St

ruc
tur
a
L
umini
i

MATERI
E MATERIE
PRI
NCIPALĂ

MATERI
E
DETRANZIȚI
E

MATERI
E MATERIE
PRI
NCIPALĂ

MATERI
E
DETRANZIȚI
E

I
ngi
nerNuc
learM.
T.Kes
he
Edi
ți
e
1
2
Structura
Luminii

3
Nota traducătorului: Publicarea gratuită în format digital a traducerii în limba Română a acestei cărți se face în
baza afirmațiilor făcute de D-ul Keshe de mai multe ori de-a lungul anilor, începând cu anul 2012. Menționez
aici câteva din aceste afirmații:

1. - Mesaj postat pe website-ul Fundației Keshe în topicul "Keshe Foundation seminars and teaching program
announcement" la data de 30 Mai 2012.
"Aceste cărți vor fi publicate în următoarele luni și vor fi disponibile gratuit în format PDF, astfel încât toată
lumea de pe Pământ să aibă acces la această cunoaștere în același timp. Copia tipărită va fi la același preț ca
și alte cărți de pe website."
- https://web.archive.org/web/20120814012338/http://www.keshefoundation.org:80/phpbb/viewtopic.php?f=10
&t=2506

2. - fragmente din Atelierul de Lucru al Căutătorilor Cunoașterii nr.186 din 24 August 2017
"...Cărțile sunt gratuite oriunde în lume. Deci dacă... pentru ca noi să tipărim cărțile și să încercăm să vi le
dăm... plăcerea a ceea ce vedem acum, cărțile sunt gratuit pe internet. Doar descărcați o dată fișierele pdf și
tipăriți-le, pentru $1-$2 și faceți ca toată lumea să le aibă... Acesta este cadoul nostru pentru umanitate..."
- https://www.youtube.com/watch?v=b__Uj4iawSU&feature=youtu.be&t=2h48m32s

"Aceasta este munca pe care noi o facem ca și Fundație. pentru ca cunoașterea să fie liberă, iar celor ce nu și-o
pot permite, noi le-o furnizăm. Acesta este modul cum am pornit acum 20-30 de ani, și ne păstrăm etosul. Nici
un Om nu ar trebui să rămână în urmă în asimilarea cunoașterii doar din cauza mijloacelor financiare. De
aceea toate lecțiile noastre de până acum au fost gratuite. Toate națiunile și oamenii, chiar și Europenii, noi
avem Europeni care nu-și pot permite cărțile, noi am dat cărțile gratuit."
- https://www.youtube.com/watch?v=b__Uj4iawSU&feature=youtu.be&t=2h55m55s

"- Vor fi disponibile pe website-ul principal al Fundației Keshe?

- Ceea ce este pe website-ul Fundației Keshe este pentru vânzare. Cele ce sunt pe internet le puteți folosi.
Deoarece deja au fost descărcate. Noi știm că au fost descărcate de milioane de ori. Ei... ei s-au asigurat că
ajung și astfel, astfel stau lucrurile, și este o plăcere să văd asta.
- Deci oamenii trebuie doar să le caute pe internet și să găsească fișierele pdf pe undeva? Aceasta este idea?
Este...
- Este că dacă le găsesc, ei pot dona Fundației. Dar mulți oameni vor dori să aibă o copie tipărită."
- https://www.youtube.com/watch?v=b__Uj4iawSU&feature=youtu.be&t=2h56m41s

Donațiile se pot face accesând pagina de donații a website-ului Fundației Keshe.

4
 Reflecție
Lumina are o structură plasmatică asemănătoare cu cea a plasmei protonului și
electronului, și este formată dintr-un amestec de intensități ale câmpurilor magnetice, cu
deosebirea că lumina are mai degrabă o structură plasmatică dinamică cilindrică și
elicoidală a unui amestec de mafs ale materiilor, decât o structură dinamică sferică de mafs
a materiilor, cum este în cazul plasmei neutronilor.

5
6
 Cuvânt înainte
Toată cunoașterea acumulată și învățată de om în toate domeniile științei, în ciclul
evoluției științifice de la începuturile timpului și până în acest moment, toate acestea sunt
ca și un fir de praf din înțelepciunea universală, în comparație cu ceea ce omul va căpătă
din cunoașterea care va fi relevată în această dezvăluire.

Aceasta nu trebuie să fie tot ceea ce omul trebuie să cunoască despre crearea lui și
despre creator, dar prin această nouă cunoaștere omul va ajunge să înțeleagă cât de multe
mai trebuie să descopere și să învețe despre marele univers creat, iar speranța noastră este
că vom reuși să aducem omul la ultimul stadiu de maturitate despre lumea lui și a altor
creaturi ale universului, prin ceea ce va fi dezvăluit în această carte.

În această nouă serie de dezvăluiri incluzând-o și pe aceasta, noi vom deschide

lumea științei spre înțelegerea modului real de funcționare a universului, și cum poate omul
avansa în inteligență, și astfel această nouă și până acum necunoscută știință, poate pregăti
calea de a aduce Pace propriei vieți miraculoase a Omului și a altor ființe inteligente din
univers.

7
 CUPRINS

REFLECȚIE ................................................................................................................. 5
CUVÂNT ÎNAINTE ................................................................................................... 7
CUPRINS ....................................................................................................................... 8
INTRODUCERE ........................................................................................................10
REDENUMIREA MATERIILOR ȘI A CONDIȚIILOR ...........................11
CAPITOLUL 1 ............................................................................................................14
LUMINA ........................................................................................................................... 14
CAPITOLUL 2 ............................................................................................................16
STRUCTURA LUMINII................................................................................................... 16
CAPITOLUL 3 ............................................................................................................39
CONVERSIA RAZELOR DE LUMINĂ ÎN GANS-UL MATERIEI.............................. 39
CAPITOLUL 4 ............................................................................................................54
CO2 ÎN STARE GANS (ARTICOL DIN 2009) ............................................................... 54
1. Rezumat ..................................................................................................................... 54
2. Dezbatere .................................................................................................................. 54
3. Absorbția CO2 .......................................................................................................... 59
4. Absorbția de metan CH4 ........................................................................................... 72
5. Observații și note ...................................................................................................... 80
6. O nouă stare a materiei ............................................................................................ 82
7. Implicații și aplicații ale acestei noi tehnologii ........................................................ 85
8. Concluzie................................................................................................................... 87
9. Imagini Suplimentare ................................................................................................ 88
CAPITOLUL 5 ............................................................................................................91
LUMINA ȘI INTERACȚIUNEA ACESTEIA CU STEAUA PRINCIPALĂ ................. 91
CAPITOLUL 6 ............................................................................................................96
LUMINA ȘI INTERACȚIUNEA EI PLANETARĂ ........................................................ 96
CAPITOLUL 7 ............................................................................................................98
UTILIZAREA PROPRIETĂȚILOR STRUCTURII PMF A LUMINII PENTRU
TEHNOLOGIA SPAȚIALĂ ............................................................................................. 98

8
CAPITOLUL 8 .......................................................................................................... 105
DESPRE UTILIZAREA VIITOARE A STRUCTURII LUMINII ................................ 105
DEFINIȚII .................................................................................................................. 113
REFERINȚE .............................................................................................................. 114
ARTICOLE PUBLICATE ȘI NEPUBLICATE DE M. T. KESHE ...... 116
APPENDIX 1 ............................................................................................................. 126
TEORIA UNIFICATĂ A CÂMPULUI .......................................................................... 126
1. Rezumat ................................................................................................................... 126
2. Discuții .................................................................................................................... 126
3. Electromagnetism ................................................................................................... 127
4. Magneți permanenți ............................................................................................... 131
5. Diferența dintre conductori și super-conductori ................................................... 132
6. Curentul și impedanța ............................................................................................. 132
7. Observații experimentale ........................................................................................ 134
8. Concluzii ................................................................................................................. 134
9. Referințe .................................................................................................................. 135

9
 Introducere

Cu prezenta cunoaștere din tehnologia plasmei și prin noua înțelegere a structurii

interne a plasmei, lumina este și poate fi considerată a fi o versiune cilindrică a plasmei
sferice ca cea a unui proton, iar plasma luminii se află în posesia tuturor celor trei tipuri de
câmpuri ale materiilor plasmei (1).

Raza de lumină se află în posesie de Magravs, și deci propria ei gravitație, masă și

Magnetosferă, și datorită dinamismului această plasmă a luminii posedă moment, și deci
poate transporta și transfera acest moment ca și energie altor raze de lumină, altor entități
tangibile și netangibile.

Deoarece plasma luminii se mișcă de la o plasmă de formă sferică de intensități ale

câmpurilor magnetice dinamice la o alta, și deoarece fiecare mafs ale materiilor plasmei
luminii interacționează câmpurile magnetice plasmatice ale mediului înconjurător din orice
mediu al materiilor, atunci mafs adecvate ale componentelor materiei luminii și ale
mediului mereu prezent al acesteia, ajung să interacționeze cu aceleași și diferite materii și
intensități mafs ale materiei mediului acesteia, aceasta ducând la puține pierderi ale
conținutului câmpului magnetic plasmatic (pmf) ale mafs ale materiilor razei de lumină,
aceasta permițându-i luminii să călătorească în orice mediu la viteza specifică intensității
câmpurilor magnetice plasmatice ale mediului respectiv, cu frecare redusă și viteza
maximă specifică intensității acelor pmf. În mafs ale materiei și în intensitatea câmpurilor
magnetice specifice mediului materiei, această proprietate îi permite razei de lumină să
aibă o viteză în mediul materiei așa cum este observată de om, în timp ce în mediul
antimateriei lumina antimaterială călătorește la viteza specifică intensității câmpului
magnetic al antimateriei, viteză ce este mult mai mare decât viteza luminii din mediul cu
intensitatea câmpurilor magnetice specifice materiei omului.

Astfel, viteza luminii în mediul materiei nu este viteza ultimă a materiei din univers,
ci viteza luminii este dictată și controlată de intensitatea câmpului magnetic a mediului în
care lumina se deplasează.

Este posibil să se obțină viteze mai mari decât viteza luminii în mediul cu intensități
ale câmpului magnetic specific materiei, prin utilizarea proprietăților câmpului magnetic
ale câmpurilor plasmatice ale antimateriei.

O dată ce se înțelege acest criteriu și concept, atunci în acest stadiu va trebuie

depășită bariera intensității magnetice, așa cum se face cu bariera vitezei sunetului în
mediul materiei.

Prin urmare trebuie să se înțeleagă adevărul despre construcția reală a luminii și

mișcarea acesteia în fiecare mediu de intensități ale câmpului magnetic plasmatic, pentru ca
omul să fie capabil să călătorească în întregul univers cu plăcerea de a fi capabil să observe
și să învețe tot adevărul despre creația din toate intensitățile pmf care există în univers.

10
 Redenumirea materiilor și a condițiilor

(Sfat: Săriți peste această secțiune cu excepția cazului când vreți să o revedeți sau
să o citiți pentru prima dată, sau să o citiți după ce ați citit capitolele 1,2 și 3, deoarece
această secțiune poate fi confuză și vă poate distrage de la tema principal a cărții).

(Punct de referință: Următoarea secțiune este și va fi adăugată la toate dezvăluirile

pentru ușurința înțelegerii deoarece multe din acestea au fost dezvăluite în cartea 1, și sunt
adăugate aici pentru aceia care nu au citit cartea și nu sunt familiari cu terminologiile
folosite în munca autorului).

În această carte, când se utilizează termenul “mafs” de exemplu sub forma mafs ale
antimateriei, aceasta înseamnă și se referă la câmpurile magnetice (mafs) din care această
entitate este formată, și sunt considerate a fi ca și o plasma de câmpuri magnetice, iar când
termenul “antimaterie” este utilizat de unul singur, acesta face referire la entitatea fizică
tangibilă sau detectabilă. Această utilizare a mafs se aplică similar materiei fizice și
materiei Întunecate de asemenea.

În continuare, diferența dintre Antimaterie și materie constă doar în intensitatea

câmpurilor lor magnetice plasmatice (pmf) și în compactitatea acestor câmpuri. Astfel,
ceea ce sunt câmpuri magnetice (mafs) ale antimateriei, devin câmpuri magnetice ale
materiei odată cu desfășurarea câmpurilor magnetice ale antimateriei, care se deschid, se
slăbesc în putere prin interacțiunea cu alte câmpuri magnetice și materii și devin mafs ale
materiei, iar în câmpurile magnetice plasmatice de intensitatea mediului materiei, mafs ale
materiei devin tangibile, devin materie.

Prin urmare antimateriile sunt entități cu câmpuri magnetice mult mai compacte ale
acelorași câmpuri magnetice ale materiei, și datorită marii densități a acestor câmpuri,
aceste câmpuri magnetice ale acestor mafs ale materiilor, creează câmpuri gravitaționale și
Magnetice mai puternice și astfel au un Magravs mai puternic, și prin urmare pe durata
desfășurării lor eliberează câmpuri magnetice și pmf care sunt mai rapide, de intensitate
mai mare, și prin urmare ele arată a fi materii ciudat de puternice și fascinante.

Aceasta înseamnă că acea entitate de antimaterie, de să spunem zece centimetri în

diametru, odată desfășurată în structură devine o materie de câteva mii de metri în diametru
în mediul cu câmpul magnetic de puterea materiei.

Inevitabil termenul antimaterie se poate numi materia de început, și prin urmare

antimateria ar trebui redenumită materie Principală. Prin urmare nu există nimic anti la
aceste mafs ale materiei și la aceste materii aflate la puteri ale pmf, așa cum a presupus
lumea științifică.

Mafs ale materiei Principale au ele însele diferite grade de intensitate și nu toate
câmpurile magnetice ale materiei Principale au aceiași putere. Deci intensitatea mafs
Principale are un spectru de intensități ale câmpului de asemenea.

11
 Odată cu desfășurarea câmpurilor magnetice ale mafs principale se desfășoară, se
eliberează și se slăbesc în mediul lor, aceste câmpuri magnetice (mafs) ale materiei
principale se împrăștie în mediu, apoi ele pierd din intensitate prin contact sau interacțiune
și frecare cu mafs ale materiei și materiilor, și prin urmare aceste mafs ale materiei
principale trec prima dată prin mafs de intensitatea materiei Întunecate, înainte ca prin
reducerea pe mai departe în intensitate, pmf dinamice ale mafs ale materiei întunecate să
atingă intensitatea pmf de nivelul mafs ale materiei, și deci să devină vizibile în mediul cu
intensitatea pmf ale materiei, și să devină apoi materie.

Acum deoarece esența existenței energiei întunecate sau a materiei întunecate poate
fi explicată la modul realist, și anume prin faptul că ceea ce a fost numit materie întunecată
este de fapt un câmp magnetic aflat în tranziție de la materie și mafs de intensitatea
materiei principale înspre materie și intensitatea mafs a materiei.

Și deoarece energia a fost definită ca fiind “câmpuri magnetice aflate în mișcare”,

atunci energia întunecată reprezintă de fapt mafs ale materiilor de tranziție aflate în
mișcare, sau ceea ce se cheamă energie de tranziție.

Și pentru că energia întunecată poate fi numită energie de Tranziție în loc de energie

Întunecată, deoarece pmf aflate în mișcare cum sunt câmpurile magnetice ale mafs de
intensitatea specifică materiei principale aflate în mișcare pentru a atinge mafs de putere
specifică materiei, aceasta este doar o condiție de Tranziție a pmf și doar o fază a tranziției
mafs ale materiei.

Interacțiunea mafs ale materiilor de tranziție cu altele asemenea, duce la și creează

propriile lor câmpuri Magnetice și gravitaționale de Tranziție, sau creează ceea ce se
cheamă Magravs de Tranziție, iar în unele cazuri această condiție duce la crearea materiei
de tranziție (materie întunecată) și prin urmare uneori interacțiunea mafs a energiei de
tranziție duce la apariția și devine materie de tranziție (materie întunecată) în cosmos.

Prin urmare, intensitatea câmpurile magnetice care compun materia întunecată

trebuie redenumite ca mafs ale materiei de tranziție, iar materia întunecată ca și materie
tangibilă devine materie de tranziție, iar energia întunecată trebuie redenumită energie de
tranziție.

Plasma mafs ale materiei principale există oriunde în Univers. Aceasta fiind în
centru Universurilor, a galaxiilor, a stelelor, a planetelor, în plasma unui proton și chiar în
centrul plasmei unui electron, precum și în mediile cu intensitate mai joasă a pmf, care nu
au fost încă detectate de om.

În realitate, în centrul a ceea ce se cheamă o gaură neagră din Univers, există și

reprezintă originea mafs ale materiilor principale și ale materiei principale. Prin urmare,
găurile negre ar trebui numite stele principale din centrul galaxiilor, a stelelor, a plasmei
protonilor și a altor asemenea entități.

12
 Alegerea termenului stea pentru centrele materiilor principale, este corect, deoarece
aceste centre de concentrare ale materiei principale sunt ca și o stea centrală din lumea
materială, așa cum este sistemul solar, iar stelele Principale reprezintă locul din care mafs
ale materiei Principale și materia principală cu câmpurile ei, radiază înspre exterior în
mediul lor înconjurător, așa cum fac stelele. Astfel, din acest punct mai departe, în această
dezvăluire noi numim găurile negre stele Principale în univers, acum când înțelegem sursa
lor reală de mafs ale acestor materii și a materiilor lor principale.

Se poate înțelege acum că intensitatea stelelor și a planetelor provine parțial din

existența pmf de intensitatea mafs principale, care au fost eliberate de stelele Principale din
galaxii. Adică sămânța de pmf ale galaxiilor și materiilor necesare pentru crearea stelelor,
provin în principal de la pmf ale mafs ale materiei Principale. Interacțiunea pmf ale acestor
mafs ale materiilor Principale duce la crearea câmpurilor gravitaționale și Magnetice
puternice, necesare pentru crearea și atracția mafs ale materiilor sau plasme ale materiilor,
ale mafs ale materiei de tranziție și a materiilor de tranziție, în aceiași regiune a galaxiilor,
a plasmei stelelor, a plasmei protonului și a altor entități cu aceiași structură din univers.

În același timp, atunci când utilizăm cuvântul Magnetic scris cu litera “M” mare,
aceasta înseamnă că este asemănător câmpului Magnetic al Pământului, care el însuși este
un mediu plasmatic creat de interacțiunea a cel puțin două raze magnetice, și indică
curgerea exterioară a câmpurilor magnetice într-un mediu plasmatic cum este cel al
Pământului.

Similar, atunci când utilizăm cuvântul magnetic scris cu litera “m” mic, aceasta
înseamnă că vorbim despre câmpuri magnetice ca cele pe care le observăm la capătul unui
magnet solid, ca și câmpuri magnetice ale obiectului fără interacțiune cu alte câmpuri.

13
 CAPITOLUL 1
Lumina

Presupunerea inițială care a fost făcută de Einstein, că lumina este energie și se

deplasează cu viteza ultimă din lume, nu este nimic altceva decât o lipsă de înțelegere a
savantului asupra adevăratei compoziții diferite a intensităților câmpurilor Magnetice
dinamice din care este formată lumina.

Este într-adevăr de neimaginat că lumina din mediul materiei poate fi considerată ca

și energie așa cum a făcut Einstein, deoarece chiar el a dovedit că lumina tinde să se
curbeze când trece pe lângă obiecte mari cum sunt stelele.

Această curbare a luminii ar fi trebuit să-i indice lui Einstein că atunci când energia
tinde să se curbeze în și împrejurul oricăror obiecte cum este o stea, aceasta prin ea însăși
ar fi trebuit să-i indice că lumina este și posedă ambele structuri, gravitațională și
Magnetică. El ar fi trebuit să înțeleagă că doar câmpurile Magnetice sau gravitaționale, care
ambele au la bază câmpuri magnetice, doar aceste două entități pot atrage sau interacționa
cu alte entități Magravs bazate pe câmpuri magnetice, care apoi prin încercarea lor de
poziționare unele față de altele, duce la poziționarea și nu la curbarea luminii în raport cu
steaua, și deci lumina trece pe lângă asemenea obiecte mari manevrând pe lângă ele și
obține sau dă impresia că se curbează în apropierea obiectului, deoarece ea se poziționează
în raport cu Magravs-ul obiectului mare.

Deci lumina nu este energie ci o entitate plasmatică fizică, așa cum este plasma unui
proton sau a unui electron. Prin urmare interacțiunea și poziționarea Magravs a două
entități dinamice fizice, duce la observarea a ceea ce se numește curbarea luminii în
apropierea obiectelor mari, așa cum sunt stelele.

În timp ce dacă nu ar fi fost așa, iar lumina ar fi fost o energie, și așa precum s-a
explicat anterior că energia reprezintă câmpuri plasmatice (pmf) aflate în mișcare, atunci
lumina ar fi fost absorbită de către Magravs-ul celor mai multe stele în atmosfera lor bazată
pe câmpuri magnetice, la trecerea acesteia prin cosmos. Și s-ar fi observat că lumina ar fi
fost absorbită de alte entități din cosmos, iar raza de lumină nu și-ar fi găsit poziția în raport
cu steaua și nu s-ar fi curbat în jurul acesteia și a entităților dinamice mari din univers.
Raza de lumină nu ar fi fost niciodată capabilă să traverseze universul, așa cum se poate
acum vedea lumina emisă de stele din colțuri îndepărtate ale universului.

Prin urmare deoarece lumina tinde să reacționeze și să se curbeze în apropierea

obiectelor mari precum stelele, aceasta indică aspectul important că lumina este entitate pe
bază de câmpuri magnetice compozite, și dacă se poate atrage și interacționa cu orice
entitate bazată pe câmpuri magnetice compozite, atunci entitatea trebuie să aibă ambele
câmpuri de forță, Magnetic și Gravitațional.

Când două sau mai multe Magravs-uri sferice de câmpuri magnetice plasmatice
interacționează, aceasta poate duce la eliberarea și crearea de Magravs-uri cilindrice ale
luminii, și această entitate tranzițională Magravs posedă ambele masă și gravitație. Prin
urmare deoarece plasma luminii posedă câmpuri Magnetice și gravitaționale, această
entitate datorită structurii ei posedă propria masă și de asemenea propria magnetosferă.

14
 Această magnetosferă este creată din interacțiunea celor două câmpuri Magnetice și
gravitaționale ale luminii cu alte pmf ale Magravs-ului mediului, și această interacțiune
duce la crearea luminii vizibile mafs ale materiei și în mediul materiei, atunci când
conținutul materiei exterioare luminii este cel al mediului materiei.

Deci interacțiunea plasmei luminii și a mediului ei magnetosferic este cel ce conduce

la eliberarea de pmf ale Magravs de intensitatea specifică proteinei umane, care se
manifestă ele însele ca și lumină vizibilă.

Adică deoarece magnetosfera luminii interacționează cu magnetosfera mediului

acesteia, datorită frecării celor două câmpuri, sunt create câmpuri magnetice reziduale care
se manifestă ca și lumină vizibilă sau ca și alte lungimi de undă ale câmpurilor magnetice,
conform cu nivelele de intensitate ale câmpurilor magnetice plasmatice ale proteinelor
ochiului uman din condițiile câmpurilor Magnetice ale mediul Pământului și din alte medii
comparabile.

15
 CAPITOLUL 2
Structura luminii

Ca și o entitate aflată în posesia câmpurilor gravitaționale și Magnetice, care se

deplasează de la un mediu sferic de câmpuri magnetice plasmatice (de exemplu plasma
unui proton) spre o altă plasmă, mișcarea acestui Magravs plasmatic între cele două entități
plasmatice sferice dinamice (câmpuri magnetice plasmatice de tranziție (pmf)) se face prin
întinderea lui și realizarea unei forme Magravs cilindrice alungite mai degrabă decât una
sferică.

Se poate considera că pmf tangibile sau detectabile sunt entități dinamice de formă
sferică și ele posedă propriul lor Magravs, și deoarece pmf se deplasează de la o entitate
dinamică sferică spre un alt mediu Magravs dinamic sferic, atunci câmpurile magnetice
plasmatice Magravs aflate în tranziție între cele două Magravs sferice, datorită interacțiunii
și configurației compozite Magravs a mediului acestora ele devin din Magravs de forma
sferică în pmf alungit ca formă, devin înguste și alungite și deci de formă cilindrică
spiralată.

A fost explicat în detaliu că plasma entităților plasmatice dinamice sferice ale

protonilor este compusă din trei componente mafs ale materiilor, mafs ale materiilor
principale, mafs ale materiei de tranziție și mafs ale materiei (1).

Prin urmare plasma alungită a acelorași entități trebuie să conțină aceleași mafs și
materii dar într-o configurație diferită a poziționării structurale.

Deci plasma dinamică de formă cilindrică a mafs ale materiilor, aflată în tranziție de
la o plasmă la o alta, va avea aceiași cantitate de mafs a tuturor materiilor a plasmei sferice
dinamice, și prin urmare plasma aflată în tranzit posedă și este compusă din aceleași mafs
ale materiei principale (Fig. 1, 2), mafs ale materiei de tranziție (Fig. 1, 2) și mafs ale
materiei (Fig. 1, 2), deci plasma luminii conține aceleași mafs ale materiilor ca și plasma
din care se manifestă.

Această plasmă dinamică cilindrică alungită odată aflată în mișcare, datorită noii ei
forme, aceasta poate penetra și se poate mișca mai repede în mediul ei, deoarece are o
interfață frontală mai mică și creează mai puțină frecare decât dacă ar fi fost de formă
sferică. Aceasta îi permite atingerea unor viteze mai mari în tranziția ei de la un mediu de
mafs ale materiei la un altul, indiferent dacă mafs ale materiei plasmei luminii se află într-
un mediu cu intensitatea pmf ale mafs ale materiei, mafs ale materiei de tranziție sau mafs
ale materiei principale

Fig.1 - Reprezentare schematică a mafs ale componentelor materiilor luminii

16
 Plasma dinamică cilindrică internă a luminii, în mișcarea acesteia creează frecare
între ea însăși și Magravs-ul mediului, frecare datorită căreia la locul de interacțiune și
datorită frecării pmf ale celor două Magravs, se eliberează câmpuri magnetice plasmatice
care se află în spectrul de intensități ale câmpurilor magnetice ce sunt detectabile de
proteina umană. Prin structura biologică a intensității pmfs a proteinei umane a senzorilor
de vedere, aceștia pot detecta această intensitate a pmf de la interfața de interacțiune, și
astfel ei iau la cunoștință de intensitatea diferită a pmf, poziția și condiția acestora, iar
această informație este trimisă creierului. Această metodă a interfeței de interacțiune a celor
două Magravs, ale razelor de lumină și a proteinei a devenit metoda omului de a deveni
conștient de mediul fizic înconjurător și de intensitatea pmf ale mediului. Omul a numit
această interacțiune a materiei condiționată de lungimea de undă, rază de lumină.

Raza de lumină în interacțiunea ei cu câmpurile magnetice înconjurătoare din mediul

acesteia, duce la crearea câmpului magnetic din domeniul luminii vizibile omului, conform
cu intensitatea pmf a proteinei umane din spectrul universal Magravs, în care strălucirea
sau vizibilitatea luminii observate se află la limita magnetosferei plasmei luminii.

Structura plasmei dinamice cilindrice a razei de lumină, care creează propriul ei

Magravs, este inițial compusă în centru din câmpuri magnetice de intensitate mafs ale
materiei principale, apoi următorul strat din mafs ale materiei de tranziție și apoi stratul ce-l
înconjoară pe acesta este din mafs ale materiei.

Fig. 2 - Mafs ale componentelor materiilor luminii

Aceste câmpuri magnetice plasmatice dinamice datorită aproprierii unora față de

celelalte, ele trebuie să interacționeze unele cu altele, așa cum fac toate câmpurile
magnetice aflate în apropiere unele de altele, și prin aceleași legi universale ale fizicii,
aceste interacțiuni magnetice duc la crearea gravitației (1) și la crearea câmpurilor
Magnetice din interiorul și din jurul acestei plasme dinamice cilindrice, și în care
interacțiunea acestor câmpuri magnetice plasmatice duce la crearea internă și spre interior a
câmpurilor gravitaționale de forță inițiate magnetic, cât și a câmpurilor Magnetice de forță
înspre exterior ale luminii. Prin urmare datorită interacțiunii diferitelor câmpuri magnetice
constituente ale diferitelor mafs ale materiilor luminii, lumina trebuie să creeze și posedă
cu adevărat propriile ei câmpuri gravitaționale și Magnetice, iar datorită interacțiunii
acestor două plasme ale câmpurilor gravitației și a câmpurilor Magnetice, aceasta duce la
crearea masei și a magnetosferei razei de lumină (1).

17
 Deci lumina, conform legilor naturale ale magnetismului, posedă masă și
magnetosferă, și similar nu toate luminile au aceiași masă, și conform tot acelorași legi și
principii, luminile de diferite intensități și luminile care pot traversa o distanță mai lungă,
posedă o masă mai mare. Masa lor este dictată în principal de puterea pmf ale mafs
principale din componentele luminii.

Interacțiunea dintre masa luminii și mediul prin care lumina se deplasează, duce la
crearea greutății luminii în raport cu intensitatea câmpurilor mediului respectiv.

Masa luminii are diferite greutăți, conform cu mediul gravitațional prin care se
deplasează sau care este produs sau la care ajunge. Pentru înțelegerea construcției razei de
lumină, aceasta trebuie măsurată de-a lungul lungimii totale nu de-a lungul lățimii ei.

Cele mai multe raze de lumină posedă o mișcare de rotație spiralată longitudinală
anti-orară a câmpurilor lor constituente, și nu o rotație sferică a câmpurilor așa cum este de
exemplu în cazul entităților dinamice sferice a plasmei protonului.

Razele de lumină în cazul plasmei materiei protonilor, razele de lumină posedă și

mențin în principal o mișcare direcțională orară.

Datorită structurii compozite a mafs ale luminii, dacă se privește lumina în secțiune
transversală (Fig. 3), se poate observa o regiune îngustă centrală cu câmpuri magnetice ale
mafs principale, care duce la crearea unei lumini puternice în spectrul luminii principale, și
câmpurile gravitaționale mai puternice ale structurii acestei secțiuni, creează propria ei
magnetosferă. Apoi această secțiune este acoperită cu structura regiunii mafs de tranziție,
apoi după ce mafs de tranziție s-au redus în intensitate, atunci ele ajung la nivelul
intensității mafs ale materiei, și în această zonă sunt stabilite și menținute mafs ale materiei
luminii și materia acesteia (Fig. 3).

Fig. 3 - Secțiune transversală a razei de lumină

Structura luminii este similară structurii interiorului sacru al Soarelui și a stelei

principale din centrul galaxiei, unde de exemplu Steaua Principală ocupă poziția în centrul
galaxiei și datorită intensității mari a câmpului magnetic interior al stelei principale, acesta
creează ceea ce apare ca și o forță puternică a câmpului gravitațional al stelei principale,
astfel încât toate materiile din jurul ei sunt atrase înspre interior, și în același timp este
configurată mișcarea galaxiei de către aceiași stea principală, în timp ce simultan această
materie centrală radiază înspre exterior propria ei lumină la intensitatea mafs principale (3
și 4).

18
 Forma cilindrică elicoidala dreaptă a razei de lumină are polaritatea la fel cu a
oricărui magnet solid drept, unde liniile câmpurilor magnetice exterioare ale razei de
lumină converg spre interior iar liniile câmpurilor magnetice interioare diverg spre
exterior, aceasta creând o mișcare spre interior ( Polul Sud) și spre exterior (Polul Nord) a
câmpurilor (Fig. 4).

Fig. 4 - Polaritatea razei de lumină

Datorită structurii câmpurilor magnetice ale luminii, se poate spune că componentele

mafs ale materiei luminii vor interacționa li vor fi atrase și trase înspre interior prin centrul
structurii câmpurilor magnetice ale luminii pe la capătul lungimii pmf ale acesteia (Polul
Sud al luminii) și apoi la trecerea prin interiorul sau prin vecinătatea mafs principale ale
luminii aflate în centrul acesteia, ele absorb unele pmf, care au fost desfășurate din mafs
principale. Apoi aceste mafs ale materiei, acum fiind energizate, datorită mișcării lor
rapide, sunt eliminate și apar de la celălalt capăt (Polul Nord) al razei de lumină.

Această mișcare centrală de întoarcere înspre interior a mafs ale materiei exterioare,
îi dau luminii proprietatea atingerii vitezei mari de mișcare, în timp ce conversia și
intensitatea generală și totală a câmpului gravitațional precum și rotația cilindrică elicoidală
a câmpurilor Magnetice al mafs principale ale luminii, dictează lungimea razei de lumină,
deci unde va fi începutul și sfârșitul razei de lumină.

Acest proces al mișcării spre interior a materiei luminii și apoi eliminarea prin
celălalt capăt, este foarte asemănător cu procesul pe care unii îl consideră un fenomen
imaginar, în mod comun numit și cunoscut sub numele de principiul găurii de vierme.
Rotația continuă a mafs ale materiei care intră și apoi trece prin interiorul Stelei Principale,
este similar sistemului de câmpuri din centrul razei, apoi pmf al mafs ale materiilor ies din
nou de la celălalt capăt cu intensități noi și mai puternice ale pmf, decât au avut la intrare.

Fig. 5 - Prima conversie.

Structura plasmatică sferică se convertește în structura plasmatică cilindrică a luminii.
(Prima metamorfoză a luminii).

19
 Atunci când plasma sferică se schimbă prima dată în plasmă cilindrică, atunci este
momentul când este creată raza de lumină și aceasta devine o entitate aflată în mișcare
direcțională în linie dreaptă, iar entitatea sferică trece prin prima metamorfoză (Fig. 5).

Apoi atunci când această entitate cilindrică dinamică atinge punctul ei de destinație,
acesta fiind orice mafs sau mediu cu intensitatea câmpurilor plasmatice specifice
materiilor, atunci în punctul destinație această entitate trece prin a doua metamorfoză și
revine la entitatea sferică cu câmpuri rotative (Fig. 6).

Fig. 6 - A doua conversie.

Structura plasmatică cilindrică a luminii se convertește înapoi la structura plasmatică sferică.
(A doua metamorfoză a luminii).

Atunci când plasma luminii este gravitată și absorbită, aceasta ia forma materiilor
din mediul destinație, deoarece conținutul materiei plasmei luminii este adăugat plasmei
mediului destinație, iar entitatea țintă recepționează un câmp magnetic plasmatic dinamic
suplimentar al tuturor materiilor luminii, sau altfel spus plasma țintă recepționează o
energie suplimentară de la plasma luminii.

Prin urmare, pentru ca plasma materiei să-și mențină la maxim propriile pmfs și să le
transfere dintr-un punct din univers în altul pe cât de rapid posibil, plasma a mafs utilizează
și trece printr-un proces de metamorfoză dublă, de la sferic la cilindric și apoi la o entitate
sferică (Fig. 7).

În realitate raza de lumină, datorită masei aceasta posedă mai degrabă moment decât
faptul că lumina este o rază care transferă doar propriile câmpuri magnetice și energie, la
interacțiunea cu alte entități din univers.

Prin urmare, dacă lumina ar fi fost o rază și nu o plasmă compusă din diferite
intensități ale mafs, atunci doar o singură mafs ale materiilor entității țintă ar fi crescut în
masă, și aceasta ar fi creat dezechilibru în structura internă a plasmei țintă și doar în
conținutul materiilor, care în cazul mediului materiei această energie este atât de joasă
comparată cu conținutul de mafs principale ale plasmei țintă, încât această creștere în pmf
ale materiei nu ar fi arătat nici o creștere în conținut și în energie per total.

20
 Fig. 7 - Dubla conversie a plasmei de la sferic la cilindric,
iar la destinație înapoi la entitate plasmatică sferică.
(Procesul metamorfozei duble a plasmei mafs)

Dar deoarece lumina transferă plasmei țintă toate mafs ale tuturor materiilor
conținute, atunci pmfs ale tuturor materiilor plasmei țintă cresc și deci întreaga plasmă
arată semne de creștere a conținutului plasmatic, și astfel de exemplu întreaga structură a
unui atom este energizată.

Este ca și atunci când plasma unui atom primește o injecție cu o rază de lumină,
astfel încât atât protonul cât și electronul sunt excitați și energizați, și nu doar
componentele materiei plasmei (notă: termenul de plasmă a unui atom ca și întreaga
structură a atomului incluzând neutronul, protonul și electronul, creează propria lui
magnetosferă și poate fi considerat ca o plasmă conținând plasmele acestor particule).
Electronul datorită masei lui mici, prezintă o excitare și mișcare mai rapidă, în timp ce
plasma nucleului absoarbe cele mai multe din mafs ale luminii, și le adaugă masei totale ale
tuturor materiilor acestuia.

Dacă protonii magnetosferei nucleului sunt măsurați înainte și după interacțiunea

luminii cu magnetosfera atomului, atunci se poate observa că există o creștere evidentă în
mărime a magnetosferei plasmei protonilor de asemenea, aceasta indicând că întregul atom
absoarbe toate mafs ale materiilor luminii și nu doar plasma electronului, care se mișcă și ia
noi poziții în raport cu Magravs-ul protonilor.

Prin comparație, în condițiile Pământului, la intrarea meteoriților în zona lui

magnetosferică, partea din față a meteoritului care intră în pmf ale Pământului, suprafața
materiei de pe interfață se curbează înapoi, același lucru întâmplându-se în cazul plasmei
dinamice a luminii la intrarea într-o nouă intensitate pmf a mediului, atunci același tip de
curbură și convergență a mafs ale stratului exterior de materie a luminii are loc datorită
vitezei de tranziție și obstrucție și frecare a noului mediu, apoi mafs exterioare ale luminii
iau poziție pe stratul exterior, iar celelalte mafs ale celorlalte materii ale luminii, urmează
același proces și iau noua poziție în interiorul noii plasme, iar structura cilindrică a luminii
se convertește într-o plasmă sferică, și deci lumina se convertește într-o materie sferică
tangibilă, și tot conținutul ei de materii fuzionează și se amestecă cu aceleași materii din
noul mediu plasmatic țintă (Fig. 6).

Revenirea de la mișcarea elicoidală și forma plasmatică cilindrică la lumina de formă

sferică și cu mișcare de rotație a materiei, este în totalitate dependentă de și datorită
intensității câmpurilor magnetice plasmatice ale mediului în care lumina ajunge, și este
dependent de compactarea și intensitatea câmpurilor magnetice ale mediului destinația.

21
 În acest proces pmf ce călătoresc de la un punct la unul în Univers, deoarece mafs
ale materiei de tranziție au viteză mai mare decât mafs ale materiei din mafs ale luminii,
atunci când lumina ajunge la punctul de destinație unde își eliberează și convertește
câmpurile în cele ale celorlalte plasme ale mediului respectiv, conversia în mafs ale
materiei, în mafs de intensitatea materiei, duce la crearea sau emiterea de câmpuri
plasmatice în domeniul razelor x moi, care sunt esența creării vieții (6), precum și a altor
intensități ale câmpurilor magnetice din spectrul nivelelor magnetice.

În mediul materiei, încetinirea de la componentele mafs ale materiei principale a

razei la mafs ale intensității materiei, duce la emiterea de câmpuri magnetice plasmatice la
nivelele de intensitate ale razelor gama. Similar emiterea câmpurilor magnetice plasmatice
de intensitatea razelor beta are loc datorită reducerii intensității mafs ale materiei principale
la mafs ale materiei de tranziție, iar mafs ale materiei de tranziție în mafs ale materiei și în
pmf ale materiei duce la emiterea razelor alfa din spectrul câmpurilor magnetice.

Producerea razelor gama printr-un asemenea proces similar poate fi observat când o
stea aflată în stare de supernovă emite explozii de raze gama. Această explozie de raze
gama are loc datorită extinderii rapide a mafs ale materiei principale ale stelei ce se
convertesc în mafs de intensitatea materiei, sau altfel spus rata de schimbare a mafs
principale în mafs ale materiei și în materie duce la emiterea razelor gama.

Deoarece compoziția mafs ale materiei și construcția plasmei electronului s-a înțeles
deja că este la fel cu plasma protonului și a neutronului (1), atunci razele gama sunt și pot fi
produse de către mafs ale materiilor electronului, în același fel cum sunt produse de
neutroni și protoni, când și acolo unde este îndeplinită condiția corectă pentru eliberarea
câmpurilor cu intensitatea egală cu cea a razelor gama. Aceste raze emise de electron pot
apărea în structura internă a plasmei protonilor nucleului și se manifestă ca și energii
misterioase care sosesc și se mută în plasma protonului sau neutronului, și a căror sursă
este necunoscută.

Există raze de lumină care sunt create de către electron în același proces al
conversiei de la structura cilindrică la cea sferică, între pmf ale electronilor și protonilor
unui atom.

S-a explicat (2) că există un curent al câmpurilor magnetice ce curge între diferite
intensități ale mafs ale materiilor oricărei plasme, la fel cum are loc și între plasmele însăși.
Curentul fluxurilor magnetice în cazul razelor de lumină este la intensitatea câmpurilor
magnetice plasmatice ale luminii și nu la intensitatea câmpurilor magnetice ale
electronului, atunci când câmpurile magnetice se deplasează de la mafs ale materiei la cele
ale altei materii, în cadrul straturilor de mafs ale materiilor luminii.

S-a explicat (2) că există un curent de câmpuri magnetice în diferitele intensități ale
mafs ale materiilor oricărei plasme, așa cum există între plasmele însăși. Curentul
fluxurilor magnetice în cazul razelor de lumină se află la intensitatea câmpurilor magnetice
plasmatice specifice luminii și nu la intensitatea câmpurilor magnetice specifice nivelului
electronului, atunci când câmpurile magnetice se deplasează de la mafs ale unei materii
altele în cadrul straturilor mafs ale materiilor luminii. Acest curent de pmf din mafs ale
materiilor luminii este numit Magnetismul luminii, “ligmagnetism” în locul
electromagnetismului, deoarece masele mafs ale acestora sunt complet într-o altă scală de
măsurătoare.

22
 Trebuie să fie spus că dacă există câmpuri electromagnetice există și câmpuri
protomagnetice în funcționarea universului, acesta fiind o curgere de câmp magnetic mult
mai puternică, despre care lumea științifică nu știe prea multe în prezent, dar la construcția
reactoarelor spațiale pentru tehnologia spațială a viitorului, utilizarea câmpurilor
protomagnetice și a curenților acestora sunt sisteme mult mai ușor de produs.

Aceasta creează oportunități pentru dezvoltarea și producerea unor reactoare spațiale

mult mai mici și mai puternice cu câteva ordine de mărime decât cele bazate pe
electromagnetism, mase uriașe putând fi ridicate cu câteva grame de combustibil. Acest
concept al luminii, al neutronului, a zborului și a mișcării este piatra de temelie a
cunoașterii și principiul care permite stelelor să creeze asemenea câmpuri gravitaționale și
Magnetice, pe care lumea științifică actuală nu le-a înțeles încă, și care au fost prinse în
componenta mică a atomului, mai degrabă decât înțelegerea puterii reale a atomului și
utilizarea acesteia în beneficiul obținerii unor rezultate minunate și interesante.

Curentul pmf din mafs ale materiilor structurii luminii are un spectru diferit de
intensitate datorită lungimii și mișcării de rotație față de cel măsurat în electromagnetism.
Acest ligmagnetism are o curgere mult mai puternică și ca mărime are o intensitate a
câmpurilor mult mai puternică, deoarece are mai multe câmpuri din spectrul de mafs ale
materiei principale, decât cele ale electromagnetismului ale cărui câmpuri sunt în spectrul
de intensitate ale materiei.

Electromagnetismul sau curgerea electromagnetică (2) se spune că reprezintă

intensitatea câmpurilor magnetice ale electronului ce sunt egale cu intensitatea câmpurilor
magnetice ale plasmei electronului, iar curentul este explicat ca fiind rata de curgere a
câmpurilor magnetice de la o intensitate a câmpului magnetic la o alta (1 și 2).

Fig. 8 - Conversia razei de lumină într-o plasmă fundamentală

sau în ceea ce este cunoscut ca și neutron.

În cele mai multe cazuri, atunci când lumina are un amestec suficient de mafs de
diferite intensități, aceste raze după ajungerea lor într-un anumit mediu, acestea se
convertesc direct în plasma complexă a plasmei fundamentale sau în ceea ce este cunoscut
ca și plasma unui neutron (Fig. 8)(1).

În același timp, colecția de fragmente de câmpuri magnetice ale luminii, după

ajungerea acestora la punctul de destinație, datorită nivelului de vacuum al mediului, trece
prin procesul de acumulare care duce la crearea plasmei fundamentale (neutron) în noul lor
mediu.

23
 În cazul în care lumina transportă un conținut mai mare de masă al tuturor celor trei
mafs ale materiilor față de mafs ale mediului acesteia, necesare pentru producerea plasmei
fundamentale în acest nou mediu, atunci în aceste cazuri razele de lumină cu masă mai
mare au suficientă masă de mafs, încât raza de lumină în acest nou mediu să meargă direct
în structura atomului fundamental sau ceea ce este cunoscut ca și atom de Hidrogen.

Adică, în anumite condiții, structura atomului se datorează conversiei totale a

componentelor razelor de lumină și faptului că raza de lumină nu trece prin conversia de
dezintegrare a neutronului (1), pentru ca lumina să devină un atom (Fig. 9).

Fig. 9 - Realizarea unui atom direct din raza de lumină

Unele raze de lumină, datorită dinamismului lor intern și diferitelor intensități ale
mafs din structura lor, aceste raze de lumină creează și conțin entități care se mișcă intern,
iar aceste structuri interne mențin plasma ale mafs ale luminii în ordine și sub control.
Aceste entități interne sunt ca și electronii care sunt poziționați extern în structura generală
a atomului, aceste entități interne au o poziție și un scop specific, și ele cel mai mult se
convertesc în electroni ai plasmei atomului în anumite condiții, odată ce plasma luminii se
convertește în materia unui atom. În cazul acestui proces nu mai există nici o conversie în
neutron și apoi dezintegrarea nucleară a neutronului care să conducă la crearea atomului, în
acest proces lumina se convertește direct într-o structură atomică într-un singur pas. Aceste
entități interne sunt observate în mod normal într-un mediu de ordin scăzut prin care
lumina trece, când viteza mică de intrare a câmpurilor straturilor exterioare ce se desfășoară
prin mafs cu viteză mai mare ale materiei principale, acestea creează mici vortexuri între
cele două câmpuri, în mediul mafs de tranziție al plasmei luminii, și aceste vortexuri încep
să funcționeze independent și gradual își găsesc o poziție în structura internă a plasmei
luminii, iar când lumina se transferă în structura unui atom, aceste mafs captive în aceste
vortexuri devin electronii de materie ai atomului (Fig. 10A).

Fig. 10A - Conversia directă a luminii conținând vortexuri în structura unui atom.

Motivul pentru care plasma luminii ia o mișcare și formă spiralată elicoidală

cilindrică este pur și simplu datorită faptului că plasmele cu aceste tipuri de structuri, nu au
nevoie de plasme externe suplimentare în jurul lor pentru coerență și de o plasmă
echilibrată cum este cea a electronului din structura plasmatică sferică a unui atom.

24
 În principiu razele de lumină își iau intensitatea mai degrabă de la plasma internă a
mafs ale materiei principale decât din orice altă parte. Acesta fiind motivul, pentru care
lumina arată a fi mai degrabă o energie decât o entitate cu masă. Prin urmare lumina este
un amestec de câmpuri magnetice plasmatice ale diferitelor mafs de intensitatea câmpurilor
materiilor, iar lumina nu este o structură magnetică cu un singur câmp.

Lipsa de înțelegere a structurii luminii și a inabilității lumii științifice de a fi capabilă

să dividă structura componentelor interne ale unei raze de lumină, a dus lumea științifică la
a considera că razele de lumină sunt mai degrabă o energie decât o structură plasmatică
dinamică ca și cea a electronului sau protonului.

Fig. 10B - Rază de lumină călătorind prin și interacționând cu mafs exterioare

și cu particulele inițiale fundamentale de pmfs.

Datorită structurii cilindrice a câmpurilor magnetice plasmatice ale luminii și

interacțiunii acestora, lumina are minunata capacitate de a-și putea schimba mafs exterioare
funcție de mafs ale materiei sau materia mediului pe care-l traversează sau în care ajunge.

Prin alegerea și folosirea mișcării elicoidale cilindrice, lumina s-a îndepărtat de

necesitatea plasmelor exterioare rotitoare, așa cum este cazul electronilor din atom și a
planetelor din sistemul solar.

Aceasta înseamnă că toate obiectele sferice rotative cum sunt sistemele solare și
atomii, au nevoie de două sau mai multe părți încât forțele lor magnetice centrifugale să-și
poată păstra materiile și conținutul de mafs al câmpurilor magnetice dinamice într-o buclă
circulară închisă, astfel încât să nu piardă prea mult din câmpurile magnetice prin
scurgerile către alte plasme din mediul acestora.

În realitate rotația elicoidală cilindrică poate fi văzută parțial în structura unor

structuri galactice de asemenea, în principal datorită acestui fenomen.

Pentru o viteză mai mare, staturile se pot muta din interior spre exterior și viceversa,
conform cu intensitatea câmpurilor magnetice ale mediului prin care lumina călătorește.
Aceasta înseamnă că datorită mișcării elicoidale cilindrice dinamice și a structurii
compozite de mafs ale materiilor luminii, mafs ale câmpurilor magnetice plasmatice ale
materiei de tranziție pot deveni și lua poziție pe stratul exterior al razei de lumină, într-un
mediu cu intensitatea mafs specifică materiei de tranziție, și similar componentele mafs ale
materiei principale a luminii pot lua locul pe stratul exterior al razei de lumină în mediul cu
intensitatea specifică câmpului materiei principale.

25
 Lumina este energizată din regiunea centrală a câmpurilor magnetice ale structurii
acesteia în mediul materiei, acesta fiind motivul pentru care lumina este capabilă să
călătorească distanțe lungi și să se comporte ca o energie și nu ca o entitate. Aceasta
schimbare a învelișului permite mai puține pierderi ale mafs ale materiilor razei de lumină
în orice intensități ale câmpurilor magnetice din diferite medii.

Acum devine clar cum și de ce forma sferică rotativă a mișcării câmpurilor

magnetice plasmatice dinamice duce la crearea materiilor, și în același timp rotația
elicoidală cilindrică longitudinală ale acelorași câmpuri magnetice plasmatice dinamice
duce la crearea razelor de lumină. Prin urmare metoda de transport a pmf și a Magravs în
spațiu, este prin Magravs-ul Luminii, la punctul de interacțiune și încetinire, pmfs ale
luminii sunt transformate și transferate la puterea câmpurilor materiilor plasmei noului
mediu.

Deci în univers, mafs ale materiilor sunt transferate și transportate prin mecanismul
și utilizarea plasmei luminii, iar atunci când de exemplu Magravs-ul luminii atinge mediul
materiei și a încetinit suficient de mult pentru a atinge nivelele de intensitate Magravs ale
componentelor tuturor materiilor, atunci ceea ce este emis de pmf ale luminii, acest surplus
de pmf emise, devine pmf pe care pmf țintă le primește ca și pmf suplimentare, sau ceea ce
în mod obișnuit se cheamă că primește energie de la pmf ale luminii (lumină).

Când raza de lumină atinge mediul materiei principale, atunci pmf ale mafs ale
materiei principale a luminii vor avea aceiași interacțiune ca și cea pe care mafs ale
materiei o are în mediul materiei.

Motivul pentru care materiile pot simți forțele razelor de lumină, este în principal
datorită însăși momentului de mișcare a masei luminii și nu prin absorbția energiei acesteia.

În transportul cu pânze solare, mișcarea acestora nu va fi datorită energiei razelor de

lumină absorbite de pânze, ci în termeni reali crearea mișcării se datorează mișcării masei
luminii și momentului acesteia, care odată ce ajunge la repaus în momentul interacțiunii cu
materialul pânzelor, lumina își transferă momentul materialului materiei pânzelor, și de aici
mărirea momentului pânzelor și ca urmare mișcarea acestora.

Este esențial să se realizeze că așa cum există raze gama, beta și alfa și așa mai
departe în lumea materială, la fel există același tip de raze echivalente in proporție și
intensitate în mediile Materiilor de Tranziție și Principale.

Prin urmare există echivalente ale razelor gama în mediul cu mafs principale și
aceleași ca și razele x în mafs ale mediului materiei de tranziție, ca și intensități ale
câmpurilor magnetice. Aceasta însemnând că sub divizarea și spectrul intensităților pmf ale
luminii, nu sunt doar exclusivitatea mediului materiei, ci există paralele în alte medii cu
intensități ale pmf ale materiilor.

În același timp, interacțiunea Magravs-ului luminii înconjurătoare cu Magravs-ul

luminii, duce la emiterea de raze magnetice în spectrul luminii vizibile în aceste medii cu
mafs ale materiei, și depind de intensitatea pmf ale uneltelor de observare.

26
 Capacitatea de schimbare a învelișului de mafs ale materiilor ale razelor de lumină,
este motivul pentru care lumina are capacitatea de a călători distanțe mari prin mafs ale
mediului materiei de tranziție a universului, deoarece mafs similare în putere ale materiilor
de tranziție nu creează pierderi sau interacțiuni la acest nivel, ceea ce duce la pierderi
minime ale câmpurilor magnetice plasmatice ale luminii și ale intensității acestora.

Motivul fiind că lumina vizibilă este emisă, doar când două Magravs diferite în
intensitate se ciocnesc și nu când două pmf asemănătoare interacționează, sau foarte puține
pmf sunt emise în aceste ciocniri între entități și mediu când intensitatea pmf ale acestora
este compatibilă, ca și în interacțiunea pmf similare care duc la și creează foarte puțină
frecare între pmf ale luminii și cele ale mediului, și deci aceste interacțiuni emit foarte
puțină lumină, acesta fiind motivul pentru care în univers, interacțiunea mafs de tranziție
ale razelor de lumină cu materia de tranziție a universului, creează foarte puțină lumină sau
o lumină întunecată sau ceea ce poate fi numit lumină Transparentă de Tranziție (1) și nu o
lumină strălucitoare, vizibilă, când se privește în adâncul cosmosului.

Invizibilitatea traseului razei de lumină prin spațiu, are loc datorită capacității de a-
și schimba stratul exterior in conformitate cu mediul prin care aceasta călătorește.

Adică la trecerea luminii prin regiunile câmpurilor de Tranziție ale universului, mafs
și materia de tranziție a luminii vor veni să-și ia poziția pe stratul superior al razei, astfel
prin acest proces mai puține pmf sunt utilizate în interacțiune cu aceste câmpuri ale
materiilor și deci mai puțină frecare și mai puține pierderi ale mafs ale luminii. În aceste
interacțiuni sunt foarte puține pierderi ale Magravs ale mafs de tranziție ale luminii, aceste
lumini slabe fiind produse în interacțiunea dintre mafs exterioare ale materiei tranziție a
luminii și aceleași materii de tranziție ale universului. Aceste foarte puține interfețe de
coliziune între Magravs-ul luminii și cel al mediului, dau universului un efect întunecat dar
transparent, așa cum se poate vedea în univers. Într-un fel această interacțiune între mafs de
tranziție ale luminii și mafs de tranziție ale universului, este cauza și motivul pentru
structura invizibilă transparentă care permite producerea luminii discrete a universurilor
care se poate vedea în acest univers, dar blochează oportunitatea ca cineva să vadă luminile
de la alte universuri din afara acestui univers (3).

Se poate spune că lumina datorită interacțiunii acesteia și caracteristicii elicoidale

rotative, este ca un cameleon și are abilitatea de a-și schimba materiile și mafs exterioare
conform cu intensitatea Magravs a mediului, prin care călătorește și atunci când
intensitatea câmpurilor care se schimbă este prea mare, atunci lumina își schimbă structura
cilindrică în cea sferică iar materia și mafs exterioare iau intensitatea mafs ale mediului sau
ale câmpului magnetic plasmatic a materiei. Sau se poate spune că lumina are capacitatea și
caracteristica de a potrivi intensitatea Magravs la suprafața ei. Când Magravs-ul luminii
atinge sau încearcă să intre într-un alt Magravs sferic sau cilindric, atunci parte din
Magravs-urile emise datorită frecării dintre cele două Magravs-uri între ele, duce la
transferul pmf la pmf sferic și emiterea câtorva pmf sub forma razelor magnetice.

Lumina când intră sau ajunge în contact cu mediul magnetic plasmatic ca cel al
Pământului, atunci interacțiunea celor două Magravs dinamice sferice și cilindrice, creează
fragmente de câmpuri magnetice plasmatice, care sunt în domeniul de intensitate a
Magravs-ului proteinei omului, astfel încât unealta de detecția senzorială a omului numit
ochi să poată recunoaște interfața de interacțiune dintre cele două Magravs ca și lumină
vizibilă.

27
 În realitate lumina este creată și funcționează prin și din diferite intensități ale pmfs,
și nu este atât de simplă ca și o energie așa cum este definit adevăratul înțeles al energiei,
care este “câmpuri magnetice plasmatice (pmf) în mișcare” (1), atunci luând mișcarea sau
viteza razei de lumină în medii cu diferite materii și mafs, se poate vedea că lumina cu
adevărat nu este doar o singură rază magnetică ci este compusă dintr-un complex de
câmpuri magnetice plasmatice de diferite puteri.

Având în vedere că în cazul mafs principale ale luminii (3), câmpurile mai puternice
și mai compacte ale acesteia stau în centrul structurii (Fig. 1), iar aceste mafs ale
câmpurilor materiilor se desfășoară, aceste noi mafs făcute disponibile care sunt mai mici
în intensitate și se deplasează de la o intensitate la alta, aceste mafs aflate în mișcare sunt
cunoscute ca și energie de tranziție (energie întunecată). Când aceste mafs încetinesc
suficient de mult până la intensitatea mafs și materia de tranziție a mediului, atunci acestea
apar ca și mafs ale materiilor de tranziție (materie întunecată). Atunci când intensitatea pmf
ale mafs se reduce sau se desfășoară suficient încât aceste mafs ating nivelele de intensitate
pmf ale mafs ale materiei, atunci acestea devin materie tangibilă sau detectabilă la această
intensitate (Fig. 11).

Fig. 11 - Structura câmpului magnetic a plasmei luminii

Vizibilitatea luminii în acest moment, așa cum este pe Pământ și în corpul uman,
această lumină este dependentă de intensitatea mafs a lanțului proteic uman și ea devine
lumină vizibilă ochiului uman la intensitatea Magravs a intensității câmpului gravitațional
al planetei, aceasta apărând în intensitatea pmfs a materiei ca materie tangibilă sau
detectabilă.

Lumina în vizibilitatea și tangibilitatea ei, are diferite intensități și ceea ce este

lumină vizibilă într-o anumită intensitate ale mafs a materiei mediului, nu este neapărat
necesar să fie vizibilă într-un alt mediu și viceversa. Vizibilitatea luminii sau transparența
acesteia este dependentă de intensitatea câmpului magnetic al mediului.

28
 Structura luminii predomină când în general în mediile materiei, câmpurile
principale sau mai puternice se poziționează astfel încât pe măsură ce se desfășoară, ele
devin sursa câmpurilor magnetice pentru câmpurile de intensitate mai joasă, și pot fi
divizate în intensități mai mici ale câmpurilor magnetice și plasmatice.

În același timp, densitatea câmpurilor mafs ale materiilor principale și a conținutului

acestora de câmpuri principale, prin interacțiunea lor cu alte câmpuri de intensitate
principală ale acelorași materii și intensitate mafs, creează vizibilitate în nivelul lor de
putere de asemenea, astfel încât aceste lumini nu sunt vizibile ochiului uman de exemplu în
mafs ale materiei sau mediul materiei, chiar dacă în mediul materiei existența câmpurilor
principale și mafs ale materiilor pot fi simțite sau chiar efectele acestora pot fi văzute.

Trebuie spus că dacă lumina nu s-ar fi aflat în posesia propriului ei Magravs, ea ar fi

fost atrasă și absorbită în și de către primele câmpuri magnetice sau de primul obiect aflat
în posesia propriului Magravs (linia punctată din jurul mafs a luminii din figura 11) (1)
aceasta permite luminii să-și găsească poziția, conform cu intensitatea propriului ei
Magravs în raport cu Magravs-ul altor obiecte și câmpuri magnetice din Univers, aceasta
dând luminii capacitatea de a călători prin univers fără a fi absorbită în sau de către
Magravs-ul altor obiecte și câmpuri magnetice. Astfel, lumina are capacitatea să-și
stabilească și să-și mențină propriul criteriu de poziționare Magravs în raport cu alte entități
din mediul acesteia.

Razele de lumină cu o masă mai mare de mafs ale materiilor principale, pot călători
mai departe în spațiu în comparație cu razele cu masă mai mică. Prin urmare ceea ce se
poate observa ca și lumină provenind din conțurile îndepărtate ale universului, acestea sunt
în general lumini care posedă o masă mai mare de mafs ale materiilor principale în
momentul creării lor, deoarece razele cu masă mai mică au fost deja absorbite de către alte
entități din univers pe durata vieții universului, din momentul când aceste raze au fost
create și s-au aflat în deplasare prin cosmos, astfel încât ele nu pot fi observate de om în
acest moment din viața universului.

Lumina observată din colțurile îndepărtate ale universului, sunt doar unele și nu
toate luminile din totalitatea luminii universale din momentul creării universului, deoarece
cele mai multe lumini până acum au interacționat și au fost absorbite, sau interacționează și
sunt absorbite încă de alte câmpuri din univers, aceasta putând indica că luminile cu mafs
mai slab ale materiilor principale și cu conținut mai slab de materii principale, din
momentul nașterii universului cele mai multe au fost deja absorbite sau atrase de alte pmf și
entități din univers.

Absorbția diferitelor raze de lumină în univers, sunt dependente de mediu și se poate

spune că mafs cu intensitate mai mică ale materiilor principale din masa razei de lumină,
pot deveni sămânța neutronilor sau se poate spune că mafs principale ale luminii atunci
când ajung într-un mediu cu intensitatea câmpurilor magnetice specifică materiei, atunci
aceste mafs principale ale pmf ale luminii devin cu structură sferică dinamică, devenind
astfel sămânța creării neutronului. Deci astfel se poate înțelege cum energiile care sunt
definite ca și “câmpuri magnetice plasmatice aflat în mișcare” se convertesc în materie într-
un mediu dat. Fiecare mafs ale componentelor luminii cu intensitatea câmpurilor specifică
materiei, pot deveni de asemenea la sosirea lor în mediul dat, sămânța uneia din
componentele mafs ale materiilor diferitelor plasme.

29
 Prin urmare se poate spune că semințele inițiale ale creației, se află în mișcare în
univers, la toate nivelele și tot timpul, iar odată ce ating un mediu mafs cu pmf de
intensitate adecvată, atunci în acel mediu, funcție de intensitatea câmpurilor magnetice
plasmatice ale acestor semințe și de intensitatea câmpurilor magnetice plasmatice ale
mediului, razele de lumină se manifestă pe ele însele sau pot deveni tangibile și detectabile
în acel mediu.

De exemplu, lumina care are intensitatea câmpurilor magnetice plasmatice specifice

unui neutron, acestea pot la sosirea lor într-un mediu dat, să se schimbe într-un neutron
tangibil și detectabil, iar apoi prin pierderea unora din câmpurile ei magnetice în mediu,
acest neutron trece prin dezintegrare nucleară (1), care duce la crearea plasmei unui
electron și a unui proton, iar raza de lumină devine sămânța atomului fundamental (1), sau
a atomului de hidrogen în mediul cu intensitatea câmpurilor magnetice plasmatice specifice
materiei, sau de exemplu cum sunt cele ale Pământului.

Astfel “presupunerea actuală că primii atomi din univers au fost creați când
universul s-a răcit, această teorie nu este și nu poate fi corectă, iar în realitate atomii sunt
creați prin schimbarea intensității câmpurilor plasmatice ale mafs ale luminii, iar apoi în
momentul creării universului, acesta nu a fost fierbinte și nu au fost niciodată temperaturi
mari astfel încât răcirea universului să fi condus la crearea primilor atomi, așa cum se
susține în mod obișnuit în prezent. Primii atomi și în general toți primii atomi cum este
atomul de hidrogen din toate intensitățile mafs din univers, sunt creați prin reducerea
intensității câmpului magnetic și prin nici un alt mijloc.”

Fig. 12 - Harta distribuției căldurii în univers (HARTA W).

Acest concept al creației căldurii și a temperaturilor mari la nașterea universului, nu

este observat la plasmele electronilor și protonilor, când plasma unui neutron se
descompune și divide într-o structură atomică, iar în univers există întotdeauna continuitate
și paralele, astfel universul nu a fost niciodată fierbinte încât să se răcească pentru a crea
atomi, și acesta este motivul pentru care HARTA-W (8) arată o distribuție uniformă a
căldurii în univers (Fig. 12).

30
 Cu adevărat actuala presupunere a încălzirii inițiale a universului în momentul
nașterii lui, nu poate fi adevărată deoarece atomii inițiali ai universului și cei actuali, au fost
și sunt creați din intensitatea mafs principale originale, care au radiat ca și raze de lumină
principale ale universului în centrul acestuia, iar atomii și materiile inițiale ale acestui
univers nu au fost creați prin răcirea universului după nașterea acestuia. Acest univers el
însuși este creat din dezintegrarea și diviziunea masei mai mari al unui alt univers, așa cum
se întâmplă cu diviziunea și descompunerea plasmei neutronului, în plasmele protonilor și
electronilor (3). Nu se observă încălzire în plasma unui electron sau proton în această
divizare, și astfel stând lucrurile, este la fel când universul mai mare s-a divizat și a condus
la crearea acestui univers al oamenilor (3).

De fapt, dacă universul a fost creat conform prezentei presupuneri științifice, atunci
HARTA W ar fi trebuit să arate o regiune mai rece spre limitele ei exterioare, decât arată
prezenta distribuție aproape omogenă, care a fost observată fizic precum și din datele
colectate de către editorii hărții distribuției universale a căldurii universului.

Distribuția căldurii și concentrația acesteia pe linia centrală a HĂRȚII W, confirmă

că universul a pornit de la o linie centrală din mijloc, și pe măsură ce mafs principale ale
universului se desfășoară, atunci mafs de tranziție și mafs ale materiei au fost emise și
împrăștiate în exterior în spațiul unui univers mai mare (Fig. 13), apoi deoarece Magravs la
mafs principale din regiunea liniei centrale sunt convertite și reduse, atunci explicația
formei oval-sferică unificată universală a HĂRȚII W devine posibilă, și apoi deoarece
Magravs al materiilor principale atinge un punct în care acestea nu mai pot menține
expansiunea tuturor mafs și a tuturor materiilor ale magnetosferei universale, atunci în
acest moment universul va trece printr-o diviziune și toate materiile și mafs se rearanjează
și regrupează ca și mafs de intensitate principală iar universul se divide în două mafs
principale sau universuri cu mase mai mici. Aceste noi universuri, sunt interconectate
magnetic și apoi acest nou univers trece prin același principiu al desfășurării luminii
principale și prin același proces al creației unui nou univers, ca cel anterior (3).

Fig. 13 - Distribuția căldurii universului în domeniul microundelor

arată o căldură concentrată în discul central al universului.

31
 Adică dacă materiile principale reprezintă modul în care universurile se divid și
ajung să formeze un alt univers, și deoarece lumina aparținând mafs cu intensitate
principală se desfășoară în noul ei mediu, atunci noua anvelopă a noului univers începe să
se creeze (3). Același proces apare când neutronul se dezintegrează și se divide în plasma
protonului și electronului.

Astfel, universul nu este creat ca și o mare minge de foc care s-a răcit pe parcurs, ci
de fapt universul este creat ca și când mafs principale ejectate sunt injectate în mediul unui
nou univers iar mafs principale sunt radiate în exterior ca și lumină cu mafs puternice, și
atunci ele creează celelalte mafs ale materiilor și materiile însăși, funcție de intensitatea
pmtics a regiunii respective, în marele proces de desfășurare a mafs principale, ale
materiilor și luminilor acestora (3) în acest nou univers în expansiune.

Prin urmare acest univers este de fapt creat invers față de ceea ce s-a presupus până
acum, că el s-a răcit la ceea ce este acum, ceea ce explică de ce chiar și universul s-a
observat că se extinde. Motivul extinderii universului se datorează prezenței mafs
principale în centrul universului, și datorită faptului că luminile principale ale mafs
principale radiază în exterior, aceste raze de lumină ale mafs principale în timp ce
călătoresc în noul lor mediu se reduc în intensitate și creează noi mafs ale materiei precum
și materii, conform cu intensitatea câmpurilor magnetice ale mediului respectiv, și în
anumite puncte pmtics, de aici crearea de noi mafs și materii și așa mai departe, aceasta
ducând la crearea atomilor și moleculelor, a stelelor și așa mai departe. Astfel nu a existat
niciodată un big-bang și actuala aparență a expansiunii universului se datorează mafs
principale care pe parcursul desfășurării lor creează sfera acestui univers (3).

Această metodă a creării universului explică acum de ce există o concentrare

centrală a gravitației materiei în univers, pentru că această tragere este centrată în linia
centrală dinamică ale mafs principale ale universului injectate în momentul creării lui,
aceasta putând fi văzută ca o linie roșie pe HARTA W (Fig. 13). Marea concentrație a
masei materiei principale se află în discul central al HĂRȚII W, și deoarece aceste mafs
principale creează propriile lor interacțiuni magnetice, rezultă că acestea își creează
propriile lor câmpuri Magnetice și gravitaționale și astfel centrul gravitațional al
universului este în centrul punctului mai dens al mafs principale ale heliosferei universale
centrale a acestui univers, și astfel se rezolvă misterul prezent din lumea științifică a
provenienței atracției gravitaționale a universului.

Acesta este modul cum chiar și plasma unui neutron se descompune și divide în
plasma protonului și electronului. Diferite cantități de mafs ale materiilor și mase de
diferite intensități din neutron, sunt divizate și injectate în noua zonă din mediul lor, aceste
mafs fiind originale în Magravs-ul lor general, deoarece componentele originale au
menținut concomitent plasma electronului și protonului (Fig. 14A), și apoi deoarece mafs
ale materiei se desfășoară și interacționează, ele ating nivelul Magravs și poziția necesară
astfel încât sunt create noile plasme ale subcomponentelor atomului.

Acest proces al divizării datorită micro-nivelelor maselor implicate, apare ca un

proces instantaneu de creare a protonului și electronului.

32
 Fig. 14A - Conversia plasmei neutronului în plasmele electronului și protonului.
Același proces se consideră a avea loc la divizarea universului (3).

Acesta fiind motivul pentru care protonul nu se încălzește așa cum sugerează teoria
big-bang, ci o porțiune a mafs principale ale neutronului care devine parte a plasmei
protonului, se extinde central și mafs principale se desfășoară spre materia de tranziție și
mafs ale materiei plasmei protonului și a tuturor celorlalte fragmente de pmtics și de
câmpuri magnetice, prin urmare plasma protonului este creată prin divizarea plasmei
principale și din fragmente de câmpuri ca și constituenți mafs, materii și câmpuri diferite,
în plasma protonului.

Structura plasmei poate fi comparată cu arcul spiralat al ceasului mecanic, când

acesta este strâns utilizând o cheiță și apoi se desface. Dacă arcul spiralat este strâns în
centru, acest arc strâns devine ca și materia principală a plasmei, o entitate compactă plină
de energie în centru (Fig. 14B-1), și pe perioada desfășurării arcului acesta își radiază
câmpurile magnetice de intensitate mai mică, astfel că dacă această desfășurare a
câmpurilor și reducere a lor în intensitate continuă pe durata desfășurării arcului, acestea
devin la intensitatea câmpului magnetic al intensității câmpului de tranziție (materie
întunecată) (Fig. 14B-2).

Fig. 14B - Vizualizarea spectrului universal al câmpurilor magnetice.

33
 În continuare, deoarece intensitatea câmpului magnetic și deoarece acest câmp se
deschide în mediul lui și încetinește și se reduce în intensitate, aceste câmpuri din această
regiune ajung la intensitatea câmpurilor magnetice joase și ale luminii vizibile atunci când
ciclul de desfășurare a câmpurilor magnetice principale ating intensitatea câmpului
magnetic al materiei (Fig. 14B-3), și mai departe acest câmp se reduce în intensitate chiar și
la intensități mai joase ale câmpurilor magnetice.

Fig. 14C - Vizualizarea spectrului câmpului magnetic universal.

Dacă se pune întregul spectru al câmpurilor magnetice ale mafs principale, mafs de
tranziție și câmpurile magnetice ale materiei, ca un singur arc continuu al intensității
câmpului magnetic, atunci adevăratul sens la spectrului câmpului magnetic unificat care
conectează toate câmpurile și materiile așa cum pot ele fi observate în univers, acesta poate
fi atunci denumit spectrul câmpului magnetic universal (Fig. 14C).

34
 Fig. 14D - Structura câmpurilor magnetice plasmatice universale

În plasma unui proton de exemplu, odată cu desfășurarea câmpurilor și divizarea lor

pe o scală mai mică a intensității mafs, aceste câmpuri mai joase care ele însele se
desfășoară, interacționează cu alte fragmente de câmpuri din Magravs-ul materiilor
principale ale plasmei, și prin urmare ele creează divizarea și subcâmpurile care se pot
observa în structura plasmei, acestea fiind precum cele numite quarci, bosoni și așa mai
departe. Această interacțiune totală din zona de captură a Magravs-ului tuturor câmpurilor,
este numită structura câmpurilor magnetice plasmatice universale (Fig. 14D).

Același proces se poate întâmpla cu raza de lumină ce provine din mafs de

intensitate principală (ceea ce se cheamă lumină principală), atunci când această lumină
ajunge mediul cu intensitatea mafs principală, și prin urmare primii atomi fundamentali
principali pot fi creați în mediul respectiv prin același principiu ca și atomii principali creați
în mediul materiei principale (1).

În realitate dacă se poate urmări și observa razele de lumină care ajung la limita
heliosferei sistemului solar, se poate observa că unele din aceste raze de lumină ce variază
în intensitatea mafs, care pot atinge acest punct din regiunea norul Oort, datorită
echilibrului dintre pmf și condiția de vacuum a mediului acestor raze și intensitatea mafs,
atunci aceste raze de lumină individual sau ca și o colecție de câmpuri vor deveni particule,
plasme ale neutronilor, atomilor, materiilor, și pe durata vieții sistemului solar ele se
revarsă înspre planete și spre steaua sistemului solar (Fig. 15)(4).

35
 Aceste raze de lumină care au încetinit în straturile norului Oort sau în alte sectoare
interioare ale sistemului solar, pot și cu adevărat devin neutroni sau alte particule, apoi
unele din acestea devin ceea ce este în mod normal cunoscut ca neutrino și sunt atrase
înapoi spre stea.

Fig. 15 - Conversia razei de lumină în neutron, atomi și Gans-uri în norul Oort.

Astfel, deoarece stelele sistemelor solare prin emisia lor de lumină, în mod continuu
alimentează planetele și lunile cu raze de lumină sub formă de căldură, iar mai departe
aceleași raze de lumină prin încetinirea lor sub formă de materie, atunci același principiu
continuă deoarece sistemele solare ele însele sunt alimentate de stelele principale din
galaxii prin luminile lor principale, în momentul de față datorită lipsei de unelte științifice
aceste lumini sunt invizibile pentru detecția de către oamenii de știință.

Neutrino sunt pe de altă parte produși de către și prin același proces din fragmente
mafs principale ale razelor de lumină ale Soarelui sau de asemenea a materiilor principale
din centrul miezurilor interne ale Pământului. În același timp și în aceiași măsură, neutrino
care sunt emiși de materiile principale și de conținutul mafs a miezului interior-interior al
Pământului, care sunt detectați părăsind suprafața Pământului, existența acestora și
părăsirea suprafeței Pământului reprezintă o confirmare a prezenței materiilor principale și
mafs principale în mediul materiilor din miezurile Pământului. Lumina emisă de aceste
entități principale își pierd intensitatea pmf în miezurile centrale ale Pământului (3) și în
deplasarea lor spre exterior din centrul planetei, ele apar ca și neutrino ieșind din suprafața
Pământului.

Unele din aceste raze de lumină, datorită intensității Magravs-ului lor, sunt atrase
într-un proces cunoscut ca și fuziunea razelor de lumină, și produce moleculele inițiale ale
materiilor din sistemul solar de asemenea.

36
 Prin înțelegerea conceptului că razele de lumină de la Soare se convertesc în atomi și
molecule, atunci aceasta face învechită teoria că particulele de gheață rămase din vremea
creației sistemului solar, sunt unele observate în norul Oort, în centura Kuiper, în inelele lui
Saturn și așa mai departe în sistemul solar.

Adică cele mai multe și chiar și toate materiile din sistemul solar, cum este
materialul neclar din straturile norului Oort, sunt în principal produsul încetinirii razelor de
lumină ale stelei sistemului, și nu presupunerea ipotetică actuală că meteoriții și toate
particulele din limitele exterioare ale heliosferei acestor sisteme solare, sunt materiale
reziduale din vremea creației stelei și a sistemului solar.

Această reciclare a razelor de lumină și producerea de exemplu a particulelor, este

comparabilă și este de fapt același proces pe care cineva îl observă în sistemele care au
magnetosferă dinamică cum este cea a Pământului, unde moleculele vaporilor de apă se
ridică în regiunile superioare și mai depărtate ale magnetosferei Pământului, și când acestea
ating o anumită temperatură și condiții de mediu, ele se adună și când sunt suficient de
grele, ele cad înapoi pe Pământ. Acesta este același proces ce are loc cu razele de lumină
ale Soarelui, deoarece aceste raze ating limitele exterioare ale sistemului solar în acest
proces, datorită diferenței de câmp magnetic în locul diferenței de temperatură așa cum este
într-un sistem planetar, ele încetinesc și devin mafs ale materiei și materii, iar apoi ele cad
înapoi pe stea, datorită interacțiunii câmpului magnetic și intensității câmpului gravitațional
(4).

Prin atracția și mișcarea acestor atomi mai ușori și molecule, este creat vântul solar
în regiunea exterioară a sistemului solar, și la deplasarea acestora în centura Kuiper a
sistemului solar, aceste materii devin parte a materiilor constituente ale planetelor
exterioare gigantice, iar aceste raze de lumină devin parte a și sunt creatoarele cometelor,
asteroizilor și meteoriților, deoarece diferite densități ale materiilor sunt eliberate și create
în acest proces, precum și colectate în aceste așa numite centuri ale sistemului solar.

Existența meteoriților și al modelului lor de mișcare, confirmă schimbarea masei

luminii în molecule de Gans de Hidrogen, deoarece aceste comete și meteoriți se întorc
înapoi în straturile norului Oort și atrag noile molecule de hidrogen și oxigen produse și în
același timp ele continuă amestecând supa materiilor din norul Oort (Fig. 16), aceasta
ducând la coliziunea noului gaz produs și Gans de materii, coliziune necesară pentru
producerea de materii mai grele și de molecule cum este apa în sistemul solar.

În realitate razele de lumină devin parte a cometelor și meteoriților, acestea devin ele
însele ca o lingură de amestecat a sistemului solar, și cauza amestecului și deplasării mafs
ale materiei și a materiilor necesare pentru a avea un mediu material dinamic și activ, în
toate părțile sistemului solar.

37
 Fig. 16 - Razele de lumină devin molecule de apă și sunt atașate cometelor și meteoriților,
apoi se întorc în părțile interioare ale sistemului solar.

Prin urmare motivul pentru care planetele gigantice există și posedă cele mai multe
din gaze la limitele sistemului solar, se datorează faptului că aceste planete gazoase absorb
în mod continuu atomii proaspeți și moleculele de gas și Gans, care sunt produse prin
transformarea razelor de lumină în acești atomi, și prin urmare acești atomi și molecule
de gaz și Gans sunt gravitate, atrase și menținute sau capturate de către câmpurile
Magnetice și gravitaționale, și sunt poziționate de exemplu în inelele planetelor gazoase
uriașe, conform cu intensitatea și poziționarea Magravs ale acestor particule de gheață
Gans.

Colecția de particule înghețate și solide din diferite inele din sistemul solar sau
inelar, este în principal datorită câmpurilor magnetice ale inerției statice a acestor obiecte
cum sunt asteroizii și pe de altă parte datorită poziționării Magravs prin Magravs-ul materii
lor Gans, a interacțiunii acestora cu intensitatea Magravs a sistemului solar sau planetar și
datorită câmpurilor acestor planete din apropierea centurii Kuiper sau a norului Oort.

Astfel, razele de lumină ale stelelor sunt alimentatoarele acestora, a planetelor, a

asteroizilor, pentru că în timp ele cad înapoi în heliosfera stelelor deoarece câmpurile
gravitaționale puternice ale Stelei, atrag toate materiile și mafs ale materiilor în sistemul ei
și înapoi în ea însăși.

Prin urmare lumina emisă de către stea, devine parțial sursa materialelor care sunt
returnate materiei stelei, pentru ca ea să-și continue existența veșnică.

38
 CAPITOLUL 3
Conversia razelor de lumină în Gans-ul materiei

Considerând tranziția luminii în materie la limitele exterioare în mediul norului Oort

din heliosfera Soarelui, există pe mai departe un proces care apare la aceste noi create mafs
tangibile din razele de lumină ale Soarelui, deoarece acești nou născuți neutroni trec prin
dezintegrare nucleară (1) și devin un atom elementar de hidrogen, aflat în posesia unui
electron și a unui proton. Această materie atomică în răceala și în câmpurile Magnetice și
gravitaționale joase ale norului Oort și a centurii Kuiper devine mai degrabă o stare nano a
materiei de hidrogen decât hidrogen atomic și prin urmare uneori datorită forțelor slabe ale
câmpului gravitațional din aceste zone, aceste lumini devin Gans (5) ale aceluiași element.

Gans-ul materiei este starea materiei în care gazul atomic al materiei devine
atomul solid singular al ei înseși, sau ceea ce noi am numit “gas în stare nano a materiei”
pe scurt, sau “Gans” al aceluiași element (5). Gans-ul materiei este dependent de
intensitatea câmpului Magnetic și gravitațional intern, și în același timp câmpurile
Magnetice și gravitaționale ale materiei sunt mai puternice decât intensitatea câmpurilor
Magnetice și gravitaționale ale mediului.

Diferența dintre Gans-ul atomic sau un material gaz nano, este în faptul că Gans-ul
unui atom reprezintă starea solidă, tridimensională, liberă a materiei, datorită interacțiunii
câmpului gravitațional intern.

Deoarece Gans-ul este starea solidă a atomului de gaz în structura lui naturală
tridimensională, încât mafs ale acestei materii sunt interblocate datorită propriei intensități
Magravs interne și a legăturilor slabe ale mafs interne, aceasta nu are legături rigide așa
cum este în starea materiei atomului solid, așa cum este starea materiei înghețate a aceleiași
entități cu aceiași atomi, stare înghețată a materiei care se datorează și este dependentă de
intensitatea câmpurilor magnetice externe ale mediului, care sunt exercitate asupra
legăturilor structurale ale atomilor care devin, care creează starea de gheață a aceluiași
atom.

În același timp s-a observat că lumina ajunsă în stare de Gans poate crea plasma
fundamentală de Gans (Fig. 17); în aceiași regiune în care creează plasma fundamentală (a
neutronului) de asemenea.

39
 Fig. 17 - Structura Gans a unui neutron

Gans-ul de elemente (Fig. 18) este creat prin același proces ca și cel al cunoscutului
atom direct din razele de lumină sau prin dezintegrarea neutronului de Gans, trecând prin
dezintegrarea lui nucleară și crearea propriului lui Gans din aceleași elemente în stare
atomică.

Fig. 18 - Structura Gans a unui atom

40
 Se poate spune că starea de Gans a unui neutron sau atom este dependentă de
intensitatea câmpurilor gravitaționale și magnetice interne, în timp ce atomul sau starea
nano a materiei aceluiași element este dependentă de intensitatea câmpurilor magnetice ale
mediului, cum sunt căldura și presiunea (Fig. 19).

În această imagine sunt prezentate diferența dintre forțele câmpului magnetic extern
și intern, și procesele care duc la crearea Gans-ului structurii materiale a neutronului.

Fig. 19 - Comparație între Gans-ul unui neutron în stânga

și plasma fundamentală (neutron) în dreapta.

Starea de Gans a materiei este motivul pentru care de exemplu molecula de Gans a
aminoacidului (Fig. 20) din structura proteinei și a altor structuri celulare cum sunt cele din
frunzele plantelor, au caracteristici moi, flexibile, tangibile încât ele pot fi manipulate și nu
sunt tari și rigide.

Fig. 20 - Structura unei molecule Gans de aminoacid

41
 Se poate spune că Gans-ul este starea solidă a materiei entităților vii. Adică structura
proteinei este una din stările moleculare ale Gans-ului în mediul câmpurilor magnetice de
intensitatea materiei. Starea de Gans a materiei ca și parte a celulei ființelor vii, aceasta
face tranziția pmfs necesare pentru transferul rapid a mafs, mult mai ușoară datorită
disponibilității Gans-ului unui atom mai degrabă decât nano a unui atom, aceasta făcând
posibil transferul informației materiilor sub forma câmpurilor magnetice, și nu a întregului
atom ca un întreg de la un atom la altul sau de la o moleculă la alta, așa cum a presupus
lumea științifică până acum, și deci dacă măsura corectă de mafs este transferată unei
celule, atunci prin acreția mafs în vacuumul corpului, atunci o nouă celulă Gans este
produsă.

De exemplu, dacă cineva se pișcă singur de carne sau de piele, ceea ce el prinde între
degete sunt gaze de oxigen, azot, carbon și hidrogen în stare de Gans a materiei, altfel
corpul omului ar fi un balon de gaze și nu în starea materială așa cum este ea.

În același timp, transferul energetic al celulei deja existente se datorează transferului

pmf al mafs de la o celulă Gans a limfei la celula existentă. În aceiași măsură în care celula
își utilizează mafs adecvate și rămâne cu o cantitate de mafs greșită sau eronat măsurată
pentru uzul propriu, atunci celula transferă aceste pmf ale mafs către celulele sangvine
pentru îndepărtarea lor din sistemul corpului. Acesta fiind motivul pentru care de exemplu
nu se pot găsi reziduuri de urină în sânge, deoarece la trecerea sângelui prin structura
moleculară Gans dinamică a rinichilor, atunci eronat măsuratele mafs din Gans-ul celulelor
sangvine sunt reconstituite ca și lichid și apar ca urină în pereții vezicii urinare.

Aceasta se aplică la fel pentru transferul moleculelor și atomilor mineralelor și

vitaminelor care de fapt sunt mafs în diferite combinații.

În realitate, lumea științifică și umanitatea, întotdeauna au cunoscut această stare a

materiei ca fiind parte a structurii propriului lor corp, dar ei întotdeauna au considerat-o ca
și molecule ale aceluiași element și nu ca o altă stare a materiei, astfel Gans-ul poate fi
considerat ca a cincea stare a materiei.

Această condiție Gans a materiei este explicată ca și gaze aflate la temperatura și

presiunea ambientală, și care datorită intensității câmpurilor Magnetice și gravitaționale
interne ale atomului, apariția fizică a atomului, structura atomică a gazului se schimbă într-
o configurație compactă a unui solid și atomul aceluiași gaz devine și se comportă ca și un
solid, dar cu caracteristici și proprietăți complet noi, care nu au fost niciodată cunoscute
atunci când atomul se afla într-una din cele celelalte trei stări cunoscute (gaz, lichid și
solid).

Această conversie a razelor de lumină într-o stare solidă, apare în regiunile

exterioare ale sistemului solar, unde forțele câmpului gravitațional (vacuum) sunt mici iar
temperatura nu are nici un efect asupra mișcării interne a câmpurilor magnetice, care
creează această stare solidă a materiei. Apoi, deoarece raza devine și apare ca și gaz și într-
o anumită condiție se manifestă ea însăși ca o structură nano a gazului, sau ceea ce se
cheamă “GANS” în același mediu, datorită configurației câmpurilor gravitaționale și
Magnetice interne proprii ale atomului și nu datorită câmpurilor magnetice ale mediului.

42
 Această stare de Gans și de gaz a unui atom, este aceiași diferență ca și între masa și
greutatea unui atom, unde masa se datorează interacțiunii câmpurilor interne ale atomului
și independente de forțele câmpurilor exterioare, iar greutatea se datorează efectului
câmpurilor magnetice ale mediului asupra apariției exterioare a aceleiași mase.

Oamenii sunt familiari cu Gans-ul moleculelor și atomilor, ca și un constituent

integral al propriului lor corp tangibil, gazele aflate în condițiile vacuumului intern al
corpului se convertesc în Gans-uri sau în stare individuală atomică moale. Până acum
lumea științifică nu a considerat niciodată această stare a materiei, deoarece ei au spus de
exemplu că carbonul din lanțul proteic al materiei unei celule, sau un carbon este parte a
structurii zahărului unei frunze a unei plante și așa mai departe. Adică de exemplu, când un
atom sau o moleculă a unui gaz de hidrogen, care a fost creat din raza de lumină așa cum
acest gaz este absorbit de corpul uman, atunci acest gaz de atomi se schimbă în Gans al
acelorași atomi, și apoi prin procesul de acreție în condiția de vacuum a funcționării interne
a omului, această particulă de Gans conform cu intensitatea Magravs a acesteia, ea devine
parte a Gans-urilor moleculare ale lanțului proteic N-C-O-H a omului și din această cauză
corpul omului devine o entitate tangibilă. Crearea atomului de Gans din atomul de gaz are
loc datorită procesului acreției tuturor câmpurilor mafs ale însuși atomului de gaz.

Dacă această schimbare a stării luminii în Gans nu are loc, atunci corpul uman ar fi
fost un balon de gaze și nu ar fi avut brațe și picioare solide, și așa mai departe.

Mai departe, trebuie spus că deoarece raza de lumină se schimbă în gaz atomic de
hidrogen și deoarece ea atinge condiția planetară și starea Magravs naturală a planetelor,
această materie se schimbă în atomul de Gans al aceleiași materii, în atmosfera entităților
planetare de asemenea.

Confirmarea producerii și existenței Gans-ului în norul Oort și în centura Kuiper

poate fi confirmat prin existența inelelor hexagonale de deasupra polilor planetei Saturn.
Straturile compozite dinamice din Gans nano ale materialelor din această parte de planetă,
duc la crearea formei hexagonale a norilor, așa cum a fost înregistrat prin imaginile luate de
lumea științifică ale polilor acestei planete (4).

Singurul motiv pentru care se pot vedea asemenea structuri în univers este în
principal datorită existenței stării de Gans a materiilor cum este hidrogenul, metanul și
altele din aceste straturi, deoarece Magrav-ul planetei interacționează cu structura metalică
dinamică a Gans-ului de hidrogen și cu alte Gans-uri ale materiilor. Această stare nano a
materiei din câmpurile magnetice dinamice ale polilor planetei, duce la crearea curentului
între aceste straturi și prin urmare de exemplu în polii planetei Saturn la formarea formelor
hexagonale a norilor, care reprezintă o consecință a acestor interacțiuni, adică poziționarea
naturală a Gans-ului în structurile nano și magnetice compozite și dinamic amestecate.

Pentru a crea formele hexagonale ale norilor de la Polul nord al planetei Saturn, este
nevoie de cel puțin trei straturi sau amestecul a trei tipuri diferite de Gans-uri de elemente
diferite sau asemenea, pentru a putea crea aceste forme în atmosfera superioară a acestei
planete (4).

43
 În realitate materiile Gans se comportă cum se comportă semiconductoarele în
mediul materiei, cu diferența că Gans-urile materiilor sunt întotdeauna ca și cum ar fi în
stare de semiconductor și în același timp ele creează curent în orice mediu, datorită
structurii câmpurilor magnetice dinamice interne.

Pe de altă parte, conversia luminii în Gans și absorbția acesteia precum și

interacțiunea acesteia cu Magravs-ul puternic produs de planete precum Saturn, reprezintă
cauza producerii Aurorelor interne, care sunt observate la polii planetelor gazoase. Aceste
aurore sunt datorită faptului că Gans-ul elementelor din centura Kuiper sunt absorbite în
atmosfera planetei gigantice, și deoarece aceste Gans-uri sunt stare materială atomică
solidă așa cum este praful cosmic, în interacțiunea lor cu câmpurile magnetice ale planetei,
aceste interacțiuni ale Gans-urilor cu câmpurile magnetice ale planetei duc la crearea
Aurorelor la polii acestor planete gazoase gigantice.

Este esențial să se înțeleagă efectul fundamental al razelor de lumină ale materiilor în

sistemul solar și chiar în creația sistemelor solare și însăși a planetelor, încât să se înțeleagă
de ce razele de lumină sunt transportatorii creației în univers, deoarece în conversia lor ele
devin entitățile create cum sunt atomii, celulele și așa mai departe, datorită intensității pmf
a mediului. De fapt luminile devenind gazul materiei, atunci ele devin sursa și piatra de
temelie a creației în toate nivelele materiilor universului. Astfel, deoarece lumina se
schimbă în atomi și în Gans, atunci în mediul adecvat cu de exemplu 1G (intensitatea
câmpului gravitațional al Pământului) așa cum este pe Pământ, atunci colecția de atomi ca
și molecule a stării de Gans a materiilor, duce la crearea ființelor cum sunt celulele
singulare și combinațiile complexe așa cum este corpul uman.

Raza de lumină de la Steaua Principală (gaura neagră) deoarece își pierde

intensitatea și ajunge la mafs de intensitatea materiei, apoi la nivelul nan și atomic al
intensității materiei elementului fundamental al atomului de hidrogen, acesta este
momentul în care această materie generează primele câmpuri externe gravitaționale și
magnetice sau ceea ce se cheamă Magravs-ul propriu în mediul material, încât această
entitate tangibilă datorită intensității și poziționării Magravs în raport cu alte Magravs de
care poate fi atrasă sau să atragă aceleași sau alte elemente din același mediu. Atunci acesta
este momentul în care lumina devine entitate fizică și sămânța stelelor și planetelor, precum
și esența entității tangibile în toate mediile materiale ale universului.

În profunzimile sistemelor solare, a galaxiilor și în cosmos, deoarece starea de Gans

și atomică a hidrogenului interacționează, ele creează primele semințe ale creării unor
Magravs-uri mai puternice, care duc la atracția și conversia altor raze de lumină din univers
în lichide și solide, aceste interacțiuni ducând la crearea galaxiilor, stelelor și planetelor.
Însăși lumina de diferite intensități devine unealta de divizare a hidrogenului, pentru ca ea
să înceapă ciclul creației inteligenței și crearea vieții în toate colțurile universului (6).

Gazul și Gans-ul de hidrogen devine combustibilul dinamic al creării câmpurilor

magnetice necesare pentru crearea și stabilirea stelelor, a sistemelor solare și a planetelor
acestora, deoarece interacțiunea diferitelor câmpuri magnetice ale gazelor duce la crearea
câmpurilor gravitaționale și Magnetice inițiale, necesare acestor corpuri celeste pentru a fi
create în univers. Existența nano materialelor în miezul planetelor cum este Pământul au
fost inițial dezvăluite (1), iar acum poate fi înțeles pe deplin cum aceste nano materiale în
stare de materie nano, de gaz și Gans, ajung să existe în centrul acestor entități celeste, ca și
semințe inițiale ale creării lor.

44
 Este important să realizați că datorită structurii interne ale nano materialelor din
straturi și a celor în stare Gans, aceste materiale își păstrează integritatea structurală, în
timp ce condițiile mediului material extern cum sunt presiunea și temperatura, nu pot afecta
integritatea structurii totale, odată ce acestea sunt în stare individuală de Gans compus a
materiei.

Aceasta însemnând că structura internă și legătura moleculară a Gans-urilor și nano

materialelor din nano straturi sau din structurile compozite, nu vor fi afectate de mediul
material precum condițiile de temperatură și presiune ale mediului. Dar Gans-ul se va
schimba în structura lui atunci când este condiționat de doze de nivel înalt de radiații.

De exemplu, acesta este unul din motivele, pentru care ADN-ul ființelor umane este
vulnerabil la schimbări datorită absorbției energiei radioactive din mediul radioactiv sau la
explozii de radiații, deoarece structura reală a aminoacidului proteinei lanțului ADN, este
creată din Gans al materiilor și nu din materia solidă a acelorași gaze (6).

În aceste condiții Gans-ul materiei primește radiație la un nivel superior al

intensității mafs ale materiei și prin urmare el trebuie să se adapteze cu această radiație
suplimentară de pmf, astfel Gans-ul atinge o nouă intensitate a pmf ale magnetosferei și în
consecință Gans-ul atomilor proteinei care a absorbit pmf adiționale trebuie să accepte o
nouă poziționare în raport cu alte Gans-uri din lanțul proteic. Noua poziție înseamnă o nouă
completare sau o nouă configurație în spirala ADN și prin urmare noi schimbări și o nouă
ușoară configurare sau alterare a acestuia (6).

Proprietatea luminii aflată în stare Gans face Gans-urile vulnerabile și receptive la

schimbări, datorită spectrului câmpurilor magnetice în toate nivelele mafs ale intensității
materiilor, aceasta fiind de la ordinul mai înalt mafs al câmpurilor materiei principale la
intensitatea pmf joasă a mediului materiei joase. Acesta fiind motivul pentru care ADN-ul,
datorită absorbției de exemplu a radiației de nivel înalt sau a razelor puternice, își poate
schimba configurația aceasta ducând la noi permutări și schimbări în caracteristici și
schimbări în parte a caracteristicilor materiei vii.

Prin acest proces al poziționării Magravs și pentru faptul că toate Magravs-urile

trebuie să se afle în pozițiile lor specifice în lanțul ADN, încât să se poată vedea
concordanța cu structura ADN-ului tuturor entităților vii din univers, aceste lanțuri de
proteine poziționate devin entități excluzive ale unei anumite entități sau ființe. Nimeni nu
poate înțelege cum lumina și procesele acesteia de conversie, fuziune și amestecare, duce la
crearea structurii exclusive a ADN-ului și la crearea ființelor (6).

Savanții datorită vechii cunoașteri a creării câmpului magnetic, consideră că

Pământul are un miez metalic din fier care datorită mișcării conform teoriei convecției,
duce la crearea câmpului Magnetic al Pământului. Faptul că Soarele nu posedă un miez
metalic din fier și totuși are câmpuri gravitaționale și Magnetice foarte puternice, indică
faptul că existența fierului în centrul tuturor corpurilor dinamice rotative, nu este un
principiu comun și acceptabil precum și o ordine naturală a creării câmpurilor
gravitaționale și Magnetice în univers.

45
 Într-adevăr plasma unui neutron nu posedă miez de fier, dar el trece prin
dezintegrare și divizare pentru a realiza plasma electronului și protonului, și în acest proces
de dezintegrare, neutronul nu prin condiția echilibrului energetic al fierului, așa cum a fost
susținut de cosmologi care consideră că stelele ating punctul fără întoarcere datorită creării
și solificării fierului în stare materială în miezul lor central. Și în același timp, geologii
consideră că miezul de fier al Pământului este motivul pentru care planeta posedă câmpuri
Magnetice.

Metoda prin care câmpurile Magnetice (respingerea câmpurilor) și câmpurile

gravitaționale (atracția câmpurilor) sunt generate exponențial crescător în toate obiectele
planetare, solare și galactice, are loc inițial și în principal prin proprietățile magnetice ale
materialelor plasmatice, nano și Gans din structura centrală și internă a tuturor obiectelor
celeste. În miezurile interne ale obiectelor celeste, Gans-urile materiilor datorită mafs pe
care le posedă și nano straturilor sau diferitelor compoziții ale cristalelor colective și
structurii de câmpuri magnetice, acestea devin sau se comportă ca cele mai bune izolatoare
și conductoare simultan în mediul lor. Gans-ul și nano materiile, precum și mafs și
proprietățile lor se schimbă din conductoare în izolatoare, funcție de comportamentul
acestor materii ca și semiconductori și metale, și în același timp datorită dinamismului pmf
ce le posedă, duce la producerea inițială și apoi parțială a câmpurilor Magnetice și
gravitaționale ale stelei și respective a planetelor (2, 3, 4 și 5). Acesta este momentul în
care proprietățile magnetice ale materialelor nano și Gans prin interacțiunea lor conduc la
crearea câmpurilor de forță gravitaționale și magnetice, aceasta ducând la rândul ei la
crearea masei independente și a magnetosferei noii entități.

Prin disocierea structurii mafs interne a Gans-ului datorită faptului că mafs

principale interne ale structurii se desfășoară rapid și când această tranziție la intensitatea
specifică nivelului materiei este foarte rapidă, duce la eliberarea unor temperaturi mari și a
unor raze de lumină puternice în spectrul de intensități ale câmpurilor magnetice vizibile
specifice proteinei omului și prin urmare la detectarea spectrului câmpurilor magnetice ale
razelor de lumină.

Proprietățile gravitaționale ale nano materialelor precum și crearea, atracția și

absorbția materiilor din mediu, au fost explicate în detaliu în articolul publicat (5), în
același timp materia nu poate atrage sau gravita înspre altă materie dacă ambele nu sunt în
posesia câmpurilor magnetice. În același timp s-a confirmat (5) că nano materialele creează
propriile lor medii și zone de câmp gravitațional, iar prin faptul că în centrul planetelor și
stelelor există materiale nano și Gans aceasta indică cum sunt create câmpurile
gravitaționale (6, 7) ale tuturor sistemelor dinamice și obiectelor din univers.

Gans-urile care se află în mediul cu intensitatea câmpurilor magnetice adecvate,

datorită intensității Magravs a acestor materiale ele vor converti în zone gravitaționale în
mediul lor și vor trage lumina, apoi în schimb vor absorbi, crea și elibera energie.
Această energie duce la crearea și atragerea gazelor și conversia lor, cum este exemplul
corpului uman, în stare solidă a materiei la temperatura camerei, iar prin teste s-a arătat că
acest proces al absorbției sau conversiei gazului în Gans, duce la crearea și eliberarea
energiei și similar vice-versa. De exemplu în absorbția CO2 din mediu, plantele eliberează
energie în structura lor internă pentru a fi utilizată pentru conversia mineralelor în hrană
pentru plante, pentru a-i folosi la supraviețuire și creștere.

46
 Astfel adevărul despre modul cum chiar și căldura este creată, este departe de
actualele presupuneri pe care lumea științifică l-a făcut pe om să le creadă, deoarece ei
înșiși niciodată nu au înțeles funcționarea reală a universului și procesul prin care materiile
se comportă și funcționează în condițiile de vacuum ale acestuia.

Acest concept și proces a fost testat, explicat și publicat în detaliu în Capitolul 4 al

acestei cărți, când de exemplu prin capturarea gazelor de CO2 din mediu și prin colectarea
lor ca și Gans, ca și o entitate tangibilă la temperatura și presiunea camerei, energia
eliberată de acest proces este utilizată pentru alimentarea și funcționarea luminilor și
respectiv a motoarelor din laborator, de către savanți independenți, a fost publicat în
jurnalele din Mai 2010.

În acest caz energia este eliberată în același fel în care se întâmplă în corpul uman,
când lumina sau câmpurile magnetice ale luminii intră în condiția de micro vacuum a
sistemului sau a corpului, iar prin recepționarea razelor de lumină și prin încercarea de
agățare sau a trecerii prin procesul de unire atomică la nivelul Gans-ului și apoi al acreției,
va duce la eliberarea energiei suplimentare și apoi la acumularea (acreția) Gans-urilor
solide care apar ca și un nor de materii în teste și în corpul uman, care ulterior devine o
structură tangibilă de materii ale corpului iar energia suplimentară este eliberată sub formă
de căldură a corpului sau este utilizată în sistemul de comunicație al corpului.

Acest proces de acreție este una din sursele energiei eliberate în entitățile în corp viu,
și în teste experimentale această energie dinamică la nivelul puterii câmpului magnetic
plasmatic al unui electron, produsă prin acest proces, devine sursa de putere și este
suficientă să alimenteze un LED câteva luni, deoarece acest proces este un proces natural.
Atât timp cât lumina sau alte raze pot penetra țesutul aflat în condiție moale, gelatinoasă
sau lichidă a sistemului, acest proces poate continua.

Un alt motiv important pentru care se poate găsi apă în acest sistem solar, este în
principal datorită faptului că pmf și puterea Magravs a acestui sistem solar și a celor ca și
acesta, încurajează și forțează inițial producerea Gans-ului materiilor magnetice cum este
Oxigenul, care duce la crearea stării lichide a materiei numită apă.

În același timp este crucial să se înțeleagă caracteristicile și proprietățile bi și

tridimensionale ale acelorași atomi în procesul de stratificare și poziționare fizică. Gans-ul
materiei este capturat și menținut în stare tridimensională, Gans-ul materiei gravitează și
creează aglomerări dinamice de Gans-uri în jurul lor devenind entități dinamice, în timp ce
în versiunea legată a aceluiași atom, aglomerând aceleași materii în stare solidă, creează
straturi, care-i dau și o fac să posede proprietăți și aparențe total diferite.

Lumina în conversia ei într-un atom de gaz sau un atom de Gans, conform cu

specificul mediului, va lua și va forța starea preferată a manifestării ei, iar cu o ușoară
schimbare în nivelul vacuumului lui intern (definit ca și disponibilitate a Magravs-ului și a
puterii lui) lumina va apărea ca și gaz al unui atom sau un Gans al aceluiași.

Este interesant că savanții și organizațiile științifice nu se află în acest moment în

posesia uneltelor care să le permită identificarea acestor două stări separate ale materiilor
luminii, în entitatea vizibilă a materiei, și deci întotdeauna consideră toate materiile ca și
atomi, iar în prezent consideră patru stări ale materiilor așa cum au fost obișnuiți.

47
 Aceiași rază de lumină când se schimbă în Gans al atomului de hidrogen, aceasta își
schimbă structura cristalină diamantată dinamică a aceleiași materii și deci aceasta conferă
aceleiași materii proprietăți izolatoare, și deci permite crearea proprietăților conductive și
izolatoare ale aceluiași element în structura lui stratificată și aglomerată, precum și
proprietățile dinamice între aceleași elemente ale atomilor gazului sau Gans-ului.

Gans-ul în condiție specifică are o structură cristalină diamantată a atomului de

hidrogen, și cu ușoare schimbări în condiția mediului acestuia, devine un conductor pentru
o perioadă scurtă sau lungă de timp. Aceasta a fost dovedită și demonstrată experimental,
apoi aglomerarea acestei structuri amestecate de gaz și Gans a aceluiași atom, duce la
crearea straturilor multiple de materii conductoare și izolatoare a aceleiași materii, și prin
urmare în mediul magnetic dinamic al universului aceasta duce la crearea unui Magravs
diferit și mai puternic, și inițializează atracția și poziționarea diferitelor materii înspre
aceste semințe inițiale de câmpuri gravitaționale și Magnetice, și deci începe crearea
entităților inițiale cerești cum sunt plasmele neutronilor, atomilor, stelelor și galaxiilor.

Acesta este motivul pentru care de exemplu aceiași materie a carbonului devine cel
mai bun conductor ca și nano strat sp2, precum și cel mai bun izolator ca și structură
cristalină diamantată cunoscută ca și sp3, peste aceleași straturi sau respectiv prin straturile
acesteia. Producerea unui asemenea amestec a fost confirmată independent de
spectroscopia Raman a acestor structuri, produse ca și straturi pe o suprafață dată. Prin
urmare toate elementele și moleculele, sau combinațiile acestora pot avea structura și
proprietatea sp3 sau sp2 în același timp și în aceiași condiție a mediului.

Aceasta fiind asemănătoare lanțului proteic, când fiecare Gans a fiecărui element
există individual și colectiv în aminoacid, ca și moleculă de Gans, deoarece fiecare element
își joacă rolul individual, care poate afecta colectiv funcționarea și existența acidului în
mediul dat (6).

În înțelegerea conceptului de conversie a razelor de lumină în Gans și gaz precum și

crearea nano materialelor, aceasta discreditează filozofia actuală a necesității unui miez
solid de fier a planetelor, care le permite să-și creeze câmpurile lor Magnetice, încât să
poată opera în univers, sau chiar și rasa umană poate fi adusă pe Pământ din alte locuri din
colțurile îndepărtate ale universului. Viața pe Pământ este produsul natural al mișcării
luminii și a conversiei acesteia în activitatea internă a acestei planete și a sistemului solar.

În aceiași măsură lumina joacă diferite roluri în diferite medii, ceea ce poate duce la
crearea a acelorași sau complet diferite combinații de molecule de Gans, aceste manifestări
ale diferitelor apariții ale luminii fiind dependente de intensitatea mafs ale pmf ale
mediului. Adică viața nu este și nu va fi exclusivitatea acestei planete și a acestui sistem
solar, odată înțelese principiile creării și mișcării razelor de lumină în univers.

Astfel centrul Pământului nu are nevoie de un miez solid de fier, pentru ca să posede
câmpurile de forță gravitaționale și Magnetice, care să ducă de asemenea la crearea vieții
pe planetă. În timp ce, elementele compozite ale nano materialelor, gazelor și a structurii
cristaline a Gans-urilor aceluiași element din miezurile interne ale planetei, pot duce la
crearea acelorași câmpuri gravitaționale și Magnetice ale planetei. Aceasta explică de ce
chiar unele planete cum este Saturn posedă câmpuri Magnetice, chiar dacă aceste planete
nu posedă materie solidă ca materiale constituente ale structurii lor interne.

48
 În realitate, deoarece straturi peste straturi de gaz și Gans dinamic sunt depuse în
centrul planetei, efectele straturilor magnetice dinamice se intensifică exponențial, făcând
ca Magravs-ul planetei să se combine, acest fenomen ducând la crearea unor câmpuri mai
puternice ce se extind miliarde de kilometri în sistemul solar, în heliosfera galactică, în
mediul acestor entități.

Astfel raza de lumină cilindrică elicoidală dinamică aflată în tranziție, prin

încetinirea într-un mediu Magravs cu intensitate specifică, duce la crearea materiei
specifice în acel mediu Magravs cu intensitate specifică.

Lumea științifică trebuie să înțeleagă că starea de Gans a materiei este un fenomen

natural în lumea creației, aceasta însemnând omul a învățat despre stările solidă, lichidă și
gazoasă ale materiei, aceste stări ale materiei datorându-se diferenței de temperatură și
presiune din mediul acestor materii, dar există o altă stare a aceleiași materii chiar dacă este
ca un gaz și se comportă și există ca și materie sub formă lichidă și solidă, însă datorită
câmpurilor de forță gravitaționale interne ale structurii atomice, proprietățile și apariția
acestei materii nu este dependentă de mediul extern.

Gans-ul sau gazul în stare nano a materiei în stare solidă, va juca un rol important în
viitorul științei și tehnologiei. Adică acolo unde același atom se comportă ca un gaz, lichid
sau solid în același timp, depinde de interacțiunea propriilor câmpuri magnetice interne din
plasma lui, și nu de condițiile externe de mediu din jurul plasmei, aceiași materie va fi în
stare dinamică solidă la temperatura camerei tot timpul, indiferent de condiția mediului.

Adică se poate spune că plasma unui atom de Gans recepționează sau coordonează
propriul ei Magravs și propria ei poziționare Magravs, în raport cu propriul ei electron și
proton și altă structură Gans.

Astfel, Gans-ul este starea structurii luminii care s-a schimbat din plasma cilindrică
dinamică de câmpuri magnetice, într-o entitate sferică dinamică a acelorași mafs ale
materiei, a cărui stare de manifestare în mediul materiei este dependentă doar de gravitația
internă și nu de condiția mediului. De aceea se poate observa același element în regiunile
cele mai fierbinți și cele mai reci ale universului, și totuși să le interpreteze greșit ca fiind
materie atomică în locul stărilor nano atomice sau de Gans ale aceleiași materii.

În acest fel unele plasme și raze emise de Soare, funcție de cum ajung ele la norul
Oort sau centurile Kuiper, acestea devin atunci nano materiale de gaz sau Gans, și prin
conglomerarea cu alte materii și Gans-uri, acestea devin parte a meteoriților sau asteroizilor
și arată ca și cum ar fi fost acolo de la crearea sistemului solar.

În univers și în sistemele solare cu intensitatea Magravs propice, lumina se schimbă

în hidrogen nano și prin intermediul câmpurile magnetice interne ale sistemului solar
precum și conform principiului echilibrului magnetic și acrețiilor, această materie elevează
la următorul material magnetic, unul din aceste materiale fiind Gans-ul de oxigen. Acest
element, datorită poziționării Magravs și echilibrului în Magravs-ul unor sisteme solare,
duce la crearea și producerea moleculelor de apă în norul Oort, apoi aceste nano particule
de apă sunt atrase înapoi în părțile interne ale sistemului solar sub forma nano particulelor
de gheață de Gans ale acestui material, care de exemplu se poate observa în inelele lui
Saturn.

49
 Particulele de gheață din inelul lui Saturn există și sunt produse dintotdeauna prin
întoarcerea razelor de lumină care au fost emise de Soare, întoarcere sub forma particulelor
de gheață și de Gans, fiind temporar capturate și poziționate în aceste inele. Ipoteza actuală
că aceste particule de gheață există în aceste inele nu se datorează prăbușirii și spargerii
meteoriților sau asteroizilor în mici piese care ulterior s-au acumulat în aceste inele ale lui
Saturn, așa cum se poate observa acum.

Astfel, când lumina atinge limitele exterioare ale sistemului solar, ea devine nano
material, care datorită proprietăților lui magnetice, duce la crearea materialului nano
magnetic, adică al oxigenului, apoi acest material din nano particule de Gans al oxigenului
pentru a-și stabiliza Magravs-ul, acesta atrage doi atomi de gaz sau de Gans al nano
particulelor de hidrogen, care duce la producerea Gans-ului de apă cu aparență unor
particule de gheață în norul Oort al sistemului solar, care se mișcă înspre interior și devine
substanța magnetică lichidă și sursa vieții în acest sistem solar.

Astfel, apa din sistemul solar este generată în principal de către razele de lumină ale
Soarelui și nu de către alte surse, prin urmare apa este produsă în sistemul solar prin
reciclarea razelor de lumină ale Soarelui.

Amestecul acestor nano materiale de gheață cu materiile solide ale sistemului solar,
duce la crearea meteoriților, obiecte dinamice care în călătoria lor dintre norul Oort și
centura Kuiper atrag moleculele nano de apă și se reîntorc în regiunile interioare ale
sistemului solar. Aceste fiind unul din motivele pentru care meteoriții sunt observați regulat
fără a se observa vreodată modificarea dimensiunii acestora. Însă coada lor de vapori
vorbește despre existența apei reziduale în structura lor, deoarece dintotdeauna aceste
obiecte sunt înlocuite în aceste regiuni ale sistemului solar, cu razele Soarelui sub forma
Gans-ului de apă, apoi se reîntorc în părțile interioare ale sistemului solar.

Prin urmare teoria că apa ajunge pe planete cum este și Pământul, adusă de meteoriți,
așa cum s-a presupus, este parțial corectă, dar Magravs-ul planetelor cum este Pământul
aflat în Magravs-ul Soarelui, are abilitatea de a converti lumina în nano materii, iar aceste
nano materii în hidrogen sau molecule de apă, prin procesul de acreție în vacuumul
sistemului solar și în straturile superioare a atmosferei Pământului. Prin urmare, apa este
rezultatul combinării atomilor creați din razele de lumină în condițiile câmpurilor
magnetice diferite din mediul Magravs al acestui sistem solar și planetar.

Acest proces de conversie a luminii poate avea loc oriunde în univers, deoarece nano
particulele de hidrogen sunt unele din primele și cele mai slabe intensități Magravs, în care
lumina se poate schimba în materie, oriunde în intensitatea Magravs a acestui univers.
Astfel, apa nu este exclusivitatea acestui sistem solar și este produsul razelor de lumină ale
universului aflate în mediul materiei. Există de asemenea ape sub formă de substanțe în alte
mafs ale materiei și în medii cu intensitatea materiei din univers.

Este important să se înțeleagă că toate Gans-urile au proprietăți magnetice, cu

diferența că oxigenul este unul din materialele magnetice comune din sistemul solar și din
cele mai multe universuri, necesar pentru frânarea luminii la nivele de intensitate
inferioară, care poate duce la crearea vieții inteligente. În unele sisteme solare și galaxii,
intensitatea pmf a Gans-ului materiei oxigenului este elementul magnetic comun și motivul
pentru care toate materiile existente depind de disponibilitatea acestei materii în cadrul pmf
a mediului.

50
 În corpurile vii aflate în posesia sistemelor cum sunt plămânii și branhiile la pești,
lumina prin schimbarea în moleculă de oxigen care este inhalată pentru existența lor, în
aceste sisteme contrar convingerii actuale, atomii și moleculele de oxigen nu vor trece
niciodată limitele structurii plămânilor sau să fie absorbite de sânge, așa cum s-a crezut și a
fost promovat de lumea științifică (6). De fapt în procesul de inhalare sau în cazul peștelui,
la trecerea apei prin branhii, atomii de oxigen simplu transferă valoarea limită a intensității
câmpurilor lor magnetice plasmatice la valoarea ce se potrivește cu atomul de oxigen al
proteinei celulei sângelui, încât celula de sânge așa cum este ea în mod obișnuit numită,
este oxigenată în plămâni (6). În realitate nici un atom de oxigen sau molecule, nu trece
vreodată prin pereții plămânilor așa cum s-a presupus, ci atomul de oxigen își transferă pmf
atomului de oxigen al sângelui din proteină, apoi acest pmf este transportat prin și conform
aceluiași principiu, ca și atunci când pmf a oxigenului din celula proteică a sângelui este
transferat altor atomi de oxigen aflați în stare Gans din lanțul proteic al altor celule din
corpul uman (6), atunci când acestea se intersectează cu proteina ce are mafs cu intensitatea
corespunzătoare lor, în sânge.

Oxigenarea celulei roșii a sângelui este în principal o altă legătură cuantică a

materiilor ce au aceiași intensitate, sau un transfer al unei cantități adecvate de pmf a
celulei specifice materiilor sângelui.

Eroarea că atomii de oxigen traversează pereții plămânilor, este atât de îndepărtată

de realitatea existenței, ca și cum s-ar spune că omul poate trece printr-un perete solid.
Această ipocrizie a fost consecința lipsei de înțelegere a structurii reale a oxigenului și a
faptului că originea acestuia se află în structura luminii, încât plasma luminii și atomii se
pot lega și adeseori se leagă și-și transferă pmf până la nivelul intensității lor reciproce,
încât să le fie garantată existența într-o formă sau substructură a lor, și fără ca plasma
atomului solid actual să traverseze limitele plămânilor (6).

De fapt energizarea celulei roșii are loc prin transfer de pmf al atomului de oxigen, și
nu prin transferul realizat de trecerea oxigenului în fluxul sangvin și de strălucirea celulei
roșii la traversarea plămânilor. Este ca un întrerupător variabil al luminii, care atunci când
se mărește curentul, lumina strălucește mai puternic. La fel este și procesul prin care
celulele roșii din sânge primesc pmf ale oxigenului și sângele devine strălucitor sau mai
bogat în pmf, apoi după ce celulele roșii își transferă propriile pmf celulelor ce le întâlnesc
în corp, intensitatea pmf a celulelor sângelui este redusă și luminează mai puțin, mai stins,
sau arată mai întunecat și se întorc în plămâni pentru a fi reîncărcate (6). Omul are foarte
multe de învățat prima dată despre propriul lui corp, înainte de a cuceri universurile.

Prin înțelegerea funcției și proprietăților fundamentale ale Gans-ului și a Gans-ului

molecular, pot fi produse sisteme de calcul care nu doar că gândesc la fel ca și oamenii, dar
datorită energiei lor dinamice si a rotației direcționale singulare, pot fi produse în acest
moment primele sisteme cuantice de calcul, astfel încât aceste calculatoare vor fi o copie
exactă a structurii creierului uman și a mușchilor, cu aceleași legături și canale de
comunicație multi-neuronale, aceste canale fiind create ca și legături Magravs ale Gans-
ului molecular, și care le va permite să aibă aceiași conexiune simultană multi-încrucișată,
astfel încât aceste Gans-uri cuantice cu structură moleculară vor fi exact sisteme paralele ca
și creierul uman, sub toate aspectele unei structuri funcționale reale a sistemului logic, care
pot transporta chiar și emoțiile cât și controlul și logica. De fapt, Gans-ul binar și seturile
de Gans-uri pereche, vor fi viitorul unităților de gândire rapidă, necesare pentru sistemul cu
logica de control cu viteză mare pentru sistemele de călătorie spațială ale viitorului.

51
 Deoarece există Gans-uri în mediile cu intensitatea mafs specifică materiei, există de
asemenea Gans-uri în mediile cu intensitatea pmf a materiilor principală și de tranziție, și în
același timp Gans-ul materiei din toate intensitățile mafs vor funcționa în toate nivelele de
intensități pmf. Astfel, este posibil să se producă unități pentru Gans-uri moleculare, care
funcționează la viteză mare și cu aceleași emoții și sisteme logice ca și creierul uman, dar
cu viteze care depășesc cu mult vitezele de procesare a creierului uman.

Prin urmare, se poate spune că pentru prima dată omul are capacitatea și cunoașterea
nu doar de a produce Gans solid al gazului, la temperatura camerei, dar poate merge un pas
mai departe decât nano materiile conceptuale actuale și calculatoarele bazate pe nano
materii, și poate începe lucrul la sistemele logice reale bazate pe structura materială a
creierului, prin utilizarea Gans-ului gazelor, care reprezintă cărămida de construcție a
aminoacizilor umani.

Dar întrebarea este dacă noi ar trebui să construim primul creier și corp funcțional
utilizând aceste materii, deoarece deja am decodat ADN-ul genomului uman, și deoarece
cunoaștem întregul lanț al secvenței ADN și deja am descifrat mecanismul prin care ARN-
ul își produce energia și curentul pentru comunicațiile lui interne și pentru controlul
sistemelor interne ale ADN-ului, și atunci omul devine creatorul noilor ființe bazate pe
structura umană. Iar prin descoperirea Gans-ului și a metodei simple de realizare a acestuia,
va permite întrebarea etică a replicării în masă, fără necesitatea celulelor stem sau chiar și a
ovulului și spermei, care reprezintă băncile de memorie pentru supraviețuirea omului pe
această planetă. Va face omul ca și el însuși cu o memorie ADN curată, sau va deveni ființa
umană Dumnezeul unei noi generații de ființe?

Asta nu este pentru prima dată în univers, când unul a creat abilitatea de a reproduce
un altul la fel, dar în același timp această descoperire a structurii și proprietății Gans-ului,
ar fi devenit evident omului de știință în timp util, pe măsură ce ar fi progresat în cuceririle
sale științifice.

Unii savanți cred că fierul solid este materia magnetică principală din univers, și
această materie din centrul stelelor precum și energia ei echilibrează conversia dintre
fisiunea și fuziunea ei. Este punctul când stelele trec prin procesul lor de încetinire sau
reducerea, sau ceea ce este cunoscut ca și starea lor de novă. Adevărul este că plasma de
mafs a celei mai simple structuri a plasmei, reprezintă entitatea magnetică comună,
fundamentală și elementară din univers. Astfel plasma luminii reprezintă baza și materia
magnetică comună din univers și nu are nevoie de fier pentru a ajunge în acest punct,
deoarece plasma materiilor într-o anumită poziție poate duce la dezechilibrarea pmf, mafs
și Magravs a totalității mediului, aceasta ducând la disocierea totală a tuturor materiilor în
orice materie sau obiect din întregul univers, și odată ce procesul reacției în lanț a
dezintegrării și disocierii începe, atunci întreaga disociere a entității față de oricare altă
ființă, și în cazul plasmei neutronului și stelei în acest moment se dezintegrează și se
reasociază într-o plasmă diferită cum este cea a protonului și electronului, și într-o nouă
stea și planete sub forma lor în diferite puncte și locuri din mediul lor specific.

52
 În aceiași măsură, plasma neutronului care este creată prin conversia razei de lumină,
reprezintă materia magnetică normală a sistemului solar și nu atomii de fier. În realitate
lumina Soarelui și Magravs-ul acesteia dictează această proprietate a acestui mafs al
materiei, iar actuala presupunere că conversia echilibrată a energiei fierului reprezintă
cauza apariției novei, nu poate fi corectă. Deoarece cele mai multe materii din univers sunt
create datorită și prin existența și funcționarea materiilor principale din centrul stelelor, iar
prin desfășurarea lor rapidă și prin echilibrarea Magravs-ului acestora în centrul stelei, duce
la expansiunea și dezintegrarea stelei, și nu așa cum s-a acceptat ipotetic în acest moment
de către unii cosmologi, că are loc datorită fenomenului echilibrat de fuziune și fisiune (3,4
și 5).

Ceea ce a fost explicat mai sus, reprezintă procesul creării și recirculării luminii prin
cercul ei complet al existenței, de la materie la lumină și de la lumină înapoi la materii(e).

Informații și explicații detaliate despre existența Gans-ului materiei, au fost posibile

prin serii de teste care au fost efectuate și care au confirmat absorbția CO2 fizic solid la
temperatura camerei. Procedurile și rezultatele testelor care confirmă existența acestei noi
stări a materiei, au fost original publicate în 23.12.2009 de către Fundația Keshe pe
website-ul acesteia. Pentru cei care nu au putut să citească acest articol, o copie este publică
în acest capitol.

Starea de Gans a materiei, poate acum explica despre adevărul vieții în univers, iar
asta deschide noi orizonturi în lumea energiei, noi materiale, producerea mai multor
componente naturale pentru părțile corpului uman, producerea de noi medicamente, de noi
tipuri tehnologii de procesare a hranei, care elimină necesitatea proceselor agricole actuale
pentru alimentarea populației, deoarece proteina poate fi produsă din conținutul luminii sau
a amestecului de mafs a luminii aflate în stare Gans a materiei, care poate duce la
producerea de materie solidă cum este carnea proaspătă sau compoziția laptelui și așa mai
departe. Astfel, prin producerea Gans-ului, dependența față de o agricultură amplă în
spațiu, devine irelevantă. În adâncul spațiului, prin absorbția mafs reziduale slabe ale
luminii, prin aducerea lor împreună și prin acreție, prin producerea Gans-ului plasmei
fundamentale și prin producerea Gans-ului atomului fundamental și apoi prin acreție se
produce compoziția Gans-ului proteinei, astfel se poate produce orice hrană în întreg
universul, direct utilizând materiile luminii. Original, acest concept al producerii proteinei
prin intermediul Gans-ului din gazele mediului, a fost considerat și testat cu succes în
Teheran, în vara anului 2008, când printr-un proces simplu a fost produsă proteină în
cantități mici, prin utilizarea aerului natural la temperatura camerei.

În secțiunea anexă a acestei cărți, este atașat articolul numit “Teoria unificată a
câmpului”, publicată în 28.10.2009. În acest articol se discută și se poate concluziona că
originea tuturor entităților, tangibile sau nu, o reprezintă câmpurile magnetice, iar
interacțiunea a cel puțin oricare două câmpuri magnetice de orice intensitate, poate duce la
crearea tuturor celorlalte efecte și materii care sunt observate în univers.

Astfel, câmpul magnetic reprezintă câmpul unificator și mama, sămânța întregii

creații din univers, astfel câmpul magnetic este Sfântul Graal pe care lumea științifică l-a
căutat, pentru a conecta toate câmpurile și efectele observate în univers.

53
 CAPITOLUL 4
CO2 în Stare Gans (articol din 2009)
Absorbția directă a gazelor dioxid de carbon CO2 și metan CH4 din mediu și
conversia lor în soluție și materii solide nano, precum și producerea
de energie și oxigen prin utilizarea amestecului nano
la temperatură și presiune ambientală.

De M.T. Keshe, inginer nuclear.

© 2000-2009 M T Keshe, toate drepturile rezervate

Rezumat
În acest articol, se va face o introducere în absorbția gazelor dioxid de carbon CO2 și
metan CH4 direct din mediu, și conversia lor în materiale nano sub formă de suspensie în
soluție sau uscate sub formă de pudră. Concomitent cu procesul extragerii acestor gaze într-
un simplu reactor, noi am reușit să producem energie și oxigen.

Dezbatere
Au fost realizate și dezvoltate noi metode de absorbție a CO2 și CH4 și a altor gaze,
precum și conversia ulterioară și păstrarea acestor elemente în starea lor de nano materii
solide la temperatura și presiunea camerei.

Noi am dezvoltat procese simple prin care gazele dioxid de carbon CO2 și metan
CH4 pot fi extrase din mediul lor, fără a se aplica nici o altă presiune sau căldură
suplimentară pentru aceasta.

În același timp pot fi create condiții în interiorul acestor sisteme, astfel încât CO2
aflat în conversie fără a trece prin nici un proces chimic, pot duce la crearea de gaz metil,
oxigen și metan precum și viceversa.

Pe durata acestor procese de extragere sau conversie a CO2 și a metanului, noi am

reușit să producem energie utilizabilă și molecule de oxigen, într-un mod durabil.

Producția și extracția de CO2 prin folosirea energiei este o tehnologie cunoscută de

știința prezentă, însă ceea ce este nou la tehnologia noastră este că, pe lângă faptul că CO2
este extras printr-un sistem simplu la temperatura și presiunea camerei, concomitent, pentru
energia eliberată prin absorbția și conversia CO2 capturat in acidul formic, noi am
dezvoltat tehnici simple pentru capturarea energiei eliberate din acest proces de tranziție
pentru a produce putere utilă.

Noutatea cu această nouă tehnologie este că în starea anterioară a tehnologiei,

inginerii și savanții trebuiau să adauge energie pentru a extrage CO2 din mediu sau să
producă CO2, iar prin tehnologia noastră, nu doar că generăm energie utilă în timp ce
absorbim aceste gaze din mediu, dar de asemenea în același timp sistemul poate produce
molecule de oxigen.

54
 Astfel, acest sistem simplu are abilitatea de a replica procesele într-o formă naturală,
așa cum fac plantele când convertesc CO2 în oxigen.

Cu această tehnologie, gazele CO2 și CH4 sunt absorbite și atrase spre și în soluție
în starea lor nano, și apoi li se permite să se amestece pentru a produce o soluție reziduală
ca un gel, iar ulterior să formeze nano sedimente.

CO2-ul în stare nano poate fi extras sau îndepărtat din soluție, sub formă de materie
solidă la temperatura camerei.

CO2 stă în stare de gel sub formă de nano materiale în soluție, datorită structurii lui
cristaline (sp3), sau datorită structurii lui de rețea cristalină, aceasta creând o legătură
moleculară neadezivă asemănătoare diamantului. Această structură nu permite mai mult
decât un anumit număr de structuri moleculare să adere una la cealaltă. Nano materiile CO2
odată ce au atins un anumit nivel gravitațional molecular, ca și cristal, ele nu se mai
atașează sau nu mai pot păstra mai mult de o singură sau un anumit număr de nano
molecule de CO2, și formează celule de materie independente sau nano. Astfel, toate
conglomeratele de CO2 din soluție au dimensiuni specifice și de aceea stau ca și norii sau
gelul în soluție.

Trebuie să explicăm că este un fapt testat și bine cunoscut nouă, că nano materialele
acoperite și nano materialele în stare sp2/sp3, datorită comportamentului caracteristic unui
cristal de diamant, ele nu pot fi lipite între ele sau de un alt material. Totuși, în același timp,
într-un mod ciudat, electronii exteriori ai acestor materiale permit conductivitatea materiei.
Ceea ce înseamnă că, chiar dacă ele nu pot fi atașate cu structura lor exterioară de nici un
alt material, însă dacă sunt conectate între ele aceste materiale permit curgerea curentului și
tensiunii prin suprafața lor exterioară.

Într-un fel, acestea se comportă ca un cuarț, și în același timp după un număr de

straturi, ele nu au sau nu mai au atracția gravitațională necesară sau capacitatea de aderare
pentru a permite altor straturi sa li se adauge.

Astfel, de-a lungul granulației și a stratului, acestea se comportă ca un super-

conductor, însă transversal pe aceste straturi, pe joncțiunea PN, funcție de poziția golurilor
libere PN din interiorul straturilor, acestea devin cea mai bună rezistență.

Noi am măsurat rezistența acestor straturi, iar ea a fost confirmată de alți savanți care
au testat materialele noastre sp2/sp3, iar aceste materiale s-a dovedit că au o rezistență de
străpungere de 20 MΩ. Pe de altă parte, acest material de la suprafață are o rezistență la fel
de bună ca a aerului și a diamantului.

Am reușit mai departe să obținem, materii solide de CO2 din sistem, sau să uscăm
diluția saturată de nano CO2 în pudră nano CO2. Astfel, pentru prima dată în lumea
științifică noi am reușit să generăm la temperatura și presiunea camerei, materii nano de
CO2 și metan prin același proces.

Pentru a confirma că soluția obținută în testele noastre conține materiile CO2 și

CH4, și că aceste materii sunt în formă nano, a trebuit să testăm soluțiile cu spectroscopie
în infraroșu și respectiv XRD.

55
 Astfel, noi știm datorită dezvoltării anterioare din nano tehnologie, că nano
materialele sunt în principiu sp2/sp3 în structura lor. Din rezultatele obținute prin
spectroscopie în infraroșu și XRD asupra materiilor pe durata proceselor de absorbție și
conversie nano, am concluzionat că materialele CO2 și CH4 extrase în soluție și uscate,
reprezintă ambele o stare nano a materiilor acestor gaze.

În același timp, cercetări paralele făcute de alți savanți pe care le-am găsit pe
internet, de la publicarea primei completări a acestui articol pe data de 23.11.2009, Dr.
Omar M. Yaghi de la Universitatea din California a publicat pe 07.12.2009 un articol, din
care au fost publicate extrase în "The New York Times" din data de 08.12.2009, și care se
referă la "materialul format din straturi metalo-organice (MOF) promite captura și
eliberarea carbonului, aceste materiale fiind straturi hibride cristaline spongioase de
compuși organici și atomi de metal, care au o suprafață internă uriașă în care moleculele de
gaz pot fi absorbite."

Iar noi am raportat aceste caracteristici ale materiei metalo-organice spongioase și

am capturat CO2 în 2006, aceasta fiind confirmată de testele realizate de centrele de testare
nucleară din Europa în rapoartele lor din 2007.

Mai departe, în articol, Dr. Yaghi afirmă: “MOF utilizat în studiu conține atomi
magnetici”.

Însă în prezentările noastre și brevetele aplicate anterior, am declarat că absorbția

acestor atomi de CO2 și CH4 este bazată pe Magravs (câmpuri gravitaționale Magnetice).
Acest articol științific independent confirmă descoperirile noastre, adică faptul că CO2 și
CH4 sunt atrase spre apă sub formă de nano molecule, iar acestea nu au nici o interacțiune
cu mediul apos, ci apa este vasul, unealta sau catalizatorul care păstrează aceste molecule
capturate sub forma lor singulară, sau în stare nano și condiție sp3 plutitoare, sau ca o
soluție.

În același articol, Dr. Yaghi se referă la cum este separat materialul CO2 și cum este
lăsat să treacă metanul.

Sistemul nostru nu doar captează CO2, dar de asemenea el captează concomitent și

CH4, așa precum am raportat și mai înainte. Dioxidul de carbon CO2 și metanul CH4
capturate de acesta, produc nano materii cu structuri diamantate sau cristaline, cu
comportament asemănător metalelor, care au caracteristici de super-conductor și se
comportă ca și conductori.

Astfel, descoperirile noastre sunt în linie cu ale altor savanți și cu munca lor
științifică raportată. Putem acum afirma cu claritate că aceste gaze capturate pot fi
convertite în nano materiale solide, care se comportă asemănător metalelor, și sunt super-
conductoare, însă în realitate super-conductivitatea lor materială este datorată
caracteristicilor nano sp3, și nu condiției lor metalice.

Mai departe, Dr. Yaghi afirmă că 87% din CO2 capturat, la temperatura de 13 grade
este returnat mediului de către materia MOF.

56
 Ceea ce se aliniază cu comportamentul raportat de noi, că CO2 extras de aceste
materiale pe care noi le-am dezvoltat, materiale de captură care sunt organice și metalice în
structura lor reală, aceste materiale eliberează CO2 capturat în apă la temperatura camerei
sub formă de Gans (Gaz-Nano-Solid).

În continuare, el afirmă că pentru a elibera diferența de 13% din gazul capturat, este
necesară o temperatură de 175 grade Fahrenheit.

În timp ce noi eliberăm tot CO2 capturat, sub formă de material nano în soluția de
bază a sistemului, asta la temperatura camerei, fără a fi aplicată vre-o temperatură.

Mai mult de atât, compania Canadiană Mantra-Venture-Group a anunțat pe

"Business News Network" că în colaborare cu 3M, utilizând electro-reducția dioxidului de
carbon, confirmă că au nevoie de 6MW de energie pentru a extrage o tonă de CO2,
aceasta fiind considerată a fi tehnologie de vârf pentru extracția CO2.

În timp ce cu tehnologia noastră, noi mai degrabă generăm decât consumăm energie.

MantraEnergy pot produce acid formic din CO2 capturat, utilizând tehnica
dezvoltată de Dr. Gabor Laurenczy. El a confirmat că poate genera hidrogen din acid
formic. (Video-interviu: http://www.mantraenergy.com/mantra-in-the-news/squeezeplay-
zapping-carbon.html).

Noi am arătat clar că am absorbit CH4 nu doar din mediu, și similar am raportat
producerea de acid formic, prin intermediul forțelor naturale gravitaționale ale sistemului
nostru, așa după cum am arătat prin rezultatele testelor de laborator pe care le discutăm în
continuare.

Noi am raportat spre sfârșitul anului trecut producerea de CH3 în sistemul nostru,
deoarece am reușit separarea CH3 și capturarea lui în stare nano. Producerea radicalului
CH3 din moleculele de apă utilizate ca și catalizator magnetic și gravitațional al sistemului
nostru, a condus ulterior la existența a doi radicali în același timp în sistem, unul de CH3 și
altul al atomului de Hidrogen, ducând la eliberarea de molecule de oxigen.

Savanții de la un centru nuclear au confirmat producția de radical hidrogen prin

tehnologia noastră în 2007, prin raportul lor independent (nepublicat încă).

Prin urmare, a devenit o simplă metodă ca prin tehnologia noastră să extragem CO2
și CH4 și să le eliberăm ca nano materie solidă în apă, și în același timp avem abilitatea de
a produce energie și oxigen, așa după cum am demonstrat-o unor ingineri independenți în
Decembrie 2009.

Mai departe în acest articol, arătăm pentru prima dată și prezentăm imagini ale
ambelor materii de CO2 și CH4, în soluție și în stare solidă (Fig. 29 pentru soluție și Fig.
30 pentru pudră de CO2, Fig. 31 pentru soluție și Fig. 32 pentru pudră de CH4). CO2 în
soluție și în stare uscată apare alb lăptos iar metanul CH4 are o culoare albastru-verzui.

Am menționat articolul Dr. Yaghis în această secțiune, deoarece descoperirile din

articolele lui sunt apropiate de descoperirile noastre și sunt printre ultimele din acest
domeniu.

57
 Capturarea CO2 este un subiect bine documentat pe internet, și noi nu suntem aici
pentru a le lista în sprijinul afirmațiilor noastre, însă acestea pot fi găsite pe internet pentru
a confirma că afirmațiile noastre sunt aliniate cu cele ale comunității științifice, cu diferența
că noi am raportat capturarea CO2 sub formă de nano materiale la începutul anului 2005 pe
website-ul nostru iar acum raportăm prima stare materială solidă a gazului, sub numele de
Gans. Noi numim starea de Gaz-Nano-Solid stare GANS, care este o stare sau fază a
tranziției materiilor, care nu a fost cunoscută în știința actuală, până la publicarea acestui
articol.

Între timp, în lumina ultimelor noastre descoperiri și dezvăluiri despre capturarea

CO2 sub formă solidă sau în soluție, fundația noastră va cere acordul centrului nuclear care
a făcut teste independente pentru sistemul nostru în 2006-2007, pentru publicarea unor părți
ale acestui raport care confirmă capabilitatea materialelor noastre de a captura CO2.

58
 Absorbția CO2
În fazele de test și dezvoltare, am reușit să producem un material special pentru
realizarea unui nou și simplu sistem de absorbție a CO2, mai degrabă pe principiul
câmpurilor de forță Magrav decât prin metoda chimică a absorbției acestor gaze. Principiul
absorbției prin sisteme gravitaționale a fost descris în totalitate în cartea, pe care am
publicat-o în Iulie 2009 (intitulată: Ordinea Universală a Creării Materiilor; ISBN 978-94-
6087-001-9). În această carte, eu am explicat în detaliu, principiul poziționării prin
câmp gravitațional și Magnetic și respectiv atracția și respingerea materiilor de către
aceste sisteme.

Prin dezvoltarea acestor noi materiale compozite de nano straturi de materiale

organice și metalice, noi am reușit să creăm câmpuri de forță gravitaționale specifice care
pot fi în lungimea de undă a moleculelor CO2, sau am creat condițiile ca atunci când
câmpurile gravitaționale atrag CO2 spre material, câmpurile Magnetice din aceste straturi
creează respingerea sau eliberarea moleculelor de CO2 capturate de către aceste straturi.
Aceasta duce la crearea moleculelor de CO2 în apă, și deoarece noi utilizăm câmpurile
magnetice ale apei pentru stabilizare și ca un catalizator magnetic, acestea permit formarea
aglomerărilor de GANS de CO2 și crearea unei soluții din aceste nano materii, care se
manifestă ele însele ca o depunere în lichidul sistemului, pe fundul containerului (Fig.
30E).

Soluția de dioxid de carbon CO2 în stare nano a fost supusă la spectroscopie în

infraroșu de laboratoare independente care au confirmat producerea pentru prima dată a
CO2 în stare nano într-o soluție sau ca și gel la lungimea de undă de 2630 cm-1 a spectrului
(Fig. 21).

Fig. 21 - Spectroscopie în infraroșu a soluției de CO2.

59
 Acestea sunt practic cele mai bune date observate, deoarece se potrivesc cu cele
calculate și prezise, așa precum și figura arată a fi la 2640 cm-1 (Fig. 22). (Sursa:
http://science.widener.edu)

Apropierea de valoarea de 2630 din figură arată puritatea materiilor solide de CO2
din soluția obținută pe durata testelor noastre.

Chiar dacă materia prezisă are vârfuri multiple, aceste materii capturate datorită
singularității lor în eșantionul măsurat, au un singur vârf clar și ascuțit așa după cum s-a
arătat în Fig. 21.

Acest vârf ascuțit poate confirma posibila structură nano sp3 a materiilor capturate
de CO2 aflate în suspensie, odată ce testul XRD a fost finalizat pentru același eșantion.

Fig. 22 - Grafic standard pentru spectroscopia în infraroșu a CO2.

Pentru confirmări ulterioare ale structurii nano ale materiilor capturate în soluție,
soluția a fost uscată și apoi sub formă de film a fost supusă testului XRD.

Rezultatele acestui test a arătat o potrivire clară a acestui material doar cu

caracteristicile unui super-conductor. Analiza în continuare ale datelor furnizate de XRD,
nu au furnizat nici o altă potrivire perfectă a acestei materii pentru caracteristici de super-
conductor.

Cu acest test, și din dezvoltările și testele anterioare, se arată clar că materia din
soluție are proprietăți super-conductoare (Fig. 23), care are noi caracteristici care nu se
potrivesc cu datele colectate până în prezent, iar acestea sunt caracteristicile nano
materialelor aflate în stare sp3 a materiei.

Această materie super-conductoare a fost înregistrată pentru studiu.

Astfel datele XRD ale CO2 solid cât și graficele acestuia au devenit noua bază de
cunoaștere și baza fundamentală pentru orice captură viitoare a acestor gaze, odată ce ele
sunt absorbite sub formă de nano material în stare solidă.

60
 Din dezvoltările și testele noastre anterioare, noi știm că toate nano materialele
prezintă și au caracteristici super-conductoare. Acum, cu acest test, avem pe mai departe
dovada că CO2 capturat în soluție se află în starea nano a materiei.

Fig. 23 - Rezultatul XRD al nano materialului CO2

Cea mai apropiată potrivire de caracteristicile super-conductoare ale CO2 în soluție

sau în stare uscată, a fost găsit a fi un amestec exotic de cinci diferite materiale, așa cum se
poate vedea în tabelul de la partea inferioară a graficului, cea mai bună potrivire cu datele
de referință din figură fiind de 80% - 90% din proprietățile de super-conductivitate a
acestei materii.

Noi, descoperitorii acestei noi stări a materiilor, a simplicității producerii acestora și

a proprietăților lor înalt super-conductoare, prevedem că gans-ul (GAzul în stare Nano
Solidă) gazelor, va fi următorul cele mai bun material super-conductor și rezistiv a
viitorului.

Mai mult de atât, datorită confirmării materiei aflate în soluție ca fiind dioxidul de
carbon, în același timp confirmând că materia din structura soluției și datorită configurației
sistemului, aceasta are capacitatea de a se converti în acid formic în prezența CO2 capturat
în soluția de apă, a fost necesar un test ulterior de spectroscopie cu infraroșu pentru a
confirma acest principiu al conversiei confirmatului nano CO2 în acid formic.

Pentru confirmarea capacității de absorbție a nano CO2 de către soluție și conversia

acestuia în acid formic, camera spectrometrului cu infraroșu a fost umplută cu CO2 pur și
au fost efectuale măsurătorile. Rezultatele măsurătorilor este arătat de linia A din graficul
din Fig. 24.

Apoi soluția de nano CO2 din testul nostru a fost injectată în cameră, și a fost obținut
graficul B din Fig. 24.

Vârful din regiunea NC din Fig. 24 indică o creștere a dioxidului de carbon din
soluție, odată cu introducerea acestuia în cameră.

61
 Acesta arătă că soluția de CO2 extrage carbon din cameră, sau realizează reducția
conținutului de carbon din cameră.

Acesta arată capacitatea de absorbție a soluției de nano CO2 în mod independent a și

mai mult CO2, și confirmă pe mai departe că nano materialele sunt absorbante de CO2 prin
natura construcției acestora, chiar dacă aceste materii sunt ele însele parte a soluției
originale.

Fig. 24 - Grafic comparativ a injectării soluției de nano CO2 în mediul cu gaz de CO2.

În acest grafic vârful NC arată absorbția de CO2 din cameră urmat de formarea
acidului formic așa cum este arătat de regiunea CF a acestui grafic al testului de
spectroscopie în infraroșu din Fig. 24.

62
 Graficul CO2 din soluție și conversia acestuia este arătat separat în Fig. 25.

Fig. 25 - Graficul conversiei CO2 în acid formic în interiorul camerei.

Acesta este momentul în care datorită atracției gravitaționale și ulterior respingerii

câmpurilor Magnetice, câmpurile magnetice de putere egală cu puterea Magrav-ului
protonului și electronului sunt disponibilizate sistemului, aceste câmpuri fiind absorbite de
electrozii din sistem și sunt apoi trecute atomilor din sârma de cupru care reprezintă
materia constituentă a electrozilor, și creează vibrația electronilor din sârma de cupru,
conducând la crearea curentului prin sârmă.

În fizica actuală, ei numesc fotoni aceste eliberări de pachete de câmpuri magnetice

sau de energii, care sunt apoi absorbiți de electrozii plasați în sistem și utilizați de exemplu
pentru a alimenta un LED.

Prin dezvoltarea acestei tehnologii, devine realizabilă producția de energie fără

ardere de combustibil și la nivele care să satisfacă necesitatea unei locuințe sau a unei
mașini.

Pentru separarea CO2 față de mediu, prin tehnologia existentă acum, se folosește
energie pentru a se putea prima dată separa CO2 iar ulterior să se realizeze lanțul de reacție
pentru formarea acidului formic, aceasta ducând la producerea de hidrogen și CH4.

În timp ce prin tehnologia noastră simplă, opusă normelor, noi generăm energie în
timpul extragerii CO2 din mediu. Metoda pe care o utilizăm este principiul poziționării
gravitaționale, asta fiind exact modul în care materiile sunt extrase și separate în Univers,
așa cum a fost explicat în carte.

63
 Abordarea noastră este total diferită față de cea a tehnologiei prezente, în care ei
utilizează și urmează fundamentele chimiei, de aici și necesitatea de a introduce energie
pentru a atinge separarea sau extragerea pentru sistemele lor, în timp ce noi folosim metoda
universală a extragerii și menținerii, prin care câmpurile magnetice sub formă de energii
sunt disponibilizate pe durata procesului.

Un exemplu al producerii energiei pe durata procesului de extracție a CO2, este

arătat de led-urile aprinse așa cum se poate vedea în Fig. 26.

Acest set de trei led-uri sunt alimentate prin procesul de capturare a CO2. Aceste
lumini au fost aprinse continuu de la ora 7pm Sâmbătă 11.12.2009 până când a fost
publicat acest raport pe 05.01.2010. Pe mai departe noi ne așteptăm ca aceste led-uri să
lumineze și în lunile ce vor urma, dacă lăsăm configurația actuală să funcționeze așa cum
este acum. Intensitatea luminii de la aceste led-uri nu s-a redus, ci de fapt uneori este mai
strălucitoare.

Prin dezvoltarea acestei tehnologii, producția de energie fără arderea

combustibilului, și la nivele care să asigure necesitatea unei locuințe sau a unei mașini, este
perfect realizabilă.

Fig. 26 - Grup de LED-uri.

Prin investigații ulterioare privind confirmarea capturării CO2 și conversia acestuia

pentru a forma acid formic în interacțiunea cu apa, a fost obținut graficul standard din Fig.
27 prin spectroscopie în infraroșu a datelor acidului formic.

Pentru confirmarea pe mai departe a conversiei CO2 în acid formic din soluția nano
de CO2 din testul nostru, au fost efectuate următoarele proceduri.

64
 Fig. 27 - Referința standard a spectroscopiei în infraroșu a acidului formic.

Pentru început, acidul formic de puritate 95% a fost introdus sub formă de film pe
discul de test al sistemului de spectroscopie în infraroșu, și a fost obținut graficul FA din
Fig. 28.

Apoi a fost plasată o picătură de soluție de nano CO2 pe filmul cu acid formic și a
fost obținut graficul CO2 + FA din Fig. 28.

Când cele trei grafice au fost suprapuse, adică graficul în infraroșu original al nano
soluției de CO2 peste graficul acidului formic, și apoi peste graficul cu amestecul de acid
formic și soluția de CO2, acestea au arătat cu claritate absorbția de CO2 în zona Z1 din Fig.
28, și apoi prezența și formarea acidului formic așa după cum se poate vedea în zona Z2
din Fig. 28.

Aceasta indică același șablon al prezenței acidului formic în soluția de nano CO2,
astfel pe lângă faptul că confirmă existența CO2 în soluția de nano CO2, în același timp
confirmă și capacitatea de absorbție a CO2 din mediu de către soluția de nano CO2 și
conversia în conjuncție cu apa a acestui CO2 suplimentar în acid formic.

65
 Fig. 28 - Graficul suprapus al CO2, al acidului formic și al amestecului celor două.

Având stabilite caracteristicile materiei din soluție, în urma testelor și rezultatelor

arătate în Figurile 21, 23, 24, 25 și 28, rezultă fără nici o urmă de îndoială că materialul alb
este CO2 în stare nano, iar în Fig. 23 avem confirmarea că această materie este o structură
nano în sp3 și se comportă ca un super-conductor.

Mai departe, odată ce procesul de producție a energiei din sistem, a fost extins pe
durata a zile și săptămâni, următoarele caracteristici și materiale au fost detectate și
colectate din sistem.

În procesul de funcționare a sistemului, zona din jurul electrozilor care au fost

special tratați, a început să adune un nor alb în jurul lor după ce electrozii au fost supuși
anumitor condiții. Din acest punct mai departe, mediul din jurul electrozilor a început să
creeze o ceață de material alb în jurul lor, iar apoi gradual întregul conținut a devenit ca
laptele, ulterior formându-se un sediment alb în container.

Prin spectroscopia în infraroșu arătată în Fig. 21, noi putem confirma că materialul
din soluție este dioxid de carbon, iar starea nano a acestui material este confirmată de al
doilea test XRD, deoarece singura potrivire pentru reziduul solid uscat al acestei substanțe
lăptoase arată comportamentul de super-conductor al acestui material. Aceasta confirmă
caracteristica nano a CO2 sub formă de pudră albă, sau de asemenea în stare solidă a
materiei.

66
 Aceasta este pentru prima dată în lumea științifică când CO2 ca și gaz, nu doar că
poate fi capturat fără utilizarea nici unei presiuni, temperaturi sau energii, ci această
materie poate fi extrasă și păstrată ca un solid la temperatura camerei.

Imaginea carbonului nano concentrat în soluție utilizat pentru spectroscopia în

infraroșu care a dus la obținerea graficului din Fig. 21 se poate vedea în Fig. 29.

După cunoașterea noastră, aceasta este prima imagine înregistrată vreodată a unei
soluții de nano CO2 produsă și menținută la temperatura și presiunea camerei.

Fig. 29 - Soluție de nano-CO2.

Fotografii ale pudrei uscate de nano CO2 sunt arătate în figurile 30 A, B, C, D.

Acestea sunt primele imagini luate ale nano CO2 în stare solidă aflat în condiții
atmosferice.

Aceasta este important deoarece nano CO2 sau CO2 nu a fost observate niciodată în
stare solidă sau la temperatura camerei, iar singura stare solidă cunoscută a acestui gaz a
fost starea înghețată a acestei materii, așa cum este ea în blocurile de gheață.

67
 Fig. 30 A, B - Nano CO2 solid în tub și pe lama unui cuțit.

Fig. 30 C - Nano CO2 solid și gel.

Fig. 30 D - Material solid CO aflat în stare gans, fiind ținut în mână la temperatura camerei.
CO2 solid nu este "gheață uscată", ci o materie ca un mastic.

68
 Un aspect important de reținut este că, nu există nici un raport de conținut între CO2
absorbit în lichid și apă, așa cum confirmă procedura normală în cele mai multe teste
despre aceste rapoarte de conținut între sedimente sau gel și apa din soluție.

Cu această tehnologie de absorbție a CO2, atât timp cât cineva poate extrage nano
CO2 din mediu sau din mediul înconjurător apei, CO2 absorbit poate fi îndepărtat chiar
fără necesitatea schimbării apei.

În practică, noi am colectat de nenumărate ori gans de CO2 din aceiași apă din
container. Singura diminuare a cantității de apă este datorită vaporizării sau când ea este
îndepărtată.

Aceste este un aspect foarte important și crucial, și din această cauză această
tehnologie se departajează față de știința prezentă a chimiei, și se așează pe propriile
merite, ca un sistem gravitațional nuclear.

Dacă sistemul ar fi fost un sistem bazat pe reacții chimice, conținutul de CO2 din apă
ar fi fost fix, și prin urmare ar fi existat un raport echilibrat și un conținut final de CO2 în
apă, iar această valoare ar fi fost una fixă.

Datorită noii înțelegeri a sistemelor gravitaționale, după cum a fost explicat în cartea
(Ordinea Universală a Creării Materiilor), aceste sisteme special construite, cu electrozi
special realizați și poziționați, pot crea câmpuri gravitaționale și Magnetice puternice dar
invizibile în zona dintre electrozi, astfel încât acești electrozi ca și elemente de poziționare
gravitațională pot crea atracție gravitațională care poate absorbi molecule de CO2 din apă și
de dincolo de limitele apei, fără ca vreodată să interacționeze vre-o moleculă de nano CO2
cu moleculele de apă ale sistemului și să treacă prin procesele chimice normale.

Astfel, dacă nu ar fi fost așa, cum se poate ca electrozii adânc scufundați în lichid să
poată fi capabili să extragă CO2 din aerul de deasupra lichidului, și să îl aducă în materialul
electrodului pentru a fi separat în mod continuu ca și molecule de CO2, deoarece noi am
colectat aceste materiale din același container, timp de săptămâni.

În acest proces, deoarece materiale precum CO2 devin nano structuri ale propriei
stări, ele se ecranează ca și diamantul și astfel dobândesc un sistem gravitațional auto
întreținut, asemenea unei planete, sistem care nu interacționează gravitațional și magnetic
cu nici o altă materie și atinge starea de singularitate sau de stare nano.

Această soluție de CO2 se aseamănă cu mercurul, este ca și un gel, iar la atingere

este rece, și nu aderă prea tare la pereții containerului.

După extragerea apei din soluția de gans CO2, materia ia formă de gel de culoare
crem albicioasă.

Astfel, acesta reprezintă un proces static de extracție bazat pe câmpurile magnetice și

gravitaționale nucleare, care nu a fost niciodată înregistrat sau cunoscut până acum.

69
 Cu această metodă de extracție a CO2, nu există rapoarte între materiile colectate
sub formă de nano materii și conținutul de apă al sistemului, deoarece reziduurile de gans
ale gazelor pot fi extrase continuu din mediul sistemului, fără schimbare în volumul apei
sistemului.

Aspectul de reținut aici, este că volumul de apă al sistemului rămâne același. Astfel,
sistemul se ocupă de atragerea CO2 și a altor gaze din mediu pe termen nelimitat. Iar masa
totală și volumul sistemului se măresc odată cu absorbirea gazelor în sistem conform
principiului gravitațional.

De fapt, sistemul câștigă în greutate, masă și volum odată cu absorbția gazelor. Acest
fenomen a fost observat după ce testul a fost finalizat în laboratorul din Olanda, iar
creșterea în volum a conținutului sistemului a fost observată la încheierea întâlnirii, prin
faptul că aveam mai mult lichid în sticlă decât atunci când am pornit testul, după patru ore
de teste și funcționare a sistemului pentru încercări de producere a energiei.

Acesta este un fenomen normal, deoarece extra gazele din mediul înconjurător
sistemului au fost absorbite în sistem și convertite în gans, care s-a așezat la fundul sticlei
cu lichid.

Un instantaneu din filmul cu conținutul de materii ale gans-urilor de CO2 sub formă
de materie reziduală cețoasă, colectată după test în sticla principală, se poate vedea în Fig.
30 E.

Fig. 30E - Un reziduu cețos la fundul sticlei.

70
 Principiul și tehnologia utilizată pentru extracția CO2 și izolarea acestuia sub formă
de nano materie, poate fi utilizată pentru realizarea, producerea și dezvoltarea sistemelor de
vacuum sau a sistemelor de extragere a unei singure mase atomice, sisteme care pot atinge
condiții de vacuum de înaltă puritate necesare tehnologiilor spațiale ale viitorului, sau poate
fi utilizată în laboratoare pentru extragerea anumitor molecule sau germeni.

Această tehnică de vacuum poate fi obținută fără utilizarea nici unui sistem de
aspirație sau pompe de vacuum de mare presiune, așa cum este normal în tehnologia
curentă pentru producerea de condiții similare spațiului interstelar, care sunt foarte greu de
atins. Aceste sisteme de aspirație nici măcar nu este necesar și nici nu trebuie să fie alături
de sistem sau în apropierea spațiului unde este necesar a avea loc extragerea.

În univers, acest principiu al puterii Magrav reprezintă exact metoda utilizată de

planete sau stele și sisteme solare, pentru a extrage anumite materiale din mediul solar sau
galactic al acestora. Un exemplu al unui sistem preponderent mono Magrav îl reprezintă un
conținut de puține elemente materiale, precum este Saturn cu al său conținut dominant de
heliu.

De fapt, cu acest sistem noi am demonstrat un micro sistem gravitațional de selecție,

care la această scară poate absorbi doar gaze de CO2 din mediu. Funcționarea acestor
sisteme se poate schimba și modifica pentru a extrage orice material din orice mediu, fără
utilizarea proceselor de aspirație, chimice sau de altă natură.

71
 Absorbția de metan CH4
Pe durata funcționării sistemului pentru extragerea de CO2 și producerea de curent,
datorită configurației speciale a sistemului, o anumită secțiune a acestuia începe absorbția
de gaz metan din mediu.

În acest moment, conținutul de apă al acestor secțiuni ale sistemului începe să devină
albastru-verzui sau violet-albastru la culoare, similar cu culorile raportate ale metanului în
stare solidă.

Pe mai departe pentru a confirma natura acestui nou material, au fost realizate
aceleași teste ca și pentru extragerea de CO2, iar rezultatele obținute au fost după cum
urmează.

Prin testul de spectroscopie în infraroșu, a devenit clar că această soluție are

capacitatea de a facilita capturarea de CH4 și eliberarea reziduurilor de CH4 ca și solide în
diluția de lichid, prin același principiu ca cel descris mai sus pentru gazul CO2.

Acest efect de separare a CH4 ca soluție este arătat în Fig. 31 A și B ca și apă de

culoare albastră-verzui și de sedimentele de aceiași culoare din tub.

Fig. 31A - Soluție de nano Metan (din două unghiuri diferite)

72
 Fig. 31B - Soluție de nano Metan (din două unghiuri diferite)

Reziduu uscat solid sub formă de pudră de CH4 se arată în Fig. 32.

Fig. 32. CH4 Nano Solid

73
 Procesul de creare a curentului și observare a apariției reziduurilor de materie solidă
indică două procese clare:

În primul rând, sistemul începe să absoarbă gaz metan din mediu prin același
principiu ca și cel descris prin procesul principal Magrav pentru gazul de dioxid de carbon
CO2.

Cu diferența că în acest caz sunt generate condiții diferite și specifice ale nivelului de
putere Magrav de către straturile materiilor electrozilor, astfel încât acest nou nivel al
puterii Magrav facilitează extracția sau absorbția noului material de către sistem, în sistem
și prin sistem.

Deoarece câmpurile gravitațional și Magnetic necesare extracției Magrav-ului de

CH4 sunt ușor diferite față de câmpurile Magrav pentru CO2, este necesară o combinație
diferită a Magrav pentru extracția CH4 din mediu.

Prin urmare, fiind capabili să colectăm și să testăm noul material din soluție pentru a
confirma extragerea CH4 din mediul acesteia, aceasta dovedește că sistemul are capacitatea
conform cu condițiile presetate ale acestuia, să creeze diferite puteri Magrav în straturile
electrozilor, care pot absorbi sau gravita diferite materiale către sistem, cum sunt CO2 sau
CH4, prin operarea aceluiași sistem simultan.

Astfel, un alt proces poate avea loc în sistem, prin care CO2 absorbit trece prin
procesul de interacțiune cu apa și inițiază producția de CH4 eliberând molecule de oxigen.

Pentru a obține gaz metan prin acest proces, sunt necesare o moleculă de CO2 și
două molecule de H2O, astfel că utilizând energia absorbită de materialul din sistem, acesta
conduce la producția radicalului CH3 și apoi CH4 sub formă de molecule.

Acest proces nu reprezintă o reacție chimică, ci mai degrabă este Hidrogen plasmatic
gravitat și este susținut de puterea câmpului magnetic din nano straturi, sau de către
materiile și energiile din sistem, care facilitează un asemenea proces.

În chimia convențională, este cunoscut faptul că este nevoie de energia echivalentă a

opt fotoni pentru a atinge o asemenea conversie din CO2 la CH4.

Prin această metodă, utilizând noul nostru sistem, materialul acestui sistem
acționează ca un catalizator și furnizor de câmp magnetic, astfel încât o asemenea energie
(a opt fotoni) nu este necesară, și de fapt câmpurile gravitaționale și magnetice ale plasmei
oxigenului și hidrogenului din apă devin câmpurile de legătură pentru acest lanț de
evenimente.

Aceste este motivul pentru care în cazuri similare, în chimia teoretică este necesară
energie pentru activarea unei asemenea conversii, însă prin sistemul nostru hidrogenul și
radicalii acestuia aflați în prezența oxigenului magnetic liber, soluția devine ca o legătură
magnetică, permițând sistemului să elibereze energie în cantități mai mari decât a opt
fotoni, deferit de procesul chimic paralel care necesită energie pentru ca același proces să
aibă loc în aceste sisteme.

74
 În această metodă de producție a CH4, este necesar efectul catalitic al materialului
utilizat în configurația sistemului. În natură, acest efect catalitic are nevoie de energia a 8
fotoni pentru a putea avea loc, care sunt în mod normal furnizați de razele Soarelui.

În cazul sistemului nostru, conversia CO2 pentru producerea de CH4 și O2, are loc
prin structura stratificată a materialelor și a câmpurilor gravitaționale locale pe care acestea
le generează. Aceste materiale au de asemenea abilitatea de a absorbi razele infraroșii cât și
razele Solare din mediu, prin urmare aceste noi materiale pot facilita producția gazelor de
metan și oxigen și eliberarea de energie 24 de ore pe zi.

Astfel, de fapt prin dezvoltarea acestui nou sistem, noi am arătat clar că pentru
procesul de fotosinteză, este nevoie de puterea Magravs a spectrului infraroșu. Prin acest
proces, noi am demonstrat de ce plantele realizează conversia CO2 la CH4 și O2 în special
pe durata nopții, când radiația infraroșie a planetei este mare, deoarece câmpul magnetic al
Soarelui nu suprimă emisia acestora de către suprafața planetei. Este un fapt cunoscut că
Pământul este cel mai bun furnizor de raze infraroșii.

Mai departe, pentru a demonstra corectitudinea tehnologiei noastre și faptul că ea nu

necesită energie pentru a extrage CH4, ci de fapt noi producem energie prin tehnologia
noastră, inginerii de la laborator au propus să conectăm sistemul nostru la un ventilator
electric, pentru a vedea dacă îl poate alimenta pentru lungă durată, așa după cum se poate
vedea în Fig. 33. Ventilatorul a funcționat peste o oră.

Fig. 33 – Ventilator alimentat de către sistemul de extracția a CH4.

75
 Acest test a fost făcut în prezența jurnaliștilor și inginerilor de la revista cu care noi
cooperăm, și totul a fost filmat. Testul a avut loc la demisolul sediului lor, în absența
oricărei lumini solare.

Energia eliberată prin procesul de gravitare și extracție a CH4, creează mai multă
energie și un curent mai puternic decât în cazul aceluiași proces pentru absorbția CO2 din
mediu. Acest proces duce la crearea mai degrabă a unui curent puternic decât a unei
tensiuni mari.

A fost observat și filmat absorbția de CO2 din mediu și conversia acestuia în acid
formic precum și eliberarea de energie necesară fotosintezei, cât și stadiul CH3 al gazului
de metan, cum metilul devine primul stadiu în producția zahărului în materialele organice,
în operarea sistemelor noastre.

Astfel pentru prima dată, prin aceste sisteme, procesul fotosintezei poate fi
demonstrat a avea loc exact așa cum se întâmplă în natură, într-un copac.

Aceste sisteme nu doar absorb CO2 din mediu, ci prin procesul de conversie a
acestuia, ele pot duce la producerea și eliberarea de oxigen sub formă de structură
moleculară.

Pentru a confirma și a fi capabili să demonstrăm că un asemenea proces are loc în

cadrul procesului de producere a metanului, oxigenului și hidrogenului în sistemul nostru,
este esențial să arătăm că metanul în stare nano a materiei, așa cum îl colectăm în sistemul
nostru, el este sau prezintă un comportament de super-conductor, asemănător nano
materialului de CO2.

Pentru a confirma că materialul solid capturat de CH4 este sau prezintă

comportament de super-conductor, noi am supus reziduul solid de materie albastră-verzuie
la testarea XRD în laborator.

Fig. 34 - Caracteristica de super-conductor ca rezultat al analizei XRD a nano Metanului

76
 Din rezultatul acestui test se poate observa că CH4 și CO2 în stare nano, au un
comportament de super-conductor, care a fost detectat de XRD, așa după cum se arată în
Fig. 34.

Cel mai apropiat material compozit care se potrivește acestei caracteristici a materiei
noastre solide, o reprezintă beriliul-paladiumul care se potrivește doar 95%
comportamentului de super-conductor. Lista celor mai apropiate potriviri față de
caracteristica de super-conductor a CH4 în stare nano, poate fi văzută în tabelul din Fig. 35.

Fig. 35 – Cele mai apropiate materiale care se potrivesc caracteristicii de super-conductor

a pudrei verde-albăstruie, metan în stare solidă nano extras din soluție.

77
 Compararea caracteristicii de super-conductor a nano materialelor CO2 și CH4
obținute de XRD, precum și potrivirea și similitudinile comportamentale ale dioxidului de
carbon CO2 și ale metanului CH4 ca și materiale super-conductoare, sunt arătate în Fig. 36.

Fig. 36 - Grafic XRD comparativ al caracteristicii de super-conductor al nano CO2 și nano CH4.

Comportamentul comun al nano materiilor CO2 și CH4 a fost observat și demonstrat

prin suprapunerea graficelor spectroscopiei în infraroșu a acestora, așa cum se arată în Fig.
37.

Fig. 37 - Grafic comparativ între nano CO2 și nano CH4 în soluție,

obținut prin spectroscopie în infraroșu.

78
 În acest grafic CO2 din zona 1, indică extracția gazului CO2 din mediul acestuia, și
apoi formarea acidului formic, așa cum se poate vedea în zona Z1. Similar, eliberarea de
metan (Me) mărește disponibilitatea CO2 în mediul camerei aparatului de analiză spectrală,
așa cum se poate vedea în zona Z1, iar apoi eliberarea prin același proces a acidului formic
cât și a CO2 poate fi văzută în zona Z2.

Acest grafic explică doi factori, primul că soluția procesează extracția simultană a
CO2 cât și a CH4, și al doilea că sistemul are abilitatea de a produce CH4 prin absorbția
CO2 și lanțul de interacțiuni din apă despre care s-a discutat anterior.

O imagine mărită a zonei Z1 din Fig. 37 se arată în Fig. 38.

Fig. 38 - Imagine mărită a zonei Z1 din Fig. 37.

Suprapunerea graficelor acestor nano materiale ale aceleiași regiuni din graficul 37
se arată în Fig. 39.

Fig. 39 - Imagine suprapusă și mărită a secțiunii carbonului din Fig. 37.

79
 Observații și note
În dezvoltarea discutată mai sus, s-a demonstrat cum prin absorbția CO2 din mediu,
acesta fiind cel al Pământului sau al unei nave, acesta poate fi utilizat pentru generarea de
energie și oxigen pentru susținerea vieții, fără necesitatea rezervelor suplimentare din
aceste gaze, folosind omul însuși ca și furnizor al principalului ingredient, adică CO2.

Ceea ce oferă această nouă tehnologie planetei Pământ, reprezintă o linie de

supraviețuire, în mediul actual al încălzirii globale datorită CO2 emanat de arderea
combustibililor fosili și a producerii de gaz metan prin creșterea excesivă a bovinelor, prin
utilizarea acestei noi tehnologii, prin care pentru prima dată, aceste gaze pot fi extrase din
atmosferă și simultan convertite în materii solide sau soluții, iar acest proces poate fi
utilizat pentru a duce la și a cauza eliberarea de energie, precum și la separarea și generarea
de oxigen prin utilizarea materialelor compozite speciale dezvoltate de noi.

Parte din metanul și dioxidul de carbon aflate în stare de nano materiale, pot să fie în
suspensie în soluție sau uscate ca și solid, sau reîngropate și returnate pământului sub formă
de sol fertil.

Această nouă tehnologie arată pentru prima dată și face posibilă crearea și
menținerea dioxidului de carbon sau gazului metan în stare solidă, la temperatura și
presiunea camerei. Prin evaporarea apei din soluție, se produc nano materialele dioxid de
carbon CO2 și metan CH4 sub formă de pudră.

Acest nou sistem și tehnologie completează cercul vieții pentru menținerea și

existența ei în viitor, în timp ce ea poate curăța mizeria făcută de om prin utilizarea
combustibililor fosili în secolele trecute.

Aceste noi sisteme se vor comporta ca și copacii pe Pământ cât și pentru pasagerii
sistemelor spațiale viitoare, prin simpla conversie a CO2 în oxigen, omul însuși fiind
furnizorul de CO2 pentru ca sistemul să-și poată păstra ciclul funcțional.

Prin dezvoltarea tehnologiei care a fost dezvăluită în acest articol, pașii inițiali
pentru a încheia acest proces prin aplicarea acesteia la tehnologia noastră spațială, este
considerată a fi acum completă.

În tehnologia spațială a viitorului, trebuie să fim capabili să utilizăm toate materiile

disponibile într-o navă spațială, pentru a obține o existență continuă și sustenabilă a omului
în călătoriile spațiale.

Această tehnologie a extracției directe de CO2 și CH4 din mediu, poate avea loc în
reactoare de mică sau mare dimensiune. Astfel, tehnologia poate fi utilizată pentru a ataca
problema schimbării climatice. De exemplu pot fi conectate instalații mari la sistemele de
evacuare ale marilor fabrici, si altele mici pentru case și mașini. Nici una din aceste
instalații nu va necesita alimentare, deoarece ele vor genera singure electricitate.

Pe de altă parte, nu avem o problemă de izolare7, deoarece CO2 și CH4 sunt deja în
stare solidă, ceea ce face ușoară stocarea lor. Oricum, CO2 lichid și solid combinat cu oxid
de limonen poate de asemenea fi utilizat pentru crearea a noi tipi de polimeri și plasticuri8.

80
 Noi am dezvoltat și obținut un sistem complet integrat care este capabil să susțină
viața în spațiu.

Lăsând procesul de absorbție a CO2 și de producere a energiei să continue, unele

celule ale sistemului încep procesul de producție a metilului CH3. Acesta este un proces
important care indică că procesul organic cum este cel al formării de CO2 este în
desfășurare în sistem.

Pe mai departe, acest proces în conjuncție cu conținutul de apă și nitrogenul din

mediu, poate el însuși să ducă la producerea de zaharuri naturale, amidon și proteine,
utilizând sistemul nostru simplu gravitațional.

Acest sistem simplu poate fi utilizat nu doar pentru curățarea mediului de CO2, dar
în același timp același CO2 poate fi utilizat în conjuncție cu materiile specifice ale
sistemului, pentru eliberarea energiei și a oxigenului. În continuare, în același timp cu
producerea de CH3, metan și acid formic, și prin utilizarea nitrogenului aceasta duce la
producerea proteinelor care pot deveni sursă de hrană pentru pasagerii umani ai navelor
spațiale ale viitorului, în timp ce inspiră oxigen și expiră CO2.

Astfel, prin această nouă tehnologie, existența omului la bordul navelor spațiale ale
viitorului devine posibilă, omul fiind păstrătorul și furnizorul dioxidului de carbon și prin
urmare furnizorul de oxigen pentru propria lui existență.

Astfel, omul însuși devine sistemul de conversie care-și menține propria lui
supraviețuire în adâncul spațiului sau pe Pământ, pe perioada penuriei de alimente sau a
dezastrelor naturale.

Proprietatea acestui sistem ne-a permis să înaintăm un patent complet pentru primele
panouri energetice funcționale 24 din 24.

81
 O nouă stare a materiei
Atunci când se consideră această nouă tehnologie și se înțelege potențialul abilității
fizice de a converti gazele în stările lor solide, până în prezent cunoașterea faptului că gazul
poate să ia forma containerului care îl conține, sau că atomul sau molecula să devină
propriul sau container ca o nano materie, și că această nouă stare a materiei sau de stare
solidă a gazului în condiții de presiune și temperatură normale, să devină ea însăși o nano
materie a gazului, nu a fost niciodată cunoscut în lumea științifică și trebuie să fie
considerată ca fiind o nouă stare a Materiei sau a șasea stare a materiei.

Prin dezvoltarea materiilor în tehnologia noastră, noi considerăm că cele cinci stări
cunoscute ale materiei ca fiind solid, lichid, gazos, plasmă și materie întunecată.

Aceasta datorită faptului că această nouă materie de gaz în stare solidă, nu se

comportă și nu arată ca nici una din vechile ei stări ale materiei sau orice altă stare a
materiei pe care noi am cunoscut-o și pe care am văzut-o înainte.

Testele XRD și de spectroscopie în infraroșu a gazelor în stare nano de CO2 și CH4,

confirmă că aceste materii se comportă ca un material super-conductor, și că nici
hidrogenul și nici carbonul din aceste materii în starea gazoasă a moleculelor acestora, nu
sunt considerate ca fiind materiale super-conductoare în cunoașterea prezentă din lumea
științifică.

Conform cunoașterii noastre actuale, super-conductorii sunt structuri diamantate sau

stări sp3 ale materiei. Echivalentul gazos al acestor materii sunt cunoscute lumii științifice
și sunt clasificate ca și mirosuri.

Astfel, deoarece în această nouă stare a materiei moleculele de GAz devin Nano ale
lor însăși și apar ca o stare Solidă a materiei, așa precum am văzut din testele descrise în
acest articol, această nouă stare a materiei necesită un nou nume, care să indice sursa
acesteia, adică faptul că provine din GAz ca și Nano Solid și se cheamă pe scurt GANS.

Acest nou nume de fapt nu indică clar doar sursa materiei, care este gazul, ci în
același timp explică clar la ceea ce trebuie să ne așteptăm și descrie de asemenea
caracteristicile acestor materii.

Aceste noi caracteristici fiind super-conductibilitatea, greutatea redusă, singularitatea

și așa mai departe, a aceleiași molecule în timp ce aceasta devine o nano moleculă a ei
însăși și devine un solid a ei însăși, dar având structura moleculară completă a unui gaz,
însă singulară și închisă gravitațional și magnetic, și care se poate afla în stare gazoasă a ei
însăși până devine un atom singular sau o moleculă a lui însuși și se comportă ca o materie
solidă.

Astfel, din acest punct înainte, noi nu vom mai numi acestea solide de nano gaz sau
nano CO2, ci GANS de CO2.

Primele imagini vreodată văzute ale acestor materii în stare GANS sau în stare solidă
sunt arătate în Fig. 30, pentru CO2 în stare lichidă și solidă.

Imaginile din Fig. 31 și Fig. 32 arată pentru prima dată soluții de metan și gans de
CH4.

82
 Prin experimente de amestecuri deliberate de diferite gans-uri într-o singură soluție,
este clar că aceste materiale nu se amestecă sau nu interacționează chimic între ele. Fiecare
gans a fiecărei materii stă separat de alte materii din soluție. Fig. 40 arată un amestec de trei
gans-uri în soluție, ele stând fără nici o legătură chimică, de exemplu depunerea reziduală
verde poate fi văzută la fundul tubului.

Similar, pentru prima dată în lumea științifică, prin înțelegerea acestei tehnologii, noi
le putem captura sub formă solidă. Dar întrebarea este, vor mirosi ele la fel ca și
contrapartea lor gazoasă sp3? Aceasta este întrebarea la care trebuie să se răspundă în
vremurile ce vin.

Paralel cu dezvoltarea și extragerea de gans, aceste sisteme produc energie, care nu

se datorează arderii de combustibili sau conversiilor chimice ca într-o baterie. Energia este
produsă pe durata procesului creării de gans în orice sistem, iar această energie poate fi
utilizată pentru orice scop, unul fiind crearea de câmpuri de forță gravitaționale pentru a
crea surse statice necesare creării Magravs, sau putere pentru a alimenta un motor sau a
lumina o lampă, această nouă sursă de energie necesitând o nouă clasificare.

Noi numim această nouă metodă de producere a energiei curate, aceasta fiind în
câmpul de forță magnetică de puterea energiei electrice, Energie de Gaz Nano Solid sau pe
scurt GANSE sau Energie de Gaz Solid cu prescurtarea GES.

83
Fig. 40 – Gans-urile diferite nu se amestecă sau nu interacționează chimic,
ci stau separat în soluție.

84
 Implicații și aplicații ale acestei noi tehnologii
Prin dezvoltarea tehnologiei despre care am discutat până acum, noi am arătat cum
prin absorbția CO2 din mediu, acesta fiind mediul de pe Pământ sau dintr-o navă, acest gaz
poate fi utilizat pentru generarea energiei și a oxigenului, necesare pentru menținerea vieții
fără necesitatea rezervelor suplimentare din aceste gaze, utilizând omul însuși ca și furnizor
al celei mai importante materii, CO2.

Ceea ce această nouă tehnologie oferă planetei Pământ reprezintă o linie de

supraviețuire, care în conjunctura prezentă a încălzirii globale, cu generarea de CO2 prin
arderea combustibililor fosili și producția de gaz metan prin creșterea excesivă a bovinelor,
prin utilizarea acestei noi tehnologii pentru prima dată aceste gaze pot fi extrase din
atmosferă și simultan convertite în materii solide sau soluții, apoi returnate pământului.

Dezvoltarea acestei noi tehnologii arată și face posibilă, pentru prima dată în lumea
științifică, absorbția și menținerea dioxidului de carbon sau a gazului metan în stare solidă
la temperatura și presiunea camerei.

Prin evaporarea apei din soluție, se poate produce dioxidul de carbon CO2 și gazul
metan CH4 sub formă de pudră nano materială a acestor gaze, care în stadiile avansate ale
proceselor de producție, aceste materiale pot fi adăugate pentru a afecta fizicalitatea sau
proprietatea deferitelor materii, sau pentru producerea de noi tipuri de materii.

Aceste noi materiale de gans pot fi utilizate de exemplu ca noi nano filtre biologice,
care datorită purității sau mărimii moleculare a gans-ului, acestea pot determina filtrarea
materiilor, acestea fiind celule canceroase, germeni sau alte materii.

Prin utilizarea acestei noi tehnologii se poate menține cercul vieții prin curățarea
mediului, în timp ce se curăță mizeria creată de om prin utilizarea combustibililor fosili, în
secolele trecute.

Aceste noi sisteme se vor comporta ca și copacii de pe Pământ pentru pasagerii

viitoarelor sisteme spațiale, aceste sisteme simplu convertind CO2 în oxigen, garantând
mereu alimentarea cu ceea ce viața are nevoie, în timp ce omul însuși devine furnizorul
CO2 necesar sistemului, pentru menținerea ciclului funcțional, garantând astfel propria lui
supraviețuire.

În testele noastre, prin menținerea continuă a procesului de absorbție a CO2 și

producerea de energie, unele celule ale sistemului încep să producă metil. Acesta este un
proces important, deoarece el indică existența proceselor organice în desfășurare în
interiorul sistemului.

Pe mai departe, acest proces în conjuncție cu conținutul de apă al acestuia, și cu

nitrogenul din mediu, poate el însuși să fie utilizat la producția zaharurilor naturale,
amidonului și proteinelor, prin utilizarea sistemului nostru simplu gravitațional.

Acest sistem simplu poate fi utilizat nu doar pentru curățarea mediului de CO2, dar
în același timp CO2 poate fi utilizat în conjuncție cu materiile specifice ale sistemului, la
eliberarea energiei și a oxigenului.

85
 În același timp la producția de CH3, metan și acid formic, iar prin utilizarea
nitrogenului va duce la producția de proteine, care pot reprezenta sursa de hrană pentru
pasagerii navelor spațiale ale viitorului, în timp ce ei inspiră oxigen și expiră CO2.

Prin dezvoltarea acestei tehnologii care a fost dezvăluită în acest articol, pașii finali
pentru finalizarea procesului pentru aplicarea acestor sisteme în tehnologia spațială sunt
considerați a fi acum completați. În tehnologia spațială a viitorului, va fi necesară utilizarea
tuturor materiilor disponibile pe navă, pentru a obține existența continuă a omului în
călătoriile lui în adâncurile spațiului.

Această tehnologie de extragere directă a CO2 și CH4 din mediu, precum și de

producere a energiei poate avea loc în reactor. Astfel, tehnologia poate fi utilizată pentru
abordarea problemei Schimbării Climatice, de exemplu prin utilizarea de instalații mari
care se pot conecta la sistemele de evacuare ale marilor fabrici, sau dispozitive de extracție
mici care pot fi folosite în casă sau în automobile.

Aceste sisteme de extracție a CO2, prin natura lor funcțională așa cum a fost ea
descrisă anterior, pot deveni sisteme naturale de backup energetic și de vacuum pentru
navele spațiale ale viitorului.

Prin finalizarea acestui sector al tehnologiei noastre, noi am dezvoltat și obținut un

sistem complet integrat, care este capabil să susțină viața în spațiu. Noi am arătat prin alte
sectoare ale tehnologiei noastre, sisteme de mișcare prin poziționare gravitațională, prin
intermediul nano materialelor am arătat cum se pot produce materii și materiale în Univers,
ceea ce are nevoie omul pentru hrană și trai, apoi am arătat cum se poate dezvolta sistemul
pentru alimentarea și producerea sistemelor de tratare a bolilor prin secțiunea de aplicații
medicale, iar prin sistemul de producere a energiei noi am arătat cum se poate genera
energie prin procese naturale simple, iar în final prin această tehnologie am arătat cum se
poate crea un mediu auto-suficient pentru menținerea vieții, prin extracția de CO2 și
utilizarea acestuia pentru crearea oxigenului necesar supraviețuirii omului în spațiu.

Astfel, prin această nouă tehnologie, se garantează existența omului la bordul

navelor spațiale ale viitorului, omul însuși devenind păstrătorul și furnizorul dioxidului de
carbon, și prin urmare furnizorul oxigenului necesar propriei lui existențe.

Astfel, omul însuși devine sistemul de conversie care menține propria lui
supraviețuire în adâncimile spațiului sau pe Pământ, pe durata penuriei de hrană sau a
dezastrelor naturale.

Proprietatea acestui sistem ne-a permis să înaintăm un brevet complet pentru

realizarea de panouri solare active atât ziua cât și noaptea, cât și pentru alte puncte care au
fost analizate ca o nouă știință în acest articol.

86
 Concluzie
Prin metodele noi și simple care au fost dezvoltate și explicate cât și prin producerea
de noi materiale cu noi proprietăți care au fost confirmate, noi am reușit să creăm și să
stabilim clar cum gazele pot fi conținute, extrase și convertite în stare solidă a materiei, fără
utilizarea nici unei reacții chimice, temperaturi sau presiuni, ci simplu prin crearea de mici
și localizate câmpuri gravitaționale și Magnetice în sistem, așa precum se întâmplă în
Univers.

Aceste câmpuri sunt ascunse în straturile statice ale diferitelor materii din sistem, așa
după cum au fost ele alese ca și electrozi în structura acestor sisteme.

În Fig. 40 se poate vedea clar că aceste materii sunt solide normale și pot fi mânuite
ca și orice altă materie solidă.

Din graficele XRD și a spectroscopiei în infraroșu ale acestor materii și soluții,

reiese clar că materia absorbită sau extrasă din mediu, sub formă de gans este atât de pură
și în stare nano încât datele înregistrate de analiza spectroscopică sunt foarte apropiate de
perfecțiunea teoretică a gazului de CO2. Această puritate a materiei este evidentă prin
liniile clare și perfecte ale graficelor arătate de testele efectuate asupra eșantioanelor de
soluție a acestor gans-uri.

În același timp, se confirmă că nano gazele se comportă ca și echivalentele lor

metalice materiale și semi-materiale din Univers, și devine sau obțin comportament de
conductori, super-conductori și super-rezistori. Această descoperire a comportamentului
acestor gans-uri rezolvă și răspunde unui număr de întrebări rămase fără răspuns în fizică,
chimie și biologie, cum sunt cele despre mișcarea planetelor, stelelor și materiilor în
cosmos.

Acest articol, prin simplitatea prezentării lui și prin cunoașterea pe care o prezentă,
va aduce la momentul potrivit noi căi fundamentale prin care un număr de probleme din
lumea științifică referitoare la gaze și solide vor fi reconsiderate.

De exemplu, noi putem să ne gândim la căi pentru rezolvarea misterului abiogenezei

(studiul asupra apariției vieții pe Pământ din materie inertă) sau despre cum au fost create
proteinele în Spațiu prin condiții locale super-conductive.

Prin cunoașterea dobândită prin operarea acestor simple celule de putere, pot fi
dezvoltate noi sisteme în producția de vacuum, crearea materiei, extracția materiilor și
conversia acestora, iar într-un fel acest articol deschide un nou și de necrezut orizont
omului, pentru știința și tehnologia de mâine.

Noi am arătat și demonstrat clar că doar că nu este nevoie de tot felul de mașini
pentru a crea sau extragerea materiilor din mediu, ci simplu urmând legile universale ale
câmpurilor de forță magnetice și gravitaționale, toate acestea pot fi realizate într-o formă
mult mai simplă, și în loc să utilizeze energia pentru a obține materie, se poate extrage
energie din același sistem și obține rezultate mai bune prin același proces.

87
 Imagini suplimentare
Câteva imagini ale diferitelor materii care au fost gravitate către sistem, sunt arătate
în continuare.

Până acum noi am reușit să obținem șase elemente diferite în stare de gans, care
fiecare are propria lui culoare, așa după cum poate fi văzut în tuburile eșantion, care conțin
materii care au fost extrase din sistem pe durata funcționării acestuia, în timp ce producea
energie. Unele materiale arătate nu au fost supuse analizei XRD sau a spectroscopiei în
infraroșu, pentru a confirma compoziția gazului original înainte de a fi convertite în stare
gans.

Fig. 41 – Șase materiale diferite aflate în stare gans,

care au fost gravitate de către sistem până astăzi 05.01.2010

88
 Fig. 42 – Două materiale diferite aflate în stare gans, care au fost gravitate în sistem.
Noi credem că acestea sunt gaze organice sunt în stare de gans. Ele au culori orange diferite.

Fig. 43 - CO2 în stare gans care a fost gravitat de către sistem.

Conține fulgi solizi în soluție.

89
 Fig. 44 – Unghi diferit a aceleiași soluții din Fig. 43.
CO2 în stare gans care a fost gravitat de către sistem.
Conține fulgi solizi în soluție.

Fig. 45 – Material compozit necunoscut aflat în stare gans,

care a fost gravitat de către sistem

90
 CAPITOLUL 5
Lumina și interacțiunea acesteia cu Steaua Principală

Steaua Principală este ceea ce în mod obișnuit a fost numit Gaura Neagră (3), și se
înțelege că aceste entități reprezintă locurile unde materiile și mafs principale sunt create și
colectate.

Pmf ale stelei principale sunt acoperite de straturi dense de mafs de tranziție, aceasta
reprezentând motivul pentru care arată întunecate, sau că nu există lumină, și sunt
transparente în aceste regiuni în părți specifice ale galaxiilor din cosmos (Fig. 46).

Fig. 46 Structura stelei principale

Lumina aflându-se în posesia propriilor câmpuri Magnetice și gravitaționale și prin

urmare având propriul Magravs, aceste câmpuri de forță ale luminii aflate în mediul cu
intensitatea câmpurilor magnetice specifice materiei din univers, își ocupă pozițiile în
raport cu Magravs-ul acestor stele principale din centrul sau din oricare altă parte a
galaxiilor.

În acest medii din univers, se poate observa că atunci când razele de lumină se
apropie de steaua principală, în majoritatea cazurilor nu vor fi absorbite de câmpurile de
forță gravitaționale puternice ale stelei principale, ci raza de lumină își găsește calea prin
ocolirea stelei de materie principală, în loc să fie absorbită de entitate. Această abilitate de
îndoire a luminii este numită în mod obișnuit curbarea luminii lângă obiectele mari, și
acesta este procesul prin care lumea științifică poate confirma existența stelei principale în
univers.

91
 Motivul pentru curbarea luminii îl reprezintă faptul că lumina posedă propriile mafs
ale materiei principale, aceasta făcând ca mafs principale a luminii să se poziționeze
Magravs în raport cu materiile și mafs ale stelei principale, iar prin această poziționare a
celor două Magravs-uri ale mafs principale a luminii și a stelei, dintr-un punct de observare
aflat la distanță se vede ca și cum lumina se îndoaie în jurul acestor obiecte, sau ceea ce se
cheamă fenomenul de curbare a luminii în jurul stelei principale (Fig. 47).

Fig. 47 Fenomenul de curbare a luminii în jurul stelei principale, datorită poziționării Magravs.

Teoria conform căreia chiar nici lumina nu poate scăpa forțelor câmpului
gravitațional al stelei Principale odată ce a trecut de orizontul evenimentelor, nu arată decât
lipsa de înțelegere a savanților față de acest subiect, pentru că dacă savanții ar fi avut unelte
să observe și ar fi detectat spectrul câmpului magnetic al mafs principal, atunci ei ar fi putut
observa că așa cum există stele ca și Soarele în sistemul solar al Pământului aflat în mafs
specific materiei, la fel există stele Principale care radiază pmf în spectrul intensității mafs
principal, iar stelele Principale sunt precum stelele puternic strălucitoare în mediul lor. În
timp ce acestea absorb lumina aflată în spectrul de intensitate a materiei, ele radiază
simultan lumină cu intensitatea specifică mafs de tranziție și principal.

În viitor, lumea științifică va produce unelte prin care vor putea observa mișcarea și
emisia razelor de lumină de tranziție și principale, din aceste puncte întunecate din univers.
Atunci se va putea observa că lumina la intensitatea mafs principal este emisă din aceste
stele în galaxii, la fel cum lumina este emisă de către Soarele sistemelor solare, iar
dispariția luminii la orizontul evenimentelor este doar o iluzie și nu o realitate, deoarece
pmf a mafs a luminii sunt diluate în câmpurile pmf mai puternice a mafs a razelor de
tranziție și principale.

Conceptul creării, funcționării, al absorbției și emisiei luminii a fost dezvăluit în

detaliu în articolul scris în anul 2002 și publicat în anul 2006, cu numele “Crearea Găurii
Negre”.

Stelele Principale dacă absorb mafs a materiilor, a stelelor și a luminii vizibile așa
cum apare spectrului de vedere al ochiului umani, atunci ele în același timp pot și cu
adevărat emit lumină în spectrul mafs al materiilor principale, în mediul galaxiilor unde
acestea există, de asemenea. Pentru că dacă nu ar fi fost așa, atunci principiul conservării
mafs și a materiilor în cosmos ar fi căzut, iar asta este împotriva tuturor legilor fizicii.

92
 În realitate, dinamismul mafs a materiilor principale din aceste stele și a luminii pe
care acestea o emit, reprezintă cauza și furnizorul pmf necesare pentru crearea materiilor și
stelelor în galaxii.

Într-un mod mai simplu, așa cum lumina Soarelui alimentează propriile mafs ale
materiilor sistemului solar și a materiilor cum sunt planetele acestuia, la fel face și steaua
Principală prin emisia de lumină a acesteia la intensitatea pmf a mafs Principal, care
alimentează toate mafs și materiile capturate în sfera ei Magravs, sau așa numita galaxie.

În același timp, Magravs-ul stelei Principale dictează poziția și atracția altor materii,
stele și galaxii, în raport cu ea însăși, deoarece masa totală a mafs a materiei și a mafs de
tranziție ale materiilor galaxiei, reprezintă mai puțin de 5% din masa totală a galaxiilor (3).

Astfel, poziționarea și mișcarea direcțională a galaxiilor în univers, la fel ca și în

sistemul solar, este dictată de masa mafs principal și a materiilor stelei principale a
galaxiei, și de nici un alt factor (3). Prin urmare masa galaxiei reprezintă măsura
interacțiunii forțelor câmpurilor gravitaționale și Magnetice, astfel încât poate fi produs și
menținut conținutul mafs principal al materiei principale.

Odată ce aceste stele principale sunt formate în univers, atunci stelele principale și
luminile care sunt eliberate, formează și apoi devin mijlocul de furnizare a pmf și a hranei
mediului acestor galaxii (3).

Conceptul structurii luminii stelei principale, ca fiind sursa de pmf din heliosfera
acesteia, este aplicabil de asemenea dar într-o cantitate mai mică de mafs, la funcționarea
plasmei unui electron, proton și a stelelor.

În știința modernă sursa creării materiilor din plasma electronului și a protonului,

este o entitate misterioasă, cea care duce la crearea quarcilor, bosonilor și a altor
conținuturi ale plasmei. De fapt, de exemplu așa numiții bosoni sunt pmf a luminii, emiși
de mafs principal ai plasmei, care datorită reducerii în intensitate a acestor pmf aflate în
mișcare în plasmă, atunci când lumina dinamică atinge un anumit punct și o anumită
intensitate pmf în plasma protonului sau a electronului, aceasta duce la apariția mafs a
materiei și a materiei cu diferite intensități a pmf, în toate regiunile acestor plasme.

Forțele misterioase pe care lumea științifică le-a observat în plasma protonului, sunt
emise de steaua principală a plasmei, deoarece luminile din mafs cu intensitatea materiei
principale se desfășoară și se reduc în intensitate în diferite intensități mafs și pmf ale
materiilor. Apoi aceste pmf încetinite duc la apariția diferitelor intensități ale pmf ale
materiei slabe în conținutul plasmei. Atunci când două câmpuri și materii cu intensități
potrivite pot interacționa, acestea pot crea forțe ale câmpurilor gravitaționale în interiorul
plasmei, iar aceste puncte de câmpuri gravitaționale apar ca și bosoni și alte entități din
plasmă. În același timp, aceste entități își creează propriul lor Magravs, a căror câmpuri de
forță, în funcționarea lor apar forțe de câmp misterioase în interiorul plasmei protonului sau
electronului.

93
 Teoria lui Higgs și conceptul de boson Higgs: de fapt, dacă savanții ar fi înțeles că
interacțiunea a cel puțin două câmpuri magnetice (bosoni) duce la crearea câmpurilor
gravitaționale (atracției) și a celor Magnetice (respingere), a căror interacțiune duce la
crearea masei materiei (Higgs), atunci Higgs ar fi înțeles că interacțiunea câmpurilor
magnetice nu doar a celor din plasmă, ci de orice ordin de mărime din univers, duce la
crearea materiei, care materie întotdeauna posedă propria masă și magnetosferă, sau cu alte
cuvinte când două câmpuri magnetice interacționează, aceasta duce la crearea masei care
reprezintă intensitatea maximă a intensității câmpurilor gravitaționale, minus intensitatea
câmpurilor Magnetice create prin interacțiunea acestor două câmpuri secundare (1). Astfel
teoria Higgs este corectă și în realitate nu este nevoie să se spargă atomul în acceleratoare
pentru a observa și dovedi această teorie, ci ar fi mai ușor pentru același comportament al
producerii materiei, dacă două raze de lumină ar fuziona, aceasta ducând la crearea
materiei, astfel teoria Higgs s-ar dovedi corectă într-un mod simplu.

Acesta este procesul producerii bosonilor Higgs și a altor entități din plasma
protonului, și reprezintă reproducerea aceluiași proces ca și funcționarea razelor de lumină
în sistemul solar, când se schimbă în materie în regiuni cu diferite intensități pmf din
heliosfera stelei. În cazul plasmei protonului, același proces are loc la nivel micro/nano al
masei stelei principale, a mafs principale și a materiei.

Stelele din centrul galaxiilor sunt în mișcare în apropierea stelei Principale, și chiar
dacă ele eliberează raze de lumină nu toate sunt absorbite în steaua principală sau chiar
stelele, ci în realitate steaua Principală nu absoarbe toată lumina de la stelele materiale
(Soarele este o stea materială), deoarece plasma luminii cu intensitatea pmf a mafs ale
materiei conțin propriile lor mafs și materii principale, iar aceste mafs ale luminii își
creează propriul lor Magravs de pmf, care permite luminii să ia poziție în raport cu steaua
Principală de care este atât de apropiat. Această poziționare Magravs a luminii, permite
luminii ce provine de la steaua cu intensitatea materiei, să se îndepărteze față de steaua
principală, așa cum este observat de astronomi. De fapt, viteza și distanța stelei față de
steaua principală, este dictată de propriul conținut de mafs principal și de intensitatea
Magravs.

Stelele materiale, în centrul lor conțin și mențin largi cantități de mafs și materii
principale (1). Aceasta înseamnă că chiar și Soarele, în procesul acestuia de alimentare cu
lumină a heliosferei, în același timp Soarele emite largi cantități de câmpuri magnetice ale
materiilor și mafs principal, ca și raze de lumină cu intensitate principală din spectrul
magnetic, în acest mediu.

Trebuie spus că în galaxii, viteza mare de rotație a stelelor materiale în apropierea

stelei principale trebuie să fie extrem de mare, aceasta datorită faptului că steaua materială
ea însăși conține mafs și materii principale și în același timp aceste mafs ale materiilor
principale interacționează cu structura stelei materiale, încât creează propriile lor câmpuri
gravitaționale și Magnetice, astfel că steaua materială se poziționează funcție de
intensitatea Magravs a mafs principal în raport cu intensitatea Magravs a mafs principal a
stelei principale. Astfel, singura modalitate prin care steaua materială își poate menține
structura pmf este să obțină o viteză mare, datorită faptului că mafs ale materiilor principale
ale stelei materiale trebuie să-și găsească continuu o nouă poziție în raport cu conținutul
mafs și de materii a stelei principale.

94
 Aceste viteze mari ale stelelor în apropierea stelei principale, i-a bulversat pe
cosmologi, dar dacă privesc suficient de atent și ar putea înțelege principiul rotației
electronului în raport cu protonul unui atom (1), atunci viteza stelei materiale cu conținut
compozit de materie și mafs în apropierea stelei principale arată și urmează aceiași cale și
același principiu de mișcare ca și un electron față de protonul din nucleu atomului,
deoarece electronul se mișcă repede în jurul nucleului pentru a-și menține poziția și a-și
păstra conținutul material (1). Astfel, acum ar putea fi explicată viteza mare a stelelor
materiale în apropierea stelei principale, iar orbita direcțională singulară a stelei materiale
în aceste regiuni confirmă conținutul stelei Principale ca fiind în principal din mafs și
materii Principale, încât acest conținut de mafs și materii al stelei principale permite
mișcări circulare sau eliptice a stelelor materiale cu masele lor mari, în jurul stelelor
Principale.

Acesta este același proces ca și înlocuirea protonului cu steaua principală și a

electronului cu steaua materială, făcând o paralelă cu mișcarea dinamică de mare vitează a
stelei materiale prin poziționarea controlată Magravs în jurul nucleului. Motivul pentru care
mișcările stelei materiale în jurul stelei principale, nu este atât de impredictibilă ca și
mișcarea electronului în jurul protonului (1); aceasta are loc în principal datorită
conținutului de materii și mafs ale stelei principale. De fapt în aceste cazuri, lumina creată
de steaua materială și observată de cosmologi, este în principal rezultatul interacțiunii
Magravs-ului celor două stele, materială și principală, și în acest moment Magravs-ul stelei
materiale trebuie să-și găsească rapid poziția în raport cu Magravs-ul stelei principale,
acesta fiind modul în care steaua materială ajunge să obțină viteze în domeniu vitezei
luminii în pmf de intensitatea materiei. Astfel, majoritatea luminii vizibile a stelei materiale
din imediata vecinătate a stelei principale, nu este a stelei însăși ci a interacțiunii Magravs-
ului celor două stele. Acum se poate vedea miracolul universului, când mafs ale materiei
creează lumină, ea însăși fiind lumina ei însăși.

Acest concept al masei deplasându-se cu viteza luminii în mediul cu intensitatea pmf

specifică materiei prin interacțiunea cu mafs cu intensitate principală, va avea un efect
profund asupra progresului științific a omului, în abilitatea lui de a călători în adâncul
universului, acesta fiind punctul și unealta de detecție a viitoarelor nave spațiale aflate în
mișcare la viteze dincolo de cea a luminii, în medii cu mafs de intensitate specifică materiei
și mai intense decât a acesteia din cosmos, odată ce conceptul razelor de lumină în pmf cu
intensitatea specifică mafs principale este complet înțeles.

95
 Capitolul 6
Lumina și interacțiunea ei planetară
Interacțiunea diferitelor lumini ale diferitelor materii (principală, de tranziție și
materie) poate fi utilizată la crearea câmpurilor magnetice și curenților, precum și a
câmpurilor de forță gravitaționale adecvate, necesare oricărui scop. Acest concept al
interacțiunii luminilor reprezintă modul în care hrana și energia de la nivelul mafs corect al
luminii, poate și va fi produs în călătoriile în adâncul spațiului ale viitorului, deoarece se
pot lua componentele și cantitățile corecte de mafs specifice intensității câmpului material,
necesare oricăror nivele de mafs pentru hrănirea corpului fizic al omului, fără ca omul să
consume practic hrană tangibilă.

Această conversie și absorbție a razelor de lumină, este de fapt ceea ce plantele și

animalele fac în mediul Pământului, deoarece ele absorb câmpuri magnetice plasmatice de
intensitate specifică din spectrul luminii, iar datorită intensității câmpurilor Magravs
moleculare și atomice ale acestora, ele creează o condiție măsurabilă de vacuum în
structura lor, care permite convertirea unor pmf a luminii cu anumită intensitate în Gans-ul
acestor mafs din structura plantelor și animalelor. Aceste Gans-uri au Magravs-ul egal cu
intensitatea Magravs de la nivelul vitaminelor sau mineralelor pe care le produce planeta,
sau de care animalele au nevoie pentru existența într-un anumit mediu. Înțelegerea
procesului de producere a mineralelor și vitaminelor prin conversia luminii în Gans în
condiția atmosferică a Pământului, va permite producerea acelorași materii și vitamine prin
utilizarea structurii materiilor luminii în conjuncție cu utilizarea reactorului de diluare a
Magravs, oriunde în univers (1).

De exemplu, omul când consumă o anumită plantă el absoarbe acel spectru de

câmpuri transmise și absorbite din spectrul mafs a luminii din câmpurile materiilor, pentru
utilizare în proteina specifică a corpului uman. Acum omul are cunoașterea să producă
aceleași proteine și minerale din razele de lumină, fără nevoia ca plantele sau animalele să
fie folosite ca unelte intermediare de conversie în acest proces.

În condițiile Magravs a atmosferei Pământului, plantele medicinale absorb pmf de o

intensitate mai mare din aceiași lumină ca și plantele normale fac, iar prin consumul
acestora se pot absorbi câmpurile de intensitate magnetică complexă a luminii. Structura
plantelor medicinale în absorbția și stocarea pmfs, este dependentă de pmf emise în
spectrul luminii din câmpurile Pământului, deoarece fructele stochează cel mai mult din
spectrul luminii care intră în atmosferă de deasupra, și din această cauză entitatea are
capabilități și capacități de conversie și stocare a mafs cu diferite intensități. Aceiași lumină
din spațiu, la diferite distanțe și în interacțiune cu intensitatea câmpurilor magnetice a
luminii Pământului, duce la crearea, stocarea și producerea de diferite intensități pmf din
spectrul luminii, de către același ADN a plantei sau animalului.

Raza de lumină la intrarea ei în magnetosfera Pământului și prin interacțiunea celor

două Magravs, duce la emisia razelor cu caracteristici specifice de câmpuri magnetice de
intensitate specifică, care printr-un proces specific cu atomul de hidrogen, duce la crearea
unei divizări specifice a energiei, care poate susține viața pe această planetă. Această rază
și procesul de creare a acesteia, care nu este cunoscut în lumea științifică actuală, a fost
complet explicat în cartea “Ordinea Universală a Creației” care va fi publicată în viitor.

96
 În timp, cunoașterea omului va fi capabilă să înțeleagă acest proces, apoi odată cu
utilizarea acestui proces, va fi înțeleasă înțelepciunea tuturor creațiilor din univers, care vor
putea fi replicate oriunde în univers.

Razele de lumină de orice intensitate a mafs, la intrarea lor în orice mediu plasmatic
dinamic, au abilitatea să conducă la sau prin procesul de conversie să cauzeze lanțul inițial
de reacții pentru pornirea vieții, apoi materiile produse utilizează lumina însăși pentru
crearea pe mai departe a mai multor celule cum sunt ființele, și apoi prin conversia razei de
lumină din aceste celule, duce la pasul final în care raza de lumină devine creatura numită
om, apoi prin utilizarea razelor de lumină și a produselor acesteia, omul câștigă inteligență
iar corpul inteligent în acest stadiu, obține o magnetosferă și un Magravs sau ceea ce este
cunoscut ca și Sufletul acestuia.

97
 CAPITOLUL 7
Utilizarea proprietăților structurii pmf a luminii
pentru tehnologia spațială.
Deoarece cunoașterea omului atinge și ajunge în linie cu realitățile creației, în viitor
mafs ale tuturor componentelor luminii și fenomenul de legare a razelor de lumină, vor fi
utilizate pentru tehnologia spațială într-un mod eficient și într-o manieră care este greu de
imaginat în prezent.

Mișcarea cilindrică elicoidală și capacitățile de întoarcere a mafs magnetice

exterioare a luminii în reactoarele spațiale ale viitorului, vor reprezenta cheia controlului
mișcării și mișcării direcționale cu care aceste nave pot călători, și în același timp controlul
vitezei de mișcare a navelor spațiale ale viitorului, poate fi configurat utilizând
componentele materiilor luminii.

Câmpurile de forță gravitaționale ale luminii, și reactoarele utilizând și producând

proprietățile gravitaționale ale luminii care pot fi utilizate pentru controlul mișcării
direcționale, sunt sisteme mult mai ușor de produs într-o configurație complet integrată de
reactoare spațiale combinate, decât utilizarea mafs ale luminii cu diferite intensități, fac
posibilă decolarea și aterizarea în orice mediu și intensitate pmf din univers, fără a pune
nava și pasagerii vreodată în vreun pericol. Prin utilizarea tehnologiei Magravs a mafs a
luminii, se pot atinge cele mai adânci părți ale universului, în perioade de timp care
reprezintă fracții din viața umană, față de presupunerea prezentă de mii de ani lumină. Prin
înțelegerea completă a conceptului structurii luminii, va veni timpul când Omul va înțelege
adevărul despre lumea creației în univers, despre cum a fost creat universul, și cum este
creată și menținută mișcarea universală reală.

Cum diferite raze de lumină sunt conectate și duc la crearea condițiilor mafs ale
materiilor, care se datorează poziționării Magravs a unei raze de lumină în raport cu alta la
fel. Poziționarea Magravs a două raze de lumină sau a ceea ce este cunoscut ca și
conectarea luminii, reprezintă condiția de exemplu, în care razele de lumină se pot converti
de la mafs ale materiilor la caracteristici ale materiei detectabile și tangibile, într-un mediu
de câmpuri magnetice plasmatice cu intensitate specifică.

Trebuie observat că există o diferență fundamentală în conectarea luminii și fuziunea

razelor de lumină. Fuziunea luminii este un proces fundamental în realizarea materiilor și
a mafs. Acest proces poate fi utilizat pentru realizarea razelor de lumină mai puternice sau
pentru realizarea elementelor mai grele, fără a trece prin procesul fuziunii stării materiale.
Aceasta fiind asemănătoarea producerii moleculelor de oxigen prin fuziunea razelor de
lumină, față de procesele de fuziune multiplă ale razelor de lumină, atunci când se ajunge
la neutronul unui atom de hidrogen, și ulterior prin multiple procese de fuziune se ajunge la
producerea moleculelor de oxigen.

De fapt, fuziunea materiilor luminii, nu necesită energie și în realitate nu duce la

eliberarea unor mari cantități de energie. În schimb, în procesul actual de fuziune a materiei
hidrogenului, savanții actuali ai fuziunii s-au legat de conceptul și tehnologiile greșite, și
visează să obțină fuziunea materiilor prin utilizarea tehnologiei laborioase actuale a
reactoarelor de fuziune, însă cu foarte mic succes.

98
 Prin aceiași înțelegere a proceselor reale ale fuziunii în univers, a existat o concepție
greșită a savanților nucleari, în realizarea materiilor mai grele prin fuziunea materiilor din
centrul stelelor și în procesul acestora de transformare în novă. Actuala presupunere că
materiile sunt create în centrul stelelor prin procesul de fuziune a materiei, nu este în
realitate corect, deoarece procesul de fuziune și realizare a tuturor materiilor în univers,
are loc în principal prima dată în punctul de fuziune al razelor de lumină, apoi după ce
razele de lumină ajung la intensitatea mafs a materiei, ele prima dată se convertesc în
Gans-ul neutronului, iar apoi prin procesul poziționării Magravs și a echilibrării colective a
acestor forțe ale tuturor razelor de lumină dintr-un pmf cu intensitate specifică. Apoi unele
raze de lumină odată convertire în neutroni, unele rămân ca și neutroni iar altele de
intensitate mai mică dintre toate, trec prin procesul de dezintegrare a neutronului (1), și
devin proton și electron ai colecției de raze de lumină, și deci este creată materia fizică în
pmf cu intensitate specifică, având un număr specific de neutroni, protoni și electroni.

Prin urmare, colecția de raze de lumină fuzionate este cea care se schimbă într-o
colecție de neutroni, apoi deoarece neutronii trec prin procesul de dezintegrare și devin
proton și electron, acesta este modul în care sunt creați atomii diferitelor materii in
univers. Mai departe, acest proces al pmf a luminii care se potrivesc prin procesul de
conectare a luminii, este un proces mult mai ușor decât potrivirea și fuzionarea plasmei
fizice a atomului, moleculelor sau solidelor.

De fapt acesta este modul în care neutronii s-a descoperit că își ocupă poziția în
centrul atomilor pe care îi formează, și acesta este modul cum are loc fuziunea în cosmosul
universal real (Unicos). Acesta este unul din motivele pentru care știința actuală are
probleme în producerea fuziunii, deoarece ei încearcă să fuzioneze materia, în timp ce în
termeni reali, în univers și în centrul stelelor, fuzionarea razelor de lumină duce la crearea
materiilor de diferite mase.

Reactoarele de fuziune a razelor de lumină, sunt sisteme simple, practice, care nu

au nevoie de foarte multă energie pentru funcționarea lor, dar ele pot crea și facilita
mișcarea direcțională a navelor spațiale ale viitorului, utilizând capacitatea acestora de a
împărți conținutul plasmei luminii în substructurile materiale și de câmpuri ale acesteia, și
să creeze un Magravs de diferite intensități. Într-un reactor cilindric se pot stivui câmpurile
de forță gravitaționale și Magnetice și razele de lumină, pentru crearea schimbării
direcționale și în același timp aceste reactoare pot fi folosite pentru producerea materiilor
ce vor fi utilizate în viitor în mediul spațial.

Pentru tehnologia spațială a viitorului, există necesitatea unor mai multe asemenea
reactoare de lumină, astfel încât să poată fi atinsă mișcarea sferică în 360 de grade a navei
spațiale, și în același timp câmpurile magnetice de ecranare pot fi interschimbate de la mafs
ale materiei la mafs principale. Schimbarea dinamismului acelorași câmpuri poate fi
utilizată pentru așezarea rapidă și penetrarea în materii și mafs dense și periculoase ale
universului.

Același proces de conectare sau interconectare există între razele de lumină, așa cum
este și predomină în mediul atomic și material. În prezent lumea științifică consideră
interconectarea cuantică și utilizarea acesteia în transportul materiilor, precum și pentru
alte utilizări în interiorul și între limitele universului.

99
 În realitate, dacă savanții înțeleg conceptul de conectare a luminii și înțeleg
principiul utilizării acestui fenomen, atunci se pot utiliza plasmele razelor de lumină care se
potrivesc în structură, înainte ca acestea să devină materie, pentru a obține transport de
mare viteză în domeniul și dincolo de viteza luminii principale, față de viteaza limitată a
luminii în mediul material, așa cum omul o consideră ca fiind viteza maximă în prezent.

În procesul de conectare se poate utiliza capacitatea diferitelor mafs ale luminii

pentru traversarea universului, și fără schimbarea fizicalității sau stării plasmei, apoi în
acest stadiu se poate chiar copia și bloca plasma luminii, astfel încât prin poziționarea
Magravs a unei plasme să se păstreze conexiunea acesteia cu plasma luminii de aceiași
intensitate din altă parte a universului.

Dacă acest concept al interconectării luminii și al conectării luminii Magravs-ului

luminii echilibrate este înțeles și reprodus, atunci trăiri ca și atingerea, iubirea și ura și așa
mai departe, pot fi transportate în întreg universul, fără ca practic materia sau ființa să-i
traverseze vreodată limitele fizice. Astfel, atomii și interacțiunea acestora, chiar și emoțiile
materiei (cu o bază complexă, vibrațională și rotitoare) unui atom sau a luminii, pot fi
transportate prin univers utilizând tehnologia de conectare a luminii.

De fapt, acesta este modul în care visul este creat în sanctuarul interior al creierului
uman, și capătă formă și-i dă omului senzația de a vedea și comunica chiar și cu oameni pe
care niciodată nu i-a întâlnit fizic, sau cu Magravs-ul a altor ființe care atunci când au trăit
în acel mediu, Magravs-ul acestora a visat să fie de asemenea expus.

Conectarea luminii este un proces fizic corect și real, când anumite celule din
creierul interior, sau sisteme de control a gândului ființelor vii au capacitatea de a funcționa
în aceste intensități pmf. Acesta este partea naturală a funcționării creierului ființelor
umane, pe care lumea științifică nu a stăpânit-o pentru a o desluși.

De fapt, metoda de comunicare folosind lumina conectată numită telepatie, este un

mod mai ușor de comunicare față de utilizarea urechilor sau alte metode de ascultare și
vorbire. Locul sistemului este în părțile interioare a structurii creierului principal original al
omului.

Tehnologia luminii conectate va permite conectarea colectivă, iar lumina conectată

molecular de diferite intensități, permite transportul structurii complete și chiar
reproducerea în mod continuu a moleculelor. Aceasta înseamnă că transportul prin
intermediul conectării plasmei luminii a să spunem inimii, creierului și a tuturor țesuturilor
în același timp, cu aceiași bătaie a inimii și același lichid cu emoție a entității, pe vaste
distanțe în univers, devine posibilă prin utilizarea acestui proces. Lumina în toate pmf ale
tuturor mafs a tuturor materiilor și intensităților, este disponibilă în toate colțurile
universului, și tot ceea ce trebuie făcut este să se reproducă aceiași intensitate și combinație
mafs a diferitelor materii, pentru a replica și reproduce copia luminii originale conectate,
pentru două lumini conectate în univers, pentru a interacționa, comunica și transfera
cunoașterea, fără ca practic materiile luminii sa părăsească vreodată mediul lor original.

100
 Prin utilizarea acestei tehnologii se poate chiar transmute de la unele mafs ale
materiilor la altele, pentru a accelera sau reduce viteza de transport și transbordare de la o
anumită intensitate a câmpului și mafs a materiei la o intensitate variată a materiei, și a
mafs principale la mafs ale materiei și intensitate specifică materiei. Aceasta necesitate
duce la schimbarea mafs a luminii la mărimea și măsura adecvată, precum și la conversia
de la mafs ale materiei la materii precum sunt mafs ale hranei sau oxigenului și așa mai
departe, necesară consumului uman la traversarea universului, fără a se baza pe și a
transporta hrana fizică sau surse de alimentare, sau chiar pentru a transporta ființe umane
peste granițele fizice universale.

Acest concept al transmutării care este în mod obișnuit utilizat la metoda universală
de transport, va fi învățată în detaliu prin dezvăluiri viitoare și parțial a fost dezvăluit în
cartea “Ordinea Universală a Creării Materiilor” (1) și în articolele 11, 16, 21, 29, 34 și 37.

În mediul material al Pământului, aceasta poate fi obținută în reactoare plasmatice ci

structură simplă, utilizând combinații complexe de pmf ale mafs a luminii și materii și
plasme, în reactoarele nucleare dinamice suportate.

Acest concept al conectării luminii este una din soluțiile ușoare pentru transportul
viitorului, fără mișcarea fizică a materiei în univers. Acest concept a fost testat în aplicațiile
medicale ale acestei tehnologii, iar rezultatele confirmă corectitudinea tehnologiei. Copia
informației celulare corecte este translatată celulelor, astfel încât celula face o copie a
celulei corecte, și utilizează această cunoaștere pentru curățarea și înlocuirea celulelor
distruse, sau permite procesului să se mute în altă parte a corpului în timp ce o parte a
creierului se recuperează din boală (cazul comei).

Conceptul conectării atomice și legătura dintre doi atomi, este un proces natural al
interacțiunii în univers, și dacă se înțelege similaritatea acestei interacțiuni și a conectării
luminii, atunci se poate vedea în lumea fizică că stelele pereche și atomii conectați respectă
același principiu și aceiași interacțiune de principiu, cu diferența de magnitudine și de
mărime a entităților implicate.

Trebuie observat că există diferențe între perechi și conectarea binară a atomilor și

stelelor, iar procesul acestora de conectare este total diferit. Atomii și stelele pereche se
potrivesc în conținutul de materie, iar atomii se potrivesc în conținutul de câmpuri
magnetice. În sistemele binare Magravs-ul general se potrivește cu acele entități ale căror
polaritate permite interblocarea lor magnetică, în timp ce în entitățile pereche, fiecare
materie se potrivește în masă și în poziție, cât și în Magravs și în poziționarea lor polară.

Motivul pentru care o pereche de atomi prin recepționarea pmfs suplimentare de raze
de lumină, este elevată pentru a crea o legătură misterioasă între ele, se datorează unuia din
principiile fundamentale ale reversibilității în polaritatea magnetică a unui atom în raport
cu celălalt, chiar dacă ambii atomi au aceiași mișcare direcțională rotativă. Adică, una din
plasmele implicate în conectare are polaritatea inversată în raport cu cea a celuilalt atom.
Aceasta înseamnă, că dacă primii protoni și electroni ai atomului au Polul Nord deasupra,
prin recepționarea mafs suplimentare ale luminii, atunci cel de-al doilea atom
recepționează suficiente mafs care cauzează sau inițiază schimbarea polarității în acest al
doilea atom, astfel că în acest moment polii Nord și Sud ai celor doi atomi se pot inter-
bloca între ei și are loc crearea legăturii atomice instantanee datorită blocării curgerii
câmpurilor magnetice dintre atomi.

101
 Același principiu al conectării atomice și a atracției polilor inversați, devine adevărat
atunci când se observă rotația stelele conectate binar sau pereche. În timp ce o stea își
schimbă polaritatea magnetică, automat steaua pereche își schimbă polaritatea de
asemenea, încât blocarea magnetică dintre cele două stele să fie menținută precum și să
poată fi susținut sistemul binar și pereche, precum și conectarea.

Procesul de interblocare binară și prin împerechere a plasmei, atomică și stelară,

reprezintă cea mai sigură și comună apariție din univers, deoarece acesta le dă stelelor un
echilibru magnetic total și garantează supraviețuirea ambelor entități. Acest fenomen al
conectării prin schimbare polarității este adevărat și există pentru sistemele pereche din
univers, fie că e vorba de atomi, stele, galaxii sau chiar universuri.

Motivul pentru care injectarea de lumină sau absorbția de energie suplimentară de

către doi atomi duce la crearea conectării, este în principal datorită faptului că energia
suplimentară recepționată de la razele de lumină, duce la creșterea dimensiunii
magnetosferei atomilor, iar aceasta în schimb, le permite celor doi atomi apropiați să
interacționeze și să se conecteze magnetic. În același timp apropiindu-se unul de celălalt,
una tom își schimbă polaritatea și pmf a celor doi atomi se inter-blochează și face ca atomii
să graviteze unul în jurul celuilalt, și în același timp fiecare atom își menține propria
distanțiere și poziționare Magravs, care este dictată de conținutul mafs al pmf interne.
Odată ce mafs a unei stele și atom se schimbă din orice motiv, atunci se va observa
desfacerea conectării sau a cuplajului dintre cele două entități, și în acest moment
partenerul cu intensitatea Magravs mai mare va trage entitatea Magravs spre ea însăși.

Acesta este un fenomen crucial care trebuie înțeles, în special când se folosește
reactorul de conectare a luminii în atingerea oricărei destinații și care solicită schimbarea
plasmei luminii de la condiția intensității mafs principale la cea a mafs a materiei. Astfel
conectarea atomilor este un fenomen natural și în același timp odată ce atomii sunt creați,
conținutul plasmelor acestora nu este niciodată la fel, adică găsirea conținutului potrivit de
pmf a două plasme a electronilor și protonilor este atât de rar ca și găsirea a două structuri
care să se potrivească complet, pentru doi fulgi de zăpadă.

Injecția luminii în plasma a doi atomi, le permite unora dintre atomi care au
suficientă masă pmf, să atingă același punct de masă sau egalitate în intensitatea Magravs
în același timp, și prin urmare au capacitatea de cuplare. Dar există momente când
injectarea suplimentară de pmfs a luminii poate induce suficientă energie, încât un atom
poate ajunge în apropierea unor pmf echilibrate a altui atom, făcând de asemenea posibilă
interblocarea. Conectarea atomică nu este și nu poate fi utilizată pentru transmutarea
elementelor atât de ușor precum s-a sugerat de către unele școli științifice avansate de
gândire.

În lumea științifică actuală, savanții au observat și detectat impulsuri regulate, cum

sunt de exemplu radiațiile gama din atmosfera superioară a Pământului, despre care ei
consideră că provin din cosmos, din momentul exploziei unei stele pe baza principiului
novei. Aceste tipuri de radiații nu sunt doar singurele tipuri de radiații din cosmos, care
ajung spre partea interioară a sistemului solar. În realitate există un spectru de radiații și
fluxuri magnetice de diferite intensități care trec prin sistemul solar și-și au originea în
cosmos. Pentru comparație radiația care ajunge în partea interioară a sistemului solar și la
marginile atmosferei Pământului, aceste raze cu origine cosmică sunt nimic în comparație
cu razele gama și alte raze care sunt create în heliosfera sistemului solar.

102
 Adevărul despre sursa principală a acestor radiații de fond, care au fost considerate
ca provenind din cosmos și care sunt eliberate când stelele din univers trec prin stadiul de
supernovă, acest concept că aceste explozii sunt sursa principală a acestora raze gama și a
altor radiații de fond care sunt detectate, aceasta arată lipsa de înțelegere a procesului de
conversie a luminii în materie și coliziunea acestor noi materii și mafs în norul Oort și
centura Kuiper ale sistemului solar. Sursa principală a pulsurilor de radiații gama detectate,
își au originea și sunt create prin mișcarea particulelor încărcate a noilor mafs ale materiilor
și a materiilor, și prin coliziunea lor în regiunea norului Oort și a centurii Kuiper a
sistemului solar, aceste pulsuri de radiații gama nu au nimic de a face cu supernova și
eliberarea lor de către aceasta.

Adică atunci când noile noi născute particule de mafs ale materiei și a materiei și
gazelor, nano materiile și Gans-urile se mișcă în regiunile exterioare ale sistemului solar și
deoarece se ciocnesc între ele, eliberează câmpuri magnetice în aceste regiuni ale
sistemului solar la nivelele spectrului câmpului magnetic specific radiației gama, altor
radiații și zgomotelor. Aceste radiații își găsesc calea spre partea interioară a sistemelor
solare datorită puternicii interacțiuni de atragere a câmpurilor magnetice a stelelor acestora.

Modul cum aceste radiații și zgomote sunt generate și eliberate, este exact același
mod în care sunt create fulgerul și tunetul, și cum lumina și sunetele sunt eliberate prin
coliziunea norilor de pe Pământ sau în alte condiții atmosferice active sau pe alte planete și
luni din sistemul solar, și similar la fel cum se întâmplă la suprafața Soarelui, atunci când
mafs ale materiilor Soarelui se ciocnesc în atmosfera superioară a acestuia.

Astfel, călătorii spațiali ai viitorului, trebuie să considere toate componentele tuturor

razelor spectrului magnetic aparținând mafs ale materiilor, a materiilor, luminii, sunetelor
ale mafs și materiilor principale, precum și a tuturor nivelelor de intensitate din spectrul
radiației luminii, deoarece toate acestea sunt libere în mișcare în spațiul a acestui sistem
solar și în cosmos.

Pericolul radiației și a distrugerilor create de lumina din nivelele de intensitate a

mafs principale sunt mult mai predominante, mai puternice și profunde decât ale
intensității spectrului razelor de lumină aparținând mafs a materiei. Aceste radiații și
mișcarea acestora în spațiu va juca un rol crucial în viitorul călătoriei spațiale, deoarece
aceste raze vor fi letale și fatale dacă nu va fi facilitată protejarea față de ele în excursiile în
cosmos, iar lumea științifică trebuie să aibă o tehnologie de protecție viabilă pentru
pasagerii din navele spațiale ale viitorului, înainte de a se gândi la asemenea excursii în
cosmos, și în special călătorind în centrul galaxiei și în apropierea stelelor principale.

În timp ce de exemplu, una din aceste probleme va apărea atunci când mafs
puternice al radiației materiilor principale vor interfera cu reactoarele de poziționare
Magravs prin diluarea mafs ale materiilor, utilizate pentru mișcarea navei în spațiu, și
aceste mafs principale după ce ating interiorul reactorului ele pot crea valuri de câmpuri
magnetice care poate duce la valuri de câmpuri gravitaționale și Magnetice în aceste
reactoare, ceea ce poate duce la pierderea sistemului și implozia totală a acestuia, sau la
schimbarea intensității Magravs și aterizarea navei în locuri din cosmos total diferite față
de locul unde nava trebuie inițial să ajungă.

103
 Prin urmare, înainte ca omul de știință să se gândească la călătoria dincolo de
limitele acestui sistem solar, el trebuie să stăpânească cunoașterea intensității câmpului
magnetic al spectrului materiei principale și mecanismul transportului luminii în acest
spectru.

Dacă se poate înțelege structura luminii și cum se schimbă aceasta de la plasma de

formă sferică la cea de formă cilindrică, pentru ca aceasta să poată călători cu frecare mică
și viteză mare, de la mediul dinamic al entității sferice sau cilindrice la un alt mediu sferic,
atunci în viitor cunoștințele omului îi vor permite să dezvolte configurații alungite
cilindrice combinate alimentate cu mafs compozite cilindrice și sferice, cu intensități mafs
specifice celor trei materii de reactoare și nave, aceste nave alungite vor avea beneficiul de
a poseda o ecranare magnetică plasmatică cilindrică sau sferică cu un ordin de mărime a
intensității pmf a mafs principale și a materiilor, pentru realizarea de călătorii spațiale
protejate și rapide în univers, atunci în acest moment se poate călători în întreg universul,
cu durate care nu sunt nici măcar imaginabile în prezent de către omul de știință, prin
utilizarea acestor tipuri de configurații compozite și reactoare.

Utilizarea luminii în scopul tehnologiei transportului și comunicației prin înțelegerea

relației și interacțiunii mafs a plasmei și plasmelor luminii în fiecare și în toate intensitățile
mafs ale materiilor structurii luminii, reprezintă cheia pentru dezvoltarea intelectuală finală
a rasei umane și punctul de maturizare a erei ce vine așa cum a fost promis. Această
tehnologie va fi la marginea iluminării omului în cunoașterea creației și controlul luminii și
a mafs și materiilor din univers.

104
 CAPITOLUL 8
Despre viitoarea utilizare a structurii luminii

Conform noii înțelegeri a structurii luminii, poate fi cu ușurință și ușor concluzionat

că dacă lumina nu a fost și nu ar fi fost făcută din structura a trei mafs ale celor trei materii,
atunci lumina nu ar fi posedat propriile câmpuri de forță gravitaționale și magnetice, și de
exemplu lumina de la alte stele din univers niciodată nu ar fi fost capabilă să atingă
Pământul ca un câmp magnetic individual, datorită caracteristicilor și proprietăților
interacțiunii câmpurilor magnetice și gravitaționale, deoarece prin interacțiunile magnetice
toate aceste raze de lumină ar fi fost absorbite de alte câmpuri magnetice și gravitaționale
din univers, iar lumina niciodată nu ar fi atins locuri îndepărtate din univers.

Deci lumina, ca entitate fizică care este similară altor entități fizice precum protonul,
electronul, Pământul și Soarele, și care posedă ambele câmpuri gravitațional și Magnetic,
raza de lumină trebuie să-și găsească poziția în raport cu orice alt obiect și pmf din univers
la trecerea prin aceste entități, așadar în călătoria ei prin cosmos raza de lumină trebuie să-
și găsească poziționarea Magravs în raport cu acestea, astfel încât să-i permită razei de
lumină să nu fie absorbită, ci să treacă pe lângă aceste obiecte. Deci motivul observării
fizice a curbării luminii lângă aceste obiecte, atunci când lumina trece pe lângă obiecte
mari cu câmp gravitațional puternic, este pur și simplu datorită Magravs-ului și a
poziționării acestuia în raport cu aceste entități din univers.

Prin urmare, curbarea luminii reprezintă confirmarea existenței acesteia sub forma
câmpurilor magnetice dinamice compozite cu intensitatea specifică entității fizice și
tangibile care se află în posesie de Magravs. Lumina nu este o rază de câmp magnetic aflată
în mișcare, sau așa cum s-a spus, că lumina este o energie. Întrucât plasma razei de lumină
în mișcare își transferă Magravs-ul altor materii, astfel are abilitatea de a-și transfera
momentul altor materii și mafs sub formă de energie.

Deci, datorită faptului că lumina posedă ambele câmpuri gravitaționale și magnetice,

și conform legilor fizicii, atunci când câmpurile gravitațional și Magnetic interacționează (1
și 2), interacțiunea lor duce la crearea entității aflată în posesia propriei mase și
magnetosfere. Interacțiunea magnetosferei luminii cu magnetosfera altor obiecte, datorită
frecării lor, duce la eliberarea de câmpuri magnetice reziduale la nivelul de intensitate a
câmpului magnetic al materiei proteinei umane, aceasta făcând să devină detectabilă
interacțiunea a două Magravs sau ceea ce se cheamă lumină vizibilă ochilor umani, și
uneltelor acestuia pentru detectarea pmfs din acest domeniu de intensitate a câmpului, din
întregul spectru de câmpuri magnetice ale universului.

Mișcarea plasmei sferice dinamice de câmpuri magnetice, în călătoria de la un punct

la altul în univers, duce la alungirea pmf sferic dinamic, deci la restructurarea într-o rază de
lumină plasmatică cilindrică dinamică. Când această plasmă a razei de lumină atinge
mediul cu intensitatea pmf corectă, încetinește suficient sau își pierde din intensitate, și
acum plasma cilindrică se restructurează înapoi în forma ei sferică, și duce la crearea pmf a
mafs a materiei și la crearea materiei în mediul respectiv cu intensitatea pmf a materiei
(Fig. 48) - imaginea de pe coperta cărții. Deci lumina are aceiași structură ca și pmf a
oricărei plasme cunoscute omului, cum este plasma electronului și a protonului, dar mai
degrabă sub o formă alungită decât forma sferică dinamică cunoscută, a materiei tangibile.

105
 Fig. 48 Conversia pmf sferic dinamic în rază de lumină cilindrică elicoidală dinamică,
și conversia înapoi a acesteia în sferă dinamică (imaginea de pe copertă).

În același timp, plasma luminii în călătoria acesteia în spațiu, poate deveni vizibilă
funcție de câmpurile magnetice plasmatice ale mediului prin care ea călătorește, și conform
cu intensitatea câmpurilor magnetice plasmatice ale observatorului, în acest caz fiind vorba
despre structura proteică moleculară a Magravs-ului ființei umane.

Diferite proteine au diferite intensități pmf pentru diferite creaturi din întreg
universul, deci ceea ce este lumină vizibilă pentru o creatură dintr-o parte a universului cu
o intensitate pmf specifică, nu înseamnă că este de asemenea lumină vizibilă intensității
Magravs a proteinei alteia din același mediu. Deci ceea ce este lumină vizibilă în materia
sau pmf cu intensitatea principală, în materia și mafs de tranziție, precum și în mafs ale
materiei, aflate într-un anumit mediu de câmpuri magnetice plasmatice ale materiilor,
respectiv aceste raze de lumină sunt vizibile sau detectabile conform cu mediul și cu fiecare
mafs și materie din legătura Magravs a structurii observatorului.

Plasma luminii are capacitatea de a-și prezenta magnetosfera ce o înconjoară,

conform cu intensitatea pmf prin care aceasta trace. Astfel, intensitatea pmf a mediului este
cea care decide ce strat exterior din mafs ale materiilor plasmei luminii va folosi, și
prezentarea finală a luminii în mediul respectiv.

106
 Plasma luminii își reduce pierderile propriilor pmf ale materiilor și în același timp
aceasta îi permite să întâmpine o rezistență mai mică pentru a putea fi capabilă să
călătorească prin aceiași intensitate pmf prin care are pierderi mai mici sau deloc, în acest
fel lumina având capacitatea de a-și schimba structura de mafs și materii exterioare. Astfel,
este inevitabil să se considere și să se concluzioneze că lumina dar și combinațiile mai mari
ale acesteia, are propria ei inteligență și propria procesare logică magnetică internă, care-i
permite să supraviețuiască și să existe în toate dimensiunile din univers, și prin care poate
călători sau din care poate face parte. Aceasta îi dă luminii capacitatea să călătorească
distanțe mari, în același timp aceasta-i permite luminii să nu aibă o viteză maximă fixă în
tot spectrul de intensități ale câmpului magnetic universal, opus față de ceea ce s-a
presupus de către lumea științifică actuală.

În același timp, lumina devine mai vizibilă sau detectabilă deoarece ea călătorește de
la un mediu cu intensități mai mari ale mafs a materiei la unul cu intensități mai mici ale
câmpurilor materiei.

Două raze de lumină cu diferite mafs cu intensitate specifică materiilor principale

pot trece prin același mediu și pot crea diferite intensități de strălucire, și prin urmare toate
razele de lumină nu au aceiași intensitate primară, iar intensitatea acestora este dependentă
de intensitatea și masa principală inițială. Prin urmare, o rază de lumină poate fi mai
întunecată sau mai înceată în comparație cu o altă rază primară, datorită mafs a conținutului
de materii principale și a intensității acestora.

Luminile au viteza conform cu cel mai mic numitor comun al intensității pmf a
mediului. Prin urmare, viteza luminii în mediul principal, datorită intensității mai mari a
pmf a mafs principal, este mult mai mare decât viteza aceleiași plasme în mediul materiei,
deci prezenta presupunere că viteza luminii, așa cum este ea observată de om, este viteza
maximă a plasmei luminii, este incorectă, și deci plasma luminii are viteze în mediul
materiei Principale, cu mult dincolo de prezenta presupunere făcută în mediul materiei
Pământului și în această intensitate a pmfs a materiilor universului.

Chiar dacă formulele utilizate pentru conversia conexiunii principale a masei și a

energiei, arată ca fiind echilibrată și corectă, de fapt această ecuație este corectă doar pentru
cantități mici de plasmă, și doar în mediul materiei, nu și în alte medii de câmpuri
plasmatice ale mafs principale, mafs de tranziție sau combinații de intensități ale
câmpurilor magnetice plasmatice ale mafs principale și materiile mediului, și doar atunci
când sunt considerate raze individuale.

Acum se cunoaște că masa este creată prin efectele și interacțiunile secundare, prin
efectele interacțiunii și conectării a cel puțin două câmpuri magnetice plasmatice dinamice
ale câmpurilor gravitaționale și Magnetice (1), și că aceste câmpuri Gravitaționale și
Magnetice ambele sunt create și produse prin interacțiunea a cel puțin două câmpuri
magnetice inițiale. Astfel de fapt masa însăși este produsul interacțiunii a patru câmpuri,
două câmpuri inițiale și două efecte ale acestor două câmpuri, și deci formula relativității
este total incorectă și trebuie să fie rescrisă, deoarece acum unul din factorii celor patru
câmpuri magnetice și combinarea produselor acestora cu fiecare câmp, aflat în posesia
propriei viteze a intensității mafs, și deoarece energia este definită sub formă de câmpuri
magnetice aflate în mișcare, atunci multipli ai vitezei luminii în mafs cu intensitatea inițială
a materiilor, înmulțit cu mafs ale intensității materiilor din mafs cu intensitate dată,
reprezintă metoda reală de măsurare a energiei în raport cu masa aceleiași materii.

107
 Utilizând această cunoaștere și înțelegere a structurii luminii, și aplicând aceasta la
tehnologia spațială și la reactoarele navelor spațiale ale viitorului pentru călătorii în adâncul
spațiului, apoi cunoscând masa și intensitatea câmpurilor de care este nevoie pentru
călătorie, și pe baza aceluiași principiu pot fi calculate și măsurate intensitatea mafs a pmf
originale. Prin utilizarea aplicației fundamentale și a implicației în producerea intensității
Magravs a luminii în sistem asemănător cu cel al punctului de destinație, se poate estima
puterea Magravs necesară navelor, și în același timp care trebuie să fie viteza de călătorie a
navei, iar utilizând mafs a luminii în acel mediu material dat, se poate calcula ce masă de
lumină trebuie să aibă sistemul și cât poate fi încărcat, astfel încât să poată călători la o
anumită viteză într-un anumit mediu, sau ce vitează să aibă nava odată ce se utilizează o
anumită masă de lumină în orice combinație, în oricare din multiplele reactoare de
poziționare Magravs ale navelor spațiale ale viitorului (1, referințele 24, 18 și 11).

Prin înțelegerea intensității a mafs principale și utilizarea acestui fenomen pentru

crearea vitezei de mișcare a sistemelor și navelor, atunci se poate calcula și înțelege că
călătoriile de sute, mii și milioane de ori mai rapide decât viteza luminii în mediul material,
va deveni în viitorul apropiat ceva la fel de convențional precum avioanele de linie de
astăzi. Presupunerea că viteza luminii în lumea materială este viteza maximă din univers,
nu poate fi corectă. Deoarece atunci când se utilizează mafs principale ca sursă de
alimentare a reactoarelor spațiale de poziționare gravitațională ce funcționează prin
diluarea plasmei dinamice, și care au fost dezvoltate și testate, acestea pot fi utilizate pentru
atingerea vitezelor mai mari decât viteza luminii în mediul material.

Prin această tehnologie a utilizării sistemelor de poziționare gravitațională a luminii,

vitezele de călătorie în mediile cu mafs de intensitate specifică celor ale Tranziției și
Principale, care sunt dincolo de înțelegerea actuală a omului din universul material, sunt
mai mari decât viteza luminii în mediul material.

Acum se poate înțelege că neutilizând materiile principale ca și combustibili pentru a

fi arse, așa cum a fost discutat și promovat de unele organizații, și așa cum a fost obișnuința
omului să ardă pentru a obține mișcare și zbor în secolele trecute, deci utilizând mafs ale
materiilor principale pentru crearea câmpurilor gravitaționale și Magnetice într-un sistem
gravitațional, atunci se va putea călători în tot universul în perioade de timp care nu sunt
acceptabile omului actual, datorită restricțiilor care i-au fost impuse umanității de savanții
mai puțin cunoscători ai vremurilor și datorită lipsei lor de înțelegere a creației, controlului
și a structurii luminii.

Cineva trebuie acum să creeze noi concepte și unelte de măsură pentru timpul local
și universal, deoarece acestea vor fi diferite proporțional cu intensitatea mafs a luminii
navelor spațiale și a mediului în care se fac măsurătorile, și trebuie folosită o nouă
translație convențională a timpului, altfel trecerea de la călătoria cu intensitatea mafs
specifică vitezei luminii la o alta, va crea probleme incalculabile pentru călătorii universali
ai viitorului din acest univers, și pentru călătorii inter-universuri ai viitorului (3, 6 și 7).
Invariabil, în viitorul apropiat se poate utiliza mafs principale și câmpurile magnetice ale
materiilor pentru transportul în univers. Din acest moment călătoria cu viteze dincolo de
intensitatea pmf a mediului material, pentru călătoria în univers și între universuri, devine
un mijloc natural de transport.

108
 În același timp, viteza luminii în intensitatea materiilor și mafs principale, este de
asemenea lumina vizibilă omului, cu diferența că în acest mediu, deoarece lanțul proteic al
omului conține și este compus din electroni și protoni, și aceste plasme ele însele sunt
făcute, funcționează și sunt compuse de asemenea dintr-un amestec de mafs principale,
mafs de tranziție și materii (1), apoi principiul intensității mafs a proteinei va intra în joc,
iar viața va fi la fel de normală precum cea din mediul mafs și al materiei actuale din
univers. Cu o ușoară diferență că el trebuie să învețe despre controlul funcționării corpului
lui fizic și a uneltelor de detectare necesare în configurația specifică vitezei luminii.

Lumea paralelă cu intensitate pmf a mafs ale materiei și mafs a materiilor principale,
este mai rapidă și mai puternică în intensitatea pmf a vieții pe care Omul a ajuns să o
înțeleagă și să o trăiască, și curând el va ajunge să fie capabil să schimbe de la o intensitate
mafs a pmf la o alta și să utilizeze această cunoaștere pentru avansul rasei sale, pentru
conectarea și comunicarea cu alte creaturi ale universurilor.

Câmpurile de forță gravitaționale ale mafs a materiilor structurii luminii vor

reprezenta cea mai inteligentă și rapidă metodă pentru crearea și controlul reactoarelor
spațiale ale viitorului. În același timp, viteza de separație a mafs ale materiilor luminii va
reprezenta cel mai bun controlor și sistem de protecție și ecranare magnetică pentru navele
spațiale ale viitorului, deoarece separația și controlul materiilor și mafs a luminii în diferite
materii și mafs ale materiilor din univers, fac din plasma luminii metoda cea mai rapidă și
sigură de a genera viteza ca cea a luminii în diferite mafs ale materiilor mediului. În același
timp, sistemul de transport Magravs a mișcării direcționale poate utiliza mafs ale materiilor
interacțiunii luminii pentru o tranziție lină de la o intensitate a câmpului mafs a materiei la
o alta, sau de la mafs ale materiei la materia mediului și vice-versa.

Utilizarea și divizarea structurii mafs a materiei luminii va fi tehnologia care va

necesita înțelegerea completă a lumii creației, și odată stăpânită așa cum au făcut alți
locuitori ai universului, atunci omul va fi de aceiași intensitate și capabilitate a înțelegerii
funcționării, interacționării și organizării universale a universurilor.

Când inteligența omului atinge înțelegerea completă a potențialului de utilizare a

mafs a materiilor luminii, atunci acesta va fi capabil să călătorească prin diferite mafs ale
materiilor mediului, utilizând intensitatea mafs ale materiilor principale ca și magnetosferă
creată în jurul navelor aflate în posesie de reactoare multiple de poziționare Magravs.

Întoarcerea dinamică pereche a sistemului de ecranare și mișcare direcțională realizat

prin utilizarea intensității mafs principale ale luminii garantează protecția nepenetrabilă
totală pentru călătoria în toate mediile mafs și ale materiilor din univers, fără a lăsa nicio
urmă a direcției de mișcare și fără a fi vizibil ochilor umani și oricăror alte unelte și
mijloace de detecție a oricăror alte creaturi din univers.

Această tehnologie poate fi utilizată pentru călătoria cu mare viteză la trecerea

limitelor universurilor și pentru călătoria printr-un univers, fără a fi nevoie de mii de ani
lumină pentru durata călătoriei, așa cum este acum calculat de oamenii de știință. Astfel, se
poate călători în siguranță completă utilizând cele mai intense câmpuri magnetice ale
luminii, mafs Principale, pentru fiecare aspect al mișcării din univers.

109
 Odată ce conceptul și principiul structurii mafs și materiilor principale și a altor mafs
și materii ale luminii sunt complet înțeles, atunci se poate utiliza în totalitate cunoașterea
structurii luminii, iar lumea științifică va fi capabilă să utilizeze structura și mafs ale
luminii, pentru crearea de noi materii și producerea hranei și alimentelor pentru viața
pasagerilor și pentru mașinăriile spațiale ale viitorului și pentru reactoarele de producere a
hranei omului din adâncul spațiului, unde lumina este singura materie disponibilă pentru
utilizare și care se află la dispoziția acestuia.

Mafs ale materiilor luminii pot fi aduse la nivelele care sunt necesare corpului să le
absoarbă pentru a supraviețui și a trăi o viață plăcută și confortabilă. Diferite intensități ale
mafs a materiilor și a luminii pot fi utilizate ca vitamine, minerale și proteine pentru nevoia
Omului de a trăi. Mafs ale materiilor luminii pot fi utilizate direct, fără necesitatea
sistemelor de conversie a mafs a materiilor luminii folosite de animale și plante, în
minerale și hrană pentru consumul omului.

Trebuie să se înțeleagă că există de asemenea viață în pmf cu intensitate joasă din

univers; în realitate universul material neavând cel mai jos nivel al intensității pmf din
univers. Lumina din acest univers este la fel și funcționează în același mod.

În viitor se va putea utiliza mafs ale luminii materiilor pentru producerea și

coborârea intensității mafs a materiilor la pmf, de exemplu a sodiului sau vitaminei A sau
B. Prin urmare, din acest punct încolo se pot produce chiar și compoziții ale materiilor sau
ceea ce a fost visul de a produce energie și noi materii prin fuziune. Acum se poate utiliza
intensitatea mafs a materiei Principale a luminii pentru a fuziona elementele din mediul
material. De fapt, fuziunea este mult mai practică și realizabilă dacă se utilizează
intensitatea mafs și a materiei principale a luminii și a divizării acestora pentru a crea
mediul mafs al materiei, pentru ca materiile să fie create. Fuziunea pmf a mafs a luminii
este în atât de multe feluri mai ușoară decât fuziunea materiei fizice, odată ce lumina este
transformată în neutron sau atom. Fuziunea mafs a materiilor luminii reprezintă o cale
pentru reproducerea elementelor mai grele ale pmf ale acestora, fără crearea cantității
enorme de căldură pentru care nu există unelte și mijloace de control, și conține o
asemenea tehnologie de fuzionare a materiei.

Odată ce omul învață să utilizeze construcția mafs a materiilor luminii, atunci el va

învăța că sursa de mafs a materiilor este disponibilă în toate colțurile universului, și pe de
altă parte nu este nevoie să creeze materie fizică care să aibă proprietățile materiei fizice, ci
poate utiliza proprietățile de intensitate ale pmf specifice unei anumite materii, la fuziunea
mafs a materiilor luminii, pentru a obține același efect cum este cel al producerii de energie
și hrană, fără ca vreodată să se utilizeze fuziunea materiei fizice pentru atingerea acestui
scop și fără ca practic să fie vreodată necesară fizicalitatea pentru consumul și digerarea
hranei. Apoi, în viitorul apropiat, corpul omului o va face cu sistemul digestiv, iar în viitor
omul va învăța și o va face cu corpul fizic, pentru a putea exista și călători în tot/toate
universul/urile.

Prin utilizarea mafs ale materiilor structurii rarei de lumină în scopul comunicării în
mediul materiei, se poate configura sistemul de comunicație pentru a transfera informația la
intensitatea mafs a materiei Principale, iar când informația ajunge în punctul de destinație,
sistemul de recepție o poate decoda de la intensitatea mafs principale la intensitatea mafs a
materiei, apoi informația poate deveni disponibilă oricărui scop pentru care aceasta a fost
transmisă, aceasta fiind sonoră, vizuală, calculabilă sau pentru transferul materiilor.

110
 Această metodă de utilizare a intensității mafs ale materiilor luminii va elimina orice
întârziere în comunicațiile din univers, iar întârzierile care au fost observate în sistemele de
comunicare cosmice actuale nu vor mai exista odată folosită intensitatea mafs principale, și
atunci comunicația va deveni instantanee oriunde în univers.

Astfel, prin comutarea de la o intensitate mafs a materiei la o altă intensitate mafs a

materiei aceleiași lumini, aceasta va aduce în joc o tehnologie complet nouă și va facilita de
asemenea noi abordări în producerea materiilor tangibile. Adică se va putea desprinde din
lumină unele mafs ale materiilor pentru un scop, și utilizarea mafs reziduale ale materiilor
pentru alte scopuri. Adică, prin desprinderea din lumină a materiilor și a mafs principale în
scopul comunicării, atunci se pot utiliza mafs ale materiilor de tranziție și cele ale materiei
aceleiași plasme a luminii, pentru producerea sau mărirea altor materii și dezvoltarea
materiilor sau expansiunea acestora în mediul lor dat, sau utilizarea acestora pentru
producerea energiei pentru supraviețuirea omului în spațiu.

Limba universală a utilizării mafs a materiilor luminii, precum și utilizarea acelorași

mafs ale materiilor luminii pentru transport, va reprezenta piatra de temelie a viitoarei
transformări a materiei și materiilor precum și a comunicației în univers, printre celelalte
creaturi inteligente ale universului(urilor).

Pozitronii sunt creți în punctul de creare a plasmei atomilor, din raza de lumină, iar
mișcarea în sens orar a acestor particule este dependentă de câmpurile magnetice interne.
Aceasta înseamnă că mișcarea direcțională rotativă a tuturor materiilor este dependentă de
viteza de rotație și poziția reciprocă a mafs a materiilor principale și a materiilor, fie că este
vorba despre plasma electronului, protonului, atomilor sau chiar a stelelor și galaxiilor.

Rotația orară sau anti-orară a electronilor, protonilor, planetelor și stelelor este

determinată de viteza de rotație a mafs a materiilor principale și a distanței acesteia față de
mafs ale materiei, precum și de distanța dintre diferite straturi mafs a componentelor
plasmei entității, după ce raza de lumină este convertită în materia electronului sau a
protonului, a stelei și a conținutului de materie a acesteia.

În concluzie, trebuie să se înțeleagă că spectrul câmpurilor magnetice a luminii

vizibile, care îi permit omului să vadă universul, este la fel în toate nivelele de intensitate a
pmf. Aceasta înseamnă că în fiecare mediu de intensități pmf există criterii de vizibilitate
pentru toată viața creată, dar vizibilitatea este dependentă de intensitatea pmf. Prin urmare,
ceea ce nu este vizibil unei ființe este un mediu vizibil alteia care utilizează o intensitate
diferită a pmf, ca punct de referință pentru unelte de vedere, și asta se aplică tuturor
intensităților pmf a mafs a materiilor și mediilor și universurilor materiale.

În același timp, vederea nu se realizează prin unelte de vedere precum ochii, ci

vederea este deschiderea pentru primirea cunoașterii prin mijloacele reale de funcționarea a
universului la intensitatea pmf specifică nivelului de inteligență a structurii ființelor.

Realitatea existenței a fost măsurată prin intensitatea luminii pe care o materie o

poate emite, și prin durata și adâncimea în care Magravs-ul luminii create poate penetra în
mediul acesteia. Apoi întrebarea pe care trebuie să și-o pună Omul despre existența lui este
cum o materie ca el, care este utilizatoarea și producătoarea acelorași entități fizice cum
sunt și stelele, cum va străluci și va funcționa existența lui în întreg universul, după decesul
vieții lui fizice în acest mediu cu intensitatea materiei?

111
 Poate este timpul ca Omul să ajungă să înțeleagă adevăratul sens a luminii, deoarece
toate ființele din univers își anunță existența prin emisia de lumină în mediul lor
înconjurător.

Această tehnologie a protecției prin intermediul razelor de lumină îi dă omului

cunoașterea finală pentru supraviețuirea și aducerea cunoașterii și inteligenței omului la
egalitate cu cunoașterea cunoscută restului manifestărilor universale, și la fel am servit
scopului nostru de a aduce egalitatea tuturor oamenilor progresului.

Astfel, va fi corect ca Omul să-și considere conexiunea dincolo de existența lui fizică
și prin lumina prezenței lui pe durata existenței acestuia, și deci sufletul omului va fi
lumina confirmării existenței acestuia.

Fiți înțelepți față de adevărul creării omului, căci lumina înțelepciunii este lumina
sufletului de la începutul la sfârșitul timpului. Această lumină va exista și va fi sursa
confirmării existenței veșnice a sufletului acestuia, deoarece lumina de la steaua
îndepărtată, după miliarde de ani strălucește în cele mai îndepărtate părți ale universului.
Aceasta a fost și va fi destinul sufletului Omului de-a lungul tuturor timpurilor existenței
universului.

Astfel se poate spune că:

Omul a venit din,

Există și funcționează prin,
Și se va reîntoarce în Lumină.

112
 DEFINIȚII

Mai jos este o listă cu termeni noi și definiția acestora, care sunt utilizați în această
carte. Un număr din aceste cuvinte și termeni au fost utilizați în cartea anterioară și în
articolele științifice, care au fost publicate de către fundație, și mulți cititori sunt
familiarizați cu acești termeni și referințe. În această carte este utilizată o abordare, un
limbaj și o terminologie diferite, prin urmare a devenit necesară crearea unor noi
terminologii și cuvinte, care pot explica în termeni reali aplicațiile și procesele în lumea
științifică.

Mafs: câmpuri magnetice.

Magnetic: scris cu M mare se referă la plasma de câmpuri magnetice create de către o

entitate dinamică, așa cum este de exemplu câmpul magnetic al Pământului.

Magravs: Câmpuri Magnetice și gravitaționale (Magnetic se referă la plasma câmpurilor

magnetice create de o entitate dinamică, cum este de exemplu câmpul magnetic al
Pământului).

Pmf: câmpuri magnetice plasmatice.

materie Principală: Această materie în fizica convențională este numită anti-materie, iar
acum structura reală a acestei materii fiind complet înțeleasă, se poate spune că este sursa
tuturor materiilor, de la materia întunecată la materie, și astfel a fost numită materia
originală sau principală.

mafs Principal: Acestea sunt câmpuri magnetice care sunt la nivelul de intensitate
principală, și se consideră că sunt ca ordin de mărime de câteva sute de ori mai puternice
decât câmpurile magnetice care compun materiile vizibile și tangibile.

Stea Principală: Această entitate în fizica convențională este numită Gaură neagră.

Energie de tranziție: Această energie este numită în fizica convențională energie

întunecată. Acestea sunt pmf care sunt în mișcare de la câmpurile magnetice cu intensitatea
specifică materiei principale la cea a materiei, numită energie de tranziție deoarece energia
este definită ca fiind pmf aflate în mișcare.

Materie de tranziție: Această materie în fizica convențională este numită materie

Întunecată, și pentru că acum structura acestei materii este complet înțeleasă, se spune că
există atunci când câmpurile magnetice plasmatice se află în stare de tranziție de la materia
principală la materia tangibilă, în acest fel fiind folosit termenul de materie de tranziție.

Mafs de tranziție: Acestea sunt câmpuri magnetice care sunt la nivelul de intensitate dintre
cel al materiei principale și cel al materiei, și se află în tranzit de la nivelul de intensitate
ale mafs principale spre mafs ale materiei.

Gans: este o nouă stare a materiei: o moleculă de (GAz) care devine Nano a ei însăși și
apare ca stare Solidă a materiei. Gaz Nano Solid numit pe scurt GANS.

113
 REFERINȚE
1. Cartea “Ordinea Universală a creării Materiilor”, M. T. Keshe, publicată în Iulie 2009
ISBN 978 46 6087 001 9

2. Teoria unificată a câmpurilor, M. T. Keshe 2009

3. Originea Universului, M. T. Keshe 2010

4. Crearea sistemului solar, M. T. Keshe 2010

5. Capturarea CO2, M. T. Keshe, publicat în 23.12.2009

6. “Ordinea universal a existenței”, M. T. Keshe, finalizată și publicată în 2010-2011

7. Poziționarea Magravs, M. T. Keshe 2010

8. NASA WMAP common.wikimedia.com

114
115
 ARTICOLE PUBLICATE ȘI NEPUBLICATE
DE DL. KESHE

Există un număr de articole nefinalizate care vor fi făcute publice după ce vor fi
terminate, cum sunt: Metoda Antimateriei pentru eliberarea energiei, Tehnologia nano
spațială, Relația dintre creator și creatură, Sistem de comunicație spațială, Tehnologie
de apărare spațială, Controlul și construcția regiunilor cu câmpuri de forță magnetice
dinamice (găuri de vierme), Crearea câmpurilor magnetice, și așa mai departe.

Unele din aceste articole au fost deja publicate prin diferite canale iar altele nu au
fost încă publicate.
În secțiunea următoare, sunt menționate câteva din articolele scrise de același
autor, cu o mică descriere a conținutului acestora.
Unele din aceste hârtii pot fi cumpărate și obținute prin cerere directă și accesare
unui link.
Un număr de articole marcate cu * și ** nu sunt pentru publicul larg, datorită
sensibilității informațiilor acestora și sunt disponibile doar organizațiilor guvernamentale
și comerciale, pentru aplicarea pașnică a acestei tehnologii.

Ordinea universală a creației

(data publicării: 07.07.2006) - REF 9
În această dezvăluire, sunt explicate în detaliu principalele principii constructive și
metoda de conectare și control în ordinea universală a existenței celulelor vii, cum este
funcționarea și metoda de operare a oricărei materii bazate pe așa numitul lanț proteic,
cum sunt de exemplu celulele corpului uman.
Autorul consideră acest articol ca unul din cele mai importante și fundamentale articole
pentru a fi publicat și adăugat setului de dezvăluiri scrise de el.

Razele Cosmice
(data publicării: 24.03.2004) - REF 10
Acest articol explică sursa și originea razelor cosmice și modul cum acestea
lucrează în Universul nostru, rolul acestora și beneficiile lor.

*Reactorul Aeropurtat
(data publicării: 25.03.2004) - REF 11
Acest articol acoperă proiectul complet al reactoarelor aeropurtate pentru tehnologia
spațială. Acesta acoperă toate aspectele operării, proiectării și controlului unor asemenea
reactoare.

116
 Sămânța Pământului
(data publicării: 25.03.2004) - REF 12
Câteva extrase din acest articol: "Teoria prin care căldura miezului Pământului se
datorează inerției materialului stivuit unul peste celălalt, este respinsă complet prin această
nouă dezvăluire.
Autorul M.T. Keshe crede că acest miez central este realizat din hidrogen, alte gaze
și un amestec de Materii lichide și solide, care au existat în vecinătatea miezului central al
Planetei, în vremea conceperii lui în cadrul sistemul solar.

Prin această nouă înțelegere ale noilor miezuri interioare ale planetei, se aduce în
atenție faptul că vechiul miez interior al Pământului despre care se presupunea că este
realizat din materie solidă, devine containerul sigilat al noului miez interior.

Autorul, prin proiectarea unui sistem similar, a reușit să confirme validitatea

acestei presupuneri, că centrul Pământului posedă un reactor atomic de semi-fuziune și nu
unul de fisiune, așa cum a fost presupus de alți savanți.

Această teorie a hidrogenului din centrul planetei este conformă cu realitatea fizică
a creației și cu situația prezentă în construcția fizică a sistemului solar.

Conform legilor fizicii, toate gazele din sistemul solar ar fi trebuit să fie în
planetele gazoase uriașe de la limitele exterioare ale sistemului solar, cum sunt Jupiter și
Saturn.

Realitatea fizică din sistemul solar, este aceea că cel mai ușor din aceste gaze,
Hidrogenul, și-a luat locul exact în centrul sistemului solar, într-o stea precum Soarele.

Trebuie recunoscut faptul că centrul tuturor planetelor aflate în posesia gravitației

datorită căldurii miezurilor centrale, sunt întotdeauna în posesia a două Câmpuri
Magnetice de Forță în nucleul central (M.T. Keshe - Crearea gravitației).

În cazul Pământului, până acum și cu cunoștințele prezente, a fost acceptat doar un

miez și o singură forță magnetică.

Așa cum se explică în articolul intitulat "crearea gravitației", există un alt miez
interior în miezul interior. Miezul interior, datorită conținutului fizic, al mișcării și poziției
în centrul Pământului, creează și menține propriul lui câmp magnetic de forță, independent
de câmpul magnetic de forță despre care s-a știut că este creat de interacțiunea miezului
interior cu cel exterior al planetei.

Aceste două câmpuri magnetice interacționează pentru a crea propriile câmpuri

duble în centrul planetei. Interacțiunea acestor două câmpuri magnetice de forță duce la
noul concept de "EFECT AL CÂMPULUI MAGNETIC DUBLU", prin care interacțiunea
dintre aceste două câmpuri de forță din centrul planetei duce la crearea gravitației și a
forțelor magnetice ale planetei (articolul: Crearea gravitației). Acest nou al doilea miez
reprezintă miezul sămânță al planetei, sămânța mamă a planetei, poziționată în acest nou
miez interior."

117
 Crearea Găurii Negre
(data publicării: 25.03.2004) - REF 13
În acest articol se explică că Gaura Neagră este creată în urma unor evenimente
naturale, iar existența unei Găurii Negre în galaxie este un eveniment normal. Mai departe
se explică faptul că o Gaură Neagră este creată într-un mod similar Petelor Negre de la
suprafața Soarelui. În acest articol, pentru prima dată este explicat cum este creată fizic o
Gaură Neagră, și ce rol joacă ea în galaxie.

Magnetosfera
(data publicării: 09.06.2004) - REF 14
"Forma și puterea magnetosferei unei planete este exact ca și o amprentă digitală
pentru om. Este unică pentru fiecare planetă, stea sau galaxie. Ea relevă toate atributele
planetei și misterele ascunse ale structurii materialelor interne."

Corecție a Ecuației Relativității a lui Einstein

(data publicării: 15.06.2004) - REF 15
În acest articol este considerată realitatea fizică a ecuației lui Einstein și se fac
eforturi pentru a aduce această ecuație la condiții reale. Chiar și Einstein consideră această
ecuație aplicabilă la mase foarte mici, și nu în condiții reale ale câmpurilor gravitaționale
și multi magnetice tridimensionale, care sunt externe și nu au nimic de a face cu viteza și
masa obiectelor teoretice, ci au efect asupra vitezei și masei obiectelor avute în vedere.

*Introducere în noul sistem

(data publicării: 02.07.2004) - REF 16
În acest articol este scris "Este esențial să înțelegem că, prin aplicarea acestui
sistem de mișcare, nu se poate aduce în discuție metoda de creare a mișcării folosind
combustibili solizi, lichizi și gazoși, așa cum este cazul în zilele noastre. Ceea ce se oferă
în acest sistem, este în cuvinte simple, un sistem energetic magnetic plasmatic integrat,
care creează în și în jurul miezului condiții de mediu, cunoscute omului în Univers, cum
sunt crearea gravitației și a protecției câmpului magnetic, asemănătoare condițiilor
protectoare realizate de magnetosfera planetelor, precum și crearea mișcării prin
interacțiunea câmpurilor magnetice, așa cum planetele și stelele fac în mediul lor
specific".

Inelele lui Saturn

(data publicării: 02.07.2004) - REF 17
Una din cele mai vechi nedumeriri din lumea astronomiei a fost existența inelelor
în jurul planetei Saturn. Cum au ajuns în decursul existenței aceste inele așa cum sunt ele
acum? Cum au apărut și se comportă așa cum o fac? La aceste întrebări și mult mai multe
despre crearea acestor inele, se răspunde în acest articol.

118
 Crearea gravitației
(data publicării: 11.07.2004) - REF 18
În acest articol se explică că: "sursa și creatorul forțelor magnetice și a celor
gravitaționale îl reprezintă interacțiunile dintre aceleași materiale din aceiași regiune a
planetei".

Mai departe se explică cum poate fi creat câmpul de forță gravitațional, replicat și
controlat într-un reactor nuclear. În continuare este explicat cum această proprietate poate
fi utilizată pentru mișcarea unui sistem într-un sistem planetar sau solar.

Acum, prin înțelegerea principiului creării gravitației, în acest articol se explică în

continuare că "gravitația este în realitate efectul interacțiunii a două câmpuri de energie
magnetică plasmatică a oricăror două obiecte. unul în raport cu celălalt".

Moartea unei stele

(data publicării: 26.07.2004) - REF 19
În acest articol este explicată moartea unei stele; "Moartea unei stele și crearea
unei supernove este în realitate aceiași ca și ciclul de înjumătățire energetică din
dezintegrarea atomului. Cu diferența că acesta este la o scară mai mare, și mult mai
spectaculoasă în dimensiuni".

Fuziunea
(data publicării: 28.07.2004) - REF 20
În acest articol sunt considerate problemele fizice și științifice ale tehnologiei de
fuziune prezente. Este scris: "savanții nucleari, cu fuziunea nucleară de astăzi, încearcă să
creeze fuziune într-un mod opus legilor cunoscute ale fizicii și a paralelelor acestora cu
Universul". În continuare în acest articol este scris; "dacă se urmează calea curentă a
creării fuziunii, cu cunoașterea științifică prezentă asupra materiilor pentru construirea
unui asemenea sistem, atunci urmând prezenta cale de dezvoltare, producerea de energie
de la sistemele curente de fuziune va fi un vis îndepărtat".

Viața unei celule

(data publicării: 28.11.2004) - REF 21
Extras din acest articol: "realitatea transportului și transmutației unei celule nu
este departe de realitatea vieții unui atom sau unei stele. Ciclul de viață al celulelor este
ușor mai complicat, deoarece ele conțin alte Materii, cum sunt acizii, care au propriile lor
caracteristici magnetice ale structurii lor chimice. Din acest motiv controlul și replicarea
energiei celulelor este foarte complex, dar foarte ușor de obținut".

Atomul
(data publicării: 19.12.2004) - REF 22
În acest articol se explică cum și de unde provin atomii din Univers și cum poate fi
reprodusă construcția unui atom într-un reactor nuclear plasmatic rece.

119
 Magnetismul
(data publicării: 08.01.2005) - REF 23
În acest articol este scris: "Întrebarea este de unde provine Magnetismul? Acesta
este Secretul creației. Lumea este făcută dintr-un singur lucru și doar din unul singur, iar
acesta este Magnetismul. Combinarea și interacțiunea acestuia cu propriile lui câmpuri de
diferite puteri, îl face să apară ca Materie diferită. Restul creației reprezintă rezultatul
acestor interacțiuni de diferite puteri ale acestui lucru numit magnetism și a forțelor pe
care acesta le creează. Magnetismul este originea existenței și adevărata singularitate în
întregul ei înțeles".

*Crearea forței magnetico-gravitaționale

(data publicării: 05.02.2005) - REF 24
Crearea câmpului de forță magnetico-gravitațional este și va fi fundamental
independent de temperatură și presiune, atât timp cât este creat un Câmp Magnetic
Plasmatic omogen care plutește liber în Materie.

Miezul Pământului
(data publicării: 20.04.2005) - REF 25
Una din principalele ipoteze în dezvoltarea noului sistem gravitațional, emisă de
M. T. Keshe în urmă cu 30 de ani, a fost făcută pe baza faptului că centrul Pământului
posedă un miez suplimentar, care creează condițiile gravitaționale necesare ale planetei.
După aproximativ 20 de ani de tehnologie spațială și prin datele seismice provenite de la
cutremure, această ipoteză s-a arătat a fi corectă, iar după mai mult de 20 de ani s-a
dovedit științific că miezul interior al Pământului are un miez de 600Km (profesor Guy
Master, 2002, Ref. 24, planeta nucleară). Centrul acestui miez se presupune că are un miez
interior de 8Km, acesta afirmând că este făcut din plutoniu sau alte materiale nucleare.
Dezvoltatorul acestei noi tehnologii a reactoarelor plasmatice a dovedit prin
miezuri fizice dinamice că aceste miezuri posedă un amestec de plasme de hidrogen, iar
procesul încălzirii centrului Pământului se datorează unui lanț de evenimente de semi-
fuziune.

*Sudura atomică a electronului

(data publicării: 03.05.2005) - REF 26
Extras din acest articol; "Sudura atomică a electronului sau principiul sudurii
atomice, reprezintă fenomenul prin care atomii aceluiași material, prin intermediul unui
electron împărțit la comun, devin molecule echilibrate magnetic ale aceleiași Materii, cu
diferența că electronul împărțit va crea Câmp Magnetic Plasmatic echilibrat în moleculă".

*Oprirea și siguranța miezului reactorului

(data publicării: 06.06.2005) - REF 27
În acest articol sunt explicați simplu parametrii de siguranță în operarea
reactoarelor gravitaționale și de energie, pentru a evita pierderea plasmei și a câmpurilor
de forță gravitaționale create în miezurile lor.

120
 *Pornirea reactorului
(data publicării: 09.06.2005) - REF 28
În acest articol sunt stabiliți pornirea sistematică a reactoarelor dinamice, pentru
crearea câmpurilor de forță gravitaționale și producerea de energie. Pornirea acestor
sisteme sunt total diferite față de metodele anterior cunoscute în industria nucleară.

*Echilibrul energetic al reactorului

(data publicării: 29.06.2005) - REF 29
Câteva extrase din acest articol: “Echilibrul energetic al acestor tipuri de reactoare
nu este atât de simplu cât pare la prima vedere. Crearea energiei este simplă. Dar
pierderea de căldură și disiparea prin inerenta și deliberata proiectare a materialelor,
sunt și pot fi zero. Adică sistemul nu poate doar păstra căldura pe care o creează. În
același timp datorită circuitului închis de alimentare va deveni auto-suficient pentru mult
timp.
În planete, pierderea căldurii prin suprafața lor creează variații în condiția
miezului central pe durata câtorva miliarde de ani. În acest reactor, deoarece pierderile
pot fi practic neglijabile, sistemul poate funcționa cu pierderi de temperatură la energii
joase. Chiar și limita corpului poate fi realizată prin corecta combinație a materialului din
camere, astfel corpul reactorului va fi mai rece decât al mediului înconjurător acestuia.
Astfel, sistemul nu va pierde doar energie în mediul lui înconjurător, și el poate fi făcut să
absoarbă căldură într-un gradient de temperatură negativă din mediul acestuia, astfel
încât nu există pierderi.”

Dezintegrarea nucleară sau înjumătățirea duratei de viață

(data publicării: 20.07.2005) - REF 30
Extras din acest articol: "Dezintegrarea nucleară are întotdeauna aceiași durată.
Asta datorită faptului că toți neutronii și protonii, de la nașterea lor, transportă un nivel
predeterminat de energie magnetică plasmatică. Această energie este în mod continuu
utilizată pentru mișcarea și vibrarea diferitelor elemente ale nucleului, în raport unele cu
celelalte și față de Materiile înconjurătoare ale atomului. Iar spațiul și dimensiunile unui
nucleu al unui atom, întotdeauna respectă același principiu al separației și atracției
magnetice. Protonii sau neutronii vor trebui să consume aceiași energie, înainte ca să
devină suficient de slabi încât ruperea sau dezintegrarea să devină posibilă.
Dezintegrarea nucleară reprezintă reglarea naturală a energiei nucleului, datorită
consumului energetic și disipării căldurii prin mișcarea elementelor nucleului, pentru ca
energia câmpurilor magnetice plasmatice rămase să fie suficientă pentru menținerea lor
împreună".

*Sistem de decontaminare
(data publicării: 10.10.2005) - REF 31
"Aceasta înseamnă că, de exemplu în încercarea de a recicla CO2, prin utilizarea
Materiei corecte în unul din miezurile reactorului, sistemul va utiliza apoi O2 pentru a
produce H2O, sub formă de apă pură, și C sub formă de carbon molecular sau atomic, sau
chiar prin alimentarea inversă, prin anumite comprimări funcționale și interacțiuni
gravitaționale dintr-un mic miez, pentru a crea grafit sau diamant industrial, pentru diferite
ramuri ale industriei."

121
 Utilizarea reactorului pentru acest scop s-a dovedit a fi corectă, iar spectroscopia
Raman a dovedit conceptul și realitatea fizică a separării Materiei în nivele atomice, după
separarea în același sistem dintr-o Materie compozită. (Vedeți graficele de pe website).

Diferența de structură atomică și moleculară

sub forță gravitațională și condiții presurizate
(data publicării: 15.08.2005) - REF 32
În acest articol este scris că "structura atomică și moleculară a Materiei este
complet aliniată și poziționată într-o configurație fundamental diferită, în care a ajuns
împreună datorită forțelor gravitaționale, decât atunci când Materia a fost adusă
împreună prin intermediul presiunii. Aceasta are un efect fundamental asupra
comportamentului structurii și asupra proprietăților Materiei care este creată în alt fel".

Această explicație este utilizată pentru dezvoltarea unei noi metode în crearea
grafenului, a atomilor sp3 și a pereților într-un reactor simplu făcut dintr-o sticlă de coca-
cola.

**Sistem de apărare și ecranare

(data publicării: 04.09.2005) - REF 33
Câteva extrase din acest articol: Proiectarea unui sistem deschis pentru lansarea
unui pachet magnetic plasmatic de mare saturație energetică, este unul din cele mai
eficiente tehnologii pentru apărarea reactorului și a navei care este în posesia unui
asemenea sistem.

Este esențial pentru orice tehnologie spațială din mediul deschis al Universului,
dacă nava păstrează o mișcarea liniară și trebuie să se protejeze de orice obiecte solide
sau Materii în drumul ei prin Univers.

Această tehnologie poate distruge orice obiect prin intermediul principiului

saturării energiei magnetice plasmatice la nivel molecular al obiectului care este întâlnit,
astfel că obiectul se va dezintegra sub formă de vapori magnetici, nefiind o distrugere la
nivel atomic, înainte ca Materia să poată distruge nava ca și fragmente, și înainte ca nava
însăși să ajungă să atingă sau în apropierea acestor Materii spațiale.

Această tehnologie poate fi utilizată pentru protecția Pământului de riscul

coliziunii OAP-urilor (Obiecte din Apropierea Pământului), cum sunt cometele și
asteroizii.

Metodă de creare a unui atom sau nano Materii

(data publicării: 11.10.2005) - REF 34
Realizarea unui atom de orice densitate, fie aceasta cea mai simplă formă de nucleu
sau a unui atom complet de hidrogen, sau chiar a elementelor grele din Univers, se
realizează pe baza același principiu.

Atomii sunt creați în supa cosmosului din colecții de câmpuri magnetice plasmatice
foarte slabe, care pentru existența lor se unesc și-și împart energia cu câmpurile magnetice
care nu sunt departe de puterea propriilor câmpuri magnetice plasmatice.

122
 Relația din Gravitație și Masă
(data publicării: 21.01.2006) - REF 35
Câteva extrase din acest articol; "O planetă ca și Pământul posedă o combinație de
gravitație și inerție. Gravitație provine din interacțiunea câmpurilor magnetice plasmatice
din procesele din interiorul miezului acesteia, iar inerția provine din colecția de molecule
de Câmpuri Magnetice Plasmatice ale Materiilor care au construit corpul fizic al planetei.

Orice obiect, fie un electron, atom, moleculă sau chiar și corp uman, este o
colecție de câmpuri de energie magnetică plasmatică de diferite puteri și a interacțiunii
dintre acestea, care în total decid suma sau câmpul magnetic colectiv posedat de acel
obiect, și care-i dau masa obiectului.

Masa unui obiect este un pachet colectiv de câmpuri de energie magnetică

plasmatică strânse, care nu se vor schimba atât timp cât obiectul este intact, ca o singură
entitate în aparența lui atomică, moleculară sau colectiv moleculară generală.

Energia magnetică plasmatică a unui corp fizic (așa numita masă a corpului) în
interacțiune cu câmpul magnetic atomic sau molecular (acesta fiind gravitațional sau
inerțial) al unui alt obiect, va determina greutatea celor două obiecte, unul în raport cu
celălalt și față de mediul fiecăruia".

Materia Întunecată - A Cincea Stare a Materiei

(data publicării: 21.01.2006) - REF 36
Extras din acest articol: "Existența Materiei Întunecate nu este discutabilă.
Dovedind existența ei, precum și efectul acesteia asupra echilibrului energetic al
Universului, în toate Materiile mici, în centrul unui electron sau în sistemul solar, aceasta
trebuie să fie creată, replicată și măsurată.

Teoria Materiei Întunecate nu este și nu trebuie considerată a fi complicată, dacă

se înțelege în termeni reali energia magnetică plasmatică a Materiei în dimensiunile
vizibile și invizibile ale Universului.

Materia Întunecată are două caracteristici distincte, care o fac complet aparte față
de Materia vizibilă.

Materia Întunecată posedă masă dar nu lumină vizibilă, iar existența ei poate fi
determinată doar de greutatea masei ei invizibile, care poate fi substanțială datorită
câmpului ei gravitațional intern."

*Fuziunea inter-atomică
(data publicării: 03.05.2006) - REF 37
Câteva extrase din acest articol: "Fuziunea a doi sau mai mulți atomi a fost
preocuparea fizicienilor nucleari din ultimii ani. Condițiile pentru atingerea fuziunii a
două plasme de hidrogen în reactoarele TOKAMAK, au durat ani de zile în care i-au
învățat pe savanți multe despre comportamentul plasmei și despre fuziunea ei. Realitatea
despre fuziune trebuie cumva reconsiderată, deoarece lumea științifică încearcă să
amestece conținutul a două plasme pentru eliberarea de energie. Trebuie să existe o cale
mai ușoară de a atinge eliberarea unor energii similare.

123
 Principiul fundamental al interacțiunii inter-atomice este o cale mult mai simplă
de a obține fuziunea. Dacă acest principiu este aplicat condiției atomice de fuziune, atunci
fuziunea va fi obținută într-un mod simplu dar mult mai realist în mediu fizic.

Explicația pentru fuziunea interatomică este foarte simplă și directă. În fuziunea a

două plasme ale protonului atomului de hidrogen, fizicienii încearcă să unească două
mari plasme și făcând aceasta, ei încearcă să elibereze o mare cantitate de energie. În
acest proces, cantități enorme de câmpuri magnetice de forță și curenți mari sunt necesari
pentru a aduce două plasme în apropiere, astfel ca bariera energetică dintre ele să fie
depășită pentru ca ele să poată fuziona.

În fuziunea inter-atomică depășirea barierei energetice nu există, deoarece în

această metodă de fuziune, electronul atomului circulă în jurul nucleului unui atom, are
aceiași origine și va fi încurajat să se întoarcă în nucleul atomului și să fuzioneze cu el."

Aceasta este o metodă mult mai practică de a crea și elibera energii gestionabile,
unde nu sunt necesare sisteme elaborate, în care energia eliberată va fi oricum mai mică
comparativ cu sisteme de fuziune descrise aici.

Cu metoda fuziunii inter-atomice pot fi dezvoltate cel puțin sisteme mici și practice
pentru gestionarea temperaturilor mici ale procesului de fuziune.

Conductivitatea Materiei în vacuum-ul mediilor interplanetare

(data publicării: 21.01.2006) - REF 38
Extras din acest articol: "Prin urmare, câmpul de energie magnetică plasmatică ale
elementelor din interiorul mediului interplanetar, vor acoperi spațiul lor din mediul
acestora, datorită mișcării acestora și sarcinii lor electrice, chiar și la nivelul eV, ele
devine conductori perfecți, și în schimb, datorită mișcării în mediul lor, ele devin
generatoare electromagnetice plasmatice".

Producția de Grafen
(data publicării: 25.07.2006) - REF 39
Experimente repetate și teste în reactoare statice simple și în altele complicate
dinamice, dovedesc că separarea atomică și recombinarea Materiei cum este carbonul și
hidrogenul, poate fi atinsă la temperatura camerei și în condiții atmosferice.

Noi avem noi indicii - prin teste statice și dinamice în reactoarele noastre - că
Universul a fost creat în condiții normale, și care nu a fost inițial decât pachete de câmpuri
magnetice plasmatice de diferite puteri, care au fost ele însele nimic altceva decât zone
plasmatice sau colecții de câmpuri magnetice libere. Câmpurile magnetice de diferite
puteri prin interblocarea lor, pe principiul energiei magnetice plasmatice (EMP), au
cauzat în primă fază crearea particulelor fundamentale, apoi a atomilor, apoi a moleculelor
și ulterior a Materiei, norilor și asteroizilor, apoi a stelelor și galaxiilor.

Condițiile teoriei big-bang-ului nu se regăsesc în realitatea creării Universului.

124
 Lucrări ulterioare privind cercetarea medicală și dezvoltarea au fost scrise și
completate și vor fi publicate pe site-ul medical al Fundației în timp util.

Procesul de revenire din comă: Publicat în Decembrie 2010

Scleroza Multiplă: Publicat în Decembrie 2010

Epilepsia: Publicat în Decembrie 2010

Fibromialgia: Publicat în Decembrie 2010

125
 Apendix 1

Teoria Unificată a Câmpului

© M. T. Keshe 2000-2009, toate drepturile rezervate
Data publicării 28.10.2009

Rezumat
În acest articol, se explică simplu, originea câmpurilor electromagnetice sau a
electromagnetismului, și cum sunt acestea create în contextul existenței altor câmpuri
magnetice.

Discuții
Crearea câmpului magnetic și interacțiunea acestuia cu materia fizică sau cu alte
câmpuri, duce permanent la apariția câmpurilor electromagnetice sau a energiei egală cu
energia unui electron.

În univers, energia este egală cu energia unui electron, și deoarece acolo nu există
materie cu care câmpurile magnetice să interacționeze pentru a putea fi creat sau manifestat
electromagnetismul, în acele medii câmpurile totuși există și se manifestă.

Câmpurile electromagnetice sau energia electronului nu necesită să fie creată prin

interacțiunea câmpurilor magnetice și a materiilor, așa cum este în cazul generatoarelor
zilelor noastre, pentru că în univers electromagnetismul este produs constant datorită
diferenței puterii câmpului magnetic dintre două câmpuri, și înafara prezenței oricărei
materii sau interacțiuni fizice între câmpuri sau între câmpuri și materii.

Datorită dezvoltării sistemelor gravitaționale și având abilitatea de a crea diferite

puteri ale câmpurilor magnetice plasmatice în interiorul miezului gravitațional al
reactorului, cu capacitatea de a fi capabile să creeze și să mențină diferite puteri ale
câmpurilor magnetice în diferite părți ale reactorului, aceste câmpuri fiind continui și
putând fi păstrate la un nivel constant de putere, astfel încât diferența de putere între aceste
câmpuri să poată fi egală cu puterea câmpului magnetic al unui electron, iar circulația
curentului electromagnetică de la un câmp magnetic la altul să poată fi menținută datorită
diferenței de putere dintre câmpuri, aceasta ne-a permis să creăm și să menținem puterea
echivalentă a câmpului energetic sau a câmpurilor electromagnetice ale unui electron în
reactorul plasmatic, fără ca vre-un electron să fie prezent sau în mișcare în aceste reactoare.

Realizarea câmpurilor electromagnetice poate fi obținută prin simpla creare a două

câmpuri magnetice, cu diferența de putere între câmpuri echivalentă cu cea a unui electron,
și deoarece între aceste câmpuri magnetice există o diferență de putere, se poate crea o
circulație a câmpului magnetic egală cu puterea câmpului magnetic al unui electron, și
astfel poate fi obținută apariția curentului electromagnetic sau circulația
electromagnetismului.

126
 Electromagnetismul, sau curentul câmpurilor magnetice al unui electron poate fi
creat la orice nivel al puterii câmpurilor magnetice, atât timp cât există o diferență de
putere între două câmpuri magnetice, iar în cazul câmpurilor magnetice plasmatice,
diferența de putere ale câmpurilor cauzează circulația câmpurilor magnetice de la un câmp
către celălalt, sau se poate menține ceea ce obișnuit se cheamă circulația câmpului
electromagnetic.

Prin urmare, se pot obține câmpuri electromagnetice de orice putere, acestea

aparținând Materiei, Antimateriei sau Materiei Întunecate, atât timp cât diferența dintre
puterea câmpurilor lor magnetice este egală cu puterea câmpului magnetic al unui electron,
sau cu câmpurile magnetice ale Materiilor unui electron. Sau cu puterea câmpului magnetic
care poate afecta mișcarea altor câmpuri, astfel încât să fie egală cu puterea câmpurilor
magnetice ale unui electron. Atunci, la acest stadiu se poate obține curentul
electromagnetic prin deplasarea câmpurilor magnetice, de la un câmp puternic către un
câmp mai slab, deplasare de câmpuri magnetice a căror putere este egală cu câmpul
magnetic al unui electron (vezi Fig. 1).

Electromagnetism
În lumea reală a existenței, toate Materiile nu sunt delimitate așa cum este materia
tangibilă, ci limitele acestora sunt dictate și create prin spațiul pe care îl acoperă prin și de
către efectele câmpului dinamic al acestora. Acest spațiu se cheamă mediul plasmatic al
acestor câmpuri.

Astfel, atunci când vorbim despre plasmă sau plasma unui electron, proton sau
neutron, noi vorbim despre spațiul și mediul pe care îl acoperă efectele acestor câmpuri
magnetice ale structurii totale și al entității unui electron de exemplu.

Astfel, la acest nivel, atunci când entitatea posedă un câmp magnetic de putere egală
cu puterea câmpului magnetic al mediului plasmatic al unui electron, atunci această entitate
se află în posesia unui amestec de câmpuri magnetice dinamice ale unui electron, sau
această entitate are puterea câmpului magnetic echivalent celui al unui electron, sau posedă
ceea ce se cheamă câmp electromagnetic.

Acest spațiu aflându-se în posesia câmpurilor magnetice, prin natura lui trebuie să
interacționeze cu alte câmpuri magnetice și entități având câmpuri magnetice în jurul lor,
aceste interacțiuni fiind de atracție (gravitație) sau de respingere (Magnetism).

Prin urmare și direcția de mișcare a acestui spațiu de câmpuri (Fig. 1) sau a

câmpurilor electromagnetice este total dependent de alte câmpuri magnetice din mediul
acestui spațiu, mediu a cărui putere totală de atracție și respingere dictează direcția de
mișcare a plasmei câmpurilor magnetice ale unui electron.

127
 Fig. 1 - Conceptul câmpurilor magnetice ale unui electron și un curent de câmpuri magnetice plasmatice
egale în putere cu cele ale unui electron.

Așa cum am explicat în cartea, Ordinul Universal al Creării Materiilor (2009, ISBN
978-94-6087-001-9) descompunerea puterii câmpului magnetic al plasmei unui neutron
(Fig. 2) conduce la crearea a două plasme cu aceiași structură, a unui proton și a unui
electron.

Fig. 2 - Descompunerea plasmei unui Neutron în două plasme

a unui proton și a unui electron.

Este important să se înțeleagă că structura unui electron este de fapt plasmatică, și

este ca și plasma unui proton dar la o scară mai mică a masei, comparată cu cea a
protonului (Fig. 3).

128
 Fig. 3 - Această figură arată că protonul și electronul posedă câmp electromagnetic ale diferitelor Materii,
de aceiași putere, fiecare entitate având mase diferite din fiecare materie.

Astfel, electronul este și are structura unui proton și la fel posedă toate cele trei stări
ale Materiilor (Materie, Antimaterie și Materie Întunecată), iar conținutul acestora este
proporțional cu cel al plasmei neutronului, înainte de descompunerea lui în cele două
plasme, ale protonului și a electronului. Electronul este realizat din câmp magnetic cu
putere variabilă, acesta fiind motivul pentru care curentul și deplasarea acestuia poate fi
influențată de alte câmpuri magnetice, deoarece câmpurile magnetice de diferite puteri î-și
influențează reciproc direcțiile și viteza de mișcare, în diferite medii ale Materiilor și ale
materiei.

În același timp, și datorită aceluiași principiu, dinamica (orbita) unui electron în jurul
protonului se datorează continuei repoziționări (alternarea atracției și respingerii) ale
micilor părți ale Materiilor electronului față de marile câmpuri magnetice ale Materiilor
protonului. Acesta fiind motivul pentru care despre traiectoria electronului se spune că este
o incertitudine.

Pe baza aceluiași principiu, sursa câmpului Magnetic a tuturor Materiilor și

materiilor, și a diferitelor puteri ale câmpurilor magnetice ale acestora, este cauza și sursa
tuturor efectelor și materiilor pe care le observăm în univers.

În carte am explicat cum este creată gravitația, prin interacțiunea a două sau mai
multe câmpuri magnetice, și cum masa reprezintă diferența dintre câmpurile gravitațional și
Magnetic*, create prin interacțiunea acelorași două sau mai multe câmpuri magnetice.
Astfel, chiar și masa este dependentă de puterea câmpului magnetic, de asemenea.

129
 În continuare, relația dintre masă și energie, care amândouă sunt dependente de
câmpul magnetic (1), și așa cum s-a explicat, energia este o funcție a masei și a vitezei de
transfer în propriul mediu al Materiilor (acestea fiind Materia, Antimateria și Materia
Întunecată) de la un câmp magnetic de o anumită putere la un altul, fiind dependentă de
puterea de atracție sau gravitațională, de la un câmp magnetic la altul. Această viteză este
dependentă de ordinul de mărime al puterii câmpurilor magnetice.

Transmutarea de la un câmp magnetic de o anumită putere al Materiei la un altul,

cum ar fi de la Materie la Antimaterie, poate conduce de asemenea la crearea de curent sau
electromagnetism în mediul dat al aceleiași plasme.

De fapt, în univers, există și o deplasare a curentului câmpului magnetic al

protonului sau protomagnetism (proton-magnetism). Acest curent reprezintă deplasarea
câmpurilor magnetice de la unul la altul, care sunt egale cu puterea câmpului magnetic al
unui proton. Aceste câmpuri magnetice sunt baza furtunilor magnetice cosmice și au efecte
mult mai profunde asupra integrității structurii galaxiilor decât contrapartea lor mai slabă,
câmpurile electromagnetice.

În plus, așa cum noi înțelegem acum conceptul de plasmă a unui electron, tot pe
același principiu se poate înțelege structura plasmei unui proton, și în aceiași măsură și cea
a unui neutron, prin urmare în univers noi am observat plasma unui neutron în mișcare,
aceasta având aceiași abilitate ca și electromagnetismul și protomagnetismul în mișcare, iar
acestea sunt denumite neutromagnetism (neutron-magnetism). Există spațiu în univers,
care conține câmp magnetic de putere egală cu puterea câmpurilor magnetice ale
Materiilor, și câmpuri care creează structura unei entități, a unui neutron.

De fapt, ceea ce se denumește stea neutronică, aceasta în realitate nu posedă

neutroni, ci aceste stele emit câmpuri magnetice de putere care se află în domeniul Magravs
al neutronului. Prin urmare, mai târziu apare și tangibilitatea unui neutron, odată cu
disocierea acestora din alte câmpuri în propriul lor mediu, iar în acest punct, ele creează un
spațiu sau mediu dinamic, sau ceea ce noi denumim plasma unui neutron, iar aceste
câmpuri magnetice pot exercita propria lor influență asupra altor câmpuri din mediul lor
înconjurător.

În plus față de această explicație, se poate înțelege simplu că în lumea materială sau
în câmpul magnetic de puterea materiei, atracția și respingerea dintre aceste câmpuri
magnetice are loc la nivelul câmpurilor magnetice ale materiei de puterea celor ale unui
electron, proton sau neutron.

Prin urmare, în lumea materială, cum ar fi în magneții permanenți,

respingere/magnetism sau atracție/gravitație, reprezintă atracția dintre câmpurile magnetice
de putere specifică componentelor plasmatice ale Materiei unui electron, proton sau
neutron ale acelei materii.

Astfel, acesta este motivul pentru care în lumea fizică anumite materii sunt atrase
unele de celelalte, realizând anumite tipuri de molecule sau materii fizice. Atracția atomilor
în a realiza orice tip de materie este dependentă în totalitate de Magravs-ul acestora, și nu
de alți factori.

130
 Aceste atracții sau gravitații ale atomilor sau moleculelor unele față de celelalte, pe
de altă parte sunt de asemenea dependente de câmpul magnetic al mediului. Acesta fiind
motivul pentru care noi putem observa anumite materii într-un anumit mediu și nu în altul.
Aceasta datorită faptului că mediile însele sunt realizate, create sau condiționate de
interacțiunea și Magravs-ul (câmpuri Magnetice și gravitaționale) altor câmpuri magnetice.

Magneți permanenți
Cândva în viitor voi scrie o carte, a cărei formă inițială a fost deja configurată.
Cartea se va numi "Originea universală a câmpurilor magnetice". În această carte voi
explica cum câmpurile magnetice sunt generate și cum câmpurile magnetice plasmatice
specifice Materiilor există în diferite dimensiuni.

În termeni simpli, câmpul magnetic al Materiei sau ceea ce noi numim magneți
permanenți sunt câmpuri mono-magnetice de putere specifică nivelului componentelor
plasmatice Materiale ale unui electron, câmpuri care sunt sincrone cu câmpul magnetic
plasmatic Material al protonului acelui element.

Aceasta înseamnă că atunci când câmpul magnetic plasmatic al componentelor

Materiale ale unui atom, electronul și protonul, devin interconectate și într-un echilibru al
câmpurilor, atunci se realizează un câmp continuu între câmpurile Materiale ale protonului
și electronului, iar în cazul Fierului aflat la nivelul puterii Magrav specifice Pământului,
această conexiune se menține și astfel apare magnetul permanent.

Prin urmare, din moment ce se realizează conexiunea dintre puterea câmpului intern
al electronului și al protonului, atunci datorită alimentării mai puternice din partea
protonului, materia rămâne într-o singură putere a câmpului pentru un timp nedefinit.

Acesta este motivul pentru care de exemplu, câmpurile magnetice de la nivelul

moleculelor de apă, nu au puterea de a atrage de exemplu nivelul gravitațional al atomilor
de cupru, dar pot atrage alte molecule de apă.

De fapt fierul nu va fi magnetic așa cum este el pe Pământ în multe alte poziții din
Univers. Aceasta datorită faptului că, chiar și proprietățile magneților permanenți sau
caracteristicile tuturor materiilor sunt dependente de Magrav-ul mediului lor. De aici ceea
ce este permanent magnetic în sistemul solar, nu este similar în alte sisteme solare sau
galaxii.

În al doilea rând, câmpurile magnetice sau câmpurile magnetice plasmatice sunt

independente de Materie, însă dependente de câmpul Magnetic al Magrav-ului Materiei,
Antimateriei și a Materiei Întunecate ale plasmei electronului și a protonului de asemenea.

Dar în același timp, este important să înțelegem că pentru a avea magneți de lungă
durată sau permanenți, componentele Antimateriale ale plasmelor trebuie și sunt
poziționate astfel încât stabilesc un câmp continuu între celelalte componente antimateriale
ale atomilor acelorași materii de asemenea.

131
 Diferența dintre conductori și super-conductori
Lumea fizicii actuale are o dilemă despre principiile fundamentale ale conductorilor
și super-conductorilor. Și nu ar trebui să fie așa, dacă savanții ar putea înțelege în termeni
reali diferența dintre curgerea curentului electronului și curgerea curentului fluxului de
câmp magnetic egal cu puterea câmpului magnetic al unui electron.

Ceea ce înseamnă asta, este că în conductori, mișcarea unui sau vibrația egală cu
vibrația unui electron produce curgerea de curent în materie.

Deoarece în super-conductor nu curgerea electronului sau vibrația unui electron este

cea care provoacă curgerea curentului, ci curgerea curentului este produsă de curgerea
câmpului electromagnetic de putere egală cu puterea câmpurilor magnetice ale unui
electron, care curge prin material.

În cazul super-conductorilor nu este necesară vibrația sau mișcarea materiei,

deoarece la super-conductori câmpul magnetic de aceiași putere egală cu câmpul magnetic
al unui electron curge prin materialele super-conductoare.

În cazul super-conductorilor limita rețelei de molecule sau atomi sunt atât de

apropiate și perfect împachetate încât electromagnetismul curge prin structura rețelei fără a
fi necesară vibrația electronilor atomilor sau moleculelor acelei structuri.

De fapt se poate spune că același câmp electromagnetic, care începe de la un capăt al

super-conductorului, însuși va ieși prin celălalt capăt al super-conductorului, indiferent de
lungimea materialului super-conductorului.

În cazul conductorilor, vibrația electronului necesită energie cinetică și de aici

pierderile, pe când în cazul super-conductorilor structura materialului este astfel încât nici
un electron nu se mișcă, însă materialul are abilitatea de a transfera câmpurile
electromagnetice de putere egală cu puterea câmpurilor magnetice ale unui electron, prin
urmare literalmente fără mișcare cinetică, fără rezistență și fără pierderi.

Super-conductibilitatea materiei este dependentă de poziționarea structurii în rețea și

aceasta este uzual mai bine observată în sp3 sau în materialele cu structură de diamant.

Astfel în conductori, electronii trebuie să se miște, iar în super-conductori este

necesară transmiterea câmpului magnetic de putere egală cu puterea câmpului magnetic al
unui electron, și deoarece nu există mișcare fizică a materiilor in super-conductor, nu există
pierderi, din aceasta rezultând o transmitere mai rapidă și fără pierderi a câmpurilor
magnetice.

Curentul și impedanța
Originea tuturor mișcărilor din orice material sau mediu este întotdeauna dependentă
de puterea câmpului magnetic. În cazul transferului curentului în orice material conductor
pentru ca electronii să se miște înainte sau să fie capabili să transfere curent, materialul sau
atomii acestuia au în raport cu atomii înconjurători două comportamente, unul este de
atracție sau gravitațional și altul este de respingere sau de mișcare înspre exterior.

132
 În conectarea să spunem a unei surse de putere la o unitate consumatoare de energie
cum este un bec, lumina becului creează o poziție care are o putere slabă a câmpurilor
magnetic și gravitațional în raport cu puterea câmpului magnetic al electronilor sursei.
Astfel, acest gradient negativ în puterea câmpului magnetic produce curgerea câmpului
Magnetic al electronului în direcția spre câmpul magnetic de joasă putere, adică de la sursă
spre componentă.

În același timp, deoarece vibrația electronului este în direcția spre înainte a puterii
câmpului magnetic al unui electron înspre componentă, și care trebuie menținută, există de
asemenea o atracție similară și opusă pentru electronii materiei conductoare dintre sursa de
alimentare și componente. Această atracție este de asemenea aceiași cu forța câmpului
gravitațional dintre sursa de alimentare și bec.

Astfel, pentru ca sârma de conectare să fie capabilă să-și păstreze atomii constituenți
împreună, atomii sârmei trebuie să aibă o respingere și atracție egale, una în raport cu
cealaltă, și în același timp să mențină gradientul negativ al puterii câmpului magnetic dintre
componentă și sursa de alimentare.

Astfel, pentru ca sârma de conectare și componenta să interacționeze, acea curgere a

câmpurilor electromagnetice este menținută între ele, iar datorită rotației unui câmp în jurul
celuilalt, curgerea inversă sau curgerea de atracție inversă a câmpurilor duce la apariția
câmpului gravitațional de o putere a câmpului egală cu câmpul magnetic al unui electron,
sau ceea ce se cheamă curgerea impedanței.

Curgerea curentului de putere egală cu a unui câmp magnetic exterior al unui

electron, este reprezentată de câmpurile electromagnetice și atracția gravitațională dintre
două câmpuri sau curentul curgerii de atracție dintre cele două câmpuri, cea care creează
atracția electromagnetismului câmpurilor, reprezintă impedanța câmpului.

Astfel de fapt noi putem compara curentul și impedanța cu cele două câmpuri
gravitațional și Magnetic ale sistemului planetar, și se poate spune că curgerea exterioară a
câmpului unei planete sau câmpurile ei Magnetice reprezintă curentul sau câmpul
electromagnetic, iar atracția sau curgerea gravitațională a planetei reprezintă impedanța
câmpurilor din materie, curgerea câmpurilor magnetice fiind restricționate în limitele fizice
ale unei sârme de cupru sau a unui bec electric.

Notă: În punctul unde crește impedanța ori curentul într-o sârmă, acela este punctul
unde de exemplu firul se separă iar câmpurile magnetice ale atomilor materiei nu se pot
menține în limitele Magrav-ului lor atomic echilibrat, deoarece creșterea respingerii dintre
atomii sârmei provoacă separația atomilor, iar în cazul unui mare număr de respingeri între
atomi, atunci apare separația sau ceea ce se cheamă în limbaj comun topirea sârmei.

De fapt topirea nu este provocată de căldură, ci în termeni fizici, căldura apare

datorită respingerii atomilor de cupru pentru că nu sunt capabili să mențină constante
câmpurile gravitaționale ale atomilor sârmei.

133
 Observații experimentale
În reactoarele noastre, noi avem capacitatea de a elibera energia protonilor care are o
putere a câmpului magnetic de 2000 de ori mai mare decât forțele câmpului magnetic al
unui electron.

Astfel, se poate vedea cum o cantitate mică de plasmă poate crea și elibera mari
cantități de câmpuri magnetice, care pot fi utilizate în starea lor dinamică pentru producția
de curenți electrici sau a Magrav-ului în limitele unui mic reactor, care pot fi utilizate
pentru mișcarea și producerea unei vaste cantități de curent electric în conjuncție cu alt
câmp din interiorul sau vecinătatea acestor tipuri de reactoare.

Pe mai departe, interacțiunea acestor câmpuri magnetice de exemplu cu bobinajul

fizic de cupru din afara reactorului într-o configurație de generator, poate duce la crearea de
energie cu care noi suntem obișnuiți în prezentele generatoare, fără o singură mișcare sau
vibrație a unui electron din interiorul miezurilor reactorului, și doar în prezența câmpurilor
plasmatice egale cu puterea câmpului unui electron.

Concluzii
Sarcinile electrice, câmpul magnetic și câmpurile gravitaționale sunt toate la fel și au
aceiași origine. Gravitația este datorată efectului de atracție a doi poli diferiți ale
interacțiunii acelorași câmpuri plasmatice magnetice, iar câmpul Magnetic se datorează
respingerii a doi poli magnetici asemănători, iar curentul electric se datorează mărimii
curgerii câmpului magnetic de la un câmp la altul.

Astfel, marele câmp Unificator este câmpul magnetic, iar legătura lipsă a fost
înțelegerea faptului că gravitația este produsul interacțiunii a două câmpuri magnetice
plasmatice, masa este diferența dintre puterea câmpurilor magnetice de puteri asemănătoare
și diferite (puterea forțelor gravitației și magnetosferei, Fig. 25 din carte), iar energia este
măsura câmpului magnetic care este transferat între câmpuri magnetice la viteza cu care
câmpul magnetic se poate deplasa în materiile unui mediu, pentru ca să se poată deplasa de
la un câmp magnetic de o anumită putere la un altul, iar curentul electromagnetic reprezintă
rata de mișcare a câmpului magnetic de la un câmp la altul, și unde câmpul electromagnetic
se datorează diferenței de putere a câmpului magnetic și este egală cu puterea câmpului
magnetic al unui electron.

Astfel, câmpul comun și unificat dintre gravitație, masă, energie și câmpul

electromagnetic este câmpul magnetic.

Astfel, teoria unificatoare este pentru prima dată completă și deplin înțeleasă.

Interacțiunea câmpului magnetic produce câmpurile gravitaționale iar curgerea

câmpului magnetic de la un câmp la altul creează curentul electromagnetic. Energiile pot fi
create, din orice mediu, funcție de ceea ce se dorește a se realiza sau obține din acești
curenți sau câmpuri.

134
 Electromagnetismul este creat atunci când puterea câmpurilor magnetice este
transferată de la un câmp de o anumită putere la altul, iar în procesul curgerii câmpurilor
magnetice acestea duc la crearea unei deplasări măsurabile a câmpului sau a unui curent
măsurabil din ceea ce se cheamă “câmpuri electromagnetice”.

Această propoziție simplă aduce întreaga înțelegere asupra câmpurilor magnetice și

curgerea lor de la un câmp magnetic de o anumită putere la altul, și reprezintă marea
legătură dintre gravitație, masă și energie, și aceasta finalizează de mult timp lipsita
legătură a unificării câmpului.

Acum, dacă se poate înțelege că curentul reprezintă rata de curgere a câmpului

magnetic de la o putere la alta, atunci “legătura dintre electromagnetism, gravitație, masă și
energie” este în sfârșit înțeleasă. Astfel, originea tuturor lucrurilor tangibile și efectele
acestora este fundamentată pe câmpul magnetic iar câmpurile magnetice sunt originea a tot
și câmpul unificator în lumea creației.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Referințe:

1. Ordinea Universală a Creării materiilor, de M.T. Keshe (2009, ISBN 978-94-6087-001-

9) Capitolul 5.

* Câmpul Magnetic scris cu M mare reprezintă câmpurile magnetice plasmatice create de

sisteme cum sunt Pământul, care se întind dincolo de limitele materiei lor fizice.

135
136
137