('rirr(,if tlt' faffi, Tbologie gi spiritualitate, a

,tlHiltilil sub indrumarea Pdrintelui pro-

I
t I )ANTEL
(' r t)R'r'oDoxE RoMANE
I)urrritru Stilniloae gi sustinutdcatezd de
Sttfl lA H III I IIIs I : lt r r

ll itt lrtilo*ric Ia Institutul Teologic Uni-

rrr ()rlotlox clin Bucuregti, in data de 30
f4I
tlrrit, l9tl0, ca fiind versiunea restruc- t-r
I qri t'orrrlr,lrsatd a tezei de doctorat susti-
lu Lirrivr.rsitertea de $tiinfe Umane din
)r)urll, lirrnta, in 19 iunie 1979 (Facul-
tr-
,-I 'l'll(--)l,OGIE
It. It,o ogic protestantd).
I

;ii sr'risi'l Ia vArsta de 28 de ani, inperioada

()79
- s1.pfsmbrie 1980, cu pasiune gi elan
'it', I rf t'rn rr.tr 'kologie gi spiritualitafe contine
t\
/F
d
8...
I Ii},I RI'|UALITATE
r/r)
,i\|it' rlt. ilrformatii teologice gi istorice,
rclrralll rrrai irlcs in ceea ce privegte tematica gi motivafa ei. Dcllptfl
rrrullt'rlirr problcmele spirituale gi sociale ale occidentului au lntu!
1 iii Pr.lrlt'n)ckr Bisericilor din Europa centrald gi rdsdritcani, lr.1
rirl,'l ,r lrrrrrii clc azi, protund marcatd de un secularism agrenlv, (J
f,
ici no,rslrt'aclclcmice gi pastorale sd foloseascd libertatea dc cr.nff t2
t,tt't' tlolr,tttrlitr\ clupd cdderea comunismului, pentru a |-.1
r'_1
rr \ l r, rsl orir li\, cu ltu rald Ei sociald a Bisericii.
r('r'rl
I
lrt(.xt, raafinnarea legdturii dintre teologie Ei spirt tu*lill lrl
.('( F.
u*linlt si uiafa creEtind se impune cu pioiitate ionglilnfl
I rl I I i rtr isitr,,ilra ille Bisericii.

,. t*
 t Daniel
Pahiarhul Bisericii Ortodoxe Romdne

TIIO[O(iII
$r
SPIITITIIAI,ITIITII
?*p t\il}tru -Y''"/u'L
o{.06.2-o(L
q*NE*r^a fku

Edltura Barlllca a Patriarhiei Romtne

Busureltl, 2010
 '--",4+t;tF t;FlEFlF-

Motto:
,,Cuaintele Mele sunt Duh gi Viafd"
(Evanghelia dupd Ioan 6, 63)

,,Orice cuoilnt poate fi tdgdduit de

alt cuodnt, dar care este cuodntul
ce poate tdgddui aiafa?"

{Sf.CrigoriedePalamtq

O BASILIC A,2O.I.O
lsB N 978 - 97 3 -8867 2_0 -8

," !L*,
 ,-q-ilFl-?-
CUVANTINAINTE
centrald gi rflsilriteand. Starea spirituald a lumii de astdzi, profund
marcate de un secularism agfesiv, cere teologiei noastre academice
gi pastorale st foloseasca HLertatea de cercetare gi ex-primare, do-
Uairaita dupX cdderea comunismului, pentru a intensifica misiunea
pastorale, culturald gi sociald a Bisericii.
- PREFAIA
[n acest contex! reafirmarea legf,turii dintre teologie 9i spi-
ritualitate, dintre credinfa gi viafa cregtini se impune cu prio-
ritate conqtiinlei gi activitifii misionare ale Bisericii.
intrucAt timpul consacrat multelor institulii noi, teologice,
culturale gi sociale, pe care le-am infiinfat, organizat 9i suslinut ca
ierarh, incepdnd cu anul 1990, nu ne-a permis p6nd in prezent_o
revizuire comptetd a textului tezei de doctorat, penfu a fi publi-
cat{, am fdcuf totugi un efort suplimentar ca ea sd fie tipdritd in
acest an, spre a fi de folos tn primul rdnd studenfilo-r in teologie,
deoarece uium avem in grijd pastoral[ directd 9i Facultatea de Teo-
logie Ortodoxd din Bucuiegti.unde am sus)inut i" o:tgTbrie 1980,
acEast[ tezd de doctorat, elaboratd sub indrumarea Pdrintelui Pro-
fesor Dumitru Stdniloae.
Totodatd, dorim ca, prin publicarea ei, sd aducem un omagiu
pios memoriei Pdrintelui Dumitru Stdniloae, anul acesta, in luna
bctombrie,lapraznicul a doi sfinli cu numele Dimitrie, unul Martir
gi altul Monah, care l-au ocrotit pe el, ,,Dimitrie T,e9198u1", mdrtu-
iisitor al credinlei in vremuri grele 9i tAlcuitor aI Filocaliel mona-
hale, pentru cd de la Sfinfia Sa am invdlat pasiunea ferventd pelFu
dogma Preasfintei Treimi, admiralia constantd pentru teologia Sfin-
plol narinli gi onestitatea intelectuald tr redactarea studiilor teologire.
' Pe aceastd cale, dorim sd exprimdm gratitudine 9i celorlalfi
profesori care, impreund cu Pdrintele Dumitru Stdniloae, au format
juriul academic lfsuslinerea acestei teze de doctorat la Bucuregti, gi
it,r-et P.C. Pr. Prof. Dr. Dumitru Radu, de la Bucureqti, P'C' Pr'
Prof. Dr. Ioan Icd gi vrednicului de pomenire Arhidiacon Profesor
Dr. Ioan Zdgtean, de la Sibiu.
De li tofi cei Pe care i-am avut profesori n9-uT imbogdlit
sufletegte, dar indeosebi am invdfat cd adevdrata teologie este gtiin-
ta mAntuirii, a vielii gi fericirii vegnice in lumina Preasfintei Treimi,
ivAnd in centrul ei legdtura spirituald a oamenilor cu Dumnezelt,
ca rtrspuns la iubirea lui Dumnezeu pentru oameni.
t DANIEL
Pafiiarhul Blgericii Ortodoxe Romlne
Lucrarea Tbologie gi spiritualitate, susfinutd de DI. Dan-Ilie
Ciobotea catezd. de doctorat in teologie, se distinge printr-o
serie de calitdli care o impun ca o lucrare cu totul remarcabild.
Indicdm aceste calitdli:
1. O introducere a temei tratate intr-un orizont foarte cu.
pfinzdtor. Ea e vdzutd in istoria ei, in interiorul variatelor forr
me ale cregtinismului, in rdspunsurile ce le poate da problemelor
lumii contemporane, tr importanla ei pentru dialogut ecumenic,
in eforturile actuale de retnnoire a viefii cregtine gi a teologiei.
2. in strdnsd legdturd. cu aceastd insugire std inlelegerea
spiritualitdlii, cardspunzAnd unor nevoi de echilibru intre ten-
dinfele adeseori unilaterale ale orientdrilor teologice sau creg-
tine actuale, din vointa de a apropia cregtinismul de preocu-
pdrile societdlii contemporane.
Spiritualitatea bine infeleasd e capabild sd menfind, dupd
opinia autorului, un echilibru sdndtos intre credinla ca obiect
al gAndirii gi valorificarea ei prin tr5ire, trtre imbundtd,uea vielii
personale gi angajamentul social al credinciogiloq, intre menli'
nerea pe linia tradiriei biblic-patristice, slujirea pastoral[ gi
deschiderea ecumenicd, intre experienta misterului divin gi
iubirea de oameni.
3. O a treia insugire a lucrdrii este o sesizare a diferenlelor
tntre atitudinea marilor confesiuni cregtine fald de spiritua.
litate gi a modului de inlelegere a acesteia de cdtre fiecare con-
fesiune $i, in legdturd cu aceasta, punerea fir relief a faptului cd
numai spiritualitatea ortodoxH lntrunegte criteriile spirituaHtdrii
adevdrate gi plenare. Frin aceaeta, autorul dovedegte o autentictr
inlelegere a spiritualitilfii ortodoxe/ precum gi o cunoagtere a ca-
racterelor cr€Ftlnisrnulul celulalts confesiuni cregtine.

10 I !'C)l.OqtE tt SHRITALITATE
in caracterl$rca spiritualitdlii ortodoxe, autorul vede le-
gdtura organici tntre dogmd gi trdire, legdturd sldbitd in cato-
licism gi in protettentlsm, tntrucAt, in cel dintai, spiritualitatea
e mai mult o cheltlune de sentiment psihologic,ln timp ce in
ultimul, credinfa nu are nici un efect practic in viafa creg-
tinului.
Conturarea EtHruitoarelor descrieri ce le dd autorul, pe
c'" bazapremisei de mai sus, spiritualitdlii ortodoxe sunt vred-
nice de relinut gi menite sd impund necesitatea unei vieli spi-
rituale cregtinului care ia in serios credinfa sa. ,,Teologia gi
spiritualitalea", zice autorul, ,,se intrepdtrund atAt de mult,
lncAt chiar gi distinclia dintre ele nu poate fi una absolutd, ci
una desful de relativd".
4. Datd fiind infelegerea spiritualitdfii ca urmare necesard
a dogmelor cregtine, era firesc ca autorul sd fi ilustrat aceastd
expunere a marilor dogme ale credinlei ca bazd, a spiritua-
htelii. in mod special, e de remarcat cd autorul prezintd, ca
bazd a legdturii intre conlinutul dogmatic al credinlei gi spiri-
tualitatea ce derivd din ea, unitatea de fiin!5 existentd intre
CuvAntul lui Dumnezeu gi SfAntul Duh, mai intdi in Sfdnta
Treime, apoi in fiecare faptd a lui Dumnezelr cu privire la lu-
me gi Ia mdntuirea ei. Crealia e adusd la existentd prin Cu-
vAntul lui Dumnezeu ca sd vietuiascd gi sd creascd in Duhul
Lui. in acest scop, omul este creat ca o f1in1a ,,dupd.chipul lui
DumnezerT", pentttJ. a purta un dialog cu Dumnezeu gi a se
dezvolta prin Duhul SfAnt (ca fiinld teologicd gi pnevma-
toford). Cdderea din legdtura in Duh cu Dumnezeu e refdcutd
tn umanitatea CuvAntului Intrupat, in invierea ei, in lucrarea
lui Hristos prin Duhul Lui in Biseric5, fapt care are ca efect nu
numai o luminare teoreticd a omului in privinla lui Dum-
nezeu, ci gi o indumnezeire a omului prin Duhul SfAnt.
5. Din toate acestea se constatd o a cincea insugire a lu-
cr[rii, lngiruirea sistematicd, am zice perfect logicd, a materia-
lului, fiecare capitol fundamentAndu-se pe cele anterioare gi,
toate [a un [oc, dAnd o fundamentare masivd gi solidd a spiri-
tualitdlii ln credinla cregtind, Toat5 lucrarea e o suit{ de trepte
PREFATA 11
strans legate lntre ele, far[ nici o lacun[, f[rd nici un gol ln
scara pe care ele o alcdtuiesc.
6.oagaseacalitateremarcabildalucrdrii,pecarenupots[
a fiec5nri
nu o evid"enfiez este bogata elucid.are 9i fundamentare
concept .*" irrt a in trasatura lucrdrii, prinff-o vast[
utilizare de
texte patristice'
clasificarea |esdturii de sensuri adevdrate, ortodoxe/ a sPiri-
tualitdfii valabile pentru orice timp, deci 9i pentru aI nostnr,
vine
ca o incheiere a unei mullimi de tlxte patristice,
dand cititorului
siguranla cd sensurile credinlei 9i spirituatitdlii s.ale,ln cadrul
uiZyii oriodo*" bisericegti, sunt cl6dite pe un fundament
de ne-
zdruncinat.
7.Dar folosirea de texte patristice se imbind in lucrare cu o
tot aga de bogatd folosire a ieologiei contemporane ortodoxe,
catolice gi Protestante.
Autorul se dovedegte prin aceasta familiarizat cu toat[
viu'
gAndirea teologicd moderne, se dovedegte ca un spirit
tra'
irdind in viaia proaspdtd a timpului nostru' dar nu rupt de
ci pu-
diyia dintotdeauna, he tradilia nemuritoare a Bisericii,
ndnd in evidenfd nemurirea 9i vegnica ei prospelime'
Desigur ce) intr-un referat care nu se poate extinde prea
mult, nu putem semnala 9i unele exemple din bogdfia de ob-
mar-
servalii giaprofunddri subtile ale autorului, pres[rate Pe
ginea diieritelor aspecte ale invd,tdturilor de credin![ 9i
ale
Ipiritualitdlii ortodoxe, atAt de find 9i de profund[ prin ea
insdgi.
Toate aceste calitdli, expuse de noi sumar' ne arat[ c[ lu-
o valoare cu
crarea prezentatd de Dl. Dan-Ilie Ciobotea este de
totul deosebitd, nu numai prin tema importantd pentru via}a
gi te-
cregtind pe care o trateaz{, ci gi prin soliditatea, logica
meinicia cu care e tratatd..
Prin informatia ei bogatd, prin maturitatea spirituala-ce
iradiazd din coerenla, din ln;elegerea, din logica' din echi-
librut expunerii,luciarea ll tmpune pe autor ca Pe o speranfl
luminoasA a teologlel noaatre.
12 TEOLOqTE 5r SPTRTruAL|TATE
Menlion{m c6, pebaza ei, ln esen}d nu prea mult deo-
sebitfi de forma romAneascd, autorul a obginut titlul de doctor
tn teologi e Magna cum laude gi la Facultatea de Teologie Pro-
testantd a Universiterii de $tiinfe Umane din Strasbourg.
Pebaza acestor calitHli, in acord cu ceilalli referenli ai Iu-
cr{rii, care congldsuiesc cu noi in aprecierea valorii ei, gi
anume P.C. Arhid. Prof. IoanZdgrearu P.C. Pr. Prof. Dumitru
Radu gi P.C. Pr. Prof. Ioan Icd, am considerat cd ea a intrunit
cu prisosinlH condiliile susfinerii catezd. de doctorat in teo-
logie gi, dat fiind faptul cd forma prezentd a linut seama de
recomanddrile indicate, socotim publicarea ei intr-una din re-
vistele noastre bisericegti de un real folos teologiei noastre.
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stiniloae
Bucuresti, 30 octombrie 1980
PRELIMINARII
Lucrarea de fatd se incadreazd. in chipul teologiei orto-
doxe romAnegti d6 astdzi: o teologie preocupatd d"e a men-
fine un echilibru sdndtos lntre dogmaticd gi spiritualitate,
intre reflecfia teologicd gi angajamentul sau diaconia so-
ciald. Ea este apostolat social gi reimprospdtare patristicd,
aprofundare teologicd 9i imbogdfire filocalic5, teologie a
slujirii 9i largd deschidere ecumenicd, fidelitate fald de Tra-
dilie gi receptivitate fafd de nou, pasiune pentru misterul
Bisericii care se roagd gi mdrturisegte gi dorinld de a sluji gi
sfinli lumea, pe care Dumnezeu o menfine prin iubirea Sa.
A. Actualitatea temei
AtAt teologia, cdt gi spiritualitatea cregtind sunt expresia
viefii Bisericii in istorie. $i, in acest sens/ raportul dintre
teologie gi spiritualitate, perihoreza (intrepdtiunderea) lor,
mesajul gi sarcina lor comund pentru fiecare epocd gi con-
text cultural sau social constituie un subiect de o vie gi
permanentd actualitate.
' Cel de-al II-Iea Congres de Teologie Ortodoxd, care gi-a
finut lucrdrile la Atena intre 19 gi 29 august1976, a avut ca
tem5: ,,Teologia Bisericii gi realizarea sa". Lucrdrile Congre-
sului s-au desfdgurat urmAnd trei linii directoare, semni-
ficative pentru tema pe care o tratdm, gi anume: 1) Teologia
ca expresie a viefii gi congtiinfei Bisericii;2) Teologia ca ex-
presie a prezenlei Bisericii in lume; 3) Teologia tn slujba
innoirii vietii Bisericiil.
't
Cl. Procis-aerbaux du deuxiime CongrDs de thdoloxie orthodoxe d AthDnes, L9-
29 Aottt 1.976. PubllfiE par les soins ilu Professeir Savas Chr. Agouridis,
AthBnes, 7978, p.59-61,'
14 TEOLOqTE $r SHR|TAL|rATE
In multe din referatele prezentate cu acest prilej,
vorbitorii au accentuat faptul cH, in conceplia ortodoxd, teo-
logia nu poate fi despdrlitd de spiritualitate gi c5 viafa spiri-
tuald tr6ite ln comunitatea liturgich, mdrturisitoare gi diaco-
nald a Bisericii este o premisd a actului teologic insugi. tn
spiritul acestei constatdri, tema pe care o tratdm in aceastd
lucrare este actual5 din mai multe puncte de veder€, p€
care Ie rezumdm dupd cum urmeazd
1.. Din punct de oedere pastoral, raportul dintre teologie gi
spiritualitate este, de fapt, acela dintre inlelegerea me-
sajului mAntuirii gi trdirea lui concretd. Teologia are mai
tntAi de toate o dimensiune bisericeascd. Ea se face in Bise-
rictr, pentru Bisericd gi potrivit cu vocafia fundamentald a
Bisericii: mAntuirea lumii prin iubirea divino-umand.
ln epoca in care trdim, aproape toate Bisericile cregtine
sunt confruntate cu doud mari exigenfe ale timpului, exi-
genle implicate, de tapt, in credinfa cregtind insdgi, gi
anume: angajamentul Bisericii in lume sau diaconia ei in re-
zolvarea problemelor care privesc pe omul-frate, in ra-
portul sdu cu semenii, cu societatea gi cu creafia (cu natura),
pe de o parte, gi implinirea nevoilor de ordin spiritual, de
relafie, de comuniune cu Dumnezert, de sens al vietii, de
rdspuns la constatarea cd ,,nlt numai cu phine aa trdi omul, ci
cu tot cuafrntul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4, 4),
pe de altH parte.
CAnd echilibrul dintre aceste doud dimensiuni funda-
mentale ale vielii creqtine este nesocotit sau nerealizat, are
loc criza care poate lua forme diferite gi foarte complexe, cu
repercusiuni nu numai asupra viefii interne a Bisericii, ci,
uneori, gi in afara ei. De fapt, porunca iubirii fali de Dum-
nezeu gi fafd de aproapele - fundamentald pentru cregti-
nism - nu este o alternativd intre multe altele, ci ea este
plenitudinea adevdrului care duce [a des6vArgirea vie]ii
umane.
PRELIMINARII 15
ln occidentul cregtin, unde echilibrul dintre teologie gi
spiritualitate a sldbit considerabil de la scolastica medii-
vald incoace, angajamentul ln lume se face adesea prin
opozifie fald de dimensiunea misticd (spirituatd) a credinlei
sau printr-o neglijare considerabild a acesteia, incat uneori
spiritualitatea se epuizeazdinactivism. ca reacfie, se nagte,
evident, o spirituilitate care se ocupd numai he ,,Tatdl'cei
ceresc" gi uitd pe omul-frate. Aga se face cd, intr-o epocd ln
care s-au dezvoltat,,teologiile genitivului" (teologia mun-
cii,_a speranlei, a revoluliei, teologia politicd etc.), iar unii
teologi protestanli au vorbit de,,moartea lui Dumneze1J,,, o
gam5 diversd de migcdri spirituale a apdrut tn sanur Biee-
ricilor tradifionale, gi o mulpime de secte, la periferia lor.
Nemullumifi de o teologie care a devenit un fenomen
cultural fdrd fidd,cini in spiritualitate gi fdrd rodire pentru
experienfa religioasd imediatd, mulli credinciogi au pornit
ln cdutarea ,,unui supliment de suflet", adesea cu preful
unor imprumuturi din religiile necregtine asiatice lfiinace
acestea contrasteazl cu rafionalismul gi juridismul unor as-
pecle ale teologiei sau ale p'racticilor Bisericilor occidentale).
Degi ortodoxia nu cunoagte in sanul ei crizaprin care
trece lumea cregtind occidentald, totugi problema tiaducerii
fn via!5 a teologiei academice, repercusiunea pe care
aceastd teologie o are in planul vielii spiritual-pasiorale a
Bisericii constituie o realitate gi o sarcind ce nu pot fi mini-
malizate, mai ales cd astdziortodoxia nu se mai confundd,
geografic, cu Rdsdritul. ortodoxia este prezentd pe toate
continentele. Iar Rds5ritul ortodox de odinioard este asttrzi
foarte divers din punct de vedere cultural, social, etnic etc.
cu aspectele sale pozitive gi negative, civilizafia contem-
porand rdmane totugi aria ln care Biserica este chemat{ sd
mdrturiseascH Evanghelia, s[,,intrupeze" mesajul ei gi s{
slujeascd pentru mAntuirea gi sfinlirei lumii
Trebuie rernarcat faptul cl fenomenul de securarizare -
ln care omul tEi conatrulegte o lume gi o eticd a sa, fdrfl sil
mai facd apel sau referlnftr la credinla religioasd - este ln
16 TEoloqtE $l SPIR,TUALITATE
mod paradoxal lnsolit uneori de o c5utare sau de o sete
spiritual[ care ia forme diverse. Adesea, Bisericile sunt
confruntate cu migcdri spirituale pentru care Biserica, ca
institulie, gi teologia ei, ca orientare de ansamblu, nu mai
conteaz5 sau conteazd pulin de tot. O spiritualitate ritua-
listd dusd Ia extrem nagte un individualism psihotogic, tn
care credinciosul incearcd sd tr5iascd sentimentul cd par-
ticipd plenar gi personal la actul credinlei.
De asemenea, o teologie care nu se intereseazd, suficient
de a traduce mesajul credinlei in limbajul omului contem-
poran gi pe mdsura nevoilor sale spirituale devine aproape
inasimilabild. Astfel se ivegte pericolul de a rdmAne, pe
plan pastoral, la nivelul stereotipului ori de a deschide ca-
lea unei spiritualitdli adogmatice qi ateologice. Acest feno-
men de desbisericire poate sfdrgi intr-un sectarism sau ftrtr-o
apatie spirituald. Of, din punct de vedere ortodox, nu existd
mai multe spirituahtAti paralele, ci fiecare cregtin trdiegte
spiritualitatea eclesiald a tuturor, spiritualitatea ca expresie
vie a comuniunii eclesiale gi a dogmelor de credintd. Iar
spiritualitatea fdrd conlinut dogmatic-teologic devine ade-
sea un element alienant in viata Bisericii, la fel cum o teolo-
gie despdrlitd de spiritualitate r5m6ne un discurs inchis gi
intraductibil in viafd,, sau asimilabil doar pe plan intelec-
tual, o cunoagtere ideald, fdrd comuniune reald, impdrtdgitd.
2. Din punct de aedere diaconal-mdrturisitor, pro6le-a .u-
portului dintre teologie gi spiritualitate pdstreazd,o actuali-
tate continud. Prin diaconal inlelegem slujire. Prin m5rtu-
risitor infelegem deodatd: mlrturie privind credinla gi ,,spe-
ranla pe care o purtdm in noi" (cf. I Petru 3, 15), mirturia vieFi
cregtine in lume (mdrturie care face transparent adevdrul
credinfei ln,,tntruparea" sa concretd, istoricH; cf. Matei 5, 16)
gi activitatea misionari a Bisericii, de cregtere numericd qi
spirituald a Trupului tainic al lui Hristos, de fecundare gi
sfinlire a contextului socio-cultural etnic Ai geografic ln care
este prezentd Biserica. Teologia gi spiritualitatea Bisericii,
mai ales in dimensiunea lor misionarH, au sarcina de a
PRELIMINARII 17
asuma realitatea istoricil concretH pentru a o sluji cu ade-
vdrat gi a o sfinli. CAnd slujegte poporul tn care ea exist{,
Biserica nu poate rHmAne la periferia lui. Teologia 9i spi-
ritualitatea ei au, in mod inevitabil, gi o dimensiune cul-
tural[ gi etic[ iar viala spirituald a Bisericii are un impact
social, rnai ales cd st5 in spiritul Ortodoxiei de a-gi tmpleti
destinul cu acela al poporului pe care tl slujegte pe drumul
mAntuirii. in acest sens, este evident cI elaborarea teologicil
este condilionatd gi de factorul cultural specific, de con-
textul dat in care trebuie sd exprime adevdrul universal sau
sobornicesc al credinfei. Spiritualitatea vie a unei Bisericl
locale poate influenfa teologia ei, gi invers: teologia unei
Biserici locale poate da contur propriu sau un chip specific
viefii pastorale, misionare gi spirituale a Bisericii respective,
aceasta rdmAndnd totugi in comuniunea Bisericii Universale
Ortodoxe. Pe de altd parte, atunci cAnd contextul socio-
cultural in care s-au format teologia gi spiritualitatea orto-
doxd tradifionald se schimbd - cum este, de pi1d5, cazilOrto-
doxiei in Occident -, problema raportului dintre teologie gi
spiritualitate se pune din nou, gi anume trebuie sd se evite
deodatd izolatea fald de contextul respectiv gi dizolvarea
identitdlii ortodoxe intr-un context nou.
3. Din punct de uedere al dialogului ecumenic, aclualitatea
temei este cu atAt mai mare, cu cdt se constatd cd atAt pentru
apropierea intre Biserici, cAt gi pentru o concentrare a lor
rpr. ,, rdspuns comun fald de problemele omului de
astdzi, este important nu numai factorul teologic-dogmatic
in sine, ci gi cel spiritual-pastoral. De altfel, cunoagterea mai
profundd a spiritualitdfii altor Biserici este tot atAt de in-
semnatfi ca gi cunoagterea diferenfelor sau asemlnlrilor de
ordin dogmatic, deoarece ea poate contribui la tnlelegerea re-
laliei dintre teologie gi spiritualitate tn alte Biserici. Mai mult,
Ia nivelul vielii pastorale, pentru credinciogii care nu au stu-
diat teologia, spiritualitatea trilitil tn complexitatea manifes'
tHrilor ei concrete (pletatea poporului) are, deseori, ponderea
18 TEOLOqEfl SPRIruALIATE
.x,G,
cea mai mare/ ea fiind realitatea imediatd a experienfei lor.
Cultul unei Biserici este icoana imediatd a identitdfii sale.
tn dialogul ecumenic prezent, aportul Ortodoxiei in pri-
vinla infelegerii legdturii dintre teologie gi spiritualitate
poate fi considerabil. Astdzi, tot mai mul;i teologi cregtini
neortodocgi din Occident recunosc cd teologia ortodoxd a
reugit cel mai bine sd evite atdt excesul de ralionalism in
teologie, cAt gi pietatea de tip individualist, adogmaticd gi
non-eclesiald, care continud sH rdmdnd o chestiune spinoas5
in Apusul cregtin. in anul L948, teologul .o*uro-catolic
Hans Urs von Balthazar, intr-un articol intitulat ,,Teologie gi
sfinfenie"2, deplAnge faptul cd, incepAnd cu Scolastica deca-
dentd (sec. XIV-XV), intre dogmaticd gi misticd s-a produs -
in Occident - o rupturd, necunoscutd in epoca patristicd. Ea
a rdmas nedeplin refdcutd pAnd in timpurile noastre3. Doi
ani mai tdrziu, un alt teolog romano-catolic, bun cunoscdtor
al spiritualitdrii cregtine din perioada medievald gi mo-
dernd, Dom Fr. Vandenbroucke vorbea de-a dreptul despre
,,Diaorful dintre teologie gi misticil'a.
Teologi romano-catolici renumiti, precum Hans Urs von
Balthazars ori K. Rahner6, insistd in mod deosebit asupra ne-
cesitdlii unei unitdli mai strdnse lntre teologie gi experienla
duhovniceascd, iar noliunea de misticf, incepe sd-gi reca-
pete valoarea ei cregtind - genuind gi patristicd - pe care o
teologie de tip ,,cartezian" a confundat-o uneori cu misti-
cismul patologic sau sectar.
2Th4ologie et saintetd, in,,Dieu vivant",12, 1948, p. L5-31; Theologie und
Heiligkeit, in ,,Wort und Wahrheit" ,3,1948; reluat in vblumul ,,Verburi Caro.
Skizzen zur Theologie L", Einsiedeln,1960, p.195-225.
3 Cf. R. Guardin-i, Die Existenz des ChristZn, ed. a III-a Mtinchen, 1976,p.3.
a Le diaorce entre la thdologie et la mystique, in
,,Nouvelle Revue
Th6ologique",
iolosique", 72, 1950, p. 372-89.
s Cf. H. IJrs
Urs von Balthazar,
Balt\azar, Einfaltunsen
' Einfaltungyl Auf
Aryf.Wgen
Wesen christlicher
christkcher Einiqunq.
Eiltigung,
Vlryn".t 1969_(mai ales capitblul
Spiritualitiit", p. 15-42).
)Die Eintrelt von Theolo6e'un'd
6
Cf. K Rahner, Theologle aus FrJahrung des Geistes, Schriten zur Theologie 12,
,Benziger
\furlag, Zirich, Einsiedefn-K 6IrI.,, 1975, p. 428-438.
rnffi 19
Mai mult, se pledeazH chiar pcntru crearea unei disci-
pline teologice noi - Teologia spiritualitdlii - 9i se infiinleaz{
,,Institute de spiritualitate"T, se organi zeazd.seminarii de
teologie gi spiritualitate, iar ,,Dictioruraire de spiritu alit6,, , a
c[rui publicare a inceput in 1932la Paris, i devenit un
instrument de lucru important in mai toate facultdlile,de
teologie cregtind.
in protestantism, mistica a rdrnqs multd vreme pentru
teologie un subiect tabu (9i acest fapt lgi are - cum vom
vedea mai tdrziu - explicaliile lrr), iur notiunea de spi-
ritualitate a fost pulin atrdgdtoare. in'r.967, ieologul refbr-
mat Roger Mehl scria: ,,RespingAnd deodatd teologia na-
turald gi misticd, teologia protestantd se vrea o teotgie a
CuvAntului"s.
Totugi, astdzi, unii teologi protestanli incep s[ recon-
sidere raportul dintre teologie gi spiritualitate, iar mulli
tineri se intereseazd. de spiritualitatea patristicd, medievalH
sau ortodoxd contemporanS, fiind in-cdutarea unei spiri-
tualitdli mai logate gi mai p1ofu1de, Astfel, teologul pro-
testant G. Ebeling constatd ,,deficitul de exper ienyd, inieo-
logiee, iar teologul G. Siegwalt, protestani gi el, abordAnd
aceeagi temd, aratd. c5, pentru Sfinlii Pdrinli gi chiar pentru
Reformatori, spiritualitatea era parte integrantd a ictului
teologiclo.
in ortodoxie, care n-a cunoscut in teren propriu nici
Scolastica, nici Reforma gi nici Contra-Reforma, echilibrul
7 Anton Rotzetter (Hrgs.) ,,Geist,wird Leib", inTheologische und anthro-
pologische voraussetzungen des getstttchen Lebens, Benzigei verlag, iiii"i,
:ffi $:*"[:'*1?,1"?'3i;ffiffi ?#'iilHixff i'[x,,;:f ,,""#fl iJ':,';
Mtinster).
8
Rog6r Mehl, La thdologie protestante.-P.U.F., Paris, 1967. o.15.
,,#I*:fl ,Tg{?li.ffi r:{iii,iffi,i;:,tt1;l;yii\i;,;y:il"Fk2y
merltaltheologie, Soteriologie und Ekklesiolo#e, Tiibinren ,|iiS. i.'i-!b.-'
r0 G. Sies$,alt, ,,Exo6rience et l(6v6lation;,!9ri*qges
4q m6thologie th6o_
f ogiq""'ii""Riie'd'hlstoireetdephilosophiereligieu:is)id,"oie,"[.Tii'_l+2.
 "-
!0 TEOLOq|E tt SPIR|TL/AL'TATE
dintre teologie gi spiritualitate, dintre dogmatictr pi misticd,
ljost menfinut pfln{ astd,zi,, urmand in iceasta linia sfin-
filor Pdrinli. Chiar dacd uneori, sub impulsul influentelor
occidentale, unii teologi au acordat o ii-rsuficientd atentie
spiritualitdfii in elaborarea discursului teologic, aceasau
a afectat prea mult principiul ortodox referilor ""
ra raportur
dintre teologie gi spiritualitate.
7n'l'944, teologul ortodox vradimir Lossky, in cartea
sa
intitulatd semnificativ: Essai sur la th\otogie mystique de
l'Eglise d' orient, devenitd astdzio lucrare"clasicd despre
ortodoxie, scria: ,,Tradigiardsdriteand n-a fdcut niciodatd o
distinclie netd intre misticd gi teorogie, intre trdirea per-
sonald a tainelor dumnezeiegti gi dogha afirmatd de
Bise-
ricr. (...) Departe de a se opune, teologia gi mistica se sustin
gi_se completeazd reciproc. una este imposibild
fdrd cea-
laltd: dacd trdirea mistic5 este o punere in valoare personald
a conlinutului credinfei comune, teologia este
o expresie,
spre folosinfa tuturor, a ceea ce poate Ii experimentat
de
fiecare. In afara adevdrurui pdstrat de Bisericd in
totalitatea
ei,.experienla personald ar fi lipsitd de orice certitudine,
de
orice obiectivitate: ar fi un amestec de adevhr gi minciund,
de realitate gi iluzie, adic5,,misticism" in sensuipeiorativ
al
cuvAntului. Pe de altd parte, invdfdtura Bisericiirrr *
avea
nici o inraurire asupra sufleteloq, dacd nu ar exprima oare-
cum o trdire lduntricd a adevdrului dat, intr-o mdsurd
dife_
ritd, fiecdruia dintre credinciogi. Agadar, nu existd misticd
cregtind fHrH teolo gie, dar, mai ales, nu existd teologie
fdrd
misticd"11.
Cuvintele lui v. Lossky, citate mai sus, exprimd de fapt
specificul ortodoxiei in problema raportului dintre teologie
gi spiritualitate. Dar ele au o pondere deosebit5
nu numai
11
vladimir Losskv. Essai sur la thlorogie mystique de IEgrise
III-E Aubier, Paris, 1fr7, p. Ai.
MELIMINARII
21
pentru cd autorul lor a fost un profund cunoscHtor al tra-
difiei rf,sdritene gi intim atagat ei, ci gi pentru ctr el cunogtea
foarte bine pi tradilia apuseand, in special cea medieval{ gi
conternporan5.
Fdrd indoiald, una din cauzele crizei spirituale din occi-
dentul cregtin contemporan a fost gi pierderea echilibrului
dintre teologie gi spiritualitate. Nu este de mirare cd astdzi
aga-numitele migcari harismatice gi altele de felul lor cu_
nosc cea mai mare rdspandire gi intensitate acolo unde
s-a
accentuat prea pufin faptul cd teologia nu este numai teo-
logie a Cuvantului, ci gi a Duhului. ln reatitate, aceste mig-
c[ri sunt o incercare de regdsire a unei dimensiuni neglijaie
sau prea pulin evidentiate.
Considerdm cd, tot aga cum unele fenomene de spiritua-
litate ,,sectard", a cdror obArgie este, in genere, occidentald,
pot afecta ln mod negativ nu numai viaga pastorald a Bise-
ricilor tradilionale apusene, ci, uneori, .hiu, gi pe a celor
ortodoxe, tot aga un dialog ecumenic, deopotrivd leologic
ai
spiritual, al ortodoxiei cu occidentul cregtin poate i;rta
acestuia din urmd sd redescopere importanla legrturii
dintre teologie gi spiritualitate.
Dialogul este cu atat mai util cu cat, adesea, multe din
problemele gi sarcinile ce revin cregtinilor pentru slujirea
Evangheliei ln lume sunt identice sau asemxndtoare . Dar,
pentru a purta un dialog fructuos atat pe planul teologiei,
cat gi pe cel al spiritualitdlii, intensificarea unei cunoagteri
reciproce este tot mai necesard. o infelegere profundd a
cauzelor care au dus Ia diferentiere sau dlstinclii pdnd la
opozilie gi separafie- trebuie sa dlpx9ear.r."",iri"u simpra
constatare a deosebirilor gi imputarea reciprocl, ce s-au
dovedit
deja insuficiente tn realizarea unui ecumenism matur gi res-
d,orient, ponsabil. Este necesar s{ sim}im cd, adesea, boala sau rdnile
Ed,. a
celuilalt devin gi durcrea noastril.
 luF'
92 TEOLOqE Sr5HHruALIATE
B. Delimitarea temei alese
Tratatd din punct de vedere interconfesional, cu referire
la trecut, fdrd de care nu poate fi infeles in mod deplin
prezentul, insH cu insistenf5 asupra situaliei actuale, tema
Teologie gi Spiritualitate cregtind este foarte vastd. Intenlia
noastrd nu a fost de a scrie o lucrare exhaustivd, ci de a
sublinia necesitatea unitdtii organice dintre teologie gi
spiritualitate.
ln realitate, mai toate tezele de doctorat prezentate fntr-o
facultate de teologie ortodoxd au subiecte lntinse. Iar
aceasta se explic6, lntre altele, gi prin aceea cX inclinalia
spre sintezd derivd in primul rAnd din conceplia pe care o
avem noi ortodocgii despre teologie. $i anume, ea conteazd
mai pulin ca gtiinfd in sine, ca sumd de cunogtinle pentru
universitate, gi mai mult ca orientare pentru viala Bisericii
astdzi. Aceasta nu inseamnd, firegte, cd nu apreciem gi Iu-
crdrile analitice ce trateazd subiecte foarte restrAnse, aga cum
e practica universitard occidental5. lnsd chiar gi in Occident
se simte adesea nevoia unei aborddri sintetice a unor teme
mai ample.
E gtiut cd metoda de lucru depinde de mai mulgi factori,
dar indeosebi de subiectul gi de scopul urmdrit. De aceea,
In lucrarea de fald, referinfele biblice gi patristice se lm-
pletesc cu reflecfia de ordin dogmatic; expresiile filocalice gi
liturgice nu exclud trimiteri la lucrdri filosofice sau [a
gtiinlele umane, cAnd acestea se referd Laviala spiritual5.
Degi pregdtittr pentru a fi susfinutd in cadrul Secfiei de
teologie sistematicd, teza de fafd cuprinde gi expunerea
cronologic-istoric5 a diferitelor aspecte ale teologiei gi spi-
ritualitIlii. Aceasta pentru c{ multe forme de exprimare ale
I'RELIMINARII 23
teologiei gi spiritualitHlii sunt, ln parte, condilionate de
contextul istoric Ai cultural.
O abordare interdisciplinard ln teologie este nu numai
legitim[, ci - aga cum se constatd astdzi - ea devine din ce
tn ce mai necesard. O astfel de cercetare oferd posibilitatea
unei nuanf[ri mai bogate a temei 9i pregdtegte totodat[
bazaunui diatog mai consistent. intrucAt teologia acade-
mic[ trebuie tradusd ln pastorald 9i misiune sociald pentru
a fi utila unui public foarte divers, ea are nevoie de o abor-
dare interdisciplinarX.
C. Precizare
Lucrarea de fald reprezinta forma restructuratd 9i mai
concentratd, atezei de doctorat suslinute in data de19 iunie
1g7g la universitatea de $tiinle umane din strasbourg-
Franla (Facultatea de Teologie Protestantd), sub titlul:
Rdftection et ztie chrdtiennes auiourd'hui. Essai sur le rapport
entre la th^ologie et la spiritualit, (vil + 424 pagini). Modifi-
clrile survenite in versiunea romAneascd nu sunt schimbdri
de fond gi cu atAt mai pufin de ordin teologic. Unele ca-
pitole au fost repozilionate, linand seama de interesul prio-
ritar al uneia sau alteia dintre Facultdlile de teologie pentru
care a fost pregdtitdteza de doctorat, facultdfi cu orientare
gi tradifie confesionald diferite: protestantd - strasbourg gi
ortodoxd - Bucuregti. intre timp, am mai consultat gi alte
lucrdri de specialitate, mai ales de limbd germand, la Facul-
tatea de Teologie Romano-Catolicd din Freiburg im Breis-
gau, care ne-au permis o nuanlare a diverselor aspecte, o
completare gi o aprofundare a 1or, precum 9i o trecere pe
plan secundar a altora. De altfel, datd fiind vastitatea temei
gi bibliografia nouH care aPare continuu, precum 9i expe-
rienla care se acumuleazil prin studiu 9i observarea rea-
 9.4
"rroloqtE
$l sPtRt'ruALlt-ATE

htdlii vll, o tezd, ,,la zi,, ar insemna, realmente, o perma-

nentH redactare!
sincere, calde gi fiegti mulfumiri aduc pe aceastd cale ie-
rarhilor mei bisericegti, profesorilor de tetlogie din Roma-
nia gr
nla din str5ineSl:
9i drn strdindtate (strasbourg gi Freiburg im Breisgau),
duhovnicilor mei din anii studengiei, ca gi t"rtrro, celor CAPITOLUT I
ce
au contribuit la formarea mea intelectuald gi duhov-
niceascd, fie prin faptul cd mi-au creat condiflile
de a studia EXPLICAREA NOTIUNILOR DE TEOLOGIE
in fard gi peste hotare, fie prin pilda credintli gi a trdirii
lor 9I SPIRITUALITAIE
cregtinegti, ajutdndu-mi sd preluiesc constant subiectul
tezei
prezente gi sd-l prezint ca pe o modestd mdrturie
de aleasd A. Teologia Ei sensurile ei1
recunogtinfd gi de fiascd iubire fa|d de Biserica ortodoxd
RomAnd, al cdrui fiu duhovnicesc sunt. Etimologic, teologia (@eo- ),oyicr) inseamnd cuvAnt
despre Dumnezeu. Dar, cum vom vedea, nu orice cuvAnt
despre Dumnezeu este teologie in inleles cregtin.

L.in antichitatea politeistd, aufost nrnnifi ,,teologi" poefi

ca Orfeu, Homer giHesiod, care au compus teogonii, sau
prozatori care au formulat speculalii cu prhtire la originea
tumii
La Platon, termenul @eol.oyicr apare o singurd datd (Re-
publica,Il37g a) gi el nu desemneazd. inv5fdtura sa proprie,
filosoficd despre Dumnezeu, ci mitologia in valoarea ei
educativd (pe plan filosofic, el a respins miturile relative la
zei, insd in practica civild le-a acceptat). ,,Spusele despre zei
1 Pentru noliunea de teologie gi dezvoltarea sa istoricd, mai ales in
Occident, vezi M. Y. Congal, art. ,,Th6olo*e", in Dictionnaire de th1ologic
catholique, tom. 15, Paris 1946, col.341.-502i Idem, La Foi et Ia Thiologie, Paris,
1962; F. Kattenbusche, ,,Die Entstehung einer christlichen Theologie. Zur
Geschichte der Ausdriicke; @eol,oyicr,, @eol,oyeiv, @eo),o6yov" ,inZeitschrift fur
'lheologie und Krche, N.F., 11, 1930, p. 1.6L-205; G. Ebeling pi al]ii, art,
,,Th6o1ogie" , in Die Religion in Geschichte und Gegenwart, Band VI, Tiibingen,
1962, col.754-838; Karl Rahner, art. ,,Theologie, Theologiegeschichte, Theo-
logische Erkenntnis und Methodenlehre", in Sacramentum Mundi, Band IV
Herder (Freiburg-Basel-Wie.n), 1969, col, 860-892; ].B. Metz, art. ,,Theologie",
inLexikonfirTheologie und Kire'ltr, Bnncl X, 2. Anflage, Freiburg im Br., 1965, p.
62-71; G. F. van Ackcrcn pi allii, rtt't. ,,'l'hcoloBy",ln Neut Catholic Enal-
clopedia, Washjttgtott, 'l 967, vttl, 14, p, 3t)-6tl; 1'1. Frics, art. ,,'fhcologic", itt
 26 TEOLOqIE 5t SPIRITUALITATE EXPLICAREA NOTIUNILOR DE TEOLOqIE $I SHRIruALIATE 97

(theologia) sunt educative deoarece - ziceael - zeii nu sunt lrtfel, Aristotel deschide drumul unei teologii ontologice.
autori ai rAului gi sunt neschimbdtori, adicd nemincinogi". Dumnezeu (al filosofilor) devine sfArgitul 9i finta,,filosofiei
Aristotel opune pe,,teologii" (poeli) ca Hesiod gi Ho- pflme", care are ca subiect fiinla ca atare td 6v fi 6v (ceea ce
mer - care ofereau o expunere miticd asupra tumii - ,,filo- fxlBt6) (das Sein in seinem Sein),9i din afirmaliile despre ea
sofilor" sau ,,fiziologilor" (ca Thales ori Anaximandru) ilupra raporturilor gi cauzelor sale primordiale (Metafizica
care motivau fenomenele prin elemente lizice, prin ele VI) face dovada cd existd un principiu suprem, de care de-
tnsele (Metafizica A983b; B 1000a). Aldturi de acesf inleles, ptnd cerul gi pdmAntul3. in aceaste reflecfie aristoteliand se
se afld Ia Aristotel incd unul, cu totul diferit. Anume, el
Vcde strddania, tn confruntare cu religia miticd, de a gAndi
vorbegte (In MetafizicaE 1.026 a;K1,064 bc) de @eol.oyrril
Vorbirea despre Dumnezeu ca posibilitate filosoficd. Totugi,
gtl,ooo0icr (filosofie teolo gicd), respectiv de Eqnrot(pn
ln restul operei sale, Aristotel folosegte cuvantul teologie gi
(cunoagtere teologicd), infetegAnd prin aceasta observarea
dnonimele ei, atunci cAnd se referd la mitologie sau la vor-
celor ce existd ln fiinfa lor proprie. $i aceasta constituie
blrea despre zei.
tema ,primei filosofii", dupd expresia lui Aristotel.
In afard de poelii -,,teologi" carecugetau despre zei, au
Ca parte integrantd a ,,filosofiei teoretice", ,,filosofia teo-
logicd" std aldturi de matematicd gifizicd,, fiind insd treapta ilai fost numili in antichitate ,,teologi" gi cei care se ocupau
cea mai inaltd; Aristotel o identificd cu metafizica.procedand de cultul zeilor sau care erau considerafi crainici ai zeiloL
precum cei din Delphi (Plutarh, De def. or.,4l7 F), iar mai
tArziu, funcfionarii cultului imperial ori ai altor culte po-
liteiste3.
rlag, 2. Aull
Dtogxe, jl/]atnz, ly65; Martln Grabmann, Die Geschichte dtr
und Theologie, La stoici, teologia este o parte a filosofiei. Zenon tmpdrfea
^w.IwLL)LrwIL
Visschers,
Freiburgi. Br.,
L
ttKULvE,cr -crEruurt, LaJo;; Darmstadt,
Dr., 1933 L/armstaqf/ L>/+; DeUmef/ Lodewiik
I. Beumel,
197 4; t. Loctewlll( filosofia in: logic5, eticd gifizicd,.Iar Cleantes/ succesorul sdu,
,-Diq theglo.psche-Method d' ,inHandbu_dr der Dofryengeschirhte,Barrdl,
*at*l 6,
Faszikel
e il*d;' e;fiE -'i#i
a Herder (Freiburg - Basel - I4[er), 1972; I.:'#,;d"ii,;f,,i;rt;
ivffi ): TqdT Beumd Theiropie als Gt a ub m-
ab Glaubm- subdivizand fiecare din acestea in doud, fdcea distincfie furtre
qterstlinfnis,-Frankfurt..1953; Gottlirb Stihngen, ,,D]e- W.eilheit- iler Theologie
filosofia fizicd gi cea teologicd.
S"gb de1 Weg der Wissenschaft" , in Mttrs'ieium Salutis, Band I, Einsiedelfi -
ltillch_-_Ktiln,-1965, p. 905-980; Qeorg Ficht, Theologie - was isi das?, Mainz, C6tre finele secolului al Il-lea itrainte de Hristos, Panetius
!292; -Y._Pannenbery Wssenschaftsiheorie und ThZologie, Franhurt/ Main,
yrrn,19Sl; idern,
1977; M.D. Chenu, LiThiologie au XII, siicle, ed.III-a, pa"ris, din Rhodos distingea trei feluri de teologie, cum va face gi
La Th1ologie cotnme science au-XilP siDcle, PNis, Yrrn, 1957 .
Pentru felul cum este inteleasd teologia in orientul cregtin ortodox, vezi: discipolul siu, Varro (sec. Il.d.Hr.) (cf. Tertulian, Ad. nat.
K. Skouteris,
3kouteris, ,Teol.ogie".,
,Teol.ogie", ,,a ieologhisi" 9i ,]eolog" in gindirea'pdrinfilor grecitgxfr gi a lI, L,2; Augustin, De cia. DeiYI,5-10). Cele trei ,,teologji"
scrieilor
scrierilor
erilor bisericegti pfrnd
bisericesti pfrnd h Capadouent,
?ana la
iAnA Atenail97tftn
Atena,
Capadocieni, Atena,"1
Capadocieni, srecesre\:'Irleir
7972 (in greceqte); 6ts-
Idem, ,,Dis-
Dis-
tinclia
tinctia lntre
intre teologia
teolooia ia relioioisl
religioasd si gi crer 197L (extras din revista
cregtind", Atena, 1971- erau: miticd (a poelilor creatori de mituri despre ze7), na-
pg9S.,oy{a\ V, !gs!y, <v, Essai sur la thdologie mustiauc de
th6olosie mystique ltFolicp dtOripnt
de l,Eglise paris,
d,Orient, Periq turald (fizic1l sau filosofico-cosmologicd 9i civild sau politicd
19-!!; Pr. Prof. Dr. Dumitru stdniloa e, TZologia D'ogmaticd brtodoxd, Bucuregti,
1978,.vo1.I,
Ltrvt vvt. L, p.92-11,0;
v. 7.-LLv, rPau-l Evdokimou, L
dur -EvLlutslllluv/ L,1rthod\xie, NeuchAtel, 1965,
\JrLfluuuxlg, I\eucnalgl/ p. 4Z-
Lyo)rp,4/_ (intrucAt se referea la cultul public din cetdlile pdgAne antice
ldem, La-c_onnaissance de Dieu selon la kadition oientale, Lyon" 1967; f.likot
_5-61
Nissiotis, Prolegomene la cunoaqterea teologicd, Atena, 1965 6ri sreceste); Idem. eare avea gi un caracter politic)4.
rxtosofil
Filosofia relrgrct gi teologia
Filosofia religiei
.gt
teologra filosoficd, Atena:1965 (in grecegte); Idem,
Atenai1965
ftlosoficd, Atena,_1965 [dem, La th^ologie
iheobcii
en tant aue science et en
tant.que-science.et lant aue
en-tant doxologie, in ,Jr6nlkon", no. 3, 1960;J.
que doxolooip 2
G. Sohngen, ,,Theologie" ,In Staatslexikon (Ed. VI-a, Freiburg i. Br.), tom.
Veyendorff, Initiation d.la thdolbgie byzan"tine, paris,
Paris, Cerf, L975; ldem, Saiit
VII, col. 966; cf. H. Friee, a,rt, cit,, p.642.
Grdgoire .Palamas-et
Grego.tre
Grdgo.ire Palamas
-Palamas-et et la mvstique
my,stique orlhodixe,
orihodixe,
orthodoxe, Paris, Seuil, 1959;
Seuii, necii
H.G. Beck,
1959: H.G'. xiicie
Beck.'Kirche
Kirche 3G. Ebeling, art. cil,, col, 755,
und theologische Literatui imbyzantinischen Reich, Mtinchen, L9s9 (Ed. ri,1g7n. ri,D7n. aYves Coffir, Thtalogie, col. 342-343.
 t8 TEOLOqTE $t SPR|ruALIATE
,2, Ln cregtlnism
CuvAntul ,,teologie" nu se g5segte in SfAnta Scripturf,,
iar primii cregtini au manifestat o oarecare retinere in folo-
sirea acestui cuvAnt, deoarece in antichitate, aqa cum am
vd,zut mai sus, el se referea la zeli pdgAni, care n-aveau
nimic ilr comun cu Dumnezeul cregtinilor.
a) in Rdsdrrt
La Apologefi termenul teologie continud sh aibd sem-
nificalia de,,invdfdturd, despre ze7" (Atenagora 20, 1); a
yolbi despre zei (Atenagora 18, 2; 19 , 1,; 22, Z; Iustin, Dialogul
11,3, 2);,,a proclarrra ze1J" (Tatian 1,0, 2; Atenagora 1,9, l;
Iustiru Dialogul 56, 15).
La Clement Alexandrinul predomind sensul pdgAn al
cuvAntului teologie, dar se incearcd o anume deschidere
spre a-l accepta ca invdt5turd sau cunogtintd despre Logos,
autenticul Dlmnezeu. fngeleptii antichiiapi pdgane aspirau
spre ,,adevdrata teologie" (Pedagogul VI, 22, 1; Stromate V,
56, 3; 46 , 1.; I, 57 , 6: ,,teologia Logosului care este vegni cd', , in
opozilie expresd cu ,,mitologia lui Dionysos"). $i aceasta
pentru cd - spune el - inlelepfii respectivi s-au inspirat din
scrierileprofefilor Vechiului Testame nt (S tromate y, 24, L ; I,
176,2).In plus, Moise este denumit @eol.6yoq (Stromate I,
150,4), dar gi Orfeu (StromateY,78,4).
Origen merge mai departe gi cregtinea zd. acest cuvAnt,
ddndu-i inlelesul de ,,amdrturisi pe DumnezeLt" (de exem-
plu, pe Hristos ca @eol,oyofpevoq, in Ioan 2,1,: fi nep\
orotffpog 0eol,oyicr; in loan'1.,23,24; cf . Contra Cels.II, Z1-).
Aceastd cregtinare a fost posibilH, deoarece atdt SfAntul
Iustin Martirul, cAt gi Clement gi Origen nu aveau fafd, de
filosofia anticf, o atitudine radical negativd, ci vedeau tn
ea gi o oarecare cdutare a adevdrului pe care il va desco-
peri Logosul, adicd Iisus Hristos.
Acceptarea definitivH a cuvAntului teologie, in sensul de
adeadrata tnadfdturd despre Dumnezeu cel aiu gi ca biruinld
asupra religiozitdfii pilghne, se impune in secolele IV gi V. Aici
EXPLTCAREA NOTTUNILOR DE TEOLOq|E ,t sptRtruALtrATE 29
trebuie menfionat Eusebiu al cezareii, care intituleaz[ una
94 of.tgle sale llepl tfig drrl,rlotootrrfig 0eoloyt aq (Despre
*cslogia bisericeascd) (scrisd 1n337 ori 338). Eusebiu cunoagte
tnlelesul pdgAn al cuvAntului teologie, tnsd, in mod deli-
buat, dd acestui cuvAnt un sens propriu cregtin: ,,Eu ureAl,t,
til tncep - spune e\. - printr-un mod mai sublim gi mai tnalt
fuefrt tot ceea ce este dupd om, gi anume iconomia gi teologia cea
dupil Hristos" (Hist. eccles,I,1,,7; cf .II, prol.). AceaJta tn-
lCemnH: a vorbi despre Hristos ca Dumnezeu. Eusebiu al
Cezareii numegte pe SfAntul Ioan Evanghelistul,, Teologul,,,
tocmai pentru cd Evanghelia acestuia este eminamenteb tn-
vtr,eture despre Dumnezeu (De eccl. theologia,I, XX; il, XII).
In veacurile al IVJea gi al V-lea, @eol.oyioc qi @eol,oye0v
(teologie gi a teologhisi) sunt termeni specifici ortodoxiei tn
controversele triadologice gi hristologice. De notat cd la sfar-
gltul secolului al IV-lea are loc o distinclie tntre teologie (doc-
trina de_spre SfAnta Treime in sine) gi iconomie (invdldtur[
despre-lucrarea lui DumnezelJin lume, ad extra, mai ales
feryre intruparea Fiului). Aceastd distinclie (care se afld deja
la Eusebiu , Hist. ecc\.I,1,,71,; Dem. euan.Iil, prol.) va rdmAne
proprie intregii teologii bizantine. Teologie este numitd - de
unii autori - 9i Sfdnta Scripturd a Vechiului gi Noului Testa-
ment. Astfel Teodoret de Cir (Graec, ,ffrrt. curat.II, p.G. 83,
860 B) considerd Vechiul gi Noul Testament flcxl,gio, respec-
tiv roctvr\ @eol.oyicx (vechea gi noua teologie); intr-un -hip
qsemdndtor se exprimd gi Dionisie Areopagitul (De coel. hier.
lY, 2: Oeol.oytcx = Biblia)s.
Dar Dionisie sau Pseudo-Dionisie Areopagitul (numit
mai recent Dionisie Misticul) rdmane celebru lndeosebi
pentru rnetoda teologicd pe care o adoptd in ceea ce privegte
cunoagterea lui Dumnezeu. El introduce noliunea de teolo-
gia misticd gi dd, acest nume unei lucrdri (Ilepi puonrfig
Oeol"oyioq - Despre teologia misticd, P.G. 3, 997-1.064), care
este de o mare insemnHtate mai ales in Rdstrritul cregtin.
5G, Ebeling, ail, cit,, col, 757,
 TEOLOqTE $r SPRIruAUTATE
30
Dionisie face distinclie tntre o teologie catafaticd (afirmativ[,
pozitivil)/ care face uz de concepte gi noliuni elaborate de
gandirea uman6 pentru a exprima pe Dumnezeu 9i lu-
irHrile Sale tn lume, gi o teologie apofaticd (negativ5, tainicX),
care insistd asupra faptului cd toate noliunile 9i conceptele,
toate cuvintele prin care incercdm sE definim sau sd de-
scriem pe DumnezelJ, sunt insuficiente gi inadecvate, rea-
Iitatea divind fiind mai mult decdt orice afirmare 9i negare,
mai presus de toatd gAndirea gi exprimarea omeneascX6.
,,Lui Dumnezeu - zice Dionisie - trebuie sd-I recunoagtem
toate afirmafiile imprumutate de la lucruri, ca Unul ce e
cauzatuturor, gi sd-I negdm, propriu-zis, toate ca fiind mai
presus de orice, dar sd nu credem cd negafiile contrazic
afirmaliile, ci mai degrabd sd socotim cH e deasupra tuturor
negafiilor Cel care e mai presus de orice negare 9i afirmare"
(De mystica theologial,2; P.G. 3, 1000 B). Agadar, teologia
catafaticd nu poate fi redusd la o simpld cunoagtere intelec-
tuald obignuitd prin afirmarea lucrdrilor sau atributelor lui
Dumnezeu, gi nici teologia apofatic5-negativd nu trebuie
lnleleasd ca o simpld negare intelectuald. a ceea ce am afir-
mat prin teologia catafatic5, cdci atdt catafaticul cAt 9i apo-
faticul cer cunoagterea lui Dumnezeu prin experienfd, cu-
noagterea Lui prin lucrdrile Sale din crealie 9i prin comuniu-
nea personal5 de iubire intimd cu El. De altfel, s-a remarcat
in mod just cd Dionisie imbind catafaticul cu apofaticul, iar
armonia dintre ele gi implinirea lor implicd experienfa spi-
rituald, deci nu numai un Pur exercifiu intelectualT.
6Mai oe lars a se vedea V. Losskv ,,La th6ologie n6gative dans la doctrine de
Denvs I Areopieite" , in Reuue des sii.ences Philosfihiquel et Thdologiques 28 (1939\,
p. Z6+-2A; R. Iioques, ,,Notes sur la notion de Theblogin chez le Pseudo-Denys
t'Ar6opaeite", infteuue d'ascdtique et de mustique, 25-(1949), p. 200-212;ldem,
L'Llniieri dionisien,Paris,1954ildem,,,De-l'irhplication des m6thodes th6olo-
sioues chez le Ps.-Denvs",lnReuue d'ascitique et de mystique,30 (19t1), p.268-274;
l'ddm, ,,Svmbolisme ei theoloeie ndgative thez le Pieudo-Denys" , in Bulletin de
l'assoiatiion G, Bude 4, 1 (Maes 195n,7.97:112;1. Vanneste ,,La th6ologie mystique
du Ps,-Denvs I Ar6opaeiie",InstudiiPatistica,s flJ) Berlin, 1962,p'401,415.
7Cf. D.'stdnilode,Yetrlogia Dogmaticd Ortodbxd, vol. [, p. 1'30-L34, dar mai
ales p. 133.
EXPLTCAREA NOTtUNttOR DE TEOLOq|E gt SP|RITUALT^TE
31
In acest sens., teologia mistictr este tocmai teologia care
lnclude comuniunea cu Dumnezeu despre Care v6rbegte
teologul; ea implicd experienla spirituild, simlirea vie a
prezenlei personale gi lucritoare a lui Dumnezeu'in lume gi
ln viala noastrS. Ea este teologia cunoagterii prin comu-
niune. Altfel spus, teologia misticd nu este - cum s-a crezut
uneori - un compartiment al teologiei generale gi nici mdcar
o simpld metodd a acesteia, ci mii crirard stirea cea mai
profundd a experienfei spirituales, care fundamenteazd tn
modul cel mai autentic actul teologic, ca gtiinfd gi vorbire
despre Dumnezeu cel viu, prezent gi lucrdtor in sfinfi.
De aceea, la unii p5rinli duhovnicegti gi mari ascefi, cu-
vAntul ,,teologie" rr.ai semnificX gi treapta cea mai inalte a
trdirii duhovnicegti. Astfel, la Evagrie Ponticul (f399) 9i ta
Sf. Maxim Mdrturisitorul (t652), ieologia (0eol.oyio) este
treapta a treia gi cea mai de sus a urcugului spiritual. prima
treaptd presupune implinirea poruncilor dumnezeiegti gi
vieluirea in virtute, treaptd care se cheamd npcrrtrt'lgi duce
la nepdtimTe (grucx0eicx). Treapta a doua este contemplarea
sensurilor duhovnicegti din lucrurile create (quorr{ Oecopiq).
Treapta a treia,Oeol,oyio, este contemplarea Sfintei Treimi
Insegi prin cea mai intim5 comuniune de iubire cu Eae.
Aceastd comuniune de iubire este mai intai de toate rugd-
ciunea. ln acest sens, Evagrie Ponticul formuleazd sentirila:
,,Dacd. egti teolog, rcagd,-te cu adevdraU gi dacd te rogi cu
adevdrat, egti teolog" (De oratione,P.G.79,1L80 B1to.
8
R. R_oques, un bun cunoscdtor al teologiei lui Dionisie, a scris referitor la
contemplafie (@earpia): ,,El (Dionisie) exclude o contemplafie pur sensibild; el
exclude, de asemenea, o contemplatie inteligibild, care si-ar'puiea transmite sub
form.a .unei tnadfdturi (6r8crrr66), cdre bxclude [i obiectele simgurilor si it" i"tLli:
genfei. Dar re]ine^o Oeo (contemplafie) de tip unitia, negrdiid gi transdiscursiud
(max presus de cuaant). @ta nu pare sd fe aici distinctd de iubire gi extaz, in care ea
'a
Bfsegte cea .mai.,.inaltd dssdvargire sa"; in Dictionnaire de spiriiualit| (art.
,,Contemplation"), tom. II, deuxidme partie, col. 1787 (sublinierea apariine
autorului).
-
M. villet, ,,Aux sources de la spiritualit6 de saint Maxime. Les oeuvres
-ecf. le P_ontique",\atu.9
i-Erug" !'ayltiquiet demystique11.,1gg},pi,.iU-tOS,Z4i,;.,
2!!,_O1art. ,,Contemplatlon" tn Dictiinnaire deipiituatitd, tomeII,2c..partie, col.
1779,5.
r0Cf.9i Filomlia romdneaeed, vol, I, $lblu, 1947,p.91.
 EXPLICAREA NOTIUNILo
3l TEOLOq rE t r sPrRrrr/ALITATE

r care trebuie s[ serveasc[ unui scop.

:"t: -":^t:.ii:P*-
La Diadoh a[ Foticeii (sec. V), teologia este un dar (ha-
de orice cunoastere' Acest
scop,rlllii t-tl: SlLTl,t"i
rismd) de a vesti Evanghelia gi Impdr5lia lui Dumnezeu ze,rea, acLl o'roorq al Pdrinlilor
(Cent. gnost.661tt. Darul teologiei se face roditor prin aceea ff"H",};ffir""u
cH el ne ajutd sH sporim din ce ln ce mai mult iubirea f$U"; urmeaz,linia Sfin-
noastr5 fald de bundtatea lui Dumnezeu. Diadoh spune: ast,zi,teologii ortodocai care
cdieologia conline viafa duhovniceascd
,,Toate darurile (harismele) Dumnezeului nostru sunt Slor Pdrin;i relevi conlinutului
foarte bune gi ddtdtoare de toatd bundtatea. Dar nici unul hpreune cu studiul9i are "u "op'"xpliciiarea fiecare
nu ne aprinde gi nu ne migcd inima aga de mult spre iubirea ilIi*;"i;;*" in iiecare epoca' tpt" u conduce cu
bundtdlii Lui, cum o face harisma cuvAntdrii de Dumnezeu
;;;;;F a".tuii"cioei la mantuiie' la comuniunea
(teologia\" (Cent. gnost. 67; Filocalia rom.I, p.363\- El mai
adaug[ 9i faptul cd teologhisirea trebuie lnso]itd de rugd- --T;;;i1dd,
Dumnezeu.
teologll-lou" Karmiris zice "Fdrx
suflarea
ciune, psalmodie, citirea Scripturilor gi studiul scrierilor gi conlucrarea Duhulu'i Sfant
nu pgate exista T:l"gi" orto-
teologice: ,,tA1cuirile bdrbafilor lnvdfali, a cdror credinfd se ortodocai contemporaru
doxl autenticd. o. u.""u teologii sfinlenia
gi
cunoagte din cuvinte" (Cent. gnost., 68; Filocalia rom.,I, p. lor' vase
364). Pentru Diadoh, refleclia teologicd gi exprimarea cre- trebuie ,e a"rri'ial pti" tt"ainli+i pnevmatofori Yi:l1i (plini de
adevdrayi
dinlei trdite este adesea asociat[ cu doxologia. Cu alte cu- vrednice ale sfanLiui Duh,
.f. F;;;" Z,i1'-"u'"-i t'a i'mina gi-i va calduzi Ia
vinte, teologia se nagte intr-o ambianld liturgicH12. Duh SfAnU
la'
De subliniat cH nota esenliald a felului in care Rdsdritul contemPlarea teolo grcd" ei
"'
Incercdnd sa dJfineascd ce este teologia in finalitatea
cregtin a inleles teologia implicd afirmarea comuniunii cu se exprimd astfel: "A116'
Dumnezeu, adicd experienfa credinfei trdite. ,,Nu este in- majoril, teologul Paul Evdokimov
icd, ea (ieolo gia) descoperd
tAmpldtor - scrie V. Lossky - cd tradilia Bisericii de Rdsdrit mai mult a".aiitii"ia matemat
a rezervat in mod deosebit numele de ,,teolog" numai adev5rulascunsattucruritorceregtigip6mArrteqtigiinifiazdla
pentru trei scriitori sfinfi, dintre care primul este SfAntuI participarea-.o-""i"necul.,m"u"onic6(vegnicd)alui
de Dumnezeu) vie'
Ioan cel mai ,,mistic" dintre cei patru evangheligti, al doi- Dumnez"r. fuognosie (cunoaqtere
doctrinar al catehezei'
lea SfAntul Grigorie de Nazianz autor de poeme contem- conlinAnd t , u""fuqi timp elementul
plative, al treilea, SfAntul Simeon, zis,,Noul Teolog" cAn- drept cale experimentalH
teologia aPare a *pi*fiu 'u "ltimd
tdre! al unirii cu Dumnezett. Mistica este, agadar, conside- a unirii cu Dumnezeu"ls'
ratd drept desdvdrgirea sau piscul intregii teologii, Teologia
IarPdrinteleStf,niloae'accentu6ndgiaspectulpastoral-asupra
misionar ar teo"loiiei, tt'i"' 'TeoJgqia "t'9
prin excelen!5. Spre deosebire de gnozd, in care cunoagterea
in sine constituie scopul gnosticului, teologia cregtind este,
TII:clia
f,in mdrturia gi trdirea
confinutrf"i .t"?1"1ei mogtenit in Tra-
in ultimd instan!5., totdeauna un mijloc, o sumd de cunog- initialdRevelaliei pe care o avem ln Scripturd 9i
a
tt Cf.
$i Diadoque de Photic6, ,,Oeuvres spirituelles" ,1n Sources chrdtiennes,
nr. 5, Paris (Cerf), 1966, p.126-128; Diadoh al Foticeii, ,,Cuvdnt ascetic" ,66,itt
;". *--r, saisurtathioP*e*v.'tiq!'-!,f ':"4:#(:?"";T:i,!ri7i'rnnoiembrie
Filttcalia romfrneascd., vol. I, p. 363.
"
Despre semnifica;ia cuvAntului ,,teologie", la Diadoh al Foticeii, a se
12 ,,#l#tnll';;llt"l+X[il5:"1',i:#:\;";;;;s"€'5rr''oE'iiii"t
ct.,' it'i'"ii#""rld"qii298.maticd ortodoxd'
I' p' 103'
februarie \974; aparline autorului)'
veclea studiul lui D, M, Rrtthcnhaeusler, ,,La doctrine de la ,,Th6ologia" chez rs p. Evdokimov t' 6iirnii,p. ili?t"Ufi'i"*"
Dia d oq ue d e Plrotlcd", tn I rfi ikon, 1937, p. 636-653.
34 TEOLOqTE $r SP|RrTr/AL|TATE
dilia apostolictr, tn scopul de a-l face eficient
ca factor de
mAntuire pentru fiecare generalie de credinciogi"t0. P5-
rintele insistd, de asemenea, asupra distincliei dintre teo-
logie gi invdfdtura Bisericii: ,Nu toatfi teologia devine
inv5lXturH bisericeascd, ci numai aceea pe care o absoarbe
Biserica prin consensul ei unanim in timp gi spaliu (...) Deci
este o deosebire intre invSldtura bisericeasc5 cu caracter
obligatoriu gi permanent gi teologia care poate cuprinde
explicdri legate de un anumit timp gi care a avut poate o
circulalie curentd in Bisericd intr-un anumit timp (...)
Dimpotrivd, lnvdldtura Bisericii se constituie din ceea ce
Biserica, in calitate de trup unitar al lui Hristos, retine ca
valoare permanentd din gAndirea teologicd a ingilor, chiar
dacd aceasta a fost provocatd de trebuinlele diferitelor
epoci. Aceasta se dovedegte teologie a Bisericii in calitate de
trup unitar. Agadar, in Bisericd se face teologie gi Biserica
menfine din ea ca invdldturd permanentd ceea ce explici-
teazd, autentic planul de indumnezeire a omttlrti"l7.
Alli teologi ortodocgi
se strdduiesc sd reliefeze dis-
tinclia dintre o teologie religioasd gi teologia cregtin518,
mai ales cd termenul ,,teoloBie", ca vorbire despre Dum-
16
D. Stdniloae, op.
^cit.,
p.98.
17 lbidem, p. 99. In pagina urmdtoare, autorul face aceastd precizare:
,,Teologia gi invdfdtura bisericeascd nu sunt insd de competenla a doud sec-
toare distincte 9i parliale din Bisericd, cum este in catolicism. Acolo teologia o
fac teologii ca specialigti, iar invdldtura bisericeascd o fixeazd. magisteriul
Bisericii sau corpul ierarhiei gi, in ultimd instanld, papa. Acesta pretinde cd
are in exclusivitate o ,,harismd" pe care nu o are Biserica fur intregime gi, in
paza acestei harisme, el singur flxeazd, invdlitura bisericeascd, fdrd Bisericd.
in Ortodoxie, Biserica nu po-ate gregi, atAt prin faptul cd e cdlduzitd de SfAntul
Dulu cAt gi in calitate de corp al lui Hristos in intregime, care pdzegte ,,de-
pozitul" mogtenit prin trdire, reprezentat in sinoade de episcopi. Biserica ln
intregime realizeaid, prin Duhul Sfant, Duhul comuniunii, o intercondifio-
r,rr"Ei-fonicd a gAndirilor personale. Oin acest corp al Bisericii fac parte io;i
membrii ei si toti fac teolosie mai mult sau mai putin. Si din interconditio-
narea lor in iliseiica rezult5'lnvdfdtura fdrd greqealh iBisericii, care se verifice
numai dupi trecerea unui timp suficient (..) Biserica, in calitatea ei de trup al
lui Hristos, este aceea care nu gresegte gi recepteazl ceea ce nu e gregit, adich
ceea ce nu pericliteazd mAntuirea credinciogilor ei, fie cd emand de la teologi,
fie de la ierarhi sau de la laici" (p. 100),
18
Cf. la K. Skouteris, ,,Distincfia dintre teologia religioasd gi cea cregtind"
- Nlbidem.
1971,, p. 1-13 (extras din revista @eotr oyia) (ln greacd).
EXPLICAREA NOTIUNILOR DE TEOLOqIE $l SPlRlruALlTnrE 35
nezeu,lntr-un sens fQarte larg, 8e Poate aplica 9i cugetilrii
despre Durnnezeu din alte religii, sau oricdrei preocuP[ri
despre Dumnezeu gi religie tn general, cum ar fi, de pildil:
filosofia religioasd, filoJofia religiei, psihologia religiei,
sociologia religiei, istoria religiilor etc.
Acc[ntuAr,? .r".u ritatea distincliei dintre t e ol o gi a r eli'
git ; ;i i;- gei er at iiliiloSi, cr e s tin d, tdolo gul Niko s N-issiotis
EtabitegtE cd,,piima ti-nde spre cercetarea, spre descoPg-
,ir"u, tpr. de?inirea teoreticd a Fiinlei. suPre.me, logic
inr.rirubil6, sau ea acoPerd eventual tendinle subcongtien-
te transformate in religie, sau partea emofionald a COfl'
giiinlei. A doua exprim-X participarea la evenimentgJ Pre^.
zentei lui Dumnezeu in istorie: ,,Nimeni nu aine la Tatdl decilt
prii Mine" (Ioan1.4! 6) poate y'^'.Iisus este
'Domnul, decht prin Sfkniul?i:,ryiy9!i-nu ( I Corinterrtl.z,3)"ts'
- f;."t au-ut doilea cazDuh" - coniinud Nissiotis - ,,teologul
nu mai este cel ce cunoagte progresiv gralie noliunilor pe
care le acumulea zd cuprivire la obiectul gtiinlei sale. El este
acela care se integreazd i.t comuniunea dintre Dumnezeu
gi
oameni, printr-o d ecizie liberd a propriei sale credinre, care
este rezultatul harului dumnezeiesc oferit tuturor oame-
nilor, cAnd s-arcalizat aceastd comuniune Prin singura ini-
credinfei, Dum-
liativd a lui Dumnezeu (...) Dacd, Potrivit
n.r"., devine eveniment istoric ca Treime, teologul nu-L va
comuniunea ce rezultd din aceaSta
putea sesizadecAt prin
ii prin evenimentul corespunzdtor acestei teologiecomuniuni in
ist-orie, adicd prin Bisericd. oice adevdratd a cre-
dinfei se distinge de teologia filosoficd,psihologicd sau reli'
gioisd prin ace-ea cd ea este, in mod real9i la drept vorbind,
i giseriZii. pentru aceasta, ea se nagte in Biseric6, se imbog[-
fegte in ea gi exprimf,
conqtiinla ei"20.
Cu alte cuvinte, teologia cregtind, in lnlelesul ei autentic,
se elabore azd,pebazaRevelaliei divine de c[tre cel ce trdiegte
in Procds-oerbaux du
1eN. Nissiotie, ,,La thGolsgie cle I'Eglise et sa r6alisation',
, Atena, deuxiDme C-ongrls dc flr&logie oitlwdoxe ft'Af/ttrnr's, p' 55'
 TEOLOqE $l SPIRITUALITATE
$i cunoagte credinla Bisericii , care este congtient de misiulm
ei unic[ 9i se simte chemat la slujirea de a tAlcui con]inuhtl
credinlei Bisericii, cu scopul de a-[ face accesibil unui conffit
i
9i uneiepoci date gi de promova astfel rodirda meoaJuttcl
Evangheliei in cei ce cred gi vor sd tr[iascil acum gil"lp
vegnilie in comuniunea de iubire divino-umanil, mijlocltl
nou[ de Hristos, Fiul lui Dumnezeu devenit Om. I ,,
in rezumat, condifiile teologiei cregtine sunt acest!]i
teologia cregtind se face pebaza Reaelafiei, ln Biserica dln
istorie, de c[tre cel credincios 9i chemat la aceastl sluflt!;
tn scopul suslinerii credinlei gi al mantuirii ctedinciogilor,
i
Teologia cregtin[ este efortul de interpretare a vie]lt9t
inv5ldtutii tui Hristos, experimentate gi mfuturisite dc
Bisericd tn fiecare epocd gi context cultural dat. tn acegi
sens, teologia se nagle din intAlnirea mesajului permanent
al Evangheliei 9i al viefii spirituale a credinciogilor cu fea'
litatea c6ncretd gi in continu5 transformare a istoriei. Fie CI
se elaboreazd,infacultate sau ln parohie, pe teren misionar
sau in mdndstire, la umbra crucii fiecHrui timp ori tn m['
refia gi rodnicia lui, in mijlocul furtunilor dezlfinlu.itede
controverse pentru adevdrul credinlei 9i ln efortul de glu'
jire a omului-frate sau in vremuri pagnice, adevdrata teo'
iogie este - in conceplia ortodoxd - cuvAnt ce se nagte tn
viaja Bisericii care trdiegte in Duhul SfAnt taina cea male a
lui'Dumnezeu devenit Om pentru mAntuirea gi sfinfirea
lurnii. Teologia se face in interiorul Bisericii 9i al Tradiliel
sale neintrerupte, adicd ln comuniunea de gAndire pl
simlire cu sfinlii Bisericii. Astfel, teologia reprezint[-gl
efortul de induhovnicire a generafiilor gi, deci, de mode'
lare a gAndirii lor dupd gdndirea lui Hristos, Dumneleu'
Omul (cf. II Corinteni 10, 5).
Desigur, teologia este vorbire despre Dumnezeu, dar 9l
vorbire iu DumnLzeu prin ruglciune, prin cAntare, prln
slujire, prin viefuire, prin felul cum inlelegem lumea gi o fo'
loiim, prin modul cum rHspundem la situaliile gi ev.c'
nimentele mereu noi din istorie sau din viala noastril, In
EXPLICAREA NOTIUNILOR pE TEOLOqIE ll SPIRITUALITATE 57
sensul acesta, teologia este congtiin]a vie]ii spirituale 9i a
misiunii Bisericii care trdiegte tn realitatea concretfi a
timpului. Ea este Cuvdntul ascultat in Duhul SfAnt 9i tdl-
mxiit in rnediul pastoral gi misionar al Bisericii, activ[ tn
lume pentru a stuji oameni diferifi ca etnie, culturd, tradilie,
rnentalitate, sensibilitate etc.
Iar pentru cd finalitatea teologiei este transmiterea me-
sajului Evangheliei cu scopul de aJ face roditor in realitatea
fiecdrei epoci, adicd de a promova lucrarea de lnduhov-
nicire gi sfinlire a omului gi a lumii, actul teologic autentic
este prin sine insugi un eveniment spiritual in viafa Bisericii
gi o expresie a darurilor Duhului sfdnt cultivate in ea. Teo-
logia aceasta sfAntd gi misionar[ este deodatd continuitate gi
,'tortut", continuitate in conlinut 9i noutate in forma de
exprimare.
intrucAt teologia implicd acliunea credinlei gi viala spi-
ritualfl (comuniunea cu ,,obiectul" de cercetare, adicfi re-
lalia.personald vie cu Dumnezeu), ea nu poate fi niciodata
redui5 la o simplH ,,gtiinfd" pentru sine insdqi sau la un
simplu fenomeri cultural, la o gimnasticd intelectuald fd-
cut5 pe texte scripturistice gi patristice printr-o cercetare
,,rteuird" a lor, ori printr-o acohodare la spiritul veacului,
fard discernamant duhovnicesc ai fdra orientare spre man-
tuire. De asemenea, teologia nici nu poate fi limitatd [a o
apologeticd triumfalistd, care nu sesizeazd' ap9Jul lui Dum-
n.r"ri dedus din problemele gi provocdrile timpului
respectiv.
Tiregte, este greu a se da o definifie, deopotrivd simplH
gi complet5, a teologiei, datd fiind bogXlia de sensuri pe
care aceasta o are in Tradifia Rdsdritului creqtin. Totugi, fi-
nAnd cont de obiectul teologiei 9i de finalitatea ei, putem
spune cE teologia este explicitarea credinlei Bisericii pentru
trerorc generafie gi context pastoral, tn scopul de a face cunoscutd
'oamen[lo,
iubirea lui Dumnezeu fald de lume (Eaanghelia) gi de
a-i conduce pe acegtia pe calea mdntuirii gi a sfinfeniei, adicd a
comuniunii de iubire cu Dumnezcu gi intreolaltd.
 TEOLOq|E SPtRtruAL[ATE EXPLICAR,EA NOTIUNILOR DE TEOLOqIE
SPIRITUALITATE 39
58 St
'I
acest fapt
. Trebuie precizat insX cH atunci cAnd teologia este de- spirituale a celor care predu, ql studiaz[ teologia'
finitd ca explicitare a credinfei de totdeaunal Bisericii, ee tnscrie tn cea mai autet ti.e gi sdndtoas[
tradifie a
nu
aceastil explicitare nu este numai una pur intelectuald sau Rdsilritului cre$tiry pentru care linta majord a teologiei
conceptuald, ci o explicitare multipld gi diversd: catehetici, ;J;; ,,savoir'" (cunoqtin!5) tn sine, ci progresul in comu-
niunea de iubirJ f-ald, d,e b"tt""'eu 9ifa1a de
imno graficd, icono gr aficd, filocalic5, social-caritativd, mHr- aproapele
turisitoare etc. nostru.
ei
et
Profunzimea teologiei ortodoxe gi specificul ei in a Evidenliind caracterul eclesial aI teologiei, finalitatea
cei
interpreta mesajul Evangheliei trebuie cdutate in toate pasioral-rr,isionard gi contactul ei viu cu spiritualitatea,
in ceea ce
formele acestea de exprimare gi, deci, nu numai in manualele mai de seam6 teologi ortodocai rxman pand asldzi,
de gcoal5 sau in scrierile numite dogmatice, degi acestea au, dau teolo 5',:1
;;;$1; t"t"lesulsiir,;ii
pZ
! To1. f :fii,l
3:i?* *:
desigur, importanla lor. Un imn liturgic, o cuvAntare sau il;;il ;;;; Pdrinli au lnlEte,s te olo si?.' 1:ll""ti:
qi sfinlito-are a
viala unui sfAnt, o picturd bisericeascd pot exprima adesea o duhovniceascd ,trrptu credinlei mdntuitoare
doxo;
cugetare gi un mesaj teologic profund, pe care e posibil sd nu Bisericii, congtiinli a nevoilor ei pastorale'.ofrandd
le intalnegti intr-un tratat de dogmaticd. Dar gi invers, exac- f"li.e a spiritului uman credincios gi iubitor de Dumnezeu 91
titatea unei formuldri teologico-dogmatice nu poate fi oferitd de semeni.
totdeauna de expresia artisticd sau plasticd simbolicd gi Vomvedeamaidepartecdacesttnlelesalteologiei-a
polivalentd. menline- acolo
fost in esenfd comun gi Apusului cregtin 9i se
Geniul ortodoxiei constd tocmai in faptul de a mentine scolastica
lntr-o anumitd masura qi-azi.Totu9i, incepand cu
medievala, puternic influeniatd de filosofia lui
o unitate organicd intre teologia conceptuald gi cea artistic- Aristotel,
liturgicd, intre teologia academicd gi teologia exprimatd in trateze sau
Occidentul i incercat, adesea in mod excesig sd
spiritualitatea Bisericii, sub formd de teologie predicatd, gtiinlelor
re f"1"f"ug6 teologia ca pe o gtiinld', dupdthip:I
u*urr". Aleastd te"ntativi, mai mult sau mai PurT reugitd -
c Antatd,, pictatd, ziditd, as c etic o-f il oc alic d, a ghio graf ic d. As t-
fel se evitd, de pild5, o bipolarizare pdgubitoare a teologiei
considerata de unii binevenita, legitimd, iar de
allii ne.
in intelectualism cerebral, pe de o parte, gi spiritualitite o anumitd
sentimental-individualistd, ateologicd (lipsitd de inrAurirea avenitd, chiar nefastx - a introdus, fdrd indoiald,
Rdsdritul
dogmaticd eclesiald), pe de alt5 parte. diferenlie re, Ptezelltd pAna-a stdzi, in felul in care
gi Apusul cregtin incarcd de sens no,tiunea de.teologie 9i
In conclu zie, putem afirma cd Rdsdritul cregtin leagd
aproape in mod instinctiv notiunea de teologie cu aceea de acordaimportanldleg[turiidintreteologiegispiritualitate.
viafd spirituald sau duhovniceascd, gi nu numai cd nu le b) in Apus
separd cAnd le distinge, ci subliniazd totdeauna cu tdrie f.tofi,r""u de teologie, t1 sensul ei creqtin' a folt pulin
legitura organicd interioard dintre ele, unitatea lor dupd utilizatd de pdrinfii laiini. A'a, de pildx, sfantul ciprian,
chipul unit5lii vii dintre Cuvantul gi Duhul lui Dumn ezert, Sfantul Ambrozi6, Arnobiui, Boethius, Sfantul Grigorie
Care lucreazd comuniunea oamenilor cu Dumnezeu-Tatdl. Oirf"!"f nu folosesc termenul de teologie in lnlelesul lui
De aceea, atunci cAnd in facultElite de teologie ortodoxd .*i ifi. Degi Fericitul Augustin intrebuinleazd, expres.ia
teologiei
de astdzi se acord5 egald insemndtate formdrii didactice ,u.iu theolo gia" (adevilrati teologie)," opunAnd-o
(comunicare de cunogtinle, studiu intelectual) gi form6rii ffi;;; i*it""r"sii;1, totu 9i,, vera ihtbto giu" desemn eaza la
 SPIR]TVALITATE 41
TEOLOq lE 5l sPlRlrUALlrATE EXPLICAREA NOTIUNILOR PE TEOLOqIE 5I
40
lista
Fericitul Auguetin doar o filosofie demn5 de acest nume/ urimelor universit[titn Apus, unde teologia figura-pe
Xlr-lea,
adicE una ce poate orienta spre adev5ratul Dumnezeu, 9i fiililH""ililfi;:h p+i"a jumdtate a veacului al
gica",
anume filosofia platonicd (cf. De ciaitate DeiI, VI, 8, P.L.41,, tn Universitatea"di; P;.i; se'af 1a 9i,,f acultas theolo ce se
L85;1, VIII, L gi 5, col. 223 9i229).
niiigii iiina inclusd in rAndul celorlalte stiinle
predau acolo.
lnlelesul de teologie cregtinH era redat in Apusul Toma d'Aquin o (1,225-1'274)., cel mai ma.re teolog
al
cregtin patristic Ai chiar scolastic, prin expresii ca: doctrina ca gtiinld,.in
Scolasticii, a contribuii mult Ia definirea teologiei
christiana (Augustin), Sacra Scriptura, sacra eruditio, sa*a nofiunea,de gtiin!5.
;;;;;i;.istotetic pe care-1 avea atuncitermenul
ori diaina Pagina, sacra doctrina (Toma d'Aquino)21. Cu- de teologi9,
i;; d[quino f-oiosegte destul 1" t-ut
Teologia este inleleasd, eti-
vAntul doctrina indica in antichitatea latinX summa invd- hrt; mii mutt" semnificalii.
![turilor unui sistem sau gcoli filosofice (doctrina Acade- ;;i.gr;; .u ,rotui." a;+" b"*tt"'Eu ("sermo,de Deo":
micarum, doctrina Pythagorae, de exemplu), dar nicidecum ii*.rilo theol., t, i, t, a,'7, sed c) sau' in sensuf modern
ae e*pli.a,tie rafionald a'datului revelat (lnBoeth'
de
credinla tn zeii greci sau romani. Agadar, prin folosirea ex- occidental,
"m;,"
presiei de doctrina christiana,Pdrinfii latini se distanfau de i
;' ;,'" ) id ; Con t r G en tile
g
i s, 1, rv' c' 25)' Inf luenJat de
gAndirea lui Aristotel, Toma numegte uneori mlelafizica,.
religiite politeiste pdgAne, inlelegdnd credinfa cregtind ca
:;.ffi;;-d;il;;; th"}osla _(gtiintf, divind sau teologre) (1r
o invdfdturd (doctrind), prin analogie cu doctrinele gcoli- Alte ori bp*g
Met aoh., Pro oem; l"*ni itn.'a, ii'it'L', * 5,.a' )'
lor filosofice22. il
Petru Abelard (1,079-11,42) este cel dintAi care a intre-
i';i;{' i"". 1. ; i i o s o f i c d e i t e o 1 o gia 4:f d c u t d F" I : quam
;i; 1
T:1I
Scripturii (ln B6eth. de Trinitate q,5, a,1' "theologra
buinlat cuvAntul teologie in lnlelesul sdu cregtiry de vorbire ohilosophi prosequuntur" 9i ,,th^eologia quae in S' Scriptura
despre Dumnezeu pe baza Revelafiei tealizate in Iisus [j#il;1r';;;;;i;;l.r,q,ilaz,,,thiolosilcuaepertinetad
Hriitos. insd pentrulA.belard 9i ucenicii lui, theologia se re- Doctrinam" 9i,, theologra q'u" pars philosophiae Ponitur" )24'
ferea numai la invdfdtura despre Dumnezeu in Sine (SfAn- pentru a desemniteotogia, Toma d'Aquino face des uz
ta Treime), inleles intAlnit, de fapt, 9i in Rdsdritul cregtin, inva-
de expres ia sacrn doctrina "Itu, in general' semnificd
tn timp cebeneficla desemna oPera mAntuitoare a lui Dum- sa, explicitarea Revelaliei
nezeu in Hrisios, adicd iconomia in terminologia teologiei tat".J cregtind in toatd amploarea sacrn doctrina este funclia
r{sdritene bizantine. Totugi aceastd folosire a nofiunii de in viala Bisericii. ,,in modipecial,
cdreia aceastd invd-
teologie de cdtre Abelard nu a fdcut tradilie in Apusul ftii.,/ti"a a acestei invdfdturi, potrivit
forma unei cunoaqte.id" tip rafional, sau chiar
de
cregtin23. iet"iaia
Sensul epistemologic actual al teologiei a inceput sd se
',,gtiirtfd"
,in sens aristotelic (Summa theol' I' 1' I' a' 2)"'u' ca
afirme incepdnd cu secolul al XIII-lea, odatd cu infiintarea Oa gtiinld in sens aristotelic inseamnd cunoagterea
,rt**" a irilelegerii raporturilor dintreacestea' principii qi t^o":
cluziile ce rerulia tn rnod necesar din AplicAnd
I. de Ghellinck, ,,Pagina et Sacra Pagina. Histoire d'un mot et
zr Ct.
transformation de l'object primitivement design6", in Mdlanges A. Pelzet, aceastddefini}ieteologiei,pentruademonstracalitateaei
Louvain, 1947, p. 23-59.
22
Georg Picht (Hrsg.), Theologie, was ist das?, Stttttgart-Berliry 7977 , p' 4L.
a
I. RiviEre, ,,Theologia",
fitrasbour1,16,1936,
ln Ratue des sciences religieuses de I'Uniaersitd de
p. 47-57; J, de Ghellinck, Le mouaement tffiologiquc du Xll-e *il* 3*tfl"#? lf ;i1'; f1,ffi, p, 1,26;Idem, ,,rradition und sacra
flurtgha, R. Geiselmann, Frcibutg,7960,
sidcle, Brirges, Ed, a'll-a,1948, p. 83 9i 92; E. Schillebeckx, Offrnharung und doctrina bei Thoryraa ,, i{rii";,-in l,
'Iheologie, Malna, L, 1965, p, 79, p.L70-214.
42 TEOLOqTE tT SPIRITUALITATE
de gtiin|il, Toma d'Aquino considerd articolele de credinf[
principii, iar faptul de a deduce concluzii logice din ele,
prin operalii silogistice, teologie ca gtiin!5. Totugi, pentru
Aristotel, principiile pe care se bazeazd gtiinlele trebuie sd
fie evidente sau demonstrabile. Acest lucru nu este tnsd
valabil pentru teologie, unde principiile, adicd articolele
de credinfH, nu se impun cu evidenfX constrAngHtoare.
Principiile gtiinlelor rafionale se impun prin lumen rationis
(lumina raliunii), pe cAnd principiile teologiei prin lumen
fidei (lumina credinlei). Pentru a sublinia totugi caracterul
de gtiinfd al teologiei, Toma d'Aquino recurge la noliunea
de gtiinld derivatd (scientia subalternata),bazdndu-se tot pe
Aristotel, care a admis posibilitatea gtiinlelor subalternate,
tn sensul cd principiile unei astfel de gtiinle nu sunt evi-
dente in ele insele, ci in gtiinle subordonate. Aqa, de pildd,
raportul dintre opticd gi geometrie sau dintre aritmeticd 9i
gtiinfa despre armonie (Anal, Post. 1,7;75 b; I,9;76 a).
PreluAnd acest model, Toma d'Aquino definegte teologia
ca gtiinld deriaatd sau subordonatd, scientia subalternata satt
subordinata. Principiile acestei gtiinfe, adicd articolele de
credinfd, nu sunt evidente in sine (adicd vederea directd a
tainelor credinfei), dar sunt evidente pentru scientia Dei et
beatorum (gtiinfa lui Dumnezeu gi a drepfllor, a sfinlilor)
(Summa theol.,I, 1,1, a,2)'u.
Toma d'Aquino precizeazd cd ,,aceastd invdldturd (adicd
teologie, n.n.) nu argumenteazd. ca sd doved"eascd prin-
cipiile sale - care sunt articolele de credinld -, ci pornegte
26,,Et hoc modo sacra doctrina est scientia, quia procedit ex principiis notis
lumine superioris scientiae, quae scilicet est scientia Dei et beatorum. Unde sicut
musica principia tradita sibi ab arithmetico, ita doctrina sacra credit
principia"redit
revelata sibi a Deo"; Summa tfuol.I, *1,_a,2. Allpra T"tl"i probleme
vezi M.p. Chenu, La theologie, est-elle une scimce?,Pxis,1957, P. 85 Sj urm.; Idem,
La thdologie comme science au Xllle siicle, p. 67-72; A. Lary: lie tlrcologis&e
Pnnzipieilelae der mitelnlterlichm S&olastik, Frybryg,.196/.,9. !63 :1.; I. Beumet
,,Thoinas von Aquin zum Wesen der Theologie", ir:r Scholast-ik (Freiburg),
90,19SS, p,lgi.Zi*iW, PannenbergWssmschaftstheorieundTheologie,Frankfurt
/ Main,!977,p,226-n8,
EXPLTCAREA NOTTUNTLOR DE TEOLOqIE tt SHR|TAL|TATE 43
de la ele pentru a prezenta altceva"27. Asltel, articolele de
credin|{ ,,nu mai sunt obiectul, ci premisele teologiei, care
trage concluziile din acestea. Prin acestea teologia a devenit
scientia conclusionum (gtiinld a concluziilor)"2a. Agadar, teo-
logla este pentru Toma mai intAi o teologie a concluziilor2e,
Intre felul cum noliunea de teologie era lnleleasd ln epoca
patristicd gi felul cum incepe sX fie ea lnfeleasd de scolastica
profund marcatd de aristotelism, este o diferenf5.
Se opereazd. acumo trecere ,,delaun regim de Revelalie
la un regim de cunogtinld gtiinfificd" - constatH teologul
romano-catolic M.-D. Chenu3o. Un rafionalism sau un
intelectualism de inspirafie aristotelicd furcepe sd irnrAureasctr
actul teolo gic insugi :,,r atitJnea se instale azd, In interiorul
datului gi al luminii credinlei; ea lucreazd. aici dupd legile
sale proprii; incd servitoare, fdrd, indoiald, dar aducAnd, tn
climatul cuvAntului lui Dumnezeu, concepfia sa (aristotelic[,
n.n.) despre om, despre spirit, despre viafd, despre lume"31.
Definirea teologiei ca gtiinfd, fur inlelesul aristotelico-tomist,
a provocat reacfia mai multor teologi din perioada scolastic{,
precum Bonaventu r a (1221,-12@ gi Duns Sc o t (1 266- 1 3 08 sz.
1
Majoritatea oponenfilor veneau din ordinul cdlugdrilor
franciscani, strdns legali de gdndirea teologicd a Ferici-
tului Augustin, pentru care teologia era sapientia (inlelep-
ciune), mai mult decAt scientia (gtiinfe). Acegtia rcfuzf id
27
,,Haec doctrina non argumentatur ad sua principia probanda, quae sunt
articuli fidei, sed ex eis procedit ad aliquid alius ostendendum'' (Summa
theologica, I, q 1,, a, 8).
art. ,,Theologie", lrt Die Religion in Theologie und Gegenwart,
- __ul, Bllzinger,
YI, col.777.
zs A. Lang,
,,Die theol. Prinzipienlehre der mitelalterlichen Scholastic",
1964, p.L24lnDieTheologie ist fiir Thomas also pimiir Konclusionentheologie.
11M,-D. Chenu, l-a th1ologie comme science auXIll" siicle,p.37.
31lbidem, p.27.
32
Cf. la Klaus Hemmerle, Theologie als Nachfolge. Bonauentura ein Weg filr
heute,Freiburg-i.Br., llerder 1975, p.779-733; E. Gilson, La Philosophie de -Siint
Bonaaentura, ed. III, Paris, 1953; ], Finkenzeller, Offenbarung und Theologie nach
der Lehre des Johannes Duna Scotua, Mttnateq, 7960, p.201-9i urm.: E. Gilson,
lean Duns Scot, Parie, t-gl2J p, 4515! g{ mql alee p. 47; Robert Guelluy, Philo-
sophie et Thdologie chez Gulllaiuna d' Oekhnnt, Louviin-P arie, 7947 , p, 68.'
44 TEOLOqTE $r SHRTTALITATE EX PLr CAREA NOT|UN|LOR DE TEOLOq|E tI 5PIR|TUAL|TATE
46

admitH cd teologia este gtiinfH in sensul restr'flns al cuvAn- Mai tArziu, spre sfArgitul veacului al XVI-le a, sacra
tului (aristotelico-tomist), ci ea este mai degrabd, scientia doctrina cunoagte incd o rupturd: teologia morald care/ de-
practicass (gtiin![ practicd), unitH cu trS.irea credinfei. venind un domeniu ,,sustras influen;ei directe gi con-
Mai tArziu, Martin Luther (1483-1546) va defini teologia gtante a dogmei", ia o formd din ce in ce mai cazuisticdse.
tot ca ,,gtiint5. practicd" , in opozifie cu scolastica specu-
lativ5: ,,vetatheologia est practica" , zice Luther3a.
.(careIncerceteazd.gi
perioada Renagterii, teologia se distinge in pozitiuil
expune izvoaiele de credin"gd: sdriptura
Semnificafialargd, ce o avea inilial ,,sacra doctrina" va gi scrierile sfinlilor pdrinli) gi scolasticd (specilativd)i Este
trece in perioada de dupd Toma d'Aquino pe plan secund, vorba aici mai mult de d6ud funcfii ale ieologiei deiat de
iar funcfia discursivd sau argumentativd (modus argumen- doud noliuni contrarea,. in secolut it xvtl-lea ipare teologia
apologeticd, ttatatd, separat de teologia dogmaticd, ca o [n-
tatious) se va incetdteni din ce in ce mai mult in teologie,
cercare de argumentare exclusiv rafionatd ireligiei cregtine.
aducdnd cu sine gi,,pldcerea disputelor sterile"3s. se nagte apoi teologia_dogmaticd, in'opozifie cu tiologia sco-
Vechiul apelativ al teologului ca Magister in Sacra Pagina Iasticd, dupd ce deja inaintea secolului al XV[-lea se-folosea
se schimbd in Magister Sacrae Theologiae. Aceastd teologie termenul de dogmaticus, diferenfiat de ethicus sau moralis,
era, fdrd. indoiald, teologia speculativd. Medievala sacra Prin theo.logiy
doctrina se va separa mai tdrziu in mai multe discipline36. fgmat.ica s9.i-nlelege acea disciplin5 teologicd
care se strdduiegte sd stabileasc{exact ce apartine crediitei
Ca primX formd a teologiei ,,extra-scolastice" s-a dezvoltat revelate, independent de intrebdrile scolistite. Abia n{ai
ascetica et mystica, in care theologia mystica a fost originar gia. do gmaticd prime gte semnificalia pe care o
!A: ?j".teolo
privitd ca opozilie fald, de theologia scolasticasT.Termenul de lntAlnim astdzlal.
teologie misticd - in circulafie de mult timp, fiind patronat De la scolasticd lncoace, predomind fur occident, mai ales
de Dionisie Areopagitul, dar inleles ca opus celui de teo- ln romano-catolicism, tendinla de a defini teologia ca fiind
logie,,scolasticd", cerebrald gi speculativd - incepe sd se im- en!_ialm"lt-" pr e zentare rational d, intelec tual d"a cre d inlei
9ts .9 jse
punfl incepdnd cu secolul al XV-lea. (i,n t eit e ctus fi dei), iccentuandu
insistent caracterul de gti{n-
Teologia misticd sau afectivd din aceastd perioadd nu [{ al teologieia2, gi se neglijeazd,sau se minimalizeaz| coor-
este identicd cu teologia misticd din epoca patristicd. ,,Locul
ei teologic" decisiv nu este datul revelat, ci experienta ,,su- 3q
lbidem, col.425.
aolbidem, col.427.
fletelor sfinte"38. Teologia misticH opusd teologiei specula- al E.
Schillebeckx, op. cit., p.81,.
tive scolastice este, de fapt, un compartiment al teologiei, gi
nu o stare sau o dimensiune esentiald a ei. y*;Hpt;'d:ff iiB:i:il,;E:trtr#,',Xjtffi
Lilttubensrellenon und
ru,#}"&,f ffi,1;
-zur lMssenschaftstheorie
-wtxenschatslehra ,,Thesen und
der Theologie'l in euqest-. pt-sputatae gl, Freiburg i . Br., T%0; L.
Elr:glryryftrffscrye
scnetrczyk, ,,rre Grenzen der wissenschaftlichen Theologie", ii warheit und
Cf. W. Pannenberg, Wissenschaftstheorie und Theologie, p.230.
33
3aM. Luthe, Kritische Gesamtausgabe (,,Weimarea Ausgabe"), Tischreden L,
lt,rlultdigung (Paderborn), 1957., p. 1282-1314. Teologia irotestantd, ntrscutd
nr.153; cf. W. Pannenberg, op. cit.,p.233-234. tnlFat ca reaclie impotriva teologiei scolastice aristo-teliio-tomiste, este mai
35 Max Seckler, t'('1zervata in a accentua caracterul de gtiinld al teologiei. Cu toate acestea,
,,Vom Geist und von der Funktion der Theologie im rpuca.contemporal4, se insistd asupra notei gtiinfifice"a teoloqiei, iar apfitirea
tn
Mittelalter", In Theologische Quartalschrift (Ttibingen), 4. Heft, 1979, p. 2 4- nr('roder Ftoflco-critice ln exegezd, precum gi strddania de a di-alosa cu itiintele
253, aicip.262. Mai pe larg, cf. Yves Congar, Th1ologie, col. 407-410. rlmane/ aratd. o afinitate sporitil rnfre felul tum teologii protertif,ii m;fidi;'i
36Cf. Yves Congaq, art, cit.
cirtolici interpreteaza asttril noftunen de teorogie. Cr. f, ffi pl.;;fy:;pir_
ni i s iii i;"' G ;'
37E. Schillebeckx, Offenharung und Theologie, p. 80-8L.
t"lf tieo i osi u' in'.D i' ;::;
38Y. Congar, arf , cit,, col.423-424. I i, fff#f u?, "fr?il6g,{,r
,'
4b TEOLOqIE 5r SPtRrruALrrATE
donatele spiritual-duhovnicegti ale actului teologic Ai ale
finalitdlii teologiei.
Este semnificativ cd teologi romano-catolici renumifi ca
Y. Congar,J.Ratzinger sau K. Rahner, care au consacrat
numeroase pagini problemelor viefii spirituale gi stiruie
asupra necesitdlii unei unitdfi organice intre teologie gi
spiritualitate, dau chiar gi astdzi definifii teologiei, in care
nu transpare suficient dimensiunea duhovniceascd a ac-
tului teologic Ai nici lelul ei spiritual mAntuitor, de unire cu
Dumnezeu43. Astfel de definilii lasd adesea impresia cd
abordarea ralionald a tainelor credinfei gi hegemonia meto-
delor gtiinfifice in expunere sunt finalitatea ultimd gi exclu-
sivd sau cel pulin fundamentald a teologiei.
Degi noi recunoagtem legitimitatea unei aborddri ra-
lionale in teologie gi apreciem gi expunerea metodicd ca
pe o notd componentd a teologiei (acestea se intAlnesc,
intr-o anumitd mdsurd atdt la Sfinlii Pdrinfi, cAt gi in teolo-
gia ortodoxd actual5), subliniem totugi cd importanfa ex-
cesivd ce se acordd in Apus acestui fel de a concepe teo-
logia a devenit o tradilie gi continud sd rdmdnd incd o trd-
sdturd caracteristic5 acestuia.
Trebuie sd precizdm insd cd, degi cu intensitdfi 9i
nuanle diferite in romano-catolicism gi in protestantism,
se accentueazd, totugi faptul cd teologia cregtind se face pe
&
,,Teolo$a este o gtiinld prin care raliunea cregtinului, lindnd (avAnd) din
credinld certitudinea gi lumina, se strdduiegte prin cugetare sd furleleagd ceea ce
crede, adicd tainele revelate cu consecinfele lor. In felul sdu, ea se conformeazd
gtiinfei divine" (Y. Congar, LaFoi etlaThiologie,p.12n.
,,Potrivit concepfiei catolice, teologia este furcercarea de a pdtrunde (tn[e-
tege) gtiinlific datele credinlei ctegtine" (J. Ratzingel, art. ,,Katholische Theo-
Lo$e" , in Die Religion in Geschichte und Gegmwart, YL col. 775).
,,Teologia este qtiinld a credinjei, adicd ldmurire gi expunere gAnditd qi
metodicd a Revelaflei lui Dumnezeu, trfeleasd gi acceptati in credin15" (Theo-
logie ist ,,Glaubenswissenschaft, d.h. das reflektierende, methodisch geleitete
Erhellen und Entfalten der im Glauben erfassten und angenorunenen Offen-
barung Gottes), cf. K, Rahner, art. ,,Theologie", ln Sacramentum mundi, IV col.
861-862.
EXPLTCAREA NOTIUNTLOR DE TEOLOq|E $t SptRlruALtrATE 47
baza Revelafiei, cil ea presupune credin]a gi cil or€ un ci.
racter eclesialaa. Aceste note sunt comune Apusului gi R[-
silritului tn ceea ce privegte tnfelesul nofiunii de teologie.
De altfel, diferenlele ce existd lntre cele doud moduri de
a inlelege teologia nu trebuie, constant gi fdrd discern{-
mAnt, absolutizate. Desigur, unele diferenle pot conduce la
o totald opozifie, altele insd exprimd doar o prioritate de
accent, ele fiind mai mult complementare decAt exclusivea5,
Un teolog romano-catolica6, incercdnd sd descrie, in spirit
ecumenic/ ceea ce este tipic felului in care Rdsdritul gi Apu-
sul cregtin infeleg teologia, a surprins cAteva note particu.
lare care definesc, in general, teologia rdsdriteand in com-
parafie cu cea occidentald.
El le rezumd astfel:
Teologia ortodoxd. Trei caracteristici specifice disting teo-
logia ortodoxd de teologia latind:
- ea este misticdaT,vdzdndtoate in Dumnezeugi pe Dum-
nezeu in toate, gi raportAnd totul la aceasta ca la un prin-
cipiu viu;
aa
Cf. de pildd, H. Diem, Theologie als kirchliche Wssenschaft, MUnchen,
!951;_I.R9tzinger, art. 5. Kath. Theologie, col.775; K. Rahner, art. Theologie, col,
8!+-!65; H.-H. Schrey, articolul ,,Evangelische Theologie", in Die Religion in
Geschichte und Gegaaart, YI, col. 770 gi 772; Karl Barth, voind sd sublinieze
aspectul eclesial al teologiei, minimalizat de teologia liberald a secolului al
XIX-lea, a intitulat semnificativ opera sa capitald, Kirchliche Dogmatik
(D o gmatica bis eri c e as cd).
Aceasta se vede, mai ales, in faptul cd mulli teologi ortodocgi contem-
a5
porani integreazd tn teologia lor - desigur nu toful gi nu oricum - rezultate ale
gAndirii teologice occidentale, iar teologi occidentali remarcd adesea c{ diferite
aspecte ale teologiei ortodoxe au valoarea unui corectiv pentru teologia
elaboratd ir catolicism sau fur protestantism.
a6G. Dejaifue, S.].,
,,Orient et Occident chr€tien: deux th6ologies?", fol Nouaelle
Rnue Thiologique (Louvain), ru. 'l.., 7960, p. 3-9; tradus in germand de Louie
Bouyel, G. Thiles g, a., C,etaufr auf einen Namen. Christus und die Kirchen; l, M,
Sailer Verlag, Nflmberg und Eichatatt, 1963, p, 62-88 (noi cit{m duptr versiunea
francez{),
a7
9ublinlerlle aparlln rutorulul,
 EXPLTCAREA NOTIUNILOR D! TE€LOqIE f I SPIRIIUALITATE 49
TEOLOqIE 5l SPIRITUALITATE
48
om, de la natura sa, de la aepiraliile sale, indeosebi de la
- ea este negatiaduE, congtientl de transcena.gnla |{ dorinfa sa dupd fericire, Pentru a lega metodic de aceaeta
pr*""reu fa1fr Je orice inlltegere 9i avAnd grij[ s[ lind
pe toate celelalte;
seama de aceasta in toate cdile sale;
- ea este pozitiod: sebazeazd pe ceea ce Dumnezeu re-
- ea este experienfiald sat,dacd se prefera, existenliald,.le-
iere incetare cu rbalitatea viefii creptine veleaz[ gi fune la indemAna noastrd pentru a Se face
Suta ii.or,lrrhtrta cunoscut de cdtre noi gi clddegte pe aceastdbazd un sistem
-S
[i'- "*puri"n]a pe care o au din ea credinciogii gi sfinfii.
rru ti't1"t"g", de indatd, 91 P"1*ul sdu de plecare'
structura!
fi, prin - ea este tehnicd, interesAndu-se de,,cum-ul" (modul de
cenirul qi sfArgit:u1 ei este taina Sfintei Tieimi. Ea va manifestare) tainelor gi cdutdnd sd le explice prin reducerea
excelenld,oteologietrinitard' - 1,--1 la unitate, care este legea raliunii.
Cel viu, Care
Teol'ogia ortoioxd pornegte de la Dumnezeul
cunoagte Ea va fi, prin excelen!5, o teologie hristologlc!, adicil a
Se desco perd',gi acest Dumnez"q,f:^ 9u1"iu,l1
Tatdl, Fiul 9i Sfa''tt"l Du.h' trei Sub- lui Dumne2eu fdcut om, ,,rev elat" , vizibil. Hristos gi
orin Revelatie, predestinalia Sa vegnicd in planul Tatdlui Y3 fi punctul s[u
"ttu care nu fac decAt un singur Dym-
;irt";i; *tpbttasuri de plecare. Ea va constitui aici centrul cu Hristos mistic tn
;;;i;l;A;"
'.'-iftI;r, provine totul ei cdtre Care revine totul'
Bisericd, fn lumina Cdruia vor fi vdzute toate celelalte, iar
tn r"*ina acestei taine, inaccesibile spiritului El va fi finta in calitate de Cap glorios al lmpdrdliei des[-
,r*un'r" strdduiegtg ea sd ldmureascd celelalte taine: Crealia, vArgite.'Eu rru fi, prin insugi aieit fapt, mai mult 6 teologie
aici
Orieinea omului, intruparea, MAntuirea, Biserica; de a mdntuirii decAi a indumnezefuii 9i se va ataga, ca de un
care
.-u,u".t"rrrl fundamental trinitar al teologiei r[sdritene/ centru de interes, mai mult de implinirea ei (a mAntuirii)
-_-i"In aceastd taina (mister) centrul sdu de referinfa.
afld
-prezentd,decdt de termenul s5u final"ae.
riargit, in unirea cu Treimea ea vede linta Universului Indiferent cum sunt judecate sau aPreciate valoric
gi i.rdlot"Ui u omului Pril indumnezeire' aceastd Par- diferenfele ce existd privind mgdut in care Rdsdritul gi Apusul
Prin
ticipare Ia slava ,u, ,pli"ttdoarea necreatd a Treimii' cregtin inteteg noliunea de teologie l! conseginfele care desu{g
caiacterul net eshatologic qi pascal al
;;il; r"
".priJ dinaceasia un fapt este cert - iar ln dialogul ecumenic trebuie
teologiei ortodoxe. sd se tind seama de el - 9i anume cd existd cele doud Tradilii
carac-
Tiotogia romano-catolicd, Cu totul alte trei trdsdturi .u." 6rr'rt doud modalitdfi destul de distincte de a faie
teizeazd, teolo gia latind : teologie, adicd de a trdi, a inlelege gia exprima una gi aceeagi
- ea este rafionald: porneqte de la cunoscut sPre necu- realiiite care, efectiv ne unegte, adicd:-Taina sau Misterul
de la credinlei cregtine.
noscut pe cdi sigure giin."ttute, prin urmare pleacd
-l i.J_-*r"*, ortodox, teologia negativd Ei (sau) apofatica yefuzdasdrealitdtii
acorde
B. Nofiunea de spiritualitate
*r."ilfria=;.;;ffi;i definiTiva cilnoartdiii'ralioriul-tp"culati'e
si sd di:pdqeasci aceastd cunoaqterea
ei-Iil;6?rUii", ar. ir"J"-;d ;;;pleteze de iubire cu Dumnezeu'
rationald prin .rnorit";;; p" cal'ea comuniunii Safftistoric alno,utnii ile spiritualitate
1..
*,6i;1i;;, oriceioncept sau formulare intelectuali'
i,ili,iirLr rr"riiiriiii" ef, mai pi'esus de iip"itufpo_zitiv
"
il;ltriffiirrt'"
;""f#'irili"""r, -."r" qi nggativ al teologiei. Cuvdntul spiritualitate, spre deosebire de cuvAntul teolo'
Ea nu disprefuiegte i ?ost iazul fa Luther,
o
dir nlci nu o ido-
cunoaqtere inter- gie, este mai recent. El nu este utilizat nici tn tradilia
latrizeazd. CunoagterJi';";figiA tn c"te din urmd
personalf, (tntre creJiili,lr +Ib"t"""i"u "ste in Bisericd) q,in cunoaqterea inter-
angA;d'i;ri; Tr.;iidlit" iiinlei umarie, deci nu numai rafiunea
bersonald sunt aeG, Dejaifve, art, clt,, p,10.11'
iau intelectul.
 50 TEOLOq|E tI sHRtruAL[ATE
{los9fic9-religioasd, nici ln cea biblico-teologicil mai vecheso.
Dgsi spiritualitqs (care derivd din spiritus, ipirituaris) se in-
talneEte sporadic in secolele al v-lea 9i al vl-lea tn Apusul
cregtin gi se referd Ia miezul existenlei cregtine, totugiel in-
cepe sd devind mai des folosit abia in veacurile xII-x[I, iar
pe la jumdtatea secolului al XIII-lea prilejuiegte formarea
c oresp ondentului s5.u in limb a fu ancezd;' esp iri tu alit 6. D ar
numai in secolul al XV[-lea, franluzescul spiritualitd (espi-
ritualit| a devenit spiritualitQ primegte sensul tehnic prin care
se definegte legdtura personald a omului cu Dumn ezert,
accentuandu-se, insd, din ce fir ce mai mult latura subiectiv5
a acestui raport. Apoi, a inceput sd se vorbeascd in Occident
9g Tui multe spiritualit5fi: spiritualitatea preolilor de mir, a
laicilor, a monahilor etc.
Despdrfitd de Dogmaticd (aceasta devenind excesiv ra-
fionald).gi chiar de Morald (aceasta devenind cazuisticd),
spiritualitatea a inceput sd fie inleleasd in Apus gi ca o ra-
murd a teologiei, care se ocupd cu istoria gi descrierea
,,ascezei gi misticii cregtine".
Astdzi se tinde totuqi spre o inlelegere mai profundd gi
mai unitard, a noliunii de spiritualitate in Apus, accen-
tuandu-se cd, in ciuda diferitelor sale expresii, existd totugi
o singurd-spiritualitate cregtind, fiindcd existd o singurd vo-
calie fundamentald: vialain Hristos. De asemenea, se recu-
noaqte tot mai mult ci transformarea spiritualitdlii dintr-o
dimensiune principald a teologiei intr-o ramurd a acesteia a
fost o consecintd a scolasticii medievale decadentesl.
s,Hans urs von Balthasaq,,,Das Evanghelium
als Norm und Kritik aller
spiritualitat in der Kirche", in rev. Conciliimr (196s),Hefr9, p.zL5-722, p.
715.
_ f'Josef Sudbrack, ,,-spiritualildt" , in
Sacramentum Mundi,IV, col. 674-691; J.
,,Spiritualitat",]n Studi Medinali, I-JI, 1_ (1962), p. 2Zd_296; U. U.
F:lur.+
Balthazal ,,Spiritua1itdt", in Geist und kben, af IfOSS;,'p . g4O_952, reluat"oi.,
Verbum Caro. Skizzen zur
_'Iheologie, Einsiedeln, ]9eO, p.'226-2M; S. Vanden-
!Ig"St? ,,Spiritualitii! ,-g,Spirtgulitaten", in Concilium I (1965), Heft 9, p. ZtS-
742; L. B5n1ye1,.La spiritualiti iu Nouamu kstammt et des pires, ga. auuied paris,
paris,1g64;Jean iautiej
!960,.p..9-!.4;.Idgm.,.lntroduction d la spiritualite chr1fienne,
U sftrinaUta
catholique, Paris, L953, pi. Z-11,; Anton Rotzetter (Flrsg) C"irt *ird,
WrllE :1" yfi_anthroyologisdu voraussetzungm des geistliihenY,ibtnt (Bmziger)',
Einsiedelru 1979 (cuo bogate bibliografie).
EX pLTCAREA NOTTVNTLOR pE TEOLOq|E $' SptRtrunLlrATE 51
Z,Infelesurtb andnt tlul ,,Wtualitate" astdzi
a) Cuvdntul spiritualitate, in lnleles foarte general, fn-
seamn[ tot ceea ce se referd la spirit, la fiin]a $i manifes-
tilrile lui. Astfel, spiritualitatea poate defiiri activitatea
spirltului uman ca gAndire, cunoagtere, exprimare, creafie
etc. Spiritualitatea, in acest sens, poate ingloba o gamd di-
versH-gi ampld de aspecte ale vielii umane, gi anume orice
manifestare sau experien!5 de ordin moral, filosofic, re-
ligios, literar, estetic.
In infelesul
,. acesta, se poate vorbi de spiritualitatea unui
popor/ a unei epoci, a unui grup socio-istoric sau a unei
persoane. Aici, spiritualitatea are un inleles, intr-o anumitl
mdsurS, similar cu cel de culturd.
b) intr-un infeles mai restrAns gi privitd din punct de
vedere teologic, forma cea mai profundd gi totodat[ fun.
damentald de spiritualitate este spiritualitatea religioasd,
religia - ca legdlurd vie intre om qi Dumnezeu, ca o com-
p.lexitate de relafii vii intre spiritul uman gi realitatea spi-
rituali divind. Acesta este domeniul prin excelen![ al s]i-
ritualitdfii. in infelesul acesta se vorbegte de spirilualitite
cregtind, iudaic5, islamicd etc. Sensul religios al spiritua-
litdrii este mult mai popular decAt sensul sdu g:eneral,
menlionat mai sus.
3. in cregtinism, confinutul no]iunii de spiritualitate ex-
primd viala trdit5 in comuniune cu Sfdnta Treime, desco-
peritH prin Dumnezeu-Omul, prin Iisus Hristos gi potrivit
poruncilor Sale cuprinse in Evanghelie; iar aceasttr comu-
niune cu Hristos gi cu SfAnta Treime se infdptuiegte prin
"i"i Duhul SfAnt, in Bisericd. Temelia ei este SfAntul Botez. Spi-
ritualitatea, in inlelesul sdu cregtin, se prezintd totodatd ca
in implinirea aspirafiilor fundamentale ale spiritului uman
dup[ o comuniune multipld gi inJinitd 9i dupd o realizare de
sine integrald, care implicd in acelagi timp raportul omului
cu Dumnezeu gi cu lumea creatd, in care el (omul) se defi-
kii,
negte ca ,,spirit tntrupat" Bau ca fiinfd care unegte in sine
spiritualul cu matertalul,
 59 TEOLOqIE $t 5P|RITUAL|TATE
EXpLtcAREA N OT'UN |LOR DE TEOLOq|E sptRtruAL[ATE
$t 53
Aktatogiaap*nnd
reologul Hans urs von Barthasaril apare esenlialmente ca migcare de transcendenfid, de par-
voind sd dea o de-
fie teologic-fundamentald r{a c^i*ir.. ticipare la Absolut. De aceea platonismul tarziu a carac-
ql{fff+ii+mn#H*,H** ^ r.! r - .
""t,,ri; tefizat spiritul (vo0g) ca pe o migcare esenliald de aspiralie
(elan) cdtre Absorut (unur, Ev) (aga, de piida, Ia plotin
" ;;;h;ffi
ins eamn{ acea a ti tilaine
tenfiald, a unui om, care este il,.f,;Iri.a s au ex is_ Grigorie de Nyssa);
gi

sale
urmalel si;..p;;;;;oncepfiei - sub al doilea aspect, transcendenla spiriturui se
religioase despre existenga
sau, intr-rr, ;;; ;ar re-
a concepliei sare morare general,
si ireit"
tmpresnare, la d:_.ly.l flpielgr a"rp;;Hiil;, adicd o
flectd ca raportare la lucrlr, ca seruiciu d"ri.rt"r"sat (spiri-
tualitatea acliunii - la Aristotel). Aceastd spiritualitaie este
ei,g"l Ji ; ;iliig;ie de crrre
llffih.fi u decerlef sate ;;iil#"* #?ili;iire sare indispensabild erosului absoluu erosul primegte pe carnpul
de acfiune, care este lumea, locul sau d^e exerciliu, de
cuvantul spirituaritate - remarcd con-
von Barthasar - pra- firmare, de educafie, de purificare. Acest camp de acfiune
seazd ln centru pe spiritus,
greacH; nveouo sp:iritut
adica rpirit"iir""Jr, ir, f,osofia este pentru om in mod necesar dublu: el este eros-ul (as-
- din cregtinism; Geisi,din f,osofia pirafia) lui eu gi al lui tu, gi aceasta atat din punct de vedere
hegeliand), zuspin,nd .i se.infelege
pe sine ca spirit al sexului, cdt gi depdgind sexualitatea (de exemplu, prie_
gi se defineste ^*"f
prin*spirit,;;;;erin matEriJ, prin trup, tenia); apoi, el este eros ca ddruire fa'fd, de comunitate
nrcr prin instinct..Insd spiritul
tainic' totaritatea fiinfei j.
"i.i
deschil;;;.;;egi ln chip hopor, sta! progres). Ca persoand individuald in trup gi, in
Iume, de animal) * i or"yr, care (spre deosebire de acelagi,i*p, spirit deschii universar, omur - prin structura
celelalte (un element1",*:itJirir., spirit, raporteazd toate eros-ului sdu (a aspiratiei) care doregte realizireaconcretd
din tr*[,
un organisin material) la a
natura sa de sDirit,,s4. Altfel spiritului - voiegte sd intre in relalie cu aproapele sdu gi sd
spus,-omul-n, ," porre concepe se ddruiascd operei din lume, fdri caprin uc"asta
fflikXffim* ge,Jet; in spirit'ei
:l *[:entru,u vreodatd sd se epuizeze in relafia cu semenii gi in lucrarea
sd poatd

armoni a Lr ti-a air, r*r;;ili : : ::: ;Ht#;il? li: din lume (im Mitmens chrichen und wehzo erkli chin).
Pului"ss' ,Dar, degi"iomur
o.i*t", zd toaterucrur,e cdtre ,^ ^;^l T"ilea
aspegt este: spiritualitatea de acceptare (apatheia,
spiritur s,u, acestadin la.stolcr), de permitere a sdldgluirii Raliunii absolute in noi.
"" tr1J,,s6. prenitudlne ln sine,
este_o
cdci el vrea sd se realizer""rr"e
.o"ii" {ic1 s9 pule_prgblema: "r* i" "o*poita spiritul uman fafd
subliniind caracteristic,e spirituaritdlii de spiritul absolut? Cine este defindtorul Ratiunii
--i---'--' ab;;ilL,
nere/ von Balthasar infdf ileazdJceste umane, in ge_ omul sau lnsugi Dumnez eu?s7 '
- spirituaritatea ca ero's (Haton)s
trei aspecte: Toate aceste trei aspecte - precizeazd von Balthasar
sau amor_appetitus (Thomas au desideiiii
leugustinl sunt ireductibile unele la altele, aceasta dovedind carac_
-
d Aqui""j, i"".a)" spiritul
-_ terul ne-absolut al fiinfei umane, relatia sa fie cu Dum-
';?rf'r#,T nezett, fie cu lumea. De aceea, ,,desdvdrgirea,, umand
;ifm
ats Norm..., ed cit. nu
poate niciodatd sil coincid{ cu Rafiunea gi Adevdrul
i,,!;##,3ftl:ru absolut
altfel decat in aceaet{ disponibilitate gi aceastd deschidere
5h
lbidem.'
rT
lhidem, p,717,
 E4 TEOLOq|E 5t SP,RITVAL|TATE
fdrr rezerve ce acordd Divinului intaietatea deplind care-i
revine 1n om gi in lume.
in vechiul Testament, aceste trei forme naturale de spi-
ritualitate (de eros-aspirafie, de acfiune gi de primiie-
acceptare) sunt pgse in stujba Revela,tiei. Dincolo de orice
realizare a omului, acliunea devirre ascultare fatd de
Dumneze\, de Leg6a Sa care prescrie o voinld f'oarte
!*d
concretE a lui Dumnezeu cu privire-la aproapele,la neam gi
la lume. cuvantul Dumnezbului unicieage intre ele cel,e
trei forme ale.spiritualit[fii pand la o desd"vargitH intrepd-
trundere, degi r"pou-t9..distinge o spiritualitaie mai ,,p'ro_
feticd", una mai ,,fegald" gi altimai ,'pasionald,,.
Totugi vechiul Testament nu eJte dec6t o inifiere, o
_ In Noul Testament, SfAntul Apostol Pavel definegte pe
cdlduzd, spre Hristos. Hristos fiind gi om, spiritudlitepile
umane enumerate mai sus se evidenfiazd,ln El mai
ternic decat in vechiul Testament. Dar, pentru cd El fu-o
persoand in care se descoperd finalmente in mod clar "ri" o
Persoand divind, aceste spiritualitdli sunt puse total in
s_lujba manifestdrii vielii divine intratrinitare. Hristos este
desdvArgitul ,,elan cdire Tatdl", precum gi Cel care este
disponibil, fiup gi suflet, pentru iucrarea Tatdlui tn lume,
pentru mdntuirea oamenilor. In al treilea rdnd, El desdvar-
gegte atitudinea de acceptT gi ddruire fdrd rezistenfd a
robului lui Dumn ezeu din vechiul Testament. El este tel
prin care pot deveni transparente fiinla proprie, iubirea gi
alegerea lui Dumnezeu (... Gottes eigeies-Wrirr, und Liebei,
undwrihlen durc,hscheinen kann)s'. viaga cu El 9i in Duhul
Sdu este spiritualitatea creqtind.
Definiliile care se dau astdzi spiritualitdfii sunt diverse,
unele mai simple, altele mai complicate ca exprimare.
Tot]r$l, in general, ele exprimd aceeagi idee centrali, de oiald
trditd cu Hristos in Duhul SfAnt.
de pild5, Karl Rahner spune cd spiritualitatea poate
-fi definitd
_49u,
ca; ,,viald, de credinfd, nddejde gi iubire, viali din
Duhul Sfdnt", ,,viafd, din Duhul lui Hiistos, viatd din hvan_
58lbidem,
p.718.
EXPLTCAREA NOTTUNTLOR DE TEOLOq|E 5t SP|RITUAL|TATE 65
ghe[ie", ,,viaJd din urmarea lui Hristos"se, dar gi, tntr-o
exprimare mai filosoficd, ea fiind ,,absoluta transcendere a
ornului asupra oricdrei realitdli categoriale din el gi din
afara lui in Taina absolutd, pe care noi o numim Dumnezeu,
gi, tn cele din urmH, ea este o transcendentalitate ln devenire
care cu Flristos moare, se rdstignegte, igi scapd siegi"5o.
Privitd in relalie cu SfAnta Scripturd qi cu sensurile
acesteia (alegoric, moral gi anagogic), spiritualitatea se poate
defini, dupd Anton Rotzetteq, ca,,insugire subiectiv-angajatil
a Sfintei Scripturi pentru sensul vielii, practica vielii gi
speranta vielii"61.
cregtin ca fiind un TrveDpcrtrr6q, un om duhovnicesc,
spiritual, pdtruns de Duhul lui Dumnezeu (cf. I Corinteni 2,
13 q.u.;9,1'1.;'1.4,1), asumat de Dumnezeugi participant la
filialia lui Iisus. ]inAnd seama de aceasta, autorul mai sus
amintit calificd spiritualitatea ca fiind ,,existenfa cregtinilor
in mdsura in care ea se primegte de la Duhul lui Dumnezeu
gi se desfdgoard apoi din diversitatea vietii"62. O definilie
sau o descriere mai cuprinzdtoare a viefii spirituale ofer{
Claude Dagens (teolog romano-catolic). El spune: ,,Yiafa
spirituald este trecerea permanentd de la o viald simpltr
omeneascd, inchisd ln limitele gi nevoile omenegti (sdndtate
fizicd,, echilibru psihologic, condilii economice, exigenle
morale) la o altd viald,, care rdmdne omeneascd, dar in inte-
riorul cdreia germineazd altceva: o altd viald care nu mai
are punctul sdu de plecare in eul singur (eul indiaidual sau
colectia, aici are pufinH importanld), ci care se ddruiegte
5e
K. Rahneq, Schnften zur Theologie,l4, Einsiedeln - Znich- Kolrr, L980, p. 18S.
n lbidetn, p. 187 (,,letzlich ist Spiritualitiit die absolute tanszendenz dee
Menschen tiber jene kategoriale Wirklichkeit in ihm und ausserhalb miner in das
absolute Geheimnis hinetn, das wir Gott nennen, und ist letzlich eine mit Christus
sterbende gekreuzi$e, eich eelbat enhdasen werdende TlanszendentalitHt...").
5r
Anton Rotzetter, Gelst wlrd Lelb,,,, p, 2'1,
62lbidem,p.21-22,
 56 TEOLOqIE gt sPt RtruALtrATE
pentru a se primi de la Altul, de la Ace[ ce este izvorul vie-
!ii, Dumnezeul Cel viu"ffi.
b) in Rdsdritul cregtin, conlinutul nofiunii de spiritua-
litate (de altfel, acest termen e relativ hou gi in t'eologia
ortodoxH a fost redat indeobgte prin expresil ca ,,viaga"in
Hristos"6a, ,,viala in Duhul Sfdnt' , ,,viafi duhovnic eascd,, ,
,,viq!?in Duhul SfAnt prin Iisus Hristos ia (cu) Tatdl'6s.
viala cregtind insdgi este inleleasd ca o spiritualizare sau
induhovnicire progresivd, care cuprinde omul in totalitatea
sa: suflet gi trup, relafiile sale cu semenii (aspectur social al
spiritualitelii) 9i chiar raporturile sale cu nitura (aspectul
cosmic). sfantul serafim de sarov (t 1833) evidenliazd
finalitatea ultimd a viefii cregtine, gi anume dobandirea Du-
hului Sfdnt, prin Care, de fapt, se realizeazd comuniunea
deplind a omului cu SfAnta Treime gi a oamenilor in-
treolaltd.
,,8i, preolii - zice SfAntul Serafim - v-au spus: mergi Ia
bisericS, roag6-te lui Dumrtezel;., pdzegte poruncil" tri
Dumnezeu, fd binele. Iatd scopul viefii cregtine pentru tine!
Ei nu v-au vorbit cum trebuie. Rugdciunea, postul, pri-
vegherile gi toate celelalte fapte ale cregtinului, oricai de
bune ar fi in ele insele, nu sunt, ca fapte in sine, scopul
(!inta) vielii cregtine, degi ele sunt mijloace indispenrubil"
pentru a ajunge la acestea. Adevdratul scop al vielii cregtine
constd in dobandirea Duhului lui Dumnezeu... a harului
Sfdntului Drth"66.
Rezum6nd tradifia creEtind rdsdriteand in ceea ce pri-
vegte inlelesul spiritualitdlii, Teof anzdvordtul (f 1Bg4) s.lrie'
6-Claude Dagens,
_ ,,L'Esprit Saint et la vie spirituelle,,, fot Nouaelle Reaue
Th4ologique,nr. 4, aprilie 1975, p. 302.
e,,A imita (a urma) pe Flristos qi a trdi dup[ El
inseamnd a trdi in Hristos, 9i
aceasta este lucrarea voinfei libere c6nd se supune vrerilor dumnezeiegti,;
spune Nicolae Cabasila, DespreaialainHistos,f ,p.G.15O col. ZZ-t D.
- p. 48, nota 29. Despre,,spiritualizarea cosmicd", ca finalitate ultimA a lnduhov-
^^ :Cf Thomas Spidlik S. J,, La spiitualit| de l,Orient chrhtien, Roma, 197g, p.
29-57.
6SfAntul Serafim de
larov citat de L Kologrivot, Essai sur la sainteti en Russie,
Bruges,7953,p,4 2;cf, T, Spid|ik, op. cit.,p.35.
EXPL| CAREA NOTIUNI LOR DETEOLOqIE tl SPIRIruALffATE 57
,,Esenfa vielii in Hristos, a vielii spirituale, constX ln trans-
formarea sufletului gi a trupului gi introducerea lor in sfera
Duhului, adicd intnduhounicirea sufletului Ei a trupultti" 67.
induhovnicirea sau spiritualizarca ca sfinfire este, de
fapt, o implinire a umanului, gi nicidecum o trstrdinare a lui.
Ea are o profundd dimensiune relafionald, adicd nu privegte
persoana umand numai in sine, ci gi in raporturile sale cu
semenii. In acest sens, Pdrintele Prof. D. Stdniloae scrie cd:
,, spiritual izarea este ardtarea trepta td, a prezenlei lui Hristog
prin fiinfa credinciogilor, care se transformd in inlel€s oB:
cendent sau se subliazl,continuu ca inlelegere, ca sensibilitate,
cuviinld gi dragoste in relalii, ca penetrare in complexitatea gi
profunzimea realitXpii divine gi a celei um.ule unite cu ea"98.
in percepfia Bisericii Ortodoxe, cregtinismul insugi este
o migcare de spirrtsalizare a umanului nu numai ca in-
divid, ci gi ca etnie (popor), iar aceastd migcare are gi o di-
mensiune cosmicd, adicd privegte gi raportul omului cu na-
tura inconjurdtoare (aga de pildd la Sfdntul Grigorie de Na-
ziantz, Cua. Xl,6 qi Cua, XLl,1)6e.
Dar procesul acesta de spiritualizarcpe care il implicd cu-
noagterea gi trdirea Evangheliei nu este pur gi simplu o
adaptare a credinlei la mediul etnic ff@C, sirian etc., ci el este,
de fapt, o miqcare de spiritualizare a acestor medii, a po-
poarelor. De-a lungul veacurilor, Evanghelia a imprimat gi
imprim5 acestor etnii sau popoare un chip, o pecete gi un
spirit cregtin care sunt o realitate concretd gi profund[, cu
implicafii ce depdgesc domeniul pur cultic al vielii cregtine.
67
Scrieri despre oiala spiituald, Moscova, 1903 (in rusegte), p. 247; cf. T. Spidlik,
op. cit., p.34.
6sTbologiaDogmaticd Ortodoxd, vol. I, p. L09.
6eCf.
Jean Plagnieux, Saint Grigoire de Nazianze - Le Th4ologien,Pafis,1952,
nicfuii vezi la V. Soloviev Fundamentele aielii spirituale, Opere, Bruxelles, 7966, vol,
3, p. 353 q.u. (h rusd; cf, T, Spidlik op. cit., p. 34). Desigur, aspectul cosmic al
spiritualizlrii derivil din aspectul cosmic al mAntuirii realizate ln Hristos, fapt
subliniat de Sfinlit Pdrin;l rAilr{terrl (tndeosebi de Sf. Maxim Mlrturisitorul,:
Ambigua, P.C. 91, col, 1306 D, 1309 D),

58 TEOLOq E tl 5HRm/ALITATE
Aceastfi lnfelegere a spiritualitx]ii cregtine expJicd tn bund
milsur[ gi itagimentul profund al ortodoxiei fa![ de viafa
popoarelor pe care [e-a renlscut duhovnicegte in Hristos 9i
iald de care poartd o responsabilitate pAnd la sfdrgitul
veacurilor.
Dar aceasta spiritualizare sau induhovnicire nu este
nicidecum o anulare a darurilor native ale etniilor, Precum
nu este nici o diluare a Evangheliei. Nu este vorba aici de o
grecizare sau de o romAnizare a Evangheliei, ci - a$a cum
iecunoagte un teolog romano-catolic bun cunoscdtor al spi-
ritualitdlii cregtine rdsdritene - e vorba de o ,,intrupare Pro-
gresivd a vielii dumnezeiegti, (intrupare) produsd prin
Flristos, fir Duhul SfAnt, fir umanitatea concretfl a popoarelol,
a tradiliilor gi a mentalitdlilorlor"T0.
De altfel, chiar in cadrul Bisericii lnsegi, spiritualitatea nu
se reduce doar la slujbe religioase, la scrieri ascetice sau la
expresii estetice de artd liturgicd, d$d cum se crede cate-
odlta in unele cercuri ecumenice, care incearcd sd despartd
expresii ale spirituaHtelii de intregul doctrinei 9i al vielii
cregtineTl.
De aceea, un teolog ortodox din Occident atrage atenfia tr
aceastd privinld:,,Termenul spiritualitate rut desemnea 25, un fel
de lucru tn sine, care ar putea fiizolat de intregul doctrinei 9i
practicii Bisericii gi evaluat ca o contribulie aparte. $i nici nu
poate fi socotitd spiritualitatea ca un scoP in sine, avAnd un
ToThomas Spidli( op. cit., p.9;vezigi M. Lossky, Essai sut laThiologie mystique
de l'Eglise d'Orimt, p. 14-15.
^ )Se afirma uneori cd ,,spiritualitatea"
ar fi o ,,specialitate ortodoxd"
constituind, tntr-un fel, aportul Bisericii ftodoxe la Migcarea Ecumenic5. Acest
punct de vedere este impdrtdqit de tnEigi aceia care sunt ln dezacord cu
majoritatea poziliilor fundamentale ale doctrinei gi practicii ortodoxe: pretenfia
de'a fi Biseiica una, sfAntd, sobomiceascX 9i apostoleascd, teologia sa despre
Dumnezeul treimic, despre Bisericd gi despre Biblie, opozilia sa faty' de inte-r-
comuniunea cu celelalte confesiuni cregtine, felul cum abordeazd chestiunile
economice, sociale.,," (,Le Sens de ta spiritualit6", par le Plre Thomas Hopko,
(SOP), nr, 15, Paris, 1977,p'8),
ln Seruire Orthodaxe de Prcsae
EXPLTCAREA NOTTUNTLOR DE TEOLOqTE 5r SPIRTTUALTrATE 59
interes ln sine, din care s-ar putea face un fel de idol? care
ar fi slujit gi adorat tn locul lui Dumnezeu Cel viu. Spiritualitate4
dac{are cuadevdratunsens, este adorare gi slujire a Dumnezeului
Celui viu sub toate formele, in cel mai mic detaliu al viefii,
ln actul tn aparen![ cel mai nesemnificativ al persoanei
umane, prin cultul adevdrat adus majestHfii divine a lui
Dumnezeu gi prin adevdrata ascultare fafd de poruncile lui
Dumnezeu (...) Spiritualitatea este activitatea cotidiand a
vielii trdite ln comuniune cu Dumnezeu. Termenul de spiri-
tualitate nu desemneazd, numai activitatea spiritului omu-
lui, a inteligenfei sale, a inimii gi a sufletului sHu, ci el de-
semneazd de asemenea viala lui intreagd, inspiratd gi in-
drumatd de Duhul lui Dumnezeu. Orice act al cregtinului
trebuie sd fie un act duhovnicesc. Orice gdnd trebuie sH fie
duhovnicesc; Ia fel, orice cuvAnt, orice gest, orice activitate
a trupului, orice acliune a persoanei. Astfel, tot ce gdndegte,
zice gi face o persoand trebuie sd fie inspirat gi indrumat de
Duhul SfAnt, spre a fi implinitd voia lui Dumnezeu-Tatdl,
aga cum a fost ardtatd gi invdlat5 de Iisus Hristos, Fiul Sdu"
(cf. I Corinteni 10,31)73.
c) Precimre mistic
priaind temrmii misticd qi
Un termen relativ sinonim cu cel de spiritualitate, mai
vechi insd, 9i folosit des in limbajul teologic (mai ales
l.^v.l
2 Autorul acestor r6nduri,
fotul ortodox american Thomas Hopkq explicd
primejdia unei lnfelegeri deformate a spirituatterii, adicd faptul de a fi
redusd la un simplu fenomen de culturd: ,,Incontestabif existd printre noi astiizi
un fel de idolatrie gi de erezie spiritualS, o formd de hedonism gi de ldcomie
lgloutonnerie) spiritual5" care este t:r opozilie absolutd cu crucea lui Flristos, prin
care persoana umand g[segte viafa 9i desdv6rgire+ prin abnega]ie gi renunfare,
inf-o iubire fale de Dumnezeu gi de aproapele. Cdci (...) oamenii pot foarte bine sd
aibd un interes viu pentru ,,spiritualitate"gi sd adore literalmente tot ce este
,,spiritual": liturghio icoane, tehnici de ruglciune, metode de meditagie,
dezbateri teologice ,,, - pi ed nu Be preocupe mult (sd nu le pese) de Dumnezeu
Care i-a f{cut, nici de oemenll lor cu care ei tt[iesc ln lume" (Ihidcm,p.8).
Ttlbidem, p.8-9,
 ,laq;tlrG:
60 TEOLOqE tI SPIRITUALITATE
ortodox gi romano-catolic) este cuvAntril misticil gi adjec-
tivul corespun zdfor, misti c.
intrucAt noliunea de misticd acoperd o diversitate de
inlelesuri, mai cu seamd cH ea este aplicatd 9i experienlei re-
ligioase din alte religli7a decat cregtinismul, ba chiar gi unor
tendinle sau expresii din afid,, gdndirea filosoficS. sau litera-
tUra universaldTs, este necesar s5. precizdm cd in lucrarea de
fald ne vom referi doar Ia sensul cregtin teologic al misticii.
Trebuie insa sd recunoagtem cd gi in cadrul teologiei creg-
tine, mistica este infeleasd diferit de la o confesiune la alta,
iar semnificafia ei, ca gi atitudinea fafd de ea, sunt strAns
legate de experienla istoricd spirituald a Bisericii sau confe-
siunii respective.
Teologia protestantd respinge, in generalT6, mistica, vd-
zdndin ea fie un imprumut din antichitatea pdgdnd (con-
7a Yezi la Marie-Madeleine Davy, ,,Encyclop6die des mystiques" (lucrare
colectivd), Paris, Ed. Seghers, 1973,' ed. ll, 1977-78, i.t n3tu tomuri: Tome 1:
Chamaniime, Grecs, lutfs, Gnose, Christianisme primitif; Tome _2: Christianisme
occidental, Esoteisme, Protestantisme, lslam; Tome 3: Egpte, Mesopotmnie, Iran,
Hindouisme, Boudisme lndim; Tome 4: Boudismes tibetain, chinois, japonais, Yi Kng,
Tch' an, Zen (fiecarevolum oferd 9i bibliografie la sf6rgit). , ,.
re Yezi la H. R. Mtiller-Schwefe, art. ,,Neue Mystik", tn Die Religion in
Geschichte und Gegenwart, Band 4, col.1257-1259. (lntle allii sunt pt1!i[i aici:
Dostoievski, nilke,"H. Hesse, Antoine de saint Exup6ry, Heideggea Gabriel Marcel,
M. Bubef, Simone Weil etc.). Uneori se abuzeazd,di folosirea cuv6nhrlui mistic; d.
lextBaruzzi,,,De I'emploi l6gitime et de l'emploi abusif du notrnystique",lrrAtti
del C-ongresso internntionale defilosofa - Roma, Mlano, 19t18.
zo-cr. vt. fthmidt, art.,, ftotenstantische Mystik", in Die Religion, co], 12-53-1256;
Hasso ]aegel, ,,1-a Mystique protestante et anglicane",_i:r lucrarea colectiv6 I"a
Wstique eiles Mystiquis, P'ais,ig65, p. ?574M; R. Meh! ,,la th6ologie protestante",
tr"col. (Quesais-ie?),'Paris, 1967;KaiBafih,KrchlidrcDogmatik,Y./2:P:567u;G'
WlngWo,.t uid Glaube,Tttbmga:u1:96l0 A. VflT, Eros.et Agapi (tr. fr., 3 vol. Paris,
1gg -52E. Brunneu Die Mystitiund deswort, Ed. II-a TUbingeru 19?3,R Bulknafft
art. ,,Mystik im Nzuen Testament", inDie Religion in Cfrsdxidxt7.'., Band 4, col' 1247
1246,. (Degi recunoagte cd unele expresil pauline 9i ioaneice din Noulfbstament sunt
misfice, gultnann neagd faptul c{ele s-ar leferi la o experierrfd mistice G9L }Z_f)g
conchide c6, pentru et-mistica inseamn5 dualism manifreist sau_panleist ("".1 L24})
Unii prctestaitt ca Rudolf Otto (lvlysti4ue d'Oimt et ltlystique d' Occident, tr" fu.,Paris,
1951): Paul riuictr (cr. susternatisilu-nriotogie,stuttgart, Ed.lY-a,1973, vol. I, p.51-58)
*u U RicLCr fart, "CtuilentumundMysEk,grund*itaicir",tutDieReligion,.., Band4
col, 1?59 - 1%\, srstt o anumitE nimpatie gi torplegert pentru mistic5,
EXPLTCAREA NOTTUN LOR DE TEOLOqIE
T
tt sptRtruALrATE 01
fundAnd-o adesea cu dualismul sau cu panteismul), deci
ceva strein de fiinla cre$tinismului autentic, fie un produs al
Bisericii Romano-Catolice, aldturAnd-o de teologia sco-
lastic[ gi respingAndu-le pe amdndoud deod atd,, agacum a
procedat Luther77.
Cat privegte teologia romano-catolicd, majoritatea teo-
'logilor, gi, in special, cei mai reprezentativi dinire ei, acceptd
mistica, ti recunosc valoarea fir viafa Bisericii, unii definind,o
ca fiind interiorizarea misterului credinlei 1nsegi78. Totugi, ei
recunosc din ce in ce mai mult cd existd o anumitd diferenld
lntre felul cum a fost lnteleasd mistica la sfinfii Pdrinfi (mai
ales tn RdsHrit) qi felul lr* u lnceput ra ii" i,'"1"fease, de la
Scolasticd incoace, in ApusTe.
Teologii ortodocli, care sunt consecventi teologiei Sfintilor
Pellli 9i inleleg- specificul spirituahtAiii orto"cloxe , gin sd,
sublinieze faptul cd dimensiunea misticd a credinfei este
una fundamehtaH, insd ea pestre azd, totd,eauna un daracter
esenfialmente eclesial8o. Mistica nu se confundd nicidecum
cu goana dupd miraculos gi nici cu un psihologism religios
sau cu un sentirhentalism individualist, fenomene care
aparlin aga-numitului,, misticism patolo gic" sant, pe scurt,
n Yezi la Louis Boye1, La Spiritualiti
orthodoxe et la spiritualitd protestante et
anglicane, Paris, Aubier,1965, p. 81-83 gi97-99.
78H. de LUbac, M;r9tik in Begegnung
,,Christliche mit den Weltreligionen,,,
EIr_S1rd!rack,lay !_rlysterium und die Mystik, Echter Verlag, WUrzbwgl1974, p.
n-!I0, aicip.91gi92.
7e H.
U. von Balthasag ,,Zur Geschichte der christlichen Geistigkeit.
Patristik, Scholastik Ltnd $rit" , tn Theologie der Zeit (Viena), 4 (1999), p. ed-tO+;
Idem, ,,S.piri\Vhttl{ , in Geist und Leben, 1958, p. Z4A4SZ'Idem, ,,Th6ologie et
saintet6", In Dieu Viaant, 12, 1948,15-31; Dom Fr. Vandenbroucke, ,,Le diiorce
entre th6ologie et mystiqu e" , it Nourelle Reaue Theologique, 72, 1950, p. 272-399;
!a P_ory-ul lntroduction d la spiritualiti chr4tienne, Pais,-1962 (tr. germ., Mainz,
1:6 f {); F. Wulf art. ,,Mystik",lnHandbuchTheologischer Grundbegrffi,Band
II, Miinchen,1963, p.181,-193, mai ales p. 183^9i lE0-L92; J. Lecleriq-, F. Van-
denbroucke, L. Bouye4 La spirttualitd du lt/Ioyen Age,Paris,1961..
so,,Individualismul mistic a rdmas strdin spiritualitdtii Bisericii
,!'. Lossky de Rdsdrit",
ln Essai sur la theologid mystique de t'Eglise d,Orlent, p. 18; ,,Mistica - in
Biserica-ortodoxd - nu existf, ca {coala sau misticd aparte (barticulard) leeatd
de cutare sau cutare experlenfd personaltr. Caracteristica miiiicii ortodrjxe"este
$e-a fi ese.nfialmentc eilealalt{" ; J, R..qenr-teteau, ,,La mystique byzantine,,, in
Encyclopedii des myatlqurl,F, tomr! 1, p, 546,
6t TEOLOqTE t r S PIR'TUALTTATE
,,misticism"^(ln englezfl, totugi, mysticism are sens pozitiv,
qe mistic[). rn
de mlsrrca/. In atitridine f ald, qe
auTuqrneaa r.ala mistici, teologll
de mrcflca, teologii ortoooc$r
ortodocAi
nu pot adopta decAt pozilia care derivd in mod organic din
felul cum Biserica OrtodoxH a trdit Evanghelia
Evanehelia qi exorimat
si a exprimat
ln Tradifie congtiinfa acestei experienfe. Cu alte cuvinte,
nici critica rafionalistd a secolului al XIX-Iea, nici critica
protestantd adusd misticii cregtine apusene gi nici mistica
apuseand tnsdgi nu pot fi criteriile dupd care se poate for-
mula o atitudine autentic ortodoxd. Iar acest adevdr este
demn de relinut mai ales c6 in dialogul ecumenic contem-
poran, degi se folosesc adeseori aceleagi expresii sau no-
'
fiuni, ele au o semnificalie destul de diferitd,, de la o tradilie
ionfesionald la alta. ' '
Din acest motiv, este utild o studiere a termenilor de
misticd gi mistic, care se leagd direct de cuvAntul mister
(puotflprov) sau taind. Iar acest demers este cu atdt mai ne-
cesar cu cAt cregtinismul se infelege pe sine ca fiind ,,marea
Taind" revelatd in istorie (cf. I Timotei 3, 1,6), adicd,Taina sau
Misterul iubirii supreme dintre Dumnezeu gi om desco-
peritd in Hristos. Ca atare, Ortodoxia accentueazd, constant
faptul cd Sfintele Taine (Misterii, Sacramente) prin care ne
lmpdrtXgim de viala divino-umand a lui Hristos gi de iu-
birea Preasfintei Treimi constituie centrul vietii Bisericiisl.
Etimologie gi smtnificafii ?n anti&itatea preoegtintr2
1..
CuvAntul misticd vine de la adjectivul poottr6q gi de la
substantivul pootflptov (plural prott'lptcr = cultul mis-
terelor). Se crede tnsd cd rdddcina primard este verbul pterv,
care inseamnf, a inchide gura,buzele, spre a interioriza o
realitate tainicd, ascunsd, intimd, ce nu poate fi sesizatd in
mod obignuit gi nu poate fi exprimatd. Un alt verb, pu6co,
tnsemna a inifia ftr cele sacre.
Vezi Dumitru Radu, ,,Caracterul eclesiologlc al Thinelor gi problema inter-
81
comuniunii", Bucuregti, L978 (extras din revista Ortodoxk).
It2
F. Wulf, art. ,,Mystik", In Handbuch theologischer Grundbegrffi, Band
Mtlnchen, 7963,p,792, dat mai ales G. Bomkamm, art. ,,Muor(prov", firG. Kittel,
Theologischee Wdrterbuch zum Neuen Testament, Stuttgart, L942, Band 4, p.
809-834, alct p, 810-82"1,
EXPLTCAREA NOTTUNILOR EE TEOLOq|E tt sptRtrvALtrATE 63
- Muorfppr,ov (Muor(pta) se refere h cultul misterelor
antice a cdror practicd se poate urmdri din secolul al VII-lea
tnainte de Hristos pAnd ln veacul al IV-lea dupd Hristos.
Aceste misterii erau sdrbitori cultuale in care se actualizau
aptitudinile unei divinitdfi prin acte sacre in fala unui cerc
de persoane consacrate pentru a mijloci acestora o par-
ticipare la soarta (destinul) divinitdfii insegi. La aceste
sHrbdtori puteau participa numai cei inifiafi sau consacrafi
tn acest scop. MAntuirea pe care o fdgdduiau aceste misterii
era viata cosmicds3.
- in titorofia antic5, practica aceasta culticd a misterelor
se va transforma in invdtdturi tainice, care pot fi inlelese
numai de cei capabili. C6ntemplajiadesav6igitd a divini-
ttrlii se realizeazd prin cunoagtere. Adevdrata consacrare
este acum cunoagterea filosoficd. Se urmdrea gi in misterele
filosofiei o unire a sufletului cu divinul. Cu alte cuvinte, era
vorba de o filosofie mistagogicd,, in care semnificatia cultictr
se transformd in una ontologic5: termenii mistic Ai misterii
desemneazd,nunumai ce nu trebuie exprimat, ci gi ceea ce
nu poate fi exprimatsa. Preluarea terminologiei misteriilor
de cdtre filosofie face ca termenul puotfprov sd nu mai
semnifice ,,evenimentul intAlnirii cu divinul, ci fundamen-
tul ontologic divin al lumii. in locul contingenlei pdmAn-
tegti a divinului se introduce interesul fald de trans-
cendenta divind a cosmosului"ss.
- La gnostici, misterele se refereau la lumea cereasc5 ln
raportul s5u cu originea gi mAntuirea omului85.
83 Bornkamm, art.
cit., p. 810- 811. Zeitdtile misterelor pdeane erau divinit{ti
htoruce (Demeter gi Core,- Dioniso_s, Kybele gi Attis, Adond Isis 9i Osiris), iar
miturile_lor erau raportate la schimbarei vegetaf,er, precum gi la viaia gi mcia*ea
omului. viafa gi moartea nu apar,tin numai domeriiului puterii acestor zeitdfl, ci sunt
9i propriul lor destin. Aceste zeitdti sunt ink-un sens fieneral zei pdtimitori; cercul
patim,ilor lor_actualizate in dmm; cultic6 cuprinde: ftste1e gii,i.*i", cautal"
+
BA:i*, z-trmislire gi nagtere, moarte gi viali, s?argit 9i irrceput. intre actele sacrali,
cu[ticq figurau: ospefe 9i nun]i sacre, ritui.i ale fecundifA;ii 9i ale nagterii, imbdieri,
tmbrdcare cu vegminte sacre, rituri mortuarr gi de inviere sau simboluri cultice ce
ll, se refereau la cobordrea ln infem nau suirca la cer (p. 8LL-812).
6a
lbidem, p. 814-816.
85lbidem, p. 816,
86lbidem, p.818.819,
 64 TEOLOqIE t, SP|R|TUALITATE
EXPL'CAREA NOTTUNTLOR pE TEOLOqIE tt SptRtrVALtrATE 66
Exista fn antichitate gi un tnreres
puot{prov, gi anume, el exprima ?rofanar cuv,nturui tfiq rtoteo6, I Timotei 3,9), pe care Sf. Apostol Pavel o
un secret privat sau fami-
lial' secretur corespondenle'i, secretrrr evoc[ sub forma unei teologhisiri doxologice. Unirea dintre
medichr (refeta) etcs7.
in Vechiul Tesiament peptuaginta), Hristos gi Biserica Sa este marea taintr gi tn lumina ei este
se referd fie Ia cultele pdriiEirtulri"
termenul puorfprov
fi_rt._"r, rurc general: vtrzutA gi nunta (cf. Efeseni 5,32). Un pronunlat caracter
secretul.regelui (lo^b i!
J2, r, i ! I_udita 2, 2),secretul unui
prieten (sirah 22)zz;22,16;
eshatologic are puotflptov cdnd se refer[ la taina convertirii
i L, p;rr;;,liilaniel (2,28_ evreilor In timpurile de pe urmd (cf. Romani LL, 251ae.
29;2,.!7) "
pr"rfrp,"v
semnificafialery:l"J
de taind iu, *iiti
a,re pentru prima datd Iar Apostolii au congtiinfa cd sunt iconomi ai tainelor lui
Dumnezeu (oirov6pooq puornpirov 0eoQ I Corinteni A,l).Vrala
un eveniment viitor hotdrdt ,"=Li,tlXt"'r'3,?rt' adicd ur"'t1a cregtind are, mai ales fir scrierile Sfinfilor Apostoli Pavel gi Ioan,
o dimensiune mistic5eo fundamentald (pri. misticd se furlelege
Mttocriptov gi trdirea lui in Noul
2.
Testament comuniune gi unire cu Dumnezeu t r har).
in Noul Testament, Mantuitorur
^
Impdrdliei insugi vorbegte de taina
lui Dum"";; (;t liuoEprov tfig
Viafa cregtind este prezentat[ aici ca participare la via]a
0eo0) (Marcu 4,11) sau de'taii"r" Baort eicg to. lui Hristos: ,,pentru mine viafa este Hristos" (Filipeni L, 2t)
irlp.-rripilid"rur,or (ta sau ca sdldgluire spirituald a lui Hristos tn credincios: ,,nu
$:ifl ?{i+:?:?9,.:*"*'x;3;} j#llf ui;:i:ir:; mai trdiesc eu, ci Hristos trdiegte in mine" (Galateni 2,20; cL,
gi II Corinteni12,9; Efeseni3,l7), ca sdldgluire a Duhului
Cand sfantul paver trebuie si
popoarele impregnate de curiur vesteascd Evangheria ra SfAnt in om: ,,Duhul lui Dumnezeu locuiegte tr voi" (Romani
gnosticism, er ope-reazd o cotiturl *i;i;;ilidsar-," ei de 8,9; cf. Romani 8,11.; I Corinteni3,1,6; II Timotei1,,4).De
sului misterurul , ili;;ii;
ardtaid,;il;-H;;: f,irrrir,pu r"r,_ f.apt, ea este o comuniune de iubire intimd cu Sfdnta Treime
Taind a lui Dumnezeu. (poor-np?; drata Insdgi (cf. Ioan '!.4,23 qi Efeseni2,'l,8), o rdmAnere a lui
ro0 €eoO,"rl"'ua"r,
Xproto0) (Co_
Ioseni 1",27;2,2), tairla;;; il;sd
care s-a ardtat acum sfinlilor din .'u.iliuu_urilor, Dumnezeu in noi gi a noastrd in Dumnezeu (cf. I Ioan 4,12,
15-16).
(cf.
2,7).Vestirea Evanghefi;i;Ji;; Coros""i r, zori Corinteni Sfintele Taine ale Bisericii sunt participare la starea de
d.e fapt, aestirea tainei lui
Rdstignire qi inviere a lui Hristos (cf. itomani 6,3-1'1.;
,K'.:"',*'*,sfifl
4,3; Efeseni B, 4
Coloseni 2,1,2). Botezul, de pild5, este o ,,lmbrd,care" ln
apostoli gi proor t{'#l*i*#f'fffit#
nu numai iudeii, Si,,gt"- popoarele
sunt
Hristos: ,,cdli in Hristos v-afi botezat, in Hristos v-ali gi
8e Tot in sens eshatologic este numitd tainl gi
:i
tuire in Iisus Hristoi *"v*rqr la mAn_
----'- chemate preschimbarea sau
1.f. rfu'rul
Taina rui Hristos sau iconomia
ii, oy. transfigurarea celor vii la sfArgitul veacurilor (cf. I Corinteni 15, 51). 'lhintr gi
mister este gi biruinfa final5 a lui Dumnezeu descrisd in Apocalipsl (1.0, 7),
Evangheliei (to puott'lprov toO
mantuirii, adicd taina Ins5" lucrarea lui satan, prin care o anumitd persoand umand se stabilegte ln
erioyy.i.il;; Ef;;" ni 6,19) .
Bisericd gi se dd pe sine drept dumnezeu, adic6. se autodivinizeazd,, este numitd
este, ins5, o rearitate care se de Sfantul Ap. Pavel ,,taitta fdrddelegii" (puotfprov rfl6 &vopicrE) (II Tesaloni-
comunica gi ," t.,ai-"qte in viata
Bisericii, astfel inc6t ea este taina cieni 2, 3-9).
credinfei frO ,r"rffii e0 \/ezi la
P Huby, Mystiques paulinienne et johannique, Bruges, 7947; A.
-
_
Schweitzel, Die Myatik dea Apostels Paulus, Tubingen, 1930; L. Cerfaux, Le
"*Or*a"r.
88lbidem,
p.AZO-SZL.
Christ dans la thfiologle de Salnt Panl (Lectio divina 5), Paris, 1.95L; Alfred
Wikenhauser, Die Chrlelus mystlk den Apoatels Paulus, Freiburg i. 8r.,7955;
C, Spicq, Dieu el I'homme:aloru Ie Nortreau Tbetament, Paris, 1960.:
 66 rEoLoqt E $t SP|RITVAL|TATE
imbrdcat' (Galaten i 3, 27). Euharistia este taina imp[rtdgirii
cu umanitatea tndumnezeitf a lui Hristos, comuniunea cea
mai deplind cu EI in Biserica din istorie: ,,cel ce mdnAncd
trupul Meu gi bea sangele Meu rdmane intru Mine gi Eu
lntru el" (Ioan 6,56; vezi gi 15,4). Aceasth rdmAnere in
Hristos se realizeazd,prinsfantul Duh, Care lucreazdin cre-
dinciogi infierea spirituald sau adoptiunea ror divin d: ,,ati
primit Duhul infierii prin care strigdm: Avv a, pdrintel"'
(Romani 8, 15-'J.,6; Galateni 4, 6).
Biserica, adicd umanitatea adunatd in Hristos Dum-
nezeu-omul gi pus5, ln mod liber, in relalie de iubire cu
sfanta Treime, este infeleasd_mai 1nt6i de toate ca realitate
tainicx sau mistic5: ea este Trupul 1ui Hristos (cf. coloseni
1., 24i.1,'1.8), membrii ei formea zd in Hristos
,,un singur
!op", gi ei sunt,,mddulare unii altora" (Romani 1,2, i-S).
Trditd in Duhul sfdnt gi in perspectiva preamdririi celor
credinciogi in Dumnezeu-om ul, iiaya cregtine este,, ascun-
sd cu Hristos ln Dumnezetr" (Coloseni g, g-4). Agada{, mis_
tica Noului restament este centratd pe Thina iui Dumnezet),
de.scoperitd in Hristos 9i trditd in Duhut sfdnt Care sdldg-
luiegte in Biseric5. Aceastd misticd este personalistd (adica
bazatd relafia de. iubire interpersonali dintre Dumnezeu
.pe
gi om, iar nu pe o dizolvare sau o fuziune a omurui in esen-
fa divind sau intr-un tot impersonal); ea este saqamental-
baptism.ald (inceputul ei este-Bote zul) gi eclesiald (se oferd gi
se confirmd in Bisericd).
3:S?ryrt*fia mbtm.tlui gi a termeruilor mistici
Pdrintisr
sfintii Pdrinti continuH linia Noului restament, adan-
cind prin teologhisire sensul diferitelor aspecte ale Tainei
. elQ,_Bom-I1amm, art. cit., p.831-BZ4; Louis Bouyel, ,,Mystik _ zur Geschichte
eines w_ortes", in lucrarea colectivd ,,Das Mysteririm'una aie Mvrtit., p. si-7s:
cf. rev- tn yt spiitueile, suppl6men! g,1g4s, p. ,_23: Ard";fiiiiii i6{jtj"ii{
este clestul cte tendenrios c6nd susfine c{ mi:stica pdrintilor ar fi o intrare
milticii pdgfiq ln.cre$tinism. Totug'i, er recunoagte ce isLrnanarei termenilor
nu r.nseamna lclentitate de confinut (p. 832).
EXPL'CAREA NOTTUNTLOR DE TEOLOqIE tt SHRITALrATE 6V
lui Hristos sau al vielii tn Hristos trdite in Biseric[. ln ge-
Heral, termenii mistici folosili de Sfinlii P[rin]i se pot gupa
tr trei categorii, gi anume:
a) cu privire la Persoana gi opera mAntuitoare a lui
Hristos sau la dogmele credinlei cregtine;
b) cu referire Ia interpretarea Sfintei Scripturi;
c) in legdturd cu viala sacramentald gi duhovniceascd
fiHite in Bisericd.
a) Deja Sffrntul lgnatie al Antiohiei (1107) numea fecioria
Maicii Domnului, nagterea gi moartea MAntuitorului,,trei
taine rdsundtoarc" (rpiu puorflprcx rpuuyfrq)e2. ln alt5 parte,
el scrie cd moartea gi invierea Domnului sunt iain[
(puotflprov)e\. Sffrntul lustin Martirul gi Fitosoful (1165/ 6) nu-
megte taine actele fundamentale ale mdntuirii, indeosebi
Nagterea gi Crucea lui Hristosea.
Eusebiu al Cezareii (t339/ 40) afirm5 cd invdldtura despre
dumnezeirea lui Hristos, in comparafie cu cea despre uma-
nitatea sa, este una misticSes. Iar sfdnta Treime este denumitH
de acelagiautor,,kiadamistic5" (tainica)s6.
Sfhntul loan Gurd de Aur (t407) numegte uneori taintr
dogma (dogmele) credinteieT. Pentru Sffrntul Chiril al Ate-
xandriei (t444), dogma Sfintei Treimi este ,,negrdit5 gi
misticd"es.
b) Al5turi de interpretarea istorico-literald, Sfinfii pd-
rinfi cunosc Ai o interpretare duhovniceascd a Sfintei
k Sfirfii Scripturi, adicd, unele expresii, numere, simboluri, tipuri
sau chiar evenimente au gi o semnificalie profeticd, miiticd
(tainica) ce se referd la Taine, pe care Dumnezeu le face cu-
e2
Scrisoarea cdtre Efeseni XIX, L.
% Scisoarea cdtre lvlagnezieni W,'t .
ea
e5
Apol. I, 13 ; D ialo gul 7 4, 91..
Demonstratio EaangelicaS,T;P. G.22, MBB.
%
Contra Marcellus 7, 1; P, G. 24, 776 C; De laudibus Constantini 6; p. G,
a 20,13498.
e71n I CorintenlT,Z;
R G, 61,56,
%Fragm.1, P. G,76i7A?A A,
 -rqF-
08 TEOLOqIE $r SPTRTTUALTTATE
noscute tn mod treptat, pedagogic, sau se referfl la sensul
spiritual al vielii de comuniune cu Dumnezeu. Sfdntul
lustin Martirul, de pildd, spune cd Vechiul Testament se
raporteazd tntr-o formH tainicd Ia misterul lui Hristosee. La
fel, numele de Josua (]eguah)100, sau ziua a opta, a circum-
ciziuniilol.
Clement Alexandrinul (1215) susline cd numele lui Dum-
nezeu, Iahve, adicd IHVH din Vechiul Testament este un
,,tetragram mistic"; uneori chiar numerele 7 gi9 pot avea o
valoare tainicd-spirituald102. Acelagi Clement numegte
interpretarea alegoricd (referitoare la Flristos) a Sfintei Scripturi
o,,interpretare misticd" (tflv puotrr{v 6ppqvetcxv)18.
Origen (t240) vorbegte 9i el de sensul tainic al Bibliei1oa,
Didim cel Orb (1398) se referd, de asemenea, la ,,scrutarea
(sau cercetarea) misticd gi duhovniceascd a Scripturii"]}s.
Acest infeles este amintit gi de Sflntul Chiril al Alexan-
drieil'06.Iar Fericitul Teodoret al Cirului ffai$ calificd CAn-
tarea Cfrntdrilor drept ,,cartea misticd a CAntdrilor"ll7.
c) Termenii sau expresiile mistice ce privesc viafa sacra-
mentald a Bisericii sunt numerogi, acest lucru evidenfiind
aspectul eclesial foarte pronunlat al infelesului misticii la
Sfinlii Pdrinfi, pentru care mistica nu se confundd cu sfera
unei pure experienfe individualiste.
eDialog 44.
twDialog11..
tol Dialog 23.
102
Stromata5,6;P. G.9,60 N 6,'16;3768.
1oo
Stromata 5,6;P.G.9, 64 A.
lwln loannisL,l5;P.G.L4,49; De Pincipiis 4,2,9; P G. 1L, 376 N Vezi gi la: H.
Urs von Bahhazx, ,,Le MystErion d'Origdne", fur rev. Recherches dc science
religieuse 25 (1936), p. 513 9i urm.; 27 (L%n, p. 38 9i urm.; Henri de Lubac,
Exigise mddim:ale. Les quatre sens de l'Eciture, Paris L959 -19&, 4 volume.
lwln Pealml,9;P. G, 39, 1150 A.
ln Isaiam, l, 2i P, G, 70, 96 C.
loh
De prwid, S, Edllia Schultz, vo[. 4, 550 la L. Bouyer, art, cit,, p, 53 (citdm
10?
dup[ traducerca gormanl),
EXPLTCAREA NOTIUNILOR DE TEOLOqIE tl SPIRITUALITATE 69
Astfel, Sffrntul lgnatie Teoforul numegte pe diaconi
slujitori ai misterelor sau tainelor lui Iisus Hristos (6t&rovot
puotqpirov Irloo0 Xptoto0)108.
Cei dintAi apologeti, precum lustin Martirul giTertulian,
stabilesc c[ misterele sau Tainele cregtine n-au nimic de-a
face cu misterele cultelor pdgAne, pe care ei le considerd
maimuldreli sau imitafii scornite de demoni pentru a com-
promite Tainele cregtineloe.
In conceplia Sfinlilor Pdrinfi, Tainele Bisericii mijlocesc
participarea la Taina sau Misterul lui Hristos. In acest sens,
Sffrntul Ciprian din Cartagina (1258) afirmd despre Euha-
ristie cd este ,,dominicae passionis et nostrae redemptionis
sacramentum" (= ptotflptov)110, adicd Taina pdtimirii Dom-
nului gi a mAntuirii noastre.
Pentru Sffrntul Grigorie de Nazianz (1389 / 90), Taina lui
Hristos sau opera mAntuirii sdvArgite de El se actualizeazd.
nu nurhai in Sfintele Taine (Sacramente) ale Bisericii, ci gi tn
ciclul s5rbdtorilor liturgiceill. Iar Sfintul Ambrozie de Milan
ffignprecizeazd cd acolo unde Biserica oficiazd,Sfintele Thine
este prezent insugi Hristos (,,ubiest ecclesia, ubi mysteria sua
sunt, ibi dignatur suam impertire praentiam"ll'2).ln altd
parte, acelagi sfdnt pdrinte spune: ,,de unde ar putea fi
Botezul, dac6 nu din crucea lui Hristos, din moartea lui
Hristos? Acolo std toatd taina (ibi est omne mysterium), cX El
a suferit pentru tine. in El vei fi tu m6ntuit gi vindecat"l13.
Constituliile Ap o stolice (sec. IV) socotesc Euharistia,,j ert-
fa misticd a Trupului gi SAngelui Sdu" (ale lui Hristos)114.
Sfkntul Nil de Ancira (f cca. 430) spune cd trebuie sd ne
apropiem de Euharistie nu ca de o pAine obignuitd, ci ca de
ro8
Scisoarea cdtre Tralienill,S.
roelustin, Apol.l,56; Tertulian, Praesu. Haer. 40; De Baptismo 2.
1r0
Epist. 53)74; la Bornkamm , art, cit., p. 833.
111P-G.36,736.
ttzDe
Wsteriis 2(sub-llnl€xch nc npar;ine).
1uDe Sdcramento2,2,6,
tr* Conatituliile Apaetollee
& B, *,
 70 TEOLOqIE StsHHruALmATE EXPLTCAREA NOTTUNILOR EE TEOLOqTE tt SPlRtrVALtrArE 71

o pAine misticil, gi cd in Euharistie ,,noi m6nc{m Trupul Desigur, tn tnlelesul Sfinlilor PIrinli, mistica include gi
mistic Ai bem sAngele (Domnului)"rts. tntfrlnirea sau unirea nemijlocitd a lui Dumnezeu cu drepfii eau
Tot referitor la sfanta Euharistie se intalnesc adesea ex-
aft.nfii cHrora El a binevoit sd Se facd cunoscut in mod direct gi
presii ca: ,,vin *it1iarz116 , ,pa,hat mistic"ltz t,,mAncare mis-
tice"118. sfantul Gligg{e Teologul denumegte altarul (pris-
minunat. A$a, de pildd, experienfa lui Moise pe Muntele
tolul) ,,masd, mistic5."11e. Constituliile Aposiolice vorbeJc de Sinai (cf. Iegirea33,23), vederea luminii divine necreate de
,:tyl! mistic" (fg9'r1"1lturperu)lzo, cAnd se referd la slujba cHtre Apostoli pe Tabor tn timpul Schimbdrii la FalE a
sfintei Euharistii, iar Eusebiu al Cezareii utilizea zd, d.e-a MAntuitorului (cf. Matei 17,'1.-9), experienfa misticd a SfAn-
dreptul formula,,-Liturghie misticd,, (puotrril tului Apostol Pavel care a fost r5pit pdnd la al treilea cer (cf.
l"ertoupyio)tzt. II Corinteti12,1-4) 9. a.
Adjectivul mistic
se extinde insd gi ra celelalte sfinte Despre aceastd dimensiune a misticii a scris SfAntul
Taine sau slujbe122. De pildd, Botezul este numit,,renagtere Grigorie de Nyssa in cartea sa Despre aiala lui Moise, iar tn
misticd in numele Tatdlui gi al Fiului gi al sfantului Duh/'123. privinla experierii lui Dumnezeu ca lumind necreat[
Mirungerea este apreciatd, de asemenea, ca o lucrare mis- vorbegte SfAntul Simeon Noul Teolog (t1022) 9i Pdrinlii isi-
ticd124. hagti. insd acest aspect al vielii mistice nu capdtd, in Biserica
CantureaHeruoimilor de la sfanta Liturghie este numitd de R[sdritean6, o autonomie in raport cu experien]a eclesiald
sfend Ioan Gurd de Aur ,,imn ndstic'/12s. be altfel, aceasta se comunitard a Tainelor credinlei gi nici mdcar o prioritate
poate desprinde chiar din confinutul acestei cantdri: ,,Noi care fafd de aceasta din urmd. Iar faptul insugi cd termenii
pe heruvimi cu taind(puoorOi) inchipui m...,, . mistici la Sfinfii PHrinfi sunt aplicafi mai mult experienlei
SfAntul Grigorie de Nazianz numegte ,,cuvinte mis- eclesiale comunitare (adicd celei legate de SfAnta Scripturd,
tice"1'26 chiar gi rdspunsurile credinciogilor la sfanta Li- de Dogme gi de Sfintele Taine), decAt experienfei duhovni-
turghie. De fapt, ele sunt o participare a acestora la sfintele cegti extraordinare a unei persoane, constituie o dovadd in
Taine sdvdrgite in Bisericd. sensul celor afirmate mai sus. L. Bouyer, un bun cunoscdtor
aI spirituahtelii patristice gi cregtine in general, line sd pre-
IIIEusebiu
116
G 79,440s8;Ep.2,33; p. G. T9,Z2OC.
g, cizeze cd ,,la PXrinfi mistica nu este acelagi lucru cu o
de Cezaieea Demonstr.
, Eoang. L; p. G. 22, 596 A.
]]l !{ {tanasl II, 8; P. G. 25, 2644 s.a.
e, Apolo g. experien!5 psihologicd privitd in mod exclusiv sau cu per-
118
Sf. Ioan Gurd'de-Aur, Comuttariu la Matei, Ed. bened. 7, bSL B, cf. L.
Bouye4, art, cit., p.65. formanfd din punct de vedere subiectiv. Ea este totdeauna
ne
120
Cuaknt. 40,3'L; P. G. 3O 404 A. experienla unei lumi nevdzute obiective: a acelei lumi care,
Constituliile Apostolice 8, S,11..
121
Vita Constantini 4, 71; P. G. 20,1225. potrivit Scripturilo{, a venit la noi in Iisus Hristos; a acelei
.- .r22cf-
Grigg-rig_deNyss4 contraEunom.ll;p.G.45, gg0 BgiDesprebotezultn lumi in care ne introduce Liturghia (cultul), in acelagi Iisus
Hristos, P. G. 46,581 A.
123
Eusebiu de Cezareea, Contra Marcellum'1,, L; p. G. 24,72g C Grigorie de Hristos, Cel ce este totdeauna prezent in Bisericd'tlz7.
Nyssa, Orat. Catech.34;
12a
P. G. 45,BS. E[ mai remarcd faptul cd,,teologia misticf",lnln]elesul
Eusebiu, Demonstr. Eaang. 1., 10; p. G. ZZ, Bg D; Epifanie, Contra hner. 30, 6;
P.G.4'1.,413 D. lui Dionisie Areopagitul (Misticul, din sec. V), este, ln
r2s
Cf, Bouyer, art, cit,, o. 68.
tkoral td, g; R C, 3S, ho n, 1T Mystiach - Zur Gaeahlehla p/npr Worten .,,,p,72.
 72 TEOLOqE tI SPtRtruAL[ATE
realitate, ,,felu[ cum acesta recunoagte pe Hristos prezent in
toate Scripturile, la frangerea painii"128.
aL Infelesul mbticii in Occidmfiil cregtin medieu al gi moilsdD
,,Teologia mistic5" alui Dionisie Areopagitul va fi
comentatd in Occident de Hugo gi Richard de Saint Victor,
Thomas Gallo, Hugo de Balma, Albertus Magnus, Dionisie
Cartoizerul, Nicolae Cusanul. Totugi, in scrierile teologice de
limbd latind din Evul Mediu, cuvAntul,,misticd" nu este des
folosit. $i intrucAt 0eropicr (contemplalia) conta ca scop aI
misticii, pentru termenul misticd se intrebuinteazd, in Evul
Mediu acela de contemplatio; prin aceasta se vede clar cd
fundamentul teologic al misticii - aga cum era el dat in cult gi
tr viafa sacramentald - dispare treptat din congtiinla cregtind
occidental5.
La Gerson (1363-1429) se intdlneqte distincfia intre
misticd practicd gi speculativ5. Prima conline treptele qi
felurile experientei mistice insdgi; a doua cuprinde reflecfia
teologicd asupra acestei experienfe.
IncepAnd cu secolul aI XVI-lea, denumirea de,,teologie
misticd" este rezervatd expunerii gtiinlifice (metodice) a ex-
perienlei mistice individuale. La inceput, aceasta trata
despre intregul urcug duhovnicesc care duce la con-
templalie, agadar se ocupa gi de strddaniile sau nevointele
ascetice gi morale indispensabile misticii, insd in veacul al
XVIIJea ,,teologia mistic5" se va referi doar la treptele mai
inalte ale unirii cu Dumnezeu prin cunoagterea ce derivd
din iubire. Deci ea va firezewatd contemptafiei in sens re-
strdns, mai cu seamd aga-zisei,, contemplalii inftze". Ceea
ce nu aparlinea de aceasta forma obiectul ,,teologiei as-
cetice" care se dezvoltd acum. Aga au fost despdrfite, spre
ltslbidem, p. 73 (se face aluzie la textul: Luca24,30-32).
l2ePe-ntru acest paragraf, ne referim
.
cit., p.181-L93.
cu precXdere la drticolul lui F. Wulf, op.
EXPLTCARTA NOTIVNILOR DE TEOLOETE tr SPIRITVALITATE 7S
dezavantajul amendurora, asceza gi mistica, care pAnl
atunci erau douH aspecte ale aceluiagi fenomen13o.
In timpul Evului Mediu tdrziu in Apus, mai ales tn-
cepAnd cu secolul al XVI-lea, mistica se reduce tot mai mult
la o experienld afectivd gi psiholo gicd, iar aceasta se intAmplil
gi ca o reaclie fa!5 de o teologie intelectualistd. Interesul
pentru psihologie in experienfa misticH devine gi mai decisiv
prin cultul crescAnd al umanitdfii lui Iisus, ajungAndu-se
astfel la mistica afectivd a Mirelui, la mistica Pdtimirilor
(Passionmystik), mistica inimii lui Iisus, aga cum se trtAlnegte
la Bernard de Clairvaux, Francisc de Assisi, Bonaventura;
Ghertruda cea Mare, Angela de Foligno sau Caterina de
Sienna131 . ,,Caracterul eclesial al Misticii, aga cum era el
exprimat in comentariile la Cfrntarea Ckntdrilor incd,pAntr la
Bernard de Clairvaux, se vegtejegte din ce in ce mai mult,
Mistica devine o chestiune sau o preocupare individual[ a
omului ddruit cu har (...). Subiectivitatea spuselor misticilor
face dificild deosebirea intre ceea ce este misticd autenticd gi
ceea ce este purd afectivita1s"L32. Lipsitd tot mai mult de o
fundamentare gi de o semnificalie teologicd, mistica de,la
sfArgitul Evului Mediu gi inceputul epocii moderhe nu mai
atinge indllimea din vremea Sfinfilor PXrinfi133.
Firegte, mistica germand a lui Meister Eckhart sau a lui
Tauler nu era una psihologist-afectiv5, ci filosofic-specu-
lativd, incercdndu-se, oarecum, o refacere a unit5fii dintre
teologia scolasticd 9i spiritualitate. Dar gi mistica lui
Eckhart este diferit5 de cea a Sfinfilor Pdrinli. Iar mistica lui
Dionisie Areopagitul (Misticul) a fost diferit lnleleasH ln
R5sdrit 9i Apus.
lsolbidem, p. 183.
13r Vezi
asupra acestui aspect: Alois Grillmeier, ,,Die Mysterien Chrieti ln
Frommigkeit und Mystlk", ln marea dogmaticd romano-catolicd Mysteriurn
s al u tis, Einsiedeln, Band III/ 2, 1969, p, | 6-22.
I3eF. Wulf, art, cil,, p, 191,
tsslbidem, p, 191 ef H, U, von Belthanar, Spiritualitdt,p.S42,
ll
74 TEOLOqT E tr 5HR'TALrATE
Atthtdfuea Reformatorilor
5. Ei a Prctestantismuhi fafd de
misticd
H. ]aeger, intr-un studiu bine documentat referitor Ia
pozilia Reformatorilor gi a Protestantismului fald de
mistice134, precizeazd cd Luther era atras de doud gcoli mis-
tice tradilionale, fdrd sd le poat[ concilia tntre ele: pe de-o
parte, teologia negativd (apofatic6) a lui Dionisie Areo-
pagitul care vorbea de Dumnezeul ascuns (Deus abscon-
ditus), dar care nu-i spunea nimic de Dumnezeul revelat,
nici de Hristos MAntuitorul pdcdtogilor; iar,pe de altd parte,
misticii medievali Il prezentau pe Hristos Cel Rdstignit, dar
primit intr-o viafd contemplativd care pornea din interiorul
omului gi ajungea la unirea cu Dumnezeu prin crucea
glorioas5, unire in care omul se simtea in sfArgit eliberat de
aceastH stare in care el trHiegte severitdfile continue ale
maiestdfii divine. Hristos Cel Rdstignit, pe Care nu i-l ofe-
rea Dionisie Areopagitul, Luther L-a gdsit la Bernard de
Clairvaux, la Bonaventura gi la Tauler. Dar lui ii lipsea incd
faptul de-a fi experimentat nimicnicia personald in fala
Dumnezeului ascuns in intunericul de care vorbegte
Dionisie Areopagitul, in care credinta nu vede nimic.
Pentru a iegi din impas, Luther intretdia cele doud mari
mistici tradifionale: linia teocentricH a lui Dionisie Areo-
pagitul gi linia hristocentricd a misticilor medievali, in aga
fel incdt experierea lui Hristos Cel Rdstignit acoperd expe-
rierea Dumnezeului ascuns. in acesipunct precis de
intdlnire, experienla Crucii plaseazd, omul cu ochii inchigi
infala maiestdfii divine ascunse gi negrdite. ,,Lucrarea
strdin5" (l'oeuare ltrangDre) a Dumnezeului ascuns se
reveleazd ca ,,lucrare proprie" a Dumnezeului revelat: aga-
dar, indreptarea este aceea care opereazd, aici unirea cu
Hristos in credinlH. Iar aceastd unire nu se mai poate tm-
plini intr-un elan contemplativ care libereazd. sufletul de
13aH.
Jaeger, ,,La mystique protestante et anglicane", tr lucrarea colectivd La
mystique et les mystiqzes, publicattr de A. Ravier, S. J. Paris, 7965, p.257-407.
Autorul (H. Jaeger) ofert,-la sfdrgitul studiului stru, o amplA bibliografie.
EXPLTCAREA NOTIUNILOR DE TEOLOqIE tl SPIRITUALITATE 75
teama gi tncerc{rile sale, pentru cd urmarea luminilor
ceregti este baratH de fiorul care stdpAnegte sufletul tn fafa
,lucrilrii strdine" a Dumnezeului ascuns, linia dionisianil
tntret[ind brutal in acest punct chiar linia bernardiand gi
tauleriand.
Mistica dionisiand refine credinfa luterand tn lntuneric;
ea nu cunoagte nici un obiect. ihsa, pe de alt[ parte,
universul Areopagitului intretdiat de mistica bernardiand gi
tauleriand nu mai este vid: credinla care nu vede nimic
poate asculta pe Hristos cel Rdstignit care ti vorbegte: ,,Ptr-
iatele tale ifi sunt iertate". Se recunoagte aici Hristosul
misticii lui Bernard: omul indreptat (ustificat) 9i unit cu
Hristos tn realitatea credinlei. De fapt aici, in punctul de
lncrucigare a misticii lui Dumnezeu (Gottesmystik) $ a
misticii lui Hristos (Christusmystik), se situeazi ,,mistica in-
tts
dreptlrii (Re chtfer ti gun gsmy s tik)" .
Potrivit analizei lui H. Jaegeg tncrucigAnd cele douH
mistici tradifionale, Luther a crezut cd va umple cu Hristos
Cel Rdstignit golul teologiei negative, dar ln acelagi timp a
voit sd rupA orice legXturd posibild intre pdtimirea lui Hristos
gi o teologie ,,nudd", aia incAt Hristos s6 nu mai poatd fi
niciodatd intdlnit de privirea omului in contemplalia care
s-ar implini printr-o unire cu Viala treimicd intr-o Pace
definitivd. Aceastd trecere ar fi o cale cdtre,,teologia gloriei"
care, pentru Luther, este incompatibild cu,,teologia crucii".
Luther a fdcut ca ,,teologia cruciT" sd, triumfe asuPra
,,teologiei gloriei", legitimd, dupX el, in cer, dar ilegitimd tn
aceastd lume. Una o exclude pe cealaltd: nu este nici o trecere
lntre teologia crucii gi teologia gloriei (slavei). Luther va
respinge astfel orice misticd a slavei (gloriei) care trece de la
cruce la slavd fdrd nici o rupturd.
,,Crucea, dupd Luther, nu poate fi transfiguratd. Teo-
logia crucii comportd, dimpotrivd, angoasa, tremurul spi-
ritual permanenU ea respinge orice invitafie la o vedere
calmI,-la o contemplafie tot mai pagnicX a lucrurilor dum-
\Nlbidem,p,264,
 TEOLOqE $I SPIRITUALITATE
76
nezeie$ti. Astfel, contemplafia misticd nu este refuzatd nu-
mai pentru c[ e o practicd monastic5, ci mai cu seamd
pentru cd ea aparfine teologiei glorisi"rse.
Singura unire cu Hristos acceptabild este cea in credin!5,
cdnd credinciosul experiazX nimicnicia sa gi iertarea care-i
vine de la Dumnezeu; este unirea cu Hristos prin credinla
justificdrlitsz. in interiorul luteranismului, mistica nu este
deci de conceput decAt in cadrul justific[rii. Totugi, persistt
incompatibilitatea dintre formula dogmaticd a justificdrii
extrinsece gi unirea cu Hristos138.
CAt privegtepe Calvin, acestavorbeqte chiar dewtio mysticaly
cartea a treia a operei salelnstituti.on delaReligion Chr|tiennelse.
Dupd Calvin, J'union sacr6e avec le Christ" (unio mystica)
este condilia absolut necesard pentru a ajunge la viafa
spiritualf, 91, mai precis, la sfinlire. Totugi, teologia calvi-
nistd, impdrlitX intre afirmafea justificdrii,'care acoperd din
exterior ia o mantie pe omul pdcdtos, gi cea a sfinfirii inte-
rioare, apare la fel de contradictorie ca gi cea luterandlao.
Reticenlele pe care Luther le-a avut f1ll de misticd se
explicd in parte gi prin faptul cd mistica aPuseand din
timpul siu se identificd'inmare rndsurfi c-u pasi.unga'peltru
manifestdrile extrao dinareisau cel€ earb 5e pietii:azatsim;
f urilor exterioar e, c a v iziuni, exta 4uri
gi sti gma tizdri. Lu-
iher insu gi spus ebe,),v *i/dmi €u nu vre' it " (fri ti o;mzn: t)i ilt i ch
nicht!)141.
136lbidem, p.266.
137
[bidem, p.267.
tBlbidem,p.269.
13e,,]'6lEve'en degr6 souverain la conjonction que nous avons avec notre chefl la
demeure qu'il fait ei nos coeurs par la foi, I'union sacr6e (unia mystica) par laquelle
nous juissbns de lui d ce qu'6tant n6tre il nous d6partisse les biens_auxquels. il
abonde en perfection. Je ne dis pas donc que nous devons considr6rer J6sus-Christ
de loin de nous, #in que sa justice nous soit allouis, mais parce que nous sorrunes
v€tus de lui et ent6s en son corps, bref parce qu'il a bien daign6 nous faire un avec
soi" (Jean Calviru lnstitution de la Religion Gr'ifimne, Liwe Troisidme, _E-d. critique
avec
-IntroductiorL
notes et variarrtes, ]. D. Benoit, Paris, 1960 (a11. Bibliotique des
textesphilosophiques, ,,Cenfre de Recherche d'Histoire des Religions de 1'Uni-versit6
de Strasbouig'),p.21.4: III, Il 10 (texte de 1560),la H.laegelop. cit., p.282.
laolaeger, op. cit., p. 283.
rat
lbidem, p.297,
EXPL| CAREA NOTTVNTLOR DE TEOLOq|E 5l sptRtTVALtrATE 77
Reformatorii acordau o mare importanfl CuvAntului lui
Dumnezeu, p€ cAnd mistica decadentH urmHrea mai alee
experienfa individuald subiectivd. Acest fapt a contribuit la
distanfarea lui Luther de mistic5. Dar respingerea misticii
ln protestantism s-a mai datorat gi concepfiei pesimiste
despre omul cilzut, in care chipul lui Dumnezert a fost total
distrus. Omul poate fi iertat, insd o unire cu Dumnezeu ar
lnsemna o abolire a prdpastiei ce se afld tntre om gi Dum-
nezeu. Agadar, prin respingerea misticii se refuzf orice
aspect al prezenfei lui Dumnezeu in om. Iar acest refuz ee
explicd fie prin conceplia protestant5 privind raportul
dintre om gi Dumnezeu, fie prin teama de panteism. Pe
plan teologic, primejdia unui panteism derivd din faptul c{
Apusul nu cunoagte distincfia lntre fiinfa divind qi energiile
necreate, distincfie ce permite, deodatH, afirmarea trans-
cendenlei totale a lui Dumnezeu in fiinla Sa gi prezenla Lui
personald, totald.,la nivel de energii, ln unirea Lui cu per-
soana uman5.
Afirmarea unilaterald, a transcendenfei lui Dumnezeu gi
refuzul simultan al imanenfei (prezenlei imediate) a lui
Dumnezeu in comuniunea Sa cu persoana umafld va crea
probleme protestantismului, dovedind, de-a lungul isto-
riei sale, cd solufiile Reformatorilor nu exprimau un co-
rectiv in raport cu mistica apuseand catolicd. H. Jaeger
constatd cd ,,1'immanence refus6e se venge" (imanenla re-
fuzatd se rdzbund)r+2.
Aceastd rd.zbunare se vede in curentele spiritualiste
multiforme gi variate, profetice gi iluministe, sau de
nuanld gnosticd esotericd gi montanistd care vor invada
comunitdfile iegite din Reformd. Muntzer, Karlstadt, ana-
baptigtii, profelii dinZwickau, ca gi Franck, Schweckfeld,
foris, Weigel ridicau tn slHvi ,,cuvAntul interior", inspi-
ralia gi iluminarea imediatd, opuse,,cuvAntului exterior",
la2lbidem, p,298,
 TEOLOq|E st 5P|RITUAL'TATE
cuvflntului scripturii, pe care Luther il prezenta ca sin-
gurul criteriu al contactului cu Dumn"r.rluu.
,,Dorinla nesatisfacutH de cunoagtere, mai ales in lu-
teranism, a_provocat aparitia murtipld de curente iluministe
(ln sens religios, nu ideoro gic n.i.) gi teosofice, unde se
reglseau amestecate eremente de archimie, astrorogie,
parapsihologie gi ocultism. Teosofia naturalistd a avut
o B0hme gi la Meister Eckhart. Toli tref zunt c"onvingi c{
mare trecere in secolere ar XVI-rea gi ar XVII-lea, cu
Theophrast, Paracels gi valentin weigel, care au deschis
calea unuia dintre promotorii cei ,riri .urrcteristici
ai
misticismului protestant: Jacob B6hme, pdrintele filosofiei
teutonice.
Aceastd noud gnozd, de cregtinism teosofic vorbea
un
]lmbaj biblic, fdrd Jse inrdddcini,inse,in mod real in Biblie.
Totugi iluminigtii gi gnosticii cregtini se exprimd lntr-o
timbd
pseudo-evanghelicd, ceea ce n-a fdcut decat sd mdreascd
confuziile"lu.
Apoi ,,fuziuneadintre cabard gi viziunea biologicd a rumii,
aga cum a conceput-o Paracels, a marcat puternic
evolutia
ulterioard a cregtinismurui teosofic al lui Khu.utnii urlJ
B.hme,p6ni la organica <Weltanschauur.rg,
i.orcepfia
despre lume) a lui oetinger gi in cere dii-r urmd a lui
scheling"las. Aproape intregldearismur religios german
este
influenlat de acest misticism protestant, care ,-r-rrer.rt qi ca
reaclie impotriva canoaneror fideismurui impus de
Reformatori, sau ca incercare de completare gi de desdvdrgire
a religiei Reformei.
. Il:hag, Hegel gi schelling abordeazi incertitudinea prin-
cipald a luteranismului: ,,Hristos in noi". Totug.i, idealigtii
nu se mai referd la acea antinomie dintre ,,Hristos pentru
noi" gi ,,Hristos in no|", care a frdmantat luteranismul
vechi, ci Ia tradilia teosoficd care interpret eazd,imanenta
las
lbidem, p.299,
laalhidem, b, SOt.
1a5lhidem,,
i:, SOS,
EXPLTLAREA NOTTUNILOR DE TEOLOq|E
tt sptRtruALtrATE
divin{ tn om in lumina ideilor gnostice care urcd la paracels
l,a gnoza hristorogicd i antichitifii. pentru Fichte,
1i 5r{-T
schelling gi Hegel,.Logosur divin devenil trup coincide cu
,,congtiinfa de sine" (S elbstbeatusstsein).
In exprimarea doctrinei lor, Fichte se referd la prologul
sfantului Ioan Evanghelistur; schelling 9i Hegel se referd Ia
au
asumat ,,cea de-a treia impdrdtie a spiriturrri",,varsta
spirituald ioaneicd", in care Dumnezeu se realiz eazd,inspirit,
ln congtiinre,in uEu". Cdci, dupd ei, spiritul absolut divin
nu
poate exista gi ny se poate imprini deiat fur congtiinla
umanr.
Astfel, religia idealismurul german, congtientd de-a fi
tnfdptuit aspirafiile,,renagteriloi" (degteptdriltr) protestante,
l(eforma totald, culmineazd intr-un subiectivism exaltat,
p€
care reprezentanfii ei l-au taxat: unire
,rtisticd,,M6.
Astfel H. Jaeger constatH cd dogma hegeliand a,,Dum-
nezeului Devenirii' devine dogma misticismului germanic
al secolului al XX-lea. Mai mr]lt, doctrina nagterii sale
in
suflet (mogtenitd din mistica Evului Mediu, dui ir,l"r"asa
l:y- ca ajungere la congtiinfa de sine) face sd reinvie
Dloroglsmul atat de simptomatic al teosofiei protestante
11..Par3qels pAnd la romantism. Doctrina iagterii
de
gtiinlei de sine" se revelea zd caun vitalism ,,con_
,,mistic,, in care
forla yi",i1lgi este siegi suficientd; cdci in momentul
auto-
nagterii sale, ea disp-une de o putere dinamicd conlinutd
in
totul indefinit al lui Dumnezeu, ar lumii gi al omului147.
fafa ac-estui tip de misticd sau, mai bine-zis,de mis-
ticism filosofic imanentist, teosofic, biologist, subiectivist,
pietist gi sentimentalist, reprezentanfi"ai aga-numitei
dialectic"-'l gu, ae pitaa, K. B'arth, E. Brunner,
"teologii
Bultmann gi discipotii loa, au iuat o atitudine violentd gi
au
exprimat refuzul lor categoric in ceea ce privegte,,mistica,,.
Barth a considerat mistica ,,un ocean d" gi de de-
"*.Lr"
ta6lbidem, p.326,
taT
lbidem, ir. 335,
 80 TEOLOqIE 5t SPTRITUAL|TATE
zordine" $i, referindu-se la unele,,monstru ozitilji pioase"
a1e ei, constatd raportul reciproc care leagf, mistica din
protestantism de necredinlHl4s. O misticd decadentd, adesea
neo-pdgAn6, adogmaticd, aeclesiald gi extremistd a suscitat
o reaclie explicabild, dar nu lipsitd de extreme. H, ]aeger
observd cd replica pe care Barth o dd religiei pseudo-mistice
trAmbilatd de protestantismul secolului at XIX-lea gi
inceputul secolului al XX-lea este tot atdt de exclusivi gi
peremptorie ca aceast5 religie insdgi. Teza lui Barth,
conform cdreia credinfa protestant[ se reduce Ia ascultarea
CuvAntului, nu este decdt rHspunsul proporlionat dat ca-
racterului,,anonim" gi indefinit a|,;eligiei" pseudo-mistice
de stil teosofic Ai germanic, care se ferea de orice deter-
minare a CuvAntului. Insistenta barthiand asupra CuvAn-
tului determinat al Scripturii sJ opune exaltdrii',,extatice" a
,,cuvdntului interior gi ascuns al pietdlii anonime", dovadd
a nagterii dramatice a ,,congtiintei de sine" ln strdfundurile
inefabile gi linigtite ale,,haosului creator".
Teologia lui Barth reflectd, prin patosul gi dinamismul
sdu, imaginea rdsturnatd a misticismului entuziast: in fafa
titanismului prometeic al misticismului, el reduce omul la o
dimensiune minimd, face din acesta un microcosmos limitat
la ascultarea CuvAntului, iar prezentarea pe care el o face
teologiei dialectice apare tot atAt de abstractd gi artificiald ca
gi sistemul idealist pe care se bazeazd, religia pseudo-
misticdl4e.
O atitudine la fel de intransigentH fafd de misticd a avut
gi Emil Brunner, care opune intre ele credinta gi mistica. El
Jcrie in acest sens: ,,mistica autenticd este marele adversar
profund religios al credinlei cregtine, cdci ea conline forfe
divine imense. Ea este, de asemenea, singurul adversar de
talia credinfei cregtine, gi va rdmAne pAnd la sfArgitul tim-
148.K.
. . BN^th, Dogmatique 2/1,:,,La Doctrine de Dieu", Geneva, 1957, p.28 g.u.
(cf. 9i p. 78 urm,f p, 1"58); asupra raportului dintre misticism gi atei6m, vezi:
Dogmatique I, 2, Geneva, 19'c4, p. 1,04-LI4.
laelaeger, op. cit., p. 351 .
EXPLTCAREA NOTIUNILOR DE TEOLOqIE 5l SPIRITUALITATE 81
purilor". Brunner vede tn misticd ,,cea mai finil distilare a
pHgflnismului'/150.
Desigur, rdmAne incontestabil faptul cd Barth 9i gcoala
teologiei dialectice, in general, au reagezatln luminl
lmportanla Revelaliei, aCuvdntului lui Dumnezeu ca ele'
ment fundamental al cregtinismului, oferind protestan-
tlamului baze solide in fafa valorilor nebuloase ale misti-
cismului cu care a fost confruntat in veacul al XIXlea.
Totugi, problema rdmAne actuald, deoarece protes'
tantismul este mereu confruntat cu migcdri gi curente
epirituatiste harismatice etc., care reclamd gi o teologie gi o
experienld a Duhului, nu numai una a CuvAntului. Iar
intrucAt cregtinismul este religia iubirii, comuniunea dintre
Dumnezeu qi om, deci implicit unirea tainic5, rdmAne o
dimensiune fundamentald a acestuia. Deformdrile sur-
venite pe planul vielii religioase trebuie asumate gi vin'
decate prin regesirea echilibrului dat in actul plenar al
credinlei in Hristos, iar nu prin sotufii unilaterale gi exclu-
aiviste care, de fapt, rdm6n gi ele tot ln planul insu-
ficientelor.
Reaclia protestantismului fald de mistic5 poate fi
tnleleasd doar in contextul cregtinismului aPusean, care de
la scolasticd tncoace a pierdut echilibrul teologic Ai spiritual
sub multe aspecte. Iar unul din aceste aspecte este tocmai
raportul dintre CuvAnt gi Duh, dintre teologie gi spiritua'
litate. Hristomonismul teologiei aPusene, insuficienta
accentuare a legdturii dintre CuvAntul gi Duhul tn iconomia
mAntuirii gi In viala Bisericii, sublinierea unilateral6 a teo-
logiei CuvAntului in protestantism g.a. constituie cauze se-
rioase ate dificult[rii refacerii echilibrului 9i unitdlii dintre
teologie gi spiritualitate, dintre Revelalie gi experienld tn
r50
E. Bruruler, Dic Myatlk_and dae Wort, Ttlbingen,1928 (Ed. aII-a), p.399, cltat
de H, Jaeger, op, cit,, p, 354*3t8,
 8t TEOLOqIE tt s PtRITUAL|TATE EXPLTCAREA NOTTUN I LOR pE'rEOLOqlE $t splRt'ruALtTnTE
83

Bisericd. Iar de aceastH. realitate igi dau seama mulpi dintre La capHtul acestei expuneri privind inlelesul spiritualitdlii
teologii apuseni fngigi.
fl ln special al misticii tn RAsHritul gi Apusul cregtin, |inem s{
Referindu-se ra
Kererrnqu-se la llpsa
lipsa de echilibru
echilibru dintre hristologie gi teamintim cH, deseori, sub termeni identici se inleleg realitdli
pnevmatologie tn Apus, teologul romano-catolic Henri de
diferite gi cd experienta istoricH a celor doud pHrfi ale creg-
Lubac spune cd ,,Biserica latind, care a dezvoltat foarte mult
tlnismului a urmat adesea cursuri felurite. Fdrd o cunoagtere
hristologia sa, ceea ce a d5unat pnevmatologiei, se afld incd
adecvat5 a acestui fapt, nu pot fi explicate poziliile adesea
la vArsta adolescenfei"tsr. Adesea teologia Suhului sfant a
contrare privind ir:rlelegerea fursdgi a cregtinismului.
rdmas pe seama spiritualist-entuziastels2, in timp
-migcdrilor Uneori in intrunirile ecumenice sau in studii de teologie
ce teologia ,,oficiald" a infHtigat o invdfdturd despre
t comparatd, se spune cd Ortodoxia este misticd gi cd ea con-
Dumnezeu unilateralel$.
sider5 spiritualitatea ca pisc al teologiei trdite, iar idealul
Iar faptul cd teologia protestantd a ajuns sd facd o
ultim al ei este indumnezeirea credinciosului ln co-
separatie intre Iisus-ul istoric ai Hristos-ul credintei se
muniunea total5 gi permanentd cu Dumnezeu., prin ener-
datoreazd,gi unei uitdri a Duhului sfant1s4, ca mediu al trdirii
giile divine necreate.
comuniunii cu Iisus Hristos gi ca factor constitutiv in inte_
Totugi, Ortodoxia nu este misticd in infelesul pe care-l
legerea gi interpretarea cuvantului sfintei Scripturi. '
dd protestantismul misticii, iar in raport cu mistica apu-
Cdtre sfargitul viefii sale, Karl Barth gi-a dat seama de
seand individualist5, care s-a dezvoltat dupd ruptura din
necesitatea unei atenfii sporite ce trebuie acordatd teologiei '1,054, teologia ortodoxd este ades ea rezewatd gi
sfantului Duh gi, implicit, vielii in Duhul, spirituahtalpii: criticd, f[rd
tnsX ca pozilia ei sH fie identicd celei a teologilor pro-
,,socotesc cH este o necesitate urgentd, pentni noi tofl, din
toate confesiunile gi Bisericile, faptul de a 1ua in serios mai testanli radicali. intr-un cuvAnt, bazaprincipiilor noastre
este Revelalia trditd tr viala Bisericii nedespdrlite, a Bisericii
mult decat pand acum aceastd a treia persoand - Duhul
$f5r11/'rss.
Sfinfilor Apostoli 9i a Sfinlilor Pdrinti, care nu a separat
teologia de spiritualitate gi nici nu a opus credinfa gi expe-
1s1H. de
Lubac, Geheimnis aus dem TDir teben,Einsiedeln, rienfa misticd a unirii omului cu Dumnezeuprin iubire.
lW, p.%).
."'.,,Die, Entfaltung der Theorogie
^Schwiirmein
des Heiligen Geistes bliemeist den in limbaj teologic actual, folosim totugi termenul de
iiberlassen", zice G. picht, (Der cott du phitasophen und die
Wssenschafi der Neuzeit, Stuttgart, 1966, p.7S).
spiritualitate sau vialdduhovniceascd mai mult decAt cel de
153
Cf.. Franz K. Mayr, ,,Die Einseiligkeit der traditionelen Gotteslehre. misticd, nu numai pentru cd acesta din urmd, din calJza
Zum Verhiiltnis von Anthropologie und pneumatologje,,, in lucrarea co- deformdrilor suferite in Apusul cregtin, necesitd explicalii,
Erfihrung und rheotogie de{ueiligen Geistes (Hrs[. Ciaus Heitmann gi
]gctiya
Heribert Muhlen), Kosel-verrag Munchen, L974, p.239 gi"urm.; vezi gi ci gi pentru cd termenul de spiritualitate e mai cuprinzdtor
lucrarea
der pneumatotoge,, (Flrsg. W Kasper),
gi reliefeazd rnai direct viafa cregtind ca viald, in Duhul
1omuntr: ,,Gegenwart d:r_ 9:",:" Aspekte
Quaes tiones Disputatae, g5, ma d* p. 92 -tgo,i3z-isa9i rsr-zo+.
Herde{, tizg, SfAnt, Care realizeaz[ comuniunea eclesiald dintre SfAnta
154
otto A. Dillschnsidfeq, ,,Dr.e Geistvergesientheit der Theologie. Epilog
uber den historischen Jesus und kerygmatiihen Christu s", in Thm"l. Treime gi oameni.
Lit.'ztgi,
86,196'1,, p.255 -266, Unitatea vie dintre teologie gi spiritualitate in viala Bisericii
rss
citat ca motb la lucrarea Erfahrung und Theologie des Heiligen Geistes, p. s. este - tn conceppa ortodox{ - fundamentatH pe unitatea dintre
 84 TEOLOq lE tt SPIR|TUAL|TATE
cuvantul gi Duhul, pe legdtura dintre Revela]ie, cunoagtere gi
iubirels5' cdci structura ultimr a persoanei gi
linta finald
autenticd a tuturor manifestdrilor gi darurilor este comu-
niunea: fie cd este vorba de comuniunea persoanelor divi-
ne, fie ci e vorba de comuniunea dintre persoanele divine
gi persoanele umane, fie cd este vorba de comuniunea per-
soanelor um€ule intreolaltd.
156
Ratiunea lnsdgi este drum spre cunoagtere sau mijloc, dar gi ea igi
gdsegte, de^fapt, implinirea vocafiei sale tot in comuniunea de iubire inter-
personald. In acest sens, Pdrintele Prof. D. stdniloae observd pe bund dreptate
cd ,,mistica cregtind este supra-rationald, nu irationatd, iaci nu ocJlegte
rafiunea, ci epuizeazd. int6i prin indelungate eforturi toate posibilitdlile ei,
rdmanand-statornic lmbogdfitd cu recoltiadunatd din ele. fe supremele ei
culmi, ea este lipsd de patimi gi este dragoste. Dar cine poate spune cuvant d.e
reprog impotriva dragostei, chiar dacd ea nu e numai ragionild, ci gi supra-
rafionald? ,,Misticismul" in sens peiorativ e caracterizat prin patimd, iar dpu-
sul lui, prin dragoste. Cdci patima intunecd rafiunea, p" .ard iubirea o lumi-
neazd.. Toate au raf,une in lumea aceasta, lucruri gi fapte, spune sf. Maxim,
numai patimile nu au niciuna. omul evlavios lucreazd ,,ratiorral", spun toli
Pdrinlii. Numai pltimagul lucreazd ,,ia,tional" (nesocotit). Dar atunci, mistica
autenticd cregtinr este tot ce e mai opus misticismului in sens rdu, fie cd
acesta se mascheazd in formele religioase, fie cd vorbegte chiar in numele
raliunii. cdci nimic nu urmtrregte mai metodic, mai ,,tational",mai,,gtiinlific"
cur{}irea omului de orice patimi gi sporirea dragostei in sufletul lui, ca mis-
tica cregtind" (Filoulia, vol. [, cap. cit., ,,Cuvdnt furainte., p. & not{ subliniaril),
CAPITOLUL II
TEMEIURILE DIVINO-UMANE ALE
TEOLOGTET $r SprRrTUALrrAlU CRE$TTNE
Ftrrd Revelalia lui Dumnezeu Cel adevdrat gi viu nu ar
txista nici teologie gi nici spiritualitate cregtind, cdci teo-
logia cregtine, ca vorbire despre Dumnezeu, se bazeazfpe
descoperirea fdcuti in Dumnezeu-CuvAntul, Care S-a f[cut
Eunoscut lumii in multe rdnduri gi in multe feluri, iar ln cele
din urmd S-a impdrt5git lumii ln forma cea mai deplind,
devenind H lnsugi om (cf. Evrei 1,,1),iar spiritualitatea cre$-
tlnd, ca viafd, trditd impreund cu Dumnezelr, se nagte gi se
lntreline prin comuniunea personald gi comunitar[ cu
SfAnta Treime in Biseric[.
[inta final5 a teologiei gi a spiritualitd]ii este bineves-
tlrea gi explicarea legdturii vii dintre Dumnezeu-Creatorul
pi lume (creafia) gi ridicarea acesteia din urml in comu-
niunea de iubire cu Sfdnta Treime, adicd indumnezeirea
omului gi a creafiei prin iubire (harul necreat).
Mesajul fundamental al cregtinismului se rezum[ tn
cuvintele ,,Dumnezeu este iubire" (I Ioan 4,8), fapt pentru
care cregtinismul insuqi se definegte ca fiind religia iubirii.
lar iubirea este bundtatea care se ddruie$te, se manifestH
cltre altul. Dumnezeu Ce[ Unul este iubire, pentru cd este
deodatH Treime de Persoane, comuniune vegnicd gi abso-
lut5. El este unul dupil fiinfd gi intreit in Persoane. Mo-
narhia Tattrlui (singurul izvor al Dumnezeirii) pi unicitatea
fiinlei sunt suportul ontologic al iubirii, ca for]d unificatoare,
iar Treimea Persoanelor eete auportul ontologic ireductibil al

86 TEOLOqIE tI sHRlruAL[ATE
diversitdlii 9i al ddruirii reciproce, al iubirii ca ddruire de
sine altuiu, Tuirru Sfintei Treimi sau a Dumnezeului uni-trei-
mic este taina Iubirii supreme sau, dup5 expresia PXrintelui
Prof. D. Stdniloae, ,,structura supremei iubiri"l'
Monoteismul iudaic gi cel islamic accentueazd,unDum-
nezeu unic, lnsf, vegnic singur. Faptul cd acest Dumnezeu
este un unic subiect nu evidenfiazd suficient caracterul Sdu
de persoand vegnic6. Monoteismul cregtin, lnsd, este Re-
velatia plenard a Dumnezeului-Iubire, in care Persoana
insaii r" d"fi.,"gte ca relalie ontologicf, 9i de iubire fald de
.r., ult subiect sau fafd de alte Persoane coeterne qi de
aceeagi fiinfd.
Pe de altd parte, Dumnezeul-Treime nu are n1mlc
comun cu politeismul pdgAn, in care mul1i zeierat subiecte
despdrfite, adesea tn opoiilie sau in concurenl6 de putere-gi
de patimi, dupd chipul patimilor omenegti. Zeii poli-
teismului erau-pldsmuili pornind de la fenomene ale na-
turii sau erau proieclii ale patimilor omenegti. Ei erau fxculi
,,dupd. chipui" sau inlelege.ea oamenilor' Misterul
sau
iaina Sfiniei Treimi, lnsd, este mai presus de orice in!e-
legere omeneasca, gi totugi, numai tn aceastd Taind adevd-
ru'i coincide cu iubirea, iar sensul ultim al raliunii este co-
muniunea de iubire daruitoare. in sfanta Treime, pe Care o
cunoagtem din propria Sa descoperire in lume, unitatea nu
este nici substanfd amorfd 9i impersonald, nici-nivelare a
Persoanelof, iar diversitatea Persoanelor nu implicd nici un
fel de separafie sau autonomie despdrfitg_utu, singulari-
zantd.sau autosuficienta. Ca Taina a iubirii vegnice 9i ab-
solute, SfAnta Treime este, potrivit credinlei ortodoxe, fun-
damentul ultim al tainei Persoanelor umane insegi, intrucat
de iubire libera, congtientd 9i
acestea sunt fiin!"
"upu6ile
panunificatoare (atotcuprinzdtoare). In acest sens/ s-a spus,
pe drept cuvAnt, cH intre Sfdnta Treime, ca suPrema gi eterna
structura supremei iub:tIi" ,In Studii Teologice,
1 Cf . ,,SfAnta Treime -
1970,p.333-335.
N:MEI UR]LE D IVINO.UMANE AtE TEOLOqI EI 9I SPIRITUALITATI I,,. 87
€ornuniune de iubire, gl iad, ca suPrema singur[tate 9i ne-
putin|il de a iubi, nu exist[ alternativfi.
= Biierica Ortodoxd a R[sdritului a meditat cel mai mult
tn teologia ei Ia aceastd Tainfr a Sfintei Treimi gi a cAntat-o
ctt mai inult tn liturghia gi viafa ei spirituald. Pentru noi,
gfeptinii ortodocAi, fuhdamentui 9i cheia descifrdrii sensului
ef.r1i.i, a[ persoanei umane gi al um-anitd]ii, al Bisericii, al
lftoriei 9i aLvielii vegnice este SfAnta Treime.
ln rAndurile ce urmeazd' nu vom stdrui, fireqte, asuPra
tUturor aspectelor pe care Ie cuprinde afirmafia precedentd,
Gl vom iniista do-ar asupra faptului c5 unitatea 9i r-e!i-
Ffocitatea dintre teologie 9i spiritualitate igi afld sensul lor
iflti* in comuniunea de viald gi lucrare dintre Dumnezeu'
cuvantul gi Dumnezeu Duhul sf6nt, cele doud Persoane
ila Sfir-rt"i Treimi Care fac cunoscut pe Dumnezeu-Tatdl, ca
lZvor al Dumne zeirii, Se fac cunoscute reciproc una pe alta,
ereeazd lumea, reveleazd sensul originar (divin) al crealiei,
vocatia ultime a acesteia, Se impartdgesc lumii (CuvAntul
prin lntrupare, iar Duhul prin Pogordre) gi ii comunicd
leesteia viiya dumnezeiascd treimicd, ridic6nd-o in planul
vletii gi iubirii vegnice ale lui Dumnezeu-Tatil, ,,Pdrintele
lumirilor, de la Care aine toatd darea cea bund Ei tot darul
desdudrEit" ("f. Iacov 1,,17).
A. Dumnezeu-Tatil Se reveleazd gi Se diruiegte lumii
prin CuvAntul gi Prin Duhul2
, ln general, cuvintele exprimd Persoana, gAndirea ei. Cu-
Vfintufsau cuvintele exprimd un mesai,un sens, o chemare
E6u un rdspuns. CuvAntul, in semnificalia sa fundamentald,
2
Vezi la Pr. Prof. D. stdnil0ae, ,,Chipul lui Hristos fur Biserica rdsdriteand:
llpus Hristos, Darul gi CuvAntul suprem al lui Dumnezelr",lnOrtodoxia,nr'7,
1973, p. 5-L8; Idem, urtodoxa, vol. I,
Dogmaticd^ortodoxd,.vol.
Teologia Dogmafica p 4u-5ui roem/
I/ P;-10-58l.ldflll
1,,r3, p.5-L'8; Idem, _Teologia
()rtod.lxxa,
,frfnntil Duh in Revelafie 9'i
,,fifflntul gi in Bislrice"
Bisericd" , 1n
,.7n nr. 2, L9/+,
Ortodotia,\1..2,197!, P. zlo-z+Y;
y.21'6-24.9;
[,nul Evdokimov, Prdsence de I'Esprit Saint dans la Tradition orthodox-e-,.P-a-ris,
(,erf. 1969; Pr. Dr. Petru Rezug , Decpre Duhul Sfknt,Sibiu,1941; Preot Ilie Mol-
preocupdrile ecume-
,lrrrrnn tnwltlttrrta desPte
rkrvan,,,lnvdldtura desore SfAntUl DUh in Ortodoxie gi 9i preocupilrile
ui*i, .ti.tu*6orane" (tdz6 de doctorat), ln Mitropolia Ardealului, nr.7-8,7973,
nr. 5-6,
p, 662-859 (cu o bogatd btbltografle),
 TEMEI uRl LE DlVl No.UMANE ALE TEOLOqI El 5l 5PIRITUALITATI l
"' 89
88 TEOLOqTE $r S PTHruALIATE

Teologia patristicl a rezumat aceast[ lnvd]ilturd tn

ex-
este un mijloc de comunicare, o formfi de comuniune, de sf!!i^"t:
impHrtdgire3 gi de dXruire a persoanei alteia sau altor per- pr.riu-,-, il oi tg iiirrora rafil, p.rin Fiul, tn Duhul
Sfflntul Irineu o" i,o" spunea adesea cd Fiul 9i Duhul
SfAnt
soane (in limba romAn5, cuvAntul vine de [a latinescul con- prin care a
Au"t maittile cu care Tai[l lucreaz6 ln lume sau
aent sau conoentus, care lnseamnH adunare tmpreund de
at"rt pe oms. Tot eI scrie: ,,Dumnezeu, Care nu are ne\)oie 6.
de
persoane, unire intru tnlelegere). Cu gi cuvdntul, duhul sau nimic, a creat toate lucrurile prin Cuoantul 9i prin
Duhul sdtt"
spiritul exprimd persoana. In concepfia teologicd cregtind, iiectiv, teologia patristicd, a cdrei continuatoare este
spiritul este totdeauna personal. Privit in manifestarea lui, teofojiu o.todo*"d, ,Lbur"u'X pe o lecturfl qi o tn]elegere
spiritul sau duhul este puterea sau energia strict personalS profundd a Sfintei ScriPturi'
t--;t sunt
din existenfd. ln sensul sdu pozitiv fundamental, spiritul i; iucrarea de crlare a lumii, Duhul 9i Cuvdntul
este putere de comuniune care intreline gi intensilicl.vtala, ned[p5r |ili. ,,Prin CuaAntul Domnului s-au tntdrit cerurile fii
p rin D uhul gurii Lui, to atd puterea lor" (P
salm 32' 6; InleleP-
sau el este cdldura gi puterea iubitoare a Persoanei, este
treapta cea mai inaltd a viefii persoanei. ciunea lui Solomon 9, 1).
Referatul biblic d"espre creafie spune cd "Dy(tu.lluiDum'
CuvAntul, ca sens sau mesaj comunicat, impdrtdpit in 1' 2)' El fnvelS3
nezeu Se purta pe deasupra apelor" (-Facerea
duh, ca energie sau putere revelatoare a Persoanei libere gi crea}ia gi o pregdtea, prin energiile.sale datdtoare
devia|d7,
lucrurile ce Vor
iubitoare, exprimd , de flapt, plenitudinea gi unitatea inte- .u Drr*r,"rlr-LrrrAniul sd Se exprime prin
zis Dum-
rioar5 a persoanei in comuniune. fi structurate dupH gAndirea Sa' eeci expresia :.Sl,o
nezeu...,, inseanind"acliunea creatoare specificd
lui Dum-
in Vechiul Testament, Dumnezeu Se manifestd prin
cuvinte gi lucrdri ale puterii Sale spirituale. nezeu-CuvAntul sau Logosului'
in Noul Testament, care red5, de fapt, Revelafia plenard Sfinlii Pdrinli r[sdritleni atvdzutin lucrurile create g6n-
durile iur.rrrirtele lui Dumnezeu-Cuvdntul, cdci toate
cate e*ittd au fost create prin El (cf' Ioan \'
a Dumnezeului Celui viu, CuvAntul gi Duhul Se descoperd 3)'
ca fiind nu simple mijloace de manifestare ale lui Dum- SfdntulGrigoriedeNazianzzice,inacestSenS,urma.
rrezelJ,ci PerAoane divine coeterne cu Dumnezeu-Tatdl, din toarele: ,,Dacd i"iantul logos se tnlelege rafi.unea esenliald
fiii
Care igi au obArgia. a oricdrui lugu, aom tngZla atribuind acest nume Fiului'
i,
"*
cdci nu este cu putinfd sd exi'ste ceaa care sd nu se spriiine pe
Fiinla, viala gi lucrarea celor trei Persoane dumne-
zeiegti este comun5., ins5 fiecare din Ele deline unica fiin!5 B; Vasile
, afJh.tLI Alexandriei , De incatnatione I'lnigeniti, P'G' 75,7129
in mod propriu gi participd sau sdvArgegte lucrarea co- celMare,DeSpirituSanctolS,P'G'g2,153B;"Duhulestelntoatelucrdrilein-
Thtdt ei de Fiul" (lbidern' col' 133 A)'
mund potrivit cu specificul Sdu ireductibil, potrivit ,,per --prt"Uii ei ir,'*od 6ii;
*a1"gtU-'t
9;
s Adoersus haer. Y, 6,1; 15,2;1"6,1'; 28, 4'
sonalit5lii" Sale. 6 Adoersus haer, I, 22, 1, P.G' 7, 669'
7sfafful Vurit" .;., Duhul trcdlzeste natura apei, preg[tind'o
"it-ili#;t
oentru nastetea f6ptoiitot vii ca gi pds6rile care clocesc
oudle, comunicdndu-i
Pentru sensul de unificare, de impdrtdgire pe care-l conlinea inilial
3
sur l'Hexa6m€ron" Sourcee
cuvAntul comunicare, vezi C. Noica, Rostirea filosoficd romhneascd, Bucureqti, ffiffiffi"p, .i. n"tife ae ceearte, ,,Hom6lies
chrdtienneg,,',r, Ze'Uii Parlr, 1g4g, p' 769,1a llie Mold ovan' op' cif'
'
(nota 168)'
1970, p. 267-268 gi Corneliu Mircea, lnter-comunicarea. Eseu de antropologie
psihologicd (Colecfia Psych6), Bucuregti, L979, p. 24. p.710.
90 TEOLOq r E tr SPIRITUALITATE
Logos"8. Alli Pflrin]i ai Bisericii, mai ales Sf. Maxim M[rtu-
risitorul (t 652), au dezvoltat tnvHldtura despre raliunile
lucrurilor (logoi), ca expresii sau imagini ale g6ndurilor
Logosului, arHtAnd astfel cum Iisus Hristos, Fiul lui Dum-
nezeu Intrupat, este fundamentul gi sensul ultim al crea]iei
intregi gi al istoriei (cf. Coloseni L,1.6-18), El fiind prezent in
lume prin raliunile sau cuvintele tdcute ale lucrurilot In
cuvintele vorbite ale Sfintei Scripturi gi, in cele din urmd,
devenind om a vorbit direct ca Persoand divind care a asu-
mat condilia existenfei noastre.
Aceast6 teologhisire a PHrinlilor rdsdriteni este de mare
importanld astdzi, mai ales ln elaborarea unei teologii a
crealiei, intr-o epocd in care cercetarea gtiinfificd a naturii,
evidenlierea valorii ei gi accentuarea responsabilitdlii tald,
de hunurile crealiei sunt foarte actuale.
In teologia cregtini ecumenicd contemporan5, este
meritul teologului romdn D. Stdniloae de a fi preluat, dez-
voltat gi adAncit invdfdtura Sfinfilor Pdrinfi despre rafiunile
lucrurilore, invd!5turd ce exprimd deodatd caracterul perso-
nalist gi cosmic al teologiei patristice rdsdritene. ,,Lumea ca
obiect - scrie Pdrintele Stdniloae - e numai mijlocul unui
dialog de g6nduri qi de fapte iubitoare intre Persoana ra-
fional5 supremd gi persoanele rafionale umane, ca qi lntre
acestea inspgi. Universul poartd marca Pe care i-o dd ori-
ginea sa in Persoana creatoare rafional5 gi destinafia sa de a
fi mijlocul unui dialog interpersonal dintre acea Persoand gi
8
Orat. XXX, theol. lV, 20, P.G. 36, 129 A; Mitropolitul Filaret al Moscovei a
exprimat foarte plastic aceastX invdldturi in cuvintele: ,,Creaturile sunt
agezate pe cuvAntul creator al lui Dumnezel ca Pe un pod de diamant, sub
abisul iifiniterii divine qi deasupra abisului propriului lor 1eant" (qtlut d9 q.
Florovski, Puii russkogo bogosloain (Itinerariile teologiei ruse), Paris,1937, p.180;
cf. T. Spidlik , op. cit., p. 127 . SfAntul Atanasie aI Alexandriei ptecizeazd de ce
Logosul se imprimd, oarecum, tn creaturi: ,,Logosul divin I;i imprimf, pro_-
prii Sa imagine in lucruri pentru a Se face cunoscut gi a face cunoscut prin El,
pe Tatf,l" (Impotriun arienilor 81; P.G. 24,317 B; 320 A).
e
Cf . Tbologia Dogmaticd Ortodoxd, vol. I, p. 9-23; 345-358i ,,The World as Gift
and Sacrament of God", tn rev, Sobornast, serie 5, no. 9, Summet 1969, p. 562-
673; ,,La dynamique du monde dans l'Eglise" , lrt Procis-oerbaux du deuxiime
Congrds de thhlogie orlhodoxe a Athdnes,p.346-350.
TEME tURt LE DtVl NO.VMANE ALE TEOLOqI El tl sPlRlruAL[ATl l',' 91
persoanele umane, ln vederea eterniz[rii lor tn acea fericire
I comuniunii dintre ele. Tot universul poartd marca unei ra'
;ionalitdli personale destinate eteiniz[rii
persoanelor
umane"1o.
un alt teolog cregtin, pornind de la afirmaliile biblice
potrivit cdrora tumea a fost creata prin cuvantul lui Dum'
..r", gi linand seama de relalia ce exist[ intre cuvant 9i
mesaj sau sens, scrie: ,4realia este opera cuvflntului lui
Dumnezeu gi de aceea totul lh lume 9i in naturd este inteli-
gibil gi semnificant purtdtor de mesaj"11.
Dacd lnsd creaturile igi au semnifica;ia ultimd tn Dum-
nezeu CuvAntul, aceasta tnseamnd cd Dumnezeu-CuvAntUl
este gi fundamentul lor ultim, Pantocratorul (AtotstdpAni'
torul, Atotliitorut). Crealia are o autonomie a ei, ea este ra-
dical difeiita de'Dumn ezelr, dar, tn acelagi timp, Dum-
nezeu o menline in existenld, ii dd viald 9i o lmplinegte.
Cu alte cuvinte, nu este vorba de o autonomie opacd a
crealiei, ci de una deschisd, transparentd,gi-comunionald.
Teologiei ortodoxe ii este strdin termenul de natura pura,
adicd?e naturd ,,aharicd" din teologia occidentald post-
scolasticd. Duhul sf6nt, prin energiile sale ddtxtoare de
viall,, susline raliunile lucrurilor imprimat-9 d9 Logosul
.r"uto. gi ie actu alizeazd, spre tmplinirea lor finalH. SfAntul
Atanasie cel Mare spune cd ,,Sffrntul Duh umple toate lu-
crurile gi prin Logos este prezent tn toate lucrurile"L2.Iat
Biserica Ortodoxl cAntd: ,,Prin Sfhntul Duh este bogdlia md-
ririi, din care e darul gi aiala la toatd faptura"13. Psalmul 103,
Teologia Dogmaticd Ortodoxd, vol. I, p' 20'
10
Claude Tresmontant, Introduction- i la th\ologie chr'ltienne, Paris, Seuil,
11
1972,p.84.
12 Scrisoare dtre Serapion l, P.G. 26, 5g2 C; in Biblie (inlelepciunea lui
solomon 1,7), citim: ,,Duhul lui Dumnezeu umple lumea, El cuprinde
toate
gi gtie orice goaptH",
' lcAntihn 3, glar 3, ln alt antifon se sPune: ,,Prin sfantul Duh e lncepdtura
vielii gi cinsteaig pe to&tc eele zidite, ca un Dumnezeu ce este, le lntdregte Pi
lmpreuna le pilzegte cu Thtdl ;l cu Flul" (Antifon 2, glas 2 - Utrenie)'
 TEOLOqIE Tt s P|R|TUAL|TATE
numit gi ,,psalmul creafiei", referindu-se Ia raportul dintre
Dumnezeu gi viafa fdpturilot, spune: ,,fntorchidu-li Tu
fala
Ta, toate se nor tulbura; lua-aei duhut lor, gi se 7)or
ffirgi 0i tn
fdrhnd se oor tntoarce. Trimite-aei Duhul Tdu gi se ooi zidi gi rei
innoi fala p dmfrntului" (v erc. 30-31).
Agadar, viala, frumuselea gi mdrirea fdpturilor create
prin cuvantul se adeveresc ai se implinesc ih Duhul sfant.
$i, de fapt, Duhul sfant face vie gi transparentd ln fdpturi
prezenta gi lucrarea Cuvantului, care a structurat creaturile
in vederea implinirii lor, deodatd, ca un fer de cuvdnt-
lxpresie a iubirii ddruitoare a Tatdlui gi ca dar-rdspuns adus
Tatdlui pentru aceastd iubire ddruitoare a sa (cdcicuvdntul
gi Duhul, ca Persoane dumnezeiegti, sunt Ei ingigi ddruire
fiinfialS a Tatdlui: unul prin nagterea din Tatdl, iai celalalt,
prin purcederea din Tatdl). Referindu-se ra raportul dintre
Persoanele divine gi creaturi, sfantul Atanisi e zice: ,,in
Acesta (in Duhul sfant, n.n.) sldaegte Cuadntul
fdptura, iar tn-
dumnezeind-o o aduce Tatdlui. Dar Cel Ce uneEti zidirea cu Cu-
akntul n-ar putea fi El tnsugi creaturd."ta.
b) In lucrarea de mantuire gi sfinfire a lumii, unitatea gi
reciprocitatea dintre cuvAntul gi Duhut devin dince in ce mai
evidente
Prin lucrarea Duhului Sfdnt,,se nasc" cuvintele Dom-
nului in inimile gi pe buzeleprofefiloq, cand Acesta se odih-
legt: qes]1ei(cf.I Regi 19,20; Numeri 11,25-26; II Regi 23,
2: ,,Duhul Domnu.lui grdiegte prin mine gi cuafrntur Lui eite pe
limba meA" ) . EI ii face sd aud5 glasul lui Dumn ezeu (cf . reze-
chiel 3,12). Else odihnegte peste Moise dHtdtorul Legii (cf.
Numeri 1'1,,.l7),_peste proorocul David (cf. I Regi '1,-6,1.'31,
peste Ilie (cf. IV Regi 2,9) gipeste Elisei (cf. IV negi 2,15).
Referindu-se la proorociile vechiului restament, sfantul
Petru spune: ,,.,. niciodatd proorocia nu s-a fdcut din aoia
omului, ci oamenii cei sfinfi ai lui Dumnezeu au- grdit, purtali
fiind de Duhul Sfknt" (II Petru 1,,21).
ra
Epist. I ad Serapion, P.G. 26, 589.
rEM E ruRrLE DTVTNO.UMANE ALE TEOLOEIET tT sPlRrrUALrAlt t,,,
De relinut faptul c[ proorocul Isaia, vorbind despre
tntruparea Cuv&ntului sau a Fiului lui DumnezetJ,Il vede
pe Acesta insolit de Duhul Sfdnt, Care Se odihnegte peste
El: ,,O Mldditd aa iegi din tulpina lui lesei gi un Ldstar din rd-
ddcinile lui oa da. $i Se aa odihni pesle El Duhul lui Dum-
nezeu,,." (Isaia 11.,1.-2; vezi gi 48,'1,6).In altd parte se spune:
,,latd sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, intru Care
binevoieEte sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu gi El va
propoaddui popoarelor legea MeA" (Isaia 42, 1).
Noul Testament ne aratd cd lntruparea CuvAntului s-a
fdcut printr-o pogorAre a SfAntului Duh peste Fecioara
lvlaria in prezenla lui Dumnezeu-Tatdl: ,,Duhul Sffrnt Se va
pogort peste tine gi puterea Celui Prealnalt te zta umbri; pentru
nceen gi Sffrntul Care Se oa nagte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se
va chema" (Luca 1,35).
Duhul Sfdnt pogoard peste CuvAntul lntrupat la
Se
Botez, cAnd glasul Tatdlui I1 mdrturisegte ca Fiu iubit (Matei
3,1.6-17; Marcu 1.,9-1'1.; Luca 3,2'L-22; Ioan 1., 32-34).
Tatdl 9i Duhul Sf6nt trimit pe Cuvdntul (sau Fiul) tn
Iume (cf. Luca 4,18), iar dupd in5llarea la cer a CuvAntului
tntrupat (a lui Iisus Hristos), Tat5l 9i Cuvdntul (Fiul) trimit
in lume pe Duhul SfAnt (Ioan 1.4,'I-.6, 26;15,26;1,6,7)15.
PogorArea Duhului SfAnt peste umanitatea Fecioarei are
ca rezultat intruparea CuvAntului, Care este de fapt capul
Bisericii (cf . Efeseni L, 22-23). PogorArea Sfdntului Duh
peste umanitatea multipld a Apostolilor,la Cincizecime, are
ca efect extinderea Trupului euvAntului in umanitate: Bi-
serica. Pogordrea SfAntului Duh peste pAine gi vin ("pi-
cleza), in Bisericd, ne oferd spre impdrt5gire Trupul gi SAn-
gele euharistic al Cuvdntului. Tatdl gi CuvAntul trimit pe
Duhul, iar Duhul ne face prezent pe CuvAntul pAnd la sfAr-
lsSfAntul Ambrozie de Milan zice: ,,Tatdl, cu Duhul, trimite pe Fiul; la fel,
Tatdl, cu Fiul, trimite pe Duhul" (De Spiritu Sancto III, 1, 8 Si 3; P.L. 76,817-
812), iar Fericitu[ Augustin ee exprim{ ln acelagi sens: ,,Sd nu ne gAndim c{
Fiu[ a fost trimie cle Tatdl ln ngo fel cil n-a fost trimis gi de Duhul SfAnt"
(Contra Maximian,ll,20, 4i P,L, 42,790); cf. P, Evdokimov, Prdsence de l'Esprit
Saint dans la Wadillon orthadaxc, p,72,
 qIF!
TEOLOq lE $ I SPTRITUAL'TATE
gitul veacurilor (cf. Matei 28,20), ni-L oferd spre comuniune
(cf. Ioan 74,26;1.5,26;'16, L3-L5), pentru ca prin El sX
lntAlnim pe Tatdl (Ioan 1.4, 6: ,,Nimeni nu aine la Tatdl Meu
deckt prin Mine" ; cf . gi Ioan 1.4, 9 , 23; Efeseni 2, 18) .
Dumnezeu Duhul Sfdnt este Ce[ Care ne deschide spre
comuniune cu Dumnezeu-Tatdl, prin Dumnezeu-Cuvdntul
sau Fiul. El ne sensibilizeazd, sd vedem fdpturile ca goapte gi
daruri ale Cuvdntului, sd lnlelegem cuvintele Scripturii ca
fiind cuvintele CuvAntului, gi sd ne impdrtdgim de Sfintele
Taine ale Bisericii gi, mai ales, de Euharistie, ca de ddruirea
total5 de Sine a CuvAntului sau a Fiului, El insugi fiind
d5ruirea de Sine fiinliald a Tatdlui gi darul Lui pentru viala
lumii (cf. Ioan 3,1.6). Prin Sfintele Taine, a cdror temelie este
Dumnezeu-Fiul sau CuvAntul, ni se comunicd Duhul SfAnt,
Care, la rAndul Sdu, ne infiazd,, ne face fii ai lui Dumnezeu
dupd har (cf. Romani 8,1.4-'1.6), ne dd puterea sd pdzim gi sd
,,intrupdm" in viala noastrd cuvintele sau poruncile
CuvAntului; tot El ne modeleazd dupd chipul CuvAntului
sau face transparent in credinciogi chipul Fiului, fdcAndu-i
,,scrisoare a lui Hristos.., scrisd cu Duhul lui Dumnezeu Celui
viu" (II CorinteniS,S). $i tot El (Duhul Sfant) oferd adevd-
rata libertate gi va impdrtdqi celor ce cred in Fiul o ne-
sfArgitd slavd, ca participare la slava vegnicd a Domnului:
,,Domnul este Dih, gi unde este Duhul Domnului, acolo este
libertate. Iar noi tofi, priaind ca tn oglindd, cu fala descoperitd,
slaaa Domnului, ne prefacem in acelaqi chip din slaad tn slaod, ca
de la Duhul D omnului" (II Corinteni 3, 17 -18).
Sfdntul Vasile cel Mare, referindu-se la impreund-lu-
crarea dintre Fiul gi Duhul SfAnt in iconomia mAntuirii,
spune: olar iconomiile referitoare la oameni, s5vArgite de
Marele Dumnezeu gi MAntuitorul nostru Iisus Hristos, dupd
bundtatea lui Dumnezeu, cine va nega cd s-au implinit prin
harul Duhului? Fie cH privegte binecuvAnt5rile patriarhilor,
ajutorul dat prin agezarea de legi, tipurile, profefiile, vi-
tejiile din rtrzboaie, semnele prin cei drepfi; fie cele s[-
vArgite in cursul prezenlei in trup a Domnului, toate au fost
prin Duhul. Mai tntAi Duhul a fost tmpreund chiar cu
TEM E rURr LE D rvl NO.UMANE ALE TEOLOqIEI 5l SPlRlrVALlrATl 1,.,
trupul Domnului, fdcAndu-Se ungere 9i fiind prezent tn
moa nedespdrfit, dup[ cum s-a scris: ,,Peste Care vei aedea
Duhul coborhndu-Se gi rdmfrnhnd peste El, Acela este Fiul Meu
Cel iubit" (Ioan 1,33); gi ,,lisus din Nazaret, pe Care L-a uns
Dumnezeu prin Duhul Sffrnt" (Fapte L0, 38). Apoi, toatd lu-
uarea o sdv6rgea fiind impreund prezent Duhul (...) qu cdnd
Iucrau puterile, era de fa!5 Duhul in chip nedespdrfit. Nu
l-a lipsit aceasta nici dupd ce a inviat din morli. C[ci
innoind pe om gi reddndu-i harul pe care acesta il primise
prin suflarea lui Dumnezeu gi pe care l-a pierdut suflAnd tn
fala ucenicilor, ce zice?: ,,Luali Duh Sfknt, cdrora aefi ierta
pdcatele, iertate aor fi gi cdrora le aefi fine, aor fi linute" (Ioan
20,22-23). Iar ordnduirea Bisericii nu se sdvArgegte cu inle-
Iepciune gi, incontestabil, prinDuhu,l? CdciEl apus, zice, ,,tn
B{sericd tntfri apostoli, tn al doilea rfrnd prooroci, al treilea dascdli,
apoi puteri, apoi darurile aindecdrilor, ajutoare, conduceri, feluri
de limbi" r, (I Corinteni 12, 281t0.
Reciprocitatea dintre CuvAntul gi Duhul, privitd ln efec-
tele sale in Bisericd, este exprimatd in mod deosebit in Noul
Testament, cAnd se spune: ,,incd pe cilnd Petru oorbea aceste
euainte (despre Persoana gi viafa lui Iisus, n.n.) Duhul Sfilnt
a cdzut peste toli cei care ascultau cuailnful" (Fapte L0, 44).
Pdrintele Prof. D. Stdniloae remarcd faptul c5 recipro-
citatea gi unitatea dintre Cuvdntul gi Duhul SfAnt, in Re-
velajie gi in eficienfa ei ulterioard, are temei in insdgi viala
treimicd: ,,Intre CuvAntul gi Duhul SfAnt existd o recipro-
citate continud a revel5rii gi ambii implinesc o revelare co-
mund a Tatdlui gi o spiritualizarc comund a creafiei. Nici-
odatd Cuailntul nu e lipsit de Duhul, Care ne face sd primim pe
Cuofrntul, gi nici Duhul SfAfi de Cuailntul cu Care ne une$te
tot mai mult. Dar fiecare din Cei doi are pozilia proprie in
acfiunea revelatoare, conformpoziliei din viafa internd a
Sfintei Treimi. De aceea, sunt mereu impreund. Precum tn
16Liber de Spiritu Snnelo, cap, t6; P.G,32,140, citat la D, StXniloae, Sfdntul
Duh in Reoclalie qi fu Bhtrlell, p, 222'223,
 9o TEOLOqIE tt SPIR|TUALITATE TEME TURILE DtVt NO,UMANE ALE TEOLOqlEt tt splRtruALrATil,,, 97

sfdnta Treime, Duhul sfant odihnind peste Fiul, sau str5.-
lucind din E117, aratH Tatdlui pe Fiur, iariiul aratd rhtllui pe
Duhul, existdnd lntre Ei o reciprocitatels, tot aga tn Ri-
velalie gi in eficienta ei ulterioard, Fiul trimite in intimitatea
noastrd pe Duhul 9i Duhul il trimite pe Fiul, sau il aduce in
fala vederii noastre sufletegti, sau chiar in noi,,1e.
Aceastd unitate vie dintre Cuvantul gi Duhul, pe care a
sesizat-o continuu Biserica ortodoxd2o, este deosebit de clar
exprimatd in SfAnta Evanghelie dupd Ioan.
Fiul gi Cuvantul lui Dumnezeueste Calea (r1 66oq) spre
Adevdr (cf. Ioan 1.4, 6), iar Duhul sfant este Cild uzitorul
cdtre Adevdrul lui Hristos, in plindtate a sa (,,E1 ad aa cd-
lduzi - o6qyt'1oeL - spre tot adeadiul,,,Ioan1,6,ig). CuvAntul
intrupat este Adevdrul (Ioan '].,4,6;12,12), iar Duhul SfAnt
17 Pentru aceastd idee, autorul frimite la Grigorie Cipriotul, patriarhul
Constantinopolului (1282-1289); p.G. 142, cor. 240,i42, zsz)[oo,-zoz-, 2g6.
Rqf:lrltd la Iosif vrienie, 24 Cuainte pentru purcederea 'sfdniutui Duh,
-Bazdu,1832.
"-
llTe.oloqya
Dogmaticd Ortodoxd, vol.l, p. 42.
20 In occidentul cregtin, unde n-a ?ost deplin sesizatd sau nu s-a tinut
permanent seama de unitatea gi reciprocitatea dintre Cuvantul qi Duhuf
s-a
ajuns.treptat la o teologie filioquis_td gi hristomonistd, la o invapatura juri
dicd desp_re mantuire (ieolia saiisfacgiei) 9i despre nir"ii"iii*ria viciria-
prin pap.a), ta o viiiuie-eozisla (de la chdse = tucru)
*lyi fyi T.isto.s despre
rnstrumentalistd sfintele Thine, Ia o antropologie apnevmaticd sau
9i
aharicd (.natura puril'1, sau ra o teologie a cuvantuiuid?r;tffi;;ori,"r.i"
:.,T1"_ ",_:11111831,",
aceastd teologie. fdrd Duhul Sfant, tr6cand printr_un
paflmag cntrclsm aI tormelor de expresie istorico-literard, a sfargit in vidul
spiritual al demitologizdrii, secularizdrii qi ,,morlii lui pumnezeu,,. Iar la
ca reacfii la ea sau rdtdcind departe de ea, s_au produs
ryl1f:,l,o ei,
procruc puzderie de comunitS,ti de o eclesialitate indoielnicd, migciri gi9icu_
se
este Duhul Adev[rului (cf. Ioan1.4,17;15,26). CuvAntul tn-
trupqt este Viala (cf. Ioan 'l..4, 6). El are cuvintele vielii veg-
nice (cf. Ioan6,68) 9i face cunoscutd lumii porunca Thtdlui,
porunca vielii vegnice (cf. Ioan 1,2, 50).lnsd Duhul SfAnt
comunice umanitdlii aceasttr Viafd (Ioan 6,63: ,,Duhul este
cel ce ddaiafd"; cf. 9i I Corinteni 15,45). gi pentru cd Duhul gi
CuvAntu[ sunt pururea unifi, cuvintele CuvAntului sunt
,,duh gi aiafd" (Ioan 6,63).
De aceea, lnlelegerea gi interpretarea lor (= teologia)
Bunt inseparabile de trHirea lor ln Duhul SfAnt (= spiri-
tualitatea), cdci ele nu sunt niciodatd detagate de Persoana
CuvAntului, Care le-a rostit qi Care rdmAne vegnic suportul
lor viu. $i, intrucdt aceste cuvinte au fost totdeauna iostite
in Duhul Sfdnt sau comunicate prin El, Care este Duhul
comuniunii qi al impdrtdgirii (fie cd e vorba de profeli, care
au vorbit ,,purtatifiind de Duhul" , fie cd a vorbit CuvAntul
Insugi ca Om), inlelegerea gi improprierea lor de cdtre cel ce
ascultd, faptul cd ele (cuvintele) devin sensul gi hrana vielii
Iui spirituale se realizeazd,tot prin Duhul SfAnt.
c) Prin SfAntul Duh, CuvAntul Sfintei Scripturi se
oferi spre infelegere (teologhisire) Ei spre experienftr
existenfial-duhovniceasci (viafi spirituali) in Biserictr
,,SfAnta Scripturd e Fiul gi CuvAntul lui Dumnezeu, Care
S-a tdlmdcit pe Sine ln cuvinte, in lucrarea Lui de apropiere
de oameni pentru ridicarea lor la El, pAnd la intrup areal
lnvierea gi indlfarea Lui ca om. El lucreazdpincuvintele
acestea, prin care Se tdlmdcegte pe Sine, asupra noastrtr,

rente harismatico-entuziaste, suLiectiviste gi iluministg

pentru a ne conduce gi pe noi la starea la care a ajuns El.
Duhului in afectivitate, criticd o.teorogie scolasticd, ,,tiri"ur" "*riielxperienpa
aii;icerelbrale,'9i
Scriptura redd ceea ce continud sd facd Fiul lui Dumnezeu
ldes^ea.neglijeazd sau minimarizeazi taina Biseri"ir ir"p;; instituire a cu noi din aceastd stare de Dumnezeu gi om desdvArgit,
Cuvantului devenit o*, "u pas'trJ9i exprimat
dgsrele Bisericii ca adevdr
t" t1i deci, Scriptura tdlmdcegte lucrare a prezentd a lui Hristos.
trifth in ouhul sfant.de-a lunguf istori"i jrru,iipir;.
";i-rll {e.comuniune Cdci Hristos, r5mAnAnd mereu viu gi Acelagi, Se tdlmdcegte
teotogii si ale unEi spiritu"itayi i.i"-
^,,11_l:,",lli i*eti::riilor,unei
sociale.sau asupra concepliei occidentale de'spre so_ prin aceleagi cuvinte, dar ca Unul Care vrea sd ne facH $i pe
:ii1?lrl"-l,ruprariefii
cletate, mar ares in I'rotestantism, vezi articolul teologului protestanl
ricary de Ia ,,Eden Theologicar seminary", M. Douglas"M""ti
ame- noi asemenea Ltli"21.,
irtt und die
9kglomie.des Heiligen G-eistes", in reri Eaangetiscte rneiiigii'ltvtunchen), nr.
1, 1980, p. 40-50. 2t Pr. Pro.f. Dr. D, $t[nllo*e, 'l]olo;gia Dogmaticd Ortodoxd, vol, I, p, 58.
 'rEoloqtE sPrRrruALmArE
98 $r
Agadar, Persoana gi viala lui Dumnezeu-CuvAntu1 tn-
trupat este suportul ultim gi criteriul suprem de judecat[ gi
de inlelegere a cuvintelor Scripturii. In mod esential, cu-
vintele Scripturii sunt chemarea multipl5 gi diversd a lui
Dumnezeu adresatd oamenilor in vederea comuniunii in-
terpersonale, precum gi bogdfia de sensuri vii pe care le are
aceastd comuniune a vielii lui Dumnezeu in Treime qi a
vietii lui Dumnezeu in umanitate.
tn curi.rtele Scripturii este prezent, in mod tainic sau
duhovnicesc, insugi Dumnezeu-CuvAntul. in acest sens, Sf.
Maxim MXrturisitorul spune: ,,E nevoie de multS gtiinfd
(duhovniceascd) pentru ca, inldturdnd mai intdi cu grijd vd-
lurile literelor care acoperd CuvAntul, sd putem privi cu
mintea dezvdluitd pe Cuvdntul Insugi, st6nd de Sine gi
ardtdnd in Sine limpede pe Tatdl, atdta cdt e cu putinld
oamenilor"2.
Referindu-se la felul cum citeau gi inlelegeau Sfinlii Pd-
rinli Scripttua, un teolog ortodox scrie urmdtoarele: ,,Citind
Biblia, Pdrinfii citeau nu texte, ci pe Hristos Cel viu, gi
Hristos le vorbea; ei consumau cuvAntul ca pAinea gi vinul
euharistic, gi cuvAntul se oferea cu prof.wzimea lui
FIristos"23.
22
Capetele gnosticeII, T3; Filocalia romhneascd, vol.II, p.194.
23
Paul EvdokimovJa femme et le salut du monde, Tournai - Pais, 1958,
P.12.
Clement Alexandrinul zice cd trebuie sd ne hrdnim din seminlele de viald
conlinute in Biblie cum facem din Euharistie (Stromata I, 1) iar Origen fixeazd.
sensul impdrtdgirii de SfAnta Scripturd (P.G. 13, 130-134), iar tradifia il
urmeaz5: mAnchm in ,,mod euharistic" ,,cuvAntul frAnt tainic" (P.G. 13, 1734);
cf. 9i Sf. Ioan Gurd de Aut, ln Gen. Serm. 6,2; Sf. Grigorie de Nazianz, Orntio,
45,'l..6. Fericitul Ieronim spune Si el: ,,Noi mAncdm Trupul Sdu (al lui Hristos)
gi bem SAngele Sdu in dumnezeiasca Euharistie, dar gi prin citirea Scrip-
turilor" (InEcctes.3, 13). Sf. Atanasie spune: ,,in cuvintele Scripturii se afld
Domnul a Cdrui prezenld nu o pot suporta demonii" (P.G.27,45). intAlnirea
cu Dumnezeu prin ascultarea cuvAntului Sdu este subliniatd de Sf. Efrem
Sirul care sfdtuiegte inainte de fiecare citire: ,,roagd-te gi cere lui Dumnezeu sd
!i Se descopere", Iar Sf. Isaac Sirul afirmd cd,,rugdciunea este cheia care
deschide tnlelegerea Scripturilor" (cf. Paul Evdokimov Les frges de la aie
spiritucl.le, Pqrla, Ed. ll, 1964, p. 20a-209).
TEM E TURILE DlVt NO.UMANE ALE TEOLOqtEt $t SptRlrvALlrATl t,,, 99
Capacitatea de a sesiza prezenlalui Dumnezeu-Cuven-
_
tul in cuvintele Sfintei Scripturi, de-a le tnfelege, ca prilej de
comuniune cu El, aceastd putere gi sensibilitate ne-o oferl
Duhul SfAnt.
,,Cdci, dupd invH!5tura ortodoxd, Sfdntul Duh este Cel
care aduce lucrarea sau puterea lui Dumnezeu la capdtul ei
dinspre creatie, la efectul ei final creator, transformator gi
des5vArgitor al creafiei. Duhul SfAnt e lucrdtor cu putere ln
cuvAntul revelato{, producdnd sensibilitatea sufletului, care
sesizeazl prin el nu numai un sens intelectual, ci qi pre-
zenla activd a lui Dumnezeu (...). Dace n-ar fi manifestirea
Duhului gi a puterii aduse de El, cuvdntul Revelafiei nu s-ar
putea impunb in suflete ca gi cuvdnt al lui Dumirezeu. pu-
terea Duhului Sfdnt care lucreazd,in cuvAnt gi in acte deo-
sebite de cuvdnt, impune cuvAntul in suflete ca gi cuvAnt al
lui Dumnezeu (...). Cei ce nu se deschideau Duhului ve-
deau pe Fiul intrupat numai ca om gi cuvintele Lui Ie luau
numai ca gi cuvinte omenegti. $i aga fac mul1i pdnd, azi.
SfAntul Duh face transparent pe Fiul lui Dumneieu gi cu-
vintele Lui (...)".
,,Desigur, gi cei ce au vd,zut sau vdd numai puterea lui
Dumnezeu sau pe Duhul SfAnt, fdrd explicarea acestei pu-
teri prin cuvAnt sau fdrd legdtura Duhului cu CuvAntul
intrupat qi cu toatd invdfdturaLui, cad intr-un subiectivism
individualist, fdcAnd imposibil5 unitatea Bisericii (...). Dar
puterea pe care o clarificd CuvAntul este Duhul. Iar Cu-
vdntul pe Care-L evidentiazd,, qi prin aceasta 11 face trans-
parent Duhul prin puterea Lui, e Fiul lui Dumnezeu (...)
Fdrd cuvAnt, puterea n-ar fi deplin clard; fdrd putere, cu-
vAntul nu s-ar impune. Numai impreund Cuvdntul gi Du-
hul SfAnt efectueazd Revelafia qi mAntvirea"2a.
24D. Stdniloae, Sffrntul Duh tn Reaelafie gi tn
. Bisericd, p. 217-218. Autorul
Iinu !e Vyeg\ery c[acolo unde nu s-a mai ]inut seama de unitatea dintre
cuvantul Duhul sfant eau nu a mai fost simtitd prezenta lui Dumnezeu ca
gi
subiect al cuvantulul $cripturii ,a fos.t posibiltr'o afitudine de indiferenld tald
d.e.cuvAntulRevelatlel, tau o nbordaie,,criticd",,,gtiinfificd,, a Scrifturii,,
(lhidem, p.217).
100 TEOLOqTE 51 sPlRlrt AL|rATE
inlelegerea gi interpretarea Sfintei Scripturi este un dar
al lui Dumnezeu. Aceasta o afirm[ Scriptura tnsflgi 9i Tra-
dilia cregtind rasdriteand gi apuseanx. Abia ln timpurile mai
noi, in Occidentul cregtin, critica Bibliei a minimalizat sau
nesocotit acest principiu al. exegezei creqtine tradifionalex.
sfAnta Evanghelie dup6 Luca relateazd.ca ucenicii nu erau
capabili s[ descopeie prin ei tngigi adevdratul sens al
teitelor din Vechiul Testament. ,,Atunci EI (Hristos Cel
inviat) le-a deschis mintea ca sd priceapd Sffipturile" (Luca24,
45). CAnd Hristos, in drum spre Emaus, tAlcuiegte celor doi
cdidtori (Luca gi Cleopa) scripturile, ei simt tn inimile lor
lucrarea unei puteri care Ii sensibilizeazd', punAndu-i in
stare de atagament sau de iubire arzdtoarc fald de sensurile
vii care li se descoperd tn cuvintele Lui: ,,Oare nu ardeatn noi
inima noastrd clnd ne aorbea pe cale gi cknd ne filcuia
Scripturile? " (Luca 24, 32). Despre deschiderea inimii pe
care o lscreazd.Dumnezeu in cei care ascultd cu bundvoinld
cuvintele Evangheliei vorbegte gi cartea Faptele Apostolilor
cAnd spune despre femeia Lidia, din cetatea Tiatirelor, cH
,,acestiin Dumnezeu i-a deschis inima ca sd ia aminte la cele
grdite de Paael" (Fapte ']-.6,'1,4). Rezultatul a fost convertirea
ei la cregtinism.
SfAntul Petru precizeazd' cd ,,nici o proorocie a Scripturii
nu se tklcuieqte dupd socotinla fiecdruia, pentru cd niciodatd
b Astdzisunt din ce In ce mai evidente limitele metodelor istorico-literare
atunci c6nd este vorba despre actualizarea Sfintei Scripturi ln viafa pastorald
a Bisericii; gi se relncearcdb repunere tn evidenfd a rolului Sfdntului Duh in
i"l"l"g;;;;'ii actualizar"a ii ttta.ttrritor -al cuvintelor
Siript-urii. Vezi in acest sens;""i.r,rlrri.profund
F. Dreyfus, O. I .E]gglse en S-orbonne, ex6gEse
en dghse", 1n Reuue Biblique (Paris), 1975, P. 321^750; Idem, ,,Lactualisation de
l'Ecrilure. I. De texte i la vie", in Reoue Biblique, tr. 1, 1979, p. 5-58; Idem,
,,L,actualisation de l'Ecriture. II. L'action de I Esprit", in Reaue.Bi.blique, y..2,
1979, p. 1,6L-193. in ceea ce privegte ,schizofrenia" caracteristicd te-ologiei
modeire occidentale in abordarea textelor biblice, vezi articolul teologului
protestant G6rard siegwalt, ,,L',autorit6 {ondatlice, de la parole. biblique.
Stutrt th6ologique et usage scientifique de la Bible", in rev. Positions luthe-
riennes, nr. 4,1976, p.197-213,lndeosebi p. 207-212 unde autorul aratd. ln ce
mf,surd exegeza istoricd gi ermineuticl modernd sunt un fel de ,,captivitate
babilonicd a teologiei".
TEMETURTLE DIVINO,UMANE ALE TEOLOqTET 5r SPlRtTUALlTATil,,, 101
proorocia nu s-a Jdcut din aoia omului, ci oamenii cei sfinli ai lui
Dumnezeu au grdit, purtali fiind de Duhul Sffrnt" (II Petru L,
20-21). Ca atare, cele grdite ln Duhul SfAnt se tnfeleg tot ln
Duhul SfAnt.
SfAntul Apostol Pavel exprimd ln modul cel mai clar
faptul cd infelegerea tainelor lui Dumnezeu se face prin
Duhul SfAnt, Care face pe omul duhovnicesc capabil sd
lnfeleagd sensurile duhovnicegti ale Revelatiei. Duhul SfAnt
modeleazd gAndirea noastr5 dupd gdndirea lui Hristos gi ne
ajutd sd-L recunoagtem pe El in cuvintele sau lucrdrile Sale.
,,Iar noud ni le-a dezadluit Dumnezeu prin Duhul Sdu, fiindcd
Duhul toate le cerceteazL chiar gi adfrncurile lui Dumnezeu (,,,)
Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul Cel de la Dumnezeu,
ca sd cunoagtem cele ddruite noud de Dumnezeu; pe care le gi
grdim, dar nu tn cuointe tmtdlate ale tnlelepciunii omenegti, ci ln
cuainte tnadfate ale Duhului Sfilil, Mmurind lucruri duhoo-
niceEti oamenilor duhoanicegti. Omul firesc nu primegte cele ale
Duhului lui Dumnezeu, cdci pentru el sunt nebunie gi nu poate
sd le fnfeleagd, fiind judecate duhouniceqte. Dar omul du-
hoanicesc toate le judecd, pe el insd nu-l judecd nimeni; cdci cine
a cunoscut gfrndul lui Dumnezelt, ca sd-l tnaele pe El? Noi tnsd
auem gilndul lui Hristos" (I Corinteni 2,10,12-1,6).
Sfinlii Pdrinfi insistd asupra necesit5lii ajutorului SfAn-
tului Duh in intelegerea gi interpretarea Scripturii gi, ca
atare, acordd o importanld deosebitd vielii de rugXciune gi
de sfinlenie in aceastd privinld.
SfAntul Iustin Martirul zice: ,,Dacd cineva n-a primit un
mare har venit de la Dumnezeu, sd infeleagd ceea ce
profelii au zis gi fdcut, nu-i va folosi la nimic faptul cd
rel.ateazd. cuvintele sau evenimentele de care el nu-gi poate
da seama"26.
Origen se exprimd gi mai clar in aceastd privinf[: ,,So-
cotesc cd (ce[ care explicd cuvintele lui Hristos) are nevoie
26
Dialogul cu ludeal Tftfon,92,
 109 TEOLOq tE tt SPIR|TVAL|TATE
de Duhul lui Hristos care le-a pronunfat. cHci explicarea gi
interpretarea lor dep5gegte puterile omenegti"zz, saui ,,ry1-
gdciunea fierbinte este absolut necesard pentru a infelege
dumnezeiegtile (Scripturi) " 28.
Iar Fericitul Ieronim zice: ,,Totdeauna cAnd explicdm
Scriptura, avem nevoie de venirea SfAntuluiDuh"2s.
La fel gi SfAntul Ioan Gurd de Aur: ,,pentru a inlelege
Scriptura, nu este nevoie de tnlelepciune omeneascd, ci de
lucrarea SfAntului Duh"3o.
Pentru Fericitul Augustin , ,,rtlr exist5 dificultate in
textele al cdror lnfeles este obscur atunci cand Duhul ne
vine in ajutor"3r.
Sfdntul Grigorie cel Mare afirmd gi el: ,,Dtamnezeu Cel
Atotputernic lnsugi, pentru mAntuirea noastrd, a pldsmuit
cuvintele sfintelor Testamente gi tot El ne deschide mintea
spre inlelegere"s2
in Evul Mediu occidental, Guillaume de Saint Thierry a
formulat in mod expresiv tradilia de pdnd la el, cu privire la
rolul Sfdntului Duh in intelegerea Scripturilor: ,,Duhul
SfAnt, Care a dat nagtere Scripturilor, trebuie sd fie in lu-
crare la cel ce vrea sd le lnteleagd. in acelagi Duh cer ele sd
fie citite"33. Aceastd formulare va fi repetatd des in Apus. in
27
In Math. 14, 6; P.G. 13, 1196 urm.
N Scrisoare cdtre Sf.
Grigoie, P.G.11,92.
2e
,,I'nMich." , L,'10, Corpus Christianorum, Series latina (CChr SL),76, 430.
30
Hom. 21 ln Gen. 1; P.G. 53, 1Zb. Aceastd temh este deosebit de
frecventd la sf. Ioan Gurd de Aur. o listd bogatd de referinte in acest sens
se afld la A. Moulard, saint lean Chrysostome, sa oie, son oeuore, paris, L949,
p. 89, nota 101.
31 Sermo L52, 'L;
PL. 38, 820. Despre necesitatea rugdciunii pentru
m}!]58-er9a Scrip-turilor vezi,,De doctrina christiana", [I,50 (eChr SL,i2116).
32,,In Ezech.,I, hom." VII, nr. L7 (CChr 5L142,94).
3llgtty
auxfrires du Mont Dieu I, L0,3i.; P.L. 184,927, cf . Sources chr\tiennes,
nr' 223, ,Paris, 197,5- p. 238. Citatele de mai sus sunt luate dupa r. Dreyfus,
L'actualisatiun de l' Eiiture IL L' action de l,Esprit, p.1,64-165.
TEMETURTLE DIV|NO.UMANE ALE TEOLOqtEt tt sptRtTUALtTAIt,,, 103
tlmpul Reformei, teologii catolici gi protestanli aveau
lceeagi convingere ln aceastd privinf5. Rlspunsurile erau
dlferite doar la intrebarea: unde Se gdsegte Duhul sfAnt?
Constitulia Dei Verbum (nr. 12) a Conciliului Vatican II
ilela aceeagi formuld cAnd zice: ,,Sfdnta Scripturd trebuie sH
fle cititd gi interpretatd in lumina aceluiagi Duh in care a
fogt scrisd"Sa.
Tradigia cregtind rdsdriteand a mers necontenit pe linia
P[rinfilor Bisericii, iar exegeza ortodoxX contemporanl
manifesti rezewd, fafd de exegeza occidentald atunci c6nd
aceasta subestimeazd,principiul tradilional privind im-
portanfa SfAntului Duh 9i a viefii duhovnicegti din Bisericd
tn infelegerea gi interpretarea Sfintei Scripturi3s.
3aLa F. Dreyfus, art. cit., p. 166. Pentru o aprofundare a acestei teme la
exegelii occidentali contemporani, vezi H. Cazelles, Eciture, Parole et Espit,
trois aspects de l'hermtneutique biblique, Paris, 197'L (a pagina 93, autorul scrie:
,,Scriptura ar fi neinteligibild, inoperantd, literd moartdfdrdprezenla Duhului
care singur ii dd sens gi viald"); P. Grelot, ,,L'inspiration de l'Ecriture et son
lnterpretation," 1n La Reodlation dioine, Constitution dogmatique Dei Verbum,
'llome II, Paris, 1968; Idem, La Bible, Parole de Dieu, Paris - Tournai, L965, mai
ales p. 312-324, 368-392; P. Lengsfeld, kadition, Ecriture et Eglise dants le
dialogue oecuminique, Paris, 1964, mai ales p. 218-228; P. Benoit, Exdgdse et
thdologie, III, Paris, 1964, p. 24 g.u. (Les analogies de l'inspiration). Totugi,ln
comparafie cu cAt se scrie in domeniul exegezei ln Occident, preocuparea
pentru aceastd temd este foarte limitatd.
35
Vezi N. Nicolaescu, ,,Biserica Ortodoxd, pdstrdtoarea celor mai bune
tradilii gi metode de exegezd biblicd" , in Studii Teologice, nt. 3-4,1952, p.773-
133; Gr. T. Marcu, ,,tlnele precizdri cu privire la locul Bibliei ln Ortodoxie", ln
Mitropolia Olteniei, ru. 1,0-12, 1962; ldern,,,Preocupdri gi studii de teologie
biblic5.", ln vol. Doudzeci de ani din aiafa Bisericii Ortodoxe Romdne, Bucuregti,
1968;Dl Nicolae Neaga, Die Bedeutung der exegetischen orthodoxen Tradition filr
die moderne theologische Forschung im Hinblick auf das Alte Testament (confe-
rinld), Atena, 1973, 1,0 p.; Georg Galitis, ,,Apophatismus als Prinzip der
Schriftauslegung bei den griechischen Kirchenvfltern", tn rev. Eaangelische
Theologie (Munchen), rr. L,1980 p,?-5-40 (Autorul remarc{ diferen}a dintre Sfin}ii
PArinli 9i adeplii ,,demltologizHrli" ccriind: ,,Bultmann gi cei ce gAndesc aseme-
nea lui,,demitologizeautt", Hrlrnntom gl Pdrinlii Bisericii ,,apof.atizeazd", adicd ei
privesc aceeapi pmblunA rulr alt arpeet, rub aspectul apofatismului" , p.3Al.
 ,l@Et.r.:
104 TEOLOqTE $r SPTRTTVALTTATE
Sf8ntul Simeon Noul Teolog (t1"022) tn mod deosebit
stdruie asupra importanfei SfAntului Duh in infelegerea tai-
nelor credinlei pi t"ugd teotoghisirea de viiya duhovni-
ceasc5: ,,Nim6ni iX nu"vd amdgtasc6 prin cuvirite degarte gi
sofisticate, spundndu-vd cd dumnezeiegtile taine a1e cre-
dinlei noastre pot fi pe deplin lntelese fdrh Duhul Care ini-
fiazd; dimpotrivd,, fdrd, blAndele gi smerenie nu se poate sd
devii nici chiar primitorul darurilor Duhului ...'36.
Actualizarea cuvintelor Scripturii se face, de asemenea,
in Bisericd, cdci Biserica este Trupul lui Hristos gi templu al
Duhului SfAnt. Ea este ,,stdlpul Ei temelia adersdrului" (cf.ITi-
motei 3,15), CuvAntul intrupat fiind Adevdrul, iar Duhul
Sfdnt - Duhul Adevdrului.
De fapt, in Bisericd nu se actualizeazd, un text, ci viala
unei Persoane, a lui Iisus Hristos, Care prin SfAntul Duh Se
face prezent gi Se pune in stare de comuniune cu credin-
ciogii pAnd la sfArgitul veacurilor (cf. Matei 28,20;Ioan16,
1,6;1,4,20).
Locul privilegiat al actualizdrii CuvAntului este Litur-
ghia sau viala cultic5, sacramentald gi pastoral5 a Bisericii.
In Liturghie se actualizeazd,, de f.apt, istoria mdntuirii3T $i
sunt abolite, intr-un fel, distanla gi timpul dintre generafii.
Cuvintele lui Hristos rostite in trecut sunt fdcute actuale
prin propria Sa prezenld, vie, prin ddruirea Sa multipld in
Duhul SfAnt acelora care se afld in stare de rugdciune gi de
iubire fald, de Dumnezeu. ,,Consideratd din punct de
vedere al finalitdlii sale, Scriptura este in slujba cregterii lui
Hristos intreg, a Trupului Sdu, care este Biserica, pAnd la
statura desdvArgitH gi definitivd pe care ea o va obgine la
Parusie"38.
Biserica, in calitatea ei de Trup tainic al CuvAntului
devenit om gi plind de Duhul SfAnt, este mediul indispen-
36,,A1 IX-[ea Cuvdnt etic", in Traitds th1ologiques et ethiques, tome
Chrdtiennes, nr. L29, Paris, 1967 , p. 253.
37,,Liturghia este recapitularea iconomiei
mintuiril" - Sf .
P,G. 99,340 C,
38 F, Dreyfur, l,' ne tu al isation de I' Ecriture. Du texte h la ttie, p. 9.
TEMETURTLE DIVINO-UMANE ALE IEOLOCTIEI $l SPIRITUALffA;tt,,, 105
rabil tn care cuvintele scripturii se descoperd ca fiind
purt[toare de duh gi via]d, cHci Duhul SfAnt este Acela Care
heschide gi model eazd sufletele credinciogilor sPre a
tntelege gi a primi pe Hristos in viafa lor. SfAntul loan Gurd
dd eur, arefand superioritatea lucrdrii SfAntului Duh in
raport cu cuvintele scrise ale scripturii, subliniaz5 totugi
necesitatea gi importanla Sfintei Scripturi pentru viala
Blsericii, mai ales datoritd faptului cd ea menline, consistent
1l sigur, conlinutul credinfei in fafa rdtdcirilor doctrinare
iau i devierilor morale. El spune in acest sens: ,,Ar trebui
t[ nu avem nici o nevoie de cuvAntul scris 9i viafa noastril
eH fie atAt de curatd., incAt harul SfAntului Duh sd poatd tn'
locui cdrlile pentru sufletele noastre. Aqa cum cdrlile t,rnt
gerise cu cerneald., ar trebui sd fie inimile noastre (scrise) cU
Duhul (...). Cat priveqte Apostolii, Domnul nu le-a transmis
nimic prin scris, ci le-a fdgdduit harul Duhului: ,,AcelA ud aa
ttrudfa-totul". $ipentru ca tu sd inveli cd acesta e mult mai
bun, ascultd pe prooroc: Voi lega cu aoi un legdmknt nou, aoi
pune legile mele tn duhul lor, le aoi s_crie_p_e !n!m!e lor gi toli aor
tnadfafi de Dumnezeu (Iercrnia31',33-34). Pavel aratd, de
'fl$emenea,
,'.fi
aceastd superioritate, fiindcd el spune cd a primit
legea nu pe table de piatrd, ci pe table de carne, cele ale inimii
(ll Corinteni 3,3). Deoarece cu timpul unii s-au rdt5cit in
c.lomeniul credinlei, gi allii in cel al moralei 9i viefuirii, a trebuit
sA se recurgd din nou la Scriptur5..."3e.
Desigur, in viala Bisericii, Scriptura nu are numai
irnportanla unui corectiv pentru devierile de doctrind 9i
celb ale rnoralei, ci cuvintele ei sunt prilejul inevitabil de a
intra, prill lucrarea SfAntului Duh, in legdturfi de comu-
niune iu insugi Hristos in fiecare epocd sau generalie, pAnd
la sffirqitul veacurilor. ,,Duhul actuahzeazd, in comunitatea
Ilisericii cuvintele Scripturii. Hristos rosteqte 9i acum in
Duhut sfant cuvintele sale, scofand in relief alte 9i alte in-
[I, Sources felesuri ale 1or, dupd nivelul meu_ de in]elegere duhov-
iriceascf,, dar gi dupl nivelul timpului, al comunitdlii bise-
Teodor Studitul,
lt:t In Matth.l, U P,G. tlil pl urm,
 106 TEOLOqIE $t sPRtruAL[ATE
TEMETURTLE DTVINO,UMANE ALE TEOLOqtEt tt sptRtTVALtTATil.,. 107

ricegti. Indat{ ce se trece dincoro de litera scripturii gi

citirea ei fdrd lnlelegerea duhovniceascd, se dd nii numai
d l:rcrie gi sd cunoasc[ cea mai complex il fiinld a lumii
d
Jnlelesurile ei duhovnicegti, ci gi de lucrarea Duhului 1r
sdvArgitd prin aceste inpelesuri in cel ce citegte, sa De-a lungul istoriei,
unii au deplAns nimicnicia omului
fr11t9s
cle.t-Iristos lnsugi, Care-$i descoperh tot mai adanca togdli fl t,au infiorat in fafa mizeriei lui sau a abisurilor pAnd la
Elte poate el sd cadd; allii, dimpotrivd, s-au luptat cu pa-
B. omul-fiinti teologici Ei pnevmatofori (purtitoare de hlnl Grdgoire de Nysse, Nouvelle edition, Paris, 1964, p. 48-60; R. Gillet,
Duh;at '
ilrhomme divinisateur cosmique dans la pens6e de Saint Gr6goire de Nysse", ln
Dumnezeu $dla Patristica, 5, Berlin, 1952, p. 62-83; T. ]. Muckla, ,,The doctrine of Saint
,rSi a om du chi fugory of Nyssa as the Image oi God", inMediwal Studies,T (1945), p. 55-84;
lui Dumnezeu l-a acerea L, [,-W, Burgar, The Image of God according to Cyil of Alexandria, Woodstock,
Itlrryland, 1957;R. ]eniksory ,,The Image of God in the Lectures on the Credo
tn Facerea 2, d Cyril of Jerusalem",ln Ephemerides theologicae lonanienses, 40 (1964), p- 48-
omul abordeazd en teologiei" (Sl fl; E. tvtontmasson, ,,L'homme cr6e a I'ima[e de Dieu d'aprEs Th6odoiet de
ta, Eyr et Procope deGaza",inEchos d'Orient,74 (1911),p.334-339),15 (1912), p.
a) gah'ffiie despre taina fiinfei umane din punct
lE4-762; L. Thunberg, Microcosm and Mediator. The Theological Anthropology of
Nlaximus the Confessor, Lund, 1965;E. Stephanou,,,La coexistence initiale-du
de vedere cregtin eorp et de l'dme d'aprEs Saint Gr6goire de Nysse et Saint Maxime I'Ho-.
Dupd convingerea noastrd, orice definilie datd omului mologdte", in Echos d'Orient, vL31, \L'vLl,
(1932), p. 304-315; vLv, L-H.
,, L Lt Dalmais,
v4LLL.sLo, ,,L'anthro-
,ru qtL.Luv

poloSle
Sologie spirituelle
spmruele de
cte Saint
Sarnt Maxime
Maxtme le uonJesseur",
ConJesseur", tn
inRecherches
Recherches et D1bats,36
DebaB, 36
este insuficient5, cdci, degi fiecare incercare de a defini (1961), p. 202-211.; M.Th. Disdier, ,,Les fondements dogmatiques de la spiri-
omul
reveleazd un aspect sau altul al fiinfei sale, nici una dintre fualtte de St. Maxime le Confesseur",ln ln Echos d'Orient,29 (1930),
fi930\,o.296-313:
p. 3;
epuizeazd taina ireductibild a ceea ce se numegte om. il: tii;y:rh"'riigi i7 c,i i" iii o'"iA;;; th, o"itiiii;k;ii;" ;;-
:19 "" 9i gtiinlele, artagi literatura, istoria 9i religia in_
IttfiFcene,
lflflFcene,Manille, 1954;
1954;8.
B. Schultze,,,Byzantinische-patristische Ostkirchliche
Anthropologie (Photius und Johannes von Damascus)", ln Orientalia Chris-
ostkirchliche
Iitos?fT
cearcd, fiecare in felul sdu, dacd nu sd defineascd, tolugi tlana Periodica, SS (1972), p.172-194; A. H. M. Biedermann, ,,Das Menschen-
sd blld bei Symeon dem ]tlngererL dem Theologen (949 - 1022)" , in Das Ostliche
Clvistentum, N. F. 9, Wtirzburg, 1949; Kiprian Kern, Antropologia Sf. Grigorie
a0
Pr. Prof. D. Stdniloae, Teologia Dogmaticd Ortodoxd,
vol. I, p.57. Pnlama, Paris, L950 (in rusegte); P. Krtiger, ,,Der erl0ste Mensch in der Welt,
a1
Pentru invdtHtura pdrinJilor ixseriteni cu privire'iu .."ur"u Grungziige einer Anthropologie im Licht der morgenliindischen Theologie",
dupd chipul lui dumnezeu gi pentru trdsdturile-sp9c1tlce
omului coleclia Sophia,2, Freiburg im Br., 1962; B. Zenkowsky, Das Bild oom Menschen
are antroporogiei
teologiei ortodoxe, vezi: A. stiucker, Die Gotte-benbildlichkeit ln der Ostkirche, Stuttgrt, 195L; N. Berdiaev, Le sens de la crlation, Btuges,
des Menschen
in der christlichen Literatur der ersten zwei ii"iter, 1955; Paris (DDB), 1976; Y. Lossky, Essai sur la th1ologie mystique de l'Eglise
Jahrhuna"iti, 1911.; E.
itOrient, Paris,1944, p.109-129; Idem, A I'image et d la ressemblance de Dieu,
Peterson,,, L'homme, image de Dieu chez igint b ei6,e;',
'10.0, '1.959, p.
584-594;- Al._ Mayer, ,,Das Gottesbild im Menschen
i iii
spiritueile, t. l'ais, 1957, p. 109-137; D. Stdniloae, Teologia Dogmaticd Ortodoxd, Bucuregti,
Clemens nach 1978, vol. I, p.375-418; P. Evdokimov, L'Orthodoxie, Neuchdtel, 1965 (cap.
von Alexan , Stud.ia anselmiiir; is;R;;, , 1942; H.
!rie1,, "oi""iiu'
Rahner, ,,Das Menschenbild ,,Anthropologie");P. Nellas,,,Th6ologie de l'image", inContacts,XXY (1975),
'15, 1947, p. i'iriiihrn buch, t.
Gotfes des origen"J;,
p. 259-286; P. Bratsiotis, ,,Genesis '1., 26 in der orthodoxen Theologie", in
192-248; H,
Paris, 1.956; R. Bernard:fror1z-et, ;; i;;;-;i* Oiig;ni,
Thdologie^dif i*og,
Eaangelische Teologie, t.11.,1951., 2, p.289-297 9i ln rev. Ortodoxia (Atena), t. 27,
,Eyuge de' Dieu J,;?r;; il;i Athanase,,, 1952, p.359-372; J. Meyendorff, lnitiation d la thlologie byzantine, Paris,1975, p.
colecfia Thdologie 25,.Paris, 19s2; poldanus,
i. Le Christ et l,homme dans la
thdologie d'Athinase d'Arexandrie, 184-20'1.; J. Coman, P. Nellas, D. Stdniloae, Ch. Yannaras, ,,Th6ologie de
Leidei, EJ.'Brilr, iqoa; R.'f"y", L,image
de Dieu chez saints Grysyyg de paris-Bruxeles, L951; N. vornicescu, l'homme. Essais d'anthropologie orthodoxe", ln Contacts, ttt- 84, vbl. ZS
.Nysse, (L973); M. Lot-Borodine, La ddification del'homme, Paris (Cerf), 1970;1. Gross,
:l"yi.l1t"..u .sfanturui"Grigorie';e'Ny;;, despre iuip ii-a'siemdnare,,, in
Studii Teologi.ce, t.8,19s6, pI sas_ooz; n1 rrr""iro'"t;r: ifir;;;;;, La dioinisation du chttticn d'aprls des Pdres grecs, Paris,1938; H. C. Graef,
Cuofrntului ,,L'image de Dieu et In ln etructure de l'Ame d'aprEs
d les Pdres gtecs", 1n La Vie
si tndumnezeirea omutui d.upd inodydtura tui Grigirt; i; iii;;;;ilna,
1165 (rn emcnt, 6 (1952);
Spirituelle, Supplement, (1952); Thomas Spidlik, S. J., ,,La spiritui
spiritualit6 de
greceste); J. Dani6tou, ptaionismi et thiotogie fiystique,
fiiii:riiiTpirituele de l'Orient 1971t (n.
Romt,l97lt
l'Orient chr6tien",, Rome. 85-120. ln
(p, E5-120, I-'anthronolooie chrdtlenne).
lnL'anthropologie chrdtlenne\.
 TEOLOqTE tT SPTRTTUALITATE
108
siune pentru a exprima tn cuvinte ori tn forme plastice
slava gi mlrefia omului, piscul demnitdlii sale fdrH egal tn
univers. De la antichitatea care aintrezdrit in om o rostire gi
o vocafie divind, pAnd la un Sartre, care [-a considerat ,,o pa-
siune inutilH", gama descrierilor, imaginilor gi gAndurilor
sau reflecfiilor despre om este tot atAt de complexd gi de
nuanlatd ca gi taina insdqi a fiinlei noastre.
Chiar SfAnta Scripturd gi Tradilia iudeo-cregtin5, in ge-
neral, oferd o descriere paradoxald a fiinlei umane. Reflec-
liile despre ea iau adesea forma unei tAnguiri existenliale
sau a unei prosldviri atAt de inalte a demnitdfii omului,
lncAt se simte neapdrat nevoia de a fi pusH in raport cu
Dumnezeu, Fiinla supremd gi Taina slavei nesfArgite.
,,Omulndscut din femeie are putine zi
le gi se oegtejeEte gt ggAru-
tncd locul sdtt" - constatd cu gravitate gi tristele Psalmistul
(Psalmul 102,15-L6). AltA datd insd, Psalmistul, pdtruns de
taina mdreliei omului, se mirX gi intreabd pe Dumnezelrt
Creatorul lui: ,,Ce este omul cd-li amintegti de el? Sau fiul
omului, cd-l cercetezi pe el? Tu l-ai fdcut pufin mai mic decdt
Dumnezeu (Elohim), cu mdrire gi cu cinste l-ai tncununat pe el"
(Psalmul 8, 5-6, citat dupd textul ebraic; Septuaginta zice:
,,mai mic decht tngerii").
Reflecfiile teologice despre om din spiritualitatea litur-
gicd ortodox6, in profunzimea gi expresivitatea lor deo-
sebitd, iI definesc pe om ca ,,filpturd amestecatd din smerenie gi
mdrire" , ,,cinstit cu chipul cel dumnezeiesc" , dar care din
pricina pdcatului, s-a ,,tnjugat cu moflrtet" . Degi tAnguitor in
fala neinfelesului mortii, care desf igureazd, gi niveleazf,
totul (,,M-am uitat tn mormilfi gi am adzut oase goale gi mi-am
zis: cine este lmpdratul sau ostagul, bogatul sau sdracul, dreptul
sau pdcdtosulT "), imnograful ortodox dd in acelagi timp ex-
presie vocaliei originare care persistd in adAncul fiinlei
umane: ,,La Cel dupd asemdnare md ridicd, cu frumuselea cea
TEMEIURILt DIVINO.UMANE ALE T[OLOqlEl 5l sPlRlrUALlrATll,,, 109
dintfri iardgi tmpodobindu-md" sau: ,,chipul mdririi Tale celei
flegrdite sLtntt (milcar) degi port ranele pdcatelor; miluiegte
siiirea Ta, Stdpdne, pi o curdlegte cu tndurarea Ta; gi mogtenirea,
cea doritd ddruiegte-mi, fdcilndu-md pe mine iardgi cetdlean al
raiului" (din slujba inmormdntdrii).
$Anditorul cre$tinN. BerdiaeY, @-
arp rn}@alg rp,
ea iste ,,fd,pturd, strdifi (6trange), dedublatH 9i cu
t, slab oarea cu neln-
que l'homme est Ia plus excelente cr6ature et en m6me
tempe la plus mis6rable" (Pens6es sur la religion)A2.
Subliniem totugi cd, dincolo de fenomenologia legitimtr
a umilinfei gi grandorii fiinfei umane, dincolo de ambi-
guitatea sau contradicfia dintre aspiraliile gi limitele sale,
ile asemdnarea gi solidaritatea sa reald cu universul, cu
regnurile mineral, vegetal gi animal, ceea ce este funda-
mental gi inalienabil pentru antropologia teologicd orto-
doxd e faptul cd Adam a fost creat dupd chipul lui Dumnezeu gi
se deflneqte esenlialmente tn raport cu Dumnezeu-
Sf Antul Grigorie de Nyss a, care este un martor al
congtiinfei Bisericii in acest sens, spune: ,,Anumifi "filosofi
din afard" (filosofi antici, n.n.) ... numesc omul un mi*o-
clsfftos, compus din aceleagi elemente ca gi universul. Prin
acest nume pompos, ei au voit sd facd elogiul naturii
noastre, dar ei n-au vd.zut cd ceea ce constituia pentru ei
grandoarea omului aparfinea, de asemenea, mugtelor gi
goarecilor... Ce mare lucru este pentru om sd fie amprenta 9i
asemS.narea universului? Acest cer care se lntoarce/ acest
pHmAnt care se schimbd, aceste fdpturi care, inchise aici,
trec lmpreunH cu ceea ce Ie tnconjoard. Potrivit Bisericii, in
-1976,
a2 N, Berdiaev, Lc renr de la a#atlon, Pnrlg, p' 85'
 TEOLOq E $l sPl RITVALITATE
110
ce const[ grandoarea omului? Nu tn a purta asemflnarea
universului creat, ci a fi dupH chipul naturii Celui care l-a
fdcut"B.
\' in rdndurile de mai sus, SfAntul Grigorie de Nyssa a
accentuat faptul esenfial al credinlei cregtine, 9i anume cd
omul este creat dupd chipul lui Dumrlezeu,, insd el nu
neagf solidaritatea dintre om gi universul creat, vXzAnd in
aceastd realitate funclia mediatoare a omului intre lumea
materialfi gi cea spiritualfl, cdci acesta se afld ,,1a hotarele
dintre doud lumi gi doud rtatrTri"aa.
,,1ntr-adevdr, cum e ugor de constatat - sPune Sfdntul
Grigorie - compusul uman participd la doud ordini; de la
dumnezeire el are ratiunea gi inteligenfa, care nu admit in ele
diviziune ln parte bdrb5teascd gi femeiascd; de la ira[ional el
deline constitulia corPorald gi separarea sexului. Orice fiinld
care are viald,omeneascd posedd 9i unul gi celdlalt caracter in
integritatealot"4s.
ExprimAnd in alli termeni apartenenla fiinlei umane la
douf, ordini diferite, N. Berdiaev care s-a inspirat adesea
din gAndirea Pdrinfilor rdsdriteni, scrie: .E@
eglgi lumi, c i 9i unei lumi dif erileJu. rymai
"tineJrglrrai'ac
:------ ----:- ci
necesitdtii, -- -libertXtii, nu numlTnatutii, c-i--9i lui Du4--- -
-- si
iezeu. Omul ar puIeaE5FqcTnoaBcd drept parlgj&granta
1'." a.
a natpr 91 si
rii gi se{y[l4g#vr,
sa se_sirprtd legit r
de aceastd
tongtiinlip" cat"-o are, de--all-o parte}-naturii, nu este la el
decdt o congtiinld secund atd., f actorul prim al congtiinfei
fiind constituit din certitudinea cd el este o fiinla ce de-
pXgegte natura, plasatd in afara lumii (in sensul cd o asumS'
gi o transcende, n.n.) (...). Congtiinfa superioarS- de sine, pe
a3
De hominis opificio,16; P.G' 44, !77 D - 188 A. B.; cf. Gregoire de Nysse,
,,La cr€ation de I'homme" ,ln Sottrces Chrttiennes, nr. 6, Paris, 1943, p' 151'-152'
aa
ln Cantica Canticorum, hom. l.L, P.G. 44, 1009 A,
aiDe homin.ia opificio, P.G, 44,181 C, |n Sources Chr'ilienea (' S,C.), p. 155'
TEMETVRTLE DIV|NO.UMANE ALE TEOLOqlEt tt sptRtTVALtTATlt,,, 111
care o are omul/ este inexplicabild prin lumea naturald gi
rHmAne un mister pentru aceastH 1ume"a6.
Credinla cregtind gtie din Revelafie cd Adam a fost creat
dupd chipul lui Dumnezeu gi acest fapt rdmAne pentru ea o
certitudine de neclintit. Dar definirea omului, ca fiinf[
creatd dupd chipul lui Dumnezert, nu epuizeazd. misterul
sau taina omului, pentru cd insugi Dumnezeu este Taind.
LuiDeus absconditrzs (Dumttezeu Cel tainic) ii cores-
punde homo cordis absconditus (omul tainic al inimii), duptr
expresia SfAntului Apostol Petru (cf. I Petru 3,4). Astfel
teologiei apofatice ii corespunde antropologia apofatic[.
,,Natura noastr5 spiituald, zice SfAntul Grigorie de Nyss4
este dupd chipul Creatorului, ea seamdnd cu ceea ce e mai
presus de ea; in incognoscibilitatea sinelui ea manifestd am-
prentaNeapropiatului(Inaccesibiluluil"+2.
Dar Dumnezeul ascuns (Deus absconditus) este, de ase-
menea/ Dumnezeu Care Se descoperd (Deus reaelatus)a8.$i
cu cAt Dumnezeu Se descoperd mai mult omului, cu atAt
omul cunoagte mai mult din taina sa insdgi, cdci taina lui de
fiinfd creatd dupd chipul lui Dumnezeuse inrdddcineazd in
insugi misterul vielii lui Dumnezeu.
a6 Le sens de la crdation, Ed. citatd, p.
86. Iar mai departe, el scrie:
,,Dualismul naturii este atat de frapant, incat naturaligtii gipozitivigtii au
sp9r. in a dezvolta- teoriile
_1or
in timp ce, paralel cu ei, suprinaturaligtii gi
misticii o fac cu o forfd ega15... omul prin esenta sa este deji un salt in afara
lumii gi a naturii..." (p.84.
a7
nt
De hom. op, P.G. 44, 155; vezi Paul Evdokimov, L' O rtho doxie, p. 67 .
,,Nu trebuie sd se creadd - scrie teologul K. Rahner - ctr ,,Deus
arbsconditus" ar fi Dumnezeul Care nu vrea sd fie cunoscut de crtre noi. El nu
ne impdrtdgegte ceva din El ascunzdndu-ne restul, ci El se ddruiegte noutr ln
tntregime. Daci E[ a fdcut aceasta ca ,,Deus revelatus", El S,a revelat
radicalmente ca ,,Deus absconditus" incomprehensibil, din fala c{ruia omul
nu mai poate fugi, ci ll acceptil aga cum este, tocmai ca incomfrehensibilitate
care/ recunoscut[, ecte adcv[rul proprlu al omului gi care, iubita, este fericita
sa destrvArpire", ,,L'obacurlt6 c{e Dlou", 1n Le Scraice thiotogique dans l'Eglise,
'
Melanges offerta au Pdre ltrcl Eongat, Psrla, Cerf, 1924, p.269:'
 s:u-1-

119
IlgOqIT TI SPIRITUALITATE
[rMEruRrLE DIV|NO.UMAN&ALI rrOLOqlEt 5t splRtruALtrAflt.,,
113
D-e aceea, permanent mister gi permanent{
omul este in aceastd IrTg _ revelare, lui DumnezeLt, exprimate
uir_cum zic unii pdrinfi af Persoanele umane gi cu cuaintele
Bisericii -,,o lume secundd,,
sau o lume apafteas.
h creafie gi in istorie.
findnd seama,de. bogala inepuizabild de sensuri CAnd tntrebuin!5m expresia ,,fiinfd pnevmatoford" sat)
care o cuprinde definifia 'omulul pe purtfltoare de Duh, in]elegem prin ea urmdtoarele:
.g frrry,, .*raa dupd L. ceea ce definegte pe om nu este numai, gi nici in
;if#Xi3*:lX:1I
i m i o
+i;,_1
i ., ii i
a-iJ; ;i#lj ; ;ff I
u ru
de rald se va stdrui doar
primul rdnd, materialul 9i biologicul (degi gi acestea surrt
trffi Il #:"r,""ril
+'
"I parte constitutivd qi de mare importanfd a fiinfei sale), ci
insuei;;ffi ;ii[:,:,iU:fi?fl,?"",XT,::#,",:?f;# epiritul, adicd viala persoanei libere gi congtientej
precum si din tArcuirileparintitr 2. relalia cu Duhul Sfdnt este constitutiad firii integrale gi
nir"rl.ii i Jiu i"otogitor
ln aceastd priviryt::f"{liry!9r9"tare este eutentice a omului, intr-un mod unic, care-l deosebegte de
evident
in
i::;il:X.*gdturd
cu tema lucririi de fafd: Teotogie spiri_ toate celelalte fdpturi terestre, gi anume in modul cd aceastd
si relalie il mentine in stare de ddruire spirituald permanentd,
in diarog cu Dumnezeu elupS chipul vielii Sfintei Treimi, care este permanentd
*.3HX?il;I}?i?f"1rffgi"d si e{{ruire total5 de Sine, gi aceastd relatie siu prezenld
o.,r,rrirrrrii;i*Xllll,.,."lr",acesteitrat5rif menline in om congtiinla de fiinlX liberd in comuniune de
presiile ,,fiinfd teologicd,, orosimex_
fi ,pfl€vfiratofotd,,,, trebuie sd
Sl viafd cu Dumnezeu;
3. ca ,,fiinfd pnevmatoford", omul se tmpline1te deodatd
XJ::i:H;ij:l;E:'1:,:"-:xi{lk-illll';#"f""i;;:
lffif": :x l?',ii : 3: * :"-.: g :f ; rbil#;il7f;r:?1 fn raport cu Dumnezes gi cu semenii, tn comuniune de iubire
spirituald gi se manifestd esenlialmente ca fdptur a cate
descoperd gi inlelege cd forma ultimd a adevdrului este
wul, comuniunea, ddruirea de sine, drept pentru care se d6-
ruiegte pe sine gi lumea creatd vdzutd,lui Dumnezeu-Tatdl,
2. in mod specGf7E dupd chipul Duhului SfAnt gi in Duhul SfAnt, Care Se dd-
ruiegte gi comunicd lumii viala lui Dumnezeu-Tatdl gi da-
ffi Jtf fll, ;l;Xs "
'6 f,
3' er este fiinla cdte:.Tofbegte
i i I i'" u s,";i.; ;
",11
fi# i T; rurile iubirii Sale, prin Dumnezeu-Fiul.
RelatAnd crearea omului, SfAnta Scriptur d aratd. cd
prrmnezeu gi se reari- aceasta are loc dupd ce Dumnezeu crease deja toate cele-
zeazd ca persoand_ in diarog _2u
rdspunde Iui DrTr:r"I) ""h rir.n"r*airrasculta 9i lalte fdpturi (cf. Facerea 1,,25).
p;i;-"1" g*i ;;;s; prin con_
stitufia si manifestsrile rii,"iJii Omul apate, agadaq, ca o ,,concIuzie" sau ca o implinire
,i" ;;;ii ;rt,ri, diatog cu a creatiei. Degi el este creat tn ziua sau tn era a gasea a
;;"* creatiei, in care sunt create animalele cu care, de fapt, el are
artre noi a fost creat de Dumnezeu.ca
o Iume secundd (o lume o anumitd inrudire, actul credrii sale este unul cu totul
rifi:Tl
ffi #.,XT?:'fi
D"arrouzd s, io soii',s"Aiz,;;;;!;",i
no, o ve dem i-'-* zice sr,ntur
,j;fj,#:: t,i ::"= ,!;::i:!:; special, ceea ce va conferi structurii sale o specificitate
intAlneste deia Ia Sf. Grigorie-;; i#rT:l!i! :riyriXi;'ii ireductibild. ,,Saltul" p" care Dumnezeu il face in modul de
A B; cf . p. Net as, ra
N;;i"* ,inpr"^y"frnie. f.c.16, zzt CC_324 a crea pe om, tn comparafie cu modul in care El creeazd
I g1i i- ;; ; ;;,; 2i,4i nota
eo r o r
zz .
celelalte fdpturi, se traduce tntr-un ,,salt" care il va defini pe
 114 TEOLOqIT 5t s P,R,TUALITATE
om nu numai in ceea ce privegte fiinla sa, ci gi tn ra portuI
sdu cu celelalte creaturi,,pldsmuite" pAnX la el.
Tot ceea ce a creat Dumnezeu vine la existen!tr c
urmare a poruncii date de El: ,,Si a zis Dumnezeu'sd fi
l.umind... " (Facerea '1,, 3); ,,sd fie tdrie prin mijlocut apetir\
(Facerea 6): ,,sd se adune apele.,. -o
" (Facer ea 1., 9); ,,'sd deq
7:
pdmhntul din sine aerdeafd..." (Facerea 1,11); ,,sdfie lumindtori
pq tdria cerului" (Facerea 1,1,4); ,,sd migune apelb de aietdyi...4,
(Facerea ,,?O), ,sd scoatd pdrnfrntul
fiinle aii,' dupd felul1or...,,
(Facerea 'L,24). Toate apffi carezultat al voinlei divine gi cq
urmare a inldnfuirii legilor imprimate in naturd gi a conl
cursului lor spre a indeplini mesajul pe care Dumnezeu il
imprimd in fiecare zi creafiei, in aga fel incat ceea ce creeazd
astdzi sd fie o_premisd a ceea ce va urma m6ine. Totugi,
omul nu vine la existenld carezultat al unui ordin pe care
Dumnezeu il dd naturii deja existente, ci el apare tn urma
unei consfdtuiri interpersonale dioine, tn urma unui acord gi
comuniuni tntre Persoanele diaine, sfdtuire in care se decide
atat constitulia sau identitatea omului, cat gi locul sau vo-
calia sa in raport cu lumea creatd anterior:
L ,,5i a zis Dumnezeu: <Sd facem om dupd chipul gi dupd
asemdnarea Noastrd, ca sd stdpdneascd pegtii mdrilor, pdsdr:ite
cerului, animalele domestice, toate aietdlite ce se tdrdsc pe
pdmilfi gi tot pdmfrntul!>
$i a fdcut Dumnezeu pe orn dupd chipul Sdu; dupd chipul lui
Dumnezeu l-a filcut; a fdcut bdrbat gi
femeie" (Facerea 1,26-Zn.
1. Sd facem om... in pluralul folosit in primul versei,
sfinfii Pdrinti au citit prezenta tainicd a persoanelor sfintei
Treimi.
Sfdntul Iustin zice in aceastd privinfd: ,,prin acest plural
Dumnezeu nu se adreseazd simplu siegi, nici pxmanturui,
nici ingerilor, ci Fiului S5u"50. Iar SfAntul Irineu din Lyon
precizeazd gi mai clar: ,,Totdeauna se afl5 cu Tatdl Cuvantul
9i Infelepciunea, Fiul gi Duhul. Lor Li se adreseazdEl zi-
soDialogul cu iudeul Trifon, 62.
TEMEIURILE DIVINO.UMANE ALE l'[OLOqlEl 5l SPlRlTt/ALrATlt,,, 115
Elnd: Sil facern orn dupfi chipul Nostru"51. Acelapi SfAnt
Plrinte numegte pe Fiul $i pe Duhul sfant ,,mainile TatHlui
EU care a fost creat omul"l2, referindu-se probabil 9i Ia cu-
Thtele Psalmistului: ,,MAinile Tale m-au f[cut 9i m-au zi'
dlt,.." (Psalm 118, 73).
tn alternarea pluralului (,,5d facem... dupd, chipul 9i
lrcmtrnarea Noastrd...") 9i a singularului (,,$i a fdcuf Dum'
H;zeu pe om dupd chipul Sdt"), SfAntul Vasile av6'zut
tnticiparea revelfirii lui Dumnezeu uni-treimic, adicd a
freimii celei de o fiinfd gi nedespdrlitds3.
Prezenla celor trei Persoane divine gi lucrarea Lor co-
mund gi unicd in actul de creare a omului, fdcut dup[
Chipul Treimii, il descopera pe om ca fiind fdptura creat{
dupd chipul Tainei supreme de comuniune interpersonall.
ln sensul acesta, crearea ,,dupd' chip" implicd un ca-
facter personal-comunitar sau uni-multiplu al omului.
Pentru-SfAntul Grigorie de Nyssa, Adam este omul uni-
versal, care conline in el intreaga naturd umand. ,,Omul
fdcut dupd chipul lui Dumnezert este natura infeleasd ca un
il.
lntreg. Acesta poartd asemdnarea dumn ezeiascd"
Ciprian Kern, comentAnd Pu SfAntul Grigorie Palama,
Bpune: ,,in alt infeles, asemdnarea cu Dumnezeu nu e
numai chipul unei persoane din Sfdnta Treime, ci al intregii
Tleimi de viafd incepdtoare. OmuI in felul acesta reflect[ ln
gine, tn structura gi in viala sa spirituald., viala intratreimic[
a Dumne zeirii. Aceasta au invSfat-o sfinlii Grigorie de
Nyssa gi chiril al Alexandriei, Fericitul Teodoret, vasile de
Seleucia, Atanasie Sinaitul, Ioan Damaschin, Fotie"ss.
Ada. haer.,IY,35; cf. lV, 20, L; Y, 6, L; vezi ]. Dani6lou,
5t in Gr6goire de
Nysse, La criation de l'homme, p. 100, nota subliniarH.
52
Adtt. haer.,Y.6,L.
s3
Hexaemeron, Hom. 9, 6.
sa
De hom. op,Xy\p. G.44,204.
1F
Antropologia sf. Grigorie Palama_(rrr.Qt Par-is,1959, p. 455, citat la D. st[-
rr i loae, Teoio gii D ofmatleil O rtod oxil, l, p. 402'403.
 116 rEoloqlE St s P|RiTUALI"TATE
Am putea nota aici gi faptul cH, potrivit Scripturii,
bdrbatul gi femeia formeaz5 lmpreund omul (cf. Facereal.,
27). inmulfirea persoanelor uriane oferd posibilitatea ca
natura unicd sH fie cuprinsd intr-o pluralitate de moduri
personale, adicd de subiecte congtiente cd aceastd naturH,
unicd, le este comund.
Referindu-se la cuvintele ,,$i Dumnezeu a fdcut pe om
dupd chipul Sdu; bdrbat qi femeie l-afdcut pe el" (Facerea 1,27),
V. Lossky zice: ,,Astfel misterul singularului gi pluralului tn om
reflectd misteiul singularului gi pluralului tn Dumnezeu; aqa
cum principiul personal tn Dumnezeu cere ca natura cea una sd
se exprime tn diaersitatea persoanelor, la
fel tn omul creat dupd
chipul lui Dumnezeu. Natura umand nu poate exista tn posesia
in_ceea ce privegte raportul dintre SfAnta teime gi omul creat dupd
chipul Ei, s-a-observat diferenla care existd intre teologia Fericitului Augustin
i1 Apus, pe de o pqle, 9i teologia Pdrintilor greci, pe de altd parte. Au[ustin
pleacd de Ia om (abordare ascendentS) 9i tlaboieazd o aitropologie" a lui
Dumnezeu (veziDe Trinitate,P.L.42,931-982); el vede chipul Treimii fr om, in
mens-notitia-atnor, meftnrie-inteligenfd-t;oluntas (cf. W. Seibel, ,,Llhomme, image
de Dieu", in Mysterium salutis, VII, p. 275). Pfuintii rdsdriteni pornesc deTa
Prototip (abordare descendentd) 9i efectueazd o teologie a omului (cf. p. Evdo-
kimov, L'.Orthodoxie, p.57-58). Totugi aceastd observitie poate fi ugor nuan-
!atd, degi cele doud feluri de a aborda problema rainan dominantele care
disting cele_doud teologii. ]ean Kirchmeyer (art. ,,Grecque-E glise,,, in Dic-
tionnaire de spiritualit1, torn vI, coI. 81.6-817) scrie in aceastd privinla: ,,Eftortrl
unui Augustin pentru a regdsi ln spiritul omenesc o replicd (un reflex) a vielii
celor trei Persoane este in mare parte strdin preocupdriior obignuite ale
RXsdritului. Desigur elementele unei teorii trinitare a chipului lui Dumnezeu
nu lipsesc, in toate epocile, dar aceste incercdri ajung rar la o elaborare
constantd gi explicitd; ele lin mai mult de argumentul ad hominem, decdt de
deducfia filosoficd. In Intrebdrile sale asupra Genezei (p.G. 80, 108 B; cf.
Atanasie Sinaitul, Quaestiones 24, P.G. 89, S4S A; Ioan Damaschiry De ima-
lll, 20; P.G. 94, 1340 D; Fotie, Ad Amphilochium, 2SZ, p.G. 101, 1060-
Stytbus
L061), Teodoret de Cyr evocd analogiile trinitare pe care le prezintd activitatea
spirituald _a sufletului (vo0g, ).6yog, nveOpa), daisubliniaid,, ca qi Grigorie de
Nazianz din care se inspirX (Oratio 23, 11.; PG. 35, 1161-1164), nepdtrivirea
com_paraliei. Maxim procedeazd la fel (Ambigua, P.G.91, 1088 A qi 1196 & cf.
L. Thunberg, Microcosme and Mediator, Lund,1955, p,1gZ-1^B9) (...). Singurul
autor care se apropie de formularea augustiniand introducdnd nofiunea de
iubire, este Grilorie Palama care, de altTet nu o dezvoltd in mod Jistematic
\9opit, plrysica, S6-40, P.G. 1"50, 1'1.4-1149, cf, J. Meyendorff , Introduction d
l'6tudc r/e Gr6goi rrr Pfilnntns, Pnris, 1959, p.3L6)" .
TEMEIVI{ILE DIVINO.UMANE ALI: I IOLOQIEI $l sPlRlTUnLrATll,,, 117
unei monade; ea cere nu singurdtate, ci comuniunea sau diaer-
sitatea cea bund a iubirii" 56.
Reflexul Dumnezeului-Treime asupra umanite]ii rezidd
tn faptul cd pluralitatea persoanelor nu se opune, in mod
natural, unicitdfii naturii umane. Omul este cu adevlrat
om, adicd persoand, atunci cAnd nu separd natura umane
cea una printr-o inchidere in sine, ci tinde sd cuprind[ tot
umanul, sd imbrdliqeze, nu prin posesie, ci prin cunoagtere
pi iubire, viala umanitdtii intregi. Iubirea este/ efectiq
tr5sdtura cea mai proeminentd a reflexului lui Dumnezeu
-
tn om. ,,in voi ingivd zice Sfdntul Grigorie de Nyssa -
vedefi rariunea gi gAndirea, imitalie a Celui ce este Duh gi
CuvAnt (Logos). Dumnezeu este insd gi Iubire, gi Izvor al
iubirii... Deci, dacd iubirea este absentd, toate trHsdturile
chipului sunt deformate in"noi"57.Iar SfAntul Maxim Mdr-
turisitorul invald cd scopul viefii noastre nu este numai ,,de
a ne uni cu SfAnta Treime, ci gi de a o exprima gi imi1s"ss.
Astfel, cu cat cineva igi face proprie viala altor persoane,
cu atat se realizeazd. ca o icoand a Dumnezeului-Treime.
Fiecare act egoist este o tentativd de a poseda intr-un mod
,, netrinita{' satt,, necatolic" (nesobornicesc) natura umanX.
A ,,avea" umanitatea intreagd altfel decAt prin iubire in-
seamnd a nesocoti configuralia sa fundamental5 uni-
trinitard, in care unitatea nu obiectiveazd. persoanele gi ln
care persoanele nu sfAgie sau nu impart natura. De aceea,
cAnd Evanghelia cere iubire pentru toli oamenii, chiar gi
pentru dugmani (Matei 5, 44; Luca 6,27,35), aceasta nu este
de fapt decAt exigenla cea mai conformd naturii umane
56 V. Lossky, ,,Th6o7ogie Dogmatique", in Messager de l'Exarchat du
Patriarche russe en Europe Occidentale, m. 48, 1964, p. 24; cf. D. Stlniloae,
'lbologia Dogmaticd Ortodoxd,I, p. 403.
s7
De hom. op., Y, P.G, 44, 137 C; ln Sources Chr€tiennes, nr. 5, p. 97. Yezi l:n
ircelagi sens, Fraigneau |ulian, ,,R€fldxion sur la signification religieuse du
nrystEre de la Sainte Thinit6", ln Nrruur,//r Rcuue Th4ologique, nr,7,L965, p.673-
6ti7, mai ales p.677,
58
Amhigua, PG,91,119f, B,
 118 TEOLOq|E $t sPtRl"ruALtTATE
normale, ln care persoana autentic[ (nu individul)5e se
definegte ca deschidere cdtre totalitate gi comuniune ddrui,
toare gi recapitulativd.
,,Iubirea des5vArgitd - spune SfAntul Maxim - nu sci
deazd natura unicX a oamenilor dupd diversele voinfe (
berul arbitru), ci totdeauna, neavAnd in vedere dec
aceastd unitate, ea iubegte deopotrivd pe tofi oamenii.
iubegte pe cei virtuogi ca pe prieteni, pe cei rdi ca pe vrdjr
magi, fdcAndu-le bine, suportdndu-i, indurAnd ceea ce pri+
megte de la ei; nevd,zdnd in aceasta nici un rdu, ci sufeiind
pentru ei dacd imprejurarea o cere, pentru a-gi face din ei
prieteni pe cAt e cu putintd,.Dacd aceasta nu e cu putinfd, ea
nu pdrdsegte dispozitia sa intimd, continuAnd sd infdligezg
roadele iubirii tuturor oamenilor deopotrivd"60.
;
in alte parte, acelagi SfAnt Pdrinte scrie: ,,Celce estg
1v
desdvArgit in iubire gi care atinge piscul nepdtimirii nu
cunoagte diferenla dintre ceea ce ii este propriu gi ceea ce
este propriu altuia. El nu cunoagte nici credincios, nici
necredincios, nici rob, nici liber, nici bdrbat, nici femeie, ci,
ajuns mai presus de tirania patimilor gi fixAndu-gi privirea
sa asupra naturii unice a oamenilor, el ii socotegte pe tofi
deopotrivd gi se afld intr-o dispozilie egald fafd de toli..."at,
In insugi faptul cd omul are capacitatea de a se interesa
nu numai de prezentul in care trdiegte, ci gi de trecut gi
viitor, se poate vedea vocalia persoanei umane de a
5e,,o persoand care se inchide ca individ, inchizandu-se
ln limitele naturii
sale particulare, nu poate sd se realizeze deplin; ea se sdrdcegte. Numai
renuntdnd la continutul sdu propriu, dandu-l fir mod libe1, adicd incetand sd
existe pentru sine insdgi, persoana se exprimd deplin in natura cea una
pentru toti. Renuntand la binele sdu particular, ea se dilat[ infinit gi se
imbogSlegte prin tot ce apartine tuturor. Persoana devine chip desdvargit al
lui Dumnezeu, dobandind asemdnarea care e desdvdrqirea naturii comune
tuturor oamenilor. Distinclia intre persoand pi naturd reproduce in unitate
ordinea vielii divine exprimatd prin dogma trinitara"; v. Lossky, Th1ologie
Dogmatique, p.179; cf, D. Stdniloae, Teologia Dogmaticd Ortodoxd,l, p.406.
60
Prima sutil de capete desprc dragoste,71..
61A doua sutd dt cnpettt despre
dragoste,30,
TEMHURILE DIVINO,UMANE ALH lEOLOqlEl 5l SPlRrrUALIrArll,,, fiq
Euprinde natura umanA cea una, cuPrinse de--a lungul
Veacurilor in diversitatea Persoanelor. $i acest fapt este o
i hHsilturd a creerii lui Adam dupd chipul Treimii.
Iubirea-atitudine fald, de contemporani, iubirea ca inte-
!e8 pentru viafa celor ce au fost inaintea noastrd (mani-
feetate in cunoa$terea istoricd, respectul memoriei 1or,
t
hclusiv iubirea-rugdciune pentru ei etc.), precum gi iubirea
ea grijd pentru binele generaliilor viitoare, In toate acestea
cxiiti, in ultime anallzd,, o capacitate 9i o aspirafie de a
€Uprinde intregul naturii umane unice, care este a noastrfl,
€reatd dupd chipul Dumnezeului-Treime'
2. ,,... dupe chipul qi aseminarea ..." (rcax' eir6va xal
*ar' iltrtoiatotv @eoO)
In textul original ebraic, chipul este redat prin ,,tselem",
{ar asemdnarea, prin ,,demut". Degi sinonime, tselem avea
mai mult un inlele s fizic, iar demut, un inleles mai abstract
rau spiritual. unii teologi ai vechiului Testament vdd in
fumul o temperare a lui tselem, Pentru a mentine totugi
diferenla dintre creator gi creaturd sau transcendenla lui
Dumnezeu, atdt de insistent accentuatd in monoteismul
ludaic; pentru a sublinia cd tselem nu este inleles ca
ldentitate62.
Tselem desemne azd, in Vechiul Testament o imagine
,
tncrustatd, o efigie figuratd gi plasticd (IV Regi 11',18; Amos
5, 26; Iezechief 23, 1,4) . in vechiul Orient, ridicarea unei
statui a impdratului sau a unei coloane cu efigia lui intr-un
flnut semnifica stdpAnirea sa in acel finut.
in mod analog - afirmd H. W. Wolf - este omul agezat in
erealie ca o statuie (efigie) a lui Dumnezeu. El de mdrturie
el1 Dumnezeu este StdpAnul creafiei; dar 9i stdpAnirea lui
t)umnezeu este practicatd de om ca administrator al Silu. El
trgi implinegte cu-adevdrat sarcina nu in a stdpAni dupfi plac,
ei ca iconom responsabil. Dreptul 9i obligalia sa de a std-
"2 Cf. Edmond lacob, T/rrlolotriir' tlc l'Ancien Testament, Neuch6tel, 1?15, p'
.135-136;
H, Walter Wolf, Anthroltofurgir r{rn Alten Testamenfs, MUnchen, 1973, p'
236.
 TEOLOqT E $r SPTRTTUALITATE
190
ptni nu sunt autonome, ci reprezentative (iconice)
(abbildhaft)"0s.
Potrivit Sfintei Scripturi, prima consecintt a faptului cH
omul este creat dupd chipul lui Dumnezeu, consecinld
manifestatd in raport cu creafia, constd in aceea cd omul
primegte stdp6nirea peste lumea vdzutd. (Facerea 1,28; Psalm
8, 6-8). Dar aceasta o face omul, desigur, intrucAt el este
persoand. Iar realitatea persoanei nu poate fi niciodatd pe
deplin definitd in bogdfia gi complexitatea ei, cdci misterul
s[u ultim se inr5ddcineazd in taina Persoanelor divine,
Care att zisla ,,zidrrea" omului: ,,Sd facem om dupd chipul gi
asemdnareaNoastrd". Ceea ce-l definegte pe Adam ca fdpturd
creatd dupd chipul lui Dumnezeu este mai intAi de toate
tocmai aceastd relalie a sa cu Prototipul, aga cum floarea-
soarelui se defineqte prin relalia sa cu soarele, de la care
absoarbe energiile vivifiante, reflectAndu-le in strdlucirea sa
de frumuselelnsoitd6a. in acest sens, natura umand este
deiformd. $i prin insugi acest fapt ea ,,vorbegte" despre
Dumnezeu, adicd este teologicd6s.
Chipul lui Dumnezeu in om nu se exprimd printr-o
simpld legdturd intre model gi reproducerea sa. Bogdfia
conlinutului sdu face ca chipul sd nu poatd fi redus la o
singurd facultate a persoanei umane, ci el privegte toate
63lbidem,p.235.
6aMeritd a fi amintite aici cuvintele SfAntul Grigorie de Nyssa despre
aceastd idee: ,,Spiritul nostru fiind dupd chipul lui Dumnezeu, atunci cAnd
pdstreazd, pe cAt se afld in el, asemdnarea cu modelul sdu, se menline el insugi
in bine; dar indatd ce se indepdrteazd, de Acesta, el este dezbrdcat de
frumuselea cea dintAi" (D e hom. op., P.G. 44, 1,61, C) gi:,,Nu se mai poate vedea
in el imprimarea chipului dumnezeiesc" (Idem, P.G.44, 1,64 A).,,Noi suntem
deci o ,,oglindd Liberd", care intoarce fafa sa unde vrea, dar nu primegte gi nu
comunicd lumina decAt dacd privegte soarele" - Jean Laplace, ,,Introducere"
la Grigorie de Nyssa, La crdation de l'homme, p.46.
65
In aceastA privinfd, Sfinlii sunt aceia care vorbesc in mod iconic, cel mai
mult despre Dumnezeu: ,,Datorite acelora a cdror vialX s-a tmbundttrfit, se
mai poate tncf, vedea printre oameni chipul lui Dumnezeu" (Sf. Grigorie de
Nyssa, P,G. 44, 193 D). ,,\/ederea acelora in care chipul n-a fost lntunecat
confirmd credinln noantr6. tn crearea omulu.i ca icoanil a lui Dumnezeu"
(ldem, P.C,44,196 A, tn S.C., nr.6, p.171),
TEMEIURILE DIVINO.UMANE ALE TEOLOEIEI 5l sPlRlTVALlrATll,,' 121
facultdpite prin care omul este capabil de a participa la viala
dumnezeiasc[ gi de a dezvdlui aceastd comuniune in
existenla sa tn lume.
De iiecare datd cdnd teologii Bisericii abordeazd ches-
tiunea chipului lui Dumnezertin om, ei imbogdlesc obser-
valiile 1or, dar niciodatd nu 9e liunge sd se exprime intregul
pe'care-l acoperd afirmalia biblica potrivit cdreia omul este
creat dupd c-hipul lui Dumnezeu. Dupd sfinlii Pdrinfi, de
pildd, chipul lui DumnezelTin om se exprimd prin: raliune
gi ir,tutigenyd66,libertate fala de orice determinism6T, std-
pAnire utrp.u universului, dreptate 9i nemurire6s, capaci-
late de a iubi gi de a cunoagte pe Dumnezeu 9i, intr-o formd
rezumativd, posibilitatea de a participa la viafa dum-
nezeiascd. Omul - dupd Sfdntul Grigorie de Nyssa - ,'are
ceva care-l inrudegte cu Dumnezeu, cdci Pentru a ParticiPa
Ia (viala lui) Dumnezert, este nevoie ca el sd aibd in fiinta sa
ceva corespunzdtor Celui la care participd"6e.
66
Cf. Grigorie de Nyssa , De hom. op.;P.G. 44,181' C; La cr1ation de l'homme'
'S.C.,
pi tss; 44,14L ABCD, nr. 6, p.103-104; origen, Contra lui
S.C., nr. 6, P.G.
Cels,][V, 7 6; P.G. 1'1., 11"48 B'
h ,,Dupdchipul lui Dumnezeu a fost fdcut omul. Aceasta vrea sd zicd:El a
fdcut'natura umand participantd la tot binele..' Deci in noi sunt tot felul de
bunuri, toatd virtutei, toate inlelepciunea 9i tot ceea ce poate fi gAndit mai
Lun. Unul din aceste bunuri consisia in a fi liber de orice determinism, a nu fi
,rprr nici unei puteri fizice, ci a ayea, in deciziile sale o- voinfi independentd.
De fapt, virtutei este fdrd stdpan gi st5pand; tot ce se face prin constrdngere
sau vioienld nu este virtute" prigorie de Ny-ssa, De".hom.'.oP.',.P',G' 44,184D;
S.C., n . 6,'p.157); Sf. Vasile cel Mire zice pi-el cd sufletul lui Adam era ,,liber
de orice constrdngere, cd eI a primit de la Creator_o viala liberd, pentru cd
fusese creat dup{ chipul lui Dumnezeu" (Hom. Quod Deus non est auctor
malorum, 6; P. G. 31,, 344 B).
St. Ciriiit al Alexandriei se exprimd astfel: ,,Omul, de la inceputul grgfrii
sale, aprimit controlul asupra d6rinlelor 9i puterea sa.urmeze in mod liber
inclinatiile alegerii sale, cdci Dumnezeirea, al Cxrei chip este el, e liberd"
ldlaphilra ad G1n.I, P. G. 68,24 C; cf. J. Meyendorff, Le Christ dans la thaologie
-'-ii.
byzantine, p.153.
Criiorie palama vorbegte despre ,,vechea demnitate a omului liber",
pe care o Adam tnainte de cdder6 (cf. G. Palama , Tiades l, 7, Ed. ]. Meyen-
ir""
rlorff, Louvain, 1959, P, 27),
ffibrigorle de Nyaia, D'elwm, op,,TY;P.G.44,135 CD; S'C', nr' 6,p'95'
f,ePG,45,21C,
 122 TEOLOq'E tl SPIRITUALITATE
Teologul ortodox Paul Evdokimorl referindu-se la in-
vl]iltura Sfinlilor P[rin]i despre chipul lui Dumnezeu in
om, scrie urm[toarele: ,,ParcurgAnd cdmpul imens al
gAndirii patristice, infinit de bogatd gi nuanlatd, se cAgtigl
impresia c5. ea evitd orice sistematizare pentru a salva
intreaga ei suplefe uimitoare. Ea ingdduie totugi sd se trag5
cateva concluzii fundamentale. Inainte de toate trebuie
inlHturatd orice concepfie substan]ialistd despre chip.
Acesta nu e agezat in noi ca o parte a fiinlei noastre, ii
totalitatea fiinlei umane e creale, sculptatd dupd chipul.
Prima expresie a chipului constX in structura ierarhicd a
,,omului", cuviata spirituald in centru. Chipul este aceastd
centralitate, acest primat al vielii spirituale, animatd de
aspfualia funciar5 spre absolut. Este elanul dinamic al
intregii noastre voinfe spre arhetipul ei divin (Origen), este
aspiralia irezistibild a spiritului nostru spre Dumnezeu
(sfantul vasile) ca Persoand infinitd, este erosul uman intins
spre erosul divin (SfAntul Grigorie Palama), care ii vine in
intAmpinare cu infinitateaSa, suslinAnd gi in spiritul uman
tensiunea cdtre infinit. Pe scurt, este setea inepuiz abild,
intimitatea dorului (nostalgiei) de Dumnezelr, cum se
exprimd atAt de minunat SfAntul Grigorie de Nazianz:
,,Pentru Tine trdiesc, vorbesc Ai cAnt' (P.G. 37, col.132T).in
rezumat, fiecare facultate a spiritului uman reflectd chipul,
dar acesta este in mod esential lntregul uman centrai pe
spiritual, al cdrui caracter propriu elte sd se depdguurtA
pentru a se arunca in oceanul infinit al Dumnezeirii, ca sd
gdseascd acolo alinarea nostalgiei sale. Aceasta e tensiunea
icoanei spre original, a chipului spre ,,obArgia" sa (ixp"7i1)"70.
Un aspect deosebit de important ce trebuie amintit aici
este distinclia pe care o face teologia rdsdriteand tntre chip gi
asemdnare. Faptul cd in SfAnta Scripturd programul cre5rii
omului a fost: ,,dupd chip gi asemdnare" (Facerea1,,26), iar
,,executarea" s-a fdcut numai dupd ,,chipul" (Facerea 'l,, ZT),
70
Paul EvdokimoV L'Orthodoxie, p. 82-83; cf. D. Sttrniloae, Tbologia Dogmaticd
Ortadoxd I, p, 396,
TEMETURTLE pTVTNO.UMANE ALI -rEOLOqlEl tl SPll{munLrr^rll,,, 193
a indernnat pe unii Sfinli Pdrinli la o teologhisire profundtr
tn acest sens, subliniind distincfia dintre chip gi asemenare,
dar gi unitatea lor ontologicd interioard. Pentru teologia
patristicd rHs5ritean5., deci gi pentru teologia ortodoxd ac-
tuald, distinclia dintre chip gi asemdnare este expresia teo-
logic5 a unei relalii ontologice, ce constituie suportul fun'
damental al viefii spirituale, al indumnezeirii prin har.
Totodatd ea reliefe azd. prernisele sinergismului, adicd ale
colabordrii lui Dumnezeu cu omul in rcalizarea celui din
urmd gi denotd o trds5turd de prim ordin a umanismului
teologic ortodox.
Chipul este un dar, asemdnarea este o sarcind de lm'
plinit. Asemdnarea presupune participarea liberd a omului
la Dumnezes, stabllitatea in comuniune cu El.
SfAntul Vasile cel Mare descrie astfel distinclia dintre
chip gi asemHnare: ,,IJnul (chipul) il avem prin creare,
."uiuite (asemdnarea) o dobAndim prin voin,t5. in prima
alcdtuire, ne este dat sd fim ndsculi dupH chipul lui Dum-
nezeu; prin voinld se formeazd. in noi fiinfa dupd asemd-
narea lui DumnezelJ"7l. $i mai departe, SfAntul Vasile zice:
,,Astfel tu posezi ceea ce e dupd chipul, pentru cd eqti rafio-
nal, dar devii dupd asemdnare dobAndind bundtatea"7z.
Iar SfAntul Ioan Damaschin, care rezumd, pe Sfinlii
P5rinfi de pAnd la el, scrie: ,,Dupd chipul inseamnd agadar
mintea gi libertatea, iar dupd asemdnare - asemdnarea ln
virtute pe cAt e cu putinld"zz.
71
Surl'origine del'homme (hom. I, 1'6;P.G.44,273 A), in S.C., ttr.'J'6, introd.,
texte critique et notes par Alexis Smets et Michel van Esbroeck, Paris, 1970, p.
207. in mod obignuii aceastd omilie era socotitd intre operele SfAntului
Grigorie de Nyssa; mai recent a fost atribuitd SfAntului Vasile cel Mare.
72
lbidem, hom. I, 17 ; P.G. 44, 27 3 C; trad. cit., p. 273.
73
De fide orthodoxa ll, 12; P.G. 94,920. Asupra distincfiei dintre chip 9i
asemdnire sau a dinamismului dintre chip 9i isemdnare,'vezi gi Sf. Irineu,
Ada. haer. Y, 10, 12; P.G. 7 , 1148-49; Y, 6, L; P.G. 7, 1137, unde cuplul chip-ase-
mdnare este redat prin om pilm6ntesc - om duhovnicesc ai se aiatd c[ Duhul
SfAnt conferil aeemHnnrea iu Dumnczcu. Caracterul dinamic al chipului ce
tinde spre asemdnnre t,ntt xulrllttiut rlc Origen in Dc principiis IIl,6, 1; cf.
t'1. Crouzel, kt lltfiologto ile l'lmnge drcz Origlni, Paris, 1956, p.254.
 124 'rEoLoQlE
$l SPIRITVAL|TATE
SlsPtRlruALrAllr,,, 125

. . chipul este asemdnarea in potenld, asemdnarea este
chiFul actualizat sau, mai bine zis, actuatiru."u p"rmanentd
a chipului. in aceastd actualizare, Dumnezeu igteaptd
co-
laborarea omului ca fiinld liberr gi congtierte, .i.u se reali-
zeazd. prin dHruirea de sine lui Dumnezeu gi
1umii care ii
este lncredinlatd de EI.
Pentru frumusefea expresiei, citdm din nou pe sfantul
vasile, care motiveazd ustf"r diferenfa dintre chip gi ase-
mdnare: ,,Iatd cH El (Dumnezeu) ne_a creat in potenld
capabili de a fi asemenea cu Dumnezeu.Ddndu-ne aceastd
pulinfede a fi asemenea cu Dumnezett,El a ing5duit ca noi
sd fim fduritorii asemdndrii cu Dumnezer, p"fit.,
ca sd ne
revinH noud plata ostenerilor noastre; pentiu ca noi
sd nu
fim ca portretele iegite din mana unui pictor, obiecte inerte;
pentru ca isprava asemdndrii noastre s}nu se intoarcd
spre
lauda altuia"74.
Asemdnarea cu Dumnezeu este drumur indumne zefuii
omului prin ha1, prin iubire. Totugi, asemdnarea nu devine
niciodatd identitate cu Dumnezetr, cdci diferenta dintre
creat gi necreat rdmane infinitd, insd ,,ea este numai
co-
plegitd de iubirea dumnezeiascd,, (G. Florovsky).-
Relalia chip-asemdnare este un raport dinamic care an-
.
gajeazd in mod liber persoana umand in totalitatea
sa.
Clipul este fundamentul participdrii la aiala altuia(Dr*"ru,
gi aproapele), el este suportul ontologic
al Ase-
m5narea este dezvoltarea chipului, p"ersistenfa "o-rrirnii.
in comuniu-
ne' in chip este implicatd teisiunea spre asemdnare, spre
indumnezeire. ,,Omul este o creaturd ,ir, , primit porunco
sd
deaind dumnezeu" - ziceasfAntut vasile cel it4areru.
De altfel, numai a$a. se explicd de ce, tn timpul ispitirii
.luiAdam
in rai,promisiune_a p".ur" o face grrf"tu, ,,;,;iii
ca Dumnezeu" (Facerea z, il)ge"egte rezortur,'1a rn om.'Ea
este inrdddcinatd prin actul ciedrii ,,d,upd,chipul,, gi era
imp.licatd in ,,prograruul genetic,,: ,,dupa asemari area,, . Era
deci o aspiralie legitim5, insd drumul ares a fost gregit,
deoarece ea trebuia sd se tearizeze in comuniune cu-Dum-
nezeut, nu prin despdrlire de El. Despre aceasta insd vom
trata putin mai departe.
Teologia patristicd_aptecizat deja cd omul nu este chipul
. .
lui Dumnezelt, ci el Jfost ,,d.upd, chipul,, 1"&.,
eigrovcr). Bazandu-se pe reratarea"r"uiNoului restiment care
spune cd Hristos - Fiul lui Dumnezeu este chipul lui Dum-
ne?gu (cf. Coloseni 1, 15), unii pdrinfi ai Bisericii au
sublinieze cd omul este chipul Chipului, sau este linut str
creat
dupd chipul Logosului.
Aceastd inv5ldturd se intalnegte deja la origenT6 gi Iri-
neu,de Lyon77, dar mai ales la sfantul Atanalie al Ale-
xandrieiTs. Creat^d"pa chipul Logosului, omul este l,oyrr6q.
lnsd.loyrKoq- nu insbamni doar ialional gi cuvantdtor, ci gi
participant la Logosul divin, sau, mai precis, faptul cd el
este ralional gi,cuvantdtor trebuie pus in legdturd cu Lo-
gosul divin; adicd ralional 9i cuvahtdtor aie mai intai o
semnificalie teologicd,, iar nu una strict filosoficd sau na-
turaldTe. DacH omul este in mod special creat dupd chipul
Fiului, intru care se afld gf suportril adopfiunii saie divine,
aceasta nu inseamnd cd el nu este gi duph chipul Duhului
lfAnt,cdci, dupd gfi"riipdrinli, ,,Fiureste chiprir Gtdrui, iar
Duhul este chipul Fiului"to. or, intrucat perioanele sfintei

7a_Sur.l'origine Contra Celsum, VI, 63 9i yII66.

76
I, rc;p.9.!!,27g B, trad. cit., p. 209. prin
de l'homme,_hom.
Ado. haer. Y, 16, 1-2; P. G. 7, col. 1L67-11_6g; Iy, 23, 4, col. .1,075
aceste minunate cuvinte, sf. vasile nu uitd nicidecum
h;i;r*:ir", au rupt, !78
'" wontrq B.
se realizeazi asemdnarea, ci er subliniazd condescend""t.,
r"i Dumnezeu . Cgytra _gerytes,
ntca_rnatrcne
z_J $t
_gerytgs,-2Q
z-rnatione Verbi,12-12;
J4; L'. G.
SJ Q+i_n ZS, col 5 D_g
G.. ZS,
Verbi, 1,2-13; P. G. 25, col. 116 D_l2O
D_8 si col. Oe O-- 69
9i'col. r
A; De
pentru libertatea omului - iubirea sa -, vrea ,a O_tiO B.
S.
cu omul, cdci in fond implinirea sau desdvargirea -i-purta,,;.;- slava sa Crouzel, Tlrlologie de l,image de Dieu chez Orici
':9!.H
Dumnezeu: ,,slava lui Dumnezeu este o-rrt
Lyon. "ui-*ri,7
omurui dd slavd lui
--il; s-f. Irineu din
t, . . 126; J.
Ro r d anu,i'
[j' 'f
t,i ;f ; rff#," I,T,",f ",f*f; d'Athanase
^,1'' p, 25-64; R. Bernard,
d.'Alexandrie, Leidgn, 1968,
; ;irl;'
L,iimage de Dieu d'aprCs saint
il:#;
75 Athanase, Paris,1952, p, 21 gl urrn,
Cf. Grlgorle de Nnzianz,,,Inlaudem Basilii,,, Orat, 43, 80Sf.Ioan Damanch{n,
4g, Dagmntleq l,13; lr, G.94, g56 B.
 '\wrl

126 'rEoloqtE
$t sPtR,TUALlrA.rE
r[MEruRrLr DtvtNo.uMANti ALft rEoLoqlEl tt sptRrrv^Lrr^lll,,, 197
Treimi sunt rn aceragi tl*p nedespdrfite gi
este creat dund chipur tutu.or gi ar'fieiareia distincte, omur acela al celei mai dense prezenfe personale. El se ,,nagte"
Chiar gi atundi cand se uri.*e .a er este dintre ele. ln.tre,,mAinile" lui DumnezelJ, ln intimitatea Persoanelor
creat intr-un mod Care au gi decis sd-l facd ,,dupd, chipul gi asemdnareaLo{'
mai special dupd Logosului, ,""urtu r.,, L*.frde, ci
thiqu.l
impli cd o partiiipare (Facerea 1,24. in acest mediu, de totala atenlie fa![ de el gi
lainica"si u ."torlrl["
ca Arhetip al chipului. ;;;";r" divine de supremd Prezenfd personald in care s-a ndscut, trebuia
II. Al doilea text din cartea Facerii care Adam gi sd creascd, sd se dezvolte ca fiinld relafionalH,
prezintd crearea chematd la comuniune eternd cu Dumnezeu.
omului aduce orccizdriin plus gi indeos"6i-i"tagigeazd
Adam ca fiind'fdptura ." ,Jr"ita di"d-;; pe Adam este creat din ,,fdrArtd" , adicd din materia exis-
Dumnezeu, cd vine ra existenfd qi ,"
r"Irp".ial ar rui tentd deja in ziua sau era a gasea a crealiei gi din ,,srtflarea"
constituie ca fiinfd vie
prin Duhul lui Dumnezeu: ' :
care vine direct de la Dumnezeu, cu Care el se afld fald ln
,,Ktunci, lu6nd Domnul Dumnezeu fafd din prima clipd a ,,nagterii" sale. Adam este, agadar,
ldrfrnd din pdm6nt, a
fdcut pe om qi a sufrat i2fara tui ti?ii irirtiii-r'-.o
--r--"v v'v v'*ew eL o-u'
deopotrivd solidar cu lumea materiald, vizlblld., desemnatl
fiinldaie" (Facerea2,7i.' farrt omur prin cuvAntul ,,ldr|nd" , gi dependent in existenfa sa de
Dacd viafa cerorrarte vieluitoare este
efectur unui ordin ,,suflul" ddtdtor de viafd care vine de la Dumnezeu.
pe care Dumnezeu it dd natririi a";u Aceastd constitulie insdgi il descoperd ca fiind la interfe-
omu_
""irt;;;;;;;"rrea
Iui necesit5 o interventie ,,*ui p".sonard,,
a lui Dumnezeu. renfa a doud moduri de existentd sau la hotarele a douH
Are loc o coborar", o ,,i.urro zd"'arui Dumn;r; lumi, pe care le unegte oarecum in sine. Este dat astfel su-
omul este creat. $i aceastd kenozd, acest Itu.r.i c6nd
r.t a" ,t"nfie gi de
portul ontologic al vocatiei sale mediatoare, unificatoare;
angajare deosebitd a lui Dumnezeu vocalie care mai sus se putea defini pe relatia dintre chip gi
in crearea omulu i, re-
veleazd. demnitatea inartd a acestuia Arhetip, gi pe tensiunea dintre chip gi asemdnare.
ai" giunicitatea
sa intre celelalte fdpturi. Dumnezeu "r."e Dupd exprimarea teologului ortodox P. Nellas, omul ,,a
Insugi modereazd
"rdrdna" pentru ca eisd.p_oatd purta suflarea fost primaforld biologicd - evident cea mai lnaltd ce se afll
de viald care
vine direct
din gura luibumri"r"r. Acest pe pdmAnt in ziua a gasea a creafiei - care a fost ridicatd
pomorfic sau simboric ar sfintei s.ripi"ri limbaj antro_
IilT rl.p".a un rea_ prin suflul Duhului la viala spirituald, adicd, intr-adevdr la
g"lo-togic ai exisren-tiat+eol"gi. au o p.oirlr-,ri*" deo- viatd, teocentricd. Materia creatd,, ,,tdrdrtd", d fost astfel
sebitd gi de un dens apofatism.
pentru prima oard organizatd teologic. Crealia materialH
Adam nu este fdpiura creatd ,,de la distanfd,,, dob6ndegte o formd gi o structurd dupd chipul lui Dum-
dj:l: lpropiere a lui Ormr"reu, in intimitatea ci in ime_
Sa. nezeu. Viala devine pe pdmAnt congtientd gi personal5"81.
,,Mdinile" lui Dumnezeu care il model;;;;;;"1, dupd
SfAntul Irineu, Logosul gi Duhul SfAnt.
modeldndu-,, lsi h# ,,ampren tu"
Aceste ,,m6ini,, 81Th'lologie de l'image, art. cit.,
p. 266. Aceastd teologhisire atAt de frumos
exprimatd confine, in mod vddit, o opinie familiard unor cercuri teologice
Adam. in momentul credi.ii f"i aaam, Tcongtirnffi iocagia lui trccidentale, mai ales romano-catolice, dupd care ,,fdrAntr" ar fi fost de fap[nu
,,keno 2,a,, luiDum_ o materie anorg_anicd, ci o realitate biologicd, animald, care insd - prin
nezett, Care Se apleacl -,luAnd
,,!drdnd,, ,este insogita de ,,po_ intervenlia - suflarea divind speciald - a avut drept urmare omul. Este
go r dr.e", d e,, R u s' J i i;; f I ; ;i H;; 16;; #"":i:1 r. cvidentd aici intenlia unui anumit dialog, incercat mai ales de P. T. de
vine la existentl pe pdm6nt, " A dam
el este pamanteur,rri (adama = Chardin in Le Phfinottine hurutin., Opinia aceasta, exprimatd tot ln spirit
prmant, sol), dai mldi.rt ilu"rii sare occidental, gi 1n Catehlemul ortorlux francez Dicu est uiaant, Paris, 1928, va
este-i,l*rusi timp rr\mdne totugi o oplnle pertleula16, prlvntil,
 TEOLOqTE 5l $PiRm/AL|TATE'
lui Adam avea in vedere un dialog-comuni
Crearea
tntre Dumnezeu gi lumea vizibild pe care o recapitulea
omul gi care ajunge ln acesta Ia congtiinla de sine.
,,Suflarea lui Dumnezqu - zice Pdrintele Prof. D.
niloae - sldegte in om nu atAt viata biologic5, cdci aceastai
au gi animalele, care nu primesc o insuflare de Ia Du
nezel), ci viala inlelegerii gi a comuniunii cu Sine, v
spiritual5 (...). Dumnezeu suflAnd in om incepe s
vorbeascd cu omu[, sau ii dA incredinfarea cd Dumnezeu
vorbegte gi cd,rel trebuie sd rdspundd. Prin suflarea lui
nezelJ, apare in om sn tu al lui Dumnezeu, care e ,,chi
lui Dumnezeu.", cdci acest tu poate sd spund gi el luX
DumnezeuTu. Dumnezeu lgi dd din nimic un partener aI
dialogului, dar intr-un organism biologic. Suflarea spi:
rituald a lui Dumnezeu produce o suflare spirituald onto-
logic6 a omului, sufletul spiritual inrdddcinat in organismul
biologic, in dialog congtient cu Dumnezeu gi cu semenii"82.
Sfintii ,, mai ales cei r5sdriteni, n-au ezitat sd vadi
, PXrinti,
in suflarea lui Dumnezeu asupra omului prezenla gi lu-
crarea SfAntului Duh, astfel cd Duhul SfAnt sau harul SHu
necreat devine parte constitutivd a omului creat, fdrd insH
sd-gi aibd izvorul in acesta din urm583.
intre naturd gi har exist5, desigur, o distincfie ireduc-
tibile, dar nu o discontinuitate. Natura presupune harul ca
82
Teologia D ogmaticd Ortodoxd I, p. 392-393.
83 De pildd, Sf. Maxim Mdrturisitorul afirmd cd ,,Duhul SfAnt nu este
absent din nici o fdpturd gi in mod deosebit din cele inzestrate cu ratiune"
(Quaest, ad Thalas, L5, P. G. 90, col. 297).El subliniazd cd harul se afla in om,
chiar gi dupi cdderea acestuia ln pdcat, degi prin pdcat s-a pervertit sau s-a
sl[bit mult capacitatea omului de a sim]i deplin prezenfa lui Dumnezeu. Sf.
Maxim declard cd prezenfa SfAntului Duh este evidenti in pdgAnii care duc o
viald virtuoastr; este gi mai evidentd in cei care trdiau potrivit Legii lui Moise
gi aspirau cdtre Hristos. in sfArgit, Duhul SfAnt este deplin prezent in cregtinii
care simt infierea lor dumnezeiasci prin acest har. Cf. Filocalia romdneascd, vol,
III, p, 47-50. Deci, ideea de ,,natur[ pur6", occidentald, este de neconceput
pentru e[, chlar dup]lcfiderea 1n p{cat.
rf:MEruRlLE DlvlNo.uMANE ALE TEOLOqIEI tl sPlRlTUALlrATll,,. 129
*uport ultim al ei (se lnlelege cd, lntr-un dialog divino-
[l!Ran, gi harul cere natura ca o realitate distinctd).
tonomia naturii se afirmd deplin tocmai pe acest suport,
m al5turi sau in opozilie cu el. Ea este - dupd cre-
noastrd - o autonomie transparentd 9i comunionald,
ilil posesivd gi obiectivantd. Referindu-se la faptul cd Duhul
ijlnt este constitutiv naturii omului, Tradilia rdsariteand
Eiitodoxd, fdrd, acfidea totugi fntr-un trihotomism substan-
funda-
|lflist gi obiectivant, face din aceasta o trdsdtura
lilentald a antropologiei sale.
SfAntul Irineu din Lyon sPune: ,,omul desdvArgit este
liltestecul gi unirea sufletului care a primit Duhul Tatdlui 9i
ctre a fost amestecat cu trupul modelat dupd chipul lui
Dumnezeu"sa.
Pe aceastd linie, Sf6ntul Vasile numegte Duhul SfAnt
logosul nostru, ceea ce s-a tradus prin,,raison de forme"8s.
Iar Teofan Zdvordtul (11894) l-a numit ,,sufletul sufletului
omenesc"86.
Dupd SfAntul Grigorie de Nazianz, ,,omlrl este in acelagi
tlmp spirit gi trup, spirit zidit prin har"87. Acest har este un
,,aflux" (apropos) al Duhului SfAnt in om88.
Referindu-se la textul din Genezd. ctt privire la crearea
omului, SfAntul Grigorie zice:,,Logosul lui DumtlezelT'
dupd ce a luat o bucatd din pdmAntul creat, a modelat cu
mAinile Sale nemuritoare chipul nostru gi i-a impdrtdqit
viafd: cdci duhul pe care El i l-a insuflat este un aflux al
84
Ada. Haer.Y, 6,1.; c(.V,8,1-2 (cf.. Sources Chritiennes, nr. 153, Patis, 1969,
p. 73 ei 93-99).
' ssbe Spiriio Sancto,P.G.32,180 BC (Sources Chrdtiennesnr.77,1947,p.200)'
86
Cr este oiafa duhoaniceascd? (ln rusd), Moscova, 1897, p.49; citat la T.
Fipidlik, La spiritualitd de l'Orient chrdtien, p.33.
s7
Oratio 38, 11; PG, 36, \Vt A; cf. Ioan Damaschin, De fide orthodoxall,lT'12,
unde se affume cI primul om eta lmbrdcat tn har.
s8
Carmina, P,G. 37, 452; ef, [, Meyendofif, lnitiation d la th1ologie byzantine,
p.186,
 130 TEOLOq|E $t sPlruruAL'TATE
dumnezeirii nevdzute. Astfel din ldran5 pi din suflu a fost
creat omul, chip aI Nemuritorului, cdci gi in unul gi in ce-
ldlalt domnegte natura spirituald. De aceea, in calitatea meq,
de pdmAnt sunt legat de viala de aici, dar intrucdt sunt gi g,
phrticicd dumnezeiascd, eu port in mine dorinla vielii
viitoare"se.
. Aceastd ,,pdrticicd dumne zeiascd" nu trebuie insd inr
Ieleasx in sens panteist, nici cx sufletul ar fi o parte din
Dumngzeu, ci aga cum foarte bine a explicat V. Lossky, c{
,,sufletul este insotit (asistat) de ceva m^ai mare decat gi
aceasta este prezenta acelei puteri dumnezeiegti care o"i.face
sd se.numeascd-pdrticicd deDumnezeire, cdci igi are inceputul
gdqta cu afluxul (jetul dumnezeiesc) insuflat care este 1iarul:
Suflarea dumnezeiascd aratd,, agadar, un mod de creare in
virtutea cdruia spiritul omenesc este intim legat de har,
produs de el, a$a cum migcarea aerului este pr5dusd prin
suflare, contine aceastd suflare, este nedespxrlitx de ea. Prin
expresia. pdrticicd dumnezeiascd este desemnath o participare
la energia divind, pjopri-e sufletului (...).Crearea dupe chip
gi asemdnare implicd deci ideea de participare ti riinpi
dumnezeiascd, de comuniune cu Dumhezeu. Adi.a p.'"-
supune harul"eo. "u
Acest har l-a fdcut pe Adam capabil sd simtd prezenta
lui Dumnezeu Cel nevdzut, Care ,,Se plimba in rai cAnd ie
rdcorea ziua" gi.sd audd glasul Sdrt" (cf. Facerea 3, 8)e1.
Datoritd Duhului sfant Care sdlhgluia in el, Adam a simlit,
in mod congtient, pe Dumnezeu ca persoand. Mai tdrziu,
sfAntul Apostol Pavel vapreciza cd numai Duhul sfant face
pe om capabil sd cunoascd gi sd inleleagd realitdlile dum-
nezeiegti (cf . I Corinteni 2,'1,0-1.5) 9i sd simtd relalia sa cu
Dumnezeu ca relalie fiu-Pdrinte (cf. Romani g, i6), gi cd
8e,,
Poemata d o gmatica", Y III, D e anima, T O-7 S, p.G. 97, 452.
e^0
Eyai sur la thiologie mystique de l'Egtise d'Orient, p. 1"13.
e1 Traducdtorii Bibliei, numitd ecumenic[ -lLa
Bible. Traduction
oecum6niqug, TOB, Paris, Cerf, 19ZSl,la pagina 48, notae, vdd in ,,le soufle du
lgur : /te mtlleu.oU. le Dieu de la vie rencontre I,homme,, (,,mediul in care
Dumnezeul vielii intdlnegte pe om").
rEME[/RrLE DTV|NO.UMANE ALE IEOLOqIEI 5l SPIRIU^LIAlll,,, 131
omul poate chiar s[ ,,sting[ Duhul" (cf. I Tesalonicieni 5,
19), depdrtAndu-se ln mod liber de la aceastd comuniune
lnterpersonalde2.
Harul care fdcea omul capabil sd simtt prezenla per-
lonald a lui Dumnezeu, Creatorul sdu, era fundamentul
ftlialiei sale divine prin adopfiune. in sAnul acestei ,,sufl6ri"
€Bte ndscut omul ca persoand capabild de dialog gi
e2Harul pe care ni-I oferd Hristos nu este altul decAt cel tn care trlia Adam,
Ente acelagi har, insi in Hristos este oferit in plindtatea ce-o con-ferd unirea
lpostaticd a celor doud naturi: divind 9i umand. In aceastd privinld, un teql-gg
romano-catolic, W. Seibel (,,Ll6tat originel", in Mysterium salutis, tome VII,
Paris (Cerf), 1971) scrie urmhtoarele: ,,in suflarea lui Dumnezeu (Facerea 2,
7), Plrinlii greci vdd darul Sfdntului Duh pe care Hristos tl va ddrui dln nou
Apostoliior Sdi in seara invierii (Ioan 20, 22), acest Duh Care era <alttrdatil cu
lufletul, acum in sufleb (Vasile cel Mare, Ada. Eunomium, 5, P.G.29,728 p.u,;
ehiril al Alexandriei, Dial. de Trinitate, 4; cf .M. J. Rouet de Journel, Enchiridion
pntristicum, Freiburg, Ed. 19, 1959, col. 2086). Harul lui Hristos este decl
originalul harului de la i::rceput. Prin urmare, harul primului om fine de
ordinea supranaturald. $i pentru cd el a fost ddruit omului in timpul credrii
sale gi pentru cd li aparfinea din primul moment, se mai numegte ,,bonum
" rraturale" sau ,,naturalis dignitas" (Leon cel Mare, ,,Sermo 12",'L, Enchiridion
yntristicum, col.2192), f5rd a distinge in mod explicit intre naturd gi har.,, Sf.
Ambrozie vorbeqte ldmurit despre harul lui Adam ca ,,har al lui Hristos" sau
c[ Adam trdia ,,in Hristos" (Epistola 20, 17; P. L. L6, 999 qi ln Ps. 39,20)' 9i
totugi, el gtie cd harul rdscumpdrdrii nu restaureazd simplu starea original[, ci
n depdqegte" (p. 290-291).
Din citatele pe care le oferd acelagi autor in continuare se vede ctr,
tncepAnd cu scolastica, linia tradifionald se modificd pregltindu-se acea
cxtrivaganfd teologicd pe care o desemneazd teoria despre ,,natura plttd",
Pentru Toma d'Aquino - zice acelagi teolog - Adam a fost creat ,,in na'
turalibus et in gratuitis". Dreptatea originard consistd pentru Toma ln ordinea
gi armonia desdvArgitd a tuturor pdrfilor gi facult5lilor omului. Izvorul acestei
ordini este gralia sfinfitoare pe care Dumnezeu o acordd sufletului (p.223'
294). Lutheiva afirma din ce in ce mai mult cd gralia originard este un dat
constitutiv omului (p. 295). impotriva invdfdturilor janseniste, teologia ro-
mano-catolicd trebuie sd afirme gratuitatea absolutd a harului originar. Par-
ticiparea omului la natura divin5 era o ,,ridicare gratuitd a naturii umane", 9i
nu,,starea sa naturald" (Denzinger-Schonmetzer, Enchiridion Symbolorum,
Paris - Freiburg, 1963, col.1926), Dumnezeu ar fi putut crea pe om ffiril aceste
haruri gi daruri (Denzinger - Schonmetzer, op. cit., col. L955), natura uman{ n-ar
fi fost lezat{ tn fiin}a ei, nici frustratX in prerogativele sale esen}iale
(Denzinger
.t955,
- Schonmetne\ op, cll,, col. 1903-1907,1909,1927,1923, u'7926,
2454,2497, 261t, u,) - eonrtatS W, Seibel (p, 296), dupd acente referlnlc
din Denzinger - $ehonmetzcr,
132 TEOLOq rE $! SPrR|r\JALITATE
comuniune cu Dumnezeu, ca f{ptura ce poartd in lume
chipul TatHlui ceresc.
,,La inceput - scrie SfAntul Maxim Mdrturisitorul -
omul a fost creat dupd chipul lui Dumnezelr.,9i el a primit
gi nagterea in Duhul, pentru a dobAndi, dupd voin!6liberd
pd,zind porunca dumnezeiascd, a fi dupd asemdnare,
pentru ci acelagi om sd fie fXptur5 a lui Dumnezeu, prin
naturd, gi fiu al lui Dumnezeu gi dumneze! dupd ha1, prin
Duhul Cdci n-ar fi fost cu putinld ca omulzidit sX ajungd tn
stare de-a fi dumnezeu gi fiu al lui Dumnezeu prin in-
dumnezeirea din har, dacd n-ar fi fost mai intAi ndscut in
Duhul, spre voinld liber6, cu puterea naturalmente auto-
nomd gi-independentfl care sd-l uneascd cu El" (cu
Dumnezeu)e3.
Creatd ln vederea participdrii la viala divinH, natura
umand prin suflarea ce-i vine de la DumnezelJ, se arat6 a fi
in mod cu totul deosebit o naturd pnevmatoford, harul
fiind astfel r5dlcina viefii sale gi hrana implinirii sale ca
persoand in comuniune spirituald cu Dumnezeu. ,,Ade-
vdrul naturii - spune P. Evdokimov - este de a fi suPra-
naturald , supra insemnAnd deiform 9i teofor in insegi
originile sale. in esenfa sa, omul e marcat dupd chipul lui
Dumnezeu, gi aceastd deiformitate ontologicd aratd cH
harul este co-natural naturii, aga cum natura este conformd
cu harul. Ele sunt complementare gi se comPenetreazd'
reciproc: in participdre, una existd in cealaltd"eL.
La intrebarea dacd numai sufletul este creat dupd chipul
lui Dumnezeu sau gi trupul, rdspunsul dat in epoca
patristicX a fost diferit. DupS unii, numai sufletul ar fi creat
dupd chipul lui DumrlezelJ, dupd allii,lnsd, omul ln
totilitatea-sa este creat dupi chipul lui Dumnezertt adicd gi
trupul participd la chip. Cea din urmd tezd este, de fapt,
mai aproape de gAndirea biblicH ebraicd, care se deosebeqte
% Ambigua, P. G. 91, L345 D; cf. J' M. Garrigues, Maxime le Confesseur'
chariti - aaenir diuin de l'homme, Paris,7975, p'116'
ea L' Orthodo,xde, p. 88.
TEMETURTLE DIVINO.UMANE ALE TEOLOqTEI $l SPIRTTVALIAnl,,, 133
de spiritualismul grec tocmai prin aceea cd abordeazdreali-
tatea concretd imediatd, avAnd mai pulind inclinalie spre
cunoagterea speculativd sau deductiv5.
$coala alexandrind, in general, a optat pentru teza
primd, iar $coala antiohiand,, care a pdstrat un sim! semitic
foarte viu, a preferat, in genere, a doua tezd,. Al,ii, care n-au
fHcut parte din aceste gcoli, au avut atitudini diferite (de
pild[, SfAntul Irineu din Lyon, SfAntul Grigorie de Nyssa
g,a.). Dupd Origen, crearea omului dupd chipul lui Dum-
nezeu se referd numai la suflet: ,,Cel ce a fost fdcut dupl
chipul lui Dumnezeu este omul nostru interior, invizibil,
netrupesc, incoruptibil gi nemuritor. Cdci dupd aceste ca-
litdli se recunoagte cu adevdrat chipul lui Dumnezeu"es.
SfAntul Irineu din Lyone6, autorul pseudo-clementine-
loreT, gi mai ales exegefii sirienies afirmd cd gi trupul parti-
cipd la chip.
es
ln Genesium, horn. T, 13; cf . Origdne, Homdlies sur la G,inise, in 5.C., nr.7,
Paris, 1943, p.
79-80; cf. gi Clement Alexandrinul, Protrepticul X, 98, 4)
Stromatele VI, 9, 72, 2 gi 1.4, 11, 4; Origen, Contra Celsum, YI, 63; Grigorie de
Nyssa, Adoersus Apollinarem 1L; P.G. 45, 1145 BC, citafi de J. Kirchmeyer, ln
l)ictionnaire de Spiritualit|, tome VI, Paris,1967, col.818. Menfionlm totugi cd,
pentru Sf. Grigorie de Nyssa, unitatea gi simultaneitatea trupului gi a su-
fletului fondeazd, omul ca atare: ,,Este adevdrat sd se spund - scrie el - cl nici
sufletul nu existd ir:raintea trupului, nici trupul nu existd aldturi de suflet, ci
pentru amAndoud nu este decAt un singur inceput... el are loc in primele
nlomente ale venirii noastre in lume". De hom. opif. XXIX; P.G. 44, 236 B; cf .
S.C., ru. 6,p.223.
e6 Ada. Haer. Y, 6, 1.-2; P.G. 7, 1136-1139.
ez Hom. lII, 20, 3; lX, 3, 1 gi X, 3, 3.
e8
Eustaliu din Antiohia (P.G. 85, 1256 C, fragment 86, Ed. M, Spannet,
llacherches sur les 1crits d'Eustache d'Antioche, Lille,1948, p.129); Eusebiu din
limesa (Hom. XX, 5 9i XX, 15, ed. E. M. Buyaert, Eus\be d'Emdse, Discours
ntnserad en latin, t. 2, Louvain, 1957, p. 81.-82 gi 122); Diodor din Thrs (P.G, 33,
1564 C - L565 A); Severin de Gabala (De mundi creatione VI, 5; PG. 56, 491-
492); St. Ioan Guril de Aur (ln Genesium, hom. VIII, 3; P.G. 53, 72 D; Ad
populum antiochenum, VIl, 2i P.G, 49, 93 B; Ad Stagiririum,1,2;P.G, 47,428 A)
pi, parfial, Teodor de lvlopauettta (1, P,C. 80, 109); cf . Dictionnaire de Spiritunlift,
Vl, col. 818.
 'qrlftFE
TEOLOqTE $t SPIRITUAL|TATE
ln secolul aI XIV-lea, Sf6ntul Grigorie Palama afirmi
el in mod categoric cd gi trupul participd la ,,dupd, chipul
Dumnezeu".
,,Numele de om - zice el - nu este aplicat sufletului
mod separat, ci deodatd la amAndoud,, cdci impreund
fost create dup5 chipul lui Dumnezen"ee.De fapt, potri
Scripturii (Facerea '/.,,26 qi 28; Psalm 8, 6) stdpAnirea om
asupra ngturii decurge din faptul cX omul a fost creat du
chipul lui Dumnezeu. Or, aceastd funclie nu poate
implinitd de om dacd se face abstracfie de trupul seu100.
mult, SfAntul Grigorie Palama afirmd c5, datoritd uni
dintre spirit gi trup, primul posedd o energie ddtdtoare
viatd, grafie cdreia animd gi conduce trupul - facultate
care ingerii, spirite netrupegti, sunt priv-agi. in acest ser
dupd SfAntul Grigorie Palama, omul este ,,mai mult du
chipul lui Dumnezelr" decAt fngerii, degi acegtia sunt
aproape de Dumnezeu datoritd naturii lor spirituale simplep
//necompuse//101.
In orice caz, trebuie sd subliniem aici c5, prin trupul s[u,
omul se manifestd in totalitate a sa, fdcdnd vizibile fa-
cultdlile gi capacitdfile sale personale. Trupul este epifaniq
tainei omului. Prin trupul sdu, omul manifestd plenitudinea
persoanei sale. Energia umand nu este numai energie a spi-
ritului, ci gi a trupului. Inteligenta omului se reveleaztr
grafie activit5lii trupului, gralie vielii sale. Capacitatea
creatoare a omului se descoperd cu concursul trupului. Ca-
pacitatea sa de a stdpAni natura se exercitd prin energiile
trupului. Energiile-capacitdli ale trupului sunt oarecum
modul prin care spiritul uman se face prezent in lumea sen-
sibild, o modeleazd qi imprimd in ea chipul activitdfii sale
interne rafionale sau spirituale.
ee P.G. 150, col. 1361, C.
100
Cf. G6rard Siegwalf Nature et Histoire. Leur rialitd et leur aeit6, Leiden
(E.]. Brill), 1965, p. 1.65-1,66; W. Seibel, ,,L-homme, image de Dieu", tn
Ir/Iysterium salutis, tome VII, Paris (Cerf), 197L,p.268-269.
ln Capitn physica et theologica (38 39), P. G. 150, 1145-1L48; cf. V Lossky,
_ 9i
Essai sur ln thiolagie nilstique de l'Eglise d'Oient, p.1L7.
rIMEluRrLE DIVINO.VMANE ALt TEOLOqIEI tl sPlRlTUALlTATll,,. 155
, ,,Providenfa" (grija) omului pentru f[pturile date lui
ilte etilpAnire se minifestd sau se caracterizeazd, prin
Ful s[u. Ea este intr-un feI mijlocit[ prin energia-
lvitut. gi prin relafiile pe care omul Ie stabilegte faf[ de
Sftur{ pornind de la trupul lui viu.
',,
acliunea trupului slu
.Libirtatea omului se vede 9i Prin
6.fl,Ioarte adesea, in raport cu trupul sdu.
. ltt viala trhit5 in trup omul se line deschis altuia,
leeesibil hii. tubirea omului se revelea zd, altora, aproapelui,
brln miilocirea fetei sale - icoand din carne vie - 9i a lu-
E rt;i *ait'tilot rui"; u."rte mAini care prelungesc spiritul
Eman acolo unde el nu existd de obicei, 9i aceastd fafd'
leoand care multiplicd oarecum fala unicd a Dumnezeului-
lubire. in viala sa in trup, omul 19i reveleazd, tn lume
persoana sa, Prin chipul sdu sensibil, material, se reveleaz[
Frumuselea gi ,,slaua' pe care nici o altd fdptura vizibil[ nu
le poate
-
manifesta: slava sau lumina persoanei.
Trupul participd la ,,dupd" chipul lui Dumnezeu" pentru
eH acesl ,,dupd.chipul"
-Dumnezeului nu este o copie a esenlei divine, ci
Un reflex al personal care aclioneazd,Iiber
aaupra lumii vdzute nevdzute. Trupul participdla ,,dupd
gi
ehipul lui Dumnezeu" pentru cd, in viala sa in tJrpl om1l
eomunicd tn mod normal cu cerul 9i pdmdntul. In viala in
trup, omul este in intregime om. $i pentru a_pdstra pentru
totdeauna aceastd integritate, este voitd de Dumnezeu
lnvierea tuturor gi El o va rcaliza. Cdci moartea ca separare
a trupului de suflet este un accident, ea este impro.prie
chipului lui Dumnezeu in om, tocmai fiindcd atinge
plenitudinea persoanei umane. Mai mult, dacd mAntuirea
persoanei noastre (adicd atagamentul sau comuniunea
fentru totdeauna cu Dumnezeu) este condilionatd de viala
noastrX in trup (cdt suntem pe pdmAnt), aceasta pentru cd
trupul face parte integrantd din Persoana uman[ 9i o
exprimd pe aceasta.
In Biblie/ omul poart[ numele sdu in raport cu
pdmAntul, adicil numele s{u implicd o rela}ie cu lumea
v[zut5. Adamvine de laadama (ebr.), p[mAnt, hum[, sol (tn
 \ilFi',

136 TroloqtE 5, SPtRtTALtTArE

TEMEIUIIILE DIVINO.VMANI ALI 1'EOLOqIEI'I SPIRITUALITATII,,,
137
latinH se poate pune in legdturd cu humus).gi
.homo totugi, planul
acest Adam, acest,,pdmAntesc,, sau Planur unlversului
universului sensibill 02
sensibilluz. Creat dupd chipul lui Dum-
,,pdm6ntean,i, este acela nezeu/ omul este chemat sd participe ravialalui Dumnezeu
care a fost creat dup5 chipur rui Dumn ezeu.
Artfel spuei prin intreaga sa fiintd, cdci totul este fdcut in vederea
,,humus"-ul sdu, condifia sa terestrd este asumatd tn termenul
de rqt' eirc6vcr ({1ra chipur). Dar trebuie sd acestei comuniuni de iubire care asumd intreaga crealie. 01,
reamintim cd ceed prin trupul sdu animat de spirit, omul antreneazd,inmod
ce e dupd chipul Iui Dumnezeunrr se traduce
pri"ir-, f"rl, eongtient lumea vdzutd in aceastd comuniune in care uma-
,,substanlialitate" (sau o similitudine de ordin fi2i.1,
nizarea gi indumnezeirea sunt inseparabilelo3.
icoana unui mod_de existenfd personar: omur "i'priil
este persoantl
,,terestrd" (pemehtean^e), chipur iui Dumnez eu pe pdrn6nt. Referindu-se la Adam, Cartea Facerii (2, B-12) ni-l pre-
Acest zintd ca fdptura cu care Dumnezeu vorbeqte fafd cdtrelald
,,pe pdm6nt" imdi$ ontologic t upul sdu- Truput'o*".,r"
ticipd laimago Deiinmdsuia ln cire el dd.o^rt* fuil gi cdreia Dumnezeu ii oferd spre existentd darurile sale. iu
vizibil unei
expresii congtiente gi ribere, adicd personar",
Dumnezeu reflectate prin insugi acestiapt. i,,"lr*at,
u ,tur"ilri _ I]'z +:ltlchi.tatea politeistd.fie cd dispretuia radical trupul (platonismul), fle
trupur t'rI.il idolatriza (unele. patimi trupegti'erau ridicate'la rang ae zeilatl).
participd la ,,dupdchipul lui Dumn Atitudinea cregtinismului este cu totul alta. Acesta privegte tripul
in mdsura in care el dr"ifia
reveleazd omul ca persoand, fiind expresia"ri,sau epifania sa.
rle la insdgi realitatea_ 9i semnificatia intrupdrii Fiului'lui olrrn
ttu*este pentru desfr6nare, ci pentru Domnul, gi Domnul pentru
,,trupul
"i"rr; trdp,,
Importanla pe care Ortodoxii o acordd irupului, (l Corinteni 6,13); el trebuie sd invieze ca gi Domnuj (I Corinten'i 6, 14), el eite
care nrddular al lui Hristos (I Corintenl e, rc1 9i templu al puhulul
participd gi el intr-un mod inefabil ra srava chipului
Dumnezeu ln om, igi g,segte toatd actuaritatea
lui sfAnt_ (I Corinteni 6, 19),.omul trebuie sd preamdreascd pe Dumnezeu ln
in srinfenie, lruqul sdu (I Corinteni 9, zo). Atitudinea ieverd fatd de trup pe care o
ln
-l' teologia
--"-"o^q gi spiritualitatea rransrlgutarrr,
er Dy,rLLr.,Ldrea transfigurdrii, a materiei in- tntalnim la anumiti ascefi creqtini trebuie judecatd nir atat in plinul unor
tr-rr:incipii filosofice,' ci in iazapii""ipi"r"ilscetic:,,noi nu suntem omoratori
duhovnicite sau participdrii prin har ra viafa a"no"r-,i- c{e trup, ci omorAtori de patiml". ^

ceasc5, participare ce se lucreazd in omul Teologia occidentald contemporand, degi nu at6t in perspectiva ortodoxd
103
consi&erat in inte_ .
n hansfigurdrii, a- pu9 totugi in lumina unitatea dintre trup
gritatea sa: suflet gi trup. rrfl"t, subliniind
9i
scmnificalia teologicd a. trupului. -rbologul ,o-rno-"itolic waiter xrsfer
i",':"astd perspectivd a transfigurdrii sau a capacitdfii constatd cd in zilele noastreantropologia .s-a eliberat de dualismul grec
,trupului de a face transparentd
ai'de
separalia car-teziand, a omului in res io-gitans (sufletul) qi res extensi(trupul).
slaia spirituiui fe.sourrei, 'lrupul gi sufletul nu sunt pur gi simplu doud forle (ciassen)
care existd una
asc"ia ortodoxd, ea insesi Jxpresie al5turi de cealaltd: ci, dimpotrivd, eli formeazd, dn intreg inseparabil; omul
fl:l:lf,llr_:.1:i'd
rrDertatlr persoalei, precum gi mesajur icon6grafieia este in intregime trup.$i in intre.gime suflet 9i ele (sufldtut
9i trupui) sunt
bizantine , care infdfigea zd matiria nu aqbgllimpreund omul der Christus, N4einz, toi+, p.igz); iiri
p" o aensitate lntreg_-
gi F. P. Fiorenza - l. D. Metz,
Ue2us
opacd, ci in dinamica pe care i-o conferd ,Der Mensch als Einheit von Leib und seeie,,, tn
"u sfin,ten ia, Mqsteriu_m salutis, t. v_IL p: 4s-106 (trad. fr.);
ca J. B. Metz,,,Leiblichkeit,,, in
frumusefe acomuniuniide iubire duhovniceascH. l.landbuch-theolggis9he1.G, ynfb9S1tff_e, Mrinchen, 1962, vol. tI, p.30-37; W.
Mayer,
In felul l)tts Problem der Leiblichkeit bei lean paul sartre und Maurice Mirleau-pohti,
acesta, ea tdlmdcegte, intr_un sens teologic
Ai pdrti";;;: 'robingen,
J9!a; w Pannenberg, was ist Mensch? Die anthropologie dir
grditaparticipare a trupurui ra chipur r"ib"*i"'zeu, ()egenwart im Lichte der Theologie, Gcittingen, 1964;K. Rahner - A. Gorr"es, Der
cd,ci,
[n ultima analizd, aceastd participar" l,aib und das Heil, Meinz, tg1Z; rc. Rihner, ,,Die ewigen Bedeutung der
ie fapt,
preamdrire a lui Dumnezeu prin t up, cani "rtu, acesta dino Menschheit ]esu fur unser Gottesverhaltnis" , in-schriftei zur Theologiu,"rrr, j.
G.-siegwerth, Der Mensch und sein Leib, 19'53; M. Theuniss en, Dier
4.7'6.0;
urmd este deplin person arizit, adicd t*pri*a Andere. studien zur sozinlntlt.ilogic rler cegenwart, Berlin, 1965; B, IA/elte,
subiectur
rman ca perBoan{, ca mister de comuniune spirituald ,,Leiblichkeit alr Hlnwols auf dni llcil in christus", in lucrarea sa'a,uf du spir
in des Eutigpn, Hcrrler, ltn llrull{ lrrr tln, 196F, p. ti3-112.

138 TEOLOqIE tt sHRlruALffATt
alte cuvinte, el trebuie s5 se hrdneasc[ avand congtiinfa c[
cele primite sunt de la Dumnezeu. in sensul acesta, Adam
este chemq! la un mod de viafd euharistic, in care im-
pdrtdgirea din bunurile materiale trebuie sd exprime o
comuniune de iubire interpersonald.
De asemenea, Adam este pus in grddina Edenului ca sd
,,.olucreze gi s-o pdzeascd" (Facerea I,LS1.I se incredinfeazd,
qecl
deci un qar
dar pentru care el este responsabil. stdpanirea
creafiei nu este simpld ,,exploatare,,, iilucrare a ei,-pdzire a
ei, grijd pentru ea.
Prin interzicerea de a manca din pomul cunogtinlei
binelui gi rdului, care reprezintd, de fapi posibilitatea unei
folosiri ambigue a creafiei, lui Adam i se cere exersarea lui
in raportul sdu de libertate fafd de naturd, gi totodatd de a
nu lua creafia drept realitate.itti*a; de a decide liber intre
comuniunea cu creatorul gi ,,rdpirea" lucrurilor create de
El, de a nu considera cd lucruiile create au in sinea lor
valoare mai mare decAt vointa Creatorului.
Dumnezeu a adus apoi toate fdpturile inaintea lui
Adam, ca acesta sd le dea nume (Faceiea 2,19). Adam este
,,f1r.eot1tl" crealiei; el ,,botea zd" f.dpturile, le pune nume,
adicd le cunoagte taina gi identititea,.u.rrior.dndu-le
destinalia. De asemenea, el insugi este congtient de
distinclia dintre el gi celelalte fdpturi, de faptul cd intre el gi
celelalte animale este o diferenfd ireductibildloa. Dar aceste
fdpturi sunt totugi aduse la el dt cdtre Dumnezeu, Care i le
ofer5. Adam le dd^nume, adicd le pune intr-o anumitd
relalie cu-el insugi. in jurul sdu, Adam intalnegte peste tot
lucrurile lui Dumnezeu. Ele sunt tot atatea motiv:e de a-L
1e vechiul restament, subliniind superioritatea omului fafd de animal,
accentueazd frontiera de netrecut dintre om gi animal. Aceasta rei6se din urp""tu
ca: relafia trupeascd a unui om cu uo ,r,i"Lrl este pasibilh de pedeaps'a cu
moarteS (Iegirea 22, \9; Levitic 18, 2s; 20,1s; Deuteroiom 27, a)ia fi redus Ia
starea de animal este cea mai mare pedeapsd care poate veni peste om (Daniel
4,
13;29); qiryalul care a ucis un om ira omorat c, pi"tre camea sa era m6ncat5
(egirea.21,
9i
ry). A omorl un om inseamntr aleza pe Dumnezeu lnsugi, dupd al
Cdrui chip a fost cneat omul (Facereag,5-6).
t',ru
TEMETURTLE DIVTNO.UMANE ALE TEOLOqIEI tl SPIRITVAL|TATIl,,, 139
face prezent pe Dumnezeu tn congtiinla sa. Privindu-le
astfel, se descoper[ pe sine ca preot al crea]iei, descoperind
de fapt cd dimensiunea sau funcfia fundamentald a crealiei
este una sacramentald, adicd de mediu al intAlnirii intre
Dumnezeu gi om. Creat dupd chipul Dumnezeului per-
gonal gi liber, Adam era chemat sd se realizezelnraport de
comuniune cu Dumnezeu gi de libertate fald de natur5, nu
tn raport de aservire fald de ea.
Adam avea misiunea de a uni in sine, in mod liber gi
congtient, toatd. diversitatea creafiei gi de a o oferi lntr-un
dar-sintezi (a inlelegerii ei de cdtre el) lui Dumnezeu, Care
- prin crealie - a oferit-o omului ca dar multiplicat. SfAntul
Maxim Mdrturisitorul spune c5, omul ca un atelier sau
laborator care sintetizeazd, toate, fiind prin el insugi mijlo-
citor natural in toate qi pentru toate cele despdrfite, avea
vocalia de a uni in el diviziunea ce existd lntre bdrbat gi
femeie, intre pdmAntul locuit gi paradis, intre p6mAnt gi cer,
tntre cele sensibile gi cele inteligibile (puterile ceregti, ln-
geri), intre creat gi necreat, ddruindu-se apoi el insugi lui
Dumnezeu, Care la rAndul Sdu Se ddruiegte omuluilos.
Agadar, in mod inefabil legat de Dumnezeu gi de lume,
Adam trebuia sd ajungd la asemdnarea cu Dumnezeu
(indumnezeirea) ddruindu-se permanent lui Dumnezeu pi
oferind lumea lui Dumnezeu ca rdspuns liber, matur gi
congtient la iubirea lui Dumnezeufafd, de el 9i fafd de lume.
Realizarea lui Adam in lume era esenlialmente un act
religios, care il angaja integral, in totald solidaritate cu
crealia.
Prin pdcat, insd, Adam a eguat in implinirea sarcinii gi
vocafiei sale. Iisus Hristos, noul Adam, o va implini pAnd la
caplt gi va descoperi astfel toatd slava naturii umane/ creat{
dupfl chipul lui Dumnezeu gi chematd Ia asemdnarea cu El.
105
Ambig,ua, P. G, 91, 1304 D-1305 A; cf. Alain Riou, ,,Le Monde et l'Eglise
eclon Maiime [e ConfErrrrur", eolec]ia Th1ologie historique, 22, Paris,
llcauchesne, 7973, p, 1 47,
 r-I!E:

TEOLOqTE $r SP|R'TUALTTATE TEMETURILE DtvtNo.UMANE ALE TEoLoqtEt tl sptRrruALtrATil... 141

c) Ptrcatul - instrlinare, boali, eEec Ai moarte l

,a primilor oameni. La indemnul garpelui (diavolului), :t

Adam gi Eva, prin neascultare fafd de Dumnezeu, mdnAncil
din pomul oprit, socotind cd prin acest fapt vor deveni ca lui Adam a fost de a fi voit indumnezeire a, fdrd,
Egecul
Dumnezeu (.veli fi ca Dumiezetr" - Facerea 3, 5). indat[
R
P_ o,indu n"ruo" r* trtr ruuprru
"*""rS";
prin stfuctura sa ins5gi, el este relalie cu Dumnezeu (creat
dupd sdvdrgirea pdcatului, ei constatd cd sunt goi.
dintre primii oameni si Du eu se schimbd in u
odcatului.
+
La auzirea glasului lui Dumnezelr, Adam se teme gi se
ascunde pentru cd este gol (Facerea3,10). Pdcatul produce ntre chip gi asemdnare. lnsd drumul albs de Adam, la
91Un ilor, ca fii nsabile propunerea garpelui, a fost fel
ProPunerea
ui Dumnezeu: Adam aruncd v pu
Putea devenl ca uumnezeu/ alttel decat ln comuniune cu
i
rJumnezeu. Acest qrum l-a qus pe 4(tagr {a nelerylre $r ffi
Solidari in Eqe4ADApe
,€l pecatut t eaam a fost faptUl cd, aces_ta .,a aoit sd a
nsecintele pdcatului (Facerea 3, fdrd Dumnezeu, t
crurile lui Dumnezeu-J-,.,____--,.
'.-+.
]

14-1e). nu dupd Dumnezelt"Lo'.

$coaterea lui ^ dam din rai, adicd pierderea cgrnuniunii
plenare cu Dumnezeu, este o consecintd a ndcatului
(Facerea 3, 23-24\, l? fel ostilitatea naturii f ald de om (Fa-
In ciuda aspectului sdu adesea simbolic Ai metaforic,
limbajul Bibliei acoperd un realism ontologic Ai existential a
cXrui profunzime au sesizat-o toli marii teologi qi oameni ai
experienlei duhovnicegti.
Pjcatul primilor oameni nu este, de fApl
incdlcare a u , externe naturii umane. El
ament" al acestei naturi insegi, o dedublare
,,Video meliora proboque, sed deteriora
wr"
Ovidiu sunt
I.r pe"atul lui Ada* se produce o dubld, tnstrdinare a
u."rt@:
9gggl91 ggre insemna de fapt o rupere a comuniunii de
.iubire fatd de El; gi in al doilea rAnd, un atasarneiltEEuT
alipire exageratd fa!5 de lumea sensibild cr'eatd, alipire caG
s #ffi-r.-r-
n mbmentul pdcdtuirii, omul separd sau dezunegte
voinla sa de voinla lui DumnezelL pentru care a fost creatd
natura umanX insdgi.
in fafa ispitei, examen al libertdfii gi maturitdtii sale,
(vrld
Adam se,,imparte" tntre porunca-voinfd a lui Dumnezeu gi
o voinf[ strilinH, contrarH: aceea a garpelui, care amdgegte

acqla il sfi1frrgegc" (Bor4qrli7, T9_):

loh Ambigun, P, G, 91, 1156 C,
 TEOLOqTE tT SPTRITUALITATE
142
pe om, sco!6ndu-1 din comuniunea cu Dumnezeu gi ti
propune realizarea sau tmplinirea in sensibi1107.
Prin nealcultare - rupere a comuniunii de iubire cu
,"
.----- I pfrre mal
careTnare importantl sau de
rnai lmport4nta
lumea sehsibild, care
Iumea senslbrla/ o'e o
V
iffia nu in relatie de comuniunE'
sa
iubitoare cu Altul (relalie ce il deqngElq 4atural prin ctga
{gp**"""), -1"i"|"ti" "" ,ltrrr^ EI se opregte la pom
intr-o uitare fald de Dumnezeu; se opregte la obiect, uitAnd
Persoana, imaginAndu-gi cd lumea sensibild poate fi sursa
lmplinirii sale sau suportul sdu ultim. Setea sa de infinit, de
a deveni ,,ca DumnezelJ" , se opregte la lucrurile limitate ca
Ia o realitate ultimd, substituindu-le axiologic pe acestea lui
Dumnezeu. Adam strAmbd astfel capacitatea sa de co-
muniune, de relafie interpersonald iubitoare, intr-o relafie
de posesie, de acaparare gi, prin insugi acest fapt, obiec-
tivantd. C terea binelui sau a fericirii este cu
comunlune.
?-fu
unoagterea rdului este cunoagte{ea rln
107,,Rdul - spune Sf. Maxim - este nesocotirea Autorului binefdcdtor al
flpturilor. Aceastd nesocotire, care pe de o parte a sldbit spiritul, pe de alta a
deschis larg drumul simlurilor, a indepdrtat complet pe om de Ia cunoagterea
dumnezeiascd pentru a nu-i umple existenla sa decAt cu cunoagterea pd'
timaqd a lucrurilor sensibile. Astfel, predAndu-se liber numai emoliilor
simfurilor, dupd felul animalelor lipsite de infelegere, omul, depdrtdndu-se
de frumusefea spiritual5 gi dumnezeiascd, gdsegte, prin intermediul expe-
rienfei pdrfii exterioare gi corporale a naturii sale, o creafie (lumea) pe care, el
o pune in locul lui Dumnezeu, pentru cd ea corespunde mai bine nevoilor
trupului sdu. Cum trupul este de aceeaqi natur5 cu crealia ridicatd ln locul
Creatorului, omul acoperd propriul sdu trup cu iubire 9i multiple ingrijiri. De
fapt, nu poli adora creafia decAt preocupdndu-te de propriul trup; dupd cum
nu pofi ad6ra pe Dumnezeu decAt purificAndu-fi sufletul prin virtufi. Predat
robiei stricdtoare a propriului sdu trup gi captiv al iubirii de sine (gtl,auticx),
omul lasd sd se desfdgoare ln el fdrX lncetare patimile pldcerii gi ale suferinfei.
EI mdnAncd astfel din pomul neascultdrii 9i igi agonisegte o cunoagtere
confuzA a binelui gi a rdului, produsd numai prin experienfa simlurilor"
fi,Quaest. ad Thalassium", trad. fr. in St. Maxime le Confesseur, Le mystire du
salaf. Textes traduits et prdsentEs par Ast6rios Argyriou, Editions du Soleil
Levant, Namur (Belgique), 1964, p.68; cf. 9i Filocalia romfrneascd, vol' III, p.
11-'12.
TEMETURILE DIV]NO-UMANE ALE TEOLOqIEI 5l sPlRlTUALlTAtll,,, 145
obiectivare care inchide persoana ln ea tnsdsi sau o seP_ard
reaffie de lucruri, insofitd de uitarea sau lnchi-
der'ea fatd de Dumnezeu ca Persoane este
obiectivarea persoanei proprii prin aservirea eitald, de na-
turd, obiectivarea'persoanei aproapelui prin subordonarea
lui, prin neglijenlifala de eI, sau - in gradul cel mai tnalt al
obiectivdrii - prin distrugerea lui.
Experienla lui Adam n-a fost o cunoaqtere-comuniune.
Ea a fost oarecum ,,in afatd" de DumnezelJ, departe de El,
care este Arborele vielii. Alipirea lui Adam fa!5 de lucru-
rile lui Dumnezeu (cdci toate au fost create de El) s-a fdcut
intr-o uitare fafd de Dumnezeu. Lumea sensibild pierde
pentru om transparenfa sa euharistica, ea inceteazd, de a
mai fi - in ochii lui - totalmente un mijloc de comuniune
interpersonal6;ea nu mai este mediul sacramental, adic{ de
lntAlnire cu Dumnezelrintru iubire. Dimpotrivd, prin p[cat,
ca lipsd de iubire, ea devine motiv de indep5-rtare, de
instrainare gi de separafie intre om gi Dumnezeu (Facerea 3,
8) gi apoi intre pefsounele umane inseqi (Facerea 3,12'13)'
Prin aiipirea de lucrurile sensibile, insolitd de ruperea laturii
spirifuaie cu Dumnezelt,in Adam se produce o ,,lmboldire"
inaturii umane, ca falsd folosire a facultdlilor sale cog-
nitive1o8, ca rupere a armoniei gi deranjament al ierarhiei
dintre spirit gi iimluri , fapt care duce la aservirea-libertafii
perroa.te i fald de'naturd. ,,
108
,,Primul om, pentru cd a folosit rdu facultdlile sale naturale care
trebuiiu sdJ aducd Ii linta sa, a aiuns si nesocoteascd pe Creatorul s5u. El a
socotit ca Dumnezeu'- urmdnd sfatul garpelui - ceea ce DumnezeU a
poruncit sd fie socotit ca potrivnic. AscultAnd 1ae garpe) 9i neso-cotind pe
br*r,"r".r, omul a amestecat, pAnd la confuzie, facultdlile sale intelectuale 9i
simturile sale Si a fost atras dL cunoagterea lucrurilor sensibile, cunoaqtere
complexf, 9i vitumiltoare, pentru c{ ele (sim}urile) nasc ln el patimile (..).
O*,il u t.'himbat ceeh ee. irra ln el natural ci: ceea ce este contra naturii",
(Quaest. adThaldaaluflt, Introd, 11Cl, 90,253, trad, Argyriou, trad, cit., p. 65'6fr;
t'f , Filocaliaromfrnndatd,lll, p' l{'9),
 144 TEOLOq'E tt sPtRtruALtTATE
dupd ce a fo :o miscat ln mod natural cdtre
propriul sHu principiu stabil, vreau sd sr:un mnezeu, ci
s-a
-E
aceaslE argl"Jl" a persoan ei faldde naturd duce
ra
pierderea disponibilitagiisare totale d" .o*rrrirr-," inter"
personald cu Dumnezeu gi cu semenii.
Edcatur rui Adam
este tocmai lnceputul existenlei umaneffi
r apiritul gi simlurile sale, Adam trebuia sd rdmAn[ per'
a rnffat Adam, acesta s-a decis in mod riber gi, conform
cffi
avertismentului diviry ea va afecta pleniturdinel vietii per-
soanei, adicd va fi moartea ei (Facerea 2,ln.
. din unul din pomi nu insemna decAt un prilej ca Adam sH
Experienla pe care Adam o face prin pdcat este una
contrard vocafiei teocentrice a naturii sale. Ea este o
noagtere a-teolo.gicd (adicd nu dupd ,,logica,,_voinld
cu-
a lui
Dumnezeu gi niiidupd rogosur-raliun8 i" u ri a naturii
umane create de Dumnezeu). Realitatea sensibild
este
cunoscutd ca obiect in sine, nu in finalitatea ei ultimd,
in
1eferl1}l sa la Dumnezeusau ca realitate t.u"rpur"ntd ce se
deschide spre El. Ea nu vizeazdpersoana r"ii"-a,
Care
recapitul eazd in Ea toate sensurile lucruriltr create
ca
suport al lor gi ca sursd a existenfei r_or Ea nu este expe-
1i91fa sau cunoagtere.a lumii prin iubire, cunoagtere po_
trivit cdreia iubirea este mijlocul gi finaliiateu o.i.e."i cu-
noaqteri plenare din partea persoanei.
sdvargitd in afara comrhiunii interpersonare cu Dum-
nezelt, experienfa lui Adam nu este conjormd cu
natura sa
pnevmatoford", teologicd sau teofil5 (iubitoare de
Dum-
nezeu). Centrul vielii sale spirituale re aepruse azd
de la
relalia c1 Dgmnezeu Ia relatia cu fdpturiiu,'ir. r.este
fdp-
turi nu-i mijlocesc o reralie personarS cu Dumn iu,ci
din
realitate sacramentard ere devin pentru er rearitatea
cttlard" (ca gi cAnd,n-ar fi dependenta de Dumnezeu). ,,se-
Pdcatul lui Adam este un act ce inaugure azd o stare
maladivd a naturii sale, in care persoana duce o existentd
toe
Amhigutt, P. G.91,130f1 C.
TEMETURILE DTVINO.UMANE ALETEOLOqIEI 5l sPlRlrUALrAlll,,, 1 46
ambigud gi chinuit[, dornicH dupd tndumnezeire gi
constatAnd neputinlarcalizdrii ei prin mijloace ProPrii sau
prin lumea material[ care-l fascineazd gi il inrobegte atunci
iand ii ascunde pe Dumttezert, sensul ei ultim. Forma
ultim[ a acestei existenfe ambigue, contrar[ voca]iei
originare a lui Adam, este moartea. Pentru ca moartea-
aeparalie sd nu-gi facd loc intre trupul 9i sufletul sdu, tntre
manent unit, alipit de Cel Nemuritor, de Dumnezeutl0.
Porunca datd de Dumnezes lui Adam de a nu mAnca
Be exerseze liber in ascultarea fald de Dumnezeu, in
comuniune cu El. ,,Porunca nu urmdrea aservirea omului,
ci tnt[rirea lui in libertate gi in comuniunea cu Dum-
neze1J"111', cdci ,,Dumnezeu voia ca omul sd se int[reascd ln
bine gi prin propria-i conlucrare"l!2. Adam, la lnceput,
,,aveanevinovXfia celui ce nu a gustat pdcatul, dar nu cea
eAgtigatd prin respingerea ispitelor. Era o fiin!5 cu spiritul
nerdnit gi nesldbit de pasiuni, dar neintfirit prin exercitarea
[n faptele de supunere a trupului gi a lumii, de actualizare
actualizate a
elasticitdfii contingente a lumii. Trupul lui nu era robit legii
110
,,Degi, in adevd+ el (Adam) era pdm6nt prin trupul sdu gi purta un truP
nnimal prin creafle, totugi, dacd el n-ar fi pdcdtuit ar fi fost transformat tn trup
c{uhovnicesc, ajungdnd acea stare de nestricdciune care este flgdduit{ cre'
dinciogilor qi sfinliloa fdrd sX fi trecut prin proba morfii... Agadar, dacd Adam
n-ar fi pdcdtuit, el nu s-ar fi dezbrdcat de trupul sdu, ci ar fi lmbrdcat ne'
murirea, nestricdciunea; astfel muritorul ar fi fost absorbit de viald, trupul
nnimal ar fi devenit trup duhovnicesc" - zice Fericitul Augustin (P.L.44,709'
1't0), citat Ia A. Chazelle, ,,Mortalit6 ou immortalit6 corporelle du premier
lromme cr66 par Dieu", in rev. Nouaelle Reaue Thdologique,LXXXTX (7967), p.
1058. $i farintii rdsdriteni se exprimd la fel: cf. Sf. Atanasie al Alexandriei,
,,Sur l'incamation du Verbe", Sources Chr1tiennes, nt. 199, P.277'287; Symeon
le Nouveau Th6ologierg ,,Trait6s th6ologiques et 6thiques", tome ll, Sources
Chrdtiennes, m. 129, p. 403-a05.
G. Martelet zice rezumativ: ,,Moartea ca moarte nu este ln om necesitate a
naturii, ci fapt al istoriei. Ea nu este ceva esenlial gi inntrscut, ci intAmplat 9i
produs" (Viitoire sur l,a mort. Eliments d'anth,ropologie chrdtienne, Ed, de Ia
Chronique sociale, Lyon,1962, p,'110;cf. A. Chazelle, art. clt,, p.1068).
r11 D, Stlniloae, ?kologla Dogrnaflc'd Ortodoxd, vol. I, p.413.
t12 lbidem,p,467,
 '!rffi
146 TEOLOq I E 5t SPIR|ruAUTATE
automate a p5catului, dar nu avea nici forla tnt[ritH prin
deprinderea de a rdmAne imun fald de astfel i[s s161s/'113.
Pentru a nu gusta din pomul oprit, Adam trebuia sd se
exerseze ca fiinld asceticd, ce subordoneazd. natura gi activi-
tatea simlurilot, comuniunii spirituale interpersonale.
rnAriEa din nomuT cu ,Iui bi.4g:Sl_riqh+l S rc_t+n1jguL-"
nffiE6ar ca Adam sd se int5.reasct
sd-l separe de Dumnezeu: ,,Crealiavizlblld' - zice Sfdntul
Maxim - este numitd pomul cunogtinlei binelui gi rdului, cdci
ea comportX, pe de o parte, principii spirituale care hrdnesc
spiritul, iar pe de altd parte, elementele naturale care in-
cAntd simfurile in vreme ce vatdmd spiritul. Contemplatd
duhovnicegte, ea este pomul cunogtinlei binelui; consi-
deratd sub aspectul sdu material, pomul cunogtinlei rdului.
Ea devine intr-adevdr un maestru care inva!6 patimile gi
conduce la uitarea de DumnezelJ pe aceia care nu au cu ea
decAt raporturi trupegti (sensibile). Pentru aceasta, Dum-
nezeu a interzis omului crealia vizibild gi a amAnat pentru
mai tdrziu aceastd bucurie, cdnd omul ar fi dobdndit cu-
noagterea Creatorului sdu, obfinAnd nemurirea prin comu-
niunea cu lumea nevdzutd cu ajutorul harului dumne-
zeiesc, qi ar fi atins starea de induml:ezeire, stare divind
care nu permite nici pasivitate, nici schimbabilitate. Dum-
flezeu vedea drept: omul ar fi putut apoi, cu ingdduinfa lui
Dumnezeu, sd contemple fdpturile sale fdrd vdtdmare gi s5
dobAndeascd in locul lor o cunoagtere gi o inlelegere
asemdndtoare cu cele ale lui Dumnezeu; cdci datoritd in-
dumnezeirii spiritului sdu gi mutafiei simfurilor sale, omul
nu ar mai fi fost atunci un simplu om, ci un dumnezelT"
(adicd omul implinit in DumnezeLr, in asemdnare cu Dum-
nezelJ, n.n.)"n.
113 lbidem, p.410.
lla Quaest. ad TTtal,Introd., cf. Argyriou, trad. cit,, p. 69; cf. gi Filocalia
romfrneascd, vol. III, p, 1"2.
TEMETVRTLE DTVINO.UMANE ALE rEOLOqlEl tl SPlRrrUnL[rArll,,, 1 47
Nu trebuie tnsd sd se creadd cd lumea sensibilfi sau
trupul cu simlurile sale au fost rele. Rdul rczidd' tntr-o
folosire falsd a'libert5fii, intr-o inrobire a spiritului fa![ de
natura materiald. ,,Spiritul - zice SfAntul Maxim - cAnd se
apleac5 spre lucrurile vd,ntte cunoaqte dupd naturX lu-
ciurile prin intermediul simfirii; nici spiritul nu e rdu, nici
faptul de a cunoagte lucrurile dupd naturd, nici simlirea
(sinzalia): acestea sunt lucrarea lui Dumnezeu. Ce este
atunci rdul? De bund seamx cd patima ce afecteazd. rePre-
Zentarea noastrfi, care poate totugi sd nu existe in foloSirea
re prezentdrilor, dac d spiritul v e gheazd'
LLs
relskgle-
.,,P.?&at
*
rts A doun sutd de capete despre dragoste,15.
116
lbidem, 82; ct. qi A treia sutd de capete despre dragoste,3-4.
t17
,,Legea naturii pedepsegte pe cei ce cautd sd o dezmierde printr-o rea
folosiie, iil aceeagi mhsurd in care ei incearcd sd trdiascd contra ei: ei nu mai
rrosed5 nuterea intreasd a naturii, ci se afld impulinafi in integritatea lor, 9i
[ii" i""lrti pedepslti/ - Sf . Maxim Mdrturisitoiul, Arfibigua, P.C. 91., 71.64 C.
FAiii"i il*A.u .t"i strdin naturii care este ,,o aptituiline pentru bine" -
i'ru"ao-pionisie, Eccl. Hier. 3; P. G. 4, col. 141" D; tf. H' Urs-von Balthasar,
-
I iturghie cosmique,Paris,1947, p. 99-100.
r:flp"rrre iiapionatitatea pdtimilor, vezi Pr. Prof. Dr. Dumitru St{niloae,
Desdafrrqiiea nortltud in Hristoi (ll). Despre patimi, in rev. ,,Mitropolia Olteniei",
1"980, p. 403-406. Autorul remarcd faptul cd ,,patima egte .u1 nod de con-
traziceri (...). Pu de o parte, patima este un produs al voinfei de suveranitate
egocentritd, pe de alta, este o forgd care-l transformd pe om in sta_rea de obiect
p'urtat incoaie gi incolo f[rd voii lui. Pe de o parte, ea cautd infinituf.pe de
i',ltu, r" alege cu nimicul" (p. 404),9i apoi ciieazd la subsol Pe M' Blondel
fi,'Action, r"ol. II, Alcan, t936, p.192), caie se exprimd astfel: ,,Ce qu'il y a en
nous de sensible et d'affectif n'est pas comme chez l'animal, bon par l'instlnct
il la satisfaction des besolns flnls et passagers. Nos 6n6rgies spontan6es Eont
tlles-m0mes travalllGet per un uptidtlt tlinfinitude d'oil peut proc6det le
risque paradoxal dcr pa'eelona lnintluhlcn t't dc cettc raison irraisonable de
vouloiiinfiniment le flnl",

148 TEOLOqTE 5r SPTRITUALITATE
mai tn faptul cd ele nu promoveazl, ci vatHm5 comuniunea
interpersonalH sau iubirea ca ddruire de sine dezinteresat{,
Cdciialiunea ultim[ a rafiunii este iubirea. ln acest s€rlsy
p. _.!glt,:l-e-PfY-a!d: -cir_lafl
un aspect sau o repercuslune socialH, co:
"f.fmne.rcafS1
munitar6 (sau urmdri asupra na
este impl.icatd o a spiritu ele exprimd o
existen![ chinuit[, in care persoana face mai mult sau mai
pulin experienfa aliendrii.
Experienla pe care Adam o face prin pdcat inaugureazd"
un mod de cunoagtere gi de viefuire ambiguu gi precar, pe
care SfAntul Maxim il descrie scofAnd in eviden!5 Pata'
doxul dramatic aI pldcerii gi al durerii, dimpreund cu rami-
ficafiile lor in viala omului sau in raporturile dintre persoa-
nele umane.
omul se purta mai mult spre lucrurild
,,1...) Cu cAt
sensibile, numai prin simluri, cu atAt il coplegea negtiinla
(necunoagterea de Dumnezeu\; cu cAt el era mai inrobit de
negtiinla lui Dumnezett, cu atAt cduta mai mult pldcerea din
lucrurile materiale cunoscute prin simfuri; cu cdt se indopa
mai mult de aceastd pldcere, cu atdt se aprindea in el
iubirea egoistd de sine (qrl,cruticr) ce rezultd din aceasta; cu
cAt cultiva mai mult iubirea egoistd de sine, cu atAt nds-
cocea mijloace multiple pentru a obline pldcerea, rod gi
scop al iubirii egoiste de sine. Dar cum pldcerea dispare
odatd cu mijloacele care o produc Ai experienlei pldcerii ii
urmeazd totdeauna durerea (intristarea), omul se indrepta
cu atAt mai indArjit spre pldcere, cu cAt el incerca sH evite
durerea. Prin aceastd tactic6, el credea cd poate sd separe
una de cealaltd gi sd pdstreze pentru sine numai pldcerea
legatd de iubirea egoistd de sine gi lipsitd de orice durere.
Dir aceasta era cu neputinld. Se Pare cI in patima sa, omul
uita cd pl5cerea nu poate niciodatd sd existe fdr5 durere...
Astfel, o imensX gi nenumfrrat[ mullime de patimi ndvdli 1n
viala oamenilor. Viala lor a devenit deplorabiltr. C[ci
:'!l-F-,
TEMETURTLE DlvtNo.vMANr ALE TEoLoqlEl $l sPlRlruAlff^fl1,,, 149
oamenii cinstesc calJza tnslgi a nimicirii existenlei lor 9i
aleargd ei tnqigi, fdr[ sd gtie, dupfi pricina corup]iei
(stric5ciunii) lor. Unitatea naturii umane se sfAgie ln mii de
buctli gi.oamenii, ca fiarele sdlbatice, devoreazd propria lor
hatur[. In adevdr, cdutdnd sd ob]ind pldcerea gi sd evite
durerea, impins de iubirea egoistd de sine, omul ndscocegte
forme multiple qi nenumdrate de patimi producdtoare de
etricdciune. Astfel, dacd prin pldcere cultivdm iubirea de
noi ingine (grfuoutiu), nagtem ldcomia pAntecelui, mAndria,
slava degart5, orgoliul, arghirofilia, zgdrcenia, tirania, ato-
ganfa, ostentatia, cruzimea, furia, sentimentul supe'
iioritdlii, infumurarea, disprelul fafd de al;ii, injuria, bat-
focura, persiflarea, risipa, desfrAnarea, frivolitatea, ldu-
ddrogenia, traiul molatic, insulta, jignirea, limbufia, flecd-
reala, obscenitatea gi orice viciu de acest fel.
ins5, dacd egoismul este lovit de durere, acesta face s[
se nascd mAnia, invidia, ura, dugmdnia, linerea de minte a
rfiului, bdrf.eala, cArteala, intriga, deznddejdea, am[rtr-
ciunea, invinuirea nedreaptd a providenlei divine, nepd-
s glij enla, de scuraj ar eil indispozi !ia, lagitate a, vdic d-
are a, ne
reala, melancolia, ciuda, gelozia gi toate celelalte pe care le
produce lipsa de pldcere.
Iar amestecul durere-pldcere, care produce rea-voinla gi
rlutatea, face sd se nascd in noi ipocrizia, ironia, viclenia,
prefdcdtoria, lingugirea, servilitatea gi celelalte ndscute din
arcest amestec"11e.
Toate aceste patimi sau deformf,ri ale spiritului ome-
nesc sunt - potrivit credinlei noastre - urmdrile pdcatului
protopdrinliloa a cdror naturi a mogtenit-o intregul neam
omenesc. Pacatut este mai Ftai ft toate o boald a sufletului
el@P-x -
umane, o existenld chinuitd 9i SE-rEEi-tda p"rygglg1ca spirit.
m nu este numai o
t'tsQuaest, adThal,,lntreid,, It C,90,256 gi urm.; cf. Argyriou, trad, cit., p.
66-67; Quaest, ad Tfiql, Q, 55, acol' 4; P, C. 90, 560; cf . 9i Filocalia rttmfrncasell,lll,
p,9-11,
 -IqElF;-
TEOLOqT E $r SP|RIrt/ALITATE
150
imensd broderie de aspiralii 9i infdptuiri nobile legate de
chipul lui Dumnezeu tn om, ci gi un dramatic h[!ig de
patimi, de deformdri gi zvArcoliri, care desfigureazd chipul
lui Dumnezelr din om gi tulburd umanitatea tn intregimea
ei, constituind un obstacol in calea realizdrirfundamentale
a acesteia: asemdnarea cu Dumnezeu.
Dupd cdderea protopXrinlilor in p6cat, chipul lui
Dumnezeu persistl totugi in om (Facerea 5, 1 gi 3;9,5) (cf..
E. Jacob, Thlologie del'Ancien Testament, ed. cit,, p.135), dar el
este intunecat, deformat, desfigurat, intr-un cuvAnt: bolnav.
Natura coruptd prin p5cat nu mai coresPunde cu ceea ce ea
trebuie sd fie cu adevdrat, adicd aga cum o voiegte Dum-
nezeu Care a creat-o. De aceea, eliberarea din pdcat
echivaleazd. cu vindecarea naturii umane, Punerea ei in
stare de sdndtate, capabild sd reflecte in ea asemdnarea cu
Dumnezeu.
Referindu-se Ia faptul cd pdcatul a afectat insdgi
ontologia umand, adicd el nu are un simplu aspect juridic
in raport cu Dumnezelr, Sfa"tU Cni.l a el@i (t444)
subliniazd cd neamul omenesc a tenit de la Adam nu
atAt vina tul pe care-l sdvArgise acesta
cl ata t bolnavd:
,,Adam a fost creat pentru nestricdciune gffenTrirViafd;
in paradis el avea o viafd sfAntd: mintea sa era in intregime
gi continuu consacratd contempldrii lui Dumneze's, trupul
sdu era in siguranfd gi linigte, fHrH ca el sd arate nici o pld-
cere rea, cdci tumultul pornirilor stupide nu exista in el. Dar
cAnd el a cdzut in pdcdtuire gi a alunecat in stricdciune (co-
rupfie), atunci pldcerile gi necurdlia au invadat natura tru-
pului gi a apdrut aceastd lege de sdlbdticie care este in mX-
dularele noastre (cf. Romani7,5). Natura a cdzut deci bol-
navd de pdcat prin neascultarea unuia (cf. Romani 5, 19),
adicd a lui Adam. Astfel, mullimea a fost constituitd pdcd-
toasH; nu c[ ea ar fi impdrtdqit gregeala lui Adam - ea (mu[-
fimea) nu exista lncd -, ci pentru cd ea tmpqtfqea natura lui
cd.zutd sub legea pdcatului (cf. Romani 7,23;8,2\. Deci,
dupt cum in Adam natura omului cdzuse bolnavd de stri-
TEMETURTLE DIVINO.UMANE ALE TEOLOqIEI $l SPlRlrVALlTA[l1,,, 161
cdciune prin neascultare, fiindc[ aga au pdtruns patimile tn
ea, tot aslfel in Hristos ea a reclpdtat sdnHtatea: ea a devenit
lntr-adevdr ascultdtoare lui Dumnezeu 9i Tatdlui 9i nu a s[-
vArgit pf,cat" (cf. I Petrs2,22; Isaia 53,9)120.
l-itateffi-poseddo
imodrtdseste am, ea
,,imiie"tzt; chiar
care este asnectut€sen+ial-at
Plcatul n-a i sd limiteze
aceaste Hbcrtatel2?.
a acestei libertdli este
-Dar, desigur, limita cea mai rigidd
moartea. Ea ipare ca o consecinfd a pdcatului (cf. Romani 5,
23) sau a uneistdri opuse configuraliei teocentrice gi teofile
a naturii umane.
Rdsdritul cregtin nu vede in moarte a fizicd' a omului pd-
ctrtos pur gi simplu o manifestare a mAniei lui Dumnezen,
ci mai degrabd o iconomie a Lui: ,,pentru ca rdutatea sd nu
fie fdrd de sfArgit" - se sPune intr-o rugdciune de la lnmor-
mAntare, iar Sfdntul Grigorie de Nazianz zice cX moartea
fizicd,a survenit,,pentru ca p6catul sd nu fie nemurltot"Lzs,
120
Rom, P.G. 74, 789 AB; cf. J' Meyendofif, Le Christ dans la th^ologie
ln
hyzantine, Paris, Cerf, 1969, P. 154.
121TnE 6v' A8c[p ncxpap&-eroq yey6vapev prp(rar - Sf. Chiril, In Rom. P. G.
74, col.784C.
Le Christ dans la thdologie byzantine, p. 155. Despre mogtenirea pdcatului
122
lui Adam mai mult ca striidciune a naturii decat ca vind, a se vedea 9i f,
196L,
r/rr nc/r'ttccs ruli gi e uses, M, 1956, p. 63-84,
rztiup. i8
deryro Wufinile nC, 36, 324,
 'TEOLOq|E
159 $t SHRITALITATE
in acelagi sensexprimd gi Nichita Stethatutrz+ gi lrli,
se
colae Cabasilal2s. Iar Sfdntul Maximll{rturisi,torul pret"
cizeazd:,,Legea cu
trupu JimitAnd astfel aceastH d
ereglatd a spiritului pentru lucruri]e materiale"126. Altfel,
spus, prln moa
sPus, moartea tlzrcd es pTivata de obiect o acfiung
tzlca e"ste
pervertitH, care cautd implinirea omului in aliprreo €Xo:
geratH de materie, in timp ce el se definegte mai intAi de
toate ca spirit, ca libertate fald de naturd. Moartea aratd cd,
Dumnezeu nu voia sd se eternizeze o stare maladivd qi co"
rupt6, precard gi chinuitd pe pdmAnt. Pe de altd parte, instr,
nimic nu este mai contrar omului, ca fiinlX creatd dupd
chipul lui Dumnezeu Cel Nemuritor, decAt moartea.
Cdci omul este deplin gi cu adevdrat om atunci cAnd
este viu in integralitatea sa: suflet gi trup impreund. Aceasta
a fost dorinla originard a Creatorului. De aceea, dupd ex-
presia Sfantul Irineu, ,,slaut lui Dumnezeu este omul uiuil127.
Alune"u]?, prin cdderea liberd consimfitd, din brafele
intimitdfii Sfintei Treimi gi a plenitudinii vielii pe care o
oferea numai comuniunea cu Dumnezeu, naiura umand
mogtenitd din Adam se af15 intr-o existentd ambigud sau
paradoxal5: inrAuritd de dorinfa viefii vegnice 9i i iubirii
permanente gi depline, pe de o parte, gi de eroziunea
suferinfei gi a coruptibilit5rii, pe de altd parte. Deodatd
atrasd in mod multiplu gi complex de chemarea funciard de
a deveni asemenea cu Dumnezeu gi sfAgiatd de patimi gi
contradic)ii, umanitatea, care sf6rgegte in brafele morlii ca
intr-o stare ultimd a ei, rdmAne pururea cu un ideal
12aEl afirmd cd moartea trupului, urmand morfii sufletului, adicd incetHrii
adevdratei sale activitdfi, comuniunea cu Dumnezeu ,,a venit datoritd
bundtdfii lui Dumnezeu: Dumnezeu voia sd evite ca, dupd moartea
sufletului, rdul sd nu fie vegnic ai sd nu fie El insugi lezat in sdlagluirea Sa in
noi" - Nicetas Stethatos, ,,Le Paradis spirituel", 21,, in Sources Chrdtimnes, nt.
8, Paris, 1943, p.50-52.
125
Vita in Christo, P.G, 150, 513 C.
126
Quaest, ad Thal. 61, P.G. 90, 628 B; cf. H. Urs von Baltasar, Liturgie
cosmique, Pafls,1,947, p. 136.
t27
Ado, Haer, !V,20,7,
TEMETURTLE DIVINO.UMANE ALE "rEOLOqrEr 5l SPIRITUALITAI'|1,,, 1 63
fundamental tnfrflnt gi nu mai era capabilil sd fac[ deplin
transparentl in ea slava lui Dumnezeu Cel vegnic viu/ dupl
al C[rui chip fusese ea ziditd. Ea are nevoie de mAntuire,
ldicil de a fi repus5 in starea de sdndtate prin refacerea
eomuniunii cu Dumnezelr, rzvorul vielii, gi de a participa
plenar [a iubirea vegnicS.
Referindu-se la 4ecesitatea mdntuirii naturii umane,
gf4 ii-o in cuvinte- ca-aeeg[egu
,rii
ri di c a t d ; n@ a i
._. t {e r lI u s e m -po s e sinn e a 6in eW
ili a ftq mal a ta . N ot p
sd o recapfrtam.
neaTie sa
erafl neoorc irffiigwe
recdpdtdm, lncnlgl ln lntunertc, era neaote sa sdfim
prn
dusi tn lumlid; capt[aTagte'ptam un salaator; prizonefiTn*
a i u to r ; s cl aoT
-ii elib e r nt o r " 128 .
- Fiul lui
C. Iisus Hristos - Restaurarea qi desivArqirea omului
,,Taina supremd a umanitdlii este naEterea lui Dumnezeu tn
om. Iar taina supremd a dumnezeirii este nagterea omului tn
Dumnezeu (...).In Hristos, Dumnezeu ia chip uman, iar omul,la
rfrndu-i, tgi recunoagte chipul sdu'tLze.
Creat dupd chipul lui Dumnezeu Cel treimic, omul este
fntr-un mod special creat dupd chipul Fiului sau al Lo-
gosului lui DumnezetT. Fiul este suportul creafiei gi ln mod
tleosebit Arhetipul omului,,,temelia indestructibiltr" a
acestuia gi,,rdddcina sa de neschiln!41'l130.
in teologia rdsdriteand se afirmd adesea cd Adam a fost
creat dupd chipul lui Hristos Care avea sd vin5, cdci - dupH
Noul Testament - toate au fost create in El, prin El gi pentru
El (cf. Coloseni 1.,1"6; Ioan 1,3). in Hristos, bmul desioper[
128
Gr6goire de Nysse, ,,Cat6chese de la toi", 15, trad. franc. Anette
Maignan, coll, Les PDres dans la foi, Desclile de Brouwer, Paris, 1978, p. 53-54.
12e
Nicolae Berdiaev, Le Sens de la Crdation, PaAs,1976, p. 40 gi L09.
Cf. Sf. Chiril al Alexandriei , Thesaurus, Lib., V Assert. 15, P.G. 75,296 A,
'30
ll, Dupd SfAntul Chiril, Dumneacu a pus pe Hristos fundament al lumii ca o
rndsurd preventivl pcntru o,rice eventualitate sau risc pe care l-ar fi putut
rragte libertatea omulul, Cf, Itr, C. (lnleriu, lertffr gi Rdscumpdrare (tez{ de
tluctorat in teologle), Eueurcltl, 197,1, p, 94,
 154 TEOLOqIE tt SPR|TAL|TATE
modelul slu, suportul ultim al configura]iei sale ontologice
gi finta ce trebuie s-o atingH. ,,intr-ajevdi; pentru Omul-cel
nou a fost alcdtuitd Ia lnceput natura omuiui. pentru el au
fost create mintea gi dorinfa. Noi am primit gandirea ca sii,
cunoagtem pe Hristos; dorinfa, ca sd alergXm cdtre EI; me-
To1ia, pentru a-Lpurta. EI era modelul tuturor fdpturilor;
Cdci nu intdiul (Adam) este modelul cel nou, ci woul Adam
este modelul cel dintai/131. Filiafia divin5 pe care omul o are
prin hqr sebazeazd mai ales fe faptul .?
dupl chipul Fiului. "*"r "ste creat
Dupd Noul restament, Hristos este chipul Tatilui ndr
yd,7yt,_?r!mul ndscut inainte de toate f5pturile (cf. Coloseni
1.,'J,5; II Corinteni4,4). El este,,al doilea om, ceresc,, (cf.l
Corinteni 15,47),,,Fiul Omului coborAt din cer,, (cf. Ioan 3,
13). Dacd Intruparea Fiului a fost totalmente sau.,r*ui
parlial condipionatd de cdderea lui Adam in pxcat este o
-unilateral132.
?ina ce nu poate fi ldmuritd printr-un rdspuns
oricum, faptul Intrupdrii Fiului nu se reduce numai la
131
Nicolae Cabasila, Vitain Christo,6;p.G.1S0, 6g0 A.
. .132 Este greu de rdspuns pril da sau nu ra intrebarea: dacd n-ar fi pdcdtuit
AdTr, s-ar fi intrupat Logosul? inca ain wemea patristicd nu existd un consens
q".fTl in aceastl privinge. 9. .y_t. ,,Lrcamation', in Dictionnaire de rneotogie
Catholique, t. YII, 2e partie, col. 1445-j.539,
mai ales col. 1495-1506.
, De remarcat faptul cd sf.^l\{axim Mdrturisitorul, fdrd sd formuleze o teorie
cle tlp scolastic cu privire la Iltrgpare, afirmd, comentand textul I petru 1,
19-
1u (care vorbegte de"spre Hristos ca de Mielul injunghiat inainte de
intemeierea lumii), cd Intruparea_ era scopur pentru .uri, uri r*t create toate
lucrurile, cdci ,,unirea mdrgjnitului cI nbmdrginitul, a celui cuprins cu cel
necuprins, a- finitulti cu irfinitul, a Creatorul'ui cu'creatii, u-ittuulitatii
mrscarea/ a tost gdndit-{ gi ho_tdratd mai inainte de a fi vehcurile,, (euaist. ""
ad
Thalas., 60, P. G. 90, 6zI AC). Iar- in arttr parte, er ;"riu,
;i;i;a Intrupxrii
Cuvantului contine in sine tol inlelesur enigmelor si iir"u"i"rilu s;;iltffii;
toatd semnifica!'ia creaturiioi v;iLil" ;i t ;i;IGirl;.'c;i'.;ffi ;$te misterul
Sry:ii
ildliat
qi al moimdntului cunoiete ;nii;;;-fi;i4"il;ilil;;,,
in semnificalia ascunsh- a iirvierii tunoilqte ,.opri bentru cine este
care
Dumnezeu a creat toale Ia i:rceput,, (Cent. Gnost.,66;p. G. 90, 1108 AB).
Aga cum observd H. urs von Balihasar, dupisf.'Maxim,'l"slui"i H.i"to,
glti ^T p?flda,caracterutui sdu istoric - o legd cosmotogici. a8;;;ffi;pr.ii
se,mocleleazd, dupd, legea naturii sau, mai -degrabd, adeasta din urmh'este
elaborata in sfatul divin in vederea celeilaltel Lumea este destinatd. prin
natura sa, sd fie oferittr l.rri Dumnezeu gi pentru aceasta mantuirea iui H.iil;;
3rg
fg{qlp.orfii ca jertfd; dar aceastd dristina}ie a fosi auie l"-ii in
tarnei lui Hristos (vezi Liturgie cosmique, p. Z1.d-211). 'ederea
TEMEIURILE DIVINO.UMANE ALE TEOLoq,tEt tl sptRlTUALtTATil,,, 1EE
tlegtaurarea omului ln etarea de dinaintea cdderii, ci tn ea se
rtrvArgegte deodatd gi des{vArgirea omului, lndumnezefuea
lui deplind, stare la care nu aiunsese Adam.
,,Mai presus de curba posibild a cdderii - scri€ paul
Evdokimov - Dumnezeusculpta chipul omenesc privind tn
1e2
Teologul S. Bulgakov (Le Verbe incarnd, Aubier, paris, 1943) afirmtr cH
.>area lui Qunqgzeu.g-a implinit in toatd semnificafia gi amploarea sa,
6fn cum a fost hotdratr din vegnicie in sfatul lui Dumnezeu; totugi, ea s-a
lmplinit penhu umanitatea cdzutd,.ln urma cdderii, ea a devenit mii lnainte
de toate un mijloc de mdntuire gi de rdscumpilrare, dar qi-a mentinut totodatd
plenitudinea semnificatiei sale dincolo d-e rdscumpirare, cfci ea nu Be
cpuizeazd ln aceasta. s. Bulgakov invocd 9i faptul cd iri crezul de la Niceea ae
tpune cd Fiul lui..Dumlezelr S-a intrupat ,,pentru noi oamenii gi pentru a
noa8fte mantuire". Cuvintele ,,pentru a noastre mAntuire" desemniaz[ dk-
luypdrqre1, lur "pg.r!ru noi oamenii" desemnea zd tndumnezeirea; giuna gl cea-
laltd referindu-se la intrupare (cf.?. Evdokirnov, L'Orthodoxie, p.62),
ln sensul acesta trebLie iirgelese cuvintele: ,,Dumnezeu'S-a'fecut om,
pcntru ca_omul sd poatd deveni dumnezeu" (Sf. Irineu, p.G.7, 1720; gi,
Atanasie, P.G.25,1928; Sf. Grigorie de Nazianz, p.G. g7, 465; Sf.. Grigorie de
Nyesa, P.G.45,65 D); ele devin un laitmotiv al tradifiei ortodoxe. AdiA lntru-
pnrea este mai, mult decat ,,repararea" gregelii 'lui Adam; ea realizeazA
clestrvdrgirea-indumnezeirea omului asumand condilia umand dup{ ctrdere,
eondirie.care.face ca intruparea sd comporte esentialmente un aspect res-
cumprrdtor, de restaurare a naturii umahe fur vedtirea unirii sale iotale cu
Du.mngzeu- (a se vedea in aceastd privinld v. Lossky, ,,R6demption et D6ifi-
cntion", in lucrarea sa A l'image et d7a ressimblance debieu, Aubilr; Montaigne,
Itaris, 1967, p. 95-108).
un alt teolog ortodox, Pdrintele Dumitru stdniloae, a incercat sd dea
urmdtoarea interpletare #irmafiei sf. Maxim, dupd care totul a fost creat ln
vcderea tainei lui Hristos: ,,Fdrd pdcat - scrie Pdrintele - ar fi fost o intrupare,
() cruce gi o inviere misticd, ln sensul cd fdpturile create ca atare trebuiiu
str
primeasc-5 in e_le pe Dumnezeu mai deplin^(intruparea), sd se odihneasc{ de
rtctivitdtile gi de atributele lor (moartea) qi sd invieze la o activitate exclusiv
dumnezeiasge (indugTezeirea)." (,,Filocalia romAneascd,,, vol. III, p. 329,
cxp^licare la Quaest. adThalas. 60).
In acest caz, taina,mielului injunghiat de la furtemeierea lumii" (cf. I petru
1,19-20) ne impiedicd sd exaltdm'acea ,,felix culpa" (adicd gregeala'lui Adam
ctr motiv al Intrupdrii), cdci toatd iconomia mdntuiiii este" rezultatul iubirii
libere a lui Dumnezeu. socotim ctr mielul injunghiat de la facerea lumii ex-
;rrimr filantropia divin{, care are in ea lnsdgi-staiea de jertfd-ddruire sau con-
figuralia crucii de vreme ce gAndegte
fjg.urali-a gandegte sd creeze o ,,altd,libertate,,,
,,alt6.libertate", care ar putea
chiar str,,lncrucigeze"loinfa
rwaE qlvlna (sa se opuna
-vur[].r divintr (sd ei).,,Mielul
opund el), ,,vllelul lryunghmt..
lnjunghial,, nu
cste pur 9i simplu
rlu pretigurnrea
prefl unui eVeniment carc trebuie s{ aib{ loc, ci mai
rlegrabh expresia iubirll lul Dumnczc'u gatl pentru orice risc care ar putea veni
a iublrll
din libertatea omului:ac6rt om ercat dd iubirea dumnezeiascd, a c{r6i chenoz{
rru este un moment tranzltorlu, cl o ntare interioard a ei: abicul slavei sale.
 156 rEoloqlE 5t sHRtruAL[ATE
!11"t"p.iunea Sa umanitatea cereasc[ gi vegnicd a lui
I{ristos"133.
in sensul ace-sta, aspirafia chipului dup5 Arhetip, adictt
a omului dupd Dumnezeul cu chip umafr, se manifesth fn
cdutarea sau dorul dupd Fala lui Dumnezeu $i ea trar.
verseazd ca un fir rogu intreg vechiul Testament. ,,Aratd-mi
fala Ta" - este cererea arzdtiare a lui Moise care, printr-uh
dor ontologic, voia sd vadd fala sau chipur gi ilava tui
Dumnezeu (cf. Iegire a 33, 1B-ZO).
Psalmii exprimd, de asemenea, tensiunea chipului spre
Prototip; ?ersoana umand cautd cu ardoare Ta-ul seu
dumnezeiesc: ,,C\\ali pe Domnul gi vd intdriti; cdutali
pururea fala Lui" (cf. Psalm 104 (105) , 4; 23 (24),6): ,,!ie a zis
inimq mea: pe.Domnul ooi cduta. Te-a cdutat jafa mea;'fafa Ta,
Doamne, aoi cduta" (Psalm 26 Qn,B).
Rdspunsul acestei cdutdri este dat in Hristos. Noul Tes-
tament prezintd acest fapt, cand Filip dd gras acereiagi
dorinle.{iliale: ,,Doamne, iratd-ne noud pe Tatht gi ne oa ie
ajuns" (Ioan 1,4,8).Iar Iisus rdspunde:',,De atkta areme sunt
fi
cu aoi gi nu M-ai cunoscr.tt, Filipe? Cel ce M-a odzut pe Mine a
,!ru! pe -Taldl pi cum zici tu: Aratd-ne pe Tatdl?" (Ioan 1.4, g).
Cuvintele lui Iisus inseamnd cd numai in Et este datd pori-
bilitatea de a vedea pe Tatdl, cdci El este chipul lui dum-
nezeu Cel nevXzut (ct. Coloseni 1,,1,5), exprimat acum,
peqtru noi, in trds5turi umane.
--
Il t-rl.ptl Schimbdrii la fatd pe Muntele Taborului (cf.
Matei 17,i-g),Apostolii Petru, Iacob gi Ioan auvdzutslava
lui Dumnezert, dar nu ca Moise, care a putut vedea numai
,,spatele" lui Dumnezeu (cf. Iegire a23,2J1, ci aceastd slavd
li r-u ardtat prin ,,fa[a care strdlucea ca soaiele', (cl. Matei !7,
2), cdci in Hristos, Dumne zeu avea acum chip uman.
CAnd Dumnezeu-Omul igi aratd slava Sa pe Tabor, sunt
prezenli acolo Moise gi Ilie. Pe Muntele sinii, primul vd-
zuse odinioard pe Dumnezesnumai,,din spate,, gi a trebuit
s5 se ascundr intr-o scobiturd de stancd (ci. Iegire aB3, z2).
133
L' Orthodoxie, p, 62.
TEMETURILE DIVINO,UMANE ALE TEOLOqlEt
tt splRtruALtTATil,,, 167
Cel{lalt a stat odinioartr tnaintea fafei Domnului pe
Muntele Horeb. L-a tntalnit intr-o adiere lind de vant, acb-
perindu-gi fafa cu mantia gi ascunzAndu-se gi el tntr-o
Pegter5 (cf. III Regi L9, 11-13).
Pe Tabor se dezleagd tnsH taina Sinaiului gi a Hore-
bului, cAnd Moise gi Itie vorbesc cu Dumnezeu-Omul (cf.
Mate-i 17,3), cu Dumnezeu Care Se revelase acum depiin
omului, lu6nd fafd de om. in ambianla Transfigureiii, a
acelei odihne existenliale fericite, in care ,,chipurile,, au
reg{sit Arhetipul lor, Petru a zis: ,,Doamnq bine este nouil sil
fim aici..." (Matei 17,4). Era fericirea comuniunii gi a odih-
nei omului in slava lui Dumnezeu.
$i chipul uman al lui Dumnezeu va rdmAne vegnic,
pentru a satisface veqnic aspirafia ontologicd a omului, care
se definegte fundamental ca relatie cu Celdlalt, ca ,,fafd cdtre
Fafd" (cf. II Corinteni 3, L8). $i toate acestea, pentru a milr-
turisi gi povesti vegnic taina iubirii nesfdrgite, cdci ,CreA-
torul nostru - zice sfantul Grigorie de Nyssa - ne-a ddruit
iubirea ca expresie a chipului nostru de omt't34.
Invdtdtura biblico-patristicd despre om ca fiinld creatH
dupd lui Dumi.r"u, d"r;;; i;;;;;;;; Fiului si
"rriput
despre Transfigurare constituie bazagi structura teologicd a
iconografiei ortodoxe gi a spiritualitdtii legate de ea. Dum-
nezeu devine om pentru a Se revela complet ca fiind
fundamentul de nestrdmutat gi izvorul nesfargit al iubirii gi
pentru a evidentia valoarea infinitd a omului, dorul ne-
sfargit gi pasiunea fdrd hotar a lui Dumnezeu pentru fiinla
pe care a creat-o dupd chipul Sdu. ,,prin iubirea Sa mai
presus de inlelegere (pcrvtrog 6pog) gi nesfArgitd pentru om,
El (Dumnezeu) a devenit cu adevdrat gi prin naturd ceea ce
irJbea" , zice SfAntul Maxim135, referindu-se la lntru-parea
Fiului lui Dumnezeu.
tsaDehom, opificlo,5; Ir,G, 44,'lg7 D,
t35 Ambigua,
nG,91, 1048 C,
158 TEOLOqTE $r sPrruruAL[ATE
a) in Hristos, natura urnantr este restauratil tn dimen-
siunea sa pnevmatoforl gi de adopfiune filial[ divinfl
,,Dumnezeu S-a fdcut purtdtor de trup, pentru ca amul sd
poatd dea eni purtiltor de D uhuln136 .
,,$i botezdndu-Se lisus... glas din ceruri a zis: Acesta este
Fiul Meu Cel iubit tntru Care am bineaoit" (Matei 3,17).
Din punct de vedere cregtiry antropologia gi hristologia
sunt inseparabile. Omul este o fiinld teocentricd 9i igi
gdsegte mlsura, explicafia gi prototipul sdu in Hristos.
Mdsura omului este Dumnezeu-Omzl. Noul Adam (Iisus
Hristos) lumineazd. taina credrii primului Adam, cdci
Hristos este restaurarea gi desdvArgirea omului. Ca Logos gi
Fiu al lui Dumneze'u, fusese de la inceput in mod deosebit
Arhetipul gi temelia acestuia. Primul Adam erarezultatul
unei hotdrAri gi al unei lucrdri treimice. Prin suflarea de
viafi pe care Adam o primegte de la Dumnezet in mo-
mentul credrii sale, omul este constituit gi se definegte ca
fiinld pnevmatoford, capabilH de relalia cea mai intimd
(duhovniceascd), liberd 9i congtientd cu Dumnezeu. Filiafia
sa divind prin adopliune erarealizatd prin harul SfAntului
Duh, cdci Duhul SfAnt este suflarea lui Dumnezeu care se
comunicd omului, pentru a-l antrena Pe acesta in viafa gi
comuniunea intimd a Sfintei Treimi. Aceastd viziune an-
tropologi cd,, bazatd, pe SfAnta Scriptur5, este familiard, dupd
cum am vdzut mai sus (.up. II,B, b), mai ales teologiei creg-
tine rdsdritene.
l..Laintruparea Fiului lui Dumnezelr, sevede cH inome-
nirea Acestuia este, oarecum, o re-creare a omului. Trupul
lui Hristos nu mai este luat din ,,fdrilr.d", totugi din
,,materie" vie existent5 pe pdmAnt, aleasd gi pregdtitd ln
mod deosebit de Dumnezeu; trupul lui Hristos se z5-
mislegte din Fecioara Maria. (Al doilea Adam Se nagte din
Fecioara Maria, intr-un mod similar cu nagterea fecioarei-
Eva din primul Adam, feciorelnic). Natura primului Adam
a fost pldsmuitd in intimitatea Sfintei Treimi, aflatd in stare
135 Sf, Atanasie al Alexandriei, De Incarnatione Verhi, S; P'G"26,996,
TEMETURILE DtvtNO.UMANE nLE TEOLOqIEI $t SplRtTUnLffATil,,, 1 5g
de ,,chenozd", de pogorAre spre lumea creat{. ln re-crearea
lui Adam, degi Fiul singur este Cel Care Se intrup eazd,
totugi crearea-zdmislire a umanitdlii Sale se sdvArgegte prin
prezenfa activd a Sfintei Treimi. De la insdgi zdmislireaSa,
Noul Adam este in relafie cu Thtdl gi cu Duhul SfAnt, reve-
lflndu-se astfel pregnant dimensiunea pnevmatoford gi
filiald a naturii omenegti in raport cu Dumnezeu. ingerul
Gavriil descoperd Fecioarei aceastd taind, a conlucrdrii
treimice, cdnd zice: ,,Duhul Sffrnt Se aa pogort peste tine gi
p_utereaCelui Preainalt te oa umbri: pentru aceea gi Sffrntul Care
Se aa nagte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se aa chema" (Luca L,
35). Asumatd de Fiul, natura umand participd gi ea la filiafia
divind, prin adopliune (cdci Fiu al lui Dumnezeu dupil ria-
tur5 este numai Logosul). Aceastd infiere a umanului se
face prin Duhul SfAnt, in prezenla Tat5lui.
2.In timpul botezului lui Iisus in Iordan, restaurarea
umanului in dimensiunea sa pnevmatoford gi filiald divintr,
adicd punerea ei in total5 comuniune cu Dumnezeu, este gi
mai evidentd; ,,Iar bofuzlndu-Se lisus, tndatd ce a iegit din apd,
iatd cerurile s-au deschis Ei a adzut Duhul lui Dumnezeu
pogorkndu-Se ca un porulnbel gi aenind peste El. $i iatd, glas din
ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu Cel iubit tntru eare am
bineaoit" (intru Care Mi-am pus afecliunea)taz (Matei 3,
16-17).
In apele Iordanului, umanitatea lui Hristos primegte
prin glasul Tatdlui confirmarea filiafiei sale divine, ea este
adoptat5 in Fiul. Aceastd umanitate este cea care it mul-
fumegte, cea in care El igi gdsegte pldcerea. Ea corespunde
configuraliei teocentrice originare a naturii umane create
c{eDumnezeu.
Dar umanitatea lui Hristos Cel botezat este lnvelitl de
prezenla SfAntului Duh, Care Se aratd intr-o formd vizibild.
original
.. .f?Texlul spune:. tv @ et56rqou (in quo mihi complacui). Sunt po-
nibile ambele traduceri, depi a doua este mai frecvent{ ?n altb lim6i modeine
(en qui i'ai_
11lg
toute mon affection, l,e Nouaeau Testament, trad. L. Segond,
l'urnhont, 7974 ,,an welehem lch Wcrhlgefallen habe" (in care am pllierea,
rnullumireal - Die Bfbe/, trad, M, Luther, Berlin, 1968).
 ' ,>atw

160 TEOLOq|E tt SP|RITUAL|TATE

truALrrATl,,, 161
Teofania de [a Iordan este in acelagi timp o revelare a
naturii umane deplin autentice: pnevmatofor[, congtientd . Legtrtura tntre filiapia dumnezeiascf, a omurui (prin
adopfiune) gi dimensiunea pnevmaticd sau pnevmatoforil
de filiafia sa dumnezeiascd 9i veluind in intimitatea sfintei gcestuia este exprimatd in persoana a
Fiului lntrupat, prin
Treimi. lnsugi numele- de Hristos, care, dupd sra"i"i Irineu
3. Un alt moment ln care Tatdl dd mdrturie despre de
Lyon, implicH lucrarea intregii. f1ei11 ur;d;;manit{}ii
adopfiunea filiald a umanit5lii lui Iisus Hristos este aceli al asumate de Dumnezeu-Cuvantur. ,,Fiul rui Dumnezeu
schimbdrii lqFald (TransfigurHrii). Pe Tabor, umanitatea 1ui zice sfantul Irineu - a devenit Fiul b*"r"i, -
Hristos este total transparentd slavei dumnezeiegti, um- ' numele sHu de Hristos, cdci Hrislog pns"r)-pr"r"pune o indicd ;;
plAndu-se gi ea de slav5. deodatH pe.Cel g" u.g"Je-u,_Fiul Caie;-p.jr["pte gi un_
De data aceasta, SfAntul Duh Se aratd ca ,,rtnnor lumi- 9.,
gerea fnsdgi; or, Tatdr este Cer Ce dd ,rg"r"'u, Fiui esie cel
nos"rsa, difl care vocea Tatdlui exprim5 acordul gi Ce e uns in Duhul SfAnt, Care este ungei"u,,uo.
conlucrarea sa privind felul cum trebuie sd fie umanitatea Duhul sfant este prezent in umanitatea asumattr
de
asumatd, restabilitd 9i implinitd in Fiul: plind de slava care-i Dumnezeu-Fiul mai deprin decat in Adam, chiar inainte
de
vine de la Dumnezeire. El spune: ,,AcestA este FiuI Meu Cel este prezentin grad suprem, maxim;
:,19"r.::!l
uato,ta 9i
taptului cd umanitatea luiHristos este umanitatea
aceasta
iubit, tn Care am bineaoit; pe Acestq ascultafi-L" (Matei 1Z, S).
Cu alte cuvinte, Acesta este norma gi mdsura omului; spre lui Dumnezeu-CuvAntul, legat fiinpiar Je o"*""r"u-Du-
starea umanitdlii Lui transfigurate gi preasldvite trebuie sd hul Sfdnt.
tindem noi. A$adar, aceastd deprinH prezenld a Duhurui in
Iisus
Vorbind despre adopfiunea filiald a umanitdfii lui Hristos se datoreazduriirii puhurui J, rp*i*
cu rpostasur
Hristos ca restabilire a adopliunii fitiale din care a cd,zut cuvAntului. ,,Dar prin faptul acesta, s-a ocazionat totodatd
Adam prin robia pdcatului, sfdntul Maxim Mdrturisitorul revenirea plezenteiDuhului in centrur subiectului
umary in
spune cd ea este nagterea-botez in Duhul Sfdnt: ,,Logosul care a fost Duhul de la inceput, gi, prin r.eusta,
,_a ocazio-
fdcdtor al naturii umane, voind sd elibere ze pe om gl sd-l nat restabilirea subiectului uman in-starea
cea dupe fire,,l4t,
readucd la fericita destinafie (soartd) dumne zeiascd, S-a Prinintruparea Fiului,,, orrnrf sla;i;; ;;;:."m cen_
fdcut (ginetai) cu adevdrat ca om iegit din oameni, S-a trul sdu de actiune gi de iradiere, impreund., c,rrrar-rtur
rui
Dumnezeu, {nriin,ta
ndscut (gennetai) pentru oameni trupegte, dar fdrd de pXca! l.'tu,
"ml"rri ,rpi;t"l
descoperd acum ca'av6nd.u, *ui *u." ctnformitate
uman se
gi a fost botezat, supunandu-se in locul nostru nagterii in po-
tenliald cu Duhul gffryg"ttz.
Duhul in vederea adopliunii noastre filiale, El, Care este
Dumnezeu prin esenfd gi Fiul lui Dumnezeu prin na- Restabilirea omului in starea de adopliune filiar[ gi
pnevmatofora este, de tapt, repunereu rii ln stare
t1Jtd"139. de
X::lli:,ll ;rt jmgar5liei-comuniune a Tatdtui, a Fiutui si a
srantutui Duh. Ardtarea preasfintei rreimi in timpur Lo-
Teofan Kerameus (Hom. 50la schimbarea la Fafd, p. G. 120, cor. 1037-1040)
138

spune cd. norul care umbrea pe Domnul pe Tabor era Duhul sfant, ca gi norui
tezului umanitxlii asumate de Fiur relev{
TjTgP:uldlfat Domnul la cer (Fapte1, 9) 9i pe care va reveni Ia judecatl "orrpi "ren}iar al
(Y3tui 2!,.10)t cf. D-st5niloae, Teologia Dogmaticd ortodoxd, vo1. I[, Bucuregti, tao
Ada, Haer. lll, lB, 3,
"1978, p.414, nota 233. rar D. Stdniloae,
Duhul,{fnJ
ldem, Teologla Daputlcil tOrtodoxit, vot, t, p, +S,
tne Atnhigun, t1(;. 91, 1348 AB. Reyelnlk, gi ln Bisericil, p,23.
la2
162 TEOLOqTE 5r SPIRITUALITAIE
antropologiei teologice cregtine, gi anume: comuniunea
omului cu Dumnezeu-Treime este vocatia sa fundamentald.
Dar, in intimitatea -impf,rdliei" tu,r'u iubirii Preafintei
Treimi se intrH prin nagterea tn Duhul SfAnt, Care, pe te-
melia pusd de Dumnezeu-Tatdl in Dumnezeu-Fiul,lucreazf
infierea naturii omenegti.
Acest fupt 4 spune Hristos insugi cAnd explicd lui
Nicodim cd-in ImpdrSlia lui Dumnezeu nu poate intra
decAt omul pnevmatofor (cf. Ioan 3,5). Cdci Duhul SfAnt
este Acela Care face pe om capabil sd simtd liber qi
congtient relafia sa cu Dumnezeu-ca relalie filiald (cf. Ro-
;;i 8;is-io). n deschide natura o*"ri"utcd sprb viala
divind nesfArgit5, ajutdndu-o sd asume bio_logicul 9i psi-
hologicul sdu lntr-o dimensiune mai inaltd, duhovniceascd,
la nivelul cdreia se transcende pe sine insugi in vederea
comuniunii cu Dumnezeu, gi sH se descopere esenfialmente
ca fiinld iubitoare atAt in raportul s5u cu Creatorul, cAt gi in
rapor/ul sdu cu semenii gi iu lumea. Ca purtdtor de Ounutr
Sfhnt, atunci cAnd relalia cu Acesta devine constitutivd
existenfei sale, fiinla umand experiazd.realmente libertatea
sa faf5'de necesititea naturald (cf. II Corinteni 5, 17), se
desc<lperd gi cregte continuu ca persoan5. Cdci Duhul Sfa-nt
e ste rrie diul divin personali zat, ),sculptorul" c are p dtrunde,
prin energiile Salelfluxul iubirii Sale), in toate fibrele fiinfei
umane, pentru (t"ii"t giirup) dgpa chiP:rl du-
hovnicedc al Fiului;"t.moaau
pentru ca Acesta sd o infdligeze Tatdlui
in vederea comunirinii. $i numai prin Sfdntdl Duh, fiinfa
umand poate sd se pund in starea de ascultare filiald fa!5 de
Tatal]43.
b) Hristos restaur eazd,ascultarea fiasc[ a omului fa!tr
d.e Dumn ezert,prin unirea voinfei umane cu ,roinfa
dumnezeiascf,
,,... Hristos lisus, Care tn chipul lui Dumnezeu fiind, nu
rdpire a socotit a fi El tntocmai cu Dumnezeu (...), ci S-a smerit
r43,,Sine Spiritu coelesti conversati sumus aliquando in vestutaits carnis,
non oboedicntee Deo: sic nunc accipientes spiritum, in novitate vitae
ambulemus, oboedientes Deo" (Sf&ntul lrineu, Adv, Ha* V 9, 2)
rEME'URILE D|V'NO.UMANE ALI'rEOLOqlEt
tt sptruTunLr^l 1t,,, 1 65
pc sine., .asc-ultdtor filcilndu-se pand h moarte - gi tncd moarte de
c,ruce" (Filipe.ni 2,?-q.-,,Pdrin_tele Meu, de'este cu putinfd,
treacd de la Mine
.paharul acesta! insd nu precum aoiebc Eu,' c'i
precum ooiegti Tu" (Matei 26, gg).
Prin unirea vointei Sale.omenegti cu voinfa dum_
nezeiascx a Persoanelor treimice, Hristos restaureazd
ascultarea filial5 a omului fafd de Dumnezeu. Acolo unde
primu] Adam a eguat, FlristoJ (Nout aaimy a tiruit.
1. Dupd Botezul in Iordary unde umanitatea rui Hristos
se de.scoperd ca fiind centrul de interes, de iubire gi de
atenlie al sfintei rreimi, Noul Adam ,,a fost dus de Duiul tn
pustiu ca sd fi-g ispitit dy cdtre diaaolul" (Matei 4,1,; giLuca 4,
1.-2: ,,Iisus, plin de Duhul Sfilnt, S-a tntors de la lordin
si a fost
dus de Duhul in austiu timp de patruzeci de zile, iipit{t
diauolul"). ' fiind de
In,timpul ispitirii in pustiu, tuturor propuneritor ispi-
titorului, Hristos le opun-e voinfa sa, unitld di:plin cu voifi1a
lui Dumnezeu.
Problema mancdrii, a raportului cu lumea sensibild se
py.l" 9i Noului Adam. Dupd patruzeci de zile de post, Iisus
a fldmanzit, dar hrana materiald nu poate fi peniru El mai
importantd decat voinfa lui Dumneieu, cdci'hrana sa este
rnai intai de toate voirila Tatdlui 9i impiini."u ru.rarii sale
(cf. Ioan 4:.3-4).:Postul iui Iisus inseamnd libertatea sa faie
de.sensibil, stdpanirea persoanei fald de necesitatea sau
automatismul naturii, precnm gi prioritatea pe care El o
acordd comuniunii persbnale cu-Dumnezeu. Numai in lu-
mina acestei comuniuni, sensibilul igi primegte importanla
reald gi igi descoperd adevdrata semnijicatie. MAricarea fn
sine nu este suficientd, ea trebuie sd fie cbmuniune. prin
aceasta se distingg omul de animal. Biologicul se implinegte
fn spiritual,-in duhovnicesc ,,NL,t numai cipfrine aa tidi omul,
t'i cu tot cuafrntul care iese din gura lui DumnezeLt" (Matei 4, 4);,.
Acesta este primul corectiv fe care Nour Adamit aduce lJi
Adam cel vechi.
2. Tot din relatarea despre ispitirea lui Iisus in pustiu,
nrai reiese cd Noul Ac{am'refuid sH facd minuni care s[
satisfac[ interecul aau afirmarea de sine, egoistd. EI nu
F)oruncegte pietrelor sH ae trnnsfr)nne ?n paine-gi nici nu se
164 TEOLOqTE tT SH RrruAL[ATE
aruncl din inillfimea templului pentru a verifica fidelitatea
lui Dumnezeu fald de cuv6ntul Sdu. Noul Adam are ln-
credere total[ in cuvAntul lui Dumnezeu, cdci El il cunoagte
pe Acela printr-o iubire total5 9i neclintitd. Din viafa lui
tisus ru'oud" cd minunile s5vAigite de El sunt totddauna
spre folosul altora. Ele nu sunt rczultatul unei puteri ma-
gice, degarte sau egoiste, 9i a puterii iubirii Sale pline de
compasiune pentru umanitatea noastrd, sau plind de do-
rinla de a descoperi bunurile dumnezeiegti din care este
chematd sd se impdrtdgeascd.
De altfel, in timpul rdstignirii Sale I s-a reprogat lui Iisus
gd ,,a mkntuit pe alfii, gi nu poate sd Se mhntuiascd pe Sine
Insugi" (Matei 27,42).
Vechiul Adam credyacd se poate realizaprin minuni ale
naturii sau asupra naturii, fdrd, iubire (socotea cd pomul
,,minunat" al cunogtinfei binelui gi rdului il putea face ,,ca
DumnezerJ", chiar dacd se desparte prin neascultare de
Dumnezeu). Noul Adam corecteazd gi tdmdduiegte pe ve-
chiul Adam: ,,Sd nu ispitegti pe Domnul Dumnezeul tdu" (Ma-
tei 4,7).
3. Ispita cea mai subtild gi cea mai primejdioasd cu care
a fost confruntat Iisus in pustie, gi care e gi ea o constantH in
istoria urmagilor lui Adam cel vechi, o constituie stdpAnirea
lumii in schimbul libertdtii, sau posedarea lumii qi a slavei
ei gi pierderea iubirii fald de Dumnezelr gi, implicit, fald, de
semeni (cf. Matei 4,8-10; Luca 4,5-6).
Aceastd ispitd vizainmod deosebit r5ddcinile insegi ale
fiinlei umane: taina chipului lui Dumnezeu in om. Ea atin-
ge direct problema stdpAnirii lumii de cdtre om, stdpdnire
acordatd omului de Dumnezelr Insugi sau cerutd lui Dum-
nezeu din partea omului (cf. Facereal-,28), fiind una din
consecinlele majore ale manifestdrii chipului lui Dumnezeu
in om in raportul acestuia cu lumea vdzutd,. Aceastd ispitH
atinge, de asemenea, capacitdlile ,,teologice" ale fiinlei
umane sau configuralia sa teocentricd gi teofild, care-l defi-
negte in relalia sa cu Dumnezeu, ca persoand capabild de
comuniune 9i chemat5 la o receptare congtient[ a iubirii
divine gi Ia un rdspuns liber gi total la aceast[ iubire: adicd
faptul adordrii,
TEMEIURILE DIVINO.UMANE ALE TEoLoqtEt tt sptRtTUALrAll... 16b
Diavolul propune Noului Adam stdpAnirea lumii prin-
tr-o deturnare de la adorarea lui Dumnezeu: ,,Acestea toate
fi le aoi da f,ie dacd aei cddea tnaintea mea qi Te aei tnchina"
(Matei 4, 9).Se afld vechea strategie a ispititorului care a
condus pe vechiul Adam la egec, promitAndu-i cd va fi ca
Dumnezeu, despdrjindu-se de Dumnez,eu gi vdnzAndu-gi
libertatea sa. Vechea gi permanenta strategie: a avea lumea
creatd de Dumnezelt, rdmAnAnd insd in uilare fatd de El. A
avea toate, gi a rdmAne in afaracomuniunii. A stdpani totul,
gi a_ fi in acelagi timp aservit; a cdgtiga lumea, gi a pierde
sufletul (adicd libertatea total5 a spiiitului gi disponiUiti-
tatea sa pentru iubire deplin5 gi permanentd).
Noul Adam, Iisus Hristos, respinge aceastd ispitd,
pentru cd nu vrea sd aibd lumea dacd aceasta nu-i oferitd de
Dumnezeu. El acceptd lumea numai de la Creatorul lumii,
iar nu de la cel ce o acapareazdprin sclavaj. }r1;aitdrziu, El
va primi de la Dumnezeu toatd puterea in cer gi pe pdmAn!
dar dupd ce S-a oferit pe Sine lui Dumnezeu (cf. Filipeni 2,
6-10). Iisus infelege lumea ca dar al lui Dumnezeu, care
implicd din partea omului o atitudine euharisticd (de mul-
lumire gi recunogtinfd). Felul de a avea sau de a ,,stdpdni"
al Noului Adam este comuniunea liberd. Elrcfuzd,a stdpdni
lumea intr-o stare de idolatrizare a ei (considerAnd-o ca gi
cum ar fi realitatea ultimd, care ar inlocui pe Dumnezeu
prin substituire). Cdci a adora fdpturile in locul Fdcdtorului
inseamnH a rdmdne la nivelul lor, infundat gi inldnfuit in
limitele 1cl1L44. Dar a adora (a iubi ca pe ultima gi suprema
realitate) pe Dumnezetr, Care este libertatea personald de-
sdvArgitd gi plenitudinea de iubire infinitd, inseamnd a te
deschide acestei libertdfi perfecte gi a participa la aceastd
iubire fdrl de hotar. Cdci numai comuniunea de iubire este
aceea care lnal1d persoana pe trepte mereu noi gi nesfArgite:
,,Domnului Dumnezeului tdu sd te tnchini gi numai Lui sd-l
aduci cult de frdorare" (Icrtpe{loerq) (Matei4,10).
r{{ P[rintele Prof, eonrtantln Galeriu, pentru a exprima aceastd idee,
folosea adenea o formulerc plestlcrl: ,,Ttr lnalfi emu te cobori cu cee'a ce acloril".
 '.r.W'
16b TEOLOqTE ST SPIRTTUALITATE
Iisus rcfuzl, sI aibfi lmpdrd]iile acestei lumi gi slava lor
dacd aceste impdrdfii nu sunt Imp5rdfia lui Dumnezeu, cdci
pentru Noul Adam ,,lmpdrdlie" inseamnd comuniune li-
berd de Persoane libere, iar nu - cum crede ispititorul -
,,posedare" sau posesiune obiectivantd sau sfAgietoare, care
adund pentru a nivela sau imparte pentru a stdpdni (dioide
et imperal). Modelele stdpAnirii imaginate de ispititor nu
reflectd taina ImpdrHfiei-iubirii treimice, ele sunt anti-tri-
nitare. Noul Adam nu acceptH stdpdnirea lumii cu prelul
pierderii libertdfii, cdci cel al cdrui spirit se afld in robie va
contamina cu aceastd sclavie tot ceea ce stdpdnegte. Ispi-
tirea lui Iisuqin pustie privegte raportul fiinlei umane cu
Dumnezeu, cu lumea sensibild gi cu istoria (semenii, socie-
tatea). Ea tdlmdceqte lntr-o formd extrem de rezumativd gi
profundd condilia urmaqilor lui Adam in toatd complexi-
tatea sa14s.
Comuniunea neclintitd a lui Iisus cu Dumnezert, unirea
voinfei Sale cu voinla lui DumnezeLt il aluta sd biruiascd
intreita ispitire din pustiu, fortificAnd prin aceasta voinfa
fdpturii umane pe care a asumat-o gi fdcAndu-Se izvor de
ajutorare gi celor ce sunt in comuniune cu EI. Epistola cdtre
16 Teologul P. Evdokimov constatd cd gAndirea patristicd atribuie relatdrii
despre ispitirea lui Iisus in pustie un loc central intre primele evenimente din
Evanghelie. Deja Iustin (Dialog cu Trifon,103, 6) face o apropiere lntre ispitirea
primului gi celui de-al doilea Adam gi vede in Hristos atitudinea universal5 a
tuturor fiilor lui Dumnezeu (prin har). La fel, Origen (Ad Mart.,32) vede in
aceasta elementul decisiv care lumineazd ultima lupti a oricdrui credincios,
cdci linta sa, nici mai mult, nici mai pufin, este de a ,,face pe orice om martir
sau idolatru". Pentru Sf. Irineu (Ada. Haer. V, 20,2) ,,ispitirea nu a reugit sd
inrobeascd definitiv pe om; de atunci biruinla lui Iisus cdlXuzegte lupta
Bisericii gi elibereazd ie adevdratul credincios de orice stdpAnire satinice"i
Evdokimov dX celor trei ispitiri o interpretare care ar privi trei mari
probleme ale istoriei urmagilor lui Adam: ,,Transformer les pierres en pain
(C'est fabriquer le pain sans sue, c'est r6soudre le problEme Economique,
c'est suprimer *la sueure du front>, l'effort asc6tique et la cr6ation. Se jeter du
haut du temple, c'est supprimer le temple et le besoin m6me de la pridre, c'est
substituer d Dieu le pouvoir magique, triompher sur le principe de la necessit6,
s'approprier les myst,ires et r6soudre le problEme de la coruraissance (...)
Enfiru r6unir toutes les nations par le pouvoir de l'unique glaive, c'est
r6soudre le probldme politique, supprimer la guerre, inaugurer l'Ore de Paix
de ce mond e" (Les frges de la oie spirituelle. Dis Pires du deaert d nas jours, Pafis,
DDB, ed. 11, 1964, p. 129).
TEMETURTLE DIVINO.UMANII ALE TEOLOqTET 5r sPrRrruALrrATlr,,, 167
Evrei spune tn aceaetil privinf 6,: ,,Cdci prin ceea ce a pdtimit,
fiind El Insugi ispitit, poate gi celor cnre sunt ispitili sd le ajute"
(Evrei 2,18).
Dup[ SfAntul Maxim, ispitirea din pustie avea ca scop
e[ abatd pe Noul Adam de la afirmarea de sine. Ispitele,
prin uneltirile potrivnicilor care au dus pe,Iisus la moartea
pe cruce, vizau abaterea Lui de la legea iubirii prin durere
ii prin teamd de moarte. Iisus respinge gi ispitele prin pro-
misiunile legate de pldcere gi ispitele prin durere. Astfel, El
a dezbrHcat gi biruit domniile gi puterile demonice (cf. Co-
loseni 2,15), care se foloseau de sl5biciunile (afectele) na-
turii umane (foame, dorinla de a stdpAni gi de a ayea, teama
de durere, frica de moarte etc.) pentru a-l abate pe om de Ia
iubirea fa![ de Dumnezeu gi fa]d de aproapele. Iisus a aeu-
mat afectele naturii umane, dar Elle-a stdpAnit gi le-a f{cut
inactive pentru pdcat1a6.
4. Prin iubirea Sa fald, de Tatdl, Iisus implinegte voia
Acestuia in lume, mdrturisegte adevdrul cd El Insugi este
Fiul lui Dumnezeu, respinge gi condamnd pdcatul ca fiind
boalH gi dezacord al omului cu Dumnezeu. Prin aceasta
insd, Iisus intrd intr-un conflict care-I pune in primejdie
viala Sa ca om. El ar fi putut evita moartea fie prin a re-
nunla la misiunea incredinlatd Lui de Tatdl (dar nu face
acest lucru, fiindcd iubeqte pe Tatdl ), fie prin a-i anula sau
distruge pe adversari (dar nu face nici aceasta, fiindcd iubegte
pe oameni). Insd, pentru a nu renunfa la iubire sau pentru a
se menfine in starea de iubire, singura stare normalil a
naturii omenegti, Iisus acceptd in mod liber moartea. EI,
Care cunoa$te sensul iubirii gi al viefii, era congtient de
aceasta. Inainte de moartea Sa, Iisus spusese ucenicilor:
,,Pentru aceastfl Md iubegte Tatdl, fiindcd Eu Imi pun aiala Mea,
ca iardEi sd o iau. Nimeni n-o ia de la Mine, ci Eu de la Mine
Insumi o pun. Putere am Eu sd o pun gi putere am iardgi sd o iau.
Aceastdporuncd am primit-o de la Tatdl Meu" (Ioan 10,17-18).
146Cfl
QuaesL ad'l'lml,21, une{e Sf. Maxim comenteazd textul din Coloseni
2,'1,5. Cf ,, de aaemcnea, tdem, Llhar neceticus, 11-13, P,G, 90, 920 C-921 C, unde
este explicatf, pe latg aeeeetH lq{ee,
 '!rulffi
168 TEOLOq|E St SPIR|TUAL|TATE
Toatd viala lui lisus pe pdmdnt a fost o continu[ d[ruire
de Sine Tat[lui ceresc Ai oamenilot o netntrerupt[ slujire
lui DumnezetJ gi a oamenilor. Prin tot ceea ce trf,iegte
face, Iisus aratd iubirea Sa totali. Moartea Sa pe cruce
dilruirea supremH de Sine, ofranda ultim5 a unei vieti
fusese fdrd lncetare liturghie gi euharisti e: ,,IAr tnainte
praznicul Pagtilor, gtiind lisus cd a sosit ceasul Lui, ca sd Se m
din lumea aceasta la Tatdl, a ardtat cd iubind pe ai Sdi care su.
tn lume, pdnd la urmd i-a iubit" (Ioan 13, l).Iar starea
de ddruirg de Sine totald o oferd spre impdrtdgire gi veacul,
rilor ce urmeazd dupd, evenimentul petrecut intr-un m
ment determinant al istoriei. Este semnificativ faptul
inainte de moartea Sa, Iisus instituie Taina Euharistiei. Prin
ea, cei ndsculi din Adam au acces la insuqi Pomul vie
,,Ultima Cind recreeazd Paradisul bundtdfilor, resta ureazi
viafa ca euharistie gi comuniutre"l4T . Momentul in care se
vede in mod deosebit deodatd libertatea voinfei umane S
lui Hristos gi acordul acestei voinfe cu vointa Tatdlui estet
rugdciunea din Ghetsimani: ,,Pdrintele Meu, de este cu pu,.
tinfd, treacd de la Mine paharul acesta! insd nu precum aoiese
Eu, ci precum aoiegti Tu" (Matei 26, 39).
Acceptarea aceasta suprem[ gi liberd are in ea o tdrie; tn
ea transpare nu numai iubirea fafd de Dumnezeu, ci gi faf{
de oameni prin faptul cH Iisus asumd pAnd Ia capdt intreaga
condilie umand in care alunecase Adam. El, Cel fdrd de
pd,cat, Se impdrtdgegte din moartea care intrase in firea
umand ca urmare a pdcatului. ,,Paharul pe care i-L dd Tatdl
- spune mitropolitul Filaret - este paharul tuturor ffud-
delegilor lucrate de noi; paharul intocmit din neascultarea
lui Adam, din tr5ddrile Ierusalimului care a ucis pe proo-
roci (...), din superstiliile pdgdnilor. Rdscumpdrdtorul a
purtat asupra Sa gi pdcatele viitoare ale fdpturilor Sale,
1a7 A.
Schmemann gi O, Cl6ment, ,,Le MystBre Pascal. Commentaires
liturgiques", coll. Spiritualiti orientale, nt. 1.6, Albaye de Bellef ont aine, l97 5,
p.32.
-TEMETURTLE
DlVlNCr.UMANt Al'r ruOLOqrEr tr SPrRlTUALlTATll,,, 1 6()
lntocmite chiar din emintelile din cregtinism, din tmpufi-
narea de credin!6 gi dragssls/'148.
Parcd voind s[ pund in paralel sau ln contrast atitudinea
Noului Adam fafd de primul Adam in ceea ce privegte
ascultarea fa!5 de Dumnezeu, SfAntul Apostol Pavel spune
despre Iisus, cd El n-a socotit cd asemdnarea cu Dumnezeu
se dobdndegte printr-o ,,tdpire" sari ,,ptadd" , ci pd,zind
legea ascultdrii-comuniune pAnd la ddruirea totald de Sine,
,,ascultdtor ftcilndu-Se pind la moarte" (Filipeni 2,8).
intrucAt ascultarea de DumnezelJ, comuniunea cu El
sau implinirea permanentd a voii Lui este trdsdtura funda-
mentald a viefii cregtine, moartea lui Hristos pe cruce, ca
supremul act de ascultare filiald., ca ddruire de Sine gi
totodatd ca asumare a celei mai dureroase dimensiuni a
existenlei umane, constituie un moment esenlial al
mAntuirii sau al vindecdrii firii gi voinfei umane despdrfite
de Dumnezeu. Ca Om, Hristos pe Cruce moare fizic, dar nu
spiritual, adicd sufletul Sdu se desparte de trupul Sdu, dar
voinla Sa umand rdmAne unitd cu vointa Sa divind, care
este aceeagi cu voinfa TatXlui gi a Sfdntului Duh.
Fdrd indoiald cd taina morfii lui Hristos pe Cruce este
mare. Mai intdi de toate, in ea se descoperd iconomia dum-
nezeiascd, aceea care in ardtarea ei insdgi, poartd permanent
o dimensiune apof aticd,, negrditd; de aceea fiecare explicalie
datd ei, oricAt de legitimd, ar fi, nu epuizeazd. bogdlia gi
complexitatea ei1ae.
in moartea Sa pe Cruce, Iisus, ca Om, experiazd sen-
timentul pdrdsirii din partea lui Dumnezeu, care trebuie
infeles tot in lumina iconomiei divine gi a cdrei semnificalie
1a8
Mitropolitul Filaret al Moscovei , Sooa i reci, vol. V Moscova, 1848, p. 27 ,
citat la Pr. Constantin Galeriu, lertfa gi Rdscumpdrare, p. 108.
14e Teoria teologico-juridicd a satisfacliei, elaboratd in Evul Mediu papal,
nu mai satisface astllzi pe nimcni, iar teoriei protestante a substituirii penale
este nevoie sd i ee substituie ccva mai consistent, ln sensul cd trebuie
irccentuat gi aspectul onhrloglc eau ,,medicinal", de vindecare a firii umane
prin Rdscumptlrate,
 q-rIF
170 rEoloqtE t, sPlRlruALlTATE
profundd nu poate fi minim alizatl .Iisus Se simte intr-o
rlngurdtate totald, deoarece actul morlii umane se petrece
tntr-o extrem[ singurdtate, ca neputinfd a omului de a opri
oingur despdrlirea sufletului sdu de trup gi de a evita
diminuarea existenfei umane prin stingerea dimensiunii
sale terestre, pdmantene. Tatxl ceresc nu participd direct la
experienfa morfii pe care o face Fiul ca om, ca pdmdntean,
nu doar pentru cd nafura umanr. a Fiului intrupat nu este gi
, inortii nu are ialiune (logos, sens) 9i suport in Dumnezeu;
ortodoxd accentueazd deopotrivd: aspectul de jertfi ca d.druire,
^ ..'Teologia
lmpdcare gi omagiu adus Thtdlui; aspectul ontologic sau de ifingire a naturii
umane asumate de Fiul gi aspectul recapitulativ, care subliniizd, unitatea
tailicdtntre Hristos si lymga
p.95'116, dar mai ales Pr. D. ltrefgd
(c! rr. C. Gareriu, lerffi 9i Rdscumpdrare,
stdnitoaei, Teorogia Dogmatiid oriodoxd, rroi. lt, p.
108 9.u.; autorul oferd. precizdri in plus la
faginailS, nota 1r2). AbordaGa
ortodoxd este cea mai conforma cu tresaturi fundamentald a Evangheliei:
Dumnezeu este iubire. Expresiile neotestamentare (ln special paulinei pa-
9i
tristice care folosesc termeni juridici cand se referd la naicumpirarea operite
de Hristos, trebuie totdeauna puse in relafie cu trdsdtura fundameniald a
Evangheliei, gi anume aceea cd mantuirba se explicd prin iubirea lui
Dumnezeu pentru lume (cf. Ioan 3, 16).
In aceastd privinfd, sfdntul Grigorie Teologul oferd o foarte interesantd
constatare: ,,Trebuie sd examindm - zice s1 - problema gi dogma adesea
trecute sub tdcere, dar care pentru mine nu constituie mai pu,tii un studiu
aprofundat. sangele vdr* pentru noi, sange preascump 9i pr6asHvit al lui
Dumnezeu, acest sange.al Jeitfitorului gi al J-ertiei, pentni ce a fost el vdrsat gi
cui a fost el oferit? Noi eram sub stxpanirea diavblului, vanduli pdcatului,
d}pd ce am..aiuns la stricdciune pqin concupiscenta noastrd. ba'ce prelui
rdscumpxrdrii noastre este pHtit aieluia care ne
fine sub puterea sa, eu md
lntreb: cui gi pentru ce motiv este dat cu astfel de pre!? bacd el este oferit
diavolului, ce mare este aceastd batjocorirel raharuI primegte preful rds-
cumpd^rdrii. Nu numai.cd-l primegte de la Dumnezeu, dir primegt'e pi oum-
leleu Insuqi. Pentru violenfa sa, el pretinde un pre! atdt de nemisuiat, cd ar
fi f9s-t 13i.drept sd ne gratieze.Iar dhcd acest prE eJte oferit Tatdlui, te lntrebi
mai intai de toate, pentru ce motiv? Nu Tatdlesie Acela care ne-a tinut robi.
A-poi, pentru ce sangele unicului Fiu ar fi el binepldcut Tatdlui, Care n-a voit
sd primeascd pe Isaac oferit ca jertfd de cdtre Avraam, ci a inlocuit aceastd
jertfd omeneascd cu cea a unui berbec? Nu este, oare, evident cd rhtdl o pri-
me$te nu pentry cd El o- cere sau pentru cd ar simli nevoia ei, ci prin iconomie:
trebuia ,.? o*y!.sd fie sfinlit prin imanitatea lui Dumnezeu (s.n.), trebuia ca El
Insugi sd ne elibereze biruind tiranul prin propria sa putere, ca sd ne recheme
cdtre El prin Fiu,! s{u Ca^re este Mijlocltorul ce implinegte totul pentru
cinstirea Tat{[ui, cdruia El Ii este ascu[tetor in toate... Celelajte sd
fie a'enerate
prin
-tdcere,,,"
(In sanctam Pascha, Orat. XLV 22;p.G.3d, co[.653"A8; cf. V.
Lossky, Essai sur ln th1ologit mystique de l'Eglise d,Orient, p. 149-149.
TEME;UR;LE TTMNO.UMANE ALE TEoLoqlEl $l sPlRlTUALlT4Ill- 171
umanitatea Tatillui, ci $i pentru c[ Dumnezeu-Tatdl - Iz-
vorut vielii ve$;ice ain Sfanta Treime - nu este izvor al
morlii gi hu se recunoagte in ea1s0. Hristos, Dumnezeu-
Omul, asume singur moartea, acest tragic. p^rodus al
p[catului primulu"i om, deoarece Pecatul lui Adam s-a
a omului in raPort cu Dum-
[.tr"."t gi !l intr-o insingurare
h"r"rr. Dumrr"reu n'a-Participat 1a e1' Dar Iisus simte
;il;"; Ji" purtua lui Dumneieugi pentru^cd-non-sensul
moartea nu fac'e parte din chipul lui Dumnezeu in om.
Dumnezeu Cel nimuritor nu Se recunoagte in Persoana
umanemuritoare,deoareceomulafostcreatPentru
comuniune de via!6 veqnicd. Or, pdcatul 9i consesinla s? -
moartea nu sunt si6ri de comuniune, ci stdri de despdrfire
umanitatea Fiu1ui se afla
lia" a"rUinare existenliald. CAnd
ieplin vie si iradia slava lui Dumnezev ca' de pildd'.ln
,p[i" i"rar""t"i sau pe Tabor, atunci cerurile s-au deschis
aceastd umanitate' Pe
ifgir""f Tatdlui numea ,,preaiubit6"
bfigota,lns5, cAnd uman-itatea lui Iisus se afla in durerea 9i
,*6ru morlii, glasul Tatdlui este tecerea, iat cerurileuni- se
intunecd gi ie ,,Inchid' in doliul durerii, imprimAnd
versului cieat contururile unui mormant nemdrginit. cata-
Deteasma templului din Ierusalim se despicd in doud,
adicd
in interiorul templului se Produce o sfAqiere, deoarece uma-
nitatea lui Hristos, ln car6 ,,locuiegte trupegte toatd plindtatea
iiinrrririi" (Coloseni 2, 9), se sfAgie prin moarte' ca des-
parrr*" sufletutui de trup'(nu ca desparlirea acestora de
dumnezeire).
Dar Iisus, Cel ce pentru noi asumx de bundvoie condilia
umane marcate de'moarte, trdiegte Pe cruce experienra
,i"g;ratefii 9i a ptrdsirii, deoarece fieiare om in actul mor-
tii simte singurdiatea 9i neputinla de a se fonda vegnic in el
ilr;si; simtE cd pleniiudinea gi'vegnicia vielii nu p-ot ar[trtri
?:
fo"dlr" ln subiectul uman autonom; cd aspiralia de
n-a fdcut moartea gi nu
rsocf. lntetepciunea lul Solomon t, 13: ,,Dumnezeu
Se bucur[ de ea",
 ,.qrrtFF
172 TEOLOqIE 5l SP|RITAL|TATE
pururea ne este proprie/ dar suportul vielii noastre fdrtr de
sfArgit nu suntem noi ingine, ci Dumnezelr (cf. Matei 27,46),
Prin moafieafizicd a omului, trupul inceteazd sd mai fie
mentinut intr-o comuniune liberd gi congtient5 a per-
soanelor. El este oarecum,,depersor.altzat, prin moartep
care face din el un obiect. Trupul mort inceteazd de a mai If
o epifanie integrald, a unui subiect viu in comuniune.
strigdtul prin care Iisus exprima sentimentul singuretHfii gi
al pdrdsirii este: ,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce
M-aipdrdsit?". Aceste cuvinte pot avea un dublu inleles. Elb
exprimd strigdtul celui ce moare, degi este nevinovat1s1. Dar
ele sunt gi un strigdt dupl o explicafie a morlii in sine. in
umanitatea lui Iisus, fdptwa omeneascd cere Creatorului
un sens-explicalie pentru nefirescul qi iralionalul sau ilogi-
cul morlii, tocmai pentru cd ea nu are ,,logos" originar in
natura uman5. $i pentru cd moartea nu are ,,Iogos" in sine,
nu se primegte un cuvAnt de rdspuns. Moartea este tot atAt
de absurd5, degi reald., ca gi pdcatul lui Adam, nefireascd
stare a libertdfii lui.
Totugi, trebuie sd precizdm cd teologia r5sdriteand nu
deduce din sentimentul pdrdsirii, pe care-l trdiegte Iisus pe
"151
Eli..." este reproducerea cuvintelor din psalmul 21,, 1,, gi nu o
,,ELi,
spontaneitate personald. E strigdtul fdpturii suferinde care se exprimd prin
dragostea lui Hristos: a Aceluia care moare fdrd sd fi trebuit sd moird, pentru
cd in El nu era germenele morlii - pdcatul, a Aceluia care ,,a gustat moartea
pentru fiecare din noi"; cum spune Apostolul (Evrei 2, 9). Et strige ,,Eli, Eli,,, gi
nrt ,,Avva", invocare ce exprimd ln Noul Testament relatia persbnaH a Lui cu
Thtdl (vezi |. Jerimias, Paroles de l6sus, trad. Dom Marie Maille, paris, 1965). El
experimenteazd moartea noastrd, moartea pxcatului, pentru a o invinge. a o
transforma din interior gi a duce firea la nesiricdciune. Cf. pr. C. Galeii,lertft
gi Rdscumpdraret p.111,, iar la p. L09-110, acelagi teolog ortodgx precizeazd:
,,Cele doud invoc{ri pe cruce substan}ial diferite -
"Dumnezeul Meu, Dum-
ry1euf lvleu, pentru ce M-ai pdrlsit?> 9i <Pdrinte, in mainile Tale lncredinlez
Duhul Meu> - aratfi netndoios cr Domnul a <tr{it> gi moartea - ca urmare a
p{catulul, gl nronrtea - cn jcrtfil, ca ddruire de bunlvoie Tat{lul,,,
TEMETURTLE DIVINO.UMAN& nLE rEOLOqlEl tl SPlRlruALrrAJll,,, 173
Cruce, o separalie pe plan ontologic intre umanitatea Sa 9i
dumnezeirels2.
De altfel, strigltul lui Iisus ,,Dumnezeul Meu, Dum-
nezeul Meu, pentru ce M-ai pdrdsit?", trebuie totdeauna qus
tn corelalie cu cuvintele Sale: ,,Pdrinte, tn mfrinile Tale Imi
t\credinfez duhul Meu" (Luca 23,46).
$i, de fapt, aceste cuvinte evidenfiazd'in gradul cel mai
tnalt starea de ascultare a lui Iisus ca stare de comuniune cu
Dumnezeu. Neascultarea primului Adam a condus Ia
moarte. Ascultarea Noului Adam, pAnd la moarte 9i tn
pofida morfii, va conduce la via!5. Dacd in grddina raiului
,absenla-tdcere" a lui DumnezelJa impins pe primul Adam
s[- se abatd de la voia lui Dumnezeu, in grddina Ghetsimani
gi pe ,,arborele" crucii, Noul Adam nu uitd pe Dumnezeu 9i
nu Se abate de Ia El, chiar dacd exPetiazd ,,absenla-
pdrdsire" a lui Dumnez eu fafd, de El. $i cdnd Se simte
i:eresit de Dumnezen, Noul Adam Se ddruiegte Tatdlui, ctrci
nu este un altul cdruia El ar putea sf, Se ddruiascd ln ceasul
morfii, nu exist5 un alt fundament in care umanitatea Sa
s-ar putea ancora: ,,Pdrinte, tn mfrinile Tale tncredinlez duhul
MeLt-". Pentru Noul Adam, Ddtdtorul de viatd este mai de
pre! decA tvialap5mAnteascd insdgi. El 19i ddrlieqte viala Sa
tathlui, a Cdrui voin!5 o implinegte total: a iubi pe Dum-
nezeu Si pe oameni pdnX la sfArgit: ,,Pdrinte, iartd-le cd nu
Stiu ce facl" (Luca23,34). Pentru Noul Adam, legea iubirii
jertfelnice este mai tare decAt,,instinctul de conservare" (cf.
loan '1,2, 25; Matei 1,0, 39). Viala este comuniune. Viala
1s2
Sf. Grigorie de Nazianz spune in aceastd privinlX: ,,El (Iisus) nu este
pdrdsit nici dl Tatdl SXu, nici, cuh o cred unii, de cdtre dumnezeirea Sa, ca 9i
cum ea se temea de durere gi s-ar fi retras din trupul Sdu suferind. CAci
nimeni nu L-a silit s5 Se nascd mai int6i aici jos, apoi sd urce Pe cruce/ ci, aga
cum am spus-o, EI ne reprezintd pe noi: noi eram mai intAi pd-rdsifi 9i
disperali (cf. Isaia 53,6), iar acum suqtgm_as1gq3l1O_r TI$YU prin.suferinfele
Ac6luia ce nu poate suferi" (Orat,, 30, 5, P. G, 36, L09 AB; vezi 9i Sources
Chrdtiennes, nr.i50, p. 235), Iar Sf. Ioan Damaschinul_precizeazl:,,Trupul 9i
sufletul aveau de la thceput t'xiutt'nla lor in Ipostasul (Persoana) Logosului ei,
chiar atunci cAnel ele a'eu repArat lntre ele, tn moarte, fiecare din ele rtlmAne
fn Persoana una a Logotulul" (De,flde orthodttxtt, lll,27),
 .rIE]::E
174 TEOLOq| E $l s PIRIn/ALITATE
ae1nicd este comuniune cu Dumnezeu Cel uegnic alu, Hristos a
asumat moartea, care era pentru om consecinla pdcatului, a,
neascultdrii gi insingurdrii sale, a autonomiei fdrd co-,
muniune, dar prin faptul cd moartea lui Hristos este tocmai
consecinlarcfuzului Sdu de a rupe comuniunea de iubire,
cu Dumnezeu gi cu semenii, in Hristos moartea este invinsd,
gi convertitd prin moartea insdgi; ,,cu moartea pe moarte
cdlcAnd" - spune Troparul Invierii, adicd transformatd in
,,pdgte," (trecere) cdtre comuniunea vegnicd a omului
integral (iuflet gi trup) cu Dumnezert. in iensul acFsta, in
moartea lui Hristos Je af15 dqa prezentd puterea invierii
care, prin lucrarea dumnezeirii, va invegnici comuniunea
pentru care Iisus S-a decis ca om, in pofida morfii sau prirl
insugi faptul de a fi asumat moartea. Dupd cum sufletul lui
Adam s-a decis in mod liber pentru o despdrlire de
Dumnezeu, prin neascultarcafald de El, in care a fost apoi,
antrenat trupul, tot aga prin faptul cd Hristos, in timpul
morlii Sale cu trupul pe Cruce , S-a decis cu sufletul Sdu
pentru o comuniune eternd cu Dumnezeu (cf. Luca 23,4p),
trupul lui Hristos este gi el, de asemenea, antrenat, prin In-
viere, in aceast5 comuniune veqnicd a omului cu Dum'
nezeu. Fiinfa umand a lui Hristos, total liberd de egoism gi
total deschisi lui Dumnezert, va fi pe deplin pdtrunsd gi
umplutd de puterea iubitoare gi de viald ddtdtoare a Dum-
nezeirii. Umanitatea lui Hristos ddruindu-se total lui Dum-
nezell, primegte ca rdspuns ddruirea totald a Dumnezeirii
gi a Vielii Sale vegnice. Aceasta este invierea trupului pd-
mAntesc Ai ridicarea lui in viala cereascd vegnicd.
Vorbind despre intdrirea sau fortificarea vointei umane
a naturii pe care Dumnezeu-Fiul sau Logosul a asumat-o,
fortificare gi in dispozilia ei originard de iubire fald de
semeni, Sfdntul Maxim MHrturisitorul se exprimd astfel:
,,Domnul a mai readus natura [a ea insdgi prin aceea cd a
fdcut inactivd ura, lintuind pe cruce zapisul pdcatului
(Coloseni 2,1.4), prin care naturapurta implacabil rdzboi contra
ei insegi, chem6nd pe cei care sunt departe $i pe cei care sunt
aproape (adic6, de bun[ seamd, pe cei care sunt sub Lege gi
TEMEIURILE DIVINO.UMANI, ALI'rEOLOqlEl Sl SPlRlrVALmATlt,,, 176
pe cei care sunt tn afaril de Lege) gi sfdrAmAnd zidul des-
pArlitor, adic{ ar{tAnd limpede Legea poruncilor in ho-
tHreri, El a fdcut din cei doi un singur om nou, punAnd pace
gi tmp[cAndu-ne in El cu Tatdl (Efeseni 2,'J'4-15) 9i pe unii
cu a19ii, incAt sd nu mai avem voinfd opusd logosului (ra-
tiunii) naturii gi astfel sd fim neclintili in voinfa noastrtr
dupd cum suntem in natura noastrd/'153.
Acelagi Sfant Pdrinte aratd insd cd in Hristos se opereazd
nu numai o restabilire a voinfei umane in starea de dinainte
de cf,derea lui Adam, ci are loc o desdvArgire a acesteia, o
tndumne zeire deplind a ei, ca actualizare maximd a
potenfelor sale: ,,Dacd.Hristos a avut un suflet ralional, El a
avut, de asemenea, o voinfd rafionald. Tot ceea ce e rafional
prin naturd este la fel deplin volitiv prin naturd. Dacil
Hristos a avut ca om o voinfd naturald, El voia in mod de-
plin, conform cu esenla ei, insugirile pe care ca Dumnezeu
Creator le-a pus in fire atunci cAnd a fdcut-o. Cdci El n-a
venit ca sd faisifice firea pe care El lnsugi a creat-o ca Dum-
nezeu gi Logos, ci a venit ca sd tndumnezeiascd deplin firea
(s...), pe care El a unit-o cu Sine impreund cu toate lnsu-
girile sale naturale, voind pentru El Insugi intr-un unic Ai
acelaqi Ipostas, dupd planul binevoitor al Tat5lui gi cu con-
lucrarea Duhului"1sa.
Desigur, restabilirea firii umane in capacitatea ei totald
de comuniune interpersonald nu implicd numai voinfa sau
afectivitatea, ci gi rafiunea, vindecAnd-o de o autonomie
opacd gi activdnd maximal vocalia 9i potenlele ei de
autonomie comunionald sau agapicd (iubitoare). Agadar, prin
ascultare fi1ia15 ,,nu numai voia noastr5 a restabilit-o
Hristos in activarea ei, ci gi rafiunea noastrd. Cdci CuvAntu1
lui Dumnezeu este gi dreapta Rafiune personald supremil,
dupd care a fost creat[ ra]iunea personal5 a fiec[rui om, ca
se gAndeascl raliunile lucrurilor ca gi chipuri ale ra]iunilor
tli pater, p. G, 90, ||80 A; cf, A, I{lou,
oSr, cit,, p.188.
tlaOpusc.Thtol, et polatn,,7, A G, 91,77 BC; cf. Carriguea, op. cit,, p. 145.

176 TEOLOqIE 5l SPIRITUALITATE
Logosului divin, impreund cu Raliunea personald dum.
nezeiascd, tntr-un dialog cu Ea. Dupd (ce a ardtaQ legdtura
pe care o tntreline cu raliunea umand inainte de Intrupare,
b legdturt sldbitd prin pacat, Raliunea Personald divind Se
faceta insf,gi Iposlasui sau Subiectul raiiunii umane, adu-
cAnd-o (pe aceista) la deplina conformitate cu raliunea Sa
divina. Fireu umand in Hristos se suPune, cu voinfd, voinlei
divine, pentru cd rafiunea ei e luminatd de raliunea divind
aLui,ca model gi izvor al ei, gi vede lucrurile, persoanele
umane 9i relajiile dintre ele in mod drept gi in toatd pro-
funzimea lor/15s.
se vede, prin urmare, cd indumnezeirea firii umane nu
inseamnd o anulare a ei, ci realizarea 9i implinirea ei in
comuniune cu Dumnezeu, Care a creat-o dupd chipul sdu
gi a chemat-o la asemdnarea cu El.
c) in Hristos, natura umani aiunge la deplina ei
realizare: indumnezeirea \ peisoana Logosului devine mediul de manifestare maxi-
,,Cuadntul lui Dumnezeu s-a fdcut om. Cel'ce este Fiul lui
Dumnezeu s-aftcut om (..,) pentru ca omul sdprimeascdfufierea gi sd
deoind fiu al lui Dumnezeu. Cdci noi nu putem primi altfel
incorupiibilitatea qi nemurirea dec6t prin unire cu lncoruptibilitatea gi
Nemurirea"156.
un cunoscut teolog romano-catolic contemPoran/
Claude Tresmontant, declard cd filosofii apuseni, chiar
cregtini, nu au inleles suficient cregtinismul 9i nici sensul
creatiei, pentru cd in Occident s-a insistat prea pufin asupra
invalaturii despre indumne zeire, invdidturd care ,,e fur '
damentala pentru Pdrinlii greci" 9i ,,este cheia de boltd a
doctrinei ciegtine". Fdrd ea ,,toatd. doctrina cregtind s-ar
prdbugi" (...). ,,Fdrd' ea, nimic nu mai are sens"' Apoi C'
t face urmdtoarea constatare criticd: ,,$i pentru
"r*ontant
cE n-a mai fost invatata aceastd doctrin5 despre indum-
r55D. Stdniloae,TeologiaDogmaticd Ortodoxd, vol, II, p' 43'
ltr Sf. Irineu, Adv. haer.Iil, 19, i,P,G. 7,939-940.
TEMEIURILE DIVINO,VMANE ALETEOLOqIEI 5l sPlRlruALrATll,,, 177
nezeite, cregtiniemul, ln spirite, s-a pr[bugit 9i s'a redus [a a
nu fi decAt o moraltr.,.t'1s7,
De fapt, nota cea mai tnaltd gi cea mai consistentd a
umanismului cregtin ortodox se afld in ceea ce el numegte
lndumnezeirea omului. in aceasta se vede iubirea neldrmurit[
a lui Dumnezeu pentru om, pe de o parte, 9i valoarea $i
multiplele capacitali nebdnuite (capax infiniti) ale naturii
omenegti, pe de altd parte.
lndumne zefuea omului este afirmarea sa maximd prin
participarea la viala dumnezeiascd (cf. I.I Petru !,+). fuqtgl
la firi lui Dumnezeu a asumat umanitatea, devenind El
lnsugi om, are ca reald consecinfd indumnezeirea acestel
naturi, adic5 punerea ei in stare de unire totald cu Dum'
nezeu gi traniparenfa ei supremd pentru viala dumne'
zeiascd infinitd gi vegnicd.
Umanitatea lui Hristos, pdstrAndu-gi pururea identi-
tatea gi rdmandnd totdeauna ireatH, se unegte totugi in mod
deplin cu Dumnezeu Cel necreat. Umanitatea asumat[ de
mald a vielii dirrin" in om gi de participare etern[ a omului
la viafa dumnezeiascd. Nimic din ceea ce Hristos-Domnul
trliegie ca Dumnezesnu se face in afatd, de sensibilitatea
umand, gi nimic din ceea ce El trdiegte ca om nu se face tn
absenla dumnezeirii Sale. Viala^Lui este divino-umand gi va
ramAne vegnic divino-umand. In El, unirea lui Dumnezeu
cu omul nu este insd o unire morald sau de intenlie, ci o
unire ipostaticd: adicd una gi aceeagi Persoand triliegte
157
lntroduction a la th1ologie chrdtienne, Paris, Seuil, p. 484-485 .
La trecerea secolelor al XIXlea gi al XX-lea, Fonsegrive scria: ,,Quelle est la
cloctrine des temps modetnes, de Bacon et de Descartes A Condocer, A
Auguste Comte ei a U. Berthelot? C'est que _qar le progras de la science
l'h&nme arrivera i s'asservir les forces redoutafles de Ia nature, domptera le
malheur et Ia mort m€me, trouvera le paradis sur la terre et arrivera enfln A
l,apoth6ose. L'homme, par sa force etles forces brutes de l'univers, arrivera A
," .lirrinirur" (George L, Fonoegrive, Le catholicisme et la vie de l'esprit, Ed. II,
l,aris, 1906, p.'18, cl[at ta Jules Grosn, La diainisation du chrdtie.n d1pr.\ les Pcres.
Crecs, Paris, 1938, lntroduetlon, p, V), Aoupra acestei idei ln Occident, veai
cnrtea lui Richter, Der Goffcl'/r(ltflplex, Munchen, 1979'
178 TEOLOq|E $ I s PIR|TUAL|TATE TEMEIURILE DIVINO.UMANE ALE TEOLOqIEI SPIRITUALITATII..,
$I 179
deodat{ dumnezeiegte gi omenegte. De aceea Hristos este unirea deplind lntre om gi Dumnezeu sl nu fie niciodatd
unicul Mijlocitor ontologic intre Dumnezeu gi om, uma- confuzie, absorb;ie sau fuziune).
nitatea asumatS. de El devenind podul viu gi transparent 1". Referindu-se la schimbarea ra Fafd aMAntuitorului,
prin care ne este comunicatd,viala lui Dumnezeu gi prin sfAntul Ioan Damaschin spune: ,,El (Iisus) se trans figweaai
mijlocirea cdreia noi participHm la viafa vegnic5 a Prea- tnaintea ucenicilor, Acela Care este pururea d"eodat[
sfintei Treimi. preasl5vit gi str5lucind de lumina Dumiezeirii. Cdci fiind
,,Chiar in faptul cd firea omeneascd in Hristos nu are un ndscut fdrd inceput din Tatdl, El are strdlucire a naturald,
ipostas propriu, ci il are ca ipostas pe Dumnezeu-CuvAntul, f{rd inceput, a DumnezefuIi;nedobandind mai pe urmd nici
ea nu are nici un plafon cdtre Dumnezeu gi nu existd nici un
fiinfa si nici slava... Iar trupul este preasldvit de cand a fost
zid despdffitor lntre Hristos, ca Dumnezeu.gi om, gi ceilalli scos din nefiinf5, gi slava Dumneieirii devine, de aseme-
oameni. Hristos e omul deplin pentru Dumnezeu gi pentru n91, sfava trupului (...) Deci, dacd sfantul trup n-a existat
oameni. El e in ambele calitdli, ca Dumnezeu gi om, deplin
niciodatd ffud a participa la slava dumnezeiiscd, ci prin
umanizat gi deplin indumnezeit: deplin umanizat ca Dum- suprema unire ge.1 dupd ipostas s-a imbo gdlit deplin de
nezeu gi deplin indumnezeTt ca om. Iar in relafie cu El se
slava Dumnezeirii nevd zite, in aga fel inJat'slava Logo-
pot umaniza gi indumne zei toti (oamenii;. in dt vedem gi
sului gi a trupului sd fie una gi aceeagi, totugi slava fiind ln
rcalizdm umanitatea deplin transparentd pentru Dum-
chip nevdzut prezentd in trupul vd,iut,, ,i*u, invizibild
rlezelJ gi dumnezeirea deplin ddruitd noue'/1s8.
celor.care nu puteau sd poarte rucrurile ce sunt (ne)vdzute
indumnezeirea umani{Atii asumate de Dumnezeu-Fiul este
tngerilo4, celor care sunt robili de trup. El Se transrifureazd
eaidentd mai iles tn Schimbarea la Fafd, inoierea Sa ai" i:oryi {i
deci nu asumand ceea ce El'nu e.a, ci ardtand ce era pro-
indllarea Sa cu trupul la cer.
priilor sdi ucenici, deschizdndu-re ochii gi din nevdzdtori
Ele sunt fundamentul gi inceputul unei noi condilii a
fdcAndu-i vdzdtori... Dumnezeiescul biruie gi face ca trupul
umanitdf ii, care se fac acum cunoscute in El pentru a.fi
str participe la splendoarea gi slava Sa"1.ss.
impdrtdgite tuturor celor ce se afld in comuniune cu El. ln
Hristos se deschide un nou eory un mod de existenld nou, " ?.1" spiritualitatea ortodoxd, icoana lnvierii infdtigeazd,
cie fapt, cobordrea la iad a Mantuitorurui, cdci potrivii
care, departe de a anula natura umand, o afirmd in dimen-
siuni existenliale infinite gi mereu noi. lndumnezeirea este, teologiei ortodoxe, invierea Domnului incepe prin tiruinla
dupH expresia SfAntului Maxim, ,,vegnica existenld feficitd" Lui asupra iadului.
care este oferitd omului de cdtre Dumnezeu, in sensul unei .lumeDacH prin viala sa jn t'op, Hristos s-a fdcut prezent in
comuniuni vegnice cu El. gi a asumat conditia vietii noastre pdmanlegti, prin
Fala gi vegmintele luminate ale lui Hristos pe Tabor coborarea sa la iad, iubiiea lui iisus Hristot se intinde pand
evidenliazd, adevdrul cd materia ,,se deschide", primegte gi la extremitatea existenlei umane, acolo unde este ea cea mai
manifestd viala gi slava divind. Altfel spus, realitatea sen-
sibild nu se definegte printr-o opacitate care ar traduce un 15e
Oytily
Omilie despre Sch.imbarea.la
., .'5" lafd, 12_13; y.g. 96, 564-565; cf. Georges
selon les pi.ies grecs,.na. S.O.S., parii,-iglg, p. 43."Iar
raport de opozilie intre creat gi necreat, degi o diferenld !:b::,_L^?,T:nsfiguration
infinitfl rilmflne totdeauna lntre ele (ceea ce permite ca
sf' Grigorie Palima zice 6i *l:,, Lumina fransiigurdrii
rru a luat
ttU luat sfarpit, fi rtlrnrrn
o"r"""riri;:;;{;"d;
t.tndirnrrme.,iat /t- --^+i,.\
ela 0
sfArsit, eA rrtlrrn,{ rrccircumscrisX ^.: i*-^--^--rir-irv
pcnfru -1in spafiu) 9i impercepiiuila
Pcntru simfuri,.9*q!
simfuri, .9usl n fust
foprt c,rrh'mprattl
rrrrrr,rnplattl cu n"nii
.,chii
I ueerrleil Domnului au trecut ad tatrup
tri,pLgii
trirp'eqii (-.1.
(,..1. 6u,
Dm pri,tr-o
p.intr-o
,llyt11u^u,Si*furllor lor, la"trup ia buhul,,, nC.
t5B
D. StilnlloRc, 'lirrr/rr,uia Dogmatictl Qrtodoxil, vol, Il, p, 55-56, 11yt111a.pimfurllor
151,433 U.
 'EI;l-IFFf
180 TEOLOqIE t I SPIR|TUAL|TATE
tnsinguratH 9i fmpulinat[ (dacd definim iadul ca fiind
modul de existen![ al sufletelor dupd moarte sau starea de
s-epa-ratig a_lo1de lumea vdzutd,, de Dumnezeu qi unele fald
de altele). Iubirea lui Hristos cuprinde gi iadul, asumAnd
condilia lui (cf. I petru B,18-19;4,6). CAntdrile din Sfdnta gi
Marea sambxtd spun referitor la coborarea lui Hristos la
iad: ,,Tu ai coborAt pe p5mAnt ca sH mAntuiegti pe Adam gi,
neaflAndu-l aici, o, StdpAne, ai mers pAnd la iad ca sH-l
caulit'.
In momentul morfii Sale pe cruce, Hristos coboard la iad
pentru a lmpdrtdgi soarta tuturor celor morti, dar gi pentru
a o birui. In aceasta se aratd. tot puterea iubirii Sate. EI
asumd condipia iadului prin sufletul Sdu omenesc. gi tot
prin aceasta biruiegte iadul, deoarece sufletul sdu este deplin
unit cu Dumnezeireal61. De aceea, sufletul Sdu este primul pe
care iadul nu-l poate reline. Iar trupul Sdu in umanitaie,
fiind unit cu Dumnezeirea, nu se descompune, nu intrd tn
stricdciune. $ederea lui Hristos cu trupul ln mormant are ca
scop ,,ridicarea lui Adam din stricdciune" (LuminAnda de
Pagti), dupd cum coborArea lui Hristos la iad are ca scop
,,dezlegnrea durerilor celor ferecnfi" (Slujba ortodoxd de inmoi-
mAntare), adicd deferecafi de teama qi non-sensul mortii.
Sufletul indumnezeit al lui Hristos se aqazd,in relafie
imediatd cu sufletele din iad gi astfel iadul-separafie este
birui! el este biruit prin noua comuniune de iubire pe care
Hristos o aduce acolo prin sufletul Sdu uman unit cu Dum-
nezeu -rzvorul gi Plindtatea vielii. Coborarea lui Hristos la
iad este mAntuire a umanitdfii dincolo de categoriile spa-
fiului gi timpului,prezentd lucrdtoare a iubirii lui Hristoi in
meta-istorie. Aceastd coborare la iad coincide cu restabi-
lirea paradisului - comuniune cu Dumnezeu. in ziua morlii
Sale, Iisus spune tAlharului din dreapta: ,,astdzi aei fi cu
Mine tn rai" (Luca 23,43).
160
Cf. Sf, Ioan Damaschin, De fide orthodaxa, Ill, ZBi Leonliu de Bizanf,
Contra nestorienilor gi cutihienilot PG. 86, 2, col. 1941 C,
TEMETUR'LE DIV'NO.UMANE ALE TEOLOqIEI tl SPlRlrUALlTATll,,, 191
,,Propriu-zis, Hristos biruiegte tntdi cu sufletul iadul,
pentru cd Duhul Sffrnt, unit cu Ipostasul Sdu dumnezeiesc,
produce intAi indumnezeirea sau pnevmatizarea deplin[ a
sufletului, dupd ce acesta a suportat pAnd la capdt moartea
pentru Dumnezeu gi pentru oameni, intrAnd ln comuniune
desdvdrgitd cu Dumnezeu gi fdc6nd loc Duhului Sfdnt tn
mod deplin. Din sufletul astfel umplut de Duhul Sf&nt
Lradiazd. gi in sufletul celor ce au ndddjduit in El, din iad,
puterea care ii scapd de stdpAnirea iadului. Din sufletul lui
Hristos indumnezeit deplin, sau pnevmatizat, va iradia
apoi puterea care va invia sau va pnevmatiza qi trupul din
mormAnt. De aceea, invierea incepe in iad" 161.
3. invierea lui Hristos este un eveniment unic tn istorie
qi inaugureazd. pentru umanitate un mod de existenlH
radical nou. In Hristos Cel inviat, viala umanH este pentru
totdeauna gi totalmente aiald cu Dumnezeu.In Hristos Cel
tnviat, omul integral (suflet qi trup) se tnaegnicegte. invierea
Lui nu este o reanimare a unui cadavru sau reintoarcerea la
viala de dinainte de moarte, ci ea este o trecere la o viafd
noud, totodatd Vegnicd gi umand"l'62. Dacd in Hristos Cel rtrs-
tignit, omul s-a ddruit total lui Dumneze'o, in Hristos Cel
inviat, Dumnezeu este Acela Care Se dXruiegte total omu-
lui, ca rdspuns ontologic sau dar total omului. Prin invierea
Sa, umanitatea lui Hristos invinge pentru totdeauna corup-
tibilitatea gi moartea. Invierea Sa inaugureazd, existenla sine
morte a omului integral, in care materia se odihnegte tn
spirit, devenind epifanie deplind a lui gi unde legile re-
petifiei f[ri iegire, ale compunerii gi descompunerii deter-
ministe sunt abolite pentru totdeauna. Creatul este acum
deplin unit cu necreatul, deplin imbogHfit gi transfigurat de
energiile divine necreate, de via![ vegnicd divind.
invierea tui Hristos aratd cX ceea ce noi numim ,,rtd-
tural" nu este o realitate inchisd, ci participativtr, chematH
tainic la o negrlit[ transparen]d gi deschidere pentru reali-
161
D. Stilnlloae, Ibologirr Dagmaticd Ortodoxd, vol, II, p.177-772.
162Cf. C, Galetlu, ttyt. t:i\,, p, 130.
 {E:

TEOLOqIE $r SPrRrr\JALl"rA rE TEMETURTLE D|VINO.UMANE ALE TEOLoqlEl 5l sPlRlTUALrAIl,,, 183

182

tatea divinil; Invierea confirmd adev[rul cd voca]ia ori' exterioritate gi de dedublare. Este cunoagterea ca unitate
ginar[ gi ultim[ a crea]iei este o voca]ie sacramental[; deplind a Persoanelor distincte.
constd tn a manifesta pe Duhul Cel de viafd f[cHtor gi f Dup[ fnviere, Hristos nu mai are nevoie de hran[ tn ve-
musefea Sa inepuizabilil, vocafia ultimd a creatului dereadxistenfei biologice. Umanitatea Sa se hrdnegte acum
il;;idi" ,.drborele ii"1ii" , adicd odinface viala divind insdgi. $i
participarea
- lui vegnici [a viala dumnezeiascd necreat5. gusti convinpe
pentru a conu'nFe
dac[ tti"ii'E1
HrJi totusi-" EI gusta din mdncare,
mAncarer
Modul de existenlH inaugurat de lnvierea lui Hri pe ucenlcu ^-;' bal q'e ,irealitatea 9i identitatea persoanel SaIe'
este modul de existenld unde nici o persoand nu mai ?.pnevmatizat
,1- ^L -^-- r--^^^ri*..-^r
sau transfigurat prin
ngin
dispune de alta, unde posesia gi obiectivarea Persoanei st
fiiliil; le ardta cd a fi pel-
[nvi"." nu inseamnd niiidecum a pierde identitat.eapoate
abolite pentru totdeauna. Unicul mod de cunoagtere vala ionria; dar qi pentru a ardta cd EI, Hristos Cel inviat,
este comuniunea sau iubirea care se ddruieqte gi se comrni.u cu istoria, fiind totugi liber fala de determinis'
in mod liber. in sensul acesta trebuie inlelese ardtdrile I mele
'" si coruptibilitatea ei.
Iisus Cel inviat ucenicilor Sdi. Hristos Se lasd cunoscut l.i;]tai.a lui Iisus cu trupul la cerasumate este expresia
-de
Fiul
cul-
lul
orea, cilnd area gi cui area El, dar nimeni nu mai poate disp *i"u"ia;-i;a;;nezeirii umdnitdfii lnal'
de EI. Hristos Cel inviat cu trupul este total liber, fdrd bil;;;;, evidenlierea supremd a'valorii umanit[tii
r-r^..^ ^l^-,^ l,,i f.t,,mn av,11 indltarea
lui.Drimnezeti. TnXlfarea la cer este' pt,
este, de fapt,
timp gi de spafiu (El trece prin ugile incuiate; cf.Ioan 20 tr6-i;;";a
1.\) iar cAnd ucenicii la Emaus il .ecut osc, El Se facG l;;6i;a umanitdtii Fiului in intimita
*ro*r'rr"5 a umanitdlii
onnor.rraro, vesnica intimitatea Prea-
rrevdzu! cdci este liber g1fa15 de obiectivarea ce vine c Ii--I; i""ir,.,i- E*t" realizareadestinatiei
sfint^ei Treimi. Este realizatea flei ultime a umanitdlii
umanitdtii
cunoagterea prin simfuri. in Iisus Cel inviat se aratd depli lui Hristos.
rcalizare a libertdlii personale umane, care biruieqte deter+ Dacd singurul lucru nou pe pdmdnt a fost Dumnezeu
minismele naturii qi ale istoriei cdzute.Invierea Sa este un treinJ viala"oamenilo:, singrirui lucru nou in cer este cil,
prin Hrist6s, viala lui Dumnezeu este trditd 9i omenegte.
,,eveninhent in acest timp gi in aceastd lume, dar simul ' fneiturea lui i{ristos cu trupul la cer, adicd in modul de
un eveniment care impune un sfArgit 9i o limitd acestufl u i rU- ufl Or*r"r"ir ii, ar atd. c Sindumnezeirea
omului este
timp gi acestei 1u i"rci, innoindu-le pe un plan superioL, i'"iiir"rea lui deplind, adicd asemdnarea lui cu Dum-
Cunoagterea obiectivantd (bazatd' adesea pe repetitia fe', n.r"", p.trivit proilctului inifial: ,s d facem om dupd chipul 9i
nomenelor naturii) se opregte in fafa mormAntului gol, In-' asemdnirea N oaitrd" (Facerea 1,, 26)'
vierea nu-i este accesibild tocmai pentru cd ea inaugu Hristos-Noul Adam a implinit astfel vocalia lui Adam
deja modul de existenfd in care spafiul, care limiteazd, El cel dintdi164. Umanitatea deplin indumnezeitd' a lui Hristos
timpul, care separd, sunt biruite gi innoite, duqd legea cea este izvorul din care se comunica, prin Duhul sfant,
viala
nout a comuniunii personale eterne in Duhul. Invierea lui
Hristos inaugureazd.modul de existenld in care cunoagterea Sfantul Maxim Mdrturisitorul spune cX Hristos.a biruit dualitdlile
164

reciproc5 a persoanelor divine gi umane implicd d[ruirea funduil""iuf"- ui" .r"ufi"i-"ui;; ptlh pdcat, deveniserd. elemente de
lor mutualilgi continerea lor spirituald reciproc5- Cu alte ir";dt#;
,#ilt";;il!i si J"
ae i.aii""*
stricaiiune.
't
Astfel, prin.haqterea Sa feciorglnicd, Hristos a
fqir"tp'll3xllTT:11"^.:TF:*:1:Il'jt?? 1
,Firi*"""r--iiii{::i:'.i:t,d"ll*:xli,nl;'a,rB?il"txi,h:f l:i:?;f
.*iiy;{; (\uci 21, p1,l"l l*lL:l1f3 Ll
cuvinte, este o cunoagtere care transcende orice relalie de iiHffi '""i"#;ii^ efii;;,;fii etul,ql.Iqq{ ll'-"i:E"l
;'i;it cJff ;ilpril'e;it l-'fnut ianau
)se cu sufl
Jd:^:n:lf '":
ffi.,.i.o[;;t"itiri'clr"str, iiiu'?utturrat unitatea diirtre lirmea sensibild.li
.

163
Gunter Bornkamm, Qui est l6sus de Nazareth?, trad' ft, Paris,1973, p, ,:?"i?o{;",?x:x"llliil
21L; citat la Olivier Cl6ment, ,,Le Christ, Terre de vivants", coll, Spiritualit| N*fl1*',*,'ig1ijJxlg"l.3itt1]i1,-'illTl'4',"f
(Ma
ori.en tale, nr. 17, Alba ye de Bellef ont aine, 197 6, p. 7 6, lffHfiiIi ;"bi;;;,' P,E:: f btid tia s[i,
r. t
 w
184 rEoLoqrE $r sPlRrruALlTATE
divino-uman[ de care se impdrttrgesc tofi cei ce prin cre'
dinld gi iubire se afld tn comuniune cu Dumnezeu-Omul.
Iar ceea ce s-a petrecut cu umanitatea lui Hristos constituie
,,viitorul absolut" (K. Rahner) al intregii umanitHfi gi al
crealiei tntregi, dupd capacitatea gi dorinfa fiecdruia de a
participa la aceastd plindtate realizatd,qi oferitd in EI: ,,Calel,
Adwdrul gi Viafa" (Ioan 1,4,6).
D. Viafa creqtint este viafa divino-umani a lui Hristos,
comunicati prin Duhul Sfffnt in Biserici
,,Nu mai trdiesc eu, ci Hristos trdiegte tn mine" (Galateni 2,
2O); ,,Duhul insu1i mdrturisegte impreund cu duhul nostru cd
suntem fii ai lui DumnezeLt" (Romani 8,1.6); ,,Ce este cregti'
nismul? - Asemdnarea cu Dumnezeu atAt cit este cu putinld
naturii Ltmane" (SfAntul Vasile cel Mare)165.
in esenla lui, cregtinismul nu este numai o invdldturd, ci
o viald noud. Este viala intemeietorului sdu comunicatd
celui ce cede in El 9i iliubegte pe El. Evanghelia lui Hristos
nu poate fi trditd gi poruncile Lui nu pot fi implinite fdrd
comuniunea cu Persoana vegnic vie a lui Hristos. De aceea,
mAntuirea propovdduitd de cre gtinism nu se realizeazd. pur
lui Hristos, ci in Persoana lui
gi simplu in invdldtura
Hristos - CuvAntul Vielii, pe care Evanghelia o mdrl
turisegte in cuvinte sfinte. DacX preceptele unor reformatori
de religie pot fi observate fdrX comuniunea directd gi vie a
adeplilor lor cu acegtia, ceea ce pretinde Hristos nu poate fi
rcafizat fdrd ajutorul lui Hristos insugi (cf. Ioan 1,5,4-5),
Ceea ce El cere de la noi este tocmai vietuirea Lui. $i cum
am putea noi oferi aceasta, dacd El lnslgi nu ne-ar oferi
.""i ce ne cere? De fapt, insugi scopul intrupHrii Fiului lui
Dumnezeu a fost ca lumea ,,aiafd sd aibd, gi dinbelgug sd aibil!
(Ioan 10, L0). De aceea, in esenla sa, B^iserica este per-
manenta gi multipla df,ruire a Iui Hristos Insugi umanitdfii,
165 P.G. 44, 273 D; ,,Sur I'origine de I'homme", hom, l, 17;
Chrdtiennes, nr. 160, p, 217-213.
TEMEIL/RILE DIVINO.UMANE ALE rEoloqlEl 5l sPlRlTUALlTAfll,,, 185
pentru a o face sd participe Ia plindtatea vielii Preafintei
fteimi. Iar viala lui Hristos ni se comunicX prin SfAntul Duh.
L. Experienla pe care apostolii au fdcut-o pe cAnd erau
tmpreund cu Iisus devine pentru ei un mod de viald nou.
Dup[ indl]area la cer a MAntuitorului urmeazd PogorArea
SfAntului Duh, prin care se realizeazd'in apostoli un pagte
ontologic: trecereq de la trup la duh. Hristos rdmAne prezent ln
lume gi deci impreun5 cu ucenicii Sei (cf. Matei 28,20), dar
prezenfa Sa real5 nu mai este sensibile (fizicd): ea este in
Duhul SfAnt. In timpul vielii pdmAntegti a lui Hristos, aPos-
tolii erau cu El, dupd indllarea la cer gi PogorArea SfAntului
Duh, Hristos este in ei. ,,Cincizecimea restituie lumii pre-
zenla interioriz atd, alui Hristos gi il reveleazd acum nu ln
f afa, ci induntrul ucenicilor"
166
.
Viala lui Hristos devine viala 1or. Lucrarea mAntuitoare
sfivdrgitX de Hristos le devine acum interioard. Duhul SfAnt,
Care este Duhul lui Hristos, propagd acum viala divino'
umand a lui Hristos in ucenici. Are loc acum o trecere (un
pagte) de la Unul la multiplu: aceasta este Biserica,
extinderea vielii lui Hristos in umanitate.
PAnd la Cincizecime, apostolii au ascultat pe Iisus gi au
fost martori oculari ai faptelor gi minunilor Sale, ai rds-
tignirii, ai morfii, ai ardtdrilor Lui dupd inviere. Chiar intre
Invierea gi in5llarea la cer a existat intre Iisus gi ucenici,
intr-o anumitd mdsurd, o relalie sensibild, situatd in timp 9i
spaliu.
Dupd indlfare insd, totul se schimbd,lu mai existd nici o
posibilitate de relafie sensibild cu Iisus. in pofida credinlei
ior in inviere, apostolii par afi oarecum dezorientali. Cinci-
zecimea pune capdt acestei perioade de relativd incer-
titudine, fdrd insd ca prezenfa sensibild (fizicd) a lui Iisus sd
le fie redat5; ei nu vor mai vedea niciodat[ trupul S[u de
dinainte de inviere (cf. II Corinteni 5, L6), nu vor mai as-
culta predica Sa. Nivelul lnsugi al relaliei lor cu Iisus s-a
Sources
166
P. Evdcrklmov l'rCrcflee +le l'tlaprll Stitrt durs la'llnditktn orthodoxe, p.72.
 :'wr'
180 TEOLOq| E $r SPIRITUALITATE
schimbat complet. De acum lnainte, ei au acces la taina lui
Hristos tn profunzimea sa: ei pot lnlelege din interiot
lucrarea sHvArgit[ de El. Or, aceastd noud experienfd cu
Iisus se realizeazd,in Duhul SfAnt. DacH ucenicii tgi amin-
tesc de ceea ce Iisus a zis, a fdcut, a fost, atunci cAnd era
aproape de ei, aceasta va fi nu numai dup[ categoriile tre-
cutului, ci intr-o deschidere spre vegnicia lui DumnezelT,
manifestatd in Persoana gi lucrarea lui Iisus. Duhul Sf6nt
Ie-a fost ddruit tocmai pentru ca aceastd deschidere s[ fie
trecerea de la p"r."p".ui total sensibild gi exterio ard, a viefii
lui Iisus la cunoagtere spirituald-interioard,, prin ochii cre-
dinfei, a planului lui Dumnezeu care s-a implinit ln moar-
tea gi in Invierea Sa. Duhul SfAnt ii ajutd pe ucenici sd se
infeleagd 9i pe ei ingigi in interiorul acestui plan de
mAntuire.
Aceasta este experienla credinfei in ceea ce are ea aici
normativ pentru fiecare credinciosl6T.
2.Pogordrea Sfdntului Duh coincide deci cu extinderea
tainicd a vielii lui Hristos in umanitatea ucenicilor gi apoi a
tuturor celor ce, prin botez, se incorp oreazd. in Hristos,
formAnd Biserica - Trupul tainic al Domnului.
,,in ziua Cincizecimii, El (Duhul SfAnt) vine in lume in
persoand, ipostatic, lucrAnd in interiorul naturii; El Se Pune
ca un fapt interior al naturii umane. Prin aceasta natura e
adusd in starea ei normald"l'68.
Dupd cum arn vd,zut mai inainte, in Hristos natura
umand a fost restauratd in dimensiunea ei pnevmatoford de
filiafie divinH prin adoptiune, in starea de ascultare fiascX
fald de Dumnezeu, gi a fost indumnezeitd,, adicX pusd in
starea de participare deplin5 gi permanentd la viala divinX,
gi astfel capabild sd reflecte slava lui Dumnezelr (cf. Romani
8, 1,4-17 , II Corinte ni 3 , 17 -18, Galateni 4, 4-7) .
167
Claude Da6gens, ,,LiEsprit Saint et la vie spirituelle", 1n Nouaelle Reaue
Th1ologique, nr, 4,1.975, p. 317 .
16nP Evdokimov op. cit,, p.94.
TEMETURILE DIVINO.UMANI ALE TEOLOqIEI tl sPlRlrUALlTArll,,, 187
Duhul SfAnt extinde in umanitatea celor mul]i (a cre-
dinciogilor) pe Hristos. Dorinla gi lucrarea Lui este de a
hristifica sau cregtina tntreaga lume, de-a face din toli
oamenii fii tn Dumnezeu-Fiul, de a restabili gi menline
permanent comuniunea lor cu Tatdl gi de a lndumnezei pe
Iiecare ins, aducAndu-l la asemdnarea cu Dumnezeu, dup[
a[ C[rui chip a fost creat. Dar prin lucrarea Sa, Duhul SfAnt
nu anule azd. darsrile sau specificul natural nici al indi-
viziloL nici al neamurilor sau etniilor care intrd ln Bisericl.
Prin SfAntu[ Duh se comunicd Bisericii via]a Preasfintei
Treimi (Origen spunea cd ,,Biserica este plind de SfAnta
Treime"l6e). Astfel, harul SfAntului Duh ne ajutd sd ne dez'
voltdm gi sd ne implinim gi noi dupd chipul Sfintei Treimi:
p[strAnd deodatd unitatea fiin]ei gi diversitatea sau sPe-
cificitatea persoanelor. Prin Sf6ntul Duh, credinciogii lncep
sd devind hristogi (cregtini) gi, trdind in sfinlenie, inainteazil
in asemdnarea cu Hristos. Ca fapt interior al naturii umane,
SfAntul Duh reface unitatea ontologicd a umanitdlii, unitate
sldbitd prin pdcat, dar in acelagi timp El modeleazd pe
fiecare credincios, fdcAndu-l o icoand unicd gi irepetabil[ a
lui Hristos. Hristificarea naturii prin SfAntul Duh inseamnd
o readucere a ei in starea sa normald, tocmai prin faptul cd-i
redd asemdnarea cu PreasfAnta Treime. Lucrarea gi prezenla
SfAntului Duh se aratd tocmai prin aceea ci unitatea rea-
lizatd de El nu este nivelare sau uniformizare obiectivantd,
iar promovarea diversitdfii sau a specificitAlii ireductibile
nu devine o opozifie sau o dialecticd de anulare reciproc[
(cf. Galateni 3, 26-28). Astfel, Duhul SfAnt redescoperil gi
desdvArgegte structura comunionald a naturii umane gi a
crealiei in general gi evidenfiazd, faptul cd adevdrul ultim gi
consistent este identic cu iubirea.
,,Yiala cregtind este o viald comunitard., o comuniune,
rcotvavia. Mai ales comuniunea sufletelor, un acord spi-
ritual, o simfonie de persoane, iatd, centrul de gravitate ve-
ritabilH. Conjuncliunea persoanelor trebuie sd fie tntr-ade-
r6eOrigen, Selecla ln Paalm XXlll, t; 11(l, 12,1265.
 ,urytFFt
188 TEOLOqtE 5t SPIR|TUALITATE
rldr perfectd ca ele s6 poatH deveni unul ca realitate deplinil.
Orice izolare a persoanelor trebuie sH fie depf,gitd. Nr.l
existH loc pentru nici o impenetrabilitate in inteiiorul unui
grup cu totul organic. Distinctia rece intre ,,al me1J" qi ,,al
tdrr", cum ii pldcea SfAntului Ioan Gurd de Aur sd spun{,
trebuie sd fie abandonatd in Hristos"uo. - l
3. Viafa lui Hristos se comunicd Bisericii prin SfAntuI
Duh. Biserica este Trupul tainic al lui Hristos, iar Duhul
SfAnt este ,,sufletul" Bisericii. Prin SfAntul Duh, natura
umand se hristificd, se modeleazd dupE configuratia uma-
nitdfii lui Hristos. De aceea, SfAntul Duh a fost numit pi
,,arhitectul" Bisericii (SfAntul Vasile cel Mare). Dar, mai
mult, toatd spiritualitatea sacramentald, litur gicd,asceticd gi
de slujire a Bisericii are pe sfAntul Duh ca izvor de putere gi
de actualizare a darurilor sau capacitdfilor noastre na-
turale, in vederea asemdndrii noastre dupd chipul lui Hristos
gi a participdrii noastre laviala gi lucrarea Lui (cf. Romani
6,3-119i B, 5-16)
a) Prin SfAntul Dutu noi putem trdi gi infelege cd Sfintele
Taine qi sfintele sdrbdtori ale Bisericii nu sunt simple rituri
sau acte comemorative, ctJucrdri prin care se ddruiegte Hristos
insugi, fXcAndu-ne sd participdm tainic, in fiecare epocd a
istoriei gi in fiecare parte a pdmdntului, la lucrarea Sa
mantuitoare sdvargitx intr-un anumit moment al istoriei gi
lntr-un anumit loc geografic; dar, in acelagi timp,.invred-
nicindu-ne sd participdm gi la viafa lui Hristos Cel inviat gi
Indltat la cer, sd comunicHm cu El, Care, degi Se afll mai
presus de planul istoriei, Se face pururea prezent gi lucrdtor
in viala noastrd, in exigentele mereu noi din planul istoriei,
menfinAndu-ne totodatd in agteptarea activd gi plind de
speranfH a lmplinirii f5gdduin]elor Sale cu privire Ia via]a 9i
fericirea vegnicd.
. l]iC,.fl9.rovsky,.,,LeCorps du Christ vivant. Une interpretation orthodoxe
d9 !lEglr_se".-in vol. colectiv La sainte Egl.ise l)niaersel/e,-Neuchater $i paris,
1948,p.31-32.
TEMETURTLE D|VINO.VMANE ALr TEOLOqtEt tt sptRtTUALmAllr,,, gg
1
Numai trdind tn Duhul SfAnt putem tnfelege cd ,,ceea ce
era vizibil tn Mantuitorul nostru a trecut tn sfintele
Taine'tl71't iar la SfAnta lmpdrtdganie ne putem ruga: ,,Cinei
Tale celei de Tain6, Fiu al lui Dumnezeu, astdzi fdrtag md
primegte..." (trecutul se face prezent!), iar dupd irirpdrtlgire
preotul cere: ,,Dd-ne noud sd ne tmpdrtdgim cu Tine mai
deplin In ziua fdrd asfinlit a impareiiei TaIe,, (tensiunea
eshatologicd 9i anticiparea plindtdlii viitoare!).
$i pentru cH Biserica este plind de Duhul SfAnt, Care
ni-L face prezent pe Hristos, credinciogii pot canta in ziua
praznicului Invierii: ,,Ieri m-am tnmormAntat impreund cu
Tine, Hristoase, astdzi mH ridic impreund cu Tine, inviind
Tu. Ieri m-am rdstignit impreund cu Tine, insuli impreunl
cu Tine md preamdteqts"tzz.
,,Liturghia ne asociazd,la rugdciunea ingerilor, ne
smulge timpului omorAtor - timp -are separd gi imparte -
pentru a ne face contemporani, in comuniurrei cu Flristoa
cel inviat, cu intreaga istorie a mantuirii, de la facerea lu-
mii pand la a doua venire a lui Hristos. Cufundati in marele
fluviu dumnezeiesc ce tagnegte din Hristos cel'inviat, noi
ynt".rrr. purta.li, impreund cu toatd creatia, c5tre dimineala
Pagtelui vegnic a cdrui arvund am primii-o deja prin Duhirl
$ffi6"173.
viala sau spiritualitatea liturgicd a Bisericii privegte nu
numai persoana, ci gi activitatea ei in raport cu semenii gi
cu natura inconjurdtoare. Antichitatea politeistd, con-
fundAnd pe Dumnezeu cu lumea, sacraliia totul, iar mo-
dernitatea occidental5 sau de tip occidental ,,secularizeazd,
totul"; congtiinfa Bisericii Ortodoxe mdrturisegte insd ctr
totul trebuie sfinfit, deoarece configurafia fundamentald a
171
Sf . Leon cel Mare, Sermo 74, 2; P.L. 54, 398; vezi aceasta pe larg la D. St{-
niloae, Tgolo-gty-Dogmaticd ortodoxd, vol. III, p.z-208, si D. ikdu,"Caracterul
rclcsiologic al Sfintelor Tainc Ai prohlenta intercomuniunii, p. gg-124.
,u rroparul de la
,,Peasnu a lll-a" din canonul de la utrenia Duminicii sfin-
tclor?agti, Penticmtan ef. pi Sf. e rlgorie de Nazianz, arat,,1",4-5; pG.35, g9g BC.
rTsElisabeth Behr.Slgel, ln lueruea cole.ctivil
Dcux mille ans dc chrietinnismo,
Paris, Ed, Aufadl, 1975, tomc ll, p, 57,
 !.ryElFl
190 TEOLOqE tl SPlRlruALlrATE
creatiei este una sacramentalH: de comuniune lntre creat 9i
necJeat, intre lume gi Dumnezertt fdr5 confuzie gi flril
separafie sau opacitate.
'Teologul p. Evdokimov scrie in aceastd privin!ili'
,,Liturghii ir,t"gr eazd acliunile cele mai elementare ale
vietii - a mdnc a,'abea, a se spdla, a vorbi, a face, a tr5i - t4
,aJrrarutu lor destinatie... Omut se obignuiegte sd trdiascd in
lumea lui Dumn"rLu, in profunzimile Sale, el citegte
destinul paradisiac; univeriul se construieqte in liturghie
cosmicd,in templu al slavei lui DumnezelJ. Ceea ce face sd
inleleagd cd, totul este virtualmente sfAnt 9i cd nu e nimig
piofui nimic neutru, fiindcd totul se referd la Dumn
nezelJ"174.
b) Trditd in Duhul SfAnt, asceza,lupta noastrdcu-pdcatul1
cu egoismul gi cu fatalitatea este- parti,cipare .la.lupta .lui
Hrisios gi la aindecarea pe care El o aduce pdcatului gi patimilor,
la inldturarea nead.evirului. De asemenea, trditd in Sfdntul
Duh, slujirea noastrd tn Bisericd gi lume este sluiire din sfuiaa
tui Hristos, lucrare a lui Hristos in lume, prin noi, cu noi. Tot
rostul ascezei gi al rugdciunii este de a ne Pune permanerft
tn starea de comuniune<uDumnezeu 9i cu semenii'
,,Cregtinul trebuie sd regdseascd unitatea sa interioard.
pdcatul il di.rir"u zd,, rugd,iiunea il aduna. l.lbi peccata, ibi
multitudo"l7s.
Lupta impotriva patimilor este tupta impotriva sfdgierii
interio^are a pe.soanei, a risipirii ei chinuite in inrobireg t^afe
de lucruri limitate sau a injug[rii ei ln acfiuni ce defor'
meazd.gi invenin eazd rclaliile d-e comuniune dintre oameni.
prin asle zd, gi rugdciune, natura umana d[ expresie liber-
tafii gi disponibifitagii sale pentru iubire daruitoare, pentru
rtirliruu lui Dumnezeugi a oamenilor. Astfel, cregtinul se
descoperd nu numai ca un sdvargitor al liturghiei cuvin-
telor, ii 9i ut faptelor, ca o fiinld liturgicd tn totalitatea sa.
Evdokimov, L' Orthodoxie, p. 203.
174 P.
Oriqane, ,,La priere", Introd., trad. et orientation par A' G' Hamman'
175
coll. Les Ftres dans li foi,Patis,DDB,1977, p.130,
TEMETURTLE D|V|NO.UMANE ALE rEOLOqtEt tt sptRtTUALrrAIt,,, 191
De aceea, Sf4ntul Apostol Pavel spune cd trebuie sH ne
tnf[]igdm duhovnicegte lui Dumnezeuca ,,0 jertfdaie, sf6ntd,
binepldcutd lui Dumnezeu" (Romani 12, t).
In viala duhovniceascd, omul este chemat s5 ofere mai
lntf,i lui 6r*rr"r"u nu ceea ce are, ci ceea ce este. ,,Sd d6m
totul, sd oferim totul Aceluia care S-a ddruit El lnsupi
pentru noi ca rdscumpdrare gi schimb (cf. Matei Z0, ZB;'1,6,
25): nici un dar nu va fi asemenea celui pe care-l face cu sine
lnsugi o fiinfd care inlelege taina gi care se face pentru El
(Hristos) ceea ce El S-a fdcut pentru noi" (...). ,,Sd ne oferim
pe 1oi ingine ca ofrand5, adicd binele cel mai de pref in fafa
lui Dumnezelr gi cel mai aproape de El. Se reddm chipuliri
ceea ce este ,,dupd, chip" , sd recunoagtem demnitatea
noastrd, sd cinstim Modelul nostru, si cunoagtem puterea
tainei gi pentru cine a murit Hristos" - zice SfAntul Grigorie
Teologul176.
Iar aceastd ddruire de sine implicd o con-formare a viefii
noastre dupd voia lui Hristos exprimatd in viefuirea Lui in
lume gi in poruncile Lui: ,,De Mdiubifi, pdziliporuncile Mele"
(loan 1,4,15).
Pentru Pdrintii duhovnicegti, linta ascezei este nep{ti-
mirea. Dar nepdtimirea nu este o insensibilitate, ci o tdrie a
sufletului. SfAntul Isaac Sirul zice in aceast5 privinfd: ,,Ce
este nepdtimirea omeneascd? Ea nu consistd in a nu simli
patimile, ci a nu primi patimile"tzz.intSnepdtimirea nu este
un scop in sine, ci este disponibilitate pentru adevdrata
iubire, lipsitd de egoism. De aceea, Evagrie Ponticul a spus
cd,,iubirea este fiica nepdtirrirli"rTs. Pe de altd parte, iubirea
de Dumnezeu este o condilie pentru a ajunge li nepdtimire:
,,Dacd, noi iubim sincer pe Dumnezett, iubirea noastri
insdgi alung[ patimile" - afirmd Sf6ntul Maxim17e.
176
Orat, 1, 5; P,G, 35, 400 A gi Orat., 1, 4; p.G. gS, gg7 A; cf Sourcee .
Chr'ltiennes, nr, 247, Paria, 1978, p. 79.
,.Tcyu 87, ed, Spetnlerl, Atenn, 1ti95, p. 310; cf. Th. Spidlik, op. cit., p.266.
"ry trail9.pntlquo
'.:r,,Cent, 81 ", 50il rt'c e Cl rC t i u n e s, nr. 1,77', p allrs, i977, . dZO.
f
f
[II", 50; Selurcpr eh$ilannee, nr, 9, pnris, 1943, p. 188,
 ''qII-F'
192 rEoloqlE tt s Pt RITUAL|TATE
induhovnicirea credinciosului este o continud cola"
borare intre Duhul sfant gi voinfa umanH de a vielui dupE
marea porunc5 a iubirii fafi de Dumnezeu gi fage d*l
semenl.
SfAntul Vasile cel Mare, vorbind despre lucrarea Sfi
tului Duh ln aceastH privinfd, afirmd: ,,IJnirea Duhului
sufletul nu se realizeazd prin apropiere spafialH (c
c_um s-ar apropia trupegte de cel netrupesc?), ci pri
de-pdrtarea patimilor care, venind in suflet ulterior, pri
iubirea de trup, l-au instrdinat de unirea cu Dumneieul
Deci, de MAngAietorul nu se poate apropia dec6t cel ce s-i
curdfit de lntindciunea ce gi-a adunat-o prin rdutate gi d
venit la frumusefea proprie firii gi i-a redat acesteia, ca unui
chip impdrdtesc, infdligarea originard prin curdlie (...). Iar irt
fericita infHfigare a chipului vei vedei frumusetea cea nel
mdrginitd a arhetipului. Prin Acesta (prin Duhul sfdnt) e
urcugul inimiloq, cHlduzirea celor slxbiti, desdvargir"u ."ior
ce inainteazH. Acesta, strdlucind celor cur[titi de toatX pata,
ii aratd duhovnicegti prin comuniur", .ri El. $i pretum
corpurile luminoase;i strdvezii, cdnd cade lrreo razl
asupra lor, devin ele insele strdlucitoare gi rdspandesc in
acelagi timp o strdlucire din ele, aga sufletele purtetoare de
trLtp, fiind luminate de Duhul, devin gi ele duhovnicegti gi
comunicd gi altora harul. De aici vin pregtiinfa ceror vii-
toare, priceperea tainelor, cunoagterea celor ascunse, im-
pdrlirile darurilor, vieluirea cereascd, cdntarea cu ingerii,
bucuria fdrd sfargit, stEruirea in Dumnezeu, asemxnu.ea cu
Dumnezeu; de aici, gi cel mai desdvArgit lucru dorit, care
este a deveni dumneze1J"L8o.
Asceza gi induhovnicirea nu inseamnd nicid.ecum o
suprimare a facultdlilor naturale, ci o sfinfire a ror. Iar
aceasta se referd atat la suflet, c6t gi la trup, intre ele exis-
tdnd o unitate pe care a subliniat-o piastic Fericitul
,,1D,
^
Reaelafie
fylrtly S.ancto, IX; P.G. 82, 109; cf. D. Stdniloae, Duhul S.ffrnt in
pi tn Bisericd, p. 233.
TEMEIURILE DtVtNO,UMANE ALE TEOLOqtEt 5t SptRtTUALtTATil,,, 1 93
Augustin, cAnd zice: ,,Cel ce nu e duhovnicesc pAn[ tn
trupul sdu, devine trupesc pAnd tn duhul sdu'/181.
SfAntu[ Grigorie Palama a precizat clar cH tnduhov-
nicirea cregtind cuprinde totalitatea persoanei, deoarece 9i
trupul este chemat la aceeagi preaslSvire ca gi sufletul.
,,Dacd, trupul - zice SfAntul Grigorie - trebuie sd ia parte
impreund cu sufletul la bundtdlile negrdite (ale veacului
viitor), este sigur cd el trebuie sd participe la acestea pe cAt
este cu putinld de acum (...), cdci gi trupul are experienla
lucrurilor dumnezeiegti cAnd puterile pasionale ale suflb-
tului se afld, nu omorAte, ci transformate gi sfinlite"tsz (cf.
I Corinteni6,\3 9i 19).
SfAntul Simeon Noul Teolog insistd asupra faptului c{
Duhul SfAnt fiind totdeauna acelagi, experienta in Duhul
SfAnt a cregtinilor din orice timp este identicd aceleia a
Sfinfilor Apostoli. El stdruie, de asemenea, asupra carac-
terului conqtient al participdrii omului la viafa dumneze-
iascd prin Duhul Sfant183.
Sfinlii trdiesc experienta Duhului dupd fdgdduinlele
Sfintei Scripturi. Epistola cdtre Evrei (6, 4-5) vorbegte
despre necesitatea stdruinfei in comuniunea cu Dumnezetl,
cunoscutd. de ,,cei ce s-au luminat odatd gi au gustat darul cel
ceresc Ei pdrtagi Duhului Sfhnt s-au fdcut gi au gustat cuakntul
cel bun al lui Dumnezeu gi puterile aeacului aiitor" . Pentru cei
ce se ostenesc pe drumul induhovnicirii, cuvintele Sfintei
Scripturi: ,,Dumnezeu este iubire" (I Ioan 4, 8) sau ,,Dumnezeu
este lumind" (Iloan 1, 5) nu sunt metafore, ci realitate im-
pdrtdgitd, atunci cAnd Dumnezeu binevoiegte sd Se des-
I copere celor ce-L iubesc pe El (cf. I Corinteni2,12). Lumina
lsl Enarrationes in Psalmo,Ps.1,47;P.L.36,67-1028;37,10-1066;
Cf. C. Galeriu,
op, cit.,p.35.
lszTomosul aghioritic, P.G. L50, 1233 C.
..
183Cf. Sym6o1le Nouveau_Th6ologiery
Traitis thdologiques et dthiques (le V-e
discours 6thique), tome [I, ec{. f. Darrouzes A.A., Souries Chrdtienies, ni.7Zg,
p.-79-119.-Dar el.nu-ettc.rlngurul, deoarece de aceeagi convingere sunt gi
Diadoh al Foticell, SfAntul Maxlm M[rturisitorul 9i mulli alyii; cT. J, Meyen-
dorff, Lc Christ dana la thdoleglc byznntlne, p, 171.
 :rrGE{
194 TEOLOqTE tI SHRIruAUTATE
dumnezeiascd, a c5,rei experienld" aa avut-o Apostolii pe
Tabor gi unii sfinli in istoria Bisericii., este slava lui Dumo
11ezetr, frumusefea iubirii saie, lumina energiilor sale gi
vegmAntut fiinlei Sale, ptezenla Sa personald intimd ln
relatie cu alte subiecte sau cu lumea creatd de El.
fn Ortodoxie, sfinlii sunt conqtienfi cd nu e vorba aici de
o lumind f.izicd., creatd, ci de lumind necreatd, de prezenla
totald a Celui inaccesibil. SfAntul Simeon Noul Teolog (t
1022) spune in aceastd privinld: ,,Lumind este Tatdl, luminil
este FiLl, lumin5. este Duhul Sfdnt: lumind unica, atem*
porald, fdrd despdrlire gi confuzie, vegnicd, necreatd', fdrd
cantitate sau lipid, nevdz.ttd.,inaf.ard,gi mai presus de toatO
lucrurile din dbmeniul real (creat) ca gi din cel al gandirii,
pe care nici un om nu poate sd o contemple inainte de a se fi
curdlit (de patimi), nici sd o primeascd inainte de a o fi
contemplu{n+. sfantul Grigorie Palama, care in secolul al
XIV-leaapdra, in fala unei teologii de tip scolastic, /,smer
rita expeiienyd" a isihagtilor din SfAntul Munte Athos, de-
scrie aitfel aceastd experienld': ,,Dacd' el se priveqte pe sine
insugi, el vede lumina;dacd privegte obiectul vederii sale,
u."riu este tot lumind gi dacd privegte mijlocul pe care-l
folosegte pentru a vedea, acesta este tot lumind; intru
aceasta constd unirea: ca toate sd fie t7na, aga inc6t cel ce
vede sd nu mai poatd distinge nici mijloc, nici scop, nrci
esenld, ci sd aiba doar congtiinld de a fi lumind 9i de a vedea
lumina care transcende orice nsfsl['/185.
18albidem,ins.c.,,,vol.c7t.",p.297.Despreteofania-lumindinvialasffln-
tului Simeon Noul Teolog, vezi ale sale ,,Cat6chEses", mai ales cateheza a
XXII-a, 88-104, 1n sources Chr,tiennes, nr. 104 (Ed. B. Krivocheine), p. 373;
Filocalia romaneascd, vol. vI gi Nichitas stethatos, La vie de st. symeon, Ed.
Haushere, p. 92-96. V. Lossky, dupd ce constata cd aceastd experienld se
gdsegte la mai mul1i sfinli din R5sdrit (A l'image et d la_ressemblnnce de Dieu,
Faii, 1967, p. 61), observd cd, degi aghiografiei occidentale nu ii este fa-
miliarx expeiienla luminii necreate, ea prezintd totuqi un exemplu tipic de
teofanie Lrminoasd in relatarea despre extazul SfAntului Benedict (prezentat
de Sffintul Grigorie cel Mare, Dialogorumliber,ll, cap' 35; P,L'66,198 9i 200)'
tssTriade, II,3,35.
TEMETURILE DIVINO.UMANE ALr rEOLOqlEl 5l sPlRrrvALlrArll,,, 195
. Intr-un fel aeem[ndtor se vede aceaste descriere 9i din
experienla unor sfinli ortodocai de mai tdrziu, ca de pildd la
SfAntul serafim de Sarov (t1833), care precizeazd, cd aceastd
experienld se face In Duhul $f5n1ta0.
ll
t86sfentul Serafim de Sarov (1759-1833) int-o convorbire duhovniceascd, in iama anului
tnCt, arita unui fiu duhormicedc al sau Motovilov ch viala in Duhul Sf6nt nu este dcAt
impflnir=u-*ui"t"for Ei faetduintelor Sfi"t", S*ipt tn -rF credinciosului. ,in ce f9l - I
"i
firifiUut Vloto"itou pe Sffntut S"rXi* - a5 putia eu cunoaqte dacd mH gdsesc ln harul
pritiiene lui Dumnpzeu, rdspunde el, pmx.u cd
Snnnt i Duh? - Acbash foarte simplu, al
e
Dr*"o, zice: Toh;l este simplu pintru cel ce a dobandit Inl,elepciunea" (..).,,Aceastil
htclepciune plini de iubire pen-jt.u Dumnezeu gi pentru aproapele, rczidegte pe fiecare om
Denhil mantuirc. Vorbind dbpre ea Domnul a zis: Dumnezeu voiegte ca tot omul str 8e
ilflrrtuiasca 9i sd vind la ingelqriunea Adevdrului. Despre acegstb infelegereduhovniceasc{
8,. d;. i,.r Evanghelie refedtor Ia Apostoli: Dumnezeu-a desdris inlelgerealor; #eg.mtii
rHaii totd"uu* [ace Duhut lui Dimnezeu era cu ei sau nu (d Frpte 16, 6n. TfiEl,
ittspunsel zu (Motovilov), incd nu inl,efeg cum *
p9lfi qdgvdr{ srgqr
-d rr-'I aflu fot Du}rul
SAi'i. e* sX pot irngelege mai'Hn6. eturrci rurintele Serafim mi-a st6ns tarc yry4i ql
"*oiu
mi-a zis: Noi suntinn urirariaoi in plindtatea Drhului Sfant. lnar;zriE 9i md privili fHrA
-
teamd! Dumnezeu este cu noi! Atund eu privii fala sa gi o teamd suprafireascl mI coplegl'
trnaeinaf,-vd chipul omului care vd vorbegte ln mulocul soarelui in amiazd. Vederi mi$c{rlle
hu#lor 6ae oplesiu tchitttbatoare a ochilo4 n""u[vocea, simf,ti cd vH stdnge umerii, dar
aceas0l luminl
n, ,ariU -ai"it" sale nid trupul lui, nici pe al dumnmvoasnh, ci numai
"ia care
strdluc{toa-re se popagd la mirJF -"hi disAnie imprelur,lqnlan{ zapa{q.a{ernuti Pe
ntrmAnt si fuleii carb cia.Lt - Ce sirnt acum? inheabi Pbrintele Serafirrt - IWi simt exha-
lntinar cie birie... Simt in fiinta mea o'liniqte 9i o pace care nu pot fi exprimate in cuvinte'., -
n..*t *t", prietore aI hi bumnezeu --aie Parmteb S€r#ih - pad:a pe carc Domnul o
vi'st"gte u.*ilttor Sii c6nd le zice: ,,Pacea Mea vd dau voud, nu precum lumea..." Dar ce mai
nimtii - O desfdtare neobisnuid. - Aceasta este desfdtalea de care vorbesc Sfintele Scripturi:
,,!i6{ura-se.vor din befsugil casei Tale gidin guvoiul desfdtirii lbh ii
vei adhpa pe:r', f:a+
,'i5, 8). Aceaste desfdtare"s-ar spune c5 face sd se topeard inimile noashe, umplAndu-le.de
ft*ir"... - $i ce mai simF? - Tdtd inima mea se reva:sd deo bucurie n"fleip. - Cand Duhul
Sfar,t .oboirA m om - continud Sf. Serafim - sufletul omului se umple de o bucurie negrtritd,
rrenx.u cd Duhul Sffint reoeeazd intru bucurie tot ceea ce atinge... Ce mai sim,ti, prietene al lui
hrmnezeu? - O cildurd neobignuid... ca aceea a unei bdi-de abur tn momentul fir care
vdrteiul sdu se inveleste. - $i mirosul este ca cel al bdilor? - Ah! fdcui eu' Nimic pe pdmAnt nu
* p,jut" asemui cu iceastfl mireasmd... - E adevdrat, prietene al lui Dumnezeu, cdci acest
rrarfum este al Duhului Sf6nt care ne inveselegte... Luaf seama cA mi-afl spus mai inainh cd
[.i, .Ja .u m bui". TotuEi, zApada care ne icoperd fiu se topepte, riici-cea care este sub
picioarele noaste: acea ceidwA nu este deci in aeq ci in insud lduntrul nostru. Pe aceasta ne
face Duhul Sfant sd o cercrn i:r rugdciune c6nd spunem cdhe Dumnezeu: ,,Dlhul TIu sd mtr
fmtrlzeasca". i*Arit de aceastd-cildur5, pustiricii (ete*F) nu se tg-meag d1ftlg !ama,
ttrrbrdca[ ca si cu c6joace calde prin veqm6ntul pe carel tese hafln Sfenturlui Duh. $i aga
ilil; d;h;:ffit".,;thmrl dr'rrl""^ir teuui,: se se sai4luiascd in protunzimea inimii
rnnste.cum'ispusMAntuitorul: ,,lmpdrdtialuiDumnezeuesteinltruntirlvosftu" Q-uca'I7,
2ll. Credinta ndasttU constll rru in ,,citvinlc alc intelepciunii omene$O ci in dovada puterii
Iilhu111f ff Corinteni 2, 4), rlsnpru cnn' Dornnul zjlc cil ,,sunt unii din cei ce stau aici cEut nu
v,risustamoarterr, n6nd ilu vrnvrtltulnrptlrtllia lui l)umnezeu venindirrtru putett" (Marcu
q.1):IaUl. Drie6ne'6] lul Dumwzctt, tnlttx'ntttlil ,,4 fiitr pliniltatm DulruluiSfflnt" (citat
,iu1iAO. Cfenrcnt, ,,Lihontffpttrmnrs llerr tlttrhrgltltttr', in Cinrfrrcls, XXI(1%9), p,2Ul.itt1),
 rq'ilIF-;
'ruoloqrE SPIRTTUALIrArE
196 $r
Desigur, experienfa luminii necreate este un dar al lui
Dumnezeu gi un lucru rar. Dar importanla gi semnificalia
acestui fapt constau tocmai in aceea cd experienfa sfinfilot'
este identicd celei a apostolilor, cd in Bisericd este Acelagi
Duh SfAnt care e in lucrare gi cd Dumnezeu Cel viu Se arat[
in viatalntL
Bisericii oferind deja de pe acum arvuna slavei
vielii vegnice. In sensul acesta experienla sfinlilor are
semnificalia unui profund realism teologic, precum gi o
dimensiune eshatologicd sau profetic5, ca experiere a
continutului cuvintelor Sfintei Scripturi, a fd.gdduinlelof
date de Dumnezeu gi a cunoagterii Lui intime.
Experienla luminii necreate de cdtre sfinfi ne aratd cil
Evanghelia nu se reduce la un cod de morald, iar invdtXtura
ortodoxd despre indumnezeirea omului, prin participarea
lui la viala gi slava vegnicd pe care i le ddruiegte DumnezelJl
exprimd un realism duhovnicesc privind indllarea eternd a
fiinfei umane in Dumnezeu gf. II Corinteni 3, 17-18).
In aceastd privinld, teologia gi spiritualitatea ortodoxd
nu au echivalent in confesiunile cregtine occidentale, unde
teologia gi spiritualitatea indumnezeierii omului sunt
aproape necunoscute.
Teologul romano-catolic Thomas Spidlik recunoagte o
diferenjd intre antropologia spirituald a Rdsdritului gi cea a
Occidentului cAnd declar5: ,,Pentru teologia occidentalS, omul
duhormicesc este un om ,,natvral" , cdruia ii este addugat harul.
Natura umand (naturapura) cuprinde viala intelectuald, iar
viala duhovniceascd (supranaturald) se adaugd gi intr-o
anumitd mdsurd se suprapune iconomiei pur umane".
,,Pentru Rdsdrit - continud Spidlik - omul dupd chipullwi
Dumnezeu (adicd avAnd harul Duhului) definegte exact ceea
ce omul este prin naturd (...) Ceea ce Occidentul numegte na-
tural-supranatural, autorii rdsdriteni il numesc simplu:
uman- diain, creat-necrefrt't 1'87 .
t87
La apirltualit{ dt: l'Orient chrdtien, p, 63.
TEMETURTLH DlvlNO.L/MANF Al.l- tEOLOqlEl tl sPlRlruAl-rr^Ill,,, 197
De fapt, teologia ortodoxd afirmd constant cd ,,omul
creat dupil chip este persoana umand capabil[ s[ manifeste
pe Dumnezeutn mlsura in care natura sa se lasd p[trunsl
cle harul indumne zeito{'
188
.
Thomas Spidlik mai constatd cd in Occident cregti-
nismul este preocupat de ,,perfecliunea actelor, a aclfitnii" ,
pe cAnd ,,rdsS.ritenii se preocupd, dimpottivd', de starea
(katastasis) inimii, de dispozllia sa Permanentd/'18e. Refe-
rindu-se la aspectul antropologic al spiritualitelii rls6-
ritene, acelagi teolog spune: ,,Ea (spiritualitatea rdsdriteand,
n.n.) pleacd de la chipul lui Dumnezeu dupd, care a fost creat
omul, pentru a ajunge la asemdnarea cu Creatorul s[u,
Antropologia e cu totul spirituald (supranaturald - se zice
in Occident). Ea imbrdliqeazd, omul intreg, facultdlile
sufletului gi ale trupului dupd putinla lor de a se supune
Duhului (SfAnt), de a fi induhovnicite. Astfel, se af[[
transpuse la un nivel superior toate problemele pe care
cultura veacului, ,,f7losoficd",,,gtiinlificd", cautd sd le re-
zolve pe terenul pur omenesc (,,natural" in sensul de natura
pura): cunoagtere, libertate, caracter spiritual al omului,
dorinfele sufletului, poftele trupului, igiena vielii flizice.
Dacd idealul umanismului este desdvArgirea omului, cel al
antropolo giei cre gtine este Omul-Du tffrezelJ" .
1e0
Trebuie sd, precizdm insd cH dimensiunea profund
asceticd a Rf,sdritului cregtin evidenliazd" faptul c5 spi-
ritualitatea, ca stqre fr persoenei, itnplicd voinla gi dina-
mismul activ al ei. Fdrd a minimaliza importanfa actelor
sau activitalii fizice, spiritualitatea rdsdriteand este pre-
ocupatd ca fundamentul sau starea din care izvordsc aceste
188V. Lossky, A l'imaga et h la ressenfulance de Dieu, p.137, citat de Spidlik,
op. cit,, p.59,
tge
Op. cit., p. 336'
leolhid.efl, p, $34,
 'rEoLoElE
198 5l sPlRlruALlTATE
acte sd f.ie iubirea, porunca cea dintai 9i cea mai mare a
cregtinismului, pr".r* qi criteriul ultim de judecatil a
tuturor actelor gi al oricdrei vieluiri sau spiritualit5li (cf.
Matei 25,31,-46).
cei care au experienfa profundd a vielii cregtine ca via!{
in Hristos prin Duhul Sfdnt sunt conqtienti de legdtura
intimd ce existd intre Duhul sfant 9i puterea de iubire a
cred.inciosului, intre Duhul sfant gi spiritualitatea ca
transformare reald a credinciosului dup6 chipul lui Hristos.r
Referindu-se la acest adev5r, un renumit duhovniC
ortodox din secolul nostru, stareful Siluan de la Muntele
Athos (11938), spunea urmdtoarele: ,,Lipsili de harul divinT
noi nu putem iubi pe vrdjmagi, dar Duhul sfant ne invala sH,
iubim: gi atunci vei avea mild chiar de demoni, cdci ei s-au
despdrlit de bine, au pierdut smerenia 9i iubirea de Dum'
rlezelJ" .Sau, in altd parte: ,,Duhul Sfdnt Se aratd in iubire'
Aqa vorbegte Scriptura (cf . Galateni 5, 22),9i experienla o
confirmd"1e1.
Sfdntul Macarie cel Mare a descris in cuvinte admirabile
,,fenomenologia" stdrii sau viefii duhovniceqti, in care
prezenlalui Hristos gi a Duhului sfant, a iubirii fiald, de
br*.r"reu gi fafd de aproapele, a elevaliei obignuite 9i d
elevaliei spirituale formeazdo unitate, ce atestd adevdrul
teologic potrivit cdruia induhovnicirea sau spirit ualizarca
fiinfei noastre inseamnfl , de fapt, umanizarea noastrd din ce
in ce mai mult, adicd. o implinire 9i o des[varqire perma-
nentd, dinamicd, a noastr| ,,Ceicare s-au invredniclt - zice
sfdntul Macarie cel Mare - sd devind fii ai lui Dumnezeu 9i
sd se nascd de sus, din Duhul sfant, 9i care au in ei pe
le1Cf. Archimandrite sophrony, starets silouane, Moine du Mont Athos.
Doctrinc - Ecrits, trad. du russe par le Hi6romoine symeon, Ed. Pr6sence
(Franla), "1973, P.344 qi 295.
TEMSUR;LE DlVlN6.t'MnNF nLE rEOLOqlEl 5l SPlRlTUALlTAtll,,, 199
Hristos, Care ti lumine az6 gile dd odihn[, sunt cdliluzi]i de
Duhul prin mijloace diferite, iar harul lucreazd in chip
nev[zut in inima lor prin linigtire duhovniceasce. Dar,
pentru a ardtain parte sdldgluirea harului in suflet, s{ im-
prumut5m imagini din desfdtdrile pe care le avem in lume.
uneori, ei (pnevmatoforii) devin bucurogi ca la un prenz
lmpdrdtesc, intr-o veselie gi fericire negraitd. Altddat[, ei
sunt ca logodnica plind de senindtate, in comuniune cu
mirele s5u dupd odihna dumnezeiascd. Alteori, ei devin
netrupegti ca ingerii, atAt de ugor igi simt trupul lor; uneori,
imbucurali gi idepali de Duhul in gustarea din tainele
dumnezeiegti spirituale, ei simt aceasta ca o euforie pe care
o dd bdutura.
Uneori, ei se afld tn lacrimi gi durere profundd pentru
neamul omenesc fji, rugindu-se pentru tntregul Adam, tnalld
plknsetele gi tdnguirile lor, infldcdrali de iubireq Duhului pentru
umanitate (t.n.). Alteori, intru smerenia Duhului, se apleac[
atAt de mult infalaoricdrui om, incat se socotesc pe ei ingigi
ca fiind cei mai rdi gi cei mai neinsemnali dintre tofi. $i sunt
permanent menlinuli de Duhul intr-o bucurie negrdittr...
uneori, sufletul lor se odihnegte intr-un fel de mare tdcere
gi linigte, nerdmdnAnd decAt in desfdtare duhovniceasc[,
intr-o pace de nespus gi in fericire. Alteori, el (sufletul) este
tnvdlat de har intr-o anumitd cunogtinfd, o infelepciune
neobignuita gi in cunoagterea Duhului, care nu poate fi
cunoscut, gi este cu neputinfd sd fie exprimat prin limbd 9i
buze.
Uneori, omul devine ca unul dintre oameni (,,ca toatd
lumea"). intr-adevdr, cAnd sufletul se aProPie de des[-
varqirea spiritual[, deplin curalit de toate patimile, unit 9i
contopit cu Duhul-MAngaietorul printr-o comuniune ne-
vie'
grdit;', $i c6nd, alipit e{e Duhul, s-a invrednicit sH se fac6
duh, atunci el devine tn intregime numai lumin6; numai
900 TEOLOqTE $ I sHRlruAL[ATE

privire, numai spirit, numai bucurie, numai linigtire, nufiI&i r

veselie, numai iubire, numai milostivile, numai bunfltate 9iq

blAndele"rez. 'i'
$i astfel, cregtinul devine, prin Duhul Sfdnt, asemenea
CAPITOLUL ru
lui Hristos, preaslavind in fiinfa sa Pe Dumnezeu, intre
semeni gi in univers.
UNITAIEA DINTRE TEOLOGIE
$I SPIRITUALITATE iN VIATE BISERICII

in capitolul precedent am ardtat cd unitatea dintre

1e2
Macarie cel Mare, Conoorbirea XVIll, 1"0; PG. 34, 640 A'641 A; citat de
Paul Florensky, ,,La colonne et le Fondement de la vertt6", trad, du fusse Par
C. Andronikoif, L'Age de l'Homme, Lauaanne, 1975, p,205'206,
teologie gi spiritualitate se fundamenteazd pe unitatea
dintre Dumnezeu-Cuvdntul gi Dumnezeu-Duhul SfAnt tn
raportul Lor cu lumea, dar gi pe faptul cd omul, creat duptr
chipul lui Dumnezelr, este fiinfd teologicd gi pnevmatofor[,
capabild de dialog gi de comuniune cu Dumnezeu.
Iar intrucAt Revelafia lui Dumnezeu, care a culminat tn
Iisus Hristos, Dumnezeu-Omu1, se pdstreazd gi se fructific[
in Bisericd, unitatea dintre teologie gi spiritualitate este o
dimensiune esenliald a viefii Bisericii.
A. Spiritualitatea Ei teologia ca exPerienli gi lnfelegere
a Revelafiei lui Dumnezeu, Care Se diruiegte lumii
Revelalia lui Dumnezeu nu este o sumX de adevlruri
sau de principii, ci, mai intAi de toate, ea este acliunea gi
cuvAntul viu, plin de putere, al unei Fiinfe personale, Care
a creat lumea pentru a Se ddrui ei 9i Care intrd in co-
muniune cu omul, il cheamd pe acesta gi ii rdspunde. Re-
velalia se face prin naturd (crealie) gi prin persoanH (isto'
rie). Ea vizeazd. sau implicd un raport interpersonal divino-
uman. in Hristos, Dumnezeu descoperd nu numai o
tnvdldturd, ci viala dumnezeiascd insdgi exprimattr in uma-
nitatea asumat[ de Fiul. Astfel, Dumnezeu nu descoperd o
sumH de adevHrurl crre af Putea fi detagate de Persoana vie
Fi considerate er o vllorr€ tn eine. Revelalia tntreag{ pri-
209 TEOLOq lE f I sPt RITUALITAI"I
ve$te relafia Dumnezeu-Om gi inviti la experi€flla comu-
niunii cu Dumnezeu. Chiar gi atunci cdnd Dumnezeu Se re-
veleazd ca slavd coplegitoare, ca atotputernicie, aceastd des.
coperire se face pentru ca noi sd ne ddm seama de P
nerul nostru de dialog vegnic, la viafa Cdruia suntem che-
mali sd participdm. Dacd Dumnezeu descoperd tainele
istoriei gi ale eshatologiei, ale vielii vegnice, aceasta nu are
loc pentru a satisface o simpl5 curiozitate gi nici pentru a
oferi o cunogtinld in sine, ci pentru a oferi o cunoagtere care
priveqte unirea omului cu Dumnezeu; iar cAnd Revelafia se
referd la naturd (la creafie in general), ea vizeazd, semnifi-
calia fundamentald gi ultim5 a acesteia: relafia sa cu Dum.
nezeu Creatorul, MAntuitorul gi Sfintitorul ei.
in mod deosebit, credinta poporului Israel gi credinld
Bisericii pleacd de Ia o experientd, a lui Dumnezett, Card
intervine in istorie gi Care intrd in contact cu persoand
umand sau cu o multitudine de persoane umane deodatd.
De aceea, actul teologic--cregtin care se fundamenteaz[
pe Revelafie nu este pur!i simplu o sistematizarea datelol
Revelafiei pe care le gdsim in Scripturd (degi acest fapt estd
necesar), ci mai ales o inlelegere a unui mod de viald pro.
pus omului gi un rdspuns la acest apel, dat in contextul
concret al realitdlii istorice a Bisericii.
A teologhisi tnseamnd, mai tntfri de toate, a adapta tnlelegerea
umand la gdndirea dioind despre om gi lume; inseamnd a rcaliza
o trecere, de la experienfa de sine gi a lumii, ca realitf,li
autonome, la o experientd radical noud de sine gi a lumii:
aceea trditd in lumina Revelaliei gi in comuniune vie cu
Dumnezeu. Experientd noud,, trditd lnsX fdrd evaziune din
realitatea concretd a Bisericii in lume.
Adaptarea infelegerii noastre la Revelafie sau mai precis
Ia gdndirea lui Dumnezeu, exprimatd in cuvAntul gi fdp-
tuirea Sa, este totdeauna o schimbare, o convertire, o meta-
noia (schimbarea modului de a gAndi gi de a vielui). Or, toc-
mai aceast5 metanoia (personald sau colectivH) este punctul
de plecare al viefii spirituale cregtine gi al teologiei.
UNTTATEA DINTRE TEOLO(jli: SlSPlRlrUALlrATE lN VIATA BISHUCII 903
Trebuie se remarctrm, totugi, cd primirea Revelaliei nu
este o ascultare oarbd,, care ar anula rafiunea noastrd in fala
unei sume de adevdruri revelate, ci ea este o deschidere
plin[ de incredere cdtre o Persoan5 sau cdtre Persoanele
supreme (SfAnta Treime), Care ni Se ddruiesc, gi un pagte
(trecere, mutalie) al inlelegerii noastre ln intAlnirea ei cu
gAndirea divino-umand itui Hristos Cel vegnic viu. ln
sensul acesta, se poate spune cd are loc o ,,rdstignire" a
rafiunii lui Adam cel vechi din noi, instalat lntr-o auto-
nomie inchisd, degi dornic de comuniune infinitd; insd prin
aceastd ,,rdstignire" se vizeazd o implinire pe alt plan, acela
in care Adevdrul este identic cu Iubirea.
Firegte, noi primim Evanghelia prin credinfd, tn sensul
unei adeziuni personale la invitalia care ne propune Calea,
Adevdrul 9i Viala (cf . Ioan 1.4, 6), adicd Sensul divin al
realitdlii perceput din interiorul comuniunii de iubire tem-
porald gi vegnicd a omului cu DumnezelJ.
Dar, pe m5surd ce cuvAntul Evangheliei lui Hristos ne
pHtrunde cu sensul gi cdldura lui printr-o sdldgluire a sa ln
noi (cf . Ioan '1.4, 23), adicd devine pentru noi adevlr
existenlial, experimentabil, asimilabil pentru cd este asi-
milator al viefii noastre, atunci adeziunea la Evanghelie se
descoperd gi se realizeazX din ce in ce mai mult ca ata-
gament fafd de Persoana lui Hristos, ca ddruire de sine lui
Dumnezeu, a CSrui prezenld iubitoare devine centrul, iz-
vorul 9i suportul viefii noastre. Iubirea Lui dd intregii vieli
gi intregii realitdli o semnificafie noud, gi anume: pentru
noi, adeadrata existenld se tnrdddcineazd gi se tmplinegte in gi cu
Dumnezeu.
De aceea, martirii gi sfinfii, cu alte cuvinte, convertilii gi
prietenii lui Dumnezeu, mdrturisesc pe Hristos pAnd la
moarte. Dar fac aceasta nu pentru frumuselea invdlHturii
Sale, ci pentru adev[rul gi realitatea Persoanei Lui vii, de
Care ei nu se mai pot despHrfi, pentru cH El a devenit ViaNa
uielii lor (cf., Romanl 8, 35),
 .r'ffi,:
'rEoloqrE
5r s PIRITUALITATE
In acest sens, intre comuniunea personal[ cu Hristos gi
inlelegerea tot mai adAncd a cuvintelor Lui din Revelalie
existd o legXturd interioard gi o reciprocitate. Cu cAt ii sim.
fim mai mult prezenta personald, iubitoare, cu atAt as1
cultdm mai mult cuvAntul Sdu 9i il tntalnim in implinireal
poruncilor Lui. Cu cAt suntem mai intimi cu El, cu atdt
felegem mai profund ,,intimitatea" sau profunzimea cu;
vintelor Sale in fiecare epocd. Cu cAt infelegem mai mul,t
sensul cuvintelor Lu| cu atAt ne atagdm mai mult de El gi
ne intHrim prin El. Cu cAt trdim mai mult potrivit voii Sale
exprimate ln porunca iubirii fafd de Dumnezeu gi fald de
apioapele, cu'atAt il cunoagtem mai bine, dobdndind cu-
noagterea pe care o oferH comuniunea gi impreund-lucrarea
cu El (cf. Coloseni 3, 3-4;1, Petru 1, B-9).
Astfel, trdim deodatd o schimbare a persoanei noastre
(convertirea la Hristos se permanentizeazd in comuniune
cu Hristos) gi o infelegere tot mai profund5 gi mai extinsd a
Revelaliei Sale exprimate in lSfAnta Scripturd gi in SfAnta
Tradilie. Aga se realizeazd in fiinta noastrd o restaurare gi o
implinire continud a stdrii,,gnoseologice" originare: aceea
de fiinld teofild gi teologicd (iubitoare de Dumnezeu gi de
Dumnezeu cuvAntdtoare).
De aceea, premisa principal5 a teologhisirii nu este
comentarea, ca filolog, a Sfintei Scripturi, ci a vedea gi a
simfi altfel omul gi creafia: a vedea prin ochii lui Hristos, a
gAndi dupl gAndirea lui Hristos, a te ldsa integrat in viala
lui Hristos, nu pentru a te pierde ca persoand proprie,
irepetabild, ci pentru a afla ln El plenitudinea propriei tale
viefi.
Aceastd unitate lSuntricd intre viala spiritual5 gi teolo-
ghisire, ca o cunoaEtere transformatd, este cuprinsd in
minunatele cuvinte ale Sfdntului Apostol Pavel, care spune:
,,noi auem gdndirea lui Hristos" (I Corinteni 2,1,6). O astfel de
gAndire, proprie noii fdpturi in Hristos, nagte o exprimare
nou5: exprimarea teologico-spiritual5, a c5rei lnlelegere cere
o viald adecvatd: participarea la viala lui Hristos prin Du-
UNTTATEA DIN-;RI r[OLOqlb $I5PIRITUALTIATE lN V14fn Blsprut:ll 905
hul sfdnt (cf. I Corinteniz,13-1.4). Aceast[ experien]il per-
manent noud de sine gi a lumii, fir care se dep[gegte orizontul
unei imanenle inchise sau opace gi in care se deschide un
orizont nou (cf. Psalm 35,g),eite, furtr-un fel, o rupturd elibe-
ratoare care implic[, pe mai multe planuri, ,,durerile unei
noi nagteri" (cf.balateni 4,\g).Durerile nagterii spirituale, ca
,problemd a limbajrrltrT" , se aratx tn dificultatea de a armo-
niza cunoagterea naturalfi cu cea duhovniceascd, trditd tn
r,
realitatea credinfei personale 9i eclesiale, precum gi in ten-
siunea dintre faptul de a vedea in Evanghelie o simplil
scriere omeneasCe rru a percepe in ea dumnezeiescul ex'
primat in cuvinte omeneqti.
Cu alte cuvinte, cunoagterea teologicX comporte o
transformare sau o sfinlire a gandirii noastre in Duhul
Sfant. Martorii credinlei'adAn&xperimentate in viala B"t'
sericii au fost totdeauna congtienfi de acest fapt. Simpla
acceptare a ideii cd Dumnezeuexistd nu gxplimd credinla
vie,'care angajeazd intreaga perso_and. Credinta nu este
numai o sim!18 adeziune intelectuald, c5ci a.simli prezenla
oersonald siiucratoare a lui Dumnezeuin viala proprie, in
bisericd qi i.r lume este un fapt care se realizeaz[ in in-
teriorul unei relafii trdite ca $i comuniune suslinutd. de
Duhul Sfdnt. ,,Oriietde savanfi am fi noi, ne va fi totugi im-
posibil s5 cunoagtem pe Domhul atat timp cat nu vom trli
hupd poruncile iui, cdci nu p_rin gtiinfd,.ci prin Duhul SfAnt
cunoagtem cu ad"evdrat pe Domnul, zice starelul Siluan.
Mulli iilosofi gi savanli iu ajuns la convingerea cd Dum-
n"riuexistd, du, pu iu^nereu nu L-au cunoscut (=)' e
crede cd Dumnezei existd este ceva, iar a cunoagte pe Dum-
nezeu este altceva... Prin inteligenla singUri se poate cunoagte
ceea ce este pdmAntesc, 9i ilrcd ilr parte, in tiTP ce cunoa$te*q
lui Dumnezeu gi a fiinlelor ceregii nu vine decdt de Ia Duhul
Siant... in SfAn[ul Dutirecunoagtem pe Domnul, iar Sf6ntul
brn rr*ple omul tn intregime: sufletul, inteligenla Oi trupul.
Aga cunoagtem pe Dumneleu tn cer gi pe pdmdnt"l'
' Cf, Arc6lmandrlte Eephtoly, tP. elt,, p, 324'325.
 I[qFIFF-'
906 TEOLOq|E St SPIRITUAL'TATE
Viafa spirituald este loc teologic tocmai pentru faptul c{
in ea se realizeazd, ,,metamorfoza", innoirea gi adaptarea
gAndirii noastre Ia gAndirea divino-umand a lui Hristos, la
Revelafie. in viapispirituald, ratiunea noastrd nu cautd
numai pentru a gdsi, ci se deschide gi se ddruieqte tn co-
muniune. Dumnezeu nu este aici un,,obiect" de inves-
tigafie neutrd sau ,,obiectivd", ci Cel ce ne ajutd sd realizdm
aceastd cunoagtere: ,,Dumnezeu - zice SfAntul Maxim - nu
este un obiect de cunoagtere pe care sufletul l-ar putea
reconstitui printr-o inldnluire logicd, ci et (suftetul) il recu-
noagte, dincolo de orice logicd gi de orice reflexie, intr-o
unire simpld qi negrXitd. Dumnezeu singuq, Care face parte
celor invrednicifi de acest har negrdit, gtie cum se face
aceastH tJt'rite"2.
Din aceastd comuniune de iubire cu Dumnezel;-se naqte
propriu-zis credinfa-certitudine, cdci energiile SfAntului
Duh modeleazd,in noi organul simfirii prezentei personale
a lui Dumnezeu inBisericd gi in viafa noastrd; ele suscit{
sau trezesc din atrofiere ,,ochii credinfei", astfel incAt fa-
cultdlile fiinfei noastre recapdtd capacitatea lor teoford (pur-
t5toare de Dumnezeu) gi, intr-un sens larg, activeazd pe
fiecare credincios ca pe o fiinfd teologicd sau teocentricd.
Acest adevdr este exprimat in cultul ortodox cAnd se
precizeazd, cd SfAntul Duh este izvorul harismatic al
cunoagtefii: ,,Duhul Sfint este ddruitorul tuturor bundtdfilor;
El izztordgte profefiile, El tnaald tntru tnlelepciune pe cei
neqtiutori, din pescari El a filcut teologi" (Stihird de la Rusalii).
Teologia sebazeazd pe Revelalia dumnezeiascd trditd in
viala Bisericii, intrucAt acelagi Dumnezeu Care S-a revelat
in istorie este prezent in mod deosebit in Bisericd. Teotogia
se referd la Dumnezeu. Dar tocmai datorit5 faptului cd se
referd la Dumnezelt, ea se referd gi [a toate cele create de El,
deoarece Revelalia lui Dumnezeu se face in relalie cu lu-
mea creatd. Agadar, preocuparea teologiei nu se reduce Ia
2 Amhigua, G.97,1220 B-L- cf. H, U. von Balthaeaq, Litu4{le
P,
UNTTATEA DINTRE TEOLOC?I! !l SPIRTTUALITATE lN VlArA BlSHRlr:ll gO7
Dumnezeu tn Sine, ci ea are ln vedere totdeauna relalia
Durnnezeu-lume. Chiar gi atunci cAnd se referd la Dum-
nezeu in Sine, teologia este congtientd cd El este, de fapt,
suportul ontologic al iconomiei (lucrdrii) divine tn lume
(Dumnezeu ad extra).IntrucAt, pentru credinfd, tntreaga
existenfd sau realitate creatd se raporteazd,la Dumnezeu ca
la fundamentul gi sensul ei ultim, teologia este o vedere
coerent5 a intregii existenfe, fdrd. a fi totugi identic[ filo-
sofiei (cdci ea pleacd de la Revelafie gi deci nu considertr
raliunea umand ca fiind criteriu exclusiv al cunoagterii) gi
nici nu se confundd cu cercetarea gtiinfificd de tip pozitivist,
care studiazd, gi descrie natura gi istoria in structura gi
fenomenologia lor imediatd3.
Preocuparea teologiei este Dumnezeu ca origine gi scop
a toatd existenla, iar aceasta s5 fie raportatd la Dumnezeu.
De aceea, teologia cregtind se face prin referinld la Hristos,
Cel ce este A gi A intregii existenle create (cf. Apocalipsa 1,8).
Crealia fiind darul lui DumnezetL teologia descifreazdlnea
,,cuvintele" lui Dumnezeu, ce agteaptd sd fie receptate -
cdile de a le descoperi fiind multiple - gi recunoscute ca lu-
mini create de Dumnezeu Cel necreat. Astfel, lumea gi isto-
ria sunt pentru teologie mediul in care Dumnezeu lanseazl
mereu noi apeluri gi incitd la comuniune gi conlucrare, in
vederea ridicdrii creafiei la o tot mai bogatd participare la
plenitudinea viefii dumnezeiegti eterne gi infinite.
Totdeauna referinla la Hristos in actul teologhisirii se
face gi inbaza unei comuniuni cu El. Ea nu este numai
acumulare sau sistematizare - oricAt de metodicd ar fi
aceasta - a datelor Revelafiei, ci aceastd referinlX se face in
interiorul ,,gAndirii lui Hristos", de care suntem impregnali
3Teologul W Panne.nbcrgE, Wissettsclwftstheorie und Theologie, Frankfurt,
1973, p.312 gi 348, prcelzea;A ed obterctul texrlogiei este cu totul altul decAt cel
al gtiinfelor. El nu erte o perte e tealltH;il materiale, mdsurabile, efectuabile
qe dd sene realit{1ii lntregi.
eos miqae, p, b6. Qnachhar), ci este Dumneseu es fundement
 r.r]w-
208 TEOLOqT E 5l S PIRITUAL|TATE
prin trdirea impreun5 cu El in viafa Bisericii: Sfintele Taine,
rugdciune, doxologie, slujirea semenilor, mdrturisired
Evangheliei, lucrare misionard etc. Permanent bazatd pa
Revelafie, teologia nu se poate lipsi de experienla cregtinil
personald gi eclesiald,, fdrd, a risca sd devind o $tiinfd a reli,1
giei (Religionswissenschaft).
$i intrucAt teologia trebuie sd expliciteze credinfa inl
tegrald a Bisericii, iar aceastd credinfd nu este infdligat{
doar in forma strict cateheticd sau academicd, ci gi in spiri,
tualitatea liturgicd, asceticd gi de slujire, teologia nu poate
sd neglijeze niciunul din aceste aspecte in care transpare
viala Bisericii gi fructificarea Revelaliei.
Liturghia, de pildd, tdlmdcegte o viziune teologic{
asupra intregii realitdli gi este izvorul unei experiente noi a
Bisericii gi a raportului sdu cu lumea, chematd sd devin[
epifanie sau lumind a impdrdfiei lui Dumnezeu. Conti'
nuitatea real5 a Bisericii se exprimd prin faptul cd viala
cregtind este, mai intAi de toate, o experienld a impdr5liei
lui Dumnezert, care e deja datd in Hristos gi a cdrei im-
plinire o aqtept5m. Experienla Impdrdliei, ca intimitate de
viafd cu Dumnezeu-Treime, face din viafa duhovniceascH
unlocus theologicus, un motiv gi un mediu al teologhisiriia.
in SfAnta Liturghie, materia se deschide spiritului,
umanitatea se adund in Hristos/ pregustd viafa vegnic6;
dimensiunea localizatoare gi, deci, despdrfitoare a trupului
este relativizatd., subordonatd legii comuniunii in Duhul, iar
eternitatea intrd ln timp, umplAndu-l de valoare maximH,
transfigurAnd timpul, cdci ,,eternitatea nu este ceaa, ci cineoA,
a
Vezi Alexander Schmemann, ,,PriBre, liturgie et renouveau", ln lucrarea
colectivd La Th4ologie du renouoeau, Paris, Cerf, 1968, tome II, p. 105-114,
Autorul considerd cd ln epoca prezentl ,,nu va fi lnnoire in nici un domeniu
a[ vie]ii eclesiale sau al Bisericii insegi dacd nu existd mai intdi o tnnoire
spirituald. Nu este vorba - zice el - de o declarafie pietistd, de un simplu apel
de a ne ruga mai mult. Ci este vorba de a suprima divorlul tragic intre expe-
rienla Impdrdliei lui Dumnezeu (experienld ce se estompenzd tntr-o lume
secularizatd , n. n.) 9i gAndirea Bisericii" (p, 113-11a).
,'ilF-
UNTTATEA DINTRE TEOLOq|E SlsPlRlruALlrATE lN VIATA BlSERlCll 909
aau mai degrabd aiala de iubire a Persoanelor treimice"s, DePi
lmplicd studiul metodic sau pregdtirea didactic{, filosofictr,
adev5rata teologie se nagte totdeauna din viala Bisericii
mdrturisitoare, rugetoare gi slujitoare. Cunogtinla ei sfAr-
gegte in doxologie, ln induhovnicire gi in slujire, cfici ea este
r
iniliere in iubirea divino-umand. De aceea, o teologie care
separd sau opune spiritualitatea gi slujirea comunitar[ sau
social[ ignord tocmai taina iubirii divino-umane. Slujirea
noastrH trebuie sd aibd totdeauna o finalitate mAntuitoare;
prin ea sd devin5 transparentd prezenfa lui Hristos (cf. Col.
3,17). Starea de rugdciune, de fald cHtre fald, cu Hristos, ne
dd putere gi ne face sd simlim tainic cd, fala semenului
nostru este fala lui Hristos, Care Se bucurd sau Care sufer[
tn acesta.
Teologia ,,sociald" despdrfit5 de experienla spiritualil a
Bisericii riscd sd devind ugor o ideologie la modd, 9i nu o
slujire permanentd gi consistentd. Tot aga, inse, o spiritua-
litate insensibild la problemele semenilor sau ale societfi]ii
devine ,,dochetd" (aparentd fdrd esenfd) gi sldbegte viala
Bisericii, in loc sd o zideascd efectiv. De aici rezultd ten-
siunea sau opozifia intre partizanii unui ,,orizotttalism" 9i
ai unui,,verticalism", proprie Occidentului contemporan.
Spiritualitatea primei tendinfe se epuizeazd.in activism, iar
in cea de a doua, sensul teologic este fie indbugit de un
spiritualism emolional, fie de un spiritualism intelectualist
sau estetist.
Sub alt aspect, s-a observat cd teologia occidentald con-
temporand a cdutat prea mult sd prezinte credinfa credibill
prin tot felul de argumente ralionale, in vreme ce credinla
este o realitate care ne pXtrunde intreaga fiinld gi deci nu se
limiteaz5 numai a ne convinge intelectual. Aceasta nu in-
seamnfr insil c6, tn teologie, conceptul nu are nici o
5O, Cl6ment, Tidfl;Jt1;ilrut le tetnpe, Nt'uclr$tcl-Pnris, 1950, p. 99,
 210 TEOLO(TIE St sPt RITIJALITATE
E IN VATA BI5ERICII 111
importanfd; dimpotrivH, el este importanr, darconsiderat fn
cuvant din cuvantul dumnezeiesc, viald din viala preasfintei
relafie cu spiritualitatea insdgi, aga incdt ,,teologia este con* Treimi.
gtiinla teoreticd a spiritualitdFi, ca expresia ei nemijloci
deoarece este tr5itd, Qi, totodatd, ca expresia ei mijloci B, Privire gelerali asupra raportului dintre
teologie gi
deoarece se exprimd conceptual,,6. poate exista o viafa spiritualH in istoria cregtinismului
care vorbegte despre spiritualitate, o ,,inventeazd,,, qi I. Pfrnd la Schisma din1054
care este p5trunsd de spiritualitate. Aceasta din urmd
culturil
a) Eaanghelie gi
agadar, congtiinfa teoreticd a spirituaHtalii experimentate,
Incd de la lnceputurile sare, cregtinismul a fost
In mod normal, ca rezultate ale fructificdrii Revelati fruntat cu con-
vestirea mesajurgi sdu gi in mediut altor curturi gi
lui Dumnezeu Cel viu gi prezent in Biser icd, teotogia mentalitdti dec6t cea iudaicd in care el ,-u,rer.ri. porrr,au
spiritualitatea se tntrepdtrund atdt de intim, fucil chlar MAntuitolului a.rlqepostoiiloi' ),mergryi qi tnodlali toate
nea-
distinclia dintre ele nu poate fi una absolutd, ci una destul *.lrll?:.:" (Matei 2B!Il implica'nu numai un contact ine-
relatiad; iar cfrt prioegte definirea ror, o descriere tn imaEi vitabil intre Evangherie 9i curtura. greco-romand a
respective, ci gi sarcina misionard"de a t.ua"." *"'riiui.po.ii
plas.tice nu face decdt tntregeascd totdeauna orice definilie
,sd Evangheliei in curtura popoarel"r.a.&, i" ;;
or din s trict intele ctual s au concep tual- di dacti c. adresat
acest mesai. r Aceastd sarcind nu-gi pierde niciodatd actua_
_ vialH gi cuvdnt ale Bisericii in istorie, zdmislite din
dela Duhului sfdnt in ilfgior_ul templului vielii in Hri
litatea.
Deja la sfantul Apostor Ioary care a folosit ideea
$i_pe.c.1mpul comuniunii Tatdlui ceresc cu umanitatea, de Lo-
gos, familiard antichitdfii, 9i mai ales rui Filon
ritualitatea gi teologia, in dimensiunea lor cea mai din Ale-
fund5, sunt convertiie gi doxologie, rugdci""" gi ri"did 7 Asupra acestui subiect,
cultare gi rndrturisire, cuvdnt dJspre iiomenirla lui Dt bibriografia este foarte vastd.
^.
cateva lucrdri care se intregesc ri, ," corecteazd uneorioferim aici doar
ne_zeu gi despre indumnezeireaorirului, cdutare a Dani6lou, Messase eaanglriqie ,t iitii, heilenistique una pe arta: J.
aux IIe et IIIe siicres,
gi luptd cu pdcatul, ingrijorare pentru istorie gi d Tournai, 1961; i
t. r"ri"gii;",L,t1il"')9!gieux des'Greii'rt'i;r,irngite, paris,
1932; R. Arnou,
fpre vegnicie, sensibiliiate profeticd oi curii de m 1,i7ue,1,2
"F,llq"irls des peresi,'io Dirtiornoire de Tidotogie Catho-
(193s), cor. 22sg-2895; E. vonrva ika, plato
vinere a Pdtimirilor gi dimineata de lnviere, iribire Christianus. rrbernahme und
nicd pentru semeni gi pazd contra bolilor care instrdi
ie Umgestaltuns des platonismus durch aie
'fhe Philosophu of the iiirr
nnsiJetn, is-ii, i.l.Wolfson,
Clurfi Fathrrs, i. iiitn, wnity,-I;r;ri;,
Cambridge
in tot felul, credinl5 neinfrentd gi totald smerenie, compi (Mass'), tdso; p. Th. Camerot, ,,H"ireJrme
1et ,piiitruiite putiirtiqru;,,, tn
Dictionnaire de Th1otogie.Cyt!to!iqu3,.z.
pentru cei suferinzi qi slujire pentru ei, viatd dumneiei, ltsosy, ,;r. i: 5J;;,'y;. JG"r, Das frilhe
Christentum und die\riechische' nilarig,- riurrin,
,purtatd ln vase de lut" gi certitudine care ne unegte cu A. wark-ots ch, Antike
L96z;
lnviat, ,,nebunie" a.Crucii gi infelepciune negrditd descrisil r;;;;; ;,' ffii#r,"r,-paderborn,
P l i.to.sophie im_ Ltr teil d'r, Ki;rh
crillmeier, ,,Hellenisierung-Judaisier,rrg J", Christeniumr' wien, 923; Alois
1

cuvinte totdeauna-insuficiente, srrijire pentri om gi laud[l eipien der Geschichte der fiichrichen Doogmas,,,
ull o",rtenprin_
in rucrarea sa: Mit rhm und in
llyn,.(Herder.) Freiburg i. Br., 1975, p.7ii_ies;
Dumnezeu, liturghie care unegte iwra"" Ct"f"l",lr, christia-
famhntul cu cerul, rrisation de l'hel6nisnie, thdme ae thistoire
J; i;piltr.pliie"pairistique,,, tn
care libereazd, gi vindecd, cuvAnt care trezegte gi hr v,ol. Humanisme et
foi chritienn, rvreluntur scientiques du Centenaire
l'lnstitut paris.,_puOlle, po?Ch. de
Satholiqud.de Kannengiesser et yves Mar-
chasson, paris, Beuchesnc, 1970, p, B9o'_+0e;
. 6
v. Iliescu, ,,Reflecpii despre teologie gi spiritualitate,, cuprinse
in scrirr R. N;b";;'E;;Zo,i au Kirctrcn_
din 28.01 qi 4-04.19i8 1ms;, adresitu p"iro^ul autorului u.urtui rultiir und der Gort der Bthel; ztti Fmgr, rtit,r Heilenisiiiirg
t"zs l\ltlnchen, 1979; G, Florovaky, ,,C'hrtniinnity nncl ari'ct,ristcnturrts,
doctorat. Culture,,, Belmont, Mans.
I 974 (N ord lan d, Co//eclpr/ l,Vrrilrr,"v ul,
A),

919 TEOLOqTE tT SPTRTTVALITATE
xandria, pentru a identifica Logosul cu Fiul lui Dumnezeltt
adicd cu Iisus Hristos; gi la SfAntul Apostol Pavel, care ln
Atena face referinfd la literatura profand anticd (Fapte17,
28), se constatH primele tncercdri de a line seama, tn
vestirea Evangheliei, de fondul cultural aperceptiv al celor
cdrora li se vestea Iisus Hristos.
Totugi, atitudinea primilor cregtini fafd de cultura anticil
era foarte diversd gi nuanfatd. Acest fapt se poate vedea Ia
insugi Apostolul neamurilor, SfAntul Pavel, care uneori se
folosegte de referinle din cultura vremii sale, alteori tnsil
subliniazd discontinuitatea radicald intre,,nebunia" crucii
9i infelepciunea lumii antice (cf. Romani 1, l-8-32 9i I Co.
rinteni 1,17-31).
Cu alte cuvinte, Evanghelia nu este un derivat sau un
produs al culturii antice, ci un dat esenfialmente nou. De
aceea ea ale un mesaj gi un confinut ireductibil la orice culturH
pur omeneascd. De fapt, Apostolii gi apoi Sfinfii Pdrinli, cAnd
s-au folosit de cultura vremii lor spre a face cunoscut mesajul
Evangheliei, au fost totdeauna congtienfi de faptul cd.Persoan&
diaino-umand alui lisus Hristos este normn gi criteriul de judecatd a
toate cele ce existd. Astfel, imprumuturile din elenism nu in-
semnau nicidecum o elenizare a Evanghelie.i, intruc4t
nofiunile folosite de ei primeau o noud semnificalie gi un nou
continut, ele se refereau la taina lui Hristos, care era insll
strdind filosofiei eline. Agadar, nu ern aorba de o elenizare q
Eoangheliei, ci de o cregtinare a elenismului. Cei ce au pdtruns
addnc taina cregtinismului nu au substituit Atena Ierusa-
limului, adicd n-au abuzat de folosirea filosofiei in teologie.
Cei ce au abuzat de filosofie 9i au pierdut fidelitatea fafd de
Evanghelie au devenit, in congtiinla Bisericii, eretici.
In istoria cregtinismului, raportul teologiei cregtine cu
filosofia se exprimd diferit. Unii, parcd urmAnd principiului
Apostolului neamurilor ,,cuafrntul meu Ei propoadduirea mea
nu stdteau tn cursinte conaingdtoare ale tnlelepciunii omenegti, cl
tn doaada puterii Duhului" (I Corinteni 2, 4), au refuzat sil
recurgd la filosofie In lnsugirea Evangheliei sau in expli-
carea el.
'ilrFr
UNTTATEA D'NmE TEOtOqtE pt SHRITUAL|TATE lN VlnTA BtsERt(:il 211
Al,ii, urmind pilda din Areopag a aceluiagi Apostol
Pavel (cf. Fapte cap.17) gi lndemnul s5u: ,,ToAte sd le tncer-
cafi; relineli ce este bine" (I Tesaloniceni S, 21), au folosit
cultura vremii lor cu multd infelepciune gi cu mult rod.
Au fost qi mulfi care s-au lnecat in ,,imprumuturi,, gi au
sfdrgit in erezie, denaturand adevdrul tainei lui Hristos.
Acegtia n-au pdzlt suficient avertismentul SfAntului Apos-
tol Pavel: ,,Luafi aminte sd nu odfure cineaa minlile cu filosofia
gi cu deqarta ingeldciune din predania omeneascd, dupd infe-
lesurile cele slabe ale lumii, gi nu dupd Hristos" (Coloseni Z, B),
Problema raportului dintre teologie qi filosofie s-a pug
mai ales pentru cei care, venind la cregtinism, aduceau cu ei
o formalie filosoficd aleasd, pe care erau dornici sd o punl
in slujba Evangheliei. Aga afost, de exemplu, Sfdntul Iustln
Martirul gi Filosoful in secolul al Il-lea, care pdstra o reald
simpatie pentru infelepciunea elind8, in vreme ce pentru
Tertulian, filosofia era mama tuturor ereziilore. insd pro-
blema se pune mai acut in Alexandria, principal centru tn
care se intretdiau toate infelepciunile orientului, capitala
elenismului gi a iudaismului.
Clement Alexandrinul (f215) nu este de acord cu o ati-
tudine prea negativd fald de filosofie gi incepe sd se folo-
seascd de filosofie, intr-o anumitd mHsurd, apreciind totugi
cd Evanghelia este, fa!5 de filosofia anticd, precum lumina
soarelui fafd de cea a ldmpii1o.
Origen (t254) face o sintezd a doud atitudini contrare
existente pand la el. Mai intai, el constatd in infelepciunea
veacului o tendinfd idolatrd, in sensul cH filosofia igi face un
idol din opera spiritului sdu; ea igi dHruieqte un adevdr, tn
loc sd-l primeascf, de Ia DumnezeLt.ln sensul acesta,
Hyldahl, ,,Philoeo.phie und Christentum. Eine Interpretation der
--. :9f.N.
Einleitung zum Dlalog Juetln", tn Arta Thetil. f)anica, 9, Copenhaga,7966,
e,,De praescrlptlone haer,", Sot rm Cl rti l e,n n cs, nr. 46, p
t i lg|7, aris,
1o
Stramata, V 26, 6,
 EqIITEIG':
214 TEOLOq|E tI SPIRITUAL,TATE
primejdia este mare pentru cregtini, filosofia rnfHligandu-se
ca un,,lingou de arJt"ll.
Pe-de altd parte, el considerd cH refuzul categoric al
filosofiei ar fi o pierdere a gansei de a face mai cunoscutil
bogdlia credinfei, prin folosirea gandirii umane gi a poten-
lelor ei de a cerceta, exprima gi comunica mesajur Evan-
ghelieil2.
in acest sens, Pdrinfii capadocieni folosesc mult cultura
vremii lor in elaborarea teologiei, in apdrarea credinfei
combdtAnd pe eretici, sau in pastorafie, insd pdstreazd un
mare echilibru gi sunt totdeauna pdtrungi nu numai de con-
gtiinfa superioritarii gi ireductibilitalii Evangheliei la filo-
sofie, dar gi de grija de a nu abuza de folosirei culturii pro-
fane in detrimentul dogmelor credinfei sau al spiriiua-
htalii13.
sfdntul vasile (1379), degi admite filosofia ca o pregdtire
ln vederea aborddrii adevdrului Evangheliei, indemnand la
o folosire selectivd fculturii antice, are o atitudine oarecum
radicald atunci cand scrie Regulile sare morale, alcdtuite din
extrase scripturistice tocmai cu scopul de a nu urma ,,tra-
diliile omenegti"tt. sfinlii Pdrinfi au cregtinat erenismul gi
aluutilizat tradifia neoplatonicd intr-un sens ortodox. c6nd
intrebuinteaz1 filosofia anticd, ei o fac relativizdnd toate
principiile, metodele gi categoriile acesteia; ei se servesc de
imagini gi concepte, dar mxrturisesc suficienla adevdrului
scripturii. Nu existd la ei tendinta unui concordism. Gdn-
direa lor cregtind nu se opune nici unui sistem, dacx acesta
este deschis, insd ea este mai preocupatd de a rdmane fidelH
ei insegi, decat de a se adapta. suflul de tinerefe care strd-
lHom. in
los.YII,7.
12
Cf. H. Crouzel, OigDne et la philosophie, paris,196ZTh.
1L-12.
13
sf. vasile cel Mare, Cum se poate trage ceoa folositor
P.G.31, 464-589.
1a
Regulile morale, 12, 2; P,G. 37,724 A.
UNITATEA DNTnE TEOLOqIE tr SPIRITUALITATE lN VlATn BlSERlCll 115
bate paginile lor nu vine din optimismul grec, ci el |Agnegte
din izvorul viu al credinlei'u. Ei nu canonizeaz[ nici un
filosof gi nu elaboreazd. un sistem, ci opera lor r[mdne
esenlialmente o explicare sau o apdrare a Sfintei Scripturi.
in privinla raportului dintre cultura profan[ gi credin]a
cregtind, SfAntul Grigorie de Nazianz, care este ,,cel mai
grec" dintre Sfinlii Pdrinli, spune: ,,Din cultura profand noi
am plstrat ceea ce este cdutare gi contemplare a adevl-
rului". ,,Fals6 este infelepciunea care depinde de raliune gi
incAntd prin elocvenld" ,,Inlelepciunea din afard (elinil)
joacd umbrele adevdrului in haina gi decorurile filosofiei, in
timp ce a noastrd (cregtind), degi pare smeritd, este tnaltil tn
ce-i ascuns gi conduce la Dumnezeu". ,,Filosoful cregtin ge
servegte de haina gi decorul elinilor, iar ln ceea ce privegte
adevdrul gi indllimea, acestea le ia de la no7"16.
In lupta de apdrare a credinfei ortodoxe contra ere-
ticului Eunomiu care - in interpretarea credinlei - abuzade
metodele filosofiei (in special Aristotel), Sfdntul Grigorie de
Nazianz ii reproqeazd. acestuia gi adepfilor lui: ,,silogismele
tale (sunt) distrugere a credinlei gi nimicire a misterului"LT;
sau cd Eunomiu reduce teologia la o ,,tehnologie" (rot& ttlv
ofiv telvol,oyiov)18, ?gd lncAt voind sd supund Dum-
nezeirea principiilor sale filosofice, ereticul aplicd o torturtr
dialecticd textelor inspirate (rcrtd telvol.oyeig td @eiov)le.
Cf. Y. Congaq, La foi et la Th4ologie, p- 218-219; Herv6 Rousseau, La penede
1s
chritienne, Paris, P.U.F. ,1973, p. 1; Jean Laplace, ln ,,Introducete" la Grdgoire
de Nysse, La crdation de l'homme, p.35.
16Citat de H. Rousseau, op. cit., p.26.
17
Orat, 31, 23; cf. ]ean Plagnieux, Saint Grdgoire de Nazianz, Th4ologien,
Paris, 195L, p. 15. Aplicarea abuzivd a logicii filosofice la taina Sfintei Treimi
duce fie la monoteiimul iudaic, fie la pdhteismul pdgAnilor. ln primul caz,
negflndu-se divinitatea fiinliald a Fiului gi a SfAntului Duh, iar ln al doilea,
Spidli( op. cit., p, unitatea fiinliali a Sfintei Treimi.
18
Orat,31, 1"8. Acest reprog a fost confirmat de Teodoret (Haereticarum fab,,
din citirea pdgfrnilox IV 3, P.C, 83,420 B), dup6 enre ,,teologia lui Eunomiu devenise o tehnologie";
cf. ], Plagnieuxr 0p, r:ii,, p, !Q, nota 40,
1e
Orat.g1,20,
 4ryf,rIF
TEOLOqTE 5r SPRTTAL|TATE
216
Atitudinea de mare prudenld pe care SfAntul Grigorie o are
fald de folosirea exageratd a filosofiei lui Aristotel in teolo"
gie se explicd prin aceea cd lui i se poate reproga: ,,concepfitl
sa meschinX despre Providenld, excesul sdu de subtilitate ..r
gi, pentru a spune totul, perspectivele prea omenegti in care
el inchide dogmatismul sdu"2o.
Pentru Sfinfii Pdrinfi Capadocieni, care au asimilat in
mod critic cultura vremii lor gi au apreciat valoarea ei1
rdmdne un principiu faptul cd aceastd culturd nu devine
totugi niciodatd sursa primd sau norma suprem5 a teologiei
1or. ,,Toli trei (SfAntul Vasile cel Mare, SfAntul Grigorie dq
Nazianz, SfAntul Grigorie de Nyssa), beneficiari ai unei
strdlucite educalii literare, oratorice gi filosofice, sunt de
acord in privinja acestui principiu
Referindu-se la anii de studii de Ia Atena impreund cu
SfAntul Vasile, Sfdntul Grigorie va scrie: ,,Noi nu cunogteam
decAt doud drumuri: unul, cel dintAi gi cel mai de cinste, altul
mai pulin frumos. Primul ne ducea in biserici, celdlalt la
dascXlii elini. Titlul nostru de glorie era acela de a fi cregtini"22.
Pentru Sf6ntul Grigorie Teologul,,credinta desdvdrgegte
taliunea" gi,,o mutd in mai birte"23.
in disputele cu ereticii, Sfinlii Pdrinfi au folosit uneorl
filosofia, ldsAndu-se oarecum atragi pe terenul adver-
sarului, insd fdceau aceasta pentru a-l urmdri mai bine pe
acesta gi pentru a-l invinge aici mai sigur; dar mai ales
pentru a smulge din gura lupului oile pe care Pdrintii creg-
tini, tofi pdstori de suflete gi lndrumdtori de mullimi/ aveau
datoria de a le salva"za.
Pilda Sfinfilor Pdrinli Capadocieni, care au pdstrat un
echilibru in ceea ce privegte folosirea culturii lor in teologie
20Orat.27,10; cf. PlagnieuX, ap.cit., p.18, nota 32.
J.
21], Plagnieux, op. cit.,p.27.
22Orat. 63,2'1..
23
Orat.29,21. ai Ornt. 24,7.
2aJ, Plagnieux, ol1, cit,, p,13.
UNTTATEA ptNIR[ I'l:O1.6t(71[ $l SPIRITUALITATE lN VIATA ltl5Elll(:ll 217
gi au r5"mas profund fideli Evangheliei, credinlei Bisericii,
realizdnd, in acelagi timp, gi o bogat[ activitate pastoralH,
rdmAne un izvor de inspiralie pentru lntreaga teologie
ortodoxd de mai tdrziu.
Linia lor va fi urmatd de Sfdntul Maxim Mdrturisitorul
(1662), de SfAntu[ Ioan Damaschin (IZ!l) sau de SfAntul
drigorie palama (t13b9), dar acegtia se folosesc de filosofie
m moa eclectic, nu sistematic, cum o va face Toma de Aquino.
tn Occident, cel mai mare teolog cregtin al mileniului
intAi a fost fdrd indoiald Fericitul Augustin (f430). El s'a
folosit indeosebi de filosofia platonicd gi neoplatonic6 ln
teologia sa, insd n-a asimilat-o in acelagi fel ca Pdrinlii rH-
sdriteii, dezvoltand mai mult o teologie psihologicd despre
Treime gi acordAnd un primat esenleffafe de persoane. El a
lHsat Apusului mogtenire gi un anume pesimism in ceea ce
privegte raportul dintre naturd 9i har2s.
Totugi,ln general, in privinla raportului dintre Evan-
ghelie gicultuld, Fericitul Augustin nu subordoneazd. cte-
Hintu fiiosofiei gi menlin" o ,rriitute profundd intre teologie
ti"irf, pastoraid 9i spirituald a Biseiicii. Pdnd la Scolastiid,
in Occicient a dominat Augustin, care a prezentat teologia
ca fiind sapientia, mai mult decdt scientia. Pentru Augustin
(De TriniiateXIY,l P. L. 44, 1'037), .q 9i pentru Platon
(symposion 204 B), filosofia nu este inlelepciunea insdgi, ci
,,iLbirea de inlelepcitrrre", cdutarea- infelepciunii- Pentru
Plutor,, filosofia eite starea intermediard intre totala necu-
noagtere gi inlelepciunea desavargitd_ pe care.o posedd zeii.
Arisiotel,-a cdruiinfluenfd deosebit de mare in Occident va
incepe odatd cu scolastica, a p_rivit inlelepciunea ca acce-
sibilh filosofiei. Pentru Aristotel, inlelepciunea este cea mai
inalta dintre gtiinle, pentru cd inleleptul nu gtie numai ceea
ce poate fi dedus din cele mai inalte p.rincipii, ci are 9i o
gtiin;a intuitivd sigura despre originile (principiile - crplot)
inse$i. Astfel, inlelepciunea cuprinde nu numai cercetarea
25
M. Schmaus, tt'liirritiitslchre des heiligcn Augusfinus, Eci, a
l)ir'gtstTclr.r/r1r;isc/
|-a,t96Z; O. clu ttoy, l','lirlelllgitnrc da ln fui u ls'liiniti salon St. Augustin,I'atis,
1966; I. Coman, Plrtn/ogio, 1916, p, 260=263.
 ilElIrfl

219 TEOLOqTE $r SPTR|TUAL|TATE uNlrArEA DINTRE IEOLoqIE tl rt SP|RITUALITATE lru Vnla BtsERtcil Z1g

intuitiv[ (vo0g), ci 9i gtiin]a (cunoagterea - erlotfppl) PHrinfi rAsilriteni, conetatd r cd ace$tia, tn str[dania lor de a
Etica Nikomahicd VI, 6-7, A, 17 -20).
1'I..4'1.
Prezenta specificul unic ai: ireductibil al cregtinismului tn
in opozilie cu Aristotel, Augustin menline totugi o h;a gandirii iudaice, mai alrres in confruntarea cu gendirea
sebire intre gtiinfd gi infelepciune, corespunzdtoare dr gteactr, au reugit, ln etape esuccesive gi ln moduri-diferite,
birii dintre cele trecdtoare gi cele vegnice. $tiinfele au Ins[ finalmente convergerrrte, sd ofere o bazd, teologico-
face cu lucrurile trecdtoare, in timp ce inlelepciunea, cu c fllosoficd afirmaliei credinfgei cregtine cd Iisus Hristos"este
vegnice, adicd cu Dumnezeu ca supremul Bine. Dupil, deodatd adevdrdl pentru isStorie gi pentru intreaga creafie.
gtiinfa 9i infelepciunea nu trebuie sd se exclud{; gtiin Ujltyang noliunea de,, com"luniune'f Sfinfii Perin[i au ajins
pot conduce la sapientia. Ele slujesc inlelepciunii cdreid rtr identifice adevHrul cu cbmuniunea, identitat6 ce-gi'aflil
dedicd filosofia, adicd studiul infelepciunii. Des5vArgir Expresia sa ultimd, dat m6ai intAi fundamentul, in Prea-
filosofiei o vede insd Augustin in invdldtura cregtind25. I lfAnta Treime.
De fapt, oprivire atenth5 asupra 1uptei Bisericii pentru
b) Dogmd gi spiritualitatdT Epdrarea credinfei clfei aft1sv5Ate evidentiazd faftul ctr
d-ogmete apdrate de Biserici:d in fala ereziiloi sunt r,iportri
intr-un studiu, intitulat Veritd et Communion dans la
Vlelii auteitice in Hristos, €ele nu privesc numai ruuiitatea
spectioe de la pensde patristique grecquezs, teologul ortod
Dumnezeirii, ci gi vocafia flfundamentald a credinciosului
Zizioulas, revizuind intreaga gAndire teologicd a dlmpreund cu posibilitatea : realizdrii acesteia: unirea omului
Qil Dumnezeu Cel aegnic.
26
Augustin, Contra lulianum, IV, 14,72 P.L. 44,775:,,Obsecro te, Dogmei tntrup5rii sau ilrromenirii Fiului lui Dumnezeu
honestior philosophia-4entium quam nostra christianar ![u&e una est
philosophia, quando quidem studiumvel amor sapimtiae significaturhoc r ll c.orespunde, pe ptul"l spiritualitdfii, invdfdtura despre
W. Pannenberg,lrfisxns&aftsthewie und Theologie, p.8,13-15; vezi gi H.I. tndumnezeirea omului. Prir,r cobordreh lui Du'mn ezel1 la ni-
Saint Augustin et la fin de la culture antique, Paris,1949. Velul condiliei noastre de vviatd, mai ales Ia Pdrinfii rdsdri-
27 Din vasta bibliografie posibild notim: V. Lossky, Thiologie mystiquamy
l'Eslise d'Oient,
l'Eglise Parisilgql; ]..
d'Oient. Parisi1944: d'aprii dei Pl
I.. Gross, La diainisation du'chrdtien d'aprai
teni, s-a vdittt cd este datd g2jsibilitatea indltdrii 6mului la
Rrics, Paris,1938; I. Zizioulas,,,Verit6 et Communion dans la perspectl Dumnezeu. Participarea aeipuna a Fiului luiDumnezeula
!e. s.p.e1qee patristique.grecque", .in lrdnikon lo,T".l-, 1977, eondilia uman5, fdrd a-$i Pieryte, ir:r acelagi ti*p dumnezeirea,
Friedriih Norniann, Teilhabi - ein Schliiseelwort der Vritertheologie, ^p,451'I
Miinster, 1978; H. U. von Balthasar, Prisence et pensde, essai sur la phil eBte suPortul participdrii noar.s,6s la via,ta lui Dumnezeu, fdrd, a
de Nysse, Pa*,
Grlgoire.dg^N!tgr,
religieuse. de GreSotre
reltgteuse vatrs, .1942; J. Danielou,
Lv+l; |. tneotoSle qu,lua
uulruerou, Thdologie du ne pierde identitatea gi integr:itatea de fapturi umane.
christianisme, To[rnai, ].958; Idem, Platonisme et thdologie mystique, essai 8u
doctrine splntuelrc
doctrtne de sarnt
spirituelle ae saint.Grdgolre de_Ny.sse,.Paris,
GreRotre Ae rY#L; fl, cru
1\vsse, ratls, p!a;_H. d,l^Yfl]qil,
rvlanol DacH in marile controvgrse dogmatice ale Rdsdritului,
Tuaye, Dipme et spiitualitd cheZ Saint Cviitte d'Alexandie, Paris, 1944; H, Biserica luptd contra gnostliltor, ea oTace pentru aapdraideea
vori gattliasar, Liturgie cosmique, Parii, 1947; Idem,,,,Zur Geschichte lnsHgi de indumnezeire. sfad-ntul Irineu din Lyon se ridicd
christlichen Geistigkeit. Patrislik, Scholastik und wir", in Theologie der
(Wien) 3,1939, p. 65-1"04; M. Aubineau, ,,IncorL{ tibiUt6 et .{ivinisatiorr.s fmpotriva pesimismului gnoostic, cu privire la ciealie gi la om
Saint ir6n6e" , iiRecherches de science religieuse 46 (1956), p.25-52; M. Villerr Hga cum a iegit el din mAinille lui Dumnezeu.,,Ce umanist
spiritualitd des premrcrs
splrlluallfe aei premiers SlecrcS
siicles cnreilens, rarts, rvcu; u.
chritiens, Faris,1930; G. Bardy,
Dafqy/ Lu
La vie spiritu
urc 5l
f, apres les yeres
d'apris Pdres ae
de troxs premlers srccle5,
trois premiers mlqe au jour
Ecl.. revue et mlse
siicles, Ed. lour Pa crr-'gtin - se tntreabd-un teolOg catolic - ar fiputut gdsi o for-
Hamman, Tournai, 1968; L. Buyer, La spiritualiti du Nourteau Testan nrulil mai pozitivf, decdt serntinla sa: gloria iei, aia\ns homo?
P afis, 1960; N. Arseniew, D ie S piiit u amat der O stkirche, ln E v-on_I-vaqkq
Handbuch der Ostkirchen-kundi, Diisseldorf, 1971., p. 503-543; Th. ,,Slava lui Dumnezeu este oorndl viu't (Adoersus Haereses IY,
L'Orient chrdtien dans la patristique.et la ytirit.ualrt4, y. 483-502;^I; Xe{
M. $esan, T. Bodogae, Iitoria Bisericeascd llniaersalf, vol. I (1-10.54), Ed. a
B ucule g ti, 197 5, p. 83-7 0, 17 7 -1.85, 3 6-330, 389 -399 .
1,
BIn rev. Irinikon, tome L, 1977,p.451-510. t'f L, Bouyer, op, ell,, p, 278,
 ,Erl-trF
TEOLOqIE 5l SPIRITUALITATE
220
in lupta contra arianismului, care lega dumnezeirea lui
Hristos,-Biserica apdrd,consubstangialititea (deofiinlimea)
Fiului cu Tatdl, intrucAt dac5 Fiul nu este Dumnezeu cU
adev[rat, tndumne zeireaomului prin har nu este posibild.
Ereztalui Arie afecta nu numaiadevdrul despre D'pi
nezelr, ci submina 9i adevdrul despre vocafia fundd'
mentaie a omului: indumn ezeirea lui prin harul dumnei
zeiesc. Negdnd divinitatea lui Hristos, arianismr] "rrl,l_s
ochii sfinlilor Parinfi, olezate_a idealului suPrem al cred'rn:
ciosului. ,,Dacd.Logosut - ziceSfantut Atanasie - at fifost 9i
F'l
Dumnezeu prin p"articipare 9i nu Dumnezeire consubstan-
tiald si chip al tatalui prin El insugi , r,-ar fi pu_tut indumt
irezei'(creaiurile), fiindEl insugi indumnezeit. Cdci nu estp
.r, priir,15, ca ." nu posedd decAt prin participa'9 t}
"ul
comunice altora din ceea ce a primit, p"i'rt.r.A ceea ce el ritl
are de la sine, ci de la ddruitor, gi ceei ce el a primit ajung€
de-abia pentru sine insugi"so. ,,unit cu o creaturd,.omul
n-at
fi fost iridumnezeit din nou dacd Fiul nu ar fi fost Dum;
nezeu adevdrat. Omul nu s-ar fi apropiat de Tatdl dacd Ce[
care a luat trup n-ar fi fost Logosul Sdu natural 9i veritabll
(...). D" unirea D-d
aceea, tlItIIed
ue aceea/ s-a r4LuL astfel ca natura
fdcut oo':,-'.-* ":'*^* dumnern
-;-;^ ,,.i)
natura umand gi pentru ca mtintulr-11
zeiascdsd fie unitd cu
rea gi ind.umne zeirea acesteia sd fie asigurate"3l'
care negar1dq
fn
IIl rLryUq cu vruzru
lupta Lu eteziapnevmatomahilor,
r""'
nezeirea'sfdntului Duh, Biserica apdrd adevdrul cd Duhul
sfAnt este Dumn ezeucu ad"evdrat. Iar argumentul Sfinlilof
PHrinli este strAns legat de indumnezeirea omului'
dacd sfar.,trl Duh nu este Dumnezeu, toatd viala creg
nu mai este o comuniune reald cu DumnezelJ' Dogma d
nezeirii sfantului Duh este in egald mdsurd suportul v
spirituale (duhovnicegti) a Bisericii. Adevarul despreP$
,'r"r"n fund,amenteazd', astfel, adevdrul despre om' despfQ
realizarea realf, 9i deplind a cregtinului'
iops gynodis, 5L; P.G. 26,7848'
11
Conira arian. I, 70; P.G. 26, 296 AB'
UNTTATEA DTNTRE TEOLOqTE $r SPTRTTUALTTATE lN VhTA BtSERtClt 921
Acelagi Sfflnt Atanasie al Alexandriei scrie: ,,ln Duhul
preasldvegte Logosul creafia gi,fndumnezeind-o gi infiind-o, o
conduce la Tat5l. Dar Cel care unegte creafia cu Logosul nu
poate face parte din cele create, nici Cel care conferd crealiei
calitate filiald nu poate fi strdin de Fiul"32.Iar SfAntul Gri-
gorie de Nazianz se lntreabd: ,,Dacd Duhul este de acelagi
fel cu mine, cum md poate El lndumtteze| sau cum mH
poate El uni cu Dumnezeirea?"33. CAnd condamnd apolina-
rismul, care profesa o invdfdturd potrivit cdreia umanitdfii
asumate de Fiul lui Dumnezeu ii lipsea ceva din integri.
tatea sa3a, Biserica apdra tocmai deplindtatea naturii umane
gi mAntuirea ei integrald In Hristos. Cdci ,,ceea ce nu egte
asumat - zice Sfdntul Grigorie Teologul - nu este vindecati
gi ceea ce e unit cu DumnezelJ este mAntuit"3s.
impotriva nestorianismului, care invHfa cH ln Hristoe
sunt doud persoane gi deci unirea celor doud firi nu este
una ipostaticd, iar Fecioarei Maria ii nega calitatea de
Ndscdtoare de Dumnezeu, p€ motivul cd. ,,ea a fost o crea-
turd omeneascd gi este imposibil de imaginat ca Dum-
nezeu-Fiul sd fie ndscut de o creat1Jrd"36, Biserica a pledat gi
atunci cauza umanului, apdrdnd adevdrul tainei iubirii lui
Dumnezeu pentru umanitate. Fecioara nu este Ndscdtoarea
Dumnezeirii, dar Cel ce S-a ndscut din ea a fost deodat{
Dumnezeu gi Om. $i intru acestea se vede atAt condes-
cendenfa lui Dumnezeu pentru noi, cAt gi negrdita valoare
pi capacitate a umanului: aceea de a nu pierde identitatea sa
proprie.
32
Ad Serap. I, 25; P.G. 26, 589 B.
11Orat.,31 (Teol. 5), 4,P. G.36, 448B.
3a,,Logosul Insugi S-a fdcut trup - afirmd Apolinarie (t392) - dar n-a luat
rrrfiunea omeneasc{, ra}iune schimbdtoare gi robitd calculelor necinstite, iar
[)umnezeirea este rafiunea, rafiune neschimbdtoare, cereascd" (Fragmentul
XVllI, Ia J. Draesoke, Apollinnrius pon Lflodiceea, Leipzig, 1892, p. 393; cf. Pr,
f 'rof. [. Rdmureanu q,a,,lntoria Bi*uicttttscd Uniacrsald, nota 381, p.246.
x5
Epistula 101", Ad Cledonlam, [1 G, 37, ttll C - 184 A.
rr(' Socrate, lstoria Flecr/eaared,
Vll, 32,
 q,lIltEr
TEOLOqTE 5r sPlRrruAL[ATE
222
in lupta cu monofizitismul, din invd!5tura cilreia reiese
cd prin unirea firii umane cu firea dumnezeiasc5 in Hristos,
firea umand s-ar fi contopit cu firea dumnezeiascd, fiind
absorbitd de aceasta, Ortodoxia a linut cu invergunare s*
apere identitatea umanitdlii asumate de Fiul lui Dumnezeu
gi s5, accentueze cd unirea umanului cu dumnezeirea se face
fdrd confuzie sau pierdere a identitdlii celor doud perlt
aflate in comuniune. Astfel, dogma de la Calcedon (451)
este triumful umanismului ortodox in forma sa maximal{,
gi anume cd indumnezeirea omului nu anuleaz6 acestuia
specificitatea sa, ci il implinegte fmp5rtXgindu-i bogdlia
vielii dumnezeiegti infinite. Dogma Calcedonului este fun'
damentul dogmatico-teologic cel mai expresiv al intregii
spiritualitdli ortodoxe. Aceastd credinfd a fost apdratd pdnd
la mucenicie, in fafa impdratului gi a tuturor patriarhilor
eretici din vremea sa, de Sfantut Maxim Mdrturisitorul (1662\,
una din cele mai mari congtiinle ale Bisericii Universale,
care respingea astfel erezia monotelitd, potrivit cdreia na'
turii umane a lui Hristos ii lipsegte voinfa, El avAnd numai
voinld divind37. Prin Sinodul Ecumenic din 680, Biserica a
confirmat inv5!5tura SfAntului Maxim gi aducea astfel o
mdrturie cd, in actul mAntuirii gi al comuniunii de iubire
intre Dumnezeu gi om, libertatea uman6 este o realitate
ireductibild, pe care Dumnezelt lnsugi a creat-o gi o respectd
ca atare. Dogma privind integritatea voiniei umane tn
Hristos gi deci libertatea Lui ca om, in comuniune cu Dum'
rrezeu-, este suportul teologic al spiritualitdlli, ascezei, slu-
jirii gi contribufiei (sinergismul) credinciosului in lucrarea
de mAntuire qi sfinfire a lui Dumnezelr.ln lume. De fapt, tn
af.ara unirii celor doud voinfe, divind gi uman5, nu exist[
indumnezeire a omului.
37 Yezi asupra acestui subiect: Francois-Marie L6thel, ,,Th6ologie de
l'agonie du Chiist, La libert6 humaine du Fils de Dieu et son importance sot6'
riJl,ogique mises en lumiEre par Saint Maxime le Confesneur", coll, Th4ologie
historique, 52, Paris, Beau.chesne, 7979.
UNTTATEA DINTRE TEOLOqIL tl SPIRITUALITATE lN VIATA BISERI(:Il 223
In controversa iconoclasttr, Ortodoxia, prin cinstirea
icoanelor (care este altceva decAt adorarea lor!), vedea tn
icoan5 o mdrturisire gi a realit5lii intrupdrii Fiului. De aceea
Insugi Hristos-Domnul, cAnd repetd poruncile Vechiului
Testament, nu o mai amintegte Pe cea cu privire Ia chipul
cioplit, nu pentru cd ar fi de acord cu idolafiia, cifiindcd de
acum inainte Dumnezeu, luAnd chip de om, poate fi
reprezentat in mod sensibil ca Dumnezeu-Omul. In mesajul
icoanei, Ortodoxia sintetizeazd' gi exprimd plastic umanis'
mul ei centrat pe transfigurarea creafiei gi participarea ei la
frumusefea gi slava dumnezeiascd, aceea care lumineaz[
din interior materia, deschizAnd-o spre spirit, spre lumina
ce vine din iubire desdvArgitd.
Dar gi mai tdrziu, in mileniul al Il-lea, mai precis ln
secolul al XIV-lea, accentuarea distincliei dintre fiinla di'
vind necomunicabilX care asigur5 transcendenfa radical[ a
lui Dumnezett, gi energiile divine necreate prin care El Se
dXruiegte deplin fdpturilor, nu era o controversd sterild, ci
cea mai ,,existentiald" problemd a vielii cregtine. Ea privea
mijlocul participdrii reale a credinciosului la viala dum-
nezeiascd; ea pune atunci, in mod grav gi direct, problema
trup, a co'
spiritualitdtii, a sfinlirii
spiritualifitli, stinlirii credtnctosulul,
credinciosului, suflet $1 truP/
sutlet s1
muniunii sale reale cu Dumnezelr, a indumnezeirii lui prin
har. Iar dacd harul este creat, indumnezeireanu este decAt o
metaford gi deci nu este o participare la viala dumneze'
iascd, aga cum fdgdduiegte Noul Testament (cf. II Petru 1,4),
Or, in literatura patristicd, ideea participdrii credinciosului
Ia viafa dumnezeiascd este o coordonatd esenliald sau o
,,cheie" a teologiei Pdrinfilor Bisericii3s, mai ales in Rdsdrit,
unde ea e strAns legatd de firul de aur ce strdbate ca o lumi-
u Vezi lucrarea lui F. Normann, Teilhabe - ein Schlilsselwort der Vdter'
theologie, la nota 379. Participarea este analizatd la Pdrinlii Apostolici: Sf.
Iustin"Martiru.l, Sf. lrincu, Sf, lpollt, Tertulian, Sf. Ciprian, Clement Alexan-
tlrinul, Origen, Sf. Atnnnnle, Sf, (irlgorlc tlc Nazianz, Sf. Vasile, Sf. Grigoric
de Nyssa, Ef, Chtrtl al Alcxenelrlol, Sf, lonn Hrisostom, Sf. Ambrozie, Fer.
Augristin gi Dlonirle Areopagltttl,
 224 TEOLOqE $I SPIRITUALITATE
nd gandirea Pdrinfilor greci, purtdnd mesajul ei maxim gl
incomparabil : indumne zeirei cregtinului prin harul divrrl
necreat.
Referindu-se la legdtura ce existd intre lupta pen
apdrarea dogmelor de credinfd 9i spiritualitatel v. Losr
scrie: ,,Ceea ce e ln joc in aceastd tupte e totdeauna posi
litatea, modul sau mijloacele de uniie cu Dumnezeu. Toi
istoria dogmei cregtine se desf5goard in jurul aceluia
nucleu tainic, apdrat cu arme diferite fatd de adversa
multipli in cursul epocilor succesive,,3e.
in Rdsdrit, mai mult decAt in Occident, teologia s
ritualitdlii este fondatH de sus. Adevdrul dogmatiJdes
taina sfintei rreimi gi despre lntruparea Fiululeste atat a
vdrul spiritualitdlii ascetice gi de slujire, cdt gi a spiri
lit5rii liturgice. gi datoritd faptului cd spiritualitatea
inleleasd ca dogmd trditd, sfantul Irin& a putut afirm,
,,doctrina noastrd este in acord cu Euharistia ii Euharistia
confirmd"40, iar pentru sfantul Teodor studiiul
ftg26) ,,1
turghia este recapitularea iconomiei mAntuir ii,, +r.'
In Occident nu pgate fi negatd o legdturd intre dogmd
spiritualitate, insd Fericitul Augustln a imprimat] priri
marea sa in-fluenfd, o notd deosebit5 in ceea ce privegte spti
ritualitatea, gi acest fapt se datoreazd mai *rlto. factorit
printre care mai ales importanta pe care o acordd exl
perienfei sale personale gi ferurui cum abord,eazii rain4 "l
Preasfintei Treimi.
Teologul romano-catoric Louis Bouyer, un bun cui
noscdtor actual al spiritualitdrii patristice rdsdritene gi apu*
sene/ constatd cH ,,inlelepciunea augustiniand,, in ciuda
unor asemdnari, este altceva dec6t gnoza (cunoagterea spi.
rituald, n.n.) Pfuinlilor greci. Ea se iirti.,g" de aceasta mal
intai de toate prin orientarea sa psihologlcd, reflexh: ea nu
3e
V- Iossky, mystique de l,Egtise d,Orient, p. g,
-Tlt1ologie
|o.Adu haer, IY,'l.B, i; Soircei Chrhtieines, nr. 100, iririr,, t qoS, p.
at Anlirrlu:licur
l, 10; P.G. 99, 340 C.
lN vxJn BtsERtc[ g2S
vizeazd' imediat taina lui Dumnezeu in Hristos, ci
taina
noastr5 insdgi, pe care Dumnezeu-Hristos ne ajutd sd
o dez-
|egdm. Prin aceasta, trebuie s-o recunoagtem, oricare ar fi
locul substanlial pe care meditarea asupra scripturii il
pds-
fieazd" in spiritualitatea augustiniand, sensul a'cestei
medi-
talii s-a alterat. un element, sd nu zicem de subiectivism,
; nici de imanentism, aceasta ar insemna sd
forfdm tucrurile,
siguranf5 de antropocentrism, 9i, du.einJrdznim
l1t.1
folosim formula de psihocentrism, s-a introdus.
sd
lui va trasa, poate, linia conducdtoare a instrdindriifagnirea
progre-
sive a occidentului latin fafd, d,evechimea tradifiei,
adicd de
ceea ce noi numim acum tradilia rdsdriteand. '
Agoniselile care au fost b#eficiul acestei schimbdri de
orientare nu pot fi nesocotite. Interiorizarea intregului
cregtinism (occidental, n.n.) este prima consecinpi'. Un
interes nou acordat umanului, in caritatea sa concretd,
va fi
o urmare mai indepdrtatd,, degi ra Augustin insugi
ea nu se
-
anun!5 defel. Dar cand omur, in experienfa sa cu Dum-
nezelr, a ajuns s5-gi fixeze atenfia mai intai pe experienta
sa,
e'ste de prevdzutcd mai devreme sau mai
tdrziu)experienfa
sa singrrrd va fi indeajuns sd-l captiveze,
oricare u, ?i obi".-
tul ei. in acest moment se introduce subiectivismur, ima-
nentismul. Ar fi ridicol sd facem din Augustin fie un
pro-
testant, fie un idealist modern inainte d-e vreme
laaait ta
; lyltre). Rdmane insd adevdrat cd nici protestantismur,
nici
filosofiile religioase idealiste n-ar fi fost de conceput intr-o
Iume ln care influenla sfantului Augustin n-ar fi
dominat
practic tottrl" a2.
cuvintele citate mai sus nu trebuie sd fie interpretate ca
:.negare a originalit5rii gi geniului acestui mare irerinte al
Bisericii latine .11: u fost Algustin, ci, aga cum se
exprimd
acelagi teolog, ,,SfAntul Augustin, prin geniul sdu
insugi, a
MLa-spiritualitc dtt Noutrenl 'li,attttttt,ttr
610.
ar das pires, paris, Aubi er,,1966,
p.584-585.
 "rEolofl E sPlRlrvALffArE
226 $l
devenit uneori, pentru succesorii sti, cel mai mare obstacol
pentru orice retntoarcere la izuoqre (retour aux sources)"tt.
c) Teologie, rugiciune qi sfinfenieaa
,,Dacd egti teolog, te oei ruyfr cu adeadrat, gi dacd fi
rogi, eqti teolog" (Evagrie Ponticul)A5;
,,Dogmatica cregtind (de fapt, toatd teologia cregtindl
n.n.) - scrie un teolog contemporan - trebuie sd reflecte ati.t
tudinea de rugdciune a gAnditorului, ascultdtor credinlei
sale in prezenla,,Obiectului" reflecliei sale (adicd Dumnezeu,
n.n.). Aceastd atmosferd de rugdciune, care aratd.cd suntem ilit
sanctuarul lui Dumnezeu cAnd facem teologie, este cea in care
au trdit Pdrinfii gi marii dascdli" (ai Bisericii)46.
Fdrd indoiald cd profunzimea deosebitd 9i tinerelea perl
manentf, a scrierilor Sfinfilor Pdrinli, in mare parte, igi au
secretul in viala lor de rugdciune 9i sfinlenie.
,,in inilierea lor in cele ale teologiei, Pdriniii pun asceza
ca preliminariu al artei teologice gi rugdciunea ca stare -
""K"#1t;;:1Tllfil::i,-;- in riteratura patristicx - in
care se vorbegte despre necesitatea rugdciunii, despre lu-
crarea virtufilor, pentru a teologhisi cu adevdrat. Aga, de
pildd, SfAntul Grigore de Nyssa constatd cd,,Dumnezeu
aslbidem, p.543.
a Cu privire la rugdciune , vezi mai intdi Filocalia romineascd, toate volu'
mele ap#ute; apoi A."Hamman, La priDre lL Les trois pr_emiers siicles, Tournai,
1961; I. Hatsheir, Priire de oie - oie de priire, Paris; O. Cl6ment, B. Bobrinskoyr
E. Behr-Sigel, M. Lot-Borodine,,,La douloureux.joie'.Ape1cu;.sur-la pridre
per"onn"li'" de l'Orient chr6tien", cotl. Spiritualii| orieitale, 14, Abbaye de
belefontaine, 1974; Th. Spidli( La spiritualiti de l'orient chrdtien, ch. ],- a_Lrq
priEre" 1p. ZSZ-ZhO!; N. Chilescu , Ealaaie qi teologie, in ,,Ortodoxiu'-,!'2'1956,
p. Zte-Z[+; Antonie Pldmddeald, .Rrrgdciurrc qi cunoagtere in inv6!6tura orto-
-doxd",
ln rev. S tu dii Teolo gice, 34, 1958, p. 216-224.
NDespre rugdciune,60.
a6
H. iJrs v6n Balthasar, ,,Th6ologie et saintet6" , in Dieu aiaant,l'2, 1948,
P.30.
a7
P. Evdokim ov, L' Orthodoxie, p, 53.
UNTTATEA D'NmE TEOLtltltE FtSP|R|TUAL|TATE lN VlAl"A BtsrRtcll gg7
numeste fericire nu cateva cunogtinle despre El, ci sillilg-
luirea Lui tn om"46 sau: ,,cel ce-$i tndreapt{ privirile spre
teologie are viafa sa tn armonie cu credinld ss"ts. SfAntul
vasile cel Mare afirmd cS,,adevdrata teologie elibereazd de
pErtimi"so, iar SfAntul Maxim Mdrturisitorul zice cI ,,o teo-
logie fdrd lucrare este teologia demonilo{'5L.Iar in alt{
parte, el declard cd,,cine cautd pe Domnul in contemplafie
flrd lucrare nu-L gdsegte"s2, cdci ,prinvirtute gi cunoagfere
suntem in lumina lui Dumnezeu"S3.
Dupd Sfdntul Ioan Scdrarul (t649), ,,curdtia (puritatea)
ca scop este premisa teologiei"sa.
_
sfantul Grigorie de Nazianz, numit gi reologul datoritil
celor cinci Cuohntdri teologice ale sale (22-g'1,, p. G. 36), spun€
cd. ,,a vorbi despre Dumnezeu este lucru mare, dar este tnc[
gi mai mare a ne curdti de patimi pentru Dumnezeu"ss.
,,Eu
socotesc - zice el - cd este primejdios a primi o sarcintr de
(pdstor) de suflete sau a ne lndeletnici cu teologia inainte
de a ne fi infrAnt patimile, pe cAt este cu putinfd, gl de a ne fi
curdfit mintea gi infelegerea"56.
In prima din cele cinci cuahntdri teologice (cuafrntarea
XXVil), SfAntul Grigorie expune conditia teologului gi pre-
cizeazd cd vorbirea despre Dumnezeu nu poatefi fdcutd de
oricine, infala oricui gi tratAnd despre orice.
,,Nu apartine oricui a vorbi despre Dumnezeu, ci acelor
care/ deja incercati, sunt inaintati in contemplafie gi care
mai firtdi de toate au curdfit (de patimi) sufletut gi trupul loq,
sau cel pufin se strdduiesc sd le curdfeascd. intr-adevflr, a te
8 Omilia Vl, despre Fericiri, P.G. 44,1272
C.
ae
ln Psalm.1"00,1,4;P.G. 44,577 D.
50
Epist.20, P.G. 91, 601, C.
5t
Quaest. ad Thal.48; P.G. 90,440 A.
52PG 3L,sgLA,
53
Quaest. adThal, S; P.G. 90, 285 A,
5a
ss
Scara,30,
Orat. 32, 72; P.G, 36, t 88.
s6Orat.20,7.
 iqIl5F
TEOLOqIE 5l SPIRITUALIArE
to
atinge de Puritate (Dumnezeu) filtd afi curat este poate
atAtie nesocotit ca gi a privi soarele cu ochii bolnavi"57'
Nuinseamnd,desigur,cf,studiulacademicnuestd
necesar in teologie, c6cf insugi Sfdntul Grigorie
Teologul
su
avea o culturd impresionantX, dar studiul nu poate
vialaduhovniceascd qi rugdciunea' I
,,A invdia Pe aProapele - zice un P5orinte
duhovnt"::,t1
uprilir'," o*rl,ri sindtos 9i f6rd patimi' intr-adevdr' ce foloq
,a zidegti casa altuia 9i sd o ddrAmi pe a ta insuli?"s8'
"rtuAtAt viafa trditd dupd poruncile lui Dumnezerl, cat qi ru--
gdciunea sunt mdrturia iuuirii noastre fald de .DtlfiIlleZ€uc
iar intre iubirea gi cunoaqterea interpersonald (cunoaqterea
existd o legdtur{
fr1r,.r"ainfd fiind o astfel de cunoagtere)
iri", p".ur"'sfa.rtul Antonie cel Mare o constatd zicAnd: ,,Su'
fletul evlavios cunoagte pe Dumnezeultuturor. Cdci ev.la't
via nu este altceva decaiimplinirea voii lui Dumnezelr"5e,
care lu1
sau: ,,mintea care ir*begte p" D'*ttezelJ'este fdclie
mine:azd.sufletul. Cel ce are mintea iubitoare de Dumnezeu
- luminat inima sa 9i ved.e pe Dumnezeupt|nmintea
Sd,6Q,,
gi-a
ir, general, teologia sfinfilor Pdrinli a fost elaborat6 tn
miilocil cred.incioqf,ot, in ambianfa liturgicd a comunitil'
de suflete sau *t"'l]^l*]
fllor in care ei erau pdstori spi'
irarirri- Prin teologiitor, erau Preocupaii sd hrdneascd
ritual pe ascultet;i, sd apere puritatea credinfei gi sd con-
ducd pe drumul mAntuirii 9i al sfinfeniei
zicg Fericitul Au"
,,EL am atribuit gtiinfei (teologice) -
gustin _ nu toate cunogtinjele omenegti, fdrd distinclie|
ci nu'
i.d" intrd at6tea lucruri de prisos gi atAta curiozitate,apdrd
mai aceastd cunogtinfd, careiace sd nascd' hrdneqte' 9i
57
Orat.27,1.-3.
58,,Abba poemm-, 38, lnParoles des ancims. Ap"lhlw:t
il/ wes
(fad.rom.).
- Ar^--s^/-,.-, n^;o G,o,rit 1Q76 n 136;
lean-blauae Guy, Paris, Seutl,1976,p'
1i6'.c(.siPatericul
cf' qi (tracl. rom.1.
,;x;;n","#'d#;;;rd #oratd'a oamenilor", 152, in Fitocatia romfr-
neascd, vol. I, P' 31.
oo lbidem, 1-28; Filocatia romfrneascdl, p' 27 '
uNffnrEA DINTRF TFCll.ClQll SlSPlRrUnLrrnrE lN VI^IA Bls[l{l('ll 999
tntdregte credinla mAntuitoare ce conduce pe om la ade-
vHrata fericire. Cei mai mulli dintre credinciogi nu au
r
aceastd gtiin![, oricare ar fi, de altfel, intensitatea credin]ei
lor. intr-adevdr, este ceva sH gtii simplu ceea ce omul trebuie
str creadd pentru a dobAndi viala fericitd, care nu este alt'
ceva decdt viafa vegnicd, gi altceva este sH gtii cum sd tn-
fdligezi acelagi confinut al credin}ei credinciogilor 9i sd-l apgri
tn fafa necredinciogilor: acesteia se pare cd-irczetvt apostolul
propiu-zis numele de gtiinld" (cf.I CorintetilZ,8)6r.
q
Aga cum am amintit mai sus, in perioada patristic[,
aproape tofi cei ce au fdcut teologie in Bisericd au fost mo'
nahi sau trecufi prin monahism 9i ajungi pdstori de suflete,
ierarhi. Lucrul acesta explicd in plus legdtura strAnsd intre
teologie gi rugdciune gi ascezd.la Sfinfii Pdrinli, cu toate c[
tn congtiinla Bisericii era o singurd spiritualitate valabiltr
pentru toli (afard de faptul cd monahii erau necdsdtorili).
Semnificalia 9i motivaliile spirituale ale monahismului
erau diverse, fiind privite dintr-o mullime de unghiuri de
vedere. Amintim aici doar cAteva62:
1-.\-lrmarealui Hristos. Pe ucenicii sdi, Pahomie ii ,,lnvdla
mai intdi sd renunle la bunurile lor gi la ei ingigi gi sd ur-
meze MAntuitorului, Care dd aceastd invd!5tur5, cdci
aceasta inseamnd a purta cttJcea"63.
2. Noliunen comunitdlii cregtine primare. SfAntul Ioan
Casian spune: ,,Yia!a chinovial5 a luat nagtere in timpul
predicdrii apostolicl. intr-adevdr, pe aceasta o vedem c{
apare in mullimea credinciogilor pe care-i zugrdveqte cartea
F ap telor Ap ostolilor. ... Dupd, moartea apostolilor, mullimea
credinciogilor incepu sd se rdceascd... Cei in care ardea incX
flacdratimpurilor apostolice, fideli amintirii desHvArgirii
clin zilele celor de demult, pdrdsird cetdlile... Stabilili in
Pir-es dt ddsert' frad'
*t
6lDeTrinitate XIV 1,3,
62
ln expunerea lor ne folonim de articolul ,,Monachisme",ln Dictionnaire
fu spiritualiti, tom, '10, eol, 1547'1557,
il S, Pachomlt ulta prlma 24; Ed, F, Hnlclrin, Bruxelles, 1932, p. "15.
 rillf,IxrF
TEOLOqT E $r SPr RTTUALITATE
jurul oragelor, in locuri retrase, ei au lnceput sH practice,
mod particular gi pe seama lor proprie, regulile de care
aminteau c-au fost puse de apostoli pentru tntreaga B
ricd... Treptat, cu trecerea timpului, ei s-au constituit
categorie aparte de ceilalli credinciogi. $i fiindcd ei se
neau de la cdsdtorie gi erau departe de pdrinfii lor, de vi
din lume, au fost numili monahi..."a.
3. Substituirea martiriulul (cf. Matei 10, 38;1,6,24).
tul Ioan Gurd de Aur spune c5. monahii sunt rdstigni]i
sens duhovnicesc6s. ,,Pentru cd au vdzut luptele gi rd
martirilor, cei bdtrdni printre greci, devenili monahi,
cepurd sd-gi innoiascd viala" - zice SfAntul Pahomie66.
4. Lupta contra demonilor. in antichitate, era credinla
demonii se afld in pustie (cf . Matei 4, 1';13, 43). DacH
nahul pdrdsegte oragul sau locurile populate, el face
nu pentru a cduta linigtea, ci pentru a infrunta pe potri
pe terenul sdu. Se spune in viala Sfdntului Antonie cel
cd demonii il oqdrau zicAnd: ,,Pleacd din finutul nostru.
faci tu in aceastd pustie?"67.
5. Exodul spiritual, inspirat de figura lui Avraam: ,,
linutut tdu, neamurile tale gi casa tatdlui tdu" (Facetea12,7
Moise, care a condus iegirea din Egipt a evreilor 9i !i
mAinile intinse cdtre cer in timpul luptei (cf. Iegirea17,7l
L2), devine un model de rugdciune monasticd. Ilie se
trage pe Horeb sau Carmel gi intAlnegte pe Dumnezelr. I
6. Asemdnfrrea cu aiala ingereascd. ,,Prin adevdrata rug*?
ciune, cdlugdrul ajunge sd fie asemene a irtgetilor" ,
@
,,Conf ." 5, Sources Chrdtiennes, nt. 64, p. L4-16.
XV[I,
65
ln Mathaeum, 68; P.G. 58, 643; cf. Macarie, Hom. 49; 34, 812.
S. Pachomii uita prima 1; ed. cit., p. 2. ,,Rdbdarea 9i fidelitatea riguroasd cU
66
care monahii persevereaz| 1n voturile Pe care ei le-au imbrXfigat o datl
pentru totdeauna, neimplinind niciodatd voia lor prop1i9, fac din acegtia, ttl
ioate zilele, rdstignili fagi de lume gi martiri vii" - Ace Sf' Ioan Casian ,,Conf,n
XVIII, T Sources Chrdtiennes, 64, p,21".
67
Vita S, Antonie 13; P.G. 26,861. C.
UNTTATEA DTNTf,E llo]€qlE tl lN vrATA BrsERrCil 231
'FEmJALITATE
Evagrie68. Iar Sflntul VaElle aflrm[ c[: ,,Este propriu firii
lngeregti de a fi blrutt nevoia c[s{toriei pi de a nu se lilsa
ab[tut[ de la contemplarea altei frumuse]i dec6t cea a felei
dumnezeiegti"6e. Sau: ,,A psalmodia inseamnf, a face lu-
crarea ingerilor, a trdi tntr-un fel ceresc Ai a arde inaintea lui
Dumnezeu ca o tdmAie cu totul duhovniceascd"T1.
7 . Retnto ar cere a la neainoa dfia lui Adam.,, indeletnicirea
c6lugdrilor - spune Sfdntul Ioan Gurd de Aur - este aceea
pe care o avea Adam inainte de a fi pdcdtuit, cAnd, imbr[cat
de slavd, se intrelinea familiar cu Dumnez e1J"71.ln Viala
Sfilntului Eftimie se spun, referitor la faptul cd, in contactul cu
unii monahi sfinli, chiar animalele sdlbatice deveneau
blAnde, urmdtoarele: ,,CAnd Dumnezeu sdldgluiegte in om
gi Se odihnegte in el, toate fdpturile ii sunt supuse aga cum
erau lui Adam inainte ca el sd fi cdlcat porunca lui Dum-
nezeu. Nu numai animalele, ci gi stihiile"zz.
B. Prioegherea sau trezaia tn perspectiaa Parusiei (cf . Matei
24, 42; 25, 'J,3; 26, 4; I Tesalonicieni 5, 6; I Petru 5, 8-9;
Apocalipsd1.6,5). Aceastd trezvie gi agteptare activd le-a gi
dat monahilor numele de ,,neptici" (de la grecescul vfiyq =
sobrietate, treaz, viu). Monahul insd nu vegheazd numai
pentru el insugi, ci pentru toatd Biserica gi se roagd pentru
toli oamenii. SfAntul Ioan Gurd de Aur constatd in aceast[
privinfd cd,,monahii aduc rugdciuni de mullumire pentru
toatd lumea ca gi cum ar fi pdrinlii umanit5lii intregi; ei
mulpumesc lui Dumnezeu pentru tofi qi trdiesc intr-o ade-
vdratd frdfietate"zs. Evdgrie Ponticul spune: ,,monah este
acela care e despdrlit de toate gi unit cu toli (in comuniune
cu to!7)"2+.
68
D espre rugdciune, 113; P. G. 79, 1192 D.
6e
Sermo asceticus, P. G. 31, 873 B.
Hom. in Psalm 1,, L, P.G. 29, 213.
70
71In Math. hom.68,3; P.G. 57,643-644.
T2Cyrille de Schythopolis,,,Vie de S. Euthyme" 13,Ia A.-J. Festugidre, Les
Moines d'Orient, Paris (1951-1955), t. 3/1,,p.77.
71
In Mat th, hom, 55, 5; t1G. 58, 547 ; cf . In I oannem hom. 7 8, 4; P.G. 59, 426.
TaDespre rugd,eluna 124, ttC, 79, 1193 C.
 .
"wrrF?
232 TEOLOqI E 5t SPt RITUAL'TA.rE
9. Viala monahald - ,,adev5rata filosofie". ln antichitatea
cregtind, filosofia avea gi infelesul de inlelepciune practicti
In sensul acesta, este vdzutd viafa duhovniceasc5 ca o ader
vdratH filosofie. Nil Ascetul spune cd monahul este ,,u
tor al lui Hristos, Care ne-a ardtat prin faptd, gi cuvAnt
vdrata filosofie"Ts; iar SfAntul Grigorie Teologul, vorbindi
despre mdndstirile lntemeiate de SfAntul Vasile cel Mare,
afirmd cd ele erau astfel organizate ca ,,filosofia sd nu fie
ffud,viald, de obgte gi viafa activ5 sd nu fie fdrd filosofie"76r
Legislalia imperialdbizantind vorbea chiar de povcrlrr{
gr).ooogicx - filosofia monahal577.
Agadar, pentru Sfinfii Pfuinfi, teologhisirea este legatd
de o ,,filosofie practicd", ea sfArgegte in doxologie, in rugd+
ciune gi in practica vietii. Elaboratd in mediul spiritualitdfii,
hrdnitX de ea, teologia aceasta este, in acelagi timp, cu-
nogtin!5 (are un confinut didactic) gi poartd un mesaj spi,
ritual pentru intreaga viafd pastoral5 a Bisericii.
Aga cum constatd patrologul ortodox G. Florovsky refe-
rindu-be la Sfinlii Pdrinfi, invdtdtura lor a rdmas o predicd.
Teologia lor era o teologie kerigmaticd, chiar gi atunci c6nd
era tesutd qi susfinutd logic de argumente silogistice. Ea
avea o relalie primd gi ultimd cu credinta, ctt experienta
spirituald. Despdrlitd de viala cregtind, teologia nu poartd
in ea puterea de convingere; despdrfitH de viala credintei,
ea degenereazd,intr-o dialecticd goall, o vorbdrie degartd,
lipsit6 de consecinfe existenliale gi spirituale. Teolo gia pa-
tristicd era foarte adAnc inrdddcinat5 in mdrturisirea pu-
blicd a credintei. Ea nu constituia un sistem evident Care
putea sd se prezinte cu argumente aristotelice, fdrd pre-
gdtire spiritualS antecedentd. Aceastd teologie putea sd fie
,,predicatd sau binevestitd; predicatd de pe amvon, propo-
vdduitd, de asemenea, prin cuvAntul rugdciunii gi in sfin-
TsEpistola 54; P. G. 79,224 C.
76,,Elogiul Sf. Vasile", Orat. 42; P.G. 36,
577 B.
77|ustinian, ,,Novela Y"
, f Corpus juris ciailis, vol, 3, Berlln,
uNTTATEA plN l-RE I'EOLC)(iIE $l sPlRlruALrrATE lN VIA[A BlsERlCll 233
tele slujbe, manifegtatd cu adevdrat in sinteza vielii cregtine
(...). De altfel, aceast[ teologie este totdeauna de naturtr
propedeuticd (pregltitoare, introductive), dat fiind cd
scopul sdu principal este de a afirma gi de a recunoa$te
taina Dumnezeului Celui viu gi de a-i aduce mdrturie cu
adevdrat in cuvinte gi in fapte. Teologia nu are un scop tn
sine; ea este totdeauna un drum. Teologia, ca 9i dogmele,
nu reprezintd,nimic mai mult decAt o mdrturie a acestui
adevdr. Termenii hristologici nu au un sens complet decAt
pentru cei care L-au intAlnit pe Hristos Cel viu, care L'au
recunoscut ca Dumnezeu gi MAntuitor gi rdmAn in EI prin
credin!5 in Trupul Sdu, in Bisericd"78.
Felul cum, in vremea lor, Sfinlii Pdrinfi au imbinat teolo-
gia gi spiritualitatea, vestirea credinfei 9i trdirea ei, trebuie
Ja ri*And pentru teologia ortodoxd nu numai un model de
inspirafie, ii 9i un motiv de admiralie. Chiar gi in Occident
u.t8.e, cum vom vedea, Scolastica va incepe un alt mod de
teologhisire decAt al Pdrinlilor, mulli dintre teologii care
cunosc profund literatura patristicd vorbesc cu deosebitd
admiralie tald de Sfinlii Pdrinfi. Aga, de pildd, teologul ro-
mano-catolic Yves Cdngar amintegte cd, dupd edictul lui
Constantin cel Mare, Biserica a fost nevoit5 sd interacfio-
neze public Ai masig pe de o parte, cu cultura vastd a lumii
eleniitice, incd foarte hctivd, gi pe de altd parte, cu straturile
oficiale ale Imperiului. Biserica se afla infala unei duble
ispite sau primejdii: de a eleniza doctrina oferind o unire
piea facild gi prea materiald intre credinld 9i gAndi_rea
greacd; gi de a ieculariza Biserica intrAnd in structurile Im-
feriului pe calea onoruriloy a privilegiilor, a sPrijinului
lcordat adesea de puterea imperiald Ortodoxiei (dar gi ere-
ziei uneori).
,,Pdrinfii - zice Congar - fiind genii pe planul culturii gi
al gdndirii, sfinli pe planul vielii eclesiale (adesea treculi
prin viala monastic[) au avut ca dar deosebit de a tnfrunta
7sG. Florovnky,,,Clr6golre Palnmus ct la patristique", ln Istina, Vlll, 1961-
l9'l2, p. 30. "1962, p,1L7,
234 TEOLOqTE 5t SPIR|TUALTTATE
riscurile acestei duble confruntlri, p[strAnd Bisericii pu-
ritatea doctrinei gi cea a viefii ei. Statutul general al actului
teologic Ia Pdrinli este acela cd activitatea de gdndire nu e
despdrlitd nici de viala 9i de nevoile pastorale ale Bisericiil
nici de viaja spirituald gi de cadrul existenfei monahale sau
clericale, ca vialX liturgicd gi asceticd: celebrare a laudei lui
Dumnezeu gi a Sfintelor Taine, post (una din tr5sdturile cele
mai frapante ale Bisericii vechi, fald de care Biserica de
astdzi diferd cel mai mulg ea era o Bisericd in care se postea
t'rtultl"zo.
II. Raportul dintre teologie Ei spiritualitate tn mileniul
al doilea (considerafii generale) ; spiritualfl gi mai ales datoritd cruciadelors0.
Problema raportului dintre Evanghelie gi culturi sau
credinfd gi gAndirea filosoficd, a raportului dintre dogmH gi
spiritualitate sau dintre teologie gi spiritualitate, rdmAne
totdeauna actualS in viafa Bisericii, dar ea se pune gi sei
rczolvd, uneori diferit de la o epocd la alta. La inceputul
mileniului al Il-lea, in Occident tncepe sd se producd o
schimbare care va marca profund cregtinismul apusean pi
va avea implicafii, unele pozitive, iar altele negative gi
asupra altor domenii decAt cel strict religios, gi asupra altor
regiuni decdt cea a Occidentului european. Schisma dintre
$p.rc 9i Rdsdrit, din 1054, a fost mai mult decdt un accident.
In ultimele secole ale mileniului I gi inceputul celui de-al
doilea, tensiunea dintre Roma giBizant se alimenta gi se
accentua dincauza diferenfelor de ordin cultural, istoric Ai
politic, dar mai ales de ordin dogmatic, canonic gi eclesial.
Rdsdritul rdmAne fidel unei eclesiologii sinodale, pe cAnd in
Apus puterea crescdndd a papilor va construi vertiginos o
eclesiologie de tip monarhic Ai piramidal, care va spori
pdnd la rupturd tensiunea dintre Biserica Romei gi cea a
Constantinopolului. Cruciadele n-au fdcut decAt sd addn-
ceascd ruptura de la 1054. Lafel,juridismul gi scolastica, ce
vor marca o notd in plus in distanlarea dintre Occident gi
7e
La Foi et la Thdologie, P aris, 1962, p . 219.
UNTTATEA DN rRE TEOl.Ocill: 5l sPlRlruALrrATE lN VhI'A BIS[Rl('ll 955
Orient gi vor constitui factori seriogi tn pregiltirea marii
schisme a Occidentului cre$tin, care a fost Reforma.
,,CAnd iau in considerare ceea ce s-a intAmplat in
Occident in timpul Evului Mediu gi al Renagterii, istoricii
ortodocgi nu pot evita sd vadd - sPune teologul J. Me-
yendorff - in schisma dintre Roma gi Constantinopol tra-
gedia fundamentald a istoriei cregtine, care a fdcut ca intreg
Occidentul cregtin s5-gi piardd echilibrul sdu teologic ai spi'
ritua!". Acelagi autor regretd totodatd faptul cd, uneori, Ril-
sdritul ortodox a avut cu privire la Occident o atitudine de
suficienld, chiar dacd aceasta se explica printr-o indep{rtare
intr-un sens analog se exprimd gi teologul romano-
catolic Yves Congar cAnd scrie: ,,amenint6nd de mai multe
ori, ruptura dintre Rdsdrit gi Occident a devenit formal[ ln
1.054, ir't mo*"ntul in care luau avAnt... cregterea puterii
papale, constituirea unei gtiinfe canonice, dezvoltarea dia-
ie.li.ii gi inceputul Scolasticii. Dacd toate acestea n-au fost
cauzarupturii, ele au contribuit la a o consolida 9i a o face
pAnd in prezent iremediablld...." Iar mai departe, Y. Congar
remarcd: ,,Menlinerea anumitor fermenli gi a anumitor
inspiralii rdsdritene ar fi evitat ca scolastica, precum gi
exerciliul puterii pontificale sd dea ocazie, in mdsura ln care
au fdcut-o, protestdrii reformelor din secolul aI XVI-1ea"81.
a) ,,Calul troiqn" tn cetatea Uegtind sau intrarea lui Aristotel
tn teologia occidentald
Un bun cunoscdtor al textelor cregtine vechi, Dom
Wilmart, scrie cX un credincios din secolul al IV-lea sau al
V-lea nu s-ar fi simlit atAt de pierdut in formele spiritua-
titelii din secolul al Xl-lea cum ar fi f6cut-o un credincios
din secolul al Xl-lea ln formele de spiritualitate ale seco-
80
]. Meyend ofif , La signi,fication dc la Riforme dans l'histoire du christianisme,
in rev. ,,Contacts", 1963, p, 271!-271,
81
La Foi et la ThCologle, p, 233 q1237.
 s56 TEOLOq|E 5, SPIRITUAL|TATE
UNITATEA DIN'rRE TEOLOqIE $I SPIRITUALTNTE Iru V|ATA BI$ERICII
937
lului al XII-lea82.
celui de-al XII-lea,Jntre sfArgitul secorului al Xl-tea 9i sff,rgitul Yves congar vorbegte de trei intrdri ale lui Aristotel tn
u urrrt roc ln occident o schimbare
decisivd: gflndirea teologicd a Occidentului:
1. trecereu Prima intrare este cea a Logica aetus, care aduc e rn cate-
1" Ia o conceplie despre lume bazatd pe
simbol, semnific gorii o analizd gi o clasificare de noliun i, iar in peri her-
alie,la o conceplie
Lr in cure piedomin[
-----r*
cauzalitateaeficientd; meneias o analizd a propozitiilor. Acestea erau mai ales
2. trecerea de ra simborur de credinld la instrumente de analizd textuald a enunturilor, de care dis-
dialecticd, mai pune astfel Evul Mediu tdrziu.
precis, de la o con:eptie sinteticd ra
!i*r p""tr"
--'
gi punerea de intrebari (inceputur ""
s."rurti"ii)l ^iifiii A doua intrare a lui Aristotel aduce, in secolul al XII-lea,
3. trecere, d".la predo*irruruu tradi;i'ei, celelalte trei cdrfi din organon: Anariticile (r 9i II), adicd un
care avea o
metodd sinteticd,.lu sistem gcorar stii";ili.-irietodic), de studiu gtiinlific al silogismului 9i diferiie specii de de-
punere a intrebdrilor"" gi de cerceta." p"rrorralds). monstrajii, Tropicile gi Problemele sofistice, adicd un studiu
scolastica occidentard este, mai intai de toate, gtiintific al ralionamentului probabil 9i al diferitelor sale
marcatif
de intrarea masivd a rui Aristotel i" t"oioji". ,,loclJri" .In total, o teorie a cunogtinfei gi a demonstraliei
intervine p"ril ta sfinlii pdrinfi din primu Aristotef
mlier-,iu. orien- care va da nagtere unei teologii dialectice (prin rafionament
tarea aristotelic5 se gdsegte in Rdsdiit, intr-o logic).
anumit5 mdr
surd, la Leontiu de Bizan!, Maxim Mdrturisiiorur
- ----"i' 1v^s/\rrrr rYrqr Ltrr rDrtLlr sir;il A treia intrare a lui Aristotel, la inceputul secolului al
Damaschins4. '
XIII-lea, aduce teologiei un ferment filosofic care nu mai
. in occident, Aristoter e tradus de Boefiu (t525). este pur formal, ci priaegte ordinea tnsdqi a obiectelor gi con-
Nu este
a tradus intesrat p" a/iriJ;;t;r, se
:is:,:111l9-:tty
ca slngurele'pdrfi care au fost cunoscute in Evul stie linutul ghndirii: Aristotel se introduce in gandirea cregtin{
erau lucrdrile logice ale filosofului in traducerea vteaiu nu numai ca un maestru de rafionament, ci gi ca un dascHl
Iui Boetiu al cunoagterii omului gi lumii;'el aduce o o psi-
qi Peii,hermeneias), la care mai ,dr;;;;i;:
Qategoriile se
ducere revd,zutd, de Boefiu ur.rpru cerei a rui ^tufincd,
hologie, o eticd. Te_o,logia se constituie atunci, cel pufin ince-
Marius victo- pAnd cu A1bert cellVlare (11280) 9i Toma d,Aquino'(tl}74),
despre Isaqogla rui porfir': totur formand
l1l"r
gtca aetus, agteptand ca o traducelg a operei
raorartd, Lo- sub regimul filosofiei. ,,Din ziuaincare Aristbtel ,du."u o
Anarytica prinra filosofie a omului, despre naturi gi despre realitate, nu pu-
et posteriora, a Tropicelor, a sophistici
eluiichi ,e d;;intre 1r.20
9i11,60, Logicanooa. nea oare el in primejdie suveranitatea exclusivd revelatului
in conlinutul insugi al gAndirii teologice?,,85.
82A' wilmart, rn-fala acestei primejdii, se va constitui o intreagd mig-
Auteurs-spirituers et textes deaot|-du Moyen
Age ratin, paris,
1932, p. 59-60, 62, s06; cf. y.'Conga r, ,,znrirr"ne. care de reactie, care va gdsi mai tdrziu, in Reformtr, Jea mai
a cdrtii Neufs cents ans apris.- Notii sui ii Christenfl"irl-t'ua. germanll
Wien, Mrinch en,'1959, p. 4O-SO. ,,srniiii;;;;";i,/icr,"r."togne), radicald negare a lui Aristotel gi a intregii filosofii.
83Y Congar;
op. cit., p. SO_S1 .
8asf. Maxim
Mdrturisitorur (Ambigua) a fost tradus in occident 1. situatia tn secolele xI-xII. Trdsdtura marcantr a acestei
al IXJea de cdtre scotus Erigena. in secorur ..po:i este.lupta tntre dialecticieni gi antidialecticieni, spiritul
ta?"rt, tradus gi Despre crearea omurui a
sfAntului Grigorie de_Nvssisi " iiiiiiri" ";;{;;;;ii"r, de dialecticil pasiona pe mul;i teologi, care voiau sdLplice
'"ii"'ir"l"r pe care-r
tril;lli::l}:,fi#lliil"Damaschin n-a fosr cunoscut in'afii, ;';";i;p;;
't5Cf. Y. Conger, Th$slagle,lE, eol,860,
 938 TEOLOqIE St SP|RITL/ALiTATE
dialectica aga cum este, Ia lucrurile cregtine, fntr-un fel
ralionament abstract gi arid: ,,ils arrivLnt A des catas.l
ph:r.. g.S"lql{. S-, pus atunci probtema legitimitdfii
losirii dialecticii in teologie, mai precis dacd ia este a.
cabild la tainele credinlei: la mijiocul secolurui al XI-j
aproape toate dogmele au fost atacate in numele dia
ticii: fecioria Maicii Domnului, invierea, nemurirea sufl
tului gi mai ales dogma prefacerii euharistice (transsu
stanlierea). Pentru B6renger de Tours (t10BB),'pAinea
vinul euharistic nu sunt decdt semne. Doctrina'sa a fr
condamnatd de papa Leon IXs6.
Petru Damian (t1072) se ridicd impotriva dialecticii d{
lucrarea sa De diaina omnipotentia (cip. V, p.L.,125, 60g),
afirmand cd nu numai Dumnez", dincoro de prini
contradicfiei, ci gi actele sale. "rt"
La sfargitul secoluiui atr
!r_pi"l
Xl-lea, Anselm de Canterbury (t 1109) incearcd sd gxseascil
un anumit echilibru intre dialecticieni gi antidialeiticieni,
forjdndrcelebra formuld,,fides quaerens intellectum,, (cre:
dinla in cdutarea infelegerii), ca definifie a teologiei. Cerce-
tarea rafionald presupune la el credinfa. Anselm reunegte
curentul monastrc augustinian, favorabil suficienlei cred-
inlei, gi curentul de gandire speculativd, reprezentui d" dia-
lecticienii extremi. $i totugi, Anselm
-"rgu mai departe, el
face din intellegere bazat pe qedere anumite utilizdri: este
yo.rla de argumgnJul di.n Proslogion in favoarea existenlei
lui Dumnezeu gi de rationes necbssariae, princare Anseim
86
cazului B6renger de Tours, Alexandre schmemann (Le culte diain a
..^ ,A'sypra
ldge de la seculaisation, iniev. ,,Istina,,, ru. 4, 1923, p. 412413\ iace o remarc{
lnse,mnat2t:*Teologul latin B6renger de Tours a fostcondamnat pentru tnvdldtura
sa despre Euharistie. El sustinea cd prezenta lui Hristos in'elementele euha-
ristice este ,,mistic6" sant,,simbolicd-, ea nu-i reald. Conciliul din Lateran,
care-l condatrl, pu{ gi simplu inversd propozitia. El declard cd, deoarece
prezenla,lui. Hristos-ln Euhaiistie este reird, eu nu este ,,mistica-... r"otogia
apuseanH afirma astfel cd ceea ce este ,,real" nu-i simboli". Era acolo, de
distrugerea g geea ce este mysterion creptin fundamental... ffi
$i de atunci cu-
getarea cregtintr n-a tncetat niciodatr str opund acepti termeni, nici de a res-
pinge,,realismul simbolic" qi simbolismur realist al vielii lurnii,.. ustrrge.ea
simbolismulul crcatin rr dus Ia dihotomia dintre naturai 1l ruprnnntural,i
UNTTATEA DINTRE TEOLOqIE tl SPIRITUALITATE lN V|ATA BlSERlCll 239
crede cd poate dovedi adev[rul despre taina lntrupdrii gi a
Sfintei Treimi87. Metoda lui Anselm a fost contestat[ de
Roscelin gi de pafiizanli sdi, care se vor numi nominaligti,
Aceqtia suslin cd nu existd decAt indivizi, iar conceptele,
ideile (uniaersalia) nu sunt decAt cuvinte.
in aceastd epocd, se poate intAlni la anumili teologi un
amestec nefiresc intre Platory Aristotel gi Biblie.
in prima jumdtate a secolului al XII-lea se lnmullesc
antologiile de texte biblice gi patristice, numite Sumae
sententiarum (Colecfii de sentinfe, opinii). Necesitatea de a
comenta gi de a concilia aceste sentinle, uneori diferite lntre
ele, a dat loc unei metode critice ilustrate la inceputurile
sale de cdtre Abelard (1,079-11,42),Hugo de Saint Victor
(t1141) 9i Gilbert de Port6e (1075-1154).
in lucrarea Sic et non (Da 9i nu), Abelard predd metoda
de interpretare qi de reducfie a opozlllllor textuale, care va
fi folositd in Scolasticd. In timp ce la Anselm (supranumit
,,pdrintele Scolasticll") dialectica igi propune sd demon-
streze dogmele, programul lui Abelard e diferit: el vrea s[
arate cd doctrinele filosofice vor sd zicd, acelagi lucru ca gi
dogmele revelate. in cazul din urmd, Abelard izbutegte ,,sd
ajwgd", mai pulin la o infelegere a credinlei, gi mai mult la
un fel de confuzie a credinfei cu gAndirea filosofic588.
Bernard de Clairvaux (1090-1153), numit in Occident
,,ultimul P5rinte al Biseric77", se ridicd - ca reprezentant al
teologiei monastice tradifionale - impotriva felului in care
Abelard face teologie".
in timpul conciliilor din Soissons gi Sens, Bernard acuza
astfel pe Abelard: ,,CAnd vorbegte despre Treime, aceasta
este a lui Arie; despre hay ca Pelagiu; despre persoana lui
Hristos, ca Nestorie".
 .trr{T[FI
240 TEOLOqTE tr SPIRTTUAL|TATE
Pornind cu Scolastica, in tot Evul Mediu, dar mai ales ln
secolul al XII-Iea, se vede opozilia intre lnv[!fimAntul filo-
sofic al gcolilor (Chartres, Laon, Reims, Paris etc.) gi viata
monahald, mai ales cea din mdndstirile benedictine. Rapor.
tul dintre teologia $colii gi ,,teologia monasticd"eo, in timpuf
veacului al XII-lea, este dramaticA. El anunld o rupturtl
care, mai tArzirt,va fi iremediabild.
E. Gilson spune despre acest raport urmdtoarele: ,,lti
secolul al XII-lea , Franta se popul eazd, cu gcoli in care se
invald gtiinlele profane gi literatura antic6. Nu existd nu-
mai Saint Vorles, unde tAndrul Bernard (de Clairvaux) vine
sX studieze gi al cdrui program a trebuit in scurt timp sd
surprindd sau chiar sd nelinigteascd sufletul lui avid dupd
Hristos; existd Paris, Reims, Laon, Chartres, atAtea alte
nume celebre, dar ai cdror dascdli sunt totdeauna aceiagi:
Cicero, Virgiliu, Horafiu, Ovidiu, purtdtorii de cuvAnt ai unei
lumi care nu citise Evanghelia..." . ,,C7teantx, Clairvaux gi Signy
se vor ridica contra Reims, Laoru Paris gi Chartres, gcoli contra
gcoli, gDevendicd in pdmAnt cregtin drepturile unui invd-
ldmAnt mai cregtin decAt cel cu care era otrdvitd o tinerele
setoasd dupd Hristos"el.
2. Situatia tn secolele XIII-XV: noi pasi spre ,.diuorlul"
dintre teologie gi spiritualitate
Cu Albert cel Mare gi Toma d'Aquino, discipolul sdu,
Scolastica ajunge la vArsta sa de aur.
Avdntul filosofic teologic al secolului al XIII-lea a
Ai
urmat invadHrii Occidentului latin de cdtre filosofiile arabd,
gi iudaicd gi, aproape simultan, de cdtre lucrdrile gtiinlifice,
metafizice gi morale ale lui Aristotele2. Inevitabilul conflict
dintre filosofia arabd" gi teologia cregtind se produce cdtre
m Expresia este a lui Dom
|ean Lec1ercq,, ,,M6dievisme et unionisme", 111
lr4nikon, tom. XDi 1946,p.13.
er E. Gilsoru La thiologie mvstique du St, Bernard, Paris, 1934, p.79-80; cf..
Jacques Winandy g.a., La"spir;nal*A catholique, Paris, Le Rameau, "1953, p.24-25.
e2Cf. E. Gilsoh, Laphilasophie au Moyen Age (Petite BibliothCque Payot), t.il,
Pads,1976, p.377.
UNITATEA DTNTRE TEOLOqII $l 5PIRITUALITATE lN VIAJ'A BlsERlCll 241
lnceputul secolului al XIII-lea ln Universitatea din Paris,
unde se traduce Aristotel gi comentariile sale arabe. Ciltre
mijlocul aceluiapi secol, operele lui Averroes sunt citate de
Roger Bacon gi Albert Magnus. Acum incepe marea epocd a
filo-sofiei gi teologiei scolastice; ea coincide cu efortul gAn-
ditorilor cregtini de a canaliza torentul greco-arab sau de a-l
tndiguie3.
Totugi, intrarea masivd a lui Aristotel in teologie a con-
stituit o primejdie de care autoritdlile bisericeg.ti au fost
congtiente. incd din1210, un conciliu provincial de la Parig
interzice, sub pedeapsa excomunicdrii, faptul de a invdla la
paris, fie publi c, fie privat, scrierile lui Aristotel despre
filosofia naturalX sau comentariile lor. Aristotel era interzis
la Paris, dar era autorizat la Toulouse. Mai apoi, la 13
aprilie 12g1.,papa Grigorie al IX-lea a reinnoit interdiclia de
a-fnvdla Fiziialui Aristotel, dar numai pAnd ce aceasta va fi
r,rprre cenzurii gi purificdrii de erori. Totugi, scrierile lui
Aristotel despre fizicd, gi metafizicd se infiltreazd din toate
pdrlile gi cAgtigd teren. Inocenliu al IV-lea, in1245, extinde
interdiclia gi asupra Universitalii Toulouse, iar Urban al IV-
lea o va reinnoi1n1263, insd este deja prea iilrziui decretele
lor vor rdmane inoperante. Ba mai mult,in1366, autoritatea
pontificald pretinde candidafilor Ia licenla in arte de a fi
itrdiut chiai aceste tratate ale lui Aristotel pe care ea le-a
interzis atdt de mult timpea. Aristotel intrupeazd, de acum
inainte, esenfa ins5gi a filosofiei 9i devine Filosoful.
S-a subliniat faptul cd.,,laToma d'Aquino, Aristotel nu
mai este acceptat, la rigoare, qi ca tolerat, ci influenla lui se
exercitd in insugi centrul doctrinei gi nu exist[ nici o parte in
care ea sd nu se facd mai mult sau mai pulin simfitd. Natu-
ralismul averroist este tnvins de ast[ dat[ prin aristote-
lismul insugi, a c[rui interpretare autenticd se pretindea a
%Ibidem, p,386.087'
qi
lbidem, p, 387.089,
 a--s

242 TEOLOqIE $t s P,RtTUALtTA'rr

UNTTATEA DTNTRE TEOt.Oc?lt ft SptRlTUALrarr lN vlnTA lllsERtr:lt 243
fi"es. ,,Summa theologica,, A lui Toma d,Aquino
reprezintd wla pi tncil efectul contemplaliei. Dar perspectiva este net
:::yt:^t :l Sf:drrii sco.tastice. Ea aa etxercita'o inftuenjfi intelectualistH"ee.
enormd tn secolele posterioare, degi Aquinatur
rnsugi, cd,r ln fafa acestei tendinfe, reacfione azd, franciscanii Bo-
ffirgitul oie.fii sale, a socotit scrierile-sare ia fiind niEt, ,,oorr,,,
din timpul viefii sale, Toma d,Aquino u?lri.ol
,

naventura qi, mai tdrziu,Ioan Duns Scot (L266-1308), pe

._- IL,
fruntat cu critica-9i opoziliarnasivd u ,r-,o.'teoltti baza gnoseologiei religioase a lui Augustin, restituind iu-
con birii primatul in contemplafielo0. Duns Scot insistd asupra
porani cu el, ca Bonaventura (1221_1274) cu?tyi
zentanli ai ordinului franciscan, a cdrui ieorogie 9i r. libertdlii lui Dumnezel1 Care nu este accesibil decAt cre-
inspirafie augustiniand.
eri dinlei, gi denunld alianlaincheiatd de tomigti lntre cunoag-
privegte raportul dintre teologie gi spirituali terea ralional5 gi cunoagterea credinfei. E. Gilson considerd
,degi11."
roma d'Aquino menfine o oarecare unitate intre cd opera lui Duns Scot era o victorie a teologiei asupra filo.
totugi s-a constatat la er o puternicd prioritate sofiei, in timp ce opera lui Toma d'Aquino era o victorie a
acordutxili;
lectualului in actul teologic. pentru el, teologia;*;;;; teologiei in filosofie1o1.
strgc fie raf ionald. a invdf dturii cregtine inse gie{
obiecturiorl tn secolul at XIV-lea insd, un alt cdlugdr franciscan,
(ot d ionceplia lui rornu a,iq"i";);;-i William Occam (c.1275-1347) din Oxford, reia conceplta
::31,i:^"1",s1:l
constituie adevdrurile trsegi ale credin!ei, ciu.uru'u scotistd a libertdfii pure creatoare a lui Dumnezeu (con-
de{q9 din ele gi care sunt numite ade'vdr"ri t""r;;i;;.-':i "u.6
,"ii[ ceplie ce voia sX elibereze pe Dumnezeul cregtin de ne-
Definilia tnsdEi.a-credinfei se exprimd la Toma7iq"ini cesitarismul grec) gi profeseazd unnominalism radical, care
tntr-un mod care trddeazd in'terectuaiismur troigi;i neagd orice semnificalie,,universaliilor" qi considertr in-
,ate: Fidei
est habitus mentis, quo inchoatur aita aeterna
i;;r;;;,-i;r;;[ dividul ca unicul subiect al congtiinlei empirice. Credinfa
in t ell e ctum as s en tir e n o n ap p ar en tib u s (C, religioasd pe care o garante azd. voinfa lui Dumnezeu se
habitus al mintii, prin care se incepe in noi viala'veg;;;#
i di;; ;';ri" ;i juxtapune cunoagterii rafionale, fdrd. legdturd cu ea. intr-un
care face ca intelectul sd adere la ceea ce feI, Occam este precursorul lui Luther Poarta este deschisd,
nu este evidlnges;,
care el (Toma d,Aquino; o u"oraa aristo_ de acum tnainte, unei duble disocieri: intre ordinea naturald gi
.^,,l,ir.,r"derea.pe
telismului gi primatur pe care-r dd intelectului
i" prin"i"gia ordinea rwelatd pe de o parte, tntre metaflzicd gi gtiinle pe de altd
LT:li,]al intelectului.
format i!p_?i"1r? pJ
desisur sd vad5 in contemprlpie ,r,I.i parte102. W. Occam neagd relaliile de cauzd,-efect. Toate
aceast a i^ia, il l"^idrrJJ;
dacd vederea esenfei divine este posibild
l*; noliunile pe care Aristotel le utilize azd, in fizicd, gi meta-
fizicd, sunt supuse unei critici dizolvante. El ruineaz6 uni-
interecturui uman/
si in c.e condifli, care sunt trepteie contemplatiei; care sunt versul aristotelic pe care predecesorii sdi sprijiniserd teo-
raporturile cu iubirea. Iubirei este desigrr'irr""prtur, logia naturalH. Toate adevdrurile teologice despre care se
finta, :

e5
credea cd puteau fi atinse prin raliune (existenfa lui Dum-
lbidem, p. 389.
!\.Cg"gT, afi. Th1ologie, cot.379. eeDom Fr. Vandenbroucke,
,,Le divorce entre la th6ologie et la mystique",
1!Sj;,P;?lllig:t:!l:?F""",atra th6ologie par la voie de la science,,, rn
s m a iq u e d e t, hi s tii i- ;?' ; ri; ;, .#'rllll ffi;'ii"il:
s at u I s. D ln N oaelle Reoue Thdologique, 72, 1 950, p. 37 4-37 5.
W *, :,:F
[Y,p.244.
o t
loolbidem, p. S75,
98c.r
,,S, Theologica",II, g. 4, a, cit.ln Mysterium salutis,tome
101E. Gllson, Ld phlloaaphle
au Moyen Agct, t, ll, p. 607.
lV p. b0, 102
Ch, l lacksnhelm, La Thdologle anthol I qu e, p, 24-25,
 244 TEOLOq E 5t SP'R|TUAL|TATE
nezeu, imuabilitatea, unicitatea, infinitatea, crealia) nu
mai sunt demonstrabile: ele nu sunt decAt obiect de cre.,
dinlHtos. Pentru cd s-a ciutat ca totul sd fie demonstrat
raliune, acum este negatd orice demonstralie rafionald,. Ct4
nominalismul, asist dm I a auto demolare a S colasti cii.
Dar devalorizdrii cunoagterii ralionale, li corespunde, ca.
o contraloviturH, o atitudine fideistd, mai mult sau mai purin
accentuatdloa.
Scolasticii decaderrlglos lncepe sd i se opund mistica
speculativelo6 care, de fapt, incerca sd salveze unitatea
dintre teologie gi spiritualitate. insd eforturile sale rdmAn,
fdrd succes.
Secolul al XV-lea este marcat de aparilia unui curent
spiritual numit ,,Deuotio moderna"l}7, care pune accentul pe.
iubire Ei sqintereseazd tot mai pulin de teologie gi de mistica
tradilionald. ,,Deaotio moderna" se strdduiegte sd aducd aiafa'
spirituald la niaelul tuturor. Ea accentueazd ,,afecfiunea arzd-
toare", care aine din rugdciunea spiritului gi din meditalie mai
mult decit ,,rugdciunea vocald" sau chiar rugdciunea liturgicd,
103H. Rousseau, op. cit.,
p.55; cf . gi Mysterium salutis, t. IV, p. 51.
toaY. Congar, Thdologie, col.405.
105
Y. Congar enumerd trei aspecte negative ale Scolasticii decadente:
excesiva prioritate a unei metode prea exclusiv rationale gi logice; pericolul
subtilitdlii inutile; primejdia cristalizdrii tn sistemi: pietrificate (art. cit., col.
407-410).
105$coala renand are careprezentanfi principali pe: Meister Eckhart (tlg17),
Ioan Thuler (t1365), Henrich suso (f1365). un alt reprezentant al misticii
speculative din aceastd epocd este Ioan Ruysbroeck (t1381) de Groenendael.
Acegtia sunt teologi rupfi de disciplina scolastic5, insd formafi ln gcoala lui
]ory aleqyino gi, in general, de acord cu el. De notat cd speiulalia lor este
inspiratl .din neoplatonism. ,,Ei nu se limiteazd sd desirie eiperienlele
mistice, ci ei cautx sd determine ce este unirea cu Dumnezeu, ce este Drim-
nezeu/ viala Lui, care sunt raporturile Sale cu lumea gi sufletul, ce este sufle-
tul gi cum se unegte el cu Dumnezeu" (inDictionnaire de spiritualitd,t. l,
col.326).
l07,,Pdrintele" Deaofiunii moderne este G. Groote (1340-i.384), care
uneod
este apreciat ca discipol al lui L Ruysbroeck (f1381-). Aceastd migcare ia
nagtere ln |{rile de Jos gi se rdspAndegte de asemenea ln Germania gi tn
Franfa, luand forma unor institulii religioase; fualii gi surorile vielii comune gi
canonici regularl ai Congregaliei din Windesheim
UNITATEA DINmE TEOLOqE $l sPlRlruAL[ATE lN VIATA T'tpplC:ll 245
Slujbele religioase aar fi deci mai scurte decil tn aechile ordine
cillugdregti, iar postul mai pulin seaer, Un rol important aa fi
frcordat meditaliei gi rugdciuniiill0g.
,,Modernitatea" sa se afld in doud puncte:
1,. ,,realismul psihologic al sensului religios", ,,ge.-rl,l.tl de
viafd confortabil" - care nu exclude un anumit efor|
2. grija predominantd fald de aiala interioard. Meditaliile
metodice au drept scop sd fortifice intens convingerile
despre degertHciunea lumii, despre nimicnicia celor trecd-
toare, teama de judecata divind gi dragostea de Hristos con-
sideratd in Evanghelia Sa. In ceea ce privegte mistica con-
temporand, ei, ,,aceasta nu ocupd nici un loc in sinteza adep-
filor ,,devofiunii moderne" , ci ea le inspird o indeptrrtare
respectuoas5... Ei preferd,,,adevdratele virtufi": umilin]a,
renunrarea, ascultarea, $i se exerseazd,practic in ele'/1oe.
S-a obserutat cd, odatd ctt ,,Deuotio moderna", areloc ,,un fel
de trecere de la ,,obiectio" tn contemplalie (Dumnezeu, Treime,
Hristos, har..) la,,subiectia", la,,psihologic" (dragoste, conso'
lare, airtufi...). Aceste alunecdri nu izbutesc tncdln sinteze
psihologice ale viefii mistice ca cele din secolul al XVI-lea
spaniol. Dar sunt deja pe drum11o.
Opera cea mai reprezentativd a acestei migchri este
lmitatio Christi de Thomas de Kempis (t1471), care va
exercita o mare influenfX in spiritualitatea occidentald.
,,lmitafia pune in gardd pe cititorii sdi impotriva primei-
diilor gtiinlei, gi are dreptate sd atace abuzurile unei sco-
lastici netemperate pAnd la a pierde controlul propriilor
sale rezultate. Teologii erau vizali direct in aceste pagini
usturdtoare. Nu e de mirare dacd, in ochii lor,Imitalia de-
vine tipul unui gen literar nou: ,,cartea de devoliuni". $i
108
Dictionnaire de spiritualit4, t. III, co[.71.4.
loePierre Debognle, art. ,,Ddvotion moderne",tnDictionnaire de spiritualit4,
t.III, col,74g-744.
110Cf. Dome Fr, 'ftndenbroucke, Le dittorce entre thiologie^et la mystique, p.
384; Idem, ,,La d6votlon tnoderne" ,ln SpiritualitC du Moven Age, p,512-525.
 qErlTErI
246 TEOLOqTE tT SPIR|TUAL|TATE
aceastd literaturd, din punct de vedere dogmatic, ei n-o mal
iau ln serios/,lll.
Deootio mode:rna, dupd ins5gi opinia teotogilor apusenil
este un caz tipic care reflectd deja separalia dintre teologie gl
spiritualitate; ea este o reaclie contra teologiei scolastice
abuzive gi se dorea a fi un fel de corecturd adusd misticii
speculative din secolul al XIV-lea (care a fdcut eforturi dis-
perate pentru a salva unitatea dintre teologie gi spiritua.
litate). La flnele secolului al XIV-lea separalia dintre teologie gl
spiritualitate era aproape consumatd. Eforturile ulterioard
pentru a reface unitatea de altddatd au rdmas fdrd rezultate
efective112.
b) Timpurile moderne: noi aspecte ale raportului dintre
credinld gi fllosofie, dogmd gi spiritualitate, Bisericd gi lumel
in Apus
'1. Umanistii se intereseazd. de Platon, de Virgiliu, dar gi
de textele originale ale Bibliei (de pilde, Erasmus,1.469-
1536) 9i citesc Pdrinfii Bisericii. Umanigtii refuzd teologia sco-
lasticd speculatiad, manifestfrnd o atitudine antidogmatistd gi
luptd pentru toleranfd, pentru libertatea individululll3. Majo.
ritatea umaniqtilor sunt cregtini. Ei ,,aspird" la o religie sim-
pld, trditd, evanghelic5, cu un minimum de dogme gi cere-
monii: ,,o filosofie a lui Hristos"; dar aceasta conducea la
un refuz al teologiei speculative gi anu.nfa de departe deis-
mullrL. De aici, reacfiile reformatorilor gi ale Contrareformei
catolice. Renagterea umanistd, degi realizatd tn mare parte de
cregtini, s-a fdcut tn afara lnstituliei (Bisericii). ,,Acesta estq
unul din primele simptome ale neincrederii Bisericii cu
privire la dezvoltarea unei culfuri autonome/'115.
111
Dom Fr. Vandenbroucke, Le diaorce... p. 384.
112
Y. Congar, La Foi et la Thdologie, p. 252-253.
113
H6ldne V6drine, ,,Les philosophies de la Renaissance", PUF, col, Que
sais-je? , Paris, 1971., p. 5.
r1a
Asupra spiritualitdlii la umanigti, vezi Dictionnaire de spiritualitd, t. YIL,
col. 989-L028, col. L005-1028.
1r5
H. Rousseau, La pcnsde chritienne, p. 62,
L/NTTATEA DINTRE rEOLOqlt $l SPIRITALIrATE IN VIAT^ BlsERlCll 247
,r dintre Dumnezeu si om. Ea pune in disculie deodat{ uma-
nismul Renagterii 9i tot edificiul dogmatic tradilional. Uma-
nismului, Luther ii reprogeazd,faptul de a fi pHgAnizatcreg'
tinismul116. in ultimele sale predici, Luther, pesimist tn ce
privegte natura umand (pesimism mogtenit in parte de la
Augustin gi radicalizat de William Occam), declartr c[ ra'
fiunea este o ,,prostituate"ll7. Umanigtii resping aceast[ ati-
tudine prea radicald gi vor vedea in protestantism,,un nou
rigorism care intdregte lanlul religiei"118. Inse atitudinea lui
Luther se explicd, in parte, ca o reaclie a faptului c{ Sco'
'l
lastica a abuzat de filosofia pdgAnd in detrimentul Evan-
gheliei. Unei teologii in care aristotelismul ii era constitutiV
Luther ii opune o teologie lipsitd de orice aspect ralionalist,
inchisd pentru orice dialog cu filosofialle.
Solulia pe care o dd Luther, prin principiile sale: sola
Biblia, sola gratia, sola fide, solus Christus, nu reprezintd un
efort de a restabiti echilibrul pierdut privind felul de a
folosi gAndirea filosoficd, nici o cregtinare a acesteia, ci o ati-
tudine radicalf,, care va deschide un drum pentru o teologie
,,a experienfei" sau pioasd, Pe de o parte, 9i unei teologii
,,dialectice", cate opune pe DumnezelJ gi lumea, pe de alt[
parte12o.
in privinfa spirituaHterii, reformatorii au o atitudine de
asemenea radicald, care insd a fost pregdtitd in bund parte
de generafiile antecedente. CAt privegte monahismul, refor-
matorii il lichideazd,, degi Luther, ca monah augustinian, a
n6H. V6drine, op. cit., p.61".
Si Catvio citafi la H. Rousseau, Lapens,ie chritienne, p.64.
117luther
il8H. V6drine, op. cit., p. 115.
ile ln faimoasa sa Disputatio contra Scholasticam theologiam, din l'512 se
poate citi, Prop. 43: ,,Error est dicere: sine Aristotele non fit theologus". Prop.
45: ,,Theologus non logicus monstruosus haereticus est monstruosa et
haeretica oraltio". Prop. 47: ,,Nulla forma sylogistica tenet in divinis" - cf. Y.
Congar, Thflologie, col, 415,
uoy. Congai, drt' elt,, eol,416ll F{.'H' Schrey ,,Evangelische Theologie", ln Die
Rcligion in GlschlchH und &gnunrt, ltrd, V[,'Iubingen, "1962, col.770'777,
 248 TEOLOq| E 5t sPt R|T\JAL|TATE
Lrdit viald monahald121. Faptul cd eforturile viefii spiri
fuseserd legate in epoca sa de invdfdtura Bisericiiror
despre merite constituia pentru Luther o problemd d
Astfel, el oa respinge tot ceea ce putea sd pard ca fiind ery
mkntuirii p rin meritelzz.
Reformatorii pun in disculie viafa sacramentald. Ei s
plificd cultul, iI schematizeazd,. La Calviry cultul se red
aproape la liturghia cuvAntului. Numdrul Sfintelor
este puternic redus gi sauamentalia (ierurgiile, rugdci
pentru naturd) sunt respinse. Multe sectoare ale realit{
nu mai sunt asumate in sfera sfinfeniei, prin aceasta d
chizdndu-se poarta unui proces de seculirizare care se
accentua pdnd azitz\.
Sociologii contemporani ai religiei sublinia zd, astd,zl
contribulia protestantismului la secula tizarealumii cregtind
occidentale. Astfel, Peter Berger constatd cd ,,protestan-
tismul a reduipand la extrem Jxtensiunea sacrului ir, reaiiu
tate, dacd este comparat cu catolicismul care-i face faf{...i
Imensa retea de mijlociri, care unegte pe catolicul trdind aicf
pe pdm6nt cu sfinlii gi cu sufletele celor adormifi, dispard
de asemenea (in protestantism). Protestantismul nu se mai
roagd pentru morfi. Pe de altd parte, ,,cei doi poli ai rea'
litalil' sunt reprezentafi de un Dumnezeu radicalmentq
transcendent gi o umanitate radicalmente ,,cdzutd',, cate
este, ipso facto,lipsitd de orice sfinfenie... Desigur, intenfia
121R.
Stauffer, ,,La R6forme", PIJF, col. Que sais-je?,1974, p.11-12.
*,I""1;i;*#;dffi#
122,,Fiindcd Scolastica prezenta
traditiile gi dogmele Biseiicii
isericii ca dezvoltdrl
ralionale ate a"r"r"i :f"'ffs#;ffi: ff:'#lil?il
respinseserd aceste dogme $i tradilii tocmai ca omeneg-ti gi rationale, gi deci
neputAnd in nici rn caz a se identiiica cu Cuvantul lui Dumnezeu. prdpastia
intre credinfd gi raliune, intre Dumnezeu gi natura umand d,ecd,zut6, mogte-
nitd de la Augustin, menfinutd in tomism, incH adanciti in nominalismul-lui
occam, rdmane numitorul comun al cregtinismului apusean, inainte, ca gi
d-upd Re{ormd"; J. Meyendorff, La signification de la R1jorme dans l'histoire iu
christianisme, p. 264.
123
Din partea catolicd, Edouard schillebeeckx in volumur colectiv La
Th6ologie du renouaeau, Cefi,_1968,t,,I, p.9E-96, observl cA teologia romanil
are, de asemenea/ partea sa de contribulie la proceeul de aecularlzare.
UNTTATEAD|NTRE TEOLOq|E tr SPIRTTUALTTATE lN Vala BtSERlCil 24q
sa era de a sublinia teribila maiestate a lui Dumnezeutrans-
cendent gi a filcut din om o fiinld radical cdzutd pentru a-l
deschide intervenfiei suverane a grafiei lui Dumnezeu, sin-
gurul miracol veritabil in universul protestant. FdcAnd
aceasta, el reduce totugi relafia omului cu sacrul la aceastd
legdturd pe care o numegte cuvdntul lui Dumnezeu (care
nu trebuie identificatd cu concepfia fundamentalistd despre
Biblie, ci mai degrabd cu singura acliune rdscumpdrdtoare a
graliei divine - sola gratia din confesiunile luterane). Atet
timp cdt credibilitatea acestei conceplii s-a menfinut, Be-
culafizarea era evident, in mod eficace, stopatd, degi toate
elementele sale erau deja prezente in universul protestant.
A fost de ajuns, insd, ca aceastd mediere atdt de sublire sl
fie tdiatX, pentru a deschide stdvilarele seculaizdrii. Cu alte
cuvinte, continud sociologul protestant Berger, pentru ctr
tntre un DumnezelJ radicalmente transcendent gi o lume
umand radicalmente imanentd, nu rdmAne nimic altceva
decAt acest unic canal, atAt de ingust, prdbugirea credibi-
Htelii acestuia din urmd lasd sd subziste o realitate empiricd
ln care, de fapt, Dumnezeu e mort... Se poate deci afirma -
conchide Berger - cd protestantismul a pierdut lupta spi-
rituald din punct de vedere istoric, ca fiind preludiu decisiv
al secularizdrii, oricare ar fi putut fi importanla altor
factot7"124.
S-a mai remarcat cd doctrina luterand despre cele doud
impdr[fii (Biserica gi puterea civil5) furniza o justificare
teologicd autonomiei,,lumii" seculare. Totugi, acelagi Ber-
ger spune cd forfele secularizdrii au fost in aceastd privinfl
deja confinute in catolicism, iar Reforma n-a fdcut decAt str
le dez[5nfuie12s.
Roger Mehl constatd cd,,procesul de secularizare s-a de-
clangat foarte devreme in Apus gi el incepe prin a fi o reac-
124 Peter Berger, La llellglon dans la canscience moderne, Essai d'analyse
culturelle, trad, J, Felrthauer, Centurlon, 1971, p.181-183.
tzslhidem, p, 199,
 Ir--
950 TEOLOq'E 5t sPl HTALrATE
fie a puterii politice care vrea sH se elibereze de sub do-
minalia Bisericii, ea insdgi devenitd putere. secularizarea
incepe tn inima Evului Mediu (gi nu irumai, pornind
de la
Revolufia ft ancezd)" ne .
seculariz arga, inifiat fenomen tipic ar occidenturui
creqtin, ,,a manifestat prima sa zvdcnire in secolele al
XII-lea
gi al XIII-lea in domeniul gtiinlei gi in interiorul
univer-
sitdfii: ea s-a tradus intr-o rebeliune a artelor gi a filosofiei
f3ta,a"leologia care pretindea sd domine toate cunog-
tinfele. Dacd Aristotel a servit puternic teologia medieval{
pentru a se constitui in sumd, in sistem globalat gtiinfei,
nu
trebuie sd se uite cH ln acelagi timp fizic"agi metafizica
aris-
totelice au servit la degajarea ideii unei giiir-,p" autonome,
scdpdnd controluluileologic ai ecle siarl' afirma Roger
- il finea cu eq mai mult dec6t se hrdnea din ei.^Evanghelia, in
Y:hl.fand pe rand, BiseriJa vi pierde controrur gtiinpeToi
fizice, biologice, umane gi istoricelzz.
secularizarea gtiinlei a
fost tntretdiatd apoi de secularizarea
oielii politice. $i aceasta mai ales ,,dinmomentul in care,
in
occident, unitatea de credinfd s-a rupt, din cauza R"i;;;;
atunci cAnd o migcare de laicizare i vietii politice devine
posibild. Ea nu se produce desigur imediaU dupd Reformd
au ddinuit incd multtimp state catolice gi state protestante.
fand Jn ajunul Revolutiei, monarh ia fr ancezd'continua sd
facd din unitatea de cr'edinld garanlra unitdfii
Darmarile migcdri de popuralie, amestecur nafiunilor "ai""ri"._
qi al
ideilor n-a permis sh iu6ziste, decat in pupine iegiuni,
o
unitate de credinld gi de practicd rerigioasd. nrog.6rur ne-
credinfei, descregtinarea practicd au"rupt u""urid unitate
acolo- unde pluralismul religios nu se impusese.
De acum
statul se vede obligat a defini un drept, o iegislapie gi
o po..
liticd de o valoare generald valabild penti" to'ut" confe-
siunile. viafa politicd se raicize aze, paitidele politice sunt,
R. Mehl, Tiait| de
125
sociorogie du protestantisme, Derachaux et Niestl6,
NeuchAtel, "1965, p. 60.
127
lbidem, p, 63.
UN]TATEA DINI=RE TEOLOqIE SPIRITVALTANT Iru VATA BI5ERICII I51
'I
de cele mai mult:"g1r, ftrrtr legdturi confesionale, pentru
a
pdstra o anumitd libertate de migcare falH de autoritdlile
eclesiastice... Majoritatea problemelor poiitice sunt decon-
fesionaliz 41s't 128.-Credinfa religioasd devine, astfel, tot
mai
mult o chestiune privatd.
3. Asupra
teologie si,filosofie mai trebuie sH
frec izdmrrrr,'dtour"l",
spiritualitatea protestantd a fost pregdtitd de secolele
anterioare Reformei prin scorasticu rro-Iruhstd rafionali-
z.antd, augustinianismul pesimist medieval,
Deaotio mo-
derna gi umanismul creqtiir rupt de vechea tradifie. Louie
Bouyer afirmd cd spiritualitaiea reformat d, este'
,,Deootio
y9lerna amputatd de supranaturarur catoric, pe care aceasta
principiu, devine aici lntregul religiei. Dar aceasta este o
evanghelie unde psihologismur pulal unei religii centrate
pe om a evacuat supranaturalul'12e. Acelagi autor preci-
zeazd':,,Aceastd religie, atdt de rafionald incdi ea nu-i decat
un rafionalism latent, degi se crede fiica Evangheliei, nu
e
decdt ultimul fruct al unei scolastici devenite irfipenetrabild
a" misterul cregtin, firainte de a erimina religia'insdgi inh-o
f3}e
liberd cugetare coloratd simplu de moralir* rrrl!6.-reo.
Totugi, nu trebuie uitat cd reformatorii au voit sd co-
rijeze exagerdri ale Bisericii medievale gi, intr-o anumitd
mdsurd, au,reugit. Dar aceasta s-a fdcuiadesea cu preful
unui dezechilibru doctrinal. cantarea in comun, rilniLe,
sau recitarea slujbelor de dimineafd qi de seard in limba
poporului, abundentele lecturi bibiic; restabilite ln locul
capitolelor medievale gi, mai ares, cdntarea corald accesibild
poporului, au fost un aport pozitiv al protestantismului.
Dacd Luther a respins misele euharistice private, el a fdcut
aceasta pentru a restabili sensur comunitir al misei
(al Eu-
128lbidem, p,64,
protestante et angticane,
o"li"l; f,""ffi[l[,'f]{liy,-!;il!t{,"!W,rf;;-!&Y.irituatitd
tttt lbidem, p, 116,
 i!{trEIH
959 TEOLOqTE 5l SP|R|TL/ALITATE
haristiei). Redescoperirea preofiei univereale s-a fAcut prin
reacfie lmpotriva unui clericalism exagerat. Dar aceastd
redescoperire gi accentuare puternic5, s-a f5cut in detri-
mentul preofiei sacramental-pastorale gi a viefii monahale,
Scoaterea in relief a importanfei credinlei, ca reacfie impo:
triva meritelor propovdduite de Biserica papal5, s-a fdcut tn
opozilie cu necesitatea faptelor bune pentru mAntuire131.
4. Spiritualitatea catolicd cfrre se dezaoltd tn timpurile mo-
derne poartd adesea semnul unei teologii afectiae,.in care
experi,enla personald se detageaze de d-ogmaticd. in acest
sens, cum constatd mai mul1i teologi romano-catolici con-
temporani, opera unor mistici caTereza de Avila (t1582),
Ioan al Crucii (11591) este teologicd, dar ,,de o teologie in
care multe date gi inspiralii sunt determinate de experienfa
personald gi nu doar insuflefite de ea". un anume tip de
,,teologie spirituald este expus in operele in care dezvol-
tarea ideilor ascultd direct nu de datul revelat, ci de indru-
mdr ile devo 1iu-nii " t az.
Teologul Hans IJrs von Balthazar considerd cd intro-
ducerea filosofiei seculare in sAnul teologiei a fdcut ca marii
sfinli sd fugd inafara teologiei. Aldturi de dogmaticd incepe
sd se iveascd noua gtiintd a vielii creqtine, care cAgtigd inde-
pendenla sa in Deaotio moderna. Un Ioan al Crucii este
doctor al Bisericii cu titlul de mistic, nu de dogmaticus.
Bellarmin este controversist, Alfons Maria de Liguori, mo-
ralist. Aga cum un dominican, Toma d'Aquino, devenea pa-
tronul spiritual al tuturor gcolilor teologice, indiferent de
ordinul din care fdceau parte. Exerciliile lui Ignaliu de
Loyola au devenit gcoald practicd de sfinfenie. Dir Ignafiu
n-a fost capabil sd refacd unitatea intre dogmaticd gi sfin-
lenie. Acelagi teolog constat[ cd intre Francisc de Sales
(1,567-1622),Ioan al Crucii gi misticii antichitdfii cregtine,
131 Asupra cultului luteran, vezi Vilmos Yajta, Die Theologie des
Gottesdienstes bei Luther,3. Auflage, Gottingery 1959; Idem, ,,Der Gottesdienst
und das sakramentale Leben", In Die Eoangelische Lutheranische Krche (Flrrg.
V. Vajta). Evan. Verlagswerk, Stutgart, 1977, p.135-150.
132Y. Congar, La Foi et laThEologie, p.261.
UNTTATEA DINTRE TEOLOC?|E Fr SPlRlruALlrATE lN VhTA BlSERlCll 153
precum Efrem Slrul, Grigorie de Nyssa, Augustin, existe o
diferenfd izbitoare. uLa cei vechi, experienfa personalH, ln
tntregimea sa, se las[ indat[ imbrdcatd de dogmd; totul
devine obiectiv; stdri, experienle, emofii, eforturi subiective
interioare, nu sunt acolo decdt pentru a sesiza lntr-un fel
mai profund gi mai deplin confinutul obiectiv al Revelaliei,
pentru a-l orchestra. Intreaga spiritualitate, chiar gi tntreaga
mistic5, rdmAne ,,slujitoare": ea este mai fntAi, ca gi intreaga
sfinfenie, o lucrare in Bisericdt'l3}.
Nici spiritualitatea secolelor urmXtoare n-a reugit ee
refacd unitatea sa cu teologia dogmatic5.
Pe de altd parte, teologia se angajeazd tn dezbateri cu
filosofia, mai ales tn secolul Xvlll, cAnd primejdia rafionali-
zdrii crestinismului de cdtre filosofie a devenit foarte mare.
intre 1760-1840 se poate vedea cd teologia cautd fermentul
sdu filosofic in diverse filosofii care dominau succesiv:
Descartes,Leibnitz gi Wolf, Kant gi Fichte, Schelling, Hegel,
Schleiermacher, senzualigtii, empirigtii, naturaligtii 91s134.
Raportul intre filosofie gi credinfd rdmAne dramatic.
Aga, de pildd, la Kant are loc o ralionalizare a cre$-
tinismului. E semnificativ cd el a scris Religia tn limitele ra-
fiunii. Religia este redusd de Kant la un apendice al Mora-
1ei13s. Hegel voia sd depdgeascd,opozlliadintre Auftldrung (ilu-
minismul) gi pietismul ndscut tn protestantism. Voind sd justifice
din punct de oedere filosoflc cregtinismul, Hegel stabilegte aproape
un raport de identitate tntre religie gi filosofie. ,,F.ilosofia !!e c?
sarcind sd pund tn forma conceptului ceea ce tn religie se afld sub
formd de reprezentare" (Lecfii de filosofie a religiei).
De aceea, Hegel a fost acuzat fie de a fi redus teologia la
filosofie, fie de a redus filosofia la teologie; interpretarea
fi
posthegeliand se bifurcd fie tntr-un sens teist (spiritualitate:
Gcieschel, Gabler, Henning etc.), fle tntr-un sens ateist, opus celui
dinffii (Strauss, Feuerbach, Stirner, Bauer etc.). La Hegel, omul
133H. Urs von Balthasar,Thdologie et saintetL, p.24;ldem,,,Spiritualitdt", ln
Geist und Lebcn,35 fahrgang (1958), p,340-352, mai ales p, 343,
134
Y Congar, Tltdolttl4ier, col, 437.
135
Ma,urice Clrvel, Oeur aldclcrt clrcz Lucifer, Seuil, Paris, 7978, p. 47 .
 wi
954 TEOLOq| E t I SP|R'TUAL|TATIi
este absorbit tn Dumnezeu, ceea ce conduce la Feuerbach
reducere a lui Dumnezeu la om (,,singurul Dumnezeu al
este omul tnsugi - Homo homini Deus"|st.
Referindu-se la raportul dintre teologie 9i filosofi
Occidentr profesorul G. Siegwalt de la Universitatea
Strasbourglgpyne:,, Toatd istoria teologiei moderne pAntr
secolul al XIX-lea se mentine lntre o atitudine exclusiitd, pl
care teologia opunea veto-ul sdu gtiintei gi filosofiei, gi o
tudine inclusiad, prin care ea se pierdea in gtiinfd gi in I
sofie. Ca exemple, pot fi citate din Bisericj Romano-Ci
1ic5, pe de o parte, teologia oficiald, de cealaltd.pafte,mod€
nismul; din tabira protestantd, supranaturaliimul, pe de
parte, liberalismul de cealaltd"l37.
5. Cfrt priaeEte Rdsdritul cregtin, situafia in mileniul al II-lr
cregtin a fost diferitd de cea din occiden! ir:rtrucat RHsdritul n
produs nici scolastica nici juridismul gi cregterea exageratil.
puterii eclesiastice, nici Reforma gi nici Contrareforma. -
Ca atare, trebuie sd menfiondm cX, degi in mileniul al II]
lea se pune problema rupoirlri dintre.i"ai"1iqifil;;iiA
::i:"r':9:,',*li,i:.:1",9,1"_si,'rllyalitale,Rese^riluJv1
ment^pentru apglg_geticd gi misiune, dar nu ca un scop tn
sine. In secolul al XI-Iea, Biserica bizantind a condamnal pe
Ioan Italos (ln procesele din 1,076-10TT gi1092) pentru cE a
abuzat de folosirea filosofiei antice, sustinand puncte de
vedere platoniciene asupra originii gi naturii lumii.
Teologul ]ean Meyendorff exprimd atitudinea Bisericii
bizantine fald de filosofie astfel: ,,Grec prin limba gi cultura
sa, Biztnlul a luat totugi fald de filosofia greacd p pozilie
negativ5, pe care occidentul n-a avut-o niciodatd. in ajuriul
'i:-S. Kierkegaard ,,Post scriptum"
*Bouillard, (trad. p. petit), p. 292, citat de H.
Logique la
.de
col. Thiologie,
foi" Aubier-Montaigne, paris, 1964, p.76;
R. Rousseau, op, cit,, p.83.
S^iegwalt Nature et Histoire. Leur rdalitd et lzur adritd, E. f. Brill, Leidery
_
- _:'G.
1%5,.p.
]J,_fsuprg dramei dinhe credinld 9i filosofie se vor gf,si excerente re-
marci la H. Ktlng, Exisliart Goff, Piper Verhg, Milnchen-Z0rlch,"1t)7t+, p,23469;
uNt1ArEA DtNTttE1EOLOO1[ $l 5PIRITUALITATE lN y1AT4 Bls[:Rlc"ll 255
epocii tn care aceBta (Bizanful) lncepea s{ se- oriente_ze spre
fiiosofia anticilor gi s[ intre In marea er5 scolasticd, Biserica
bizantin[ refuza iolemn orice sintezd noud lntre gAndirea
greacd gi cregtinism gi, ca atare, rdmdnea fideld perioadei
[atristiie. Aceasta insemna sd lase Occidentului sarcina de
a deveni mai grec decdt el insugi. in orice caz, aceastd op;
fiune a fost de primd importanfd pentru viitorul
teologiei 9i
pentru relaliile dintre Rdsdrit 9i Apus"138.
' La Bizan!., distanfa ce separd filosofii gi teologii este mai
mare decAi in Occident. Astfel, Toma d'Aquino, de
exemplu, combate averroismul in numele unei filosofii
cregtiie. LaBizanlfilosofii sunt cei care ln secolul al XIVJea
," du, drept teol6gi gi, atacAnd o spiritualitate (isihasmul),
se lovesc de tradi,tia dogmaticd. Este cunoscutd disputa
dintre sfdntul Grigorie Palama, Varlaam 9i Akindiru in care
Palama apdra, de fapt, tradilia Bisericii, care nu despdrlea
teologia de spiritualitate gi care depdgegte opozllia^sim;
plistd"intt" ,,ri'tittici" gi ,,umanigti". Rdsdritul, prin SfAntul
brigorie Palama, ,,se indreaptd cdtre tradiliasa mistic5, dar
,r"titt"trrptd, gi care se afirmd acum in mod deschis ca fiind
cea mai inaltfl spiritualitate ortodoxf, deschisd tuturor
membrilor Bisericii"]3s, deoarece teologia lui Palama e de
fapt teologia participdrii reale, prin energule necreate, a
omului laiiayagi lucrdrile sfiniitoare ale lui Dumnezeu.
Aga cum ie.unougte un teolog romano-catol-ic patrolog,
,,Palimafiind deodaid cdlugdr gi pdstor (de suflete), teolog
-doctrina despre fiinld de.sp.re
gi -itti., a putut sd situeze 9i
energii in interiorul unei sinteze biblice 9i personaliste, hris-
totog"ice gi sacramentale, evitdnd astfel inchiderea teologiei
sale-in categoriile sistemalizdtli teologice, ceea ce ii con-
ferea o rafionalitate gi mai inaltd"l'4}.
,,Subsiituind umanismului pdgdn al Renaqterii un uma-
nism cregtin, el (Palama) permite afirmarea unui Dum-
138J. Meyendortf., op. cif,, p. 88,
reep"rl ilvdokimoi, Ls ctlnnaissance de Dieu selon la tradition orientale,Lyon,
L967, p.67,
rao(]. 6n66 dc HdleurQ ,,lralan{anu et tadition", fith nikon,nr,4,7975, P.481'
 ,Nirailtl.lPr
w-
956 TEOLOq|E $t SPIHruAUTATE

nezeu prezent gi lucrdtor in istorie, fn omul aga cum este

in realitatea sa cotidiand"141. Isihasmul s-a rdspandit ln a.
fdri-ortodoxe gi a innoit viafa spirituald, monisticd, de r:
multe ori de-a lungul secolelor. El a cunoscut o inflor
remarcabild in !fuicaRomAniala2, Rusiata3 gi la slavii de
Mentiondm tnsH c5, din cauzaprozelitismului catolic CAPITOLUL IV
protestant exercitat in fdrile ortodoxe gi din cauzaunor
istorice defavorabile, ca, de pildH, dominafia otomand SITUAIIA ACTUALA A TEOLOGIEI
curente filosofice seculariza"t", i,r teologia ortodoxd de gc 9r SPIRITUALITATU
s-au resimlit uneori anumite influenfe catolice gi protesta
de terminglog" 9i de metodd, dar care nu au aflcLt prea
unitatea dintre teologie gi spiritualitate sau, cel puiiru nu fu A. in Catolicism Ei Protestantism
aceehgi mdsurX ca in Occident. ^ ,,
Problematica occidentald n-a fost propriu-zis proble l, Criza uegtinismului occidental
matica Rdsdritului, adicd nu s-a ndscut pe ierenul teologic Criza spirituald prin care trece cregtinismul contem-
gi spiritualitdfii ortodoxe, ci s-a infiltrat, ca urmar" u"in. poran in Occident are mai multe aspecte gi este diferittr de
fluenlei politice gi culturale a occidentului asupra la o lard la alta. Fenomenul de crizd, este foarte complex gi
majoritar ortodoxe. fdrilot
cauzele sale sunt multiplel. Unele din ele sunt vechi, aga
, Din pdcate, n-a fost posibil un dialog constructiv intri, cum a putut sd se intrevadd din succinta expunere ce am
cele,doud pdrli clgltihatdrii despdrfitS t, ros+. Iar incer.
cdrile de unire {.e din'1,224, 1.499 gi altele au eguat nu numai fdcut-o ln capitolul precedent. Criza se manifestd astfel:
qentru cd aveau premise de ordin politic, ci gi pentru cd cele L. Fafi de lume, relafia cregtinilor este adesea pertur-
eriu preg5tite suficient pentru i" JiAog t"; batd: mulli interpreteazd.ca o revoltd contra limbajului lui
irfl Aiy.Xrlinu
logic spiritual profund gi pe termenlung. Iisus ceea ce nu-i decAt o agresivitate cu privire la nepu-
,

tinla gi neindemdnarea celor ce-L vestesc2.

G.R.A., recenzie. la..carte,a lui John Meyendorff, ,,St. Gregory palamas
141
2. Distanfa sau tensiunea dintre doctrina oficiall a Bl-
an{.p1!o{ox Spirituality" ,in Contacis,lgZS, p.25. a
sericii gi credinfa efectivi a credincioqilor3. Se constatH
_.-'n'P.stdniloae, ,,Din istoria isihasmurui in ortodoxia romaneascd,,, rn adesea cd aga-numita crizd, de autoritate din Biserica Ro-
Filocalia, vol.V[I, Bucuregti, 1979, p.555 9i urm.
la3Elisabeth Behr-sigel, priire.el mano-Catolicd este, mai degrabd., o crizd, pastorald decAt
sainteld en Russie, Cerf, paris, 1950; Louis
Poyy"r !.a spiritual.itd oVthodoxe, ta spiritualitd er;;Ar!,t;;i'in|1ik"r, p'.lg_n teologicd.
X.-_5?yit"'ky,, Saint Serge et.ta spirituatita 'ririi, iiiil,'n"iiiii rqsl8; c.M.
r-roKnorov ,,Lhesvchasme et la pens6e sociale en lsrvvL Europe vrrLrrt
orientale au XIVe
siacle", inContacti, XXXI, nr. tos,'{gfi,".r5-5} -,.
raa
1 Centurion,7969;
Cf. W.H. van de Pol, La fin du christianisme conaentiannel, Centurion ,7969;
Cf. Paul Evdokimov, Le Christ dahs ra pens,ie russe, Cerf, pxis, 1970, p,
51;,G.-.Florousky, Les aoies de la thdotogie risse, paris, ig*-(ii..i,,:ili Sent arobldmes caoitaux de l'Eslise 0ucrare colectivd), Favard, 7969; Y. CongaL
Ia"#, citti p.oli""
Cittti rslise que Cefi.f969:
itaime. Cerf
aue i'aime, , f969; idem.
idem, Au milieu des oiages, Cerf,Pais,7969t
oiases. Cerf, Paris,7969;
,,Westlichen Einfluse in der russischenhi,Jtrgr"^,, li'Xyiir,\,'iO37:i. i_ry
Idem,,,orthodoxe Theotogie", G. Defdis, Vuliirable et passionante Eglise. Les enieux d'auiourd'hui, Cefi, Pafia,
ilpjr^!<rlision iil Gischiifltiiii'irgrr'ioirt, 1977; F. Klostermann, ,,Crise dans lTglise - crise de l'Eglise", ln Concilium,
111:]y:Ifl:.Ilay,gex,100zi^co.77e_782; cf"._v,".iiii',' i,'ru iiI"I"ifii" cicce "a. 114 fi976\. o.77-78. Nol
11"4(7976),p,77-78, urmlm schemi articolului lui F. Klostermann.
Noi urmf,m_achema
in,tsfina, m Z,197L; pr. prof. I. Icd, ,,M5riurisirea fe "" a 2 F. Klostermann, drf, clt,, p,79,
l:J?y,11_+11",
Iur Mitrofan Kritopoulos" , (tezd de doctorat in teologie), tn tvtitropifii-A;'dr;
"r"ai"}e Bernerd Donahue, ,La crlae dc l'autorit6", ln Concilium,774,7976,
3 Cf. Bernard
5
lului, XYlIl, g- 4, 787 g, p. zoSl+ze
p.97-703;
17 -"103: Chn Duqooe,
Dusooc. I, Cot"
J, €ordonntl, A, Beasua, AutoritC et libertC dana l'Eglise,
 .q'[IFF

TEOLOqTE tI SPIRITUALITATE SlTt AT|A AGTUAI-\ A'rEoLoqlEI 5I 5PIRITUALITArII 959

958

3. ln Biseric[ se inispresc pozifiile de gtupuri. Tensiu' religioase gi al convertirilor este ln descregtere Per-
nea dintre conservatori gi progresigti, dintre fundamenta- manentdT.
ligti 9i liberali (primul cuplu - in Catolicism, al doilea - ttr Chestiunea identitalii se manifestd uneori ca o crize de
Protestantism), chiar dacd nu scade, sau cregte, se menline semnificafie a vielii cregtine: ,,Ce inseamnd a fi cregtin
totugi. in Biserica Romano-Catolicd, pentru conservatorlr, astdzi?" A8esea, Biserica credinlei se oPune Bisericii iubirii.
Conciliul II Vatican a fost inceputul tuturor relelor, pentrq Pe de o parte, cregtinii foarte convinqi, foarte exigenli asu-
allii, acelagi conciliu a marcat inceputul unei Biserici auten' pru .oniinutului credinlei gi asupra viefii spirituale, foarte
tice dupd secole de gregelia. atagali de rugaciune; pe de altd parte, cre$tinii dornici de
4. Conflictele deschise qi contestafiile. Se asistd adesea fr[1ieiate, trdi-nd in slujirea celorlalli, luptAnd pentru drep-
larcfuzAlde ascultare gi la tot felul de proteste deschise sag tate gi refuzAnd sd conceapd mAntuirea in Iisus Hristos in
de reaclii ale tinerilor gi studenlilor. Ceea ce declanqeaza afariangajamentului politic pentru eliberarea oamenilor.
Aceasta 6sie dilema identitate-angajament, pe care teologul
astfel de migcdri sunt numiri sau transferuri din posturi,
care sunt decise fdrd ca cei interesali sd fie consultali; de evanghelic ]urgen Moltmann8 o considerd ca fiind o crizH
de semnificalie a vielii cregtinee.
asemenea, conflicte pastorale, sancfiuni in aparenfd ne'
6. Secularismul. Necredinla cregtinilor a devenit obiec-
drepte gi proceduri secrete, comPortament prea birocratiq
."pruri, sau individualist al autoiitdfilor eclesiastices. Mulll tul unor analizeteologicelo, iat secularismul, ca indiferen![
fald de viafa spirituali, este foate rdspandit atAt in Biserica
tineri sunt indiferenli sau au o atitudine ostild fafi de Bi;
Romano-Catolicd, cdt 9i in Protestantismll.
seric5. Printre obiecfiile lor amintim: Biserica vorbe$te lim"
in ciuda reformei liturgice fdcute de Conciliul vatican II,
bajul trecutului sdu medieval sau baroc; dogma este inasil
criza vielii liturgice persistdl2.
rnitubila. Morala dd impresia de a nu fi decAt menlinerea de
7. Y{afa religioasi trece, de asemenea, printr-o criz1'
interdiclii ale societdfiirurale; ierarhia este o gerontoctalid
angoasatd gi geloasd de prerogativele sale etc. critica lor nu
spirituald. Un num5r mare de calug5ri q-i_cdlugdrife au
este, de fapt,i criticd a ideii teoretice de Bisericd., agacum o
pir5sit mdndstirile mai ales intre 1965 gi1976. o statistica
iratd., de pildd, cd in \960, Compania lui lisus^(iezuifii) nu-
invafd doiumenele oficiale, ci e vorba de Biserica in sensul
mdra 2.004 de novici , iar in 1972 numai 672. Inffe anii \967
ei concret6.
qil972,aceastd Companie a pierdut 5000 de membri. un alt
5. Pierderea simfului apartenenfei la Biserici. Nu-
mdrul participanfilor, al celor ce se spovedesc, al cununiilor 7F. Klostermarut, art. cit., P.81'.
ti.M;ltr"r".,,,LeDieu Cj:ucrtil",col.Cogitatiofidti,Cerf,.Pilis,1975,,p',74-26'
ethude Daqens, ,,Le ministdre th6ologique et l'exp6rience spirituelle des
mai ales p. l/-+t
L971., mar
Paris;L9'/-1, 27-41.; P. Hagy, L'autorit| dans le catholicisme con-tern-
'19'/U, p.239-289; W. 1[8, 6, 197 6; P 5?9' . .
iiiiii
ooratn a"-iuuaiu.s
in du
au Sullabus fotiron Il
us ih Vatican ll, Beauchesne, I'arls,
Il,'Beaucli6sne, Paris, \970, p. zly:.zdvi w. Arlzl
Anz, Lr,
G, chr6tiens",
---- in tdouaell e reaue th1ologique,
:lrich.
hriedrich,
"H. Fries. K. Rahner,
Fries, Ral Autoritrit in der Kiise, Yandenhoeck et " Cn. \{ackenheim, ,,L-incroyafi.b d"r chr6tiens",-in Veritd et aie,3,197_6,3'
11; LB. ivleti , ,,L'in"royunce, pr'obl6me th6ologique", in Concilium,
Cett, 5,196!' p;
1970;Y. Congar, La
Ruorecht, Gottinsen, 1970;Y. crise de l'Eglise et Mgr. Lefebare, Cefi,,
La crise
paiis, 19i6; Mgr.'1-efebvre, l'accusd le Concile, Vouille, Diffusion de Ia pens6€ 63-31; M.D. chenu, Jehn six, L'Esprit qui nous parle a traaers I'tncroyance, LerI,
-l-i.
francaise,1976. ' --ili*"
Paris,1976.
V. Congur, La crise de l'Eglise et Mgr. Lefebare; Mgr. Lefebvre,l'accusele ilrun, ,,La eataRtrophe de la secularisation", ln La reaue reformae,28,
Concile (cf. nota precedenttr). "
1977,L20-732,
;'A;a* Aubry, ,,Llturgle, f6te et lrnagination", in Concilium, 49,
"1969' p'
s
F, Klonterm dnn, art, cif,, p, 80-81'
p' 32-33, +g; cf , pi,, No tea de' iutst trnl e1 I I u rgh y t", 1 28,' 1977, p' 5'58'
J, Comblln, ,LlFlglise critilue6 du dehors", tn ConcJllurn,66,'1971,
t t
 "-
TEOLOq|E SP'R|TVAL|IATE
SI
slTt/ATIA AEruALA A TEOLOQTET tr sPrRrruALrrATil 261
exemplu/ in L950 diversele case de cilugdrife
num5rau numai prea radlcale, dar gi simplistelT. Existtr tn teologia lui
Franfa 4208 de novice gi, in lgTg,numai Z60ts.
De asemenea, vocafia sacramentartr continud Bultmann o nottr de ralionalism perimat gi o tentativl de a
s6 rdm6 reduce teologia la antropologie, de a face o Evanghelie
-c1to iic r. Ail; ; p ir d {,
:J:?ltT:-:? l-:i.-d Iqry "no
l:Tll, au avut loc 646 de hirotonii in 1g66,qi
dup6 chipul omului, tn timp ce mesajul autentic al creg-
197414. "",,ii'li6: tinismului cere o modelare a omului duptr Evanghelie. Iar
8. Teologia in crizd,. Teologia, ca gtiinfd tn privinfa sensului mitului, Bultmann, degi se voia actual,
despre Du a adoptat totugi noliunea care era uzu"ald, in secolul al
n'ezett, se afrd gi ea fntr-o criia profundi.
acest sens o constituie programui de demitolo g,zare
o mlrturie XV[I-lea 9i al XIX-lea gi a insistat asupra opozi]iei dintre
ar mit gi gtiinfd, punAnd accentul pe caracterul fictiv gi ilu-
Ru d olph Bultmann, teoi.o gia s ecurarir
ii ii,- igi- t"orc
,,-u,ry?,Filui Dumnezelr" Etc. Se considerd .e, r.-ilui;;;ti
iii zoriu al mitului.
crrza.teolggiei este mai intAi o crizd,a limbajuluils: Dar, aga cum i s-a reprogat, Bultmann n-a remarcat
vorbi de lucrarea lui Dumnezeu ln istorie 1.;p";";-iiigi ,,pentru destul - se pare - cX gtiinla actuald, a religiilor a incetat sil
vadd in mit o simpld explicalie pseudo-qtiinfificd a lumii gi
fl:_t::lr"l fgF"I M+t _ respectAnd specific'itatea acesrG
Iucrdri, nici limbajul gtiinlei.naturii, nici rimbaiiri;;dj a pus in relief semnificafia gi valoarea lui umand18. ,,Suntem
tn curs de a inlelege astdzi - scrie Mircea Eliade - un lucru
l,"jr,"::.
r y
:,r " ?t" ?.ra
d e ip.e' o f iinfd,.
rJ," e x i s ten i at, c ari nu pri v6 t"" j".
;; ;
; | nic[ pe care secolul al XIX-lea nu putea nici mdcar sd-l presimt[:
ll,ll 1 f e ai "ir? ""e,
;r[""r1;;;; ffifi
nu sunt suficiente. punerea la punct r rrrrl cd simbolul, mitul, imaginea aparlin substanfei vielii spi-
i:i.^lr.1r^y_T3",
teologic nou, constituit di, pr;.;;;; idrlilutate rituale, cd le putem camufla, mutila, degrada, dar nu le
fim.faj cuft
turii comune (pentru interigibird), dlr putem extirpa niciodat5... Miturile se degradeazd gi sim-
1fi fiddeze
obiectu-l unic pe care ere u, rr,ilirrr"l d" a-l"rrJ,a "" estero
desemna, bolurile se secularizeazd,, dar ele nu dispar niciodatd, chiar
operd de efort indelungat, care va cere lucrarea gi in cea rnaipozitivistd din civilizafii, cea a secolului al
mai multofi
generatii; cu alte cuvinte, crizaacfuard va fi
o crizdrungd,rs.
XIXJea. Simbolurile gi miturile vin de prea departe: ele fac
Cdt privegte programul de demitorogizare ; parte din fiinla umand gi este imposibil de a nu le reg[si tn
al rui F.. nrlt,
mann/ prin care el a lncercat, inspiran?u-se orice situalie existenfiald a omului in cosmos"le.
existenlialistd a lui Heide gger (S-eii
ai" ril"rori,
a Evangheliei pent* omii-r'o'd"rry ""a
iriq,
" er- nu mai
ii;fi;;;; Totugi, trebuie sd precizdm cd, gi dacd Bultmann ar fi
infeles notiunea de mit ln sensul in care istoricii mai noi ai
care - zice
poate sd creadd ln minuni gi mituri, se const
atd,-cd,d;;ii;;:
blematica lui nu totur lipsitd de r".r, iii"Jla"sea gi o 17 R. Marl6, ,,Bultmann et la foi chr6tienne", col. Foi Viaante, Aubier,
problemd pastorard, "13 "l
totugi soiufiile oferite J;;i;" fost nu Montaigne, Paris, 1977, p.77; A. Malet, Mythos et Logos. La pensde de Rudolf
Bultmann, Geneva, 1962; E. Zalrnt, Aux prises auec Dieu. La thdologie protestante
au XXe sidcle, Cefi, Paris, 1969, p. 269-338, unde se glsegte o prezentare per-
','^tffl)?;:lTfu, Le Chistianisme aa-t-il mouir? ,paris, Hache tte,1977, p. tinentd a teologiei bultmanniene. Cf, de asemene4 K. Barth, ,,Rudolf
11.
1s
Bultmann, un essai pour le comprendre", ln Cornprendre Bultmann (luctarc
P' Ricoe:ur, Le confrit^des interpr1tations. Essai colectiv{), Seuil, Paris, L970, p.179; O. Cullmann, ,,Actualit6 de l'histoire du
Paris, 1969; I.B. Metzi ,,Oi"-.iiri"fii"n"'Sprryfp de |hermineutique, seuil,
in unserer tn Zur salut", ln Etudes thdologiques et religieuses, M,7969, p.92-93.
Miiii, 1e6&;ffirll, il' n,iiirJy, "i,,i.,sill,Welt,,,
I:X!::, ,#, .wek, s Lansuage, 18
H, Bouillard, ,,Logique de la foi", col.Tl,tiologie,50 Aubier PaAs,7964, p. 131,
1e
Mircea Ellrde, lmagrn et Syttholes, Pais, 1952, p. 21 9i 31; cf, Idem,
,rr*Ir'ryZY'r;l&,i'.'iloactuelle de Ia th6ologi€", ln Etudes thtotosiques et Mythes, r&tes et myallrua, Parlr, 1957, p, 2t-39; ldem, Aspects du mythc, Paria,
1963,p,797-2, 2 (ef, pl$ed, rom,, Bucure6tl,1978, p. 152 9.u.),

262 TEOLOqTE $l SPIRITVALITATE
religiilor o prezintH, atitudinea teologicil nu este accep7
sa
tabild,tntrucAt specificitatea Evangheliei nu poate fi agezatil
pe acelagi plan cu miturile din religiile lipsite de revelafie ftn
istoria concretd.
Teologul Oscar Cullmann, protestant 9i el, ludnd atitil*
dine imp6ttirru lui Bultmann aiprt, ,,Majoritatea miturilol
care se gilsesc tn Noul Testament au altd funclie decAt mi
pur, de care s-au ocupat in timpul din urmd, in studiile lo
penetrante,
r-^-----^- etnologii, istoricii religiilor,
s psihologiiv 9i metd
iizicienii. Miturile Noului Testament (limbajul sdu simbolii;
am zice noi) sunt despuiate de caracterul lor 9i subordonatg.
in intregime unei istorii a mAntuirii, a cdrei structurd estg
diferitd de cea a mitului"2o. ,,l;y'rittJl este atemporal, anistorii,
tn afara timpului concret al istoriei. El este caractetizat prry
repetifie. ln cregtinism, din contrd, evenimentul istoric, kairosti
typor... Religiile misterelor, religiile sincretiste, pomesc de lti
"it"
mitul atemporal care se repetd, cregtinismul primar insd pleaC{
de la istorie gi rdmAne ferm pe planul timpului, chiar dact
interpreteazd istoria cu ajutorul expresiilor simbolice"21.
irizateologiei contemporane in Occident nu este nu-
mai o crizd,a limbajului, ci 9i o crizd a transcendenfei, a unei
teologii metafizice. Mai ales in interiorul teologiei protes.
tante, se asistd, de o jumdtate de secol, la o criticd radicald a
cunoagterii obiective a lui Dumnezeuz2; aceastd criticd ra-
dicald este in continuitate cu procesul lui Luther impotriva
teologiei scolastice.
,,Din secolul al XIX-lea, existd o tendinld de a reduce
teologia la dimensiunile hristologiei, adicd de a nu mai lm-
plini migcarea pe care Barth, in opozifie cu liberalismul
20O. Cullmann, ,,Le mythe dans les 6crits du Nouveau Testament", tn
Comprendre Bultmann, p. 31.
21
lbidem,p.25.
22Cf. fu1il'r6 Dumas, ,,La critique de l'obiectivit6 de Dieu dans la th60logie
protesiante" , in procis de l'objectiartd de Diei (Iucrare colectivd), Pafis,1969, p.
\+z4es.
'''tIIllIF'
srruATlA A6ru LA A rEoLoqlEl tl sPlRlruALlrATll 965
secolului al XIX-lea, a aHvAr$it-o 9i care constil tn a urca de
Ia hristologie la cunoagterea Dumnezeului treimic"23.
Refuzul transcendenlei a condus pe unii teologi sd
considere cd Evanghelia nu este un mesaj provenit din altd
lume, ci el are o semnificafie secularil, profand; aceasta este
tema cregtinismului nereligios, care se gdsegte tn cartea
Rezistenld gi Supunere aluiDietrich Bonhoeffer 9i care a avut
un mare ecou.
Teologia lui Bonhoeffer nu a fost suficient dezvoltatil ln
ceea ce privegte unele din afirmaliile sale indrdznele.
Astfel, unii teologi au simfit nevoia de o interpretare ne-
religioas5, ca gi cand ar continua pe Bonhoeffer, "tnleleg6nd
noliunite teologice ca o negare totald a vielii spirituals"2a.
Interpretdrile ateiste ale operei lui Bonhoeffer au dus la
teologia zisd. ,,amorfii lui DumnezelJ", rePrezentat[ de W.
Hamilton2s, Thomas J.I. Altizer26, Paul M. van Buren27,
Dorothea Sdlle28.
AIli teologi, care nu reugesc sd vorbeascd desPre
transcendenli lui Dumt:rezelJ, se refugiazd,fntt-o altd
atitudine: ei vorbesc despre acfiunea lui Dumnezelr. Astfel,
pentru Harvey Coxze, ceea ce este important pentru Biseric[
gi pentru cregiini este faptul de a discerne tn istoria noastrd
sehnele acliunii lui Dumnezeu 9i a ne asocia acestei
acliuni.
Toatd teologia se rezumd, pentru el, in acest discern[-
m6nt al semnelor timpului. Fdrd indoiald, aceastH ProPu-
nere are o frumoasd semnificafie eticd, dar ea este incom'
pletd, deoarece opera proprie teologiei este de a preciza
legdtura dintre acfiunea lui Dumnezeu gi persoana Lui gi
ts R. Mehl, La crise actuelle de la thlologie, p.362.
2aD. Bonhoeffer, Rdsistance et Soumlssion, Labor et Fides, Geneva, 1"963,
o.139.
' Hamiltory The New Essence of Christianity, New York, L961.
'u\.^/.
26
Thomas | .1. Altizer, The Gospel o7 Christian Atheism, PJritadelphi a, 1966.
27
Paul M. vin Buren, The Secular-Meaning of the Gospel, based on an Analysis
of its Lansuage, Londra, 1963.
'
28
Dor"othEe Solle, Die Wahrheit ist konkret, Olten-Freiburg i. Bt., 1967 .
2e Harvey Cox, La citd sdculibre, Castermann, Tournai-Paris,1968.
 qlqllFB
964 TEOLOq|E tT sPRtruAL[ATE
mai ales de a lega aceastd acliune de natura trinitard a ltd
Dumnezeu. Din lipsa acestui efort, teologia lui Cox
reveleazd ca fiind neputincioasd ln fundamentarea eticii
care o propune3o.
RezumAnd multiplele aspecte ale crizei
teologiei occidentale, Andr6 Gounelle considerd cd exis
patru rcf.uzuri:
g) Refuzul tradifiei; secularizarea, urbanizarea, te
zarea au transformat condiliile de viafd in aga mdsurX,
se poate vorbi de o adevdratd mutafie a umanitdtii.
ieri gi astdzi nu mai este continuitate, ci rupturd. Ref
trecutului se exprimd in general la tineri, care resp
istoria ca metodd de abordare a problemelor.
b) Refuzul transcendenlei concepute ca un domeniu sq1
perior gi separat. Credinla cautd pe Dumnezelrnu in afardi
ci in inima insdgi a realitdlii lumii. ,i,{
c) Refuzul instituliilor gi al sistemelor care uitd individul
concret in legdtura lui cu lumea, care neglijeazd aspectuf
trdit al realitdlii. 1rj
d) Refuzul ideii cd omul depinde de Dumnezeu ca un coptl
dependent de tatdl sdz. Nu este vorba aici de o revoltd lrna
potriva lui DumnezelJ, ci de luarea la cunogtinfd a unei re*t
ponsabilit5li mai mari, rcfuzdnd resemnarea in fala ino
vitabilului3l.
in Biserica Romano-Catolicd existd tensiune intre teoJ
logi gi magisteriu, dar gi o tensiune intre teologie qi pracl
ticd, intre teologie gi pastorald32. Aspectul din urmd nu estd
totugi intAlnit in exclusivitate numai in Biserica RomanoJ
Catolicd, ci gi in alte Biserici.
Teologia occidentalS. este, adesea, obiectul criticii creg-
tinilor din Ris5rit sau din Africa; acegtia refuzd,ca teologiile
30R. Mehl, La crise actuelle de la thAologie, p.360-361..
31A. Gounelle,
,,Or) va Ia th6ologie?" ,lnEtudes thdologiques et religieuses,46l
1971., p.728-132.
32
FI. Fries, La foi contestde, Castermann, Tournai-Paria, 1970,
F.Fr'
srruATlA AcruAL{ n rEoLoqlEl tl SPIRITVALITATII 965
germanH gi americanH s[ fie singurele expresii ale teologiei
cregtine ecumenices3.
9. Sectele religioase
in momentul tn care o anumitd teologie proclamH
,,moartea lui Dumnezert" , iar Bisericile tradilionale se
angajeazd.in domeniul social, setea religioasd se manifest[
tnti-o inflorire de secte care pun probleme Bisericilor aga-
numite istorice.
in cele ce urmeazd", oferim doar o succintd prezentare a
acestor secte, menfionAnd gi unele din cauzele apariliei sau
inmullirii lor. in aceastd expunere, ne folosim de obser'
vafiile unor specialigti occidentali3a.
Se constatd, cd., de obicei, ,,tendinfele sectare" se ma-
nifestd cAnd au loc:
- instrdinarea persoanelor prin presiune morald;
- folosirea cuvAntului lui Dumnezeu pentru a sprijini ln'
vdldturi particulare de grup, cu preful unor simplificHri
abuzive;
- inchiderea in sine insuqi gi in certitudinile personale, tn
detrimentul unei comuniuni mai universale;
- ispita de a alege din Evanghelie pasajele care co-
.espund mai bine piopriilor puncte de vedere, urmAnd
panta unei culturi sau unui angajament politic Ai social.
Existd mai multe categorii de migcdri religioase 9i secte:
a) Miqcdri tncd aproape de institulia Bisericii.
- Locuri de improspdtare spirituald, comunitdfi mdrtu'
risitoare, de exemplu,Taiz6 (Franfa). Distinclia dintre cre-
dinciogi gi necredinciogi gi dintre diversele confesiuni se
estompeazd. aici.
33 Cf. ,,La th6ologie europ6enne mise en question par la communaut€
oecum6nique mondiXle" (Rapport d'un colloque i Gend'ie,-Srrisse, 29 martie'
2 aprilie tdz6), Gencve, Cbnfir'ence des Eglises Europ,lennes,1976.
tn Cf. Jeari Vernette, ,,La prolif6ration des sectes: question pos6e aux
Eslises", in Studii, mai'1976, i. ZZg-Z+S; ldem, Sectes et rdaeil religiiux' Quand
l'bccideit a'6wille, Ed. Salvadbr, Mulhouse , 1976, 200 p.; Alain Woodtow, Lea
nouoelles at:ctctt, l:'ttfiuth de L)ieu, Moonistcs, Diaots- de Krislma, Eglise de
Scientoloyv dfc,, Seu[], ltnrla, 1977; Willrr C. Chcw, Thc Golden faith. A rcligion of
the m ind)' Hlekrv I I c, Ex pox I t lon Preea, 7977, 222 p,
I
 .-UE'
266 TEOLOq|E $t 5PIRITr/ALITATE
- Migcdrile de spiritualitate penticostald (harismatice).
- Migc{rile pentru IISUS (nHscute prin anii 1966-195T ln
California), avAnd un caracter ,,made in USA" foarte pro-
nunlat. Ele se depdrteazd de institufie, aga de pildd, ,,Revo-
lulia lui Iisus". Mai existd gi altele: ,,Copiii lui DumnEZr.lltl, r
,,Oamenii Onegti", cregtini evangheligti moderni, pe lini4
lui Billy Graham gi altele.
b) Secte de origine cregtind gi migcdri sinuetiste.
- Primele reprogeazd Bisericilor tradilionale - Catolicd gi
celor iegite din Reformd - de a fi pervertit mesajul €va.n-
ghelic; acestea sunt: Martorii lui Iehova, Mormonii, Dar-
bigtii, Menonifii, Comunitdlile neo-apostolice, Prietenii
omului, $tiinla cregtind, Lumea ce va sd vind etc.
- Religiile sincretiste sunt: Teosofia, Antroposofia, Scien-
tologia, Credinfa universald, Cruce a-rozd.,spiritualitate-
vie, Antonism, Biserica Unificdrii a lui Moon etc.
c) Migcdri oenite din Orienf; Misiunea Luminii divine a
lui Guru Maharaj Ji,Baha'i, Asocialia pentru Congtiinfa lui
Krishna, diferitele budisme.
Paralel cu acestea, existd gcolile de meditafie, carc invald
tehnici orientale gi nu vor sd albdrelalii directe cu o religie
precisd. Aga sunt: Zen,Yoga, Meditapia transcedentald sau
grupurile de cdutare interioard, Alpha, Africa etc.
d) Ocultul gi irafionalut. in acest hd;ig, se gdsesc ames-
tecate: parapsihologie gi spiritism, studiul OZN-urilor gi al
extrateregtrilo+ astrologie gi demonologiess.
AnalizAnd succesul sectelor, s-a constatat cd el tine mai
tntAi de faptul cd ele (sectele) propun un grup cu o cdldurd
sufleteascd in care adeplii sunt primifi gi recunosculi ca
membrii unei familii. Oamenii bolnavi de singur5tate in
anonimatul oragelor gi al societdlii contemporane gdsesc
aici o comunitate, tn timp ce cdldura umand a pdrhsit multe
din adunHrile cregtinilor. ,,Copiii lui Dumnezelr" ,,,Prietenii
r5f" Vernette, Proliffration des sectes, p.739-736.
$ITUATIA Afit/Al..{ A TEOLOqIEI tl sPlRlTUALlrATll 267
omului", diecipolii lui Moon intituleazd, grupurile lor
,,f.amilie",
Sectele rdspund nevoilor religioase sau nevoii de sacru,
care este una dintre aspiraliile umane fundarnentale.
Atracfia Orientului se explicd gi prin faptul cd, pentru
India, religia este mai mult o chestiune de experien!5 decAt
de dogmd.
Biserica agteaptd pe oameni, tn timp ce sectele merg la ei.
O tAndrd atrasd de secta lui Moon sPunea: ,,Biserica?
Trebuie s[ mergi la ea, in timp ce sectele li cautd pe oamenl.
$i aceasta este o diferenf[ enormd!".
Evanghelia este rareori respinsd, dar sunt respinse anu'
mite forme institufionale in care ea a fost lmbr5catH din
punct de vedere istoric36.
La intreb area: Ce este de fdcut ln fala fenomenului ac-
tual al sectelor?, teologul catolic Jean Vernette rdspunde:
a) Fenomenul sectelor nu trebuie tratat nici cu ugurin![
gi nici ca ceva ftagic, dar trebuie luat in serios. Non-con-
formismul lor este o contestare deodatd a Bisericilor gi,
uneori, a societdfii. Aceastd atitudine trebuie ascultat5 fdrtr
masochism, dar gi fdrd suficienld de sine.
b) Nevoia vielii religioase interioare este o dimensiune
ireductibild. Adesea, sectele Pun in discufie un cregtinism
pre a r ali o nalizat, intelectua lizat, ot ganizat q i i de o lo giz at.
c) Proliferarea sectelor este un indicativ a ceea ce ar
trebui sd fie anumite linii de forfd ale cregtinismului de
astdzi:
- organizarea de comunitdli mai frdfegti;
- a deschide Biblia ca pe adevflrata Carte a familiei cre-
dinciogilor;
- a fi tot atAt de atenli la dimensiunea misticd (spiri-
tual[) a credin]ei, cdt gi la dimensiunea ei sociald;
r$ Ibideffi,p,W7.74A,
 .,:qIIF

t68 TEOLOq|E tt SPIR|TUAL|TATE srruATlA ACTUAIT\ A rEoLoqlEl sl s4llTuffi 269

- a $ti se ne deplasdm uneori la marginile Bisericll Exist[ locuri de rugaciune, mdndstiri cu adevdrat duhov-
pentru a propovddui Evanghelia gi altor oameni, care riu, nicegti"3e.
cer nimic de la aceastd Bisericf,, dar care cautd poate ceva37.
a) innoirea tn teolo gifo
d) Tiebuie sd se discearndlaaceste secte: ')
Mai ales tn teoto{ia catolicd, innoirea se resimte in felul
- intre sinceritatea personald a adeplilor gi motivdrilh
insugi de a face teologie. se constata cd metoda mogtenit[
ocult'e ale anumitor iesponsabili siu conducdtori al de la scolastic5 este astezi perimatd. Teologia conceptuald,
sectelor;
- intre scopurile anuntate, care sunt totdeauna de lnaltil argumentativa, deductivd, ie$ita din scolastica timpurie
valoare (pu." gi fr5fietate universald, reinnoirea spirituald) tinde cd.tre o cercetare care sd ofere, pornind de la datul
gi metodele utilizate, care contrazic radical aceste obiective revelat gi al tradiliei, un rxspuns Ia problemele timpului 9i
o refleclie
(presiunea indiscretd asupra congtiinlelor, manevrarea ale oamenilor: avem de a face cu o interpretare 9i
cdrlilor sfinte, inchiderea intr-un singur grup sau in certil de tip mai filosofic asupra realitalii cregtine_ intregi,
urmd-
tudinile sale); ritd in lumina experienfei existenliale a omuluial'
- intre migcarea actual5 de trezire religioasd gi migcdrile Un anumlt gizism (de la fr. chose = lucru) satfizicism al
particulare foarte nebuloase; i
teologiei clasice apare insatisfdcdtor; aceasta era consecinfa
- dar sd se discearnd in spirit de toleranfd, urmAnd sfa-
metodei scolastice de interogafie' De exemplu' quid sit
tul MAntuitorului: ,,ldsali sd creascd pdnd la secerig"; ,,j11- era: cflusa
sacramentum? (ceeste sacramentul?) $i rSspunsul
decafi omul dupd roadele sale" , cdci reflexul antisectar
poate deveni el insugi sectar38. instrumentalis (cauzd instrumentald)Az'
Totodat5, trebuie sd subliniem gi faptul cd in Occident in ceea ce privegte Revelatia, eanu mai este consideratd
de
criza teologiei gi a spiritualitdfii este lnsofitd de un mare ca o sumd de enunluri de tip filosofic sau un ansamblu
efort de reinnoire a teologiei gi a spiritualiterii. Cel care teoreme ai cdror autori t, ut fi comunicat demonstrafia.
vede numai criza gi nu vede gi eforturile de reinnoire riscH Astdzise inlelege din ce In ce mai mult structura iconomicd
s[-gi facd o imagine incompletd a situa]iei actuale in care se sau istoric[ a Revela]iei, pe de o parte, 9i linta sa esen]ial[
afld cregtinii romano-catolici gi cei apartindtori Bisericilor
iegite din ReformH. seY. Consar, ,,Un christianisme transmis et regu ou librement r6interpr6t6
et vecu", in1oniilium,l}6 (1975), p'.124 .
cAteva titluri:
IL Eforturi de retnnoire in teologia spiritualitatea
a0
Literatura t , u.Jurii i=ri"irli8 fiind imens6, indicdm.doar Cen, 1e67 ; C'
Ei rhd,;;| ;';;i";;ili;;7;',d,- i;i;.,i;.- (i,,.'u,u corectivd),
creEtind occidentald C.i*8,-un nituoel a;'r;; ii tiZil'ogi','Ch' Wackenheim' ''Iatnu?tJ"%"":$$?;
i-io""L;f pur, col. Qu i i ai -j e ?, 1977 ; B . u.unl,,rL- 3
'
s
thf o.l o g]e pro te s
il1.-d; ;*|:iit,fiozi eiffi'ai1ilt aaigi, al'xx, siicle,Yaiter*?rm,rournai,
,,Existd in Biserica actualS - scrie teologul romano-ca- Paris,1972,tom. 2; I nriliitili, Eoi chrZtienne hie.r et.aujourd'hui'Mame' Paris'
tolic Yves Congar - o lucrare imensd in diversele sectoare 1970; G. Siegwalt, ,,L';ffife;l,"giq""
risque et.promesse"' in
'qturd'hui'
ir;r;rltHi;fii;; ;i Ar'Pi;t"iip-iii iitils,ieusei, 52,1s7i, p' itz-t+g; P' rillch' La
ale inlelegerii Bibliei, Pdrinlilor, filosofiei. Existi un efort ;;i;;;r;;;'i;iiprn *iii;;il i; th1fio.gie protestante' eerf' Paris' te72;B'I'F'
,rr"iir.aiiiit'-,i-iniSti{i', Cerf' Paris-Montreal' 1978; K'
imens de reinnoire pastorali gi chiar in viata liturgicd(...) Lonersan. Por,
iehmXnn, Gegenwart des Glaubens, Mainz'
^^, y^6;t3i, s,inot* ,i'-liin r' piatentes de la th^ologie, Cerf, Paris, 1967, p.
]7 tdgm, Seetes ct ritteil reli&icux, p. 83 9i 1,65-166. 20-21..
nt ldem, Praliflrntlon des secles, p,744-745. azlbid.em,
P,18'
270 TEOLOq'E $r SHRITALrATE slruATlA AffiJAtA A nstoglEllljE!!!1y^LrrATr I 271

de alian!il, adicd de a stabili un raport interpersonal tntre 4. Teologla ttnG tGama de inftuenla existenfialismului'
li
Dumnezeu gi poporul Sdu, pe de altH parte{3. care este to-todatil o reaclie a gflndirii contemporane tm-
AltHdatd, dogmatistul trebuia sH survoleze toate se- potriva unel g&ndiri eseniialisie, rcprezentatd ln mare md-
colele. Astdzi, Scriptura, patristica, studiile medievale gi sure de tomism.
moderne sunt tmp5rfite lntr-un mare num6r de speciahtdrii 5. Teologia occidentald se deschide astdzi lumii 9i ecu-
In treiirt, metodi deductivd subordona datut UiUtic.or- menismulul. ,,Chestiunile Rdsdritului cregtin - scrie Yves
strucfiei logice, tezei doctrinare pref abricate. congar - chestiunile Reformei, cele ale lumii moderne, cele
L. Se constatH o retmprospdtare biblicdaa qi patristicd, care ale riarilor migcdri contemPorane, adesea considerate ca
joacd un rol mare in elaborarea teolo gicd, mai ales dupd cel strdine gi ostile, tntr-un spirit defensiv 9i polemic, se de-
de-al Doilea Rdzboi Mondial. In acest sens, coleclia canteaze, dupd ce au catzat multe rdni, 9i sunt reasumate
,,Sources chrdtiennes", fondatH de Henri de Lubac Ai ]ean
pozitiv,intr-o refleclie linigtitd 9i constructivd. valorile Iu'
Dani6lou, este o mdrturie. Cercetareapatristicd se face re- mii moderne, pentru care au fost purtate lupte asPre/ sunt
simfitd gi in Protestantismas. intr-o mare mdsurd recunoscute gi reintegrate de teologia
Teologia Sfinfilor Pdrinfi este izvorAtd din Bibtie gi ea e noastrd"as.
6. Se considerd cd un pluralism teologic este din ce ln ce
capabild sd hrdneascd spiritual sufletul. Ea rdmAne in bun5
parte o teologie a expresiilor biblice, in timp ce teologia mai justificat, lindnd seama de diversitatea culturilor tn
scolasticd este, in intregime, exprimatd in concepte abstracte, care se elaboreazd teologiaae.
7. Laicii pot sd predea ca profesori de teologie, Laicul,
sub influenfa aristotelismului gi a dreptului romana6.
2. GAndirea teologicd fine cont de cercetdrile gi gdndirea profesor sau cercetdtor, va aduce teologiei o contribulte
lumii contemporane.Exegezabiblicd trebuie sd lind seama de friginald de neinlocuit. Angajat in lume, el vede mai mult
chestiunile puse de gtiinle umane ca: etnologia, sociologia, consecinlele dogmei asupra vielii cregtine in lume, zxregte
psihologia, lingvistica, ermeneutica simbolurilor, istoria re- aspecte .ar" r.upd clericilor. Rolul sdu este important mai
ligiilor etc. Se constatd necesitatea unei interpretdri sau a ales in problemele de granild: teologie a gtiinlelor, teologie
a valorilor terestre, teblogie gi sociologie, teologie 9i psi-
unei cercetdri interdisci plinar ea7 .
hologieso.
3. Omul creqtin este un om in lume. Degi rdmAne o ten-
siune intre Bisericd gi lume, vocafia cregtinului e mai bine b) Tendinfe actuale ale teologiei occidentale
infeleasd gi ca slujire in lume. in cercetarea teologicd de astdzi, preocupdrile mai im-
portante pot fi grupate ln doua mari direclii, care sunt
as
lbidem, p.1.6. oarecum complementare.
th6olo giqueset
sur les centres et mouvements de travail biblique", inEtudes
f "Apergusreligieuses, 47,
197 2, p. 37 -67
.
Prima este teologia tn cdutarea expresiilor pentru a defini
*9f.A. Benoit, ,,Uactualit€ des PEres de l'Eglise", Delachaux et Niestl6, confinutul mesajului uegtin astdzi.
-_
NeuchAtel, 1961., col. Cahiers thiologiques, 47.
11ry. C.rouzel, ,P_ahologie et renouveau patristique" , in Bilan de la thlologie 4 Y. Concar,
du XXe siicle,lome II, p. 681. Situation et tfrches prdsentes de la th1ologie, p' 39 '
-Pour
a7
Cf. Idem, ,,L'ex6glse biblique au carrefour", In Nolwelle Reuue Th6olo- * ih, R;ff-Coiii, in*tisme Lt espdrance chrdtieine. une Eglise plu'
giq.ue, 1.08, 1279, p.a81.-l_1!; F. Floutart 9i alrii, Recherche interdisciplinaire et
'ihhologique, '*1ii6il
raliste, Salvator, Mulou ee, 1977.
h
LiiluraiiA, ih{dlogle, Science du Salut, DDB, Paris,7968,p'229-230'
Cerf, Parla, 1970.
272 TEOLOqTE tT sPrRrruALtTATE
A doua
este teologia acfiunii, a implicdrii tn societate.
b.L, Teologia tn cdutaren noilor posibilitdli de exprimare a
sensului Eaangheliei astdzi: credinld gi rafiune; teologie gi
antropologie; teologie gi filosofie; ugtinism gi culturd.
Pfoblema inlelegerii credinlei sau a evidenfierii aspec-
tului ralional al credinlei constituie astdzi, ca gi in trecut, o
preocupere majord a teologiei occidentale.
ln teologia romano-catolicd, mai ales in ceea ce privegte
teologia fundamentald, se fac eforturi pentru a se dep5gi pro-
blematica intelectualistd gi obiectivistd a neotomismului. Teo-
logia modernd vrea sd fie mai existenlial[, mai antropocen-
tricd. GAndirea teologicd despre Revelafie line sd arate cH
aceasta nu ne vorbegte despre Dumnezeu tn sine decdt tn qi
plecdnd de la acliunea Sa pentru noi, ea este totdeauna icono-
micd gi funcfionalS, adicd mAntuitoares1.
UrmAnd metoda imanenfei, pe linia lui Blondel sau a lui
Rousselot, teologia fundamentald se strdduiegte sd arate cd
Revelafia cregtind corespunde aspiraliilor umane celor mai
profunde.
Metoda numitd tr ansce dentald, al cdrei reprezentant prin-
cipal este Karl Rahner, definegte omul ca fiintd transce-
dentald. Prin transcedental se intelege condilia 'a priori sau
capacitatea vielii spiritului care face posibil5 experienfa lui
Dumnezeu.
Dumnezeu este transcendentul gi condif ia a priori a
tuturor capacitdfilor noastre spirituale. Omul poate gAndi,
voi gi iubi pentru cd este o fiinld transcendentalHs2.
,,Omul, scrie Karl Rahner, este spirit. El este transcen-
denfd cdtre fiinld... Ca spirit, omul este, din addncul fiintei
5l Claude Geffre, ,,Lihistoire r6cente de la th6ologie fondamentale. Essai
d'interprdtation", ln Concilium, 46, 1969, p. 18-19; Ado1f Kolping, Funda-
mental-theologie, vol.I gi II, Mtlnstel, Verlag, Regensburg, L968 gi 1924;W.7oest,
Fundamentaltheologie,Stuttgart, Kohlhammer, 1974 9,a,
s2 Cf, K, Rahner, Gntndkurs dcs Glaubens,
Herder, 1976, p,42.46.
slruATh AcruAl-\ A TEoLoqrEr tr sPlRlTt/ALtrAI r 973
sale, dintotdeauna orientat c[tre fiin]a absolutd a lui Dum-
neze1r"53.
,,Revelalia singur[ - spune Karl Rahner - poate str
aducd pe om deplin la sine, deoarece esenfa concretd a
omului este constituitd gi de raportul transcedental, de-
terminat lntr-un mod liber gi ireductibil de Dumnezeu"S4.
ln perspectiva aceasta, K. Rahner declard cd toate
gtiinfele sunt cu adevdrat,,antropologice", cu exceplia teo-
logiei, adicd toate sunt bazate, tn existenla gi in modul 1or,
pe logosul din noi; ele sunt,,lucruri ln spiritul omului".
Teologia este singura gtiinf[ a c6rei existen![ este bazat[ Pe
un cuvdnt istoric al lui Dumnezeu adresat omuluiss.
Aplicarea metodei transcendentale in teologie are ca scop
sd arate legdtura dintre enunfurile dogmatice gi experienla
umand, tematizate ln mod reflexiv. Sarcina teologului va fi,
deci, sd medieze dimensiunea antropocentricH a enunlu-
rilor credinleis6.
Este normal faptul ca, pornind de la aceste premise,
Rahner sd insiste asupra necesitdlii unitdlii dintre teologie
gi antropologiesT.
El considerd, de asemenea, cd finalmente hristologia
este sfArgitul gi inceputul antropologiei, iar antropologia
este, inrealizarea sa cea mai radicald, adicd in hristologie,
teologie pentru eternitatess.
53
-
K. Rahner I.B. Metz, L'homme d l'6coute du Verbe (Horar des Wortes),
Fondements d'une philosophie de la religion, trad. franc. ]. Hofbeck, Mame, Paris,
1968, p.281.^282; cf.. qiLexicon fi)r Theologie..., X, col. 315-3L6.
5a
K. Rahner, L'homme d l'6coute du Verbe, p. A2;ldem, Grundkurs..,, p.42-46.
55 K. Rahner, L'homme.,., p. 291,-292.
s6
Cf. Cl, Geffr6, L'histoire recente de la thAologie fondamentale, p.20.
57K. Rahner,
,,Th6ologle et anthropologie", lnTh4ologie d'aujourd'hui et de
demain, Cerf, 1967, p, 99,
58 Cf, Lerllren,filr Theologlc
und Kln:he, V p.956.
 srlvATlA AIaJAIA 1EQloqlEl F!!PlR! 275
274 TEOLOqT E tr SPTRTTUAL|TATE
^
pe
A aplica metoda transcendentald in teologie tnseamntt, gi cea a lui Karl Barth, care voia o dezvoltare a teologiei
dupd K. Rahner, o strAns5 apropiere lntre teologia dog- L;;R.;.lafiei, filril nici o leg[turd cu filosofia6a' seama
maticd gi teologia fundamental5, o ,,perihorezd" a lorse. Totugi, teologii protestanli contemporalilgi *.'"
filosofiei
Teglogia fundamentald a altui teolog occidental con' c[ o atitudine pria radical6 in respingerea folosirii
se explicd
temporan, Hans Urs von Balthasar, urmeazd o metodil in teologie este aProaPe inacceptabil[' Aqa !apt{
hei-
diferitd de cea a transcendenlei imanente a lui K. Rahner, gi c[ unii dintre 5ir"'inspird din existen]ialismul
(Y' Pannen-
anume metoda transcendenlei estetice, care subliniazd ma- ;;#il (PauI Tillich) sau di1 hegeliani:*
nifestarea lui Dumnezev in istorie in Iisus Hristos. Opera
U"if). Mai nou, ," u*pii*d opinia cd apologetica prgtes;
Herrlichkeit (trad.francezd,: La Gloire et la Croix)60 a lui Urs
;;iJeste posibila., Jondilia ca in cunoiqterea rafional5 s[
fie implicatf, credinfa65.
von Balthazar este o contribulie importantd la teologia fun-
Teologul protestant al epocii noastre care gi-a PUB
damentald a timpului nostru. Pozllia sa proprie constd ln este Paul
refleclia cd desdvdrgirea unei ordini ralionale a lumii gi irn-
problemaipoiogeticii intr-un iel cu totul deosebit
etern al
plinirea aspirafiilor omului nu epuizeazd, adevdrul cregti- Tillich. El vede t"eologia ca o med.iere intre criteriul
pro-91:-
nismului. Motivul decisiv care face cregtinismul cu adevdrat adevflrului exprimut in Hristos 9i experien]ele 9i
Tillich
mele care se schimbd mereu cu indivizii grupele.
qi
demn de credinfd este Iubirea Dumnezeiascd insdgi, Iubirea
care culmineazd,, in atestarea sa, in cuvintele, vialagi moartea observdcSinsugicuvAntulteologieincludemediereatntre
lui Hristos... Credinfa este rdspunsul omului la iubirea Dum- mister, care este Theos, gi inlelegere, care este logos'
nezeiascd. Acest rdspuns este adorare, mullumire care prea- Spre deosebire de Bartir, Tillich nu oPune Revelalia 9i
sl5vegte; el trebuie sd cuprindd intreaga existenld a omului gi religia, d.eoarece religia este asPectul subiectiv alRevelaliei,
apolo-
toatd activitatea sa61. actul de primi." u Ji. Pentru Tillich' teologia este
puse de
in teologia catolicd, problema infelegerii credinfei in getica inhasura in care rdspunde la intrebdrile
vegnic
raport cu experienla umand a constituit o preocupare gi Iitualia istoricd gi rdspunde cu autoritatea mesajului
pentru teologi ca E. Schillebeeckx62 gi Henri Bouillard63. in termeni pe care ii iurnize azd, situalia ale cdrei probleme
In gAndirea protestantd, teologia fundamentald, ca sunt prezentate66-
justificare rationald a credinfei, nu s-a bucurat de mare Un efort considerabil a fdcut Paul Tillich pentr.u a
importanfd. Este cunoscutd in acest sens reactia lui Luther deschide un domeniu foarte importanl: teologia
culturii.El
prrtizanulunui dialog viri intre Biserica 9i culturd:
5e K. Rahner, Th1ologie et anthropologie, p. 115. Cf.., de asemenea, Petit
"rt" gi .rtirrtu - scrie Titttrt - ge.{telpenetreazd'; ele
_
dict ionnaire de th1olo gie ci th oli que, p. 4n-41 Z. "nir&i.,
,rr, ,rrrt pirrut" rna aldturi de cealalte' $i imp6rdli?
lli
60H. Urs von Balthasar,
,,LaGlotre et la Croix. Les aspects asc6tiques de la ln
Rev6l ation", t. l, App ar it ion, Aubi er -Montaigne, P ais, 19 65, p. 125. Dumnezeu Ie include pe amAndoud, transcendAndu-le
61
ldem, Glaubhaft ist nur Liebe, trad. fr.: L'amour seul est digne de foi, Aubier-
Montaigne, i966.
P aris,
62 E. Schillebeeckx,
,,Intelligence de la foi et interpr6tation de soi", in
-7-* *ran,
paris, Ed. !1, !!6.a;.H. Bouillard,
o \adlation, Eglise, Thdologie,
('ap,;,'Li Th6ologie naturelle
T'hiologie d'aujourd'hui et de demain, p.124-128; Idem, Chiistus und die christen, connaissance de oieii'K'.tLi"i:it{ffi;g;3tii.6.V
Herde.t Fre-iburg i._Br., 1970, p. 625-822; Idem, Dieu en rtuision, Ed Cep, cortme phdnomdne historique' Clitique bartnlenne ..)'
Bruxelles, 1"965, p, 55.
'""#t;,na;iliil.[';;ri;[ eilE;;ars
.

thiotogiques et retigieuscs, 47, "te72, p.

61,Hqn1i Bouillard,,,r""expdrience humaine et le polnt de d6part de la 167-278,
_ '-irtr.'zaUnt, Anr prkeo ntrtrc Dieu, p' 420'
thdologie fondamcntn Ie", tn Conci I ium, 6, 1965, p, 87, E9,

276 TEOLOqTE 5l SPTHruAUTATE
acela$i limp"ir, Mai amintim cI Tillich oferd profunde re-
fleclii asupra limbajului religios gi asupra rolului simbolului,
In aceastd privinld, este o diferenf[ mare intre Bultmann gi
Tillich. Tillich are un deosebit respect pentru limbajul relil
gios tryadilional qi vede simbolul caparticiparela realitatea
simbolizatd: ,,Simbolurile - scrie el - degi nu sunt identice
cu realitatea ce o simbolizeazd,, participd Ia semnificafia gi
la puterea sa"68.
Tillich a manifestat un interes deosebit gi pentru gtiinlele
profane. Lui ii revine meritul de a fi abordat ca teolog pro-
blematica psihologiei abisal.e, ardtdnd beneficiile unui
dialog lntre teologie gi psihologia abisald,, dar gi sarcina ce-i
revine teologiei in acest context. El a reprogat lui Freud de a
nu fi distins intre libido-ulbun gi sdndtos, conform structurii
esenliale a fiinlei noastre, care este capabil de a se implini gi
de a se uni cu un obiect determinat, gi unlibido existenlial,
lntr-un fel patologic, care nu este niciodatd implinit care se
transcende perpetuu, el insugi distrugAnd chiar obiectul
dorinfei sale pentru a se purta spre altul. De asemenea, el a
reprogat lui Freud faptul cd nu a reugit sd observe cd subli-
marea este altceva decAt instinctul sexual deturnat, cd este
potenfialitatea insdgi a viefii care cautd totdeauna sd se
depdgeascd pe sine. Sublimarea nu fine astfel de ordinea
existenliald, cAt de planul esenlial. Tillich a criticat, de ase-
menea, confuzia dintre angoasa existenliald gi angoasa
patologicd sau nevroticd6e.
b.2. Teologia acfiunii: Hristos gi istoria; Biserica Ei lumea.
Aceste teme sunt astd,zi tn centrul preocupHrii teologice.
Eforturile de reinnoire in hristologie gi, mai ales, in ceea ce
privegte raportul lui Hristos cu istoria, sunt concretizate in
07P. Tillictu Th6ologie dela culture, Ed. Planette, Paris,1968,p.1.04.
68lbidem, p.109.
6e
J.P. Gabus, Introduction d la Thdologie de la culture de Paul Tillich, p.
160; cf. 9i H. Arts, ,,Tillich et la psychologie des profondeurs", in Rane
d'Histoire et de Philosophie Religieuses, 58 (L978), trr.7,p, 81-89; gi J.P, Gabus,
,,IJattitude de Paul filUch facJa l'amour it a la sexualiid" , tnRevue d'Histoire
et de Philosophie Religicuses,58,7978, m. '1,,
p, 65-79,
-.1qIIITF^
f ITVAT lA n EruAlA A rEOLogl E I5I SPlRlrUALlrATl I 977
teotogia lui Ernat KHsemann, Oscar Cullmann, Wolfhart
Panninberg, Iurgen Moltmann gi allii. Teologia istoriei
tinde sH se zubstituie teologiilor CuvAntului. Se depune un
mare efort pentru a se depdgi problematica anti-liberald a
lui Barth gi-Bultmann. La teologi ca Pannenberg gi Molt-
mann se vede o schimbare completH: Revelafia devine un
predicat al istoriei. Se vorbegte de Revelafie ca istorieTo.
,,Prdpastia intre fapt gi semnificalie, intre istoria lui Iisus
gi numerogii martori neotestamentari caracterizeazd. o parte
a cercetdrii teologic e prezertte" 71.
Contra liberalismului care dizolvd credinfa gi Revelalia,
Barth gi Bultmann vor centra teologia lor pe decizia de
credinldin fala interpeldrii CuvAntului lui Dumnezeu. Barth
insistd asupra actualizdrii cuvAntului lui Dumnezeu ln
predica prezentd, a Bisericii. Pentru Bultmann, gralie kerig-
mei, evenimentele istoriei mAntuirii devin evenimente
mAntuitoare pentru omul de astdzi. Ca acte mAntuitoare,
aceste evenimente nu sunt accesibile decAt credinlei gi nu
tin de cercetarea istoricd. Nici unul dintre cei doi, considerd
Fannenberg, nu a fondat cu adev5rat Revelafia in istorie,
deoarece Barth face apel la un nucleu supraistoric al cre-
dinfei, la intrupare ca Urgeschichte, iar Bultmanl, PIin
demitolo gizare gi interpretare existenfiald a Evangheliei,
dizolvd, istoria in istoricitatea omului. Pannenberg consi-
derX c[ numai istoria universald oferd orizonturi de in]ele-
gere ln mod adecvat pentru a ne da seama de evenimentele
particulare care fondeazd credinla cregtind. ,,Istoria, zice el,
este orizontul cel mai cuprinzdtor al teologiei cregtine"72.
Meritul lui Pannenberg este de a fi ardtat cd o teologie a
istoriei nu este posibil5 decAt daci se depdgegte, pe planul
cunoagterii istorice, opozilia dintre act gi sens7\.
70
Offenbarung als Geschichte, Hrsg. von W. Pannenberg, R. und T. Rendtorff
159- und U. Wilckans, G0ttinqen,1961.
n W. Pannenberg, Grindfragen systematischer Theologie, Ed. a II-a, G0ttingen,
I,
L977, p.76.
p. IO.
zzfbidem,
t2 tbiclcfflt p, 22;
9t ul, Litttre, ,,La
zz; 9l_.C1,.Cqff16, ,La tneologle
thdologie cte l'histoigcomme
de l'hrstolf€ cofillrlr problEme
hermEneutlque", ln Eludrrr lhCologiques et riligicuses, 46,1'971', p,76.
il Ei: C;?l'd,
73Cl, Geffr€, ffiUn ffi ilGh;ij'iu
nonryl liii,a'i,si..
f,tle de lfl lltfulotic, p,. es-so,
89-90.
fi
 278 TEOLOq|E I SPmITALITATE STTUATiA nfiUAlJ A TEoLOqlEl 5l SRrRrrVAUrAllt
$ 979

solulia dat[ de er constd in a cduta, tn istoria universard; dreptatea, Iibertatea gi umanitatea aici jos, tn lumina viito-
^
lmpdcarea interpretdrii pi a cunogtinpeior ird;;;;ritice.
un rului anunlat care trebuie s[ vind. Datoria acestei cofilu-
eveniment nu are sens decat in raport cu istoria. Nu nitdfi este de a purta ,,responsabilitatea speranlei care este
poate iegi din istorie fHcdnd apel la o interpretare care se in ea (I Petru 3,'1,5). ... pretutindeni unde se tntAmpl[
veni din exterior, deoare." u.i, alizarear"irrriri nu ar aceasta, comunitatea cregtind ajunge la ceea ce este ea cu
este
separabild de implinirea sa istoricdTa.Tentativa Iui pannenr adevdrat, devenind martor al viitorului lui Hristos'80.
berg se,vrea o interpretare a sensurui istorico-universal, tn teologia catolicH, ]ohann Baptist Metz tnf{ligeazd teo-
pornind de la sfargitul istoriei anticipat in Iisus Hristost ---' logia speranfei ca teologie politicffl. Aceastd teologie privegte
ul
lo..
important in contextur te;rogiei contemporane ir aspectul social al credinfei, adicd nu numai cel al mAntuirii
otyp? teolo gia sp er anl ei gi. t eoro gi a p oriti"c d. Tb ologi a ip er anfei, individuale, ci gi al mAntuirii colective: construirea unei or-
avAnd ca:repre?e.ntant principal pe dini eshatologice de dreptate, umanizarea omului, socia-
Jtirgen MoliinannT6, este
deopotrivX politir-d gi profetic d; Ia o ,ermineu_ lizarea umanitdfii, stabilirea unei pdci universale. ,Creg-
intre -redinfl ei"u.or,?r."
speranfd existd un raporr tinismul'scrie Metz - nu trebuie sH se stabileascd precum
ll.li^T?iunii".
foarte intim: ,,C.redinfa leaga t-U de Hristorr;;;irlt" o ,,microsocietate" aldturi de marea societate secular["82,
deschide aceastd credinpd sire viitorur vast a lui Teologia politicd a lui Metz nu este o teologie,,regionalil"
Hristos.
eranf a s e, eci, c o mp ani^onur ins eparabil sau o teologie ,,a genitivrtltti" , ci o teolo gie fundamentald,
.e f _d ar cre d i flfei,, z;t .
Invierea
^sp lui Hristos estb fundamentur speranlei cregtine: adicd o teologie care reflecteazd.,lntr-o manierd critic[,
Cregtinismul std sau cade cu rearitat"u ii"i".iiiri grirto, asupra implicafiilor sociale 9i politice ale credinlei, fiind fn
sdv6rgitx de Dumnezeu.,,o credinld cregtina.u* acelegi timp o atitudine criticd gi corectivd pentru orice in-
nu este o
credinfd in lnviere nu poate fi, d,eii,.,i.i .."giira, ,,i.i terpretare de tip transcendental, existenlialist qi personalist
dinfd" - scrie MoltmannTs.
.."-
a mesajului lui Iisus83. ,,Speranfa nu poate fi limitatl la o
Invierea fundame nteazd,, ra Mortmann, dinamica atitudine individualistd sau care nu line seama de lume.
misionard gi revolulionard a sperantei cregtine. Astfer, Speranfa cregtind - declard Metz - este esenfialmente orien-
pentru cregtini,,invierea lui Hriitos nu este numai o tatd cdtre lumea fralilor nogtri, deoarece aceastd speranld se
con-
solare intr-o viald, pusd Ia incercare gi condamnatd implinegte in iubirea fafd, de altul, fald de cel din urmtr
sd
moar5, ci ea este, de asemenea, contradic,tia aduse
de Dum- dintre fraflinogtri.
nezeu suferintei gi morfii, umilinfei gi?fensei, vicreniei $i numai in aceastd Kenozd de iubire, este invinsd moar-
celui rdtr"7e. ruaaeiaea .r"giir,a face din comunitate izvorul tea: Nol gtim cd am trecut de la moarte la oiafd, pentru cd iubim
de unde pleacd totdeauni noi impulsuri p""t."- pe fralii nogtri (I Ioan 3,'1,4)... A spera inseamnd a trdi pentru
a reariza
celdlalt"u.
7a
Idem, La thdolosie
de l,histoire coffim e p roblim e hermineuti que, p. g. .t
t5cr.w.pannenb'ergi,,c,iiiiusiari'd[r:iiirii'i;;,'e;;;;;f;l,T6dn,ro.arv_a,
80 lbidem,p.18.
1972, p.401-413.
J. B. Metz, ,,Les rapports entre l'Eglise et le monde A la lumidre d'une
et
76
Dintre lucrrrile sale, amintim: Thdorogie-de |espdrance,
197 0 ; L' espirance en act!91, s""ir, p"iiJ,
- Cerf-Mame, paris, th6ologie politique", ln La Thiologie du renouaelu, t. II, p. 33-47; Glaube in
tliz;' (""{,i) rii,i' a-iiiir. kaduc tion Geschiiltte'und Gessellschaft. Studiei zu einer praktischen Filndamentaltheologie,
historique'e,t.potitique.drt'f ii"giii5y;|f,ff 'poari",tg1s.
Mairv,7977.
',J, Moltmann, Thiologie di l,espdrance, p.12. 62ldem, Lca rapporta entrc Egliac et le monde, p.153.
78
lbidem, p. 177. ea lbldemt p, t5,
7r
lbidem,b.77. athHew
ir,1t4,
 "FliIII!F
rB0 TEOLOq|E $t SPIRITUAL|TATE
Incontestabil, teologia lui f. B. Metz reprezintH o orien-
tare nouf, in teologia cregtind occidentall, cu o importanf{
pentru misiunea Bisericii, insd unii teologi s-au intrebat
dacf, nu cumva se afrH primejdia redricerii mesajurui
fn.ea
Iui Iisus la o iniliativd de ordin poliiic ai dacx Biserica poate
gi trebuie sd se comporte ca o instantd criticd
socialdss. sau
dacd.teologia politicd nu se grdbegte prea murt sd asigure
credibilitatea cregtinismurui in funcpil ae o civilizapie"do_
minat5 mai ales de utopiile viitoruluib6.
fnteresul pentru aspectur sociar gi mai ares,,regionar,, se
vede in aga-numitele ,,teologii ale genitiattltri"B.:te6logia
eli-
berdrii, teologia revoluliei, teologla muncii, teologia ieagrtr
etc., in care se cautd sH se scoat{in evidenfd ,r"i" urp"it.
neglijate mai mult sau mai pulin de teologii tradili,o;it
acest sens/ aceste-teologii au qi unele aspecte pozitive,
h religie abstractd, ci un cregtinism aiu, cdlduroq comunitar, care ti
insd
se lntalnegte in ele uneori un vddit relaiivisni confesional,
doctrinaq, unde politicul se amestecd intr-un mod confuz
cu
enunfurile biblice, sau se tinde sd se afirme existenta lui
Dumnezeu prin,,argumentul socior ogic" . Caracterur J"
;tr-
cumstanfd al acestor teologii, precum gi atomizarea lor
in
teologia cregtind ne determine ie nu le putem considera, in
bloc, o veritabild reinnoire a teologiei contemporane88.
c) Eforturi de retnnoire tn aiala spirituald
Criza profundd a spiritualitalii cregtine occidentale este
.incontestabild,
dar se constatd gi o sete de viafd spirituald in
multe pdrli sau Biserici. viala spirituala nu e'ste numai
obiectul contestatiei, ci gi ar ciutdrii. unii se intreabd dacd
nu cumva cregtinismul ar fi incomplet atunci cand se limi_
85
F' F Kerstienr ,,La th6ologie de lesp6rance actuellement
en Anemagne,,,
ln Concilium,59,l97O.
ig, p la th6ologie,_p. 121;_A. Dumas, Thtologie
86
Cl. Geffr6, LIn nouael
pirii, tgi;Ft:'zii,"t;b;;;;,-i;;t
A!,ii,r#'^;,L:,fri,r:iffi fpre"t,
D,, ,,Th6ologie des G6nitifs,', tn Eaanghelische
", :1Cf.. S-.^)4.
ituttgart,
L959.
88
Cf. Pr. Prof, Stefan
,,Curente gi tendinfe noi ln teologia contem_
poranH", in Ortodixia, zg,4l^u]g,
ig7i,6.151:ig-0."
slTun I1n nr:ruALA ATEOLOqIEI tl SHRIrUALllAtll 281
teazd,la inepiralia unui profetism al eliber[rii bazat pe
,,mora[[ colectivd gi pe o spiritualitate de ac]iune"8e.
inclinarea spre irafionat sau chiar spre ocult, care se
g[segte uneori la tinerii din Occident, este ,,o reac]ie sem-
nificativd contra unei societdli ralionahzate, tehnologice gi
birocratice din Occident"eo.
Omul societdfii industriale avansate este complex. El nu
are nevoie numai de ralionalitate qi eficacitate, adesea, el se
simte chiar sdtul de aceasta. El are, de asemenea, nevoie de
bucurie, de sdrbStoare, de sociabilitate, de comunicare, de
contacte cdlduroase, poate mai mult decAt generaliile ante-
rioare, pentru cd lui ii lipsegte mai mult aceasta in existenla
sa de muncitor intr-un mediu urban. Pe el nu-l atrage o
propune contqctul personal sau relalia personald cu o persoand,
cu Dumnezeul Cel aiu, Dumnezeul lisus Hristos.In acest sens,
Liturghia trebuie sd fie trditd ca o sdrbdtoare, iar mindstirile
au un mare rol de jucat in societatea modernd, ca locuri de
pace gi de linigteel.
Unii considerd cd spiritualitatea liturgicd in Biserica
Romano-Catolicd este astdzi mai profundd decAt lnainte de
reforma liturgicd, deoarece ,,evlavia euharisticd a secolului
trecut a fost adesea centratd pe adorarea Sffrntului Sacrament,
pentru a venera in el prezenla Domnului ln tot timpul, 9i
impdrtdgire frecventd, pentru a simli darurile care decurg
dintr-o primire fructuoasd a sacramentelor. Documentele
liturgice de astdzi subliniazd, insd, cd aceastd, prezenld'
tainicd a Domnului pdtrunde gi lumineazd. toatd celebrarea.
El este prezent qi lucrdtor in adunare (comunitate); El este
prezent gi lumineazd,in Cuvdntul Sdu; El este prezent gi
transformd in jertfa Sa gi in Sacramentul care ne face str
pas mouTir,
"" uI. Dagens,
8e Cl, Dalnt et la vie
,,L trgpnt Saint
uagens, ,,UEsprit splrrtuelle dans la conjoncture
vle spirituelle
Kommentare, actuelle", ln Worruellc Reiu e Thiol ogiqu e, 107, 1975, p. 294.
;iie,
"er (J. d;m r,o porenllltc
HAUm,;,,,,L0 ii,',il.*a','t"
po rui"l tc (1u
r bil' ri{ii*, al, pz
Hrlcrc ,ln Lonclllum,6r, Lvl5, P, to,
srp. Lo,
R.Corte,,,F'ol-etuocldt6lnr,luntrit'llc",lnNouaelleReaueTh{ttlogique,l0T,
/5, p.411-{X2,
1975, p. dl1-4X
 !'{ttlFl

282 TEOLOqE sPtRtruAL[ATE

5t
srrt/ATtA AcruAL\ A rEoLoqtEt tt spRtruALffATil 983
participdm acoroe2. Euharistia
este inleleasd ca sacramentur
(Taina) Bisericii tn misiun Se conetatil un interes gi o anumit{ deechidere, tn zilele
iiu.De Ia cor,.iiirr vatican II,
liturghia este prezentatd ca fiind noastre, pentru spiritualitatea ortodoxl tn m{ndstiri ca:
,, miste-r-p;; ln exercifiu,
trecere cu Hiistos de Ia aa"rarut, Chevetogne (Belgia), Niederaltaich (Germania). Monahi
viafd' de la p,cat rahar, de *orrt.la adevdratd din Occident se intereseazd, de spiritualitatea din SfAntul
lasingurarur" ru prirrau,", de
suferinfd Ia bucurie,,ea. Ia Munte Athos (Grecia), de viafa religioasd monahal{ din
In viafa rerigioasd existd o cdutare RomAnia, Serbia etc. De asemenea, migcarea sau comuni.
de forme noi privind tatea de la Taiz6 are o mare deschidere pentru valorile
costumul monahar, rug,ciunea,
gi cei ce ascurt5; Iocur
raportur,e ?ntre superiori spirituale ale altor confesiuni.
I""t ri icorda t frdtri,etdgii; auto- In ultimul timp, noi comunitdfi au luat fiinld in lumea
ritatea este o srujire de iubirei:H-;tr"r;;;
"rte
toticd se spune cd existd ,r, ia"-rno-Ca_ catolicd: Petits frdres et Petites soeurs de Foucauld, Petits ftlree
sute de mii de cdrugdri, precum
Linor-;;;ffi;rife si trei de l'Eaangile etc., dar gi in Bisericile iegite din Reformd, de
gi trei sut-e de mii de exemplu: Les soeurs de Grandschamp, Les soeurs diaconesses de
preofi de mir.
Reuilly, Marienschwesternde de Darmstadt gi altele%.
NumSrur cdrugdr,or gi cdrugdriferor
simfitoq, dar se pare cd seintrevede nu cregte kr mod Necesitatea aielii monastice in orag, nevoia unui fitona.
un triaj, o purificare, o hism urban igi gdsegte expresii ca la Paris: ,,Fraternit6 de
relnnoire a viefii religioas"ri.
dilional e sunt i., .a., t"u.uu
Cur""t"i",."flgiorru trr- Saint-Gervais" gi ,,Moniales dans Ia ville". Acest fel de
comunitdli - scrie |ean Leclercq - indicd una din cdile viito-
rituatiste , dar trdite.m.ai
deodatd, pornind de Ia
i;;#uffioir" sep ulin
""1irprri,"riririr'**ai
p.;f;;. face ruluiee.
i;;p;;;
derea.eirLiiu.,rrurted^espiril:?#il1'f"***i:i;i"r, Cardinalul Marty, Arhiepiscopul Parisului, declar a:,,La
Paris e nevoie de mdndstiri pentru anul 2000, comunitHli de
reprezentanf i d in traditiit
e catotica, oito ;;;;;;"gticand, bdrbali gi de femei care sd rdspAndeascd rugdciunea lntr-o
congregafionaristd gi ai monahismurui
David's, in Tara Galilor. O".irrrgia ro. r_urlrriamia Ia st. viafd de sdrdcie (pauaretd)"100.
impreund IJsf,rgit nu re.* pe care au semnat_o Printre migcdrile de relnnoire spirituald In Occident
J"cdt sd .o..,"ri.ze pentru amintim qi Migcarea Focolarilor din Biserica Romano-Ca-
timpul nostru formura c"t"b.a,
iui rrrugrie ponticur: ,,cdru- tolicd. Mesajul central al acestei spiritualitdfi este iubirea
gdrul este despdrfit de tot gi
toate cele materiaie gi unit
,r.,ir., tloti;*-iesparpit de creqtind, gi ea este deschisd fntr-o mare mdsurd spiritualitdfii
ioli in rugdciune, am tarcui altor Biserici, degi rdmAne atagatd gi de evlavia tradilionalil
noi pentru astdzi. "" catolicdlol.
intrucAt migcarea harismaticd este rdspAnditd ln Occident
sau cel pulin a avut mare rdsunet in anii precedenli, nu
^&+f:#*rlrygr;;n\*rlii:';tgeeucharistiquedepuisreConcire",

f T##,*;;.ry;,,}r{::
s,,Ce qu'il faut savoir. Moines et moniales", ln
rciet6 dTlistoire Chr6tienne>.
<Societ6
J,
100 Citat
Chr6tienne>, Aufadi.
s Leclercq I Tendancea
, tenasnceg monqgilques
de Jean.Loule
lean.Loule Monneron,
ll, p, 185,
christianlema, t, II, lgs,
Pais. tg75,
Aufadi, Paris,
actuelles, p,
monaatiques actuetrcst
Monneron. ,,Prier
In 2000 ans de
98-99.
..Prier dans la
de christianisme,
1'975 t.II, p. L85.
p. y6-yy,
la ville", 1n 2000 ane de
10t
Il Movlme_ntti dtl Foealerl, rClttA Nuova Editrice>, Roma, lg77i A. Diana,
Die Bangung der Fokolcrc, M0nehen.Z0rlch Wien, Veriag Neue Stadt, 1978.

284 TEOLOq|E $t s PIRITUAL|TATE
numai ln Bisericile protestante, ci gi ?n Biserica Romano-ca-
tolic5, meritd sd spunem cateva cuvinte despre aceast[
migcare.
Migcarea harismaticd pune accentul pe experienta trditd
in Duhul sfant gi considerd harismele (darlrile Duhului
sfant) ca roade ale acestei experienfe. irrintre aceste ha-
risme sunt: vorbireain limbi (glosoraria), darul profeliei,
darul vindecdrii etc. Literaturiscrisd cu privire Ii aceastd
migcare este imensdl,z, iar atitudinile fa!5 de ea sunt foarte
diverse gi adesea contradictorii. Efectele migcdrii haris-
matice sunt l5uduh unii, sustinute sau respinse de algii.
9g
In anumite mdndstiri romano-catolice se subliniazd cH:
,,migcarea harismaticd a contribuit la aprofundarea ru-
gdciunii intr-o formd autenticd, mai simpd gi mai qpontane,
mai pulin artificiald, arhaicd., mai atenld, fald de persoane
decAt fafd de legi 9i institutii/1o3. ' 4. imb o gdlire re cip ro cd, deoarece reuniunile harismatice
Cardinalul suenens din Belgia este insdrcinat de cdtre
papd sd supravegheze, dar gi sd promoveze aspectele po_
zitive ale acestei miqcdri, pe care Biserica Romano-Catoiicd
apreciazd, cd e mai bine sd o integreze decat sd-i dea po-
sibilitatea de a deveni o sectd sau de a produce o rupturi in
cadrul comunitdfii. Fdrd indoiard, migcarea harismiticd igi
are inceputurile in protestantism, fiind in mare parte gi o
reaclie impotriva unui cregtinism prea ralionali zat, insti-
tufionarizat, sau impotriva unei teorogii prea cerebrale gi a
unei lipse de cdldurd duhovniceascd in diferite manifestdri
ale vietii spirituale din Bisericile tradifionale.
l.2lndicdm aici cateva titluri: K.
et D. R11lghqu Le retour de l,Esprit, Le
mouuement pen.tecitiste calloliguy, Cerf, paris, L9z1; Cardinal L.
J. suenens, urze
ngwelle Pmtec6te?, <Descl6e de Brouwer>, paris, 1g7q R. rrurr.jtirr, pentec6tisme
chez les catholiques.
.Risque_s et arenir, Beauchesne,'puri",-tgiCi. Kuen, Le
ylgya gaychyismatique. LIne daaluation, Ed. Emmaus, saint-Legier ptveiia),
1975; J. R. Bouchet-H. Caffarel, ,,Le renouveau charismatiquE intLrpeitel.
Eludep et documents, E{. Feu Nouveau, pafis 1976; H. c_qnarii,- Faut-ii
piiter
d' un P ent e c 6ti sme ?, Ed. Feu Nouvea u, p aria,
c atholique lgVB,
rmJ, Leclercq Tbndances
, monastiques actuelles, p.94i,
-rtEF-
Stn ArtA AeruAL\ A TEOLOqIEI tl SPIRITVALITATII 985
Printre aspectele pozitive ale migc[rii harismatice, unii
teologi occidentali subliniazd:
L. conoertirile, adicd ,,descoperirea personald a lui Iisue,
recunoscut ca Hristos, Fiu prin excelenld al Tatdlui, Uns de
Duhul SfAnt... Un cregtin - zice Cardinalul Suenens - este
cineva care a intAlnit pe Iisus Hristos ln apd gi in Duhul
$ffin1'/10r.
2. lntegrarea tntr-o comunitate, tntrucdt grupurile aceetel
migc 6ri desc oper d, b o gdlia vielii c ornunitare, practicd rugd'
ciunea ln comun, lntiajutorarea pe plan practic. In sensul
acesta, migcarea harismaticd pare multora un corectiv acolo
unde ,,viafa comunitard lipsegte adesea teribil in bisericile
noastre care sunt transformate - zice Alfred Kuen - ln
auditorii de conferinfe religioase/'105.
3. Spiritul de rugdciune gi de lauddliturgicd.
sunt marcate de un larg ecumenism.
5. Despre experienlapersonald, care, adesea, din nefericire,
se transformd tntr-o ,,adevdratd maree de propagand[ agte-
sivd, uneori stAngace, bazatd, pe experienfd 9i care suscit6,
vai, o neincredere crescAndd la cregtinii neharismatici"lo6.
6. Eoanghelismul. in fala ,,confuziei teologice actuale,
dezagr egare a d oct r inar d, re duc ere a Evangheliei ve gnic e la
un angajament politic Ai social, pluralismul, c6nd acesta
servegte de alibi la tot felul de ideologii nebiblice" , haris'
maticii proclamd cd ,,Biblia este CuvAntul lui Dumnezeui
Dumnezeul adevflrului nu poate sd Se contrazicd gi nici sd
Se ingele; Iisus Hristos, Mesia lui Israel gi MAntuitorul nea-
murilor, este singura speranld a unei lumi pierdute"1o7 - se
spune intr-un manifest publicat de pastorii reformali fran-
cezi care sunt angajafi in migcarea harismaticelo8.
1e C. Suenena, Une nouaelle Pentecite? p.1,40-742.
105 A. Kuen, Le renouaeau clmrismatique,,,, p.42.
rodlbidcm,
p,49,
ro7lbidem,i,3l,
totlbidara,
b,t2,
 rilIEtF,
986 TEOLOq|E $t sHRtruAL[ATE
7. Redescoperirea de aalori uitate, tntructt ,,insistenla
acestei migcxri pe sfantul Duh gi pe darurile spirituale este d
reacfie impotriva uitfuii Persoanei a treia a sfintei rheimi, trh-o
nure parte a cregtinf,t5lii. ''l
Printre aspectele discutabile sau negative ale migc[ril
harismatice putem aminti: 'l
1.. Emofionalismul. in anumite adundri din America
- zic€
H. Caffarel - domnegte o exaltare care frizeazd uneori iste-
ria colectivd gi responsabilii se aratH incapabili de a stHpgni
cregterea emotionald"loe.
2. Izolafionismul, care se manifestd intr-o tendinl5 de
evaziune qi prin constituirea de mici Bisericute, care se rup
practic de Bisericile lor gi de lumea ambiantd, pentru l
cultiva ceea ce ei a3 descoperit.
3. Dezbindri. ,,ln multe Biserici in care aldtruns mig-
carea harismaticd,, zice W. Stanford Reid, noi gdsim con-
flicte gi dezbindri" Llo.
4. Harismanie (rnania harismelor), adicd mulli membri ai
migcdrii harismatice se intereseazd excesiv de darurile
miraculoase.
5. Glosolalia, care tinde sd devind o condifie obligatorie pen-
tru,,boteztal,Duhului Sfen{' . La harismaticii catolici, vorbirea tn
limbi nu este foarte mult accentuatd, gi cardinalul suenens o
considerd doar,,o cale de acces cdtre alte daruri"1l1.. Dar la
harismaticii protestanfi, ea ocupd un loc central. cat privegte
autenticitatea glosolaliei practicate de neoprotestanfi, se
constatd un mare numdr de critici, mai ales cH s-au observat
,,multe devieri nu numai de ordin spiritual, ci gi de ordin al
sdndt5lii sufletegti, merg6nd uneori pane la stdri depresive gi
ideea de sinucid ere" 112.
10eH. Caffarel, Faut-il pailer
d'un Pentec\tisme catholique?, p. ZB.
about the New Pentecostalisrne", ,it Christian Today,
-._,]'-1,,-SSry:_questions
XVI"U,-18,.L94,].6, citat de A. Kuery op,cit., p. 62.
111
Cardinal Suenens, Une nouaelle Pintecife?, p.122.
._
*'4. Kuen, op. cit,, p. 76. Ca referinftr, auforul citeaztr Bibel und Gebet
(Beatenberg), oct. 1974.
5 ITL/ATIA AL:TUAIJ A TEOLOqI E I'I SPI RITUALITATI I 287
6. Confu zia do ctrin ar d, ln adun[rile harismatice, cato [ici,
protestanfi gi evangheligti fraternizeazd, fdird a evoca diver-
irentele d6ctrinare dintre ei. Nu acordul doctrinei conteazd,
Ei .6t al sentimentelor. Adesea, in privinta doctrinei, totul
este nebulos gi confuz. in principiu, haiismaticii catolici
trebuie sd continue sd cread5 in infailibilitatea papald,Ima'
culata Conceplie 9i indllarea cu trupul la cef a. Fecioarei
Maria, in caraiderul de jertfd al misei, in purgatoriu etc., sub
pedeapsa de a pierde mAntuirea in ochii Bisericii lor113.
- 7. O eclesiol\gie bruiatd. Pentru multi harismatici, grupul
i lor deiugdciun? este, de fapt, Biseriia lor. Marea Biseric[
c6reia ii aparlin nu este decAt cAmpul lor de evanghelizate
prioritard.
- 8. in migcareaharismaticd existdprimejdia de a cddeatntr-un
fel de iluminism, care se manifestd la spiritele fdrd critictr
atunci cAnd acegtia urmeazd. orbegte inspirafiilor sau in'
tuiliilor ,,revelatoare" . Punctul comun al iluminafiilor este
d;d;1;;,{;;r"u n"""ru}i;i saris; in furrou.ea inspirifiei ime-
diate a Duhuluilla.
9. O spiritualitate fdrd teologie. Ceea ce atrage atenlia ln
literatura harismaticd este abundenta de mdrturii ale
experienlei personale, mai ales experi6nle extraordinare.
Fi6care ii da interpretarea doctrinard care sH se acorde cel
mai bine cu invdlimdntul catehetic pe care l-a primit. ln
ultima analizd, f6rmularea intelectublA a u*perienlei are
pulind importan! d,,, asta-i treaba teologilor"l1s!
^ '10. Pofrivit irivdtdturii harismatice, credinciosul trebuie
sd caute, dupd cor{vertirea sa, un ,,botez in Duhu1", tn
timpul unpi a doua experienle, marcatd normal de vorbirea
in limbi. in aceasta s-e afld insd o mare eroare, deoarece
aceastd invdtXturd. - zice A. Kuen - este contrazisd de Scrip-
turd in mai multe puncte:
- toli credincioqii primesc Sfdntul Duh in momentul
nagterii din nou;
- expresia ,,botezatin Duhul" se raporteazd.totdeauna Ia
experienfa inifiald, Ia convertire;
1r3 A, Kuen, op, cit,, p. 81-82.
llalbidem, p. 92 pt 93.
1t5lbidetfl,
ir,98.99,
 .EEFF

988 TEOLOq|E 5t sHRlruAL[ATE SITVAl=l^ AcrUAu\ A rEOLOqlEl tl SPlRlruALlTATll 989

- Noul Testament nu cunoagte ,,a doua experien!fl,, sau
,,a doua binecuvd ntate" ;
- vorbirea in limbi nu este semnul unei experienle
ascunse116.
_ Migcarea harismaticd este un fenomen comprex specific
occidentului cregtin; ea reprezintd mai mult o iHrtari decat
solulii care.ar fi ugor acceptabile din punct de vedere
ortodox, mai ales pentru fapiul cd spirituiatitatea ortodoxil
este ln mare mdsuri diferitH de intreaga spiritualitate a
o- ccidentului, 1n special dupd ce acolo s-"a pibrdut unitatea
dintre teologie gi spiritualitate. Aceasta n, ir-tteu*nd ins[
cd, in unele cazuri pastorale, manifestdri ale migcdrii haris-
matice nu ar.putea fi luate in considerare, desigur, nu ca
solufii, ci ca interpeldri cu privire la unere defiliente sau
nereugite tn ceea ce privegte viala comunitard a parotiiei.
Rezumand principalele orientdri din cercetirea actuald
privind relnnoirea spirituald ln occident, se poate spune cd
existH: o spiritualitate a vielii tn lume, o spirituilitate cire cautd
t! fi, experienld tn Duhul Eaangheliei, o'spiritualitate trditd tn
frdfietatellT.
B. Viafa spirituall in Ortodoxia contem-
gi teologia
porani (prezentare succintl)ra.
rntrucat spiritualitatea gi preocupdrile teorogiei din Bi-
serica ortodoxd sunt mai cunoscute, in cele cE urmeazd
116lbidem, p.102.
Cf. Albert-Marie Besnard, ,,L^iglres
117
vom insista doar asupra unor aspecte ale situaliei actuale ce
caracterizeaz[ Ortodoxia.
in Biserica Ortodox5 nu exist[ astdzi criza Pe care o
tntAlnim tn cregtinismul occidental, o crizd.a fundamentelor
gi ermineuticii. Demitologizarea propusd de un R. Bult'
mann, teologia ,,morlii lui DumnezelJ" gi ,,programul de
secularizare", care se gdsesc la unii teologi protestanli, sunt
strdine reflecfiei teologice ortodoxe. De altfel, nici criza de
autoritate gi a structurilor, nici tensiunea dintre teologie gi
magisteriu, p€ care le intAlnim in Biserica Romano-Catolicl,
nu-gi gdsesc un echivalent in Ortodoxie. Preofii nu-gi pdrHsesc
postuiile lor gi cdlugXrii nu abandoneazd voturile 1or, chiar
dacd viafa monahald nu este pretutindeni atAt de infloritoare
cum a fost in diferite epoci ale istoriei Bisericii.
De asemenea, vocafia sacerdotal5 este in general
ridicatd. in privinla viefii liturgice, aceasta este mai intens{
decAt in multe Biserici din Occident. $i chiar dacd parti-
ciparea la slujbele divine nu este pretutindeni aceeagi, se
pdstreazd,totugi mai mult simful sacrului gi nu se militeazil
masiv pentru o,,secularizre a Lifurghiei".
Dar toate acestea nu inseamnd cd Ortodoxia nu are
nimic de fdcut gi cd teologia gi viala sa spirituald nu sunt
confruntate uneori cu probleme ale lumii contemporane, cu
mentalitatea omului modern.$i aceasta, cu atAt mai mult
cu cAt nu se mai poate vorbi astdzi de Ortodoxie ca de un
spafiu geografic omogen, deoarece existd, ln ciuda unei

contemporaines", ln Concilium, g, tg6S, p. {g

force des tendances spirituelles
25_40.
profunde unit5li gi asemdndri, gi multe diferenle de la o
--
,t.S. Bulgakoff, L'Orthodoxie,.pans,-1ggg,!919;p.Evdokimov
L,Orthodoxie, Bisericd localX la alta. Ca sd nu mai spunem multe despre
Nerrchalellg!s; l..Meyendorff,. !'Egrisg oithodoir. uiiiii'iaiLra;t*i, piiii, situalia noud pe care o creeazd diaspora ortodoxd prezent{
1960, 1969; O. Cl6mrint, L'Eslise "orthodoxe,,^\Ti2,
p61; fiiitiy' W*J, in culturi diferite gi avAnd o notd confesionald, alta decAt
L'orthodoxie,.L'Eg]t:9_deysgtt Conciles, paris,'196g; ru Z"i"o",-iastern chris-
tendom, London, 1961; E. Timiades, Lebendige cea ortodoxd tradifional5.
^orthodoxre, Nrirnberg, 1,966,;p.
Bratsiotis, Die orthodoxe Kirche in glkchischir sicht, st tigurt, iosgii tge}
y91.)i.N4.A, C_osta de Beaur6garii_pdre-ron sria; inaoflos"" a" i]i.iif],e $i in Ortodoxie sunt necesare eforturi de reinnoire, atAt
in ceea ce privegte teologia, cdt gi spiritualitatea, iar aceagta
';:iry;,!;:';,#;;fr7tr{i:,'#nt:,};/;?Y',?:?18,:'61,x;:lKy*Xi;#:i
matxca_urtodoxd, Bucuregti, 1978 (1 J. popovici, Dogmatica Biserfcii ortZ- line de caracterul unei Biserici vii. Astfel de eforturi sunt
doxe, Belgra*.\920^(in sarbr); w."ol.); Nisiiotis,'bi, iniifoci-i"iir-ostkirche im deja concrete, tnsd felul de a concepe tnnoirea in Biserica
oKumeruscher Dtalog,Stultgart,1960; De la thdolagie orthodoxe ioumaine dls oisines
nos Jours (iucrare colectivtr), Bucuregtr, l974;pi. prof, c. Galerlu,
d Ortodox6 eate foarte adesea diferit de cel din cregtinismul
,,Teoloqif orto-
doxa romand contemporand. Coordonate gi sinteztr", in orfodoxia,nr,g4,'1grg. occidental, Ier ec€aatH diferen]H igi gdsegte explica]ia intr-o
 290 TEOLOETE $t SPIR|TUAL|TATE
complexitate de motive obiective, nu numai de ordin cultu-
ral, ci si erur- prisma modului de a trdi gi infelege taina insdgi a
cregtinismului. Din nefericire, veacurile de dJspdrlire dintre
occidentul gi orientul cregtin au aprofundat diferlnlele, f{-
cdnd adesea din ele opozilie doctrinird gi spirituald. :,
in paginile care urm eazd, ne vom concentra asupra.
^.
catorva trdsdturi principale care, credem noi, defi.,"rc
situalia actuald a Ortodoxiei, in general:
L. Improspdtarea patristicd gi filocaticd;
2. Fidelitatea fald de Tradifie gi eforturile de a apro-
funda marile teme ale credintei cregtine 5 potrivit
r----'-' exigenlei
timpuluinostru; ' faptul cd, in ultimul timp, centrul de Studii patristice de la
3. sensibilitatea fald de problemele
rumii contemporanei
4. Dialogul ecumenic, inleles ca efort de reficere a
unitdfii cregtine vizibile.
1. Retmprospdtarea patristicd Ei
.in traducerea firocaricd se concretizeazd,
pdrinli
de opere ale sfinlilor ai Bisericii gi ai
marilor duhovnici ai ei, precum gi in studii sau comentarii
asupra acestor opere/ pentru ca s5 se poatd evidenlia mai
bine actualitatea gi profunzimea gandirii 9i a experienpei
cregtine trdite dg-u lungul veacurilor, in conditii istorice
foarte diferite, de mari teologi gi oameni duh'ovnicegti,
acegti martiri, pdstori, dascdli, ascefi, slujitori, pdrinti gi rii,
martori gi sfinli ai Bisericii lui Hristos. Altfel-spus, reim-
prospdtarea patristicd nu este doar un simplu^ fenomen
cultural, nu corespunde numai unei nevoi deinformafie, ci
se imp_une ca o necesitate a vietii insegi a Biseric ii, ca o
sensibilizare gi improspdtare a congtiinfei ei, exprimatd de-a
lungul Tradipiei, ca memorie vie in Duhul Sfani.
]eologia ortodoxd a secolului XX redescoperd valoarea
teologiei palamite, strans legatd de viafa spirituatd sau
haric5, de unire a omului cu Dumn ezer.
DupE ce mai intai teologul romdn Dumitru stdniloae a
publicat in 1938 o carte privind viala gi opera sfkntului Gri-
gorie, Palamat au inceput s[ fie publicate ln occident diferite
gzuATtA ArTlJAtl A rEOLOqtEt sHRtruALffATt,
tt 291
L950, Ciprlan Kern a publicat la Paris, tn limba rusH, Antro-
pologia Sffrntului Grigorie Palama, Un aport considerabil
pentru o,m1i justr infelegere a teologiei sfantului Grigorie
Palama in occident l-a adus pdrintlle ]ean Meyendorff,
gale a publicat o Introducere tn studiul lui Grigorie palamaLxs,
la Paris, in1959, urmatd de o altd carte: sfantut Grigorie pa-
lama gi Mistica ortodoxil2'. Tot el a oferit 9i o edipie critic{ a
Iucrdrii, Apdrarea sfinlilor isihaqtitzl, scrisd de slantul Gri.
gorie Palama.
In Grecia se publicd constant lucrdri ale pdrinlilor gi de
scriitorilor duhbvnicegti, dar in mod deosebit r'"*r,ium
salonic ai Fundalia Patriarhald de studii patristice de la
Mdndstirea vlatadon prezintd o importanfd aparte. Lucrd-
rile Profesorului P. Christu despre opera srantului Grigorie
Palama meritd toatd atential2z.
Tot in privinla literaturii patristice, o lucrare de am-
ploare este efortul de a traduce cca. 100 de volume dintre
cele- mai reprezentative opere ale Pdrintilor greci gi latini, tn
limba romdnd, la inifiativa Pdrintelui patiiarh Dr. Iustin
Moisescu, care a manifestat interes deosebit pentru sfinlii
Pdrinfi gi prin lucrdrile personale publicate123.
Studii despre Sfinfii Pdrinti sau despre teologiabizan-
tind au mai scris teologi ortodocAi ca: G. Florovskyt2|, L G,
Coman, Vasile Krivoch6inel2s, Iustin Popovicil2o, Meyen-
11e
Ed. Seuil, Paris, 1959.
120 Ed. Seuil, Paris, 1959.
saint Gr6goire Palamas, Difense des saints hdsychastes. Introd,, texte
r21
.
crrtrque, trad. et notes par J. Meyendorff.,Louvain,lgi9.
122
Cf. Ch. Yannaras, ,,La th6blogie en Grdce aujourd,hui,,, In lstina, nr, Z,
197L, p.145-1.46.
123
Dr. Iustin Moisesc_u,- Eaagrie din pont. viafa, scrierile gi tnudfdtura, Atena
(i!l grgacx); rderrv^sfhnta Scripturd gi interpretarea ei tn'epoca byaitilui nii
!?3.7
Hrisos tom, Bucuregti, L942.
rzt.fd:rtlfii rdsd,riteni din secolul al lV-lea, paris, 1933 (in rus{); pdrinlii
,.
btzantini din secolele V-VLil, ?arie, L933 (ln rusd).
I e Nouveau rh6o o gien,
., Jfi J,;-ffi txi;[!]lt,, l,y,?llil,, ;,?l,i]l,iliia: r

studii despre acelagi mare teolog din secolul al Xlrrrlea. ln rfl c onnaiss anc e d e D eu chez
,, i::1.1:Bi,llE kq H'd#?,,88, ,.:BB li'id:i6i,:'
i
 292 TEOLOqIE t I sH RIruALIATE
dgrffizT (gi
dorff127 (9i o seamd de teologi romani mai tineri: $tefan
$tefan
Alexe, C. Voicu, C. Cornilescu g.a.)128.
in ceea ce privegte reimprorpdtu."u filocaricd, ea a cur
noscut in vremea noastrd cea mai mare amploare in Biserica
ortodoxh Romdn5, unde Filocalia este tradusd de pdrintele
D. stdniloaelze' notele gi explicaliile teologice care insofesc'
volumele Filocaliei romhnegti suni de o imp-ortanle deosebitH
tocmai pentru cd ele permit credinciogilor gi tinerilor teo-
logi sd discearn5 teologia care struc tureazd. spiritualitatea
ortodoxd asceticd. Traducerea Filocaliei a inceput gi in limba
lrancezd (la Paris) 9i in limbaenglezd.(la Londra).
2. Fidelitatea fald de Tradifie gi efortur de a aprofunda marile
teme ale credinlei creqtine potriait exigenlei tirnpului nostru
a) Fidelitatea teologilor ortodocai fafd de Tradilie se ex-
primd.prin inlelegerea profundd pe care o aulaldde sensul
acesteia, intrucdt tradifia nu este simpld autoritate'exterioard, ci
oiala tnsdqi a Bisericii. Mai multe studii asupra infelegerii
ortodoxe a Tradiliei au fost scrise de teologi ca: p. sta-
ni1oae130, G. Florovsky131, V. Lossky132 gi alfli.
-b).in ceea ce priveg te gnoseologia (cunoagterea) ortodoxd
teologicd, ea s-a impus mai ales prin rucrdrilt teoiogilor: v.
127
Le Chist dans la thlologie buzantine, Paris,1969; Introduction i la th1ologie
by z antine, P aris, 197 5.
128
$t. Alexe, ,,sf. Niceta de Remesiana gi ecumenicitate patristicd din
secolele IV gi v", in studii reologice, m.7-g,1960; C. voicu, Teoiogia muncii
la
sfintul Ioan Gurd de Aur gi actualitatea ei, sibiu,197s; T. seviciu, boctrina hris-
tglogicd a sf. chiril al Alexandriel, Timigoara,lgzz C. Cornifescu,lrmanismul
dupd sf. Ioan Hrisostom, Ayena,1969 (in greacd); cf.
9i De la ih1ologie orthodoxe
roumaine, Bucuregti, p. 1,69-194.
r2e Filocalia
(traducere din grecegte), vol. I (1947), rr (1947),I[ (194g), IV
(1949),V(1976),Vr(1977),vr(1978),Vttt1tozo1.
130Vezi Tbologia
Dogmaticd Ortodoxd, vol. I, p. 49-71.
Florovsky, ,,Le Corps du christ vivant. Une interpr6tation orthodoxe
- ii'_Gt
de l'Eglise" , in sainte Eglise l)niaerselle (lucrare colectivi), Neuchatel-paris,
7948; Bible, Church, Tradition: an Eastern orthodox oiew, Bilmont, Nordland,
7972.
132
V. Loseky, A. l'image et i la ressemblance de Dieu.
stTt AT|A AG:TUALA A rEoLoqtEr tr SPTRITVAL|TATil 293
Losskylso, Nlkos Niseiotislsa, Paul Evdokimsylg!, D. StA-
, niloae136, Ch. Yann at as737, Iustin Popoviciroa, O. Cl€mentl3e,
Antonie PlXmdde aldr(l, Nicolae Chilescur+t, l. Briala2, A.
Schmemarul143.
c) Interesul teologiei ortodoxe pentru antropologie se
manifestd pe linia unei aprofunddri a teologiei patristice
asupra omului ca fiinfd creatd dupd chipul lui Dumnezeu.
Aga cum remarcd Nikos Nissiotis, ,,Antropologia ortodoxil
nu este cea a omului, ci a umanitdlii lui Dumnezeu, iar
teologia omului nu mai este cAntul sdu despre Dumnezeu,
ci indumne zeirea sa (theo sis) prin Dumneze lt" r44.
Vladimir Lossky, aborddnd misterul persoanei umane
in relafie cu cel al Persoanelor divine, definegte persoana
umand ca fiind,,ireductibilitatea omului la natura sat'145.
Un alt teolog, Christos Yannaras, insistd asupra ontolo.
giei persoaneila6.
133 Essai sur la th4ologie mystique de l'Eglise d'Orient;
La aision de Dleu,
NeuchAtel, 1962; ,,Foi et th6ologie",lttContacts, nr. 35, 36,1961,.
Prolegomene la gnoseologia teologicd, Atena, 1955 (greacd); Filosofia religlal
13a
Ei teologia filosoficd, Atena, 1965 (greacd); ,,La th6ologie en tant que science et
en tant que doxologi e", itr lrenikon, ff . 3, 1960, p. 291-310.
135
La connaissance de Dieu selon la tradition orientale, Lyon, 1967 ,
ls6Teologia Dogmaticd Ortodoxd, vol. I, p. 92-110.
137
De |absence et de l'inconnaissance de Dieu, Paris,1971,.
138Th1orie de la connaissance...
la parole th6ologique selon la tradition
13e
,,Situation de orthodoxe"
(Prefafd la cartea lui Ch. Yannaras, De l'absence..., p.9-39);,,I-fhomme comme
lieu th6ologique" , in Contacts, nr. 68-69,1969, op. cit., p.290-305.
lao,,Rugdciune gi cunoagtere ln lnvSldtura ortodoxd", In Studii Tbologice, nt,
3-4,1958, p.21,6-224.
1a1,,Dogmd qi viald cregtind", in Studii Teologice,'1,,1954, p.39-64,
1a2,,
Spiritul teolo giei ortodoxe", 1n O r to do xia, 2, 197 2, p, 777 -79 4,
18
,,Litttgy and Theolory", 1n The Grek Orthodox Theological Reaiew,77,
1972, p.86-100.
leN, NissiotiB, ,,Vers une thdologie existentielle", tn Contacts,7961, p,42,
1rs V Loaeky, Al'|naqe,,p,11,
Itr C, Yantuttl,
,,P€rtonn€ €t communion", ln Contacts, nn 84, 7973, p.370-
312; Perdoanil gl erut, Ereu teologde de ontoktgle, Atena, 7976,376 p. (tn greac{).
 F
294 rEoLoElE I P|R|TVAU rATE
$ S
SmJAT|A Ar:rUAlA A rEOLOqlEl $l SPIRITUALITATII 295

Dar se pare c5, de fapt, cea mai subetanlialH aprofun-

-
dare teologicd ortodoxd-contemporan5
e) ln teologia ortodoxd actual[ se constattr, de asemenea,
privind persoana un mare interes pentru semnificalia teologicd a spiritualitdfiii.
umand, atdt ln relafia sa cu Dumnezeu, cat gi cL lumea,
aparfine Pdrintelui Dumitru stHniloae, care a-sintetizat gi
ln teologia liturgicdL55, se scoate in eviden!5, mai ales,
aspectul existenfial al Sfintelor Taine gi importanla lor
aprofundat teologia patristicd referitoare la misterul fiintei
um3le ln legSfura sa unicH cu Dumnezeugi cu creatiar,T.' pentru viala cregtindls6, semnificalia teologicd a sdrbdtorilor
liturgicels7, studiile teologice despre icoand1s8, despre litur'
u:rii teologi ortodocai situea zd, antropoiogia ortodoxd tn
confruntare cu diferite curente filosofice"ale timpului ghie ca rugdciune prin excelenfd a Bisericiilse, despre fu-
nostrulas. gdciunea personalSt0o gi mai ales despre rugdciunea ini-
d) in eclesiologia ortodoxd actuard s-a accentuat, mai mii151, preocupAnd pe teologii ortodocgi atAt din !ilriIe cu
ales de cdtre unii teologi ortodocai din occident, populalie majoritar ortodoxd, cAt mai ales pe cei din Occi-
aga numita
ec_lesiologie a comuniunii sau euharisticd, dent (diaspora).
care pun" i","ri"l
plenitudinea sacramentald a fiecdrei Biserici locale. printre Viafa monahald., asceza cregtind162, precum gi spiritua-
teologii ortodocai care au insistat asupra importr;i"i litatea trdit[ intr-o lume care se secularizeazd. fac obiectul
eclesiologiei euharistice sunt: N. Afanassiefflae, N. unor preocupdri constantel63
Koulomzinel50, J. Meyendotfflst, A. Schmemannlsz, Este de relinut faptul cd, adesea teologii ortodocgi pleacH
zizioulas1s3.
J. de la spiritualitatea liturgicd pentru a dezvolta o viziune
Cu toate cd eclesiorogia euharisticd a pus in evidenld asupra creatiei, asupra lumii gi a omului contemporan,
o
notd importantd a eclesiologiei ortodoxe iir general, ardtdnd prin aceasta nu numai semnificalia profund[ a
aceasta
din urmd nu poate fi redusf la un singur asp"ect gi, mai
ares, 1ss Cf. De la thlologie orthodoxe roumaine (partea referitoare la studiile
nu poate fi trecut cu veder"u *p".iul universal al ecle- liturgice).
siologiei ortodoxe care reflect5,,consubstantialitatea,, 1s6
A1. Schmemann, Pour la aie du monde, Paris, 1969; D. Stdniloae, ,,Leg6'
Bise-
ricilor locale, intrucdt mdrturisesc aceeagi tura dintre Euharistie qi iubirea cregtind", in Studii Tbologice, 1.-2, 1975; A.
ortodoxd Grigorag, Dogmd gi cult, Bucuregti,1977.
gi trdiesc aceeagi via!5 spiritualels4. "r"dir,1a 157 C. Andronikoff, Le sens des
f1tes, Paris,1970.
158
P. Evdokimov, L'Art de l'Icone, th1ologie de la Beautd, Paris, 7970; L,
Dogmaticil Oltodoxd, vol. I, p. 345-427.
Ouspensky, Essai sur la thlologie de l'ic6ne dans l'Eglise orthodoxe, Paris, 1960;
iXIt:l:Sh
,"oL
1a8I'
Popovici,"omul.gi.Du*rur"t-o*i
l,opovici, Omul,gi.D.umne?ul_Om)
Pr. Prof. E. Branigte, ,,Teologia icoanelor", in Studii Teologice, S-4,1952.
At;;u, 1969;
Atena, 1g6g; N. Nissiotis,,,Existen_
Nissiotis, ,,Existen- P. Evdoki mov, La priir e de l' E glise d' O rient, Paris-Tourn ai, 7966,
fialismul cbntempora""' (fP:I 1i.1, i-eiiiaitiiii.
15e
Contacts, m. ay
th t fTljj-""j:Tl'lp:
1rlyr,ryry Atenl, tOZ O,' p.' Z{0.
tozdi o.21-E?:p
Br,1.g7z. p'. )r:;5;;O[,itas, 7^^-
Norrac zoon 160
A. Bloom , Prii:re zsiaante, Paris,1972; Ecole de la priire, Paris,1972.
161J. Serr gi O. Cl6ment, La priire du coeur, Ab. de Bellefontaine, 1977)
tae L'Eglise
du Saint-
int-Esprit, Cerf, Paris, -1,975, ,,LiBglise
,,T: de Dieu dans le
Christ",inLa
'ist", in La Pensde or!h2d9xe,
ort) -C"lfi.Luli?-1975, Chariton de Valamo, L'art de la priDre, Ab. de Bellefontaine,1976.
150N. Koulomzine, ry. 2(\Z), 1968, p. t-AB.
r y"l:lgrrn-(.^s";;iL-urn ^- 9.a., La primautd de pierre
162
P. Evdokirnov, Les 6ges de la oie spirituelle des P\res du desert d nos jourd,
dans'
'ss tl' Eglxse
glise orthod
E glise orthodoxe, I\feucfiatef_p;;
orth o dox e, Irteuc[ra tet-prl ;:
;. e;ii'
i19ilb. Paris, DDB, 1964; A. Schmemann, Le Grand Cargme, Ascise et Liturgie dana
1sr
Cf. nota 150. l'Eglise orthodoxe, Ab. de Bellefontaine,l9TT; B. Krivoch6ine, ,,La spirituallt6
1s2 Cf. nota 150.
t'x unitatea Bisericii orthodoxe", ln Messager de l'exharchat du patriarche russe en Europe occidentalc,
tn dumnezeiasca Euharistie gi episcop tn primere trei ru. 53, 7956, p,74-29,
aeacuri, Atena, 1965, (in ffeac5). 163
D, Stilniloae, ,,La prlEre dana un monde s6cularis6", ln Contacts, 103,
1s4
cf. D. s*tniroae. ,,bin asfiectul sacramen_ta,r-ar Biseric il,,, tn L978; A, Schmemann, ,,Lc culte divin A l'Age de la sdcularieation", ln Istina,
, "' studii reoro_
gice, e-1.0,'tg,6; Teotos:ii oisii1iii"o;;;i;;;:;;I:tr, i. ie:';:r, rtr,4,1979,

296 TEOLOqtE 5t SP'RITUALITATE
viziunii liturgice asupra realitdlii, ci gi unitatea dintre teo-
logie 9i viala liturgicd eclesial6t6a.
3. Sensibilitatea teologiei ortodoxe fald de problemele tumii
contemporane
Marile schimbdri de ordin social-economic, cultural gi
tehnologic, ce car acterizeazd civllizalia noastrH, determintr'
teologia cregtind sd rdspundd intr-un mod nou sau mai
profund unor situafii gi probleme fdrd precedent in istoria
umanitdfii. Teologia cregtind contemporand se interes eazd,
astdzi, cu o sensibilitate deosebitd, de probleme ca: solidari-
tatea umand, pacea, slujirea, familia, problemele ecologice,
evolutia tehnologicd gi sociale etc.16s.
Aga cum sublinia Sava Agouridis, teologia ortodoxd
c_ontemporand nu este numai, ca atitudine de adoratie,
doxologicd gi pascald., o transfigurare,,liturgicd" a rpajiu-
tui, cum i se repro geazd, de cdtre cei ce o privesc super-
ficial166. Este adevdrat cE Ortodoxia nu este prea ,,oriion-
tald", nici,,activisffi", intrucAt ea voiegte tocmai sd mentind
un echilibru tntre orizontal gi vertical. ' colaborare pe terenul practic al diaconiei sociale, efortul de
Dacd uneori aspectul social al misiunii Bisericii a fost
mai pufin accentuat, motivele erau in intregime de ordin
istoric, gi nu de ordin dogmatic, deoarece in Rdsdrit, ca gi in
Apus, drumul c5tre Dumnezeu trece prin aproapele.
16a
De pildd, I. Zizioulas,,,La vision eucharistique du monde et l,homme
contemporain", in Co n tac t s, tw. 57, 1967, p. 83-93.
165N.. Mladin,
Studii de teologie morald,-Sibiu,1969; C. SArbu,,,Solidaritatea
umand", in Mitroyolia Moldoaei gi Suceaei, nr. 9-L2, 1969;i. Belu, ,,Orto-
d^oxia gi activismul vrn1n", in Studii Teologice, nr. 1,-2, 1950; D. Stdniloae,
cregtind_despre munca", {n Studii Teologice, nr.'L-2,1,953; i.
=InvdfSturjl
Vdgrean,,,Cregtinismul gi drepturile fundamentale ale oriului" , in siudii reo-
logice, nr. 34,1,952; I. Tudorari, ,,Credinfd 9i tehnicd", in Mitropolia Ardealului
rr. 4-6,1968; Mitropolitul Nicolae Corireanu, ,,Teolosia in slliba vietii". in
studii reologice, rv. 5-6, 1968; Episcop Antonie pldmdfrealx , Bisirica sliiitoare.
Bucuregti, 1972; N. Nissiotis, ,,Le sens th6ologique de la r6volution t6chno-
Iogique et sociale", in Contacts r-n. 59-60, 1,V61; p. Evdokimov ,,Eelise et
Soci_6te",-in Con.tacts, nr. 59-60,1967; G. Kodre, ,,The Church and ihe Vtorld,,,
in St. Vladimir's Theological Quarterly, vol. 12, 1969,. rc. 1.-2; D. Savramis,
,,orthodoxe soziallehre-und irurerwelttiche Askese", okummische Rundsiiai',
Heft 3, 1980, p, 275-291".
166S. Agouridis,
,,Dieu et histoire", in Contacts, ttt. 57,Lg67, p, 6g,
-'ltEilI|F-
EI11JATIA ACAVALA A TEOLOqIEI 5I SPIRITUALITATII 997
Bieerica Ortodoxd are o viziune optimistil deepre [ume,
dar aceet optimiem nu este unul antroPocentric, ci are
fundament teandric sau divino-uman in Hristos.
Mesajul social al iubirii fafd de aproapele, al slujirii lui,
este nedespdrfit de aspectul soteriologic. Slujirea Bisericii tn
lume nu trebuie sd fie niciodatd despdrlitd de cdutarea
mAntuirii, de experienfa duhovniceasc5, aceea care agumtr
realitatea integrald a vielii gi imprimd acestei acliuni so.
ciale caracterul de participare la lucrarea insXgi a lui Dum.
nezeu pentru lume.
4. Dialogul ecumenicl6T este o preocupare a majorittrfii
Bisericilor cregtine de astdzi. Iar acest dialog este multiplu
gi se caracterizeazd, prin schimb de vizite gi cunoagtere
reciprocd, contacte intre reprezentanfi ai Bisericilor la di-
ferite niveluri; schimb de profesori gi studenfi, de publicafil
gi organizarea de intruniri, colocvii, conferinle teologiee,
rugdciuni pentru unitate, intocmirea de documente
comune cu privire la unele puncte de credinfd comune;
a avea o atitudine comund fald de diferitele probleme cu
care este confruntatd lumea de astdzi.
Nota specificd pe care o aduce Ortodoxia in acest dialog
se exprimd sub mai multe aspecte, dintre care subliniem
tmpletirea dialogului diaconimii sociale cu accentuarea Perma-
nentd gi fermd a necesitdlii refacerii unitdfii de credinfil,
167
Episcop A. Pldmddeald, ,,Ecumenism gi relafii externe bisericegti,_L?44-
1979" , in Oriodoxia,1980; cf . gi Romanian Orthodox Church News, nr.3,7979, p.
7-23; I. Bria, Aspecte dogmatice ale unirii Bisericilor cregtine, Bucuregti, 1958; D.
Popescu, Eclesilologia rdmano-catolicd dupd documentele Conciliului Vatican lI gi
ecourile ei tn teologia contemporand, Bucuregti,1972; D. Radu, ,,Comunitatea
conciliard, problemd ecum6nistd achtald", in Studii Teologice, 5-6, 7976; P.
David, Pr&nise ale dialogului anglicano-ortodox, aspectul- reaelaliei dioine,
Bucuregti, 1977;L Icd,,,Relafiile inEe ortodocgii gi luteranii din RomAnia dln
secolul al XVI-lea pdnd, astdZi", in Mitropolia Ardealului'1,-3,1980; l. Zdgrean,
,,Pozitiile ecumeniste ln teologia ortodbxd din Apus", 1n Mitropolia Ardea'
lului, 5-7,1967; Guide-line for Althodox Christians in'Ecumenical Re[ations, New
York, L973; D. Abrudan i Creptinismul gi mozaismul tn perspectiaa dialogului
interrcligioa, Slbiu, 1979; C, Vaolliu, Relaliile tntre Biserica Romano-Catolicd gi
Biserica"Ortodoxd do la anunlarea Condliului Vatican II (ian. 1"959 - dec, 1970),
Bucure0tt,1976,
 998 TEOLOq'E tt SP,R|TUAL|TATE
deoarece factorul credin!{ nu poate fi subordonat nici unul
alt factor fdrd a in-frunta'riscul pierderii identitdfii Bisericll
sau a_specificitdlii ei in slujiiea pe care o r"ilir"azd trt
numele Evangheliei.
In dialogul ecumenic contemporary in ceea ce prive$te
unitatea dintre teologie gi spirituilitate, ortodoxia ofertr"tr{
mod cu totul deosebit o viziune teologico-spiritualr sin+
teticd, integratoare asupra vielii. gi asupra lntiegii realitdfl
create de Dumnezeu. Prin teologia qi mSrturia splritualitrlil
sale, ortodoxia ajutd cregtinismului occidental sd rer
descopere taina Preasfintei rreimi , ca izvor de viafd gi de
sens al Bisericii gi al existenlei cregtine in general.
,,Ceea ce eu iubesc in Ortodoxie - sirie teologul ro-
mano-catolic Yves Congar - este sensul profund gi Jnificat
pe care ea il are privind traditia. ortodoxia leagi spontan
de centrul lor toate elementele Reverapiei, rirmdnd in
a.ceasta geniul Pdrinfilor Bisericii. Dac[ ea vorbegte de
r5scumpdrare, vorbegte despre Treime; totur vine, dL aici,
chiar gi detaliile cele mai conirete ale viefii - este totdeauna
adus la acest centru, luminat de el. $i acest centru trinitar
intr-un mod indisociabil, este un centru sacramental. Cele-
brarea Tainelor face pe cregtinii ortodocai sd intre in lumea
viefii trinitare. Fi trdiesc intens din Duhul sfant. Concepfia
lor sacramentald despre Biseric5 este aceeagi cu u noasiid,
ea ne unegte foarte mult clJ ei"1'68.
Dar sfanta Treime este nu numai centrul vielii sacra-
mentale, ci gi sursa de inspiralie a eclesiologiei trinitare
ortodoxe, a eclesiologisi in care universatitatJa este struc-
turatd ln comuniune. Insd aceastd universalitate este de-
pendentd de consubstantialitatea credinfei ca suport al
unitdlii gi comuniunii. Iar lonsubstanfialila'i", .i"aiirlei nu
indbugd nicidecum darurile gi specificitatea sau per-
sonalitatea Bisericilor locale aflate in comuniune. unii teo-
logi occidentali au intuit cd la bazaacestei forme de ecle-
c,llllll"ig?lf:,1,C. Bf"
r'orthodoxie", in 2000 ane de chriatianisme,paris,
s lTvATtA AerUAt-A A rEOLOqt E I t I SptRtTUALtTATt I 999
siologie stil principiul esenlial al comuniunii, koinonin, al
participilrii care nu subordoneazd., gi este totodatd baza
pentru realizarea colegialitalii 9i a sinodalit{rii in Bisericd.
Referindu-se la ideea de colegialitate pe care a voit s-o
promoveze Conciliul vatican II, teologul E. schillebeeckx
spune: ,,prill ideea de colegialitate, Biserica Occidentului a
intreprins un efort pentru a reda ideii sublime de koinonia a
Rdsdritului un loc .v7tal"16e.
Cat priveqte necesitatea unitdfii dintre teologie gi spiri-
tualitate in dialogul ecumenic, ortodoxia su6liniazi cH
teologia nu este numai gtiinld, ci gi doxologierzo. Dar
teologia este, doxologie numai in mdsura in caretxperienfa
spirituald devine parte constitutivd a actului teologic
insugi. Teologul protestant G. siegwalt, dupd ce amintelte
cd un anumit scientism exagerat in teologie comportd riscul
unui reducfionism propriu scientismului, care ,,descon-
siderd deodatd experienla empiricd mai bogatd decat expe-
rienfa gtiinfificd gi inlelepciunea, semn al gdndirii omului gi
,,manifestare a calitdpii sale de om", subliniazd faptul c{
tradifia rdsdriteand a insistat totdeauna asupra teologiei ca
theosis, ca indumnezetue; lex credendi (regulicredinfJ) este
ea insdgi lex orandl (regula rugdciunii), gi comuniunea cu
Dumnezeu implicd pe cea cu aproapele. Teologia este deci
liturgicd gi_practicd, gi ea comportd o cunoaglere sapien-
!!71a, o infelepciune ce se datoreazd,experienfei viefii, cre-
dintei ]n iubire,, 171, .
Dacd in randurile de mai sus am exprimat doar cateva
mdrturii despre unele aspecte ale aportului pe care orto-
doxia este capabil5 sd-l aduc5 in dialogul ecumenic, men-
lionxm gi faptul cd unii teologi ortodocai considerd dia-
logul ortodoxiei cu occidentul necesar chiar ortodoxiei, tn
1@
L'Eglise du Christ et I'homme d'aujourd'hui selon vatican II, Lyon,'!,965,
p.129.
, IilJTJXHi'f,iii!!,'#'fifli.,ix,,{ll:'i/:,i,:xfi,T 'l,,!:t!{:iJ,TJilrf;
logie", tn Rauric d'Hletalre et de Phllotril/rir Rdi(ii:usit-, i, ii)'I976,
f,
,nn".
!ZS-ir 5'gZ
 .qrEt''fL rJ ''".!tqrIIFF'

300 TEOLOq|E $t SP,R,TUALITATE

sensul aretat de teologul ortodox francez olivier

Cr6ment.
El consider5 cd ceea ce poate aprecia in mod
deosebit orto-
doxia in cregtinismul iprr"ur", este ,,simlul occidental
al
responsabilitdlii etice gi istorice a cregti'.nlo{,,,,spiritul
critic ai rigoarea intelectuald a occidentu.Iui,,...17z. Iar
tn altd
parte, acelagi teolog zice: ,,gioccidentur, in ce are
R5sdritul CONSIDERATII FINALE
mai bun, ce-ar putea sd descopere daci nu, scufundate
in
linigte, propriile sale rddd
"irri,,rzs.
1.. Teologia gispiritualitatea qegtind, in forma lor cea mai
autenticd,, sunt rodul Reoelaliei lui DumnezeLt, Care se
ddruiegte lumii prin Cuvantui gi prin Duhul sdu. Fdrd Re-
velafie nu existd cu adevdrat teofogie cregtind. Totdeauna
mediul in care Dumnezeu se ddrulegte persoanei umane
sau intri in contact cu ea este mediul cornuniunii spirituale
maxime. De aceea, permanenta adancire gi fructificare a
lnfelesurilor Revelafiei, adicd ale bogdliei nesfargite de sen-
suri mereu noi cuprinse in persoani Cuvdntulul lui Dum-
nezeu lntrupat, s6 realize azd,rnDuhul sfant. prin Duhul
sfAnt se sensibilizeazd, gi se actu arizeazd, in fiinla umanll
capacitdfile ei de a fi purtdtoare gi iubitoare de Dumnezeu,
constitutive acesteia, prin actul credrii lui Adam duptr
chipul lui Dumnezeu ci persoand sau comuniune de per-
soane - SfAnta Treime.
2. unitatea organicd dintre teologie gi spiritualitate, dintre
infelegerea credinfei gi experienfi ei ca relafie personald,
liberd 9i constantdfaldde Hristos gi raya de sfAnti Treime in
general, 9ste, de fapt, o abordare integrald a tainei cregtinismului,
Rdsdritul cregtin a pdstrat mai bine unitatea dintre teologie
gi spiritualitate in viata Bisericii gi ln congtiinla pe care o are
cu privire la cunoagterea prin comuniune. D6gfconfruntattr
deseori in istoria sa cu filosofia, Biserica ortodox{ , fdrd, a
lua o atitudine cu totul negativr fafd de filosofie, a mani-
172
festat un discerndmant spirituar mai mare decat ln
O. Cldment gi S. Rougier, La r*aolte
173o.
de l,Espit, pafie, 197g, p. 534. occident. urmand geniul sfinlilor pdrinli ai Bisericii, teo-
cldment,,Regard orthodoxe sur l,Histoire",tn2000
niome", t. tI, p. 37,
ans de christia_ logia rilsilriteane, fiind eongtientr de iredictibilitatea mega-
jului evanghelle la orlee expresie elaborattr de spiritul
 50t TEOLOq|E 5t sPtRtruAL[ATE
struATh acrvnu{ A rEoLoqtEt 5l SptRtTvALtTAT[ t03
omenesc, a ramas mai duhovniceascd, mai sapienliald gi gi iubire, tntrucat intre inteligenfa-cunogtinf{ gi tnfelep-
mai mult doxologic-d decdt conceptual5. Dac#insd ratio- ciunea-culturr a comuniunii pentru vilte'se-desthide
namentul teologic sfargegte in doxologie, aceasta arat6 sta- adesea un interval nelinigtitor. sotidaritat6a ontologicd a
I"u Fglwului ca subiect care se afle ii mediur prezenlei gi umanitdlii poate fi traite cu adevdrat numai in comuiiune
lucrdrii Duhului sfant, in comuniune cu Dumnt r.u, &upi interpersonald gi internafionald, ceea ce echivaleazd cu un
mdsura dragostei gi deschiderii sale spre Dumnezelr.
grad de.inaltd spiritualitate gi responsabilitate. intr-o epoctr
3. Atagamentul excesiv al teorogiei cregtine occidentale a energiei gi a armelor nucleare, se_constatd cd gtiinla sau
..:l pufin, al unei pdrfi cor,Jide.abile a ei, fald de inteligenta care nu are ca fint5 ultimd a sa iubirdu sau
:9",
tilosofie, incepdnd cu scolastica, a condus la sldbirea legdturii slujirea aproapelui devine o inteligenld maleficd, una care
ei,cu.spiritualitatea gi a contribuit, tntr-o anumitd mdi,trd, la poate crea dezechilibre qi autodiitrugere. ln acest sens,
p ier dere a e chilib rului sp e c.ifi c tr a diliei sfinlilor p
drinli. Fapiul cuvintele unui mare om duhovnicesc diir secolul al XIVJea,
cd in cregtinismul occidental se intainegte adesea dificul- sfantul Grigorie sinaitul: ,,cu adevdrat rafionali s-au ardtat
l"I."u d.ea depdgi un dualism intre ,,verticalism gi orizon- numai sf-infii", igi gdsesc o actualitate acutd. Ele aratd, de
talism", intre angajamentul social gi cultivarea sfinfeniei, igi fapt,.problema raportului dintre a gti gi a
gdseqte intr-o anumitd mdsur5 expricafia in pierderea sau fi, dintre a cunoagte
qi a iubi, dimensiune implicitd gi in uniiatea sau legdtura
sl{birea considerabld a unitd}ii aintre teologie gi spiri- dintre teologie gi spiritualitate.
tualitate.
Teologia gi spiritualitatea creqtind au astd,zica sarcind
. 4. Sarcina yrgelld a.te.o,logiei gi spiritualrtilii este de aface sd
transpard in yiala Bisericii uiitatea'lor. Lumea de azi pire a fi
principald sd ajute persoana umand sd redescopere aspectul
doxologic al acliunii sale, sensul sfant al vieiii 9i al pacii,
mai sensibila la martorii credinlei dec6t la maegtrii unui dimensiunea religioas6 a cunoa$terii, locul necesar ai s{r-
discurs teologic care nu se hrdneg'te din spiritualitate sau nu bdtorii in societdfile obsedate de activism 9i de consum.
indeamnd spre ea ca spre concluziasa uliimd.
de altd parte, ele trebuie sd regdseascd gi sd pund tn
Accentul care se pune astdziin m9d deosebit pe slujirea . fe
eyldeSfa.aspectul social al sfintirii, a{ascezei, ar rugdciunii,
aproapelui sau sensibilitatea crescdndd a Bisericiio, ruia ae al Euharistiei etc. Ceea ce pani ieri pdrea doar o chestiune
problemele lumii contemporane aratdcd, din ce in ce mai individuali trebuie sd-gi gdseascd aii dince in ce mai mult
mult, prioritatea revine nu atat argumentelor pentru o aplicare sociald.
existenla lui Dumnezetr, ci dovezilor
lrezentei sale in noi,
in mijlocul nostru, de-a lungur vietii noastre, in toatd com-
plexitatea ei. Desigur, aceasta nu inseamnd cd problema
sensului existenlei iqi pierde actualitatea ei per'manentd,
deoarece problema senJului viefii gi a vocatiei noastre, pre-
cum gi a destina.fiei intregii isioiii 9i creigii, rdmane tot
timpul la fel de importantd ca gi nevoile elementare sau
problemele imediate ale existentei.
5. Examenul dificil gi necelar de trecut al umanit5lii
contemporane este, poate mai mult ca oric6nd, acela al
spiritualizdrii, al maturizdrii, al tegdturii dintre i"t.rigunt,
 BIBLloqRAHE 305

Behr-Sige|E,,
-F- Priilre et sainteti dans l'Eglisd russe, Parig, Cerf,
1950.
Idem gi Lot Borodine M, La douloureuse joie, Quelques aspects
de la pridre personnelle de l'Orient chrdtien, col. ,,Spiritualitd
orientale" , r:r'.14, Abbaye de Bellefontaine, 1974,
Belu D., Ortodoxia gi actiaismul omului, in rev.,,Studii
BIBLIOGRAFIE SETECTIVA Teologice" , nr.'1,-2,1950, p. 65-79.
Benolt A., L'actualitd des Pdres de l'Eglise, ,,Cahiers th6olo-
giques", NeuchAtel, Delachaux et Niestl6, L961,,
Afanassieff N., Koulomzine N., Meyendorff BenzE., Geist undLeben der 1stkirche, Mtnchen, Fink, 1977,
1., schmemann
L, pierre dans |Egiise orthodoxe,
!, yrilnautd de
Paris, Delachaux et Niestle,L96d.
Neuchater- Bloom A., Ecole de la pridre, Paris, Seuil, 1972.
Idem, PriDre zsiaante, Paris, Cerf., 1972.
Idem, L'Eglise du Saint Esprit, paris, Cerf, 1,975.
Berdiaev N., Le sens de la crdation, Paris, DDB, 1976.
AgouridisS., Dieu et folstoire, in rev. ,,Contacts,, , ,,r. SZ,1967.
Berger A.-M., Lignes de force des tendances spirituelles contem-
Idem, (editor), Proces-aerbaux du deryliime Congres de thlologie
poraines, in rev.,,Concilium", nt. 9, 1965.
orthodoxe i Athenes, 19-29 Aottt L976, AtenaltgZg.
Idem, La Religion dans la conscience moderne. Essai d'analyse
Idem, The social-Character of orthodoxy, in,,The orthodox culturelle, trad. de |. Feisthauer, Centurion,199'I...
Ethos" - Studies in Orthodoxy, vol. ti Oxford,1964.
Boenhoeffer D., Rdsistance et Soumission, Gendve, Labor et
Alexe s., Curente qi^t9nlynfe noi tn teorogia contemporand,inrcv. Fides, 1963.
,,Ortodox ia", 29 (1921), p. 151-1g1. -
Borrely A., L'homme transfigur1. L'instinct d'Orthodoxie, Paris,
Arseniev N., Dle spiritualitrit der ostkirche,in,,Handbuch ost- Cerf, 1975.
kirchenkunde" (lucrare corectivd), Dtisseldorf, patmos,
1971.. Bouillard H., L'expdrience humaine et le point de ddpart de la
th1olo gie fondamentale, irr rev.,, Concilium" nr. 6, 1955.
A"!y A.,-Liturgie, f1te et imagination, inrev. ,,Concilium,,, nr.
49,1969. Bouyer L., La spiritualitd du Nourseau Testament et des PCres,
Paris, Aubier, ed. II, 1966.
Balthasar Hans von LIrs, Thdorogie et saintetd, in rev.
,,Dieu Idem, 9.a., La spiritualitd mddieuale,Paris, Aubier, 1953.
vivant" 12,L948.
Idem, Liturgie cosmique, Maxime le Confesseur, paris, Aubier, Idem, La spiritualitd orthodoxe et la spiritualitd protestante et an-
glicane, Paris, Aubier, 1965.
1947.
Branigte 8., Tbologia icoanei, in rev. ,,Studii Teologice" , nr,3-4,
Bardy 9., !, aie spirituelle d'aprds res pdres de trois premiers 1952, p,175-201.,
siicles, Tournai, 1968.
Bratslotia P,, Die Orthodoxe Kirche in Griechischer Sicht (lucrare
Barth K, Rdvdlation, E glise, Thdolo gie, p aris, 1964,
colectlvl), 2 vol,,9tuttgart, 1959 9i 1960.
 306 BIBLIOqRAFIE
Idem, Von Grie chisdrcn O r thodoxie, W llr zburg (Echter).
Bria_r., Aspecte dogmatice ale unirii Bisericilor cregtine, Bucuregti,
1968 (tezd, de doctorat).
Idem, _Slujirea cregtind tn lumea contemporand, in rev. ,,Mitro-
polia Moldovei gi Sucevei" , rrr. g-4,1969, p.1,45-154.
Idem, Spiritul teologiei ortodoxe, inrev. ,,Orto doxia,' , fr. 2,1972,
p.177-194.
Bouillard H., Logique de la foi, col. ,,Th6ologie" , paris, Aubier-
Montagne,1964.
Chariton de Valamo, L'art de la pridre, col. ,,Spiritualit6
orientale", r'tr.'I..8, Abbaye de Bellefontaine, 1976.
Chenu M.-D., La Th1ologie au XIIe siDcle, ed. III, paris, Vrin,
1957.
Idem, La Th1ologie comme science au XIIIe sidcle, paris, Vrin,
1957. \
Idem, La Th1ologie, est-elle une science?, paris,19ST.
ChilescuN.
,?gg*A_qi oiald *eEtind, in rev. ,,Studii Teologice,,,
nr. 7 -8, 1954, p. 399-438.
Idem, Ealmtie gi teolo gie, in rev.,, Ortodoxia ", nr. 2, 1956, p. 21G2M.
Clavel M., Deux sidcles chez Lucifer, paris, Seuil, 19T8.
Cl6ment O., Byzance et le christianisme,Paris, p.U.F., 1964.
Idem, L'eccldsiologie orthodoxe comme eccldsiologie de communion,
in rev. ,,Contacts" , rrr. 6'1,,1968.
Idem, L'Eglise Orthodoxe,, in,,Les Religions", Dictionnaires
Marabout Universit E, P aris, 197 4, p.3,A1-+ZZ.
Idem, L'Essor du christianisme oriental, paris, p.U.F., 1964.
Idem, Le Christ, terre des aioants, col. ,,Spiritualitd orientale,,,
nr.17, Abbaye de Bellefontaine, 1976.
Idem, L'homme comme lieu th1ologique, in rev. ,,Contacts,,, nr.
68,1969,
Idem, Quel-ques aspects du renouueau de la aie spirituelle dans
l'Orthadoxie contemporaine, tn rev. ,,Contactg'i , fit,94,lg6't .
BIBUOqMFIE 307
Idem, Quaatlona aur l'homme,Paris, Stock, 7972.
Idem, Situation de la parole thlologique selon la tradition ortho'
doxe, prefald la cartea lui Ch. Yannaras, De l'absence et de
l' inconnaissance de D ieu, Paris, 1971,, p. 9 -39 .
Idem gi Rougier 5., La Rdaolte de l'Esprit. Rep\res pour la situa'
tion spirituelle aujourd'hui, Paris, Stock, 1979.
Cognet L., La spiritualitd moderne, Paris, Aubieq, 1966.
Congar Y., Au milieu des orages. L'Eglise ffionte auiourd'hui son
auenir, Paris, Cefi, 1969.
Idem, Cette Eglise que j'aime, Paris, Cerf, 1969.
Idem, LaFoi etlaThdologie,Paris-Tournai, Descl6e et Co., 1962,
Idem, Situation et tdches prdsentes de la thlologie, Paris, Cerf,
1967.
Corneanu Mitropolit, N., Teologia tn slujba aiefii, in rev. ,,Studii
Teologice", ff . 5-6, 1968.
Costa de Beauregard M.A., Bria I., Th6ologue de Foucauld,
L' O rtho doxie. Hier-D emain, Paris, Bauchet/ Chdtel, 1979.
Crouzel H., Patrologie et renouaeau patristique, in ,,Bilan de [a
Th6ologie du XXe sidcle", Tournai-Paris, Casterman, t. II,
1970.
Cullmanfl O., Actualitd de l'histoire du salut, in ,,Etudes
th6ologiques et religieuses", 44, 1969.
Dagens C., L'Esprit Saint et la aie spirituelle dans la conioncture
actuelle, in rev. ,,Nouvelle Revue Th6ologiqlJe" , rrt. 4,1975.
David P., Premise ale dialogului anglicano-ortodox: Aspectul
Reoelafiei diaine, Bucuregti, 1977 .
DebognieP., Ddvotion moderne (art.), in ,,Dictionnaire de
Spiritualit1" , t, [I, Paris, Beauchesne,1957 , col.727-747 .
Defois G., uVulnirable et passionnante Eglise, Les enjeux
d' auj ard' hui, P afiq Cerf,'I.977 .
Delumeau 1,, Le Chrlatlanieme aa-t-il mourir?, Paris, 1977.
 ,ilIp=
308 BtBLtOqRAFtE
Deux mille dns de christianisme (lucrare colectivd), Soci6td
d'Histoire Chr6tienne et Aufadi, Paris, 1975, t. [I, p. 41,-99.
De Halleux A., Palamisme et Tradition, trt rev.,,Ir6nikon" , nr. 4,
1975, p. a79-a%.
Dumas A., Une thdologie de la realit|. Dietrich Bonhoeffer,
Gendve, Labor et Fides, 1968.
Eliade M., lmages et Symboles, Paris, 1952.
Evdokimov P., Les 6ges de la aiespirituelle, Dis Pires du ddsert
nos jours, Paris, DDB, ed. II, 1964.
Idem, L'art del'icine, th1ologie delabeaut6,Paris, DDB, 1970.
Idem, La connaissance de Dieu selon la tradition orientale, Lyorr,
Xavier Mappus, 1967.
Idem, Prdsence de l'Esprit Saint dans la kadition orthodoxe, Cerf,
Paris, 1977.
Idem, La nouaeautd de l'Esprit, Etudes de spiritualit|, col. ,,Spi-
ritualit6 orientale" , nr.20, Abbaye de Bellefontaine, 1977.
Idem, Lapridre del'Eglise d'Orient. Laliturgie de Saint lean Chry-
sostome, Mulhouse, Salvator Casterman, Paris-Tournai,
1965.
Idem, L'Orthodorle, NeuchAtel, Delachaux et Niestl6, 1965.
Idem, Le Christ dans la pensde russe, Paris, Cerf, 1970.
Fischer K.P., Der Mensch als Geheimnis. Die Anthropologie Karl
Rahners, Freiburg im Breisgau, Herdet1973.
Florensky P., La Colonne et le Fondement de la odrit6, Lausantrte,
UAge de l'Homme,1975.
Idem, Bible, Church, Tradition: an Eastern Orthodox aiew,
Belmont, Nordland, 1972.
Galeriu C., Teologia ortodoxd romknd contemporand. Coordonate gi
sintezd,ln rev. ,,Ortodoxia" , nt.3-4, \976.
Idem, La Sacrifice et la Rd,demption, in rev. ,,Contacts" , rrr.98,
Paris, 1977.
Idem, Iertfil gi rilscumpdrare, Bucuregti, 1979,
=uIIF-
BBLloqRAHE 309
Garrlguea I,M., Maxime lg Confelle_ur, La charitt dvenir dittin de
l'iatnme, Paris, Beauchesne, 797 6,
Gautier J. g.a., La spiritualitd catholique,Patis, Le Rameau, 1953.
Geffr6 C., Lln nouoel Age de la th1ologie,Patis, Cerf, 1972.
Gilson 8., Laphilosophie au Moyen Age, Paris, 1976,2vol.
Idem, La thlologie mystique de Saint Bernard, Paris, 1934.
Gounelle A., Oi aa la thlologie?, in rev. ,,Etudes th6ologiques
i et religieuses", nr. 46,\971,.
Grelot P., L'exdgise biblique au carrefour, in rev. ,,Nouvelle Re-
vue Th6ologique", 197 6, P. 481-511.
Grigorag A., Dogma gi cultul din punct de aedere interconfesiolal
Ei problema iitercomuniunii, in rev. ,,Ortodoxia" , rrr.34,1977,
Gross 1., La diainisation du chrdtien d'apris les Pires, Paris, 1938.
Habra G.,LaTransfiguration selonles PDres grecs, Paris, ffi,1973,
Hazim I., L'homme d'aujourd'hui et la Rdsurrection, Beirut, An'
Nour, 1971,.
Heiller F.,Die Ostkirchen, Mtinchen-Basel, Emst Reinhardt, 1977,
Hopko T., k sens de la spiritualitd, in rcv.,,fiP", Paris, rtt. 16, L9n,
Icd I., Relaliile tntre ortodocEi Ei luterani din Romhnia din secolul al
XV-leaphnd astdzl, in rev. ,,Mitropolia ArdealuluT" , nr. l'-3,
1980.
Iliescu Y., Scrisori (din 28 ianuarie 9i din 4 aprilie 1"978\,
(manuscris).
]evtich A., L'homme en Christ et l'homme dans l'existentialisme
contemp or ain, in rev.,, Con tacts", nr. 81", \97 3.
Karmiris J ., E clesiolo gie orto do xd, Atena, 197 3 (in greactr).
Kasper Y{., Rurouveau dela mlthode thlologique, Paris, Cet1,1968.
Klostermann F., Crise dans l'Eglise - uise de l'Eglise,ln rev.
,,Conci[ium", nr. 714, 197 6.
Khodre G,, Technologie et justice sociale, R6le du chritien et des
Egllaea,[r rev, ,,Le Meeaager ortodoxe", nr. 51, 1970.
 t.lilEt,.r 'qtl-IF+"

310 BIBLIOqRAFIE BTBLTOqRAFIE 311

Krivochdine 8., I.a spirituaritd orthodoxe, fnrev. Idem, L'Egliee orthodoxe. Hier et auiourd'hui, Paris, Seuil, l'960
,,Messager de
l'Exarchat du Patriarche Russe en Europe occidentaie,,,nr,
ei 1969.
53,1966.
Idem, La signification de la Rlforme dans l'histoire du christia-
Kuen A, Le renouaeau charismatique.IJne 1aaruation, nisme, in rev. ,,Contacts",1963,
st. L6gier
(Elve!ia), Emmaus, 19T5.
Idem, lnitiation d la thlolo gie by zantine, P aris, Cerf, 197 5'
Kung H,, Existiert Gott?, Mtinchen_Ziirich,pipeq, 1g1g.
Idem, Orthodoxie et catholicit1,Patis, Seuil, 1965.
Latourelle R., Thdologie, science du sarut,paris, DDB,
Montr6al, Bellarmiry 196g.
Burges et Idem, saint Gr,goire Palamas et la mystique orthodoxe, Paris,
Seuil, 1959.
Laurentin R., pentecitisme chez res cathoriques.
Beauchesne,l974. '
Risque et aaenir, Mladin MitropolitN., Studii de teologie morald, Sibiu, 1969.
Paris, '

Leclercq 1., Tendances rnonastique actuelles,in rev. Moldovanl.,Inadfdtura ortodoxd despre SfAntul Duh gi preocu-
,,Nouvelle p drile ecumenice contemp or ane, Sibiu, 197 3.
Revue Th6ologiq"tJe,,, t. 1.1 0, 1gZg.
Idem, M'ldievisme et unionisme,Inrev. Moltmann J ., Th€oto gie de l' esp dr ance, P atis, Cerf-Mame, 197 0'
,,Ir6nikon, ,tom. XIX, 1946.
Lefebvre Mg.., l'acduse le Concile,Vouille, 19\6. Moisescu 1., Eaagrie Ponticul - aiafa, sqierile gi tnadfdtura,
Atena, 1937 (in greacd).
Lehmann K., Ge genut art des Glaub ens, Mainz, lg7 4. Nellas P., Zoon theoumenon, Aterta,1979 (In greacd).
Lossky Y., A l'image et i la ressembrance de Dieu, paris,
Aubier- Idem, Th1ologie de l'image, in rev. ,,Contacts" , frt.25,1973'
Montaigne,lg67.
Idem, Essai sur la thdorogie mystique de |Egrise d,orient, Nissiotis N., La th^ologie en tant que science et en tant que doxo-
Lg44, logie,ln rev. ,,Ir6nikon" , N.3,1960.
1977 - II" ed.
Idem, Prolegornenela gnoseologia teologicd, Atena, 1965 (in greacl).
Idem, Laoision de Dieu, NeuchAtel,1962.
Idem, Die Theologie der ostkirche im cikumenische Dialog. Kirche
Lot-Borodine M., La ddification de l'homme selon la doctrine
des undWelt in Orthodoxer Sich, Stuttgart, 1968.
Pires grecs, Paris, Cerf, 1970.
Normann F., Teilhabe - ein schlilssek^ort der vtitertheologie,
Mehl R., Traitd de sociologie du protestantisme,Neuchatel,lg6s.
Mrinster, 1978.
Idem, La th1ologie protestante, col.,,eue sais_je?,,
,paris, 1961. Ouspensky L., Essai sur la thdologie de l'ic|ne dans l'Eglise
Idem, La crise de la transcendance, in rev. orthodoxe, Paris, 1960.
,,Revue d,Histoire et
de Philosophie Religieuse,,, 49, 11969.
Pannenberg W., Esquisse d'une christologie,Patis, Cetf ,1971"
Idem, La crise actuelle de ra thdorogie, inrev.
,,Etudes th6olo- Id em, Grundfr agen sy stematischer Theolo gie, G}tlngery ed. II, 197'1,.
giques et religieuses,, , 45,1970.
Idem, Theologie als Geschichte. Neuland in der Theologie, ztlrich,
Metz 1.8., Pour une thiologie du monde,paris, Cerf, LgZ1,. 1957,
Meyendorff J,, l* Christ dans la tluologie byzantine,paric, Cerf,1969. Idern, |l\flrrcenuchafe ttworle und Tlrcologie, Frankfurt, 1973 gi 1977,
 312 BIBLIOqRAFIE
BIBLIOqRAFIE
Pl,mrdear, Episcop A., Biserica 313
srujitoare in sf,nta scripturd
in teotogia iontempoiaia, v',uruii)iiri. "r, gi siegwalt G., L'acte_th1orogique
Idem, Rugdciune cunoagtere
ryjgr{l'hui, risque et promesse,rn
rev.,, Revue d'Histoire et de-philosophie'Religieuses,,,
Ei tn^inodrdtura ortodoxd,rn 52,
,,Studii teologice,, , *. S_E,1g1g, rev. 1972.
p. ii;:;;;.,
Popescu D., Ecresiolog-ia romano-catoricd Idem, Nature et Histoire. Leur r6alit6 et leur a6rit6, Leiden,
dupd documentere cerui E, |.
Brill, 1965.
li;ii,f,tiff"f '{*#"!fr,,!i7{:7ii;i::,""ifi:,eitnteotogia Idem, L'autoritd fondatrice biblique. statut thborogique
Popovici r'' omur et usag.e sciintrfique de!, la
.lo ?1:2te
Bible, in r6v. ;oriiio" luth6.
Ei Dumnezeu-omul,Atena,
(lngreac,).
1969 rienes", nr.4/1976.
Radu D., Car
rntu**o#Xtr:tf""f;;':f i;;ltfi ntetorrainesiprobtema spidlik Th., La spirituatit| de Yorient chrhtien,Roma, Lg7g.
Rahner K, Er,ments de th60rogie Stauffer R, La Rdforme, col. ,,eue sais_je?,,,paris, pUF,
spirituere,paris,DDB, 1974.
1964. stdniloae D., Teologia Dogmaticd ortodoxd, Bucuregti, r97g,l
Idem, Theolosie ,_!i Erf:h:ung
des.Geistes;,S.hri;;"" zur volume.
I o gie 12
; B enzi gur'v"rt ugi iiirich-Eins i" Theo_
J J"-kor n, r97s .
Idem, Grundkurs des Glaubens. rdem, Filocalia (traducere, introducere gi note) I, sibiu,
Einfurung in den des Christen_ 1947; rr
tr,tms, Freiburg, Basel,
Wi"", Ueiaei, ig;;.*",, l!2fl,1!! !?!_\,IV (1e48); v (Bucuresti, igr6); vl si vii
Idem gi MetzJ. 8., L,homme
dl,dcoute du Verbe,paris,
Mame t96g. Idem, L'homme, image de Dieu dans le monde,in rev. ,,Contact',,,
Ranaghan K' gi D', Le retour
citiste catholique, paris,
de l'Esprir. ,,
*"r)ement pente- rtr.84,1973.
i"ii
tgZZ. Idem, slhnta
Ravier A., La mystique et les .Treime - structura supremei iubiri,in rev. ,,studii
mystiques, L965. Teologice" , nr. 5-6,1970, p. 333-355
Rotzetter A, Geist utird Leib. Idem, Sfintul Duh tn-Reaelafie Ei tn Bisericd, inrev.
Thegrogigche und anthropologische
,,Orto-
doxia" ,2,1974, p. 21,6-249.
[xwfrru:;J:,?i*{;*;';;:;z;;'#:::;g".v3.i,!, Idemu La
Rousseau H., La pensle
chr1tienne,paris, pUF,
l!]g* dans un monde s6cularis6, in rev. ,,Contacts,,
103,1979.
, fit,
1g7g.
Schillebeeckx E., Offenbarung Th1ologie.orthodoxe roumaine dls origines h nos
und Theologie, Mainz,1t965. jour (lucrare
t'ffixT, to Litursicat rheotogy,London,
colectivd), Bucuregti, 1974.
! i#{"uction Tillich
lr, lh1o]ogie syst1matique, t.I, Introduction, Raison et
Idem, Rdadlation, P aris, plandte, 197 0.
diain i l'6ge de ta s1cutarisation,in
,: itlr; rev. ,,rstina,,,
Timiades 8., Lebendige orthodoxie,Ntimberg und Eischstaft,
D56.
Idem, Pour la aie du monde,paris, Todoran r., Credinld gi tehnicd,in rev ,,Mitropolia Ardealului,,,
Descl6e, 1969.
Serr J. 9i Cldment 4-6,1966, p.348-866.
tale", nr. 5 bis, 9,: lo pridre du caeur,col.,Spiritualit6 orien_
Abbaj,e J" fi*fi"ro"taine, Idem, La Gloire et la croix..Les aspects esth€tique de la Rdadlation,
lgZT.
t. l,,,Apparition", paris, Au6icr-Montaigne, tgOi.
 -rr.,F-Ir

314 BIBLIOqnAFIE
CL/PRIN5 515

'/ajt" v, Die Thmrogie des Cattesdimstes fui Lufiur,Gottingen, rgilg,

vandenbroucke Dom Fr., Le diaorce entre
ta thlorogie et ra
my stique, in rev.,,Nouvelle Revue
Tfreologiq ue,, 72,1950.
vasiliu C., Relaliile tntre Bise,rica romnno-catolicd gi
Biserica orto- CUPRINS
doxd de ta anunrarea concliut"i
L970), Bucuregti, 1976.
iitii'i;'ii $;';, :,rll9 _ dec,
Vernette 1 ., S ectes, et ,:l^!:li gieux. euand !..,....!!.!'.r..i.!.
!fu l, O ccident s, 6u eille, CuvAnt inainte..... ,...,......,..,.,7
Mulhouse, Salvato4, 1976."
Prefali, de Pr. prof. dr. Dumitru Stdniloae .'...,,.9
viller M., La spirituatiti des preruiers siicres chr€tiens,paris,
19i0. Preliminarii................ ......"..13
Idem gi Rahner Karl, Aszese und Mystik in
der vaterzeit,Fr.i.Br., A. Actualitatea temei ..............".""" 13
1939.
Wackenheim CH., La theologie catholique,col. B. Delimitarea temei a1ese.......... .........'.........'. 22
,,eue sais_je?,, ,paris,
PU.F., 1977. C. Preci2are................. ............".'."" 23
Idem, Christianisme s ans i d6oro gie, paris, Galimard, Capitolul I - Explicarea nofiunilor de teologie 9i
1974.
Yannaras Chr., La Thdorogie en Grice aujourd'hui, spiritualitate ............. ..,...'.',25
,,Istina" , m.2,1971,.
in rev.
A. Teologia gi sensurile ei '......... .-............'........,, 2t
Idem, De l'absence et de |inconnaissance de
Dieu,paris, 1gr1.
Idem, Personne et communion, inrev. 2. "........'..
in cregtinism '......,....', 28
,,Con tacts,, , nr. g4,lg7g. a) ln Rdsdrit ..........28
Yevtich A., L'homme en christ et |homme dans u) ir'r epor .........,.' 39
|existentiarisme
conternp orain, in rev.,, Con tacts,,,
nr. g1", lg1g. B. Nofiunea de spiritualitate........ ............'.........49

Idem, istoric al nofiunii de spiritualitate...'.'....... """"49

.Eclesiologi! Sflftylui Apostol paael dupd Sfbntul
1. Scurt
loan
Hisostom, Atena, 1967 (ingieacd). ' r 2.intelesurilecuvAntuluispiritualitateastdzi.
,^
...........'..51
a) ln genera1............'..'... """""" 51
z6'greanra, Clegtiniyll gi.drepturile b1 in iens religios .........'........"" 51
fundamentare are omurui, in
rev. ,,Studii Teologice,, , nr. g_4,1bs2, p.
tiii+i'.- 3. in cregtinism ............. ..............51

rdem, a) in teologia apuseantr """""" 52

ecumenis-te-tn.teorogia ortodoxd din Apus,in
-Pozifii rev. b) in R[sdritul cregtin... ......'....' 56
,,Mitropolia Ardeal ulrai,, , *.2_Z , 1g6i; ;;;g_iiS. mistic
i: cj Precizare privind termenii misticd gi """"""""' 59
ZahrntH., Dieu ne peut pas mourir,paris,Cerf, 1. Etimologie gi semnificafii in antichitatea precreptintr ..................62
1gT1,.
zizioulas r., lLnitatea Bisericii tn dumnezeiasca 2. Muotrptov gi trdirea lui tn Noul Testament ...........' 54
Euharistie gi 3. Semnificalia misterului 9i a
ryiscop ln timput primeror trei secore, iiii,{goirtn gr"ace;. termenilormisticilaSfinliiPdrin;i....... ................,'.."66
Idem, veritd et communion dans ra pe.rspectiae 4. inlelesul misticii in Occidentul creqtin
de ra pensie
medieval gi modern ..,..'....'...72
patristique grecque, [n rev. ,,Irenikon",
il
Dii,[. +sr_srO. 5. Atitudinea Reformatorilor gi a [totestantismului
fnlH de misticd......... 74
 316 CUPRINS cuPruNq 517

capitolul II - Temeiurrle drvrno-umane ale teologier c) Teologle, rugdciune 9i sfinlenie """"""'226

al doilea.n
gi spiritualitryii cregtine II. Raportul ;i;il i*logie 9i spiritualitate tn mileniul
.........,..........,gt """""" 4oir
A. Dumnezeu-Thtll Se reveleazl gi Se dtrruiegte lumii (considera;ii generale) """"" .;"' sau
a) ,,Calufttoian" in cetatea cregtin[
intrarea lui Aristotel ln teologia occidentald'
prin CuvAntul gi prin Duhul........-.........,...... .................... gz """""' 235
ale raportului
a) In lucrarea de creare a lumii b) Timpurile moderne: noi aspecte
.................... Eg
b) in lucrarea de mAntuire gi sfinlire a lumii, unitatea dintre .r"dirrp 9i filosofie, dogml 9i spiritualitate' 2{6
gi reciprocitatea dintre CuvAntul gi Duhul devin Biserictr 9i lume, tnApus""" """""""""
din ce in ce mai evidente...............
gi
c) Prin Sfanrul Dutu Cuvdntut Sfinteisc;il;
;;;;;
92
Capitolul IV - Situafia actuale a teologiei )87
irlelegere (teolog.hisire) qi s3re experienle existenpial_irf,ovni spiritualitefii ..'....'... .
ceascd (viatd spirituald), in Bisericd.........................:.......................
97 A.ln Catolicism 9i Protestantism""""' """""257
B. OmuI - fiinfH teologici Ctizacreqtinismului occidental""""""""
gi pnevmatoforl """""""""257
l.
II. Eforturi de retnnoire in teologia 9i spiritualitatea 268
a) CAteva cuvinte despre taina fiinfei umane
cregtind occidentald """""""'
din punct de vedere cregtin .......:...............
106 ln Ortodoxia contemporanl
b)
ldr* ii-p'ii*^rr"ascd - in dialog;;;;;;--"""""""" B. Viala spirituali gi teologia
tn comuniune spirituald cu E1................ (prezentare succinti) " """""""" """""""""""' 2EE
. !r 172
Considerafii finale """"' 301
C.Iisus Hristos - Restaurarea gi deslvdrgirea """' g0{
Bibliografie selectivn"""""""""
""""' 316
a) tn Hristos, natura umand este restauratd in
dimensiunea sa \,
Cuprins...
pnevmatoford gi de adopfune filiald divind................................
_
b) Hristos restaureazd asculiarea fiascd a omului
15g
fatd
de Dumnezeu, prin unirea voinfei umane'
, ."r_Yo.TI,
dumriezeiasca................. ........1.62 t
c, rn rftstos, natura umand ajunge rd ei rearzare:
la ueP'na
deplina er realizare: I
i"a"-""r"**--.:-.:-:::.:1.:'"" v6v I I

D' viafa cregtini este viafa divino-umani a rui Hristos,

comunicati prin Duhul SfAnt, in Biserici............:.............:.......
...184.1
Capitolul III - unitatea dintre teorogie gi spiritualitate \\r
v
in viala 8isericii........................
zO7*
Aaspiriturlltel": qi teologia_ca experienfi gi infelegere
a Revelafiei lui Dumnezeu Care Se aeruiejte
lumiil..-_..................201
8.. Privire generaltr asupra rapoftului dintre teologie
gi viafa spiritualtr in istotia ciegtinismului...,.......,..:..... ..........277
I. PAnil la Schisma din 1054
..,...................,. 211
a) Evanghelie gi culturl
U;Oog;e qtapiritualtate.,...,........... """"" 211
...,,....,.., 218