1

Nota traducătorului: Publicarea gratuită în format digital a traducerii în limba Română a acestei cărți se face în
baza afirmațiilor făcute de D-ul Keshe de mai multe ori de-a lungul anilor, începând cu anul 2012. Menționez
aici câteva din aceste afirmații:

1. - Mesaj postat pe website-ul Fundației Keshe în topicul "Keshe Foundation seminars and teaching program
announcement" la data de 30 Mai 2012.
"Aceste cărți vor fi publicate în următoarele luni și vor fi disponibile gratuit în format PDF, astfel încât toată
lumea de pe Pământ să aibă acces la această cunoaștere în același timp. Copia tipărită va fi la același preț ca
și alte cărți de pe website."
- https://web.archive.org/web/20120814012338/http://www.keshefoundation.org:80/phpbb/viewtopic.php?f=10
&t=2506

2. - fragmente din Atelierul de Lucru al Căutătorilor Cunoașterii nr.186 din 24 August 2017
"...Cărțile sunt gratuite oriunde în lume. Deci dacă... pentru ca noi să tipărim cărțile și să încercăm să vi le
dăm... plăcerea a ceea ce vedem acum, cărțile sunt gratuit pe internet. Doar descărcați o dată fișierele pdf și
tipăriți-le, pentru $1-$2 și faceți ca toată lumea să le aibă... Acesta este cadoul nostru pentru umanitate..."
- https://www.youtube.com/watch?v=b__Uj4iawSU&feature=youtu.be&t=2h48m32s

"Aceasta este munca pe care noi o facem ca și Fundație. pentru ca cunoașterea să fie liberă, iar celor ce nu și-o
pot permite, noi le-o furnizăm. Acesta este modul cum am pornit acum 20-30 de ani, și ne păstrăm etosul. Nici
un Om nu ar trebui să rămână în urmă în asimilarea cunoașterii doar din cauza mijloacelor financiare. De
aceea toate lecțiile noastre de până acum au fost gratuite. Toate națiunile și oamenii, chiar și Europenii, noi
avem Europeni care nu-și pot permite cărțile, noi am dat cărțile gratuit."
- https://www.youtube.com/watch?v=b__Uj4iawSU&feature=youtu.be&t=2h55m55s

"- Vor fi disponibile pe website-ul principal al Fundației Keshe?

- Ceea ce este pe website-ul Fundației Keshe este pentru vânzare. Cele ce sunt pe internet le puteți folosi.
Deoarece deja au fost descărcate. Noi știm că au fost descărcate de milioane de ori. Ei... ei s-au asigurat că
ajung și astfel, astfel stau lucrurile, și este o plăcere să văd asta.
- Deci oamenii trebuie doar să le caute pe internet și să găsească fișierele pdf pe undeva? Aceasta este idea?
Este...
- Este că dacă le găsesc, ei pot dona Fundației. Dar mulți oameni vor dori să aibă o copie tipărită."
- https://www.youtube.com/watch?v=b__Uj4iawSU&feature=youtu.be&t=2h56m41s

Donațiile se pot face accesând pagina de donații a website-ului Fundației Keshe.

2
 REFLECȚIE
Crearea unui nou univers este atât de simplă ca și crearea unui atom prin divizarea
neutronilor, astfel universurile sunt create prin divizarea universurilor mai mari și la fel va
fi cu acest univers al Omului.

3
 CUVÂNT ÎNAINTE
În ultimele secole atât de multe discuții au existat despre originea universului, iar în
vremurile recente conceptul neîntemeiat al teoriei Big Bang și-a găsit locul în lumea
științifică și a fost considerată o realitate acceptată.

Va fi explicat în această dezvăluire că a existat un început al acestui univers, dar nu

neapărat necesar în modul în care s-a crezut și promovat de către lumea științifică actuală,
datorită lipsei lor de înțelegere a proceselor universale ale divizării câmpului magnetic și
dezintegrarea plasmei, așa cum este normal în structura nucleară.

Originea acestui univers trebuie să fie bazată pe realități fizice și în paralel cu

celelalte cicluri ale creării și dezvoltării materiilor și câmpului, așa cum am văzut și
observat în jurul nostru în viața zilnică, iar creare acestui univers nu poate fi o excepție față
de restul ordinii universale a creației și funcționării.

4
 INTRODUCERE

Universul vizibil actual este pentru om, o reprezentare la scară mai mare a materiilor
și câmpurilor a ceea ce s-a văzut de către omul de știință în structura plasmei neutronului,
iar divizarea universurilor apare în aceiași manieră și prin același principiu ca și
dezintegrarea plasmei neutronului în plasmele electronului și a protonului.

Crearea universurilor reprezintă replica aceluiași proces ca și dezintegrarea structurii

neutronului, dar la o scală mai mare în cantitățile câmpurilor magnetice și materii. Acest
univers nu este singurul univers existent, și acest univers este creat prin aceleași procese
naturale ca și alte elemente și entități din unicos, și prin dezintegrare, divizare și amestec a
altor câmpuri și elemente în sanctuarul interior al universurilor lor mamă.

Astfel cu adevărat există atât de multe universuri fizice cât există galaxii și sisteme
solare, iar universul omului este una din unitățile din această structură generală a marilor
universuri mamă.

5
 CUPRINS

Nota traducătorului ............................................................................................................... 2

Reflecție ............................................................................................................................ 3
Cuvânt înainte .................................................................................................................. 4
Introducere ....................................................................................................................... 5
CUPRINS ......................................................................................................................... 6
CAPITOLUL 1 ............................................................................................................... 8
Universul .......................................................................................................................... 8
CAPITOLUL 2 ............................................................................................................. 11
Teoria Expansiunii Universului ..................................................................................... 11
CAPITOLUL 3 ............................................................................................................ 24
Metoda de transport a mafs prin diferitele intensități mafs din univers ....................... 24
CAPITOLUL 4 ............................................................................................................. 27
Cum sunt create materiile în univers ............................................................................ 27
CAPITOLUL 5 ............................................................................................................. 29
Teoria dezintegrării și divizării universului(rilor) ........................................................ 29
CAPITOLUL 6 ............................................................................................................. 36
Omul, sufletul acestuia și conectarea lor cu universul................................................... 3 6
CAPITOLUL 7 ............................................................................................................. 39
Crearea gravitației în univers ........................................................................................ 39
CAPITOLUL 8 ............................................................................................................. 41
Introinspectie a realităților funcționării universului și ce aduc acestea...................... 41
CAPITOLUL 9 ............................................................................................................. 75
Crearea Gravitației ........................................................................................................ 75
Rezumat.......................................................................................................................... 75
Ipoteze............................................................................................................................. 75
Prototipuri ...................................................................................................................... 75
Discuții ........................................................................................................................... 76
Sistem de măsură Magravs ............................................................................................ 86
Elaborare ........................................................................................................................ 87
Concluzie ........................................................................................................................ 91

6
CAPITOLUL 10 ........................................................................................................... 93
Crearea Găurii Negre .................................................................................................... 93
Rezumat.......................................................................................................................... 94
Ipoteze ............................................................................................................................ 94
Discuție........................................................................................................................... 95
Crearea Găurii Negre ..................................................................................................... 96
Concluzii ...................................................................................................................... 106
Elaborări ....................................................................................................................... 106
CAPITOLUL 11 ......................................................................................................... 110
Relația dintre gravitație, masă și greutate .................................................................. 110
Rezumat........................................................................................................................ 110
Ipoteze .......................................................................................................................... 110
Discuție......................................................................................................................... 110
Concluzie ...................................................................................................................... 113
CAPITOLUL 12 ......................................................................................................... 114
Lumi paralele ............................................................................................................... 114
Referințe ....................................................................................................................... 116
CAPITOLUL 13 ......................................................................................................... 117
Principiul universal al divizării universului anterior și dezintegrarea acestuia ce duce
la crearea unui nou univers .......................................................................................... 117

CAPITOLUL 14 ......................................................................................................... 121

Cum se va sfârși? ......................................................................................................... 121

Definiții ........................................................................................................................ 123

Redenumirea materiilor și condițiilor .......................................................................... 125
Referințe ....................................................................................................................... 127
Legături internet ........................................................................................................... 138
Interviuri radio pe internet ........................................................................................... 138
Lista ilustrațiilor ........................................................................................................... 139
Index ............................................................................................................................. 141

7
 CAPITOLUL 1

UNIVERSUL

Termenul Univers pentru mine ca și fizician nuclear are un înțeles, și anume că

este format din aceleași câmpuri magnetice de diferite intensități cum este și plasma unui
electron sau proton. Comportamentul complet și funcționarea tuturor câmpurilor
magnetice și a materiilor, create de câmpuri prin agățarea câmpurilor cu intensitatea mai
puternică în centrul fiecărei entități este considerată a fi prin procese similare și
asemănătoare.

Într-o entitate mică așa cum este plasma unui proton, noi numim entitatea mai
puternică și mai mare materie și mafs Principale, sau ceea ce este numit în mod obișnuit
în fizica actuală quarc sus și jos. La scară universală, noi îi numim pe aceștia linia
centrală, linia mafs principale, iar celelalte componente ale plasmei universului sunt
create și funcționează exact la fel, acestea fiind galaxii, sisteme solare sau plasma
electronului ce sunt create și funcționează în aceste universuri.

Astfel, diferența dintre plasma unui neutron și plasma universului, o reprezintă

mărimea mafs ce s-au unit pentru a crea acea entitate, iar toate entitățile independente
sferice gravitaționale și magnetice, acestea fiind de la plasma unui proton la plasma
sistemului solar, plasma unei galaxii sau plasma universului, ele sunt toate create pe baza
aceluiași principiu și funcționează prin aceleași condiții și restricții fizice.

Sub anumite condiții ale intensității și poziționării câmpurilor gravitaționale și

magnetice în anumite părți ale acestor plasme, oricare ar fi acestea, pot fi create condiții
care permit dezvoltarea clusterelor de câmpuri, încât acestea pot deveni active și să
susțină interacțiuni ritmice și coerente ale câmpurilor și să conducă la crearea anumitor
tipuri de repetiții ale acelorași câmpuri în aceste plasme.

Repetiția Magravs a acestor tipuri de câmpuri în interiorul acestor plasme de

diferite mărimi, poate duce la crearea și susținerea continuității de a fi capabile să
absoarbă mafs în mișcare din mediul lor exterior, încât aceste clustere de câmpuri își pot
susține durabilitatea pe termen lung și abilitatea de ieșire, sau ceea ce numim procesul
vieții.

Diferite versiuni de viață pot exista în plasma protonului, așa cum are loc în
plasma sistemelor solare, cum este pe Pământ și așa cum este diferite forme de viață
există în plasma universului și a universurilor din unicos-ul creării structurilor mai mari
ale universurilor.

Astfel acest univers, sau alte universuri care au dus la crearea acestui univers și la
ciclul lui de viată, vor duce în timp la crearea unor universuri mai mici, acestea
provenind peste timp din aceiași esență a unei mari entități de câmpuri care în timp s-a
divizat și a devenit mai slabă, iar în timp aceste câmpuri se vor uni pentru a crea diferite
universuri cu diferite proprietăți ale intensității câmpurilor (Fig. 1).

8
 Astfel, acest univers nu este unic ci există și altele, care sunt create prin același
proces, și există șansa ca undeva departe în unicos să existe un alt univers similar acestui
univers (Fig. 3), dar nu neapărat necesar el va avea exact aceiași combinație și structură
de mafs și poziționare a câmpurilor și materiilor lui, ca și în structura internă a
universului omului.

Fig. 1 - Crearea de noi universuri, prin divizarea unui univers mai mare,
prin procesul de dezintegrare similar dezintegrării neutronului în proton și electron.

Cu adevărat universurile sunt create ca o lungă șoaptă, așa cum se poate vedea și
auzi cum ies gazele dintr-un cilindru sau un balon (Fig. 18 C și D), iar linia traiectoriei
depinde de echilibrul gravitațional și magnetic al universului lor mamă și mediul extern
în care acestea sunt eliberate, și ca și gazele eliberate ele încearcă să-și găsească noua
poziție în noul mediu în care au fost eliberate.

Astfel, creația universurilor nu este făcută cu explozii și sunete uriașe, ci foarte

asemănător unui șuierat lung, deoarece plasma universului mai mare se divide și-și
evacuează materiile în două sau mai multe medii, pentru a-și garanta supraviețuirea
structurii intensității Magravs generale. Foarte asemănător cu neutronul ce se divide în
plasmele protonului și neutronului.

Apoi deoarece fiecare univers atinge propria poziție Magravs echilibrată, atunci el
din nou se divide și creează pe mai departe alte universuri (Fig. 2).

Acesta a fost adevărul despre creația universului în unicos, iar în timp omul va
ajunge să înțeleagă că crearea unicos-ului, a universurilor, atomilor și plasmei, nu sunt
nimic altceva ci doar procese dinamice naturale a interacțiunii diferitelor cantități și
intensități de câmpuri magnetice, în diferite momente și poziții în lumea generală a
creației.

Apoi apare întrebarea, de unde a început (ref. 23), apoi trebuie să se înțeleagă
adevărul despre diferențele de nivele și poziție a originii câmpurilor magnetice.

9
 Aceasta va fi dezvăluită oamenilor cu o înțelegerea reală a lumii creației, deoarece
în acest moment omul nu este suficient de matur să înțeleagă totalitatea creației
universului.

Dacă se citesc toate scrierile autorului, iar acesta este un mare dacă, atunci
cititorul va înțelege adevărul despre esența creației și originea acesteia. Va ajunge să
înțeleagă modul de funcționare și scopul creatorului, pentru care a creat o asemenea rețea
intrigantă de principii unificate în toate nivelele creației în toate unicos-urile.

Fig. 2 – Crearea Universului Omului după dezintegrarea mafs

a Magravs-ului Universului Mamă.

Acesta trebuie să fie punctul de maturizare a omului, pentru a înțelege cât de slab
a fost creat conform cu înțelegerea lui, când de fapt el transportă întreaga lume a creației
în el însuși.

10
 CAPITOLUL 2

TEORIA EXPANSIUNII UNIVERSULUI

Au existat teorii și date observaționale care sprijină conceptul expansiunii acestui

univers în acest moment.

Există două aspecte ale acestei teorii a expansiunii acestui univers, fiecare trebuind să
fie considerată în termenii reali ai expansiunii universului, încât ambele să fie acceptate
științific.

În principiu, se poate spune că acest univers nu se poate extinde în spațiu mai mare al
unicos-ului, dacă acest spațiu nu ar fi existat acolo pentru ca Universul Omului să aibă în ce
să se extindă și unde să înceapă. Astfel, acest univers nu poate fi doar singurul sistem
universal care există în COSmologia UNIversală mai mare (unicos).

Fig. 3. – Unicos-ul

Universul Omului este o mică fracțiune a universurilor unicos-ului (Fig. 3).

Acest univers al Omului se extinde datorită a doi factori, primul deoarece mafs
principale ale câmpurilor centrale ale acestui univers se desfășoară și fac disponibile mai
multe mafs la intensitatea diferitelor materii (Cartea 2), încât aceste câmpuri se deschid și
duc la crearea de noi galaxii și alte entități. Celălalt factor este că mediile cu câmpuri
gravitaționale puternice ce sunt în exteriorul limitelor acestor universuri, trag de această
structură și o păstrează dinamică (pe baza aceluiași principiu prin acre un electron se mișcă
în jurul protonului – Cartea 1, Capitolul 19), iar expansiunea acestui univers este în
realitate parte a mișcării unicos-ului, în direcția de mișcare a tuturor universurilor față de
interacțiunile câmpurilor de forță gravitaționale și Magnetice interne centrale ale uncios-
ului.

11
 Aceasta însemnând că dacă ne uităm la mișcarea direcțională generală a tuturor
galaxiilor din acest univers, vom observa că nu toate galaxiile din acest univers urmează
linia de mișcare generală dreaptă, sferică și expansivă a celorlalte galaxii, ci de fapt parte
din linia de mișcare generală a galaxiilor universului este curbată și are direcția înspre
tragerea exercitată de câmpul de forță gravitațional al universului soră exterior. Aceasta
este necesar deoarece acest univers trebuie să-și găsească echilibrul și poziția în raport cu
forțele celorlalte câmpuri exterioare asemănătoare, dar aparținând altor universuri din
unicos (Fig. 4).

Fig. 4 – Poziția universului soră în raport cu Universului Omului.

În același timp fiecare univers posedă un punct central cu mafs și materie principală,
sau o linie centrală de materie principală, intensitatea și cantitatea acestor mafs din acest
punct central sau linie centrală, dictează mărimea oricărui univers și în același timp
Magravs-ul creat de aceasta este ca și o stea Principală și linie centrală în univers, care
dictează poziția universului în raport cu alte universuri din unicos. Intensitatea acestui
Magravs al liniei centrale dictează materiile care sunt atrase și create în acest univers,
precum și materiile și conținutul Galaxiilor în raport cu el însuși și nu cu altă materie din
univers.

Masa totală a mafs și a mafs de tranziție din galaxii, este mai mică de 5% dina masa
totală a mas și materiile principale ale universului din linia lui centrală și din steaua
principală.

Astfel, poziționarea și mișcarea direcțională a galaxiilor în univers, la fel ca și în

sistemele solare, este dictată de masa mafs și mafs Principale din steaua principală și mafs
principale centrale ale respectivul univers, însă la un ordin de mărime mai mare, și nici
unui alt factor.

În același timp,d eoarece universul este creat din evacuarea unor mari cantități de
mafs și materii principale, și are mișcare în timpul creării lor, este mult mai fezabil să se
considere o linie întinsă de materii și mafs principale în jurul linie ecntrale a universului,
decât să se considere o stea centrală a mafs și materiilor principale în linia centrală a
universurilor.

12
 Prin urmare, masa universurilor reprezintă măsura conținutului de materii și mafs
principale, iar câmpurilor de forță gravitaționale și Magnetice dictează fiecare mișcare a
materiilor în galaxiile din univers, deci intensitatea materiilor și mafs principale din linia
centrală și steau principală dictează magnetosfera respectivului univers, sfera de atracție
gravitațională și masa acelui univers.

Pentru a înțelege procesul de creație a mafs și a materiilor și elementelor în univers,

trebuie să se privească la o scală mai mică a universului care este similară plasmei
constituente și structurii unui atom. Crearea acestuia din divizarea neutronului într-una tom
simplu de hidrogen, cu plasma electronului și a protonului, modul cum sunt ele create prin
divizarea neutronilor și mafs care sunt eliberate în procesul de dezintegrare a neutronului în
mediul lui, duce la crearea celui mai simplu sistem atomic al Hidrogenului.

Orice mafs realizat prin și pe durata procesului de divizare, nu este neapărat

transferat la noile plasme create, care duce la încălzirea celor două noi plasme ale
protonului și electronului.

Astfel, poate exista o încălzire a plasmei electronului și protonului pe durata și

datorită dezintegrării neutronului mamă, dar această energie ar putea și posibil dar nu
neapărat necesar este transferată total, ceea ce duce la încălzirea plasmei protonului și
electronului.

Prin urmare același lucru se aplică divizării universului, când a fost creat din
dezintegrarea din universul neutron mamă. Deci nu există motive logice că universul a
fost încălzit și că a fost fierbinte, apoi s-a răcit pentru ca elementele din univers să fie
create, datorită creării câmpurilor de forță gravitaționale.

La fel ca și în cazul producerii celor două părți plasmatice ale unui atom (1) din
divizarea plasmei neutronului, presupunerea actuală din fizică că primii atomi din univers
au fost creați când universul s-a răcit, acestă teorie nu este și nu poate fi corectă iar în
realitate atomii sunt creați prin schimbarea intensității câmpurilor plasmatice a mafs ale
luminii. În al doilea rând în momentul creării universului, acesta nu a fost fierbinte și nu au
exitat niciodată temperaturi mari astfel încât răcirea universului să ducă la crearea primilor
atomi, așa cum în mod normal este prezentat astăzi. Primii atomi și în mod general toți
primii atomi ca cei ai hidrogenului din toate intensitățile mafs ale universului, sunt creați
prin reducerea intensității câmpului magnetic a mafs principale și prin nici un alt mijloc.

Conceptul creării căldurii și a temperaturilor mari la nașterea universului nu este

observată la crearea plasmelor electronului și protonului atunci când plasma neutronului se
dezintegrează și divide în strctura atomică. În univers există întotdeuna continuitate și
paralelisme, astfel universul nu a fost niciodată fierbinte și nu s-a răcit pentru a crea atomii,
acesta fiind motivul pentru care WMAP (1) arată o distribuție echilibrată a căldurii în acest
univers (Fig. 5).

13
 Fig. 5 – Harta distribuției căldurii a universului (W-MAP a universului)

Cu adevărat actuala presupunere a căldurii inițiale a universului în momentul nașterii

lui nu poate fi adevărată, deoarece atomii inițiali ai universului și atomii actuali au fost și
sunt creați din mafs originale de intensitate principală, care au radiat în exterior ca și raze
de lumină principale ale universului din centrul acestuia, iar atomii și materiile inițiale ale
acestui univers nu au fost create prin răcirea lui după momentul nașterii, deoarece chiar
universul însuși este creat din dezintegrarea și divizarea masei mai mari a unui alt univers,
așa cum se întâmplă în divizarea și dezintegrarea plasmei unui neutron în două plasme a
protonului și a electronului. Nu se observă încălzire în plasma electronului sau protonului
în această viziune și la fel trebuie să fie și atunci când universul mai mare se divide și duce
la crearea acestui univers al oamenilor (Fig. 18).

De fapt dacă universul a fost creat conform prezentei presupuneri științifice, atunci
WMAP ar fi trebuit să arate regiunea mai rece la limitele ei exterioare decât distribuția
prezentă aproape omogenă a căldurii, așa cum a fost observat fizic și din datele colectate de
către cei ce au publicat harta distribuției universale a căldurii universului.

Distribuția căldurii și concentrația de căldură pe linia centrală a WMAP, confirmă că

universul a început de la o linie centrală din mijloc, apoi deoarece mafs principale ale
universului sau desfășurat și redus în intensitate (Cartea 2) mafs de tranziție și mafs ale
materiei au fost eliberate și create. Acestea au fost împrăștiate înspre exterior în spațiul
unui univers mai mare (Fig. 1), din linia lui centrală eu fost evacuate mafs în unicos, apoi
deoarece Magravs a mafs principale din această regiune a liniei centrale sunt convertite și
reduse în intensitate, atunci ajunge în existență explicația formei ovale unificate generale a
WMAP.

Apoi deoarece Magravs-ul total al materiilor principale centrale atinge punctul de

echilibru al forțelor, în acest moment acesta devine limita universului sau plasma
universului. În acest moment când câmpurile de forță Magnetic și gravitațional nu pot
menține toate mafs și materia acelui univers, acesta devine punctul limită al expansiunii,
limita universului și anvelopa mafs în acel moment din timp, care sunt sub controlul acestor
forțe ale liniei centrale a mafs principale ale acestui univers. Această linie de expansiune
devine linia de frontieră a magnetosferei acelui univers.

14
 Apoi, când se atinge un anumit punct din ciclul vieții acestui univers, când
intensitatea generală a câmpurilor Magnetice și gravitaționale a liniei centrale de mafs și
materii principale nu mai pot menține echilibrul general al câmpurilor, atunci în acest
moment universul va trece printr-o diviziune la fel ca și diviziunea neutronului, și toate
materiile și mafs în acest moment se rearanjează și regrupează ca și în mafs de intensitate
principală, apoi universul se divide în două mafs principale sau două universuri cu mase
mai mici. Aceste două noi universuri sunt interconectate magnetic așa cum protonul și
electronul fac după divizarea neutronului, apoi aceste noi universuri trec prin același
pricnipiu al desfășurării mafs principale ale luminii și același proces al creării unui nou
univers și linie centrală, ca și mai înainte.

Fig. 6 – Distribuția căldurii din domeniul microundelor în univers,

arată o concentrare a căldurii în discul central al universului.

Adică prin intermediul mafs și materiilor principale se divide universul și ajunge ca

de la un univers să înceapă un nou univers, și deoarece lumina din mafs cu intensitate
principală se desfășoară în noul ei mediu, atunci începe să fie creată noua anvelopă a noului
univers.

Același proces similar apare, când se dezintegrează neutronul și se divide în plasma

protonului și electronului.

Astfel, universul nu este creat ca o mare bilă de foc care s-a răcit ulterior, așa cum a
fost promovat, ci de fapt universul este creat asemănător cu eliminarea de mafs principale
care sunt injectate în noua zonă din unicos, și deoarece noul mediu al universului și mafs
principale ale acestuia radiază înspre exterior ca și lumină cu mafs puternice, acestea după
ce slăbesc și radiază în exterior în noul lor mediu, ele creează alte mafs ale materiilor și
materii în această nouă anvelopă, funcție de intensitatea pmtics a unei regiuni date, în
marele proces al acestei desfășurări a mafs și materii principale și a luminii (3), în acest nou
născut și în expansiune univers.

15
 Prin urmare acest univers este mai degrabă creat invers decât s-a crezut până acum,
că el s-ar fi răcit până a ajuns așa cum este acum, aceasta explicând de ce universul este
observat extinzându-se datorită prezenței mafs principale în centrul universului, și deoarece
lumina mafs principale radiază în exterior, aceste raze de lumină cu intensitatea mafs
principale în timp ce traversează în noul lor mediu acestea se reduc în intensitate, aceasta
ducând la crearea mafs și materiei de tranziție și prin pierderea pe mai departe a intensității
ele creează noi mafs și materii proporționale cu intensitatea câmpurilor magnetice ale
mediului respectiv, de aici înainte crearea de noi mafs și materii și așa mai departe care
apoi duc la crearea de atomi, molecule, stele și așa mai departe, și pe baza acelorași
principii a galaxiilor și sistemelor solare din acest univers.

Astfel nu a existat niciodată vreun Big Bang și actuala apariție a expansiunii

universului, are loc datorită mafs principale care pe măsură ce se desfășoară creează
expansiunea sferei universale a acestui univers (3).

Această metodă a creării universului, explică acum de ce există o concentrație

centrală gravitațională de materie în univers și de ce această atracție este centrată în linia
centrală dinamică principală, din care mafs principale originale au fost evacuate din
universul mamă când acesta s-a divizat, mafs principale injectate a universului în momentul
creării lui putând fi văzute ca și o linie roșie pe WMAP (Fig. 6), unde este o concentrare
mare a masei materiei principale și unde aceste mafs creează propriile lor interacțiuni
magnetice în discul central al WMAP. Aceasta creează propria lor sferă de câmpuri
gravitaționale și Magnetice și astfel gravitația centrală a universului este în centrul cu mafs
principale mai dense din heliosfera centrală universală a acestui univers. Și deoarece mai
multe mafs principale se desfășoară și se împrăștie la exterior, ele se reduc în intensitate și
mafs principale devin mafs de tranziție și mai departe odată cu reducerea în intensitate ele
devin materie a unisferei universului. Deoarece mafs principale a acestui univers se
deschide și se reduce în mediul lor, aceasta duce la crearea și expansiunea balonului acestui
univers în unicos, iar această explicație rezolvă misterul actual din lumea științifică, despre
cum și unde provine această atracție centrală și expansiune a universului observată de către
savanți.

Acesta este modul în care plasma unui neutron se dezintegrează și divide în plasma
protonului și a electronului de asemenea, când diferite cantități de materii și mafs de
diferite puteri ale neutronului se divizează și sunt injectate în două noi zone în mediul
acestora, astfel încât Magravs-ul general al tuturor mafs este la fel ca și al componentelor
lor originale, astfel încât plasma electronului și protonului își mențin în același timp
Magravs-ul lor general la fel cu Magravs-ul neutronului original (Fig. 7), apoi deoarece
mafs și materia se desfășoară și interacționează ele ating un nivel Magrav general și o
poziție specifică, pe durata creării plasmelor subcomponentelor atomului.

Acest proces al divizării neutronului, datorită nivelului mic al maselor implicate,

acestea apar ca și procese instantanee a creării protonului și electronului, același proces
aplicându-se creării universului și universurilor mai mari se divid pentru a garanta existența
lor generală în unicos.

16
 Fig. 7 – Conversia plasmei neutronului în plasmele protonului și electronului.
Același proces se consideră că apare la divizarea universului (3).

Acesta fiind motivul pentru care protonul și electronul, în procesul lor de creare,
aceștia nu s-au încălzit așa cum sugerează teoria Big Bang, ci deoarece diferite proporții de
mafs principale ale neutronului care devin părți ale plasmei protonului și electronului se
divid, se desfășoară și se extind din linia centrală a discului central, și care sunt evacuate în
mediu prin divizarea neutronului, deoarece aceste mafs principale se desfășoară în acest
disc spre materia de tranziție, apoi după ce se slăbesc pe mai departe ele creează mafs și
materii la nivelul materiei tangibile, cum sunt cele ale plasmei protonului precum și toate
celelalte fragmente de pmtics și câmpuri magnetice din acest noi plasme (Cartea 2,
Capitolul 1 și 2). În acest procese de creare de noi mici plasme nu există nici un Big Bang
și nici o încălzire a plasmei protonului și electronului (Fig. 8).

Fig. 8 – Dezintegrarea plasmei neutronului în plasma protonului și plasma electronului.

Deci teoria Big Bang nu este corectă și nu are nici un sens în lumea reală a creației.

Același proces se poate întâmpla cu raza de lumină ce provine din mafs principale
(care se numește lumină principală), atunci când această lumină principală ajunge în
mediul cu intensitatea mafs principală și deci pot fi create plasmele principale ale primului
neutron fundamental și a atomilor principali în acel mediu, prin același principiu în care
atomii sunt creați în mediul cu intensitatea mafs specifică materiei (1).

17
 În același timp intensitatea Magravs a Mafs ale Liniei Universale Principale
(PULM, linia centrală a universului) (Fig. 9), dictează poziția și atracția altor materii, stele
și galaxii din acel univers, unele în raport cu celelalte.

Fig. 9 – Linia Universală Principală a Mafs.

Masa totală a mafs ale materiei este de aproximativ 5% iar mafs ale materiilor de
tranziție este de aproximativ 15% în orice univers, și la fel este și în sistemul plasmatic al
protonului, în sistemul solar și în cel galactic. Motivul îl reprezintă mafs principale (Fig.
10) și conversia masei, cât și conservarea și mișcarea mafs prin plasma universului, mișcare
care duce la pierderea intensității și reducerea acestor mafs la intensitatea celor de tranziție
și ale materiei. În al doilea rând, dacă orice masă mai mare decât acest raport al mafs
principale este convertită și rămâne în aceste sisteme, aceasta poate duce la dezechilibru și
divizare rapidă a entității, aceasta fiind plasma protonului, neutronului, sistemului solar sau
a universului.

Fig. 10 – Mafs Principale ale Universului

18
 Astfel, poziționarea și mișcarea direcțională a galaxiilor în univers, la fel ca și în
sistemele solare, este dictată de masa mafs și a materiilor principale din linia universală
mafs a stelelor (pulm) galaxiei, și de nici un alt factor.

Prin urmare, masa universului reprezintă măsura diferenței interacțiunii câmpurilor

de forță Magnetice și gravitaționale, pe acre le poate produce și menține conținutul de mafs
principale ale materiei principale din univers. Același principiu de măsurare se aplică
galaxiei și sistemului solar.

Odată ce aceste stele sunt formate în univers, atunci stelele Principale și luminile
care sunt eliberate și radiate înspre exterior dinspre pulm, devine mijlocul și furnizorul de
pmfs, precum și sursa de alimentare a tuturor entităților din mediul plasmatic intern al
acelui univers, acestea fiind galaxii, sisteme solare, atomi și așa mai departe (Fig. 11).

Fig. 11 – Desfășurarea Magravs într-o entitate

Același proces se aplică galaxiilor, sistemelor solare și plasmei protonului, deoarece

în centrul acestora există o stea principală (Fig. 12) cu plasmă și materii principale.
Deoarece acestea se desfășoară, se extind și se împrăștie în interiorul câmpurilor Magnetice
și gravitaționale pe care acestea le creează, aceste deschidere și slăbire a mafs principale în
pulm, duce la crearea mafs și a materiilor de tranziție apoi a celor ale materiei în anvelopa
magnetosferei universului, care duce apoi la apariția și crearea materiei principale în
galaxii, sisteme solare și plasmatice, exact la fel cum s-a întâmplat și a condus la crearea
plasmei neutronilor, stelelor, galaxiilor.

19
 Fig. 12 - Plasma Universului: orice entitate poate fi creată oriunde în Univers, atât timp cât se atinge
intensitatea adecvată entității respective, prin reducerea sau interacțiunea mafs ale Universului.

Unde A reprezintă câmpurile oceanul câmpurilor magnetice universale sub forma

câmpurilor de forță sau lumină, oceanul de lumină fiind creat prin interacțiunea câmpurilor
care pot fi lumină de orice intensitate din intensitățile câmpurilor magnetice ale materiei,
materiei de tranziție și materiei principale. B reprezintă oceanul materiei universale, C
reprezintă oceanul materiei și mafs de tranziție, D reprezintă galaxiile iar E reprezintă
oceanul materiilor și mafs ale submateriilor din plasma universului. Toate aceste entități
sunt create datorită și prin interacțiunea câmpurilor reziduale care sunt eliberate de către și
prin eliberarea și separarea câmpurilor mafs principale, de tranziție și ale materiei, ale
divizării principale sau ulterioare ale acestor mafs, odată cu deschiderea, divizarea și
extinderea mafs principale ale universului în structura plasmei Magravs-ului universului
(Fig. 13).

Același principiu se aplică structurii creării stelelor și planetelor din galaxii și sisteme
solare, și același proces al creării materiilor și câmpurilor se aplică la crearea entităților din
plasma neutronului, protonului și electronului.

Unde A poate fi punctul de creare a unei stele, B al unei Găuri Negre, C al creării
unei planete dintr-un sistem solar, D un nor de praf iar E oceanul de câmpuri magnetice al
unei galaxii.

20
 Fig. 13 - Plasma galaxiei: orice entitate poate fi creată oriunde în galaxie, atât timp cât se atinge intensitatea
mafs adecvată a entității respective, prin reducerea sau interacțiunea mafs ale galaxiei
și mafs ale Universului acesteia.

Unde A poate fi materia principală, B materia de tranziție, C materia, D câmpuri în

mișcare iar E reprezintă praful materiilor în creație și mișcare în interiorul plasmei
neutronului (Fig. 14 ). Chiar și crearea razelor X și gama reprezintă caracteristici normale
ale plasmei neutronului, așa cum se poate observa în procesul existenței și funcționării
plasmelor galaxiilor (Fig. 15) și universurilor.

Fig. 14 - Plasma Neutronului: orice entitate poate fi creată oriunde in neutron, atât timp cât se atinge
intensitatea mafs adecvată entității respective, prin reducerea sau interacțiunea mafs ale neutronului
și mafs ale galaxiei sau Universului acestuia.

Universul ca și plasma protonului se poate extinde proporțional cu cantitatea de

materii de tranziție care se pot îndepărta de linia materiei principale, și deci expansiunea
universului sau a plasmei este dictată de cantitatea de materie și mafs de tranziție și de
viteza cu care pot fi eliberate mafs și materiile principale, pe care pulm le poate menține în
Magravs-ul general al structurii lui. Acum, aceasta poate explica de ce universul prin
WMAP (Fig. 5 și Fig. 6) arată a fi mai mult oval decât sferic.

Pe de altă parte forma WMAP fiind ovală, poate explica aceleași caracteristici care
se pot observa în majoritatea planetelor gazoase din sistemul solar, deoarece ele nu sunt
complet sferice ci au polii plați.

21
 Fig.15 - Galaxie (Sursa: Hubble)

Forma ovală a universului, confirmă existența punctului discoidal principal central în

centrul universului, precum și forma discoidală distribuită a mafs principale din linia
centrală discoidală a universului.

În același timp, uniformitatea vitezei obiectelor din univers și din galaxii arată
conexiunea dintre mafs principale eliberate în pulm.

Aceasta confirmă procesul real prin care plasma și atomii sunt creați și apar în
univers, iar acumularea acestora duce la crearea prafului cosmic, stelelor și planetelor.

Conceptul că răcirea universului a dus la crearea atomilor devine fără sens, deoarece
crearea plasmei și a atomilor se datorează în totalitate reducerii în intensitate a mafs
principale până la intensitatea mafs ale materiei, și nu are nici o legătură cu căldura sau
răcirea în interiorul sau în oricare altă poziție în plasma universului.

Căldura din diferite puncte din plasma universului are efect doar după ce plasma
materiei a fost creată, atunci temperatura mediului în orice punct din univers și doar atunci
dictează dacă plasma în stare materială se va manifesta ea însăși ca și gaz, lichid sau
solid.

22
 De fapt aceasta pune sub semnul întrebării teoria timpului și spațiului, deoarece
atunci timpul nu mai are nici un sens deoarece noile plasme pot fi create în cele mai
îndepărtate colțuri ale universului, din mafs de mare viteză ale mafs principale ce părăsesc
pulm, unele mafs trecând prin reducerea în intensitate înainte de a ajunge în același punct
în plasma universului.

Astfel, teoria cum că părți întregi din univers sunt create aproximativ în același timp
și cele mai vechi galaxii există în centrul universului, într-o anumită măsură nu este
corectă. Deoarece materiile din univers se mișcă funcție de cum dictează poziționarea lor
Magravs, unele componente ale universului se mișcă într-un mod atât de rapid încât nu sunt
vizibile tehnologiei actuale disponibilă omului.

23
 CAPITOLUL 3

METODA DE TRANSPORT A MAFS

PRIN DIFERITELE INTENSITĂȚI MAFS DIN UNIVERS

În toate dimensiunile intensității mafs universal, acestea fiind ale mediului materiei
principale, de tranziție sau a materiei, pentru ca plasma acestor materii să călătorească cu
viteză maximă și pierderi minime de mafs în mediile respective, în toate dimensiunile
nivelelor de mafs universale, forma sferică a plasmei materiei se transformă ea însăși într-o
plasmă alungită sau în ceea ce în cuvinte obișnuite se cheamă o rază de lumină (Fig. 16)
(Cartea 2).

Fig. 16 – Conversia plasmei sferice a neutronului într-o rază de lumină cilindrică.

Adică de exemplu, atunci când lumina principală trece prin regiunile câmpurilor de
tranziție din univers, atunci mafs și materiile de tranziție ale razei vor veni să-și ia poziția pe
stratul exterior al razei, și prin acest proces mai puține pmf sunt utilizate în interacțiunea cu
aceste câmpuri și materii ale mediului, și deci o frecare mai redusă și mai puține pierderi de
mafs ale razei. În aceste interacțiuni pierderile sunt foarte mici, datorită Magravs-ului mafs
de tranziție ale luminii.

Apoi orice lumini slabe produse de interacțiunea acestor materii și mafs de tranziție
exterioare ale razei cu materiile de tranziție ale universului, deoarece există foarte puține
interfețe de coliziune între Magravs-ul razei și ale mediului, aceasta îi dă universului un efect
întunecat dar transparent, așa cum se poate vedea în univers.

Într-un fel această interacțiune ale mafs de tranziție a razelor și mafs de tranziție ale
universului, reprezintă cauza și motivul existenței structurii transparente invizibile, care
permite producerea luminii discrete a universurilor, care se poate vedea în acest univers, însă
blochează oportunitatea ca să se poată vedea luminile din universurile exterioare acestui
univers.

Cel mai important punct de înțeles este că lumina există în toate nivelele de intensitate
mafs din univers, adică există lumini în mafs de intensitate principală, cât și în mafs de
intensitate de tranziție, și așa cum omul poate observa există lumină și în lumea materială a
omului.

24
 Trebuie subliniat că așa cum se poate auzi bubuitura sonoră în lumea materială atunci
când se atinge viteza sunetului în mediul material, sau ceea ce se numește bariera sonică,
același lucru se aplică când sistemele dezvoltate de om ating și depășesc viteza luminii în
mediul material.

Adică când razele trec de la un nivel jos de intensitate a mafs la unul mai înalt de
intensitate a mafs, se va auzi și se vor simți vibrațiile depășirii barierei luminii.

Acest sunet nu va fi ca cel al exploziei atunci când se depășește bariera sonică, ci

datorită spectrului forțelor de tranziție ale luminii, acest zgomot va fi mai mult ca o explozie
și un vuiet lung, continuu și variabil. Prin urmare se va auzi ca un tunet lung și nu ca un
singur sunet.

Acest lucru se aplică de asemenea atunci când se trece din mediul cu mafs de tranziție
în cel cu mafs principale.

Astfel bariera vitezei luminii va fi întotdeauna viteza luminii conformă cu mafs ale
aminoacidului omului și cu lumina vizibilă în toate intensitățile mafs, care este dependentă de
intensitatea mafs a structurii creaturilor universurilor.

Când omul devine obișnuit să călătorească cu viteze mai mari decât cele ale mafs de
intensitatea materiei, atunci adeseori omul va auzi vuietul unui zgomot atunci când se va
depăși limita barierei luminii.

Există lumini în toate nivelele de intensitate ale mafs si a materiilor din univers, adică
există lumini în mafs cu intensitate principală specifică acelor intensități ale mafs a mediului,
care nu este neapărat necesar la fel cu lumina albă care se poate observa în lumea materială a
omului, și în același timp fiecare lumină are propria ei viteză care este dependentă de
intensitatea mafs a respectivului mediu.

Prin urmare, există lumini în mafs cu nivelele de intensitate ale tranziției cât și cele ale
materiei omului.

Există curcubeie (Fig. 17) în toate nivelele de intensitate mafs a universului, la fel cum
există în intensitatea mafs a materiei Pământului. Lumina din toate mafs se poate difracta
conform cu intensitatea Magravs ale mafs a respectivului mediu.

25
Fig. 17 – Culoarea curcubeului conform cu intensitatea pmtics a Omului
în intensitatea Magravs-ului Pământului.

26
 CAPITOLUL 4

CUM SUNT CREATE MATERIILE ÎN UNIVERS

În întinderile sistemelor solare, a galaxiilor și în cosmos, deoarece gans-ul și atomul

de hidrogen interacționează, se creează primele semințe a realizării unor Magravs-uri mai
puternice, care duc la atracția și conversia altor raze de lumină din univers în gaz, lichid si
solide. Aceste interacțiuni duc la crearea galaxiilor, stelelor și planetelor, lumina însăși de
diferite intensități devenind unealta divizării elementelor cum este hidrogenul, pentru ca
acesta să înceapă ciclul creării vieții și a inteligenței în toate colțurile universului (6).

Gazul și gans-ul de hidrogen devin sursa dinamică de combustibil a creării

câmpurilor magnetice necesare pentru crearea și stabilizarea stelelor, a sistemelor solare și
planetelor acestora în unele părți din univers, deoarece interacțiunea diferitelor câmpuri
magnetice ale gazelor și gans-urilor duc la crearea câmpurilor inițiale Magnetice și
gravitaționale, necesare ca aceste corpuri cerești să fie create în univers.

Existența nano materialelor în miezul planetelor cum este Pământul, a fost inițial
dezvăluită (1), iar acum poate fi pe deplin înțeles cum aceste nano materiale în stare nano a
materiei, în stare de gaz sau gans, ajung să existe în centrul acestor entități cerești și să fie
semințele inițiale a creării acestora, odată ce mafs ale materiei principale este redusă la mafs
de intensitatea specifică materiei.

Este important să se înțeleagă că datorită structurii interne a nano materialelor din

straturi și din starea de gans, aceste materiale în mare își păstrează integritatea structurală
iar condițiile puternice materiale ale mediului extern, cum sunt presiunea și temperatura, nu
le pot afecta integritatea structurală totală, odată ce acestea sunt în starea individuală de gans
compozit a materiei. Aceasta înseamnă că structura internă și legăturile moleculare ale gans-
ului și nano materialelor din nano straturi sau din structurile compozite, nu vor fi afectate de
factorii mediului material cum sunt temperatura și presiunea. Dar gans-ul își va schimba
structura atunci când este condiționat de doze mari de radiații. Astfel aceste entități au
caracteristici monoide.

De exemplu, acesta este unul din motivele pentru care ADN-ul ființelor umane este
vulnerabil față de schimbarea și absorbția energiei radioactive din mediul radioactiv sau la
fluxurile de radiație, deoarece structura reală a aminoacidului proteinei lanțului ADN este
făcută din gans-ul materiilor și nu din materie solidă a acelorași gaze (6).

Astfel, gans-ul este starea structurală a luminii care s-a schimbat din câmpuri
magnetice plasmatice cilindrice dinamice într-o entitate sferică dinamică a acelorași mafs
ale materiei, a cărei stare de manifestare în mediul material este dependentă de gravitația
internă și nu de condiția mediului. De aceea se poate observa același element în regiunile
cele mai reci și mai fierbinți din univers, și totuși sunt văzute ca și materii atomice în loc de
stări nano atomice sau de gans ale aceleiași materii.

27
 Astfel, deoarece intensitatea mafs a universului se schimbă la mafs disponibile în
orice parte din univers, aceasta permite producerea sau apariția plasmei oricărei materii
căreia îi este permis să ajungă în acel punct din univers.

Astfel din acest motiv într-o parte a universului se poate observa hidrogenul, în alte
părți heliul, sau chiar aur poate fi observat fără ca practic să existe vreun atom de hidrogen
sau alte materii.

În unele părți ale universului, materia construiește structura lor cristalină nano, încât
aceleași materii arată a fi o structură de diamant a materiei lor paralele într-un alt mediu din
același mediu galactic sau al universului.

Astfel materiile sunt create pentru a fi părți ale structurii stelelor și planetelor, sau să
existe în univers conform cu intensitatea mafs a mediului, apoi ele apar în stare de gaz sau
de solid, conform cu presiunea și temperatura aceluiași mediu.

28
 CAPITOLUL 5

TEORIA DEZINTEGRĂRII ȘI DIVIZĂRII

UNIVERSULUI(RILOR)

În realitate toate teoriile care au fost create până în prezent, nu au nici o paralelă
cu universul așa cum a fost el observat de savanți.

În univers, totul și fiecare proces are paralele. În univers întotdeauna există

paralele datorită legii interacțiunilor câmpurilor magnetice, și deci nu pot exista diviziuni
din aceste legi.

În prezent lumea științifică a fost intrigată și încurajată să înțeleagă fenomenul

creării universului, iar savanții trebuie să dezlege misterele creării acestui univers vizibil.

De fapt, crearea acestui univers, așa cum este el vizibil lumii științifice, nu poate fi
diferit față de orice alt proces din lumea creației, și acest univers a fost creat pe aceleași
principii ca și celelalte entități create prin aglomerări sau divizări plasmatice atomice și
nucleare din univers.

Aceasta însemnând că prezentul univers este creat prin aceiași metodă care a fost
observată la divizarea plasmei neutronului în plasma electronului și a protonului sau a
componentelor mai mici sau mai mari ale acelorași Materii.

Deci pentru a urma principiul ordinii universale a materiilor, acest univers este
creat prin divizarea unui univers mai mare astfel încât universul vizibil al omului este
sau poate fi o parte mai mică a divizării.

Motivul pentru care este partea mai mică constă în faptul că în termenii
cosmogoniei actuale, acest univers urmează atracția părții mai mari și deci este
întotdeauna în mișcare pentru a urma Magravs-ul surorii mai mari.

Acesta fiind motivul pentru care universul pare că dintotdeauna se extinde,

deoarece forțele externe trag și împing de limitele mafs ale acestui univers, așa cum s-a
observat că parți ale universului urmează diferite căi de mișcare față de restul acestuia.

Porțiunea de mișcare independentă a acestui univers este indicatorul poziției unde

se află partea mai mare a divizării universului anterior în raport cu universul omului.

Se poate spune că universul original prin același principiu al dezintegrării

neutronului în plasma electronului și protonului (1) și similar dezintegrării atomilor grei
în doi sau mai mulți atomi ușori, prin același principiu la fel și universul mamă al
universului omului a fost el însuși creat prin divizarea unui univers mai larg, urmând
aceiași metodă a dezintegrării și divizării.

29
 Diferența dintre crearea și dezintegrarea universului și dezintegrarea și divizarea
neutronului în plasma electronului și protonului, este în principiu o simplă diferență de
mărime a conținutului de câmpuri plasmatice.

Astfel, de fapt universul actual el însuși este și a fost creat acum miliarde de ani,
prin divizarea unui univers mai mare (Fig. 18). În Fig. 18 A la G, sunt reprezentate pas
cu pas, fazele de dezechilibrare a Universului Mamă, deschiderea acestuia și dispersarea
câmpurilor în două zone diferite din unicos. Interacțiunea acestor câmpuri și poziționarea
lor Magravs față de Magravs-ul universului Mamă duce la stabilirea poziției și la
plasarea celor două noi entități, la fel cum se întâmplă și în procesul de dezintegrare a
neutronului și crearea atomului de Hidrogen.

Deci, ca de fiecare dată, așa cum este cu divizarea plasmei neutronului în plasma
electronului și protonului, în această diviziune noul univers prezintă caracteristicile
universului mamă, dar datorită reorganizării câmpurilor magnetice și a intensității
acestora, noul univers va avea un nou și proaspăt ciclu temporal, acesta indicând vârsta
noului univers.

De fapt aceasta este ca și nașterea unui copil, când vârsta mamei este irelevantă
odată ce noua sămânță de viață este creată și odată ce copilul este născut, chiar dacă noul
copil prezintă ceva din semnătura ADN a părinților. Noua viață are propriul ei ciclu de
viață și propriul ceas.

Prin urmare teoria Big Bang-ului și M-11, așa cum au fost propuse în trecut și în
prezent, nu au nici un sens și nici principii paralele în lumea fizică a creației universului.
Nu se poate observa același Big-Bang când atomii și neutronii trec prin diviziune sau
dezintegrare, deci aceasta nu poate fi la fel în divizarea universurilor, de asemenea.

Apoi dacă ar fi fost așa, atunci de fiecare dată când un electron este creat din
divizarea neutronului, ar trebui să existe un Big-Bang. Acest principiu propus nu
reprezintă nimic, ci doar arată lipsa de cunoaștere și ignoranța omului și a lumii
științifice, despre termenii reali și existența paralelă a entităților tuturor unităților din
univers.

De fapt, odată ce divizarea este creată iar universurile sunt create, atunci
conținutul de materiale și materii, precum și modul cum acestea se organizează în acel
univers, urmează mai mult sau mai puțin același principiu ca și mai înainte, iar odată ce
câmpurile sunt eliberate în interiorul unui Magravs specific în care acestea pot crea prin
interacțiune între ele, atunci este determinată mărimea galaxiilor, a stelelor și planetelor
și chiar a creaturilor din interiorul acelei intensități Magravs specifice a noului univers
creat.

Mafs și materiile atunci când ajung în noul univers, prima dată ajung mafs care se
pot schimba în materie care ulterior se divide în două universuri, apoi noi materii sunt
create independent în noile universuri, conform cu câmpurile Magnetice și gravitaționale
aflate în interacțiune unele cu altele pe care aceste mafs le pot obține, menține și crea.
Astfel toate universurile nu sunt și nu pot avea același conținut de materie și intensitate
mafs, ci conținutul fiecărui univers este dependent de interacțiunea internă a câmpurilor
care sunt transferate în noile universuri.

30
 Noua structură este dependentă de câmpurile din noul univers, iar mișcarea lor
internă este determinată de masa totală pe care interacțiunea câmpurilor Magnetice și
gravitaționale o poate gestiona.

Acest nou univers are toate atributele și mafs ale universului mamă, iar crearea
ulterioară a mafs și a materiilor cum sunt materia Principala și Materia Principală, a
planetelor, a sistemelor solare, a galaxiilor și așa mai departe, nu sunt nimic altceva decât
rezultatul pe cale de consecință a tuturor celorlalte efecte din universul respectiv.

Astfel, în alte universuri, poate să nu existe materie fizică așa cum este cea a
hidrogenului, unde de exemplu hidrogenul poate fi doar în stare nano sau Gans, astfel
viața în aceste universuri va fi mai degrabă conformă ordinului de mărime al intensității
mafs decât conformă materiilor din această secțiune vizibilă a universului omului.

Dar dacă universul are aceiași structură ca și universul mamă și celălalt univers
frate, atunci aceste universuri pot fi o reproducere la scală mai mică a versiunii mai mari,
aceste universuri fiind versiuni macro a universului total din universul mai mare.

31
32
33
Fig. 18 (A la G) – Procesul de divizare a Universului Mamă în Universul Omului și Universul Soră.

34
 Astfel, de fapt în porțiunea mai mare a universului mamă original, din care universul
omului este parțial creat din porțiunea de masă mai mare sau mai mică a mafs originale ale
mamei, atunci partea mai mare sau universul partener al acestui univers, datorită masei lui
mai mari, galaxiile și stelele acestuia pot fi mult mai mari în proporție comparativ cu
galaxiile din universul omului, și invers datorită Magravs-ului mai mare al structurii interne
a porțiunilor mai largi, ființele din aceste universuri pot fi mai mici sau pot fi complet
diferite în funcționare, față de ființele din universul omului.

Trebuie spus că viața sub orice formă, nu este exclusivitatea Pământului, dacă aceasta
este mentalitatea unora. Aceasta indică lipsa lor de înțelegere a universului și a modului cum
este acesta creat, și nu adevărul despre cum câmpurile și materiile funcționează în univers.

35
 CAPITOLUL 6

OMUL, SUFLETUL ACESTUIA,

ȘI CONEXIUNEA LOR CU UNIVERSUL

În structura centrelor cu mafs Principale sau a stelelor Principale, sau ceea ce se

numesc stele Principale din centrul galaxiei și mafs și materii din centrul stelelor, precum și
în planetele gigantice și chiar în centrul unor planete, Magravs-ul acestor obiecte pare să fie
mai puternic sau mai mare decât raportul lor de masă pentru un asemenea obiect, astfel că
obiectul posedă și acoperă forțe Magravs mai puternice decât o materie normală din aceste
regiuni, conform cunoașterii aparente din lumea științifică. Motivul pentru Magravs-ul mai
puternic al acestor obiecte provine din multiplicitatea de mafs magnetice nano, de materii și
de straturi din structura internă stratificată din sanctuarul acestor obiecte.

Prin înțelegerea funcționării diferitelor mafs ale materiilor din univers și a proceselor
de reducere în intensitate a acestor mafs, pentru a atinge nivelele mai joase ale luminii, a
luminii vizibile și a structurilor tangibile cum sunt atomii, ar trebui să se înțeleagă că
structura corpului omului nu se va schimba deoarece structura fizică a omului trece prin și
de la mediul cu intensitatea specifică materiei la cel al materiei de tranziție și de la materia
de tranziție la mafs și materia principală.

Realitatea despre aceasta, este că plasma atomului structurii omului, ca și atomi

individuali care sunt activi în structura moleculei fundamentale de aminoacid a corpului
uman, aceștia sunt toți creați din plasma mafs ale universului. Pentru protonul sau
electronul a să spunem atomului de carbon din aminoacid, această plasmă a protonului are
în centrul ei mafs și materii principale cât și mafs și materii de tranziție, și la final mafs ale
materiei, a cărei stare de tangibilitate face materia vizibilă de exemplu ochiului uman.

Dar odată ce aceste plasme ale structurii materiei tangibile a să spunem protonului și
electronului ale atomului de carbon, traversează bariera de la intensitatea mafs și materiei
luminii spre intensitatea mafs și materiile de tranziție, sau chiar și atunci când corpul
omului traversează intensitatea mafs și a materiilor principale, atunci în fiecare punct de
traversare a intensității câmpului, acea parte și componentele mafs și a materiilor de
tranziție sau principale ale plasmei protonului de carbon, vom ajunge să funcționeze și să
interacționeze cu intensitatea câmpurilor specifice acelei zone, și deci integritatea structurii
corpului fizic al ființei umane va fi menținută, dar la un nivel diferit de intensitate mafs.

Aceasta înseamnă că omul va rămâne inteligent și-și va putea utiliza toate facultățile
lui, dar corpul va funcționa mai degrabă prin mafs de intensitate principală ale plasmei lui,
decât prin prezentele mafs de intensitatea materiei, specifice intensității lumii lui materiale.

Astfel, omul nu este restricționat doar la viața în lumea materială, ci la viața în toate
dimensiunile intensităților mafs ale universului.

36
 Motivul pentru care plasma corpului uman are abilitatea de a funcționa în orice
intensitate mafs, se datorează faptului că atomii fiecărei celule a corpului uman
funcționează în starea de Gans și nu în starea solidă a materiei, aceasta dând plasmei
tuturor elementelor corpului uman capacitatea de a traversa bariera intensității mafs prin
apelarea la componentele mafs ale mediului lor.

Adică Gans-ul de carbon din aminoacidul ființelor umane va ieși la suprafață și va

funcționa cu intensitatea mafs de tranziție proprie, prin mediul cu mafs de tranziție. Apoi
același Gans al atomilor va funcționa cu intensitatea mafs principale proprii, în mediul cu
intensitatea mafs principală.

Astfel, corpul uman nu va fi distrus sau evaporat in medii cu diferite intensități ale
câmpurilor magnetice plasmatice, așa cum le traversează în ordine.

Dar corpul omului va fi distrus dacă mafs de intensitate principală îi sunt aplicate în
mediul cu intensitatea specifică materiei, în acest caz mafs și materiile atomilor omului
devin diluați ca și o mică parte din mafs și materiile câmpurilor aplicate.

Prin urmare omul este parte a unui model inclusiv al câmpurilor aflate în mișcare în
univers, și nimic mai mult sau mai puțin nu poate fi atașat existenței omului.

Omul în termeni fizici reprezintă o entitate care prin intermediul sufletului realizează
conexiunea propriilor câmpuri cu celelalte câmpuri din univers.

Corpul fizic, al omului este ca cel al planetei Pământ, care are masă și magnetosferă
care se extinde dincolo de corpul fizic, iar totalitatea câmpurilor magnetice și gravitaționale
îi determină poziția și relația cu alte materii din sistemul solar, și într-o mică măsură
determină poziția stelei în galaxie, apoi poziția stelei determină într-o mică măsură poziția
galaxiei în univers și așa mai departe.

Astfel, sufletul omului reprezintă conexiunea externă a funcționării corpului fizic al

omului în univers, este parte a unei singure și inclusive realități a interacțiunii ca un întreg.

Prin urmare sufletul este parte a funcționării universului, și fiecare creație care-și
poate extinde efectele câmpului său magnetic general către alții, și le poate afecta poziția și
existența, se află în posesia unui suflet.

Astfel, sufletul ale cărui câmpuri magnetice sunt create și se extind dincolo de corpul
fizic al omului, nu este exclusivitatea creaturii respective ci reprezintă un numitor comun și
legătura comună dintre om și alte creaturi ale Domnului, și are un efect direct asupra
funcționării restului universului.

Prin urmare, corpul omului datorită interacțiunii câmpurilor magnetice ale

neutronilor, protonilor, electronilor și atomilor acestuia, acest obiect creează propria lui
magnetosferă și propria lui masă. Acest corp este și trebuie să se afle în posesia
magnetosferei, care indică funcționarea câmpurilor magnetice ale materiilor,
subcomponentelor și câmpurilor constituente ale acestuia.

37
 În lumile fizice cât și în sistemele solare care posedă magnetosfere, cum la fel
posedă stelele și planetele, la fel posedă și corpul uman magnetosferă, conform aceluiași
principiu fizic, magnetosferă ce este numită aură a corpului uman. Câmpul aurei este parte
a sufletului omului, dar de fapt efectul total al interacțiunilor interne ale tuturor câmpurilor
corpului, care creează câmpurile Magnetice și gravitaționale ale corpului. Interacțiunea
acestora între ele duce la interacțiunea cu câmpurile din univers, și această rezultantă
generală a câmpurilor corpului omului reprezintă sufletul omului.

Astfel, toate materiile plasmatice dinamice din univers posedă un suflet. Dar omul
are inteligența de a permite interacțiunea propriului suflet cu altele. Prin urmare, conform
acestui principiu omul este responsabil pentru toate acțiunile lui și rămâne responsabil față
de celelalte suflete din univers. Deoarece el decide cum aceste câmpuri pe care le
controlează parțial sau complet prin Magravs-ul materiilor propriului creier, cum și ce
anume se întâmplă în interacțiunea lor cu alte suflete pe durata existenței lui fizice.

Deci omul trebuie să înțeleagă, că universul și altele, din care acest univers a fost
creat, precum și universurile care vor fi create în viitor prin divizarea acestui univers, sunt
toate interconectate și funcționează prin același principiu fundamental al câmpurilor
magnetice. Prin urmare, există universuri paralele acestui univers, cu diferența în măsura
câmpurilor lor magnetice și a poziției acestora în respectivul lor mediu.

Astfel, așa cum avem aceiași structură a electronilor și protonilor din aceiași
structură a unui atom, această structură a poziționării electronilor și protonilor, este la fel
pentru toți atomii cunoscuți. Aceiași regulă se aplică universurilor și sufletelor din acestea.
Aceasta înseamnă că există universuri similare acestui univers, în universul mai mare și în
alte universuri din care acest univers a fost creat sau vor fi create.

Trebuie spus că în același timp, materiile din univers au aceiași limbă universală de
comunicare, în univers limba comună este bazată pe câmpurile magnetice plasmatice cu
prima intensitate plasmatică, sau acelui mai simplu atom al materiei mediului respectiv.

Această limbă este universală și odată ce omul de pe Pământ înțelege acest fenomen
și poate măsura intensitatea tuturor câmpurilor magnetice ale Magravs-ului electronului, și
utilizează aceasta ca și o intensitate de bază, atunci omul va fi capabil să înțeleagă și să
comunice cu restul creaturilor posesoare de suflet din univers. Până atunci, căutarea
comunicării cu alte creaturi ale universului folosind undele sonore, reprezintă o viziune
primitivă și arată lipsa de înțelegerea a oamenilor despre lumea Creației.

Prin urmare gravitația, magnetismul, radiația și alte proprietăți similare și

interacțiuni ale câmpurilor între ele, în acest univers sau în altele, decid cum și modul în
care vor arăta și comporta creaturile din diferite universuri și din universul omului.

Dar în esență, ele sunt toate create din aceleași cărămizi constructive, anume din
CÂMPURI MAGNETICE ȘI DIN INTERACȚIUNEA DIFERITELOR INTENSITĂȚI ȘI
DENSITĂȚI ALE ACESTORA, ÎN MEDIUL LOR. Aceasta determinând cât de înalt,
scund și dacă cineva va avea ochi sau va utiliza interacțiunea câmpurilor pentru a comunica
cu alte creaturi din respectivul mediu, cu sau tangibilitate fizică sau așa numit corp fizic.

Poată că acum se poate înțelege, ce a vrut să se spună în univers,

Am făcut omul în imaginea mea.

38
 CAPITOLUL 7

CREAREA GRAVITAȚIEI ÎN UNIVERS

În zilele noastre, lumea științifică consideră că atunci când a apărut gravitația, acela a
fost momentul când materiile din univers au început să fie create.

Realitatea este că așa cum universul este creat din câmpurile magnetice ale
universului anterior, atunci conținutul noului univers nu este nimic altceva decât o supă de
câmpuri magnetice plasmatice cu diferite intensități, și deoarece aceste câmpuri magnetice
interacționează între ele, iar conform legilor magnetismului unele se atrag iar altele se
resping, în acest moment câmpurile de atracție rezultate din interacțiunea câmpurilor
magnetice plasmatice devin câmpuri de forță gravitaționale ale universului, iar câmpurile
de respingere ale câmpurilor magnetice devin câmpurile de forță Magnetice, care au fost
create de aceleași câmpuri.

Interacțiunea câmpurilor din domeniul câmpurilor plasmatice, întotdeauna se închid

ele însele sub forma unei anvelope, aceasta ducând în univers întotdeauna la crearea
formelor sferice ale tuturor entităților, acestea fiind ale plasmei neutronului, Pământului sau
universului.

Interacțiunea câmpurilor cu câmpurile de atracție duce la crearea unei mișcări

circulare a câmpurilor gravitaționale, deoarece câmpurile în raport cu materia și-au păstrat
poziționarea gravitațională de asemenea.

Astfel, forma sferică a câmpurilor se datorează în principal câmpului gravitațional și

poziționării, aceasta făcând ca câmpurile magnetice din univers să se închidă și să creeze
un cerc complet, și de aici crearea obiectelor sferice în univers.

Prin urmare, câmpurile de forță gravitaționale ale noului univers, sunt create din
interacțiunea conținutului lor magnetic, și de fapt gravitația este creată de legile naturale,
datorită interacțiunii celor două polarități opuse ale celor două câmpuri magnetice,
interacțiune care creează câmpuri de atracție sau ceea ce comun se cheamă câmp
gravitațional. Intensitatea câmpului rezultat din această interacțiune a câmpurilor, se
extinde dincolo de limitele celor două câmpuri originale, aceasta ducând la crearea unei
anvelope sau zone de efect a acestui nou câmp care atrage alte câmpuri, iar intensitatea și
densitatea acestui nou câmp duce la crearea gravitației, care în univers duce la crearea
materiilor Principale, materiilor de tranziție și apoi materia vizibilă a galaxiilor, stelelor,
planetelor și așa mai departe.

Crearea câmpurilor de forță gravitaționale în de exemplu plasma unui neutron,

intensitatea și conținutul într-o mare măsură este dictat de câmpurile de forță gravitaționale
universale și nu în totalitate de către câmpurile care duc la crearea neutronului cu care s-a
început. În univers, crearea neutronilor este dependentă de câmpurile lor de forță
gravitaționale universale. Față de acest efect nu toți neutronii sunt la fel, și nu toți neutronii
din diferite universuri au același câmp de forță gravitațional și aceiași dimensiune.

39
 De fapt rasa umană, trebuie să învețe că ceea ce este observat de către ei ca fiind
materie fizică, de fapt este doar o fracție din conținutul general al materiilor universului,
creat prin crearea forțelor gravitaționale, iar ceea ce el vede nu sunt toate materiile acestuia.

Aceasta înseamnă că universul are un alt conținut de materii și mafs și deoarece

capabilitățile intelectuale și tehnologice ale oamenilor se extind și se măresc, atunci omul
va ajunge să vadă mai multe realități ale universului.

40
 CAPITOLUL 8

INTROINSPECȚIE A REALITĂȚILOR
FUNCȚIONĂRII UNIVERSULUI ȘI CE ADUC ACESTEA

În trecutul recent, savanții au vorbit despre termenul de energie întunecată și despre

antimaterie, iar acestea acoperă partea de cunoaștere la care ei nu pot găsi explicații în
înțelegerea actuală a lumii științifice. De exemplu termenul de energie întunecată este
utilizat pentru a înțelege forțele care nu sunt explicabile și nici nu se încadrează în cadrul
convențional al lumii fizicii, de asemenea.

În această dezvăluire sunt utilizați termeni cum sunt materia, materia de tranziție și
materia Principală, acești termeni devenind completări recente la vocabularul oamenilor de
știință, deoarece acestea pot explica mult mai precis rangul și mediul, precum și cum va fi
și se va comporta fiecare câmp magnetic în funcție de câmpurile și de intensitatea
câmpurilor lor magnetice.

În univers, la fel ca și în lumea materiei fizice, există surse de câmpuri magnetice

care sunt mai puternice ca și intensitate, iar altele care se află în tranziție și altele care sunt
între câmpul cu intensitatea puternică și slabă.

În lumea fizică, sursa de câmpuri puternice se numește stea, iar în câmpurile

plasmatice ale universului, regiunile de câmpuri sau câmpurile mai puternice, este mai ușor
să fie numite câmpuri Principale, a căror interacțiune duce la crearea așa numitelor
materii principale (antimaterie), acestea fiind entități fizice reale care au fost necunoscute
omului până recent.

Există câmpuri de tranziție care se află ca și intensitate între câmpurile materiei

Principale și cele ale materiei, și deoarece acestea sunt în echilibru între ambele câmpuri,
ale materiei Principale și materiei, ele nu creează lumină vizibilă atunci când
interacționează cu câmpurile cu intensitatea materiei Principale sau ale materiei. Prin
urmare ele tind să devină transparente și translucide în mediul respectiv, și deci ele sunt
cele ce dau aparența de întunecime mediului lor.

Când câmpurile magnetice se află în mișcare, ele sunt numite energii (Cartea 1),
aceste câmpuri translucide aflându-se în mișcare de la o stare mafs la o alta, creează ceea ce
se cheamă energie de Tranziție (uzual numită energie întunecată), care explică misterul
energiei de Tranziție din știința actuală.

Apoi, în univers există câmpuri, care reprezintă regiuni de câmpuri plasmatice mai
slabe ca și intensitate, aceste câmpuri fiind la intensitatea plasmatică a MaGravs-ului
proteinei umane, astfel încât devin detectabile, sau ceea ce se cheamă materie vizibilă și
tangibilă.

41
 Prin urmare, în termeni simpli, materia Principală este ca și Soarele și sursele de
energie din univers, materia de tranziție reprezintă câmpuri magnetice ce călătoresc de la
câmpurile mai puternice spre cele mai slabe, iar câmpurile materiei sunt ca cele ale
planetelor sistemului solar.

Nu există mistere despre aceste câmpuri, energii și materii, exceptând lipsa de

înțelegere din știința avansată și progresistă a omului despre universul lui și mediul în care
trăiește.

• În univers se poate vedea efectul câmpurilor materiei Principale mai puternice în

centrul galaxiilor așa cum stelele o fac în centrul sistemelor solare. Lumea prezentă a
științei va ajunge să înțeleagă ordinea câmpurilor este întotdeauna păstrată și
urmează aceleași reguli și principii, în toate nivelele creației universale.

• Aceasta înseamnă că în centrul galaxiei, entitatea care recent a fost numită steaua
Principală a galaxiei, această entitate în centrul ei nu are nimic altceva decât câmpuri
magnetice ale materiei Principale, a căror interacțiune duce la crearea puternicelor
câmpuri gravitaționale. Acest centru de materie Principală este acoperit de câmpuri
de tranziție, deoarece acestea se fală în drumul lor spre câmpurile cu intensitatea
specifică materiei vizibile, sau ceea ce se poate observa ca și un mediu întunecat în
jurul regiunii materiei Principale centrale, de aici termenul de gaură neagră (Fig. 19)
sau de stea Principală. Această zonă întunecată apare doar datorită echilibrului dintre
câmpurile aflate în tranziție și cele prin care acestea trec.

Fig. 19 – Lumina Principală din interiorul unei găuri negre.

• Existența câmpurilor principale și a materiilor în centrul universului, cu câmpurile

lor puternice, reprezintă motivul pentru care pare că steaua Principală înghite și
absoarbe totul, raze sau materii, când de fapt sunt câmpurile de forță gravitaționale
ale materiei Principale din centrul acestui punct negru, cele care creează aceste
puternice câmpuri de atracție.

• Mărimea stelei Principale din centrul pulm, reprezintă o combinație a câmpurilor

de forță gravitaționale și Magnetice, sau a intensității câmpurilor MaGravs a
conținutului de materie Principală a stelei Principale.

42
• Într-un fel, deoarece steaua Principală extrage mai mult material din mediul
acesteia din univers, se ajunge la un anumit moment în care materia principală totală
absorbită de steaua Principală de la obiecte cum sunt stelele, planetele, palsmele și
așa mai departe, atinge un punct critic în care gravitația câmpurilor materiei
Principale depășește câmpurile Magnetice ale materiei Principale, și astfel aceste
forțe nu-ți mai pot menține echilibrul, prin urmare steaua principală trebuie să
elibereze suficient material și câmpuri încât să ajungă la echilibru întrele cele două
câmpuri, și acesta este punctul în care stelele principale eliberează vaste cantități de
câmpuri și materii fără ca practic să cauzeze divizarea universului (Fig. 20).

• Aceste câmpuri și materii masive ale câmpurilor principale eliberate masiv, vor
perturba echilibrul universului deoarece pot travsersa universul, șă când este cazul
pot duce la crearea de noi galaxii și chiar stele și noi materii, brusc și de nicăieri în
univers. Aceste furtuni principale sunt foarte asemănătoare furtunilor solare care se
pot observa la suprafața Soarelui. În acest proces al reechilibrării, se poate observa în
univers cât și în galaxii, că steaua lor Principală are erupții vulcanice bruște precum
și în celelalte stele Principale centrale ale galaxiilor universului, deoarece acestea
absorb o parte din materiile și câmpurile principale pe care le primesc datorită
erupției câmpului principal al universului, și datorită faptului că steaua Principală
eliminî surplusul de mafs și materii în mediul înconjurător.

Fig. 20 – Absorbția materiilor și câmpurilor de către stelele principale ale universului sau galaxiilor.

• Acest proces s-a observat la o scară mai mică în stelele Principale ale galaxiilor, la
fel ca și cu mafs și cu materiile principale ale stelelor sistemelor solare. Până acum
omul nu a avut uneltele pentru a observa că steaua sistemului solar nu eliberează
doar materii vizibile ci și uriașe cantități de câmpuri magnetice în heliosfera
acestuia, dar în același timp prin și printre aceste erupții Solare, se eliberează în
plasma sistemului solar cantități uriașe de materii și câmpuri principale, acestea
neputând fi observate de lumea științifică datorită lipsei uneltelor adecvate.

43
• Expulzarea materiilor și mafs principale de la suprafața și chiar din centrul
Soarelui, este o parte esențială a sustenabilității câmpurilor și a materiilor în cadrul
sistemului solar, precum și o parte esențială a creării de noi atomi și materii la
suprafața planetelor sistemului solar. În același timp sistemele solare în întregul lor,
primesc în mod continuu mari cantități de mafs și materii principale de la steaua
principală a galaxiei și de la discul cu stele principale centrul pulm al universului.

• Se va observa că este un eveniment normal ca steaua Principală din discul central

al universului să absoarbă lumina principală, de fapt deoarece lumina este o entitate
care posedă câmpuri gravitaționale și Magnetice și propria ei masă, steaua Principală
va va extrage doar un alt obiect din mediul acesteia, datorită intensității puternice a
câmpurilor acesteia (Fig. 21).

• La fel s-a presupus în știința actuală că găurile negre chiar absorb lumina, dar
adevărul este că stelele principale fie ele din centrul universului, sau a galaxiilor sunt
create din mafs principale, care au un ordin de magnitudine mai mare a intensității
mafs decât a mafs ale luminii aparținând intensității mafs a materiei. Astfel de fapt,
este normal ca o entitate cu intensitatea câmpurilor mafs mai slabă să fie atrasă de
mafs mai mari și mai puternice ale MaGravs-ului stelei principale din centrul
universului sau a galaxiei.

Fig. 21 – Lumina Principală din centrul universului.

• Dar în același timp este normal să vedeți că stelele principale din centrul
universului și galaxiilor varsă lumini puternice în ordinul de mărime al mafs
principale, care nu sunt vizibile ochilor umani, doar lumina aparținând intensității
mafs a materiei îi este vizibilă, și deci omul vede traficul doar de pe o singură bandă
și nu adevărul real despre lumea creației, a dualității și echilibrului.

• Astfel, în univers ar putea fi posibilă observarea punctelor în care lumina se

curbează lângă steaua Principală, dacă este suficient de departe încât MaGravs-ul
stelei Principale să nu poată depăși MaGravs-ul luminii, și este doar suficient de
puternic pentru ca MaGravs-ul luminii să-și găsească poziția în raport cu MaGravs-
ul stelei Principale și-și creează propria poziționare MaGravs.

44
Aceasta poate fi observată în raport cu lumina și steaua unui sistem, deoarece steaua
este făcută din din mafs aparținând mafs și materiilor principale, și are același efect
al curbării razelor de lumină.

• Curbarea luminii ce trece pe lângă regiuni cu mafs principale ale universului, vor fi
observate în viitor la fel cum se observă curbarea luminii cu intensitatea mafs ale
materiei. Chiar curbarea luminii principale ar trebui să fie observabilă în cazuri
specifice și în unele regiuni din univers.

• Materia, Materia de Tranziție, stelele Principale, spoturile negre de la suprafața

Soarelui, sunt toate create conform aceluiași conecpt și principiu, conform căruia
atunci când câmpurile magnetice plasmatice ale oricărui câmp sau materii sunt egale
cu câmpurile magnetice plasmatice ale mediului, atunci nu mai există nici o
coliziune între câmpuri care să poată lăsa sau elibera orice surplus sau câmpuri
magnetice reziduale în spectrul de intensitate mafs a luminii, sau care să ducă la
cearea undelor magnetice din spectrul luminii vizibile a intensității pmf a proteinei
umane sau a acelui spectru mafs specific, oriunde în univers. Astfel, aceste zone din
universuri, galaxii, și de la suprafața stelelor, apar ca necreând prea multă lumină,
sau ceea ce se cheamă că arată a fi mai întunecate decât restul decât mediului lor
înconjurător (1).

• Astfel, presupunerea că lumina nu poate scăpa câmpurilor gravitaționale ale stelei

Principale, este falsă deoarece aceasta este dependentă de poziția și de intensitatea
MaGravs a luminii însăși.

• În realitate, dacă și când câmpurile magnetice ale materiei Principale, în timp se

reduc în intensitate, se desfășoară și își transferă câmpurile mediului, odată cu
încetinirea lor ele devin energii ale materiei de tranziție, iar la final este încetinesc
suficient încât ating câmpurile magnetice plasmatice ale intensității mafs, astfel încât
în acest moment ele devin energii observabile, absorbabile și tangibile câmpului
atingerii umane și vizibile senzorilor virtuali de câmpuri magnetice ale acestuia.

• Trebuie spus că există o mare neînțelegere în funcționarea câmpurilor și a mafs în

univers. Această neînțelegere în timp reprezintă motivul apariției conceptului omului
de căldură în LUMEA MATERIALĂ, CARE ARE NEVOIE DE UNELE CORECȚII
PENTRU A PUTEA FI APLICABIL ÎN UNIVERS, ca un întreg (Întreaga explicație a
câmpurilor magnetice, a câmpurilor magnetice plasmatice, a materiei și a mafs, este
explicată în referința 1).

• Universul nu-și va consuma niciodată energia sau nu se va răci, universul nu se va

extinde spre nimic, ci universul se va diviza în universuri mai mici, deci gravitația
universală niciodată nu va dispărea, atât timp cât există două sau mai multe câmpuri
magnetice în univers, astfel încât acestea să poată crea forțele câmpurilor
gravitaționale și Magnetice, astfel încât întregul proces să repornească din nou.

• În dezintegrarea nucleară nu se observă creșterea temperaturii, ci se observă un

gradient uniform de temperatură în cele două nou divizate plasme, iar distribuția
temperaturii va fi constantă. La fel este la divizarea universurilor mamă în universuri
mai mici. Astfel, conceptul că universul a fost fierbinte și odată cu răcirea s-a creat
materia este o absurditate, și nu este paralel cu celelalte legi și procese universale.

45
• Această observație este paralelă cu W-MAP, care a fost publicată de lumea
științifică actuală. Pe aceasta nu se poate observa zone și puncte cu temperaturi
uriașe. Aici se poate observa distribuția egală a căldurii, paralelă cu dezintegrarea
nucleară și echilibrul căldurii din componentele divizate, electronul și protonul, după
divizarea și lunga mișcare în mediul lor.

• Petele individuale de căldură, observate în întreg universul, se datorează noilor

ajunse mafs și a mișcării materiilor din acea regiune a universului, acestea fiind
condiții temporare.

• Linia centrală a căldurii de pe harta W-MAP se datorează dinamismului mafs și

materiilor principale din centrul universului, iar aceasta se datorează concentrației și
dinamismului mafs și materiilor și reducerii acestora la energiile de tranziție din
această regiune.

• Crearea gravitației la începuturile timpului universurilor, a fost și este în principal

datorită interacțiunii combinării diferitelor plasme ale mafs din plasma fiecărui
univers care a ajuns de la universul mamă, iar deoarece câmpurile magnetice
interacționează ele creează câmpurile gravitaționale și Magnetice ale noului univers,
acestea fiind la rândul lor compuse din multe intensități mafs, care au ajuns în noul
univers în urma divizării vechiului univers, iar apoi diferite câmpuri gravitaționale și
magnetice sunt create datorită acestor interacțiuni, ceea ce duce la crearea diferitelor
galaxii și materii. Astfel, universul niciodată nu a fost rece, ci pmf de la o intensitate
sau întâlnit cu altele, ceea ce a dus la crearea câmpurilor gravitaționale centrale ale
universului, iar aceste interacțiuni vor duce în viitor la apariția de noi materii
specifice in acel univers. Existența și aparența acestor materii este strâns legată de
câmpurile gravitaționale cu care mafs și materiile din pulm au început și le-au
menținut pe durata vieții acelui univers, și li se va permite să fie create și menținute
în acel univers. Astfel, toate universurile nu conțin aceiași materie, și toată materia
lor de bază nu este bazată pe plasma hidrogenului, așa cum este în universul omului.

• Gravitația inițială și internă creată în plasma oricărui univers, se face pe același

principiu ca cea creată în plasma de mafs și materii a protonului și electronului, și
din interacțiunea mafs a materiei, materiei de tranziție și a materiei principale, după
dezintegrarea și divizarea neutronului. Astfel, gravitația universului este realizată din
interacțiunea diferitelor intensități ale mafs și a materiilor, odată ce universul mamă
este divizat iar acestea sunt create în raport și în relație cu MaGravs-ul original al
universului mamă, deoarece aceste câmpuri sunt separate din universul mamă, în
două sau mai multe universuri ca și cel vizibil omului. Prin urmare, se poate spune
că universul omului este parte a multitudinii de universuri, care toate au fost create
dintr-un singur univers mamă, acest univers actual al omului fiind doar o fracțiune și
o parte a unui ordin mult mai mare și mai activ al Grandiosului univers.

• În realitate, se poate spune că acest univers nu este nimic altceva decât un electron
din structura unui atom de uraniu, atom care este parte a unei mari mase a unui uriaș
bloc de atomi de uraniu.

• Acest univers vizibil este parte a universului total, iar universul omului pare atât de
mare doar datorită lipsei lui de înțelegere a lumii creației și a existenței, și este
dependentă de deschiderea și înțelegerea nivelelor propriei lui existențe.

46
• Conceptul principal al creării intensității materiei principale și a materiei de
tranziție din mafs și materii aparținând intensității mafs ale materiei, constă în
folosirea procesului de fuziune a mafs, când aceste mafs și materii de un ordin scăzut
al intensității intră în regiunea stelei principale a universului, unde aceste câmpuri
sunt strivite și comprimate în intensitate în interiorul mafs și MaGravs al stelei
principale, astfel încât câmpurile intrate și agitate de MaGravs-ul stelei principale,
sunt unite indiferent de intensitățile lor, astfel încât ating și devin mafs egale în
intensitate și densitate cu cele ale materiei și mafs principale.

Astfel stelele principale realizează procesul de fuziune al mafs și al materiilor, pentru

amestecul și mărirea intensității mafs a luminii și materiei libere care ajunge la ele.
Adică stelele Principale de diferite mărimi și intensități din galaxiile universului,
sunt locurile unde sunt create, separate, procesate și manipulate în intensitatea lor
specifică, mafs și materiile principale, care apoi datorită condițiilor ajung să fie
cunoscute sub forma quasarilor. Aceste noi câmpuri reciclate și mai puternice, sunt
eliberate în mediu, făcând ca aceste mafs și materii principale să devină punctul
central pentru crearea stelelor și plantelor în galaxiile lor, așa cum altele devin
centrul plasmei protonului și electronului, și așa mai departe.

• În același timp, stelele Principale sunt punctul din univers care prin și datorită
câmpurilor gravitaționale puternice ale mediului acestora, ele reprezintă locul din
univers de intrare a diferitelor mafs și materii a căror intensitate poate fi ridicată la
nivele mari de intensitate a câmpurilor magnetice. Astfel, stelele Principale
reprezintă punctele din univers, în care mafs și materiile își pot mări intensitatea la
nivelul materiei de tranziție sau la intensitatea câmpurilor magnetice ale materiei
principale, și unde mafs ale materiei de tranziție pot fi mărite la intensitatea
câmpurilor materiei principale.

• În centrul stelelor, la fel ca și în centrul galaxiei și universurilor, se consideră că

are loc procesul de fuziune a câmpurilor și a materiilor și generarea căldurii datorită
mișcării rapide a mafs. În realitate, prin mișcarea mafs slabe și puternice și prin
reducerea în putere a mafs, aceste schimbări perturbă câmpurile magnetice
plasmatice ale MaGravs-ului plasmei componentelor atomului, fie că e vorba despre
plasma electronului și a protonului din intensitatea materiei principale, materiei de
tranziție sau a materiei, aceasta ducând la eliberarea fragmentelor de mafs, care se
pot manifesta ele însele ca și căldură sau radiație în mediul cu intensitate mafs
specifică. Această mișcare a câmpurilor magnetice plasmatice duce la slăbirea
magnetosferei plasmei tuturor atomilor, fie că e vorba despre plasma atomilor
principali, de tranziție sau ai materiei. Această slăbire permite procesul de intrarea și
amestecare sau fuziune a diferitelor câmpuri magnetice plasmatice într-o altă
magnetosferă a oricărui alte plasme a unui atom, sau mărirea și amestecul a mafs
rătăcite având diferite intensități, în interiorul mediului stelei principale.

• Prin crearea și utilizarea mafs de intensitate mai mare decât intensitatea câmpurilor
gravitaționale și magnetice ale oricărei entități fie aceasta atom sau raze, se pot crea
condițiile în care se poate realiza fuziunea atomilor, plasmelor sau razelor, fără
crearea căldurii și fără nevoia accelerării particulelor și a ciocnirii acestora pentru a
realiza fuziunea lor, așa cum a devenit tradiția în prezenta tehnologie de fuziune a
plasmei materiei pe Pământ, în ultima vreme.

47
• Dacă întregul concept al fuziunii la nivelul materiei trebuie să fie atins într-un mod
mult mai ușor, atunci va fi mult mai corect să se separe diferitele componente mafs
și materii ale plasmei, să se amestece împreună, apoi să se permită reamestecarea
mafs cu diferite intensități. În acest mod este obținută fuziunea câmpurilor și
materiilor în întreg universul.

• În univers, mafs și materiile principale, reprezintă sursele de energie și furnizorul

de pmfs ale universului. Astfel, atunci când plasma materiei sau mafs principale
interacționează sau se ciocnesc cu mafs de intensitate mai redusă cu ordine de
mărime, atunci mafs și conținutul de câmp magnetic al materiei, devin parte a
spectrului materiei principale, iar conținutul lor este adăugat la mafs ale plasmei
materiei principale.

Deci, eroarea actuală care afirmă că atunci când materia și materia principală
interacționează, nu mai rămâne nimic din cele două, cu excepția eliberării unor
câmpuri magnetice sau energii, aceasta reprezintă o ipocrizie și o lipsă de înțelegere
a propriei lumi și a lumii creației. Aceasta este ca și cum s-ar spune că dacă
Pământul este atras și absorbit în Soarele sistemului solar, așa cum se întâmplă
frecvent în univers, atunci nu va rămâne nimic din Soare.

Materiile și mafs principale reprezintă sursa și stelele universului, și prin ordinul lor
de mărime, de intensitate și de masă, materiile și mafs principale ale stelelor, sunt de
departe mai puternice și câmpuri mai dense decât produsele lor secundare, câmpurile
de intensitatea materiei de tranziție și a materiei, care sunt create și eliberate original
de însăși mafs și materiile principale la începuturi (1), ceea ce a dus la crearea
planetelor și stelelor. Apoi cum se poate ca o parte slabă și insignifiantă, aflată la
nivelul de intensitate a materiei, să distrugă o entitate mai mare?

Astfel, nimic nu se întâmplă atunci când entitatea materială ajunge în contact cu

entitatea de materie principală (antimateria este cunoscută la momentul actual). Va
rămâne doar materia principală, cu suplimentare de mafs și materii cu care aceasta s-
a ciocnit.

• Astfel, structura fizică a plasmei stelelor principale din univers, este după cum
urmează: mafs și materiile principale în centru, apoi mafs și materiile de tranziție, iar
mai apoi mafs și materiile specifice intensității mafs ale materiei.

Această entitate pe care omul o numește univers, urmează restul ordinii universale,
de a lega împreună câmpurile magnetice ale polarităților Nord și Sud, așa cum a fost
observat pe planeta omului. Acest Univers este aproape sferic ca formă și dinamic cu
rotație antiorară în direcția de mișcare. Dar steaua principală poate trage în ea însăși,
datorită câmpurilor gravitaționale și magnetice și a materiilor puternice, conținut
plasmatic propriu cât și din mediul ei extern, cel al unicosului. În acest proces își
poate separa propriile sub-materii pentru a fi adăugate la propriile materii principale,
de asemenea.

Văzut din afară, acest univers cu siguranță posedă inele ca și planeta Saturn,
deoarece acest univers are aceiași construcție ca și planetele gazoase, dar cu
diferența că inelele lui vor fi colorate și mult mai dinamice decât inelele lui Saturn.

48
• În univers(uri), pot fi găsite stele principale care au mișcare antiorară și unele care
au rotație verticală, și pot exista câteva care au o combinație a mișcării antiorare cu
cea vertical. Aceste mișcări sunt dependente în principal de intensitatea câmpurilor și
a materiilor, așa după cum s-a văzut în sistemul solar al omului (1,2).

În starea materiei specifică mafs principale, întreaga materie funcționează

predominant în stare de Gans decât în stare de gas sau de plasmă a materiei. În starea
de Gans a materiei, mafs ale mediului decid apariția elementului într-o condiție dată,
și în toate cazurile tangibilitatea materiei reprezintă rezultatul consecință a acestor
condiții.

Prin urmare, toate materiile din univers nu sunt compuse din atomi materiali, ci din
Gans-ul materiei, deoarece Gans-ul materiei poate lua toate combinațiile structurale
întrețesute ale elementelor. Pentru ca materia unor elemente să se convertească de la
o structură întrețesută la o alta, este necesară o temperatură și o presiune mare. În
univers, majoritatea și aproape întreaga conversie a structurilor este făcută prin
Gans-ul materiei și nu prin atomii acesteia.

Pentru a obține starea de Gans a materiei, mediul atomului de gaz are nevoie de o
curgere continuă și slabă de mafs de tranziție, pentru ca atomul de gaz să fie
convertit și pentru ca MaGravs-ul acestuia să fie convertit de la magnetosfera de gaz
la o magnetosferă de materie tangibilă a stării de Gans a materiei (4). De fapt aceasta
se întâmplă când câmpul gravitațional al gazului este făcut să fie mult mai puternic
decât câmpul magnetic al acestuia, și prin urmare plasma gazului se contractă sau
devine mai densă, iar gazul se schimbă din gaz în Gans, și devine ceea ce se cheamă
stare nano solidă a materiei în condiție atmosferică.

• Stratificarea multiplă a mafs și a materiilor mărește și exacerbează intensitatea

câmpurilor magnetice inițiale ale materiilor și a câmpurilor pe care acestea le pot
crea. Aceasta creează o creștere în intensitatea MaGravs a acestor obiecte și chiar
intensitatea MaGravs poate fi pe mai departe mărită, dacă mafs și materiile sunt în
starea Gans a materiei sau în combinații de diferite intensități mafs în diferite
straturi.

• Gans-urile sunt gaze care odată ce au atins o anumită țesătură structurală așa cum
sunt gazele aflate la presiunea atmosferică a Pământului, aceste Gans-uri își schimbă
caracteristicile și iau proprietățile plasmei adimensionale, sau devin ceea ce se
cunoaște ca miros, sau cea ce poate fi detectat ca și existență în mediul lor. Acest
principiu se aplică la fel Gans-urilor materiei, astfel încât Gans-urile tuturor
elementelor au miros și deci și universul din afara atmosferei Pământului, are un
miros specific propriu, și de fapt orice galaxie are aceleași proprietăți și diferite
mirosuri, și fiecare univers are propriul lui miros, în principal datorită structurii
Gans-urilor elementelor pe care le creează sau le pot menține. Același element nu are
același miros în toate colțurile universului, deoarece mirosul este dependent de
combinația dintre intensitatea mafs a dimensiunii și cea a Gans-ului entității
mirositoare, și/sau de intensitatea mafs a Gans-ului însuși.

49
• La nașterea universului, nu a fost niciodată și nici în viitor nu va fi creată căldură,
la fel cum se întâmplă în procesul de dezintegrare și divizare a neutronului în
plasmele protonului și electronului. Astfel, teoria care a fost creată și care a fost
urmată în lumea cosmologiei, că universul la început a fost fierbinte și apoi pe durata
răcirii gravitația a preluat controlul și apoi a fost creată materia, este falsă. Universul
fierbinte, răcirea și producerea materiei prin răcire, aceasta este o înțelegere a creării
materiei bazată pe structura condiției lumii materiale, și are la bază vechi secole de
înțelegere a materiei rezultând din răcirea gazelor și lichidelor în solide.

Distribuția căldurii universului este la fel ca și distribuția căldurii plasmei protonului,

după divizarea din neutron. Această distribuire echilibrată a căldurii a fost observată
și înregistrată pe WMAP. Acest model fără căldură și de creare a gravitației datorită
interacțiunii pmfs din univers, care duc la crearea galaxiilor și stelelor, reprezintă
procesul normal. În univers, materiile funcționează prin propriile mafs și prin cele
ale mediului, și prin nici un alt factor. Aceste fiind motivul pentru care se poate
observa materie în toate colțurile universului, independent de temperatură și presiune
care predomină în acea parte de univers.

Materiile din univers sunt aduse la starea de conductivitate și conectare prin

MaGravs-ul lor, și nu prin căldură și presiune, și acesta este motivul pentru care
viața există în toate dimensiunile și structurile, iar inteligența în toate colțurile
universului. Viața nu este exclusivitatea entităților bazate pe apă și oxigen și a
mediilor precum cel al Pământului și a cetățenilor lui.

• Conceptul actual că producerea fierului reprezintă limitele de fuziune din univers,

și că momentul când fuziunea materiilor duce la producerea fierului și absorbția
tuturor energiilor stelei duce la colapsarea stelei, aceasta trecând la ciclul final al
existenței ei ca și stea activă, aceasta din nou arată lipsa de înțelegere a omului a
întregii științe a creării și mișcării mafs și a materiilor în univers.

De fapt, datorită prezenței materiei principale în centrul stelei, va avea loc procesul
de fuziune și toate elementele grele sunt produse prin procesul de fuziune din centrul
stelei, și nu așa cum s-a presupus, atunci când este inițiat procesul piticelor roșii și
albe.

Stelele produc elementele grele printr-un proces rapid, atunci când mafs principale
ale stelei eliberează o parte din propriile pmfs, facilitând și făcând disponibil pmfs
necesare fuziunii materiilor în elemente grele. Toate materiile grele din univers, sunt
create în centrele de fuziune ale stelelor și cele mai multe din materialele grele cum
este uraniul și mafs principale grele, sunt create în regiunile stelelor principale ale
universului.

Aspectul care trebuie înțeles și care a fost trecut cu vederea este că cele mai multe
din obiectele universale, cum sunt stelele, planetele și stelele principale, toate
transportă în centrul lor o mare cantitate de nano materiale sub toate formele de mafs
și de materii, și este corect să se înțeleagă că în aceste zone există de asemenea o
mare cantitate de materii.

50
Motivul pentru existența acestor materii sub formă individuală sau în special sub
formă de straturi și foi la limitele sau interfețele uneia sau a diferitelor stări ale mafs
și a materiilor, este că existența mafs și a materiilor nano și Gans în aceste obiecte
mari duce la crearea, producerea și îmbunătățirea câmpurilor gravitaționale și
Magnetice ale acestor entități, prin intermediul principiului interacțiunii mișcării
dinamice a mafs și a materiilor cu materia magnetică sau cu materia acestor obiecte.
Deoarece această interacțiune reprezintă sursa principală de creștere a mafs și a
efectului acestora în toate materiile accelerate din univers. Lumea științifică în mare
parte nu a înțeles complet acest concept, deoarece dacă l-ar fi înțeles, ar fi înțeles că
nu există limitări în interiorul structurii planetelor și stelelor, pentru ca ele să creeze
condițiile prin care poate fi produsă fuziunea tuturor elementelor din univers, în
interiorul lor sacru pe durata ciclului lor de existență, și nu atunci când ele se află la
stagiile târzii din ciclul lor de existență.

În centrul planetelor și stelelor, întotdeauna prin interacțiunea plasmelor și prin

capacitatea acestora de a se desfășura, deschide și a elibera toate componentelor lor
de mafs și materii, este posibil ca centrul planetei să atingă un punct în care să-și
elibereze conținutul plasmatic al gazelor, Gans-ului și materiilor, care să conducă la
eliberarea materiei principale a plasmei, astfel încât această intensitate mare prin
reducerea rapidă în intensitate poate să ducă la crearea rapidă de noi atomi. Datorită
localizării MaGravs-ului puternic în centrul stelelor și chiar a planetelor, aceasta
permite producerea și facilitarea fuziunii unui mare număr de plasme separate ale
protonilor și electronilor, astfel încât pe mai departe prin interacțiunile marilor
cantități din aceste plasme să se ajungă la producerea oricărui element în centrul
planetei sau a stelei, acestea fiind atomi de uraniu sau cupru sau chiar fuziunea
hidrogenului pentru a produce heliu.

Fuziunea nu reprezintă exclusivitatea centrelor stelelor sau universurilor. Fuziunea

poate avea loc în medii simple ale universului, unde nu există conținut de materii așa
cum este miezul Pământului, sau unde nu există regiuni cu temperaturi mari așa cum
este centrul stelelor.

Fuziunea elementelor poate și are loc în spațiile deschise ale universului, când mafs
ale mediului de intensitatea corectă sunt create chiar fără existența materiei tangibile.

Astfel, crearea fierului în centrul stelelor ca fiind sfârșitul acesteia, nu are nici un
înțeles, și nici o noțiune de adevăr în realitatea producerii materiei în univers.
Realitatea este că dacă centrul stelei nu poate crea noi materii mai grele decât fierul,
pe durata funcționării câmpurilor ei concentrate, cum poate ea face asta atunci când
cea mai mare parte din materia ei se află în proces de dezintegrare și difuzare în
mediul stelei. Astfel, acesta este o altă eroare despre sfârșitul stelei și crearea
atomilor de fier în centrul acesteia.

• În procesul de mișcare a pmf, trebuie să se înțeleagă că interacțiunea câmpurilor

magnetice și respingerea polilor magnetici similari ai pmf a materiilor universului,
duce la crearea forțelor de respingere ale universului, aceasta ducând la separarea
materiilor acestuia și la ceea ce se cheamă expansiunea universului.

51
În timp ce interacțiunea polilor opuși ale acelorași câmpuri magnetice, duce la
crearea câmpurilor de forță gravitaționale ale universului, univers ce nu poate să se
extindă dincolo de propria mărime de interacțiune magnetosferică, aceasta
reprezentând limita maximă a echilibrului dintre câmpurile Magnetice și
gravitaționale ale universului, în același timp masa universului rămânând la fel,
deoarece masa reprezintă echilibrul câmpurilor dintre intensitatea câmpurilor
Magnetice și cele gravitaționale ale universului.

Astfel, masa și conținutul de mafs și materii ale universului, sunt configurate să fie la
fel de la început creării lui, excluzând pmf ce sunt transferate universului(urilor)
înconjurător(e) pe durata vieții acestuia(ora), pentru ca acest univers să-și păstreze
distanța și poziția MaGravs în raport cu conținutul lui și față de alte universuri din
marea scală universală a existenței unicos-ului.

• Când pmf ale materiilor transferate de acest univers universurilor învecinate, este
mai mare decât ceea ce acest univers are nevoie pentru susținerea propriei existențe,
atunci acest univers nu-și mai poate menține magnetosfera și echilibrul gravitațional,
și odată ce acest echilibru este deranjat acest univers ca și universul(urile)
anterior(e), va trece prin procesul de divizare pentru ași găsi noul echilibru, ceea ce
duce la crearea unui nou univers(uri).

Astfel, conceptul că acest univers se va extinde până în momentul în care va rămâne

fără energie și va ajunge la prăbușire și/sau moarte ca o entitate rece, sau va trece
prin contracție și va ajunge un punct singular din nou, acestea nu sunt nimic altceva
decât eroarea de înțelegere și miopia câtorva la realitatea funcționării universului,
nefiind conformă cu lumea reală a existenței așa cum a fost observată în univers, și
de ce cu adevărat crearea acestui univers are loc prin divizare, și de ce ar trebui să fie
diferit acest proces fără sfârșit al ciclului de viață al acestui univers, a materiilor și
câmpurilor acestuia, față de restul metodelor universale de creare a câmpurilor și
materiilor, de la nașterea, fuziunea și dezintegrarea acestora.

Prin urmare, limita de expansiune a universului, este dictată de intensitatea MaGravs

totală a acestui univers, și în același timp spațiul pe care-l ocupă și care este alocat de
către universul mamă și în care acesta se extinde, nu este dependent de nici un alt
factor.

Este posibil cândva în viitor că acest univers se va uni și va fuziona cu un alt univers,
și va crea o unitate universală mai mare ca și masă, precum se poate și diviza în două
sau mai multe universuri.

• S-a considerat că zgomotul care a fost detectat de savanți în 1960, și faptul că acest
zgomot merge înapoi la originea universului, atunci când a fost creat acest univers,
aceasta nu este adevărat deoarece zgomotul care este constant detectat din cosmos,
reprezintă zgomotul constant al interacțiunilor pmf ale mafs ale diferitelor materii și
mafs din univers, acestea având loc continuu și constant.

Asta este similar momentului când mafs ale diferitelor câmpuri din univers
interacționează și creează lumină vizibilă, astfel acest zgomot indică un univers viu
și activ, și că diferitele lui părți interacționează între ele, așa cum se poate auzi
zgomotul Soarelui atunci când materiile și câmpurile lui interacționează reciproc.

52
De fapt, dacă ar fi rămas orice zgomot din momentul creării universului, până acum
acesta ar fi scăpat din univers prin magnetosfera acestuia, în universul mamă, la fel
cum radiația puternică direcționată în sus de la Pământ, scapă din atmosfera acestuia.

• În nivelele universale, energia este definită ca fiind deplasarea pmf dintr-un punct
în altul din univers, și pentru că transferă sau transportă pmf a materiei principale,
pentru ca aceasta să fie încetinită la nivelele materiei, acest transport a pmf ale
materiei principale pentru a fi încetinit la nivelul de intensitate specific materiei,
acesta se cheamă energia universului sau ceea ce în mod obișnuit se cheamă energie
de Tranziție (energie întunecată) a universului.

• Energia universală este cea pe care pmf aflate în mișcare o transportă, care este
echilibrată ca și intensitate a mafs cu mediul prin care călătorește, și prin care
datorită echilibrului intensității câmpurilor acestora, ele nu creează aproape nici o
rezistență unul față de celălalt, această condiție necreând aproape nici o interacțiune
cu pmf ale mediului și care să ducă la eliberarea de pmf care să devină vizibile.
Astfel pmf ale universului călătoresc în supa propriilor lui câmpuri și de aici mai
puține pierderi și de aici lipsa de interacțiune. Această condiție de călătorie nu
creează coliziune și deci nici o eliberare importantă de mafs, și deci această călătorie
a mafs ale universului este aproape invizibilă. Însă această energie de tranziție este
translucidă și se pot vedea prin ea stelele aflate la miliarde de kilometri distanță,
deoarece lumina lor călătorește prin energia de Tranziție echilibrată a universului.

Acest concept al călătoriei pmf sau a energiei de Tranziție prin materia de tranziție,
este explicat în cartea “Structura Luminii” (2).

• Energia universală nu trebuie să se răcească pentru a crea materie, pentru a atinge

nivelul de intensitate a pmf ale mafs ale materiei, ci energia se reduce în intensitate
la intensitatea pmf a materiei, astfel încât materia se poate forma, acesta fiind
motivul pentru care există o distribuție omogenă a căldurii pe harta WMAP,
deoarece căldura nu este creată pe durata ultimelor secunde ale creării universului.
Astfel, fenomenul de răcire a universului este o eroare.

• Realitatea funcționării sistemului universal, este că universul este realizat din pmf
al căror mafs și materii aflate în mișcare devine energii, acesta fiind motivul pentru
care cosmologii spun că în momentul nașterii universului a fost doar energie, și așa
cum este cunoscut acum, energia (1, 2) nu este nimic altceva decât câmpuri
magnetice sau câmpuri magnetice plasmatice aflate în mișcare.

În prezent, unii consideră că există mai multă energie de Tranziție decât materii de
tranziție, ceea ce nu este o presupunere corectă, pentru că dacă ar fi fost, atunci
aceasta înseamnă că mafs și materiile principale se desfășoară mult mai repede și
într-un mod rapid, iar dacă această stare ar exista sau s-ar atinge în univers, atunci
aceasta înseamnă că pierderile sunt mai mari decât se aștepta și aceasta poate indica
că universul pierde prea mult și prea repede, aceasta putând fi o indicație că
universul este pregătit pentru o nouă divizare în două sau mai multe universuri.

53
• În același timp, este posibil că universul a fost creat din divizarea universului
mamă, apoi separarea pmf a acelui univers neutron datorită separării mafs și
materiilor acestuia, au eliberat unele pmf care ar fi trebuit să creeze unele încălziri
locale în unele părți, în momentul separării și divizării și divizării universului
neutron mamă, care separație a dus la crearea punctelor fierbinți sau a unei mici
încălziri a noului univers, în poziții și condiții sporadice în interiorul plasmei
universului.

• Intensitatea câmpurilor magnetice plasmatice care sunt eliberate din materia

Principală până la nivelele materiei, pe durata procesului de reducere a nivelului
intensității de la cel al materiei principale la cel al materiei, sunt cunoscute ca și
energie de Tranziție, deoarece câmpurile plasmatice au nevoie de spațiul și materia
universului pentru a elibera și pierde din intensitatea lor spre mediu acestora, pentru
a atinge nivelul de intensitate a mafs ale câmpurilor magnetice plasmatice ale
materiei, acestea fiind mafs în mișcare de la un nivel de intensitate la altul, fiind
cunoscut ca energie de Tranziție sau energie universală, sau ceea ce se cheamă
energie universală în mișcare.

Viteza de călătorie în univers are legătură doar cu intensitatea mafs și a materiei

mediului, deci se poate călători la viteza luminii specifică intensității mediului în
orice intensitate a mafs, aceasta însemnând că în mediul materiei se poate merge mai
repede decât viteza luminii dacă se călătorește cu MaGravs-ul din câmpuri
magnetice plasmatice de intensitatea materiei de tranziție sau a celei Principale.

Prin urmare, se poate călători cu o viteză mai mare decât viteza luminii în mediul
materiei, doar dacă există capacitatea de a crea și/sau captura intensitatea câmpurilor
magnetice plasmatice specifice materiei de tranziție sau celei Principale, în sistem de
reactoare de poziționare MaGravs (1).

Deci limitarea vitezei de călătorie la viteza luminii în mediul materiei, este aplicabilă
dacă se utilizează materie și mafs ale materiei pentru transport, altfel nu există limită
de viteză în acest mediu, deoarece se poate călători cu viteze mai mari decât ce a
luminii în mediul material dacă se utilizează mafs cu intensitate Principală în
reactoarele MaGravs, deoarece viteza luminii în mediul materiei principale este de
milioane de ori mai rapidă decât viteza luminii în mediul materiei.

Există abilitatea de a călători cu orice viteză în univers și cu orice intensitate a

câmpurilor plasmatice ale materiei și mafs, dar există pericole ce trebuie considerate
înainte de a realiza o asemenea călătorie.

Teoria că viteza luminii este viteza limită de călătorie, este aplicabilă doar în mediul
materiei utilizând intensitatea câmpului magnetic plasmatic al materiei, și nu este
adevărat dacă se utilizează intensități mafs mai puternice. Astfel se poate călători în
întreg universul prin utilizarea mafs de ordin mai înalt, cu viteze de milioane de ori
mai mari decât viteza luminii din intensitatea mafs a materiei, așa cum este la
suprafața Pământului.

54
Corpul omului nu va simți nici o diferență, și se va comporta ca și cum s-ar afla într-
un avion de linie din ultimul secol, deoarece pmf ale mafs ale celulelor corpului
uman conțin în structura lor mafs ale materiei principale, și deci omul nu va simți o
așa mare diferență călătorind în univers cu viteza luminii sau de mii de ori mai rapid
decât viteza luminii.

• Trebuie observat că la fel ca și în mediu și universul materiei, în mediile materiei

principale și de a celei de tranziție, aceste medii posedă propriile lor unde șoc și
viteze ale sunetului, și așa cum s-a spus înainte chiar și propriile lor mirosuri și
parfumuri, însă acestea sunt diferite de față de cele din universul material. Se poate
mirosi materia Principală și se poate auzi zgomotul interacțiunilor materiei de
tranziție, odată ce cineva este antrenat și și-a dezvoltat simțurile pentru observarea
materiilor de tranziție și a celei principale, care sunt parte a structurii fiecărui lucru
viu, deoarece aceste materii și mafs sunt parte a structurii plasmei fiecărui proton și
electron din mediul material al acestui univers.

• Odată înțeleasă structura universului, se poate concluziona să universul nu se sfârși

vreodată, că nu există singularități și nici un final rece sau strivire, ci doar pentru
totdeauna acest(e) univers(uri) se va divide în câmpuri magnetice plasmatice și de la
un mafs la altul, apoi se vor uni iar împreună repetând același proces, deoarece
structura universală niciodată nu-și poate pierde câmpurile conform legii naturale de
conservare din fizică, și deci doar mafs și materiile se convertesc de la o materie sau
mafs la o altă formă de mafs sau materii, iar ordinea de menținere a câmpurilor și
materiilor este respectată chiar și în ordinea universală mai mare, așa după cum a
fost studiat în detaliu de secole în lumea materială. Astfel, menținerea energiei și
conversia dintr-o formă într-o alta reprezintă esența creației în fiecare nivel al
marelui univers, de asemenea.

• În universul material de exemplu, mirosul este doar o structură diamantată SP3 a

aceluiași atom în stare gazoasă, astfel mediul materiei principale posedă diferite stări
asemănătoare celor ale materiei, cum sunt stările gazoasă, lichidă și solidă ale
materiei Principale, de asemenea.

De asemenea, există molecule și atomi și plasmă a materiei principale, și prin urmare

materia principală are mirosuri și parfumuri, ea fierbe și îngheață, creează nori și are
toate lucrurile așa cum se poate observa în mediul material al universului.

Apoi se poate pune întrebarea dacă frigul și căldura din universul materiei
principale, sunt la fel ca și cele din universul material. Iar răspunsul este cu siguranță
da, cu diferența că temperaturile sunt dincolo de nivelele înțelegerii omului, deoarece
nivelele de intensitate a câmpului magnetic plasmatic din aceste medii sunt înafara
scalei de cuprindere a oamenilor acestor vremuri.

• Apoi se poate întreba dacă există viață în mediile cu câmpuri magnetic plasmatice
de intensitate specifică materiei de tranziție și a celei Principale ale universului, iar
răspunsul la aceasta este cu siguranță da, deoarece aceiași structură de interacțiuni și
de creare a celulelor și a vieții există în aceste medii din univers, la fel cum sunt
aceste condiții disponibile și posibile în mediul materiei din marea scală a
funcționării marilor universuri.

55
• Materia făcută disponibilă universului material prin desfășurarea câmpurilor
magnetice plasmatice de intensitatea materiei Principale este ceea ce permite crearea
materiei. Aceste noi materii trebuie să-și găsească poziționarea MaGravs unele față
de celelalte, această necesitate pentru o nouă poziționare în anumite cazuri poate
duce la mișcarea materiei și mărirea spațierii materiilor unele față de celelalte,
această nouă mărire a spațierii manifestându-se ca și cum universul s-ar extinde.
Astfel, mărirea spațierii sau extinderea este limitată ca și materie, iar rata de
conversie de la mafs principale la materie are o limită și deci universul nu poate
exploda, singurul lucru care i se poate întâmpla universului, este că atunci când
MaGravs-ul universului atinge un punct când nu mai poate fi menținut în nivelele lui
mafs actuale necesare pentru crearea și susținerea nivelului lui MaGravs, atunci
universul se divide într-un mod elegant în două părți, pentru a-și garanta
supraviețuirea, mai degrabă decât să piardă totul în universul mamă către toate
celelalte universuri.

• Câmpurile Magnetice universale din interiorul materiei de tranziție, este forța care
împinge universul în afară iar câmpurile gravitaționale din interiorul materiei de
tranziție sunt cele ce țin împreună materiile universului, și reprezintă lipiciul
universului. Ambele aceste forțe sunt create de către interacțiunile câmpurilor
materiei și mafs, iar materia de tranziție reprezintă mediul pe care aceasta îl
utilizează fără a interfera cu el într-o mare măsură, pentru ca aceste forțe să păstreze
universul în condiția lui dinamică.

• Dacă rata de conversie a mafs principale atinge punctul în care există mai multă
energie în nivelele de intensitate ale mafs de tranziție, încât rata de conversie nu
poate duce la crearea câmpurilor magnetice de intensitatea materiei, atunci câmpurile
energiilor de tranziție interacționează și duc la crearea materiei de tranziție, această
condiție fiind anormală și în cele din urmă, în unele cazuri poate duce la crearea unui
dezechilibru între câmpurile Magnetice și gravitaționale din univers, acesta
reprezentând momentul declanșării expansiunii bruște a magnetosferei universale
dintr-un anumit loc, aceasta neputând fi susținută iar universul trece prin diviziune
care duce la crearea a două sau mai multe fragmente din universul actual.

• Trebuie să fie bine înțeles că divizarea neutronului în electron și proton, în mod

normal are loc datorită expansiunii bruște a magnetosferei neutronului, care apare
datorită aceluiași proces al schimbării rapide a mafs principale în energie de
tranziție, ceea ce duce la crearea temporară a materiei de tranziție, care la rândul ei
aceasta creează o nouă magnetosferă care nu poate fi susținută, și prin urmare
neutronul trece prin procesul de divizare în electron și proton.

• Deoarece pmf a energiei de tranziție încetinesc și se reduc în intensitate, odată

atingând limitele universului, cum se întâmplă de altfel în atmosfera superioară a
planetei și în heliosfera sistemului solar, în același mod și prin același principiu
aceste mafs de tranziție vor ploua înapoi în interiorul universului, înspre acolo unde
și-au început existența, iar la limita universului la fel ca și norii din atmosfera
superioară a Pământului, vor exista ploi de materie sub forma de mici materii
plasmatice și mafs, părând că universul ploua în interior. Astfel, dacă se privesc
limitele universului se va vedea un înveliș nebulos și înnourat, această nebulozitate
fiind de fapt nimic altceva decât mafs și materii slabe care se mișcă împrejur așa cum
fac norii sau particulele de praf în atmosfera superioară a sistemelor planetare.

56
• Aceleași sisteme noroase există în heliosfera sistemelor solare, în aceste zone
existând cei mai mulți meteoriți și asteroizi ai sistemelor solare, acestea fiind locul
lor de origine și cel de unde primesc mafs și materii.

Trebuie spus că odată ce omul învață să traverseze limitele heliosferei sistemului

solar, așa cum se întâmplă atunci când oamenii călătoresc spre Lună în zilele noastre,
când intră în heliosfera sistemului solar, aceste nave vor întâmpina de asemenea
același spațiu cețos și noros la marginile sistemului solar și vor avea de a face la
întoarcere cu norii de praf, heliosfera solară și așa mai departe, la fel cum se
întâmplă la reintrarea în atmosfera Pământului.

La marginile universului se pot vedea pmf slabe ale materiei și materiei de tranziție,
precum și plasmele energiilor de tranziție, și chiar intrarea altor mafs, materii și
plasme în toate intensitățile mafs, a meteoriților universali din alte universuri sau din
unicos, așa cum se poate observa intrarea meteoriților și asteroizilor din sistemul
solar și din cosmos în atmosfera Pământului. Există fulgere și meteoriți universali de
asemenea, de fapt dacă observatorii WMAP caută aceste fenomene, ei vor observa
alte furtuni și fulgere, atunci când aceste energii și materii multe intră în acest
univers, însă ei simplu au înregistrat acestea ca și puncte fierbinți pe această hartă a
limitelor exterioare ale universului.

Existența acestor puncte fierbinți cu viață scurtă, arată că sunt dinamice, au o

existență scurtă iar energia lor se mișcă rapid, așa cum se întâmplă la intrarea
meteoriților în atmosfera Pământului.

În realitate, existența acestor puncte fierbinți la marginile hărții WMAP, ar trebui să-
i dea omului o indicație clară asupra existenței altor universuri și a unui univers mai
mare, pentru că la fel cum Pământul este parte a sistemului solar și a galaxiei, la fel
este cu acest univers vizibil al omului, și tot ceea ce se poate vedea în acest univers
la fel se repetă în universul mai mare.

• Unul din conceptele fundamentale principale ale energiei universale, îl reprezintă

ceea ce lumea științifică de astăzi, într-o mare măsură nu a înțeles complet și a
ignorat până acum, acest principiu fundamental al amplificării pmf utilizând pmf ale
mafs, materiilor și energiilor, și în special a energiei universale.

Dacă lumea științifică înțelege cum utilizează universul propriul dinamism și

stratificarea energiilor universale dinamice ale conținutului interior, pentru a-și mări
puterea în funcționarea acestui univers, atunci oamenii înțelepți vor ajunge să
înțeleagă că nu este nevoie de prea multă materie principală sau de orice altă materie
pentru a face să funcționeze acest univers vast și a transfera energia în toate colțurile
lui îndepărtate.

Lumea științifică de astăzi a fost în mare măsură ignorantă asupra acestui fapt, și nu
a reușit să înțeleagă stratificarea magnetică și principiul energiei universale
dinamice, iar în schimb a aceasta a pus omul în dezavantaj în comparație cu avansul
tehnologic al altor călători ai universului.

57
Oamenii înțelepți ar trebui să caute în ei însăși și să vadă crearea propriei lor ființe,
apoi ei vor ajunge să înțeleagă cât de puțină materie și mafs și câmpuri magnetice au
creat conducție și transfer energetic în propria lor structură, fără a utiliza sau
utilizând foarte puține mafs și materii, apoi ei vor găsi puterea creatoare și aplicațiile
și manipularea acestora pentru nespuse utilizări.

Atunci ei vor înțelege că nu sunt necesare găuri de vierme și toată acele cuvinte
fanteziste, pentru a călători în univers cu viteza propriului lor creator. Aceasta va fi
și va rămâne misterul existenței, până când omul va învăța să nu depășească limitele
altora și va învăța existența echilibrului și a adevăratei Păci din el însuși, din oameni
și din ceea ce-l înconjoară.

• Trebuie să se înțeleagă conceptul de funcționare a stelelor principale multiple

dintr-un sistem de galaxii, și rolul pe acre acestea îl joacă în crearea galaxiilor
discoidale sau a celor spiralate. Funcționarea stelelor principale vizibile și invizibile
în univers, vor juca același rol ca și sisteme solare încolăcite și galaxiile cuplate. În
aceste cazuri centrele materiilor principale încolăcite sunt și au capacitatea de a
descărca diferite intensități pmf conform cu atracția lor anti-materială gravitațională
și cu cantitatea de mafs pe care le pot elibera pentru a-și controla propriul domeniu
de câmpuri. Centrele materiilor principale multiple sunt și pot fi utilizate în
călătoriile spațiale într-un mod fascinant, când se pot face deodată sărituri multiple,
cu direcții de mișcare dinamice diferențiale și opuse a acestor Materii. Viteza și
protecția creată din și prin aceste manipulări, îi vor da omului șansa să călătorească
prin dimensiunile galaxiilor și universurilor în minute, dar trebuie să fie conștient de
puterea distructivă a acestor tehnologii, deoarece nimic nu va rămâne ci doar pmf din
creaturile ce călătoresc folosind aceste nave universale, dacă lucrurile merg greșit la
aceste nivele mafs.

• Trebuie observat că formele galaxiilor și apariția lor fizică, ar trebui să indice

puterea efectului materiilor și a entităților din jurul lor, deoarece ele vor permite, vor
atrage și respinge aceste obiecte înspre sau departe de un punct sau altul, și astfel
permițând apariția și structura fizică vizibilă a acestor corpuri cerești, să se
conformeze și să aibă o anumită formă. Asta este important în înțelegerea faptului că
cineva nu trebuie să se uite la o entitate ci să se uite la mediul ce o înconjoară, pentru
a înțelege limitările funcționale și de formă ale materiei și mafs interne și externe
care sunt permise de către mediul entității, pentru ca aceasta să existe într-un anumit
punct și moment de timp al unui sistem, fie că este vorba despre o entitate planetară,
a sistemului solar, galactică sau universală.

• Uniformitatea pmf din plasma unui proton, a unui atom sau a universului, acestea
toate arată condiția de echilibru dintre toate câmpurile magnetice participante, care i-
au fost asignate entității în momentul întemeierii și creării acesteia. Astfel, dacă se
observă un obiect ce se mișcă cu viteză mare, cum este Plasma unui electron dintr-un
atom, sau la o scară mai mare, universul, atunci aceasta nu înseamnă că universul se
extinde și că va fi haos intern în aceste entități. Astfel, mișcarea rapidă a materiilor și
mafs interne ale universului, nu înseamnă că universul se extinde, pe de altă parte
aceasta înseamnă că universul își controlează intern mafs, și le repoziționează pentru
a-și garanta existența ca și entitate, și în același timp universul își menține poziția
sau ceea ce se cheamă poziționarea universală MaGravs în raport cu alte universuri
din unicos.

58
Astfel acest univers va avea materii și mafs care se vor deplasa într-o poziție, dar în
același timp alte câmpuri se vor deplasa invers, și se poate spune că conversia mafs
ale materiilor creează o extindere vizibilă, însă forțele câmpului gravitațional al
universului nu poate fi schimbat și ordinea universală a conservării câmpurilor va fi
menținută. Nu contează ce este convertit și la ce câmpuri și materii, intensitatea
câmpurilor gravitaționale universale interne vor fi menținute și conservate.

• Universul are legi și condiții și are particule și atomi primordiali. În prezent omul a
reușit să înțeleagă structura atomului, plasma atomului și a altor particule, iar prin
această înțelegere și prin viziunea asupra universului, el crede că atomul de hidrogen
este cea mai simplă structură, după cum poate el vedea și înțelege. În timp, va deveni
evident că aceasta nu este la fel pentru toate creaturile universului, dar până atunci
omul trebuie să învețe că particulele fundamentale, câmpurile unificate și cele
fundamentale ale universului, sunt simple câmpuri magnetice, iar întreaga
funcționare a universului se bazează pe interacțiunea și funcționarea acestora.

Dar în același timp, omul trebuie să învețe că toate entitățile create au atins o metodă
comună de comunicare, sau ceea ce este cunoscut ca și comunicarea prin intermediul
câmpurilor universale, toate ființele create care au reușit să-și influențeze mediul și
au reușit să interacționeze cu alte ființe inteligente sau cu grupuri unificate și au
acceptat limba de comunicare universală unică, care este acceptabilă pentru toți,
această limbă este cunoscută ca limba universurilor și se bazează pe pmf de diferite
intensități, nu pe voce sau sunet sau pe alfabete și forme fizice.

Omul va trebui să învețe această limbă și atunci va fi capabil să comunice cu alte

entități inteligente create în univers, după ce va învăța să găsească pacea în el însuși
și va atinge înțelegerea faptului că nu poate face nenorociri și nu poate crea divizare
în univers, așa cum au fost obișnuiți pe Pământ pentru a-și impune calea lor și pentru
a atinge și obține posesiuni fizice, și că în univers posesiunea materială nu este nimic
altceva decât lipsa de înțelegere a poziției omului și a neînsemnatei lui inteligențe.

Limba universală este o limbă clară și transparentă și funcționează pe baza

intensității pmf și are forme standard și nivele acceptate pentru comunicare, funcție
de creaturile și mediile diferite din care aceasta a fost inițiată.

Ar trebui să se înțeleagă că nu toate ființele inteligente din univers au sau au avut

nevoie de crearea unei structuri fizice planetare, așa cum au oamenii pentru propria
lor existență sau supraviețuire.

Viața este creată în univers, în și între câmpurile universului, și nu are neapărată

nevoie de tangibilitate fizică, hrană și sol pentru ca ea să existe, să colaboreze și să
funcționeze cu altele din univers.

În timp ce, și atât timp cât oamenii încearcă să-i contacteze pe alții prin imagini și
voci, utilizând avansul tehnologic actual, acesta va descoperi că va avea mult timp
de așteptat pentru un răspuns, deoarece alte ființe inteligente create ale universului
au fost, sunt și vor fi vizitatori ai omului din vremea creării și până la decesul
acestuia. Însă limba universală va fi stabilită și comunicațiile vor fi deschise atunci
când omul va învăța că nu este nevoie să ia mai mult decât are nevoie, și în același
timp că nu are de ce să creeze divizare și conflicte pentru a obține ceea ce dorește.

59
Cauza izolării omului față de comunitatea universală, a fost lipsa lui de înțelegere că
în limba universală, alte creaturi nu este necesar să utilizeze cuvinte ci ele pot și cu
adevărat înțeleg și comunică la nivelele pmf, astfel gândurile omului care au la bază
pmf în funcționarea lor în creierul omului, acestea sunt detectate și sunt vizibile ca și
lumină acestor creaturi, și așa cum se spune ele pot vedea și înțelege reala intenție a
faptelor omului, fără ca acesta să rostească un singur cuvânt.

Astfel, izolarea omului față de comunitatea universală, a fost forțată asupra lui,
pentru protecția păcii universale mai degrabă, decât datorită inabilității omului de a
găsi alte creaturi cu care să comunice.

• Universul este în general un loc pașnic, iar războaiele și conflictele au fost lucruri
ale trecutului acum foarte mult, mult timp, și prin urmare dacă omul învață
avantajele unui trai pașnic, atunci el va învăța limba universală și-i va fi permis să
învețe mai mult și să se alăture comunității universale a Ființelor, indiferent că aceste
ființe au apariție fizică sau de câmpuri, în ochii omului.

• Nu sunt necesari ochii pentru a vedea și inteligență pentru a înțelege, deci reala
vedere o reprezintă reala voință a observatorului frumuseților creației în toate
nivelele universurilor.

• În lumea materială de exemplu, neutronii întotdeauna se divid în mase echilibrate

astfel încât poziționarea gravitațională generală a celor două noi mase, poate garanta
existența și continuarea vieții neutronului în aceiași lume materială. Aceasta se
aplică universului de asemenea, adică universul se va divide și la fel ca și în cazul
neutronului, masa mai ușoară va urma câmpurile de forță a masei mai grele. În timp
ce universul cu masă mai mică va fi și va trebui să urmeze mișcarea internă a
propriilor lor mafs și materii, iar în același timp MaGravs-ul general al universului
mai mic trebuie să-și găsească poziția în raport cu MaGravs-ul general al universului
mai mare și cu mișcarea dinamică generală a mafs și a materiilor pe care universul
mai mare le creează.

Astfel, universul mai mic poate fi într-o poză sau în cazul vieții omului de peste un
milion de ani, poate arăta ca fiind staționar în spațiul lui intern, dar de fapt acest
univers urmează un alt univers mai mare, cu o viteză foarte mare, pentru a-și păstra
poziția și în același timp forța de mișcare centrifugală universală, îi permite
universului să-și mențină propriul conținut de mafs și materii.

Toate universurile precum și galaxiile și sistemele solare, se află toate în mișcare nu

doar intern ci în același timp ele sunt în mișcare în raport cu cealaltă jumătate a
universului lor mamă din care au fost inițial formate. Direcția generală de mișcare a
universului în universul lui mai mare, poate fi cu ușurință detectată și realizată.
Direcția de mișcare a universului este indicată de mișcarea direcțională a masei
universului, care se mișcă în afara direcției normale a întregului conținut al
universului însuși. Aceasta înseamnă că dacă întreaga mișcare a materiei universului
este planificată, ar trebui atunci să se poată vedea o regiune care se mișcă ca un
întreg într-o direcție complet arbitrară și independentă.

60
Motivul existenței acestei anvelope a masei ce urmează o direcție de mișcare
independentă, se datorează faptului că această masă a universului este conectată
Magnetic și gravitațional, este blocată pe direcția de interacțiune a MaGravs-ului
acestui univers în raport cu MaGravs-ul universului soră (Fig. 22).

Fig. 22 – Anvelopa galaxiilor din fiecare Univers, indică poziția Universului Soră.

Masa materiilor implicate în această mișcare ar trebui să indice mărimea și puterea

interacțiunii MaGravs dintre cele două universuri.

Această masă se mișcă în 360 de grade deoarece universul soră este dinamic și are
propria lui mișcare MaGravs.

Această zonă independentă în mișcare din univers, a fost deja detectată de către
cosmologi pentru acest univers, dar ei nu pot înțelege motivul pentru această mișcare
independentă în plasma universului.

Astfel, direcția în care se mișcă și este poziționată această masă din univers, indică
poziția universului soră în raport cu acest univers.

Prin urmare, dacă și când omul de știință și realizările tehnologice vor atinge nivelul
în viitor, ca omul să poată vedea prin magnetosfera universală, atunci poziția undeva
va trebui căutat universul soră, va fi direcția în care această masă internă se află în
mișcare, iar în același timp distanța acestei mase interne față de marginea
universului, va indica distanța acestui univers față de universul soră.

61
• În univers, căldura și frigul nu se măsoară așa cum se obișnuiește în lumea fizicii
de astăzi. În univers, căldura este măsurată ca fiind măsura în care pmf ale materiilor
care pot fi slăbite pentru a permite puntea spre ceea ce este cunoscut ca magnetosferă
moleculară sau atomică.

Astfel, ceea ce este comun cunoscut ca si barieră Coulomb în fizica atomică, este
doar mărimea rezistenței sau a densității MaGravs a atomului. De fapt, omul trebuie
să înțeleagă că dacă unifică terminologia, atunci va rezolva multe din problemele
existente în lumea științei și a fizicii. De exemplu, prin unificarea cuvintelor
magnetosferă și barieră Coulomb, acesta două având aceleași proprietăți și
reprezentând același principiu, unul indicând densitatea MaGravs a sistemului
planetar iar al doilea indicând același lucru dar pentru structura atomică. Dacă
această discrepanță de termeni este rezolvată și omul înțelege toate fenomenele
creării magnetosferei, la toate nivelele universale de intensitate mafs, despre care s-a
discutat mai sus, atunci fizica nucleară și teoretică nu vor mai avea probleme în
crearea și menținerea fuziunii tuturor materiilor și mafs din univers.

Astfel, pentru fuziune nu este necesară căldură sau viteză pentru crearea și obținerea
acesteia, ci de slăbirea MaGravs-ului sau de diluarea Magravs-ului mafs și a
materiilor, iar aceasta va duce la fuziune și crearea de elemente grele fără necesitatea
existenței acceleratoarelor elaborate și a altor dispozitive, care au devenit uneltele
științei avansate de astăzi.

Utilizarea acceleratoarelor indică doar lipsa de înțelegere a lumii științifice actuale, a

ceea ce acești savanți încearcă să obțină, precum și înțelegerea lor greșită a
funcționării universului.

Căldura creată prin procesele de fuziune din stele sau din stelele principale
reprezintă un produs secundar, și de fapt căldura participă la operațiunea de slăbire
MaGravs și la slăbirea barierei Coulomb, încât să aibă loc fuziunea sau amestecul
diferitelor plasme ale mafs și a materiilor, și nu cauza sau rezultatul fuziunii.

În lumea fuziunii de astăzi, savanții încearcă să crească viteza și să accelereze

plasma, pentru a le face să se ciocnească și speră să aibă loc fuziunea, dar în univers
exact procesul invers are loc. În univers, fuziunea are loc în centrul dens al stelelor
principale și a celor materiale, unde nu există spațiu ca plasmele să fie accelerate, ci
datorită slăbirii forțelor pmf ale magnetosferei plasmei, sau a barierei Coulomb,
atunci materia se amestecă și fuzionează, iar ceea ce nu este necesar în urma fuziunii
a două plasme, este eliberat ca și pmf ale mafs suplimentare ce se desfășoară. Acest
proces al desfășurării de la mafs cu intensitate mare spre mafs cu intensitate mică,
este atât de rapid încât acest proces arată el însuși ca și căldură în acest mediu al
universului, ca și parte a procesului.

Astfel căldura poate fi explicată în termenii ei reali ca și pmf care se desfășoară, o

stare a materiei ce se desfășoară astfel încât câmpurile pmf eliberate, permite altor
materii să-și deschidă magnetosfera, încât să poată primi pmf aflate în tranzit de la
alte plasme.

62
Frigul poate fi explicat prin reducerea pmf ale materiilor dincolo de magnetosfera
materiei, încât materia nu poate transmite nici un pmf către alte materie.

În locul în care transferul total este zero, acesta este cunoscut în zilele noastre, ca
punct de zero Absolut. Savanții spun că în acest punct nu există mișcare moleculară.
De fapt plasma materiilor sau atomii sunt încă activi în acest loc, și-și mențin
mediul și condiția lor internă dinamică. Dacă nu ar fi fost așa, atunci câmpurile
magnetice ce creează mafs și materiile, ar fi încetat să interacționeze iar materiile sau
mafs și-ar fi pierdut câmpurile gravitaționale și magnetice, și prin urmare materiile și
mafs nu ar fi fost capabile să-și mențină magnetosfera și masa atomului și nimic nu
ar fi existat. Dar deoarece cum materia la temperatură absolută se poate observa,
rezultă că condiția reprezintă o conexiune inter plasmatică și nu un magnetică
internă.

De fapt, câmpurile magnetice care reprezintă particulele principale sau sunt

cunoscute ca și materii fundamentale, și nu pot niciodată să ajungă la un moment în
care să nu mai existe sau să nu mai interacționeze cu alte câmpuri, și în același timp
datorită permanentei existențe a altor câmpuri magnetice și elemente fundamentale
în univers, toate câmpurile și materiile întotdeauna sunt atrase sau respinse de alte
materii, și prin urmare un univers complet static nu poate niciodată exist. Cu
adevărat crearea universului precum si crearea și originea câmpurilor magnetice are
loc prin și datorită diferența fundamentală de intensitate a universurilor. Astfel,
câmpurile magnetice sunt ele însele create din diferențele nivelelor de intensitate din
univers, și astfel originea câmpurilor magnetice reprezintă cauza existenței
universului, iar existența universului reprezintă cauza existenței condițiilor diferite,
care sunt cele ce creează câmpurile pentru a compensa această diferență, și de aici
crearea entității ce acoperă diferența în poziție, și prin urmare crearea câmpurilor
magnetice. Astfel, într-o limbă mai simplă, acum se știe chiar de unde provin
câmpurile magnetice, a cărora varietate duce la lumea creației din univers, și cum
ajunge în existență esența reală a întregii creații.

• Se poate spune că la temperatura Absolută, timpul se oprește pentru materie și

pentru lumea materială, dar nu pentru mafs și dimensiunea mafs, și deci dacă
universul ar fi fost făcut doar din materie și mafs, atunci materia fizică nu ar fi
existat niciodată în cele mai adânci părți ale universului, dacă temperatura ar fi fost o
temperatură absolută.

• Măsura frigului din univers este dependent de încetinirea mișcării pmf într-o
direcție și intensitate, deci măsura frigului este dependentă de intensitatea externă și
nu de mișcarea câmpurilor plasmatice interne. Acesta fiind motivul pentru care în
sistemele planetare, planetele pot și cu adevărat produc propriile lor temperaturi
independente, indiferent unde se află în univers și cât de rece sau cald este mediul ce
înconjoară planetele și stelele. Prin urmare ZERO ABSOLUT în raport cu mediul de
mafs și materie, este aplicabil doar poziției și mediului Pământului și nu tuturor
condițiilor din univers. Acesta fiind motivul pentru care se poate observa viață în
toate tipurile de presiune și intensitate a câmpului magnetic din univers.

Prin urmare zero Absolut pentru mediul mafs al materiei nu este aplicabil mediului
și intensității mafs și a materiilor principale, de tranziție si a materiei.

63
Acesta fiind motivul pentru care pot exista structuri interne atomice, iar mafs ale
atomilor le pot menține structura și existența, în timp ce structura moleculară din
mediul materiei poate fi atât de rece încât nici o mișcare în atomii moleculei nu poate
fi observată la temperatura absolută.

Temperatura absolută într-un mediu dat se poate spune că există atunci când
MaGravs-ul mediului materiilor constituente ajunge să fie în echilibru total, și acesta
reprezintă punctul în care despre pierderile și câștigurile totale din mediul
înconjurător se spune că sunt în echilibru, deoarece magnetosfera totală a mediului
va compensa pierderile astfel încât mediul poate menține mișcare zero a MaGravs-
ului total.

Pe de altă parte, MaGravs-ul mediului poate fi redus încât să nu existe nici o

interacțiune între atomi, astfel că mișcarea atomilor unul față de celălalt încetează și
devine înghețată. Acesta este cunoscut ca și criteriul de echilibru MaGravs, iar
pentru a-l produce în interiorul structurii reactorului, este o artă necunoscută omului.
Poziționarea Magravs echilibrată reprezintă cheia stabilirii de colonii în univers,
acolo unde nu există planete și stele ca și puncte de referință, dar condiția de
echilibru permite stației să fie permanent poziționate în acel loc, astfel încât toți
pasagerii din spațiu pot veni să se întâlnească.

Producerea echilibrului absolut îi dă omului abilitatea cunoscută sub numele de

plutire, fără existența elicelor sau a propulsoarelor verticale de astăzi, pentru a putea
rămâne staționar în aer.

Echilibrul MaGravs absolut, permite navelor viitorului să păstreze o poziție

constantă și poate crea o compoziție fantastică pentru așa numitele porți, care sunt
necesare pentru mișcarea de la mediul MaGravs la un altul, fără ca practic să mai fie
necesară gestionarea reintrărilor în fiecare direcție.

Funcționarea și utilizarea sistemelor tehnologice MaGravs echilibrate absolut, sunt

ca și ușile fizice de astăzi, atunci când vor fi utilizate în viitor, când cineva se va
muta de la un mediul plasmatic MaGravs la un altul.

• În funcționarea universului, distanța pmfs și viteza de rotație a unui pmf în raport

cu altul, reprezintă criteriul prin care este dictată viteza și direcția de rotație a unei
materii sau plasme în raport cu altă plasmă.

Poziționarea mafs unele față de celelalte în univers, are un efect direct asupra a cât
de repede, când și unde o entitate se va poziționa ea însăși, și aceasta dictează chiar
și cantitatea de frig sau de căldură a două entități una față de cealaltă și față de alte
medii. Acest concept este văzut în univers, în raport cu direcția de rotație a
planetelor, a stelelor și galaxiilor, când direcția lor de rotație este diferită față de a
altor entități din mediul acestora.

64
Criteriul de poziționare a mafs reprezintă motivul pentru care Venus se rotește în
direcție diferită față de celelalte planete din sistemul solar al omului, deoarece viteza
de rotație a pmfs interne precum și poziția acestora în raport cu altele asemenea din
structura internă a acestei planete, sunt astfel încât staturile exterioare ale acestei
planete sunt forțate de către configurația poziționării combinate a diferitelor miezuri
și a intensității pmf ale acestora, forțând planeta să se rotească în sens orar, față de
sensul anti orar al celorlalte entități planetare din acest sistem solar.

Acest principiu al poziționării mafs și al vitezei, poate într-un fel explica de ce toate
materiile din univers se rotesc anti orar sau ceea ce comun se cheamă
electronegativitatea mișcării direcționale a atomului de hidrogen.

Deci se poate spune că mișcarea direcțională anti orară a plasmei protonului și

electronului, are loc datorită intensității mafs din plasma acestora și a poziției
diferitelor mafs unele față de celelalte din interiorul plasmei.

Aceasta pune capăt teoriei actuale a electronului și pozitronului, când de fapt singura
diferență dintre electroni și pozitroni este că câmpurile magnetice interne ale unuia
sunt ușor diferit poziționate fașă de ale celuilalt, conținutul lor de mafs fiind la fel.
Deci doar poziționarea câmpurilor ale unui față de celălalt, dictează direcția de
rotație a plasmei acestor entități. Această variație a mișcării direcționale poate afecta
chiar temperatura absolută a funcționării pozitronilor și electronilor în medii diferite,
de asemenea.

• Timpul, așa cum omul este obișnuit pe Pământ, acest timp în limbajul universal nu
există, timpul este un fenomen creat de om pentru a-și măsura cursul vieții. În
realitate, timpul reprezintă măsura pmf de o intensitate dată care trece printr-o
intensitate dată predeterminată, astfel timpul în limbaj universal este dependent de
mediu și de intensitatea câmpului magnetic. În lumea mafs principale, timpul de
reducere este mult mai rapid decât timpul de reducere din mediul materiei. Astfel
timpul sau durata atingerii, de la un nivel de intensitate, a unui nivel superior sau
inferior, de același ordin de mărime, reprezintă măsura timpului în univers.

Timpul de poziționare universal va fi măsurat conform cu poziția centrală a

universului și va fi considerat a fi zero în acel punct, iar la stabilirea unei întâlniri la
un anumit moment dat, vor trebui considerate toate mafs și materiile din univers în
raport cu acest punct. Această poziție este și are o referință tridimensională de 360 de
grade. De fapt, timpul în univers are nevoie de un punct de referință, și astfel avem
timp Pământean, timp solar, timp galactic și timp universal.

Timpul este neschimbabil și este la fel în mediu cu aceiași intensitate a câmpurilor

gravitaționale și Magnetice. Asta este important, deoarece în prezent există o eroare,
care a fost acceptată pentru a convinge lumea științifică ca timpul curge mai repede
în univers, la îndepărtarea de planetă.

Aceasta nu este nimic altceva, decât ipocrizie și lipsă de înțelegere a modului cum
sunt create câmpurile gravitaționale. Această eroare a ajuns la un punct în care în
sistemul de sateliți actuali, a fost alocată o eroare de timp pe baza căreia timpul
satelitului este ajustat funcție de poziția, locația unei materii sau entități de pe
Pământ.

65
Când de fapt, dacă lumea științifică ar înțelege în totalitate principiile creării
materiilor, și dacă savanții pot crea aceiași intensitate a forței g în mediul de
funcționare a acestor sateliți electrici și mecanici, indiferent unde aceștia ar fi
poziționați în acest mediu cu 1g, atunci acești sateliți nu au nevoie de factorul de
corecție pe care acum îl utilizează.

De fapt factorul de corecție a timpului se datorează faptului că materiile din

MaGravs-urile și pozițiile gravitaționale diferite din jurul Pământului au și operează
sub diferite intensități ale câmpului magnetic și gravitațional, iar acesta este motivul
pentru care există diferențe.

Astfel pentru corecția timpului în aceste sisteme, este necesar să se considere crearea
aceiași intensități MaGravs la suprafața Pământului, și apoi nu va mai exista nici o
diferență de timp.

Acest concept este important pentru călătoriile viitoare în spațiu ale omului și pentru
excursiile lui în univers, dacă vrea să păstreze obișnuitul ceas de 24 de ore și
intensitatea câmpului magnetic și gravitațional al Pământului.

Omul curând va descoperi și va înțelege într-un mod simplu, apoi ipocrizia călătoriei
în timp și găurile de vierme, cât și mersul în trecut și viitor și așa numita teorie a
bunicului, va ajunge la final.

Un aspect care trebuie reținut este că lumina este ea însăși o entitate plasmatică care
se deplasează într-un mediu sferic 360 de grade din univers, și de exemplu
caracteristica feței omului va crea lumina omului ca să poată fi văzută în întregime,
dar în timp deoarece lumina călătorește prin veșnic rotitoarea sferă a universului,
aceste raze unele sunt absorbite iar altele distorsionate, și nu se pot aduce împreună
toate luminile ale tuturor materiilor ale feței omului, pentru a se putea acea entitate
așa cum a fost ea acum mult timp.

Astfel, dacă cineva crede că cineva poate vedea trecutul unei persoane, într-un mediu
veșnic dinamic prin intermediul luminii, sau făcând o mașină pentru a se întoarce
înapoi și a vedea fețele înaintașilor, aceasta arată nimic altceva decât lipsa de
înțelegere a științei creării și mișcării luminii prin negura universului dinamic, de
către acești oameni de știință.

Structura materiilor cum sunt stelele și câmpurile din punctele îndepărtate ale
universului pot fi văzute datorită în principal faptului că lumina este și are un mediu
plasmatic și ca un telescop, ea poate transfera informația la punctul de destinație. Dar
lumina nu poate aduce informații despre trecutul propriei ei surse, și arată matricea
sursei acesteia din momentul în care a părăsit obiectul.

De fapt, se poate spune că lumina este materie compozită și o entitate cu pmf

complexe și active ale diferitelor mafs.

66
Astfel de exemplu, în mediul materiei principale, acolo unde materiile principale
sunt creatoarele și controloarele Magravs-ului mediului, în aceste medii se poate
călători la viteza pmf ale materiei principale și nu ale materiei tangibile. Atunci, dacă
considerăm mediul materiei principale din centrul galaxiei, atunci timpul lumii
materiale va arăta ca fiind mult mai rapid, sau materia pare să călătorească de mii de
ori mai repede decât viteza luminii din lumea materiei.

Astfel, în realitate timpul și viteza luminii acceptată ca fiind viteza limită este
aplicabilă doar înțelegerii omului asupra universului, și nu poate fi considerat ca
fiind adevărul în universul funcțional real.

Când rasa omului înțelege conceptul de utilizare a materiei principale în sistemele de

călătorie, atunci omul va fi capabil să călătorească în univers cu viteze mult mai mari
decât viteza luminii, ale mafs din lumea materială, și atunci se va putea călători în
întreg universul în secunde conform termenilor umani, și atunci se poate călători în
lungul și-n latul marelui univers, așa cum se călătorește pe Pământ cu sistemele de
jucărie ale avioanelor de linie de astăzi.

Apoi se ridică întrebare: De ce unele materii și entități din univers, pot trăi mult
timp, când de exemplu viața umană este limitată? Răspunsul este foarte simplu, și
anume că corpul omului este un complex de mafs și materii, și cu cât se adaugă mai
mult la compoziție, cu atât mai mult MaGravs este disponibil a fi pierdut în mediu
MaGravs, și să fie afectat de MaGravs-ul înconjurător, de asemenea.

Astfel, viața omului este condiționată de mediu, și în timp odată ce ADN-ul omului
învață să se păstreze mai mult, atunci aceasta se va adăuga vieții omului iar acesta va
trăi mai mult timp, dar viața eternă nu aparține nici unei entități din univers, ci
entitatea reprezintă aspectele și atributele totale ale întregului ca și întreg. Astfel,
omul a fost și va fi mereu, nu în formă fizică ci mai degrabă ca și atributele
existenței fizice, în toate universurile lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu este parte din
întreg și fracțiune din nimic.

Universul posedă mafs și materii a căror diferență este doar în intensitate și nimic
mai mult sau mai puțin, astfel timpul este mai rapid în câmpul mai puternic pentru
entitățile create din materie mai slabă, iar timpul este mai încet pentru intensitățile
mafs mai puternice aflate în câmpurile de intensitate mai slabă ale materiei. Astfel
timpul în univers în realitate nu există, și este creația stării de poziție și posesiune a
omului. Astfel, dacă cineva se află în univers undeva unde mafs sunt de mii de ori
mai puternice decât alte mafs, atunci timpul este de mii de ori mai rapid, aceasta
aplicându-se tuturor mafs și materiilor din lumea creației.

Un aspect ce trebuie înțeles este că razele magnetice care sunt eliberate și sunt
predominante în mediul omului, sunt cele ce configurează degenerarea și divizarea
celulelor omului, și au efect direct asupra duratei de viață a omului în univers,
aceasta fiind o vorbă înțeleaptă pentru cei ce ajung să înțeleagă și să caute viața
eternă.

• Ceea ce ține universul împreună sunt forțele de atracție și respingere ale

conținutului de pmf a universului. Astfel, densitatea și poziția în care materiile apar
în univers , sunt complet dependente de intensitatea pmf.

67
Prin urmare, deoarece intensitatea pmf ale materiilor este obținută în orice punct din
univers, atunci acea materie ajunge să se manifeste pe ea însăși într-un anumit loc și
timp, în acea parte a universului. Astfel, lipiciul universului îl reprezintă o
combinație a interacțiunilor tuturor mafs și a materiilor, a căror interacțiune creează
câmpurile Magnetice și gravitaționale MaGravs ale universului.

Astfel, de fapt ceea ce se cheamă teoria bosonilor, este adevărată prin interacțiunea
câmpurilor magnetice ale diferitelor pmf, plasme, materii dintr-o anumită poziție din
univers, deoarece aceste interacțiuni dictează ce și cum sunt date și luate pmf din
supa universală de câmpuri magnetice, cum va fi entitatea rezultantă, cum se
manifestă materia însăși în anumite puncte și pentru ce perioadă de timp.

• Astfel, odată ce se obține o anumită intensitate pmf în univers, care poate iniția
combinații de interacțiuni a câtorva plasme și medii de câmpuri magnetice, atunci în
acel punct din univers apar în existență anumite mafs și materii, acestea fiind mafs
ale intensității câmpurilor magnetice ale materiei și așa mai departe. Acesta este
secretul existenței și manifestării universale ale tuturor mafs și a materiilor, iar
observarea unei mafs sau a altei materii, este în totalitate dependentă de intensitatea
MaGravs a pmf ale observatorului, încât o materie sau alta să poată fi tangibilă sau
vizibilă.

• La fel ca și la magneții aflați în stare solidă, în regiunile cu câmpuri magnetice ale

stării de plasmă din univers, aceste plasme posedă și funcționează prin intermediul
polilor Nord și Sud, și le fel se întâmplă cu atracția și interacțiunile în raport cu alte
câmpuri magnetice ale tuturor celorlalte plasme, de asemenea. Adică câmpurile
magnetice plasmatice se poziționează ele însele așa cum fac magneții solizi în
funcție de intensitatea și poziția altor câmpuri magnetice plasmatice din vecinătate și
din mediul acestora. Astfel, polul Nord al plasmei atrage polul Sud al altor plasme, și
în același timp polul Sud al plasmei păstrează și creează distanța față de polul Sud a
celorlalte plasme, așa cum se întâmplă în magneții în stare solidă.

În materia fizică, se poate vedea mișcarea câmpurilor magnetice și mișcarea

magneților unii față de alții, cum magneții se mișcă și-și găsesc poziția unii față de
ceilalți în mediul lor, atunci când sunt aduși în apropiere unul de celălalt. Aceiași
poziționare și mișcare este aplicabilă, creată și menținută în mediul magnetic a două
plasme, atunci când sunt aduse la interacțiune mafs între ele.

Câmpurile magnetice plasmatice ale tuturor entităților se poate recombina pentru a

permite circulația câmpurilor acestora și în general pentru a determina punctul în
care câmpurile pot reintra pentru a completa în totalitate sfera câmpurilor plasmatice.
Acest punct de reintrare a câmpurilor, dictează și decide în raport cu mediul cu ce
mafs funcționează entitatea, și nu neapărat doar intensitatea mafs a entității însăși.
Astfel, punctul terminal și de reintrare a câmpurilor plasmei ale mafs chiar și ale
materiilor solide, este dictat de intensitatea mafs ale mediului și nu de materie.

Adică, punctul terminal ale liniilor de câmp magnetic pentru plasme și materii solide
(începutul și sfârșitul unei linii de câmp) este decis în principal de intensitatea mafs
ale mediului și nu neapărat de intensitatea câmpurilor materiei.

68
Acesta este motivul pentru care câmpurile magnetice se pot reconecta oriunde în
univers, indiferent de distanțarea lor fizică, deoarece mediul în care câmpurile intră
și sunt transportate la destinație, le sprijină și facilitează prin propriile lui mafs și nu
prin intensitatea câmpurilor entității. Acest fenomen este foarte bine explicat prin
interacțiunea de schimbare a polarității a doi atomi, care atunci când unul își schimbă
polaritatea, al doilea face același lucru instantaneu. Aceasta este ceea ce se observă
în schimbarea polarității câmpurilor plasmatice ale entității, când de exemplu
deoarece o plasmă își schimbă polaritatea, cealaltă face la fel automat, încât nu se
poate observa nici o schimbare în structura entității.

Aceasta este asemănătoare schimbării polarității Pământului și schimbarea

sincronizată a polarității celulelor tuturor ființelor de pe Pământ, încât nici o
schimbare fizică nu poate fi detectată de către locuitorii planetei, la schimbarea
polarității fizice a Pământului.

Chiar dacă nu se poate spune același lucru despre schimbarea polarității Lunii
Pământului, deoarece ea nu se schimbă atunci când se schimbă polaritatea
Pământului, în majoritatea cazurilor.

Prin înțelegerea principiului acestui fenomen, omul de știință poate face orice
materie oriunde în univers după cum este nevoie la momentul respectiv, fie că e
vorba despre producerea aurului sau a aminoacidului necesar pentru producerea
proteinelor lanțului de fibre ale inimii omului, oriunde în spațiu pentru călătorii
viitorului.

Astfel, se poate controla punctul în care ceea ce apare ca și câmpuri magnetice sunt
atrase înăuntru (convențional numit pol de ieșire) și unde câmpul iese pentru a
elibera câmpurile (polul nord al mafs). Atunci mărimea și lungimea câmpului
magnetic și a câmpurilor gravitaționale și Magnetice pe care orice entitate le creează,
pot fi controlate și prin urmare poate fi predeterminată mărimea plasmei unui
electron sau proton. Adică intensitatea totală a câmpului Magnetic și a magnetosferei
pe care o entitate le creează și le poate menține, determină dimensiunea exactă și
precisă a plasmei protonului și electronului.

Astfel, în principiu pot exista zone de câmp cu aceiași lungime, care prin
interacțiunea lor creează o magnetosferă specifică, dar poate exista aceiași
dimensiune sferică a magnetosferei cu o intensitate diferită a câmpurilor magnetice,
care creează o zona MaGravs diferită. Astfel, lungimea câmpurilor magnetice
determină ce entitate este creată, aceasta fiind plasma unui proton sau electron, și așa
mai departe.

Câmpurile magnetice complexe, creează diferite linii de câmp, prin urmare un

Magravs diferit. Acesta fiind motivul pentru care în plasma protonului sunt
observate și detectate diferite entități pmf și ale materiilor.

69
• Într-o imagine mai mare a lucrărilor universale, savanții vor ajunge curând să
înțeleagă că toți parametrii sunt la fel, toate plasmele sunt și se comportă după o
anumită procedură și secvență. Astfel, ce se poate vedea în plasma acestui univers,
este la fel cu ceea ce există în plasma unui proton sau electron, de asemenea. Adică
ceea ce i-a zăpăcit pe fizicienii teoreticieni despre conținutul plasmei protonului,
ceea ce se poate observa în funcționarea universului la fel ar trebui să se aștepte la
existența diferitelor materii , câmpuri și intensități ale acestora, în plasma protonului
și la fel chiar și în plasma electronului, la fel cum se poate observa în plasma
universului.

• Suficient de interesant, curând savanții vor începe să se minuneze despre crearea și

controlul acestor câmpuri magnetice, despre cum ele duc la crearea diferitelor
plasme de câmpuri magnetice, și cum plasma de câmpuri magnetice ajung să devină
unități ale acelorași câmpuri, și cum câmpurile magnetice pot atrage o plasma în
timp ce același capăt al materiei poate respinge o alta, de la același capăt sau port de
ieșire a câmpurilor magnetice. Adică, cum poate un magnet solid, în același timp să
atragă polaritatea opusă și în același timp și simultan, același pol poate atrage o altă
polaritate diferită. Realitatea este că câmpurile plasmatice ale plasmei de câmpuri nu
se îngrămădesc toate spre nord sau sud sau spre punctele de ieșire și intrare, ci se
aranjează ele însele una intrare cealaltă ieșire, sau una polul nord iar cealaltă polul
sud, adiacent unele cu celelalte și nu capăt la capăt între ele. Astfel de exemplu,
privind în secțiune mai mulți magneți, câmpurile sunt aranjate ca și un mozaic nord-
sud în secvență și ordine corectă. În timp ce în cazul plasmelor dinamice cum sunt
protonii, forma câmpurilor magnetice văzută de sus, este ca și a unui vârtej și nu
câmpuri drepte, liniare ale aceluiași mozaic.

Deci ar trebui să se înțeleagă cum este aranjat în aceiași manieră nucleul atomului,
deoarece un port de ieșire stă lângă unul de intrare, iar atunci când un nucleu are doi
protoni atunci porturile de intrare și ieșire se potrivesc, iar câmpurile magnetice ale
magnetosferei interne a atomilor sunt complete iar atomul este stabil, dar când
atomul posedă două porturi asemănătoare și unul diferit în nucleu, atunci portul
suplimentar își partajează câmpurile sau caută un alt port care să-i primească pmf sau
de la care să primească pmf, și astfel întotdeauna nucleele cu un număr impar de
protoni sunt mult mai receptive în primire sau divizare, pentru a avea perechi de
porturi de intrare și ieșire, încât să facă propriile plasme magnetice potrivite. De fapt
câmpuri magnetice singulare nu există în lumea plasmei, și într-un fel teoria
stringurilor arată nimic altceva decât lipsa de înțelegere asupra funcționării
câmpurilor în univers. Aceasta explică de ce numărul impar de protoni trece prin
descompunere sau sunt mult mai receptivi la a crea polimeri sau de a se uni pentru a
crea molecule.

Portul de intrare al câmpurilor poate lua câmpurile magnetice de la un port sau din
supa de câmpuri Magnetice ale mediului, și astfel mărimea portului de intrare a
câmpurilor determină în principiu condiția de mafs și de materii într-un mediu dat.

70
Realitatea este că punctul de intrare consumă mai multă energie decât câmpurile care
ies prin portul de ieșire ale câmpurilor plasmatice. De fiecare dată când câmpurile
interacționează, ele creează mici puncte de contact în care câmpurile sunt divizate în
lungimi și intensități mai mici, ca și atunci când două corpuri se ciocnesc și datorită
frecării sunt create fragmente și căldură. La fel se întâmplă când două câmpuri
magnetice interacționează pentru a-și crea propria lor magnetosferă și masă. Apoi
datorită acestei frecări dintre câmpuri, intrarea câmpurilor magnetice de la polul sud
este puțin mai slabă și cu mai puțină masă, decât masa totală care a intrat inițial în
magnetosfera celor două câmpuri pe la polul sud. De fapt, ușoara diferență de masă
și de intensitate a câmpurilor dintre porturile de intrare și ieșire, duce ala o veșnică
reconectare și închidere a buclei de câmpuri dintre polul Nord și Sud și la mișcarea
câmpurilor în structura materiei și a entității.

Polul Sud sau portul de intrare este alimentatorul, iar polul Nord sau portul de ieșire
este furnizorul, în același timp datorită dimensiunii mici a magnetosferei de câmpuri,
există prea multe magnetosfere care sunt conectate și aranjate în mozaicul unei
secțiuni transversale, astfel intrările și ieșirile sau polii Nord și Sud stau unul lângă
altul, polii de intrare fiind mai puternici cu cât atrag mai multă materie, iar polii Sud
sunt mai puternici cu cât resping mai multă materie, și de aici secvența de
respingere-atracție a mafs și a materiilor în univers.

Punctele de intrare ambele trebuie să atragă cât de mult este posibil, astfel încât ele
se mișcă pentru a garanta furnizarea continuă de câmpuri, acesta fiind motivul pentru
care polii similari se îndepărtează unul de celălalt, pentru a putea permite intrarea
sau ieșirea acelorași nivele de câmpuri, și să aibă șansa maximă de atragere a
câmpurilor, pentru a putea garanta furnizarea acestora.

Polii diferiți se gravitează, deoarece polul de intrare încearcă să absoarbă tot ceea ce
are nevoie din ce furnizează polul de ieșire al celeilalte entități.

Mai departe, micile câmpuri ce sunt eliberate din interacțiunea celor două câmpuri,
ele separându-se și fiind capabile să călătorească o anumită distanță față de cele două
câmpuri originale și de interacțiunea acestora, capabilitățile de traversare a
distanțelor de către aceste fragmente determină de asemenea regiunea magnetosferei
celor două câmpuri magnetice ce interacționează.

Interacțiunea câmpurilor pentru crearea plasmei de câmpuri, necesită o furnizare

constantă de câmpuri dinspre mediu, și de aceea câmpurile pot și elimină unele
dintre câmpurile ce au fost eliberate în urma propriei lor interacțiuni, acesta fiind
motivul pentru care Plasma din câmpuri magnetice poate exista lungi perioade de
timp într-un mediu dat.

Într-un fel, atracția sau câmpurile de forță gravitaționale sunt create din necesitatea
păstrării interacțiunii celor două câmpuri între ele, și deci din necesitatea existenței
unei surse constante de câmpuri magnetice in univers, această necesitate fiind
întâlnită la scară largă, de la o sursă puternică de câmpuri și de la desfășurarea
surselor de mafs principale care sunt împrăștiate în univers.

71
De exemplu, necesitățile plasmelor mari cum sunt cele ale stelelor, sunt îndeplinite
de desfășurarea câmpurile principale ale cosmosului, în timp ce la nivele micro
necesitatea câmpurilor magnetice mai slabe ale atomilor este îndeplinită de
câmpurile cu intensitate mai mică ale mediului acestora.

În același timp, câmpurile magnetice pot intra într-o regiune centrifugală, unde
intensitatea lor poate fi intensificată și astfel câmpurile pe cât de mult și-au pierdut
din intensitate prin desfășurare, la fel prin același proces de reînfășurare ele î-și pot
de asemenea mări intensitatea. Adică dacă mafs intră într-o regiune de înfășurare sau
într-o regiune mai densă de câmpuri ale universului, câmpurile lor magnetice pot fi
înfășurate încât intensitatea mafs să crească la nivelul mafs principale. Sau așa cum
se spune în limbaj comun al științei actuale, mafs pot deveni de intensitatea mafs
principale iar centrul densității mafs este centrul principal, sau ceea ce știința actuală
numește regiunea principală a mediului, aceasta fiind centrul celulei, a galaxiilor sau
universurilor.

Astfel, atât timp cât mediul poate furniza cantitatea suplimentară de pmf pentru un
anumit sistem, pentru ca polii Nord și Sud ai acestuia să poată fi menținuți, atunci va
exista întotdeauna o entitate, indiferent ce cuvânt din vocabular este folosit pentru a-i
confirma existența.

Masa este creată când câmpul din portul de intrare și cel de ieșire este legat, și este
independent de orice alte entități asemenea sau alte entități din mediu. Masa
reprezintă cantitatea de câmpuri din mediu necesară pentru ca interacțiunea dintre
două câmpuri sau plasme ale câmpurilor acesteia, să existe.

• Magnetosfera reprezintă limita de exercitare a câmpurilor dintr-un mediu, limită

creată de interacțiunea câmpurile Magnetice și gravitaționale ale celor două câmpuri
originale. Câmpurile magnetice reprezintă cauza iar câmpurile gravitaționale și
Magnetice reprezintă efectul interacțiunii acestora, iar interacțiunea câmpurilor
Magnetice acum devine cauza creării masei și a magnetosferei entității, așa cum
acesta din urmă devine efectul interacțiunii gravitației cu câmpurile Magnetice.

Acesta este motivul pentru care masa este dependentă de condițiile și efectele de
mediu, deoarece masa reprezintă indicația interacțiunilor interne și apare datorită
proceselor interne de interacțiune a acelorași câmpuri magnetice interne. Astfel, când
câmpurile magnetice ale mediului, câmpurile gravitaționale și Magnetice ale
mediului sunt considerate și aplicate masei unui anumit sistem, atunci pot fi
măsurate greutatea sau mărimea masei în raport cu forțele câmpurilor mediului.

Deoarece enigma creării gravitației este rezolvată, aceasta ar trebui să deschidă un

nou orizont în lumea științei și să facă viața mai ușoară savanților, pentru a înțelege
funcționarea universului. Despre întreaga lume a creației se poate spune că începe de
la diferența de condiție și poziție, aceasta ducând la crearea câmpului prin care
diferite poziții pot interacționa și pot fi conectate unele cu celelalte. Aceasta este
cunoscută ca fiind originea creației și originea creării câmpurilor magnetice în
univers.

72
Această mișcare și nevoie de interacțiune a câmpurilor, pentru a traversa spațiul
mediului acestora, duce la crearea a ceea ce ajunge să fie cunoscut ca și curgere de
câmpuri magnetice, iar mărimea curgerii care să acopere diferența de intensitate și
distanța dintre ele, încercând să traverseze spațiul pentru a garanta continuitatea
curgerii câmpurilor în mediu, devine curentul sau intensitatea câmpurilor magnetice.

Interacțiunea câmpurilor magnetice duce la crearea Magnetismului (respingere) sau a

gravitației (atracție), iar interacțiunea câmpurilor Magnetice și gravitaționale create
deja, duce la crearea masei și a Magnetosferei (1) pentru câmpurile magnetice în
discuție. Interacțiunea câmpurilor magnetice depinde de intensitatea acestora, și duce
la crearea câmpurilor mai puternice care se conectează între ele, și astfel câmpurile
mai puternice devin câmpurile principale sau alimentatoarele cu mafs, iar câmpurile
mai slabe devin mafs ale materiei în univers.

În domeniu de intensitate MaGravs a proteinei omului, mafs mai slabe devin

tangibile și vizibile sau detectabile, precum și parte a propriei lui structuri și din care
este creată lumea lui materială. În alte nivele datorită câmpurilor mai puternice mafs
principale creează o lume vizibilă pentru cei a căror intensitate MaGravs a proteinei
este configurată la nivele dincolo de nivelul intensității mafs a omului.

Astfel, universul este o colecție de și în același timp creatorul câmpurilor magnetice

de diferite lungimi și intensități, iar prin interacțiunea acestora se creează diferite
magnetosfere ca și mărime și intensitate MaGravs, și oricând și oriunde există
câmpuri care interacționează, atunci ele se unesc, se leagă și creează mafs și materii
de diferite intensități.

În univers nu există locuri goale, care să fie goale de câmpuri magnetice, câmpuri
Magnetice și gravitaționale, de masă și de magnetosferă, sau care să nu fie în calea
deplasării câmpurilor. În general, ceea ce este o colecție de câmpuri magnetice
vizibile și tangibile, a fost și poate fi numită materie, și ceea ce sunt câmpuri în
deplasare care nu sunt încă atașate nici unei materii și care devin parte a mediului
mafs sau a materiilor, acestea sunt numite energii ale universului.

Universul nu va înceta niciodată să existe, atât timp cât există câmpuri care să se
atragă și respingă reciproc. Universul nu are fenomene întunecate sau negre,
necunoscute, el are principii și funcție de cum sunt acestea aplicate și puse în
aplicare de el însuși, atunci este creată o anumită condiție, câmpuri și mafs pentru o
anumită durată a interacțiunii câmpurilor, așa numitul timp.

Pământul nu este singurul mediu care poate furniza și susține viața și inteligența, dat
viața începe de la câmpuri și în urma interacțiunea și ordinii complexe a acestora, ele
aleg să fie un club de plasme, de mafs ale materiei, de atomi, de molecule, de
MaGravs-uri conectate (chimic), combinații ordonate, repetitive de legături Magravs
(biologic) care să creeze comunicare în ordinea repetitivă biologică MaGravs, pentru
a garanta supraviețuirea MaGravs-ului lor general, aceste interacțiuni ducând la
crearea inteligenței.

Astfel, omul nu este singura ființă cu inteligență din univers, deoarece mediul
interacțiunii câmpurilor interconectate reprezintă aspectele interacțiunii progresive
ale câmpurilor, care poate fi susținută oriunde în unicos.

73
Ceea ce este interesant, este că nu este nevoie de inteligență pentru a avea Suflet, la
fel cum nu este nevoie să se vadă steaua dintr-un colț îndepărtat al universului pentru
a se ști de existența ei, pentru că câmpurile magnetice plasmatice ce sunt eliberate pe
durata existenței acesteia, au călătorit și au hrănit universul până a atinge poziția
observatorului. Aceasta este la fel pentru Sufletul omului și pentru modul de creare a
acestuia și de deplasare în toate dimensiunile existenței. Cu înțelepciune acum se
poate înțelege misterul nimicului și al creării Sufletului omului, și esența
neînsemnatei lui existențe în lumea universurilor.

Supraviețuirea Sufletului ființelor create, reprezintă frumusețea acestora, pentru ca

acestea să dăruiască și să primească, să nu fie un proscris. Omul înțelept îl va
ilumina pe omul posesiv, că nu este nimic de posedat dacă se utilizează doar ceea ce
este nevoie și nimic mai mult. Fiți înțelepți la ce s-a spus și deschiși la a primi, și să
primiți ceea ce este în calea vieții voastre, la diferitele nivele de interacțiune și
atracție.

Ultimul aspect al înțelegerii pentru om, care este una din entitățile create în univers,
și prin ceea ce i s-a revelat omului în diferite dezvăluiri din trecut, este acela că în
univers, printre alte creații care au atins inteligența și au reușit să iasă în spațiile
mediului de tranziție al universurilor, în univers nu există animozități și nici războaie
și această regulă nu va fi schimbată, doar pentru că războiul și actele de agresiune
reprezintă obișnuința pasagerilor planetei Pământ, pe durata progresului lor
tehnologic și a scurtei lor vieți pe această planetă.

Motivul existenței păcii în univers nu o reprezintă lipsa de tehnologie printre

locuitorii acestuia, ci adevărul este că inteligența ființelor universului este atât de
avansată, încât ele nu au nici un motiv să se lupte pentru ceea ce pot atinge, și obține
din univers.

Astfel, universul este condus de pace și dreptate, iar cei ce au obișnuința plăcerii
sângelui albastru al planetei albastre, curând vor fi învățați o lecție ca până când nu
se va ajunge la o unitate în gândirea creaturilor acestei planete, acestea vor fi învățate
o lecție încât curând vor cădea și vor învăța regulile universului și nu vechile
obiceiuri ale omului slab.

Să nu se uite că veșnicii locuitori ai universului au atins o cunoaștere cu care pot

șterge orice formă de viață din univers, astfel pacea în ordinea universală nu există
datorită slăbiciunii locuitorilor acestuia, ci datorită puterii de a fi capabili să vadă
orice scurtă miopie din partea nou alăturaților membri în comunitatea universală, iar
ei nu vor putea și nu li se va permite nici măcar să se gândească că pot continua cu
vechile lor obiceiuri ale războiului și divizării, a nedreptății și exploatării altor
locuitori ai universului, așa cum au fost obișnuiți pe planeta albastră.

Legile universului vor fi în mâna ținutului leului, deoarece au fost corecți, au fost
drepți și așa cum s-a promis, cunoașterea universului va veni din ținutul leului și a
Soarelui, de unde va străluci peste restul umanității în egală măsură și cu adevărata
putere a iertării și dreptății. Aceasta a fost porunca celor creați și va fi obținută.

74
 CAPITOLUL 9

CREAREA GRAVITAȚIEI
© M.T. Keshe/Fundația Keshe 2004/2006. Toate drepturile rezervate.
Autor: Ing. Mehran Tavakoli Keshe. Data Publicării pe Internet: 8 Octombrie 2006. Revăzut: 1.9.2011

Rezumat
Universul este construit, menținut împreună și funcționează pe baza a două forțe.
Una nu poate funcționa și exista fără cealaltă, și atunci când una din aceste două forte este
dominantă, efectele pot fi interesante, drastice sau/și în timp dramatice pentru entitate,
aceasta fiind universul, sistemul solar, planeta, atomul sau plasma. Aceste două câmpuri de
forță magnetice plasmatice, dinamice, principale și universale, unul fiind câmpul de forță
Gravitațional (câmpurile de forță de atracție ale entității) iar celălalt câmpul de forță
Magnetic (de respingere sau câmpul de forță magnetosferic al entității), ambele avându-și
originea în centrul funcțional al acestor entități.

Ipoteze
Sursa creației și susținerii câmpului de forță gravitațional și a celui Magnetica
planetelor de exemplu, sunt aceleași elemente și aceleași condiții ca și cele din centrul
planetei.

Prototipuri

Pentru a dovedi acest concept, câteva prototipuri statice și dinamice au fost realizate
și testate pe durata a 5 ani (Fig. 23), al căror rezultat indică faptul că pot fi făcute sisteme
care să creeze ambele câmpuri de forță gravitaționale și Magnetice, care prin funcționarea
lor permit sistemului să-și reducă greutatea prima dată, apoi să se separe de bază și să
plutească în mediu. Aceasta dovedește că conceptul producerii ambelor câmpuri
gravitaționale și Magnetice, prin aceleași elemente și condiții este corect, iar rezultatul și
observațiile asupra acestor teste sunt însumate în acest articol și altele care vor fi publicate.

75
 Fig. 23 – Unele prototipuri utilizate pentru crearea câmpurilor Magravs.

Discuții
În acest articol, pentru ușurința înțelegerii, este considerată structura planetei Pământ,
deoarece există o vastă cantitate de informații despre structura interioară a acestei planete.
De fapt, acest principiu al creării gravitației prin interacțiunea câmpurilor magnetice, poate
fi aplicată la structura universului sau la structura plasmei protonului și electronului,
principiul având valabilitate și aplicându-se corect.

Dacă savanții ar fi descoperit ambele câmpuri de forță magnetic și gravitațional ale

planetei în același timp, ar fi avut probabil o înțelegere complet diferită a principiilor
acestora, a capabilităților, a conexiunilor și cel mai probabil, rasa umană ar fi luat un curs
diferit al lumii științifice și intelectuale. Se pare că această concepție eronată a apărut pur și
simplu datorită distanței în timp în care au fost descoperite și înțelese aceste două forțe ale
creației.

Lucrând pe bazele reale ale producerii câmpurilor de forță gravitaționale din centrul
Pământului, autorul a configurat, a proiectat și a produs în 1980 câteva reactoare reale și
practice (Fig. 23), acestea putând replica ordinea universală pentru generarea magnetismului
și în final interacțiunea acestora duce la crearea câmpurilor de forță gravitaționale și
Magnetice, în interiorul aceluiași sistem pentru a dovedi corectitudinea principiului ipotezei
de mai sus.

O presupunere fundamentală pentru a atinge dovada creării și controlului forței

gravitaționale într-un sistem, a fost că Pământul în partea lui interioară are și menține un lanț
de reacții nucleare de fisiune și semifuziune, numit de altfel reactor geo-nuclear.

Interacțiunea dintre materiale și câmpurile magnetice ale lanțului de reacții de fisiune

și semifuziune din miezul Caroline (Fig. 24) al planetei (acesta fiind miezul interior-interior
al Pământului, “Sămânța Pământului”, (12)), duce întotdeauna la crearea și menținerea
câmpurilor de forță Magnetice (MF) și gravitaționale (GF) ale planetei.

76
 Fig. 24 – Structura miezurilor interioare ale Pământului (12).

Această secvență de procese de fisiune și semifuziune, a existenței plasmelor, nano

materialelor, gazelor și a altor materiale în conținutul miezului Carolina, a existenței
procesului de convecție datorită căldurii transferate din miezul Carolina miezului exterior
al planetei și trecând prin miezul interior, această secvență este considerată că reprezintă
principiul de funcționare a miezurilor interioare ale planetei. Datorită caracteristicii acestor
materiale, care sunt încărcate și se rotesc în condiție de vacuum în interiorul miezului
Carolina, aceasta duce la crearea independentă a curentului și a câmpului magnetic
plasmatic în interiorul acestui miez, indiferent față de deja asumatul al doilea și deja
cunoscutul câmp magnetic creat prin rotația miezului interior și a celui exterior al planetei.

Aceste două câmpuri magnetice plasmatice dinamice și independente, sunt separate

prin intermediul barierei fizice realizate de existența cunoscutului miez interior solid.

Interacțiunea acestor doi poli diferiți ale acestor două câmpuri magnetice plasmatice
dinamice, datorită proximității cu centrul planetei, duce la crearea câmpului de forță
gravitațional central al planetei, acest câmp de forță întinzându-se spre exterior și acoperind
întreaga structură a planetei.

Deci este clar că sursa câmpului de forță Gravitațional al Pământului și a tuturor

planetelor există datorită interacțiunii a două câmpuri magnetic plasmatice dinamice, care
sunt create independent în centrul planetelor.

77
 Miezul Caroline al Pământului, creează propriul câmp energetic magnetic plasmatic
dinamic sferic, iar deja cunoscutul al doilea câmp, provine din câmpul magnetic plasmatic
dinamic sferic care este creat în același timp în miezul exterior al planetei.

În încercarea de a se interbloca reciproc, aceste câmpuri de forță creează condiția

câmpurilor magnetice sferice duble, care ambele posedă proprii lor poli Nord și Sud.
Datorită dinamicii și pierderilor din structura moleculară și atomică a materiilor și
câmpurilor din aceste două miezuri, polii diferiți ai celor două miezuri nu pot niciodată să
atingă punctul de interblocare reciprocă totală, și în încercarea lor de a atinge acest punct
de interblocare completă, câmpurile de forță creează și duc la crearea și menținerea
mișcării perpetue a acestor două câmpuri în centrul planetei.

Câmpurile de forță dinamice separate de pe fiecare parte a miezului solid interior, își
exercită forțele asupra miezului interior solid al planetei, și face ca ea să se rotească, iar
aceasta duce la crearea mișcării de rotație a planetei (12).

În acest punct interacțiunea câmpurilor create de elementele atomice și moleculare

care nu se pot interbloca reciproc, datorită similarității polilor lor magnetici, vor crea
câmpul magnetic plasmatic dintre cele două miezuri orientat înspre exterior, sau ceea ce
este numit câmpul de forță Magnetic al planetei (acesta fiind creat de mediu, fiind la fel cu
comportamentul celor doi poli asemănători ai unor magneți solizi, care se resping reciproc).

În același timp, interacțiunea câmpurilor magnetice create de elementele atomice și

moleculare care nu se pot interbloca reciproc datorită polilor magnetici diferiți, aceste
interacțiuni ale câmpurilor magnetice vor crea efectul de atrage între conținutul de
molecule, atomi și câmpuri ale celor două miezuri, iar aceasta creează câmpurile magnetice
plasmatice dinamice de atracție ale planetei, sau ceea ce se cheamă câmpul de forță
gravitațional (Atragere) al planetei.

Astfel, Gravitația sau câmpul de forță gravitațional, nu există și nu poate exista, dacă
există doar un singur câmp de forță magnetic, așa cum a fost presupus a fi până acum,
despre crearea câmpurilor magnetice ale planetei.

Gravitația și câmpurile de forță gravitaționale se manifestă ele însele, după crearea,

existența și menținerea celui de al doilea câmp magnetic plasmatic în structura oricărei
entități de câmp plasmatic dinamic. În cazul materiei fluide din miezul exterior al planetei
Pământ, aceasta reprezentând sursa celui de al doilea câmp generat prin asumata teorie a
convecției materiei în miezul exterior, prin interacțiunea câmpurilor din acest miez cu
câmpul magnetic plasmatic care a fost original creat în miezul Carolina al planetei, prin
fluiditatea materiilor, plasmelor și câmpurilor acestui miez.

Prin urmare gravitația este rezultatul interacțiunii la nivele moleculare, atomice și

plasmatice a două câmpuri magnetice plasmatice dinamice, create și menținute de cele
două miezuri interioare ale planetei, reciproc.

78
 În cele din urmă, pentru crearea și menținerea câmpului de forță gravitațional, în
toate stelele și planetele sau în orice sistem de câmpuri magnetice plasmatice dinamice și în
orice entitate celestă, este necesară existența și stabilirea a două câmpuri de forță magnetice
plasmatice dinamice independente, care pot fi create prin orice amestec de materii și
câmpuri, în orice combinație de câmpuri magnetice, lichide, gaze, plasme sau alte stări ale
materiilor din interiorul unor condiții specifice sau entități, aceasta ducând la generarea
câmpuri magnetice plasmatice slab interconectate. Aceste două câmpuri sunt separate și
menținute prin orice mijloc fizic, în orice stare a materiei, separate și independente unele de
altele, chiar dacă un câmp magnetic poate fi cauza creării și menținerii celui de al doilea
pmf.

Separarea câmpurilor magnetice plasmatice poate fi realizată prin intermediul

solidelor, lichidelor, gazelor, plasmelor și direct a energiei, în straturile adiacente unul
celuilalt, așa cum a fost observat a fi în structura miezului interior ale straturilor Soarelui.

Odată ce sunt obținute câmpurile magnetice plasmatice în miezul intern-intern

(Carolina) și miezul extern într-un sistem, prin controlul creării câmpurilor magnetice
plasmatice în miezul Carolina și cel exterior, în consecință este configurată intensitatea
câmpului de forță gravitațional a unui sistem cum este și Pământul.

La o privire generală asupra centrului câmpurilor magnetice ale Pământului și la

structura aproape sferică a acestora, prin prisma noii înțelegeri a construcției lui fizice
interioare și a compoziției de materiale, se va ajunge la înțelegerea faptului că cel puțin
două câmpuri magnetice generate în structura miezurilor interioare ale Pământului, sunt
sferice ca formă și că acestea generează câmpuri magnetice plasmatice dinamice sferice.
Un câmp este suprapus peste celălalt și acționează în centrul planetei.

În timp ce unul dintre câmpuri de formă sferică este menținut de miezul intern-
intern, datorită existenței materialelor non-nucleare și nucleare, a Gans-urilor, a celor nano,
a altor gaze, a atomilor de hidrogen, a plasmelor, al doilea câmp magnetic plasmatic
dinamic sferic este generat de miezul exterior din centrul Pământului (Fig. 25).

Aceasta creează și aduce in discuție fenomenul de confinare magnetică dinamică a

materialelor din miezul Carolina, care creează condițiile pentru obținerea procesului de
fuziune în acest miez al Pământului. Aceasta explică de ce planeta poate exista pentru mult
timp cu materiile și mișcarea ei intacte, deoarece materiile prin fisiune și fuziune utilizează
foarte puțină materie în capsula închisă a mediului din miezul Carolina.

Al doilea câmp magnetic plasmatic dinamic sferic din ale doilea miez al Pământului,
este posibil să fie creat prin convecție, datorită materialelor aflate în mișcare din acest miez
exterior.

Există puternice indicii și posibilități că miezul exterior poate funcționa în același

amestec compozit de materii ca și miezul Carolina, aceasta eliminând și invalidând
conceptul teoriei convecției.

79
 Fig. 25 – Existența a minim două câmpuri magnetice separate în cele două miezuri ale Pământului.

Trebuie spus și se poate dovedi că miezul Carolina menține și prin dezintegrarea

nucleară a conținutului de materie a acestuia, produce plasmă de materii, și atunci prin
înțelegerea conceptului de generare a curentului prin mișcarea plasmei însăși, aceasta
dovedește că nu este nevoie de principiul convecției pentru a crea curent și câmpuri
magnetice în miezul Carolina sau chiar și în miezul exterior al planetei.

Prin urmare existența teoriei convecției și a mișcării miezului interior solid, pentru a
crea câmpurile magnetice, își pierde din credibilitate, deoarece în tehnologia plasmatică
este foarte bine înțeles că plasma aflată în mișcare creează propriul ei curent, iar
interacțiunea acestui curent cu materiile și cu alte câmpuri din mediu, poate duce la crearea
propriilor lor câmpuri magnetice.

Astfel, teoria convecției nu are în mare măsură nici o validitate, prin prezenta
înțelegere a științei nucleare așa cum se poate observa în funcționarea acestor fenomene
plasmatice la nivele sistemelor solare, galactice și universale.

Teoria convecției a fost înțelegerea secolului optsprezece și a înțelegerii funcționării

dinamului de bicicletă, iar acestea nu mai au loc în funcționarea integrală a mișcării
universale a plasmei și a câmpurilor magnetice de astăzi.

În al doilea rând, entități cum sunt stelele nu au miez solid care să ducă la crearea
puternicelor lor câmpuri magnetice și gravitaționale, deoarece ele funcționează doar pe
principiul straturilor plasmatice și a materiei de heliu aflată la nivele moleculare, atomice,
și nano.

80
 Prin urmare, în realitate poziționarea fizică a materiei în cavitatea presupusei sfere
solide a miezului intern, reprezintă catalizatorul și contribuitorul la crearea ambelor
câmpuri magnetice plasmatice ale planetei, aceste câmpuri fiind independente unul de
celălalt, dar în același timp reprezentând unealta de interconectare sau de reconectare
magnetică a ambelor câmpuri magnetice plasmatice sferice de pe fiecare parte a miezului
intern solid al Pământului, pentru a produce câmpul gravitațional și Magnetic al
Pământului.

Interacțiunea acestor două câmpuri magnetice plasmatice dinamice în corpul fizic al

miezului intern al Pământului, duce la crearea a două câmpuri magnetice plasmatice sferice
și la controlul intensității câmpului de forță gravitațional bazat pe câmpuri magnetice
plasmatice, și a câmpului de forță Magnetic plasmatic, necesare pentru crearea masei și a
atmosferei sau a magnetosferei în jurul planetei.

Aceste reconectări ale câmpului magnetic plasmatic generat în cele două miezuri ale
planetei, sunt complet la nivel molecular și atomic, aceasta ducând la crearea câmpului de
forță magnetic slab care operează la nivele slabe, dar care este suficient de puternic pentru
a acoperi o zonă vastă din vecinătatea lui.

Din această cauză, un mic miez Carolina din centrul Pământului poate crea un câmp
magnetic puternic până la limitele exterioare ale magnetosferei și a câmpului gravitațional
al Pământului, și dincolo de acesta.

Deoarece câmpurile magnetice pot fi create prin utilizarea oricăror elemente în

ambele miezuri ale planetelor, încât ele pot genereza orice cantitate de căldură și anumite
câmpuri de forță gravitaționale, și de exemplu în cazul Pământului care funcționează la
temperaturi în miezul central de mii de grade, cu forțe gravitaționale la suprafață de 1g, iar
similar Soarele posedând o masă și un volum fizic de mii de ori mai mare decât a
Pământului, cu temperaturi centrale de câteva milioane de grade, și care o forță
gravitațională la suprafață de doar 28 de ori mai mare decât cea a Pământului, prin urmare
se poate formula următoarea declarație, “intensitatea câmpului gravitațional a oricărui
sistem, este în mare măsură independentă de temperatură, și este dependentă în principal
de compoziția structurii dinamice interne de mafs și materii, de câmpurile pe care acestea
le-au creat sau menținut, de condiția fizică și de poziționarea unora față de celelalte, prin a
căror interacțiune conduc la crearea celor două câmpuri magnetice plasmatice dinamice
gravitațional și magnetic ale sistemului, în interiorul acestuia”.

Conform datelor fizice disponibile, câmpul gravitațional actual așa cum se

presupune că a fost el creat, de către un sistem magnetic singular, datorită mișcării materiei
în miezurile intern și extern al planetei, nu este științific acceptabil și nu se potrivește cu
cunoașterea fizică actuală despre construcția internă a planetei, din datele seismografelor
din ultimii 25 de ani.

Conceptul unui singur câmp magnetic plasmatic al planetei, așa care s-a presupus
până acum, nu poate rezista controlului prezentei cunoașteri și a actualelor legi extinse ale
fizicii, deoarece pentru ca planeta să fie capabilă să creeze gravitație și Magnetism (pentru
magnetosferă) care să se poată întinde pe o zonă vastă a sistemului solar, indiferent de
poziția acesteia și de materialul transportat în straturile ei exterioare și la suprafața acesteia,
atunci planeta trebuie să aibă două câmpuri active magnetice plasmatice de forță.

81
Iar prin interacțiunea acestora, să poată fi create câmpuri care să afecteze comportamentul
altor entități aflate în vecinătatea acestor câmpuri, și care au la rândul lor câmpuri
plasmatice dinamice, și prin interacțiunea câmpurilor planetei cu cele ale entităților, le
permite entităților să se poziționeze ele însele în raport cu și în interiorul câmpului
magnetic plasmatic al planetei, să fie efectiv atrase de către câmpul magnetic plasmatic al
planetei. Aceasta este ceea ce noi am numit poziționare gravitațional și Magnetică a unei
entități în raport cu o altă entitate, atunci când ambele entități posedă câmpuri magnetice
plasmatice dinamice interne.

Realitatea este că dacă Pământul ar fi avut doar un singur câmp magnetic așa cum s-
a presupus până acum, atunci toate elementele de pe planetă ar fi fost ferm atașate de
aceasta, datorită principiului de atracție sau respingere dintre doi magneți, și așa cum se
observă la planete, toate sistemele au fost capabile să-și determine liber poziționarea și să
fie în continuare mobile.

Fără urmă de îndoială, centrul planetei menține două câmpuri magnetice plasmatice
independente, care prin interacțiunea lor la nivele moleculare, atomice și plasmatice, duc la
crearea unui mediu în care materiile din zona înconjurătoare celor două câmpuri magnetice
plasmatice, vor avea puterea de a atrage și respinge mafs și materii, în interiorul acestui
câmp creat. Datorită aceleiași legi, deoarece materia atomică este ea însăși făcută din
câmpuri magnetice care posedă polaritate, omul este atașat de Pământ, pentru că ființa lui
este făcută din aceste entități.

Prin urmare, materia își va găsi poziționarea MaGravs doar în interiorul câmpului
magnetic plasmatic al planetei, dacă poate fi atrasă și păstrată ca parte a materiei planetei,
sau dacă câmpul ei magnetic plasmatic este prea slab sau prea puternic, să fie păstrată într-
un anumit câmp. Astfel, acum se poate înțelege clar cum și de ce diferite planete pot reuși
să păstreze anumite materii și pe altele nu, și acum se poate înțelege de ce de asemenea
diferite materii ocupă poziții în diferite straturi ale planetei, unde acestea se poziționează,
cum sunt gazele și solidele care sunt complet dependente de intensitatea energiei magnetice
plasmatice a atomului în raport cu energia magnetică plasmatică a planetei, sau cu alte
cuvinte sunt dependente de interacțiunea totală dintre pmf și mafs ale materiei cu gravitația
și Magnetismul planetei.

Câmpul magnetic plasmatic de forță creat la aceste nivele în miezurile fizice interne
ale planetei, creează condiția în care toate forțele magnetice din interiorul acestor câmpuri
vor fi influențate prin reconectarea lor magnetică, aceasta având loc la nivel molecular sau
atomic, și creând forțe de tragere înspre interior pentru cele două câmpuri magnetice
plasmatice ale materiei și cele ale planetei, și de interblocare reciprocă. Această
interblocare și intensitatea acestei legături creează efectul câmpului gravitațional de forță,
deoarece forța magnetică a materiei și câmpul magnetic plasmatic al planetei creat de către
cele două câmpuri magnetice plasmatice, se reconectează pentru a se păstra reciproc la o
interacțiunea fizică dar la o mică distanță.

În realitate, gravitația reprezintă intensitatea câmpului magnetic plasmatic, creat prin

interacțiunea celor două câmpuri magnetice de forță ale planetei, care poate influența prin
atragerea materiei în jurul acestor câmpuri să stea în interiorul lor, sau ceea ce se cheamă
câmp gravitațional de forță.

82
 Interblocarea acestor forțe este asemănătoare cu doi magneți când sunt aduși unul
lângă celălalt, doar că conectarea acestor forțe are loc la nivele plasmatice planetare, care
are loc la nivele slabe atomice sau moleculare, mai degrabă decât la nivelul rearanjării
electronilor, sau ceea ce se cheamă energie egală cu energia magnetică plasmatică colectivă
a electronilor atomilor de Fier, interblocați reciproc la nivelul câmpului magnetic
plasmatic.

Cu diferența că în nivelele universale, cosmice și planetare, acești așa zis magneți

sunt sub forma unor bucle închise de formă sferică care se pot afla în posesia căldurii
interne în raport cu temperatura înconjurătoare. Forța câmpului magnetic plasmatic ale
acestor sisteme poate varia și-și poate schimba intensitatea datorită comprimării și a altor
factori din miezurile lor interne, în timp ce într-un magnet solid intensitatea acestuia este
constantă și permanentă.

În magneții plasmatici sferici ai buclei închise, liniile câmpului magnetic plasmatic

al sistemului trebuie să-și găsească liniile lor de reconectare magnetică, pentru ca bucla să
fie completată. Această reconectare a câmpurilor magnetice plasmatice duce la polaritate
direcțională, care la rândul ei duce la creare polilor Nord și Sud ai planetei.

Prin reproducerea și producerea unui asemenea sistem, ca sursă a miezurilor interne

ale Pământului, prin controlul cantității de materie și de câmpuri din interiorul structurii
acestor sisteme, poate fi controlată și reglată intensitatea câmpurilor magnetice plasmatice
ale miezurilor acestor sisteme, și astfel aceasta va permite crearea și controlul câmpurilor
de forță gravitaționale de către sistem, în raport cu mediul în care sistemul respectiv
operează.

În cazul mișcării unui obiect cum este un sistem realizat de om, care se află în
posesia producerii propriei lui puteri gravitaționale, aflat sub influența atragerii
gravitaționale a unui alt obiect cum este o planetă, utilizarea fenomenului de creare și
control a gravitației în centrul sistemului, poate fi tratat în același fel ca și în sistemul
planetar.

Adică gravitația creată în centrul sistemului realizat de om, trebuie să fie ușor
schimbată în direcție pozitivă sau negativă, funcție de poziția avută anterior, pentru ca
obiectul să fie respins sau atras înspre planetă sau obiect.

Această poziționare MaGravs a unui sistem în raport cu câmpurile magnetice

plasmatice ale planetelor, poate fi obținută prin câteva mijloace, cum este prin schimbarea
caracteristicilor dinamice ale unui reactor în raport cu celălalt, sau prin schimbarea
configurației parametrilor materialelor sau a structurii fizice a unui reactor sau ale ambelor
reactoare ale sistemului.

Forțele gravitaționale și magnetice ale unei Stele, sunt într-o anumită măsură dictate
de poziția planetelor din interiorul sistemului, cât și de conținutul de materii constituente
ale Stele însăși. Forțele gravitaționale ale sistemului și a poziției acestuia în galaxie, sunt
într-o mare măsură dictate și controlate de planetele acesteia și de forța gravitațională pe
care ele o creează independent.

83
 Aceasta este foarte asemănător cu câmpurile magnetice plasmatice rotative ale
electronilor ce circulă în jurul nucleului unui atom. Mișcarea de rotație magnetică a
electronului decide intensitatea câmpului magnetic plasmatic al nucleului, poziția pe care
respectivul element o ocupă și numărul de alți electroni pe care-i poate avea, deci aceasta-i
dictează proprietățile și caracteristicile în raport cu alte elemente din jurul lui, chiar dacă
câmpul magnetic plasmatic al nucleului este mult mai puternic decât câmpul magnetic
plasmatic al electronului din jurul lui, sau cu alte cuvinte forțele gravitaționale ale nucleului
sunt necesare pentru ca electronul să poată fi menținut pe orbită, și vice versa.

Astfel, forțele gravitaționale ale unui sistem sau o galaxie, nu sunt dependente doar
de forțele energetice magnetice plasmatice ale centrului sau stelei acesteia, ci sunt complet
controlate și determinate la o scară mai mare de asemenea, de către planetele și stelele
constituente ale acelui sistem.

Din topografia modelului câmpului gravitațional al Pământului furnizat de agențiile

spațiale, câmpul magnetic al Pământului nu păstrează un model constant și există
schimbări constante în intensitatea acestor câmpuri în diferite părți ale planetei. Acestea
sunt dictate de activitățile din interiorul miezurilor centrale ale planetei față de punctul de
observație. Acestea variațiuni ale modelului câmpului gravitațional confirmă că planeta are
miezuri compozite și nu neapărat de formă sferică.

Aceste variații ai acestor factori din miezurile planetei, se pot datora variației dintre
interacțiunea câmpurile magnetice plasmatice interne și externe. De exemplu în punctul în
care aceste forțe variază drastic unele în raport cu celelalte, se obține o distorsionare slabă a
câmpurilor și o reducere sau mărire a forței câmpului gravitațional din acea regiune a
planetei. Apoi de exemplu când un câmp de forță așa cum este câmpul creat în miezul
Carolina este mai puternic datorită unei ionizări bruște în miez, în acel loc și moment
interacțiunea câmpurilor magnetice plasmatice centrale este mult mai puternică, deci
câmpul gravitațional de forță poate fi mult mai puternic în acel loc, însă aceste schimbări
datorate confinării apropiate a miezurilor centrale, nu sunt în mod obișnuit atât de mari.

De exemplu prin observarea modelului câmpului gravitațional al Pământului, poate

fi observată o depresiune constantă în câmpul magnetic plasmatic din regiunea emisferei
sud-estice în raport cu rotația planetei. Acest fenomen poate acum fi explicat cu ușurință, și
aceasta este ceea ce eu numesc efectul mașinii de spălat, și anume atunci când materialul
din miezul intern și-a pierdut zona plasmatică rotativă, la fel cum este în tamburul mașinii
de spălat umplută cu rufe. Miezul intern al Pământului nu posedă lame așa cum este în
tamburul mașinii de spălat, și atunci cu cât sunt mai dense materiile din miezul Carolina, cu
atât acestea nu se pot rostogoli în sus înspre pereții interni ai miezului, apoi datorită
interacțiunii dintre mișcările toroidale și poloidale ale Pământului, aceste materiale sunt
trase înspre peretele miezului iar datorită vâscozității lor se întorceau în această zonă, acest
efect de vârtej datorită mișcării încete și câmpului slab disponibil din această regiune,
afectează de asemenea câmpul gravitațional din zona sudică a continentului American.

Acest efect de mașină de spălat al materialelor din miezul Carolina, afectează direct
producerea câmpului magnetic plasmatic din acest miez, și în consecință interacțiunea
acestuia cu câmpul magnetic plasmatic al miezului exterior, creează perturbarea din câmpul
gravitațional al planetelor în aceste două regiuni, așa cum a fost observat în imaginea de
ansamblu a efectului câmpului gravitațional de forță din aceste regiuni, unde sunt
observate continuu vârfuri în modelul câmpului gravitațional de forță.

84
 Chiar dacă Newton a observat efectul interacțiunii celor două forțe dintre materii și
planetă, și i-a măsurat intensitatea pe care a numit-o forța câmpului gravitațional a planetei,
dar el nu a putut niciodată stabili sursa și metoda creării acesteia. El vorbește despre
efectele gravitației în relația dintre două obiecte funcție de pozițiile acestora, și nu de
efectul creat de două forțe magnetice plasmatice una asupra celeilalte funcție de poziția
acestora. El nu a putut înțelege că gravitația era o entitate ce are la bază câmpul magnetic,
intensitatea acestuia, și că efectele acestuia sunt dependente de poziția câmpului magnetic.
Newton niciodată nu a putut raporta și înțelege conexiunea dintre Magnetism și gravitație,
ca fiind ambele create de aceleași materii și condiții, și care se manifestă ele însele ca două
forțe diferite în raport cu alte câmpuri magnetice de forță.

Savanții explică gravitația ca pe relația de atracție dintre pozițiile a două corpuri,

unul față de celălalt, și nu realitatea faptului că gravitația se manifestă ea însăși în relație cu
interacțiunea și atracția a două corpuri aflate în posesie de câmp magnetic plasmatic
dinamic, creat și menținut în raport cu poziția reciprocă a fiecăruia.

Prin înțelegerea metodei reale prin care câmpul gravitațional de forță ale sistemelor
planetare este creat, se pot realiza sisteme care să reproducă același proces și fiind capabili
să creăm și să controlăm gravitația așa cum se întâmplă în planete, vom fi capabili să
observăm efectul acestui fenomen natural în funcționarea sistemelor realizate de om.

Deoarece conceptul de gravitație a fost reprodus în reactoarele create de om, acum

conceptul de gravitație trebuie redefinit ca fiind “atracția dintre două corpuri, unde cel
puțin un corp posedă un câmp magnetic plasmatic dinamic sferic dublu, un câmp fiind
suprapus peste celălalt câmp magnetic plasmatic în interiorul obiectului, și prin
interacțiunea generală a câmpurilor lor magnetice plasmatice, unul cu celălalt, aceasta duce
la crearea unui câmp magnetic plasmatic general, încât alte materii aflate în posesia
propriului lor câmp magnetic plasmatic dinamic sau static, proporțional cu zona lor de
influență, se pot poziționa conform cu intensitatea câmpurilor lor magnetice plasmatice
interne”.

Interacțiunea acestor două câmpuri magnetice plasmatice dinamice sferic suprapuse,

din centrul planetei, separate de materia fizică a miezului intern, reprezintă cauza mișcării
de rotație a miezului solid intern al Pământului, iar mișcarea miezului solid intern
reprezintă corpul de reținere a sistemului centrifugal pentru gazele din miezul Carolina și
pentru lanțul de reacții de fuziune atomică din această cameră, pentru ca acesta să susțină
procesul de ionizare din această cameră. În același timp, miezul intern joacă rolul de
mașină de amestec pentru materia din miezul extern al planetei, iar interacțiunea câmpului
magnetic plasmatic din miezul Carolina cu câmpul magnetic plasmatic al miezului extern,
va schimba efectul combinat al câmpului magnetic plasmatic asupra planetei, care în
realitate va schimba intensitatea câmpului gravitațional al planetei.

Rotația straturilor gazoase ale miezului Carolina, în conjuncție cu turbulența,

conduce la convecția materialelor în miezurile planetei, aceasta afectând generarea de
curent și de câmp magnetic plasmatic în miezul planetei, și în consecință forțele
gravitaționale create de miezul sistemului.

85
 Acum se poate explica că schimbarea de polaritate a Pământului și a oricărei alte
entități cum este Soarele, are loc doar datorită schimbării direcției de curgere a curentului
într-un miez sau strat al acestor stele pe bază pe câmpurile magnetice dinamice, și prin
urmare schimbarea de direcție a curgerii curentului, de exemplu în stratul de plasmă al
Soarelui duce la schimbarea polarității stelei, așa cum se poate vedea aceiași schimbare de
polaritate la realizarea magneților solizi, atunci când prin schimbarea direcției de curgere a
curentului se schimbă polaritatea metalului. La fel este pentru entitățile cu câmpuri
magnetice plasmatice.

Astfel, schimbarea de polaritate a Pământului are loc doar datorită schimbării de

direcție a curentului din miezul(urile) Pământului, și nu va afecta câmpul gravitațional sau
intensitatea câmpului Magnetic al Pământului, când aceasta se va întâmpla.

Acum când metoda de creare și control a câmpului gravitațional de forță al planetei

este înțeles și poate fi reprodus, devine ușor de înțeles cum pot fi realizate sisteme care pot
crea structura câmpului magnetic al oricărui element sau materie din univers, aceasta fiind
un magnet pentru atomul de hidrogen sau uraniu, sau pot fi produse dispozitive magnetice
care pot atrage spre ele însele structuri moleculare cum este apa sau proteina.

Câmpul gravitațional al sistemului poate fi creat să se potrivească de exemplu doar

cu câmpul magnetic plasmatic al aurului, astfel încât sistemul devine un magnet pentru aur
sau sistemul va genera doar sau va gravita doar înspre energia magnetică plasmatică a
atomului de aur, încât se poate separa aurul sau orice altă materie pe care sistemul este
preconfigurat să-i genereze energia magnetică Plasmatică. Acest sistem va putea atunci să
înlocuiască sistemul centrifugal actual.

Sistem de măsură Magravs

În sistemele gravitaționale, unde doar câmpurile magnetice de forță sunt considerate
și măsurate, uneltele pământești de măsură actuale ale gravitației nu au nici un sens și loc.
Savanții spațiali ai viitorului trebuie să învețe să măsoare câmpul magnetic de forță în
raport cu oricare altul, și nu în kilograme per centimetru pe secundă la pătrat.

Astfel, pentru a fi dezvoltate sisteme de măsură gravitaționale, trebuie în primul rând

ca acestea să fie tridimensionale, deoarece trebuie să fie considerat și echilibrat câmpul de
forță al tuturor materiilor și câmpurilor din spațiu.

Uneltele gravitaționale ale tehnologiei spațiale o reprezintă câmpurile magnetice

fixe, forțate împotriva câmpurilor magnetice ale sistemului, forțate împotriva câmpurilor
magnetice de forță totale din sfera generală a câmpurilor sistemelor.

De fapt, câmpurile gravitaționale ale tehnologiei spațiale sunt ca o sferă de câmpuri

magnetice, poziționată în jurul reactoarelor gravitaționale, deoarece uneltele de măsură ale
sistemelor gravitaționale vor măsura Magravs-ul tuturor câmpurilor ale tuturor forțelor
interne și externe, în raport cu poziția acestora față de reactorul Magravs.

Uneltele de măsură Magravs vor fi numite Sisteme de Măsură Magravs

Universale (UMMS), iar poziționarea Magravs-ului sistemului în raport cu un alt Magravs
va fi numit Sistem de poziționare MaGravs (MPS).

86
Elaborare:
Prin înțelegerea în termeni reali a conceptelor de creare a câmpului gravitațional de
forță, și prin proiectarea și producerea de reactoare nucleare pentru funcțiile materiilor din
interiorul reactoarele statice și dinamice, ipoteza creării gravitației s-a dovedit a fi corectă.

Diferența dintre inerție și gravitație se spune că este faptul că gravitația este un

atribut al corpului aflat în posesia a două câmpuri magnetice plasmatice de forță ce
interacționează unul cu celălalt, în timp ce inerția este atributul forței magnetice moleculare
colective a unui obiect care nu posedă câmp magnetic dublu, chiar dacă ambele se
comportă la fel și datorită câmpurilor lor magnetice plasmatice, apar a fi același lucru.

În cazul planetelor cum este Pământul, puterea de atracție totală a planetei în raport
cu alte obiecte din interiorul, de la suprafața sau de deasupra ei, se datorează forțelor
colective create de gravitație și de inerția materiilor constituente ale acesteia.

Crearea și menținerea gravitației este dependentă de două regiuni dinamice ce se află

în posesia a două câmpuri magnetice plasmatice dinamice independente. Gravitația este
complet independentă de masa obiectului, deoarece masa însăși este un produs secundar al
interacțiunii câmpurilor Magnetice și gravitaționale ale entității, însă este dependentă de
poziția câmpurilor lor magnetice plasmatice în raport cu intensitatea câmpului lor magnetic
plasmatic față de centrul entității.

Centrul planetelor, nu contează din ce sunt făcute straturile lor interne, nu este
nevoie de materie metalică sau de materie condiționată să se comporte ca un metal, pentru
crearea și menținerea propriului lor electromagnetic efect, datorită mișcării electronilor și a
plasmelor încărcate din miezul acestora, deoarece aceste entități generează curent diferențe
de potențial pentru ca miezul să-și mențină câmpul magnetic plasmatic independent, care să
conducă la crearea câmpului magnetic plasmatic și în final prin interacțiunea a două
asemenea câmpuri magnetice plasmatice dinamice, unul asupra celuilalt, să ducă la creare
câmpului gravitațional în interiorul entității și în zona ei înconjurătoare.

Interacțiunea acestor două câmpuri magnetice plasmatice, unul asupra celuilalt, sau
conceptul de “EFECT AL CÂMPULUI ENERGETIC MAGNETIC PLASMATIC SFERIC
DINAMIC DUBLU”, din centrul oricărei entități plasmatice dinamice, va duce la crearea
câmpului gravitațional și magnetic a acelei entități în raport cu alte entități și cu câmpul de
captură al entității.

Prin urmare, intensitatea câmpului gravitațional a unui sistem, se manifestă el însuși

și poate fi explicat ca relația de interacțiune și atracție a două corpuri ce sunt în posesie de
câmpuri magnetice plasmatice dinamice, create în raport cu poziția și intensitatea fiecărui
câmp magnetic plasmatic. Mai departe, s-a dovedit prin teste cu reactoarele prototip, că
viteza de rotație a planetei este determinată de viteza miezului solid intern al planetei.
Viteza de rotație a planetei este dictată de interacțiunea dintre câmpurile magnetice
plasmatice dinamice ale miezului Carolina și cele ale miezului extern al planetei. Mișcarea
indusă de intensitatea celor două câmpuri în miezurile centrale, în urma interacțiunii din
interiorul miezului solid intern, determină viteza de rotație a miezului intern, care la rândul
lui va determina viteza de rotație a întregii planete.

87
 În timp ce, dacă viteza de rotație a planetei nu ar fi fost stabilită de planetă pe baza
acestui principiu, atunci planeta ar fi avut diferite viteze la diferite momente în rotația ei
axială zilnică, și ar fi avut viteze diferite pe calea ei anuală de rotație în jurul stelei. Efectul
altor obiecte din sistem, ar fi dictat viteze de rotați diferite a planetei, prin urmare ste corect
să presupunem că viteza planetei este controlată de viteza miezul solid intern al planetei, și
același lucru se aplică altor entități cum sunt stelele, deoarece viteza de interacțiune a
câmpurilor interne dictează viteza acestora de rotație.

Mișcarea miezului solid intern este foarte asemănătoare cu mișcarea trenului pe linie
magnetică, când interzicând ca doi poli magnetici deferiți să se alinieze, trenul se mișcă
înainte. În cazul miezului metalic solid sferic intern al Pământului, această mișcare este mai
degrabă rotativă decât liniară.

Prin teste, s-a dovedit și s-a înțeles pentru prima dată că schimbarea polarității
magnetice a planetei sau a sistemului, apare atunci când direcția de curgere a curentului se
schimbă dintr-o direcție în alta, datorită mișcării electronilor sau plasmei încărcate din
miezurile sistemului, sau în unele cazuri când un câmp schimbă direcția curentului intern se
poate realiza o schimbare pe jumătate a polarității întregului sistem. Aceasta este de înțeles,
deoarece câmpurile magnetice plasmatice sunt create datorită mișcării direcționale a
electronilor, plasmelor sau a curentului de plasme încărcate, iar acesta va schimba
polaritatea planetei.

Prin înțelegerea relației directe dintre forțele magnetice și gravitaționale dintr-un

sistem, trebuie evitată schimbarea de polaritate în reactoarele unui sistem creat de om,
deoarece aceasta poate și va duce la inversarea oricărei platforme care este echipată cu un
asemenea sistem. Acesta fiind unul din motivele fundamentale pentru care reactoarele care
au fost dezvoltate și testate până acum pentru tehnologia spațială, s-a preferat întotdeauna
construirea lor ca jumătate de sferă, simplu pentru a evita schimbarea polarității în
miezurile reactorului. Viteza ratei de schimbare a polarității este foarte dependentă de
componentele și condițiile create în interiorul centrului planetei sau stelei.

Dacă o planetă este făcută din material aproape asemănător pe ambele părți ale
miezului interior, schimbarea polarității va fi mult mai rapidă și într-o perioadă de timp
mult mau scurtă, așa cum se întâmplă în Soare.

Dacă planeta este făcută dintr-un miez compozit din două sau mai multe materiale în
miezul Carolina (miezul central real), pentru ca cele două câmpuri să se realinieze va fi
necesar un timp mai lung pentru ca să aibă loc schimbarea polarității, așa cum este în cazul
miezului Pământului. În orice caz, deoarece materialele din ambele miezuri sunt
întotdeauna constante și nu se pot schimba prea mult, perioada de timp dintre schimbările
de polaritate păstrează aceleași intervale.

În cazul Soarelui, datorită mai marii lui uniformități și singularități sau doar a
compoziției celor trei materii, a hidrogenului și a heliului din miezurile lui, schimbarea
polarității ia 11 ani, iar schimbarea completă a polarității are durata predeterminată de 21
sau 22 de ani.

88
 În cazul planetelor mici cum este Pământul, care este realizat din miezuri compozite,
durata de timp pentru schimbarea polarității va fi mai mare. Schimbarea polarității este un
rezultat normal al direcției de curgere a curentului creat de electroni și în principal a
plasmei încărcate precum și datorită caracteristicilor dinamice ale miezului, și reprezintă o
caracteristică inerentă a structurii atomice a fiecărui element și a mediului în care acestea
sunt condiționate în miezurile planetei.

În teste s-a observat că câmpul magnetic plasmatic al reactorului se mărește pe baza

principiului extracției electronilor din reactor, electronii fiind facilitați să fie absorbiți de
pereții reactorului. Majoritatea câmpului este creat în principal datorită mișcării plasmei
încărcate. În același timp, pentru testarea câmpurilor magnetice slabe, reactoarelor li s-a
facilitat absorbția plasmei protonilor, încât doar masa mafs disponibilă în plasma
electronilor să poate fi utilizată, în aceste condiții de test.

Prin urmare, conform nevoilor de utilizare, reactoarele pot fi configurate să utilizeze

orice componentă a unui atom sau mafs ale plasmelor lor constituente, fără ca de fapt să se
distrugă nici o structură mafs sau a materiei a căror mafs au fost utilizate pentru acel test.

În principiu, se observă că energia magnetică plasmatică a planetei, există în

principal datorită mișcării plasmei încărcate din miez și nu datorită electronilor. În realitate,
mișcarea nucleului dinamic încărcat al unui atom are și într-adevăr posedă o sarcină
electrică mult mai mare decât contra partea lui electronul, de aproximativ 2000 de ori.
Astfel, acum este evident și clar de ce un asemenea miez mic al planetelor, poate genera un
câmp magnetic atât de mare în jurul lor, și se poate înțelege acum cum planetele pot
transporta povara unei asemenea mase mari, în călătoria lor prin sistemul lor solar, pentru
perioade atât de lungi de timp, de miliarde de ani.

În teste, câmpul magnetic plasmatic creat de aceste tipuri de plasme reci într-un
reactor dinamic de 20cm, a fost observat atingând o rază de 4 metri de câmp magnetic
plasmatic sferic dinamic, care poate dura câteva minute după oprirea întregului sistem.

Câmpurile magnetice plasmatice dinamic create în miezurile duble ale planetei,

determină câmpurile magnetice sau gravitaționale pe care planeta le va poseda, și în
consecință materialele pe care planeta la va păstra. Aceasta explică de ce planete se
comportă ca și magneții care au caracteristica doar a unui singur element sau a câtorva
materiale din banda magnetică plasmatică, care le acoperă pe unele dar nu pe celelalte, și
care dictează compoziția materială a planetei în interior, la suprafață și în jurul sistemului
planetar. Aceiași regulă se aplică sistemului solar, galaxiilor și așa mai departe. Câmpurile
gravitaționale de forță create din echilibrul a două câmpuri magnetice plasmatice dinamice
în interacțiune, reprezintă factorul principal în determinarea materialului constituent a unei
plasme, planete, stea sau a unui sistem.

Crearea câmpurilor gravitaționale de forță ale sistemului solar și chiar a câmpurilor

gravitaționale de forță ale galaxiilor, nu sunt departe de sistemul gravitațional și metodele
utilizate în sistemele planetare și atomice. Adică sistemele solare posedă și generează
câmpuri magnetice plasmatice la fel ca și planetele și posedă câmpuri gravitaționale de
forță conform cu materialele constituente ale stelelor acestora. Câmpurile gravitaționale de
forță ale unui sistem solar pot si văzute și detectate dintr-o poziție dincolo de marginea
acestuia, prin simpla observare a absorbției și atracției a meteoriților și asteroizilor în
regiunea gravitațională și a heliosferei sistemului solar respectiv.

89
 Sistemele solare precum planetele, posedă și creează propriile lor magnetosfere
specifice conform cu materialele lor componente. Intrarea și ieșirea din aceste câmpuri
gravitaționale și Magnetice utilizează aceiași metodă precum intrarea și ieșirea din
sistemele planetare.

Asta este de asemenea adevărat pentru un magnet solid, pentru că dacă un magnet
este tăiat în două sau în patru, fiecare piesă a materialului va avea aceiași doi poli Nord și
Sud, și fiecare piesă va avea aceiași putere magnetică ca și magnetul original. Adică dacă
se utilizează același raport de volum al acelorași mafs sau materii și condiții fizice
proporționale în miezul unui sistem, se va obține același magnetism și câmp gravitațional
de forță pentru sistemul respectiv, precum cel al sistemului cu dimensiune mai mare cu
același raport de masă.

În termeni astrofizici, câmpurile Magnetice de forță ale oricărei entități reprezintă

ceea ce le ține depărtate una față de cealaltă, și în același timp și opus acestora, câmpurile
de forță gravitaționale sunt cele ce le țin împreună.

Modelul distribuției câmpurilor de forță gravitaționale și Magnetice ale entității la

interacțiunea cu alte câmpuri de forță gravitaționale și Magnetice, se prezintă ca
magnetosfera entității.

Aceste câmpuri de forță gravitaționale și Magnetice (Magravs) ale câmpurilor de

forță plasmatice dinamice, sunt cunoscute ca și câmpuri magnetice pasive (PMF) și nu au
nici o legătură cu magnetismul așa cum este el cunoscut într-un magnet solid. Acesta este
de asemenea numit magnetism plasmatic pasiv, deoarece acest tip de magnetism nu poate
magnetiza o entitate, altfel toate materialele din univers ar fi stat lipite unele de altele. Dar
acest amestec de câmpuri gravitaționale și Magnetice este utilizat pentru poziționarea
entităților una față de cealaltă, încât să nu se ciocnească dar nici să se mute prea departe
una de alta, odată ce au stabilit o interconectare magnetică.

Motivul pentru care Magravs reprezintă câmpuri magnetice pasive este datorită
capacității acestora de a trece prin țesuturile umane fără să afecteze în majoritatea cazurilor,
funcționarea câmpului lor magnetic atomic sau molecular, pe care celulele umane le posedă
pentru propriile lor legături structurale.

În trecut, magnetismul și gravitația au fost explicate conform cu înțelegerea fizică a

magnetului solid și nu conform forțelor magnetice planetare, această nouă înțelegere a
creării magnetismului și gravitației fiind una din pietrele de temelie ale creării plasmelor,
planetelor, sistemelor solare și galaxiilor. Pentru că nu consideră legătura dintre câmpul
magnetic de forță și câmpul gravitațional de forță a unui sistem cum este Pământul, a
devenit o provocare pentru lumea științifică să depășească chiar și un mic câmp
gravitațional de forță al unei planete mici cum este Pământul, prin încercarea de a trimite o
mică rachetă pe orbita acestuia.

Prin dezvoltare și teste pe reactoare dublu miez cu plasmă rece și prin crearea
acelorași condiții ca și cele asumate a exista în centrul planetei, s-a observat și s-a dovedit
că câmpurile sferice tridimensionale gravitaționale și magnetice ale planetelor sunt aceleași
material și interacțiuni dinamice ale câmpurilor magnetice plasmatice create individual și
independent în fiecare miez al acestor reactoare, iar efectul acestora unele asupra celorlalte
creează și mențin simultan ambele câmpuri de forță gravitațional și Magnetic.

90
 Dacă s-ar fi putut crea condițiile corecte și utiliza materialele adecvate într-un
reactor simplu, așa cum s-a făcut în testele noastre de dezvoltare a reactoarelor, atunci s-ar
fi putut crea și controla magnetismul și apoi câmpul gravitațional din acel obiect, și apoi
din mediul în care acel obiect era poziționat în raport cu celelalte câmpuri magnetice extern
existente în jurul lui. Câmpurile magnetice plasmatice create în interiorul și de către obiect,
va deveni câmpul Magnetic ce-l înconjoară, foarte asemănător cu magnetosfera planetelor,
aceasta furnizând o ecranare magnetică în jurul obiectului ca și cea creată de atmosfera
Pământului, iar datorită formei sferice a obiectului aflat în posesia acestor două forțe,
acesta creează o buclă magnetică care duce la crearea celor doi poli magnetici, Polul Nord
și Polul Sud.

Dacă un sistem poate folosi acest fenomen, pentru a se mișca în interiorul forțelor
planetei, mai degrabă decât încercând să le depășească sau să le rezite în mișcarea lui,
atunci nu este necesar un mare efort sau energie pentru a crea forțele gravitaționale corecte
și câmpul magnetic protector în interiorul și în jurul unui sistem, pentru ca el să se mute în
interiorul sau în exteriorul atmosferei planetei sau a sistemului, fără a arde un singur atom
ca și combustibil, aceasta punând capăt tehnologiei propulsiei, pentru o mișcare rapidă și
protejată oriunde în univers.

Datorită formei sferice a celor mai multe entități și mișcării de rotație a acestora în
univers, forța gravitațională creată de efectul câmpurilor magnetice plasmatice dinamice,
este o forță de atrage care are tendința de a încercui și de a se reconecta în interiorul
câmpurilor entității cu aceiași structură dinamică. Acesta este motivul pentru care forțele
gravitaționale cresc la apropierea de aceste obiecte și la deplasarea înspre centrul acestor
materii.

Diferența dintre magnetismul magneților solizi și geomagnetismul plasmatic îl

reprezintă doi factori clari, în această ordine particulară: primul este Dinamismul
câmpurilor magnetice care creează geomagnetismul, ir al doilea este necesitatea
interacțiunii a două câmpuri independente unul cu celălalt pentru a menține magnetismul
plasmatic. Pentru existența magnetismului plasmatic, plasma trebuie să creeze și să mențină
un sistem complet de câmpuri gravitaționale și Magnetice proprii, care pot absorbi și
alimenta alte câmpuri magnetice plasmatice din mediul acestora, pentru a-i garanta
supraviețuirea în acel mediu în același timp, în timp ce într-un magnet solid ordinea de
continuitate se află în interiorul structurii materiei și nu a mafs ale materiei.

Concluzie
Gravitația reprezintă produsul interacțiunii câmpurilor și oriunde în univers vor
interacționa câmpuri, acestea vor gravita unele câmpuri și materii înspre ele, sau vor face
ca aceste câmpuri să fie atrase și să graviteze înspre o altă configurație asemănătoare sau
mai puternică, iar conform legilor naturale, cel mai puternic atrage și gravitează mai mult
înspre el și spre masa lui mai mare, deoarece este realizat din mai multe câmpuri magnetice
care tind să domine, atunci când ajung în atracția lor gravitațională. Prin teste este evident
că puterea Magnetismului și a gravitației tuturor entităților din univers este independentă de
mărimea fizică a entității și mai dependentă de intensitatea mafs, care au dus la crearea
entității respective.

91
 Prin proiectare și testare reactoarelor cu miez dublu, noi am dovedit că originea
forțelor gravitaționale și magnetice ale unei planete sau a oricărui sistem din univers, o
reprezintă aceleași mafs, materii și condiții, care sunt create prin interacțiunea a două
câmpuri magnetice plasmatice dinamice independente.

Notă: această versiune revăzută a articolului despre crearea gravitației, include

extrase din trei alte articole publicate de către autor, acestea fiind “Sistem de măsurare a
gravitației”, ”Relația dintre Magnetism și gravitație”, și articolul original “Crearea
gravitației”.

92
 CAPITOLUL 10

CREAREA GĂURII NEGRE

© M.T. Keshe/Fundația Keshe 2004/2006. Toate drepturile rezervate.
Autor: Ing. Mehran Tavakoli Keshe. Data Publicării pe Internet: 3 Decembrie 2006
Versiune actualizată pentru această carte în data de 2.9.2011

Notă:

Versiunea originală a acestui articol, care explică cum sunt create găurile negre și
cum prin acestea se scurg materii și raze în mediul universului, a fost trimis pentru
evaluare științifică (peer review) și publicare Societății Astronomice Regale a Regatului
Unit din Londra în Aprilie 2004. După trei luni autorul a primit o scrisoare în data de
08.07.2004 (Fig. 29) de la Societate, datată în 07.07.2004 că acest articol nu va fi publicat
și va fi păstrat în biblioteca Societății.

Suficient de interesant este că în aceiași zi, pe 08.07.2004 (verificați ziarele) D-ul.

Steven Hawking, eminentul savant al Găurilor Negre și expert în acest domeniu al științei,
anunța că după 30 de ani, și-a schimbat modul de gândire și consideră că într-adevăr din
Găurile Negre se scurg raze și a anunțat aceasta o lună mai târziu într-o conferință în
Dublin (verificați ziarele).

Ne-am întrebat ani de zile de această coincidență, data scrisorii de la Institut și data
anunțului precum și de schimbarea de viziune a savantului!

Acesta este motivul pentru care Fundația Keshe nu crede în scandalurile și

procesele metodei de evaluare științifică (peer review), și preferă să-și publice articolele
științifice și cărțile pe propriul website, pentru ca cititorii să facă evaluarea acestei noi
cunoașteri. Deoarece prin acest proces cunoașterea este trecută la prima mână publicului
și în unele cazuri în timp de câteva ore de la descoperire, și nu așteaptă luni sau ani de zile
până când există spațiu în unele jurnale ca să poată fi publicată. Fundația Keshe crede cu
tărie “că dacă un om a atins vârsta maturității și inteligența de a putea citi, atunci el poate
investiga și gândi independent corectitudinea cunoașterii pe care o primește, conform cu
propriul lui nivel de inteligență”, cu excepția cazului în care este un inocent și atunci
trebuie să accepte sistemul de control forțat al metodei peer review care să-i spună ce să
gândească, deoarece această metodă poate se poate potrivi propriului interes ale celui ce
o execută, sau a organizației care-l sprijină financiar, sau a națiunii care l-a promovat
pentru propriile ei scopuri clandestine, deoarece am văzut același proces al controlului
prin metode de peer review în diferite ocazii și în diferite țări din întreaga lume.

O copie a scrisorii de la Institutul Regal al Societății Astronomice este inclusă la

finalul acestui capitol pentru referințe ulterioare (Fig. 29).

93
Rezumat
De la prima descoperire a acestui fenomen, savanții și restul lumii academice au
încercat să înțeleagă și să explice motivele existenței acestor misterioase Găuri Negre din
univers.

Ipoteze
Scopul acestui articol este să dovedească că Găurile Negre sunt create în urma unui
lanț normal de evenimente din univers, iar demonstrarea existenței Găurilor Negre în
galaxii și în univers, este un eveniment normal la fel ca și apariția Petelor Întunecate pe
suprafața Soarelui. Găurile Negre sunt simplu creația sau rezultatul unei interacțiuni
naturale dintre două sau mai multe mafs, câmpuri magnetice pasive și materii în mișcare
din orice entitate de câmp magnetic plasmatic dinamic din univers (Fig. 26).

Fig. 26 – Interacțiunea a două câmpuri energetice plasmatice creează afectul de Gaură Neagră.

94
Discuție
Pentru prima dată în acest articol, se va explica cum sunt create fizic Găurile Negre,
și în această dezvăluire vor fi explicate:

1) Condițiile naturale în care este creat acest obiect fizic univers.

2) Cum apare acest cu masă ca un punct negru în galaxie.
3) Care este scopul existenței lui în univers.
4) Exemple paralele de Găuri Negre din sistemul nostru solar.
5) Utilizarea acestui fenomen de către Om pentru a-i permite călătoria în spațiu.

Când se înțelege complet conceptul creării galaxiilor, a stelelor, a planetelor și a

plasmelor atunci se va putea înțelege crearea și existența Găurilor Negre în univers la
diferitele lui scări dimensionale, deoarece crearea acestor entități în univers, toate urmează
același principiu.

Când se înțelege principiul fundamental că galaxiilor, sistemelor solare și planetelor

li se dă masa și energia lor internă în momentul nașterii lor în univers, astfel încât ele nu
pot crea de unele singure masă și energie nouă adițională, atunci se înțelege că Galaxiile
pot doar recicla ceea ce le-a fost dat la începutul vieții lor, pentru a crea diferite obiecte
cum sunt stelele și planetele din ele însele. În termeni universali, ele au o masă și energie
finită disponibilă lor și nimic mai mult. Dar în același timp ca parte a imaginii de ansamblu,
galaxiile trebuie să urmeze legile universale ale fizicii. În consecință, toate galaxiile
urmează aceleași reguli și la fel face și conținutul lor fizic, adică sistemele solare și atomii
din ele.

O Gaură Neagră este creată în principal și doar într-o singură condiție în univers, și
ca consecință a altor acțiuni din galaxie. Ele nu sunt create ca un act deliberat și ca un plan
predeterminat în și de către galaxie. Dar în felul lor, ele aduc o enormă contribuție în
verificarea materiilor din mediul lor înconjurător, pe durata relativ scurtei lor vieți.

În același timp, ele redistribuie materiale proaspete în galaxie pe durata ciclului lor
de existență. Aceasta este realizată prin și ca și consecință a faptului că acestea reprezintă
sursa pentru crearea razelor cosmice în galaxiile lor, fiind foarte asemănătoare sistemelor
de producere a fertilizatorilor naturali ai galaxiilor. Vechile materii își dau propria energie
într-un mod indirect, pentru existența altor planete, pentru a le menține sănătoase și pentru
a fi alimentate de către galaxiile lor.

Găurile Negre din univers nu sunt nimic altceva decât centre de colectare și reciclare
a deșeurilor cosmice de diferite mărimi, acestea fiind de la meteoriți giganți la praf cosmic.

Deoarece Gaura Neagră se mărește iar forțele ei gravitaționale se extind, Gaura

Neagră devine un prădător al părții de galaxie respectivă. Ele devin vaste mașini de consum
ale deșeurilor, stelelor și planetelor, iar asta este exact ceea ce este de așteptat de la ele.

Gaura Neagră este original creată total de șansă. Nu există modele în crearea
acestora. Ele sunt simplu o creație sau un rezultat al interacțiunii naturale dintre două sau
mai multe câmpuri magnetice pasive sau materii aflate în mișcare în galaxie sau în univers.

95
Crearea Găurii Negre
Pentru a explica conceptul de creare a Găurilor Negre, în acest articol ne vom baza și
vom utiliza fenomene familiare și normale. Apoi vom creiona o paralelă a tipurilor de
incidente care duc la crearea Găurii Negre, care este la fel în sistemele solare, în galaxii și
în univers.

Găurile Negre sunt create conform regulilor fizicii în galaxii, pentru a colecta și a
reaproviziona galaxiile cu materiale proaspete și reciclate, această reciclare fiind factorul
vital în susținerea și asigurarea faptului că există noi materiale disponibile pentru a porni
noi sisteme în interiorul galaxiilor, și în același timp să hrănească alte planete din galaxie
cu materiale proaspete. De exemplu Pământul primește câteva mii de tone de praf cosmic
pe an din sistemul solar printr-o metodă similară prin intermediul atmosferei, de la Gaura
Neagră din galaxie și din univers.

Asemănarea dintre Gaura Neagră și apariția de noi materiale în univers și pe Pământ,

poate fi comparată cu efectul ciocnirii plăcilor tectonice ale Pământului, când două surse de
materiale solide interacționează unele cu altele. Pe termen lung, stelele și planetele din
galaxie, asemănător plăcilor tectonice scufundate ale Pământului, acestea devin sura de
furnizare a noilor materiale în galaxie, similar lavei care devine noi continente sau munți pe
Pământ.

Să explicăm asta în următorul fel. Plăcile continentale și sistemele solare se află

întotdeauna în mișcare, ele se mișcă încet, dar cu siguranță sunt în mișcare. Pe Pământ,
atunci când două sau mai multe plăci tectonice se mișcă într-o manieră aleatorie, peste sute
și milioane de ani, la un anumit moment ele se întâlnesc, la fel fac și stelele și sistemele
acestora, cum este sistemul solar și altele din galaxia noastră.

Când pe Pământ, două sau mai multe plăci continentale ajung împreună, se întâmplă
câteva lucruri, aceasta se întâmplă de asemenea și în galaxii dar sub o formă diferită, în
sensul că plăcile continentale din galaxii sunt înlocuite de câmpurile magnetice ovale sau
sferice ale stelelor sau sistemelor.

Următorul pas în această procedură este foarte familiar pe pământ, deoarece plăcile
continentale se împing reciproc, și dacă au aceiași putere se ridică în sus creând munții în
milioane de ani, deoarece aceste plăci se împing reciproc și de mișcă în timp ce-și exercită
puterea una asupra celeilalte, deci mari lanțuri de munți sunt creați la suprafața planetei.

Alte lucruri se pot întâmpla de asemenea, dacă una din plăcile continentale au o
energie mai slabă aceasta va aluneca sub cealaltă, devenind pe termen lung material în
nivelele interioare ale planetei, care apoi aceasta devine material de bază pentru magma
planetei, apoi peste milioane de ani această materie din nou apare la suprafața Pământului
prin erupții vulcanice. Apoi cândva în viitor acestea devin de asemenea sursa de materii
pentru noile continente sau pentru o insulă și așa mai departe, datorită erupțiilor vulcanice.

Materialul tras în centrul planetei nu dispare, ci doar este momentan ascuns vederii,
un scenariu paralel având loc în galaxii, atunci când două sau mai multe sisteme din galaxie
se ating reciproc, când se formează în spațiu o zonă în care cele două câmpuri magnetice
pasive sau entități interacționează reciproc. Câmpurile lor magnetice pasive se împing
reciproc ca și plăcile continentale (Fig. 27).

96
 Fig. 27 - Plasmele câmpurilor magnetice pasive ce se împing reciproc creează o regiune
cu câmp magnetic echilibrat numită Gaură Neagră.

Deoarece se află pe o traiectorie de coliziune reciprocă și deoarece în același timp

forțele sistemelor înconjurătoare le împing de asemenea, acestea nu permit o altă traiectorie
de mișcare ci doar cea de coliziune a celor două sisteme aflate în mișcare. Apoi, este atins
un moment când deoarece există materii solide în mișcare în ambele sisteme, ele nu au nici
o altă șansă ci doar să se ciocnească și să interacționeze reciproc. În acest proces sunt
aruncate dinspre unul spre celălalt, bucăți de gunoi interplanetar, fragmente de luni,
meteoriți și alte bucăți ale acestor două sisteme, și toate sunt amestecate și devin
interblocate între ele în această regiune.

În această zonă și în același timp așa cum cele două sisteme de materii fizice sunt
împinse și aruncate unul spre celălalt, la fel fac mafs și câmpurile magnetice pasive care-și
exercită puterile și de asemenea autoritatea, la fel cum la nivel planetar forțele ascunse
împing plăcile continentale unul în celălalt. Apoi se atinge un punct în care aceste câmpuri
magnetice de forță ale celor două seturi de entități ajung suficient de aproape pentru a se
anula reciproc și să creeze o condiție de echilibru a câmpului magnetic, în care forța unui
câmp nu poate domina forța celuilalt câmp magnetic pasiv, și inevitabil este stabilită o zonă
fără câmpuri sau cu câmpuri magnetice pasive foarte slabe în această regiune din univers.
Pe durata tuturor acestor procese materialele din ambele sisteme încă se acumulează în
această parte din spațiu. Materialele celor două sistem sunt aduse împreună datorită forțelor
pure ale Câmpurilor Magnetice Pasive ale celor două sisteme și a sistemelor înconjurătoare
din galaxie.

Chiar și stele însăși în ultimele stadii de dezvoltare ale Găurii Negre, pot deveni
victime ale Găurii Negre, al căror sistem ele însele au fost parțial cauza creării lor. În acest
punct, noua masă a Găurii Negre va fi una mai mare decât a oricărui sistem individual care
a creat Gaura Neagră în prima instanță.

Nu trebuie uitat că aceste mase sunt încă în mișcare și se rotesc la viteză foarte mare.

Această nouă masă din centru acesteia realizată dina cumularea tuturor celorlalte,
creează o forță gravitațională foarte mare în interiorul acestei regiuni datorită greutății pure
a masei care este colectată, și în principal aceasta poate deveni mai degrabă atracție
inerțială decât atracție gravitațională a materiei în aceste Găuri Negre.

Conform legilor fizicii, se știe că singurul motiv pentru care stelele strălucesc sau
razele cosmice strălucesc îl reprezintă fenomenul de mișcare a particulelor încărcate ce trec
printr-un câmp magnetic. În această regiune câmpurile magnetice sunt foarte slabe, acesteia
lipsindu-i componenta principală care le poate face să strălucească sau să fie strălucitoare,
această componentă fiind câmpurile câmpul magnetic pasiv din această regiune, datorită
echilibrului și / sau a anulării celor două câmpuri magnetice de forță ale celor două sisteme.

97
 Sau pentru un timp, datorită mișcării celor două câmpuri magnetice ale sistemelor ce
interacționează, în unele părți nu există sau există foarte puține câmpuri magnetice, și chiar
dacă există particule încărcate în acea zonă nu există câmpuri magnetice suficient de
puternice pentru ca să aibă cu ce interacționa și să creeze lumina vizibilă. În consecință, în
aceste zone din galaxie NU există radiație și NU există strălucire.

Motivul pentru care acestea se numesc Găuri Negre se datorează faptului că în acest
părți ale galaxiei, unde două materii și câmpurile lor magnetice se întâlnesc, interacționează
și se pot echilibra reciproc, acolo vor exista emisii luminoase vizibile foarte slabe, datorită
lipsei de interacțiuni dintre particulele încărcate și inexistentele câmpuri magnetice sau
existente dar foarte slabe, care nu pot produce suficientă lumină strălucitoare pentru a fi
vizibile de pe Pământ.

Acesta este motivul pentru care dacă se privește spre aceste zone din galaxie, acestea
par a fi întunecate în comparație cu zonele înconjurătoare, deoarece lumina nu doar că nu
este emisă de masa Găurii Negre dar în același timp aceste materii datorită dimensiunii lor
fizice și a intensității câmpurilor lor magnetice, nu vor permite și vor bloca luminile ce vin
din alte surse din spatele lor, din galaxie, de asemenea.

De aceea aceste regiuni ale spațiului par a fi negre, dar pentru un punct de vedere
exterior pare că totul și toate materialele sunt aruncate în acest punct negru dintr-o parte și
nimic nu iese, li în consecință astfel a fost inventat termenul de GAURĂ NEAGRĂ.

Această zonă apare a fi o parte Întunecată a universului, dar în realitate unele raze de
lumină ar trebui să fie observate ca fiind produse în această zonă, deoarece unele particule
încărcate încă interacționează cu unele PMF slabe ale sistemelor sau cu ceea ce a rămas din
ele înainte de a intra și interacționa, în această parte de galaxie existând lumină însă
materiile dispărând de asemenea.

Deci în această regiune din galaxie, astronomii observă o forță gravitațională mare
datorită cantității mari de masă aruncată în această zonă de către cele două sisteme la
interacțiunea lor. Dar ei nu au nici o explicație despre ce se întâmplă cu toată această masă.
Nimeni nu înțelege motivul acestei false presupuneri și aparențe. Aceasta este regiunea
unde forțele gravitaționale sunt în realitate amestecate de către atracția inerțială și
gravitațională a celor două sisteme.

Să nu se uite că la interacțiunea a două sau mai multe sisteme, câteva scenarii pot
avea loc din nou, fiecare dintre acestea va avea și are un efect drastic și profund în acea
regiune a galaxiei. În același timp aceste evenimente pot genera o vastă cantitate de
material reciclat pentru alte entități din galaxie.

În același timp trebuie luat în considerare factorul timp și că se lucrează cu o imagine

3D, deoarece în unele cazuri Gaura Neagră există milioane de ani pe perioada cât cele două
sisteme interacționează la viteză redusă. Adevărul este că Găurile Negre reprezintă o
condiție temporară ca să pun așa, în imaginea mai mare a ciclului de viață al galaxiei, dar
cu certitudine ele arată ca și cum ar fi acolo din totdeauna.

98
 Unele din reziduurile acestor interacțiuni vor fi raze cosmice (10) sau rezultatul
poate fi nașterea unui nou sistem cu o nouă masă, din amestecul de mase ale celor două
sisteme vechi după cele două sisteme se echilibrează reciproc. În acest caz masa generală a
elementelor din Gaura Neagră este prezentă ca și cum erau ele în sistemele originale.
Acum, noua Gaură Neagră ar putea poseda ușor mai puțin decât masa combinată a celor
două sisteme vechi, prin pierderea câtorva din materiile lor în procesul de interacțiune ale
celor două sisteme în galaxie.

Să nu se uite că centrul de masă ale Găurii Negre se rotește cel mai probabil în
aceiași direcție ca și sistemele care au creat-o. În același timp, deoarece centrul de masă
este golit de Câmpul Magnetic Pasiv (PMF), interacțiunea uzuală dintre forța magnetică
pasivă și cea gravitațională nu are loc ca în mod normal să creeze primele baze ale
încălzirii și susținerii acelei încălziri, astfel încât gradientul de temperatură să poată fi
menținut, iar acesta la rândul lui să poată crea condițiile scenariului pentru ca masa să
devină o stea mare sau un sistem.

Astfel că centrul de masă are suficient material dar nu condiția corectă pentru a crea
căldura necesară, pentru a face saltul și să devină sursa pentru un nou sistem sau o nouă
stea în posesia forțelor gravitaționale.

Aceasta este una din modalitățile prin care Gaura Neagră devine creatorul noilor
stele și sisteme. Prin urmare, masa se bazează pe căldura care este produsă în principal prin
frecarea naturală a elementelor ce se acumulează unele peste altele în centrul Găurii Negre.

Dar în același timp, aceste locuri devin centrul de mafs ale materiilor principale ale
entității din zona de coliziune. În acest punct mafs și materiile principale ale materiilor
constituente din interiorul coliziunii pot începe crearea stelei principale, cu câmpurile ei
magnetice și gravitaționale puternice, această condiție putând duce la crearea stelei
principale și deci prin realizarea de mafs la nivelul principal și prin încetinirea acestora
precum și prin producerea de mafs de tranziție, aceste părți din univers pot apoi apărea ca
fiind mai închise decât celelalte din mediul imediat înconjurător. Deci de aici crearea de
mafs echilibrate cu cele ale câmpului mediului înconjurător, apoi din nou datorită lipsei
creării interacțiunii suficiente pentru a crea mafs la nivelul mafs a luminii vizibile, atunci
aceste zone din univers din nou apar mai întunecate decât regiunile învecinate, și deoarece
centrul acestei regiuni este acoperit cu sămânța mafs și a materiilor principale, se poate
observa puternica atracție a materiilor spre această regiune, fără a exista capacitatea de a-i
vedea originea, care este steaua principală din centrul zonei întunecate.

Aceste interacțiuni dintre câmpurile magnetice pasive apar regulat în galaxia noastră,
deoarece sistemele sunt tot timpul în mișcare în spațiul limitat al galaxiei, și dacă ar exista
suficient timp pentru observarea spațiului, s-ar putea observa crearea așa numitei Găuri
Negre, la fel cum se poate observa trecerea norilor negri pe cerul Pământului pe durata
furtunii.

Mișcările în această parte a galaxiei sunt în desfășurare pe durata a mii de ani,

Găurile Negre datorită altor câmpuri magnetice care le înconjoară, influenței și interfațării
cu câmpurile magnetice pasive ale acestor sisteme, face ca Gaura Neagră să scape raze
cosmice în galaxie ca o fântână în zona înconjurătoare.

99
 Acum poate fi de înțeles de ce lumea științifică găsește materiale din Univers care nu
sunt și nici nu au aceiași vârstă ca componentele originale ale galaxiei. Ca și supernovele,
Găurile Negre sunt o sursă de noi materiale pentru galaxie, în principal datorită modului în
care ele sunt create și a modului în care ciclul lor de viață de încheie.

Un alt scenariu al interacțiunii a două sisteme poate fi complet diferit cu un rezultat

interesant. Aceasta este cea mai cumplită modalitate prin care două sisteme pot ajunge în
contact unul cu celălalt, iar în acest caz cele două câmpuri magnetice ajung prea aproape
unele de altele, în același timp aceste Câmpurile Magnetice Pasive fiind împinse împreună
de către alte sisteme din jurul lor.

Cele două câmpuri interacționează și primul stadiu al creării Găurii negre este atins
foarte rapid, dar deoarece cele două sisteme înconjoară tot mai mult cu resturile și planetele
lor Gaura Neagră, masa centrală a Găurii Negre se mărește, și pentru că ea primește
conținut simultan din două sisteme diferite, se atinge un punct în care greutatea și forța
gravitațională a noului centru de masă al Găurii Negre întrece greutatea masei unui dintre
sisteme, care inițial a creat-o.

Sistemele care au pierdut deja unele din masele lor în Gaura Neagră, la începutul
creării ei, acum pierd de asemenea controlul câmpurilor lor. Acest eveniment privit din
afară, lasă impresia că Gaura Neagră consumă totul din jurul ei. Acest proces poate dura
mii de ani până când este stabilit un gradient de temperatură sau mafs și materii principale
dinamice în centrul masei.

Deoarece centrul de masă al Găurii Negre a consumat în totalitate cele două sisteme,
și funcționează într-o zonă fără câmp magnetic pentru o perioadă de timp și pentru că
câmpul magnetic plasmatic dinamic nu poate depăși limitele ei fizice (vezi articolul
“Crearea materiei întunecate” pentru clarificări), sistemul va continua să absoarbă sau să
atragă alte mase din mediul înconjurător.

În acest scenariu, dacă mafs și materiile sunt menținute suficient de mult timp în
centrul de masă, poate fi produs și menținut un nou câmp magnetic de forță. În acest
moment al ciclului de viață, acest gigant al masei Găurii Negre nu va fin nimic altceva
decât o uriașă mașină pentru producerea câmpului Magnetic și Gravitațional. La finalul
acestui proces, un nou sistem sau câteva sisteme vor lua naștere, iar noile materiale vor fi
împrăștiate în galaxie, iar această Gaură neagră va fi un loc întunecat, dar nu neapărat rece.

Dacă centrul de masă, pe durata creării lui nu reușește să se încălzească, atunci are
loc a treia fază a Găurii Negre. Aceasta fiind faptul că centrul de masă devine atât de mare,
și deoarece niciodată nu are vreo șansă să se încălzească datorită lipsei totale a forței
magnetice puternice, și în același timp deoarece noul mare centru de masă se rotește,
această nouă masă va moșteni o forță inerțială naturală uriașă datorită masei lui colective,
fără sau cu puține câmpuri magnetice dincolo de limitele lui fizice care să-l țină la distanță,
deci acest corp masiv va începe să atragă micile obiecte din jurul lui.

Același fenomen se aplică atunci când două galaxii ajung să interacționeze de

asemenea, cu cel mai groaznic rezultat pentru galaxii în acea parte de cosmos, și unde
rezultatul unei asemenea întâlniri este dincolo de imaginație. Aceasta s-a întâmplat înainte
iar astronomii o prezic și pentru Calea Lactee în viitor, la trecerea pe lângă cea mai
apropiată galaxie în următoarele câteva miliarde de ani.

100
 Zonele înconjurătoare noii Găuri Negre create nu vor fi în siguranță, deoarece
această nouă masă tot timpul existenței ei are aceiași problemă fundamentală ca și a tuturor
celorlalte sisteme, adică să-și mențină toate elementele. În același timp ca și alte sisteme,
elementele mai ușoare și mafs mai slabe din masă se mișcă spre straturile exterioare și spre
marginile masei.

Mafs slabe cum sunt gazele și particulele ușoare se mișcă spre regiunea exterioară a
masei, ele devin mai bune candidate pentru a fi trase departe de centru de masă de către
orice deschidere a sistemelor MaGravs adiacente Găurii Negre. Când centrul de masă
atinge un punct în care MaGravs-ul sau forța inerțială devine slabă spre margini,
elementele ușoare reușesc să se slăbească și să scape din strânsoarea acesteia în spațiul din
mediul învecinat.

Aceste elemente eliberate vor deveni parte a materiei care poate fi atrasă de sisteme
adiacente Găurii negre sau datorită rapidei mișcări a Găurii Negre, să fie eliberate ca și praf
cosmic în galaxie. Prin urmare, obiectele pot și cu adevărat scapă din Găurile Negre în
galaxie, chiar și pe durata creării lor.

Dacă aceste elemente sunt extrase din influența centrului de masă, prin intensitatea
sau spațierea fașă de sistemele adiacente sau prin slăbirea puterii Găurii Negre, ele devin
atunci raze cosmice, acestea fiind datorită faptului că pe durata extragerii cei mai mulți
atomi dăruiesc electroni iar unii atomi mai grei în acest scenariu pierd electroni în același
fel, și astfel ei apar ca și plasmă și parte a prafului cosmic în galaxie de asemenea. Găurile
Negre reprezintă sursa celor mai multe raze cosmice și a prafului din galaxii, datorită
acestui efect (10).

În galaxii, Găurile Negre pe durata procesului lor de creare și a existenței, tot timpul
sunt înconjurate de către alte sisteme și sunt sub influența Magravs-ului acestora.

Puterea acestor Găuri Negre sunt de obicei păstrate la un loc de către alte sisteme din
jurul lor, prin intermediul câmpurilor lor magnetice și gravitaționale puternice, între care
gaura neagră este încă încapsulată.

Găurile Negre sunt normal observate aproape de centrul galaxiilor și a universului,

deoarece acolo sunt mai multe sisteme aglomerate în aceste regiuni, iar aceasta crește șansa
ca diferite sisteme să ajungă pe aceiași traiectorie, și în schimb să mărească șansa de
coliziune a sistemelor solare din galaxii și din univers, și deci să mărească șansa de creare a
numeroase Găuri Negre.

Mafs mai puternice și elementele mai grele ale universului și galaxiilor, sunt în mare
măsură concentrate în și vecinătatea centrului acestor entități, astfel câmpurile magnetice
pasive și forțele gravitaționale ale sistemelor din aceste regiuni centrale, sunt de multe ori
mai puternice în apropierea centrului galaxiei decât ceea ce se experimentează spre
marginile exterioare ale acesteia.

Prin urmare, forțele gravitaționale și câmpurile magnetice de forță din regiunile

centrale ale galaxiei, vor aduce și vor păstra sub control mărimea și puterea acestor Găuri
Negre.

101
 Ceea ce se obține prin aceste coliziuni ale sistemelor și prin crearea de Găuri Negre,
este principiul fundamental al regenerării a noi sisteme din cele vechi, și în același timp
asanarea galaxiei de toate deșeurile libere.

Dacă se observă tridimensional aceste zone din spațiu, cu siguranță datorită mișcării
stelelor și planetelor și interacțiunii forțelor acestora, se poate prezice unde se va produce
următoarea Gaură Neagră în acea parte a galaxiei.

În timp se va atinge un punct, când sistemele de câmpuri magnetice pasive din

imediata vecinătate a Găurii Negre se vor îndepărta și în acest moment hrănirea frenetică a
Găurii Negre va ajunge la final.

Ca și în cazul erupțiilor vulcanice de pe Pământ, când mantaua este suficient de

subțire încât lava o poate rupe și astfel să erupă, căutându-și calea spre atmosferă sub forma
erupției vulcanice.

Asta este exact ceea ce se întâmplă când unul din câmpurile magnetice pasive din
această zonă se deplasează sau slăbește.

Aceasta creează o spațiere a câmpurilor ce conțin și controlează parametrii Găurii

Negre, iar materialele din centrul acesteia, care au fost împinse anterior în Gaura Neagră
dintr-o direcție, sunt eliberate și împrăștiate în galaxie.

În acest proces parte din aceste materiale vor reuși să se aglomereze și să genereze
condițiile esențiale pentru crearea unui sau a mai multor sisteme sau stele.

Restul materialelor ale masei centrale a Găurii Negre, devin praf cosmic, unele devin
comete iar altele devin raze cosmice și așa mai departe.

Găurile Negre nu sunt mașini gigantice de mâncat comparativ la mărimea galaxiei.

În realitate, ele nu sunt nimic altceva decât o condiție temporară creată în galaxii datorită
mișcării sistemelor de câmpuri magnetice plasmatice, atunci când traiectoriile acestora se
intersectează.

Foarte asemănător cu două mase noroase a căror traiectorie se intersectează

ciocnindu-se reciproc, această interacțiune a norilor unul cu celălalt, creează condiții
anormale în acea zonă a planetei, grosimea acestora putând bloca razele Soarelui în urma
lor și cerul să arate întunecat, în realitate acestea fiind condiții temporare văzute de pe
Pământ.

Contrar credinței comune, Găurile Negre întotdeauna eliberează materie și noi

materiale reciclate în mediul lor; ele nu sunt gropi fără fund, în care totul dispare pe vecie.
Ele sunt ca o pâlnie prin care se privește dintr-un capăt pare că absorb totul, dar exact ca o
pâlnie, ele au o gaură la celălalt capăt prin care ceea ce intră trebuie să iasă, cu diferența că
acest capăt al pâlniei este conectat cu unitate de eliminare a deșeurilor universului, prin
care toacă și amestecă tot ceea ce intră, înainte de eliminare.

Deci comportamentul Găurii Negre este foarte mult dependent de poziția

observatorului. Dacă se privește dintr-un capăt ele sunt ca niște masive tocătoare iar din
celălalt capăt ele sunt furnizoarele și alimentatoarele noii vieți în galaxie.

102
 În termeni reali, această parte întunecată a galaxiei emite tot timpul unde
electromagnetice de diferite nivele și intensități, din toate activitățile ce eu loc în interiorul
acesteia, împrejurul și datorită acesteia. Găurile Negre pot cu ușurință fi identificate în
mediul lor, iar poziția lor poate cu ușurință fi indicată prin utilizarea unei metode mult mai
simple de detecție decât doar presupunând sau căutând efectele acestora într-o anumită
regiune din univers.

În principiu o Gaură Neagră are toate atributele oricărui sistem, dar de fapt, deoarece
câmpul energetic magnetic plasmatic intern ale sistemelor care l-au creat într-o anumită
regiune a galaxiei nu poate crea câmp energetic magnetic plasmatic exterior, care să poată
interacționa cu alte câmpuri energetice magnetice plasmatice din mediul lor imediat, pentru
ca acestea să creeze o magnetosferă vizibilă la limita Găurii Negre ca să se manifeste ea
însăși ca un spațiu vizibil în acea regiune, aceasta duce la crearea lipsei luminii vizibile
pentru intensitatea mafs a Magravs-ului aminoacidului omului.

Fenomenul Găurii Negre apare în mod continuu la suprafața stelelor oricărui sistem
solar. Principiul creării Găurii negre are loc la o scală mică la suprafața Soarelui din
sistemul nostru solar, acestea fiind numite Petele Întunecate ale Soarelui.

Acestea sunt locuri unde sisteme de câmpuri magnetice plasmatice dinamice de la

suprafața Soarelui, trec prin același ciclu de interacțiune a câmpurilor între ele, așa cum se
întâmplă la crearea Găurilor Negre în galaxie. Aceste câmpuri magnetice plasmatice se
ciocnesc în atmosfera și la suprafața Soarelui, și prin urmare ele trebuie să interacționeze și
să treacă unele de celelalte, cu diferența că aceste sisteme de câmpuri magnetice plasmatice
de la suprafața Soarelui chiar dacă sunt atât de puternice, într-un fel sau altul ele se
întâlnesc și deoarece energiile lor trebuie să interacționeze, uneori aceste energii se
anulează reciproc și ating o condiție energetică magnetică echilibrată.

În acest puncte, se repetă același ciclu al creării unei Găuri Negre la o scală mai mică
la suprafața Soarelui, deoarece nu există interacțiuni ale câmpurilor magnetice pentru că
intensitatea mafs a câmpurilor ce interacționează este similară și identică, și datorită
faptului că există foarte puțină frecare între câmpuri atunci sunt eliberate foarte puține
câmpuri reziduale la intensitatea mafs a aminoacidului omului, și deci este o lumină foarte
slabă în acea regiune care apoi este observată ca și Pete Întunecate la suprafața Soarelui. În
unele cazuri la fel sunt create aceste Pete Întunecate deoarece nu există interacțiuni sau
pentru că temporar există un echilibru între intensitatea pmf a materiilor și mafs ale
particulelor încărcate și mafs de la suprafață, și prin urmare nu există sau există o foarte
slabă emisie de lumină de la suprafața Soarelui în aceste regiuni.

La suprafața Soarelui este aproape același scenariu al retragerii și absorbției

materiilor ca în cazul Găurii Negre, doar că în acest caz câmpul de forță gravitațional al
Soarelui este atât de puternic încât este proporțional de multe ori mai puternic decât forța
gravitațională a particulelor capturate în regiunea Petei negre de la suprafața Soarelui, astfel
că odată ce câmpurile magnetice au interacționat iar conținutul din zona lor de influență a
atins nivelul de echilibru, atunci masa particulelor din aceste regiuni este uneori atrasă
instantaneu înapoi la suprafața Soarelui, după colapsarea câmpurilor magnetice care au
creat regiunea de Pată Întunecată, apoi în acest punct materia fizică a plasmei din această
regiune a petei negre este atrasă înapoi în suprafața lichidă a Soarelui, aceasta creând o
dispersie secundară a materiei în atmosfera Soarelui și în sistemul solar și deci mărirea
exploziilor solare pe durata creării și colapsării petelor întunecate de pe suprafața Soarelui.

103
 În realitate Pata Întunecată este creată în principal prin interacțiunea mafs ale
câmpurilor Soarelui, iar acestea sunt create foarte sus față de suprafața Soarelui, încât pata
întunecată observată nu se află la suprafață și este mult mai sus în atmosfera de deasupra
suprafeței solide reale a Soarelui.

În alte situații, deoarece câmpurile magnetice plasmatice interacționează pentru a

crea petele negre, tensiunea de suprafață a petei întunecate devine mai slabă pe partea
îndepărtată de Soare, și tot felul de mafs și materii din întreg spectrul mafs al universului,
sunt eliminate direct în sistemul solar cu o putere mult mai mare decât o dispersie normală.

Odată ce condițiile temporare de creare a petelor întunecate pe Soare sunt create,

cele mai multe câmpuri magnetice plasmatice ale Soarelui împing fizic câmpurile
magnetice plasmatice pasive (PMF) care au creat petele întunecate, astfel încât aceste forțe
externe din mediul înconjurător petei întunecate, le mută și le schimbă poziția. Prin această
mutare nu mai sunt câmpuri magnetice plasmatice active în regiune, pentru a interacționa
unele cu altele în aceste regiuni și atunci procesul normal al particulelor încărcate ce
interacționează cu câmpurile magnetice plasmatice din jurul lor începe din nou ca și mai
înainte, și atunci totul se întoarce la normal iar lumina sau strălucirea la suprafața Soarelui
se întoarce la normalitate.

Când prea multe câmpuri energetice magnetice plasmatice dinamice încep să se

anuleze reciproc, suprafața Soarelui devine aglomerată cu multe câmpuri energetice
magnetice plasmatice diferite, iar acestea blochează suprafața Soarelui, asemănător
blocajelor din trafic, deci numărul de Pete Întunecate începe să crească.

Este important de reținut că Obiectele (acestea fiind solide, gaze, plasme sau etc)
posedă propriul câmp energetic magnetic plasmatic și toate aceste câmpuri energetice
magnetice plasmatice de la suprafață sunt dinamice și răspund altor câmpuri energetice
magnetice plasmatice dinamice ce sunt create intern în miezurile interne ale stelei. Aceste
câmpuri magnetice interne sunt creatoarele câmpului gravitațional și ale câmpului magnetic
general al stelei însăși. Câmpul energetic magnetic plasmatic mai puternic (câmpul
gravitațional) uzual dictează și joacă un pol aparte în poziția și nivelul de libertate a
câmpului energetic magnetic plasmatic mai slab (cel al obiectului).

Astfel, când miezurile interne ale stelei, datorită structurii lor mono atomice, trec
prin realinierea curentului lor intern (12, 18), aceasta duce la schimbarea de direcție a
câmpului gravitațional și astfel a polarității întregii stele.

Prin urmare, rotația câmpului gravitațional care el însuși își are originea și este creat
magnetic, interacționează cu câmpul energetic magnetic plasmatic dinamic al zonelor de la
suprafață și din atmosferă, făcând ca ele să se miște în raport cu mișcarea câmpului
energetic magnetic plasmatic dinamic intern al stelei.

Prin urmare motivul principal pentru brusca creștere periodică a mișcării câmpului
energetic magnetic plasmatic la suprafața stelei și brusca creștere a creării Găurilor Negre
în mediul acestora, poate fi clar identificată ca datorându-se interacțiunii câmpului
magnetic plasmatic dinamic creat de către materii și mafs de la suprafață și de câmpul de
forță Magravs interior al stelelor.

104
 Câmpul magnetic plasmatic dinamic interior al stelei, este ca și ordin de mărime de
câteva milioane de ori mai puternic decât câmpurile magnetice plasmatice dinamice de la
suprafață. Astfel, forța câmpurilor interne mai puternice ale stelei, dictează direcția de
mișcare a câmpurilor mai slabe ale petelor întunecate. Acesta este motivul pentru care
ciclul de 11 ani de schimbare a polarității Soarelui, aduce o creștere normală a numărului
de pete întunecate de la suprafața Soarelui. Aceasta se datorează schimbării câmpurilor
energetice magnetice plasmatice interne ale Soarelui care aduce schimbarea polarității la
fiecare 11 ani. La aceste cicluri există mai multe asemenea câmpuri energetice magnetice
plasmatice dinamice atmosferice și de suprafață aflate în mișcare și disponibile pentru a
interacționa unele cu altele și cu mafs interne ale Soarelui.

De fapt, deoarece polaritatea Soarelui se schimbă, mai multe câmpuri magnetice

plasmatice dinamice încep să se miște de la un pol la altul, pentru a se adapta practicii
fizice a schimbării de polaritate a câmpului energetic magnetic plasmatic. Astfel, un număr
mai mare de câmpuri magnetic plasmatice dinamice ajung să să-și intersecteze traiectoriile
și prin urmare există mai multe șanse ca două sau mai multe câmpuri magnetice plasmatice
dinamice să se întâlnească și să se echilibreze reciproc. Inevitabil, deoarece în aceste zone
nu există câmpuri magnetice plasmatice efective cu care materia încărcată să
interacționeze, rezultă că există mai puțină lumină emisă din aceste zone ale Soarelui. Deci
de aici apariția zonelor întunecate sau a petelor întunecate în aceste zone, pe baza aceluiași
principiu al reapariției fenomenului de creare a Găurii Negre.

Creșterea numărului de pete întunecate de la suprafața Soarelui, este întotdeauna în

concordanță cu perioada când activitățile câmpurilor magnetice plasmatice dinamice
interne ale Soarelui trec prin repoziționarea lor.

Numărul acestor pete întunecate crește și odată cu mutarea lor, brusc un mare număr
de câmpuri magnetice plasmatice dinamice se anulează reciproc iar schimbarea de
polaritate a Soarelui se finalizează și se stabilește.

Întregul ciclu al colapsării Găurii Negre reapare, acolo unde petele întunecate
colapsează, iar noile câmpuri energetice magnetice plasmatice limpezesc echilibrul total, și
materiile care au fost captive gravitațional sub influența petelor întunecate, care sunt în
principal plasme, sunt extrase de atracția gravitațională a stelei și sunt eliminate înapoi pe
suprafața Soarelui în număr și cantitate mare. Acesta este timpul când există masive
activități și erupții solare puternice, ce se împrăștie înspre exterior de la suprafața Soarelui,
momente când mari cantități ale materiilor Soarelui sunt împroșcate în sistemul solar.

Uneori, deoarece masa particulelor colectate într-o pată întunecată este atrasă înapoi
la suprafața Soarelui, datorită masei și vitezei acestora, acestea devin precum meteoriții ce
lovesc suprafața Soarelui. Acesta act face ca particulele încărcate să părăsească suprafața
Soarelui în spațiul înconjurător, mai mult decât de obicei.

Întunecimea suprafeței Soarelui nu se datorează a ceea ce se crede de obicei, adică

temperaturii reci din aceste regiuni a petelor întunecate, ci faptului că nu există sau sunt
foarte puține câmpuri magnetice plasmatice dinamice disponibile în aceste regiuni, pentru a
interacționa cu particulele încărcate și să creeze lumină.

Deci sub petele întunecate de la suprafața Soarelui, temperatura de la suprafață este

la fel cu cea de restul suprafeței Soarelui.

105
Concluzii
Găurile Negre sunt produse secundare naturale ale mișcării forțelor și materiilor,
precum orice alt obiect din univers. Singura diferență pentru apariția acestui corp, îl
reprezintă lipsa fundamentală sau totală a unuia din cei trei ingrediente importante ale
creației, și anume lipsa Câmpurilor Magnetice Pasive de Forță din regiunea unde aceste
Găuri negre se manifestă.

Găurile Negre reprezintă o altă creație a universului așa cum este și unica planetă
albastră, iar odată ce s-au înțeles metodele puterilor creatoare ale universului sub toți
parametrii lor fizici, atunci fiecare aspect al apariției obiectelor și câmpurilor poate fi
explicat doar prin înțelegerea interacțiunilor reciproce ale acestora.

Cea mai frumoasă parte a acestui fenomen va fi cum va utiliza acum omul această
cunoaștere, pentru avansul rasei lui?

Înțelegerea noii metode de creare, existență și a comportamentului Găurii Negre în

spațiu, deschide noi uși Omului pentru a-și planifica viitoarele excursii în spațiu, iar un
nume mai adecvat pentru acest obiect nu ar trebui să fie Gaură Neagră.

Aceste regiuni ale Găurii Negre din galaxii, acoperă zone atât de mari cât
echivalentul câtorva sisteme solare, cu diferența că ele nu strălucesc datorită lipsei
câmpurilor magnetice plasmatice dinamice de intensitate adecvată la construcția lor sau pe
durata timpului existenței acestora în mediul în care operează.

Numele mai adecvat pentru acest obiect ce are un corp și două caracteristici,
comportamente și apariții distincte, prima caracteristică fiind o mașină gigantică ce
absoarbe tot iar a doua caracteristică fiind că permite pornirea de noi sisteme din ceea ce a
digerat. Există un vechi nume Arian pentru o săgeată cu două capete așa cum este și gaura
neagră cu două caracteristici, acest obiect fiind numit ZHUBEEN.

Eu numesc aceste obiecte impredictibile din univers cu acest nume, deoarece acum
este un obiect cunoscut și nu un fenomen științific misterios.

Elaborări
Helio-seismologia este studiul structurii interne și a dinamicii Soarelui, utilizând
cutremurele solare care fac ca Soarele să oscileze continuu cu variate grade și direcții.
Aceste oscilații sunt create în principal de convecțiile turbulente chiar sub suprafața
Soarelui. Datele de la modelul solar sferic simetric cu aceleași condiții, arată o corelare
strânsă cu datele fizice colectate prin inversiune. Aceasta arată că datele simulate sunt
apropiate de realitatea fizică a ceea ce se întâmplă în sanctuarul interior al Soarelui.

În testele noastre cu reactoarele dinamice și datele obținute de la ele, se poate

confirma că rotația și turbulențele au un efect direct asupra încălzirii materiei din interiorul
reactorului construit pe aceleași principii, și prin urmare în crearea curentului prin
convecție și a câmpurilor magnetice și producerea câmpurilor magnetice în reactor.
Turbulența materiei în miezul reactorului creează un efect dinamic și de dinam care are un
efect direct în și asupra producerii câmpului magnetic plasmatic dinamic din reactor.

106
 Convecția turbulentă și rotația diferențială din Soare, se consideră a fi cauza creării
câmpurilor magnetice solare și a direcției în care aceste câmpuri magnetice par a curge de
la suprafața Soarelui, conform cu direcția lor de rotație și cu etanșeitatea acestora, sunt
cunoscute ca și elicoidalitatea câmpului magnetic din acea regiune. Elicoidalitatea descrie
simplu manevrabilitatea acestui câmp, deoarece câmpul practic se deschide în sus ca un
con, în mișcarea lui dinspre centru spre regiunea exterioară. Elicoidalitatea Magnetică și
MaGravs reprezintă de fapt măsura grosimii și răsucirii acestor câmpuri dintr-o regiune,
acestea fiind strâns legate de efectul de dinam turbulent. Din toate observațiile din trecut,
pentru câmpurile magnetice poloidale elicoidalitatea are o legătură directă cu câmpul
toroidal puternic, ceea ce duce la o elicoidalitate finită.

În reactorul testate pe aceleași baze ca și turbulențele mafs ale materiilor, miezurile

reactorului având parametri finiți iar rotația și turbulența fiind predeterminate, prin urmare
elicoidalitatea câmpurilor magnetice trebuie să fie la fel în diferite puncte, dar egală pentru
toate distanțele față de centru. Datorită mărimii mici a miezului, poate fi asumată o
intensitate sau densitate medie câmpului magnetic plasmatic.

Astfel, un punct de interacțiune a două forțe magnetice în miezuri va crea condiția

similară petelor întunecate de la suprafața plasmei. Dacă colapsarea poate trece prin plasmă
înspre limita miezului, aceasta poate crea o creștere bruscă a câmpului magnetic plasmatic
dinamic sau poate altera modul de funcționare a sistemului. Motivul scrierii acestui articol
a fost faptul că în reactorul proiectat, dacă este creată condiția de Gaură neagră, aceasta
poate duce la oprirea sistemului sau o condiție instabilă de funcționare a reactorului.
Aceasta s-a întâmplat în două ocazii pe durata testelor reactorului sferic, când al doilea
câmp magnetic a fost deliberat creat și poziționat, pentru a interacționa cu câmpul magnetic
intern creat de reactor.

În ambele cazuri întregul sistem a trecut prin polii magnetici, încercând să se

ocolească reciproc.

În al doilea test, în încercarea de a dovedi punctul de interacțiune a două câmpuri

magnetice și crearea condiției de Gaură Neagră, întregul sistem a fost răsucit și pinii axiali
ai reactorului au fost descentrați.

Axele reactorului au trebuit să fie realiniate, dar deteriorarea sudurilor reactorului și

a axului s-au dovedit prea mult pentru a putea fi reparate, și mai mult sau mai puțin acest
test pentru crearea Găurii Negre a cauzat pierderea primului prototip de reactor de oțel (Fig.
28).

În același timp, în același reactor au fost deliberat create pete întunecate datorită
interacțiunii materiilor, pentru utilizarea specifică a sistemului, când au fost investigate,
testate și confirmate crearea petelor întunecate, utilizarea condiției materiei de tranziție
pentru crearea materiei întunecate, pentru combustibilul necesar călătoriei în adâncul
spațiului.

Acesta este modul în care fenomenele de mai sus pot fi clar explicate, iar principiul
creării Găurii Negre poate cu ușurință fi demonstrat.

107
 Fig. 28 – Reactor de test

În articole viitoare, scriitorul va explica cum efectul Găurilor Negre poate fi util în
susținerea călătoriei prin galaxii și prin Univers. Acestea sunt în acest moment, dincolo de
înțelegerea nivelului actual al acumulărilor științifice.

108
Fig. 29 – Scrisoarea Societății Astronomice Regale.

109
 CAPITOLUL 11

RELAȚIA DINTRE GRAVITAȚIE, MASĂ ȘI GREUTATE

© M.T. Keshe/Fundația Keshe 2004/2006. Toate drepturile rezervate.
Autor: Ing. Mehran Tavakoli Keshe Data publicării: 21.12.2005
Data publicării pe Internet: 15.10.2006

Acest articol este scris pentru clarificare la încurajarea D-lui Dirk Laureyssens.

Rezumat
Prin noua înțelegere a creării câmpului magnetic plasmatic dublu al planetelor și prin
înțelegerea noului principiu și a metodei de creare a forțelor gravitaționale și pe mai departe
a câmpurilor rezultante echilibrate ale interacțiunilor interne colective reciproce ale
câmpurilor Magnetice și gravitaționale ale oricărei entități din structura mafs, a plasmelor, a
atomilor și moleculelor, care duce la crearea așa numitului efect de masă al unui obiect,
devine acum simplu și evident ce este masa, cum este aceasta creată și de ce aceiași masă
posedă diferite greutăți în diferite medii de câmpuri gravitaționale.

Ipoteze
Masa unei entități este creată prin interacțiunea câmpurilor gravitaționale și a celor
Magnetice ale entității și nu are nimic de a face cu interacțiunea cu câmpurile externe și cu
intensitatea mediului acelei entități. Variația în diferența numerică de greutate a aceleiași
mase a unui obiect în diferite câmpuri Magravs plasmatice dinamice ale diferitelor medii sau
ale diferitelor planete, are loc în totalitate datorită interacțiunii câmpurilor Magravs
plasmatice dinamice colective, incluzând efectul inerțial al mediului în care este cântărită
entitatea precum și a câmpurilor MaGravs plasmatice dinamice interne ale mafs ale entității
care creează masa obiectului.

Magnetosfera aceleiași entități reprezintă suma totală ale câmpurilor magnetice și

gravitaționale ale zonei de influență ale acelorași două câmpuri interne care creează câmpul
Magravs al entității, care poate fi obținută în mediul cu intensitatea câmpurilor MaGravs
respective.

Discuție
Plantele cum este și Pământul posedă o combinație de două forte ale câmpurilor
magnetice. Prima este cea gravitațională creată prin interacțiunea a două câmpuri magnetice
plasmatice dinamice independente din miezul central. A doua este inerția, care reprezintă
câmpul magnetic plasmatic dinamic colectiv ale atomilor și moleculelor materiilor
constituente, care compun corpul fizic al planetei.

110
 Orice obiect, acesta fiind plasma, un electron, un atom, o moleculă sau chiar un corp
uman, este creat dintr-o colecție de câmpuri energetice magnetice plasmatice (MaGravs) de
diferite intensități, iar interacțiunea lor continuă este cea decide in totalitate câmpul
magnetic colectiv posedat de acel obiect sau de masa unui obiect, și de totala interacțiune
din interiorul câmpului magnetic plasmatic dinamic atomic sau molecular a obiectului
respectiv care este întotdeauna constantă indiferent de alte câmpuri magnetic plasmatice
dinamice din jurul lui. Masa unui obiect este un pachet compact colectiv de câmpuri
magnetice plasmatice ale tuturor elementelor constituente, și asta nu se va schimba atât timp
cât obiectul este intact ca o singură entitate în aparența lui atomică sau moleculară generală.

Interacțiunea câmpurilor magnetice dinamice ale obiectului cu câmpul magnetic

atomic sau molecular a unui alt obiect Magravs din vecinătatea lui sau din mediul acestuia,
va determina greutatea celor două obiecte unul față de celălalt, sau într-un mediu diferit.

Masa unui corp în raport cu un alt câmp magnetic molecular cum este cel
gravitațional, este dictată de intensitatea câmpurilor magnetice care creează gravitația, care
în sistemele planetare cum este Pământul este menținută de către planetă conform cu
condiția și construcția moleculară internă a acesteia, și prin care intensitatea Magravs a
planetei se manifestă ea însăși asupra corpului.

Interacțiunea dintre două sau mai multe câmpuri magnetice plasmatice dinamice
create de către planetă, care creează și determină intensitatea gravitațională a planetei, are
loc datorită condițiilor și în conjuncție cu elementele acesteia.

În mod normal, aceste tipuri de câmpuri magnetice create de planete sunt foarte
puternice, deci un obiect cum este corpul uman care posedă un MaGravs plasmatic dinamic
colectiv slab și în realitate posedă propriile lui câmpuri de forță gravitaționale în urma
combinării câmpurilor electromagnetice ale elementelor din care acesta este compus, câmp
care este constant pentru un anumit corp, acestea vor fi atrase și vor opera în mediul mult
mai puternic al câmpurilor magnetice plasmatice dinamice ale planetei. Datorită interacțiunii
propriului Magravs cu cel al planetei și ținând cont de intensitatea diferită a forței MaGravs
a planetei și a corpului, aceasta determină forța de atracție dintre cele două câmpuri ale celor
două entități, ale corpului și a planetei, și prin urmare determină masa obiectului cu forță
mai slabă în raport cu și în interiorul forței Magravs mai puternice a planetei, sau altfel spus
forțele Magravs ale corpului dictează greutatea corpului în raport cu planeta.

În realitate, inversul aceluiași criteriu este de asemenea adevărat, adică pentru masa
planetei și greutatea acesteia în raport cu câmpul magnetic plasmatic dinamic al corpului.

Astfel, este ușor de explicat că atunci când un corp interacționează cu două planete de
aceiași mărime, și când cele două planete sunt făcute din aceleași materiale, una de exemplu
având temperaturi mai joase, sau o viteză internă de rotație redusă sau o rată mică de
ionizare a materialelor din miezul Carolina, toate acestea afectează intensitatea Magravs a
planetei, iar aceasta va poseda un câmp Magravs mai slab. Atunci planeta ce are o putere
inerțială mai mare, care este de un ordin mai slab decât gravitația, dar întotdeauna constantă
pentru o planetă cum sunt lunile, atunci atracția magnetică sau tragerea dintre același obiect
și al doua forță Magravs va fi mai slabă, aceasta prin același principiu ca mai sus dându-i
corpului aflat într-un al doilea mediu o greutate mai mică.

111
 Aceasta este esența faptului că corpul omenesc pare a avea o masă mai redusă pe
Lună decât pe Pământ. Aceasta este simplu datorită faptului că Magravs-ul Lunii ce-i
creează forța gravitațională, acesta putând fi chiar efectul inerțial al Lunii, are un Magravs
de intensitate mai slabă la interacțiunea cu Magravs-ul aceluiași corp omenesc, decât cel al
MaGravs-ului cu intensitatea specifică Pământului.

Prin urmare, greutatea corpului este dependentă de poziția acestuia față de MaGravs-
ul planetei sau a obiectului cu care interacționează, care creează MaGravs-ul sau/și inerția
sau Magravs-ul static al planetei.

Adică dacă se poate reproduce același câmp Magravs ca și pe Lună, într-o poziție în
atmosfera Pământului, corpul va avea aceiași greutate ca și pe Lună în interiorul forței
MaGravs a Pământului.

De aceea în tehnologia de propulsie Magravs-ul este absent, iar în interiorul

sistemului obiectele întotdeauna plutesc și au o masă redusă, deoarece înainte de toate
sistemele de propulsie nu creează Magravs încât obiectul să se poată poziționa el însuși și nu
se poate bloca în raport cu poziția în care obiectul devine stabil, iar în al doilea rând legat de
corpul utilizatorilor sistemelor de propulsie, MaGravs-ul colectiv al corpului a fost
poziționat suficient de departe de dar totuși în Câmpul MaGravs al Pământului, astfel încât
masa câmpului magnetic plasmatic dinamic al corpului în acea poziție din interiorul
câmpului gravitațional al Pământului, datorită vitezei de rotație sau de mișcare și a
condițiilor create în interiorul navei, vor avea o interacțiune mai slabă asupra corpului,
permițând corpului o mai mare libertate de mișcare.

Utilizând principiul poziționării MaGravs la decolarea verticală sau la alegerea unei

poziții staționare sau fixe a unui obiect, cum sunt sateliții, în interiorul oricăror condiții
atmosferice, câmpurile magnetice din interiorul reactorului unei nave poate duce la crearea
și controlul MaGravs în interiorul navei, permițând masei obiectului să atingă echilibrul în
raport cu MaGravs-ul planetei într-o anumită poziție din interiorul atmosferei, atunci în acel
punct particular din interiorul câmpurilor create de către planetă, corpul va avea aceiași
masă ca și Pământul iar timpul de întârziere a sateliților ce plutesc liber pentru a acorda cu
gravitația Pământului devine irelevant și nu va mai fi necesară nici o întârziere sau reglaj.

Acesta este principiul fundamental și criteriul al oricărui sistem care este utilizat în
orice tehnologie a navelor spațiale, pentru a înlocui motorul cu reacție sau tehnologia
rachetelor.

Prin urmare, masa unui obiect este reprezentarea efectului MaGravs a unui corp în
raport cu MaGravs-ul celui de-al doilea corp.

Poziționarea MaGravs este motivul pentru care atomii aceluiași element fuzionează
pentru a crea molecule, deoarece greutatea lor a unuia față de celălalt, este zero, sau sunt
echilibrați, chiar dacă ei posedă aceiași masă.

În același timp, dacă aceasta este complet înțeleasă, atunci cele mai multe din
interacțiunile chimice și biologice ale atomilor pentru a crea molecule, poate fi cuprinsă și
reprodusă într-o manieră mai ușoară.

112
 Masa colectivă a atomilor față de alți atomi dintr-o moleculă MaGravs, va dicta
numărul, poziția și compoziția atomilor diferitelor elemente din acea moleculă.

Atunci aceasta explică de ce este mai ușor să se creeze anumite materiale în absența
gravitației în laboratoarele spațiale, decât în prezența MaGravs-ului mai slab al planetei la
mare altitudine, când doar forțele MaGravs slabe ale elementelor contează, deoarece se află
într-un nivel al intensității MaGravs mult mai slabe față de cele din centrul planetei, și se pot
combina pentru a produce materiale, ceea ce este imposibil în cadrul forțelor MaGravs ale
Pământului.

Concluzie

Prin urmare masa unui obiect posedă greutăți diferite în două medii MaGravs diferite,
pur și simplu datorită interacțiunii celor două câmpuri magnetice plasmatice dinamice ale
planetei, și a MaGravs-ului colectiv constant al obiectului.

Gravitația ea însăși este creată din interacțiunea câmpurilor magnetice ale materiei, și
deoarece masa este produsul interacțiunii forței gravitaționale și a câmpurilor de forță
Magnetice ale aceluiași fenomen generat pe baza câmpurilor magnetice ale materiei, și
deoarece orice mediu din univers posedă câmpuri magnetice indiferent de intensitatea lor iar
interacțiunea acestor câmpuri în acel mediu dat creează noi câmpuri gravitaționale și
Magnetice în mediu respectiv, rezultatul interacțiunii celor două MaGravs ale materiei și a
mediului devine greutatea materiei în acel mediu.

Adică variația în greutate a unui obiect în diferite medii, se datorează în totalitate

interacțiunii dintre Magravs-ul celor două entități, în raport cu pozițiile reciproce din mediul
respectiv.

Magnetosferele entităților reprezintă suma interacțiunii câmpurilor Magnetice și a

câmpului de forță gravitațional pe care entitatea le poate gestiona pentru a fi capabilă să se
protejeze și să-și păstreze toate mafs și materiile, pe care diferența dintre câmpurile de forță
ale aceluiași MaGravs a aceleiași entități a reușit să le atragă și să le acumuleze în mediul
acesteia.

Pe scurt, interacțiunea a două sau mai multe câmpuri magnetice plasmatice dinamice,
duce la crearea câmpului gravitațional și Magnetic (MaGravs) al entității, iar apoi echilibrul
interacțiunii câmpurilor de forță gravitaționale și Magnetice duce la crearea masei aceleiași
entități, masă ce este complet dependentă de intensitatea celor două câmpuri magnetice
originale ale entității, iar apoi când MaGravs-ul entității interacționează cu MaGravs-ul unei
alte entități, atunci diferența sau influența unui MaGravs al unei entități asupra Magravs-ului
celei de a doua entități, creează greutatea celor două entități una față de cealaltă, când la fel
cum prima entitate are greutate în raport cu MaGravs-ul celei de a doua entități, la fel și cea
de-a doua entitate are o greutate în raport cu prima entitate.

113
 CAPITOLUL 12

LUMI PARALELE
Despre misterele existenței lumilor paralele, întrebările sunt sau pot fi următoarele:

1. Cum ajung să existe?

2. Cum putem interacționa sau să fim conștienți de existența lor?
3. Ce putem face sau am făcut pentru a ajunge acolo?

Să considerăm structura celei mai simple entități a plasmei unui electron din
structura generală să spunem a unuia tom de hidrogen (sau atom de sodiu care este parte a
unei bucăți de piatră sau metal, gaz și etc.).

Plasma odată creată și menținută față de interacțiune și reducerea în intensitate a

diferitelor mafs, această plasmă prin divizarea ei duce la crearea unui atom. În acest
moment plasma electronului atomului are o existență independentă față de plasma
protonului, iar electronul decide propria lui mișcare și poziție în mediu în raport cu
protonul, chiar dacă acesta este condiționat de poziția și intensitatea protonului atomului.
Electronul este făcut dintr-o colecție de câmpuri magnetice de diferite intensități și
interacțiunile lor, și deoarece electronul unui atom nu este conștient de contra-partea mai
mare, protonul și de alți electroni din structuri mai mari ale elementelor sau moleculelor, și
nu este conștient de asemenea de nici o stare de materie și nici de căldura sau frigul din
mediul în care se poziționează și se mișcă în raport cu protonul și cu alte entități cu care
acesta este conectat.

Această apariție fizică a electronului ca și orice materie fizică, este dependentă de

condițiile de mediu. Să spunem că acest electron poate fi un electron al unui atom care face
parte din atomii unei piese de piatră, în acest moment electronul nefiind conștient de
existența pietrei la o scală mai largă a existenței lui. Însă electronul există în existența
atomului, care atom există în existența pietrei.

Să spunem acum că piatra este parte a unui bulgăre de sare consumat de un animal.
Acum atomul de sodiu, care-și face Magravs-ul disponibil către proteinele unei celule a
animalului, el devie parte dintr-un MaGravs mai mare al unui lanț de conexiuni proteice, pe
care sodiul de unul singur nu-l poate atinge.

Să spunem că acum proteina în conjuncție cu sodiul creează condiția unei conexiuni

neuronale, iar celula devine parte a ființei vii, aceasta făcând parte din sistemul nervos al
unui crevete, câine sau om.

De exemplu combinația de diferite proteine și diferiți atomi, și interacțiunea

Magravs-ului acestora și a actului de echilibrare dintre acestea, duce la necesitatea
interacțiunii și a unui nou echilibru Magravs, când această nouă interacțiune a proteinelor și
a diferitelor lor Magravs-uri duce la necesitatea coeziunii și a echilibrării liniei de transfer a
câmpurilor magnetice. O acumulare de diferite câmpuri și MaGravs și interacțiunea
acestora aduce simțuri, inteligență și așa mai departe în animalul respectiv.

114
 Acum, deoarece diferite Magravs-uri și interacțiunile acestora au loc, aceasta fiind la
nivelul unui atom, solid, proteină, combinație de proteine și atașamentul acestora față de
alți atomi, aceste noi entități creează două nivele distincte de câmpuri individuale
compacte, unul pentru starea lor tangibilă de existență și celălalt căruia-i facilitează
câmpurile și poziționarea pentru utilizarea de către și spre alte părți, care au legătură cu ele
dar nu sunt conectate cu propria lor existență, pe linia de comunicare cu alți atomi.

Aceasta înseamnă că entitatea dă viață existenței a două nivele, unul este fizic
tangibil iar celălalt este câmp și energie, dar odată ce sunt create noile entități au suficient
câmp care este o acumulare a interacțiunii altor interacțiuni, încât această nou entitate nu
are nevoie de o entitate fizică pentru a se manifesta ea însăși în lumea tangibilă, dar
intensitatea câmpurilor este suficientă ca noua entitate să poată exista cu ușurință pe cont
propriu în univers și să ia decizii despre toate celelalte care au devenit parte și funcționează
prin noua entitate.

Acum, cu cât interacționează mai multe câmpuri și materii, și creează nivele

specifice de câmp, care să spunem că duc la existența unei entități ca și materie tangibilă,
materiile fizice acumulate au de asemenea un nivel paralel netangibil lung și ascuțit, care
sunt câmpurile acestuia și care-i permit să fie parte a unei entități mai mari.

Datorită complexității interacțiunilor anterioare pentru a atinge acest punct, aceste

interacțiuni au eliberat sau vor elibera câmpuri noi complexe, astfel încât aceste câmpuri
acționează și există așa cum face și partea materială.

Dar uneori materia și câmpurile asociate interblocate, există și funcționează la nivele

diferite. Chiar dacă materia tangibilă este conștientă de propria ei existență, ea nu este
conștientă de existența câmpurilor asociate opuse interblocate din ea, acestea fiind la fel ca
cele ale plasmei electronului dintr-o bucată de piatră.

Astfel, acum devine clar cum un om are un corp fizic și un suflet. Corpul fizic este
condiționat de lumea materială și de mediu, în timp ce sufletul nu are o asemenea
condiționare.

Astfel sufletul este conștient de existența corpului fizic ca și ceva independent de

propria lui existență, însă el primește schimbările din condiția MaGravs-ului corpului fizic.

Astfel sufletul unui om este o lume paralelă la lumea fizică a plasmelor asociate
acesteia, lume care l-a creat.

Dar sufletul nu are nici o nevoie de corpul fizic pentru ași putea susține existența
odată ce este creat, deoarece el operează într-o zonă netangibilă diferită a câmpului, și prin
urmare corpul fizic poate muri dar sufletul va rămâne și va continua fără contra-partea lui
fizică de care s-a detașat în lumea creației.

În același timp, câmpurile sufletului vor continua interacțiunile cu alte câmpuri și

Magravs-uri de la nivelul lui, și va continua să obțină mai mult, să păstreze și să
interacționeze la fel cum făcea contra-partea lui fizică, să se combine mai mult și să creeze
mai mult, la fel sau diferit.

115
 Sufletul însuși este un echilibrator al materiei fizice a corpului, dar din momentul
detașării, el nu mai are nevoie de corpul fizic pentru a putea exista. Deoarece interacțiunea
fizică a dus la existența lui, dar de acum el este suficient de independent să-și continue
propria funcționare.

Asta este precum o naștere, unde chiar dacă copilul a avut nevoie de mamă pentru a
începe să devină o entitate, până la despărțirea de corpul mamei, cele două entități pot trăi
două vieți independente fără necesitatea existenței ambelor.

Astfel, sufletul unei entități, aceasta fiind o piatră, animal sau un om, are aceiași
metodă de funcționare și existență ca orice altă materie sau câmpuri din univers, și odată ce
ia fost stabilit și configurat cadrul de lucru, el nu are nevoie de contra-partea fizică care a
dus la existența lui.

Acum se poate înțelege cum diferite nivele de existență funcționează și există în

conjuncție și în paralel unele cu celelalte.

Să ducem asta un pas mai departe și să spunem că câmpurile au stabilit aceiași

metodă de interacțiune și comunicare la fel cum face și contra-partea lor fizică a plasmelor
atomilor, iar sufletele prin câmpurile lor existențiale interacționează unele cu altele și duc
la o lumea a existenței intangibilă paralelă mult mai dinamică, practic fără necesitatea
existenței dimensiunii fizice actuale.

În univers, aceste creaturi sunt făcute din interacțiunea mafs și materii principale așa
cum omul este făcut din mafs și materii specifice materiei, acestea pot opera la un nivel
netangibil de existență, mai degrabă decât într-o tangibilitate fizică observabilă ochiului
uman.

Aceasta nu înseamnă că aceste creaturi nu au un suflet sau au o inteligență mai mare

decât a omului, ci singura diferență este că ele funcționează la o intensitate mafs diferită.
Aceste vieți pot fi stranii călătorilor viitorului, deoarece ei au abilitatea de a transmuta între
diferite nivele de intensitate mafs, și să fie capabile să devină vizibile sau detectabile în
spectrul lor de intensitate mafs.

Sufletul omului este ca și lumina de la stele din univers, când steaua fizică este
posibil să fi explodat și să fie distrusă de miliarde de ani, dar noaptea încă să-i poată fi
observat sufletul ca și lumină strălucitoare în întunericul nopții.

Lumile paralele există chiar în și pe durata vieții omului, dar este nevoie de
ochii înțelepciunii pentru a putea fi văzute în mediul lor.

Referințe:

1. Cartea Ordinea universală a creării materiilor, de M. T. Keshe

2. Articolul despre lumină scris dar nepublicat încă
3. Articolul Crearea Găurii Negre, de M. T. Keshe, publicat în 2005
4. Articolul Producerea nan și Gans, de M. T. Keshe, publicat în 2009

116
 CAPITOLUL 13

Principiul universal al divizării universului anterior

și dezintegrarea acestuia ce duce la crearea unui nou univers.
Scris în 2009
© M T Keshe 2000-2010, Toate drepturile rezervate
ITNOGOG

În univers întotdeauna există paralele datorită legilor de interacțiune a câmpurilor

magnetice și prin urmare nu pot exista deviații de la aceste legi.

În prezent, lumea științifică a fost intrigată și încurajată să înțeleagă fenomenul

creării acestui univers, iar savanții au încercat să dezvăluie misterele creării acestui univers
vizibil.

De fapt crearea acestui univers așa cum este el vizibil lumii științifice, nu poate fi
diferit față de orice alt proces din lumea creației, iar acest univers a fost creat pe baza
acelorași principii ca și celelalte, ale divizării, adăugării și interacțiunii magnetice
plasmatice atomice și nucleare.

Aceasta însemnând că prezentul univers este creat prin aceiași metodă așa cum a fost
observat în diviziunea neutronului în electron și proton, sau în componente mai mici sau
mai mari ale acelorași Materii.

Deci pentru a urma principiul ordinii universale a materiilor, acest univers este creat
prin divizarea unui univers mai mare, încât universul vizibil al omului este partea mai mică
a acestei diviziuni.

Motivul pentru care acesta este parte a sistemului îl reprezintă faptul că în termenii
cosmologiei actuale, acest univers urmează îndeaproape atracția părții mai mari și prin
urmare este întotdeauna în mișcare pentru a urma MaGravs-ul surorii mai mari.

Acesta fiind motivul de ce universul pare să se extindă mereu și că parte din acesta s-
a observat că urmează o cale diferită de mișcare față de restul universului.

Porțiunea de mișcare independentă a universului, reprezintă indicatorul locului unde

se află partea mai mare a diviziunii universului anterior față de universului omului (Fig.
30).

Trebuie spus că pe baza aceluiași principiu al dezintegrării neutronului în plasmele

electronului și a protonului (1), și similar al dezintegrării atomilor grei sau a mai multor
atomi ușori, universul original prin același principiu universul mamă al universului omului,
el însuși a fost creat prin divizarea unui univers mai mare prin aceiași metodă a
dezintegrării și divizării pe durata vieții unicosului.

117
 Diferența dintre crearea universurilor și dezintegrare, este în principiu simplu,
mărimea și cantitatea de câmpuri plasmatice le fiecărui univers în comparație cu plasma
electronului și protonului după dezintegrarea nucleară și divizarea neutronului.

Fig. 30 – Poziția universului soră față de Universul Omului

Astfel de fapt universul nostru actual este ;i a fost creat acum aproximativ 13
miliarde de ani, prin divizarea unui univers mai mare. Prin urmare, de fiecare dată, așa cum
este și cazul diviziunii plasmei unui neutron în plasma unui electron și proton, această
divizare a noului univers va duce cu el caracteristicile universului lui mamă, dar datorită
reorganizării intensității câmpului magnetic, noul univers va avea un timp nou și proaspăt,
care indică vârsta noului univers.

De fapt, aceasta fiind asemănătoare nașterii unui copil, când vârsta mamei este
irelevantă, odată ce noua sămânță de viață este creată și odată ce copilul este născut, chiar
dacă noul copil duce unele din amprentele ADN ale părinților. Noua viață are propriul ei
ciclu de viață și propriul timp.

Prin urmare, teoria Big Bang-ului și M-11 care au fost propuse în trecutul recent, nu
au nici un sens și nu au principii paralele în lumea fizică a creării universului, a unui copil
sau a plasmei protonului sau a electronului. Aceste două principii propuse, nu reprezintă
nimic, ci doar îi arată omului și lumii științifice, lipsa de cunoaștere și ignoranța față de
termenii reali și existența entităților paralele ale tuturor unităților din acest univers.

De fapt, odată ce divizarea este creată, iar universul este creat, restul materialelor și a
conținutului de materii, și a modului cum acestea se organizează ele însele în acel univers,
urmează mai mult sau mai puțin aceleași principii ca înainte, iar odată ce câmpurile sunt
eliberate într-un MaGravs pe care câmpurile îl pot crea prin interacțiunea lor reciprocă,
atunci mărimea universului, a galaxiilor, a stelelor și planetelor, și chiar a creaturilor din
acel Magravs cu intensitate specifică a acelui nou creat univers, sunt determinate de
entitatea respectivă fără interferențe din partea anterioară.

Noua structură este dependentă de câmpurile din noul univers, iar mișcarea internă a
acestuia este determinată de masa totală, pe care interacțiunea câmpurilor Magnetice și
gravitaționale ale universului o poate controla pe cont propriu.

118
 Astfel, de fapt în porțiunea mai mare sau mai mică a universului mamă original din
care universul omului este parțial creat, în porțiunea mai mare sau mai mică, datorită masei
mai mari galaxiile pot fi mult mai mari față de galaxiile din acest univers, și invers datorită
intensității MaGravs mai mici sau mai mari a structurii interne a porțiunii mai mici sau mai
mari, ființele din aceste universuri pot fi mai mici sau mai mari sau complet diferite în
funcționare, față de ființele din acest univers.

Trebuie spus că viața sub orice formă nu este exclusivitatea Pământului, dacă aceasta
este mentalitatea unor oameni, aceasta arată lipsa lor de înțelegere a universului și a
modului cum este el creat, nu adevărul real și cum funcționează și operează materia în
univers.

Prin urmare, omul este parte a unui model inclusiv al mișcării câmpurilor în univers,
și nimic mai mult sau mai puțin acestea pot fi atașate existenței omului.

Omul în termeni fizici este o entitate și în cei ai sufletului o conexiune a câmpului

între el și alte câmpuri din univers.

Corpul fizic al omului este asemănător planetei Pământ, unde el are masă iar
magnetosfera acestuia se extinde dincolo de corpul fizic, dar câmpurile Magnetice și
gravitaționale totale, îi determină poziția și relația în raport cu alte materii din sistemul
solar, și într-o mică măsură determină poziția stelei în galaxie și a Sufletelor ce sunt create
în interiorul acestora, pe durata funcționării lor în Univers, la fel poziția stelei determină
într-o mică măsură poziția galaxiei în univers și așa mai departe.

Astfel, Sufletul omului reprezintă conexiunea externă a funcționării corpului fizic al

omului în univers, el este parte a unei realități unice și inclusive a interacțiunii întregului.

Astfel, Sufletul care este creat din câmpuri magnetice și se extinde dincolo de corpul
fizic al omului, nu este exclusivitatea creaturilor ci este numitorul comun și legătura
comună dintre om și alte creaturi ale lui Dumnezeu, și are efect direct asupra funcționării
restului universului.

Prin urmare corpul omului, datorită interacțiunii câmpurilor magnetice ale

protonilor, electronilor și neutronilor atomilor acestuia, acest obiect creează propria lui
magnetosferă, propria lui masă, iar acest corp este și trebuie să fie în posesia magnetosferei,
care arată funcționarea câmpurilor magnetice ale materiilor constituente și a
subcomponentelor și câmpurilor, aceasta incluzând și gândurile.

În lumile fizice, la fel cum sistemul solar are magnetosferă, la fel au stelele și
planetele, și deci și corpul omului conform aceluiași principiu fizic posedă magnetosferă,
care este numită aura corpului uman. Câmpul aurei este parte a apariției exterioare a
Sufletului omului, și de fapt este efectul total al interacțiunii interne a tuturor câmpurilor
corpului, care creează câmpul Magnetic și gravitațional al corpului, iar interacțiunea lor
reciprocă care duce la interacțiunea cu câmpurile universului, acest rezultat general al
câmpurilor corpului omului, reprezintă Sufletul omului.

119
 Astfel, toate materiile plasmatice dinamice din univers posedă un Suflet. Dar omul
are inteligența de a permite interacțiunea propriului Suflet cu altele, prin urmare acest
principiu omul este responsabil pentru toate acțiunile lui și este responsabil față de alte
Suflete din univers. Deoarece el decide cum acest câmpuri care sunt parțial și complet
controlate prin Magravs-ul materiilor creierului lui, despre cum și ce se întâmplă în
interacțiunea acestuia cu alte Suflete, afectează funcționarea lor în universul mai mare.

Deci omul trebuie să înțeleagă că universul și altele care sunt de folos din acest
univers, toate au fost create din univers, care a fost creat din divizarea altui univers, și care
vor fi create din divizarea acestui univers in viitor, sunt toate interconectate și funcționează
prin același principiu fundamental.

Prin urmare, există universuri paralele cu acest univers, cu diferența în măsura

câmpurilor lor magnetice, a intensității și a poziției acestora în mediul respectiv.

Astfel, deoarece avem aceiași structură a protonilor și electronilor în aceiași structură

a atomului, această structură de poziționare a protonilor și electronilor este la fel pentru toți
atomii cunoscuți și deci același lucru se aplică de asemenea universului. Aceasta
însemnând că există universuri similare acestui univers în marele univers, din care acest
univers a fost creat și pe cele pe care le vom crea prin funcționarea materiilor și mafs ale
Sufletelor și corpurilor noastre.

Trebuie spus că în același timp, toate ființele din univers utilizează una și aceiași
limbă de comunicare, în univers limba comună reprezintă câmpurile magnetice plasmatice
de bază ale câmpurilor de bază. Aceasta se bazează pe prima intensitate a câmpului
magnetic plasmatic a existenței celei mai simple plasme a atomului universului, și este
similară cu ceea ce numim în acest univers neutron și divizarea acestuia, precum și
colecțiile de atomi cum este atomul de Hidrogen, misterul acestuia fiind păstrat față de om
și nu aparent prin propria lui neînțelegere a funcționării universului.

Acest limbaj este universal și odată ce omul de pe Pământ înțelege acest fenomen și
poate măsura în totalitate intensitatea câmpurilor magnetice ale MaGravs-ului electronului,
și utilizează această valoare ca bază a intensității, atunci omul va fi capabil să înțeleagă și
să comunice cu restul creaturilor posesoare de Suflet din acest univers.

Până atunci, căutarea în undele sonore a soluției de comunicare cu alte creaturi ale
universului este o fantezie, și arată lipsa de înțelegere a lumii Creației, de către omul
ignorant.

Prin urmare, gravitația, magnetismul, radiația și alte proprietăți și interacțiuni

similare ale câmpurilor din acest univers și din altele, decide modalitatea prin care
creaturile din diferite universuri și din cel al omului, vor arăta și se vor comporta.

Dar în esență, ele sunt toate realizate din aceleași cărămizi, de CÂMPURILE
MAGNETICE DE DIFERITE INTENSITĂȚI ȘI DENSITĂȚI ȘI INTERACȚIUNILE
LOR DIN MEDIUL ACESTORA; aceasta determinând cât de înalt, scurt, dacă cineva are
ochi sau utilizează interacțiunea câmpurilor pentru a interacționa și comunica cu alte
creaturi din mediul universului.

120
 CAPITOLUL 14

CUM SE VA SFÂRȘI?

Sfârșitul acestui univers va fi la fel cum a început.

Aceasta înseamnă că deoarece echilibrul câmpurilor magnetice ale universului se

reduce la un nivel la care universul trebuie să se reorganizeze el însuși, astfel încât să-și
păstreze câmpurile de forță constituente, întregul univers, similar plasmei neutronului, se va
dezintegra și se va divide în două universuri mai mici, aceste universuri fiind totuși
conectate unele la altele, prin câmpurile lor magnetice originale (cartea 1 – capitolul 17).

Deci acest univers se va diviza într-un univers mai mic și un altul mai mare. Acesta
fiind același proces ca și procesul de dezintegrare a neutronului și a celorlalte dezintegrări
nucleare ale atomilor, deoarece nu există alte procese cunoscute de divizare în univers, și
pentru că trebuie să existe uniformitate în toate dimensiunile creației.

Nu există sfârșit ale universurilor, ci doar conversia și amestecul câmpurilor și a

materiilor, care sunt create ele însele din câmpuri.

Astfel, acest univers se va diviza în două universuri active și funcționale, cu mase

diferite (fig. 31). Dar per total, echilibrul general al materiilor și câmpurilor din ambele
universuri va fi aproape egal cu ceea ce a fost in acest univers, cu o mică pierdere de
câmpuri în Cosmosul Univers (unicos).

Fig 31. Dezintegrarea în timp a Universului Omului.

121
 Partea cu masă mai mică a divizării acestui univers, va gravita în jurul părții cu masă
mai mare. Iar ambele aceste universuri, se vor roti în jurul universului mai mare, în jurul
căruia se rotea acest univers.

Astfel, dacă cineva din universul mai mic se uită la mișcarea acestuia, pare că
universul lui se extinde, deoarece întotdeauna pare că materiile și câmpurile din acest
univers se îndepărtează de el, părând că universul se extinde.

De fapt, în universul mai mic, câmpul gravitațional al universului mai mare trage
continuu de universul mai mic, astfel că universul mai mic rămâne în orbita acestuia, la fel
cum face electronul cu protonul din structura atomică. Deoarece nu poate exista diferență
între nivelele creării universurilor mai mari și dezintegrarea structurii tuturor atomilor
cunoscuți omului.

Prin urmare, acesta este modul cum acest univers a fost creat și cum va fi creat cel
următor din acest univers.

Astfel, nu a fost niciodată un Big Bang, și nu va exista niciodată o ziuă a judecății sau
a marii rupturi. Tot ceea ce se va întâmpla este că acest univers va trece printr-o divizare,
care reprezintă normalitatea în toate ordinele universale ale creației.

Universul original s-a divizat el însuși în universuri mai mici, din care unul este
universul nostru, și la fel se va întâmpla din nou și din nou cu acest univers și cu cele create
din el.

Astfel, acest univers nu este universul original, ci parte dintr-o fracțiune a unei
fracțiuni dintr-o imagine mai mare.

Poate că acum se înțelege că în univers, așa după cum s-a spus: “Am făcut omul în
imaginea mea”, s-a înțeles realitatea funcționării diferitelor entități ale acestui univers,
pentru ca omul să aibă înțelegerea completă a metodei creării, controlului și a modului cum
a ajuns să existe pe această planetă, în acest moment de timp, iar dacă a înțeles motivul
creării lui, atunci se poate spune că:

Universul există și funcționează în structura Omului,

Iar omul există și funcționează în structura universului

122
 DEFINIȚII

Mai jos este o listă cu noi termeni și definiția acestora care este utilizată în această
carte. Câteva dintre aceste cuvinte și termeni au fost utilizați în cartea anterioară și în
articolele științifice, care au fost publicate de către fundație, mulți cititori fiind familiarizați
cu acești termini și referințe. În această carte este utilizată o terminologie, limbaj și o
abordare diferită, prin urmare a devenit necesară crearea unei noi terminologii și noi
cuvinte care pot explica în termeni reali aplicațiile și procesele din lumea fizicii.

Mafs: câmpuri magnetice

Magnetic: cu M mare se referă la plasma de câmpuri magnetice create de o entitate

dinamică, așa cum de exemplu se face referire la câmpul magnetic al Pământului.

Magravs: câmpuri Magnetice și gravitaționale (Magnetic face referire la plasma de

câmpuri magnetice creată de o entitate dinamică, așa cum este de exemplu câmpul
magnetic al Pământului)

Pmf: câmpuri magnetice plasmatice

Materie principală: Această materie se numește în fizica convențională antimaterie, și

deoarece acum adevărata structură a acestei materii este complet înțeleasă și despre care se
spune că este sursa tuturor materiilor, de la materia întunecată la materie, astfel a fost
numită materie originală sau principală.

Mafs principale: Acestea sunt câmpuri magnetice care se află la nivelul de intensitate
specific materiei principale, și sunt considerate a fi ca și ordin de mărime, de câteva sute de
ori mai puternice decât câmpurile magnetice care realizează materiile tangibile și vizibile.

Stea principală: Această entitate în fizica convențională este numită Gaură Neagră.

Energie de tranziție: Această energie se numește în fizica convențională energie

întunecată. Aceasta reprezintă pmf ce sunt în mișcare de la intensitatea câmpurilor
magnetice specifice materiei principale către intensitatea câmpurilor magnetice specifice
materiei, așa numita energie de tranziție energia fiind definită ca pmf în mișcare.

Materie de tranziție: Această materie se numește în fizica convențională materie

întunecată, și deoarece structura reală a acestei materii este complet înțeleasă, se poate
spune despre ea că reprezintă tranziția câmpurilor magnetice de la materia principală la
materia tangibilă, astfel a fost numită materie de tranziție.

Mafs de tranziție: Acestea sunt câmpuri magnetice care sunt la nivelul de intensitate aflat
între cel al materiei principale și a materiei, și se află în tranzit de la nivelul de intensitate al
mafs principale spre mafs ale materiei.

Gans: o nouă stare a materiei; o moleculă a unui gaz (GAz), care devine Nano a ei însăși și
apare ca stare Solidă a materiei (Gaz la Nano Solid și se numește pe scurt GANS).

123
 REDENUMIREA MATERIILOR ȘI CONDIȚIILOR

(Sfat: Omiteți această secțiune dacă nu aveți nevoie să vă reîmprospătați sau să

citiți pentru prima dată sau după ce ați citit capitolele 1,2 și 3, deoarece această secțiune
poate fi confuză și distrage de la tema principală a cărții.).

(Punct de referință: Următoarea secțiune este și va fi adăugată la toate dezvăluirile,

pentru ușurința înțelegerii, deoarece cele mai multe dintre ele au fost dezvăluite în carte (1),
și sunt adăugate aici pentru cei care nu au citit cartea și nut familiarizați cu terminologia
folosită de autor).

Când de exemplu se folosește termenul “mafs” de exemplu, sub forma de mafs ale
antimateriei, aceasta înseamnă că se referă la câmpurile magnetice (mafs) din care este
făcută această entitate și se consideră că este ca o plasmă de câmpuri magnetice, iar
termenul de “antimaterie” este utilizat în sens convențional, aceasta însemnând o entitate
detectabilă sau tangibilă fizic. Această utilizare a mafs este aplicată similar materiei fizice
și materiei Întunecate.

Mai departe, diferența dintre Antimaterie și materie constă doar în diferența de

intensitate a câmpurilor magnetice plasmatice (pmf) și de densitate a câmpurilor acestora.
Astfel, câmpurile magnetice (mafs) ale antimateriei devin câmpurile magnetice ale materiei
datorită desfășurării câmpurilor magnetice ale antimateriei, a slăbirii intensității acestora
prin interacțiunea cu alte câmpuri magnetice și materii, devenind mafs ale materiei, care în
câmpurile magnetice plasmatice cu intensitatea specifică mediului material, aceste mafs
devin tangibile și devin materie.

Prin urmare, antimateria este o entitate cu o intensitate mult mai compactă a

câmpurilor magnetice ca cele ale câmpului magnetic al materiei, și datorită densității mari a
acestor câmpuri magnetice ele creează câmpuri Magnetice și gravitaționale mai puternice,
și deci au un MaGravs mai puternic, și prin urmare când se desfășoară ele eliberează
câmpuri magnetice și pmf care sunt mai rapide, mai mari în intensitate, și deci ele arată ca
materii stranii, puternice și fascinante.

Aceasta înseamnă că o entitate de antimaterie de 10 centimetri în diametru de

exemplu, odată ce-și desfășoară structura ea devine o entitate de materie de câteva mii de
metri în diametru, aflată în mediul de câmpuri magnetice cu intensitatea specifică materiei.

Inevitabil, termenul de antimaterie ar trebui numit materi de pornire, și prin urmare

antimateria ar trebui să fie redenumită materie Principală. Prin urmare, nu există nimic anti
la aceste mafs ale materiei și la materie, așa cum a fost asumat astăzi de către lumea
științifică.

Mafs ale materiei Principale are diferite grade de intensitate, și nu toate câmpurile
magnetice ale materiei Principale au aceiași intensitate a câmpului magnetic. Intensitatea
câmpurilor magnetice plasmatice ale mafs principale, prezintă un spectru de intensități ale
câmpurilor.

124
 Deoarece câmpurile magnetice ale mafs principale se desfășoară, acestea eliberează
în mediul lor aceste câmpuri magnetice (mafs) ale materiei principale, apoi acestea își pierd
intensitatea prin contact sau interacțiune și frecare cu mafs ale materiei și cu materia. Deci
aceste pmf ale mafs ale materiei principale ajung prima data la intensitatea câmpurilor
magnetice specific mafs ale materiei Întunecate, înainte de a ajunge prin reducere în
intensitate ale pmf dinamice ale mafs ale acestei materii Întunecate, la intensitatea pmf ale
mafs ale materiei, și deci să devină vizibile în mediul cu intensitatea pmf specific materiei
și să devină materie.

Acum, pentru că esența existenței energiei întunecate sau a materiei întunecate poate
fi explicată într-o manieră realistă, ceea ce a fost numită materie întunecată este de fapt un
câmp magnetic aflat în tranziție de la mafs și materie cu intensitatea specifică materiei
principale către mafs și materie cu intensitatea specifică materiei.

Apoi, deoarece energia a fost definită ca și “câmpuri magnetice în mișcare”, energia

întunecată de fapt reprezintă mafs și materii de tranziție în mișcare, sau ceea ce se cheamă
energie de tranziție.

Atunci energia întunecată poate fi numită energie de Tranziție în loc de energie

Întunecată, reprezentând pmf în mișcare sau câmpuri magnetice ale mafs cu intensitatea
materiei principale aflate în mișcare spre mafs cu intensitatea specifică materiei. Aceasta
este doar o condiție de Tranziție a pmf, doar o tranziție către mafs ale materiei.

Interacțiunea mafs ale materiilor de tranziție cu alte asemenea, duce la și creează

propriile câmpuri de Tranziție Magnetice și gravitaționale sau creează ceea ce se cheamă
MaGravs de Tranziție iar în unele cazuri această condiție duce la crearea materiei de
tranziție (materie întunecată) și prin urmare uneori interacțiunea mafs ale energie de
tranziție duce la apariția și devine materie de tranziție (materie întunecată) în cosmos.

Prin urmare, intensitatea câmpurilor magnetice, care compun materia întunecată,

trebuie redenumită ca mafs ale materiei de tranziție, materia întunecată ca și materie
tangibilă devine materie de tranziție, iar energia întunecată trebuie redenumită energie de
tranziție.

Plasma de mafs principale există pretutindeni în univers. Aceasta fiind în centrul

universurilor, a galaxiilor, stelelor, planetelor, în plasma unui proton și chiar în centrul
plasmei electronului, cât și în mediile cu intensitatea mai joasă a pmf care au fost
nedetectate până acum de către om.

În realitate, în centrul a ceea ce se cheamă Gaură Neagră din univers, există și este
casa mafs și a materiei principale. Prin urmare Găurile Negre ar trebui numite stelele
principale din centrul galaxiilor, a stelelor, a plasmei protonilor și a altor entități
asemănătoare.

Alegerea termenului de stea pentru centrele cu materii principale este corect,

deoarece aceste centre cu concentrații de materii principale sunt ca niște stele centrale
pentru lumea materială cum este sistemul solar, stelele Principale reprezentând locul de
unde mafs și materiile Principale radiază permanent câmpuri în mediul înconjurător. Astfel,
din acest moment în această dezvăluire noi numim Găurile Negre ca Stele Principale în
univers, acum că înțelegem sursa reală a mafs și a materiei principale a acesteia.

125
 Se poate înțelege acum că intensitatea stelelor și planetelor apare parțial datorită
existenței intensității pmf ale mafs principale, care au fost eliberate de stelele Principale din
galaxii. Adică sămânța pmf a galaxiilor și a materiilor necesare pentru crearea stelelor sunt
în principal de la pmf ale mafs ale materiei Principale. Interacțiunea pmf a acestor mafs ale
materiei Principale duce la crearea câmpurile Magnetice și gravitaționale puternice inițiale,
necesare pentru crearea și atracția mafs ale materiei sau plasma materiei, mafs ale materiei
de tranziție și a materiei de tranziție a aceleiași regiuni a galaxiilor, plasmei stelelor,
plasmei protonului și a altor entități ale aceleiași structuri în univers.

În același timp, atunci când se utilizează Magnetic cu “M” mare, aceasta înseamnă
că este vorba despre un câmp magnetic asemănător celui al Pământului, care el însuși
reprezintă mediul plasmatic creat de interacțiunea a cel puțin două raze magnetice, și indică
o curgere exterioară a câmpurilor magnetice dinspre un mediu plasmatic cum este cel al
Pământului.

Similar, când se utilizează câmpul magnetic cu “m” mic, aceasta înseamnă simplu că
este vorba despre câmpurile magnetice pe care le vedem la capătul unui magnet solid, ca și
câmpuri magnetice ale unui obiect fără interacțiunea lor cu alte câmpuri.

126
 REFERINȚE
1. Cartea “Ordinea Universală a creării Materiilor”, M. T. Keshe, publicată în Iulie 2009,
ISBN 978 46 6087 001 9

2. Cartea “Structura Luminii”, M.T. Keshe, publicată în Ianuarie 2011,

ISBN 978 94 6087 003 3

3. Teoria unificată a câmpurilor, M. T. Keshe 2009

4. Originea Universului, M. T. Keshe 2010

5. Crearea sistemului solar, M. T. Keshe 2010

6. Capturarea CO2, M. T. Keshe, publicat în 23.12.2009

7. “Ordinea universal a existenței”, M. T. Keshe, finalizată și publicată în 2010-2011

8. Poziționarea Magravs, M. T. Keshe 2010

9. NASA WMAP common.wikimedia.com

127
 ARTICOLE PUBLICATE ȘI NEPUBLICATE
DE DL. KESHE

Există un număr de articole nefinalizate care vor fi făcute publice după ce vor fi
terminate, cum sunt: Metoda Antimateriei pentru eliberarea energiei, Tehnologia nano
spațială, Relația dintre creator și creatură, Sistem de comunicație spațială, Tehnologie
de apărare spațială, Controlul și construcția regiunilor cu câmpuri de forță magnetice
dinamice (găuri de vierme), Crearea câmpurilor magnetice, și așa mai departe.

Unele din aceste articole au fost deja publicate prin diferite canale iar altele nu au
fost încă publicate.
În secțiunea următoare, sunt menționate câteva din articolele scrise de același
autor, cu o mică descriere a conținutului acestora.
Unele din aceste hârtii pot fi cumpărate și obținute prin cerere directă și accesare
unui link.
Un număr de articole marcate cu * și ** nu sunt pentru publicul larg, datorită
sensibilității informațiilor acestora și sunt disponibile doar organizațiilor guvernamentale
și comerciale, pentru aplicarea pașnică a acestei tehnologii.

Ordinea universală a creației

(data publicării: 07.07.2006) - REF 9
În această dezvăluire, sunt explicate în detaliu principalele principii constructive și
metoda de conectare și control în ordinea universală a existenței celulelor vii, cum este
funcționarea și metoda de operare a oricărei materii bazate pe așa numitul lanț proteic,
cum sunt de exemplu celulele corpului uman.
Autorul consideră acest articol ca unul din cele mai importante și fundamentale articole
pentru a fi publicat și adăugat setului de dezvăluiri scrise de el.

Razele Cosmice
(data publicării: 24.03.2004) - REF 10
Acest articol explică sursa și originea razelor cosmice și modul cum acestea
lucrează în Universul nostru, rolul acestora și beneficiile lor.

*Reactorul Aeropurtat
(data publicării: 25.03.2004) - REF 11
Acest articol acoperă proiectul complet al reactoarelor aeropurtate pentru tehnologia
spațială. Acesta acoperă toate aspectele operării, proiectării și controlului unor asemenea
reactoare.

128
 Sămânța Pământului
(data publicării: 25.03.2004) - REF 12
Câteva extrase din acest articol: "Teoria prin care căldura miezului Pământului se
datorează inerției materialului stivuit unul peste celălalt, este respinsă complet prin această
nouă dezvăluire.
Autorul M.T. Keshe crede că acest miez central este realizat din hidrogen, alte gaze
și un amestec de Materii lichide și solide, care au existat în vecinătatea miezului central al
Planetei, în vremea conceperii lui în cadrul sistemul solar.

Prin această nouă înțelegere ale noilor miezuri interioare ale planetei, se aduce în
atenție faptul că vechiul miez interior al Pământului despre care se presupunea că este
realizat din materie solidă, devine containerul sigilat al noului miez interior.

Autorul, prin proiectarea unui sistem similar, a reușit să confirme validitatea

acestei presupuneri, că centrul Pământului posedă un reactor atomic de semi-fuziune și nu
unul de fisiune, așa cum a fost presupus de alți savanți.

Această teorie a hidrogenului din centrul planetei este conformă cu realitatea fizică
a creației și cu situația prezentă în construcția fizică a sistemului solar.

Conform legilor fizicii, toate gazele din sistemul solar ar fi trebuit să fie în
planetele gazoase uriașe de la limitele exterioare ale sistemului solar, cum sunt Jupiter și
Saturn.

Realitatea fizică din sistemul solar, este aceea că cel mai ușor din aceste gaze,
Hidrogenul, și-a luat locul exact în centrul sistemului solar, într-o stea precum Soarele.

Trebuie recunoscut faptul că centrul tuturor planetelor aflate în posesia gravitației

datorită căldurii miezurilor centrale, sunt întotdeauna în posesia a două Câmpuri
Magnetice de Forță în nucleul central (M.T. Keshe - Crearea gravitației).

În cazul Pământului, până acum și cu cunoștințele prezente, a fost acceptat doar un

miez și o singură forță magnetică.

Așa cum se explică în articolul intitulat "crearea gravitației", există un alt miez
interior în miezul interior. Miezul interior, datorită conținutului fizic, al mișcării și poziției
în centrul Pământului, creează și menține propriul lui câmp magnetic de forță, independent
de câmpul magnetic de forță despre care s-a știut că este creat de interacțiunea miezului
interior cu cel exterior al planetei.

Aceste două câmpuri magnetice interacționează pentru a crea propriile câmpuri

duble în centrul planetei. Interacțiunea acestor două câmpuri magnetice de forță duce la
noul concept de "EFECT AL CÂMPULUI MAGNETIC DUBLU", prin care interacțiunea
dintre aceste două câmpuri de forță din centrul planetei duce la crearea gravitației și a
forțelor magnetice ale planetei (articolul: Crearea gravitației). Acest nou al doilea miez
reprezintă miezul sămânță al planetei, sămânța mamă a planetei, poziționată în acest nou
miez interior."

129
 Crearea Găurii Negre
(data publicării: 25.03.2004) - REF 13
În acest articol se explică că Gaura Neagră este creată în urma unor evenimente
naturale, iar existența unei Găurii Negre în galaxie este un eveniment normal. Mai departe
se explică faptul că o Gaură Neagră este creată într-un mod similar Petelor Negre de la
suprafața Soarelui. În acest articol, pentru prima dată este explicat cum este creată fizic o
Gaură Neagră, și ce rol joacă ea în galaxie.

Magnetosfera
(data publicării: 09.06.2004) - REF 14
"Forma și puterea magnetosferei unei planete este exact ca și o amprentă digitală
pentru om. Este unică pentru fiecare planetă, stea sau galaxie. Ea relevă toate atributele
planetei și misterele ascunse ale structurii materialelor interne."

Corecție a Ecuației Relativității a lui Einstein

(data publicării: 15.06.2004) - REF 15
În acest articol este considerată realitatea fizică a ecuației lui Einstein și se fac
eforturi pentru a aduce această ecuație la condiții reale. Chiar și Einstein consideră această
ecuație aplicabilă la mase foarte mici, și nu în condiții reale ale câmpurilor gravitaționale
și multi magnetice tridimensionale, care sunt externe și nu au nimic de a face cu viteza și
masa obiectelor teoretice, ci au efect asupra vitezei și masei obiectelor avute în vedere.

*Introducere în noul sistem

(data publicării: 02.07.2004) - REF 16
În acest articol este scris "Este esențial să înțelegem că, prin aplicarea acestui
sistem de mișcare, nu se poate aduce în discuție metoda de creare a mișcării folosind
combustibili solizi, lichizi și gazoși, așa cum este cazul în zilele noastre. Ceea ce se oferă
în acest sistem, este în cuvinte simple, un sistem energetic magnetic plasmatic integrat,
care creează în și în jurul miezului condiții de mediu, cunoscute omului în Univers, cum
sunt crearea gravitației și a protecției câmpului magnetic, asemănătoare condițiilor
protectoare realizate de magnetosfera planetelor, precum și crearea mișcării prin
interacțiunea câmpurilor magnetice, așa cum planetele și stelele fac în mediul lor
specific".

Inelele lui Saturn

(data publicării: 02.07.2004) - REF 17
Una din cele mai vechi nedumeriri din lumea astronomiei a fost existența inelelor
în jurul planetei Saturn. Cum au ajuns în decursul existenței aceste inele așa cum sunt ele
acum? Cum au apărut și se comportă așa cum o fac? La aceste întrebări și mult mai multe
despre crearea acestor inele, se răspunde în acest articol.

130
 Crearea gravitației
(data publicării: 11.07.2004) - REF 18
În acest articol se explică că: "sursa și creatorul forțelor magnetice și a celor
gravitaționale îl reprezintă interacțiunile dintre aceleași materiale din aceiași regiune a
planetei".

Mai departe se explică cum poate fi creat câmpul de forță gravitațional, replicat și
controlat într-un reactor nuclear. În continuare este explicat cum această proprietate poate
fi utilizată pentru mișcarea unui sistem într-un sistem planetar sau solar.

Acum, prin înțelegerea principiului creării gravitației, în acest articol se explică în

continuare că "gravitația este în realitate efectul interacțiunii a două câmpuri de energie
magnetică plasmatică a oricăror două obiecte. unul în raport cu celălalt".

Moartea unei stele

(data publicării: 26.07.2004) - REF 19
În acest articol este explicată moartea unei stele; "Moartea unei stele și crearea
unei supernove este în realitate aceiași ca și ciclul de înjumătățire energetică din
dezintegrarea atomului. Cu diferența că acesta este la o scară mai mare, și mult mai
spectaculoasă în dimensiuni".

Fuziunea
(data publicării: 28.07.2004) - REF 20
În acest articol sunt considerate problemele fizice și științifice ale tehnologiei de
fuziune prezente. Este scris: "savanții nucleari, cu fuziunea nucleară de astăzi, încearcă să
creeze fuziune într-un mod opus legilor cunoscute ale fizicii și a paralelelor acestora cu
Universul". În continuare în acest articol este scris; "dacă se urmează calea curentă a
creării fuziunii, cu cunoașterea științifică prezentă asupra materiilor pentru construirea
unui asemenea sistem, atunci urmând prezenta cale de dezvoltare, producerea de energie
de la sistemele curente de fuziune va fi un vis îndepărtat".

Viața unei celule

(data publicării: 28.11.2004) - REF 21
Extras din acest articol: "realitatea transportului și transmutației unei celule nu
este departe de realitatea vieții unui atom sau unei stele. Ciclul de viață al celulelor este
ușor mai complicat, deoarece ele conțin alte Materii, cum sunt acizii, care au propriile lor
caracteristici magnetice ale structurii lor chimice. Din acest motiv controlul și replicarea
energiei celulelor este foarte complex, dar foarte ușor de obținut".

Atomul
(data publicării: 19.12.2004) - REF 22
În acest articol se explică cum și de unde provin atomii din Univers și cum poate fi
reprodusă construcția unui atom într-un reactor nuclear plasmatic rece.

131
 Magnetismul
(data publicării: 08.01.2005) - REF 23
În acest articol este scris: "Întrebarea este de unde provine Magnetismul? Acesta
este Secretul creației. Lumea este făcută dintr-un singur lucru și doar din unul singur, iar
acesta este Magnetismul. Combinarea și interacțiunea acestuia cu propriile lui câmpuri de
diferite puteri, îl face să apară ca Materie diferită. Restul creației reprezintă rezultatul
acestor interacțiuni de diferite puteri ale acestui lucru numit magnetism și a forțelor pe
care acesta le creează. Magnetismul este originea existenței și adevărata singularitate în
întregul ei înțeles".

*Crearea forței magnetico-gravitaționale

(data publicării: 05.02.2005) - REF 24
Crearea câmpului de forță magnetico-gravitațional este și va fi fundamental
independent de temperatură și presiune, atât timp cât este creat un Câmp Magnetic
Plasmatic omogen care plutește liber în Materie.

Miezul Pământului
(data publicării: 20.04.2005) - REF 25
Una din principalele ipoteze în dezvoltarea noului sistem gravitațional, emisă de
M. T. Keshe în urmă cu 30 de ani, a fost făcută pe baza faptului că centrul Pământului
posedă un miez suplimentar, care creează condițiile gravitaționale necesare ale planetei.
După aproximativ 20 de ani de tehnologie spațială și prin datele seismice provenite de la
cutremure, această ipoteză s-a arătat a fi corectă, iar după mai mult de 20 de ani s-a
dovedit științific că miezul interior al Pământului are un miez de 600Km (profesor Guy
Master, 2002, Ref. 24, planeta nucleară). Centrul acestui miez se presupune că are un miez
interior de 8Km, acesta afirmând că este făcut din plutoniu sau alte materiale nucleare.
Dezvoltatorul acestei noi tehnologii a reactoarelor plasmatice a dovedit prin
miezuri fizice dinamice că aceste miezuri posedă un amestec de plasme de hidrogen, iar
procesul încălzirii centrului Pământului se datorează unui lanț de evenimente de semi-
fuziune.

*Sudura atomică a electronului

(data publicării: 03.05.2005) - REF 26
Extras din acest articol; "Sudura atomică a electronului sau principiul sudurii
atomice, reprezintă fenomenul prin care atomii aceluiași material, prin intermediul unui
electron împărțit la comun, devin molecule echilibrate magnetic ale aceleiași Materii, cu
diferența că electronul împărțit va crea Câmp Magnetic Plasmatic echilibrat în moleculă".

*Oprirea și siguranța miezului reactorului

(data publicării: 06.06.2005) - REF 27
În acest articol sunt explicați simplu parametrii de siguranță în operarea
reactoarelor gravitaționale și de energie, pentru a evita pierderea plasmei și a câmpurilor
de forță gravitaționale create în miezurile lor.

132
 *Pornirea reactorului
(data publicării: 09.06.2005) - REF 28
În acest articol sunt stabiliți pornirea sistematică a reactoarelor dinamice, pentru
crearea câmpurilor de forță gravitaționale și producerea de energie. Pornirea acestor
sisteme sunt total diferite față de metodele anterior cunoscute în industria nucleară.

*Echilibrul energetic al reactorului

(data publicării: 29.06.2005) - REF 29
Câteva extrase din acest articol: “Echilibrul energetic al acestor tipuri de reactoare
nu este atât de simplu cât pare la prima vedere. Crearea energiei este simplă. Dar
pierderea de căldură și disiparea prin inerenta și deliberata proiectare a materialelor,
sunt și pot fi zero. Adică sistemul nu poate doar păstra căldura pe care o creează. În
același timp datorită circuitului închis de alimentare va deveni auto-suficient pentru mult
timp.
În planete, pierderea căldurii prin suprafața lor creează variații în condiția
miezului central pe durata câtorva miliarde de ani. În acest reactor, deoarece pierderile
pot fi practic neglijabile, sistemul poate funcționa cu pierderi de temperatură la energii
joase. Chiar și limita corpului poate fi realizată prin corecta combinație a materialului din
camere, astfel corpul reactorului va fi mai rece decât al mediului înconjurător acestuia.
Astfel, sistemul nu va pierde doar energie în mediul lui înconjurător, și el poate fi făcut să
absoarbă căldură într-un gradient de temperatură negativă din mediul acestuia, astfel
încât nu există pierderi.”

Dezintegrarea nucleară sau înjumătățirea duratei de viață

(data publicării: 20.07.2005) - REF 30
Extras din acest articol: "Dezintegrarea nucleară are întotdeauna aceiași durată.
Asta datorită faptului că toți neutronii și protonii, de la nașterea lor, transportă un nivel
predeterminat de energie magnetică plasmatică. Această energie este în mod continuu
utilizată pentru mișcarea și vibrarea diferitelor elemente ale nucleului, în raport unele cu
celelalte și față de Materiile înconjurătoare ale atomului. Iar spațiul și dimensiunile unui
nucleu al unui atom, întotdeauna respectă același principiu al separației și atracției
magnetice. Protonii sau neutronii vor trebui să consume aceiași energie, înainte ca să
devină suficient de slabi încât ruperea sau dezintegrarea să devină posibilă.
Dezintegrarea nucleară reprezintă reglarea naturală a energiei nucleului, datorită
consumului energetic și disipării căldurii prin mișcarea elementelor nucleului, pentru ca
energia câmpurilor magnetice plasmatice rămase să fie suficientă pentru menținerea lor
împreună".

*Sistem de decontaminare
(data publicării: 10.10.2005) - REF 31
"Aceasta înseamnă că, de exemplu în încercarea de a recicla CO2, prin utilizarea
Materiei corecte în unul din miezurile reactorului, sistemul va utiliza apoi O2 pentru a
produce H2O, sub formă de apă pură, și C sub formă de carbon molecular sau atomic, sau
chiar prin alimentarea inversă, prin anumite comprimări funcționale și interacțiuni
gravitaționale dintr-un mic miez, pentru a crea grafit sau diamant industrial, pentru diferite
ramuri ale industriei."

133
 Utilizarea reactorului pentru acest scop s-a dovedit a fi corectă, iar spectroscopia
Raman a dovedit conceptul și realitatea fizică a separării Materiei în nivele atomice, după
separarea în același sistem dintr-o Materie compozită. (Vedeți graficele de pe website).

Diferența de structură atomică și moleculară

sub forță gravitațională și condiții presurizate
(data publicării: 15.08.2005) - REF 32
În acest articol este scris că "structura atomică și moleculară a Materiei este
complet aliniată și poziționată într-o configurație fundamental diferită, în care a ajuns
împreună datorită forțelor gravitaționale, decât atunci când Materia a fost adusă
împreună prin intermediul presiunii. Aceasta are un efect fundamental asupra
comportamentului structurii și asupra proprietăților Materiei care este creată în alt fel".

Această explicație este utilizată pentru dezvoltarea unei noi metode în crearea
grafenului, a atomilor sp3 și a pereților într-un reactor simplu făcut dintr-o sticlă de coca-
cola.

**Sistem de apărare și ecranare

(data publicării: 04.09.2005) - REF 33
Câteva extrase din acest articol: Proiectarea unui sistem deschis pentru lansarea
unui pachet magnetic plasmatic de mare saturație energetică, este unul din cele mai
eficiente tehnologii pentru apărarea reactorului și a navei care este în posesia unui
asemenea sistem.

Este esențial pentru orice tehnologie spațială din mediul deschis al Universului,
dacă nava păstrează o mișcarea liniară și trebuie să se protejeze de orice obiecte solide
sau Materii în drumul ei prin Univers.

Această tehnologie poate distruge orice obiect prin intermediul principiului

saturării energiei magnetice plasmatice la nivel molecular al obiectului care este întâlnit,
astfel că obiectul se va dezintegra sub formă de vapori magnetici, nefiind o distrugere la
nivel atomic, înainte ca Materia să poată distruge nava ca și fragmente, și înainte ca nava
însăși să ajungă să atingă sau în apropierea acestor Materii spațiale.

Această tehnologie poate fi utilizată pentru protecția Pământului de riscul

coliziunii OAP-urilor (Obiecte din Apropierea Pământului), cum sunt cometele și
asteroizii.

Metodă de creare a unui atom sau nano Materii

(data publicării: 11.10.2005) - REF 34
Realizarea unui atom de orice densitate, fie aceasta cea mai simplă formă de nucleu
sau a unui atom complet de hidrogen, sau chiar a elementelor grele din Univers, se
realizează pe baza același principiu.

Atomii sunt creați în supa cosmosului din colecții de câmpuri magnetice plasmatice
foarte slabe, care pentru existența lor se unesc și-și împart energia cu câmpurile magnetice
care nu sunt departe de puterea propriilor câmpuri magnetice plasmatice.

134
 Relația din Gravitație și Masă
(data publicării: 21.01.2006) - REF 35
Câteva extrase din acest articol; "O planetă ca și Pământul posedă o combinație de
gravitație și inerție. Gravitație provine din interacțiunea câmpurilor magnetice plasmatice
din procesele din interiorul miezului acesteia, iar inerția provine din colecția de molecule
de Câmpuri Magnetice Plasmatice ale Materiilor care au construit corpul fizic al planetei.

Orice obiect, fie un electron, atom, moleculă sau chiar și corp uman, este o
colecție de câmpuri de energie magnetică plasmatică de diferite puteri și a interacțiunii
dintre acestea, care în total decid suma sau câmpul magnetic colectiv posedat de acel
obiect, și care-i dau masa obiectului.

Masa unui obiect este un pachet colectiv de câmpuri de energie magnetică

plasmatică strânse, care nu se vor schimba atât timp cât obiectul este intact, ca o singură
entitate în aparența lui atomică, moleculară sau colectiv moleculară generală.

Energia magnetică plasmatică a unui corp fizic (așa numita masă a corpului) în
interacțiune cu câmpul magnetic atomic sau molecular (acesta fiind gravitațional sau
inerțial) al unui alt obiect, va determina greutatea celor două obiecte, unul în raport cu
celălalt și față de mediul fiecăruia".

Materia Întunecată - A Cincea Stare a Materiei

(data publicării: 21.01.2006) - REF 36
Extras din acest articol: "Existența Materiei Întunecate nu este discutabilă.
Dovedind existența ei, precum și efectul acesteia asupra echilibrului energetic al
Universului, în toate Materiile mici, în centrul unui electron sau în sistemul solar, aceasta
trebuie să fie creată, replicată și măsurată.

Teoria Materiei Întunecate nu este și nu trebuie considerată a fi complicată, dacă

se înțelege în termeni reali energia magnetică plasmatică a Materiei în dimensiunile
vizibile și invizibile ale Universului.

Materia Întunecată are două caracteristici distincte, care o fac complet aparte față
de Materia vizibilă.

Materia Întunecată posedă masă dar nu lumină vizibilă, iar existența ei poate fi
determinată doar de greutatea masei ei invizibile, care poate fi substanțială datorită
câmpului ei gravitațional intern."

*Fuziunea inter-atomică
(data publicării: 03.05.2006) - REF 37
Câteva extrase din acest articol: "Fuziunea a doi sau mai mulți atomi a fost
preocuparea fizicienilor nucleari din ultimii ani. Condițiile pentru atingerea fuziunii a
două plasme de hidrogen în reactoarele TOKAMAK, au durat ani de zile în care i-au
învățat pe savanți multe despre comportamentul plasmei și despre fuziunea ei. Realitatea
despre fuziune trebuie cumva reconsiderată, deoarece lumea științifică încearcă să
amestece conținutul a două plasme pentru eliberarea de energie. Trebuie să existe o cale
mai ușoară de a atinge eliberarea unor energii similare.

135
 Principiul fundamental al interacțiunii inter-atomice este o cale mult mai simplă
de a obține fuziunea. Dacă acest principiu este aplicat condiției atomice de fuziune, atunci
fuziunea va fi obținută într-un mod simplu dar mult mai realist în mediu fizic.

Explicația pentru fuziunea interatomică este foarte simplă și directă. În fuziunea a

două plasme ale protonului atomului de hidrogen, fizicienii încearcă să unească două
mari plasme și făcând aceasta, ei încearcă să elibereze o mare cantitate de energie. În
acest proces, cantități enorme de câmpuri magnetice de forță și curenți mari sunt necesari
pentru a aduce două plasme în apropiere, astfel ca bariera energetică dintre ele să fie
depășită pentru ca ele să poată fuziona.

În fuziunea inter-atomică depășirea barierei energetice nu există, deoarece în

această metodă de fuziune, electronul atomului circulă în jurul nucleului unui atom, are
aceiași origine și va fi încurajat să se întoarcă în nucleul atomului și să fuzioneze cu el."

Aceasta este o metodă mult mai practică de a crea și elibera energii gestionabile,
unde nu sunt necesare sisteme elaborate, în care energia eliberată va fi oricum mai mică
comparativ cu sisteme de fuziune descrise aici.

Cu metoda fuziunii inter-atomice pot fi dezvoltate cel puțin sisteme mici și practice
pentru gestionarea temperaturilor mici ale procesului de fuziune.

Conductivitatea Materiei în vacuum-ul mediilor interplanetare

(data publicării: 21.01.2006) - REF 38
Extras din acest articol: "Prin urmare, câmpul de energie magnetică plasmatică ale
elementelor din interiorul mediului interplanetar, vor acoperi spațiul lor din mediul
acestora, datorită mișcării acestora și sarcinii lor electrice, chiar și la nivelul eV, ele
devine conductori perfecți, și în schimb, datorită mișcării în mediul lor, ele devin
generatoare electromagnetice plasmatice".

Producția de Grafen
(data publicării: 25.07.2006) - REF 39
Experimente repetate și teste în reactoare statice simple și în altele complicate
dinamice, dovedesc că separarea atomică și recombinarea Materiei cum este carbonul și
hidrogenul, poate fi atinsă la temperatura camerei și în condiții atmosferice.

Noi avem noi indicii - prin teste statice și dinamice în reactoarele noastre - că
Universul a fost creat în condiții normale, și care nu a fost inițial decât pachete de câmpuri
magnetice plasmatice de diferite puteri, care au fost ele însele nimic altceva decât zone
plasmatice sau colecții de câmpuri magnetice libere. Câmpurile magnetice de diferite
puteri prin interblocarea lor, pe principiul energiei magnetice plasmatice (EMP), au
cauzat în primă fază crearea particulelor fundamentale, apoi a atomilor, apoi a moleculelor
și ulterior a Materiei, norilor și asteroizilor, apoi a stelelor și galaxiilor.

Condițiile teoriei big-bang-ului nu se regăsesc în realitatea creării Universului.

136
 Lucrări ulterioare privind cercetarea medicală și dezvoltarea au fost scrise și
completate și vor fi publicate pe site-ul medical al Fundației în timp util.

Procesul de revenire din comă: Publicat în Decembrie 2010

Scleroza Multiplă: Publicat în Decembrie 2010

Epilepsia: Publicat în Decembrie 2010

Fibromialgia: Publicat în Decembrie 2010

137
 LEGĂTURI INTERNET

Web site: www.keshefoundation.com

YouTube Channel: http://www.youtube.com/user/keshefoundation

Forum: http://www.keshefoundation.com/forum/

Interviuri radio pe internet:

Interviu 06-09-2011 cu Red Ice Creations (o oră):

http://www.redicecreations.com/radio/2011/06/RIR-110609.php
-----------------
Interviu 06-09-2011 cu Red Ice Creations (două ore):
http://www.redicecreations.com/radio/2011/06/RIR-110609.php
-----------------
Interviu 05-09-2011 radio interviu cu Alienshift:
http://www.livestream.com/alienshift/video?clipId=pla_8251665e-ac74-4d77-a785-443bbca65bf6
-----------------
Interviu 04-27-2011 cu Mrs. Kim Greenhouse de pe RainmakingTime:
http://itsrainmakingtime.com/_radioshows/110427Keshe.mp3
-----------------
Interviu 04-20-2011 cu Mr. Redneck Radioman de pe blogtalkradio.com:
http://www.blogtalkradio.com/paranormalpalace/2011/04/20/gravitational-technology-with-nuclear-
scientist-mehran-keshe
-----------------
Interviu 04-17-2011 interviu cu Mrs. Aurora și Mr. Bill Alek de pe vortexnetworksnews.:
http://intalek.com/AV/VNN/VortexNetworkNewsHour/04-17-2011-VNN.mp3
-----------------
Interviu 04-09-2011 al doilea itnerviu radio cu Mr. Bill Alek de pe vortexnetworksnews.:
http://intalek.com/AV/VNN/ProgressiveTechnologyHour/04-09-2011-Technology.mp3
-----------------
Interviu 04-02-2011 primul interviu radio cu Mr. Bill Alek de pe vortexnetworksnews:
http://www.intalek.com/AV/VNN/ProgressiveTechnologyHour/04-02-2011-Technology.mp3
-----------------
Interviu 12-18-2009 interviue radio cu Mr. Allan Sterling de pe Peswiki:
http://www.mevio.com/episode/205187/fen-12-18-09-interview-with-mehran

-----------------

138
 LISTA DE ILUSTRAȚII
Fig. 1 - Crearea de noi universuri, prin divizarea unui univers mai mare, prin procesul de
dezintegrare similar dezintegrării neutronului în proton și electron .................................... 9
Fig. 2 - Crearea Universului Omului după dezintegrarea mafs a Magravs-ului Universului
Mamă ....................................................................................................................................10
Fig. 3 - Unicos-ul .................................................................................................................11
Fig. 4 - Poziția universului soră în raport cu Universului Omului......................................12
Fig. 5 - Harta distribuției căldurii a universului (W-MAP a universului)...........................14
Fig. 6 - Distribuția căldurii din domeniul microundelor în univers, arată o concentrare a
căldurii în discul central al universului ...............................................................................15
Fig. 7 - Conversia plasmei neutronului în plasmele protonului și electronului. Același
proces se consideră că apare la divizarea universului (3)...................................................17
Fig. 8 - Dezintegrarea plasmei neutronului în plasma protonului și plasma electronului ..17
Fig. 9 - Linia Universală Principală a Mafs ........................................................................18
Fig. 10 - Mafs Principale ale Universului ...........................................................................18
Fig. 11 - Desfășurarea Magravs într-o entitate ...................................................................19
Fig. 12 - Plasma Universului: orice entitate poate fi creată oriunde în Univers, atât timp
cât se atinge intensitatea adecvată entității respective, prin reducerea sau interacțiunea
mafs ale Universului .............................................................................................................20
Fig. 13 - Plasma galaxiei: orice entitate poate fi creată oriunde în galaxie, atât timp cât se
atinge intensitatea mafs adecvată a entității respective, prin reducerea sau interacțiunea
mafs ale galaxiei și mafs ale Universului acesteia ...............................................................21
Fig. 14 - Plasma Neutronului: orice entitate poate fi creată oriunde in neutron, atât timp
cât se atinge intensitatea mafs adecvată entității respective, prin reducerea sau
interacțiunea mafs ale neutronului și mafs ale galaxiei sau Universului acestuia ..............21
Fig. 15 - Galaxie (Sursa: Hubble) .......................................................................................22
Fig. 16 - Conversia plasmei sferice a neutronului într-o rază de lumină cilindrică ...........24
Fig. 17 - Culoarea curcubeului conform cu intensitatea pmtics a Omului în intensitatea
Magravs-ului Pământului ....................................................................................................26
Fig. 18 - (A la G). Procesul de divizare a universului mamă în universal omului și
universal soră al acestuia .....................................................................................................32
Fig. 19 - Lumina Principală din interiorul unei găuri negre...............................................42

139
Fig. 20 - Absorbția materiilor și câmpurilor de către stelele principale ale universului sau
galaxiilor ..............................................................................................................................43
Fig. 21 - Lumina Principală din centrul universului ...........................................................44
Fig. 22 - Anvelopa galaxiilor din fiecare Univers, indică poziția Universului Soră ...........61
Fig. 23 - Unele prototipuri utilizate pentru crearea câmpurilor Magravs ..........................76
Fig. 24 - Structura miezurilor interioare ale Pământului (12). ...........................................77
Fig. 25 - Existența a minim două câmpuri magnetice separate în cele două miezuri ale
Pământului ...........................................................................................................................80
Fig. 26 - Interacțiunea a două câmpuri energetice plasmatice creează afectul de Gaură
Neagră ..................................................................................................................................94
Fig. 27 - Plasmele câmpurilor magnetice pasive ce se împing reciproc creează o regiune
cu câmp magnetic echilibrat numită Gaură Neagră ............................................................96
Fig. 28 - Reactor de test .....................................................................................................108
Fig. 29 - Scrisoarea Societății Astronomice Regale .........................................................109
Fig. 30 - Poziția universului soră față de Universul Omului .............................................118
Fig. 31 - Dezintegrarea în timp a Universului Omului ......................................................121

140