URZICĂ, Mihai, Minuni Şi False Minuni

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.
c om
http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 1/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

O LĂMURIRE
Va fi vorba, în cuprinsul celor ce urmează, despre o

încercare de pătrundere în domeniul unor fenomene
psihice cu înfăţişare mistică, dar care nu poartă cu sine
caracterele unor adevărate semne dumnezeieşti.
În legătură cu aceste cercetări, fixîndu-se pe cît cu
putinţă punctele marginale care există între revelaţie şi
mistificare satanică, voi căuta, după cît îmi vor auta
puterile şi cu autorul lui !umnezeu, a lămuri cîteva din
cele mai însemnate cazuri de pretinsă teofanie petrecute
în ultimii ani la noi în ţară. "ată cîteva#
$azul din $uca-%rgeş &"on 'opa (heorghe,
)*)*-)*+
$azul din $assota-/uzău &/ănică !oleanu, )*+0
$azul din 1aglavit &'etrache 2upu, )*3
$azul din 4udor Vladimirescu-4ecuci &Vasilica /arbu,
)*5.
$u privire la natura acestor manifestări şi fenomene
neobişnuite, sobomicitatea /isericii noastre 6rtodoxe
încă nu s-a pronunţat, iar patriarhatele 7ăsăritului şi
1untele %thos s-au ţinut în cea mai mare rezervă, astfel
c8 părerile teologilor au rămas împărţite chiar la noi în

ţară. !iscuţia în urul acestor întîmplări nu este deci

închisă, iar problema nu şi-a găsit rezolvarea definitivă.
!rept urmare, orice contribuţie documentară care s-ar
aduce în această privinţă, în scopul unor noi precizări,
trebuie să fie socotită ca folositoare şi binevenită, atîta
timp cît asemenea contribuţii se fac cu bună credinţă, în
frica de !umnezeu şi pe temeiurile misticii şi dogmaticii
ortodoxe.
1ihail 9rzica

PARTEA ÎNTÎI

DESPRE CELE SUPRAFIREŞTI SI DESPRE

ÎNGERI
Pentru cine crede în Dumnezeu şi în darurile

mîntuitoare ale Bisericii este firească şi credinţa în
atotputerea Făcătorului: căci Cine a rînduit legile firii le
poate şi birui, fiindcă El le stăpîneşte El poate să!îrşi
orice minune
#ntrupare şi deîntre care cea
la #n!iere maiPrefacerea
" este mare " de la Creaţie,daruri
$fintelor de la
la fiecare $fîntă %iturg&ie
Pentru cine crede în Dumnezeu, toate minunile
$fintelor $cripturi sînt cele mai neclintite ade!ăruri ale
'storiei umane, după cum neîndoielnică este împlinirea
profeţiilor, după cum sigură !a fi şi 'arusia, a doua !enire
atoată
Domnului nostru
sla!a %ui lisus atunci
cerească, (ristos, pe !or
cînd norii !ăzdu&ului,
în!ia în
morţii şi se
!a arde cu foc tot pămîntul, întru pregătirea şi pornirea
înfricoşatei )udecăţi a lumii
*inuni, ca semne supralumeşti, precum şi re!elaţii, ca
!estiri dumnezeieşti, s"au petrecut în +ec&iul estament,
după cum, în multe şi felurite c&ipuri, s"au petrecut şi în
tot cursul erei creştine

*inuni s"au s-!îrşit prin sfinţii şi marii cu!ioşi creştini,

despre care .+ieţile $finţilor/ ne aduc o bogată mărturie,
după cum minuni s"au împlinit în tainice c&ipuri cu feluriţi
smeriţi credincioşi, cu a)utorul proniei cereşti, şi pentru
sla!a numelui lui Dumnezeu
#n cuprinsul fără de margini al unor posibilităţi de
înfăptuiri suprafireşti, minunile se pot împlini în cer sau pe
pămînt, în orice loc, în orice !reme şi în orice fel
*inuni se petrec aşadar şi în zilele noastre Dar alături
de ade!ăratele minuni dumnezeieşti, se petrec adeseori şi
felurite semne satanice sub aceeaşi înfăţişare a
suprafirescului Dintre acestea, unele se recunosc şi se
identifică, iar multe trec neobser!ate sau sînt nesocotite
0e!elaţiile, minunile şi semnele suprafireşti sînt
întotdeauna împlinite de Dumnezeu sau de puterile cereşti
şi de sfinţi, ca mi)locitori între Dumnezeu şi oameni, dar
cu ştiinţa şi !oia %ui
Biserica dreptmăritoare ne în!aţă însă că, în afară de
îngerii buni, sînt şi îngeri răi sau demoni, care acţionează
în felurite
prin urmare,c&ipuri asupra
influenţa lumiinoastră1rtodo2ia recunoaşte,
ne!ăzute asupra lumii !ăzute
într"un mod cu totul real, deci n u în sensul unei e2egeze
alegorice #n această înţelegere, drept credincioşii
!enerează pe $finţii #ngeri şi le caută ocrotirea, în sc&imb,
ei duc război du&urilor rele şi se feresc de ele 3i cu cît
omul are o !iaţă mai du&o!nicească, cu atît el de!ine mai
simţitor şi mai limpede !ăzător al acţiunilor făpturilor

neîntrupate, bune sau rele

Din păcate însă, numeroase suflete s"au împietrit şi au
de!enit neprimitoare faţă de sensul minunilor şi străine de
ade!ărata mistică
După în!ăţătura Bisericii noastre 1rtodo2e, la începutul
zidirii celor ne!ăzute, demonii au fost îngeri luminaţi şi de
aceeaşi fire cu toţi ceilalţi îngeri Ei au fost creaţi în stare
de &ar şi &ărăziţi spre multă sla!ă în împărăţia cerească
Dar, prin păcatul trufiei, de care s"a făcut !ino!at %ucifer,
căpetenia acestor cete îngereşti " asemuindu"se el cu
Dumnezeu, Făcătorul lui şi al tuturor celor !ăzute şi
ne!ăzute " i s"a tras prăbuşirea, atît lui cît şi tuturor
îngerilor care l"au urmat
Din această mare încercare, abătută în locurile cele prea
înalte, s"au putut cerne, înaintea lui Dumnezeu, îngerii
buni de îngerii răi Celor buni li s"a rînduit răsplata
fericirii !eşnice şi celor răi osînda muncilor !eşnice
4r&ang&elul *i&ail a ieşit atunci cu cetele lui îngereşti
întru întîmpinarea celor răz!rătiţi şi i"a biruit %ucifer a
fost izgonit din împărăţia de sla!ă şi a căzut în !ăzdu& şi
pe pămînt, în întunericul spiritual, împreună cu toţi
demonii săi
Fiind du&uri neîntrupate, aceste făpturi care s"au
îndepărtat de la starea lor naturală bună, şi s"au apropiat
de o stare împotri!a naturii, rea, nu se mai pot pocăi, ci şi"
au făcut parte de osînda !eşnică a iadului
.Căci n"a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au pă cătuit,

ci i"a aruncat în adînc, unde stau încon)uraţi de întuneric,

legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru 5udecată/ 6'' Petru 7, 89
3i astfel, dreptatea lui Dumnezeu este împăcată şi
împlinită, căci toate puterile cereşti, toţi îngerii, ca de
altfel însuşi omul, au fost creaţi în principiul liberei alegeri
a binelui şi a răului şi li s"a dat inteligenţă proprie cu toate
facultăţile necesare pentru a rămîne în Dumnezeu şi deci
în lumină şi în cinste
.4şadar, cu toate că demonii erau de aceeaşi natură cu
îngerii, totuşi au de!enit răi, înc&inîndu"şi de bună !oie
!oinţa lor de la bine spre rău/ 6.Dogmatica/ $fîntului
'oan Damasc&in Despre dia!ol şi demoni9
Drept urmare, tocmai prin faptul că libera alegere a fost
pîrg&ia creaţiei în înzestrarea tuturor făpturilor superioare,
cărora li s"a dat răspunderea acţiunilor lor, prin păcatul
neascultării, demonii şi"au pierdut starea de &ar şi s"au
rupt de iditorul lor
Din clipa căderii lor, $atana şi demonii lui nu mai pot
duce război cu $finţii îngeri din ceruri dar, în sc&imb, într"
oa z!îrcolire
zădărnici de forţe oarbe,
planurile aceste du&uri
Făcătorului rele caută
şi a duce mereu
o luptă de
nimicire împotri!a 6mului, centrul creaţiei Din !îrte)ul
acestor ispite care se abat mereu, necruţătoare, asupra
neamului omenesc, se !a putea discerne, pînă la urmă
.grîul/ de .neg&ină/, alegîndu"se fiii lui Dumnezeu de o
parte, faţă de fiii $atanei, de alta

După unele tradiţii ale Bisericii, oamenii mîntuiţi !or

lua, la 5udecata cea *are, locurile pierdute de îngerii răi în
#mpărăţia lui Dumnezeu
Deoarece însă numai prin mîntuire omul poate de!eni
moştenitor al #mpărăţiei cereşti, iar mîntuirea nu o putem
dobîndi decît prin Biserică, $atana a căutat de la început
să ducă aprig război nu numai omului ca făptură, dar şi
Bisericii " *ireasa Domnului (ristos " ca deţinătoare a
:fintelor 4aine Deci scopul !icleanului ispititor,
!ră)maşul lumii şi al lucrărilor lui Dumnezeu, este de a
distruge Biserica #n cursul celor 7; de !eacuri de cînd am
fost răscumpăraţi prin $îngele Domnului, dia!olul a
izbutit să rupă numeroase ramuri din trunc&iul Bisericii
$oborniceşti şi 4postolice, prin atîtea secte, sc&isme şi
erezii diferite, care au stîlcit sau au părăsit ade!ăratele
dogme şi taine mîntuitoare
$piritualitatea lumii creştine a degenerat astfel mereu
pînă la ni!elul coborît al mentalităţii rezultate din
actualele forme ale masoneriei, ale mar2ismului şi ale
ateismului
4cest proces de destrămare continuă însă şi acum, cu o
!iolenţă din ce în ce mai mare, pentru că şi !ră)maşul cel
ne!ăzut ştie că nu mai are decît puţină !reme 4stfel încît
se întreabă însuşi *întuitorul: .Cînd !a !eni Fiul 1mului,
!a găsi El oare credinţă pe pămînt </ 6%c =>, >9 Cu toate
acestea, Domnul singur ne încredinţează cu &otărîre:
.nici porţile iadului nu !or birui Biserica/ 6*atei =?,
=>9

#n faţa unei asemenea dramatice lupte, în care se află în

prime)die Biserica şi mîntuirea lumii, cu atît mai mult
dreptmăritorii creştini cu bună )udecată trebuie să stea de
!eg&e, cu toată gri)a, pentru a stă!ili şi îndrepta răul care
încearcă să atace curăţia credinţei noastre ortodo2e, sub
orice c&ip s"ar produce aceasta

II
STĂPÎNIRI DEMONICE
#n lupta atît de în!erşunată pe care dia!olul o duce

împotri!a Bisericii şi a lumii, fără să ţină seama de nici un
fel de mi)loace, este firesc că du&ul răului nu cruţă pe nici
un om pentru a"= cîştiga de partea lui
#n căile de nepătruns ale )udecăţilor dumnezeieşti,
dia!olul
Dumnezeu, poate fi lăsat
pentru uneori
a pune în libertate,
stăpînire pe unii cu !oia lui
oameni, în
parte sau cu totul, spre o pedepsire a lor, spre o încercare a
lor, sau spre ade!erirea unor lucrări ascunse cu rosturi mai
adînci în ordinea spirituală
4semenea acte de posesiune pot să pro!oace două
feluri de manifestări: unele cu înfăţişări demonice
6îndrăciţii şi obsedaţii9, iar altele cu înfăţişări angelice
6falşii profeţi şi falşii făcători de minuni9
Dia!olul poate să sub)uge pe asemenea oameni cu o
putere care îi depăşeşte, le stăp-neşte facultăţile psi&ice,
simţurile şi organele, iar cei îndrăciţi pot de!eni astfel
foarte uşor uneltele oarbe ale unor scopuri satanice

Prin tulburarea facultăţilor lor psi&ice, dia!olul le poate

produce unele manifestări neobişnuite ca: !edenii, semne,
!ise şi arătări .minunate/ care nu sînt, de fapt, decît
năluciri demonice
Despre felurite cazuri de îndrăciţi ne !orbeşte, în multe
locuri, $fînta $criptură $înt bine cunoscute atîtea
împre)urări din E!ang&elii, prin care Domnul (ristos a
izgonit dracii din atîţia posedaţi 4semenea şi din !ieţile
multor sfinţi şi din istoria Bisericii, se cunosc fel de fel de
forme de stăpîniri demonice
#n c&ip obişnuit, Dumnezeu ne"a lăsat ca arme de
apărare împotri!a dia!olului semnul crucii, postul şi
rugăciunea@ iar pentru împre)urări neobişnuite, ie"rurgiile
Bisericii, e2orcismele, precum şi unele $finte aine, între
care, mai ales, este $fîntul *aslu
Felurite sînt c&ipurile în care dia!olul se poate
manifesta prin mi)locirea unui îndrăcit 'ată cîte!a:
= #ndrăcitul poate fi lo!it de o infirmitate organică, fără
cauză aparentă şi .din senin/: surzenie, orbire, muţenie,
ologeală sau altele
7 #ndrăcitul poate dispune de forţe şi de însuşiri
aparente care depăşesc în c&ip nemăsurat puterile şi
aptitudinile lui fireşti
A #ndrăcitul poate cunoaşte, dintr"o dată, lucruri pe care
nu le"a cunoscut înainte, atît în domeniul ştiinţelor şi al
istoriei, cît şi al $fintelor $cripturi

8 #ndrăcitul poate !orbi şi scrie în limbi felurite cu

multă uşurinţă şi fără să fi cunoscut acele limbi
 #ndrăcitul poate face pre!estiri, g&iceşte faptele şi
gîndurile oamenilor şi !ede în ascuns
? #ndrăcitul poate prile)ui în )urul lui felurite semne şi
fenomene cu caracter neobişnuit 6mutări şi ridicări de
obiecte, zgomote, năluciri, apariţii luminoase9
 #ndrăcitul poate cădea în stări cataleptice ase"
mănătoare cu moartea
$pre lămurirea unor fenomene de esenţă demonică !a fi
interesant de rele!at cazul cunoscut al celor doi copii
îndrăciţi din 'lfurt 64lsacia9, petrecut pe la =>? şi întărit
de felurite din
Episcopiei documente
$trasburg!erificate, aflate în $utter
#n cartea paro&ului 4r&i!ele
din
icersc&i&r 64lsacia9, sub titlul .Dracul/ tradusă în
rom-neşte de $oc Bona!entura 6$erafica, 0oman9 aflăm
următoarele:
.De mai multe ori unul din copiii îndrăciţi pre!esti
moartea cîtor!a persoane/ 6p 8?9
.+orbea de fapte petrecute cu douăzeci, treizeci şi c&iar
o sută de ani mai înainte şi aşa de limpede, lămurit şi
sigur, încît îţi !enea să crezi că fusese de faţă la ele Dar şi
de întîmplările proaspete a!ea o cunoştinţă cum numai
dia!olul poate a!ea/ 6p 89
.Gneori îndrăciţii po!esteau fapte întîmplate la
începutul lumii şi întru totul după Biblie/ 6p 79
.*ulte amănunte, c&iar necunoscute, despre crimele

10
îngrozitoare petrecute în trecut în 'lfurt, au fost date pe

faţă de cei doi copii îndrăciţi, şi în scurt timp lumea a
trebuit să se con!ingă că pentru ei nimic nu putea fi
ascuns/ 6p A9
.Dia!olul se înfuria pe oricine arăta compătimire şi
interes pentru cele două !ictime şi"i făcea rău la orice
prile) #n două
pe la !ecinii luinopţi el distruse
Brobec oate albinele
albinele din
erau7;
cude stupirupt
capul de
H Declarînd $atana " prin gura îndrăciţilor " că el era
făptuitorul, dl Brobec c&emă pe preot ca să
binecu!înteze stupii şi roiurile noi şi puterea du&ului
distrugător fu nimicită/
.$atana a!ea o ura neîmpăcată pe dl resc&, care !enea
aproape zilnic să !iziteze pe cei doi îndrăciţi 1dată el
abia părăsise odaia, că dia!olul şi răcni ca spre uşurare: I
4m de reglat o socoteală mare cu acesta H J 3i puţin după
aceea una din !acile d"lui resc& îşi rupse un picior I'ată
un bun început H, strigă el, însă !om mai !edea şi alteleHJ
De fapt, după cîte!a zile, doi !iţei ai lui pieriră fără să bo"
lească deloc I'ată un alt dar pentru el " rîn)i dia!olul "
însă nu !a fi cel din urmăJ recu un timp şi coborînd pe
scări, căzu şi"şi rupse o mînă@ şi în aceeaşi clipă, foarte
fericit şi cu glas bat)ocoritor, dia!olul a po!estit despre
aceste fapte celor care erau atunci în )urul copiilor Gnul
după altul, i se îmbolnă!iră apoi domnului resc&: calul,
cîinele şi o capră, de nişte boli necunoscute/ 6p K9

11
Cu cei doi îndrăciţi, se întîmplau adeseori felurite

fenomene despre care documentele pomenesc, între altele,
următoarele:
.Gneori li se strîngeau picioarele într"un c&ip groza! şi
apoi li se legau cum s"ar lega cu nişte funii, fără ca cine!a
să le poată deznoda@ apoi, deodată trebuiau să le desfacă şi
să le ridice, ca două aripi, cu iuţeala fulgerului Lici o
putere omenească nu era în măsură să"i îndrepte pînă cînd
dia!olul nu lăsa în pace pe sărmanele !ictime Dacă
stăteau pe scaun, scaunul era ridicat în aer de mîini
ne!ăzute Căzînd nu li se întîmpla nici un rău/
.Copiii se căţărau pe copaci ca nişte pisici 6de
comparat cu somnambulii9 şi se puteau prinde c&iar şi de
crengile cele mai subţiri, fără teamă că se !or rupe/
.#n odaia lor erau c&inuiţi de o căldură cumplită, ce nu
se putea suferi nici în toiul iernii Dacă mama copiilor,
care dormea în aceeaşi odaie cu îndrăciţii, se scula
înăduşită de căldura prea mare şi stropea cu apă sfinţită
patul copiilor, arşiţa scădea într"o clipă şi de!enea
normală/
.Gneori nişte mîini ne!ăzute scoteau perdelele de la
ferestre şi acestea se desc&ideau cu repeziciune ameţi"
toare, deşi erau bine înc&ise@ altă dată du&ul cel rău
răsturna şi tîrîia încoace şi încolo prin odaie mese, scaune
şi alte mobile@ altă dată c&iar casa întreagă era zguduită ca
de un cutremur puternic/ 6p ?89

12
.C&ipul lui eobald, unul din îndrăciţi, se sc&imbase

atît de mult, încît nu putea trece neobser!at Era palid şi
foarte slab, ca o fiinţă prea repede crescută@ oc&ii mari şi
negri a!eau o e2presie de şo!ăială şi de nelinişte@ faţa îi
era suptă ca după o oboseală lungă şi pe deasupra era cu
desăvîrşire surd, din clipa îndrăcirii lui #n general stătea
tăcut şi liniştit
atît mai puţin, săLuîncerci
trebuiasă"=
să"iduci
!orbeşti
C&iardedacă
biserică şi, cu
i se legau
oc&ii şi se făceau diferite ocoluri, de îndată ce se a)ungea
în apropierea bisericii, începea să se zbată ca un drac în
ag&ias"mă şi să urle ca un cîine 'ar dacă cine!a încerca
să"= ducă înăuntru cu de"a sila, cădea la pămînt ca o bu"
cată de lemn, iar faţa i se făcea înfricoşătoare/
.Furia îi a)ungea apoi la culme dacă !reunul îl stropea
cu ag&iasmă şi nu"şi căpăta liniştea decît îndepărtîndu"se
de sfîntul locaş/ 6p =;89
Cu pri!ire la asemenea reacţii, este însă locul de
obser!at că nu toţi îndrăciţii se comportă în acest fel faţă
de cele sfinte
4şadar, criteriul de identificare a unor posedaţi nu
poate fi întemeiat pe asemenea fapte de ordin e2terior
Cartea autorului $utter, din care s"au făcut pomenirile
de mai sus, înşiră încă multe date şi împre)urări interesante
în legătură cu cei doi îndrăciţi, care după multe suferinţe,
au putut fi izbă!iţi de du&urile rele prin a)utorul unor
repetate şi îndelungate e2orcisme

13
#n domeniul demonologiei, alături de atîtea speţe

ciudate de îndrăciri, este interesant cazul *ariei des
+allMes din Lormaudia, bogat în multe manifestări şi
subtilităţi psi&ice care atacă toată gama demonismului: de
la anumite fenomene fizice dezordonate şi !ătămătoare,
pînă la unele stări e2tatice cu inspiraţii de aparenţă
profetică
Dermeng&em,6%es Ed
0M!Mlations de Paris9
Plon"Lourrit *arie des +allMes, Emil
Fapte mai recente, aparţinînd acestui domeniu, s"au
petrecut în anii trecuţi şi la noi în ţară, în comuna alpa
din Buco!ina, cu fata Eleonora ugun, asupra căreia
ziarele din acea !reme au făcut multă !îl!ă După ce s"au
desfăşurat şi cu această copilă tot felul de fenomene
demonice care rămîneau fără lămurire pentru atîta lume,
psi&iatri străini s"au ocupat de ea dar fără rezultat, iar
diferite cercuri spiritiste au căutat s"o capteze ca medium
$e pare însă că, după multe suferinţe, Dumnezeu a izbă!it
de cel rău acest suflet trudit, redîndu"i în urmă tămăduire
deplină
Desigur multe sînt manifestănle care se obser!ă în
diferitele cazuri de îndrăciri Din asemenea încercări,
Dumnezeu !oieşte să ne întoarcă gîndul spre lucrarea $a şi
spre ade!ărurile răscumpărării noastre
Căci dacă stăpînirea unor du&uri rele poate fi atît de
groza!ă pentru nişte oameni pe pămînt, ce !a însemna
oare scrîşnirea dinţilor în muncile iadului pentru cine !a fi
z!îrlit acolo fără năde)de de mîntuire H

14
Dacă însă sub)ugarea sufletească şi trupească a unor

oameni îndrăciţi de!ine manifestă oricui, în sc&imb
stăpînirea minţii sub puterea demonică este mai greu de
obser!at, dacă nu pătrundem dincolo de cele !ăzute cu
oc&ii pămînteşti
otodată, se poate obser!a că dacă cazurile de de"
monism
deoarececu astfel de
dia!olul nu stăpîniri
!oieşte sătrupeşti sînt destul
se dez!ăluie prea de rare,
deseori
în c&ip !ădit, în sc&imb cazurile de sub)ugare a minţii sînt
foarte numeroase, din pricina stării de păcat de moarte în
care trăieşte atîta lume
4supra manifestărilor demonice în c&ip angelic, care
pot fi şi ele foarte !ariate, se !a insista mai mult în
cuprinsul !iitoarelor capitole

III
SPIRITISM ŞI MAGNETISM
#ntrucît spiritismul ne înfăţişează o metodă de a

comunica cu du&urile, această practică este deopotri!ă de
osîndită de Biserică, prin c&iar te2tele $fintei $cripturi şi
$finte Canoane, deoarece se întemeiază pe aceeaşi acţiune
demonică care a generat totdeauna fenomenele de
necromanţie
'ată însă că această nouă rătăcire porneşte din 4merica,
adică din 4pus, de unde au !enit şi toate celelate erezii
moderne
$piritismul iese la i!eală la (Ndes!ille 6pro! 4rcadia9
în 4merica de Lord, din casa familiei Fo2, aparţinînd
sectei metodiştilor 
Deci această lucrare cu aparenţe suprafireşti ia naştere
din mi)locul unor eretici, căzuţi din &arul lui Dumnezeu,
Este !rednic de luat în seamă istoricul acestui gen de
manifestări oculte
#ntr"una din zilele lunii decembrie ale anului =>8, în
casa Fo2 au început să se petreacă diferite fenomene
ciudate #n cartea .(istorN of *odern 4merican
$piritualismO de Emma (ardinge, se po!esteşte:

16
.$e auzeau lo!ituri în pereţi, în pardoseli şi zgomote

curioase@ deşi uşile şi ferestrele erau bine înc&ise şi nimeni
nu se afla prin acele încăperi decît locatarii casei, ei
constatau că mobilele erau z!îrlite pe )os şi dezordonat
aruncate Dealtfel, c&iar în !ăzul lor, mobilele erau agitate
de o mişcare oscilatorie ca şi cum ar fi fost legănate de
!aluri, ca şi cum ar fi fost însufleţite de o stranie !iaţă/
.$e auzeau paşi pe parc&et@ cele două fete ale soţilor
Fo2 erau atinse de unele mîini reci in!izibile/
.#n februarie acelaşi an, !iaţa de!eni de nesuportat
Lopţile se scurgeau fără somn şi nici zilele nu erau lipsite
de tulburări 4ceste fenomene erau atribuite dia!olului/
.Cea mai mică dintre fete " ate Fo2 " obser!înd că
toate zgomotele care se produceau nu îi cauzau nici un
rău, începuse să se familiarizeze cu ele, iar într"o seară
a)unse c&iar să glumească cu autorul lor in!izibil Pocnind
de mai multe ori din degete ea spuse: IDomnule
măscărici, fă ca şi mineJ 4celaşi zgomot a fost repetat de
îndată şi într"un acelaşi număr de pocnete Cîte!a alte
încercări succesi!e confirmară această e2perienţă/
.$trîngîndu"se laolaltă restul familiei şi !ecinii, s"a
continuat această primă Işedinţă de spiritismJ cu diferite
întrebări la care persona)ul ne!ăzut răspundea foarte
corect prin diferite lo!ituri/
.%a întrebarea dacă era un om, nu s"a primit nici un
răspuns@ în sc&imb s"au auzit mai multe lo!ituri repezi
cînd s"a pus întrebarea dacă era un spirit/

17
'ată deci originea spiritismului

#ntr"un răstimp de cîte!a zile de la această întîmplare s"
a descoperit mediumnitatea de care se bucura mai cu
deosebire fetiţa ate Fo2, precum şi mi)locul de
comunicare între lumea materială şi cea .spirituală/ prin
folosirea alfabetului obţinut prin .rappings/, indicîndu"se
fiecare literă cu un anumit număr de lo!ituri De abia mai
în urmă, alte mi)loace de comunicare mai iscusite au putut
să apară, sub forma celebrelor .planşete/
Cercuri spiritualiste s"au constituit repede sub
recomandarea spiritelor din casa Fo2 şi numeroşi mediumi
apărură de pretutindeni
4ceste .meetings/ cu aparenţe ne!ino!ate erau
in!adate de membrii diferitelor secte Gnii dintre aceştia
susţineau că mişcarea spiritistă indică începutul mileniului
sau c&iar sfîrşitul lumii
Pentru con!ingerea mulţimii, care în mare parte se arăta
potri!nică acestor manifestări .supraomeneşti/, familia
Fo2 a dat diferite probe publice mai cu seamă la
0oc&ester, sub controlul
care au constatat e2istenţaanumitor comisii
fenomenelor 6Deanc&etatoare,
obser!at că
pînă şi metoda de con!ingere a lumii, prin asemenea
demonstraţii publice, este o metodă în realitate demonică9
#n scurtă !reme, Lordul 4mericii se cufundă în plin
spiritism De îndată au apărut şi marii lui susţinători:
Edmonds cu lucrarea .&e 4merican $piritualism/ şi dr
0obert: (ore, profesor la Gni!ersitatea din PennsNl!ania

18
cu lucrarea lui de mare răsunet .E2perimental

'n!estigation of t&e $pirit *anifestations/=
Cît despre locuitorii 4mericii de Lord, s"a constatat
încă de la începutul spiritismului că auto&tonii, adică
Pieile 0oşii, erau cei mai neîntrecuţi mediumi Faptul
e2cepţionalei lor mediumnităţi n u poate mira deloc dacă
ţinem seama că aceşti indieni au rămas pînă azi sub)ugaţi
formelor !ră)itoreşti pe care le deţin prin tradiţie de la
strămoşii lor
= 4depţii spiritismului s"au înmulţit în mare număr în toată lumea Ei au
asociaţii de studii şi cercetări, societăţi de a)utor şi de binefacere, şi au luat
din zi în zi o dez!oltare mai mare, cîştigînd teren în toate cercurile sociale
%a =>K? în cartea sa .%e spiritisme/ 6Fairisme occidental9, Dr Paul Qibier
scria: .#n Franţa numărul spiritiştilor este mai mic decît în 4nglia şi
4merica, dar credem a nu e2agera afirmînd că la Paris sînt apro2imati! o
sută de mii/ 6p A, Ed 1ct Doin Paris9 iare spiritiste, re!iste şi alte foi
periodice se tipăresc în toate ţările din lume cu o sporire din ce în ce mai
mare Din cîte se ştie, =A re!iste şi ziare de acest fel sînt publicate în limba
franceză, 7 în englezeşte, A? în spaniolă şi aşa mai departe 0om-nia are şi
ea două periodice spiritiste cunoscute sub numele de .4stralis/ la Craio!a şi
.0e!ista $piritistă/ a cercului (aşdeu la Bucureşti
Dintre aceste publicaţii, unele îmbracă o &aină ştiinţifică cum sînt
.Proceedings/ ale .$ocietăţii de cercetări psi&ice/ din %ondra
'ar între membrii acestei societăţi se întîlnesc adeseori numele cele mai
ilustre ale ştiinţei engleze sau mondiale, conlucrînd unii cu alţii pe acest
teren al fenomenelor psi&ice, mesmerice şi .spiritualiste/ $ocietatea are o
organizaţie de mari proporţii, cu membri asociaţi şi membri corespondenţi,
cu foarte numeroşi auditori, cu proprietăţi şi fonduri mari, cu filiale şi multe
ramificaţii
Gn grup de sa!anţi redactează de asemenea şi în Qermania o re!istă
.$p&Nn2/ de acelaşi gen
#n !remea de
impresionantă defaţă numărul
cel puţin spiritiştilor
7; de milioanedin toată lumea poate atinge cifra

19
Pretinsele comunicări ale celor !ii cu morţii, precum şi

diferite practici folosite în acest scop erau bine cunoscute
şi !ec&ilor e!rei, care le deţineau de la egipteni 4cest fel
de necromanţie alcătuia într"o largă măsură baza unor
practici magice care au rămas în uz, în anumite cercuri
rabinice, pînă în zilele de azi
Dar practicile acestor lucrări de magie îşi găseau
îndepărtate fire de legătură şi în 'ndia 'ată de ce această
ţară, de!enită mai tîrziu colonia de căpetenie a *arii
Britanii a putut alimenta magia în ţările anglo"sa2one,
protestante şi eretice şi mai ales în metropolă
De altfel, .$ocietatea eosofică/, cu un număr consi"
derabil de aderenţi, alcătuită în multe lo)e răspîndite în
'ndii, Europa, 4merica şi 4ustralia, îşi are sediul principal
la 4dNar în 'ndia
4ceşti teosofi7 pretind că primesc îndrumări secrete de
la o anumită .frăţie/ tibetană de t&aumaturgi De cele mai
multe ori, teosofii sînt şi spiritişti
Deformînd anumite doctrine &induse 6de inspiraţie nu
mai
ci şipuţin demonică9,sufletelor
reîncarnarea spiritiştii Prin
susţinaceastă
nu numai nemurirea
susţinere, ei
admit trecerea succesi!ă a sufletului prin mai multe !ieţi
terestre pentru a realiza deplina lui purificare şi
desă!îrşire Dar printr"o astfel de pierzătoare şi blestemată
7 4depţii teosofiei nu îşi propo!ăduiesc în!ăţătura lor mulţimilor, cît
mai ales celor mai distinşi oameni ai societăţii din toate naţiunile Ei fac
abstracţie
re!elate alede religie $cripturi
$fintelor şi îşi suprapun .doctrina/ peste toate ade!ărurile

20
credinţă, diavolul falsifică sensul şi miloacele adevărate

ale mîntuirii şi, totodată, stabileşte un întreg sistem de
teocosmogonie contrar temeiurilor revelate ale :fintei
:cripturi
#n afară de !orbirea comună cu .morţii/, faţă de care
demonii mistifică, în spiritism, pînă şi scrisul,
indi!idualitatea,
persoane glasul
decedate, se şi
maitoate
pot aparenţele proprii
obţine, prin unei
mediumi,
!orbirea în limbi străine, se pot face preziceri şi felurite
dez!ăluiri ale unor lucruri necunoscute şi se pot pro!oca
apariţii de corpuri ;fluidice< înfăţişînd arătările unor
presupuse persoane răposate, cu care .cerculO este în
comunicare, sau presupuse arătări de sfinţi, de îngeri şi de
alte puteri cereşti
#n cartea .Lou!elle e2perience sur la force psNc&iRue/
6%ibrairie de sciences psNc&ologiRues,  rue des Petits"
C&amps9 cunoscutul om de ştiinţă şi cercetător psi&ic
illiam Crooes împarte diferitele fenomene spiritiste în
următoarele clase:
= *işcări de corpuri grele prin contact direct dar fără
nici o sforţare mecanică 6de e2 pa&arul sau .ui)a/
planşetelor spiritiste se mişcă singure9
7 Fenomene de .percusiuneO " adică producere de
lo!iri sau de simple atingeri pe corpul nostru sau în genere
orice fel de lo!iri, pe cale ne!ăzută " precum şi producere
de sunete de aceeaşi natură

21
A 4lterarea greutăţii corpurilor 6Prin anumite procese

psi&ice diferite corpuri pot de!eni mai uşoare sau mai
grele@ în anumite împre)urări greutatea lor de!ine atît de
mare, încît nu mai pot fi urnite din loc 4semenea cazuri
se pot întîmpla şi cu anumiţi oameni cu înclinări
mediumnice9
8 *işcări de obiecte grele aşezate la o oarecare distanţă
de medium şi deci produse fără nici un contact asupra lor
 0idicări de corpuri grele deasupra pămîntului prin
puteri ne!ăzute
? 0idicarea de la pămînt a unor corpuri omeneşti şi
plutirea lor în !ăzdu& 6 Crooes menţionează că a
constatat personal trei asemenea cazuri de înălţări în aer9
 *işcări independente de mici obiecte fără contactul
nimănui
> 4pariţii luminoase
K 4pariţii de mîini luminoase printr"o proprie
luminozitate sau !izibilitate la lumina obişnuită
=; $criere directă 6în unele şedinţe şi fără inter!enţia
nimănui, comunicările ce se transmit de .spirite/ şînt
scrise direct, fără ca nimeni să atingă condeiul9
== Forme şi figuri de !edenii
=7 Cazuri particulare de fenomene din care se deduce
acţiunea unei inteligenţe e2terioare
=A *anifestări diferite într"un caracter mai comple2 de
semne

22
Cercetători şi referenţi ai unor fenomene ca cele

menţionate de illiam Crooes în clasificarea sa @ sînt şi
alţi oameni de ştiinţă: allace, Co2, %uNs, Dumont"
Pellier, Bern&eim, %iebault, 0ic&et şi alţii
Dar în afară de catalogarea unor asemenea !ariate
fenomene spiritiste, este necesar a preciza că sînt mai
multe feluri de mediumi, prin mi)locirea cărora se pot
produce astfel de manifestări $înt mediumi inspiraţi,
mediumi somnambuli, !indecători de boli, mediumi
pictori, muzicanţi, literaţi, precum şi încă alte feluri
După natura acţiunii lor, mediumii se pot împărţi în
două categorii: mediumi cu efecte fizice şi mediumi cu
efecte intelectuale şi .mistice/
#ntre înşelătorii din .odăiţele ascunse/ de care po"
meneşte E!ang&elia 6*atei 78, 7?9 sînt unii care se rup cu
totul de orice religie: aceştia reprezintă latura spiritiştilor"
teosofi@ în sc&imb, sînt alţii care rămîn afiliaţi Bisericii lor
respecti!e, fie ea ortodo2ă, fie catolică, fie anglicană, fie
reformată
4semenea
la noi cercuri de
în ţară numele spiritiste cu caracter
.spiritualiste/ A religios
în sensul că au luat
adepţii
lor condamnă spiritismul obişnuit ca o lucrare demonică,
în timp ce sînt con!inşi că ei se în!rednicesc de re!elaţii
dumnezeieşti .$piritualiştii/ sînt în genere fer!enţi
practicanţi ai Bisericii, ei nu .c&eamă morţii/, dar în
A #n 4nglia şi în ţările anglo"sa2one, toţi spiritiştii, fără deosebire, îşi zic
.spiritualiştiO

23
sc&imb, se adună deopotri!ă în şedinţe ascunse, pentru a

a!ea, prin mediumi comunicări .la planşetă/, din partea
unor presupuşi sfinţi ortodocşi 6sau neortodocşi9 cărora le
urmează toate îndemnurile
Ei cred în reîncarnare şi se întemeiază pe multe credinţe
deşarte@ îşi fac o falsă înc&ipuire a $fintei reimi, pe care
osuccesiune
concep nudeîntr"o înţelegere
!alori ipostatică
descrescînde deşilaunitară,
atăl cipînă
într"o
la
Du&ul $fînt@ ei subestimează !aloarea dogmelor pentru
credinţă@ micşorează cu răstălmăciri arbitrare sfintele
canoane ecumenice@ sînt neascultători Bisericii 1rtodo2e,
a!înd împărtăşire du&o!nicească cu toţi ereticii@ ei cred cu
uşurinţă în dogme străine şi osîndite de Biserica noastră@
au cultul au
credinţă@ unor .sfinţi/
mare şi .moaşte/
înclinare de a credestrăine desemne
în orice dreaptaşi
minuni înşelătoare ale unor falşi profeţi@ ei se cred aleşi şi
în toată aparenţa de smerenie sînt trufaşi, ca şi în!ăţătorul
lor $atana, crezîndu"se c&emaţi spre .misiuni/ şi
.re!elaţii/ înalte pe care Domnul le"a pregătit pentru ei
Prin comunicările primite, aceşti .spiritualişti/ sînt
îndemnaţi să
binefacere, să fie milosti!i,
trăiască să întreprindă
în cumpătare lucrări de
Drept urmare, pe
mulţi momeala aceasta frumoasă îi atrage şi îi cîştigă,
încredinţîndu"i că ,,roade"le sînt bune/ şi că deci şi
.pomul e bun/
Ei nu !or însă să înţeleagă că prin rătăcirea lor s-au si-
nucis duhovniceşte şi că semănătura lor nu e grîu ci ne"
g&ină, deoarece ei aduc stricare dreptei credinţe şi

24
în!ăţături mincinoase Pe cîtă !reme $fînta $criptură

spune: .Dacă !ă propo!ăduieşte cine!a o E!ang&elie, alta
decît aceea pe aţi primit"o să fie anatema H/ 6Qalateni =,K9
Deci, dacă n"ar fi decît în!ăţătura drăcească a re"
încarnării, care se propo!ăduieşte de către aceşti trufaşi
rătăciţi, şi încă este o pîngărire a E!ang&eliei H
Prin aceeaşi întunecată lucrare, anumite cercuri
.spiritualiste/ pretind că au comunicări de la *în"tuitorul
sau c&iar că El însuşi li se arată în c&ip luminat, acolo, în
acele .odăiţe ascunse/, unde Domnul (ristos ne"a
îndemnat să nu ne ducem şi să nu credem, căci sînt lupi în
blană de oaie care !or să ne piardă 'ar în această
înşelăciune, mediumii lor, sub călăuzirea puterii satanice,
scriu comunicări cu conţinut religios, !estesc lucruri
!iitoare, împart sfaturi moralizatoare şi pictează icoane
Cît despre aceste .icoane/, ele se .sfinţesc/ acolo, la
aceeaşi planşetă diabolică, de presupusa mînă a
*întuitorului 4semenea pîngăriri sînt ţinute apoi în mare
cinste cu candela aprinsă şi cu încredinţarea că Domnul
3i"a zugră!it c&ipul $ău după asemănarea %ui
Gnul dintre precursorii .doctrinei/ spiritismului,
Emanuel $edenborg, ca răspuns la întrebarea =AK din
cate&ismul său spune: .Eu cred că noi sîntem acum a)unşi
la timpul !enirii lui (ristos, la începutul Bisericii noi, care
se c&eamă ILoul 'erusalimJ 4ceastă !enire nu e
personală, ci spirituală, şi este constituită de re!elaţia
$fîntului Du&, a cu!întului $ău dumnezeiesc/

25
.Eu, 'isus " le spune o comunicare " am apărut în =>?=

şi declar că noua iconomie care se c&eamă venirea
!omnului este începută/ .Ea fu inaugurată în =>8 şi
atunci se ade!eriră cu!intele profetului: I Domnul !a !eni
pe nourii cerului cu mii de îngeriJ@ I prin mediumi, noi
vindecăm bolnavii şi alungăm duhurile releJ/ 6Din
Conradi< 
Perc&V Ed QesS C&risto"ritorne"rT
$ Firenze =K79 < Uuando < Come <
3i Conradi adaugă: .4semenea manifestări spiritiste,
minunate şi ciudate au fost constatate de fizioiogi,
c&imişti, fizicieni, matematicieni, naturalişti etc
%semenea lucrare întunecoasă, asemenea putere
diabolică este acum răspîndită în toată lumea şi a
îmbolnăvit cu arta
oameni/ 6aceeaşi sa blestemată
lucrare, p >9 += de milioane de
Despre aceştia, ca şi despre toţi sectanţii se poate spune:
!or .cădea/ în cursa $atanei .cei sortiţi pieirii/ deoarece
.n"au primit iubirea ade!ărului ca să se izbă!ească/
Pentru aceea le trimite Dumnezeu lucrarea înşelăciunii
4ceastă apostasie este a acelora care nu sînt tari în
credinţa ade!ărată şi se lasă uşor ispitiţi de cel rău
#n înc&eierea acestui capitol se cu!ine să se pom nească
ce!a şi despre magnetismul animal şi despre sugestie, de
care s"au ocupat cu precădere medici de seamă din diferite
ţări, dar care au pornit în cercetările lor de la aceleaşi
puncte !icioase ca şi în celelalte fenomene psi&ice, în care
4de!ărul re!elat prin Biserică este ocolit, sau c&iar
pîngărit

26
4ceastă nouă formă de manifestare a puterilor ne"

cunoscute ale omului a stîrnit în ultimele decenii un
deosebit interes pentru toţi cercetătorii de fenomene
metapsi&ice
Felurite e2perienţe medicale, cu rezultate foarte
neînţelese pentru cei nedu&o!niceşti şi pentru cei străini
de toate
#ntre firele
aceste demonologiei,
e2perienţe se potau
citaputut tulbura
unele multe
e2emple minţi
de!enite
clasice 4şa este cazul pro!ocării unor arsuri sîngerînde,
fără nici o substanţă !esicantă, asupra unei persoane
&ipnotizate şi supusă unei simple sugestii
Deopotri!ă s"au stabilit rezultate contrarii cînd, în
aceeaşi stare &ipnotică, şi tot prin sugestie, s"au putut
împiedica orice efecte pe care trebuia să le producă în mod
natural aplicarea unei substanţe !ezicante pe braţul unei
persoane Pentru ca e2perienţa să fie mai concludentă, s"a
aplicat concomitent pe celălalt braţ al persoanei în cauză
aceeaşi substanţă !esicantă, fără însă ca sugestia să se
e2ercite şi faţă de acea parte a corpului@ drept rezultat,
.re!ulsi!ul/ a stîrnit acolo o ade!ărată inflamaţie cu
serozităţi şi cu o mare iritare a epidermei, în timp ce nimic
nu se producea pe primul braţ
*artorii acestei e2perienţe au fost profesorii Beaunis şi
Bern&eim de la Facultatea de medicină din LancN,
împreună cu doctorii Brulard şi %iMbeault 6.Causerie
$cientifiRue/ de +ictor *eunier " 0appel, Paris9

27
#n alte cazuri şi cu aceleaşi procedee s"au putut pro!oca

asupra unor persoane supuse sugestiei &ipnotice, stări de
beţie, de !eselie nemăsurată sau de mare îndurerare etc
$înt cunoscute şi e2perienţele făcute cu sc&imbarea
personalităţii cui!a, mergînd pînă acolo încît .o tînără
femeie s"a putut crede general, iar un bărbat în toată firea
s"a putut crede doică/
.De pe urma unor asemenea e2perienţe se !ăd oameni
umblînd în patru labe şi lătrînd ca nişte cîini, iar alţii
mieunînd ca nişte pisici, deoarece li s"a sugerat gîndul că
ei sînt într"ade!ăr cîini sau pisici , *ultora li se poate
sugera ideea că au comis o crimă pe care sînt în stare să o
declare şi să"şi ia pedeapsa/ 6Din aceeaşi .Causerie
$ciMntifiRue/, Paris9
Dacă asemenea e2perienţe sînt menite să în)osească
personalitatea omului şi să o falsifice pînă la cele mai
dezgustătoare forme demonice, ispita unor asemenea
.cercetări ştiinţifice/ i"a călăuzit pe unii psi&iatri la
aplicarea magnetismului în formă de sugestie în felurite
cazuri de !indecări de boli, fie de natură ner!oasă, fie
organică
Deci folosindu"se anumite puteri psi&ice ascunse în om,
pentru scopuri care par bune, dar stingîndu"se pînă la o
totală atrofiere personalitatea omului, care se supune unor
asemenea practici, de fapt se aduce în )oc inter!enţia
aceloraşi agenţi demonici ca şi în celelalte îndeletniciri
psi&ice, iar rezultatele obţinute oricît ar fi de minunate, nu

28
sînt totuşi minuni, ci satanisme

Cît despre lămurirea unor asemenea .minuni/ ale
psi&ismului, desigur că nu de la ştiinţele fizice, biologice
sau medicale se !a putea aştepta !reo dezlegare, ci numai
de la demonologie, care la lumina în!ăţaturilor Bisericii
1rtodo2e, ne poate dez!ălui sorgintea reală din care
pro!in astfel de fenomene
'ar Biserica 1rtodo2ă este singura biserică ade!ărată şi
mîntuitoare, din toate cultele creştine, care poate filtra şi
clasa în c&ip desă!îrşit toate aceste fenomene, deoarece
este singura alcătuire sobornicească şi apostolică care
păstrează nealterate toate $fintele aine şi toată $iînta
Predanie, prin dogmele, rînduielile şi canoanele $fintelor
$inoade ecumenice
Biserica fi2ează însă şi aspre canonisiri împotri!a tu"
turor înşelătorilor sau să!îrşitorilor acestor urîciuni
.$piritismul " scrie 'erom, Licodim $ac&elarie în
IPra!ila bisericeascăJ8 " este o născocire dia!olească care
înşeală minţile cele necredincioase şi nesupuse poruncilor
lui !umnezeu 1are sufletele oamenilor 6după moarte9 le"a
lăsat Dumnezeu să umble fără nici un rost< Lumai
dia!olului i"a îngăduit Dumnezeu să umble ca un leu
căutînd pe cine să îng&ită/ 6' Petru , >@ 'o! 7, l"=;9
Pentru aceasta Dumnezeu a poruncit: ILumai Eu sunt
Domnul H $ă nu !ă duceţi la cei ce c&eamă sufletele
8 .Pra!ila
Cernica, =K8;,bisericeascăO,
pp 7K"7K> lerom Licodim $ac&elarie, $eminarul *ona&al

29
morţilor, nici la !ră)itori, ca să"i întrebaţi şi să fiţi părtaşi

cu ei, fiindcă numai Eu sînt Domnul Dumnezeul !ostruJ/
6%e! =K, A=9
.3i dacă !i se !a spune, zice 'saia: Iîntrebaţi pe cei ce
c&eamă morţii şi pe cei ce spun !iitorul şi bolborosescJ,
răspundeţi: nu !a întreba oare un popor pe Dummezeul
său < +a întreba el pe cei morţi pentru cei !ii</ 6's >, =K9
.El este o amăgire dia!olească, I3i nu este de mirare
căci c&iar $atana se preface în înger de lumină iar
slu)itorii lui se prefac în slugi ale !ieţii cu!ioase $fîrşitul
lor !a fi pierzareaJ/ 6'' Cor ==, =8@ Ef ?, =79
.Cel ce nu se leapădă de această înşelăciune nu poate fi
primit la $fintele aine şi se canoniseşte ca şi !ră)itoria/
64furisania pe 7; de ani9
ot astfel şi cu pri!ire la &ipnotism, despre care se
spune:
.(ipnotismul este o fază a !ră)itoriei, iar nu a ştiinţelor
psi&ologice cum ar pretinde unii Cine îl practică se
canoniseşte ca şi !ră)itoria/ 6Din aceeaşi ediţie, p =9

IV
O ÎNELEPCIUNE NE!UNEASCĂ ŞI O FALSĂ

MISTICĂ
;%m văzut mreele :atanei întinse
peste toată faţa pămîntuluî<
:fîntul şi 1arele 'afnutie
#n babilonia pe care îngerul căzut a căutat să o pro!oace

în lume, în
ereziilor toate
fără de domeniile de gîndire,
număr apărute ca un surplus
în credinţă al
de atîtea
!eacuri, sînt de reţinut şi rătăcirile care au ieşit de pe urma
unor teorii .ştiinţifice/ 4şa de pildă: teoria darinistă a
descendenţei omului din maimuţă sau susţinerea e2istenţei
omului pe pămînt de mai multe sute de mii de ani, deci
împotri!a ade!ărului biblic, precum şi afirmarea apariţiei
iniţiale a omuluişipe
unitară, adamica cale naturalistă şi nu dintr"o spiţă
genetică
#n psi&ologie s"a alterat concepţia conştiinţei umane
prin noţiunea inconştientului, a)ungîndu"se la aberaţia
psi&analizei freudiste
#n ştiinţele fizice şi c&imico"biologice s"a a)uns la cultul
materiei ca generatoare a !ieţii primare 6teoria
monerelor9@şi odată cu afirmarea că .în natură totul se

31
transformă şi nimic nu se pierde/ s"a admis nemurirea

materiei, dar s"a tăgăduit !eşnicia du&ului
#n sociologie s"a introdus .contractul social/ cu toate
urmările lui: căsătoria în scop naturalist şi deci nu tainic şi
spiritual@ di!orţul din ce în ce mai nestă!ilit@
masculinizarea femeii, libera cugetare în credinţă, iar apoi
a!ortul autorizat pentru diferite cauze cu aparenţă de
îndreptăţire şi sub o altă formă sterilizarea în scopuri
rasiale, ideea socială comunistă şi altele
#n economia politică s"a a)uns la teoria distrugerii
supraproducţiei naturale în scopul speculării !alorii ei 6în
Brazilia se aruncă cafeaua în mare ca să se menţină preţul
cafelei în Europa@ prin diferite porturi mediteraneene se
distrug milioane de portocale, ca să nu scadă costul
acestor e2otice în ţările importatoare@ întinderi de !ii
rămîn neculese ca să nu se deprecieze !inul marilor
producători !iticoli@ zeci de mii de oi sînt uneori omorîte
în 4ustralia, ca să nu se concureze lîna din centrele te2tile
britanice9
#n igienă se introduce ideea de contagiune pînă şi cu
pri!ire la cele sfinte şi în toate domeniile se obser!ă
aceeaşi părăsire a sensului ade!ărat al e2istenţei şi al
!ieţii, faţă de !iziunea $fintei $cripturi
.+ai lumii din pricina prile)urilor de păcătuire H Fiindcă
nu se poate să nu !ină prile)uri de păcătuire, dar !ai de
omul acela prin care !ine prile)ul de păcătuire H/ 6*atei
=>, 9

32
.+oi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi " spune

Domnul " şi !oi nimici priceperea celor pricepuţi/@ iar
4postolul Pa!el adaugă: .Gnde este înţeleptul< Gnde este
cărturarul< Gnde este !orbăreţul !eacului acestuia< L"a
prostit Dumnezeu înţelepciunea acestei lumi< Căci întrucît
lumea, cu înţelepciunea ei, n"a cunoscut pe Dumnezeu în
înţelepciunea
mîntuiască peluicei
Dumnezeu,
ce cred Dumnezeu
prin nebuniaa găsit cu cale să
propo!ăduirii
Crucii/ 6= Corinteni =, =K"7=9
1 anumită stare &aotică în gîndirea şi simţirea ultimelor
decenii este de obser!at şi într"un alt cîmp de manifestări
$ub aceeaşi ascunsă lucrare demonică apare astfel noua
artă deformistă " smulsă din rădăcinile ei fireşti " cu
tendinţe .futuriste/, .dadaiste/ şi .supermoderniste/, şi cu
o notă de . scandal O care se întîlneşte atît în ar&itectura
!remii, cît şi în artele plastice Deopotri!ă se
caracterizează şi muzica nouă, prin elementele ei
împrumutate din elucubraţiile negrilor sau moda
femeiască decăzută sub orice ni!el de bun simţ şi a)ungînd
pînă la caricaturizarea genului uman
#n Babelul cel nou s"au încurcat nu numai limbile
oamenilor, dar şi simţirile şi credinţele lor
'ată însă că, prin întronarea mentalităţii e!ului modern,
problemele de e2istenţă ale !ieţii de!enind din ce în ce
mai complicate, lumea a căzut în materialismul cel mai
în!erşunat

33
otodată, prin ceea ce te&nica a înfăptuit mai

.senzaţional/, ştiinţele poziti!e au împins lumea într"o
măsură şi mai mare spre cel mai absurd raţionalism
*aterialismul, conlucrînd cu raţionalismul, într"o
acţiune comună de dezagregare a spiritului omenesc, a
ucis credinţa în mare parte Deci, toată această lume
dezrădăcinată sub impulsul $atanei, din legăturile ei
spirituale, s"a îndepărtat de ideea creştină prin cele două
!irusuri ale e!ului nou: materialismul şi raţionalismul
Drept o urmare firească, lumea modernă a de!enit din ce
în ce mai înclinată de a cădea în ateism sau de a primi
idolatria
$ăci cine se îndepărtează de >ristos este îmbrăţişat de
:atana
$"a a)uns astfel la felurite c&ipuri de tăgăduire a
credinţei şi de bat)ocorire a Bisericii, iar în ultimele
!remuri s"a instituit o organizaţie foarte acti!ă a .Gniunii
mondiale a ateilor/ Pe de altă parte, teosofia, spiritismul
şi neopăgînismul, combinate cu toate formele de ocultism
şi de magie, au ieşit la i!eală de pretutindeni şi sînt în
mare cinste printre toţi creştinii descreştinaţi
4numiţi oameni cu renume şi"au dat girul lor, fără
rezer!e, tuturor acestor manifestări, prin simplul fapt al
constatării fenomenelor, şi le"au prezentat ca pe nişte
ade!ărate .re!elaţii ale ştiinţei/ Printre marii sa!anţi
susţinători a întunecoaselor speculări şi practici psi&ice

34
se enumără: Crooes, 0ussel"alace, oellner, dr

$c&renc"Lotzing, Flammarion, %ombroso, Edison şi alţii
Ca rezultat al unor asemenea tendinţe, se scriu o
sumedenie de cărţi cu conţinut ocultist, se întemeiază de
către C& 0ic&et, o nouă ştiinţă denumită .metapsi&ică/,
iar de curînd se înfiinţează o nouă catedră de spiritism la
.rinitN College/ din Cambridge #n sfîrşit, .misterele/ şi
magiile ibetului şi 'ndiei de!in iz!orul de inspiraţie al
tuturor .iniţiaţilor/
4sistăm la o îngrozitoare recădere a lumii în vrăitorie
Din fericire însă .nici porţile iadului nu !or birui
Biserica/, iar mărturisitorii lui (ristos, în du&ul
4de!ărului, !or rămîne pînă la sfîrşit
'ată, deci, că într"o asemenea !reme de mare decădere
du&o!nicească pentru toată omenirea, în care păcatul a
sporit atît de mult sub toate formele, dar în care începe să
se înfiripe şi o frumoasă trezire de credinţă dreptmăritoare,
s"au i!it şi continuă să se i!ească fel şi fel de arătări şi
semne fantastice, care stîrnesc o neobişnuită !îl!ă şi
frămîntă nenumărate suflete De aceste .minuni/ petrecute
şi la noi în ţară, unii s"au îndoit, alţii s"au lepădat@ dar
mulţi au crezut în ele #ndoiala multora a fost cauzată de
două fapte: pe de o parte de neîncrederea în buna credinţă
a diferiţilor !izionari, bănuindu"i pe aceştia de minciună,
pe de altă parte, de gîndul că aceşti !izionari ar fi fost
nişte isterici sau maniaci, care au căzut în prada unor
&alucinaţii

35
#n sfîrşit, este şi o categorie a ateilor şi a zeflemitorilor,

a acelor oameni în!îrtoşaţi, care nu cred în minuni şi care
&ulesc Du&ul $fînt
$e pare, totuşi, că cei cu c&emare teologică nu s"au
întrebat îndea)uns dacă toate aceste pretinse minuni nu ar
fi fost cazuri de o înc&ipuită teofanie, deci de o lucrare
luciferică şi nu de o descoperire dumnezeiească
$înt bine cunoscute tuturor împre)urările în care, în
ultimii ani, s"au produs cele mai însemnate dintre aceste
.minuni/, precum şi elementele de căpetenie care le"au
constituit
Po!estirile repetate ale !izionarilor, cărţile tipărite în
acest scop şi toate mărturiile credincioşilor care au luat
cunoştinţă de aceste .descoperiri/, c&iar la locurile
arătărilor, sau .minunile/ petrecute în aceste împre)urări,
formează documentul de cunoaştere al tuturor acestor
cazuri
$ă pătrundem deci, cu toată nepărtinirea, în miezul
acestor întîmplări neobişnuite, pentru a cunoaşte din ce
iz!oare pornesc
%devărului, iar ele,
nu decăutînd să ne
biruinţa bucurămnoastre
părerilor de biruinţa
 *ai
presus de orice să fie (ristos, care este 4de!ărul, iar nu
şarpele care se ascunde în noi sub c&ipul .amorului
propriu/ sau al unor false credinţe
De fapt, prin cele de faţă nu se !a pune în discuţie dacă
!izionarii de care ne ocupăm ar fi nişte mincinoşi sau nişte
oameni de rea credinţă sau nişte &alucinaţi,

36
ci faptul dacă ei înşişi nu au fost înşelaţi de o lucrare a

ispititorului, pe temeiul credinţei şi al $cripturilor,
scoţîndu"se astfel în lume felurite în!ăţături greşite şi
nepotri!ite Căci pot fi unii oameni foarte e!la!ioşi care,
fiind ispitiţi prin mincinoase re!elaţii, de şarpele cel
bătrîn, nu"şi dau seama de această înşelăciune şi, din
cauza unei răului
înşişi scula lipse într"o
de orientare
acţiune du&o!nicească, de!in
antic&ristică, fiind ei
totuşi
încredinţaţi că pe Dumnezeu #l slu)esc
$înt numeroase cazurile de acest fel, care se întîlnesc în
!iaţa celor mai cu!ioşi trăitori creştini, de care atîtea cărţi
ale Bisericii sau ale tradiţiei noastre du&o!niceşti, ne fac
cu prisosinţă pomenire 4ici este însă şi partea de gri)ă a
celor cu răspundere pentru credinţa noastră, ca să ştie să
lămurească bine, şi fără greş, toate cazurile de înc&ipuită
teofanie, pentru a nu le lăsa la !oia întîmplării, ca să
de!ină o prime)die pentru obştea ortodo2ă
#n toate aceste întîmplări cu .minuni/, dar mai cu
seamă după .re!elaţia/ de la *agla!it, aproape toţi ceilalţi
!izionari care s"au ridicat de pe întinsul ţării, au pretins că
%"au !ăzut pe Dumnezeu"atăl sau pe $fînta reime, sau
pe (ristos, sau pe *aica Domnului, sau pe alţi $finţi, şi au
îndemnat lumea să se lase de faptele rele şi să ia drumul
Bisericii 1rice îndemn spre pocăinţă este desigur bun şi
folositor #ntrucît, însă, aceste cazuri de pretins misticism
se întemeiază pe o reală descoperire dumnezeiască, rămî"
ne de !ăzut

37
0î!na şi strădania unor !izionari, care fără de încetare

îşi !estesc solia, poate fi cu totul deosebită şi pilduitoare,
dar nu reprezintă decît o valoare relativă faţă de miezul
lucrării Căci &otărît este că simplul fapt de a întoarce pe
cîte unii oameni la credinţă nu este o garanţie de solie
dumnezeiască, atîta timp cît şi .dia!olul are credinţă de se
cutremură/ şi totuşi
se întoarcă lumea nu se mîntuie
la Dumnezeu, Deci ascultarea
în toată scopul este$fintei
ca să
Biserici şi în împlinirea sfintelor porunci
Pe măsură ce anumite lucrări de rătăcire îmbracă forme
de credinţă şi de e!la!ie, iar anumite semne neobişnuite,
cu aparenţă de teofanie, se prezintă în formă
.e!ang&elică/ şi se ascund îndărătul Bisericii, ele de!in şi
mai prime)dioase pentru !iaţa noastră du&o!nicească
Cu o asemenea momeală s"au desprins din trun"
c&iul Bisericii $oborniceşti şi 4postolice sumedenie
de suflete, în rătăciri şi secte atît de felurite şi de
!eninoase Cu aceeaşi momeală $atana c&eamă ne"
contenit lumea în adîncul Q&eenei, prin glasul ade"
menitor al multor falşi profeţi 3i mulţi se prind şi
cad în cursă
Cele spuse de astfel de .profeţi/ " ei înşişi de bună
credinţă, dar înşelaţi " sînt de multe ori lucruri bune şi
folositoare@ ele cuprind citate biblice, îndemnuri morale şi
par iz!orîte din inspiraţia Du&ului $fînt Dar ce folos<
Căci esenţial este ca tot ceea ce formează obiectul unei
descoperiri dumnezeieşti să fie curat şi sfînt, fară nici o
abatere şi fară nici un element dubios, pentru ca nimic să

38
nu iasă din cuvîntul :cripturii şi din brazda :fintei

'redanii şi nimic să nu deformeze dreapta credinţă.
4părînd însă puncte dubioase, atît din cuprinsul unor
pretinse re!elaţii, cît şi din lucrările de .minuni/ să!îrşite
de unii !izionari, sîntem datori să fim cu cît mai multă
luare aminte faţă de aceste întîmplări, deoarece etic&eta
unui produs ne poate înşela asupra pro!enienţei lui reale
oţi cunoaştem cazul atîtor fabricate .străine/ care,
purtînd o pretinsă .marcă autentică/, pro!in totuşi din cine
ştie ce loc al ţării noastre şi izbutesc să înşele pe mulţi
oameni simpli
Din moment ce se constată o abatere într"un caz de
manifestare mistică, este de prisos să mai susţinem că
respecti!a .minune/ poate fi de la Dumnezeu Cu
asemenea mistificări, ne aflăm într"o mare prime)die
pentru credinţa cea ade!ărată Propriu zis, nu este destul a
ne afla în faţa unor semne neobişnuite pentru a le c&ezăşui
drept minuni, adică, drept o ade!ărată lucrare
dumnezeiască Pentru că semne neobişnuite pot fi făcute
uşor prin puterea celui rău 3i nu este o do!adă suficientă
cînd, în urma unei lucrări aşa"zise .suprafireşti/, un om cu
totul redus şi incult !orbeşte ca din $fînta $criptură,
pentru a crede că însuşi Du&ul $fînt grăieşte prin gura
aceluia Căci şi dia!olul cunoaşte $criptura 'ar toate
ereziile de credinţă care s"au produs în decursul atîtor !ea"
curi, au fost pro!ocate tot de ispitele Lecuratului, pe
temeiul $fintelor $cripturi

39
Le spune în această pri!inţă c&iar *întuitorul: .$e !or

scula mulţi prooroci mincinoşi şi !or înşela pe mulţi/
6*atei 78, ==9 .4tunci dacă !ă !a spune cine!a: 'ată,
(ristosul este aici sau acolo, să nu"= credeţi Căci se !or
scula &ristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi@ vor face
semne mari şi minuni pînă acolo încît să înşele, dacă !a fi
cu putinţă,
înainte c&iar
Deci, şi pe
dacă !orceizice:
aleşi 'ată ce
"ată-2 în !"am
pustie spus mai
6!edenii
sataniceşti şi înşelători antic&ristice9 să nu !a duceţi
acolo H "ată-2 în odăiţe ascunse 6fenomene spiritiste9 să
nu credeţi ?/ 6*atei 78, 7A"7?9
Cînd este !orba însă că îi !a înşela, de !a fi cu putinţă,
c&iar şi pe cei aleşi, se înţelege de la sine că nu cu ispite
grosolane îi !a momi !icleanul pe aceşti binecredincioşi,
ci cu însăşi $fînta $criptură şi cu în!ăţătura Bisericii De
altfel, cînd a cutezat $atana să"% ispitească în pustie pe
însuşi Domnul (ristos, '"a !orbit tot din $criptură, ca un
iscusit în!ăţat
*întuitorul ne"a pre!enit deci despre aceste diferite
!edenii care a!eau să se întîmple, prin pustie sau prin
odăiţe ascunse, sub c&ipul unor hristoşi mincinoşi 'ată
însă că şi 4postolul Pa!el ne atrage aceeaşi luare aminte:
.3i nu este de mirare, căci chiar :atana se preface într-
un înger de lumină. Lu este deci mare lucru, dacă şi
sluitorii lui se prefac în sluitori ai neprihănirii/ 6'' Cor
==, =8"=9

40
otodată, în 4pocalipsă 6=A, =A"=89 ni se !esteşte

răspicat: .$ă!îrşea semne mari, pînă acolo că făcea c&iar
să se coboare foc din cer pe pămînt, în faţa oamenilor 3i
amăgea pe locuitorii pămîntului prin semnele care i se
dăduse să le facă în faţa fiarei/
După cum se !ede, mare este puterea $atanei, cînd
Dumnezeu îi dă îngăduinţa de a face asemenea lucrări şi
lesne este ca semnele ispititorului să fie luate drept minuni
dumnezeieşti, pentru a ne atrage în mre)ele lui pierzătoare
4stfel că nu este destul a !orbi sau a face minuni în
numele lui (ristos, pentru a fi într"ade!ăr ai lui (ristos $e
cu!ine deci să ne călăuzim paşii cu mare băgare de seamă
pentru a nu ne lăsa înşelaţi de un duşman atît de temut şi
de iscusit care, ca un mare strateg, ne întinde curse de
moarte
%a aceste consideraţii s"ar putea însă replica@ oare dacă
ştim că lupi răpitori !or !eni în blană de oaie, trebuie să ne
temem şi de oile ade!ărate< Dacă !or !eni &ristoşi
mincinoşi şi tot felul de înşelăciuni satanice, trebuie să ne
îndoim şi de ade!ăratele minuni dumnezeieşti< 1are să
credem că Domnul îşi !a îngrădi puterea de a se mai
descoperi aleşilor $ăi prin !ise sau !edenii minunate<
Desigur că nuH
Dar dacă este totuşi cu putinţă ca minuni reale să se
întîmple cu !asele alese ale Domnului, potri!it cu
profeţiile lui 'oil 67, 7>"A79, este în sc&imb ne!oie, pentru
buna noastră încredinţare, ca toate aceste manifestări

41
dubioase să fie trecute printr"un filtru desă!îrşit, în care

criteriul să fie nu numai elementul suprafiresc şi $criptura,
dar şi toată $fînta Predanie a Bisericii $oborniceşti şi
4postolice
Pentru cine crede în Dumnezeu şi în 4totputernicia %ui,
nu este păcat a respinge o minune îndoielnică@ dar a o
primi prea repede, şi cu riscul de a fi înşelat, este fără
îndoială un păcat, care poate sminti şi pe alţii 4 respinge
o minune este un lucru plăcut înaintea lui Dumnezeu, cînd
nu numai din prudenţă, dar şi din smerenie credinciosul
nu o primeşte 4 te lăsa însă ispitit de orice semne
neobişnuite este o do!adă de uşurătate, de deşertăciune şi
de trufie
4ceste susţineri sînt făcute cu multă temeinicie de
diferiţi sfinţi ai Bisericii, iar fericitul @icodim %ghioritul "
!rednicul scriitor şi cărturar at&onit al !eacului al W+'''"
lea " ne recomandă cu toată stăruinţa ca, în cazul cînd
'spititorul ne"ar ataca !reodată .cu mincinoase arătări, cu
!ederi şi cu prefaceri în înger de lumină/, să respingem
aceste vedenii fără nici o şovăială.
.$c&imbă"te, ticălosule, în întunericul tău @u-mi
trebuiesc arătări<, spune acest cu!ios teolog 4poi
adaugă următoarele: .$hiar dacă din multe indicii, vei
cunoaşte că aceste semne sînt adevărate şi vin de la
!umnezeu, totuşi fugi totdeauna de ele şi cît poţi, alungă-
le departe de tine. Lu te teme că nu"i place lui Dumnezeu
această întoarcere Dacă aceste !ederi ar fi de la
Dumnezeu, ştie să ţi le cureţe şi nu"i !a părea rău dacă nu

42
le primeşti Căci Cel ce dă &ar celor smeriţi, nu"= ia de la

ei, pentru tot ce fac din smerenie/ 6.0ăzboiul cel
ne!ăzut/, p =8>, trad Protos Licodim 'oniţă, Biblioteca
misionarului ort nr ?, C&işinău9
Deosebit de !rednice de luat aminte apar, în această
pri!inţă, şi sfaturile du&o!niceşti ale $fîntului cu!ios
Qrigorie $inaitul, unul dintre întemeietorii isi&asmului
at&onit şi un mare trăitor creştin al 0ăsăritului #n
.Praecepta *esic&astas/ 6*igne P Q t C%, col
=A7K"=A89, el spune următoarele:
.:ă nu primeşti nicidecum 6ca re!elaţie9 orice în"
c&ipuire care !ine din simţuri sau raţiune sau din afară sau
dinăuntru, sau c&iar c&ipul lui (ristos, sau al !reunui
înger, sau forma unui sfînt, sau lumină nălucindu"se în
minte şi luînd !reo înfăţişare, pentru că însăşi mintea, prin
natura sa proprie, are puterea de imaginaţie şi uşor poate
să"şi reprezinte c&ipuri către care sînt atraşi 6sau pe care le
doresc9 cei ce nu obser!ă cu de"amănuntul acest lucru,
vătămîndu-se pe sine Pentru aceasta ia aminte să nu te
încrezi în ce!a, consimţind degrabă c&iar de ar fi lucru
bun, înainte de cugetarea celor încercaţi şi după multă
cercetare, ca să nu păgubeşti şi să fii cu multă băgare de
seamă, păstrîndu"ţi întotdeauna mintea limpede, fără !reun
c&ip sau !reo formă/
.Căci adesea ceea ce a fost trimis de la Dumnezeu spre
ispitire, pentru cinste pe mulţi a !ătămat@ fiindcă !omnul
voieşte să încerce unde înclină libertatea noastră/

43
.$el ce a văzut ceva cu mintea sau cu simţurile, chiar

de ar fi de provenienţă divină şi va primi fără de
cercetarea celor încercaţi, lesne se înşală sau se va înşela
ca un lesne primitor  Căci Dumnezeu nu se mînie faţă de
cel care se obser!ă pe sine însuşi în c&ip amănunţit, de
teamă ca să nu rătăcească, c&iar dacă nu ar primi astfel ce
!ine de la El,cafără
mai degrabă întrebare
pe un înţelept,şideşi
multă
$"acercetare, şi"= unii/
mîniat pentru laudă
.Lu trebuie să întrebi pe toţi, ci pe unul căruia i s"a
încredinţat şi conducerea altora şi care străluceşte prin
!iaţă $ăci mulţi neîncercaţi au vătămat pe mulţi alţi
nepricepuţi, a căror osîndă o vor avea după moarte.
Fiindcă nu toţi pot călăuzi pe alţii Fiecare a dobîndit
cunoştinţă proprie şi înţelegere naturală sau practică sau
instruitoare, dar nu toţi dobîndesc pe cea a du&ului/
Pentru aceasta a zis şi înţeleptul $ira& 6's $ira& ?, ?9:
.$ă ai mulţi dintre cei ce trăiesc în pace cu tine, iar
Isfetnicii tăi dintr"o mie unulJ Lu mică este lupta de a
afla călăuza care nu rătăceşte, nici în fapt nici în cu!inte şi
nici în gînduri #n acestea se !ede că cine!a este nerătăcit
cînd ar a!ea şi fapta şi înţelepciunea mărturisită din $fînta
$criptură, înţelegînd cu măsură în cele ce trebuie să
înţeleagă/
.Căci nu puţină sforţare trebuie să depui ca să do"
bîndeşti ade!ărul pe faţă şi să scapi de cele potri!nice
&arului, pentru că diavolul obişnuieşte mai ales la
începători să arate sub forma adevărului rătăcirea lui,

44
înfaţişînd cele viclene ale lui ca duhovniceşti<

.4şadar, din lucrare !ei putea cunoaşte lumina care a
strălucit în sufletul tău dacă este a lui Dumnezeu sau a lui
$atan %ăptuca sălbatică este asemenea picridei la !edere
şi oţetul este asemenea !inului la înfăţişare, dar prin gust,
gîtle)ul le cunoaşte şi face deosebirea fiecăruia@ tot astfel
şi sufletul dacă !a băga de seamă, cu a)utorul simţului
mintal, !a cunoaşte darurile Du&ului şi nălucirile $atanei/
#ntemeiaţi pe aceleaşi percepte du&o!niceşti, ne în!aţă
şi fericiţii cu!întători de Dumnezeu Calist şi 'gnatie,
spunîndu"ne:
.%iniştindu"te şi !oind a fi singur cu Dumnezeu
împreună, să nu primeşti niciodată orice ai vedea simţit
sau de gînd sau materialnic înlăuntrul tău, sau din afară,
chiar şi în chip al lui >ristos sau obraz de înger sau :fînt
sau închipuire de lumină, nălucindu-se în minte, ci rămîi
necrezînd sau îngreunîndu-te de aceasta, chiar dacă ar fi
fost bună, mai înainte de a întreba pe cei iscusiţi Pentru că
acest lucru este foarte de folos şi prea iubit lui Dumnezeu
şi prea bine primit #ntotdeauna păzeşte mintea ta
ne!ătămată, ne!opsită, nefăţuită, fără c&ip, fără formă,
nefelurită, fără cîtăţime/ 6Din Filocalia, cap A, după o
!ec&e traducere în manuscris de la *untele 4t&os9
ot astfel spune între altele şi dumnezeiescul Diado& în
aceeaşi Filocalie la cap 8:
.Este cu neputinţă ca cine!a să guste din dumnezeiasca
bunătate întru simţire, după cum este cu neputinţă ca şi

45
amărăciunea dracilor să o urce cu simţire, dacă nu !a

ade!eri deplin prin sine că !arul e sălăşluit întru adîncul
inimii<
.'ar du&urile cele rele petrec în )urul mădularelor
inimii, lucru pe care dracii nu !oiesc să fie crezut de
oameni, pentru ca nu cum!a mintea cunoscînd acestea cu
de amănuntul să nu se înarmeze împotri!a lor/
.4cum ai şi pentru acest lucru sfătuire destulă şi
îndestulează"te@ dar după ce ai aflat miere, mănîncă puţin,
ca nu cum!a, umplîndu"te de saţ, să ţi se aplece şi să le
!erşi/
E interesantă în această pri!inţă şi lămurirea adusă
despre !edenii şi de către unii comentatori mai noi, între
care îl menţionăm, de pildă, pe 'erom Licodim
$ac&elarie, care în .Pra!ila Bisericească/ scrie
următoarele:
.+edeniile sînt arătări percepute aie!ea de oc&iul
minţii, fie în stare de funcţionare normală a organismului,
fie într"un somn complet sau pe )umătate, fie in e2taz X
.+edeniile
uneori bune obişnuiţi/
c&iar şi celor se descoperă oamenilor sfinţi iar
.Lumai atunci Dumnezeu în!redniceşte de !edenii pe
cine!a cînd !oieşte să lucreze faptele mîntuirii atît pentru
 .Pra!ila
Cernica, =K8;Bisericească/
6pp A=K"A7=9'erom Licodim $ac&elarie, $eminarul *ona&al

46
cel ce are !edenia sau şi pentru alţi oameni/ 6Fac =7, ="8@
=, ="77@ 's ?, ="=7@ Fapte =?, K@ $f 'sac $irul A7, A@
Lum 77 şi 7A9
.+edeniile sînt posibile şi astăzi şi sînt credincioşi care
se în!rednicesc cu ade!ărat să aibă ade!ărate !edenii
bune, însă ele sînt cazuri rare, suportate de oameni care
au auns la un mare nivel de viaţă duhovnicească susţinut
de o deosebită luminare harică şi de o rugăciune
permanentă/
.+edeniile înşelătoare sînt acelea născocite de dia!olul,
prin îngăduinţa lui Dumnezeu, din pricina nesincerităţii
omului şi a păcatelor tăinuite El anga)ează starea
sufletelor bolna!e, nesincere, neascultătoare şi cuprinse de
urîciune faţă de tot ceea ce nu este pe placul lor, indiferent
de binele în sine/
.$elor înşelaţi, diavolul le dă chiar imbold de efort
ascetic, de credinţă şi de fapte bune, mai ales acelora care
dispun de un firesc potolit, înfăptuind astfel o evlavie
diabolică cu care se sileşte să înşele chiar şi pe cei aleşi /
6Pateric, cap +''9
.+edeniile nu se produc la c&eremul omului şi nici nu
se face o meserie din ele, cum este înşelăciunea spiritistă,
ci ele sînt mai presus de !oinţa omului, iar felul de
înfăptuire şi scopul lor este în mîna Proniei dumnezeieşti
1mul este numai un receptacol umilit pururea de neputinţa
sa şi cu cît se în!redniceşte de mai mari descoperiri, cu
atît mai mult se cunoaşte pe sine că nu este nimic prin

47
sine însuşi, cufundîndu-se într-un adînc de smerenie/

.Du&o!nicul c&iar cînd are toate probabilităţile
ade!ăratei !edenii, să nu se entuziasmeze în faţa cre"
dinciosului, ci cu blîndeţe să"= sfătuiască la umilinţă şi la
o iubire larg cuprinzătoare, fiindcă pentru cel curat nu"i
nimic spurcat, şi să-i cerceteze cît mai des starea sa
sufleteasca/ 6' Cor, 7, =@ '' Cor =7, ="=79
. "ar în cazurile cînd lucrurile sînt nelămurite, să aibă
modestia 6du&o!nicul9 de a nu se pronunţa nici într-un
fel /

DESPRE
DIFERITE SEMNE ŞI VINDECĂRI PRESUPUSE
SUPRAFIREŞTI DAR DE ORIGINE DEMONICĂ
#n legătură cu i!irea unor re!elaţii se pot produce cazuri

de !indecări de boli, semne cereşti sau !edenii, petrecute
fie cu !izionarul căruia i s"a făcut descoperirea, fie cu alţi
credincioşi
ele însele, şiDar
de laasemenea fenomene
prima !edere, nu pot însemna
un argument &otărîtorprin
că
.re!elaţia/ este cu ade!ărat de la Dumnezeu
De fapt, $atana poate să!îrşi semne şi minuni
mincinoase, nu numai cu un indi!id în parte, dar c&iar şi
cu un grup sau cu o mare mulţime 4şa sînt cazurile
petrecute cu $imon *agul, sau cu 4pollonius din iana
4cesta
prin este însă
$cripturi şi rostul pentru
să cunoaştem care amdefost
bine du&urile îndemnaţi
la cine sînt
*anifestarea unor semne neobişnuite, cu aparenţe
suprafireşti, nu constituie o do!adă suficientă că ar fi
!orba de minuni

49
4stfel, Nog&inii indieni 6.%Y'nde mNstMrieuse/ Paul

Brunton, Edition PaNot9 pot g&ici faptele oamenilor, pot
face descoperiri de la distanţă@ pot muta obiectele din
locul lor prin mi)locirea unor puteri ne!ăzute@ pot pro!oca
fenomene de .materializări/ de apariţii luminoase şi de
.dedublări/@ pot merge prin foc fără să se ardă@ se pot
înălţa
ore@ potînpro!oca
!ăzdu&@în!erzirea
pot stîrni unui
creşterea
pom unui
uscat,pom
careînpropriu"
cîte!a
zis nu sînt ade!ărate minuni, ci lucrări de !ra)ă satani"
cească, despre care (ristos ne"a pre!enit cu destulă gri)ă,
ca să ne ferim
Despre felurite semne şi false minuni pe care le poate
întreprinde puterea $atanei, găsim diferite e2emple şi în
$fînta $criptură, 'ată un caz:
Cînd Dumnezeu a !oit să scoată pe poporul 'srael din
robia Egiptului, a dat putere mare, făcătoare de minuni, lui
*oise şi lui 4aron, Deci ducîndu"se aceşti prooroci la
Faraon pentru a"i întoarce inima neînduplecată, îi fac
acestuia diferite semne de groază, care totuşi nu"= clintesc
din împietrirea lui 4stfel, 4aron şi"a aruncat toiagul
înaintea lui Faraon şi înaintea slu)itorilor lui@ şi toiagul s"a
prefăcut într"un şarpe Dar Faraon a c&emat pe nişte
înţelepţi şi pe nişte vrăitori, şi !ră)itorii Egiptului au făcut
şi ei la fel prin !ră)itoriile lor
.oţi şi"au aruncat toiegele şi s"au prefăcut în şerpi/
4celaşi lucru s"a întîmplat şi cu apele rîului, pe care
4aron le"a prefăcut cu toiagul în sînge

50
Dar .!ră)itorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin !ră)ito"

riile lor/ 6E2odul , =="=79
Deosebit de preţioasă ne este în această pri!inţă şi
po!estirea $fîntului Ciprian, filosoful din 4ntio&ia $iriei,
care, înainte de a se fi con!ertit la creştinism, a fost unul
dintre cei mai mari !ră)itori de pe timpul împărăţiei lui
Decie
Ca mare preot al zeităţilor 1limpului şi mare fer"
mecător şi pierzător de suflete, a)unsese .prieten cre"
dincios al stăpînitorului 'adului, cu care singur, faţă în faţă
a !orbit şi de cinste mare la dînsul s"a în!rednicit/ De
care lucru sfîntul a mărturisit zicînd: .$ă mă credeţi pe
mine ca pe acela ce singur pe dia!ol l"am !ăzut, pentru că
prin )ertfă l"am rugat pe el şi l"am sărutat şi am grăit cu
dînsul şi cu acei care sînt la dînsul mai mari şi m"au iubit
şi mi"au lăudat înţelegerea mea Gn pîlc de draci mi"a dat
spre slu)ba mea C&ipul lui era ca o floare de iarbă, şi
capul îi era încununat 'ar cînd se întorcea încoace şi
încolo, se cutremura tot locul acela şi mulţi lîngă scaunul
lui stau cu feluri de rînduieli/
*eşteşugurile dia!oleşti ale lui Ciprian erau într"ade!ăr
mai presus de orice înc&ipuire
4flăm astfel, din .+ieţile $finţilor/, că $fîntul şi marele
mucenic Ciprian, în timpul slu)irii lui idolatre, . se
deprinsese a schimba văzduhul, a porni vînturi, a slobozi
tunete şi ploi, a tulbura valurile mării, a duce vătămări şi
răni asupra oamenilor /

51
$pre în!ăţătura drăcească se îndeletnicea cîte 8; de zile în

post, şi după apusul soarelui mînca, dar nu pîine, nici altă
&rană, ci numai g&indă de ste)ar $"a deprins să facă fel de
fel de !ră)i şi de năluciri, .pînă şi morţii din mormînturi
făcîndu"i să grăiască/
.Pe mulţi i"a în!ăţat la rele cu !ră)ile sale: pe unii a
zbura prin !ăzdu&, pe alţii a înota în luntre pe nori, pe alţii
i"a făcut a umbla pe ape şi mulţi la dînsul alergau întru
ne!oile lor, fiindcă le a)uta cu drăceasca putere de care era
plin/
.Prin farmecele lui, dia!olul s"a prefăcut în c&ipul
fecioarei 5ustina şi aşa a mers la 4glaid, cel care în zadar
o iubea pe 5ustina, ca să i se pară lui că ade!ărat 5ustina
este 'ar cînd a intrat dia!olul la 4glaid, în c&ipul 5ustinei,
4glaid a sărit de negrăită bucurie şi alergînd la ea, a
cuprins"o şi o săruta zicîndu"i: IBine ai !enit la mine,
preafrumoasă 5ustinoJ/
.'ar Ciprian a pus pe acela c&ip de pasăre şi făcîndu"=
ca să zboare prin !ăzdu&, ="a trimis la casa 5ustinei, ca să
poată zbura prin fereastră în camera ei/
.3i c&iar Ciprian s"a putut preface în femeie şi în
pasăre *ai apoi, el a adus ispite asupra casei 5ustinei şi
asupra caselor tuturor rudeniilor, ale !ecinilor şi ale
cunoscuţilor ei, precum oarecînd dia!olul asupra dreptului
'o!@ le omora dobitoacele lor, pe slugile lor le lo!ea cu
!ătămări şi pe dînşii în necaz nemăsurat îi arunca

52
4poi a lo!it şi pe 5ustina cu o boală încît zăcea pe pat şi

plîngea maica sa pentru dînsa/
.3i erau răni în dobitoace şi multe boli între oameni@ şi
a străbătut prin lucrarea drăcească auzul prin toată cetatea,
pentru 5ustina care i se împotri!eşte lui/ 6din .+iaţa
$finţilor *ucenici Ciprian şi 5ustina/, Editura Fîntîna
Darurilor, Bucureşti după *inee9
'ată deci în ce cuprins nebănuit de manifestări se pot
produce lucrările demonice spre a sminti lumea 'ar
asemenea nemaipomenite semne pot fi făcute nu numai de
!ră)itori şi magi, care din !oia lor se pun în legătură cu
$atana, ci şi de unii oameni demoniaci, care nu"şi dau
seama că sînt stăpîniţi de o putere necurată şi îşi înc&ipuie
a"' slu)i lui Dumnezeu prin anumite acţiuni ale lor 3i
tocmai pentru faptul că dia!olul poate să!îrşi atîtea semne,
cu aparenţe suprafireşti, sau poate tulbura pe oameni în
atîtea c&ipuri, Biserica noastră, potri!it cu $fînta Predanie
şi cu puterea moliftelor $fîntului +asile cel *are, se
foloseşte de cunoscutele e2orcisme de certare şi de
îndepărtare ale dia!olului de la anumiţi oameni, sau de la
anumite locuri bîntuite de du&uri rele
.eme"te, 6porunceşte preotul dia!olului9 fugi, fugi,
depărtează"te dia!ole necurate şi spurcate, cel din cele de
dedesubt, înrăutăţitule, înşelătorule, fără de c&ip, cel !ăzut
pentru obrăznicie, ne!ăzut pentru făţărnicie, oriunde eşti,
sau unde mergi, sau însuţi eşti +eelze!ul, sau cel ce
cutremuri, sau în chipul şarpelui, sau în faţă de fiara, sau
ca aburul, sau ca fumul văzut, sau ca bărbatul, sau ca

53
femeia, sau ca igania, sau ca pasărea, sau vorbitor

noaptea, sau surd, sau mut , sau cel ce înfricoşezi în
călătorie, sau cel ce rumpi, sau cel ce bîntuieşti, sau în
somn greu, sau întru boală, sau în neputinţă, sau care
porneşti spre rîs, sau care faci lucrări iubitoare de
dezmierdări, sau făcător de desfătare, sau otră!itor, sau
iubitor
vrăitor de neastîmpărare,
de casă , sau fără de sau vrăitor
ruşine, cu stelele,
sau iubitor sau
de pricini,
sau nestătător, sau care te sc&imbi cu luna, sau care te
întorci în oarecare !remi, sau cel de dimineaţă, sau cel de
miază-zi sau cel de miază-noapte, sau al vreunei fără de
vremi oarecare, sau al revărsatului zorilor, sau după
întîmplare te-ai întîlnit, sau de cineva eşti trimis, sau ai
năvălit fără de
din pămînt, sauveste,
din sau de eşti
fîntînă, saudindin
mare, sau din sau
surpătură, rîu, sau
din
groapă, sau din baltă, sau din trestie, sau din noroaie, sau
de pe pămînt, sau din spurcăciune, sau din luncă, sau din
pădure, sau din copaci, sau din păsări, sau din tunet, sau
din acoperămîntul băii, sau din scăldătoarea apelor, sau
din mormînt idolesc, sau de unde nu ştim, sau cunoscut
sau necunoscut,
te mută, şi dinde
ruşinează"te locul cel necercetat,
c&ipul depărtează"tecu
cel zidit şi înfrumuseţat şi
mîna lui Dumnezeu/ 6E!&ologiu9
'n sfîrşit este de reţinut şi un alt fapt însemnat Pe
măsură ce ne apropiem de sfîrşitul !remurilor, $atana este
şi mai mult dezlegat: din lanţurile în care a fost ţinut pînă
acum, pentru ca astfel, să se poată să!îrşi în lume, cu o
putere mai mare, .taina fărădelegii/ despre care !orbeşte

54
$fînta $criptură Deci dia!olul lucrează acum în lume cu o

putere mai mare decît în trecut din pricina stării de păcat a
lumii
Dar, în afară de toţi apostaţii de toate felurile, sînt mulţi
creştini care nu mai trăiesc în orbita Bisericii şi deci nu au
o !iaţă eu&aristică, sau care din cauza trufiei sau a altor
păcate de moarte şi"au pierdut legătura &arică cu
Dumnezeu, sau care se împărtăşesc cu ne!rednicie $înt
oameni de la care s"a îndepărtat cu totul îngerul lor
păzitor, aşa după cum au a!ut arătare şi unii $finţi, şi după
cum lămurit ne spune $fînta $criptură:
.Du&ul Domnului s"a îndepărtat de la $aul@ şi a fost
muncit de un du& rău, care era trimis de la Domnul
$lu)itorii lui $aul i"au zis: lată că un du& rău de la
Dumnezeu te munceşte/ 6' $amuel =?, =8"=9 4semenea
este şi înţelesul rugăciunii din Psalmul al ;"lea: .Doamne
nu mă lepăda pe mine de la faţa a şi Du&ul ău cel $fînt
nu"% lua de la mine/ 4stfel de oameni părăsiţi de
Dumnezeu sînt luaţi în stăpînire de !ră)maşul dia!ol
Du&o!niceşte sînt morţi toţi acei care se rup de
Biserică, care nu trăiesc prin $fintele aine şi nu fac !oia
Domnului Pe de altă parte, .oricine !a !orbi împotri!a
Du&ului $fînt nu !a fi iertat nici în !eacul acesta, nici în
cel !iitor/ 6*atei =7, A79,
4şadar, tocmai asemenea oameni lepădaţi de Dum"
nezeu de!in sculele 'spititorului 3i tocmai cu ei se pot
întreprinde cele mai mari farmece şi !ră)itorii 4deseori,

55
fără ştiinţa acestora, puteri ne!ăzute îi pot călăuzi spre

ţinte nebănuite, urmînd unor anumite porunci demonice
'ntr"un acelaşi c&ip tainic, asemenea unelte demonice se
pot îmbolnă!i sau se pot .!indeca/ din senin, în cîte şi mai
cîte feluri 4supra lor, prin lucrarea $atanei, falşii prooroci
pot e2ercita cu mare putere semne nemaipomenite $înt
cazuri
ziua şi în care,morţii
c&ipul fără greş,
lor li3i,secapoate
prinprezice
minune,acestora despre
lucrul se ade"
!ereşte Cu cît apar însă mai impresionante asemenea
întîmplări .suprafireşti/, cînd astfel de sentinţe de moarte
se rostesc ca un mi)loc de pedepsire de către slu)itorii
Lecuratului, împotri!a acelora care ar fi bat)ocorit
pretinsele lor minuni, iar boala sau moartea îi atinge pe
acei nenorociţi, fără nici o pregetare, ca un trăznet H
4tari fenomene se petrec prin mi)locirea a feluriţi
!ră)itori şi falşi profeţi, despre care demonologia !orbeşte
cu destulă e!idenţă?
? Printre unele asemănătoare semne fantastice este interesant cazul
relatat în nr din 78 august =KAK al ziarului Gni!ersul, cu pri!ire la
e2ploratoarea Elin 1sborne 'ată articolul:
.6 )**
august femeie
 încearcă să descopere originile magiei negre<, 2ondra,
;Axploratoarea şi în acelaşi timp bioloaga 1rs. Alin 6sborne, după ce
a trăit timp de 3 ani în cele mai întunecate regiuni ale %fricii, povesteşte în
rapoartele sale cum a încercat să pătrundă în tainele magiei negre, precum
şi întîmplările la care a fost de faţă.
"ntr-un contact pe cît de strîns cu lumea magiei, reuşi să culeagă
materialul de care acum lumea ştiinţifică se ocupă cu cea mai mare atenţie.
1rs. 6sborne a fost de faţă la Bevocarea spiritelor morţilorC ea a !ăzut
oameni şi animale lo!ite de blesteme care le"au pricinuit moartea
instantanee

56
#n domeniul manifestărilor oculte, puse în mişcare prin

acţiunea demonică, inter!in în c&ip conştient sau
inconştient şi anumite puteri psi&ice ale omului
Fiinţa umană şi"a păstrat, şi după cădere, diferite
facultăţi ascunse, e2tra"normale, care pot fi călăuzite şi
folosite fie de către entităţi angelice, atunci cînd este !orba
de oameni aflaţi în legătură &arică cu Dumnezeu, fie de
către entităţi demonice, atunci cînd este !orba de oameni
ieşiţi de sub &arul lui Dumnezeu Lesfîrşit este numărul
unor asemenea cazuri întîmplate în lume, în toate
!remurile şi în toate locurile 1 lucrare de demonism de
mare răsunet, pomenită atît în Faptele 4postolilor, cît şi în
Cazanie, este de pildă aceea petrecută cu $imon *agul
#mpotri!a acestui posedat au a!ut mult de luptat $fîntul
4postol Petru şi $fîntul Clement, pentru a con!inge lumea
despre falsele lui minuni
$înt şi unii falşi profeţi creştini, care împlinesc semne
fantastice, în înc&ipuirea că prin puterea lui Dumnezeu pot
Cînd după 8 ani, *rs 1sborne fu apucată de dorul casei, un !ră)itor o

anunţă că dorinţa ei s"ar putea satisface fără ca să fie ne!oită să facă o astfel
de călătorie Cu alte cu!inte, el o asigură că prin a)utorul magiei ar putea să
facă să"şi re!adă patria După puţin, ea nu"şi mai putu da seama de ceea ce
se întîmpla în )urul ei, dar se !ăzu la %ondra pe stradă, !ăzu animaţia mare
din capitala 4ngliei, oamenii pe care îi cunoştea şi în fine după 7 ore se
întoarce iarăşi în lumea africană *ai !ăzuse - în această plimbare
închipuită la 2ondra - multe lucruri noi, de care era complet străină,
neavînd nici o cunoştinţă despre existenţa lor şi despre care, acum cînd se
află la 2ondra, s-a convins că într-adevăr n-au fost vedenii şi există în
realitate.
pînă 1rs.de6sborne
în clipa faţă n-a aputut
fost fipersonal martoră
explicată în nici la
unaceastă
fel<. întîmplare, care

57
să!îrşi acele lucrări Gn asemenea caz a fost în zilele

noastre şi acela al călugărului 0asputin de la Curtea
Zarului Licolae al ''"lea, care a stîrnit mînia de sus asupra
acelora care au crezut în semnele lui
Dar falşi profeţi sînt uneori şi oameni de bună credinţă,
con!inşi că sînt trimişii lui Dumnezeu şi că slu)esc
Bisericii, fără a înţelege că sînt uneltele oarbe ale
Lecuratului şi că rătăcesc lumea de la 4de!ăr
Despre mi)loacele de identificare ale unor asemenea
cazuri se !a putea afla în cursul capitolelor următoare
Cu pri!ire la posibilităţile de !indecări de boli pe care
le poate simula $atana, se ştie că suferinţe fizice reale sînt
îndepărtate prin descîntece, deci pe o cale absolut
demonică Dar, totodată, se pot obţine false tămăduiri şi pe
calea magnetismului animal, a hipnotismului sau a altor
metode psihice, cum ar fi şi autosugestia preconizată de
$ouD sau ;ştiinţa creştină< a protestantei 1arE /acFer
AddE.
E !orba deci de metode din domeniul .ocultismului/,
care nuputerea
prin au nimic Du&ului
de"a face cu ade!ăratele
$fînt, minuni
singurele împlinite
admise şi
recunoscute de Biserică în ordine du&o!nicească
3i totuşi, asemenea cazuri impresionante de .!indecări/
se împlinesc pe căi lăturalnice şi neîngăduite, spre
buimăcirea multora, tocmai prin faptul că poartă toate
aparenţele unor ade!ărate minuni
#n linie generală, se poate afirma că diferitele boli sau

58
tulburări mintale cum ar fi: nebunia, isteria, &alucinaţia,

somnambulismul, neurastenia, obsesiile şi maniile, sînt în
mare parte produsul unor influenţe directe demonice, care
se e2ercită asupra celor bolna!i ămăduirea firească a
acestora atîrnă, în primul rînd, de e2orcisme, de sfintele
slu)be şi de $fintele aine ale Bisericii 1rice alte
încercări
decît numai nu pot
în aduce o reală izbă!ire
mod aparent, acelor suferinzi
cauza adîncă a răului
rămînînd ne!indecată Pe de altă parte, pe terenul
zdruncinat al acestor tulburări psi&ice, acţiunea demonică
se poate şi mai mult e2ercita
Pr $erg&ei Bulgao!, cunoscutul teolog rus, spune:
.Ceea ce se numeşte &alucinaţie poate să se considere "
cel puţin cîteodată " ca o !iziune a lumii spirituale, nu în
partea ei luminoasă, ci în partea ei întunecoasă #n afară
de această !iziune directă, pe care o caută atît de mult
ocultiştii, influenţa puterilor întunericului se e2ercită într"
un c&ip imperceptibil, spiritual aina botezului este
precedată de rugăciunile cate&umenilor, care comportă
patru rugări în care puterile demonice sînt exorcizate şi
somate să iasă din noul botezat / 61rtodo2ia " $
Bulgaoff " ip 4r&idiecezană $ibiu, p =?=9
Dacă prin citirea moliftelor şi cu a)utorul lui
Dumnezeu, se îndepărtează demonii de la oameni, între
care şi de la aceia cu desă!îrşită înfăţişare de sănătate
trupească, dar nesfinţiţi, în sc&imb, prin căderea şi
recăderea multora în păcate, puterile demonice se cuibă"
resc iar în creştinii descreştinaţi şi e2ercită asupra

59
acestora, în felurite şi !iclene c&ipuri, o influenţă nefastă,

care de!ine cu atît mai prime)dioasă cu cît nu întîlnesc în
calea lor nici o rezistenţă du&o!nicească
#n diferite cazuri de îmbolnă!iri şi .!indecări neo"
bişnuite/ cu înfăţişări miraculoase, se pot manifesta
influenţele unor lucrări demonice într"un c&ip foarte
ascuns şi prime)dios 4şa sînt toate pretinsele minuni
petrecute cu proorocii mincinoşi care aparent caută să
aducă lumea la credinţă, dar care, de fapt, aduc o credinţă
greşită în mi)locul dreptcredincioşilor şi pierd lumea de la
mîntuire #n această pri!inţă, desigur că drumul mîntuirii
rămîne desc&is pentru toată lumea, iar bunul Dumnezeu ar
dori ca toţi să se pocăiască pînă la urmă #n gîndul acesta,
noi nu trebuie să pierdem năde)dea pentru mîntuirea nimă"
nui otuşi, în starea de negaţie în care s"ar afla cine!a,
faţă de ade!ărata %umină, sub)ugat unor păcate grele sau
prins în necredinţă sau într"o credinţă eretică, desigur că
dia!olul are o mare priză asupra aceluia, stăpînindu"= cu
deosebită putere
Dar cum popoarele creştine căzute în protestantism s"au
sărăcit du&o!niceşte de &arul lui Dumnezeu, este firesc ca
înşelăciunile mari de credinţă, de felul pretinselor minuni,
să se producă mai cu seamă în ţările pra!osla!nice, unde
lumea dispune de darurile mîntuitoare ale $fintelor aine,
şi unde dia!olul !rea să"i piardă pe cei binecredincioşi
prin alte mi)loace 4şadar cetatea pe care !ră)maşul o
asediază cu mai multă putere, este tocmai aceea a dreptei
credinţe în 'isus (ristos #n scopul unor sminteli şi al unor

60
erezii cît mai mari, $atana poate urzi o lucrare de pierzare

fie de aici, fie de acolo, ridicînd pe cîte un prooroc
mincinos, care, asemenea lupului răpitor în blană de oaie,
c&eamă lumea la pocăinţă, dar totodată strecoară în
cu!întul lui " fără să"şi dea seama " prin lucrarea unei
puteri care îl depăşeşte, o în!ăţătură otră!itoare, care îi
poate prinde
dintre cei aleşipe mulţi în undiţa 'adului, c&iar şi pe unii
Pentru a întări asemenea .descoperiri/ şi !edenii, în
gîndul că ar fi de la Dumnezeu, 'spititorul caută să ne
cîştige încrederea printr"un şir cît mai mare de false
minuni 4sistăm, astfel, la multe .!indecări/ petrecute cu
numeroşi bolna!i, prin mi)locirea unui fals prooroc Din
punct de !edere medical, aceste !indecări sînt reale, se pot
deci certifica, şi tocmai de aceea pot însemna pentru noi o
c&ezăşie de ade!ăr 4ceasta este însă şi prime)dia de
pierzare pentru multă lume Este deci necesar de a
pătrunde în miezul acestor cazuri şi de a le cerceta în
esenţa lor
4flăm astfel despre un mut care a căpătat graiul, despre
un surd care a căpătat auzul, despre un paralitic care a
putut să umble, despre un nebun care şi"a recîştigat
minţile, şi altele asemănătoare, mergînd pînă la vindecări
de anumite boli organice
De un deosebit interes în toate aceste cazuri, ar fi însă
fişa duhovnicească a fiecăruia dintre aceşti bolna!i
!indecaţi, pentru a se putea cunoaşte îndeaproape care era
trăirea lor cu Dumnezeu, atît înainte, precum şi după

61
!indecarea lor minunată 'nteresează a şti: = *ediul de

!iaţă spirituală din care pro!ine fiecare@ 7 Curăţenia de
credinţă de care este luminat acel suflet faţă de Biserică@ A
răirea lui creştină@ 8 Frec!enţa împărtăşirii lui cu
$fintele aine, în c&ip !rednic, sau dimpotri!ă, absenţa lui
de la !iaţa eu&aristică, precum şi alte asemenea date
$ă ne înc&ipuim cazul că cine!a se naşte din desfrînare
sau dintr"un incest, sau din oameni răi şi necredincioşi
4cest copil al păcatului creşte departe de Dumnezeu, iar
cu !remea, prin propriile lui păcate, de!ine un !as necurat
Prin îngăduinţa lui Dumnezeu, dia!olul îl ia în stăpînire,
în parte sau cu totul@ şi astfel, această fiinţă omenească
poate căpăta un du& de orbire, un du& de muţenie, un du&
de surzenie De asemenea, un astfel de om poate de!eni
paralitic, epileptic, nebun Deci du&uri rele îl pot stăpîni şi
munci Al devine un posedat @ este de la sine înţeles însă că
nu toţi orbii, surzii şi muţii sînt posedaţi 'ar stăpînirea
dia!olului nu se întinde întotdeauna asupra sufletului
cui!a, ci se poate mărgini numai asupra trupului lui
Prin urmare, sînt cazuri de boli care se e2plică prin
lucrarea du&urilor răului asupra oamenilor păcatului
.Din pricina păcatelor mele mi se îmbolnă!eşte trupul,
slăbeşte şi sufletul meu/ 6Paraclisul *aicii Domnului
Pesna K Cata!asie9
$au: .Din pricina mîniei ale, nu este sănătate în trupul
meu, nu e pace în oasele mele din pricina păcatelor mele/
6Psalmul A, A9

62
4şadar, un demon poate ţine pe cine!a într"o anumită

infirmitate, pro!enită dintr"o stare de păcat
Deci tocmai cu asemenea oameni $atana poate face
lucrări de rătăcire în lume, sub înfăţişarea unor semne
dumnezeieşti
Cu unii ca aceştia se pot produce uneori .!indecări
minunate/, dar înşelătoare, sub c&ipul falşilor profeţi
Fiind ştiut că lumea este în genere ispitită de a crede în
diferite semne neobişnuite " indiferent de pro!enienţa lor "
mulţi oameni bolna!i sînt înclinaţi de a atribui puteri
tămăduitoare unor manifestări sau practici cu totul
dubioase 4şa se întîmplă şi cu peregrinarea pe la toate
locurile unor pretinse arătări, prea puţin sau deloc
!erificate, de care se leagă atîtea suflete uşuratice, în
dorinţa unor !indecări suprafireşti Dar mulţi dintre aceştia
uită cu desă!îrşire că, pentru !indecarea de boală, $fînta
$criptură ne statorniceşte să c&emăm preoţii Bisericii să
ne ungă cu untdelemn sfinţit în numele lui (ristos şi să ne
izbă!ească de cel rău, prin lucrarea !uhului :fînt, care se
săvîrşeşte în 4aina 1aslului, ca şi prin atîtea ierurgii ale
/isericii, dinadins lăsate în acest scop 6'aco! , =89
#n cazul unor asemenea false minuni, du&ul răului care
a c&inuit cu !reo infirmitate pe unii dintre aceşti bolna!i,
îşi sc&imbă de bună voie c&ipul de manifestare sub care se
prezenta pînă atunci, încît, într"ade!ăr, lucru .suprafiresc/,
omul îşi capătă auzul, graiul, !ederea dar în sc&imb, mai
tîrziu se !a robi poate unor mari păcate sau erezii

63
pierzătoare de suflet, în care !icleanul !a fi putut să"=

prindă cu mai mare putere
4semenea vindecări neobişnuite nu le face, prin
urmare, dia!olul în scopul binelui, ca să uşureze su"
ferinţele oamenilor, ci în scopul unor digresiuni, ca să se
creadă o minune ceea ce nu este minune, şi o lucrare
dumnezeiască ceea ce este o înşelăciune satanică
Dar o dată ce încrederea omului sau a mulţimii a fost
cîştigată într"un asemenea c&ip, uşor îi !a fi 'spititorului să
infiltreze, într"un fel oarecare, şi o în!ăţătură sau o
practică sau o credinţă greşită, care ne poate pierde de la
mîntuire în acest scop, prin anumite pretinse minuni,
$atana încearcă uneori să smintească lumea şi cu anumite
.în!ieri din morţi/ #n asemenea cazuri nu este însă !orba
de o reală în!iere din morţi, ci numai de o stare de
catalepsie în care s"ar fi aflat un posedat timp de mai
multe ore sau zile $înt astfel bine cunoscute cazurile
atîtor fairi, care, după ce cad într"o stare cataleptică şi par
de"a binelea morţi, încît şi pulsul şi respiraţia nu le mai
sînt percepute, se trezesc totuşi după un anumit răstimp,
e2act în !remea mai dinainte &otărîtă
Pentru o mai mare încredinţare asupra celor de mai sus,
găsim mult temei în cu!întul unor sfinţi ai Bisericii cu
pri!ire la lucrările de rătăcire ale 4nti&ristului După cum
se ştie, către sfîrşitul !remurilor, se !a ridica omul
fărădelegii, !asul cel prea spurcat, de care pomeneşte
$fînta $criptură, şi în care se !a sălăşlui $atana şi !a lucra
cu toată puterea lui, pentru a prigoni Biserica şi pe aleşii

64
Domnului +a fi lupta ultimelor z!îrcoliri ale balaurului

împotri!a lucrării de mîntuire a *întuitorului 4nti&ristul
!a fi deci un om şi nu o nălucire radiţia spune că !a
domni trei ani şi )umătate 6timpul celor 87 de luni sau al
celor =78; de zile de care pomeneşte Daniil şi 4pocalipsa9
în care cerul se !a înc&ide şi nu !a mai ploua şi se !a usca
tot
de lapămîntul
începutulşi lumii/
.!a fi un necaz aşa de mare, cum n"a fost
Dar pînă cînd omul fărădelegii se !a ridica făţiş
împotri!a Bisericii, !a face multe semne şi minuni
aparente ca să .înşele, dacă !a fi cu putinţă, c&iar şi pe cei
aleşi/
$fîntul 4postol Pa!el scrie către imotei: .în !remile
cele de apoi se !or depărta unii de la credinţă, luînd
aminte la du&urile înşelătoare şi la în!ăţăturile cele
drăceşti/ 6' imotei 8, =9
'ar despre 4nti&rist, într"o profeţie atribuită $fîntului
*ucenic 'polit, papă al 0omei, aflăm următoarele:
.Pe lîngă aceasta !a face şi minuni: pe cei leproşi va
curaţi, înainte
spune pe cei bolnavi va tămădui
cele viitoare, şi draci
va spune cele va
ce scoate, va
s-au făcut
întru depărtare, va învia morţi, va lumina orbi şi alte
minuni va face, toate acestea cu năluciri drăceşti< 6Din
.$f-rşitul 1mului/ p =77, $fînta *înăstire Prodromul,
Ed $c&itul Dar!ari, Bucureşti9
Deopotri!ă prooroceşte şi $fîntul Efrem 3irul:
.+a !eni pîngăritul, ca un fur, ca să înşele pe toţi@ fiind

65
smerit, liniştit, urînd cele nedrepte, despre idoli

întorcîndu"se blagocestia mai mult cinstind, bun iubitor de
săraci, peste măsură frumos, prea cu bună aşezare, lin
către toţi, cinstind cu co!îrşie pe neamul iudeilor 'ară
întru toate acestea, !a face semne, arătări şi înfricoşări cu
multă stăpînire şi se !a meşteşugi cu !icleşug ca să placă
tuturor
cu mînieşi să
nu fie
!a iubit
grăi, degrabă de mulţi
mî&nit nu se !a şi daruri
arăta, şi nu
cu !a lua,
c&ipul
bunei rînduieli !a amăgi lumea, pînă ce se !a face împărat
'ară după aceasta se !a înălţa inima lui, şi !a !ărsa
balaurul amărăciunea sa, punînd înainte din $ion, !eninul
morţii, tulburînd lumea, !a clăti marginile 6pămîntului9, !a
necă)i toate, !a pîngări suflete@ nu ca un cucernic se !a
arăta, ci cu totul întru toate fără de omenie/
.+a amăgi lumea cu năluciri !ră)itoreşti: !a muta
munţii şi ostroa!ele@ îşi !a întinde mîinile lui şi !a aduna
mulţime de tîrîtoare şi păsări@ aşişderea încă !a păşi pe
deasupra adîncului şi pe mare ca pe uscat !a umbla@ însă
toate acestea !or fi năluciri 3i mulţi !or crede întru el,
şi"= !or slă!i ca pe un Dumnezeu tare/ 6p =8K din aceeaşi
scriere9
Din descoperirea acestor profeţii rezultă că 4nti&ristul
!a putea face, prin puterea şi lucrarea $atanei, multe
semne şi minuni înşelătoare, pe care sfinţii le numesc
năluciri 4stfel du&ul răului, prin mi)locirea omului
fărădelegii, va vindeca cu uşurinţă bolnavi, ba chiar şi pe
cei leproşi, va lumina orbi şi va putea vesti lucruri
viitoare

66
E interesant de menţionat, în legătură cu aceste lucrări

ale dia!olului, întreprinse fie de"a dreptul, fie prin
intermediul unor oameni prinşi în orbita lui, ce spune
4oma dG%Huino:
.precum meşterul face un lucru care celorlalţi oameni
li se pare minunat, astfel şi dia!olul face ce!a în c&ip
firesc, care nouă ne poate părea că este minune@ căci uşor
îi este diavolului să însănătoşeze un bolnav, ori să
tămăduiască o rană folosind puterile ascunse care sînt
în corpul omului/ 6E2positio in E! *t 4nt!erpiae =?=7,
Parisis =>?, Catena 4urea Ruator E!, 4nt!erpiae =?=79
4celaşi punct de !edere îl susţin şi mulţi alţi teologi
occidentali, precum $aietanus, Iansenius, %rnold şi alţii
Dia!olul poate şti mai dinainte despre cele !iitoare şi
înştiinţîndu"i pe slu)itorii săi, aceştia pot apărea astfel ca
nişte profeţi 6ot astfel şi $uarez în .De !irtute
religionis/, lib 7, cap > şi ? şi urm@ cap =? n ? urm
nabenbauer *t '' AA?9
%ucrările cu aparenţă suprafirească împlinite de
demoni,
totuşi în deşi ies din
ordinea ordinea
naturală a normală obişnuită,
uni!ersului se petrec
5 ! Bonniot,
.under und $c&einunder/ *ainz =>>K, % Fonc& .Die
under des (errn/, ', ed 7 p 89
'ată deci cum se pot produce înşelăciuni nebănuite în
acest domeniu de manifestări zăpăcind lumea într"o
măsură nemaipomenită şi depărtînd"o de la calea cea
dreaptă

67
$ub o formă sau alta, aparent sau neaparent, se pot

produce cazuri de posesiuni demonice şi cu unii oameni
presupuşi credincioşi şi !ădit .bisericoşi/
#n această pri!inţă, putem spune că se întîlnesc feluriţi
ocultişti sau mediumi spiritişti care postesc şi se
împărtăşesc regulat
#ntrucît însă ei nu mai stau sub ascultarea Bisericii, ci se
abat de la cu!întul în!ăţăturilor de mîntuire, posturile şi
rugăciunile şi toate )ertfele lor sînt întinate, iar ei se e2pun
să"şi mănînce osînda !eşnică prin împărtăşirea cu $fintele
aine Căci .)ertfa celor răi este o scîrbă înaintea
Domnului/ 6$olomon, Pro!erbe 7=, 79 .3i dacă cine!a
îşi întoarce urec&ea să nu asculte %egea, c&iar şi
rugăciunea lui este o scîrbă/ 6Pro!erbe 7>, K9
Grîciunea neascultării este atît de mare înaintea lui
Dumnezeu, încît Du&ul $fînt îi mustră cu asprime şi pe
preoţii care s"au abătut din calea cea sfîntă
.Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa şi din
gura lui se aşteaptă în!ăţătură, pentru că el este un sol al
Domnului
din %ege un oştirilor
prile) deDar !oi !"aţi
cădere abătut
pentru din cale,
mulţi/ aţi făcut
6*alea&i 7,
9
.Dacă nu !eţi asculta, dacă nu !ă !eţi pune inima ca să
daţi sla!ă numelui *eu, zice Domnul oştirilor, !oi arunca
în !oi blestemul/ 6*alea&i 7, 79
Din păcate, în zilele noastre, nu se dă totdeauna
însemnătatea cu!enită unor asemenea probleme, iar ade

68
seori, mulţi dintre noi, ne arătăm mai îngăduitori cu

păcatele oamenilor, decît cu oamenii ca penitenţi
$înt, prin urmare, unii credincioşi răz!rătiţi, care deşi se
socotesc fii ai Bisericii 1rtodo2e, îşi leagă totuşi mintea şi
sufletul de anumite credinţe eretice@ sînt spiritişti,
.spiritualişti/, teosofi, masoni, ocultişti, care se strecoară
prin fraudă ca să primească $fînta împărtăşanie
Pe de altă parte, .acest soi de draci nu iese afară decît
cu rugăciune şi cu post/ 6*atei =, 7=9 'ar ade!ăratul post
şi ade!ărata rugăciune presupune o stare de smerenie, de
lepădare de sine şi de sărăcie cu du&ul Cine este smerit
este în totul ascultător Bisericii, $fintelor Canoane şi
tuturor rînduielilor Cine este smerit, nu se socoteşte nici
înţelept, nici ales, nici .iniţiat/, nici mîntuit $meritul
primeşte şi ascultă întreg cu!întul dreptei credinţe, fără a
se situa în afara sobornicităţii El nu răstălmăceşte $criptu"
rile şi &otărîrile $fintelor $inoade ecumenice într"o altă
înţelegere decît aceea pe care a &otărît"o Biserica El nu se
înto!ărăşeşte cu ereticii şi cu necredincioşii, iar dacă ar
!oi să"i cîştige la ade!ăr, după prima şi a doua mustrare, el
se îndepărtează de cel ce se împietreşte în neprimirea
4de!ărului
#n &aosul acesta al tuturor abaterilor şi al neascultării de
%ege, se pot afla uneori şi preoţi: nu e pădure fără
uscături 3i asemenea căderi pot lua diferite înfăţişări: de
la nerespectarea rînduielilor bisericeşti şi a Canoanelor
 Dar .cine
ne!rednic, mănîncădepîinea
!a fi !ino!at trupulaceasta sauDomnului/
şi sîngele bea pa&arul Domnului==,
6' Corinteni în 79
c&ip

69
ecumenice, pînă la cazul unor preoţi caterisiţi pentru

erezii, pentru îndeletniciri neîngăduite sau pentru alte
gra!e abateri
1ricît de e2cepţionale şi anormale ar apărea aceste
întîmplări, faţă de cinstitul şi !enerabilul nostru Cler, este
ne!oie să ne folosim şi de aceste dureroase e2emple în
scopul de a lămuri anumite idei Dacă aceşti slu)itori ai
4ltarului, în să!îrşirea unor acte de care se fac !ino!aţi îşi
dau seama, în parte sau în totul, despre acele călcări de la
legea lui Dumnezeu, ei îşi !or da socoteala înaintea
5udecătorului de faptele lor, dar, întru cît pro!in dintr"o
stare a păcatului, ei au căzut în orbita unei acţiuni de
posesiune
Deci nu este de mirare dacă puterea demonică care
lucrează în împlinirea unor false minuni, poate acţiona şi
asupra unor slu)itori ai 4ltarului şi mai cu seamă asupra
acelora căzuţi într"o alterare de credinţă şi de du&o!nicie
Bineînţeles însă că întrucît un preot nu este caterisit,
pentru anumite gra!e abateri, actele lui sfinţitoare nu sînt
!iciate de păcatele lui personale, atît timp cît acele $finte
aine şi ierurgii sînt împlinite după toată rînduiala
Bisericii noastre 1rtodo2e
Pe de altă parte, dacă !icleanul dia!ol poate să dispună
" în parte sau total " de !iaţa unor oameni aflaţi în păcate şi
în neascultare faţă de Dumnezeu, nu"i este îngăduit ca să
facă acelaşi lucru şi cu cei credincioşi care împlinesc cu
toată supunerea sfintele şi dumnezeieştile porunci Pe cei

70
drepţi Domnul îi ocroteşte în c&ip deosebit şi numai

uneori îi lasă într"o luptă mai grea cu $atana, în mi)locul
unor ispite mai mari, ca o încercare şi spre o mai mare
în!rednicire a lor
$pune Domnul, către *oise: .Dacă !eţi asculta aceste
porunci, dacă le !eţi păzi şi împlini, Domnul Dumnezeul
tău !a ţine faţă de tine legămîntul şi îndurarea cu care s"a
)urat părinţilor tăi El te !a iubi, te !a binecu!înta şi te !a
înmulţi/
.Domnul !a depărta de tine orice boală@ nu"ţi !a trimite
nici una din acele molime rele din Egipt, pe care le
cunoşti, ci !a lo!i cu ele pe toţi cei ce te urăsc/
6Deuteronom , =7"=9
Cu pri!ire la diferite cazuri de .!indecări minunate/
petrecute pe la locurile unor pretinse re!elaţii, este
interesantă afirmaţia răposatului profesor dr Q
*arinescu, din articolul său apărut în ziarul .Gni!ersul/
677?9 sub titlul .*iracolul de la *agla!it/
.#n calitatea mea de ele! al creatorului neurologiei
moderne, 5 *
răposatul om C&arcot,
de ştiinţă mi"a fost
" asemenea dat să
cazuri !ăd " spune
la $alpetriVre şi
am putut eu însumi !indeca diferite manifestări de orbire,
surditate, paralizii şi c&iar prin izolare am !indecat o
epidemie de corea ritmică isterică Deci orice neurolog şi
psi&iatru care cunoaşte influenţa autosugestiei şi a
tratamentului moral a asistat la asemenea minuni sau le"a
făcut el însuşi/,

71
*ărturia de mai sus are, din punctul nostru de !edere, o

singură !aloare: se constată putinţa unor pretinse
.vindecări imediate/ a diferite manifestări de orbire,
surditate, paralizii şi c&iar a unor boli epidemice pe cale
de autosugestie şi &ipnotism, deci nu prin tratamente şi
inter!enţii normale ale medicinei, ci pe căi psihice,
vicioase
!indecărişi e2cepţionale,
neîngăduite deîn/iserică  4semenea
care anumiţi cazuripot
psi&iatri de
porunci orbului să !adă şi paraliticului să umble, iar
poruncile lor sînt împlinite, sînt socotite de medicină drept
.minuni ale ştiinţei/, în timp ce prin înfăţişarea lor ar
putea apărea ca minuni dumnezeieşti,
$u toate acestea, despre ce lucrare suprafirească poate
fi vorba aici J @e aflăm de la început în faţa unui
simulacru de minuni, căci nu într-o stare de amorţire sau
de subugare a conştiinţei s-au făcut minunile dum-
nezeieşti, ci dimpotrivă, într-o stare de mare trezire şi de
lumină a sufletului.
Dar marii psi&iatri şi neurologi ai centrelor de
e2perienţe psi&ice, absorbiţi prea mult de e2clusi!itatea
unei ştiinţe profane, din care lipseşte (ristos şi %egea lui
Dumnezeu, nu"şi dau seama că puterea autosugestiei, a
.paselor magnetice/ şi a tuturor metodelor ocultiste prin
care se pot obţine !indecări neobişnuite, îşi găseşte
originea în domeniul satanismului
Prin tratamente &ipnotice şi .fluidice/, care nu au nimic
de"a face cu temeiul ade!ăratei credinţe creştine, este de la
sine înţeles că nu !uhul :fînt lucrează asupra acestor

72
bolna!i, ci puteri străine şi potri!nice, care ne e2pun să

cădem pradă $atanei
Căci nu prin ispitirea lui Dumnezeu se poate pro!oca
producerea minunilor 'ar putinţa e!entuală de !indecare
pe cale spirituală nu o putem a!ea decît numai prin
Biserică, şi numai cu a)utorul lucrării Du&ului $fînt Drept
urmare, nu toate !indecările cu înfăţişări suprafireşti sînt
minuni, iar asemenea cazuri sînt dubioase şi trebuie luate
sub toată rezer!a
+indecări neobişnuite, cu aparenţe suprafireşti, se pot
produce şi într"un c&ip mult mai ispititor decît în cazul
fenomenelor de ocultism Este !orba anume de categoria
oamenilor credincioşi şi de inter!enţia puterii rugăciunii
Diferiţi bolna!i incurabili dobîndesc astfel tămăduirea
deplină în cel mai scurt timp, cu a)utorul rugăciunii
4semenea !indecări e2cepţionale par întru totul minuni,
ceea ce se şi întîmplă în realitate de multe ori cu atîţia
oameni e!la!ioşi Dar, din păcate, şi în asemenea cazuri
ne putem afla, adeseori, pe un acelaşi teren !icios şi într"
un domeniu de acţiune satanică Căci, după cum este ştiut,
nu este destul a a!ea credinţă pentru a fi mîntuit, şi nu e
destul a ţine posturi şi a face rugăciuni pentru a întreţine
legătura &arică cu Dumnezeu 'spitele $atanei pot !eni în
orice c&ip asupra noastră, iar pentru cei credincioşi aceste
ispite apar tocmai pe planul credinţei, cu dogme noi
înşelătoare şi cu semne, re!elaţii şi minuni mincinoase,
#n felul acesta, multe semne şi fapte neobişnuite ne pot
părea minuni, dar în realitate ele nu sînt decît nişte

73
înşelăciuni satanice
Dacă nu ne aflăm sub aripa ocrotitoare a $fintei şi
dreptmăritoarei Biserici 1rtodo2e, singura adevărată şi
dacă nu trăim o !iaţă eu&aristică şi împlinitoare a !oii
Domnului, şi dacă nu sîntem întru totul ascultători faţă de
cu!întul Bisericii, sîntem cetăţi neapărate faţă de
!ră)maşul dia!ol, care ne poate birui şi prinde în orice
cursă a lui
#n lucrarea sa, .%Y&omme, cet inconnu/ 6Paris, Plon9,
dr 4le2is Carrel scrie printre altele:
.Concepţia noastră actuală despre influenţa rugăciunii
asupra stărilor patologice se întemeiază pe obser!area
bolna!ilor !indecaţi aproape instantaneu de boli de tot
felul, ca de e2emplu de tuberculoză osoasă şi peritoneală,
de abcese reci, de răni supurante, de lupus, de cancer etc
Procesul !indecării !ariază puţin de la un bolna! la altul
4desea se simte o mare durere căreia îi urmează deodată
sentimentul !indecării complete #n cîte!a secunde, în
cîte!a minute, cel mult în cîte!a ceasuri, rănile se
cicatrizează, simptomele generale dispar, pofta de mîncare
re!ine :ingura condiţie indispensabilă a acestui fenomen
este rugăciunea, dar nu e nevoie ca bolnavul însuşi să se
roage sau să aibă credinţă religioasă , ci este de a)uns să
se roage altcine!a în )urul lui/
0ugăciunile de care pomeneşte dr Carrel se referă însă
la o credinţă foarte liberă, care poate atinge toată gama
ereziilor, şi care nu are nimic de"a face cu temeiul

74
du&o!nicesc al Bisericii noastre 1rtodo2e

Căci dacă necredincios este oricine are părtăşie cu
dia!olul prin fapte urîte, de asemenea, . necredincios este
acela care nu crede potrivit predaniei /isericii
:oborniceşti/ 6.Dogmatica/ $fîntului 'oan Damasc&in,
p 7A, Editura %ibrăria eologică Bucureşti9
Dar dr 4le2is Carrel, a cărui lucrare a a!ut un mare
răsunet în lume, îşi lămureşte într"un alt capitol, cu şi mai
multă precizie, gîndurile sale despre credinţă
.Căutarea lui Dumnezeu " spune dînsul " este o
întreprindere personală Datorită unei acti!ităţi a propriei
conştiinţe, omul tinde către o realitate ne!ăzută care se
află în lumea materială şi se e2tinde dincolo de ea El se
îndreaptă către cea mai îndrăzneaţă a!entură pe care poate
să şi"o îngăduie
Putem să"= considerăm ca pe un erou sau ca pe un
nebun !ar nu trebuie să ne întrebăm dacă experienţa
mistică este adevărată sau falsă, dacă este o autosugestie,
o halucinaţie, sau dacă reprezintă o e!adare a sufletului în
afara dimensiunilor
superioară $ă ne lumii noastresăşi oa!em
mărginim legătură
o cu o lume
concepţie
operatorie Ea este eficace prin ea însăşi Ea dă ce i se cere
de către cel ce o practică Ea îi dă renunţarea, pacea,
bogăţia lăuntrică, puterea, dragostea, pe Dumnezeu Ea
este tot atît de reală ca şi inspiraţia estetică 'entru mistic,
ca şi pentru artist, frumuseţea pe care o contemplă este
singurul adevăr / 61p cit, p =?;9

75
'ată deci în ce perspecti!ă de .spiritualitate/ ne aflăm

$e pot spune cam aceleaşi lucruri şi despre adepţii
rătăcirii curentului denumit .C&ristian $cience/ din
$tatele Gnite, a cărui întemeietoare este protestanta *arN
Bacer EddN şi care obţin în mod obişnuit !indecări
nemaipomenite de tuberculoză, cancer sau alte boli
organice, prin stăruinţa în rugăciuni #n realitate scientiştii
sînt nişte eretici, foarte gra! abătuţi de la calea
4de!ărului $a adepţi ai unor învăţături neîngăduite de
adevărata /iserică, nu cu puterea !uhului :fînt se
săvîrşesc asemenea ;minuni<, ci cu puterea mascată a
:atanei 3i totuşi, asemenea pretinse .minuni/ se produc
în !ăzul lumii, iar !indecările acelor bolna!i sînt
certificate de medici şi sînt înregistrate de analizele
laboratoarelor şi de plăcile radiografice 6e2emple şi
documente de acest fel se pot afla în mare număr în
colecţiile re!istei .C&ristian $cience/ sau prin publicaţiile
periodice psi&iste, .spiritualiste/ sau teosofice9
4şadar, dacă asemenea cazuri se pot întîmpla, ele nu se
înscriu însă nicidecum în cuprinsul unor lucrări &arice şi
nu pot constitui un drum aparte de mîntuire, separat de
acela al Bisericii ade!ărate
'ar dacă rugăciunea este de cel mai mare folos pentru
!iaţa fiecărui creştin şi pentru mîntuirea lui şi a lumii,
totuşi nu orice rugăciune poate a!ea o însemnătate
du&o!nicească numai pentru faptul că este o .rugăciune/
Căci, .dacă cine!a îşi întoarce urec&ea ca să nu asculte

76
%egea, chiar şi rugăciunea lui este o scîrbă< 6Pilde 7>, K9

.Dumnezeu este Du&@ şi cine se închină 2ui trebuie să "
se închine în duh şi în adevăr< 6'oan 8, 789"
'ar Psalmul ?, ! , spune: .El scoate pe cei din cătuşe
la fericire, iar pe cei neascultători îi lasă în pustiul
arzător/
Din clipa în care ieşim din făgaşul cu!întului lui
Dumnezeu şi mergem pe căi dubioase, care nu mai sînt
acelea ale dreptei credinţe, înseamnă că nu mai ascultăm
de %ege 4şa se întîmpla cu toţi ereticii şi cu toţi cei robiţi
păcatelor, care rămîn şi se complac în fărădelege
Bineînţeles că în cazurile de boală care s"ar i!i între
noi, binesaueste
noastră a ne ruga şidara totodată
a aproapelui, posti pentru
bine tămăduirea
este ca cel
bolna!, după îndemnul $fintei $cripturi .să c&eme preoţii
Bisericii să se roage pentru el, ungîndu"= cu untdelemn în
numele Domnului/ 6'aco! , =A"=9
Căci Biserica noastră 1rtodo2ă, în instituirea celor
şapte $finte aine, pre!ede pentru cauze de boală a)utorul
$fîntului *aslu, precum şi pomenirile de la sfintele slu)be
Din cele mai sus e2puse se poate trage înc&eierea că
simpla constatare a unor !indecări neobişnuite, produse în
anumite împreurări ciudate, nu este o do!adă definiti!ă
că s"a petrecut o ade!ărată minune
Dealtfel, dia!olul, pentru a înşela lumea şi a o îndepărta
de la ade!ărata cale a mîntuirii, poate face şi alte semne
e2cepţionale Puterea Lecuratului " prin îngăduinţa lui

77
Dumnezeu şi în scopul de a se încerca credinţa creştinilor

" să!îrşeşte înşelăciuni mari şi în legătură cu $fînta
4g&iasmă, înfăţişîndu"ne în anumite cazuri .ape
nestricătoare/ şi .tămăduitoare de boli/ ca şi cum ar fi fost
.sfinţite/ pe alte căi decît acelea ale ierurgiilor împlinite
prin preoţi
Dar semnele, ca şi vindecările suprafireşti, se pot
produce numai în numele lui "isus >ristos şi într-un
anumit cuprins de condiţii duhovniceşti, precum şi sub o
verificată chezăşie harică a /isericii
4şadar, nu este de a)uns de a se pomeni numele
Domnului în să!îrşirea unor pretinse minuni sau lucrări
dumnezeieşti, pentru a a!ea încredinţarea de autentică
sfinţenie a acelor acte
#n .Faptele 4postolilor/ 6=K, =A"7;9 ni se confirmă
lucrul acesta prin următoarele:
.Lişte e2orcişti iudei, care umblau din loc în loc, au
încercat să c&eme numele Domnului 'isus peste cei ce
a!eau du&uri rele, zicînd: I+ă )ur pe 'isus, pe care"%
propo!ăduieşte
lucrul acesta erauPa!el, să ieşiţiai lui
şapte feciori afară HJ Cei
$ce!a, ce făceau
un preot iudeu
din cei mai de seamă Du&ul cel rău le"a răspuns: IPe 'isus
#l cunosc, şi pe Pa!el îl ştiu@ dar !oi cine sînteţi <J 3i omul
în care era du&ul cel rău a sărit asupra lor, i"a biruit pe
amîndoi şi i"a sc&ingiuit în aşa fel că au fugit goi şi răniţi
din casa aceea/
otodată, e bine să se ţină seamă şi de faptul că, a!înd

78
dia!olul putinţa să se înfăţişeze oamenilor în c&ipuri de

sfinţi, de îngeri sau de ar&ang&eli de lumină, el pomeneşte
uneori de numele Domnului 'isus (ristos pentru a cîştiga
mai uşor în cursele lui de rătăcire a încrederii unor
credincioşi creştini puţin încercaţi
Dar în asemenea cazuri interesează în primul rînd să se
ştie care este temeiul du&o!nicesc al acelor lucrări, pentru
ca să se poată cunoaşte esenţa lor
ămăduirile, ca rezultat al unor minuni, urmăresc
scopuri spirituale, situate pe planul mîntuirii, iar nu numai
un rost mărginit, pămîntesc şi pri!ind e2clusi! starea
trupească
Lumeroase cazuri de !indecări cu caracter .suprafi"
resc/ s"au putut înregistra în ultimii ani, prin diferite
locuri, de!enite foarte cunoscute prin pretinsele lor
descoperiri dumnezeieşti
3i pe acestea s"a pus tot temeiul de credinţă şi s"a fi2at
centrul de greutate al .re!elaţiilor/ acelor locuri
Din păcate însă, aceste !indecări, certificate c&iar de
medici,
confirma nu prezintă elementele
autenticitatea acelor cazuri&otărîtoare
ca minunipentru
, ci maia
degrabă stîrnesc suspiciunea prin condiţiile în care s"au
produs Pentru lămurirea şi do!edirea acestei afirmaţii este
destul a obser!a că nu în numele lui 'isus (ristos s"au
făcut toate acele !indecări, ci într"un c&ip cu totul străin
de Biserică #n mod general, aceste !indecări s"au produs
prin simpla .punere a mîinilor/ pe capul bolna!ilor, fără

79
nici o pomenire de (ristos, amintind fără !oie de .pasele

magnetice/ şi .fluidO ale ocultiştilor@ ba c&iar s"au produs
!indecări şi prin folosirea picăturilor scurse din anumite
crengi uscate ale unor plute sau sălcii
#n sc&imb, toţi sfinţii făcători de minuni, cînd au să"
!îrşit !reo tămăduire, în numele lui >ristos au împlinit"o
$fîntul 4postol Petru îl !indecă pe ologul din faţa
emplului cu cu!intele: .#n numele lui 'isus (ristos din
Lazaret, scoală"te şi umblă H/ 6Faptele 4postolilor A, ?9
4semenea se întîmplă şi cu ologul din Enea, cînd Petru
rosteşte cu!intele: .'isus (ristos te !indecă $coală"te şi
fă"ţi patulH/ 6Faptele 4postolilor K, A89
$fîntul
roaba din 4postol Pa!el scoate
Filipi, zicînd un .#n
du&ului: du& numele
de g&icitorie din
lui 'isus
(ristos, îţi poruncesc să ieşi din ea H/ 6Faptele 4postolilor
=?, =>9
Pe de altă parte, toate !indecările întîmplate pe la
diferite locuri cu arătări, au a!ut un caracter mărginit şi
strict pămîntesc ămăduirile de bolna!i pe care la făcea
*întuitorul,
unei e2clusi!enu!indecări
au urmărit un scop
trupeşti, ci aumaterial, cuungîndul
ţintit către scop
mult mai adînc
!in fiecare vindecare făcută, 1întuitorul a voit să
scoată o parabolă, o învăţătură de mîntuire Deci accentul
nu cădea niciodată pe cele materiale, ci pe cele du"
&o!niceşti şi nici pe cele temporale, ci pe cele !eşnice
De altfel, !ătămarea noastră trupească, în afară de unele

80
foarte rare cazuri de semne dumnezeieşti, cum e de pildă

cazul lui 'o!, îşi are ca obîrşie păcatul, după cu!întul care
spune: .Pentru păcatele noastre se îmbolnă!eşte trupul şi
slăbeşte sufletul/ 6Paraclisul *aicii Domnului9
$au: .Din pricina mîniei tale, nu este sănătate în trupul
meu@ nu e pace în oasele mele din pricina păcatelor mele/
6Psalmul A9
Prin urmare, ne izbă!im de rău, c&iar şi de răul
material, curăţindu"ne întîi de păcate 3i patru sînt $fintele
aine care ne pot curaţi de păcate: Botezul, $po!edania,
#mpărtăşania şi *aslul
4şadar, nu putem dobîndi în mod obişnuit sănătate sau
!indecare de boală, prin nici o .minune/, atît timp cît nu
sîntem împăcaţi cu Dumnezeu@ iar împăcarea cu
Dumnezeu nu o putem face decît la preot, singurul care
are puterea sfinţitoare de a să!îrşi şi administra
dumnezeieştile aine Curăţindu"ne de păcate, putem
nădă)dui şi în !indecarea noastră trupească Căci se cu!ine
.să căutăm mai întîi împărăţia Cerurilor, iar toate celelalte
ni se !or da nouă/ 6%uca , A=9 Biserica cunoaşte,
desigur, şi căi neobişnuite de lucrare a &arului lui
Dumnezeu, spre tămăduirea şi spre a)utorarea oamenilor,
dar bineînţeles că tot în măsura în care ei se împacă cu
Dumnezeu #n această categorie intră moaştele sfinţilor,
icoanele făcătoare de minuni, !eritabilele locuri de
pelerina)e şi altele Dar toate aceste centre de lucrare
&arică se găsesc în orbita du&o!nicească a Bisericii, care
le deţine, garantîndu"le natura dumnezeiască

81
Cînd *întuitorul a tămăduit pe bolna!ul de la

scăldătoarea Betesda i"a spus: .'ată că te"ai făcut sănătos@
de acum să nu mai păcătuieşti ca să nu ţi se întîmple ceva
mai răuO 6'oan , =89 Dar în acest caz bolna!ul se pocăise
şi căpătase îndurarea Domnului, deşi a fost pre!enit să nu
mai păcătuiască #n sc&imb, care este starea du&o!nicească
aaparent
atîtor .miraculoase/
bolna!i care, tămăduindu"se penu"%
de suferinţele lor, căi profane sau
caută totuşi
pe Domnul şi nu se pocăiesc de păcatele lor < 1are nu se
!or prime)dui aceştia prin alte necazuri şi nenorociri mai
mari, între care cea mai mare este osînda !eşnică şi
izgonirea de la faţa lui Dumnezeu <
Din toate !indecările şi minunile Domnului pre"
cumpăneşte preocuparea de a scoate în lumină sensul
mîntuirii Pentru ade!erirea acestei susţineri, este
do!editor cazul slăbănogului din E!ang&elie, care !oind
să audă cu!întul lui Dumnezeu, a fost coborît în mi)locul
adunării, prin acoperişul casei de către însoţitorii lui
Dar, cînd le"a !ăzut credinţa, 'isus a zis: .6mule,
păcatele îţi sînt iertate/
%şadar, 1întuitorul nu s-a gîndit să-i dea sănătatea
trupească, ci mîntuirea sufletului
Cît despre !indecarea trupească a slăbănogului pe"
trecută de abia după aceea, această tămăduire nu a fost un
scop, ci numai un miloc 4 fost prile)ul prin care (ristos a
făcut do!ada tuturor celor de faţă, care cîrteau, că nu este
mai greu de a spune: .Păcatele îţi sînt iertate/ decît a

82
zice: .$coală"te şi umblă/ 6%uca , ="7?9

'ată deci că elementul spiritual şi nu cel material a
precumpănit în această lucrare dumnezeiască ca de altfel
în toate pildele pe care ni le"a dat *întuitorul
De asemenea, toate minunile să!îrşite prin $finţi au
urmărit acelaşi ţel
Cît despre împre)urarea că şi prin ţările 4pusului sînt
anumite locuri de pelerina) unde lumea se duce cu
năde)dea tămăduirilor de boli, nu este cazul aici de a ne
ocupa şi de a preciza în ce măsură acele minuni sînt într"
ade!ăr semne de la Dumnezeu sau dacă nu sînt, în
realitate, înşelăciuni satanice $ă ne ocupăm întîi de noi
De altfel,
!estite pentruanumite
darul locuri de pelerina)
!indecărilor, sînt din 4pus,
legate de!enite
şi de unele
în!ăţături noi, eretice, apărute în catolicism şi întărite
tocmai pe asemenea căi .suprafireşti/ 4şa s"a întărit
dogma nepri&ănitei zămisliri a $fintei Fecioare *aria cu
totul respinsă de Biserica dreptmăritoare 1rtodo2ă pentru
multe şi binecu!întate moti!e, dogmă rătăcită care a fost
combătută dintru
mari teologi începutcum
apuseni c&iarauşi fost
de unii dintre ceioma
scolasticii mai
dY4Ruino şi Bernard precum şi fericitul 4ugustin

VI
PRE"ICERI ŞI G#ICITORII$ MANIFESTĂRI

PITONICEŞTI
Căutînd să imite în totul lucrarea lui Dumnezeu pentru

a tulbura lumea şi a o îndepărta de la 4de!ăr, adeseori
dia!olul insuflă pe anumiţi oameni posedaţi sau căzuţi din
dreapta credinţă " fie pe cale directă fie pe cale de magie "
cu diferite preziceri şi g&icitorii, prezentate sub înfăţişarea
unor ade!ărate profeţii
#n lumea cea ne!ăzută, demonii au o deosebit de les-
nicioasă putinţă de comunicare şi de informare între ei,
pentru care spaţiul şi materia nu le sînt piedică Le !e"
dem astfel cu mult depăşiţi în posibilităţile noastre de
cunoaştere asupra oamenilor şi a lumii, posibilităţi de care
dispun în sc&imb, în orice clipă, puterile ne!ăzute şi deci
şi îngerii
$ă ne cei răi
înc&ipuim o pildă: în te&nica modernă e2istă
posibilitatea transmiterii cu!întului şi a imaginii la
distanţă@ ce ar fi însemnat dacă, în !eacurile trecute,
oarecare oameni năstruşnici ar fi a!ut la îndemînă
asemenea mi)loace iscusite şi le"ar fi folosit în taină < #n
acest c&ip, multe şi felurite fapte petrecute la mari
depărtări s"ar fi putut !esti drept profeţii, în c&iar clipa

84
împlinirii lor, pe cine ştie ce loc al pămîntului 3i fiecare

le"ar fi putut !erifica în fapt Dar dacă în acelaşi c&ip s"ar
fi transmis şi imaginea unor astfel de fapte, precum şi
diferite sunete şi !oci omeneşti, cu cît mai mult asemenea
lucrări nu ar fi putut a!ea înfăţişarea unor profeţii sau
semne minunate H ransmiterea de gînduri, de fapte sau de
imagini de către
mai subtilă şi maiputerile ne!ăzute,
înşelătoare decîtpoate
aceeafisă!îrşită
însă cu mult
prin
unele biete aparate pămîntene 4şadar, cu atît mai mult,
asemenea !estiri sau pre!estiri ne pot cuceri, cînd îmbracă
forme neasemuit mai complicate şi mai abstracte
4deseori falsele profeţii se pot împlini, dar de cele mai
multe ori nu se împlinesc şi rămîn de minciună, căci
$atana este tatăl minciunii #n tot cazul, g&icitoria faptelor
prezente poate fi mult mai uşor practicată de şarpele cel
!iclean decît !ederea în !iitor #ntrucît însă uneori anumite
preziceri făcute de către falşii profeţi s"ar putea ade!eri cu
toată precizia în !iitor, faptul nu trebuie să surprindă de"
loc, ţinînd seama că şi diferiţi c&iromanţi, cărturărese, sau
alte soiuri de g&icitori, pot pre!esti !iitorul, şi adeseori
pre!iziunile lor se împlinesc 3i totuşi, de bună seamă, că
nu cu puterea Du&ului $fînt se împlinesc aceste preziceri,
ci cu puterea dia!olească, cu care cine!a este pus în
legătură de multe ori fără să"şi dea seama
Căci, după cum se ştie, nu este îngăduit a"% ispiti pe
Dumnezeu #n această pri!inţă Domnul ne spune: . :ă nu
fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui
prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de

85
cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăitor, de

descîntător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă
duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe
morţi. $ăci oricine face aceste lucruri este o urîciune
înaintea !omnului/ 6Deuteronom =>, =;"=79
Dar anumite pre!estiri de natură demonică se pot face
şi fără a recurge la anumite practici !ră)itoreşti, cum ar fi
citirea în stele sau în g&ioc sau !orbirea cu morţii, ci
printr"o insuflare lăuntrică a unor anumiţi oameni
posedaţi, din partea unui du& pitonicesc 4supra unor
asemenea manifestări se pot face următoarele presupuneri:
= După toate probabilităţile, 'spititorul dispune de o
anumită facultate psi&ică, proprie demonilor, ţinînd seamă
că şi demonii care au fost înainte îngeri de sla!ă şi"au
păstrat şi după cădere o parte din înzestrările lor
7 #n să!îrşirea prezicerilor, 'spititorul se poate folosi de
combinarea unor elemente actuale, însă necunoscute nouă,
proiectînd consecinţele probabile ale lor în !iitor
El poate pre!esti de e2emplu despre îmbolnă!irea sau
moartea cui!a, odespre
face"o, despre pagubăo călătorie
sau alte nepre!ăzută
fapte, ţinîndpeseama
care am
că
dia!olul se poate încunoştiinţa înaintea noastră despre
anumite elemente şi indicii care ar putea pro!oca acele
întîmplări
A #n sfîrşit, unele preziceri pot fi e2plicate ca o urmare
a unui plan pe care $atana ="a urzit să"= împlinească cu
anumite persoane aflate în raza lui de acţiune şi pe care el

86
le stăpîneşte " în parte sau total "şi cărora le poate insufla

!oinţa lui
Pentru spri)inirea acestor afirmaţii ne !om folosi de un
caz din Biblie
#n urma unor abateri de la poruncile lui Dumnezeu,
$aul a căzut în neascultare Din pricina acestor păcate
. !uhul !omnului s-a îndepărtat de la :aul şi a fost
muncit de un duh rău, care era trimis de la !omnul.
:luitorii lui :aul i-au zis# "ată că un duh rău de la
!umnezeu te munceşte/ 6' $amuel =?, =8"=9
Drept urmare, $aul rămîne descoperit du&o!niceşte şi
are de luptat cu ispite şi mai mari Căci dacă nu a împlinit
el !oia Domnului atît timp cît Du&ul lui Dumnezeu era
mereu cu el, cu atît mai greu i"ar fi !enit să se facă
ascultător sfintelor porunci cînd fusese dat în stăpînirea
unui du& rău care îl muncea
Cu toate acestea Dumnezeu încă nu"= părăseşte de tot
.3i cînd du&ul trimis de Dumnezeu !enea peste $aul,
Da!id lua &arfa şi cînta cu mîna lui@ $aul răsufla atunci
mai uşor, se
6' $amuel =?,simţea
7A9 uşurat şi du&ul cel rău pleca de la el/
Dar $aul cade în alte şi mai grele păcate Gnelteşte
moartea lui Da!id, a binefăcătorului său #n aceste îm"
pre)urări, .Filistenii s"au strîns şi au tăbărît la $i&em/
.%a !ederea taberei Filistenilor, $aul a fost cuprins de
frică şi un tremur puternic i"a apucat inima
$aul a întrebat pe Domnul şi Domnul nu i"a răspuns

87
nici prin !ise, nici prin urim, nici prin prooroci/ 6'
$amuel 7>, 8"?9
Deci Dumnezeu îl părăsise
Fiind părăsit de Domnul, du&ul răului îl ia în stăpînire
3i rodul acestei stăpîniri demonice se şi arată
$aul, care mai înainte !reme .îndepărtase din ţara. pe
cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau /, pentru că
asemenea deprinderi erau urîciuni blestemate de Dum"
nezeu, a)unge să zică slu)itorilor lui:
.Căutaţi"mi o femeie care să c&eme morţii, ca să mă
duc s"o întreb/ $lu)itorii lui i"au zis: .'ată că în En"Dor
este o femeie care c&eamă morţii/ 4tunci $aul s"a
sc&imbat, a luat aceea
a)uns la femeia alte &aine şi a plecat
noaptea cu doi
$aul i"a zis:oameni 4u
.$pune"mi
!iitorul c&emînd un mort şi scoală"mi pe cine îţi !oi
spune $coală"mi pe $amuel/ Cînd a !ăzut femeia pe
$amuel a scos un ţipăt mare
$amuel a zis lui $aul: .Pentru ce m"ai tulburat
c&emîndu"mă </ $aul a răspuns: .$înt într"o mare
strîmtoare:
depărtat de Filistenii îmimi"a
la mine@ nu fac răspuns
război nici
şi Dumnezeu $"a
prin prooroci,
nici prin !ise 3i te"am c&emat să"mi arăţi ce să fac/
$amuel a zis: .Pentru ce mă întrebi pe mine cînd Domnul
$"a depărtat de la tine şi $"a făcut !ră)maşul tău < Domnul
îţi face aşa cum îţi !estisem din partea %ui@ Domnul a rupt
împărăţia din mîinile tale şi a dat"o altuia, lui Da!id L"ai
ascultat de glasul %ui, de aceea îţi face Domnul aşa astăzi

88
3i c&iar Domnul !a da pe 'srael împreună cu tine în

mîinile Filistenilor *îine tu şi fiii tăi !eţi fi împreună cu
mine şi Domnul !a da tabăra lui 'srael în mîinile
Filistenilor/ 6' $amuel 7>, "=K9
4ceastă prezicere s"a şi întîmplat în acelaşi fel şi în
acelaşi răstimp !estit de !edenia cu c&ipul lui $amuel
.4stfel au pierit în acelaşi timp şi în aceeaşi zi, $aul şi
cei trei fii ai lui, cel ce"i purta armele şi toţi oamenii lui/ 6'
$amuel A=, ?9
Dar moti!ul acestei pedepse este următorul: .$aul a
murit pentru ca s"a făcut !ino!at de fărădelege faţă de
Domnul, al cărui cu!înt nu ="a păzit şi pentru că a
întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii / 6' Cronici
=;, =A9
Drept urmare, dacă $aul n"a putut primi răspuns de la
Domnul pe căi binecu!întate şi îngăduite, adică prin !ise,
prin urim sau prin prooroci, este de la sine înţeles că nu
prin căi neîngăduite ar fi putut căpăta lumina lui
Dumnezeu
cu Deci
c&ipulpre!estirea careprin
lui $amuel, i semi)locirea
făcuse de unei
către!ră)itoare
acea !edenie
sau
după limba ocultiştilor de azi, a unui .medium/, a fost în
realitate o lucrare dia!olească Ki totuşi, prevestirea s-a
împlinit întocmai, falsificîndu-se lucrarea lui !umnezeu
De îndată ce $aul, care era !ino!at pentru atîtea
fărădelegi, a căzut în gra!a ispită de a !orbi cu morţii, de a
practica necromanţia, atît de înrudită cu spiritismul

89
modern de care se fac !ino!aţi şi atîţia dintre fraţii noştri "

ademeniţi de mira)ul unor fenomene .oculte/ " de bună
seamă că $atana ="a stăpînit şi mai îndeaproape pe $aul,
putînd dispune de !iaţa lui, prin !oia lui Dumnezeu şi
pentru călcarea poruncii pe care a dat"o Domnul Cît
despre faptul că !edenia lui $amuel era în realitate o
nălucireînsatanicească,
LNssa, iată cepitonisă
epistola sa despre susţine6raducere
$fîntul Qrigorie de
de dl dr
Ene Branişte după te2tul grecesc din *igne, P Q t W%+,
col =;>"==A9:
.Cu pri!ire la $amuel, unora din cei dinainte de noi le"a
plăcut să socotească drept ade!ărată e!ocarea sufletului
lui $amuel de către acea !ră)itoare Eu însă, a!înd în
!edere prăpastia pe care E!ang&elia o înfăţişează cu atîta
tărie între cei răi şi cei buni, după cum a zis patriar&ul
64!raam9 sau, mai degrabă, Domnul patriar&ului " încît
este cu neputinţă celor osîndiţi să se suie la odi&na celor
drepţi>, iar celor sfinţi să coboarela ceata celor răi " nu
accept că ar fi ade!ărate astfel de păreri, fiind în!ăţat să
cred că numai E!ang&elia e demnă de crezare 4şadar,
fiindcă $amuel e mare între sfinţi, iar !ră)itoria e un lucru
blestemat, nu cred că $amuel care stă într"o astfel de
odi&nă ar fi străbătut " nici de !oie, nici fără !oie "acea
prăpastie de netrecut către cei nelegiuiţi@ fără de !oie, căci
> E !orba, bineînţeles, de neputinţa în care se află un suflet osîndit de a
se ridica prin propriile sale puteri la odi&na drepţilor #n această pri!inţă,
în!ăţătura sobornicească a $fintei noastre Biserici 1rtodo2e despre
posibilitatea
m-nuitoare a sc&imbării
rugăciunilorînBisericii
mai bineînsăşi,
a stării
estesufletelor din iad prin puterea
categorică

90
n"ar fi putut demonul să străbată prăpastia şi să strămute

pe sfîntul aşezat în ceata celor sfinţi@ iar de !oie n"ar fi
făcut aceasta, prin aceea că nici n"ar fi !oit şi nici n"ar fi
putut să se amestece cu cei răi Căci celui ce este între cei
buni, nu"i este cu !oie strămutarea de la cele în care se
află, la cele potri!nice Dar c&iar dacă cine!a ar admite că
ar fi !oit, natura prăpastiei nu permite trecerea/
.Ce socotim noi deci despre acestea < Duşman al firii
omeneşti este !ră)maşul obştesc a toate, căruia tot gîndul
şi toată rî!na îi este să rănească pe om c&iar la inimă Dar
ce altă rană împotri!a oamenilor e mai mare, ca aceea de
a"i îndepărta de la Dumnezeu, făcătorul de !iaţă şi de a
trece de bună!oie la pieirea morţii < Pentru că cei iubitori
de cele trupeşti au rî!na de a a!ea încă din această !iaţă o
oarecare cunoştinţă despre cele !iitoare, prin care ei
nădă)duiesc fie înlăturarea celor rele, fie dobîndirea celor
plăcute De aceea, ca să nu se îndrepte oamenii spre
Dumnezeu, înşelătorul neam al demonilor a născocit o
sumedenie de c&ipuri de cunoaştere a !iitorului: augurii,
g&icire prin simboluri, oracole, aruspicii, necromanţia,
e2tazul demonic, posesiunile, inspiraţiile şi altele multe de
acestea 3i orice fel de g&icire din !reo înşelăciune ar
socoti cine!a că e ade!ărată, acel înşelător demon apare
spre îndreptăţirea înşelătoarei păreri a celui amăgit/
.Deci o specie a înşelăciunii acesteia era şi aceea a
!entrilogilor, a căror !ră)itorie se credea că are puterea de
a atrage sufletele celor răposaţi iarăşi la !iaţa de mai
înainte Fiind deci $aul în deznăde)dea sal!ării, fiindcă toţi

91
străinii se ridicaseră cu război împotri!a sa şi !enindu"i

ideea că $amuel l"ar putea în!ăţa !reun mi)loc de scăpare,
demonul ce sălăşluia în !entrilogă şi care înşela de obicei
pe acea femeie, se înfăţişa în oc&ii femeii ca o umbră în
di!erse c&ipuri, deoarece nimic nu"i apărea lui $aul din
cele ce !edea femeia Căci îndată ce se apuca de !ră)it, se
şi i!eau căspectrele
credinţa apariţiileînacelea
oc&iisînt
femeii, iar 6reale9
ade!ărate demonul3i crea
mai
întîi faptul că persoana lui a fost g&icită deşi era tra!estit
sub e2teriorul &ainei, mai ales aceasta a făcut pe $aul să
creadă că femeia nu se poate înşela întru nimic, o dată ce
&aina lui particulară, cu care se înfăţişa, nu derutase
puterea !ră)itorească $punînd deci ea că !ede nişte zei
coborînd şi un
oare stabili om drept
slu)itorii îmbrăcat
ştiinţei ceea în
cemanta, cum
e istoric !or putea
< Căci dacă
într"ade!ăr $amuel este cel !ăzut, atunci şi ceilalţi !ăzuţi
de !ră)itoare sînt într"ade!ăr zei Dar $criptura numeşte pe
demoni zei:
.Căci toţi zeii neamurilor sînt demoni/ 6Ps WC+, 9,
deci ar putea fi şi sufletul lui $amuel cu demonii <
Doamne fereşteH Ci demonul care se arăta totdeauna de
obicei !ră)itoarei a luat cu el şi alte du&uri ca să înşele atît
pe femeie cît şi pe $aul cel amăgit de ea@ şi a făcut ca
demonii să fie socotiţi zei de către !entrilogă, iar el, însuşi
demonul, s"a dat drept persoana căutată a lui $amuel şi a
simulat glasul aceluia şi " pe cît era posibil să se creadă
din aparenţe " a dat răspunsul aşteptat din înlănţuirea
faptelor, în c&ip de profeţii 4 mărturisit însă " deşi fără să

92
!rea " ade!ărul că e demon, zicînd că: .*îine tu şi 'onatan

cu mine/ 6' 'mp 7>, =K9 Căci dacă într"ade!ăr ar fi fost
$amuel, cum ar fi suferit să stea alături de el unul încercat
în toate răutăţile < Ci e limpede că în locul lui $amuel
apărînd demonul acela rău, n"a minţit zicînd că el !a fi cu
$aul/
'ar dacă $criptura zică că: .3i a zis $amuel/, să nu
neliniştească pe cititor cu!întul acesta, ci să înţeleagă: .cel
ce era socotit $amuel/ Căci găsim pretutindeni în
$criptură obiceiul de a se pune ceea ce se pare în loc de
ceea ce este@ aşa de e2emplu cazul cu Balaam, care zice
odată că: .+oi auzi ce !a !orbi în mine Dumnezeu/
6Lum WW'', =9@ dar, după acestea zice că: .ştiind
Balaam că era plăcut lui Dumnezeu să nu blesteme pe
'sraeliţi, n"a mai plecat " ca de obicei " în întîmpinarea
g&icitorilor/@ căci cel nepre!enit şi aici ar crede că
ade!ăratul Dumnezeu îi !orbeşte lui Balaam #ntr"ade!ăr,
conte2tul arată că $criptura a numit astfel pe cel socotit de
Balaam, Dumnezeu, iar nu pe cel ce este într"ade!ăr
Dumnezeu 4şadar şi aici, cel crezut $amuel, simula
!orbirea ade!ăratului $amuel, deoarece demonul imita
foarte bine profeţia g&icind din cele posibile 6*igne om
W%+, col =;>"==A9
Cu pri!ire la cele de mai sus, se pot da multe pilde şi
din împre)urările !ieţii noastre contemporane din care
rezultă că felurite preziceri dia!oleşti se pot împlini
întocmai sub c&ipul unor ade!ărate profeţii
'ată astfel un caz:

93
Pe diferite căi şi în felurite c&ipuri se făcuseră anul

trecut diferite .profeţii/ despre un prăpăd mare care urma
să se abată peste omenire .într"o toamnă/, ba c&iar unele
preziceri pomeneau de desfăşurarea unui catastrofal război
în toamna anului =KAKK
Dacă prezicerile făcute în acest sens s"au putut împlini,
nu înseamnă totuşi că a fost !orba de ade!ărate profeţii,
insuflate din preştiinţa lui Dumnezeu, ci de o lucrare
ascunsă şi ticluită a $atanei, prin mi)locirea unor slu)itori
ai lui, pentru a sădi astfel ispita în lume
#ntr"ade!ăr, în ziua de = septembrie =KAK, adică tocmai
odată cu începerea unui nou an bisericesc, omenirea a
alunecat într"un cumplit război
Dar dacă Dumnezeu nu ar fi îngăduit să se dezlănţuie
prăpădul, ca o pedeapsă pentru fărădelegile lumii, ale
întregii omeniri, de bună seamă că prezicerile falşilor
profeţi ar fi rămas de minciună ca în atîtea alte
împre)urări
%a toate acestea se mai poate adăuga: după cum îngerii
buni cunosc
şi îngerii răitoate acţiunileacţiunile
ne cunosc şi faptelenoastre,
oamenilor, tot astfel
ale fiecăruia
dintre noi
'ar noi, pe cale lăuntrică, primim inspiraţii şi de la
îngerii buni şi de la cei răi
K 4semenea pre!estiri au fost puse în circulaţie fie de unii pretinşi
iluminaţi, fie de anumiţi ocultişti E de menţionat în legătură cu aceste
tendenţioase tentati!e
lui Q Barbarin: de .propagandă/
.%e secret demonică, cartea
de la grande PNramide/, 6Paris,de mare=KA?9
4dNar răsunet a

94
$ufletul oamenilor este ca o antenă de radio care prinde

toate felurile de unde 0ămîne însă la libera noastră
alegere de a în!îrti şurubul aparatului într"un sens sau într"
a&ul, pentru a asculta unul sau altul din .posturile de
emisie/
#n măsura în care ne !om însuşi insuflările 'spititorului,
!om fi în raza lui de acţiune şi !om urma !oinţei lui
#n cîmpul misticii, după cum unii ade!ăraţi sfinţi şi
cu!ioşi, ca !ase alese ale lui Dumnezeu, pot primi
insuflări de la Du&ul $fînt, pentru a pătrunde în adîncul
$fintelor $cripturi sau pentru a face anumite profeţii sau a
cunoaşte gîndurile şi faptele tăinuite ale unor oameni, ca o
lucrare de sla!ă pentru Dumnezeu, tot asemenea şi falşii
profeţi, sub stăpînirea unei puteri pitoniceşti, pot !orbi cu
multă uşurinţă, pot face pre!estiri, pot g&ici faptele şi
păcatele oamenilor şi pot să!îrşi atîtea semne care produc
sminteală în lume
$pune astfel $fîntul Părinte 'oan Damasc&in:
.Lici îngerii lui Dumnezeu, nici demonii nu cunosc
cele#ngerii
!iitoare@ cu toate acestea
proorocesc proorocesc
pentru că Dumnezeu le re!elează şi
le porunceşte să proorocească Pentru aceea se realizează
toate cîte spun ei
Dar şi demonii proorocesc: uneori pentru că !ăd cele ce
se întîmplă departe, alteori prin con)unctură Pentru aceea
de multe ori mint şi nu trebuiesc crezuţi c&iar dacă uneori
spun ade!ărul Ei cunosc şi $cripturile

95
%i s"a îngăduit să ispitească pe om, dar nu au putere să

forţeze pe cine!a Căci noi a!em facultatea de a primi
ispita sau de a nu o primi/ 6p ?"??, Dogmatica
.'z!oarele 1rtodo2iei/ " Ed %ibrăriei eol Buc9
Felurite sînt însă cazurile prin care du&urile pitoniceşti
se pot manifesta prin anumiţi oameni posedaţi Pentru a
menţine într"un cuprins de cazuri culese din actualitate,
!oi cita cîte!a din zilele noastre:
1 telegramă publicată în ziarul .Gni!ersul/ din =
noiembrie =KA relatează:
.4mintiri din altă !iaţă/
.Gn copil de şase ani din $imla 'ndia a uimit pe cei din
)urul săucăcua trăit
pretinde po!estirile
cînd!a lui din I!iaţaPoona,
în localitatea sa anterioarăJ El
şi că părinţii
săi de atunci erau originari din Patan, un sat din statul
Baroda Al a dat apoi amănunte precise asupra
locurilor, unde a trăit şi spusele sale au putut fi verificate,
cînd mama sa a vizitat împreună cu dînsul satul 'atan
4ici copilul i"a arătat o casă, spunîndu"i că era
proprietatea
spuse au fost unc&iului
confirmateladecare şedealocatari
actualii pe atunci 3i aceste
ai casei
Deocamdată amănuntele asupra acestui caz curios se
opresc aici
rebuie să rele!ăm însă că în ultimii ani s"au mai
semnalat 7"A cazuri de acelaşi fel şi în special interesant a
fost acela al unei fetiţe de !reo zece ani care începu într"o
zi să spună că în ea s"a reîncarnat sufletul unei surori mai

96
mari, moartă cu mulţi ani în urmă

%mănuntele pe care le dădea această copilă asupra
vieţii aceleia a cărei BreincarnareC susţinea că e - erau
de o precizie uimitoare, căreia nu i s-a putut găsi nici o
explicaţie/
'ută acum şi alte e2emple:
.Gn caz curios la Constanţa/
.Gn !agabond face impresionante calcule matematice
pe străzi/
Constanţa 7A august =KA> 6din acelaşi ziar9
.*ai mulţi locuitori constănţeni, cum şi !ilegiaturişti,
ne semnalează un caz din cele mai rare, înregistrat pe
străzile oraşului nostru, aproape în fiecare zi
Gn necunoscut, după îmbrăcăminte !agabond şi care
refuză să"şi dea numele, fie pe la colţurile străzilor, fie în
autobuze sau localuri publice, în sc&imbul unor sume, date
după plăcere, face calcule matematice din cele mai grele,
din memorie
4stfel,
adună numitul înmulţeşte
şi împarte, numere
iar rezultatul de milioane,riguros
este întotdeauna scade,
e2act
Ceea ce putem menţiona, e că acest necunoscut, în
timpul cît face aceste calcule foarte grele întreţine con"
!ersaţii cu cei care îi dau problemele spre rezol!are/
Pri!it sub ung&iul fenomenelor .oculte/, desigur că şi
acest caz nu apare întru nimic nou Cel mult, du&ul

97
g&icitoriei de care este stăpînit acest zdrenţăros !agabond,

făcînd calcule complicate cu o precizie de maşină de
calculat, a fost speculat în !ederea unui scop remunerati!,
aşa cum ar face orice c&iromantă de profesie
Gn fapt asemănător îl relatează şi !enerabilul părinte D
%ungulescu, din Craio!a, despre un cioban, cu totul
analfabet, care, spre buimăcirea tuturor, putea răspunde
oricînd şi într"o clipă, asupra datei e2acte la care trebuia să
cadă Paştele în orice an 3i întotdeauna răspunsurile lui
erau nedezminţite, potri!it cu !erificările care se făceau
Gn alt caz asemănător s"a petrecut recent cu o fetiţă din
Budapesta, care susţinînd că îşi aduce aminte de o !iaţă a
ei anterioară, trăită în $pania, a început dintr"odată să
!orbească la perfecţie limba spaniolă, iar toţi cei din )urul
ei rămăseseră încremeniţi, pentru faptul că niciodată acea
fetiţă nu a!usese prile)ul să audă un singur cu!înt spaniol
După cum se !ede, din punctul de !edere al feno"
menelor, plutim în plin ocultism
Dar tocmai faptul de a putea e2trage din aceste cîte!a
e2emple
în primul de mediumi, o concluzie precisă, ne interesează
rînd
Drept !orbind, din însăşi susţinerea ideii .reîncarnării/,
care este una dintre cele mai cunoscute peceţi satanice, de
împotri!ire la în!ăţăturile creştine de mîntuire, se înţelege
că numai un du& pitonicesc a putut să lucreze în toate
aceste suflete pomenite, pentru a predispune astfel mintea
lumii spre concepţiile prime)dioase ale falsului

98
.spiritualism/ modern
#n acelaşi domeniu de ocultism sînt bine cunoscute şi
prezicerile răposatului Bert 0eese, mort acum cîţi!a ani la
Le"[or 4cest om misterios g&icea orice lucru cu o
precizie uimitoare
Gna din cele mai neînc&ipuite .profeţii/ ale lui a fost
aceea pe care a făcut"o ar&iducelui %eopold Ferdinand al
4ustriei, spunîndu"i că în curînd nu !a mai fi nici ar&iduce
şi nici măcar membru al Casei 'mperiale .+ăd pe 4lteţa
+oastră, îi spuse el, ca mic impiegat de bancă/
3i într"ade!ăr, prezicerea lui 0eese se împlini aidoma,
iar după războiul trecut %eopold"Ferdinand a)unse agent
de sc&imb la +iena
Gn caz asemănător de îndrăcire cu aparenţă angelică şi
cu manifestări pitoniceşti este şi acela al micii prezicătoare
din PennsNl!ania:
.1 profetă precoce/
.Fait& (ope C&aritN din rucs!ille, PennsNl!ania, n"
are decît patru ani şi )umătate, dar cu!intele pe care le
rosteşte ea sînt ascultate cu respect de toţi ai casei şi
trîmbiţate apoi în toată 4merica
4bia începuse să gîngurească şi primele ei !orbe fură o
profeţie Ea !esti cu cîte!a ceasuri mai înaintea moartea
unui prieten al familiei De atunci ea a prezis lucruri
e2traordinare printre care izbucnirea războiului şi atentatul
asupra ducesei de ent
#ntr"o zi a prezis că şcoala din localitate !a arde şi astfel

99
s"au putut lua măsurile necesare pentru pre!enirea focului

care totuşi a izbucnit, dar nu s"a putut întinde
*ama acestui copil"minune, ori de cîte ori ea face !reo
profeţie, are gri)ă s"o autentifice în toată regula, pentru a
e!ita e!entuale contestări
Cît pentru mica prezicătoare, ea nici nu are idee de
importanţa lucrurilor pe care le spune, dar cînd e întrebată
ce se !a face cînd !a fi mare, răspunde, foarte con!insă:
magiciană/ 6.Gni!ersul/, nr =;=, =7\'+\=K8;9
#n sfîrşit, pentru o mai bună documentare asupra acestui
subiect, sînt !rednice de luat în seamă şi următoarele
cazuri de pre!iziune:
$e ştie
timpuri că .rabdomancia/,
stră!ec&i, a re!enit iarăşicare era cunoscută
la modă, sub numeledin
de
.radiestezie/ 4ceastă putere de a descoperi lucrurile
ascunse şi în special cursurile şi iz!oarele de apă,
presupune la acel care o manifestă e2istenţa unui al
şaselea simţ
#n *emoriile secrete ale *arinei franceze de la sfîrşitul
secolului W+''' se găsesc
operei surprinzătoare amănunte interesante
a nauscopului, indi!id careasupra
!ede
na!ele de la mari distanţe@ Baltinean semnala prezenţa
!aselor de la mii de ilometri
4stfel se spune între altele, că acest Baltinean, făcînd
e2perienţe din ordinul gu!ernului într"o perioadă de timp
de două luni, semnalase 7=? na!e, neînşelîndu"se decît de

100
8 sau  ori şi atunci din pricina întîrzierii pro!ocate de

furtuni
4lt nauscop faimos a fost mulatrul %islet"QeoffroN,
care da indicaţii e2acte asupra dimensiunilor, formei şi a
roţilor na!elor aflate la mari distanţe
1 altă formă a radiesteziei e aşa numita .telestezie/,
fenomen care constă în a percepe de la distanţă şi a
descoperi obiectele, fără a fi ne!oie de a se duce la locul
unde se găsesc, ci prin simpla e2aminare a unei &ărţi
topografice sau a unei fotografii a localităţii $e afirmă că
unii radiestezişti operînd cu pendulul asupra unor &ărţi
topografice au însemnat pe ele locul e2act unde se găseau
iz!oare subterane Ce!a mai mult, rezultatele obţinute de
la doi operatori, care au lucrat fără să ştie unul de altul, s"
au do!edit perfect identice 4semenea constatări sînt de
natură să uimească c&iar şi pe cei mai sceptici dintre
oameni
Din toate cazurile şi e2emplele de mai sus citate, se
poate constata în cîte feluri lucrează du&urile de g&icitorie
asupra unor oameni posedaţi, care s"au rupt din legătura
&arică cu Dumnezeu
Faptul că asemenea semne reapar în !remurile de faţă,
din ce în ce mai des, îşi găseşte e2plicaţia în însăşi starea
de păcat în care se află omenirea
1 asemenea decădere du&o!nicească prile)uieşte $a"
tanei toate posibilităţile de a lucra asupra lumii, prin
îngăduinţa lui Dumnezeu

101
#n cuprinsul acestor acţiuni intră şi fenomenele de

g&icitorie ale falşilor profeţi, care atît de uşor pătrund în
starea lăuntrică a multor oameni, încît, sub aparenţele unor
minuni sau a unor descoperiri dumnezeieşti, zăpăcesc
lumea şi o îndepărtează de la ade!ărata credinţă

VII
CRITERII GENERALE DE IDENTIFICARE ALE

ADEVĂRATELOR REVELAII ŞI MINUNI
Din punct de !edere teologic, o descoperire dum"

nezeiască îşi află temeiul pe împlinirea următoarelor
condiţii:
Achilibrul moral
C&ezăşia de bună credinţă, de curăţenie, de minte
sănătoasă şi de ec&ilibru sufletesc la persoana căreia i s"a
făcut descoperirea 6+asele alese sînt curate întru totul şi
nu se dezmint cu nimic9
!esăvîrşita concordanţă cu învăţătura /isericii
#ncadrarea
$fintei desă!îrşită
$cripturi a uneiBisericii@
şi în în!ăţătura descoperiri în cu!inte,
cu alte cu!întul
re!elaţia nu trebuie să cuprindă nici o în!ăţătură nouă,
care ar putea să se împotri!ească cît de puţin celor !ec&i,
adică celor cuprinse în Cărţile $finte şi în toată $fînta
Predanie
4ceastă susţinere se întemeiază pe însuşi cu!întul
*întuitorului, care spune: .Dacă o împărăţie este

103
dezbinată împotri!a ei însuşi, împărăţia aceea nu poate

dăinui/ Deci Dumnezeu nu !a lucra niciodată împotri!a
Bisericii %ui, ceea ce ar fi o aberaţie 6de !ăzut *arcu A,
789
Pe de altă parte, 4postolul Pa!el !esteşte cu toată tăria:
.Dar c&iar dacă noi înşine sau înger din cer ar !eni să
propo!ăduiască o altă E!ang&elie, deosebită de aceea pe
care !"am propo!ăduit"o noi, să fie anatema H/ 6Qalateni
=,>9
'uritatea revelaţiei
4de!ăratele re!elaţii şi minuni nu cuprind elemente
care ne"ar putea
Descoperirile prile)uinu un
dumnezeieşti simţămînt
ne ispitesc de trufie
prin proslă!irea
unor merite ale noastre, şi nici prin făgăduinţe
e2cepţionale de mărire pentru !iaţa de dincolo
#n sc&imb, adeseori, falsele re!elaţii şi minuni ne
stîrnesc gînduri de mîndrie, atrăgîndu"ne în aceeaşi cale
pierzătoare în care însuşi $atana a căzut=;
=; #n cercurile spiritiste şi .spiritualiste/, 'spititorul simulează adeseori
că este *întuitorul, sau !reun sfînt oarecare, şi prin comunicări meşteşugite
îşi con!inge adepţii că ei ar fi .reîncarnările/ unor !ec&i persona)e
e!ang&elice: losif din 4rimateea, %azăr cel în!iat din morţi, *aria sora lui
%azăr şi alţii asemănători
Deopotri!ă se cunosc cazuri de pustnici care, fiind ispitiţi prin pustie,
prin !edenii înşelătoare, au fost îndemnaţi să creadă că pentru !iaţa lor
cu!ioasă au căpătat mîntuirea sufletului, sau că Dumnezeu le"a pregătit un
loc
uneiceresc de multă
false sla!e cinstire
cereşti şi prin4semenea
înc&ipuiteispite se de
arătări potîngeri,
produce şi prin !edenia
ar&ang&eli şi alte

104
1inunile poartă pecetea !omnului

Dacă un pretins .iluminat/ sau !izionar ar căpăta darul
de făcător de minuni, este ne!oie ca toate acele minuni,
semne deosebite, !indecări sau sculări din morţi pe care
le"ar face, să fie împlinite în numele lui 'isus (ristos, iar
nu într"un alt c&ip
4stfel scrie şi $fîntul 'oan E!ang&elistul în '"a sa
Epistolă 68, ="A9:
.$ă nu daţi crezare oricărui du&, ci să cercetaţi du&urile
dacă sînt de la Dumnezeu, căci au ieşit în lume mulţi
prooroci mincinoşi Du&ul lui Dumnezeu să"% cunoaşteţi
după aceasta: orice duh care mărturiseşte că "isus >ristos
a venit în trup este de la !umnezeu şi orice duh care nu
mărturiseşte pe "isus, nu este de la !umnezeu, ci este
duhul lui %ntihrist , de a cărui !enire aţi auzit El c&iar este
în lume acum/
'rofeţiile sînt insuflate de !uhul :fînt

#n sfîrşit, profeţiile care e!entual s"ar face de către un
prooroc, în cazul
fie iz!orîte din unei descoperiri
4de!ăr, dumnezeieşti,
căci (ristos trebuie să
este 4de!ărul
4ceastă condiţie este întărită de faptul că numai
!umnezeu are preştiinţa în veşnicie, a toată lumea văzută
şi nevăzută, şi că deci numai Al, prin lucrarea !uhului
:fint, poate înştiinţa pe prooroci despre vestirile viitoare
apariţii demonice
arătîndu"ne caredragoste
deosebită ni s"ar înfăţişa în c&ip de mîngîietori sau ocrotitori,

105
#n sc&imb, $atana se bizuie pe g&icitorii sau pe

preziceri, iar falşii profeţi, despre care !orbeşte $fînta
$criptură, sînt insuflaţi de această putere luciferică, sau de
du&urile pitoniceşti 4cesta este şi dedesubtul real al
tuturor fenomenelor ocultiste, produse întotdeauna prin
asemenea manifestări demonice
#n linie generală, profeţiile se integrează în planul
uni!ersal al mîntuirii şi au totdeauna un substrat du"
&o!nicesc, iar prezicerile şi g&icitoriile se mărginesc la
speculaţii e2terioare, lumeşti şi stîrnesc o !icioasă
curiozitate a cunoaşterii în !iitor prin ispitirea lui
Dumnezeu #n cazul manifestărilor demonice cu aparenţe
angelice, prezicerile unor falşi profeţi îmbracă forme
religioase şi mistice, dar atunci cuprind întotdeauna o
în!ăţătură greşită sau o abatere de la calea dreptei
credinţe
0ezumînd cele de mai sus, se pot susţine următoarele:
Pentru ca anumite pretinse descoperiri dumnezeieşti să
poată prezenta siguranţa deplină că sînt o lucrare a lui
Dumnezeu este nevoie ca tot conţinutul acelor revelaţii să
se încadreze în chip desăvîrşit în litera :fintei :cripturi şi
în :fînta 'redanie. @ici un cuvînt să nu fie spus în plus
sau în minus faţă de învăţăturile /isericii noastre
6rtodoxe, şi nici o ciudăţenie să un apară din tot ceea ce
se vesteşte şi se face de către un asemenea iluminat.
Dar dacă asemenea presupuse minuni se ridică pe o
temelie şubredă, sau cuprind erezii şi sminteli, trebuie să

106
ne ferim de ele ca de foc, ca de nişte curse dia!oleşti, în

care ne putem pierde mîntuirea otodată, a!em datoria de
a"i feri şi pe ceilalţi fraţi ai noştri, care sînt mai puţin
pregătiţi du&o!niceşte şi deci mai înclinaţi de a primi
asemenea ispite, pentru ca nu cum!a să se pră!ălească ei
într"o prăpastie de moarte

VIII
CREDINA DEŞARTĂ ÎN RELAIE CU SEMNELE

ŞI MINUNILE MINCINOASE
Potri!it $fintelor $cripturi, o condiţie esenţială a

mîntuirii este conlucrarea credinţei cu faptele #n acest
scop, faptele trebuiesc să fie !rednice şi iz!orîte din
dragoste, iar credinţa trebuie să fie curată şi iz!orîtă din
adevăr 
1rice credinţă
a sufletului greşită pe
şi reprezintă care ne"o însuşim
o periclitare este oCine
a mîntuirii rănire
se
prinde într"o credinţă greşită, se îndepărtează de
Dumnezeu@ şi pe măsură ce păcatul neascultării şi al
trufiei sporeşte, se agra!ează şi ruptura de &ar
Gn asemenea om poate fi socotit căzut@ şi ca o pasăre
rănită, care are aripi, dar nu mai poate zbura, aşa şi acesta,
dacă
înalţe,nu secade
căci întoarce la ade!ăr
mai rău se aceştia
.1amenii sileşte sînt
zadarnic să se
nişte puţuri
fără apă, nişte nori alungaţi de furtună@ lor le este păstrată
negura întunericului/ 67 Petru 7, =9
4ceste abateri de la dreapta în!ăţătură a sfintelor
dogme şi rînduieli ortodo2e sînt erezii Prin susţinerile lor
rătăcite, ereziile sînt credinţe deşarte, căci înlocuiesc
ade!ărul cu minciuna

108
#n genere orice fel de participare sufletească la un cult

al minciunii este o credinţă deşartă 4cest cult al minciunii
se poate întinde de la cea mai deplină formă a idolatriei,
pînă la cea mai uşoară formă a superstiţiei, sau pînă la cea
mai subtilă eroare teologică
1riginar, credinţa deşartă porneşte de la înzeirea firii,
însufleţită ==sau nu, a făpturii, luîndu"se făptura drept
Dumnezeu 
Cînd însă omul, fără a da înc&inare unor anumite
făpturi, dar cu a)utorul lor caută a pătrunde în cuprinsul
ştiinţei lui Dumnezeu şi în iconomia proniei %ui, atunci
credinţa deşartă ia alte două feluri de manifestări:
ghicitoria şi farmecele
#n primul caz este !orba de o iscodire a !iitorului sau a
unor lucruri ascunse pe căi neîngăduite şi nelegiuite, iar în
al doilea caz este !orba de folosirea unor mi)loace magice
pentru a atinge anumite scopuri pămînteşti, prin punerea
în acţiune a unor puteri tainice care depăşesc sfera
puterilor fireşti ale omului
3i într"un
printr"o caz şi într"altul,
participare acti!ă sauaceste păcate
printr"o pot fi să!îrşite
participare pasi!ă a
omului, după cum el să!îrşeşte asemenea practici sau se
mărgineşte numai să creadă şi să nădă)duiască în ele
== Pentru un creştin, acest păcat este socotit drept apostazie, în!ăţătorii
şi părinţii Bisericii îl osîndesc foarte greu
4ertullian 6De idolatr c =9 îl numeşte fărădelegea cea mai mare a
neamului omenesc@
De instit =, = comp CNpr Ep =;@ Qrig Lazianz 1rat A>, %actanţiu

109
După cum s"a !ăzut şi în capitolele precedente, formele

de g&icitorie şi de fermecătorie !ariază şi ele, de la cele
mai grosolane mi)loace de c&iromanţie şi !ră)itorie, pînă
la cele mai iscusite pretinse profeţii şi minuni ale
proorocilor mincinoşi
Dacă în asemenea lucrări se cere, cu bună ştiinţă, şi
a)utorul du&urilor rele, atunci aceste practici iau caracterul
magiei negre şi se coboară pînă la cea mai de )os treaptă a
satanismului
Gnul dintre meşteşugurile !ră)itoreşti cele mai des
întrebuinţate pentru a face rău altuia cu puterea demonului
6maleficium9, cunoscut în poporul nostru, este de pildă şi
acela de a înfige un cuţit în prag, spre a atrage prin aceasta
moartea unei persoane ce se află în altă parte Prin unele
locuri, poporul are deprinderea ca, în asemenea cazuri,
cînd cade cine!a greu bolna!, ca din senin, .să"i stingă
frigările/=7
$fînta Biserică a statornicit aspre pedepse pentru acei
care cad în păcatul !ră)itoriei Ea osîndeşte de asemenea
citirea în stele, magnetizarea, adică &ipnotismul, precum şi
toate formele de g&icitorii şi de descîntece
Părinţii Bisericii îi numesc !înzători de (ristos pe toţi
nesocotiţii care se prind în ispita acestor !iclenii
dia!oleşti
#n $inopsa *itrop 'acob = c stă scris: .1ricine crede
=7 Compasemenea
ce să!îrşesc Eşir 77, păcate
=> 4 doua leg =>, =;"=7
cu pierderea de copii'saia
şi cu8, K ameninţă pe cei
!ădu!ia

110
în !isuri şi în farmece şi în !ră)i şi în baere şi într"alte

lucruri dia!oleşti, acela este fărădelege şi afară din
Biserica lui (ristos, că acestea sînt lucruri dia!oleşti şi
cine le crede sau le face, acela merge cu dia!olul în munca
!eşnică/ Deopotri!ă, Biserica în!aţă pe creştini să se
ferească c&iar şi de descîntecele în care s"ar folosi cu!inte
sfinte sau forme de ritual bisericesc
1 formă mai uşoară de credinţă deşartă este aceea pe
care o au mulţi creştini de a"şi lega sufletul de anumite
lucruri sau întîmplări deosebite, cărora " în afară de
Biserică " le atribuie daruri talismanice sau caractere de
re!elaţii
#nc&inarea ade!ărată pe care o datorăm lui Dumnezeu
este şi aici pîngărită de credinţa deşartă pe care o a!em în
puterea presupusă a unor scorniri omeneşti
4şa fac, de pildă, unii care poartă asupra lor anumite
scrieri apocrife cum ar fi .+isul *aicii Domnului/ sau
diferite .Epistolii/ cu ziceri din E!ang&elie 6după $fîntul
'oan (risostom: cu care începe E!ang&elia lui 'oan9,
atribuindu"se lor o putere minunată şi binefăcătoare
*ulţi cad într"o credinţă deşartă, primind minuni
neadevărate, cinstind moaşte neprimite de /iserică 6Can
A8 al $inod, din %aodicea9 sau folosind rugăciuni străine
şi nerecunoscute 6Can K=, > Catarg9
4ici este locul de a pomeni şi despre unii credincioşi
ortodocşi, care au cultul unor .sfinţi/ neortodocşi, apar"
ţinînd unor obşti creştine eretice, căzute sub anatema

111
soboarelor din pricina credinţei lor !iciate

#n tratatul său .eologia morală/, răposatul mitropolit
şi reputat teolog 4tanasie *ironescu scrie următoarele:
.Lu e ne!oie de a do!edi că credinţa deşartă este în
sine un păcat greu 4stfel sînt îndeosebi g&icirea norocului
şi farmecele de orice fel otuşi, ele în cazuri particulare
se !or )udeca adesea în alt mod
rebuie a lua seama totdeauna nu numai la firea unor
asemenea fapte, ci şi la c&ipul în care se să!îrşesc, adică la
cunoştinţa şi gîndul din care pornesc #n obiceiurile
poporului s"au păstrat de pe !remea păgînilor unele
lucruri, ce din începutul lor au fost negreşit deşarte şi unite
cu înc&inarea de idoli@ poporul creştin nu are însă nici o
idee despre obîrşia şi păgînitatea acestor înc&ipuiri şi
obiceiuri, cu atît mai puţin îi trece prin gînd că ele sînt
credinţe deşarte *ai curînd deci trebuie a !edea în ele un
lucru nebunesc şi nepriceput, decît o credinţă deşartă ce
atrage osîndă grea=A
=A Qal 8, =;@ (risostom 1mil în Calende@ 4ugust Ep ==K 6al 9 c 
către 'anuarie mustră pe cei ce zic că sînt zile norocoase şi nenorocoase şi
din această pricină nu !oiesc a lucra în anumite timpuri, de teamă că nu le
!a merge bine, ca şi cum n"ar fi toate zilele bune din firea lor şi nu s"ar pu"
tea face bine cu a)utorul lui Dumnezeu în orice timp 4stfel sînt cei ce
socotesc că de !or fi fericiţi în oarecare zi a anului 64nul nou9 le !a merge
bine tot anul@ cei ce nu !oiesc a sădi !ie în anii bisecţi@ cei ce nu lucrează
Vinerea, sub cu!înt că se !or îmbolnă!i@ cei ce ţin Ioile după Paşti, 'ăliile,
Loca, Lilipii etc Cei ce zic că de se !or afla =A oameni la o masă, unul !a
muri în curgerea anului@ cei ce zic că nu e bine cînd cîntă cucu!eaua seara
pe o casă, sauşi cînd
bisericească, că dinpornesc
contră eîna cale
bine şi le le
dacă iese înainte
iese înainteununiepure sauuno ţigan
lup sau faţă

112
Fără îndoială, c&emarea du&urilor şi a morţilor 6spiri"

tismul9, datul în cărţi, credinţa în !isuri =8, c&iromanţia,
descîntecele şi alte felurite !ră)i, sînt păcate grele
ot aşa e şi aruncarea de sorţi spre a cunoaşte lucruri
!iitoare sau ascunse=
Dar a se ser!i de sorţi spre a împărţi oarecare lucruri
între mai multe persoane sau spre a curma o )udecată după
în!oiala dintre părţi, nu e nici un rău Cazul de care e
sau un cocoşat etc oate aceste arătări n"au nici un temei cît de puţin !e"
derat şi trebuie de a mărturisi că e lucru foarte de rîs a pune faptele noastre
în atîrnare de astfel de întîmplări, ce n"au nici o pricină sigură şi sînt numai
înşelăciuni dia!oleşti
#n poporul nostru s"au păstrat din păcate, o mulţime de atari credinţe
deşarte
de careaupefost
&otărît cît osîndite
sînt de însemnate
de 'erar&iidinBisericii
punct denoastre
!edere Comp
etnografic, pe atît
Cantemir,
scrisoarea *oldo!ei, 'aşi =>?, p 78 sR cu $inopsa *itrop 'acob, 'aşi
=, foaia 87 şi 8A, id foaia = unde se pomenesc şi se osîndesc toate
eresurile şi p 
=8 Credinţa în !isuri de asemenea, este eres păgînesc 4 se !edea de e2
:ueton !it 4ug WC', 'liniu C tiner Ep =, =>, Valer. 1ax lib ', c +'' 6ap
%ecN ', A7;9
#nţ :irah în!aţă că !isurile pe mulţi au aruncat în rătăciri, c A + ="7
$f Părinţi
idoli osîndesc
$ir. Ierus pe 'cei
Cati& ce se iau
*istag c >după
Qrig!isuri,
c m, ca pe în
*or nişte
lobînc&inători de
= +''' c =A
$înt însă şi !isuri ce !in de la Dumnezeu Dar după Qrigorie Lisul în cu!
despre facerea om c =A rar se întîmplă astfel de !ise şi numai pentru pricini
mari ce pri!esc binele obştesc şi atunci Dumnezeu arată cu dovezi sigure că
Al a trimis visul  Despre !isele ce arată lucruri deşarte sau împing pe om a
face cercetări deşarte sau străbate !iitorul, acestea nu !in de la Dumnezeu
6$ir A8, =9
= 'ezec& 7=, 77"7A 4ceasta se referă şi la eresul din poporul nostru de
adedescoperi
la biserică!iitorul saudesc&iderea
sau prin alte lucruriBibliei
ascunse, prin mi)locul psaltirei şi a c&eii

113
!orba în Fapt 4postolilor, adică aruncarea de sorţi, ce s"a

făcut fără îndoială din insuflarea dumnezeiască, spre a
cunoaşte !oia lui Dumnezeu, nu poate fi urmat în !iaţa de
toate zilele, pentru că aceasta nu îndreptăţeşte o astfel de
c&emare e2traordinară a Proniei dumnezeieşti
Păcate grele sînt şi alte feluri de fermecătorii la care se
întrebuinţează mi)loace deşarte spre a feri oamenii sau
animalele de !reun rău, precum şi spre lecuirea lor de boli
sau spre a înrîuri cu sila asupra !oii cui!a şi a aţîţa în el
patimi necurate=?/ 6.eologia *orală/, 4tanasie
*ironescu, ip Cărţilor Bisericeşti =>K, pp 8"8>;9
Din cele mai sus arătate s"a !ăzut că multe sînt formele
sub care se poate în!ălui credinţa deşartă #n afară de
cazurile mai gra!e de magie, în care $inodul de la 4ncNra
îi canoniseşte pe credincioşii penitenţi, !ino!aţi de
asemenea practici, sînt însă foarte !ino!ate şi păcatele
să!îrşite prin falsa credinţă în minuni neade!ărate şi, în
genere, în !ise şi în arătări neîntemeiate, c&iar atunci cînd
=? #ntre asemenea e2emple se pot cita: aninarea de baiere la gîtul
copiilor şi al animalelor@ purtarea unor ierburi la brîu ş a :f. $hiril al 5er =
c @ (rig. @azianzul , cu!întul despre botez, Vas. c. 1are 1mil la Psal 8
zic că aceste credinţe deşarte sînt rămăşiţele înc&inării la idoli, căci lucrurile
ce se întrebuinţează la ele n"au nici din firea lor, nici după rînduiala lui
Dumnezeu sau a Bisericii !reo putere pentru păstrarea !ieţii sau pentru
ferirea oamenilor şi a animalelor de prime)dii Creştinul e dator a"şi pune în
toate năde)dea în Dumnezeu $f 'oan (risostom, 1mil > în Ep către
Colos, zice că a anina la gîtul unui copil astfel de baiere este idolatrie, chiar
dacă s-ar chema la ele numele lui !umnezeu  +ezi şi can A? al $inod, din
%aodicea
rugăciunile4ceasta se referă
de blesteme, şi la aşa"zisul
neprimite .făcut de dragoste/, precum şi la
de Biserică

114
acestea iau înfăţişări sfinte sau sînt însoţite de cu!inte

e!ang&elice, căci şi aceste păcate pot fi pierzătoare de
suflet
#n lucrarea proorocilor mincinoşi, dia!olul îşi do!edeşte
identitatea, fie prin alterarea unor în!ăţături ale Bisericii,
fie prin introducerea unor practici !ătămătoare cu un
caracter de credinţă deşartă
3i într"un caz şi într"altul prime)dia este aceeaşi
Drept urmare, deoarece credincioşii nu pot bea paharul
!omnului şi al dracilor 6' Corint =;, 7=9, trebuie ca
fiecare creştin pra!osla!nic să"şi obser!e bine drumul şi să
se păzească de asemenea prime)dii, care îl înstrăinează de
ade!ărata cinstire de Dumnezeu şi îi aduc moartea
du&o!nicească

PARTEA A DOUA

I%
PUNCTE DU!IOASE COMUNE LA DIFERII

PRESUPUŞI &ILUMINAI' ŞI &PROFEI'
CAZURI CONTEMPORANE
#n diferitele cazuri de .teofanie/ de care ne ocupăm în

cele de faţă, se constată dintru început o serie de puncte
comune foarte dubioase, care apar în toate presupusele
re!elaţii
4şa, depetrecute
pildă, seînpot
ultima !remeurmătoarele:
menţiona la noi în ţară
). 9şurinţa de a crede în vedenii

De îndată ce unul dintre aceşti !izionari a a!ut o
arătare, el a primit"o fără nici o rezer!ă şi i"a acordat toată
încrederea
#ntr"ade!ăr, cum i s"a arătat unuia o !edenie în c&ipul
*aicii Domnului acela a şi crezut că este însăşi *aica
Domnului, cum i s"a arătat altuia o !edenie în c&ipul lui
(ristos el a şi crezut că este însuşi (ristos, cum i s"a arătat
altuia un moş spunînd că este Dumnezeu, acela, fără ocol,
a şi crezut că este #nsuşiDumnezeu
4semenea s"au mai arătat c&ipuri de 4r&ang&eli, de

117
îngeri şi de $finţi şi toţi au crezut că erau într"ade!ăr

4r&ang&eli, #ngeri şi $finţi
Pe cîtă !reme, e2perienţa pustnicească ne în!aţă că
sfinţii şi toţi cu!ioşii păstrau totdeauna cea mai mare
rezer!ă faţă de asemenea arătări şi refuzau să creadă în
spusele !edeniilor Este atît de pilduitoare pomenirea care
ni se face în Pateric cu acel cu!ios bătrîn care, rezistînd în
toate c&ipurile lucrărilor dia!oleşti ce se făceau împotri!a
lui, a a!ut într"o zi o !edenie care i"a spus:
.Eu sînt (ristos/ 'ar bătrînul, !ăzîndu"= pe el, şi"a
înc&is oc&ii săi 3i dia!olul i"a zis: .Pentru ce îţi înc&izi
oc&ii < $aută de mă vezi, că eu sînt >ristos / 0ăspuns"a
lui bătrînul: . Au nu vreau să văd pe >ristos cu ochii mei
aici, în lumea aceasta/ 4cestea auzind dia!olul, s"a făcut
ne!ăzut 6Patericul pp A=>"A=K, ipografia Cozia a $f
Episcopii a 0îmnicului9
De asemenea, mai mulţi îngeri arătîndu"se în !edenie
unui alt bătrîn, l"au întrebat: .+oieşti să !ezi pe (ristos </
3i le"a răspuns lor: . anatema vouă şi aceluia pentru care
ziceţi@ că (ristosului meu cred, Carele a zis: IDe !a zice
!ouă cine!a, iată aici e (ristos sau iată"% acolo, să nu
credeţiJ 3i auzind dracii s"au făcut ne!ăzuţi/ 6Patericul p
A7, aceeaşi ediţie =KA;9
Dar în afară de aceste pilde şi de altele asemănătoare,
e2perienţa !ieţii creştine ne în!aţă despre atîtea cazuri
nenorocite, în care cu!ioşii părinţi şi"au pierdut mîntuirea,
pentru că s"au lăsat lesne crezători unor astfel de !edenii

118
4şadar, din primul punct comun tuturor acestor

!izionari, despre care se pomeneşte în lucrarea de faţă,
reiese marea uşurinţă de care au dat do!adă aceştia,
acceptînd fără rezer!ă spusele !edeniilor şi arătîndu"se cu
totul lipsiţi de gri)ă în fi2area identităţii ade!ărate a acelor
!edenii Pe de altă parte, toţi s"au crezut !rednici de a fi
aleşii lui Dumnezeu şi de a primi solii cereşti
+. :pectacolul semnelor ;suprafireşti<
Gn alt fapt fundamental este acela al belşugului de
!edenii, înfăţişate în toată gama puterilor cereşti fiecăruia
dintre aceşti !izionari uturor acestora li se perindă pe
dinainte multe şi nenumărate semne@ pe cîtă !reme, se ştie
cît este de mare iconomia lui !umnezeu în facerea de
minuni
De asemenea, este de obser!at că felurite apariţii
luminoase, aureole, cruci strălucitoare, porumbei zbu"
rători, !edenii şi alte asemenea semne .suprafireşti/ s"au
arătat şi multor pelerini !eniţi dinadins la locurile
.minunilor/,
4şa de pildă: în dorinţa de a !edea şi ei asemenea arătări
.#n toate aceste cazuri, cei în cauză !ăd la *agla!it,
cînd ascultă propo!ăduirea ciobanului, diferite c&ipuri
omeneşti ce plutesc în aer, sub formă de nori sau raze
luminoase şi pe care ei le socotesc cu toată con!ingerea ca
înc&ipuiri ale lui Dumnezeu/ 6Din referatul P C
Consilier Cultural Pr D Cristescu adresat P $ Episcop al

119
0îmnicului la A; iulie =KA9

.+ăd desprinzîndu"se " scrie P C Părintele Dumitru
4ntal " din făptura ciobanului şi ridicîndu"se în sus umbra
unui bust alburiu cu plete ondulate şi răsfrînte pe umeri ca
de moşneag bătrîn %a e2clamaţia mea că !ăd figura pe
nori, spun şi alţii că o !ăd %lţii se plîng că ei nu văd
nimic Cam de la )umătatea cu!întării apare deasupra
capului ciobanului un e!antai fin de raze alburii Din
spatele ciobanului s"a proiectat o figură alburie/ etc 6din
cartea .Ce"am !ăzut la *agla!it/ pp =8"=, ip Cărţilor
Bisericeşti9
4celeaşi relatări le dă şi P C Preot D 0oman în cartea
sa .%a *agla!it/ p =8, P C Pr 1uatu în .*agla!itul/,
Dr Licolăescu Plopşor etc
Din con!oiul sutelor de mii şi milioane pe pelerini care
s"a scurs pe la *agla!it, mulţi nu au !ăzut nimic din toate
aceste !edenii şi apariţii luminoase@ unii au !ăzut puţin,
alţii au !ăzut mai mult şi pe măsură ce unii sau alţii se
.în!redniceau/ să !adă înc&ipuiri de îngeri, lumini şi
sfinţi, se socoteau mai curaţi la suflet şi mai plăcuţi
înaintea lui Dumnezeu 4şadar, ispita trufiei se producea
şi lucra asupra mulţimii
Deci, într"o co!îrşitor de mare măsură, toate aceste
fenomene au de!enit certificatele de aprobare ale
.minunilor/ petrecute la locurile arătărilor

120
4numiţi credincioşi au fost ispitiţi să creadă că

apariţiile luminoase de cruci ar fi fost indiciul cel mai
sigur că asemenea minuni sînt de la Dumnezeu
4ceasta este însă o credinţă greşită De fapt, acea putere
luciferică care poate îmbrăca c&ipul $finţilor, al
4r&ang&elilor, al *aicii Domnului şi c&iar al lui (ristos,
nu poate oare, prin propriile noastre facultăţi, să facă o
mistificare şi a semnului crucii < $ă nu ne lăsăm înşelaţiH
.Demonii " scrie $fîntul Damasc&in în Dogmatica sa "
nu au nici stăpînire, nici putere contra cui!a, decît numai
dacă li se îngăduie de Dumnezeu în scopul mîntuirii, cum
este cazul cu 'o! şi după cum este scris în E!ang&elii
despre porci 6*atei >, A;"A79 Dar o dată ce Dumnezeu le
îngăduie, au putere, se schimbă şi iau forma pe care o
vreau dup8 fantezia lor / 6.Dogmatica/, 'z!oarele
1rtodo2iei, Edit %ibrăriei eol Buc p ?9
#n această pri!inţă, un mare trăitor de !iaţă ascetică,
'oan al Crucii, ne sfătuieşte .de a en feri de orice fel de
descoperiri şi de a nu le dori #n orice caz, sîntem legaţi de
a le destăinui la un cît mai încercat du&o!nic, ca nu cum!a
să le înţelegem greşit Este iarăşi bine să ne ferim de
asemenea descoperiri, nu numai fiindcă acestea sînt foarte
uşor născocite de demoni, dar fiindcă un suflet care le"ar
dori sau care s"ar complace în ele s"ar împotmoli în
deşertăciuni/ 6.$uirea Carmelului/9
Drept urmare, constatarea unor semne cu caracter
.suprafiresc/ nu poate fi un indiciu că astfel de semne sînt

121
o lucrare dumnezeiască #n cazul că asemenea fapte nu pot

fi lămurite cu deplină înţelegere de către du&o!nicii cărora
ne mărturisim, pentru a şti de ce esenţă este o descoperire
pe care am fi a!ut"o, datori sîntem să rămînem în rezer!ă
pînă se !a face lumină 3i dacă alte semne, !edenii sau
!ise ni s"ar mai repeta, se !a putea înţelege adeseori din
conţinutul lor din ce iz!or
este de la Dumnezeu se !a pro!in@
arăta că căci, pînă
este de la la urmă, ce
Dumnezeu,
iar ce este de la $atana se !a trăda că este de la $atana
. @esocotirea :fintelor 4aine

Gn alt fapt, cu totul izbitor, care apare în cercetarea
acestor fenomene, este completa lipsă a elementului euha-
ristic din toate predicile şi c&emările acestor !izionari
#ntr"ade!ăr, toţi îndeamnă lumea spre pocăinţă, ca să
!ină pe la crucile ridicate pe locurile arătărilor, iar acolo
să"şi plîngă păcatele
Ei nu îndeamnă însă pe nimeni să se împărtăşească,
adică să"% primească cu ade!ărat pe (ristos, în gîndul că
:fîntadeîmpărtăşanie
fără care nu putemeste o condiţie
dobîndi esenţială
viaţa veşnica  a mîntuirii,
6Bineînţeles însă că, pentru cine trăieşte în cîrdăşie cu
păcatul şi în neascultare faţă de Biserică, însăşi
împărtăşirea cu $fintele aine nu înseamnă mîntuire, ci
osîndirea în focul cel !eşnic9
#n predica lui Petrac&e %upu ni se !orbeşte răspicat:
.B1oşulC spune că ne iartă, fraţilor, dacă nepocăim la

122
$ruce< 6.*agla!itul/ Pr 1uatu, p A9

$au: .*ergeţi măi fraţilor, la buturugă, mergeţi la
Cruce, staţi acolo şi !ă rugaţi să !ă ierte Dumnezeu
păcatele/
De asemenea, din arătările pe care le"a a!ut +asilica
Barbu, ni se !estesc următoarele:
.să spui la săteni, să faceţi o cruce cu c&ipul
*întuitorului pe ea, pentru iertarea păcatelor voastre / 6'"
a !edenie p 77 .*inunile din com udor +ladimirescu/,
ip *înăstirea Cernica =KAK9
4stfel de îndemnuri li s"au dat şi celorlaţi !izionari: lui
Bănică Doleanu din Cassota"Buzău, fetiţei *ăria din
Floreasca
4şadar,şinialtora
se iartă păcatele dacă mergem la Crucea de
la *agla!it sau la crucea din com +lad Zepeş sau dacă
ridicăm o cruce în com udor +ladimirescu sau dacă ne
pocăim la .buturugă/ H
De unde însă asemenea susţineri < Căci dacă plîngerea
pentru greşelile noastre este o do!adă de căinţă, în sc&imb,
iertarea de păcate nu o putem obţine printr-o simplă
pocăinţă la o ;cruce<, ci numai prin împărtăşirea cu
:fintele 4aine
:povedania la du&o!nic a fost dinadins lăsată de
Dumnezeu, pentru curăţirea de păcate şi pentru a dobîndi
astfel iertarea
Prin urmare,
&o!nic, singurul ade!ărata pocăinţă
care are puterea de aselega
faceşi numai la du"
de a dezlega.

123
"ar Auharistia desăvîrşeşte totul şi ne uneşte cu >ristos

Căci .Domnul !a zice: adunaţi"*i toate slugile *ele
cele cuvioase, care au făcut legătura cu 1ine prin ertfă /
6Psalmul 8K, 9
Este de obser!at că $fînta *ăria Egipteanca, care s"a
ne!oit o !iaţă întreagă în pustie, cu atît de mare plîngere
încît izbutise să trăiască ca îngerii, totuşi nu primise
dezlegare pentru păcatele ei, pînă cînd, prin mila
!omnului, n-a descoperit-o în pustie %vva Mosima, căruia
i s-a spovedit şi care, după un an, i-a adus :fîntul 4rup şi
:înge al !omnului, ca să se împărtăşească şi astfel să
poată să se săvîrşească din viaţă
Lu încape îndoială că, la orice cruce, ca şi în faţa
oricărei sfinte icoane, ne putem ruga cît de mult şi bine
!om face, dar nu Crucea ca !aloare spirituală e2clusi!ă ne
poate ierta şi dezlega de păcate, ci numai împărtăşirea cu
$fintele aine ale Domnului printr"o cît mai mare pocăinţă
a noastră şi în deplină ascultare faţă de Biserică 1rice
abatere de la acest ade!ăr este o rătăcire
4ceasta
care estecraca
şi"au tăiat şi sminteala
mîntuiriimare a tuturor
de sub picioareprotestanţilor,
cînd, într"un
fel sau altul, s"au lipsit de nepreţuitul dar al $fintelor
aine lăsate de Dumnezeu în aşezămîntul sfînt al Bisericii
$ale celei ade!ărate
"ată astfel că elementul central şi hotărîtor al mîntuirii,
Auharistia la care drept credinciosul nu capătă acces
decît prin spovedanie şi prin duhovnicie, lipseşte cu

124
desăvîrşire la toţi aceşti vizionari 3i totuşi, Domnul

spune: .4de!ărat !ă spun că dacă nu mîncaţi trupul Fiului
1mului şi dacă nu beţi sîngele %ui, n-aveţi viaţa în voi
înşivă/ $au: .Cine mănîncă trupul *eu şi bea sîngele
*eu, are !iaţa !eşnică şi Eu îl !oi în!ia în ziua de apoi/
6'oan ?, A"89
#n sc&imb, $atana, care se fereşte de focul mistuitor al
sîngelui şi trupului Domnului (ristos, caută prin toate
căile să abată lumea din calea ade!ărată şi sigură a
mîntuirii
#n această pri!inţă, mai degrabă ne"ar îndemna
!icleanul să postim toată !iaţa sau să facem nesfîrşite
metanii sau să facem milostenii, decît să mergem să ne
spo!edim şi să luăm $fînta împărtăşanie, care ne uneşte cu
Dumnezeu
Deci, ce ne !a fi nouă să"% mărturisim pe (ristos, dacă
nu ne !om împărtăşi cu (ristos < Dar ce !om dobîndi
primind $fintele şi dumnezeieştile aine, dacă ne !om
împărtăşi cu ne!rednicie <
sau1bea
spune 4postolul
pa&arul Pa!el:în.Cine
Domnului mănîncă pîinea
c&ip ne!rednic, aceasta
!a fi !ino!at
de trupul şi sîngele Domnului Căci cine mănîncă şi bea îşi
mănîncă şi bea osînda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul
Domnului/ 6' Corinteni ==, 7"7K9
Drept urmare, $fînta #mpărtăşanie fiind darul de
răscumpărare al păcatelor noastre pentru !iaţa !eşnică, o
condiţie esenţială de mîntuire în 1rtodo2ie este

125
duhovnicia@ iar dacă această condiţie lipseşte din !iaţa

creştinului, omul acela este ca şi o cetate nepăzită, unde
pot pătrunde uşor orice !ră)maşi Cu atît mai mult însă, în
manifestarea pe teren mistic a unor pretinşi iluminaţi,
iz!orul lor de inspiraţie de!ine mai dubios cînd din toate
cu!întările lor lipseşte elementul eu&aristie şi acela al
du&o!niciei
N. 'recumpănirea griii pămînteşti
$e rele!ă, în c&ip cu totul deosebit, stăruinţa foarte
mare pe care o depun toţi presupuşii profeţi de care ne
ocupăm, asupra elementelor materiale ale !ieţii
Prin spusele !edeniilor lor, aceştia pun tot preţul şi
cîntărirea pe cele !remelnice Pedeapsa lui Dumnezeu ei o
mărginesc întotdeauna la roadele cîmpului şi la starea
sănătăţii noastre@ în sc&imb problema mîntuirii lipseşte
Petre %upu spune: .E rău de noi, fraţilor, dacă nu ne
pocăim cu !orba pe care m"a trimis pe mine *oşul, căci
n"ai cu ce ţine nimic: nici bou, nici cal, nici oaie, nici porc,
nici pasăre, nici nimic/ 6.*agla!itul/, Pr 1uatu p 8,
ip .1astea
$au: .DacăDomnului/
ne lăsăm$ibiu =KA9 noastre rele, ne dă
de faptele
sănătate, ne dă grîu, ne dă porumb, ne dă de toate/
$au: .Dacă ne pocăim, 0om-nia are muncă, Dumnezeu
dă de toate E belşug şi trăieşte bine toată ţara/ 6p ?;9
C&iar şi în orice rugăciune a lui, Petre %upu este
preocupat de aceleaşi .idei/

126
El se roagă cu deosebire pentru sănătate: .Dumnezeu să

nu mai canonească lumea cu boală grea/
Din toate rugăciunile lui lipseşte preocuparea de
mîntuire a lumii
%a cele de mai sus, putem adăuga că: dacă e drept că
profeţii +ec&iului estament !orbeau şi ei în felul acesta,
!estind pedepse şi răsplătiri materiale, aceasta se întîmpla
tocmai prin faptul că în acea !reme mîntuirea sufletului nu
era încă cu putinţă, deoarece toţi, c&iar şi cei drepţi,
mergeau în locuinţa morţilor, în 3eol, unde aşteptau
slobozirea lor de către *întuitorul (ristos, Care nu !enise
încă Dar ceea ce era firesc pentru profeţii +ec&iului
estament, nu mai e firesc pentru un profet al Loului es"
tament, care ştie că (ristos a !enit în lume şi a sfărîmat
porţile iadului, ridicînd mai presus de orice, pentru toţi
credincioşii, gri)a mîntuirii sufletului
Căci, ce pot însemna roadele cîmpului pe care le"am
dori cu atîta precădere, dacă ne abatem de la calea
ade!ărului <
3i ce preocupaţi
sîntem poate însemnade obunătăţile
credinţă oricît de mare,
!remelnice şi în
nucare
de
mîntuire <
0ăspicat spune în această pri!inţă $fîntul 4postol
Pa!el:
.Dacă numai pentru !iaţa aceasta ne"am pus năde)dea
în (ristos, atunci sîntem mai de plîns decît toţi oamenii/ 6'
Corinteni =, =K9

127
3. 1istificări
După cum se ştie, aproape în toate locurile arătărilor,
unde a fost !orba de .re!elaţii/, !izionarii care fuseseră în
legătură cu acele puteri ne!ăzute, şi potri!it cu cererea
acelor năluciri, s"au adresat preoţilor, spre a !eni să
slu)ească la locul !edeniilor lor@ dar numai după ce vîlva
;minunilor< se stîmise şi mulţimile se îmbulzeau să se
împărtăşească din acele ;minuni<, fără să le mai fi
cercetat natura.
4şadar, au fost preoţi însufleţiţi de bună credinţă, dar
care nu şi"au dat răgazul necesar pentru a pătrunde cît mai
adînc în cuprinsul realităţii acestor arătări şi care deci au
împlinit pe aceste locuri, fără prea multă cercetare diferite
sfinte slu)be, întărind astfel, prin această pecete, o lucrare
foarte dubioasă, despre care Biserica, în sobornicitatea Ei,
nu s"a pronunţat încă
4ceste slu)be fiind întru totul !alabile, prin puterea lor
sfinţitoare, au putut însă acoperi unele manifestări şi
fenomene de o esenţă potri!nică Bisericii, întrucît s"au
să!îrşit pe anumite locuri legate de întîmplări psi&ice
neidentificate
'ar în acest domeniu, oricît de mică ar fi o rătăcire, ea
poate totuşi prime)dui mîntuirea multor suflete, după cum
şi un microb ne!ăzut de oc&iul liber poate doborî !iaţa
multor oameni şi după cum şi o băutură cît de bună de!ine
otră!itoare printr"o singură picătură de otra!ă

128
O. $onstringeri şi făgăduinţe
oţi !izionarii de care ne ocupăm în cele de faţă !estesc
din partea !edeniilor lor că mare pedeapsă !a !eni pentru
oricine nu !a !oi să creadă în arătările lor, după cum, de
mare răsplată se !or în!rednici cei ce !or crede
Petre %upu spune: .Eu mi"am făcut datoria $ă nu
credeţi pe !ră)maşii care spun că nu e ade!ărat, că e rău
de voi< 6.*agla!itul/, Pr 1uatu, p ?8 ] $ibiu9
'ar pretinsul (ristos care i s"a arătat în !edenie
+asilicăi Barbu, spune: .care !a crede, !a crede@ care nu,
am eu griă/ 6p 79, sau: .lasă să nu creadă, !or !edea ei,
dar atunci !a fi prea tîrziu/
+edenia
g&e, care*întuitorului,
în c&ipul i s"a arătat săteanului
după ce îi'on Popa Q&eor"
porunceşte prin
.4r&ang&elul *i&ail/ să scrie o carte cu toate !estirile pe
care le"a căpătat, adaugă următoarele:
.*ulţi se !or lumina prin cu!intele cărţii şi toţi cîţi !or
asculta cu!intele lui 6ale lui 'on Popa Q&eorg&e9 nu
cu!intele lui !or asculta, ci cu!intele *ele şi pe ale
iubitului
pe meu *i&ail
ale @oastre H "ar ceişi ce
vor defăima vor defăima
niciunul din ei cuvintele lui,
faţa 2uminii
1ele nu o vor vedea?/ 6Puterea 0ugăciunii, 'oan $inescu,
p 7>, ed '' Editura Loastră, Bucureşti9
Pe de altă parte, se fac şi făgăduinţe cît se poate de
ispititoare, pentru toţi aceia care !or crede în aceste ară"
tări, precum şi în toate în!ăţăturile şi practicile care s"au
dat prin mi)locirea acestor presupuse puteri cereşti

129
4tît constrîngerea de a crede sub imperati!ul unei

ameninţări, cît şi ispitirea de a crede, sub făgăduinţa unor
mari răsplătiri, au darul de a"i smulge pe credincioşi din
sînul şi din ascultarea Bisericii, prin faptul că toţi sînt
îndemnaţi a lua o atitudine pripită, mai înainte ca Biserica
în soborul ei să se pronunţe despre aceste cazuri
Deci, în loc să rămînem cu toţii sub aripa Bisericii,
singura care prezintă c&ezăşia sigură a mîntuirii noastre,
sîntem ispitiţi de a ieşi de sub această ocrotire
#n această pri!inţă, ade!ărata atitudine creştină îi
impune credinciosului să nu o ia niciodată razna, după
capul lui Lu îi este nimănui îngăduit de a porni pe
drumuri dubioase şi de a face e2perienţe în afară de calea
Bisericii, socotind anumite fapte drept .minuni/, sau pe
cîte unii oameni drept .sfinţi/, fără ca autoritatea
sobornicească şi ecumenică a Bisericii să se pronunţe
asupra unor asemenea cazuri
Pe de altă parte, dacă cine!a a a!ut o !edenie, sau alte
semne deosebite, nu trebuie să le creadă fără nici o rezer!ă
ca !enind de la Dumnezeu, ci, mai degrabă, prin post şi
prin rugăciune şi în adîncă smerenie, ar trebui să meargă
la du&o!nic, la un duhovnic cit mai încercat, pentru ca
m8rturisindu-i lui toate acele întîmplări ;suprafireşti< să
poată primi de la el, sub puterea tainei spovedaniei
dezlegarea sau legarea faţă de acele lucrări
4ceasta este trăirea în 1rtodo2ie şi numai acest drum
de supunere şi de ascultare îi este plăcut lui Dumnezeu

130
0estul este anar&ie şi lucrare anti&ristică
5. $uriozităţi
#n sfîrşit, în acest ultim punct !a fi !orba despre
anumite manifestări personale şi comune ale tuturor
!izionarilor de care ne ocupăm
oţi aceştia, socotindu"se purtătorii cu!întului
dumnezeiesc, primesc să li se spună sfinţi@ ba c&iar ei
înşişi pretind multora să"i întîmpine cu acest cu!înt de
mărire Este de prisos a mai do!edi acest fapt, deoarece
este îndeobşte binecunoscut
Le întrebăm: care au fost sfinţii Bisericii care, mai
presus de alţi
pretins, sau cel credincioşi, şi spre sădeosebire
puţin ar fi îngăduit desfinţi
li se spună ei, ar< fi
De bună seamă că nu este nici unul, pentru că oricare
creştin cu ade!ărat cu!ios s"ar fi cutremurat să se înalţe în
cugetul lui Pentru că toţi sfinţii au fost înainte de orice
foarte smeriţi smeriţi un numai din gură, dar cu tot
duhul lor  Dealtfel, cînd însuşi *întuitorul este întîmpinat
de tînărul bogat cu cu!intele: .Bunule în!ăţător/, oare nu
răspunde El categoric şi răspicat: .Pentru ce *ă numeşti
bun < @imeni nu este bun, decît unul singur !umnezeu/
6%uca =>, =K9
Pe de altă parte, presupuşii profeţi, care se complac nu
numai în a li se spune sfinţi, dar în a li se săruta şi mîna,
au o foarte !ădită înclinare spre diferite pasiuni lumeşti Ei
au o mare predilecţie de a se fotografia cît mai mult şi în

131
tot felul de poze, de a da autografe, de a se !edea .scrişi/

în ziare, de a colecţiona toate reporta)ele care îi pri!esc, de
a se aşeza în fruntea altora, de a se bucura cînd sînt
lăudaţi, de a se întrista cînd nu li se dă destulă
însemnătate
Cunoscute sînt, astfel, toate fotografiile pe care atît
Petrac&e %upu, cît şi +asilica Barbu le"au făcut în atitudini
de rugăciune, cu scopul de a fi răspîndite apoi în public 3i
aici nu este !orba de anumite fotografii de reporteri sau de
amatori, prinse la întîmplare, într"un instantaneu, ci de
poze de dimensiuni mai mari, e2ecutate de fotografi
profesionişti +edem astfel pe Petrac&e %upu îngenun"
c&eat în faţa iconostasului, sau a altarului din biserica de
la .buturugi/, cu mîinile lipite şi ridicate către cer şi cu
înfăţişarea fi2ă pe care o impune o fotografie " poză De
asemenea, o !edem şi pe +asilica Barbu care, într"un mare
studiou fotografic de pe Bule!ardul Elisabeta, şi"a
impro!izat pe o masă un fel de iconostas, cu o icoană şi un
borcan cu flori în faţa căruia, stînd în genunc&i, şi"a luat o
poză e2tatică de rugăciune
Pentru ce aceste manifestări <
Gnde mai este smerenia de a ne ruga în ascuns şi de a
ne feri de pri!irile celorlalţi, după cum ne îndeamnă
*întuitorul <
#n sc&imb, de cîtă !iaţă aspră au ştiut să dea do!adă toţi
sfinţii şi cu!ioşii lui Dumnezeu, defăimînduse pe ei înşişi
şi urînd toate ;măririle< lumii

132
Dar iată şi cu!întul $fintei $cripturi, care spune:

.1rice inimă trufaşă este o scîrbă înaintea lui Dum"
nezeu@ &otărît, ea nu !a rămîne nepedepsită/ 6Pildele =?,
9 sau: .Dumnezeu stă împotri!a celor mîndri, dar dă har
celor smeriţi/ 6'aco! 8, ?9

CA"UL DIN CUCA(ARGEŞ$ ION POPA

G#EORG#E
$eria marilor .minuni/ petrecute la noi în ţară după

războiul din =K=?"=K=> o desc&ide probabil 'on Popa
Q&eorg&e din 4rgeş, muncitor din satul Cuca
Po!estirile întîmplărilor lui deosebite au fost de la
început culese într"o scriere şi publicate apoi în mai multe
ediţii,
sau sub titlul
.Calea foarte
la Cer/ atrăgător de
0edactorul .Puterea
acestor 0ugăciunii/
scrieri a fost dl
'oan $inescu, institutor pensionar, cunoscut pentru
credinţa sa spiritistă Dacă cazul întîmplat cu săteanul din
4rgeş n"ar fi fost răspîndit în popor într"o atît de mare
măsură " fie prin !iu grai, fie prin tipărituri apărute în
multe mii sau zeci de mii de e2emplare " desigur că n"ar fi
fost ne!oie
atîţia de a se mai pune în discuţie cele petrecute cu
ani în urmă
'nteresează totuşi speţa
Printr"un şir de !ise alegorice, 'on Popa Q&eorg&e are
!iziunea 0aiului şi a 'adului, într"o dantescă desfăşurare
de imagini, în care contrastul scrîşnirii dinţilor din locul
4dîncului se contrapune impresiei de pace din grădina
edenică a #mpărăţiei Cereşti

134
Descrierea acestor !ise este destul de amănunţită şi de

impresionantă Li se perindă prin faţă muncile păcătoşilor,
morţi nepocăiţi, precum şi binefacerile !eşnicelor bunătăţi
şi binecu!întări dumnezeieşti
1 înc&ipuită arătare a 4r&ang&elului *i&ail îl că"
lăuzeşte pe !izionar pe dinaintea multor presupuse puteri
cereşti după ce îl trece prin toate .!ămile !ăzdu&ului/ #n
această călătorie .eterică/, 'on Popa Q&eorg&e este purtat
în du& pînă dinaintea .feţei atălui Ceresc/, ca să ' se
înc&ine De la El primeşte mai multe solii, între care şi
îndemnul de a tipări şi răspîndi cartea cu minunile lui
Din tot cuprinsul acestei tipărituri rezultă stăruinţa mare
care se pune asupra rugăciunii Li se arată nepreţuita
însemnătate a comunicării noastre spirituale cu
Dumnezeu, şi mai cu seamă a rugăciunii, însoţită de
metanii la pămînt 4ceastă în!ăţătură este fără îndoială
bună şi întru totul potri!ită cu E!ang&elia, căci şi $fînta
$criptură ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat
Dar, din păcate, nu se mărgineşte totul aici Ci, alături
de această momeală atrăgătoare, ne stă desc&isă şi cursa
pierzătoare a 'spititorului
1 serie de alte în!ăţături stricate şi antie!ang&elice sînt
încredinţate spre a fi răspîndite în lume de către aceeaşi
nălucă cu c&ipul *întuitorului
'ată, astfel, cîte!a elemente de reflecţie:
a9 *ai înainte de toate, .re!elaţia/ lui Q&eorg&e Popa
se întemeiază, de la început, pe o flagrantă confuzie, pe

135
care o face între atăl Ceresc şi Domnul 'isus (ristos,

după cum face o confuzie gra!ă şi între 4r&ang&elul
*i&ail cu un oarecare înger ocrotitor
.1, $finte *i&aile " spune el " păcătos mă duci acum pe
mine la părintele ceresc<
Dar .îngerul/ îi spune:
.4m trecut !ămile !ăzdu&ului, acum ne aflăm în cer
înaintea !omnului nostru "isus >ristos/
.1dată cu aceste !orbe ne aflarăm în faţa !omnului
nostru "isus >ristos<
.#ngerul făcu înc&inăciune, cum fac preoţii în biserică@
apoi mă luă de mînă şi îmi zise c"o !oce dulce: I$coală,
'oane, şi sărută tălpile 4atălui ceresc, ca să te bine"
cu!întezeJ/
.Cuprinsei cu mare dragoste picioarele !omnului "isus
>ristos şi începui a le săruta cu lacrimi/ 6.Puterea
0ugăciunii/, 'oan $inescu " Editura Loastră "Ediţia a 'l"a,
pp =>"7; Ediţiile următoare au fost publicate la
ipografia Episcopiei 0îmnicului şi la .4sociaţia
Patriar&ul *iron/9
Confundarea atălui Ceresc cu Fiul lui Dumnezeu a
constituit şi în epoca primară a creştinismului o erezie
foarte osîndită de Biserică, cunoscută sub numele de
erezia $abelienilor, care propo!ăduia în!ăţătura .Fiului"
ată/, iar adepţii acestei rătăciri nu puteau fi primiţi în
sînul Bisericii 1rtodo2e decît ca şi păgînii: adică prin
cate&umenat, lepădări şi botez

136
b9 Deşi săteanul din 4rgeş are conştiinţa păcatelor lui,

cu toate acestea el este încredinţat din toate părţile cereşti
că nu e păcătos ci, dimpotri!ă, că este iubit pentru faptele
lui
După cum se ştie, în lucrările de rătăcire, ispita trufiei
este de cele mai multe ori puntea de legătură pe care
dia!olul, ca o capcană, o întinde spre noi
Dar Q&eorg&e Popa spune:
.Din copilăria mea doream cu mare dragoste ca să !ăd
faţa atălui Ceresc, dar acum merg negata, că mă luaşi,
frumosul meu înger, fără luminare/
.#ngerul întoarse 6atunci9 iarăşi capul spre mine şi"mi
zise=9,
p cu iar
o !oce mîngîietoare:
înc&ipuita arătare ILu eşti păcătosJ/
a *întuitorului 6sau a61p cit
atălui
Ceresc9 îi spune de asemenea:
.Lu eşti păcătos, 'oane e"am plătit de toţi duşmanii şi
mai ai şi ceva frumos în împărăţia 1ea / 6p 7=9 .3i
pentru acele zile ce le"ai petrecut în lene, părăsind
rugăciunea, te iert, fiindcă nici greşale nu ai multe/ 6p
779
c9 'ată însă şi o stîlcire !oită pe care o face !edenia cu
c&ipul Domnului, asupra te2telor $fintelor $cripturi
Q&eorg&e Popa spune:
.3tiu, Părintele meu Ceresc, că mă rugam în lagăr 6în
timpul războiului9 şi ceream în rugăciunile mele ca să"mi
!ăd încăşiocopiii
ne!asta dată ţara, casa şi copiii
mei rătăciţi +enindde
de la credinţă acasă,
cum am găsit
îi ştiam

137
şi de multe necazuri m"a supus duşmanul ne!ăzut, de am

părăsit şi eu rugăciunea/
.0ăspuns"a Domnul iar şi mi"a zis: IDar nu ştii din
$fînta E!ang&elie că dacă te sminteşte oc&iul tău,
scoate"=, şi mîna ta tai"o de la tine, adică: soţia, copilul,
sora, tatPl ori mama ta de sînt rătăciţi, lasă-i pe ei şi
urmează-1i 1ieJ/ 6p 779
#n sc&imb, aşa !orbeşte $criptura:
.Dacă un frate are o ne!astă necredincioasă şi ea
!oieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea/
Pe de altă parte: .bărbatul necredincios este sfinţit prin
ne!asta credincioasă şi femeia necredincioasă este sfinţită
prin fratele/ 6' Corinteni @ =7, =89
$fintele $cripturi nu dau prin urmare în!ăţătura de a
desface o căsătorie să!îrşită prin binecu!întarea Bisericii
între soţi drept credincioşi, după cum nici nu îndeamnă ca
unul din soţi .să lase/ pe to!arăşul lui de !iaţă pentru
moti!e de e!la!ie
#n acelaşi spirit ortodo2, canonul al +"lea 4postolic
&otărăşte
nu trebuiec&iar
să"şimai
lasemult:
soţia .Episcopul, preotul
pe moti!e de şi diaconul
e!la!ie@ de o !a
lăsa să se afurisească, iar dacă stăruie în greşeală să se
caterisească/
Pe acelaşi temei nu putem să ne părăsim nici copiii şi
nici părinţii, ci urmînd noi întru totul Domnului şi scoţînd
din noi înşine răul din rădăcină, să căutăm mai degrabă să
a)utăm cît mai mult şi la mîntuirea celor din )urul nostru,

138
iar necum să"i părăsim

d9 Dar, 'on Popa Q&eorg&e adaugă: .1& H atăl meu
ceresc, cu îndoială m"am înc&inat eu pînă acum înaintea
feţei $finţiei ale, căci nu ştiam ce putere are rugăciunea
cu metanii înainte"Zi/
.Lu te"ai înc&inat cu îndoială " zise Domnul "căci tu
cînd !edeai crucea *ea ori c&ipul *eu, dacă nu vedeai pe
nimeni, cuprindeai cu mîna dreaptă crucea *ea şi o sărutai
cu lacrămi din inimă şi cu multă dragoste/ 6pp 7A"789
Conţinutul acestor cu!inte surprinde prin condiţia care
a fost stabilită în legătură cu cinstirea în ascuns a crucii
sau a icoanei Domnului Căci i se spune: . dacă nu
vedeai pe nimeni cuprindeai cu mîna dreaptă crucea
*ea/ etc
Ce poate să însemne această ferire de a mărturisi
desc&is credinţa noastră creştină, prin orice act de
cucernicie < Căci se cu!ine să"% slă!im pe Dumnezeu în
orice împre)urare a !ieţii noastre şi, cu atît mai mult, prin
semnul mîntuirii lumii, care este Crucea şi prin cinstirea
sfintelor
e9 4poiicoane H
i se spune: .cînd te înc&ini să nu faci metanii
multe, cum făceai în lagăr, ci mai puţine, dar tot cu
regulă/
.Eu întrebai şi zisei: Iatăl meu din Ceruri, spune"mi
ce însemnează canon de rugăciune sau rugăciune plină
<J
Domnul răspunse:

139
ICum făceai tu în lagăr, adică un număr de mătănii

către $fînta reime, altul către *aica *ea, către $finţii
4r&ang&eli *i&ail şi Qa!ril, către toţi sfinţii şi toate
puterile cereşti, altul către toţi sfinţii îngeri din ceruri,
către ziua în care te afli, către sfîntul acelei zile şi către
sfîntul tău înger păzitorJ/ 6pp 7"7?9
Dacă rugăciunile cu mătănii sînt de mare folos
du&o!nicesc, în sc&imb, o călcare alături de drum poate să
însemne o cădere în prăpastie
#n!ăţătura de mai sus, despre rînduiala înc&inărilor cu
mătănii cuprinde o gra!ă abatere, şi anume:
Dacă bine este ca, în rugăciunile noastre zilnice, să"=
pomenim întru a)utor şi pe sfîntul acelei zile, în sc&imb
cădem în idolatrie dacă !om lua întru a)utor c&iar pe însăşi
ziua aceea
3i totuşi, alta este în!ăţătura dată prin 'oan Popa
Q&eorg&e Despre felul în care trebuie să ne facem
mătăniile, acolo ni se spune lămurit de a rezer!a un număr
de mătănii şi .către ziua în care te afli/ *ulţi credincioşi
şi"au
.$fîntăluat astfelmiluieşte"mă/
*arţi, deprinderea de
saua .$fîntă
se ruga 5oie,
în felul acesta:
a)ută"mi/,
însoţind aceste rugăciuni cu mătănii la pămînt, potri!it cu
în!ăţăturile din cartea .Puterea 0ugăciunii/
Dar aceasta este o ade!ărată înc&inare la idoli Căci nu
ne putem înc&ina unor lucruri neînsufleţite, care
înfăţişează o parte din zidirea lui Dumnezeu, şi nicidecum
pe Făcătorul însuşi 'ar dacă toată zidirea şi firea au fost

140
binecu!întate, nu înseamnă de asemenea că au putere

sfinţitoare şi mîntuitoare asupra noastră
Dealtfel, c&iar a doua poruncă dumnezeiască a
Decalogului spune:
.$ă nu"ţi faci c&ip cioplit şi nici !reo asemănare a celor
ce sînt în cer sus, sau pe pămînt, )os, sau în apă, sau sub
pămînt, să nu te închini lor, nici să le slueşti< Deci nu ne
putem înc&ina zilelor, după cum nici soarelui şi lunii nu ne
putem înc&ina
Caracterul pierzător al acestei în!ăţături rezultă şi din
sensul denumirii zilelor săptămînii, atunci cînd le
atribuim un cult anumit 
Din
încă depăcate, această
pomenirea nomenclatură
numelor a rămas*arte,
!ec&ilor zeităţi: păgînă5upiter,
şi ţine
+enera
Cînd spunem, deci, $fîntă *arţe, fără !oie, îl in!ocăm
pe *arte, şi tot asemenea se întîmplă cu %unea, cu 5oia şi
cu +inerea
'ar faptul că, pe alocuri, poporul a confundat numele
Cu!ioasei Parasc&i!a cu .$fînta +inere/, este de
asemenea o greşeală, deoarece cultul sfintei a)unge să se
confunde astfel cu cultul zilei
f9 'ată acum şi o altă în!ăţătură nouă, care ni se dă prin
aceeaşi pretinsă re!elaţie .#ngerul/ spuse lui Q&eorg&e:
.&aina ce porţi acum 6albă şi strălucitoare9 este a botezului
ce se dă fiecărui creştin, la $fîntul Botez şi nu se ia lui
niciodată dacă nu păcătuieşte H/

141
.Cînd merge copilul de se botează după ce preotul

termină slu)ba, cînd blagoslo!eşte pînzeturile ce le aduce
naşul pentru a îmbrăca pe cel botezat, atunci Du&ul $fînt
pogoară o lumină peste acel suflet@ acea lumină este dar
&aina ce o porţi acum 4ceastă &aină se ia de la el dacă
păcătuieşte omul/ 6pp A="A79
Pentru cine înţelege să cîntărească sensul cu!intelor,
afirmaţia de mai sus !a apărea destul de izbitoare, pentru a
nu mai a!ea ne!oie de alt comentariu
Drept !orbind, ino!aţia acestei în!ăţături cuprinde două
mari erezii
Prima se referă la tăgăduirea Botezului ca aină
$finţitoare în veşnicie pentru creştinul botezat în dreapta
credinţă
Căci binefacerea botezului în dreapta credinţă, prin care
sîntem spălaţi de toate păcatele, şi deci şi de păcatul
adamic, nu se mai ia de la noi niciodată, oricare ar fi starea
noastră du&o!nicească de după botez
'ar pentru păcatele să!îrşite după botez, e2istă $fintele
aine
pot ale $po!edaniei,
curaţi şi împăca cu *aslului
Dumnezeu, şi împărtăşaniei, care ne
în măsura în care ne
pocăim cu ade!ărat
Pe temeiul sfintelor canoane ecumenice, Biserica a
statornicit, dintru început, că reprimirea în sînul Bisericii
Ecumenice şi 4postolice a unui drept credincios care a
părăsit cînd!a credinţa lui şi a trecut la oricare altă religie,
fie ea şi păgînă, nu se mai face prin rebotezare, ci numai

142
prin lepădarea de credinţa greşită, printr"un canon de

pocăinţă şi prin ungerea cu $fîntul *ir
4şadar, botezul drept credinciosului rămîne bine
cîştigat, o dată pentru totdeauna, orice împre)urare s"ar i!i
în !iaţa lui de mai tîrziu
4l doilea punct !icios prezentat prin în!ăţătura despre
.&aina botezului/ este susţinerea .că după ce preotul
termină sluba, cînd blagosloveşte pînzeturile ce le aduce
naşul pentru a îmbrăca pe cel botezat, atunci !uhul
pogoară o lumină peste acel suflet /
Din această falsă descoperire, urmează că Du&ul $fînt
nu se pogoară asupra unui nou botezat în timpul să!îrşirii
ainei *irungerii, la pecetluirea darului Du&ului $fînt, ci
de"abia cînd preotul binecu!întează e!entual scutecele
pruncului
Cele de ultimul preţ şi e2terioare !or să ia locul celor de
primul preţ şi lăuntrice
#n acest fel, centrul de greutate al unei lucrări &arice
este scos din cuprinsul acelei $finte aine dumnezeieşti şi
purtat în afara ei, într"un simplu act de de!oţiune
g9 Grmînd acelaşi fir de cercetare, putem constata cum,
alături de multe îndemnuri frumoase de e!la!ie şi alături
de o întreagă alcătuire îmbrăcată în &aină mistică, întîlnite
în .Puterea 0ugăciunii/, du&urile inspiratoare ale lui
Q&eorg&e Popa caută să arunce o umbră peste cultul
morţilor, pe care Biserica noastră îl păstrează într"o atît de
mare preţuire

143
%a paginile 8;"8= aflăm următoarele:

.#ngerul răspunse: IDomnul (ristos a lăsat şi această
milă pentru mîntuirea fiecărui creştin şi anume: dacă unul
dintre rudeniile mai apropiate face în lume o dare la
biserică 6slu)bă anumită9 ca sărindar şi altele, pentru acel
suflet păcătos, la preoţi şi la sc&ituri, încît se plăteşte la
duşmanii iadului şi nu mai rămîne nimic dator, încît se
răpeşte de îngerii luminaţi acel suflet şi se duce în lagărul
drepţilor !ar să ştii că rar se întîmplă aşa caz, la mii şi
milioane unul J/
Cultul morţilor, înfăţişînd prinosul de dragoste pe care
cei !ii îl aduc celor morţi, pentru uşurarea stării lor
du&o!niceşti, reprezintă în spiritualitatea Bisericii
1rtodo2e o manifestare a trăirii ecumenice a celor de aici
cu cei de dincolo, socotindu"se toţi drept credincioşii
creştini ca mădulare ale aceluiaşi trup: 'isus (ristos
oţi cunoaştem slu)bele pentru morţi: parastasele,
sărindarele, liturg&iile şi toate pomenirile făcute în orice
rugăciune Din acest punct de !edere, în!ăţătura transmisă
prin Q&eorg&e 'on Popa ar părea întru totul conformă cu
tradiţia Bisericii noastre Cu toate acestea, sensul !eritabil
este stricat
*ai întîi de toate, a)utorul du&o!nicesc pe care cei !ii îl
pot aduce, prin Biserică, celor morţi, nu trebuie " şi nu
poate " fi mărginit numai la legătura ce e2istă între
.rudeniile cele mai apropiate/ şi mortul
De ce oare această specificare <

144
Bine primită înaintea lui Dumnezeu poate să fie orice

slu)bă făcută cu e!la!ie întru pomenirea unui mort, fie de
rudeniile mai apropiate, fie de cele mai depărtate, fie de
unii prieteni, fie c&iar şi de un simplu necunoscut, care în
recunoştinţa !reunei fapte bune de care i s"ar fi făcut
parte, înţelege să dea o liturg&ie pentru sufletul
răposatului
plecaţi Căci
din trup, dacăşiDomnul,
a lăsat acest darînminunat
mila %ui pentru$ale,
Bisericii cei
firesc este să ne folosim cît mai mult de această cerească
binefacere pentru m-ntuirea lumii, iar nu să reducem
lucrarea sfinţitoare a lui Dumnezeu numai la cercul foarte
mărginit al .rudeniilor mai apropiate/ ale mortului
Cunosc, în această pri!inţă, creştini pra!osla!nici care
la orice slu)bă aprind luminări la morţi, dar nu numai
pentru neamurile lor, ci pentru toţi cei drept credincioşi
mai dinainte adormiţi@ deci pentru toţi cei răposaţi, pentru
cei fără neam sau fără urmaşi, pentru care nimeni nu se
roagă, pentru cei morţi în grele păcate, şi pentru toţi cei
nespo!ediţi şi neîmpărtăşiţi
#n gîndul aceleiaşi dragoste pentru aproapele, aceşti
dreptmăritori aduc coli!e la Biserică de ziua morţilor,
întru pomenirea tuturor acestor fraţi, părinţi, moşi şi
strămoşi ai noştri, pentru ca Domnul, după !oia %ui, să
facă milă cu ei, cu toţi cei din !eac adormiţi întru năde)dea
în!ierii şi a !ieţii !eşnice şi să le ierte păcatele
#n rugăciunile lor de fiecare zi, aceşti pra!osla!nici
creştini fac pomeniri cu lumînarea aprinsă ca la parastase,
pentru toţi aceşti morţi sau uneori dau pomeni pentru ei,

145
iar pomelnicele lor la liturg&ii sînt pline cu zeci şi zeci de

nume ale tuturor rudeniilor, prietenilor, binefăcătorilor,
a)utătorilor, ser!itorilor şi c&iar ale duşmanilor lor,
răposaţi în credinţa ortodo2ă
'ată, prin urmare, o ade!ărată cufundare în ecumeni"
citate, cu o re!ărsare de dragoste pentru toată lumea
Dacă însă în!ăţătura despre cultul morţilor, aşa cum a
fost transmisă prin Q&eorg&e 'on Popa, caută să restrîngă
cît mai mult cercul credincioşilor care ar putea !eni în
a)utorul morţilor, pe de altă parte aceeaşi în!ăţătură
stabileşte că .numai la mii sau milioane/ de cazuri s"ar
putea mîntui cine!a prin asemenea mi)lociri
$usţinerea unei atît de !agi şi problematice posibilităţi
de mîntuire prin a)utorul pe care cei !ii îl pot aduce celor
răposaţi este de la sine înţeles că micşorează năde)dea
noastră în darurile sfinte ale Bisericii, şi că deci ne răceşte
din dragostea acestui cult
#n realitate, prin orice slu)bă a Bisericii, care se face cu
e!la!ie spre pomenirea unui mort, sau prin orice
milostenie sau rugăciune
nirea lui, îi putem pe starea
îmbunătăţi care oînfacem
care sepentru
află pome"
Deci, c&iar dacă un păcătos, pentru multele lui păcate,
nu se poate în!rednici de a fi primit în împărăţia Cerurilor,
totuşi, parastasele şi liturg&iile şi celelalte a)utoare care i
se dau sînt balsamuri de uşurare pe rănile lui du&o!niceşti
Limic nu se pierde înaintea lui Dumnezeu, care !a ţine
seama şi de pa&arul cu apă pe care îl dăm în numele %ui@

146
de asemenea, nimic nu rămîne fără folos de mîntuire

pentru acele suflete, atît pentru starea de acum, cît şi
pentru ziua cea mare a 5udecăţii de 4poi, cînd mulţi !or fi
descătuşaţi din lanţurile iadului prin a)utorul celor !ii, care
au mi)locit pentru ei prin Biserică
4şadar, nu se cu!ine a pune oprelişti în calea #mpărăţiei
Cereşti ci, dimpotri!ă, este ne!oie de a îndemna şi mai
mult pe toţi credincioşii să practice cultul morţilor, cu o
trăire lăuntrică şi mai intensă
&9 Qîndul continuu de îndepărtare de la cele sfinte,
măcar în parte, dacă nu în totul, se mai obser!ă în pretinsa
re!elaţie din .Puterea 0ugăciunii/, şi cu pri!ire la $fintele
aine
#ngerul în c&ip de 4r&ang&el îi spune !izionarului din
4rgeş:
.Dacă trăieşte omul o !iaţă cît de lungă şi nu poate să
se lase de faptele rele nici pînă la ceasul din urmă, deşi
atunci va veni preotul la patul lui de moarte, nu-i mai
foloseşte la nimic spovedania nici împărtăşirea cu trupul
şi sîngele  !omnului, căci în inima lui domneşte atunci
%ntihrist<
.$fînta #mpărtăşanie zboară îndată de la acel om dacă i
se ia &aina botezului, crucea şi îngerul păzitor, toate îl
părăsesc/
. 1ărturisirea către duhovnic nu-i foloseşte, deoarece a
făcut"o în timpul canonului morţii numai din gură, căci

147
inima îi este stăpînită de duşmanul care nu"= lasă din

g&eare/ 6pp 88"89
Prin această afirmare se tăgăduieşte în mod absolut
mîntuirea tîl&arului de pe cruce@ se tăgăduieşte că cei
!eniţi în ultimul ceas sînt primiţi@ se tăgăduieşte puterea
mîntuitoare a $fintelor şi dumnezeieştilor aine pentru
cine le primeşte cu credinţă, cu dragoste şi cu cutremur,
măcar în ultimele clipe conştiente ale !ieţii lui
6Căci nu este !orba de administrarea $fintelor aine
unor muribunzi care au căzut în agonie şi şi"au pierdut
cunoştinţa, ci de împărtăşirea unor oameni care se pot
încă spovedi, şi deci sînt încă în deplinele lor facultăţi9
E2istă atîţia oameni care au fost păcătoşi o !iaţă
întreagă şi au trăit într"o mare nepăsare du&o!nicească@
dar aceasta nu înseamnă că ei nu s"ar putea pocăi pe patul
de moarte sau că pocăinţa acestora n"ar a!ea preţuire
Deci fără a"i îndreptăţi cu nimic pe cei care au trăit în
multă împietrire 6căci rău au făcut9, totuşi nu putem
înc&ide calea mîntuirii pentru nimeni dintre cei care,
măcar la urmă, îşi plîng păcatele şi c&eamă pe preot ca să"i
gri)ească
'ar dacă mărturisirea către du&o!nic ar face"o cine!a
.din gură/ şi nu .din inimă/, aceasta nu o ştie decît du&ul
aceluia şi Dumnezeu, şi nu este rostul nostru să )udecăm
pe nimeni
#n afară de perspecti!a pe care ne"o oferă cele cîte!a
puncte menţionate mai sus şi care alcătuiesc fondul

148
pretinsei descoperiri din 4rgeş, mai este de luat în seamă

şi fişa du&o!nicească a !izionarului 'oan Q&eorg&e Popa
Fără a intra într"o !ino!ată )udecare a unui suflet, este
totuşi de folos să prezentăm cîte!a elemente du&o!niceşti,
culese c&iar din cartea .Puterea 0ugăciunii/ şi care
identifică structura lăuntrică a lui 'oan Q&eorg&e Popa
Din con!orbirea pe care a a!ut"o acesta cu îngerul din
!edenie, rezultă că el se mira de dragostea mare ce i se
arăta şi de locul frumos pe care .atăl Ceresc/ i"= gătise
în împărăţia $a@ el îşi dădea aşa cu socoteala:
.Poate că acele rugăciuni m"or fi scăpat de iad, $finte
*i&aile, pentru că alt bine în lume nu am făcut, căci
a!eam ne!astă şi copii şi ori de unde !eneam, tot lor le
aduceam fără a da şi eu la vreun sărac ceva/ 6p =9 'ată
deci atitudinea lui faţă de săraci@ dar iată şi alte atitudini
de ordin spiritual, foarte surprinzătoare pentru un .!as
ales/
.$înt 78 de !ămi, zise îngerul, dar îţi spusei ţie că eşti
plătit de duşmanii tăi şi nici tu nu !ei !edea faţa lor, nici ei
pe a ta, căci !om trece nesupăraţi pe altă cale, calea
luminată/
.1& H zisei eu, cum nu am putere de la atăl Ceresc să
prind în mînă unul din duşmanii mei ne!ăzuţi ca să"=
bat)ocoresc acuma la trecere, căci mult am făcut în lume
voia lui cînd dam lui# soţia, copiii mei şi vitele, pînă şi
cămaşa şi carnea de pe mine, moartea şi pGăl de m-a
rînduit pe mine.

149
În multe rînduri am hotărît a mă lăsa de acest rău obicei

şi n-am putut O 6pp ="=>9
Purtat fiind, în du&ul lui, pe dinaintea înc&ipuitei arătări
a Domnului, Q&eorg&e Popa spune iarăşi:
.Cînd eram în lumea !remelnică, mult am fost înşelat
de duşman, că la orice necaz dam lui 6dracului9 soţia,
copiii, !itele, &ainele de pe mine, carnea mea şi pe ăl de
m"a rînduit pe mine/ 6p 7?9
'ar la pagina 7= spune: .de multe necazuri m"a supus
duşmanul ne!ăzut de am părăsit şi eu rugăciunea<
4şadar, nemilosti!ire faţă de cei săraci, blestemări prin
repetate drăcuiri de sine însuşi, precum şi a celor din )urul
lui şi, în sfîrşit, părăsirea rugăciuniiH
$înt de luat în seamă şi anumite antecedente care apar
în !iaţa acestui om şi care con!erg spre aceleaşi concluzii
.#n anul =K=; " spune Q&eorg&e Popa " mi s"a îm"
bolnă!it copilul meu cel mare, anume Liculae, în etate de
=; ani, fiind ele! în clasa a 'l'"a primară avînd bătaie cu
lucru diavolesc la mîna şi piciorul stîng / 6p A9
Pentru lămurirea acestui caz mai rămîne de rele!at încă
un fapt, şi anume condiţiile sufleteşti şi trupeşti în care s"a
aflat acest !izionar în clipa .re!elaţiilor/ lui
Din c&iar începutul cărţii .Puterea 0ugăciunii/ aflăm
următoarele:
.#n iarna anului =K7;, luna decembrie, ziua ?, mă
pomenesc surprins
care mă !izitau de o boală
nu credeau de tifos
că mai scap6lingoare9
4m suferitPrietenii
astfel

150
!reo două săptămîni şi, !ăzîndu"mă slăbit cu desă!îrşire,

am trimis ne!asta după preotul satului, care a !enit de m"a
spo!edit şi m"a împărtăşit, după datina creştinească/ 6pp
K"=;9
După o zi de la primirea $fintelor aine, Q&eorg&e
Popa are mai multe !edenii în stare de !eg&e, iar din
aceeaşi noapte încep !isele fantastice
De pe urma primului !is, în care a crezut , s"a !indecat
de boală ca .prin minune/ şi s"a încredinţat că toate cîte
le"a !ăzut erau de la Dumnezeu El a primit deci drept
bune, fără nici un control, toate în!ăţăturile ce i s"au dat
spre a le răspîndi în lume
otodată, boala şi !indecarea lui neobişnuită au slu)it
drept semn spre mai multă con!ingere în toată lucrarea
să!îrşită prin el
Din cele mai sus e2puse, s"a putut însă constata că
în!ăţăturile transmise prin 'oan Q&eorg&e Popa sînt cu
totul potri!nice spiritului E!ang&eliei, sînt potri!nice
$fintei Predanii şi dreptelor rînduieli, aşa că nu pro!in
dintr"o
+iaţalucrare dumnezeiască
şi trăirea du&o!nicească a acestui om sînt cu totul
departe de a ne da o c&ezăşie de nepri&ănirea lui ca !as
ales al lui Dumnezeu
3i deoarece lumina nu poate sta laolaltă cu întunericul,
du&ul de !iaţă făcător al lui Dumnezeu nu se re!arsă cu
darurile sale într"un .!as/ care cu bună ştiinţă se dă
dia!olului

151
Ca un temei al acestor susţineri pot slu)i c&iar roadele

în!eninate ale lucrării să!îrşite prin 'oan Q&eorg&e@ sînt
în!ăţăturile stricate faţă de dreapta credinţă şi sînt unele
îndemnuri pierzătoare de suflet care ni se dau prin acest
pretins profet Faptul că, în boala lui, el c&eamă preotul ca
să"= gri)ească do!edeşte că înaintea morţii într"ade!ăr a
simţit ne!oia
fără nici de alăuntrică
o trăire primi $fintele
nu esteaine Dar odeîmpărtăşire
o c&ezăşie ade!ărată
!iaţă du&o!nicească şi c&iar şi în acest din urmă caz nu es"
te un criteriu de infailibilitate în faţa ispitelor, cu atît mai
mult cu cît nimeni nu este infailibil, decît numai $fînta
Biserică $obornicească şi 4postolică
Domnul spune: .Du&ul necurat, cînd iese afară dintr"un
om, umblă prin locuri fără apă şi caută odi&na Fiindcă n"o
găseşte, zice: I*ă !oi întoarce în casa mea, de unde am
ieşitJ 3i cînd !ine, o găseşte măturată şi împodobită
4tunci se duce de mai ia cu el alte şapte du&uri mai rele
decît el, intră împreună în casă, se aşează în ea şi starea de
pe urmă a omului aceluia a)unge mai rea decît cea dintîi/
6%uca ==, 78"7?9
Dorind deci să"şi curăţească sufletul prin împărtăşirea
cu $fintele aine, omul din 4rgeş s"a arătat asemenea
omului din parabola *întuitorului, care a !rut să"şi cureţe
casa Pocăindu"se de faptele lui !ino!ate, du&ul răului s"a
îndepărtat de la el dar, ca şi în $fînta E!ang&elie, s"a
reîntors după puţin cu alte şapte du&uri şi mai rele
4cestea i s"au arătat în c&ip plăcut şi l"au ispitit prin toate
acele semne şi !edenii în înc&ipuire dumnezeiască, pe care

152
el le"a crezut fără ocol şi s"a lăsat prins într"o mare cursă
rezindu"se din !isul lui, el po!esteşte soţiei şi copiilor ce
s"a petrecut cu el, precum şi faptul că se !a face sănătos
.Dar femeia rîse şi nu crezu/ 6p =9
#n sc&imb, îngerul din !is îi !estise că pentru &ula lor
.!or cădea şi ei în boală/ 6p A9
.%a o săptămînă după aceasta, se îmbolnă!iră toţi din
casă cîte şapte, soţia şi copiii şi zăcură şase săptămîni, fără
cunoştinţă şi fără grai/ 6p 79
După cum !edem, sîntem în prezenţa unui caz tipic de
demonism, cu fenomene de îmbolnă!iri şi tămăduiri
neobişnuite, apărînd ca nişte minuni, dar fiind de fapt nişte
meşteşugite
căzuţi în razaispitiri satanice,
de acţiune a celuiîmplinite
rău cu nişte oameni
4cesta este ade!ărul în cazul lui 'oan Popa Q&eorg&e
din 4rgeş, ale cărui în!ăţături s"au infiltrat într"o mare
măsură în popor, de!enind un cult pentru sumedenie de
lume
Domnul să"i izbă!ească însă pe toţi aceşti creştini de
înşelăciunile !icleanului şi să"i întoarcă în căile $ale,
păzindu"ne de orice cădere şi pe noi toţi, pribegi călători
prin astă !iaţă, ca să nu ne prindem nici unul în iţele şi în
laţul +ră)maşului, ci să ieşim la limanul cel bun, în lumina
4de!ărului

%I
CA"UL DIN CASSOTA(!U"ĂU$ !ĂNICĂ DOLEANU
$ub titlul .*inunea din Buzău/ s"a răspîndit timp de

mai mulţi ani, de"a lungul ţării, o cărticică de !reo >; de
pagini, tipărită în anul =KA; de către 'eromona&ul
*acarie, la tipografia $fintei *înăstiri Cernica, cu
aprobările necesare, şi care a stîrnit multă !îl!ă printre
cititori 4flîndu"se încă în mare cinste prin multe case
creştine, această tipăritură cuprinde datele unor întîmplări
fantastice atribuite " fără rezer!e " unei lucrări dumne"
zeieşti
+ăcarul satului Cassota " Buzău " Bănică Doleanu,
po!esteşte printre altele: .%a A; iulie =K7>, cînd eram cu
cireada de !aci pe islaz, pri!eam bietele !ite cum din
cauza secetei mănîncă rădăcinile de păşune ce mai
rămăseseră
!ăd amestecate
un moşneag cu pămînt
cu pletele şi barbaGitîndu"mă
albă stînd peînloc
dreapta,
#mi dă bună ziua şi"mi zice:
I4!eţi preot în sat <J Eu îi răspund că a!em 'arăşi mă
întreabă dacă preotul face slu)bă în zilele cînd este !ineri
şi daca lumea lucrează în acele zile '"am răspuns aşa cum
facem noi, creştinii Bătrînul mă trimite a c&ema preotul
din comună spre a"i !orbi El se face ne!ăzut

154
#nfricoşîndu"mă, merg pînă la marginea satului şi

neîndrăznind a merge să spun părintelui că"= c&eamă,
fiindcă nu mă credea, m"am înapoiat la !aci $tau )os Lu
apuc a răsufla, ci deodată aud un glas ne!ăzut iarăşi
strigîndu"mă: I4i fost la preot să"= c&emi aici, aşa cum ţi"
am spus <J
Eu răspund repede emoţionat fără a mă uita şi zic: I %m
fost J *ă scol în sus şi pri!esc în !ăzdu&, ne!ăzînd pe
nimeni 'arăşi strigă la mine şi cînd mă uit !ăd un
porumbel care"mi !orbea din !ăzdu& cu glas omenesc
%ăsîndu"se pe pămînt, lîngă mine, s"a prefăcut în moş
bătrîn şi cu ton răstit îmi zice: că de ce îl mint, că am fost
la preot spre a"= c&ema, căci el ştie că am fost numai pînă
la marginea satului şi, îndoindu-mă de cele auzite, m-am
înapoiat la vaci, minţind că am fost, fără sa fi fost. 'entru
că am minţit şi ca să fiu iertat de !umnezeu, m-a pus ca
să fac o mie de metanii în faţa lui 4m făcut metaniile şi,
după terminare, iar m"a trimis a c&ema preotul satului să
!ină la dînsul
Ducîndu"mă, cum mi s"a spus, am zis: că nu am !enit
din !oia mea, ci fac aşa după cum mi s"a spus Deci,
preotul desigur nu a dat crezare, nefiind con!ins de cele
spuse de mine
*ă înapoiez şi raportez moşului cum a fost, arătîndu"i
că nici acum nu m"a crezut părintele Bătrînul răspunde şi
cu !oce cam tînguită zice: că într"ade!ăr am fost, şi
fiindcă nu crede preotul are să fie rău

155
4cestea s"au petrecut în timpul de trei zile în continuu/

6pp =?"=>9
.4lături de un puţ cu apă, în partea de * L a islazului,
era o treierătoare cu aburi, care treiera grîu Deci, cam pe
la )umătatea zilei, cînd treierătoarea funcţiona încon)urată
de lucrători şi spectatori, deodată apare în mod natural în
faţa tuturor porumbelul, care puţin mai înainte spusese că
se !a arăta la mai multă lume El se pune pe umerii a
cîţi!a oameni şi oamenii încercînd a pune mîna pe el, el
sărea fără a"= putea prinde Deodată, în faţa tuturor intră în
treierătoare în timpul mersului pe locul unde se scoteau
paiele şi iese prin tobă, unde se puneau snopii de grîu
pentru treier@ de acolo se pune pe cazanul !aporului care
era fierbinte, stînd fără a se înfricoşa din cauza mersului
treierătoarei
4tunci toată lumea ce era de faţă a dat crezare că, într"
ade!ăr, cele ce se spun de mine, !ăcarul satului, sînt
ade!ărate pentru porumbelul care a !orbit în c&ip şi cu
grai de om, şi în urmă se făcea moşneag bătrîn *ă uitam
cum toţi se rugau cuprinşi de o credinţă curată, încît nimic
nu le"a mai putut fi obstacol întru a crede cele spuse de
porumbel, cum şi celor ce se !or mai spune
%a trei zile după arătarea porumbelului la popor, s"a
arătat un glob de foc pe cer, care s"a !ăzut de mai mult
popor, şi acel foc a căzut pe pămînt în locul arătat, iar
unde a căzut s"a făcut groapă în pămînt, care se !ede şi
acum şi la care loc s"au ridicat două micuţe cruci unde

156
se înc&ină mulţimea credincioasă ce !ine din diferite

părţi/ 6pp 77"7A9
După această primă parte de semne şi !edenii, în"
tărindu"se cu neclintire credinţa lui Bănică Doleanu şi a
poporului din acele părţi, cum că cele întîmplate sînt o
lucrare dumnezeiască, era firesc ca aceşti lesne crezători
să primească fără nici un discernămînt tot ce a!ea să se
mai producă tot ca o ade!ărată re!elaţie
4rătîndu"i"se deci, la un scurt răstimp, !ăcarului din
Cassota aceeaşi !edenie a porumbelului, acesta i"a dat, de
astă dată, o solie mai precisă
Pe de o parte, era !orba despre o mustrare adusă
creştinilor pentru răcirea lor faţă de credinţă şi Biserică@ pe
de altă parte, era !orba despre diferite îndemnuri de folos
du&o!nicesc 'ată însă că, între aceste cu!inte foarte
atrăgătoare, prezentate într"un în!eliş de credinţă
ortodo2ă, !edenia spune:
. Liţi cu luare-aminte, c8 %ntihrist cel mare a apărut în
lume../
.Eu am %ntihrist
persoană să plec şi care
după ce
te !oi
!a pleca
ispiti/va6p
apare
7>9însuşi
.%a îno
săptămînă după cele întîmplate " spune Bănică " pe cînd
eram pe la mi)locul islazului, împreună cu toate !itele,
apare înaintea mea un om !oinic a!înd pe lîngă sine mai
multe bunătăţi: &aine, mîncări, bani etc
Eu îl !ăd El mă strigă pe nume
#nainte de a"i răspunde, deşi eu de cele ce"mi spusese

157
bătrînul"porumbel, mai înainte, referitor la această

apariţie, nici un moment nu mai gîndeam, deodată în mod
brusc parcă"mi !orbeşte cine!a şi"mi zice:
I4cesta este 4nti&ristul ce ţi s"a spus de porumbelJ Eu
îi răspund, iată"mă 4tunci el, acel om, se apropie de mine
şi începe rînd pe rînd a mă ispiti cu toate bunătăţile ce
a!ea în )urul său, şi eu ţinînd seama de cele spuse de
porumbel, ca nimic să nu primesc din cele ce mi se !a da,
îl refuzam la fiecare în parte, care forţîndu"mă şi
neizbutind, foarte se turbura
#ndreptîndu"mi mintea către (ristos"Dumnezeu, mă
înclin de trei ori, facîndu"mi cruce pînă la pămînt Făcînd
acestea, imediat a pierit omul ce mă ispitea, împreună cu
toate bunătăţile şi s"au făcut fum foarte urît/
Potri!it cu spusele !edeniei în c&ip de porumbel şi de
moş, Bănică Doleanu !esteşte lumii că .cel rău, ca să
înşele pe oameni, se preface în c&ipul a toate fiinţele ce"s
pe pămînt şi în cer, cu nălucire, însă numai porumbel,
asin şi oaie nu se poate închipui/ 6p A79
După
arătat luicererea
Bănicămoşului"porumbel, peolocul
!edeniile s"a ridicat cruceunde i s"au
de piatră,
să!îrşindu"se în această împre)urare o slu)bă cu preoţi #n
urmă, în )urul crucii s"a construit un paraclis cu multe
icoane şi s"a aşezat o candelă care arde sub îngri)irea
!ăcarului
Bănică Doleanu po!esteşte: .Grmînd în fiecare zi
aprinderea, peste cîte!a zile am terminat untdelemnul ce

158
a!eam strîns pentru acest scop Deci, m"am pus pe gînduri

ce să fac, cu ce să mai aprind candela Plec într"una din
zile ca să aprind candela cu ce mai rămăsese şi, după
obiceiul meu, înainte de a începe aprinsul, întîi făceam
cîte!a metanii la pămînt şi sărutam crucea
După aceea aprindeam După ce aprind şi mă aplec din
nou a face metanii, !ăd alături de cruce, în interiorul
smeritului paraclis, un corp de om în nesimţire Pri!esc la
el +ăd că era plin de înţepături de suliţe şi plin de
stropituri de sînge Pe cap a!ea cunună de spini După ce
sărut crucea, sărut şi mîinile şi picioarele acelui om şi"=
mişc fără să se deştepte Plimbîndu"mă primpre)urul
paraclisului, !ăd pe acest om !iu în picioare #i !ăd mîinile
că au semnul găurilor de piroane şi înţeleg că este
1întuitorul >ristos Eu !ăzîndu"%, imediat #i fac metanii
şi mă blagoslo!eşte, iar cînd mă ridic, !ăd alăturea pe
*aica Domnului Ei erau încon)uraţi de raze de lumină şi,
după ce îi pri!esc mai bine, îmi !orbesc şi"mi zic:
ILu te întrista băiete de untdelemn că nu mai ai Ci de
acum încolo să nu mai aprinzi candela decît la duminici şi
sărbători, ca să nu mai paţi necaz pentru acest ser!iciu
Că oamenii cei slabi în credinţă !in de se uită numai
aici, dar nu aduc şi cîte puţin untdelemn spre a pune în
candelă, ci pun tot de aici, pe de gata@ drept aceea, puţină
lume se !a mîntui, că şi"au pierdut ade!ărata credinţă în
Dumnezeu, iubind mai mult lăcomia şi trîndă!ia, din care
ies toate răutăţileJ

159
4şadar, !orbindu"mi acestea, eu nu a!eam nici o teamă

şi"% pri!eam drept în faţă
După aceea s"au înălţat la ceruri, făcîndu"se ne!ăzuţi/
6pp >"?;9
Din cele e2puse cu pri!ire la .minunile/ din Cassota se
desprind cu destulă e!idenţă tot felul de puncte dubioase
şi potri!nice în!ăţăturilor credinţei noastre ortodo2e
Fără a intra în prea multe amănunte, !om reda numai
esenţialul faptelor
*ai întîi de toate, ne izbeşte uşurinţa de care a dat
do!adă Bănică Doleanu, încrezîdu"se fără nici o rezer!ă în
!edeniile lui, pe care le"a atribuit, ca o unică posibilitate
de $urprinde
înţelegere,deopotri!ă
unor descoperiri dumnezeieşti
atitudinea acestui .!as ales/ care,
de la început, după c&iar spusele lui, porneşte cu o !ădită
minciună El îl minte pe acel .moş/, înc&ipuita arătare a
lui Dumnezeu, spunînd că s"a dus în sat la preot, cînd de
fapt nu se dusese Pentru a fi iertat, .moşul/ îi cere să facă
o mie de metanii în faţa lui 3i el face acele metanii în faţa
.moşului/,
acea !edenie,ca în
el faţa
nu lui
se Dumnezeu însuşi
întreabă cîtuşi de Capti!at
puţin dacăde
prosternările lui nu le făcea cum!a în faţa unei năluciri a
$atanei H
Elementul du&o!niciei lipseşte cu desă!îrşire
#n urma unor asemenea fapte neobişnuite, acest păzitor
de !ite nu se gîndeşte să meargă de îndată la un încercat
du&o!nic, spre a afla de la dînsul înţelepciune şi spre a lua

160
binecu!întarea lui, pentru a şti ce a!ea de făcut

Cîte!a semne cu o înfăţişare suprafirească, petrecute în
mi)locul unei mulţimi doritoare de .semne şi minuni/, au
pus repede stăpînine pe toate acele minţi înfîerbîntate
Dar semnele trebuiau să tindă şi către un scop concret
3i scopul n"a întîrziat să se arate
De fapt, încă de la prima arătare, .moşul/ îl întreabă pe
Bănică, cu destulă gri)ă, .dacă lumea lucrează în zilele de
!ineri/
'ată, într"ade!ăr, din capul locului o întrebare alăturea
cu drumul Drept !orbind, ce poate însemna această
digresiune meşteşugită, prin care ni se dă a înţelege că ar
fi rău de lucrat
niciodată în zilelededemuncă
!reo restricţie !ineripentru
< Biserica nuzia impus
această
#n sc&imb, .moşul/ nu a întrebat dacă lumea lucrează
duminicile H
otodată, !edenia îi !esteşte lui Bănică .că %ntihrist
cel mare a apărut în lume /@ şi este !orba de 1mul"
4nti&rist *ărturisirea aceasta este fără îndoială deosebit
de gra!ă, dat fiind sensul ei real De fapt, sfîrşitul lumii
acesteia şi 5udecata cea *are la a doua !enire a Domnului
(ristos, se leagă de domnia 4nti&ristului, care !a !eni cu
toată puterea $atanei Dar 4nti&ristul !a fi un om, şi nu o
nălucire, şi !a trăi la sfîrşitul !remurilor, iar nu acum
Domnul spune: .De la smoc&in în!ăţaţi pilda lui: cînd îi
frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că !ara este aproape
ot aşa şi !oi, cînd !eţi !edea aceste lucruri, să ştiţi că

161
Fiul 1mului este aproape, este c&iar la uşi/ 6*atei 78,

A7"AA9 Din semnele !remurilor de faţă se poate spune cu
temei .că frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa/, dar .!ara/
încă n"a sosit, căci încă alte semne urmează să se întîmple
pînă la Parusie
4postolul Pa!el ne pre!ine deopotri!ă cu multă luare"
aminte: .să nu !ă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea
!oastră şi să nu !ă tulburaţi de !reun du&, nici de !reo
!orbă, nici de !reo epistolă ca !enind de la noi, ca şi cum
ziua Domnului a !enit c&iar Limeni să nu !ă amăgească
în !reun c&ip, căci nu va veni înainte de a fi venit
lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul
fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai
pe sus de tot ce se numeşte !umnezeu sau de ce este
!rednic de înc&inare 4şa că se !a aşeza în emplul lui
Dumnezeu, dîndu"se drept Dumnezeu
Ki atunci se va arăta acel @A2A("9"4 &%ntihristul pe
care !omnul "isus îl va nimici cu suflarea gurii :ale şi-l
va prăpădi cu arătarea venirii :ale/ 6'' esaloniceni 79
Potri!it cu profeţiile diferiţilor sfinţi ai Bisericii,
4nti&ristul se !a ridica din mi)locul poporului iudeu, ca
împărat al lor, !a fi el însuşi iudeu, din seminţia lui Dan, şi
!a întări sinagoga +a face semne şi minuni mincinoase şi
!a pro!oca marea apostazie care premerge sfîrşitului #n
timpul lui se !a înc&ide cerul de ploaie trei ani şi )umătate
+a fi foamete neînc&ipuită şi se !or coborî pe pămînt
$finţii Eno& şi 'lie, care #' !or mărturisi pe (ristos

162
Din toate aceste date, se înţelege limpede că !remurile

sfîrşitului n"au sosit încă Deci este o mare înşelăciune a
se afirma că .4nti&ristul cel mare a apărut în lume/
4semenea !estiri sînt prime)dioase prin neade!ărul pe
care îl cuprind@ ele produc confuzie printre credincioşi şi
deformează sensul $cripturilor #ncurcîndu"se semnele, se
pierde sensul !eritabil al !remurilor şi astfel, mai lesne
putem cădea în capcana $atanei oţi cunoaştem po!estea
cu lupul: făcînd &az un copil în )oaca lui nesocotită, striga
cu putere mare din marginea satului că a !enit lupul să"=
omoare, şi oamenii au sărit de zor ca să"= scape Dar
copilul minţise 0epetînd altă dată aceeaşi ispra!ă, s"a
întîmplat într"o zi că, într"ade!ăr, lupul !enise în marginea
satului adarnic a mai strigat însă atunci copilul după
a)utor, căci nimeni nu ="a mai crezut şi fiara ="a sfîşiat
#ntr"un c&ip asemănător s"a scos !este în lume şi de
către !izionarul de la +lad Zepeş 6'alomiţa9 că a sosit
!remea 5udecăţii de 4poi .%a 77 iulie =KA?, fratele
6Q&eorg&e Enică9 a !ăzut în !is cum de la miazănoapte
!enea un fum dogoritor ne!oie mare, ca un zid de la cer
pînă la pămînt şi a auzit un glas: IE sfîrşitul
pămîntului HJ/ 6.$ela/ nr 7, ip Flacăra Călăraşi, p ?9
#ntre altele, !edenia din Cassota îi mai !esteşte lui
Bănică Doleanu şi această a2iomă:
.Cel rău, ca să înşele pe oameni, se preface în c&ipul a
toate fiinţele ce"s pe pămînt şi în cer, în mod de nălucire,
însă numai porumbel, asin şi oaie nu se poate înc&ipui/

163
'ată aici o altă afirmaţie fără temei Căci, după care

)udecată şi cu ce logică s"ar putea admite că du&ul răului,
care poate îmbrăca tot felul de înfăţişări, prefăcîndu"se şi
în îngeri de lumină 6'' Corinteni ==, =89 şi mistificînd pînă
şi c&ipul sfinţilor şi al Domnului (ristos, nu ar putea să se
prefacă într"un porumbel, într"o oaie sau într"un asin <
Deci, întrucît ar fi mai sfinte aceste animale decît înşişi
îngerii şi sfinţii, pentru ce e2teriorizarea lor să fie
in!iolabilă de către nălucirile sataniceşti <
Dar, din clipa în care se emit asemenea afirmaţii, pe o
cale presupusă dumnezeiască, este de la sine înţeles că
asemenea credinţe !or stăpîni minţile oamenilor, iar
dia!olul !a putea, în toată libertatea, să regizeze orice
înşelăciuni şi abateri de la dreapta credinţă, în c&ipul unui
porumbel, al unei oi sau al unui asin= H
#ntr"una din zile, !ăcarul din Cassota, înc&inîndu"se în
paraclisul unde s"a înălţat crucea " pe locul arătărilor "
!edea, trîntit pe )os, un trup în nesimţire, cu înţepături de
suliţe şi cu o cunună de spini pe cap
iarDupă
Bănicăpuţin, acestînţelege
Doleanu om cu stigmate se ridică în picioare,
că este .*întuitorul (ristos/
şi îi face metanii
#n sc&imb, Domnul (ristos ne spune răspicat: .dacă !ă
= E cu deosebire interesant de remarcat cu pri!ire la acest punct că,
dacă într"ade!ăr *ielul este emblema *întuitorului, iar Porumbelul aceea a
$fîntului Du&, în sc&imb măgarul se poate lesne întîlni în numeroase rituri
de
celemagie neagră@ el este,
mai prime)dioase dealtfel,
centre satanicedupă cît se pare, emblema unuia dintre
ale lumii

164
!a spune cine!a: I'ată, (ristosul este aici sau acoloJ, să

nu-l credeţi Căci se !or scula &ristoşi mincinoşi şi
prooroci mincinoşi@ !or face semne mari şi minuni, pînă
acolo încît să înşele, dacă !a fi cu putinţă, c&iar şi pe cei
aleşi 'ată că !"am spus mai dinainte Deci, dacă !ă !or
zice:
I'ată"= în pustieJ, să nu !ă duceţi acolo H
I'ată"= în odăiţe ascunseJ, să nu credeţi H/ 6*atei 78,
7A"7?9
Dar, în afară de aceste consideraţii, este de luat în
seamă şi atitudinea acestui !izionar care, . fără nici o
teamă/ pri!eşte .drept în faţă/ întruc&iparea presupusă a
lui Dumnezeu
#n sc&imb, iată cum pri!eşte Biserica pe Cel de $us:
.Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul Domnilor, făcătorul
cetelor celor de foc şi lucrătorul puterilor celor fără de
trup, meşterul celor cereşti şi al celor pămînteşti, pe care
nimenea din oameni nu 2-a văzut, nici poate să-2 vază, de
carele se teme şi se cutremură toată făptura , carele pe mai
marele îngerilor
slu)ba sa cela ce şi"a s"a
cu neascultarea înălţat grumazul
lepădat, l"a oarecînd
surpat preşi
pămînt/
.Domnul puterilor este numele %ui, căruia cetele cele
fără de număr cereşti de foc cu frică slu)esc şi laudă, şi de
mulţimea cetelor #ngerilor şi 4r&ang&elilor cu cutremur
este închinat şi slăvit  Domnul cel cinstit de puterile ce
stau împre)ur şi de înfricoşaţii >eruvimi şi :erafimi cei cu

165
cîte şase aripi şi cu ochi mulţi, care îşi acopăr cu două

aripi feţele lor pentru dumnezeirea 2ui cea nevăzută şi
necurmată şi cu două aripi îşi acopăr picioarele lor, ca să
nu se arză de slava cea negrăită şi de mărirea 2ui cea
necuprinsă cu mintea/ 6E!&olog&iu *oliftele $fîntului
+asile cel *are9
$e ştie de asemenea că înaintea Domnului .*oise şi"a
ascuns faţa, căci se temea să pri!ească pe Dumnezeu/
6E2od A, ?9
'ar Pa!el, cînd mergea spre Damasc şi i s"a arătat
puterea lui Dumnezeu, .a căzut la pămînt /
3i după ce Domnul i $e descoperă din lumina cerească
ce strălucise în )urul %ui, el a zis .tremurînd şi plin de
frică: IDoamne, ce !rei să fac <J/ 6Fapte K, A, 8, ?9
ot astfel, $fîntul 'oan E!ang&elistul, po!estind cum i
s"a înfăţişat !edenia simbolică a *întuitorului, adaugă:
.#n mîna dreaptă ţinea şapte stele@ din gura %ui ieşea o
sabie ascuţită cu două tăişuri@ şi faţa %ui era ca soarele
cînd străluceşte în toată puterea lui $înd 2-am văzut, am
căzut la picioarele 2ui ca mort / 64pocalipsa =, =?, =9
Cu toate acestea, Bănică Doleanu pri!eşte .fără nici o
teamă/ şi .drept în faţă/ întruc&iparea presupusă a
*întuitoruluiH
Faţă cu cele petrecute la Cassota, este desigur dureros
că s"au putut da, fără nici o pătrundere, certificate de
minuni unur asemenea cazuri de falsa teofanie Este de
asemenea dureros că s"au putut da, cu prea multă pripă,

166
anumite aprobări pentru publicarea cărţii .*inunea de la

Buzău/, apărută în multe ediţii şi în nenumărate
e2emplare care s"au răspîndit în popor, !reme de mai
mulţi ani, înfierbîntînd astfel imaginaţiile oamenilor, cu
semne şi minuni care nu sînt minuni

%II
CA"UL PETRAC#E LUPU ( MAGLAVIT
1 muc&ie de cuţit, o culme ideală desparte neîncetat

domeniile de manifestare ale celor două lumi ne!ăzute: de
o parte (ristos cu mîntuirea şi odi&na cea !eşnică, de
cealaltă $atana, cu adîncul Q&eenei şi muncile cele
!eşnice 'ar &aina sub care se îmbracă conţinutul fiecăreia
din aceste lumi este tot .blana de oaie<
$întCostin
d"lui interesante,
Deleanuîn6.'deea
această rom-nească/,
pri!inţă, uneleW'cugetări
"=KA, ''ale"
=KA? .Pătru %upu"*agla!itul/9 care, deşi con!ins în acea
!reme de esenţa mesianică a minunii de la *agla!it,
rele!a totuşi următoarele:
.#n această luncă a c&inuiţilor şi plîngerilor, !indecările
minunate sînt fapte precare ce pot fi !alorificate ade!ărat
numai de de
fenomene ceilimită
care şi
suspină dupăîntr"o
se petrec ele zonă
Căci unde
minunile sînt
relati!ul
şi absolutul se îngemănează, acolo unde numai !irtutea
poate respira/ 'ar mai departe adaugă: .#ntre această lume
orăşenească şi cea organic"rom-nească a satelor este o
deosebire esenţială@ aceea dintre oma şi restul ucenicilor
#n !reme ce noi ne ducem să !edem daca este sau nu mi-
nune, ţărănimea participă originar la faptul fantastic, fiind

168
constituti!ă în aceeaşi urzeală a minunii Loi !enim cu o

mentalitate lucid e2actă să constatăm o minune întîmplată
în afară de noi, pe cînd ei, apropiindu"se, o poartă în
inimă, aduc minunea cu dînşii Căci puterile fantasticului,
astăzi în!olburate aie!ea, sînt păstrate din începutul
acestei lumi originare în zonele latente ale conştiinţei sale
istorice,etnică
pătură sub forma miturilor
nu a fost altcevafolclorului
decît cutiaetnic Întreaga
de rezonanţă
care sta gata să prindă şi să amplifice vestea minunatei
arătări #n această lumină trebuie de înţeles şi fenomenul
de generalizare care a înto!ărăşit mistica magla!iteană/
Fapt întru totul ade!ărat este că tot poporul nostru
rom-nesc, robit de multe !eacuri suferinţei şi obi)duirii,
căzut el însuşi în mre)ele păcatului, dar înclinat spre
trăirea mistică a unei lumi de mituri, s"a arătat a fi foarte
primitor faţă de .minunea/ de la *agla!it Fiecare a
căutat să"şi făurească, în mintea lui, o înc&ipuire de mai
multă re!ărsare de &ar dumnezeiesc peste tot norodul
nostru, cu o putinţă de mai mult bine, de mai multă pace,
de mai multă frăţietate şi de mai multe binecu!întări
cereşti
Frumoasă şi minunată este, desigur, trezirea con"
ştiinţelor spre Dumnezeu, în căutarea iz!orului !ieţii, în
care lacrimile pocăinţei se amestecă cu năde)dile de
mîntuire H 3i neuitate au rămas, pentru atîţia credincioşi,
mulţimile *agla!itului, adunate în freamăt de rugăciune
în )urul troiţelor, cu bătrîni şi copii îngenunc&eaţi în
pulberea drumului, cu fum gros de tămîie înălţat la cer, ca

169
o )ertfă de curăţire, cu toată pri!eliştea acelor locuri

.biblice/, cu toţi acei ciungi şi orbi şi paralitici, care
cereau mila lui Dumnezeu
Pagini nenumărate de ziare, de re!iste şi de felurite
scrieri s"au dat la i!eală de către oamenii ştiinţei sau ai
credinţei, ca să susţină sau să nege realitatea fenomenului
de la *agla!it $"au înflăcărat cărturari cu renume, prelaţi
ai Bisericii şi deseori c&iar şi simpli mireni care, în dorinţa
unei redeşteptări religioase şi cu gîndul unei !ieţi de mai
multă spiritualitate, au scris pagini atît de frumoase de
gînduri bune pentru credinţă, pentru Dumnezeu şi pentru
toată gri)a mîntuirii noastre dar, din păcate, n"au cercetat
îndea)uns adîncurile acestor .minuni/, n"au cercetat nici
iz!oarele din care s"au re!ărsat semnele şi arătările
acestea #n această e2altare mistică, nu ne"am oprit decît la
răsfrîngerea imediată, pe care *agla!itul a a!ut"o asupra
lumii noastre #n mira)ul unor dorinţe care nu erau
spri)inite pe o realitate controlată, a fost destul ca Petre
%upu să fie cioban, să fie gînga!, să aibă !edenia unui
.moş/, pentru a fi deîndată asemuit cu profeţii +ec&iului
estament Ba c&iar, un cunoscut profesor uni!ersitar a
decretat că .Petrac&e %upu este desigur cel mai curat
suflet dintre oamenii care populează scoarţa globului/
6.Porunca +remii/ din W'=KA9
Pe alţii i"a impresionat în c&ip deosebit mulţimea fără
de număr care a luat drumul *agla!itului, din toate părţile
ţării, $cria, astfel, un cunoscut prelat:
.*ulte şi felurite sînt minunile reale, ade!ărate,

170
să!îrşite de Petre %upu Cea mai mare dintre ele, după

părerea mea, este e2traordinara repercusiune ce a a!ut
pînă departe peste &otare, !estea despre persoana şi
minunile lui Petrac&e %upu Peste două milioane de
oameni, de toate !îrstele şi de toate condiţiile sociale, din
toate ung&iurile ţării, s"au grăbit să se ducă în pelerina) la
*agla!it/
4cest fapt poate fi impresionant pentru o sensibilitate
poetică sau pentru curiozitatea unui sociolog, dar faţă de
ade!ărul însuşi al fenomenului nu do!edeşte încă nimic
Căci dacă %devărul s"ar cunoaşte după numărul mulţimii
care ar îmbrăţişa o idee, atunci de bună seamă că orice
minciună poate fi luată cînd!a drept ade!ăr Ce"am zice,
astfel, de 4rie ereticul sau de alţi începători de eresuri, pe
care i"au urmat milioane de oameni în rătăcirea lor, ca să
se z!îrle cu toţii într"o prăpastie < 3i, de asemenea, ce"am
zice şi de mulţimile impresionante de ma&omedani care,
în fiecare an, se îndreaptă cu atîta e!la!ie spre *ecca, ca
să cinstească piatra cea neagră .căzută din cer/ <
Dacă la *agla!it s"a dus lume multă, acest fapt îşi
găseşte în parte e2plicaţia şi în dorinţa poporului de a
!edea semne şi minuni *ulţimile sînt adeseori atrase de
mira)ul unor lucruri fantastice Dar mulţi au mers la
*agla!it şi în năde)dea !indecării unor boli, deci pentru
un folos propriu şi material
Gnii se întrebau atunci: .Pentru ce Dumnezeu $"a arătat
unui biet cioban, gînga! şi mărginit la minte, iar nu unui
!lădică, unui preot sau unui în!ăţat teolog </ Dar nu

171
deopotri!ă s"a pus întrebarea dacă .moşul/ din !edenie a

fost într"ade!ăr Dumnezeu sau dacă n"a fost mai curînd o
nălucă a Lecuratului, în scopul de a ne prinde într"o cursă,
printr"o momeală foarte ispititoare
#ntrebat de profesorul Lic&ifor Crainic, cum se face că
tocmai lui i $"a arătat Dumnezeu, Petrac&e %upu
răspunde:
.Dacă I*oşulJ s"ar fi arătat unui om cu în!ăţătură,
cum sînteţi !oi şi acel om ar fi spus ce spun eu, lumea nu
l-ar fi crezut  Că lumea ar fi zis: astea le spune de la el, nu
le spune de la Dumnezeu Dar aşa, ImoşulJ s"a arătat unui
cioban prost şi lumea ştie că ce spun eu, nu spun de la
mine, ci de la Dumnezeu 3i lumea crede/ 6.Q-ndirea/,
ianuarie =KA?9
Ce e drept, răspunsul este ingenios şi poate ispiti prin
iscusinţa sofisticii, dar nu prin c&ezăşia ade!ărului Căci
nici *oise, nici $aul şi nici 'oan E!ang&elistul nu au fost
nişte . proşti/, ci nişte mari teologi şi în!ăţaţi, cărora totuşi
Dumnezeu le"a făcut atîtea descoperiri de seamă, iar
lumea i-a crezut, dup8 cum îi crede şi acum, nu prin
impresia desprinsa din persoanele lor, ci prin esenţa
dumnezeiasca a descoperirilor pe care le-au avut ei
Prin predica ciobanului, prin acea c&emare spre
pocăinţă, care a îndemnat mulţimile să se lase de cele rele
şi să umble în cele bune, mulţi s"au îndreptat, mulţi s"au
căit şi în multe suflete s"a trezit credinţa 'ar ziarele din
anii trecuţi scriau că .lumea s"a lăsat într"o mare măsură

172
de bătăi şi de omoruri, că s"au împuţinat )udecăţile şi că o

influenţă moralizatoare se resimte asupra !ieţii ţărănimii
olteneşti, de pe urma *agla!itului/
0ăsunau, desigur, în mintea multor pelerini cu!intele
ciobanului care îndemna lumea să se lase de &oţii, de
bogăţii, de !ră)măşii şi !ocea lui pătrunzătoare străbătea
încă cale lungă în auzul pelerinilor care trecuseră pe la
locul cu .buturuga/@
.$ă nu mai a!eţi cu nimeni nimic Fiţi oameni cum se
cade, că e bine pentru noi şi pentru toată 0om-nia %ăsaţi
lucrul omului acolo Lu mai furaţi de la nimeni nimic@ nu
mai fura munca altuia şi nu da foc, nu mai face rău Lu
rîdeţi de bătrînii !oştri, nu rîde de nimeni, nu mai aruncaţi
copii pe la gropi, pe la fîntîni, pe la grîu, pe la porumb,
că"i rău de noi, fraţilor@ ne canoneşte fără muncă $ă
a)utăm pe fraţii noştri, să ţineţi posturile, să ţineţi
sărbătorile, să ţineţi şi !itele acasă la sărbători, că"i rău
pentru noi şi toată ţara/
4şa răsuna necurmat strigarea ciobanului magla!itean,
de pe .am!onul/ lui de pămînt din locul arătărilor 3i
multă lume credea şi se întărea în năde)de
4scultînd asemenea îndemnuri frumoase, ele nu pot
într"ade!ăr decît bucura, căci cine nu ar dori să ne
îndreptăm cu toţii într"o !iaţă nouă, cinstită şi plină de
fapte bune < Dar în această dorinţă ne"am arătat totuşi prea
uşuratici, dîndu"ne girul cu prea mare pripă, aşa cum s"a
petrecut cu *agla!itul

173
$e !a putea întreba oricare: ce este rău în predica lui

Petre %upu şi prin ce greşeşte acest frumos şi c&ipeş
cioban, atît de cinstit, atît de credincios şi atît de rî!nitor <
Pentru a răspunde la această întrebare, este necesar a ne
încredinţa că anumite îndemnuri morale nu sînt
îndestulătoare pentru a putea înscrie o lucrare în cuprinsul
&aric al Bisericii noastre 1rtodo2e De fapt, cîţi ad!entişti
şi cîţi baptişti, şi cîţi alţi rătăciţi, aparţinînd atîtor rătăciri
religioase, nu c&eamă lumea, din capiştele lor, prin cele
mai frumoase îndemnuri morale < #ntr"ade!ăr, oare nu ne
!orbesc aceştia de cinste, de dragoste, de bună rînduială,
de pocăinţă, de rugăciune şi de Dumnezeu< 'ar predi"
catorii lor nu îşi !estesc cu!întul cu înflăcărare în atîtea
adunări < 3i nu combat ei beţia, desfrînarea şi pornirile
rele <
Dar nu e destulH Căci unele fapte de felul acestora nu
pot da singure mîntuirea
Pe de altă parte, dacă Petre %upu ne îndeamnă să ţinem
sărbătorile, să ne ducem la biserică, să ne rugăm lui
Dumnezeu de sănătate şi să ţinem posturile, faptul acesta
poate fi pentru unii atrăgător, fiind îmbrăcat în &aină
bisericească, şi ar putea să fie un indiciu de încredere în
solia lui, după cum tot atît de con!ingătoare ar putea să fie
aceleaşi po!eţe cînd sînt date prin diferite cercuri
spiritiste 0epede, însă, această c&emare este întunecată de
alte în!ăţături şi fapte potri!nice Cu drept cu!înt, spunea
$fîntul *ucenic 5ustin filosoful, în scrisoarea lui către
4nton Piu, pentru înştiinţarea poporului roman:

174
. !emonii încearcă să zădărnicească lucrarea lui

>ristos, imitîndu-" învăţătura şi aşezăminteleO
$ă !edem, prin urmare, care sînt elementele care ne
îndreptăţesc să credem că fenomenul de la *agla!it nu se
poate integra în Biserica noastră #n scopul acesta, trebuie
să considerăm *agla!itul în tot comple2ul lui, deci nu în
mărginirea celor cîte!a precepte din predica ciobanului, ci
în totalitatea elementelor care îl susţin şi cu care se
întreţese, cu toate .minunile/ şi cu întreaga .spiritualitate/
care se desprinde din ele
.Persoana lui Petre %upu e centrul fenomenelor de la
*agla!it " spune dl Lic&ifor Crainic ", ea ne interesează
deci în rîndul întîi/ 6.$farmă Piatră/, =;W=KA?9
Pe acest temei, !om analiza cazul acesta, deosebit de
interesant, care a pasionat şi pasionează încă sumedenie de
lume
Din cele ce urmează, se !a putea desprinde un şir de
argumente care !in împotri!a presupusei teofanii de la
*agla!it Dez!ăluirea unor asemenea constatări
constituie, fără îndoială,
din binecredincioşii o durere
Bisericii sufletească
1rtodo2e, pentru
care au mulţi
fost prinşi
sufleteşte de .minunile/ lui Petre %upu Dar ade!ărul
trebuie mărturisit mai presus de orice, fără ocol şi fără
şo!ăială, ca să nu ţinem lumina sub obroc
$e !a întîmpla, poate, că anumiţi duşmani ai Bisericii
noastre pra!osla!nice, între care şi sectanţii, se !or bucura
" în felul lor " de întorsătura fenomenului de credinţă, care

175
a roit în )urul celor cîte!a locuri cu arătări, şi mai cu

deosebire în )urul *agla!itului 3i îşi !or înc&ipui cît de
întemeiaţi au fost ei, să nu creadă în asemenea cazuri
*ai bine le"ar fi însă acestora să se smerească şi să se
tînguiască pentru rătăcirile şi întunecările lor, căci numai
prin trufie s"au despărţit ei de ade!ărul mîntuirii şi s"au
rupt de trunc&iul Bisericii Deopotri!ă cu nişte crengi
rupte dintr"un pom, s"au uscat şi ei de se!a dătătoare de
!iaţă a &arului $ă se smerească aceştia şi să nu )udece
poporul lui (ristos, căci noi dacă am greşit cu ce!a, tot în
4de!ărul $fintei Biserici 4postolice şi $oborniceşti ne
ridicăm, iar dînşii de nu !or !oi să"şi părăsească rătăcirile
lor, tot în pustiul din afară se !or afla
1. Uşurătate şi lipsă de duhovnicie

După cum se ştie, în ziua de !ineri A= mai =KA, cio"
banul Petre %upu are prima !edenie a .moşului/, la bu"
turugi, în drum spre tîrlă 4pariţia a fost cu totul stranie şi
înfricoşată Ciobanul se sperie Puţin mai în urmă îşi
re!ine, iar .moşul/ îi !orbeşte şi îi dă solia de a merge în
lume
.După asta, spune Petre %upu, acel ImoşJ a dispărut, în
nor pătrat, pînă nu l"am !ăzut *"am înc&inat şi am plecat
la oi L"am spus la nimeni nimic *i"am zis: Ce !orbă a
fost asta < Ce ImoşJ a fost ăla </ 6din cartea .Ce am !ăzut
şi ce am auzit la locul minunatei arătări de la *agla!it/ "

176
Pr Dumitru 4ntal, ipografia Cărţilor Bisericeşti, =KA,

pp 7;"7=9
Drept urmare a primei !edenii, ciobanul rămîne
buimăcit şi nu ştie ce să creadă .*oşul/ nu i s"a lămurit,
nu i s"a identificat şi nu ştie cine e rece o săptămînă@ el
nu !orbeşte cu nimeni despre acest fapt şi nu merge la
duhovnic, după cum ar fi fost firesc
#n a doua !ineri şi pe acelaşi loc, !edenia i se arată din
nou Era tot aşa .De ce nu te"ai dus la lume </ . !oamne,
iartă ca am uitat /, .$ă te duci să spui la lume, să"ţi faci
datoria cu faptele ce te"am trimis, că te iert/ .*"am
înc&inat şi a dispărut în nor pătrat "ar mi-am zis# $e
vorba a fost asta, ce BmoşC a fost ăla J/
4ici se întîmplă un fapt curios Deşi Petre %upu nu ştia
încă la o a doua lui întîlnire cine putea să fie .moşul/ din
arătarea lui, îi spune totuşi &otărît: . !oamne, iartă ca am
uitat O 6uitase de însărcinarea care i se dăduse9 Deci
Petre %upu se adresează !edeniei ca însuşi lui Dumnezeu
şi îi cere iertare 3i cînd arătarea a dispărut, el se întreabă
din nou: .Ce !orbă a fost asta < $e BmoşC a fost ălaJ/
6Prof dr 4ntal, op Cit9
Dar prin această şo!ăitoare atitudine, din care rezultă că
nu ştia ce să creadă despre .moşul/ din !edenie, căruia îi
spunea Doamne, prins într"o încercare atît de tulburătoare,
Petre %upu nu se duce nici de astă dată la du&o!nic, ca să
se mărturisească şi să se lămurească, ci o ţine mai departe
în felul lui *ai este de luat încă în seamă că, întrebînd

177
.moşul/ pe cioban pentru ce nu s"a dus la lume cu !orba

ce i se dăduse, Petre %upu răspunde: .Doamne, iartă c-am
uitat / #n realitate, prin aceste cu!inte de dez!ino!ăţire, el
a minţit
Do!ada acestei minciuni ne"o dă c&iar Petre %upu, prin
propria lui mărturisire cînd, după prima întîlnire cu
.moşul/, po!esteşte: .*"am dus la stînă, mirîndu"mă mult
de aceea ce mi s"a întîmplat $înd am auns acolo n-am
spus la nimeni nimic pentru ca sa nu fiu luat în rîs. :oţiei
nu i-am spus nimic din cele ce mi s-au întîmplat / 'ar mai
apoi adaugă: .*"am dus la oi şi iar n-am spus la nimeni
nimic, căci mi-era ruşine că va rîde lumea de mine /
6Propria declaraţie a lui Petre %upu din cartea
.*agla!itul/, Dr Licolăescu"Plopşor, pp AK"8;, ip
.0amuri/, Craio!a9
După cum se !ede, el se ruşinase de a spune la lume ce
i se încredinţase, dar nu uitase, după cum căuta să se
dez!ino!ăţească
Este de remarcat în cele de faţă deplina analogie care
e2istă între comportarea lui Petre %upu şi aceea a lui
Bănică Doleanu din Cassota
3i unuia şi altuia li s"a arătat un .moş/@ şi unul şi altul
au fost repede capti!aţi de !edeniile lor 4mîndurora le
lipseşte elementul du&o!niciei şi amîndoi au minţit în faţa
arătărilor lor
#n cea de"a treia !ineri, !edenia îl îndeamnă cu asprime
să"şi împlinească solia, să se ducă .la lume, la popă, la

178
primărie/ El nu se duce nici de astă dată la preot ca să fie

luminat ci, sub obsesia acelor !edenii, merge în lume, fără
a mai cerceta ade!ărul, şi împînzeşte tot satul cu
.minunile/ lui %a preot merge tocmai la urmă, şi fără
!reun gînd du&o!nicesc, ci numai ca să raporteze
.minunea/, după ce faptul se să!îrşise şi după ce vestea se
lăţise
%upu, cu spune:fulgerului Do!ada ne"o dă tot Petrac&e
cîndiuţeala
.După ce am muls oile, am plecat în sat cam pe la orele
=; dimineaţa şi am început a spune toate astea la toţi cîţi
îi întîlneam în cale 4m spus şi soţiei, cum şi lui moş Q
*ituleţul care, auzind, a mers cu mine şi la părintele
Bobin acasă/ 6Din aceeaşi declaraţie, cartea d"lui dr
Licolăescu"Plopşor, pp 87"8A9
#ntîmplarea a)unge la cunoştinţa ziarelor şi mulţimea
începe să se re!erse la *agla!it, mai înainte ca toată
această pretinsă descoperire să mai fi a!ut !reme de a fi
fost filtrată de oameni cu răspundere teologică 'ar cînd au
sosit şi teologii şi preoţii la locul arătărilor, în acea
fascinaţie de impresii ale mulţimilor şi de semne
neobişnuite, ei n"au mai a!ut răgazul de a cerceta
.re!elaţia/ în adîncurile ei, ci au lăsat ca !remea să
lămurească totul
De aici încolo, nu mai e !orba de .moşul/ care i s"a
arătat ciobanului, ci de .omul care a vorbit cu
!umnezeu/ Puţină !reme în urmă, după ce lumea s"a
stîrnit să meargă la *agla!it şi după ce toate imaginaţiile
s"au înflăcărat, iată că într"o zi Petre %upu mai are nişte

179
!edenii ' se arată .Dia!olul/, care !rea să"= piardă

6#ncercarea de di!ersiune prin arătarea Dia!olului, care
apare într"o altă &aină, ca să con!ingă mai bine despre
primele !edenii cu .Dumnezeu/, se regăseşte şi la alţi
presupuşi profeţi@ cazuri asemănătoare s"au petrecut şi cu
Bănică Doleanu din Cassota"Buzău, cu +asilica Barbu din
ecuci,
Enică dinCu+lad"Zepeş
'on Popa "Q&eorg&e
'alomiţa şidin
cu 4rgeş,
alţii9 cu Q&eorg&e
3i Dia!olul îi spune: .De ce m"ai făcut pe mine şi"a
rămas lume puţină rea </ 4poi urmează un dialog cu tîlc:
Petre %upu răspunde: .Lu eu, ImoşulJ/ .Care e ăla
ImoşulJ </ .Cînd a auzit, s"a acoperit un nor cu == inşi şi
o femeie/ 3i .moşul/ i"a !orbit: .u ştii că era să te
omoare Dia!olul </ 3i"a dat cu un guguloi mare şi a
omorît pe Dia!ol .Cînd a dat cu el, n"a mai rămas nimic/
4poi i se spune: .De ce tot zici că eu sînt ImoşulJ < "a
seama ca eu am fost !umnezeu care m-am lăsat la tine pe
pămînt 6.*agla!itul/, Dr Licolăescu"Plopşor, 0amuri,
Craio!a, p =79
4ceeaşi relatare o dă şi părintele 1uatu, în cartea
$finţiei $ale .*agla!itul/ 6ipografia 1astei Domnului "
$ibiu, p K9
3i astfel, prin aceste !edenii contrastante, dia!olul caută
a întări credinţa că .moşul/ de la *agla!it ar fi fost
Dumnezeu Dar aici mai apare un element curios@ este
afirmarea !edeniei, cu pretenţie de di!initate, care spune:
. Au am fost !umnezeu care m-am lăsat la tine pe
pămînt /

180
Pe cîtă !reme, Domnul i $e descoperă $fîntului 'oan

E!ang&e)istul cu cu!intele:
.Eu sînt 4lfa şi 1mega, începutul şi $fîrşitul, $el ce
este, $el ce era şi $el ce vine, $el %totputernic/
64pocalipsa =, >9 Căci Dumnezeu nu este numai în trecut,
dar este deopotri!ă şi în prezent şi în !eşnicie
!in toate cele relatate se constată că 'etre 2upu crede
totul, primeşte totul şi îndeplineşte orice i s-a poruncit de
acea vedenie, fără să ştie că şi @ecuratul ni se poate
înfăţişa în chipul ;moşului<, al 1întuitorului, al 1aicii
!omnului şi al tuturor sfinţilor, cu gînduri viclene şi
ispititoare, ca să ne piardă.
2. Anticlericalism şi anticanonicitate
#n duminica 0usaliilor din anul =KA, adică a doua zi
după ce se stîrnise lumea cu .minunile/, Petrac&e %upu se
afla în biserica comunei *agla!it După ce preotul !orbise
poporului, ciobanul a a!ut aceeaşi !edenie a .moşului/
c&iar în 4ltar 6După cum se ştie, dia!olul se poate furişa
c&iar
intra9şiPri!indu"l,
pînă în 4ltar, dar numai
.moşul/ în :fîntul
îi face 'otirdin
.un semn nu poate
cap/,
c&emîndu"= să intre în 4ltar 3i Petre %upu, fară să mai
şo!ăiască, a intrat în $fînta $fintelor, c&iar pe uşile
împărăteşti
.$e cauţi în %ltar, zice popa la mine, nu e voie/
. @-am nevoie de tine Pe mine moşul m"a c&emat
6.*agla!itul/, Pr + ' 1uatu, p 9/

181
1 relatare asemănătoare este redată şi în cartea .Ce am

!ăzut la *agla!it/ 6Pr D 4ntal, p 7A9, precum şi în
celelalte broşuri care tratează acelaşi subiect Din această
împre)urare trebuie reţinută puterea arătării care a putut
lucra asupra lui Petrac&e %upu, ispitindu"l a intra în
$fîntul 4ltar şi răz!rătindu"l împotri!a preotului Căci era
!orba lucrare
plină de un slu)itor al Domnului,
a slu)bei îmbrăcat
$fintei %iturg&ii şi înaflat
odă)dii, în
în faţa
$fîntului 5ertfelnic@ iar cu!întul lui de oprire a fost atunci
ca o poruncă dumnezeiască Deci cum ar putea Dumnezeu
să"şi răstoarne 4şezămîntul %ui 4postolic, pro!ocînd o
stare de destrămare înlăuntrul obştei creştine < Cum ar
putea El, prin mi)locirea unor cauze lăturalnice, să ceară
unui credincios
ştie bine un lucru
că slu)itorul neîngăduit
%ui este deoprească
dator să"= Biserică,< pe care
4cest simplu fapt, şi încă ar fi de a)uns să ne pună pe
gînduri #n primul rînd, este !orba de călcarea unui canon
ecumenic, Canonul ?K al $inodului rulan, în care se
precizează: . @u se cuvine nimănui dintre mireni să intre
în :fîntul %ltar / #n al doilea rînd, cînd preotul se
împotri!eşte ca Petre %upu să intre în 4ltar, acesta trece
totuşi peste preot, cu cu!intele: . @-am nevoie de tine.../
Este oare această atitudine du&o!nicească < Dar
.Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al
păcii, ca în toate bisericile sfinţilor/ 6' Corinteni =8, AA9
Pe de altă parte, ascultarea şi smerenia sînt cele două
!irtuţi de temelie, necesare oricărui început de !iaţă
creştină

182
#n sc&imb, !oind într"o zi o fată din popor să se urce pe

.am!onul/ de pămînt al lui Petrac&e %upu, acesta . cu glas
aspru i-a spus# B@u te sui că ai păcătuit multC/ 6din
relatările asupra *agla!itului " P C Pr D 4ntal, =KA, p
=;9 4şadar, Petre %upu socotea un păcat mare ca cine!a
să se ridice pe mo!ila lui de pămînt, unde numai el se suia
şi nu i se%iturg&ii,
$fintei părea păcat
cu săatît
intremai
în $fînta
mult, $fintelor, în timpul
cînd slu)itorul lui
Dumnezeu, care este c&ipul !ăzut al *întuitorului, ="a
oprit cu tot dinadinsul
$ub un raport mai larg, Petre %upu s"a arătat anti"
clerical şi prin defăimarea în public a diferiţi preoţi şi
prelaţi
Dar bîrfirea în public a unui preot, c&iar cu dreptate,
este un păcat atît de mare, încît Canonul ? 4postolic
pre!ede să se afurisească chiar şi clericul care ar
îndrăzni să defaime pe un preot sau diacon Preoţilor, pînă
şi îngerii le dau toată cinstirea, pentru că ei să!îrşesc
$fînta 5ertfă a Domnului, aşa încît, într"o cît mai mare
măsură, noi a!em datoria să"i cinstim Cît despre păcatele
unor slu)itori care nu înţeleg să se menţină cu ade!ărat la
înălţimea sacerdoţiului, fiecare îşi !a da socoteala în faţa
$caunului de 5udecată 'ar 5udecătorul este unul singur El
este drept şi nemitarnic şi îi !a osîndi cu înfricoşare pe toţi
aceia care au ştiut %egea şi nu au împlinit"o

183
3. Atitudinea faţă de Ortodoxie. Ideea de Dumneeu

Principiul de căpetenie al dogmei Bisericii noastre
1rtodo2e, singura Biserică creştină dreptmăritoare, îşi află
temelia pe înţelegerea $fintei reimi, aşa cum s"a
statornicit în Crezul de la Liceea #nţelegerea dumnezeirii
în reime este punctul de plecare al mărturisirii ortodo2e,
c&iar pentru cel mai simplu şi redus credincios@ iar în afara
$fintei reimi şi în afara acestei mărturisiri, nu se poate
concepe dumnezeirea Din toate predicile lui Petrac&e
%upu a lipsit însă întotdeauna înţelegerea şi mărturisirea
$fintei reimi El nu !orbeşte decît de un .moş/, de un
.moş/ abstract şi !ag, care ar înc&ipui un Dumnezeu
singular şi neipostatic
Din toată trăirea spirituală a lui Petrac&e %upu lipseşte
concepţia *întuitorului El nu pomeneşte de (ristos, ci
numai de .moşul / 0ăscumpărătorul păcatelor noastre
lipseşte din cu!întul lui $emnele, .minunile/ şi
!indecările pe care le face, nu le împlineşte în numele lui
(ristos, cum s"ar cu!eni 'ar dacă uneori pomeneşte de
!umnezeu, această in!ocare nu"l situează cu nimic în
plămada Bisericii noastre 1rtodo2e, deoarece ideea de
Dumnezeu este !agă şi o putem întîlni la orice eretic, la
orice sectant şi la orice mozaic sau ma&omedan
!. Ideea de m"ntuire
otodată, din toate manifestările lui Petrac&e %upu, din
toate .descoperirile/ şi îndemnurile lui, lipseşte ideea de

184
mîntuire El nu are sensul spiritualităţii şi al !eşniciei Este

preocupat de cele pămînteşti, şi nu de cele cereşti
Cu!întul soliei lui îndeamnă: .$ă ne ducem la biserică să
ne rugăm lui Dumnezeu de sănătate/ După cum s"a !ăzut
la punctul 8 al capitolului 'W, rugăciunile lui Petrac&e
%upu sînt lipsite de spiritualitate@ el nu caută mîntuirea şi
nu se preocupă
tipică, de moştenirea
singura rugăciune pe carecerurilor 0ugăciunea
o spune, este lui
de ordin pă"
mîntesc .$ă dea Dumnezeu sănătate +ezi, Doamne, cum
se roagă Gite, Doamne, cum te mai roagă e rog şi eu,
Doamne Dă"le !edere Dă"le picioare Dă"le putere Dă"le
să audă 'a de pe ei boala grea şi nu"i mai canoni,
Doamne, şi a)ută"le pentru !orba care m"ai trimis în ţară,
te rog şi eu,sănătate/
Dumnezeu dă"le sănătate şi nu"i mai
6.*agla!itul/, Pr canoni
1uatu, $ă dea
p ?79
4poi, Petre %upu spune: .E rău de noi, fraţilor, dacă nu ne
pocăim cu !orba pe care m"a trimis pe mine ImoşulJ, n"ai
cu ce ţine nimic: nici bou, nici cal, nici oaie, nici porc, nici
pasăre, nici nimic/ .Dacă ne pocăim ne dă sănătate, ne dă
grîu, ne dă porumb/ 61p cit p 8 şi >9
$au: .Dacă ne pocăim, 0om-nia are muncă, Dumnezeu
dă de toate, e belşug şi trăieşte bine toată ţara/ 6p ?;9
'ată, prin urmare, cum tot miezul soliei lui Petrac&e
%upu este de ordin pămîntesc 'ar faptul acesta este un
indiciu cît se poate de suspect pentru cine pretinde că se
află pe linia profeţilor $pune Domnul ucenicilor $ăi: .Lu
!ă îngri)oraţi cu pri!ire la !iaţa !oastră, gîndindu"!ă ce
!eţi mînca, nici cu pri!ire la trupul !ostru, gîndindu"!ă cu

185
ce !ă !eţi îmbrăca/ .Căutaţi mai întîi împărăţia lui

Dumnezeu şi toate aceste lucruri !i se !or da pe deasupra/
6%uca =7, 77 şi A=9
$pre a medita mai bine asupra contrastului care e2istă
între du&ul *agla!itului şi spiritualitatea ade!ărată a
creştinismului, socotesc potri!it a reda o parte din mi"
nunata rugăciune către Domnul nostru 'isus (ristos din
4catistul $fintei Cruci:
.1, răstignitul meu (ristoase, cîte ai pătimit pentru
noi, cîte rane, cîte scuipări, cîte bat)ocuri şi necinste ai
răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca sa ne dai pildă
de adevărata răbdare. !e aceea, cum pot eu sa fug de
$ruce, văzînd pe !umnezeul meu că este ridicat pe ea J
$um să-mi pară grele chinurile văzînd pe :tăpînul meu că
le iubeşte şi le cere şi le socoteşte 2ui de mare cinsteJ
7uşine îmi este cu adevărat de mă voi întrista de relele
ce-mi pricinuiesc oamenii sau ispitele ce-mi aduc
diavolii, trupul şi gîndul meu cel rău, sau pentru sărăcia
şi boalele ce-mi vin din voia lui !umnezeu pentru
păcatele mele, deoarece acestea toate le trimite pentru ca
să mă apropii mai mult de El Pentru ca să"% măresc şi să
mă pedepsesc în această !iaţă pentru binele meu, pentru ca
să mă &odinesc cu mai multă mărire întru împărăţia %ui
cea !eşnică Ki de vreme ce este aşa, înmulţeşte-mi,
!oamne, ostenelile, ispitele şi durerile, dar să"mi
înmulţeşti împreună şi să"mi prisoseşti răbdarea şi puterea,
ca să pot răbda toate cîte mi s"ar întîmpla/
Pentru mîntuirea noastră însuşi *intuitorul ne

186
porunceşte să ne luăm Crucea, dacă !oim cu ade!ărat să"'

urmăm %ui
otodată, este de obser!at că Petrac&e %upu se roagă lui
Dumnezeu şi într"un alt sens, cu totul curios El spune,
fără şo!ăire: .'a uite, Doamne, cum te mai roagă
credincioşii mei, iartă"i, Doamne, că sînt nevinovaţi/ Ce
poate oare să însemne această mărturisire care se face
despre ne!ino!ăţia noastră cînd ştim bine că toţi sîntem
păcătoşi şi că numai (ristos, împreună cu $fînta $a
*aică, au fost fără păcate <
Dar e2plicaţia acestui fapt se află mai degrabă într"o
ispită de trufie, pe care $atana caută să o infiltreze pe
nesimţite în oameni, prin mi)locirea unor asemenea
manifestări Cu pri!ire la răsplata dumnezeiască a faptelor
noastre bune sau rele, ciobanul de la *agla!it este stăpînit
de aceeaşi concepţie pămîntească care gra!itează în )urul
roadelor cîmpului şi a sănătăţii trupeşti După !orba pe
care a primit"o de la .moşul/, Petrac&e %upu spune între
altele: .$ă nu mai aruncaţi copii pe la gropi, pe la fîntîni,
pe la grîu, pe la porumb, că"i rău de noi, fraţilor @e
canoneşte fără muncă/ 6.*agia!itul/, Pr + ' 1uatu, p
K9
%epădarea de prunci este o ucidere Canonul K= al
$fîntului $inod rulan &otărăşte: .Cei ce dau doctorii care
pro!oacă a!ortul, precum şi cele ce primesc otră!uri
omorîtoare de prunci, se supun pedepsei ucigaşului/ Este
!orba deci de un păcat de moarte, prin care ne putem
pierde sufletul Pentru urîciunea înfricoşată a uciderii de

187
prunci, pe care nici )i!inele sălbatice nu o fac cu puii lor,

$fîntul +asile cel *are a statornicit că !ino!aţii acestui
păcat, care se pocăiesc, să rămînă zece ani neîmpărtăşiţi,
deci despărţiţi de (ristos #n faţa acestui prăpăd
du&o!nicesc, care ne poate pră!ăli în focul cel !eşnic,
!estitorul de la *agla!it anunţă numai .canonirea fără
muncă/,
mîntuirii îiadică lipsaiardespiritualitatea
lipseşte, roade şi deluibucate +iziunea
este coborîtă la
un ni!el biologic
#. $u%stituirea $fintelor &aine

După cum s"a !ăzut în primele capitole, Petrac&e %upu,
ca şi ceilalţi !izionari asemănători, prezintă o falsă
concepţie despre iertarea păcatelor Din toate manifestările
lui lipseşte înţelegerea necesităţii $fintelor aine, şi mai
cu seamă a spo!edaniei şi a împărtăşaniei Cu pri!ire la
putinţa iertării păcatelor, el îşi înc&ipuie că e destul să ne
pocăim la Cruce sau la buturugă, spre a ne curaţi de tina
sufletului nostru El însuşi porunceşte: . 1ergeţi, măi
fraţilor, la buturugă, mergeţi la $ruce, staţi acolo şi vă
rugaţi să vă ierte !umnezeu păcatele/ 6.*agla!itul/, Pr
1uatu, p 7?9
4ici apare însă şi o altă mare rătăcire, în legătură cu
buturuga şi cu sălciile .minunate/, atît de bine cunoscute
tuturor pelerinilor
Din cartea .Ce am !ăzut şi ce am auzit la *agla!it/
6Pr D 4ntal, =KA, pp >"K9, desprindem: .Ce!a mai

188
încolo dăm de plopul din a cărui creangă uscată iz!orăşte

apă în c&ip minunat/ .Ciobanul Petre %upu spune ca aici
s-au oprit să-şi lege cureaua la opinci, cînd i s-a arătat a
treia oară BmoşulC Fiecare credincios ţine mîna să"i
picure măcar trei picături Pri!ind mîinile ce stăteau
întinse ca după o mană cerească, am obser!at că picăturile
se îndesesc sau se răresc după mîna care stă întinsă/
4semănător relatează despre acele .plute/ şi dl ing
Qeorge Q Dobrescu din Bucureşti, în cartea părintelui
1uatu: .oţi se roagă lui Dumnezeu să le sloboade cîte!a
picături, ce sînt bune pentru orice durere şi suferinţă +ine
la rînd un bărbat #şi întinde sticla, dar picătura întîrzie, nu
!ine deloc, şi omul pleacă gînditor Grmează o femeie
Dar nici ea nu primeşte nici o picătură #n!insă, pleacă cu
pri!irea în pămînt 3i aşa urmează zi şi noapte Gnii iau
cîte!a picături, alţii nimic eci şi sute de mii de suflete se
perindă pe sub plută pentru picătura făcătoare de minuni
Gn surd se pleacă pentru a primi picătura drept în urec&e
3i îndată murmură: încep să aud Doamne, aud Gn orb se
spală pe oc&i cu această picătură şi !ederea îi re!ine
%ucruri care te uimesc şi te înfricoşează/
'ată cum !orbeşte despre aceste .sălcii plîngătoare/ şi
răposatul părinte + ' 1uatu în cartea sa .*agla!itul/:
.$înt nişte copaci din a căror ramuri uscate pică apă
tămăduitoare Creştini mulţi, grupaţi în )urul lor, aşteaptă
să le picure în sticle, în oc&i, în urec&i sau pe cîte o rană,
cîte!a picături din această apă binecu!întată/ . 'e aceste
locuri, poporul îşi mărturiseşte cu îndrăzneală păcatul şi

189
lăcrimînd aşteaptă iertare 4ceste sălcii plîngătoare au

auzit multe inimi suspinînd şi multe suflete oftînd din
greu În faţa lor, poporul s-a mărturisit deschis $înt
cazuri unde s"a aşteptat ore întregi şi n"a curs nici măcar o
singură picătură, în timp ce la alţii au curs ca la comandă,
repede şi frumos, zeci de picături/ ot astfel, ni se
precizează
la *agla!it/ şi de
în 'cartea .Despre arătarea
Constantinescu, dumnezeiască
epitropul de
4şezămîntu"
lui .*adona Dudu/ 6ip +ictoria, Craio!a, pp AK8;9:
.4m !ăzut cu mirare că dintr"o cracă uscată ca un ciot
care părea o mînă de om a!înd lipsă laba, picura ca şi o
lacrimă din oc&iul omului, picături de apă limpede ca şi
cristalul/ .4m pri!it o !reme şi am !ăzut cu mirare cum
unora le picura în palmă mai repede, pe cînd altora mai
încet şi c&iar cu greutate/ .#ţi dădea impresia că picătura
sfîntă cîntăreşte mai întîi de meriţi sau nu să te
împărtăşeşti de puterea ei miraculoasă/
0elatări asemănătoare ni se dau şi în cartea .Petrac&e
%upu, ciobanul din *agla!it/ de Caterina Cerez 6Editura
Casei 3coalelor pp =>"=K9, precum şi în celelalte cărţi
asupra .*inunilor de la *agla!it/=>
'ată deci ce fel de nemaipomenite sminteli H 4 a)uns
lumea cu zecile şi sutele de mii să"şi mărturisească
păcatele în faţa unor copaci şi să primească iertarea de la
=> . %rătarea de la 1aglavit în lumina 4eologiei/ de Econ dr ' C
Beldie, 4rta Qrafică, Qalaţi, =KAK@ . 2a 1aglavit / de Pr D 0oman, Gnirea,
Bucureşti. Acoul
Ploieşti@ etc 1aglavitului/ de Pr P Qeorgescu, ip 0 Darurilor,

190
Dumnezeu în baza unor superstiţii Prin urmare, şi pe alte

căi decît aceea a preoţilor se poate dobîndi dezlegarea de
păcate H
%a acele sălcii, de ani de zile şi pînă acum, s"au îm"
bulzit toţi pelerinii care au !enit la *agla!it ca să"şi afle
tămăduirea şi iertarea de păcate@ dar ciobanul 'etrache
2upu nu numai că nu a împiedicat această credinţă, dar
chiar a luat în nume de bine aceste manifestări şi le-a
privit cu bunăvoinţă, ceea ce a încuraat şi mai mult
lumea să practice asemenea ciudate deprinderi
1 do!adă în plus că această rătăcire a pătruns în masele
populare este şi .Colindul popular al *agla!itului/
publicat în ziarul .Gni!ersul/ din = ianuarie =K8;, care
glăsuieşte astfel:
$olo, colo-n răsărit,
$olo-n şesul înflorit,
'e rîtul lui 1aglavit,
$iobănaş cu oi trecea,
Ki din fluieraş doinea,
!umnezeu i s-arăta
Ki-n lume că-l trimitea,
4uturor ca să vestească,
!e rău să se pocăiască,
$erul să nu-i potopească.
Ki lumea se înturna,
'e !umnezeu cuvînta.
!umnezeu iertare da.

191
!intr-o ciotură uscată.

%pă bună şi curată,
!e greşale iertătoare,
!e dureri alintătoare.
...................................
Cît despre toţi credincioşii care au aşteptat iertarea de
păcate de la acele cioturi, ei s"au întors de bună seamă la
casele lor cu toate păcatele cu care !eniseră, atîta vreme
cît nu s-au mărturisit la duhovnic
#n legătură cu !indecările petrecute la .plutele mi"
nunate/, s"au putut găsi destule e2plicaţii în precedentele
capitole, asupra fenomenului care le caracterizează@ la
acestea se mai poate adăuga încă un caz re!elator: #n
!eacul al W+'''"lea, baronul de 0eic&enbac&, unul din
începătorii aplicaţiilor de .magnetism animal/, a
magnetizat un copac, care a căpătat însuşiri tămăduitoare
Cu puţin în urmă, s"au putut constata cîte!a !indecări
neobişnuite prin simpla atingere a bolna!ilor de trunc&iul
copacului De bună seamă că ne aflăm şi aici în prezenţa
unor fenomene care nu au nimic de"a face cu lucrarea
Du&ului $fînt 6despre asemenea cazuri putem afla relaţii
în orice tratat de magnetism animal9
'. (inecuv"nt)rile
#ncă din primele zile ale fenomenului magla!itean, şi în
c&ip neîntrerupt, ciobanul cu arătările a .binecu!întat/ pe
toţi pelerinii care i s"au perindat pe dinainte *ireni, preoţi

192
de mir şi mona&i, erau binecu!întaţi deopotri!ă de acest

profet, care îşi punea mîinile pe capul tuturor  3i lumea se
îmbulzea prin mulţime, dintr"o pornire de bună credinţă,
dar uşuratecă, ca să primească acele .blagoslo!iri/
#n gîndul că omul acesta deosebit ar fi fost într"ade!ăr
un trimis al lui Dumnezeu, fiecare !oia să se apropie de
.sfinţenia/ lui, ca să se simtă mai întărit sufleteşte
.%"am !ăzut a doua zi, po!esteşte P C Pr D 0oman în
cartea sa .%a *agla!it/, p =;, punînd mîna pe capul celor
îngenunc&eaţi pe două rînduri, în faţa casei, l"am !ăzut
atins şi sărutat de toată lumea ca pe nişte moaşte/
De fapt, sensul acestor .binecu!întări/ nu este întemeiat
pe nimic, şi tocmai de aceea do!edeşte o abatere în plus,
care se adaugă la toată rătăcirea *agla!itului Limeni nu
poate a!ea putere sfinţitoare decît preoţii Bisericii, prin
&arul lui Dumnezeu, care se re!arsă peste ei din ziua
&irotonirii lor Prin punerea mîinilor ar&iereşti, începînd
de la 4postoli şi pînă azi, se păstrează fără întrerupere
legătura puterii sfinţitoare a tainei preoţiei 'ar mireanul,
oricine ar fi el, deci c&iar un cu!ios cu !iaţă de sfînt, sau
un profet, sau un prooroc, nu poate să intre în domeniul
sacerdotal decît prin &irotonie %ipsindu"i această taină
sfîntă, el este acela care trebuie să primească
binecu!întările, şi nu poate nicidecum el să le dea
emeiul acestei susţineri este împuternicit de toată %egea
lui Dumnezeu, care nu !ine să tulbure şi să strice
rînduielile 4şezămintelor $ale sacramentale, ci să le
întărească

193
.$înt felurite daruri, dar este acelaşi Du&@ sînt felurite

slu)be, dar este acelaşi Domn@ sînt felurite lucrări, dar este
acelaşi Dumnezeu/ 6' Corinteni =7, 8"?9
Puterea sfinţitoare aparţine preoţimii, nu numai din
perioada Loului estament, ci şi aceluia din !remea
+ec&iului estament Funcţiunile le!iţilor nu puteau fi
îndeplinite de către profeţii +ec&iului estament şi de
către nimeni altcine!a, decît numai de către le!iţi 3i c&iar
în perioada patriar&ilor, binecu!întările pe care le"au dat
aceştia îşi găsesc originea în actul sfinţitor al lui
*el&isedec, care întemeiază .Preoţia în !eac/ şi care .a
binecu!întat pe cel ce a!ea făgăduinţele/ 6E!rei 9 Cît
despre binecu!întările capilor de familie, acestea a!eau
caracter restrîns în !ec&iul 'srael, şi nu se dădeau decît
acelora din propria lor casă
Pe ce temei îşi însuşeşte, prin urmare, Petrac&e %upu
puterea sfinţitoare de a binecu!înta lumea, şi c&iar pe
slu)itorii Domnului, prin punerea mîinilor, el care nu este
preot <
#n aceeaşi măsură, ciobanul de la *agla!it .bine"
cu!întează/ şi diferite icoane, cruci sau cărţi de rugăciuni,
care i se aduc de către pelerini spre .sfinţire/@ iar dintre
aceste icoane, unele nu sînt ortodo2e, ci poartă .sfinţi/
nerecunoscuţi de Biserica noastră
*. &alismanele
Ca o urmare a celor de mai sus, Petre %upu a întărit, de

194
la început, credinţa în talismane Cum poporul este

înclinat în mare parte spre superstiţie, această ispită poate
lua forme foarte accentuate dacă este încura)ată 4şa se
întîmplă şi cu ciobanul de la *agla!it #n felurite
împre)urări, pelerinii superstiţioşi îi dau în păstrare, pentru
puţină !reme, diferite obiecte: cîte un ceasornic, un
portmoneu,
batistă, ca săun carnet,asupra
le poarte un bilet
lui, de
sauloterie , sau c&iar
ca să doarmă pe eleo
şi astfel, atinse acele obiecte de .sfinţenia/ lui, să poată
de!eni .aducătoare de noroc/ Este de luat în seamă
faptul că Petrac&e %upu admite fără rezer!e asemenea
deprinderi Despre aceste cazuri, sînt diferiţi creştini cu
frica lui Dumnezeu care mărturisesc cele !ăzute, între care
şi semnatarul celor de faţă
Dacă pot fi " din păcate " creştini atît de superstiţioşi,
care s"au lăsat sub)ugaţi de această ispită, surprinzător
apare însă faptul că un .trimis al lui Dumnezeu/, prin care
se presupune că !orbeşte Du&ul $fînt, se poate în!oi la o
asemenea urîciune
Dar Petre %upu, care şi"a do!edit înclinaţia de a spri)ini
superstiţia talismanelor, îşi arată multă precădere şi pentru
)ocul de noroc #n scrierea .*inunile de la *agla!it "
Pămîntul *întuirii/ 6Editura Zicu Eşanu Bucureşti, p =?9,
autorul C 3tefan aduce această mărturisire: .Gn !izitator
al *agla!itului i"a adus lui Petrac&e %upu, în semn de
sinceră dragoste frăţească, un loz de la loteria de stat, care
poartă numărul 7>K !acă voi cîştiga 6a zis Petrac&e9,
banii din cîştig îi voi da pentru ridicarea unei mănăstiri

195
aici în sat /=K Dar el n"a cîştigat H

#n sc&imb, canonul al ;"lea al $inodului Ecumenic
rulan &otărăşte:
. @imeni, fie dintre laici, fie dintre clerici, sa nu mai
practice ocurile de noroc. !aca cineva s-ar dovedi
făcînd aceasta, daca este cleric să se caterisească, dacă
este laic să se afurisească/
Dealtfel, Domnul spune:
.Cu multă trudă să"ţi cîştigi &rana/ sau .#n sudoarea
feţii tale să"ţi cîştigi pîinea/ 6Qeneza A, ="=K9 Deci ce fel
de du& însufleţeşte pe Petre %upu ca să primească de
bună!oie ispita unui )oc de noroc pentru a destina apoi
acel
< cîştig, blestemat de Biserică, ca temelie a unei biserici
Cu drept cu!înt spune $fîntul 'oan Damasc&in: . /inele
nu este bine cînd trăieşte în prietenie cu răul / 6.Dog"
matica/, p A;=, Ed %ibrăria eologică, Bucureşti9
+. $ărutarea m"inii
După cum se ştie, aproape toţi credincioşii care !in în
legătură cu Petrac&e %upu îi sărută mîna cu toată cu"
cernicia, iar el admite, fără ocol, acest act de !enerare
=K Cunoscută este în această pri!inţă şi fotografia ciobanului de la

*agla!it, alături de un agent al colecturei .Băncii 0om-ne de Comerţ/, în
care ciobanul ţine demonstrati!, într"o mînă întinsă, un bilet de loterie
0eprodusă în multecolecturi,
!itrinelor amintitei e2emplare, această
slu)ind fotografie
astfel a a)uns
de reclamă repede în mi)locul
firmei

196
Dar uneori faptul acesta prezintă şi o altă perspecti!ă

4şa s"a întîmplat, de pildă, în toamna anului =KA>, cînd
ciobanul !enise la Bucureşti #n cele cîte!a zile ale şederii
în Capitală, fiind poftit să !orbească paro&ienilor Bisericii
1borului +ec&i, la !estea sosirii lui, lumea a umplut
repede biserica, precum şi toată împre)urimea %a sfîrşitul
!orbirii,
mulţimea,Petrac&e %upu
şi cum parte a început
dintre să i.binecu!înteze/
credincioşi se prosternase,
el a spus în faţa tuturor: . Lraţilor, nu mie îmi sărutaţi
mîna ci BmoşuluiC/
Cu!întul acesta ar putea trece la prima !edere drept o
do!adă de smerenie Cercetînd însă mai îndeaproape
dedesubtul acestei idei, descoperim în realitate o altă
latură *ai înainte de toate, nici un sfînt, sau profet, sau
mare cu!ios, din cele mai stră!ec&i !remuri şi pînă în ziua
de azi, nu şi"ar fi îngăduit să ceară asemenea acte de
!enerare, înc&ipuindu"se pe ei ca .!ase alese/ şi sfinte ale
lui Dumnezeu
Dar acest cu!înt mai cuprinde un înţeles, şi anume
pre!enirea &otărîtă că ;moşului< i se sărută mîna Cum
însă .moşul/ este o !edenie neidentificată, ba dimpotri!ă
se deduce că a fost o arătare a Lecuratului, înseamnă că nu
lui Dumnezeu ' s"a sărutat mîna, ci şarpelui cel !iclean,
care a înnodat astfel atîţia creştini uşurateci şi prea lesne
primitori de ispite, în mre)ele lucrărilor lui

197
,. -elaţii cu spiritiştii
Este necesar ca, în şirul argumentelor folosite aici, să
punem în discuţie şi o altă înfăţişare a fenomenului de la
*agla!it 3i anume faptul că, încă din primele zile ale
arătărilor şi pînă în !remea de faţă, a e2istat o foarte mare
apropiere între lumea spiritistă şi *agla!it, precum şi o
mare simpatie din partea lui Petre %upu pentru spiritişti
#n mai toate cercurile spiritiste s"au primit nenumărate
.comunicări/ prin care .sfîntul/ de la *agla!it era în c&ip
deosebit susţinut şi lăudat oţi aceşti spiritişti şi
.spiritualişti/, .aleşii Domnului/, care pretind că le
!orbeşte atăl ceresc, *întuitorul sau diferiţi sfinţi, au
fost îndemnaţi, de la început, a crede în .re!elaţiile/ de la
*agla!it şi a merge în pelerina) acolo
4numite cercuri spiritiste s"au dus în grupuri la locul
pretinselor minuni şi au putut recolta, în mod deosebit , fel
şi fel de apariţii luminoase şi de semne neobişnuite
Diferiţi spiritişti cunoscuţi, între care şi conducătorul
uneia dintre $ocietăţile spiritiste din Bucureşti, au făcut
diferite reporta)eDeîn asemenea,
de la *agla!it marile cotidiane asupra
şi re!istele .minunilor/
spiritiste de la
noi l"au susţinut, cu aceeaşi înflăcărare, pe Petrac&e %upu
#n aceeaşi !reme, presupusul spirit al .$fîntului 4nton
de Pado!a/ le comunica membrilor unuia dintre
cunoscutele cercuri spiritiste din Capitală următoarele:
.%a zi mare a îngăduit Dumnezeu ca unul din cercul
!ostru să aibă fericirea să facă legătura cu ciobanul sfînt

198
de la *agla!it 4cum nimeni nu se mai poate îndoi de

puterea ciobanului sfînt, precum şi de comunicările
cercului asupra lui Cercul !ostru are o legătură cu acest
suflet înălţat, pe care nici unul nu o poate bănui El, căruia
ImoşulJ i s"a arătat, !ă poate îndrepta pe aceia care !reţi
să credeţi în el/
'ar la data de =? aprilie =KA?, acelaşi cerc primea noi
întăriri despre misiunea lui Petrac&e %upu %i se comunica
acelora: .4cest spirit încarnat, neînc&ipuit de mare şi
puternic, la care cu încetul nouă mări şi nouă ţări !or !eni
să se înc&ine şi să !adă minunile sale, nu"= poate concepe
nimeni de unde pleacă şi cum a a)uns la !oi $ă credeţi în
Petre %upu din *agla!it şi să credeţi că şi !oi a!eţi
misiunile !oastre/
Cu prile)ul începerii lucrărilor pentru biserica de la
*agla!it, prima săpătură de pămînt a fost făcută, în c&ip
simbolic şi cu aprobarea ciobanului, tot de către nişte
spiritişti care, în acea vreme, mărturiseau tuturor, în mod
desc&is, această credinţă a lor 'ată însă că, la 7= iunie
=KA>, .spiritele/ !orbeau astfel unei grupări spiritiste:
.+eţi lucra în colaborare cu mult iubitul şi încercatul
nostru frate Petrac&e, care ispăşeşte păcatele altora
'ubiţi"= mult, pentru că legătura !oastră cu el este
cimentată cu binecu!întarea di!ină Cercul !ostru numără
88 de fraţi@ deci cîţi puteţi mai mulţi, c&iar cu sacrificii,
fiţi alături de el la $fîntul Petru/ Pe baza acestei !estiri,
Petrac&e %upu a putut să"şi petreacă onomastica din anul
=KA> în mi)locul spiritiştilor De asemeni, el a făcut

199
adeseori şi rugăciuni în comun cu grupuri spiritiste, ceea

ce pentru un drept credincios este o mare urîciune, ţinînd
seama de Canonul 8 4postolic, prin care se &otărăşte ca
însuşi .Episcopul, preotul sau diaconul, care se roagă nu"
mai împreună cu ereticii, să se afurisească/
$"ar putea obiecta că Petre %upu n"ar fi a!ut cunoştinţă
de practicile acestor fraţi rătăciţi de la ade!ărata cale a
Bisericii, după cum n"ar fi a!ut cunoştinţă nici de ceea ce
este spiritismul în sine, ca o lucrare demonică pe care
Biserica o osîndeşte şi o blestemă
Dar Petre %upu ştia şi a fost pre!enit de toate acestea,
cu gîndul unei lămuriri, de către c&iar semnatarul celor de
faţă, în luna iunie =KA, cînd am cercetat *agla!itul De
altfel, pentru un .profet/ care atît de uşor ştie să g&icească
tainele multor oameni, este de presupus că n"ar fi trebuit
să i se spună de către alţii asemenea gra!e lucruri, ci să le
ştie el însuşi, pe aceeaşi cale pe care este de obicei
insuflat otuşi, lui Petre %upu nu i s"a descoperit nimic în
legătură cu toate acestea şi, aflîndu"le pe altă cale, reacţia
lui a fost neexistentă iar de atunci încoace legăturile reci-
proce dintre el şi spiritişti s-au accentuat 
1. Divul/ări de păcate

#n !irtutea aceleiaşi lucrări, prin care s"au produs
!edeniile, precum şi toate celelalte semne neobişnuite,
Petre %upu a fost de la început, în toată !remea, insuflat şi
călăuzit de o gîndire străină de a lui

200
Părintele D 0oman din Ploieşti pomeneşte, în cartea sa

.%a *agla!it Dumnezeu $e arată şi !orbeşte/, că o altă
putere grăieşte prin gura ciobanului, încît el nici nu arată
!reun fel de osteneală a minţii şi a memoriei pentru cele
ce spune 6p =9
$pune şi P C Părinte D 4ntal, în relatările $finţiei
$ale despre Petrac&e %upu:
.0ăspunsurile îi sînt scurte şi logice, ca nişte a2iome,
ca nişte profeţii, care nu"s de la el pornite, ci de la o putere
străină şi el e numai transmiţătorul lor/ 6p =79
Dar, în afară de toate obser!aţiile de mai sus, c&iar
Petre %upu ne face unele mărturisiri interesante în acest
sens
'' întreabă astfel d"= Lic&ifor Crainic:
.De unde ştii tu cum ştii </
.Eu !ăd prin om, ne"a răspuns simplu şi &otărît Gite,
dacă omul s"ar ascunde după para!anul ăsta de lemn
6arătîndu"ne capul patului pe care şedeam în odaia lui9, eu
!ăd dincolo de el, pînă în om/
.*ai mult n"a putut să ne lămurească în pri!inţa acestei
pătrunderi stranii prin lucruri şi fiinţe/ 6.$farmă Piatră/
nr 87, =; septembrie =KA?9
#ntr"ade!ăr, cu mare uşurinţă, şi spre uimirea lumii,
Petrac&e %upu citeşte în !iaţa multor oameni care i se
perindă pe dinainte, aflîndu"le tainele şi păcatele lor, de
îndată tulburătoare,
cazuri ce îi !ede $înt, desigur, bine
care încremenesc cunoscute
atîtea suflete aceste

201
Dar putinţa de a cunoaşte asemenea ascunzişuri

sufleteşti, pe o cale ne!ăzută, poate decurge din două
iz!oare diferite şi îşi găseşte originea fie într"o inspiraţie a
Du&ului $fînt, fie într"o inspiraţie a Lecuratului 3i, după
cum pomul bun după roadele lui bune se cunoaşte, tot
astfel şi pomul rău, după roadele lui rele se cunoaşte
+om !edea deci care sînt roadele .darului/ de care se
foloseşte ciobanul de la *agla!it, pentru a se putea
identifica toată lucrarea lui
#n mod obişnuit, de îndată ce Petrac&e %upu ia
cunoştinţă de faptele tăinuite ale unora dintre pelerinii
*agla!itului, !eniţi într"un gînd de bine pe locul
arătărilor, el le di!ulgă păcatele în public
'ată cîte!a pilde raportate de către P C Părinte D
0oman, în cartea sa .%a *agla!it Dumnezeu se arată şi
!orbeşte/, p =?:
.ICe"ai scoborît aici din palat de la Bucureşti, şi !rei să
dormi pe rogo)ină, ca să înşeli pe Dumnezeu să"ţi dea
!indecare fiicei tale cînd ai făcut atîtea avorturi pînă
acum <Jsă4şa
îi cerea ceartăpentru
se roage el pe ocopila
cucoană de la Bucureşti,
ei bolna!ă, care
şi care îndată
ce primeşte această mustrare cade într"un leşin/
.3i cîte alte asemenea mustrări de profet cunoscător al
tainelor celor dinlăuntrul sufletului nu !eţi !edea şi auzi
acolo/
%a p 7K a aceleiaşi cărţi, ieromona&ul *ircea Drăg&ici,

202
de la mînăstirea C&eia"Pra&o!a, aduce următoarea

mărturie:
.Erau acolo lîngă troiţa de la stînă doi copii orbi, fraţi
*ama lor cere !indecarea Păstorul îi răspunde: B"ţi iei tu
asupra ta osînda păcatului tău căzut peste copii J 4u ai
făcut aceşti copii cu fratele tăuC #ntr"un leşin de plîns
disperat, femeia şi"a recunoscut acest păcatO7;
#n cartea .0olul *agla!itului în !iaţa noastră reli"
gioasă/ 6Pr 'oan *i&ălcescu, ip +iaţa literară,
Bucureşti, =KA?9, la p =8, se redau următoarele:
.1 altă categorie de minuni să!îrşite de Petrac&e %upu
este citirea gîndurilor şi cunoaşterea trecutului unora din
cei ce se duc la el Gn om care era c&inuit de dureri mari
la un oc&i se prezintă la Petrac&e, pe cînd acesta se afla pe
am!onul său 6deci în mi)locul mulţimii9, şi îl roagă să"l
!indece Petrac&e îi zise: I4i să te !indeci cînd o în!ia
popa pe care l"ai omorîtJ #ntr"ade!ăr, omul a mărturisit că
omorîse cu mulţi ani înainte, fără să fi fost descoperit, pe
un preot/
dar4ceste pilde s"ar mai

cele mărturisite aici,putea continua
de către mai într"un lung şir@
mulţi preoţi ai
Bisericii, sînt destul de lămuritoare pentru a ne con!inge,
7; Din elementele acestui din urmă caz, în afară de atitudinea ciudată

care îl caracterizează pe cioban, se mai desprinde un fapt interesant, şi
anume: recunoaşterea că cei doi copii au primit orbirea 6un du& de orbire9
ca fii ai păcatului,
al scrierii de faţă9 născuţi din fărădelegea mamei lor 6a se !edea capitulul 

203
cu prisosinţă, de du&ul antie!ang&elic de care este stăpînit

acest !izionar
Ce poate însemna, din punct de !edere du&o!nicesc,
di!ulgarea în public a păcatelor cui!a < 'ndiferent pe ce
cale am cunoaşte tainele unui frate al nostru, în nici un caz
nu a!em dreptul să le di!ulgăm în lume Păstrarea tainei
mărturisirii este, de altfel, principiul de bază al
du&o!niciei
Cînd Loe, după ce băuse !in, se dezgolise în mi)locul
cortului său, (an, tatăl lui Canaan, a !ăzut goliciunea
tatălui său şi a spus celor doi fraţi ai lui, afară  4poi, Loe
s"a trezit din ameţeala !inului şi a aflat ce"i făcuse fiul său
cel mai tînăr 3i a zis: .Blestemat să fie Canaan $ă fie
robul robilor fraţilor lui/ 6Qeneza K, 77"789
După cum se !ede, dacă pentru faptul că (an a
descoperit faţă de ceilalţi fraţi ai lui starea de goliciune
trupească a lui Loe, el s"a făcut !ino!at de atîta pedeapsă,
cu cît este oare mai mare păcatul de a dez!ălui goliciunea
sufletească a unui semen al nostru <
Din cercetarea
singură $fintelor
împre)urare în careE!ang&elii,
*întuitorulnudez!ăluie
!om găsiînnici
faţao
mulţimii păcatele !reunuia dintre oameni Cînd a mustrat
pe farisei, i"a mustrat în genere pe toţi, pentru necredinţa
şi împietrirea inimii lor, dar nu le"a dat la i!eală păcatele
personale Ba dimpotri!ă, ori de cîte ori s"a întîmplat,
*întuitorul a căutat ca să ferească pe cel păcătos şi ="a
c&emat la $ine, să"= ocrotească Pilduitor este cazul cu

204
femeia păcătoasă, care a spălat picioarele Domnului cu

mir mirositor, în casa fariseului $imon
.Cînd a !ăzut lucrul acesta, fariseul care"% poftise şi"a
zis: I1mul acesta dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel
de femeie este aceea care se atinge de el, că este o
păcătoasăJ/ Cu toate însă că Domnul a cunoscut gîndul
lui $imon, nu a !oit să dez!ăluie păcatele acelei
păcătoase, în scopul de a"i încredinţa pe cei de faţă că era
un prooroc@ în sc&imb, le"a po!estit parabola celor doi
datornici şi, lămurindu"se fariseul, *întuitorul $"a întors
către femeie şi i"a spus: .'ertate îţi sînt păcatele/
.Credinţa ta te"a mîntuit, du"te în pace/ 6%uca , A?";9
4semenea se întîmplă şi cu femeia prinsă în prea"
cur!ie, care urma să fie bătută cu pietre Domnul spune:
.$ine dintre voi este fară păcat, să arunce cel dintîi cu
piatra în ea/ După ce toţi s"au retras ruşinaţi, . cînd n-a
mai văzut pe nimeni decît pe femeie, 'isus i"a zis: IFemeie,
unde îţi sînt pîrîşii tăi < Limeni nu te"a osîndit<J
ILimeni, DoamneJ, i"a răspuns ea 3i 'isus i"a zis: I @ici
Au nu te osîndesc Du"te şi să nu mai păcătuieştiJ/ 6'oan
>, ="==9
Lici Domnul (ristos, nici sfinţii, şi nici cu!ioşii %ui
n"au dez!ăluit !reodată în faţa lumii păcatele celor ce se
pocăiau, şi nici n"au îndepărtat pe nimeni de la darurile şi
binecu!întările lui Dumnezeu #n sc&imb, Petrac&e %upu
ia piatra şi aruncă în cel păcătos $ub ce insuflare face el
aceasta <

205
11. 0ndepărtări de la calea m"ntuirii

*ona&ul *ircea Drăg&ici de la *înăstirea C&eia"
Pra&o!a redă în cartea P C Pr D 0oman încă un fapt
re!elator petrecut cu Petrac&e %upu
.Gn om !ine " po!esteşte $finţia $a " ca să-i ofere
toată averea pentru mînăstirea care se va ridica la
1aglavit. $iobanul îl respinge, spunîndu-i că averea lui e
făcută cu hoţii 1mul recunoaşte că a fost &oţ de trenuri/
6p 7K9 şi pleacă amărît
#n!ăţătura Domnului nostru 'isus (ristos ne arată să nu
îndepărtăm pe nimeni de la .ospăţul nunţii Fiului de
împărat/, ba dimpotri!ă, să"i adunăm şi să"i strîngem pe
toţi, ca să !ie întru bucuria făgăduinţelor !eşnice
3i *întuitorul ne dă El însuşi această pildă, cu ac&eu
!ameşul Pentru simplul fapt că acest mituitor necinstit al
!remurilor !ec&i a dorit numai să"% !adă pe (ristos, cînd
a intrat în 'eri&on, (ristos i"a zis: .ac&ee, dă"te )os
degrabă, căci astăzi trebuie să rămîn în casa ta H/ ac&eu
s"a dat )os în grabă şi %"a primit cu bucurie Cînd au !ăzut
lucrul acesta,
la un om toţi H/
păcătos cîrteau
Dar şi ziceau:a .4
ac&eu statintrat să găzduiască
înaintea Domnului
şi '"a zis: "ată, !oamne, umătate din avuţia mea o dau
săracilor , şi dacă am năpăstuit pe cine!a cu ce!a, îi dau
înapoi împătrit/, lisus i"a zis: .4stăzi a intrat mîntuirea în
casa aceasta, căci şi el este fiul lui 4!raam/ 6%uca5K,
="=;9
Deci Domnul Domnilor şi împăratul împăraţilor merge

206
în casa păcătosului şi"i dăruieşte mîntuirea lui ac&eu,

pentru gîndul acestuia de a da săracilor )umătate din
a!erea lui, necinstită, precum şi de a despăgubi pe cei pe
care i"a năpăstuit
#n sc&imb, .!ameşul/ care a !enit la *agla!it să se
pocăiască a !rut să"şi dea toată averea lui pentru
mînăstire, iar Petre %upu, după ce îi di!ulgă păcatul în faţa
lumii, îl şi îndepărtează
Pe temeiul în!ăţăturilor Domnului nostru 'isus (ristos,
Canonul 7 4postolic &otărăşte în mod definiti!: .Dacă
un episcop sau preot nu primeşte pe cel întors din
greşeală, ci îl îndepărtează, să se caterisească, deoarece
mî&neşte pe (ristos, care a zis: IBucurie mare se face în
cer pentru un păcătos care se pocăieşteJ/
12. orniri de ră%unare

'ată încă un caz interesant pe care mona&ul * Drăg&ici
îl mărturiseşte în cartea Părintelui D 0oman, .%a
*agla!it/ 6ip .Gnirea/, Ploieşti9: . În mersul său prin
mulţime
unui om -din
povesteşte
1ehedinţi:finţia
şi l-a:aîntrebat
- ciobanul s-al-a
de ce oprit în faţa
înurat în
crîşmă apoi i-a spus că pînă a doua zi va rămîne
înţepenit cu tot corpul. % doua zi omul nu se mai putea
mişca/ 6pp 7>"7K9
Prin urmare, Petre %upu, cunoscînd prin mi)locirea
du&ului care îl insuflă întîmplarea petrecută cu acel om, în
loc să"l mustre cu bunătate şi să-l ierte, cum ar fi fost

207
firesc, îl blestemă să i se înţepenească tot corpul 3i după

cum s"a constatat, acel blestem şi"a atins ţinta c&iar a doua
zi, spre uimirea tuturora După cum este uşor de presupus,
omul cu pricina era, de fapt, descoperit duhovniceşte, şi
deci !ulnerabil unei săgetături a $atanei7=
Le întrebăm: cum se face că Petrac&e %upu nu s"a
gîndit niciodată să lo!ească pe cine!a cu boală sau cu
nenorocire, pentru că ar fi în)urat într"o crîşmă de $fînta
împărtăşanie sau de (ristos, lucru atît de posibil pentru
mulţi din toate acele zeci de mii de oameni !eniţi la
*agla!it, iar în sc&imb s"a arătat întotdeauna atît de
sensibil cînd a fost !orba de persoana luiH
Pe de altă parte, să ne ducem cu mintea la !iaţa
*întuitorului şi să ne întrebăm: a pedepsit !reodată
(ristos pe cine!a cu boală sau cu nenorocire, pentru că
n"a crezut în cu!întul %ui, sau pentru că %"ar fi în)urat <
Le"a dat El asemenea în!ăţături< El, care a iertat şi pe
7= Blestemul nu"i poate atinge pe cei sfinţiţi prin &arul lui Dumnezeu
Domnul spune lui *oise şi lui 4aron, în ţara Egiptului: .#n ziua a zecea a
acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare
casă să ia din sîngele lui şi să ungă amîndoi stîlpii uşii şi pragul uşii
caselor, unde îl !or mînca #n noaptea aceea, Eu !oi trece prin ţara Egiptului
şi !oi lo!i pe toţi întîii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni pînă la
dobitoace şi !oi face )udecata împotri!a tuturor zeilor Egiptului: Eu,
Domnul $îngele !ă !a slu)i ca semn pe casele unde !eţi fi Eu !oi !edea
sîngele şi !oi trece pe lîngă !oi, aşa că nu !ă !a nimici nici o urgie/ 6E2od
=7, ="=A9
'ată deci, preînc&ipuirea legăturii lui (ristos prin )ertfa sîngelui 1amenii
cu
cumade!ărată
o casă cutrăire eu&aristică
paratrăznet este sînt apăraţi
apărată de blesteme electrice
de descărcările şi de nenorociri, după

208
călăii care %"au pironit pe Cruce, ne"a dat asemenea

pilde < 0eîntîlnim oare du&ul credinţei creştine în
asemenea apucături < $e poate răzbuna creştinul c&iar
pentru cauze presupuse sfinte <
Dar 0ăzbunătorul este unul singur, şi"şi !a face singur
)udecata, iar udecata înc8 n-a venit 
%a cele de mai sus, este de luat în seamă că nu dintr"un
du& de părtinire a fost pomenit acest caz în cartea
Părintelui 0oman, ci tocmai dimpotri!ă, ca o constatare a
unei .minuni/, şi într"o relatare e2actă a celor petrecute
'ar P C Părinte D Cristescu, Consilier 0eferent al $fintei
Patriar&ii, aduce de asemenea cîte!a mărturii preţioase în
referatul $finţiei $ale din A; iunie =KA, către Episcopia
0îmnicului:
. 2ocuitorul (. ". Ktefan $oca din 1aglavit, pentru că a
luat în derîdere pe cioban, a fost lovit cu paralizia
braţelor şi a picioarelor /
.De asemenea, ciobanul Qurău Brînzac&e din Flă"
mînda"*e&edinţi, pentru că nu credea în cele propo-
văduite, rămîne
'ată deci, / de constrîngere lumea este
prinparalizat
ce mi)loace
ţinută să creadă în .minunile/ lui Petrac&e %upu După
cum se !ede, i se pare mai gra! ciobanului ca unii oameni
să"l ia în derîdere pe el, decît să"% în)ure pe (ristos #n
sc&imb Dumnezeu, care este bun şi îndelung răbdător, îi
aşteaptă la mîntuire şi pe cei din urmă păcătoşi, şi pe cei
mai mai nesocotiţi, dîndu"le tuturor prile) de pocăinţă 'ar

209
cine nu crede şi nu !rea să ştie de Dumnezeu, este lăsat

deoparte şi păstrat pentru 5udecata cea *are, cînd se !or
desc&ide toate cărţile
*ai este de luat în seamă că toate cazurile pomenite
mai sus s"au petrecut c&iar din !ara anului =KA, ceea ce
pecetluieşte dintru început .spiritualitatea/ ciobanului şi
do!edeşte esenţa puterii care îl inspiră şi îl a)ută în
să!îrşirea .minunilor/ lui
13. iudate miloace de convertire ale 4a/lavitului

#n cartea .0econ!ertirea de la *agla!it a unui fost
sectant/ 63tefan D * Cazan, =KA, Editura Creştină a
$fintei Episcopii
po!esteşte, printre aaltele,
0îmnicului Loului
următoarele $e!erin9 autorul
întîmplări:
.*"am amestecat şi eu într"una din zilele lui iulie
=KA, în marea mulţime de oameni de acolo Era om de
om, căruţă de căruţă, automobile 3i am !ăzut pe
ciobanul Petre %upu şi l"am pri!it şi ascultat cu încordare
Gnii oameni spuneau că !ăd în )urul capului lui raze de
soare@
alţii căalţii
!ăd,un nour@
n"am eu însă
crezut n"amam
şi c&iar !ăzut nimicaspru
răspuns şi auzind pe
la cîţi!a
din )urul meu Leproducîndu"se nimic deosebit pentru
mine, m"am re!oltat în inima mea şi n"am crezut că
minunea de la *agla!it este ade!ărată *ă căiam că
mi"am pierdut ziua în zadar pe acolo, că am dat banii
degeaba la maşină Cînd am a)uns în apropierea pădurii,
mi"am zis: I(ai să mă mai uit o dată la ciobanJ

210
Gitîndu"mă, am !ăzut la spatele lui o flacără de foc@ dar

n"am !oit să cred nimic *"am uitat şi a doua oară şi iarăşi
am !ăzut flacăra, însă mai mică şi totuşi n"am !oit să cred
4m intrat în pădure şi, cum eram cu &aina pe umăr, am
aruncat"o )os şi m"am culcat 4m adormit şi în !is mi s-a
tras o palma atît de tare, încît am sărit drept în picioare
'ată însă*i"am
în faţă că o pasăre ca o rîndunică
zis: IDoamne, mă lo!eşte
şi pasărea în cap, mă
asta nu cum!a nu
lo!i pentru necredinţa mea în cele spuse de Petre %upu <J
3i cînd mă gîndeam aşa, pasărea m"a lo!it a doua oară,
însă foarte uşor 4tunci, deodată, m"am luminat şi am
crezut Ducîndu"mă în mulţime, n"am spus nimănui ce mi
s"a întîmplat Deodată, se aude un glas: IFraţilor, ascultaţi
că s"a făcut o care
eleorman, minuneJ 3i s"a
a spus în sculat un omcădina Flămînda"
gura mare !ăzut de
dimineaţă pe Petre %upu, dar el n"a putut crede nimic #n
pădure însă, o pasăre ca o !rabie, l-a ciocnit de
nenumărate ori în faţa, că de-abia putea să se apere şi
n-a putut scăpa de ea pînă nu s-a gîndit la necredinţa lui
de dimineaţă şi pînă ce n-a crezut în minunea lui 'etre
2upu/
Din relatările de mai sus, desprindem numai faptele în
sine, ca material documentar asupra *agla!itului, fără a
atinge cu ce!a !aloarea credinţei şi trăirea du&o!nicească
a po!estitorilor, nefiindu"ne dat să"i )udecăm
Cine!a care însă se leagă sufleteşte de anumite false
minuni şi îşi pune temei pe nişte în!ăţături de credinţă
!iciate, în realitate este legat de $atana 'ar în această

211
pri!inţă, după cu!întul 4scetului 'on al Crucii, .cînd o

pasăre este legată, fie cu o funie groasă, fie cu o aţă
subţire, ea tot nu poate zbura pînă ce nu"şi !a rupe
legătura/
'spitele prin care cei doi creştini pomeniţi au putut în
cele din urmă să creadă în .re!elaţiile/ şi .minunile/ de la
*agla!it s"au înfăţişat ca o foarte bogată momeală Dar
aici se !ede şi cursa meşteşugită a $atanei@ căci nu prin
asemenea scamatorii a căutat Domnul (ristos să atragă
lumea la credinţă Credinţa este un dar spiritual, care
răsare prin libera alegere a omului, dar nu prin
constrîngerea Făcătorului Dumnezeu nu a adus pe nimeni
cu arcanul la mîntuire 4ltfel credinţa nu ar mai fi
credinţă
Desigur că uşor '"ar fi fost Domnului (ristos să $e
coboare de pe Cruce ca să creadă mulţimea adunată pe
Qolgota că El este Fiul lui Dumnezeu 3i toţi ar fi crezut şi
s"ar fi înfricoşat de puterea Domnului, dar neamul
omenesc nu s"ar mai fi mîntuit Dar iată că nu aceasta este
înţelegerea Celui 4totputernic, şi nu prin asemenea căi
putem moşteni împărăţia Cerurilor
.$uspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică
răscumpărarea trupului nostru Căci în năde)dea aceasta
am fost mîntuiţi Dar o năde)de care se !ede nu mai este
năde)de, pentru că ce se !ede se mai poate nădă)dui < Pe
cînd dacă nădă)duim şi nu !edem, aşteptăm cu răbdare/
60omani >, 7A"79

212
'ar Domnul spune:

.omo, pentru că *"ai !ăzut, ai crezut Ferice de cei ce
n"au !ăzut şi au crezutO 6'oan 7;, 7K9
1!. $emne şi minuni
E2plicaţia
*agla!it semnelor
se poate găsişicuapariţiilor
prisosinţăluminoase petrecute
în primele la
capitole
Prin lucrările tainice ale puterilor care au insuflat şi au
pro!ocat întreg fenomenul magla!itean, se e2plică şi
semnul cu luminarea lui Petrac&e %upu care a rămas
aprinsă în bătaia !întului, cînd a ieşit în procesiune cu
poporul la cîmp pentru ploaie 4şa se e2plică şi semnul
cînd, într"os"aaltă
ciobanului, împre)urare,
îndepărtat datorită
ploaia de la loculrugăciunilor
arătărilor,
unde se afla o mulţime mare de oameni, iar locul a rămas
uscat 4semenea lucrări amintesc cititorilor de po!estirile
$fîntului şi *arelui *ucenic Ciprian care, pe !remea cînd
nu se creştinase încă şi era mare !ră)itor, putea şi el .să
sc&imbe !ăzdu&ul, să pornească !înturi, să slobozească
tunete şi
semne ploi, să tulbureprin
nemaipomenite, !alurile mării/,
mi)locirea precum
puterii şi alte
dia!oleşti
Dar întru să!îrşirea unor asemenea semne nu este necesar
a fi !ră)itor, ci este de a)uns a se lăsa condus, într"un c&ip
inconştient, de lucrarea 'spititorului
ot astfel se poate înţelege şi semnul .minunat/ cînd
Petrac&e %upu şi"a trecut mîna prin foc, iar mîna nu i"a ars
deloc, !oind să con!ingă pe nişte necredincioşi că el este

213
cu ade!ărat un trimis al Celui Prea #nalt77

Dar pentru cine face asemenea lucrări, Domnul a !estit
prin *oise că mare este această urîciune înaintea %ui şi
mare !a fi osînda pentru neamurile în care asemenea
urîciuni se petrec 6Deuteronom =>, =;"=79
1#. 5indecările de la 4a/lavit

Gn alt capitol de seamă al *agla!itului îl constituie,
desigur, !indecările multor pelerini bolna!i 4ceste
!indecări s"au produs fie prin mi)locirea psi&ică a
ciobanului, fie de"a dreptul prin rugăciunile credincioşilor
la .plute/ sau la locul arătărilor
Pentru cazuri
diferitele cei mai
de mulţi dintreconstatate
!indecări, susţinătorii *agla!itului,
şi certificate c&iar
de unii medici, au însemnat argumentul su!eran pentru
temeiul .minunilor/ şi al re!elaţiilor dumnezeieşti
întîmplate cu Petrac&e %upu
Dar despre mecanismul producerii acestor !indecări s"a
!orbit în capitolele precedente şi s"a arătat în ce c&ip şi cu
ce putere se mai pot ele întîmpla
$e poate totuşi presupune că unele !indecări s"au
produs şi prin reale minuni, cu anumiţi pelerini cre"
dincioşi, dar independent de fenomenul *agla!itului, ci
prin rugăciunile şi postirile lor, cu mi)locirea Bisericii şi
77 4ceastă relatare este dată de d"l Q 'lioniu în studiul său .%a
*agla!it/, apărut în foiletonul ziarului .Gni!ersul/ nr 7>A din =
octombrie =KAK

214
prin a)utorul ainei $fîntului *aslu la care au luat parte

aceşti bolna!i
1'. 6rofeţiile7 lui etre 8upu

#n afară de semnele, .minunile/ şi !indecările care s"au
petrecut la *agla!it, şi în afară de predica pe care o ţine
ciobanul din porunca .moşului/, Petrac&e %upu a dat la
i!eală şi nişte preziceri, sub forma unor .profeţii/
#ncă de la început, ciobanul a !estit lumii că a !ăzut .o
stea mare !estind moartea la lume/ 3i el adaugă: .4!ea
marginile ca cerul, o lumină mare la mi)loc şi patru bucăţi:
ploaie, foc, !înt şi cărbune De trei ori am !rut să pun
mîna pe ea
I*oşule, ce şie cu
n"am putut
!orba care4mi"ai
patratrimis
oară <am întrebat:
4dică dacă
)umătate din lume este rea şi )umătate bună <J 3i ImoşulJ
a zis: IPe )umătate o iau şi pe )umătate o las 4m să mă
mai las o datăJ/ 6.*agla!itul/, Pr + ' 1uatu, pp ">9
3i Petre %upu spune: .#n toamna asta sau la altă
toamnă, nu se ştie care toamnă, !a apare iar steaua în sat,
la lumemîna
Puneţi 3i eupeameasă 3i
zic:deDetrei
ce ori
nu !"aţi pocăit,
nimeni n"o !afraţilor
putea<
atinge 4 patra oară !oi zice: De ce n"aţi pus mîna pe ea <
4cum mergeţi acasă, !ă primeniţi curat, că gata, moartea
!ine oţi !or c&iui de frică Eu am să zic: De ce nu !"aţi
pocăit </ 61p cit, p K9
Din cele !estite, se înţelege că un mare prăpăd se !a
abate peste capul omenirii, într"o toamnă, .nu se ştie în

215
care toamnă/@ dar, totodată, rezultă de aici că !izionarul

de la *agla!it a primit !estea că misiunea lui urmează să
se întregească cu o nouă manifestare în toamna acelui
prăpăd Cele patru urgii pe care le"a !ăzut Petrac&e %upu
sînt cauzate, în parte, de sti&iile naturii cum ar fi .ploaia/ "
prin inundaţii catastrofale " şi .!întul/, prin uragane
groaznice
războaie care.Focul/ şi .cărbunele/
!or pustii .)umătate dinprin urgiile
lume/ unor
#n cursul
ultimilor ani, felurite semne naturale s"au abătut peste tot
pămîntul: cutremure, erupţii !ulcanice, alunecări de tere"
nuri, inundaţii, cicloane şi alte flagele De pretutindeni
s"au pornit războaie şi re!oluţii #n toamna anului =KAK s"a
ridicat ca o stafie a morţii prăpădul războiului, care tinde
să se lăţească
toamna prezisăpeste toată Petre
de către lumea%upu
$e poate
să nuînsă întîmpla
fi sosit încă ca
în
tot prăpădul ei 4ceastă toamnă !a însemna şi începutul
unei foamete mari
Dar faptul că pre!estirile ciobanului încep să prindă
margini desluşite, nu înseamnă cîtuşi de puţin că el a
profetizat în sensul ade!ărat al cu!întului, prin insuflarea
Du&ului $fînt ci " după cum s"a arătat în cuprinsul acestei
lucrări " a putut face o g&icitoare prin mi)locirea unui du&
pitonicesc care l"ar fi inspirat, ţinîndu"se seama în cîte
feluri se pot mistifica profeţiile, prin pre!iziuni care
adeseori se împlinesc
E2emple de false profeţii, !erificate în cursul !remii,
sînt acelea ale predicţiunilor ce s"au făcut de către atîţia

216
astrologi, magi şi rabini, pe care totuşi Biserica i"a

anatemizat
Gn caz cunoscut este, de pildă, acela al lui Los"
tradamus, din !eacul al Wl+"lea
#n această categorie de fenomene demonice se înscriu şi
prezicerile spiritiste care, adeseori, s"au putut !erifica cu
multă precizie, dar care sînt deopotri!ă de osîndite de
Biserica noastră dreptmăritoare
+edenia stelei cu patru colţuri, descrisă de Petra"c&e
%upu ca simbol a patru urgii cu care !a fi bătut pămîntul,
poartă cu sine " indiferent de împlinirea prăpădului
pre!estit " aceeaşi pecete cu totul dubioasă care identifică
tot fenomenul *agla!itului
4de!ărurile de mărturie pe care Dumnezeu ni le"a
descoperit prin toţi sfinţii $ăi, şi mai presus de toţi prin
însuşi Domnul nostru 'isus (ristos, sînt cuprinse în
cu!întul $fintelor $cripturi oate în!ăţăturile de trebuinţă
pentru mîntuirea noastră ni s"au dat în întregime ot
astfel, ni s"au dat şi profeţiile, prin care putem cunoaşte
semnul
decît să!remurilor 'ar cine !rea
citească $fintele să se înţelepţească,
$cripturi, rugîndu"se înn"are
du&
smerit, ca Domnul să"= lumineze şi !a putea afla şi
cunoaşte ce"i !a fi de folos Ce nu ni se !a descoperi din
$fintele $cripturi înseamnă că încă nu ne este dat să ştim
Dar să nu"% ispitim pe Dumnezeu cu lucruri neîngăduite,
căci c&iar dorinţa de a cunoaşte !iitorul poate fi un mare
păcat pierzător de suflet, ca şi ieşirea de sub ascultarea

217
Bisericii, într"o izolare faţă de obştea ecumenică
1*. O%servaţii
3irul punctelor dubioase ale cazului de la *agla!it s"ar
putea prelungi cu încă multe alte date@ totuşi, din cele
arătate, oricine !a a!ea destul material documentar pentru
a"şi forma con!ingerile sale în această pri!inţă 'ar
materialul documentar folosit aici a fost bazat, în cea mai
mare parte, pe date unanim recunoscute sau pe mărturii
aduse în di!erse scrieri ale unor prelaţi, preoţi şi teologi ai
Bisericii $"au înlăturat deci mărturiile orale, care ar fi
pro!enit c&iar din partea unor oameni de foarte bună
credinţă, pentru a un se prile)ui bănuieli de părtinire
asupra relatărilor lor
#n înc&eierea acestui capitol, este ne!oie să se po"
menească şi de mînăstirea care se înfăptuieşte la *a"
gla!it După cum se ştie, gîndul înălţării acestui $fînt
4şezămînt nu pro!ine nici dintr"o poruncă a .moşului/ şi
nici dintr"o dorinţă a lui Petrac&e %upu, ci din iniţiati!a d"
lui dr C a$$fintei
Culturală Licolăescu"Plopşor, membruLoului
Episcopii a 0îmnicului în Comisiunea
$e!erin
Dealtfel, însuşi Petrac&e %upu mărturiseşte desc&is:
.I*oşulJ nu mi"a spus să fac biserică I*oşulJ nu mi"a
spus să fac spital Cine !rea, să facă, dar mie ImoşulJ nu
mi"a spus/ 6.*agla!itul/, Pr + ' 1uatu, p ?79  Cînd
lumea a început să dea bani în acest scop, Petrac&e %upu,
ca factor central al *agla!itului, şi"a luat însărcinarea de a

218
patrona Comitetul de lucru al acestei biserici 'ar

această biserică s"a pornit şi construcţia ei sporeşte Ce se
!a alege de ea, nu se ştie încă Daca această zidire de
înc&inare !a continua să fie ridicată pe temeiul unor
fenomene dubioase şi de o esenţă necurată, care nu au fost
destul de bine cercetate, ridicarea acestui aşezămînt !a fi o
7A
mare
Dacă, urîciune, care
în sc&imb, se ne
!a !a atrage
căuta să semînia lui Dumnezeu
năruiască lucrarea de
rătăcire care s"a putut produce arătîndu"se pe faţă şi cu
toată îndrăzneala ispita mare în care s"au prins atîţia
oameni de bună credinţa, atunci biserica ce se înalţă acum
!a fi cu ade!ărat binecu!întata de Dumnezeu
Faţă de toate cele petrecute în acest caz, putem spune
cu amărăciune:
Ce folos că unele lucruri aparente, din cîte s"au să!îrşit
cu Petre %upu, sînt bune, dacă în sc&imb altele poartă cu
ele otra!a şarpeluiH
Ce folos că mulţi oameni au fost atraşi de mira)ul
credinţei, în sc&imb nu spre o credinţă ade!ărată, ci spre o
cursă de moarte H
Ce folos că în urma unor !edenii se ridică o mînăstire,
dar se rătăceşte lumea H
Ce folos că se pocăiesc cîţi!a oameni la du&o!nic, iar
cei mai mulţi se pocăiesc la o .buturugă/ sau îşi pun
7A #n această pri!inţă, canonul >A al $inodului de la Cartagina

porunceşte:
false ale unor.oate altarele
oameni, în totcare se trebuiesc
c&ipul ridică în urma !isurilor şi descoperirilor
înlăturate/

219
năde)dea de izbă!ire în picăturile prelinse dintr"o cracă

uscată, sau în alte credinţe deşarte H
.4de!ărat, fericiţi cei ce ascultă cu!întul lui Dumnezeu
şi"% păzesc pe dînsul/
3i cu!întul Domnului spune:
.Lu oricine"*i zice: Doamne, Doamne H !a intra în
împărăţia Cerurilor, ci cel ce face !oia atălui *eu, care
este în ceruri *ulţi îmi !or zice în ziua aceea: Doamne,
Doamne H L"am proorocit noi în numele ău < L"am scos
noi draci în numele ău < 3i n"am făcut noi multe minuni
în numele ău < 4tunci le !oi spune curat: Liciodată nu
!"am cunoscut@ depărtaţi"!ă de la *ine, !oi toţi care
lucraţi fără de lege/ 6*atei , 7="7A9

%III
CA"UL VASILICA !AR!U

)*+,-./ T-+ V/,*- -- T*-*
Cu pri!ire la cazul din comuna udor +ladimirescu din

)ud ecuci, petrecut cu tînăra +asilica Barbu în anul
=KA, faptele sînt îndeobşte bine cunoscute, $ub mira)ul
unor întîmplări neobişnuite, fetiţa +asilica Barbu, de =?
ani, aflîndu"se la muncile cîmpului, a a!ut în diferite
rînduri !edenii cu c&ipul .*întuitorului/ şi al .*aicii
Domnului/ Primind solia de a !orbi lumii, această nouă
!izionară cutreieră de atunci ţara, în lung şi în lat, ca să
!orbească poporului otodată, pe locul arătărilor s"au
stîrnit a !eni mulţimi numeroase de pelerini, s"au ridicat
cruci, s"a plănuit zidirea unui $fînt %ăcaş şi s"au petrecut
mereu tot felul de semne, de .minuni/ şi de !indecări
neobişnuite, certificate de mulţi preoţi şi oameni de bună
credinţă Deoarece însă şi cazul acesta a fost primit cu
prea mare uşurinţă şi fără o !erificare temeinică a
elementelor lui, girat de mai mulţi oameni de seamă, este
ne!oie ca, măcar acum " după atîtea fapte consumate " să
se repună în discuţie această pretinsă teofanie, pentru a şti
şi do!edi ade!ărul
#n cele de faţă, se !or e2pune o serie de puncte care au
constituit elementele&otărîtoare ale .re!elaţiei/, dar care

221
do!edesc de fapt tocmai temelia şubredă pe care s"a clădit

toată această lucrare de rătăcire, #n afară de obser!aţiile
cuprinse în capitolul 'W şi care se aplică şi la cazul din
comuna udor +ladimirescu, !a fi de reflectat şi de tras
concluzia firească şi din următoarele puncte de căpetenie,
prezentate pe scurt
1. 5edenia 64"ntuitorului7
+asilica Barbu susţine că %"a !ăzut pe (ristos în mai
multe rînduri coborînd într"o lumină mare dintr"un nor în
c&ipul unui adevărat om, ca un bătrîn, .un moş bătrîn, cu
barba mare, mustăţile răsucite băgate în barbă, cu un păr
mătăsos lăsat pe spate, iar îmbrăcămintea îi era albă şi
lungă de i se !edea numai degetele de la picioare şi largă
la mîneci/
Deci într"un cîmp nelocuit, adică în . pustie/, +asilica îl
!ede pe .(ristos/, coborînd din norii $erului, !edenie de
care însuşi *întuitorul ne îndeamnă să ne ferim Căci
(ristos nu !a mai coborî pe norii Cerului decît la Parusie
6*atei 789
Pe de
arătat subalta parte,
c&ipul !izionara
unui ade!ăratpretinde
om Decă *întuitorul
remarcat i s"a
că $fîntul
loan E!ang&elistul, la descoperirea 4pocalipsei, cînd a
fost răpit în Du&ul, în Patmos, a a!ut numai o vedenie
alegorica şi simbolica a lui >ristos, după cum " tot după
înălţare " i s"a arătat şi lui $aul, dar nu %"a !ăzut pe
*întuitorul în realitate, în ade!ărat trup omenesc
Comparînd, pe de altă parte, intensitatea cu!întului lui

222
(ristos din !edenia $fîntului 'oan E!ang&elistul, care

numai din citire îţi cutremură inima ca un tunet ieşind din
străfundurile lumii, faţă de platitudinea cu!întărilor ţinute
de !edeniile +asilic&ii Barbu sau a celorlalţi !izionari
întîmplători, îţi poţi da lesne seama de toată contrafacerea
şi plăzmuirea unor asemenea descoperiri
2. auri de 6materialiări7
Printr"o întîmplare .suprafirească/, petrecută încă la
începutul .descoperirilor/ din comuna udor +la"
dimirescu, +asilica Barbu găseşte în ung&erul casei ei, o
tainică sumă de bani, tot prin .minune/, ca să poată
călători +asilica la Bucureşti, în scopuri misionare
Qrosolănia acestui caz de materializare se !ede că a dat de
gîndit şi celor din )urul ei, încît n"a mai fost trecut în
cărticica cu !edenii, deşi în po!estirile ei orale, faptul
acesta a fost pomenit şi înregistrat de toată lumea care a
auzit"o !orbind
Cum se e2plică oare aceste duplicităţi de circumstanţă,
care )ignesc ade!ărul <
Cît despre
întîlnesc tocmai cazurile de lucrărilor
în domeniul .materializări/, acestea se
de ocultism
3. O m"năstire de fecioare
#n urma unor cerinţe a .celor de sus/, s"a pus la cale
ridicarea unei mînăstiri pe locul arătărilor 4ceastă
mînăstire de maici urmează să cuprindă numai fecioare
4şa s"a cerut de către pretinsa !edenie a *întuitorului

223
.El a zis că aici se !a face 4ltarul meu 4ici se !a face

mînăstire de maici şi numai de fecioare, fără de timp/
6.*inunile din com udor +ladimirescu/, p 87, ip $f
*înăstiri Cernica9
#n această pri!inţă, dacă în prima perioadă de !iaţă
creştină, diferitele instituiri disciplinare ale Bisericii nu
erau bine lămurite, iar statornicirea lor s"a făcut de abia
mai în urmă, ce rost ar a!ea ca să mai readucem acele
confuzii în Biserică < Dacă dintru început era cu putinţă ca
şi o mona&ie să poată de!eni .diaconiţă/ sau ca
.Episcopul să fie bărbatul unei singure femei/, ce ar putea
însemna ca într"o anumită epar&ie a unei Biserici
autocefale, să reintroducem asemenea deprinderi < Pe de
altă parte, cu pri!ire la sensul ade!ărat al mona&ismului şi
'a rosturile lui du&o!niceşti, ce ar putea însemna să
stabilim deosebiri între unele .maici fecioare/ şi altele
.nefecioare/, reîntorcîndu"ne astfel la o concepţie cu totul
primară, cînd păgînismul îşi mai lăsase urmele de
influenţă în creştinism şi cînd factorul naturalist
precumpănea asupra celui esenţialist 
Dar în ade!ărata esenţă a credinţei noastre, oare
creştinismul nu dă toată reabilitarea şi toată curăţenia de
nepri&ănire c&iar şi celei mai desfrînate femei care s"ar
pocăi <
De bună seamă că (ristos nu îndreptăţeşte păcatul ci îl
osîndeşte, dar ne dă deplina putinţă de iertare prin
pocăinţă

224
Deci fiind absol!ire întreagă faţă de greşelile noastre,

nu putem subestima pe unii credincioşi în fa!oarea altora
Prin urmare, ce rost poate a!ea o mînăstire de fecioare
şi cărei spiritualităţi i"ar putea corespunde <
1are *aria *agdalena, prima creştină, căreia
*întuitorul a găsit cu cale să i se arate după în!iere, ca să
poată duce mai departe !estea cea bună, nu ar fi socotită
destul de fecioară prin lacrimile cu care a spălat picioarele
Domnului, pentru a putea fi primită e!entual în *înăstirea
pe care o ridică +asilica Barbu <
3i $fînta *aria Egipteanca, desfrînata din 4le2andria,
care prin curăţenia !ieţii ei din pustie, a)unsese să nu mai
atingă pămîntul cu picioarele cînd se ruga şi însăşi fiara
deşertului a !enit să"i sape groapa, nu ar fi socotită nici
dînsa destul de fecioară pentru a putea intra în această
mînăstire specială <
Dar E!doc&ia, desfrînata din $amaria, care prin
pocăinţa şi credinţa ei s"a în!rednicit ca să în!ieze şi
morţii, nu ar fi nici dînsa primită alături de to!arăşele
+asilicăi Barbu
De altfel, cîte< fecioare cu trupul pot fi desfrînate cu
sufletul, iar Domnul le socoteşte pe acestea drept necurate
6de obser!at it, =, =9
Ce poate deci însemna instituirea unei asemenea
mînăstiri, cu o astfel de spiritualitate, care aminteşte de
templele !estalelor din !remea păgînă < 1 asemenea
deosebire de recrutare a maicilor, care este în afara

225
rînduielilor actuale ale monahismului, ar duce, bineînţeles

şi la alte sminteli@ aşa de pildă:
Gn gînd de trufie ar pune repede stăpînire peste unele
din acele maici fecioare, faţă de alte maici nefecioare, de
prin alte mînăstiri obişnuite@ iar dintre acestea multe s"ar
mî&ni pentru aceleaşi moti!e 1 întristare du&o!nicească
s"ar produce şi pentru atîtea alte minunate suflete
#ntr"ade!ăr, poate că unele mame !rednice care au trecut
cu cinste prin !iaţa lor mireană, ar !oi într"o zi să intre în
mona&ism@ dar !ai, de la început s"ar !edea sting&erite la
gîndul că numai rămăşiţa ospăţului le !a fi partea lor faţă
de cele alese, fecioarele
#n sfîrşit, dacă ispita şarpelui neadormit ar face ca unele
din aceste fecioare alese să cadă cînd!a într"un păcat
trupesc 6să nu fie9 oare această *înăstire le"ar mai ţine
înainte şi ca nefecioare " desfrînate sau le"ar izgoni pentru
pocăinţă la o altă mînăstire mai  de rînd <
!. Diavolul "n chip de 6călu/ăr7
Cînd printr"o cursă foarte meşteşugită i se arată
+asilicăi
îndeamnă să Barbu dia!olul,
nu mai în c&ipulîn unui
propo!ăduiască, scopulcălugăr şi o
de a"i întări
prin acest contrast de nălucire temeiul celorlalte !edenii,
dînsa are o atitudine cu totul potri!nică faţă de
spiritualitatea ade!ărată creştină

226
#ntr"ade!ăr, ea spune: .blestematule, în focul Q&eenei

să rămîi şi suflarea toată *oşul să ţi"o ia/ 6p8;, op
cit9
#n această pri!inţă, nu îi este îngăduit mireanului ca sa
blesteme pe diavol  Credinciosul mirean are destule arme
ca să se apere de dia!ol: $fînta Cruce, postul, rugăciunea,
precum şi tot a)utorul Bisericii El trebuie prin urmare, să
rămînă totdeauna într"o stare defensiva faţă de acest temut
!ră)maş
#n sc&imb, prin a)utorul &arului dumnezeiesc şi numai
pentru binecu!întate pricini 6cazuri de oameni îndrăciţi
sau de case stăpînite de du&uri rele9 numai preotul, prin
taina preoţiei, are îngăduinţa şi arma necesară de a"= ataca
pe dia!ol, citind moliftele $fîntului +asile după un anumit
ritual
3i încă şi aşa, se cunosc atîtea cazuri cînd du&urile rele
muncesc în felurite c&ipuri pe slu)itorii Domnului după
împlinirea unor asemenea e2orcisme
Blestemarea dia!olului de către mirean este deci o mare
nesocotinţă,
'spititorul iar acel blestem nu"= poate atinge pe
Ba, dimpotri!ă, printr"o asemenea lucrare nec&ibzuită,
dia!olul ne prinde şi mai bine în laţul lui, dîndu"ne
impresia că blestemîndu"= facem o faptă foarte plăcută
înaintea lui Dumnezeu
#n această pri!inţă, .4r&ang&elul *i&ail cînd se
împotri!ea dia!olului şi se certa cu el pentru trupul lui

227
*oise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o udecată

de ocară, ci doar a zis# !omnul să te mustre?/ 6'uda K9
%ceeaşi a fost însăşi atitudinea 1întuitorului cînd a
fost ispitit în pustie şi care n-a găsit cu cale să-l blesteme
pe "spititorul, ci numai )-a îndepărtat cu aceste cuvinte#
;'leacă, :atano?<
%ceeaşi a fost şi atitudinea tuturor sfinţilor din toate
vremurile
Este deci de la sine înţeles că dacă Dumnezeu ar !oi
să"l piardă pe $atana, cu o singură suflare a gurii %ui ar
putea să"l nimicească în !eci şi desigur n"ar mai fi ne!oie
de a)utorul blestemelor noastre
Cu sînt
altele toaterosturile
acestea, altelealesînt
tainice firii,)udecăţile
care nu neDomnului şi
sînt date să
le cunoaştem în totul 4şadar, cum am putea să ne
îngăduim să a!em o altă atitudine, decît aceea pe care ne"o
fi2ează Biserica şi care se cu!ine să fie urmată de orice
creştin smerit <
"ar asemenea adevăruri esenţiale ar trebui să le in-
tuiască un vasdumnezeiască
descoperire ales al !omnului,
de oasupra căruia
atît de se face o
covîrşitoare
însemnătate. $ăci vasele alese sînt călăuzite de îngerii
!omnului şi sînt insuflate de !uhul :fînt.
Blestemarea dia!olului de către mireni este deci
potri!nică esenţei creştinismului şi do!edeşte o răz!rătire
împotri!a lui Dumnezeu: este o răz!rătire împotri!a
planurilor dumnezeieşti, prin care tocmai 4totfăcătorul

228
rabdă îndelung şi nu pierde pe dia!ol care se împotri!eşte

!oii %ui sfinte De altfel, aceasta este şi .taina
fărădelegii/ despre care !orbeşte 4postolul Pa!el 67
esalonicieni 79
#n lucrarea de mîntuire a sufletelor noastre, omul este
dator de a se supune tuturor încercărilor cu năde)dea în
bunătatea de izbă!ire a lui Dumnezeu, răbdînd toate pînă
la sfîrşit fără crîcnire Cazul lui 'o!, care atît de mult a fost
ispitit de dia!ol, trebuie să ne fie pildă de răbdare şi de
credinţă,
Cît despre faptul că +asilica Barbu poate a!ea o
concepţie atît de greşită asupra sensului spiritualităţii
creştine, este destul de e2plicabil, ţinînd seamă că iz!orul
insuflărilor ei este cu totul dubios 3i pentru a se înţelege
că reacţia ei nu este numai un simplu fapt, fără prea mare
însemnătate, ci dimpotri!ă oglindeşte o perspecti!ă falsă
în care se înnoadă alte firi tainice cu o comună obîrşie,
este necesar de a mai adăuga următoarele:
#nc&ipuita !edenie a *întuitorului pe care a a!ut"o în
stare de !is !izionarul 'on Popa Q&eorg&e din 4rgeş, îi
spune acestuia răspicat: .la !oi în lume se blesteamă
duşmanul numai o dată pe an, la $fîntul +asile de către
preot Datoria !oastră ca creştini este ca în orice rugăciune
ce faceţi în fiecare zi sau noapte să blestemaţi pe duşman
cu mătănii la pămînt, căci greşeala se iartă, dar nu se iartă
dragostea către duşman , căci toţi cei ce nu fac rugăciuni
şi nu blesteamă pe duşman la orice necaz, au

229
dragoste către el şi nu vor vedea toţi aceştia lumina feţei

1ele?/ 6.Puterea rugăciunii/, 'oan $inescu, Editura
Loastră, ediţia a ''"a, p 79
'ată deci că atitudinea indi!iduală şi întîmplătoare pe
care a a!ut"o +asilica Barbu, capătă aici forma şi
conţinutul unei învăţaturi noi Li se dă astfel o nouă
în!ăţătură, pe care Biserica 1rtodo2ă n"a a!ut"o niciodată,
pe care nu o are nici acum şi pe care o osîndeşte pentru
faptul că nu poate mireanul să se substituie preotului, căci
numai el, ca slu)itor al 4ltarului, este întărit printr"o sfîntă
taină cu darul şi cu &arul lui Dumnezeu
#. Un 6păcat7 care nu e păcat
Le po!esteşte +asilica Barbu că întorcîndu"se într"o zi
de la biserică cu o sticlă de ag&iasmă, sticla i"a fost
smucită deodată din mînă de o putere ne!ăzută, dar nu s"a
spart şi ag&iasma nu a curs pe )os 'ar mai apoi i s"a arătat
în !edenie .$fîntul $imion $tîlpnicul/ care i"a spus:
.Dia!olul ţi"a ieşit în calea ta şi ţi"a luat sticla din mînă,
pentru ca ag&iasma să se !erse şi tu să faci păcat<
6.*inunile din comuna udor +ladimirescu/, p 7>9
Le întrebăm: Ce păcat ar fi fost dacă se scurgea pe )os
din ag&iasmă < Căci nu era ag&iasmă *are şi era !orba de
o ag&iasmă obişnuită deoarece cazul pomenit s"a petrecut
în ziua de 7? noiembrie =KA
1are la atîtea sfeştanii cînd se aruncă cu ag&iasmă peste
pereţii şi duşumelele caselor, se să!îrşeşte un păcat < Dar
la o slu)bă de sfinţire cînd se pune temelia unei clădiri şi

230
se udă cu ag&iasmă pămîntul cu toată împre)urimea, iar

lumea calcă pe locurile stropite este un păcat < 3i de ziua
$fîntului rifon, cînd se aruncă cu apă sfinţită peste
pămîntul descoperit şi peste semănături ca să rodească
cîmpul şi grădinile, iar dacă ag&iasma ar cădea şi peste
ce!a necurat s"ar să!îrşi un păcat <
De ce atunci o asemenea ciudăţenie !icioasă care se
împotri!eşte rînduielilor Bisericii şi stropirii cu
ag&iasmă <
$fînta Predanie ne pomeneşte despre un singur caz
asemănător, acela care se întîmplă cu :fînta Împărtăşanie
care ar cădea )os
Lumai pentru acest caz sînt pre!ăzute norme de a
îndepărta $fîntul rup şi $înge al Domnului de pe locul
unde a căzut
Dar ciudăţenia cu cazul acesta mai are şi o altă latură
Este !orba de starea de .nepri&ănire/ de care s"ar putea
bucura +asilica Barbu înaintea lui Dumnezeu, fiind ferită
de puterile de sus de a să!îrşi c&iar şi un .păcat fără !oie/,
atunci
ag&iasmăcînd,
dinindependent de dînsa,dacă
mînă Prin urmare, îi căzuse
Dumnezeusticlanucua
lăsat"o să să!îrşească nici un păcat atît de mic " dacă ar fi
propriu"zis acesta un păcat " cum ar lăsa"o să să!îrşească
păcate mai mari <
Pe nesimţite, se infiltrează astfel în sufletele celor slabi
!eninul trufiei 3i c&iar dacă unii dintre aceştia se mai
pomenesc spunînd cînd!a că sînt .păcătoşi/, dar prin

231
manifestările lor ei do!edesc o con!ingere contrarie@ ei se

arată mulţumiţi de ei înşişi şi se socotesc drepţi, milosti!i
şi curaţi, ba c&iar aleşii şi sfinţii lui Dumnezeu
'. $emne de cucernicie aparentă
#n ziua de Bobotează =KA>, în timpul $fintei slu)be,
cînd se să!îrşea $fînta %iturg&ie, +asilica Barbu !ede
presupusul c&ip al *întuitorului deasupra $fintei *ese
6este de remarcat analogia acestui caz cu !edenia lui
Petrac&e %upu, tot în 4ltar9
Cînd preotul a ieşit cu $fînta E!ang&elie şi cu $fintele
Daruri, +asilica po!esteşte că a !ăzut ieşind din 4ltar
.mulţi îngeri care se aşezau pe umărul drept la toţi aceia
care stăteau în genunchi iar pe cei care erau în picioare îi
ocoleau şi intrau iar în :fîntul %ltar /
#ntr"ade!ăr, dacă îngenunc&ierile la $fînta %iturg&ie
sînt acte de cucernicie, în sc&imb, cîţi oameni care
îngenunc&iază prin Biserici, nu sînt în realitate decît nişte
!ră)maşi ai lui Dumnezeu: desfrînaţi care trăiesc în
fărădelege, mincinoşi care plănuiesc !iclenii, iubitori de
argint, rătăciţi
răz!rătiţi de la ade!ărata
care pîngăresc cu toţii credinţă, spiritişti
locul în care sau alţi
îngenunc&e
3i oare cîţi alţi credincioşi, cu înfăţişări de multă
cucernicie, nu sînt de fapt lipsiţi de orice trăire
lăuntrică < Pe de altă parte, poate că tocmai unii creştini
mai puţin ne!oitori care nu stau în genunc&i la slu)bă din
pricina unor !ătămări trupeşti, se roagă lui Dumnezeu cu
mai multă credinţă şi cu o inimă mai smerită H

232
otodată, poate că tocmai unii din cei îngenunc&iaţi, în

timp ce preotul a ieşit cu $fintele Daruri, rătăcesc cu
gîndurile pe alte meleaguri sau sînt preocupaţi de a cerceta
pe cei din )urul lor
Pe temeiul acestei !edenii, desigur că unul dintre
aceiaşi .îngeri/, s"ar fi aşezat altădată şi pe umărul drept
al fariseului din parabola *întuitorului, care se bucura în
inima lui că Dumnezeu nu ="a făcut păcătos ca pe !ameş
3i totuşi, !ameşul cel păcătos care stătea mai neobser!at
de o parte, era mai curat la inimă şi a fost mai plăcut
înaintea lui Dumnezeu
Dacă îngenunc&ierile sînt bune nu înseamnă însă ca să
socotim elementele e2terioare şi secundare ale
creştinismului, drept !alori lăuntrice şi principale $atana,
care !rea să ne smulgă din ade!ărata !iaţă du&o!nicească,
caută să ne ispitească cu formalismul lucrurilor şi cu
înfăţişările din afară ale credinţei
Dar formele se cer numai respectate şi nu proslă!ite
Prin asemenea ispite şi înc&ipuiri, credincioşii pot
a)unge
se aşeazăsă îngerii
)udeceDomnului
lumea prinpebiserici,
umăr, iarculagîndul că la unii
alţii nu
*. O falsă duhovnicie
#n ziua de 7> ianuarie =KA>, făcîndu"se sfinţirea Crucii
din comuna udor +ladimirescu, s"a arătat iar pretinsa
!edenie a .*întuitorului/ care, după ce a făcut încon)urul
lumii adunată la .$fînta $lu)bă/, a !enit la +asilica Barbu
şi i"a spus:

233
. "ată aceste suflete le-am spălat cu !uh :fînt şi

spune-le ca de acum să nu mai greşească/ *ulţimea
striga: .Doamne iartă"ne, Doamne iartă"ne, că de acum nu
mai greşim/ 6despre această afirmare te2tuală,
mărturiseşte însăşi +asilica Barbu în scris, printr"o
comunicare semnată de mai mulţi martori9
După cum s"a arătat în precedentele capitole, un punct
comun care pecetluieşte fiecare din întîmplările
.suprafireşti/ petrecute în ultima !reme la noi în ţară, a
fost tendinţa de înlocuire a $fintelor aine ale $po!edaniei
şi ale împărtăşaniei prin diferite născociri anti&ristice #n
acest c&ip, !ră)maşul cel ne!ăzut a căutat să îndepărteze
din uz şi să scadă din însemnătate, rostul ade!ărat al
dumnezeieştilor aine, lăsate dinadins pentru mîntuirea
noastră Din asemenea împre)urări, prin care ni se
desfăşoară pe dinainte atîtea !edenii şi semne
impresionante, multă lume este ispitită ca să atribuie o altă
însemnătate tainică faptului că însuşi *întuitorul coboară
în mi)locul nostru, în cutare sau cutare loc, ca să ne spele
prin Du&ul $fînt sufletele de păcate, decît dacă ne"am
mărgini de a ne duce la un simplu popă de ţară ca să ne
mărturisim lui de păcate Deci %şez8mîntul /isericii pe
care (ristos ="a instituit prin )ertfa %ui este micşorat şi
trecut pe o linie secundară
*ulţi se duc la Biserică şi o cinstesc, dar nu mai trăiesc
prin Biserică, adică prin împărtăşirea cu toate ainele lui
(ristos Dar, .din această pricină, Dumnezeu le trimite o
lucrare de rătăcire ca să creadă o minciună, pentru ca toţi

234
cei ce n"au crezut ade!ărul şi au găsit plăcere în

nelegiuire, să fie osîndiţi/ 6'' esalonicieni 7, =="=79
+. O "nvăţătură antihristică
#n ziua de )oi A; martie =KAK, +asilica Barbu po!esteşte
că a !ăzut .o persoană îmbrăcată ca 4r&ang&elul *i&ail/
6Deci +asilica are în cugetul ei c&ipul din icoană al
4r&ang&elului pentru a face o asemenea precizare Cu
toate acestea, altădată a !ăzut nălucirea unui copil de 
ani, care i"a spus că era 4r&ang&elul Qa!ril şi ea crezuse
fără nici o împotri!ire9 3i această nălucă îi spune: .'ată
am !enit să"ţi spun că de postul, rugăciunea şi milostenia
ce o faci tu, ţi s"a gătit în Ceruri un scaun de mărire/
+asilica Barbu are totuşi o tresărire şi îi spune: .$finte
*i&ail, nimic bun n"am făcut înaintea lui Dumnezeu, sînt
o păcătoasă/ El îmi zice: .Lu spune că eşti păcătoasă,
căci sînt trimis să"ţi zic aceste cu!inte/ După puţin,
înc&ipuirea a dispărut, dar +asilica s"a întrebat cu sufletul
îndoit: .L"o fi fost Dia!olul </
'ată în sfîrşit o tresărire spre ade!ăr Dar ce folos< Căci
această arătare nu a însemnat decît pregătirea unei alte
curse temute
4 doua zi, la A= martie =KAK, +asilica relatează ur"
mătoarele 6citatele sînt luate te2tual din acelaşi document
semnat de mai mulţi martori şi de cînd s"a făcut pomenire
mai sus9:
.Cînd îmi făceam rugăciunea în c&ilie, !ăd că apare
Prea $fînta Fecioară@ eu cu frica de la #ngerul din a)un, am

235
ridicat imn de sla!ă către Prea $fînta Fecioară/ 6De astă

dată, !izionara n"a mai a!ut îndoielile din a)un şi drept
urmare, socoteşte de îndată că năluca care îi stătea înainte,
era într"ade!ăr *aica Precista ocmai această înşelăciune
fusese urmărită şi de $atana, pentru a se folosi de o astfel
de împre)urare şi a strecura o nouă în!ăţătură otră!ită, care
să smintească lumea9
3i +asilica continuă: .4tunci Prea $fînta Fecioară a dat
raze de lumină atît de puternice, încît eu n"am putut să
pri!esc şi am lăsat capul în )os Prea $fînta Fecioară îmi
zice: I !e ce te rogi pentru !umitra care este plecata de
pe acest pămînt < 0oagă"te pentru omenirea care slu)eşte
păcatuluiJ Eu mă rugam pentru o copilă de 8 ani care
murise arsă de foc şi îi răspund: .Prea $fînta Fecioară,
mama ei mi"a spus să mă rog pentru ea/ Prea $fînta îmi
zice: . 2a ziua Iudecaţii eu voi întîmpina pe dreptul
Iudecător cu fecioarele iar îngerii cu pruncii. 'runc ori
fecioară ce va fi pentru înt8mpinare, trebuie să plece de
pe acest pămînt în dureri şi suferinţe grele<
De unde oare o asemenea în!ăţătură eretică, cînd ştiut
este din $fînta $criptură că .însuşi Domnul, cu un strigăt,
cu glasul 4r&ang&elului şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, se !a
pogorî din Cer şi întîi vor învia cei morţi în >ristos. %poi,
noi cei vii, care vom fi răpiţi împreuna cu ei în nori ca sa
întîmpin8m pe !omnul în văzduh şi astfel vom fi
totdeauna cu !omnul< 6' esalonicieni 8, =?"=9
Grmează deci că Domnul !a fi întîmpinat în !ăzdu& de
toţi credincioşii %ui cu!ioşi, care !or fi păstrat legătura cu

236
El prin $fintele $ale 4şezăminte, deci indiferent de !îrsta

fiecăruia sau de condiţia că unii ar fi răposat în feciorie, în
dureri şi suferinţe grele, iar alţii, căsătoriţi, ar fi răposat
uşor şi fără durere H
Dar în afară de această în!ăţătură greşită, mai rămîne
încă un g&impe !eninos Aste îndemnul de a nu ne mai
ruga pentru copiii şi fecioarele răposate #n realitate,
Biserica se roagă şi pentru prunci şi pentru fecioare şi
pentru toţi 'ată deci coarnele $atanei
,. 0nşelătoare slavă cerească
0e!enind asupra împre)urării cînd +asilica Barbu a
!ăzut nălucirea $atanei în c&ipul 4r&ang&elului *i&ail,
obser!ăm că în timp ce atunci s"a îndoit în sufletul ei
pentru !estirea de mărire ce i se aducea, într"o altă
împre)urare, cînd s"a !ăzut răpită în du& de alte !edenii şi
mai ispititoare, care o încon)urau cu mare sla!ă, nu s"a
mai îndoit de acele năluciri, ci a primit ispita, socotindu"se
!rednică de toate cinstirile care i se făceau Ea po!esteşte
astfel că din mi)locul unor treburi cu care se îndeletnicea
în casa ei, s"a .pomenit în palate mari şi foarte luminoase
în faţa unui scaun de o frumuseţe rară unde sta *întuito"
rul@ iar în dreapta lui stătea Prea $fînta Fecioară@ în stînga
lui o mulţime de preoţi, iar în dreapta Prea $fintei
Fecioare o mulţime de femei, îmbrăcate în alb şi a!înd pe
cap cîte o coroană/ 4poi aude glasul .*întuitorului/ care
îi spune: .'ată !rem să"ţi dăm un dar/, şi tot acel sobor
ceresc începe atunci de a cînta imnuri de bucurie pentru
+asilica Barbu, care este îmbrăcată mona&iceşte

237
3i .*întuitorul/ îi spune că i se arată ei toate acestea

pentru .rîvna şi dragostea ei/
%a cele de mai sus, socotesc că orice comentarii ar fi de
prisos $e !a înţelege destul de bine cît de iscusită este
!iclenia 'spititorului pentru a parodia împărăţia şi sla!a lui
Dumnezeu în c&ipul unei astfel de arătări cereşti şi în
scopul de a momi inimile slabe şi lesne înclinate spre
trufie
Dar aici mai apare şi o altă perspecti!ă prime)dioasă a
unei asemenea întreprinderi Este !orba de faptul că toate
acele A de fecioare, împinse atît de precipitat spre
călugărie, de mira)ul nălucirilor to!arăşei lor +asilica, nu
au dat încă nici o dovadă pînă acum că au în realitate o
chemare serioasă spre viaţa monahicească Călugăria
reprezintă o !iaţă aspră şi grea, plină de renunţări, bizuită
pe o ascultare oarbă şi necesită o c&emare firească şi o
!erificare de mulţi ani pentru a se şti şi cunoaşte sufletul
cui!a
Deci ce c&ezăşie de seriozitate pot aduce cu sine acele
tinere fete, încă lipsite de e2perienţa !ieţii < 3i ce se !a
întîmpla cu ele, dacă fiind recrutate pe simplul temei că
sînt fecioare, după o trecere de cîţi!a ani, multe din ele îşi
!or simţi pornirile aprinse spre o altă !iaţă < Gnele !or
fugi poate din mînăstire ducîndu"se în lume, iar altele !or
cădea poate în păcate, dar în ascuns şi sub aceeaşi &aină
mona&icească, pe care !or ca s"o îmbrace acum cu prea
multă grabă

PARTEA A TREIA

%IV
ÎNC#EIERE
Ca si în trecut, de asemenea şi în zilele noastre, multe şi

felurite minuni se pot împlini: fie cu oameni în parte, fie
cu mulţimi întregi Deci Dumnezeu ne arată mereu în
diferite c&ipuri semne mari spre a ne trezi din decăderea
du&o!nicească în care mulţi au căzut
Cu toate acestea, nici o re!elaţie nu mai poate adăuga
nimic
la la cuprinsul
în!ăţătura şi la sensul
pe care $fînta$fintei E!ang&elii precum
şi $oborniceasca şi
Biserică
4postolică a statornicit"o pentru !ecie în primele !eacuri
creştine
4de!ărul a fost rostitH
Putinţa de mîntuire a fost dată H
3i proorocii şi"au !estit cu!întul pentru !remurile şi
semnele sfîrşitului
Biserica 1rtodo2ă, corabia de mîntuire a neamului
omenesc, nu mai aşteaptă dez!ăluiri de noi în!ăţături şi
dogme@ ea respinge tot ceea ce este potri!nic $fintei
Predanii
Dar în zilele noastre, alături de unele minuni reale se
petrec şi multe false minuni 4ceste înşelăciuni satanice

240
sînt prime)dioase Ele cuprind erezii, în!ăţături greşite şi

felurite abateri de la dreapta cale
Prin confuziile pe care le produc în lume, asemenea
pretinse minuni, pro!oacă o perturbare în !iaţa
du&o!nicească a poporului 0e!ărsarea de multe !edenii
în fel de fel de c&ipuri şi forme, apărînd de aici, de acolo,
crează o contaminare colecti!ă şi aprinde mintea mulţimii
doritoare de .semne şi minuni/ *ulţi cad astfel în cursa
'spititorului, fiind momiţi de năluciri, de !ise şi semne
înşelătoare 3i pe măsură ce !ră)maşul îi leagă în legăturile
lui, deşi sub masca moralei creştine, se duce şi &arul
Domnului de la ei, do!edindu"se unii ca aceştia uşuratici
şi lesne crezători la glasul cel rău, căci se prind într"o
credinţă deşartă
Cît despre cazurile de !edenii şi presupuse profeţii
pomenite în lucrarea de faţă, acestea apar toate legate între
ele de acelaşi fir ne!ăzut care le conduce şi le susţine
deopotri!ă Ca do!adă, iată încă un fapt !rednic de luat în
seamă:
#ntr"una din !edeniile pe care le"a a!ut +asilica Barbu, i
se arată un moş care îi spune: .Eu sînt *întuitorul !ostru,
care mîntuie toată lumea/ 'ar apoi, îi adaugă: .Bagă de
seamă: cu!intele mele niciodată să nu le uiţi $ă spui la
lume şi să nu te ruşinezi 'ar cei care nu !or crede, !or
!edea ei cînd !a !eni moartea cea înfricoşată şi prăpădul
cel îngrozitor H/ 4tunci !or striga: .Vai ? !e ce n-am
ascultat cuvintele lui 'etrache 2upu de la 1aglavit?

241
!e ce n-am ascultat cuvintele lui (heorghe 1. Anică de

la Vlad Qepeş "alomiţa ?/ etc
De asemenea se petrece şi cu Q&eorg&e Enică, !i"
zionarul cu multe !edenii din comuna +lad Zepeş care
po!esteşte în cartea cu !edeniile şi minunile din +lad
Zepeş 6ip Cristescu Călăraşi9, despre un !is cu tîlc 'ată
po!estirea lui:
.Femeia 4ncuţa lui Petrac&e Dumitrescu din comuna
+lad Zepeş, a !isat cu o seară înainte de !edeniile mele,
că !enea un nor negru dinspre apus %a un moment dat
nourul s"a sc&imbat în alb şi de la el s"a lăsat o scară pînă
la pămînt Pe scară se scobora lume multă şi femeia a
întrebat pe cel dintîi coborît: Gnde merge lumea asta aşa
de multă pe pămînt < Ce tu nu ştii că !ine *agla!itul la
+lad Zepeş </ După această con!orbire femeia s"a
deşteptat 6pp 8A"889
Prin urmare, diferitele aceste cazuri de pretinsă teofanie
tind să se îmbine toate unele cu altele@ ele au o aceeaşi
origine şi sînt călăuzite de o aceeaşi putere Dar întrucît o
singură afirmare sau practică din tot ceea ce ar spune sau
ar face un asemenea .prooroc/, este greşită, toate celelalte
în!ăţături, c&iar dacă aparent ar fi bune, se compromit prin
în!ăţătura sau practica eretică Cu!întul $cripturii spune:
.$ine păzeşte toata 2egea şi greşeşte într-o singura
porunca, se face vinovat de toate/ 6'aco! 7,=;9
#n cursul ultimilor ani s"au i!it multe locuri cu
.minuni/ în ţara noastră, dar întrucît unul singur din aceste

242
locuri se înfăţişează ca o lucrare satanică toate celelalte

care îl susţin se do!edesc şi ele satanice, întrucît îşi fac
ec&ilibru unul altuia şi se spriină reciproc
4ici este locul de a mai pomeni că se do!edesc drept
foarte dubioase şi !ătămătoare şi alte cazuri de .minuni/
petrecute cu Q&eorg&e Enică din comuna +lad Zepeş
'alomiţa, cu femeia +eta din Ferentari Bucureşti@ cu fetiţa
$orica din Pra&o!a şi cu alţii asemănători $înt cunoscute
astfel în popor şi alte presupuse minuni petrecute cu fetiţa
din $odomeni )ud Baia, cu copilul din Pungeşti, )ud
+aslui, cu omul din ecuci, cu săteanul din Bălţaţi 'aşi, cu
femeia din $atul Lou )ud ecuci, cu un copil din Corni,
)ud Botoşani, cu o femeie din comuna Plopi, )ud Fălciu şi
cu alte două femei, una din 'aşi şi alta din Qruia"1re!iţa,
)ud *e&edinţi
#n aceeaşi ordine de idei se poate menţiona şi cazul
dubioasei .re!elaţii/, în urma căreia s"a ridicat crucea
pentru pace de la $inaia78
4 !orbi şi despre aceste întîmplări, ar fi desigur o
e2tindere prea mare a e2punerii de faţă #ndeobşte,
elementele constituti!e ale unor asemenea pretinse minuni
se aşează de la început pe o temelie şubredă, iar la o
78 Cu pri!ire la această cruce, la care s"au făcut şi în anul în curs

procesiuni organizate, este de ţinut seama că !izionara de la care a pornit
această lucrare " prin anumite !ise şi semne " nu este ortodo2ă, ci aparţine
unei
ridicaalte
aceaconfesiuni, iar parte din organizatorii care au luat iniţiati!a de a
cruce sînt spiritişti

243
cercetare mai serioasă cele mai multe se scutură ca şi

frunzele uscate la !înt
Faţă de susţinerea că asemenea .minuni/ împlinite de
atîţia înc&ipuiţi profeţi, nu sînt de fapt minuni ade!ărate,
ci nişte fenomene demonice, s"ar putea ridica obiecţia că
şi în !remea *întuitorului s"au găsit atîţia farisei care
!ăzînd minunile Domnului pretindeau că El .este stăpînit
de Beelzebut/ sau că .scoate dracii cu a)utorul domnului
dracilor/ #n această pri!inţă şi ca un ultim argument se
poate răspunde: *întuitorul nu !enise să strice %egea şi
nici cu!întul !estit prin prooroci, iar toate în!ăţăturile %ui
nu aduceau !ătămare ade!ărului $fintelor $cripturi şi nici
emplului, ci dimpotri!ă, potri!it cu !estirile din +ec&iul
estament despre *esia, El lumina %egea şi o desă!îrşea
4şadar, a nu fi recunoscute minunile %ui ca iz!orîte din
puterea lui Dumnezeu, era într"ade!ăr o &ulă #n sc&imb,
în atîtea cazuri, prin care unii !izionari şi făcători de
semne mari, au adus vătămare Avangheliei şi dreptei
credinţe, cu felurite susţineri rătăcite şi cu multe credinţe
deşarte, lucrarea lor se arată de cu totul altă natură, iar
prin identităţile ei potri!nice ade!ărului, se clasează de la
sine în categoria manifestărilor demonice Dar despre
falşii profeţi şi despre &ristoşii mincinoşi, am fost
pre!eniţi c&iar de *întuitorul că !or apărea în lume şi am
fost îndemnaţi să fim cu luare aminte la semnele şi
!estirile lor pentru a nu ne lăsa prinşi în asemenea ispite şi
a nu ne pierde mîntuirea 4semenea îndemnuri ni s"au dat
cu toată stăruinţa şi prin Epistolele $finţilor 4postoli, prin

244
4pocalipsă, precum şi prin toate scrierile şi sfătuirile

marilor mistici ai Bisericii
Deci dacă am fost înştiinţaţi că $atana se poate preface
în înger de lumină, după cum şi slu)itorii lui se pot preface
în slu)itori ai nepri&ănirii 6'' esalonicieni ==, =8"=9
înseamnă că mai mare ne !a fi osînda, dacă pre!eniţi fiind
despre mira)ul unor fascinaţii e2terioare cu aparenţe
mistice, !om cădea totuşi în cursele 'spititorului
#n sfîrşit, faptul că prooroci mincinoşi au apărut în
număr aşa de mare în !remurile de faţă " atît la noi cît şi
aiurea " nu e de mirare, deoarece tocmai în aceste !remuri,
după cum !esteşte şi $fînta E!ang&elie 6*atei 789, cînd
lumea din pricina fărădelegilor este tulburată de războaie,
de foamete, de cutremure şi de molime, urmează să se
producă şi multe sminteli de credinţă prin profeţii $atanei,
!oind !icleanul să zădărnicească o ade!ărată trezire
religioasă a lumii creştine, ce ar purcede dintr"o credinţă
curată şi mîntuitoare, în aceste !remi care nu ne mai
despart cu mult de sfîrşitul tuturor celor !ăzute şi de
Parusie
'ată de ce este ne!oie ca, în frica lui Dumnezeu şi
pentru apărarea $fintei nostre Biserici, să se cerceteze în
!iitor asemenea cazuri de falsă teofanie cu cea mai mare
gri)ă, pentru a nu ne mai lăsa înşelaţi la strigarea
'spititorului, crezînd că este glasul Păstorului celui Bun
$ă cercetăm prin urmare, cu mai multă luare aminte
du&urile, de la cine !in, după porunca e!ang&elică, ca să

245
nu ne do!edim uşuratici şi neascultători Căci spune

4postolul Pa!el: .$ă nu !ă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în
mintea !oastră şi să nu !ă tulburaţi de !reun du&, nici de
!reo epistolă, ca !enind de la noi/ 6'' es 79
Dar !ai de noi toţi pentru împietrirea inimilor noastre
'ar slu)itorii Bisericii, acelora care ar uita de c&emarea lor
ade!ărată, Domnul le spune: .Păzitorii %egii nu *"au
cunoscut, păstorii sufleteşti *i"au fost necredincioşi
Proorocii au proorocit prin Baal şi au alergat după cei ce
nu sînt de nici un a)utor De aceea *ă !oi certa cu !oi,
zice Domnul, şi *ă !oi certa cu copiii copiilor !oştri/
6'eremia 7, >"K9
Dacă pentru mulţi concluziile acestor cercetări !or fi
prile) de amărăciune şi tulburare sufletească, după cum au
fost şi pentru smeritul semnatar al celor de faţă " cînd altă
dată am crezut şi am susţinut şi eu cu multă tărie
pretinsele minuni de la *agla!it " să ne fie totuşi bucuria
mai mare că, prin mila Domnului, !om putea să ne ferim
de asemenea cumplite rătăciri, ca să nu ne mai prindem în
undiţa morţii, ci dimpotri!ă, să ne aflăm astfel mereu sub
ade!ărata ocrotire a lui (ristos, a ade!ăratului (ristos,
Domnul şi $tăpînul lumii
'ar acele suflete mărinimoase, care au spi)init cu mult
a!înt, moralmente şi materialmente, unele din aceste
cazuri de presupusă mistică, să lupte şi să se spri)ine şi de
aici înainte, într"o aceiaşi strădanie cinstită, orice cauză a
mîntuirii, dar sluind numai %devărului şi dreptei
credinţe, iar nu lupului răpitor îmbrăcat în blană de oaie

246
Căci dureros şi trist ar fi pentru cine s"ar împietri şi s"ar

orbi cu tot dinadinsul pentru a nu recunoaşte e!idenţa
lucrurilor
3i dacă alte persoane !rednice de cinstire din rîndurile
Bisericii, s"ar fi înşelat şi ele asupra unor asemenea
prime)dioase ispite, în măsura în care se !or încredinţa de
ade!ăr " atît pentru binele lor, cît şi pentru binele
poporului " să nu se sfiască de a recunoaşte cu bărbăţie
greşeala care s"a produs
Cît despre proorocii mincinoşi care au căzut în mre)ele
+icleanului, de le"ar fi cu putinţă, bine ar fi să înţeleagă şi
ei tot ade!ărul despre rătăcirea lor 3i întrucît !or asculta
de cu!întul Bisericii şi !or renunţa la înc&ipuirile lor, !or
da do!adă că într"ade!ăr îl iubesc pe (ristos Dar întrucît
nu !or ţine seama de această ascultare şi !or înainta după
capul lor, !or da do!ada unor oameni trufaşi, care s"au
abătut cu desă!îrşire de la mîntuire $ăci ascultarea este
cea mai mare virtute, fără de care nu poate exista nici
într-un chip smerenia. "ar cine nu se smereşte, este un fiu
al :atanei, căci şi :atana a căzut din cauza trufiei
.5ertfa lui Dumnezeu este du&ul umilit@ inima înfrîntă şi
smerită, Dumnezeu nu o !a urgisi/ 6Psalmul ;9
Printr"un canon de pocăinţă, cu spo!edanie, post aspru
şi multe rugăciuni şi cu a)utorul moliftelor $fîntului +asile
şi a slu)belor unor $finte *asluri, desigur că n"ar pregeta
nici a)utorul Bunului Dumnezeu ca să îndepărteze de la
cei posedaţi du&urile rele

247
$"ar duce însă atunci de la aceştia şi toată !orbăria lor

uşoară şi toată putinţa lor de g&icitorie şi toate semnele
.suprafireşti/ cu care s"au împodobit acum, iar ei ar
rede!eni nişte oameni cu totul obişnuiţi, care cu greu ar
mai putea lega o frază #n sc&imb ar fi nişte suflete
recîştigate pentru mîntuire
otodată, bine şi necesar ar fi ca orice carte sau
tipăritură care face apologia acestor fapte, cu .!edenii/ şi
.minuni/ neîntemeiate, să fie aruncate la foc, de îndată şi
fără de urmă Pentru că fiecare tipăritură care cuprinde o
slă!ire a acestor rătăciri, circulînd prin lume ca şi un
microb al ciumei, poate să piardă încă multe suflete de la
dreapta credinţă
Prin asemenea .semne şi minuni/, purcese din iz!orul
Lecuratului, multă lume poate fi momită către o formă
ispititoare de credinţă şi spre o aparentă sc&imbare de
!iaţă în bine, dar fără rădăcini adînci du&o!niceşti, căci
ceea ce nu iz!orăşte din &arul lui Dumnezeu nu poate a!ea
!iaţă
4semenea sînt şi sectanţii, care la început se întrec în
multă moralitate şi în multe !irtuţi, dar după ce s"au rupt
de &arul sfinţitor se usucă repede şi recad în păcate mai
mari ca înainte
Cu pri!ire la bisericile, paraclisele, troiţele sau crucile
ridicate pe locurile unde s"au petrecut false minuni şi
!edenii sataniceşti, este de cea mai mare însemnătate să se
ţie seama de canonul >A de la Cartagina care spune:

248
.oate altarele care se ridică oriunde în urma !isurilor şi

descoperirilor false ale unor oameni, în tot c&ipul trebuie
înlăturate/
'ar dacă poporul s"ar împotri!i dispoziţiei episcopului şi
începe să se răz!rătească, atunci, spune canonul: .poporul
trebuie lămurit că adunarea în astfel de locuri este păcat şi
ortodocşii să nu se lase răpiţi de superstiţii/ 6.Canoanele
Bisericii 1rtodo2e/, Dr Licodim *ilaş, 4rad, ip
Diecezană9
#n sfîrşit, mai rămîn toţi credincioşii, care dintr"un a!înt
cinstit, s"au dus cu gînduri de e!la!ie la locurile arătărilor,
crezînd în acele !edenii şi legîndu"se cu ce!a sufleteşte de
acele necurate întîmplări Cît despre ei, este absolută
ne!oie ca să fie luminaţi şi îndemnaţi cu mare stăruinţă de
Biserică, pentru a se spo!edi la du&o!nici de toate
păcatele lor, precum şi de păcatele să!îrşite prin căderea
lor în ispitele !ră)maşului, care i"a legat în urzirile lui
pierzătoare, printr"o astfel de credinţă deşartă
Dar .cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe@
cine este întinat, să se întineze şi mai departe@ cine este
fără pri&ană să trăiască şi mai departe fără pri&ană@ şi cine
este sfînt să se sfinţească şi mai mult 'ată " spune Domnul
" Eu !in curînd şi răsplata *ea este cu *ine ca să dau
fiecăruia după fapta lui Eu sînt 4lfa şi 1mega, Cel dintîi
şi Cel de pe urmă, începutul şi $fîrşitul/
. Lerice de acela ce îşi spală hainele ca sa aibă drept la
pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate ?/

249
.4fară sînt cîini, !ră)itorii, cur!arii, ucigaşii, în"

c&inătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în
minciună/ 64pocalipsa 77, =="=9

ADAUS

%V
DESPRE UNELE SEMNE ŞI MINUNI

DIN VREMEA NOASTRĂ
Dacă în cuprinsul celor de faţă s"au combătut atîtea

greşite credinţe datorate unor presupuse re!elaţii şi minuni
ar fi poate nimerit ca să înfăţişăm şi unele pilde despre
anumite semne suprafireşti petrecute în !remurile
contemporane, într"o ordine diferită de manifestări şi
purtînd caracterele unor reale lucrări dumnezeieşti
3i tocmai fiindcă aceste lucrări suprafireşti de care !a fi
!orba, par întru totul de a fi de la Dumnezeu, se !a putea
!edea cum elementele du&o!niceşti care le compun, se
rînduiesc de la sine pe planul mare al mînturii
#ntre multe altele, iată astfel cîte!a e2emple în"
t-mplătoare:
*ai întîi un caz trecut
#n anul =>>>, în 'aşi, un incendiu cuprinsese Biserica
rei 'erar&i şi o însemnată parte a interiorului se prefăcuse
în scrum Printr"o minune, racla Cu!ioasei Parasc&i!a, a
rămas neatinsă 3i racla $fintei era de lemn, cu
îmbrăcăminte de stofă şi r ămăsese o noapte întreagă
deasupra unei grămezi de cărbuni 4ceastă minune a
uimit pe toţi locuitorii ieşeni, încît, atît credincioşii cît şi

252
necredincioşii, cu tot poporul de dimpre)ur au alergat să se

încredinţeze, !ăzînd cu oc&ii lor minunata izbă!ire de
ardere a sfintelor moaşte, prin care Dumnezeu a !oit să
proslă!ească cinstirea sfinţilor şi a moaştelor, într"o !reme
cînd începuseră să se i!ească şi în ţara noastră fel de fel de
secte şi erezii care se lepădau de sfinţi, de cruce şi de
icoane 6'storicul
Parasc&i!a/, Ed pe larg în
$c&itul cartea Bucureşti9
Dar!ari, cu .Paraclisul Cu!ioasei
Deopotri!ă de cunoscute sînt multora minunile
împlinite, către sfîrşitul !eacului trecut, de prea cu!iosul
Calinic al 0îmnicului, cunoscut şi sub numele de Calinic
cel $fînt, care s"a în!rednicit şi de anumite deosebite
descoperiri dumnezeieşti, înregistrate de diferiţi scriitori
bisericeşti7
Lumeroase semne minunate au continuat să se i!ească
de peste tot, prin felurite întîmplări suprafireşti, din care se
!ede mîna lui Dumnezeu ocrotitoare sau osînditoare
asupra oamenilor
#n !remurile mai apropiate, o negrăită minune, în c&ip
de parabolă a fost aceea de la Costeşti, cu arderea bisericii
din Vinerea 'atimilor , în anul =KA=, cind întregul lăcaş, cu
preot şi cu toată lumea aflătoare la slu)ba deniei
mistuindu"se de foc, ca o torţă !ie, din mi)locul scrumului
nu s"a mai găsit decît $fînta E!ang&elie întreagă şi
neatinsă #nfricoşat semn dumnezeiesc pentru toată lumea
creştină, prin care Domnul ne mustră pe toţi cei .căldicei/,
Ed7 .+iaţa
$ocec, şi minunile
Craio!a =KA;9 Episcopului
etc Calinic cel $fînt/ 6pr D %ungulescu,

253
în care du&ul credinţei abia mai pîlpîie, iar e!la!ia a

de!enit o simplă formă e2terioară
Ca o mărturie în !eac, prin care s"a !estit că cerul şi
p8mîntul vor trece, dar cuvintele !omnului nu vor trece
6*atei 78, A9 aşa şi din mi)locul acelui rug aprins, mistuit
ca o )ertfă de curăţire spre cer, n"a mai rămas întreagă
decît $fînta $criptură
Printr"un semn pre!estitor al potopului celui de la urmă,
Du&ul $fînt s"a mărturisit acum pe pămînt, prin foc, după
cum altă dată atăl s"a mărturisit prin apă şi Fiul prin
sînge
'ată acum şi o serie de alte semne şi minuni pline de
multă în!ăţătură şi adîncime du&o!nicească
#n luna iulie a anului =KA>, credincioşii care se înc&inau
la c&ipul *aicii Domnului de la răscrucea drumului de
lîngă comuna C&ustc&i în Polonia, au fost martorii unei
minuni Gn &ulitor, oprindu"se în faţa icoanei a aruncat
într"însa cu o piatră
Pe locul lo!irii, în obraz, s"a i!it un picur de sînge
Credincioşii
îndată a ieşit s"au
altul,apropiat şi au şters
înc&egîndu"se picurul
pe locul desemăna
care sînge, dar
cu
o rană %a locul acelei minuni, mii de oameni de pe întreg
cuprinsul Poloniei au pornit în cucernic pelerina)
Cu totul deosebită este şi o minune întîmplată lîngă
4tena, de care pomeneşte .Gni!ersul/ din 7 august =KA?
po!estind următoarele:
.Populaţia din 4marussi, localitate de lîngă 4tena, este

254
impresionată de un miracol 1 icoană !ec&e, care aparţine

unui lucrător şi reprezintă pe (ristos, prezintă un fenomen
uimitor: *întuitorul a început să înc&idă şi să desc&idă
oc&ii la fel ca o fiinţă !ie Comandantul de )andarmi, care
a constatat acest fenomen a aşezat icoana în biserica
satului (ristos continuă să desc&idă şi să înc&idă oc&ii
Biserica in!adat
pelerina) din 4marussi
de mii des"acredincioşi
transformat într"un loc de
şi curioşi/
Cu cîţi!a ani înainte, pe cale de re!elaţie s"a descoperit
în *ora!ia mormîntul $fîntului *etodiu, primul
ar&iepiscop al acelei Pro!incii pe care o creştinase
dimpreună cu tatăl lui, $fîntul C&iril
#mpre)urările în care s"a făcut această descoperire sînt
suprafireşti 1 femeie din regiune numită Clementina
*astaliro!a, afirma de mai mulţi ani că auzea pe $fîntul
*etodiu poruncindu"i să"i caute mormîntul într"un loc ce
se afla pe atunci pe proprietatea Contelui Berc&told #n
urma reformei agrare din Ce&oslo!acia, terenul indicat
sătencei a de!enit proprietatea unei cooperati!e de ţărani@
mai puţin sceptici decît contele Berc&told, ei au crezut pe
Clementina, au săpat locul arătat de ea şi au descoperit po"
tri!it cu re!elaţia ei, o piatră de mormînt purtînd
următoarea inscripţie în limba sla!onă: .4r&iepiscopul
*etodiu să!îrşit la +ele&rod/ De pe urma acestei minuni
s"a putut deci da de moaştele $fîntului, care sînt acum
cinstite de poporul cucernic
$ub titlul .*inuni în !remea noastră/ ziarul E!e"
nimentul din =8 aprilie =KAK, scria:

255
.9n copil de )3 ani rămas orb de la vîrsta de O ani, a

deschis fericit ochii în noaptea învierii/
0îmnicul"+îlcea, =7 .Copilul Qrigoraş Ledea de =
ani, rămas orb de la etatea de ? ani, căutat zadarnic în
clinici cu medici specialişti de părinţii săi " oameni cu
stare din comuna Pietrari " a !enit însoţit de mama lui, la
slu)ba religioasă din noaptea #n!ierii
#n clipa cînd preotul a păşit din altar cu lumînarea
spunînd tradiţionala IPrimiţi luminăJ, copilul a desc&is
oc&ii pe care i"a ţinut înc&işi nouă ani, strigînd mamei lui
că !ede şi el pe preotul din uşa altarului şi pe toată lumea
din biserică oţi sătenii din sat au rămas uimiţi de
minunea întîmplată, ştiindu"l pe copil tot satul complet
orb/
Gn caz asemănător s"a întîmplat şi la Craio!a, la
Catedrala $fîntul Dumitru în 7> iulie =KAK, iarele
relatau: Craio!a, 7> .%a Catedrala din acest oraş fuseseră
aduse cu o săptămînă înainte moaştele $fîntului Qrigorie
Decapolitul Ziganul nomad 0adu 4le2andru, paralitic de
mîna şi piciorul drept, auzind de acest lucru a !enit să
îngenunc&ieze şi să se roage lîngă racla sfîntului Bolna!ul
era încredinţat că suferinţa lui era o pedeapsă dată de
puterea di!ină, pentru faptul că furase acum cîţi!a ani
nişte monede de aur !upă ce s-a spovedit preotului
Catedralei, ţiganul 0adu 4le2andru s"a rugat timp
îndelungat lîngă racla de argint a $fîntului Qrigorie
Decapolitul Bolna!ul s"a sculat apoi singur de )os şi a
început să plîngă şi să sărute racla cu sfintele moaşte

256
Cazul a făcut !îl!ă printre credincioşii care au fost martori

la cele petrecute/ 6E!enimentul, 7K +''' =KAK9
*inuni, de cîte şi mai cîte feluri se întîmplă mereu, prin
atîtea cazuri care adeseori trec neobser!ate, prin întîmplări
care par .coincidenţe/ şi prin simple .fapte di!erse/ de
ziar
Pentru o mai bună lămurire a celor de faţă, !oi
reproduce cîte!a relatări apărute în ziarul .Gni!ersul/ din
anii trecuţi:
.Gn fenomen ciudat la $atu *are/ ce poate face
trăsnetul6Gni!ersul,  iunie =KA?9
.Duminică noaptea, în timp ce peste oraşul nostru s"a
abătut o un
petrecut puternică
fenomenfurtună cu dezlănţuiri
ciudat electrice,
Funcţionarul s"a
particular
Dreissig din ser!iciul &otelului .+ictoria/ s"a dus la
cinematograf %a plecare şi"a încuiat uşile camerei lăsînd
totul în ordine #ntorcîndu"se acasă după spectacol, nu
mică i"a fost mirarea găsind uşa descuiată, iar clanţa lipsă
$pectacolul care i s"a prezentat era uluitor oate cuiele de
care
căzuteatîrnau tablourile
la pămînt, afară pe
de pereţi erautablou
un singur arse, iar tablourile
reprezentînd
pe >ristos, care a rămas intact  4paratul de radio era
spart şi lămpile arse înşirate pe )os %a fel şi o oglindă din
perete, numai ţăndări 1 bicicletă ce se găsea în cameră
era intactă, însă cîrma i"a fost îndreptată de parcă aşa ar fi
făcut"o fabrica/
otul se datorase unui trăznet Dar Dreissig n"a putut să

257
înţeleagă cum numai tabloul cu (ristos a rămas intact,

cuiul nesuferind nici o stricăciune
1 pisică încuiată în cameră a găsit"o !ie fără să i se
întîmple nimic/
#ntr"ade!ăr, iată un semn cu caracter suprafiresc, din
care lămurit se poate înţelege cum Dumnezeu osîndeşte
deşertăciunile în care atît de mult s"a adîncit omenirea, dar
$e proslă!eşte în cele sfinte şi ne arată din orice
împre)urare unde este 4de!ărul
1 serie de trei cazuri foarte pilduitoare petrecute în trei
locuri diferite sînt relatate de ziarul .Gni!ersul/ în
numerele din 7K august =KA, 7; mai =KA> şi 7= iulie
=KA>
'ată faptele:
= .$ăteni omorîţi de trăznet/ 'stambul, 7 6elor9
.Din $mirna se anunţă că patru persoane, doi ţă"
rani cu soţiile lor au fost lo!iţi de trăznet Cu toţii
au fost găsiţi complet carbonizaţi 'nteresant este
faptul că ambele femei au ţinut în braţe cîte un copil
care, ca printr-o minune, au scăpat teferi/
7 .1morîtă de trăznet/ Piatra Leamţ, =
.Femeia *aria Cilic, de 7 de ani, originară din )ud Ciuc,
domiciliată în Bicaz, mergea spre casă a!înd în braţe pe o
fiică a ei Elena de trei ani Pe drum a fost surprinsă de o
ploaie torenţială şi femeia s"a adăpostit sub un copac, unde
a fost trăznită Copilul a scăpat cu !iaţă/

258
A .1 familie ucisă de trăznet/ Belgrad, =K 60adio

Central9
.#n satul Bubuşnica de lingă Liş, a izbucnit azi după
amiază o puternică furtună *embrii unei familii,
compusă din tată, mama, o fiică de 7; de ani şi o nepoată
de 7; de ani, au fost ucişi de trăznet 9n copil de un an pe
care mama sa îl purta în braţe a scăpat teafăr /
Cumplite şi tulburătoare semne cereşti prin care ni se
!esteşte cu foc slobozit din cer despre cu!întul
E!ang&eliei care spune:
. oricine nu !a primi împărăţia lui Dumnezeu ca un
copilaş, cu nici un c&ip nu !a intra în ea H/ 6*arcu =;, =9
în Dacă în celepetrei
c&ip !ădit întîmplări
copii, sînt însimilare
sc&imbDumnezeu a ocrotit
atîtea împre)urări
prin care Domnul îi bate pe părinţi prin copiii lor şi îi ia pe
aceştia la $ine pentru ne!rednicia părinţilor
4bătut din calea 4de!ărului, omul este pedepsit pentru
păcatele lui de care nu !rea să se pocăiască, dar
nepri&ănirea este cruţată
'ar ca pilda aceasta să fie mai lămurită, un caz de mare
tîlcuire s"a petrecut de curînd în Franţa, în localitatea
%apleau, unde trăznetul căzînd asupra unei turme a ucis
toate oile negre, iar cele albe au scăpat neatinse
Lu ne înfăţişează oare acest semn dumnezeiesc, ideea
5udecăţii de 4poi, cînd Domnul !a aşeza de"a dreapta %ui
.oile/ iar de"a stînga .caprele/ <

259
'ată însă şi o altă serie de semne cereşti petrecute în

luna august =KA>, adică tocmai în toiul .sezonului de băi/
şi în plin post al $fintei *ării
Prin felul în care s"au desfăşurat aceste semne, pe
diferite pla)e ale lumii, se !a înţelege cu destulă e!idenţă
că ele purced dintr"o aceeaşi !oinţă dumnezeiască pentru
trezirea şi luminarea omenirii, decăzută în desfrînare şi
stricăciune
iarul .Gni!ersul/ din K august =KA> publică urmă"
toarele:
.Gn fenomen neobişnuit pe mare la *amaia/
.$"a format o trombă de dimensiuni uriaşe +ile"
giaturiştii au trecut
Constanţa, prin momente de groază/
> august
.+ilegiaturiştii aflaţi azi pe pla)a *amaia au a!ut
prile)ul să asiste la un fenomen neobişnuit pe *area
Leagră şi anume la formarea unei trombe de dimensiuni
uriaşe Pe la ora =;,8; în dreptul pa!ilionului de la
*amaia, la o depărtare de aproape cinci mile în larg, s"a
format un nor negru, pre!estitor de furtună şi străbătut de
o fîşie luminoasă
#ndată, apa mării a început să se înalţe clocotind ca la!a
aruncată de un !ulcan, pînă s"a unit cu fîşia luminoasă ce
străbătea norul romba a a)uns pe pla)ă între cabanele
ofiţerilor de a!iaţie şi &otelul .0e2/ %a !uietul produs de
trombă, nu puţini au fost aceia care, îngroziţi, s"au refugiat
pe terasele restaurantului şi în cabine Este de rele!at că

260
acest fenomen n"a mai fost înregistrat pînă azi pe *area

Leagră/
*ărginit fenomenul la întîmplarea de mai sus, desigur
că n"ar merita să fie pomenit dar faptul deosebit rezultă
din simultaneitatea unor aceloraşi semne
4stfel, în aceeaşi zi şi într"acelaşi număr din prima
pagină a ziarului .Gni!ersul/ 6K august =KA>9, 4genţia
0ador transmitea din Le"[or următoarele:
.Pe o pla)ă din Le"[or, trei persoane au fost omorîte
de un trăznet, iar =? au fost gra! rănite *ai multe alte
persoane au suferit arsuri #n cursul panicii ce a cuprins
mulţimea au fost rănite K persoane/
otodată,
două în numărul din == august =KA>, adică după
zile, se comunica:
.'nstalaţie de băi din 'talia pustiită de o trombă
marină/
0oma, =; 60ador9:
.1 instalaţie de băi din orăşelul Pra, situat în apropiere
de Qeno!a, a fost pustiită de o trombă marină #n
momentul cînd au !ăzut tromba apropiindu"se, !izitatorii
au luat"o la fugă în costume de baie
Patru dintre ei care n"au fugit la timp, au fost răniţi
oate &ainele rămase în cabine au fost îngropate sub
dărîmăturile stabilimentului care a fost complet distrus/
#n sfîrşit, după o săptămînă, acelaşi ziar, în numărul din
7; august =KA> relata:

261
.Focul distruge =A case de lîngă o pla)ăO +arşo!ia, =K

60ador9:
.#n apropiere de 4ugustoo, staţiune balneară, s"a
declanşat un incendiu oate persoanele care se aflau în
timpul focului pe pla)ă, au rămas fără adăpost şi fără alte
costume în afară de costumele lor de baie/
După cum se !ede, identitatea şi simultaneitatea acestor
cazuri, petrecute în diferite puncte ale lumii, depăşeşte
presupunerea unor .simple coincidenţe/ şi arată mai
degrabă mînia lui Dumnezeu, care prin semne înfricoşate,
s"a stîrnit împotri!a desfrînării oamenilor #n această
pri!inţă, tocmai pla)ele, care ser!esc de"a !alma pentru
bărbaţi şi pentru femei au de!enit locuri de mare
stricăciune, unde .nudismul/ sau tot .libertinismul
modern/ prin dansuri aţîţătoare în costume de baie sau
prin toată e2&ibiţia neruşinată a .băilor de soare/
înfăţişează o şcoală de ade!ărată prostituţie pentru tot
tineretul7?
De luat în seamă sînt în această pri!inţă şi o serie de
incendii care au izbucnit în multe săli de spectacole sau în
localuri de diferite petreceri !ino!ate, atît la noi cît şi prin
alte părţi
#ntr"o zi de miercuri, din ultima săptămînă a postului
$răciunului a anului =KA, un incendiu năpraznic a
prefăcut în scrum trei săli de spectacol din Bucureşti, între
sub7? Canonul
pedeapsa  al $inodului
afurisaniei pentru rulan opreşte
mireni şi neorînduiala
a caterisirii băilor în comun
pentru clerici

262
care cea mai mare a fost aceea a Eforiei $e reprezenta

acolo .premiera/ unei cunoscute companii de re!iste Deci
aşa găseau de cu!iinţă să se pregătească sufleteşte atîţia
creştini pentru ziua mare a Laşterii Domnului, în loc să se
pocăiască prin post şi rugăciune, spo!edindu"se de păcate
şi înălţîndu"şi cugetul spre Dumnezeu H
Dar pedeapsa urîciunii unor petreceri neîngăduite7 o
!edem căzînd necruţătoare şi prin alte părţi ale lumii %a
77 ianuarie =KAK, în oraşul Liagarafalls din statul
Le"[or, o puternică e2plozie a distrus interiorul unui
cabaret de noapte 3ase persoane au fost rănite După
e2plozie s"a produs un !iolent incendiu care a pricinuit
pagube de peste =;;;;; ^ 6.Gni!ersul/, 7A ' =KAK9
otodată, un puternic incendiu s"a declanşat la un
dancing din oraşul *ont +ermont, din statul 1&io
#ntregul local a fost cuprins de flăcări în cîte!a minute
4sistenţa a fost cuprinsă de panică Lumeroase persoane
au fost călcate în picioare *ai multe persoane au sărit pe
ferestrele localului $înt A; răniţi gra! şi un mort 6acelaşi
ziar, 78 '+ =KAK9
1 telegramă din *e2ic anunţa deopotri!ă că .un mare
foc a distrus un cinematograf din oraşul acatapec Focul
s"a produs în timpul reprezentaţiei, sala fiind plină de
public $înt ; de morţi şi =; de răniţi/ 6acelaşi ziar, ? +'
=KAK9
De pomină a rămas însă incendiul din California, unde
7 Can +', 78, =, ??, = pentru spectacole oprite

263
focul a pustiit toate împre)urimile localului $anta *onica

şi *alibou"Beac&, frecventate de artiştii de cinematograf
de la >ollERood  *ai multe mii de persoane au fost
ne!oite să"şi părăsească locuinţele Lumeroase case au
fost nimicite, printre care proprietăţile cîtor!a stele de
cinematograf şi ale cîtor!a directori de firme
cinematografice, precumdeşi dolari
de curînd cu un milion &otelulde4rrospings, cumpărat
un mare industriaş al
filmului 6acelaşi ziar, 7? W' =KA>9
$"ar putea ca nu toţi să !adă mîna lui Dumnezeu în
cazurile pomenite mai sus, făcîndu"se obiecţia că .atîtea
spectacole sînt desc&ise în timpul posturilor, sau în genere
în tot cursul anului şi totuşi nu li se întîmplă nimic/
'ată însă ce ne spune *întuitorul:.Credeţi !oi că aceşti
Qalileeni au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi Qalileeni,
pentru că au păţit astfel <
Eu !ă spun: nu, dar dacă nu !ă pocăiţi, toţi !eţi pieri la
fel $au cei => inşi peste care a căzut turnul din $iloam şi
i"a omorît, credeţi că au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi
oameni care locuiau în 'erusalim < Eu !ă spun: nu, dar
dacă nu !ă pocăiţi, toţi !eţi pieri la fel/ 6%uca =A9
4şadar, asemenea pedepse sînt date ca un semn de sus,
iar prin împlinirea unei dreptăţi dumnezeieşti, osîndindu"
se unii păcătoşi, sîntem !estiţi şi noi cu toţii să ne
îndreptăm pentru a nu fi lo!iţi cu aceleaşi urgii

264
Din anumite semne neobişnuite rezultă, în c&ip cu totul

!ădit, mînia lui Dumnezeu care cu dreptate pedepseşte
fărădelegea 'ată două cazuri:
.După faptă şi răsplată/
iarul Gni!ersul din =K februarie =KA> publică:
.Gn drumeţ !rînd să păgubească pe cel care ="a
găzduit, a fost găsit îng&eţat şi mîncat de ciori/
'ar cu data de =K martie =KAK, acelaşi ziar scria:
.Dramatica întîmplare a unui criminal/
.#n timp ce asista la des&umarea celui ucis de el, copila
lui e îngropată în acelaşi cimitir/
Din diferitele e2emple de semne şi minuni pomenite în
cele de mai sus şi alese dinadins la întîmplare, din
grămada faptelor zilnice, se înţelege cu prisosinţă că şi în
!remurile de azi, ca şi întotdeauna, Dumnezeu lucrează în
lume prin multe şi felurite c&ipuri care do!edesc
atotputernicia iditorului
Dar în afară de cîmpul de manifestări al unor minuni "
singuratice sau spre

du&o!nicească colecti!e " care
mîntuire, ne luminează
Dumnezeu calea
ne"a arătat de
cîţi!a ani şi continuă să ne arate şi acum, un şir de
fenomene înfricoşate, din care se desprind cu atîta
cutremur !estirile profeţilor şi ale $cripturii, pentru
fărădelegile în care s"a cufundat omenirea
3i deşi acestea au numai o !aloare de semne, trebuiesc
totuşi pri!ite sub acelaşi ung&i metafizic şi mistic ca

265
semne !oite şi cîrmuite de Dumnezeu

Dar .urec&i au şi nu aud, oc&i au şi nu !ăd/
De pretutindeni se i!esc urgii mari care se abat peste
lume $ti&iile îşi dezlănţuiesc puterea prăpădului: re!ărsări
de ape năpraznice, incendii pustiitoare, cutremure,
scufundări de pămînt, foamete şi ciume
$e pare că am a)uns în !remea marilor dezolaţiuni cînd
s"au rupt cele .şapte peceţi/ apocaliptice şi au sunat cele
.şapte trîmbiţe/ pentru ca mînia Domnului să se re!erse
peste toţi locuitorii pămîntului
'ată cîte!a pilde izbitoare:
.Pe urmele unui groaznic cataclism/
.$odoma de azi în Belucistan/
6Din ziarul .Gni!ersulO din iunie =KA?9:
.Cum s"a produs un dezastru ca în Biblie/
.#ncă de la = iunie a e2pirat carantina declarată în
orăşelul Uuetta din Belucistan, în urma groaznicului
cutremur produs acolo anul trecut, dar nici azi nu se ştie
de soarta
rămînă acelorruinele
printre oameni îndrăzneţi
$odomei care s"au încumetat să
de azi
Uuetta, capitala coloniei engleze Belucistan, din 4sia,
era situată aproape pe punctul unde se întîlnesc graniţele
'ndiei, Persiei şi 4fganistanului
1raşul prezenta o curioasă îmbinare a unui lu2 cu
ade!ărat oriental cu o ci!ilizaţie europeană Din Uuetta se
e2portau co!oare scumpe de Belucistan, perle din golful

266
Persiei şi nestemate indiene

Cazărmile situate în apropierea oraşului adăposteau
aproape =;;;;; de soldaţi englezi, iar în centru e2istau
impunătoare clădiri, teatre, restaurante lu2oase, baruri etc
#n noaptea de A= mai anul trecut 6=KA9, s"au auzit pe
neaşteptate uriaşe zgomote subterane şi pîrîituri
înspăimîntătoare Pămîntul a început să se cutremure şi în
mi)locul străzilor se desc&ideau prăpăstii îng&iţind palate,
oameni şi animale
1amenii cuprinşi de panică alergau în toate părţile în
beznă, dar foarte puţini au putut scăpa Cea mai mare parte
a populaţiei oraşului a pierit
#n a)utorul
trimise celor rămaşi
trupe engleze, în !iaţădeînmareşalul
comandate oraşul ruinat au fost
C&atood
#n primul rînd s"au luat măsuri împotri!a prădătorilor şi a
ciumei, căci 7;;; de trupuri erau neîngropate şi
milioane de şobolani mişunau peste tot Cu aprobarea
gu!ernului central, teritoriul oraşului a fost încon)urat cu o
reţea de sîrmă g&impată, iar în diferite locuri au fost
instalate
mareşalulmitraliere şi puternice
a dat ordin reflectoare
ca orice om, #n acelaşi
care ispitit timp,
de bogăţiile
oraşului distrus de cutremur, nu !a pregeta să intre în el,
să poată trece liber Limeni nu putea însă să iasă decît
după un an, cît dura carantina
$antinelele au primit ordin să tragă în fiecare om care
s"ar fi apropiat la mai puţin de ; de paşi de bara)ele de
sîrmă 4ceia care la = iunie =KA? ar fi rămas în !iaţă, ar fi

267
putut părăsi oraşul, împreună cu toate comorile luate cu ei

şi considerate ca proprietatea lor
#narmaţi cu carabine şi re!ol!ere, sute de îndrăzneţi,
lacomi de bani, au intrat în Uuetta
După o lună sau două, ner!ii lor nu putuseră să rabde
marea încercare şi cîte unii se apropiau de bara)e #ncă de
departe nenorociţii cereau să li se permită să iasă din oraş,
ca şi cum erau cuprinşi de furie sau căutau să scape de
!isuri urîte Dar santinelele e2ecutau ordinul primit,
trăgeau în ei, nelăsînd pe nimeni să iasă După unii, dintre
toţi căutătorii de comori, care au intrat în Uuetta, n"a mai
rămas în !iaţă nici unul
Către sfîrşitul lunii ianuarie a anului =KAK un cutremur
catastrofal distrugea mai multe oraşe din C&ile Dar fapt
!rednic de luat în seamă este şi concordanţa unor
împre)urări curioase care apar din mi)locul acestor
prăpăduri şi care iau un sens spiritual
iarele anunţau: .Din C&ile se află că un puternic seism
a fost resim)it la +alparaiso, $antiago Curico, aica şi
+ictoria #n localitatea
fost dărîmate $ituaţiaConception
populaţieiaproape toate casele
este foarte au
tragică
+ulcanul %aima a intrat în acti!itate După ultimele
e!aluări, numărul !ictimelor în urma cutremurului din
C&ile ar fi de peste A;;;; morţi şi peste ;;;; de răniţi
1raşul C&illan, cu peste ;;; locuitori a a!ut foarte
mult de suferit #nmormîntarea !ictimelor continuă fără
încetare zi şi noapte

268
$ele doua teatre ale oraşului s-au prăbuşit în timpul

spectacolului, îngropînd sub ruine pe toţi spectatorii.
%ocalitatea Bulneo a dispărut în întregime, acoperită de
masele enorme de pămînt, deplasate Călătorii sosiţi la
$antiago fac descrieri înfricoşătoare 4stfel, ei arată că
sute de cada!re zac pe uliţi, căci ec&ipele de gropari nu
mai prididesc
1raşul $an Carlos este deasemenea complet distrus,
Închisoarea publică a fost înghiţita de o crăpătură uriaşă
căscată în pămînt cu toţi cei aflaţi înăuntru / 6relatările de
mai sus sînt luate din ziarul .Gni!ersul/ din 7?"7
ianuarie =KAK9
#n acelaşi timp, în A; aprilie, un puternic cutremur
distrugea o parte din insula $olomon de sub protectoratul
*arii Britanii, găsindu"şi sfîrşitul în această împre)urare
numeroşi indigeni
Cu două luni mai tîrziu, ziarele au anunţat .un cutremur
catastrofal în Peru/, de pe urma căruia s"a distrus oraşul
Pomacanc&i 6A= +''' =KAK9 şi un alt cutremur în 4frica,
zdruncinînd oraşul 4cera
4proape concomitent în şi alte localităţi
nord"!estul de pezguduiri
5aponiei coastă
seismice distrugeau un ţinut întreg, iar în cursul aceluiaşi
an, alte cutremure groaznice au pustiit insula 'a!a şi
pro!incia 'zmir din urcia, înregistrîndu"se sute de morţi
şi mii de răniţi Cît despre dezastrul din 4natolia, din
ianuarie =K8;, amintirea tragediei este încă proaspătă în
mintea tuturor De luat în seamă e şi faptul că tocmai în

269
4natolia, pe al cărui pămînt ma&omedanii au martirizat

în atîtea rînduri mulţimi nenumărate de creştini au fost
răpuse acum zeci de mii de !ieţi omeneşti printr"o
asemenea urgie
#n şirul marilor cataclisme cu care Domnul lo!eşte
pămîntul şi pe locuitorii lui, sînt deosebit de impresionante
şi toate re!ărsările de ape, prăbuşirile de pămînt şi
uraganele năprasnice care s"au constatat în ultimii ani în
mod neobişnuit în toate părţile lumii De pomină !a
rămîne în istorie re!ărsarea Flu!iului Qalben din C&ina în
iulie =KA>, socotit de c&inezi drept apa lor .sfîntă/, care,
ca un blestem, a potopit ţinuturi întinse şi a acoperit în
două singure zile 7;;; de localităţi pe o întindere de
A8;; m pătraţi, înecînd în acest răstimp =;;;; de
oameni şi lăsînd fără refugiu într"o )ale de iad, pe alţi
aproape un milion de nefericiţi #n aceeaşi !reme, alte
inundaţii catastrofale se produceau în *e2ic, în regiunea
*onterreN, în 'ndia în districtul Per&i Qara&la, în
Lor!egia şi în Egipt lăsînd pretutindeni )ale şi doliu
'nundaţiile din nord"estul Coreei din acelaşi an, însoţite de
un taifun nemaipomenit s"au soldat cu =;;;; de case
dărîmate şi cu 7;;; de morţi, iar re!ărsarea flu!iului
1&io, din 4merica a lăsat fără adăpost mai bine de ;;;;
de persoane Căderile neobişnuite de apă din insula
Celebes în districtul *ildar ca şi inundaţiile din rans!aal
şi 0&odesia au pro!ocat de asemenea un ade!ărat dezastru
precum şi un mare număr de !ictime
#n timp însă ce o anumită parte a C&inei zăcea sub apă,

270
alte ţinuturi erau bîntuite de o cumplită secetă, aşa că la

sfîrşitul anului =KA>, mureau zeci de mii de locuitori de
foame Pro!incia $etşuan a fost prefăcută într"un ade!ărat
deşert
0elatările ziarelor precizau: .#n fiecare săptămînă mor
zeci de mii de locuitori de foame %ocuitorii se &rănesc cu
coa)ă de copac, rădăcini şi c&iar cu pămînt După unele
ştiri, locuitorii acestei pro!incii s"au dedat din cauza
foamei la acte de canibalism/ 6Din ziarul .Gni!ersul/
=\=KA>9
Dar anul =KA> a cunoscut în afară de urgia apei şi pe
aceea a focului #ntr"un incendiu catastrofal au ars în
Columbia 8;;;; &ectare de pădure 6+'' =KA>9 iar în sudul
Californiei ;;;; &ectare de păduri şi peste ;; de case
6W' =KA>9 Două incendii izbucnite în insulele Filipine au
lăsat mai multe mii de persoane fără adăpost 1raşul $an
Pablo din pro!incia %aguna a fost distrus aproape în
întregime Gn alt incendiu a distrus un întreg cartier din
*anilla, unde au căzut pradă focului peste două mii de
case şi au rămas fără adăpost =7;;; de persoane 6+'''
=KA>9
#n 5aponia focul a mistuit oraşele (ili de lîngă aoaa
şi *imimac&i, centru însemnat de pescării, pierind în
flăcări peste =;; de oameni, iar restul locuitorilor
rămînînd în !oia soartei
Griaşul incendiu din statul +ictoria în 4ustralia este de
asemenea considerat ca unul din cele mai tragice

271
e!enimente din istoria 4ustraliei .Peste =7; de centre

locuite au fost distruse din pricina focului/
#n aceeaşi comunicare a ziarului .Gni!ersul/ 6=? '
=KAK9 se anunţă: .=8;;;; m pătraţi de teren arabil sînt
cuprinse de flăcări care pe o întindere de front de ? m
de la marginea pădurilor înaintează cu o iuţeală
!ertiginoasă Lu se !ede decît fumul care sufocă tot ce
întîlneşte în cale 5alea şi groaza sînt nemărginite/
.#n regiunea ormbullup s"a pierdut pînă acum din
rădăcină o întindere de ;; de mii de .acre/ de pădure
Limeni nu poate şti ce au de!enit locuitorii acestor sate şi
ferme După o ultimă ştire primită din orăşelul
(eales!ille, la nord de *elbourne n"au mai rămas decît
= locuinţe Cît pri!eşte soarta locuitorilor acestui orăşel,
pînă în prezent nu se ştie nimic despre ei/
otodată, în august =KA>, un munte de peste o mie de
metri la (ue)ucan, în ţinutul 5alisco din *e2ic, s"a surpat
în întregime cu un zgomot asurzitor %a noi în ţară se
produceau la aceeaşi dată mari scufundări de teren în )ud
+îlcea
la la rîul
C&eia, 0oeşti, precum
Buzău fiindşibarat
în )udeţul Buzău
din cauza la Le&oiaşi@
alunecărilor de
pămînt a format un bazin de cîte!a sute de mii de metri
cubi de apă
#n sfîrşit, în munţii 4nzi, un lac mare, indicat pe &ărţi
geografice, a dispărut într"o noapte pe neaşteptate, spre
surprinderea tuturor
'ată !remurile despre care putem începe a spune:

272
.*unţii ca ceara s"auY topit în faţa Domnului 6Psalmul

K?, , 9
.3i se !or cutremura munţii sub Dînsul şi !ăile se !or
topi ca ceara de faţa focului şi ca apa !or curge în )os/ 6Pr
*i&eia cap ', , 89
Printr"o anomalie a timpului, în mi)locul lunii august
=KA>, la [ors&ire în 4nglia a nins ca în toiul iernii, iar
către sfîrşitul aceluiaşi an, în )urul lui = decembrie în
comitatul $urreN 64nglia9 s"a făcut cald ca !ara şi au
înflorit pomii #n multe iazuri cu peşti s"a obser!at că
aceştia şi"au depus din nou ouăle, iar albinele erau în plină
acti!itate şi zburau din floare în floare dimpreună cu
fluturii
Pentru semnele sfîrşitului " spune însă $fîntul Lil din
4ton " .şi timpurile anului cele patru cu multă prefacere se
!or sc&imba/
Pentru nelegiuirea lumii, semne înfricoşate s"au arătat
peste tot pămîntul, din pricina mîniei Domnului Dar
oamenii de pretutindeni .nu s"au pocăit de uciderile lor,
nici de !ră)itoriile
furtişagurile lor/ lor, nici de cur!ia lor, nici de
'ată atunci că din potirul mîniei Domnului s"au !ărsat
alte urgii
.3i s"a arătat un cal, un cal roşu ca focul Cel ce sta pe
el, a primit puterea să ia pacea de pe pămînt, pentru ca
oamenii să se )ung&ie unii pe alţii@ şi i s"a dat o sabie
mare/ 64pocalipsa ?, 89

273
De peste năruirea fumegîndă a lumii se aude însă glasul

Domnului care !orbeşte ucenicilor %ui:
.Băgaţi de seamă să nu !ă înşele cine!a H
Fiindcă !or !eni mulţi în numele *eu şi !or zice: Eu
sînt (ristosul 3i !or înşela pe mulţi
+eţi auzi de războaie şi !eşti de războaie: !edeţi să nu
!ă spăimîntaţi, căci toate aceste lucuri trebuie să se
întîmple Dar sfîrşitul tot nu !a fi atunci Gn neam se !a
scula împotri!a altui neam şi o împărăţie împotri!a altei
împărăţii@ şi pe alocuri !or fi cutremure de pămînt,
foamete şi ciume Dar toate aceste lucruri nu !or fi de"cît
)nceputul durerilor/ 6*atei 78, 8">9
#n pră!ălirea
zdruncinături lumii ca
se cu!ine pe fiecare
panta săunor asemenea
!eg&eze asupramari
căii
sale, căci .cine nu !eg&ează asupra căii sale !a muri/ şi
.cine nesocoteşte Cu!întul Domnului se !a pierde/ 6Pilde
$olomon =K, =?@ =A, =A9
$ă luăm deci seama cu toţii H 1 îngrozitoare gură de
monstru, gura $atanei, !rea să ne piardă $tăpînirile
întunericului
neam omenesc şi domniile
şi !or să iadului se războiesc
ne smulgă cu întregul
din moştenirea lui
Dumnezeu
Pe măsură ce se deapănă firul !ieţii şi ne apropiem de
sfîrşitul celor trecătoare, de sfîrşitul lumii acesteia şi de
înfricoşata 5udecată, se grăbeşte şi cernutul tuturor
făpturilor omeneşti@ de o parte se strîng cei buni,

274
împlinitorii !oii Domnului, iar de cealaltă parte cei răi,

răz!rătiţii de Dumnezeu
#n !ederea înc&eierii epopeii creştine, care !a duce la
încununarea de sla!ă a Bisericii, biruitoarea porţilor
iadului, cei buni !or de!eni mai buni, cei răi !or de!eni
mai răi Cei bine credincioşi se !or ridica pînă la înălţimea
sfinţilor, iar cei &ulitori se !or pogorî pînă în adîncul
demonilor #ntre aceste două cete, cei .căldicei/ nu"şi mai
au locul@ căci, ori se !or înflăcăra de mai multă credinţă,
ori se !or răci cu totul
'ar soarta lor, în ziua 5udecăţii, se rînduieşte în cea mai
mare parte de pe acum@ ori la dreapta lui (ristos, în
împărăţia %ui de pace, ori la stînga lu: (ristos, în focul
Q&eenei
Ca fii ai atălui Ceresc, nu ne este însă îngăduit de a fi
şi cu Dumnezeu şi cu *amona +om do!edi deci
dragostea către Făcătorul nostru, în măsura în care ne !om
dărui %ui, printr"o trăire curată şi nepri&ănită, prin
împlinirea binelui şi prin mărturisirea fără de osteneală a
dreptei noastre credinţe ortodoxe 'ar pentru Dumnezeu
nu este nimic prea mult şi nici o )ertfă prea mare $ă ne
arătăm deci !rednici de c&emarea Domnului

URZICĂ, Mihai, Minuni Şi False Minuni

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

URZICĂ, Mihai, Minuni Şi False Minuni

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 1/279

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 2/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

Va fi vorba, în cuprinsul celor ce urmează, despre o

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 3/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

ţară. !iscuţia în urul acestor întîmplări nu este deci

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 4/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 5/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

DESPRE CELE SUPRAFIREŞTI SI DESPRE

Pentru cine crede în Dumnezeu şi în darurile

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 6/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

*inuni s"au s-!îrşit prin sfinţii şi marii cu!ioşi creştini,

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 7/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

neîntrupate, bune sau rele

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 8/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

ci i"a aruncat în adînc, unde stau încon)uraţi de întuneric,

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 9/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

După unele tradiţii ale Bisericii, oamenii mîntuiţi !or

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 10/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

#n faţa unei asemenea dramatice lupte, în care se află în

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 11/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

#n lupta atît de în!erşunată pe care dia!olul o duce

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 12/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

Prin tulburarea facultăţilor lor psi&ice, dia!olul le poate

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 13/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

8 #ndrăcitul poate !orbi şi scrie în limbi felurite cu

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 14/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

îngrozitoare petrecute în trecut în 'lfurt, au fost date pe

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 15/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

Cu cei doi îndrăciţi, se întîmplau adeseori felurite

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 16/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

.C&ipul lui eobald, unul din îndrăciţi, se sc&imbase

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 17/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

#n domeniul demonologiei, alături de atîtea speţe

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 18/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

Dacă însă sub)ugarea sufletească şi trupească a unor

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 19/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

#ntrucît spiritismul ne înfăţişează o metodă de a

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 20/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

.$e auzeau lo!ituri în pereţi, în pardoseli şi zgomote

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 21/279

5/24/2018 Miha i Urz ic a - Minuni Si Fa lse Minuni - slide pdf.c om

'ată deci originea spiritismului

http://slide pdf.c om/re a de r/full/miha i-urz ic a -minuni-si-fa lse -minuni 22/279