă a
o t cea care prive te ro u că ugăru ui de r nd tunci
era pro e or a acu tatea de eo ogie din ucure ti
eodor ope cu oarte uminat oarte învăţat
pro e or de atro ogie i toria i ericii univer a e
ra cuno cător a ace tor pro eme iar teza ui de
doctorat avea tit u Divin şi uman în istoria bisericească
adică a tudiat e u cum erau reprezentate di erite
moduri de viaţă cre tină în i toria i ericea că repre
zentate de că ugări i credincio i după cum a dezvo
tat viaţa cre tină prin ei în cur u i toriei
or ind de pre viaţa că ugărea că a pu că cea mai
reprezentativă ormă cre tină e te viaţa mona a ă e
ngă mucenici a doi ea număr mare de nţi a dat
viaţa că ugărea că
eo ogia trăită pe care e pri ină i erica rtodo ă

e te mona i mu ntări e i erice ti viaţa i eri
cea că i L iturg ii e unt cri e i a cătuite tot de că u
gări ucrări e muzica e i toate ucrări e i erice ti unt
rod a o tene i or că ugăre ti
anoane e vec i au r nduit conducerea i ericii că u
gări or i de aceea aptu că ar iereii unt a e i din r n
181
du că ugări or e te o recunoa tere a merite or ace
tora a trădaniei pentru în orirea i ericii rtodo e
eodor ope cu ana iz nd mona i mu în crieri e
ui ca un un cuno cător a atro ogiei i a toriei
i ericii rtodo e a pu „ ă trăia că mona ii în
r nduie i e pe care e au trăit nţii dinaintea or toţi
care au trăit în ace te r nduie i au a un nţi mari. ă
trăia că i că ugării de azi r nduie i e cu care poţi ă
i nt; a te r nduie i pentru a a unge nt nu tim
dar ace te r nduie i e tim deoarece cu e e au n
ţit mu ţi oameni ” nii zic „ce mă iei tu cu vec ituri e
a tea ă mai înnoim viaţa căci nu e potrive c” cum
zicea un pro e or de a eo ogie „ ăi a tea e potri
veau în vremea nţi or ărinţi a ntu ui a i e i a
a tora dar acum nu e mai potrive c e nevoie de o
a tă a ezare”. i atunci a p ecat după regu a aceea
imp ă opacu ace ta a mona i mu ui are roade e
vieţii iturgice a e teo ogiei de aceea i răm n în con
tinuare ace ea i nu vin cu noutăţi
roto
umea occidenta ă vine cu moderni mu nă cut în

acea tă ume în care nu a dezvo tat inia tradiţio
na ă a ntei cripturi i a nţi or ărinţi ccidentu
P rote tanti mu i C ato ici mu are învăţătura ui
trăină de nta criptură i nţii ărinţi o învăţă
tură cu totu di erită a pierdut dimen iunea nţi or
182
ărinţi n teo og cato ic care a venit pe aici acum
c teva zi e i era preot a remarcat aptu că în
ccident a pierdut dimen iunea piritua ă a vieţii
cre tine a trăirii autentice
rtodo ia nu e te numai o învăţătură ci i o r nduia ă
de viaţă cre tină o e pre ie a trăirii nţi or ărinţi
a ta în eamnă o uptă împotriva vră ma u ui pentru
a e îndu ovnici omu oată viaţa cre tină con tă
în upta cu i pite e i în împ inirea porunci or n
tuitoru ui no tru i u ri to numai a a e pregăte te
omu pentru viaţa cea ără de r it ccidenta ii au
c im at ace t e de a înţe ege ucruri e u mai înţe
eg că tot ceea ce ace omu ine au rău î mode ează
pentru ve nicie i că omu tre uie ă e înnoia că pe
ine a cato ici dacă dimineaţa ai uat o gu tare ună
i pe te o oră mergi a i erică te poţi împărtă i
iziunea rtodo iei e te aceea că viaţa cre tină
anga ează pe om cu toată inţa ui ona u renunţă
a toate ucruri e ume ti a viaţa ami ia ă cu mu te e
ei pro eme a viaţa ocia ă i î i dedică toată acti

vitatea ui u irii ui umnezeu preocupat ind ă i
împodo ea că viaţa cu virtuţi i ă a ungă a a emă
narea cu umnezeu
e ruarie
183
nterviu rea izat
de rea nţitu ărinte imotei ra oveanu
pi cop vicar a r iepi copiei ucure ti or
pe atunci ar cu tura a r iepi copiei ucure ti or
Ziarul Lumina
PreacuviosuL Părinte ieroschimonah
iuLian ProdromituL
184
C cut a
e ce mai t rziu a devenit ie
ro c imona u u ian a nă
ianuarie în oca ita
tea orona udeţu oto ani cu
nume e de otez on n anu
a numai de ani avea ă
e înc inovieze a M ănă tirea
i ă tria din udeţu eamţ
e te ani a o t învrednicit de
irotonia întru diacon apoi întru
preot n P ărinte e u ian de
a i ă tria a venit în ntu
unte t o vieţuit mai înt i vreme de patru ani a c itu
acu ia mai apoi a a un a c itu „ rodromu” unde a o t
a e du ovnic povedind i îndrum nd o tea c itu ui a ături
d e P ărinte e etroniu ăna e p ecat între timp a ce e ve nice
coană a ătr nu ui rumo i porit du ovnice te P ărinte e
u ian răm ne pentru mona ii ag ioriţi un mode de nţenie
Pierderea dragostei, singura Frică
a creștinuLui
185
A thosul, o veritabilă republică monahală, adună în

cuprinsul lui oamenii pe care dorul după Dumnezeu şi
rugăciune i-a făcut să părăsească casa şi locurile unde s-au
născut şi au copilărit. Sfântul Munte este asemenea unei
grădini în care poţi găsi flori şi miresme dintre cele mai dife-
rite, pentru că fiecare monah de aici aduce cu sine acel spe-
cific al ţării de unde vine. Românii sunt recunoscuţi prin
viaţa lor de rugăciune şi aspră nevoinţă călugărească. Acest
fapt este uşor de remarcat la părintele Iulian, duhovnic la
Schitul „Prodromu” din Muntele Athos. Smerenia, împlini-
rea poruncilor, convingerea că rugăciunile omului sunt
ascultate reprezintă câteva dintre temele despre care ne-a
vorbit sfinţia sa.
Părinte Iulian, vorbiţi-ne despre începutul vieţii sfinţiei

voastre ca monah.
I e ros c h im . I U L I A N P R O DR O M I T U L
m venit a mănă tire pe c nd aveam de ani m

p ecat de aca ă doi prieteni eu i on tantin i caru
o tu tareţ rem de a eamţ cu g ndu de a a unge
a mănă tirea eamţ nă aco o era ca e ungă
ăceam aproape trei zi e ra după răz oi nd am
văzut tot ceea ce e înt mp a e p nă atunci că mu ţi
186
oameni nu e mai întorceau a ami ii e or oametea
i ărăcia ntuiau pe te tot ne am pu „ ai ă
mergem a mănă tire ” oi ne g ndi em mai demu t
ă p ecăm dar părinţii i raţii no tri nu erau de acord
cu ace t p an adar am p ecat într o eară am n
doi după ce am ă at o cri oare pe ma ă pentru ca
părinţii no tri ă nu răm nă în panică rma ca noi ă
criem din ocu unde eram primiţi ca raţi m a un
în comuna nători aproape de mănă tire i aco o
ne am înt nit cu un mona de a mănă tirea ecu
upă ce i am pove tit ce aveam de g nd ă acem
e ne a îndrumat ă mergem a mănă tirea i ă tria
unde vieţuiau mona i din zone e unde ocuiam noi
viaţa de călugăr şi întâlnirea cu părintele cleopa
m încon urat zana i merg nd prin pădure am

a un a ecu e aco o am uat o de a dreptu pe
un drumu or i c nd am a un aproape de cimitir
ierderea drago tei ingura rică a cre tinu ui
am văzut doi părinţi care ucrau păm ntu a inic i

ometian nd că noi vrem ă răm nem a mănă
tire mona ii ne au avertizat „ u tim dacă o ă
puteţi voi ă taţi aici a mănă tire e de tu de greu
po t miercurea i vinerea m ncare o dată în zi ”
am terminat vor a noa tră c nd iaca i P ărinte e
187
tareţ ie eopa u era de mu t timp tareţ u e e
pu cu doi ani înainte upă ce ne a între at de unde
untem a zi cu g a mare „ ăi aica omnu ui
v a adu oi au p ecat dimineaţă doi au venit ”
eca eră doi raţi în armată iar noi tocmai intram în
r nduia a că ugărea că nd mergeam către mănă
tire credeam că aici o ă gă im numai oameni ătr ni
dar nu era a a m văzut mu ţi raţi tineri a i ă tria
am răma doi ani i umătate p nă c nd am o t c e
mat în armată n m am i erat i m am întor a
mănă tire tareţ era de acum părinte e oi m o t
îm răcat rate i că ugărit mai apoi i a p ăcut mu t
viaţa de că ugăr e rumo era în o tu are cu c n
tări cu u e mu te ra ca în rai
ieromonah la schitul Lacu, apoi la „Prodromu”
Cum aţi ajuns la Schitul „Prodromu”? Ce este diferit în Athos

faţă de mănăstirile din ţară?
n t o am a un în m deci de ani de c nd mă
a u aici acă ar ă udecăm r nduia a mona a ă at o
nită în comparaţie cu cea de a i ă tria nu e i tă di e
renţe mari n ntu unte e i tă acea tă r nduia ă
pecia ă care interzice emei or acce u entru mona
ii tineri ace t ucru e te oarte un indcă unt cutiţi
188 de i pite e care ar veni prin văz i auz ar eu am venit
aici pentru mai mu tă ini te pentru o viaţă interioară
mai inten ă tunci c nd am o it pentru prima oară
în recia m am înt nit a a onic cu un părinte rom n
eo t care era ierodiacon a c itu acu i a pu că
a di cutat cu epi copu ntonie ămădea ă ce care
coordona pe atunci epartamentu de e aţii e terne
a atriar iei om ne ca eu ă u e c ca preot a ace t
c it m răma a acu patru ani după care m am retra
a „ rodromu” unde e te viaţă de o te ntotdeauna
mi a p ăcut mai mu t viaţa de o te m trăit aici ce e
mai mari ucurii din e i tenţa mea de mona
școala monahului este viaţa lui
Ce duhovnici români vestiţi erau pe atunci în Athos?
u e i tat părinţi cu trăire du ovnicea că îna tă ai

înt i a pomeni pe ieromona u ometie ri enea
care a vieţuit a c i ia ntu ui patie aproape de
mănă tirea atopedu ui a o t i tareţ a mănă tirea

ogra u avra at oniţi or u gari riteriu a egerii unui
tareţ era mu t di erit atunci de ceea ce e înt mp ă în
zi e e noa tre inguru ucru important era ca mona u
ă ai ă viaţă p ăcută ui umnezeu u conta nici naţi
ona itatea nici tudii e pe care e avea coa a ui era
viaţa ui u nu unt împotriva co irii mona i or dar
189
vec ii părinţi a a erau a e i ca tareţi i negă ind u ga
rii un om îm unătăţit du ovnice te au pu ca tareţ un
rom n pe părinte e ometie ra un om e traordinar
cu drago te aţă de toată umea avea i cuno tinţe
de medicină proape toţi care î vizitau e întorceau de
a e ănăto i n a t că ugăr un a o t părinte e ioni ie
de a o ciu murit a o v r tă înaintată aproape de
ani e a de ani a răma or ra un om de o înţe ep
ciune rară i oarte imp u
Pe dumnezeu trebuie să îl căutăm înlăuntrul

nostru
Credeţi că monahii de odinioară erau mai sporiţi duhovni-

ceşte decât cei de azi?
ona u e te omu care încearcă ă e cunoa că c t

mai ine pe ine u c t intră mai mu t în interioru
ui căut ndu pe umnezeu cu at t e te mai

aproape de e umnezeu nu poţi gă i în a ară
unde ucruri e unt ame tecate i e mu tă împră
tiere e umnezeu tre uie ă căutăm în ăuntru
no tru nu în a ară ac o paranteză nt nim a
ntu ugu tin care a o t păg n p nă a de
190 ani un cuv nt care ămure te ceea ce vreau ă pun
entru venirea ui a credinţă au rugat unica i
mama ui nd a înt mp at ace t ucru e a văzut
oare e care dă umină că dură i pe care a între
at „ u e ti umnezeu meu ” iar oare e i a ră
pun „ u unt eu umnezeu tău m a ăcut pe
mine e mai pre u dec t mine ” i a între at
univer u a între at păm ntu „ oi unteţi dum
nezeu meu ” i au ră pun „ u untem ne a
ăcut pe noi e mai pre u dec t noi ” poi e
întoarce către ine pre trupu ău „ ar tu mate
rie tu ce e ti nu e ti tu umnezeu meu ” „ u
unt caută în ăuntru tău ” i a du L a cău
tat în ăuntru ău ericitu ugu tin pune oarte
rumo în Confessiones o anto ogie de te te care
cuprinde i ragmente din mărturi iri e epi copu
ui iponei „ rziu te am a at pe tine tinereţe
ătr nă i prea t nără” vang e ia după uca
zice „ mpărăţia ui umnezeu în ăun
tru vo tru e te aco o ă o căutaţi ” mpărăţia ui
umnezeu e te nta reime aica omnu ui i

toţi inţii a apte e po to i or gă im
îndemnu „ ăutaţi pe umnezeu căci în trăim
ne mi căm i untem” nd e vor a că trăim în
umnezeu tre uie ă ne g ndim i a
a ă ac o comparaţie am uat Confessiones în
c iri ică iar P ărinte e mi ian un a t mona de a
191
„ rodromu” o variantă mai nouă itind ne am
dat eama că dinco o nu mai era du ceaţa vec e a
itere or în care a cri odinioară i am amintit ce
mi a pu un ătr n tunci c nd nu mai e te acea
du ceaţă a cuv ntu ui ace imţ în eamnă că nu a
mai cri în po t i rugăciune
Părinte, cum putem ajunge oameni noi, „omul nou” de care

vorbeşte Evanghelia?
unt mu te ucruri care ne împiedică ă a ungem

oameni noi n primu r nd păcate e noa tre poi
pri e uri e pre păcat pe care e o eră ma media
te evizoru tăzi puţine ucruri une poţi gă i a
te evizor aută pe umnezeu în ăuntru tău i
urmează tot ce au pu inţii ărinţi că toate ce e
a te ne împră tie
smerenia este conştiinţa că totul vine

de la dumnezeu
Hristos spune în Evanghelie: „Învăţaţi de la Mine că Eu sunt

blând şi smerit cu inima”. Ce înseamnă a fi smerit cu inima?
192
ntotdeauna ca ă aci un ucru un tre uie muncă
tăruinţă re uie i inţă căci e pune „ i itorii vor
c tiga împărăţia ceruri or ” ără i inţă nu putem
ace nimic ă ne g ndim a ceea ce pune ntuitoru
în vang e ia după oan „căci ără ine nu
puteţi ace nimic” ta în eamnă că nu tre uie ă
ne azăm pe tiinţa noa tră ci ă ne întoarcem a
umnezeu cu merenie că e te e ce dă viaţă
re uie ucrat ineînţe e cu apte e une cu păzi
rea porunci or
vang e ia după oan pune „ u u e te e
ce dă viaţă trupu nu o o e te a nimic” adică ă con
tri ui cu u etu a porunci e omnu ui
Legea dragostei
Mântuitorul fericeşte în Predica de pe Munte pe cei blânzi

şi făgăduieşte „că aceia vor moşteni pământul”. Cum se
dobândeşte blândeţea?
ndeţea e umi inţa merenia ndeţea în eamnă

a păzi porunci e nd ari eii Î i pun ui ri to
„ i venit ă ne trici L egea ui oi e ” atunci
ntuitoru e pune „ am venit ă trig egea
ci o împ ine c ” nevoie de împ init egea
umnezeu a venit cu egea iu irii „ e ce e udecă
193
cu tine ă ţi ia aina dă i i căma a are te ove te
pe partea dreaptă întoarce o i pe t nga” oate
ace tea unt L egea drago tei are înţe epciune
a adu umnezeu în acea tă L ege pre e emp u
e ace ceartă din cauza unei ucăţi de păm nt
acă ar tii ă caute porunca ui umnezeu nu ar
mai udeca ar ă a de a ei ar da m na prietene te
am ndoi i ar i prieteni nu du mani ă mai ă ăm
de a noi acea ta e te L egea drago tei
Cum se împacă asta cu păstrarea demnităţii?
ici ntuitoru mai pune „ iţi înţe epţi ca erpii

i nzi ca porum eii” re uie ă ucrezi cu oarte
mare înţe epciune acă vezi pe du manu tău a
nevoie a ută în a cun ă nu tie t nga ta ce ace
dreapta i dacă e imte că ai a utat tu atunci îţi
e te prieten nu îţi mai e te du man evenind a
ndeţe ea e te o caracteri tică a drago tei
În Predica de pe Munte, Hristos vorbeşte despre sărăcia cu

duhul. A fi sărac cu duhul înseamnă a fi nepăsător la ceea ce
se întâmplă în jurul tău?
u ărăcia cu du u e te umi inţă iciodată ă nu

te încrezi în proprii e ta e puteri iar dacă ai ăcut
194 ceva ţi a dat umnezeu un dar nu i de a tine e de a
umnezeu e a umnezeu vin toate nima noa tră
ă pună că de a noi nu e nimic ci de a umnezeu
unt toate cea ta e nume te merenie
voia lui dumnezeu este împlinirea poruncilor
Cum putem cunoaşte voia lui Dumnezeu în viaţa noastră?

Cum putem să ne dăm seama că mergem în direcţia cea bună,
că facem voia Lui în actele noastre, în acţiunile noastre?
utem cunoa te c nd păzim porunci e „ e ce ă

iu e te pe ine ace a păze te porunci e ee i
porunca ea e te ca ă vă iu iţi unii pe a ţii ” cea ta
e te adevărata drago te du ovnicea că i oca ia e te
p ină de ucruri ca ace tea
În tot acest timp de 31 de ani, de când trăiţi în Athos, aţi

auzit, vi s-au întâmplat minuni legate de icoanele care se
află în Sfântul Munte? Aţi cunoscut fapte minunate?
a au o t ineînţe e unt unii care caută minuni

u nu am căutat i nici nu caut acă nu am căutat nici
umnezeu nu mi a dat tora poate e dă am erit
de ucru ace ta
Se mai păstrează tradiţia rugăciunii isihaste în Sfântul

Munte astăzi? 195
a ai unt mona i care pă trează în inima or rugă

ciunea „ oamne i u e ri toa e iu ui umnezeu
mi uie te mă pe mine păcăto u ” te mănă tirea
i ot eu unde a a cu tare raţii pun cu voce tare
acea tă rugăciune nu numai în taină dar a ta tre uie
ă e zică în taină
Aţi recomanda această rugăciune şi oamenilor din lume?
u recomand eu recomandă ntu po to ave

că trigă de aproape de ani de c nd au cri
pi to e e i vang e ii e „ ugaţi vă neîncetat”
Tesaloniceni
„ajutorul maicii domnului se întinde asupra

întregului pământ”
Părinte Iulian, vorbiţi-ne despre ocrotitoarea Sfântului

Munte, Maica Domnului.
aica omnu ui e te pe te tot i aici i în toată umea

a e te în pecia ocrotitoarea că ugări or din ace t oc
ind tareţa unte ui t o ă nu credem în ă că de
acum înainte aica omnu ui are în vedere numai pe
cei ce ocuie c aici u pe te tot e te aica omnu ui
i a utoru ei e întinde a upra întregu ui păm nt ă
196
e roage toată umea a aica omnu ui i ea îi va
a cu ta aica omnu ui e te mare a utătoare tunci
c nd acem rugăciune au ăv r im nta iturg ie
în cin tea unui nt au aicii omnu ui ntu e
ucură pentru cin tirea pe care noi i o arătăm rin
ucuria ui e aduce acum mi a ui umnezeu a upra
noa tră ce ta e te un mare ucru ca un nt ă mi
ocea că înaintea ui umnezeu pentru tine
silinţa în rugăciune alungă oboseala
La sfinţia voastră vin mulţi credincioşi din ţară să se spo-

vedească. Care sunt problemele generale pe care le ridică
oamenii din ziua de astăzi?
mu vine ă mă între e „ e ă ac părinte ” nd e

vor a de doi tineri e pun ă nu acă avorturi ă nu
omoare copiii ă îi crea că în rica de umnezeu c t
unt mici ă îi ducă a i erică ă îi împărtă ea că ai
unt i a te ucruri precum eţia de a care nu e mai

pot a ţine i în genera toate patimi e umnezeu a
ă at a om de toate dar noi tre uie cu dreaptă oco
tea ă ă e o o im imic nu e rău e rău că omu nu
mai are cumpătu mă ura
De multe ori ne cuprinde o stare de moleşeală; nu avem por-

197
nire spre rugăciune. Ce să facem?
tarea a ta de mo e ea ă pune ntu oan

căraru o mai adaugă i du u ce rău du u tr n
dăviei e pre mona nţii ărinţi pun că tre uie
ă e i ea că în toate adică ă ai ă o trăduinţă
necontenită pre ucru un ar n u i ntuitoru
i u ri to ne pune că „împărăţia ui umnezeu
e ia cu i a i cei i itori o răpe c pe ea” r ace t
cuv nt e adre ează tuturor nu doar că ugări or
iar dacă nu avem pornire către rugăciune către
nevoinţă ă e acem pe ace tea c iar dacă di po
ziţia noa tră interioară nu e te în acord cu e e noi
ă e ăv r im or e c din e perienţă tunci c nd
mă cuprindea enevia mo e ea a cu o m nie ntă
m nia împotriva păcatu ui de care vor e te ntu
ave căutam ă împ ine c nevoinţa du ovnicea că
vna ocu ei a ungă o o ea a i umnezeu văz nd
otăr rea ne trămutată a noa tră adaugă aru ău
când ne despărţim de dragostea lui dumnezeu,

fugim de viaţă
În cântarea de la Vecernie „Fericit bărbatul” este un stih

care spune „Slujiţi Domnului cu frică şi cu cutremur”. Ce
semnifică această slujire?
198
rorocu aia în cartea a pune „ era mii

tăteau înaintea ui ecare av nd c te a e aripi
cu două î i acopereau eţe e cu două picioare e iar
cu două z urau i trigau neîncetat nt nt
nt e te omnu avaot in e te ceru i păm n
tu de ava ui ” acă eruvimii i era mii tau cu
at ta cutremur i a ă ce mai g ndim noi oamenii
egat de ucru ace ta am gă it cri de pre rica ui
umnezeu care răm ne în veacu veacu ui cum pune
prorocu avid u rică i cu a ă ne vom duce din
co o nii pun că dacă iu e c pe umnezeu nu au
rică rica e te i ea de mai mu te e uri e te rica de
ro rica de ugă i rica de u nd e ti ro tre
uie ă aci ce pune tăp nu că a t e te omoară
c nd e ti ugă pentru că e ti p ătit în ă c nd e ti
u tii că parinţii te iartă n ă tu te temi îţi e rică
ca nu cumva prin apte e ta e ă i uperi ă e răne ti
drago tea pe care o au către tine a e e te i cu
rica de umnezeu e în rico ăm ca ă nu cădem

prin ucruri e necugetate pe care e putem ăv r i din
drago tea cu care umnezeu ne încon oară pe e
care dintre noi i de care atunci c nd ne de părţim
intrăm în moarte
m gă it în ce e două vo ume a e Sbornicului unde
unt adunate cuvinte de pre rugăciunea ui i u că
199
e te cri a a „ ă ai prezenţa ui umnezeu i rica
ui” dică ă tii întotdeauna oriunde te ai a a că te
a i în aţa ui umnezeu i ă ai rică că e te e ce
ţine în pa mă tot niver u um ă nu am rică
noiem rie
Lumina de Duminică
zaharia zaharou
200
în ipru în
a aria
a arou a nă cut i a cre cut
nu unei ami ii ortodo
e a t năr a pără it ţara nata ă
pentru a tudia c imia a ondra
nainte de ina izarea tudii or a de
venit un apropiat a P arinte ui
o ronie i apoi mona a M ănă tirii
„ ntu oan otezătoru ” din
e ng ia ărinte e a aria a
ae ă a andoneze tudii e în c i
mie pre er nd ă ră pundă c emării ui umnezeu prin urmarea
căii mona a e ărinte e o ronie tareţu ău a trimi ă tudi
eze eo ogia a n titutu „ ntu erg ie” din ari unde a pe
trecut cinci ani iar apoi a mer a e a onic pentru încă un an
unde a o ţinut un a doi ea tit u tiinţi ic ucrarea a de doctorat
intitu ată Hristos, Calea şi Viaţa noastră a o t cri ă u îndruma
rea renumitu ui teo og grec eorgio antzaridi ărinte e
a aria vor e te uent im i e greacă ru ă ranceză i eng eză
tradu numeroa e cărţi din im a ru ă în im a greacă iind e
în u i autor a mai mu tor vo ume de piritua itate ortodo ă
nu e nimic mai Presus de Liturghie
în viaŢa noastră
201
Î n istoria Bisericii, scrisă de sfinţi şi de cei care încearcă să

fie asemenea lor, este înfăţişată calea vieţii duhovniceşti.
Această viaţă este rodul legăturii între părinţi şi fii, căci
Dumnezeu nu a lăsat în Biserică stăpâni şi sclavi. Ceea ce ne
împărtăşesc părinţii exprimă modul cum ne dezlipim de
patimi şi cum urmăm voii lui Dumnezeu. Arhimandritul
Zaharia Zaharou de la mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul”
din Essex, Anglia, ucenicul stareţului Sofronie Saharov, fiu
duhovnicesc al Sfântului Siluan Athonitul, ne-a împărtăşit,
în trecerea lui prin România, câteva gânduri despre vieţui-
rea întru Hristos a omului.
Părinte arhimandrit Zaharia, care este perspectiva din care

vă trăiţi viaţa?
u tiu ce ă ră pund a acea tă între are rmez

viaţa mănă tirii în care trăie c entru mine viaţa e te
A rh im . Z A H A R I A Z A H A R O U
u a de a mănă tire în centru căreia e te nta

iturg ie ar timpu care îmi răm ne e te dedicat pre
gătirii pentru nta iturg ie u e oc de a tceva în
mănă tiri ot ce trăim tot ce acem e te ca ă putem
avea iturg ia ncercăm i ne trăduim în ecare zi ca
ă trăim iturg ia mai ine dec t o acem acum ue
202 nimic mai pre u de iturg ie în viaţa noa tră ei doi
po i ai vieţii noa tre în mănă tire unt nta iturg ie
i rugăciunea ui i u iecare din ei e pri ină i e
comp etează unu pe a tu
E posibilă Liturghie fără împărtăşire la fiecare participare?
red că putem entru că a în iturg ie a participa a

ea în eamnă ă te împărtă e ti de aru pe care î tri
mite umnezeu a upra întregii adunări de oameni a
credincio i or red că dacă participăm a iturg ie cu
merenie i cu rugăciune putem primi aproape tot at t
de mu t o o ca atunci c nd ne împărtă im cu nte e
aine u tre uie ă uităm că atunci c nd ne acem păr
ta i adunării cre tini or ce participă a iturg ie cumva
ei ne împărtă e c i nouă din daruri e primite de ei i
nu numai că devenim părta i a daruri e ce or cu care
participăm împreună a iturg ie ci primim i daru
ri e nţi or care participă nevăzut a u a iturg iei
i tă o mare i ine ăcătoare ucrare a upra u etu ui
N u e n im ic m a i p re s us d e L iturg ie în viaţa noa tră
omu ui care ia parte a nta iturg ie u o condiţie

ă o acă cu merenie
ă dau un e emp u re uie ă merg într o zi a den
ti t igur nu mă voi împărtă i în acea zi ar a ta nu
în eamnă că nu tre uie ă merg a nta iturg ie ă
duc a iturg ie particip a ea i mă voi ump e de tot
at ta ar ca atunci c nd merg ă mă împărtă e c ă
203
re er mai a e a emei e care nu e pot împărtă i într o
anumită perioadă i a înt mp at ca ă a u de pre
mai mu te per oane că au p ecat cu mai mu t ar de a
iturg ie atunci c nd nu au împărtă it indcă nepre
gătindu e pentru împărtă ire au o t mai puţin încor
date i au putut ruga mai ine eci în c ip e cepţio
na e poate înt mp a i a ta ar acea ta nu e o regu ă
iturg ia e un eveniment a a de mare înc t are ener
gia care u ţine întregu univer întreaga ume
mai mu t dec t împărtă irea noa tră de ri to prin
nte e aine
Cineva de curând s-a convertit la credinţă în urma unui acci-

dent. Şi s-a tot străduit să fie altfel mai bun, să dea milos-
tenie, să nu răspundă răului cu rău, să se schimbe. Dar nu
a reuşit mare lucru. Cineva l-a sfătuit să procedeze altfel şi
i-a spus: „Caută să-I faci loc lui Dumnezeu în sufletul tău şi
atunci vei vedea cum lucrează bunătatea”. De ce la început
lucrurile nu au dat roadă?
nte e cripturi ne pun într un ver et din ec iu

e tament că „tot omu e te mincino ” ntr o zi Î i ăgă
duim ui umnezeu o mu ţime de ucruri iar a doua zi
i întoarcem pate e re uie ă recunoa tem acea tă
in ta i itate a rii noa tre nerenă cute în u i ă
ne merim tunci c nd ne vom meri în du intrăm
204 u or în egătură cu umnezeu u tre uie ă uităm
că umnezeu no tru e te ărinte e mi o tivirii i a
m ng ierii tunci c nd ne apropiem de într un du
merit ne m ng ie i primim aru ui u or ă
cunoa tem pe adevăratu no tru umnezeu at ta
vreme c t ne apropiem de cu merenie i inimă
în r ntă umnezeu cre tini or are o mare ă iciune
e pogoară în inimi e în r nte ar acea tă ă iciune a
ui umnezeu e te mai puternică dec t orice tărie ome
nea că indcă prin acea ta a m ntuit pe tot omu e
aceea încercăm ă avem un du merit ă ne pocăim ă
avem o inimă în r ntă ca ă intrăm în egătură cu ace t
umnezeu a îndurări or a mi o tivirii i a m ng ierii
Cum putem schimba părerea rea pe care unii oameni o au

despre noi? Ce putem să facem?
re uie ă acem ceea ce a ăcut acov din ec iu

e tament atriar u acov a ugit dinaintea ui au
care î urmărea i căuta ă omoare n ă a vrut ă e
reîntoarcă în ca a a pentru că nu mai putea ă tea în

pu tie ă e întoarcă a au în emna ă ri te moar
tea ă tea în pu tie nu mai putea eci nu avea nicio
ie ire ar ca întotdeauna e i tă o o uţie atunci c nd
ne rugăm ui umnezeu i a tat în rugăciune toată
noaptea i către dimineaţă a imţit pe umnezeu
i a zi „ u e voi ă a p nă nu mă inecuv ntezi
205
” tunci a auzit g a u omnu ui care i a pu „ acove
pentru că ai o t puternic cu umnezeu pentru că
te ai uptat cu umnezeu i cu oamenii vei puternic
i cu oamenii vei ie i iruitor ” c Facerea
nd a primit ace t cuv nt i inecuv ntarea cerută
omnu ui a du de a dreptu ă e înt nea că cu
au ar c nd înt iu nă cut a ui aac a imţit mere
nia din du u ui acov i inecuv ntarea ui umnezeu
care era a upra ui inima ui a c im at n oc ă
omoare pe acov a căzut de g tu ui a îm răţi
at p ng nd gata ă i dea umătate din avuţii e ui
in acea tă pi dă tragem o importantă învăţătură
dacă avem o re aţie inceră i tr n ă cu umnezeu
acea ta e va ră r nge a upra tuturor re aţii or noa
tre pe care e avem cu cei a ţi oameni
n ucru un de ăcut c nd avem greutăţi cu oamenii
e te ă ne rugăm pentru ei i ă rugăm pe umnezeu
ă pună în inimi e or ce e une pentru noi ucru
ace ta î învăţăm din iturg ia ntu ui a i e ce
are unde ne rugăm ui umnezeu ca ă pună în

inimi e oc rmuitori or ce e une pentru i erica a
m văzut minunate c im ări a oameni în urma ace
tei rugăciuni „ oamne grăie te în inima ui ce e une
pentru noi ”
206 Ne macină totuşi ţinerea de minte a răului. Cum putem

scăpa de rănile pe care ni le-au lăsat unii oameni în viaţa
noastră? Tot zicem că iertăm, dar, de fapt, minţim.
re uie ă ne rugăm pentru oamenii care ne au rănit

i c iar mai mu t ă I mu ţumim ui umnezeu pen
tru că i a co în ca ea noa tră ca ă ne arate c t de
departe untem noi de
Cum să facem să iubim rugăciunea când astăzi, după 10-15

minute, simţim că deja ne-am rugat suficient. Cum să ne
învăţăm cu rugăciunea?
n a mi e zice că rugăciunea na te rugăciune acă

ne rugăm con tant c t putem p nă a urmă cantitatea
va duce i a ca itate n c ip re c cantitatea va duce
i a ca itatea rugăciunii i ea ne va inep ăcută
Atunci când te rogi, rugăciunea te duce undeva, te cen-

trează pe ceva. Cum faci atunci când vine îndoiala care îţi
spune că e primejdios unde intri acum? Îndoiala te blo-

chează. Cum procedăm?
i erica e te o coa ă a rugăciunii i noi avem o mu

ţime de rugăciuni pe care i erica ni e a dăruit ca ă
ne în ăţi ăm înaintea ui umnezeu cu a utoru or
ca i în viaţă dacă vrei ă devii criitor tre uie ă înveţi
207
gramatica i inta a unei im i upă ce e ai învăţat
ine i e tăp ne ti apoi îţi dezvo ţi propriu tău ti
iterar i poţi ă pui cum vrei tu devii origina
n c ip a emănător rug ndu ne cu rugăciuni e
i ericii ne învăţăm cu un anume du de rugăciune
prin care vom pune mai t rziu proprii e noa tre
rugăciuni tunci untem în du u rugăciunii i ericii
iar îndoie i e di par igur precum ne pune ntu
po to ave avem un ingur învăţător a rugăciune
omnu Î n u i
Dar referitor la rugăciunea minţii? Dacă o practicăm, ea ne

creează anumite stări. Cum putem şti dacă ce simţim este
de la Dumnezeu?
a c nd avem îndoie i e te un un moment i pri e

ă i între ăm pe părinţi e părinţii no tri du ovnice ti
umnezeu nu a r nduit în i erică tăp ni i c avi ci
părinţi i i n timp i ii devin părinţi a r ndu or
eci umnezeu ne a dat părinţii acă avem îndo

ie i ă mergem cu între area a părinţi raducere
din im a eng eză de maica iriam de a mănă tirea
ac ud a
ianuarie
208 nterviu rea izat de ugu tin ăunoiu
Lumina de Duminică
PorunciLe Lui dumnezeu,
scară către îmPărăŢie
209
U rcuşul omului spre Dumnezeu omului nu e prea greu

atunci când îi are alături pe Părinţii Bisericii. Ei ne
învaţă că e posibil să ajungem la El şi că întotdeauna, în
schimbul vieţii noastre mici oferite lui Hristos, vom primi
viaţa cea nesfârşită a lui Dumnezeu. Doar aşa vom creşte,
doar aşa ne vom îmbogăţi duhovniceşte, ne asigură părin-
tele Zaharia Zaharou de la mănăstirea „Sfântul Ioan
Botezătorul” din Essex, Anglia.
Părinte Zaharia, acum un sfert de veac, tinerii din România

strigau pentru libertate. Între timp, am câştigat o libertate
pe care majoritatea oamenilor o înţeleg acum după modelul
vest-european. O libertate de a consuma, o libertate de a
avea cât mai mulţi bani sau o situaţie financiară bună. Să fie
oare acesta drumul cel bun?
red că după cuv ntu omnu ui no tru i u ri to

nu e i tă dec t o ingură i ertate adevărată i erta
tea de păcat ă m i eri de păcat i noi ar tre ui ă
căutăm în inima noa tră ă e i erăm inima noa tră i
ă gă im aco o acea tă adevărată i ertate care e te
e i erarea de păcat
210
„menirea omului este să devină Biserica

lui dumnezeu”
Cum ne eliberăm de păcat?
unt mai mu te mi oace dar în principa unt trei

rimu i ce mai important e te rugăciunea rin c e
marea nume ui omnu ui noi primim în inima noa tră
energia arică i prin acea tă energie a aru ui zidim
aco o în inima noa tră i erica ui umnezeu a tă
ca e de a cu tiva în inima noa tră acea tă imţire a
ui umnezeu care ne dă adevărata i ertate e te ă
trăim după cuv ntu ui umnezeu ă citim cuv n
tu ui umnezeu i ă trăim în viaţa noa tră con orm
ace tui cuv nt a ui umnezeu cripturi e ne unt
date ca ă învăţăm im a u ui umnezeu u numai
ă e învăţăm i ă e citim ci ă învăţăm ă ne rugăm
cu e e cripturi e unt de apt im a ui umnezeu oi
P orun c ile lui Dumnezeu cară către Î mpărăţie
tudiem cripturi e i e citim ca ă învăţăm acea tă

im ă a ui umnezeu n acea tă im ă a ui umnezeu
noi intrăm în egătură în re aţie cu n u i umnezeu
prin prezenţa arică a ce tuia
a început umnezeu prin cuv nt a creat toate i dacă
noi citim cripturi e prin ace t cuv nt ne recreăm pe
noi ne rena tem du ovnice te uv ntu care a creat
211
a început toate e te prezent în cripturi u tiv nd
îm e ugat uv ntu ui umnezeu în inima noa tră noi
adunăm aco o ar pe te ar i a a ne îm ogăţim în du
ce t ar pe care noi î adunăm în inima noa tră prin
c emarea nume ui omnu ui i prin citirea cripturi or
adun ndu e încetu cu încetu zide te în inima noa tră
i erica ui ri to a cum ne pune ntu po to
ave menirea omu ui e te ă devină i erică a ui
umnezeu um pune în epi to e „ u tiţi oare că voi
unteţi temp u ui umnezeu i că u u ui umnezeu
ocuie te în voi ” 1 Corinteni i pune ace t ucru
într un c ip at t de re c care ne arată c t de re c e
trăia ace t ucru în i erica primară
a tă ca e de a ne zidi inima noa tră i de a ne îm o
găţi aric inima i poate c iar ca ea cea mai puternică
e te participarea a nta iturg ie n iturg ie avem
pri e u ă acem un c im de viaţă cu umnezeu
i dăruim ui umnezeu viaţa noa tră mică i mărgi
nită iar în c im ne dăruie te viaţa ui ve nică
i ne r ită um reu im ă acem ace t c im de

viaţă între viaţa noa tră mică i viaţa ne r ită a ui
umnezeu în iturg ie ată cum în iturg ie i adu
cem ui umnezeu o ucăţică de p ine i un pic de vin
ucruri puţin în emnate în ine eea ce ace din ace
tea daruri de preţ înaintea ui umnezeu e te ceea ce
212 noi punem în e e acă punem în ace te daruri toate
doriri e noa tre du ovnice ti toată credinţa toată
pocăinţa toată drago tea inve tim în ace te daruri
ace te di poziţii du ovnice ti a e u etu ui no tru i
e dăruim ui umnezeu p ine de e e i pentru că
noi untem oameni păcăto i i nede ăv r iţi igur că
acea tă dăruire a noa tră către umnezeu va întot
deauna nede ăv r ită i ea ar pentru că umnezeu
e te mi o tiv i iu itor e prime te a a cum e dăm
i ace a r ndu ui ace a i ucru pune viaţa a în
e e i întoarce ace te daruri poporu ui ău pentru
ca oamenii ă poată ă trăia că ă e vii i ă devină
ve nici n e u ace ta prin iturg ie noi reu im ă
acem un c im de viaţă între viaţa noa tră mică i
viaţa ne r ită a ui umnezeu a urmare a ace tui
c im a r it poporu ui umnezeu va c nta o
c ntare de iruinţă ntăm a r it „ ăzut am
umina cea adevărată primit am u u C e cere c
a at am credinţa cea adevărată înc in ndu ne
ede părţitei ntei reimi ”
adar vem trei mi oace oarte puternice pen

tru a ne zidi pe noi i erici a e u u ui nt nezi
dite de m nă omenea că i ace tea unt ăc e
măm nume e omnu ui ă trăim cu cuv ntu ui
umnezeu i ă uăm parte a nta iturg ie
umai a a putem ă devenim i eri cu adevărat
pentru că numai a a ne îm ogăţim du ovnice te
213
i în puterea Du u ui devenim i eri de păcat ar
porunci e ui umnezeu unt podu care ne trece
de a acea tă ume irea că a umea upra irea că a
mpărăţiei ceruri or
Ispita curentă este lipsa timpului. Şi pentru rugăciune, şi

chiar pentru participarea la Sfânta Liturghie şi mai ales pen-
tru citirea acasă, în linişte, a Sfintei Scripturi, majoritatea
dintre noi nu ne găsim timp. Cum să depăşim aceste ispite
ale timpului?
acă am gu tat din aru ui umnezeu atunci prio

rităţi e noa tre e vor c im a i atunci cuvinte e ui
umnezeu vor oarte importante pentru noi e
e emp u ne pune Liniştiţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt
Dumnezeu i a a cum zice în a t oc în a mi pentru
cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre i atunci
vom ace tot ce ne tă în putinţă ca ă c tigăm timp
ă ne împăcăm cu umnezeu
valoarea rugăciunii
Există momente când ne rugăm şi când nu simţim, când

avem sentimentul că ne rugăm degeaba. Putem avea rugă-
ciune degeaba făcută?
214 red că e te întotdeauna important i întotdeauna

are va oare i întotdeauna e te de o o ă ne rugăm
u contează ce imţim au a tceva mportant e te ă
avem credinţă în e ăruia ne rugăm omnu i a pu
ui oma „ entru ai văzut ai crezut ericiţi cei ce
n au văzut i au crezut ” Ioan nd ne rugăm i
imţim a ta în inima noa tră cum ucrează rugăciunea
e i u or ă i ăptuim ucruri une pentru că imţim
pe umnezeu în inima noa tră imţim cum ucrează
u or atunci c nd imţi pe umnezeu ă te rogi ă te
mere ti ă aci tot ucru un i atunci c nd nu mai im
ţim nimic i continuăm ă acem rugăciunea ca atunci
c nd imţeam aru ui umnezeu cu noi devenim i
mai p ăcuţi ui umnezeu pentru că aru retrăg ndu
e noi continuăm ă trăim a a cum ne a învăţat c nd
era cu noi i ăc nd a a încredinţăm pe umnezeu
de credincio ia noa tră untem inep ăcuţi înaintea ui
i a r it e va arăta din nou ne va întări i de data
acea ta vom răm ne tatornici în aru ui umnezeu
nd citim a mu ce ung a miezonoptică i punem
ui umnezeu „ ău unt eu m ntuie te mă ” ar

cine e te omu ă pună ui umnezeu „ ău unt
eu” mu tre uie ă convingă pe umnezeu că e te
a ui ar atunci c nd ră dăm greutăţi trecem prin
încercări de dragu ui umnezeu atunci convingem
pe umnezeu i auzim de a cuv ntu „ eu e ti tu
u a tăzi te am nă cut” 215
În ceea ce priveşte alegerea la care suntem chemaţi câteo-

dată – între a tăcea cu referire la experienţele noastre inte-
rioare şi a da mărturie, ce este mai bine de făcut?
re uie ă acem întotdeauna tot ce ne tă în putinţă ca

ă pă trăm un du merit întotdeauna o prime die de
m ndrie atunci c nd încercăm ă ne dezvă uim e perien
ţe e ăuntrice i ă e arătăm oameni or ar e i tă i c ipe
în care e te de o o pentru emenii no tri ca cu mere
nie ă e împărtă im ceea ce am trăit noi în umnezeu
re uie întotdeauna ă încercăm ucru ace ta cu rugă
ciune acă e poate cu rugăciune continuăm acă nu
e poate cu rugăciune e mai ine ă tăcem
Normele vieţii duhovniceşti funcţionează şi când sunt făcute

pe jumătate? Când nu apucăm să ne facem toată rugăciu-
nea, dar ne facem doar puţin; când nu apucăm să ne pre-
gătim suficient, dar ne pregătim puţin – e la fel? E mai rău?
Cum e mai bine?
a înţe eg noi toţi untem ca ni te mici runze într un

copac mare care e te umea a ta i deoarece întreg
copacu „merge” într o anumită direcţie nu putem ă
nu m a ectaţi ar întotdeauna prin credinţă putem
ă mergem contra curentu ui a curentu ui genera a
ace tei umi ă ne ţinem de a egerea noa tră re uie
216 ă ne amintim că vang e ia ui ri to porunci e ui
ri to nu unt a mă ura omenea că e unt o c e
mare a noa tră de a ne ridica din umea a ta rea că a
umea upra rea că a mpărăţiei ui umnezeu e a ta
iudeii puneau „ reu e te cuv ntu ace ta ine poate
ă a cu te ” ar dacă primim în inima noa tră cuv ntu
ui umnezeu e aduce aco o un ar care ne întăre te
ă tăm împotriva curentu ui umii ace teia i încetu cu
încetu ace t ar ne întăre te inima îi dă putere ă tea
în prezenţa ui umnezeu
ucruri e care ă e c inima noa tră unt atunci c nd
cedăm de ertăciuni or umii ace teia c nd acceptăm
în c ip a o ut mode e e umii ace teia i e uri e ei de
a i mai a e c nd cădem în acea tă în e are pe care
o înt nim a mu ţi cre tini că am putea cumva împăca
drago tea pentru umnezeu cu drago tea de umea
acea ta te pu impede în cripturi că drago tea pen
tru umea acea ta e te vră mă ie înaintea ui umnezeu
eci dacă untem a pri cu noi în ine i avem epădare de
ine atunci inima ni e va întări ca ă urmeze ui ri to i
ă poată ă tea înaintea ui i atunci ca i cre tini vom

trăi în acea tă ume dar nu vom ai ace tei umi
să învăţăm smerenia
Părintele Paisie Aghioritul scrie într-una din cărţile sale 217

că, dacă nu progresezi în cele duhovniceşti, înseamnă că
ceva te opreşte, te ţine locului. Pe de altă parte, Părinţii
Bisericii ne îndeamnă să nu ne evaluăm nevoinţele sau
reuşitele în cele către Dumnezeu. Cum vedeţi această dife-
renţă de păreri?
red că am ndouă viziuni e unt drepte unt corecte

eea ce vrea ă pună părinte e ai ie g ioritu e te
că nu putem progre a du ovnice te p nă nu deve
nim prieteni ai rucii i crucea pe care pronia ui
umnezeu ne o îngăduie în viaţa acea ta e te e act
crucea de care avem nevoie pentru a ne epăda de
toate egături e noa tre pătima e cu umea acea ta i
a t e cu o inimă e i erată de păcat ă putem merg
pe ca ea porunci or ui umnezeu
e de a tă parte i ce ă a t ucru a rmat de ărinţi că
nu tre uie ă ne eva uăm pe noi în ine e te drept u
tre uie ă devenim propriii no tri pioni i ă ne urmă
rim tot timpu ce acem entru că e na te prime dia ca
vră ma u ă e trecoare aco o i ă ne ducă în în e are

ărinţii pu tiei ne au ă at o regu ă de aur ă acem
tot ce ne tă în putinţă i re tu ă ă ăm pe eama ui
umnezeu ăci ăc nd a a adică ăv r ind tot ceea ce
putem i ă nd re tu pe eama ui umnezeu arătăm
merenie n acea tă purtare e te merenie
218 i ă nu uităm că între porunci e ce e mari din vang e ie
date de omnu e te i următoarea „ a i voi c nd
veţi ace toate ce e poruncite vouă ă ziceţi untem
ugi netre nice pentru că am ăcut ceea ce eram
datori ă acem ” Luca
eci cea mai mare poruncă evang e ică e te ă nu
uităm ace t ucru că untem ugi netre nice i nevred
nice i în ace t e putem ă devenim meriţi i ă urmăm
cuv ntu ui omnu ui are ne a pu „ nvăţaţi vă de a
ine că u unt nd i merit cu inima” Matei
o ndim a t e o inimă merită te oarte important
ă învăţăm merenia indcă pe acea tă ca e ni a ară
tat umnezeu nouă
martie
nterviu rea izat de reot e andru arna
i ugu tin ăunoiu
Lumina de Duminică
sYmeon cossec
220
P rie
ărinte e ar imandrit
o ec a nă cut a
în oca itatea
m on
decem
ava oi
erret ranţa cu nume e de otez
rard upă tudii în de ign indu
tria a urmat cur uri e n titutu ui
ato ic din ari ntre anii
a o t că ugăr ci tercian după care a
urmat tudii e a n titutu „ ntu
erg ie” din ari o t primit în
i erica rtodo ă în anu
o t irotonit diacon în că ugărit în ace a i an i preoţit în
in e te tareţu M ănă tirii „ ntu i uan” din ranţa
inovia e ituată a „ aint ar de oc uena ” a m de ora
u e an în a de a oire i a o di tanţă de două ore de ari
ănă tirea înc inată ntu ui i uan mărturi e te un mod de
viaţă mona a ă urm nd inia de c i ă de ntu i uan rugăciune
pentru umea întreagă i u etu de c i pentru oamenii ce Î l c a
ută pe umnezeu
hristos ne Face accesiBiL eXerciŢiuL
iuBirii duPă modeLuL sFintei treimi
221
I ubirea şi credinţa sunt două din virtuţile teologale care

sporesc împreună în mersul creştinului spre Dumnezeu.
Iubirea o trăim în cadrul credinţei, ultima ajutând iubirii
să crească. Noutatea acestei virtuţi în creştinism este
legată de exerciţiul iubirii după modelul Sfintei Treimi.
Credinţa este un dar al lui Dumnezeu făcut omului, însă un
dar ce se cere cultivat. Ea nu are un fundament în afectivi-
tate, ci în raţiune, în sensul că este conform raţiunii să
credem. Părintele Symeon Cossec de la mănăstirea
„Sfântul Siluan Athonitul” din Saint-Mars de Locquenay,
Franţa, ne lămureşte în interviul de mai jos raportul între
cele două virtuţi, precum şi modul în care lucrează cre-
dinţa şi iubirea în procesul cunoaşterii.
Care sunt exigenţele credinţei? Cum se poate păstra viu,

proaspăt, suflul convertirii?
A rh im . S Y M E O N C O S S E C
a acea tă între are putem ră punde timp de o ăptă

m nă te o între are oarte va tă care ar nece ita un
ră pun oarte întin u pot dec t ă ac o încercare de
ră pun redinţa tre uie pu în primu r nd că e te un
dar de a umnezeu umnezeu ne dă acea tă po i i i
tate a credinţei i apoi noi tre uie ă avem o inimă i un
222 u et care ă e de c idă din ce în ce mai mu t către cre
dinţă dică credinţa nu e ca un e de comoară pe care
o înc idem într un cu ăr i î încuiem cu c eia ca o pă
trăm intactă te ceva care tre uie ă crea că în noi pe
care ntu u o ace ă crea că în noi a ecare eve
niment din viaţa noa tră de ecare dată c nd untem
con runtaţi cu rea ităţi e zi nice eci cum ă pă trăm
acea tă credinţă i cum ă o acem ă dea roade
ai înt i pă tr nd o egătură puternică i pro undă cu
omnu prin rugăciune care e te primu mi oc pontan
pe care î avem de a în egătură cu umnezeu rin
rugăciune putem dia oga cu umnezeu a cu tăm i
punem ceea ce avem ă i zicem i prin acea ta cre
dinţa e va activa i va cre te
poi în a doi ea r nd avem nte e aine care unt
a di poziţia noa tră ca ă ne porim credinţa nd
păcătuim c nd cădem ne ă im credinţa pentru că
Î uităm pe umnezeu dar avem po i i itatea i prin
aina povedaniei i prin cea a mpărtă aniei ă regă
im aru otezu ui care nu e niciodată pierdut care
ri to ne ace acce i i e erciţiu iu irii
e tinge prin gre ea ă dar care rena te prin credinţă

eci ă regă im aru otezu ui e am primit a otez
redinţa eci intrăm în acea tă mi care care e te un
oi de a an regu at între a încerca ă cre tem credinţa
din ne ericire văz nd o diminu ndu e din cauza gre e
i or noa tre i aptu de a încerca ă o cre tem din nou
n a trei ea r nd avem încercări e pe care umnezeu
223
ni e îngăduie în viaţă i care ne a ută ă cre tem nd
untem în aţa unei încercări tre uie ă ne trăduim i
tot cu a utoru aru ui omnu ui ă trecem pe te încer
cări p ng nd i trig nd către omnu i iar p ng nd
i trig nd i rug ndu ne upă ce am depă it încerca
rea umnezeu ne întăre te în credinţă
te o mi care permanentă între ace te trei e emente i
ar mai i a te e pe care putem ă e dezvo tăm ar ă
zicem că prin ace te trei puncte avem de a o orientare
în viaţă ca ă ne întărim credinţa
importantă este calitatea relaţiei între noi

şi dumnezeu
Rugăciunile trebuie să fie lungi sau scurte?
ugăciunea nece ită ca itate i nu cantitate ar canti

tatea poate a uta uneori ca ităţii entru că atunci c nd
punem de e emp u rugăciunea ui i u noi o repetăm

i iar o repetăm acă o zicem de trei ori poate ă e
ine ar în genera tre uie ă o punem mai mu t timp
pentru ca inima i u etu no tru ă e de c idă eci
dacă e te mai ungă imţim că umnezeu e te din ce
în ce mai prezent ar nu e neaparat o c e tiune de
224 ungime au de durată entru orice rugăciune particu
ară au ta i ită de i erică ce e important e te ca i
tatea re aţiei re uie ca inima mea ă e de c idă ui
umnezeu acă inima mea e de c ide ui umnezeu
pot primi aru divin într o c ipă mintiţi vă de t aru
ce un oată viaţa ui a o t în aparenţă un e ec din
cauza gre e i or u cunoa tem deta ii o t cruci cat
pentru că a ăcut ărăde egi mari i era drept pentru
e ă e ră tignit recunoa te că pe drept a meritat
pedeap a ar e a zi ui i u „ omene te mă întru
mpărăţia a” t t t a durat rei ecunde ar
ri to îi ră punde „ devărat îţi zic ţie a tăzi vei cu
ine în ai” ta a o t totu u a o t o c e tiune de
durată o t o c e tiune de circum tanţe i de inten i
tate a credinţei otu poate pu într o ecundă
Credinţa are o bază proprie nu în afectivitate, ci în raţiune.

Explicaţi această afirmaţie.
redinţa nu are cu adevărat aza în a ectivitate în

entiment adică în ceea ce umnezeu ne a dat ca
ă putem trăi în re aţie cu cei a ţi mai mu t au mai

puţin inten în uncţie de ituaţia în care untem
entimentu nu e rău în e în u i en i i itatea nu e rea
în ine tre uie ă tim ă o orientăm către umnezeu
i o putem c iar uti iza ca ă ne cre tem credinţa
nd vedem o icoană care ne atrage prin rumu eţea
ei vrem ă răm nem în aţa ei ată cum en i i itatea 225
i a ectivu no tru pot orientate dar nu tre uie ă
ne rezumăm a a ta redinţa e te azată pe raţiune
în en u că e te con orm raţiunii ă credem redinţa
noa tră nu e te una iraţiona ă ci una p ină de en
una care dă en întregii noa tre vieţi nu crede e te
iraţiona a a cum crie i în a mi „ i a ne unu în
inima a u e te umnezeu ” ar pe de a tă parte nu
tre uie niciodată uitat că credinţa e te un dar de a
umnezeu u prin raţiune o ă căpătăm credinţa
iubirea există în suflet dinaintea credinţei
Care este legătura între cele două virtuţi teologale, credinţa

şi iubirea? Sfântul Maxim Mărturisitorul spune în apete e
de pre drago te că „frica şi credinţa în Domnul nasc iubi-
rea”. Care este ordinea acestor virtuţi?
i tă două e uri de a vedea ordinea i nive u ace

tor virtuţi entru că ceea ce primim ca dar divin e te
credinţa rago tea ne e te dată înaintea credinţei

parado a m o t creaţi după c ipu i a emăna
rea ui umnezeu care e te iu ire deci ene iciem
de ceea ce am primit prin acere u irea e te de a în
inimi e noa tre in ace t motiv remarcăm că e i tă
oameni care nu unt credincio i dar care au iu ire
226 entru că acea ta e te pecetea cu care umnezeu
a în emnat pe om u irea e i tă dinainte i dacă
ea e dezvo tă în inima omu ui nu e niciodată pier
dută pentru că răm ne în egătură cu izvoru dra
go tei ineînţe e că credinţa vine ă e adauge ca
dar a ui umnezeu ca acţiune preci ă a iu irii ui
umnezeu care ne dă po i i itatea ă credem în
ă avem certitudinea că e i tă i că e te iu ire
om dezvo ta acea tă iu ire prin rugăciune prin
inte e aine
cum putem ă acem i o a tă interpretare a acea tă
pro emă anume ceea ce ne pune po to u ave în
imnu drago tei din pi to a înt i către orinteni capi
to u unde enumeră toate virtuţi e pe care e putem
avea i conc uzionează că dacă nu avem drago te
untem „aramă unătoare” i nimic mai mu t te o
a rmaţie teri i ă care ne arată că iu irea e te ce mai
mare e erciţiu pe care î putem trăi pe ace t păm nt
vident ca i cre tini iu irea o trăim în cadru credin
ţei u irea a o t dată înt i omu ui apoi e adaugă
credinţa care a ută iu irii ă crea că ar iu irea întă

re te credinţa un du te vino între ace te două
e emente de ază a e vieţii cre tine
Ce primează în cunoaştere, credinţa sau iubirea? Cum se

realizează cunoaşterea prin iubire? Există o cunoaştere
227
prin credinţă?
acă răm nem a cuvinte e ntu ui i uan ace ta

zice un ucru pe care am auzit mai devreme
e oarte ine ă credem în umnezeu dar ă
cunoa tem e te mai important e în eamnă a ta
ă credem e te ine dar ă L cunoa tem e te i mai
ine unoa terea e te o e perienţă ar cunoa te
rea ui umnezeu e rea izează prin viaţa noa tră
prin rugăciune re uie ă e perimentăm acea tă
egătură cu umnezeu rin ea primim drago tea
ui umnezeu în c im u drago tei noa tre pentru
unoa terea e ace prin intermediu drago tei
între reator i creatură u ţi oameni pun „ unt
credincio dar nu unt practicant” ceea ce pentru
mine e te tupid acă e ti credincio unde e te
cunoa terea ta de umnezeu te în practică
n practicarea în e erciţiu drago tei aţă de C e în
care crezi
hristos ne descoperă pe tatăl şi pe duhul sfânt
Ce aduce nou faţă de filosofia antică creştinismul în modul

în care îi priveşte pe oameni (în privinţa relaţiilor dintre ei)?
red că aţă de o o e care poate un pream u a

228 vieţii în umnezeu o o i av nd ni te cugetări oarte
intere ante de oc neg i a i e pentru mu ţi dintre noi
ceea ce dă o particu aritate vieţii cre tine e te ri to
reve aţia divină ma im po i i ă care e te întruparea
iu ui ui umnezeu C are vine ă ne de copere împre
ună cu pe ată i pe u u nt iciun o o nu
a vor it înainte de ri to de pre ace te ucruri r
ri to ne pune „ ine M a văzut pe ine a văzut pe
ată ” au „iar c nd va veni ng ietoru pe C are u
Î voi trimite vouă de a ată u u devăru ui
ce a va mărturi i de pre ine” Ioan ici e te
noutatea cre tini mu ui iu ui umnezeu întrupat
care ne ace acce i i e erciţiu iu irii după mode u
ntei reimi untem c emaţi a îndumnezeire adică
a împărtă irea de iu irea care e i tă între C e e trei
er oane a e ntei reimi
Vorbiţi despre iubirea de vrăjmaşi în creştinism. Aceasta

nu este un capriciu teologal, ci prin ea se realizează uma-
nitatea plenară.
a în ace t en ca i cre tini dacă vom căuta ă ne

iu im vră ma ii în eamnă ă ră pundem poruncii ui
ri to care ne a pu ă îi iu im pe ace tia acă ne
iu im prietenii untem ca toţi cei a ţi ă ne iu im
vră ma ii e te într adevăr di ci rin acea ta ne a e
mănăm cu umnezeu ntu i uan in i tă mu t pe
ace t apt a ţi iu i vră ma ii e te cu mea du ovni
229
cea că pe care o putem rea iza pe păm nt ar cum
mărturi e c ărinţii i ericii acea tă iu ire nu e te
una natura ă nu ace parte din inţa noa tră u irea
de vră ma i e te un ar pe care umnezeu ni dă
tim oarte ine c nd un du man e te în aţa noa
tră e că provine din ami ia noa tră au e vreun
vecin au e cineva de a coa ă de a erviciu au de
oriunde pe ace a tre uie ă iu im i tim oarte
ine c t p ngem pentru că nu reu im acă tri
găm către umnezeu „ ino în a utoru meu ca ă mi
iu e c vră ma u ” pentru că într un na vine prin
ar i iu e te pe ce pe care î con ider du manu
meu care de a t e e te potrivnicu meu e pen
tru că a ăcut e du man mie e pentru că e u în
care î prive c eu a pre ăcut într un vră ma pentru
am e e cazuri a utoru ui umnezeu e te indi pen
a i umnezeu va veni a c emarea mea de a i iu i
pe cei pe care nu i pot con idera apropiaţi ai mei
entru acea ta tre uie ă ne rugăm
ermenu „ce ă a t” e te emni cativ în re aţia dintre

oameni omnu ne zice „ u iţi vă unii pe a ţii” nii
unt cei care unt a emănători i unt u or de iu it
iar a ţii unt cei a ţi care ne unt di eriţi i erenţa
ne comp ică viaţa n acea tă di erenţă eu pot ă zic
ce ui a t „nu nu îmi p ace de tine” c ii cu care î
230 prive c o ă de nea că pe ce ă a t aţă de mine
unt mu te e pre ii curente prin care eu pot ă re
ping pe ce ă a t „ e unde mai vine i ă ta e ă ac
cu e ” eci iată am deci că ce ă a t e te un du man
c iar înainte ă tim dacă e te cu adevărat potrivnic
nouă a am creat noi în ine te re pon a i ita
tea noa tră ă vedem curat pe ce ă a t ar pentru
a ta tre uie ă cerem în rugăciune ui umnezeu ă
ne curăţea că inima
„dumnezeu ne-a spus să iubim duşmanii,

dar nu ne-a spus să-i frecventăm”
Putem să iubim pe vrăjmaşii noştri evitându-i?
oarte ună între are e mu te ori unt interpe at în

predici au în a te di cuţii de per oane care mă întrea ă
„dar c iar c nd nu putem ă i iu im pentru că uneori
c iar e i tă o impo i i itate p i o ogică ce ă acem ”
m ă ţi pun o vor ă care nu vine de a mine ci de a

primu meu părinte du ovnice c care era un oarte
un orator predica oarte ine i care a zi într o zi în
cuv ntu ău „ rieteni umnezeu ne a pu ă iu im
du manii dar nu ne a pu ă i recventăm ă ne înt
nim cu ei ” iţi înţe epţi acă tiţi că merg nd către
ace a au aceea veţi e p oda de m nie răm neţi a voi
231
aca ă i rugaţi vă pentru ei i c nd va veni timpu mer
geţi din nou către e au către ea ar dacă nu puteţi
retrageţi vă re uie ă tim ă ne o o im inte igenţa
en i i itatea a ectivu te o înţe epciune de gă it
aici ă acem a t e înc t ă nu ne ip ea că drago tea
dar nici ă ne punem în ituaţia în care c iar tim că o ă
ne ip ea că
Aţi spus că trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să vină să

iubească în noi pe duşmani. Dumnezeu iubeşte pe toată
lumea de la început.
a ne rugăm ca umnezeu ă vină ă ne ărgea că

inima i prin acea ta ă ne înveţe ă iu im du manu
utem ă c emăm prin cititu unui P a m printr o
rugăciune mai ungă poate c iar prin acrimi at t de
mu t untem în u erinţă a i un copi care î i c eamă
părinte e ută mă a ută mă um ă ac i omnu
vine i îţi arată îţi pune „ ită a a tre uie ă aci ca ă
iu e ti du manu ” i ărgindu mi inima în e u ace ta

vine i prin intermediu meu î iu e te pe ce ă a t
Dictonul latin antic spune: „homo homini lupus”.

Biserica propune altceva: „homo homini Christus”. Cum
se produce transformarea?
232
u dictonu atin untem în p ină di cu tate a iu irii de
vră ma i entru că omu are ă iciuni tim oarte
ine din e perienţă ar om e te i ce din aţa mea
ă iciuni e con runtate une e cu a te e ac ca oamenii
ă devină upi unii pentru a ţii dacă nu untem în iu ire
a vedem în păg ni m au c iar în ec iu e tament
atitudini care ni e par îngrozitoare iar egea pu
nea „ c i pentru oc i i dinte pentru dinte” ri to
a venit i a depă it toate ace tea ă acă ă di pară
păg ni mu ă aducă iu ire aco o unde nu mai era
iu ire a venit ă arate prin propria a viaţă ce putea
ă producă drago tea între oameni nd zice pe
cruce „ ărinte iartă e or că nu tiu ce ac” ri to
ăv r e te ceva undamenta ne arată cum tre uie
ă mergem p nă a capăt în drago tea de vră ma i i
ă mergem p nă a ră tignire a ră tignirea vec iu ui
om de apt i p nă a mucenicie
n ace t en omu devenind e în u i izvor de iu ire
o eră ce or a ţi drago tea ui i o ace ă circu e în
toţi cei care o prime c de a e ca i în nta reime

re tinu prin do ndirea ntu ui u prin intra
rea în acea tă mi care a iu irii ntei reimi ne dă
ceva pecia i prin acea ta omu nu mai e te un up
pentru om ci devine a emenea ui ri to pentru
om vem aceea i mi care trinitară
233
„aproapele meu nu este cel de lângă mine,

ci cel pe care îl iubesc”
Iubirea faţă de aproapele este una la care adresantul este

la persoana a doua singular. Aproapele este întotdeauna
„tu”, spune Paul Ricoeur. Cum putem face ca „el” sau „ea”,
persoane aflate la distanţă faţă de noi, să devină aproapele
nostru? Ce condiţii trebuie să îndeplinim ca cel de lângă noi
să devină aproapele nostru?
re uie revenit a para o a amarineanu ui mi o tiv

ri to a între at pe ce care pu e e între area iar
învăţătoru de L ege a ră pun „ e care a ăcut mi ă
cu e ” devăratu aproape era ce care u e e rănit
te o egătură între ce e două per ona e e care
e te rănit e te aproape e meu iar pentru ce rănit ce
care î a ută e te aproape e ui um de unt ei aproa
pe e unu pentru ce ă a t ă pun u e te imp u rin
iu ire e care a o t îngri it adăpo tit nu poate ă

nu iu ea că pe ce care a mi o tivit de e proape e
meu nu e te ce de ngă mine ci ce pe care î iu e c
proape e e i tă prin iu ire entru aproape e prin
iu ire ce ă a t devine aproape
234 Dionisie Areopagitul spune că atunci când iubeşti nu

îţi mai aparţii ţie, ci persoanei iubite. Este aceasta o
pierdere de sine? Sau există un câştig prin îmbogăţirea
cu celălalt?
e undeva ă iu e ti pe ce ă a t în eamnă ă renunţi a

o parte din tine n eamnă ă porţi toată intenţia drago
tei ta e către ce ă a t te corect ar pot e i ta deviaţii
a acea tă ituaţie iindcă poţi iu i at t de tare înc t ă
te uiţi pe tine în uţi ă te dizo vi ă uiţi că e i ti că e ti
că participăm a iinţa divină u putem ă uprimăm
c ipu ui umnezeu care e te în noi m ri ca merg nd
p nă în p nze e a e ă uprimăm acea tă pecete pe
care umnezeu a pu o în noi u prete t că î iu im
pe ce ă a t acă ne uităm prea tare uităm că untem
copii ai ui umnezeu re uie ă ne dăruim în drago te
c t mai mu t po i i ce or a ţi ă ne încredinţăm în dra
go te omnu ui ar a ta nu în eamnă că dacă iu im
pe umnezeu din toată inima noa tră cu tot u etu
no tru cu toată tăria noa tră a a cum ne i porunce te
nu mai e i tăm u untem udi ti ca ă ne topim

într un neant care ne di truge ca per oane re uie ă
căutăm ec i i ru ar toate cu aru ui umnezeu
ără e nici ă nu încercăm T raducere din im a ran
ceză de ădă ina mariei i i ae a i a cea
noiem rie
235
Lumina de Duminică
meLchisedec veLnic
236
P ărinte e r imandrit
edec e nic a nă cut a
tom rie în comuna ep eniţa
ec i
oc
udeţu a i cu nume e de otez

i ai urmat cur uri e eminaru ui
eo ogic de a M ănă tirea eamţ în
perioada i a e n titutu ui
eo ogic din ucure ti între anii
rm nd c emării tainice
a unu ui umnezeu după a o vi
rea tudii or a îm răţi at viaţa mo
na a ă parcurg nd di erite e etape a e nevoinţe or i r nduie i or
că ugăre ti după cum urmează în a o t înc inoviat i tun
în mona i m a M ănă tirea utna de către părinte e ar imandrit
ac int nciu eac cu nume e Melchisedec o t irotonit ierodi
acon în anu de vrednicu de pomenire atriar u eocti t i
ieromona în de rea ericitu ărinte atriar anie pe
atunci itropo it a o dovei i ucovinei n a o t irote it
proto ing e de pi copu vicar era im utneanu iar a de
cem rie a o t numit tareţ a M ănă tirii utna de
na tprea nţitu r iepi cop imen a ucevei i ădăuţi or în
urma a egerii de către o oru mănă tirii n a o t irote it
ar imandrit iar în a o t numit e ar a r iepi copiei ucevei
i ădăuţi or
doar cu hristos înLăuntruL tău PoŢi
înŢeLege corect LucruriLe
237
S ă te afli la trecerea dintre ani într-o biserică cum e cea a

mănăstirii Putna e o adevărată binecuvântare. Slujbe
impresionante, mulţi pelerini, majoritatea tineri. Am rămas
acolo trei zile. La plecare, am reuşit să vorbesc puţin cu stare-
ţul Putnei. Cuvântul şi purtarea Părintelui arhimandrit
Melchisedec, conducătorul lavrei ştefaniene, mi-a arătat că
fiecare are de transmis celui de lângă el ceva, iar acel ceva nu
este decât dragostea care vine de la Dumnezeu, cu care noi ne
hrănim, ne adăpăm şi pe care trebuie să o dăm mai departe.
Părinte arhimandrit, s-au împlinit de curând 20 de ani de când

aţi fost ales pe scaunul stăreţiei de la Putna. Cum aţi ajuns
aici? Aici însemnând Putna, dar şi pragul de ani cu numărul 20.
upă ce am terminat acu tatea de eo ogie din

ucure ti în am p ecat pre mănă tire i am a e
A rh im . M E L C H I S E DE C V E L N I C
utna ici u ndu pă tor ac int e mai aduna

eră vreo patru cinci părinţi cu tudii teo ogice rau
P ărinte e udor av o P ărinte e eo act io că
trecuţi a omnu am ndoi P ărinte e ante imon
ioanei P ărinte e a inic umitriu actua u pi cop
vicar de a a i părinte e ntonie tir an P ărin
238 te e arto omeu ira tareţu de a mănă tirea
„ ntu oan ce ou” din uceava ndeţea
P ărinte ui tareţ ac int i unătatea ui m au atra
a a înc t am răma aici a utna din augu t
ar a decem rie am o t in ta at ca tareţ a
mănă tirii după ce de igur cu c teva zi e înainte a
avut oc a egerea de tareţ intre cei trei candidaţi
care au avut ce e mai mu te voturi na tprea nţitu
r iepi cop imen m a numit pe mine
au împ init anu trecut n.red. a decem
rie de ani de tăreţie un număr rumo unii pun
cu mu te rea izări ar e te un cuv nt a părinţi care
pune a a „ tiu eu din c t am ăcut c t e te p ăcut
înaintea ui umnezeu ” e mu te ori noi ca oameni
punem accentu pe ce e materia e pe ce e care e văd
pe ce e pa pa i e dar nu e tim pe ce e du ovnice ti
nu tim c t unt de p ăcute toate ace tea înaintea ui
umnezeu e aceea am ocotit că dacă a ăcut
ceva un a o t din mi a i din unătatea ui umnezeu
i din ucrarea ui întru noi iar ce e a te gre e i e căci
Doa r c u H ri to în ăuntru tău poţi înţe ege corect ucruri e
au ăcut i gre e i unt convin am mai upărat

poate pe unu poate pe a tu ace ea unt din neaten
ţia i din ne ucrarea mea ăuntrică
chipuri de vieţuire înaltă

239
Care au fost părinţii care v-au marcat cel mai mult viaţa şi
v-au fost mai dragi?
ici e te mu t de vor it iar a tăzi a pomenirea

ntu ui era m de arov citind dimineaţă înainte
de a merge a i erică un ragment din viaţa ntu ui
era m mi am amintit de înt nirea mea cu P ărinte e
ai ie aru pe c nd ace ta era u a c itu i a e
înt mp a în toamna ui tunci c nd am intrat în
c i ia ui în uru ău era o pace at t de ad ncă înc t
pur i imp u m am imţit cop e it ipu nd i me
rit a P ărinte ui ai ie m a marcat m a mi cat i mi am
dat eama că unt în prezenţa aru ui u u ui nt
e te ani aveam ă mi aduc aminte cu ucurie de ace t
moment a înt nirii cu P ărinte e ai ie cu unătatea i
cu ndeţea ui cu drago tea ui ără margini
n a t părinte cu c ipu nd i merit a o t P ărin
te e o an og iu pe care am avut du ovnic în tim
pu ani or de acu tate din p nă în i după
aceea am mai cercetat iar după trecerea a omnu

a părinte ui tareţ ac int am continuat ă cercetez
i ca tareţ a utnei
ărinte e eopa prin vertica itatea i demnitatea pe
care e avea dar totodată i prin unătatea a prin
cuv ntu ră picat pe care a avut din ad nc venit de
240 a ărinţi din ucrarea ăuntrică pe care o avea do n
di e o anumită c arviziune a ucruri or e ngă ace ti
părinţi nu în u timu r nd ci pentru că e te u timu
care a trecut a omnu P ărinte e r enie apacioc
ce care a dat i mai mu tă rumu eţe vieţii du ovni
ce ti a o t ace a care a pu accentu mai mu t pe
trăirea prezenţei ui umnezeu
or i e adaugă de igur P ărinte e ac int nciu eac
care mi a o t tareţ i care m a primit în mănă tire
a augu t după toată r nduia a că ugărea că
povedindu mă în ace a i moment c nd am a un ia
doua zi împărtă indu mă tunci mi a pu doar at t
„ rate i ai a drumu ace ta p ecăm doar cu ri to
i cu ri to că ătorim” a avut un cuv nt de pu
i în c nd na tprea nţitu r iepi cop imen
mi a încredinţat a cu tarea de tareţ ărinte e ac int
mi a o t povăţuitor i du ovnic p nă a cea din urmă
u are a a acă cei a ţi părinţi au avut ndeţe ver
tica itate demnitate P ărinte e ac int a remarcat ca
tareţ printr o ră dare ără margini
e ace ti părinţi a r nduit unu umnezeu ă i înt

ne c în viaţă i c ipu or nd mi a adu aminte de
părinţii atericu ui de părinţii de a tădată tăzi c nd
ei au p ecat i parcă nu mai avem îndrumători povă
ţuitori ne aducem aminte de ei cu recuno tinţă i cu
mu ţumire că ni i a dat prea unu umnezeu măcar
ca ă i vedem ă i cunoa tem ar vederea i cunoa
241
terea or ne pun în egătură cu ărinte e ere c căci
unt convin că ei dinco o e roagă pentru noi mi o
ce c pentru noi ca i noi ă putem depă i i pite e i
încercări e ace tei vieţi căci ără de i pite i încercări
untem uitaţi de umnezeu
e igur au avut o in uenţă i pro e orii din e m i
nar u drag îmi aminte c de P ărinte e i ai izitiu
d e P ărinte e pro e or ani a anţîru de a eminaru
de a eamţ de P ărinte e on tantin o ocaru de a
unca de P ărinte e on tantin o or care prin ver
tica itatea or prin demnitatea or prin dorinţa or de
a ne orma pe noi uni u itori ai i ericii au a ezat
în ăuntru no tru acea dorinţă de a u i cu adevărat
pe ntuitoru ri to
ă m am ridicat au nu m am ridicat în înă ţimea or
acea ta nu mi e te dat mie ă udec u con tat i vă
pun incer ră picat că nu m am ridicat a înă ţimea
ace tor părinţi pe care i am cuno cut i răm n mode
e e pe care e am avut i pe care e am i acum pentru
viaţa mea du ovnicea că ă trăduie c ă e ating ă

trăduie c ă urmez ace te mode e căci a t e dacă nu
tindem mereu pre umnezeu pentru a a unge mode
e e pe care e avem în viaţă ne p a onăm
Ce gust are viaţa petrecută între zidurile unei mănăstiri? În

242 cazul sfinţiei voastre, Putna?
ro a i mă între aţi ca tareţ pentru că cea mai

mare parte a vieţii me e din mona i m am petrecut o
ca tareţ zice că viaţa în mănă tire pentru mine a
o t gri ă i purtare de gri ă aţă de ceea ce umnezeu
mi a dat aţă de mo tenirea primită căci am primit o
mo tenire cu tura ă piritua ă un imţăm nt patrio
tic dorinţa înainta i or no tri de a pă tra i de a tran
mite ce or care vin după noi ăga u inia pe care ei
tre uie ă meargă red că ace ta e te cuv ntu o
părintea că purtare de gri ă acea ta m a răm ntat i
mă răm ntă întotdeauna m a răm ntat de a înce
put cum ă ac pentru a ine înaintea ui umnezeu
at t o tea mică a ace tei mănă tiri c t i o tea
mare a mănă tirii utna i aici îi inc ud pe toţi aceia
care vin i î i p eacă genunc ii a morm ntu ăriei
ae ntu oievod te an ce are n.red. i în aţa
icoanei aicii omnu ui ăcătoare de minuni um
ă i îndrum cum ă i prime c i ă e dau cuv nt care
zide te cuv nt care vine de a umnezeu cuv nt care

vine de a ărinţi ă e in u u drago tea de neam i de
ţară drago tea aţă de va ori e noa tre cre tine aţă
de tot ceea ce e te un i nt
Pentru a avea monahi buni, e nevoie 243

de stareţi buni
Ca stareţ, care ar fi răspunsul la întrebarea: „Cum se for-

mează un monah?” Părintele Cleopa mărturisea, privind
lucrările bisericii celei mari de la Sihăstria, că mai uşor se
construieşte o biserică de zid decât se formează un monah.
Unde sunt dificultăţile?
i cu tăţi e ce e mari în ormarea unui mona e înt

ne c a noi tareţii entru că noi tareţii nu avem
ră darea nece ară ră darea i di cernăm ntu de care
e te at ta nevoie în ziua de a tăzi entru ormarea
unui mona mai înt i de toate avem nevoie de ta
reţi ră dători cu di cernăm nt du ovnice c prin care
mona u ă cunoa că rea ucruri or acă un tareţ
întrune te ace te condiţii atunci u or î poate orma
pe un că ugăr ar dacă e nu are ră dare cu ucenicu i
dacă a ucenic nu e te a cu tare dep ină i tăierea voii
atunci e te greu e aceea a pu P ărinte e eopa că
mai u or con truie ti o i erică o catedra ă dec t ă

ormezi un mona ocmai pentru că aici e te de ucru
cu partea piritua ă cu u etu omu ui pe care tre uie
ă ormezi orma pe cineva nu e te un ucru a înde
m na oricui unt puţini ecerători eceri u e te mu t
dar puţini unt ecerătorii pune ntuitoru ri to
244 i ine în ecerători îi văd pe acei părinţi pe acei c e
rici care cuno c rea ucruri or acei părinţi ari matici
adică purtători de du care au în ăuntru or u u nt
i care ucrează a a cum e dictează ca ă ne amintim
de ntu era m pe care î pomenim a tăzi e aceea
c nd un ucenic merge ă ia cuv nt de a părinte e ău
e te ine ca înainte ă e roage cum rumo punea
P ărinte e a ai oica „ oamne dă i cuv nt părinte ui
meu i de c ide mi inima ca ă i prime c cuv ntu ui ca
de a ine ” i ine c nd e te acea tă ucrare rumoa ă
at t în interioru ucenicu ui c t i în interioru tareţu
ui atunci e te u or de ormat un că ugăr ar dacă nu
e te ră dare i c arviziune din partea tareţu ui i dacă
nu e te a cu tare dep ină i a ergare a ţintă din partea
ucenicu ui atunci apar di cu tăţi
Cum pot rosti rugăciunea minţii mirenii? Toţi Părinţii Biseri-

cii îndeamnă ca această rugăciune să se practice sub îndru-
marea duhovnicului. Dacă nici duhovnicul nu cunoaşte acest
meşteşug, ce este de făcut?
ugăciunea ui i u e te ine ă o punem cu toţii

dar ă nu o ucrăm cu copu de a do ndi rugăciu
nea neîncetată ci copu rugăciunii tre uie ă e unu
ingur iertarea păcate or i preamărirea nume ui ui
umnezeu acă eu ro te c rugăciunea ui i u ăo
ac în c ip merit ă pun accentu pe păcăto enia mea
c nd cer „mi uie te mă pe mine păcăto u ” i c nd
245
am zi ucru ace ta ă cred că eu unt ce mai păcăto
rumo cugeta P ărinte e o an og iu c nd era tor
turat în temniţă de potrivnicii ui de potrivnicii adevă
ru ui „ ce tia e comportă a t e din cauza păcate or
me e u cu păcate e me e îi in uenţez negativ pe ei i
ei e comportă a a din cauza păcate or me e ” cea ta
e te cugetarea cea mai merită merita cugetare a a
cum ne învaţă ărinţii i cum ne putem da ine eama
e te un dar de a umnezeu pe care omu î do n
de te în upta a pentru a căpăta merenia mu tre
uie ă e upte ă c tige merenia pe ea o cerem
i în rugăciunea de dimineaţă în care gă im cererea
pentru cea uri e zi ei „ oamne dă mi merenie
a cu tare ndeţe ” acă I cerem ui umnezeu
incer umnezeu ne dă i c nd dă nu mai ia înapoi
umai că noi nu tim ă pă trăm ugăciunea ă o ro
tim cu toţii dar numai cu copu de a o ţine iertarea
păcate or i de a ăvi nume e ui umnezeu entru că
ri to omnu a pu că vor veni i pite i încercări
dar i că tot ce ce va c ema nume e omnu ui e va

m ntui em nd nume e ui a a ne vom m ntui
acă nu gă e ti un preot ca ă te îndrume dacă nu
ai gă it încă un povăţuitor mai caută unt convin
că umnezeu ţi va coate în ca e acă omu caută
incer pe umnezeu umnezeu îi dă in trumente e
246 prin care e ă e ormeze i ă e a eze în m ng
ierea umnezeu ui C e ui rea nt entru că m na
ui umnezeu e te de c i ă pre ce care tinde către
na ui umnezeu e te de c i ă i raţe e ui
îm răţi ează pe oricine e predă ui i umnezeu îi
va da i du ovnic i părinte i îndrumător i tot ceea
ce are nevoie u o ingură condiţie ă caute incer
i nu i coditor
Pe ce se întemeiază relaţia părinte – fiu duhovnicesc?
e ră dare i pe di cernăm nt din partea părinte ui

i pe a cu tare i inceritate din partea u ui adă
uga pentru u du ovnice c i tatornicie tatornicia
e te nece ară pentru toţi i pentru părinţi i pentru
u du ovnice c tatornicia în ine nu a tăzi ă vrei
ine e iar m ine ă vrei rău ărinte e tareţ ac int
avea o vor ă să rămâi constant, vertical, demn în sta-
tura pe care o ai iecare dintre noi are o c emare i
în c emarea acea ta ă te a ezi i ă ucrezi căci
umnezeu a avut un g nd i are o ucrare de înde

p init cu ecare dintre noi u ne am nă cut înt m
p ător nu ne am nă cut oricum în umea acea ta
numai dintr o înt nire pătima ă dintre tată i mamă
ci umnezeu a o t A ce a care a dat u etu nd a
dat u etu umnezeu a avut un g nd i apoi are o
ucrare de îndep init în ume cu ace u et u tre uie
247
ă u con tient de acea tă ucrare a ui umnezeu e
apt nu e nimic a tceva dec t împ inirea cuv ntu ui din
rugăciunea Tatăl nostru „ acă e voia a” deci a t e
pu „ ie voia a oamne întru mine” nd m am
pu a di poziţia ui umnezeu m am a ezat în pa ma
ui umnezeu iar ucrează i a t e eu mă a ez în
ucrarea ui umnezeu mă a ez aco o unde tre uie ă
u aco o unde am o t c emat ă mi gă e c copu
menirea mea ta antu i atunci e te ine
uitarea istoriei neamului ne duce la marginea

prăpastiei
Dacă aţi face o radiografie a sufletului românului la ora

aceasta, cum l-aţi surprinde?
greu de pu indcă tre uie ă nu criticăm ă

nu vor im de rău dar ă ne vedem adevărata aţă
vem i rom ni uni rom ni care i iu e c va ori e

rom ni care unt con tienţi că neamu i ţara parcă
e c atină i nu mai e zidită pe pi onii cei tari ai nea
mu ui i ai credinţei pe adevăr pe dreptate i pe
muncă red că dacă ace ti pi oni tari tau a teme ia
ocietăţii i dacă ne cunoa tem i toria atunci neamu
248 tă ine i rom nu e a ază în va ori e ui ar dacă
ip e c ace ti pi oni dacă punem în ocu adevăru ui
minciuna în oc de intere u naţiona punem intere
u de grup i de uzunar i în oc de muncă um ăm
cu vic enii i pe ngă toate ace tea uităm de i toria
neamu ui de trămo ii no tri de mode e e mari pe
care e am avut atunci vom avea parte numai de rău
atunci vom mereu pe muc ie de cuţit i a margine
de prăpa tie
ărinte e o an punea că omu are demnitate i e te
unitate în ăuntru ui între cuv nt i aptă at t timp
c t e te unitate între minte i inimă acă nu vom reu i
ă acem unitate între minte i inimă adică ce g ndim
ă i acem i acea ta numai în umnezeu i numai cu
ri to nu ne putem numi oameni ameni cu adevă
rat u e ti om dacă nu ai pe ri to cu tine „ acă
nu trăie te în ăuntru tău ri to nu poţi înţe ege
corect ucruri e în viaţă nima ă ţi ată cu ri to
ă re piri pe ri to umai atunci e ti om adevă
rat” pune P ărinte e o ronie a arov
ădă duim cu a utoru ui umnezeu ca rom nu

ce de azi dar i ce de m ine ă e a eze în propria
matcă i ă vadă că ără ace te va ori nu poţi merge
mai departe nici ca neam nici ca ţară ădă duim pri
vind a trămo i i av nd va ori e ace tea că vom vie
ţui ca neam i ca ţară a a cum e cuvine ăci un neam
dăinuie te numai prin cunoa terea rădăcini or i prin
249
urmarea mode e or une ără acea tă cunoa tere
e te greu ă mergem mai departe
ianuarie
Lumina de Duminică
hrisostom ciuciu
250
P ie
ărinte e ar imandrit ri o tom
iuciu a nă cut a data de iu
în oie ti udeţu ra ova
cu nume e de otez iviu n anu
a a o vit iceu atematică
izică „ i ai iteazu ” din oie ti
ntre anii a urmat cur u
ri e co ii i itare de ai tri de
arină on tanţa upă doi ani de
activitate în armată a intrat în M ă
nă tirea utna ind înc inoviat a
data de octom rie o t tun în mona i m a noiem
rie irotonit ierodiacon a iunie i ieromona a
augu t n a a o vit acu tatea de eo ogie rtodo ă
„ u tinian atriar u ” din ucure ti ecţia eo ogie a tora ă
ntre anii a urmat cur uri e univer itare de a terat a
aceea i acu tate ecţia eo ogie i ică rtodo ă egeză i
rmineutică i ică n prezent e te doctorand a coa a
octora ă „ umitru tăni oae” a acu tăţii de eo ogie rtodo ă
„ u tinian atriar u ” ucure ti u îndrumarea P ărinte ui pro
e or dr on tantin oman
LiBertatea căLugăruLui vine
din ascuLtare
251
P entru monah ascultarea este fundamentală. Fiindcă

asemenea lui Hristos, a Cărui vieţuire călugărul doreşte
să o împlinească, el nu se poate desăvârşi fără supunere
faţă de părintele său. Cel care nu face ascultare poate să
facă ce vrea, rugăciune, post, privegheri, niciuna din aces-
tea nu-l va mântui. Duhovnicul sau stareţul pot să cadă. Însă
cel ce face ascultare nu cade niciodată. Părintele protosin-
ghel Hrisostom de la mănăstirea Putna ne vorbeşte despre
treptele ascultării în monahism.
În ce fel ascultarea faţă de un părinte rodeşte libertate?
n mănă tire ucruri e e a ază pe ace t ăga a cu

tarea e te cea care rode te virtutea în om a înce
put a mănă tirea noa tră utna au e i tat două
direcţii nii părinţi u ţineau că rugăciunea e te
P rot os . H R I S O S T O M C IU C IU
mama virtuţi or iar cei a ţi credeau că a cu tarea

e te mai îna tă ărinte e tareţ a o t de partea ce or
din urmă m mer cu e în ntu unte unde trăia
atunci părinte e ioni ie gnat de a o ciu i a între
at „ ite părinte am două direcţii în o te e ă
ac ” ar e a ră pun „ a ă te poţi ruga ai nevoie de
252 merită cugetare i acea ta e dă în dar ce ui a cu
tător ” u te poţi nevoi în niciun e ca ă o do n
de ti nu îţi tre uie o te nică anume un e ort pecia
pentru a avea parte de ace t dar ortu tău răm ne
tăierea voii proprii iar merita cugetare ţi e dă în
dar rept care a cu tarea devine izvor a rugăciunii
tunci nu numai că e un drum mai un ci o ca e care
o inc ude i determină rugăciunea
ărinte e o ronie a arov pune că în mănă tire că u
gării do nde c un ar pe care cei din ume nu au cum
ă do ndea că ei din ume pot a unge a rugăciu
nea neîncetată a cea mai îna tă treaptă de rugăciune
dar aru ace ta deo e it de care vor ea P ărinte e
o ronie curăţia minţii în ri to vine numai prin
de ăv r irea a cu tării în mănă tire i e e p ică puţin
cum e înt mp ă ucru ace ta n momentu în care eu
vin i mă pun în m na părinte ui du ovnice c îmi tai
voia cum punea P ărinte e eopa ie dar i pricepe
rea începe mintea părinte ui ă o în ocuia că treptat
pe a mea ă g ndea că e în ocu meu
i ertatea că ugăru ui vine din a cu tare
cea ta e te a doua treaptă a a cu tării rimu nive

e te ce trupe c c nd te nevoie ti trupe te i aci un
e de a cu tare ă o numim or ea că automată ără
ă ţi pui pro ema în niciun e de ce i cum cea tă
a cu tare o vedem în ateric c nd unui ucenic i e
porunce te de ătr nu ău ă p anteze o varză cu
rădăcina în u nu în păm nt cum ar o t re c
253
reapta a doua e te a cu tarea du ovnicea că în care
părinte e g nde te în ocu tău iar u tima treaptă a
treia e te a cu tarea de umnezeu c nd a a cum
pune ntu po to ave „nu mai trăie c eu ci
ri to trăie te în mine” Galateni ici mintea
părinte ui e te în ocuită de mintea ui ri to
tunci a ungi într adevăr ă împ ine ti întocmai cuv n
tu ui ri to din vang e ie tunci gu ti adevărata
i ertate iar i ertatea vine în mod parado a doar
prin upunere nd omnu a venit pe păm nt a
propu ca ege a g ndirii parado u ră turnat toate
mode e e de g ndire e i tente ntinomia i parado u
unt ce e care de ne c g ndirea ortodo ă upă aceea
a arătat umii un a t om ce cre tin care va urma pro
priu ău mode după c ipu ău n ă nu a venit ă
e propună pe ine ca umnezeu acă e ă uăm o
pericopă evang e ică care u iniază ine ace t ucru
ar aceea c nd ri to pune a a „ recum aud udec
dar udecata ea e te dreaptă pentru că nu caut voia
ea ci voia e ui care a trimi ” Ioan ri to

ar putut ă pună „ udecata ea e te dreaptă pen
tru că unt umnezeu” i nimeni nu ar avut nimic
de pu împotrivă a umnezeu a o ut întreg care
a zi atunci c nd a venit pe păm nt „ u i ată eu
una untem” Ioan ri to avea tot dreptu ă
254 e pronunţe ca in tanţă i autoritate u timă ar nu
ace a a ci e arată a cu tător aţă de ată e toate e
gă im în vang e ia după ntu oan care u iniază
în mu te r nduri a cu tarea dep ină a iu ui aţă de ată
n a tă parte tot a oan ntuitoru pune „ ar u
nu unt ingur ci u i e e a trimi pe ine
indcă u ac pururea ce e p ăcute ui” Ioan i
ici remarcăm aptu că ederea împreună din ve nicie
cu ată e datorează nu numai deo inţimii cu ce ta
aptu ui că e te umnezeu adevărat că are aceea i ire
dumnezeia că întreagă ci i a cu tării ri to ne pro
pune mode u ău ca iu a cu tător e aceea ntu
ave cria în pi to a către omani „ e ce ta pe
ri to umnezeu a pu ă e înt i nă cut între mu ţi
raţi” c Romani a venit ca un rate mai mare
arăt ndu ne cum ă ne comportăm i cum ă tăm în
aţa ată ui o erindu ne ca pi dă a cu tarea ui
răt nd ucru ace ta ne a de coperit i iu irea de ă
v r ită că ace a cu tare în dep ină i ertate i iu ire
„ acă ă iu e te cineva va păzi cuv ntu eu” Ioan
„ e care prime te pe ce care voi trimite u

pe ine ă prime te ar cine ă prime te pe ine
prime te pe e ce a trimi pe ine” Ioan
iciodată ri to nu răm ne a utea ca umnezeu
ce era i iu a ui umnezeu cu mandat de a ată ă
pună „ ei ce vă prime c pe voi pe ine mă prime c”
unct i totu i nu trimite mai u a ată u că ată 255
ar mai mare ci că e te „ e ce a trimi pe ine” rin
acea ta ri to ne pune „ u am venit aici ca ă vă pro
pun a cu tarea” care e te o de ăv r ire permanentă
imeni în i erica rtodo ă vor im de pre oameni nu
are autoritate u timă e e credincio e că ugăr preot
epi cop iecare e upune unei autorităţi i patriar u
are un părinte du ovnice c i a r ndu ui ace ta are
un a t părinte du ovnice c te un ir o în ănţuire care
pare că nu e termină niciodată a e termină doar în
umnezeu ată ar în umnezeu nu e termină nimic
cum zice ntu rigorie de a avem parte de un
urcu continuu din început pre un nou început care
nu are r it vor a de ceea ce numim epectază
cu tarea e te a emenea iu irii ne r ită
de la întuneric către lumină
Cum se produce acest transfer? Cum devine mintea stareţu-

lui mintea ucenicului?
a ă poţi rea iza acea tă tran ormare tre uie ă

porne ti de a un început cu ace t g nd că din
co o de părinte e tău au a capătu ru ui e te n u i
umnezeu e upui unui părinte pentru că a a con i
deri ă te upui n u i ui umnezeu ărinţii at oniţi
contemporani rem atuna iotu o i atopedinu
256 rem i ot eitu o ronie a arov in i tă pe un ucru
care pare de neconceput pentru un ortodo i anume
că de părinte e tău tre uie ă aci a cu tare ca i de
ri to ca i cum e ar ri to
ca i cum eu m a înc ina icoanei ără ă mă g nde c
că icoana în ine e o reprezentare ă înc in icoanei
ca ui ri to un ucru de neimaginat i e in i tă
pe acea ta e ce entru că umnezeu c nd ăv r
e te un ucru împrumută m ini e omu ui a e preotu
ui după cum pune ntu oan ură de ur tunci
părinte e Î în ocuie te pe ri to cu mandat de a
entru o perioadă e e ri to a ă poţi ace a cu tare
dep ină ca ă te poţi de erta de ce e a e ta e tre uie
ă a cu ţi de e ca de ri to tiind ineînţe e că aci
a cu tare de e pentru că a a a zi ri to ărinte e nu
e ri to dar în momentul acela e e ri to cum pu
nem noi din încredinţare ăc nd a a te poţi de erta
pe tine i atunci upun ndu te unei autorităţi uperi
oare inviţi acea autoritate ă ia otăr ri în ocu tău
tii că acea autoritate vine cu o cuno tinţă uperioară
a ucruri or cuno tinţă care nu e te din umea acea ta

e mu te ori în mediu mona a e o o e te ace t
e erciţiu „ ite perete e ace ta ce ga en e te” i
tu vezi că i a n rea itate e e a ar părinte e îţi
zice „ e pui de perete e ă ta ce ga en e te ”
n că ugăr ar tre ui ă ră pundă „ a părinte ce ga
en e te ” i mu ţi m au între at re eritor a a ta c iar
257
i în acu tate mi a pu între area acea ta de un pro
e or „ um eviţi ăţărnicia ”
u zici că perete e e ga en pentru că a a a pu părin
te e i nu tre uie ă i ca ci cuv ntu dar tu ocoţi a
în continuare tunci ce a cu tare e aici oar că a a
pune e
deea e a ta ei care intră în mănă tire o ac av nd
con tiinţa că unt trupe ti că unt or i i pă ind pe
ca ea a cu tării devin du ovnice ti ărinte e e ace a
care e te du ovnice c i e vede ucruri e a a cum unt
e e în rea itatea du ovnicea că nu în rea itatea tru
pea că ca i cum am avea două p anuri coe i tente
ar din ace te două p anuri noi trupe ti ind nu
vedem dec t pe ce materia pe c nd pe ce du ovni
ce c nu reu im ă vedem indcă nu avem oc i pentru
e e aceea ne încredinţăm ca ni te or i unui văzător
care ne duce de m nă i dacă e ne pune „mergi îna
inte ” merg înainte pentru că eu nu tiu a t e i e tie
mai ine unde ă mă ducă
ărinte e pun ndu mi că perete e e ga en eu în

inea mea zic i c iar a a pot ă i i ră pund „ ae
părinte e te ga en ar pro tu de mine î vedeam
a ” ar în inima mea eu voi g ndi a a „ t de în e at
pot ă u i c t de trupe c că nu pot ă trec de cu oa
rea a ta a ă i ă nu văd perete e ga en a a cum î
258 vede părinte e ” i de ce î vede e ga en entru că
a a i a pu ri to a i a arătat ui ri to
oate rate ui meu pe te cinci minute tareţu îi va
pune „ ezi ce ro u e perete e ace ta ” î vede i
atunci ro u pentru că a a i a arătat ri to că e ro u
pentru rate e ace a
tareţu vede doar ceea ce i arată ri to i ri to
îi arată numai ceea ce mi e te mie de o o entru
acea ta mă i a cu totu în m na ui tiind că aici
ri to otără te nu părinte e ărinte e ă vrea i nu
mă poate în e a entru că eu ui ri to m am ăgă
duit de a un început i egăm ntu meu e te între
mine i ri to ar trupe c ind eu nu pot ă iau egă
tura direct cu ri to m nevoie i de o reprezentare
materia ă a ui am nevoie ca om trupe c ce unt de
o m ng iere de un cuv nt auzit de ucruri en i i e
pe care ă e pot percepe ce ta e te tareţu în ace
moment n virtutea ace tui ro a ui e reu e te ă mi
tran mită mie imaginea ă mi întipărea că c ipu ui
ri to în u etu meu
um pune ntu ave „ iii mei pentru care u ăr

din nou dureri e na terii p nă ce ri to va ua c ip
în voi” n ă mode u ce mai un de părinte du ov
nice c e te ntu oan otezătoru care are ace te
cuvinte e traordinare „ ce a tre uie ă crea că iar
eu ă mă mic orez” te ca i cum eu mă uit a părin
te e meu i indu mă ă de copăr pe ri to iar
259
părinte e e i e te ă acă c t mai tran parent pe
ri to în e ărinte e e te erea tra prin care L pot
vedea pe omnu a început erea tra e te opacă
dar a ta din cauza mea pentru că eu unt trupe c i
nu pot ă văd a tceva
ncet încet erea tra opacă e tran ormă în vitra iu
ca în na ea ă e de c idă comp et i ri to mi e va
de coperi du ovnice te de igur
„voia noastră este mai păgubitoare decât orice

demon”
Care sunt ispitele care-l pândesc pe ascultătorul începător?
acă ace ta nu ţine permanent mintea îndreptată

către ri to i uită că ce din aţa ui nu e te ri to
ci e te trimi de ce a e poate ega de om tunci e
e va orma după c ipu părinte ui i nu după c ipu
ui ri to a du ovnici aceea i i pită o înt mpinăm

i noi ca ă ormăm ucenici după c ipu no tru i nu
după c ipu i a emănarea ui ri to oi ar tre ui ă
m primii care de coperim acea tă anoma ie
re uie ca permanent ă ne punem în minte că ceea ce
acem o acem pentru ri to n pa dacă acem în
260 mănă tire au în ume pentru ri to ie oamne Î ţi
dedic Î ţi upun toate ace tea pa ii mei ceea ce am i
unt pentru ine unt e na te a t e o ten iune per
manentă care nu tre uie ă ă ea că evoinţa de a
vedea dinco o de părinte pe ri to ca i cum ace
geam de care v am pu in i tă ă devină opac dar tu
mai tare te trăduie ti ă vezi ceva prin e i ăc nd
a a capi de i pita acea ta
m ărit în ă pe te una din ce e mai gro iere i pite de
care toată umea ar tre ui ă e con tientă anume cea
a netăierii comp ete a voii noa tre inem a priceperea
noa tră ai că voia noa tră o mai tăiem dar priceperea
greu o tăiem ă zicem că eu unt un mare om de tiinţă
oarte mare pecia i t în ca cu atoare in în mănă tire i
părinte e îmi pune „ u e ace a a re uie ă coţi din
priză a ta” i eu tiu că dacă cot din priză am tricat
tot i atunci încerc ă i e p ic părinte ui g ndindu mă
că e nu are de unde ă tie ucruri e a tea ar pri
me c rep ica „ ăi tu nu înţe egi tre uie ă aci ucru
a a ” i p nă a urmă ac cum zice părinte e ar greu
reu îmi tai voia în ce e în care con ider că am dreptate

i a ta în eamnă că nu mă go e c pe mine i deci min
tea mea re uză ă e în ocuită de a părinte ui mai înt i
i de a ui ri to apoi a a cum am zi mai devreme
acă nu a cu t eu mă pun dea upra ce ui a t
o or rea mea e te începutu ce un ucru pe care
nu înţe egem e te că noi tre uie ă ne acem ca utu
261
în m na o aru ui oi înţe egem e pre ia a ta de o o
ită în mănă tire numai printr o caracteri tică anume
că tre uie ă ne ă ăm mode aţi ă m moi ma ea i i
er ect adevărat acea ta e te e enţia dar mai e un
ucru de care e nevoie ă ţinem eamă ă nu uităm că
a început utu e te amor n are deci nicio ormă i de
aceea e dă în m na o aru ui ca e ă i dea ce ormă
vrea e ă i dea în r it o ormă ă arate în r it a
ceva entru că a început e nu arată a nimic oi nu
punem în minte g ndu ace ta că eu nu arăt a nimic
acă punem ace t g nd că părinte e tre uie ă ne dea
o ormă nu o a tă ormă ci o formă atunci am reu it
ă prindem en u cuvinte or începutul cel bun dică
pornind de a zero ta în eamnă merenie um zice
i ntu po to ave „ u încă nu ocote c ă o
cucerit îndreptarea dar una ac uit nd ce e ce unt
în urma mea i tinz nd către ce e dinainte a erg a
ţintă a ră p ata c emării de u a ui umnezeu întru
ri to i u ” Filipeni
acă nu acem a a nu ne putem tăia voia i atunci

c rtim u e cădere mai mare pentru un că ugăr dec t
c rtirea i udecata n ravi a i ericea că e un cuv nt
care zice „ acă un că ugăr a căzut în de r nare e te
pentru că mai înainte a ăcut ceva de a depărtat
u u nt de a e entru că a tminteri un mona
262 nu poate ă cadă în de r nare ” r u u nt e
depărtează de a că ugăr mai a e atunci c nd c rte te
c nd ie e din acea ocrotire a a cu tării ă ugăru nu dă
ocotea ă pentru nimic ci numai pentru ce e în care nu
a a cu tat ar c nd a a cu tat toată dar a o ut toată
re pon a i itatea e tran eră părinte ui eci atunci
c nd c rte ti practic intri în ocu i pitei n ace t oc
ri to îţi întinde o cărare tă vreme e ti pe drumu
ui ri to poţi ă mergi ini tit ără ă ţi pe e de ocu
a at în t nga au în dreapta acă pă e ti a ară de
drum te ai ar
ce a i ucru a înt mp at cu ntu po to etru
n momentu în care nu a mai uitat n a mai o t
atent a ri to ci a uat aminte a va uri a a un
dat în apă a îndoit u a avut încredere că drumu
pe care îi porunci e ri to ă urmeze î poate duce
tea ăr i nevătămat a de tinaţie a periat cea ta
e te a cu tarea inguru perico rea a că ugăru
ui e te voia a proprie i c rtirea um zicea avva
orotei „voia noa tră e te mai păgu itoare dec t
orice demon” ă ne erim de voia noa tră mai rău

dec t de draci ăci „cine î i ace voia” pune ntu
oan căraru „î i e te ie i mai mu t dec t un drac
ace a nu are nevoie de draci”
apri ie
nterviu rea izat cu ugu tin ăunoiu
263
Ziarul Lumina
PreacuviosuL Părinte ProtosingheL
PoLicarP stoian
264
N g e
ă cut
ucure ti
a mai în
ărinte e proto in
o icarp toian a a o vit pro
u uman im i trăine a co ii
entra e din capita ă n anu
devine icenţiat a acu tăţii de
i o o e din cadru niver ităţii
ucure ti nc inoviat încă înainte
de a o vire în o tea mănă tirii
urnu din udeţu ra ova prime te
acum a cu tarea de a parcurge un
tadiu de ami iarizare cu r nduia a mona a ă ag iorită i cu im
a greacă în M ănă tirea atopedu din unte e t o pentru un
an de zi e evenit a M ănă tirea urnu ra ova va primi c ima
mona a ă i irotonii e întru ierodiacon i ieromona de a un
gu anu ui ncep nd din anu vieţuie te ca preot u
itor i du ovnic a M ănă tirea ran din udeţu ra ov unde a
o t irote it proto ing e în anu n anu a o ţinut i
icenţa în eo ogie a acu tatea „ ndrei aguna” din i iu e
parcur u ace tor ani ră punde numeroa e or invitaţii de a
u ţine con erinţe comunicări interviuri i de a participa a emi
iuni te evizate cu tematică re igioa ă i cu tura ă
întemeierea în dumnezeu te Face
martoruL minuniLor Lui
265
P ărintele protosinghel Policarp Stoian a absolvit

Facultatea de Filosofie din cadrul Universităţii
Bucureşti. La finalul studiilor s-a produs hotărârea lui pen-
tru această schimbare radicală a cursului vieţii, în sensul
dedicării vieţuirii monahale. Ceva mai târziu, după ce deja a
fost chemat la jugul preoţiei, a ajuns în situaţia de a conti-
nua studiile în teologie la facultatea din Sibiu. Dialogul cu el
pe tema vocaţiei monahale ne dezvăluie un om cu mult
echilibru duhovnicesc şi, în aceeaşi măsură, un intelectual
fin, capabil să surprindă nuanţe subtile în discursul său.
Părinte protosinghel, cât risc presupune alegerea monahis-

mului ca mod de viaţă? Iubirea lui Dumnezeu este riscantă?
ot ceea ce prive te trădania omu ui de a „um a în

căi e omnu ui” e văde te a în ega ă mă ură ne unie
roto
mintea ă pariu deci ri c cov r itor ar aptu ace ta nu

ţine doar de anga amentu mona a a vieţii cre tine ci
de orice a tă ipo tază pe care e te di pu ă i o a ume
ce ce în etează după cunoa terea i trăirea aru ui
umnezeu ui viu i adevărat n a emenea om va
nevoit ă con tate că are în ecare c ipă a o ut totu
266 de pierdut i nicio garanţie că va c tiga ceva că e te
c emat ă acă în con ecinţă o a i a ă ec i i ri tică
dea upra unui „ ău” inţia care î prime duie te a tot
pa u n ă tocmai dramati mu ace tei rea ităţi e te ce
mai u cepti i ă genereze merenie ăuntrică între
gită de con tiinţa dependenţei de aru ui umnezeu i
a nevoii unei ancorări de ăv r ite în „g ndu ui ri to ”
privitor a orice e de proiect otăr re au p an pe care
omu tinde ă e con ere vieţii a e du ovnice ti u a te
cuvinte numai a a apare ermentu ce mai ecund a
dia ogu ui cu umnezeu mi ocit de rugăciune
ractic cu c t încrederea în ine con tiinţa pro
priei aptitudini de a ge tiona o umă de provocări
e i tenţia e ignor nd aru i voia ui umnezeu e
năruie mai apă at omu devine martoru unor minuni
ăv r ite cu at ta de icateţe a upra vieţii a e de către
ri to înc t nu i va mai răm ne dec t u pinu de
recuno tinţă in nită întemeiat pe entimentu pro
priei nevrednicii ce ta e te ce mai ericit cenariu
po i i i totodată marea miză a ui umnezeu vizavi
Î n t e m e ie re a î n Dum n e z e u t e f a c e m a rt orul m in un ilor L ui. . .
de imen u pariu de mare e ri c de în rico ătoarea

ne unie a care e în amă omu dornic ă nu mai e
„din umea acea ta” ci ă e o e ea că de ea deve
nind „a ui ri to ” indi erent pe ce ca e u itoare
mona a ă au nu
Cum aţi ajuns să descoperiţi că monahismul este chiar calea

267
dumneavoastră de urmat în viaţă?
rivind ucruri e retro pectiv nimic nu mă îndreptă

ţe te ă pretind că ar e i tat a un moment dat în
viaţa mea un punct u or de de u it care ă tran at
crucia ucruri e către ideea e trem de c ară că mona
i mu e potrive te ce mai ine modu ui meu de a
trăi pe umnezeu t e pu drumu meu către că u
gărie nu comportă niciun e de imi itudini cu drumu
ntu ui po to ave către ama c u am e pe
riat o reve aţie anume nu a e i tat un „dec ic” care
ă reprezinte punctu de cotitură indi cuta i către
decizia de a mă dărui vieţii că ugăre ti tentat mai
degra ă ă pun că deznodăm ntu ace ta a urvenit
a capătu a c ţiva ani uni de „coacere a oc mic”
de dumirire temeinică de impezire cu ine a a înc t
momentu împ inirii ace tui pa nu a ăcut dec t ă
con nţea că o ucce iune de pre aceri care m au
du într un re c enin i ini tit către imţăm ntu
P rot os . P O L I C A R P S T O I A N
că drumu vieţii mona a e ar potrivi tructurii me e

u ete ti n acea tă privinţă mintea nu rămă e e
nicio c ipă ne ntuită de îndoie i i de cumpăniri în ă
a nive u inimii adică e act aco o unde e cer tran ate
în ond mari e di eme ăuntrice orice ezitare părea
de ne u ti cat
268
teologia, o harismă dată celui care-L trăieşte

pe hristos
Având în vedere că aţi făcut la început studii care nu aveau

legătură directă cu teologia, ce rol acordaţi studiului teo-
logic în viaţa monahală? Dar rugăciunii? Ar trebui să preva-
leze vreuna?
oi rememora inevita i aptu că acu tatea de

io o e a niver ităţii ucure tene urniza ce
puţin în anii ai a o virii me e pri e uri de înt
nire cu te te i ice i patri tice undamenta e e
a tminteri nu ip eau comp et nici cur uri e a căror
a ordare tematică ă prezinte intere rea pentru
teo ogie evenind în ă a ocu pe care ar tre ui ă
ocupe tudiu teo ogic în viaţa unui că ugăr ce mai
pro ta i e te ca de ecare dată ă pornim de a
per pectiva nţi or ărinţi ai i ericii potrivit căreia
teo og e te omu care vor e te e ectiv cu umnezeu

i care tie ă i p ece urec i e du ovnice ti a g a u
tainic a omnu ui atura e te ca teo ogia ă e
tocmai în ace t en una dintre ari me e pe care
u u nt e dăruie te vieţii noa tre ca urmare a
di poziţiei de a trăi pe ri to cu adevărat te
e enţa conţinutu ui ace tei ari me e va re eri mai
269
ae a capacitatea de a pătrunde taine e vieţii ui
umnezeu a e ucrării ui în viaţa noa tră i în crea
ţia întreagă e tu unt iete note de u o care nu
egitimează pe nimeni ca teo og dacă ne pă trăm în
coordonate e g ndirii patri tice
ndi erent c t de autentică au nu iogra a conven
ţiona ă a ariei gipteanca e te inc u iv e pre ia
tăruinţei inepuiza i e a i ericii de a u inia în orice
ormă în emnătatea me a u ui că întemeierea ade
văratei cunoa teri de umnezeu nu e poate ace în
primu r nd pe tudiu co a tic propriu zi pe e ortu
viz nd cu tricteţe o ac iziţie pur inte ectua ă e ea i
de ma imă rigoare au ra nament „academic” ci cu
precădere pe a ceza de ecare zi a uptei cu patimi e
care o turează di cernăm ntu du ovnice c i e pun
a ri cu unei nevoinţe i teo ogii undamenta eretice
c iar dacă ade ea a cinante
igur că toate ace tea nu unt de natură ă arunce
într o notă depreciativă ori agate izantă tudiu
teo ogic academic impotrivă preocuparea pentru

împro pătarea i îm unătăţirea ace tui act în unităţi e
învăţăm ntu ui de pro e te cu at t mai tringentă
actua mente în conte tu at t de precarei ami iarizări
a p eromei i ericii cu propria ei teo ogie
a e de adevărat e te în ace a i timp că ri cu in i
270 tenţei că ugăru ui pe ideea acce ării cu orice preţ a
învăţăm ntu ui teo ogic în orma a academică nu
tre uie e c u din ca cu perienţa arată că nu au
o t puţine cazuri e de mona i care au optat pentru
eminaru au acu tatea de teo ogie din raţiuni îndo
ie nice precum inadaptarea a mediu i e igenţe e
propriei mănă tiri au ca cu u pragmatic întreţinut
de o e ia carieri mu ui ec e ia n pu e te de
re ectat i a upra p eiadei de mona i care ăc nd
ace t pa cu ună credinţă i r vnitoare căutări au
r it prin a ceda pre iuni or a care i upunea con
tant peci cu unui mediu eminamente viciat pre
cum ce a umii cu care interacţionau pe parcur u
de ă urării tudii or teo ogice a umate a o v r tă
du ovnicea că evident prematură
ată a pecte dramatice pe care nu i poate îngădui
ă e u eva ueze nici epi copu nici tareţu nici
du ovnicu nici pro e oru de teo ogie care u ţin
au girează opţiunea unui mona pentru învăţăm n
tu teo ogic
nu accederea la o sumă de cunoştinţe abstracte

ne poate schimba viaţa
Dmitri, fratele cel mai mare dintre cei trei Karamazovi,

spune că Dumnezeu se cunoaşte cu inima, nu cu raţiunea.
Sunteţi de acord cu aceasta?
271
criptura în ă i p edează în mu te r nduri pentru
aptu că umnezeu poate i tre uie ă e cuno cut
mai degra ă cu inima dec t cu raţiunea nu e uita
în ă că ţinta noa tră e te ă do ndim prin aru ui
ri to re taurarea propriei integrităţi inţia e tocmai
prin a ungerea a tarea de dinainte de căderea ada
mică a re armonizării minţii cu inima înţe eg nd prin
minte ace nous de pre care teo ogia i ericii învaţă că
reprezintă centru du ovnice c a omu ui ugăciunea
în ă i cu at t mai mu t R ugăciunea ui i u cu tivată
permanent în viaţa noa tră e te pecetea ma ima ă
a e ortu ui contopirii minţii cu inima de unde i u
numirea de rugăciunea minţii în inimă vindec nd
prin T aina P ocăinţei toate răni e du ovnice ti care au
generat e urite cindări i c izo renii a e împreună
uncţionării am ndurora
rin urmare teo ogia rugăciunii inc u iv ca in tru
ment a rea ezării minţii în inimă prin aru u u ui
nt e te cea în u a căreia e cuvine ă punem i
tudiu teo ogic academic nica miză rea ă a teo og i

irii o con tituie împărtă irea per ona ă din viaţa ui
ri to nicidecum accederea a o umă de cuno tinţe
a tracte care nu ar di tinge pe teo og de aderentu
a orice ormă de i tem o o c au doctrinar
272 Cum pot oamenii autosuficienţi să se apropie de Dumnezeu?

Sau se pot apropia ei de Dumnezeu?
n de nitiv auto u cienţa e te inguru o taco po i i

în ca ea cunoa terii ui umnezeu ri to nu e potic
ne te în umea acea ta de a o ut nimic pentru a ne
„v na” către ine a coc eta cu noi în maniere uneori
într at t de comp icate i de învă uitoare pe c t un
tem noi în ine de ezitanţi au de comp icaţi nu e
ting ere te de a o ut niciun andicap a no tru du ov
nice c în a pre ăra permanent viaţa noa tră cu a oane
care ă ne readucă în matca rea că a urmării vocaţiei pe
care a a ezat o inţia în noi i care ţine de per pectiva
ve niciei în a ară de ace t co o a i in urmonta i impe
diment care e te u cienţa noa tră de ine mu u ci
ent ie i nu poate mani e ta di poziţia către un dia og
pentru că nu e te deocamdată nici măcar con tient că
are nevoie de un dia og cu umnezeu
i e te în rea umnezeu ui iu irii are ne a creat
după c ipu i a emănarea a ca per oane i ere a
căror i ertate nu o agre ează în niciun e ă urmeze

voia omu ui de a trăi autonom emancipat ca unu
u cient ie i ca unu care nu i dore te a adar niciun
e de contact de intimitate de re aţionare per o
na ă cu reatoru ău evrerea omu ui de a ă a pe
umnezeu ă ucreze proniator în viaţa ui e te tragi
cu e ement care determin ndu pe umnezeu ă e
273
p ece merit în a ace voia omu ui auto u cient de
c ide porţi generoa e unui întreg iad u ete c pa i i
oric nd de înve nicire
suferinţa şi cunoaşterea lui dumnezeu
Credeţi, de aceea, că mai ales în lumea contemporană, doar

prin suferinţă ajungi să-L poţi cunoaşte pe Dumnezeu?
eia cunoa terii ui umnezeu apropo de tema u e

rinţei ţine practic de modu în care înţe egi ă ţi a umi
acea tă u erinţă
t e dacă u erinţa devine pri e u inecuv ntat
de a ne nărui întreg i temu de i uzii de pre viaţa
acea ta dacă u erinţa ne de c ide către pro e
matizări erioa e în egătură cu ro turi e i noime e
in nit mai ad nci a e ace tei dimen iuni a rea ităţii pe
care o e perimentăm pa ager în viaţa păm ntea că
dacă u erinţa ne în e ne te o de c idere mu t mai

cuprinzătoare aţă de u erinţa ce or a ţi i o partici
pare mu t mai anga antă du ovnice te a u erinţa
omnu ui pentru tarea căzută a întregu ui neam
omene c dacă u erinţa ne impeze te înţe egerea
mari or a dicări e i tenţia e care ne au traumati
274 zat u etu p nă a a ace po i i ă tocmai u erinţa
în ă i în ne dacă u erinţa începe ă devină im o
du împreună vor irii noa tre cu umnezeu de pre
ceea ce a teaptă ă ne în u im m ntuitor din ec
ţia dinamicii propriei căderi atunci în oricare din
ace te cenarii i ar pre era i ca toate ace tea
ă e coma ate în e perienţa pe care o traver ăm
u erinţa ne poate apropia imen de umnezeu pe
ondu rede coperirii temeiuri or pentru care ne a
ăcut în virtutea i în per pectiva ve niciei
ar în a ara unor a emenea po i i e cenarii ue
rinţa ri că ă răm nă inertă tearpă întunecată ducă
toare mai degra ă către azare re emnare deznă
de de răzvrătire n curt către imp aca i ă moarte
du ovnicea că
augu t
nterviu rea izat de i viu nton upu
Lumina de Duminică
arsenie muscaLu
276
u ca u a nă cut a
în oca itatea
r enie
augu t
ntor ura
uzău ui udeţu ova na cu nu
me e de otez drian oan urmat
cur uri e co ii enera e din ita
uzău ui după care în aa o
vit iceu ndu tria din ntor ura
uzău ui ntre anii a o t
tudent a acu tatea de izică
niver itatea ucure ti pecia iza
rea izica atmo erei i a păm ntu ui o ţin nd dip oma de
icenţă în ace t domeniu n a intrat în mona i m a M ănă
tirea ernica unde a primit doi ani mai t rziu tunderea în mona
i m cu nume e r enie n a o t irotonit ierodiacon apoi
ieromona o t tran erat a atedra a atriar a ă în ca
preot u itor ntre anii a deţinut uncţia de are
c e iar a atedra ei atriar a e in e te du ovnic i pre
ot u itor a M ănă tirea „ ntu oan vang e i tu i nta
uvioa ă u ro ina” oca itatea ornu din udeţu ra ova
La Paști trăim un har,
o Lumină care nu sunt de aici
277
Î nvierea Domnului este împlinirea aşteptării neamului ome-

nesc de la Adam până la ultimul om care se va naşte pe faţa
acestui pământ, toţi supuşi inexorabilei morţi. Bucuria aces-
tui praznic înseamnă nu doar începutul unei noi, eterne vieţi,
ce ni se deschide cu putere nouă, ci şi începutul unei noi voca-
ţii umane. Devenim făptură nouă, trimisă într-o lume orfană
de Dumnezeu pentru a vesti biruinţa lui Hristos, pentru a
vesti că totul ne este deschis înainte. Dialogul pe care l-am
purtat cu Părintele Arsenie Muscalu, duhovnicul mănăstirii
„Sfântul Ioan Teologul” din localitatea Cornu, judetul
Prahova, vine să întărească cele afirmate mai înainte.
„Hristos a înviat, bucuria mea!” era salutul cu care Sfântul

Serafim de Sarov întâmpina pe orice om care-i călca pragul.
Părinte Arsenie, cum ajungem să trăim această bucurie şi ce
ar trebui să dăm în schimb?
r im
iaţa ntu ui era m ne pune ceva de pre acea ta

ntotdeauna între ări e care încep a a „cum ă
acem ” comportă un oarecare ri c entru că vedeţi
mereu avem înc inaţia ă tran ormăm în reţetă anu
mite ucruri otu i viaţa ntu ui era m i vieţi e
nţi or ne dezvă uie că p inătatea aceea a ucuriei a
278 drago tei nu poate trăită ără curăţirea de patimi
oi avem nevoie ă dăm în c im a egerea noa
tră entru că avem de ăcut o a egere oia noa tră
cea ună o avem de dăruit ntu etru ama c in
pune că nu avem ce ă I aducem ui umnezeu dec t
a egerea noa tră i paza dumnezeie ti or porunci
dar ntu imte nevoia ă adauge „dar mai ine zi
ace te porunci ne păze c pe noi” propo de reţete
e ă aducem noi ui umnezeu
i cum putem înţe ege că porunca ui umnezeu ne
păze te pe noi n c ipa în care a egem ă ne epădăm
de egoi m în momentu în care a egem ă a cu tăm
de umnezeu primim tot de a puterea de a împ ini
porunca dică în împ inirea poruncii dumnezeie ti
ucrează de a aru iindcă porunca dumnezeia că
e te dinco o de puteri e omene ti mu cu imp e e
ui puteri nu e poate apropia de porunca dumne
zeia că ar omu aduce ui umnezeu a egerea ui
i eră ta da a ta e ert a pe care o aduce omu
ui umnezeu poi trăie te con ucrarea acea ta cu
L a P a ti trăim un ar o umină care nu unt de aici
aru dumnezeie c otu i ca ă a ungi a ucuria pe

care o trăia ntu era m înc t ă imtă cu at ta
p inătate cu at ta inten itate ucuria nvierii ui
ri to i prezenţa ecărui om ă o trăia că ca pe o
mare ucurie în eamnă ă înviat tu în uţi i a ta
numai ca urmare a iruinţei a upra patimi or a upra
păcatu ui
279
„nu putem să păstrăm harul, dar putem năzui

spre el”
Pentru mulţi Paştile sunt o sărbătoare care vine şi trece. Nu

avem puterea să ţinem harul şi bucuria. Ce e de făcut?
a e înt mp ă ntăm „ ri to a înviat ” imţim

ucuria aru ăr ătorii dar nu trec ine c teva zi e
i ne comportăm au trăim ca i c nd nu a înt m
p at nimic e întoarcem întruc tva a a e noa tre
un emn că ceea ce trăim a a ti e din a tă ume a
nviere trăim un ar o umină o viaţă care nu unt
de aici ar noi avem inerţia a ta untem greoi u
ne putem pă tra a înă ţimea ăr ătorii ereu ne
înecăm i apare iară i între area e e de ăcut m
reţinut un ră pun a unui du ovnic contemporan cu
a ezare du ovnicea că ar imandritu a aria de a
A rh im . A R S E N I E M U S C A L U
e care i e a o t între at „ e ă acem ca ă

pă trăm aru ” ărinte e pune „ u putem ă pă
trăm aru dar putem ă năzuim pre e ” entru că
trăindu apoi pierz ndu nu putem ă m ca i c nd
nu am trăit utem ă năzuim pre a redo ndi n
viaţa noa tră prin atingerea de noi a aru ui dumne
280 zeie c răm ne o urmă a aru ui i putem ă năzuim
a rec tigarea ui ta putem ă acem aru nu
vom putea pă tra aru e o mi ă dumnezeia că
răim atunci ceva din preap inu drago tei dumneze
ie ti după mă ura credinţei i a drago tei noa tre
ar pierdem ace ar ărinte e o ronie de a e
tot a a e punea ucenici or înainte de a ti „ ată
vor veni nte e a ti vom trăi ucuria nvierii vom
c nta Hristos a înviat! apoi poate ne vom întoarce
a amărăciuni e noa tre ” ndemnu părinte ui era
„ ă daţi a ta ” ărinte e nu e punea că ar putea ă
e a t e „ ă daţi a ta i veţi putea ă mergeţi din
nou în căutarea aru ui ” umai a a do ndim un
reper după care ă ne g idăm viaţa noa tră
Cu mic, cu mare cântăm în toată perioada Penticostarului

„Hristos a înviat.” Dar în Noul Testament citim că Dumnezeu-
Tatăl L-a înviat pe Fiul Său din morţi. „Dumnezeu, înviind
pe Fiul Său, L-a trimis întâi la voi…” (Faptele Apostolilor
3, 26). Cum explicaţi?
ntre area a ta mă urprinde nvierea omnu ui e te

pentru noi mărturia dumnezeirii ui ri to entru
că tocmai prin puterea ui dumnezeia că a ridicat
din morţi oate po to u etru pune acea ta pen
tru a arăta unitatea iu ui cu ată iindcă în ăţi area
merită a ntuitoru ui C are a uat trup omene c
ăcea ca cei de păm nt ă nu primea că cu u urinţă
281
dintr odată adevăru de pre dumnezeirea ui
Î n u i pun ărinţii i ericii c nd a ăcut mari minuni
e a ăv r it cu tăp nire e e emp u a învierea ui
azăr i a pu ace tuia „ azăre vino a ară ” ar c nd
a ăcut minuni mai mici ă zicem a înmu ţirea p ini or
în pu tie de pi dă a invocat pe ată a mu ţumit apoi
a r nt p inea oate că i po to ii dorind ă conducă
pe oameni a adevăru nvierii ui ri to nu au e pri
mat ace t ucru a început în mod direct
hristos dărâmă logica răspunsului la rău cu rău
Învierea constituie răspunsul lui Dumnezeu la greşeala

primilor oameni care au ales moartea în locul vieţii.
Vorbiţi-ne despre Hristos Cel Răstignit şi Înviat, Cel pe
care Părintele Stăniloae L-a numit „omul tare”, în sen-
sul că a rezistat ispitelor şi durerii. Cum e Hristos Cel
Răstignit „omul cel tare”?
red că în mu te e uri putem vedea o tărie în ră

tignirea omnu ui ndiţi vă a a a noi ca oameni
oate vu garizăm puţin oi ca oameni ă m necă iţi
de cineva i ă ne tea a îndem nă o putere enormă
pe care ă o putem pune în ucrare împotriva ce ui
care ne upără e tentaţie mare ar pentru noi ă
282 ne o o im de acea putere dacă nu ă ovim măcar
ă oprim ă ne acă rău
e de o parte e te iruinţa ui ri to a upra diavo u
ui du ă p nă în r it omnu a învin pe diavo ind
i pitit în pu tie c nd L a atacat aţă către aţă cu între
ita i pitire ce ta a încercat pe ri to atunci mai a e
cu privire a porunca iu irii i a cu tării aţă de ată
cum a ră tignire ri to a o t încercat pentru
porunca iu irii aţă de aproape e i diavo u a t rnit
împotriva ui ri to ace va de ură entru că ura aceea
o imţi ca ind dinco o de orice mani e tare omenea că
um a ră pun ri to a toate ace tea „ ine tăp
nitoru umii ace teia i e nu are nimic în ine” Ioan
ici măcar o mică înc inaţie de a ră punde rău ui
cu rău a tot rău care a ăcut i rău a mer p nă a
moarte ri to a putut ă dăruia că umii porunca iu i
rii aţă de aproape e indcă a împ init o p nă a capăt
a putem ă vor im în dreptu ui ri to de o tărie dar
cred că e te o tărie a drago tei iruinţa drago tei ui
ri to în ră tignire u e împotrive te rău ui p nă a a
e întri ta i a e m ni pe cruce pentru pierzania ce or

care ac ui rău entru că ăc ndu rău e pun pe ei în
prime die omnu p nge pentru pierzania or nă i
pe cruce caută ceva pentru îndreptăţirea or „ ărinte
iartă i că nu tiu ce ac” u a te cuvinte „ i de ce ă i
ierţi oţi ă i ierţi pentru că nu tiu ce ac ” dică i pe
cruce ri to are gri ă de oameni cea ta e te orţa
283
puterea ui cum e te „omu tare” iar i pe cruce
nu e te iruit de u erinţă de gri a de ine de a ră
punde rău ui cu rău ci de gri a pentru ei
ncă mai mu t noi oamenii ră tignim pe ri to
omor m iar e o o e te de ace t pri e ca
ă ne o ere rupu i nge e ui t t de mare
de puternică at t de tare e te drago tea ui u
numai că ip e te de aici o nda indcă „nu a trimi
umnezeu pe iu ău în ume ca ă udece umea ci
ca ă e m ntuia că umea prin ” Ioan dar
ne înt nim i cu ine e eci eu omu ră tigne c
pe omnu iar ca ră p ată e o o e te de acea tă
înt mp are ca ă mi dăruia că rupu i nge e pre
rană n ă tignire e vede într adevăr iruinţa ui
ri to tăria drago tei ui
Care ar fi mesajul Învierii pentru oamenii de azi, ştiind că

Învierea bucură, dar şi responsabilizează? Unii ar dori să
moară de tot şi să nu mai învieze.
iaţa de a tăzi a a pare te o viaţă cam ără ucurie

viaţă din ce în ce mai tri tă are că di pare ucuria
de a trăi au e împuţinează pă e te acea tă ucurie
nvierea tran mite ucurie ucuria vieţii ve nice care
e revar ă pe te oameni
vem pentru ce ă trăim ri to e te ucurie i e te
284 iaţă ă e înt mp ă uneori ca oamenii ă trăia că în
deznăde de care vine pro a i din u rezenia credin
ţei noa tre a ta e a tceva
avem nevoie de o înviorare a credinţei
„Sfârşitul lumii va veni dintr-un mare căscat de plictiseală”,

mărturisea un teolog român contemporan. Întrebarea pe
care un francez şi-o punea privind în jur, „Á quoi bon?” e
definitorie pentru societatea de azi.
a vem nevoie ă rede coperim ucuria de a trăi

ărinte e no tru du ovnic acarie de a ănă tirea
a ărea ne vor ea de pre cum trăia ăr ători e în
atu nata pe c nd era copi u vedeai în at vreun
om tri t po ac i erau ăraci nii imediat de după a
oi ea ăz oi ondia u mu tă oamete ar toţi erau
într o inimă într un g nd punea părinte e „împăr
ţeam cu toţi cei a ţi ărăcia” aduc ndu i aminte cu
c t e ort tată ui pă tra o tic ă cu vin pentru ăr ă

tori de răciun au de a ti u aveau mai mu t ar în
toată ărăcia a ta trăiau o ve e ie care e în rumu eţa
ăr ători e tăzi într o oarecare mă ură ăr ători e
parcă i au pierdut din gu t u mai au aceea i p ină
tate de ucurie
285
Bucuria de a ne vedea unul cu celălalt, de a ne întâlni, de a ne
spune „Hristos a înviat!” „Adevărat a înviat!” parcă azi nu
mai e aşa de intensă. În aceste condiţii, cum putem face din
Învierea lui Hristos învierea noastră? Simţim o delăsare…
a vem nevoie de o înviorare a credinţei vem nevoie

de un u u iaţa în credinţă e te o viaţă cu u u o viaţă
in u ată re uie ă c tigăm acea tă in u are
umnezeu dă ecăruia în mod propriu cum ă gă ea că
in u area a ta i dacă o do ndim ă o i păzim ţi
văzut cum e pune de pre cineva care dore te oarte
mu t ceva pa ionat de ceva e pictură pre e em
pu ce a i c nd măn ncă are un a um ngă e i e
uită aco o g ndindu e cum ă mai tragă o tu ă
a e tau ucruri e i în credinţă nevoie ă pă trăm
in u area i cred că diavo u are o tactică a ui în tim
puri e noa tre u unt i pite vizi i e ci mici mărunte
care te toacă i imţi a a că pe ne imţite nu mai ai
v agă e ti cu aterii e pe zero
nviorarea credinţei vine pentru ecare în mod di erit

entru unii ecturi e du ovnice ti aduc pro peţime
ţii iu e c u e e i erice ti i de aco o î i iau putere
ţii au înc inaţii erioa e pentru rugăciunea particu
ară vem nevoie de in u are i de atenţie ă urmărim
unde unt de cărcări e de a ungem cu aterii e pe zero
286
eficienţa rugăciunii
Sunt momente în care, deşi ne facem rugăciunea, nu simţim

că primim putere. Rămânem străini de ceea ce facem. Cum
se câştigă prezenţa în rugăciune?
ineva e e prima re eritor a a enţa noa tră ăun

trică din ceea ce acem cam a a putem citi rugăciuni
ără ă ne rugăm putem m nca de po t ără ă po tim
adevărat racticăm ucruri e credinţei ără u u cre
dinţei e înt mp ă ceva ă g nde c că poate oo
itor i ă ne dăm eama de acea tă tare de ucruri
i ă nu ne împăcăm cu ea itim ni te rugăciuni ără
ă ne rugăm de apt i atunci tre uie ă c im ceva
ă opre c u mai cite c rugăciunea tau nt i tau
puţin i mă g nde c ce unt eu cine unt eu ce ac
eu înaintea cui tau pentru a mi trezi con tiinţa i a
prezent în ucru pe care am de g nd ă ac
nii ărinţi recomandă un a t e de moment pentru a

trezi un u u a rugăciunii dică ă nu te apuci imediat
ă te rogi ca i cum ţi ai ace o datorie aceea de a ţi
citi rugăciunea după care îţi vezi de trea a ta u tai
un moment tai puţin ă te ini te ti ă ţi dai eama
ce vrei ă aci ă ţi vii în imţire poi te poţi apuca de
rugăciune e dorit e te ă aci o rugăciune care core
287
punde tării ta e e poate ca rugăciunea citită ă nu ţi
o ere ceea ce ai nevoie tu în momentu ace a oate
mai potrivit ar atunci ă te rogi cu proprii e cuvinte
a e te atunci a tă dată va a t e
red că părinte e a ai oica pove tea o înt mp are
cu un părinte care a un eara aca ă nu putea ă e
roage entru că e i tă i i pita acea ta i atunci nu
poţi ă îţi zici dec t îmi cite c rugăciuni e i mă cu c
ar părinte e nu a putut împăca cu ituaţia a ta
i a început ă e p im e prin ca ă zic nd în inea
ui „ oamne iartă mă dar nu pot ă mă rog ” i e
z uciuma în u etu ui mu nu e împăca nici ă e
cu ce a a nici ă e roage mecanic upă ce a tat a a
o umătate de oră ru c un a emenea du de rugă
ciune a cuprin înc t pe urmă rugăciunea nu mai
ă a ă e cu ce
e minunat c nd omu e te incer dică c nd e ia în
erio în ceea ce ace umnezeu î ia în erio rmonia
pe care o căutăm i o dorim e te taina ui umnezeu
iecare om e rea izează dep in în ceea ce e are unic

oar atunci e imte e în u i ar pe de a tă parte
pă tr ndu i unicitatea omu răm ne în armonie cu
toţi cei a ţi cu umnezeu cu emenii cu natura acă
omu e împ ine te în umnezeu nu are cum ă e
at e te ine cuno cută comparaţia cu centru cer
288 cu ui din care porne c mai mu te raze u c t raze e e
apropie mai mu t de centru cu at t di tanţa dintre e e
cade i e une c în ace punct a e e înt mp ă i cu
noi oamenii a aţi în căutarea ui umnezeu
De Paşti, după un post de şapte săptămâni, creştinii caută

împărtăşirea euharistică cu Hristos. În ce ar consta pregăti-
rea pentru Sfintele Taine?
te împărtă i cu vrednicie cria undeva P ărinte e

e ander c memann în eamnă ă te împărtă e ti
înţe eg nd ce aci ă prinzi en u împărtă irii i a
pregătirii pentru nta mpărtă anie tarea rea că
a ucruri or e te împărtă irea permanentă ar noi
untem de tu de departe de ea i nu o putem recu
pera cu u urinţă u în eamnă că noi dacă ne vom
împărtă i în ecare zi am recuperat practica i ericii
primare eparte de noi g ndu ace ta oar imităm
mecanic ceva ără ă avem du u i înţe egerea ce or
din vec ime
ărinte e c memann punea că un preot venera i a

o t între at cum mai poate un om trăi cre tine te în
umea de a tăzi i ră pun u a o t ace ta „ ricine
poate trăi cre tine te dacă va avea g ndu că a r i
tu ăptăm nii tre uie ă e împărtă ea că răindu i
viaţa ca pentru împărtă ire ” oate punem ucruri
mari dar c nd te apuci ă e aci ă e trăie ti atunci
289
reu e ti ă vezi c t împ ine ti din e e re uie ă m
con tienţi de vremuri e în care trăim în ce ume am
de c i oc ii ă nu uităm că ne am nă cut după
ietz c e i numai în eco u trecut omenirea a tre
cut prin două răz oaie mondia e ratricide
acă ne g ndim c t de mu t au c im at ucruri e
aţă de c nd eram eu copi acum de ani ce ten io
nată e te viaţa acum aţă de atunci
mai
Lumina de Duminică
290
M esajul pe care monahismul îl transmite tuturor este

că viaţa omenească capătă valoare şi omul reuşeşte
în viaţă dacă are o comuniune corectă cu Dumnezeul Cel
adevărat, Care este Însuşi Iisus Hristos. Acesta se găseşte,
se descoperă în învăţătura Lui cea dreaptă. Acolo găsim răs-
punsuri la întrebările noastre, la frământările lumii, la pro-
blemele cu care ne confruntăm zi de zi. Dialogul cu Părintele
Arsenie Muscalu, duhovnicul Mănăstirii „Sfântul Ioan
Teologul” din localitatea Cornu, din judeţul Prahova, ne
mărturiseşte despre Dumnezeu şi omul care se caută reci-
proc, despre libertate, iubire şi adevăr în Hristos.
Părinte Arsenie, lipsa de simţ al adevărului este poate cea

mai mare primejdie a vremurilor noastre. Oamenii sunt
debusolaţi, nu mai ştiu ce e bine şi ce e rău. Să ne uităm la
ce se întâmplă în urma atentatului de la Paris din ianua
rie n red . Mulţi clamează dreptul la liberă exprimare,
ă nge i ia Duh !
sub paravanul căruia oricine poate face orice, poate jigni

religia altcuiva, o poate blasfemia. Libertatea absolută,
fără limite, nu poate duce decât la anarhie, s-a văzut. Ce ne
învaţă Biserica despre libertate? Cum se poate ajunge la ea?
ntre area de a urprinde oarte impede ni te tări

de ucruri edeţi avem imţu ace ta a i ertăţii care
291
ţine de c ipu ui umnezeu în noi umai că e u cum
trăim i ertatea e de mu te ori denaturat ta e rău
din păcate ierz nd con tiinţa că untem zidiţi acem
un e de a uz în acea tă privinţă oi avem i ertate
dar i ertatea noa tră e te creată oar i ertatea ui
umnezeu e te a o ută vem i ertatea de a a ege
dar nu mai avem i ertatea de a evita con ecinţe e a e
gerii pe care am ăcut o u putem ă a egem ce vrem
i apoi ă evităm urmări e a egerii ăcute evin i er
tatea noa tră e te una creată entru noi ă m i eri
în eamnă ă iu im pe umnezeu omnu n u i ne a
pu „ ricine ăv r e te păcatu e te ro păcatu ui
acă iu vă va ace i eri i eri veţi într ade
văr” Ioan u ne putem e i era inguri din
ro ia păcatu ui ne e i erează din acea tă c avie
epet pierz nd con tiinţa aptu ui că untem zidiţi
că untem inţe create pierdem i înţe e u adevărat
a i ertăţii i atunci apar anoma ii e pe care e con
tatăm vr nd nevr nd cum în ucruri e pe care e aţi
menţionat i care au petrecut a ari gre e i e ne

par mu t mai evidente o toiev i a urprin un u
trat mai ad nc a pro emei i ertăţii er ona e e ui
iri ov de e emp u au van aramazov pun oarte
acut pro ema i ertăţii tiţi că eroii ui o toiev i
a ung ă i a rme i ertatea u ndu i viaţa edeţi
292 p nă a ce a urditate e poate a unge odu ace ta
de a rmare a i ertăţii e de apt un orgo iu un demo
ni m entru noi e primarea ericitu ui ugu tin e te
rumoa ă i are dep inătatea ei „ u e te i ă ce vrei ”
cea ta e te pentru noi i ertatea acă iu e ti poţi
ă aci ce vrei
cândva trăiam o continuitate…
Familia creştină şi monahismul reprezintă puterea Orto-

doxiei în timpurile noastre zbuciumate. Cum păstrează
monahismul focul viu din vatra Ortodoxiei?
nd puneţi ocu viu din vatra rtodo iei ne

puneţi pe noi mona ii într o ituaţie di ci ă entru
că mona i mu no tru e te de tu de tin a a cum
î imţim noi a tăzi e vor e te mu t de pre criză
umea noa tră e te dominată de tot e u de crize
ntre e e i criza mona i mu ui riza acea ta a tăzi
ă nge i ia Duh !
noi o trăim din p in edeţi odată cu decretu de e c u

dere din mănă tiri dat în au o t îndepărtaţi din
mănă tiri mona i i maici care acum ar o t pro a
i încă i în puterea zică activi dar i cu u cientă
e perienţă pentru a ne pri ini pe noi n ă acum noi
untem în ituaţia în care părinţii ătr ni au p ecat
a umnezeu i am răma noi de tu de nepregătiţi
293
pentru i pite e i greutăţi e i pro eme e care ne
înt mpină ro a i că i din cauza acea ta mona i
mu u eră o criză unte e t o n a trecut printr
un decret de e c udere din mănă tiri dar tiţi că i în
ntu unte e punea pro ema înc iderii mu tor
mănă tiri pentru că nu mai aveau vieţuitori u am
intrat în mănă tire în upă în om nia
iar în ntu unte după a o t un va au o t
tineri care au venit pre mona i m t e am trăit o
oarecare împro pătare a vieţii mona a e ar încă nu
untem u cient de ormaţi i a ta e imte oi ne
trăduim ă pă trăm tradiţia ărinţi or no tri dar ţin
ă menţionez aptu că ne con runtăm i cu ace te
greutăţi i nu unt a te mi oace au ucruri noi ce e
de care avem nevoie ci ace ea i cu tarea dra
go tea merenia rugăciunea ui i u pe toate ne
trăduim ă e practicăm ă e cu tivăm ă pă trăm
modu de viaţă a părinţi or no tri at t c t putem noi
ă pă trăm aru pe care ei ni au tran mi
Consideraţi că la noi s-a produs un hiatus în relaţia aceasta

ucenic-duhovnic?
u a produ un iatu dar unt anumite pro eme în

privinţa a ta u ovnicu meu părinte e acarie oniţă
de a mănă tirea a ărea punea că a o ervat un
294 ucru n u a o t mai ine de de ani du ovnic a
o mănă tire de maici i a o ervat că de a un moment
încoace c nd venea vreo ată cu dorinţa de a răm ne
a mănă tire treceau prin ceva ce nu mai trecu eră mai
înainte dică într un trecut nu oarte îndepărtat tre
cerea de a viaţa în ume a viaţa mona a ă era oarte
ină răiam o continuitate e c nd acum mărturi ea
părinte e acarie înt i tre uie ă dăr măm ceea ce a
zidit pro t i apoi ă con truim ceva nd dăr mi nu ai
ati acţie nu vezi cum zidirea ta e îna ţă ci imţi doar
e ortu con taţi doar truda ro ema a ta a apărut
cumva u putem zice că trăim un iatu dar înainte
cred că oamenii tinerii care veneau a mănă tire erau
mai ine ormaţi cre tine te e aceea e i ta o continu
itate veau un ond o ază care i a uta în continuitate
iar pentru părinţii du ovnici era mai u or ă i îndrume
veau de a o teme ie pu ă pe care zideau
Această trecere de la viaţa în lume la cea monahală e lucrul

care sperie la începătorii în ale călugăriei? Faptul că se
ă nge i ia Duh !
produce o ruptură prea mare între ce au trăit în lume şi ce

întâlnesc în mănăstire?
neori îi perie pe du ovnici părinte e r de n en

u că au de a ace cu un materia mai di ci de ucrat
ocmai pentru că e impregnează în u et ceva 295
necon orm cu vang e ia rime e impre ii impreg
nate în copi unt oarte puternice rime e ucruri
a imi ate prind rădăcini i dacă e nu e te cre cut în
du u vang e iei ci în piritu repturi or omu ui nu
neapărat că ar ceva rău repturi e omu ui atunci e
vine ca ă i caute drepturi e a mănă tire u vine ă
o ere nu vine ă e ert ea că ă e dăruia că u vine
ormat pentru a cu tare i e greu p nă c nd î i înţe
ege a ezarea gre ită a u etu ui i revine pe drumu
ce ănăto
Paradoxul trăirii ortodoxe
Întreaga viaţă spirituală constă în a reînnoi trăirea directă

a Botezului şi nu a adăuga ceva nou. Pentru ce luptăm
totuşi? Pentru ce ne înfrânăm de la patimi şi pofte, la ce
bun lupta aceasta îndârjită împotriva răului din noi? Oare
vom izbândi cândva?
nţe eg că între area e eagă de aptu că m ntuirea

ne e te dăruită i atunci pentru ce mai uptăm n aina
otezu ui viaţa nouă e te ădită în noi cumva te
ădită igur că e te ădită în noi omnu ne a pu
o impede „ e nu e va na te cineva din apă i din
u nu va putea ă intre în împărăţia ui umnezeu”
296
Ioan te adevărat ce a pu ntuitoru dar
noi ne uptăm i o ă mă o o e c de ace t cuv nt
dacă cineva a nă cut nu în eamnă că e om matur
n copi e un copi are nevoie ă treacă prin at tea ca
ă a ungă a maturitate ă e împ inea că ă e dez
vo te potenţia u ui ă devină actua ă actua izeze
ceea ce a o t ădit în e ntr un copi nu e c im ă
nimic oate îi unt date cumva copi u ui ar uptăm
pentru că vrem ă a imi ăm ceea ce ne a o t dăruit
omnu ne a dăruit totu
u de mu t a o t în vizită a noi în mănă tire na tprea
nţitu era m itropo itu ermaniei i mi a p ăcut
cum a urprin rea itatea acea ta unt antinomice
cumva parado a e ucruri e în trăirea noa tră cre tină
ortodo ă re uie uate împreună două a rmaţii care
par că e e c ud „ otu e te dar de a umnezeu ”
otu a o ut totu e te daru ui ar împreună cu a r
maţia a ta tre uie ă o uăm i pe cea a tă „ ă nge i
ia Du ” ar totu e te dar de a umnezeu
ă nge i ia Duh !
Vorbiţi-ne despre Sfânta Liturghie. Liturghia este doar obli-

gaţia religioasă de a merge şi a asista Duminica la o slujbă de
două ore? Ce trebuie să însemne pentru noi participarea la
Liturghie? Cum să ne pregătim pentru Liturghie?
e u etu meu a apropiat oarte mu t modu

ace ta de a înţe ege de a e prima ucruri e în ce pri
297
ve te iturg ia a nta iturg ie e te vor a de un
c im de vieţi oi o erim ui umnezeu viaţa noa
tră cu micimi e cu păcate e cu toate neputinţe e ei
ar omnu ne dă în c im viaţa ui ucruri e unt
oarte rumo e primate în dia ogu pe care î poartă
preotu au ar iereu cu diaconu împreună u itor
înainte de inecuv ntarea pentru nta iturg ie
edau introducerea dia ogu ui dintre cei doi în e pri
marea vec e u or ar aică iaconu pune „ remea
a ace a omnu ui e te inecuvintează părinte ”
au „ remea e te a ace omnu ” ta pune totu
de pre nta iturg ie dică noi am ăcut am ăcut
nta ro comidie am adu daruri e de p ine i de
vin e am pregătit pentru nţire am ăcut trenia
a o t ucrarea noa tră e acum înco o vremea ă
ucreze a ui umnezeu e te oate în ce e a te rugă
ciuni în rugăciuni e noa tre particu are i în aude e
i ericii e te mai mu t acţiunea noa tră ă e p ic
at e edeţi a trenie partea principa ă a u ei
e ăv r e te a trană i a ta cumva ugerează

ucrarea noa tră înaintea noa tră către umnezeu
ar în nta iturg ie partea principa ă e enţia ă
a u ei e de ă oară în ntu tar e aceea e
începe dia ogu a a „ remea de acum e te ă ucreze
umnezeu” n nta iturg ie vine umnezeu
298 către mine te mi carea ui către noi oamenii
e aceea zic cumva că aici e te vor a de un c im
de vieţi oi u orma p inii i a vinu ui o erim ui
umnezeu viaţa noa tră ar ni e o eră apoi după
nţire ca rup i nge a ui tunci cum tre uie
ă participăm a nta iturg ie au cum tre uie ă
ne pregătim pentru ea e de a ine înţe e ă trezim
ă de teptăm în noi con tiinţa acea ta a aptu ui
că mergem ă ne înt nim cu umnezeu nu că nu
ne am putea înt ni oriunde p nă a urmă cu dar
umnezeu a a e modu ace ta de a ucra în ume
ergem ă ne înt nim cu ă ne o erim viaţa ui
i c tă drago te punem noi în ceea ce o erim uite
o erim p ine i vin a iturg ie dar igur că nu
daru materia e te e enţia ci di poziţia cu care o e
rim ace t dar adică partea a ta piritua ă du ovni
cea că încărcătura pe care o dăm ace tui dar oi
o erim ui umnezeu viaţa noa tră im o izată prin
daruri e de p ine i vin iar e o eră pe ine n u i
ne o eră viaţa ui
ă nge i ia Duh !
copiii şi ora de religie
Cum putem spori iubirea pentru Dumnezeu?
omnu n u i ne o pune „ e care are porunci e

e e i e păze te ace a e te care ă iu e te” Ioan
i indu ne ă păzim porunca dumnezeia că u 299
putem ă ne porim iu irea aţă de umnezeu neg i nd
porunca dumnezeia că a putem ă ne porim iu i
rea c nteie de iu ire avem c nteia aceea tre uie
ă o porim dică a a cum în oc vezi punem emne
punem com u ti i î a imentăm ca ă ardă a e c n
teia iu irii ui în noi Î n u i o aprinde umnezeu n u i
o aprinde ar ţine de noi apoi ă întreţinem ace t oc a
iu irii ca ă nu e tingă i modu e u cum a imentăm
ca ea pentru a menţine acea tă iu ire e te i irea pre
păzirea porunci or dumnezeie ti
Aţi vorbit mai devreme despre copil şi despre adult. Aş vrea

să discutăm acum despre ora de religie şi despre importanţa
predării ei la cei mici, în şcoală. Ştiţi că această problemă a
statutului orei de religie este intens dezbătută acum în soci-
etatea românească.
e pre importanţa ei nici nu ar tre ui ă mai di cu

tăm pentru că e te evidentă ărinţii unt de mu te
ori nepregătiţi ă tran mită copii or ce e egate de

umnezeu de i erică i în i i cre cuţi ormaţi în peri
oada regimu ui comuni t nu cuno c oarte mu te ucruri
e aceea pentru copii unt vita e ace te ore de re igie
u privire a cum ă i e comunice copii or cuno tinţe
învăţătura de pre umnezeu aici nu tiu dacă unt eu
300 nimerit au pot ă pun anumite ucruri m mai di cutat
cu pro e orii de re igie i mi au pu de pro eme e cu
care e con runtă i e pare oarte important ă înţe
egi unde e a ă copi u dică ă porne ti de a pro e
me e care răm ntă pe e e a ucruri e care pentru e
unt vii i egat de a ta cumva ă comunici pe ri to
pornind de a ucruri e care răm ntă pe e entru că
e i tă i ri cu de a tran mite ni te cuno tinţe eci care
nu au egătură directă cu viaţa ui cu pro ematica vie
ţii ui ă mă e p ic puţin tiu că într o vreme P ărinte e
ndrei uraev a ăcut ni te ge turi care i au contrariat
pe unii oameni ntre a te e aptu că participa a ni te
concerte de muzică roc i a concerte e de muzică
roc e a i predicat n momentu în care a o t uat a
între ări P ărinte e ndrei uraev a pu ceva ce mie mi
a părut a un ucru cu miez pu a a „mai înt i
nu merg a orice e de concert de muzică roc m
egătură cu vedete e muzicii roc din u ia dar nu cu
orice vedetă de muzică roc dică unt prieten i merg
a concerte e unor vedete de muzică roc a care am
ă nge i ia Duh !
imţit că au un miez în me a u or pre e emp u c n

tece e or vor e c de pre ip a de en a urdu vieţii
de a tăzi inerii aceia au ni te căutări i primu ucru pe
care ac atunci c nd mă duc aco o nu e te ă e pun
tineri or ergeţi a i erică rugaţi vă povediţi vă
i îi îndemn uaţi în erio ceea ce pune tocmai ă
zicem ido u vo tru taru vo tru entru că unt zeci
301
de mii de tineri ani ai re pectivei vedete de muzică
roc uaţi în erio u participaţi doar a un concert
unde aveţi parte de o muzică rumoa ă i de o atmo
eră de de tindere i uaţi me a u în erio ” entru
că zice P ărinte e ndrei uraev „intuie c că dacă vor
ua în erio me a u ru drumu pe care au pornit îi va
duce p nă a urmă a ri to a ea i en u vieţii noa
tre ” e mi a părut adevărat în ceea ce pune P ărinte e
ndrei uraev ă e nevoie cumva ă te co ori a nive u
de înţe egere a copi u ui ă vezi înt i ce preocupă pe
e opiii în genera au c ipiri e i intuiţii e or au pro
eme e or oarte vii ocmai de aceea ne urprind de
mu te ori ornind de a pro eme e or ă gă im o ca e
de a comunica pe ri to
e ruarie
Lumina de Duminică
Ţine-te duPă Lumină! nu ai cum
să rătăcești
302
D umnezeu dă fiecărui om, în conştiinţa lui, a înţelege de

cine să asculte. Într-o relaţie poţi să fii un ecran trans-
parent către Hristos sau nu. Ca duhovnic trebuie să-l ajuţi
pe cel ce vine la tine să meargă către Hristos. Oamenii au
foarte mare nevoie de îndrumare, sunt orfani. Iar dacă
găsesc puţină compătimire la duhovnic, se alipesc cu totul
de el. În Duminica Sfântului Ioan Scărarul am vorbit despre
duhovnicie şi viaţa în Hristos cu Părintele Arsenie Muscalu
duhovnicul Mănăstirii „Sfântul Ioan Evanghelistul” din loca-
litatea prahoveană Cornu.
Cât de importantă este suferinţa în descoperirea lui

Dumnezeu? Dostoievski înainte de a-L cunoaşte pe Hristos
era un jucător la jocurile de noroc. Dar când a stat în faţa
plutonului de execuţie, când a citit Scriptura în celulă, atunci
a descoperit adevărata profunzime a existenţei şi a ajuns
ine te după umină u ai cum ă rătăce ti
să spună că dacă ar fi pus să aleagă între adevăr şi Hristos

L-ar alege pe Hristos. Oare suntem noi astăzi capabili să-L
urmăm pe Hristos, sau ne ghidăm după comandamentele
lumii contemporane?
ărinte e ndrei crima re erindu e a vang e ia n ri

co ătoarei udecăţi de a atei capito u vor ea
303
de pre interogaţii e din ragmentu re pectiv „ oamne
c nd e am văzut ăm nd au în etat au trăin au
go au o nav au în temniţă i nu i am u it ” e
re eră a en i i itatea aţă de prezenţa ui ri to aco o
unde ea nu e te vădită ta denotă ănătatea u etu ui
au adevărata cre tinătate a e te un indicator
um am înţe e eu ucru ace ta ă zicem că ne a ăm a
nta iturg ie au untem într o i erică în momen
tu rugăciunii tunci noi adoptăm un anume compor
tament i nu întotdeauna ne de ne te ăuntric com
portamentu pe care adoptăm oi ce puţin conven
ţiona percepem prezenţa ui umnezeu prin actu
iturgic prin rugăciune i uăm atunci o anumită atitu
dine ev avioa ă pioa ă ar ceea ce urprinde adevă
ru din noi e te comportamentu no tru în ituaţii care
ne iau prin urprindere unde nu e te vădită prezenţa
ui odu cum reacţionăm cum ne purtăm ce acem
atunci ace tea unt de nitorii co o e vede u tanţa
noa tră cre tină
„trebuie să uiţi de tine ca să te pui la dispoziţia

celuilalt”
Să vorbim despre legătura dintre ucenic şi părinte sau

duhovnic. Nevoia de comunicare, de mărturisire a gân-
durilor e una esenţială în această relaţie. Sunt însă mulţi
304
oameni care nu sunt atât de ataşaţi de viaţa Bisericii, care
nu sunt practicanţi, deşi nevoile din sufletele lor strigă după
Dumnezeu. Se observă la ei o anumită neîncredere faţă de
duhovnic. Ce e de făcut? Cum ar trebui să fie construită
această relaţie?
n aţa unei a emenea tări de ucruri nu poţi dec t

ă te rogi i ă p ngi u ete e unt oarte o nave
i ar avea nevoie de o drago te in nită de o di poni
i itate e traordinară de o dăruire e emp ară unt
i ri curi de igur ocmai pentru că unt pro eme e
ace tea oamenii e pot ata a i de du ovnic au în
re aţia cu du ovnicu e pot cantona în zona p i o
ogicu ui r nu e te de dorit a ta e poţi o eri ca
du ovnic a un moment dat un ec i i ru din punctu
ace ta de vedere dar nu e de dorit ă e răm nă aici
dică du ovnicu în oc ă e o ca e către ri to pen
tru om ă e un e de ţintă tunci e ri cant i pen
tru du ovnic i pentru ucenic dacă e înt mp ă a a
a du ovnic tre uie ă a uţi pe ce ce vine a tine
ă meargă către ri to n ag iorit contemporan

puţin cam critic punea că du ovnicii care ac du ov
nicie cu te e onu mo i în marea ma oritate a cazuri
or eagă pe oameni de ei în i i nu de umnezeu a
vedea e ucruri e de aco o din retragerea ui iindcă
e creează re e u ace ta de a ape a a părinte ime
diat ce e ive te o pro emă u mai năzuie te către 305
umnezeu ntr o re aţie poţi ă i un ecran tran pa
rent către ri to au nu amenii au oarte mare
nevoie de îndrumare unt or ani unt ai nimănui
unii pe a ţii nu e mai aud nu e mai a cu tă nu e mai
a ută nu e mai înţe eg ar dacă gă e c puţină com
pătimire a du ovnic e a ipe c cu totu de e i tă
i varianta cea a tă ca du ovnicu nici e ă nu i înţe
eagă ci ă i e pedieze după o povedanie mecanică
ăcută în două minute orma tunci omu mai mu t
e dezgu tat mai mu t e îndepărtează de i erică
nevoie deci de di poni i itate de ert e nicie tre uie
ă uiţi de tine ca ă te pui a di poziţia ce ui a t dar ă
nu te comunici pe tine ci ă comunici pe ri to i
atunci ucruri e vor merge ine
a începuturi e că ătoriei du ovnice ti e poate înt m
p a într adevăr ca pe drum cumva du ovnicu ă e
mai important dec t ri to i nu ar o nenorocire
ă e înt mp e a a u ovnicu e te mai acce i i mai
apropiat în en u că ucenicu cunoa te pe ri to
prin du ovnic iu e te pe umnezeu prin du ovnic

ar dacă ucruri e merg ine evo uează e dezvo tă
a modu ănăto intervine ceva u că omu re pec
tiv nu mai are nevoie de du ovnic ci e maturizează
i a unge ă iu ea că pe ri to i pe du ovnic
în ri to mi aduc aminte cum P ărinte e o ronie
306 a arov i a cri unui eng ez convertit a rtodo ie
care era în ă c ătinat de g nduri „ iavo u vrea ă te
de partă de noi de mine i de părinte e meu ntu
i uan acă în c ipa a ta în perioada acea ta a vieţii
ta e va reu i o acă te va de părţi i de ri to n
momentu c nd vei a unge a ri to vei putea ă ne
uiţi pe noi nu va nicio pagu ă dar acum re aţia ta cu
ri to ţine oarte mu t de noi pentru că pe ri to
prin noi ai cuno cut iar ri to prin noi a a e ă
ucreze pentru tine ” am a a e înt mp ă ucruri e
în acea tă re aţie n drumu către ri to a omu ui e
oarte importantă acea tă re aţie nd ea e maturi
zează nu că primu nu ar avea nevoie de du ovnic dar
nu mai depinde de e
minte, raţiune şi gând
Puţini sunt cei care trăiesc cu adevărat ceea ce exprimă. E

nevoie de trăire mai întâi, nu de cunoaştere, nu-i aşa?
oi ne am o i nuit ă de părţim ucruri e ă e di e

căm r e e unt una cunoa terea trăirea viaţa
toate unt împreună m gă it de cur nd un mod de
a e prima ucruri e care mi a părut oarte rumo a
itropo itu ierot eo a o pornind de a teo o
gia ărinţi or a a cum a cuno cut o e prin egătura
cu ărinte e o ronie a arov i P ărinte e oanni
307
omanidi n teo ogia ărinţi or erau e primate
oarte c ar ni te ucruri tarea noa tră de cădere
e e p ică prin aptu că noi con undăm mintea cu
raţiunea ărinţii aveau cuvinte di erite pe care noi e
o o im ca inonime minte raţiune i inte ect recii
au nous logike i dianoia rimu termen e primă un
organ a cunoa terii a cărui uncţionare eamănă
oarte mu t cu modu în care cunoa te oc iu oi
c nd vrem ă convingem pe cineva punem „am
văzut cu oc ii mei” ce ta e pentru mu ţi un argu
ment uprem Nous-u intră în priză directă cu rea
itatea ce or dumnezeie ti Logike i dianoia intră în
egătură prin înţe e uri i concepte r rugăciunea
minţii e te rugăciunea care e de ă oară în nous.
nd vrei ă ăv r e ti acea tă rugăciune cu logike
nu poţi ă capi de g nduri niciodată acă ediu
rugăciunii ta e e te raţiunea adică logike atunci vei
tot timpu p in de g nduri u un g nd vei încerca
ă izgone ti a t g nd ar ărinţii e ereau de orice
g nd în timpu rugăciunii c iar i de g nduri e une

a cum pune i P ărinte e eopa rugăciunea or a
ce or îm unătăţiţi capă i de vama acea ta a raţiu
nii i a unge în paţiu ui nous. Nous logike i dianoia
nu e contrazic între e e pentru că au o iecte de
cunoa tere di erite Nous-u e te organu de cunoa
308 tere în u irea ădită de umnezeu pentru a putea
percepe pe ce e de dinco o de ume pe ce e dumne
zeie ti iar ce e a te două e primă capacitatea de a
percepe umea creatu neori ne păcă im ne în e
ăm oate că dorim anumite tări citim de pre anu
mite ucruri am vrea ă e practicăm dar e tradu
cem gre it în aptă n egătură cu rugăciunea minţii
noi de apt nu ne rugăm cu mintea ci cu raţiunea
Nous-u în inţa noa tră a a cum pune dr e i
are zace într un e de amorţire de adormire
ctivarea ui e ace prin pocăinţă a duce a activa
re a nous u ui nu vreo a tă metodă u erinţa de a e
menea c nd ea e te a umată conduce a activarea
nous u ui tunci de a ia vor im de pre rugăciunea
noetică adevărata rugăciune a minţii a noi rugă
ciunea e mai mu t un e de meditaţie nd te arde
ceva c nd te doare ceva c nd ai o u erinţă mare
atunci te rogi cu rugăciunea noetică ără ă ţi pui
pro ema că o aci au nu tunci nu mai ai g nduri
pentru că durerea aceea oarte vie o imţi cu nous u
Nous e te inonim cu inima în crieri e ărinţi or nii

dintre ei îi pun inimă i nu minte oţi ă ai o impre
ie de am iguitate uneori a ărinţi indcă traducă
torii au e primat di erit ace ucru ar de apt a ei
re erirea e te a nous ace t centru a inţei noa tre
care e te un organ imţitor văzător cuno cător
pentru umnezeu i ce e du ovnice ti
309
a noi greu au aproape o nenorocire c teodată
e te că de mici untem e er aţi în paţiu ui logike
i dianoia coa a acu tatea ne ormează în direcţia
a ta ca o gimna tică pe care o aci cu corpu tău
pentru a dezvo ta anumiţi mu c i nd ne apropiem
de ce e du ovnice ti o acem cu une te e cu in tru
mente e pe care tim ă e m nuim tunci de mu te
ori a ungem ă ne înv rtim în cerc e înc cim i a ta
e te îm o năvirea vieţii cre tine de a tăzi ărinţii
no tri nu teoretizau a upra ace tor pro eme e a
ine e mi cau în paţiu ui nous um pune i ntu
ai ie g ioritu în urmă cu de ani prezenţa
vederea ui umnezeu era trăită at t de concret i
de viu de ărinţi înc t nu i putea nimeni înc ipui că
pe te un timp ceea ce atunci era monedă curentă o
ă pară egendă pentru oameni imeni nu tătea ă
crie e perienţa ui toţi trăiau ce e dumnezeie ti în
ecare zi n c ip re c trăiau în paţiu ace ta mo
teneau de mici trăirea cre tinea că oi acum pe de
o parte avem în c ip re c o căutare o dorinţă dar

avem i entimenu unei u ver ări a unei înc ce i
a unei încurcări de tu de erioa e
ărinte e imeon raiopou o e izează „ e e înt m
p ă cu cre tinu de a tăzi u mai vezi ă ai ă ucu
ria vieţii cre tine ot timpu ă e ve e ” r e e te
310 po ac înc i în e prin în g nduri on undă trez
via cu autocontro u au pocăinţa cu comp e u de
vinovăţie ocăinţa î i are ediu în nous comp e u
de vinovăţie în logike inovăţia e te în paţiu creat
a mora ei pe c nd pocăinţa vede dinco o de imite e
raţiunii ată ce pune c ntarea i ericii „ ămara a
ntuitoru meu o văd împodo ită i îm răcăminte
nu am ca ă intru într în a ” acă nu o vezi împodo ită
cum ă te pocăie ti n ecare om în care e te pocă
inţă a e i tat un moment de e u ace ta i a de co
perit în vreun e nuia i a de coperit privind ceru
a tuia citind o carte a tuia prin cuv ntu cuiva a tuia
pe drumu ama cu ui împotrivindu e ui umnezeu
i de aco o a ţ nit pocăinţa
Pilda cuviosului Pahomie
În acest context, cât de importantă este Tradiţia, cum

putem să o păstrăm şi să o perpetuăm?
radiţia i ericii e te vederea ui umnezeu comu

nicarea acea ta a vederii ui umnezeu a e te
e enţia ă tocmai pentru a avea repere pentru a nu
rătăci drumu în aţa pre iuni or ăcute de ideo ogii
i de toate c te vin în umea de a tăzi a upra noa
tră uvio u a omie ce are a avut o de cope
rire de pre tarea timpuri or din urmă dar tiţi că
311
în ăm nţă timpuri e din urmă erau prezente i în
vremuri e de a începutu i ericii i a văzut un întu
neric ad nc în care oamenii or ecăiau n acea tă
eznă e auzeau voci „veniţi a mine eu am adevă
ru ” amenii năvă eau după direcţia în care auzeau
vocea de i nu vedeau nimic ar nici nu porneau
ine în direcţia aceea că e auzeau din pate a te
voci „veniţi a mine eu am adevăru ” uimăciţi e
întorceau i o uau în direcţia aceea t e or ecă
iau n toată zăpăcea a acea ta erau totu i unii care
urmau pe cineva care avea o umină i ei e ţineau
unu de a tu oar ei a ungeau a iman i ie eau din
întuneric cea ta e te radiţia n or ecăia a acea ta
cuvio u a omie îi vedea i pe unii din ucenicii ui
din mănă tirea unde vieţuia rau dezorientaţi i cu
acrimi îi ruga „ gaţă te de omu pe care umnezeu
a pu în aţa ta gaţă te de e ” edeţi e imp u
mportant e te ca ace a care e te în runte ă ai ă
umina adevărată in ndu te după umină nu ai cum
ă rătăce ti u cred că umnezeu dă ecărui om în

con tiinţa ui a înţe ege de cine ă a cu te entru că
tu nu poţi ă impui cuiva ă convingi pe cineva u
cred că umnezeu care caută pe om i nu a ă ă
rătăcea că îi o eră pri e u pune negre it în aţa ui
un om de care ă e agaţe pentru a nu rata drumu
312 mu poate rata momentu din orgo iu din a tceva
i e poate pre ace că nu înţe ege ntu gnatie
rianceaninov vor e te de pre ari eii din vremea ui
ri to pun nd că e pre ăceau că nu înţe eg pe
ntuitoru i înţe egeau oarte ine dar e pre ă
ceau că nu pricep me a u ui oate că nu toţi văd
pe umnezeu nu au vederea uminii necreate ce
văzător a uminii necreate e te omu cu ăc ia din
de coperirea cuvio u ui a omie ar cei a ţi tiu că
ace a are ăc ia i e dă at ta cunoa tere înc t ă înţe
eagă cine are umina u tre uie dec t ă te agăţi
de cineva care e te în egătură cu ace a au dacă ai
po i i itatea c iar de purtătoru ăc iei
harul pocăinţei bucură inima
Care este raportul dintre a spune adevărul şi a judeca pe

aproapele? Cum să nu cazi în judecata aproapelui când spui
adevărul despre el?
acă pui adevăru i cazi în udecata aproape ui

în eamnă că e un adevăr ără mi ă e pune ntu
i uan t onitu ceva de pre ucru ace ta dacă e ti
pu în ituaţia de a c ntări un apt nu ă ai tu o por
nire pătima ă răutăcioa ă de a o ndi de a udeca pe
cineva ci pur i imp u e ti pu ă udeci o ituaţie în
ca itate de preot au du ovnic au ă ai în u ordine
313
ni te oameni i tre uie ă udeci anumite ituaţii
ntu i uan ne pune că dacă vei ace o udecată
după apte o udecată dreaptă am pune noi nu
vei p ăcea ui umnezeu oar atunci c nd udecata
noa tră izvoră te din mi ă din compătimire aţă de
aproape e ea va corectă u tiu dacă tre uie ă
ne între ăm cum ă acem ă punem adevăru i
totu i ă nu udecăm pe aproape e i atunci c nd
ne urprindem udec nd pe aproape e ă ne căim
pentru că în eamnă că ne am îndepărtat de ri to
i de iu irea ui e nu unt de părţite adevăru de
ri to i iu irea ui
Mila ar fi deci criteriul obiectivităţii unei judecăţi?
a udecată ără mi ă nu e te p ăcută ui umnezeu

ă ne cercetăm pe noi în ine i a a ne putem da eama
dacă di poziţia noa tră cu care punem adevăru e te
una a iu irii au nu
Mitropolitul Antonie de Suroj spunea într-o predică:

„Nimeni nu poate trăi fără să păcătuiască. Doar puţini ştiu
să se pocăiască astfel încât păcatele lor să fie complet cură-
ţite. Dar există un lucru pe care cei păcătoşi îl pot face. Când
nu putem evita păcatul, nu ne putem pocăi cu adevărat,
putem purta greutatea păcatului cu răbdare, cu durere.”
314 Cum explicaţi acest cuvânt?
red că mitropo itu e re eră a aptu că i pocăinţa nu

ţine numai de noi oi de mu te ori c nd citim c nd ne
preocupăm de ucruri e du ovnice ti cred că pierdem
din vedere ucru ace ta i cu privire a rugăciune rugă
ciunea nu e te ceva care ţine numai de mine a e i
pocăinţa a e de ă oară între mine i ineva între
mine i umnezeu u ţine doar de mine ca ă mă pocă
ie c e poate înt mp a ca tu ca om ă ai o înţe egere a
aptu ui că ai gre it ă te ape e gre ea a ta dar ă nu
imţi aru pocăinţei aru pocăinţei e i erează ucură
inima e poate ca încă ă nu vrednic de acea ucurie
ă tre uia că ă te mai c inui puţin entru că i dacă
prime ti aru pocăinţei i e e i erează inima repede
i u or e poate ă nu preţuie ti tunci umnezeu
te poate ă a ă cauţi înde ung aru pocăinţei i inima
îţi răm ne ca erecată împietrită înv rto ată untem
în perioada riodu ui c nd e c ntă „ i e pocăinţei
de c ide mi mie ” n nt P ărinte c iar e între a
„de pre ce u i e te vor a are unt u i e înc i e

entru că u i e ui umnezeu totdeauna unt de c i e ”
vor a de apt de u i e inimii noa tre nima noa tră
răm ne ca zăvor tă ca înc i ă i vrea ă p ngi i nu
poţi ă p ngi i vrea ă te e i erezi de greutatea păca
tu ui tău i nu e e i erează inima răm ne ca o povară
pe inimă u ţine deci numai de noi ca ă ne pocăim
315
te o împreună ucrare cu umnezeu în pocăinţa noa
tră e aceea tot într o e primare u or ar aică în ni te
rugăciuni a e i ericii punem a a „ u e ti umnezeu
ăruia ţi pare rău de păcate e noa tre nainte e zicea
u e ti umnezeu are e pocăie ti pentru păcate e
noa tre ” n pocăinţă umnezeu u eră în noi u eră
pentru căderea noa tră
red că a a ta e re eră itropo itu ntonie ă avem
înţe egerea aptu ui că am gre it ă imţim povara i
greutatea păcatu ui dar încă ă nu primit aru pocă
inţei i atunci î a tepţi î ceri de a umnezeu ar a ta
te a ută mai mu t ă con tientizezi că pocăinţa e te
o împreună ucrare t e noi putem înţe ege în ter
meni mora i ti pocăinţa m gre it îmi p ăte c datoria
ac ni te metanii au cutare ucru i gata m am e i e
rat de păcat r nu e te a a
Dar dacă Mitropolitul se referă la durerea pe care o trăim

atunci când repetăm un păcat?
te po i i i ace t ucru n ace t caz vor im de pre

o pocăinţă nede ăv r ită ntu i uan t onitu
mărturi e te în caiete e a e de pre ine că a ung nd
în mănă tire a o t atacat de g nduri necurate de
g nduri murdare i în ne tiinţa i nepriceperea a
a îndu cit de e e e a primit în mintea a i apoi a
316 du a povedanie ar du ovnicu i a pu „ iciodată
ă nu e mai prime ti în minte” in c ipa aceea timp
de de ani c t a mai trăit în mănă tire nicic nd nu
a mai primit g nduri e e de ăcut atunci c nd ai o
pocăinţă nedep ină c nd repeţi păcatu u ţi răm ne
dec t ă trigi către umnezeu ă a tepţi i ă ra zi
nădă duind ca umnezeu într un r it ă te mi u
ia că ă ţi dea aru o pocăinţă dep ină ca ă nu mai
repeţi păcate e
martie
nterviu rea izat de orin icu i ugu tin ăunoiu
Lumina de Duminică
„nu avem aLternativă La ortodoXie”
317
O rtodoxia înseamnă continuitate deplină cu Hristos, cu

Cincizecimea, cu predica apostolică şi cu sfinţii lui
Dumnezeu. În acelaşi timp, Ortodoxia nu este un tezaur pasiv
aparţinând trecutului, pe care alţii ar trebui să-l dezgroape şi
să şi-l însuşească, ci tradiţia permanent vie şi dinamică pe care
şi-o asumă toţi cei care Îl iubesc pe Mântuitor. Redăm un inter-
viu cu Părintele Arsenie Muscalu de la mănăstirea „Sfântul
Ioan Evanghelistul” din localitatea prahoveană Cornu.
Părinte Arsenie, îşi asumă intelectualii de astăzi valorile

Ortodoxiei? Cum vedeţi această relaţie între intelectuali şi
Biserică, pe de o parte, şi intelectuali şi popor, pe de altă parte?
oamna urora ornu prima oţie a ui arin reda

ctitora noa tră atunci c nd a avut oc inaugurarea
mănă tirii a o t între ată cum vede viitoru mănă tirii
i ce ar tre ui ă acă ace t oca pentru a a uta apro

pierea inte ectua i or de i erică iindcă d n a a avut
c nd a ctitorit mănă tirea i un g nd de e u ace ta ă
e i te aici o i iotecă ă aducă din cărţi e pe care e
are a ari ă e dezvo te aici un paţiu care ă timu
eze creaţia piritua ă cu tura ă
318 ă pun u ei a o t unu imp u „ u tre uie ă acă
nimic” ei care au între at o e re ereau a o acţiune
poi ea a continuat „ ei de aici tre uie doar ă e
adevăraţi ă ugări adevăraţi ” edeţi dumneavoa tră
inte ectua ii unt en i i i a autentic red că de a ta
e te nevoie de autentic nte ectua u e te un pirit
critic oarte a cuţit u poţi ă păcă e ti ă mimezi
ocote c că a ta i ar atrage pre i erică ă imtă că
cei pe care i înt ne c în i erică unt autentici r aici
avem mu t de u erit ta pe de o parte e de a tă
parte a zice că inte ectua ii unt cruzi cu noi e critică
cu de tu de mu tă u urinţă ără ă e izeze că untem
oameni i noi că am o t cre cuţi i ormaţi într un
anume e i a a cum punea itropo itu ntonie de
uro de mu te ori untem păg ni în u tanţa noa
tră i doar îm răcăm un ve m nt de cre tini a e te
e mu te ori avem o cugetare păg nea că umea că
nu avem u tanţă cre tinea că ar i ei o cer de a
noi cu parcă prea mare u urinţă e uptăm ă m a
nive u dorit
„ u avem a ternativă a O rtodo ie”
Sunt exigenţe înalte.
a e aproape un critici m ar e igenţa or ne

o o e te piritu or critic ne pune a trea ă red că
cu a ta i am putea convinge
Ar mai fi posibil un fenomen asemănător „Rugului Aprins”

319
în România zilelor noastre?
e ce ă nu e po i i u mai unt inte ectua ii de

orţa aceea dar nici du ovnici de orţa aceea în ă ar
nece ară o a t e de mi care înt nire între i erică
i oamenii de cu tură greu de rea izat totu i acea ta
Cum aţi surprinde starea spirituală a neamului românesc

astăzi?
mi e te greu ă pun ceva red că ace t neam

de i putem t rni z m ete e unora are nevoie de
pocăinţă entru că a pără it pe umnezeu părinţi or
ui ucruri e par a a că e în undă toate u mai a un
gem a un iman ndiţi vă dacă ar ă uăm în ca
cu numai mi ioane e de avorturi ăcute din p nă
a tăzi aproape încă o dată popu aţia om niei unt
oameni care e pocăie c cu inceritate în pocăinţa
or c iar mu ţi ar pocăinţa tre uie ă e pe mă ura
păcatu ui r e ravă acea tă pocăinţă în raport cu

păcatu ace ta uria care nu poate ă nu ape e a upra
neamu ui no tru rom ne c acă nu e de teaptă i
ă ne dea umnezeu oameni preoţi in u aţi care ă
c eme pe oameni a pocăinţă a îndreptare a vieţuire
cre tinea că adevărată ine nu va
320
Cum pot ştiinţa şi tehnologia sluji credinţei astăzi? În gene-
ral, unii văd între ele o contradicţie, o incompatibilitate?
red că de aici apar mu te a e pro eme pentru că

unt văzute ca a ndu e într o contradicţie a oame
nii pro unzi ace tea nu unt în ă opu e una a teia
ai e a ca are o o ervaţie i anume că oamenii
oarte imp i am pune noi nepervertiţi de cu tură
i oamenii care au tră ătut toată cunoa terea ome
nea că au ceva în comun i au o înţe egere oarte
ad ncă o intuiţie a ucruri or entru a t e de oameni
ce e două nu unt în contradicţie
ar oamenii care au ie it pe de o parte din ignoranţa
acea ta nevinovată dar n au a un a pro unzimi de
înţe egere unt tu uraţi de ume i creează con uzii
contradicţii arti cia e
tiinţa i te no ogia e re eră a umea creată iar cre
dinţa ne poartă în umea ui umnezeu în umea necre
ată undamenta între e e nu e a ă contradicţie
„ u avem a ternativă a O rtodo ie”
Care credeţi că ar fi cele mai mari ispite din lumea în

care trăim?
ea mai mare i pită pentru umea contemporană mi

e pare a i cea e primată de un mona de a mănă
tirea din e acum adormit în omnu P ărin
te e meon a e a ă într un e în increti m
321
ărinte e meon punea că acea ta e te i pita din
rai pe care diavo u a ra inat o cumva într un mod
potrivit cu omu de a tăzi ă mă e p ic vor a de
prime dia omu ui de a i ace iecare dumnezeu ui
i re igia ui ta ne pa te i pe noi care punem
că untem ortodoc i entru că în modu cum ne
trăim credinţa de mu te ori ne re erim a proiecţii e
noa tre a imagini e noa tre de pre umnezeu
dec t a umnezeu în mod rea cea ta mi e pare
cea mai mare i pită autoîndumnezeirea în orme
nuanţate după cu tură după civi izaţie după ie
care individ vor a de centrarea acea ta pe ine
a au pro eţit de apt po to ii e o pune ntu
ave „ n zi e e din urmă vor veni vremuri gre e
că vor i oameni iu itori de ine” 2 Timotei
ntotdeauna a e i tat în irea noa tră omenea că
cea căzută iu irea de ine dar acum e te ceva e a
cer at i de aici vin toate ce e a te i e i dro
guri inc u iv atei mu
Cum aţi privi la ora actuală Ortodoxia? Mai are ea amplitu-

dinea, forţa din primul mileniu creştin? Cât de actuală mai
este ea acum?
ntr un e nu a pu între area a ta n ce en o

pun rtodo ia nu poate ă trăia că dec t cu p ină
322 tate ici porţi e iadu ui nu o vor irui a trăie te a
ace ea i mă uri în toată i toria u putem vor i de vreo
împuţinare de vreo cădere a ei eea ce e izăm în ă
e te aptu că martorii vii ai rtodo iei au împuţinat
a poate au o t mai mu ţi a tădată dică oamenii în
care e întrupează cumva rtodo ia oamenii în care
rtodo ia î i trăie te mă uri e ei ce e mai îna te poate
că au împuţinat în vremuri e de acum o ărăcire
din punctu ace ta de vedere i a ta tre uie ă ne
îngri oreze rtodo ia e te părtă ie a viaţa dumneze
ia că u avem a ternativă a rtodo ie umnezeu ni
a de coperit a t e „ u unt e ce unt” n a ara de
nu e i tă viaţă
iunie
Lumina de Duminică
PreacuviosuL Părinte ieromonah
macarie simonoPetrituL
rancez de origine cre cut ca ro

mano cato ic ce ce mai t rziu
324 va deveni P ărinte e acarie de a
M ănă tirea „ imono etra ” din
ntu unte t o a o t din tim
pu tudii or uperioare atra de
căutarea ucruri or undamenta e
cercetat mi tica orienta ă necre
tină dar i a dat eama că radiţia
i ericii ă ăritene e te mu t mai
pro undă t e a înaintat mai
ad nc în a area unei autentice vieţi du ovnice ti i în a vi
zitat mănă tiri e ortodo e din om nia a otăr t ă e acă
mona i în urma înt niri or cu ntu ai ie g ioritu i cu
egumenu mi iano imonopetritu a primit otezu ortodo i
a răma în o tea M ănă tirii „ imono etra ” ărinte e acarie
a cri mai mu te artico e tudii i vo ume apărute amintim
Triodul explicat, care a reprezentat teza de doctorat u ţinută în
a or ona Sinaxarul. Vieţile Sfinţilor din Biserica Ortodoxă
a une e tradu e în im a rom nă
credinŢa în înviere,
găsirea PLinătăŢii vieŢii
325
D acă nu există Înviere, atunci iubirea încetează odată

cu moartea şi dragostea lui Dumnezeu nu poate trece
dincolo de mormânt. Dacă nu există Înviere, toţi cei ador-
miţi au pierit. Dacă nu ar exista Înviere, atunci adevărul,
virtutea şi bunătatea ar rămâne pe veci răstignite. Dar
Hristos a înviat şi păcatele noastre sunt iertate. Hristos a
înviat şi noi primim speranţă. Hristos a înviat şi dreptatea
lui Dumnezeu a biruit. Am vorbit despre semnificaţiile
Învierii Domnului cu Părintele ieromonah Macarie de la
mănăstirea „Simonos Petras”, Muntele Athos.
Părinte Macarie, Învierea este evenimentul central al istoriei.

O afirmă şi Sfântul Apostol Pavel, care spune că „dacă ri to
n a înviat zadarnică e te atunci propovăduirea noa tră
zadarnică i credinţa voa tră” (1 Corinteni 15, 14). Ce ne oferă
nou Învierea? Cum ne schimbă viaţa Învierea Domnului?
I e rom . M A C A R I E S I M O N O P E T R I T U L
raznicu a ti or pentru noi e te cu adevărat „ ăr ă

toarea ăr ători or” inima credinţei noa tre ortodo e
ivirea vieţii ve nice în tri teţea vieţii noa tre cotidiene
n ziua a treia a revăr atu zori or după ătimirea
omnu ui morm ntu ău a o t gă it go de către
nte e emei care veni eră ă aducă mire me iar e e
326 au văzut un înger care e a anunţat că i u învia e uţin
mai t rziu i u n u i a arătat ariei agda ena
ce tea unt in ormaţii e pe care ni e urnizează i to
ri iri e evang e ice ce conţin anumite di erenţe nu din
ip ă de coerenţă ci pentru că e e core pund unor măr
turii i puncte de vedere di tincte n orice caz ceea ce
ne pune vang e ia e te că i u a înviat că a trecut
a o nouă ormă de e i tenţă care nu mai e te acce i
i ă imţuri or noa tre marcate de egea morţii i a per
vertirii n ă în umina credinţei care e te de c iderea
către un nou mod de e i tenţă în înnoirea u u ui
untem c emaţi ă „vedem” ca po to ii i nte e
emei irono iţe i nu a „atinge” în mod en i i
c Ioan a nvierea ui ri to e te într ade
văr evenimentu centra a i toriei umii ea e te emnu
iruinţei ui ri to a upra morţii i a păcatu ui ea e te
ivirea vieţii ve nice în condiţii e timpu ui i toriei n ă ea
nu e impune cu orţa oameni or a e dă con imţă
m ntu ui credinţei care e te o anga are a i ertăţii e
aici apar toate am iguităţi e i di cu tăţi e căci oame
nii ar pre era ă e e impu ace t adevăr ără ă ai ă
redinţa în nviere gă irea p inătăţii vieţii
po i i itatea a egerii crede în mărturia po to i or i

în nviere în eamnă deci a ne gă i p inătatea demnităţii
noa tre umane de inţe i ere invitate a un dia og cu
umnezeu i atunci c nd acceptăm ace te condiţii de
dia og atunci c nd avem încredere ace ta e te en u
etimo ogic a „credinţei” atunci e de c ide pentru
noi acce u a viaţa ve nică a mpărăţiei de a prezente 327
printre noi e ind din morm nt ntuitoru nu a reani
mat trupu ău mort ci a o erit corpu ui uman pe care
a uma e împreună cu u etu i cu toate ca ităţi e a e
natura e condiţii e nemuririi a e ne tricăciunii i a e
comuniunii de ăv r ite cu umnezeu rupu înviat a
ui ri to e te deci trupu ău omene c uat din p nte
ce e aicii omnu ui dar e e te dep in îndumnezeit i
devine a t e „primu dintre cei morţi” i începutu pro
priei noa tre învieri a nvierea ui ri to ne prive te
în primu r nd pe noi căci ea e te principiu propriei
noa tre învieri a propriei noa tre îndumnezeiri
a e te împ inirea p anu ui dumnezeie c de m ntuire
pregătit înainte c iar de crearea umii după cum ne
învaţă nţii ărinţi ce ta era p anu ui umnezeu
cre ndu pe om ca omu zidit din păm nt ă poată par
ticipa a ava ui umnezeu ă e o inţă at t de intim
unită cu umnezeu înc t ă e parte din „ rupu ” ău
e igur i u a apărut a un moment anume i într un
oc preci a trăit ca om dar nu era un om o i nuit ori
c t e poate de înze trat cu nţenie i cu ari me i u
ri to nă cut în et eem din ecioara aria nu era un

om nt i un pro et ci era iu ui umnezeu deve
nit om u e i tă „per oană” omenea că în cum
u ţineau ne torienii ca i mu ţi dintre teo ogii contem
porani ci er oana ipo ta u iu ui i uv ntu ui ui
umnezeu are a a umat natura omenea că cea tă
328 c e tiune teo ogică e te undamenta ă căci numai
datorită aptu ui că ntuitoru a umă ia a upră i
toată natura noa tră poate ă ne m ntuia că pe toţi
i ecare dintre noi poate ă participe e ectiv a marea
taină a m ntuirii i a îndumnezeirii în ri to oi toţi
untem în c ip tainic introdu i în acea tă aină a ui
ri to care e te i erica rupu ău e ind din mor
m nt a treia zi pe noi toţi ne coate din moarte cum
oarte ine urprinde icoana nvierii unde vedem pe
ntuitoru apuc ndu i de m nă pe dam i pe va i
trăg ndu i cu putere din iad unde zăceau
„știu sigur că este ziua Paştilor,

pentru că am cinstea să te văd!”
În Ortodoxie icoana Învierii surprinde reprezentarea Pogo-

rârii la iad a Mântuitorului, pe când în Occident ea îl are ca
personaj principal pe Mântuitorul Hristos victorios, ieşind
din mormânt cu un steag de biruinţă. De unde această dife-
renţă de viziune şi ce semnificaţie are fiecare reprezentare?
n acea tă privinţă notăm că icoana ortodo ă a nvierii

e te de apt cea a pogor rii ui ri to a iad u e i tă
nicio icoană ortodo ă care ă arate momentu preci
a nvierii căci ace t moment e te ine a i e te inac
ce i i imţuri or noa tre i deci impo i i de reprezen
tat coane e care în ăţi ează acea tă reprezentare
arăt ndu pe ri to ie ind din morm nt i ţin nd un
329
drape de iruinţă unt recente i in uenţate de arta
occidenta ă n ă acea tă icoană tradiţiona ă e primă
în mod de ăv r it en u teo ogic i piritua a nvierii
ui ri to care nu con i tă într o reanimare a trupu ui
ău ci în m ntuirea ui dam tota
Cum putem transforma o sărbătoare care în calendarul bise-

ricesc ţine doar trei zile într-o stare permanentă a sufletului?
n ecare an de a ti atunci c nd me a u nvierii e

aude în i erică împreună cu um nări e pe care e
aprindem o c im are co mică intervine moartea
e te omor tă întunericu di pare i noi ar tre ui ă ne
imţim în ăcaţi tra i din „moartea noa tră piritua ă”
care e te viaţa noa tră cotidiană i păcătoa ă ără pre
zenţa ui ri to pentru a accede a viaţa ve nică ără
nviere ără ucuria pa ca ă nu e i tă rtodo ie tre
uie în ă ca ortodoc ii ă trăia că într adevăr acea tă
ăr ătoare de care unt at t de ata aţi
Ce reprezintă Învierea în viaţa unui călugăr? Cum o trăieşte

el? Sfântul Pavel spunea: „ or în ecare zi ” (1 Corinteni
15, 31). Descrieţi atmosfera de Paşti în obştea în care vieţuiţi.
te adevărat că într o mănă tire ucruri e unt mai

u oare căci totu aici e te organizat pe undamentu
330 credinţei i a vieţii i ericii n ă i regu a vieţii mona a e
e te retragerea din „ ume” i din con uzia ei pentru a
ne putea con acra în tota itate u irii ui umnezeu i a
credinţei ca principiu a e i tenţei noa tre iaţa într o
mănă tire ortodo ă e te deci o viaţă pa ca ă tot anu
căci ea e te pur i imp u practicarea pe c t po i i mai
e actă a porunci or evang e ice ineînţe e că ugării
după e orturi e o tu ui are e ucură într un mod
aparte de priveg erea pa ca ă în ă eu a putea pune
că acea tă ucurie e întinde pe perioada întregu ui an
ea e te un mod de e i tenţă permanent în înnoirea
u u ui nt tunci c nd ntu enedict de ur ia
mare e îndrumător a că ugări or din ccident e a a de
trei ani într o pe teră rupt de orice contact cu umea
un preot a venit ă i aducă rană în ziua a ti or ntu
enedict care uita e orice noţiune a timpu ui a a utat
atunci pun ndu i „ tiu igur că e te ziua a ti or pen
tru că am cin tea ă te văd ” ată pe curt ceea ce trăie c
toţi că ugării un a te permanent în iu irea răţea că
ucuria care tră uce te în ace te zi e e te deci au ar
tre ui ă e tarea permanentă a u etu ui că ugări or

e aceea nţii ărinţi recomandă ă nu e că ugărit un
rate care nu trăie te acea tă ucurie pa ca ă c iar dacă
ace e ortu a cu tării i a renunţării m putea ărgi
acea tă regu ă a toţi cre tinii u e i tă adevărată viaţă
cre tină ără ucuria pa ca ă pre ungită pe cur u între
gu ui an căci acea tă ucurie departe de a o imp ă 331
u i are entimenta ă e te e pre ia tran ormării noa
tre interioare prin puterea credinţei oi punem că ea
e te ivirea vieţii ve nice în condiţii e umii noa tre
renunţarea la egoism mă face tot mai dispus

să primesc mesajul învierii
Ce trebuie să facem pentru a aprofunda an de an înţelesul,

mesajul pe care Învierea lui Hristos ni-l transmite?
ă între aţi ce tre uie ă aceţi pentru a apro unda

în ecare an acea tă rea itate ntr adevăr pentru
ca ucuria pa ca ă ă nu e uper cia ă ea tre uie
întreţinută n mă ura în care cre tinii vor trăi cu tărie
acea tă taină a ătimirii i a morţii ui ri to pentru
m ntuirea noa tră vor putea ă trăia că i nvierea
a oi imţim ucuria nte or a ti numai dacă am
ăcut ceva nevoinţe a cetice de a ungu o tu ui
re pect nd po tu r nduit povedindu ne ana iz nd

a egeri e ăcute i orientări e vieţii noa tre ără atmo
era du ce a trăpungerii inimii i a pocăinţei peci că
o tu ui nu putem avea o adevărată ucurie pa ca ă
ără viaţă a cetică nu e i tă viaţă cre tină autentică
iaţa a cetică nu e te doar pentru că ugări a e te
332 pentru toţi cre tinii i noi răm nem de eori uimiţi
a nd că mu ţi mireni duc o viaţă mai e igentă dec t
mu ţi dintre că ugări acă vreţi ă gu taţi din umina
nte or a ti îm răţi aţi deci rucea care nu e te o
u erinţă um ră căci ea a devenit emnu iruinţei
cea tă ruce apare în mu te e uri în viaţa cre tini or
a con tituie de apt toate ocazii e pe care ronia ni e
o eră pentru a renunţa a propriu „ ine” egoi t pentru
a ne de c ide ce ui a t aproape ui no tru oţu ui au
oţiei noa tre uperiori or no tri în pate e cărora e
a cunde e care e te proape e no tru ntuitoru
n u i u c t îmi voi da ocazia de a e er a ace te renun
ţări cotidiene aţă de voinţa i po te e me e cu at t mai
mu t mă voi gă i di pu ă prime c me a u nvierii
adar a ceza cre tină nu con i tă într o erie de e er
ciţii de morti care a trupu ui mai mu t au mai puţin
dureroa ă ci e te înainte de toate acea tă voioa ă de
c idere de ine a noa tră către ce ă a t
enunţ nd a dorinţe e noa tre i a înc iderea
noa tră egoi tă în noi în ine acceptăm ă „murim”
„omu ui vec i” din noi pentru a putea ă trăim în

ri to cea tă inc udere în aina ui ri to e te
împ inirea otezu ui no tru „ ţi în ri to v aţi ote
zat în ri to v aţi îm răcat ” Galateni ă m
îm răcaţi în ri to în eamnă ă trăim viaţa noa tră
după mode u pe care ni a dat ri to de a ungu vie
ţii a e păm nte ti
333
E un lucru evident caracterul baptismal al Liturghiei pas-

cale. Evidenţiaţi legătura dintre Botez, moartea şi Învierea
Mântuitorului.
u a nte or a ti era a origine momentu privi

egiat în care e ăv r eau otezuri e în i erica pri
mează dată cu ră p ndirea cre tini mu ui otezu a
putut ăv r it i cu ocazia a tor ăr ători de e em
p u eo ania i mai apoi în oricare a tă zi n ă ar de
dorit aco o unde e te po i i ă e revină a practica
de a ăv r i otezuri e înaintea u ei nte or a ti
în momentu iturg iei ntu ui a i e ce are unită
cu ecernia tunci vom putea înţe ege ce emni caţie
are pentru noi u a nte or a ti ea e te participarea
noa tră a taina m ntuirii ur i imp u aptu de a a i ta
a ăv r irea unui otez în acea tă per pectivă i nu ca a
un imp u eveniment din ami ie ne ar permite ă apro
undăm înţe egerea noa tră a upra dimen iunii pa ca e
a vieţii cre tine tunci vom imţi i noi că ne a undăm

în apă accept nd ă murim omu ui no tru vec i pentru
a ne ridica împreună cu ri to iruitoru upă cum
a răma trei zi e în morm nt pentru a ump e totu de
prezenţa a dătătoare de viaţă tot a a i noi co or m
de trei ori în ape e otezu ui pentru a învinge puterea
334 morţii i pentru a ie i înnoiţi cea tă aină a otezu ui
va putea a t e deveni o dimen iune permanentă a vieţii
noa tre o actua izare a tainei nvierii
să trăim Paştele în fiecare zi
Ce pasaj nou-testamentar este cel care surprinde cel mai

bine faptul Învierii şi v-a hrănit duhovniceşte cel mai mult?
Comentaţi-l!
a e ca re ecţia a upra en u ui ace tor taine itur

gice i meditarea a upra numeroa e or pagini a e
ntei cripturi cu precădere ce e a e ntu ui
po to ave care trăia într un mod inten prezenţa
în e a ui ri to nviat ne va permite ă rănim
credinţa noa tră i ă cre tem ucuria noa tră de a
ungu întregu ui an rintre îndemnuri e ntu ui
po to ave pe acea tă temă î voi a ege pe ace ta
„ ăci drago tea ui ri to ne tăp ne te pe noi care
ocotim acea ta că dacă unu a murit pentru toţi au

murit deci toţi i a murit pentru toţi ca cei ce viază ă
nu mai vieze oru i ci ce uia care pentru ei a murit i
a înviat ” 2 Corinteni oi devenim părta i a
ert a ui ri to mai înt i prin otez i apoi o pre un
gim printr o viaţă de renunţare a noi în ine
335
Aveţi vreun fragment liturgic din slujba Paştelui pe care aţi
vrea să-l explicaţi?
oată u a de nte e a ti mai a e anonu ntu ui

oan ama c inu e te un imn admira i care prezintă
întregu program a vieţii cre tine in acea tă cauză
numero i nţi meditau recitindu de a ungu între
gu ui an utem ă uăm a înt mp are oricare dintre
tropare pentru a răni entuzia mu i ucuria noa tră
în aţa ace tui pectaco a uminii upranatura e care
invadează în ace e c ipe i erica i inimi e credincio
i or ată pre e emp u troparu c ntării a treia „ eri
m am îngropat împreună cu ine ri toa e a tăzi mă
ridic împreună cu ine înviind u ă tignitu m am ieri
împreună cu ine n uţi împreună mă prea ăve te
ntuitoru e întru mpărăţia a ”
oar în mă ura în care eu voi uat parte a atimi e
dătătoare de viaţă voi avea parte de ace t e an a învi
erii care mă va prinde i pe mine de m nă pentru a mă
coate din ace t morm nt în care mă comp ac atunci
c nd mă înc id în mine în umi nvierea ui ri to

e te deci propria mea înviere după cum o repetăm
de nenumărate ori în timpu tuturor ace tor u e
u ime care unt inima eto u ui ortodo
adar nu putem dec t recomanda cre tini or care
într adevăr vor „ ă trăia că” ăr ători e i ericii i ă
336 pro te de e e ă mediteze a ace te te te iturgice iar
preoţi or ă e e p ice în timpu predici or or i a înt
niri or cu credincio ii redinţa noa tră ortodo ă e te
oarte vie ea nu are de ce ă e teamă de ecu arizare
care u minează i di truge civi izaţia occidenta ă
în ă tre uie ă ne o a imi ăm u cient trăind o în e
care zi ca centru vita a e i tenţei noa tre ă trăim
a te e într un mod cotidian de a ungu întregu ui an
i ă înţe egem că mpărăţia ceruri or a venit de a că
ea e te printre noi i în noi u tre uie dec t ă de c i
dem oc ii con tiinţei noa tre du ovnice ti adormite
ri to a înviat a a înviat într adevăr în viaţa mea
apri ie
nterviu rea izat de onuţ arine cu i
ugu tin ăunoiu
Lumina de Duminică
mihaiL daniLiuc
338
A r imandritu i ai ani iuc a
nă cut a octom rie
comuna r iceni udeţu a i ur
în
mat cur uri e iceu ui conomic i

de rept dmini trativ nr din a i
pe care a a o vit în upă a
o virea tudii or medii a înc ino
viat în o tea c itu ui ovidenia a
M ănă tirii eamţ upă un an în
a o t că ugărit de către egu
menu de atunci a a ezăm ntu ui
ărinte e proto ing e ement
c ipor primind nume e de i ai o t irotonit ierodiacon
apoi ieromona irote it proto ing e apoi
ar imandrit de către rea ericitu ărinte atriar anie
n urmează cur uri e eminaru ui eo ogic „ eniamin
o tac i” de a eamţ apoi din toamna anu ui pe ce e a e
acu tăţii de eo ogie „ umitru tăni oae” din a i pe care e a
a o vit în ntre anii a recventat cur uri e de
ma ter a e ace ea i acu tăţi pecia izarea torie ncep nd cu
anu a îndep init a cu tarea de muzeogra i cu tode a a a
emoria ă „ i arion uiu” i uzeu „ i ai adoveanu” de a
c itu ovidenia iar din a o t numit egumen a c itu ui
in e te i pro e or a eminaru eo ogic „ eniamin
o tac i” de a eamţ
PsaLtirea în viaŢa credincioșiLor
339
C itirea Psaltirii este asociată îndeosebi cu perioadele

dificile din viaţă, când sporesc încercările, bolile,
neliniştile sufleteşti. Mulţi creştini mărturisesc că tocmai
citirea Psaltirii le înmulţeşte ispitele şi atacurile demoni-
lor. De ce este atât de puternică rostirea psalmilor?
Pentru că, ne răspunde unul din Părinţii Bisericii, Fericitul
Augustin, psalmul este cuvântul lui Dumnezeu şi al
Bisericii: „Psalmii conţin cuvintele Duhului lui Dumnezeu,
fiindcă nu le-am putea spune fără insuflarea Lui, dar nu
sunt doar ale Lui, căci El nu cunoaşte nici mizerie, nici
suferinţă, pe când aceste cuvinte sunt ale nenorociţilor
care suferă.” La întrebările legate de citirea acestei
cărţi, care deşi aparţine Vechiului Testament este cea
mai folosită în cultul Bisericii Ortodoxe, ne răspunde
Părintele arhimandrit Mihail Daniliuc, egumenul schitului
Vovidenia din judeţul Neamţ.
A rh im . M I H A I L DA N I L I U C
Părinte Mihail, orice creştin poate să se roage citind din

Psaltire? E adevărat că se înmulţesc ispitele pentru creştinul
care citeşte Psalmi?
a tirea e te cred cea mai cuno cută i mai citită din

tre cărţi e canonice a e ec iu ui e tament a mii
340 e primă răm ntări e interioare dar i a piraţii e de
mai ine a e omu ui a t e înc t a tirea devine cartea
ecărui u et „necă it i do ădit” a a după cum ru
mo g ă uie te o vec e vor ă rom nea că e aceea
orice cre tin tre uie ă recurgă a ace t a am pentru
u et mai a e în c ipe e mai gre e a e vieţii a vreme
de încercări i pite o i i ne ini ti ntu a i e ce
are re erindu e a o o u a tirii punea „ p a
mu e te ini tirea u etu ui dătător de pace căci e
poto e te cugete e urtunoa e i învă uitoare iman
împotriva demoni or”
nu cantitatea primează, ci trăirea întru

smerenie
pite e de care amintiţi în între area dumneavoa

tră unt de apt încercări e demoni or de a ne depărta
de acea tă m ntuitoare înde etnicire căci ei e tem
de puterea dumnezeia că a cun ă tainic în p a mi
a tirea în viaţa credincio i or
nii credincio i a andonează citirea a tirii tocmai

din cauza acea ta e tem de i pite e care i înco ţe c
ărinte e eopa de a i ă tria ne îndemna în a t e de
împre urări ă nu renunţăm ci ă ne zidim du ovnice te
cu mai mu t po t merenie i rugăciune nţii ărinţi
pun că a tirea unită cu po tu i merenia e te cea
mai puternică armă împotriva diavo i or adar ne
341
învaţă părinţii du ovnice ti că a citirea a tirii tre uie
ă avem mu tă curăţie u etea că i trupea că căci nu
primează cantitatea număru de p a mi ci ca itatea
adică trăirea inten ă i imţirea pro undă în merenie
Pentru cine se dau pomelnicele la Psaltire şi unde?
radiţia ne pune că putem pomeni a a tire pe

toţi cre tinii dar cu prioritate pe aceia care e uptă
cu păcate gre e cu tu urări ne ini ti i pitiţi de ce
vic ean igur condiţia de căpăt i e te ca cei pe care îi
pomenim ă e ortodoc i ome nice e pentru citirea
a a tire e dau cu precădere a mănă tiri aco o unde
de o icei p a mii e cite c nu doar în cadru u e or
r nduite ci i în a ara ace tora unt i i erici de enorie
unde e cite te a tirea mai a e în perioada o tu ui
are i de aceea credincio ii pot da pome nice i în
ace e nte oca uri i tă o oarecare cutumă de a
p ăti pome nice a a tire pentru vră ma i eamintim
aici că i erica nu e roagă pentru rău nimănui dim

potrivă îna ţă rugăciuni pentru îndreptarea ini tirea
pacea c iar i a du mani or eopotrivă ă nu uităm că
atunci c nd p ătim un pome nic c iar i a a tire ne
revine i nouă datoria de a înmu ţi rugăciunea po tu
i acerea de ine pentru ca umnezeu ă e mi o ti
342 vea că pre noi i ă ne împ inea că dorinţe e ce e de
o o pentru viaţa i m ntuirea noa tră
Dar despre Psaltirea Maicii Domnului, ce ne puteţi spune?
aţă de a tirea ui avid cea înc inată aicii

omnu ui nu e te o carte canonică cea tă adunare
de ime cri e în cin tea rea ntei ecioare aria ca
i ro odu aicii omnu ui e te de origine avă i a
o t compu ă de a ungu timpu ui din ev avie i dra
go te pentru mpărătea a ceru ui radu ă în u tima
vreme i în im a rom nă a tirea aicii omnu ui
e te citită de unii credincio i cu ev avie de i ea nu e te
reprezentativă în cu tu i ericii rtodo e om ne
re uie ă precizăm că pentru unii cre tini cu o ev avie
deo e ită către aica omnu ui i erica noa tră drept
măritoare are oarte mu te acati te două parac i e
dar i o carte mai puţin cuno cută anoane e aicii
omnu ui care cuprinde un număr de de canoane
atri uite ntu ui oan ama c in a mănă tiri ace te
canoane unt citite după r nduia ă în cadru avecerniţei

anoane e aicii omnu ui unt c ntări de o rumu eţe
iterară i o pro unzime teo ogică deo e ite itirea or
va aduce în u etu credincio i or a e e ucurii du ovni
ce ti pace i inecuv ntarea aicii omnu ui
343
citirea molitfelor sfântului vasile cel mare
Cam acelaşi lucru se spune şi despre molitfele Sfântului

Vasile, că îl „întărâtă” pe diavol care începe să ne războ-
iască; se citesc aceste rugăciuni la cerere? Dar de sărbătoa-
rea Sfântului Vasile, pe 1 ianuarie, se citesc molitfele în bise-
rici; de ce numai în unele biserici se citesc?
itirea mo it e or ntu ui a i e ce are e ace potri

vit unei r nduie i ine de nite în viaţa iturgică a i ericii
noa tre în zi e de po t în cazuri individua e i după caz
în egătură cu aina ntu ui a u atunci c nd o na
vu o icită în mod e pre au după caz c nd rude e unei
per oane po edate cer acea tă ierurgie preotu ui u i
tor radiţia ne mai pune că at t preoţii care e cite c
c t i credincio ii care o icită citirea mo it e or tre uie ă
po tea că ă e povediţi i dacă e poate i împărtă iţi
e i drept în Molitfelnicele apărute p nă în anu e
pune că ace te rugăciuni e cite c i în ziua ntu ui
a i e ce are e a emenea i P reotu pro ne rani te
ace acea tă a rmaţie în cartea a Liturgica Generală

az ndu e pe o ediţie a Molitfelnicului din anu
n ă dacă ape ăm a cărţi e de cu t mai vec i nu gă im
acea tă prevedere unăoară într un vec i Evhologhiu
ucure ti nu e ace re erire a citirea rugăciuni or
de e orcizare nici în noaptea de nu ou i nici în ziua
344 ntu ui a i e ce are ce a i ucru e poate vedea
i în Molitfelnicul din tipărit a ucure ti cu inecu
v ntarea ntu ui inod a ntei i erici utoce a e
om ne n cartea Liturgica Bisericii Ortodoxe, cursuri uni-
versitare de r a i e itro anovici pre ucrate comp e
tate i editate de reotu dr eodor arnav c i ucrare
tipărită cu o erie de adnotări de itropo itu ectarie
ot arciuc a ernăuţi în nu e ace nicio re erire a
acea tă tradiţie de a e citi mo it e e ntu ui a i e de
ziua ui i nici în noaptea dintre ani după cum în une e
i erici e o i nuie te a tăzi n amintita ucrare a „părin
te ui iturgicii rom ne ti” e pune că pentru cei „ce e
tu ură de du uri necurate i e ntuie c adică ă tă
muri cătră cei care pătime c de a diavo i e cite c rugă
ciuni cari e atri uie ntu ui a i e a nevoie e adună
credincio ii în i erică cu inimă în r ntă cu a unare cu
dare de e emozină i cu inimă în r ntă cer îndurarea
ui umnezeu ” n cartea pro e oru ui adea ire anu
Tezaurul liturgic al Sfintei Biserici creştine ortodoxe de
Răsărit ucure ti nu e ace re erire directă a r n
duia a citirii mo it e or ntu ui a i e dar amintind de
e orci tii menţionaţi în prime e veacuri cre tine autoru

ucrării de crie modu cum ace tia citeau rugăciuni peci
a e demonizaţi or tomu p nţe egem de aici că
în i erica primară a t e de rugăciuni e citeau e c u iv
ce or po edaţi
n u tima ediţie a Molitfelnicului apărută în anu
potrivit otăr rii ntu ui inod a i ericii rtodo e 345
om ne ace te mo it e nu e cite c în ziua ntu ui
a i e ce are deoarece atunci e ăv r e te dumne
zeia ca L iturg ie i ind zi de praznic nu e îngăduit ă
po tim
adar tre uie o atenţie deo e ită atunci c nd preoţii
cite c mo it e e ntu ui a i e ce are in crieri e
vec i reţinem că ace te mo i te e cite c cu a unare a
nevoie i ce or care cu adevărat unt po edaţi de du uri
necurate n ace t conte t e te inevenită otăr rea
ntu ui inod a i ericii rtodo e om ne din e rua
rie care tatornice te r nduia a u ei din noaptea
de nu ou precum i reg ementări re eritoare a citi
rea mo it e or ntu ui a i e ce are pentru a e pă
tra „unitatea dogmatică iturgică i canonică tatutară
i regu amentară în i erica rtodo ă om nă precum
i comuniunea cu întreaga i erică rtodo ă”
e ruarie
nterviu rea izat de ico eta aru
Ziarul Lumina
PreacuviosuL Părinte ieromonah
teoFan munteanu
346
P ărinte e ieromona
unteanu de a M ănă tirea
era udeţu ara
eo an
everin e te
unu dintre cei mai tineri du ovnici
ai i ericii noa tre uvio ia a a
nă cut în a r ad dar a copi
ărit în unţii uzău ui a
nză e ti unde părinţii ăi erau
pro e ori urmat cur uri e iceu ui
i itar din reaza apoi pe ce e a e
cademiei e nice i itare din
ucure ti dar a renunţat a cariera mi itară întorc ndu e a a
cum mărturi e te cuvio ia a „din atei m în i erica umnezeu ui
C e ui iu” pentru a u i „pe omnu în orma e tremă a mo
na i mu ui” ungi perioade de timp e a petrecut a M ănă tiri e
ră inei i ă tria i i a dar a retra a M ănă tirea ra na din
udeţu ra ova unde a o t că ugărit i irotonit rimi în recia
pentru a tudia im a vec i or vang e ii a petrecut o perioadă
de timp în M ănă tirea at onită atopedu după care a întor în
ţară unde a primit inecuv ntare pentru întemeierea M ănă tirii
era din pi copia aran e e u ui tăzi P ărinte e ieromona
eo an e te du ovnicu ace tui a ezăm nt mona a
doruL Lui dumnezeu care Poate
învinge „gravitaŢia căderii”
347
C uvintele Părintelui ieromonah Teofan Munteanu, duhov-

nicul mănăstirii Nera, din Episcopia Caransebeşului,
poartă în strălucirea forţei lor răscolirea unei întrebări care
îţi disecă perpetuu lăuntrul, „îmbolnăvindu-te” pentru a te
vindeca, „omorându-te” pentru a te înnoi, tăcându-te pen-
tru a te rosti, descoperindu-te în final parte de dor din dorul
aşezat în tine de Însuşi Creatorul. Într-o zi din această pri-
măvară, am purtat cu cuvioşia sa un dialog ziditor despre
nevoia de nevoire, despre zâmbet şi patologia sufletului, pe
care vă invităm să-l aflaţi.
Părinte, spuneaţi într-un interviu că „trăim pe orizontală,

nu pe verticală; sunt două dimensiuni ale timpului, iar noi
o preferăm pe aceea care merge numai la suprafaţa lucru-
rilor”. Cum de a ajuns omul să trăiască mai mult experi-
enţa orizontalei?
I e rom . T E O F A N M U N T E A N U
u toată căderea pe care o trăie te i o e periază pe

propriu u et a tăzi omu nu trăie te numai pe ori
zonta ă umai că proiecţia pe orizonta ă a vieţii pe care
o duce e te at t de marcantă i i e dă o at t de mu tă
importanţă înc t partea de a piraţie de a cendent
de năde de de t n ire după ce e dumnezeie ti e oarte
348 e tompată e minunezi c nd cineva are cura u ă a or
deze e i tenţa umană i din a tă per pectivă dec t cea
din rea itatea imediată ar oric t e vor trădui cei
care dore c ă nimicea că partea de tran cendenţă din
om nu vor reu i entru că omu e te p ămădit i din
ut i din dor dumnezeie c i oric t de mare e te căde
rea ui în e răm ne c nteia de dumnezeire
renaşterea, ca strămutare a individului

în persoană
Vorbiţi-ne despre tăcere şi despre adâncimea verticalei
untem at t de o i nuiţi cu ace te ne r ite va uri de

in ormaţii care vin pe at tea cana e a upra omu ui înc t
a vor i de pre tăcere pe care părinţii o de ne c ca ind
c iar graiu veacu ui viitor pare un pic dep a at în pei a u
cotidian i ar mai drag ă vor e c de pre ad ncimea
vertica ităţii am ucurat ă de copăr că aceia care e
ocupă de zica cuantică vor ind de pre rea itatea în
Dorul lui Dumnezeu care poate învinge „gravitaţia căderii”
care trăim i încerc nd ă o de nea că ă o cuprindă

ă i de copere egităţi e ne au dat mode u care pune că
rea itatea noa tră e te de apt proiecţia unei mu titudini
de rea ităţi potenţia e care e actua izează în uncţie de
ni te parametri care ne capă ce t mode e potrive te
oarte ine cu ceea ce tim că e te omu din R eve aţia
dumnezeia că i anume o potenţă c emată de reator 349
ă e actua izeze ca principiu ipo tatic i ă treacă de a
tadiu de individ a ce de per oană cea tă trecere e te
marcată de doru ui umnezeu pu în om a zămi ire
ca ă acă pe e după c ipu i după a emănarea a
epinde în ă de noi în ce mă ură reu im ă actua izăm ă
punem în va oare ă dăm an e ă e na că în noi taina
per oanei ace t cineva din ad ncu inţei noa tre care
a ege care de i erează Persoana care vrea ă e na că
are tre uie ă e na că are urmează ă e na că e
acea tă inie vor im de pre ad ncimea dimen iunii verti
ca e a vieţii pe care ne c eamă omnu ă o trăim în care
ă ne trămutăm devenind din ceva, cineva in indivizi
determinaţi p i o omatic per oane
Cât de înstrăinat ne este prezentul? Mai trăim noi în adevă-

rul verbului „a ne păsa”? Ce trebuie să ceară un credincios
părintelui său duhovnicesc?
red că modu în care e ace a tăzi educaţia i nu numai

în orme e ei c a ice nu e mai re eră a dimen iunea
e i tenţia ă a ver u ui „a ne pă a” ar i c nd nu ne
pa ă avem totu i o pă are doar de proprii e noa tre
intere e din păcate e propria noa tră pinare ne
pă a de ce de ngă noi de neamu no tru au de toţi
oamenii care vieţuie c pe ace t păm nt în prezent e mai
greu nd am venit noi aici acum ani pentru că tot
350 pomenim de pă are au de nepă are i ucram din greu
a ridicarea mănă tirii ne a căutat într o zi o ătr nică
de prin munţii din ur o or e vreo m pe o ca ă
a ungă a noi ă indu ne a ucru a o t oarte impre io
nată a următoarea vizită ne a pu că ne pomene te în
rugăciuni e ei noaptea căci atunci e ruga într un nar
pentru că era prigonită de oţ nd ne a mai vizitat ne a
dăruit tainu ei de r nză pe ziua re pectivă ată o ormă
u imă a e u ui în care acea tă credincioa ă trăia adevă
ru ver u ui „a ne pă a”
in punctu meu de vedere un credincio tre uie ă
ceară du ovnicu ui ă pomenea că mi ocind a omnu
tămăduirea neputinţe or ui trupe ti i u ete ti
„nădăjduiesc că domnul mă va face

şi mai ortodox”
Care credeţi că ar fie cea mai importantă lecţie pe care

Biserica, ora de religie, trebuie să o predea copilului?
o pro emă în cazu căreia ar tre ui ă mi dec in com

petenţa i ă pă trez decenţa de a nu mă pronunţa
ndrăzne c ă pun totu i că ora de re igie e te o an ă
uria ă pe care i erica ar putea ă o va ori ce din p in
pentru că în viaţa noa tră din păcate avem a ne con
runta cu o para izie un egoi m o întunecare i o ip ă
de di cernăm nt impre ionante
351
Părinte, purtaţi pe chip un zâmbet sinonim cu desăvârşirea

împlinirii...
i e înt mp ă ă u între at dacă unt un om împ init

i am cura u ă mărturi e c i ă urprind prin acea ta
că „ a unt împ init ” dar încă nu unt ortodo m
înt nit c ndva o mărturi ire a unui a e a ui umnezeu
trecut prin temniţe e comuni te care a anc etă prin
tre a te e ind între at de pre opţiuni e ui re igioa e
a ră pun „ ărturi e c că unt ortodo reau ă u
ortodo încă nu unt ortodo ărturi irea mea de
credinţă e te ortodo ă viaţa mea în ă nu a a un ă e
con orm mărturi irii me e de credinţă ”
ă ucur pentru că omnu m a ăcut ortodo
ădă duie c că omnu mă va ace i mai ortodo unt
recuno cător omnu ui are mi a dat mare e privi egiu
de a cunoa te a ea cum punea P ărinte e o ronie i
are m a c emat ă pă e c pe acea tă a e
efortul de a investi în procesul numit mântuire
Sunteţi un foarte tânăr duhovnic. Care consideraţi că este

cea mai gravă suferinţă a sufletului şi ce leac recomandaţi
pentru înlăturarea ei?
352 ătimim cu toţii de acea oa ă în rico ătoare pe care

nţii ărinţi au numit o în trăinarea de umnezeu
oate ce e a te imptome neputinţe o i unt con e
cinţe rami caţii a e ace tei în trăinări de umnezeu
ar vindecarea începe prin a ace „ t nga mpre ur” i
a ne întoarce cu aţa către omnu a ne întoarce din
acea tă „gravitaţie a căderii” prin care ne de tructu
răm ne pervertim ne întunecăm r tre ui ă înce
pem ă depunem cu mai mu tă eriozitate ace e ort
care în eamnă partea noa tră de inve tiţie în proce u
numit m ntuire
Mai poate prezentul să-l pregătească pe om pentru viitor?
rezentu oricum î pregăte te pe om pentru viitor

în orice condiţii rezentu e te ormator indi erent
dacă î înno i ează au î perverte te pe om eea ce
ac a tăzi con tituie ac ground u ormării me e de
m ine ro ema e pune în ce mă ură a tăzi mai un
tem con tienţi de aptu că de ucăţica noa tră de
pocăinţă de micu ogor pe care untem c emaţi ă

ucrăm depinde an a pentru viitoru un i rumo a
no tru i a omenirii ot P ărinte e o ronie mare teo
og a veacu ui trecut punea că maturizarea repre
zintă trecerea ace ui prag de a care omu devine con
tient de aptu că ecare ge t ecare cuv nt ecare
g nd au înc inare a inimii unt determinante pentru
353
înve nicirea noa tră ca per oane
mai
nterviu rea izat de umitru ano ac e
Lumina de Duminică
cuPrins
355
Notă editorială 5
r im
ănă tirea i ă tria
„Mila lui Dumnezeu mă va mântui
şi pe mine şi pe fiii mei duhovniceşti” 9
r im
ănă tirea „ nta aria” ec irgio
Trăirea duhovnicească nu se poate
măsura cu metrul 21
La sfârşitul vieţii, Dumnezeu va pune notele,
bune sau rele 35
„Bărbatul este capul care conduce,
femeia este inima care înfierbântă” 43
Treptele desăvârşirii 49
ona u
c itu rom ne c „ rodromu” din ntu unte t o
Cel mai greu este războiul gândurilor care
vin de la diavol 63
r im
ănă tirea m ăta de u
Tot mai mulţi oameni trăiesc social în religie
şi nu religios în societate 77
356 „Trebuie să cunoaştem Scriptura pentru
aplicarea ei în viaţă” 89
„Când mintea este câştigată pentru Dumnezeu,
este câştigat tot omul” 95
„Să avem o minte care îndreaptă
lucrurile strâmbe” 106
Sfârşitul? Cum o vrea dumnezeu! 122
roto
c itu rom ne c „ rodromu” din ntu unte t o
Rugăciunea călugărului, rugăciunea mireanului 133
Ce fac eu ca să intru acolo unde Dumnezeu
mi-a pregătit loc? 148
Discuţii de taină sub vârful Athonului 156
ero c im
Pierderea dragostei, singura frică a creştinului 185
r im
ănă tirea „ ntu oan otezătoru ” din e ng ia
Nu e nimic mai presus de Liturghie în viaţa noastră 201
Poruncile lui Dumnezeu, scară către Împărăţie 209
r im
ănă tirea „ ntu i uan t onitu ” din aint ar de
oc uena ranţa
Hristos ne face accesibil exerciţiul iubirii
după modelul Sfintei Treimi 221
r im
357
ănă tirea utna
Doar cu Hristos înăuntrul tău poţi înţelege
corect lucrurile 237
roto
ănă tirea utna
Libertatea călugărului vine din ascultare 251
roto
ănă tirea ran udeţu ra ov
Întemeierea în Dumnezeu te face martorul
minunilor Lui 265
r im
ănă tirea „ ntu oan vang e i tu ” ornu
La Paşti trăim un Har, o lumină care nu sunt de aici 277
Dă sânge şi ia Duh! 290
Ţine-te după lumină! Nu ai cum să rătăceşti 302
„Nu avem alternativă la Ortodoxie” 317
erom
ănă tirea „ imono etra ” unte e t o
Credinţa în Înviere, găsirea plinătăţii vieţii 325
r im
c itu ovidenia udeţu eamţ
358 Psaltirea în viaţa credincioşilor 339
erom
ănă tirea era udeţu ara everin
Dorul lui Dumnezeu care poate învinge
„gravitaţia căderii” 347
tiPograFia cărŢiLor Bisericeşti
ntrarea iron ri tea nr ucure ti
e e on a
e mai magazin editurapatriar iei ro tipogra a patriar ia ro
editurapatriar iei ro

Da Sange Si Ia Duh - Interviuri Cu Duhovnici Ortodocsi

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Da Sange Si Ia Duh - Interviuri Cu Duhovnici Ortodocsi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

eBook

Carte publicată cu binecuvântarea

Editura TRINITAS a Patriarhiei Române

C e poate fi mai de preţ decât o comoară de sfaturi duhov-

Scrieri partea a a Comentariu la Evan-

unca udeţu oto ani într o a

I nspiraţi de cuvintele celor care l-au cunoscut mai bine,

cunoscut foarte bine, o mare taină, cum taină este şi sfin-

În ce an aţi intrat în obştea Mănăstirii Sihăstria şi cum era

m venit a i ă tria în anu tareţ era ărinte e

Legământul Părintelui Paisie cu părintele cleopa

Ce ascultare deosebită aţi avut la Sihăstria?

m o t r nduit de ărinte e eopa cu povedania

Ce legământ duhovnicesc aveaţi cu Părintele Cleopa?

n toamna anu ui ărinte e eopa venea din

Când aţi fost transferat la Mănăstirea Slatina şi cum era

e am du a atina în toamna anu ui cu un o or

Aţi trăit un timp şi la Schitul Rarău. Ce amintiri duhovniceşti

m tat aproape un an i a c itu arău care depindea

Vă mai amintiţi altceva deosebit din timpul când stăteaţi

erg nd eu odată cu ucenicu pre c itu arău am

îmi ie e înainte o emeie i mi pune că e te în ca ă o

„Pe toţi i-am primit, i-am îmbrăţişat

Când v-aţi întors iarăşi la Mănăstirea Sihăstria, cum vi s-a

n primăvara anu ui m am întor din nou a nta

Ca duhovnic al Mănăstirii Sihăstria timp de 40 de ani, cum

u ovnicia e te ce mai greu ucru din viaţa de

o nda ecărui u et care îi e te încredinţat ee

ucru tiu igur că pentru toţi pe care i am avut a

Aţi primit şi călugări din alte mănăstiri la mărturisire?

16 a du ovnic eram i it ă prime c a povedanie i

Ce este smerenia, Părinte Paisie?

merenia e te cugetu inimii noa tre care ne încre

m ine îţi cere azi te audă i m ine te ocără te i ă

Părinte Paisie, ce este conştiinţa?

on tiinţa e te îngeru ui umnezeu care păze te pe

Cât de grav este avortul?

acă ugi de copii ugi de m ntuire ici ă nu răm i a

au doi de o icei i aceia unt răi i o năvicio i ici

D e mai bine de 30 de ani, la Mănăstirea „Sfânta Maria” –

Părinte Arsenie, dacă este să ne vorbiţi despre sfinţia voas-

ă g nde c a împre urări e în care mi am trăit viaţa

ă atice cu upi cu ur i i nu căpam dacă nu era nin

22 Aşa credeţi că este în viaţa oricui? Sunt normale momentele

o ut ar modu în care e puneţi pro ema e te

Adesea sufletul nostru se simte bine, este sigur pe el şi uită

ici vor e te „anima u ” din noi oi untem i „ani

Citim în paraclisul Maicii Domnului: „De asupririle chinurilor

umnezeu dă tări de u urare dar vin i momente de

Astăzi, oamenii nu mai au timp să citească, să întrebe, să

re uie ă înveţi pe oricare ţi pică n m nă ceea ce

În comoditatea lui, omul contemporan refuză orice nevo-

umai umnezeu poate m ntui pe om n i erică e

„voiau să mă extermine. n-a vrut dumnezeu”

Vorbiţi-ne despre Mănăstirea Antim, despre „ ugu prin ”...

e noi c nd ne au are tat în grupu ă ta cu părinte e

ne repartizeze ne au îngrămădit aco o i ne au dat o

În închisoare aţi trăit clipe de deznădejde?

mi pare ine că îmi puneţi acea tă între are erea că

prezentă o întreagă credinţă în umnezeu ne racţi

„dacă nu îţi pui problema morţii, nu poţi să rezişti”

u pe te a e ani împ ine c de ani nd e te

m ntuie nu apte e noa tre oric t am de grozavi