Sunteți pe pagina 1din 12

DREPTURILE PARINTILOR

Conform prevederilor Codului familiei părinţii au următoarle drepturi faţă de copiii lor:

• la educaţia şi instruirea copilului;

• la determinarea domiciliului copilului;

• de a reprezenta copilul şi a-i apăra interesele legitime;

• de a-i stabili un nume şi un prenume copilului lor.

Părinții au dreptul fundamental de a-și crește și educa propriii copii după cum consideră de cuviință,
întrucât autoritatea lor o precede, în mod natural, pe cea a statului.

responsabilitatea părinților pentru creșterea copiilor este personală, și prin urmare netransferabilă. A
avea un copil este, în acest sens, analog cu a invita pe cineva la o cină romantică – ambele creează
obligații care pot fi îndeplinite numai de tine, și de nimeni altcineva. Desigur, există multe scuze valabile
pentru care se poate anula cina planificată, așa cum pot exista scuze valabile – motive serioase, care au
în vedere copilul – de a nu crește propriul copil. În astfel de cazuri, lucrul cel mai responsabil și iubitor pe
care îl pot face părinții este să caute o familie adoptivă stabilă care să crească acel copil, dar nici măcar
cea mai iubitoare familie adoptivă nu poate niciodată înlocui părinții biologici, cu care copilul păstrează
o legătură permanentă, personală.

În al doilea rând, drepturile (și autoritatea) părinților sunt reversul obligațiilor acestora. Pentru a-și
putea îndeplini responsabilitățile părintești personale și serioase, părinții au nevoie de un spațiu în care
să poată lua deciziile privitoare la cel mai bun mod de a-și crește copiii. Drepturile părinților de a-și
îndeplini obligațiile în conformitate cu ceea ce le dictează conștiința pot fi înțelese drept un fel de „sferă
de suveranitate”, în care părinții dețin autoritatea de a lua decizii controversate cu privire la îngrijirea
copilului, fără amestecul coercitiv al statului. Această sferă de suveranitate este foarte extinsă și
impermeabilă în aspectele asociate cu educația religioasă și morală, acestea fiind aspectele creșterii
copilului care comportă cea mai mare importanță ca părinții să le îndeplinească personal.

În al treilea rând, a permite părinților să exercite o amplă autoritate discreționară în educarea copiilor
lor este de asemenea, ca regulă generală, în interesul copiilor. Fiecare copil este unic, iar părinții
prezintă cele mai mari șanse de a ști și a le păsa de ceea ce va fi mai bine pentru un anumit copil. Mai
mult, învățarea unor valori care se bat cap în cap acasă și la școală poate genera confuzie și dăuna
dezvoltării morale și psihologice a copiilor. Astfel, este important pentru dezvoltarea sănătoasă a
copiilor ca părinții să își poată scuti copiii de la acele aspecte ale programei față de care au obiecții
morale. Părinții trebuie, în plus, să poată alege școli care aderă la valorile pe care ei le transmit copiilor
acasă.[1]

Drepturile părinţilor sunt personale şi nu pot fi cedate sau transmise altor persoane. Lipsirea sau
limitarea de drepturi părinteşte se face doar pe cale judecătorească şi în temeiurile expres prevăzute de
Codul familiei.

Decădereadin exerciţiul drepturilor părinteşti va putea fi pronunţată de instanţă, la cererea autorităţilor


administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, dacă părintele pune în pericol viaţa,
sănătatea sau dezvoltarea copilului: prin relele tratamente aplicate acestuia;prin consumul de alcool sau
stupefiante;prin purtare abuzivă ori prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti; prin
atingerea gravă a interesului superior al copilului.

Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti este totală şi se întinde asupra tuturor copiilor născuţi la
data pronunţării hotărârii. Cu toate acestea, instanţa poate dispune decăderea numai cu privire la
anumite drepturi părinteşti ori la anumiţi copii, dar numai dacă, în acest fel, nu sunt primejduite
creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor. Cererea se va judeca de urgenţă, cu
citarea părinţilor, participarea procurorului este obligatorie, iar hotărârea va avea în vedere concluziile
raportului de anchetă psiho-socială.

Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti nu scuteşte părintele de obligaţia sa de a da întreţinere


copilului.

Instanţa va reda părintelui exerciţiul drepturilor părinteşti, dacă au încetat împrejurările care au dus la
decăderea din exerciţiul acestora şi dacă părintele nu mai pune în pericol viaţa, sănătatea şi dezvoltarea
copilului.

Potrivit art. 398 NCC, derogarea de la regula exercitării în comun a autorităţii părinteşti are la bază doar
motive privind interesul superior al copilului, iar nu dorinţele părinţilor, care, nu de puţine ori, pot fi
egoiste şi posesive.

Drepturile părinţilor asupra copilului rezultat din concubinaj


Drepturi asupra copiilor rezultaţi din concubinaj, deci din afara căsătoriei, au părinţii care figurează în
certificatul de naştere al copilului.

Tatăl însă poate să fie, sau să nu fie trecut în certificatul de naştere, în funcţie de faptul dacă el este sau
nu cunoscut, sau chiar cunoscut fiind, în funcţie de faptul dacă el optează pentru a recunoaşte sau nu
copilul, ca fiind al lui.
Dacă tatăl nu apare în certificatul de naştere al copilului, el nu are niciun drept asupra acestuia, fiind
considerat un simplu străin.

În materia concubinajului, aceste probleme ale drepturilor părinţilor asupra copilului se pun mai ales la
destrămarea relaţiei de concubinaj, care generează de cele mai mult ori stări conflictuale în care miza o
constituie copilul născut în relaţie, care devine astfel, în multe cazuri, obiect de „şantaj”.

Tatăl, dacă doreşte, are la îndemână mai multe modalităţi de a fi înscris ca atare pe actul de naştere al
copilului, spre exemplu: prin recunoaşterea copilului, efectuată la naştere, sau ulterior prin acţiunea în
stabilirea paternităţii; sau dimpotrivă, în situaţia când consideră că nu el este tatăl copilului, are la
îndemână acţiunea în tăgada paternităţii, care duce la înlăturarea sa din actul de naştere al copilului.

În cazul în care concubinii apar în certificatul de naştere al copilului, ei sunt trataţi de lege ca doi părinţi
cu drepturi şi obligaţii depline asupra copilului lor, ca şi cum ar fi căsătoriţi, având inclusiv obligaţiile
legale de: întreţinere, creştere, educare, etc; iar copilul este egal în drepturi cu orice copil rezultat din
căsătorie.

Regula care se aplică conform noului cod civil, este custodia comună a părinţilor asupra copilului.
Custodia unuia din părinţi doar, se acordă în situaţii speciale, când celălalt părinte nu este în măsură
efectiv să exercite autoritatea părintească asupra copilului sau, mai mult, el poate fi chiar un pericol
pentru copil. Aceste împrejurări trebuie să fie obiective şi probate în mod obiectiv, pentru ca instanţa să
înlăture pe unul din părinţi de la custodia asupra copilului. În aceste cazuri se va proceda la stabilirea
unui program de vizitare a minorului, întrucât deşi a pierdut custodia, părinte are dreptul la relaţii
personale cu copilul său.

Art.505 din noul cod civil prevede că în cazul copilului din afara căsătoriei, a cărui filiaţie a fost stabilită
faţă de ambii părinţi, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă
acestia convieţuiesc. Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a
autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile
privitoare la divorţ.
NEVOILE COPILULUI

Piramida nevoilor copilului, ce presupune aceasta în dezvoltarea celui mic?

Mar 21, 201302985

Piramida nevoilor copilului – Abraham Maslow este cel care a creat celebra piramida a trebuintelor
oricarei persoane, nevoi care pornesc de la baza – cele fundamentale, ce asigura supravietuirea si ajung
spre varf – cele superioare, ce asigura dezvoltarea armonioasa si completa a persoanei. Piramida trece
de la nevoi exterioare la cele interioare, ce asigura dezvoltarea sinelui.

Aceasta piramida a nevoilor este un instrument pretios – cand discutam despre dezvoltarea copilului,
putem urmari nivelurile piramidei si putem observa la care nivel pot exista lipsuri… Conform teoriei lui
Maslow, indeplinirea nevoilor dintr-un nivel va duce in mod natural la nevoile de mai sus – asigurand
astfel dezvoltarea completa a copilului. In momentul in care copilul resimte una dintre nevoi, aceasta
inseamna ca ea nu este complet indeplinita si deci ca dezvoltarea spre nivelurile de mai sus este
ingreunata sau chiar oprita.

Piramida nevoilor copilului:

Piramida-nevoilor-copilului-300x225.jpgCare sunt nevoile esentiale redate de acest instrument simplu?

Nevoile fiziologice. Se afla chiar la baza piramidei, fiind nevoile fundamentale de supravietuire si de trai:
nevoia de adapost, de hrana si apa, de somn, de curatenie. Bineinteles, orice parinte incearca sa ii
asigure copilului indeplinirea cat mai eficienta a acestor nevoi, sa ii asigure un adapost cat mai adecvat
(comod, calduros etc.) si o hrana cat mai sanatoasa. Ideea esentiala ce tine de aceasta piramida este:
daca un nivel de nevoi nu este indeplinit, copilul nu va trece la urmatorul nivel in dezvoltarea sa: sigur ca
un copil caruia ii este foame nu se va preocupa de alte nevoi, aceasta primara trebuinta fiind pe locul
intai!

Nevoile de securitate. Aceasta este nivelul doi in piramida nevoilor copilului: securitate, protectie, un
mediu stabil. Parintii trebuie sa il protejeze de factorii de risc si sa ii asigure atat fizic, cat si psihic un
mediu echilibrat, sigur, confortabil (inclusiv emotional). Urmand ideea necesitatii indeplinirii fiecarui
nivel al piramidei: copilul ce nu are o familie stabila, ce nu simte siguranta si protectie va ramane
„blocat” la acest nivel, tanjind dupa securitate (dupa cum s-a spus, securitate practica si securitate
emotionala) …

Nevoile sociale (de afectiune si apartenenta). Este deja o afirmatie clasica: omul este fiinta sociala. Iar
inca din primii ani de viata, omul are nevoie de apropierea altora, de atentie, de afectiune. Bebelusii
simt nevoia de a avea pe altcineva alaturi, de contact, de sentimentul de apartenenta la o familie.
Copilul (si adultul) invata si se dezvolta prin intermediul interactiunii cu ceilalti; copilul are nevoie de
persoane semnificative in viata, care sa ii ofere primele cunostinte despre lume si sa ii ofere afectiune –
astfel dezvoltarea sa ia avant. Nevoile sociale se centreaza in primii ani pe parinti – insa odata cu
cresterea, ele se extind asupra altor persoane: copilul va avea nevoia naturala de a crea legaturi cu
covarstnici – astfel el invata regulile adaptarii si interactiunii in grupuri de persoane de aceeasi varsta.
Copilul va avea nevoie de prieteni, de integrarea intr-un alt grup, in afara de familie. Un copil izolat, care
nu are relatii sociale cu alti copii si care este neglijat de catre parinti va tanji dupa apropierea umana si
formarea unor legaturi, netrecand astfel la nevoile de mai sus…

Piramida-lui-Maslow-300x227.jpg

Nevoile de stima. Urmatorul nivel al piramidei nevoilor copilului se refera la nevoile de stima: nevoia de
a fi valorizat, apreciat, sprijinit, respectat de cei din jur. Puteti zambi gandindu-va ca un copil mic ar avea
nevoi de aceasta natura: si totusi, nimic mai natural! Un copil, indiferent de varsta, are mare nevoie sa
stie ca cei semnificativi il iubesc, apreciaza, incurajeaza si respecta. A va trata copilul cu indiferenta sau
cu agresivitate ii distruge indeplinirea acestor nevoi (respectul copilului se refera la a evita umilinta,
agresivitatea, neglijarea). Pe masura ce isi dezvolta relatiile sociale, el va resimti aceasta nevoie de
apreciere si din partea altor copii si a invatatorilor. Fara a aprecia, valoriza, sprijini si incuraja copilul –
prin vorbe si gesturi – el nu isi va forma o stima de sine: astfel ca nu va trece spre urmatorul nivel…
Aceasta nevoie de stima motiveaza de asemenea copilul sa obtina succese: la scoala, la alte activitati –
prin succesul obtinut, el isi consolideaza stima de sine; oricine vrea sa fie bun la ceva (insa va avea
nevoie de sprijin si reasigurare, de apreciere si incurajare).

Nevoia de auto-realizare. Si iata varful piramidei nevoilor creata de catre Maslow: cu cat sunt
indeplinite, pe rand, celelalte nevoi, cu atat persoana va resimti nevoi superioare, fiind motivata sa
actioneze spre indeplinirea lor si dezvoltandu-se ca persoana. Maslow ne spune ca un copil nu poate
ajunge la varf: el trebuie sa treaca prin celelalte trepte si pana la atingerea varfului, va fi deja adult! Insa
din anumite puncte de vedere, si copilul ar putea ajunge la nevoia de auto-realizare: acumularea
cunostintelor (copilul doreste sa afle cat mai multe, sa invete); acumularea unor competente si
specializari proprii (copilul descopera un domeniu de interes personal si se axeaza pe acesta); fixarea
unor vise, scopuri (copilul – deja marisor – isi fixeaza anumite teluri si tinte de realizat); construirea unei
perspective personale – valori, teluri, scopuri. De fapt, acest varf se refera la tot ceea ce inseamna
cresterea ca om: de la aspectele concrete precum dezvoltarea cunostintelor si competentelor, la aspecte
spirituale precum preocuparea pentru sensul fiintei…

Piramida nevoilor copilului si adultului creata de Maslow este cat se poate de actuala si corecta: este ca
o scara – daca omul reuseste sa urce o treapta, va dori sa o urce si pe urmatoarea si sa ajunga incet-
incet in varf. Insa pentru a ajunge la varf – in acest caz, varful fiind o persoana satisfacuta si dezvoltata
multilateral, omul va trebui sa gaseasca indeplinirea nevoilor de pe fiecare treapta – iar daca ne gandim
la primele 4 trepte, parintii sunt cei ce trebuie sa fie sprijinul care il ajuta pe copil sa tot urce…
O idee importanta ramane aceasta: daca un copil va resimti mare parte din copilarie o lipsa – referitoare
la primele 4 niveluri – acea lipsa, desi va disparea la un moment dat, il va afecta toata viata: de exemplu,
copilul care nu a avut securitate emotionala, stabilitate, provenit dintr-o familie destramata in care
existau des conflicte, poate avea toata viata dificultati in a relationa, in a forma legaturi stabile
armonioase, in a construi o familie personala. Iar acestea ii ingreuneaza dezvoltarea ca om si urcarea
scarii…

Nevoile de baza ale copilului

Copil cu mama si tata

Maslow si piramida nevoilor omului

Nevoile fiziologice

Nevoile de securitate

Nevoile de apartenenta

Nevoile de respect si autorespect

Nevoile de cunoastere

Nevoile estetice

Nevoile de dezvoltare

Nevoia de transcendenta, sens suprem, contributie

As putea adauga, la acest titlu, ca nevoile de baza ale copilului nu sunt doar cele ale acestei varste, ci ca
ele se potrivesc pentru orice varsta. In fapt, asta si reprezinta un copil, asa cum spuneam in articolul
„Parinti si copii: momentul separatiei” – un „inceput” de adult care, pe masura ce anii trec, se
completeaza, pana ce ajunge intr-o forma finala.

Maslow si piramida nevoilor omului

Poate ca, pana acum, ai auzit cel putin o data despre populara Piramida a lui Maslow. Cu siguranta,
conceptul iti este cunoscut, daca esti o cititoare fidela a site-ului nostru, deoarece am adus aminte
despre el in articolul „Voi reusi sa fiu o mama buna?”. Insa, desi imaginea acestei piramide este destul
de bine cunoscuta, putini sunt cei care stiu sa o interpreteze, fara cunostintele necesare. Destul de usor
de intuit, totusi: ea cuprinde toate nevoile inconstiente ale oamenilor, aranjate in ordinea in care ele
trebuie sa se manifeste, de la baza spre varf. Iar pentru ca cei mici, in ciuda dimensiunii lor, sunt tot
oameni, se conformeaza, ca si noi, cei mari, acestei reguli.

Pe scurt, Maslow a facut o ierarhie a celor 8 nevoi fundamentale ale omului, ordinea fiind de la baza
piramidei si pana in varful acesteia. Secretul este ca, daca o nevoie de pe o treapta inferioara nu este
satisfacuta, atunci nu se poate trece la satisfacerea unei nevoi de pe o treapta superioara. Ca de
exemplu, nu ii poti cere unui om sa fie creativ, daca el nu are satisfacuta nevoia de autorespect.
Extrapoland, nu ii poti cere unui copil sa aiba rezultate bune la invatatura, daca el nu are conditiile
minime de securitate, de exemplu.

Piramida lui Maslow

Asadar, care sunt aceste nevoi ale copilului?

Nevoile fiziologice

Primul nivel al Piramidei lui Maslow este reprezentat de catre nevoile elementare: mancare, aer, somn,
caldura, etc. Pe scurt, ceea ce este necesar ca organismul sa functioneze la parametrii normali.

Este stiut faptul ca, atunci cand iti este frig, de exemplu, organismul indreapta o cantitate mai mare de
sange spre extremitati, pentru a le proteja de inghet, lasand creierul cu una minima. Atunci cand iti este
foame, inconstientul este orientat spre gasirea unor surse de mancare si nu spre gandirea unor idei
profunde. Natura a introdus aceste variabile, in functionarea noastra, pentru ca organismul sa
supravietuiasca, indreptandu-i toate resursele disponibile spre acest scop.

Asadar, este de la sine inteles ca fara aceste elemente, omul nu poate progresa, din nici un punct de
vedere. Cand vine vorba de copii, acestea devin si mai importante, deoarece, spre deosebire de adulti, ei
nu poseda autocontrol. De aceea, un copil caruia ii este foame, somn sau frig nu va putea sa se
concentreze pe alte aspecte, precum invatatul.

Nevoile de securitate

Daca toate conditiile de pe prima treapta a Piramidei lui Maslow sunt indeplinite, atunci se activeaza
nevoile de pe cea de a doua.

Securitatea de care au nevoie copiii se traduce prin atmosfera din imediata lor apropiere. De exemplu,
un copil nu ar fi, niciodata, constient de criza economica si de insecuritatea generala pe care o
genereaza aceasta. In schimb, ar putea sa se teama, foarte mult, de faptul ca mama sa este indispusa,
putand, oricand, izbucni. Asadar, prin nevoia de securitate a copilului putem sa ne referim, fara
probleme, la starea de „pace” din interiorul caminului familial.
In articolul „Violenta verbala este tot o forma de violenta!”, am discutat despre una dintre formele de
tensiuni des intalnite in cadrul familiilor, insa, ele sunt de multe alte tipuri si, chiar daca nu sunt
indreptate impotriva celui mic, ele ii pot afecta starea de liniste.

In ciuda faptului ca, in Romania, toate formele de violenta sunt pedepsite de catre lege si ca, de curand,
s-a recunoscut si aparitia sindromului Stockholm, din pacate, putine sunt acele familii care tin cont de
acestea si de efectele pe care ele le pot avea asupra celor mici.

Ca o scurta recapitulare, formele de violenta care afecteaza un copil (si nu numai) sunt:

verbala

psihologica

fizica

sexuala

economica

sociala

spirituala

Voi reveni, intr-un alt articol, pe larg, asupra acestora. Ceea ce urmaresc sa subliniez este, insa, ca in
prezenta oricarei forme de violenta, un copil nu poate oferi rezultate bune la invatatura, ascultare,
creativitate sau orice alte actiuni care se pot incadra pe o treapta superioara a acestei piramide. Ce este
mai dificil, pentru parinti, este faptul ca, desi pentru ei o anumita fapta nu reprezinta o violenta, din
punctul de vedere al conceptiilor, un copil o poate percepe ca atare, facand, adeseori, greu de
recunoscut cauza pentru care nu se pot atinge alte nivele.

Nevoile de apartenenta

Poate, pentru un adult trecut prin viata si confruntat, de-a lungul timpului, cu diferite tipuri de persoane,
nevoia de apartenenta se poate rezuma la familie si la siguranta pe care o ofera aceasta. Acesta este si
motivul pentru care, adeseori, auzim de la persoanele in varsta idei precum „Unde e mai bine decat la
mama acasa” sau „Nu ai nevoie de prieteni, oamenii sunt rai”. Pentru un copil, insa, care nu are
indeajuns de multa experienta si insumeaza setarile „by default” ale naturii, nevoia de apartenenta
inseamna mult mai mult: ea cuprinde atat familia, cat si prietenii, relatii sociale trecatoare sau o relatie
de iubire.
De fapt, in ciuda mecanismului de aparare descris mai sus, dezvoltat de catre unii adulti, chiar si ei au
nevoie de aceste aspecte ale vietii lor. Explicatia este simpla si se gaseste in insasi definitia omului: el
este un „animal social”, care are nevoie de cei din jur, pentru a functiona. De aceea, in mediul celor care
lucreaza cu psihicul, insingurarea este cunoscuta ca si simptom patologic. Recomand, spre citire, doua
articole care trateaza acest subiect: „Prietenii unui adolescent” si „Problemele copilului fara un parinte”.

Nevoile de respect si autorespect

Despre respect am discutat in articolul „Eu te respect. Dar tu pe mine?”, unde, de asemeni, am
mentionat despre aceasta ierarhie a nevoilor de baza ale copilului. Ceea ce nu am discutat, insa, este
subiectul autorespectului si importanta respectului si din partea prietenilor, nu doar a familiei.

Lipsa autorespectului, cauzeaza, desigur, frustrari. Frustrarile sunt cele care ne „dau viata peste cap”,
afectandu-ne gandurile, actiunile si pe cei din jurul nostru. Nevoia de autorespect este una covarsioare si
ea este motivul principal pentru care fiecare dintre noi incearca sa atinga anumite teluri. A te simti bine
cu tine nu este doar o stare de spirit ce este descrisa in cartile motivationale, ci este o conditie necesara,
daca vrem sa ne imbunatatim, constant, calitatea vietii. In aceeasi categorie intra si respectul venit din
partea celorlalti, acestia fiind reprezentati si de catre cei din afara familiei, ca, de exemplu vecinii, colegii
de clasa sau prietenii.

„Rusinea” si timiditatea sunt, ambele, rezultate directe ale fricii de a nu gresi si a pierde, astfel, respectul
celorlalti.

Nevoile de cunoastere

Greseala pe care multi dintre parinti si chiar si sistemul scolar romanesc o fac, este aceea de a pune, pe
prim plan, nevoia de cognitie. Totusi, ea se afla doar pe a 5-a treapta in Piramida Nevoilor si nu poate fi
simtita daca celelalte 4 nu au fost satisfacute.

Prin nevoia de cognitie intelegem dorinta de cunoastere, autocunoastere si de a da un sens faptelor,


lucrurilor si caracteristicilor lumii in care traim. In ciuda faptului ca ea este, totusi, o nevoie de baza,
rareori o vedem satisfacuta, deoarece multe dintre persoanele din jurul nostru – la nivel global si nu
doar romanesc – sunt prinse in lupta satisfacerii celorlalte trepte.

In articolul „Rolul inteligentei emotionale in relatia cu viitorul copil”, vorbeam despre cat de importanta
este cunoasterea si autocunoasterea. Cautarea sensului, insa, poate fi un drum anevoios si, desi specific
adolescentei, de multe ori este lasat deoparte. In lipsa dorintei, totusi, intra in scena inconstientul, care
creeaza sensuri frivole sau mecanisme de aparare ce dau un raspuns diform. Un exemplu clasic este cel
al „sortii”, care pare a fi motivul multora dintre nereusitele oamenilor, desi adevaratul sens al esecurilor
se afla in faptele celor in cauza si nu in idei abstracte.

In cazul copiilor, aceasta nevoie este una dintre cele mai evidente, in principiu, datorita faptului ca
parintii au in vedere ca restul treptelor sa fie satisfacute, cei mici fiind lipsiti de grija lor si putand, astfel,
sa se concentreze asupra acestui aspect. Problemele la invatatura sunt, adeseori, cauzate de lipsa
satisfacerii unei nevoi de pe o treapta inferioara, rezolvarea fiind reprezentata de identificarea si
multumirea acestei dorinte. De asemeni, intr-un astfel de caz, recomand citirea articolului „Probleme la
invatatura si rezolvarea lor”.

Nevoile estetice

Frumusetea, echilibrul, forma sunt unele dintre cele mai inalte dorinte spre care omul poate accede, asa
cum intuiau si poetii vremurilor de demult. Insa, aceasta nu se intampla datorita unui anumit nivel de
inteligenta, asa cum multi ar crede, ci satisfacerii nevoilor de baza, de pe treptele inferioare ale
piramidei.

De altfel, acest lucru este si normal: atunci cand mintea iti este libera de grijile vietii de zi cu zi, ce
altceva mai ramane de facut decat sa cauti echilibrul, in mediul in care traiesti? Astfel, putem vedea ca
dorinta de frumos nu este doar un moft, dupa cum este sensul comun, ci o nevoie fara de care nu putem
spune ca suntem completi.

Copilaria, insasi, tocmai din aceasta cauza, ne pare a fi cea mai frumoasa perioada din viata: pentru ca
acum, adulti, confruntandu-ne cu grijile din fiecare zi, rareori ajungem la momentul in care sa simtim
nevoia de a crea echilibru in jurul nostru, asemanator cu cel din caminul parintesc. Si, chiar daca el
exista, gasim, intotdeauna, scuze ca sa nu ii recunoastem existenta.

Cand un copil simte aceasta frumusete, inconjurandu-l, creativitatea lui atinge cote foarte inalte, fapt
reflectat nu doar in creatii vizibile, ca desenul, de exemplu, dar si in gasirea solutiilor sau in inventarea
ideilor.

Nevoile de dezvoltare

Fericirea nu este, asa cum spun versurile cantecelor, „un vis pe care nu poti sa il atingi vreodata” ci este,
si ea, o nevoie de baza a omului. Avem nevoie sa ne simtim fericiti, periodic, pentru a da un sens vietii.
Insa, din pacate, ahtiati de reclamele publicitare, in care fericirea este atunci cand totul este perfect,
cand zambim larg, cand avem cele mai bune produse, esuam in a recunoaste aceasta stare, chiar si
atunci cand o traim.
Copiii, insa, au privilegiul de a nu fi indoctrinati, inca, de toate aceste imagini false, astfel incat, ei stiu si
simt fericirea, in forma in care este ea. Atunci cand, intrebat fiind, un copil spune ca este nefericit,
rezolvarea trebuie cautata, desigur, in celelate trepte ale acestei Piramide, care, daca vor fi satisfacute,
vor aduce dupa sine si acest sentiment.

Maturizarea inseamna tocmai atingerea acestei trepte. Desi, biologic, organismul nostru imbatraneste,
nu putem spune ca suntem intr-adevar maturi pana ce nu am ajuns la acest punct. Acesta este si motivul
pentru care tinerii doresc sa se desprinda de caminul parintesc, asa cum spuneam si in articolul „Parinti
si copii: momentul separatiei”: nu putem sa ne dezvoltam stand langa parinti si, de aceea, atunci cand
nu mai avem o alta preocupare, dorim sa ne desprindem de ei pentru a evolua psihic, pentru a ne
dezvolta.

Inconstientul este cel care, odata cu dezvoltarea functiei sexuale, ne cere sa ne construim propriul
camin, sa procream, sa ne desenam propriul drum, in viata, independent de cel al predecesorilor nostri.
De aici apare si tendinta copiilor de a se orienta spre grupul de prieteni in adolescenta si, tot de aici vine
si „personalitatea carieristica”, in cazul unor oameni.

Nevoia de transcendenta, sens suprem, contributie

Stiti cum puteti recunoaste un copil ce are toate nevoile de baza satisfacute? Mai mult, stiti cum
identificati un adult care nu se confrunta cu frustrarile cauzate de lipsa lor? Este cel care, intr-o situatie,
alaturi de un grup, se implica neconditionat in actiuni, fara a astepta ceva, in schimb. Este cel care poate
fi definit prin sintagma „atat de linistit, incat te linisteste si pe tine” si cel care, departe de a isi atinge
propriile teluri, gandeste la nivelul binelui comunitatii din care face parte. Este furnica, din musuroi, care
munceste fara sa intrebe „de ce”, pentru binele intregii comunitati si este eroul din istorie care se
sacrifica pentru binele poporului sau.

Un copil care are toate nevoile de baza satisfacute, va gandi si actiona pentru binele familiei (al
poporului sau), fara a astepta recompense, fiind, adeseori, caracterizat ca un om „foarte matur pentru
varsta lui”. Desi pare un lucru normal, privind din acest punct de vedere, ca fiecare copil si, implicit, om,
sa ajunga la acest stadiu, din pacate foarte multi dintre noi clacam undeva, pe drum, nestiind cum sa ne
satisfacem nevoile inferioare si blocandu-ne la un nivel care nu ne lasa sa evoluam si sa indeplinim toate
nevoile inconstientului. Si, mai mult, adeseori, neavand propriile nevoi acoperite, nu stim sa le acoperim
nici pe cele ale copiilor nostri, obligandu-i sa ramana blocati pe aceleasi trepte cu noi. Din fericire, daca
am ajuns la treapta nevoilor de cognitie, cel mai probabil vom invata cum sa reparam acest lucru, cat de
curand, si sa creem un mediu propice pentru noi si ei.
Sursa: http://www.7p.ro/default.aspx?PageID=1531#ixzz5GAJJrxaI