Biserica Ortodoxa Romana 1991 Nr.1-12

■O
f 1H
'L* 1^1
*>' ^ '" V ' ^
>V*J
lire — ',y •■•^rr -•
- o 'u ••• >
M
^ ^ 5 * t. 01ÎA 'AS^'
<. *
_ SERICA
ORTODOXA
ROMÂNA
BULETINUL OFICIAL AL PATRIARHIEI ROMÂNE

ANUL. CIX — NR. 1—3, IANUARIE—MARTIE, 1991
ri! s r
CUPRINSUL
V IA Ţ A BISER IC EA SC A
f T E O C T IS T , P a tr ia r h u l B ise ric ii O r to d o x e R o m ân e, F ra ţii c ă tr e Iruti. M e s a j tr a n s

m is p u b lic a ţie i *D utina c r e ş tin ă », d e Iu C h i ş i n ă u ................................................ 3
Ş e d in ţe le d e lu c r u a le o rg a n e lo r c e n tr a le d e lib e r a tiv e ş i e x e c u t i v e a le B isericii

O r to d o x e R o m â n e (D iac. A u cju stin R u s u ) ........................................................... 5
P a rticip a rea d e le g a ţie i B iseric ii O r to d o x e R o m â n e la a şa p te a A d u n a r e g e n e ra lă

a C o n s iliu lu i E c u m e n ic al B iseric ilo r (Pr. A s is t. C o n s ta n tin C o in a n) 8
D in v ia ta B iseric ilo r O r to d o x e s u r o r i ........................................................................................ 22
C r o n i c ă ............................................................................................................................................24
/
A T IT U D IN I
Pr. Prof. Ion 15 r i a, Isto ria n u se o p r e ş te a i c i .............................................................27
Pr. Prof. Ion B r i a , U n ia tis m u l Jn R o m â n ia : a n a c ro n ic ş i a n tie c u m e n ic . . 29
Pr. Dr. G lie o rg h e I. D r ă g u l i n , b ’n ia tia a rd e le a n ă şi o n e c e sa ră r e in le r p t e ta r e a

isto r ie i e i .............................................................................................. 32
A N IV E R SA R I — C O M EM O R Ă R I Biblioteca "Dumitru Sfânitoae’ laşi1
P r. P 'o f . Ion B r i a , C o n siliu l E cu m en ic al B i s e r i c i l o r ................................................ 10

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
D IN TRECU TU L BISERICII ŞI AL PA TRIEI N O A ST R E
?"ci_ T e o d o r M. P o p e s c u, U n ia fia in lu m in a a d e v ă r u lu i isto ric . C a u z e le e i so -

cjmie fi p o l i t i c e ...................................................................................................................... 43
► . AsLsL A > x a a d r u M . I o n i t ă, D o m n ito ru l A le x a n d r u Io a n C u za ş i e p is c o p u l

* r a c « £ . t j c n M e lc h is e d e c Ş te lă n e s c u In s lu jb a id e a lu lu i n a ţio n a l . . 63
Jm . . t i e s c i L u p ia b ii A v r a m la n c u p e n tr u d r e p tu r ile sa c re a le lim b ii ro-

■ i * l i 7 -*•■—«!« ■ ■ . . . . . . . . . . . . 78
n G x » a r. D o b : c ^ t c in tim p u l lu i A le x io s l C o m n e n u l. 90
^ ş t i P a e â e K L r m d :i e r o n a te lin g v is tic o -is to r ic e d e s p r e v e c h im e a

= * K aao b i ia r c n c r u .....................................................................................105
'N r. IN V . 4 * 3)
mitropolia Moldovei şi bucovi^cl
otâ, f l ~ '*f '
BULETINUL OFICIAL AL PA TRIA R H IEI ROMÂNE

A N U L C IX — NR. 1— 3, IA N U A R IE — M A R T IE , 1991
BUCUREŞTI
COMITETUL DE REDACŢIE
P r e ş e d i n te : P rea P e tic itu l P ă rin te TEOCTIST, P a tria rh u l B ise ric ii
O r to d o x e R o m ân e .
M e m b ri: P. S. R O M A N IA L O M IŢ E A N U L , E p is c o p -v ic a r a l A r h ie p is c o p ie i
B u c u r e ş ti l o r ; P. S. P IM E N S U C E V E A N U L , E p is c o p -v ic a r a l
A r h ie p is c o p ie i I a ş ilo r ; P. S. S E R A F IM P Ă G Ă R Ă Ş A N U L ,
E p is c o p -v ic a r a l A r h ie p is c o p ie i S i b i u l u i ; P. S. D A M A S C H IN
S E V E R IN E A N U L , E p is c o p -v ic a r a l A r h ie p is c o p ie i C ra io v e i.
R e d a c to r : Pr. D U M IT R U D 1M A .
COLABORATORI :
în a lt P rea S Iin ţi(ii M itr o p o lifi, P rea S tin ţitii E p isc o p i, P ro le s o rii I n s titu te lo r
te o lo g ic e , a i S e m in a r iilo r tc o lo g ic e ş i a i Ş c o lilo r d e c in tă r e ţi b is e r ic e ş ti ;
P rea C u c e r n ic ii C o n s ilie r i a d m in is tr a tiv i, p a tria r h a li şi e p a rh ia li, p ro to p o p i,
p re o ţi, c a n d id a ţi la titlu l d e d o c to r î n te o lo g ie ş.a.
* vij\Ţ3\*Bi$emea$c?v*
FRAŢII CĂTRE FRAŢI •

/
Păstrîndu-ne neştirbită vistieria credinţei strămoşeşti, a

graiului şi a conştiinţei de neam, fraţii din aceeaşi tulpină de
latinitate 4aco-romană, dintr-o parte şi alta a Prutului, am
înfruntat vitregiile istoriei şi am păstrat unitatea noastră de
inimă şi cuget. Flacăra acestor valori veşnice n-a încetat a în
călzi dragostea şi nădejdile Yioastre, n-a încetat a le lumina şi
a le întări, chiar cînd dureroase şi brutale frămîntări ne-au
despărţit vremelnic, pentru că flacăra noastră călăuzitoare,
prin bezna dictatelor şi a dorinţei de cotropire, şi-a avut iz
vorul în lumina Sfintelor noastre Rusalii, lumina Duhului
Sfînt. Aceasta ne-a\luminat calea istoriei şi a culturii noastre
creştine şi a datinei străbune. Această lumină a Duhului Sfînt,
păstrată în chivotele inimilor sfinţilor noştri strămoşi şi
înaintaşi, a fost aşezată spre dreaptă vieţuire şi statornicie,
dîrzenie şi răbdare, înţelepciune şi curaj fără asemănare, pînă
la jertfă, prin ctitorii, altare şi carte de învăţătură, de către
Ştefan cel Mare şi Sfînt, de către Mitropolitul Varlaam, cel
cu graiul şi mintea de aur, de smeriţii purtători de Dumnezeu
şi iubitori ai frumuseţii Lui — sihaştrii din lăcaşurile sfinte
presărate pe ,plaiurile dintr-o parte şi alta a Prutului. Numai
cu asemenea forţe de suflet, numai cu astfel de arme ale uni
* M e sa j p u b lic a t îţi z ia ru l « D a tin a c re ş tin ă » , c a r e a p a r e la C h iş in ă u .
4 BI SERI CA O R T O D O X A R O M A N Ă
tăţii şi cu credinţă în Dumnezeu, în graiul nostru sfînt şi în

tăria şi veşnicia neamului nostru, am izbutit să fim aici la
porţile Europei, nu numai spaţiu de întîlnire şi sinteză a cul
turilor, ci şi pavăză, chiar, pentru dezvoltarea culturii şi civi
lizaţiei europene.
Din această vistierie de credinţă, dragoste, unitate şi pre
ţuire pentru tot ceea ce împlinesc măreţ şi trainic dincolo de
Prut şi în Bucovina fraţii noştri din acelaşi sîn de mamă
sfîntă, ierarhia, clerul şi credincioşii, noi cei de aici îi înso
ţim clipă de clipă cu tot ceea ce sufletul de frate năzuieşte
să împlinească pentru fratele său.
Dragostea şi binecuvîntarea noastră dau glas acestor sim
ţăminte prin mijlocirea revistei, atît de inspirat şi de cuprin
zător intitulată Datina creştină, şi sîntem încredinţaţi că ea
va aduce lumină, căldură şi curaj în sufletul celui ce o citeş
te. Pe toţi îmbrăţişîndu-i frăţeşte, rog pe Tatăl, pe Fiul şi pe
Duhul Sfînt să le fie întru toate ocrotire şi întărire.
f T E OCT I ST
P A T R IA R H U L B IS E R IC II O R T O D O X E R O M A N E
ŞEDINŢELE DE LUCRU
ALE ORGANELOR CENTRALE DELIBERATIVE ŞI EXECUTIVE
ALE BISERICII ORTODOXE ROM ÂNE
P o triv it prevederilor statu tare, la reşedinţa p a tria rh a lă din B ucu
reşti, s-au desfăşurat, în perioada 21— 26 ianuarie 1991, şedinţele de
lucru ale organelor centrale bisericeşti : Consiliul Naţional Bisericesc,
A dunarea Naţională Bisericească, Sinodul P erm anent şi S jîn tu l Sinod,
in cadrul cărora a fost analizată, sub toate aspectele, activitatea Bise
ricii O rtodoxe Rom âne, d esfăşurată în cursul anului 1990.
Tot în această perioadă au avut loc şi lucrările Colegiului electoral
bisericesc p e n tru alegerea titularului- în scaunul de arhiepiscop al A rhi
episcopiei Sucevei şi R ădăuţilor, reîn fiin ţată în cursul anului 1990.
în zilele de 21— 22 ian. 1991, sub preşedinţia P rea F ericitului
P ărin te P atriarh T eoctist s-au d esfăşu rat lu cră rile C onsiliului N a ţio
nal Bisericesc, organ suprem ad m inistrativ p e n tru problem ele întregii
Biserici şi totodată organul executiv al Sfîntului Sinod şi al A dunării
N aţionale Bisericeşti, com pus din 9 m em bri, 3 clerici şi 6 m ireni, aleşi
de A dunarea N aţională Bisericească, precum şi din consilierii adm inis
trativ i p atriarhali.
în cadrul şedinţei, Consiliul N aţional Bisericesc a lu at în exam ina
re dările de seam ă pe anul 1990, privind activitatea desfăşurată în ca
d rul sectoarelor A dm inistraţiei P a tria rh a le : S ectorul I — C ancelaria
Sf. Sinod, Sectorul II — Econom ico-financiar, Sectorul III — R elaţii
ex tern e bisericeşti, Sectorul IV — Biroul de presă şi com unicaţii, Sec
to ru l V — C om unităţi ex tern e şi schim bul de burse, precum şi în ca
d ru l In stitu tu lu i Biblic : E ditură, Tipografie, A teliere, şi al Casei de
Pensii şi A jutoare a Bisericii O rtodoxe Române.
Cu acest prilej, Consiliul N aţional Bisericesc a avizat dările de
seam ă respective şi a recom andat supunerea lor p e n tru exam inare şi
aprobare de către A dunarea N aţională Bisericească.
în ziua de 23 ian. 1991, s-au d esfăşurat lucrările A dunării N aţio
nale Bisericeşti, organ rep rezen tativ central al Bisericii O rtodoxe Ro
m âne p en tru toate chestiunile econom ico-adm inistrative, m enit a sus
ţine interesele şi drep tu rile Bisericii O rtodoxe Rom âne, a susţine aşe-
zăm intele culturale şi filantropice ale Bisericii, precum şi p e n tru a ex er
cita orice alte atrib u ţii ce-i revin potriv it S ta tu tu lu i B.O.R. şi regula
m entelor bisericeşti.
In cadrul acestei şedinţe de lucru, A dunarea N aţională Bisericească,
p o triv it prevederilor sta tu ta re, a validat alegerea a 7 noi m em bri de
legaţi ai adunărilor eparhiale a A rhiepiscopiei Iaşilor, a A rhiepiscopiei
Sucevei şi R ădăuţilor şi, respectiv, a Episcopiei O radiei. Astfel, la data
acestei şedinţe, A dunarea N aţională Bisericească cu p rindea 28 de ie
rarh i, m em bri ai S fîntului Sinod, care fac p a rte de d rep t din A dunarea
6 B ISERI CA O R T O D O X A R O M Â N A
N aţională Bisericească, 17 clerici şi 34 de m ireni, rep rezen tan ţi ai celor

17 A dunări eparhiale, delegaţi în A dunarea N aţională Bisericească.
A dunarea N aţională Bisericească a ex am in at şi aprobat raportul
general anual întocm it de Consiliul N aţional Bisericesc, privind activi
tate a pe anul 1990 a sectoarelor A dm inistraţiei P atriarh ale, a In stitu
tului Biblic şi de M isiune (Editură, Tipografie, A teliere) şi a Casei de
Pensii a Bisericii O rtodoxe Rom âne, elab o rat pe baza dărilor de seam ă
ale acestor sectoare, studiate şi avizate în cadrul celor 6 comisii perm a
n en te ale acestui organ bisericesc. T ot cu acest prilej a fost aprobat
proiectul de buget al A dm inistraţiei P a tria rh a le şi au fost verificate şi
aprobate conturile de gestiune ale sectoarelor productive ale acesteia.
De asem enea, în cadrul acestei şedinţe, s-a apro b at schim barea titu la tu
rii Episcopiei M aram ureşului în Episcopia O rtodoxă Rom ână a M aram u
reşului şi Sătm arului.
în ziua de 24 ianuarie 1990, s-au d esfăşu rat la B ucureşti, sub pre
şedinţia I.P.S. M itropolit Daniel al M oldovei şi Bucovinei, lu crările Co
legiului Electoral Bisericesc p e n tru alegerea titu la ru lu i în scaunul va
cant de arhiepiscop al A rhiepiscopiei Sucevei şi R ădăuţilor. Colegiul
electoral bisericesc, constituit din m em brii A dunării N aţionale B iseri
ceşti, m em brii A dunării eparhiale a A rhiepiscopiei Sucevei şi R ădăuţilor
şi ceilalţi m em bri de d rept (rectorii In stitu telo r teologice univ ersitare şi ,
directorii S em inariilor teologice din P a tria rh ia Română), a ales prin vot
secret ca arhiepiscop al Sucevei şi R ădăuţilor pe P.S. Episcop V icar Pimen
Suceveanul al Arhiepiscopiei Iaşilor.
In zilele de 25 şi 26 ianuarie 1991, sub preşedinţia P. F. P a tria rh
Jeoctist, s-au d esfăşurat lucrările S fîn tu lu i Sinod, cea m ai înaltă
a u to ritate a Bisericii O rtodoxe Rom âne p e n tru toate chestiunile spiri
tuale şi canonice, precum şi p en tru cele bisericeşti de orice natură.
Din bogata ordine de zi a acestei şedinţe de lucru a Sfîntului Si
nod, am intim cîteva h o tărîri sem nificative p e n tru viaţa şi lucrarea
Bisericii O rtodoxe Rom âne :
•— Alegerea, la propunerea Sinodului P erm an en t şi cu recom an
darea I.P.S. M itropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei, a noului epis-
cop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, în persoana P. Cuv. Protosinghel
Calinic D um itriu, sta re ţu l m înăstirii Rîşca, şi ridicarea acestuia la tre a p
ta arhieriei, urm înd a p u rta titu la tu ra de B o toşăneanul;
— A probarea schim bării întin d erilo r teritoriale in terv en ite pe de
o p a rte în tre A rhiepiscopia Iaşilor şi A rhiepiscopia Sucevei şi R ădăuţi
lor şi, pe de altă parte, în tre A rhiepiscopia B ucureştilor, A rhiepiscopia
Tîrgoviştei şi Episcopia A rgeşului ;
— A probarea schem ei calendarului bisericesc pe anul 1992, p o tri
v it căreia în acel an Sfintele P aşti se vor serba dum inică, 26 aprilie ;
— A cordarea binecuvîntării p e n tru organizarea şi funcţionarea
Asociaţiei «Frăţia Ortodoxă Rom ână», cu caracter m isionar şi um a
n ita r ;
V I A Ţ A BI SERI CEASCĂ 7
— R eînfiinţarea mînăstirii «Sfinţii Trei Ierarhi»-Iaşi şi «Înălţarea

D om nului»-G olia în A rhiepiscopia Iaşilor ; «Sfînta Ana»-Vodiţa, S tre-
haia, «Sfînta A na»-O rşova şi Bucovăţ în A rhiepiscopia Craiovei ; Cot-
m eana, Bascovele, Glavacioc şi «N aşterea Maicii D om nului» în Episco
pia A rgeşului ; Sărăcineşti şi M ânu în Episcopia R îm nicului ;
— A lu at act de darea de seam ă asupra desfăşurării lu crărilo r ce
lei de-a treia C onferinţe N aţionale a P reoţilor din Biserica O rtodoxă
R om ână (23— 24 oct. 1990) şi a făcut recom andări adecvate p e n tru stu
dierea proiectului de S ta tu t al C onferinţei de către o Comisie sinodală
îm preună cu Com itetul de preg ătire a C onferinţei ;
— A lu at act de dorinţa episcopiilor A radului şi O radiei de re în
fiinţare a Institu telo r teologice univ ersitare din acele localităţi şi a fă
cu t recom andările necesare în vederea în trep rin d erii dem ersurilor ne
cesare p en tru asigurarea spaţiilor şcolare şi de cazare şi a bazei m ateria
le necesare ;
— R eînfiinţarea Sem inarului teologic din oraşul Dorohoi, jud. Bo
toşani, începînd cu anul şcolar 1991— 1992, p en tru elevii'A rhiepiscopiei
Iaşilor şi Arhiepiscopiei Sucevei şi R ădăuţilor ;
— O rganizarea, în cursul anului 1991, a cursurilor pastorale de
definitivare şi prom ovare a clerului, cu o tem atică adecvată, în şapte
centre din P atriarh ia Rom ână (Bucureşti, Iaşi, Sibiu, Cluj-N apoca, C ra-
iova, Caransebeş, Buzău) ;
— A probarea unor m ăsuri vizînd îm b u n ătăţirea procesului de învă-
ţăm înt în sem inariile teologice în legătură cu : adm iterea în clasa a IX-a,
organizarea exam enului de bacalaureat, revizuirea program ei analitice
la Pedagogie şi altele ;
— A probarea tem ei «Educaţia m oral-religioasă a tineretului» pen
tru în tru n irile preoţeşti din luna iunie 199.1 şi a tem ei «M isiunea so-
cial-caritativă a Bisericii», p e n tru cea din luna noiem brie 1991.
De asem enea, to t în cadrul acestei şedinţe de lucru a S fîntului Si
nod a fost exam inată activitatea ex tern ă a Bisericii O rtodoxe Rom âne
din ultim ul trim estru al anului 1990 privind relaţiile cu Bisericile O r
todoxe surori, cu Biserica Anglicană, cu Bisericile P ro testan te şi cu or
ganizaţiile creştine internaţionale, precum şi activităţile ecum enice des
făşu rate în ţa ră cu p articipare internaţională. S -a făcut, de asem enea,
evaluarea participării teologilor ortodocşi rom âni la diferite în tru n iri
intercreştine.
Un loc aparte l-a ocupat analizarea am ăn u n ţită a situaţiei paro
hiilor ortodoxe rom âne din diaspora rom ânească şi a m ăsurilor m enite
să promoveze u n ita te a acesteia.
S-a luat act, de asem enea, de m ăsurile în trep rin se de Biserica O r
todoxă Rom ână p en tru sp rijinirea Bisericii O rtodoxe din B asarabia şi
Bucovina, sub toate aspectele, şi de continuarea acestei activităţi şi cu
participarea mai intensă a tu tu ro r eparhiilor din P a tria rh ia Rom ână.
D ia c. A U G U S T IN RUSU
8 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N A
PARTICIPAREA DELEGAŢIEI BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

LA A ŞAPTEA ADUNARE GENERALA
A CONSILIULUI ECUMENIC AL BISERICILOR
C anberra, oraşul care acum 80 de ani nu exista şi care a fost con

stru it p e n tru a fi capitală, a devenit, p e n tru o perioadă de două săp-
tăm îni, loc de în tîln ire p e n tru creştini provenind din cele m ai diverse
culturi de pe toate continentele planetei noastre.
A proape 4000 de persoane au particip at, cu diferite m andate, la
cea de a şaptea A dunare G enerală a Consiliului Ecum enic al Biserici
lor, care a av u t loc în tre 7— 20 februarie 1991, în cam pusul u n iv ersitar
al U niversităţii N aţionale din C anberra, capitala federală a A ustraliei.
Celor 826 de delegaţi oficiali ai B isericilor m em bre, cu d rep t de vot,
li s-au adăugat ; cei şapte preşedinţi ai C.E.B., aleşi de A dunarea gene
rală precedentă (Vancouver, 1983) şi 22 de m em bri din C om itetul C en
tral, care-şi încheie m andatul la prezenta adunare, delegaţi reprezen-
tînd Bisericile» m em bre asociate, invitaţi, cu titlu personal, ai A dunării,
89 de consilieri, specialişti în diverse dom enii, delegaţi-observatori ai
Bisericii Rom ano-Catolice şi ai altor Biserici care nu sîn t m em bre
C.E.B., delegaţi reprezentanţi ai diferitelor consilii creştine m ondiale,
regionale sau naţionale, asociate C.E.B. sau care colaborează cu acesta,
invitaţi reprezentînd alte religii, un n u m ăr m are de vizitatori acredi
taţi, cu d rep t de participare la toate lu crările adunării, 175 de tin eri
care au slu jit ca stew ards la asigurarea aspectelor practice ale lucrărilor
adunării, 180 de m em bri din personalul p erm an en t C.E.B., cărora li s-au
adăugat 150 de m em bri personal asociat, serviciile de traducere şi co
m unicaţii, in terp reţi etc., m em bri şi colaboratori ai C om itetului local
de organizare al Bisericilor din A ustralia. Au fost, de asem enea, acredi
taţi aproxim ativ 500 de jurnalişti, redactori, producători radio-t.v., re
prezentînd presa religioasă şi cea laică.
O b iectivele A d u n ării g en erale. O A d u n a re g e n erală a C.E.B. a re
în principal trei m ari obiective :
Mai întîi, acela de a reafirm a şi de a celebra, în acelaşi tim p, aceas
tă alianţă constituită de însuşi fap tu l în tîln irii Bisericilor în cadrul
C.E.B., ca o «com unitate frăţească a Bisericilor», bazată pe o m ărtu ri
sire com ună doctrinară- m inim ală : credinţa în tr-u n singur D um nezeu
închinat în trei persoane : T atăl, Fiul şi S fîntul Duh.
în al doilea rînd, o A dunare generală oferă Bisericilor m em bre
posibilitatea de a trece în, revistă şi de a ev alua activitatea depusă de
C.E.B. îm preună cu ele şi în num ele lor de la adunarea precedentă în
dom eniul unităţii şi al m isiunii, al slujirii şi înnoirii. în acelaşi sens s-a
publicat un rap o rt al C om itetului C entral «De la V ancouver la Can
berra», la care se adaugă rap o rtu l preşedintelui C om itetului C entral şi
cel al secretariatului general.
In al treilea rînd, p o triv it C onstituţiei C.E.B., A dunarea generală
este organul legislativ suprem al C.E.B. şi în această calitate ia act de
rap o rtu l C om itetului C entral, alege d intre delegaţii oficiali ai Biserici
lor pe m em brii noului Com itet C entral şi pe cei ai prezidiului, aprobă
orientările generale ale activităţii C.E.B., d iferitele program e şi res

ponsabilităţi m ajore în dom eniul public ale acestuia.
L ucrările propriu-zise ale A dunării generale de la C anberra au fost
precedate de o întîlnire a fem eilor creştine p articip an te la adunare, des
făşurată în tre 4—8 februarie, şi o în tîln ire a tin e rilo r creştini, în tre
2— 5 februarie. Cele două în tîln iri au adoptat cîte un m esaj pe care l-au
adresat plenului A dunării generale.
L ucrările pe secţii. C ea de-a şap tea A d u n a re G enerală a C onsi
liului Ecum enic al Bisericilor a avut ca tem ă de dezbatere şi reflecţie
teologică o rugăciune, o invocare : «Vino, D uhule Sfinte, şi înnoieşte
întreaga creaţie !». S-au prezentat la această tem ă două referate p rin
cipale, unul sem nat de P rea Fericirea Sa P a rte n ie al III-lea, p a tria rh u l
A lexandriei, şi celălalt de tîn ă ra profesoară C hung H yun-K yung din
Coreea de Sud. Tem a generală a adunării a fost dezbătută în p a tru
secţii de lucru, fiecare din acestea oprindu-se asupra uneia din u rm ă
toarele p atru subtem e :
«*Duhule, izvor de viaţă, păzeşte credinţa Ta !» ;
«D uhule al adevărului, eliberează-ne !» ;
«D uhule al unităţii, reconciliază poporul Tău !» ;
«Duhule Sfin te, transţigurează-ne şi ne sfin ţeşte !».
Fiecare secţie, la rîndul ei, a fost îm p ărţită în 10— 12 subsecţiî
care au dezbătut aceeaşi subtem ă şi au înaintat, prin interm ediul unui
raportor, concluziile către com itetul de redactare a rap o rtu lu i secţiei
respective. Lucrul pe secţii, şi subsecţii este inim a A dunării. Aici se dă
posibilitatea fiecărui delegat să participe efectiv la discuţii, să tran sm i
tă experienţe proprii sau ale Bisericii pe care o rep rezin tă sau să se îm
bogăţească cu experienţele celorlalţi. Cele p atru secţii au finalizat lu
crările lor în p atru rapoarte care au fost p rezentate în plenul A dună
rii, constituindu-se în docum ente ale acesteia. R apoartele au servit, la
rîndul lor, ca bază p e n tru rap o rtu l general al A dunării.
C om itetele de lucru. Paralel cu lu crările p e sfecţii şi-au desfăşu
ra t activitatea urm ătoarele nouă com itete de lucru, în com ponenţa c ă
rora au in tra t circa 200 de delegaţi :
1. Com itetul director care s-a în g rijit de b u n u l m ers al lucrărilor
A dunării, în ansam blul lor.
2. Com itetul de num iri care a întocm it, la recom andarea Biserici
lor m em bre şi a în ain ta t plenului A dunării, lista cu num ele persoane
lor propuse p en tru preşedinţia Consiliului şi p e n tru C om itetul C entral.
3. Com itetul de validare, care s-a ocupat cu acreditarea delega
ţilor.
4. Com itetul de orientare a program ului. Pe baza lucrărilor din
secţii şi a altor elem ente din program ul A dunării, acest com itet a re
com andat plenului orientările generale de care C om itetul C entral va
trebui să ţină seam a în activitatea viitoare a C.E.B.
10 BISERI CA O R T O D O X A R O M Â N Ă
5. Com itetul cu problem ele de actualitate a recom andat A dunării

lista cu problem ele m ajore cu care este co n fru n tată om enirea în dife
rite puncte ale globului şi tex tu l declaraţiilor privind aceste problem e.
Au fost adoptate declaraţii referitoare la războiul din Golf, O rientul
M ijlociu şi am eninţările la adresa păcii m ondiale ; conflicte interne ;
populaţiile autohtone şi drep tu rile lor ; A frica de Sud ; S itu aţia din
Pacific ; S tatele baltice şi alte regiuni cu sta re tensionată din diverse
p ărţi ale globului (Uniunea Sovietică, Sri L anka, Salvador).
6. C om itetul însărcinat cu redactarea m esajului A dunării ce u r-
m şază a fi adresat tu tu ro r Bisericilor m em bre.
7. C om itetul de rap o rt a recom andat A dunării un ra p o rt cuprin-
zînd sinteza rezultatelor lucrărilor pe secţii asupra tem ei, a subtem e-
lor şi a problem elor puse în discuţie.
8. C om itetul de exam en a recom andat A dunării deciziile privitoa
re la rap o rtu l preşedintelui şi al secretarului general, la chestiunile
constituţionale etc.
9. Com itetul de finanţare a analizat situ a ţia financiară a C.E.B. şi a
făcut recom andări A dunării privind acest dom eniu.
Şedinţele p lenare. Un capitol extrem de im portant al A dunării
l-a u constituit şedinţele plenare care s-au desfăşurat la C entrul N aţio
nal de C onferinţe din C anberra. Au av u t loc 25 de şedinţe plenare, de
regulă cîte două în fiecare după-am iază, iar în ultim ele trei zile cîte
p a tru pe zi. Avînd în vedere conţinutul acestora putem vorbi de trei
categorii de plenare : plenare cu caracter general, rezervate cerem onii
lor oficiale şi discursurilor -oficiale ; plenare deliberative, rezervate
analizei rapoartelor teologice sau politicii generale a Consiliului, ple
nare adm inistrative, consacrate alegerilor, problem elor organizatorice,
program ului viitor al Consiliului etc.
Şase şedinţe plenare au fost dedicate u n o r problem e im portante
legate de lucrările A dunării. Ele s-au desfăşu rat sub urm ătoarele ti
tlu ri :
«Duhul vorbeşte Bisericilor» ;
«A face alianţă p en tru a m en ţin e viaţa» ;
«Fără viziune, um anitatea este condamnată la pieire» ;
«Să îm părţim darul v ie ţ ii ; Către o nouă com unitate» ;
«D reptul păm întului şi al id e n tită ţii» ;
«Bispricile solidare cu fem eile».
C ultul. P arte in teg ran tă şi c e n trală a p rogram ului A dunării a con
stitu it-o cultul zilnic care s-a desfăşurat în tr-u n cort imens, cu o ca
pacitate de 4 000 de locuri. In acest cort s-a oficiat în ziua de 10 fe
bru arie S fînta L iturghie ortodoxă de către un sobor de preoţi şi diaconi
asistaţi de I.P.S. Stylianos, arhiepiscopul P a tria rh iei Ecum enice pen
tru A ustralia. în fiecare dim ineaţă, tim p de o ju m ătate de oră, se des
făşura o rugăciune comună, al cărei co n ţin u t era stab ilit şi m ultipli
cat p en tru toţi participanţii de către un com itet de cult. L ucrările A du
n ării s-au deschis şi s-au închis p rin tr-u n cu lt comun oficial.
V I A Ţ A BI SERI CEASCĂ J1
D elegaţia Bisericii O rtodoxe Rom âne. D elegaţia Bisericii O rtodoxe

Rom âne, condusă de către I.P.S. M itropolit D aniel al M oldovei şi B u
covinei, a fost alcătuită din : P.S. Episcop Nifon Ploieşteanul, vicar
patriarh al, P.C. Pr. D um itru Gh. Popescu, rectorul In stitu tu lu i teolo
gic univ ersitar din B ucureşti, P.C. A rhidiâc. C onstantin Voicu, rectorul
In stitu tu lu i teologic un iv ersitar din Sibiu, P.C. Pr. A lexandru M oraru,
rectorul In stitu tu lu i teologic u n iv ersitar din Cluj, P.C. Pr. Sem en Pe
tre , profesor la In stitu tu l teologic u n iv ersitar d in Iaşi, P.C. Pr. Ioan
Sauca, consilier p a triarh a l la Serviciul de presă şi com unicaţii al P a - *
triarh iei Române, P.C. Pr. Asist. C onstantin Coman, redactor respon
sabil la «Vestitorul», P.C. Pr. M ircea Basarab, de la parohia ortodoxă
ro m ân ă-d in M unchen, P.C. Pr. Ioan Ioniţă, de la parohia ortodoxă ro
m ână din Lansing, Illinois, M aica Filoteia Cosm a de la m înăstirea
Agapia. Drd. Ioan M unteanu, Drd. Mihai S ăsăujan de la Sibiu, student
Popescu C ristian de la In stitu tu l teologic u n iv ersita r din B ucureşti, stu
dent Florea P etru de la In stitu tu l teologic u n iv ersitar din Cluj, student
Ailenei A lexandru de la In stitu tu l teologic u n iv ersita r din Iaşi, stu d e n t
Cioconea C ristian, preşedintele Asociaţiei S tu d en ţilo r Creştini O rto
docşi, studentă Carol A nişoara, vicepreşedintă a Ligii T ineretului O r
todox. drd. Duţă Florea şi stu d en t Niţă C iprian, ca stew ards. A lături
de delegaţia rom ână s-au aflat mai tot tim pul şi Pr. Prof. Ion B ria din
staff-ul C.E.B. şi P.C. Diac. T iţa M ihai, în calitate de consilier.
Alegeri. în tre cei şapte preşedinţi ai C.E.B., aleşi de A dunarea G e
nerală de la C anberra, se află din p a rtea ortodoxă P rea Fericirea Sa,
12 BISERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă
P arten ie al III-lea, p a triarh u l A lexandriei, ia r din partea B isericilor

V echi-O rientale, P rea Fericirea Sa Shenouda, p a tria rh u l Bisericii O rto
doxe Copte din Egipt.
De asem enea, m oderatorul (preşedintele) C om itetului C entral al
C.E.B. a fost ales tot un rep rezen tan t al fam iliei m ari a Bisericilor O r
todoxe şi V echi-O rientale, arhiepiscopul A ram K eshishian, din Biserica
A postolică A rm eană.
Din partea Bisericii O rtodoxe Rom âne, I.P.S. M itropolit Daniel al
Moldovei şi Bucovinei şi P.S. Nifon Ploieşteanul, vicar patriarh al, au
fost aleşi m em bri în Com itetul C entral ; I.P.S. M itropolit Daniel a fost
ales şi în C om itetul Executiv. De altfel, în a lt P re a S finţia Sa a fost ales
şi în Com itetul perm anent al comisiei «Credinţă şi constituţie», iar P rea
S finţitul Nifon Ploieşteanul a fost ales în C om itetul de selecţionare a
candidaţilor p e n tru postul de secetar general al Consiliului Ecum enic al
Bisericilor, care urm ează să fie ales în 1992, an în care îşi încheie m an
datul actualul secretar general, pastorul Em ilio Castro din U ruguay.
*
T exte oficiale. — A şa cum am am intit, A du n area g en erală a ad o p
ta t în plenul ei rapoartele comisiilor de lucru, rapoartele diferitelor
com itete de lucru şi diverse alte tex te propuse discuţiilor — aşa cum
a fost şi tex tu l p rezentat de ortodocşi, de exem plu — care au devenit
tex te oficiale ale A dunării, ele urm înd să fie publicate în tr-u n volum
separat.
Prezentăm , în continuare, în traducerea P.C. Pr. C onstantin Co-
man, m esajul celei de a şaptea A dunări a C.E.B., adresat Bisericilor
m em bre, prec*im şi tex tu l p rezentat de p articipanţii ortodocşi în ca
drul A dunării.
Am adăugat, apoi, declaraţiile unor personalităţi ortodoxe, în le
gă tu ră cu rezultatele acestui im portant evenim ent creştin.
«VINO, DUHULE S F IN T E !»
(rnesajul A dunării Generale a C onsiliului Ecum enic
al Bisericilor — Canberra, 1991)
1. A şaptea A dunare G enerală a Consiliului Ecum enic al B isericilor,
reu n ită la C anberra, A ustralia, în tre 7—20 februarie 1991, salută Bise
ricile, creştinii şi popoarele lumii. Consiliul Ecum enic al Bisericilor este
o com unitate a Bisericilor din lum ea întreagă care m ărturisesc pe Iisus
H ristos ca Domn şi M întuitor şi se străduiesc să răspundă îm preună
vocaţiei lor comune spre slava lui D um nezeu cel Unul, Tatăl, Fiul şi
Si'întul Duh.
2. A dunarea G enerală a fost găzduită de către populaţia indigenă,
de către Bisericile, guvernul şi poporul A ustraliei. T u tu ro r le exprim ăm
recunoştinţa noastră p en tru prim ire, o spitalitate şi ajutorul lor.
«Vino, D uhule Sfinte, înnoieşte întreaga creaţie !», aceasta a fost
tem a celei de a şaptea A dunări a C.E.B. Noi, participanţii la această
adunare, am încercat — p rin interm ediul rugăciunii, al reflecţiei teo
logice şi al trăirii în comun — să înţelegem speranţele, provocările
tim pului nostru, recapitulîndu-le în u rm ăto arele cereri :
V I A T A BI SERI CEASCĂ 13
D uhule, izvor de viaţă, păstrează creaţia Ta

D uhule al adevărului, eliberează-ne !
D uhule al unităţii, reconciliază poporul Tău !
D uhule S fin te, transfigurează-ne şi ne sfin ţeşte !
3. Am prim it cu bucurie şi gratitu d in e d iversitatea culturilor, tra d i
ţiilo r şi expresiilor credinţei creştine. M ulţum im lui Dum nezeu p e n tru
conştiinţa crescîndă a u nităţii care însoţeşte această diversitate. Aducem
laudă lui D um nezeu aflînd de progresele ecum enism ului in diferite locuri
din lume. Pe parcursul acestei A dunări am fost m işcaţi de diversitatea
vizibilă a rugăciunilor, a sp iritualităţilor, a teol<îgiilor şi a eforturilor
creştine. Această bogăţie am dori să o îm părtăşim B isericilor noastre
şi oam enilor din lum ea intreagă. Recunoaştem vigoarea şi inspiraţia pe
care Bisericile şi A dunarea generală prezentă le datorează participării
fem eilor. R eafirm ăm , cu acest prilej, sp rijin u l n o stru faţă de propune
rile form ulate în cadrul deceniului ecum enic «Bisericile solidare cu
fem eile !». Salutăm înnoirea m işcării ecum enice a tinerilor şi ne bucu
ră proiectul întîln irii ecum enice m ondiale a tin e rilo r şi studenţilor, pre
văzută p entru anul 1992. A firm ăm , o dată în plus, im portanţa persoa
nelor care au daruri d iferite de ale noastre şi dorim ca acestea să poată
participa activ la întreaga viaţă a Bisericilor.
4. P rezenţa la A dunarea noastră a invitaţilor, reprezentanţi ai altor
religii ale lum ii, ne-a ream in tit că este din ce în ce mai necesar să res
pectăm în fiecare om chipul lui D um nezeu, să ne prim im unii pe alţii
ca sem eni şi să recunoaştem responsabilitatea pe care trebuie să ne-o
14 BI SERI CA O R T O D O X A R O M Â N Ă
asum ăm îm preună faţă de creaţia lui D um nezeu şi faţă de um an itatea

care face p arte integrantă din aceasta.
5. Ne-am în tîln it în tr-u n tim p în care am eninţările la adresa crea
ţiei întregi şi a supravieţuirii um anităţii nu încetează să se agraveze,
în m om entul în care m ediul nostru în co n ju răto r fragil este în criză,
ne dăm seam a de faptul că fiinţa um ană nu este rege al creaţiei, ci face
p a rte d in tr-u n tot interdependent. N e-am a n g a ja t să lucrăm îm preună
pentru salvgardarea creaţiei. Ne-am declarat solidari cu un m are n u m ăr
de populaţii autohtone, m inorităţi, oam eni de culoare, victim e ale opre
siunii de orice fel. Am reafirm at că toţi au d rep tu l la justiţie, în faţa
prăpastiei care se adînceşte în tre bogaţi şi săraci. Acum cînd războiul
face ravagii în diferite puncte ale globului, m ai cu deosebire în re
giunea Golfului, noi am organizat privegheri cu rugăciuni p e n tru pace
şi am lansat apeluri p e n tru ca să se pună un term en im ediat de înce
tare a ostilităţilor din Golf şi p e n tru a se găsi soluţii drepte conflictelor
din lume.
6. Lum ea noastră cunoaşte încă m ulte felu ri de diviziuni, d intre
care m ulte sînt datorate factorilor economici şi politici. Fem eile, copiii,
tinerii şi persoanele handicapate sîn t prim ele victim e ale relaţiilor te n
sionate şi ale nedreptăţilor. S fîntul Duh îndeam nă Bisericile să se
angajeze în relaţii de dragoste şi de solidaritate. El le cheam ă să caute
u n itatea vizibilă şi o eficacitate m ai m are în m isiunea lor. Receptivi
la chem area D uhului, invităm Bisericile să stabilească relaţii noi de
reconciliere în tre popoare, să pună în valoare d arurile tu tu ro r m em
brilor lor.
7. Noi, Bisericile Consiliului, trăim încă dezbinarea. Reconcilierea
în tre Biserici nu s-a îm plinit încă. Totuşi, în sînul m işcării ecum enice,
ne-a fost dat să ieşim din izolarea noastră p e n tru a in tra în tr-o com u
nitate solidară : ne sim ţim din ce în ce mai responsabili unii faţă de
ceilalţi, în bucurie şi în suferinţă. C ălăuziţi de D uhul Sfînt, căutăm să
fim mai adevăraţi unii faţă de alţii şi faţă de H ristos D om nul nostru,
care se roagă neîncetat ca «toţi să fim una». Noi ştim , de asem enea, că
plenitudinea reconcilierii este u n dar de la D um nezeu şi că sîntem
chem aţi a in tra în Această reconciliere tran sfo rm aţi şi sfinţiţi de
S fîntul Duh. %
8. D um nezeu şi om enirea au fost îm păcate prin C rucea lui Hristos,
jertfă scum pă. A sum îndu-ne această slujire a reconcilierii (2 Cor. 5, 18),
îi vom descoperi preţul. Devenim astfel un popor m isionar, nu p e n tru
a dom ina popoare şi naţiuni, cum s-a în tîm p la t p rea adeseori în acti
vitatea m isionară, ci p en tru a lua p arte la însăşi m isiunea lui D um nezeu
care conduce u m anitatea la com uniunea cu Sine prin H ristos şi p e n tru
a îm părtăşi cu toţi credinţa noastră şi .binefacerile ei.
9. A dunarea a în ălţa t rugăciuni D uhului S fînt p e n tru a da creş
tinilor o viziune reînnoită a îm părăţiei lui D um nezeu, care să le p erm ită
să perceapă «taina Evangheliei» (Ef. 6, 19) care le-a fost încredinţată.
Ne rugăm , aşadar, să ne fie dat a aduce «roadele D uhului», care fac
văzută voia lui Dumnezeu : dragostea şi adevărul, dreptatea şi liber

tatea, reconcilierea şi pacea.
10. Noi afirm ăm că pocăinţa, iertarea lui D um nezeu, iertare a reci
procă fac p a rte integrantă din tr-o viziune nouă a îm părăţiei lui D um
nezeu. C onştienţi de schim bările rapide şi profunde care afectează
num eroase regiuni ale lumii, ne angajăm să p u n em în lucrare noile
propuneri privitoare la datoriile m ondiale, la m ilitarism , la ecosistem e
şi la rasism . Noi afirm ăm că D uhul S fînt ne dă sp eran ţă în faţa acestor
p ro b lem e o b sed a n te şi n e dă fo rţa n ec esară p e n tru a rezolva conflictele
profunde care dezbină com unităţile um ane. N e-am an gajat să nu în
cetăm a ară ta pocăinţă. Chem ăm şi pe ceilalţi să se angajeze alături
de noi în rugăciunea p en tru ca puterea Sfîntului Duh să refacă in te
g ritatea noastră şi a com unităţilor noastre.
11. Pe calea aceasta care ne conduce spre Îm p ărăţia lui Dumnezeu,,
spre u n itatea Bisericii şi a um anităţii, ne rugăm îm preună cu oam enii
din lum ea întreagă :
Vino, D uhule S fin te !
Vino, D uhule S fin te,
Tu care în veţi pe cei sm eriţi şi judeci pe cei m îndri.
Vino, speranţă a săracilor, m îngîietorule al celor obosiţi, m în tu ito r
al celor naufragiaţi,
Vino, m inunat acoperăm înt al tuturor celor vii, singură scăpare
a tuturor celor m orţi.
Vino, D uhule S fin te, ai m ilă de noi, um ple cu puterea Ta goli
ciunea noastră.
Răspunde la slăbiciunea noastră cu plenitudinea harului Tău.
Vino, D uhule S fin te, înnoieşte toată C re a ţia ! A m in !
DECLARAŢIA PA RTICIPAN ŢILOR ORTODOCŞI

ÎN ATENŢIA CELEI DE A ŞA PTEA AD UNĂRI GENERALE
1. Introducere. Delegaţii oficiali şi ceilalţi particip an ţi ai B isericilor
O rtodoxe şi ai Bisericilor O rtodoxe O rientale, necalcedoniene, la a şaptea
A dunare generală a C onsiliului Ecum enic al B isericilor, re u n ită la
C anberra—A ustralia, doresc să aducă prezenta declaraţie în aten ţia
tu tu ro r participanţilor, în scopul de a exprim a cîteva din problem ele
care-i preocupă. Am vrea să introducem aceste com entarii exprim înd
g ratitu d in ea noastră faţă de Consiliul Ecum enic al B isericilor p e n tru
num eroasele lui contribuţii al căror beneficiar a fost dialogul în tre
Biserici şi p en tru m odul în care a sp rijin it e fo rtu rile tu tu ro r m em brilor
săi în vederea surm ontării lipsei de unitate. Ca ortodocşi, apreciem aju
torul dat, în cursul celor cîtorva d e c e n ii procesului de dialog care a
adus în p ragul com uniunii depline Bisericile O rtodoxe şi Bisericile
V echi-orientale necalcedoniene.
Recunoaştem , de asem enea, ap ortul C onsiliului Ecum enic al Bise
ricilor prin interm ediul activităţilor Comisiei «C redinţă şi constituţie»
şi ale Comisiei p e n tru «M isiune şi evanghelizare», contribuţia sa la
reînnoire şi la în curajarea vieţii parohiale, activităţile de a ju to rare în
w BISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă
cadrul Comisiei de în tra ju to ra re şi slujire a , Bisericilor şi de asistenţă

a refugiaţilor, fără a uita Program ul «D reptate, Pace şi Salvgardare a
Creaţiei».
în acelaşi tim p, însă, ceea ce am tră it cu p rilejul acestei A dunări
în tăreşte un anum e num ăr de problem e care n -au încetat a fi în atenţia
ortodocşilor după A dunarea generală de la V ancouver. Am dori să le
facem cunoscute A dunării de la C anberra îTnpreună cu reflecţiile pe
care ni le inspiră ele astăzi.
P roblem atizările ortodocşilor, pe care urm ează să le form ulăm mai
jos, nu trebuie înţelese ca expresie im plicită a unei reţineri în a con
tinua dialogul. D eclaraţia prezentă nu vine din dezinteresul şi nici din
indiferenţa faţă de surorile şi fraţii noştri din alte Biserici şi com u
n ităţi creştine, ci num ai din aten ţia deosebită pe care noi o acordăm
viitorului m işcării ecumenice, îm plinirii obiectivelor şi idealurilor sale
aşa cum au fost acestea definite de fondatorii ei.
2. Preocupări ortodoxe
a. Bisericile O rtodoxe ţin să sublinieze că p en tru ele ţelul p rin
cipal al Consiliului Ecum enic al Bisericilor treb u ie să fie restabilirea
unităţii Bisericii, ceea ce nu exclude voinţa de a asocia un ităţii Bise
ricii u n itatea om enirii şi a creaţiei întregi. D in contră, u n ita te a creş
tinilor va constitui un aport real la u n itatea um anităţii şi a lum ii. Pe
de altă parte, însă, aceasta nu trebuie să se realizeze în dauna rezol
vării chestiunilor de credinţă şi de disciplină bisericească, care separă
pe creştini. U nitatea vizibilă, a tît în credinţă cît şi în stru c tu ra Bise
ricii, constituie un obiectiv specific concret şi nu trebuie să fie socotită
ca deja îm plinită.
b. Ortodocşii constată că există o deviere crescîndă de la baza
(doctrinară) a Consiliului Ecum enic al Bisericilor. Această bază defi
neşte cadrul în care ortodocşii participă la v iaţa Consiliului Ecum enic
al Bisericilor. R eam intim că : «Consiliul Ecum enic al B isericilor este
o com unitate frăţească a Bisericilor care m ărturisesc pe D om nul nostru
Iisus H ristos ca Dum nezeu şi M întuitor după S cripturi şi se străduiesc
să răspundă îm preună vocaţiei lor com une sp re slava lui Dum nezeu,
T atăl, Fiul şi Sfîntul Duh» (Constituţia). Dacă CEB nu va orienta acti
v ităţile sale viitoare în această direcţie, riscă să înceteze a m ai fi un
in stru m en t în slujba restabilirii un ităţii creştine şi tinde să devină
un loc de schim b de idei, o trib u n ă fără un fun d am en t teologic creştin
specific. în tr-u n astfel de loc va fi din ce în ce m ai dificil şi în cele
din urm ă imposibil să ne m ai rugăm îm p reu n ă p e n tru că nu vom mai
avea în comun nici m ăcar o viziune teologică elem entară.
c. F aptul că această bază "teologică este to t mai m ult m arginalizată
în cadrul activităţilor CEB stă la originea acestor ten d in ţe periculoase
care se m anifestă în sînul său. A firm aţia că Iisus H ristos este m întui-
torul lum ii este absentă din num eroase docum ente ale CEB, lucru foarte
regretabil. Avem sentim entul că aceste docum ente se îndepărtează din
ce în ce mai m ult de concepţiile creştine întem eiate pe S fînta S criptură
şi în special de cele ce se referă la :
V I A T A BI SERI CEASCĂ 17
— D um nezeu cel în Treim e ;

— m întuire ;
— «vestea cea bună» a Evangheliei însăşi ;
— Biserica.
Sperăm că se va acorda un loc mai im p o rtan t -rezultatelor Comisiei
«Credinţă şi constituţie» în diversele docum ente ale CEB şi că te n
dinţele care m erg în sens contrar nu vor fi încurajate. Ortodocşii acordă
o im portanţă cu totul deosebită lucrărilor Com isiei «Credinţă şi con
stituţie» a CEB şi privesc cu nelinişte to t ceea ce urm ăreşte slăbirea
locului şi rolului ei în stru c tu ra Consiliului.
d. Ortodocşii urm ăresc cu interes, dar nu fă ră o oarecare indis
poziţie, extinderea obiectivelor CEB în dom eniul relaţiilor cu celelalte
religii. Desigur, ei sprijină iniţiativele de dialog, în special pe cele care
urm ăresc prom ovarea unor relaţii de sinceritate, de respect reciproc
şi de colaborare cu credincioşii altor religii. în orice dialog creştinii
sîn t chem aţi să dea m ărturie despre in teg ritatea credinţei lor. Un dialog
autentic presupune intensificarea eforturilor teologice p en tru a putea
exprim a m esajul creştin în form e care pot vorbi diferitelor culturi din
lume. Totuşi, toate acestea trebuie să se facă ţin în d seam ă de criteriile
teologice care definesc lim itele diversităţii. C redinţa biblică în D um
nezeu trebuie să răm înă neatinsă. D efinirea acestor criterii va fi po
sibilă num ai prin studiu teologic şi trebuie să fie prio ritatea absolută
p en tru CEB, dacă acesta doreşte să-şi extindă obiectivele.
e. Ortodocşii au lu at act cu o vie nelinişte de unele referate în
legătură cu tem a acestei A dunări. R eferitor la aceasta ei aşteaptă tex
tele finale ale A dunării. în acelaşi tim p, însă, sem nalează ten d in ţa unor
persoane de a afirm a, cu tot mai m ultă u şu rin ţă şi fără discernăm înt,
prezenţa D uhului S fînt în cele mai diverse acţiuni şi evenim ente. O r
todocşii ţin să scoată în evidenţă păcatul şi greşeala care există în orice
acţiune om enească şi faptul de a nu am esteca pe D uhul S fînt în toate
faptele noastre. Avem datoria de a denunţa ten d in ţa care consistă în
a substitui un sp irit oarecare, spiritul lum ii sau alte s p ir ite ,. D uhului
S fîn t care purcede de la T atăl şi răm îne în Fiul. T radiţia noastră are
un respect profund faţă de culturile locale şi regionale, dar ne este
imposibil să invocăm «spiritele creaturilor păm întului, al aerului, al
apei şi al m ării». Pnevm atologia este inseparabilă de hristologie sau
de doctrina despre S fînta T reim e m ărtu risită de Biserică pe tem eiul
revelaţiei divine. •
f. Ortodocşii regretă că poziţia lor referito are la com uniunea eu-*
haristică nu a fost înţeleasă de m ulţi d in tre m em brii C onsiliului Ecu
m enic al Bisericilor, care socotesc că ortodocşii insistă fără m otive
serioase asupra abţinerii de la com uniunea euharistică. Ortodocşii
invită, o dată în plus, pe fraţii şi surorile lor din CEB să înţeleagă că
este în joc tocm ai u n ita te a în credinţă şi ecleziologia ortodoxă fu n d a
m entală şi nu este vorba de o atitu d in e trium falistă.
P e n tru ortodocşi, eu haristia este expresia suprem ă a unităţii şi nu
un m ijloc de a accede la aceasta. Ei trăiesc situ a ţia actuală în s în i'1
3. O . R. — 2
18 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă
m işcării ecum enice ca o experienţă a crucii sep arării creştinilor. în acest

sens, problem a hirotoniei fem eilor în tre p tele sacerdotale şi episcopale
trebuie înţeleasă în tr-u n context teologic şi eclezioiogic.
g. în sfîrşit, sîntem preocupaţi în mod egal de m odificarea proce
durii de decizie în sinul CEB. Dacă sistem ul actual prezintă unele avan
taje, el poate, de asem enea, crea m ulte problem e. Ca ortodocşi observăm
m odificări care par a restrînge din ce în ce mai m ult posibilităţile pe
care le avem de a da m ărtu rie în sinul unei organizaţii internaţionale
care, fără ei, a r fi o organizaţie protestantă. Noi credem că această
tendinţă este nefastă p e n tru efo rtu rile ecum enice.
h. P e n tru ortodocşii reuniţi la această A dunare, tendinţele am in
tite, ca şi alte fapte, pun sub sem nul în tre b ării înseşi n a tu ra şi iden
titate a Consiliului, aşa cum au fost acestea definite în D eclaraţia de la
Toronto. în acest sens, prezenta A dunare de la C anberra apare ca o
răscruce în istoria m işcării ecumenice.
Tocmai p e n tru acest m otiv, trebuie să punem în treb area : «A venit
m om entul p e n tru Bisericile O rtodoxe şi p e n tr u .a lte Biserici m em bre
p en tru a reconsidera relaţiile lor cu Consiliul Ecum enic al Bisericilor ?»
Rugăm pe D uhul S fînt să a ju te pe toţi creştinii să-şi reînnoiască
angajam entul lor în favoarea u n ităţii vizibile.
C a n b e r ra , 19 f e b ru a r ie 1991
CONSIDERAŢII ALE UNOR PERSON ALITĂ ŢI ORTODOXE

ÎN LEGĂTURĂ CU LUCRĂRILE A D UN ĂRII GENERALE
DE LA CANBERRA
— I. P. S. Bartolom eu de Calcedon — P a tria rh ia Ecum enică :
«în cadrul acestei adunări generale s-au observat două curente,
cel al Bisericilor tradiţionaliste ale R ăsăritului, d ar şi al unor Biserici
din Occident care s-au a lă tu ra t poziţiei noastre, şi cel al unor ten d in ţe
extrem iste reprezentate de m ulte Biserici, în special djn lum ea a treia,
care, prin insistenţa lor — nu num ai în tim pul adunării generale, ci
şi cu m ulţi ani înainte — asupra vestitei lor «teologii contextuale» şi
asupra «lim bajului inclusiv», precum şi altele, au determ inat pe orto
docşi să hotărască redactarea şi prezentarea în plen a unui te x t con-
ţinînd gîndurile şi neliniştile acestora în legătură cu prezenta A dunare
generală şi, în general, în legătură cu Consiliul Ecum enic al Bisericilor
şi rap o rtu rile Bisericilor O rtodoxe cu acesta.
Consensul ortodocşilor a tît în tim pul discuţiilor, cît şi în ceea ce
priveşte redactarea D eclaraţiei particip an ţilo r ortodocşi este un eveni
m ent im portant şi grăitor p e n tru u n itatea panortodoxă. De asem enea,
reprezentanţii Bisericilor Vechi O rientale a u fost în tru to tul de acord
cu noi în această acţiune.
Cred că acest te x t al ortodocşilor va problem atiza factorii de ră s
pundere ai m işcării ecum enice şi va constitui un elem ent de tem pe
ra re a tendinţelor şi am biţiilor exagerate ale unor m em bri ai Consi
liului Ecum enic al Bisericilor.
V I A T A BI SERI CEASCA 19
R eferitor la p ărţile pozitive, aici treb u ie să subliniem alegerea

unei tem e pnevm atologice şi accentuarea din p a rte a ortodocşilor a ne
cesităţii invocării D uhului S fînt în teologia celorlalte Biserici creştine.
Sperăm că a şaptea A dunare generală va înnoi Consiliul Ecum enic
al Bisericilor, în urm a criticii exercitate şi a experienţelor tu tu ro r, şi
va constitui un punct de rep er în viaţa acestuia, mai ales că în cîţiva
ani vom serba o ju m ătate de secol de la în fiin ţarea sa».
— I. P. S. M itro p o lit Ioannis Z izio u la s al P e rg a m u lu i :
«A V II-a A dunare generală a Consiliului Ecum enic al Bisericilor
a dem arat cu o tem ă foarte frum oasă, deosebit de im portantă p e n tru
noi ortodocşii. Din nefericire, m aniera în care a fost pusă în lucrare
această tem ă nu este satisfăcătoare p en tru noi. P rim u l lucru pe care
l-aş observa, cu regret, este acela că A dunarea nu a oferit spaţiu p en tru
dezbatere teologică. Teologia şi m orala, gîndirea şi acţiunea sîn t încă
separate în viziunea ecum eniştilor şi se dă mai m u ltă atenţie, aşa cum
s-a p u tu t uşor constata, acţiunii. In aceste condiţii, cred că foarte
curînd Consiliul Ecum enic al Bisericilor, aşa cum se întrevede din
lu crările acestei A dunări, va ajunge în situaţia în care în cadrul lui
nim eni nu se va mai interesa de teologie. O astfel de tem ă, despre D uhul
Sfînt, nu poate fi în nici un caz abordată fără teologie. A ceasta este
o prim ă observaţie pe care am dorit să o fac.
O a doua observaţie s-ar referi la uşu rin ţa cu care fraţii noştri
protestanţi vorbesc despre D uhul Sfînt. P e n tru noi ortodocşii D uhul
S fîn t este Dum nezeu, este Cel care va judeca faptele noastre. Nu putem
spune că in fiecare lucrare a noastră, în fiecare lucru, în fiecare ini
ţiativă a noastră există D uhul Sfînt. Din păcate, n u am p u tu t să tra n s
m item protestanţilor aceste adevăruri în care credem şi, desigur, vina
este a noastră. De fapt, răspunderea noastră cea m ai m are este aceea
că nu dezvoltăm o teologie care să lege tra d iţia noastră de prezent,
de problem ele cu care este co n fru n tat om ul de astăzi. Avem m are ne
voie de o in te rp re ta re a Sfintei T radiţii p e n tru zilele noastre. Din
nefericire, nici facultăţile noastre de teologie nu ne oferă o astfel de
interp retare. Ele ne dau o dogm atică aşa cum au form ulat-o P ărin ţii
Bisericii, ru p tă însă de realitatea tim purilor noastre. Personal, la Te-
salonic unde predau, am încercat să îm p art dogm atica în două părţi,
una în care mă ocup de descrierea dogm elor aşa cum le-am p rim it de
la Sfinţii P ă rin ţi şi cea de a doua în care dau o in te rp re ta re a dogm elor
p e n tru om ul contem poran. T rebuie să vedem de ce o dogm ă ca aceea
a S fintei T reim i de exem plu este o chestiune vitală, de viaţă şi de
m oarte, p e n tru noi cei de astăzi. Aceasta a r treb u i să fie lucrarea teo
logiei fiecărui tim p. Dacă teologia ortodoxă contem porană a r face acest
lucru, ar oferi o in te rp re ta re a T radiţiei p e n tru tim pul nostru, ar vedea
20 BI SERI CA ORTODOXA R O M A N Ă
şi pro testan ţii că nu avem o credinţă abstractă, ci o credinţă care are

însem nătate fundam entală p e n tru viaţa om ului.
Deci critica m ea nu este num ai la adresa protestanţilor, ci şi la
adresa noastră a ortodocşilor, ln tîi p e n tru fa p tu l că nu am dezvoltat
o teologie care să fie legată de p rezen t şi în al doilea rînd, chiar în
cadrul Consiliului Ecum enic al Bisericilor, n u am av u t o prezenţă care
să-i convingă pe ceilalţi că noi ortodocşii avem ceva de spus p en tru
om ul şi p e n tru lum ea contem porană».
— Pr. prof. D um itru Gh. Popescu, recto ru l In stitu tu lu i teologic
u n iv ersitar din B ucureşti :
«Tema centrală a A dunării a fost form ulată astfel : «Vino, D uhule
S fin te şi înnoieşte întreaga creaţie !». P e n tru prim a dată în istoria Con
siliului Ecum enic al Bisericilor, tem a unei ad u n ări generale este cen
tra tă în D uhul Sfînt. P a tru din cele şase tem e precedente erau explicit
cen trate în Hristos. Ele m ărtu riseau şi celebrau pe Iisus H ristos ca
singură speranţă a lum ii, lum ină a lum ii, pe Cel ce liberează şi uneşte,
pe Cel ce este viaţa lum ii. C hem area adresată D uhului S fîn t de a
reînnoi în treag a creaţie a fost înţeleasă, în ain te de toate, ca o rugă
ciune p en tru înnoirea fiecărui creştin, p e n tru reînnoirea Bisericilor şi
a Consiliului Ecum enic al Bisericilor.
Cu toate că în cele patru secţii s-a d iscutat pe larg despre pro
blem a u n ităţii creştine, care constituie preocuparea de căpetenie a Con
siliului Ecum enic al B isericilor, despre cu ltu ră şi libertate, sau despre
tran sfig u rarea om ului p rin lucrarea D uhului Sfînt, totuşi accentul p rin
cipal al A dunării, aşa cum rezultă din tem a centrală însăşi, s-a pus pe
preocupările de ordin ecologic şi social, ce îm brăţişează în treag a creaţie.
P reocupările de acest gen revin cu insistenţă, sub diferite form e, în
rapoartele celor p a tru secţii ale A dunării.
R aportul secţiei I denunţă cu ferm itate d eteriorarea îngrijorătoare
a condiţiilor de viaţă de pe planeta n o astră din cauza poluării grave
a m ediului n atural. Iar una din cauzele principale care au favorizat
această stare de fapte constă în legătura ex terio ară d in tre om şi n a tu ra
înconjurătoare, în tre «res cogitans» şi «res extensa», care l-a d eter
m inat pe om să dom ine n a tu ra şi să o exploateze în mod iresponsabil.
Sau, cum se spune în rap o rtu l Secţiei I, «gîndirea dualistă care separă
sp iritu l de m aterie şi om ul de natură... a d a t naştere unor stru c tu ri
şi schem e de dom inaţie şi exploatare a su p ra naturii». P rin accentul
pe care îl pune pe prezenţa D uhului în creaţie, A dunarea a cău tat să
depăşească relaţia exterioară d in tre om şi n a tu ră , care s-a soldat cu
d eterio rarea m ediului n atu ral, p e n tru a scoate în evidenţă legătura
in terio ară a om ului cu creaţia, că om ul este p a rte din lum ea creată şi
că este responsabil înaintea lui Dum nezeu şi a propriei lui conştiinţe
p e n tru conservarea, in teg ritatea şi ad m in istrarea lum ii văzute.
V I A Ţ A BI SERI CEASCA 21
C ontextul acestor preocupări de la C an b erra a perm is m u ltora

d in tre valorile sp iritu alităţii ortodoxe să p ă tru n d ă în docum entele
A dunării. Dacă se parcurg rapoartele pe secţii, se pot descoperi la tot
pasul idei şi noţiuni ca cele de energie, de tran sfig u rare, de m întuire
cosmică în Hristos, de S fînta Treim e, specific tra d iţiei răsăritene, iar
la cultul zilnic s-a ro stit adesea Crezul de la Niceea şi C onstantinopol,
în form a lui originară, fără adaosul Filioque. A cestea şi m ulte altele
d em o n strea ză cu p riso sin ţă că d eleg a ţii ortodocşi, în g e n e ra l, şi cei ai
Bisericii noastre, în special, au co ntribuit în m od decisiv la prom o
varea adevărului ortodox în docum entele în tru n irii. I. P. S. D aniel a
făcut o expunere apreciată despre legătura d intre u n ita te şi com uniune,
ca două noţiuni identice, şi nu separate. D esigur, aceste valori, idei
şi adevăruri sîn t risipite în rapoartele de secţii, fă ră o viziune organică
de ansam blu. De aceea, s-a ceru t ca, în program ul de v iito r al Consi
liului Ecum enic al Bisericilor, să se depună efo rtu ri susţinute p e n tru
elaborarea unor teologii coerente de care are nevoie vitală m işcarea
ecum enică şi răm îne o p rio rita te a ei. C onsiderăm că O rtodoxia va
avea un cuvînt greu de spus în această privinţă.
In concluzie, am vrea să subliniem că prin tem a aleasă, cen trată
în D uhul Sfînt, A dunarea generală de la C anberra inaugurează o nouă
eră în m entalitatea ecum enică. A ccentul pus pe prezenţa şi lucrarea
D uhului în creaţie constituie o reaeţie îm p otriva raţionalism ului ca
produs al unei m entalităţi m ecaniciste cu privire la m odul de a vedea
şi in te rp re ta universul, dar şi o aspiraţie către o viziune sp iritu ală
a lum ii mai apropiate de creştinism ul biblic. M ai m ult decît atît, am
putea spune că p rin afirm area prezenţei D uhului în creaţie şi invo
carea Sa sub form ă de rugăciune, A dunarea de la C anberra m archează
trecerea de la un sistem închis al universului, alim en tat perm an en t de
viziunea apocaliptică a entropiei, către un sistem deschis al cosmosului,
m enit să-şi găsească îm plinirea lui, în tr-o nouă creaţie, în tr-u n cer
nou şi un păm înt nou,. în taina m ateriei tra n sfig u rate prin H ristos în
D uhul S fînt după voinţa T atălui.
Cu toate carenţele ei teologice, datorate mai ales faptului că n-a
reu şit să descopere adevărata relaţie d intre H ristos şi D uhul Sfînt,
putem spune, totuşi, în lum ina consideraţiilor anterioare, că A dunarea
Consiliului Ecum enic al B isericilor de la C anberra constituie o ade
v ărată p iatră de h o tar pe calea m işcării ecum enice contem porane,
fiindcă s-au pus bazele unei autentice şi profunde în tîln iri în tre tra
diţia apuseană şi cea răsăriteană, precum şi cele ale unui rodnic dialog
în tre teologie şi ştiinţă».
Pr. asist. CONSTANTIN COMAN
22 BI SERI CA O R T O D O X A R O M Â N Ă
DIN VIAŢA BISERICILOR ORTODOXE SURORI

BISERICA ORTODOXA SÎRBÂ
A legerea şi intronizarea noului patriarh
al Bisericii Ortodoxe Sîrbe
S fîntul Sinod al Bisericii O rtodoxe Sîrbe, în tru n it la palatul pa
tria rh a l din Belgrad în ziua de 1 decem brie 1990, sub preşedinţia
I. P. S. M itropolit V ladislav d e . Dabrobosanski, a lu at în discuţie pro
blem a succesiunii la conducerea Bisericii O rtodoxe Sîrbe, ca u rm are a
recom andării consiliului de medici de la A cadem ia m ilitară de m edi
cină privind prelungita stare precară a săn ătăţii P atriarh u lu i G herm an.
A vînd în vedere această situaţie, Sfîntul Sinod, elogiind îndelungata,
bogata şi jertfelnica slujire a P a tria rh u lu i G herm an în fru n te a Sfîn-
tu lui Sinod, a h o tărît alegerea unui nou p a tria rh al Bisericii O rtodoxe
Sîrbe. In aceeaşi şedinţă s-a procedat, prin vot secret, la alegerea noului
p a triarh . Episcopul de R asko-Prizren, Pavel, a în tru n it 20 de voturi
. din 25, devenind astfel al 44-lea p a triarh al Bisericii O rtodoxe Sîrbe
în linie directă de la Sfîntul Sava şi al 4-lea de după reîn fiin ţarea P a
tria rh iei Sîrbe, în 1920.
P a tria rh u l Pavel (din botez Gojko Stojcevic) s-a născut la 11 sep
tem brie 1914 în satul K uceanci (Donja M icholjac) din Slovenia, în fa
m ilia unui agricultor. A u rm at gim naziul la Tuzla şi liceul la Belgrad.
S-a înscris apoi la Sem inarul teologic din Sarajevo şi a absolvit în
continuare Facultatea de teologie din Belgrad. A in tra t în m onahism
în 1944 la m înăstirea V ujan. în 1948 a fost sfin ţit ierodiacon, în 1954
ierom onah, prim ind rangul de protosinghel, ia r în 1957 pe cel de a rh i
m andrit. Din 1949— 1955 a îndeplinit d iferite ascultări la m înăstirea
Race ; în 1950— 1951 a fost profesor su p lin ito r la S em inarul din Prizren.
Şi-a continuat studiile la F acultatea de teologie din A tena în anii
1955— 1957 şi, la 27 mai 1957, a fost ales episcop de R asko-Prizren.
Ca slujitor şi liturghisitor, episcopul Pavel a dus o viaţă aspră de ascet.
A ctivitatea sa cărturărească şi publicistică este foarte bogată, constînd
în num eroase studii de liturgică, bizantinologie, filologie şi istorie bi
sericească, apărute, tim p de peste 20 de ani, în publicaţiile bisericeşti
şi de specialitate.
A desfăşurat, de asem enea, o bogată activitate editorială, p rin grija
sa fiind retip ărite o serie de valoroase opere sîrbeşti, ca, de exem plu,
lucrarea lui A. Skabalanovic, Sărbătorile creştine, ra rita te bibliofilă,
a p ă ru tă la K iev în 1915— 1916, în 6 volum e (retipărită în 1986), sau
Octoihul (cuprinzînd glasurile 5—8), tip ă rit la 1493 şi descoperit la
m înăstirea Deceani. Acest m onum ent al cu lturii slave din sud-estul
Europei a fost re tip ă rit în 1973, în 300 exem plare. Tot prin stă ru in ţa
sa au fost tip ărite : Trebnik, Slujebnic şi M olitfelnic, în lim ba sîrbă.
însă cea m ai m are realizare a sa a fost, în calitate de preşedinte al
unei comisii speciale a S fîntului Sinod, trad u cerea în lim ba sîrbă a
N oului Testam ent, care a, a p ă ru t în 1984. D upă o nouă revizuire, tra
ducerea a fost declarată ediţie oficială a S fîntului Sinod şi re tip ă rită
în 1990. Episcopul Pavel a fost şi preşedintele comisiei liturgice a
Sfîntului Sinod, care a trad u s şi a introdus în uzul Bisericii O rtodoxe

Sîrbe Liturghierul în lim ba sîrbă, în locul lim bii slave bisericeşti. In 1988
F acultatea de teologie din Belgrad l-a declarat «doctor honoris causa».
Instalarea noului ‘p a tria rh s-a făcut dum inică, 2 decem brie 1990,
în catedrala din Belgrad, dum nezeiasca liturghie fiind oficiată de un
im portant sobor de slujitori. în num ele soborului arhieresc m itropolitul
J o v a n de Z agreb—L jubljana l-a felicitat şi i-a pus Panaghia originală
a S fîntului Sava, odată cu insignele patriarhale. în răspunsul său, Sanc
titate a Sa P a tria rh u l Pavel a declarat : «Ca al 44-lea P a tria rh pe tronul
S fîntului Sava, program ul activităţii noastre p a triarh a le este Evanghelia
lui Hristos, deoarece în B iserica O rtodoxă a lui H ristos toţi oam enii
s în t un tru p şi un duh al D om nului. Deviza n oastră este : a sluji, a te
jertfi, a duce crucea. J e rtfa este tem elia u n ită ţii vieţii bisericeşti».
D upă alegerea şi întronizarea sa, p o triv it trad iţiei, S anctitatea Sa
P a tria rh u l Pavel a trim is tu tu ro r p atriarh ilo r şi în tîistătă to rilo r Bise
ricilor Ortodoxe, celorlalte Biserici creştine, o scrisoare în care face
cunoscută alegerea şi întc^nizarea sa în dem nitatea de p a tria rh al Bi
sericii O rtodoxe Sîrbe.
Iată tex tu l acestei scrisori, care a fost trim isă şi* P rea F ericitului
P ărin te P a tria rh Teoctist :
«Cu dragoste frăţească vă inform ăm pe P rea F ericirea V oastră că
S finta adunare a episcopilor Bisericii O rtodoxe Sîrbe, încredinţîndu-se
că P a tria rh u l G herm an nu mai poate să-şi îm plinească m alta slujire,
pe data de 1 decem brie 1990 ne-a ales, iar pe data de 2 decem brie 1990
n e-a întronizat ca noul p a triarh sîrb.
P rim iţi-ne, vă rugăm , în com uniunea de rugăciune.
t PA V E L
P a tr ia r h u l S e rb ie i»
Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t a adresat noului pa

tria rh al Bisericii O rtodoxe Sîrbe u rm ătoarea telegram ă :
*Prea Fericirea Voastră,
Vă transm item salutările noastre cordiale cu ocazia alegerii
Prea Fericirii Voastre pe tronul patriarhal al Bisericii O rto
doxe Sirbe.
Rugăm pe D om nul şi M intuitorul nostru să V ă binecuvinteze
cu m u lţi şi rodnici a n i şi să vă ţină în pace.
Cu frăţească dragoste în Hristos,
R ăm in al Prea Fericirii Voastre frate şi îm preună-slujitor,
f TE O C TIST
P A T R IA R H U L B IS E R IC II O R T O D O X E ROM ANE»
Cu aceeaşi ocazie, noul p a tria rh al Bisericii O rtodoxe Sîrbe a

p rim it telegram e de felicitare din partea în tîistătă to rilo r Bisericilor
O rtodoxe surori şi a altor Biserici creştine, precum şi din partea a
num eroşi ierarhi şi reprezentanţi ai organizaţiilor creştine. (Revista
«Glasnic», LXXI, nr. 12 (decembrie) 1990).
Pr. PA U L M IH A IL
CRONICA
M arţi, 1 ianuarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t

a oficiat S fînta L iturghie în catedrala p a triarh a lă , în co n ju rat de sobo
ru l catedralei.
Joi, 3 ianuarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
a vizitat şantierul de construcţii de la In stitu tu l teologic u n iv ersitar
din Bucureşti.
Vineri, 4 ianuaxie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
a avut o în tîln ire cu m em brii corpului profesoral al In stitu tu lu i teolo
gic un iv ersitar din B ucureşti şi cu P.P. C.C. consilieri p atriarh ali şi ai
A rhiepiscopiei B ucureştilor. în aceeaşi zi, Prea Fericitul Părinte Patriarh
T e o c t i s t a p rim it pe D om nul P e tre Paizan, preşedintele Asociaţiei
«Noua G eneraţie de T ineret» din S.U.A. T ot în aceeaşi zi, Prea Ferici
tu l Părinte Patriarh T e o c t i s t a p rim it pe D om nul V irgiliu R adu-
lian, preşedintele secţiei rom âne U.N.I.C.E.Fjg» şi pe D oam na A lexandra
Zugrăvescu din p a rte a «C om itetului p e n tru ocrotirea copilului».
Dum inică, 6 ianuarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh
T e o c t i s t a oficiat în fru n te a soborului catedralei p atriarh ale S fînta
L iturghie şi slu jb a Ă ghiazm ei celei m ari.
Marţi, 8 ianuarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
a p rim it pe m em brii consiliului de conducere a Ligii T ineretului O rto
dox Român.
/
a prezidat A dunarea eparhială a A rhiepiscopiei B ucureştilor.
V ineri, 11 ianuarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
a p rim it pe Dom nul Jo h n Mc Fall, d e p u ta t lab u rist în P arlam en tu l
Angliei, în legătură cu coordonarea u nor activ ităţi com une privind în
g rijirea copiilor orfani.
Dum inică, 13 ianuarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh
T e o c t i s t a oficiat slujba Sfintei L iturghii la catedrala p atriarh ală şi
a ro stit cuvînt de în v ăţătu ră făcînd apel la rugăciune p en tru sălăşluirea
păcii în zona Golfului.
Marţi, 15 ianuarie 1991, Prea Fericitul P ărinte Patriarh T e o c t i s t
a p rim it pe pastorul Dr. Zdzislaw Paw lik din Polonia, consilier pentru
E uropa al Fondului creştin p e n tru copii şi pe Carol M ickelsen din
S.U.Â., director cu problem ele financiare ale aeeluiaşi organism .
Prea Fericitul Părinte Patriarh a p rim it în aceeaşi zi pe Dom nul
Jam es B. Edgerly şi Segat G ratiano din p a rte a Academiei Profesorilor
pen tru pacea lum ii — S.U.A.
a oficiat slujba de sfin ţire a bisericii S fîn tu l Antonie, cel M are, din
cartierul C olentina-B ucureşti.
Luni, 21 ianuarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t

a prezidat lucrările Consiliului N aţional Bisericesc, care au continuat
şi in ziua de 22 ianuarie 1991.
a prim it pe G ordan W iebalck (Elveţia) din p artea instituţiei «Solidari
tatea Internaţională Creştină».
M iercuri, 23 ianuarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh
T e o c t i s t a prezidat lucrările A dunării N aţionale Bisericeşti. în
aceeaşi zi P rea F ericirea Sa a p rim it pe Vasile M alaneţchi din C hişinău,
directorul ziarului «D atina creştină», căruia i-a acordat un interviu.
a participat la lucrările Colegiului electoral bisericesc, p e n tru alegerea
arhiepiscopului Sucevei şi R ădăuţilor.
^ Vineri, 25 ianuarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
a prezidat şedinţa de lucru a Sf. Sinod. în aceeaşi zi îm preună cu un
grup de ierarhi şi preoţi P rea F ericitul P ărin te P a tria rh a particip at la
P alatul Cotroceni la o întîln ire ou P reşedintele Rom âniei, Dom nul Ion
, Iliescu.
a p rim it o p arte din m em brii delegaţiei Bisericii O rtodoxe Rom âne
care urm ează să participe la C anberra — A ustralia la lucrările celei
de a V lI-a A dunări G enerale a Consiliului Ecum enic al Bisericilor.
M iercuri, 30 ianuarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh
T e o c t i s t a participat, la In stitu tu l teologic u n iv ersita r din Bucu
reşti, la festivităţile prileju ite de sărb ătoarea S finţilor Trei Ierarh i —
ocrotitorii acestui institut.
Sim bătă, 2 februarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh
T e o c t i s t a prim it pe Dom nul Torgay Erling din partea S ecretaria
tului p entru relaţii internaţionale şi ecum enice ale Bisericii din Suedia.
Dum inică, 3 februarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh
T e o c t i s t a oficiat slujba Sfintei L iturghii la biserica Sf. V ineri din
Ploieşti şi a vizitat Şcoala generală nr. 21 din acest oraş.
M iercuri, 6 februarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh
T e o c t i s t a p rim it o delegaţie a U niunii A rtiştilor Plastici Bisericeşti.
/
Marţi, 12 februarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
a p rim it o delegaţie din p a rtea «O rdinului C avalerilor Ioaniţi» din G er
m ania, venită în R om ânia cu ajutoare.
T e o c t i s t a avut o în tîln ire cu preşedintele R epublicii Moldova.
Joi, 14 februarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
a prim it pe Dom nul M ilan Rosutik, am basadorul R epublicii Cehe şi
Slovace la Bucureşti.
D uminică, 17 februarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh

T e o c t i s t a p rim it pe Dom nul Dr. Iozef Miklosko, vice p rim -m inistru
al G uvernului Republicii Cehe şi Slovace.
Marţi, 18 februarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
s-a în tîlnit, la reşedinţa p atriarhală, cu D om nul M ugur Isărescu, guver
nato ru l Băncii N aţionale a României.
Vineri, 22 februarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
a p rim it pe Dom nul H enk van Apeldoorn, rep re z en ta n t în R om ânia al
Consiliului Ecum enic al Bisericilor p en tru acordarea de ajutoare.
Luni, 25 februarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
a prim it o delegaţie din p artea Comisiei de în tra ju to ra re creştină a Bise
ricilor Evanghelice din Elveţia, condusă de pastorul Franz Schule.
M arţi 26 şi m iercuri 27 februarie 1991, Prea Fericitul Părinte
Patriarh T e o c t i s t a prezidat lucrările Sinodului P erm an en t al Bi
sericii O rtodoxe Române.
T e o c t i s t a p rim it pe Dom nul Ing. Ioan D um itraşcu, consilier pe lîngă
G uvernul canadian.
Joi, 28 februarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
a participat la O pera Rom ână, la spectacolul galei UNICEF, p e n tru aju
to rarea copiilor din România.
P ro to s . T E O F A N S A V U
S e c r e ta r u l C a b in e tu lu i p a tr ia r h a l
ATITUDINI
ISTORIA NU SE OPREŞTE AICI
După revoluţia din decem brie 1989, nim ic m ai norm al decît nevoia
de a in te rp re ta poziţiile oficiale ale Bisericii în m aterie de etică socială
şi politică, poziţii exprim ate sau tacite în deceniile trecu te sub regim
totalitar. Biserica însăşi, prin instanţele ei de conducere, a făcut o ana
liză critică a acestei perioade. S-au emis m ulte puncte de vedere, care
în m ajoritatea lor com bină atacul îm potriva regim ului dictatorial cu
acuzaţia contra au to rităţilo r bisericeşti. Cea mai auten tică voce a fost
a acelora care sînt m artorii (m artirii) acestei epoci, adică cei care a u v
în fru n ta t deschis nedreptatea şi violenţa regim ului. D ar cea mai re
prezentativă in te rp re ta re aparţine celor care au e x p rim at recunoştinţă
preoţilor şi credincioşilor p e n tru lupta lor de a p ă stra vie credinţa.
Noi nu judecăm aici validitatea acestor percepţii, analize, m ărtu
rii. Ne întrebăm num ai care este n atu ra unei evaluări reprezentative
şi care sînt criteriile ei ?
Mai întîi a evalua m seam nă a discerne evenim entele şi a recu
noaşte acele realităţi care au rezistat şi s-au transm is mai departe ca
m oştenire constructivă. Se poate spune că, în ce priveşte lib ertatea re
ligioasă, d ictatu ra din această perioadă a avut o faţă dublă : una care
afirm a religia ca o rea lita te personală (şi chiar socială) şi deci o tolera
într-o oarecare m ăsură, şi alta care nega valoarea religiei p en tru socie
tate. Accesul lim itat la religie coexista cu negarea religiei. Acest am es
tec în tre raţional şi iraţional este caracteristic d ictatu rii din această
perioadă. Critica treb u ie deci să distingă unde s-a plasat Biserica în
această politică ambiguă. Se cuvine recunoştinţă tu tu ro r episcopilor, pre
oţilor şi credincioşilor, care prin practica personală şi în comun a cre
dinţei au afirm at valorile creştine, cu toate că oficial erau denigrate ca
fiind fără influenţă asupra om ului şi societăţii.
Dacă adm item această dublă faţă a regim ului, atunci nu se poate
vorbi de supravieţuirea Bisericii şi a credinţei. în tr-a d e v ă r, scoaterea
religiei d in tre valorile um ane, restricţiile de a face m isiune explicită,
lim itele libertăţii religioase, toate acestea sîn t realităţi, nu m ituri. Dar
identitatea credinţei şi a Bisericii este şi ea o realitate, care n-a p u tu t
să fie anihilată. Legea C ultelor din 1949 este produsul constrîngerii,
dar, în acelaşi tim p, ea a recunoscut această realitate. Credincioşii au
refuzat să creadă în dualism ul pe care ideologia m arxistă m aterialistă

voia să-l im pună vorbind de contradicţia d in tre idealism şi m ateria
lism. C reştinii n-au adm is existenţa a două principii ale lum ii care se
contrazic. Ei au rezistat fiindcă au crezut că istoria, lum ea aceasta, deşi
supusă stricăciunii şi m orţii, poartă totuşi germ enele nestricăciunii şi
vieţii. C redinţa în înviere le-a dat energia să suporte su ferin ţa ca o
trecere spre bucurie.
P rin urm are să nu se recurgă uşor la teoria supravieţuirii p e n tru
a explica conduita Bisericii ca instituţie. Teorie, deoarece este inadm i
sibil, teologic, să se afirm e că Biserica este în stare de supravieţuire.
Cei care cred în Biserică, cred că ex isten ţa ei se află în m îinile lui
D um nezeu şi că nici o forţă nu poate să o sm ulgă din aceste mîini.
Biserica a fost zdruncinată din lău n tru l şi din afara ei, dar ea n-a cedat.
Apoi, este nevoie să se facă distincţie în tre ascultarea faţă de au
torităţile S tatului şi fidelitatea faţă de ideologia Statului, contrară Bise
ricii. M ulţi au fost siliţi să in tre în alianţă, fără să-şi însuşească ideo
logia şi, în consecinţă, nici n-au propovăduit-o. P e n tru a m enţine p re
zentă m anifestarea ei publică, Biserica a lăsat S tatul să-şi exercite
p uterea fără o critică severă din p artea ei. M ulţi au fost infideli faţă
de vocaţia lor personală, dar n -au fost infideli faţă de m isiunea dată
lor de Biserică. Biserica se com portă d iferen ţiat : com pasiune faţă de
«lapsi», excom unicare a celor ce nu mai sîn t fideli m isiunii Bisericii.
Un alt criteriu a r fi sensibilitatea Bisericii faţă de cei ce au su ferit
în tru p şi suflet. A cere «iertare» nu-i suficient. Este nevoie să se facă
drep tate celor ce au fost victim a injustiţiei. Dacă Biserica priia tăcerea,
absenţa sau indiferenţa ei a creat n e d rep tate cuiva, atunci ea trebuie
să repare aceasta im ediat. Ea are chem area să ceară puterii politice să
facă şi ea drep tate victim elor regim ului.
De asem enea, este nevoie să se recunoască faptul că etica socială
şi politică este un dom eniu în care Biserica poate foarte uşor să creeze
confuzii şi conflicte. Biserica are in teg ritatea şi consecvenţa ei, dar,
după latu ra um ană, ea poate să dea răsp u n su ri istorice care nu reflectă
sfinţenia' ei. Din această cauză, ea ezită să ia riscul să se pronunţe în-
tr-u n fel sau altul. Totuşi, în situaţii de criză, ea trebuie să aju te pe
credincioşi să discearnă în tre bine şi rău, să nu am estece valorile.
Ce concluzii teologice şi pastorale se pot trage din experienţa cre
dincioşilor din această perioadă ?
Putem să avem o înţelegere m ai clară a n a tu rii şi m isiunii Bise
ricii în dualitatea ei : în acelaşi tim p re a lita te distinctă de lum e şi or
ganism care trăieşte în istorie. Desigur, B iserica nu adm ite dualism ul,
deşi crede că forţe divine dublează istoria. D ar cîtă vrem e este pe «cale»,
Biserica se află în tr-o perm anentă luptă cu am biguităţile istoriei.
Biserica şi teologia trebuie să ia d istan ţă faţă de acea «simfonie»
(raportul d intre B iserică-instituţie şi p u tere a politică-Stat) pe care s-a
altoit regim ul politic totalitar. De altfel, această sim fonie a dispărut,
dar ea trebuie să fie îm piedicată să revină. Credincioşii nu m ai îngăduie
să se grefeze pe credinţa Tor în trad iţie patrio tism u l de care are nevoie
o anum ită putere politică. Apoi, responsabilitatea Bisericii trece dincolo
A TI T U DI N I 29
de interesele egoiste ale unei naţiuni, de politica unui guvern.

Biserica înţelege mai bine acum că are o vocaţie profetică. Ea poar
tă cu ea o credinţă, adică o viziune despre lum e, despre com unitatea
şi persoana um ană. Cu această viziune ea creează istorie, cultură, spi
ritu alitate. Cu spiritul ei profetic ea trebuie să critice ceea ce se opune
Evangheliei şi d rep tu rilo r om ului. Ea trebuie să ştie să critice chiar
clerul şi poporul în situaţii de criză.
Nimeni nu poate să facă judecăţi definitive asupra perioadei tre
cute. Alte schim bări pot interveni, care vor crea noi confuzii şi con-
strîngeri sociale. E xistă deziluzii şi fru stră ri cu răspunsurile date şi cu
m ăsurile luate de auto rităţi pînă acum. D ar istoria şi dezvoltarea ei
n u se opresc aici. Biserica nu poate să fie dependentă de evaluarea
istoriei trecute. Biserica trebuie să continue lucrarea ei. T im pul viitor
va ridica ipoteca pe care unii o pun azi pe um erii ei. B iserica are ne
voie de încrederea tu tu ro r, ca astfel să se concentreze pe m isiunea ei
actuală. Ea are nevoie de libertate ca să spună poporului că tra n sfo r
m area a av u t loc şi că este deci posibilă o zi nouă, o realitate nouă.
Pr. p ro f. IO N BRIA
UNIATISMUL IN ROMÂNIA :
ANACRONIC . ŞI ANTIECUMENIC
«Unirea cu Roma» : un concept politic
La origine, «unirea cu Roma» este un concept politic — şi un eşec
politic — rezu ltat din com binaţia d intre politica religioasă a Im periu
lui bizantin şi m isiunea politică a papalităţii rom ane, sub p retex tu l
apărării creştinism ului. C onstrîns de îm p reju rări, îm păratul M ihail
Paleologul propune papei G rigore X, la conciliul de la Lyon din 1274,
un. acord prin care recunoştea că Biserica rom ană deţine suprem aţia
a su p ra Bisericii universale. Cînd îm păratul «latinophron» a voit să im
pună Bisericii sale unirea cu Roma, cu aju to ru l p atriarh u lu i Ioan V ek-
kos, populaţia greacă s-a întors îm potriva lor. P re te n ţiile Romei, accep
ta te de îm părat, n -au fost luate în considerare de popor.
Două secole mai tîrziu, sub am eninţarea otom anilor, îm păratul
Ioan V III consim te să recunoască papei «plenitudinea puterii» în spe
ra n ţa că va obţine aju to r îm potriva turcilor. Conciliul de la Florenţa,
din 1439, în prezenţa îm păratului, a papei Eugen IV şi a cardinalului
Bessarion, proclam ă decretul de unire în tre cele două p ărţi ale B iseri
cii : R ăsăriteană şi A puseană, decret în favoarea rom anilor. Ca şi după
sinodul din Lyon, poporul şi clerul ortodox, constrîns să aleagă în tre
tu rban şi tiara papală, s-a rid icat îm potriva papalităţii. «Unirile» acestea
n -au lăsat nici o urm ă, m ai ales că s-a văzut că papii erau mai degrabă
preocupaţi să extindă p u terea lor politică în R ăsărit decît să ofere pro
tecţie creştinilor îm potriva turcilor.
Deşi erau num iţi «schismatici», ortodocşii s în t m ereu în obiectivul
acestei politici a papalităţii. P rin interm ediul catolicilor polonezi are loc
unirea de la Brest, în 159Ş, contra ortodocşilor din B ielorusia şi U craina.
Cu aceasta s-a cre a t un precedent şi un m odel, la care Rom a se va
referi mai tîrziu.
30 BISERICA O R T O D O X Ă R O M A N Ă
Uniaţia în Transilvania
P rin uniaţie se înţelege aici trecerea fo rţată a unei p ărţi din Bise
rica O rtodoxă autohtonă a T ransilvaniei sub ascultarea episcopului ca
tolic de Roma, la începutul secolului al 18-lea, sub p rete x tu l că Bise
rica O rtodoxă este schism atică şi deficientă şi se zbate în dificultăţi
politice. Iezuiţii, în cursa lor de a im pune a u to rita te a politică a ponti
fului rom an, nereuşind să planteze m isiuni latine în teren ortodox, au
recurs la această form ă intercalată de Biserică «unită», care, pe de o
parte păstrează «ritul oriental», iar pe de altă parte pierde în v ăţătu ra
ortodoxă despre Biserica locală şi despre a u to rita te a în Biserica u n iv er
sală. «Unirea» este im pusă în anii 1699— 1701, sub m itropolitul A tana-
sie Anghel, în condiţii politice dificile p e n tru rom ânii din T ransilva
nia. Rom ânii ortodocşi n-au p u tu t să reziste deoarece era vorba de o
coaliţie între Im periul habsburgic şi catolicism , în scopul de a se ex
tinde în Transilvania. De altfel, episcopii u n iţi cu Roma au devenit
consilieri ai guvernului austriac.
Ambiguităţi ale «unirii cu Roma»
Prom otorii «uniaţiei» şi-au creat p ropria lor argum entare istori
că şi politică. Este vorba mai întîi de m istificarea creştinism ului la ro
m âni, prin afirm aţia că Roma stă la originea încreştinării rom ânilor,
că Roma a r fi avut jurisdicţie iniţială în aceste părţi. T recerea rom âni
lor la O rtodoxia bizantino-slavă ar fi o operă tîrzie, din secolele 9— 14.
U niaţia ar fi deci o cale de a reveni la creştinism ul de origine.
Se înţelege că ortodocşii nu acceptă această in te rp re ta re a istoriei
creştinism ului la rom âni, care a prins rădăcini aici încă din prim ele
veacuri, sub inspiraţia, m isiunea şi ju risd icţia Bisericii O rientale. Rom a
n-a creat creştinism ul în ţările rom âne cu acordul ei. Nici începutul,
nici autonom ia, nici autocefalia Bisericii Rom âne n-au fost decise de
Roma. Biserica Rom ână n-a luat fiinţă cu confirm area Romei.
D ar şi caracterul creştinism ului rom ân este m istificat, prin aceea
că uniţii nu vor să adm ită că există o B iserică O rtodoxă de lim bă latină
şi cu ltu ră rom ană. O rtodoxia este exclusiv greacă şi slavă, deci orien
tală, deci antioccidentală. C atolicism ul a r fi singura confesiune occi
dentală, europeană. Or, tocm ai acesta este geniul O rtodoxiei rom âne,
anum e a fi o Biserică de lim bă şi cu ltu ră latin ă în creştinism ul răsă ri
tean. Noi avem credinţa în com un cu slavii şi grecii, dar p rin lim bă şi
cultură avem acces direct la spiritul occidental, european. Noi nu pu
tem să fim antioccidentali. Nu este nevoie de uniatism p en tru a ajunge
la cu ltu ra occidentală. Acuzaţia de antioccidentalism este superfluă.
Eliberare sau supunere etnică şi religioasă a rom ânilor ortodocşi
prin uniaţie ?
U nul din argum entele uniaţiei este acela că a r fi serv it em anci
parea socială, politică, culturală a poporului ortodox. Or, un iaţia este
rezu ltatu l unui prozelitism dublu, politic şi confesional, deoarece cato
licism ul în T ransilvania s-a identificat cu p u tere a politică a H absbur-
gilor (Traian Vedinas, Dezbinarea im perială, în «Telegraful Român»,
nr. 15— 16, 1991, p. 2). P rin unirea cu Rom a nu s-a o b ţinut elibe
A T I TU DI N I 31
rarea naţională a rom ânilor. G heorghe Şincai {1754— 1816) dezaprobă

unirea anum e din această cauză.
Din anul 1700 pînă în 1760 rom ânii din T ransilvania n-au avut
episcop ortodox. La 1700 m itropolia din Alba Iulia a fost desfiinţată.
Dacă după aceea au fost toleraţi, episcopii ortodocşi erau obligaţi să nu
se opună trecerii rom ânilor la altă confesiune şi să în treru p ă legăturile
cu Biserica din Ţ ara Rom ânească. Tot în acest tim p m înăstirile orto
doxe din T ransilvania au fost distruse în to ta litate a lor. Tem a de u ni-
aţie nu are nim ic suspect, ci are în vedere faptul că, în afară de priv i
legiile ierarhiei unite, ea n-a fost un rem ediu eficace contra dezechili
brului confesional şi politic în Transilvania. Dacă u n iţii sîn t sinceri, vor
adm ite aceste am biguităţi ale u n irii lor cu Roma.
Contribuţia uniţilor
Să recunoaştem că uniţii au av u t contribuţii m ajore la istoria T ran
silvaniei. Să reţinem doar :
— A portul lor la apărarea d rep tu rilo r rom ânilor din A rdeal şi la
em anciparea lor naţională. U niţii au cerut pentru rom âni egalitatea în
d rep tu ri cu celelalte naţiuni, precum şi rep rezen tarea rom ânilor în
guvern.
— C o n trib u ţia u n iţilo r la d ez v o lta rea co n ştiin ţe i n a ţio n a le şi la
rid ic a re a c u ltu ra lă a p o p u laţiei ro m ân e şti, p rin s tu d ie re a o rig in ii ro
m ân ilo r, p rin îm b o g ăţirea lim bii, p rin o rg a n iz a re a şcolilor u n ite din
T ra n silv a n ia .
— C om plem entaritatea bisericească d intre «cele două strane»,
care, în fond, sînt de acelaşi rit şi de acelaşi neam . U niţii s-au opus
uneori încercărilor de catolicizare. Ioan Inocenţiu M icu-K lein (1692—
1768) a p lătit aceasta cu exilul la Roma.
— Cele două Biserici au fost, în tr-o u n itate deplină, forţe capitale
în actul de întregire a Rom âniei în 1918.
Confruntare sau dialog ?

Pe ce contează azi ortodocşii în dialogul cu ierarh ia u n ită ?
— Pe m em oria istorică a uniţilo r care cunosc că ei au fost orto
docşi, parte integrantă d intr-o Biserică autohtonă a T ransilvaniei, în a
inte de a fi uniţi cu Roma. De altfel, această m em orie nu poate fi ne
gată, deoarece descendenţii generaţiei din 1700, care n-au acceptat u ni-
aţia, se află în m ijlocul lor.
— Pe conştiinţa naţională a uniţilor, care cunosc că id en tita te a
etnică şi u n itatea naţională din T ransilvania, ca şi din toată ţara, au
fost apărate de ortodocşi, eu m ult înainte şi cu m u lt mai m ulte sacri
ficii decît uniţii. Am bele Biserici au reu şit u n ita te a Rom âniei din 1918.
— Pe linia ecum enică a rom ano-catolicilor care cunosc că u n ita
tea creştinilor prin «trecerea la Roma» a ortodocşilor este o eroare ecle-
ziologică gravă. De altfel, uniatism ul,. ca form ă de prozelitism , a fost
condam nat de am bele Biserici. «Uniaţia apare ca fiind caricatura şi
contradicţia însăşi a unităţii» (Y. Congar, 1054— 1954. L ’Eglise e t Ies.
Eglises. N e u f siecles de douloureuse separation entre l’O rient e t VOc

cident, «Irenikon», tom. 1, p. 42).
— Pe conştiinţa că în construirea Europei de m îine, O rtodoxia Ro
m ână este recunoscută şi are locul ei ca B iserică de lim bă şi cultură
rom ană, alătu ri de celelalte Biserici europene, inclusiv cea unită.
— Pe convingerea că ierarh ia unită nu profită de dificultăţile po
litice şi economice de azi ale Bisericii R om âne şi că ren u n ţă să fragi-
lizeze o instituţie care serveşte interesele întreg u lu i popor rom ân.
— Pe logica d rep tu rilo r um ane, pe d re p tu l im prescriptibil al fie
căruia de a alege form a de credinţă sau de religie care îi convine. Cre
dincioşii u n iţi şi ortodocşi au d rep tu l egal de a alege credinţa lor şi de
a se constitui ca Biserică sau com unitate confesională.
— Biserica O rtodoxă Rom ână, în proiectul ei de a cultiva terenul
ecum enic în Rom ânia, doreşte să reia dialogul cu ierarhia unită, a tît
de necesar p en tru reconcilierea naţională.
Care este concluzia ? P arte din m isiunea Bisericii O rtodoxe este de a
a învăţa corect istoria creştinism ului la rom âni. Mai ales azi cînd creş
tinism ul european este pus pe seam a unor «patroni» (Sf. Benedict, Chi
rii şi M etodie) lăsînd a se 'în ţe le g e că acest creştinism are perioade de
referin ţă cunoscute num ai de unele Biserici, ia r de altele nu. Se vorbeş
te azi de «evanghelizarea» Europei, term en asociat cu presupoziţia că
Rom a stă la originea încreştinărilor în Europa. Or, creştinism ul la ro
m âni a prins rădăcini aici încă din prim ele veacuri sub inspiraţia şi
jurisdicţia Bisericii R ăsăritene.
P arte din m isiunea Bisericii este aceea de a proteja profilul O rto
doxiei rom âne, adesea denigrată ca O rtodoxie slavonă, bulgară, bizan
tină. Ortodocşii rom âni sînt deja «occidentali» p rin , lim ba şi cu ltu ra
lor, în care a fost indigerrizat creştinism ul. Ei nu sîn t străini de Euro
pa, în discordanţă culturală şi lingvistică cu B isericile din Apus. A spu
ne că ortodocşii rom âni trebuie să devină catolici ca să fie europeni,
denotă o lipsă flagrantă de viziune.
O rtodoxia nu vrea să creeze diviziuni în tre Biserici, d ar ea are m i
siunea de a spune clar că Roma, Sfîntul Scaun, Sfîntul P ărinte, toate
acestea sîn t problem e grave ale unirii Bisericilor, şi nu răspunsuri sau
soluţii ale unirii.
Pr. p ro f. IO N B R IA
U N IAŢIA ARDELEANA
ŞI O NECESARA REINTERPRETARE A ISTORIEI EI
C ucerirea libertăţii şi a dem ocraţiei p rin R evoluţia din decem brie
1989 a produs frăm în tări şi în treb ări şi în dom eniul vieţii bisericeşti.
D upă mai m ult de patruzeci de ani de unificare cu Biserica O rtodoxă
Rom ână, unii d intre foştii u n iţi au ridicat obiecţii îm potriva statu tu lu i
lor de mai înainte, solicitînd independenţa confesională.
Deoarece ei au form ulat şi unele n ed rep te acuzaţii îm potriva Or
todoxiei, cum vom ară ta m ai jos, intenţionăm să neglijăm vechea m e
todă dem onstrativă polemică. A ceasta consta din derularea în tregului
yATITUDINI 33
proces istoric al dureroasei despărţiri religioase a rom ânilor. în anii de

libertate cjreştină în care trăim , ream in tirea în am ăn u n t a disensiunilor
şi a luptelor lor bisericeşti ar răni nu num ai porunca evanghelică a
dragostei, ci şi pe aceea a ecum enism ului universal. Iată de ce vom îm
brăţişa o m etodă mai schem atică, privind doar cîteva caracterizări, mai
m ult sau mai puţin întem eiate, care circulă p rin interm ediul cărţilor
polem ice uniate din prezent şi din trecut. Ne gîndim îndeosebi la Dr.
George Fireza, S. J., A rm ele credinţei, ediţia a I l- a revăzută şi com
p letată de Dr. N. Brînzeu, Lugoj, 1933, 254 p., şi la A lexandru Raţiu,
Biserica furată. M artiriu in Rom ânia com unistă. T raducere de Dana
Mocan, Cluj-N apoca, E ditura Argus, 1990, 141 p.
Sloganele principale care au fost popularizate m ai m ult astăzi în
disputa uniată de la noi sînt urm ătoarele :
1. «A cu m 250 de ani părinţii noştri (. ..) s-au u n it cu Biserica Ca
tolică de bună voie», ţine să ne convingă au to ru l din urm ă. El citează
aici o enciclică a ierarhiei lui bisericeşti din anul 1948. D upă analizele
istorice întrep rin se de către atîţia învăţaţi de azi şi după noile docu
m ente publicate pînă în anii din urm ă, nu m ai are rost să mai insis
tăm , repetînd concluzii acceptate aproape p retutindeni. De aceea vom
afirm a sim plu că «sfînta unire» de lg 1700 n u a fost o urm are a ne
liniştii existenţiale, exclusiva căutare a m întuirii, ci îndeosebi afacere
politică şi aran jam en t diplom atic. D octrina oficială a Bisericii care se
form a avea nevoie de aprobarea unui «teolog», spion care însoţea pre
tutindeni pe episcopul rom ân. Cît despre credinţa nouă pe care poporul
sim plu nu o cunoştea şi nu o înţelegea, istoricul greco-catolic P etru
M aior afirm ă u rm ătoarele : «Iar noi, rom ânii, să ţinem obiceiurile Be-
sericei R ăsăritului şi latinii încă să nu ne clevetească pre noi, căci cele
p atru pu n tu ri, care sîn t în tre uniţi şi neuniţi (cu erta re să fie zis de
mine), necum să scie rom ânii cei proşti şi neînvăţaţi, dară d in tre c ă rtu
rarii rom ânesci, încă m ulţi nu le înţeleg, ci num ai pleve vorbesc, neîn-
ţelegînd unul pre altul».
Din cele am intite pînă aici — subliniem încă o dată — se vede că
evenim entele de la începutul m işcării un iate din T ransilvania s-au da
to rat aproape în întregim e m ijloacelor lum eşti, propagandei viclene şi
intrigilor. Pe lingă acuza de m anipulare şi de nesinceritate în cele spi
rituale, se mai vede am biguitate în credinţă, b a chiar încrîncenare p a r
tizană prin insistenţa latinizantă a convingerilor noilor păstori.
T itu latu ra bisericcască a confesiunii, în văd ită evoluţie de-a lungul
cîtorva veacuri, ara tă cel mai potrivit relativizarea teologică tre p tată
a celor sm ulşi de la vechea lor credinţă ortodoxă. Din «Biserică G re-
co-Catolică», din epoca începuturilor ei şi a cerinţei respectării ne
schim bate a celor p a tru puncte florentine de doctrină, aceasta a ajuns
să se num ească în zilele noastre «Biserică Catolică O rientală de r it b i
zantin». Alteori ea este cunoscută ca «uniaţie».
D esigur că acum nu i se mai respectă din vechiul patrim oniu or
todox decît ritul, calendarul, în p arte căsători rea preoţilor, barba slu
jitorilor.
B. O. R. — 3
Intr-o deplină com portare evanghelică, greco-catolicii ar trebui să

se declare în mod sincer latini, fără să mai confişte pe căi ocolite doc
trin a ortodoxă şi form ele ei canonice de exprim are. In realitate, lipsa
de decizie în păstrarea identităţii vechii credinţe, punîndu-se accentul
doar pe form e bisericeşti orientale, m aschează o politică expansionistă
condusă din afara Bisericii noastre. Procedeul echivoc a neliniştit şi
recentul Conciliu V atican II. în cadrul lui, unele glasuri s-au ridicat
îm potriva pericolului latinizarii devenite to t mai insistente. S trăd an ii
le atîto r veacuri de uniaţie şi diplom aţie s-a r com prom ite num ai în
ciţiva ani, datorită catolicizării pe care ierarh ia ei superioară a u rm ă
rit-o m etodic şi hotărît. Pericolul acesta se pare că a fost întrevăzut de
m ult. Poate aşa se explică de ce un istoric de talia lui P etru M aior a
cerut ca «nemica din obiceiurile- şi tocm elele cele papistăşeşti să nu
cuteze a vâri în tră români».
2. «Aşadar, adevărata lege strămoşească a poporului rom ân e le
gea catolică, unită cu Roma», ne asigură am in titu l în v ăţat iezuit. P rin
aceasta schism a rom ânească din A rdeal este decretată religie străm o
şească. Cea din urm ă se regăseşte tocm ai după 1700 de ani de la pier
derea ei ! Este curios totuşi, în concluzia de mai sus, că aici nu este
inclusă şi p artea ei răsăriteană. Prelungind raţionam entul observaţiei
noastre, relevăm faptul că nici un istoric grece-catolic nu evidenţiază
şi contribuţia culturii strărom âne de la noi. D espre evanghelizarea ro
m ânească tim purie prin Sfîntul Apostol A ndrei nu se rosteşte un cu-
vînt. Şi mai inexplicabilă apare nedum erirea în legătură cu faptul că
unii reprezentanţi ai ei au activat şi în A pus sau au m u rit la Roma.
în orice caz, un Ioan Cassian, un Dionisie S m eritul, un Ioan M axenţiu
nu este — lu at fiecare individual — mai prejos decît oricare reprezen
ta n t al Şcolii A rdelene cu care ne întîlnim a tît de des.
Cine cunoaşte cît de m ult au iubit ei clim atul sobornicesc al vieţii
bisericeşti şi cît de deschis au com bătut centralism ul din Biserică îşi
poate explica uşor reticenţa sem nalată.
După convingerea Dr. Fireza, Biserica Greco-Catolică «ne-a adus
în legătură vie cu naţiunile civilizate ale A pusului, mai ales cu cen
tru l de civilizaţie al aceluia, cu Roma..» (p. 63).
A firm aţia nu-şi dovedeşte g reu tatea probantă scontată, deoarece
rom ânii au fost şi sînt beneficiarii celei mai înalte culturi m edievale,
aceea a B izanţului. C hiar sub form a lui posterioară de «Byzance apres
Byzance», fenom enul avea să rodească la noi epoca brîncovenească de
care cu ltu ra noastră bisericească nu are a se ruşina.
Dacă asupra istoriei rom âneşti nu s-ar fi a b ătu t pustiirile atîto r
barbari şi stagnarea m onopolului turcesc, desigur că altele a r fi fost
urm ările sălăşluirii noastre sub egida bizantină. Cu m ult înainte, cro
nicarul m oldovean a precizat că «de la Râm ne tragem », dar a făcut-o
firesc şi fără retorică. Insistenţa cu care ni se am inteşte întoarcerea
la străbunii de sînge constituie în realitate u n fel de rasism sacru. La
vrem ea sa, A postolul neam urilor a precizat poziţia evanghelică a pro
blem ei : «Nu m ai este iudeu, nici elin ; nu m ai este nici rob, nici liber ;
nu mai este parte bărbătească şi p arte fem eiască, p e n tru că voi toţi
una sînteţi în H ristos Iisus» (Gal. 3, 28).
A T I T U DI N I 35
Pe de altă parte, zestrea istorică a poporului rom ân este alcătuită

şi din aportul m ajo ritar al geto-dacilor. P rin străd an iile lui B. P. H asdeu
şi ale alto r învăţaţi, fenom enul a fost com pletat p rin «dacismul» pe
care ei l-au evidenţiat.
P u n te în tre Apus şi R ăsărit, un iaţia nu poate fi de asem enea, căci
ea im plică ignorarea a lterării credinţei com une m ileniului în tîi creştin.
Şi preocuparea de denigrare a Ortodoxiei- face im posibilă asum area
acestui rol irenic.
E xagerări identice, cu ocolirea adevărului istoric, se întîlnesc şi
în afirm aţiile despre în fiinţarea şcolilor în A rdeal şi în general despre
cu ltu ra lui. Este cunoscut doar că de veacuri, în m odestele pridvoare
ale bisericilor ortodoxe s-au p red at elevilor cunoştinţele necesare lum i
nării lor.
‘ 3. «Unirea din 1700 a fo st întoarcerea la un ita tea originară a B i
sericii», după opinia aceluiaşi A lexandru Raţiu. în ain te de această aser
ţiune se face elogiul centralism ului apusean şi al posibilităţilor vaticane
de a lucra peste capetele conducătorilor statelor. Totuşi se cuvine să
observăm că sem nele adevăratei Biserici a Iui H ristos nu se pot ară ta
cu elem ente neesenţiale, lum eşti. A utorul c ita t îşi propune să dove
dească dreap ta-cred in ţă a opţiunii sale, dar n u reuşeşte să aducă în
sprijin decît elem entele rom anizării, diplom aţiei, culturii.
Se ştie că în A rdeal, poporul sim plu nu făcea deosebire de n etrecu t
în tre «cele două străni». U neori, slujbele lor e ra u făcute de un preot
unit, alteori de către cel ortodox. Deşi am inteşte şi el ace6t fapt, A le
x andru R aţiu nu-i găseşte nici o raţiune, încrîncenîndu-se în vechile
şi îm pietritele poziţii ale facţiunii lui. Unui- p reot u n it i se oferă în 1948
dem nitatea de episcop ortodox. O refuză cu urm ăto area m otivare :
«Bisericile nu se potrivesc cu ateism ul com unist». Din nou iese la iveală
neînţelegerea catolică a rap o rtu rilo r de nesubordonare d in tre religios
şi lumesc, d intre bisericesc şi politic. E xagerarea fanatică, exprim ată
mai sus, pune evident sem nul egalităţii în tre O rtodoxie şi totalitarism ul
de dureroasă faim ă în care şi ea a fost silită să-şi ducă viaţa. Totuşi, în
altă parte, am intitul autor acceptă o astfel de situaţie, fără să observe
cit de grav se contrazice : «Astăzi în unele ţări com uniste B iserica
Catolică există dato rită unui com prom is cu gu v ern u l : religia este con
siderată un fel de problem ă priv ată a credinciosului, dar Biserica nu
trebuie să p ătru n d ă în viaţa publică ; to tu l tre b u ie făcut p riv at şi în
linişte» (p. 54). Acom odarea aceasta silită devine totuşi infam antă n u
mai p e n tru Biserica O rtodoxă R om ână !
A ltădată, la o anchetă, unor preoţi uniţi li s-a oferit convertirea
la O rtodoxie în schim bul eliberării lor. Nu m iră pe nim eni fap tu l că
statu l com unist încerca să trag ă foloase din orice situaţie. Replica lor
însă : «ne-am sim ţit jigniţi de acest mesaj» (p. 18) dem onstrează că ei
şi-au u ita t străm oşii care au m u rit în credinţa ortodoxă cu un sfert
de m ileniu îi» urm ă. De aici, de la o astfel de m entalitate a înstrăinării,
condam narea irem ediabilă a confraţilor cu a lte convingeri şi atitu d in i
duce în m od evident la concluzii greşite : «Com uniştii au re u şit să anu
36 BISERICA O R T O D O X A R O M Â N Ă
leze unirea cu Roma şi să distrugă Biserica G reco-Catolică p rin in te r

m ediul celor 36 de preoţi ticăloşi, d irijaţi de P a tria rh u l Justinian»
(p. 101).
A lteori O rtodoxia este pusă pe aceeaşi tre a p tă ecleziologică pe care
s-a situ at de veacuri P rotestantism ul.
Introdus ca un Ianus în Biserica rom ânească, greco-catolicism ul a
răm as în istoria ei — dincolo de unele valori realizate — un ferm ent
de răzvrătire. Aceeaşi vrajbă a produs-o şi în rîndul altor popoare în
care a p ătru n s : sirieni, ucraineni, greci, bulgari etc. Ilu strativ ă este
în această p rivinţă duelarea teologică de un veac în tre «Unirea» de la
Blaj şi «Telegraful rom ân» de la Sibiu.
în tr-u n m anual greco-catolic de dogm atică, jum ătatea volum ului
este ocupată de problem a prim atului papal. D ată fiind această tendinţă,
este uşor de explicat cauza care transform ă teologia în polem ică şi în
apologie. în fru n tă rile de pînă mai ieri d in tre şcoala ultram ontană, cul
tiv a tă în preajm a ultim ului război : A urelius Palm ieri, M artin Jugie,
A. A., S. Tyskiewicz, S. J. şi O rtodoxie — cu răsu n e t p relungit şi pe
m eleaguri transilvane — au devenit a tît de supărătoare încît au trebuit)
să fie tem perate chiar din p a rtea catolicism ului. Preocupările ştiinţifice
m ajore ale u n o r Yves Congar, K arl R ah n er ş.a. au îndeplinit tocm ai
acest rol.
4. «Iar Biserica Ortodoxă a p rivit cu satisfacţie cum ereticii greco-
catolici se m istuie în lagărele com uniste ale exterm in ă rii» (Sorin Paliga,
O trădare ?, în «Phoenix», 12 m artie 1990). A lteori form ularea nedreaptă
şi exagerată de mai sus vorbeşte despre «Biserica din catacombe» ex
clusiv pe seam a greco-catolicilor.
D espre im aginara «satisfacţie» am intită n u se poate vorbi în reali
tate nici în glum ă. Mai întîi, p en tru că şi O rtodoxia a su ferit acelaşi
regim persecutor din p artea ateism ului to talitar. N um ai prin H arul lui
D um nezeu, ea nu a ajuns la desfiinţarea pe care sora ei din A lbania
o trăieşte şi astăzi. D upă cum p rea bine se ştie în anii din urm ăi fie
care al treizecilea preot ortodox a tre c u t prin puşcăriile com uniste.
R eferitor la această situaţie, un recent articol colectiv constată : «Pe
lingă to t felul de angajam ente şi delaţiuni, din epoca lui Ceauşescu şi,
Iliescu, găsim probe certe ale unei cam panii sistem atice de distrugere
a Bisericii O rtodoxe [Române]» (Securitatea de ieri — S.R.I:-ul de azi,
în «Rom ânia liberă», XLIX (23 mai 1991), n r. 404, p. 2). în al doilea
rînd, în tristăto r este a lt fa p t şi p e n tru creştinii din Apus şi p e n tru ceii
din R ăsărit. Ne gîndim la poziţia ecleziologică pe care prim ii s-au situ at,
de parcă Biserica O rtodoxă n u le-ar fi soră de m ilenii. Felul în care
acestea pledează în d ep ărtarea de ea, ca în cazul unei com unităţi lipsite
de condiţii soteriologice, am inteşte de m aniheism ul şi de in transigenţa
altor erezii din trecut.
în p riv in ţa rap o rtu rilo r cu S tatul, O rtodoxia nu crede că el ar fL
cum va o em anaţie a lucrării «diavoleşti faţă de care p u terea sp iritu ală
ar apărea în chip irem ediabil antagonică. Biserica noastră nu are de
ce să se retrag ă în pustie, de la început, din fa ţa acţiunii S tatului, deoa^
rece însăşi in te rp re ta re a augustiniană cea mai riguroasă a istoriei face
astăzi loc unei a tre ia «cetăţi» — cu ltu ra şi strădaniile ei.
A T I TUDI N I 37
C reştinilor de trad iţie intelectuală apuseană le e proprie o m a

nieră în care dialogul este ev itat în folosul unei confruntări p en tru
«drepturile Bisericii». De aici ia naştere un m ilitantism greu de im a
ginat în m entalitatea ortodoxă. în s acest caz, principiul ierarhic devine
şi mai rigid, supunerea se im pune ca v irtu te a creştină cea mai de seamă,
în num ele ei trebuie să se sacrifice toate celelalte : fam ilie, libertate,
o viaţă norm ală. Desigui* că nu orice im pedim ent pe care acţiunea Bi
sericii îl întîlneşte în drum ul ei prin istorie poate fi socotit suferinţă
şi jertfă «pentru adevărata credinţă» (Biserica furată, p. 34).
în ram a acestui trium falism u n iat al «activităţii în catacombe» se
afirm ă urm ătoarele v irtu ţi care ar aparţine în exclusivitate greco-ca-
tolicilor : num ai ei au su ferit p en tru credinţă ca şi A postolul Pavel, în
tim p ce O rtodoxia a r fi făcut'-'îfompromisuri ; num ai la ei s-a dovedit
ordine şi adevărată rugăciune ; num ai ei au propovăduit «cu tim p şi
fără tim p», d rept care s-ar fi în reg istrat num eroase convertiri la cato
licism d in tre ortodocşi ; num ai ierarhii lor au fost «adevăraţii păstori
ai României» (ibid., p. 31).
5. «Biserica Greco-Catolică românească este m indră de aceia din
tre conducătorii ei care au p rim it cununa de m a rtir», conchide de ase
m enea A lexandru Raţiu. Sacrificiul suprem de care este vorba nu are
acoperire sută la sută cu realitatea faptelor. Cel m ult — p e n tru u ltim a
etapă a procesului şi num ai p e n tru cei ajunşi să se stingă la Sighet,
la G herla şi aiurea. D ar şi calvarul acestora a av u t felurite nuanţe.
«M ulte m înăstiri ortodoxe deveniseră domicilii forţate şi erau sate în
tregi care erau destinate arestului la domiciliu» (ibid., p. 26). în această
situaţie de cotropire securistică nedorită şi neaprobată au fost Neam ţu,
C ăldăruşani, C urtea de Argeş, Ciorogîrla.
D ar «detenţia» în aceste m înăstiri nu echivala cu aceea de la Aiud
sau, ulterior, de la Midia. în locaşurile am in tite puteau sluji zilnic
S fînta Liturghie, li se lăsaseră costum ele preoţeşti şi m aşinile de scris.
Ei aveau la îndem înă bani personali, acces la asistenţă m edicală şi în
găduinţa vizitelor prieteneşti. Cei care erau arestaţi la dom iciliu, stare
care nu echivala nici cu închisoarea, nici cu lagărul de m uncă forţată,
se puteau mişca în tr-u n spaţiu de 15 kilom etri ; din cînd în cînd p ri
m eau vizitele m em brilor fam iliilor. «E drept — recunoaşte sc u rt au
torul citat — că aici aveam slujbe şi ni se p lătea o mică leafă» (p. 59).
Nici pe planul vieţii libere din societate, acest m artiraj a tît de
m ult proslăvit n u este real. Fiind deposedaţi în 1948 de Biserica Ion
şi de poziţia pe care au deţinut-o în ea, greco-catolicii au ocupat uşor,
în anii urm ători, anum ite servicii în calitate "de «proletari». A şadar,
actualii «m artiri» sau m ăcar m ărturisitori au av u t dosare «curate» şi
au tras bune foloase în tim pul defunctei orînduiri.
Nu identică a fost situ aţia p reoţilor ortodocşi care, cu fam ilie, au
în d u ra t decenii în şir destinul dram atic al clasei avute şi «reacţionare».
Ei şi copiii lor erau socotiţi în societatea de atu n ci cetăţeni de rangul
al doilea. O draslele de preoţi nu puteau p re sta serviciul m ilitar decît
38 B ISERI CA O R T O D O X Ă ROM A N Ă
pe şantiere de m uncă severă, nu prim eau viza de locuit în oraşele m ai

m ari şi nu aveau acces la anum ite facultăţi, socotite u n ită ţi de elită.
De asem enea se m ai observă că unii' clerici u niţi sînt foşti com u
nişti în vîrstă, care au servit regim ul ca m em bri ai corpului didactio
sau ai celui de contabili. Au îm b răţişat m isiunea preoţească la o v îrstă
în ain tată şi p e n tru a doua rem u n eraţie bănească, pe lîngă pensia de
la Stat.
De aici şi un an u m it aspect arheologic al com unităţilor lor de as
tăzi, ceea ce în planul cotidian se m anifestă ca ierarhie fără adepţi
num eroşi. -
Din punct de vedere istoric, m artiraju l greco-catolicilor nu este
ceea ce a r vrea ei să fie. Se ştie că în Biserica prim ară, m ucenicii dă
deau m ărtu rie în faţa ’păgînilor idolatri despre credinţa cea adevărată
şi revelată. Or, în persecuţiile prin care au tre c u t uniţii, aceasta nu a
fost pusă la încercare.
Fiind o suferinţă p en tru o în v ăţătu ră particu lară, m artiraju l lor
se dim inuează în apreciere, fără a scădea după valoarea consecvenţei
şi a tăriei de caracter. După cuvîntul lui A lexandru R aţiu, «în lum ea
liberă din .afara închisorii, m ulţi catolici îl critică pe Papă ; în închi
soare noi am su fe rit p e n tru că am v ru t să-i răm înem fideli» (p. 24).
Cum afirm ă doctrina catolică, «adevărată u n ita te a Bisericii e u n ita te a
cu Papa, succesorul S fîntului Petru» (p. 93).
P rin urm are, problem a prim atului papal desparte acum iarăşi cre
dincioşii rom âni, aşa cum a separat la a n u l 1054 cele două p ărţi ale
creştinătăţii.
în cel m ai bun caz, problem a poziţiei Papei în Biserică este o teolo-
gum enă 'apuseană p e n tru afirm area căreia n u m erită să-ţi dai viaţa.
E xperienţa bisericească a prim ului m ileniu — p rin p en tarh ia ecu
m enică — a dovedit o bună şi ju stă dezvoltare şi fără această prem isă
adăugată cu tim pul. Nici în greco-catolicism ul veacului nostru nu se
m ai convdta «Soborul cel m are». R aţiunea acestei atitudini o consti
tu ia ap ărarea dogm elor diferite ale catolicilor, iar nu aprofundarea a
ceea ce e ra com un cu O rtodoxia. P rim ele m anifestări ale acestei evoluţii
se puteau ghici încă de pe la 1700. Deşi actu l de u n ire a foât dosit mai
m u lt de două veacuri, el lăsa im presia că rom ânii prim esc întreaga
în v ăţă tu ră catolică (şi prim atu l pontifical), de vrem e ce docum entul
îrttrebuinţează expresia nebuloasă şi generalizatoare «toate ale Romei».
D iscu ţia a su p ra g ra d u lu i de s o b o rn ic ita te de o p a rte şi de a lta a
dialogului are şi o im portanţă practică. A stfel p roprietăţile şi im obilele
bisericeşti nu pot să fie retrocedate. Ele nu aparţin ierarhiei, ci între
gului popor al lui Dum nezeu. F undam entul acestei judecăţi îl consti
tu ie faptul că ele nu au fost zidite în ţin u tu ri de necredincioşi. Bise
ricile de după 1700 din A rdeal s-au în ălţa t, de obicei' pe locaşuri
m odeste m ai vechi, de lem n. In m ulte cazuri, ele au fost dem olate cu
duşm ănie sau bom bardate cu tu n u rile. S tau m ărtu rie pînă astăzi sfinţii
cu ochii scoşi de baionetele soldaţilor generalului B ukov la M înăsti-
re a Rîmeţ.
AT I T U DI N I 39
în acest caz nu mai este justificată retro ced area lor, nici din p ar
tea ortodocşilor, nici din aceea a uniţilor. Elocventă este în zilele noas
tre statistica num erică a adepţilor, care trebuie să constituie m ajoritatea.
După criteriul enunţat, cei trecuţi în 1948 la O rtodoxie s-au iden
tificat cu credinţa şi cu urm aşii străm oşilor lor de acum cîteva veacuri.
S în t mai m ulţi episcopi în această situaţie, ca să nu mai am intim de
sutele de preoţi aderenţi. De aceea patrim oniul m oştenit treb u ie să-l
fructifice îm preună. ,
Din cealaltă p arte se face m are caz de iu b irea care trebuie să dom - •
nească în tre creştini. Aceasta însă nu poate să fie desp ărţită de dreptate.
Pe urm ă pe D um nezeu nu-1 putem iubi decît în d rep tate şi adevăr.
Din faptul că unii greco-catolici vor să se întoarcă la uniaţie se poate
trage concluzia că ei se situează, în realitate, în afara acestor virtu ţi
şi îndeosebi a iubirii.
6. Idealul refacerii Bisericii Catolice Orientale' de R it B izantin la
noi este greu de gîndit şi de în făp tu it în societatea rom ânească post-
totalitarâ. Cele cîteva sute de mii de credincioşi uniţi nu a r constitui
p rin tre zecile de m ilioane de ortodocşi decît o rană, un im pedim ent,
o posibilitate de rep etată confruntare. Unde s-a reactivat această m iş
care nu a dus decît la fierbere publică şi la disensiuni.
Insuficienţa ei este de ordin lăuntric, atunci cînd se concepe Bi
serica un organism puternic, ierarh izat şi s tru c tu ra t în ju ru l Papei.
P rem isa înlătu ră de la început orţce speranţă profetică, ancorînd în ex
teriorul istoriei sau în fapte de construcţie p u r om enească. S-a văzut
această lipsă în afirm area aceloraşi elem ente arheologice sau în apă
rare a inovaţiilor latine de care nu am fost scutiţi mai m ulte veacuri.
De aceea catolicii înşişi le reproşează uniţilor n e p u tin ţa lor.
D im potrivă, istoria biblică şi cea bisericească cuprinde exem ple de
instru m en tare divină a unor personaje negative. Tot aşa refacerea cre
dinţei străm oşeşti a rom ânilor în 1948 â p u tu t veni prin interm ediul
de foc al ateism ului totalitar.
Epoca pe care o trăim nu mai este una de confruntare etnică, ci
de aşezare şi de creaţie. Nu mai avem nevoie astăzi nici de «noul Bi
zanţ», nici de «mica Romă». Dacă se răm îne d o ar la rom antism ul vea
cului trecut, cu Gramatica lui C ipariu şi cu istorism ul lui, glorios de
altfel, riscăm să ne dovedim nişte întîrziaţi. «Casa Europei», care se
construieşte sub ochii noştri, nu adm ite fisuri, ci cooperare reală şi de
valoare. Noi, rom ânii, sîntem privilegiaţi şi originali p rin dreapta-
credinţă a Ortodoxiei pe care am m oştenit-o. în plus, aceasta mai are
av an taju l perp etu ării ecum enicităţii adevărate în care s-ar p u tea regăsi
toate Bisericile şi denom inaţiunile creştine.
în acest scop, d reapta-credinţă a A postolului A ndrei trebuie să se
întîlnească nu num ai cu m ărtu ria A postolului P e tru , ci şi cu experienţa
sim ţului său practic.
în lum ina acestui deziderat, reînvierea uniaţiei la rom âni echiva
lează cu o inactuală-şi dureroasă pseudomorfoză.
P r. d r. G H E O R G H E I. D R Ă G U L IN
•5\NlveR$ăRI-C«HeW0R?lRI»
i CONSILIUL ECUMENIC AL BISERICILOR
f Se îm plinesc 30 de ani de la in tra re a P a tria rh iei Rom âne în Con

siliul Ecum enic, al Bisericilor, în noiem brie 1961, cu ocazia A dunării
G enerale de la New -D elhi (vezi : Ion Bria, D estinul Ortodoxiei, Bucu-
1 reşti, 1989, p. 104— 156). Consiliul Ecum eţiic al Bisericilor (CEB) a
c lu at fiinţă la A dunarea generală de la A m sterdam , în august 1948,
în tr-u n context politic critic creat de al doilea război m ondial. în tr-a d e - :
vâr, separarea în blocuri economice şi m ilitare a Europei şi a lum ii '1
a adîncit crizele şi diviziunile istorice existente, de care Bisericile e ra u j
p în p arte responsabile. O Biserică îm p ărţită n u poate să vindece o lum e ’
divizată. P ornind de la acest principiu, Consiliul Ecum enic a chem at 1
P Bisericile dispersate să constituie o m işcare de resta u ra re a u n ităţii lor
văzute, ca astfel să slujească îm preună o u m anitate suferindă şi deşi
rată. B iserica O rtodoxă Rom ână in tră în C onsiliul Ecum enic (form at * \
în 1948) cu înţelegerea că nu există incom patibilitate în tre p articiparea j
ei la com uniunea panortodoxă şi prezenţa ei în tr-o com unitate ecu
menică pluriconfesională.
în prezent Consiliul Ecum enic cuprinde 317 Biserici m em bre din
145 ţări, reprezentînd m ilioane de credincioşi de toate confesiunile,
tradiţiile şi culturile. Practic, toate B isericile p rotestante şi ortodoxe
sîn t m em bre ale Consiliului. Din cauza doctrinei despre a u to rita te a
episcopului de Roma, Biserica Rom ano-C atolică nu este m em bru a l
p Consiliului, deşi participă la activitatea u nor comisii. Consiliul Ecum enic
al Bisericilor este un «instrum ent privilegiat» al m işcării ecum enice,
p dar aceasta este m ai largă şi cuprinde alte platform e şi stru c tu ri care
urm ăresc acelaşi scop : u n ita te a creştinilor.
Consiliul Ecum enic al Bisericilor nu este o «supra-Biserică», dar
p nici u n sim plu forum de dezbateri teologice sau o organizaţie de asis
ten ţă intra-bisericească. Bisericile în Consiliu form ează o «com unitate
D conciliară», ele acceptînd şi m ărturisind îm p re u n ă un Crez, n um it
«bază» ; «Consiliul Ecum enic al Bisericilor este o com uniune de Bi-
p serici care m ărturisesc pe D om nul Iisus H ristos ca Dum nezeu şi M în-
tu ito r după S cripturi şi de aceea caută să îm plinească la un loc che
m area lor comuAă spre slava lui D um nezeu — T atăl, Fiul şi D uhul
Sfînt». Cel dintîi scop al Consiliului este de a «chema Bisericile la
ANI VE R SA RI — COMEMORĂRI 41
u n itate văzută, în tr-o credinţă şi în tr-o com uniune euharistică expri

m ată în cult şi viaţa com ună în Hristos, şi de a în ain ta spre unitate,
ca astfel lum ea să creadă».
Consiliul lucrează p en tru refacerea u n ităţii văzute a creştinilor pe
m ai m ulte planuri. Mai întîi, planul doctrina], confesional, deoarece
Bisericile au m oştenit o situaţie de separare şi de diviziune în m aterie
de form ulare şi de in te rp re ta re a tradiţiei apostolice. Din cauza acestor
diferenţe şi divergenţe confesionale, Bisericile n u sîn t în m ăsură să
practice com uniunea euharistică reciprocă. Consiliul Ecum enic a făcut
în ultim ii ani o analiză a acestor doctrine com une şi doctrine divergente
existente. R ezultatul este docum entul despre B otez, Euharistie şi Preo
ţie, docum ent care m archează o etapă im portantă pe calea spre uni
tatea văzută.
Un a lt plan este cel m isionar, diaconal, social, care se referă la
m odul în care Bisericile tran sm it îm preună E vanghelia lui Iisus Hristos,
prin opera de evanghelizare şi m isiune, ca şi la m odul în care ele asistă
şi slujesc naţiunile şi popoarele, lum ea în general, în efortul lor de
a transform a societatea din punct de vedere economic şi politic. P rin
program ele sale speciale, Consiliul Ecum enic sp rijin ă Bisericile m em bre
în rezolvarea m ultor problem e critice, naţionale şi internaţionale, ca :
rasism ul, violarea d rep tu rilo r om ului, violenţa, refugiaţii, m inorităţile,
victim ele nedreptăţii economice şi ecologice, sin istraţii etc. Consiliul
se pronunţă p en tru rezolvarea paşnică a conflictelor, p e n tru dem ilita
rizare, p en tru pace şi progres.
Consiliul Ecum enic este convins că so lidaritatea Bisericilor în toate
aceste problem e um anitare este un alt num e al unităţii văzute. El a
fost adesea criticat că pune un accent exclusiv pe dim ensiunea «orizon
tală» a unităţii. în problem ele politice controversate, CEB are o a ti
tudine pastorală care ţine seam ă a tît de interesele Bisericilor m em bre,
respectiv de protejarea vieţii şi m isiunii creştinilor ce se află într-o
situaţie dificilă, cît şi de exigenţele d reptăţii şi drep tu rilo r um ane, ca
şi de lim itele im puse de sta tu tu l său internaţional.
Consiliul Ecum enic al Bisericilor a fost d e fin it ca o «călătorie co
m ună spirituală spre u n ita te a văzută», ca u n «pelerinaj ecumenic».
Pe plan sp iritu al, CEB încurajează Bisericile să practice, în fiecare loc
şi în toate locurile, u n itatea deja existentă în tre creştini, p rin ru g ă
ciuni comune, m anifestări cultice, reuniuni cu caracter sp iritu al, pele
rinaje. E xistă un «ecumenism spiritual» care scoaite în evidenţă cît de
apropiaţi şi de uniţi sînt creştinii, prin p u tere a D uhului Sfînt, chiar
fără să-şi dea seam a de acest lucru.
42 B ISERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă
P rin urmarfe, Consiliul Ecum enic încurajează Bisericile să practice

-acest ecum enism integral şi coerent, cu înţelegerea că el este un sim bol
a ceea ce Bisericile vor fi în viitor : o com unitate ecum enică în lume,
în serviciul ei, p e n tru ca astfel toţi să fie u n a în Hristos. Desigur, Con
siliul Ecum enic nu se substituie Bisericilor, singurele în d rep t să sta
bilească m odalităţile şi condiţiile unirii. Ortodocşii au o contribuţie
d istin ctă la teologia Consiliului Ecum enic, mai ales prin accentuarea
tezei că u n itatea de credinţă stă la baza u n irii Bisericilor.
U nitatea văzută se practică şi se realizează nu num ai la nivel
.global, ci şi pe plan local. în acest proces un rol im portant au stru c
tu rile locale de dialog şi cooperare. în Rom ânia se fac pregătiri p e n tru
înfiin ţarea unui Consiliu ecum enic naţional, cu participarea Bisericilor
m em bre în CEB şi a altor Biserici. P roiectul în fiinţării unei Societăţi
biblice în Rom ânia a fost deja acceptat. P atru Biserici din Rom ânia
sînt m em bre : Biserica' O rtodoxă Rom ână, Biserica Evanghelică după
Confesiunea de la.A u g sb u rg , B iserica R eform ată, Biserica Evanghelică
Sinodo-presbiteriană. Ele sînt reprezentate în Com itetul C entral al CEB
p rin trei m em bri : I. P. S. M itropolit D aniel al Moldovei şi Bucovinei,
P. S. Episcop Nifon Ploieşteanul, vicar p atriarh al, şi Episcopul K alm an
Ciha din Cluj. Consiliul Ecum enic al B isericilor are sediul la G eneva —
Elveţia. U ltim a A dunare generală a CEB ţa a v u t loc la C anberra —
A ustralia, în tre 7—20 februarie 1991.
P r. p ro f. IO N BRIA
di n T R e c u m Bisemcn şi m im \
UNIATIA ÎN LUMINA ADEVĂRULUI ISTORIC

CAUZELE EI SOCIALE ŞI POLITICE *
Problem a unirii Bisericilor este tot a tît de veche ca şi d espăr

ţirea lor. C urînd după ruperea de rap o rtu ri oficiale în tre Biserica
papală şi Biserica de Constantinopol (16 iulie 1054), rupere de rap o rtu ri
care a devenit schismă prin perp etu area ei, s-a încercat restabilirea
lor prin num eroase tra tativ e în tre Bizanţ şi Rom a, a căror istorie se
întinde pe p atru secole de greu tăţi şi de zbucium . C îteva uniri for
m ale, parţiale sau personale, s-au încheiat, mai im portante fiind cele
sinodale de la Lyon (1274) şi F lorenţa (1439), care toate au învederat
zădărnicia lor. Acestor tra tativ e şi uniri în tre cele două lum i şi Bise
rici creştine, greacă-ortodoxă şi apuseană-latină, le-a pus capăt cuce
rirea C onstantinopolului de către tu rci (1453).
U nirea o ofereau de obicei grecii, din nevoia de a obţine aju to r
din Apus îm potriva turcilor, care, la cîţiva ani după schism ă, năvălesc
în Im periul bizantin, ocupă m are parte din el în A sia Mică şi am eninţă
restul. Deşi în aintarea turcilor a p u tu t fi o prită cîteva secole, prin
rezistenţa B izanţului şi p rin cruciade, v ecin ătatea lor, pofta lor de
cucerire, slăbiciunea im periului creştin i-au făcut un pericol continuu
p e n tru acesta.
încercări de u n ire s-au făcut, e drept, şi din alte interese, dar
toate erau politice : fie cel al îm păraţilor Com neni. de a obţine şi co
roana im periului germ an, cu care papii secolului al X H -lea erau în
grele conflicte, fie cel al îm păraţilor greci de la Niceea d e a obţine
B izan ţu l, ocupat de latini în cruciada a p a tra (1204), fie cel al lui
M ihail Paleologul de a opri pe latini, aţîţaţi de Carol de A njou, să
reocupe C onstantinopolul, p ierd u t la 1261, fie al celorlalţi îm păraţi Pa-
leologi pînă la sfîrşit, cei mai nefericiţi îm păraţi bizantini, de a prim i
aju to ru l creştinilor din Apus îm potriva turcilor, a ju to r fără care Bi
zanţul se pierdea, cum s-a şi pierd u t, la ju m ă ta te a secolului al XV-lea.
T oate tra tativ e le care s-au d u s în aceste p a tru secole — şi au fost
num eroase — şi cele cîteva înţelegeri care s-au realizat pe cale de dis
* A r tic o l re p ro d u s după r e v is ta « O rto d o x ia » , I (1949), n r. 4 (n o v .-d e c .),
p . 19— 46.
cuţii în tre ierarhi şi teologi, ca şi u n irile care s-au încheiat form al

au fost m otivate şi interesate politic, şi de aceea fără durată. Este
in teresan t de subliniat că la căderea C onstantinopolului sub turci, Im-,
periul bizantin se găsea u n it bisericeşte cu Roma şi prim ea oarecare
aju to r îm potriva turcilor, dar acest aju to r venea prea tîrziu şi era prea
p uţin ca să poată îm piedica sfîrşitu l aşteptat.
în perspectiva de a se latiniza bisericeşte sau de a fi stăpîniţi de
turci, bizantinii au p referat pe cea din urm ă, socotind pericolul politic
mai mic decît pe cel religios. Au strigat, cum se ştie, că vor vedea m ai
bucuros tu rb an u l turcesc decît pălărie de cardinal, şi au in tra t sub
Stăpînire necreştină cu m are şi explicabilă u ră îm potriva creştinilor
din Apus, şi îndeosebi a papei, care speculase nefericirea grecilor tim p
de p atru secole, p e n tru a-i constrînge să i se supună şi să adopte cre
dinţa rom ană. A ceastă p referinţă fanatică, pe care latinii au criticat-o
şi condam nat-o ca pe o nebunie, nebunie pe care Dum nezeu, după voia
lor, a şi pedepsit-o, era în realitate foarte în d re p tăţită şi sem nificativă.
Ea exprim a ju st sentim entul firesc al grecilor, cărora li se făceau re
petate prom isiuni de a ju to r ce nu li se da şi care mai erau şi am eninţaţi
de latini cu cucerirea, în strîm to ra rea politică şi m ilitară în care au
tră it ultim ele secole. -
Iniţiativa tra tativ e lo r de u nire au avut-o totdeauna îm păraţii bi
zantini, nu Biserica O rtodoxă. Din in iţiativ a îm p ăratu lu i s-au dus de
legaţi greci la sinodul de la Lyon, cerînd şi prim ind unirea în num ele
lui, şi num ai la cererea constrîngâtoare a îm p ăratu lu i au po rn it cu el
b ă trin u l p a triarh Iosif II şi num eroşi ie ra rh i şi teologi la F e rra ra şi
F lorenţa p en tru unirea de la 1439. C hiar ierarhii din alte ţări, ca Isidor
al K ievului — de fap t al Moscovei — grec, şi Dam ian al Moldovei, ca
şi m itropoliţii greci care reprezentau şi scaunele p atriarh ale orientale,
prim eau unirea în interesul politic suprem al Im periului bizantin, aflat
în aju n u l căderii lui sub turci. Popoarele, ortodoxe n-au p rim it însă
unirea şi ea n-a folosit decît papalităţii : lui Eugeniu IV, care, prin
unirea de la F e rra ra —Florenţa, adică p rin recunoaşterea p rim atului
papal de către greci, a reu şit să zădărnicească sinodul antipapal de la
Basel şi să înlătu re conciliarism ul, care se opunea am eninţător papis-
m ului. Unele uniri parţiale sau apropieri bisericeşti trecătoare, ca aceea
a sta tu lu i rom âno-bulgar sub Ioniţă Asan (1204), doritor să ob.ţină de
la Inocenţiu III coroana im perială, p en tru el, şi titlu l de p a tria rh p en tru
m itropolitul Tîrnovei, au av u t de asem enea scopuri politice şi au tre c u t
fără efect.
Cu căderea B izanţului sub turci, grecii nu rnai aveau interes politic
să ceară aju to r creştinilor din Apus. D îndu-şi seam a în cele din u rm ă
latinii că pericolul turcesc îi am eninţă şi pe ei au p o rn it la sfîrşitu l
secolului al X lV -lea să îndepărteze pe tu rc i de la gran iţa lor confe
sională. Din nefericire, ei au p ierd u t m arile bătălii de la Nicopole (1396)
şi V am a (1444), prilejuind grecilor constatarea că latinii nu pot rezista
turcilo r nici cît au rezistat ei, ortodocşii, care s-au consolat, apoi, în
nefericirea lor "politică, cu m îndria de a-şi fi p ă stra t Biserica şi cre
dinţa. D upă bătălia de la Mohaci (aug. 1526), tu rcii au cucerit şi stă p în it
şi U ngaria, în cea mai m are parte, şi au pus p rincipatul T ransilvaniei
HĂNA D I N TRECUTUL BISERICII Ş7 P AT R I E I N O A S T R E 4.5
armai sub suzeranitatea lor, situaţie care a d u rat aproape un veac şi jum ătate,
Este pînă spre sfîrşitul secolului al XV II-lea, cînd Im periul habsburgic ia
, Im-* locul stăpînirii turceşti în aceste părţi, sub îm p ăratu l Leopold I (1657—
e c are 1705), de a cărui dom nie se leagă istoria uniaţiei din Transilvania.
prea Sfîrşindu-se Im periul bizantin, nu mai era la C onstântinopol un îm
p ă ra t creştin strîm to ra t de turci, care să aibă nevoie de a ju to r din Apus
iţi de cu preţul unirii bisericeşti. Grecii se găseau sub jug necreştin şi in trau
» litic sub regim de persecuţie. Viaţa lor politică, socială şi culturală devenea
i mai m ult m ai grea sub turci. Aduşi la starea de sim pli contribuabili apăsaţi,
t sub trib u ta ri stăpînilor lor p en tru d reptul de a trăi, pe care-1 răscum părau
Inilor cu haraciul, trib u ta ri cu copiii lor, din care se re c ru ta arm ata ienicerilor
tim p turciţi, cu m unca lor, cu b unurile lor poftite sau răp ite de funcţionari
( cre- abuzivi şi cruzi, um iliţi şi obligaţi să trăiască în obscuritate, în lipsă, fără
ieat-o d rep tu ri, fără şcoli, am eninţaţi uneori cu trecerea fo rţată la islam ism ,
i voia n eputînd să facă propagandă religioasă, să ridice biserici noi şi abia putînd
ativă. rep ara pe cele vechi, creştinii din sta tu l tu rc erau socotiţi mai ales
u re- acum ca o pradă uşoară p en tru Roma. Ei nu m ai puteau fireşte să fie
in ţa ţi atraşi pe cale de tratativ e, ci pe cale de propagandă. N efericirea lor
ne au îi făcea mai accesibili adem enirilor rom ano-catolice. Influenţi în O rient
prin prestigiul şi p rin influenţa F ranţei, aflată în bune rap o rtu ri cu
ii bi- turcii de la începutul secolului al X V I-lea (Francisc I), rom anb-catolicii
s de folosesc, în locul tratativ elo r, toate celelalte m ijloace p en tru a atrage
mnele pe ortodocşi la unire.
cu el Din secolul al XV I-lea, papii organizează propaganda şi pun în
ira şi serviciul ei pe cei mai fideli şi mai perseverenţi servi, care au fost
Isidor iezuiţii, protejaţi politic şi diplom atic de am basadorii F ranţei la Con-
ei, ca stantinopol. Iezuiţii lucrează pe faţă şi în ascuns, înfiinţează şcoli, răs-
ntale, pîndesc cărţi (grecii nu aveşu tipografie la Constântinopol), caută legă
aflat tu ri personale cu ierarhi, teologi şi oameni mai înseninaţi, folosesc bani
insă şi prom isiuni şi reuşesc să cîştige unele cunoştinţe şi sim patii în tre
prin ortodocşi, din care voiau să facă agenţi ai propagandei lor în O rient.
stului F anatism ul, perseverenţa, lipsa de scrupule, m ijloacele diabolice de care
de la se folosesc în acest scop, le ilustrează sfîrşitul tragic -al p a triarh u lu i
japis- care li s-a opus mai m ult, rezistînd cu m ijloace politice şi a ju ta t anum e
aceea de reform aţi, C hirii Lucaris ( f 1638), depus din scaun de mai m ulte
îă de ori şi în cele din urm ă su grum at şi aru n cat în m are, p e n tru plăcerea
e n tru şi banii iezuiţilor.
trecut Rom a înfiinţează congregaţii speciale p e n tru propagandă (De pro
p ag a n d a fide), colegii p en tru uniţii orientali, viitori apostoli ai uniaţiei,
jolitic trim ite uneori scrisori p atriarh u lu i de C onstântinopol, ca G rigore X III
u rm ă lui Ierem ia II, mai tîrziu şi encicliei adresate tu tu ro r ortodocşilor
rşitul (sec. XIX), caută legături cu ortodocşii pe orice a ltă cale. Unele succese
■onfe- s-au obţinut prin aceste procedee : treceri individuale la B iserica pa
[1396) pală. Roma însă nu se putea m ulţum i cu asem enea succese mici. O r
ezista goliul şi interesele ei cereau uniri în masă, şi p e n tru aceasta nu ajungeau
oi, în congregaţiile, colegiile, m isionarii, scrierile şi acţiunea unionistă a
cre- cîtorva năim iţi. P e n tru a cîştiga popoarele ortodoxe, treb u iau văzute
ăpinit şi a ju ta te în starea grea în care se găseau,, aceasta în prim ul rîn d în
.an iei statele rom ano-catolice, ca Polonia şi Lituania, U ngaria, A ustria, adică
acolo unde puterea politică avea de asem enea interesul şi m ijloacele

de a constrînge pe ortodocşi la schim barea confesiunii cu cea a stă-
pîinilor lor, credincioşi servili ai sfîntului p ărin te de la Roma.
Singurele uniri în popor, pe care a re u şit să le realizeze p ap alita
tea, au fost în adevăr cele făcute cu sp rijin u l politic al statu lu i în ţările
catolice cu populaţie ortodoxă, trăin d su b regim de persecuţie şi în
stare de m izerie : aşa s-au unit, cum se ştie, o p a rte din ru ten ii din
Polonia şi L ituania la sfîrşitul sec. al X V I-lea şi o parte din rom ânii
transilvăneni peste un secol. Istoria acestor uniri este asem ănătoare.
A supriţi ca nişte robi, lipsiţi de d rep tu ri politice şi sociale, nefiind so-
eotiţi ca naţiune, ţinuţi sub apăsarea seculară a guvernului şi a nobili
lor, în stare de sărăcie şi de ignoranţă, aduşi de m ulte ori la disperare
şi revoltă sîngeroasă, trăind şi m uncind doar în folosul u nor stăpîni
străini de neam ul şi de credinţa lor, care-i dispreţuiau şi urau. cu pati
mă, rutenii din Polonia-L ituania şi rom ânii din T ransilvania habsbur-
gică s-au găsit în situaţia de a vedea în uniaţie singura cale de îm bună
tă ţire a stării lor politice şi sociale şi a se sustrage exploatării şi con-
strîngerilor al căror obiect erau! U niaţia n -a fost operă de convingere,
nici cel puţin rezu ltatu l propagandei religioase ; ea a fost efectul con-
strîngerii prin asuprire şi prin prom isiuni am ăgitoare, un act de silni
cie, la care au colaborat deopotrivă pu terea politică a S tatului hab sb u r-
gic şi Biserica Rom ano-Catolică, prin iezuiţi şi prin p rim atul U ngariei. |
A cest fapt trist, care e U niaţia, are o lungă preistorie sîngeroasă *.
Cît îi priveşte pe rom âni, asuprirea lor politică şi religioasă a început
odată cu im punerea stăpînirii m aghiare regale în Transilvania, după anul .
1000. De notat că ţara n-a făcut niciodată parte in teg ran tă din regatul
apostolic al ungurilor. Ea a form at un p rin cip at condus de gu v ern a
tori indigeni sub su zeranitatea regelui m aghiar şi se conducea du p ă f
legile sale. Această legătură de su zeran itate era mai strînsă sau mai
slabă, după rap o rtu l de forţe d intre principii transilvani şi regii U n
gariei. Sub suzeranitatea turcească chiar, T ransilvania se conducea în
acelaşi fel şi cu aceleaşi drep tu ri de. principat, trib u ta r turcilor. Ea n -a
fost transform ată în paşalîc, ca reg atu l ungar. S tăpînirea austriacă, u r
m ătoare celei turceşti, deşi creştină, a schim bat însă situaţia şi u n iaţia
a fost urm area fatală a acestei schim bări politice, care m enţinea şi
chiar agrava situaţia socială grea a rom ânilor.
Care era această situaţie ?
La venirea m aghiarilor în T ransilvania, rom ânii erau stăpînii pă-
m intului. Din interesul de a-i dom ina şi de a se bucura de păm întul
ţării, regii m aghiari au adus şi au favorizat în T ransilvania m aghiari,
secui şi germ ani (saşi), care au p rim it păm înt, d rep tu ri şi av an taje po
litice şi sociale în paguba rom ânilor. P opulaţia indigenă e ra pusă ast
fel în inferioritate faţă de cuceritori şi colonişti. La apăsarea politică se
adăuga cea religioasă. Ca «regat apostolic», U ngaria avea o m isiune
religioasă : pe aceea de a com bate şi a converti la credinţa Romei pe
1. V e zi Ş te fa n L u p şa , C a to lic is m u l ş i r o m â n ii d in A r d e a l şi U n g a ria p în
Ia a n u l 7586. (T ez ă d e d o c to r a t în T e o lo g ie ), C e rn ă u ţi, 1 929; Ş te fa n M e te ş , Is to r ia
B is e r ic ii r o m â n e ş ti d in T r a n s ilv a n ia , v o i. I, e d . 2, S ib iu , 1935, pp. 31— 67.
{£
I DIN TRECUTUL BISERICII $1 PATRIEI N O A S T R E 47
tle «schismatici», care erau rom ânii ortodocşi. Din sec. al X lII-lea, cînd
ă- Bizanţul era ocupat de latini, papii încearcă stă ru ito r să atragă pe ro
m âni la rom ano-catolicism . Scrisoarea lui G rigore IX către regele Bela
a- IV (în nov. 1234) m ărturiseşte că «nişte pseudo-episcopi de ritu l gre
le cilor», care erau adică episcopi rom âni ortodocşi, prezin tă pericol pen
in tru ungurii şi saşii rom ano-catolici, d intre care atrăg eau pe m ulţi la
in ortodoxie. P rin conlocuirea cu neam urile venite peste populaţia ei ro
nii m ânească, T ransilvania devenea teren de concurenţă confesională şi a
re. răm as aşa pînă în zilele noastre. U niaţia este form a cea mai tristă şi
»- mai caracteristică a acestei concurenţe, în interesul căreia Biserica Ro-
li- m ano-Catolică a abuzat şi de puterea politică a H absburgilor şi de m i
ire zeria socială a rom ânilor şi de buna lor credinţă de oam eni greu apăsaţi,
năzuind la o situaţie mai bună.
Ini
ti- P rin aşezarea în T ransilvania a unor naţiuni privilegiate, care dau •
ir- pe cei mai m ulţi «domni de păm înt», cum se num eau m oşierii, rom ânii
lă- ajungeau din ce în ce mai m ult în starea de iobagi, servi, care tră iau
>n- şi m unceau pe moşiile stăpînilor şi în folosul lor. S tăp în irea m aghiară
re, aducea sau în tărea organizaţia socială feudală, care se consolida mai
m- ales după stingerea dinastiei arpadiene, sub regii angevini francezi (see.
ni- XIV). Ca popor cucerit şi cel mai num eros, rom ânii dau pe cei mai
îr- m ulţi iobagi, şi traiul acestora era foarte greu. Ţ ărănim ea iobagă con
iei. tribuia cu m unca ei, cu dări în bani şi în n a tu ră la îm bogăţirea şi la
bunul trai al regelui,, al nobililor şi al clerului su p erio r al Bisericii ro
)Ut m ano-catolice, la tifu n d ia ri ţării. Deposedaţi de păm înt, ţăran ii erau
exploataţi în condiţii grele. Deşi în tre regi şi nobili e ra uneori încor
iul
tul dare, interesele lor sociale erau aceleaşi şi-i îm păcau, în paguba ţă ra n i
îa-
lor iobagi. Şerbia se în tărea din ce în ce mai m ult prin legi speciale,
ipă prin abuzul dom nilor de păm înt, prin hotărîrile conducerii ţării, prin
nai
identitatea de interese sociale ale celor bogaţi şi puternici : regele, no
rn- bilii şi episcopii rom ano-catolici, m arii posesori de păm înt. S ituaţia
în de «schismatici» a rom ânilor, deosebirea lor confesională, contribuia
î-a la nefericita lor stare politică şi socială, supuşi tu tu ro r rigorilor legale
ur- şi tu tu ro r abuzurilor de putere, confiscării de avere şi expulzării din
iţia ţară, p en tru că erau ortodocşi. H otărîri sinodale şi ordine regale din
sec. al X lII-lea—XV-lea - confirm ă în chipul cel mai trist greu tatea
Şi
situaţiei politice şi sociale în care-i aducea şi-i ţin e a pe rom âni con
fesiunea lor ortodoxă.
N em ulţum irea ţăranilor rom âni, pe care ned rep tăţile şi suferinţele
pa ii uneau cu ceilalţi de starea lor, unguri sau secui, a izbucnit adesea
tul in m işcări revoluţionare (1116, 1290, 1330, 1344, 1408, 1430, 1434, 1435) 3,
ari, stim ulate în aceşti din urm ă ani de m işcarea religioasă husită din Boe-
X)- mia şi culm inînd p e n tru această epocă în răscoala ţărănească din anii
st- 1437— 38, cunoscută sub num ele de răscoala de la Bobîlna
se
ine 2. Ş te fa n M e te ş , op. cit., pp. 41— 43, p e n tr u c e l d e la 1428.
pe 3. Isto ria R o m â n ie i, m a n u a l u n ic p e n tr u c la s a X I m e d ie , e d . IV , B u c u re ş ti,
1948, pp. 107— 108.
linâ 4. Ib id e m , p. 109— 120. I. L u p as, D er s ie b e n b iir g is c h e B a u e m a u fs ta n d von
oria 1437— 1438, în Z u r G e s c h ic h te d e r R u m ă n e n . A u ls ă t z e u n d V o r tr ă g e , S ib iu , 1943,.
p. 126— 127.
l
Aceste răscoale aveau din partea rom ânilor şi un p ro n u n ţa t m otiv

ş i caracter religios, mai în d re p tă ţit încă decît cea a husiţilor. T endin
ţele de catolicizare ale Bisericii papale, u ra şi dispreţul ară tate rom â
nilor de către rom ano-catolici ca unor «valahi schism atici», obligaţia
de a contribui cu m unca şi dijm ele la în tre ţin ere a clerului rom ano-ca-
lic, legăturile lor de singe, de lim bă şi de credinţă cu rom ânii din. P rin
cipate alim entau şi în tăreau n em ulţum irea lor religioasă. M otivul re li
gios era de aceea im portant în m işcările lo r sociale revoluţionare şi el
ia, în secolul XVÎ, în revolta lui G heorghe C răciun (1569— 1570), un
caracter foarte p ronunţat \ Deosebirea confesională, care, pe lîngă cea
politică şi socială, diferenţia şi separa şi ea pe ţăran ii rom âni de stăpî-
nii şi asupritorii lor, mai ales pe moşiile Bisericii Rom ano-Catolice, dă
dea nem ulţum irii lor acest caracter religios, devenind o luptă în tre Or
todoxie şi Romane-catoliciSm, o luptă confesională pe teren social. Cele
m ai dese şi mai sîngeroase răscoale s-au făcut pe moşiile Bisericii Ro-
m ano-catoliee F aptul este sem nificativ.
In secolul al XV II-lea, cînd fră m în tările religioase, prin apariţia
protestantism ului şi p rin fricţiunile confesionale noi, înm ulţesc şi agra
vează nem ulţum irile politice şi sociale, m işcările revoluţionare devin
mai num eroase. Cu puţin în ain te de începutul m işcării protestante, la
1514, se produce una din cele mai im portante şi m ai sîngeroase răscoa
le, cea a lui G heorghe Doja '.
Aceste revoluţii sociale, în tă rite de ideile religioase, n-au p u tu t
îm bunătăţi totdeauna situaţia ţărănim ii şi mai ales pe a celei rom âne.
D im potrivă, unele au agravat-o prin lipsa de om enie a dom nilor de
p ăm înt şi a guvernatorilor. în urm a răscoalei de. la Bobîlna (1437—38),
nobilii m aghiari, secui şi saşi, solidari în num ele intereselor lor de
clasă asupritoare, au constituit U niunea celor trei naţiuni (Unio triu m
nationum ), care, cu puteri unite, a apăsat şi mai greu asupra poporului
rom ân, exclus, d intre naţiunile transilvane recunoscute, trăin d doar ca
«tolerat» politic şi religios, la discreţia stăp în ilo r privilegiaţi, p e pă-
m intul care fusese al lui. Această U niune politico-socială a celor trei
naţiuni a fost «fundam entul constituţional al principatului independent
al Transilvaniei» 8.
Ea a constituit tem eiul quasi-legal al izolării şi desconsiderării
rom ânilor ca naţiune şi confesiune religioasă • şi a în ră u tă ţit situ a ţia
iobagilor în general, supunîndu-i şi mai m ult intereselor dom nilor de
păm int. După răscoala lui G heorghe Doja, în- tim pul căreia s-a ridicat
în regiunea C rişurilor şi un preot rom ân, Popa L aurenţiu, tras în ţeapă
şl ars, şi după care Doja însuşi a fost to rtu ra t şi ucis in chip groaznic,
situ aţia ţăranilor devenea şi m ai grea.
Dieta nobililor hotăra în oct. 1514 : «Toţi ţăranii care s-au răsculat
îm potriva dom nilor lor n atu rali a r m erita să fie daţi m orţii pînă la
unul, ca nişte crim inali ce sunt. Dar, ca să nu se verse a tîta sînge şi
5. I, L u p aş, S ie b e n b ijr g is c h e B a u e r n u u ls ta n c ie im 16 J a h r h u n d e r t. Ib id e m ,
p. 262— 265.
6. Isto ria R o m â n ie i, p. 106.
7. Ib id e m , p. 176— 179 j 1. L u p aş, în op. c it., p . 249— 255.
8. 1. L u p aş, o p . cit., p. 131. „
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI N O A S T R E 49
ca să nu dispară de pe păm înt toţi iobagii, fără de care nobilii n -a r

p u tea trăi, se dispune să fie ex tirp aţi num ai căpitanii, hotnogii, fru n
taşii şi instigatorii prostim ii, precum şi aceia despre care se va adeveri
că au ucis pe n o b ili,. ori au necinstit fem ei de ale acelora. Ţ ăranul la
care se va fia arm ă îşi va pierde m ina dreaptă»,9.
N em ulţum iţi cu a tît, nobilii obţin şi de la regele m aghiar un de
cret, care h o tăra ca ţăran ii să plătească pagubele ce au făcut în tim pul
răscoalei şi să fie legaţi de glie p en tru totdeauna, adică să nu se mai
poată m uta de pe o moşie pe alta, d e v e n i n d astfel şerbi în veci (perpe
tu a rusticitate subjecti). Ţ ăranii datorau atunci p ro p rietaru lu i : o zi de
clacă pe săptăm înă, o sută de dinari cens pe an, 1/9 ca dijm ă, 12 pui,
2 gişte şi la zece case un porc gras. Biserica Rom ano-C atolică prim ea
şi ea o zecime din produsele păm întului m uncit de iobagi. O bligaţiile
oneroase ale ţărănim ii erau codificate şi consacrate după tre i ani în
opera juristu lu i m aghiar Ştefan W erboczy, «Opus trip a rtitu m juris
eonsuetudinarii inclyti Regni Hungaricie», carte de legi care a răm as
p en tru secolele u rm ătoare izvorul principal al dezvoltării juridice şi
politico-constituţionale a ţării l0. Acest «dreptar», scris — cum s-a zis
— «cu sînge de iobag», era făcut în folosul nobililor p e n tru o mai grea
apăsare a ţăran ilo r u , în tre care rom ânii erau cei m ai num eroşi şi mai
asupriţi. El a fost valabil p în ă.în 1848 l2.
De n o tat că asem enea m işcări şi m ăsuri aveau loc cu p u ţin în a
inte de dezastrul de la Mohaci (august 1526), căruia avea să-i urm eze
ocuparea Budei (1546), subjugarea Ungariei şi trecerea T ransilvaniei
sub vasalitatea turcilor. Necunoscînd nim ic decît interesul tor de clasă
dom inantă, nobilii se a ră tau inconştienţi de pericolul turcesc, în faţa
căruia ţa ra se găsea slăbită prin nedreptăţi şi frăm în tări sociale, care
făceau ca ţăran ii din T ransilvania să găsească mai uşoară stăpînirea
turcească decît pe cea creştină a nobililor tran silv an i şi mai tîrziu a
îm păratului austriac l:t. Se crede, de aceea, că în frîngerea de la Mohaci,
care a făcut pe turci stăpînii U ngariei şi suzeranii T ransilvaniei, se da-
toreşte şi refuzului ţăran ilo r de a sprijini pe nobili în luptă 1/‘. B ătălia
avusese loc, în adevăr, la doisprezece ani după revoluţia lui Doja, înă
buşită în foc, sînge şi cru n tă nedreptate, şi la nouă ani după codifica
rea asupririlor legiferate ale lui W erboczy. Este explicabil sentim entul
cu care ţăranii socoteau stăpînirea turcească o pedeapsă a lui D um ne
zeu p en tru nedreptăţile nobililor J5.
A ceasta n-a în ţelep ţit pe asupritorii ţăranilor. D im potrivă, în se
colul al XV I-lea, cum am spus, asuprirea creşte şi m işcările revolu
ţionare se înm ulţesc. La g reutăţile şi suferinţele pe care iobagii rom âni
le îm părtăşeau cu ceilalţi, se adaugă p en tru ei un nou m otiv de ap ă
10. I. L u p aş, o p . c it., p. 253.
11. Isto ria R o m â n ie i, pi 179.
12. I. L u p aş, o p . cit., p. 252. ,
13. Ib id e m , p. 262 şi Sn Das E n d e cler tiir k is c h e n O b c r h o h e it unei d e r B e g in n
d e r h a b s b u r g is c h e n H e r r s c h a lt in S ie b e n b iir g c n , în a c e la ş i v o lu m , p. 369.
15. I. L u p aş, o p . c it., p. 261.
B. O. R. — 4
sare şi de îngrijorare, cel religios adus de Reform ă. Ideile p ro testan te

p ătru n d în T ransilvania de tim p u riu şi cîştigă, cele lu teran e pe saşi,
cele calvine pe unguri şi pe secui. Şi unii şi alţii încep propagandă stă
ru ito are p e n tru a atrage pe rom âni la noua lor confesiune. în această
concurenţă religioasă, m aghiarii aveau a v a n ta ju l p uterii politice. Con
ducerea ţării foloseşte m ăsuri — bune şi rele — p e n tru calvinizarea
rom ânilor. A ceasta era o soluţie a problem ei politice. C alvinizarea ar
fi slăbit cu to tul elem entul rom ânesc, l-a r fi deznaţionalizat şi ar fi
în tă rit considerabil pe cel m aghiar, deoarece schim barea confesiunii
aducea cu sine schim barea naţionalităţii. M ulţi d intre cnejii şi nobilii
rom âni din T ransilvania au fost m aghiarizaţi în cursul secolelor, un ii.
p rin catolicizare 1G, alţii prin calvinizare. Ţ ăranii însă au rezistat şi pro
pagandei rom ano-catolice şi celei protestante, p ăstrîndu-şi n aţionalita
tea prin Biserică 17. C alvinism ul a fost to tu şi un m are pericol p e n tru
rom âni, în secolele al X V I-lea şi al X V II-lea 18,şi acţiunea lui prozeli-
tistă a fost una din cauzele uniaţiei. Ingerinţele şi presiunile condu
cerii calvine a T ransilvaniei au c o n trib u it la hotărîrea celor care au
prim it unirea. Pericolul calvinizării biciuia zelul iezuiţilor, care nu
voiau să piardă în ortodocşi o pradă pe care am eninţa s-o înghită cal
vinism ul, în paguba lor. P e n tru principii m aghiari ai T ransilvaniei,
calvinizarea rom ânilor ardeleni treb u ia totodată să în lătu re in fluenţa
dom nilor din Principatele Rom âne asupra lor 19, aşa cum, după aceea,
unirea cu Biserica papală treb u ia să ru p ă pe rom ânii trarislivăneni de
cei de peste m unţi 2().
Conducerea politică a T ransilvaniei avea şi interesul şi p u terea de
a sili pe rom âni să se calvinizeze. S tăpînii foloseau pe de o p arte pro- '
paganda, pe de alta luau m ăsuri de constrîngere : tip ăreau c ă rţi de în
v ă ţă tu ră calvină p e n tru rom âni în lim ba acestora şi obligau pe preoţi
să le cum pere şi să le citească ; a ju ta u pe calea aceasta introducerea
lim bii rom âne în cult, — Palia însăşi s-a tip ă rit în tr-o tipografie cal
vină, la O răştie, 1582, după trad u cerea ungurească a lu i G âspâr H e lta i21,
—, în tăreau sau chiar num eau pe m itropoliţii rom âni, pe care-i subor
donau superin ten d en tu lu i calvin şi fu n cţio n arilo r m aghiari, chem au pe
preoţii rom âni la sinodul calvin de la Cluj, im puneau credinţa şi prac
ticile calvine, interziceau icoanele şi posturile, inspectînd satele ca să
16. Ş te fa n L u p şa , op. c it., p. 91.
17. D e s p re p e r ic o lu l d e z n a ţio n a liz ă rii, v e z i S a b in O p re a n u , S ă c u iz a r e a r o m â
n ilo r p rin r e lig ie (B ib lio te c a S e c ţiu n ii g e o g r a f ic o - e tn o g ra f ic e , n r. 1), C lu j, 1927.
18. C o m p . N . lo rg a , H is to ir e (Ies R o u m a irts e t d e la R o m â n ite o r ie n ta le ,
v o i. V I, B u c a re s t, 1940, pp. 363— 365, 368 (d e s p re n o u l a s a lt c a lv in a s u p r a O rto d o x ie i
la s f îr ş itu l se c . X V II).
19. Ib id e m , p . 368. D e s p re c o n c u r e n ţa d i n tr e c e lc d o u ă p ro p a g a n d e , ro m a n o -
c a to lic ă şi c a lv in ă , v . şi G e o rg e P o p o v ic iu , U n iu n e a ro m â n ilo r d in T r a n s ilv a n ia
c u B is e r ic a ro m a n o -c a to lic ă , s u b Îm p ă r a tu l L e o p o ld I, L u g o j, 1901, p. 33, 63.
P e n tr u g r e u tă ţi l e fă c u te r o m â n ilo r in s c o p d e c a lv in iz a r e ( în d e o s e b i c o n d iţiile
im p u s e m itro p o litilo r ), v e z i Ş te fa n M e te ş , o p . c it., c a p . X, p. 266— 299, şi X I ,■
p. 300— 333 şi G e o r g e , P o p o v ic iu , o p . c it., c a p . II, pp. 11— 23, III, 24— 30 şi IV ,
p p . 31— 39.
20. G h. C iu h a n d u , La v a tr a s u lle te a s c ă a n e a m u lu i, n r. V I I : D e sb in a re a r e
lig io a s ă a ro m â h ilo r a rd e le n i. F a ls ific a r e a c r e d in ţe i ş i is to r ie i, A ra d , 1927, p. 44.
21. Ş te f a n M e te ş , op. c it., p. 86.
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI N O A S T R E r 51
controleze aplicarea ordinelor, înlocuiau chiar d rep tu l m atrim onial al

rom ânilor 22.
O rtodoxia rom ânilor e ra p riv ită de p ro testanţi ca «erezie» şi ca
«idololatrie». L uteranii şi calvinii convin să o d istrugă, în tim p ce u n i
tarienii — eretici — erau- recunoscuţi confesiune recep tă (1570). D ieta
ardeleană h o tăra la 30 noiem brie 1566 la Sibiu : «Eresul (legea o rto
doxă) să se lepede mai vîrtos d in tre rom âni, ai cărora păstori orbi fiind,
povăţuiesc pe orbi şi aşa duc poporul spre pieire. Acelora care nu ar
v re a să asc u lte ad e v ă ru l, să p o ru n c easc ă p rin c ip e le ca cu ep isco p u l şi
sup erin ten d en tu l G h e o rg h e 2:) să se dispute din B iblie şi dacă totuşi nu
ar voi să treacă la religiunea cea adevărată (la calvinism ), unii ca ace
ia, fie episcopi rom âni, fie preoţi sau călugări să fie scoşi din ţară.
Tot poporul să asculte num ai de episcopul G heorghe şi de preoţii aleşi
de el, iar cine a r tu lb u ra pe aceştia să fie tra ta t ca trădător» 2''. O rto
doxia era pusă astfel şi ea în afara legii. D ieta din 1573 proclam a în
adevăr lib ertatea de conştiinţă num ai p en tru cele p a tru confesiuni re -
cepte — rom ano-catolică, calvină, lu teran ă şi u n ita ria n ă — , iar cea
din 1575 declara pe rom âni to leraţi de azi pe m îine, după bunul plac
al principilor şi al nobililor : «T olerantur pro tem pore usque ad bene-
placitum principum ac regnicolarum » 25.
Calvinism ul reuşise să înfrîngă p u terea rom ano-catolicism ului de
la ju m ătatea sec. al XV I-lea, desfiinţa episcopia catolică de A lba Iulia
şi seculariza averile bisericeşti, dar O rtodoxia nu e ra u şu ra tă cu aceas
ta. Calvinism ul lua locul rom ano-catolicism ului ca religie prozelitistă
şi persecutoare, im itînd şi chiar întrecînd ro m an o -cato licism u l2<i. Pe
de altă parte, unii principi calvini ispiteau pe rom âni cu p rivilegii, pen
tru a-i atrage mai uşor la confesiunea l o r 27. S itu a ţia rom ânilor se
schim bă în tru c îtv a sub principele catolic Ş tefan B âth o ry şi m ai ales
sub M ihai Viteazul. In sec. al X V II-lea, ea se agravează însă din nou.
A buzurile de putere ale conducătorilor T ransilvaniei se înm ulţesc. Mi-
tropoliţii rom âni, aleşi de obicei la B ucureşti, sîn t în tă riţi în scaun cu
obligaţia de a respecta u n n u m ăr de condiţii im puse de principe, inspi
ra t de su p erintendentul său, condiţii care tre b u iau să ducă la calviniza-
re a rom ânilor OFtodocşi. De la cinci condiţii im puse întîi de G abriel
B ethlen, în 1624, se ajungea la cincisprezece şi apoi la nouăsprezece,
im puse de urm aşi. Teofil însuşi, prim ul m itropolit rom ân unionist, a
fost în tă rit în scaun cu obligaţia de a respecta cele nouăsprezece con
diţii im puse de calvini.
Astfel, în a doua ju m ă ta te a sec. al X V II-lea, B iserica O rtodoxă
Rom ână din T ransilvania e ra ca şi supusă celei calvine. S u p erin ten d en
tul calvin, care se in titu la şi «episcop rom ân» (olah piispok), o su p ra
veghea ; el autoriza şi controla ţin erea sinoadelor, aproba ho tărîrile
lor, acuza şi p u tea să în lă tu re pe m itropolitul rom ân. C lerul ortodox
22. G e o rg e P o p o v ic iu , o p . cit., p. 14— 15.

23. E p isc o p ro m â n c a lv in , p u s d e m a g h ia ri.
24. La Ş te fa n M e te ş , op. c it., p. 81.
25. C ita t la G e o rg e P o p o v ic iu , o p . c it., p. 14, n o ta 3.
26. Ib id e m , p. 13.
27. Ş te fa n M e te ş , op. c it., p. 186, 205— 206, 289, 306. C o n s ta n tin C. G iu re s c u ,
Isto ria ro m â n ilo r, v o i. III, p a r te a I, B u c u re ş ti, 1942, p. 352— 365.
prim ea in strucţiuni calvineşti, care treb u iau com unicate poporului. A bu
zurile de p u tere săvîrşite asupra m itropoliţilor Ilie Iorest (1640— 43) şi
Sava Brancovici (1650— 1680, f 1683), depuşi din scaun, ia r ultim ul
închis şi m altra ta t de calvinişti, cu «nem aiauzită păgînească şi cum pli
tă tiranie», după spusa unui cronicar m aghiar 28, ilustrează în tre m ulte
alte abuzuri şi opresiuni religioase situ a ţia grea a Bisericii rom âne din
T ransilvania în p reajm a unirii.
A sem enea m ăsuri consţrîngătoare şi unele adem eniri au făcut ca
unii rom âni să treacă la calvinism , din in terese m ateriale. N um ărul lor
era însă mic. C lerul şi poporul rezistau şi aceasta în d îrjea pe stăpînitori.
P rin colecţia de legi n um ită «Compilatae constitutiones Transilvaniae et
P artium Hungariae eidem adnexarum » din 4 m artie 1669 se luau m ă
suri care treb u iau să ducă la e x term in area poporului rom ân şi la des
fiin ţa rea Bisericii l u i P r i n ţ u l G abriel B ethlen (1613—29) a încercat
chiar calvinizarea în m asă a rom ânilor ardeleni, cerînd p e n tru aceasta
şi învoirea p a triarh u lu i de C onstantinopol, C hirii Lucaris, care avea
prieteni în tre calvini şi care s-a opus dorinţei p rin ţu lu i transilvan, fă-
cîndu-1 a te n t asupra nem ulţum irii ce a r produce planul lui în tre ro
m ânii din P rin c ip a te :m. De .»otat că B ethlen, care voise pe rîn d coroa
na cîtorva ţări, s-a visat şi «rege al Daciei», adică al celor tre i ţări ro
m âneşti unite sub stăpînirea sa, după succesul anterior, trecător, al lui
M ihai Viteazul.
Pasiunea confesională a principilor tran silv an i era pusă în servi
ciul politicii lor, iar> situ aţia politică şi socială a rom ânilor o favoriza.
S tarea lor se tot înrăutăţise. Ţ ăranii iobagi m unceau num ai p e n tru dom
nii de pământ, p u tîn d doar, de la un tim p, să se m ute de pe o moşie
pe alta. Dom nii îşi p ăstrau toate privilegiile, în tă rite cu legi şi abur
zuri de p u tere şi aveau d re p t suprem de judecată asupra iobagilor
l o r 31. Răscoalele din 1610, 1658— 59, 1697 vădesc nem ulţum irea ţă ra
nilor cu starea lor socială, în secolul al X V II-lea. Este drept că, în in
teres confesional şi politic, unii principi tran silv ăn en i din acest secol
au acordat uşurări de sarcini iobăgeşti preoţilor rom âni : G abriel B eth
len, aspirant, cum am spus, la coroana Daciei "şi la calvinizarea în m asă
a rom ânilor ardeleni, A caţiu Barcsay (1659— 60), rom ân calvinizat şi
m aghiarizat, M ihai A p a ffy 32, în sp eran ţa că «Dum nezeu va lum ina pe
preoţii rom âni» să treacă la confesiunea calvină a conducătorilor ţă
rii 33. Asem enea privilegii interesate nu e ra u însă respectate de dieta
T ransilvaniei — cum nu vor fi nici cele acordate de îm p ăratu l Leopold
I uniţilor, şi preoţii treb u iau să m uncească din greu, ca şi iobagii, ca
să poată tră i şi plăti. Satele erau p rea mici, preoţii num eroşi — cîte
6— 10 în tr-u n sat, — v eniturile lor puţine. E lem entul rom ân ortodox
28. M ih a i C s e re y , c it a t d e G e o r g e P o p o v ic iu , o p . c it., p. 21 (şi n. 2).
29. G e o rg e P o p o v ic iu , o p . c it., p. 19— 20.
30. R ă s p u n s u l p a tr ia r h u lu i la s c r is o a r e a p r in c ip e lu i, în te x t la tin şi t r a d a -
c e r e r o m â n e a s c ă , p r e c e d a t d e u n in te r e s a n t s tu d iu lă m u r ito r a l s itu a ţie i, la Pr. N i-
c u la e M . P o p e sc u , C h irii L u c a ris ş i O r to d o x ia ro m â n ă -a r d e le a n ă (E x tra s d in re v .
« B ise ric a O r to d o x ă R o m ân ă » , a n L X IV (1946), n r. 7 — 9, iu lie -s e p t.), B u c u re ş ti, 1946.
31. Ş te fa n M e te ş , o p . c it., p. 205— 206.
32. Ib id e m , p. 186, 2 8 9 : C o n s ta n tin C. G iu re s c u , o p . ş i Io c. c it.
33. Ş te fa n M e te ş , o p . c it., p. 465— 466.
DIN TRECUTUL BISERICII Ş/ PATRIEI N O A S T R E 53
răm înea deci sub povara legilor nedrepte, a g reu tă ţilo r politice şî so
ciale, a prigoanei şi a fanatism ului confesional, care toate îi apăsau ca
iobagi şi ca religie ne-receptă.
în situ aţia aceasta se găseau rom ânii tran silv ăn en i, cînd ţa ra lor
trecea sub stăpînire austriacă la 1688, cu un deceniu în ain te de unire.
A ceastă im portantă schim bare politică agrava şi ea situaţia socială şi
religioasă a rom ânilor. H absburgii năzuiau de m u lt la stăp în irea fru
moasei ţări de peste m unţi. Principii ei, cu excepţii ca a lui Sigism und
B âth o ry , se o p u n ea u în să in flu e n ţe i au strie c e şi—i re z is ta u u n e o ri cu
ajutorul turcilo r şi al dom nilor rom âni din p rin c ip a te 3'*. V ictoriile şi
cucerirea lui M ihai V iteazul — el guverna T ran silv an ia cu învoirea îm
p ăratului Rudolf II (1576— 1612), care o socotea provincie austriacă —
întăreau p e n tru prea p uţin influenţa im perială. V iena continua însă să
se am estece în T ransilvania, pe care voia s-o scoată de sub su zeranitatea
turcă şi s-o pună sub a ei, căutînd să atragă la politica im perială şi pe
dom nii rom âni (Şerban Cantacuzino, C onstantin B rîncoveanu).
La p a tru ani după victoria de la 1683 asu p ra tu rcilo r la Viena,
arm ata îm păratului Leopold I in tra în T ransilvania. M ihail A paffy era
recunoscut principe e re d ita r (1687), d ar anul u rm ă to r era silit să se
declare supus îm păratului de la Viena. D upă m o artea lui (1690), îm pă
ra tu l făcea ca fiul lui, M ihail A paffy II, m inor atunci, să ren u n ţe la
d rep tu l său la m ajorat (1696) şi num ea un om *im perial gu v ern ato r al
T ransilvaniei. R evoluţia lui E m eric T okoly, care se proclam ase p rin
cipe al T ransilvaniei, în cu ra ja t de tu rci şi a ju ta t de C onstantin B rân-
coveanu să bată tru p ele im periale la Z ărneşti (august 1690), n -a reu şit
să sm ulgă lui Leopold I T ransilvania. V ictoria de la Z enta a su p ra tu r
cilor, cîştigată de p rin ţu l Eugen (1697) şi pacea de la K arlovitz (1699)
asigurau Vienei stăp în irea peste U ngaria şi T ransilvania, tu rcii m ai
p ăstrîn d doar B anatul Tim işoarei.
S tăpînă pe T ransilvania, V iena avea tot in teresu l ca s-o cîştige
politicii şi scopurilor sale pe to ate căile posibile. Opoziţiile naţionale
şi religioase îngreuiau m u lt opera de austrificare a T ransilvaniei poli
glote şi policonfesionale. îm p ă ratu l era germ an şi catolic, u n gurii an-
tiim periali şi calvini, saşii luterani, iar rom ânii ortodocşi, sim pli tole
raţi, fără calitate de naţiune recunoscută şi de religie receptă, fără
d rep tu ri politice şi sociale, fără reprezentanţi în d ie tă 3r>. Ei erau însă
elem entul cel mai num eros şi deci cel mai im p o rta n t din pu n ct de ve
dere dem ografic. în socotelile politice fie ale principilor m aghiari, fie
ale îm p ăratu lu i germ an, această sup erio ritate num erică şi etnografică
constituia un serios m otiv de team ă. P e n tru a p u te a stăp în i T ransil
vania şi a ţine în frîu naţiunile privilegiate, îm p ă ratu l treb u ia să cîşti
ge şi să apropie pe rom âni. L egăturile lor religioase şi naţionale cu
Principatele Rom âne vecine, aflate sub suzeran itate turcească, im pu
neau C urţii vieneze o deosebită aten ţie p e n tru rom âni. C onstantin
B râncoveanu, care obţinuse de m ult cetăţenia tran silv an ă şi titlu l de
conte (1688) şi avea în T ransilvania p roprietăţi, ctitorii şi legături im
35. C o n s ta n tin C. G iu re s c u , o p . c it., pp. 367, 393— 394.
54 BISERI CA O R T O D O X A R O M Â N A
po rtan te, este n um it de Leopold I «principe al im periului» (30 ianua

rie 1695).
Inţelegînd situaţia, în ceea ce avea favorabil şi defavorabil p en tru
rom âni, îm păratul face din cîştigarea rom ânilor preocuparea sa p rin
cipală. S tarea lor socială m izeră îi da posibilitate şi îndem n ca să-i
atragă pe calea acordării de d re p tu ri şi de privilegii, de care se bucu
ra u m aghiarii, saşii şi secuii, ca naţiuni şi confesiuni recepte. în con
cepţia tim pului, rom ânii pu teau să iasă din situ aţia lor grea de iobagi,
«toleraţi pînă la buna plăcere» a prin ţu lu i şi a dom nilor, prin trecerea
lor la o confesiune privilegiată, şi aceasta tre b u ia să fie p e n tru îm pă
r a t propria sa confesiune, cea rom ano-catolică. Leopold I se gîndea,
fireşte, nu la binele rom ânilor, ci la interesele A ustriei, al cărei scop
era ca «prin rom ânii cîştigaţi la legea îm p ăratu lu i să sfarm e cu totul
p u terea dom inantă a calvinism ului in to lera n t al nobililor unguri», zice
istoricul Ştefan M e te ş36.
O stili şi catolicism ului im perial şi germ an şi O rtodoxiei rom âne,
calviniştii uşu rau în adevăr, p rin in toleranţa, n ed reptăţile şi abuzurile
lor, apropierea rom ânilor de îm părat, p e n tru a cărui religie totuşi sim
ţeau repulsie fire a s c ă :i7. Dom nia austriacă depindea însă de în tă rirea
catolicism ului, m u lt slăbit de în tin d erea calvinism ului şi luteranism u-
lui în Transilvania, iar în tă rirea catolicism ului presupunea şi scoaterea
rom ânilor de sub ordinele şi in fluenţa calvinism ului. M ijlocul socotit
indicat p e n tru aceasta era u n u l singur : a trag erea rom ânilor ortodocşi
la B iserica Rom ano-C atolică a îm păratului. In teresu l religios era astfel
strîn s legat de cel politic. Calvinii înşişi aveau, din partea lor, aceeaşi
concepţie ; de aceea, încercau deznaţionalizarea rom ânilor p rin calvini-
zare. în noile condiţii politice, concurenţa confesională se intensifica
în chip firesc : rom ânii sînt asaltaţi din două p ărţi **. Calvinii şi îm pă
ra tu l se întrec să-i atragă. în m ăsura în care îm p ăratu l adem eneşte pe
rom âni cu d rep tu ri şi privilegii, p e n tru a se uni cu B iserica rom ană,
calviniştii se opun, se agită, in terv in şi cau tă s-o îm piedice şi la V iena
şi în T ransilvania, unde, p rin hotărîrile dietei, pu teau să zădărnicească
aplicarea h o tărîrilo r im periale.
S entim entele m aghiarilor şi saşilor fa ţă de stăpînirea habsburgică
rom ano-catolică le arătase reau a prim ire făcu tă arm atei im periale m ai
ales la Braşov, care a tre b u it să fie asediat şi bom bardat, ca să fie luat
(mai 1688), ca şi m işcările revoluţionare, care se produc încă de la în
ceputul ocupaţiei austriece, sub conducerea lui Francisc Tokay şi a pre
dicatorului reform at M artin K abai (1697), apoi a lui Francisc Râkoczi
(1703— 1711), acesta fiind sp rijin it de regele F ranţei, Ludovic XIV, in
teresat la înfrîngerea habsburgilor. Inflăcărînd pe ţăra n ii de toate nea
m urile cu lozinci religioase («pentru D um nezeu şi p e n tru libertate») şi
chem îndu-i să scuture «jugul de fier al nem ţilor», Râkoczi este ales
principe independent al T ransilvaniei, declară d etro n ată dinastia habs
burgilor (prin h o tărîrea de la Onod, în iunie 1707) şi duşm ani ai pa
36. O p . c it., p . 318— 319.
37. N . Io rg a , o p . c it., p. 445.
38. C o n s ta n tin C. G iu re s c u , o p . c it., p. 372.
DIN TRECUTUL BISERICII $1 PATRIEI N O A S T R E 55
triei pe cei care nu vor in tra în rîn d u rile răsculaţilor. El scria rom â
neşte stolnicului C onstantin Cantacuzino că vrea să ocrotească biseri
cile ortodoxe din T ransilvania, pe care casa de A u stria şi-a pus în gînd
«să le prigonească foarte, ca pe nişte pietre de sm inteală a viitoarelor
sale in ten ţiu n i răuvoitoare». îm p ă ratu l Leopold I e ra strîm to ra t şi în
g rijo ra t de războiul p en tru succesiunea Spaniei, şi m işcarea lui Râkoczi
e ra cu a tît m ai periculoasă, cu cît ea devenea generală, cuprinzînd
şi pe nobili, care voiau s-o facă folositoare p e n tru clasa lor. P ă răsit de
politica franceză, n e a ju ta t de ţa ru l P e tru cel M are, spre care s e în
dreptase, treb u in d să treacă în Polonia, Râkoczi n-a reu şit să înlătu re
dom inaţia habsburgică. Este deosebit de in teresan t însă că rom ânii,
care in tra u în rîn d u rile arm atei lui, erau n em ulţum iţi m ai ales de p ri
goanele puse la cale de agenţii habsburgilor, spre a-i sili să-şi lase cre
d i n ţa 39, pe care, în tre tim p, p rin acţiunea unionistă a m itropoliţilor
Teofil şi A tanasie, o părăsise un n u m ăr de clerici şi credincioşi orto
docşi.
A vînd a ne ocupa num ai de cauzele uniaţiei, istoria încheierii ei
nu in tră în subiectul nostru, decît în m ăsura în care ea poate să lum i
neze problem a acestor cauze. M ulţum irea habsburgică rom ano-catoli-
câ de a stăpîni T ransilvania era îm preunată, cum ana spus, cu g reutăţi
m ari. Problem a religioasă, totdeauna grea, făcea acum şi m ai grea pe
cea politică. M aghiarii calvini erau ostili dom inaţiei germ ane şi spiri
tul lor de revoltă continuu aprins. Răscoala lui Râkoczi a fost urm ată
de altele (1721, 1727, 1750), la scurte in te rv a le /,n, p e n tru ca spre sfîrşi
tul secolului să izbucnească cea a rom ânilor sub H oria, Cloşca şi C ri-
şan (1784). N u m ă r u lş i starea m izeră a rom ânilor, am zis, îi im punea
atenţiei im periale, interesată să contrabalanseze cu elem entul autohton
U niunea celor trei n aţiuni privilegiate, preocupate exclusiv de d re p tu
rile şi de favorurile lor. De aceea, abia stăpînă pe T ransilvania, în care
e ra prim ită cu vădită ostilitate, C urtea vieneză a început să lucreze
p en tru cîştigarea rom ânilor pe singura cale posibilă atunci, cea re li
gioasă. A atrage la rom ano-catolicism ul austriac populaţia cea m ai n u
m eroasă a T ransilvaniei era tot ce p u tea servi m ai bine cauza im peria
lă. Cîştigaţi pe de o p arte îm potriva n aţiunilor conlocuitoare necatoli-
ce, rom ânii a r fi fost ru p ţi pe de altă parte, p rin un ire, de fraţii lor
din P rincipate, la a căror îngrădire de influenţă în T ransilvania şi even
tual dom inare în ţările lor, H absburgul se gîndea în acelaşi tim p ',l.
M ijloacele folosite p e n tru năim irea rom ânilor e ra u cel religios, al
propagandei iezuite, şi cel politic, al prom isiunilor de îm b u n ătăţire a
situaţiei rom ânilor, — u nul spiritual, altul m aterial, d in tre care efecte
propriu-zise a av u t num ai cel din urm ă. Oam enii care s-au pus în ser
viciul uniaţiei au fost cardinalul Kollonics, arhiepiscop de Strigoniu,
39. I. L u p aş, R ă sc o a la ţă r a n ilo r d in T r a n s ilv a n ia la 1784 (B ib lio te c a is to r ic ă
a A s o c ia ţiu n ii p e n tr u lit e r a t u r a ro m â n ă şi c u ltu r a p o p o ru lu i ro m â n , II), C ţu j, 1934,
pp. 11— 15.
41. Ie z u itu l A n tid iu s D u n o d în m is iu n e d ip lo m a tic ă la B u c u re ş ti şi in T r a n
s ilv a n ia (I. L u p aş, D as E n d e d e r tiirk isc h c n ..., p. 371— 373 ; 394) j N . Io rg a , op.
c it., p. 440.
p rim a t al U ngariei, hiperzelos serv al Rom ei papale, om in flu en t şi

ascultat la C urtea vieneză, a ju ta t de iezuiţi, îndeosebi de preotul P aul
B arâny din A lba Iulia, iar din p artea rom ânilor de m itropoliţii Teofil
(1692— 1697) şi A tanasie (1698— 1713), am bii hirotoniţi la Bucureşti, şi
obligaţi prin prom isiuni solem ne să n u trădeze cauza ortodoxă şi ro
m ână. îm p ăratu l Leopold I, care fusese crescut p e n tru cariera eclezi
astică, şi cardinalul Kollonics, care fusese crescut, dim potrivă, p en tru
cariera m ilitară, aveau îm preună suficientă pregătire politică si reli
gioasă p e n tru a încerca să m anevreze poporul a tît de greu năp ăstu it
al valahilor schism atici, momindu-1 cu prom isiuni de d rep tu ri politi
ce şi sociale, pe care ei singuri nu le aveau în tre naţiunile transilvane.
U niaţia a fost efectul acestor prom isiuni. Rom ânii nu au fost con
vinşi de propaganda iezuită să treacă la Biserica papală, ci încîntaţi
cu făgăduiala că vor obţine d rep tu ri ca n aţiu n ile confesiunilor recepte,
şi anum e ca Biserica de care ţinea însuşi îm păratul. Oam enii cardina
lului Kollonics şi ai îm păratului Leopold I îm biau stă ru ito r pe rom âni
la uniaţie, p e n tru care puneau în ain tea lor «m unţi de aur», cum zice
un istoric ardelean al u n irii ',2, şi pe care, ca să învingă rezistenţa ro
m ânilor, o prezentau nu ca pe o părăsire a religiei lor, ci ca pe o sim
plă recunoaştere a celor p a tru puncte deosebitoare, prim ite de ortodocşi
la sinodul din F lorenţa (1439), d intre care rom ano-catolicii ţineau mai
ales la unul, prim atul papal.
C hiar dacă sinoadele lui Teofil din feb ru arie şi iunie 1697 nu s-au
ţin u t şi dacă aşa num itele h o tărîri ale lor nu sîn t autentice, cum cred
unii isto ric i'i:!, ci sînt, aşa cum ni se prezintă, falsificări iezuite, cele
date ca spuse de Teofil în sinod despre su ferin ţele rom ânilor erau ca
fapte, din nefericire, adevărate. în convorbirile pe care le-a av u t cu
preoţii, Teofil le-a d at asigurări, în urm a celor p rim ite de el însuşi de
la agenţii rom ano-catolici, că starea lor se va schim ba cu to tul în bine.
Cu asem enea asigurări a reu şit el să înduplece un num ăr de preoţi —
căci de d repturile acestora era vorba la început — să adere la ideea
unirii cu Biserica Romei. în speran ţa că preoţii vor putea să aducă la
rom ano-catolicism şi poporul, — în acelaşi tim p se făcea propagandă
la ru te n i — , se declara preoţilor ortodocşi încă din august 1692 că,
dacă vor să scape de toate greutăţile, să nu se mai plătească datoria
de iobagi către dom nii de păm înt şi să ia dim potrivă ei dijm ă de la
credincioşii lor, n-au decît să treacă prin u nire la Biserica R om ano-C a-
tolică, de care ţine şi îm păratul, noul stă p în ito r al ţării.
Catolicizarea prin u n ire devenea astfel expresia celei mai aprecia
te lealităţi faţă de îm p ărat şi totodată sin g u ra posibilitate de îm bunătă
ţire a situaţiei de iobagi a rom ânilor, — a preoţilor în prim ul rînd. îm
p ăratu l îm bia pe rom âni la u nire în form e pe de o p arte prom iţătoare,
pe de alta am eninţătoare : «Care d in tre preoţii rom âni de ritu l gre
cesc — zicea rescriptul im perial din 14 aprilie 1698 — m ărturisind, se
v a declara, că va păzi ritu l grecesc după norm a celor uniţi cu catoli
cii, şi va recunoaşte pe P ontiful rom an, acela se va bucura de privile
42. G e o r g e P o p o v ic iu , op. c it., p. 28.

43. Ib id e m , p. 42, 49— 6 2 ; Ş te fa n M e te ş , op. c it., p. 328.
giile preoţilor catolici ; iară cine va socoti că nu poate face num ita m ăr
turisire, sau se va uni cu una d in tre celelalte religiuni prim ite, sau va
răm îne în statu l religiunii sale, în care e acum , se va bucura de pri
vilegiile religiunii aceleia, p e n tru care se va declara, sau se va socoti
în statu l şi d reptul religiunii în care se află acum»
C urînd după acesrt rescrip t im perial, cardinalul Kollonics adresa
guvernului transilvan şi preoţilor rom âni un m anifest (2 iulie 1698),
în care-i asigura nu num ai de dobîndirea b u n u rilo r păm înteşti, ci şi a
celor cereşti, dacă se vor uni cu Roma : «Ca răsp lată convertiţii se vor
bucura de fericirea eternă, iară aici pe păm înt vor fi părtaşi la graţia
şi favoarea deosebită a augustului îm părat, care cu plenitudinea p uterii
sale, va ocroti persoanele şi bisericile greco-catolice, întocm ai cum sînt
ocrotite şi privilegiate persoanele şi bisericile de r it latin. Cînd priv i
legiile acordate m em brilor şi Bisericilor unite a r fi v ătăm ate sau căl
cate în picioare, în asem enea cazuri vor avea să judece aceleaşi foruri
bisericeşti şi civile, întocm ai ca şi cînd ar fi vorba de d rep tu rile şi de
privilegiile Bisericii catolice. Iar dacă acestea a r refuza ocrotirea, con
tra r dorinţei îm păratului şi ar nesocoti privilegiile şi favorurile acor
date preoţilor şi bisericilor greco-catolice, să se facă plîngere la îm pă
ratul, contra instanţelor inferioare, p en tru că n -a u d at ascultare p lîn -
gerilor legitim e, şi el va griji şi îi va apăra pe ei, şi cu b raţu l său sever
va răzbuna nedrep tatea la vrem e de lipsă»
P ropunerile şi asigurările îm păratului vienez şi ale p rim atului
ungur erau ispititoare pentru preoţii rom âni «bieţi oam eni sătui de
necazuri», cum zicea N. Iorga /,li. La u n ire au a d e ra t în tîi un num ăr de
protopopi şi de preoţi, îndem naţi de Teofil. Dacă m itropoliţii unionişti
Teofil şi A tanasie s-a r fi tra s din fam ilii de ţăran i, cărora li se in te r
zisese accesul la e p i s c o p a t p o a t e că ei n -a r fi cedat îm bierilor im pe
riale şi iezuite ; dar ei erau nem eşi, adică de neam nobil, şi nobilii au
tră d a t mai uşor cauza naţional şi religioasă a rom ânilor, p en tru privile
giile m ateriale cu care, ceva mai înainte, li se întinsese blidul calvinizării.
Teofil n-a avut tim p să-şi desăvîrşească opera, fiind op rit de m oar
te (1697). începutul propagandei se poate socoti de altfel făcut sub
în aintaşul lui, V arlaam , sub care, pe de altă p arte, calvinism ul însuşi
progresa în dauna O rto d o x iei/l8. «Începătorul sfîşierii u n ităţii rom âneşti
în form a bisericească, singura cu putinţă», zicea Nicolae Iorga /,!l, a fost
însă Teofil. O pera lui nefastă a fost con tin u ată de urm aşul lui, A ta
nasie, sub aceleaşi presiuni, asigurări şi iluzii păm înteşti, ca şi sub
Teofil.
Cum C onstantin B râncoveanu şi m itropolitul Teodosie al Ţ ării
Rom âneşti, unde se alegeau şi se hirotoneau m itropoliţii T ransilvaniei,
44. La G e o rg e P o p o v ic iu , op. c it., p. 75.
45. Ib id e m , p. 77— 78.
46. Isto ria B is c r ic ii ro m â n e ş ti ş i a v ie ţ ii r e lig io a s e a ro m â n ilo r, c d . 2, v o i. 1,
B u c u re ş ti, 1929, p. 422, u n d e se a r a t ă şi c ît a v e a u d r e p t să p rim e a s c ă d e la c r e
d in c io şi, d u p ă o h o t ă r î r e d in 1688.
47. D ie ta d in 1642 o p r is e h iro to n ia d e fii de io b a g i o rto d o c ş i (G e o rg e Po
p o v ic iu , o p . cit., p. 16).
48. Ş te f a n M e te ş , op. cit., p. 317— 319.
49. Isto ria B is e r ic ii r o m â n e ş ti, v o i. c it., p. 426.
58 BISERI CA O R T O D O X A R O M A N A
erau în cunoştinţă de m işcarea unionistă a lui Teofil, ei cer lui A tana-

sie, la hirotonia sa în B ucureşti (februarie 1698), îm preună cu p a tria r
h ul Dositei al Ierusalim ului, aflat atunci în ţară, să se lege sub ju ră -
m înt că va păstra credinţa M ărturisirii ortodoxe şi va observa instruc
ţiunile ce i s-au d a t cu acest prilej, treb u in d să se adreseze totdeauna
m itropolitului din B ucureşti p e n tru lăm u ririle de care ar avea nevoie a).
A sigurările date lui C onstantin B râncoveanu, lui Teodosie şi lui Do
sitei de către A tanasie Anghel s-au dovedit fă ră efect. Presiunile şi pro
m isiunile im periale şi iezuite au fost mai ta ri decît legăm întul de la
Bucureşti. In urm a rescriptului im perial de la 14 aprilie 1698, care făcea
cunoscut guvernului transilvan că preoţii rom âni, care se vor uni cu Bi
serica papală, se vor bucura de privilegiile preoţilor catolici, şi a m em o
riu lu i cardinalului Kollonics — cînd A tanasie nu era încă în tă rit în scaun,
o listă de adeziuni la uniaţie circula prin T ransilvania, culegînd 38 de
sem nături de protopopi. La 7 octom brie 1698, iezuiţii redactau pe baza
ei la Alba Iulia m anifestul unirii, în tă rit cu pecetea M itropoliei, d ar
nu încă şi cu sem nătura lui A tanasie. Deşi h o tă rît p en tru unire, m itro
politul pregeta cu form ele. El păstra încă legături utile cu Ţ ara Ro
m ânească, unde la 1700 prim ea de la C onstantin B râncoveanu moşia
M erişani-A rgeş.
în urm a actului Unirii sem nat de protopopii rom âni, îm p ăratu l dă
prim a «diplomă leopoldină», priv itoare la rom ânii uniţi, din 16 fe
b ru arie 1699, prin care se prim ea şi se în tă rea de îm p ărat u n ire a ac
ceptată, acordîndu-se Bisericii unite drep tu rile, privilegiile şi scutirile
celei rom aho-catolice, clerul u n it fiind scu tit p rin ea de sarcinile io-
băgiei. M itropolitul A tanasie, chem at la V iena, sem nează acolo un act,
prin care garantează «stăruitor şi sincer» u n ire a lui cu Biserica rom ană
la 20 m artie 1701. Nesocotindu-se validă hirotonia lui «schismatică»
de la Bucureşti, el este hirotonit din nou la Viena (25 m artie 1701) ca
«episcop» al rom ânilor, fiind deci retro g rad at. M itropolitul rom ân de
Alba Iulia devenea astfel un episcop unit, subordonat ierarhiei rom ano-
catolice. A tanasie prim ea în schim b titlu l de consilier şi un la n ţ de aur,
p u rtîn d chipul îm păratului.
P rin tr-o nouă diplom ă leopoldină, din 19 m artie 1701, se reînnoiau
drep tu rile acordate uniţilor. Favoarea im perială se întindea de astă-
d a tă şi asupra ţăran ilo r valahi : cei care se vor uni cu Biserica rom ano-
catolică «vor fi prim iţi în tre sta tu rile ţării, ca ceilalţi fii catolici ai
patriei», ieşind astfel din starea lor um ilitoare de sim pli to le r a ţi51.
Cînd A tanasie se întoarse de la V iena ca episcop unit, după ce
în tărise unirea cu ju ră m în t sem nat echivoc ca «Vlădică», p e n tru a
m asca degradarea sa, adună m ulţi preoţi şi popor ca să asiste la cere
m onia instalării şi să le vestească isprava sa. «S-au citit acolo — zice
un istoric m aghiar, Bod Peter, c ita t de Gh. Şincai, — poruncile îm pă
răteşti şi despre Vlădica şi despre unire şi despre altele, pe care înţe-
legîndu-le puţini d in tre preoţii rom âni, gîndeau că ei fără ştirea lor
50. D e v ă z u t p e n tr u a c e s te in s tr u c ţiu n i, N . Io rg a , Isto ria B is e r ic ii r o m â n e ş ti
şi a v ie ţ ii r e lig io a s e a ro m â n ilo r, e d . 2, v o i. II, B u c u re ş ti, 1932, p. 18— 2 0 ; Ş te fa n
M e te ş , op. cit., p. 328— 329 .
51. C o n s ta n tin C. G iu re s c u , o p . c it., p. 375— 376.
toţi s-au b o ie rit» 52. Această ironie exprim ă cum nu se poate mai bine
am ăgirea rom ânilor cu o «boierie» închipuită, crezînd în docum ente
latineşti pe care nu le înţelegeau. De necunoştinţa lor de lim bă latină
s-a abuzat de altfel, cum se ştie, în însuşi actul condiţiilor unirii, în-
tr-u n fel înţelese şi adm ise de rom âni şi în alt fel puse în scris
de iezuiţi.
P e n tru a obţine adeziunea la unire, iezuiţii treb u iseră totuşi să
facă unele concesii religioase rom ânilor, ren u n ţîn d adică la im punerea
doctrinei rom ano-catolice integrale, cum se gîndeau să facă la început.
Rom ânii erau asiguraţi că îşi vor p ăstra credinţa, cultul, calendarul,
practicile religioase, căsătoria clerului, cu condiţia prim irii celor patru
puncte cunoscute, d in tre care era esenţial p en tru u n ire prim atu l papal.
O rtodocşilor li se prezenta, chiar, unirea ca sim plă recunoaştere a
papei ca şef bisericesc, în locul p a triarh u lu i grec de la C onstantinopol,
aflat sub stăpînire turcească. P rin unire, rom ânii se bucurau deci de
cinstea de a ţine de Biserica îm păratului creştin şi a sfîntului părinte
de la Roma, care îi asigurau de toată dragostea de rigoare, chem îndu-i
la unire în interesul lor veşnic şi mai ales păm întesc.
Că e ra vorba în realitate num ai de interese păm înteşti e ra şi este
lucru mai presus de orice îndoială. O dovedesc aceasta nu num ai rep e
tatele invitaţii im periale şi iezuite la unire, pe bază de făgăduite bunuri
m ateriale, ci şi nem ulţum irea catolicilor T ransilvaniei, în fru n te cu cal-
viniştii, că un irea rom ânilor îi păgubea de m ulte vfenituri scoase din
sudoarea valahă şi că îm povăra pe ceilalţi contribuabili, scăzînd adică
n u m ăru l iobagilor, d atorită rom ânilor care u rm a u să se bucure de pri
vilegiile şi scutirile prom ise uniaţiei. In teresan t că u n iaţia nu m ulţum ea
m ăcar pe toţi ca to lic ii53. Cît priveşte pe calvinişti, aceştia căutau s-o
prezinte ca fără folos şi im portanţă p en tru Biserica Rom ano-Catolică.
Rom ânii, ziceau ei, nu au prop riu vorbind o religie, ci o «superstiţie
barbară, supusă la toate fără-de-legile» care nu v a aduce nici un folos
religiei catolice y*. Intr-o scrisoare către îm păratul Leopold I, din 14 iu
lie 1699, g u v ernatorul T ransilvaniei, care căuta să îm piedice cu orice
p re ţ unirea rom ânilor cu B iserica papală, zicea de asem enea că uniţii
sîn t m ai m ult superstiţioşi decît religioşi, ba chiar sălbatici şi că
«această u nire religioasă», adică uniaţia, «e o ră stu rn a re a legilor ţării,
p rin care îm povărează um erii celorlalţi locuitori contribuabili şi se
aţîţă principii vecini de secta grecească (graecanicae sectae), ia r prin
faptul uniunii, catolicii n -a r fi cîştigat n im ic » 55. Calvinii relu au deci
îm potriva unirii argum entul adus de C hirii L ucaris îm potriva calvi-
nizării voite de G abriel B ethlen.
Im presionat şi de asem enea argum ente şi de agitaţia am eninţătoare
ce în treţin eau calviniştii pe tem a unirii rom ânilor cu Rom a, făcînd pe
îm p ărat să se team ă de eventuale greu tăţi politice, p rin provocarea
celorlalţi rom âni, Leopold I, care, la p ro testu l lui C onstantin B rân-
coveanu îm potriva u n irii la care erau siliţi rom ânii transilvăneni, răs-
52. La G e o rg e P o p o v ic iu , op. c it., p. 160.
53. Ib id e m , p. 79— 80, \ 15, 117, 118.
54. La H u rm u z a k i, c ita t d e G e o rg e P o p o v ic iu , op. c it., p. 115.
*>5. G e o rg e P o p o v ic i, o p . c it., p. 117.
60 BISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă
puridea cu cinism să-şi vadă de ale sale 56, are unele ezitări şi încearcă
să cîştige pe rom âni fără a nem ulţum i pe ceilalţi. O diplom ă im perială
din 26 august 1699 an u n ţa că rom ânii pot să se unească cu oricare din
cele p a tru confesiuni recepte sau să răm în ă la credinţa l o r 57. Era un
fel de a a ră ta inutilitatea şi v an itatea unirii.
N enorocirea rom ânilor făcea ca ceea ce le prom itea sau acorda
îm păratul de la V iena să reducă sau să nesocotească guv ern ato ru l şi
d ieta T ransilvaniei. P rin legi speciale, dieta restrîngea privilegiile acor
d ate de îm p ărat rom ânilor uniţi. D iplom ele im periale favorabile lor
sau nu erau publicate, sau nu erau aplicate întocm ai. îm p ăratu l nu
p u tea să forţeze situaţia cu orice preţ, şi rom ânii răm îneau mai departe
în starea lor de popor fără naţiune. U nirea făcea din ei, cum a zis
B ariţiu, o religie tolerată, d ar n u o n aţiu n e recunoscută. «Ce folos,
zice el, că cu religiunea indigenată puteai in tra pe o uşă, dară cu n a
ţiunea tolerată te scotea şi arunca în stra d ă pe a lta » 58. La dispreţul
ce li se arătase pină atunci ca valahi superstiţioşi şi eretici se adăuga
acum cel a ră ta t de calvinişti rom ano-catolirism ului. în fu riaţi de tre
cerea rom ânilor la altă confesiune decît a lor, de la o «idololatrie» la
alta, calvinii pornesc să distrugă acum «capiştele papistăşeşti ale va
lahilor» i**1.
Rom ânii nu pu teau vorbi, p e n tru că deşi prim eau din p artea îm
păratu lu i unele uşu rări de ordin social-econom ic, nu aveau nici d rep
tu ri politice ca alţii, nici m ăcar organizaţie bisericească proprie, auto
nomă. Ei erau doar scoşi d e sub tu te la sup erin ten d en tu lu i, p e n tru a
fi supuşi ierarhiei rom ano-catolice ; schim bau doar «protectorul», care
p u rta g rijă de m întuirea lor. Cînd rom ânii uniţi au o b ţinut un re p re
zentant în dieta transilvană, în persoana episcopului, fecior de ţăran,
Ioan Inochentie Clain (1724— 1751, f 1768) şi cînd acesta a ridicat
glasul său rom ânesc v ib ra n t în favoarea neam ului său apăsat, am ăgit j
şi batjocorit, dieta a răsu n a t de urlete şi de im precaţii furioase la adresa j
«valahilor obraznici», care răm îneau osîndiţi la perpetuă lipsă de d rep - •
turi, robie şi u m ilin ţă (!0. B unul episcop n -a găsit m ai m ultă ascultare .
nici la V iena im perială, nici la Rom a papală, am bele darnice în pro
m isiuni, şi a tre b u it să dem isioneze din scaun şi să m oară în d u re rat la
Roma, departe de poporul necăjit, pe care Teofil şi A tanasie socoteau
că-1 vor «boieri» p rin uniaţie.
F ăcută num ai din interese m ateriale — politice şi sociale — un iaţia
nu le-a satisfăcut nici m ăcar pe acestea. E xceptînd îm b unătăţirea si
tuaţiei clerului unit, înfiin ţarea unor şcoli p en tru rom âni şi de la un
tim p prim irea lor în adm inistraţie, ca şi cîteva fărăm itu ri căzute d e la
m asa dom nilor, u n iaţia a fost o erudă deziluzie şi o m are pagubă su - j
fletească p en tru poporul rom ân. Ea a strica t u n itatea lui sufletească,
a îm p ă rţit şi a în v ră jb it neam ul rom ânesc din T ransilvania în
două tabere, i-a slăbit p u terea de rezisten ţă la presiunea politică
56. N . Io rg a , H is to ir e d e s R o u m a in s, v o i. cit., p . 531— 532.
57. G e o r g e P o p o v ic iu , op. c it., p. 116.
58. Ib id e m , p. 108. 6
59. N . Io rg a , I s to r ia B is e r ic ii r o m â n e ş ti, v o i. II, p. 24.
60. Ib id e m , p. 121.
D I N T R E C U T U L B I SERI CI I $1 P A T R I E I N O A S T R E 61
pe care o suferea şi m ai ales a agravat situaţia clerului şi poporului

răm as ortodox. U nirea a creat două categorii de rom âni : unii relativ
privilegiaţi, de fap t m ai m ult în clerul lor, alţii to t mai m ult oropsiţi
şi apăsaţi, persecutctţi de acum c ru n t p e n tru s tă ru in ţa lor în «schismă».
Ortodocşii răm îneau fără m itropolit şi episcopi, treb u in d cu tim pul,
şi nu fără greu tăţi şi pericol, să se adreseze iera rh ilo r sîrbi din Banat.
L egăturile bisericeşti cu Ţ ara Rom ânească, a tît de însem nate pentru
u n itatea sufletească a neam ului, li se interzic. R eacţia puternică ce se
produce îm potriva u n irii la glasul p reotului Ioan Ţ irca (Circa) şi al
călugărilor V isarion S arai şi Sofronie din Cioara, protestele şi fierberea
credincioşilor, care voiau să-şi păstreze neschim bată legea, au u m plut
închisorile pînă la K ufstein cu rom âni ortodocşi, preoţi şi m ireni, în
chişi unii pe viaţă. Cei mai de seam ă sîn t to rtu ra ţi groaznic, traşi în
ţeapă sau pe roată, b unurile lor confiscate. G eneralul Bucow ardea
sau distrugea cu tu n u l biserici şi m înăstiri ortodoxe. Biserica O rtodoxă
in tra în tr-u n regim de grea persecuţie, care întrecea cu m ult în tiranie
şi crim e pe cele de mai înainte, cînd poporul rom ân avea, întreg, o
singură c re d in ţă (!l. P e n tru fericirea cerească şi păm întească a clerului
u n it au tre b u it să sufere toate prigoanele, batjocurile şi silniciile rom ânii
ortodocşi. A ctul religios al nefericiţilor şi nevrednicilor m itropoliţi
Teofil şi A tanasie, care dorea să fie liberă adeziune, se im punea rom â
nilor cu arm ele generalilor străini, catolici fanatici, francezul R abu-
tin <i'-’ şi germ anul Bucow, ba şi cu apăsarea exercitată asupra rom ânilor
ortodocşi de răutăciosul episcop u n it P e tru Paul A ron (1752—64), u r
m aşul lui Ioan Inochentie Clain.
Abia după şaizeci de ani de la u nire căpătau rom ânii ortodocşi un
episcop al lor, care treb u ia să depindă bisericeşte de sîrbi, şi abia în
secolul tre c u t aveau iarăşi un m itropolit al lor, în persoana lui A ndrei
Ş aguna (1864). Biserica un iată continua în tre tim p să se bucure de
avantaje, care, prin g rija Romei, p rin concordat şi prin slăbiciunea
guvernelor de mai înainte, au m ers crescînd pină în vrem ea noastră.
P rin hotărîrea din octom brie 1948 a unui m are n u m ăr de protopopi şi
preoţi uniţi, urm aţi de credincioşi, opera n edreaptă, silnică, nefastă de
acum 250 de ani s-a desfăcut. U nitatea religioasă şi sufletească a po
porului rom ân s-a refăcut. De la bucuria ei n -au lipsit decît cei care
treb u iau să' înţeleagă, ei mai întîi, silnicia săvîrşită asupra neam ului
prin uniaţie şi să revină ei cei dintîi la sînul Bisericii străm oşeşti, care
este a poporului rom ân, n u a u nui p a tria rh din afară — episcopii
uniţi, — care nu p ot avea azi nici m ăcar trista scuză a m itropoliţilor
ardeleni supuşi îm păratului de la Viena.
U nii istorici şi clerici u n iţi şi-au acordat plăcerea de a prezenta
uniaţia, num ită cu evlavie «sfînta Unire», ca pe o m are binefacere şi
61. D o v ă z u t S ilv iu D ra g o m ir, I s to r ia d e s r o b ir ii r e lig io a s e a r o m â n ilo r a r

d e le n i, în d e o s e b i v o i. II, S ib iu , 1 930; C om p. I. L u p aş, E ro i ş i m u c e n ic i a i O r to
d o x ie i, z ia ru l « C u v â n tu l» , 9 fo ile to a n e î n tr e 5 şi 20.IX .1930.
62. C o m p . N . Ip rg a , H is to ir e d e s R o u m a in s, v o i. c it., p. 518, 521, 525.
ca pe o datorie şi o faptă de onoare p e n tru poporul rom ânesc, ca pe

început de fericită viaţă nouă, ca pe «piatra viitorului neam ului», ca
pe o salvare din pericolul calvinizării şi m aghiarizării, ca pe o trezire
a sentim entului naţional, ca pe o schim bare adusă de m ina lui D um
nezeu, ca fiind o «restaurare a catolicităţii» poporului nostru, p rim ită
de el «cu m ultă voie bună» 63. P e n tru a găsi justificare şi m erite u n ia-
ţiei n-a răm as acuzaţie şi insultă care să nu fi fost adusă Ortodoxiei
ca «schismă», ca «pericol de grecizare şi de slavizare» a poporului ro
m ân, ca ignoranţă şi condam nare la in cultură, cum n-a răm as nefolosit
nici un superlativ elogios p e n tru ridicarea uniaţiei la rangul de renaş
tere şi act de m întuire naţională a poporului rom ân, p rin opera latinistă
şi cu ltu rală a şcolilor de la Blaj. Din nefericire însă p e n tru noi ca neam
şi ca Biserică rom ână, nici şcolile lui P e tru P aul Aron, nici bursele
vieneze sau rom ane, nici blidul diplom elor leopoldine, nici călătoriile
lui Iosif II prin T ransilvania în care gem eau rom ânii, nici laudele m ie
roase ale Romei, nici colegiul u n it al lui P ius X I n -au p u tu t com pensa
prigoanele, um ilinţele, suferinţele, m izeria şi sîngele sutelor şi m iilor
de credincioşi şi de preoţi rom âni ortodocşi închişi, b ătu ţi, to rtu ra ţi,
ucişi de stăpînirea străin ă şi asupritoare, de dragul uniaţiei, adică a
sfîşiern sufletului rom ânesc, nici bisericile luate ortodocşilor, arse sau
distruse de tira n u l care se num ea Bucow, nici în străin area sufletească
la caa:e erau siliţi rom ânii ortodocşi, p rin în d ep ărtarea lor de Ţările
Rom âne, nici nedreptăţile şi um ilinţele la care O rtodoxia e ra supusă
prin îndrăzneala V aticanului şi p rin aroganţa ierarhiei unite în chiar
zilele noastre.
U niaţia a fost o m are durere şi pagubă p e n tru neam ul nostru ; a
fost tră d a re de credinţă şi de neam p e n tru un blid aurit, în care V iena
şi Rom a puneau nu d rep tu rile fireşti şi sacre ale poporului rom ân
băştinaş, ci doar m om eala cu care să poată atrage un num ăr de nefe
riciţi, care nu-şi dădeau atunci seam a că nu putea exista p e n tru ei
ca rom âni şi ca ortodocşi o contravaloare a sacrificiului ce li se cerea.
U niaţia a fost, după cuvîntul unui cronicar, «cu vicleşug plăzm uită
lege nouă papicească, dejghinare iar nu unire, în v ed erat săm n înşe
lător, ce în T ransilvania nu s-au aflat» 6''.
U niaţia a fost un act de violenţă şi de asu p rire religioasă a po
porului rom ân, un a te n ta t la lib ertatea şi la viaţa lui naţională, un
blestem asupra naţiei tolerate, încătuşare sufletească, în v răjb ire, spo
rire a n edreptăţilor şi a suferinţelor neam ului românesc!
Prof. T E O D O R M . PO PE SC U
63. D e v ă z u t a c e s te a şi a lt e ip o c r ite a fir m a ţii la G e o rg e F ire z a , U n ire a de

la 1700 ş i c u m s-a u în v r ă jb it ia ră şi r o m â n ii? , e d . 2, L u g o j, 1921.
64. La G h. C iu h a n d u , op. c it., p. 63.
D I N T R E C U T U L BI S ERI CI I Ş / P A T R I E I N O A S T R E 63
DOMNITORUL ALEXANDRU IOAN CUZA

ŞI EPISCOPUL ACADEMICIAN MELCHISEDEC ŞTEFANESCU
ÎN SLUJBA IDEALULUI NAŢIONAL
U nitatea şi independenţa sîn t cele două m ari şi fundam entale as

piraţii ale neam ului rom ânesc, strîn s legate una de alta şi în tr-o p er
fectă condiţionare reciprocă. P lăm ădit ca popor u n ita r pe o întinsă a rie
din sud-estul Europei, rom ânii şi-au p ă stra t n e în treru p t, în decursul
tim pului, com unitatea etnico-lingvistică şi cultu ral-sp iritu ală. Pe scena
istoriei ei păşesc ca un singur neam , com plet în creştin at şi vorbind o
lim bă unitară. V itregiile vrem ii şi unele p a rticu la rită ţi ale orînduirii
feudale — caracterizată în general prin fărîm iţa re politică — au făcut
ca rom ânii să nu se poată constitui în tr-u n sin g u r s ta t pe terito riu l
locuit de ei, ci în trei u n ită ţi de sine stă tă to a re : Ţ ara Rom ânească,
Moldova şi T ransilvania. A ceastă stare de lu cru ri n u a afectat însă
un itatea poporului rom ân, exprim ată în co n tinuitatea lim bii şi a cul
tu rii, în sim ilitudinile stru ctu rii social-econom ice şi religioase a în tre
gului terito riu locuit de ei. In d iferen t că tră iau la sud, 'la est sau la vest
de Carpaţi, rom ânii au p ă stra t strînse legături ; organizarea internă,
dom nia, dregătoriile, Biserica, poliţia şi arm ata erau identice. Aceste
realităţi, întem eiate pe fondul istoric şi lingvistic com un al tu tu ro r
teritoriilor locuite de rom âni au alim en tat o putern ică şi constantă con
ştiin ţă a unităţii de neam , conştiinţă care şi-a g ăsit expresie în lupta
pe care au p u rta t-o cu h o tărîre de-a lungul veacurilor p en tru unitatea*
integ ritatea şi independenţa patriei lor com une. Deşi vrem urile i-au
ră sfira t în m ulte p ărţi rom ânii au sim ţit d in tru început nevoia de a
se considera acelaşi popor, în tot cursul istoriei ei căutînd, pe căi sim ple
la început, pe căi p o trivite cu o cultură m ai în altă ulterior, să realizeze
o u n itate rom ânească. L upta p e n tru în făp tu irea acestui ideal firesc şi
legitim totodată a fost îndelungată şi deloc uşoară, căci adversarii din
lău n tru şi din afară s-au opus cu m ultă în dîrjire. Rom ânii însă n-au
re n u n ţa t nicicînd, căci idealul fău ririi unui s ta t p u tern ic şi de sine s tă
tăto r pe m eleagurile vechii Dacii nu putea fi ucis şi cu a tît m ai p u ţin
u itat, p e n tru că el era adînc îm p lîn tat în însuşi sîngele şi sp iritu l lor,,
în datul lor existenţial. «O riunde am fi,%oricum am fi sîntem h o tărîţi
să m ergem pînă la capăt, în credinţa că nu se poate cu nici un chip ca,
şi înaintea celei mai sălbatice forţe organizate, să p iară d rep tu rile unui
popor de a tră i liber şi u n it pe păm întul în care nu este fir de ţărîn ă
care să nu fie acoperit de cel m ai nobil sînge»
D upă cum se cunoaşte toate eforturile depuse în această direcţie,
soldate cu jertfe fără de num ăr, au av u t d rep t p rim şi durabil rezu ltat
U nirea P rincipatelor. în cununare a unui în d elu n g at proces, acest eve
nim ent, cu adevărat epocal, a pus bazele sta tu lu i naţional rom ân, a
perm is angajarea lui pe drum ul progresului şi al civilizaţiei şi a creat
un cadru corespunzător p en tru dezvoltarea m odernă pe plan economic,
social, politic şi cultural.
1. D r. G h. I. F lo re s c u , la ş i 1916— 1918, c a p ita la r e z i s t e n te i p în ă la c a p ă t, în
« A s p e c te a le lu p te i p e n tr u u n i ta t e n a ţio n a lă , Ia şi, 1600— 1859— 1918», Ia şi, 1983,.
p . 234.
64 ' BISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă
In tre cei care au depus efo rtu ri fără preget şi se înscriu la loc
de fru n te în 'slujba idealului naţional de u n ita te şi independenţă se
num ără şi colonelul A lexandru Ioan Cuza, cel dinţii dom nitor al P rin
cipatelor Rom âne U nite, şi episcopul academ ician M elchisedec Ş tefă-
nescu a l Rom anului.
Fiu ilustru al poporului rom ân, lu p tă to r de fru n te p e n tru for
m area şi consolidarea statu lu i naţional u n ita r, personalitate de seam ă
a neam ului nostru, care a p a rticip a t în mod nem ijlocit la înfăptuirea isto
ricului act al U nirii P rincipatelor Rom âne, prim ul conducător al rom â
nilor sub sceptrul căruia pe h a rta politică a lum ii şi-a făcut apariţia
Rom ânia m odernă, A lexandru Ioân Cuza, «a răm as şi a doua zi ceea ce
fusese în ajun : un om cinstit, plin de dragoste p e n tru ţara sa, sub nici
o form ă am eţit de u n succes n eaşteptat, foarte h o tărît să pună în
practică ideile sale de reform ă şi progres...» 2.
Inteligent şi energic, cunoscînd foarte bine nevoile reale ale ţării
sale, dom nitorul Cuza a făcut to t ce i-a s ta t în p u tin ţă p e n tru a salva
şi a în tări U nirea. R eferindu-se la actul U nirii cu prilejul prim irii sale
la B ucureşti, Cuza Vodă m ărturisea : «M arele act pe care l-aţi înde
p lin it este u n act de curaj, în care dep u n un efo rt dublu p e n tru a
în tre p rin d e cu concursul dum neavoastră to t ceea ce poate să asigure
fericirea naţiunii. Fiţi convinşi că în acest scop nu voi ocoli nici obo
seala şi nu mă voi feri de p rim e jd ii» 3. în tr-a d e v ă r, dom nitorul A le
xan d ru Ioan Cuza a pus interesele şi nevoile ţării mai presus de orice,
de propria-i persoană chiar. P e n tru interesele şi pro sp eritatea Rom âniei
— declara el — , mă voi reîntoarce cu plăcere în viaţa particu lară
lăsînd un tro n pe care nici nu l-am rîv n it, nici nu l-am căutat, pe care
nu l-am dato rat decît stim ei com patrioţilor mei şi pe care l-am ac
ceptat, chiar din p rim a zi, decît num ai ca pe o povară obositoare.
Nu-m i va răm îne nim ic d e dorit, dacă retrag e rea m ea poate consolida
independenţa Rom âniei, poate da garanţii reale prosperităţii s a le 4. La
el tot ce era naţional, to t ce privea neam ul a găsit înţelegerea cea mai
deplină, căci înainte de toate el a iu bit poporul şi a lu p ta t p en tru rid i
carea lui. A vea sim ţul drep tăţii foarte dezvoltat, adevăr recunoscut
chiar şi de adversarii săi ; fa$ă de clasele sociale era un potrivnic al
boierilor, un partizan declarat al m aselor şi un lu p tăto r dîrz şi h o tărît
p e n tru d rep tate şi egalitate socială.
O tră să tu ră caracteristică şi esenţială a dom nitorului Cuza este
fierbintele său patriotism , dragostea sa n ed răm u ită p e n tru p ăm întul •
ţării şi p e n tru poporul cu a cărui năzuinţă s-a identificat. Aşa cum s-a
apreciat. A lexandru Ioan Cuza a p rim it dom nia ca un m andat im pe
ra tiv ; era convins că alegerea sa fusese concepută doar «ca un m ijloc
de a se ajunge la îm plinirea unor dorinţe ce fuseseră refuzate de p u -
2. R o m â n ii la 1859. U n ire a P r in c ip a te lo r R o m â n e în c o n ş tiin ţa e u r o p e a n ă . D o c u
m e n te e x te r n e , v o i. I, B u c u re ş ti, 1984, p. 513.
3. Ib id e m , p. 432.
4. Ib id e m , p. 606— 607. S ă s e v a d ă şi r e c e n z ia s u b s e m n a tu lu i la a c e a s tă lu
c r a r e , p u b lic a tă în « B ise ric a O r to d o x ă R o m â n ă » C il (1984), n r. 1— 2, p. 142— 145.
D in tr -o r e g r e t a b i l ă g r e ş e a lă d e t ip a r s e in d ic ă p . 647— 648 şi n u 606— 697 c u m
e s t e c o r e c t (p. 144).
LÂNA D I N T R E C U T U L B I S ERI CI I $ / P A T R I E I N O A S T R E 65
t loc ;erile garante». In concepţia fruntaşilor partid ei naţionale noul dom n

ă se ales trebuia să fie în am bele Principate in term ed iaru l care urm a .să
^ in - asigure U nirea P rincipatelor sub un p rin ţ străin , potriv it program ului
tefă- ad o p tat de m işcarea u n io n is tă 5. Rom ânim ea alesese în ianuarie 1859
mai m ult o cauză decît un om şi Cuza în tru ch ip a această cauză. A şadar,
for- dom nitorul A lexandru Ioan Cuza a ştiu t d in tru început — şi p atrio
samă tism ul său se cere m ăsurat prin sinceritatea necondiţionată cu care a
isto- acceptat sarcinile şi rolul pe care istoria şi poporul i le-au încredin
D m â- ţat — că dom nia sa este tranzitorie. A p ă s tra t tronul, după propria
iriţia sa m ărturisire, ca pe un depozit sacru p e n tru a înfăptui dorinţele na
»a ce ţiunii şi l-a părăsit cînd necesitatea naţională a im pus-o. Responsabili
i nici tatea deplină a acestei înalte sarcini l-a determ in at să accepte «deplin
\ă în şi liber» consecinţele abdicării. «Venirea unui p rin ţ străin, se confesa
el după abdicare, a fost scopul eforturilor mele conştiente. Nu voi avea
nici un reg ret de ceea ce s-a petrecut, dacă abdicarea m ea va contribui
ţării la consolidarea destinelor naţiunii» fi.
salva
sale Deşi h ă rţu it m ereu de adversităţile interne, accentuate de difi
Lnde- cultăţile economice şi financiare şi de im ixtiunea, sub diferite form e,
ru a a puterilo r garante, dom nitorul A lexandru Ioan Cuza a acţionat cu stă
igure ru in ţă şi convingere pentru îm plinirea program ului social şi naţional,
obo- m anifestînd o înălţim e de sp irit şi un p atrio tism am p u tea spune unice.
Ale- Ş tia să se im pună şi nu adm itea nici un com prom is cînd era vorba de
Drice, interesele m ajore ale naţiunii. A ducîndu-i-se la cunoştinţă condiţiile
tâniei impuse de T urcia p en tru recunoaşterea actului din ianuarie 1859 (prin
ui ară tre altele păstrarea hotarelor d intre cele două P rincipate şi valabili
care tatea unirii num ai pe tim pul dom niei sale), dom nitorul Cuza sublinia
■> ac- in m esajul de deschidere a adunării din 3 decem brie 1861 : «U nirea
;oare. va fi aşa cum o dorim noi» 7.
nlida Cunoscînd periculosul joc al intereselor m arilor puteri ale vrem ii,
La care în mod intenţionat tergiversau recunoaşterea unicului ale6 de adu
i mai nările elective din M oldova şi din Ţ ara Rom ânească, A lexandru Ioan
ridi- Cuza a ştiu t sş acţioneze cu prudenţă şi să evite orice pas g reşit care
oscut a r fi p u tu t periclita epocala izbîndă. Cînd, în sfîrşit, îm potriva tu tu ro r
tic al piedicilor ce i s-au pus în cale a tît în in terio r c ît şi în ex terio r. U nirea
otărît şi alesul naţiunii au fost recunoscute, Cuza îşi an u n ţa com patrioţii cu
o nedisim ulată şi entuziastă bucurie : «Rom ânilor ! U nirea este înde
este plinită ! N aţionalitatea rom ână este întem eiată. Acest fap t m ăreţ dorit
lintul • de generaţiile trecute, aclam at de corpurile legiuitoare, chem at cu căl
n s-a dură de Noi, s-a recunoscut de Înalta P oartă şi de p uterile g aran te şi
m pe- s-a înscris în datinile naţiilor. Dum nezeul p ă rin ţilo r noştri a fost cu
nijloc ţara, a fost cu Noi. El a în tă rit silinţele noastre p rin înţelepciunea
pu- poporului şi a condus naţiunea către un falnic viitor. în zilele de 5 şi
24 Ianuarie aţi depus toată a voastră încredere în alesul Naţiei, aţi
t
t
ocu-
lu-
-145.
cum
5. D a n B e rin d e i. E poca U n irii. B u c u re ş ti, 1979, p. 89.
6 . G h. P la to n , U n ire a P r in c ip a te lo r şi B elg ia , în « U n ire a P r in c ip a te lo r şi p u
te r ile e u ro p e n e » , B u c u re ş ti, 1984, p. 1 19; A le x a n d r u M . lo n ită , U n ir e a : id e a l Şi
re a liza re , in «B ise ric a O r to d o x ă R o m ân ă » , C ili (1985), n r. 1— 2. p. 140.
7. A . D. X e n o p o l, Isto ria R o m â n ilo r d in D a cia T r a ia n ă , e d iţia a IlI-a , vo i.
X III. B u c u re ş ti, f.an, p. 16.
8 O. R — 5
în tru n it speranţele voastre în tr-u n singur Domn. A lesul vostru vă dă

astăzi o singură Rom ânie. Vă iubiţi p atria, veţi şti dar a o în tă r i» 8.
Recunoscută şi pe plan ex tern ca fa p t îm plinit U nirea din ian u a
rie 1859 a fost consolidată p rin tr-o serie de reform e largi şi radicale
care s-au realizat nu în interesul unei g ru p ări sau al alteia, ci în in te
resul naţional, căci Cuza Vodă a folosit dom nia în folosul exclusiv al
naţiunii, exem plu cu puţine precedente în istorie. Schim bările şi tra n s
form ările care interveniseră în viaţa social-politică şi naţională a po
porului rom ân începînd cu a treia decadă a veacului trecu t atinseseră
mai m ult aspectul form al şi nu de fond. E ra uşor să decretezi pe h îrtie
transform area unui popor, înlocuirea, în articole, a privilegiilor cu ega
litatea, a fărădelegilor cu libertatea, a neştiinţei cu lum ina, dar era foarte
greu să faci să p ătru n d ă aceste principii în viaţa reală, practică. I-a
rev en it dom nitorului Cuza m isiunea să dea viaţă program ului revo
luţiei de la 1848, să înfăptuiască suita de reform e dem ne să dea noua
stru c tu ră statu lu i rom ân m odern. In decurs de num ai cîţiva ani, cît a
d u rat dom nia lui Cuza, în viaţa ţării s-a u produs num eroase prefaceri.
Au fost ani dinam ici în cursul cărora s-au pus baze puternice p en tru
cucerirea independenţei naţionale şi crearea statu lu i m odern : stabilirea
unei singure capitale, la B ucureşti, adoptarea num elui de Rom ânia,
num irea reprezentanţilor rom âni în principalele capitale ale continen
tului — pentru a m arca şi pe această cale existenţa unui s ta t cu a tri
bute de independenţă — , plus num eroasele reform e, legiuiri şi m ăsuri
care arătau capacitatea poporului rom ân de a in tra, în scurtă vrem e,
în pas cu statele m oderne ale Europei. R eform a adm inistrativă, reform a
electorală, reform a fiscală, reform a agrară, reform a şcolară — cu noi
şi m oderne aşezăm inte de învăţăm înt, ştiin ţă şi cu ltu ră — , reform a
arm atei — cu un singur com andam ent de sta t m ajor — , p reg ătirea i
reform ei constituţionale — , toate sîn t opera dom niei lui Cuza. |
Obiectivul, u rm ă rit aproape cu obsesie de dom nitorul Cuza a fost
în tă rirea şi consolidarea tîn ăru lu i stat. P aradoxal însă succesele re p u r
tate în această direcţie i-au slăbit propriile poziţii şi i-au g răbit abdi- ,
carea. Avea d rep tate M. K ogălniceanu — unul d intre prietenii şi sfă
tu ito rii săi — , cînd afirm a că «nu greşelile ci faptele sale cele m ari
l-au detronat».
Inţelegind că intrigile partidelor interne, intensificate în special ■
după actul său din 1864 p en tru im punerea reform ei agrare şi îm pro
p rie tărire a ţăranilor, nu fac decît să slăbească puterea statu lu i şi că ;
pu terile străine acţionau în vederea revenirii la situaţia anterioară anu
lui 1859, Vodă Cuza nu a m anifestat nici cea mai mică dezaprobare
p en tru dem ersurile ce se făceau în vederea aducerii unui p rin ţ stră in
pe tro n u l românesc. Sem narea actului de abdicare s-a efectuat în cea
mai deplină linişte şi fără nici o tu lb u rare. A ceastă atitu d in e vorbeşte
de la sine despre patriotism ul său. In sînul unicului sta t creat prin
unirea celor două P rincipate, de acum definitiv consfinţită, viaţa na-
ţional-rom ânească se dezvolta cu un plus de forţă şi om ogenitate. Cuza
cunoştea acest fap t şi n-a dorit ca prin am biţii personale să pericliteze
8 . * * * R o m â n ii la 1859..., v o i. II, p. 182.
D I N T R E C U T U L B I SERI CI I Ş I P A T R I E I N O A S T R E 67
in vreun fel această stare de lucruri. De aceea, cînd am basadorul F ran ţei
la Viena, ducele de G ram m ont, îi sugera — în cadrul convorbirii din
24 aprilie 1868 — reîntoarcerea în Rom ânia şi-i p rom itea sp rijin u l ţării
sale, Cuza i-a răspuns cu h o tărîre : «Daţi-m i voie să vă spun un lucru :
anum e că orice s-a r întîm pla nu voi consim ţi niciodată a re in tra în
Rom ânia prin o in terv en ire străină... Nu aş vroi să ajung altfel decît
prin ţară (...) ; dar dacă aş vedea ţa ra m ea am en in ţată de o m are p ri
m ejdie, dacă un m are interes rom ânesc a r cere conlucrarea mea, dacă
a r trebui să plătesc cu persoana mea, în acea zi aş fi gata, orice s-ar .
intîm pla» n. «P rinţul Cuza, nota consulul belgian la B ucureşti, J. Poum ay,
este un om care doreşte mai presus de orice fericirea ţării sale» 10.
L uciditatea cu care dom nitorul Cuza a ap reciat faptele şi a ac
ţionat în cuprinsul stării de provizorat pe care a reprezentat-o dom nia
sa este îndem nul unei inegalabile dem nităţi um ane şi patriotice. Lui
ii revine m eritul de a fi tran sfo rm at visul secular al rom ânilor în rea li
tate şi de a fi impus, la ju m ătatea veacului trecu t, ritm u l înnoirii în
toate dom eniile vieţii rom âneşti. Şi sub ra p o rt bisericesc dom nitorul
A lexandru Ioan Cuza a d esfăşurat o intensă activitate, cum pînă la
vrem ea sa nu desfăşurase nici unul d in tre şezătorii pe scaunele dom
neşti ale ţării. A proape că nu este sector bisericesc în care Cuza să nu
fi încercat să aducă o înnoire, care să fie în pas cu vrem ea.
U nirea P rincipatelor şi independenţa pe care dom nitorul Cuza în
ţelegea s-o asigure tîn ăru lu i s ta t punea h o tă rît problem a încetării
am estecului străin — a tît în viaţa politico-socială cît şi în aceea bise
ricească — , am estec resim ţit îndeosebi în tim p u l ocupaţiilor pe care
le-au în d u ra t Ţările Rom âne în prim a ju m ătate a secolului al X lX -lea.
M area m ajoritate a m înăstirilor închinate, lipsa unui organ central
de conducere, abuzul de hirotonii din p artea u n o r ierarhi străin i de
interesele rom âneşti stau la baza decretelor prom ulgate în anul 1863
prin care se stipula folosirea lim bii rom âne în săv îrşirea cultului divin
şi secularizarea averilor m înăstireşti. U rm ărind afirm area independenţei
Bisericii O rtodoxe Rom âne şi organizarea ei u n ita ră — p e n tru a co
respunde independenţei şi un ităţii pe care înţelegea să o realizeze cît
mai deplin şi cît mai curînd p e n tru sta t — , dom nitorul Cuza a pro
m ulgat apoi, în decem brie 1864, D ecretul organic în al cărui prim
capitol, la art. 1, se legiferau urm ătoarele : «Biserica O rtodoxă Rom ână
este şi răm îne independentă de orice au to rita te bisericească străină,
in tru tot ce priveşte organizarea şi disciplina» ; iar în art. 3 se spe
cifica şi n a tu ra rap o rtu rilo r : «Sinodul general — prin consultaţiuni cu
Biserica Ecum enică de Constântinopol m enţine u n ita te a dogm atică a
sfintei religii ortodoxe rom âne cu Biserica m are a R ăsăritului» u . D e
şt. A . D. X e n o p o l, o p . c it., v o i. X IV , p. 62.

10. Io n e l G al, In fo r m a ţii d o c u m e n ta r o e x t e r n e r e fe r ito a r e Ia e c o u l in te r n a -
tw n a l al U n irii P rin c ip a te lo r, în « U n ire a P r in c ip a te lo r şi p u te r ile e u ro p e n e » ,
p. 184.
11. F o tie B a la m a c i, D o c u m e n te . C o r e s p o n d e n ţa In tr e P a tria rh ia d e C o n s ta n ti-
n o p o l ş i M itr o p o litu l D. D. N ilo n , în tr e D o m n ito ru l A le x a n d r u Io a n C u za ş i în tr e
lo a le B is e r ic ile O r to d o x e c u p r iv ir e la le g ile a p r o b a te d e c ă tr e G u v e r n u l R o m â n
p e n tr u S in o d u l d in 1864 ( tr a d u c e re ) , B u c u re ş ti, 1913, p. 10.
creţul mai prevedea şi înfiin ţarea unei auto rităţi sinodale-centrale,

căci în tr-o B iserică ce n u depindea de o alta, nevoia im punea exis
tenţa unui sinod ca for central de conducere 12.
P a tria rh u lu i ecum enic care încerca să-şi justifice istoriceşte d reptul
de jurisdicţie asupra Bisericii Rom âneşti dom nitorul Cuza îi replica
u rm ătoarele : «Ca creştin doream să acopăr dacă a r fi cu p u tin ţă — sub
um ilinţa cuvenită a unui fiu supus al Bisericii —, tristeţea pe care m i-a
pricinuit-o încercarea Sfinţiei V oastre (...) P u rtîn d însă, ca Principe,
• povara neam ului rom ânesc nu pot să tac, ci, în tr-ad ev ăr, sîn t dator să
ap ăr de orice ispită vechea autocefalie a Bisericii dacice (...) întocm ai
ca şi creştinii prim elor secole am su p o rta t toate năvălirile barbarilor,
fără ca să fim doborîţi, şi astfel am conservat cu dreaptă m îndrie n a
ţională lim ba, legile şi tradiţiile stră b u n ilo r noştri şi cu ele şi deci-
ziunile şi vechile datini ale Bisericii, care şi de noi s-au p ă stra t într-o
curăţenie pură, ?u m ult mai m ult decît în m ulte alte părţi. Aşa s-a
p ă stra t de către rom âni vechiul şi lău d atu l obicei al Bisericii vechi,
care era de dorit ca să se fi păzit pretu tin d en ea, de a se desăvîrşi adică
Biserica lui Hristos, clerul îm preună cu poporul. Şi chiar aceste deci-
ziuni vechi şi rînduieli ne-au condus ca să cunoaştem că o Biserică,
oricare ar fi, nu poate să aibă d reptul de a se am esteca în chestiuni
de adm inistraţie sau să schim be rîn d u iala in tern ă a unei alte Biserici
independente şi autocefale (...) B iserica O rtodoxă Rom ână este şi ră -
m îne independentă de orice altă a u to ritate bisericească străină, în toate
cele ce privesc organizaţia şi ad m inistraţia sa internă» 13
Subliniem aici că în toate cele h o tărîte asupra Bisericii Rom âneşti
dom nitorul Cuza a av u t un colaborator destoinic, episcopul academ ician
M elchisedec Ştefănescu al Rom anului, în persoana căruia însăşi ierarh ia
noastră bisericească din acea vrem e a recunoscut pe teologul desăvîrşit,
num indu-1 «cel mai în v ăţat d intre noi» l,>. Intr-adevăr, Biserica O rto
doxă Rom ână înregistra prin rec ru ta rea înv ăţatu lu i M elchisedec una
din rare le şi totodată m arile sale cueeriri p e n tru corpul ierarhiei, care
im presiona prin ţin u ta sa m oral-patriotică şi p rin aceea de m are
cărturar.
D esăvîrşit teolog şi lu m in at ierarh — , care a p u tu t strînge în
m intea lui în v ăţă tu ra lum ii, în inim a lui b u n ă ta tea creştină şi în voinţa
lui «înfăptuirea necurm ată» (Preotul Niculae M. Popescu) — , episcopul
academ ician M elchisedec Ştefănescu al R om anului face p a rte din pleiada
12. P e n tru a m ă n u n te p r iv in d c o m p o n e n ta şi a tr i b u ţ ii l e u c e s tu ia să s e v a d ă
Ib id e m , p. 10— 14 şi M a g is tr a n d C o n s ta n tin D ră g u ş in , L e g ile b is e r ic e ş ti a le Iu i C u za
V o d ă ş i lu p ta p e n tr u c a n o n ic ita te , în « S tu d ii te o lo g ic e » , IX (1957), n r. 1— 2, p.
93— 102.
13. F o tie B a la m a c i, o p . c it., p. 70— 77.
14. C o n s ta n tin C. D ic u le sc u , E p is c o p u l M e lc h is e d e c . S tu d iu a su p ra v ie ţ ii şi
a c tiv ită ţii lu i. C u u n p o rtre t ş i e x c e r p te d in c o r e s p o n d e n tă , B u c u re ş ti, 1908, p. 15.
R ă s p u n s u l trim is d e C u za în iu lie 1865 p a tr i a r h u l u i e c u m e n ic , d in c a r e a m c ita t
f ra g m e n te le d e m a i su s, s în t d o v a d a c o n c r e tă a c o la b o r ă r ii C u z a -M e lc h is e d e c . T e
m e in ic ia a r g u m e n te lo r , v a r ie ta t e a şi b o g ă ţia lo r ş i n u m a i p u ţin lo g ic a a firm a ţiilo r
in d ic ă p e a u to r u l lo r — p ro fu n d c u n o s c ă to r a l î n v ă t ă tu r i i o rto d o x e ,, a l c a n o a n e lo r
şi a l is to rie i B ise ric ii r o m â n e ş ti in g e n e r a l, c a r e n u p u te a fi a ltu l d e c ît M e lc h is e
d e c, p rie te n şi s f e tn ic a l d o m n ito ru lu i U n irii.
D I N T R E C U T U L B I S ERI CI I Ş / P A T R I E I N O A S T R E 69
oam enilor înţelepţi şi p atrioţi care, în anii de răscruce ai secolului

trecut, au lum inat cărările spre m orală şi ideal şi au lu crat neostenit,
prin strădanii cărtu răreşti, p en tru ridicarea c u ltu rală a poporului
rom ân. A lături de alţi că rtu ra ri patrioţi, el a d esfăşu rat o bogată acti
v itate în dom enii variate ale vieţii culturale şi bisericeşti, fiind un
prom otor al progresului general, m anifestat în to ată am ploarea lui în
a doua ju m ă ta te a sec. al X lX -lea. Episcopul, academ ician M elchisedec
Ştefănescu a fost în prim ele rîn d u ri ale fău rito rilo r U nirii P rincipatelor
şi ale patrioţilor care au contribuit cu cuvîntul şi cu fapta la dobîndirea
independenţei de stat.
După cum se ştie în tre deputaţii desem naţi să reprezinte şi să
susţină interesele naţionale în Divanul ad-hoc al M oldovei se nu m ără
şi episcopul academ ician M elchisedec Ştefănescu, pe atunci avînd rangul
de a rh im an d rit şi îndeplinind funcţia de director şi profesor la Sem i
n aru l din Huşi. A lături de ceilalţi că rtu ra ri p atrioţi ai M oldovei acelei
vrem i, în tre care se distingeau m itropolitul Sofronie M iclescu şi a rh i
m andriţii Neofit şi F ila re t Scriban, el a fost unul d in tre fău rito rii U nirii
Principatelor, înfăptuită în ianuarie 1859. C ontribuţia sa la pregătirea
şi în făptuirea acestui act crucial din istoria poporului rom ân s-a des
făşu rat pe m ultiple planuri, M elchisedec îndem nînd şi stăruind, ca
puţini alţii, cu cuvîntul şi cu scrisul la un irea fra ţilo r 15.
O rator încercat în a rta rostirii cuvîntului, episcopul academ ician
M elchisedec Ştefănescu a folosit catedra şi am vonul p e n tru a m enţine
trează conştiinţa m aselor şi a în tări hotărîrea lor privind necesitatea
îm plinirii acestui id e a l' naţional m ultisecular. C uvîntarea rostită la
29 iunie 1856, cu p rileju l prăznuirii hram ului catedralei Episcopiei
H uşilor, răm îne un punct de referin ţă p en tru m odul în care acest de
votat slu jito r al A ltarului şi-a folosit talen tu l şi pregătirea în slujba
cauzei n a ţio n a le 16. Produs al unei profunde tră iri, în care spiritul
creştin se îm pleteşte cu cel patriotic naţional, cuvîntarea aceasta se
caracterizează prin fundam entarea biblico-teologică tran sp u să pe tărîm
rom ânesc şi adecvată intereselor poporului nostru. In titu la tă sugestiv
Jărtfă p entru Unirea Principatelor cuv în tarea este o sinceră ple
doarie p en tru unirea rom ânilor în tr-o singură u n ita te socială, u nire
cerută, după însăşi afirm aţia lui M elchisedec, de «originea, religia, da
tinile şi conform itatea (unitatea, n.n.) limbii locuitorilor din am îndouă
Principatele, precum şi de nevoile reciproce» 18.
îndem nînd la u n ire pe ascultătorii săi, episcopul academ ician Mel
chisedec Ştefănescu afirm a im perativ : «nu vrem să mai fim sclavi şi
să ne tîrîm înaintea m îndriei şi a despotism ului străin ; vrem să gus
tăm şi noi o fericire legală, de care se bucură to ate naţiile civilizate ;
15. P re o tu l N ic u la e M . P o p e sc u , E p is c o p u l M e lc h is e d e c . La 50 d e a n i d e la
m o a r te a Ini, în « B ise ric a O rto d o x ă R o m ân ă » , LX (1942), n r. 5— 6, p. 175.
16. A le x a n d r u M . I o n ită , U n irea ..., p. 137— 138.
17. A fo st p u b lic a tă p e n tr u p rim a d a tă la Ia ş i în z ia r u l « S te a u a D u n ă rii» n r.
33 d in 14 iu n ie 1856. U lte rio r a fo st re p ro d u s ă în A c t e ş i d o c u m e n te r e la tiv e la
is to r ia re n a s c e r ii R o m â n ie i, v o i. III, p u b lic a te d e G h e n a d ie P e tre s c u , e p is c o p d e
A rg e ş , D im itrie A . S tu rd z a . m e m b ru a l A c a d e m ie i R o m â n e , şi D im itrie C. S tu rd z a ,
B u c u re ş ti, 1889, p. 620— 627.
18. A c t e ş i d o c u m e n te ..., p. 623.
70 BISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N A
nu vrem să m ai fim în dezbinare, vrem să dăm m îna cu fraţii noştri,

ca toţi cu o gură şi eu o inim ă să m ărim pe D um nezeu şi să lucrăm
m în tu irea patriei noastre, în înţelesul E uropei civilizate» 19. în conti
nuare, patrio tu l ierarh a ră ta fiecărei clase sociale, în p arte, urm ările
binefăcătoare ale u n irii şi pericolul divizării : «Ce voieşti tu nobleţă
rom ână, floarea naţiei noastre, şi care mai m u lt decît toţi datorezi a te
interesa de fericirea patriei ? Voieşti oare ca în călătoriile p rin ţările
civilizate totdeauna să fii silită a te ru şin a de tine însăţi, să-ţi ascunzi
originea, să tădnuieşti naţia şi ţa ra ta şi să cauţi a te ascunde sub o
inască de grec, leah, u n g u r sau alta oarecare, afară de faţa ta cea fru
moasă de rom ân ? Dacă este înjosire, apoi dă m îna cu nobleţă soră din
V alahia şi atunci vei avea curaj a declara nobleţea rom ână în ain tea no-
bleţelor europene şi acelea te vor sa lu ta şi te vor stim a după v redni
cie. Voieşti să fii cinstită, m are şi p u tern ică ? A jută mai în tîi p a tria ta
să se facă cinstită, m are şi puternică. Ce voieşti sfinţite clerule rom ân ?
— urm aşule al Apostolilor, în ain tea căro ra H ristos s-a ru g a t p en tru
unire. Voieşti să răm îi în ignoranţă şi disp reţ d eapururea şi să priveşti
cu în tristare corupţia şi pierderea sufletelor din neştiinţa legii lui D um
nezeu pe care eşti d ator a o predica oam enilor ? Dacă vrei să scapi de
răsp u n d erea cea înfricoşată, apoi dă m îna cu celălalt cler frate din
V alahia şi prin în tru n ite p u teri să ne silim a m erge pe urm ele statelor
creştine, să înavuţim Biserica lui D um nezeu, a patriei noastre cea lip
sită de pîinea cerească şi astfel străin u l să nu m ai aibă p re te x t de a
n e dezbrăca, sub cuvînt de a ne p ă stra cred in ţa şi biserica şi, după zisa
lui Pavel, să nu se m ai «laude» străin u l «în tru p u rile noastre cele m u
rito are !». Ce voiţi neguţătorilor ? Veţi voi oare ca p e n tru sig u ran ţa
persoanei şi a averii voastre şi în v iito r să alergaţi la protecţii străine
în sînul ţării voastre ca, -în relaţiile com erciale să vă ru şin aţi a spune
că sînteţi rom âni şi în ţa ra voastră să fiţi îm piedicaţi şi respinşi de vi
clenia duşm ană, care ţinteşte ca rom ânul în p a tria sa să n u aibă altă
soartă afară de m unca ostenicioasă a cîm pului ? Dacă aveţi sim ţ naţio
nal, iubire de patrie şi dorinţă de folosul vostru propriu, apoi înfiora-
ţi-vă de dezbinare şi alergaţi la u n ire cu fraţii voştri din vecinătate,
ca în u n ire să fiţi tari şi respectabili şi steagul com ercial al p atriei să
flu tu re pe m ările lum ii şi să vă aducă bogăţiile neam urilor (. . .) Ce
voiţi voi sătenilor ? Voiţi oare să fiţi orbi totdeauna, sclavi în rîn d cu
dobitoacele, să robiţi braţele voastre şi să vărsaţi sudoarea voastră în
folosul străinilor ce încalcă ţa ra voastră cînd vor ? Voiţi ca pe totdeau
na să fiţi salahorii lor şi în loe de plată să nu luaţi decît jefuire, loviri
şi tra ta re de dobitoace ? Dacă nu voiţi a lăsa aceste dureri şi fiilor voş
tri ca m oştenire şi ca ei să vă blestem e, în loc să vă pom enească pen
tru că i-aţi născut, apoi strigaţi şi voi u n ire cu fraţii voştri din V alahia
şi unirea aceasta vă va deschide şi vouă o cale lum inoasă şi vă va face
să gustaţi din rodurile d reptăţii şi libertăţii» 2().
Concluzia se im punea de la sine. U nirea rom ânilor în tr-u n singur
s ta t reprezenta, în concepţia episcopului M elchisedec, «sfîrşitul sclaviei
19. Ib id e m .
20. Ib id e m , p. 624— 625.
D I N T R E C U T U L B I S ERI CI I ŞI P A T R I E I N O A S T R E 71
noastre m orale şi m ateriale, care nu este de şaptezeci de ani ca a ve

chilor iudei ci de veacuri şi nu num ai la un Babilon ci la o m ulţim e de
B a b ilo n u ri» 21. Apoi se referea la datoriile contem poranilor săi p en tru
m oştenirea prim ită, faţă de care avem nobila m isiune n u num ai de a
o p ăstra ci şi de a o îmbogăţi şi încredinţa Urm aşilor. «Străm oşii noştri,
a ră ta el, şi-au v ărsat sîngele de m ulte ori, şi-au pus sufletele p e n tru ca
să ne păstreze nouă p a tria aceasta. Oare ce ar zice ei cînd a r vedea că
strănepoţii lor sînt aşa de mici la suflet încît nu voiesc a jertfi p e n tru
viitorul ferice al naţiei nici m ăcar o deşartă am biţie, un netrebnic ego
ism, un orb interes, mai ales .cînd chiar aceasta num ai în părere este
je rtfă ? Ce ar zice Ş tefan cel M are şi M ihai V iteazul şi alţii care au
cunoscut că m întuirea patriei noastre este în u n ire şi o au cău tat cu
je rtfe m ari ; ce a r zice cînd n e-ar vedea pe noi că, avînd ocazia de u n i
re, fugim de ea, ne tem em de ea cînd ea chiar n i se propune ? Eroii
cei m ari ai naţiei noastre au dorit să vadă zilele pe care noi le-am
ajuns şi nu s-au învrednicit de dînsele. Noi, care am ajuns asem enea
zile, să ne folosim de ele ! Să ne jertfim nişte pagube părute pentru
nişte folosuri reale şi glorioase p en tru viitorul nostru. Să ne lăsăm un
num e de laudă pentru urm aşi, care să se poată m îndri că au avut nişte
predecesori vrednici, iar să nu ne defaim e că nu am voit a ne folosi de
ocazie, aşa precum noi defăim ăm şi ne ingreţoşăm de acele feţe înjo
site din istoria noastră, care au viclenit cauza p atriei noastre şi s-au
făcut unelte de robia noastră pierzînd patria, ca Isav întîia naştere
p e n tru 'o m încare de linte» -1.
După ce a a ră tat lăm urit ascultătorilor săi n eaju n su rile dezbinării
şi foloasele unirii, episcopul M elchisedec Ştefănescu îşi încheia p atrio
tica şi înflăcărata cuvîntare invocînd m ila lui D um nezeu şi m ărturisin-
du-şi propriile convingeri : «Din toate acestea eu răm în statornic în
convingerea m ea : 1) că cel ce se îm potriveşte U nirii P rincipatelor lu
crează contra voii lui Dum nezeu, contra ideii de progres a om enirii şi,
prin urm are, este duşm an şi lui D um nezeu şi oam enilor, iar prieten
doar Satanei ; 2) că p e n tru a ajunge la această fericită u n ire noi avem
nevoie a jertfi abuzurile şi obiceiurile cele rele ce s-au înrădăcinat în
noi : egoismul, particu laritatea, m aterialitatea. V irtu tea nu se poate
săvîrşi fără jertfe, ba cîteodată se cere şi o totală lepădare de sine —
ard ere de to t cum zice S criptura ! Fie, Doamne, m ila Ta spre noi pre
cum am năd ăjd u it în tru Tine. A ceastă nădejde nu o ruşina pînă veac.
Noi am m oştenit-o de la m arele erou al patriei. El a m u rit cu ea şi n o i '
nu o vom părăsi pînă la cea de pe urm ă răsu fla re ; D um nezeul p ărin
ţilor noştri, a zis el în ain tea m orţii, nu vă va părăsi ci se va în d u ra şi
va scula d in tre voi pe unul carele va aşeza iarăşi pe urm aşii voştri în
lib ertatea şi pu terea de m ai înainte» 2:t.
A titudinea sa sinceră şi v ăd it unionistă l-a im pus în ochii clerici
lor din E parhia Huşilor, care l-au ales ca rep re z en ta n t al lor în D iva-
21. Ib id e m , p. 625.
22. Ib id e m , p. 626.
23. Ib id e m , p. 626— 627.
nul ad-hoc al Moldovei. A legerea sa a a v u t loc la 29 august 1857 2'\

îm preună cu ceilalţi m em bri ai D ivanului, M elchisedec Ştefănescu a
votat reform ele şi îm bunătăţirile propuse şi a lu at cuvîntul p e n tru sp ri
jin irea lor. în tre ele am intim : autonom ia şi n e u tra lita te a P rincipatelor
şi unirea lor în tr-u n singur sta t cu num ele de Rom ânia (şedinţa din 7
octom brie) ; lib ertatea cultelor şi în fiin ţarea unei auto rităţi sinodale
centrale (şedinţele din 25 octom brie şi 4 noiem brie) ; recunoaşterea ne-
a tîrn ării Bisericii O rtodoxe din P rin cip atele U nite de orice chiriarhie,
alegerea ierarh ilo r num ai d in tre păm înteni (şedinţa din 4 noiem brie) ;
egalitatea tu tu ro r rom ânilor în faţa legi; şi accesul la funcţiile s ta tu
lui, rap o rtu rile d intre p roprietari şi săteni şi îm proprietărirea şi înfiin
ţarea dregătoriilor obşteşti.
După încheierea lucrărilor D ivanului ad-hoc din Moldova, episco
pul academ ician M elchisedec Ştefănescu a . rev en it la Huşi, la catedră
şi la am von, continuînd cu aceeaşi stă ru in ţă activitatea p e n tru unire.
Era prea convins că u n eltirile îm potrivă din afară se vor în teţi şi de
faptul că ideea unirii treb u ia să p ă tru n d ă cît m ai adînc în rîn d u rile
poporului. De aceea el va activa cu m ult zel în această direcţie, ţinînd
mai m ulte cuvîntări, d intre care cele din 16 şi 18 decem brie 1858, în
catedrala din Huşi, reţin în mod special atenţia. Cea dintîi a fost rosti
tă cu ocazia alegerii deputaţilor d in tre m icii p ro p rietari şi tîrgoveţi din
ţin u tu l Fălciu 25, p e n tru A dunarea electivă care treb u ia să desem neze
pe viitorul domn. Iubirea de biserică şi de patrie apare ca un laitm otiv
în această cuvîntare. «Dezlegaţi din sufletele voastre toată legătura ne
dreptăţii, a p ărtinirii, a intereselor voastre p articu lare şi însufleţiţi-vă
num ai de acel m are interes comun, m în tu irea p atriei — îi îndem na
M elchisedec pe ascultătorii s ă i ; p ătru n d e ţi-v ă de acel sfînt adevăr că
făcîndu-se bine p e n tru întreaga patrie va fi bine şi p en tru fiecare în
deosebi (.. .) Voi acum nu sînteţi ai voştri, sînteţi ai unei ţări, ai unui
popor care pune în voi toate nădejdile sale. G îndiţi-vă că num ele ce
aveţi a scrie pe biletul de alegere are să fie o sentinţă dată de voi spre
m oartea ori viaţa fraţilo r voştri şi a p a triei voastre. D eşteptaţi-vă k
Biserica se roagă, p a tria se u ită la voi (.. .) m inutul cel m are a sosit,
cuvîntul trebuie să înceteze, răm în în d u -n e num ai bătaia inim ii şi n ă
dejdea la voi care astăzi ţineţi soarta ţării în m îna voastră. D um nezeu
să vă fie şi să ne fie în tr-a ju to r» -6.
A doua c u v în ta re 27 a fost ţin u tă cu p rileju l alegerii d ep u taţilo r
•dintre m arii pro p rietari din acelaşi ţin u t Fălciu. Iată ce le spunea el,
p rin tre altele ascultătorilor săi : «Către voi mă adresez acum , nobili
lor-alegători, nobili şi după naştere, nobili şi după d rep tu ri, ştiinţă şi
putere. Voi «judecătorii lui Israil», întîi născuţi ai poporului nostru,
24. N ic o la e D o b re s c u , S tu d ii d e Isto ria B is e r ic ii R o m â n e c o n te m p o r a n e , v o i.

I. Isto ria B is e r ic ii d in R o m â n ia (1850— 1895), B u c u re ş ti, 1905, p. 9 3 ; P ro f. N ic o la e
G ro s u , C le r ic i m o ld o v e n i c a re a u lu p ta t p e n tr u U n i r e : E p is c o p u l M e lc h is e d e c a l
R o m a n u lu i, în « M itro p o lia M o ld o v e i şi S u c e v e i» , X LV (1969), n r. 1— 2, p. 5.
25. E ste r e d a t ă in te g r a l în A c t e ş i d o c u m e n te ..., v o i. V II, B u c u re s c i, 1892
p. 1354— 1358.
26. Ib id e m , p. 1357— 1358.
27. T e x tu l in te g r a l în Ib id e m , p. 1374— 1377.
căpeteniile ţării, floarea naţiei noastre, stelele orizontului nostru poli

tic ! (. . .) P rin ştiinţa, înţelepciunea şi caritatea voastră sperăm că veţi
şti să alegeţi d intre voi persoanele cu inim a plină de căldura aceea
sfîntă prin care D um nezeu scrie şi conduce soarta popoarelor (. . .) Pen
tru aceea la voi speră toată ţara, tot ce suflă pe păm in tu l patriei la voi
se uită şi cere ca să desăvîrşiţi ceea ce cu a tîta căldură aţi apărat, m în-
tu irea patriei şi a n a ţi e i ! ( . . . ) în v ăţătu rile şi cunoştinţele v oastre
acum să vă aducă am inte de toţi bărbaţii m ari ce au înflorit în patria
noastră în politică, în legislaţie, în adm inistraţie, în patriotism , în pie
tate şi cu dînşii m ăsuraţi ceea ce voiţi să faceţi p e n tru ţa ră (. . .) fie ca
voi, fraţilor alegători m ari, să ne alegeţi şi dep u taţi m ari, care să ştie
şi să poată săvîrşi p en tru patria lor fapte m ari» -8.
Bazat pe spiritul religios şi pe iubirea de patrie, episcopul acade
m ician M elchisedec Ştefănescu i-a îndem nat pe alegători să fie cu
luare am inte la m ărirea şi sfinţenia m isiunii ce aveau. De alegerea lo r
«depindea rolul pe care urm a să-l aibă ţa ra în lum e, căci precum soarta
unui vas depinde de căpitanul său, aşa şi aceea a unei ţări depinde de
acela care o cîrm uieşte şi de însuşirile lui. A legătorul să în treb u in ţeze
deci toate lum inile, să se elibereze de toate prejudecăţile, să se hotă
rască num ai după conştiinţa sa şi sub ochiul lui D um nezeu ( ...) Ia r
dacă te îndoieşti de lum inile tale p e n tru un lucru aşa de grav — îi sfă
tuia episcopul M elchisedec în continuare — , cere P ărin telu i L um ini
lor să te îndrepteze aşa încît să alegi pe bărb atu l cel m ai în sta re prin
firea şi trecu tu l său de a înţelege m ărim ea m andatului şi de a ridica la
dom nie un bun cetăţean» 2fl.
C onstituirea statu lu i naţional rom ân m odern, pe care o înţelegea
ca o m ilă, ca o înd u rare dum nezeiască p en tru neam ul ro m â n e sc 30, i-a
produs lum inatului ierarh şi p atrio t care a fost M elchisedec Ştefănescu
o legitim ă satisfacţie. «Eu, cel dinţii, în E parhia H uşilor, m ărturiseşte
el, l-am pom enit la sfintele rugăciuni ale Bisericii, chiar înainte de a
prim i ordinul de la chiriarhul m eu, şi am lăcrim at de bucurie cînd, dupâ
tristele guverne caim ăcăneşti, p en tru în tîia oară am auzit pe diacon
pronunţînd la ectenie cuvintele : P e n tru binecredinciosul şi de Hristos.
iubitorul dom nul nostru A lexandru Ioan I, D om nului să ne ru g ă m » 31.
Modul cum aborda chestiunile bisericeşti şi problem ele naţional-
patriotice, profunzim ea cu care le analiza şi argum enta, precum şi for
ma aleasă în care el le prezenta au atras luarea am inte a dom nitorului
A lexandru Ioan Cuza care, la propunerea lui M ihail K ogălniceanu, îl
num eşte, la 30 aprilie 1860, în fru n tea M inisterului C ultelor şi Instruc
ţiunii P u b lic e 32. R eferitor la num ire un cotidian al vrem ii a consem
n at cuvinte foarte elogioase la adresa sa, recunoscînd în persoana che
m ată la această înaltă dem nitate pe om ul cu principii liberale şi pro
28. Ib id e m , p. 1376— 1377.
29. lo a n u K a lin d e ru , E p is c o p u lu M e lc h is e d e c . D isc u rs u d e r e c e p tiu n e , c u R âs-
p u n s u lu D -Iui D im itrie A . S tu r d z a , B u c u re s c i, 1894, p. 63.
30. N ic o la e D o b re sc u , E p is c o p u l M e lc h is e d e c , în « C o n v o rb iri lite ra r e » , XLL
(1907), nr. 10, p. 982.
31. Ib id e m . Să s e v a d ă şi lo a n u K a lin d e ru , op. cil., A n e x a B, p. 75.
32. P r. S c a r la t P o rc e s c u , E p is c o p ia R o m a n u lu i, R o m a n , 1984, p. 300.
gresiste care frăm întau atunci Europa. M elchisedec, se afirm a în conti

nuare, aduce cu sine pe lîngă avantajele om ului de sta t şi v irtu ţile şi
dulceaţa m inistrului A lta ru lu i-33. P rezenţa unui cleric în guvern a su r
p rin s însă prin noutatea ei pe unii contem porani, care — invocînd «ti
nereţea şi nevîrsta» noului m inistru — au criticat hotărîrea lu ată de
d o m n ito r3'*. P en tru a nu da naştere la com entarii arh im an d ritu l Mel
chisedec a dem isionat im ediat din guvern :55, fapt ce a provocat m îhni-
rea dom nitorului Cuza care, ripostînd adversarilor săi că «o fi nevîrst-
nic cu anii, dar nu cu m intea», preciza că «de vrem e ce D um nezeu şi-a
adus am inte şi de norodul său şi a trim is u n călugăr în v ăţat ca P ă rin
tele M elchisedec, îl vom învrednici cu altă c in s tire » :i6. Sim patia şi
aprecierile dom nitorului U nirii p e n tru această personalitate a episcopa
tului rom ânesc se vede şi din apostila pe care acesta o pune pe scrisoa
rea lui de dem isie din postul de m inistru al C ultelor şi Instrucţiunii
Publice : «Prim im cu părere de rău asem enea dem isie de la P rea C u
viosul A rhim andrit M elchisedec, care prin nobila sa p u rta re la lucră
rile divanului ad-hoc consultativ, destul închezăşluie adevărate serviţii
în tr-u n m om ent de tran siţie aşa de gingaş ; însărcinăm totodată pe m i
n istrul nostru, secretar de sta t la D epartam entul d in lău n tru şi preşedin
te al Consiliului, a da publicitate acestei a noastre m ărturisiri precum
şi dem isiei de faţă ; a o com unica oficial P re a Cuvioşiei Sale precum
şi a ocîrm ui, ad-interim , M inisterul de Culte», A lexandru Ioan I 37.
Adeseori era convocat de Cuza, şi una din convorbirile lor lasă să
se întrevadă cele afirm ate mai sus căci el, Cuza, «îl asigura pe eruditul
ierarh care la îndem nul lui F ila re t Scriban prezentase dem isia din pos
tu l de episcop al D unării de Jos — , că tot ceea ce i se va propune con
stru ctiv p e n tru binele Bisericii va face...» 38.
Cu începere din m artie 1862 M elchisedec Ştefănescu a fost num it
m em bru şi în comisia in stitu ită de g uvernul lui Cuza p e n tru seculari
zarea averii m înăstirilor închinate. El a acţionat cu toată priceperea şi
devotam entul în această direcţie, fiind convins că astfel se va pune ca
33. A r h ie re u l d r. V e n ia m in P o c ita n - P lo ie ş te a n u l, M o m e n /e d in v ia ta şi a c ti
v ita te a Iui M e lc h is e d e c în tr e a n ii 1856— 1861, B u c u r e ş ti, 1936, p. 4 9 ; f G h e r o n tie N i-
c o la u , B io g ra lie . E p is c o p u l M e lc h is e d e c Ş te fă n e s c u , In v o i. « M e lc h is e d e c z u g r ă v it
d e c iti v a d in tr e u c e n ic ii să i» ( a rtic o le a d u n a te ş i ‘ tip ă r i te d e f G h e ro n tie , e p is c o p u l
C o n s ta n ţe i), C e rn ic a , 1939, p. 36— 37.
34. C e lo r c a r e s -a u r id ic a t îm p o tr iv a p r o m o v ă r ii a r h im a n d r itu lu i M e lc h is e d e c
Ş te fă n e s c u în fru n te a M in is te ru lu i C u lte lo r şi In s tr u c ţiu n ii, M ih a il K o g ă ln ic e a n u —
in c a lita te d e p r im -m in is tr u — le -a ră s p u n s c ă, în v i r tu t e a p r e v e d e r ilo r le g a le ,
« to ţi ro m â n ii s î n t d e o p o tr iv ă în a in te a le g ii şi e g a l î n d r e p t ă ţ i ţi a p rim i fu n c ţiu n i d e
s ta t, c ă m e m b rii c le r u lu i p o t fi a le g ă to r i şi a le ş i, p o t fi d e s e m n a ţi d e p u ta ţi şi p rin
u r m a r e p o t fi c h e m a ţi p rin v o in ţa s u v e r a n u lu i a fi m in iştri» — C o n s ta n tin C. D icu -
le s c u , op. c it., p. 42, n o ta 2.
35. M in is te r ia tu l s ă u a d u r a t d o a r c îte v a z ile . P e la rg la C o n s ta n tin C. D ic u -
le s c u . o p . c it., p. 42— 43 şi la f G h e r o n tie N ic o la u , e p is c o p u l C o n s ta n te i, a rt. cit., p.
37— 39. V ezi a ic i şi te x tu l d e m is ie i lu i M e lc h is e d e c şi a p o s tila d o m n ito ru lu i C uza.
36. E m a n u e l C o p ă c ia n u , C u m p ă n a a p e lo r s a u V o d ă C u za tr e c e M ilc o v u l, C ra -
io v a , 1983, p. 72.
37. C o n s ta n tin C. D ic u le sc u , o p . c it., p. 43.
38. Pr. p ro f. N ic u la e I. Ş e rb ă n e s c u , B ise ric a O r to d o x ă R o m â n ă în tim p u l d o m
n ie i lu i A le x a n d r u Io a n C u za (1859— 1866), în « G la su l B ise ric ii» , XL (1981), n r. 1—
2, p. 163.
D I N T R E C U T U L B I SERI CI I ŞI P A T R I E I N O A S T R E 75
p ăt ingerinţelor din afară şi că in tra te în v istieria ţării aceste ven itu ri

vor contribui la consolidarea şi dezvoltarea sta tu lu i rom ân.
D orinţa poporului rom ân p e n tru dobîndirea independenţei a găsit
în episcopul academ ician M elchisedec Ştefănescu pe unul d in tre cei
mai devotaţi şi h o tărîţi sp rijinitori ai ei. El a îndem nat, cu cuvîntul şi
cu fapta, pe clericii şi credincioşii din E parhia D unării de Jos — unde
păstorea atunci — , să aju te financiar şi m aterial a rm a ta de pe front,
răniţii din spitale şi fam iliile acestora. Cum era şi firesc, episcopul M el
chisedec Ştefănescu a dat, personal, cel dintîi exem plu. P e n tru a titu d i
nea sa caritativă a prim it la 22 mai 1877 o scrisoare redactată în rom â
neşte. de la consulul rus P. Rom anenco, prin care acesta îi m ulţum ea
p e n tru donarea a 2.400 kg. ceai, 32 kg. zahăr şi a două bucăţi de pînză
în lungim e de 72 coţi — destinată p e n tru am bulanţa arm atei im peria
le 3i'. In actele sale de corespondenţă s-au găsit şi două scrisori-răspuns
prin care M inisterul de război şi M ihail K ogălniceanu — în calitate
de m inistru al afacerilor străin e — îi m ulţum eau p en tru donarea su
mei de 1.000 de lei, destinată cum părării de a rm e /|0. De altfel, acestea
n u sînt singurele donaţii personale ale episcopului M elchisedec Ş tefă
nescu făcute în grelele îm p reju rări ale anilor 1877— 1878. Se ştie că el
a mai donat, la 22 septem brie 1877, şi sum a de 2.000 lei pe seam a C ru
cii R o şii41.
La 6 şi 8 septem brie 1877 episcopul M elchisedec a rîn d u it ca în
toate bisericile din eparhie să se facă parastas p e n tru ostaşii rom âni
căzuţi la Plevna /‘2, iar la 16 ale aceleiaşi luni a trim is clerului şi cre
dincioşilor o Pastorală în lim bile rom ână, rusă şi bulgară în care scria :
«Războiul ce se urm ează p e n tru independenţa ţării şi p e n tru libertate^
creştinilor de sub jugul barb ariei înm ulţeşte pe zi ce trece tot mai
m ult num ărul ostaşilor răniţi... în g rijire a acestora reclam ă de la p a tri
otism ul şi dragostea noastră creştină ajutoare m ulte şi grabnice spre
salvarea vieţii acestor m artiri ai ţării şi ai crucii creştine... Se im pune
d ar ca în curgere de o lună de zile, în tim p u l' sfintelor slujbe, să se
poarte un disc p rin biserici în care să se adune h ărăzirile p e n tru ostaşi,
iar voi, iubiţii noştri fii duhovniceşti, să înălţaţi rugăciunile voastre
p e n tru izbînda arm atelor creştine. Să ne grăbim deci cu toţii, b ă trîn i şi
tineri, bărbaţi şi fem ei, avuţi şi săraci a a ju ta la restabilirea sănătăţii
şi vieţii acestor bravi ostaşi care cu braţele şi cu piep tu rile lor s-au
făcut zid de apărare p e n tru noi toţi, oprind sălbăticia şi tu rb u ra re a
vrăjm aşilor de a inunda ţa ra noastră şi de a aduce asupră-ne jaful,
pustiirea şi dezonoarea. Să-i iubim pe aceşti bravi ostaşi răn iţi ca pe
cei mai buni prieteni ai noştri. Să ne fie scum pă v iaţa lor şi să nu pre
39. P re o t P a u l M ih a il, L e g ă tu r ile c u ltu r a le - b is e r ic e ş ti a le e p is c o p u lu i M e l
c h is e d e c c u R u sia . C o re s p o n d e n ta sa d in a n ii 1849— 1892, In « M itro p o lia M o ld o v e i
şi S u c e v e i» , X X X V II (1961), n r. 3— 4 ,. p. 2 9 5 ; Id e m , C o n tr ib u ţia E p is c o p u lu i M e l
c h is e d e c la r ă z b o iu l p e n tr u in d e p e n d e n ţă , în « B ise ric a O r to d o x ă R o m ân ă » , X C V
(1977), n r. 5— 6, p. 419.
40. * * * D o c u m e n te p r iv in d R ă z b o iu l p e n tr u I n d e p e n d e n ţă , v o i. V I, B u c u re ş ti,
1913, d o c u m e n tu l n r. 262, p. 141 ; P re o t P a u l M ih a il, C o n tr ib u ţia ..., p. 420.
41. * * " D o c u m e n te p riv in d ..., d o c u m e n tu l n r. 641, p. 317— 318.
42. A rh iv a A rh ie p is c o p ie i T o m isu lu i şi D u n ă rii d e J o s , D osar n r. 1620,1877,
p 70 v.
getăm a contribui fiecare d intre noi, după putere, spre grabnica lor în
sănătoşire. în felul acesta suferinţele şi d u rerile fraţilor noştri ostaşi,
răniţi în lupta p en tru ţa ră şi credinţă, vor aduce cu sine glorie e tern ă
a tît neam ului rom ânesc cît şi sfintei noastre credinţe creştine care pro-
povăduieşte şi înalţă m ila mai presus de to ată jertfa... ei se vor m îndri
că sîn t rom âni şi creştini, văzînd că R om ânia creştină toarnă balsam ul
dragostei pe ranele lor, îi poartă în b raţele sale şi prin rugăciunile şi
ajutoarele sale le trim ite îngeri păzitori la patul d u rerii» /,J. Pastorala
aceasta a trezit un ecou deosebit în inim ile destinatarilor care au donat
o însem nată cantitate de îm brăcăm inte şi alim ente precum şi 1.500 lei
— pe care episcopul M elchisedec i-a depus la 25 noiem brie 1877 v'.
A devărat păstor, episcopul M elchisedec a răm as în m ijlocul cre
dincioşilor în grelele m om ente ale războiului, deşi obligaţii oficiale re
clam au prezenţa sa în Bucureşti. «Cauza care mă face a nu putea veni
în B ucureşti constă în pericolul la care e ră expus oraşul nostru, după
declararea războiului, de a fi din zi în zi bom bardat de m onitoarele
turceşti de pe D unăre. în astfel de situ aţie eu n-am voit a mă dep ărta
din m ijlocul alor mei şi am p refe ra t a îm părţi cu ei soarta tuturor» 4r>.
Episcopul M elchisedec a tră it sincer grozăviile acestui război, d ar
şi speranţa ferm ă că sîngele v ărsat va rodi lib ertatea popoarelor creşti
ne. Acest ‘adevăr reiese din urm ătoarele rîn d u ri pe care le trim itea, la
8 septem brie 1877, episcopului F ilaret Filaretov, fostul său coleg de la
K iev : «Acum inim ile noastre ale tu tu ro r sîn t în d rep tate către acea ne
fericită Plevnă, care este stropită şi continuă a fi scăldată de sînge creş
tinesc. Să dea D um nezeu ca acest sînge m ucenicesc să devină săm înţa
eliberării şi fericirii popoarelor creştine ortodoxe ce sîn t astăzi în su
ferinţă» /s.
După încheierea războiului, episcopul academ ician M elchisedec
Ştefănescu a săvîrşit la G hecet-Sm îrdan, jud. Tulcea, în prezenţa d o m -,
nitorului şi a guvernulyi ţării, slujba T e-D eum ului. De asem enea, a d at
dispoziţie ca în toate bisericile din E parhia D unării de Jos să se facă
rugăciuni p en tru cei căzuţi în război, num ele lor să fie scrise pe plăci
de m arm ură şi să se ridice, în m em oria lor, m onum ente com em orati
ve 47. Episcopul M elchisedec a rîn d u it apoi ca în biserici să se citească
Proclamaţia guvernului rom ân, dată în B răila la 14 noiem brie 1878 şi
adresată tu tu ro r locuitorilor din această p a rte a ţării, ind iferen t de n a
ţionalitate sau religie.
P e n tru atitudinea şi contribuţia sş la actul independenţei, episcopu
lui M elchisedec, pe lingă m ulţum irile de care am am intit mai sus, i s-a
43. P re o t P a u l M ih a il, art. c it., p. 420— 421 ; f E ftim ie B îr lă d e a n u l, E p is c o p u l

M e lc h is e d e c Ş te fă n e s c u ş i in d e p e n d e n ta d e s ta t a R o m â n ie i, în « M itro p o lia M o l
d o v e i şi S u c e v e i» , L III (1977), n r. 5— 6 , p. 314.
44. P r. P a u l M ih a il, D in c o r e s p o n d e n ta e p is c o p u lu i M e lc h is e d e c , în «B ise ric a
O r to d o x ă R o m ân ă » , L X X V II (1959),. n r. 5— 6, p. 586.
45. Id e m , L e g ă tu r ile c u ltu ra le ..., p. 279. *
46. Ib id e m , p. 280— 281.
47. -f E p ifa n ie N o ro c e l T o m ita n u l, F ig u ri lu m in o a s e d e s lu jito r i b is e r ic e ş ti d in
s e c o lu l a l X lX - le a , lu p tă to r i p e n tr u c u ltu r a ş i u n ita te a n e a m u lu i, în v o i. « A rh i
e p is c o p ia T o m isu lu i şi D u n ă rii d e J o s , în t r e c u t şi a s tă z i» , G a la ţi, 1981, p. 129.
D I N T R E C U T U L B I S ERI CI I $1 P A T R I E I N O A S T R E 77
acordat şi distincţia «Crucea de m are ofiţer» /l8. C instirea celor care s-au
je rtfit p en tru ca «să cînte lib ertatea pe m aluri dunărene» a devenit,
în ceea ce-1 priveşte pe episcopul acdem ician M elchisedec Ştefănescu
al R om anului, o datorie de conştiinţă p e n tru to t restu l vieţii, ei fiind
pom eniţi la toate soroacele în d ătin ate ale Bisericii.
*
Dacă este adevărat că autorul m arii fapte răm în e totalitatea unui
popor, că autorul adevărat va răm îne m ereu anonim , fiind însuşi po
porul rom ân în to talitatea lui, cu toate energiile lui din trecut, cu toţi
sem ănătorii de prin veacuri, cu toţi dascălii de ieri, cu întreaga jertfă
a uneia din generaţiile sale /,9t atunci este bine să i se vorbească unui
popor de oam enii lui m ari. De ceilalţi oam eni vorbesc că rtu ra rii către
alţi c ă rtu rari şi se lum inează în tre dînşii asupra celor săvîrşite. Dar
despre fruntaşii unui popor, despre aceia prin care a fost mai m are,
mai vrednic de laudă poporul acela, despre dînşii trebuie să se audă
p retu tin d e n i în graiul tu tu ro ra. P e n tru că aceia care alcătuiesc un
popor nu sîn t legaţi num ai prin faptul că stau pe acelaşi păm înt, că
vorbesc toţi o lim bă şi, cînd le sîn t prielnice îm p reju rările, se um bresc
sub m îndria aceluiaşi steag. Ei mai sînt legaţi şi prin am intirea unui
tre c u t care e acelaşi p e n tru toţi. Fiecare d intre noi are scu rta viaţă pe
care i-o îngăduie norocul lui, dar noi toţi îm preună, cei lum inaţi şi cei
fără lum ină, cei bogaţi şi cei fără avere, cei de sus şi cei um iliţi — aşa
de m ulţi încît nu se mai deosebeşte lum ina, averea şi m ărirea, noi toţi
sîntem mai bătrîni decît cel mai b ătrîn d in tre noi şi am intirea noastră
m erge pînă la începutul neam ului. Cînd ni se spun toate cele ce ni s-au
în tîm p lat cu acest neam , sim ţim că noi am cîştigat bătăliile m întuitoa-
re, că noi am scos cărţile înălţătoare de suflet, că noi am a ra t cinstit
şi răbdător ogoarele ce au d a t bogăţia. Şi cînd vrem u rile sînt grele, ne
m îngîiem gîndind la cele ce am făcut atuncea şi ne m îndrim citind, pa
ginile de au r ale trecu tu lu i 50.
D om nitorul A lexandru Ioan Cuza şi episcopul academician M elchi
sedec Ştefănescu al Rom anului sîn t două personalităţi de referin ţă în
epopeea neam ului p e n tru u n itate şi independenţă. De p regătiri, preo
cupări şi principii diferite, dar uniţi pînă la id en tita te de acelaşi sfînt
fior în slujba idealului naţional, Cuza şi M elchisedec au contribuit în
tr-o m ăsură decisivă la im punerea naţiunii rom âne în istoria m odernă
a popoarelor lumii. M ăreţele şi istoricele în făp tu iri naţionale în toate
dom eniile de activitate, realizate în a doua ju m ă ta te a veacului tre
cut, le-au im pus num ele cu litere de aur în istoria rom ânească de to t
deauna, dom nitorul A lexandru Ioan Cuza răm înînd p e n tru poporul ro
m ân «nu idolul de o clipă ci neu itatu l părin te şi binefăcător», iar epis
copul academ ician M elchisedec Ştefănescu al R om anului, «glorie a epis
copatului rom ân şi podoabă a ţării sale».
Pr. a s is t. A L E X A N D R U M . IO N IŢ A
48. Ib id e m , p. 130.
49. Ion A g îrb ic e a n u , M a re le a n o n im , în « C e le tre i C rişu ri» , 1928, n r. 11— 12,
p. 176.
50. N . Io rg a , L o c u l ro m â n ilo r în isto ria u n v ie r s a lă , B u c u re ş ti, 1985, p. 3— 4.
78 BISERICA O R T O D O X A R O M Â N A
LUPTA LUI AVRAM IANCU

PENTRU DREPTURILE SACRE ALE LIMBII ROMÂNE
IN TRANSILVANIA
în ain te de revoluţia din 1848—49 în T ransilvania, n aţiunea rom ână

nefiind recunoscută ca naţiune politică, nici lim ba rom ână nu era recu
noscută ca lim bă oficială în stat.
în lupta p en tru em anciparea poporului rom ân, conceputul de n a
ţiune se identifică cu cel al lim bii, căci «pentru Naţiunea română nim ic
j iu e m ai sacru ... decît limba», afirm a A vrarn Iancu *, sau, cum spunea
G. B ariţ, *limba este sufletul dătător de viaţă al naţiunii» 2.
In lupta p e n tru afirm area d rep tu rilo r lim bii rom âne în T ransil
vania ca lim bă recunoscută în stat, a lă tu ri de lim bile naţionalităţilor
conlocuitoare, s-a ridicat neînfricat A vram Iancu.
în D ieta T ransilvaniei din 1847 s-a aju n s să se legifereze ca lim bă
oficială a statu lu i lim ba m aghiară. Folosirea lim bii germ ane era re-
strînsă la «păm întul crăiesc», iar folosirea lim bii rom âne nu era asi
gu rată nici în biserică, nici în şcoală, nici pe plan local în cadrul u n i
tăţilo r a d m in istra tiv e 3. La 14 aprilie 1848 U ngaria s-a proclam at
independentă de A ustria în care fusese inclusă din 1699 prin pacea de
la Carloviţ, iar atunci s-a h o tărît şi anexarea T ransilvaniei la statu l
ungar, act pe care rom ânii nu l-au acceptat. La m area A dunare n a
ţională de la Blaj din 3/15 mai 1848, un d e s-au ad u n at 40.000 de ro
mâni, în program ul politic-şocial al rom ânilor din T ransilvania prezen tat
de Simion B ărnuţiu s-a cerut independenţa naţiunii rom âne şi desfiin
ţarea iobăgiei, iar în ziua urm ătoare, la 4/16 mai, în program ul concre
tizat sub form a unei petiţii naţionale, î n ' 16 puncte, în tre altele s-au
prevăzut, pe lîngă independenţa naţiunii rom âne şi reprezentarea ei în
dietă, justiţie, adm inistraţie şi arm ată, şi independenţa Bisericii rom â
neşti şi reîn fiin ţarea vechii M itropolii, desfiinţarea iobăgiei şi a d ij
m elor fără despăgubiri, în fiinţarea gărzii naţionale rom âneşti, lib ertate
com ercială şi industrială, lib ertatea cuvîntului, a scrisului şi a tip aru lu i,
în fiinţarea de şcoli rom âneşti de toate gradele în sate şi oraşe, înfiin
ţarea unei universităţi rom âneşti, votarea unei noi constituţii de către
adunarea constituantă, bazată pe principiile de egalitate şi frăţietate,
libertate şi dreptate. în ultim ul punct se respingea u n irea T ransilvaniei
cu U ngaria h otărîtă de revoluţionarii u nguri fără consultarea naţiunii
rom âne
R evendicările rom ânilor din T ransilvania au fost prezentate de
episcopul A ndrei Şaguna de la Sibiu (1808— 1873), în fruntea unei dele
gaţii, îm păratului F erdinand V al A ustriei, la Innsbruck, iar în ianuarie
şi feb ru arie 1849, în două audienţe, noului îm părat, Francisc Iosif I
(1848— 1916), căruia i-au cerut, p rin tr-u n m em oriu separat, şi consti
1. B ib lio te c a A c a d e m ie i R o m ân e , M ss. rom ., n r. 1060, f. 263.

2. « G a z e ta T ra n s ilv a n ie i» , 1861, n r. 33, p. 143.
3. S. R e te ţja n , in « A n u a ru l I n s titu tu lu i d e i s to r ie şi a rh e o lo g ie » . C lu j, X V I,
1973, p. 190.
4. V ic to r C h e r e s te g iu . A d u n a r e a N a ţio n a lă d e la B laj, B u c u re ş ti, 1966, p. 421.
D I N T R E C U T U L B I S ERI CI I Ş / P A T R I E I N O A S T R E 79
tu ire a rom ânilor din Im periul habsburgic în tr-o singură naţiune, inde
pendentă, cu lim bă şi adm inistraţie naţională şi autonom ă.
Noul guvern ungar .form at în m artie 1848, ca şi D ieta T ransil
vaniei din Cluj, cu reprezentanţi num ai ai aristocraţiei m aghiare, ai
saşilor şi secuilor, n-au voit să recunoască d rep tu l rom ânilor la auto
determ inare. Nesocotind h o tărîrile rep rezen tan ţilo r naţiunii rom âne
luate pe Cîm pia L ibertăţii din Blaj, în şedinţa D ietei din 17/29 mai 1848
de la Cluj s-a votat anexarea T ransilvaniei la U ngaria.
U niunea principatului T ransilvaniei cu U ngaria avea să fie sanc
ţionată curind, la 29 mai 10 iunie, şi de îm p ăratu l F erdinand. F ăţiş
s-a trecu t acum la persecuţii îm poriva rom ânilor, la u rm ăriri şi arestări.
Pe Cîm pia L ibertăţii de la Blaj are loc în 1848 o nouă adunare (a treia)
în luna septem brie, 3/15 şi 13/25, tim p de zece zile, la care au p a rti
cipat peste 20.000 de rom âni. S-a cerut h otărît încetarea persecuţiilor
şi abuzurilor, desfiinţarea iobăgiei şi an u larea anexării T ransilvaniei la
U ngaria. P en tru ap ărarea naţiunii rom âne, C om itetul naţional a h o tărît
înfiinţarea a 15 legiuni rom âne form ate pe ţin u tu ri, avînd în fru n te un
prefect şi un viceprefect. Com anda suprem ă a fost încredinţată lui
A vram Iancu, prefectul legiunii «A urarii Gem ina», din M unţii Apuseni,
devenit com andant de oaste la vîrstă de 24 de ani şi care avea să po arte
cu glorie steagul revoluţiei rom ânilor din 1848— 1849 din Transilvania.
Conducătorii revoluţiei m aghiare, în fru n te cu K ossuth Lajos, au
refuzat să recunoască drep tu rile naţional-politiee ale rom ânilor şi au
po rn it lupta arm ată sub conducerea generalului revoluţionar polonez
Iosif Bem (1794— 1850), îm potriva rom ânilor conduşi de A vram Iancu.
T rupele habsburgice şi ţariste aveau să pună însă capăt, în iulie-
august 1849 revoluţiei ungare, care au ştiu t să profite de neînţelegerile
d in tre revoluţionarii unguri şi rom âni, d atorită refuzului conducătorilor
unguri, care n-au acceptat colaborarea cu rom ânii îm potriva asu p rito
rilo r comuni. R ezultatul acestor lupte p e n tru rom âni a fost im ens, în
jertfe de vieţi om eneşti şi distrugeri de bunuri m ateriale : «P atru p re
fecţi şi 10 tribuni, aproape 100 de centurioni şi peste 100 de preoţi şi
protopopi, toţi îm puşcaţi sau spînzuraţi de revoluţionarii m aghiari
(unii judecaţi de aşa-num itele «tribunale de sînge»), vreo 40.000 de
ţăran i rom âni căzuţi în lupte, îm puşcaţi sau spînzuraţi, vreo 300 de sate
arse şi distruse»
F aţă de im ensele jertfe aduse de naţiunea rom ână, s-a crezut că
rom ânii şi-au dobîndit de acum drep tu rile lor politice în S tatu l h absbur
gic, precum şi drep tu rile recunoscute lim bii rom âne, alături de d rep tu
rile celorlalte lim bi ale naţio n alităţilo r conlocuitoare (saşi, m a
ghiari, sîrbi).
Sub aspectul social şi politic, în urm a revoluţiei din 1848— 1849,
s-au obţinut şi p en tru rom âni unele avantaje. A fost desfiinţată insti
tu ţia m edievală a celor «trei naţiuni», şi ca a ta re um ilinţa p en tru po
porul rom ân de «tolerat». în funcţii publice a u av u t d reptul să fie
prom ovaţi şi salariaţi rom âni, nu num ai din nobilim ea m aghiară şi p a-
5. Pr. D r. M irc e a P ă c u ra riu , P o litic a S ta tu lu i u n g a r fa tă d e B ise ric a ro m â
n e a sc ă d in T r a n s ilv a n ia in p e rio a d a d u a lis m u lu i, 1867— 1918, S ib iu , 1986, p. 8 .
BISERICA O R T O D O X A R O M Â N Ă
triciatu l săsesc. A fost desfiinţată iobăgia, iar fostul iobag devenea pro
p rie ta r al păm întului urb arial p en tru care înainte plătea dijm e şi făcea
robote. Nobilim ea a p ierd u t acum m onopolul asupra păm întului şi s-a
form at o pătu ră largă de ţărani rom âni p ro p rietari de păm înt, care aveau
să constituie una din forţele sociale de rezistenţă naţională şi revo
luţionară.
Dacă sub aspectul d rep tu rilo r sociale şi politice se poate vorbi că
s -a u în reg istrat unele progrese, nu acelaşi lucru se poate vorbi şi despre
d rep tu rile lim bii române.
în d ată după înăbuşirea revoluţiei, în întreg im periul s-a instalat
regim ul absolutist, care a spulb erat viziunile optim iste ale revoluţiona
rilo r rom âni. A rtistocraţia austriacă şi cea m ai m are parte a aristocraţiei
ungare, răm ase credincioase îm păratului, au form at mai departe baza
socială a im periului. Toată puterea de s ta t era concentrată la Viena
de unde porneau toate dispoziţiile p e n tru provinciile m onarhiei cu
n aţio n alităţi diferite, ale căror interese naţionale şi sociale erau cu totul
nesocotite. Peste tot se introduce ca lim bă oficială de sta t lim ba ger
mană. G eneralizarea ei era u rm area autom ată a principiului centralizării
S ta tu lu i habsburgic.
La sfîrşitul anului 1849, funcţionarii rom âni din M unţii Apuseni
sînt înlocuiţi cu funcţionari germ ani aduşi din Bucovina.
în presă se aduc num eroase obiecţii îm potriva limbii rom âne, că nu
a r fi suficient cultivată, că rom ânii nu au un n u m ăr îndestulător de
c ad re calificate care s-o folosească, iar introducerea ei nu ar face decît
să îngreueze m ecanism ul adm inistraţiei, fiindcă în lim ba rom ână ar
lipsi o litera tu ră juridică, com entarii juridice, colecţii de sentinţe şi alte
învinuiri ostile.
Rom ânii se consideră jigniţi şi, ca protest, întocm esc num eroase
p etiţii şi m em orii pe care le înaintează forurilor politice. <
A vram Iancu se arată cel mâi rev o ltat şi face din lim bă o problem ă j
•de onoare naţională.
Procesul se declanşează legat de «pădurile moţilor» (i. I
Anii de după revoluţie au adus p e n tru locuitorii M unţilor A puseni I
o gravă în ră u tăţire a stării lor m ateriale. Începînd din 1849, locuitorii
M unţilor pierd unul din drep tu rile lor cele mai vechi, d reptul de folo
sire liberă a pădurilor, care constituia p e n tru ei «pîinea cea de toate
zilele».
S-au im pus acum taxe băneşti, aşa-num itele licenţe de p ăd u rit pen
tru lem nul verde de construcţie sau de lucru. Aceste taxe au fost tot
m ereu ridicate, pînă în 1852, încît m untenii nu le mai pu teau plăti.
O ficiul silvic din Cîm peni a m ers şi m ai departe, supunînd la taxe şi
lem nul verde de foc.
P rin ordinul din 10 ianuarie 1850, privind em anciparea iobagilor,
se asiguraseră acestora drep tu rile pe care le aveau înainte de 1848, in
clusiv păduritul şi păşunatul. Or, acest d rep t era încălcat, lucru care a
dus la conflictul deschis cu fiscul statului, ce considera că pădurile din
6. G.B.D. (B o g d a n D uică), P ăd u r i l e m o ţ i l o r ş i A v r a m Iancu, în « S o c ie ta te a de
m îin e » , I, 1924, n r. 9— 10, p. 384— 386.
ĂSA D I N T R E C U T U L B I S ERI CI I ŞI P A T R I E I N O A S T R E 81
pro- m unţi figurează ca «alodiu», adică proprietate nobiliară, devenită acum

icea pro p rietate de stat, şi nu «coloniatură», pro p rietatea de liberă folosinţă
s-a a m untenilor. Cum scria Iancu în m em oriul său, în num ele com itatului
reau Z arandului «înainte de 1848 era lege şi oprea pe nem eş a face din colo-
ÎVO- n iatu ră alodiatură» (Mss. 1060, f. 256 v).
Cei mai afectaţi de încălcările, fiscului sîn t locuitorii celor 11 co
i că m une din subcercul Cîm peni : Albac, Scărişoara, C erteje, Ponorel,
spre B istra, V idra de Sus şi de Jos, Neagra, Secătura, C îm peni, Sohodol, care
îşi cîştigau traiu l aproape exclusiv din lem n ărit şi creşterea vitelor.
a la t M unţii ajung din nou un foCar de revoltă, in special in vara şi în toam na
>na- anului 1852. t
aţiei Cel care preia în 1849 cauza m oţilor p en tru a le apăra d repturile
jaza a supra pădurilor în cercul Cîm peni, ca îm p u tern icit al lor, este A vram
iena Iancu. Se înaintează num eroase petiţii şi m em orii forurilor guberniale
cu şi direct îm păratului, prin care i se cerea repunerea m oţilor în drep
otul tu rile lor p rin tr-u n act de graţie. «Ideea că rom ânii şi-au je rtfit zadarnic
ger- viaţa şi avutul nu-1 mai părăseşte de acum pe fostul prefect al legiunii
rării a u rarii gem ina. R evolta îm potriva îm păratului perfid şi duşm an al liber
L
r tăţii popoarelor, îi roade de acum necontenit sufletul» 7.
seni Biblioteca Academiei Rom âne păstrează, în colecţia de m anuscrise,
° un volum cu m anuscrise privind anul revoluţionar 1848—49 din T ran -
F nu 1 silvania, înreg istrat la cota 1060, în care se află un num ăr de docum en
■ de te redactate de A vram Iancu : Scrisoarea către Sim io n B ărnuţiu din 15
iecît august 1852 (f. 252) ; Cererea, in num ele locuitorilor din satul M untele
L ar * Rece, către «Comanda districtuală», îm potriva abuzurilor privind colo-
!alte T niatura (f. 254 r.v.) (colonus -u m = cultivator de păm înt, legat de pă-
*1 m întul pe care-1 lucra) ; M em oriul în num ele com itatului Zărandului
I
oase către îm părat, privind nedreptăţile făcute m oţilor în legătură cu drep-
r turile de proprietate (f. 256—257 r.v.) ; Cererea satului M untele Rece
emă către îm părat (f. 258 r .v .) ; Cererea satului M ăguri către îm părat, p ri
vind coloniatura (f. 260 r.v.) ; şi A ctul cel mai im p o rtan t în legătură cu
tem a noastră, M em oriul către. îm părat, privind dreptul de folosire a
tseni lim bii române (î. 262— 264 v) R.
torii O notă caracteristică a petiţiilor şi m em oriilor înaintate, deşi în-
Folo- t făţişează cererile anum itor sate şi com itate, în ele se vorbeşte, fără ex
toate cepţie, «în num ele întregii N aţiuni rom âne», fiindcă suferinţele şi ne
d rep tăţile în d u rate erâu ale întregii naţiuni rom âne.
pen- întocm ite p e n tru ap ărarea d rep tu rilo r m oţilor asupra păm înturilor
c tot şi pădurilor, asupra pescuitului, a vînatului, a m o răritului şi crîşm ări-
>lăti. tului, o dom inantă a revendicărilor o constituie recunoaşterea d rep tu
ce şi rilor lim bii rom âne în stat, aprobarea înfiinţării de- şcoli cu lim ba de
1
p redare în lim ba rom ână şi aprobarea înfiinţării u n ei Academii, p en tru
pilor, ridicarea nivelului culturii poporului rom ân în tre celelalte naţionali
L in- tăţi ale Im periului habsburgic. în m em oriul în a in ta t în num ele comi
kre a tatu lu i Z arandului, p rin care se cerea îm b u n ă tă ţire a soartei n aţiunii
“ din
7. S ilv iu D ra g o m ir, A v r a m Ia n c u , B u c u re ş ti, 1965, p. 261.
m de 8 . V ic to r V . G re c u , în «L im ba ro m â n ă » , X X X II (1983), 2, p. 96— 1 0 3 ; S im io n
R e te g a n , în « V a tra » , II, 197 2 ; n r. 3, p. 11 ; n r. 4, p. 16.
B. O . R. — 6
rom âne, «atît m aterială, cît şi intelectuală, pentru care de secoli lu p tîn -
du-se, afară că i s-au sîngerat inim a de m ultele patim i şi suferinţe, nu
au dobîndit alta...», arătîn d superioritatea num erică a rom ânilor, «că
abia vine la 100 de rom âni unul de altă naţiune», cere cu argum ente
bazate pe realitatea istoriei şi a logicii juridice să se «dea îndărăpt»
drep tu rile m oţilor, iar «la urm ă, în p riv in ţa îm bunătăţirii soartei noas
tre intelectuale se roagă poporul rom ân din Z arand, în num ele n a ţiu
nii sale..., să se îndura a ierta N aţiunei R om âne să facă o colectă de
bani p en tru în fiinţarea unei Academii, în care să se propună ştiinţele
îm părăteşti în lim ba rom ână şi iară alte lim bi ce sînt de lipsă p e n tru
oricare om cult al im periului. A ceastă a n o astră cerere e de aceea mai
jalnică, cu cît : fără astfel de Academ ie vedem pericolul naţiunei noas
tre, fiindcă pînă acum în în treg Z ărandul sau Tablele care arată ofi-
ciolatul şi satul num a lim ba nem ţească, care faptă cu a tît e mai în tris
tătoare p en tru fieştecare rom ân, cu cît oricare călător dintr-însele va
vrea a zice că Z arandul e locuit num ai de nem ţi, b a tă r că nem ţii în Za
rand nici în proporţiune nu pot sta cu rom ânii» ,J. C ererea p e n tru «ridi
carea unei Academii în care ştiinţele îm părăţiei să se predea în lim ba
rom ânească, iar alte ştiinţe să se propună ca un studiu de lipsă p en tru
un om cult al im periului. Această cerere în p rivinţa Academiei e de
cea mai tare de la inim a noastră de statu l nostru», o înaintează A vram
Iancu şi în num ele satului «M ăguri» din M unţii Apuseni (Mss. 1060,
f. 260).
In scrisoarea adresată din Sibiu, la 1 iulie 1852* de A vram Iancu
lui G. B ariţ, folosirea liberă a lim bii rom âne este aşezată înaintea tu
tu ro r revendicărilor : «...pe lîngă lim bă, A cadem ia şi prim o şi secundo
loco» 10.
In revendicările form ulate în petiţii şi m em orii sem nate de A vram
Iancu, clocoteşte toată revolta lui de trib u n ridicat în num ele m oţilor
p en tru dobîndirea d rep tu rilo r «N aţiunei rom âne».
P e n tru dobîndirea d rep tu rilo r n aţiunii sale, A vram Iancu m erge
personal, ca altădată Horea, la Viena, unde se prezintă îm păratului, în
soţit de delegaţi şi cere să li se facă dreptate.
Soseşte la Viena în m artie 1850, îm preună cu tribunul, protopopul
Balint, şi cu viceprefectul M aior, şi sînt prim iţi în audienţă, de p re
zentare în ziua de 8 m artie.
In tre tim p, sosesc la Viena şi alţi delegaţi din T ransilvania : B ăr-
nuţiu, Laurian, Ion M aiorescu, Popasu şi Aron F lorian şi sînt prim iţi
de îm părat la 11 m artie 1850. D ar, în afară de retorică protocolară, de
legaţii nu obţin nim ic pozitiv.
Ca să-şi ara te generozitatea, îm p ăratu l ţinuse să decoreze, la pro
punerea guvernului său, un num ăr de 135 de luptători revoluţionari
(61 rom âni, 60 saşi, 13 unguri şi un arm ean), lui A vram Iancu acor-
dîndu-i cea mai înaltă decoraţie, ca şi lui B alint şi A xente, «Crucea de
aur, p e n tru m erite, cu coroană». Un n u m ăr de 34 de decoraţii se acor
daseră revoluţionarilor rom âni şi de ţa ru l Rusiei u .
9. M ss. n r. 1060, f. 257 ; V ic to r V . G re c u , a rt. cit., p. 98.
10. S ilv iu D ra g o m ir, op. c it., p. 224, f a c s im ilu l s c ris o rii.
11. Ib id e m , p. 270— 271.
D I N T R E C U T U L BI SERI CI I ŞI P A T R I E I N O A S T R E 83
A u to ritatea adm inistrativă l-a in v itat pe Iancu la A lba-Iulia să-şi

ridice decoraţia, dar cu toate invitaţiile şi ofertele protocolare, Iancu a
refu zat să se prezinte. In august 1850 pleacă din nou la Viena, însoţit şi
de această dată de o delegaţie naţională. R om ânii sîn t tra ta ţi de îm pă
r a t to t cu vorbe protocolare şi cu am înări. D elegaţii insistă în cererile
lor pe lingă guvern şi aşteaptă. La începutul an u lu i 1851, Iancu este
chem at de prefectul poliţiei să declare dacă prim eşte sau nu prim eşte
decoraţia îm păratului şi Iancu ara tă m otivele p e n tru care nu poate
accepta decoraţia îm păratului şi de ce prim eşte pe cea rusească. Invi
ta t din nou, Iancu cere să se ia notă p en tru ce refuză darul onorific al
îm păratului : *Să se decoreze mai intii Naţiunea cu îm plinirea prom i
siunilor».
C urtea im perială nu se aştepta la o asem enea în fru n tare. Ca u r
m are, Iancu şi ceilalţi fruntaşi, în tre care B ărnuţiu, L aurian şi Cipariu,
au fost siliţi de poliţie, din ordinul im perial, să părăsească Viena. «A lun
g at ca un răufăcător, eroul m unţilor pleacă astfel din capitala im pe
riu lu i în ziua de 21 februarie 1851. A ctivitatea sa ca m em bru al dele
gaţiei rom âne ia cu aceasta sfîrşit, dar şi nădejdile puse în sim ţul de
drep tate al m onarhului se spulberă definitiv... Infrîngerea program ului
de pe Cîm pia L ibertăţii devine astfel inevitabilă. Nici autonom ia, nici
integrarea în tr-o u n itate com pactă a teritoriilor locuite de rom âni nu
se încadrează în concepţia rigidă şi reacţionară a g u vernanţilor din
Viena. C hiar revendicările de ordin cultural pe care le susţine delegaţia
rom ână la Viena sînt considerate ca fiind nerezonabile» 12.
Este de înţeles revolta lui A vram Iancu în aceste m om ente şi fu l
gerele de m înie aprinse în sufletul său. Va şti însă cum să-i răsplăteas
că îm păratului p en tru ingratitudinea sa şi va a ştep ta m om entul po
trivit.
întors acasă, populaţia din num ţi clocotea de revoltă din cauza m ă
surilor luate din partea fiscului care-şi atribuise cu de la sine putere
p ro p rietatea pădurilor de pe fostele dom enii cam erale.
A vram Iancu a cău tat să apere interesele foştilor săi lăncieri, d ar
a utorităţile locale au fost refractare, ca şi cele centrale. La începutul
lui iulie 1852 călătoreşte îm preună cu B alint, în acest scop, la Sibiu, şi
puţin mai tîrziu conduce o delegaţie a 18 com une din m unţi la Deva,
p en tru a înm îna guvernatorului Schw arzenberg o cerere în num ele re
vendicărilor lor, ca şi un m em oriu p e n tru a fi în a in ta t îm păratului. Este
an u n ţată intenţia îm păratului Francisc Iosif de a vizita T ransilvania,
precum şi itin erariu l, de la D obra la Deva, apoi Săcărîm b, cu m inele de
aur, prin Brad, H ălm agiu şi A brud, Alba Iulia şi Sibiu, p rin secuim e.
Cluj şi Baia Mare. Iancu roagă pe g u vernatorul T ransilvaniei să in te r
vină pe lîngă îm p ărat să m odifice program ul călătoriei şi să viziteze
şi regiunea Cîm penilor, centrul luptelor revoluţionarilor rom âni, iar el
se angajează, personal, să pregătească, îm preună cu moţii săi, o prim ire
im perială suveranului. E ra tocmai ceea ce-şi dorise A vram Iancu, de
a-i arăta îm păratului cum se prim esc oaspeţii şi cum ştiu rom ânii să-şi
onoreze oaspeţii.
12. I b i d e m .
In vederea apropiatei vizite a îm p ăratu lu i, şi ca răspuns la m em o

riul lui Iancu a d resat îm păratului, în iunie 1852, g u v ernatorul Schw arzen-
berg a c ă u ta t să facă ceva şi a trim is în M unţi o comisie guv ern a
m entală, cu m isiunea de a stabili la faţa locului, în fiecare sat în parte,
care păduri sîn t ale fiscului şi care sîn t ale com unelor. In realitate, fis
cul nu avea nici un drept de p ro p rietate asupra pădurilor com unelor
din m unţi.
Comisia a început să-şi desfăşoare lu crările în lim ba germ ană, re-
fuzînd rom ânilor d reptul de folosire a lim bii lor. în aceste îm p reju rări
nedorite, cele 11 comune ale subcercului Cîm peni, la îndem nul lui Ian-
cu, au refuzat să mai conlucreze şi acţiunea comisiei a răm as fără re
zultat. A vram Iancu, în calitatea sa de îm p u tern icit al com unelor din
m unţi, avînd a trib u ţia să întocm ească procesul-verbal al lucrărilor co
misiei; a refuzat să-l întocm ească în lim ba germ ană şi şi-a a ră ta t re
volta şi protestul său energic. A ceste m otive l-au determ in at să ad re
seze direct îm păratului Francisc Iosif, la sc u rt tim p după vizita aces
tuia în M unţii A puseni, la sfîrşitul lui iulie 1852, în num ele celor 11 co
m une din m unţi, un m em oriu exclusiv p e n tru ap ărarea d rep tu rilo r lim
bii rom âne şi el form ează unul din cele m ai strălucite acte de m îndrie
naţională p e n tru afirm area dem nităţii lim bii rom âne, lupta pentru
afirm area lim bii rom âne fiind paralelă cu lu p ta p en tru afirm area
d rep tu rilo r politice şi naţionale ale rom ânilor din Transilvania.
D ar, înainte de a trece să exam inăm actul respectiv, p e n tru a-1 în
ţelege, să urm ărim prim irea făcută îm p ăratu lu i în M unţi.
în d ată după întoarcerea de la Deva, Iancu m obilizează satele în
vederea evenim entului aşte p tat cu interes de toţi rom ânii, care-şi pu
seseră m ari nădejdi în aprobarea revendicărilor lor de către îm părat.
C onstruieşte cu cheltuiala s’a proprie, în Cîm peni, un m are pavilion 'din
lem n cioplit artistic şi-l îm podobeşte cu ciubăraşe, doniţe, flam uri şi
chilim uri naţionale, în care a in stalat o som ptuoasă sufragerie pentru
îm p ărat şi suita sa. S-a în g rijit să se re p a re drum urile de m unte şi po
durile, s-au ridicat arburi de triu m f şi a ceru t m oţilor să pună la dis
poziţie înalţilor oaspeţi cai buni de călărie. A in v itat pe B ariţiu să
vină la Cîm peni să rostească la sosirea îm p ăratu lu i aici un discurs în
lim ba germ ană. T im p de două săptăm îni au fost preg ătiri febrile în
m unţi, cînd la 19 iulie s-a adus la cunoştinţă oficială că îm păratul a
aprobat să-şi m odifice program ul iniţial şi a h o tărît ca de la B rad să
ia dru m ul prin B aia de Criş la H ălm agiu şi, de acolo, pe la m untele
G ăina, prin V idra lui A vram Iancu, la C îm peni, Roşia, cu m inele de
aur, şi Cluj. Toate pregătirile p e n tru prim irea îm păratului se îndepli
nesc sub supravegherea şi cu cheltuiala p roprie a lui Iancu, şi «părinţii
săi înşişi sîn t puşi la contribuţie p e n tru a regiza gesturi sim bolice cu
tîlc adînc» 13. A ndreica este însărcin at să organizeze Z arandul în vede
re a prim irii în com unele pe unde va trece convoiul. Protopopul B alint
avea m isiunea să-l întîm pine pe suveran la Dealul M are, în tre B ăiţa şi
B rad, iar Iancu să-l aştepte pe m untele G ăina, unde se proiectase un
scu rt popas p e n tru a se servi o gustare.
13. I b i d e m , p. 280. ^
An ă D I N T R E C U T U L B I S ERI CI I ŞI P A T R I E I N O A S T R E 85
smo- D esfăşurarea program ului începe în dim ineaţa de 21 iulie cînd îm

■zen- păratu l a sosit la punctul stabilit, fiind în tîm p in a t de protopopul B a-
rn a - lint, oferindu-i-se un buchet de flori de fiicele protopopului M ihai din
arte, Zlatna, îm brăcate în costum naţional. La am iază convoiul ajungea la
, fis- H ălm agiu, de unde, după un scurt popas a plecat spre m untele Găina,
lelor ajungînd după-am iaza. Aici urm a să fie în tîm p in at de A vram Iancu,
care sosise dis-de-dim ineaţă să supravegheze p reg ătirile prim irii. Pe
, re- drum ul H ălm agiului spre Găina, trib u n u l M ihai A ndreica cu o ceată
irări de călăreţi şi cu steaguri a servit ca escortă de onoare. Iancu nu-1 în-
Ian- tîm pină însă pe m untele G ăina pe îm părat. El se lasă în m ulţim e să su
: re- pravegheze desfăşurarea prim irii, care este condusă tot de protopopul
din B alint şi «care asigură în tr-o scurtă, dar călduroasă alocuţie pe tîn ăru l
co- m onarh de devotam entul poporului rom ân, dovedit prin fapţe şi jertfe
re- chiar în ţin u tu l acesta». In schim b, îl întîm pină pe piscul m untelui pe
d reim părat m am a lui Iancu, «fiuturînd un steag alb în fru n te a u n u i ban-
tces- deriu de am azoane călări» ,/*. Cînd convoiul ajunge jos, în com una Vi
co- dra, se opreşte în faţa casei lui A vram Iancu, unde toată com una era
lim - adunată să-l ovaţioneze pe îm părat. T atăl lui A vram Iancu, A lisandru,
idrie îi urează «bun venit» şi-i oferă d a ru rile om eniei : pîine şi vin, pe o
ntru tavă, om agial. A vram Iancu nu se a ra tă nici aici în faţa îm păratului.
area El era tot în m ijlocul m ulţim ii, de unde veghea desfăşurarea cortegiu
lui. Pe înserate suveranul soseşte la Cîm peni şi e condus în u rale cu fă
in- clii aprinse pe sub porţi de trium f, pînă la ca rtie ru l ce i se pregătise.
La masă cu îm păratul iau loc foştii prefecţi, B alin t şi A xinte, fără ca
s in Iancu, spre m irarea şi în treb area an tu raju lu i îm p ăratului, să se prezinte
pu- şi să-l întîm pine pe îm părat. G uvernatorul, n eliniştit, în treb a şi nu în
irat. ţelegea din ce pricină Iancu nu se prezintă îm păratului. Iancu stătea
din retras în m ijlocul m ulţim ii enorm e care venise să-l aclam e pe suveran.
ri şi El era mulţumit" în sufletul său că putuse să-i răsplătească in g ratitu d i
ntru nea ce i-o arătase, izgonindu-1 cu poliţia ca indezirabil din Viena, cu un
po- an mai înainte, în luna februarie, cu om enia ospeţiei rom âneşti. Dacă
dis- îm păratul va fi înţeles lecţia, nu se ştie ce gust îi vor fi av u t bucatele
l să servite.
s în Moţii adunaţi aşteptaseră ca îm păratul să le vorbească, să le ex
t în prim e recunoştinţa sa p e n tru m eritele cîştigate p rin jertfe în lu p ta con
ui a tra duşm anilor dinastiei, să le m ulţum ească p e n tru entuziasm ul lor sin
i să cer ce şi l-au m anifestat prim indu-1, ei aşteptaseră să-şi exprirue g rati
iţele tudinea sa în faţa poporului şi să le aprobe solem n recunoaşterea drep
‘ de tu rilo r lor ce le-au fost încălcate şi răpite, cerute prin atîtea petiţii şi
fpli- m em orii. Iancu, din m ijlocul m ulţim ii m oţilor săi, aştepta acest cuvînt,
înţii ca din p artea celor adunaţi să-i m ulţum ească solem n în num ele naţiunii
►cu rom âne. D ar îm păratul i-a lăsat şi de data aceasta dezam ăgiţi, fără să
ede- le spună nimic, fără să le prom ită nim ic, şi îşi va contiqua călătoria mai
llint departe spre Roşia, unde vizitează m inele de a u r şi vechea cetate şi
a şi urcă la D etunata, unde este p rim it la fel cu entuziasm . Şi aici, pe o
un masă de piatră im provizată, îm păratul este servit, de tinere m oaţe din
Roşia, A brud şi Bucium , cu m încăruri rom âneşti, pe care le găseşte
14. I b i d e m , p. 277.
delicioase. Nici aici Iancu nu se ara tă îm p ăratu lu i, deşi el m ersese îna

in tea cortegiului şi aranjase cu cheltuiala sa totul. In trig a t pretu tin d en i
de absenţa lui Iancu, p rin ţu l Schw arzenberg în treb a m ereu m irat de ce
Iancu nu este prezent, şi îşi exprim a team a faţă de trib u n u l Balint, dacă
e i se află cu ad ev ărat în siguranţă în m ijlocul m aselor rom âneşti. Li
s-au dat toate asigurările şi se găseau d iferite presupuse m otive p en tru
absenţa lui Iancu, şi cortegiul im perial îşi continuă m ai departe vizita
ajungînd la Cluj.
înso ţit de o ceată de 120 de lăncieri m oţi călări, Iancu m erge în
fru n tea lor să întîm pine cortegiul im perial la Cluj, dar nici aici Iancu
n u se prezintă în faţa îm păratului. Va fi a şte p ta t tot tim pul cuvîntul
îm p ăratu lu i dator «N aţiunii Române», în num ele căreia Iancu să-i răs
pundă, dar... aceeaşi in g ratitudine im perială.
Istoricul Silviu D ragom ir în lucrarea sa închinată lui A vram Ian
cu (Bucureşti, 1965, p. 279) se în treab ă : «De ce, totuşi, nu se prezintă
în audienţă ? De ce se ţine departe de su ita îm păratului ? De ce nu se
decide a pleda cauza m oţilor m ăcar p rin tr-u n nou m em oriu su sţin u t cu
căldură şi convingere ?
Iancu a răm as dator istoriei cu lăm u ririle ce necesită toate aceste
întrebări».
T rebuie spus că Iancu nu a. răm as d ato r istoriei cu nici o lăm urire
p e n tru com portarea sa plină de dem nitate, care întruchipa însăşi dem
n itatea unei naţiuni întregi jignite şi n e d re p tăţite în d rep tu rile ei pen
tru care se jertfise eroic, ci îm p ăratu l F rancisc Iosif I a răm as în isto
rie în d ato rat cu răspunsul pe care tre b u ia să -l dea «N aţiunii Române» şi
nu i l-a dat, şi pe care Iancu l-a a ştep tat în to t tim pul vizitei acestuia
in M unţi, ca să poată să-i răspundă în num ele n aţiu n ii sale, d ar nu i s-a
d at p rileju l, şi p e n tru care nu a av u t m ei m otivul să se înfăţişeze
în ain tea acestui suveran «care trece de acum în ochii poporului rom ân
ca prototipul ingratitudinii şi perfidiei habsburgice» 15. Cele întîm plate
confirm au afirm aţiile lui N. Bălcescu : «L ibertatea naţionalităţilor nu
poate veni de la curţile îm părăteşti şi din m ila îm pilatorilor şi a despo-
ţilor, ci num ai dintr-o u n ire strînsă în tre toţi rom ânii şi din tr-o ridicare
a tu tu ro r îm preuRă şi în solidaritate cu toate popoarele îm pilate» 16.
T u lb u ra t şi revoltat, cu faţa palidă, cum scria mai tîrziu Sterca
Şuluţiu, care l-a văzut atunci la Cluj, cînd se întoarce la Cîm peni se
opreşte la casa ierarhului ( = statului), «unde doboară cu bastonul pa
ju ra cu două capete şi o calcă în picioaire, plin de furie nestăpînită» 17.
A ccsta a fost răspunsul pe care l-a d at atunci Iancu îm păratului
şi răspunsul său a fost clar şi de înţeles, ca să nu mai aibă nevoie de
alte lăm uriri.
D ar dacă acesta a fost răspunsul în Cîm peni, Iancu i-a trim is îm
p ăratu lu i un răspuns şi la Viena, cuprins într-nm m em oriu, în care se
referă la d reptul de folosire a lim bii rom âne (Mss. 1060, f. 262— 264 v),
. cerîndu-i recunoaşterea ei ca lim bă oficială în stat, avîndu-se în
15. Ib id e m , p. 282.
16. N . B ă lc e s c u , O p e r e , v o i. I, 1953, B u c u re ş ti, p . 335.
17. S ilv iu D ra g o m ir, op. c it., p. 281.
D I N T R E C U T U L BI S ERI CI I $1 P A T R I E I N O A S T R E 87
vedere aspiraţiile legitim e de progres ale rom ânilor. D reptul de ex pri

m are liberă în lim ba lor, a tîta drept, se cuvenea acum şi rom ânilor,
care-1 prim iseră cu atîta căldură şi-l ovaţionaseră în lim ba rom ână, care
i-a tost de înţeles şi îm păratului.
In m em oriul adresat, Iancu «arată în num ele n a ţiu n ii jealnica stare
a naţiunii rom âne», că «prin patentele îm părăteşti din 31 decem brie 1851,
prin care se declară constituţiunea din 4 m artie 1849 desfiinţată, cre
deau rom ânii a fi rev en it tim pul care să însufleţească naţiunea prin
introducerea în direptul ei cel etern, adică în d ire p tu l de a să folosi cu
lim ba sa naţională în toate lucrurile atingătoare de naţiu n ea rom ână
în lontru îm părăţiei, dară, cu jele trebue să m ărturisim ... că despre
viitorul naţiunii noastre rom âne sîntem foarte trişti, mai ales de cînd
au eşit com isiunea gubernială p en tru rep u n erea mai m ultor comune
în p roprietatea şi în d rep tu rile de p roprietate legale, fiindcă num ita
comisiiine au denegat plenipotentului ei avocat A vram Iancu d re p tu l
de a duce protocolu în lim ba rom ână şi, precum se vede din copia aici...
a d u s ă /inclusă/, trebuia să se facă tocm a rep u n ere în pro p rietate alor
11 com une ; aşa d a r com isiunea a denegat d irep tu de a se folosi cu
lim ba sa cele 11 com une curate rom âneşti. P rin urm are, cel mai viu
exem plu că rom ânului num ai în lim ba sa i se poate face d rep tate şi în
a lta num ai graţie ; dară naţiunea rom ână au desvoltat destulă putere
m orală despre coapta sa naţionalitate şi că nu m erită a fi guvernată
după graţia uneia sau altei naţiuni... Niciodată nu ne-am cu treierat
/cu trem u rat/ mai tare decît /atunci/ cînd am v ăzu t că procesu(l) în p ri
v in ţa repunerii în p roprietate ne sta îm pedecat sigur, p e n tru că 11 co
m une nu ştiu nem ţeşte...
Sacritisim ă m ajestate, tare credem că P rovidenţa au fost decretat
ca să se folosească rom ânii în lucrurile lor cu lim ba rom ână. în ain te de
ace,asta, încă cu un secol întreg şi-au rezervat-o ca un argum ent în
contra acelora care ziceau că lim ba rom ână n u-i destoinică p en tru a
să folosi rom ânii în toate lucrurile atingătoare de ei, şi iară în contra
acelora că rom ânii n-au destui bărbaţi de a p u rta lucrurile în lim ba
rom ână ; dar, tocm a să lăsăm că rom ânii n -au destui bărbaţi din sînul
naţiunii să um ple dregătoriile, totuşi, nu-i destoinică causa de a im pune
naţiunei rom âne lim ba cea nem ţească, şi aceasta a lă tu ra tă cu voinţa
m ajestăţii sale pe tron pronunţată, nici de cum nu poate sta, fiindcă
aceea prea înaltă voinţă dă d irep t asem ine de m are fieştecărei naţiuni.
Iară mai încolo, mai lesne pot învăţa diregătorii decît o naţiune o lim bă
care n-are nici o asem ănare cu cea rom ână, şi, mai alesne un cult decît
un necult, că pe cel necult num ai lim ba care o înţelege îl poate cultiva ;
prin urm are, cine doreşte cu ltu ra unui necult îi dator să înveţe lim ba
sa ca să-l cultiveze, aşa şi acei dregători care voesc binele n aţiunii noas
tre vor învăţa lim ba ei la care îi şi datori fiindcă la vistieria statului
şi naţiunea rom ână contribuie... iară lim ba care nu are viaţă politică
este m oartă, prin u rm are şi naţiunea politiceşte este m oartă. Din care
causă ne rugăm ... ca din astă tristă stare să se em ancipeze naţiunea
n oastră şi să i se dea d irep t de a să g uverna p rin lim ba sa naţională...
N aţiunea rom ână crede că poporul cel sărac m erită o descilinită m ilă
de la d reptatea m ajestăţii tale apostolice...» I!<.
Nesocotirea lim bii rom âne de către com isiunea gubernială, care a
îm piedicat rezolvarea problem ei p ro prietăţii celor 11 comune din M un
ţii Apuseni asupra păm întului şi pădurilor lor, ce şi-a desfăşurat lu cră
rile în lim ba germ ană, refuzînd rom ânilor dreptul de folosire a lim bii
lor, şi asta în preajm a vizitei îm păratului în M unţii Apuseni, a jignit
direct şi profund pe Iancu, în calitatea sa de îm puternicit, el avînd a tri
buţia să întocm ească procesul verbal al com isiunii p e n tru cauza m oţilor
în lim ba rom ână. Iancu consideră însă jig n ită direct N aţiunea Rom ână,
căreia i se refuză d reptul istoric şi n a tu ra l de folosire a lim bii sale în
redactarea actelor juridice de stat şi dem ască în m em oriul în ain tat toate
actele abuzive guberniale şi im periale îm potriva lim bii rom âne, care nu
vizau decît deznaţionalizarea rom ânilor din T ransilvania. Îm potriva aces
tui pericol naţional, p en tru ap ărarea d rep tu rilo r naţiunii rom âne la
viaţă se ridică h o tărît A vram Iancu, după cum se ridicase mai înainte
cu arm a în m înă, acum se ridică cu arm a scrisului, şi dovedeşte cu o
argum entare logică im placabilă necesitatea recunoaşterii lim bii rom âne
ca lim bă oficială în sta t şi respinge rîn d pe rîn d toate argum entele aduse
în replică de adversarii lim bii rom âne. A spiraţiile poporului rom ân la
cultură şi progres, em anciparea sa politică şi naţională reclam ă utiliza
rea lim bii naţionale, reclam ă o Aeademie, şcoli, publicaţii, tip ă ritu ri în
lim ba rom ână, fiindcă «mai lesne un cult decît un necult şi pe cel ne
cult, nuroai în lim ba care o înţelege îl poţi cultiva, — p rin urm are, cine
doreşte cultura unui necult e dator să-i înveţe lim ba ca să-l cultiveze,
aşa şi aceia diregători care voiesc binele n aţiu n ii noastre vor învăţa
lim ba ei», şi aceasta ca o datorie, «fiindcă la vistieria statu lu i şi n a ţiu
nea rom ână contribuie». Şi constrîngerea argum entării logice este şi
mai stringentă : «... noi nu avem deplină încredere în toţi aceia care
judecă N aţiunea Rom ână că trebuie să se guverneze în lim ba nem
ţească..., din cauză că p en tru N aţiunea R om ână nim ic nu e mai sacru..-
decît lim ba, ...iară lim ba care nu are viaţă politică este m oartă, prin
u rm are şi naţiunea politiceşte este m oartă».
Acesta este crezul înscris şi form ulat de A vram Iancu în lupta sa
p entru afirm area d rep tu rilo r lim bii rom âne în T ransilvania, crez care
va form a de acum program ul de luptă al rom ânilor din T ransilvania
pînă la victoria cea m are de la 1 Decem brie 1918.
Care a fost «descilinită m ilă de la d rep tatea m ajestăţii sale apos
tolice», solicitată de A vram Iancu ? La 8 m artie 1853 se prim ea ră s
punsul din p artea «guberniului» de la Viena, că cererea, nu num ai că
este incom patibilă cu dispoziţiile oficiale, d a r nici nu rep rezin tă o do
rin ţă reală a com unelor ; este mai degrabă expresia unei tendinţe sub
versive a unor tu lburători ai binelui de obşte, care trebuie adm onestaţi
şi supravegheaţi ,9.
A utorităţile de s ta t din T ransilvania avuseseră g rijă din tim p să
ia m ăsurile îm potriva tu lb u răto rilo r «binelui de obşte».
18. M ss. 1060, f. c i t .; S im io n R e te g a n , în « V a tra » , II, 1972, n r. 4, p. 16.
19. S im io n R e te g a n , op. c it., p. 16.
D I N T R E C U T U L B I S ERI CI I Ş I P A T R I E I N 9 A S T R E 89-
în august 1852, după vizita îm părătească şi după în aintarea m em o

riu lu i lui A vram Iancu la Viena, com andantul d istrictului Alba Iulia
a dispus începerea în regiunea M unţilor A puseni a lucrărilor de m ă
su rare cadastrală.
în subcercul Cîm penilor, comisia cadastrală în tîm p in ă refuzul ca
tegoric al m oţilor de a accepta înscrierea p ăd urilor lor la fisc şi începe
răzv rătirea deschisă, mai întîi a com unelor Ponorel, Albac, V idra de
Jos şi V idra de Sus, care antrenează după ele şi com unele Neagra,
Scărişoara şi Secătura. în declanşarea m işcării, Iancu a ju cat rolul ho-
tărîtor, drept care este învinuit de forurile superioare ca principalul
instigator. Acuzat, ca şi A ndreica şi D arabant, că vor să răscoale po
porul din nou, com andantul m ilitar şi civil al districtu lu i Alba Iulia,
colonelul Springenfeld, p ătru n d e cu trei companii în m unţi şi arestea
ză la 17 august pe cei trei conducători revoluţionari. A ndreica şi D ara
bant sînt închişi la Cîm peni, de unde sîn t m utaţi apoi la A brud, iar
A vram ' Iancu este escortat la Alba Iulia în stare de arest, unde a fost
ţin u t cîteva zile în clădirea judecătoriei de ocol.
Se vede că je rtfa lui Horea, Cloşca şi C rişan nu era deplină aici
fără je rtfa lui A vram Iancu. «Un funcţionar sau ofiţer austriac cu n u
mele Hoehn, găseşte cu cale să-l trateze brutal». C raiul m unţilor este
legat, lovit peste faţă şi, se crede, lovit şi în cap. T ratam en tu l nedem n
îl înfurie peste m ăsură pe Iancp şi cînd este dezlegat zdrobeşte cu un
picior de scaun to t ce întîlneşte în cam eră. în sta re a sa de agitaţie
arestatul este im ediat expediat la Sibiu, unde a u to rităţile îi înscenează
form al un proces şi-i comunică achitarea. La începutul lui octom brie
era liber, iar la 23 octom brie ajunsese la Cîm peni, unde i se expediase-
ră 13 bucăţi din actele sale confiscate la 17 a u g u s t20. Peste m intea şi
sufletul lui Iancu de acum cobora pîola şi negura m unţilor. Cazul său
trecuse ca un fior de cu trem u r prin sufletele tu tu ro r rom ânilor. Epis
copii A ndrei Şaguna şi Sterca Ş uluţiu de la Blaj protestaseră în scris
la Viena. Se- căutase rep ararea celor întîm plate. B ariţiu spune că i se
făcuse oferta lui Iancu de a prim i o funcţie la V iena în tr-u n m inister
cu 2400 de florini sau la Sibiu, cu un salar de 1800 de florini. «Se ştie
că Iancu a respins oferta m otivînd refuzul şi de a stă dată cu neîm pli-
n irea prom isiunilor date poporului ro m â n » 21.
El curm a vorba celor ce-1 întrebau, repetînd cu m îhnire : «— Eu
nu-s Iancu. Eu sînt um bra lui Iancu, Iancu e m ort !».
D urerea lui Iancu se contopeşte cu durerea naţiunii sale şi pe
am indouă el le cintă, acum din fluier, pădurilor m unţilor săi, apelor
C rişului şi A rieşului şi stelelor de pe cer, în cred in ţat că îl aud şi-l
înţeleg.
D ar credem că prin negura de vrem e şi Iancu va fi auzit şi înţeles
şi el închinarea ce i-o aducea trib u n u l îm plinilor aşteptărilor sale, Va-
sile Goldiş :
20. Id e m , în « A n u a ru l I n s titu tu lu i de I s to r ie şi A rh e o lo g ie » , d in C lu j, to m .
X V , 1972, p. 260.
21. S ilv iu D ra g o m ir, op. c it., p. 284.
«Avram Iancu, fecior bălai cu ochi albaştri, dulcele «Crai al M un

ţilor», suflet fără prihană, m ucenic al suferinţei, erou n eb iru it, je rt
felnic prea bogat al dorului nostru de lib e rta te şi dreptate, ţie ne în
chinăm ! De două ori, Iancule, ai m u rit p e n tru învierea neam ului tău...
D ar bucură-te, suflet fără prihană... Ne aducem am inte, te înţelegem ,
te pream ărim , te iubim şi mai vîrtos sufletele noastre se oţelesc scăl
d ate în oceanul înviorător al iubirii tale de neam. Tu ai d u ra t neam u
lui tău cetate n ebiruită de vrem i, fiindcă i-ai zidit suflet, credinţă şi
ideal...
Tu, Iancule, şi moţii tăi, aţi tră it şi a ţi m u rit p en tru d rep tate şi
libertate. Idealul acesta răm îne la tem elia vi-eţii noastre naţionale. P en
tru izbăvirea şi desăvîrşirea acestui ideal vor trăi şi vor m uri generaţii
le, care le urm ează. Ci tu, dorm i liniştit, Iancule, acolo la pragul bise
ricuţei din Ţebea, în um bra gorunului lui Horea. G eniul tău veghează
d easupra naţiunii rom âne» ~.
P r. IO N IO N E S C U
DOBROGEA IN TIMPUL LUI ALEXIOS I COMNENUL •

U rcarea pe tro n u l B izanţului, în aprilie 1081, a lui Alexios I
Com nenul (1081— 1118) a însem nat o reîh v io rare a vieţii politice, socia
le, economice, religioase a Im periului şi, im plicit, scoaterea lui din ruina
in tern ă şi ex tern ă la care ajunsese, în. tim pul guvernării rep rezen tan ţi
lor aristocraţiei civile (1025— 1081). In acel tim p, Im periul bizantin era
redus aproape la perim etrul capitalei *. P e c e n eg ii2 controlau terito riu l
cuprins în tre D unăre şi Balcani, în tim p ce Ita lia şi Sicilia, pierdute de
bizantini, au d ev en it centrul unei noi p u teri internaţionale, aceea a
norm anzilor lui R obert G uiscard, ducele A puliei şi al Calabriei. O ţiouă
p u tere islamică, selgiucizii, au cucerit terito riile asiatice ale Im periului,
22. A v r a m Ia n c u : u n c a ra c te r, în « S o c ie ta te a d e m îin e » , I (1924), n r. 19— 20,
p. 283— 84.
* L u c ra r e p r in c ip a lă d e s e m in a r în to c m ită în c a d r u l c u r s u r ilo r d e d o c to r a t în
te o lo g ie , s p e c ia lita te a « B iz a n tin o lo g ia » , s u b în d r u m a r e a D -lu i P ro f. d r. E m ilia n
P o p e sc u , c a r e a d a t şi a v iz u l p e n tr u p u b lic a re .
1. N ic o la e Ş e rb a n T a n a ş o c a , P re fa ţa la A n a C o m n e n a , A le x ia d a , t r a d u c e r e
d e M a r ia n a M a rin e s c u , ta b e l c ro n o lo g ic şi n o te d e N . Ş e rb a n T a n a ş o c a , B u c u re ş ti,
1977, p. V I. P e n tr u d o m n ia lu i A le x io s I v e z i şi : F e rd in a n d C h a la n d o n , E ssa i su r
Ie re g n e d 'A le x io s I-e r C o m n e n e , P a ris. 1900, 2 3 4 6 : Idem , T h e E a rlie r C o m n e n e ,
în "T h e C a m b rid g e M e d ie v a l H is to r y ” , v o i. IV , « T h e E a s te rn R o m an E m p ire » (717—
1453), C a m b rid g e , 1923, p. 318— 3 5 0 ; J. M . H u s s e y , T h e la te r M a c e d o n ia n s. T h e
C o m n e n i a n d th e A n g e li, 1025— 1204, în "T h e C a m b rid g e M e d ie v a l H is to ry " , v o i.
IV , “T h e B y z a n tin e E m p ire p a rt: I B y z a n tiu m a n d i t s n e ig h b o u r s " , 'C a m b r id g e , 1975,
p. 222 ş . u . ; G e o rg e s O s tro g o rs k y , H is to ir e d e l'E ta t B y z a n tin , P a y o t, P a ris, 1967,
p . 377— 3 9 6 ; L o u is B re h ie r, V /e e t m o rt d e B v z a n c e , E d itio n A lb in M ic h e l, — 1969,
p . 238— 262.
2. P e c e n e g ii e r a u n e a m u ri tu r a n ic e v e n in d d in A s ia şi a u a p ă r u t în e s tu l t e
r ito r iu lu i d e azi a l tă r ii n o a s tr e la s f îr ş itu l se c . a l IX -le a , tr e c în d D u n ă re a în a n u l
934. V e zi P e tre D ia c o n u , D e sp re p e c e n e g i la D u n ă re a d e J o s, în s e c o lu l al X -Ie a ,
în «S tu d ii» , V , 1965, p. 1126 şi u r m .; Id e m , L e s P e tc h e n e g u e s a u B a s-D a n u b e , B u c u
re ş ti, 1970, p. 16 şi 33— 34.
D I N T R EC U TU L BI SERI CI I ŞI P A T R I E I N O A S T R E 91
iar Niceea ajunsese capitala putern icu lu i su lta n a t de «Rum», creat pe

fostele ţin u tu ri b iz a n tin e 3. U nitatea sp irituală, Biserica, e ra ru p tă p rin
m area schism ă din 1054, iar Im periul se c o n fru n ta cu m ari ce rtu ri in
terne, cu lupte civile sîngeroase. T ezaurul era secătuit, iar prestigiul şi
a u to rita te a statului fuseseră ştirb ite de schim bările dese de îm păraţi şi
de incom petenţa lor.
Acestea sînt, în linii m ari, condiţiile in tern e şi ex tern e în care se
afla Bizanţul la venirea pe tro n a lui Alexios I Com nenul. La m oar
tea sa, Alexios I lăsa m oştenire fiului său Ioan II C om nenul (1118—
1143) cîrm uirea unei m ari pu teri, deoarece reuşise să-i restitu ie Bizan
ţului hotare sigure şi stabile. Deşi Italia fusese pierdută, expansiunea
norm anzilor peste A driatica a fost definitiv stăvilită. D alm aţia şi Ras-
cia, precum şi form aţiunile latine din O rient îi recunoşteau suzera
nitatea.
Şi Dobrogea, inclusă în them a Paristrion, a cunoscut o relativ ă în
florire în perioada dom niei lui Alexios I. Unii cercetători străini, p re
cum V. G. V asiliev sk y 4, P. G olubovsky5, J. K u la k o v sk y (i, P. M utaf-
c ie v ', N. V. Z la ta rs k y 8, Ivan Io rd a n o v !l, s-au ocupat în tre a că t de
această problem ă. Mai îndeaproape s-au ocupat, m ai ales de form aţiu
nile statale dobrogene din sec. al X l-lea, N. Iorga l0, N. Bănescu ll, C.
3. N ic o la e Ş e rb a n T a n a ş o c a , op. c it., p. V I.
4. V . G. V a s ilie v s k y , V iz a n tia i p e c e n e g h i, în « T ru d î V . G. V a s ilie v s k a g o »
I, S t. P e te r s b u rg , 1908, p. 1— 175.
5. P. G o lu b o v s k y , P e c e n e g h i, t o r k i i 'p o lo v {} d o n a ş e s tv ia ta ta r, K ie v , 1884,
p. 206— 208.
6. J. K u la k o v s k y , G d e n a h o d ila s V ic in s k a ia e p a r h ia K o n s ta n tin o p o ls k o g o p a
tria rh a la ? în « V iz a n tis k i V re m e n ik » , IV , 1897, p. 3 1 5 — 3^0.
7. M u ta lc ie v , L e s B u lg a r e s e t Ie s R o u m a in s d a n s I'h is to ir e d e s p a v s d a n u -
b ie n s , S o fia , 1932, p. 231— 259.
8 . N . V . Z la ta rs k i, K a k o v n o ro d s e ră zb iră u A n n a K o m n e n a p o d izra za 7 ew «
t i S x iS ix d v , în « Iz v e stia n a Is to ric e s k o g o D r u je s tv o v S o lia » , X I— X II, 1931— 1932,
p. 71— 82.
9. Iv a n Io rd a n o v , D o b ru d za (491— 1092) s e lo n Ie s d o n n e e s d e Ia N u m is m a ti-
q u c e t d e Ia S p h r a g is tiq u e , in « D o b ru d ia , E tu d e s e th n o - o u ltu re lle s » , S ofia, 1987, p.
182— 209.
10. N . Io rg a , C e /e d i n ţi i c r is ta liz ă r i d e s ta t a le ro m â n ilo r, in « R e v is ta i s t o
ric ă » , V , 1919, p. 103— 1 13; tr a d . f ra n c e z ă . L e s p r e m ie r e s c r is ta lis a tio n e s d ’E tat d e s
ro u m a in s , în « B u lle tin d e la S e c tio n h is to r iq u e d e 1'A c a d e m ie R o u m a in e » (B.S.H .A .R ),
V — V III, 1920, p. 33— 4 6 ; Id e m , H is to ir e d e s R o u m a in s, II, B u c u re ş ti, 1937, c a p . 1,
«La V la s c a d e D u ro s to ru m » , p. 77— 92.
11. N . B ă n e sc u , C e le m a i v e c h i ş tir i b iz a n tin e a su p r a ro m â n ilo r d e Ia D u nărea
d e J o s, în « A n u a ru l I n s titu tu lu i d e is to r ie n a ţio n a lă a l U n iv e r s ită ţii d in C luj», I,
1921 __1922, p. 138— 1 60; Id e m , L e s p r e m ie r s te m o ig n a g c s s u r le s R o u m a in s d u B as-
D a n u b c , în « B y z a n tin is c h -N e u g rie c h is c h e J a h r b u c h e r » (B .N .J.), III, 1922, p. 287— 3 1 0 ;
Id e m , La d o m in a tio n b y z a n tin e su r le s r e g io n s d u B a s-D a n u b e , în «B.S.H .A .R.»,
X III, 1927, p. 10— 2 2 ; Id e m , E in e th n o g r a p h is c h e s P r o b le m e a m U n te r la u l d e r D o
n a u a u s d e m X I. J a h r h u n d e r t, în « B y z an tio n » , V I, 1931, p. 297— 3 0 7 ; Id e m , L e s
D u c h e s B y z a n tin s d e P a ristrio n (P a ra d u n a v o n ) e t d e B u lg a r ie , B u c a re s t, 1946, p.
90— 97.
B rătescu 12, C. Necşulescu 13, Ion B am ea Vi, R adu Ciobanu ir>, N. Ş. T a-

naşoca P etre D iaconu 17. U ltim ul afirm ă că «dacă am lua în conside
raţie descoperirile arheologice, am avea tot d rep tu l să spunem că gu
rile D unării, cum şi cea m ai m are parte a Dobrogei au răm as în stă -
pinirea bizantină în tot tim pul războiului d in tre pecenegi şi trupele lui
Alexios I» l8.
Publicarea în ultim ul tim p a unor trad u ceri din cronicarii bizan
tini, precum M ihail A ttaleiates l!), Ioan Skylitzes 1>0, Ioan Zonaras 21, dar
mai ales Ana C o m n en a22, precum şi studiile elaborate pe baza acestor
izvoare de Silvia B a ra sk l2;t aduc un plus de lum ină în această proble
mă. O contribuţie im portantă privind viaţa bisericească au adus-o Em i-
lian Popescu 2/* şi P etre Diaconu T\ valorificînd o serie de studii şi do
cum ente publicate de N. Oikonom ides a! şi Je a n D a rro u z e s27.
12. C. B ră te s c u , D o b ro g ca în se c . X IV : B e r g e a u , P a ristrio n , in « A n a le le D o
b ro g e i» , I, 1920, p. 8 ş.u.
13. C. N e c ş u le s c u , Ip o te z a fo r m a ţiu n ilo r p o litic e ro m â n e la D u n ă re în «R e
v is ta is to ric ă ro m â n ă » (RIR), V II, 1937, p. 122— 151.
14. Io n B a rn e a , S tă p în ir e a b iz a n tin ă a su p ra D o b ro g e i in tr e a n ii 971— 3185, in
«D in is to ria D o b ro g e i» , v o i. III, B iz a n tin i, ro m a n i ş i b u lg a ri la D u n ă rea d e J o s
(D1D), p. 71— 335 j Id em ; S ig ilii b iz a n tin e in e d ite d in D obro'gea, în « P o n tica » , X V ,
1983, p. 267 şi u r m .; Id em , S c e a u x b y z a n tin s d u N o r d d e la D o b ro u d ja , în « R e v u e
d e s e tu d e s s u d - e s t e u ro p e e n n e s » (R.E.S.E.E.), X X III, 1985, 1, p. 29 ş . u .; Id e m ,
S c e a u x b y z a n tin s d e D o b r o u d ja , in « S tu d ie s in B y z a n tin e S ig ilo g ra p h y » e d ite d
N ic o la s O ik o n o m id e s . D u m b a rto n O a k s , 1987, p. 77— 88 .
15. R a d u C io b a n u , P u n c te d e v e d e r e a su p r a io r m a tiu n ilo r p o litic e d in D o b ro
g c a în s e c . X I, în « P eu ce» , II, 1971, p. 249— 255.
16. N . S. T a n a ş o c a , L e s M ix o b a r b a r e s , e t Ie s lo r m a tio n s p o litiq u e s d u X l-e
sie c lc , în « R e v u e r o u m a in e d 'h is to ir e » , X II, 1973, 1, p. 61— 82.
17. P e tre D ia c o n u , D e sp re p e c e n e g i...) Id e m , U n s ig iliu d e p lu m b al lu i A l e
x io s I C o m n e n u l d e s c o p c r it la P ă c u iu l lu i S o a re , în « S tu d ii şi c e r c e tă ri d e n u m is
m a tic ă » (S.C .N .) IV , 1968, p. 249— 252 ; Id e m , L e s P e t c h e n e g u e s ...; Id em , L e s C o u -
m a n s a u B a s-D a n u b e a u x X fl-e e t X H -e sie c le s , B u c a re s t, 197 8 ; Idem , S -a u e m is
m o n e d e în D o b ro g ca b iza n tin ă ( s e c o le le X — X I I ) ? î n « S tu d ii şi c e r c e tă r i d e is to
rie v e c h e şi a rh e o lo g ie » (S C IV A ), 32, 3, 1981, p. 407— 412.
18. P. D ia c o n u — D u m itru V îlc e a n u , P ă c u iu l lu i S o a re . C e ta te a b iz a n tin ă , B u c u
re ş ti, 1972, p. 20.
19. M ih a il A tta le ia te s , Isto ria , in « F o n te s H is to r ia e D a c o -R o m a n a e » , v o i. III,
(F.H.D.R.), B u c u re ş ti, 1975, p. 66— 77.
20. Io a n S k y litz e s , C o n tin u a r e a c ro n o g ra lie i, în «F.H.D.R.», III, p. 58— 65.
21. Io a n Z o n a ra s , C ro n ic a , în «F.H.D.R.», III, p. 101— 229.
22. A n a C o m n e n a , A le x ia d a , în «F.H.D.R.», III, p. 80— 1 1 9 ; A le x ia d a în t r a
d u c e re a M a rin e i M a rin e s c u ..., 2 v o i. B u c u re ş ti, 1977.
23. S ilv ia B a ra s k i, S c h r iftlic h e Q u e lle n b e tr e fle n d d ie D o b ro u d ch a s e itig e n
N ie d e r ia s s u n g e n a m D o n a u le r im X I. b is X I V . J a h r h u n d e r t, în « D a c o ro m a n ia » , 4,
1977 -1978, p. 17— 26. Id e m , Iz v o a r e s c r is e p r iv in d a ş e z ă r ile d o b r o g e n e d c p c m a
lu l D u n ă rii în s e c o le le X I — X IV , în « R e v is ta d e is to rie » , X X X IV , 2, 1981, p. 313 ş.u.
24. E m ilia n P o p e sc u , Ş tir i n o i d e s p r e isto ria D o b r o g e i în s e c o lu l al X l- le a
E p isco p ia d e A x io p o lis , în v o i. « M o n u m e n te is to r ic e şi iz v o a r e c re ş tin e » , e d itu r a
A r h ie p is c o p ie i T o m isu lu i şi D u n ă rii d e J o s , G a la ţi, 1987, p. 127— 147.
25. P e tre D ia co n u , D e sp re o rg a n iza r e a e c c le s ia s tic ă a r e g iu n ii D u n ă rii d e J o s
(u ltim a tr e im e a s e c o lu lu i X — X II), în « S tu d ii T e o lo g ic e » (S.T.), XLII (1990), n r. 1
(ian .-feb ,), p. 103— 120.
26. N . O ik o n o m id e s , U n d e c r e t s v n o d a l in 6 d it d u p a tr ia r c h e J e a n V I I I X ip h ilin
c o n c e r n a n t T e le c tio n e t T o r d in a tio n d e s e v e q u e s , în « R e v u e d e s E tu d e s B y z a n tin s»
(R.E.B.), P a ris, X V III, 1960, p. 55— 78.
27. J e a n D a rro u z e s, Le tră ite d e s tr a n s le r ts . E d itio n c r itiq u e e t c o m m e n ta ire ,
în «R.E.B.», 42, 1984, p. 147— 214.
P ornind de la această scurtă trecere în rev istă a istoricului cerce

tărilor, lucrarea de faţă îşi propune să analizeze problem ele cu care se
confrunta Dobrogea în perioada dom niei lui A lexios I Com nenul, din
perspectivă politică, economică şi religioasă, ţin în d seam a de izvoarele
bizantine, de descoperirile arheologice şi de progresele cercetărilor
istorice.
Viaţa politică. In m om entul venirii lui Alexios I Com nenul la con
ducerea Im periului, în prim ăvara anului 1081, situ a ţia them ei P aris-
trion era destul de tulbure. Lui T a to s 28 de la S ilistra i s-au adăugat
alte căpetenii rebele. N um ărul pecenegilor poposiţi la sud de D unăre
e ra sporit de alte trib u ri de acelaşi neam care se revărsau continuu în
Im periu, sporind num ărul rebelilor. Lor le urm ează trib u ri c u m a n e 29
care, la început, au pactizat cu şefii pecenegilor. A na C o m n en a3U, cele
bra fiică a îm păratului, descrie am ăn u n ţit războiul d intre bizantini şi
pecenegi, aliaţi cu alte neam uri de la D unărea de Jos. începutul l-au
făcut pavlicienii, pe care Ana Com nena îi num eşte m anihei 31, aduşi din
Asia de către Ioan Tzim iskes şi stabiliţi în regiunea Filipopolei (Plov-
div) ca pavăză îm potriva b arbarilor de la D unăre. Travlos (TpaSxoî),
«bîlbîitul», fost om de încredere al îm păratului, s-a rid icat în 1014 îm
p otriva acestuia, m obilul fiind o h otărîre îm părătească, care n em u lţu
m ise pe m anihei, din rîndul cărora făceau p a rte şi rudele lui. Travlos
a încercat un tra ta t de alianţă cu «sciţii», adică cu pecenegii care lo
cuiau în Paristrion, cîştigînd de partea sa pe şefii din G lavnitza şi
D ristra, ca şi din regiunile învecinate. C hiar s-a căsătorit cu fiica unui
conducător «scit» şi încerca, în ciuda eforturilor îm păratului de a-1
cîştiga, să creeze, prin invaziile pecenegilor, prejudicii im periului. .
înfăţişînd situaţia de la D unărea de Jos, aşa cum e ra ea .în 1086,
A na Com nena m enţionează un fap t care a dat naştere la discuţii
aprinse : «Un neam scitic (fsvoî -ti Exithxov) prăd at zi de zi de saurom aţi
(cumani n.n.), părăsindu-şi sălaşele, a coborît la D unăre. Cum aveau
nevoie să se înţeleagă cu cei care locuiesc la D unăre, căzînd de acord
a su p ra acestui lucru, au in tra t în tra tativ e cu conducătorii lor, cu Ta
tos, n u m it şi Chalis şi cu S esthlav şi cu Satza, căci trebuie să am intesc
28. C ă p e te n ie d e la D o ro s to ru m -D ris tra , cf. I o a n S k y litz e s , o p . c it., in «F.H.D.R.»,
III, p. 65.
29. C u m a n ii, v iito rii a lia ţi a i b iz a n tin ilo r d e la L e b u n io n , e r a u n e a m u ri tu rc i-
c e şi a u lo c u it în r e g iu n e a C rim e ii, « s te p a c u m a n ilo r» , d e u n d e a u v e n it p e t e r i t o
riu l d e azi a l M o ld o v e i în a n ii 1067— 1071. V e zi şi P e tre D ia c o n u , L e s C o u m a n s au
B n s-D a n u b c ...
30. A n a C o m n e n a , n ă s c u tă la 2 d e c e m b rie 1083, e r a fiic a lu i A le x io s I a a
I rin e i D u c as, fo sta s o ţie a lu i N ic h ifo r B ry e n io s . ^ x ila ti d e f r a te le să u , Io a n C o m
n e n u l în s in g u r ă ta te a m în ă s tirii T e o to s K e ra m ito m e u , a e la b o r a t « A le x ia d a » , o p e ră
is to r ic ă în c h in a tă ta tă lu i ei, c a r e a r e 15 c ă rţi. V o m fo lo si in lu c r a r e a d e f a ţă u r
m ă to a re le e d iţii a le A l e x i a d e i : a) A n a C o m n e n a , A le x i a d e (R e g n e d e l'E m p e r e u r
A l e x i o s I C o m n e n e 1087— 1118), t e x t £ ta b li e t tr a d u i t p a r B e rn a rd L eib , P a ris,
1937— 1945; b) A le x ia d a , tr a d u c e r e d e M a rin a M a rin e s c u ... 2 v o i., B u c u re ş ti, 1977,
p re c u m şi c îte v a p a s a je d in A le x ia d a in c lu s e în «F.H .D .R.», III, t r a d u s e d e P rof.
A l. H lian, p. 80— 119.
31. A n a C o m n e n a d ă p a v lic ie n ilo r şi b o g o m ililo r n u m e le a r h a iz a n t d e m a n i
h e i ; d e s p r e p a v lic ie n i, v . P a u l L e m e rle , L 'H isto ir e d e s P a v lic ie n s d 'A s i e M in e u r e
d 'a p r e s le s s o u r c e s g re c q u e s , în « T ra v a u x e t M e m o ire s» , V , 1973, p. 41— 144.
şi num ele celor m ai de seam ă d intre dînşii, deşi tru p u l istoriei se m ur
dăreşte cu aceştia — u nul ţinînd în stăpînirea sa D ristra, ceilalţi Vicina
şi celelalte. După ce s-au înţeles cu aceştia, trecînd D unărea fără te a
mă, de acum încolo prădau ţin u tu l învecinat, ocupînd chiar şi unele
orăşele. Apoi, bucurîndu-se de oarecare tihnă, au a ra t păm întul, sem ă-
nînd mei şi grîu» T extul acesta a generat o bogată litera tu ră de spe
cialitate :!:l privind mai ales caracterul form aţiunilor politice şi a p arte
n en ţa etnică a conducătorului lor, precum şi a populaţiei peste care
stăpîneau. A partenenţa lor la o anum ită populaţie este imposibil de sta
b ilit în mod ferm în tr-o vrem e în care elem entul rom ânesc, cel slav,
cel grecesc şi cel tu ra n ic dădeau P aristrio n u lu i oriental aspectul unui
mozaic etnic,' pe care cronicarii bizantini nu om it a-1 sublinia 34. Croni
carul contem poran M ihail A ttaleiates cunoştea că populaţia de la Istru
«era pe ju m ătate barbară» (lAiţof&pjtepov) «de to ate limbile..., iar oraşele
m ulte şi m ari de pe m alul acestui fluviu în tre ţin nu puţină oaste» 35.
Cronicarii bizantini foloseau term enul a rh aizan t de «sciţi» sau «scitic»
cu o varietate de înţelesuri p e n tru a desem na această populaţie «ames
tecată ca neam», de a cărei aparten en ţă etnică nu erau siguri, dar care
locuia în tim pul lor aceleaşi terito rii pe care tră ise ră sciţii de altăd a
tă 36. Totuşi, uneori, ei fac o deosebire clară în tre «sciţii de la Istru»,
identificaţi cu populaţia pe ju m ătate barb ară (jJH'o3ap3apc,v) sau cu localni
cii (oi â f/to p to t) din aceeaşi regiune şi în tre pecenegi (oi natCivaxai) care nu
pot fi consideraţi «băştinaşi» doar p e n tru că poposiseră pe terito riu l
Dobrogei cu cîteva decenii în u r m ă 37. De aceea, inform aţia Anei Com
nena in te rp re ta tă izolat, neţinîndu-se cont de integrarea ei în tex tu l
general al cronicii, necorelată cu inform aţiile cronicarilor bizantini din
sec. X I—X II sau n e ra p o rtştă la cadrul general istoric duce la conclu
zii diferite. P rin «neam ul scitic» (revo» zi Sxudixov) unii cercetători : Vasi-
lie v s k y as, Golubovsky 39, K ulakovsky /i0 au înţeles ruşi, alţii, ca N. Ior-
g a 41, N. Bănescu '*2, rom âni, în fine, alţii chiar pecenegi, uzi sau cu
m ani /l3. în ceea ce priveşte n um ărul conducătorilor cetăţilor de la Istru,
32. A n a C o m n e n a , op. c it., V I, 14, 1, e d . E. L eib, v o i. II, P a ris, 1967, p. 81— 82.
33. O a n a liz ă a te n t ă a a c e s te i p r o b le m e o fa c I. B a m e a , în DID, p. 139— 145
şi R a d u C io b a n u , op. c it., p. 250— 253.
34. R ă z v a n T h e o d o re s c u , B iza n ţ, B a lc a n i, O c c id e n t, la , î n c e p u tu r ile c u ltu r ii
m e d ie v a le r o m â n e ş ti (se c , X — X IV ), B u c u re ş ti, 1974, p. 53— 54 şi 71— 73.
35. M ih a il A tta le ia te s , op. c it., p. 73. P rin te r m e n u l « m ix o b a rb a ri» , b iz a n tin ii
a d o p tîn d u n c u v în t d in g r e a c a c la s ic ă , d e n u m e a u , p e s tr ă in ii b iz a n tin iz a ti (p rin
a d o p ta r e a lim b ii g re c e ş ti şi a re lig ie i c r e ş tin - o r to d o x e ) , s a u p e a c e i b iz a n tin i c a re
a v e a u in a s c e n d e n ta lo r s tră in i. P e n tru d e ta lii v e z i N . Ş. T a n a ş o c a , L e s M ix o -
b a rb a res..., p. 61— 82.
36. DID, p. 145.
37. Ib id e m , p. 1 4 6 ; V e z i M . A t ta le ia te s , op. cit., î n «F.H.D.R.», p. 78, c u to a te
c ă a c e la ş i a u to r fă c u s e a n te r io r a f irm a ţia c ă p e s c iţi «lim b a p o p u la r ă îi n u m e ş te
p e c e n e g i» , în «F.H.D.R.», p. 68 .
38. S u p r a , n o ta 4.
39. S u p ra , n o ta 5.
40. S u p ra , n o ta 6 . *
41. S u p ra , n o ta 10.
42. S u p ra , n o ta 11.
43. V e z i DID, p. 145.
D I N T R E C U T U L BI S ERI CI I ŞI P A T R I E I N O A S T R E 95
V. G. Vasilievsky Vl şi N. Iorga ',r' consideră că sîn t p a tru : Tatus, S esth-

lav şi Satzas, precum şi Chalis, supranum ele prim ului, din care ei mai
fac o persoană. Istoricii rom âni N. Iorga /,(i şi N. Bănescu /|7 îi consideră
pe aceşti conducători voievozi rom âni. M işcarea din oraşele d u n ăren e
nu apare în viziunea lor ca o răscoală îm potriva dom inaţiei bizantine,
ci reprezintă o încercare de creare a prim elor form aţiuni politice rom â
neşti independente. Concluziile lui N. Iorga şi N. Bănescu au întîm
p in at opoziţie din p a rte a istoricilor bulgari ca P. M utafciev /,s, care con
sideră pe Satzas slav, iar pe ceilalţi doi pecenegi — şi V. N. Z latars-
ky v\ care vede în ei uzi sau cum ani.
Un a lt g rup de cercetători adm ite originea pecenegă a celor trei
conducători : P. C halandon 5°, C. C. G iurescu 51, C. Necşulescu 52, I. B ar-
n e a 53, B. C îm pina ■ Vl, R adu C io b a n u 55, P etre D iaconu •*, C. Ciho-
d a r u ;>/, E. S tă n e s c u r>8, origine pe care o îm părtăşesc fără rezerve. Iz
voarele contem porane totuşi nu sînt clare în legătură cu originea etnică
a celor trei căpetenii. Tatos este m enţionat de către Skylitzes C onti-
nuatus 5!), cu 15 ani înaintea evenim entelor de care vorbeşte A na Com
nena, în aceeaşi calitate de şef al populaţiei de la D unăre, aliat cu
vestarhul Nestor, ducele P aristrionului din 1072— 1073. T atus apare
apoi m enţionat în tran scriere greşită T atry s (Tatpuî) la A tta le ia te s6*’,
d ar corectă la Z o a a ra s 61, care-1 num eşte direct «un conducător al pece
negilor» (rtvoî ipXY(Ţ°5 ra<ivây.iov) ; acesta din u rm ă însă se referă la
el m ult mai tîrziu după evenim ente. Ţ inînd seam a de indicaţiile destul
de confuze ale lui Skylitzes, M ihail A ttaleiates, A na Com nena, Z onaras
şi de compoziţia etnică — foarte am estecată a populaţiei de la D unărea
de Jos, nu ne putem pro n u n ţa cu exactitate a su p ra originii etnice a
conducătorilor form aţiunilor politice de la D u n ă re a de Jos, de la sfîr
şitul sec. al X l-lea. Sigur este însă că s-a p u tu t realiza o alianţă pece-
nego-paristriană 6-.
44. S u p ra , n o ta 4.
45. S u p ra , n o ta 10.
46. S u p ra , nota! 10 .
47. S u p ra , n o ta 11.
48. S u p ra , n o ta 7.
49. S u p ra , n o ta 8 .
50. P. C h a la n d o n , E ssa i s u r Ie re g n e d 'A l e x i s I-e r... p . 116 ş. u.
51. C. C. G iu re s c u , Isto ria ro m â n ilo r, v o i. I, B u c u re ş ti, 1935, p. 310— 313.
52. S u p ra , n o ta 13.
53. DID, p. 143.
54. B. C îm p in a , L 'in llu e n c e b y z a n tin e su r Ic B as— D a n u b e , în « R e v u e d 'H is -
to ire » , 1, 1962, p. 162.
55. S u p ra , n o ta 15. ,
56. P e tr e D ia c o n u , L e s P e tc h e n e g u e s , p. 100— 110.
57. C. C ih o d a ru , O b s e r v a ţii c r itic e a su p r a În s e m n ă r ii to p a r h u lu i în « S tu d ii şi
c e r c e tă r i d e is to r ii» , Ia şi, 1961.
58. E. S tă n e s c u , L e s M ix o b a r b a r e s d e B a s— D a n u b e a u X l- e s ie c le , în « N o u v e lle s
E tu d e s d ’H isto ire » , III, B u c u re ş ti, 1965, p. 48.
59. S u p ra , n o ta 28.
60. M ih a il A tta le ia te s , op. c it., în «F.H.D.R.», p. 2 7 5 : « T a r p i ; aice» i) - p o 3 '»iYop<ot>
61. Io a n Z o n a ra s , o p . cit., în «F.H.D.R.», p. 226— 227.
62. N . Ş. T a n a ş o c a , 'L e s M ix o b a r b a re s..., p. 63.
*96 BISERICA O R T O D O X A R O M A N Ă
După trecerea «neam ului scitic» la sud de D unăre, m onahul Travlos,

chem înd în ajutor pe «sciţi», a început să prade îm preună întreg te ri
toriul bizantin. în locul com andanţilor Pakourianos şi V ranas (Bpavâî),
desem naţi de Alexios să se opună invadatorilor şi căzuţi în luptă, îm
p ă ra tu l a desem nat alţi ' doi conducători, în persoana lui Tatikios şi
H um bertopoulos, m ărind şi num ărul efectivelor m ilita re 6'’. Sciţii au fost
înfrînţi şi alungaţi în apropierea oraşului Filipopolis. Războiul d intre
bizantini şi pecenegi a continuat în p rim ăv ara anului 1087 cînd Tzelgu,
şef peceneg în fru n tea unei coaliţii arm ate form ate din 80.000 de sol
daţi : saurom aţi (cumani), sciţi (pecenegi) şi daci (unguri), a p răd a t Cha-
riopolis şi oraşele învecinate. A rm ata bizantină condusă de Nicolae
M avrokatakalon a re p u rta t o victorie neconoludentă, Tzelgu şi Solomon
conducătorul dacilor (ungurilor) căzînd pe cîm pul de l u p t ă A c e a s t a
a făcut ca însuşi îm păratul să în trep rin d ă o expediţie de pedepsire şi
ex term in are a cum anilor. în acest scop s-a folosit şi de flota bizantină
de la Anchialos condusă de G heorghe E uphorbenos care s-a în d re p tat
pe m are şi pe D unăre spre S ilistra p e n tru a îm piedica sosirea de a ju
toare şi eventuala retrag ere a p e cen eg ilo rf)5. încercarea pecenegilor de
a încheia o pace cu. bizantinii a eşuat, căci A lexios I, folosindu-se şi de
o eclipsă de soare, pe care a in terp retat-o ca un sem n, a arestat pe m em
brii am basadei încredinţindu-i viitorului duce al P aristrionului, Leon
N ikeretis, soli care au fost u lterio r eliberaţi. T rupele bizantine conduse
de îm părat au ajuns pînă la D ristra, «oraş ren u m it p rin tre cele situ a te
la D unăre» (i<i, pe care l-au asediat reuşind chiar să p ătru n d ă în cetate.
Cele două fo rtăreţe din exterior încă mai erau controlate de rudele lui
Tatu, care reuşesc să fugă, p e n tru a cere a ju to r cum anilor.
Cu ocazia luptelor d intre bizantini şi pecenegi, A na Com nena m en
ţionează o localitate pe care a r fi dorit s-o cucerească bizantinii, localitate
situată pe D unăre, în apropierea D ristrei, d ar pe care d intr-o confuzie
o num eşte nu P reslavul Mic — Păcuiul lui Soare °7, ci P reslavul Mare.
în m om entul sosirii lui T atu cu a ju to r cum an s-a iscat o divergenţă
în tre pecenegi şi cum ani privind îm părţirea prăzii "de război, ce s-a te r
m inat cu un conflict m ilitar. Pecenegii învinşi s-au retras spre Ozolimna,
unde au fost îm presuraţi de cum ani. A na C om nena arată că «Ozolimna
este un lac foarte m are ca diam etru şi ca p erim etru şi care, sub ra
po rtu l m ărim ii, nu stă m ai prejos de nici u n u l d in tre lacurile de ori
unde despre care vorbesc geografii. Şi e s itu a t dincolo de cele «o su tă
de movile» şi rîu ri foarte m ari şi foarte frum oase se varsă în tr-în su l ;
63. A n a C o m n e n a , o p . cit., V I, 14, 2— 7, cd. B. L cib, v o i. II, p. 82— 86 cf. DID,

p. 147, n. 43.
64. Ib id e m , V II, 1, 1, îi> «F.H.D.R.», p. 95. S o lo m o n a fo st r e g e u n g a r (1063—
1074) şi r e p re z e n ta c u r c n tu l filo g e rm a n d in r e g a tu l m a g h ia r.
65. Ib id e m , V II, II, 2, în «F.H.D.R.», p. 97.
66 . Ib id e m , III, 2, în «F.H.D.R.», p. 100— 101 : « - 6X1C 3i aox'») x&'i —epl 'Iaipo'*
SiaxEtîxevtov -£pi<pavijî>. __
67. Ib id e m , V II, III, 4— 5 / ”în «F.H.D.R.», p. 103. Id e n tif ic a r e a P r e s la v u lu i M ic
c u P ă c u iu l lu i S o a re o p ro p u n e P e tr e S. N ă s tu r e l, P e u t-o n lo c a lis e r Ie P e tite
P r e s la v â P ă c u iu l Iui S o a re ? C o m m e n ta ir e ă A n rte C o m n e n e , A le x ia d e , V II, în
«R.E.S.E.E.», III, 1965, 1— 2, p. 17— 3 6 ; d a r la p. 5 6 îl lo c a liz e a z ă în B u lg a ria p e
ru in e le f o r tă r e ţe i T z a r K ro u m . «
D I N T R E C U T U L BI S ER I CI I Ş I P A T R I E I N O A S T R E 97
iar sp re m iază-zi poartă corăbii m ulte şi m ari, de tran sp o rt, încît se

crede de aici lim pede cît este de m are adîncim ea lui. A fost n u m it
O zolim na n u p e n tru că răspîndeşte un m iros ră u şi p ă tru n zăto r, ci
p e n tru că, venind cîndva la lac o oaste hunică (pe aceşti h u n f lim ba
populară îi num eşte uzi) şi punîndu-şi tab ăra pe m alul lacului, au n u m it
acest lac Ozolimne... N um ai în tim pul îm p ăratu lu i Alexis, strîngîndu-se
acolo din toate părţile au d at lacului num ele său» 68.
Ozolim na (’OCoXîjxvtj; OuCoX((av>j) a fost identificată de către istorici
în mod diferit, fiind plasată de la gurile D unării pînă la Pliska. U nii
au identificat-o cu m arile lacuri din sudul B a sa ra b ie i69, alţii cu lacul
R a z e lm 70, în B alta Ia lo m iţe i7’, cu D elta D u n ă r ii72 sau cu u n u l din
lacurile dunărene dinspre Silistra, în apropiere de S ilistra sau în nord-
estu l B u lg a rie i73. U ltim a ipoteză a lui I. B arnea se apropie -şi de cea
a lui P etre Diaconu, care plasează Ozolim na în no rd -estu l B ulgariei
lîngă P liska u .
Tot cu ocazia luptelor d in tre bizantini şi pecenegi din anul 1091
sîn t m enţionaţi o serie de păstori de pe Valea V ard aru lu i şi a S trum ei
«num iţi în lim ba populară Vlahi» 73, rec ru ta ţi de cezarul N ichifor M elis-
senos. Nu este exclus ca aceşti «vlahi», veche populaţie rom ânească,
să fi fost rec ru ta ţi şi din p ărţile Dobrogei.
în sc u rt tim p însă pecenegii au fost elim inaţi de pe h a rta istoriei
de către o coaliţie bizantino-cum ană la 29 aprilie 1091, în u rm a luptei
de la Lebunion cînd, după afirm aţia Anei C om nena «un neam întreg,
n u foarte num eros, ci de-a d rep tu l de nen u m ărat, cu fem ei şi copii,
a fost com plet nim icit în acea zi» 76.
M om entul acesta de la Lebunion rep rezin tă sfîrşitu l parţialei au
tonom ii paristrien e (din p u n ct de vedere al controlului terito riu lu i
dobrogean) şi in teg rarea totală în stăpînire bizantină.
D em nitari vlahi şi bizantini în Dobrogea. S fîrşitu l parţialei auto
nom ii p aristriene şi resta u ra rea adm inistraţiei Im periului la D unărea
de Jos, alungarea pecenegilor din peisajul politic al Dobrogei deschi
deau un nou capitol în evoluţia acestei p ă rţi de lum e. M ărturii diverse
- •
68. A n a C o m n e n a , o p . c it., V II, V , R„ în «F.H .D .R.», p. 105— 107.
69. W . T o m a s c h e k , Z u r K u n d e d e r H ă m u s -H a lb in s e l II, D ie H a n d e ls w c g e im
12 J a h r h u n d e r t n a c h d e n E r k u n d ig u n g e n d e s A r a b e s Id r is e in « S itz u n g s b e ric lite
d e r W ie n e r A k a d . p h il. h ist. K la sse » , t. C X JII, 1886, p. 308, cf. DID , p. 150.
70. N . lo rg a , C e le d i n ţi i c rista liză ri..., p. 1 0 9 ; D. M . P ip p id i, N o te d e le c tu ră .
H a lm y r is ş i O z o lim n e , în « S tu d ii c la sic e » , X III, 1971, p. 182— 184 d o v e d e ş te c ă
v e c h iu l H a lm y ris e s te a c tu a lu l R a ze lm .
71. N . G ră m a d ă , O z o lim n e , a ş e z a r e a O z o lim n e i, o rig in e a n u m e lu i, în « C o d ru l
C o sm in u lu i» , II— III, 1925— 1926, p. 85— 97.
72. I. F e re n tz , C u m a n ii ş i e p is c o p ia lo r, B laj, 1931, p . 4.
73. DID, p. 151.
74. P e tr e D ia co n u , O u lo c a lis e r O z o je m n e , în « S tu d ia B a lc a n ic a » , S o fia , 1970,
p. 93— 94 ; Id e m , L e s P e tc h e n e g u e s , p . 121— 129 şi 66— 69.
75. A n a C o m n e n a , o p . c it., V III, 3, 4, c d . B. Leib,^ v o i. II, p. 1 3 5 ; V e z i şi
«F.H.D.R.», p. 108— 109 : «j3Xix°uî "ooxouî î fcax1») xjXeTv oiBs SiâXEXtoî» î M . G y o n i,
L e n o m d e pXaXot d a n s l'A l e x i a d e d e A n n e C o m n e n e , în « B y z a n tin is c h e Z e its c h rift» ,
44, 1951, p. 241— 252. V e z i d e s p r e v la h i în s e r v ic iu l B iz a n ţu lu i la N . O ik o n o m id e s ,
D e s V a la q u e s a u s e r v ic e d e B y z a n c e ? A p ro p o s d e l'u tilis a tio n d u m o t x o n irto * '
a u x X -e e t X l - e sie c le s , în «R.E.S.E.E.», X X V , 1987, p. 187— 190.
76. A n a C o m n e n a , o p . c it., V III, 5, 8 , tr a d . d e M a r ia n a M a rin e s c u , v o i. II, p . 20.
B. O . R. — 7
98 biserica Or to d o xa r o m â n a
concordă în a atesta, la sfîrşitu l secolului al X l-le a şi începutul celui

u rm ător, continuarea stăpînirii bizantine în Dobrogea, în tre ru p tă p en
tru un tim p doar pe o p a rte a terito riu lu i, după num irea v estarhului
N estor pînă la lu p ta de la Lebunion. Aşa cum o dovedesc sigiliile des
coperite, aici activau num eroşi şi im portanţi dregători ai 'Im periului,
fără însă ca izvoarele tim pului să m enţioneze un evenim ent mai
n o ta b il11.
în interiorul cetăţii bizantine din insula Păcuiul lui Soare a fost
descoperit, în vara anului 196R, un sigiliu de plum b ap arţinînd îm pă
ratu lu i Alexios I Com nenul. Pe avers po artă efigia îm păratului, în
picioare, îm brăcat în tr-o m antie lungă, pe cap p u rtînd o coroană.
Legenda ar fi fost : «(AXsţup) xco - /.o ja v tjv w » . Pe revers se află
efigia lu i H ristos cu barbă, şezînd pe un tro n cu spetează. In
ju ru l capului se poate distinge un nim b cu cruce, poartă tunică şi
m antie, iar în m îna stingă ţine E vanghelia. Num ele lui Alexios nu se
m ai păstrează, fiind şters încă din vechim e, iar atrib u irea sigiliului
acestui îm p ărat este sugerată de asem ănarea reprezentărilor cu cele
de pe m onedele skifate. La Păcuiul lui Soare nu s-au m ai găsit şi alte
vestigii după Alexios I, ceea ce l-a d eterm in at pe P etre Diaconu 78 să
dateze sigiliul p e n tru prim a parte a dom niei îm păratului.
Im ediat după distrugerea pecenegilor la Lebunion, A na Com nena
m enţionează un duce de P aradunavon în persoana lui Leon N ikerites
(8ou£ tou IlapaBoovixgou), căruia în anul 1087 Alexios I îi încredinţase
150 de soli ai pecenegilor p e n tru a-i conduce la C o n stân tin o p o l79.
Eunuc, crescut din copilărie p rin tre soldaţi, Leon N ikerites a ajuns un
com andant de oşti foarte încercat şi m u lt p reţu it de Alexios I Com
nenul. El se întîlneşte ca duce de P aradunavon — P aristrion, după lu n a
mai 1091, cînd A na Com nena face m enţiunea că Alexios I C om nenul
îi trim ite sub supraveghere pe G heorghe, fiul lui D ek an o s80. Ducele
P aristrio n u lu i a ju cat un rol im p o rtan t în tim pul dom niei lui Alexios I
Com nenul, urcînd repede pe cele mai în alte tre p te ale ierarhiei nobi
liare bizantine. C alitatea de duce al P aristrio n u lu i o atestă şi o serie
de sigilii cu legende m e tric e 81. V italien L a u re n t82 a analizat cursul
evoluţiei titu la tu rii lui Leon N ikerites, aşa zisul «cursus honorum ».
Prim ele sigilii aparţinînd lui Leon N ikerites îl desem nau cu titu
latu ra de «Şsoxâp-/jfjî», titu la tu ră care este schim bată după num irea sa
ca duce de Paradunavon. Sigiliul descoperit în 1985 la N oviodunum :
«Kopis 6o^&si tco oui 5o6X(p Ascmi Ilpoeopio tŞ Ntxspt'c/j» ^ îl prezintă ca
«■jcpoeSpo?», titu la tu ră neconscm nată în nici o altă sursă. Leon N ikerites
se p are că a u rm a t ca «(iEŢaX'zifflaveoxatoî» protonobilissim us, m are
77. R ă z v a n T h e o d o re s c u , o p . c it., p. 54.

78. P e tr e D ia c o n u , U n s ig iliu d e p lu m b a l Iu i A le x i o s I. C o m n e n u l..., p. 249.
79. A n a C o m n e n a , o p . c it., V II, tr a d . d e M a r ia n a M a rin e s c u , v o i. I, p. 267.
80. Ib id e m , v o i. II, V III, 9, 7, p. 33.
81. J . E b e rs o lt, S c e a u x b y z a n tin s d u M u s e c d e C o n s ta n tin o p le , e x tr a it d e la
« R e v u e n u m is m a tiq u e » , 1914, n r. 377 (364), p. 33 : «E<fpa7 î« A ecm os io u x d t tou Ntn.£pixou»
82. V . L a u re n t, L es s c e a u x b y z a n tin s d u M e d a llie r V a tic a n p r e s e n te s , d e c r its
e t co m m en t& s, C itta d e l V a tic a n o , B ib lio te c a A p o s to lic a V a tic a n a , 1962, p. 111— 112.
83. Ib id e m , p. 82.
D I N T R E C U T U L B I S E R I CI I Ş l P A T R I E I N O A S T R E 99
duce şi anagrapheus al insulei Cipru, ia r din noiem brie 1103

«ExXa|Aicp6taToţ», protonobilissim us, al îm p ăratu lu i A lexios I 84. A na Com
nena îl m ai m enţionează în luptele îm potriva norm anzilor din anii
1107— 110885 şi, p e n tru u ltim a dată, în războiul îm p o triv a selgiucizi-
l o r 80. De num ele acestui duce se leagă şi un sigiliu al Irinei N ikeri-
t i s a 87. Nu se ştie însă. cît a s ta t la conducerea them ei P aristrio n Leon
N ikerites. în prim ăvara anului 1095 88 la D unărea de Jos apare un nou
pericol şi anum e cel cum an ; foştii aliaţi ai b izantinilor la Lebunion,
cum anii vor fi ocupat m ai întîi P aristrio n u l nord -d u n ărean , u n te ri
to riu care a r fi p u tu t fi an exat Im periului după luptele cu pecenegii
d in tre anii 1087— 1091, apoi, conduşi de un pretin s fiu al lui R om an IV
Diogene (1068— 1071), ex ilat de A lexios I în C aucaz şi recunoscut de
cum ani d rep t îm p ărat bilegitim al B izanţului, p ă tru n d în Im periu, je
fuind totul în calea lor pînă la A drianopol. Ş tire a despre trecerea cu
m anilor peste D unăre i-a fost transm isă îm p ă ratu lu i de către Pudilă,
un fru n taş al vlahilor (Ilo'joiXoo xivoî sxxpitoo tu>v pXaxwv)89, probabil
u nul d in tre conducătorii de la D unărea de Jos. A ceasta este o
dovadă în plus că vlahii, autohtonii acestor regiuni, erau în serviciul
B izanţului. Ion B arnea 'M face o legătură în tre num ele lui P udilă şi
dealul Bădilă de lîngă Isaccea, lăsînd să se înţeleagă că în această zonă
ar fi tre c u t conducătorul vlahilor şi to t pe aici ar fi în a in ta t cum anii.
Em ilian Popescu c o n sid e ră 91 că «opiniile u n o ra că P u d ilă n -a r fi fost
vlah din regiunile D unării de Jos, ci din Pen. Balcanică şi că ar fi înde
p lin it rolul de iscoadă în folosul Im periului bizantin» 92 nu sîn t bazate
pe nim ic, de aceea le socoteşte total neverosim ile. P u d ilă era un şef
al vlahilor (IxxpiTO? tiov pÂaxwv) şi-şi exercita funcţia în tr-u n a din cetăţile
de la D unăre, aşa cum şi alţi conducători bizantini, pecenegi ori
de alte naţii şi-o exercitau în localităţi din această regiune : Tatos
la D ristra, S esthlav la Vicina, Satzas probabil la Isaccea. V lahii, veche
populaţie rom ânească despre care am inteşte A na Com nena, locuiau în
Dobrogea şi în nord-estul B ulgariei. Num ai aceştia a r fi p u tu t călăuzi
pe cum ani p rin strîm torile Balcanilor sau vesti pe îm p ă rat despre tre
cerea lor peste D unăre, d at fiind că num ai pe la vad u rile de pe cursul
inferior al acestui fluviu p u teau trece cum anii în Im periu 93.
U ltim ul conducător bizantin a l them ei P a ristrio n a fost D em etrius
K atakalon. P rezenţa acestui în alt d em nitar ca duce de P aristrion este
----------------------- i
84. DID, p. 154.
85. A n a C o m n e n a , o p . c it., X III, 5, 1, e d . B. L eib , v o i. 111, P a ris, 1935,
p. 106, n. 18.
86 . Ib id e m , X V , 2, 5, e d . B. L eib, v o i. III, n . 193.
87. Io n B a rn e a , S ig ilii b iz a n tin e in e d ite ..., p. 270 : «K upie îoij&et, E ipîvţ) xî)
NirepuifiiaŢi» — « D o am n e, a ju t ă Irin e i N ik e ritis a » .
88 . Cf. E m ilia n P o p e sc u , o p . c it., p. 136 şi n o ta 50, p. 145.
89. A n a C o m n e n a , op. cit., X , II, 6 , în «F.H.D.R.», p. 114— 115. « In tim p u l
n o p ţii s o s in d u n o a r e c a r e P u d ilă f r u n ta ş a l v la h ilo r şi a d u c în d v e s te a tr e c e r ii
c u m a n ilo r p e s te D u n ă re...»
90. DID, p. 155 şi n. 270.
91. E m ilia n P o p e sc u , op. c it., p. 145, n. 48.
92. E ste v o r b a d e C. D a ic o v ic iu , R o m a n ita te a s c itic ă d e Ia D u n ă rea d e J o s .
în « A c ta M u s e i N a p o c e n s is » , 8 , 1971, p. 192. •
93. C. C ih o d a ru , R o m â n ii d in tr e D u n ă re ş i M a re a N e a g r ă în s e c o le le X — X II I,
în « A n a le le ş tiin ţif ic e a le U n iv e r s ită ţii Ia şi» , fa sc . X X III, 1977, se c t. III, is to rie , p. 70.
100 BISERICA O R T O D O X A R O M A N Ă
su sţin u tă de două sigilii de plum b, identice, descoperite la S ilistra şi

C onstantinopol. Sigiliul acesta în dublu ex em p lar are pe avers bustul
S fîntului D im itrie, îm brăcat m ilitar. Pe rev ers poartă legenda : «Dimi-
trios K atakalon, antypatos (proconsul, n.n.), patrikios şi katepan al
P aradunavonului» (Kopie 6o^&ei A7]|A7jTpup âvftuTrdxcu -raTpmw xai xatsirdvw
«to5 •sapa8oovd6oo to-v xataxaXov). Omis de izvoarele litera re D em etrius K a
takalon este cunoscut num ai dato rită sigiliului în dublu exem plar, datat
după caracterele epigrafice şi după titlu rile pe care le poartă în ultim a
decadă a secolului al X I-le a 94.
Un în a lt d em nitar bizantin, probabil com andant m ilitar, va fi
e x ista t şi la N oviodunum , ipoteză, probată de descoperirea aici a unui
sigiliu aparţinînd lui A drian Com nenul, fra tele m ai m ic al lui Alexios I
Com nenul. P rezenţa la Noviodunum a sigiliului lui A drian C om nenul
se explică prin vreun ordin sau scrisoare pe care a adresat-o unui
com andant bizantin, foarte probabil, în tim p u l războiului contra pece
negilor din anii 1087— 1091 sau m ai tîrziu, în tim pul invaziei cum ane,
d a r în nici un caz după 1105, anul m orţii p o se so ru lu i95. A cest sigiliu
am inteşte de u n alt sigiliu al lui G rigorie M aurokatakalon, com andant
bizantin c a p tu rat de pecenegi şi răscu m p ărat din îndem nul lui Ale
xios I C o m n en u l96. Sigiliile acestea confirm ă im p o rtan ţa rolului av u t
de vadul şi oraşul de la N oviodunum în tim pul dom niei lui Alexios I
Com nenul.
V iaţa economică. în urm a rein teg rării to ta le a Dobrogei în stăp î
n irea bizantină, viaţa economică a cunoscut o am ploare deosebită : o
serie întreagă de aşezări situate de-a lungul D unării au tre c u t de faza
ru rală, ajungînd în situaţia de tîrguri, iar unele chiar adevărate oraşe,
m ai ales cele situate la vaduri : N oviodunum , Carsium , D ristra, Vi-
c in a 97. D ristra era, p o triv it Anei Com nena, «un oraş ren u m it p rin tre
cele situate la D u n ă re » 98, reşedinţa lui T atu şi apoi a ducelui P aris-
trio n u lu i; V ic in a 99 era reşedinţa lui S esthlav ; N oviodunum , oraş im
po rtan t, poate fosta reşedinţă a lui Satzas ; ia r Axiopolis trebuie să fi
94. N . B ă n e s c u , S c e a u in e d it d e K a ta k a lo n , k a te p a n o d e P a r a d u n a v o n în
« E ch o s d ’O rie n t» , X X X V , 1936, p. 405— 4 0 8 ; Id e m , S c e a u d e D e m d triu s K a ta k a lo n
k a te p a n o d e P a r a d u n a v o n in «E chos d 'O r ie n t» , X X X IX , 1940, p. 157— 1 6 0 ; Id em ,
L e s Duch& s b y z a n tin s ..., p. 95— 9 6 ; DID, p. 154.
95. Io n B a rn e a , S c e a u x b y z a n tin e s d u N o r d d e Ia D o b ro u d ja ..., p . 29— 31.
96. A n a C o m n e n a , o p . c /t., V II, II, 1 ; V II, III, 3, e d . B. L eib, v o i. III, p. 89,
95— 9 6 ; V e z i şi I. B a rn e a , S ig ilii b iz a n tin e d e Ia N o v io d u n u m , în «S.C .N .», IV ,
1968, p. 243, n. 5.
97. DID, p. 325.
98. S u p ra , n o ta 66.
99. P ro b le m a lo c a liz ă rii V ic in e i c o n s titu ie o b ie c tu l u n e i p a s io n a n te d e z b a te ri.
A p ro a p e n u e z o n ă a r h e o lo g ic ă m a i im p o r ta n tă p e u ltim a p o r ţiu n e a D u n ă r ii c a r e
s ă n u fi fo s t a le a s ă d r e p t lo c u n d e a r fi e x is ta t a c e s t m is te rio s o r a ş : M ă c in , T ro e s -
m is, I g llţa , Is a c c e a , N ic u liţe l, M a h m u d ia , P ă c u iu l lu i S o a re , Is m a il ( C e ta te a A lb ă ),
C e r n a v o d ă . M a jo r ita te a s p e c ia liş tilo r în c lin ă m a i m u lt s p r e ip o te z a lu i P. S. N ă s
t u r e l, A ş e z a r e a V ic in e i ş i ţin u tu l d e A p u s a l M ă rii N e g r e ]n lu m in a u n u i p o r tu la n
g re c , în «S.C .I.V .», 1— 5, 1957, p . 295— 305, c a r e s u s ţi n e lo c a liz a r e a V ic in e i la
Is a c c e a .
fost un oraş im portant, deoarece a e x ista t aici, precum vom vedea,

o episcopie.
C ontribuţia cea m ai im portantă la form area cu lturii m ateriale şi,
im plicit, a ceram icii feudale tim p u rii de la D unărea de Jos, este cea
adusă de populaţia locală (oi sŢ/wpioi). D ar în a fa ră de ceram ica locală
de tip D ridu, s-a descoperit u n n u m ăr însem nat de vase şi fragm ente
ceram ice de im port, în cea m ai m are p a rte de provenienţă bizantină,
m ajoritatea în aşezările feudale de la D inogeţia— G arvăn, Capidava,
Păcuiul lui Soare, N ufăru, Noviodunum , Carsium , Axiopolis 10°. In aşe
zările feudale tim purii am intite şi în alte cen tre situ a te de-a lungul
D unării dobrogene, dar încă necercetate îndeajuns, viaţa şi legăturile
cu -Bizanţul au căp ătat un av în t deosebit, 'm ai ales după distru g erea
pecenegilor la Lebunion sau, cel m ai tîrziu, în u ltim ii ani ai secolului
al X l-lea. De provenienţă autohtonă sau, poate, b izantină p ar a fi ţesă
tu rile de m ătase brodate în fir de au r cu o rnam ente zoomorfe, datînd
de la sfîrşitul secolului al X l-le a şi începutul secolului al X H -lea şi
descoperite la D in o g e ţia ini. De provenienţă sigură bizantină este însă
u n m edalion din em ail, descoperit în 1983 la N oviodunum 102. Deşi este
d a ta t p en tru perioada 1081— 1180, epocă în care tehnica bizantină a
em ailurilor atinsese cele m ai înalte rafinam ente, este posibil, totuşi, să
ap arţin ă perioadei lui Alexios I Comnenul.
V iaţa economică intensă desfăşurată în D obrogea în această pe
rioadă este probată şi de circulaţia m onetară, cu însem nate can tităţi de
piese de aur, argint, bronz şi de billon (aliaj de plum b cu argint). Mo
nedele de bronz din p rim a p arte a dom niei lui A lexios I sîn t neskifate
şi m ai pu ţin e la n u m ă r 103. C irculaţia m onetară se intensifică după
victoria de la Lebunion, intensificare probată de descoperirile m one
ta re de la Dinogeţia, Isaccea, L im anu, N oviodunum 104. M onedele skifate
din tim pul lui Alexios I Com nenul, în m ăsura în care au fost emise şi
în prim a parte a dom niei lui, au circulat cu m are in ten sitate abia după
anul 1000. De la începutul dom niei lui Alexios I şi pînă la reform a
m onetară din 1092— 1093 n u m eraru l bizantin care circula la D unărea
de Jos era rep rezen tat exclusiv de «folles anonim i» de bronz care s-au
răsp în d it num ai în Dobrogea, nu şi la nord de D unăre 105. R eform a lui
100. Em . C o n d u ra c h i, Io n B a rn e a , P e tr e D ia c o n u , N o u v e l l e s r e c h e r c h e s s u r
Ie lim e s b y z a n lin d u B as D a n u b e a u x X - e — X I - e sic c le s , î n « P ro c e d in g s of th e X III
th e I n te r n a tio n a l C o n g re s s o f B y z a n tin e S tu d ie s» , O x fo rd , 5— 10, s e p te m b r ie 1966, •
e d ite d b y J. M . H u s s e y , D. O b o le n s k y , S. R u n c im a n n , L o n d o n , )&67, p. 193.
101. P e tr e D ia co n u , A p r o p o s d e Ia c u ltu r e m a te r ie lle b y z a n tin e d u B a s-D a n u b e
a u x X - e — X lI - e si& cles, în « A c te s d u X V -e C o n g r e s i n te r n a ţ i o n a l d ’^ tu d e s b y -
z a n tin e s » , A th 6 n e s , S c p te m b re 1976, v o i. IV , H is to ir e , A th â n e s , 1980, p. 1 0 0 : Io n
B a rn e a , A r ta c r e ş tin ă In R o m â n ia , v o i. 2, 1981, p. 27— 28.
102. F lo rin T o p r'le a n u , U n m e d a illo n b y z a n tin e n 6 m a il c lo is o n n d d e c o u v e r t ă
N o v io d u n u m , în «R.E.S.E.E.», X X V I, 1981, n r. 4, p . 311.
103. P e tr e D ia c o n u , U n s ig iliu d e nlum tff..,' p. 250.
104. Ile a n a B ă n c ilă , N o te a su p ra u n o r te z a u r e d e m o n e d e b iz a n tin e , în «S.C .N .»,
I, 1957, p. 426 ; DID, p. 334.
105. O c ta v ia n Ilie s c u , M o n e d e b iz a n tin e d in s e c o le le X II — X III g ă s ite Ia D u
n ă re a d e J o s , în « Ilfo v . F ile d e is to rie » , 1978, p. 144.
102 BISERICA O R T O D O X A R O M A N A
Alexios I a creat o nouă m onedă de aur, denum ită hyperpiron 10G, şi care
se deosebea de em isiunile anterioare ale nom ism ei de au r 10'. Un astfel
de hyperpiron s-a descoperit în 1928 la K alipetrovo, lîngâ S ilis tr a 108.
M oneda bizantină a circulat în special de-a lungul cursului inferior al
rîu lu i la : P ăcuiul lui Soare, N oviodunum etc. 109. Ceea ce probează o
viaţă economică intensă în Dobrogea este şi fap tu l că, în această pe
rioadă, s-au em is aici m onede. A dm inistraţia bizantină din D ristra,
nem aiavînd posibilitatea aprovizionării p e n tru o perioadă de tim p cu
m onede de la B izanţ şi p e n tru a p u tea plăti soldele stratioţilor, a recurs
la scoaterea u nor em isiuni m onetare no.
Pecenegii veniţi şi stabiliţi în Dobrogea au continuat să practice
creşterea vitelor, dar, în acelaşi tim p, influ en ţaţi de băştinaşi, popu
laţie tradiţională de agricultori, să cultive şi g rîu l şi m eiul, ocupaţie
ate stată de A na Com nena şi descoperirile arheologice.
Viaţa bisericească. In tim pul dom niei lui A lexios I Com nenul la
D ristra exista o m itropolie. Ea era co ntinuatoarea m itropoliei înfiin ţate
de Ioan Tzim iskes şi dependentă atunci de P a tria rh ia din C onstanti-
nopol unde se afla pe locul 71 în lista episcopiilor s u fra g a n e m . Îm
p ă ra tu l Vasile II M acedoneanul o transform ă în tr-o sim plă episcopie
sufragană A rhiepiscopiei de O hrida, ca şi Episcopia V idinului — de
v en ită şi ea sufragană O hridei — şi avînd 40 de clerici şi 40 de paroikoi
(ţărani dependenţi de clerici) «ej^siv xov Atotpaţ eiuaxorov siî t i xâsxpa tTjî
evopîaî aotou xal xâ Xoirâ xdtatpa tâ rcepi aut7)v xXTjpixoo? 40 xat «apot/oo? 40» 112.
In ce m om ent al secolului al X l-lea Episcopia D ristrei a devenit
din nou m itropolie este greu de precizat. P e tre D ia c o n u 113 crede
că acest evenim ent a a v u t loc în deceniul a l cincilea al sec. al
X l-lea. O listă' alcătuită în tim pul unui sinod de la C onstantinopol,
ţin u t după ru p tu ra d in tre B iserica R ăsăritu lu i şi cea a A pusului
din iulie 1054, m enţionează pe locul 26 un m itropolit de D ristra fără
a-i da şi num ele u/‘. Mai tîrziu, în actele sinodale din 14 m artie 1072
se am inteşte m itropolitul Leontios al D r is tr e i115 (Aeov'tioo Apiotpa») pe
locul 26. E xistenţa ca m itropolie trebuie pusă în leg ătu ră şi cu fap tu l
106. on£p-tpov « tre c u t p rin foc», a d ic ă a u r a f în a t p r i n to p ir i s u c c e s iv e , c u titlu
d e 20,5— 21 c a r a te , a d ic ă 850— 880/1000 a u r fin. V e z i O c t a v i a n Ilie s c u , L 'h y p e r p e r e
b y z a n tin a u B a s D a n u b e d u X l - e a u X V -e s/fecle, în «R.E.S.E.E.», 7, 1969, p. 116.
107. vo(xto(ia — m o n e d ă în g e n e r e . D e s e m n în d o m o n e d ă d e a u r, e a a în lo c u it
v e c h iu l te rm e n , d e o rig in e la tin ă , s o lid u s (m o n e d a c r e a t ă d e C o n s ta n tin c e l M a re ,
în 309).
108. O c ta v ia n Ilie sc u , M o n e d e b iz a n tin e , p. 1 4 5 ; Id e m , P re m ie r s a p p a r itio n s
a u B a s-D a n u b e d e la m o n n a ie re fo rm e e d 'A /e x io s C o m n c n e , în « E tu d e s b y z a n tin e s
e t p o s t-b v z a n tin e s » , I, 1979, p. 13.
109. P ie s e s k if a te d e b illo n -T ra c h y .
110. P e tr e D ia c o n u , S -a u e m is m o n e d e ...? , p . 410— 411.
111. H . G e lz e r, U n g e d r u c k te u n d w e n ig b e k a n n te B is tiîm e r V e r z e ic h n is s e d e r
O r ie n ta lis c h e n K irc h e , II, în « B y z a n tin is c h e Z e its c h rift» , 1893, p. 55.
112. Ib id e m , p. 3 3 ; V e z i şi A d r ia n G a b o r, O r g a n iz a r e a a d m in is tr a tiv ă ş i r e li
g io a s ă a I m p e r iu lu i b iz a n tin d a tă d e V a s ile 11 M a c e d o n e a n u l ş l im p o r ta n ta e l p e n
tru isto ria p o p o r u lu i ro m â n , în «S.T.», X LI (1989), n r . 5— 6 (se p t.-d e c .), p. 114.
113. P e tre D ia c o n u , D e sp re o rg a n iza r e a e c c le z la s tic ă ...
114. P a u l G e o r g i e v : L’o rg a n is a tio n r e lig ie u s e d a n s le s te r r e s b u lg a r e s d u
n o r d - e s t a p r e s l'a n 971 î n « D o b ro u d z a» , p. 157.
115. N . A . O ik o n o m id e s , o p . cit., p. 56-ţ-57.
că în această vrem e, la D unărea de Jos răsă ritea n ă şi în centrul cel

m ai im portant al acestei regiuni, D ristra, se m anifestau din plin ten
dinţele de autonom ie politică ale oraşelor şi ale fo rm aţiunilor locale 11(i.
In perioada dom niei lui Alexios I Com nenul m itropolia D ristrei este
m enţionată de «Notitiae episcopatuum » a trib u ită lu i Nil D o x o p a tris117
în capitolul «Eparhia şi m itropoliile supuse C onstantinopolului sub n u
m ele de Rodostolon sau D ristra, cu cinci episcopii sufragane, d ar pe
care o plasează însă g reşit în Hem im ont» (xo 'PoSoa-coXo^ rt Atoxpa, t]
AijiifMmîaî exooaa kmoxoui? s ) 118. P înă în p rez e n t nu s-a des
coperit nici un sigiliu al v reunui conducător al ei ori al unui episcop
sufragan din regiunile paristriene. U nul d intre conducătorii m itropoliei,
•Christophor, urm aşul probabil al m itropolitului Leontios, a lu a t parte
la lucrările sinodului d in C onstantinopol în ziua de 21 m artie 1082 119
Intem eindu-ne pe izvoarele literare sîntem în cred in ţaţi să credem că
ep arh ia D ristrei nu şi-a în cetat de d rep t niciodată existenţa, nici în
secolul al X l-le a şi nici în cel u rm ător, ea ex istîn d «de jure» şi în
cazul vacanţelor episcopale. F oarte im portant de su b lin iat este faptul
că în cadrul ei au e x ista t episcopii sufragane. M ult tim p existenţa unor
asem enea episcopii a fost postulată de către cercetători, în special pe
tem eiul descoperirilor arheologice, fie la D inogeţia, fie la N oviodunum
sau în alte p ă rţi 12°.
De curînd a fost pus în lum ină un izvor clar care atestă existenţa
unei episcopii la Axiopolis 121, cetate veche de tra d iţie getică şi greco-
rom ană. Ş tirea se găseşte în tr-u n « tra tat de tra n sfe ru ri» publicat de
Je a n D arrouzes, de fa p t un registru ţin u t în cadrul P a tria rh iei din
C onstantinopol, în care se consem nau tra n sfe ru rile iera rh ilo r de la
scaunele lor episcopale sau ale celor m utaţi sau detronaţi de la bise
ricile pe care le avuseseră la alte m itropolii sau episcopii. La nr. 53
este în reg istrată episcopia de Axiopolis, despre care se sţiune : «Fiind
fără slujbă (oxoXâxcuv) (deţinătorul scaunului) de Axiopolis i s-a dat
m ai întîi (scaunul cetăţii) Abydos şi apoi cel de Apros» 12-\ Je an D ar
rouzes a dovedit că acest fap t s-a în tîm p lat în vrem ea p a triarh u lu i Ni-
colae G ram aticul, care a p ăsto rit în tre anii 1084— 1111, pe o bună pe
rioadă de tim p a dom niei lui Alexios I C o m n e n u l123. în schim b, prof.
Em ilian Popescu fixează m ai bine evenim entul p e n tru prim ăv ara anu
116. R ă z v a n T h e o d o r e s c u , op. c it., p . 71.

117. P e n tr u a c e a s tă m e n ţiu n e a m itro p o lie i v e z i J e a n D a rro u z e s , N o titia e
e p is c o p a tu u m E c c le sia e C o n s ta n tin o p o lita n a e , t e x t e c ritiq u e , i n tr o d u c tio n e t n o te s ,
P a ris, 1981, la « N o titia X I», n r. 71, p. 123.
118. J e a n D a rro u z e s, o p . c it.
119. N . A . O ik o n o m id e s , o p . c it., p. 60— 61.
120. Io n B a rn e a , S ig iliu l u n u i ie r a rh a l R o ş ie i în a ş e z a re a d e la G a r v ă n , în
«S.C.I.V .», V II, 1— 2, 1956, p. 194— 1 9 5 ; Id e m , M o n u m e n te c r e ş tin e ş i v ia ta b ise ri-
c e a ş c ă In s e c o lc le V I I — X I V , în « M o n u m e n te is to r ic e şi iz v o a r e c re ştin e ...» , p. 114.
121. E m ilia n P o p e sc u , o p . cit., p. 127— 147.
122. J e a n D a rro u z e s, L e tr ă ite d e s tra n sle rts..., p. 182. T itlu l tr a t a t u l u i e s te
« D e sp re m u tă ri» ( tr a n s fe r ă r i) e f e c tu a te d e a r h ie r e i h ir o to n iţi d e la e p is c o p ii la
p a tr ia r h ii şi d e s p r e c ei m u ta ţi şi d e p o s e d a ţi d e s c a u n e le l o r p e c a r e le - a u a v u t la
a lt e m itro p o lii şi e p is c o p ii.
123. Ib id e m , p . 190— 2 0 6 ; 210.
lui 1095 m , în tim pul invaziei cum ane, cînd cetatea a fost fie distrusă,
fie am eninţată, iar iera rh u l locului a fu g it la Constântinopol unde, după
un tim p, a fost n u m it m itropolit de A bydos şi apoi i s-a m ai d at şi
scaunul arhiepiscopal de Apros în Europa. M utarea ierarhului de Axio-
polis (fără să-i ştim rangul) pe scaunul m itropolitan de A bydos p a re
să indice o avansare în grad, căci, după c ît se pare, cetatea dobrogeană
de pe m alul D unării avea ran g u l de episcopie. In cazul acesta, ea de
pindea de m itropolia de D urostorum , fa p t p ro b at de «N otitia episco-
patuum » a trib u ită lui Nil D oxopatris, d a r şi de faptul că acolo era
centrul p uterii bizantine din them a P aristrio n , sediul conducătorului ei.
E m ilian Popescu em ite şi ipoteza funcţionării ei ca m itropolie,
în acest caz ierarh u l de aici va fi fost m u tat, ca şi alţii, pe acelaşi p o s t 125,
ipoteză su sţin u tă a tît de im p o rtan ţa aşezării, u n a din cele m ai m ari
din Dobrogea, cît şi de tre c u tu l ei religios. Episcopi sufragani ai Mi
tropoliei D ristrei a r m ai fi p u tu t exista la D inogeţia, Capidava, Troesm is
sau în alte părţi. în sp rijin u l acestei ipoteze vin o serie de descoperiri
arheologice constînd în tr-u n n u m ăr însem nat de cruci engolpion, sim ple
şi chiar duble (relicvar). Cele de m ici dim ensiuni pu teau fi p u rta te
de oricine. D ar crucile m ai m ari duble — relicvar — erau p u rta te de
clerici, m onahi şi chiar de anum ite perso n alităţi laice, care deţineau
un rol im portant în viaţa politico-adm inistrativă a ţării. N um ărul m are
al acestor cruci reprezintă un indiciu că n u toate vor fi fost episcopale.
D ar crucea-engolpion de au r descoperită la D inogeţia—G arvăn, precum
şi sigiliul lui «M ihail, arh ip ăsto ru l Roşiei», descoperit în aceeaşi aşe
zare «constituie, cum aprecia Ion B arnea, docum ente deosebit de im
p o rtan te p e n tru dovedirea existenţei unui ierarh în acest loc, în seco
lele X I—X I I » 126.
M itropolia D ristrei, p rin sufraganii ei, şi-a p u tu t extinde au to ri
tatea şi în unele regiuni din stînga D unării, .cuprinzînd zona de astăzi
a M unteniei şi Moldovei, fap t sugerat oarecum de scrisoarea lui Ioannes
Tzetzes către m itropolitul Leon C h a rs io n itu l127. De bună seam ă ju ris
dicţia bisericească se exercita şi peste populaţia b arb ară sau «mixo-
barbară» creştinată, după cum a fost cazul călugărului E ftim ie care
a creştin at o serie de pecenegi de peste D unăre, în deceniul al cincilea
al secolului al X l-lea 12ii.
E xistenţa în Dobrogea a u n o r m onum ente de arh itec tu ră biseri
cească la B asarabi—M u rfa tla r129 sp rijin ă presupunerea că aici ar fi
ex istat închegate aşezări m onastice în tr-u n m ediu foarte am estecat din
124. E m lia n P o p e sc u , o p . c it., p. 137.
125. Ib id e m .
126. Io n B a rn e a , M o n u m e n te c re ştin e ..., p. 1 1 4 ; V e z i şi Id e m , A r ta c re ştin ă ...,
p. 26 şi pl. 54 p. 1 3 6 ; pl. 101, p. 230— 231.
127. J. G h e p a rd , T z e t z e s l e tte r s to L e o a t D ristra Sn « B y z a n tin is c h e F o rs c h u n -
ge n » , V I, A m s te rd a m , 1979, p. 191— 239, cf. P. D ia c o n u , D e sp re o rg a n iza r e a e c c le -
sia stic ă .
128. G e o rg io s C e d re n u s , H is to r ia m m c o m p e n d iu m lo a n n is S k y l i t z e s o p e (c o n -
le c tu m ) c m I m m a n u e le B e k k e r n s u p p le tu m e t e m e n d a tu m E x c e r p ta e x B re v ia rio
H isto ric a lo a n n is S k y l i tz e s , II, B o n n a e, Ed. W e b e r, 1339, p . 584.
129. V e z i d e s p r e c o m n le x u l r u p e s tr u d e la B a s a ra b i-M u r fa tla r la Io n B a rn e a ,
M o n u m e n te c re ştin e ..., p. 92 ş.u.
%
p u n ct de vedere etnic. O altă problem ă care se pune în legătură cu

viaţa bisericească este cea a originii etnice a ierarhiei. Mai m u lt ca
sigur ierarhii de la D urostorum , Axiopolis, D inogeţia etc. e ra u greci,
iar lim ba de cult folosită a fost greaca şi nu slavona 13°.
A testarea m itropoliei de D ristra, cu cele cinci episcopii s u fra g a n e ,'
în tre care va fi fost şi Axiopolis, înseam nă şi o dovadă de continuitate
etnică şi adm inistrativă a populaţiei locale.
Din cele, expuse m ai sus, reiese că o serie de izvoare litera re şi
arheologice dau m ărtu rie despre o relativ ă înflo rire politică, economică
şi bisericească a Dobrogei în perioada dom niei lui Alexios I Com nenul
(1087— 1118). Ceea ce aceste izvoare ne spun a r p u te a fi rezum at pre
cum urm ează :
1. P rim a parte a dom niei lui Alexios I coincide cu invaziile pece
negilor şi cum anilor şi cu perioada relativei autonom ii terito riale a
unor form aţiuni politice la D ristra, Vicina şi Isaccea, conduse de că
petenii probabil pecenege, dar în truchipînd aspiraţiile populaţiei locale,
populaţie form ată d in tr-u n conglom erat etnic.
2. V ictoria bizantinilor de la Lebunion a adus Dobrogea în to ta
litate în stăpînire bizantină, perioadă după care avem m enţiuni despre
unii conducători politico-m ilitari vlahi (autohtoni) sau bizantini.
3. V iaţa economică intensă care se desfăşura în Dobrogea în oraşe
precum : D ristra, Vicina, Păcuiul lui Soare, G arvăn, Noviodunum , C ar-
sium , Axiopolis etc. este probată de o intensă circulaţie m onetară, cu
însem nate cantităţi de piese de aur, argint, bronz sau billon, de pro
venienţă bizantină sau autohtonă.
4. în această perioadă a e x ista t şi o intensă viaţă bisericească
desfăşurată în ju ru l m itropoliei de la D ristra, eparhie cu cinci episcopii
sufragane în tre care, probabil, şi cea de la Axiopolis. A testarea acestei
m itropolii cu episcopii sufragane constituie şi o dovadă de contin u itate
etnică şi adm inistrativă a populaţiei locale.
D rd . G A B O R A D R IA N
UNELE AFIRMAŢII ERONATE LINGVISTICO-ISTORICE

DESPRE VECHIMEA CREŞTINISMULUI ORTODOX LA ROMÂNI
Despre vechim ea creştinism ului ortodox la poporul rom ân s-au
făcu t unele afirm aţii eronate de către unii istorici şi lingvişti rom âni
şi care sîn t aduse în discuţii ca justificări docum entare, însă de pe po
ziţii confesional-subiective.
Istoricul P. P. Panaitescu, de exem plu, afirm a : «cuvîntul episco-
pus n-a d at un deriv at în lim ba rom ână, p entru că în general poporul
rom ân a tră it un creştinism prim itiv, fără episcopat, în tr-o ţa ră unde
n u erau oraşe şi deci nu p u teau fi episcopi» i. La rîn d u l său. Al. R osetti
susţinea : «term inologia creştină, în afară de term enii latini care denu
mesc noţiunile fundam entale ale cultului (biserică, botez, cîşlegi, creş
130. E m ilia n P o p e sc u , o p . c it., p. 141.
1. P. P. P a n a ite s c u , I n tr o d u c e r e la is to r ia c u ltu r ii ro m â n e ş ti, B u c u re ş ti,
1969, p. 104.
tin, cum ineca, D um nezeu, înger, Paşti, păgîn, sin «sfint» etc.) este sud-
slavă : term enii slavi ara tă că organizarea cultului s-a făcut în perioa
da de după secolul al IX -lea» 2.
Ne vom opri, de m om ent, asupra acestor afirm aţii venite din p ar
tea celor doi prestigioşi învăţaţi rom âni, ca să nu mai am intim şi de
alţii, ca de pildă istoricul A lexandru Xenopol, în secolul trecu t, care
im pune relu area cercetărilor despre vechim ea creştinism ului ortodox
la poporul rom ân.
A precierea din partea istoricului P. P. P anaîtescu a unui «creşti
nism prim itiv» tră it de poporul rom ân în epoca paleocreştină, daco
rom ână, este dezm inţită de urm ele u nor bazilici descoperite pînă acum,
îndeosebi în Dobrogea, vechea S cythia M inor, în n u m ăr de peste 33
din sec. IV—VII ca cele şase bazilici din Tom is, cele cinci din T ro-
paeum T raiani, şapte din H istria, sau din restu l ţării, de la Porolissum
(Moigrad), de la Cenad (Morisena, jud. Arad), de la Slăveni (com. Gos-
tavăţ, jud. Olt) din sec. IV, c a re ' rivalizează în epocă cu bazilicile din
Im periul rom an.
A spectul lingvistic al cuvîntului episcopus în lim ba rom ână, «n-a
dat un derivat», de unde concluzia că n-am fi a v u t episcopi şi episco
pate în perioada paleocreştină, dacorom ană, şi cuvîntul ne-ar fi venit
din lim ba slavă, jepiskop, jepiskup, a rg u m en taţia nu poate fi susţinută.
Din grecescul episkopos, p rin filiera latină, episcopus, în lim ba rom ână
avem două derivate : piscop (piscup) şi piscupie. C uvîntul se întîlneşte
şi în onom astică şi în toponim ie : Piscupeşti, Piscupescu, Piscupeasca '•
etc. C uvîntul piscop (piscup) îl întîlnim în Cazania a Il-a a lui Coresi
(1581) şi în Palia de la Orăştie (1581— 1582). In Cronica lui Radu Gre-
ceanu se m enţionează : «Iar dom nul ( = C onstantin B râncoveanu, n.n.)
m ergînd la Buzău, la ghenarie în 6 zile, au făcu t Boboteaza acolo, şi cu
toată orînduiala ei făcînd slujba la piscupie...» \ T erm enii folosiţi pînă
în secolul al X V III-lea erau piscupie şi piscup, şi nu episcopie şi epis
cop, care sîn t neologisme venite cu influenţa bizantino-fanariotă, după
C onstantin B râncoveanu, şi nu n e-au v en it p rin slava bisericească, în-
cepînd din secolele IX — X, cum se afirm ă şi se fac aprecieri. (Din slava
bisericească ne-au v en it cuvintele bisericeşti popă (sl. popu) şi vlădică
(sl. vladika). în Italia m eridională se. întîlneşte form a piskopo, cuvînt
aflat şi în greaca bizantină : piskopos în portugheză avem bispo, în
alb. pespek şi în magh. pilspok. E voluţia în lim ba rom ână din latinul
episcopus în piscop (piscup) şi piscupie a av u t loc pe teren rom anic, de
vrem e ce în Italia m eridională avem piskopo şi în portugheză bispo.
R ealităţile istorice dovedesc la rîn d u l lor p rezen ţa episcopilor în p e ri
2. A l. R o se tti, Is to r ia lim b ii ro m â n e , B u c u re ş ti, 1986, p . 286.
3. f E p ifa n ie N o ro c e l, P a g in i d in is to r ia v e c h e a c r e ş tin is m u lu i la ro m â n i,
1986, p. 9 4 ; A d ria n R ă d u le sc u , B a zilic i ş i m o n u m e n te c r e ş tin e în c o n te x t u l e tn o
g e n e z e i r o m â n e ş ti d in s e c o le le III— V I I în D o b ro g ea , î n v o i. « M o n u m e n te is to r ic e
şi iz v o a r e c re ş tin e » ; G a la ţi, 1987, p. 9— 77.
4. îo r g u Io rd a n , T o p o n im ia r o m â n e a s c ă . B u c u re ş ti, 1963, p. 3 6 0 ; Id e m , D ic
ţio n a r a l n u m e lo r d e fa m ilie r o m â n e ş ti, B u c u re ş ti, 1983, p. 367.
5. C ro n ic a ri m u n te n i, B u c u re ş ti, 1961, v o i. II, p. 30— 31.
6 . H . M ih ă e s c u , In flu e n ţa g r e c e a s c ă a su p r a l im b ii ro m â n e p în ă în s e c o lu l
a l X V - le a , B u c u re ş ti, 1966, p. 186.
D I N T R E C U T U L B I S ERI CI I Ş I P A T R I E I N O A S T R E 10 7
oada dacorom ană. în Scythia M inor — Dobrogea — a ex istat o înflo

rito are viaţă cultu ral-sp iritu ală creştină grav itîn d în ju ru l episcopiei
din Tomis, atestată încă din sec. al III-lea p rin episcopul Evangelikos,
cunoscut din actul m artiric din ju ru l anului 290 al sfinţilor E pictet şi
A stion, care au suferit m artiraju l în cetatea H alm yris de la gurile D u
nării, după cum cunoaştem din acelaşi act m artiric şi num ele prim ului
preot creştin din Dobrogea, B o n o stis7, poate un autohton geto-dac.
D intre cei nouă episcopi atestaţi la Tomis, ajunsă m itropolie în sec. al
V l-lea cu m itropolitul P atern u s (518— 520) şi avînd 14 scaune episco
pale sufragane, p a tru d in tre ei p u rta u num e rom ane : Bretanio, T eren-
tius, P aternus şi V alentinianus. întreagă această situaţie ecleziastică
din Scythia M inor face dovada «existenţei unei vieţi religioase organi
zate în form e creştine încă din sec. al III-lea d.Hr.» O viaţă religioasă
creştină organizată cu biserici, cu preoţi şi cu episcopi avem în secolul
al IV -lea şi în G othia rom ană, ţin u tu rile de astăzi ale M unteniei şi su
dul M oldovei şi B asarabiei. C om unităţile creştine d in G othia rom ană
erau organizate în tr-o Biserică ortodoxă, num ită «Biserica lui D um ne
zeu din Gothia», cum rezultă din A ctu l m artiric al S fîn tu lu i Sava «Go
tul» (373—374), cu episcopi, cum a fost episcopul Theofil, care a p a r
ticip at la Sinodul I ecum enic de la Niceea (325), Ulfila, ucenicul său,
care a predicat creştinism ul în lim bile gotă, greacă şi latină, Goddas,
got de neam , cu preoţi, ca autohtonul Sansala, d in tr-u n sat de au to h
toni, şi gotul G utticas d in tr-u n oraş, poate P ietroasele (jud. (Buzău),
tinde se crede că a fost şi centrul p uterii lui A thanaric. Cu u n regim
asem ănător celor din G othia rom ană, este de considerat 'că vor fi fost
şi com unităţile creştine din celelalte provincii, ca T ransilvania, unde
cercetările arheologice din 1968 şi 1980 de la A pahida au dus la con
cluzia că aici a fost un im p o rtan t cen tru ad m inistrativ, m ilitar şi reli
gios din sec. al V-lea, unde a fost identificat şi m orm întul u n u i epis
cop, iar tezaurul de la Cluj-Som eşeni din im ediata apropiere a r ap ar
ţin e mai degrabă unei biserici, decît unei principese ostrogote sau ge-
pide, cum s-a p re s u p u s 9. Dacă se iau în considerare şi toate an tich ită
ţile creştine descoperite pînă acum pe tot terito riu l ţării noastre, din
secolele IV—VII, se constată un creştinism organizat cu locaşuri de cult
şi cu o ierarhie bisericească slujitoare, şi nu se justifică cu nim ic afir
m aţiile istoricului P. P. Panaitescu.
R eferindu-ne la afirm aţiile lui Al. Rosetti, treb u ie precizată, mai
întîi, com ponenţa cultului creştin, care are două părţi.
O prim ă com ponentă o form ează p a rte a individuală sau priv ată a
cultului, care se referă la nevoile individuale sau priv ate ale credin
cioşilor. A doua com ponentă o form ează p a rte a g en erală sau colectivă
şi se referă la sărbători, care privesc în treag a colectivitate creştină.
C ultul individual sau p riv a t dovedeşte că dacorom anii creştini
( = christianus) se rugau (=- rogare), se închinau ( = înclinare) erau
7. V i e ţ i d e s lin ţi ro m â n i ş i a p ă ră to ri a i le g ii s tr ă m o ş e ş ti, B u c u re ş ti, 1987,
p. 151— 159.
8. Io n B a rn e a , D in isto ria D o b ro g ei, II, B u c u re ş ti, 1968, p . 465.
9. M irc e a R u ssu , P a le o c r e ş tin is m u l n o r d -d u n ă r e a n ş i e tn o g e n e z a ro m â n ilo r, în
« A n u a ru l I n s titu tu lu i d e is to r ie şi a r h e o lo g ie C lu j-N a p o c a » , X X V I, 1983— 1984, p . 42.
botezaţi ( = battizare — baptizare), se cum inecau ( = comm inecare —

comm unicare), erau cununaţi (==■ coronare), e ra u în m o rm în ta ţi ( = in +
m onum entum ), p e n tru care se făceau priveghiuri şi privegheri ( — per-
vigilare), com înduri ( = com m andare — com m endare = îndeplinirea
ritu a lu lu i prescris p e n tru m orţi), pausuri ( = repausare — pausare, con
tam in at cu slavul pom ană ( = pom enu). La capetele ( = capitare) ri
tu ale de 3, de 9, de 40 de zile, de un an şi în continuare (sîm betele
m orţilor = sam batha m ortuus) se aduceau capetele ( = capitelum ), con
tam in at cu slavul colaci ( — Kolaci), şi griu ( — granum ) fie r t (■= fer-
vere), contam inat cu sl. K olivo (colivă). Cum se constată, toate cuvintele
care denum esc m om entele din viaţa creştină individuală sau priv ată
dacorom ană sîn t m oştenite din lim ba latin ă vorbită.
C ultul creştin ortodox colectiv sau general, care se referă la săr
bători ( = servatoria), pe lingă dum inică ( = dom inica dies), sărbătoare
care a înlocuit oficial pe Dies Solis «în ultim ii ani ai secolului al
IV-lea» ,0, toate m arile sărbători creştine v in din e p o c a . dacorom ană,
începînd cu Paşti ( = pascha, — ae). Legat de Paşti avem sărb ăto area
Florii ( = Floralia — Florilia) p e n tru Intrarea în Ierusalim a lui Iisus
Hristos, apoi înălţarea (* inaltiare), la 40 de zile după înviere
(in + vivus), după Paşti, şi la 50 de zile avem Dum inica Pogorîrii D uhu
lui S fîn t sau D um inica C incizecim ii — -?j«, fr. Pentecote), la ro
m ani Rosalia, sărbătoarea pom enirii m orţilor în tim pul înfloririi tra n d a fi
rilor. C uvîntul Rosalia, care dovedeşte provenienţa creştinism ului ro
mânesc din latina populară, îl păstrăm p rin filiera slavă de mai tîrziu
(v. sl. bg. rusalija), Rusalii, care a acoperit cuvîntul din dacorom ană
rusaie, rusai, cum se mai aude şi astăzi izolat în unele regiuni ale ţării
noastre, ca în Z arand şi M unţii Apuseni, unde se foloseşte şi form a
veche Flurii şi num ele de botez Flurie u . A doua m are sărbătoare a
anului bisericesc după Paşti este Crăciun, cu d a ta fixă la 25 decem brie,
devenită p rim a m are sărbătoare bisericească a anului în sec. al IV-lea,
ea fiind A n u l N ou la creştini. în popor Crăciunul a fost socotit ade
văratu l A n u l Nou, «avînd unele caractere ce am intesc în chipul cel mai
evident de «Kalendae Januariae» 12, care a u ajuns la rom âni că-
rinde — corinde, prin contam inarea slavă, colinde. C aracterul vechilor
calendae rom ane, la populaţia rom anică nord -d u n ărean ă devenită în
m asă, începînd din tim pul lui C onstantin cel M are (306—337), creştină,
era acum creştin, în sensul că se vestea m area sărbătoare a Naşterii
D om nului (== Nascere Domini). M area sărbătoare creştină a însem nat
p e n tru dacorom anii creştini şi prim a lor chemare sărbătorească în
biserici (=* basilica) la începutul anului bisericesc, an u n ţa tă p rin co
rinde cu lerui Doamne, lerui, Ier ( = A llelu ia Domine). P rim a chem are
sărbătorească în biserici la începutul anului bisericesc, calatio, -onem ,
a ajuns în lim ba rom ână Cărăciune, p rin contracţie : Crăciun (ar. cîrciun,
10. V a s ile P â rv a n , C o n tr ib u ţii e p ig r a fic e Ia I s to r ia c r e ş tin is m u lu i d a c o ro m a n .
B u c u re ş ti, 1911, p. 107.
11. C u v in te a u z ite d e n o i Sn c o m . B lă jc n i, ju d . H u n e d o a r a , şi în c o m u n e le
d in ju r , în c u r s u l a n ilo r 1943— 1946.
12. P e tru C ir a m a n . S u b s tr a tu l m ito lo g ic a l s ă r b ă to r ilo r d e ia rn ă la ro m â n i
ş i s la v i, Ia şi, 1931, p. 63.
D I N T R E C U T U L BI S ER I CI I Ş I P A T R I E I N O A S T R E 109
crîciun, megl. că rciu n )13. La C răciun se a n u n ţau în biserici creştinilor

dacorom ani din partea preoţilor ( = p resbiterum ) d a ta Paştilor, sărb ă
toare cu dată schim bătoare, fixată la Sinodul I ecum enic din 325 de la
Niceea. O dată cu an u n ţarea datei Paştilor se an u n ţa u şi sărbătorile
cu dată schim bătoare legate de Paşti, precum şi m om entele legate de
viaţa cultică d in tre Crăciun şi P a ş ti:/c îm e le g i ( = carnem ligat), cînd
se lăsa săc (sau sec) ( = siccus) de cam e ( = cam is) şi cînd se lăsa săc
(sec) de lactate şi ouă, folosite în săptăm îna albă sau cîşlegi ( = caseus
ligat) după care u rm au păresim ile ( = quadragesim a — quaresima),
cuvint devenit în lim ba rom ână păresim i, p rin tre c ere a lui qu- în p-
(ca în aqua, -ae = apă). Perioada d in tre Crăciun şi Paşti este m arcată
de specificul ortodox al term enilor : cirnelegi şi cîşlegi. Cum se ştie,
B iserica apuseană nu are cîşlegi, fiindcă acolo se folosesc în post lactate
şi ouă. A lături de m arile sărbători creştine Paşti şi Crăciun păstrăm
în lim ba rom ână din perioada paleocreştină, dacorom ană, şi celelalte
sărbători creştine cu dată fixă, cu num e greceşti sau sem ite, compuse
cu latinul sanctus = sînt, sîn, cum avem : Sîntăm ăria (Mare, la 15 au
gust, şi Mică, la 8 septem brie) ; S înm edru — S îm ed ru ( = Sanctus
D em etrius — "Afio? A7j(j.^Tpioî), num e de sărb ăto are care ap arţin e Bi
sericii Ortodoxe, şi care «a p ătru n s de tim puriu, şi anum e înainte de
p ro n u n ţarea vocalei eta, y, ca i» K ; Sîngeorz, ar. Sămgorgu, m egl.
Săm gorzu ( — Sanctus Georgius), de asem enea sărb ăto are specifică Bi
sericii O rtodoxe ; S îm p ietru ( = Sanctus P e tru s ); Sînnicoară ( = Sanc
tus N icolas); Sîntoader ( — Sanctus T heodorus); S învăsîi ( = Sanctus
V a silio s); Sînziene (= Sanctus dies Jo h a n n es); S în t Indrei ( = Sanc
tu s Andreas) etc. Sărbătorile creştine cu num ele lo r din latin a popu
lară sîn t p ăstrate pînă astăzi în lim ba rom ână din epoca dacorom ană.
Dacă în cărţile de ritual şi în vorbire avem astăzi p e n tru aceşti te r
m eni populari creştini reversurile lor din slava bisericească, lim ba ofi
cială în cancelariile dom neşti şi în cultul Bisericii O rtodoxe Rom âne
secole întregi, după cum în apus a fost lim ba latină, aceasta nu dove
deşte decît o contam inare lingvistică sau înlocuirea term en ilo r vechi
dacorom ani cu alţii veniţi prin filiera slavă, cum avem : S îm p ietru cu
S fîn tu l Petru, Sînnicoară cu S fîn tu l Nicolae etc.
Prezenţa unui cult creştin ortodox organizat din perioada daco
rom ană dovedeşte o Biserică O rtodoxă organizată, în cadrul căreia se
exercita cultul creştin ortodox, a tît cel individual, privat, c ît şi cel
general sau colectiv în lim ba latină vorbită, de către o ierarhie orga
nizată cu biserici, cu preoţi şi episcopi şi personal a ju tă to r m onahal
şi cu m înăstiri, cum a fost descoperit nu de m ult şi com plexul m înăs-
tiresc de la Slava Rusă din sec. IV—V ir>.
13. P re z e n ta c u v in tu lu i în m e g l. c ă rc iu n , în a r. c îr c iu n — c r ic iu n , în d r.
c r ă c iu n d o v e d e ş te e tim o lo g ia d in c a la tio , -o n e m , c u r o ta c iz a r e a lu i -1- in te r v o c a lic
şi p rin a s ib ila r e , c u t r e c e r e a lu i t + i -f- v o c a lă la — -ci — , ca în fe c io r — fe -
tio iu s , tă c iu n e — titio n c m , p ic io r — p e tio lu s . R ă d ă c in a c u v în tu lu i e s te c ă r- ( — că-
ră c iu n e — c a la tio n e m ), şi n u e re - (c r e a tio n e m ), p r in s l a v ă K ra — s u s ţi n u t ă de
A l. R o se tti.
14. H . M ih ă e s c u , op. c it., p. 58.
15. A n d re i O p a iţ, C ris tin a O p a iţ, T e o d o r B ă n ic ă , C o m p le x u l m o n a s tic p a le o
c r e ş tin d e la S la v a R u să , în « R e v is ta m o n u m e n te lo r is to ric e » , LIX , 1990, p . 18— 28.
O Biserică organizată a însem nat şi o societate organizată socio-

politic, cu trad iţiile şi cu felul ei p ro p riu de viaţă, cu obştile săteşti
agrare în cadrul rom aniilor populare ajunse voievodate independente
şi apoi cu organizare statală. Biserica creştină ortodoxă se dovedeşte,
istoric, a fi făcut parte in teg ran tă din viaţa însăşi a poporului rom ân
cu care s-a identificat de la începutul său ca popor dacorom an.
în faţa acestei realităţi expuse, se m ai p o t justifica afirm aţiile lui
Al. R osetti şi ale altora care l-au secondat şi-l secondează ?
C entrul cultului creştin este S fîn ta L iturghie, cu săvîrşirea m inunii
transform ării pîinii şi a vinului eu h aristie în însuşi T rupul şi în însuşi
Sîngele D om nului Iisus Hristos, Taina S fin te i- Cum inecări sau a S fin te i
îm părtăşanii, S fîn ta Euharistie ( = m ulţum ire). L iturghia ortodoxă a
S fîntului Ioan G ură de A ur este o p resc u rta re a L iturghiei S fîn tu lu i
Vasile cel M are, iar aceasta este o p resc u rta re a L iturghiei S fîntului
Apostol Iacob, de p rin secolele II sau III, de la prim ii ucenici ai Apos
tolilor, care, la rîn d u l ei, este p e rp etu area sfin te i Cine de taină, săvîrşită
de M întuitorul în seara de m iercuri spre joi, 13 spre 14 nisan (m artie),
cu pîine dospită, în ain te de m întuitoarele S ale sfinte patim i, şi a po
ru n cit ca «aceasta să faceţi spre pom enirea M ea» (Luca, 22, 19).
Stăm , de la începutul creştinism ului n o stru ortodox dacorom an,
ascultînd num ai această sfîn tă poruncă, îm p reu n ă cu p ărinţii şi cu toţi
înaintaşii noştri, la sfîn ta Cină de taină în bisericile noastre ortodoxe,
laolaltă cu Sfinţii Apostoli, avîndu-L în m ijloc pe D om nul Iisus Hristos.
Ne îm părtăşim d in tru început cu S fîntul T rup, cu pîinea dospită sfin
ţită, şi cu Sfîntul Sînge, cu vinul sfinţit, am bele elem ente ale Sfintei
E uharistii, după cum o dovedeşte în lim ba noastră vorbită însuşi
cuvîntul cum inecare, din perioada dacorom ană (sec. II—VI, VII), din
lim ba latină populară — vorbită : com m unicare—com m inecare. La
poporul rom ân, popor d in tru în ceputurile fiin ţei sale ca popor daco
rom an ortodox, s-a săvîrşit num ai S fînta L iturghie ortodoxă, în cadrul
căreia ne-am îm p ărtăşit cu în treg tru p u l D om nului Iisus Hristos., cu
pîinea dospită sfin ţită şi cu vinul sfinţit. Şi cît vom fi sub soarele
vieţii şi sub cerul ocrotirii lui D um nezeu, porunca Lui d reap tă vom
îm plini : A ceasta să faceţi spre pom enirea M ea (Luca 22, 19).
P r. I O N IO N E S C U
* D O CVM6NT?V R e *
MAEŞTRI AI ARTEI CONTEMPORANE. ZUGRAVI

C o n s id e r a ţii g e n e r a le . P ic to rii la ic i d e p r e s tig iu p e c a r e i-a ra p r e z e n ta t în
a c e a s tă r e v is tă — L u ch ian , T o n itz a , Şt. D im itre sc u , S t o e n e s c u 1 ş.a. — a u fă c u t
d o a r in c u rs iu n i m ai mul,t s a u m a i p u ţin p a s a g e r e în d o m e n iu l p ic tu r ii b is e r ic e ş ti.
A u fă c u t a c e a s ta la în c e p u tu l c a r ie re i, c în d a r ta lo r n u e r a în c ă c r is ta liz a tă s a u
c ă tr e fin e le a c e s te ia , ca o s u p re m ă e x p e r ie n ţă , c a T o n itz a la D u r ă u s a u S to e n e s c u
la C ra io v a (B ise ric a S fîn tu l G h e o rg h e N o u ).
A m în r e g is tr a t a s tfe l p ic tu ra b is e r ic e a s c ă a u n o r p e r s o n a lită ţi c a r e s -a u ilu s
tr a t, ş i-a u d a t d e p lin a m ă s u r ă a a r te i lo r, în p ic tu r a la ic ă . A c e s te a v e n tu r i t r e
c ă to a r e n - a u fo st lip s ite d e im p o r ta n ţă . Is to r ia a r te i n o a s t r e le - a c o n s e m n a t ca
p e n iş te c o n trib u ţii v a lo r o a s e in c a r e f ie c a re m a e s tr u a a d u s în a c e s t d o m e n iu
c u tra d iţii m ile n a r e p e c e te a p e r s o n a lită ţii s a le . A m î n r e g i s t r a t o f e r tiliz a r e a b ă -
trîn e i p ic tu ri b iz a n tin e în c a r e r ă s u n a u re g u lile v e tu s te , d a r n u m a i p u ţin v e n e
r a b ile a le ' e rm in iilo r. S -a fă c u t d o v a d a c ă n u fu s e s e to tu l s p u s , c ă p e u n fo n d ce
p ă r e a p e n tr u to td e a u n a c r is ta liz a t s e m a i p u te a u a d u c e c o n tr ib u ţii, s e m ai p u te a u
fa c e p a ş i î n a in te su b r a p o r t a r tis tic . C h ia r şi o p e ra a t î t d e p u ţin p e r s o n a lă a lu i
T a tta r e s c u a a v u t im p o r ta n ta ei în e v o lu ţia p ic tu rii r e lig io a s e , ca să n u m ai v o rb im
d e n e a ş te p ta t a şi în d r ă z n e a ţa a c t i v it a t e a lu i G rig o re s c u î n p e r io a d a s a d e z u g ra v ,
p e c a r e a v e a s ă o p ă r ă s e a s c ă p e n tr u to td e a u n a d u p ă B a rb iz o n .
I n p e r io a d a d e după p rim u l ră z b o i m o n d ia l, în c a r e p ic tu r a n o a s tr ă la ic ă
a a tin s o d e z v o lta r e c a r e n e - a a ş e z a t p r in tr e p rim e le p o p o a r e d in lu m e d a to r i t ă
u n u i c o m p le x d e f a tto r i, p r in tr e c a r e d e ţin u n lo c im p o r ta n t c o n tr ib u ţia z u g ra v ilo r,
c a r e a u p r e g ă t it a tm o s fe ra n e c e s a r ă , şi in f lu e n ţa a r te i p o p u la r e , t r a d iţia m ile n a ră
a a r te i fo lc lo ric e — c u m a u s u b lin ia t-o is to ric ii d e a r t ă s tr ă in i, c a u n F o c illo n
s a u u n L a s s a ig n e 2 — a u a p ă r u t şi p ic to ri c a r e s -a u d e d ic a t în e g a lă m ă s u ră , c u
e g a lă s o lic itu d in e , a tî t a r te i la ic e , c ît şi c e le i re lig io a s e . O p e r a lo r a a v u t a s e
m e n e a d im e n s iu n i, în e ît c e r c e tă to r u l n u p o a te d e c ît să -i în c a d r e z e c u e g a lă în d r e p
t ă ţ i r e şi în tr - u n d o m e n iu şi în c e lă la lt. F e n o m e n u l m e r ită u n p o p a s m ai în d e lu n g a t.
E ste v e ro s im il s ă c r e d e n r c ă in a c e a s tă d u b lă a c t i v it a t e s e m a n ife s tă u n a c t d e
o sm o z ă a r tis tic ă . A n u m ite c a r a c t e r e a le a r te i lo r c a d e c o r a tiv u l şi m o n u m e n ta lu l
im p lic a t în c o m p o z iţii s e î n tr e p ă tr u n d e a u , o fe rin d a r ti s t u l u i p r ile ju l să le fe c u n
d e z e . să le î n a lte si p e u n a si p e a lta , şi a r ta la ic ă si c e a re lig io a s ă . Îm p ru m u tu rile
a c e s te a a u fo st a s tfe l fe rtile în r e z u lta te .
D in tre p ic to rii c u d u b lă p e r s o n a l i t a t e a r tis tic ă , la i c ă şi b is e r ic e a s c ă , c o n -
s a c ră m lu c r a r e a d e fa ţă lu i Ş te fa n C o n s ta n tin e s c u şi lu i G h e o rg h e V în ă to r u , p r e
1. D e to ţi a c e ş tia n e -a m o c u p a t în p a g in ile a c e s te i r e v is te p e n tr u a tr a s a
im a g in e a c ă u tă r ilo r şi î n f ă p tu ir ilo r d in d o m e n iu l c u t r a d iţii s e c u la r e a l p ic tu r ii r e li
g io a s e d in c e a d e a d o u a ju m ă t a t e a s e c o lu lu i a l X lX -le a şi p rim a ju m ă ta te a
se c o lu lu i X X . (T a tta r e s c u — G r ig o r e s c u , în «B.O.R.», X C III (1975), n r. 5— 6 ; L u c h ia n —
T o n itz a — D im itr e s c u — A r ta c h in o , în «B.O.R.», X C V II, (1979), n r. 9— 1 2 ; S to e n e s c u ,
în «B.O.R.», X C V III, (1980), n r. 1— 2).
2. F o c illo n , L e p e in tu r e a u X l X - e e t X X -e s ie c le s (D u r e a lis m e â n o s jo u r s ).
P a ris, 1928, p. 472.
I
c u m şi c e lu i c e a în s c r is o p a g in ă lu m in o a s ă în p ic tu r a b is e ric e a s c ă , p ic to r u l
•G hiţâ P o p e sc u .
Ş te fa n C o n s ta n tin e s c u . P ro b şi in tr a n s ig e n t, u r m ă rin d te n a c e c re z u l s a u a r tis tic ,

Ş te f a n C o n s ta n tin e s c u n -a fă c u t n ic i o c o n c e s ie c u r e n t e l o r e fe m e re . N u a a d e r a t
la n ic i u n a d in m iş c ă r ile m ai m u lt s a u m ai p u ţin e x tr e m is te c a r e a u fo st im p o r
t a t e şi la noi d in O c c id e n t în tr e c e le d o u ă ră z b o a ie . A v e a v o c a ţie d e c la s ic . N u-1
în tîln im d e a c e e a p r in tr e p ic to rii d in g e n e r a ţia sa g r u p a ţi în a s o c ia ţiile a ş a -z is e
d e a v a n g a r d ă , in f lu e n ţa ţi d e r e v is te ca U n u s a u I n te g r a l, c a r e m ilita u p e n tr u a r ta
s u p r a r e a l is tă o ri p e n tr u c u b is m (M . H . M a x y , C o rn e liu M ih ă ile s c u , M a r c e l Ia n c u ,
V ic to r B ra u n e r e tc .) ■*.
Şt. C o n s ta n tin e s c u , S fîn ta T re im e (c o m p o z iţie ) — B ise ric a S fîn ta

T r e im e -T e i (B u c u re şti)
C a s ă ju d e c a m o m u l şi o p e ra n u ni se p a r e n im ic m a i i lu s tr a tiv d e c î t a p r e
c ie r e a p ic to r u lu i şi e x ig e n tu lu i c ritic, d e a r tă T o n itz a . D u p ă m o a r te a lu i Ş t. Di-
m itre s c u în 1940, c l r e c o m a n d a p e Ş t. C o n s ta n tin e s c u s ă o c u p e s c a u n u l r ă m a s
3. P. O p re a , S o c ie tă ţi a r tis tic e b u c u r e ş te n e , B u c u re ş ti, 19 69; D an G rig o re s c u ,

P ic tu ra ro m â n e a s c ă . B uc., 1977, p. 324, ş.u.
DO CUMENTARE 11 3
v a c a n t, ia r g ru p u l c e lo r p a tr u s ă r ă m în ă c u a c e la ş i n u m ă r d e m e m b ri. C a să
ju s tif ic e a c e a s tă a le g e r e d in m a r e le n u m ă r d e p ic to ri în v i a ţ ă , T o n itz a îl c a r a c
te r iz a p e « F ă n ică » , cum îl m în g îia u c o n fra ţii, ca p e u n o m d e c a r a c te r, c in s tit, b u n
c a m a ra d şi v a lo r o s a r tis t. S e c u n o a ş te c it d e m a r e a fo st p r e s tig iu l « G ru p u lu i
c e lo r p a tru » (Şt. D im itre sc u , Ş ira to , T o n itz a şi H a n ) în e v o lu ţia p ic tu r ii ro m â n e ş ti
şi c ît d e s e v e re şi c o m p e te n te e r a u ju d e c ă ţile d e v a lo a r e a le lu i T o n itz a 4.
Ş t. C o n s ta n tin e s c u e r a m o ld o v e a n . O rig in e a s a e x p lic ă m u lte d in a tr i b u t e l e
s a lo te m p e ra m e n ta le , c a re d e s c in d d in « m o ld o v e n ism » . S -a n ă s c u t la T irg u -O c n a
la 14 m a r tie 1898.
S p re d e o s e b ire d e a lti î n d r ă g o s tiţi d e a r ta m u ra lă , Ş t. C o n s ta n tin e s c u a fă c u t,
d e tîn ă r , u c e n ic ie d e z u g ra v , n e m u ltu m in d u -s e c u în v ă ţ ă tu r a o f ic ia lă d e la Ş c o a la
d e B e lle -A rte , u n d e a a v u t ca p r o fe s o r p e S to rk şi p e M ire a .
A fo st, c a o d in io a ră G rig o re s c u , u c e n ic u l u n u i z u g r a v d e ic o a n e şi b is e ric i,
A . S e ra fim , a u to r u l p ic tu rii d e la b is e ric ile Sf. V a s ile şi Sf. N ic o la e « T a b a c u » . In
n a o s u l b is e ric ii Sf. G h e o rg h e d e la m în ă s tir e a C e rn ic a s e m a i a flă o m a r e ic o a n ă
c u o p e r a a c e s tu ia . A t r a s ' d e p ic tu r a m u r a lă , c a r e - i r e v e l a în c lin a ţia c ă t r e c o n s tr u c
tiv ism , a r ti s t u l n o s tr u lu c r a v e r il e c u u n a lt z u g r a v , D. G h e o r g h iu . A ş a a lu c r a t
la N ic o re ş ti, la A m ă r ă ş tii-d e - J o s , d e l în g ă C a ra c a l, u n d e Ş t. C o n s ta n tin e s c u în c e le
d in u rm ă a te r m in a t s in g u r lu c r a r e a , lu in d u - ş i z b o ru l c ă t r e i n d e p e n d e n ţă .
T o t în a c e a s tă e p o c ă a în c e p u tu rilo r , a tr a s d e d o r u l d e a v e n t u r ă şi d e n e v o ia
l ă u n tr ic ă d e a e x p lo r a şi a lte o r iz o n tu r i şi a lt ă lu m in ă , c u tr e ie r ă M e d ite r a n a , o s t r o a
v e le şi ţă r m u r ile ei, m e r e u c u b lo c u l d e d e s e n s u b b r a ţ. P a t r u a n i, î m b a r c a t p e
v a p o r u l « T ra ia n » , e l o b s e r v ă şi n o te a z ă o a m e n i şi lo c u ri, ţă r m u r i a r s e d e s o a re ,
in u n d a te d e lu m in a su d u lu i.
F a c e o n o u ă e x p e r ie n ţă , c a r e -i p e rm ite s ă s e p e r fe c ţio n e z e în m în u ir e a d e s e
n u lu i d e a m ă n u n t, lu c r e a z ă la F a b r ic a d e tim b re , p e c a r e a p o i o p ă r ă s e ş t e d u p ă
c e a p ă tr u n s t a in e le şi a le a c e s tu i g e n . D a r to a te a c e s te a n u e r a u d e c î t e x e r c iţii
p e n tr u z b o ru l c e l m a re , p ic tu r a m u ra lă şi c e a d e ş e v a le t, p e is a ju l, n a tu r a c ir
a d în c u r ile ei p lin e d e m is te r şi p o e z ie .
D e şi în a n ii d e m a tu r ita te , Ş t. C o n s ta n tin e s c u a a c o r d a t o a te n ţ ie s p o r ită
p ic tu r ii m o n u m e n ta le , d e v e n in d c h ia r p ro fe s o r d e a c e a s tă s p e c i a l i t a t e la Ş c o a la
d e B e lle -A rte , e l n u a a b a n d o n a t p ic tu r a d e ş e v a le t, p e c a r e a îm p le tit- o p e r
m a n e n t c u a c e e a d e z u g r a v s a u d e d e c o r a to r în m o z a ic . D o v a d a n e -o o f e ră e x p o
z iţiile s a le şi m a i a le s e x p o z iţia d e m a re a m p lo a re , c u p r o p o r ţii d e r e tr o s p e c tiv ă
d in a n u l 1970 d e la s a la D a lle s. T o t a s tf e l, e l a r ă m a s f id e l S a lo a n e lo r o fic ia le
şi a lt o r m a n if e s tă r i c o le c tiv e în ţ a r ă şi în m u lte . c a p ita le e u r o p e n e .
In a n u l 1976, la S a lo n u l dex to a m n ă s e p u t e a u a d m ir a d o u ă p e is a je d e m a ri
d im e n s iu n i, p la s a te a lă tu ri d e fru n ta ş ii p ic tu r ii c o n te m p o ra n e , B a b a , C iu c u re n c u ş.a.
P ic tu r a sa d e ş e v a le t s e în s c r ie şi e a în m a r e a fa m ilie a c o lo r iş tilo r c a r e
c a r a c te riz e a z ă p ic tu r a n o a s t r ă d e la G r ig o r e s c u şi m a i a le s d e la L u c h ia n în c o a c e .
N e a flă m în fa ţa u n u i s til p e r s o n a l, c a r a c te riz a t, cum s - a a fir m a t p e d r e p t
c u v în t, p rin s e n s ib iliz a r e a p o e tic ă a c u lo rii şi a d e s e n u l u i 5. C a şi a lţi c o lo r iş ti
d in a c e e a ş i fa m ilie s tilis tic ă , Ş t. C o n s ta n tin e s c u i n te r p r e te a z ă lu m e a î n c o n ju r ă to a r e
în f u n c ţie d e lu m in ă , p e c a r e o d e s c o p e rim în jo c u l c ro m a tic , în jo c u l d e lu m in i
şi u m b r e u, în f r e a m ă tu l p o e tic , c a r e n e r e v e le a z ă lu m e a s u f le te a s c ă a p ic to ru lu i.
C a şi a lţi f ru n ta ş i a i p ic tu r ii n o a s tr e , e l e u n l i r i c 7, u n p o e t a l lin iilo r şi c u
lo r ilo r. T o t c e e a c e c r e e a z ă , r e c u n o a ş te u n u l d in tr e r e p u ta ţii n o ş tr i c r itic i d e a r t a 8,
s e s itu e a z ă în d im e n s iu n e a p o e tic ă . V o m în tîln i la e l o p a le t ă b o g a tă , p lin ă d e
r e s u r s e c a re c o n fe ră p e is a je lo r c ă ld u r ă , tr a n s p a r e n ţă şi o v i v a c i t a t e r e m a r c a b i l ă 11.
D in a c e s t p u n c t d e v e d e r e , e l c o n tin u ă , c a şi L u c h ia n , c a şi c e i m a i m u lţi d in tr e
m a rii n o ş tri c o lo riş ti, în d o z e d e s ig u r v a r ia b ile , v e c h e a n o a s t r ă a r tă p o p u la r ă a
4. «Şt. C o n s ta n tin e s c u e u n t a l e n t s e rio s , c u m u lt g u s t, f o r m a t c u o m a re

d is c ip lin ă in te r io a ră » («U n iv e r s u l lite ra r şf a r tis tic » d in 30 m a i 1926).
5. M irc e a D e ac , P re la tă l a ' « C a ta lo g u l e x p o z iţie i d e la D a lle s» , d in a n u l 1970.
6. D an G rig o re s c u , în P ic tu ra ro m â n e a sc ă , Buc., 1976, p. 302.
7. E u g e n S c h ile ru şi R a d u B o g d a n , A r t e l e p la s tic e 3n R o m â n ia ..., Buc.,
1959, p. 28.
8. M irc e a D e ac , o p . c it., s u p r a .
9. I o n e l J ia n u , în « R am p a» d in 26 m a r tie 1937.
B.O.R. — 8
c r e a to r ilo r a n o n im i, a i s m a lţu r ilo r o la rilo r, a i s c o a r ţe lo r , a i c o s tu m u lu i n a ţio n a l

c a r e fo rm e a z ă s p e c ific u l a r te i n o a s tr e .
A ş a cum o b s e rv a A n d r6 L h o t e 11 a u e x is ta t î n to td e a u n a d o u ă fa m ilii d e p ic
to ri. D e o p a r te , cei c a r e p r a c tic ă o p ic tu r ă în c a r e e s t e e x p r im a t m a i a le s în v e liş u l
Ş t. C o n s ta n tin e s c u , C o m p o z iţie p e n tr u C rip ta In c u le t, la ş i

(f o to g ra fie p ro ie c t)
c a r n a l a l lu c r u r ilo r, o p ic tu r ă fizică, i a r o p u s a c e s to r a , o a lt ă m a re fa m ilie , m ai

tîr z ie is to r ic e ş te , p o s te r io a r ă lu i C o u rb e t, c a r e c a u t ă e s e n ţa f iin ţe lo r şi a o b ie c te
lo r, c a r e in v e s tig h e a z ă « n e c ta ru l a sc u n s» . D e sig u r, Ş t. C o n s ta n tin e s c u fa c e p a r te
d in a c e a s tă d in u rm ă fa m ilie . Ia r a c e a s ta o v o m d e s c o p e r i m a i a le s in d e s e n e le
s a le , în c a r e p rin c ite v a m o d u la ţii a le lin iilo r n e d e s c o p e r ă e s e n ţa u n u i p e is a j s a u
c a r a c t e r u l u n u i p e r s o n a j. La e x p o z iţia d in 1970 a c e s t e d e s e n e a d u s e d in c o lţu ri
î n d e p ă r ta t e (S p a n ia , Ita lia , F r a n ţa e tc .) a u fă c u t s ă r b ă t o a r e a s p e c ta to r ilo r .
Ş te fa n C o n s ta n tin e s c u e s t e m a i a le s u n p e is a g is t, d a r lu c ru d e m n d e r e m a r c a t,
e l a a c o r d a t o d e o s e b ită a te n ţ ie o m u lu i.
10. Z a h a r ia S ta n r u , în « D u m in ic a U n iv e rs u lu i» , n r. 11 d in 15 m a r tie 1931.

11. A n d r e L h o te , D e la p a le tă Ia m a sa d e sc ris, B uc., 1971, p . 10.
DOCUMENTARE 115
I n s e te a s a d e a d e s c o p e r i m o d a lita te a te h n ic ă , fo rm a d e e x p r e s ie c e a m a i c a
p a b ilă să d e a g la s s e n z a ţiilo r şi g in d u r ilo r s a le , m a e s tr u l C o n s ta n tin e s c u a a b o r d a t
u le iu l, g u a ş a , tu şu l, c re io n u l, a c u a r e la . E l e s te u n v ir tu o z a l a c u a r e le i şi a l c r e io n u
lu i. C u d r e p t c u v în t, F ra n c is c Ş lra to , c r itic u l s o b ru , p o n d e r a t şi c u lt, t u b li n i a în d e
o s e b i a c e s te c a l i t ă ţ i 12.
In a c u a r e lă e l a g ă s it în s p e c ia l m ijlo c u l d e a -ş i d o v e d i v ir tu o z ita te a d e a
n o ta s p o n ta n , ra p id şi c u a v în t p e is a je d in n u m e r o a s e le lo c u r i p e c a r e le -a v iz i
ta t. D in B alcic, d e p e m a lu l B o sfo ru lu i, d in Iu g o s la v ia , d in G re c ia ş.a., e l a r e a liz a t
o p e r e în a c u a r e lă cu t r a n s p a r e n tă şi f lu id ita te e v o c a to a r e ,3.
D e lic a te şi fino, n iş te ta p is e rii c u p r e ţio z ita te d e e m a il şi fild e ş 1'\ G h. O p re s -
c u p u te a să s p u n ă c ă « lu c ra re a s a c e a m ai m ic ă e s te s e r i o a s ă şi a tr ă g ă t o a r e , o
b u c a lă i a t ă » 15. În c ă d e p iin 1934, a firm a a c e la ş i c r itic c 3 Ş t. C o n s ta n tin e s c u r e
p r e z in tă , p rin to a te c a lită ţile sa le , o p e r s o n a l i t a t e a r ti s t i c ă i n te r e s a n t ă d in n o u a
g e n e r a ţie d e p ic to ri 1G.
C a lită ţile c o m p o z iţio n a le , e c o n o m ia d e m ijlo a c e , la c o n is m u l e x p r e s ie i le -a c u
c e r it p r in tr - o lu n g ă p r a c tic ă în p ic tu r a m u ra lă . D e a c o lo e l le -a tr a n s p u s şi în
lu c r ă r ile d e ş e v a le t *7.
A c tiv ita te a a r tis tu lu i n o s tr u în p ic tu r a şi d e c o r a ţia m o n u m e n ta lă e s te r e m a r
c a b ilă . E n u m e ră m , în o rd in e c ro n o lo g ic ă , u n e le d in tr e o p e r e le s a le la ic e p e n tr u ca
a p o i s ă o fa c e m p e n tr u c e le b is e r ic e ş ti :
1932 — m o za ic, m a rm u ră p e te m e m ito lo g ic e la S o c ie ta te a d e g a z e şi e le c
t r ic i ta te ;
1937 — m o za ic, m a r m u ră c u te m e s p o r tiv e la C lu b u l n a u tic S n a g o v ;
1939 — m o z a ic c u te m e m ito lo g ic e şi la m a n e ju l d e i a r n ă — C o tro c e n i j
1958 — f r e s c ă c u te m e p o p u la r e p e p la fo n u l te a t r u l u i d in R e ş iţa ;
1901 — fr e s c ă în h o lu l c lă d irii P a r l a m e n t u l u i; — m o z a ic la G e n e v a c u te m a
in d u s tr ia şi a r te le , îm p re u n ă c u G h. P o p e sc u . (B u re a u x i n te r n a t i o n a u x r â u n is p o u r
la p r o te c tio n d e la p r o p r iâ te in d u s tr ie lle , l it t e r a ir e e t a r tis tiq u e ) .
1962 — m o z a ic c u te m a « b o g ă ţiile p a trie i» la r e s t a u r a n tu l h o te lu lu i T o m is d in
M a m a ia (in c o la b o ra r e ) j
1964 — m o z a ic c u te m a I s to r ia p a tr ie i la M u z e u l d e is to r ie n a tu r a lă d in
B u c u rc ş ti (şos. K ise leff).
D a că în a n ii 1922— 1923 a p i c t a t p a r te a d e jo s a b is e r ic ii d in ’ A m ă ră ş tii d e
J o s (C a ra c a l) în c e p u tă d e p ic to ru l D. G h e o rg h iu , ia r în 1924 te r m in ă în te m p e ra p ic
tu r a b is e ric ii d e la P ie tr o a s e le d e S u s, în a n u l 1925 î l g ă s im z u g r ă v in d în c îm p ia
a r s ă d e s o a r e a B ă ră g a n u lu i, b is e r ic a d in Ţ ă n d ă r e i (Ia lo m iţa ). In 1926 i se în c r e d in
ţe a z ă p ic tu r a b is e ric ii d in G iu rg e n i (Ia lo m iţa ), ia r îm p r e u n ă c u G h. P o p e s c u z u g r ă
v e ş te b is e r ic a Sf. V in e ri d in s tr . B a n u M a n ta (1928).
P r in tr e r ă g a z u r ile p e c a r e i le o f e ră lu c r ă r ile m u ra le la ic e d e c a r e a m p o m e
n it m a i su s , în a n u l 1939 p ic te a z ă c a te d r a la d in H u n e d o a r a , ia r în 1963— 1964, c în d
b is e ric a Sf. S p irid o n d in C a p ita lă d e v in e p a r a c lis p a tr i a r h a l , e l e s te c e l c a r e o
c u r ă ţ ă şi z u g r ă v e ş te s fin ţii d e p e p e r e ţii e x te rio ri*
în 1968 r e a liz e a z ă p ic tu r a b is e ric ii Sf. T re im e -T e i d in C a p ita lă , r e p r e z e n t a t i v ă
p e n tr u s tilu l s ă u a ju n s d e m u lt la m a tu r ita te .
N -a r tr e b u i s ă o m ite m c ă în 1957 i se în c r e d in ţe a z ă p ic tu r a m a u s o le u lu i lu i
I. In c u le t d e p e d e a lu l V iş a n u lu i d e lin g ă Ia şi, u n d e o p e r a s a s e în c a d r e a z ă în p i
to r e s c u l lo c u lu i. Şi to t a s tf e l m o z a ic u l r e v e la to r a l a r te i s a le , m o z a ic u l d e la m în ă s -
tir e a C e rn ic a şi M a r e a I c o a n ă d e la b is e ric a Sf. N ic o la e d in a c e e a ş i m in ă s tir e .
A c e la ş i A n d r e L h o t e 18 d e c a r e a m p o m e n it m a i î n a i n t e a f irm ă a d e v ă r u l că
o r ic e p ic tu r ă c o n s titu ie p o r tr e tu l, e s e n ţa s p ir itu a lă a p ic to r u lu i. A c e a s ta e s te a d e
12. A s e v e d e a şi Io n e l J ia n u , în « A rta şi o m u l» , n r . 9, m a i 1934.

13. F ra n c is c Ş ira to , Î n c e r c ă r i c r itic e . B uc., 1967, p . 52.
14. Io n e l J ia n u , în « A rta şi o m u l» , d in 11 m a i 1 9 3 4 ; M irc e a D e ac , în « In
fo rm a ţia B u c u re s tiu lu i» d in 17 m a r tie 1970; M a ria n a P r e u tu , în « C o n te m p o ra n u l» ,
d in 20 m a r tie 1970.
15. G h. O p re s c u , A n u l a r tis tic la n o i şi la a lţii, E d. U n iv . 1934, p. 3.
16. A s e v e d e a şi M ir c e a D e ac , o p . c it.
17. Ib id e m .
18. A n d r6 I.h â te , o p . cit., p. 11.
v ă r a t şi p e n tr u c a r a c t e r i z a r e a p ic tu rii m u r a le a lu i Ş t. C o n s ta n tin e s c u , fie c ă e s te

v o r b a d e f re s c a lă c a ş u r ilo r d e ru g ă c iu n e , fie c ă n e a f lă m în f a ţa m o z a ic u rilo r c u
s u b ie c t la ic s a u re lig io s .
P ic tu r a ţie la b is e ric a Sf. T re im e -T e i d in C a p ita lă n e c o n firm ă a c e s t a d e v ă r .
Ş t. C o n s ta n tin e s c u e s te în tr e g a ic i, c u to t c e e a c e fo rm e a z ă p e r s o n a lita te a s a a r
tis tic ă . A m p u te a s p u n e c ă e a e s te e s e n ţa a r te i s a le , s in te z a a c t i v it ă ţ i i s a le d e
p ic to r b is e ric e s c .
V o m d e s c o p e ri d e a c e e a a ic i c o lo ris m u l, liris m u l şi a c e l d a r p e r s o n a l d e a
e x p lo r a u n g h e r e le a d in e i a le p e r s o n a je lo r p ic ta te .
I n o p e r a s a d e z u g ra v , Ş t. C o n s ta n tin e s c u a a d u s şi u n e le c o n c e p te p ro p rii.
D a c ă v e c h e a a r t ă m u r a lă b is e r ic e a s c ă , e r a c a r a c t e r i z a t ă p r in f r a g m e n ta r e a p l a n u r i
lo r in a ş a -z is e r e g is tr e , c a r e lim ita u c a p a c i t a t e a d e p e r c e p e r e a a n s a m b lu lu i im n u
lu i b ib lic , c o m p o z iţiile s a le r e n u n ţă la r e g is tr e , p u n în d in v a lo a r e m o n u m e n ta lita
te a in te r io a r ă a b is e ric ii. S u p r a f a ţa î n tr e a g ă a a n s a m b lu lu i b is e ric ii d e v in e a s tfe l
u n c îm p în c a r e te m e le s e d e s f ă ş o a r ă n e s tin g h e r ite .
P ic tu ra b is e r ic e a s c ă a lu i Şt. C o n s ta n tin e s c u e s t ^ fă ră r e to r ic ă , c u m in te şi
e c h ilib r a tă . E a r e s p e c t ă şi v a lo r if ic ă v e c h iu l p a tr im o n iu a l a r te i b iz a n tin e , a d ă u g in d
în c ă u n in e l la la n ţu l a c e le i a r t e b is e r ic e ş ti r o m â n e ş ti — m a i a le s m o ld o v e n e ş ti —
p e c a r e s a v a n ţi c a G r a b a r 19 şi H e n r i 20 a u s u b lin ia t- o in lu c r ă r ile lo r. S în te m s ig u ri
c ă şi E v d o c h im o v 21 c e l a t î t d e s e v e r ş i c o n s e r v a to r a r fi s a tis f ă c u t d e n o ta d e m a
i e s t a t e şi d is c r e tă n u a n ţă d e a s c e tis m c a r e s e a d a u g ă t u t u r o r c e lo r la lte c a lită ţi a le
o p e re i.
N u m e ro a s e d is tin c ţii a u r ă s p l ă t i t a c t i v it a t e a lu i Ş te fa n C o n s ta n tin e s c u . O
u ltim ă e x p o z iţie la T e l-A v iv (Isra e l), î n a n u l 1976 c u p r e f a ţ a lu i M a rc e l Ia n c u , a
r e p r e z e n t a t Un m a r e s u c c e s . A r tis tu l a d e c e d a t în a n u l 1987.
G h e o rg h e V în ă to r u . B io g ra fia lu i V î n ă to r u e s te p ito r e a s c ă . O m u l a c e s ta a fa b il,

c u z îm b e tu l p e b u z e şi fa ţa r a d io a s ă d e b u n ă ta t e ş i o m e n ie , a a v u t o v i a ţ ă în c a re
a v e n t u r a c u a tr a c ţ i a e i ir e z is tib ilă i-a îm p lin it im a g in a ţia s a b o g a tă , c a r e a v e a să
s e r e v e le z e m a i tîr z iu în lu m e a lin iilo r şi a c u lo rilo r.
S -a n ă s c u t la O lte n iţa în a n u l 1908, p e m a lu l D u n ă rii, in s p ir a to a r e d e v is şi
p o e z ie . A s t u d i a t a c o lo şi a p o i la L ic e u l M a te i B a s a r a b d in B u c u re ş ti. N e lin iş tit
n u s-a m u lţu m it c u î n v ă ţ ă tu r a o r ic ă r u i lic e a n d e v î r s t ă s a . V în ă to r u în f iin ţe a z ă îm
p r e u n ă c u c îţiv a c o le g i o s o c ie ta te c u ltu r a lă , p e c a r e o b o te a z ă « A v ra m Ia n c u »
şi s c o a te r e v is ta «M ai m u ltă lu m in ă » (1927— 1928), a m b e le a n im a te d e 'e la n u r i n a
ţio n a le şi c u ltu r a le .
A tr a s d e m a re a p e r s o n a l i t a t e a p o e tu lu i T u d o r A rg h e z i, p u b lic ă în r e v is ta
a c e s tu ia , « B ile te d e p a p a g a l» , c îte v a p o e m e . î ş i c a u t ă a s t f e l d ru m u l c u î n f r ig u r a r e .
C a şi în c a z u l a lto r a r ti ş t i — a c e la a l lu i P a lla d y d e p ild ă — p ă r in ţii v o r s ă -l
în d ru m e c ă r t e o p r o f e s iu n e p r a c tic ă şi a d u c ă to a r e d e c îş tig m a te ria l. A c e e a d e
a r h it e c t li s e p ă r e a c e a m ai p o tr iv ită , m a i a le s c ă şi t a t ă l s ă u lu c r a în d o m e n iu l
c o n s tr u c ţiilo r . P ă tr u n d e în Ş c o a la t d e a r h it e c t u r ă , d a r î l a tr a g e ir e z is tib il o a ltă
ş c o a lă , a c e e a a A c a d e m ie i d e a r te fru m o a s e c o n d u s ă d e C. V lă d e s c u , p e s t e d ru m
d e c e a d in tîi, în c a re , c a î n tr - o a lt ă a c a d e m ie lib e r ă , c u m e r a A c a d e m ia J u l i a n d e
la P a ris , la c a r e a u s tu d ia t a tî t ia ro m â n i, p r e d a u c îţiv a m a e ş tr i c o n s a c r a ţi a i p ic
tu rii, P e tra ş c u , Ş ira to , T o n itz a . P ă r ă s e ş te a r h it e c t u r a şi p e tr e c e c in c i a n i î n t r e z id u
r ile A c a d e m ie i, lu c r în d , m a i a le s s u b c o n d u c e r e a lu i P e tr a ş c u , c u u n z e l şi c u o
d ă r u ir e c are-1 fa c c a, în c ă d e p e b ă n c ile şc o lii, s ă o b ţin ă u n p re m iu la S a lo n u l
o fic ia l d e p ic tu r ă , i a r în a c e la ş i a n în c a r e te r m in ă c u r s u r ile s ă d e s c h id ă - o e x p o
z iţie p e r s o n a lă în s a la M o z a rt în a n u l 1933.
D e a ic i în c o lo p a r tic ip ă a n d e an la m a n if e s tă r ile c o le c tiv e d e p ic tu r ă , la
S a lo n u l o fic ia l, la T in e rim e a a r tis tic ă , la m a n ife s tă ri n a ţio n a le p e s te h o t a r e (V e n e
ţia , Z u ric h , B e iru t, T e l A v iv , T o k io , B u d a p e s ta ) s a u o r g a n iz e a z ă e x p o z iţii p e r s o
n a le o ri d e g ru p . D a r s e t e a d e c u n o a ş te re , d e m o n u l n e lin iş tii îl îm p in g şi p e a lte
d r u m u r i l ă tu r a ln ic e s a u a d ia c e n te . S tu d ia z ă a s tf e l c u T r a i a n C o rn e s c u a r ta d e c o r a
19. A . G ra b a r, L 'a rt d u M o y e n - A g e e n E u ro p e O r ie n ta le , P a ris , 1963, p . 1 18;

Id e m , L 'o rig in e d e s ta c a d e s p e ln t e l d e s t g l l s e s d e M o ld a v ie .
20. H e n ri P a u l, L e s e g lis e s d e la M o ld a v ie d u N o r d , d e s o r lg in e s ă la lin
d u X V l - e s fe c le . P a ris, 1930.
21. E v d o k im o v , L 'art d e I'ic o n e , T M o l o g i e d e la b e a u /6 , P a ris , 1970, p . 188— 189.
DOCUMENTARE
tiv ă , care-1 v a d u c e la p ic tu r a re lig io a s ă , r e a liz e a z ă s c e n o g ra f ia la p ie s e le « Ic a rii

p e A rg e ş » şi « Ip h ig e n ia » , lu c re a z ă c a p ic to r s c e n o g ra f la T e a tu l N a ţio n a l d in B u c u
re ş ti.
A c e s te a n u e r a u d e c ît e x e r c iţii d e a r t ă d e c o r a tiv ă p r e a l a b i l e o p e r e i d e m a ri
d im e n s iu n i, e g a lă c u a c e e a d e p ic to r d e ş e v a le t, p ic tu r a b is e r ic e a s c ă . S e p a r e că
G h e o rg h e V în ă to ru , A u to p o r tr e t
a c e a s ta îl p re o c u p a p în ă la o b s e s ie . D e la d e c o r a tiv u l şi m o n u m e n ta lu l t e a t r a l , la
c e l d e p e z id u r ile lă c a ş u r ilo r d e c u lt n u e r a d e c ît u n p a s. A c e s t p a s , o d a tă fă c u t,
a fo s t d e c is iv . V în ă to r u a p ă ş it a ic i şi a ră m a s , fă ră a p ă r ă s i ş e v a le tu l, p în ă la
b ă tr în e ţe . O m u l e ra s o r tit s ă d e v in ă u n z u g ra v , a lă tu ri d e u n v a lo r o s p ic to r . C ă c i
d a c ă p o ţi fi p ic to r m e d io c ru s a u c h ia r m a r e d a c ă a i i n te l ig e n t ă şi ta le n t, a ş e z în -
d u - te în f a ţa p e is a ju lu i, a p o r t r e t e l o r s a u a n a tu r ilo r m o a rte , p e n tr u a î n r e g is tr a
s e n z a ţiile v iz u a le , v o lu m e le , v i b r a ţ i a lu m ii, c u m a i m a re s a u m ai m ic ă s e n s ib ilita te ,
p e n tr u a d e v e n i în s ă z u g ra v , a n u fa c e p a s tiş ă , a n u r e p e t a s te r e o tip ic im a g in i
b ib lic e b in e fix a te d e m ile n ii în e rm in ii, b in e c u n o s c u te în o p e r a u n o r în a in ta ş i c e
le b ri, c a u n G rig o re s c u s a u T a tta r e s c u , a a d u c e o n o tă n o u ă , p e r s o n a lă , a r î v n i s ă
r e c o n s tr u ie ş ti u n e d ific iu m ile n a r, în c a r e a u l u c r a t a tî t e a m a ri p e r s o n a lită ţi a n o
n im e s a u c u n o s c u te , î ţi tr e b u ie c u r a j, ş tiin ţă , c o m p e te n ţă şi a s p ir a ţie .
D e a c e e a , d a c ă o p e r a sa d e p ic to r la ic e x p u s ă în n u m a i p u ţin d e 10 e x p o
z iţii p e r s o n a le şi d e n u m e ro a s e p a r tic ip ă r i la e x p o z iţii c o le c tiv e s a u d e g ru p e s t e
c o n s id e r a b ilă şi i-a o f e rit u n lo c d e in v id ia t în ie r a r h ia p ic to r ilo r n o ş tr i, o p e r a s a
d e z u g r a v n u e s te m a i p u ţin im p o r ta n tă . U n n u m ă r im p r e s io n a n t d e b is e ric i s t a u
m ă r tu r ie .
P r in tr e a c e s te a n o tă m r e a liz ă r i d e s e a m ă ca p ic tu r a d e ld c a p e la e p is c o p a lă
d in A r a d , b is e ric a s a tu lu i P o lo v ra c i, b is e r ic i d i n O d o b e ş ti, G a la ţi, R e şiţa , b is e r ic a
o r to d o x ă d e p e m a lu r ile Io rd a n u lu i.
1 18 BISERICA ORTODOXĂ R O M Ă N Ă
P ic tu ra la ic ă a lu i V în ă to r u a fo st u n a n im a p r e c ia tă , fă c în d d in e l, în c ă d in
v ia tă , u n c la s ic a l a r te i n o a s tr e . F ă g ă d u ie lile p e c a r e le - a fă c u t în c ă d e la d e b u
tu l să u , în c a r e ' a m a to rii d e a r tă v e d e a u u n n o u P e tr a ş c u , a ş a c u m în C iu c u re n c u
m u lţi î n tr e z ă r e a u u n a lt P a lla d y , p o a te m a i se n s ib il, a u fo s t re a liz a te .
A s tă z i c ritic a v e d e în V în ă to r u o p e r s o n a l i t a t e b in e c o n tu r a tă , c u u n o riz o n t
a r ti s t i c c a r e e s te n u m a i a l lui. C în d a i p ă tr u n s î n tr - u n m u z e u s a u în tr - o e x p o z iţie
c o le c tiv ă îl r e c u n o ş ti d e d e p a r te , a ş a c u m d is tin g i p e c e ila lţi m a e ş tr i a i p ic tu rii
n o a s tr e . E x is tă u n « stil V în ă to ru » în c a r e d is tin g e m u n e le c a r a c t e r e p e r s o n a le .
D e s c o p e rim la e l o m a re s e n s ib ilita te c o lo r is tic ă . E l e s te în p r im u l rîn d , şi
a c e a s ta e s te c a r a c te r is tic a s a d o m in a n tă , u n c o lo r is t. A r e u ş i t a c e a s ta fo lo s in d o
g a m ă r e d u s ă d e c u lo ri — c a u n P e tr a ş c u — , c a m a r ii z u g r a v i d in t r e c u tu l a r te i
b iz a n tin e , c a c e i d e la H u re z , d e la b is e r ic a e p is c o p a lă d e la A rg e ş , c a P îr v u M u tu ,
c a ' z u g ra v ii a n o n im i d in B u c o v in a . A lb a s tr u l, v e r d e l e şi n e g r u l s în t d o m in a n te le
s im f o n ie i 22. D a r c o m b in a re a , s u p r a p u n e r e a lo r a u d a t a c c e n te n e a ş te p ta t e . G a m a
a c e a s ta e s te c a ld ă , s tr ă lu c ito a r e , d e o n e s p u s ă p r o s p e ţim e şi g i n g ă ş i e 3 . C u lo a re a
c în t ă şi i n c i n t ă 24 c u t o a t e c ă c o m p o n e n te le s î n t î n t u n e c a t e 25. D e a c e e a , se p o a te
a firm a c ă V în ă to r u e s te u n liric , u n c r e a to r d e p o e z ie p rin lin ii şi c u lo r i ^ F ilia ţia ,
c o n s e c v e n ta c u te m p e ra m e n tu l şi d e b u tu l a r tis tu lu i î n c îm p u l p o e z ie i la r e v is ta lu i
A r g h e z i, d e c a r e am p o m e n it, s î n t e v id e n te .
M a te ria c o lo r is tic ă e s te s u c u le n tă , b o g a tă , fă r ă a a tin g e o r g ia s tic a r is ip ă a
u n u i S c h w e itz e r-C u m p ă n a , la o p u s u l n in s o rii p r im ă v ă r a tic e a lu i P a lla d y şi a p r o -
p iin d u -s e o a re c u m d e a c e e a a m a e s tr u lu i s ă u , P e tr a ş c u . D in c o m b in a re a , d in s u p r a
p u n e r e a s p e c tr u lu i s ă u c o lo ris tic , d in f r ă m în ta r e a c u lo r ilo r r ă s a r r e fle x e d e n e s t e
m a te , c a r e e v o c ă a r ta a t î t d e p e r s o n a lă a lu i P e tra ş c u .
E x is tă a ic i, c u m s - a s p u s c u d r e p t c u v în t, u n i n s tin c t a l a rm o n iz ă rii, a lă tu r i d e
o t e n s iu n e c ro m a tic ă , d e u n fre a m ă t, d e o v i b r a ţ i e c a r e îm b r a c ă t o t u l 27.
N u n u m a i s u g e s tiile p e tr a ş c h ie n e c u u n e v id e n t p lu s d e s e n s ib ilita te şi lirism
p a r s ă fie la o r ig in e a a c e s tu i d a r a l p ic to ru lu i, d a r e s te v e ro s im il să c re d e m c ă
s u c u l a c e s ta v in e m ai d e d e p a r te , m a i d in a d în c , d in r ă d ă c in ile a r te i p o p u la r e , p e
c a r o V în ă to r u a p r e ţu it- o şi a d în c it- o **. A c e a s tă o b s e r v a ţ i e n e e v o c ă u n e le lu c r ă ri
a le lui V în ă to r u c a r e s e in s p ir a u d ir e c t c a m o tiv d in fo lc lo r, c a a c e a s im fo n ie c o lo
r i s t ic ă p e c a r e am a d m ira t-o p rin 1950 în tr - o s u ită d e p e r s o n a je fe m in in e c u m a ra m e .
La to a te a c e s te a tr e b u ie s ă a d ă u g ă m în c ă o c a l i ta te a p ic tu r ii la ic e a lu i
V în ă to r u , c a r e n e a p r o p ie d e a r ta m o n u m e n ta lă , p e c a r e a v e a s ă o a p lic e p e p e r e
ţii n u m e r o a s e lo r b is e r ic i z u g r ă v ite . E ste v o r b a d e ş tiin ţa c o m p o z iţie i, la c a r e a
a ju n s p r in tr - u n e x e r c iţiu c e re b ra l, p r in tr - o e la b o r a r e c r itic ă , ra ţio n a lă , a n te r io a r ă
c r e a ţie i. P r e o c u p a r e a a c e a s ta r ă s a r e d e la p rim u l c o n ta c t c u o p e r a sa . I s -a r e p r o
ş a t lui P e tr a ş c u c ă n u p o s e d ă a c e s t sim ţ a l c o m p o z iţie i. P o a te c ă n u l-a p r e o c u p a t.
R e le v i în s ă la V în ă to r u a c e s t d a r c h ia r în lu c r ă r i m a i m ă ru n te , în t a b lo u r ile c u
flo ri d e p ild ă p e n tr u a a tin g e m ă ie s tr ia in l u c r ă r ile c u p e r s o n a je fe m in in e şi în
p e is a je d e p r o p o r ţii ^
V î n ă to r u a p r o ie c ta t a c e s te c a lită ţi în p ic tu r a b is e r ic e a s c ă . F ie c a r e b is e ric ă
p i c t a tă d e e l r e p r e z in tă o s in te z ă a e s e n ţe lo r , a p e r m a n e n ţe lo r a r te i s a le , u n a d e
v ă r a t « m u ze u V în ă to r u » , d u p ă fe ric ita e x p r e s ie a lu i M ih a la c h e (m o n o g ra fia V î n ă
to r u , E d itu ra M e rid ia n e , 1979, p. 20), c a r e s e r e f e r e a la b is e ric a d in R e ş iţa . V o m
r e g ă s i a c o lo lu m in ă , c o lo rism , liris m şi sim ţ a l c o m p o z iţie i, c a r e a u fă c u t r e p u ta ţi a
s a d e p ic to r la ic . E ra o a r e a c e a s ta le g itim ? E ra u a c e s t e c a r a c t e r e c o m p a tib ile c u
a r t a re lig io a s ă ? N u c o n tr a z ic c a u e le o a r e c c e a c c p a r c a fi f ire s c u n e i a s tf e l d e
22. M irc e a D e ac , P re fa ţă la « C a ta lo g u l e x p o z iţie i r e tr o s p e c tiv e d in 1978» i

M . M ih a la c h e , în P ic tu ra ro m â n e a s c ă , B uc., 1976, p. 379.
23. I. J ia n u , în «R am pa», d in 6 a p r ilie 1 9 3 3 ; Ib id e m , n r. d in 12 iu n ie 1936.
24. N e a g u R ă d u le sc u , în « M u n c a » d in 20 f e b r u a r ie 1970.
25. V . B e n eş, L u m in ă ş l c u lo a r e , 1947, n r. 3.
26. M irc e a D e ac , P re fa ţă la « C a ta lo g u l e x p o z iţie i r e tr o s p e c tiv e d in 1978».
27. D. D a n c u , în m o n o g r a fia e d it a tă d e E d itu r a M e rid ia n e , în 1969, p. 2 ;
C. P ru t, în « C o n te m p o ra n u l» , d in 13 f e b ru a r ie 1 9 7 0 ; A n c a A rg h ir , în « A rta p l a s
tic ă » , 1964, n r. 4, p. 12.
28. A s e v e d e a şi D. D a n cu , o p . c it., p . 4.
29. V e z i şi G. O p re s c u , în « V ia ţa ro m â n e a s c ă » , 1940, n r. 3, p. 15.
DOCUMENTARE 11 9
a r te , r a ţiu n e a , g e o m e tris m u l, e c h ilib ru l, o rd in e a , s o b r ie ta te a , d a c ă n u c h ia r s im p li

ta t e a a s c e tic ă , tr ă s ă tu r i a le în c e p u tu r ilo r a r te i b iz a n tin e a n te r io a r ă P a le o lo g ilo r, d in
p e rio a d a j u s t in i a n ă şi c o m n e a n ă '< P re o c u p a r e a e s e n ţia lă în a c e a s tă e p o c ă e r a s u b li
n ie r e a fo rţe i in te r io a r e a p e r s o n a je lo r b ib lic e , în c ă r c a te d e sim b o lism , z u g r a v u l
n e g ii jin d a n a to m ia , to tu l fiin d c o n c e n tr a t în r e d a r e a lu m ii s p iritu lu i, în lă tu rS n d , ca
p e o î n c ă r c ă t u r ă in u tilă d a c ă n u fa s tid io a s ă , e le m e n te le s t r ă in e , lu m in a , c u lo a r e a ,
p o e z ia M.
G h e o rg h e V in ă to ru , S te a u a în d r u m ă to a r e pc D um nezeu ara tă
(C ei trt'i m ag i) .
C a s ă ju d e c ă m a r ta lu i V în ă to r u in lu m in a a c e s to r t r ă s ă t u r i a le a r te i b iz a n ti
ni* a în c e p u tu rilo r , a r tre b u i s ă ig n o ră m că a c e a s ta a s u f e r it o e v o lu ţie c a ro j u s t i
fic ă p o z iţia sa . A r ta b iz a n tin ă d in e p o c a P a le o lo g ilo r d o b în d is e in u rm a u n e i lu n g i
e v o lu ţii u m a n iz a to a re , d e s c ă tu ş a te d e in f lu e n ţa a s c e tis m u lu i, to c m a i a c e s te d in
u rm ă tr ă s ă tu r i. C e r c e tă to r ii a p u s e n i m ai lib e ri, m ai o b ie c tiv i in j u d e c ă ţ i le lo r, a u
s u b lin ia t a c e s t s a lt a l v e c h ii a r te b iz a n tin e . T a lb o t R ice, d e p ild ă , a r a t ă c ă « u n e le
d in lu c r ă ri a u u n c a r a c t e r m o n u m e n ta l în s tilu l m o z a ic u rilo r, d a r r e s tu l e s te m a i
in tim şi m a i d e lic a t, c o m b în în d s e n tim e n tu l c u u n s t r ă lu c i t sim ţ a l d e c o ra ţiu n ii.
C u lo rile s în t lu m in o a s e şi c o n tr a s ta n te , ia r p e s p a tiile n e g r e s î n t a p lic a te n u a n ţe
c la r e în tu ş e la r g i ca s ă d e a a s tfe l v i a ţ ă şi re lie f... p ic tu r ile s în t p r o f u n d u m a n e ...
în e le s e r e m a r c ă f ru m u s e ţe a c o n c r e tă a lu m i i » 31. U n a l t c e r c e tă to r , A . G ra -
b a r y2, e s te şi m ai e x p l i c i t : « D u p ă s e c o lu l a l X lI-le a , s p u n e e l, a c e a s tă a r t ă a s u
f e rit sc h im b ă ri a t î t la C o n s ta n tin o p o l c ît şi în d ife rite a lt e ţă r i o rto d o x e , d e v e n in d
m a i lib e r ă şi m a i p a t e t i c ă ; e a d e s c h id e d ru m u l c r e a ţiu n ii in d iv id u a le . S e fa c sim -
tite n u a n ţe lo c a le în o p e r e le d if e r ite lo r p ro v in c ii a le Im p e riu lu i şi în s t a te l e b a lc a
n ic e » . In a lt ă lu c ra re , a c e la ş i a u to r, r e fe r in d u - s e la p ic tu r a s e c o lu lu i a l X V I-le a
30. H. M ic h c l, B y z a n tin is c h e K u n s t, L eip zig , 1964, p . 122 i S c h w e in f u rth P h„

D ie b y z a n tin is c h e F orm , Ih r W e s e n u n d ih re W ir k u n g , B e rlin , 1943, p. 116 ş . u . ;
G e r w a s e M a th e w , B iz a n tin e e s te tic s , L o n d o n , 1963, p. 3.
31. T a lb o t R ice, B y z a n tin e A r t, P e n g u in s B o o k s, p. 123. în a c e la ş i sens
T a lb o t R ice, B iz a n tin e P a in tin g , th e la st p h a se , N e w Y o rk , 1968, p. 7 ş.u.
32. A . G ra b a r, R e c h e r c h e s s u r le s i n ilu e n c e s o r ie n ta le s d a n s l'a rt b a lc a n iq u e ,
p. 3 ş.u.
d in B u c o v in a , s e m n a le a z ă : « c ă tre s fîrş itu l s e c o lu lu i a l X V -le a a c e a s tă a r tă se p r e

z in tă s u b u n a s p e c t n o u şi c a p ă tă a c c e n te p o p u la re . P ic to r u l fre s c e i c a u tă s ă e m o
ţio n e z e , ia r e l o fa c e c h ia r p rin d e ta liile r e a lis te , p e c a r e le a d a u g ă f ig u r a ţiilo r
tr a d iţio n a le » . « A c e s te c a r a c te r is tic i, s p u n e a u to r u l, r e fe r in d u - s e la p ic tu r a d in B u
c o v in a , v o r b e s c în f a v o a r e a p r a c tic ie n ilo r fo rm a ţi în M o ld o v a »
G h e o rg h e V în ă to ru , V d z u t-a u p r u n c ii h a ld e ilo r...

(în c h in a r e a m ag ilo r)-
tn p ic tu r a sa m u ra lă , V în ă to r u c o n tin u ă a s tfe l o v e c h e tr a d iţie ro m â n e a s c ă ,

c a r e - ş i tr ă g e a ră d ă c in ile d in e v o lu ţia a r te i b iz a n tin e d in e p o c a P a lo o lo g ilo r.
D e a ltfe l, e a ' e s te în a r m o n ie c u în s ă ş i e v o lu ţia p ic tu r ii la ic e m o d e rn e , c a r e
a c ă u ta t c u o b s tin a ţie n u n u m a i s ă se c m a n c ip e z e d e re a lis m u l p u r, d e r e p r o d u c e
r e a s te r ilă a d a te lo r r e a lită ţii, d a r şi s ă re a liz e z e în e î n t a r e a s p e c ta to r u lu i, fru m o
su l, m is te ru l, p o e z ia .
V în ă to r u e s te a s tfe l u n p ic to r m o d e rn p rin t o a t e t r ă s ă t u r il e e s e n ţia le m e n
ţio n a te m ai în a in te , ia r a r ta sa b is e r ic e a s c ă s e î m p ă r t ă ş e ş t e d in a c e la ş i c a r a c te r .
C u d r e p t c u v în t s-a a r ă t a t c ă a r ta m o d e r n ă se c a r a c te r iz e a z ă p r in tr - u n re a lis m , cu
c o n ţin u t u m a n , s u g e s tiv , în c a r e a r ti s t u l in te r p r e te a z ă d a te le lu m ii î n c o n ju r ă to a r e
c o n fo rm s e n s ib ilită ţii sa le . El p r o ie c te a z ă s u fle tu l s ă u a s u p r a a c e s te ia în lo c să o
re p r o d u c ă c u f id e lita te , c re în d , a stfe l, o a tm o s fe ră d e p o e z ie . El e s te p r e o c u p a t
to to d a tă să re a liz e z e o o p e r ă d e a r tă în c a ro d o m in ă lu m in a şi c u l o a r e a :K c a r a c
te r i s t i c e p ic tu rii fra n c e z e im p re s io n is te şi p o s tim p re s io n is te .
33. Id e m , L 'a rt d u M o v e n - a g e c n 1 E u ro p e o r ie n ta le , A lb in M ic h e l, P a ris, 1968,

p. 118. A se m ai v e d e a : A . G ra b a r, L 'o rig in e d e s Ia g a d e s p e in te s d e s e g lis e s m o l-
d a v e s , M e la n g e s o iie r te s â N . Iorga, F a ris, 1930 j P a u l H e n rv , L e s e g lis e s d e la
M o ld a v ie d u N o rd , d e s o r ig in e s â la lin d u X V I - e s fe c le , P a ris, 1930. .
34. H u y g h e , L e s c o n te m p o r a in e s , P a ris, 1949, p. 20 ş . u . ; H e r b e r t R e a d , A
c o n c is e h y s t o r y o l m o d e r n p a in tin g , N e w Y o rk , 1959, p. 1 1 ; Idem , T h e m o d e r n
a rt, N e w Y o rk , 1 959; H . F o c illo n , La p e in tu r e a u x X /X -e e t X X -e s f e c l e s ; Du
r e a lis m e o n o s jo u rs, P a ris , 1928, p. 4, 1 5 0 ; L y o n e llo V e n tu r i, P ic to ri m o d e r n i, B u c u
r e ş ti, 1968, in tr o d u c e r e şi în d e o s e b i v o lu m u l D e la M a n e t la L a u tre c ; J o s e p h E m il,
M iille r, A r ta m o d e rn ă , B u c u re ş ti, 1970, p. 1 8 ; A d r ia n M a rin o , M o d e rn , m o d e rn ism ,
m o d e r n ita te , B u c u re ş ti, 1969, p. 1 1 7 ; F r. Ş ira to , în c e r c ă r i a rtis tic e , Buc., 1967, p. 174,
184, 220.
DO C U M E N T A R E 121
O c u p in d u - s e d e V în ă to r u c a p ic to r la ic , u n ii a u to r i a u r e l e v a t şi a c e a s tă f a
ţe tă a p e r s o n a lită ţii s a le a r tis tic e , a c t i v it a t e a d e z u g r a v ^ . U n ii c a D. D a n c u , c a r e
a in tu it c e l m ai j u s t a r ta lu i V în ă to r u r e le v ă n u n u m a i d u b la p e r s o n a l i t a t e a a r
tis tu lu i, d a r şi fe ric ita d e p e n d e n tă d e « p ic tu ra m o n u m e n ta lă b is e r ic e a s c ă a n o
n im ă c a g lo rie , d a r o p o rtu n ă , a ş a cu m a u p r o c e d a t m u lţi tin e r i d e r e a l t a l e n t d in
g e n e r a ţia sa» . F re s c a , s p u n e a c e s ta , « o fe ră şi e a s a tis f a c ţii d e m e s e rie » , in c it c in e o
p r a c tic ă în d e lu n g a tă v re m e , c u g r e u s c m a i d e s p a r te d e e a . E s te şi c a z u l lu i
V în ă to r u c a re , tim p d e p e s te tre i d e c e n ii, ş i-a îm p ă r ţit a c t i v it a t e a î n tr e a te l ie r şi
s c h e lă , fiin d u n a n im c o n s id e r a t ca « u n u l d in tr e c ei m a i v a lo r o ş i fre s c h iş ti ai g e n u
lu i m o n u m e n ta l b is e ric e s c » .
O c u p în d u -s e d e a te n t a t r a t a r e a c o m p o z iţie i d e c ă t r e p ic to r u l n o s tru , C o m a r-
n e s c u v e d e în a c e a s ta u n r e z u lta t a l e x p e r ie n ţe i d e p ic to r d e fre s c ă . Şi D a n c u şi
C o m a rn e s c u s u b lin ia z ă a s tfe l c a r a c t e r u l c o m p o z iţio n a l a l f re s c e i şi fe ric ita in f lu e n ţă
a a c e s te ia a s u p ra a r te i la ic e , fe c u n d a o sm o z ă a c e lo r d o u ă d o m e n ii.
I n tr - a d e v ă r , c in e p ă tr u n d e în u n u l d in lă c a ş u r ile p i c t a te d e V în ă to r u e s te
s u r p r in s d e p r e d ile c ţia sa p e n tr u m în u ire a u n o r m a ri m a s e d e p e r s o n a je în tr -o
a rm o n ie c a r e n u a r e n im ic s tr id e n t şi a n o rm a l, c ă u ta t. A ş a d e p ild ă în s c e n a N a ş
te rii lu i Iis u s d e la b is e ric a « S fin ţii îm p ă r a ţi» d e la G a la ţi, c a r e s in g u r ă a r m e rita
o e x p u n e r e s p e c ia lă , n e în tîm p in ă în tr - o v ă d it ă c o n c e n tr a r e , u n m a re n u m ă r d e c r e
d in c io şi, c a r e a d u c o m a g iu l lo r. C io b a n i şi c ra i c e v in d e d e p a r t e p e c ă m ile , c u -
v io şi şi c u v io a s e , ţă ra n i şi tă ră n c i în p o r t d e s a t. P ic to r u l a s u b lin ia t în d e o s e b i î n
m ijlo c u l p la n u lu i în tîi c o s tu m u l n a ţio n a l, f o te le şi c o jo a c e le r o m â n e ş ti. A s is tă m a ic i
la o a u to h to n iz a r e fă ră v io le n tă , c a r e e v o c ă b is e ric ile d in B u c o v in a . A c e le a ş i c a
r a c t e r e n e în tîm p in ă şi în s c e n a I n tr ă r ii în Ie ru s a lim , d e la b is e r ic a d in O d o b e ş ti,
c a r a c te r is tic ă şi e a în tre g ii o p e r e a a r tis tu lu i.
C o lo rism , lirism , a r tă a c o m p o z iţie i, m o d e rn ism , i a t ă a t î t e a c a lită ţi p e c a r e
V în ă to r u le -a a d u s în d a r p ic tu rii b is e r ic e ş ti d in R o m â n ia , în n ă z u in ţa sa d e a fa c e
nu p ic tu r ă b is e r ic e a s c ă b iz a n tin ă , ci r o m â n e a s c ă .
A fo s t p r e m ia t d e m ai m u lte o ri c u d iv e r s e o r d in e şi m e d a lii. A î n c e t a t d in
v i a t ă în 1986.
G h iţă P o p e s c u . C u G h iţă P o p e s c u d e s c h id e m p o r ţile u n e i a lt e c a te g o rii d e z u g ra v i,
a c e ia c a re ş i-a u î n c h i n a t ' în tr e a g a lo r a c t i v it a t e p ic tu rii r e lig io a s e . T a t t a r e s c u a
a s p ir a t, f ă ră s ă r e u ş e a s c ă , s ă d e v in ă p ic to r la ic , p e n tr u a a c o s ta d e f in itiv în b r e a s
la z u g r a v i l o r ; G rig o re s c u , d im p o triv ă , a d e b u ta t ca z u g r a v , p e n tr u a -ş i în c h in a
g e n iu l, cum se ş tie , p ic tu rii d e ş e v a l e t ; L u c h ia n , T o n itz a , Şt. D im itre sc u , A r ta c h in o ,
S to e n e s c u a u fă c u t d o a r in c u rs iu n i fă ră c o n tin u ita te • în s e c to r u l b is e r ic e s c .
D e a s t ă d a tă , i a t ă o p e r s o n a l i t a t e î n z e s tr a tă c u d e o s e b ite c a lită ţi a r tis tic e ,
c a r e s - a r fi p u tu t d e d ic a şi e a a m b e lo r s e c to a re , şi p ic tu rii l a ic e şi c e le i r e lig io a s e ,
d a r c a r e a- p r e f e r a t — în a fa r a p a r tic ip ă r ii r e g u la te la s a lo a n e le o fic ia le , d a r fă ră
s ă fi d e s c h is p o r ţile u n o r e x p o z iţii p e r s o n a le — s ă fie z u g r a v , s ă fie p ic to r m o n u -
m e n ta lis t s i . a t î t , c a re s-a s tr ă d u it să p u n ă a c o lo h a r u l, ş tiin ţa şi d e v o ta m e n tu l s ă u
şi s ă ră m în ă b r e s la ş m o d e s t, p ic to r « d e g ro s» , c u m s p u n e a u c e i v e c h i 38, fă ră s ă
a m b iţio n e z e la g lo ria p ic tu rii la ic e .
E x is tă a ic i o e x p lic a ţie c a r e lă m u r e ş te , to tu l. G h iţă P o p e s c u a r e în n o d a t firu l
tr a d iţie i. T a tă l s ă u a fo st z u g r a v , ia r c o p ilu l a d e p r in s d e m îc , tr ă in d p e lîn g ă e l,
p riv in d u - i m u n c a c u o c h i m a ri şi a te n ţi şi a p o i s e rv in d u - i d e u c e n ic , m e s e r ia şi
a r ta p ă r in te lu i. T r a d iţie în s e a m n ă c o n tin u ita te , în s e a m n ă p ă s t r a r e a u n e i z e s tr e
a c u m u la te d e - a lu n g u l v re m ii şi tr a n s m ite r e a ei n e a l t e r a tă u r m a ş ilo r . E s te în p r i
m u l r în d u n a c t d e f id e lita te şi r e s p e c t. I n o p e r a lu i G h ită P o p e s c u r e g ă s im a c e s te
v a lo r i.
S e ş tie c ă s p r e s fîrş itu l v ie ţii T a tta r e s c u , s u b p o v a r a a n ilo r , s e s e r v e a d e d i
v e r ş i c o la b o ra to ri, c a r e e x e c u ta u lu c r ă r ile , e l r e z e r v în d u - ş i d o a r o o n tro lu l. A s tfe l,
c o n tr a c tu l p e n tr u p ic ta re a b is e ric ii « S fîn tu l Ilie » d in C ra io v a , d in 31 m a i 1891,
35. D. D a n c u , V în ă to r u , Buc., 1969; M irc e a D e ac , G JV.G. V în ă to r u , P re ta tă

la C a ta lo g u l e x p o z iţie i r e tr o s p e c tiv e d in 1978; M a rin M ih a la c h e , P ic tu ra r o m â
n e a sc ă , Buc., 1976, p. 3 7 9 ; C. P ru t, în « C o n te m p o ra n u l» , d in 13 fe b r. 197 0 ; M a r in
M ih a la c h e , în m o n o g ra fia V în ă to r u , B u c u r e ş ti, 1979, p . 14. .
36. Ş te fa n M e te ş , D in is to r ia a r te i r e lig io a s e r o m â n e , C lu j, 1929, p. 15.
122 BISERI CA O R T O D O X Ă R O M Ă N Ă
p r e v e d e a e x p r e s că lu c r a r e a se v a e x e c u ta d e p ic to r u l G h . lo a n id , T a tta r e s c u lu în -
d u -ş i a n g a ja m e n tu l d e a e fe c tu a n u m a i c o n t r o l u l :l'.
«M ă a n g a je z a e x e c u ta to a te p ic tu r ile m u ra le şi ic o n ă r ia tîm p le i s u b d ir e c ţia
D -lu i T a tta r e s c u , a r ti s t p ic to r... Eu G h. lo a n id m ă o b lig ... a a n g a ja to t c e v a fi
m ai b u n d in tr e p ic to r ii n o ş tri d e b is e ric i. D l. T a t t a r e s c u v a v e n i c ît m ai d e s p e n
tr u a c e r c e ta şi a se c o n v in g e c ă e u lu c re z to t a ş a d e b in e şi c o n ş tiin c io s c a şi
c ln d d lu i. e ra z iln ic la m in e... N u voi c r u ţa n im ic p e n tr u a-1 m u lţu m i şi m ă v o i
-sili a lu c ra d u p ă ş c o a la şi p r in c ip iile d lu i. T a tta re s c u ...» .
G h iiă P o p e sc u , D r e p tu l J u d e c ă to r ( C a te d r a la d in C o n s ta n ta )
P r in tr e c o la b o ra to rii lu i lo a n id d e la b is e ric a « S fîn tu l Ilie» d in C r a io v a , s-a

n u m ă r a t, d u p ă u n e le m ă r tu rii o ra le , ş i t a t ă l lu i G h iţă P o p e sc u , c a r e a "m ai p ic ta t
î n tr e a lte ţe b is e r ic ile d in U rd a M a re şi U rd a M ic ă d i n z o n a A rg e ş u lu i. N u p o s e
d ă m s u f ic ie n te m ă r tu r ii p e n tr u a d e fin i s tilu l t a tă lu i lu i G h ită P o p e s c u ,-n ic i î n tr e a
g a lu i a c t i v it a t e p e n tr u a n e d a s e a m a d e z e s tr e a c e -i tr a n s m ite a fiu lu i. D ar e s te
c e r t că v iito r u l m a re z u g r a v a fo st u c e n ic u l ta tă lu i s ă u . U n u c e n ic f o a r t e ' fra g e d ,
c ă c i e l se n a ş te iu a n u l 1903 (in c o m u n a D a v id e ş ti d in ju d e ţu l A rg e ş), ia r ta t ă l s ă u
m o a re p e f r o n t, în ră z b o iu l dini a n u l 1916, v iito r u l m a ro a r ti s t a v în d la d a ta a c e e a
v î r s t a d e 13 a n i. D e sig u r o p e r io a d ă s c u r t ă d e u c e n ic ie , a s e m ă n ă to a r e c u a c e e a a
lu i G rig o re s c u la C h l a d e k G r i g o r e s c u se a n g a j a s e la C h la d e k în a n u l 1848 la
v î r s t a d e z e c e a n i şi ră m în e lîn g ă a c e s ta n u m a i tim p d e doi a n i. C o m p a rîn d u c e
n ic ia u n u ia c u u c e lu ila lt, c o n s ta tă m c ă a c e e a a lu i G h ită P o p e s c u la t a t ă l s ă u a
fo st m ai lu n g ă .
în c lin a ţiilo r s a le n a tiv e , u c e n ic ie i p e lin g ă t a t ă l s ă u d in v î r s t ă fra g e d ă , G h ită
P o p e s c u le -a a d ă u g a t s tu d iile la Ş c o a la d e b e lle a r te , u n d e a a v u t c a p ro fe s o r i p e
37. I. L. G e o rg e s c u şi + R o m an Ia lo m ite a n u l, G. T a tta r e s c u 5 / N . G r ig o r e s c u

In a rta b is e r ic c a s c ă ro m â n e a s c ă , în « B ise ric a O r to d o x ă R o m ân ă » , XCI1I (1975),
n r. 5 — 6, p. 716.
38. A l. V la h u tă , N . I. G r ig o re sc u , B uc., p. 1 3 ; G . O p re s c u , N . G rig o r e s c u ,
Buc., 1961, p. 19— 2 0 ; G . O p re s c u , P rim u l p r o fe s o r a l lu i G r ig o r e s c u , A n to n C h la d e k ,
în « O m a g iu lu i N . lo rg a » , C ra io v a , 1926, p. 233.
D OC U M E N T AR E 1 23
P a c iu r e a , G a b rie l P o p e sc u , M ire a şi C o s tin P e t r e s c u 30. F ie c a r e d i n tr e a c e s t e p u

t e r n ic e p e r s o n a lită ţi a p u t u t s ă - ş i a d u c ă c o n tr ib u ţia la fo r m a r e a s a a r tis tic ă , c a re
a v e a s ă d e a r o a d e le c u n o s c u te în v iito r. U n g r a v o r d e ta lia lu i G a b rie l P o p e sc u ,
u n p o r tr e tis t ca M ire a , u n s p e c ia lis t in p ic tu r a m o n u m e n ta lă p r e c u m C o s tin P e -
tr e s c u a u e x e r c it a t o in f lu e n ţă b in e f ă c ă to a r e a s u p r a sa , c ă c i p ic tu r a b is e r ic e a s c ă
p rin în tin d e r e a sa r e c la m ă c u m u la re a tu tu r o r a c e s to r c a lită ti.
G h iţâ P o p e sc u , S lin fi m u c e n ic i (C a te d r a la d in C o n s ta n ta )
O p e ra lu i G h ită P o p e s c u e s te v a s tă . N u p o s e d ă m u n in v e n t a r c o m p le t a l l u
c r ă r ilo r sa le , d e s f ă ş u r a te d e -a lu n g u l u n e i v ie ţi în tr e g i c o n s a c r a te a r te i b is e ric e ş ti,
fiin d c ă o m u l a d is p ă r u t în a n u l 1975, lă s în d fă ră în d o ia lă u n g o l i r e p a r a b il în
p ic tu r a n o a s tr ă m u ra lă .
D u p ă m ă r tu r iile p e c a r e le -a m c u le s — d e la D -n a N ic u lin a D o n a , s o ţia sa,
şi d e la fiu l s ă u — e l a p i c t a t : c a te d r a le le d in G a la ţi, C o n s ta n ţa şi a c e e a d in
P i t e ş t i ; b is e ric a d in s tr. P le v n e i ( B u c u r e ş ti) ; b is e ric a r o m â n ă d in I e ru s a lim ; b is e ric a
S f în tu l N ic o la e d in C u r te a d e A r g e ş ; b is e ric a S fîn ta V in e r i d in s tr a d a T itu le s c u
(B u c u re şti), în c o la b o r a r e c u Ş t. C o n s ta n tin e s c u şi N. S t o i c a ; b is e r ic ile d in C io ro -
g îr la şi G h e n c e a (B u c u re ş ti); F lă m în d a d in C î m p u l u n g ; D io şti ( R o m a n a ţi) ; S fîn tu l
N ic o la e d in G iu rg iu (în c o la b o r a r e c u N . S t o i c a ) ; a r e s t a u r a t p ic tu r a b is e r ic ilo r
P lu m b u ita şi C r e ţu le s c u (B u c u re şti).
In a c e a s tă v a s t ă m u n c ă , e l s -a b u c u r a t d e c o la b o r a r e a a lto r p ic to ri b is e ric e ş ti,
c a a c e e a a lu i A v a c h ia n s a u c o la b o r a r e a s ta to r n ic ă şi p r e ţi o a s ă , în c e p în d c u a n u l
1945, a d n e i N ic u lin a D o n a .
A c tiv ita te a lu i G h iţă P o p e s c u n u s-a m ă rg in it la f r e s c a re lig io a s ă . El a r e a l i
z a t in d o m e n iu l d e c o r a ţie i m o n u m e n ta le la ic e o p e r e d e p r e s tig iu . A ş a sîn t, f ă ră
a p u te a d a o lis tă c o m p le tă a lo r :
— m o z a ic u l d e la h o te lu l T o m is d in M a m a ia , la c a r e s -a b u c u r a t d e c o la b o
ra re a d -n e i D o n a şi a lu i Ş t. C o n s t a n ti n e s c u ;
39. P. C o m a rn e s c u , E x c e p ţio n a le le fr e s c e a le lu i G h. P op escu , în «.Tom is»,

1967, n r. 8 , p. 14.
12 4 BISERI CA O R T O D O X A R O M A N Ă
— îm p re u n ă c u d -n a D o n a şi A lm ă ja n a c r e a t d e c o r a ţiile d in P ia ţa A rin i d in
S u c e a v a , c u a le g o rii, s c e n e d e n u n tă şi v î n ă t o a r e e tc . j
— m o z a ic u l d e la C a sa d e c u ltu r ă d in B a ia M a re ;
— m o z a ic u l d e la P a la tu l L igii N a ţiu n ilo r (U N E S C O ) d in G e n e v a (cu Ş t. C o n
s ta n tin e s c u ) j
— m o z a ic u l în c e ra m ic ă la o ş c o a lă e le m e n ta r ă d in Ia şi.
In fre s c ă , G h ită P o p e s c u şi c o la b o r a to a r e a sa , d -n a D o n a , a u în f ă p tu it « e x
c e p ţio n a le fre s c e » la im p o r ta n te c d ific ii c iv ile d in C o n s ta n ţa şi B u c u re ş ti, a c ă r o r
te m a tic ă e s te in s p ir a tă d in is to r ia p o p o ru lu i ro m â n w .
C a r a c te r is tic ă p e n tr u o p e r a m u r a lă r e lig io a s ă a lu i G h iţă P o p e s c u r ă m în e c a
p o d o p e ra în fre s c ă d e la c a te d r a la « S fin ţii P e tr u şi P a v e l» d in C o n s ta n ţa . La v a
lo a re a s a a r ti s t i c ă s e a d a u g ă fă ră în d o ia lă c a d r u l p ito r e s c a l c a te d r a le i c a r e în s u
fle ţe ş te p e v iz ita to r c u a r ip i s p e c ia le d e în ţe le g e r e . C în d d e p e ţă r m u l a g it a t a l
m ă rii p ă tr u n d e a ic i, v iz ita to r u l e s te c u p r in s d e u n s e n tim e n t d e lin iş te , d e g r a ţi e
şi n o b le ţe . U n u n iv e r s d e p a c e s e n in ă , d e a r tă . O lu m e d e fo rm e şi c u lo ri, o s im
fo n ie c u c e r ito a r e . R e c e a şi în tu n e c a ta p ic tu r ă , p e c a r e d in n e f e ric ire o m ai în tîln im
în u n e le lo c a ş u ri b is e ric e ş ti, e s te în lo c u ită c u u n im n î n ă l ţ a t fru m o s u lu i. C u d r e p t
c u v în t s -a a firm a t c ă p ic tu r a c a te d r a le i s e a m ă n ă c u u n v a s t c o v o r n a ţio n a l, c u
c u lo ri v ii şi s tr ă lu c ito a r e , c a r e îm b ra c ă p e r e ţ i i 41. p s t e e v id e n t c ă a u to r ii să i a u
fo st a n im a ţi d e o p o tr iv ă d e fio ru l a r te i şi d e a c e la a l c r e d in ţe i în e te r n it a te a o p e
re i lor.
N e în tîln im în a c e s te a p r e c ie r i c u a lţi c e r c e tă to r i. I m p o r ta n ţa lu c ră rii d e la
C o n s ta n ta n e c e s ită o p r e z e n ta r e m ai d e ta lia tă .
P e tr u C o m a r n e s c u vi v e d e a în p ic tu r a d e a ic i o a d în c ă sim fo n ie d e fo rm e şi
c u lo ri a d m ira b ile le g a te şi a rm o n iz a te i n tr e e le . E lo g iu l re m a r c a b ilu lu i c r itic şi
is to r ic d e a r tă m e r ită să fie r e p r o d u s :
« G h ită P o p e s c u e s te îm p r e u n ă c u N u n i D o n a , v a lo r o a s a s a c o la b o r a to a r e ,
a u to r u l s p le n d id e lo r fr e s c e d e la c a te d r a la d in C o n s ta n ţa şi d e la m a i m u lte b i
s e r ic i d in G a la ţi şi B u c u re ş ti.
N o u a p ic tu r ă m u ra lă a c a te d r a le i c o n s tă n te n e r e p r e z in tă o l u c r a r e c a r e a
d u r a t c in c i a n i. D a c ă la c a te d r a la d in G a la ţi p re d o m in ă g riu l şi a lb a s tr u l în c h is ,
la c a te d r a la d in C o n s ta n ţa , t o n a lită ţile p r e d o m in a n te s î n t ro ş u l in te n s şi v e r d e l e
lu m in o s.
B o g ă ţia d e s c e n e şi fig u ri, a lc ă tu in d u n to t o r g a n ic le g a t ca şi la z u g r ă v e
lile m e ş te r ilo r d e la V o ro n e ţ, V a tr a M o ld o v iţe i, S u c e v iţa e s te im p r e s io n a n tă , c a
şi c la r ita te a c o m p o z iţie i, c o n s tr u c ţia fig u rilo r, ritm ic a d e c o r a tiv ă . U n e le p e r s o n a j e
p o s e d ă o re m a r c a b ilă a d în c ir e p s ih o lo g ic ă în s p ir it u m a n is t.
A fo s t u n e f o rt u r ia ş a c e a s tă p ic tu r ă m u r a lă , c a r e r e p r e z in tă u n tr iu m f a l
fre s c e i» .
C o lo ris m u l lu m in o s, c a ld şi n o b il, b o g ă ţia c o m p o z iţiilo r, r e u ş i te l e c h ip u ri a le
p e r s o n a je lo r c a r e v ib r e a z ă în lu m in ă a u fo s t s u b lin ia te ş i d e I. D. Ş te fă n e s c u în
r a p o rtu l d e r e c e p ţie d in 30 a p r ilie 1 9 6 2 43.
O s p e c ia lă a te n ţ ie a p a r e c u e v id e n ţă în t r a t a r e a ' p e r s o n a j e lo r fe m in in e . E le
s - a u b u c u r a t d in p a r te a a r tis tu lu i d e o s o lic itu d in e s p e c ia lă . C e v a d in a r ta la ic ă
e s t e p r e z e n t a ic i. A r tis tu l a c r is ta liz a t în fig u rile M a ic ii D o m n u lu i şi a le S fin te lo r
P a r a s c h iv a , E c a te r in a , M in o d o ra şi F ilo fte ia g r a ţie , p r o s p e ţim e , şi f r u m u s e ţ e 44. N e
în tîm p in ă a c o lo n iş te m a d o n e — n iş te fru m o a s e r o m â n c e — d in c e a m ai în f lo r ito a
r e p e r io a d ă a R e n a ş te rii ita lie n e . R a fa ş l şi B o tic e lli s î n t p re z e n ţi.
La a c e s te a tr e b u ie a d ă u g a te s o m p tu o z ita te a c o s tu m a ţie i şi fo lo s ire a u n o r m o
tiv e d e c o r a tiv e d e a r t ă ro m â n e a s c ă f o l c l o r i c ă 45, p re c u m şi in tr o d u c e r e a în r e p e r
t o r iu l ic o n o g ra f ic a u n o r m a r tir i c a r e a u t r ă i t p e p ă m î n t u l D o b ro g e i, c u m e s t e d e
p ild ă p o r t r e t u l s f în tu lu i m u c e n ic Z o tic d in T o m is. T o t a s tf e l î n tr e a r c a d e le c u p o
40. Ib id e m .
41. N . C ă n ă n ă u , C a te d r a la o r to d o x ă Sl. P e tru şl P avel d in C o n s ta n ţa , C on
s ta n ţa , 1976, p. 11.
42. P. C o m a rn e s c u , op. c it.
43. N . C ă n ă n ă u , o p . c it., p. 21.
44. P. C o m a rn e sc u , o p . c it.
45. I b i d e m ; N . C ă n ă n ă u , op. cit., p. 11.
D OC U M E N T AR E 125
le i m a ri şi s in ii l a te ra li d in n a o s a u m a i fo s t p ic ta ţi, c a u n o m a g iu a d u s v ie ţii
c r e ş tin e c a re a d o m n it p e a c e s te m e le a g u r i a le S c iţie i M in o r, S f în tu l C iril d in A x i-
o p o lis , Sf. D a siu s, Sf. E m ilia n , Sf. D a d a şi Sf. M a x im d in D u ro s to r. N e a flă m în
p lin ă is to r ie a a c e le i D o b ro g e în c a r e a u în f lo r it v e c h ile c e t ă ţ i g r e c e ş ti H is tria ,
T o m is, C a lla tis şi m ai a p o i o b o g a tă v i a t ă r o m a n ă şi c r e ş t i n ă 46.
G h iţă P o p e sc u , M a ic a D o m n u lu i în c o n ju r a tă d e în g e r i ş i ie r a r h i ( C a te d ra la
d in C o n s ta n ţa )
V a lo a r e a a r ti s t i c ă a p ic tu r ii b is e r ic ii « S fin ţii P e tr u şi P a v e l» n - a s c ă p a t n ic i
s p e c ia liş tilo r s tr ă in i. U n u l d in tr e a c e ş tia , c a r e e f e c tu a u n v o ia j d e s tu d ii p r in D o
b r o g e a , o c a r a c te riz a î n a c e ş t i te rm e n i e n t u z i a ş t i : «A m v ă z u t c ît e v a m o z a ic u ri şi
p ic tu r a d e la C a te d ra la o r a ş u lu i. G h. P o p e s c u , a u to r u l p i c t u r i lo r d e la c a te d r a lă , a
c o b o r ît p e p ă m in t to ţi sfin ţii d in c e r şi a a d u s a c e a s tă c o b o r îr e p în ă la p r o fu n d a
u m a n iz a re a lo r» 47. - •
P ic tu ra lui G h iţă P o p e s c u s e în c a d r e a z ă şi e a — c a şi a c e lo r la lţi s lu jito r i
a i p e n e lu lu i p r e z e n ta ţi în p a g in ile a c e s te i r e v is te — în te n d i n ţ a d e a re n o v a e d i
fic iu l b ă tr în e i p ic tu ri b iz a n tin e .
46. R ă z v a n T h e o d o re s c u , U n m ile n iu d e a rtă la D u n ă re a d e J o s , B u q u re ştţ,

1976, p. 12 ş.u., p. 35, n o ta 9 ; R a d u V u lp e şi I.B a rn e a , D in is to r ia D o b ro g ei, v o i. I I :
R o m â n ii la D u n ă rea d e J o s, B u c u re ş ti, 1968, p . 4 5 6 ; N . C ă n ă n ă u , o p . c il., p. 5.
D u p ă d a te l e is to r ic e r e c e n te , la N ic u liţe l în D o b ro g e a s - a d e s c o p e r i t în a n u l 1971
u n m o n u m e n t f u n e ra r în a c ă r u i c r ip tă a u fo st d a te la i v e a l ă s c h e le te le a p a tr u
m a rtiri : Z o ttic o s , A tta llo s , K a m a s is şi P h ilip p o s . A s e v e d e a ş i P. D ia c o n u , D e sp re
d a ta p ă tim ir ii lu i Z o ttic o s..., în r e v is ta «SC IV », 1973, n r . 4, p. 633— 641 ;
D. M . P ip p id i, S fîr ş itu l p ă g în is m u lu i î n S c ifia M in o r, în « S tu d ii d e is to r ie a r e li
g iilo r a n tic e » , B u c u re ş ti, 1969, p. 284. A s e v e d e a p e n tr u g e n e r a li t ă ţ i : C. G iu re s c u
şi D in u G iu re s c u , Is to r ia ro m â n ilo r, E d. Ş tiin ţific ă ,' B u c u re ş ti, 1974, p. 14 ş . u . ;
Isto ria a r te lo r p la s tic e în R o m â n ia , Ed. M e rid ia n e , 1968, p. 9 ş.u. j V a s ile D ră g u ţ,
în P ic tu ra ro m â n e a s c ă , Ed. M e rid ia n e , B uc., 1976, p. 9 ş.u.
47. A lfre d H e s s e , în «T om is», 1967, n r . 9, p . 19.
1 26 BI S ERI CA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă
S o le m n ită ţii re c i, d is ta n te , a în c e p u tu rilo r p ic tu r ii b iz a n tin e , i s -a s u b s titu it,

p r o g re s iv , o v ă d it ă v o in ţă d e u m a n iz a re . D e la P a le o lo g i şi p în ă azi, d r u m u l a fo s t
m a r c a t d e o n e î n c e t a tă te n t a ti v ă d e a b iru i « rig id u l» , « so le m n u l» , d e a in s p ir a p r i
v ito r u lu i u n s e n tim e n t d e a tr a c ţie , c ă ld u r ă şi fru m o s. I n tr - u n c u v în t, d e u m a n iz a re
in s e n s u l în c a r e v o r b e a g e r m a n u l A lfre d H e s s e în c it a tu l re p r o d u s m ai su s.
D e la G rig o re s c u în c o a c e , to ţi c e ila lţi p ic to ri — cu e x c e p ţia lu i T a tta r e s c u —
a u u r m ă r it f ie c a re în s tilu l lu i a c e a s tă u m a n iz a re . G h iţă P o p e s c u e s te u n p ro to tip .
E l a f ă c u t n u p ic tu r ă b i z a n t i n ă c i p ic tu r ă ro m â n e a s c ă , c u m u lt c o lo rism , lu m in ă
şi c ă ld u r ă . D u h u l a r te i f o lc lo ric e r o m â n e ş ti e s te p re z e n t, c u p a to s u l e i sp e c ific .
D e sc o p e rim în o p e ra sa e c o u ri n u n u m a i a le m e ş te r ilo r c a r e a u îm p o d o b it
b is e r ic ile b u c o v in e n e , d a r şi a le c u c e r ir ilo r im p r e s io n is te şi p o s tim p re s io n is te . M u
z ic a lita te a , c a r e e s te u n a d in tr e în s u ş ir ile c e le m a i im p o r ta n te a le p ic tu rii, o r e
g ă sim în o p e ra lu i G h iţă P o p e sc u , c a r e a ţin u t p a s u l cu e v o lu ţia a r te i m o d e rn e , cu
•lră m în tă rile d in m iş c a re a d e id e i a s f îr ş itu lu i v e a c u lu i a l n o u ă s p r e z e c e le a şi în c e
p u tu l c e lu i d e a l d o u ă z e c ile a .
P rof. I.L. G E O R G E S C U
PR E G A T IR E A CLERULUI IN B A S A R A B IA DE SUD
IN E T A P A 1857— 1878
M ă r tu r ii d o c u m e n ta r e in e d ite c o n firm ă p r e o c u p a r e a P r in c ip a te lo r R o m ân e , in
s p e c ia l a g u v e r n u lu i d in M o ld o v a , în v e d e r e a p r e g ă t ir i i c le r u lu i n e c e s a r p e n tr u
b is e r ic ile d in ju d e ţ e le Ism a il, C a h u l şi B o lg ra d , r e tr o c e d a t e R o m â n ie i în a n u l 1856.
O r g a n iz a r e a u n u i în v ă ţă m în t, în g e n e r a l, şi în s p e c ia l s e m in a r ia l în lim b a
ro m â n ă , p e n tr u p r e g ă tir e a s lu jito r ilo r b is e r ic ilo r d in a c e s t e ju d e ţe , se im p u n e a d e
u r g e n ţă d e o a r e c e în a c e a s tă p a r te d e ţa r ă , la a c e a v re m e , n u e x is ta « n ici o ş c o a lă
n a ţio n a lă r o m â n ă î n tr e ţ in u t ă d e g u v e rn » *.
I n tr e p rim e le m ă s u ri lu a te d e c ă t r e m itr o p o litu l S o fro n ie a l M o ld o v e i şi d e
c ă im ă c ă m ia a c e s te i ţă r i a - f o s t tr im ite r e a , în a n u l 1857, a a r h im a n d r itu lu i T h e o c tis t
S c rib a n , c ă r u ia i-a r e v e n i t m is iu n e a o r g a n iz ă rii B is e ric ii o r to d o x e r o m â n e şi a
în v ă ţă m în tu lu i s e m in a r ia l în B a s a ra b ia d e S ud.
D u p ă c u n o a ş te r e a s tă r ii b is e r ic ilo r şi a c le r u lu i d e la b is e r ic ile c e lo r tr e i
j u d e ţe , a r h im a n d r itu l a t r ă g e a , a te n ţia c ă p r e g ă tir e a p r e o ţi l o r d e a ic i e r a «cu m u lt
i n f e r io a r ă c e lo r d in M o ld o v a » . S e m n a le a z ă , d e a s e m e n e a , c ă a g ă s it în c e le tr e i
j u d e ţ e m u lţi d a s c ă li c u d o r in ţa « d e a p ă ş i la t r e p t e l e p re o ţe ş ti» , d a r c a r e .e ra u
« n e tre c u ţi p r in se m in a rii» .
S p re a re m e d ia , în p a r te , a c e a s tă s itu a ţie , a rh im . T h e o c tis t S c rib a n p ro p u n e a
în f iin ţa r e a u n e i şc o li b is e r ic e ş ti p e lîn g ă C o n s is to r iu l d in Ism a il, la c a r e e l «şi a lţi
im p e g a ţi» a i C o n s is to rie i u rm a u s ă p r e d e a le c ţii d u p ă p ro g ra m a ş c o lilo r c a tih e tic e .
M itro p o litu l S o fro n ie a fo st d e a c o r d c u a c e a s tă p r o p u n e r e şi a s tf e l a lu a t fiin ţă
Ş c o a la c a tih e tic ă d e la Ism a il, b a z a v iito r u lu i s e m in a r d in a c e s t o ra ş .
A c e a s tă ş c o a lă u rm a s ă fie f r e c v e n ta t ă ş i d e tin e r i d in j u d e ţ u l C a h u l, d a r
la i n te r v e n ţia p r e o ţim ii d e a ic i, m itr o p o litu l a a p r o b a t în f iin ţa r e a u n e i ş c o li c a t i
h e tic e şi la C a h u l, p e c a r e a p u s -o s u b c o n d u c e r e a p r o fe s o ru lu i D u m itru T h e o d o -
re s c u , p l ă t i t c u 360 c a r b o a v e p e a n d in v e n itu r ile b is e r ic ilo r . D in a c e e a ş i s u r s ă
s -a c u m p ă r a t şi lo c a lu l n e c e s a r p e n tr u a c e a s tă şc o a lă .
In a n u l 1859, C o n s iliu l d e M in iş tri a l M o ld o v e i, p r e z id a t d e M a n o la c h e E p u -
r e a n u , a h o t ă r î t d e s f iin ţa re a ş c o lilo r c a tih e tic e şi c o n to p ir e a lo r c u ş c o lile p rim a r e .
A c e a s tă m ă s u r ă se a p lic a şi p e n tr u ş c o lile d in s u d u l B a s a ra b ie i.
La p r o te s tu l a r h im a n d r itu lu i T h e o c tis t S c rib a n , h o t ă r î r e a g u v e r n u lu i M o ld o v e i
s e a p lic ă n u m a i şc o lii c a tih e tic e d in C a h u l, c e a d in Ism a il u r m în d să fu n c ţio n e z e
s e p a r a t d e ş c o a la p r im a ră , in s is tîn d u - s e p e n tr u tr a n s f o rm a r e a e i tn s e m in a r. In
a n u l 1860 a c e a s tă ş c o a lă a v e a d o u ă c la s e p r e g ă t it o a r e şi tr e i s e m in a r ia le c u u n
n u m ă r d e 80 d e e le v i şi 5 p ro fe s o r i. In c e e a c e p r i v e ş te c o n ţin u tu l î n v ă ţă m în -
48. A s u p ra c a r a c te r is tic ilo r a r te i b iz a n tin e , a s e v e d e a : A . M ic h e î, B y z a n -

tin is c h e K u n s t, L eip zig , 1964, p. 1 2 2 ; G e rw a s e M a th e w , B iz a n tin e e s tc tic s , L o n d o n ,
1963, p. 3 ; Ph. S c h w e in fu rth , D ie b y z a n tln is c h e F o rm , B e rlin , 1943, p. 116 ş.u .
1. A rh . Ist. C e n tr. F o n d M .C .I.P., d o s. 584/1863, f. 2.
DO C U M E N T A R E 1 27
tu lu i s e a d o p ta s e p ro g ra m a s e m in a r iilo r d in M o ld o v a , p r e lu c r a t ă s u b m in is te r ia tu l
lu i M ih a il K o g ă ln ic e a n u .
D u p ă te r m in a r e a c e lo r 3 c la s e la Ism a il, tin e rii îşi c o n tin u a u s tu d iile la S e
m in a ru l d in S o c o la (u n ii d in tr e e i a u f r e c v e n ta t c u r s u r ile la S e m in a ru l d in H u şi).
P rin tr im ite r e a lo r la la ş i s a u la H u şi s e u r m ă r e a a t î t c o m p le ta r e a s tu d iilo r,
t î t şi « d e p r in d e re a m a i b in e c u lim b a r o m â n ă şi d e s tin ile tă rii» , cu m se m e n ţio n a
în r a p o rtu l r e c to r u lu i S e m in a ru lu i d in I s m a i l 2.
C u c e le 3 c la s e s -a u p u s b a z e le S e m in a ru lu i d in Is m a il c u în c e p e r e d in
a n u l 1860. P e s te d o i a n i s e m in a ru l fu n c ţio n a c u p a tr u c la s e d u p ă p ro g ra m a ş c o
lilo r s im ila r e d in M o ld o v a , m o tiv în d u - s e c ă h u e r a u p o s ib ilită ţi b u g e ta r e şi p e n tr u
c la s a a V -a.
C a la o ric e în c e p u t şi a ic i s - a u î n tîm p in a t g r e u tă ţi m ai a le s d in lip s a u n u i
in te r n a t şi a c a d r e lo r d id a c tic e c o re s p u n z ă to a r e . E ste d e m e n ţio n a t c ă în a n u l 1863
f u s e s e r ă a n g a ja ţi c a p r o f e s o ri a i s e m in a ru lu i şi t r e i tin e r i c a r e a b s o lv is e r ă «cu
e m in e n tă » S e m in a ru l d in S o c o la , c e ila lţi fiin d h ir o to n iţi ca p r e o ţi în lo c a lită ţile
de u n d e p ro v e n ea u .
C o n d u c e re a s e m in a r u lu i e r a p r e o c u p a tă s ă o rg a n iz e z e la Is m a il u n s e m in a r
c u s tu d ii te m e in ic e , p r e d a t e d e c a d r e d id a c tic e b in e p r e g ă t it e , c u u n b u g e t s t a
to rn ic , u n lo c a l c o re s p u n z ă to r, c u u n i n te r n a t în c a r e s ă fie p rim iţi, ca b u rs ie ri,
tin e ri d in c e le tr e i ju d e ţe , p e b a z ă d e c o n c u rs .
In v e d e r e a o rg a n iz ă rii u n u i a s tf e l d e se m in a r, i n s p e c to r u l S e m in a ru lu i d in
Ism a il, V e n ia m in A r h ie p e s c u , a r ă t a M in is te r u lu i C u lte lo r ş i I n s tr u c ţie i P u b lic e ,
în r a p o r t u l d in 20 d e c e m b rie 1863, d e s p r e n e c e s ita te a e x is te n ţe i a ic i a u n u i « se m in a r
s is te m a tic » în c a r e s ă se p o a tă p r e g ă ti a tî t p re o ţi p e n tr u s a t e , c î t şi « p e n tr u g r a d e
m ai în a lte » . In a c e s t r a p o r t s u b lin ia , î n tr e a lte le , c ă « d o rin ţe le ro m â n ilo r s î n t d e
a s e c u ltiv a , c iv iliz a şi m o ra liz a » , a c e s te a c o n s titu in d « b a z a p e c a r e se în te m e ia z ă
p r o s p e r ita te a şi fe ric ir e a tu tu r o r p o p o a r e lo r b in e o r g a n iz a te şi d is c ip lin a te » . P e n
tr u c a u n p o p o r s ă a ju n g ă la o a s e m e n e a fe ric ire « n u a r e a l t m ijlo c d e c î t n u m a i
in s tr u c ţia c e a s fîn tă şi m în tu ito a r e a lu i D u m n e z e u , a d ic ă r e lig ia » .
R p fe rin d n -s e la s ta r e a b is e r ic ilo r şi a p r e o ţilo r d in R a s a r a h ia , el a r a t ă n e c e
s i t a t e a ca a c e ş tia s ă fie « d e o p o triv ă c u c ei d e p e s te P ru t» , c a p a b ili a r ă s p în d i
c u ltu r a şi lu m in a , ia r a c e a s ta n u s e p o a te re a liz a d e c ît « p r in tr - u n c le r lu m in a t»
şi « m o ral» , c a r e n u se p o a te p r e g ă ti ,d e c ît în tr - u n s e m in a r b in e o r g a n iz a t şi s is
te m a tic , c u u n i n te r n a t p e n tr u c e l p u ţin 50 d e e le v i. In a c e la ş i r a p o r t m e n ţio n e a z ă
şi fa p tu l că p r e o ţii d e p e s te P ru t « a ra tă o o a r e c a r e g r e u ta te a v e n i în B a s a ra b ia »
şi d e a c e e a b a z a fo rm ă rii c le r u lu i b in e p r e g ă tit tr e b u ie să r ă m în ă S e m in a r u l d in
I s m a i l 3. M in is te ru l, d in « lip sa r e s u rs e lo r » , n u s-a a n g a j a t p e n tr u în f iin ţa r e a i n t e r
n a tu lu i p e n tr u a n u l ş c o la r 1863/1864, d a r a p ro m is in tr o d u c e r e a s e m in a ru lu i în b u
g e tu l s ta tu lu i p e n tr u u r m ă to r u l a n ş c o la r.
A s tfe l N ic o la e K re tz u le s c u , m in is tru l In s tru c ţiu n ii şi a l C u lte lo r, p r i n r a p o r tu l
n r. 54800/1864, a d r e s a t d o m n ito ru lu i A le x a n d r u Io a n C u z a p r e c iz a c ă s -a p re v ă z u t
in b u g e t su m a d e 50.000 le i p e n tr u S e m in a ru l d in Ism a il, in d ic în d si u r m ă to a r e le
s u m e p e n tr u s a la r iile p e lu n ile n o ie m b rie şi d e c e m b rie 1864 : c ît e 1600 le i p e n tr u
p r o f e s o ru l d e o b ie c te r e l i g i o a s e ; d e l a tin ă şi r o m â n ă ; g e o g r a f ie v e c h e şi n o u ă şi
i s t o r i e ; m a te m a tic ă şi ş t i in ţ e le n a t u r a l e ; c tt e 1000 le i p e n tr u p r o fe s o r ii d e e lin ă
şi c a lig ra f ie şi d e s e n şi 750 le i p e n tr u c e l d e m u z ic ă v o c a lă şi c în t ă r i b i s e r i c e ş t i 4.
P rin d e c r e tu l n r. 1602 d in 14 n o ie m b rie 1864, D o m n ito ru l A le x a n d r u Io a n I
a p r o b ă su m a d e le i 11.750 le i d in b u g e tu l M in is te ru lu i J u s ti ţ ie i , C u lte lo r şi In
s tr u c ţiu n ii P u b lic e p e n tr u c h e ltu ie lile n e c e s a r e S e m in a ru lu i d in Ism a il p e lu n ile
n o ie m b r ie şi d e c e m b r ie 1864 5.
P în ă la a c e a s tă d a tă p ro fe s o rii p r im e a u s a l a r i i le d in v e n it u r i le r e a liz a te d e
c ă t r e b is e r ic ile d in B a s a ra b ia , b u g e tu l s e m in a r u lu i fiin d s o c o tit în c a r b o a v e (în
t o ta l 4220 d e c a r b o a v e , p e a n u l 1863).
B u g e tu l c u p r in d e a s a la r iile c a d r e lo r d id a c tic e ( a c e s te a v a r ia u I n tr e 140 şi
600 d e c a rb o a v e ), p la ta p e r s o n a lu lu i d e s e r v ic iu , c h e ltu ie li p e n tr u ilu m in a t şi
În c ă lz it, p la ta c ă r ţ il o r e le v ilo r, c u m p ă r a r e d e c ă r ţi p e n tr u b ib lio te c a s e m in a ru lu i e tc .
2. Ib id e m .
3. Id e m , d o s. 587/1863, f. 2.
4. Idom , d o s. 594/1863, f. 35.
5. Ib id e m .
T h e o c tis t S c rib a n , fiin d p r e ş e d in te a l C o n s is to rie i, in s p e c to r a l s e m in a r u lu i şi p r o

fe so r, e r a p l ă t i t c u 1200 d e c a rb o a v e .
I n c e e a c e p r iv e ş te lo c a lu l, s e m in a r u l a f u n c ţio n a t c u c h irie p în ă a a ju n s
s ă p o s e d e u n lo c a l p ro p riu . C h iria s e a c h ita d in v e n it u r i le lu m in ă r ilo r d e la b is e
r ic ile u n d e s e re a liz a u s u m e m a i im p o rta n te . La 19 a u g u s t 1863, r e c to r u l s e m i
n a r u lu i s o lic ita m in is te ru lu i a p r o b a r e p e n tr u a c u m p ă r a « u n s ta b ilim e n t» p e n t r u
s e m in a r d in « v e n itu l lu m in ă rilo r» , c a r e a ju n s e s e la s u m a d e 3000 (tre i m ii) d e g a lb e n i.
S e p ro p u n e a a s e c u m p ă ra c a s e le lu i E m ilia n E lia d e d in Is m a il c a r e s ă s e r v e a s c ă
n u m a i p e n tr u s e m in a r şi p e n tr u u n i n te r n a t, n e c e s a r m a i a le s p e n tr u fiii d e p re o ţi
« d in c o lo n ii şi d in d is tr ic tu l C a h u l» . M in is te r u l n -a f o s t d e a c o rd c u a c e a s tă p r o
p u n e re , a ş a c ă în a n u l u r m ă to r s e în c h e ie c o n tr a c t c u M a ria G a lia rd i p e n tr u « c a sa
ei d e p i a t r ă şi o g ra d ă » d in Ism a il, p e tim p d e u n a n , în s c h im b u l s u m e i d e
100 d e g a lb e n i 6.
D in tr -u n r a p o r t a l r e c to r u lu i s e m in a ru lu i a d r e s a t E p is c o p ie i D u n ă rii d e J o s,
la 22 f e b r u a r ie 1865, r e z u ltă c ă lo c a lu l s e m in a ru lu i e r a n e în c ă p ă to r , s o lic itîn d u - s e
u n a lt lo c a l. U lte rio r, la 7 m a i 1865, E p is c o p ia a r ă t a c ă a g ă s it în c ă p e r i « fo a rte
c o m o d e » în f a ţa b u le v a r d u lu i c e t r e c e p r in m ijlo c u l o r a ş u lu i, p r o p r i e t a t e a n e g u s
to r u lu i F io r J u r a v lie v , la a c e a d a tă o c u p a te d e s p i t a l u l re g im e n tu lu i d in Ism a il,
c a r e v a e lib e r a lo c a lu l la d a ta d e 1 iu lie 1865.
A c e s t lo c a l c u p r in d e a 3 e d ific ii f o a rte p o tr iv ite p e n tr u in te r n a t , s ă li d e c la să ,
b ib lio te c ă , c a n c e la r ie şi lo c u in ţa re c to r u lu i. P e n tr u a c e s t lo c a l a ş e z a t p e P r o s p e c tu l
D u n ă rii, p e U liţa M a re ( s tr a d a C a ro l I, c u m m e n ţio n e a z ă T itu M a io re s c u ), p r o
p r i e t a r u l c e r e a s u m a d e 300 ( tr e i s u te ) d e g a lb e n i a u s t r ie c i c h ir ie p e a n . P r o p r ie ta r u l
e r a d is p u s s ă v î n d ă a c e s t lo c a l în s c h im b u l s u m e i d e 3000 ( tr e i m ii) d e g a lb e n i
a u s tr ie c i 7.
D e la 3 m a i 1865, S e m in a ru l d in Ism a il a f u n c ţio n a t î n c o n tin u a re c u c h irie
în a c e s t im p u n ă to r lo c a l, p î n ă în a n u l 1874, c în d d e v in e p r o p r ie ta r , p r in d o n a ţia
f ă c u tă s e m in a r u lu i d e c ă tr e v ă d u v a lu i F io r J u r a v l ie v . S o c o tim n e c e s a r a r e p ro d u c e
o p a r te d in t e s ta m e n tu l E v d o c h ie i J u r a v l ie v , a d ic ă a c e e a c a r e s e r e fe r ă la d o n a ţia
f ă c u tă s e m in a ru lu i : «... F iin d c ă a t î t i n te n ţiile r ă p o s a tu lu i m e u so t. c a v a le r J u r a -
v l e v (sic), c î t şi a le m e le a u fo st d e a v e n i în a ju t o r u l in s tr u c ţiu n ii, a le c ă r e ia
b in e f a c e r i se v ă d p e to a t ă z iu a , şi ş tiin d c ă n ic i o d o n a ţiu n e n u p o a te fi m ai
b in e p l a s a t ă d e c î t a c e a s ta , d a u şi la s S e m in a ru lu i E p a r h ie i D u n ă rii d e J o s c a s e le
s i t u a t e în s t r a d a C a ro l I n r. 67, în c a r e a c tu a lm e n te e s te a c e l se m in a r» . In a lt
p a r a g r a f , t e s ta t o a r e a la s ă 350 d e g a lb e n i « p e n t r u ' în m o r m în ta r e a m e a şi g r ijile
c r e ş tin e ş ti» . D e a s e m e n e a h o t ă r ă ş t e a s e d a la tr e i b is e r ic i c ît e 15 g a lb e n i « sp re
p o m e n ire a n e a m u lu i m e u şi a s a ţu lu i m e u » 8.
I n u rm a a c e s tu i te s ta m e n t, s e m n a t la 2 m a r tie 1874 şi c e r tif ic a t d e c ă t r e
T r ib u n a lu l Ism a il, s e m in a ru l d in a c e s t o r a ş ş d e v e n i t p r o p r ie ta r u l a c e s tu i lo c a l.
P rin r a p o r t u l n r. 11.082, d in 3 d e c e m b rie 1874, T itu M a io re s c u , m in is tru l In
s tr u c ţie i P u b lic e şi al C u lte lo r, c o m u n ic ă d o m n ito r u lu i ţă rii, C a ro l I, h o t ă r î r e a
C o n s iliu lu i d e M in iş tri p rin c a r e s -a a c c e p t a t d o n a ţia f ă c u tă d e E v d o c h ia J u r a v l ie v
p e s e a m a S e m in a ru lu i d in o r a ş u l Ism a il.
C o n ţin u tu l în v ă ţă m în tu lu i d in a c e a s tă u n i ta t e d e în v ă t ă m î n t r e z u ltă d in p r o
g ra m e le î n a i n t a t e m in is te ru lu i s p re a p r o b a r e , m a i a le s c e le d in a n ii 1864 şi 1865,
la c a r e n e v o m r e fe r i în c o n tin u a re .
P ro g ra m a d in a n u l 1864 a fo st p r e c e d a t ă d e o a n a liz ă a s tă r ii în v ă ţă m în tu lu i
s e m in a ria l şi d e n e c e s ita te a c a a c e s ta s ă s e e fe c tu e z e în în tr e g im e la Ism a il.
A s tfe l în r a p o r tu l c a r e în s o ţe a p ro g ra m a , r e c to r u l m e n ţio n a c ă : « în n ic i o p a r te
a R o m â n ie i n u se s im te m a i m a re n e c e s i ta t e d e p r e o ţi lu m in a ţi p r in in s t r u c ţ i e şi
ro m â n iz a ţi p rin lim b ă c a în B a s a ra b ia a n e x a tă » . F a p t u l c ă tin e rii c a r e îş i în c e p e a u
î n v ă ţ ă tu r i le în Ism a il t r e b u ia u s ă şi Ie c o n tin u e Ia s e m in a r iile d in M o ld o v a a
c o n s titu it o g r e u ta te c e a d u s la « e n o rm a lip s ă d e s e r v i to r i b is e r ic e ş ti» .
S p re a re m e d ia a c e a s tă lip s ă , r e c to r u l s e m in a r u lu i p r o p u n e o p r o g r a m ă ş c o
la r ă , c a r e să p o a tă î n d r e p t ă ţ i p e tin e r ii a b s o lv e n ţi s ă fie h ir o to n iţi, f ă r ă a m a i
u rm a la a lte s e m in a rii. P ro p u n e ca p ro f e s o ru l G rig o r e P o p e s c u s ă p r e d e a : M ă r tu -
6. Id e m , d o s. 726/1863, f. 3.
7. Ib id e m , f. 44.
8 . Id e m , d o s. 2597/1874, f. 24.
r is ir e a o rto d o x ă , Is to ria V e c h iu lu i şi N o u lu i T e s ta m e n t şi L itu rg ic a , r e c to r u lu i re -

v e n in d u -i p r e d a r e a T e o lo g ie i m o ra le şi p a s to r a le . P e n tr u lim b ile e le n ă şi fr a n c e z ă
p r o p u n e c a p ro fe s o r p e G rig o rie M a g n is , g r e c d e o r ig in e şi c a r e c u n o a ş te b in e
fra n c e z a şi ro m â n a , a v în d şi a u to r iz a ţia m in is te r u lu i p e n tr u p r e d a r e a a c e s to r lim bi,
în c ă d in a n u l 1863. C e le la lte o b ie c te d e î n v ă tă m în t e r a u r e p a r t iz a te a s t f e l : I s to ria
u n iv e r s a lă , is to r ia ro m â n ilo r, g e o g ra fia v e c h e şi n o u ă şi m a i a le s a R o m â n ie i, p r o
f e s o ru lu i ic o n o m T h e o d o r N i c o l a e f f ; ş tiin ţe le n a tu r a le G h e o r g h e V e r d e a n u ; ş t i in
ţe le m a te m a tic e Io sif T h e o d o r e s c u ; lim b a r o m â n ă şi l a t i n ă V a s ile Ş e r b a n j d e s e n ,
c a lig ra f ie şi c în tă r i b is e ric e ş ti V a s ile A r t i n e s c u ; m u z ic a v o c a l ă şi tip ic u l V a s ile
Iv a n c e n c o 9.
La p r o p u n e rile r e c to r u lu i A r h ip e s c u , C o n s iliu l p e r m a n e n t a l I n s tr u c ţie i P u
b lic e o p in e a z ă c a r e c to r u l s ă s e o c u p e n u m a i d e a d m in is tr a r e a s e m in a ru lu i, ia r
c a te d r a d e o b ie c te r e lig io a s e s ă fie î n c r e d in ţ a tă p r o fe s o ru lu i G rig o r e P o p e s c u ,
a b s o lv e n t a l S e m in a ru lu i d in S o c o la .
L e c ţiile se d e s f ă ş u r a u d u p ă u n o r a r c u c in c i o re p e zi, d i n tr e c a r e t r e i o re
d im in e a ţa (d e la 8 la 11 ) şi d o u ă o re d u p ă a m ia z a (d e la 2 l a 4). O b ie c te le d e
î n v ă tă m în t p r e v ă z u te d im in e a ţa a v e a u o d u r a tă d e c îte o o ră ş i ju m ă ta te .
A n a liz a o r a r u lu i d in a n u l 1864 a r a t ă c ă în to a t e c la s e le n u m ă r u l o r e lo r
a tr i b u i te o b ie c te lo r la ic e î n tr e c e a u c u m u lt p e c e le r e lig io a s e (te o lo g ic e ). A s tfe l
In a n u l I, d in c e le 30. d e o r e s ă p tă m în a le , u n n u m ă r d e 24, r e s p e c t iv 8 0 % , e r a u
r e z e r v a t e o b ie c te lo r la ic e . A c e s t p r o c e n t d e s c re ş te a , a ju n g în d în a n u l IV ca e l
s ă r e p r e z in te 58,3% .
P ro g ra m a a c o r d a im p o r ta n ţă m a te m a tic ii c u 11 o re p e s ă p t ă m î n ă ; lim b ilo r
s tr ă in e , c u 20 d e o r e s ă p tă m în a l (12 '/2 o r e lim b a l a t i n ă ; 4 o re lim b a e lin ă şi
3 >/2 o r e lim b a fra n c e z ă ). U n n u m ă r în s e m n a t d e o r e se a c o r d a s e m u z ic ii v o c a le
( to ta l 16 o re ), r e s p e c t iv 13,3% , î n a f a r a o r e lo r a tr i b u i te tip ic u lu i şi c în tă r ilo r
b is e ric e ş ti.
E ste d e m e n ţio n a t c ă p r o g r a m a c u p r in d e a şi o re p e n tr u s t u d iu l is to r ie i şi
g e o g ra fie i ro m â n e , în t o ta l 7 o r e p e s ă p tă m în ă la a n u l I. U n n u m ă r in s u fic ie n t d e
o r e e r a u p r e v ă z u te p e n tr u lim b a ro m â n ă , r e s p e c tiv 4 '/2 o re d i n t o ta l u l d e 120 p e
s ă p tă m în ă . L ip sa u n u i s tu d iu te m e in ic la lim b a r o m â n ă e r a o g lin d ită d e n o te le m ic i
o b ţin u te d e tin e rii c a r e îşi c o n tin u a u s tu d iile la S e m in a r u l d in S o c o la .
E ste d e r e m a r c a t c ă p r o g ra m a s e m in a r u lu i n u c u p r in d e a n ic i o o ră p e n tr u
lu c ru m a n u a l şi p e n tr u e d u c a ţie fizică . D e a s e m e n e a la a lc ă t u i r e a o r a r u lu i n u a u
fo s t lu a te în s e a m ă u n e le p rin c ip ii d id a c tic e . A p a r a s tf e l în o r a r o b ie c te d e s tu d iu
d e d if ic u lta te în p rim e le o re d e d u p ă -a m ia z ă ( m a te m a tic a , l a t i n a etc .).
P ro g ra m a d in a n u l 1865 a p a r e îm b u n ă tă ţită . A s tfe l lim b a ro m â n ă s e p r e d ă
p a r a le l c u lim b a l a tin ă şi. c u u n n u m ă r s p o r it d e o r e (24 d e o r e p e s ă p tă m în ă ) .
C re ş te n u m ă r u l d e o r e la i s to r ie şi g e o g ra fie , a ju n g în d la 1 8 ; la fe l o r e le d e
m a te m a tic ă şi ş tiin ţe le n a tu r a le . S e d u b le a z ă n u m ă r u l o r e lo r d e lim b a fra n c e z ă ,
r e d u c în d u - s c , în sc h im b , n u m ă r u l c e lo r d e m u z ic ă v o c a lă . L a a n ii III şi IV se
in tr o d u c e c a o b ie c t d e în v ă t ă m î n t E x p lic a re a e v a n g h e lic ă ,0. N ic i a c e a s tă p r o g ra m ă
n u c u p r in d e o r e d e s tin a te e d u c a ţie i fiz ic e şi lu c ru lu i m a n u a l.
M a i tîrz iu , în p r o g r a m a s e m in a r u lu i s - a u in tr o d u s c a o b ie c te d e s tu d iu şi
m e d ic in a p o p u la r ă şi ig ie n a , ia r d in 1876 şi m e d ic in a v e te r in a r ă . La 1 s e p te m
b r ie 1876, E p is c o p ia D u n ă rii d e J o s a n u n ţa m in is te r u l c ă G h . A n to n e s c u , m e d ic
v e te r in a r a l ju d e ţu lu i V a s lu i, d o r e ş te a p re d a în m o d g r a t u i t le c ţii d e m e d ic in ă
v e te r in a r ă . C o n siliu l P e rm a n e n t a l I n s tr u c ţie i P u b lic e a p r o b ă ţ in e r e a a c e s to r le c ţii,
d a r n u m a i în o r e le lib e r e H.
In a f a r ă d e p r o f e s o rii m e n ţio n a ţi m a i în a in te , la S e m in a ru l d in I s m a il a u m a i
fo s t î n c a d r a ţi şi a u f u n c ţio n a t ş i : S im e o n T o p a l o v ; P e tr u B ă r g ă o a n u ; S im e o n V i-
9. Id e m , d o s. 587/1864, f. 4.
10. Id em , d o s. 726/1865, f. 156.
11. Id e m , d o s. 3176/1876, f. 16.
B. O . R. - 9
130 BI SERI CA O R T O D O X Ă R O M A N Ă
g u rjin s c h i, V a s ile M a n d i c e s c u ; Ş te f a n C o n s t a n ti n e s c u ; G a v r iil M u z i c e s c u ; M o is c

P a c u j C. C o d r e a n u ; m e d ic ii K a la d in o s şi G h. A n to n e s c u .
I n p e r io a d a d e în c e p u t, d e la ş c o a la c a tih e tic ă şi a p o i s e m in a r c u p a tr u c la s e ,
c o n d u c e r e a a c e s te i u n ită ţi d e î n v ă ţă m în t ro m â n e s c d in s u d u l B a s a ra b ie i i-a r e v e n i t
a r h im a n d r itu lu i T h e o c tis t S c rib a n , u r m a t d e a r h im a n d r iţii V e n ia m in A rh ip e s c u şi
Ie ro n im şi d e ic o n o m u l C. R o sei.
M a i a le s d u p ă în f iin ţa r e a i n te r n a tu lu i, s e m in a r u l a fo st î n c a d r a t şi c u t r e i
p e d a g o g i d in tr e c a r e a m in tim p e C o n s ta n tin B ro v im a , c a r e p r e d a şi c în t ă r i l e b i s e
ric e ş ti, A le x e E m ilia n o v ic i, D im itrie T u to v e a n u , V a s ile G a v rile s c u , L a z ă r L ă c u s tă ,
P e tr e O p r e a , S tă n ic e l Io a n , V a s ile C o rp a c i şi S a v a B o u r. D in a n u l 1874 a c e s t a d in
u rm ă a fo s t s p r ijin it s p re a -ş i c o m p le ta s tu d iile te o lo g ic e la A c a d e m ia te o lo g ic ă
d in K iev.
E le v ii s e m in a r u lu i p ro v e n e a u d in c e le t r e i j u d e ţ e d in s u d u l B a s a ra b ie i. P în ă
la în f iin ţa r e a in te r n a tu lu i, e le v ii lo c u ia u c u c h ir ie p e Ia d if e r ite g a z d e în o ra ş .
C u în f iin ţa r e a in te r n a tu lu i s-a c o n s titu it şi c o n c u rs u l p e n tr u b u rs e . La c o n c u rs u l
d in to a m n a a n u lu i 1865 a u o b ţin u t b u r s e 30 d e e le v i. N u m ă r u l b u r s ie r ilo r a c r e s c u t
a n d e a n , a ju n g în d la 80 în a n u l 1869.
D u p ă d a te le s t a tis tic e d in p e rio a d a 1865— 1872, S e m in a ru l d in Ism a il a a v u t
u n n u m ă r d e 650 d e e le v i d in tr e c a r e 427 a u fo st i n t e r n i 12. In c e e a c e p r iv e ş te
p r o v e n ie n ţa e le v ilo r , d u p ă p ro f e s ia p ă r in ţilo r , d a te l e d e la în c e p u tu l a n u lu i 1875
m e n ţio n e a z ă c ă, d in to ta lu l d e 246 e le v i, u n n u m ă r d e 100 e r a u fii d e p r e o ţi ■,
51 d e a g r ic u lto r i ; 28 d e c o m e r c i a n ţi ; 14 d e m e s e r ia ş i j 12 d e f u n c ţio n a ri, i a r 41 e r a u
o rfa n i. E sie d e r e m a r c a t n u m ă r u l în s e m n a t d e fii d e m ire n i c a r e a u f r e c v e n ta t
I a c e s t s e m in a r.
C u a b s o lv e n ţii a c e s tu i s e m in a r şi c u c ei c a r e m e r g e a u s ă -ş i c o m p le te z e s t u
d iile m a i a le s la s e m in a r iile d in Ia ş i şi d in H u şi, n u m ă r u l s lu jito r ilo r b is e r ic ilo r
d in B a s a ra b ia a c re s c u t, în a c e s t s e n s S e m in a r u l d in Is m a il a a v u t o c o n tr ib u ţie
im p o rta n tă .
A m in tin d d e a c e s t s e m in a r s o c o tim n e c e s a r a a r ă t a le g ă tu r a p e r m a n e n tă c a r e
s -a m e n ţin u t în tr e a c e a s tă u n i ta t e d e în v ă ţ ă m î n t şi ş c o lile s im ila r e d in ţa r ă ,
s p r ijin u l a c o r d a t d e g u v e r n u l r o m â n p e n tr u d e z v o lta r e a î n v ă ţă m în tu lu i d in c e le
t r e i j u d e ţ e b a s a ra b e n e e tc . E ste d e r e m a r c a t c ă în a c e a s tă p e rio a d ă , m a i a le s
în tr e 1858 şi 1878 a ic i a u lu a t fiin ţă u n în s e m n a t n u m ă r d e şc o li, g im n a z ii şi lic e e ,
la s a t e şi o ra ş e , f r e c v e n ta te d e b ă ie ţi şi d e fe te .
U n b o g a t sc h im b d e e x p e r ie n ţă s -a r e a liz a t p r in p a r tic ip a r e a o a m e n ilo r d e
ş c o a lă d in M o ld o v a la e x a m e n e le s e m in a ru lu i d in Is m a il. A s tfe l la e x a m e n u l d in
a n u l 1860 a a s i s t a t a r h im a n d r itu l M e lh is e d e c , p e a tu n c i lo c ţiito r d e e p is c o p al
e p a r h ie i H u ş i ; la c e l d in v a r a a n u lu i 1861 a p a r ti c i p a t p ro f e s o r u l A n to n V e lin i,
d o c to r î n filo s o fie , m e m b ru în C o n s iliu l ş c o la r a l M o ld o v e i. P e s te u n a n a fo st
d e f a ţă la e x a m e n p ro f e s o ru l D im itrie S to ic a d e la G im n a z iu l d in Ia şi, fo s t p ro fe s o r
la A c a d e m ia M ih ă ile a n ă d in c a p ita la M o ld o v e i (1841— 1856).
O im p o r ta n tă d e o s e b ită în c r e a r e a şi m e n ţin e r e a a c e s te i le g ă tu ri a a v u t t r i
m ite r e a la s e m in a r iile d in M o ld o v a a a b s o lv e n ţilo r c e l o r p a tr u c la s e d e la s e m i
n a r u l d in Ism a il, s p r e a -ş i c o m p le ta s tu d iile s u p e r io a r e la Ia şi, în v e s t it u l c e n tr u
de c u ltu r ă d in S o c o la , p re c u m şi la H u ş i. U n r a p o r t d in a n u l 1863 s u b lin ia c ă
cei 20 d e tin e r i b a s a ra b e n i, c a r e s tu d ia u în M o ld o v a , a b s o lv is e r ă c u r s u r ile c u
« n o te lă u d a b ile » .
S tu d iin d la o la ltă , tin e r i d in p r o v in c iile s u r o ri M o ld o v a şi B a s a ra b ia , a c e ş tia
d in u rm ă a u p u t u t s ă -ş i Î n s u ş e a s c ă m a i b in e lim b a r o m â n ă c a re , a lă tu r i d e le c ţiile
d e is to r ia şi g e o g ra fia p a tr ie i, a c o n tr ib u it la d e z v o lta r e a c o n ş tiin ţe i n a ţio n a le , la
fo r m a re a lo r c a lu p tă to r i p e n tr u c a u z a n a ţio n a lă .
P ro f. u n iv . G H . P A R N U Ţ A
12. Id e m , d o s. 2186/1873, f. 31.

D O C UM E N T A R E m
IO A N V I C A N T A C U Z IN O , 1M PA R A T,
IS T O R IC Ş I M O N A H *
1. S ta d iu l c e r c e tă r ilo r
C e r c e tin d is to r ia B iz a n ţu lu i d e s c o p c rim c ă o p a r te d in îm p ă r a ţii a c e s tu i Im

p e r iu d e o d in io a r ă p e lin g ă p r e o c u p ă r i p o litic e a u a v u t şi p r e o c u p ă r i te o lo g ic e ,
is to ric e , l ite r a r e , m e m o r ia lis tic e e tc . P r in tr e a c e ş ti îm p ă r a ţi c u p r e o c u p ă r i m u l
tip le , la lo c d e f ru n te s e n u m ă r ă îm p ă ra tu l, is to r ic u l şi m o n a h u l Io a n V I C a n ta -
c u z in o , c a re a f ă c u t o b ie c tu l u n o r c e r c e tă ri a m p le în is to r io g r a f ia t r e c u tă şi m o
d e r n ă . In c e e a ce p r iv e ş te iz v o a r e le is to ric e , te x tu l Is to r ie i s a le s -a a fla t în m ai
m u lte m a n u s c ris e , în tr e g i s a u fra g m e n ta re , în c e p în d c h ia r d in s e c o lu l a l X l V - l e a 1
s a u în a n u m ite e d iţii t i p ă r i t e 2. C e le m a i r e c e n te e d ită r i a le Is to r ie i lu i Io a n C a n -
ta c u z in o a p a r ţ in lu i G e o rg io s F a tu r o s şi T ilm a n K ris c h e r, p u b lic a te în lim b a g e r
m a n ă 3. In c a d r u l c e r c e tă r ilo r is to r ic e s -a s im ţit n e v o ia u n o r c ît m a i c o m p le te
lu c r ă r i c u p r iv ir e la Io a h C a n ta c u z in o (1296— 1383), d e s p r e o r ig in e a , a c tiv ita te a
sa d e în c e p u t, r e a liz ă r ile s a le ca m a r e d o m e s tic , d o m n ia s a (1347— 1354) şi tim p u l
c a re a u rm at d u p ă ace ea .
I n a c e s t s e n s i - a u fo st d e d ic a te o s e r ie d e s tu d ii şi m o n o g ra fii. Ş iru l a c e s to r a
în c e p e c u lu c r a r e a lu i V . P a r i s o t 4 c a re a a d u s in te r e s a n t e in f o r m a ţii în lu m in a
c e r c e tă r ilo r d e la j u m ă t a t e a s e c o lu lu i tr e c u t, c u p r iv ir e la v ia ta , f a p te le p o litic e
şi g e n e a lo g ia c a s e i C a n ta c u z in ilo r. O in te r e s a n t ă c o n tr ib u ţie c u p r iv ir e la l e g ă
tu r a lu i C a n ta c u z in o c u fa m ilia P a le o lo g ilo r (A n d ro n ic II şi IU ) e s te a c e e a a lui
T . J . F lo r in s k ij 5.
C u p r iv ir e la a c t i v it a t e a lu i Io a n C a n ta c u z in o d u p ă r e t r a g e r e a la m în ă s tir e ,
d e m e n ţio n a t c o n tr ib u ţia lu i L. P o l i t i s 6. D e m e n ţio n a t d e a s e m e n e a şi s tu d iile
d e filo lo g ie is to r ic ă d e d ic a te d e J . D r â s e k e s c r ie r ilo r lu i C a n ta c u z in o în r a p o r t c u
a lt e iz v o a r e c o n te m p o r a n e 7. I n t e r e s a n t d e u r m ă r it şi lu c r a r e a lu i L. M a k sim o v i2
c u p r iv ir e la ro lu l p o litic a l lu i Io a n C a n ta c u z in o d u p ă a b d ic a r e a s a 8 şi d e a s e
* L u c r a re p r in c ip a lă d e s e m in a r, în to c m ită în c a d r u l C u r s u r ilo r d e d o c to r a t
în te o lo g ie , s p e c ia lita te a B iz a n tin o lo g ie , s u b în d r u m a r e a D -lu i p ro f. E m ilia n P o p e sc u ,
c a r e a d a t şi a v iz u l p e n tr u p u b lic a re .
1. V . L a u re n t, IX , 9 (a. 1368), B. - B o n o n ie n s is 2212 (S. X V ) ; P - P a ris —
C oislirt 144 (S. X V ) ; M u tin e n s is 224— 225 (a. 1555); C o n s ta n tin ( T o p k a p u — S e ra i)
28 (s. X I V ) ; M o n a c 106 (s. X V I), M o n a c , 184 (s. X V ).
2. T ra d . în lim b a la tin ă J . P o n ta n u s , In g lo ş ta d t, 160 3 ; E d. P r in c e p s C .P.I. — III
(1645) în C .V . (1 7 2 9 ); A . L. S c h o p e n , lo a n is C a n ta c u z e n i im p e r a to r is h is to r ia r u m
lib r i I— IV în C.B. B o n n 1828— 183 2 ; în J.P . M ig n e P. G. 153 (1866) c. 60— 1300,
154 c. 16— 3 7 0 ; T. S. M ille r, T h e H is to r y o f J o h n C a n ta c u z e n u s ( B o o k ) ; te x t, tr a n s -
la tio n a n d c o m m e n ta ry — D iss C a th o l U n iv . o f A m e ric a , 1975.
3. K a n ta c u z e n o s J o h a n n e s , G e s c h ic h te , iib e r s e tz t u n d e r l a u t e r t v o n G e o rg io s
F a to u r o s u n d T illm a n K ris c h e r. E r s te r T e ii 1984, Z w e ite r T e ii, S t u t t g a r t ; H ie r e s m a n n
V e rla g 1986, X IV 290 p. (B ib lio th e k d e r g r ie c h is c h e n L ite r a tu r 21). E s te o e d iţie
c r itic ă c a r e lip s e a p în ă a ic i. V e z i şi r e c e n z ia în « S iid o st F o rs c h u n g e n » , 43, 1984
şi 1987.
4. V . P a ris o t, C a n ta c u z k n e , h o m m e d 'i t a t e t h is to r ie n , P a r is 1845.
5. F lo rin s k ij, A n d r o n ic m la d ş i i Io a n K a n ta c u z in în J.M .N .P . 204, 1879,
J u l.— A u g . 87— 143, 219— 251, 205 (1879), S e p t.— O c t. 1— 48, 28 (1880), M a rt.— A p r il,
327— 334.
6 . L. P o litis, J e a n — J o a s a p h C a n ta c u z e n e fu t- i l c o p is te ? î n R.E.B. 14 (1956),
p. 195— 1 9 9 ; Id e m . E in e S c h r e ib e r s c h u le Im K lo s te r 'OîTjfoiv î n «B.Z.», 51 (1958),
p. 7— 3 6 ; 261— 287.
7. J . D ră s e k e , Z u J o h a n n e s K a n ta k u z e n e s în «B.Z.», 10 (1900), p. 72— 84 r
Id e m , K a n ta k u z e n o s , U r te il iib e r G re g o r a s' în «B.Z.», 10 (1901), 106— 1 27) id e m
K a is e r K a n ta k u z e n o s , G e s c h ts w e r k , « N e u e J a h r b u c h e r fu r d a s c la s s is c h e A lte rtu m » ,
33 (1914), p. 489— 5 0 6 ; Id e m , T h u k y d id e s , P e s tb e r lc h t (II 49— 53) u n d d e s s e n F o rţ-
le b e n , « S o k ra te s » , 68 (1914), 181— 189.
8 . L. J . M a k s im o v ii, P o litic k a u lo g a J o v a n a K a n ta k u z in a p o s ie a b d ik a c ije -
(1354— 1383) în «Z.R.V .I.», 9 (1966), p . 119— 193.
13 2 BI SERI CA O R T O D O X A R O M A N A
m e n e a lu c r a r e a lu i D. M . N ic o l, d e s p r e g e n e a lo g ia C a ii t a c u z i n i lo r 9. T o t o a s e m e n e a
lu c r a r e d e g e n e a lo g ie şi d e c e r c e t a r e s e m a n tic ă a p a r ţ in e lu i D. A . Z a k y t h e n o s 10.
M o n o g ra fii d e s p r e Io a n C a n ta c u z in o a u m a i p r e g ă t it S . K o u ro u s is 11 şi G . W e is s
O l u c r a r e in te r e s a n t ă c u p r iv ir e la p rim e le m ă s u ri a le lu i C a n ta c u z in o o d a tă c u
u r c a r e a s a p e t r o n a p a r ţin e lu i V . L a u r e n t 13. O a l t ă lu c r a r e s u b s e m n ă tu r a lu i
J . M e y e n d o rff s c o a te in e v id e n ţă c ite v a d in g in d u r ile « e c u m e n is te » a le a c e s tu i
î m p ă r a t w. U n a lt c e r c e tă to r d e r e n u m e H . H u n g e r, î n tr - u n s tu d iu d o c u m e n ta t,
s c o a te în e v id e n tă u n a s p e c t d in a c t i v it a t e a d e l e g i s l a to r a a c e s tu i îm p ă r a t a l
B iz a n ţu lu i 15. A lt c e r c e tă to r , E. V o o rd e c k e r s , a e d i t a t d in s c r ie r ile te o lo g ic e a le
fo s tu lu i îm p ă r a t Io a n V I C a n ta c u z in o şi, d e a s e m e n e a , s - a o c u p a t în tr - u n s tu d iu
d e ş e d e re a a c e s tu ia la M i s t r a 16. I n a f a r ă d e a c e s te s tu d ii şi a rtic o le , in fo rm a ţii
p r e ţio a s e cu. p r iv ir e la v i a ţ a şi o p e r a îm p ă r a tu lu i s u s n u m it c ît şi a m p le in fo rm a ţii
b ib lio g r a fic e a flă m d in lu c r ă r ile g e n e r a le d e i s to r ie ş i l i t e r a t u r ă b iz a n tin ă c a a c e le a
a lu i K. K ru m b a c h e r 17, G y . M o r a v ic s ik 18, M . E. C o llo n n a ' 9, H . H u n g e r 20, G . W e i s s 21.
In ţ a r a n o a s t r ă p e r s o a n a şi o p e r a lu i Io a n C n ta c u z in o s - a u b u c u r a t d e m a i
p u ţin in te r e s . D e m e n ţio n a t, to tu ş i, c îte v a lu c r ă r i d e d ic a te în c e p în d c u c e le în
m a n u s c r i s 22. O a n u m ită a te n ţ ie f a ţă d e p e r s o a n a şi o p e ra îm p ă r a tu lu i b iz a n tin
o g ă s im la N . Io rg a , p e la în c e p u tu l s e c o l u l u i 23. F r a g m e n te d in o p e r a sa a u fo s t
t r a d u s e în ro m â n e ş te şi p u b lic a te î n 1975 în c o le c ţia F o n te s H is to r ia e D a c o -
r o m a n ia e In c e e a c e p r iv e ş te a titu d in e a sa f a ţă d e m iş c a re a is ih a s tă e a a fo s t
p u s ă în lu m in ă d e P r. P ro f. D. S tă n ilo a c în s tu d iu l s ă u d e d ic a t lu i G rig o rie P a -
9. M . D. N i c o l,'T h e B y z a n tln e F a m ily o l K a n ta k u z e n o s c. 1100— 1460, W a s h in g

to n , 1968.
10. D. A . Z a k y th e n o s , KovcaxouCil'vot KoccanooC’I'voc în «N . E llin ik a » , 3 (1930),
p . 545— 546.
11. S. K o ru s is , 'IuânvTjs o K avxaxouti)voî în O pâreuiixi) n a t , H0tx'f| 'E'fxoy.XoTCaiSela,
7 (1965), 29— 35, în c a r e a firm ă c u a r g u m e n te c ă n u m e le d e k a n ta k u z e n e s a p a r ţin e
m în ă s tir ii K u z e n a s ; Id e m a r t. în « R u lle tin d 'I n f o r m a tio n e t d e C o o rd in a tio n » , n r. 21
(1965), A th e n — P a ris (A s s o c ia tio n I n te r n a ti o n a le d e s E tu d e s B y z a n tin e s ), 38.
12. G . W e is s , J o a n n e s K a n ta k u z e n o s — A r l s t o k i a t , S ta a ts m a n n , K a ls e r u n d
M o n c h — in d e r G e s e lls c h a fts e n tw ic k lu n g v o n B y z a n z in 14 J a h r u n d e r t, W ie s s b a -
d e n , 1969.
13. V . L a u re n t, La d a te d e V e n tr k e d e J e a n C a n ta c u z k n e ă B y z a n c e e t Ia
d e p o s itio n d u p a tr ia r c h e J e a n C a le c a s, In « E ch o s d ’O rie n t» , 36.
14. J . M e y e n d o rff, P r o je ts d e C o n c lle O e c u m G n iq u e e n J 3 6 7 : u n d ia lo g u e I n i d it
e n tr e J e a n C a n ta c u z b n e e t le le g a t P aul, în «D .O .P.», 14 (1960), p. 149— 177.
15. H . H u n g e r, U r k u n d e r u n d M e m o ir e n t e x t : D e r C h ry s o b u llo s L o g o s d e s
J o h a n n e s K a n ta k u z e n o s liir J o h a n n e s A n g e lo s , î n «J.O .B .», 27 (1978), p . 107— 125.
16. E d m o n d V o o rd e c k e r s , U n e m p e r e u r p a la m ite ă M is tr e e n 1370, în
«R.E.S.E.E.», 9 (1971), p . 607— 615.
17. K. K ru m b a c h e r, G e s c h ic h te d e r b y z a n tln is c h e n L ite r a tu r , M iin c h e n , 1897,
p. 298— 300.
18. G y . M o ra v c s ik , B y z a n tln o tu r c ic a I. D ie b y z a n tln is c h e n Q u e lle n d e r G e
s c h ic h te d e r t u r k v o lle r , A k a d e m ie — V e r la g — B e rlin , 1958, p . 321— 323.
19. M . E. C o llo n n a , G li s to r ic i b iz a n tin i d a i I V a l X V se c o lo , I, S to r ic i P ro
fa n i, N a p o li, 1956, p. 9— 11.
20. H . H u n g e r, D ie h o c h s p r a c h llc h e P ro fa n e L ite r a tu r d e r B y z a n tin e r , W ie n ,
1978, v o i. I, p. 465—4 6 9 .
21. Id e m , H a u p tq u e lle n , p. 494— 495.
22. cf. M a n u s c r is e g r e c e ş ti In B ib lio te c a A c a d e m ie i, p. 200, n r. 213, c o p ia te
d e s to ln ic u l C o n s ta n tin C a n ta c u z in o . E s te v o r b a d e lu c r a r e a : C o n tra m a h o m e d a n ilo r .
23. N . Io rg a , M e d a illo n s d 'h is to ir e litte r a ir e b y z a n tin e , 25, J e a n C a n ta c u z b n e ,
în « B y z a n tin a » , 2 (1925), p. 292— 293.
24. Iz v o a r e le is to r ie i R o m â n ie i v o i . III S c r iito r i b iz a n tin i, pub. de A l. E lia n
şi N . Ş. T a n a ş o c a , E d. A c a d e m ie i, B uc., 1975, p. 483— 496.
D O C UM E N T A R E 1 33
l a m a D e a s e m e n e a n u m e le s ă u e s te a m in tit în în c e r c ă r ile d e g e n e a lo g ie a le f a
m iliei C a n ta c u z in ilo r in Ţ ă r ile R o m â n e
2. V ia fa şi o p e r a în g e n e r a l
A lă tu r i d e I s to r ia lu i N ic h ifo r G r e g o r a s c a r e p r e z in tă d e a s e m e n e a e v e n i
m e n te c o n te m p o ra n e , m e m o riile îm p ă r a tu lu i- m o n a h Io a n V I C a n ta c u z in o s î n t u n
iz v o r d e p rim ă m în ă c e o fe ră u n b o g a t m a te r ia l in fo rm a ţio n a l, r e d în d e v e n im e n te
În s e m n a te c u u n r a f i n a t sim ţ a p o lo g e tic a l s tr ă d a n iilo r s a le d e lu p tă c u « c a s a
P a le o lo g ilo r» . In g e n e r a l lu c r a r e a sa m e m o r ia lis tic ă s c o a te în e v id e n t ă u r m ă t o a
r e le a s p e c t e :
1. B o g a te in fo rm a ţii d e s p re a n u m ite e v e n im e n te d in r ă z b o a ie le c iv ile d in tr e
a n ii 1328— 1354.
2. P r e z e n ta r e c r itic ă a m iş c ă r ilo r p o p u la r e în o r a ş e le b iz a n tin e .
3. D e s c r ie r i a le c e lo r m a i im p o r ta n te e v e n im e n te d e ră z b o i p e to a t e f r o n
t u r il e : în B a lc a n i, c u tu rc ii, c u ita lie n ii, c u o r a ş e le m a ritim e .
4. I n fo rm a ţii p r e ţi o a s e c u p r iv ir e la v ia ta şi c o n c e p ţia p ă tu r i l o r s u s -p u s e
b iz a n tin e (în a c e s t s e n s a s e c o m p a ra c u N ic h ifo r B r y e n n io s şi A n a C o m n e n a ).
5. I m p o r ta n te e v a lu ă r i c u p r iv ir e la is to r ia e c o n o m ic ă şi s o c i a l ă : n u m ă r u l c e lo r
d in « s u ita re g a lă » , a v e r e a îm p ă r a tu lu i, p r ă d a r e a a lb a n e z ilo r (II 32), D ia lo g u ri c u
a n u m ite p e r s o n a lită ţi — in te r e s a n t c e l c u , l e g a t u l p a p a l P a u l, î n 1367, î n c a re ,
în c iu d a to n u lu i c o n c ilia n t, s e a r ă t a în ă s p r ir e a fro n tu rilo r .
6 . I m p o r ta n te d e z b a te r i r e lig io a s e î n c a d r u l o r to d o x ie i b iz a n tin e , la lo c d e
f r u n te în s c r iin d u - s e m iş c a r e a is ih a s tă la triu m fu l c ă r e ia I o a n V I C a n ta c u z in o a
j u c a t u n r o l d e o s e b it.
F a m ilia C a n ta c u z in ilo r s e n u m ă r ă p r i n tr e m a rile fa m ilii a le a r is to c r a ţ i e i
fe u d a le b iz a n tin e t î r z i i 27. IOan C a n ta c u z in o e r a în r u d it d u p ă m a m ă c u fa m ilia
P a l e o l o g i lo r 28 t a t ă l s ă u a în d e p lin it p r i n tr e a lt e fu n c ţii p e a c e e a d e a r h o n d e
P e l o p o n e z 29. D e la u n c h iu l s ă u d in fa m ilia A n g h e lilo r , u n m a r e « s tra to p e d a rh » ,
e l a p r im it o b u n ă i n s tr u c ţie m i l i t a r ă P r i n s o ţia s a Irin a , c a r e i - a d ă r u it tr e i f i i :
M a te i, M a n u e l, A n d ro n ic şi tr e i fiic e , e r a î n c u s c r it c u fa m ilia A s ă n e ş tilo r .
P r o p r ie ta r a l m a i m u lto r te r e n u r i şi a ş e z ă m in te , şi c u u n b o g a t ş e p te l, el
a a v u t a s tf e l u n s u p o r t e c o n o m ic p u te r n ic c a r e l-a a j u t a t în a s c e n s iu n e a s a s o
c i a l ă 31. T o t în a c e s t s e n s e l a în c h e ia t în 1320 o a lia n ţă c u a r is to c r a ţ i i T h e o d o r
S y n a d e n o s şi S y r g i a n n e s 32, c a t a l o g a tă d e u n ii is to r ic i a i B iz a n ţu lu i c a u n a d e v ă r a t
« triu m v ira t» . In ră z b o iu l d in tr e A n d r o n ic II şi u n c h iu l s ă u A n d r o n ic III, Io a n C a n -
ta c u z in o c a r e e r a în v r e m e a a c e e a « m a re d o m e s tic » ( n f j a i SofiEoxîxo?) 33 s -a p u s în
a li a n ţă c u t în ă r u l P a le o lo g , a li a n ţă la c a r e s - a a d ă u g a t m a i a p o i şi S y rg ia n n e s .
D u p ă v i c to r ia lu i A n d r o n ic III (1328) e l a d e v e n it c e l m a i a p r o p ia t c o la b o r a to r
ş i om d e î n c r e d e r e a l t în ă r u lu i îm p ă r a t. î n a c e a s tă c a l i ta te e l a r e u ş i t p r in
m a r e ra fin a m e n t s ă - l a d u c ă p e s c a u n u l p a tr i a r h a l p e Io a n C a le c a s (1334) f ă ră s ă
25. A s e v e d e a în a c e s t s e n s, D. S tă n ilo a e , G r ig o rie P a la m a , S ib iu , 1946

şi F ilo c a lia , v o i. V II.
26. C e r c e tă to r u l ro m â n P. S. N ă s tu r e l, î n tr - o c o n fe r in ţă p r e z e n ta t ă la I n s titu tu l
d e s tu d ii s u d - e s t e u ro p e n e , p e b a z a u n o r o b s e r v a ţii d e g e n e a lo g ie , a fă c u t a f ir
m a ţia c ă s-a g ă s it v e r ig a lip s ă în c e e a c e p r iv e ş te le g ă tu r a d i n tr e fa m iliile d e
C a n ta c u z in i d in B iz a n ţ Şi c e le d e la n o i.
27. C e le m ai im p o r ta n te lu c r ă r i d e p r o s o p o g ra fie a p a r ţ in lu i D. M . N ic o l,
op. c it., c u p r iv ir e la n u m e a s e v e d e a şi D. A . Z a k y th e n o s , o p . c it., p. 29— 35.
28. M a m a s a T h e o d o r a e r a fiic a (ue{a) îm p ă r a tu lu i A n d ro n ic III, cf. D. M . N i
c o l op. c it., p. 3 0 ; I. K u ru s is op. c it., p . 29.
29. G . W e is s , op. c it., p . 9.
30. H ist. I, 334, 5— 9 c d . B onn.
31. I b id e m II 185 3— 9 ; A s e v e d e a şi d e s c rie r e a lu i G. W e is s , o p . c it., p . 21.
32. V . P a ris o t, o p . c it., p. 40.
33. C u p r iv ir e la s e m n ific a ţia a c e s tu i c u v în t a s e v e d e a N . O L k o n o m id es,
L e s lis te s d e s p r e s e n c e s ; şi G . W e is s o p . c it., p. 10. R. G u ila n d , Le g ra nd d o -
m e s tic a t â B y z a n c e , în «E.O.», 37 (1938). In is to r ia s a e l a r a t ă c ă în 1321 e r a
m a r e d o m e s tic . S c r is o a r e a lu i M ic h a e l G a b r a s n r. 345 C o d . M a rc . 446 fo l 229— 231
c ă t r e m a r e le d o m e s tic îl d e s e m n e a z ă în a c e s t tim p c a t î n ă r c e t ă ţ e a n .
b ă n u ia s c ă în e l p e î n v e r ş u n a tu l a d v e r s a r d e m a i tîrz iu , c a r e d u p ă m o a r te a lu i A n
d ro n ic III (15 iu n ie 1341) îi v a fa c e o o p o z iţie e v id e n tă ^ T o t în a c e a s tă p e r io a d ă
a în c e p u t şi lu p ta a s c u n s ă d in p a r te a îm p ă r ă te s e i v ă d u v e A n a d e S a v o ia . In
o c t. 1341 Io a n C a n ta c u z in o e s ilit d e a d v e r s a r i s ă s e r e t r a g ă la D y d im o te ic h o s , ia
tim p c e m a m a sa şi s o ţia fiu lu i s ă u M a te i e r a u î n t e m n i ţ a t e 35. L a 26 o c t. 1341 C a n
ta c u z in o e r a în c o r o n a t îm p ă r a t la D y d im o te ic h o s c u q î n d u l to tu ş i d e a d a î n tî i e t a te
re g in e i şi t in ă r u lu i îm p ă r a t m in o r I o a n V P a le o lo g u l * .
U rm a re a c e s tu i a c t, a iz b u c n it r ă z b o iu l c iv il, la în c e p u t c u u rm ă ri n e f a v o
r a b il e p e n tr u C a n ta c u z in o , c e e a ce l-a d e te r m in a t s ă s e re fu g ie z e la s îr b i. D a to r ită
a ju to r u lu i te s a lie n ilo r şi m a i a le s p r in a p a r iţia e m ir u lu i tu r c U m u r în v a r a a n u
lu i 1343 e l a r e u ş it s ă s e r e d re s e z e şi s ă p o r n e a s c ă o fe n s iv a , d e v a s tîn d m a i m u lte
o r a ş e . C ă d e r e a a d v e r s a r u lu i s ă u A p o c a u c o s (1346) a d u s , p r in tr e a lte le , la s c h im
b a r e a d e m e n ta lita te la c e i m a i im p o rta n ţi p a r tiz a n i a i re g in e i, c a s p r e e x e m p lu
a c e e a a c o m a n d a n tu lu i f lo te i, F a z z a lo ti. î n a c e a s tă s i t u a ţ i e , a r e lo c în c e le d in
u rm ă m a rş u l c ă t r e C o n s tâ n tin o p o l (feb r. 1347) şi i n s t a l a r e a p e tr o n u l i m p e r i a l 37.
In c e e a c e p r iv e ş te a c t i v it a t e a sa c u ltu r a lă , e l s e re m a r c ă în p r im u l r în d
p rin lu c r ă r ile s a le m e m o r ia lis tic e c u n o s c u te s u b titlu l d e I s to r ii ( ’lax o p îa i), în
p a tr u c ă r ţi, c a r e s e o c u p ă c u e v e n im e n te le d in tr e a n ii 1320— 1356, în tr - o a n u m ită
p r iv in ţă p în ă în a n u l 136238. I n p rim a d in tr e c ă r ţi e l im a g in e a z ă o c o r e s p o n d e n ţă
î n tr e e l şi N il, id e n tif ic a t c u a r h ie p is c o p u l d e T e s a lo n ic N il C a b a s ila , c a r e -I
în d e a m n ă p e m o n a h u l C h ris to d u l, (p s e u d o n im u l lu i Io a n C a n ta c u z in o ). s ă -ş i s c rie
m e m o riile **. C a r te a I s e o c u p ă c u lu p ta d in tr e A n d r o n ic II şi A n d ro n ic III. C a r te a
a Il-a c u d o m n ia lu i A n d ro n ic III. C a rte a a IlI-a t r a t e a z ă e v e n im e n te le d e la m o a rte a
lui A n d ro n ic III şi p în ă la m a r ş u l şi in tr a r e a lu i Io a n C a n ta c u z in o în C o n s tâ n tin o p o l
în 1347. C a r te a a IV -a s e o c u p ă c u d o m n ia lu i C a n ta c u z in o , a b d ic a r e a s a şi a n ii
c a r e a u u rm a t.
C ă r ţile 1, 2 şi 4 a u în m o d a s e m ă n ă to r c am a c e e a ş i p ro p o rţie , c a r te a a IlI-a ,
în s ă , e s te d u b lă în lu n g im e fa tă d e c e le la lte . L u c r a r e a s e re m a r c ă p r in tr - u n stil
şi o d e s c rie r e a p a r te , fiin d b in e c h ib z u ită , d e a s e m e n e a p rin c u v în tă ri lu n g i o ra le ,
u n e le d in tr e e le fiin d iz o la te d in p u n c t d e v e d e r e a l c o n ţin u tu lu i, n u m ă ru l a c e s to r a
fiin d f o a rte m a re . A ş a , s p re e x e m p lu , d u p ă s in o d u l d in 1351, a u to r u l în c e a r c ă să
p r e z in te to a t e e v e n im e n te le , în d e ta lii, în a c e s t f e l 40. N ic h ifo r G re g o ra s , c o n te m
p o r a n u l s ă u , d im p o triv ă , a ta ş e a z ă t o a t e . c ă r ţile c u d is c u ţiile te o lo g ic e lu c r ă r ii s a le
is to ric e . D is c r e p a n ţa în d e s c rie r e a u ltim ilo r 30 d e a n i la s ă s ă s e în tr e v a d ă a s e
m ă n a r e a c u o p e r a u n u i r e f r a c t a r 41. S -a o b s e r v a t şi o a n u m ită d if e r e n ţă a o r în -
d u irii te x te lo r d e s fîr ş it d in c a r te a a IV - a în m a n u s c r i s e 42. C a tim p d e a lc ă tu ir e
a M e m o r iilo r se c o n s id e r ă p rim a d e c a d ă d u p ă a b d ic a r e a sa . N u e s te d e a c c e p ta t
fa p tu l c ă s - a r fi a p u c a t d e e la b o r a r e a lo r în a in te d e a c e s t e v e n im e n t, în sc h im b ,
în lin iş te a r e la tiv ă a m în ă s tirii e l a v e a p rile ju l, d u p ă c ă d e r e a sa , să -i d e a lu c r ă r ii
v ie ţii s a le u n a s p e c t d e a p o lo g ie a c e lo r în f ă p tu ite şi o a n a liz ă a e v e n im e n te lo r .
34. H . H u n g e r, op. c it., p. 465.

35. Ib id e m , p. 466.
36. H ist. II, 166, 10— 16 a s e c o m p a ra c u a f ir m a ţiile fă c u te d e F r. D o lg e r,
Johannes VI K a n ta k u z e n o s a ls d y n a s tis c h e r L e g itim is t, î n «S.K.», 10, (1938),
19— 30 Hapăar.opa, E tta l, 1961, 194— 207. A s e v e d e a în a c e s t s e n s şi G . O s tr o g o r s k y ,
H is to ir e d e L 'E ta t B y z a n tin , P a r is 1977, p . 333.
37. G. O s tr o g o r s k y op. c it., p. 5 4 2 ; G y . M o r a v c s ik op. c/f., p. 321.
38. K. K ru m b a c h e r o p . cit., p. 298 a v o r b it d e o s in g u r ă n o tiţă p e n tr u u ltim ii
a n i, c r itic a lu i J . D ră s e c k e o p . c it. în «B.Z.», 9 (1900) e s te n u m a i în m o d lim ita t
c o r e c tă . A s e v e d e a în a c e s t s e n s şi e x p lic a ţiile d a te d e H . H u n g e r în o p . c it.,
p . 467.
39. J . D ră s e c k e , o p . c it., în «B.Z.», 9 (1900), p. 81.
40. H ist. III, 168, 24— 169, 3.
41. R. J. L o e n e rtz , O r d re e t d ă s o r d r e d a n s le s m b m o ir e s d e J e a n C a n ta c u z k n e ,
în «R.E.B.», 22 (1964), p. 222— 237.
42. H . H u n g e r, op. c it., p . 468, a s e c o m p a ra c u T . S. M ille r, T h e H is to r y
o l J o h n C a n ta c u z e n u s (C a rte a a IV -a ), W a s h in g to n , 1975, p. 7.
D O C UM EN T A R E 135
C a « te rm in u s a d q u e m » a l a lc ă tu ir ii p o a te fi lu a t a n u l 1369, a n u l d e în c e p u t
a l C od. L a u re n 99 c a r e 'c o n ţ i n e şi M e m o riile s a l e 43. A s tfe l e x - îm p ă r a t u l se fo lo
s e ş te d e lin iş te a m în ă s tir ii n u p e n tr u c o p ia tu l d e m a n u s c ris e , cum s e c r e d e a o d i
n io a r ă p e b a z a u n o r c o n fu z ii, ci p e n tr u a -ş i d e p ă n a a m in tir ile p e n tr u p o s te r ita te
L u c ra r e a is to r ic ă a lu i Io a n C a n ta c u z in o s tă , îm p r e u n ă c u c e a a lu i N ic h ifo r
G re g o ra s , ca u n u l d in c e le m a i im p o r ta n te iz v o a r e d e is to r ie b iz a n tin ă d in p rim a
j u m ă t a t e a se c . a l X J V -le a . A m b e le lu c r ă r i s e c o m p le te a z ă re c ip ro c , f ă ră î n t r e
r u p e re , în a c e a s tă p r iv in ţă şi în a lt e le în r e la ta r e a e v e n im e n te lo r * . M o n a h u l-
s r r i i t o r C h ris to d u l îl a m in te ş te p e G re g o ra s în c îte v a r în d u r i, f ă ră a-1 n u m i, în
m o m e n tu l c în d p u n e în tr e b a r e a c u p r iv ir e la iu b ir e a d e a d e v ă r şi in fo rm a ţia
c o n c u r e n ţilo r s ă i 46.
In le g ă tu r ă c u s in o d u l d in iu lie 1361 C a n ta c u z in o d u c e o a s c u ţi t ă p o le m ic ă
îm p o triv a lui G re g o ra s , c a re m ai in tîi d e z v in o v ă ţis e m ă s u r ile re g im u lu i s ă u c o n tr a
n e a s c u ltă to r ilo r a n tip a la m iţi. D e a ltfe l, se c u n o a ş te o p e r m a n e n tă p o le m ic ă şi o
c o r e s p o n d e n ţă a g it a to a r e a lu i G re g o ra s c u s t r ă in ă t a t e a ( T r a p e z u n t şi C ip ru ). C a n
ta c u z in o îl c a r a c te riz e a z ă c a « d e fă im ă to ru l» (aun.oţ>avTia), a r m a s a v e r b a l ă fa
v o r ită 47. In c e e a c e p r iv e ş te iz v o a r e le M e m o r iilo r s a le s e p o a te in v o c a în p rim u l
rîn d e x p e r ie n ţa p r o p r ie ; a s tfe l, în c e p în d d e la 1320, e l n u n u m a i c ă o b s e r v ă a c e s te
e v e n im e n te , d a r le şi tr ă i e ş t e c o n tin u u ®. S e c o n s id e r ă c ă p e b a z a p r ie te n ie i s t r î n s e
c u A n d ro n ic III lu i i-a u fo st a c c e s ib ile , în tim p u l ră z b o iu lu i c iv il, m u lte d o c u m e n te
r e le v a n te , h ris o a v e , s c r i s o r i 49. La 1342 C a n ta c u z in o a d u c e s c r is o a r e a lo c u ito r ilo r
d in D y d im o tic h o s lu i A le x io s A p o c a u c o s (II 278, 15, 281) şi d e a s e m e n e a c h ris o b u lu l
c u a ş e z a r e a lu i Io a n A n g h e lo s c a g u v e r n a to r d e T e s a lia M.
D e r e m a r c a t c ă m e m o riile lu i C a n ta c u z in o a u îm p r u m u ta t u n e le d o c u m e n te s a u
s c ris o ri p e c a r e le - a i n s e r a t d i r e c t ; a ş a e s te s p re e x e m p lu d o c u m e n tu l d e o s e b it
d e v a lo r o s p e c a r e îl re d ă c u v în t c u c u v în t — e s te v o r b a d e o s c r is o a re a s u l t a
n u lu i N a s r r e d in H a s s a n , c o m p a r a tă u n e o ri c u u n e le s c r is o r i a le s u lta n u lu i c ă tr e
p rin c ip ii d in a p u s , d in tr e c a r e u n e le d in se c . 15— 16 s e m a i p ă s t r e a z ă 51. M u lţim e a
in fo r m a ţiilo r la s ă s ă s e c r e a d ă c ă e l a r fi ţin u t u n a n u m it j u r n a l p e c a r e l- a fo lo sit
m ai a p o i 52. A c e a s ta r e z u ltă m a i în tîi d in m ă r tu r iile c r o n o lo g ic e c a r e a r a tă , a lă tu r i
d e a n i, şi n u m ă r u l in d ic tio n u lu i, a d e s e a şi lu n a şi z iu a , d e a s e m e n e a o fe ră in f o r
m a ţii d e s tu l d e a m ă n u n ţite d e s p r e tr u p e şi d e s p r e n u m ă r u l v a s e lo r d e ră z b o i,
n u m ă ru l c e lo r c ă z u ţi şi r ă n iţi, u n e o ri e x e m p lific în d n u m a i a c o lo u n d e G r e g o r a s d ă
n u m ă ru l e x a c t a l v a s e l o r 53 D e a s e m e n e a n u m ă r u l c e lo r c ă z u ţi şi a l c e lo r r ă n iţi
•13. I. K u ru s is , o p . c it .; M . t>. N ic o l, o p . cit., p. 1 00; G y. M o ra v c s ik , op. cit.,

p. 322. N u fa c e n ic i o a firm a ţie în a c e s t s e n s c u p r iv ir e la a n u l 1368, c u m s u s ţin e
H . H u n g e r, op. c it., p. 468.
44. L. P o litis, J e a n — lo a s a p h C a n ta c u z k n e I u t-il c o p is te ?. p. 195— 199 ; id em ,
Ein e S c h r e ib e r s c h u le im K lo s te r xoiu '08717<î>n în «B.Z.», 51 (1958), în c a r e v o r b e ş te
d e s p r e a c e a s tă m în ă s tir e c e le b r ă d in C o n s ta n tin o p o l, u n d e a p a r e s e m n ă tu ra m o n a
h u lu i I o a s a f p e m ai m u lte m a n u s c r is e . D u p ă p ă r e r e a n o a s tr ă c re d e m c ă n u e ra
e x c lu s c a e x - îm p ă r a tu l Io a n — m o n a h u l Io a s a f să fi c o p ia t c ît e v a m a n u s c r is e ca
a c e le a a le C o m e n ta r iilo r Sf. Io a n G u ră d e A u r la « F a p te le A p o s to lilo r» , a t t t d e
b o g a te în în v ă ţă tu r i p e n tr u o ric e v i e ţ u i to r d in tr - o m în ă s tire .
45. V . P a ris o t, o p . c it., p. 1 5 ; a s e v e d e a e x p lic a ţiile lu i H . H u n g e r, op.
c it., p. 468.
46. H ist. I, 12, 17— 20.
47. H ist. III, 171, 15— 183, 15 a ic i 172, 19. Cu p r iv ir e la a c e a s tă p o le m ic ă a
se v e d e a J . D r ă se c k e , K a n ta k u z e n e s , U r te il iib e r G r e g o ra s, p. 106— 127.
48. H ist. I, 10, 1 5 ; II 13, 8— 15.
49. A s e c o m p a ra P ro sta g m a ta A n d r o n ic o s I I : I 232, 23— 233, 14 — D o lg e r,
R eg. 2 5 6 7 ; 233, 17— 234, 3 - D o lg e r, R e g . 2 5 7 2 ; 234, 13— 235, 10 - D o lg e r
R e g . 2578.
50. H ist. II, 312, 15— 322, 15. C o n fo rm şi H . H u n g e r, U r k u n d c n u n d M c -
m o r ie n te x t.
51. H ist. III, 94, 2— 99.
52. P a ris o t, op. c it., p. 18 ş.u., cf. şi H . H u n g e r, D /e h o c h s p r a c h lic h e , p . 469.
53. G. W e is s , o p . c it., p p . 48, 329, 330.
la s ă p o s ib ilita te a s ă n e g în d im la a n u m ite c o m u n ic a te d e r ă z b o i S i n t şi lo c u ri
u n d e la s ă d e d o r it în c e e a c e p r iv e ş te n u m ă r u l c e lo r m o rţi în lu p tă d in p a r te a
b iz a n tin ilo r în r a p o r t c u c e l a l tu r c ilo r şi a c e s t lu c ru s e e x p lic ă p rin c a r a c te r u l
a p o lo g e tic a l lu c ră rii.
3. I o a n C a n ta c u z in o ca îm p ă r a t
D u p ă în c o r o n a r e a d e la D y d im o te ic h o s d in 1341, a s i g u r a t d e v ic to r ia sa p rin
a ju t o r u l t u r c i l o r 55, C a n ta c u z in o s-a în c o r o n a t p e n tr u a d o u a o a r ă la A d ria n o p o le ,
la 21 m a i 1346. P rin a c e a s tă în c o r o n a r e s o le m n ă la c a re a s is ta p a tr ia r h u l d e Ie
ru s a lim se m a rc a l e g a lita te a a c e lu i p ro n u n c ia m e n to d e la D y d im o te ic h o s p rin c a r e
în c e p e r ă z b o iu l c iv il in 1341. T e r ito riu l A n e i d e S a v o ia e r a lim ita t la c a p ita lă
şi îm p re ju r im ile s a l e ; a m b iţio a s a fe m e ie n u a b a n d o n a î n s ă lu p ta şi fă c e a e f o rtu r i
d e o s e b ite p e n tr u a r e c r u t a tr u p e s tr ă in e . A s tfe l, în v a r a a n u lu i 1346, a u s o s it
6000 d e se lg iu c iz i d in e m ir a tu l lu i S a r o u k h a n , d a r a c e ş tia , în lo c s ă m e a rg ă îm p o
tr iv a lu i C a n ta c u z in o , a u d e v a s ta t p rin B u lg a ria şi îm p r e ju r im ile C o n s ta n tin o p o -
lu lu i —- p r o v o c în d m o m e n te d e te n s iu n e . In a c e s t tim p , î m p ă r ă te a s a e ra p r e o c u p a tă
d e m iş c ă r ile is ih a s te şi d e d e p u n e r e a d in t r e a p tă a p a tr i a r h u l u i Io a n C a le c a s , la 2 f e
b r u a rie 1 3 4 7 w . Ie ş it d in te n s iu n e a c r e a tă , P a la m a lu c ra p e n tr u C a n ta c u z in o , îm
p r e u n ă c u p r ie te n u l s ă u Isid o r, p ro m o v a t p a tr ia r h . La 3 f e b r. 1347 C o n s ta n tin o p o lu l
a d e s c h is p o r ţile lu i Io a n C a n ta c u z in o , g a rn iz o a n a o r a ş u lu i tr e c în d d e p a r te a sa .
î m p ă r ă te a s a c e d e a z ă , ia r C a n ta c u z in o - e s te r e c u n o s c u t s u v e r a n . El c o n d u c e Im
p e riu l tim p d e ş a p te a n i, a v în d a s o c ia t la c o n d u c e re p e Io a n V P a le o lo g u l, c ă ru ia
i-a d a t în c ă s ă to r ie p e fiic a sa E le n a . La 17 m ai 1347 a a v u t lo c o n o u ă c e re m o n ie
a în c o r o n ă rii, d e a c e a s tă d a tă C a n ta c u z in o p rim in d c o r o a n a im p e r ia lă d in m îin ile
p a tr ia r h u lu i d e C o n s ta n tin o p o l, c ă p ă tîn d p r in a c e a s ta v a lo a r e ju r id ic ă d e p lin ă şi i n
c o n te s ta b ilă .
C a n ta c u z in o a lu a t în tr - o o a r e c a r e m ă s u ră lo c u l d e f u n c tu lu i A n d r o n ic III,
e l a fo st c o n s id e r a t ca f r a te le « sp iritu a l» a l a c e s tu ia şi c a « ta tă c o m u n » a l lu i
Io a n P a le o lo g u l şi a l p r o p r iilo r să i fii şi în a c e la ş i tim p c o n d u c ă to r u l c a s e i r e
g a l e 67. V ic to ria lu i Io a n C a n ta c u z in o a p u s c a p ă t p e n tr u c îtv a tim p ră z b o iu lu i
c iv il, to tu ş i z e lo tii s e m e n ţin e a u la T e s a lo n ic , şi re fu z a u s ă -l r e c u n o a s c ă p e C a n
ta c u z in o . Ei n u re c u n o ş te a u n ic i u n o rd in v e n it d e la C o n s ta n tin o p o l, d a r c ă d e r e a
lo r e r a o p r o b le m ă d e tim p . A c e ş tia re fu z a u să p r e d e a o r a ş u l lu i C a n ta c u z in o şi
n e g o c ia u cu s u v e r a n u l s ir b Ş te fa n D u şa n . D o m in a ţia lo r a s f îr ş it în 1350 c în d
A n d r e i P a le o lo g u l s - a r e fu g ia t la s îrb i, în a c e s t tim p g u v e r n a t o r u l A le x io s M e to c h i-
te s a trim is u n a p e l c ă tr e C a n ta c u z i n o 58.
La s f îr ş itu l a n u lu i, Io a n C a n ta c u z in o ş i-a f ă c u t i n tr a r e a în o r a ş u l lu i C o n
s ta n tin , în s o ţit d e Io a n P a le o lo g u l, tim p în c a r e G rig o r e P a la m a , n u m it m itro p o lit
d e T e s a lo n ic şi fiin d îm p ie d ic a t d e z e lo ţi s ă -ş i o c u p e s c a u n u l, r e u ş e ş te , o d a tă c u
in s ta la r e a n o u lu i îm p ă r a t, s ă a ju n g ă în o ra ş u l d e r e ş e d in ţă , o r a ş u l Sf. D im itrie .
P rin a titu d in e a s a p o litic ă şi re lig io a s ă , Io a n V I C a n ta c u z in o s e r e m a r c ă p r i n tr e
a lte le ca u n sim b o l a l g în d irii b iz a n tin e o rto d o x e , c o n s e rv a to a r e .
54. H . H u n g e r, o p . c it., p. 469. A s e v e d e a şi p. 345 c u p r iv ir e la in fo rm a ţiile

d e la P a tr ia r h u l N ik e p h o ro s .
55. I n ia r n a a n u lu i 1344— 1345 Io a n C a n ta c u z in o a în c h e i a t u n t r a t a t c u s u lta n u l
O r k h a n d în d u - i d e s o ţie p e fiic a sa T h e o d o ra . P rin a c e s t fa p t lu i i - a r r e v e n i r e s
p o n s a b ilita te a d e a fi c r e a t c u lo a r lib e r tu r c ilo r în E u ro p a p rin a p e lu l fă c u t c ă tr e
O m o u r şi O r k h a n . A s e v e d e a în a c e s t s e n s N . Io rg a , L a tin s e t G r e c s d 'O r ie n t
e t T b ta b lis s e m e n t d e s T u r c s e n E u ro p e . în «B.Z.», X V (1906), p. 22.
56. A s e v e d e a V . L a u re n t, N o te s d e C h r o n o g r a p h ie e t d 'h is to ir e b y z a r ttin e ,
în « E ch o s d ’O rie n t» , 36 (1937), p: 170 cf. şi G . O s tr o g o r s k y , o p . c it., p. 542.
57. A s e v e d e a Fr. D o lg e r, J o h a n n e s V I K a n ta k u z e n o s a ls d y n a s tis h e r l e g i
tim is t, p. 19, 25, 30, 203. A s tfe l C a n ta c u z in o a ju n g e la le g itim ita te a fa m ilie i im
p e r ia le p e c a r e p o p o ru l o a v e a d in s e c o lu l IX . E ste p u s ă s u b s e m n u l în tr e b ă r ii
p ă r e r e a lu i P. C h a r a n is în T h e S tr ile a m o n g th e P a la e o lo g i a n d th e O tto m a n T u r k s
1370— 1402, în « B y z an tio n » , 16 (1942— 1943), p . 220, «C ă lip s a d e c u r a j a p o p o r u lu i
a p e rm is a c e a s tă a le g e r e în tim p c e u rm a ş u l d e d r e p t în c ă tră ia » . P ă r e re a e s t e
r e s p in s ă şi d e G. W e is s , o p . cit., p. 85.
58. P e n tr u a m ă n u n te a s e v e d e a G. W e is s , op. cit., p. 94— 99.
DOCUMENTARE 137
D in p u n c tu l d e v e d e r e a l c io c n irilo r a r m a te , i n te r e s a n t de o b se rv a t că
c e l m a i m a r e c îş tig d in r ă z b o iu l c iv il n u l-a a v u t n ic i u n a d i n tr e p ă r ţi, c i r e g e l e
S e rb ie i, Ş te fa n D u şa n . C u e x c e p ţia T e s a lo n ic u lu i e l a p u s s u b s c e p tr u l s ă u în tr e a g a
M a c e d o n ie p în ă la r î u l N e s to s , ia r m a i tîrz iu , d u p ă a ta c u r i r e p e t a t e , şi S u rre s u l, la
25 s e p te m b r ie 1 3 4 5 59.
P u ţin tim p d u p ă c e D u ş a n a p rim it d e m n ita te a im p e ria lă , ş i-a n u m it t e r i t o r iu l
« Im p e riu l s îr b ilo r şi a l g re c ilo r» 80, p rin a c e a s ta se în ţe le g e a o s u b s ti t u ir e a v e c h iu lu i
Im p e riu b iz a n tin . I n d u m in ic a P a ş te lu i, d e 16 a p r ilie 1346, p a tr i a r h a t u l n o u c r e a t
a l S e rb ie i a d u s la în c o r o n a r e a s o le m n ă la S k o p ]je . N e o b tin în d c o n s im ţă m în tu l C o n -
s ta n tin o p o lu lu i, a c tu l în c o ro n ă rii s-a d e s f ă ş u r a t în p r e z e n ta p a tr i a r h u l u i d e T îr n o v o ,
a a r h ie p is c o p u lu i a u to c e f a l d e O h rid a şi a r e p r e z e n ta n ţilo r m în ă s tir ilo r d e la
A th o s . L in iş te a s t a to r n i c it ă în a c e s t m o m e n t în r ă z b o iu l c iv il d in B iz a n ţ n u a
a f e c ta t a v a n s u l s îr b ilo r c h ia r în p rim ii a n i d e d o m n ie a lu i C a n ta c u z in o . A s tfe l,
Ş te f a n D u ş a n a în c e p u t c u c e r ir e a A lb a n ie i, E p iru lu i, a p o i s - a î n d r e p t a t c ă t r e E to lia ,
A c a r n a n ia şi, în fin a l, a p u s m în a p e T h e s a lia . D u p ă c ă d e r e a T e s a lo n ic u lu i, în s ă ,
C a n ta c u z in o a în c e p u t re c u c e r ir e a M a c e d o n ie i, d a r m u lte o ra ş e a u r e c ă z u t în
m îin ile lu i D u ş a n 61. Im p e riu l s ă u e r a ju m ă t a t e g rc c e s c . D u şa n , în c a l i ta te a s a
d e « îm p ă ra t a l s îr b ilo r şi a l g re c ilo r» , a p ă s tr a t, în a d m in is tr a r e a s a , p a r te a m e r i
d io n a lă , ia r p a r te a s e p te n tr io n a lă a lă s a t- o fiu lu i s ă u Ş te fa n U r o s 62. S u v e r a n u l s îr b
se n u m e a în a c e s t tim p : « fe re to tiu s im p e rii ro m a n i d o m in u s » g®. A t e n ţi a s a se î n
d r e p ta c ă tr e C o n s tâ n tin o p o l, d a r p e n tr u a c e a s ta îi tr e b u ia o flo tă c a re -i lip s e a în
a c e s t m o m e n t, to a te d e m e r s u r ile s a le c ă tr e V e n e ţia a u r ă m a s f ă ră r ă s p u n s . In 1346
g e n o v e z il a u r e c u c e r it C h io su l c a r e "va fi b a z ă m ilita r ă n a v a l ă p în ă In se c .
a l X V I-le a M.
F lo ta b iz a n tin ă e r a în r u in ă d u p ă m a r ile în c e r c ă r i s u b A n d r o n ic III şi m a i a le s
în tim p u l ră z b o a ie lo r c iv ile . S lă b ic iu n e a im p e riu lu i, p e u s c a t, e r a î n f a v o a r e a t u r
c ilo r şi s îrb ilo r, ia r p e m a r e în f a v o a r e a g e n o v e z ilo r şi v e n e ţie n ilo r . T e r ito r iu l b i
z a n tin s e r e d u c e a a c u m Ia T h ra c ia şi la in s u le le d in n o rd u l M ă rii E g e e , la T e s a lo n ic
iz o la t d e c u c e r ir ile lu i D u ş a n şi la p o s e s iu n ile d in P e lo p o n c z . D u p ă r ă z b o a ie le c iv ile
im p e r iu l e ra r u in a t e c o n o m ic şi fin a n c ia r, b a n d e le tu r c e ş ti şi s îr b e ş ti n ă v ă le a u , a d e s e a ,
tra n s fo rm în d te r ito r iu l în tr - u n d e ş e r t °5.
C o m e rţu l b iz a n tin e r a r u in a t, în tim p c e v e n itu r ile g e n o v e z ilo r d in G a la ta
s e r id ic a u a n u a l la 200.000 d e h ip e r p e ri, C o n s ta n tin o p o lu lu i r e v e n in d u - i a n u a l d o a r
30.000 ®. La în c e p u tu l ră z b o iu lu i c iv il î m p ă r ă te a s a A n a d e S a v o ia , d in lip s ă d e
59. C u p r iv ir e la d a tă a se v e d e a A . S o lo v je v , T s a r D o u k h a n o u S e r e z o u , In
« lo u g o sl. Ist. T c h e o p is » , I (1935), p. 474 cf. şi G. O s tr o g o rs k y , o p . c it., p. 544.
60. Id e m , A ito k r a to s i S a m o d r z h a ts , In « G la s S rp s k e A k a d .» , 164 (1935), p. 154.
In c e e a c e p r iv e ş te i n te r p r e t a r e a e tn ic ă a id e ii ro m a n e a lu i D u ş a n şi a ta r i l o r
c e lu i d e a l d o ile a I m p e riu B u lg a r, cf. G. O s tr o g o r s k y , D ie B y z a n tln is c h e S ta a tc n -
h ie r a tc h ie , in «Sem . K o n d a k » , 8 (1936), p . 47 n o ta 9. C o n tr ib u ţii i n te r e s a n t e în
c e e a c e p r i v e ş te is to r ia titlu lu i d e t a r şi a lu i D u ş a n şi r e c u n o a ş t e r e a s a u n e r e -
c u n o a ş te r e a sa d e p u te r ile s tră in e , a s e v e d e a M . D im itc h , D o u h a n o v a n o v a (a rs k a
liio u la o u o tc h im a s o v r e m e n ik a i n « Z b o rn ik ts a r a D o u c h a n a » , I, (1951) ,p. 87.
61. K. J ir e tc h e k , G e s c h ic h te d e r S e r b e n , I, G o th a , 1911, p. 369, cf. şi G . O s tr o
g o rs k y , G e s c h ic h te , p . 546.
62. N . G re g o ra s , op. c it., I, p. 747.
63. .In a c tu l a d r e s a t V e n e ţie i la 15 o c to m b r ie 1346 şi e m is d u p ă c u c e r ir e a
S e c re su lu i, cf. L. L jo u b itc h , M o n . h is t. S la v ., m e r II, 278.
64. W . M ille r, E s s a y s o n th e L a tin O r ie n t, C a m b rid g e , 1921, p. 298, cf. şi
O s tr o g o r s k y , op. c it., p. 547.
65. N ik ifo r G r e g o r a s , o p . cit., II, 6 8 3 ; C a n ta c u z in o , o p . c it., II, 302.
66 . N ik ifo r G re g o ra s , op. c it., II, 432. T o t G r e g o r a s v o r b e ş te d e v a lo a r e a b ip e r-
p e ru lu i c a r e s c ă d e a in a c e le z ile în m o d v iz ib il. G re g o ra s , o p . c it., III, 52, ia r c e e a
c e r e v e n e a s ta tu lu i în a c e a s tă p e r io a d ă n u e r a d e c î t o m ic ă p a r te d in v e n it u r i le
d e o d in io a r ă cf. E. S te in , S tu d ie n z u r G e s c h ic h te d e s B y z a n tin is h e n R e ic h e s , v o r n e h m -
iic h u n Ie r d e n K a ise rn J u s tin u s II u n d T ib e r iu s C o n s ta n tin u s , S tu ttg a r t, 1919, p . 142.
A s e v e d e a şi G . O s tr o g o r s k y , o p . c it., p. 507 şi 548.
l
fo n d u ri, p u s e în jo c c h ia r b iju te r iile c o r o a n e i im p e r ia le , o b ţin în d d e la v e n e ţie n i

s u m a d e 30.000 d e d u c a ti B7.
L a to a te a c e s te lip s u ri, în a n u l 1348 s-a a d ă u g a t o c iu m ă c a r e a s e m ă n a t
m o a r te în c a p ita lă şi în im p e riu **. I n te r e s a n t d e o b s e r v a t c ă în a c e a s tă p e r io a d ă
a u t o r i t a t e a im p e r ia lă s e tra n s fo rm ă în tr - u n re g im f a m ilia l a l c a s e i d e d o m n ie , im
p e r iu l n u m a i p u te a , a p ro a p e , să fie c o n d u s d in tr - u n s in g u r c e n tr u şi în a c e a s tă
s i t u a ţ i e c ritic ă v e n ir e a lu i Io a n C a n ta c u z in o a m a r c a t tr a n s f o rm a r e a a c e s te i s u v e
r a n ită ţi c o le c tiv e d e d in a s tic , în tr - u n a d e v ă r a t s is te m p o litic . P o a te şi în s e n s u l
c e lo r s u b lin ia te m a i su s, d a r şi p e n tr u a c îş tig a p o z iţii p u te r n ic e în I m p e riu , e l
a tra n s fo rm a t te r ito r iu l b iz a n tin al* M o re e i în tr - u n d e s p o ta t a u to n o m p e c a r e l-a
Î n c re d in ţa t fiu lu i s ă u m a i m ic M a n u e l 69.
F iu l s ă u M a te i a p rim it d e a s e m e n e a u n te r ito r iu în T ra c ia o c c id e n ta lă , u n
t e r ito r iu c e m e rg e a d e la C h ris o p o lis la D y d im o te ic h o s . P rin a c e s t s is te m so u r
m ă re a în a c e la ş i tim p să se m e n ţin ă c o e z iu n e a in te r n ă , in s titu in d u -s e , a s tfe l, . o
p u te r n ic ă fo r ţă fa m ilia lă " ° . S is te m u l a c e s ta a l lu i C a n ta c u z in o , cu n o scu t şi an
te rio r, v a fi u z ita t şi în e p o c ile u r m ă to a r e d e c a s a P a le o lo g ilo r. In p o litic a e x te r n ă ,
Io a n V I C a n ta c u z in o a în c e r c a t să r ă m în ă p e a c e e a ş i lin ie d e c o n tin u ita te . M a r e le
d o m e s tic a l lu i A n d ro n ic III, u z u r p a to r u l d in tim p u l r ă z b o iu lu i c iv il si, în s fîrş it,
s u v e r a n u l a v e a o d e s c h id e r e p o litic ă e x te r io a r ă , c u p r e d ile c ţie , p e n tr u t u r c i 71
şi a v e r s iu n e p e n tr u g e n o v e z i, c a r e c îş tig a u 87% d in v e n it u r i le d e p e B o sfo r d e -
ţin in d o flo tă p u te r n ic ă . D ln d u -şi se a m a c ă lip s a u n e i flo te e s te c a u z a m u lto r
p ie r d e ri, C a n ta c u z in o în c e a r c ă , a p e lîn d la p r o p r ie ta te a p r iv a tă , să c o n s tr u ia s c ă
a c e a s tă flo tă , d a r a b ia s -a u p u tu t a d u n a 50.000 d e h y p e r p e r i 72. P e n tru a o p ri
în c a s ă r ile e x a g e r a t e a le g e n o v e z ilo r, a im p u s ta r if e v a m a le m a i a v a n t a j o a s e s p re
a a tr a g e v a s e le d e im p o rt în p o rtu l b iz a n tin şi a -1 e v ita p e c e l g e n o v e z d in
G a la ta ’ 7:l.
A tin şi d e a c e a s tă m ă s u ră , g e n o v e z ii a u r ip o s ta t a r m a t şi flo ta b iz a n tin ă a
fo st p u s ă în g re a î n c e r c a r e în p rim ă v a ra a n u lu i, 1349, î n e î t to a te e f o r tu r ile a u fo st
z a d a r n ic e d e a s c ă p a d e tu te la m a ritim ă g e n o v e z ă . M a i tîrz iu , în s ă . C o n s ta n tin o -
p o lu l a s c ă p a t d e a c e a s tă p o v a r ă , în m o d in d ire c t, d a to r i t ă u n u i n o u ră z b o i iz b u c n it
î n tr e g e n o v e z i şi v e n e ţie n i. G e n o v e z ii v o ia u s ă c o n tr o le z e c o m e rţu l p e M a re a
N e a g r ă şi, în a o e s t se n s, a u în c e r c a t s ă b a r e z e t r e c e r e a v a s e lo r s tr ă in e şi a u
c o n f is c a t in 1350 la C a ffa m a i m u lte v a s e v e n e ţie n e c a r e s e s u s tr ă g e a u c o n tr o
lu lu i 7/*. V e n e ţia a a p e la t la P e tr u IV d e A r a g o n şi Ia Io a n V I C a n ta c u z in o c a re ,
m a i în tîi, a e v it a t s ă s e d e c id ă , d a r a s f îr ş it p r in a se u n i c u v e n e ţie n ii. La
13 f e b ru a r ie 1352 a a v u t lo c o m a re b ă tă lie p e B o s fo r î n tr e flo ta g e n o v e z ă şi
c e a v e n e ţia n ă şi a ra g o n e z ă , la c a r e s-a a d ă u g a t o e s c a d r ă d e 14 n a v e b iz a n tin e ,
tr im is e d e C a n ta c u z in o în a ju t o r u l v e n e ţie n ilo r . L u p ta s - a p r e lu n g it p în ă în n o a p te
fă ră a fi d e c is iv ă , p în ă la u rm ă c o n flic tu l s-a î n c h e ia t p rin p a c e a d in 1355. R e
p lie r e a p u te r ii v e n e ţia n o - a r a g o n e z e , d u p ă b ă tă lia d e p e B osfor, l-a p u s p e C a n ta -
67. F. M ic lo s ic h . J. M u lle r, A c ta e t d ip lo m a ta m e d ii a e v i sa c ra e t p ro fa n a ,
v o i. III, p. 124 şi 140. cf. şi D. Z a k y th in o s , C rise m o n e ta ir e e t c rise e c o n o m iq u e
â B y z a n c e d u X II I- e a u X V s ie c le , A th e n e s , 1948, p. 92, 99. B iju te riile r e s p e c tiv e
a u a ju n s m ai tîr z iu in tr e z o r e r ia Sf. M a rc u d in V e n e ţia ş i n u a u m a i fo st re s titu ite ,
cf. şi G. O s tr o g o r s k y , op, c it., p. 548.
68 . C a n ta c u z in o , op. c it., III, 49. U rm în d u n e i c ro n ic i o c c id e n ta le C o n s ta n ti-
n o p o lu l a p ie r d u t 8 '9 d in p o p u la ţia sa (c h ro n . E s te n s e , M u r a to ri, 15, 448). C a n
ta c u z in o s u s ţin e c ă n u m ă ru l a fo st f o a r te r id ic a t, Ioc. c it.
69. D. Z a k y th in o s , Le d e s p o ta t g re c d e M o re e , v o i. II, A th e n e s , 1953, p . 71 cf.
şi G. O s tr o g o r s k y , op. c it., p . 549.
70. E. S te in , U n te r s u c h u n g e n z u r s p ă tb y z a n tin is c h e n V e r la s s u n g s u n d W i r t -
s c lta fts g e s c h ic h te M i/f zu r O s m a n G e sc h , 2 (1923— 1925), p. 25.
71. D e a ltfe l lu i Io a n C a n ta c u z in o i s e r e p r o ş e a z ă că p rin p o litic a s a a r fi
d e s c h is d ru m u l t u r c ilo r în E u ro p a , cf. n o ta c ita tă s u p ra .
72. C a n ta c u z in o , op. c it., III, 80.
73. Ib id e m , III, 6 8 ; cf. şi H e y d , H is to ir e d u c o m e r c e d u L e v a n t a u M o y e n
A g e , v o i. I, L eip zig , 1923, p. 498.
74. G. O s tr o g o r s k y , op. c it., p. 550. A s e v e d e a în a c e s t se n s, G. I. B ră tia n u ,
v o i. II M a re a N e a g ră .
DO C U M E N T A R E 139
c u z in o în tr - o s itu a ţie d e lic a tă , c e e a c e l-a d e te r m in a t s ă fa c ă p a c e c u g e n o v e z ii

în c h e in d în a c e la ş i tim p o a lia n ţă c u O rc h a n . A c e s t lu c ru i-a d e te r m in a t p e g e n o -
v e z i s ă în c h e ie , la r în d u l lo r, u n a c o rd c u Io a n V , o fe rin d u -i tîn ă r u lu i P a le o lo g
20.000 d e d u c a ţi în sc h im b u l in s u le i T e n e d o s "5.
In a c e a s tă s i t u a ţ i e c ritic ă , s îr b ii s e rid ic ă şi c i c o n tra lu i C a n ta c u z in o , B i
z a n ţu l fiin d d in n o u în fa ţa u n u i ră z b o i c iv il. In j u r u l îm p ă r a tu lu i le g itim , Io a n V,
s -a u a d u n a t a c u m to ţi a d v e r s a r ii lu i C a n ta c u z in o , d a r, p r i n t r -6 m a n e v r ă d ip lo
m a tic ă , C a n ta c u z in o a î n c e r c a t să a p la n e z e c o n flic tu l — în a c e s t s e n s fiu l s ă u
M a te i C a n ta c u z in o c a r e s t ă p în e a în R o d o p i a r e n u n ţa t în fa v o a r e a îm p ă r a tu lu i
p rim in d o s t ă p în i r e în ju r u l A d r ia n o p o lu lu i, d a r lu c r u r ile a u d u s, şi în a c e a s tă
s itu a ţie , la te n s iu n e î n tr e P a le o lo g i şi M a te i C a n ta c u z in o , c u lm in în d c u in v a z ia
în a n u l 1362 a lu i Io a n V în t e r ito r iu l c u m n a tu lu i s ă u . Io a n C a n ta c u z in o , a j u t a t d e
tu rc i, a r e s ta b ilit s itu a ţia , d u p ă c a re a u rm a t u n ja f în A d r ia n o p o l şi in îm p re ju rim i
d in p a r te a n e c r e ş tin ilo r . Io a n V P a le o lo g u l a a p e la t la r în d u l s ă u la b u lg a ri şi
s îrb i şi a p r im it d e la Ş te fa n D u şa n 4000 d e c a v a le r iş ti 7'r\ D a to r ită i n te r v e n ţie i
lu i O r c h a n , c a r e a trim is p r ie te n u lu i s ă u Io a n V I C a n ta c u z in o o tr u p ă d e 10.000 d e
o a m e n i în f r u n te c u fiul s ă u S o lim a n , c o n flic tu l s-a a c c e n t u a t 77. T r u p e le n u m e
r o a s e a le tu r c ilo r ş i- a u c o p le ş it a d v e r s a r ii, b u lg a r i şi s îr b i, c a r e s - a u r e tr a s . D a că
p în ă în a c e s t m o m e n t C a n ta c u z in o a c ă u ta t să s a lv e z e l e g itim ita te a p rin c ip a tu lu i
în c iu d a u n e i lu p te d e a p r o a p e 10 a n i c u c a s a P a le o lo g ilo r, în a c e s t m o m e n t c h e ie
a c ă u ta t în s ă să-I în d e p ă r te z e p e îm p ă r a tu l le g itim , p r o c la m în d u -1 p e fiu l s ă u
M a te i c a îm p ă ra t, în a n u l 1353. La în c e p u t, M a te i n u a a v u t titlu l d e f in i t ; e l
a v e a o d e m n ita te « c a re e r a m ai r id ic a tă d e c ît a c e e a a d e s p o tu lu i şi u rm a im e d ia t
d u p ă a c e e a d e îm p ă ra t» ra.
A c e s t r a n g in te r m e d ia r î n tr e î m p ă r a t * ş i d e s p o t fu s e s e o c u p a t p e n tr u p rim a
o a r ă d e fiu l lu i M ih a il V III, C o n s ta n tin P a l e o l o g u l 79. M a i in tî i M a te i a fo st rid ic a t
la r a n g u l d e c o im p e ra to r şi m o ş te n ito r a l ta tă lu i să u , în tim p c e n u m e le lu i Io a n V
P a le o lo g u l e r a in te r z is a fi p o m e n it la s ă r b ă to r ile n a ţio n a le şi la ru g ă c iu n ile d in
b is e ric ă . Io a n C a n ta c u z in o a t r e c u t şi p e s te c u v în tu l p a tr ia r h u lu i C a le c a s , p e c a r e
l-a d e p u s in tr - u n s in o d fiin d a le s în lo c u l Iul F ilo te i. î n 1354 M a te i a p r im it d in
m lin ile îm p ă r a tu lu i şi a l n o u lu i p a tr i a r h c o r o a n a im p e r ia lă în b is e r ic a d in V la -
h e rn e . T riu m fu l c a s e i d e C a n ta c u z in o n u a fo st în s ă d e lu n g ă d u r a tă c ă c i o p o z iţia
d e v e n e a d in c e în c e m ai p u te r n ic ă , ia r tu rc ii, c h e m a ţi în a j u t o r în d is p u te le
d in tr e C a n ta c u z in o şi c a s a P a le o lo g ilo r, e r a u u n c u ţit c u d o u ă tă iş u r i c a r e a d u s
în c e le d in u rm ă la in s ta la r e a lo r p e p ă m în tu l e u ro p e a n . D in 1352 ei s -a u im
p l a n t a t în f o r tă r e a ţa T z y n p e a p r o a p e d e G a lip o li şi în m a r tie 1354 în u rm a u n u i
c u tr e m u r d e p ă m în t, S o lim a n , fiu l lu i O rk h a n , a c u c e r it G a l i p o l i w . C a n ta c u z in o a
în c e r c a t s ă a p e le z e la p r ie te n ii lu i O rc h a n s p r e a r e tr o c e d a o r a ş u l c a r e p e n tr u
75. G . O s tro g o rs k y , op. c it., p. 551.

76. C a n ta c u z in o , op. c it., v o i. III, 246 o fe ră c ifra d e 7.000 c a r e s e p a r e c ă
e s te e x a g e r a t ă în r a p o r t c u c e a a lu i N ik ifo r G re g o ra s , o p . c it., III, p. 181 c a re
v o r b e ş te d e 4.000 d e c a v a le ri. C u p r iv ir e la in te r v e n ţ i a d e s p o tu lu i M ih a il P a le o lo g u l,
a s e v e d e a A . P a p a d o p u lo s , V e r s u c h e in e r G e n e a lo g ie d e r P a la io lo g e n 1259— 1453,
M u n c h e n , 1938, p. 74.
77. C a n ta c u z in o , o p . cit., III, 248. D u p ă G re g o ra s , o p . c it., III, p. 181, tu rc ii a r
fi fo st în n u m ă r m ai m a re , p în ă la 12.000 d e o a m e n i.
78. C a n ta c u z in o , o p . c it., III, 33.
79. Ib id e m , III, 33.
80. P e n tru c r o n o lo g ie a se v e d e a , P. C h a ra n is , A n Im p o r ta n t S h o rt C h r o n ic le
o i th e F o u r tc e n th C e n tu r y , in « B y z an tio n » , 13 (1938), p. 347 ş.u . A se v e d e a d e
a s e m e n e a K. J ir e tc h e k , A r c h iv liXr s la v is c h e P h ilo lo g ie , 14 (1892), p. 5 2 9 .. D a ta d e
m ai 1355 p ro p u s ă p e n tr u c u c e r ir e a lo c a lită ţii G a lip o li p r in d e d u c ţiile i n d ir e c te
a le lu i G. G e o rg ia d e s A rn a c k is , G r e g o r y P a la m a s a m o n g th e T u r k s a n d d o c u m e n ts
o f h is c a p ti v it y a s h is to r ic a l so u r c e s , în « S p e c u lu m » , 26 (1951), p. 111 e s te i n a d
m is ib ilă c ă c i s e ş tie c ă e s te d e a c c e p ta t c ă a n u l în c a r e a c ă z u t s u b tu r c i e ra
în c ă în tim p u l lu i Io a n C a n ta c u z in o . G. A rn a k is , G r e g o r y P a la m a s, th e and
th e F a ll o t G a llip o li în « B y z an tio n » , 22 (1962), p. 310 ş.u . a r e l u a t p ro b le m a fă ră
a a ju n g e să r e d e a în m o d c o n v in g ă to r c ro n o lo g ia sa.
tu rc i e r a u n p u n c t s t r a te g i c p u te r n ic s p r e T ra c ia , d a r f ă r ă r e u ş i tă . In a c e a s tă s i
tu a ţie , în s ă ş i c a p ita la e r a p u s ă în p e r ic o l d i r e c t 81.
In tim p c e I o a n V a a p e l a t la g e n o v e z i, v e c h ii p r i e t e n i a i lu i C a n ta c u z in o ,
a s ig u r în d u - ş i a ju t o r u l lo r, u n c o r s a r g e n o v e z — F r a n c e s c o G a tilu s io , c a r e a v e a
d o u ă g a le re , a p ro m is că îl v a a ju t a în r e c ă p ă t a r e a tr o n u lu i. In s c h im b u l a j u
to ru lu i, Io a n a l V -le a a p ro m is m în a s u r o r ii s a le , M a ria , şi c a m o ş te n ir e in s u la
L esb o s, c e a m a i m a re şi c e a m a i im o p r ta n tă d in tr e in s u le le c a r e r ă m ă s e s e r ă în
p o s e s ia I m p e r i u l u i 82. P e ric o lu l s -a a p r o p ia t în c e tu l c u în c e tu l şi, în n o ie m b rie 1354,
s u s ţin ă to r ii lu i Io a n V i n tr ă în C o n s ta n tin o p o l, I o a n C a n ta c u z in o fiin d n e v o it s ă
a b d ic e şi s ă s e r e tr a g ă la m în ă s tir e , u n d e v a tr ă i 30 d e a n i, p î n ă la 15 iu n ie 1 3 8 3 la.
C ă d e re a lu i Io a n V I C a n ta c u z in o n u a în s e m n a t în s ă s f îr ş itu l r o lu lu i is to r ic a l
c a s e i C a n ta c u z in o c ă c i «îm păfratul» M a te i C a n ta c u z in o s -a m e n ţin u t în c ă c îtv a
tim p în re g iu n e a R o d o p i, a p o i, în f r în t d e c ă t r e s îr b i, a c ă z u t î n p u t e r e a lu i Io a n V
şi a fo st p u s în s itu a ţia d e a r e n u n ţa la d r e p tu r ile s a le d e s u v e r a n (în 1357), în
sc h im b , t o a t e î n c e r c ă r ile lu i Io a n V d e a-1 d is lo c a p e c e l ă l a lt fiu, M a n u e l, c a r e
g u v e r n a M o re e a , n u a u a v u t n ic i u n s u c c e s , a c e s ta s tă p în in d - o p î n ă în 1380,
P o s e s iu n ile b iz a n tin e d in P e lo p o n e z a u a v u t în a c e s t tim p c a g u v e r n a to r p e M a te i
c a re , d u p ă c ă d e r e a sa , s e r e tr ă s e s e a ic i s tă p în in d p în ă în 1382. I n a c e s t tim p d e
d e c ă d e r e s in g u r im p e r iu l d e la M o re e a re z is tă c u fo r ţă e x p a n s iu n ii tu r c ilo r.
4. Io a n V I C a n ta c u z in o şi p ro b le m a is ih a s m u lu i
R ă z b o iu l c iv il z g u d u is e c o n s id e r a b il Im p e riu l b iz a n tin . L a m iş c ă rile z e lo ţilo r
c a r e a u u r m a t s -a a d ă u g a t, în a c e a s tă p e r io a d ă , o m iş c a re r e lig io a s ă d in tr e c e le
m a i im p o r ta n te a le e p o c ii tîrz ii b iz a n tin e — e s t e v o rb a d e d is p u ta is ih a s tă . D e
m u lt t i m p . s e d ă d e a în B iz a n ţ n u m e le d e is ih a ş ti c ă lu g ă r ilo r c a r e s e r e tr ă g e a u
în lin iş te ( ev rjau^ta) s p r e a s e r u g a şi a s e d e d ic a u n e i v i e ţ i a s c e tic e d e o s e b ite
O r ig in ile m ai a p a r t e a le a c e s te i p r a c tic i p ro v in d e la u n m a re t r ă i t o r d in
se c . a l X l- le a , Sf. S im e o n , m a r e le te o lo g **. P rin o rig in ile s a l e im e d ia te , is ih a s m u l
b iz a n tin se le a g ă , în s ă , d e Sf. G r ig o rie S in a itu l c a r e a p a r c u r s p r o v in c iile b iz a n tin e
In a n ii 30 a i s e c . a l X lV -le a , p r a c tic a a c e s tu ia g ă s in d u n p u te r n ic e c o u în
m în ă s tir ile b iz a n tin e , în s p e c ia l la m u n te le A th o s. I s ih a ş tii, a v în d c a id e a l v e d e r e a
lu m in ii n e c r e a te , p e n tr u a a ju n g e la a c e a s ta , s e r e tr ă g e a u în lo c u ri iz o la te , p u s tii
ş i. a c o lo , în tr - o p o z iţie s p e c ia lă , c u o c h ii c ă tr e p în te c , r o s te a u n e în c e t a t r u g ă c iu n e a
in im ii, « D o am n e Iis u s e H ris to a s e , F iu l lu i D u m n e z e u , m ilu ie ş te -m ă » , în a c e la ş i tim p
c o n tro lîn d u -ş i r e s p ir a ţia . îm p o tr iv a p r a c tic ii is ih a s te s -a a n g a j a t u n c ă lu g ă r V a r-
la a m C a la a b ritu l, s p ir it o rg o lio s , v e n it la C o n s ta n tin o p o l m ai m u lt p e n tr u d is p u tă
ş tiin ţific ă , p e c a r e a şi a v u t- o c u e n c ic lo p e d u l N ic h ifo r G re g o r a s , în 1331, d a r lo g ic a
ra ţio n a lis tă , im p r e g n a tă d e filo s o fia lu i A r is to te l, n u a p r in s e c o u în m e d iu l b i
z a n tin , d r e p t c a r e ş i- a î n d r e p t a t a ta c u l c o n tr a m o n a h ilo r i s ih a ş ti d e la A th o s , c u
c a r e a în c e p u t o p u te r n ic ă d is p u tă . El a a v u t d e în f r u n ta t, în s ă , p e u n m a re a p ă -
81. A s e v e d e a D e m e triu s C y d o n e s, în «M igne», P.G., 154, 1013. A s u p r a p e r i

c o lu lu i a a tr a s a te n ţia T e o d o r M e to c h ite s , N ic k ifo r G r e g o r a s ş i D e m e tr iu s K y d o n e s .
C h ia r şi C a n ta c u z in o r e c u n o a ş te a c e a s ta m a i tîrz iu . A u fo s t şi fa m ilii tu r c e (fa
m ilia M e lik e s ) c a r e a u a j u t a t o a r e c u m u n e le fa m ilii b iz a n tin e . A s e v e d e a în a c e s t
s e n s V . L a u re n t, U n g fa m ilie tu r q u e a u s e r v ic e d e B y z a n c e , în «B.Z.», 49 (1956),
p. 360— 367.
82. A lă tu r i d e g e n e r a lu l flo te i F a z z o la ti d in s u ita r e g in e i A n a d e S a v o y a ,
F ra n c e s c o G a ttilu s io e s te u n a l d o ile a g e n o v e z c e a d u c e s e r v ic ii c a s e i P a le o lo g ilo r.
A s e v e d e a G. W e is s , op. c it., p. 67. C u p r iv ir e la d o m in a ţia lu i G a ttilu s io a s u p r a
in s u le i L esb o s, c a r e a d u r a t p în ă la c u c e r ir e a e i d e c ă t r e tu r c i, 1462, a se v e d e a
W . M ille r, E s s a y s o n th e L a tin O r ie n t, C a m b rid g e , 1921, p. 313, ş.u.
83. C u p r iv ir e la d a ta c ă d e r ii lu i Io a n C a n ta c u z in o , la d a ta d e 22 n o v . 1354,
a s e v e d e a R. J . L o e n e rtz , L e s r e c u e ils d e l e ttr e s d e D e m e tr iu s C y d o n e s , V a tic a n ,
Î947, p. 199.
84. G. O s tro g o r s k y , op. c it., p. 5 3 3 : A s e v e d e a şi F ilo c a lia , v o i. V II.
85.' I. H a u s h e r r, V ie d e S y m â o n Ie n o u v e a u th k o lo g ie n , R om e, 192 8 ; D a n
Z a m fire sc u , P ro b le m e te o lo g ic e le g a te d e s u p r a n u m e le S f. S im e o n « n o u l te o lo g »,
în « O rto d o x ia » , X (1958), p. 395— 429.
r ă lo r a l te o lo g ie i o r to d o x e şi a l p r a c tic ii is ih a s te , p e G rig o r e P a l a m a #6. A în c e p u t

o d is p u tă a p r in s ă , V a rla a m c o m b ă tîn d p o s ib ilita te a v e d e r ii lu m in ii ta b o r ic e , c ă c i
n u s e p o a te p e r c e p e a c e a s ta d e o a r e c e D u m n e z e u e in v iz ib il, s p u n e a e l. La a c e a s ta
P a la m a r ă s p u n d e fă c în d d is tin c ţie î n tr e s u b s ta n ţa d iv in ă tr a n s c e n d e n t a lă (ouota)
şi e n e r g iile d iv in e (cvEpfeia s a u Suvitiei?) c a r e o p e r e a z ă în lu m e şi s e m a n ife s tă
in u m a n ita te . Is ih a s m u l n u a r e u ş i t s ă s e im p u n ă d e c î t d u p ă o în d e lu n g ă p e r io a d ă
d e o a r e c e c h ia r u n ii d in tr e r e p r e z e n ta n ţii d e s e a m ă a i B ise ric ii o p u n e a u r e z is te n ţă
a c e s te i p r a c tic i. D in 1335, d e c în d d a te a z ă p rim e le s c r ie r i a le lu i P a la m a c ă t r e V a rla a m ,
În c e p e p ro p r iu - z is d is p u ta o fic ia lă 87, a c e a s tă , d is p u tă ră m în în d , s e p a re , n e c u n o s c u tă
m a i m u lt tim p c e r c u r ilo r d e c u r t e 88. V a rla a m a s c ris p r in 1337 tr e i t r a t a t e c o n tr a
is ih a ş tilo r. P a la m a a r ă s p u n s p r in 1338 a c e s to r lu c r ă r i f ă r ă s ă n u m e a s c ă p e a u to r u l
lo r, c u tr e i t r a t a t e c o r e s p u n z ă to a r e 89. In a c e a s tă s i t u a ţ i e V a r la a m a d a t o n o u ă
fo rm ă t r a t a t e lo r c a r e a u a ju n s d in n o u în m în a lu i P a la m a şi a c e s ta i-a r ă s p u n s
d i n n o u în 1339, m o m e n t în c a r e V a rla a m e r a d u s la A v ig n o n ca s o l a l îm p ă
r a tu lu i, c a r e s e p r e s u p u n e c ă e r a în a ju n u l p le c ă r ii.
In c u r s u l c ă lă to r ie i d e î n to a r c e r e d e la A v ig n o n , la o p r ir e a în I ta lia p r o
b a b il, în d e m n a t d e c a ta la n ii d e a c o lo , V a rla a m a a lc ă t u i t u n a l t r e ile a r î n d d e
t r a t a t e c o n tr a is ih a ş tilo r , n u m in d u -le d e a c e a s tă d a tă « C o n tra M a s a lie n ilo r» . P a
la m a p re c o n iz în d c ă lu c r ă r ile v o r a ju n g e la s in o d a p le c a t î m p r e u n ă c u I s id o r
d in T e s a lo n ic la A th o s , u n d e a p r e g ă t it T o m o s u l a g h o r itic , c a r e a fo s t sem n at
d e c ă p e te n iile m o n a h is m u lu i a to n it şi a p r o b a t d e e p is c o p u l d e I e ris o s , Ia c o b , î n
m a r tie 1341.
In a c e a s tă p e r io a d ă , n u se ş tie în c e m ă s u ră , Io a n C a n ta c u z in o a fo s t in f lu
e n ţ a t d e p r a c tic a is ih a s tă . I n te r e s a n t în s ă c ă a d e p ţii lu i V a r la a m a p a r ţ in e a u p ă tu
rii n o b ilia r e b iz a n tin e c a r e în a c e s t tim p îi e r a fa v o ra b ilă lu i I o a n C a n ta c u z in o .
T o tu ş i, îm p o triv a o b ie c ţiilo r c a r e i s e a d u c e a u d e u n ii n o b ili, C a n ta c u z in o s e a p ă r a
a firm în d în a c e a s tă p e r io a d ă : « n im e n i n u p o a te s u s ţin e c ă e u c u n o s c c o n c e p ţia lu i
P a la m a , c ă c i m ie îm i s î n t n e c u n o s c u te u n e le - p ă r ţi, în s ă d a c ă v a tr e b u i s ă s p u n
a d e v ă r u l m a i d e g r a b ă d c a c c la m ă v o i le g a » °°. I n a c e s t tim p , s u b in f lu e n ta lu i
A k in d in , p a tr i a r h u l îş i sc h im b ă a ti t u d in e a f a ţă d e P a la m a . I n t e r e s a n t d e o b s e r v a t
c ă A k in d in e s te d e f a p t c e l c a r e m a i în tî i a i n f lu e n ţa t m u lte p e r s o a n e în s p r ijin u l
is ih a s m u lu i, c h ia r e l f iin d c e l c a r e tr im ite s c r is o a re a d e c h e m a r e a lu i P a la m a d in
T e s a lo n ic la C o n s tâ n tin o p o l, la în c e p u tu l a n u lu i 1341. A m b e le p a r ti d e f iin d c o n tin u u
î n c a p ita lă , is ih a ş tii a u c e r u t o in te r v e n ţ i e a s in o d u lu i p e n tr u c ă d is p u ta n u m ai
În c e ta , fiin d a n g r e n a te m a i m u lte g ru p u ri.
La 11 iu n ie 1341 s -a în tr u n i t u n s in o d p e n tr u a d e c id e în a c e a s tă p r iv in ţă
d în d d r e p ta te lu i P a la m a şi is ih a ş tilo r . I n a c e s t tim p V a rla a m , d u p ă m ă r tu r ia lu i
86 . A s e v e d e a G r e g o ire P a la m a , D e ie n s e d e s S a in ts H e s y c h a s te s , in tr o d u c tio n ,
te x te s c r itiq u e s e t n o te s d e J . M e y e n d o rff, L o u v a in , 1959, 2 v o i . ; D. S tă n ilo a e ,
V ia ţa ş i în v ă ţă tu r a s i. G r ig o r ie P a lam a, S ib iu , 1 9 3 8 ; G . F lo r o v s k y , G r k g o ire Pa-
la m a s e t Ia P a tr is tiq u e , în « Istin a » , 8 (1961), p. 115— 1 2 5 ; K o n s ta n tin B o ris, G re -
g o rio s P a la m a s, u ltim u l d in m a r ii te o lo g i b iz a n tin i (1296— 1359) în « T h e o lo g ia » , 50
(1979), n r. 1, p. 7— 21 f Sf. G r ig o r ie P a la m a , D e sp r e r u g ă c iu n e , D e sp r e S t. L u m in ă ,
T o m u l a g h io ritic , în F ilo c a iia , v o i. V II.
87. G. W e is s , o p . c it., p . 103. A c e a s tă d is p u tă s e tr a d u c e p e u n d e v a şi la
n iv e lu l d in tr e O r ie n t şi O c c i d e n t ; te o lo g ia o c c id e n ta lă im p r e g n a tă d e a r is to te lis m
f a ţă d e te o lo g ia r ă s ă r i t e a n ă m a i a p r o p ia tă d e te rm in o lo g ia filo z o fie i lu i P la to n .
A c e s te t r a t a t e a u fo s t tr a d u s e î n r o m â n e ş te d e G rig o rie M itr o p o litu l U n g ro v la h ie i
s u b titlu l D ouă c u v i n t e d o v e d ito a r e d e s p r e p u r c e d e r e a S f în t u l u i D uh, B u z ău , 1832
cf. şi F ilo c a iia V II, p. 207.
88 . P h ilo th e o s , E n c o m io n , în P. G . 151, 599 B s p u n e c la r c ă î m p ă r a tu l n u a
v e n it la d is p u tă p în ă în 1341 cf. şi G . W e is s , o p . cit., p . 103. i
89. A s e v e d e a t itlu l a c e s to r a în F ilo c a iia , V II, p . 207— 208, u r m a t ă d e a lt e 3
a le lu i V a r la a m , d in 1338, c ă r o r a P a la m a le - a ră s p u n s , în 1339, p e c în d a d v e r s a r u l
s ă u s e a fla la A v ig n o n . A u u r m a t a lt e 3 t r a t a t e a le lu i V a r la a m , la c a r e P a la m a
a r ă s p u n s p r in a lt e 3 în 1341.
90. C a n ta c u z in o , o p . c it., IV , cf. G . W e is s , o p . c it., p . 104.
C a n ta c u z in o f ă c u tă Sn 1 3 7 0 01, c e r e a c e s tu ia u n s f a t la c a r e C a n ta c u z in o îl în d e a m n ă
s ă -i la s e î n p a c e p e m o n a h i. In c e e a ce p r i v e ş te s in o d u l, s e c r e d c că Io a n C a n ta
c u z in o a j u c a t în c u lis e u n u l d in r o lu r ile im p o r ta n te . D is p u ta lu i V a r la a m cu m o
n a h ii d e la A to s i s e p ă r e a d e a c u m p e n ib ilă şi d e a c e e a d in a c e s t m o m e n t n u a
m a i î n c e r c a t s ă frîn e z e p e filo so fi în c ă u ta r e a a d e v ă r u l u i 02. V a rla a m , în to r s d e la
T e s a lo n ic , a a v u t m ai m u lte în tîln ir i c u P a la m a , d in tr e c a r e u n a c h ia r în fa ta g u
v e r n a to r u lu i, a ju n g în d u - s e la o o a r e c a r e în ţe le g e r e . C u rîn d d u p ă a c e e a în s ă c l p u
b lic ă t r a t a t e l e « c o n tra m a s a lie n ilo r» , c e e a c e a c r e a t o n o u ă te n s iu n e . P a la m a a
p ro m is lu i A c h in d in , care-1 c h e m a s e la C o n s ta n tin o p o l, c ă v a v e n i p e n tr u e v e n
tu a le lă m u riri în p r im ă v a r a a n u lu i 1341 c în d v a p le c a şi î m p ă r a tu l d in T e s a lo n ic la
C o n s ta n tin o p o l. S e p a r e , în să , c ă n u a m ai a ş t e p t a t p l e c a r e a îm p ă r a tu lu i ci lu în d
c u s in e p e Is id o r şi p e M a rc u a u v e n it la C o n s t a n ti n o p o l 113. A ic i fiin d m u lţi c îş ti-
g a ti p e n tr u V a r la a m , P a la m a a tr e b u it s ă fa c ă e fo rtu ri p e lîn g ă a r h ie r e i p e n tr u a -i
c o n v in g e d e a d e v ă r u l c e lo r s u s ţin u te d e cl. P e n tr u c ă d is p u ta n u în c e ta , d u p ă c u m
s -a a r ă t a t , s -a în tr u n i t s in o d u l d e la 11 iu n ie 1341 d în d d r e p ta te is ih a ş tilo r . La
a c e a s tă d e c iz ie , V a rla a m a tr e b u i t să -ş i c e a r ă i e r t a r e p e n tr u a n u fi c o n d a m n a t,
d u p ă c a r e a p le c a t în O c c id e n t. In in te n ţia d e a n u in c ita s p ir ite le , s in o d u l n u a
d a t n ic i u n to m o s. L a tre i z ile d u p ă ş e d in ţa s in o d u lu i, a m u r it A n d ro n ic III P a le o
lo g u l. D u p ă a c e s t e v e n im e n t, is ih a ş tii a u în c e p u t să fie a ta c a ţ i d e A c h in d in , m o tiv
p e n tr u c a re ei s în t n e v o iţi s ă c e a r ă c o n v o c a re a u n u i a l d o ile a sin o d , la c a r e p a
t r ia r h u l a tr e b u i t s ă e m ită u n to m o s. El p r e ti n d e în s ă c ă a d a t a c e a s tă h o t ă r i r e
n u m a i s ilit d e C a n ta c u z in o , o c ro tito r u l îm p ă r a tu lu i m in o r Io a n V P a le o lo g u l. La
a c e s t s in o d a u fo s t d e z a p r o b a ţi A c h in d in şi a c o liţii s ă i 9i. I o a n C a n ta c u z in o , în su şi,
a s t ă r u it p e n tr u p u b lic a re a a c e s tu i to m o s d u p ă d o u ă lu n i şi c h ia r d u p ă s in o d a r fi
lu a t a titu d in e îm p o tr iv a lu i A c h in d in . D e a ltfe l a c e a s ta e s t e şi a titu d in e a p a t r i a r
h u lu i C a le c a s : « A tu n c i în s ă e l n e - a c o n s tr în s s ă r e d a c tă m o s c r is o a re p e n tr u m o
n a h i şi im e d ia t s ă o în to c m im . A c e s t d o c u m e n t c o n ţin e a p ro b le m a c e lo r d o u ă
p u n c te şi n im ic a l t c e v a » ,J5. P a la m a a r a tă , în c o m b a te re a T o m o s u lu i lu i C a le c a s , c ă
a c e s ta d u p ă s in o d u l d in a u g u s t a fo st s e m n a t d e p a tr ia r h . I n c e e a c e p r i v e ş te T o -
m o su l, J o h n M e y e n d o rff i n te r p r e ta u n e le lo c u ri în s e n s u l u n e i p r e s iu n i a lu i C a n -
ta c u iin o , d a r a c e a s tă p r e s iu n e se r e fe r ă la p u b lic a re a d o c u m e n tu lu i, şi n u c u p r i
v ir e la c o n ţ i n u t 96. P e d e a ltă p a r te , c e r c e tă to r ii c o n s id e r ă c ă a r fi d e n e în ţe le s c a
p u te r n ic u l « m a re d o m e s tic » să p r e g ă te a s c ă p u b lic a re a f ă ră a a v e a şi o in f lu e n ţă
a s u p r a c o n ţin u tu lu i a c e s tu i d o c u m e n t, c ă c i c h ia r i n te r io r u l a r r e s p ir a « ş ire te n ia d i
p lo m a tic ă a o m u lu i d e s t a t » 97. In r a p o r t cu a c e s te a firm a ţii c re d e m c ă Io a n C a n -
ta c u z in p a v e a şi fo rm a ţia te o lo g ic ă n e c e s a ră , c u m o v o r d o v e d i s c r ie r ile d e m a i
tîr z iu şi in te r e s u l p o litic d e a s p r ijin i p e is ih a ş ti în a c e s t m o m e n t c h e ie .
C u a lte c u v in te , Io a n C a n ta c u z in o v o ia c u o ric e p r e ţ, p rin p u b lic a re a T o m o
s u lu i, s ă î m b u n ă tă ţe a s c ă s itu a ţia p a la m is m u lu i. M a i în tîi a u s e m n a t ş a s e e p is c o p i
91. C a n ta c u z in o , o p . cit., II, 4 0 ; I, 552. J . B ois, L e s in o d e h e s ic h a s te d e 1341,

în «EO», 6 (1903) a r a t ă c ă d e ta liile a c e s te i s c e n e a r fi s u s p e c te , cf. G. W e is s ,
o p . cit., p. 107.
92. G. W e is s , o p . cit., p. 106 e s te d e lu a t în s e a m ă c ă I o a n C a n ta c u z in o în
ia r n a a n u lu i 1340— 1341 se g ă s e a în T e s a lo n ic c în d şi V a ţla a m f ă c e a p r e g ă t ir i l e
d e p le c a r e s p re C o n s ta n tin o p o l.
93. P ilo c a lia V II, p. 2 1 0 ; G. W e is s , o p . c it., p. 107— 108.
94. J. M e y e n d o rff, P a la m a s, 86 A , 89.
95. C a n ta c u z in o , o p . c it., III, 2 ; II 19, 3 cf. şi G. W e is s , o p . cit., p. 107 în
c o n tr a d ic ţie c u s u s ţin e r ile lu i P. I o a n n o u în a r t. s ă u d in «O C P », 27 (1961), p . 42
c ă p a tr i a r h u l Io a n C a le c a s n - a r fi fo st c o n d u s d e m iş c ă r ile p o litic e . îm p o tr iv a
a c e s te i a firm a ţii s-a r id ic a t W e r n e r O s m a n e n c a r e a firm ă c ă în a c e a s tă p e r io a d ă
« P o litic a şi r e lig ia s -a u îm p le tit în B izan ţ, c a în d is p u ta is ih a s tă » .
96. C a n ta c u z in o , o p . cit., III, 6 ; II, 51 ; III, 9 ; II, 6 9 ; N ik if o r G re g o ra s , op. c it.,
X II, 6 , 5 9 5 ; X II, 8 .
97. P ilo c a lia , V II, p . 211. I n tim p u l p o le m ic ii c u A c h in d in , P a la m a a e la b o r a t
m ai m u lte s c rie r i d e a p ă r a r e : La c e s e re le râ u n ita te a In d u m n e z e ie r e ş i la c e
d e o s e b ir il e ? ; D ia lo g u l o r to d o x u lu i c u V a r l a a m i tu l ; D ia lo g u l c u T e o fa n e s ş i T e o -
tim o s, a p o lo g ie m a i p e la rg d e s p r e l u c r ă r ile d u m n e z e ie ş ti şi d e s p r e îm p ă r tă ş ir e a
d e e le . P rim u l şi a l d o ile a A r.tirc tic (a s e v e d e a e d . H r is to u , II şi III).
DOCUMENTARE 143
cum sp u n e A ta n a s ie de C i z i c 98, a p o i în s u ş i p a tr ia r h u l a fo s t n e v o it s ă c e d e z e
a c e s tu i T o m o s, d e ş i d u p ă a f irm a ţia lu i I o a n C a n ta c u z in o la s in o d u l d in a u g u s t n u
a fo st c h e m a t 99. C a n ta c u z in o e s te c e l c a r e a p r e z id a t s in o d u l în lo c u l îm p ă r a tu lu i.
E ste s u b s e m n u l î n tr e b ă r ii f a p tu l c ă p a tr i a r h u l c u n o ş te a î n s e m n ă t a t e a p o litic ă a
p ro c e s u lu i, c u m a r a t ă e l în s u ş i în 1 3 4 5 10°, a p o i e l n u a n e g a t a b s e n ta s a la s in o d ,
p e c a re M e y e n d o rff o in d ic ă c u d r e p t a t e 101. D is p u ta c a r e a în c e p u t a c u m s -a
tr a n s f o rm a t în lu p tă p o litic ă în tr e p a tr i a r h şi Io a n C a n ta c u z in o în lu p ta s a p e n tr u
tro n . D u p ă d e s c r ie r e a lu i C a n ta c u z in o , p a tr i a r h u l s e c o m p o rta , d u p ă m o a r te a îm p ă
ra tu lu i, c a u n v e r ita b il n o b il b iz a n tin . El a fo rm a ţ o exaipeia ouKxX ijtixSv, o g ru p ă
d e s u s tin ă to r i a c ă r e i m ă rim e şi c o m p u n e re n e - a u r ă m a s n e c u n o s c u te 102. I n t r e tim p
p a tr i a r h u l s -a m u ta t în p a la tu l im p e ria l, e l a tr e b u i t în tim p u l a b s e n te i m a r e lu i
d o m e s tic d in c a p ita lă s ă -ş i în tă r e a s c ă p la n u r ile s a le p o litic e şi-n a l d o ile a r în d
s ă -ş i a p r o p ie c ît m a i m u lţi a d e p ţ i 103. La s f îr ş itu l lu i s e p te m b r ie şi în c e p u tu l lu i o c
to m b rie , îm p ă r ă te a s a v ă d u v ă A n a d e S a v o ia s u s ţin u tă d e m a r e le d u c e A p o c a u c o s
şi d e p a tr i a r h u l Io a n C a le c a s a d e m is p e Io a n C a n ta c u z in o d in p o s t u l d e re g e n t,
a c e s ta tr e b u in d să p ă r ă s e a s c ă C o n s ta n tin o p o lu l şi s ă -ş i s ta b ile a s c ă la D y d im o te ic h o s ,
în T r a c ia , c e n tr u l o p e r a ţiilo r s a le m ilita r e c o n tr a îm p ă r ă te s e i şi a lu i Io a n P a le -
o lo g u l. A c h in d in şi c e i d in j u r u l s ă u , s p r ijin iţi p u te r n ic d e p a tr i a r h u l C a le c a s , p r e
z in tă p e is ih a ş ti c a s u s ţin ă to r i a i lu i C a n ta c u z in o 10/‘. In s ă , a b ia la s f îr ş itu l lui s e p
te m b rie , c în d C a n ta c u z in o a p ă r ă s i t c a p ita la , a p u t u t C a le c a s şi oufvconouia sa , îm
p r e u n ă c u A p o c a u c o s , să se în d r e p te îm p o triv a s u s ţin ă to r ilo r s ă i ; P a la m a e a r u n c a t
în în c h is o a r e în p r im ă v a r a a n u lu i 1343 şi e lă s a t a c o lo p in ă în 1347. In to a m n a
a n u lu i 1345, îm p ă r ă te a s a , r e a liz în d f a p tu l c ă p o p o ru l şi m o n a h is m u l s î n t d e p a r te a
lui P a la m a , r e n u n ţă la s u s ţin e r e a p a tr ia r h u lu i şi a ' lu i A c h in d in , a c ă ru i h ir o to n ie
e s te d e c l a r a t ă ile g a lă d e s e n a t. T o a te in d ic iile c o n v e rg s p r e a c e e a c ă s c h im b a re a
d e s itu a ţie a a v u t lo c d e c i la s fîrş itu l lu i s e p te m b rie , c în d Io a n C a n ta c u z in o a p ă r ă
s it c a p ita la . P r e tu tin d e n i s -a a r ă t a t n e p u tin ţa p a tr ia r h u lu i în lu n ile d e c is iv e d in tr e
m ijlo c u l lu i iu n ie şi s f îr ş itu l lu i s e p te m b r ie 1341. E ste c la r, în a c e la ş i tim p , c ă Io a n
C a n ta c u z in o s -a fo lo sit c u r e g u la r it a te d e c e a r ta re lig io a s ă p e n tr u r e a l iz a r e a s c o p u
lu i s ă u p o litic .
D e r e m a r c a t c ă n u s - a u m a i în r e g i s t r a t d is p u te d u p ă ce V a rla a m , d u p ă S in o
d u l d in iu n ie , a p ă r ă s it c a p ita la , c în d a u î n c e p u t d e fa p t s ă fie d i s t r u s e şi s c r ie r ile
p r o v o c a te d e d is p u tă . D e s u b lin ia t c ă d is p u ta p a la m ită a a v u t u n r o l d e o s e b it în
c e e a c e p r iv e ş te m iş c ă r ile p o litic e in te r n e . D u p ă p le c a r e a lu i Io a n C a n ta c u z in o , la
s f îr ş itu l lu i s e p te m b rie , in flu e n ta lu i p o litic ă s c a d e în c a p ita lă , a ic i r ă m în e P a la m a
p e c a re îl a ju t a s e îm p o triv a lu i A c h in d in c u o m ic ă c e a tă d e c re d in c io ş i. C ît d e
m ic e ra a c e s t g ru p îl a r a t ă o o b s e r v a ţie im p o r ta n tă a lu i P a la m a în tr - o s c r is o a r e
c ă t r e m o n a h ii d in m u n te le A to s, s c r is o a re c a re , îm p re u n ă c u s c r is o a r e a lu i F ilo te i,
e s te în a c e la ş i tim p u n iz v o r p r in c ip a l p e n tr u p ro c e d e e le şi a ti t u d in e a c o n d u c ă to
r ilo r is ih a ş ti. La în c e p u tu l ră z b o iu lu i c i v i l l#5, n u m a i c u 16 s u s ţin ă to r i, P a la m a a
r e u ş it s ă r e z is te în ia r n a a n u lu i 1342 în Sf. S o fia , u n d e e l a r ă m a s c a la d o u ă
l u n i 106. D u p ă c e P a la m a a fo st a r u n c a t în în c h is o a r e , m o n a h ii d in A to s a u s c r is
p a tr ia r h u lu i, îm p ă r ă te s e i şi a u to r i t ă ţ il o r c e r în d u - le Să-l e lib e re z e . In n o ie m b rie
98. G . W e is s , o p . c it., p. 113.

99. J . M e y e n d o rff, P ala m a , 104 A cf. şi G . W e is s , op. c it., p . 1 3 3 ; p ro f. D. S tă -
n ilo a e v o r b e ş te d e o p e r io a d ă c a la 3 lu n i. D in tim p u l c e lo r 6 lu n i, c ît n -a s t a t
în c h is , d a te a z ă e p is to la c ă tr e A rs e n ie S tu d itu l, i a r d in tim p u l c ît p e tr e c e a în S fîn ta
S o fia , E p is to la c ă tr e D a m ia n F ilo zo iu l. A se v e d e a e d . H ris to u , p . 479— 501. T o t
d in a c e a s tă p e r io a d ă a r d a ta şi E p is to la c ă tr e m o n a h u l D io n isie , e d . H ris to u ,
p. 501— 505.
100. F ilo c a iia , V II, p. 212.
101. Ib id e m , p. 212— 213.
102. C a n ta c u z in o , o p . c it., IV , 3.
103. G . W e is s , op. c it., p. 114.
104. Ib id e m , p. 115. A u e x is ta t şi o p o n e n ţi c a m itro p o litu l d e S e ra i, d a r c a r e
a s f îr ş it în m o d d ra m a tic , c a şi Io s if d e A d r ia n o p o le şi a lţii.
105. C a n ta c u z in o , o p . c it., III, 34— 3 5 ; II, 209— 213, 9. C a n ta c u z in o îi d e s e m
n e a z ă a ic i d r e p t <pîXoi.
106. Ib id e m , III, 9 9 ; II, 6 0 7 ; N ik ifo r G re g o ra s , o p . c it., X V , 8 ; 775.
144 BISERI CA O R T O D O X Ă R O M A N A
1344 p a tr ia r h u l lc ră s p u n d e , ju s tif ic în d în te m n iţa r e a lu i P a la m a d a to r i t ă u n e ltir ilo r

d o g m a tic e şi În v in u irilo r p o litic e . P a tr ia r h u l în d e a m n ă şi p e î m p ă r ă te a s ă s ă le r ă s
p u n d ă , în v in o v ă tin d u -1 p e P a la m a d e p r e ti n s ă a li a n ţă c u C a n ta c u z i n o i07. P a la m a ,
la r in d u l s ă u , a s c r is m a i m u lte s c ris o ri c ă tr e d ife r ite p e r s o a n e , in c e r c în d s ă se
a p e r e c it m ai t e m e i n i c 108. D e r e m a r c a t c ă în a c e a s tă p e r io a d ă , în tr - u n a d in s c r i
s o rile s a le c ă t r e m o n a h ii d e la A to s şi c ă t r e F ilo te i, P a la m a s e d o v e d e ş te f o a rte
p r e c a u t, e l p le d în d p e n tr u p a c e îm p o triv a d is tr u g ă to r u lu i ră z b o i c iv il şi n u se
o b s e r v ă d in a c e a s ta o a titu d in e p r o C a n ta c u z in o , d e ş i a c e s t a d in u r m ă a r a t ă , în
i s to r ia sa , c ă P a la m a s -a lă u d a t, d u p ă o b ţin e r e a v ic to r ie i, c u p r o te c ţia lu i c a r e a
tr e b u i t a d e s e a s ă -i ia a p ă r a r e a îm p o triv a « c a lo m n ia to r ilo r » 1(w. D in p r im ă v a r a a n u
lu i 1343 P a la m a a în c e p u t to tu ş i s ă lu c re z e , c a şi v e c h iu l s ă u p r ie te n Is id o r, c a r e
e r a d e ja u n f o a rte e n e r g ic p a r tiz a n a l lu i C a n ta c u z in o , d a r Is id o r c h ia r în a n u l
a b s e n te i lu i Io a n C a n ta c u z in o d in c a p ita lă a fo s t n u m a i e p is c o p d e M o n e m b a s ia ,
f ă ră să p o a tă s ă - ş i ia lo c u l p în ă în 1344. D e a s e m e n e a , p a tr i a r h u l L a z ă r d e I e r u
sa lim e r a b ă n u it d e a fi în p a r tid a C a n ta c u z in ilo r, d e ş i în c e r c a s ă e x p lic e c ă n u
i-a d a t n ic i u n s p rijin . D e m e n ţio n a t d e a s e m e n e a c ă î n a i n t e c a îm p ă r a tu l Io a n V I
C a n ta c u z in o s ă ia o r a ş u l în v a r a a n u lu i 1346 c în d s e g ă s e a în S e lim b ria — îl
a flă m p e N ic o la e d e M o n e m b o s ia în îm p r e ju r im i şi în a c e a s tă p e r io a d ă p r e g ă te a
p o p o ru l p e n tr u v e n ir e a lu i Io a n 110. In a c e s t tim p lib e r t a t e a d e a c ţiu n e a p a la m iţi-
lo r e r a d e s tu l d e lim ita tă , l u c r u p e n tr u c a r e P a la m a a r i d ic a t m a ri p lîn g e r i, d a r
a titu d in e a g u v e r n u lu i e r a e v id e n t ă d e a s to p a a c t i v it a t e a p a la m iţilo r c a r e p u te a s ă
s lu je a s c ă m u lt lu i Io a n C a n ta c u z in o la l u a r e a o r a ş u lu i în r ă z b o iu l c iv il şi s ă c o n
tr a b a la n s e z e s itu a ţia u l . A titu d in e a p o litic ă a m o n a h ilo r în ră z b o iu l c iv il, în f a v o a
re a lu i C a n ta c u z in o , s -a m a n if e s ta t m a i în tîi în s o c ie ta te a d e la A th o s d in m a r tie
1342 cu m a te s t ă în s c ris îm p ă r a tu l- m o n a h în is to r ia s a " 2.
O p o z iţia o r g a n iz a tă p e c a r e p a tr i a r h u l C a le c a s o fo rm a s e p rin a c e a 'E x a ip E îa
aoY*-Xi)xix(bv n u a fo st î n d e a ju n s d e p u te r n ic ă p e n tr u a o p u n e r e z is te n tă « m a re lu i
d o m e s tic » . In a c e s t tim p d e te n s iu n e , c în d C a n ta c u z in o s t ă t e a p r e g ă tit, e l i-a c h e m a t
p e g e n o v e z ii d in G a la ta în a j u t o r 113. îm p ă r ă t e a s a A n a şi p a tr i a r h u l s t ă te a u în
a ş t e p t a r e a tr u p e lo r s tr ă in e p e c a r e le c ă u t a u în c ă în to a m n a a n u lu i 1346. D în d u -ş i
s e a m a d e p e r ic o lu l p a la m it, la 2 f e b ru a r ie 1347, Î m p ă r ă te a s a a c o n v o c a t ie r a r h ii la
u n s in o d so le m n , a c e s ta a d e p u s p e C a le c a s d in p a tr ia r h a t, l-a c o n d a m n a t p e A c h in -
d in şi a r e a f ir m a t î n v ă ţ ă tu r a lu i P a la m a . î n a i n t e c a to m o s u l s ă fie s e m n a t, C a n ta
c u z in o a r e u ş it să i n tr e în o r a ş p rin p o a r ta lă s a t ă d e s c h is ă d e o s ta ş ii g e n e r a lu lu i
î m p ă r ă te s e i, F a k e o la to s . D e v e n it îm p ă r a t, C a n ta c u z in o e lib e r e a z ă p e P a la m a şi p e
c e i ş a s e ie r a r h i. P r ie te n u l lu i P a la m a , Isid o r, e s te a le s p a tr i a r h ia r a c e s ta o c u p ă
s c a u n e le v a c a n te c u a p r o p ia ţi d e a i lu i P a la m a şi c h ia r p e G rig o r ie P a la m a î l n u
m e ş te m itr o p o lit a l T e s a lo n ic u lu i, a d o u a c a p ita lă a Im p e r iu lu i li,s. A m ă n u n te le c u
p r iv ire la c o n d a m n a r e a p a tr ia r h u lu i Io a n C a le c a s , în a in te d e in tr a r e a lu i în c a p i t a
lă la 2 fe b r. 1347, a u r ă m a s n e c la r e , î n a c e a s tă p r i v in ţ ă C a n ta c u z in o In lu c r a r e a
sa is to r ic ă e s te s la b in fo rm a t s a u tr e c e în m o d i n te n ţ io n a t p e s t e a m ă n u n te le
r e s p e c tiv e lls.
107. F ilo c a lia , V II, p. 211, cf. G . W e is s , p. 122. C a n ta c u z in o a a ju n s î n tr e

z id u rile o ra ş u lu i, ia r g r u p a re a lu i P a la m a a c o la b o r a t la a c e a s ta , cf. şi J . M e y e n
d o rff, P a la m a s, 118 A , 112, x a l 6 K avxaxooC’îv&c EÎato xâiv x ijî t: 6Xeu>v xeI'Xojv fîvExai x«>v
■jiepi x&v îtaX auâv xtjv -p o îo a îa v ouo%evaoa(iEv<i»v auxov şi G r e g o r a s a firm ă a c e la ş i lu c ru ,
a r ă t în d în p lu s c ă F a k e o la to s e ra d e fa ţă .
108. C a n ta c u z in o , op. c it., III, 39. D u p ă N ik ifo r G re g o r a s . î n tîln ir e a s in o d a lă
a r fi s ta t s u b d ic ta tu l g r u p ă rii lu i P a la m a (oaot xou IlaX aiiâ ţ>axp!a« ujtijpxoo)
cf. N ik . G re g ., X V , 9 ; II, 78. El a r a tă , d e a s e m e n e a , c ă a l ă t u r i d e c le r şi a rh i
m a n d riţi a r fi fo st şi Ixpixot x^? r.oXtxeiac la s in o d u l d in f e b ru a r ie .
109. G. W e is s , o p . cit., p. 124. O b u n ă d e s c r ie r e se g ă s e ş te la J . M e y e n d o rff,
P a la m a s, p. 125— 134.
110. F ilo c a lia , V II, p. 215.
1 J I . Ib id e m , p. 210 .
112. K a le k a s , E x p lic a ţia , în P. G „ 150, S p. 901 B 10, cf. şi G . W e is s , o p . cit.,
p. 108, c u e x p lic a ţii a m p le . '
113. Ib id e m , p. 109.
114. J . M e y e n d o rff, P a la m a s, p. 82.
115. G . W e is s , o p . cit., p . 109.
D O C UM E N T A R E 145
In a c e s t tim p d c s c h im b a re p o litic ă s e fo rm e a z ă o n o u ă « H e te ria » îm p o triv a

re g im u lu i lu i Io a n C a n ta c u z in o , m a i a le s d u p ă a le g e r e a n o u lu i p a tr ia r h . C o n d u c ă
to r u l g r u p ă rii e r a M a te i a l E fe s u lu i, e l s - a u n it c u s u s ţin ă to r ii lu i A c h in d in şi a u
a tr a s şi a lţi e p i s c o p i 116. A c e ş tia lu p tă in s is te n t îm p o triv a lu i P a la m a şi Is id o r, cu m
a r a t ă d o c u m e n tu l d in 22 a p r ilie 1350. U n a n m a i tîr z iu a c e la ş i M a te i a l E fe s u lu i lu p tă
a lă t u r i d e G r e g o r a s c o n tr a lu i P a la m a . D e a c u m a titu d in e a o s tilă fa tă d e d e o s e b i
r e a c e -o fă c e a P a la m a în tr e fiin ţa şi e n e r g iile lu i D u m n e z e u a fo s t a d o p ta tă , d u p ă
ie ş ir e a lu i V a rla a m şi A c h in d in d in lu p tă , c u d e o s e b ită v ig ile n ţă d e filo z o fu l N ic h i
fo r G re g o ra s c a r e s e b iz u ia p e p r ie te n ia lu i C a n ta c u z in o . E l i-a c e r u t lu i C a n ta c u z i
n o s ă c o n v o a c e u n s in o d p e n tr u a e lu c id a a c e a s tă p ro b le m ă , c ă c i, v ă z în d a g ita ţia
a c h in d iş tilo r şi c a lo m n iile ră s p în d ite d e a c e ş tia că e l a r s u s ţin e o e re z ie , s -a h o t ă r î t
s ă c o n v o a c e a c e s t s in o d p e n tr u a d o v e d i c ă î n v ă ţ ă tu r a p a la m ită e s te î n v ă ţ ă tu r a
B ise ric ii. S in o d u l a fo s t c o n v o c a t p e d a ta d e 27 m a i 1351 în tr - o s a lă a p a la tu lu i
V la h e r n e , la c a r e a p a r tic ip a t şi îm p ă ra tu l. P a la m iţii a u b iru it, i a r în a u g u s t a c e la ş i
a n s-a r e d a c ta t T o m o s u l sin o d a l, lu i G r e g o r a s i s-a p r e s c r is d o m ic iliu f o r ţa t în
m ă n ă s tir e a C h o ra ,17. T o m o s u l d in 1351 e s te ca şi T o m o s u l d in 1347 n u n u m a i o
h o t ă t î r e d o g m a tic ă , ci şi d o c u m e n t d e s t a t a l g lo rie i îm p ă r a tu lu i Io a n ' C a n ta c u z in o ,
cum o b s e r v ă c u d r e p ta te M e y e n d o r f f 118. D in s c r ie r e a a n o n im u lu i d in C o d . V a t. III,
p a r te a a IV -a , a flă m c ă Io a n C a n ta c u z in o a s u s ţin u t în a in te d e s in o d c ă a n tip a la m i-
ţii îl u r a u şi v o ia u s ă -l r ă s to a r n e . C o d V a t. 2335 a r a t ă c ă I o a n C a n ta c u z in o a
c o n v o c a t s in o d u l d in 1351 p e n tr u a a tr a g e S i^ o î- u l d e p a r te a s a ,19. D u p ă s in o d
G rig o re P a la m a p le a c ă la T e s a lo n ic , d a r îm p ă r a tu l Io a n V P a le o lo g u l n u l-a p r im it
în c e t a t e p e n tr u c ă îl s o c o te a o m u l s o c r u lu i s ă u Io a n C a n ta c u z in o c u c a r e e r a în
c o n flic t. In a c e s te îm p r e ju r ă r i P a la m a p le a c ă la A to s şi a b ia p e s t e tre i lu n i c u c ei
d o i îm p ă ra ţi îm p ă c în d u -s e e l a p u tu t s ă -ş i o c u p e s c a u n u l. L a s f î r ş i t u l a n u lu i 1352
s a u în c e p u tu l lu i 1353 Io a n P a le o lo g u l l- a trim is la C o n s ta n tin o p o l p e n tr u m ijlo
c ir e a îm p ă c ă rii c u Io a n C a n ta c u z in o c u c a r e a ju n s e s e , d in n o u î n c o n flic t. P e d ru m
e c a p t u r a t d e t u r c i ; a b ia d u p ă u n a n d e d e te n ţ ie e e lib e ra t. V e n in d la C o n s ta n tin o
p o l a g ă s it c a îm p ă r a t p e Io a n V P a le o lo g u l, c a re , b ir u ito r în lu p ta c u C a n ta c u
z in o , l-a o b lig a t p e a c e s ta să i n tr e în m în ă s tir e ca m o n a h su b n u m e le d e Io a sa f.
G r e g o r a s a fo st e lib e r a t în a c c s t m o m e n t şi a în c e p u t s ă in s is te p e lîn g ă îm p ă r a tu l
Io a n P a le o lo g u l să î n lă t u r e d in B is e ric ă id e ile lu i P a la m a , d a r a c e s ta , in f lu e n ţa t d e
s o ţia sa E le n a , fiic a lu i C a n ta c u z in o , n u a a c c e p ta t. V ic to r ia is ih a s m u lu i, a c e a s tă
« re fo rm ă » c a re n u a ie ş it d in c a d r u l o r to d o x ie i, a m a r c a t p r o f u n d v i a ţ a re lig io a s ă
şi c h ia r p o litic ă în a c e s t m ijlo c d e s e c o l X IV , î n v ă ţ ă tu r a şi p r a c tic a i s i h a s tă a
răm aî; n o r m a tiv ă p e n tr u o rto d o x ie , m ai m u lt, G rig o re P a la m a a fo st c a n o n iz a t la
p u ţin tim p d u p ă m o a r te a sa, 13 n o v . 1355 12°.
5. Io a n C a n ta c u z in o is to ric şi m o n a h
î n a i n t e d e a v o rb i d e fo s tu l îm p ă r a t Io a n C a n ta c u z in o ca is to ric , t r e b u ie m ai
în tîi s ă tra s ă m , în c îte v a c u v in te , m o m e n tu l e lib e r ă r ii s a le , a p o i c a d r u l m o n a s tic
în c a r e e l ş i-a r e d a c ta t s c r ie r ile m e m o ria lis t-is to ric e . C o n fo rm c e r c e tă r ilo r , c e l m a i
d o c u m e n ta t e v e n im e n t d in v i a t a lu i Io a n V I C a n ta c u z in o e s te m o m e n tu l a b d ic ă rii
s a le 121. M o tiv e le a b d ic ă r ii a u fo st a n a liz a te în m od c r itic în s e c . t r e c u t d e V . P a r i
s o t m . Î m p r e ju r ă r ile s o c ia le şi p o litic e a u fă c u t o b ie c tu l u n u i s tu d iu a l lu i E.
F ra n c e s , c a r e v e d e în r id ic a r e a b iz a n tin ilo r în fa v o a re a lu i Io a n V P a le o lo g u l la 1354
o m iş c a re o n e s tă c e r tif ic a tă d e C a n ta c u z in o în s u ş i c a « u ltim u l tr iu m f a l m a s e lo r
116. C a n ta c . o p . c it., II, 40, I 556.

117. î n M ig n e , P. G . 150, 901 B.
118. J . M e y e n d o rff, P a la m a s, p . 149, cf. şi G. W e is s , o p . c it., p . 134.
119. G . W e iss , o p . cit., p. 134.
120. Cf. N . P e ijî, T 6 cto? x ijî TeXeoTÎjc xou Tp. n a X a n a , A 0i)va 16 (1904), p. 638
şi 18 (1905), p. 39. Cf. F ilo c a lia , V II, p. 216— 217. S in o d u l c o n v o c a t la 3 a u g . 1368,
d e p a tr i a r h u l F ilo te i, u c e n ic şi b io g ra f, l-a c a n o n iz a t p e G r ig o r ie P a la m a .
121. D. M . N ic o l, T h e a b d ic a tio n o l J o h n V I C a n ta c u z e n e , în « B y z a n tin is c h e
F o rs c h u n g e n » , II, 1967, p . 269.
122. V . P a ris o t, o p . c it., p. 46— 48.
B. O . R. — 10
14 6 BISERI CA O R T O D O X Ă R O M A N Ă
d in C o n s tâ n tin o p o l îm p o triv a a r is to c r a ţie i fe u d a le s p r ijin ite d e tu rc i» 123. M o m e n tu l

a b d ic ă rii s a le a fo s t to t a t î t d e s u r p r in z ă to r c a şi m o m e n tu l i n tr ă r i i s a le în C o n s ta n -
tin o p o l la 1347 ca îm p ă r a t. Io a n V P a le o lo g u l v e n e a p e m a r e d e la T e n e d o s la
C o n s tâ n tin o p o l, în tr - o n o a p te , la s f îr ş itu l a n u lu i 1354, f ă c în d o i n tr a r e b ru s c ă in
o r a ş c u a ju t o r u l lu i F ra n c e s c o G a tilu s io . P e n tr u î n c e p u t s - a u d a t c îte v a lu p te în
s tr a d ă , d a r p o p o ru l i-a s ă r it în a ju t o r tîn ă r u lu i P a le o lo g 124. D u p ă t r e i z ile , C a n ta
c u z in o a s e d ia t în f o r tă r e a ţa V la h e r n e a c e d a t, p u n în d c a p ă t lu p te i. A a v u t lo c o
în ţe le g e r e în c a re c ei d o i îm p ă r a ţi a u c ă z u t d e a c o r d s ă d o m n e a s c ă îm p re u n ă , d u p ă
c îte v a z ile în s ă , i n v ita t s ă v in ă la p a la t, C a n ta c u z in o a r e n u n ţa t şi a i n tr a t în
m o n a h ism c u n u m e le d e lo a s a f. A c e s te d o u ă s u b lin ie ri a le e v e n im e n te lo r s î n t d e
a c o rd cu c e le d o u ă re fe r in ţe a le lui N ic h ifo r G r e g o r a s s c r is e în a in te d e 1370 125.
A firm a ţia lu i C a n ta c u z in o c ă a b d ic a r e a sa a fo st u n a c t v o lu n ta r a fo st t r a t a t ă d e
u n ii isto ric i c a u n a c t d e ip o c riz ie , c ă c i e l a firm ă c ă «a a le s m o m e n tu l p o tr iv it ca
s ă a b d ic e » lai.
D e şi s-a fă c u t a c e a s tă a firm a ţie , d e n e în c r e d e r e , d in p a r te a u n o r c e r c e tă to r i,
e s te d e m n ă d e lu a t în s e a m ă to tu ş i a firm a ţia p a tr ia r h u lu i F ilo te i c a r e s c o ic a in
e v id e n tă d o r in ţa lu i Io a n V I C a n ta c u z in o d e a d e v e n i m o n a h l--7. A lă tu r i d e a c e s te
a firm a ţii c re d e m c ă Io a n C a n ta c u z in o , a v în d şi o fo rm a ţie te o lo g ic ă s e d im e n ta tă
în tim p u l a n ilo r şi n e n u m ă r a te lo r e x p e r ie n ţe , p u te a n u tri a c e l g în d p e n tr u m o n a
h ism şi în a in te d e a b d ic a r e a sa , i a r m o m e n tu l r e v e n ir ii lu i Io a n V n u a fo st c a u z a
ci o c u m p ă n ă , u n p r ile j n im e r it p e n tr u a -şi p e tr e c e r e s tu l v ie ţii în m în ă s tire . D a c ă
N ic h ifo r G re g o ra s c o n te m p o ra n u l s ă u se rid ic ă îm p o triv a sa, c o n sid e rîn d u -1 d r e p t :
« N e n o ro c ire a B ise ric ii şi c a m p io n u l f e rv e n t a l tu tu r o r tic ă lo ş iilo r » l'2>', c re d e m c ă
a c e a s ta n u r e f le c tă o b ie c tiv ita te s tr ic tă ci m a i d e g r a b ă s c o a te în e v id e n ţă s u b ie c
tiv is m u l s ă u a lă t u r i d e b ig o tis m u l s ă u re lig io s şi in c o n s ta n ţa sa , c u m s-a d o v e d it
in c a z u l m iş c ă rii is ih a s te . M a i m u lt d e d o u ă s ă p tă m în i d u p ă î n ţe le g e r e a d in 24
n o v . 1354, Io a n V şi Io a n V I a u c o n d u s în c a lita te d e c o im p e ra to r i (aonŞaoiXeuovTEî)
A c e a s ta a fo st p în ă în 10 d e c . c în d C a n ta c u z in o şi-a a n u n ta t in te n ţia d e a p ă r ă s i
v ia ta la ic ă şi a se r e tr a g e în m în ă s tire , m a i în tîi la P e r iv le p to s şi a p o i la. A th o s.
T o a te a u to r i t ă ţ il e a u fo st d e a c o rd în a c c s t m o m e n t ca c l s ă d e v in ă m o n a h ,:is. C u
p r iv ir e la lo c u l c o re c t a l r e tr a g e r ii, e l în s u ş i a r a tă , c a şi G r e g o r a s şi a u to r u l c r o
n ic ii s c u r te d e la V a tic a n , c ă m a i în tîi a fo st m în ă s tir e a Sf. G h e o rg h e d e la M a n
g a lia , în C o n s tâ n tin o p o l, ţ i c ă e l ş i-a lu a t n u m e le d e lo a s a f , d u p ă o o p r ir e fă ră
d u r a tă p r e c is ă în m în ă s tir e a C h a r s ia n e s d in C o n s t â n ti n o p o l ,3#. N u m a i is to ric u l C h a l-
k o k o n d y le s a firm ă g r e ş it c ă îm p ă r a tu l a d e v e n it m o n a h s u b n u m e le d e M a te i 13‘. C a n ta
c u z in o în s u ş i v o r b e ş te d e d o rin ţa sa d e a p ă r ă s i c a p ita la p e n tr u m în ă s tir e a V a -
to p e d d e la m u n te le A to s , în ia r n a a n u lu i 1364— 1365 şi c ă e l a fo st c o n s tr în s s ă
fa c ă a c e a s ta d e Io a n V P a le o lo g u lJ 32 d a r n u e x is tă n ic i o e v id e n ţă c ă Io a n C a n
ta c u z in o s-a r e tr a s m ai tim p u riu la V a to p e d , c u m a firm ă D u k a s şi m ai tîrz iu D u
123. E. F ra n c e s , N a r o d n ie d v iz e n ija o s a n ia 1354 g .v . K o n s l .n tin o p le i o tr e c a n ie

lo a n n a K a n ta c u z in a , în «V .V .», X X V (1964), p. 142— 147.
124. D. M . N ic o l, op. cit., p. 2 7 0 ; H . H u n g e r D ie h o c n s c h p r a c h lic h e p ro fa n e
L ite ra tu r, p . 466.
125. G r e g o r a s H isto ria , X X IX , 27— 3 0 ; III, p. 241— 2 4 4 ; X X IX , 3 5 ; III, p. 247,
1— 10 c a r e d ă o u ş o a r ă d if e r e n ţie r e c u p r iv ir e la in tr a r e a lu i Io a n V . A s e c o m
p a ra c u C a n ta c u z in o H y s to r ia , III, 39— 42, p. 284— 310. G r e g o r a s m o a re în a in te d e
1359— 1360. A firm a ţia lu i C a n ta c u z in o c ă a b d ic a r e a sa a fo st u n a c t v o lu n ta r a fo st
t r a tg tă ca u n a c t d e ju s tif ic a r e sim p lă , a s tf e l e l a firm ă c ă : «A a le s m o m e n tu l p o
t r i v i t ca să a b d ic e » , cf. H y s t., III, 17— 19, p. 308.
126. C a n ta c u z in o , o p . c it., III, 17, p. 308.
127. P h ilo th e o s K o k in o s, A n tir r h e tic ii c o n tr a G reg o ra s, X I I ; în * M ig n e» , P. G „
CLI, c o l. 1128 C-D, cf. J. M e y e n d o rff, P r o je ts d e c o n c ile o e c u m â n iq u e , p. 150..
128. N ik e p h o r o s G re g o ra s , H is to r ia e B v z a n tln a c lib r i p o s tr e m i, e d . I. B e k k e r,
B onn, 1855, X X IX , 4 2 ; III, p. 252, 4— 6.
129. D. M . N ic o l, o p . c it., p. 279.
130. H . H u n g e r, D as T e s ta m e n t d e s P a tria rc h e n M a tth a io s I (1397— 1410), în
«B.Z.», 51 (1958), p. 293— 298. A s e v e d e a şi L. J . M a k s im o v ic , o p . cit., p . 144— 146.
131. C h a lc o k o n d y le s , H y s to ria , Ed. B onn, p. 37, 19— 21.
132. C a n ta c u z in o , o p . c it,. III, p. 308, 19 ş.u.
D OC UM E N T A R E 147
C a n g e 133. P o tr iv it c e r c e tă rilo r , a c e a s ta 141 a fo s t a ltc e v a d e c î t u n m it g e n e r a t d e

d o r in ţa m o n a h ilo r d e la A to s şi d e c o n fu z iile d e n u m e . I n a c e s t s e n s s e p o a te
a d u c e a rg u m e n tu l c ă îm p ă r a tu l m o n a h Io a n Io a s a f C a n ta c u z in o a fo s t c o n fu n d a t
c u îm p ă r a tu l m o n a h Io a n Io a s a f U ro ş, c a r e s e ş tie c ă a tr ă i t c î t v a tim p la V a to -
p e d . D e a ltf e l m a i m u lte m a n u s c ris e d e la V a to p e d , c a re p o a r tă s e m n ă tu r a lu i Io a sa f,
a u fo s t d e s e m n a te a fi a le lu i I o a n V I C a n ta c u z in o 134.
A ş a d a r lo c u l r e tr a g e r i i îm p ă r a tu lu i, în 1354, a fost, fă ră în d o ia lă , m în ă s tir e a
M a n g a n a , e l tr ă in d a ic i p în ă în 1357 d a r în a c e la ş i tim p , d u p ă c u m s -a a firm a t,
a t r e c u t şi p rin m în ă s tir e a C h a r s ia n iţilo r, u n d e Io a n C h a r s ia n itu l s a u m o n a h u l lo b ,
fo n d a to r u l m în ă s tirii, a fo s t în m o d e v id e n t u n s p r ijin ito r a l lu i C a n ta c u z i n o 135.
M în ă s tir e a C h a r s ia n ita e r a c h ia r u r m ă r ită d e m u lţim e a o ra ş u lu i în z ile lp c în d Io a n
V a i n t r a t in o ra ş, c e e a c c s c o a te în e v id e n ţă n e p o p u la r ita te a sa . d a to r i t ă a t i t u
d in ii p r o - c a n t a c u z i n e 136. P a tr ia r h u l M a te i c a r e d e a s e m e n e a f u s e s e s t a r e ţ u l m în ă
s tirii C h a r s ia n ite s îşi a m in te ş te , p rin 1390, cu m m în ă s tir e a fu s e s e în z e s
t r a t ă d e C a n ta c u z in o . Is to ric u l D u c a s a firm ă u n lu c ru c a r e p a r e v e ro s im il, a c e la
c ă îm p ă r a tu l s - a r fi r e t r a s la P e r iv le p to s , la u n m o m e n t d a t. D e r e m a r c a t c ă n u
m e le c o re c t a l m în ă s tir ii C h a r s ia n ite s p a r e s ă fi fo st N e a P e r iv le p to s 137. S e a firm ă ,
d e a s e m e n e a , p o tr iv it c e r c e tă r ilo r is to ric e , c ă a b d ic a r e a lu i Io a n V I în f a v o a r e a
v ie ţii m o n a s tic e p a r e s ă n u fie î n tr u to tu l s f îr ş itu l a c ti v it ă ţ i i s a le în p ro b le m e d e
s t a t ,3S. T itlu l d e b a s ile u s i- a fo s t d a t m u lt tim p d u p ă a n u l 1354 ş i a fo s t fo lo s it
c h ia r d e e l în a p o rtu rile c u a n u m ite p e rs o a n e , c a s p r e e x e m p lu c u l e g a tu l p a p a l
c u c a r e a i n t r a t în c o r e s p o n d e n ţă 139.
C a is to ric , d u p ă c u m s-a a r ă t a t in n o tiţe le d e in tr o d u c e r e , I o a n C a n ta c u z in o
ş i-a r e d a c ta t lu c r a r e a d u p ă r e tr a g e r e a s a în 1354 şi în a c e la ş i tim p c u N ic h ifo r
G re g o ra s . T e x tu l g r e c e s c a l Is to r ie i a fo st tip ă r i t c u o tr a d u c e r e la tin ă , în t r e i v o
lu m e , în a ş a n u m itu l « C o rp u s h i s t o r ia e b y z a n tin a e » , P a ris, 1645, şi o a s e m e n e a
c o p io a r fi e x is ta t şi în b ib lio te c a s to ln ic u lu i C o n s ta n tin C a n ta c u z in o ,4°.
C a is to ric , e l a fo st c e r c e ta t, a n a liz a t, s u s p e c ta t şi a c u z a t u n e o r i c h ia r, la î n
c e p u tu l c e r c e tă r ilo r d e b iz a n to lo g ie , în c e p în d c u D u C ange, G ib b o n şi a lţii 14‘.
133. D. M . N ic o l, op. c it., p. 280.

134. Id e m , M e tc o r a th e R a c k M o n a s te r ie s o l T h e s s a ly , L o n d o n , 1963, p. 101
— 102. L. P o litis, J e a n J o a s a p h C a n ta c u z e n e iu t- il c o p is te ?, p. 195— 1 9 9 ; Id e m
E in e S c h r e ib e r s c h u le , p. 24, 26, 29. A d e v ă r a tu l c o p is t fiin d u n a lt I o a s a f d e la m î
n ă s tir e a t m v ' 0 8 i ] f ( b v d in C o n s ta n tin o p o l.
135. D. M . N ic o l, o p . c it., p. 280.
136. H . H u n g e r, D as T e s ta m e n t d e s P a tr ia r h e n M a tth e io s , p. 298, 33— 42.
M în ă s tir e a a fo st î n z e s tr a tă p r in tr - u n c h ris o b u l a l lu i C a n ta c u z in o c în d e l e ra în c ă
îm p ă r a t d a r a fo st d e s f iin ţa tă d e Io a n V P a le o lo g u l d u p ă 1354.
137. Ib id e m , p. 299, 4— 12 ; D. M . N ic o l o p . c it., p. 281 c u p r i v ir e la u ltim e le
s u r s e r e f e r i to a r e la m în ă s tir e a C h a r s ia n ite s s a u N e a P e r iv le p to s , a s e v e d e a R.
J a n in , La g k o g r a p h ie e c c le s ia s tiq u e d e T E m p ire B v z a n tin I. L e s ie g e d e C o n s ta n ti-
n o p le e t le P a tria rc a t o c c u m e n iq u e , I I I ; L e s S g lis e s e t le s m o n a s te r e s , P a ris, 1953,
p . 516— 517.
138. A s e v e d e a J. M e y e n d o rff, o p . c it., « D O P » ; X IV (1960), p . 149— 1 5 2 ; L ..J.
M a k s im o v ic , o p . c it., p. 119— 193 cf. şi D. M . N ic o l, o p . c it., p . 281 ş.u.
139. F r. D o lg e r, o p . cit., S em . K o n d , X (1938), p. 21 cf. şi a rt. în P a ra sp o ra p.
197; Id e m R e g e s te n d e r K a is e r u r k u n d e n d e s o s tr o m is c h e n R e ic h e s V , M u n ic h -B e r-
lin , 1965, n r. 30-48. Io a n V P a le o lo g u l s e r e f e r ă la s o c ru l s ă u ca T.a~.r\p xî)« PaoiXeîas
1100 6 P ijiX e u ; 6 K 3V Tay.ouţi]v6î în tr - u n c h ris o b u l p e n tr u m în ă s tir e a D o c h ia r iu d in 22
s e p t. 1355.
140. D. M . N ic o l, J o h n C o m n e n a n d h is b io g r a p h y o l J o h n K a n ta k u z e n o s , în
«RESEE» 9, 1971, p. 511— 527. A ic i p. 529. C u p r iv ir e la c o p ia a f la tă în b ib lio te c a
lu i C a n ta c u z in o n u a v e m în c ă d o c u m e n te s ig u r e d a r o c o p ie a u n e i lu c r ă r i a lu i
Io a n C a n a c u z in o n u m ită C o n tra m a h o m e d a n ilo r a c ir c u la t în Ţ ă r i l e R o m â n e . A se
v e d e a în a c e s t s e n s M a n u s c r is e g r e c e ş ti In B ib lio te c a A c a d e m ie i, p . 200, n r. 213.
S e p a r e c ă a fo st tip ă r it la B a se l, în 1543, p rin a c e a s ta e l se d a v e d e s t e u n a p ă r ă
to r a l O rto d o x ie i d u p ă cum se re m a r c ă şi în d is c u ţiile c u l e g a t u l p a p a l în C o n
s ta n tin o p o l şi c o r e s p o n d e n ta sa c u p a p a d e la A v ig n o n .
141. A s e v e d e a E. G ib b o n , T h e H is to r y 0 / th e D e c lin e a n d F a ll o l th e R o m a n
E m p ire , L o n d o n , 1898, p . 505.
148 BI SERI CA O R T O D O X A R O M A N A
S c e p tic is m u l a c e s ta c u p r iv ir e la C a n ta c y p in o s - a d o v e d it şi m a i a c u t la u n a lt
c e r c e tă to r . E ste v o r b a d e e n g le z u l G e o rg e F i n l a y 142. D im p o triv ă , d in p u n c tu l d e
v e d e r e a l a u to ru lu i, c a r e s c r ie c a şi Iiiliu s C a e s a r o d a r e d e s e a m ă p e n tr u p o s t e r i
t a te , e l p r e ti n d e a c ă u t a to t m e r e u a d e v ă r u l (âXijdetot) c u m a f ir m ă în a ti t e a lo c u r i lw.
S -a a f irm a t c ă a c e a s tă iu b ir e d e a d e v ă r v a fi v a la b i lă n u m a i p e n tr u d e ta lii, în tim p
c e în tr e g u l a r fi n u m a i o î n c e r c a r e d e in d u c e r e în e r o a r e 1M.
S u p u n in d o p e r a lu i C a n ta c u z in o u n u i e x a m e n c r itic a te n t, a ju n g e m la c o n
c lu z ia c ă o ric e a u to r d e m e m o rii p o litic e e s te , p î n ă la u n a n u m it g ra d , în m o d i n e
v ita b il p ă r tin ito r , a c e a s ta fiin d v a la b il şi p e n tr u I o a n C a n t a c u z i n o 145. C u to a te
a c e s te a , tr e b u ie s ă r e c u n o a ş te m c ă o m a r e p a r te d in Is to r ia s a e s te s c r is ă în m o d
o b ie c tiv . I n t e r e s a n t d e o b s e r v a t c ă a u to r u l s c r ie d e s p r e s in e la p e r s o a n a a IlI-a ,
c a r e c re d e m c ă e s te o m e to d ă d e a în tă r i în c itito r im p r e s ia d e o b ie c tiv ita te . A c e s
te i p ă r tin ir i îi a p a r ţ in e şi a r ta tă c e r ii c a r e e s t e d e m o n s tr a tă d e s tu l d e b in e d e C a n
ta c u z in o . A s tfe l, e l n u p o v e s te ş te n im ic d e e x tr a v a g a n ţ e l e t în ă r u lu i P a le o lo g . D e
a s e m e n e a n u d ă n ic i u n d e ta liu c u p r iv ir e la tă c e r e a lu i S y r g ia n n e s şi a p o z iţie i
t r is te a lu i A n d ro n ic o s . T o t a s tf e l e l tr e c e s u b t ă c e r e l u a r e a N ic e ii şi N ic o m id ie i
d e c ă t r e t u r c i I46, m o tiv c a r e e s te le s n e d e în ţe le s .
îm p o tr iv a r e p r o ş u r ilo r a r u n c a te d e a d v e r s a r i i să i, r e s p e c t iv în c e r c ă r ile lu i
ile g itim e d e a lu a c o ro a n a im p e ria lă , c a şi s tr a n g u la r e a B iz a n ţu lu i d e c ă t r e tu rc i, la
c h e m a re a sa , c l a d u c e to t m e r e u sc u z e şi a s ig u r ă c ă a c e s t e r e p ro ş u r i n u s î n t fă
c u te c u d r e p t a t e 147. R e fe rito r la r e p ro ş u l c ă în tim p u l r ă z b o iu lu i c iv il a r fi c h e '
m a t tr u p e s tr ă in e în ţa r ă , C a n ta c u z in o s e a p ă r ă r e p e tîn d m e r e u a b s o lu ta sa iu b ir e
de- p a c e şi fa p tu l c ă a fo s t s ilit la lu p tă d e a d v e r s a r i i s ă i ,48. El a r a t ă m o tiv u l
a c e s to r in v id ii (şSo-ôî) ca şi a l c a lo m n iilo r (a u r-o şav iia) a r ă t î n d c ă a c e a s ta se d a to
r e a z ă r ă z b o iu lu i c iv il d in tr e C a n ta c u z in o şi p a r tid a P a le o lo g ilo r 14°. D e a ltf e l îm p ă
r a tu l Io a n V I C a n ta c u z in o în c e p e u n C h ris a lv i-L o g o s p e n t r u Io a n A n g h e lo s c u u n
b le s te m p e n tr u in v id ie ( 9 &ovo«)15fl. '
D e r e m a r c a t în s ă c ă, d e f o a rte m u lte o ri, C a n ta c u z in o n u fo lo s e ş te a s e m e n e a
su rse n e ce sa re.
C u to a te c ă lu c r a r e a sa i s to r ic ă a r e c a r a c t e r u l u n o r m e m o rii, c itito r u l p rim e ş te
o p r iv e liş te c la r ă c u p r iv ir e la s itu a ţia is to r ic ă , p o litic a i n te r n ă şi e x te r n ă a r e g i
m u lu i b iz a n tin , r e s p e c t iv a a m b e lo r p a r tid e d in r ă z b o iu l c iv il, d e s p r e e v e n im e n te le
c u tu r c ii şi c u s îr b ii, d e s p r e d i s c r e p a n ta d in tr e p r e te n ţi i le tr a d iţio n a le a le b iz a n
tin ilo r şi c e le a le u r m a ş ilo r lo r, d e s p r e c la s a c o n d u c ă to a r e şi r e a l it a te a a m a r ă a
c e lo r d e jo s , d e s p r e m a re a p u s tiir e a ţă rii, r u in a r e a e c o n o m ie i şi a fin a n ţe lo r.
In în tr e g im e , m e m o riile o f e ră u n ta b lo u v a r ia t d in B iz a n ţ, o p a r te d in în c e p u
tu l p r ă b u ş ir ii s a le . D e a s e m e n e a se p o t g ă si in fo rm a ţii u t il e d e s p r e c o n d iţiile s o
c ia le d e v i a ţ ă la c a r e a u to r u l în s u ş i, a r is to c r a t şi lid e r a l p a r tid u lu i, d? in fo rm a ţii
v r în d - n e v r în d . A s tfe l, e l s c r ie c ă, la iz b u c n ire a flă c ă rii r ă z b o iu lu i c iv il in 1341, în
c e tc m a i m u lte o r a ş e s - a u c o n s titu it d o u ă p a r tid e , c e i m a i d is tin ş i şi c ei m a i p u
te r n ic i e r a u d e p a r te a lu i C a n ta c u z in o , p o p o ru l (S^ ixoî) d in « re v o lu ţie » (aiasiaoxâv)
şi c u c ei lip s iţi d e m ijlo a c e e r a u d e p a r te a r e g i n e i 151. M a i tîrz iu , p e s t e 12 a n i, la
s f îr ş itu l r ă z b o iu lu i c iv il d in tr e C a n ta c u z in o şi Io a n V , se s c h im b a s e s itu a ţia ; p o p o ru l
e r a p r e tu tin d e n i d e p a r te a t în ă r u lu i P a le o lo g şi lu p ta cu s u s ţin ă to r ii lu i C a n ta -
c t i z i n o 152. P e n tr u î n c a d r a r e a s o c ia lă a p e r s o a n e lo r în a c ţ i u n e e x is tă , în m e m o rii,
142. G . F in la y , A H is to r y o l G re c e Iro m i t s c o n q u e s t b y t h e R o m a n s fo t h e
p r e s e n t tim e , O x fo rd , 1877, p. 460.
143. C a n ta c u z in o , o p. c it., I, 10, 7 ; II 12, 3 î 368, 21 — 369, 3 ; 370, 9 ; 450,
2— 9. '
1 14. V . P a ris o t, o p . c it., p . 29.
145. H . H u n g e r, D /e h o c h s p r a c h lic h e p r o fa n e lite r a tu r , p . 469.
146. P a ris o t, o p . c/f., p . 21 cf. şi H . H u n g e r, o p . c it., p . 470.
147. C a n ta c u z in o ,op. c it., II, 595, 8— 11 ; III, 37, 6 — 9.
148. Ib id e m , I, 160, 18— 162, 6 ; 221, 1— 3 ; III 35, 15— 2 1 ; 261, 4.
149. Ib id e m , U, 12. 10— 1 8 ; 886 , 11.
150. Ib id e m , III, 312, 15 ş.u .
151. Ib id e m , II, 180, 19— 181, 2.
152. Ib id e m , III, 255, 9— 1 1 ; 284, 23 ; 290, 6— 291, 2 ; 304, 17— 305, 3 ; 305, 22
— 306, 5.
i n te r e s a n t e e x e m p le 153. D in tre g r u p e le s o c ia le e l a c o r d ă o a te n ţie d e o s e b it ă s o ld a

ţilo r, c a re , c o n s id e r ă e l, tr e b u ie s ă fie s u s ţin u ţi c u m ijlo a c e o f e rite d e c iv ili p e n tr u
b u n u l m e rs a l s o c ie tă ţii. C u p r iv ir e la ţă r a n i, c u n o a ş te lip s a lo r d e v e d e r i şi s e
resem n ează.
P e d e a lt ă p a r te , Io a n C a n ta c u z in o , c a b iz a n tin , c u n o s c ă to r a l tr a d iţiilo r , t r ă
i e ş te c h ia r î n tr - o î n ţe l e g e r e a p r e c ia t ă a id e o lo g ie i d e îm p ă r a t c u t o a t e f o rm e le s a le
d e a p a r iţie . El p u n e p r e ţ p e î n tî i e t a te a c o n c e p ţie i im p e r ia le b i z a n t i n e 1M. D em n d e
a m in tit în M e m o r iile s a le e s te c e r e m o n ia lu l în c o r o n ă r ii în p e r io a d a B iz a n ţu lu i t îr -
z iu , p e c a r e e l îl d e s c rie c u p r ile ju l în c o r o n ă r ii lu i A n d ro n ic III în 1325 c u e x a c ti
t a t e şi c u d e t a l i i t55. In r e p e t a t e r î n d u r i e l r e v in e la a m ă n u n te c u p r iv ir e la c e r e
m o n ii şi în s p e c ia l c u p r iv ir e la d if e r ite fo rm e d e s a lu t c ă t r e îm p ă r a t. C a şi a lţi
s c riito ri b iz a n tin i d e is to rie , c a r e i n te r c a le a z ă c u v în tă r i d ir e c te în lu c r ă r ile lo r, la
f e l p r o c e d e a z ă şi Io a n C a n ta c u z in o d a r e l îi î n tr e c e p e to ţi c e ila lţi p r in c a n tita te a
lo r, m a i a le s a c e lo r d in a d o u a p a r te a lu c r ă r ii. A u to r u l s e o c u p ă în s p e c ia l c u
c u v în tă ri p ro p r ii, p la n u r ile şi c u v în t ă r i l e s a le fiin d a ş e z a te în tr - u n o a r e c a r e f e l 156.
C a n ta c u z in o n u se lim ite a z ă n u m a i la a tî t ci, în m u lte lo c u ri c h e ie d e d e s c rie ri,
la s ă p r o p r ia p e r s o a n ă s ă v o r b e a s c ă şi o f e ră to a t e p o s ib ile le e x p lic a ţii p r e g ă tir ii
m ilita r e şi p o litic e . S în t p r e z e n ta te d e a s e m e n e a m e to d e d e g în d ir e s a u c h ia r p u n c te
d e v e d e r e p o litic e şi f o a r te m u lte a m ă n u n te p e r s o n a le d e s p r e to t c e a g în d it a u t o
ru l în s u ş i în e v e n im e n te le tim p u lu i. U n e le c u v în tă r i a le lu i Io a n C a n ta c u z in o s e r
v e s c în m o d fire s c la c la r if ic a r e a p u n c te lo r s a le d e v e d e r e p o litic e şi m o tiv a ţiilo r
s a l e 157. D e a s e m e n e a A n d r o n ic III p r im e ş te a d e s e a în M e m o r ii p o s ib ilita te a d e
a -ş i e x p u n e p u n c te le s a le d e v e d e r e p o litic e ,58, c a şi u n ii d e m n ita r i tu rc i 15'J. U n e
o ri la s ă să v o r b e s a c ă « în tr- u n g la s» («ttâ fefouevoi fXâioja) c o le c t i v it ă ţi î n t r e g i lfi0. D e
re m a r c a t o a lt ă p a r ti c u l a r it a te d e p r e z e n ta r e a u n o r c u v în tă ri. In Is to r ia s a a u to r u lu i
îi p la c e s ă la s e c u v în tă r ile să în c e a p ă în m o d in d ir e c t c u a p o s tr o f a r e a p a r t e n e r u
lu i ,cl. M e m o riile lu i C a n ta c u z in o a u u n n u m ă r in te r e s a n t d e s c e n e , u n e le d in tr e
e le îm p r u m u ta te d in a u to r i c la s ic i c a T u c id id e , c u m e s te s p re e x e m p lu m o m e n tu l
d e s f ă ş u r ă r ii c iu m e i 1C2.
D e o b s e r v a t c ă c e e a c e re m a rc ă m c a a r t ă p o r t r e t i s t ic ă la a lti is to ric i, a c e a s ta
lip s e ş te lu i Io a n C a n ta c u z in o , d e ş i u n e o ri s e m a i în tr e z ă r e s c t r ă s ă t u r i p a r ti c u l a r e
în d e s c rie r e a u n o r p e r s o a n e , ca s p re e x e m p lu A le x is , A p o c a u c o s , ca şi c a r a c te riz a r e a
fiic e i s a le E le n a . C a şi a lţi is to r ic i şi m e m o ra liş ti, şi C a n ta c u z in o e s te tr ib u t a r
u n e o r i m o d e le lo r a n tic e şi a c e s t l u c r u n u -1 t ă g ă d u ie d a r e l d e m u lte o ri e v it ă c u -
153. Ib id e m , I, 14, 2 4 ; 18, 1 0 ; 37, 15— 2 4 ; 91, 2 ; 117, 2 4 ; 375, 1 7 ; 432, 3 ;

451, 7 ; II, 89, 2 ; 425. 2 3 ; III, 230, 13— 18.
154. Ib id e m , I, 195, 12— 196, 7.
155. V . P a ris o t, o p . c it., p. 20 c re d e c ă Io a n C a n ta c u z in o s - a r fi in s p ir a t şi
d in in f o r m a ţiile lu i P s e u d o k o d in o s , D e o ilic iis , c a p . V II, J . V e r g e a u x , în L e d r o it
s u r Ie s o tiic e s , P a ris, 1966, p. 31— 34, c r e d e a c ă a m b ii a u to r i s - a u fo lo s it d e a c e le a ş i
iz v o a r e o r ig in a le d in a r h iv a im p e ria lă , a c e a s ta d o v e d in d H isto ria I, 196, 19— 203,
6 în s ă , c u u n e le o m is iu n i. S p re d e o s e b ir e d e C a n ta c u z in o , P s e u d o k o d in o s a r c u n
lim b a j u z u a l m a i c o lo ra t, cf. şi H u n g e r, o p . c it., p. 472.
156. V . P a ris o t, o p . c it., p . 10— 12. A f irm a ţia a c e s tu ia p o t r iv i t c ă r e ia c u v in te
le, c u p u ţin e e x c e p ţii, a r fi fo st îm p ă r ţite e g a l în î n tr e a g a o p e r ă n e c e s i tă o o a r e
c a re r e tic e n tă , cf. H . H u n g e r, o p . c it., p. 473. I n n ic i u n c a z e le n u s e r v e s c la
o a r e c a r e in te n ţii is to r ic o - lite r a r e .
157. C a n ta c u z in o , o p . c it., II, 145, 18— 152, 1 2 ; 157,5— 160, 20 ; 448, 211— 468,
1 2 ; III. 34, 11— 38, 2 0 ; 257, 22— 258. 24.
158. Ib id e m , I, 47, 5 0 ; 101 ; 110— 1 1 2 ; 120— 1 2 2 ; 123.
159. Ib id e m , I, 355, 11— 356. 21.
160. Ib id e m , I, 97. 1?— 98, 1 3 ; 124, 18— 125, 4 ; II, 152, 16— 156, 16 c u v in te
c a r e s în t d e o s e b it d e lu n g i.
161. Jbidem . I, 292, 294.
162. Ib id e m , III, 49, 15— 52. 19. S p re d e o s e b ir e în s ă d e T u r id id n , e l a tr ib u ie
a c e s te i c a la m ită ţi o c a u z ă m o ra lă , v ă z u tă c a o p e d e n p e ă a lu i D u m n e z e u , a s p e c t
c a r e lip s e ş te Ia T u c id id e . A s e v e d e a X D ră s e k e , T h u k v d id c s 'P e s tb e r ic h t (II, 47
— 5 3 ; III, 52, 7 ) ; T. J. M ille r T h e Piacjue in J o h n V I C a n ta c u z c n u s a n d T h u c y d id e s ,
în «GRBS», 17 (1976). p. 385— P95. D u p ă H . H u n g e r, o p . c it., p . 475, C a n ta c u z in o
nu-1 c u n o ş te a p e T u c id id e to c m a i e x a c t.
150 BISERI CA O R T O D O X A R O M A N Ă
v în tă r i le b a n a le şi b o m b a s tic e , a c e a s ta a m in tin d d e p r o c e s u l ş c o lilo r r e t o r i c e ,ti3.

M u lte m o d a lită ţi s tilis tic e şi d e lim b a j s î n t d e r e m a r c a t în Is to r ia lu i Io a n C a n ta -
c u z iu o l(i'\ A c u z a ţia lu i N ic h ifo r G re g o ra s , p riv in d u -1 p e e x - îm p ă r a tu l şi p r e o p i
n e n tu l să u , d e in c u ltu r ă p a r ţia lă , n u a fo st î m p ă r tă ş ită d e c r itic a is to r ic ă 1W\ D e r e
m a r c a t c ă în o p e ra lu i C a n ta c u z in o e x e m p le le m ito lo g ic e şi is to r ic e a p a r n u m a i
o c a z i o n a l 16C. S e î n tîln e ş te la C a n ta c u z in o p r e d ile c ţia a c e e a a s c r iito r ilo r b iz a n tin i
p r iv ito a r e la c o n d u c e r e a p o p o ru lu i p rin p r e v iz iu n e d iv in ă şi in te r v e n ţ i a lu i D u m
n e z e u p r in p ro n ia sa (-povoia 9eou) p e c a r e u n e o ri, c a şi P ro c o p iu s d in C a e s a re a ,
o în lo c u ie ş te c u te r m e n u l dsîov.
6. Io a n V I C a n ta c u z in o şi d e s p o ta tu l d o b r o g e a n
A firm a re a în a c e s t tim p d e a d în c i f r ă m în tă r i i n te r n e în is to r ia B iz a n ţu lu i a
s ta tu lu i d o b r o g e a n — Ţ a ra C a v a rn e i în p o litic a s u d - e s t- e u r o p e a n ă în d e c e n iu l fră -
m în ta t a l se c . a l X lV -le a , a fo s t r e z u l ta t u l u n e i e v o lu ţii i n te r n e a s c e n d e n te , c a p a
b ile s ă c r e e z e te m e iu l a c ţiu n ii e x te r n e .
Iz v o ru l p r in c ip a l p e n tr u a c e le v r e m u ri în a c e a s tă p r i v in ţ ă e s te lu c r a r e a i s t o
r ic ă a c ă lu g ă r u lu i Io a s a f, e x - îm p ă r tu l Io a n V I C a n ta c u z in o , c a re d e z v ă lu ie a s p e c te
i n te r e s a n te d in Ţ a r a C a v a r n e i 167. I n a n ii p a tr u z e c i a i s e c . a l X lV -le a d o m n e a aic i
a r h o n te le B a lic a (M naX ixaî xîc too K ap^toui âpxo»-') fo rm u la î m p ă r a tu lu i d o v e d in d u - s e
a s e m ă n ă to a r e c u a c e e a d in « G e sta H u n g a ro ru m » , r e f e r i to a r e la d u c e le d e T r a n s il
v a n ia G e l u : «...un o a r e c a r e ro m â n G elu...» (G e lu q u id a m B lac u s), p e n tr u a in d ic a
n u m e le şi titlu l c îr m u ito r u lu i ţă r ii d in c o lţu l m a ritim a l ţin u tu r ilo r c a r p a to - d a n u -
b ia n o -p o n tic e 168. A t î t lo c a lita te a d e r e ş e d in ţă a a c e s tu i d e s p o ta t, Ţ a ra C a r v o n e i ,li9,
c ît şi n u m e le s t ă p în ito r u lu i a c e s te i ţă ri, B a lic a ^ e u d a t n a ş t e r e la d is c u ţii l a r g i 170. î m p ă
r a tu l is to r ic Io a n C a n ta c u z in o a r a t ă c ă în m o m e n tu l c în d îm p ă r ă te a s a A n a d e S a-
v o ia a v ă z u t c ă d in în tr e g im p e r iu l n -a m a i ră m a s d e c î t c u o r a ş u l lu i C o n s ta n tin ,
t o a t e c e le la lte t r e c în d d e p a r te a lu i C a n ta c u z in o , a tr im is o s o lie la u n o a r e c a r e
B a lic a, c îr m u ito r a l C a rv o n e i, c e r în d u - i a ju to r . A c e s ta a p r im it b in e s o lia şi a
trim is în a ju to r îm p ă r ă te s e i p e fra ţii să i T e o d o r şi D o b ro tită în f r u n te a a o m ie
d e o ş te n i a le ş i c a re , tr e c în d p rin o r a ş e le d e p e ţă rm u l P o n tu lu i, l - a u c o n v in s s ă se
în d e p ă r te z e d e îm p ă r a t (a d ic ă d e Io a n C a n ta c u z in o ) şi s ă t r e a c ă d e p a r te a îm p ă
r ă te s e i.
A n a d e S a v o ia i-a p rim it c u m u ltă b u n ă v o in ţă şi c in s te şi p e n tr u o l e g ă t u r ă
m a i tr a in ic ă a c ă s ă to r it- o p e fiic a m a re lu i d u c e A p o c a u c o s c u D o b ro tită , fă cîn d u -1
p e e l s t r a te g a l a r m a te i r o m e ilo r m . A c e s ta , c u o a s te a s a şi c u c e a a ro m e ilo r, a
p le c a t a s u p ra S e lim v re i, în v r e m e ce îm p ă r a tu l s e g ă s e a l a D y d im o tic h o s. P h a k r a -
se s, p r o t o s p ă ta r u l l ă s a t d e îm p ă r a t în S e lim v ria , a v în d u - i d e p a r te a sa şi p e se -
lim v rie n i, s - a c io c n it în lu p tă c u o ş te n ii lu i D o b r o tită şi i- a în v in s , c ă c i a c e s ta n u
c u n o ş te a lo c u r ile şi i- a c o n d u s g r e ş it p e a i să i. A u fo s t l u a ţ i m u lţi p riz o n ie ri c h ia r
şi D o b ro tită e r a s ă fie p rin s . D u p ă a c e a în f r în g e r e , D o b r o tiţă a r ă m a s în B iz a n ţ
c ă c i a v e a s o ţie d in tr e ro m e i şi s - a b u c u r a t d e c in s te a c u v e n i t ă d in p a r te a î m p ă r ă
te s e i, în tim p c e f r a te le s ă u T e o d o r s-a în to r s a c a s ă îm p r e u n ă c u p u ţin a o a s te
ră m a s ă 172.
163. V . P a ris o t, o p . c it., p. 6 care-1 a p r o p ie f o a rte m u lt d e T u c id id e cf. şi J .

D ră s e k e , o p . c it., în «N. Jb b » , P a d g , 17 (1914), p. 500.
164. A s e v e d e a H . H u n g e r, o p . c it., p. 473— 475 j cf. şi G . W e is s , o p . c it.,
p. 8 şi 35.
165. N ic h ifo r G re g o ra s , o p . c it., II, 966, 18. D e a lt f e l G r e g o r a s s e c o n tra z ic e
c ă c i în a lt ă p a r te II, 919, 19— 23 v o r b e ş te d e c u ltu r a lu i C a n ta c u z in o cf. şi J. D ră
s e k e , o p . c it., p. 501 şi H . H u n g e r, op. c it., p. 475.
166. H a d e s , I, 450, 9 ; O d is e u şi C ic lo p , II, 349, 9 ; A tla s , III, 175, 22— 176 şi
u n ii îm p ă ra ţi ro m a n i, II, 364, 13— 17.
167. C a n ta c u z in o , op. c it., III, 95 în «FH DR», v o i. III, p. 490— 493.
168. Cf. S e rg iu Io s ip e s c u , B alica, D o b ro tic i, Io a n n o u , B u c., 1985, p. 66 .
169. A s e v e d e a " «FH DR», v o i. III, p. 491— 493.
170. S e r g iu Io s ip e s c u , op. c it., p. 60— 74.
171. *FHDR>, III, p. 491.
172. «FH DR», III, p. 493 î M . M . A le x a n d r u D e rsc a B u lg a riu , F o rm a rea desp o
i a tu lu i lu i D o b ro tic i, p. 237. A s u p r a n u m e lu i D o b ro tic i în fo rm a g r e a c ă ToM .npot!tîa5
a s e v e d e a G y . M o ra v c s ik , B y z a n tin o tu r c ic a , II, p. 316— 317.
DOCUM ENTARE
151
In iu n ie 1348 a c e la ş i is to ric -m o n a h Io a n C a n ta c u z in o re la te a z ă că îm p ă ra tu l
d c a ltă d ată , Io a n V I, d u c in d c u s in e ş i p e g in e r e le s ă u Io a n V P a le o lo g u l, a p o rn it
cu o a s te a îm p o triv a M id ie i, c e ta te a f la tă p e ţă rm u l F o n tu lu i, c a re r ă m ă s e s e în
in îin ile lui D o b ro tic i c e p ră d a îm p re ju r im ile .
L ăsîn d u -1 p e fiu l s ă u M a n u e l în B iz a n ţ ş i p u n în d în f r u n te a flo te i p e p ro to -
s ta to r u l P h a k e o la to s şi a lă tu r i d e e l a v în d u -1 p e t în ă r u l îm p ă r a t, l-a s ilit p e D o
b ro tic i s ă c a d ă la în ţe le g e r e . In s c h im b u l M id ie i p rim e a c u t it l u l d e fe u d ă (îipovoia)
d in p a r te a n o u lu i îm p ă ra t, Io a n VJ C a n ta c u z in o v e c h ile p o s e s iu n i c/e-d lu n g u l li
to r a lu lu i p o n tic , fiin d s o c o tit d u p ă m ă r tu r ia a c e lu ia ş i, is to r ic p r i n tr e ro m e ii c e i m a i
d e v a z ă ( t o i sni(j>atvTE<J'tepoM pio.uaiwv)173. In c a lita te a sa d e p r o n ia to r , D o b ro tic i fă c e a
p a r te d in g ru p u l c a r e c u p r in d e a re p r e z e n ta n ţi a i a r is to c r a ţie i, s e n a to r i şi c h ia r
m e m b ri a i d in a s tie i, c a r e p rim e a u fe u d e (spovoia) c a r ă s p l a t ă p e n tr u s e r v ic iile
a d u s e ,74. In u rm a titlu lu i d e d e s p o t 175 c a r e îm p ie d ic a r e c u n o a ş t e r e a v r e u n e i l e g ă
tu ri d e v a s a lita te , D o b ro tic i a d e v e n it u n fe u d c a re s -a î n r u d it c u fa m ilia im p e
r ia lă d u p ă 1371 în u rm a c ă s ă to r ie i fiic e i s a le c u M ih a il P a le o lo g u l fiu l lu i Io a n V , a s tf e l
s-a în c a d r a t în s is te m u l d e g u v e r n a r e a l lu i Io a n V I C a n ta c u z in o , a l c ă r u i c a r a c te r
fe u d a l a fo s t r e c u n o s c u t d e is to ric i 176. I n c a d r u l p r o c e s u lu i d e f e u d a liz a r e a c c e le r a tă
a s ta tu lu i b iz a n tin d e s p o tia lu i D o b ro tic i fa c e p a r te d in a c e e a ş i c a te g o r ie c u c e a
fo rm a tă în m u n ţii R o d o p e d e b o ie r u l b u lg a r M o m c ilo , n u m it d e s p o t d e îm p ă r ă te a s a
A n a d e S a v o ia şi s e b a s to c r a to r d e Io a n C a n ta c u z in o 177. D u p ă in f o r m a ţiile p e c a r e le
a v e m , d e s p o ta tu l lu i D o b ro tic i se în tin d e a d e -a lu n g u l lito r a lu lu i a p u s e a n a l M ă rii
N e g r e p în ă la A n c h ia lo s şi M e s e m v ria , c u p rin d e a D o b ro g e a m e r id io n a lă c u v e c h e a
c e t a t e C a lia c ra , « p o rtu l c e l fru m o s» , c a r e m ai tîrz iu , d u p ă r e tr a g e r e a d e la V a rn a ,
a d e v e n it m ai p r e d ile c t p e n tr u o g u v e r n a r e .
U n a lt a s p e c t r e le v a n t a l I s to r ie i lu i Io a n V I C a n ta c u z in o în l e g ă t u r ă c u
p o p u la ţia ro m â n e a s c ă c o n s titu ie in te r e s a n te le lu i in fo rm a ţii c u p r i v ir e la v la h ii d in
s u d u l D u n ă rii. E ste i n te r e s a n t d e m e n tio n a t f a p tu l c ă e l n u o f e ră n u m a i in fo rm a ţii în
a c e s t s e n s ci c h ia r e l e s te d e s e m n a t î n tr - o s c r is o a re d in 30 o c t. 1349, d e f a p t o
s c r is o a r e d o r ă s p u n s a s u lta n u lu i E g ip tu lu i M a lik M a ş ir H a s a n în c a r e îl n u m e ş te
p e Io a n V I C a n ta c u z in o , p r in tr e a lte le , şi « îm p ă ra t a l v l a h i l o r » ,78. D e a se m e n e a
C a n ta c u z in o v o r b e ş te d e s p r e v la h ii c a r e lo c u ie s c în m u n ţii R o d o p e 179, şi d e o r e
g iu n e în tin s ă d in îm p ă r ă ţia b iz a n tin ă n u m ită V la c h ia , p lin ă d e c e t ă ţ i în tă r ite , a v în d
p e Io a n A n g h e lo s p r e fe c t a l lo r în a n u l 1342 1S°.
A n a liz în d p în ă a ic i v i a t a şi o p e r a lu i Io a n C a n ta c u z in o n e d ă m s e a m a d e
m a re a c o m p le x ita te a p e r s o n a lită ţii sa le . Im p lic a t în m a rile e v e n im e n te d in p rim a
şi c h ia r d in a d o u a ju m ă t a t e a se c . X lV -le a , e l a m a r c a t a c e s te e v e n im e n te şi le -a
d a t o o r ie n ta r e n o u ă în tr - u n s p ir it d e a d e v ă r a t ă « re v o lu ţie b iz a n tin ă » , în m o m e n tu l
în c a r e în c e p u s e s c ă d e r e a v iz ib ilă a s u p r e m a ţie i Im p e riu lu i d e p e B o sfo r. P r o v e
n in d d in tr -o fa m ilie cu tr a d i ţ ie în c a d r u l s is te m u lu i fe u d a l b iz a n tin , e l a u r c a t p e
s c a ra d e m n ită ţilo r p rin m e rite le s a le p r o p rii şi, în a c e la ş i tim p p rin m a re a sa p u
te r e e c o n o m ic ă , s-a r e m a r c a t în s p e c ia l ca m a r e d o m e s tic în tim p u l lu i A n d ro n ic
III, d u p ă m o a r te a c ă ru ia , p r in tr - u n c o n c u rs d e îm p r e ju r ă r i n u fo r tu ite ci m a r c a te
a a ju n s c o im p e ra to r , a lă tu r i d e Io a n V m in o r şi d e m a m a c e s tu ia A n a d e S a v o ia .
173. C a n ta c u z in o , op. c it., III, p. 62— 63.

174. C a n ta c u z in o , op. c it., III, 62— 63 în *FHDR>, III, p. 493 şi în «DID», III, p.
348. A s u p r a lo c a liz ă rii M id ie i a s e v e d e a M . M . A le x a n d r u D e rs c a , o p . c it., p. 237.
175. C a n ta c u z in o , op. c it., III, 63, în «FH DR», III, p. 495. D a ta re a d e iu n ie
1348 e s te a d o p ta tă d u p ă D o lg e r, R e g e s te n , n r. 2940. A s u p ra r a p o r t u r i lo r d in tr e B a-
lic a , D o b ro tic i şi B iza n ţ a se v e d e a «D/D», III, p. 347 ş.u.
176. G. O s tr o g o r s k y , P o u r l'h is to ir e d e la ie o d a lite b y z a n tin e , B ru x e lle s , 1954,
p . 103.
177. In ie r a r h ia titlu r ilo r b iz a n tin e d e s p o ta tu l v e n e a î n d a t ă d u p ă îm p ă r a t şi
-în a in te d e s e b a s to c r a to r şi d e c e z a r, cf. G. O s tr o g o r s k y , U rum D e sp o te s. D/e
A n la n g e d e r D e s p o te n w u r d e in B y zan z, în «BZ», 1951, p . 448 ş.u . A se v e d e a şi
R. G u illa n d , E tu d e s s u r l'h is to ir e a d m in is tr a tiv e d e l'E m p ir e B y z a n tin . Le d e s p o t
A c o lit ?|«, în « R e v u e d e s E tu d e s b Y z a n tin e s » , X V U (IQS4V . 77.
\7ft. C a n ta c u z in o , i n . 94, î n «FHDR», IU , p . 495 cf. şi D o lg e r, R e g e s te n , n r. 2340.
179. C a n ta c u z in o , I, p. 146.
180. Ib id e m , II, 319— 3 2 2 ; A . O . X e n o p o l în Isto ria r o m â n ilo r d in D acia T ra -
ia n ă , v o i. I, 1985, îl n u m e ş te g r e ş it p e Io a n A n g h e lo s ca f r a te a l lu i C a n ta c u z in o .
DOCUMENTARE 151
’ In iu n ie 1348 a c e la ş i is to ric -m o n a h Io a n C a n ta c u z in o r e la te a z ă c ă îm p ă r a tu l
d e a ltă d a tă , Io a n V I, d u c în d c u s in e şi p e g in e r e le s ă u Io a n V P a le o lo g u l, a p o rn it
c u o a s te a îm p o tr iv a M id ie i, c e t a t e a f la tă p e ţă rm u l P o n tu lu i, c a r e r ă m ă s e s e în
m iin ilc lu i D o b ro tic i c e p r ă d a îm p re ju r im ile .
L ăsîn d u -1 p e fiu l s ă u M a n u e l în B iz a n ţ ş i p u n în d î n f r u n te a flo te i p e p r o to -
s ta to r u l P h a k e o la to s şi a lă tu ri d e e l a v în d u -1 p e tîn ă r u l îm p ă ra t, l-a s ilit p e D o
b ro tic i s ă c a d ă la în ţe le g e r e . In s c h im b u l M id ie i p rim e a c u t it l u l d e f e u d ă ( ip o v o ia )
d in p a r te a n o u lu i îm p ă r a t, Io a n V I C a n ta c u z in o v e c h ile p o s e s iu n i d e -a lu n g u l li
to r a lu lu i p o n tic , fiin d s o c o tit d u p ă m ă r tu r ia a c e lu ia ş i, is to r ic p r i n tr e ro m e ii c e i m a i
d e v a z ă ( t o t sr.KpavtEUxspov p<o[ia Iwv)173. In c a l i ta te a sa d e p r o n ia to r , D o b ro tic i fă c e a
p a r te d in g r u p u l c a r e c u p r in d e a r e p r e z e n ta n ţi a i a r is to c r a ţie i, s e n a to r i şi c h ia r
m e m b ri a i d in a s tie i, c a r e p rim e a u fe u d e (irpovota) ca r ă s p l a t ă p e n t r u s e r v ic iile
a d u s e ,74. In u rm a titlu lu i d e d e s p o t 175 c a r e îm p ie d ic a r e c u n o a ş t e r e a v r e u n e i l e g ă
tu ri d e v a s a lita te , D o b ro tic i a d e v e n it u n fe u d c a re s -a în r u d it c u fa m ilia im p e
r ia lă d u p ă 1371 în u rm a c ă s ă to rie i fiic e i s a le c u M ih a il P a le o lo g u l fiu l lu i Io a n V , a s tf e l
s-a în c a d r a t în s is te m u l d e g u v e r n a r e a l lu i Io a n V I C a n ta c u z in o , a l c ă r u i c a r a c te r
fe u d a l a fo s t re c u n o s c u t d e is to r ic i 176. In c a d r u l p r o c e s u lu i d e f e u d a liz a r e a c c e le r a tă
a s ta tu lu i b iz a n tin d e s p o tia lu i D o b ro tic i fa c e p a r te d in a c e e a ş i c a te g o r ie c u c e a
fo rm a tă în m u n ţii R o d o p e d e b o ie r u l b u lg a r M o m c ilo , n u m it d e s p o t d e îm p ă r ă te a s a
A n a d e S a v o ia şi s e b a s to c r a to r d e I o a n C a n ta c u z in o 177 D u p ă in f o r m a ţiile p e c a r e le
a v e m , d e s p o ta tu l lu i D o b ro tic i s e în tin d e a d e -a lu n g u l lito r a lu lu i a p u s e a n a l M ă rii
N legre p în ă la A n c h ia lo s şi M e s e m v ria , c u p rin d e a D o b ro g e a m e r id io n a lă c u v e c h e a
c e t a t e C a lia c r a , « p o rtu l c e l fru m o s» , c a re m ai tîrz iu , d u p ă r e tr a g e r e a d e la V a r n a ,
a d e v e n it m ai p r e d ile c t p e n tr u o g u v e r n a r e .
U n a l t a s p e c t r e le v a n t a l Is to r ie i lu i Io a n V I C a n ta c u z in o în l e g ă t u r ă cu
p o p u la ţia ro m â n e a s c ă c o n s titu ie i n te r e s a n t e le lu i in fo rm a ţii c u p r iv ir e la v la h ii d in
s u d u l D u n ă rii. E ste in te r e s a n t d e m e n ţio n a t f a p tu l c ă e l n u o fe ră n u m a i in fo rm a ţii în
a c e s t s e n s ci c h ia r e l e s te d e s e m n a t î n tr - o s c r is o a re d in 30 o c t. 1349, d e f a p t o
s c r is o a r e d e ră s p u n s a s u lta n u lu i E g ip tu lu i M a lik M a ş ir H a s a n în c a r e îl n u m e ş te
p e Io a n V I C a n ta c u z in o , p r in tr e a lte le , şi « îm p ă ra t a l v l a h i l o r » ,78.' D e a s e m e n e a
C a n ta c u z in o v o r b e ş te d e s p r e v la h ii c a r e lo c u ie s c în m u n ţii R o d o p e 179, şi d e o r e
g iu n e în tin s ă d in îm p ă r ă ţia b iz a n tin ă n u m ită V la c h ia , p lin ă d e c e t ă ţ i î n tă r i te , a v în d
p e Io a n A n g h e lo s p r e f e c t a l lo r în a n u l 1342 1S0.
A n a liz în d p în ă a ic i v i a ţ a şi o p e r a lu i Io a n C a n ta c u z in o n e d ă m s e a m a d e
m a re a c o m p le x ita te a p e r s o n a lită ţii sa le . I m p lic a t în m a rile e v e n im e n te d in p rim a
şi c h ia r d in a d o u a j u m ă t a t e a se c . X lV -le a , e l a m a r c a t a c e s te e v e n im e n te şi le -a
d a t o o r ie n ta r e n o u ă în tr - u n s p irit d e a d e v ă r a t ă « re v o lu ţie b iz a n tin ă » , în m o m e n tu l
în c a r e în c e p u s e s c ă d e r e a v iz ib ilă a s u p re m a ţie i Im p e riu lu i d e p e B o sfo r. P r o v e
n in d d in tr-o fa m ilie c u t r a d iţie în c a d r u l s is te m u lu i fe u d a l b iz a n tin , el a u r c a t p e
s c a ra d e m n ită ţilo r p rin m e r ite le s a le p ro p r ii şi, în a c e la ş i tim p p r in m a re a s a p u
te r e e c o n o m ic ă , s-a r e m a r c a t în s p e c ia l ca m a r e d o m e s tic în tim p u l lu i A n d ro n ic
III, d u p ă m o a r te a c ă r u ia , p r in tr - u n c o n c u rs d e îm p r e ju r ă r i n u f o r tu ite ci m a r c a te
a a ju n s c o im p e ra to r, a lă tu r i d e I o a n V m in o r şi d e m a m a c e s tu ia A n a d e S a v o ia .
173. C a n ta c u z in o , o p . c it., III, p. 62— 63.

174. C a n ta c u z in o , o p . c it., III, 62— 63 în «FH DR», III, p. 493 şi în «DID», III, p.
348. A s u p ra lo c a liz ă rii M id ie i a s e v e d e a M . M . A le x a n d r u D e rs c a , o p . c it., p. 237.
175. C a n ta c u z in o , op. cit., III, 63, în «FH DR», III, p. 495. D a ta r e a d e iu n ie
1348 e s te a d o p ta tă d u p ă D o lg e r, R e g e s te n , n r. 2940. A s u p ra r a p o r t u r i lo r d in tr e B a
lic a , D o b ro tic i şi B iz a n ţ a se v e d e a «D/D», III, p. 347 ş.u.
176. G. O s tr o g o r s k y , P o u r T h is to ir e d e Ia le o d a lite b y z a n t in e , B ru x e lle s , 1954,
p. 103.
177. In ie r a r h ia t itlu r ilo r b iz a n tin e d e s p o ta tu l v e n e a în d a t ă d u p ă îm p ă r a t şi
-în a in te d e s e b a s t o c r a to r şi d e c e z a r, cf. G . O s tr o g o r s k y , U rum D e sp o te s. D ie
A n la n g e d e r D e s p o te n w u r d e in B y zan z, în «BZ», 1951, p. 448 ş.u . A s e v e d e a şi
R. G u illa n d , E tu d e s s u r T h is to ir e a d m in is tr a tiv e d e I'E m p ire B y z a n tin . L e d e s p o t
AsorcâT1!?, în « R e v u e d e s E tu d e s b y z a n tin e s » , XVIT (1954), p. 77.
178. C a n ta c u z in o , III, 94, în «FH DR», III, p. 495 cf. şi D o lg e r, R e g e s te n , n r. 2340.
179. C a n ta c u z in o , I, p. 146.
180. Ib id e m , II, 319— 3 2 2 ; A . O . X e n o p o l în Isto ria r o m â n ilo r d in D acia T r a -
ia n ă , v o i. I, 1985, îl n u m e ş te g r e ş it p e Io a n A n g h e lo s ca f ra te a l lu i C a n ta c u z in o .
P e rio a d ă d e m a i m u lţi a n i, fă ţiş s a u m a i p u ţin fă ţiş, a a n t r e n a t ră z b o iu l c iv il d in

c a d r u l im p e riu lu i, c e a g e n e r a t a t l t c a m u ta ţii în c a d r u l s o c ie tă ţii şi t r a d iţiilo r b i
z a n tin e . D u p ă c u m am v ă z u t, s -a r e m a r c a t în m o d e v id e n t c a u n îm p ă r a t a u to r i t a r
c u u n d e o s e b it sim ţ p o litic d e ş i c u u n e le s c ă d e ri d a c ă lu ă m în s e a m ă c h e m a r e a
în a ju to r a tu rc ilo r , c a r e b ă te a u c o n tin u u la p o r ţ il e E u ro p e i.
In tim p u l a c e s ta , a l l u p te lo r c iv ile , n u a fo st a b s e n t n ic i d e la d is p u te le r e l i
g io a s e , în s p e ţă is ih a s m u l, d u p ă c u m a m v ă z u t, la a c ă r u i v ic to r ie a c o n tr ib u it
d în d u -ş i s e a m a d e o rto d o x ia a c e s to r p r a c tic i a t î t d e î n c e t ă ţ e n i t e în lu m e a m o n a s
tic ă . R e tra s d in v ia ţa p o litic ă la m în ă s tir e , e x - îm p ă r a tu l Io a n V I C a n ta c u z in o a
î n tr e ţ in u t d e a ic i c o n tin u u v i a t a p o litic ă , d o v e d in d în c ă o d a tă s p ir itu l s ă u v iu
p o litic , lă s în d , in a c e la ş i tim p , p o s te r ită ţii o l u c r a r e d e d im e n s iu n e , c u u n e le s c ă
d e ri in e r e n te o r ic ă r e i lu c r ă r i m e m o ra lis tic e , d e im p o r ta n tă d e o s e b ită p e n tr u v i a ţ a
p o litic ă şi re lig io a s ă a a c e lo r v re m u ri.
D rd . C O J O C M A R IN .
C O N S T IT U Ţ IIL E D E M O C R A T IC E
DESPRE BISE R IC I ŞI PR IN C IP IIL E D E SF Ă Ş U R Ă R II V IE Ţ II R E L IG IO A S E
In fo s te le ţ ă r i s o c ia lis te , in c lu s iv în ţ a r a n o a s tr ă , s e d e s f ă ş o a r ă a m p le d e z b a
te ri r e f e r ito a r e la d r e p tu r ile şi l ib e r tă ţile re lig io a s e . E ste ş t i u t c ă re g im u r ile c o m u
n is te a u im p u s tim p d e d e c e n ii o s t r i c t ă lim ita re a a c t i v it ă ţ i i B ise ric ilo r, a t î t p e
te r e n p ra c tic , c ît şi te o re tic . A c u m a r e lo c o m a r e d e s f ă ş u r a r e d e e n e r g ii şi i n iţ i
a tiv e p e p la n u l r e v ig o r ă r ii a c tiv ită ţii b is e r ic e ş ti ş i re lig io a s e .
S e p u n e p r o b l e m a : C a re v a fi n o u l c a d r u j u r id i c c e v a p r e s c r ie s p a ţ iu l şi
m o d a lită ţile d e a c ţiu n e a B is e ric ilo r ? N e p u te m în to a r c e la m o d e lu l e x is te n t în
R o m â n ia in te r b e lic ă ? E ste c a z u l s ă c o p ie m m o d e lu l e x is te n t în u n e le ţă r i o c c i
d e n ta le ? I a tă c îte v a în tr e b ă r i f o a rte d ific ile , c e e a c e n u în s e a m n ă c ă ră s p u n s u l n u
e s te p o s ib il. D im p o triv ă , e s te m a i u ş o r s ă d a i u n r ă s p u n s in te lig e n t, c r e a to r d e
m o c ra tic , p o rn in d d e la în v ă ţă m in te le p e c a r e le p o ţi d e s p r in d e d in is to r ia B is e
ric ilo r şi r e lig iilo r, d in is to r ia p o litic ă , d in e x p e r ie n ţa ţ ă r i l o r d e m o c ra tic e , a p r e c ia te
şi v a lo r iz a te d in p e r s p e c tiv a n iv e lu lu i d e c u n o a ş te r e şi î n ţe l e g e r e a l a n ilo r 1990.
D e s ig u r c ă m o d e lu l ro m â n e s c d e r e g le m e n ta r e a a c e s tu i d o m e n iu d e a c t i v it a t e n u
s e p o a te re d u c e la sim p la c o p ie r e a u n u i m o d e l c u n o s c u t în is to r ie s a u e x is te n t în
a c tu a lita te , ci t r e b u ie să se p o r n e a s c ă d e la n e v o ile şi tr e b u i n ţ e l e re lig io a s e a le
p o p o r u lu i ro m â n , d e la p a r ti c u l a r it ă ţi l e s a le is to r ic e şi n a ţio n a le . C u a lt e c u v in te ,
a c e s t m o d e l tr e b u i e s ă fie r e z u lta tu l u n e i r e fle c ţii p ro p rii, a l u n e i g în d iri la c a r e s ă
p a r tic ip e to a te f o r ţe le re lig io a s e şi la ic e d o r n ic e d e d e m o c r a ţie şi l ib e r ta te .
P e n tr u a î n ţe le g e m a i b in e d in a m ic a m o d e lu lu i d e r e f le c ta r e în a c te le . n o r
m a tiv e f u n d a m e n ta le a p rin c ip iilo r d e s f ă ş u r ă r ii v ie ţii r e lig io a s e a r fi u til s ă fa c e m
o s c u r tă t r e c e r e în r e v is tă a is to rie i d r e p tu r ilo r şi lib e r t ă ţ il o r r e lig io a s e .
A c e s te a a u fo s t a b o r d a te în tr- o m a n ie r ă d if e r ită d e la o p e r io a d ă is to r ic ă la
a lt a şi d e la o s o c ie ta te la a lta . In c a d r u l re lig iilo r p r e c r e ş tin e , d r e p tu r ile şi lib e r
t ă ţ i le re lig io a s e e r a u d e fa p t m ie z u l n o rm e lo r m o ra le şi j u r id i c e c a re r e g le m e n ta u
to t c e ţin e a d e m u n c a şi v i a ţ a in d iv iz ilo r şi a le c o m u n ită ţilo r . In m o m e n tu l d iv i
z ă rii şi m u ltip lic ă r ii c r e d in ţe lo r r e lig io a s e , a i n te r v e n i t in e g a l it a t e a p e p la n u l d r e p
t u r ilo r re lig io a s e . R e lig iile c o n s id e r a te d o m in a n te s a u o f ic ia le s a u a le u n u i a n u m it
s t a t e r a u a v a n t a j a t e şi p r o t e j a t e p rin le g e , în tim p c e c e le m in o r ita r e s a u a le
u n o r g r u p u ri e tn ic e m ai p u ţin n u m e r o a s e e r a u d is c r im in a te şi se c r e a u p ie d ic i j u
rid ic e şi p o litic e în c a le a m a n if e s tă r ii lo r.
I n iţia l, c re ş tin is m u l a a c ţ i o n a t în c o n d iţiile u n u i m e d iu j u r id i c şi p o litic
p ro fu n d o stil. D r e p tu rile şi l ib e r tă ţile re lig io a s e a u c u n o s c u t o c o n tin u ă e x tin d e r e
d u p ă r e c u n o a ş te r e a o fic ia lă a c re ş tin is m u lu i. In p e r io a d a fe u d a lis m u lu i, c în d B ise
ric ile s - a u id e n tif ic a t to t m ai m u lt c u (sa u a u d o m in a t) f a c to r u l p o litic , a a v u t lo c
o e x tin d e r e a d r e p tu r ilo r şi lib e r tă ţilo r r e lig io a s e p e n tr u c r e d in c io ş ii B is e ric ilo r
re s p e c tiv e . I n a c e la ş i tim p , c re d in c io ş ii a lto r B ise ric i a u f o s t v ic tim e a le i n to l e r a n
te i şi e x c lu s iv is m u lu i r e lig io s . L ib e rta te a r e lig io a s ă a d e v e n i t o r e a l it a te d e m o
c r a tic ă d e -a b ia în c e p în d c u R e n a ş te re a , c în d , în u rm a r e v o lu ţ i il o r b u rg h e z e , S ta tu l
a g a r a n t a t a t î t l ib e r t a t e a d e c o n ş tiin ţă , c ît ş i u n a d in p r in c ip a le le fe rm e a le p c e s -
te ia , r e s p e c tiv l ib e r t a t e a re lig io a s ă . I n a c e s t m o m e n t a u s p o r i t c o n ţin u tu l şi e s e n ţa
D OC UM E N T A R E 153
d e m o c ra tic ă a le l ib e r tă ţii re lig io a s e . C am în a c e e a ş i p e rio a d ă , a a v u t lo c t r a s a r e a

p rin c o n s titu ţie a c a d r u lu i a s ig u r a t d e s t a t p e n tr u lib e r ta te a r e lig io a s ă .
S e c o le în tre g i, E u ro p a a fo st b î n tu ită d e d e v a s ta to a r e r ă z b o a ie r e lig io a s e . D e
re g u lă , a c e s te r ă z b o a ie a u fo s t p o s ib ile a tî t a tim p c î t în s o c i e t a t e f a c to r u l c a r e
a s ig u r a lib e r t a t e a r e lig io a s ă a fo s t o B is e ric ă s a u u n s t a t re lig io s c o n fe s io n a l. In
m o m e n tu l în c a re lib e r ta te a re lig io a s ă a fo st a s ig u r a tă d e u n s t a t s o l i d a r c u v a lo
r ile g e n e r a le re lig io a s e , d a r a c o n fe s io n a l, s -a u c r e a t p r e m is e le ju r id ic e , p o litic e ,
re lig io a s e p e n tr u in s t a u r a r e a m u lt v is a te i p ă c i r e lig io a s e , p e n tr u în c e t a r e a c o n
f r u n tă r ilo r şi lu p te lo r p e m o tiv e re lig io a s e .
S e p u n e p ro b le m a : C a re s t a t a s ig u r ă m a i m u ltă lib e r t a t e re lig io a s ă , c e l la ic
s a u c e l re lig io s ? A t î t is to ria , c ît şi u n e le e x p e r ie n ţe a c tu a le , în d e o s e b i c e le d in
lu m e a a r a b ă , n e s p u n c ă e s te d e p r e f e r a t fo rm u la s ta tu lu i la ic . D e a ltfe l, is to r ia
m e d ie v a lă e u r o p e a n ă n e a r a t ă c ă s t a tu l fe lig io s a fo s t s u r s a u n o r p u te r n ic e c o n
flic te r e lig io a s e . S ta te le re lig io a s e s - a u n ă s c u t d e r e g u lă în s o c i e t ă ţ i le în c a r e a
fo st p re d o m in a n tă o B is e ric ă s a u o re lig ie . D a c ă s t a tu l c o m u n is t a fo s t u n s t a t
a n tir e lig io s , n u t r e b u ie s ă s e tr a g ă c o n c lu z ia c ă to a te s t a te l e l a ic e a r fi a n tir e li-
g io a s e . S p re e x e m p l u : s t a tu l fra n c e z a c tu a l, d e ş i s e d e c la r ă în m o d e x p lic it s t a t
la ic , n u a c ţio n e a z ă p e n tr u lim ita re a l ib e r tă ţii re lig io a s e . Id e a l e s t e s ă e x is te u n
s t a t c a r e s ă a d o p te n o rm e le şi v a lo r ile g e n e r a l re lig io a s e , d a r s ă n u s e d e c la r e
in f a v o a r e a şi n ic i s ă fie a d e p tu l u n e i a n u m ite re lig ii s a u c o n fe s iu n i.
R e p a r a r e a n e d r e p tă ţilo r fă c u te d e c o m u n ism B is e ric ilo r n u t r e b u i e s ă d u c ă la
u n ila te r a liz a r c a lib e r tă ţii d e c o n ş tiin ţă , r e s p e c tiv la r e c u n o a ş te r e a n u m a i a l ib e r
tă ţii re lig io a s e . In c o n d iţiile c o n te m p o ra n e , in s titu ţia c e a m a i c u p r in z ă to a r e e s te
s ta tu l, n u m a i e l d is p u n e d e i n s tr u m e n te le n e c e s a r e p e n tr u g a r a n t a r e a lib e r tă ţii
d e c o n ş tiin ţă şi re lig io a s e . N u m a i p r in a s i g u r a r e a l ib e r t ă ţ ii d e c o n ş tiin ţă şi a c e le i
re lig io a s e s e a s ig u r ă c a d r u l n e c e s a r a f irm ă rii in d iv iz ilo r şi a g r u p u r i lo r u m a n e în
c o n fo rm ita te c u p ro p riile id e a lu ri şi tr e b u in ţe , c î t şi c r e ă r ii c o n d iţiilo r p r e v e n ir ii
c o n flic te lo r şi c o n f r u n tă r ilo r c a r e a u ca o b ie c t p ro b le m e d e l ib e r t a t e a c o n ş tiin ţe i,
p e n tr u î n lă t u r a r e a i n to le r a n te i si a p e r s e c u ţie i p e m o tiv e d e c o n ş tiin ţă s a u r e l i
g io a s e . A s tfe l a r t. 49 a l C o n s titu ţie i C o n fe d e ra ţie i e lv e ţ ie n e (1874) s t i p u l e a z ă : «Li
b e r ta te a d e c r e d in ţă şi d e c o n ş tiin ţă e s te in v io la b ilă . N im e n i n u p o a te fi c o n s tr în s
s ă p a r tic ip e la o a s o c ia ţie re lig io a s ă , la i n s tr u c ţie r e lig io a s ă s a u să s e s u p u n ă u n e i
h o tă r ir i r e lig io a s e şi n ic i s ă a ib ă v r e o n e p lă c e r e d in m o tiv e r e lig io a s e » ..
S tu d ie r e a p r in c ip iilo r c a r e r e g le m e n te a z ă v i a ţ a r e lig io a s ă n e c e s i tă ş i a b o r d a
r e a r e la ţie i S ta t-B is e ric ă .
D a to rită m o d e lu lu i s p e c ific d e g e n e z ă şi s t r u c tu r a r e a r e lig ie i, a s o c ie tă ţii şi
a p o litic u lu i, a e x is ta t î n to td e a u n a u n a n u m it tip d e r e la ţi i î n tr e r e lig ie şi f a c to r u l
p o litic . La în c e p u tu r ile s o c ie tă ţii u m a n e a t î t re lig ia , c ît şi p o litic u l (în p r in c ip a l
d a to r i t ă f u n c ţiilo r s a le d e r e g la r e , o r g a n iz a r e şi c o n d u c e re ) s e in te r c a l a u c u to a te
c e le la lte s u b s is te m e a le s o c ie tă ţii. U lte rio r, p e m ă s u ra r e a liz ă r ii u n e i a n u m ite d i
v iz iu n i s o c ia le a m u n c ii, a c o n tu r ă r ii re lig ie i şi p o litic u lu i c a d o m e n ii d e s in e s t ă
tă to a re , a d e v e n it şi m a i e v id e n tă r e la ţia d in tr e c e le d o u ă r e a l it ă ţi s o c io -u m a n e .
D in a c e l m o m e n t a l is to r ie i, s -a a s i s t a t la a p a r i ţi a u n e i m a ri d i v e r s it ă ţi d e tip u ri a
r e la ţiilo r re lig ie -p o litic ă , r e s p e c tiv la î n tr e a g a g a m ă a v a r ia n te l o r c u p r in s e î n tr e
r e la ţi a în c a re a r e lo c o d o m in a ţie a p r o a p e to ta lă , a b s o lu tis tă a B is e ric ii, p în ă la
r e la ţia c a r a c te r iz a tă p rin d o m in a ţia a p r o a p e to ta lă , a b s o lu tis tă a p o litic u lu i.
D e s ig u r d in tr e t o a t e s u b s is te m e le p o litic u lu i, c e l c a r e e s te d e f in ito r iu în r e l a
ţia c u r e lig ia e s te s ta tu l. In p e r io a d a e v u lu i m e d iu , B ise ric a , r e lig ia , în O c c id e n t,
a v e a u u n ro l d o m in a n t în r e la ţiile c u s ta tu l. S -a m e rs a t i t d e d e p a r t e în e î t B ise
ric a şi-a im p u s a n u m ite p u n c te d e v e d e r e n u n u m a i în c e e a c £ p r i v e ş te a s i g u
r a r e a c o n d iţiilo r n e c e s a r e fu n c ţio n ă rii s a le o p tim e , d a r a a v u t lo c u n p r o c e s d e
p r e lu a r e a a u n o r fu n c ţii s p e c ific e a le S ta tu lu i d e c ă t r e B ise ric ă . In a c e a s tă p e r i
o a d ă , B ise ric a a fo s t p r e o c u p a tă şi d e c r e a r e a s a u i n te g r a r e a s a î n d if e r ite s t r u c
tu r i p o litic e , u n e le fiin d c u c a r a c t e r s t a ta l ia r a lte le e x tr a s t a t a le . D in a c e s te m o
tiv e , B ise ric a a fo st a d e s e o ri a tr a s ă ca p a r te în c o n f lic te le s o c ia le şi p o litic e c a re
a u a v u t lo c în s o c ie ta te . D ife rite le c o n s titu ţii s a u a lte a c te ju r id ic e f u n d a m e n ta le
a u p re s c ris a c e s t tip d e r e la ţi e î n tr e S ta t şi B ise ric ă . El a a v u t a v n t a j e p e o la n u l
c r e ă r ii u n o r in s tr u m e n te d e n a tu r ă s o c ia lă , p o litic ă p e n tr u r e p r o d u c e r e a şi c o n s o
lid a r e a c re d in ţe i, d a r, în a c e la ş i tim p , a c r e a t p re m is e le n e c e s a r e c o n s titu ir ii u n o r
c u r e n te şi m iş c ă ri c a re , o p u n în d u - s e S ta tu lu i, s - a u r i d ic a t to to d a t ă şi îm p o triv a
154 BI SERI CA O R T O D b X Ă R O M A N A
B ise ric ii. D e a s e m e n e a , g r u p u r i le şi c la s e le s o c ia le c a r e s e o p u n e a u S ta tu lu i, d e ş i

n u e ra in in te n ţia lo r s ă s e r id ic e şi îm p o triv a B is e ric ii, d a to r i t ă o sm o z e i S ta t-
B ise ric a , a ju n g e a u , to tu ş i, s ă lu p te şi îm p o tr iv a in s tit u ţ ii l o r re lig io a s e .
D u p ă r e v o lu ţiile b u rg h e z e , a c e s t tip d e r e la ţie a f o s t a b a u d a n o t. F o r ţe le p o
litic o m o d e rn e a u im p u s n o i r a p o r tu r i c a re , d e a ltfe l, a u fo s t in tr o d u s e şi în c o n
s ti tu ţ i il e d if e r ite lo r s ta te . D e re g u lă , s - a p o r n it d e la p r in c ip iu l c ă s ta tu l e s te s u
v e r a n în d o m e n iu l f u n c ţiilo r s a le , ia r B is e ric a e s t e a u to n o m ă în d o m e n iu l s ă u s p e
c if ic d e a c tiv ita te . A s tfe l, d u p ă o p r a c tic ă i s to r ic ă m a i în d e p ă r ta t ă , în c a r e B ise
ric a s - a a m e s te c a t în t r e b u r ile s o c ie tă ţii p o litic e , în C o n s titu ţia I ta lie i (1947) s e
n o te a z ă : « S ta tu l şi B is e ric a c a to lic ă s în t, f ie c a r e în d o m e n iu l lo r d e a c tiv ita te , i n
d e p e n d e n te şi s u v e r a n e . R a p o r tu r ile lo r s î n t r e g le m e n ta te d e p a c te le ...» (a rt. 7). In
a c e a s tă p r iv in ţă , în C o n s titu ţia E lv e ţie i s e n o t e a z ă : « C a n to a n e le şi C o n fe d e ra ţia
a u r e z e r v a t d r e p tu l d e a lu a m ă s u r i c o n v e n a b ile îm p o tr iv a a m e s te c u lu i a u t o r i t ă ţ i
lo r e c le s ia tic e în d r e p tu r ile c e tă ţe n ilo r şi a le S ta tu lu i» (a rt. 50). î n C o n s titu ţia
c a n to n u lu i e lv e ţia n J u r a s e n o t e a z ă : « B ise ric ile r e c u n o s c u te s e o r g a n iz e a z ă in
m o d a u to n o m » (a rt. 131).
S e c u la r iz a r e a a d u s la a b a n d o n a r e a u n o r f u n c ţii s o c ia l- p o litic e şi c u ltu r a lo
r e a liz a te d e B is e ric ă şi la p r e lu a r e a lo r d e c ă t r e S ta t şi in s t it u ţ ii s p e c ia liz a te la ic e .
F ire ş te , B is e ric a n u a r e n u n ţa t la e x e r c it a r e a u n o r a tr ib u ţii e x tr a - r e lig io a s e , u tile
şi n e c e s a r e s o c ie tă ţii, d a r n u a m a i p r e tin s e x e r c ita r e a u n u i m o n o p o l în în d e p l i
n ir e a a c e s to r a .
D e a s e m e n e a , S ta tu l ş i-a a s u m a t o b lig a ţia d e a c re a c o n d iţiile m a te ria le , j u
rid ic e , p o litic e şi o r g a n iz a to r ic e p e n tr u m a n if e s ta r e a lib e ră a t u tu r o r B is e ric ilo r şi
i n s titu ţiilo r re lig io a s e r e c u n o s c u te d e le g e . A s tfe l, în C o n s titu ţia r e g a tu lu i D a n e
m a r c a (1953) s e p r e c iz e a z ă : « B ise ric a E v a n g h e lic ă L u te ra n ă ... e s te s u b v e n ţio n a tă d e
s ta t» (a rt. 4). La fe l c u m e x is tă şi s itu a ţii o p u s e , r e s p e c t iv « s ta tu l p ro m ite s ă n u
a j u t e c u s u b s id ii n ic i o re lig ie ...» (a rt. 44 d in C o n s titu ţia Ir la n d e i, 1937).
D e sig u r, în n o ile c o n d iţii, în O c c id e n t, n u a a v u t lo c o u n ifo rm iz a re şi o m o
g e n iz a r e a r e la ţie i S ta t-B is e ric ă . In u n e le ţă r i d in a c c a s tă z o n ă g e o g ra fic ă , S ta tu l
ş i- a p ă s t r a t u n s e t c o n s is te n t d e c o m p e te n ţe în c e e a ce p r i v e ş te c o n tro lu l şi a p r o
b a r e a s o c ia lă a u n o r a s p e c te a le o rg a n iz ă rii şi a c ti v it ă ţ i i B ise ric ii. In a lte ţă r i, a u
t o r it ă ţi l e s t a ta l e ş i-a u lim ita t c o n tro lu l la c o n c o rd a n ţa a c t i v it ă ţ i i B is e ric ilo r c u p r e
v e d e r ile C o n s titu ţie i, le g ilo r şi a c e r in ţe lo r m o ra le i şi s e c u r i t ă ţ i i p u b lic e .
A s tfe l, în C o n s titu ţia G re c ie i (a rt. 3) s e p r e c i z e a z ă : « N im e n i n u p o a te fi s c u
tit d e în d e p lin ir e a o b lig a ţiilo r f a ţă d e S ta t s a u s ă re fu z e a p lic a r e a le g ilo r p e m o
tiv e d e c o n v in g e ri re lig io a s e » . In C o n s titu ţia r e g a tu lu i « Ţ ă rile d e J o s » s e s u b lin ia z ă
c ă « re g e le v e g h e a z ă c a to a te c o m u n ită ţile r e lig io a s e s ă se m e n ţin ă în lim ite le
p r e v ă z u te d e le g ile S ta tu lu i» (a rt. 186).
N u se c u n o s c c a z u ri, în p e r io a d a m o d e rn ă , c în d a u to r i t ă ţ il e p o litic e s ă fi r e
n u n ţa t la u n m in im u m d e c o n tro l a s u p r a a c t i v it ă ţ i i B is e ric ilo r, c u lte le d in ţă r ile
d e m o c ra tic e n u se c o n s id e r ă s t a t î n s t a t şi n u s î n t în a f a r a u n u i c o n tro l g e n e r a l
p e c a r e o rg a n e le s p e c ia liz a te a le S ta tu lu i îl e x e r c ită a s u p r a t u tu r o r in s titu ţiilo r
c a r e fu n c ţio n e a z ă p e t e r ito r iu l n a ţio n a l şi p r in a n tr e n a r e a c e t ă ţ e n il o r săi.
S tu d ie re a p r o c e s u lu i e la b o r ă r ii p r e v e d e r ilo r c o n s titu ţio n a le r e f e r ito a r e la r e
g le m e n ta r e a v ie ţii re lig io a s e d in ţă r ile d e m o c ra tic e n e r e le v ă c ă în m a jo r ita te a
c a z u rilo r s -a s t i p u la t r o lu l d e a r b itr u a l s ta tu lu i, d e f a c to r d e c id e n t în s ta b ilir e a
p rin c ip iilo r c a r e tr e b u ie s ă s te a la te m e lia r a p o r tu r ilo r d i n tr e d if e r ite le B ise ric i şi
in s titu ţii re lig io a s e . P e b a z a în v ă ţă m in te lo r d e s p r in s e d in a n a liz a p e r io a d e i în c a re
r e la ţiile d in tr e c u lte e r a u fix a te d e B ise ric a o fic ia lă s a u d e S ta tu l c a r e s e d e c la r a
d e o a n u m e c u lo a r e c o n fe s io n a lă , în e p o c a m o d e rn ă o s e r i e d e .fo rţe p o litic e a u
a ju n s la c o n c lu z ia c ă s in g u r a m o d a lita te d e a s c u ti s o c ie ta te a d e o s e r ie d e t u l
b u r ă ri şi n e în ţe le g e r i e s te d e a c o n fe ri S ta tu lu i, c a c e a m a i c u p r in z ă to a r e şi a u t o
r i ta r ă a lc ă tu ir e p o litic ă , r o lu l d e a r b itr u a l r e la ţiilo r in tra şi in te r c u ltic e .
L e g iu ito rii a u fo lo sit d if e r ite m o d a lită ţi p e n tr u r e a l iz a r e a a c e s tu i o b ie c tiv .
In p rim u l rîn d , în m a jo r ita te a c o n s titu ţiilo r s e p r e v e d e c ă s î n t lib e r e s ă
e x is te şi s ă a c ţio n e z e n u m a i B is e ric ile r e c u n o s c u te . D e c e le m a i m u lte o ri s î n t
s ta b ilite p rin c ip iile r e la ţi i lo r d in tr e a c e s te a . A s a , s p r e e x e m p lu , în C o n s titu ţia E lv e
ţie i s e p r e c i z e a z ă : « C a n to a n e le şi C o n fe d e ra ţia a u r e z e r v a t d r e p tu l d e a lu a m ă
s u r i c o n v e n a b ile p e n tr u m e n ţin e r e a o rd in ii p u b lic e şi a p ă c ii î n tr e m e m b rii d ife
r i te l o r a s o c ia ţii re lig io a s e » (a rt. 50). A c te le n o r m a tiv e r e f e r i to a r e la c u lte p r e v ă d
c ă B is e ric ile p e n tr u a fi r e c u n o s c u te tr e b u ie s ă d e p u n ă s t a tu t e , m ă rtu r is iri d e e re -
D O C UM E N T A R E
155
d in ţă , a lte a c te c o n s titu ţio n a le e c le s ia s tic e , d in c a r e s ă r e z u lte î n v ă ţ ă tu r a p e c a r e

o p ro fe s e a z ă , o rg a n iz a re a , a c tiv ita te a , c a lita te a d e m e m b ru , s u r s e l e d e v e n itu r i
e tc . D e r e g u lă , a c e s t e a c te s î n t a n a liz a te şi a d o p ta te d e f o r u r ile le g is la tiv e a le
tă rii re s p e c tiv e , p rile j c u c a r e s î n t î n d e p ă r ta t e to a te p r e v e d e r ile c o n tr a r e lib e r tă ţii
d e c o n ş tiin ţă , d e re lig ie şi în g e n e r a l o r ic ă r u i a lt d r e p t f u n d a m e n ta l a l o m u lu i.
P rin le g is la ţie şi s t a tu t e p r o p rii, p r o p u s e d e C u lte şi r e c u n o s c u te d e d if e r ite le
o r g a n e d e m o c ra tic e a le s is te m u lu i p o litic , m a jo r ita te a s t a te l o r d in ţă r ile d e m o c ra tic e
r e c u n o s c d r e p tu l c re d in c io ş ilo r d e a d e v e n i m e m b ri s a u d e a p ă r ă s i o‘ B is e ric ă şi
in te r z ic c u lte lo r s ă ia m ă s u ri (d e o ric e fel, in c lu s iv d e n a tu r ă m o ra lă ) îm p o triv a
c r e d in c io ş ilo r c a re a u p ă r ă s it s a u ş i-a u s c h im b a t c o n fe s iu n e a .
D u p ă cu m e s te c u n o s c u t, m u lte n e în ţ e le g e r i şi fric ţiu n i a p a r î n tr e c o n f e s iu
n ile a c e le ia ş i re lig ii s a u în tr e re lig ii d a to r i t ă a c tiv ită ţii d e m is iu n e , e v a n g h e liz a r e
s a u p ro z e litis m . P e n tr u a p r e în tîm p in a e f e c te le s e c u n d a r e a le a c e s tu i g e n d e a c
tiv i t a t e a c u lte lo r, d ife r iţi le g iu ito ri a u s c h i ţa t c a d r u l g e n e r a l i n c a r e p o a te a v e a
lo c tr e c e r e a d e la u n c u lt la a ltu l p rin d e m e rs u l e c le s ia s tic o r g a n iz a t, i a r a lţ i i a u
s ta b ilit în tr - u n m o d m a i d e ta l ia t şi m a i r e s t r ic ti v m o d u l d e d e s f ă ş u r a r e a a c e s tu i
p ro c e s . I n a c e s t d in u rm ă caz, le g is la ţia r e fe r ito a r e la c u lte s tip u le a z ă in m o d
e x p r e s in te r z ic e r e a p ro z e litis m u lu i. A ş a , s p r e e x e m p lu , în C o n s titu ţia G re c ie i (1975)
s e s p e c ific ă : « P ro z e litis m u l e s t e in te rz is » (a rt. 3). O le g e a s t a tu l u i I s r a e l p r e v e d e
c ă e s te ile g a l ca u n c u lt s ă fo lo s e a s c ă c a d o u r i s a u a v a n t a j e m c fte ria le p e n tr u a
d e te r m in a p e u n c r e d in c io s s ă - ş i p ă r ă s e a s c ă B ise ric a d e c a r e a p a r ţ in e . D e sig u r, a ic i
s - a r im p u n e o d is c u ţie . R e p r e z e n ta n ţii c u lte lo r i n te r p r e te a z ă în m o d d ife r it c o n c e p
tu l d e p ro z e litis m . In c o n d iţiile în c a r e în R o m â n ia a u fo s t l e g if e r a te c u lte n o i şi
a u fo s t r e c u n o s c u te m u lte a s o c ia ţii re lig io a s e , c o n s id e ră m c ă te o lo g ii şi d o c tr in a r ii
B is e ric ilo r şi a i a s o c ia ţiilo r re lig io a s e , îm p r e u n ă c u ju r iş tii, p o lito lo g ii şi so c io lo g ii
e tc ., a r tr e b u i s ă in iţie z e o d e z b a te r e c a r e s ă se fin a liz e z e p r in a d o p ta r e a u n o r
p u n c te d e v e d e r e c o m u n e , c a re a p o i s ă p o a tă fi o p e r a ţio n a liz a te în a c te n o rm a tiv e ,
a v in d m e n ir e a d e a în lă tu r a o r ic e p o s ib ile fric ţiu n i şi a c u z a ţii î n tr e d if e r iţii s u
b ie c ţi a i v ie ţii n o a s tr e re lig io a s e .
P r e v e d e r ile c o n s itu ţiilo r m o d e r n e şi c o n te m p o ra n e r e f e r i to a r e la v i a ţ a r e l i
g io a s ă a u fo st s ta b ilite în f u n c ţie d e p r in c ip iile d e m o c ra ţie i şi d e d r e p tu r ile r e l i
g io a s e a le o m u lu i. P e m ă s u ra e v o lu ţie i v ie ţii d e m o c ra tic e , a c r e ă r ii c a d ru lu i o r g a n i
z a to r ic p e n tr u p a r tic ip a r e a la v i a t a s o c ia l- p o litic ă a n o i g ru p u ri şi c a te g o r ii s o c ia
le, c o n s titu ţiile , a lt e a c t e n o r m a tiv e la ic e , a u r e fle c ta t ţn tr - o m a n ie ră n o u ă d r e p
t u r il e şi o b lig a ţiile a u to r ită ţilo r b is e ric e ş ti, d r e p tu r ile şi l ib e r t ă ţ il e c r e d in c io ş ilo r,
lim ite le le g a le şi c o n d iţiile în c a r e a u to r i t ă ţ il e b is e r ic e ş ţi p o t a c ţio n a a s u p r a c le r i
c ilo r şi c re d in c io ş ilo r d in m o tiv e d e c r e d in ţă s a u d e în c ă lc a r e a d is c ip lin e i b is e
ric e ş ti. M u lte d in c o n s titu ţiile în v ig o a re , p e n tr u a p r e v e n i a r b it r a r i u l , a u p r e v ă z u t
d r e p tu l u n o r o rg a n is m e d e s t a t d e a a p ă r a c re d in c io ş ii şi c le r ic ii îm p o tr iv a u n o r
a b u z u ri a le o rg a n is m e lo r b is e ric e ş ti. A c e s t d r e p t a fo s t e x e r c it a t m a i a le s la s o l i
c ita r e a c e tă ţe n ilo r în l e g ă t u r ă c u a c t i v it a t e a a s o c ia ţiilo r r e lig io a s e c u n o s c u te in
l it e r a t u r a d e s p e c ia lita te la ic ă s u b n u m e le d e s e c te « se c u la re » s a u a le c e lu i d e - a l
« tr e ile a v a l» .
F o r u r ile c o n s titu ţio n a le a u fo st p r e o c u p a te d e c r e a r e a c a d r u lu i n e c e s a r p e n
t r u m a n if e s ta r e a lib e r ă a t u tu r o r c u lte lo r, in d if e r e n t c ă s î n t m a i m u lt s a u m a i
p u ţin le g a te d e is to r ia şi t r a d i ţ ii l e p o p o ru lu i re s p e c tiv , d e n u m ă r u l c re d in c io ş ilo r,
d e c u lo a r e a c o n fe s iu n ii e tc . A c e a s ta a fo st m a re a in o v a ţie c o n s titu ţio n a lă în p e r i
o a d a m o d e rn ă , a s ig u r a r e a d r e p tu r i l o r e g a le p e n tr u to a t e c u lte lc , fa p t c e a d u s la
s f îr ş itu l e p o c ii B is e ric ilo r o fic ia le , a B is e ric ilo r d e s t a t şi a r e c u n o a ş te r ii l e g a l i t ă
ţii n u m a i a u n e i s in g u r e s a u a u n u i n u m ă r r e d u s d e B ise ric i. P u ţin e s î n t c o n s ti
tu ţiile în c a r e s e a firm ă c a r a c t e r u l n a ţio n a l a l u n e i b is e ric i. A s tf e l, C o n s titu tia r e
g a tu lu i D a n e m a rc a s tip u le a z ă c ă « B ise ric a E v a n g h e lic ă L u te r a n ă e s te B ise ric a n a
ţio n a lă d a n e z ă » (a rt. 4). D e sig u r, a c e s te p r e v e d e r i c o n s titu tio n a le n u a u fo st a p lic a te
în v ia ţă c o n s e c v e n t şi în t o a t e c a z u rile . O s e r ie d e f a c to ri p o litic i şi r e p re z e n ta n ţi
ai u n o r fo ste B ise ric i o fic ia le s a u d o m in a n te a u c o n tin u a t, în p r a c tic ă , d ir e c t s a u
in d ire c t, s ă c re e z e i n e g a lită ţi si d is c rim in ă ri p e n tr u a n u m ite B ise ric i.
In s fîrş it, t o a t e c o n s titu ţiile e la b o r a te în u ltim a p e r io a d ă p o r n e s c d e la p r e
m is a c ă a s ig u r a r e a d r e p tu r ilo r re lig io a s e s e fa c e n u n u m a i în c a d r u l u n o r B ise ric i
m a i m u lt s a u m a i p u ţin is to r ic e , ci şi în c a d r u l u n o r in s ţitu tii ş i a s o c ia ţii r e lig io a s e
c a r e a p a r şi fu n c ţio n e a z ă în a f a r a B is e ric ilo r t r a d iţio n a le . C u a lt e c u v in te , s e c o n
s id e r ă c ă s u b ie c tu l d e d r e p t a l v ie ţii r e lig io a s e n u e s te n u m a i B is e ric a a c o p e r ită

d e a u r a s f în tă a s u te lo r şi m iilo r d e a n i d e e x is te n ţă , c i şi n o ile in s titu ţii şi a s o
c ia ţii r e lig io a s e c r e a te d e g ru p u ri m a i m a ri s a u m a i m ic i d e c r e d in c io ş i c a re , d u p ă
p ă r e r e a lo r, r e u ş e s c s ă s a tis f a c ă m a i m u lt şi în m o d d if e r e n ţi a t c e r in ţe le şi a s ip r a -
ţiile re lig io a s e a le c r e d in c io s u lu i c o n te m p o ra n . I n tr - a d e v ă r , r e a l it a te a c o n firm ă d in
p lin te z a c ă a s tă z i c o n ţin u tu l v ie ţii re lig io a s e n u s e r e z u m ă n u m a i la e x is te n ţa şi
a c t i v it a t e a B is e ric ilo r a p ă r u t e c u s u t e s a u m ii d e a n i în u r m ă , d e o a r e c e în m a jo
rita te a ţă r ilo r a u a p ă r u t, fu n c ţio n e a z ă şi s - a le g itim a t in s t it u ţ ii , a s o c ia ţii, s o c ie tă ţi
şi c o m u n ită ţi re lig io a s e c a r e în d e p lin e s c în m o d c o r e s p u n z ă to r fu n c ţii re lig io a s e ,
s p ir itu a le , m o ra le , s o c ia le , c u ltu r a le e tc . A c e s te p r e v e d e r i s î n t b in e i lu s tr a t e în
u r m ă to a r e le c o n s titu ţii : D a n e m a r c a : « C e tă ţe n ii a u d r e p tu l să se r e u n e a s c ă în
a s o c ia ţii p e n tr u a-L a d o r a p e D u m n e z e u d u p ă c o n v in g e r ile lor...» ( a rt. 6 7 ); F in la n
d a : « O rg a n iz a re a B ise ric ii E v a n g h e lic e L u te ra n e şi a d m in is tr a ţia sînt- r e g le m e n ta te
d e lc-gea e c le s ia s tic ă . A lte c o m u n ită ţi re liq io a s e e x is te n te v o r fi c o n d u s e p e b a z a
d is p o z iţiilo r c a re s î n t s a u v o r fi a d o p ta te r e f e r ito a r e la e le . C o m u n ită ţile r e lig io a s e ,
n o i v o r p u te a fi f o n d a te r e s p e c tîn d d is p o z iţiile le g ii în m a te rie » (a rt. 83).
S -a p o r n it d e la p re m is a c ă p r e v e d e r ile c o n s titu ţio n a le r e f e r ito a r e la v i a ţ a
re lig io a s ă tr e b u ie s ă p o r n e a s c ă d e la ro lu l ju c a t d e B is e ric ă în s o c ie ta te .
In p e r io a d a e v u lu i m e d iu , c în d B!s e r ic a a j u c a t r o lu l c u n o s c u t în s o c ie ta te şi
is to rie , p r e v e d e r ile a c te lo r le g is la tiv e f u n d a m e n ta le r e f e r i to a r e la v i a ţ a re lig io a s ă
c o n s a c r a u a c e a s tă r e a l it a te . S c h im b a re a r o lu lu i B ise ric ii în s o c i e t a t e d u p ă R e n a ş
te r e a d e te r m in a t o n o u ă c o n c e p ţie d e m o d e la re c o n s titu ţio n a lă a v ie ţii re lig io a s e .
R e s p e c tiv s -a p r e v ă z u t c ă B is e ric ile a u c a fu n c ţie e s e n ţia lă a c t i v it a t e a re lig io a s ă
şi m o ra lă , d a r, în a c e la ş i tim p , a u fo st r e c u n o s c u te p r e o c u p ă r ile a c e s to r a p e lin ia
îm b u n ă tă ţirii v ie ţii c u ltu r a le , s o d a l e , s p ir itu a le a c re d in c io ş ilo r , fă ră a m a i p r e ti n
d e d e ţin e r e a m o n o p o lu lu i în a c e s t d o m e n iu . A ş a , s p r e e x e m p lu , în C o n s titu ţia
Ir la n d e i s e m e n ţ i o n e a z ă : « S ta tu l r e c u n o a ş te c ă D o m n u lu i A t o t p u te r n i c t r e b u ie s ă
I s e a c o rd e o m a g iu l p u b lic u lu i. V a fi c in s tit n u m e le S ă u şi r e s p e c t a t ă şi o n o r a tă
re lig ia » (a rt. 44).
A s tă z i, tn ţ ă r i l e o c c id e n ta le , B is e ric ile s e c o n c e n tr e a z ă a s u p r a a c tiv ită ţii >eli-
g io a s e şi d e r id ic a r e a p a r a m e tr ilo r v ie ţii m o ra le , d a r în a c e la ş i tim p , îm p re u n ă
c u in s titu ţiile s t a ta l e şi n e g u v e r n a m e n ta le , se p re o c u p ă d e s a tis f a c e r e a tu tu r o r t r e
b u in ţe lo r şi a s p ir a ţiilo r o m u lu i c o n te m p o ra n .
S e p o a te c o n c h id e c ă în c e p în d c u R e n a ş te r e a s -a p u t u t c o n s ta ta o e v o lu ţie
şi o m e ta m o rfo z ă c o n tin u ă a r e f le c tă r ii v ie ţii r e lig io a s e în p l a n ju rid ic , c u a lte
c u v in te s-a lu c r a t n e în t r e r u p t la e la b o r a r e a u n o r n o i p r in c ip ii şi n o rm e ju r id ic e
c a r e a u m o d e la t şi d ir e c tio n a t o r g a n iz a r e a şi a c tiv ita te a b is e r ic ilo r şi i n s titu ţiilo r
re lig io a s e , a le tu tu r o r a g e n ţilo r v ie ţii r e lig io a s e c a r e a u c u n o s c u t o c o n tin u ă d in a
m ic ă şi tra n s f o rm a re .
D u p ă în d e lu n g a te tu lb u r ă r i şi d e g r a d ă r i p r o v o c a te d e c o n f lic te le d e n a tu r ă
re lig io a s ă , S ta tu l n u a m ai l ă s a t s ă se d e r u le z e v i a t a r e lig io a s ă n u m a i p e b a z a
p rin c ip iilo r s ta b ilite d e te o lo g i şi B ise ric i, ci a t r e c u t la e la b o r a r e a u n o r p rin c ip ii
şi r e g u li j u r id ic e la ic e c a r e p e r m ite a u lib e r a m a n if e s ta r e a t u tu r o r c u lte lo r , fă ră
n ic i o d is c r im in a re d u p ă c r ite r ii c o n fe s io n a le s a u d u p ă n u m ă r u l d e c re d in c io ş i. M a i
a le s c a u r m a r e a a v a n s ă r ii p ro c e s u lu i d e s e c u la r iz a r e S ta tu l a l u a t m ă s u ri c o n
s titu ţio n a le şi ju r id ic e p e n tr u a îm p ie d ic a B is e ric ile s ă f o lo s e a s c ă p îrg h iile , m e c a
n is m e le s a u o r g a n iz a ţiile s o c ia l- p o litic e şi j u r id ic e la ic e p e n tr u p r o m o v a r e a e x c lu
s iv ă a p r o p r iilo r in te r e s e şi în d e o s e b i c e le r e f e r ito a r e la m is iu n e şi e v a n g h e liz a r e .
D e a s e m e n e a , to t p e c a le c o n s titu ţio n a lă , S ta tu l ş i-a a s u m a t o b lig a ţia f a ţă d e c e tă -
te n ii să i d e a le a c o rd a a c e le a ş i d r e p tu r i şi lib e r t ă ţ i c iv ic e şi p o litic e , in d if e r e n t
d a c ă s în t s a u n u a d e p ţii u n e i a n u m ite re lig ii, in d if e r e n t d a c ă s î n t s a u n u c re d in c io ş i.
In s fîrş it, s t a te l e d e m o c r a tic e m o d e r n e p e n tr u a p re v e n i u n e le d e tu r n ă r i a le B ise
r ic ilo r d e la r o lu r ile lo r d e c la r a te si a c c e p ta te a u i n s titu it p rin c ip iu l c o n tro lu lu i
S ta tu lu i a s u p r a o rg a n iz ă r ii şi a c tiv ită ţii a c e s to r a . L im ite le ş i p r in c ip iile a c e s tu i
c o n tr o l s î n t p r e v ă z u te în c o n s titu ţii, în le g ile c u lte lo r , în r e g u la m e n te le d e o r g a n i
z a re si fu n c ţio n a re a B is e ric ilo r şi a s o c ia ţiilo r re lig io a s e . T o t S ta tu l u r m ă r e ş te d a c ă
a ctiv itate * ! p r a c tic ă şi tc o r e tîc ă a c u lte lo r e s te c o n fo rm ă a t î t c o n s titu ţie i şi le g ilo r
g e p e r a le , c ît şi le g is la ţie i s p e c ia le r e fe r ito a r e la v i a ţ a r e lig io a s ă . A s tfe l, m u lte
c o n s titu tii s tip u le a z ă e x p r e s c ă d a c ă a c tiv ita te a u n u i c u lt s a u a u n e i a s o c ia ţii r e
lig io a s e s e a b a te d e la s t a tu t u l p e c a r e l-a d e p u s c în d s -a le g a liz a t, a tu n c i v o r fi
DOCUMENTARE 15 7
s c o a s e în a f a r a le g ii. A s tfe l, în C o n s titu ţia r e p u b lic ii şi c a n to n u lu i e lv e ţ ia n J u r a

s e m e n ţ i o n e a z ă : « N ic i o c o n g r e g a ţie r e lig io a s ă n u s e p o a te s t a b il i in c a n to n f ă r ă
a u to r iz a ţie e x p r e s ă — î n to td e a u n a re v o c a b ilă — a M a r e lu i C o n siliu » ( a rt. 72).
S e m a i im p u n e r e m a r c a t c ă, în fie c a re ţa r ă , p r e v e d e r ile c o n s titu ţio n a le r e f e r i
to a r e la v ia ţa , r e lig io a s ă s în t r e z u lta tu l e x p e r ie n ţe i is to r ic e , a l s tr u c tu r i i c o n f e s io
n a le a p o p u la ţie i, a l a p lic ă rii în p r a c tic ă a c e lu i m ai n o u d r e p t f u n d a m e n ta l a l
o m u lu i, r e s p e c tiv lib e r ta te a d e c o n ş tiin ţă , c e e a c e în s e a m n ă c ă f ie c a r e in d iv id
p o a te să fie c re d in c io s , in d if e r e n t s a u lib e r c u g e tă to r , j u d e c ă t o r u l s u v e r a n fiin d
n u m a i p r o p r ia lu i v o in ţă . In a c e s t s e n s m e n ţio n ă m c ă î n m a j o r i ta te a c o n s titu ţiilo r
d e m o c r a tic e c o n s u lta te n u e x is tă n ic i u n a r ti c o l c a r e s ă i n te r z i c ă v r e u n a d in fo r
m e le d e m a n if e s ta r e a lib e r tă ţii d e c o n ş tiin ţă , la fel cu m n u e x is tă p r e v e d e r i c a r e
s ă -i b la m e z e p e c e i c a r e s î n t in d if e r e n ţi s a u s e d e lim ite a z ă c r itic d e c r e d in ţe le r e
lig io a s e . C u a lt e c u v in te , c o n s titu ţiile m o d e rn e s - a u c o n d u s d u p ă p rin c ip iu l c ă
g a r a n t a r e a d r e p tu lu i fu n d a m e n ta l a l o m u lu i d e a a v e a o c r e d i n ţă r e lig io a s ă n u
tr e b u ie s ă d u c ă la a n u la r e a a ltu i d r e p t f u n d a m e n ta l a l o m u lu i, r e s p e c t iv a c e la d e
a g in d i lib e r, fă ră a a c c e p ta n ic i u n ffel d e tu te la r e , g h id a r e s a u c o n d iţio n a r e d in
p a r te a v r e u n e i f o rţe d iv in e . D u p ă c e a c e s t s e g m e n t a l p o p u la ţie i ş i- a c îş ti g a t d r e p
tu l la lib e r ă e x is te n ţ ă şi m a n ife s ta re , S ta tu l a t r e b u it s ă e la b o r e z e n o i in s tr u m e n te
ju r id ic e şi o r g a n is m e p e n tr u a u r m ă r i c a, p e d e o p a r te , in s t it u ţ ii l e re lig io a s e s ă n u
a c ţio n e z e îm p o tr iv a in d if e r e n ţilo r şi a lib e r c u g e tă to r ilo r , ia r p e d e a l t ă p a r te ,
a c e ş tia s ă n u d e n ig r e z e şi s ă n u a c ţio n e z e îm p o tr iv a r e lig ie i şi a B ise ric ilo r. S ta
te le d e m o c r a tic e a u în c e r c a t s ă fie a r b itr ii o b ie c tiv i î n tr e c e le d o u ă p ă r ţi. S ta te le
s o c ia lis te a u p r e tin s c ă a u fo st fa c to ri n e u tr i, d a r d e fa p t p r in p o litic a d e s t a t a u
a v a n t a j a t c o n c e p ţia a te i s t ă şi in d ife re n tis m u l re lig io s . A tîta tim p c ît r e la ţi i le in tr a -
c u ltic e şi m a i a le s d i n tr e r e lig ii, c it şi r a p o r t u r i le d in tr e c u lte , p e d e o p a rte , şi
in d if e re n ţii re lig io ş i şi a g n o s tic i, p e d e a lt ă p a r te , rid ic ă p ro b le m e d e r e le v a n tă
s o c ia lă şi p o litic ă , s t a tu l tr e b u ie s ă - ş i c r e e z e in s tr u m e n te le j u r id i c e n e c e s a r e p e n
t r u a c u n o a ş te a c tiv ita te a c u lte lo r şi a in s titu ţiilo r re lig io a s e c a ş i p e n tr u a a p re c ia
d a c ă a c e a s ta e s te c o n fo rm ă c o n s titu ţie i, le g ilo r c u lte lo r şi r e g u la m e n te lo r e c le -
s i a s tic e şi n u a fe c te a z ă v re u n a d in fo rm e le d e m a n if e s ta r e a lib e r tă ţii d e c o n
ş tiin ţă .
In c o n c lu z ie , s e p o a te a firm a c ă s p o rire a r e g le m e n tă r ilo r j u r id i c e r e fe r ito a r e
la o r g a n iz a r e a şi a c t i v it a t e a c u lte lo r, la d e s f ă ş u r a r e a v ie ţii r e lig io a s e e s te e x p r e
s ia c r e ş te r ii r o lu lu i o r g a n is m e lo r d e m o c r a tic e a le s o c ie tă ţii în g a r a n t a r e a d r e p tu r i
lo r r e lig io a s e , a lib e r tă ţii d e c o n ş tiin ţă şi a t u tu r o r d r e p tu r i l o r o m u lu i p e n tr u to a te
fiin ţe le u m a n e , in d if e r e n t d a c ă îm p ă r tă ş e s c s a u n u o c r e d in ţă r e lig io a s ă .
ILIE F O N T A
BIBLIOGRAFIA REVISTEI «BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNA»

( 1874— 1984)
IX
V. IS T O R IA M ODERNA ŞI CON TEM PORAN A ( c o n tin u a r e )
7. C o n tr ib u ţia B ise ric ii Ia lu p ta p e n tr u p a c e
A d u n a r e a C u lte lo r d in R o m â n ia , A p e l c ă tr e to a te B is e r ic ile ş i o r g a n iz a ţiile

c r e ş tin e m o n d ia le , r e lig iile lu m ii ş i o a m e n ii, d o r ito r i d e b in e d e p r e tu tin d e n i (1984,
iu n . 21— 23). (A n. C il (1984), n r. 5— 7, p. 285— 287).
A(LEX E), G h., C o n s u lta ţia p r iv in d s e c u r ita te a e u r o p e a n ă (E is e n a c h — R.D.G.,
1967, n o v . 20— 22). (A n . L X X X V (1967), n r. 11— 12, p . 114— 117).
Id e m , C o lo c v iu ] in te r n a ţio n a l d e la B a se l (1967, n o v . 27 — d e c . 1). (A n . L X X X V
(1967), n r. 11— 12, p . 1147— 1148).
A N G H E L E S C U , P a r a s c h iv (pr.), R o m â n ii ş i b u lg a rii. (A n. LII (1934), n r. 9— 10,
p. 659— 662).
R e la ţiile b is e r ic e ş ti ro m â n o -b u lg a r e , e le m e n t a l r e s ta b ilir ii p ă c ii în B a lc a n i.
B A L A N E S C U , S ilv e s tr u (P ro t.), C ro n ic a e c le s ia s tic ă . (A n. I (1875), n r. 10,
p . 783— 798).
C o n fe rin ţa i n te r n a ţio n a lă d e la B o n n (1875 a u g . 16).
B (U C E V S C H I), O ., S e s iu n e a d e la D re sd a a C o m ite tu lu i E x e c u tiv al C o n ic

r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P a ce d e la P raga (1963, m a rt. 28 — a p r. 3). (A n . LXXXJ
(1963), n r. 3— 4, p. 249— 253).
C Ă C IU L A , O lim p (Pe.), M e s a ju l p a tr ia r h u lu i e c u m e n ic A te n a g o r a c u p r ile ju i
o m a g ie rii S f în tu lu i L u d o v ic (1967, m ai 19— 21). (A n . L X X X V (1967), n r. 7— 8,
p. 680— 681).
C IU R E A , A l. I. (P r. p ro f.), L u c ră r ile C o m is ie i I n te r n a tio n a le a C o n le r in (e i
C r e ş tin e p e n tr u P a ce (M o s c o v a , 1971, fe b r. 3— 6). (A n. LX X X 1X (1971), n r. 1— 2,
p. 65— 68).
Id e m , C o n fe r in ţa m o n d ia lă p e n tr u a p u n e c a p ă t în a r m ă r ii (H e lsin k i, 1976,
s e p t. 23— 26). (A n. X C IV (1976), n r. 9— 12, p. 916— 918).
C O M A N , Io a n G h. (Pr. pTof.), C o n s u lta ţia C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P ace
(B u c u re şti, 1967, s e p t. 18— 23). (A n. L X X X V (1967), n r. 9— 10, p. 928— 933)
(F o to . 2 bu c.).
Id e m , S e s iu n e a g r u p e i d e lu c r u «P ro b le m a m e n ţin e r ii p ă c ii i n E u ro p a » d in
c a d r u l C o n ie r in te i B is e r ic ilo r E u ro p e n e , ţin u tă la O ir z a n o w , U ngă V a r ş o v ia (1972,
m a i 16— 19). (A n. X C (1972), n r. 5 —6, p. 518— 519).
(C O M A N ), V a s ile (E p isco p ), B is e r ic ile c r e ş tin e în s e r v i c i u l p ă c ii ş i e c u m e n is -
m u lu i. (A n. X C V II (1979), n r. 1— 2, p. 154— 164).
C R U C E A N U , G. D. (Pr.), O s ta tu ie a lu i H r is to s în m u n ţi. (A n. X L V I (1928),
n r. 3, p. 281).
M o n u m e n tu l r id ic a t în c in s te a M în tu ito r u lu i în M u n ţii C o rd ilie ri (A n zi), c u
p r ile ju l în c h e ie rii p ă c ii i n tr e C h ile şi A rg e n tin a .
D EM ETRESCU , D ra g . (D r.), P apa şi ră z b o iu l (A n. XL (1916), n r. 2, p. 190— 191).
în c e r c ă r ile d e a m ijlo c i p a c e a î n tr e p o p o a r e le b e lig e ra n te . P a p a B e n e d ic t XV.
D(U DU), V ., K l. D a lk a lc e w , U 'bP K eine u c e e i o e n u a n M iip (B ise ric a şi p a c e a
u n iv e rs a lă ), in ,,LtbpKOBeHb BecTHHK'b11 1936, n r. 46. (A n . L V (1937), n r. 1— 2, p. 101)
(R e c e n z ie ).
G A G IU , I. (Pr.), C u v în ta r e a 1. P. S. N ic o la e , m itr o p o litu l K r u tiţe lo r şi C o lo m -
n e i, ţin u tă la A d u n a r e a M o n d ia lă a P ă cii d e la H e ls in k i (1955, iu n . 22— 29). (A n.
LXXII1 (1955), n r. 6, p. 518— 524) (F o to . 1 b u c .).
Id e m , O să r b ă to a r e a în tr e g ii l u m i : a z e c e a a n iv e r s a r e a M işc ă rii M o n d ia le
p e n tr u P ace. (A n. L X X V II (1959), n r. 3— 4, p. 247— 262).
D in is to ric u l m iş c ă rii.
Id e m , C Ă C IU L Ă , O lim p , N . (Pr.), S e s iu n e a d e la B u c u r e ş ti a C o m ite tu lu i E x e
c u ti v a l C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P ace (1963, n o v . 12— 17), (A n. L X X X I (1963),
% n r. 11— 12, p. 1042— 1091).
G (E O R G ESC U ), I. V „ C o n fe r in ţa U n iu n ii N a ţio n a le a C re ş tin ilo r d in In d ia
p e n tr u a p ă ra re a p ă c ii (B e n g a lu r, 1963, a p r. 17— 21). (A n. L X X X I (1963), n r. 7— 8,
p. 754— 755).
Id e m , A titu d in e a B is e r ic ii O r to d o x e R u s e în le g ă tu r ă c u în c h e ie r e a tr a ta tu lu i
a su p r a in te r z ic e r ii p a rţia le a e x p e r ie n ţe lo r c u a rm e n u c le a r e . (A n. L X X X I (1963),
n r. 11— 12, p. 1119).
Id e m , F e s tiv ita te a d e c e r n ă r ii titlu lu i d e d o c to r în te o lo g ie * h o n o ris c a u s a »
v ic e p r e ş e d in ţilo r C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P a ce (1963, iu n . 4). (A n. L X X X I (1963),
n r. 11— 12, p. 1126).
Id e m , P a rtic ip a re a r e p r e z e n ta n ţilo r B is e r ic ii O r to d o x e R u s e la s e s iu n ile d i fe
r ite lo r o rg a n e in te r n a ţio n a le a le C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P ace ş i a le C o n s iliu lu i
E c u m e n ic a l B ise ric ilo r. (A n. L X X X II (1964), n r. 1— 2, p. 71).
Id e m , V iz it a în U n iu n e a S o v ie tic ă a r e p r e z e n ta n ţilo r ja p o n e z i p e n tr u P a ce
(1963, se p t.). (A n. L X X X II (1964), n r. 1— 2, p. 71— 72).
Id e m , L u c ră rile d e la S o lia a le C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P a ce (1966, o c t.
~ 10— 23). (A n . LX X X IV (1966), n r. 9 — 10, p. 936— 937).
Id e m , S e s iu n e a d e la V a r ş o v ia a S e c r e ta r ia tu lu i I n te r n a tio n a l al C o n fe r in ţe i
C r e ş tin e p e n tr u P a ce (1967, m ai 9— 11). (A n. L X X X V (1967), n r. 5— 6, p. 579— 581).
Id e m , S e s iu n e a S e c r e ta r ia tu lu i In te r n a tio n a l a l C o m ite tu lu i E x e c u tiv a l C o n
fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P a ce (P ra g a , 1968, ia n . 21— 25). (A n. L X X X V I (1968)
n r. 1— 2, p. 66— 67).
Id e m , P re c iza re a S a n c tită ţii S a le P a tr ia r h u lu i A l e x e i î n le g ă tu r ă c u m e s a ju l
P a p e i P aul al V l- l e a p e n tr u <Ziua P ă cii» (A n. L X X X V I (1968) ,n r. 1— 2, p. 81— 82}
DOCUMENTARE 159
Id e m , S e s iu n e a d e lu c iu a S e c r e ta r ia tu lu i In te r n a ţio n a l a l C o n fe r in ţe i C r e ş tin e
p e n tr u P a ce (P ra g a , 1968, m a i 15— 16). (A n. L X X X V I (1968), n r. 3 — 5, p. 332— 333).
Id e m , A tre ia A d u n a r e G e n e r a lă C r e ş tin ă p e n tr u P a ce (P ra g a , 1968, m a rt. 31 —
a p r. 5). (A n. L X X X V I (1968), n r. 3 — 5, p. 432— 443).
Id e m , S e s iu n ile d e lu c r u a le o r g a n is m e lo r C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P a ce
in R. D. G e rm a n ă (1969, o c t.-n o v .). (A n. L X X X V II (1969), n r. 9— 10, p. 917— 919).
Id e m , C r e ş tin ii ş i p r o b le m a p ă c ii. C o lo c v iu o rg a n iza t d e S o d e p a x la B a d e n —
A u s tr ia (1970, a p r. 3— 9). (A n. L X X X V I1I (1970), n r. 3— 4, p . 313— 314).
Id e m , L u c ră r ile C o m ite tu lu i d e lu c r u (S o fia, 1965, m a rt. 2— 5). (A n . L X X X III
(1965), n r. 3— 4, p. 274— 275).
Id e m , «C a u tă ' p a c e a şi o u r m e a z ă ». (A n. L X X X V (1967), n r. 11— 12,
p . 1187— 1188).
Id e m , I n tiln ir e a r e p r e z e n ta n ţilo r C o n ie r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P a ce c u m ilita n ţi
ro m a n o -c a to lic i (P ra g a , 1971, fe b r. 1— 2). (A n. L X X X IX (1971), n r. 1— 2, p. 64— 65).
Idem , L u c ră rile C o n ie r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P ace d e la M o s c o v a ş i L e n in g ra d
(1971), fe b r. 10— 17). (A n. L X X X IX (1971), n r. 1— 2, p. 68— 69).
Id e m , A I V - a A d u n a r e G e n e r a lă a C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P a ce (P ra g a ,
1971, s e p t. 30 — o c t. 3). (A n. L X X X IX (4971), n r. 9— 10, p. 992— 994).
IO N E S C U , A le x . (Pr.), R e p r e z e n ta n ţi a i c u lte lo r r e lig io a s e Ia C o n g r e s u l p o
p o a re lo r p e n tr u a p ă ra re a p ă c ii (V ie n a , 1952, d e c . 12— 19). (A n. L X X I (1953), n r. 1,
p. 48— 65) (F o to . 3 bu c.).
D a re d e se a m ă , n o te , im p re s ii, c o m e n ta rii.
Id e m , S lu jito r i a i c u lte lo r la A d u n a r e a M o n d ia lă a P ă cii• (H e ls in k i, 1955, iu n .
22— 29). (A n. L X X III (1955), n r. 6, p. 509— 518).
Idem , S e s iu n e a C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă cii d e la C o lo m b o (1957, iu n . 10— 16).
(A n. L X X V (1957), n r. 8— 9, p. 645— 655).
IO N E S C U — BERECH ET, M ., C o n ie r in ţa le m e ilo r c r e ş tin e d in ţă r ile s o c ia lis te
a le E u ro p e i (K iev, 1983, a p r . 20— 25). (A n. CI (1983), n r. 5— 6, p. 1354).
I(O N IŢ A ), A l. M ., S e s iu n e a P a r la m e n tu lu i m o n d ia l a l p o p o a r e lo r p e n tr u p a c e
(S ofia, 1980, s e p t. 23— 27). (A n. X C V III (1980), n r. 11— 12, p. 1126— 1127).
Idem , S e s iu n e a S e c r e ta r ia tu lu i I n te r n a ţio n a l a l C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u
P ace (B u c u re şti, 1981, s e p t. 7— 10). (A n. X C V (1977), n r. 5— 6, p. 956— 958).
Id e m , S e s iu n e a P r e z id iu lu i lă rg it al C o n ie r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u p a c e (N o o rd -
w y k e r h o n t— O la n d a , 1981, o c t. 24— 28). (A n. X C IX (1981), n r. 11— 12, p . 1206— 1207).
IO N IŢ Ă , V io re l (Pr. A s is t. D r.), C o n s u lta ţia D ir e c ţie i d e S t u d ii a C o n fe r in ţe i
B is e r ic ilo r E u ro p e n e (C .B.E.) (B u c u re şti, 1982, m a rt. 22— 25). (A n. C (1982), n r. 5 — 6,
p. 470— 478).
Id e m , S e s iu n e d e lu c r u a D e p a r ta m e n tu lu i d e S tu d ii a C o n fe r in ţe i C r e ş tin e
p e n tr u P a ce (C .C .P.) (B u c u re şti, 1984, m ai 7— 11). (A n . C il (1984), n r. 5— 7,
p. 306— 311).
IU FU , I., C o n s fă tu ir e a p e n tr u P ace a tu tu r o r c u lte lo r ş i c o m u n ită ţilo r re lig io a se
d in B u lg a ria (S ofia, 1952, o c t. 5). (A n. L X X I (1953), n r. 1, p. 66— 77).
Id e m , C o n d u c ă to r ii şi r e p r e z e n ta n ţii B is e r ic ilo r O r to d o x e A u to c e i a l e s p r ijin in d
lu p ta p o p o a re lo r p e n tr u a p ă ra re a p ă c ii. (A n. L X X I (1953), n r. 9— 10, p. 926— 937).
K R U T IŢ C H I, N ic o la e (M itro p .), C h e m a re a a d re sa tă p rin ra d io c r e ş tin ilo r d in
G e rm a n ia O c c id e n ta lă (tra d . d e P r. P a v e l G ro s u ). (A n . L X X X II (1954), n r. 1,
p. 29— 31).
Id e m , C u v â n ta re r o s tită (...) la C o n g r e s u l p o p o a re lo r p e n tr u a p ă ra re a p ă c ii
d e la V ie n a ( tra d . d e P r. P a v e l G ro su ). (A n. L X X I (1953), n r. 4, p. 321— 327).
Id e m , C u v în ta r e a ro s tită (...) la s e s iu n e a C o n s iliu lu i M o n d ia l a l p ă c ii d e Ia
S to c k h o lm (tra d . d e P r. I. G a g iu ). (A n. L X X III (1955), n r. 1— 2, p . 44— 48).
Idem , C u v în ta r e ţin u tă (...) la s e s iu n e a C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă cii d e Ia
C o lo m b o (tra d . d e P r. I. G a g iu ). (A n. L X X V (1957), n r. 8— 9, p. 656—658).
Idem , (C u v in ta r e ro s tită la s e s iu n e a d e la S to c k h o lm a C o n s iliu lu i M o n d ia l
a l P ăcii) (tra d . d e I. N e g re s c u ). (A n. L X X V II (1959), n r. 5— 6, p. 449— 453).
M A N O L A C H E , T. N „ în fă p tu ir i d e se a m ă în lu p ta p e n tr u a p ă ra r e a p ă c ii d e -a
lu n g u l a n u lu i 1953. (A n. LX X I (1953), n r. 11— 12, p. 1011— 1042).
Id em , în fă p tu ir i in lu p ta p e n tr u p a c e în a n u l 1954. (A n. L X X III (1955), n r. 1— 2,
p. 26— 37).
Id e m , A d u n a r e a M o n d ia lă a P ă cii d e la H e ls in k i (1955, iu n . 22— 29). (A n.
L X X III (1955), n r. 6, p. 502— 508).
Id e m , C in c i a n i d e e x i s t e n ţ ă a M iş c ă r ii M o n d ia le p e n tr u P a ce. (A n. L X X III
(1955), n r. 11— 12, p. 409— 424).
Id e m , O m e n ir e a v r e a p a c e . R o a d e le u n u i a n d e s tr ă d a n ii în s lu jb a P ăcii.
(A n. L X X V (1957), n r. 1— 2, p. 122— 136).
Id e m , S tr ă d a n ii n o i în s lu jb a P ăcii. (A n . L X X V (1957), n r . 3— 4, p. 201— 210).
D e c la r a ţia lu i F r e d e ric J o lio t-C u rie . S e s iu n e a B iro u lu i C o n s iliu lu i M o n d ia l
a l P ă c ii. P r o te s tu l p o p o a r e lo r îm p o tr iv a e x p e r ie n ţe lo r c u a r m e le n u c le a r e . P le n a r a
lă r g ită a C o m ite tu lu i N a ţio n a l p e n tr u a p ă r a r e a P ă c ii (B u c u re ş ti, 1957, a p r . 5).
Id e m , E v o c a re a v ic tim e lo r b o m b a r d a m e n tu lu i a to m ic d e la H iro şim a . (A n.
LXXV 1I (1959), n r. 7— 10, p. 635— 637).
Id e m , D e c e rn a r e a p r e m iu lu i N o b e l p e n tr u P a ce p e a n u l 1962. (A n. LX X X I
(1963), n r. 9— 10, p. 939— 943).
L a u r e a t P ro f. L in u s P a u lin g (S.U .A .).
Id e m , C o n g r e s u l M o n d ia l p e n tr u P a ce d e la H e ls in k i (1965, iu l. 10— 15). (A n.
L X X X III (1965), n r. 7— 8, p. 694— 702).
M IH Â L C E S C U , 1. (Pr. P rof.), N . C. N e g u ie s c u , S in a g o g a ş i B is e r ic a fa ţă d e
p a c iiic a r e a o m e n ir ii (B u c u re şti, 1924). (A n. L X III (1925), n r. 1, p. 58— 62). (R e c e n z ie ).
Id e m , C o n fe r in ţa m o n d ia lă c r e ş tin ă d in S to c k h o lm (1925, a u g . 19). (A n. X L III
(1925), n r. 8, p. 508).
Id e m , C o n fe r in ţa ş i C o n g r e s u l in te r n a ţio n a l d in P raga a l «A lia n ţe i U n iv e r s a le
p e n tr u îm p r ie te n ir e a p o p o a re lo r prin m ijlo c ir e a B is e r ic ilo r , (1928, a u g . 24— 30).
(A n. X L V I (1928), n r. 10, p. 923— 9 3 4 ; n r. 11, p. 1019— 1027 ; n r. 12, p. 111©— 1 127;
a n . X L V II (1929), n r. 1, p. 1226— 1233; n r. 2, p. 167— 1 76; n r . 3, p. 257— 2 6 6 ; n r. 4,
p. 717— 7 2 6 ; n r. 9, p. 831— 8 4 1 ; n r. 10, p. 940— 9 4 5 ; n r. 11, p. 1020— 1 0 2 8 ; n r. 12,
p. 1130— 1138; a n . X L V III (1930), n r. 1, p. 75— 82, 94— 95).
N E G R E SC U , I., A p e lu r ile a d r e s a te d e c ă tr e I. P .S. N ic o la e K r u tiţk i c r e ş ti
n ilo r d in E u ro p a . (A n. L X X V I (1958), n r. 3— 4, p. 313— 314). -
Id e m , D e cla ra ţia în tîis tă tă to r ilo r B is e r ic ilo r G r u zin ă ş i A r m e a n ă ş i r e p r e z e n
ta n ţilo r B is c r ic ii O r to d o x e R u se . (A n. L X X V I (1958), n r. 3— 4, p. 314).
Id e m , R ă s p u n s u r ile I. P. S. M itr o p o lit N ic o la e K r u tiţk i la în tr e b ă r ile p o s tu r ilo r
d e ra d io p o lo n e z e . (A n. L X X V I (1958), n r. 3— 4, p. 314— 315).
N IC A , A n tim (E pisc.), A d u n a r e a r e p r e z e n ta n ţilo r o p in ie i p u b lic e p e n tr u s e c u
r i ta t e ş i c o o p e r a r e e u r o p e a n ă (B ru x e lle s , 1972, iu n . 2— 5). (A n . X C (1972), n r. 5 — 6,
p. 505— 511).
Id e m , C o n fe r in ţa m o n d ia lă a r e p r e z e n ta n ţilo r r e lig iilo r p e n tr u p a c e tra in ic ă ,
d e z a r m a r e ş i r e la ţii j u s te în tr e p o p o a re d e ia M o s c o v a (1977, iu n . 6— 10). (A n.
X C V (1977), n r. 7— 8, p. 683— 684) (F o to . 2 b u c .).
Id e m , L u c ră r ile A d u n ă r ii M o n d ia le a C o n s tr u c to r ilo r P ă cii (V a rş o v ia , 1977,
m ai 5— 11). (A n. X C V (1977), n r. 7— 8, p. 684— 689).
N (IC O L A E ), N ic., M „ D. P. J a n k i e v Mup~> a z d ytu u T e-M u p z 6T> c e e ra (P a c e în
s u fle te — p a c e în lu m e), în ,,riacTHpcKO x e n o '', 1938, n r. 1— 3. (A n . L V I (1938), n r. 1— 4,
p. 120). (R e c e n z ie ).
N IC O L A E S C U , N . I. (D iac. P rof.), C a lea p ă c ii ş i c a le a r ă z b o iu lu i. (A n. L X X III
(1955), n r. 1— 2, p. 49— 60).
D e s p re d e c la r a ţia a d o p ta tă d e C o n fe rin ţa ţă r i l o r e u r o p e n e (M o s c o v a , 1954,
n o v . 29 — d e c . 2).
Id e m , S e s iu n e a d e la B u c u r e ş ti (23— 25 m a i 1966) a~ C o m is ie i e c u m e n ic e a
C o n le r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P ace. (A n. L X X X IV (1966), n r. 5— 6, p. 503— 512).
Id e m , C o n s u lta ţia C o n fe r in ţe i B is e r ic ilo r E u ro p e n e *S lu jir e a B is e r ic ilo r p e n tr u
p a c e , re c o n c ilie r e ş i s e c u r ita te în E u r o p a » ( G w a tt— E lv e ţia , 1969, n o v . 25— 29). (A n.
L X X X V II (1969), n r. 11— 12, p. 1122— 1123).
Id e m , L u c ră rile C o m is ie i te o lo g ic e a C o n le r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P ace (1972,
s e p t. 12— 15). (A n. X C (1972), n r. 9— 10, p. 979— 982).
P A R A S C H IV , Io a n V., P e r s p e c tiv e d e c o la b o r a re în tr e to a te fo r ţe le iu b ito a r e
d e p a c e p e n tr u în c e ta r e a ră z b o iu lu i d in V ie tn a m ş l p e n tr u p a c e a lu m ii. (A n. L X X X V
(1967), n r. 11— 12, p. 1177— 1183).
P Ă C U R A R IU , M irc e a , A s p e c t e d in lu p ta p e n tr u a p ă ra r e a p ă c ii în c u r s u l a n u
lu i 1961. (A n . L X X IX (1961), n r. 11— 12, p. 988— 1000).
PITIR1M (A rh ie p .), B is e r ic a O r to d o x ă R u să ş i p r o b le m a p ă c ii ( tra d . d e Pr.
P a v e l G ro su ). (A n. L X X I (1953), n r. 9— 10, p. 926— 937).
DOCUMENTARE 161
PL A M A D E A L A , A n to n ie E p isc o p , S e m in a r u l d e la E n g e lb e r g a su p r a «C o n s o li
d ă rii p ă c ii In E u ro p a ». C o n tr ib u ţiile s p e c iiic e B is e r ic ilo r (1973, m a i 28 — iu n . 1).
(A n. X C I (1973), n r. 7— 8, p. 798— 802).
Id e m , în tr u n ir e a C o m is ie i I n te r n a ţio n a le a C o n ie r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P ace
(S ofia, 1978, fe b r. 28 — m a rt. 4). (A u . X C V I (1978), n r. 3— 4, p. 200— 204).
Id e m , C o m ite tu l In te r n a ţio n a l p r e m e r g ă to r al C o n ie r in ţe i m o n d ia le «S lu jito r ii
r e lig iilo r în a p ă ra re a d a r u lu i s a c r u a l v ie ţ ii d e la o c a ta s tr o iă n u c le a r ă » (S o v in -
c e n tr — M o s c o v a , 1982, ia n . 26— 28). (A n. C (1982), n r. 1— 2, p. 89— 93).
Id e m , R e p r e z e n ta n ţi a i r e lig iilo r ş i e x p e r ţ i d e s p r e c o n s e c in ţe le e c o n o m ic e şi
m o r a le a le în g h e ţă r ii p r o d u c e r ii a r m e lo r n u c le a r e (M o s c o v a , 1983, m a rt. 7— 8).
(A n. CI (1983), n r. 5— 6, p. 343— 349).
PL O IE ŞT E A N U , V is a rio n (E pîsc.), P re g ă tiri p e n tr u c e a d e - a d o u a A d u n a r e
M o n d ia lă C re ştin ă p e n tr u P ace. (A n . L X X X II (1964), n r. 3— 4, p. 2 6 0 — 275).
P O PE SC U , G a b rie l, S e s /u n e a d e la L e n in g ra d a P r e z id iu lu i C o n s iliu lu i M o n
d ia l a l P ăcii. (A n. L X X X V (1967), n r . 11— 12, p. 1183— 1186).
R A D U LLSC U , A . C., A d u n a r e a M o n d ia lă C r e ş tin ă p e n tr u P a c e d e la P raga
(1961, iu n . 13— 18). (A n. L X X IX (1961), n r. 7— 8, p. 606— 710) s (1964, iu n . 28 —
iu l. 3). (A n. L X X X II (1964), n r. 7— 8, p. 673— 716).
R A M U R E A N U , Io a n (Pr. A s is t.), C o n g r e s u l m o n d ia l p e n tr u d e z a r m a r e ş i c o
la b o ra re in te r n a ţio n a lă d e la S to c k h o lm (1958, iu l. 16— 21). (A n . L X X V I (1958),
n r. 7— 8, p. 780— 787).
Id e m , D o c u m e n te le C o n g r e s u lu i M o n d ia l p e n tr u d e z a r m a r e ş i c o la b o r a re i n
te r n a ţio n a lă (S to c k h o lm , 1958, iu l. 16— 21). (A n . L X X V I (1958), n r. 7— 8, p. 788— 792).
D e c la ra ţia c u p r iv ir e la d e z a rm a re . A p e lu l c ă t r e p o p o a re în l e g ă t u r ă c u s itu a ţia
d in O r ie n tu l A p r o p ia t şi M ijlo c iu . C h e m a re a C o n g re s u lu i M o n d ia l p e n tr u d e z a r m a r e
şi c o la b o r a r e i n te r n a ţio n a lă . A p e lu l c ă tr e O .N .U . R e z o lu ţia c u p r i v ir e la c o n v o c a r e a
n e in t i r z i a t ă a C o n fe rin ţe i şe filo r d e g u v e r n e . R e z o lu ţia îm p o triv a a g r e s iu n ii în L ib an .
(R e d a c ţia ), M u lţă m ir i d in s tr ă in ă ta te c ă tr e p a tr ia r h u l n o s tr u . (A n. LI (1933),
n r. 7— 8, p. 342).
F e lic ită r ile lu i I l a n s S c h o n fe ld a d r e s a t e p a tr ia r h u lu i M ir o n C r is te a p e n tr u
p o z iţia s a la C o n g re s u l A lia n ţe i C re ş tin e p e n tr u P a c e p rin B ise ric i d e la B u c u re ş ti
(C o n fe rin ţa b a lc a n ic ă a B is e ric ilo r O rto d o x e ).
Id e m , C h e m a re a c ă tr e c r e ş tin ii d in lu m e a în tr e a g ă a d r e s a tă d e în tlis tă tă to r ii
B is e r ic ilo r O r to d o x e d in A n tio h ia , R u sia , R o m â n ia , G e o rg ia ş i B u lg a r ia . (A n. L X IX
(1951), n r. 7— 9, p. 281— 284).
A p e l la p a c e . « B ise ric a lu i H r is to s n u p o a te s ta n e p ă s ă t o a r e la n e v o ile a c tu a le
a le o m e n irii» .
Id e m , C o n s lă tu ir e a d e la M o s c o v a a în tîis tă tă to r ilo r B is e r ic ilo r O r to d o x e d in
A n tio h ia , R u sia , G e o rg ia , R o m â n ia ş i B u lg a ria . C ă lă to r ia I. P. S . J u s tin ia n în
U n iu n e a S o v ie tic ă (1951, iu l. 17— 27). (A n. L X IX (1951), n r. 7— 9, p . 285— 302).
Id e m , M e s a ju l d e p r o te s t al B is e r ic ii O r to d o x e R u s e î m p o tr iv a fo lo s ir ii a rm e i
b a c te r io lo g ic e . (A n. L X X (1952), n r. 1— 3, p. 30).
Id e m , C o n v o c a re a u n e i c o n le r in ţe a tu tu r o r B is e r ic ilo r ş i g r u p ă r ilo r r e lig io a s e
d in U .R .S .S . p e n tr u a p ă ra r e a P ăcii. (A n . L X X (1952), n r. 1— 3, p. 44).
Id e m , C o n fe r in ţa p e n tr u p a c e a tu tu r o r B is e r ic ilo r ş i c o m u n ită ţilo r re lig io a se
d in U .R .S.S. (M o s c o v a , 1952, m a i). (A n. L X X (1952), n r. 4— 5, p . 122— 138) (F o to .
1 buc.).
Id e m , R e a c ţiu n e a c a to lic ă Jn s lu jb a a ţîţă to r ilo r d e ră zb o i. (A n . L X X (1952),
n r. 4— 5, p. 141— 143).
Id e m , D e c la r a ţiile I. P. S. M itr o p o lit S e b a s tia n a su p r a C o n fe r in ţe i p e n tr u p a c e
d e la M o s c o v a ş i a su p r a c ă lă to r ie i s a le în U .R .S .S . (1952, m a i 9— 12). (A n . LXX
(1952), n r. 9—^10, p. 522— 529).
Id e m , D e c la r a ţiile d e c a n u lu i d e C a n te r b u r y c u p r iv ir e la fo lo s ir e a a r m e i b a c
te r io lo g ic e d e c ă tr e im p e r ia liş tii a m e ric a n i. (A n. L X X (1952). n r. 9 — 10, p. 530— 534).
Id e m , In în tîm p in a r e a C o n g r e s u lu i p o p o a re lo r p e n tr u a p ă ra r e a p ă c ii. C o n g r e s u l
n a ţio n a l p e n tr u a p ă ra re a p ă c ii. (A n . L X X (1952), n r. 9 — 10, p. 535— 537).
P r e g ă tir i p e n tr u C o n g re s u l n a ţio n a l p e n tr u a p ă r a r e a p ă c ii d e ,1a B u c u re ş ti
(5— 7 d e c . 1952). C o n tr ib u ţia B ise ric ii O r to d o x e R o m ân e .
Id e m , C o n g r e s u l p a r tiz a n ilo r p ă c ii d in ţă r ile A s i e i ş i z o n a P a c ific u lu i (P e k in ,
1952, o c t.). (A n. L X X (1952), n r. 9— 10, p . 538— 549).
R O. R. — 11
1 62 BISERICA O R T O D O X A R O M A N A
Id e m , T e o lo g u l o r to d o x în lu p ta a c tu a lă p e n tr u p a c e ( tra d . d e I. Iu fu ). (A n. L X X
(1952), n r. 9— 10, p . 550— 554).
T r a d u c e r e d u p ă r e v is ta « G o lo s P ra v o s la v ia » , P ra g a , 1952, 1 (iu n .-iu l.).
Id e m , C le r u l ş i c r e d in c io ş ii m u s u lm a n i d in R. P. B u lg a r ia in te n s ilic ă lu p ta
p e n tr u p a c e . (A n. L X X (1952), n r. 9— 10, p. 557— 558).
C o n fe r in ţa c le r u lu i m u s u lm a n d e la K o la ro v g ra d (1952, a u g .).
Id e m , A p e l u l C o n g r e s u lu i P o p o a re lo r p e n tr u a p ă ra rea p ă e ii. (A n. L X X (1952),
n r. 11— 12, p. 793— 795).
Id e m , M e s a ju l a d r e s a t d e C o n g re su l P o p o a re lo r p e n tr u a p ă ra re a p ă c ii g u
v e r n e lo r c e lo r c in c i m a r i p u te r i. (A n. L X X (1952), n r. 11— 12, p. 796).
Id e m , C o n g r e s u l p o p o a re lo r p e n tr u a p ă ra re a p ă c ii. (V ie n a , 1952, d e c . 12— 19).
(A n. L X X (1952), n r. 11— 12, p. 797— 814).
Id e m , N o i d o v e z i a su p r a in u m a n u lu i ră z b o i b a c te r io lo g ic d e z lă n ţu it d e S .U .A .
(A n. L X X (1952), n r. 11— 12, p. 815— 818).
R a p o r tu l C o m is ie i Ş tiin ţific e I n te r n a ţio n a le p e n tr u c e r c e t a r e a f a p te lo r în l e
g ă tu r ă c u ră z b o iu l b a c te r io lo g ic d in C o re e a şi C h in a .
Id e m , H o tă r îr i a le S e s iu n ii e x tr a o r d in a r e î n C o n s iliu l M o n d ia l al P ăcii,
(A n. L X X (1952), n r. 6— 8, p. 276— 280).
M e s a ju l a d r e s a t g u v e r n e lo r c e lo r p a tr u p u te r i şi tu tu r o r p o p o a r e lo r . R e z o lu ţia
c u p r iv ir e la lu p ta îm p o tr iv a în a rm ă rii J a p o n ie i şi p e n tr u o J a p o n ie d e m o c ra tă .
R e z o lu ţia c u p r iv ir e la în c e ta r e a r ă z b o iu lu i în C o re e a . A p e lu l c u p r iv ir e la c o n
v o c a r e a C o n g re s u lu i p o p o a r e lo r p e n tr u a p ă r a r e a p ă c ii.
Id e m , S e s iu n e a e x tr a o r d in a r ă d e la B e rlin a C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă cii (1952,
iu l. 1— 6). (A n. L X X (1952), n r. &— 8, p. 281— 297).
D e s fă ş u ra re a lu c r ă r ilo r . S o lu ţio n a re a p e c a le p a ş n ic ă a p ro b le m e lo r p r iv in d
G e rm a n ia şi J a p o n ia . R ă z b o iu l d in C o re e a . R ă z b o iu l b a c te r io lo g ic . C u v în ta r e a
m itr o p o litu lu i N ic o la e K ru tiţk i. C u rs a în a r m ă r ilo r . L u p ta p e n tr u p a c e .
Id e m , A lă tu r i d e m ilio a n e d e o a m e n i, n u m e r o a s e c u lte r e lig io a s e p r o te s te a z ă
î m p o tr iv a fo lo s ir ii a r m e i a to m ic e . (A n. L X X (1952), n r. 6— 8, p. 331— 333).
Id e m , S p o r e ş te n u m ă r u l c le r ic ilo r d e p e s te h o ta r e c a r e s e a lă tu r ă I r o n tu lu i
p ă c ii. (A n. L X X (1952), n r. 6— 8, p. 344— 359).
C o n g re s u l p e n tr u p a c e a l c le r u lu i o r to d o x c e h o s lo v a c (P ra g a , 1951, s e p t. 27).
In te n s if ic a r e a a c ţiu n ilo r p e n tr u p a c e în c e r c u r ile b is e r ic e ş ti d in S.U .A . A p e lu l
e p is c o p u lu i B ise ric ii E v a n g h e lic e d in B e rlin p e n tr u s o lu ţio n a r e a p a ş n ic ă a p r o
b le m e i g e rm a n e . L u p ta t in e r e tu lu i p r o t e s ta n t d in R. F. G e r m a n ia îm p o triv a r e î n
v ie r ii m ilita r is m u lu i. L ib e r ta te a r e lig io a s ă în U .R.S.S. C o n fe rin ţa p e n tr u p a c e a
c u lte lo r re lig io a s e d in R. P. A lb a n ia (T ira n a , 1952, iu l. 8).
Id e m , B is e r ic ile O r to d o x e a u to c e fa le lu p tă p e n tr u a p ă ra r e a p ă c ii. (A n. LX X I
(1953), n r. 2— 3, p. 159— 169).
C u v în ta r e a I. P. S. P a tr ia r h A le x e i la c e a d e -a IV -a C o n fe r in ţă u n io n a lă a
p a r tiz a n ilo r p ă c ii (1952, d e c . 2). C u v în ta r e a m itro p o litu lu i C h irii a l P lo v d iv u lu i
la C o n g r e s u l p o p o a r e lo r p e n tr u a p ă r a r e a p ă c ii d e la V ie n a (1952, d e c . 18). P a r t i
c ip a r e a B ise ric ii O r to d o x e A u to c e f a le d in R. S. C e h o s lo v a c ia la lu p ta p e n tr u
a p ă r a r e a p ă c ii. C o n fe rin ţa n a ţio n a lă p e n tr u p a c e a c u lte lo r r e lig io a s e d in R. P. A l
b a n ia (T ira n a , 1952, iu n . 8— 9).
Id e m , D e cla ra ţia c u p r iv ir e la d e s c h id e r e a u n e i c a m p a n ii în fa v o a r e a tr a ta
tiv e lo r . (A n. LX X I (1953), n r. 7— 8, p. 616— 617).
S e s iu n e a C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă c ii d e la B u d a p e s ta (1953, iu n . 15— 20).
A p e lu l C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă c ii (1953, iu n . 20).
Id e m , S e s iu n e a d e la B u d a p e s ta a C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă cii (1953, iu n .
15— 20). (A n. LX X I (1953), n r. 7— 8, p. 618— 629).
P a c e a în E x tre m u l O rie n t. S itu a ţia d in C o re e a . T r a t a t u l d e p a c e c u G e rm a n ia .
R o lu l O .N .U . în lu p ta p e n tr u p a c e . R o lu l c u lte lo r d in lu m e a î n tr e a g ă în lu p ta p e n tr u
p a c e . A d u n a r e a p u b lic ă d e la B u c u re ş ti (1953, iu l. 3).
Id e m , O v ic to r ie a p ă c ii : în c e ta r e a fo c u lu i în C o re e a . (A n . LX X I (1953),
n r. 7— 8, p. 630— 653).
Id e m , T in e r e tu l d in lu m e a în tr e a g ă lu p tă p e n tr u p a c e ş i lib e r ta te . (A n. LX X I
(1953), n r. 7— 8, p. 650— 667).
A l 111-lea C o n g re s M o n d ia l a l T in e r e tu lu i (B u c u re şti, 1953, iu l. 25— 31). A l
IV -le a F e s tiv a l M o n d ia l a l T in e r e tu lu i (B u c u re şti, 1953, a u g .).
DOCUMENTARE 16 3
Id e m , C r e ş tin ii d in lu m e a în tr e a g ă o s în d e s c r a s is m u l ş i s e r id ic ă îm p o tr iv a
d is c r im in ă r ilo r ra sia le . (A n. L X X I 1953), n r. 9— 10, p. 938— 944).
Id e m , D o c u m e n te le s e s iu n ii d e la V ie n a a C o n s iliu lu i M o n d ia l al P ă cii (1953,
n o v . 23— 28). (A n. L X X I (1953), n r. 11— 12, p. 1043— 1072). (F o to . 1 bu c.).
Id e m , P e r s p e c tiv e le lu p te i p e n tr u a p ă ra re a p ă c ii la Î n c e p u tu l a n u lu i 1054.
(A n. L X X II (1954), n r. 1, p. 19— 28).
Id e m , R e z u lta te le C o n fe r in ţe i d e la B e r lin (1954, ia n . 25 — fe b r. 18). (A n.
LX X II (1954), n r. 2— 3, p. 221— 230). (F o to . 1 bu c.).
Id e m , D o c u m e n te a d o p ta te d e B ir o u l C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă cii (V ie n a ,
1954, m a rt. 28— 30). (A n. L X X II (1954), n r. 2— 3, p. 231— 233).
Idem , C o n tr ib u ţia c u lte lo r c r e ş tin e d in S ta te le U n ite la lu p ta p e n tr u a p ă ra rea
p ă c ii. (A n. LX X II (1954), n r. 2— 3, p. 234— 236).
Id e m , S e s iu n e a e x tr a o r d in a r ă d e la B e rlin a C o n s iliu lu i M o n d ia l al P ăcii
(1954, m a i 25— 28). (A n. L X X II (1954), n r. 5, p. 516— 527).
Id e m , C o n fe r in ţa in te r n a ţio n a lă d e la S to c k h o lm p e n tr u slă b ir e a În c o rd ă rii
în r e la (iile in te r n a ţio n a le (1954, iu n . 19— 23)! (A n . L X X II (1954), n r. 6, p. 627— 632). -
Id e m , O n o u ă b ir u in ţă a fo r ţe lo r p ă c ii. în c e ta r e a ră z b o iu lu i d in In d o c h in a .
(A n. L X X II (1954), n r. 7, p. 743— 748).
Id e m , S e s iu n e a d e la V ie n a a B ir o u lu i C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă cii (1954,
s e p t. 13— 15). (A n. L X X II (1954), n r. 9, p. 963— 965).
Idem , S e s iu n e a d e la S to c k h o lm a C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă c ii (1954, n o v .
18— 23). (A n. L X X III (1955), n r. 1— 2, p. 38— 43).
Id e m , G la su l c o n ş tiin ţe i în tr e g ii u m a n ită ţi. (A n. L X X III (1955), n r. 1— 2, p.
61— 63).
A p e lu l s e s iu n ii d e la V ie n a a B iro u lu i C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă c ii c ă t r e p o
p o a re le lu m ii, p e n tr u îm p ie d ic a r e a d e z lă n ţu ir ii ră z b o iu lu i a to m ic (V ie n a , 1955, ia n .
18).
Id e m , C u lte le r e lig io a s e d in ţa ra n o a s tr ă sp r ijin ă a p e lu l d e Ia V ie n a a l B i
r o u lu i C o n s iliu lu i M o n d ia l al P ăcii. (A n . L X X III (1955), n r. 1— 2, p. 7 0 — 77).
Id e m , O n o u d c o n tr ib u ţie la c a u za p ă c ii. (A n. L X X III (1955), n r. 1— 2, p. 78— 80).
Idem , O a d u n a re m o n d ia lă a r e p r e z e n ta ţilo r to r ţe lo r iu b ito a r e d e p a c e s e v a
ţin e la H e ls in k i. (A n. L X X III (1955), n r. 3— 4, p . 202— 205).
H o tă r îr ile a d o p ta te d e B iro u l C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă c ii (V ie n a , 1955, m a rt.
11— 13).
Id em , C o n s iliu l M o n d ia l al B is e r ic ilo r a re d a to ria să s p r ijin e a c ţiu n ile C o n s i
liu lu i M o n d ia l al P ăcii. (A n. L X X III (1955), n r. 3— 4, p. 206— 211).
R ă s p u n s u l S fîn tu lu i S in o d a l B ise ric ii O r to d o x e R u se la o s c r is o a r e a C o n s i
liu lu i M o n d ia l Bl B ise ric ilo r.
Id e m , U n d is tin s lu p tă to r p e n tr u p a c e : l. P. S. M itr o p o lit N ic o la e K r u tiţk i.
(A n. L X X III (1955), n r. 5, p. 419) (F o to 1 bu c.).
Id em , A p e lu l d e la H e ls in k i. (A n. L X X III (1955), n r. 6, p. 500— 501).
Id e m , C o n tr ib u ţia B is e r ic ii O r to d o x e B u lg a r e la lu p ta p e n tr u a p ă ra r e a p ă c ii.
(A n. L X X III (1955), n r. 6, p. 525— 526).
A l IV -le a C o n g re s N a ţio n a l a l P ă c ii (S o fia, 1955, a p r. 24).
Id e m , C o n fe r in ţa d e la G e n e v a a ş e filo r g u v e r n e lo r c e lo r p a tr u p u te r i (1955,
iul. 18— 23). (A n. L X X III (1955), n r. 7, p. 575— 579).
Id em , F ie ca re o m , fie c a re p o p o r sd a c ţio n e z e p e n tr u c a s p ir itu l G e n e v e i să
tr iu m ie p e to a te c o n tin e n te le . (A n. L X X III (1955), n r. 10, p. 890— 892).
S e s iu n e a d e la V ie n a a B iro u lu i C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă c ii (1955, o c t. 12— 13).
Id e m , S p r e tr iu m fu l d e p lin al c a u z e i p ă c ii. (A n. L X X IV (1956), n r. 1— 2, p.
p. 84— 88).
Id e m , S e s iu n e a e x tr a o r d in a r ă a C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă cii (S to c k h o lm , 1956,
a p r. 5— 9). (A n. L X X IV (1956), n r. 3— 4, p. 277— 283).
Id e m , S c riso a re a c o n d u c e r ii B is e r ic ii O rto d o x e R u se c ă tr e c o n d u c ă to r ii C o n
s iliu lu i M o n d ia l a l B ise ric ilo r. (A n. L X X IV (1956), n r. 3— 4, p. 284— 286).
Id e m , D o c u m e n te le s e s iu n ii d e la C o lo m b o a C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ăcii
(1957, iu n . 10— 16). (A n. L X X V (1957), n r. 8— 9, p. 638— 644).
Idem , D o c u m e n te a d o p ta te In s e s iu n e a d e la S to c k h o lm a B ir o u lu i C o n s iliu
lu i M o n d ia l a l P ăcii. ( A n . L X X V (1957), n r. 11— 12, p. 1061— 1063).
Id e m , S e s iu n e a B ir o u lu i C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă c ii (D elhi, 1958, m a rt. 22—

25). (A n . L X X V I (1958), n r. 3— i, p . 348— 352).
Id e m , O c o n tr ib u ţie d e în s e m n ă ta te is to r ic ă Ia c a u z a a p ă ră rii p ă c ii. (A n.
L X X V I (1958), n r. 3— 4, p. 353— 356).
î n c e t a r e a u n o r e x p e r ie n ţe c u a rm e n u c le a r e . I n t e r v i u l a c o r d a t d e p a tr ia r h u l
J u s ti n i a n p o s tu r ilo r d e ra d io .
Id e m , C h e m a re a a d re sa tă d e r e p r e z e n ta n ţii b is e r ic ilo r c r e ş tin e c a re a u p a r ti
c ip a t Ia C o n g r e s u l M o n d ia l p e n tr u d e z a r m a r e ş i c o la b o r a r e in te r n a ţio n a lă d e la
S to c k h o lm , c ă tr e c r e ş tin ii d in to a te ţă r ile (1958, iu l. 16— 22). (A n . L X X V I (1958),
u r. 9, p. 819— 820).
Id e m , C u v în ta r e a r o s tită d e I. P. S . M itr o p o lit N ic o la e a l K r u tiţe i ş i C o lo m n e i
ia C o n g r e s u l M o n d ia l p e n tr u d e z a r m a r e ş i c o la b o r a re in te r n a ţio n a lă d e la S t o c k
h o lm (1958, iu l. 16— 22). (A n. L X X V I (1958), n r. 9, p . 821— 825).
Id e m , C o n le r in ţa M iş c ă r ii C r e ş tin e p e n tr u p a c e d e Ia D e b r e ţin (1958, o c t. 31).
(A n. L X X V I (1958), n r . 10— 11, p. 1069— 1072).
Id e m , D o c u m e n te le M iş c ă r ii P a rtiz a n ilo r P ă cii a d o p ta te î n s e s iu n e a d e la
H e ls in k i a C o m ite tu lu i E x e c u tiv al C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă cii. (A n . LXXVI
(1958), n r. 12, p. 1109— 1111).
D e c la r a ţia C o m ite tu lu i E x e c u tiv a l C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă c ii. C h e m a re a
p e n tr u în c e t a r e a e x p e r ie n ţe lo r c u a rm e n u c le a re .
Id e m , N o i a c ţiu n i a le M işc ă rii M o n d ia le a p a r tic ip a n ţilo r p ă c ii p e n tr u Î n c e
ta re a r ă z b o iu lu i re c e ş l a e x p e r ie n ţe lo r c u a rm a n u c le a r ă . (A n . L X X V II (1959),
n r. 2, p. 137— 140).
Id e m , D o c u m e n te a d o p ta te d e s e s iu n e a d e Ia S t o c k h o lm a C o n s iliu lu i M o n
d ia l a l P ăcii. (A n. L X X V II (1959), n r. 5— 6, p. 431— 434).
A p e lu l a d r e s a t p o p o a r e lo r lu m ii d e C o m ite tu l M o n d ia l a l P ă c ii. D e c la ra ţia
a d o p ta tă d e C o n s iliu l M o n d ia l a l P ă c ii (1959, m a i 13).
Id e m , N o i e n e r g ic e a c ţiu n i în s lu jb a p ă c ii. (A n. L X X V II (1959), n r. 5— 6, p.
438— 448).
Id e m , C o n fe r in ţa M iş c ă r ii c r e ş tin e p e n tr u p a c e d e ia P raga (1959, a p r . 16—
19). (A n . L X X V II (1959), n r. 5— 6, p. 456— 464).
Id e m , C ă tre c r e ş tin ii d in A n g lia . (A n. L X X V II (1959), n r . 5— 6, p. 454— 455).
C u v în ta r e a m itro p o litu lu i N ic o la e a l K r u tiţe lo r (1959, a p r . 27).
Id e m , O a c ţiu n e p e c a re B is e r ic a o b i n e c u v i n t e a z ă : lu p ta p e n tr u a p ă ra rea
e r o u lu i n a ţio n a l a l p o p o r u lu i g re c M a n o lis G le zo s. (A n . L X X V II (1959), n r. 7— 10,
p. 630— 634).
Id e m , U n m a r e lu p tă to r p e n tr u p a c e , p e c a re o m e n ir e a n u -I v a u ita . (A n.
L X X V II (1959), n r. 7— 10, p. 638—647).
C o m e m o ra re a lu i F r6 d 6 ric J o lio t-C u rie .
Id e m , La îm p lin ir e a a d o u ă d e c e n ii d e la Iz b u c n ir e a c e lu i d e -a l d o ile a ră z b o i
m o n d ia l. (A n. L X X V II (1959), n r. 7— 10, p. 648— 651).
Id e m , C h e m a re a p e n tr u p a c e a P.F.P. T e o d o s ie V I a l A n ti o h i e i ş l a to t O r ie n
tu l. (A n . L X X V III (1960), n r. 1— 2, p. 36).
Id e m , O m e n ir e a m e r g e c u h o tă r îr e p e c a le a p ă c ii. (A n . L X X V III (1960), n r. 3 — 4,
p. 213— 215).
Id e m , D e c la ra ţia c u p r iv ir e la d e z a r m a r e a d o p ta tă d e P r e z id iu l C o n s iliu lu i
M o n d ia l a l P ăcii. (A n. L X X V III (1960), n r. 3— 4, p. 216— 217).
Id e m , F o r ţe le p ă c ii v o r în v in g e . (A n . L X X V III (1960), n r . 5— 6, p. 429— 435).
R e tr o s p e c tiv e şi p e r s p e c tiv e a le lu p te i p e n tr u p a c e . ,
Id e m , B is e r ic a R u să ş i p r ie te n ia în tr e p o p o a re . (A n. L X X V III (1960), n r. 5— 6,
p. 560— 566).
Id e m , S itu a ţia in te r n a ţio n a lă ş l s a r c in ile M iş c ă r ii m o n d ia le p e n tr u p a c e , o g lin
d ite în a c ţiu n ile Î n tr e p r in s e d e C o n s iliu l M o n d ia l a l P ă cii. (A n . L X X V III (1960),
n r. 7— 8, p. 577— 588).
Id e m , D e c la ra ţia C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă cii a d o p ta tă d e s e s iu n e a P r e z id iu
lu i C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă cii (S to c k h o lm , 1960, m a i 28— 29). A n . L X X V III (1960),
n i. 7— 8, p. 589— 590).
Id e m , D o c u m e n te le s e s iu n ii lă r g ite a B ir o u lu i C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ăcii
(S to c k h o lm , 1960, iu l. 9— 11). (A n . L X X V III (1960), n r. 7— 8, p . 591— 595).
Id e m , P o p o a re le lu m ii c e r p a c e ş l lib e r ta te . (A n . L X X V III (1960), n r. 9— 10,
p. 766— 772).
DOCUMENTARE 165
S e s iu n e a A d u n ă r ii G e n e ra le a O .N .U . (N e w -Y o rk , 1960).
Id e m , O b iru in ţă is to r ic ă Jn lu p ta p o p o a re lo r Î m p o tr iv a c o lo n ia lis m u lu i. (A n.
L X X V III (1960), n r. 11— 12, p. 1020— 1024).
O .N .U . a a d o p ta t d e c la r a ţia c u p r i v ir e la a c o r d a r e a in d e p e n d e n te i ţ ă r i l o r şi
p o p o a r e lo r c o lo n ia le .
Id e m , B ise ric a O r to d o x ă R u să s u s ţin e c u a v ln t lu p ta p e n tr u p a c e şi p r ie te n ie
In tre p o p o a re . (A n. L X X IX (1961), n r. 5— 6, p. 550).
Id e m , P e n tru a sig u ra r e a v ic to r ie i d e p lin e a to r te lo r p ă c ii. (A n. L X X IX (1961),
n r. 5— 6, p. 558— 568).
S e s iu n e a d e la D e lh i a C o n siliu lu i M o n d ia l a l P ă c ii (1961, m a r t. 24— 28).
Id e m , S e s iu n e a d e la V a r ş o v ia a P re z id iu lu i C o n s iliu lu i M o n d ia l a l p ă c ii. (A n.
L X X IX (1961), n r. 9— 10, p. 890— 894).
Id e m , S e s iu n e a d e la S to c k h o lm a C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă c ii (1961, d e c .
16— 19). (A n. L X X IX (1961), n r. 11— 12, p. 976— 987).
Id e m , A d u n a r e a M o n d ia lă a r e p r e z e n ta n ţilo r tu tu r o r re lig iilo r p e n tr u a p ă ra rea
P ăcii d e la T o k io (1961, iu l.). (A n. L X X X (1962), n r. 1— 2, p . 71— 77).
Id e m , S e s iu n ile C o m ite tu lu i E x e c u tiv a l M işc ă rii C r e ş tin e p e n tr u P a ce d e la
P raga (1961, iu n . 13— 18). (A n. L X X X (1962), n r. 3— 4, p. 323— 330).
Id e m , S e s iu n e a d e la V ie n a a P re z id iu lu i C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă cii (1962,
m a rt. 17— 18). (A n. L X X X (1962), n r. 3— 4, p. 331— 332).
Id e m . In ln tlm p in a r e a C o n q r e s u lu i m o n d ia l p e n tr u d e z a r m a r e g e n e r a lă ş i p a ce.
(A n. LX X X (1962), n r. 3— 4, p. 333— 338).
Ş e d in ţa p le n a r ă a C o m ite tu lu i N a tio n a l p e n tr u a p ă r a r e a p ă c ii (B u c u re şti,
1962, a n r. 9).
Id e m , S c riso a re a a d re sa tă d e c ă tr e S a n c tita te a Sa P a tr ia r h u l M o s c o v e i ş i al
în tr e g ii R u s ii p r e ş e d in te lu i S .U .A ., J o h n K e n n e d y (1962, a p r. 28). (A n . L X X X (1962),
n r. 5— 6, p. 490— 491).
Id e m , L u c ră rile C o m ite te lo r . E x e c u tiv ş i C o m s u lta tiv , a le C o n fe r in ţe i c r e ş tin e
p e n tr u P a ce (P ra g a şi K a rlo v y -V a ry , 1962, m a i 14— 18). (A n. LX X X (1962), n r. 5— 6,
p. 515— 522).
Id e m , C o n a r e s u l M o n d ia l p e n tr u d e z a r m a r e g e n e r a lă ş l p a c e (M o s c o v a , 1962,
iul. 9— 14). (A n. L X X X (1962), n r. 7—8, p. 627— 657).
Id e m , S e s iu n e a d e la M o s c o v a a C o m ite tu lu i E x e c u tiv a l C o n fe r in ţe i c r e ş tin e
p e n tr u p a c e d e la P raga (1962, s e p t. 12— 17). (A n. L X X X I (1963), n r. 1— 2, p. 87— 98).
Id e m , P. F. T e o d o s le V I, p a tr ia r h u l A n tio h le i ş i î n tr e g u lu i O r ie n t, d e s p r e
p a c e ş l d e za rm a re . ( A n . L X X X I (1963), n r. 1— 2, p. 99).
Id e m , S e s iu n e a P re z id iu lu i C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă cii ( M a lm o -S u e d ia , 1963,
m a rt. 2— 3). (A n. L X X X I (1963), n r. 3— 4, p. 242— 246).
Id e m , P a rtic ip a re a r e p r e z e n ta n ţilo r B is e r ic ii O r to d o x e R u se la lu c r ă r ile C o m i
s iilo r p e r m a n e n te a le C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P ace (1963, fe b r.-m a rt.). (A n.
LX X X I (1963), n r. 5— 6, p. 497— 498).
Id e m , B iseric a O r to d o x ă B u lg a ră a lă tu r i d e lu p tă to r ii p e n tr u a p ă ra re a p ă c ii.
(A n. L X X X I (1963), n r. 5— 6, p. 500).
Id e m , U n p a s în a in te p e c a le a d e să v â rşirii d e z a r m ă r ii ş l a p ă c ii. (A n. LXXXI
(1963). n r. 7— 8, p. 751— 753).
T r a t a t i v e l e d e la M o s c o v a (1963. Iu l.-a u g .).
Id e m , S e s iu n e a d e la V ie n a a P r e z id iu lu i C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă cii (1963,
se p t. 27— 29). (A n. L X X X I (1963), n r. 9— 10, p. 937— 938).
Id e m , S e s iu n e a C o n s iliu lu i M o n d ia l a l P ă cii (V a rş o v ia , 1963, n o v . 28). (A n.
LX X X I (1963), n r. 11— 12. p. 1127— 1131).
Id e m , O n o b ilă i n i t i a t i v ă : F u n d a ţia B e r tr a n d R u s s e ll p e n tr u P a ce . (A n. L X X X I
(1963), n r. 11— 12, p. 1132— 1134).
Id e m , In In tlm p in a r e a c e le i d e - a d o u a A d u n ă r i M o n d ia le C r e ş tin e p e n tr u P ace
(P ra g a ). (A n. L X X X II (1964), n r. 1— 2, p. 74— 75).
Id e m , A X V - a a n iv e r s a r e a M iş c ă r ii M o n d ia le p e n tr u P a ce ş l a M iş c ă r ii p e n tr u
P ace. (A n. L X X X II (1964), n r. 3— 4, p . 253— 259).
Id e m , P a sto ru l M a rtin L u th e r K in g , la u r e a t a l P r e m iu lu i N o b e l p e n tr u P a ce . (1964).
(A n . L X X X II (1964), n r. 9— 10, p. 866— 868).
Id e m , S e s iu n e a S e c r e ta r ia tu lu i In te r n a tio n a l a l C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u p a c e
(P ra g a , 1965, m a i 18— 21). (A n. L X X X III (1965), n r. 5— 6, p. 471— 472).
Id em , A d u n a r e a C o m ite tu lu i N a ţio n a l p e n tr u a p ă ra r e a P ă cii (B u c u re şti, 1965,

iul. 1). (A n. L X X X III (1965), n r. 7— 8, p. 690— 693).
Id e m , L u c ră r ile C o m is ie i « P a c e a ş i ţă r ile In c u r s d e d e z v o lt a r e »a C o n fe r in ţe i
C r e ş tin e p e n tr u P ace. (A n. L X X X III (1965), n r. 9—>-10, p. 841— 844).
Id e m , P a rtic ip a re a B is e r ic ii O r to d o x e R u s e la a tr e ia A d u n a r e G e n e r a lă p e n
tru P a ce (P ra g a , 1968, m a rt. 31— a p r. 5). (A n. L X X X V I (1968), n r. 7— 8, p. 944).
Id e m , A d u n a r e a M o n d ia lă p e n tr u P ace d e la B e rlin (1969, iu n . 21— 25). (A n.
L X X X V II (1969), n r. 5— 6, p. 499— 502).
Id e m , *Z ile le P ă cii B a ltic ii», (A n. L X X X V II (1969), n r . 9— 10, p. 952).
L u c ră rile C o n fe rin ţe i P a r tiz a n ilo r P ă c ii d in Ţ ă rile B a ltic e (1968, m ai).
Id e m , P a rtic ip a re a r e p r e z e n ta n ţilo r B is e r ic ii O r to d o x e R u se la S e m in a r u l a s u
p ra p r o b le m e lo r p ă c ii in te r n a ţio n a l d e la G e n e v a (1969, iu l. 23— 29). (A n. L X X X V II
(1969), n r. 11— 12, p. 1139— 1140).
Id e m , P a rtic ip a re a r e p r e z e n ta n ţilo r B is e r ic ii O r to d o x e R u s e la c o n s u lta ţia
‘ P re o c u p a re a c r e ş tin ă d e lim ita r e a ş i În c e ta r e a în a r m ă r ilo r », (S a in t-L o u is — S.U .A .,
1969, o c t. 3—6). (A n . L X X X V II (1969), n r. 11— 12, p. 1143— 1144).
Id e m , P a rtic ip a re a te o lo g ilo r o r to d o x i r u ş i la c o n v o r b ir ile te o lo g ic e < A rn o ld s-
h a in * (1969, s e p t. 12— 19). (A n. L X X X V II (1969), n r. 11— 12, p. 1144— 1145).
Id e m , L u c ră r ile C o m ite tu lu i d e lu c r u ş i a le S e c r e ta r ia tu lu i I n te r n a ţio n a l a le
C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P ace (1970, feb r.. 26— 28). (A n. L X X X V III (1970), n r. 1— 2
p. 51— 52.
Id em , I n te r v iu l S a n c tită ţii S a le P a tr ia r h u lu i A l e x e i a l M o s c o v e i şi a to a tă
R u sia . (A n. L X X X V III (1970), n r. 1— 2, p. 51— 52).
Id e m , R u g ă c iu n i o r to d o x e p e n tr u P ace ş i U n ita te . (A n. L X X X V III (1970), n r. 3— 4,
p. 338).
Id e m , D e cla ra ţia C o n s u lta ţie i v ic e p r e ş e d in ţilo r C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P ace
(1969, n o v . — 1970, ian .). (A n. L X X X V III (1970), n r. 3— 4, p. 343— 344).
Id e m , In te r v iu l a c o rd a t d e m itr o p o litu l N ic o d im a l L e n in g r a d u lu i ş i N o v g o r o -
d u lu i r e d a c to r u lu i r e v is te i *C o n le r in ţa C r e ş tin ă p e n tr u P a c e » (1970, m a rt. 16). (A n.
L X X X V III (1970), n r. 5 6, p. 497).
Id e m , S e s iu n e a d& la L e n in g ra d a C o m is ie i p e n tr u p r e g ă tir e a c e le i d e -a p a tra
A d u n ă r i G e n e r a le p e n tr u P a ce (1971, fe b r. 12— 15). (A n. L X X X IX (1971), n r. 5— 6, p.
533).
Idem , I n te r v iu l a c o rd a t d e m itr o p o litu l N ic o d im a l L e n in g r a d u lu i ş i N o v g o -
r o d u lu i r e v is te i «■C o n fe r in ţa C r e ş tin ă p e n tr u P a c e » (A n. L X X X IX (1971), n r. 5— 6,
p. 533— 535).
Id e m , Ş e d in ţa C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P a ce d e la P raga (1971, s e p t. 12—
14). (A n. L X X X IX (1971), n r. 9— 10, p. 1011— 1012).
Id e m , T e le g r a m a trim isă d e c ă tr e P. P. M a x im , p a tr ia r h u l B is e r ic ii O r to d o x e
B u lg a re, s e c r e ta r u lu i g e n e r a l a l O r g a n iz a ţie i N a ţiu n ilo r U n ite , U ' T h a n (1971, s e p t.
28). (A n. L X X X IX (1971), n r. 9— 10, p. 1012).
Id e m , S e s iu n e a a n u a lă a C o m ite tu lu i N a ţio n a l p e n tr u A p ă r a r e a P ă cii (1973,
fe b r. 13). (A n. X C I (1973), n r. 3— 5, p. 353— 354).
Id e m , I n t e r v i u l p r e ş e d in te lu i C o n le r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P ace, m itr o p o litu l
N ic o d im a l L e n in g r a d u lu i ş i N o v g o r o d u lu i (1971, n o v . 9). (A n. X C (1972), n r. 3— 4.
p. 320).
Id e m , D is c u ţiile te o lo g ic e * A r n o ld s h e ln — V » (M ln ă s tir e a K irc h b e rg — R.F.G.,
1971, o c t. 21— 28). (A n. X C (1972), n r. 3— 4, p. 320— 321).
Id e m , T e le g r a m a d e ră s p u n s a p a tr ia r h u lu i A te n a g o r a la m e s a ju l p a p e i P aul
al V l- l e a în le g ă tu r ă c u «Zlu a m o n d ia lă a P ăcii*. (A n. X C (1972), n r. 1— 2, p. 81— 82.)
Id e m , T e le g r a m a trim isă s e c r e ta r u lu i g e n e r a l al N a ţiu n ilo r U n ite d e c ă tr e P. F.
P a tria rh M a x im . (A n. X C (1972), n r. 1— 2, p. 92).
Id e m , I n s lu jb a p ă c ii ş i a c o la b o r ă rii în tr e p o p o a r e . (A n. X C (1972), n r. 9—
10, p. 1028— 1029).
Id e m , L u c ră rile C o m is ie i In te r n a ţio n a le a C o n le r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P ace
(S ofia, 1972, n o v . 1— 3). (A n . X C I (1973), n r. 1— 2, p. 130— 131).
Idem , U n p a s im p o r ta n t p e c a le a p ă c ii. (A n. X C I (1973), n r. 7— 8, p. 852—
853).
C o n fe rin ţa p e n tr u s e c u r ita te şi c o o p e r a r e In E u ro p a (H e lsin k i, 1973, iul.
3— 7).
DOCUMENTARE 167
Id em , î n tr u n ir e a Ia A c a d e m ia T e o lo g ic ă d in S o fia a r e p r e z e n ta n ţilo r c u lte lo r

re lig io a se c a re a u p a rtic ip a t la s e s iu n e a C o n g r e s u lu i M o n d ia l a l P ă cii (S o fia, 1974,
febr. 16— 19). (A n. X C II (1974), n r. 1— 2, p . 85— 86).
Id e m , A X X V - a a n iv e r s a r e a M iş c ă r ii p e n tr u P ace. (A n. X C II (1974), n r. 5— 6,
p. 680—682).
Id em , S a n c tita te a Sa P a tria rh u l P im en a lu a t p a r te la lu c r ă r ile C o n s iliu lu i
M o n d ia l a l P ăcii d e la S o fia (1974, fe b r. 16— 19). (A n. X C II (1974), n r. 7— 8, p. 902).
Id e m , ^ P e n tru in sta u ra re a u n u i c lim a t d e p a c e tra in ic ă ş i c o la b o r a re In tre
p o p o a r e ». (A n. X C II (1974), n r. 7— 8, p. 924— 925).
L u c ră r ile c e le i d e -a X X -a C o n fe r in ţe I n te r n a ţio n a le îm p o tr iv a b o m b e lo r a t o
m ic e şi c u h id r o g e n (T o k io , H iro sh im a , N a g a s a k i, 1974, a u g . 2 — 10.
Id e m , L u c ră rile S e c r e ta r ia tu lu i In te r n a ţio n a l al C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u
P a c e (E ic im iad z in , 1975, fe b r. 25— 28). (A n. X C III (1975), n r. 1— 2, p . 59— 60).
Id e m , L u c ră rile C o m is ie i T e o lo g ic e a C o n le r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P a ce (M în ă s
t ir e a C o m ic a , 1975, m a i 27— 30). (A n. X C III (1975), n r. 5— 6, p. 619— 623) (F o to .
2 bu c.).
Idem , P acea b u n u n iv e r s a l. (A n. X C III (1975), n r. 5— 6, p. 631).
Id em , U n e v e n im e n t d e im p o r ta n ţă is to r ic ă : se m n a r e a «A c t u l u i fin a l a l C o n
fe r in ţe i g e n e r a l-e u r o p e n e p e n tr u s e c u r ita te ş i c o o p e r a r e » (1975, a u g . 1). (A n. X C III
(1975), n r. 7— 8, p. 881— 885).
Id e m , S e s iu n e a C o m ite tu lu i d e c o n tin u a r e a lu c r ă rilo r C o n le r in ţe i C r e ş tin e
p e n tr u P ace (S iofok — U n g a ria , 1975, s e p t. 15— 20). (A n. X C III (1975), n r. 9— 10, p.
1056— 1058).
Idem , L u c ră rile s e c to r u lu i d e s tu d ii a l C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P ace (W e i-
m a r — R.D.G., 1975, s e p t. 23— 26). (A n. X C III (1975), n r. 9 — 10, p. 1058.
Id e m , C o n s u lta ţia d e Ia B e rlin a su p ra S e c u r ită ţii E u r o p e n e (1975, o c t. 27—
31). (A n. X C III (1975), n r. 9— 10, p. 1060— 1061).
Id e m , L u c ră rile S e c r e ta r ia tu lu i I n te r n a ţio n a l al C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u
P ace (1976, ia n . 14— 16). (A n. X C IV (1976), n r. 1— 2, p . 94).
Id e m , L u c ră rile C o m is ie i a n tir a s is m a le C o n le r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u Pace
(1976, fobr. 2— 6). (A n. X C IV (1976), n r. 1— 2, p. 95— 96).
Id e m , In tîln ir e a r e p r e z e n ta n ţilo r C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P ace c u c o n d u
c ă to r i a i b is e r ic ilo r d in S .U .A . (M a r rio tts v ille , 1976, m a rt. 31-a p r. 3). (A n. X C IV
(1976), n r. 3— 4, p. 250— 251).
Id e m , S e s iu n e a C o m ite tu lu i d e lu c r u a C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P ace (N e w -
W in d s o r — S.U.A., 1976, a p r. 5— 8). (A n. X C IV (1976), n r. 3— 4, p. 251— 253).
Id e m , S e s iu n e a C o m is ie i p e n tr u tin e r e t a C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P ace
(B re m e n — R.F.G.. 1975, a p r. 12— 16). (A n . X C IV (1976), n r. 3— 4, p. 255).
Idem , L u c ră rile S e m in a r u lu i C o n le r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P a ce d e la S o fia (1976,
iu n . 17— 20). (A n. X C IV (1976). n r. 5— 6, p. 492— 493).
Idem , C r e ş tin ii o r to d o x i d in L ib a n d o r e s c p a c e. (A n. X C IV (1976), n r. 5— 6,
p. 499).
Id e m , S e s iu n e a S e c r e ta r ia tu lu i I n te r n a ţio n a l a l C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u
P a c e (P ra g a , 1977, ia n . 11— 13). (A n. X C V (1977), n r. 4. p. 287).
Id e m , T r a d u c e r e a In v ia ţă a a c tu lu i lin a l d e la H e ls in k i. (A n. X C V (1977),
n r. 4, p. 291— 292).
R e u n iu n e a G ru p u lu i d e p la n ific a re (G e n e v a , 1977, m a rt. 2— 4).
Id e m , S e s iu n e a S e c r e ta r ia tu lu i I n te r n a ţio n a l a l C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u
P ace la B u c u r e ş ti (1977, iu n . 16— 18). (A n. X C V (1977), n r. 7— 8, p. 704— 706) (F oto.
1 bu c.).
Id em , S e s iu n e a S u b c o m is ie i O .N .U . d in c a d r u l C o n le r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u
P ace (E s p a n o -F in la n d a , 1977, s e p t. 1— 3). (A n. X C V (1977), n r. 9— 12, p. 900— 902).
Id e m , A 20-a a n iv e r s a r e a O .N .U . (A n. L X X X III (1965), n r . 7— 8, p. 686— 689).
Id e m , P a c e ! (A n. C (1982), n r. 5— 6, p. 445— 447).
Id e m , P ace, În c re d e re , d r e p ta te . (A n. C (1982), n r. 9— 10, p . 757— 758).
Id e m , C o n fe r in ţa p r e g ă tito a r e a C u lte lo r d in R o m â n ia (B u c u re ş ti, 1984, fe b r. 17).
(A n. C II (1984), n r. 5— 7, p. 317— 318).
SA B Â D U Ş, Io a n , S e s iu n e a d e lu c r u a C o m is ie i d e tin e r e t a C o n fe r in ţe i C r e ş
tin e p e n tr u P ace (S ofia, 1971, m a i 7— 11). (A n. L X X X IX (1971), n r. 5— 6, p. 520
— 523).
Id e m , S e s iu n e a C o m ite tu lu i d e lu c r u a l C o n ie r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P ace

(M o s c o v a , 1973, m a rt. 20— 23). (A n. X C I (1973), n r. 3— 5, p. 300— 302).
S Ă D E A N U , D. V ., U n lu m in o s c u v l n t a l p ă c ii. (A n . L X X I (1953), n r. 7— 8, p.
636— 649).
Id e m , S ta to r n ic ă ş l n e c lin tită str a jă a P ăcii. (A n. L X X I (1953), n r. 9— 10, p.
904— 921).
Id e m , In s lu jb a v ie ţ ii , p ă c ii ş i le r ic ir ll o m u lu i. (A n. L X X II (1954), n r. 6, p.
633— 640).
SC R IB A N I. (A rh im .), C o n fe r in ţe le r e lig io a s e I n te r n a ţio n a le d u p ă ră zb o i. (A n.
XL (1921), n r. 2, p. 149— 150).
R o lu l c r e ş tin is m u lu i în c o n te x t s o c ia l. A d u n ă ri şi c o n f e r in ţe r e lig io a s e i n t e r
n a ţio n a le . Ş e d in ţe le U n iu n ii M o n d ia le p e n tr u P a c e p rin B ise ric i (G e n e v a , 1920).
A d u n a r e a p e n tr u o i n te r n a ţio n a lă c r e ş tin e a s c ă (B ilto v e n -O la n d a , 1920), ş e d in ţa F e d e
r a ţie i U n iv e rs a le a s tu d e n ţilo r c r e ş tin i (St. B e s te n b e rg -E lv e tia , 1920), a V l- a C o n -
f e iin tă L a m b e th (L o n d ra, 1920), C o n s fă tu ire a p r e lim in a r ă a C o n fe rin ţe i E c u m e n ic e
(G e n e v a , 1920), C o n fe r in ţa m o n d ia lă p e n tr u c r e d in ţă şi o r g a n iz a r e a B ise ric ii (G e
n e v a , 1920).
Id e m , R e la ţlu n lle b is e r ic e ş ti d in tr e R ă să rit ş i A p u s . (A n . XL (1922), n r. 5,
p. 386— 387).
C re ş tin is m u l în c o n te x t p o litic o -s o c la l în tim p u l p rim u lu i ră z b o i m o n d ia l. î n
c e rc ă r i a le B is e ric ilo r d e a c o n trib u i la r e s ta b ilir e a p ă c ii.
Id e m , C o n g r e ş u l d e la C o p e n h a g a p e n tr u p a c e a p o p o a r e lo r p rin B ise ric i. (A n.
XL (1922), n r. 11, p 867).
C o n g re s u l A lia n ţe i M o n d ia le a c u ltiv ă r ii p rie te n ie i î n t r e p o p o a r e p rin a c
ţiu n e a B ise ric ii (C o p e n h a g a , 1922, a u g .).
Id e m , C o n fe r in ţa In te r n a ţio n a lă p e n tr u îm p ă c a re a p o p o a r e lo r (N y b o rg -S tr a n d -
D a n e m a rc a , 1923, iu l. 19— 26). (A n. XLI (1923), n r. 8, p. 594— 595).
Id e m , C o n fe r in ţa d e la S in a ia (1924, s e p t. 22— 23) a L ig ii p e n tr u în fr ă ţir e a p o
p o a re lo r p rin B ise ric i. (A n. XLIII (1925), n r. 3, p. 161— 163).
Id e m , C o n fe r in ţa d e fa A te n a d e s p r e C o n g r e s u l d e la S in a ia f 1924, s e p t. 22
— 23). (A n. X L III (1925), n r. 3, p. 163).
T r a d u c e r e d u p ă A rh im . T im o te i E v a n g h e lid is .
Id e m , P u te r ile m o r a le la L iga N a ţiu n ilo r . (A n . X L III (1925), n r. 9, p. 578).
C o n g r e s u l d e la S to c k h o lm (W o rld A lia n c e ) (1925, a u g . 5— 8). R o lu l L igii
N a ţiu n ilo r în v i a t a p o litic ă .
Id e m , C o n g r e s u l d e m o g r a fic In te r n a ţio n a l p e n tr u P a ce. (A n . X L IV (1926), n r.
4, p . 239).
A l V l- le a C o n g re s d e m o c ra tic in te r n a ţio n a l p e n tr u P a c e (B o isy -la R iv ie re , 1926,
a u g . 16— 22).
Id e m , C o n g r e s u l d e m o c r a tic In te r n a ţio n a l p e n tr u P ace. (A n . X L V (1927), n r. 8
(aug.), p. 497).
C o n g re s u l d e la W u r z b u rg - G e rm a n ia (1927, s e p t. 3— 11).
Id e m , * C a h iers d e la R e c o n c ilia t io n » (P a ris, 1927, iu n .). (A n . X L V (1927), n r. 9,
p. 564).
L u p ta B ise ric ii C re ş tin e p e n tr u P a c e .
Id e m , S lu jb e p e n tr u P ace. (A n. X L V I (1928), n r. 10, p. 953).
Id e m , E u g en R o lg is, In te r n a ţio n a la p a c ilis tă (B u c u re şti, 1928). (A n. X L V I
(1928), n r. 12, p. 1147). (R e c e n z ie ).
Id e m , B ise ric a ş i p a c ea p o p o a re lo r. (A n. X L V II (1929), n r. 6, p . 565).
Id e m , U n a r h ie p is c o p p re m ia t p e n tr u p a c e . (A n . X L V III (1930), n r. 11, p. 1061).
A c o r d a r e a P re m iu lu i N o b e l p e n tr u P a c e p e 1930 a r h ie p is c o p u lu i N a th a n So-
d e rb lo m .
Id e m , C o n g r e s u l A lia n ţe i M o n d ia le p e n tr u în fr ă ţir e a p o p o a r e lo r p rin B iserică.
(A n. X LIX (1931), n r . 9, p . 571).
Id e m , P a cea în B a lc a n i p rin B ise ric ă . (A n. LI (1933), n r. 5— 6, p. 248— 250).
Is to r ic u l p ro b le m e i. H o tă r îr ile C o n g re s u lu i d e la B u c u re ş ti 1(933, m a i 19—
20) a l A lia n ţe i U n iv e r s a le p e n tr u p a c e a şi p r ie te n ia p o p o a r e lo r p rin m ijlo c ire a
B ise ric ilo r.
Id e m , P as s p r e p a c e . (A n. X L IV (1926), n r. 9, p. 558).
P rim ire a G e rm a n ie i în L ig a N a ţiu n ilo r U n ite (1926, s e p t. 10).
DOCUMENTARE 169
S1M EDREA, T it. (A rh .), f V is a r io n , Ş i p e p ă m în t p a c e 1 B is e r ic a ş i p a c e a i n

te r n a ţio n a lă , în «M is io n a r u l», V (1933), p. 703— 708. (A n. LII (1934), n r. 1— 2, p. 120)
(R e c e n z ie ).
S (IM IO N O V ), S., P rot. Ş t. Ţ a n c o v C te p e M e m u r b MeoKdyHapodnu x p u c r u m c n u
d o u x e n u a (M iş c ă rile i n te r n a ţio n a le c r e ş tin e c o n te m p o ra n e ), în „U-bpROBem. BecTHHK'b",
1937, n r. 17. (A n. L V (1937), n r. 3— 4, p. 236) (R e c e n z ie ).
S O A R E , D. (Pr.), S e s iu n e a C o m is ie i * A n tir a s is m » a C o n le r in ţe i C r e ş tin e p e n
tru P ace (N e w -Y o rk , 1977, iu n . 27— iu l. 2). (A n . X C V (1977), n r . 7— 8, p. 692— 6 9 5 );
(H o fg e is m a r — R.F.G ., 1982, n o v . 15— 19) (A n. C I (1983), n r. 1— 2, p. 39— 41).
Id em , D e za rm a re a , p r o b le m ă v ita lă a lu m ii c o n te m p o ra n e . (A n. CI (1983), n r.
5— 6, p. 309— 311).
Id e m , S e s iu n e a c o m u n ă a c o m is iilo r p e n tr u d e z a r m a r e ş i s e c u r ita te e u r o p e a
nă a C o n le r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u P a ce (B e ie n r o d e — R.F.G ., 1984, o c t. 1— 5). (A n.
C il (1984), n r. 11— 12, p. 734— 741).
Id e m , şi C e z a r V a s iliu (L ect. d r.). P a rtic ip a re a P rea F e r ic itu lu i P a tria rh J u s tin
i/i Iru n te a u n e i d e le g a ţii a B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e la C o n fe r in ţa M o n d ia lă « O a
m e n ii d e r e lig ie p e n tr u a p ă ra rea d a r u lu i s a c r u a l v ie ţ ii îm p o tr iv a c a ta s tr o fe i n u
clea re.» (M o s c o v a , 1982, m ai 10— 14). (A n. C (1982), n r. 5— 6, p. 448— 469) (F o to
4 buc.).
S O A R E , G h. I. (P r. d r.), L u c ră r ile C o m is ie i te o lo g ic e (L e n in g ra d , 1965,
a p r. 8— 10). (A n. L X X X III (1965), n r. 3— 4, p . 2 7 6 —279).
Id e m , L u c ră rile C o m is ie i T e o lo g ic e a C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u p a c e de~ la
B a n g a lo re (In d ia ) (1976, 13— 18). (A n. X C IV (1976), n r. 9— 12, p. 910).
Id e m , S e s iu n e a a n u a lă a C o n fe r in ţe i « E co n o m ie ş l P o litic ă » a C o n fe r in ţe i C r e ş
tin e p e n tr u P a ce (B rno — R. S. C e h o s lo v a c ia , 1976, n o v . 25— 28). (A n . X C IV (1976),
nr. 9— 12, p. 910— 914).
S T A N , L iv iu (P r. p rof.), C h e m a re a a d re sa tă d e s lu jito r ii b is e r ic ilo r d in C o re e a
c ă tr e c r e ş tin ii d in lu m e a în tr e a g ă . (A n. L X X I (1953), n r. 2— 3, p . 170— 175).
Id e m , I n p lin ă d e s lă ş u r a r e a l u p te i p e n tr u p a c e . (A n . L X X II (1954), n r. 4,
p. 429— 132).
Id em , C o n s u lta ţia e c u m e n ls tă p e n tr u p a c e d e la G e n e v a — B o s s e y (1968, m a i 28 —
iu n . 1). (A n. L X X X V I (1968), n r. 7— 8, p. 901— 902).
Id e m , C o n s fă tu ir e a d e la B e r lin p e n tr u s e c u r ita te e u r o p e a n ă (1968, m a rt. 4 — 8).
(A n. L X X X V I (1968), n r. 7— 8, p. 902— 904).
ST E R IA N , P a u l, A l III-le a C o n g r e s in te r n a ţio n a l d e a c ţiu n e d e m o c r a tic ă .
(A n. XLI (1923), n r. 8, p . 595— 596).
C o n g re s u l d e la F r e ib u rg (1923, a u g . 4— 10). C a t e m e : in te r e s e n a ţio n a le şi
in te r n a ţio n a le în lu p ta p e n tr u p a c e şi d e z a rm a re . C re ş tin is m u l şi p r o b le m e le p ă c ii.
Ş E S A N , M . (Pr. p rof.), O d e c la r a ţie a S lln tu lu i S in o d a l B is e r ic ii O r to d o x e
B u lg a re. (A n. L X X III (1955), n r. 1— 2, p. 114— 115).
Id e m , Ş e d in ţa d e la V a r ş o v ia a C o m ite tu lu i C o n fe r in ţe i C r e ş tin e a P ă cii d e
la P raga (1959, a p r.). (A n. L X X V II (1959), n r. 11— 12, p. 1000— 1007).
Id e m , B ise ric a O r to d o x ă C e h o s lo v a c ă ş i lu p ta p e n tr u p a c e . (A n. L X X V III
(1960), n r. 1— 2, p. 81— 82).
Id e m , N o i c o n tr ib u ţii c r e ş tin e la o p e ra d e zid ir e a p ă c ii în lu m e . (A n. L X X V III
(1960), n r. 9— 10, p. 773— 781).
L u c ră r ile c e le i d e -a tr e ia C o n fe r in ţe a M iş c ă r ii C r e ş tin e p e n tr u P a c e d e la
P ra g a d in s e p te m b r ie 1960.
Id e m , C r e ş tin is m u l în s lu jb a P ăcii. (A n. L X X IX (1961), n r. 1— 2, p . 157— 160).
î n tr u n i r e a c o m is iilo r d e lu c ru a le M iş c ă rii C re ş tin e p e n tr u P a c e d e la P ra g a
(1961, ia n . 24— 28).
Id em , S e s iu n e a d e la G r e lls w a ld a C o m ite tu lu i M iş c ă r ii C r e ş tin e p e n tr u P ace
d in P raga (1961, a p r. 11— 13). (A n. L X X IX (1961), n r. 5— 6, p. 669— 672).
Id e m , C o n te r in ţa In te r n a ţio n a lă p e n tr u d e z a r m a r e şl p a c e . (A n. L X X X III (1965),
n r. 1— 2, p. 48— 49).
Id e m , C o n v e n t u l d e la B e ie n r o d e ş l F u n d a ţia H . h v a n d . (A n. L X X X III (1965),
n r. 1— 2, p. 50— 51).
F o rm e a le lu p te i p e n tr u p a c e .
T Ă N Ă S E S C U , N ic., C o n fe r in ţa «A lia n ţe i m o n d ia le p e n tr u u n ir e a p o p o a re lo r
p rin B is e r ic ă » (A n. L V II (1939), n r. 5— 6, p. 377).
C o n fe rin ţa d e la S o fia (1938, d e c . 18— 31).
T lR G O V IŞ T E A N U , A n tim (E pisc.). P rim a C o n te r in ţă M o n d ia lă a r e lig iilo r p e n

tru p r o m o v a r e a P ă cii (K y o to — J a p o n ia , 1970, o c t. 16— 22). (A n . L X X X V III (1970),
n r. 9— 10, p. 959— 974).
T lR G O V IŞ T E A N U , V a s ile (E pisc.), L u c ră r ile C o m ite tu lu i d e lu c r u d in c a d ru l
p r o g r a m u lu i B is e r ic ilo r p e n tr u a p lic a re a a c tu lu i iin a l d e la H e ls in k i ( A tla n ta — S.U.A,.
1982, ia n . 17— 22). (A n . CI (1983), n r. 1— 2, p . 44— 45).
V A SIL E S C U , E m ilia n (D iac. p ro f.), P rim u l C o n g r e s in te r n a ţio n a l a l P rie te n ilo r
P ăcii U n iv e r s a le ţin u t în E u ro p a (B ru x e lle s , 1948, s e p t. 20— 22). (A n. L X X X I (1963),
n r. 7— 8, p. 756— 767).
V . C., P a tria rh u l D im itrio s d e n u n ţă a m e n in ţă r ile ca re a p a să o m e n ir e a . (A n. C
(1982), n r. 3— 4, p. 272).
Id em , S e s iu n e a S e c r e ta r ia tu lu i I n te r n a ţio n a l a l C o n fe r in ţe i C r e ş tin e p e n tr u
P ace (P ra g a , 1983, fe b r. 7— 11). (A n . C I (1983), n r. 5— 6, p. 351).
Id em , în tr u n ir e a g r u p u lu i d e lu c r u *E uropa ş i O r ie n tu l M ijlo c iu » a l C o n fe r in ţe i
B is e r ic ii E u ro p e n e (G e n e v a , 1982, fe b r. 17). (A n. C I (1983), n r. 5 — 6, p. 352).
Id em , în tr u n ir e a C o m is ie i s p e c ia le p e n tr u s e c u r ita te e u r o p e a n ă a C o n fe r in ţe i
C r e ş tin e p e n tr u P a ce (L ie b fra u e n b e rg , 1983, fe b r. 21— 23). (A n . C I (1983), n r. 5— 6,
p. 352— 353).
V E D E R N IC O V , A., B ise ric a ru să ş i p a c e a . (A n. L X X I (1953), n r. 2— 3,
p. 154— 158).
V E R Z A N , S a b in (Pr.), P r e z e n ţă ş i m ă r tu r ie c r e ş tin ă în O r ie n tu l M ijlo c iu (G e
n e v a , 1983, m a i 15— 19). (A n. CI (1983), n r. 5— 6, p. 360— 362).
(Z A H A R IA ), V a le r ia n (E pisc.), I m p r e s ii d e la C o n g r e s u l p o p o a re lo r p e n tr u
a p ă ra r e a p ă c ii (V ie n a , 1952, d e c . 12— 19). (A n. L X X I (1953), n r. 1, p. 21— 47).
(F o to 3 bu c.).
B. PRO BLEM E SPEC IA LE :

I. B ise ric a O r to d o x ă ; II. B ise ric a R o m a n o -C a to lic ă ;
III. B ise ric a P r o te s ta n tă ; IV . B is e ric ile O r ie n ta le ;
V. B ise ric a V e c h e -C a to lic ă : V I. B ise ric a A n g lic a n ă ;
V II. C u lte N e o p r o te s ta n te
I. B ISE R IC A O R T O D O X A
1. B ise ric a O r to d o x ă A b is in ia n ă (E tio p ia n ă ) ; 2. B ise ric a O rto d o x ă
d in A fric a d e S u d şi M a d a g a s c a r ; 3. B ise ric a O r to d o x ă d in A lb a n ia ;
4. B ise ric a O r to d o x ă d in A le x a n d ria ( P a tria r h ia A le x a n d rie i) ; 5. B ise ric a
O rto d o x ă d in A n g lia ; 6. B ise ric a O r to d o x ă d in A n tio h ia ( P a tria r h ia A n -
tio h ie i) ; 7. B is e ric a O rto d o x ă d in A r g e n tin a ; 8. M u n te le A th o s ; 9. Bi
s e r ic a O r to d o x ă d in A u s t r a l i a ; 10. B ise ric a O r to d o x ă d in A u s t r i a ; 11. Bi
s e r ic a O r to d o x ă d in B u lg a ria ; 12. B ise ric a O r to d o x ă d in C eho
s lo v a c ia ; 13. B ise ric a O rto d o x ă d in C e y lo n ; 14. B ise ric a O r to d o x ă d in
C h ile ; 15. B ise ric a O rto d o x ă d in C h in a ; 16. B is e ric a O rto d o x ă d in
C ip ru ; 17. B ise ric a O r to d o x ă a C o n s ta n tin o p o lu lu i ( P a tria r h ia d e C o n -
s ta n tin o p o l) ; 18. B ise ric a O r to d o x ă d in C o re e a ; 19. B ise ric a O r to d o x ă d in
C r e t a ; 20. B ise ric a O r to d o x ă d in F i n l a n d a ; 21. B ise ric a O rto d o x ă d in
F r a n ţa ; 22. B ise ric a O r to d o x ă d in G e rm a n ia ; 23. B ise ric a O rto d o x ă d in
G r e c i a ; 24. B ise ric a O rto d o x ă d in I e ru s a lim ( P a tr ia r h ia Ie ru s a lim u lu i) ;
25. B ise ric a O r to d o x ă d in In d ia ; 26. B ise ric a O r to d o x ă d in I n d o n e z ia ;
27. B is e ric a O r to d o x ă d in Ita lia ; 28. B is e ric a O rto d o x ă d in Iu g o
s la v ia ; 29. B ise ric a O r to d o x ă d in J a p o n ia ; 30. B is e iic a O r to d o x ă d in
P o l o n i a ; 31. B ise ric a O r to d o x ă d in R h o d e s i a ; 32. B ise ric a O rto d o x ă
d in S i r i a ; 33. B ise ric a O rto d o x ă d in S.U .A . ; 34. B ise ric a O rto d o x ă d in
S u e d ia ; 35. B is e ric a O rto d o x ă d in T u rc ia ; 36. B is e ric a O rto d o x ă d in
U n g a ria ;37. B ise ric a O rto d o x ă d in U.R.S.S. (B ise ric a O rto d o x ă R usă).
1. B ise ric a O r to d o x ă A b is in ia n ă (E tio p ia n ă ) :

BA LAU R, D„ ,,r0 A 0 C b 'JIu TO B C K O ă ITpae0CAaeH 0ă E n a p x lu " (1935). (A n. LIII (1935),
n r. 7— 8, p. 431— 432). (R e c e n z ie ).
G e n e r a lită ţi d e s p r e B ise ric a O r to d o x ă A b is in ia n ă (E tio p ia n ă ).
DOCUMENTARE 171
D A V ID , P. (D iac.). O c a r te d e s p r e E tio p ia . (A n. L X X X V (1967), n r. 5— 6,

p. 639— 640).
R e c e n z ie la C la u d iu G iu rc ă n e a n u , E tio p ia (B u c u re şti, 1965).
DfEM ETRESCU, D ra g .), B is e r ic a A b is in ia n ă . (A n. X X V I (1902), n r. 5, (a u g .
p. 545— 555).
.R elaţii c u B is e ric a O r to d o x ă R u să . R e la ţii c u C o n s ta n tin o p o lu l. C r e ş tin a r e a
a b is in ie n ilo r. ( F o r tu n a t şi E d esiu ). D in is to ria B ise ric ii O r to d o x e A b is in ie n e . M is io
n a ris m ru s în O r ie n tu l A p ro p ia t.
G E A M A N U , A r is tid e (Pr.), C u ltu l S iin te i F e c io a r e In A b is in ia . (A n. LI (1933),
n r. 11— 12, p. 552).
M O IS E S C U , J u s ti n (Dr.), P ro c la m a re a a u to c e la lie i B is e r ic ii c o p te d in A b is in ia
(1937, n o v . 27). (A n. L V I (1938), n r. 1— 4, p. 181— 184).
(R e d a c ţia ), V iz ita r e a E tio p ie i ş i a B is e r ic ii E tio p ie n e d e c ă tr e S a n c tita te a Sa
p a tr ia r h u l P im e n a l M o s c o v e i ş i a to a tă R u sia (1973, d e c . 17— 23). (A n. X C II (1974),
n r. 5—6, p. 638— 639).
S A M U R IA N U , G h., B is e r ic a d in A b is in ia . (A n. X I (1887), n r. 7, p . 670— 672).
SC R IB A N , (I.), (A rh im .), P ă tr u n d e r e a O r to d o x ie i. (A n. X L IV (1926), n r. 12,
p. 743).
M is io n a ris m o r to d o x la A d d is -A b e b a (d u p ă «T he B ib le in th e W o rld » ).
V . C. (D r.), V iz it a p a tria r h u lu i E tio p ie i la A te n a (1980, a p r.). (A n. X C V III
(1930), n r. 7— 8, p. 714).
Y E S H A N E W , H a d d is (D rd.), C u lt ş l ie r a r h ie In B ise ric a O r to d o x ă E tio p ia n ă .
(A n. X C (1972), n r. 7— 8, p. 862— 873), te z ă d e d o c to ra t.
R în d u ie li şi n o rm e d e c u lt şi d e o r g a n iz a r e b is e r ic e a s c ă î n te m e ia te p e t r a
d iţie . O b ic e iu r i ju r id ic e , iz v o r a l n o rm e lo r d e o r g a n iz a r e a v ie ţii b is e ric e ş ti. C u ltu l
B ise ric ii O rto d o x e E tio p ie n e , c e n tr u d e o r g a n iz a r e a v ie ţii b is e r ic e ş ti. I e ra r h ia în
c a d ru l c u ltu lu i şi în o rg a n iz a r e a s o c ia l- ju rid ic ă a B ise ric ii d in E tio p ia . C o n c lu z ii.
2. B ise ric a O rto d o x ă d in A fric a d e S u d şi M a d a g a s c a r :

BALAU R, D„ B ise ric a O r to d o x ă d in A ir ic a d e S u d . (A n. L III (1935), n r. 3— 4,
p. 178).
î n f iin ţa r e a M itro p o lie i d e J o h a n n e s b u r g şi a e x a r h a tu lu i A fric ii d e S u d şi
M a d a g a s c a ru lu i (1927).
G (E O R G E S C U ), I. V., In le g ă tu r ă c u u n e le p r o b le m e a le B is e r ic ii O r to d o x e
d in A ir ic a . (A n. L X X X V I (1968), n r. 1— 2, p. 69— 70).
3. B ise ric a O rto d o x ă d in A lb a n ia :

a) G e n e r a lită ţi
BA LAU R, D., S itu a ţia O r to d o x ie i. (A n. LII (1934), n r. 11— 12, p. 756).
Id e m , A lb a n ia . (A n . L IV (1936), n r. 3— 4, p . 210).
Id e m , B iseric a O r to d o x ă . (A n. L IV (1936), n r. 5— 6, p. 347).
C (R O N Ţ ), G „ N o u a s itu a ţie a B is e r ic ii O r to d o x e d in A lb a n ia . (A n. LV (1937),
nr. 5— 6, p. 377— 378).
M (O IS E S C U ), G „ P ro p a g a n d a u n ită in A lb a n ia . (A n . LV (1937), n r. 1— 2,
p. 114).
P O C IT A N — B lR L Ă D E A N U , V e n ia m in (A rh . d r.), B ise ric a O r to d o x ă A lb a n e z ă .
(A n. X L V III (1930), n r. 2, p. 154— 155).
b) O rg a n iz a re
BA LAU R, D„ O r to d o x ie In A lb a n ia . (A n. LII (1934), n r. 9— 10, p. 649).
P O C IT A N — B lR L Ă D E A N U , V e n ia m in , (B ise ric a O r to d o x ă d in A lb a n ia ). (A n.
X L V III (1930), n r. 3, p. 264— 276). (F o to 3 bu c.).
î n c e r c ă r i le a lb a n e z ilo r d e a s e e m a n c ip a d e s u b j u r is d ic ţia g re c ilo r.
c) L u c ră r ile S i ln t u l u i S in o d
S (IM IO N O V ), S., A d u n a r e a S in o d u lu i B is e r ic ii A lb a n e z e (1938, m a rt. 20).
(A n. LV I (1938), n r. 1— 4, p. 273).
d) C ro n ic ă
(R e d a c ţia ), în c e ta r e a d in v ia ţă a a r h ie p is c o p u lu i P a isie a l A lb a n ie i (1966, m a rt.).
(A n. L X X X IV (1966), n r. 3— 4, p. 294).
Id e m , A le g e r e a n o u lu i a r h ie p is c o p a l B is e r ic ii O r to d o x e d in A lb a n ia . (A n
L X X X IV (1966), n r. 3— 4, p. 295).
1 72 BISERICA O R T O D O X Ă R O M A N Ă
S(IM ED R EA ), T . (A rh .), Un nou m itr o p o lit o r to d o x . (A n. LII (1934),

n r. 1— 2, p. 67).
î n v e s ti t u r a m itro p o litu lu i H ris to fo r K issi a l B ise ric ii O r to d o x e d in A lb a n ia
(1933, n o v . 22).
e) I n v ă ţă m ln t u l te o lo g ic
N (IC O L A E ), N . M „ I n v ă ţă m ln t u l r e lig io s lr, ş c o lile p r im a r e . (A n. L V (1937),
n r. 11— 12, p. 750).
f) R e la ţii c u s ta tu l
B A LA U R, D. I., M e m o r iu l a r h ie p is c o p u lu i V is a r io n . (A n . L III (1935),
n r. 5— 6, p. 270).
S C R IB A N , (I.), (A rh im .), E p is c o p o r to d o x o s ln d it Ia m o a r te . (A n. X L V (1927),
n r. 10, p. 628— 629).
E p is c o p u l F a n N o ii.
g) A s p e c t e c o n le s io n a le
S (IM IO N O V ), S., S ta tis tic a c o n le s io n a lă In A lb a n ia . (A n. LVI (1938),
n r. 1— 4, p . 273).
h) P e r s o n a lită ţi
S C R IB A N , (I.) (A rh im .), E p is c o p u l B is e r ic ii O r to d o x e A lb a n e z e . (A n. XLI (1923),
n r. 4, p. 318).
N u m ire a e p is c o p u lu i I e ro te i c a I n t ti s t ă tă t o r a l B ise ric ii O r to d o x e d in A lb a n ia .
Id e m , N o u e p is c o p în B ise ric a O r to d o x ă A lb a n e z ă . (A n . XLII (1924), n r . 2,
p. 124).
E p is c o p u l F a n S. N o ii.
i) D iaspora
B ise ric a O r to d o x ă A lb a n e z ă d in R o m â n ia
(R e d a c ţia ), M u lţă m ir e a C o m u n ită ţii A lb a n e z e d in B u c u r e ş ti c ă tr e P a tria rh u l
R o m â n ie i. (A n. LI (1933), n r. 7— 8, p. 328— 329).
R e fe riri la C o n g re s u l A lia n ţe i M o n d ia le p e n tr u î n f r ă ţ i r e a p o p o a r e lo r p rin
B iserici (B u c u re şti, 1933, m a i 15— 19).
4. B is e ric a O rto d o x ă d in A le x a n d ria

( P a tria rh ia A le x a n d r ie i) :
a. G e n e r a l it ă ţ i ; b. I s t o r i c ; c. M o n o g r a f i i ; d. O r g a n iz a r e ; e. L u
c ră rile S f în tu lu i S i n o d ; f. C r o n i c ă ; g. A c t i v i t a t e p a s t o r a l ă ; h . A c t i v i
ta te m i s i o n a r i ; i. A c t i v i ta t e c u lt u r a l ă ; j. P r e s ă ; k . în v ă ţ ă m in t t e o
lo g ic ; 1. V ia ţă b is e r ic e a s c ă ; m . R e la ţii c u s t a t u l ; n . A s p e c t e c o n fe
s io n a le ; o. M o n a h i s m ; p. P e r s o n a lită ţi; r. C o n te x t s o c i a l ; s. R e la ţii
e x te r n e .
C R O N Ţ , G h e o rg h e , S itu a ţia a c tu a lă a P a tr ia r h ie i A le x a n d r ie i. (A n. LII (1934),
n r. 9— 10, p . 649— 655).
D in is to r ic u l P a tr ia r h ie i. E p a rh iile . C le ru l. P o p u la ţia o r to d o x ă . B ise ric i, m în ă s tiri,
a ş e z ă m in te f ila n tr o p ic e şi şc o li. P u b lic a ţiile . S itu a ţia e c u m e n ic ă .
Id e m , B ise ric a A le x a n d r ie i îm p o tr iv a a rd e rii m o r ţilo r . (A n . L V (1937), n r. 1— 2,
p. 114).
Id e m , N . S. P ilip p id is, 'O âzoOToXrxdc x a t noxpiapX 111^4 9povoc 'AXeîavSpetaC
(S c a u n u l a p o s to lic ş i p a tria rh a l .al A le x a n d r ie i) , In d Ia v T a iv o « » ,X X X (1938), n r. 39— 42,
55— 59, 73— 77, 88— 92, 104— 106, 122— 125. (A n. L V I (1938), n r. 1— 4, p . 141— 142).
(R e c e n z ie ).
E N A C E A N U , G h e n a d ie (Iero d .), (P a tria rh ia d e A le x a n d r ia ). (A n. I (1875), n r. 7,
p. 543— 558).
IO N IŢ A , V io re l (D rd.), P a tria rh ia d e A le x a n d r ia d in 1920 p în ă a stă zi. (A n. X C
(1972), n r. 5— 6, p. 631— 646).
P a tr ia r h ia . O r g a n iz a r e . V ia ţă in te r n ă . M is io n a r is m u l în A fric a . R e la ţii c u a lte
B ise ric i şi c u m iş c a r e a e c u m e n ic ă .
(R e d a c ţia ), G r e u tă ţi e c o n o m ic e . (A n . L X X V I (1958), n r . 1— 2, p . 132).
Id e m , S itu a ţia a c tu a lă a M itr o p o lie i d in A fr ic a O r ie n ta lă . (A n. X C I (1973),
n r. 3— 5, p . 337— 338).
documentare 173
S A M U R IA N U , G . P., (P a tria rh ia d e A le x a n d r ia ). (A n . X (1887), n r. 15,

p. 1238— 1240).
Id e m , şi T Ă N A S E S C U , N ic., ( S ta tis tic i b is e r ic e ş ti). (A n. L V II (1939), n r. 5— 6,
p. 375— 376).
b) Isto ric
BERECH ET, Ş t., P a tria rh ia d e A le x a n d r ia In s e c o lu l a l X lX -Ie a . (A n . X L V I
(1928), n r. 4, p. 306— 318).
A s p e c te g e n e r a le . P a tr ia r h ii. B is e ric ile . M în ă s tir ile . Ş c o lile . C o n c lu z ii.
PO P E S C U , T e o d o r M „ H r is o s to m P a p a d o p u lo s , 'Ioxopia x tjî 'E x x X iîa ia î 'AX.e$av5peiaî
(62— 1934). (I s to r ia B ise ric ii d in A le x a n d r ia , 62— 1934). ( A le x a n d r ia , 1935). (A n. L IV
(1936), n r. 7— 8, p. 497— 536). ( R e c e n z ie ).
S A M U R IA N U , G h e o rg h e , P., P a tr ia r h a tu l d e A le x a n d r ia . (A n . X I (1888), n r. 10,
p. 898— 908).
I s to r ic u l A le x a n d r ie i şi E g ip tu lu i. B is e ric a O r to d o x ă d in E g ip t şi r o lu l s ă u
în c a d r u l I s to r ie i B ise ric ii U n iv e rs a le . F ig u ri d e s e a m ă a le te o lo g ie i e g ip te n e . S ta r e a
B ise ric ii e g ip te n e în tim p u l p a tr ia h u lu i S o fro n ie (1876— 1885). R e la ţiile B ise ric ii
e g ip te n e c u s ta tu l. R o lu l B ise ric ii E g ip te n e î n î n c e r c ă r ile d e u n ir e a b is in ia n o -
o rto d o x e .
T1M UŞ, G h e ra s im , B ise ric a A fr ic a n ă . (A n . X (1887), n r. 7, p. 650— 6 5 2 ; n r. 10,
p. 853— 866).
S itu a ţia B ise ric ii d in P a tr ia r h ia A le x a n d r ie i î n se c . I— III. T r a d u c e r i d in V ic to r
V e n tis is , Is to r ia p e r s e c u ţie i a lric a n e . P e r s e c u ţia c r e ş tin ilo r d e c ă t r e v a n d a lii c o n
d u şi d e H u n e ric . D e s c r ie re a p e r s e c u ţie i.
c) M o n o g r a lii
B A LA U R, D., C o n s tr u ir e a b is e r ic ii o r to d o x e d in A le x a n d r ia . (A n . LI (1933),
n r. 3— 4, p. 201— 202).
(R e d a c ţia ), V a s t e c o n s tr u c ţii la s e d iu l P a tr ia r h ie i A le x a n d r ie i ş i a În tr e g ii A lr ic i.
(A n. L X X X V III (1970), n r. 9— 10, p. 1023).
Id e m , P re c iză r ile S a n c tită ţii S a le P a tr ia r h u lu i N ic o la e a l V l - l e a d e s p r e n o ile
c o n s tr u c ţii a le P a tr ia r h ie i d in A le x a n d r ia . (A n . L X X X IX (1971), n r. 3— 4, p. 273).
d) O r g a n iz a re
C (R O N Ţ ), G h e o rg h e , D r e p tu l B is e r ic ii d e a le g ife r a ş i c o m p u n e r e a trib u n a le lo r.
(A n. L IV (1936), n r. 3 ^ 1 , p. 211).
Id e m , S e Î n fiin ţe a z ă o c a să d e a sig u ra r e a c le r u lu i. (A n. L V I (1938), n r. 1— 4,
p. 185).
Id e m , A n ti m S is k o s , 'H 5 io ix i]ttx T oPTfavoxiiî xijî 'E x x X ija ta î 'AXe$av8pEÎa«. T o tio i
r.pootoî. 'H voM-ixt) x a t xavovix'Q 0£ot« Tijî ‘ExxXijaîaC 'AXtSavSpeiaC Evavxi A i'Io itx ta x ijî
’E n ix p ax efac ( O rg a n iz a ţia a d m in is tr a tiv ă a B ise ric ii A le x a n d r ie i. V o lu m u l I. S itu a ţia
le g a lă şi c a n o n ic ă a B ise ric ii A le x a n d rie i f a ţă d e s t a tu l e g ip te a n ) ( A le x a n d r ia , 1937).
(A n. LV I (1938), n r. 9— 10, p . 594). (R e c e n z ie ).
M O IS E S C U , G h. I., C o n s titu ţia p e n tr u a le g e r e a p a tr ia r h u lu i. (A n. LII (1934),
n r. 9— 10, p. 655—659).
(PL Ă M Ă D E A L Ă ), A n to n i e (E pisc.), P rim ii e p is c o p l o r to d o c ş i d e c u lo a r e d in
A fr ic a O r ie n ta lă . (A n . X C (1972), n r. 11— 12, p . 1188).
V . C. (L ect. d r.), M o d ilic a r e a p r o c e d u r ii a le g e r ii p a tr ia r h u lu i A le x a n d r ie i.
(A n. X C V III (1980), n r. 7— 8, p. 712— 713).
e) L u c ră rile S l ln t u l u l S in o d
C (R O N Ţ ), G h., L u c ră r ile S i ln tu lu i S in o d . (A n . L V (1937), n r . U — 12, p . 7 5 0 ;
a n . L V I (1938), n r. 7— 8, p. 474).
Id e m , H o tă rlre a s in o d a lă p r iv ito a r e Ia e p is c o p ii v ic a r i. (A n . L V II (1939),
n r. 9— 10, p. 741).
(R e d a c ţia ), H o tă r lr i a le S l ln t u l u l S in o d a l P a tr ia r h ie i A le x a n d r i e i ş l a l în tr e g ii
A lr ic i. (A n. L X X X IX (1971), n r. 3 — 4, p . 273).
f) C ro n ic ă
C (Ă C IU L Ă ), O l. N „ M o a rte a p a tr ia r h u lu i M e le tlo s M e ta x a k is . (A n. L III (1935),
n r . 7— 8, p. 372— 373).
P a tr ia r h u l M e le tio s M e ta x a k is (1871— 1935, iu l. 27) a l A le x a n d r ie i (1926,
m ai 20 — 1935, iu l. 27).
Id e m , R e c u n o a ş te r e a p a tr ia r h u lu i N ic o la e a l V - le a d e c ă tr e g u v e r n u l e g ip te a n .
(A n. L V (1937), n r. 5— 6, p. 378).
174 BISERICA O R T O D O X Ă R O M A N A
Id e m , în c e ta r e a d in v ia ţă a m itr o p o litu lu i E v a n g h e lo s al E rm u p o le i (1962,

n o v . 8). (A n. L X X X I (1963), n r. 3— 4, p. 232).
Id e m , P a tr ia r h u l H r is to lo r a l II-Ie a a l A le x a n d r ie i (1876, ia n . 17 — 1967,
iul. 23). (A n. L X X X V (1967), n r. 7— 8, p. 688— 689).
C (E R N A IA N U ), G r. (Pr.), A le g e r e a n o u lu i m itr o p o lit a l N u b ie i. (A n. L V III
(1940), n r. 11— 12, p . 117).
A le g e r e a lu i A n tim S isc o s c a m itr o p o lit a l N u b ie i (1940, d e c. 8).
C (R O N Ţ ), G., A le g e r e a n o u lu i P a tria rh . (A n . L IV (1936), n r. 1— 2, p. 100).
A le g e r e a p a tr ia r h u lu i N ic o la e a l A le x a n d rie i (1936, ia n . 27).
Id e m , P e r s o n a lita te a n o u lu i p a tria rh N ic o la e a l V - le a . (A n . L IV (1936), n r. 1— 2,
p. 100— 101).
Id e m , A le g e r e a n o u lu i m itr o p o lit a l H e r m o p o le i. (A n. LV I (1938), n r. 7— 8,
p. 475).
A le g e r e a m itro p o litu lu i A r s e n ie a l N u b ie i c a m itr o p o lit a l H e rm o p o le i
(1938, m ai 16).
Id em , N o u l p a tria rh al A le x a n d r ie i. (A n. L V II (1939), n r. 7— 8, p. 489— 490).
A le g e r e a lu i H ris to fo r D a n ie lid is (1939, iu n . 21).
D(EM ETRESCU ), D rag ., (A le g e r e a u n u i n o u p a tria rh a l A le x a n d r ie i). (A n.
X X III (1899), n r. 7, p. 710).
Id e m , (V a c a n ta r e a s c a u n u lu i p a tria rh a l d e A le x a n d r ia ). (A n. X X III (1899),
n r. 9, p. 947— 948).
Idem , N o u l p a tria rh d e A le x a n d r ia . (A n. X X IV (1900), n r. 12, p. .1175— 1176).
A le g e re a lu i F o tie , fo st m itr o p o lit d e N a z a re t.
(R e d a c ţia ), S c a u n u l p a tr ia r h a l a l A le x a n d r ie i d e v e n it v a c a n t (1966, n o v . 18).
(A n. L X X X V (1967), n r. 1— 2, p. 57— 58).
Idem , A le g e r e a n o u lu i p a p ă ş i p a tria rh a l A le x a n d r ie i şi a l În tr e g ii A Iric i,
S a n c tita te a S a N ic o la e a l V l- l e a (1968, m a i 10). (A n. L X X X V I (1968), n r. 7— 8,
p. 940— 941).
Id e m , A le g e r i d e e p is c o p i In B ise ric a O r to d o x ă a A le x a n d r ie i. (A n . L X X X V I
(1 9 6 8 ), n r. 11— 12, p . 1 2 8 3 ).
Id em , N o u l e p is c o p al M a r e o tid e i. (A n. L X X X V II (1969), n r. 3 ^-4 , p. 285).
H iro to n ir e a e p is c o p u lu i A r is ta r c h o s M a v r a k is (1969, ia n . 12).
Id e m , N o u l m itr o p o lit a l Ir in u p o le i. (A n. L X X X V II (1969), n r. 3— 4, p. 285).
H iro to n ire a A rh im . N ik o d im o s G a lia ts a to s (1968, d e c . 22).
Id e m , A le g e r e a d e tr e i n o i e p is c o p i a ju tă to r i. (A n. L X X X V III (1970), n r. 11— 12,
p. 1178— 1179).
Id e m , U n n o u p r e ş e d in te a l C o n s iliu lu i B is e r ic ilo r d in A le x a n d r ia . (A n. L X X X IX
(1971), n r. 3— 4, p. 274).
E p is c o p u l Z a v e n C h in c im ia n .
Id em , în c e ta r e a d in v ia ţă a S a n c tită ţii S a le P a tr ia r h u lu i K ir ilo s a l V l- l e a
a l B is e r ic ii C o p te . (A n. L X X X IX (1971), n r. 3— 4, p. 286— 288).
P a tr ia r h u l K irillo s a l V l- le a (1902, a u g . 8 — 1971, m a rt. 9) a l B ise ric ii C o p te
(1959, m ai 10 — 1971, m a rt. 9). f
Id e m , în c e ta r e a d in v ia ţă a S a n c tită ţii S a le P a tr ia r h u lu i K ir illo s al V l- le a
(A n. X C I (1973), n r. 7— 8, p. 834— 835).
Id e m , În c e ta r e a d in v ia ţă a A r h im . H r is o sto m P a p a sa ra n lo p u lo s. (A n. X C I
(1973), n r. 7— 8, p. 835).
Id em , N u m ir e a A r h im . Io a c h im B a la s a k is c a a d m in is tr a to r a l M itr o p o lie i M i
s io n a re O r to d o x e d in A fr ic a .(A n. X C II (1974), n r. 1— 2, p. 71).
Id e m , A le g e r e a n o u lu i m itr o p o lit al A fr ic ii C e n tr a le (1976, n o v . 26). (A n. X C V
. (1977), n r. 7— 8, p. 716).
M itro p o litu l T im o th e o s .
SC R IB A N , I. (A rh im .), A le g e r e a p a tr ia r h u lu i A le x a n d r ie i. (A n. X L IV (1926),
n r. 5, p. 294— 295).
M o a rte a p a tr ia r h u lu i F o tie (1925, s e p t. 6). A le g e re a lu i M e le tie , fo st p a tr i a r h
a l C o n s ta n tin o p o lu lu i (1926, m ai 20).
Idem , N o u l p a tria rh a l A le x a n d r ie i. (A n. X L IV (1926), n r. 6, p. 359— 361).
A le g e r e a p a tr ia r h u lu i M e le tie , fo st p a tr i a r h d e C o n s ta n tin o p o l. T r a d u c e r e
d u p ă « T h e C h u rc h T im e s» (1926, iu n . 25). S itu a ţia P a tr ia r h ie i d e A le x a n d r ia şi
re la ţiile s a le c u s ta tu l e g ip te a n .
DOCUMENTARE 175
Id e m , M o a rte a p a tria r h u lu i N ic o la e al A le x a n d r ie i (1939, m a rt.). (A n. L V II

(1939), n r. 5 — 6, p. 376).
g) A c t i v i ta t e p a sto ra lă
C (R O N Ţ ), G h e o rg h e , P rim a p a sto ra lă a n o u lu i p a tria rh N ic o la e a l V -le a .
(A n. L IV (1936), n r. 1— 2, p. 210).
Id e m , În d e m n p e n tr u îm p ă r tă ş ir e a c r e d in c io ş ilo r . (A n. L IV (1936), h r . 1— 2,
p. 210).
Id e m , E n c ic lic ă p a tria rh a lă p e n tr u a ju to r a r e a o rfa n ilo r . (A n. L IV (1936), n r. 1— 2,
p. 210— 211).
Id em , E n c ic lic ă p a tria rh a lă p r iv ito a r e la Îm p ă r tă ş ir e a b o ln a v ilo r . (A n . L IV (1936),
n r. 5— 6 (m a i-iu n .), p. 348).
Id e m , E n c ic lic a p a tria rh a lă p e n tr u re s p e c ta r e a râ n d u ie lilo r d e tip ic . (A n. L IV
(1936), n r. 7— 8, p. 490).
Id e m , P a sto ra la P a tr ia r h u lu i N ic o la e a l V - le a p r iv ito a r e la u n iu n ile c o n ju g a le
n e le g a le . (A n. L V I (1938), n r. 7— 8, p . 473— 474).
I(A C O B O V S C H I), P. (Pr.), M ă s u r i p e n tr u a p ă ra re a c r e d in ţe i. (A n . LIX (1941),
n r. 1— 2, p. 117).
(R e d a c ţia ), D e c la r a ţiile S a n c tită ţii S a le P a tr ia r h u lu i N ic o la e al V 1-lea a l A l e
x a n d r ie i ş i a l în tr e g ii A tr ic i. (A n. L X X X V III (1970), n r. 1— 2, p . 57).
h) A c t i v i ta t e m isio n a ră
Id e m , R o lu l m is io n a r a l B is e r ic ii O r to d o x e a A le x a n d r ie i ş i a în tr e g ii A tr ic i.
(A n. L X X X V I (1968), n r. 7— 8, p. 941— 942).
Id e m , O p tim is m în le g ă tu r ă c u o p e ra m isio n a ră a P a tr ia r h ie i A le x a n d r ie i.
(A n. L X X X V III (1970), n r. 5— 6 ,p. 490).
r V . C. (L ect.), P a tria rh ia A le x a n d r ie i c o o r d o n e a z ă m is iu n e a o r to d o x ă în A ir ic a .
(A n. X C V III (1980) ,n r. 5— 6, p. 567).
i) A c t i v i ta t e c u ltu r a lă
C (Ă C IU L Ă ), O lim p N . (Pr.), S ă rb ă to rire a a z e c e a n i d e la în fiin ţa r e a I n s t i tu
tu lu i d e S tu d ii O r ie n ta le d e p e U ngă B ib lio te c a P a tr ia r h ie i d in A le x a n d r ia . (A n. LX X
(1952), n r. 11— 12, p. 863— 866).
(R e d a c ţia ), S ă rb ă to rire a m ile n iu lu i B ib lio te c ii P a tr ia r h ie i d in A le x a n d r ia . (A n.
LXX (1952), n r. 11— 12, p . 863— 866).
j) P resă
C (A C IU L A ), O l. N . (Pr.), N o u l d ir e c to r a l o fic io s u lu i P a tr ia r h ie i A le x a n d r ie i.
(A n. LX X X I (1963), n r. 3— 4, p. 231).
R e v is ta «Ilav0aivo«». T h e o d o ro s D. M o s h o n a s .
C (R O N Ţ ), G h „ O n o u ă r e v is tă b is e r ic e a s c ă . (A n . L V I (1938)r n r . 1— 4, p. 185).
Î n f iin ţa re a r e v is te i « 'H IU tp a » la H e lio p o lis (1938).
Idem . « 'E x x X ilaiao x ix d î 4>âpo«> (A le x a n d r ia , X X V III, 1935, v o i. 34, fa sc . 4).
(A n. L IV (1936), n r. 1— 2, p. 137). (R e c e n z ie ).
k) I n v ă ţă m în t te o lo g ic
B A LA U R, D., Ş c o a la o r to d o x ă în P a tria rh ia A le x a n d r ie i. (A n . L III (1935),
n r. 7—8, p . 373).
D e s c h id e re a şc o lii o rto d o x e g r e c e ş ti d in o r a ş u l S fa k s d in m itro p o lia C a rta g in e i.
C (A C IU L Ă ), O l. N . (Pr.), F a c u lta te a d e T e o lo g ie a P a tr ia r h ie i d in A le x a n d r ia .
(A n. LIII (1935), n r. 1— 2, p . 50— 51).
R id ic a re a S e m in a ru lu i T e o lo g ic S u p e r io r d in A le x a n d r ia la r a n g u l d e F a c u l
ta t e d e T e o lo g ie (1934, d e c . 19). R e g u la m e n tu l d e f u n c ţio n a re .
C (R O N Ţ ), G h „ în fiin ţa r e a u n u l in te r n a t d e b ă ie ţi. (A n. L IV (1936), n r. 7— 8,
p. 490).
Id e m , E n c ic lic a p a tria rh a lă p e n tr u in s tr u c ţia re lig io a să . (A n . L IV (1936),
n r. 11— 12, p. 730).
M (O IS E S C U ), J u s ti n (Dr.), D. S. B a la n o s, 'IoT opia 9eoX ofixijs 0 S‘
to ria F a c u ltă ţii d e T e o lo g ie ), în «'ExaTovtaET'>lp'n«> (C e n te n a r fa sc . I, 1837— 1937,
A te n a , 1937, p. 62. (A n. L V I (1938), n r. 1— 4, p. 124— 125). (R e c e n z ie ).
(R e d a c ţia ), C o n s tr u ir e a u n u i s e m in a r o r to d o x (K e n y a , 1971, m a r t. 22). (A n.
i L X X X IX (1971), n r. 5— 6, p. 532).
Id e m , O v ijto a r e fa c u lta te d e T e o lo g ie la N a iro b i. (A n. X C (1972), n r. 7— 8,
, p. 750).
SC R IB A N , (Iu liu ) (A rh im .), S e m in a ru l * S lîn tu lu i A ta n a s ie » d in A le x a n d r ia .
(A n. X L V (1927), n r. 10, p. 629).
A n u l ş c o la r 1926/1927.
V . C. (L ect. d r.), D e s c h id e re a p r im u lu i s e m in a r te o lo g ic o r to d o x în K e n y a (1982,
ian . 4). (A n. C (1982), n r. 3— 4, p. 272— 273).
1) V ia tă b ise ric e a sc ă
BA LAU R, D. I., B ise ric a A le x a n d r ie i. (A n. L III (1935), n r , 5— 6, p. 270).
D isp o z iţii p riv in d im p e d im e n te le o fic ie rii s lu jb e i în m o r m în tă r ii.
C (A C IU L A ), O l. N . (Pr.), R u g ă c iu n i c o m u n e a le c r e ş tin ilo r d e d ife r ite c o n
f e s iu n i (1963, ia n . 22). (A n. L X X X I (1963), n r. 3— 4, p . 231).
D (O B R ESC U ), N ., D in p a tria r h a tu l A le x a n d r ie i. (A n. X X X IV (1910), n r. 6,
p. 708).
(R e d a c ţia ), P. F. P a tria rh a l A le x a n d r ie i a Î m p lin it 50 d e a n i d e a rh ie rie .
(A n. L X X V I (1958), n r. 12, p. 1092— 1094). .
Id e m , S ă rb ă to rire a a 19 a n i d e la în s c ă u n a r e a P. F.H r is to lo r , p a tr ia r h u l A l e
x a n d r ie i (1958, iu n . 20). (A n. L X X V I (1958), n r. 7— 8, p. 719).
T IR G O V IŞ T E A N U , A n tim (E pisc.), FE C IO R U , D. (Pr. p ro f.), F e s tiv ită ţile b is e
r ic e ş ti d e la C a iro o r g a n iz a te d e P a tria rh ia C o p tă p e n tr u c o m e m o r a r e a c e lu i d e -a l
X lX - l e a c e n te n a r a l m a r tir iu lu i S f în tu lu i E v a n g h e lis t M a r c u (C a iro , 1968, iu n .
24— 29). (A n . L X X X V I (1968), n r. 7— 8, p. 904— 908).
m ) R e la fii c u s ta tu l
C (R O N Ţ ), G h., C a u z e le în tîr z ie r ii a le g e r ii p a tr ia r h u lu i. (A n . L IV (1936), n r . 1— 2,
p. 99— 100).
Id e m , R u g ă c iu n i p e n tr u n o u l r e g e a l E g ip tu lu i. (A n . L V (1937), n r. 7— 10,
p. 589).
n ) A s p e c t e c o n fe s io n a le
T A N Ă S E S C U , N ic o la e , E n c ic lic ă p a tria rh a lă c ă tr e o r to d o c ş ii d in d ia sp o ra .
(A n. L V II (1939), n r. 5— 6, p. 375).
o) M o n a h is m
S(IM ED R EA ), T. (A rh .), J e a n , S im o n , L e m o n a s te r e c o p te d e S a m u e l d e K a-
la m o n , în « O rie n ta lia C h ris tia n a p e rio d ic a » , v o i. I (1935), p . 46— 52. (A n. LIII (1935),
n r. 7— 8, p. 429). (R e c e n z ie ).
p) P e r s o n a lită ţi
C (R O N Ţ ), G h., E u g e n M ih a ilid is , 'BSeXooaai şoaio^vw uîai ev tŢj ey.xX loiaaTix'î
pafxatoXoYîa -cfjc 'E r.xX i]oia« (F ig u ri p ro e m in e n te î n is to r ia l ite r a tu r ii b is e
ric e ş ti a B ise ric ii c o p te ), î n t ’E xxX T jaiasttxoî ^ i p o î » , X X IX (1936), p . 382— 393 şi X X X
(1937), p . 77— 89). (A n . L V (1937), n r. 3— 4, p. 238— 239). [ R e c e n zie ).
D (EM ETR ESC U ), D ra g ., M o a r te a lu i S o fr o n ie , p a tr ia r h u l A le x a n d r ie i. (A n. X X III
(1899), n r. 5, p. 464— 469).
V ia ţa şi a c t i v it a t e a p a tr ia r h u lu i S o fro n ie (1794— 1899).
r) C o n te x t s o c ia l
(R e d a c ţia ), î m p o tr iv a d is c r im in ă r ii ra sia le . (A n . L X X V III (1960), nr. 9 — 10,
p. 840).
s) R e la ţii e x te r n e
C (R O N Ţ ), G h., S c riso a re a B is e r ic ii A le x a n d r in e a d r e s a tă C o n g r e s u lu i T e o lo g ic
d e Ia A te n a . (A n. L IV (1936), n r. 11— 12, p . 730).
R e la ţiile P a tr ia r h ie i d e A le x a n d r ia c u B is e ric a O r to d o x ă G re a c ă .
Id e m , B is e r ic a a le x a n d r in ă ş i in te r c o m u n iu n e a . (A n. L V II (1939), n r. 1— 2,
p. 107).
G H O L A M , S a m ir (D rd.), P a tria rh ia A le x a n d r ie i. (A n . X C IV (1976), n r. 1— 2,
p. 104).
R e la ţii c u C o n s iliu l E c u m e n ic a l B ise ric ilo r.
P L Ă M Ă D E A L A , A n to n ie (E pisc.), S c h im b a r e a r e p r e z e n ta n tu lu i P a tr ia r h ie i A l e
x a n d r ie i ş i a în tr e g ii A lr lc l p e lin g ă P a tria rh ia M o s c o v e i. (A n . X C (1972), n r. 11— 12,
p. 1192).
. Id e m , S c h im b d e sc riso r i ir e n ic e I n tr e S a n c tita te a S a P a tr ia r h u l N ic o la e a l
V l- le a a l A le x a n d r ie i ş l S a n c tita te a S a P a tr ia r h u l A l e x e i a l M o s c o v e i ş t a to a tă
R u sia . (A n. L X X X V II (1969), n r. 1— 2, p. 156).
Id e m , V iz it a P rea F e r ic itu lu i P a tria rh a l A le x a n d r ie i l a P a tria rh ia E c u m e n ic ă
(1969, f e b r. 5— 10). (A n. L X X X V II (1969), n r. 3— 4, p. 282— 283).
Id e m , V iz ita S a n c tită ţii S a le P a tr ia r h u lu i N ic o la e al V l- l e a la A te n a (1969,
m ai). (A n . L X X X V II (1969), n r. 5— 6, p. 521— 522).
DOCUMENTARE 1 77
Id em , M a n ife s ta r e a r a p o r tu r ilo r d e p r ie te n ie in tr e P a tria rh ia A le x a n d r ie i şi

B is e r ic a O r to d o x ă R u să . (A n. L X X X V II (1969), n r. 7— 8, p. 731— 732). *
Id e m , V iz it a S a n c tită ţii S a le N ic o la e al V l- le a , p a tr ia r h u l A le x a n d r i e i (1969,
m a i 9— 10). (A n. L X X X V II (1969), n r. 7— 8, p. 735).
V iz ita fă c u tă B ise ric ii O r to d o x e S îrb e .
Id em , S a n c tita te a S a P a tria rh u l N ic o la e a l V l- l e a al A le x a n d r ie i ş i a l in tr e g ii
A lr ic i a v iz ita t B iseric a O r to d o x ă R u să (1969, iu l. 8— 25). (A n. L X X X V II (1969),
a r. 9— 10, p. 944— 945).
Idem , V iz ita S a n c tită ţii S a le N ic o la e a l V l- le a , p a tr ia r h u l A le x a n d r i e i şi al
in tr e g ii A lr ic i în M a re a B rita n ie ş i S c o ţia . (A n. L X X X V III (1970), n r. 7— 8,
p. 703— 705).
Id em , V iz it a S a n c tită ţii S a le P a tr ia r h u lu i N ic o la e a l V l- l e a al A le x a n d r ie i
la A te n a . (1972, oct.). (A n. L X X X V III (1970), n r. 9— 10, p. 1022— 1023).
Id e m , U n n o u re p re z e n ta n t a l P a tr ia r h ie i A le x a n d r ie i la P a tria rh ia M o s c o v e i.
(A n. X C (1972), n r. 7— 8, p. 749— 750).
A rh im . H ris o s to m P a p a d o p o u lo s .
Id e m , A r h im . G r ig o rie la M o s c o v a . (A n. X C III (1975), n r. 1— 2, p. 79— 80).
Id e m , V iz it a S a n c tită ţii S a le N ic o la e a l V l- l e a a l A le x a n d r ie i î n E tio p ia (1977,
ia n . 16). (A n. X C V (1977), n r. 7— 8, p. 716— 717).
Ş E S A N , M . (Pr. p rof.), S a n c tita te a S a N ic o la e V I , p a tr ia r h u l A le x a n d r ie i, a
v iz ita t A te n a (1975, a p r.). (A n. X C III (1975), n r. 3— 4, p. 296).
5. B ise ric a O r to d o x ă d in A n g lia :
a. G e n e r a l it ă ţ i ; b. în v ă ţ ă m î n t t e o l o g i c ; c. V ia fă b ise ric e a sc ă .
a ) G e n e r a lită ţi
D(U D U ), V., A n g lia . (A n. L IV (1936), n r. 7— 8, p. 490).
G e n e r a lită ţi. B ise ric a O r to d o x ă d in A n g lia . A s p e c te c o n fe s io n a le .
FE C IO R U , D. (P r. p rof.), O r to d o c ş ii p r im e s c o b ise ric ă în B ir m in g h a m . (A n.
L X X V I (1958), n r. 3— 4, p. 309).
b ) în v ă ţ ă m î n t teologic
V . C. (L ect. dr.). C re a re a u n u i s e m in a r p e n tr u p r e o ţii A r h ie p is c o p ie i d e T ia ty r a
ş i M a rc a B rita n ie (L o n d ra). (A n. X C V III (1980), n r. 7— 8, p. 711— 712).
c) V ia tă b ise ric e a sc ă
(R e d a c ţia ), A d u n a r e a c le r ic ilo r ş i la ic ilo r A r h ie p is c o p ie i T h ia ty r e lo r şi M a rii
B r ita n ii (B irm in g h a m , 1968, o c t. 17— 19). (A n. L X X X V I (1968), nr. 11— 12, p. 1280).
6. B ise ric a O r to d o x ă d in A n tio h ia ( P a tria rh ia A n tio h ie i) : ,

a. G e n e r a l it ă ţ i ; b. I s t o r i c ; c. O r g a n iz a r e ; d. L u c r ă r ile S iin tu lu i
S in o d ; e . C r o n ic ă ; f. A c t i v i ta t e c u l t u r a l ă ; g. Î n v ă ţă m în t te o lo g ic ;
h. V ia tă b i s e r i c e a s c ă ; i. R e la ţii c u s t a t u i ; j. M în ă s tir i ş i m o n a h i s m ;
k. R e la ţii e x t e r n e ; 1. D iaspora.
C (E R N Ă IA N U ), G r. (Pr.), P rim ire a n o u lu i c a le n d a r. (A n. LIX (1941), n r. 1— 2,
p. 118— 119).
D (EM ETR ESC U ), D rag ., P a tr ia r h a tu l d e A n tio h ia . (A n. X X III (1899), n r. 8,
p. 833— 837).
D is p u te a s u p r a p o s tu lu i d e p a tr ia r h .
Id e m , (R e c u n o a ş te r e a d e c ă tr e P o a rta O to m a n ă a n o u lu i p a tr ia r h a l A n tio h ie i,
M a la tiu ). (A n. X X III (1899), n r. 9, p. 947).
D(O BRESCU ), N„ (P a tr ia r h a tu l A n tio h ie i) . (A n. X X X III (1909), n r. 8,
p. 945— 946).
D isp u te g r e c o -s irie n e . P a tr ia r h u l G rig o rie H a d a t.
G (lR B O V IC E A N U , P.), A le g e r e a p a tr ia r h u lu i d e A n tio h ia ş i p r o te s tu l p a
tria rh ilo r d e C o n s ta n tin o p o l, A le x a n d r ia ş i Ie r u s a lim . (A n. X X III (1899), n r. 2,
p. 204— 208).
A le g e re a p a tr ia r h u lu i M a la tiu . R e la ţiile B ise ric ii O r to d o x e c u P o a r ta O to m a n ă .
S A M U R IA N U , G e o rg e P., (P a tria rh ia d e A n tio h ia ) . (A n. X (1887), n r. 15,
p. 1240— 1243).
B O. R. — 12
P e le r in a j şi m is io n a ris m r o m a n o -c a to lic şi p r o t e s ta n t î n P a tr ia r h ia A n tio h ie i.

R e la iii c u g u v e r n u l tu rc .
b) Isto ric
C (R O N Ţ ), G h., A r h ie p . H r is o sto m , 'II ’Ev.v.Ă.r|3ia A vt«>X£‘3 î er.t x o p iap ta î •zmv
Xe).xţouy.i5(ov v.a\ tu>v ev liupia (B ise ric ile A n tio h ie i p e v r e m e a s tă p în ir ii se l-
g iu c iz ilo r şi "a c a to lic ilo r d in S iria ), Sn « fe o i.o lia » , 1938, fa sc. 62, p. 97— 117. (A n. LV I
(1938), n r. 7— 8, p. 452— 453) (R e c e n z ie ).
D A BA S, A ta n a s ie , Isto ria p a tria rh ilo r d e A n tio h ia . (A n . X L V III (1930), n r. 9,
p. 851— 864).
C u ltu r a in Ţ a r a R o m â n e a s c ă în v r e m e a lu i C o n s ta n tin B rîn c o v e a n u . L e g ă tu
rile M u n te n ie i c u P a tr ia r h ia d e A n tio h ia . T ip ă r itu r i a le p a tr ia r h u lu i A ta n a s ie a l A n
tio h ie i. L itu r g h ie r u l (S n a g o v , 1701), C e a s lo v (B u c u re şti, 1702), A n tio h ia , în c h in a tă
lui C o n s ta n tin B r în c o v e a n u (tra d . d e P r. V a s ile R a d u şi C iril K a ra le v s k y ). (A n.
X L V III (1930), n r. 10. p. 961— 972).
R ă s p in d ir e a c re ş tin is m u lu i în A n tio h ia . A p o s to lii la c o b şi P e tru . S fîn tu l E v a n
g h e lis t M a rc u . P a tria rh ii E v o d o s, lg n a tie T e o fo ru l, Iro s, C o rn e liu s , Iro s II, T eo fil,
M a x im in , A s c lip ia d e s , F ilito s, Z e b in o s, V a v ila (+ 253), F la v iu s , D im itria n o s , M a -
c a rie , P a v e l d e S a m o s a ta , D o m n u s I, T im o te i.
(A n. X L V III (1930), n r. 11, p. 1039— 1050).
P a tr ia r h ii C iril, T r ira n o s , V ita lio s , F ilo g o n iu , P a u lin (se c . IV ), E u s ta ţiu (se c.
IV), P a v e l, E u fro n io s , P la c e n tiu , Ş te fa n , L e o n tie , E u d o x iu (sc c . IV ), A n ia n , M e le tie ,
E v z o io s A ria n u l, M e le tie ( f 401), D o ro te i, P a u lin (se c. IV ), F la v ia n I, E v a g riu , F la -
v ia n II, A le x a n d r u c e l V e n e ra b il, P o rfirie , T e o d o t.
(A n. X L V III (1930), n r. 12, p. 1136— 115 0 ; a n . XL1X (1931), n r. 1, p. 15— 3 2 ;
n r. 2— 3, p. 140— 160).
SA M U R I A N U , G e o rg e P., P a tria rh u l d e A n tio h ia . (A n . X II (1888), n r. 8,
p. 573— 583).
D in is to ria S irie i şi a A n tio h ie i. C re ş tin is m u l în p ă r ţi l e A n tio h ie i. F ig u ri r e
p r e z e n ta tiv e a le te o lo g ie i a n tio h ie n e (S fîn tu l Ig n a tiu , S fîn tu l M e le tie , E u s ta tie , S fin -
tu l E frem Ş iru l, S fîn tu l Is a c Ş iru l, S fîn tu l Io a n D a m a s c h in ). B ise ric a A rm e a n ă
m o n o fiz ită . R e la ţii <u S ta tu l şi c u c e le la lte B ise ric i. M isiu n i c a to lic e şi p r o te s ta n te în
O rie n tu l A p ro p ia t. R e la ţiile A n tio h ie i c u Ţ ă rile R o m â n e (P a u l d e A le p , P a tr ia r h u l
M a c a rie ). (A n . X II (1888), n r. 9, p. 660— 671).
R e la ţiile P a tr ia r h ie i d e A n tio h ia c u a lte p a tr i a r h a t e . M isiu n i c a to lic e şi p r o
t e s ta n t e in O rie n tu l' A p ro p ia t în a d o u a j u m ă t a t e a s e c o lu lu i a l X lX -le a . R e la ţiile
P a tr ia r h ie i d e A n tio h ia c u s ta tu l. A c tiv ita te a P a tr ia r h u lu i G h e ra s im .
c) O r g a n iz a re
G H O L A M , S a m ir (D rd.), P a tria rh ia A n tio h ie i. (A n. X C IV (1976), n r. 1— 2, p.
104— 109).
M (O ISE SC U ), G h. I„ R in d u ic li p e n tr u a le g e r e a m i t r o p o l ii l o r . (A n. LII (1934),
n r. 11— 12, p. 756— 757).
(R e d a c ţia ), în fiin ţa r e a C o m isiilo r c o n s u lta tiv e sin o d a le . (A n. L X X X V III (1970),
n r. 9— 10, p. 1025).
Id e m , D izo lv a re a c o m is iilo r c o m u n ită ţilo r g r e c o -o r to d o x e . (A n. X C (1972), n r.
7— 8, p. 750).
ŞE SA N , M. (Pr. prof.). N o i m ă s u ri a d m in is tr a tiv e p e n tr u rid ic a re a n iv e lu lu i
c u ltu r a l a l ie r a rh ilo r şi r e c o n sid e r a re a c r c d in c io ş ilo r la ic i. (A n. X C III (1975), n r.
3— 4, p. 295— ?96).
V . C. (L ect. dr.), R e v iz u ir e a d r e p tu lu i m a trim o n ia l în P a tria rh ia A n tio h ie i. (A n.
X C IX (1981), n r. 3— 4, p. 284).
d) L u c ră rile S f în tu lu i S in o d
(R e d a c ţia ), llo tă r îr ile S i in tu lu i S in o d . (A n. L X X V I (1958), n r. 1— 2, p. 132).
Idem , S c iz iu n e a în tr e m e m b r ii S fîn tu lu i S in o d . (A n. L X X X V II (1969), n r. 11—
12, p. 1137).
Id e m , In le g ă tu r ă c u s c iz iu n e a în tr e m e m b r ii S f în tu lu i S in o d . (A n. L X X X V III
(1970), n r. 3— 4, p. 336— 337).
! e) C ro n ic ă
M (O ISE SC U ), G h. I., A le g e r e a m itr o p o litu lu i L ib a n u lu i. (A n. LII (1934), n r. 3—
4, p. 216— 217).
A le g e re a m itro p o litu lu i Z a h a ria (1934, ian .).
DOCUMENTARE 179
R Â M U R E A N U , Io a n (P r. a s is t.), În c e ta r e a d in v ia tă a p a tr ia r h u lu i A le x a n d r u
III al A n ti o h i e i şi a l în tr e g u lu i O r ie n t. (A n . L X X V I (1958), n r. 7— 8, p. 756— 763).
P a tr ia r h u l A le x a n d r u III (1869, m a i 9— 1958, iu n . 19) a l A n tio h ie i şi a l î n t r e
g u lu i O r ie n t (1931, ia n . 30— 1958, iu n . 19).
(R e d a c ţia ), N o u l p a tria rh a l A n t i o h i e i f i a to t O r ie n tu l. (An*. L X X V I (1958),
n r. 12, p. 1090— 1091).
A le g e r e a p a tr ia r h u lu i T h e o d o s ie (1958, n o v . 14).
Idem , În c e ta r e a d in v ia tă a tr e i m itr o p o liti d in P a tria rh ia A n tio h ie i. (A n.
L X X X V (1967), n r. 1— 2, p. 58).
M itro p o litu l F o tie 'a l B a g d a d u lu i ( f 1966, ia n . 10), m tir o p o litu l A n to n ie d e
N e w Y o rk şi A m e ric a d e N o rd (1898— 1966, fe b r. 16) şi m itro p o litu l G a v r iil a l L a ta -
k ie i (1891— 1966, a p r. 26).
Id e m , în c e ta r e a d in v ia tă a d o i m itr o p o liti. (A n. L X X X V II (1969), n r . 7— 8,
p. 729).
M itro p o litu l I g n a tie H o u r e ik y d e H a m a (S iria ) (1969, fe b r. 3) şi m itro p o litu l
Ilie K a ra m a l M u n te lu i L ib a n (1969, a p r. 12).
Id e m , N o u l m itr o p o lit al E p a rh ie i M u n te lu i L ib a n . (A n . L X X X V III (1970) ,nr.
7— 8, p. 705).
A le g e re a lu i G e o r g e K h o d r.
Id e m , În c e ta r e a d in v ia tă a P a tr ia r h u lu i T e o d o s ie a l V l- l e a a l A n ti o h i e i ş i a l
în tr e g u lu i O r ie n t (1970, s e p t. 19). (A n. L X X X V III (1970), n r. 9 — 10, p. 1023— 1024).
Idem , A le g e r e a n o u lu i p a tria rh , E lia s, a l B is e r ic ii O r to d o x e a A n ti o h i e i ş i î n tr e
g u lu i O r ie n t (1970, s e p t. 25). (A n. L X X X V III (1970), n r. 9— 10, p. 1024).
S(T Ă N U L E Ţ ) C. (Pr.), în c e ta r e a d in v ia tă a p a tria r h u lu i E lia s a l I V - le a a l A n t i
o h ie i ş i al în tr e g u lu i O r ie n t (1979, ia n . 21). (A n. X C V II (1979), n r. 5 — 6, p. 646).
Ş E S A N , M . (P r. p ro f.), B ise ric a O r to d o x ă A n tio h ia n ă . (A n. L X X III (1955), n r.
1— 2 ,p. 114).
N u m ire a a rh im . V a s ile S a m a h a e p is c o p d e S e rg e o p o l.
V . C. (L ect. d r), A le g e r e a ş i în tr o n iz a r e a n o u lu i p a tria rh a l A n tio h ie i, S a n c ti
ta te a Sa Ig n a tio s IV . (A n. X C V II (1979). n r. 7— 8, p. 836— 837).
A le g e re a (1979, iu l. 2) şi în tr o n iz a r e a (1979, iu l. 8).
f) A c t i v i ta t e c u ltu r a lă
(R e d a c ţia ), S a n c tita te a Sa E lia s I V , p a tr ia r h u l A n tio h ie i. (A n. X C 1V (1976), n r.
3— 4, p. 264).
g) în v ă ţ ă m î n t te o lo g ic
F E C IO R U , D. (P r. p ro f.). R e s ta u r a re a s e m in a r u lu i p a tria rh ie i. (A n. LXXVI
(1958), n r. 3— 4, p. 311).
S e m in a ru l T e o lo g ic d in B a la m a n d -T rip o li.
PL Ă M Ă D E A L Ă , A n to n ie (E pisc.), In s ta la r e a n o u lu i re c to r a l F a c u ltă ţii d e T e o
lo g ie d in B a la m a n d (L ib a n ) (1972, n o v . 5). (A n . X C (1972), n r. 11— 12, p. 1189— 1190).
A rh im . P a n te le im o n R o d o p o u lo s.
(R e d a c ţia ), în fiin ţa r e a F a c u ltă ţii d e T e o lo g ie d e Ia B a la m a n d în L ib a n (1970,
o c t. 26). (A n. L X X X V III (1970), n r. 9— 10. p. 1024).
Id em , F a c u lta te a d e T e o lo g ie d in L ib a n . (A n. L X X X IX (1971), n r. 1— 2, p. 79).
Id e m , N o u a fa c u lta te d e te o lo g ie d e la m în ă s tir e a B a la m a n d î ş i p r o p u n e «o v o -
c a tie a n tio h ia n ă » în m ijlo c u l O r to d o x ie i a ra b e . (A n . X C (1972), n r. 1— 2, p. 83).
Idem , S a n c tita te a S a P a tria rh u l E lias IV a în m în a t p r im e le d ip lo m e d e lic e n ţia ţi
în te o lo g ie . (A n. X C III (1975), n r. 1— 2, p. 79).
F a c u lta te a d e T e o lo g ie d in B a la m a n d .
Id e m , A c a d e m ie te o lo g ic ă o r to d o x ă re c u n o s c u tă d e a u to r ită ţile lib a n e z e . (A n
X C IV (1976). n r. 5— 6, p. 2024).
F a c u lta te a d e T e o lo g ie « S fîn tu l Io a n D a m a s c h in » d in B a la m a n d .
h) V ia tă b ise ric e a sc ă
(R e d a c ţia ), A n iv e r s a r e a în s c ă u n ă r ii I.P.S. A le x a n d r u a l lll- le a , p a tr ia r h u l A n t i
o h ie i ş i al î n tr e g u lu i O r ie n t. (A n. L X X II (1954), n r. 1, p. 18).
Id e m , S ă rb ă to rire a P rea F e r ic itu lu i A le x a n d r u a l lll- le a , p a tr ia r h u l A n tio h ie i ş i
a l în tr e g u lu i O r ie n t c u p r ile ju l îm p lin ir ii a 25 d e a n i d e p ă s to r ir e p a tria rh ic e a sc ă .
(A n. L X X IV (1956), n r . 12, p. 1109— 1110).
Id e m , S p r e ' r e s ta u ra r e a p ă c ii în P a tria rh ia A n tio h ie i. (A n. L X X X IX (1971), n r.
3— 4, p. 274— 275).
Id e m , S p re r e s ta b ilir e a u n ită ţii în ie r a rh ia B is e r ic ii A n tio h ie i. (A n. L X X X IX

(1971), n r. 7— 8, p. 807).
Id e m , In a u g u ra r e a Ir e s c e io r d in b ise ric a m în ă s tir ii D eir EI H a ri (1972, a p r. 23).
(A n . X C (1972), n r. 5— 6, p. 534).
i) R e la ţii c u s ta tu l
E N Ă C E A N U , G „ P a tria rh ia d e A n tlo h ia . (A n. I (1874), n r. 3, p. 223— 238).
R ă z v ră tiri a r a b e c o n tr a p a tr ia r h u lu i Ie ro te i.
j) M în ă s tir i ş i m o n a h is m
G E O R G E S C U , C h e s a r ie (A rh im .), V ia ţa ş i m a r tir iu l S I în tu lu i E lia n d in H o m s.
(A n . XCI1I (1975), n r. 1— 2, p. 214— 225). '
k ) R e la ţii e x te r n e
C (A C IU L A ), O l. N . (Pr.), V iz ita p a tr ia r h u lu i T h e o d o s io s Ia B is e r ic ile O r to d o x e
su ro ri. (A n. L X X V III (1960), n r. 1— 2, p. 64— 65).
V iz ita p a tr ia r h u lu i T h e o d o s ie la P a tr ia r h ia d e C o n s ta n tin o p o l şi la M o s c o v a .
Id e m , V iz ită p a tria rh a lă . (A n . LX X X I (1963), n r. 3— 4, p. 232— 233).
V iz ita p a tr ia r h u lu i T h e o d o s io s a l V l-le a în L ib a n (1962, n o v .).
D O B R ESC U , N ., S o lu ţia c o n ilic tu lu i d in P a tr ia r h a tu l A n tio h ie i. (A n. X X X III
(1910), n r. 12, p. 1426— 1428).
R e la ţiile P a tr ia r h ie i d e A n tio h ia c u P a tr ia r h ia d e .C o n s ta n tin o p o l.
(R e d a c ţia ), S c h im b d e te le g r a m e c u p r ile ju l î n s c ă u n ă r ii P. F. P a tria rh A le x a n d r u
a l III-le a . (A n. L X X V I (1958), n r. 1— 2, p. 71).
R e la ţii c u B ise ric a O r to d o x ă R o m â n ă .
Id e m , V iz ita P. F. P a tria rh a l A n tio h ie i la A te n a (1957, se p t.). (A n. L X X V I
(1958), n r. 1— 2, p. 137— 138).
Id e m , V iz ita P. S. V a s ile S a m a h a (1958, fe b r. 4— 28). (A n. L X X V I (1958), n r. 3—
4, p. 276— 288).
Id e m , D e le g a ţia B is e r ic ii A n tio h ie i ş i în tr e g u lu i O r ie n t la C o n fe r in ţa d e la Z a
g r e b v iz ite a z ă U n iu n e a S o v ie tic ă (1969, iu l. 1— 4). (A n. L X X X V II (1969), n r. 11— 12,
p. 1137).
Id e m , S c riso a re a ire n ic ă a S a n c tită ţii S a le E lie a l lV - le a , p a tr ia r h u l A n tio h ie i şi
a l în tr e g u lu i O r ie n t. (A n. L X X X V III (1970), n r. 11— 12, p. 1179).
Id e m , V iz ita S a n c tită ţii S a le E lia s I V în A ra b ia S a u d ită (1975). (A n. X C III
(1975), n r. 5— 6, p. 630).
(S A M A H A -S E R G IO P O L IS ), V a s ile (E pisc.), R a p o r tu r ile d in tr e B ise ric a O r to
d o x ă d in A n tio h ia ş i B iseric a O r to d o x ă R usd. (A n. L X X V I (1958), n r. 3— 4, p. 289
— 301).
V . C. (L ect.), P a tria rh ia A n tio h ie i. (A n. X C V II (1979), n r. 1— 2, p. 50— 51).
Id e m , P a tr ia r h u l Ig n a tio s a l A n tio h ie i d e s p r e c ă lă to ria în B is e r ic ile O r to d o x e
d in E u ro p a R ă să rite a n ă . (A n. C (1982), n r. 3— 4, p. 273).
1) D ia sp o ra
(R e d a c ţia ), S c h im b a r e a titu la tu r ii A r h id ie c e z e i O rto c ţo xe A n tio h ie n e d in A m e
rica. (A n. L X X X V III (1970), n r. 3— 4, p. 337).
Id e m , Ş tir i d in v ia ta A r h ie p is c o p ie i A n tio h ie n e d in A r g e n tin a . (A n L X X X IX
(1971), n r. 9— 10, p. 1002).
O r g a n iz a r e . P e r s p e c tiv e e c u m e n ic e .
Idem , P rim a c ă lu g ă r iţă o r to d o x ă d in P o rto -R ic o . (A n. X C (1972), n r. 5— 6,
p. 535).
E x a r h a tu l d in A m e ric a a l P a tr ia r h ie i d in A n tio h ia .
7. B ise ric a O r to d o x ă d in A r g e n tin a :

a) V ia tă b is e r ic e a s c ă ; b) R e la ţii e x te r n e .
a) V ia ţă b is e r ic e a s c ă
(R e d a c ţia ), O m işc a re d e tin e r e t în r în d u l C o m u n ită ţii O r to d o x e d in A r g e n tin a .
(A n. L X X X IX (1971), n r. 1— 2, p. 78).
Id em , L u c ră r ile A d u n ă r ii s e m e s tr ia le a c le r u lu i d in A r h ie p is c o p ia O r to d o x ă d in
A r g e n tin a . (A n. L X X X IX (1971), n r. 7— 8, p. 807).
b) R e la ţii e x te r n e
Id e m , V iz it a tă c u tă B is e r ic ii O r to d o x e R u s e d e c ă tr e m itr o p o litu l M c le tio s a l
A r g e n tin e i (1973, a u g . 18 — s e p t. 10). (A n. X C I (1973), n r. 11— 12, p. 1185— 1186).
\
DOCUMENTARE 181
8. M u n te le A t h o s :
a. G e n e r a lită ţi; b. I s t o r i c ; c. M o n o g r a fii; d. O r g a n iz a r e ; e . A c t i - ,
v it a t e c u ltu r a lă ; f. P r e s ă ; g. î n v ă ţ ă m î n t t e o l o g i c ; h. V ia tă b is e r ic e a s c ă
( m î n ă s tir e a s c ă ) ; i. R e la ţii c u s t a t u l ; j. C h ip u r i d e m o n a h i.
B A D IC E A N U ,, D im itrie , A u r e l C o sm a , R e p u b lic a M u n te lu i A t h o s (T im işo a ra ,
1935). (A n. LIII (1935), n r. 5— 6, p. 316— 317) (R e c e n z ie ).
B O D O G A E , T. (P rof.), D in c o m o r ile S f în tu lu i M u n te . ( A n . L X X X I (1963), nr.
9— 10, p. 1013— 1017).
C A M A R IA N O , N e s to r , H r is to lo r K te n a s (A rh im .), 'A - a v x a xa ev 'A fia> "Opei iepâ
[C fiata eU 720 ev o).a> ăvep'XoHEva x a t a i r p bt rd 5ouXov IBvoî OKiJpECiîat aiituW
(T o a te s f in te le a ş e z ă m in te d in S f în tu l M u n te , c a r e s e r id ic ă în t o ta l la 726 şi s e r
v ic iile lo r a d u s e n e a m u lu i s u b ju g a t) (A te n a , 1935). (A n. LIX (1941), n r. 1— 2, p. 76
— 80) (R e c e n z ie ). . >
C Ă C IU L Ă , O l. N . (Pr.), M ile n iu l S lln tu lu i M u n te . (A n. L X X V I (1958), n r. 9,
p. 817— 818).
Id e m , P re g ă tiri p e n tr u să r b ă to r ir e a m ile n iu lu i S fîn tu lu i M u n te . (A n . L X X X I '
(1963). n r. 3— 4, p. 223— 225).
C O M A N , Io a n G h . (P r. p ro f.), C Ă C IU L Ă , ® lim p N . (Pr.), S ă rb ă to r ir e a m ile
n iu lu i S l în tu lu i M u n te ş i p a rtic ip a re a B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e la f e s ti v it ă ţ il e
c o m e m o r a tiv e (1963, iu n . 23— 24). (A n. L X X X I (1963), n r. 7— 8, p. 598— 649) (F o to .
5 bu c.). ,
D in is to r ic u l M u n te lu i A th o s. D e s fă ş u ra re a fe s tiv ită ţilo r .
C O T O Ş M A N , G h. (P ro t. dr.), F. D o lg e r, E. W e ig a n d ş i A . D e in d l, M o n c h s la n d
A th o s (M u n c h e n , 1943). (A n. LXI (1943), n r. 4— 6, p. 267— 283) (R e c e n z ie ).
(D A V ID , P.), (D iac.), U n n o u e p is c o p a i S f în tu lu i M u n te A th o s . (A n. X C V I
(1978), n r. 7— 8, p. 722).
A le g e re a A rh im . H riso s to m L a v rio tis .
D(U D U ), V., V I. M a ie v s k i, C e e r a r o p a (S fîn tu l M u n te ), e x tr a s d in ,,DiacHHK"l937.
(A n. LVI (1938), n r. 1— 4, p. 132) (R e c e n z ie ).
E N Ă C E A N U , C. (A rh im .), H o tă rîre a P a tr ia r h ie i C o n s ta n tin o p o lu lu i c u p r iv ir e
la r a p o r tu r ile m în ă s tir ii r o m â n e ş ti d in M u n te le A th o s u lu i c u L a v ra c e a M a re . (A n.
111 (1877), n r. 8. p. 319— 332).
FE C IO R U , D. (Pr.), C h ilia S l în t u l u i N ic o d im A g h io r itu l d e la S tîn tu l M u n te .
(A n. L X X V I (1958), n r. 3— 4, p. 310— 311).
G (IR B O V IC E A N U ), P„ D in S fîn tu l M u n te . (A n. X X V (1901), n r. 3, p. 3 0 6 ^
307 i a n . X X V II (1903), n r. 4, p. 422— 433).
Id e m , O fru m o a s ă se rb a r e în S f în t u l M u n te . (A n. X X IX (1905), nr.' 8, p. 936
— 938).
C e re m o n ia s ă r b ă to r ir ii ic o a n e i M a ic ii D o m « u lu i (P ro d ro m ita ) d e la M în ă s tir e a
P ro d ro m u l (1905, iu l. 12).
IO N E S C U , V irg il D. (D rd.), S tu d iile ş i c e r c e tă r ile lu i N ic o la e Io rg a d e s p r e
M u n te le A th o s . (A n. L X X X IX (1971), n r. 5 —6, p. 634— 643).
M (O ISE SC U ), G h. I., A S ig a la s, O b e r d a s A r c h iv d e s K lo s te r s I w ir o n u n d iîb e r
e in e s y s te m a tis c h e ~ A u s g a b e der b y z a n tin is c h e s P r iv a tu m k u n d e n d a s h l. B e r g e s
A th o s , în v o i. « A c te s d u II-e m e C o n g re s in te r n a ţio n a l d ’e tu d e s b y z a n tin e s » , A te n a ,
1932, p. 340— 343. (A n. LII (1934), n r. 3— 4, p. 270) (R e c e n z ie ).
Id e m , Ia ră şi c h e s tia m în ă s tir ii H ila n d a r. (A n. LII (1934), n r. 9— 10, p. 664).
(PL Ă M Ă D E A L Ă ), A n to n ie (E pisc.), P a rtic ip a re a tr im is u lu i s p e c ia l a l p a tria r
h u lu i e c u m e n ic la ş e d in ţe le e x tr a o r d in a r e d e lu c r u a le c o n d u c e r ii m o n a s tic e a M u n
te lu i A th o s (1972, o c t.). (A n. X C (1972), n r. 11— 12, p. 1185).
PO PE SC U , E m ilia n (P rof. d r.), S o tir a s K a d a s, M o n t A th o s . G a id e illu s tr e d e s
v in g t m o n a s te r e s (A te n a , 1979). (A n. C (1982), n r. 9— 10, p. 907— 908) (R e c e n z ie ).
(R e d a c ţia ), S c h itu l ro m â n d in M u n te le A th o s . (A n. V (1881), n r. 9, iu n ., p.
623— 635).
A s p e c te is to ric e . E x tr a s e d o c u m e n ta r e p riv in d d o n a ţiile unor dom ni ro m â n i.
(A n. V (1881), n r .,1 1 , p. 765— 771).
R e p ro d u c e re a u n u i a r tic o l d in « R o m ân u l» p r iv ito r la u n s c h it m o ld o v e n e s c d e
la M u n te le A th o s . C tito ri, d a n ii şi s t a r e a d e d e g r a d a r e .
(
Id e m , S ig iliu l p a tria rh ic e sc . (A n. V (1881), n r . 11, p. 771— 778).

N o i d a te p r iv ito a r e la S c h itu l m o ld o v e n e s c d in M u n te le A th o s . N e în ţe le g e r i
i n tr e c o m u n ită ţile m o n a h a le n a ţio n a le a th o n ite . M o d ific a re a u n o r t e x t e p r iv ito a r e
la r a p o rtu l S c h itu lu i m o ld o v e n e s c « S fîn tu l Io a n B o te z ă to ru l» cu a lt e m în ă s tiri.
Id e m , P a tria rh ia d e C o n s tâ n tin o p o l. (A n. L X X (1952), n r . 4— 5, p. 248— 250).
Id e m , D ilic u ltă ţi c c o n o m ic e a le S i în tu lu i M u n te A th o s . (A n. L X X V I (19:38),
n r. 1— 2, p. 131— 132).
Id e m , In c e n d ii la M u n te le A th o s . (A n. L X X V I (1958), n r. 10— 11, p. 975).
Id e m , S itu a ţia m în ă s tir ilo r d e la M u n te le A th o s . ( A n . LX X X V 1I (1969)), n r.
5— 6, p. 520— 521).
Id e m , A ş e z ă r i m o n a s tic e d e la S iin tu l M u n te . (A n. L X X X V II (1969), n r. 11— ,
12, p. 1135).
Id em , D e cla ra ţia c o m u n ă a p a tr ia r h u lu i C h irii a l B u lg a r ie i ş i a lo c ţiito r u lu i
d e p a tria rh a l M o s c o v e i ş i a to a tă R u sia , m itr o p o litu l P im e n , în p r o b le m a A th o s u -
lu i. (A n. L X X X V III (1970), n r. 7— 8, p. 715).
Id e m , I n s titu ir e a u n u i c o n tr o l a m ă n u n ţit a l c e lo r c e m e r g la M u n te le A th o s .
(A n. X C I (1973), n r. 1— 2, p. 135).
Id e m , U r m ă rile in c e n d iu lu i d e la m în ă s tir e a X ir o p o ta m d in M u n te le A th o s .
(A n. X C I (1973), n r. 1— 2, p. 135).
SC R IB A N , (I.), S i in t u l M u n te A th o s . (A n. XL (1922), n r. 10, p. 794).
Id e m , I n tr - u n s ta t b is e r ic e s c d e s in e s tă tă to r . (A n. X L II (1924), n r. 5, p. 303
— 301).
D in tr e c u tu l, o r g a n iz a re a şi v ia ţa m în ă s tir e a s c ă d e la M u n te le A th o s.
Id e m , R o m â n ii la S iin tu l M u n te . (A n. .X LIII (1925), n r. 11, p . 719).
Id e m , C o m o r ile M u n te lu i A th o s . (A n. X L IV (1926), n r. 7, p . 424).
Id e m , A le g e r e d e s ta r e ţ. (A n. X L V (1927), n r. 1, p. 64).
S c h itu l P ro d ro m d e la M u n te le A th o s (le ro m . lo a s a f).
Id e m , O d o a r e le r o m â n e ş ti d e la S i in t u l M u n te . (A n. LI (1933), n r. 9— 10, p. 497).
C h iv o tu l d o n a t d e N e a g o e B a sa ra b .
Id e m , V e n ia m in -P o c ita n -P lo ie ş te a n u , S iin tu l M u n te a l A th o s u lu i (B u c u re şti,
1940). (A n. L V III (1940), n r. 3— 4, p. 260) (R e c e n z ie ).
b) Isto ric
D EM ETR ESC U , D rag ., D ouă s ig ilii îm p ă r ă te ş ti şi u n h r is o v d in v e a c u l al
n o u le a ş i a l z e c e le a c u p r iv ir e la S iin tu l M u n te . (A n . X X X V III (1914), n r. 1, p.
1— 13).
D in is to r ia M u n te lu i A th o s . D in tr e c u tu l r e la ţiilo r r o m â n o - a th o n ite . M o n a h is
m u l a th o n it. S ig iliile lu i V a s ile M a c e d o n şi L eo n în ţe l e p t u l . H ris o v u l îm p ă ra tu lu i
b iz a n tin R o m an I. ’ '
Id e m , O r ig in e a v ie ţ ii m o n a s tic e în M u n te le A th o s . (A n . X X X IX (1915), n r. 5,
p. 517— 522).
D in is to r ic u l M u n te lu i A th o s (fa n te z ie , tr a d i ţ ie şi r e a l i t a t e is to ric ă ).
D (U D U ), V ., W . M a ie w s k i, C e e ra r o p a netiad u cad ( M u n te le A th o s o d in io a r ă şi
azi), în , , rJiaCHHK** B e lg ra d , 1936, n r. 28— 29. (A n. L IV (1936), n r. 11— 12. p. 780)
(R e c e n z ie ).
G (lR B O V IC E A N U ), P., O s e rb a r e in s c h itu l c h in o v ia l ro m â n e s c P ro d ro m u l d in
S f în t u l M u n te A th o s . (A n. X IX (1895), n r. 7, p. 440— 442).
S lu jb a « Ic o a n a M a ic ii D o m n u lu i» . D a te m o n o g ra fic e .
(O R L E A N U -B lR L Ă D E A N U ), C (a lis tra t), (A rh .), M în ă s tir ile d in S i in t u l M u n te .
(A n. X X X V I (1912), n r. 1, p. 11— 12).
M o n a h ism u l în is to r ia c r e ş tin is m u lu i. M u n te le A th o s ca c e n tr u a l m o n a h is m u
lu i. (A n. X X X V I (1912), n r. 2, p . 151— 163).
D e s c r ie re şi d a te m o n o g ra fic e p r iv ito a r e la m în ă s tir ile L a v ra c e a M a re , V a -
to p e d , Iv ir, H ila n d a r , D io n isiu , C u tlu m u s, P a n to c r a to r , X iro p o ta m u l, Z o g ra fu l, D o-
c h ia ru l, C a ra c a l, S im o n P e tru , S fîn tu l P a v e l, S ta v ro n ic h ita , X e n o fo n t, E sfig m e n u l,
C o sta m o n itu l.
P L O IE ŞT E A N U , G h e d e o n (A rh .), Is to r ic u l S f în tu lu i M u n te A th o s . (A n. X V III
(1894), n r. 7, p. 553— 564).
T r a n s c r ie r e a m a n u s c ris u lu i lu i G h e d e o n P lo ie ş te a n u d e la 1820. G e n e r a lită ţi.
M în ă s tir ile H ila n d a ru l, E sfig m e n u l, V a to p e d , P a n to c r a to r , S ta v ro n ic h ita , C a re e a
(P ro ta tu l), C u tlu m u ş , I v ir u l, F ilo h e u l, C a ra c ă l, L a v ra , S fîn tu l P a v e l, D io n isiu , G rig o -
riu , S im o n P e tru , X iro p o ta m u l, R u sie , X in o fu l.
DOCUMENTARE 183
(A n. X V III (189-4), n r. 8, p. 659—668).

M in ă s tir ile D o c h ia ru l, C o s ta m o n itu l, Z o g ra fu l, S fîn tu l D im itrie , B o g o ro d iţa ,
S fîn tu l llie , S a ra iu l, C u tlu m u ş, Iv iru l, S c h itu l ro m â n e s c L ac u l, P ro d ro m u l, C a v so -
c a liv itu l, SI in ia A n a , N e a -S c h it, X in o fu l, S fin sc h i, In s u la T h a s u . î n c e p u t u r i l e p a t r i
a rh ie i d e C o n s ta n tin o p o l.
SA C E R D O Ţ E A N U , A u r e lia n , C tito r ii m in ă s tir ii C u tlu m u ş . (A n. L III (1935), n r.
5 — 6, p. 255— 259).
SCR1BAN 1. (A rh im .), U n s tu d iu d e s p r e M u n te le A th o s . (A n. X L (1922), n r. 6,
p. 467— 469).
S e r ia lu l d e a r tic o le a le lu i G e o rg e s R e m o n d p u b lic a te în r e v is ta « Illu s tra tio n »
(P a ris, 1922), în c h in a te S fîn tu lu i M u n te A th o s.
Idem , O p r o c e s iu n e la M ln ă s tir e a H ila n d a r u lu i in V in e r e a M a re . (A n . XL
(1922), n r. 6, p. 469— 470).
Idem , O c u p a re a M u n te lu i A th o s d e A r m a ta d e R ă să rit. (A n. X L (1922), n r. 10,
p. 794—795).
A s p e c te d in p rim u l ră z b o i m o n d ia L
Id e m , M u n te le A th o s in is to r ie . (A n. XL (1922), n r. 10, p. 795— 797).
Idem , R e p u b lic a m o n a h ic e a s c ă d in M u n te le A th o s . (A n. XLIII (1925), n r. 5, p.
298— 303).
T r a d u c e r e d in lim b a ita lia n ă d u p ă r e v is ta « L 'E u ro p a O r ie n ta le » (R om a, 1922,
ian .). S c u rt is to r ic a l M u n te lu i A th o s . I n te r e s e le p o litic e a le u n o r s t a t e în M u n te le
A th o s.
Id em , A r h im . H r is o s to m D im itriu , A i TpEtî .uc'fiXai isT cpixai fjujvai AiViaXeia» f -ai
KaXaSpu-:<»v (C e le tre i m în ă s tiri is to r ic e a le E g h ia le i şi C a la v r ite i) ( A te n a , 1932). (A n.
LII (1934), n r. 1— 2, p. 122) (R e c e n z ie ).
M in ă s tir ile M e g a -S p ile o n , S fîn ta L a v ra şi S f în tu l T e o d o r.
S(IM ED R EA ), T. (A rh.), A . S o lo w ie v , H is to ir e d u M o n a s te r e r u s s e a u M o n t-
A th o s . în « B y z an tio n » , V II (1933), n r. 1, p. 213— 232. (A n. LII (1934), n r. 3— 4, p.
270— 271) (R cc c n zie J .
c) M o n o g ra fii
B A L A N E SC U , S., In sta la re a a r h im a n d r itu lu i M a c a rie în p o s tu l d c e g u m e n al
m în ă s tir ii S f în t u l P a n te lim o n d in M u n te le A th o s (1876, s e p t. 24— 29). (A n. II (1876),
n r. 5, p. 366).
E N Ă C E A N U , G h c n a d ie (Ie ro d .), C ro n ic a e c le s ia s tic ă . B is e r ic a O r to d o x ă d e
R ă să rit. (A n. I (1875), n r. 4, p. 293— 2 9 9 ; n r. 5, p. 378).
M in ă s tire a S fîn tu l F a n te lim o n d in M u n te le A th o s.
M (O ISE SC U ), G h. !., A r d e r e a m in ă s tir ii M e g a -S p ile o n . .(A n. L III (1953), n r. 1—
2, p. 61— 66).
(R e d a c ţia ), In c e n d iu la M ln ă s tir e a «S fîn tu l P a n te lim o n » d e Ia S iln tu l M u n te
A th o s (1968, o c t. 22). (A n. L X X X V I (1968), n r. 11 — 12, p. 1280).
Idem , S ă rb ă to rire a a 800 d e a n i d e la în fiin ţa r e a m in ă s tir ii r u s e « S fîn tu l P a n
te lim o n :» d e la S fîn tu l M u n te (1969. a u g . 9). (A n. L X X X V III (1970), n r. 1— 2, p. 61).
Idem , P e n tru r e c o n s tr u c ţia m în ă s tir ii «S fîn tu l P a n te lim o n • d e la S f în t u l M u n te .
(A n. L X X X V III (1970), n r. 5— 6, p. 407— 498).
Idem , V iz ita l.P .S. M itr o p . N ic o d im a l L e n in g r a d u lu i şi N o v g o r o d u lu i la m ln ă s
tire a ru să S fîn tu l P a n te lim o n d e la M u n te le A th o s (1971, ia n . 26). (A n. L X X X IX
(1971), n r. 1— 2, p. 80— 81).
d) O r g a n iz a re
D EM ETRESCU , D rag ., (Dr.), D in S fîn tu l M u n te . (A n. X X X IX (1915), n r. 9 , '
p. 998).
O r g a n iz a r e a m în ă s tir ilo r d in M u n te le A th o s . A s p e c te d is c ip lin a re .
Id e m , I n le g ă tu r ă c u p r o b le m a a u to a d m in is tr a r ă m în ă s tir ilo r d in M u n te le A th o s .
(A n. X CI (1973), n r. 3— 5, p. 336);
e) A c t i v i ta t e c u ltu ra lă
M (O ISE SC U ), G h. I., P a n te lim o n L a v r io tu l *H piţXioSijxŢ] - i ;; ev rA&<ă U pâ; nov-îj;
M cfti-:’;: A aâpac (B ib lio te c a S fin te i M în ă s tir i M a r e a L a v ră d in A th o s), în « r p if o p io ; o
IlaX an ă » , X V III (1934), p. 237— 238. (A n. LII (1934), n r. 11— 12, p. 795— 796) (R e c e n z ic ).
(R e d a c ţia ), C e rc e ta re a m a n u s c r is e lo r a to n ite . (A n. X C IV (1976), n r. 5— 6, p. 500).
f) P resă
(R e d a c ţia ), O n o u ă r e v is tă d e s p ir itu a lita te o r to d o x ă Ia M u n te le A th o s . (A n.
X C (1972), n r. 9— 10, p. 1015).
R e v is ta « D ia lo g u ri a to n ite » .
g) Î n v ă tă m în t te o lo g ic
Id e m , în c h id e r e a Ş c o lii b is e r ic e ş ti d e la M u n te le A th o s . (A n. L X X X IX (1971),
n r. 9— 10, p. 1015).
h) V ia tă b is e r ic e a s c ă (m în ă s tir e a s c ă )
CÂ C1U LA , O lim p (Pr.), S ă rb ă to rire a m ile n iu lu i S l in t u l u i M u n te A th o s (1963).
(A n. L X X X (1962), n r. 9— 10, p. 823— 824).
(R e d a c ţia ), tio tă r îr e a S lin te i C o m u n ită ţi a S f în tu lu i M u n te A th o s c u ' p r iv ir e
la ţin u ta v iz ita to r ilo r . (A n. L X X X V III (1970), n r. 7— 8, p. 703).
Idem , P re o c u p ă r i p e n tr u în n o ir e a v i e ţ i i m o n a s tic e la m în ă s tir e a H ila n d a r d e
ia M u n te le A th o s . (A n. L X X X IX (1971), n r. 3— 4, p. 282— 283).
S C R IB A N , I. (A rh im .), S u n e tu l c lo p o te lo r i n n o a p te a P a ş te lu i la M îp ă s tir e a
V a to p e d u lu i. (A n. XL (1922), n r. 7, p. 546— 547).
Id e m , S lu jb a d e n o a p te la m în ă s tir e a c h in o v itic ă D io n isiu . (A n. XL (1922),
n r. 7, p. 547).
Id em , U n o s p ă ţ la tra p e za d e la S lin ta L a v ra . (A n. X L (1922), n r. 7, p. 547
— 548).
Id e m , S ă p tă m în ă p a tim ilo r la S f în t u l M u n te (1924). (A n . XLII (1924), n r. 5,
p. 303).
Id e m , îm p ă c a r e in tr e c ă lu g ă r i g re c i şi ro m â n i. (A n. X L III (1925), n r. 1, p. 63).
Idem , Î m p o tr iv a c ă lu g ă r ilo r h o in a ri. (A n. X LIX (1931), n r. 4, p. 379).
i) R e la ţii c u s ta tu l
(R e d a c ţia ), N e lin iş te la S i in t u l M u n te . (A n. X L V III (1930), n r. 1, p. 87).
Id e m , P r e v e d e r ile n o ii C o n s titu ţii g r e c e ş ti, c u p r iv ir e Ia a d m in is tr a r e a M u n
te lu i A th o s . (A n. L X X X V I (1968), n r. 9— 10, p. 1060).
SC R IB A N , I. (A rh im .), S i în t u l M u n te al A to s u lu i. (A n . X L V (1927), n r. 8, p. 495).
Id e m . C ă lu g ă rii ro m â n i d in S fîn tu l M u n te a m e n in ţa ţi să li se ia a v e r e a . (A n.
X L V I (1928), n r. 3, p. 263).
Id e m , S iîn tu l M u n te a m e n in ţa t d e s e c u la r iz a r e . (A n. X L V III (1930), n r. 2,
p. 168).
S (IM ED R EA ), T. (A rh .), M u n te le A th o s . (A n . L III (1935), n r. 3— 4, p. 194— 196).
S (IM E O N O V ), S., ■A u to n o m ia S lin tu lu i M u n te r ă m ln e n e a tin s ă . (A n. LX (1942),
n r. 5— 6,, p. 258).
j) C h ip u r i d e m o n a h i
D(U D U ), V., (M o n a h ii ru ş i d e la M u n te le A th o s ). (A n . LV (1937), n r. 1— 2,
p. 128).
Id e m , M ih a il la n s o v , BajtaaMCKle crapubt (C ă lu g ă rii d in m în ă s tir e a V a rla a m ) (B e r
lin, 1938). (A n. LV I (1938), n r. 1— 4, p. 120) ( R e c e n z ie ).
E R B IC EA N U , C „ M o a rte a p ă r in te lu i N ilo n le r o s c h im o n a h u l. (A n . X X V II
(1903), n r. 8, p. 952— 958).
G (E O R G E S C U ), I. V ., U n n o u e g u m e n la m în ă s tir e a Z o g r a iu d e la M u n te le
A th o s . (A n. L X X X III (1965), n r. 5— 6, p. 468— 469).
M o n a h u l D o m e tie T rih e n e a .
(R e d a c ţia ), I n le g ă tu r ă c u îm p u ţin a r e a c ă lu g ă r ilo r d e la S f în t u l M u n te . (A n.
L X X X V III (1970), n r. 11— 12, p. 1189).
Id em , S itu a ţia a c tu a lă a m o n a h ilo r d e la M u n te le A th o s . (A n . X C I (1973),
n r. 3— 5, p. 337).
Id em , C ă lu g ă rii a to n iţi d e Ia H ila n d a r. (A n . X C IV (1976), nr. 3— 4, p. 263).
9. B ise ric a O rto d o x ă d in A u s tra lia :

a. G e n e r a lită ţi; b. C r o n i c ă ; c. A c t i v i ta t e p a s to r a lă ; d . V ia ţă b ise ric e a sc ă
C Ă C IU L Ă , O l. N . (Pr.), R id ic a re a M itr o p o lie i A u s tr a lie i — N o ii Z e e la n d e la r a n
g u l d e A r h ie p is c o p ie (1959, a u g .). (A n. L X X V III (1960), n r. 1— 2, p. 62).
(R e d a c ţia ), B is e r ic i o r to d o x e n o i în A u s tr a lia . (A n . L X X V I (1958), n r. 10— 11,
p. 974).
S C R IB A N , I. (A rh im .), B ise ric a O r to d o x ă la c a p ă tu l lu m ii. (A n. X LV (1927),
n r. 7, p. 4 3 8 ).'
DOCUMENTARE 185
b) C ro n ic ă
(R e d a c ţia ), N o u l e p is c o p a ju tă to r al A u s tr a lie i. (A n . L X X V III (1960), n r. 9—
10, p. 839). <
E p is c o p u l D io n y s io s a l N a z a re tu lu i.
c) A c t i v i ta t e p a sto ra lă
C (R O N Ţ ), G., A c t i v i ta t e a m itr o p o litu lu i o r to d o x al A u s tr a lie i. (A n. LV (1937),.
n r. 5— 6, p. 381),
M itro p o litu l T im o te i.
S C R IB A N , I. (A rh im .), M itr o p o litu l T im o te i al A u s tr a lie i. (A n. L (1932), n r.
3, p. 286).
d) V ia tă b ise ric e a sc ă
B O D O G A E , T. (p r. p rof.), A r h ie p is c o p ia A u s tr a lie i s ă r b ă to r e ş te a 50-a a n i
v e r s a r e . (A n. X C IV (1976), n r. 9— 10, p. 932).
(R e d a c ţia ), F ră m ln tă rile d in s in u l d ia s p o r a le i o r to d o x e d in A u s tr a lia . (A n.
L X X X IX (1971), n r. 1— 2, p. 75).
10. B ise ric a O rto d o x ă d in A u s tr ia :

a. G e n e r a l it ă ţ i ; b. C ro n ic ă
D EM ETR ESC U , D rag.,' T o p ire a c lo p o te lo r . (A n. X X X IX (1915), n r. 8, p. 897).
M ă su ri p r iv in d s t a r e a d e n e c e s ita te In I m p e riu l A u s tro -U n g a r.
Id e m , C lo p o te le b ise ric ilo r d in A u s tr o -U n g a r ia . (A n. X X X IX (1915), n r. 9
p. 999).
S C R IB A N , I. (A rh im .), C e s-a fă c u t la V ie n a d e A n u l N o u . (A n. X L V II (1929),
n r. 1, p. 1245).
b) C ro n ic ă
(R e d a c ţia ), S in o a d e le o r to d o x e d in A u s tr ia . (A n. I (1875), n r. 12, p. 950— 951).
La V ie n a se tin s in o a d e lo c a le a le B ise ric ii O r to d o x e d in im p e riu . Lo a s tf e l
d e s in o a d e s -a h o t ă r î t s ă se În fiin ţe z e A rh ie p is c o p ia d e C e r n ă u ţi, c u a u to r i t a t e a s u
p ra e p a r h iilo r o r to d o x e d in A u s tria . S in o a d e le lo c a le d e la V ie n a se tin a n u a l, ia r
c e le e x tr a o r d in a r e , la n e v o ie .
P r. A le x a n d r u ST Ă N C IU L E S C U -B 1R D A
♦ R G C e. H Z I I ♦
Pr. Dr. Vasile Vasilachi, A N O TH E R W O RLD — M em ories jro m co-
m unists prisons (Altă lum e — A m intiri din închisorile comuniste),
New York — U.S.A., 1987, 97 p.
A u to r u l c ă r ţii p e c a r e o p re z e n tă m , p r e o t d r. V a s ile V a s ila c h i, e s te în p re z e n t
s lu jito r in c a d r u l A rh ie p is c o p ie i O r to d o x e R o m â n e d in A m e ric a , la p a r o h ia S u n -
n y s id e - N e w Y o rk , a v în d şi c a lita te a d e v ic a r a l a c e s te i A rh ie p is c o p ii. I n to a m n a
a n u lu i 1990, c u p r ile ju l u n e i v iz ite în t a r ă şi-a m a n if e s ta t d o r in ţa d e a c o n trib u i
la r id ic a r e a u n e i b is e ric i in B u c u re ş ti şi d e a s e a lă tu r a a c ţiu n ilo r fila n tro p ic e î n
tr e p r in s e d u p ă r e v o lu ţie . A ş a a a ju n s să c u n o a s c ă şi A s o c ia ţia m e d ic a l-c r e ş tin ă
C h iis tia n a , d e s p r e c a re a c u m se ş tiu a m ă n u n te d in p resă" şi d e la te le v iz iu n e ( r e
a m in tim , d o a r, c ă în p r e z e n t f u n c ţio n e a z ă d e ja u n s p ita l p e n tr u c a z u ri so c ia le , în
s tr . P a n te lim o n 27, d o ta t şi c u o c a p e lă o rto d o x ă , ia r in v iito r u l a p r o p ia t A s o c ia ţia ,
s p r ijin ită d e P a tr ia r h ie şi d e M in is te ru l s ă n ă tă ţii, v a c o n s tr u i u n m a re c o m p le x
m e d ic a l- c r e ş tin în z o n a P ip e ra B u c u re ş ti). C u p r ile ju l v iz ite i la « C h ris tia n a » , P ă r in
t e l e V a s ila c h i n e -a d ă r u it o c a r t e a u to b io g ra fic ă , p e n tr u b ib lio te c a A s o c ia ţie i, p e
■care în c e rc ă m s-o p re z e n tă m în c e le c e u rm e a z ă .
M ă r tu riile d e s p r e s u f e r in ţe le î n d u r a te d e P ă r in te le V a s ila c h i în în c h is o a r e ,
a lă tu r i d e a lt e m ii d e d e ţin u ţi p o litic i, c u p rin s e în a c c a s tă c a r te , s în t c u tr e m u r ă
t o a r e ! C itin d u -le am s im ţit o d a to r ie s u f le te a s c ă să le fa c e m c u n o s c u te u n u i c e rc
m a i la rg d e p re o ţi şi c re d in c io ş i.
C a rte a e s te d e d ic a tă m e m o rie i fra te lu i a u to r u lu i, d u p ă cu m p u te m a fla d e pe
p rim a p a g i n ă : « D e d ic a tă fra te lu i m e u d ra g . H a ra la m b ie , c a r e a m u rit în tr -o în c h i
s o a r e c o m u n i s t ă » T o t p e a c e a s tă p a g in ă în tîln im şi u r m ă to r u l v e r s e t d in s f în ta
S c r i p tu r ă : « S c u m p ă e s te în a in te a D o m n u lu i m o a r te a c u v io ş ilo r L ui» (P salm 115, 6).
C u p rin s u l c ă rţii se d e s f ă ş o a r ă p e 9 c a p ito le , p r e c e d a te d e o s c u r tă p r e fa ţă .
R e d ă m titlu r ile c a p ito le lo r : I. A r e s ta r e a şi c o n d a m n a r e a ; II. R u g ă c iu n e iz v o r îtă d in
s u f e r in ţe le a d i n e i ; III. La în c h is o a r e a J i l a v a ; IV . In la g ă r u l d e m u n c ă fo r ta tă la
L u c iu -G iu rg e n i, I a l o m i ţ a ; V . La G r a d in a — c o lo n ia d e m u n c ă f o r ţ a t ă ; V I. La s p i
ta lu l d in C o n s t a n ţ a ; V II. In la g ă r u l d e m u n c ă f o r ta tă la S t o e n e ş t i ; V III. In în c h i
s o a r e a d in G îie rla ; IX . O m ă r tu r ie a s u f e r in ţe lo r m e le .
D u p ă c u m u ş o r s e p o a te o b s e r v a în s e ş i a c e s te e n u n ţu r i n e c o n d u c p e firu l
c a lv a r u lu i tr ă i t d e P ă r. V a s ila c h i, p e p a r c u r s u l a c in c i a n i d e d e te n ţie . î n a i n t e d e
a p r e z e n ta c îte v a c ita te c a r e ~ni s -a u p ă r u t m a i s e m n ific a tiv e , n o tă m c îte v a d a te
b io g ra fic e d e s p r e a u to r . N ă s c u t în lo c. Id ric i — ţin u tu l F ă lc iu lu i (azi în ju d . V a s
lui), P ă r in te le V a s ila c h i a s tu d ia t te o lo g ia şi is to r ia la U n iv e r s ita te a d in B u c u
r e ş ti şi a o b tin u t d o c to r a tu l în te o lo g ie la U n iv e r s ita te a d in Ia ş i. I n tr e a n ii 1935—
1938 a fo st d ir e c to r în c a d ru l A rh ie p is c o p ie i d in Ia şi şi a p o i. în c e p în d d in 1944, a
fo st s e c re ta r u l p a tr ia r h u lu i N ic o d im la B u c u re ş ti. I n v re m e a r ă z b o iu lu i p u te a fi a u z it
p re d ic în d în f ie c a re s ă p tă m în ă la ra d io . In 1959 a fo st a r e s t a t ţ i c o n d a m n a t la 8
a n i în c h is o a r e , c u v in a « o stil c o m u n ism u lu i şi p a r tid u lu i» . A f o s t e li b e r a t în 1964,
g r a ti e a m n is tie i g e n e r a le . A s lu jit a p o i 5 a n i în p a r o h ia B o b îln a , e p a r h ia C lu ju lu i,
a m ă n u n t a s u p r a c ă ru ia v o m re v e n i.
P ă r in te le V a s ila c h i a r e p e s te 40 d e p u b lic a ţii, m ai m ic i şi m a i m a ri, d in c a re
d o u ă în 1. e n g le z ă ( a fa ră d e c a r te a d e c a re n e o c u p ă m ) : J e s u s C h r is t th r o u g h th e
1. l n m o r m în ta t la G h e rla , în 1962. O s e m in te le P. C u v . S a le a u fo s t m u ta te în
1970 la c im itir u l M în ă s tirii C e rn ic a , în tr - u n lo c n u d e p a r t e d e m o rm în tu l p r e o tu lu i
s c r iito r G a la G a la c tio n . L o cu l e s t e m a r c a t d e o c ru c e m a re c u in s c r ip ţia fam . P a n a
ite s c u , ia r m o rm în tu l p ro p r iu -z is a r e o c ru c e m ic ă d e fie r c u in s c r . H .V . — c ru c e
p u s ă la G h e rla , în 1964, d e a u to r u l c ă rţii.
RECENZII 187
A g e s (N e w Y o rk , 1974), (Iis u s H ris to s p rin v re m u ri), şi W e ' b e lo n g to C h rist (D e-

tro it 1980). (N oi s în te m a i lui H risto s). A p u b lic a t d e a s e m e n e a n u m e r o a s e p re d ic i
şi s tu d ii o m ile tic e (ca d e e x . P re d ic a jn e v u l m e d iu ). A lă tu r i d e a c e s te a n o tă m s t u
d iile a f la te in m a n u s c ris , d in tr e c a r e — la a c e a s tă d a tă — u n e le v o r î i v ă z u t p r o
b a b il lu m in a tip a r u lu i : Is to r ic u l m o n a h is m u lu i ro m â n e s c , V ia ta lu i Iisu s, P a te ric u l
r o m â n e s c , C u v in te d e lo io s a d u n a te d e la c u v io ş i în ţe l e p ţ i ş.a. (O lis tă c o m p le tă a
a c e s to r a o g ă sim p e u ltim a p a g in ă a c ă rţii d e c a r e n e o c u p ă m , n .n .).
Şi a c u m o r e m a rc a : c a r te a A n o th e r W o r ld a fo s t p u b lic a tă în 1987, d e c i c u
d o i a n i în a in te a c ă d e r ii d ic ta tu r ii d e la B u c u re ş ti, Pr. V a s ila c h i e x p u n in d u - s e în c ă
o d a tă r is c u r ilo r i n to le r a n te i • c o m u n is te c a re , f ă r ă în d o ia lă , a v e a s e c u riş ti b in e
p lă tiţi şi la N e w Y o rk .
M ă r tu r iile P ă rin te lu i V a s ila e h i s în t s c ris e în g ra i sim p lu , f e r it d e o ric e fel d e
e p a t a r e şi te n d in ţă d e p r e ţio z ita te . A c e a s ta fa c e c a te x t u l e n g le z (tr a d u s d in 1. rom .
d e R o d ica M a x im ) s ă fie u ş o r a c c e s ib il.
C um s p u n e a m m ai su s, m ă r tu r iile s î n t c u tr e m u r ă to a r e , in f ie c a re p a g in ă , i n
c r e d ib ile p e n tr u noi c ei d e a zi c a r e n u a m tr e c u t p rin a ş a c e v a .
In P re ia tă P ă r in te le V a s ila c h i fa c e u r m ă to a r e a c o n f e s i u n e : «A m s c r is a c e s te
m e m o rii n u in v re m e a d e te n ţie i, n ic i în d a t ă d u p ă c e a m fo st p u s în l ib e r ta te , ci
d u p ă 25 d e a n i. A c u m g in d u r ile m e le s - a u e lib e ra t d e în c ă r c ă t u r a e m o ţio n a lă . G în -
d u rile -m i s î n t lim p e z ite şi p o t s ă în fă ţiş e z e în m od o b ie c tiv s u f e r in ţe le d in în c h i
s o a r e şi a tr o c ită ţile d ic ta to r ilo r c a r e n i-a u a r u n c a t d u p ă g ra tii...» (p. 10).
D in c a p ito lu l 1 ( A r e s ta r e .şi c o n d a m n a r e ) am a le s d o u ă p a s a je : p rim u l in
c a r e s e d e s c rie în c e p u tu l p e r s e c u tă r ii m o n a h ilo r şi a p o i m o m e n tu l p ro p r iu -z is a l
a r e s tă r ii.
1. « P e r s e c u ţia îm p o triv a m a ic ilo r şi c ă lu g ă r ilo r a în c e p u t a p r o x . în a n u l 1959.
In M itr o p o lia M o ld o v e i şi S u c e v e i p e s te 300 d in tr e a c e ş tia a u fo s t sc o şi d in m in ă s -
tri, fă ră n ic i u n te m e i le g a l. F r a te le m eu , p ă r in te le a r h im a n d r it m itro fo r H a ra la m -
b ie, şi c u m in e am fo st iz g o n iţi d e la m în ă s tir e a P o c ro v şi trim iş i a c a s ă , la fa m i
lie . N i s-a in te r z is d r e p tu l d e a m a i p u r ta h a in a c ă lu g ă r e a s c ă şi d e a m a i s lu ji c a
p r e o ţi. A s tfe l, în 26 m ai 1959 am s o s it la c a s a p ă r in te a s c ă d in V u tc a n i (p e s te d e a l
d e Id ric i), u n o r ă ş e l d in ţin u tu l F ă lc iu lu i» (p. 14).
2. A r e s t a r e a : « In tim p c e s e r v e a m u n c e a i c u f r a te le m e u H a r a la m b ic — u l t i
m e le m o m e n te p e c a re le -a m îm p ă r ţit în lib e r ta te — a m p r iv it p e f e r e a s t r ă şi am
v ă z u t u n g ru p d e s tră in i in tr în d în c u rte . A u i n tr a t a p o i în c a s ă şi s -a u p r e z e n ta t
c a o fiţe ri a i s e c u r ită ţii si fu n c ţio n a ri d e s t a t d in B a c ă u şi H u şi... E ra u în to ta l 15.
D u p ă c e n e - a u a r e s t a t p e a m în d o i, a u în c e p u t să c o n tro le z e c a s a . A u r ă v ă ş it to
tu l ! A u c o n fis c a t 20 d in v o lu m e le m e le a f la te în m a n u s c ris , î n t r e c a r e lu c r a r e a <
V ia ta lu i Iisu s. c a r e n u m ă ra 2.000 p a g in i. M i-a u sm u ls m a n u s c r is u l B ib lie i la c a re
lu c ra m , a r u n e în d fo ile p e p o d e a şi c ă lc în d u - le în p ic io a re . D e a s e m e n e a a u c o n
fis c a t 15 v o lu m e d in m a n u s c r is e le P ă r. H a ra la m b ie , c a r e c o n ţin e a u o lu c r a r e d e
m a re v a lo a r e te o lo g ic ă . T a in a S fin te i E u h a ristii, la c a r e lu c r a s e m u lţi a n i. N e -a u
lu a t, to to d a tă , şi b ru m a d e b a n i p e c a r e o a v e a m ... A p o i n e - a u o r d o n a t s ă -i u rm ă m .
T a ta a v e a 80 d e a n i în a c e a v re m e . S ă r u tîn d u - i d r e a p ta i-a m s p u s : « R ăm ii c u
D u m n e ze u » . C u o c h ii în la c rim i am p ă r ă s it a p o i c a s a p ă r in te a s c ă » (p. 16).
S p a ţiu l lim ita t p ro p u s p e n tr u a c e a s tă p r e z e n ta r e n u n e î n g ă d u ie a-1 în s o ţi p e
a u to r, p a s cu p a s , în lo c u rile u n d e a fo st s u p u s u m ilin ţe lo r d e to t f e l u l : m a s c a
r a d a p ro c e s u lu i, c u in v e n ta r e a p r o b e lo r p e n tr u a c u z a re , în c a r c e r a r e a în c o n d iţii
in a c c e p ta b ile n ici p e n tr u a n im a le , tă ie re a b ă rb ii şi a p ă r u lu i ( p e n tr u c ă lu g ă r i a c e s
te a fă c în d p a r te d irr p u ţin e le p o d o a b e s p e c ific e si n e v in o v a te ), o b lig a ţia d e a a u zi
î n ju r ă t u r i şi c u v in te c a r e te r f e le s c în c e l m ai jo s n ic m od s fîn ta lim b ă r o m â n e a s c ă ,
p e c a r e ei, c a s lu jito r i a i D o m n u lu i, a u în n o b ila t-o c u o d ă r u ir e to ta lă , p rin g ra i şi
s c ris e tc ., e tc . S u f e rin ţe le d e to t f e lu l p o t fi în ţe le s e p o a te m a i b in e p rin re d a r e a
c îto r v a v e rs u ri, d in c a r e se v a p u te a v e d e a c ă n u m a i c r e d in ţa în D u m n e z e u i-a
s a lv a t d in a b is u r ile d e z n ă d e jd ii. P a g in ile 27— 28 c u p rin d u n im n in ti t u la t R u g ă
c iu n e iz v o r îtă d in s u fe r in ţe le a d în c i, d in c a r e c ită m :
«O, D o a m n e, T u e ş ti M în tu ito r u l a c e s te i lu m i,
M în tu ie ş te -m ă , ro g u -T e !
T u c a r e a i d e p lin ă p u te r e în c e r şi p e p ă m în t
D ă-m i. T e ro g , p u te r e să -m i p o t p u r ta m ih n ire a ...
D ă -n e n ă d e jd e a m in tu ir ii
Şi ş te r g e la c r im ile n o a s t r e a c e lo r c e s în te m în g ro a z n ic ă m iz e rie ...»
O fe b ră tifo id ă c o n tr a c ta tă in c o lo n ia d e m u n c ă fo r ţa tă d e la G ra d in a (B ră ila )
i-a d e te r m in a t p e m e d ic ii în c h is o rii s ă - l trim ită p e P ă r. V a s ila c h i la s p ita lu l d in
C o n s ta n ţa , u n d e a p e tr e c u t d o u ă s ă p tă m în i, s in g u r e le d in d e te n ţ ie Sn c a re , s p u n e
p ă r in te le , «am s im ţit c e v a d in s e n tim e n tu l d e m n ită ţii u m an e » (p. 47).
T re c e m p e s te o b u n ă p a r te d in e v e n im e n te le d e s c ris e şi a ju n g e m la î n c h is o a
re a d in G h e rla , u n d e , în 1962, v a m u ri f r a te le a u to ru lu i, P ă r i n te l e H a r a la m b ic V a
sila c h i. D u re re a a d în c ă a P ă r in te lu i V a s ile V a s ila c h i a fo st c ă n -a p u tu t c o m u n ic a
cu f ia te le şi n ici z iu a m o rţii n -a p u tu t- o a fla d e c ît m ai tîrz iu . D a r a r e u ş it să fie
o a re c u m a lă tu ri d e f r a te le m u rib u n d , fă ră s-o ş tie în a c e le c e a s u r i. I a tă c e m ă r t u
ris e ş te : «A m z ă r it în c u r te u n d e ţin u t c a r e c ă ra î n tr - o p ă tu r ă p e c in e v a , iC ăruia n u
i-a m z ă r it d e c ît p ic io a re le ie ş ite în a fa ră , c e e r a u u s c a te c a a le u n u i s c h e le t...
C îte v a z ile m ai tîrz iu a m v ă z u t a lţi doi d e ţin u ţi d u c în d u n c a d a v r u , a c o p e r it cu o
p în z ă ... M ai tîrz iu am a f la t c ă e r a f r a te le m eu H a ra la m b ie » (p. 72).
P ă r in te le V a s ile a a f la t a p o i, d e la u n ii m e d ic i c u c a r e a fo st îm p re u n ă în
d e te n ţie : « F ra te le d u m ita le a m u rit d in c a u z a n e g lije n ţe i m e d ic a le în tim p u l o p e
r a ţie i ( fă c u te în s p ita lu l C o n s ta n ţa , n . a j . D o c to ru l P o p e s c u A rg e ş , c h ir u r g u l, e r a
b e a t c în d l-a o p e ra t... N o i a m a s i s t a t la o p e r a ţie , d a r n -a m p u tu t in te rv e n i...» (p. 74).
D a că c e le î n d u r a te în în c h is o ri s în t lu c r u r i in c r e d ib ile p e n tr u cei fă ră o a s e
m e n e a e x p e r ie n ţă , c e e a c e s-a p e tr e c u t d u p ă a m n is tia d in 1964 d e v in e c e v a d e
n e c o n c e p u t, p ă r in te le V a s ila c h i c o n fru n tîn d ir-s e c u lip s a d e în ţe l e g e r e d in p a r te a
u n o ra d in o a m e n ii B ise ric ii c a r e i-a u re fu z a t r e in t e g r a r e a in* r î n d u r il e s lu jito r ilo r
B ise ric ii.
E ste o m în g îie r e fa p tu l c ă p u te m c o n s e m n a , to tu ş i, n u m e le u n u i sa m a r in e a n
m ilo s tiv , în p e r s o a n a e p is c o p u lu i T e o fil a l C lu ju lu i (azi a r h ie p is c o p ) , c a re , s c rie
P ă r. V a s ila c h i, «m i-a a c c e p ta t c e r e r e a d e a s lu ji a c o lo şi m i-a în c r e d in ţ a t s p re s l u
jir e p a ro h ia B o b îln a » (p. 81). A ic i P ă r in te le V a s ila c h i a s lu jit c in c i a n i, c u a le s e
ro a d e d u h o v n ic e ş ti. D in 1969, P ă r in te le V a s ila c h i s e a flă în A m e ric a , re u ş in d să
c o n s tr u ia s c ă o b is e ric ă , c u s p rijin u l c re d in c io ş ilo r ro m â n i d e a ic i.
P ă r in te le îşi în c h e ie c o n fe s iu n e a c u a c e s te c u v in te : «Şi a s tf e l în g r e le le n o a s
tr e în c e rc ă r i noi am c îş ti g a t a c e a s tă s p e r a n ţă : D u m n e z e u e s t e în to td e a u n a cu cei
în s u f e r in ţă şi c h in u ri. El e s te d e a s e m e n e a c u n o i în l ib e r t a t e . S la v a lu i d iv in ă
e s te p re tu tin d e n i, în v e c i !» (p. 84).
U ltim u l c a p ito l (O m ă r tu r ie a s u fe r in ţe lo r m e le ) c o n ţin e p a r a g r a f e d in m e m o
r iile lu i D o ru N o v a c o v ic i — fo st p ro fe s o r tit u l a r la C o le g iu l t e h n ic d in B u c u re ş ti
— in s e r a te în tr - o c a r te i n titu la tă In R o m a n ia b e h in d b a rs (In R o m â n ia în s p a te le
g r a tiilo r) , p u b lic a tă în lim b a ro m â n ă d e c ă tr e Io n D u m itru , în c o le c ţia M ă r tu r iile
t s u p r a v ie tu ito r ilo r , M iin c h e n , 1983. D o ru N o v a c o v ic i, c a r e a s t a t în a c e e a ş i c e lu lă c u
P ă r. V a s ila c h i, d e s c rie în tr - u n c h ip e x tr e m d e e m o tio n a n t g r e u tă ţi l e p r in c a re a u
tre c u t, d a r şi c îte v a d in r a re le b u c u rii : c u m s -a u r u g a t îm p r e u n ă d e Sf. P a şti şi
d e C ră c iu n .
P e P ă r in te le V a s ila c h i îl d e s c rie c u a c e s te c u v in te : «E ra u n om d e o e x c e p ţi o
n a lă v a lo a r e şi c u ltu r ă . R a r m i-a fo st d a t s ă c u n o s c p e c in e v a ca d în s u l d i n tr e
p re o ţii o rto d o c ş i» (p. 86).
în te m n iţa t îm p re u n ă ,cu ei e r a si u n a lt c ă lu g ă r , p e n u m e D o b z eu . «De P a şti
— s c rie D o ru N o v a c o v ic i — n e -a m a d u n a t to ţi în ju r u l lo r şi am c în t a t im n u l
H r is to s a î n v i a t » (p. 86). « C în d c în ta u şi se ru g a u , a m în d o i p r e o ţii a v e a u v o c ile
tre m u rîn d e ... I-a m r u g a t, a p o i, să s ă v îr ş e a s c ă s lu jb a d e P a şti, in d if e r e n t c e s - a r
în tîm p la . C el m ai v î r s t n ic d in tr e d e ţin u ţi a o b ie c ta t, s p u n în d c ă e r a im p ru d e n t,
în tr u c ît n e e x p u n e a m p e d e p s e i g a rd ie n ilo r. Eu am o b ie c ta t la rîn d u -m i, s p u n în d
c ă n - a r e im p o rta n tă , î n tr u c î t o ric e a m fa c e g a rd ie n ii to t g ă s e s c m o tiv e să n e p e
d e p s e a s c ă ... In f in a l to ţi a m fo st d e a c o r d să în c e a p ă s lu jb a . E ra m c o n v in ş i c ă D u m
n e z e u n e v a o c ro ti ! P e n tru a -i p ă c ă li o a re c u n j p e g a rd ie n i, a m s ă v î r ş i t s lu jb a în
d o u ă lo c u ri ( fie c a re p r e o t în a lt c o lt)... C ei d o i p r e o ţi a u o fic ia t în tr - u n c h ip a d m i
ra b il ! A fo st a tî t d e î n ă l ţ ă t o r că n u v o i u ita n ic io d a tă » (p. 86).
P ă rin te lu i V a s ile V a s ila c h i. c a r e a s u p r a v i e ţ u i t c a lv a r u lu i d e te n ţie i şi c a r e
şi-a r e lu a t s lu jb a d e p r e o t în lib e r ta te , îi d o rim m u lţi şi ro d n ic i a n i, i a r c e lo r c a r e
ş i-a u d a t o b ş te s c u l s f îr ş it în z e c ile d e în c h is o r i c o m u n is te le s în te m d a to ri c u
v e ş n ic ă re c u n o ş tin ţă .
C a rte a A n o th e r W o r ld r ă m în e o m ă r tu r ie z g u d u ito a re a u n o r o r o r i c a r e s p e
ră m s ă n u se m ai r e p e t e n ic io d a tă .
P r. a s is t. V A S IL E G O R D O N
R£ SUM £ S
DES ETUDES ET ARTICLES PRINCIPAUX
Le P rof. T. M. P o f e s e u . Le p h e n o m e n e d e l'u n ia tis m e ă la lu m ie re d e la v e r ile

h is to riq u e . B ien q u e c e t a r tic le a it e te d e p u is lo n g te m p s d e ja p u b lie d a n s u n e a u tr e re-
v u e (« O rto d o x ia » , no. 4. 1/1949) d u P a tr ia r c a t R o u m ain , e ta n t d o n n e s o n c o n te n u , te lie -
m e n t a c tu e l, e t l ’a u to r ite m o ra le e t s c ie n tifiq u e d e so n a u te u r ( a n c ie n p r o f e s s e u r â l'In -
s t i tu t d e th e o lo g ie a B u c a re st e t h is to rie n s p e c ia lis e d 'u n e p r o b ite in c o n te s ta b le ), o n a
d e c id e d e le p u b lie r e n c o re u n e fo is te l q u e l, a fin d e le p r o p o s e r d e n o s jo u r a u s s i ă
l'a tte n tio n d e to u s c e u x q u i s o u h a ite n t h o n n e te m e n t c o n n a ître le m ie u x p o s s ib le to u s
le s fib re s d o n t a e te le lo n g d e s s ie c le s tis s e le p h e n o m e n e d e l'u n ia tie . L a s p ir a tio n
v e r s l’u n ite d a n s la foi c h r e tie n n e c o m m u n e — d it l’a u te u r — e st, t a n t c h e z le s g re c s
o rth o d o x e s q u e c h e z le s c a th o liq o e s -r o m a in s , a u ssi a n c ie n n e q u e Ic u r d e s u n io n , le u r
s e p a ra tio n d e v e n u e s c h is m e . A in si, e n tr e g r e c s e t la tin s o n t e u lie u a p lu s ie u re s re -
p ris e s d e s e n tr e tie n s e t d e s n e g o c ia tio n s â l’is s u e d e s q u e lle s o n a , re d ig e e t s ig n e
d e s d o c u m e n ts d 'u n io n e n tr e le s d e u x p a rtie s , d o n t le s p lu s im p o r ta n ts o n t e te c o n c lu s
a u x c o n c ile s d e L yon. e n 1274 e t d e F lo re n c e , e n 1439, m a is q u i « 'o n t p a s e te d u ra b le s .
D e re g ie , c ’e ta ie n t le s g r e c s q u i p r e n a ie n t l'in itia tiv e e t o ffra ie n t l'u n io n a u x la tin s.
Ils y e ta ie n t p o u s s e s p a r le b e s o in d 'o b te n ir d e l'a id e m a te rie lle e t s u r to u t m ilita ire
d e la p a r t d e s o c c id e n ta u x c o n tr e le s tu rq u e s . T o u te s c e s t e n ta tiv e s d 'u n io n o n t e c h o u e
â c a u s e d u fa it q u e c e n 'e ta i t p a s l'E g lise o r th o d o x e m a is c 'e ta ie n t les e m p e r e u r s b y z a n -
t in s q u i o n t to u jo u rs p ris l ’in itia tiv e d a n s c e s e n s e t le b u t e n a e te to u jo u r s p o litiq u e
e t n o n p a s s p iritu e l. A p r e s le s a c d e C o n s ta n tin o p le ot l'e ta b lis s e m o n t do la d o m in a -
1ion o tto m a n e c ru e lle s u r to u t l'e m p ir e b y z a n tin , le s g re c s o r th o d o x e s n e p e n s a ie n t
p lu s q u 'â fa ire d e le u r m ieux. p o u r s u r v iv r e . Â p a r tir d e c e tte e p o q u e -la c e s o n t les
c a th o liq u e s -ro m a in s q u i o n t p r is l 'in itia tiv e d e s d e m a rc h e s c n v u e d e l ’u n io n d e s
o r th o d o x e s a v e c R om e, m a is c e n 'e ta it p a s l'u n io n fra to rn e lle , h o n n e te , d a n s la foi
c h r e t ie n n e c o m m u n e j u s t e ( d o c u m e n ts a l ’a p p u i), q u e R om e c h e r c h a it. C e rta in s p a p e s
« t a u s s i d 'a u tr e s d ig n ita ir e s d e l'E g lise ro m a in e . a v a ie n t d e c o u \ e r t le g o u t d u p o u -
v o ir e t d e la d o m in a tio n te r r e s tr e s . L es m a lh e u re u x o r th o d o x e s o p p rim e s s o u s le jo u g
t u r q u e o u s o u s d ’a u tr e s d o m in a tio n s , p a r to u t a ille u r s , e ta ie n t d e v e n u s u n e p ro ie fa c ile
p o u r la c o n v o itis e d e s s o u v e r a in s p o n tifs. C 'e s t d a n s c e c o n te x te q u e d e b u te a u ssi l'o p -
p re s s io n p o litiq u e e t r e lig ie u s e d e s ro u m a in s o rth o d o x e s d e T r a n s y lv a n ie d e s q u e le
p o u v o ir h o n g ro is ,d u « ro y a u m e a p o s to liq u e » s 'e te n d s u r c e tte t e r r e ro u m a in e , v e rs
l ’a n 1000.
A fin d e se fa ire p lu s fa c ile m e n t le m a ltr e d e c e tte t e r r e e t d 'a s s u je tir a u ssi
v ite q u e p o s s ib le le s h a b ita n ts ro u m a in s o r th o d o x e s d e T r a n s y lv a n ie , le ro y a u m e h o n -
■grois, a p r e s a v o ir in s ta lle s u r le s te r r e s r o u m a in e s p lu s ie u rs c o lo n ie s d e s e s s u j e ts a u
■depens d e s in d ig e n e s , a p ris p o u r p r e m ie re c ib le â d e tr u ir e : la foi d e s v r a is m a ître s d e
c e t t e tp rre , c a r c ’e ta it a u ssi le u r id e n tite n a ţio n a le . M a is lo rsq u e , a p re s d e s s ie c le s
d e d u r e s tr ib u la tio n s q u e le s ro u m a in s o rth o d o x e s a v a ie n t s o u ff e rte s , o n a v u q u ’ils
n ’a v a ie n t c e p e n d a n t p a s a b a n d o n n e le u r foi a n c e s tr a le , le s c a th o liq u e s - r o m a in s o n t
i n v e n te p o u r les ro u m a in s a u ssi la m e th o d e d e l’u n ia tie , m e th o d e q u i a v a it c o n d u it â
d e «bo n s re s u lta ts » a ille u rs , p a rm i d 'a u tr e s p o p u la tio n s o r th o d o x e s . Et lo rs q u e R om e
s ’e ffo rc a it, p a r l’in te r m e d ia ir e d e la C o u r im p e ria le a u tr ic h ie n n e , d ’a p p liq u e r c e tte m e
th o d e p a rm i le s ro u m a in s o rth o d o x e s e n T ra n s y lv a n ie , c e s p a u v r e s g e n s , b ie n q u e ch ez
e u x d e p u is p lu s d 'u n m ill6 n a ire e t d e m i, n 'e ta i e n t re c o n n u s n i c o m m e d e s im p le s e tr e s
h u m a in s p a r le s e n v a h is s e u r s q u i, c o m m e c a lv in is te s o u lu th e r ie n s , te ls q u 'il d e v in -
i
re n t a p r e s la p e n e tr a tio n d e la R e fo rm e p r o te s ta n te e n T r a n s y lv a n ie , n e c e s s e r e n t d 'a s -
s a illir, e u x a u s s i, le s o rth o d o x e s p a r d ’in n o m b ra b le s c o n tr a in te s m o r a le s e l m a te ric lle s ,
a fin d e le s d e te r m in e r a se c o n v e r tir a u p ro te s ta n tis m e . C o m m e s u ite â c e h a rcC le m e n t,
b e a u c o u p d e ro u m a in s o n t fini p a r s e c o n v e r tir a u c a th o lic is m e ro m a in o u a u p ro te s -
ta n tis m e , m a is la m a jo r ite e n e s t r e s t e e to u t d e m em e o r th o d o x e . C 'e s t 'su r c e tte m a
j o r it e q u e s 'e s t a c h a r n e l'a p p a r e il d e la p ro p a g a n d e c a th o liq u e - r o m a in e a u 17-e s ie c le ,
lo r s q u ’o n a re u s s i a im p o s e r l’u n ia tie â u n c e r ta in n o m b re d 'o rth o d o x e s . M a is le le c -
t e u r p o u rra c o n n a îtr e le ta b le a u c o m p le t d u c a lv a ir e d e s s o u f fra u c e s q u e d e s n a tio n s
p re te n d u m e n t c h r e tie n n e s o n t in flig e e s a u x c h r e tie n s o rth o d o x e s r o u m a in s ' e n T r a n
s y lv a n ie , d e s s ie c le s d u r a n t, s'il p r e n a it le te m p s d e lire a tte n tiv e m e n t e t e n tie re m e n t
c e t a rtic le .
Le P. A s sist. A le x a n d ru I o n i t ă, Le P rin c e A le x a n d ru Io a n C u z a e t l'E v e q u e a r a -

d e m ic ie n M e lc h is e d e c Ş te fă n e s c u , m ilita n ts p o u r l'd c c o m p lis s e m e n l d e 1‘id e a l n a ţio n a l.
A p re s u n e b r e v e in tro d u c tio n s u r le s v a le u r s r e lig ie u s e s - c u ltu r e lle s e t lin g u is tia u e s -
n a tio n a le s d u p e u p le ro u m a in c h e z le q u e l l'u n it6 e t l’in d e p e n d a n c e o n t c o n s titu e le s
c o o rd o n n e e s p r in c ip a le s d e so n a s p ir a tio n v e r s l 'in te g r a tio n p a rm i le s n a tio n s c iv ilise e s-
d ’E u ro p e, 1’a u te u r s o u lig n e e n s u ite l'e ffp rt q u e la n a tio n ro u m a in e a fa it p o u r l ’a c c o m -
p lis s e m e n t d e s o n id e a l p a c ifiq u e e t fr a te r n e i a v e c le s n a tio n s v o is in e s , to u t e n d e fc n -
d a n t a v e c d ’in n o m b ra b le s sa c rific e s- sa t e r r e a n c e s tr a le . E lle a to u jo u r s v e c u d a n s
l’e s p a c e g e o g ra p h iq u e q u e se s a n c e tr e s lui a v a ie n t le g u e e t e ll e n ’a ja m a is fa it la
g u e r r e p o u r e n v a h ir e t c o n q u e rir d e s te r r e s o u d e s b ie n s e tr a n g e r s . L 'a u te u r s 'a r r o te
e n s u ite s u r d e u x d e s p e r s o n n a lite s le s p lu s im p o r ta n te s p a rm i le s b r a v e s fils d e cette-
n a tio n , n o ta m m e n t : le p re m ie r s o u v e r a in d e s P rin c ip a u te s R o u m a in e s U n ies, A le x a n d ru
Io a n C u za e t l illu s tr e E v c q u e o rth o d o x e ro u m a in M e lc h is e d e c Ş te fă n e s c u d o n t les
m u ltip le s m e r ite s l’a v a ie n t re c o m m a n d ^ â e tr e e lu m e m b re d e l'A c a d e m ie R o u m ain e .
C es d e u x p e r s o n n a lite s se d is tin g u e n t p a r b e a u c o u p d e tr a its c o m m u n s, d 'in f a tig a b le s
e ffo rts e t d e g r a n d e s a c tio n s p o u r l’in d e p e n d a n c e e t l'u n ite d e la n a tio n ro u m a in e , e n
b re f, p o u r l'a c c o m p lis s e m e n t de l ’id e a l H ational-
Le P. Io a n I o n e s e u , La lu tte d 'A v ra m Ia n c u p o u r la ir e r e c o n n a il r e Ies d ro its

s a c r^ s d e Ia la n g u e ro u m a in e e n T r a n s y lv a n ie . D a n s c e t a r tic le l’a u te u r fait u n e fre s q u e
c o m p le x e s u r le s tr ib u la tio n s e t le s o p p re s s io n s s o u s le s q u e lle s g e m is s a it la n a tio n
r o u m a in e e n T r a n s y lv a n ie d u r a n t la lo n g u e e p o q u e d ’o c c u p a tio n s t r â n g e r e lo rs q u e , b ie n
q u e d e lo in la n a tio n la p lu s n o m b re u s e , e lle n 'e ta it p a s re c o n n u e d u to u t p a r le s
e n v a h is s e u r s q u i n e lu i a c c o rd a ie n t ni le d ro it d e s ’e x p rim e r d a n s sa p r o p r e la n g u e . L o rs
q u e e n 1848 la H o n g rie a p ro c la m e s o n in d e p e n d a n c e v is - â - v is d e l'A u tr ic h e ou o ile
a v a it 6 te in c o r p o re e e n 1663, e t l ’e ta t h o n g ro is a a n n e x e la T r a n s y lv a n ie q u i, ju s q u 'a lo r s ,
a v a it e te a d m in is tre e in d e p e n d a m m e n t c o m m e p r in c ip a u te - s u z e r a in e , le s ro u m a in s o n t
c o m m e n c e u n d u r c o m b a t p o u r s u r v iv r e s u r to u t p a r c e q u e o n d e c r e ta c o m m e la n g u e
n a ţio n a le le h o n g ro is . N o m b re u x o n t e te le s l e a d e r s d e s r o u m a in s q u i o n t m en 6 u n e
lu tte a c h a r n e e p o u r a r r a c h e r a u x c o n q u e r a n ts to u t- p u is s a n ts le s d r o its les p lu s e le -
m e n ta ire s d e la p o p u la tio n ro u m a in e q u i a v a it e te r e d u ite â l’e s c la v a g e d a n s sa p r o
p r e p a tr ie o u e lle v iv a it d e p u is p lu s d ’u n m ille n a ire e t d e m i e t o u l'a v a i t tr o u v e p re sq u e -
to u s le s p e u p le s v o is in s . P a rm i c e s p lu s im p o r ta n ts l e a d e r s il y a v a i t l'e v e q u e A n d re i
Ş a g u n a d e S ibiu, S im io n B ă rn u tiu d e B laj, A v ra m Ia n c u , G e o rg e B a ritiu , T. L a u ria n ,
Io n M a io re s c u P o p a su , A ro n F lo ria n e tc . La v o ix d u p e u p le r o u m a in a e te fai'.e e n -
te n d re p a r s e s l e a d e r s a u x g o u v e r n a n ts m a is e n v a in , c a r le s a u to r ite s , a u lie u d e lu i
fa ire justice*. o n t c o m m e n c e o u v e r te m e n t a p e r s e c u te r le s ro u m a in s , a le s p o u rsu iv rre
e n ju s tic e e t â le s a r r e te r . A lo rs, le s ro u m a in s , o n t d e c id o d e s ’o r g a n is e r e t se d e fe n d re
« m ân u m ilta ri» e n a y a n t m is s u r p ie d s p lu s ie u rs c o rp s d 'a rm e e d o n t la c o m m a n d e
RESU MES 191
s u p re m e a e te c o n fie e â A v ra m Ia n c u . E n s u ite e c la ta la re v o lu tio n c o n tr e le s H a b s b o u rg

q u i n e v o u la ie n t afccepter ni 1 -in d e p e n d a n c e d e la H o n g rie ni la r e c o n n a is s a n c e d e s
d r o its p o litiq u e s e t n a tio n a u x d e s ro u m a in s . L es d ir ig e a n ts d e la r e v o lu tio n h o n g r o is t-,
â la t e t e d e s q u e ls e ta it K o s s u th L ajo s, o n t re fu s e e u x a u s s i d e r e c o n n a ît r e le s d r o its
n a tio n a u x e t p o litiq u e s d e s ro u m a in s e t o n t d e c le n c h e c o n tr e e u x la lu tte a rm e e s o u s
la c o m m a n d e d u g e n e r a l p o lo n a is J o s e p h Bem. BientAt le s a rm e e s d e s H a b s b o u rg e t du
tz a r ru ss e , q u i s o n t in te r v e n u e s c o n tr e le s r e v o lu tio n n a ir e s h o n g ro is , o n t m is Sin ti
le u rs m a s s a c re s . L es ro u m a in s s ’e n s o n t s o rtis a v e c d e lo u rd e s p e r te s e n v ie h u m a i-
n e s e t b ie n s m a te rie ls : 4 p r e fe ts , 10 trib u n s , e n v ir o n 100 c e n tu r io n s e t p lu s d e 100
p r e tr e s o rth o d o x e s a v a ie n t e te fu s ille s o u p e n d u s p a r le s r e v o lu tio n n a ir e s m a g y a rs .
O n y a jo u te e n c o r e -10.000 p a y s a n s ro u m a in s tom beS d a n s le s c o m b a ts et e m i r o n 300
v illa g e s r a s e s p a r d e s in c e n d ie s te t p a r la ra g e d e s c o m b a ta n ts n ia g y a rs . A p re s a v o ir
e c r a s e la re v o lu tio n . le s H a b s b o u rg o n t in s ta lle u n re g im e a b s o lu tis te d a n s to u t l'c m -
p ire . O n im p o s a p a r to u t l'a lle m a n d c o m m e la n g u e o ffic ie lle . L es ro u m a in s o n t e te a
n o u v e a u o b lig e s d e s 'e x p r im e r p u b liq u e m e n t a u m o y e n d 'u n e la n g u e e tr a n g e r e d a n s
le u r p ro p rc p a y s . Le p e u p le ro u m a in a d u c o n tin u e r sa lu tte ta n t p o u r le d ro it d e s 'e x
p rim e r d a n s sa p ro p re la n g u e q u e p o u r fa ire r e c o n n a îtr e s e s d r o its p o litiq u e s e t n a tio
n a u x e n T r a n s y lv a n ie . Le l e a d e r d e c e tte lu tte r e s te h e r o îq u e m e n t. ju s q u a la lin d e
sa v ie . A v ra m Ia n cu .
A d ria n C a b o r. D o b ro u d ja d u r a n t le re g n e d ’A le x io s I-e r C o m n e n e . C 'e s t a u

m cis, d 'a v r il 1081 q u 'A le x io s l- e r C o m n e n e s 'in s ta lia c o m m e s o u v e r a in d e l'E m p ire
b y z a n tin . S on r e g n e a c o n s titu e u n e v r a ie r e s ta u r a tio n d e c e t E t a t 'q u 'i l a v a it t r o u v e
re d u it â p e u p re s a u p e r im e tr e d e la c a p ita le . En e ffe t, la v ie d e s b y z a n tin s e t d e s
in s titu tio n s b y z a n tin e s a c o n n u u n e p a n o u is s e m e n t to u t ă fa it r e m a r q u a b le d a n s to u s
le s d o m a in e s, ta n t s u r le p la n in te r ie u r q u 'e x te r ie u r , p a r le s e f fo rts in la s s a b le s d e c e t
e m p e re u r , d e s o rte q u e , lo s q u 'il e s t d e c e d e e n 1118, il le g u a â so n fils, J e a n II C o m n e n e
s o n . s u c c e s s e u r a u th r o n e d e B y z a n c e u n e g ra n d e p u is s a n c e , u n \ ra i e m p ire a v e c
d e s fro n tie r e s s u r e s e t s ta b le s . La p ro v in c e d e D o b r o u d ja , te r r e ro u in a in e in c o rp o re e
a lo rs d a n s le th e m e d e P a ris trio n . a c o n n u . e lle a u ssi, u n r e r t a in e p a n o u is s e m e .it d u r a n t
le regH e d 'A le x io s I-e r C o m n e n e . ta n t d a n s la v ie p o litiq u e e t e c o n o m iq u e q u e d a n s la
v ie d e l'E g lise . A in si. le s p e tc h e n e q u e s q u i s 'e ta ie n t in s ta lle s e n D o b ro u d ja e t t e r r o r is a i-
e n t le s p o p u la tio n b y z a n tin e s d e s z o n e s p e r ip h e r iq u e s d e l'e m p ire o n t e te e lim in e s d e -
fin itiv e m e n t p a r A le x io s I-e r C o m n e n e q u i a p a c ifie a u ssi le s a u tr e s c o n c e n tr a tio n s d e
p o p u la c e s r e b e lle s ou h o s tile s q u i e n v a h is s a ie n t e t p illa ie n t s o u v e n t le s d iv e r s e s p ro -
v in c e s b y z a n tin e s . L es e c h a n g e s e c o n o m iq u e s e t le c o m m e rc e se s o n t a m p lifie s e g a l e - '
m e n t d u r a n t so n re g n e . c o m m e n o u s p o u v o n s c o n s ta te r a la lu ir.ie re d e s d e c o u v e r te s
a rc h e o lo g iq u e s e t d a u tr e s s o u r c e s c u ltu r e lle s a in s i q u e d e la c irc u la tio n m o n e ta ir e i n
te n s e q u e p r o u v e n t le s im p o r ta n te s q u a n tite s d e m o n n a ie s d 'o r, d 'a r g e n t o u d e b ro n z e
d e p ro v e n a n c e b y z a n tin e e t a u to c h to n e . d e c o u v e r te s ju s q u ’a p r e s e n t. D u ra n t c e tte pe-
rio d e il y a e u a u ssi u n e in te n s e v ie re lig ie u s e e n D o b ro u d ja d a n s le c a d r e d e la
m e tro p o le d e D ris tra , d io c e s e in c o r p o r a n t c in q e v e c h e s , ce q u i p r o u v e u n e c o n tin u ite
e tn iq u e e t u n e s ta b ilite a d m in is tr a tiv e d e la p o p u la tio n lo c a le .
P rof. u n iv . G h. P â r n u | ă. L’in s tru c tio n du c le rg £ e n B e s s a ra b ie m e rid io n a le

e n tr e 1857— 1878. D es d o c u m e n ts in e d its te m o ig n e n t d e la p r e o c c u p a tio n q u e les P rin -
c ip a u te s R o u m ain es,. s u r to u t le G o u v e r n e m e n t d e M o ld a v ie , a v a ie n t c o iu e r n a n t r i n s t r u c -
tio n d u c le r g e q u i a lla it rem plir- le m in is te re s a c e r d o ta l e n B e s s a ra b ie a u p r e s d e s
e g lis e s d e s d e p a r te m e n ts : Ism a il, C a h u l e t B o lg rad , r e tr o c e d e s a la R o u m a n ie e n 1856.
A in si, le m e tro p o lite S o fro n ie d e M o 'ld a v ie e n v o ie lâ -b a s l ’a r c h im a n d r ile T h e o c tis te
S c rib a n d o n t la m is sio n e ta it d ’o r g a n is e r l'E g lise o rth o d o x e d e c e s c o n tr e e s - la e t
l'e n s e ig n e m e n t s e m in a ria l u rg e m m e n t n ^ c e s s a ire â c e tte E g lise . Le p r e m ie r S e m in a ire

t h e o lo g iq u e a e te o r g a n is e d a n s la v iile d 'Is m a il e n 1863 a lo rs qfle d a n s d 'a u tr e s lo-
c a lite s o n t e te c re e e ş d e s e c o le s c a te c h is tiq u e s . Le S e m in a ire d e la v iile d ’Ism a il a e te
•une v r a ie p e p in ie re d e s p r e tr e s d e la B e s s a ra b ie m e rid io n a le , c ’e s t a d ire d u te r ito ir e
d e s tr o is d e p a r te m e n ts m e n tio n n e s c i-d c s s u s q u i o n t e g a le m e n t fa it l.’o b je t d e b e a u -
■coup d ’a u tr e s p r e o c c u p a tio n s d e la p a r t d e l’E ta t ro u m a in , d a n s d a u tr e s d o m a in e s a u ssi.
M a rin C o j o c , c a n d id a t a u d o c to ra t, J e a n V I C a n ta c u z e n e d e B y z an c e : e m p e -
r e u r, h is to r ie n e t m o in e . C e tte e tu d e e s t d e d ie e â la p e r s o n n a lite d ’u n e {ig u re d e s p lu s
i n te r e s s a n te s d e l’h is to ir e d e B y z an c e, d o n t la v ie a e te l’o b je t d 'a m p le s in v e s tig a tio n s
d a n s le c a d r e d e l ’h isto rio g ra p h ie ^ p a s s e e e t m o d e rn e . C e p e r s o n n a g e d e s c e n d a it d 'u n e
■des g r a n d e s fa m ille s d e 1 a r is to c r a ţie fe o d a le b y z a n tin e , a p p a r e n te , p a r sa m ere , a i e c
la fa m ilie d e s P a le o lo g u e , p a r so n o n c le , a v e c la fa m ilie d e s A n g h e lo s , e t p a r so n e p o u s e
Irin a , a v e c la fa m ilie d e s A s sa n , f o n d a te u r s e t s o u v e r a in s d e l'e m p ir e v a la c h o - b u lg a r e .
P o s s e s s e u r d 'a lle u x im p o r ta n ts e t d e b e a u c o u p d 'a u tr e s b ien s, ii s ’im p o s e d a n s la c la s s e
p o litiq u e d ’a b o rd c o m m e « g ra n d d o m e s tiq u e » a la C o u r im p e ria le , fo n c tio n d e la p lu s
g r a n d e im p o rta n c e , a p r e s l’e m p e re u r. 11 d e v ie n t s o u v e r a in d e B y z a n c e e n o c to b r e 13-41.
E n ta n t q u ’h is to r ie n il s e fa it r e m a r q u e r p a r s e s e c r its in titu le s H is to ir e s q u i s o n t u n e
s o u r c e h is to riq u e im p o rta n te p o u r la p e r io d e e n tr e 1320— 1369. A pr^ţ; a v o ir 6 te o b lig e
d ’a b d iq u e r e n fa v e u r d e J e a n V . P a le o lo g u e , il e n tr e d a n s u n m o n a s te re oii il se fit
to n d r e e t y v e c u t u n e t r e n ta in e d ’a n n e e s e n ta n t q u e m o in e . C ’e s t d u r a n t c e tte p e rio d e
•qu’il re d ig e s e s H isto ire s, o u il r a c o n te a u ssi le s e v e n e m e n ts d e r o u le s a u c o u rs d e so n
re g n e . C e s t d e c eU e o e u v r e q u e u o u s a p p r e n o n s a u s s i b e a u c o u p d e c h o s e s i n te r e s s a n te s
s u r l'h e s y c h a s m e d o n t la d is p u te a lie u p e n d a n t so n re g n e e t il d e fe n d G re g o ire P a la m a s
e t s e s d is c ip le s , â -c o te d e s q u e ls il se ra n g e lui a u ssi. D an c e t t e o e u \ r e il e s t e g a le
m e n t q u e s tio n d e la D o b ro u d ja , te r r e ro u m a in e q u i se t r o u v a it a u s s i e n g lo b e e d a n s
l ’E m p ire b y z a n tin .
llie F o n t a , Les C o n s titu tio n s d e m o c r a tiq u e s ă -p ro p o s d e s E g lise s e t d e s p rin -

c ip e s c o n c e r n a n t le d e ro u le m e n t d e la v ie re lig ie u s e . D a n s c e t a r tic le l’a u te u r se p ro -
p o s e d ’e c la ir c ir la m a n ie re d o n t o n p o u r r a it a b o r d e r le c a d r e j u r id i q u e q u i d o v ra it re -
g le in e n te r la v ie d e s c u lte s , so n d e ro u le m e n t n o rm a l, e n to u te lib e r te , m a is d e c o n c e rt
a v e c le s lo is d e to u s le s a u tr e s d o m a in e s d e la v ie d e s g c n s d a n s n o tr e p a y s, m a in te -
n a n t, lo rs q u e la R o u m a n ie d ’a p r e s la r^ v o lu tio n d u m o is d e d e c e m b r e 1989 a a c c e d e a
u n e to ta le lib e r te c o m m e s u ite â l ’e c ro u le m e n t d u c o m m u n ism e e n E u ro p e d e l’E st. O n
r a p p e lle c o m m e n t le re g im e c o m m u n is te c o n tr a ig n a it la v ie r e lig ie u s e d e c h a c u n e t
o b s tr u c tio n n a it p a r to u s les m o y e n s l 'a c tiv ite d e s c u lte s d a n s n o tr e p a y s b ie n q u ’il se
p r e s e n tâ t c o m m e a r b it r e e t g a r a n t d e la lib e r te re lig ie u s e . E n s u ite o n p a s s e e n r e v u e
la s itu a tio n d u c h ris tia n is m e d a n s T h is to ire e t â p r e s e n t p a r r a p p o r t a u x lo is q u i sti-
p u la ie n t sa c o n tr a in te v o ir m e m e sa p e rs e c u tio n o u s e s l ib e r t e s c o n fo rm ^ m e n t a u x
C o n s titu tio n s d e m o c r a tiq u e s d e s p a y s q u i o n t a c c e d e â la lib e r te d e p u is lo n g te m p s d e jâ .
O n p r e c is e q u e le s lib e r te s r e lig ie u s e s s o n t p a r to u t e n r a p p o rt d ire c t a v e c la m a n ie re
d o n t o n a b o rd e le s re la tio n s e n tr e l ’E g lise e t l ’E ta t e t o n s ’a p p l i q u e a illu s tr e r c e tte a fir-
m a tio n p a r b e a u c o u p d ’e x e m p le s p ris d e s C o n s titu tio n s d e p lu s ie u r s E ta ts d e m o c ra
tiq u e s e u ro p e e n s . En c o n c lu s io n on a ffirra e q u e le s in s tr u m e n ts ju r id iq u e s c o n c e r n a n t
la v ie e t l 'a c tiv ite d e s c u lte s e t le d e ro u le m e n t d e la v ie r e lig ie u s e s o u t l’e x p re s s io n
d u r61e q u e le s o rg a h is m e s d e m o c ra tiq u e s d e la s o c ie te o n t d a n s le p ro c e s s u s d e l’e la -
b o ra tio n d e to u te s le s lo is c o n c e r n a n t to u s les e tr e s h u m a in s c r o y a n ts o u n o n -c ro y -
a n ts .
DOCUMENTARE
Prof. I. L. G e o r g e s c u, M o e ş tn u i a r te i c o n te m p o r a n e . Z u g r a v i . . . 111
Prof. G h. P i r n u ţ ă. P te g ă lite u c le ru lu i In B asarabia d e s u d in g ta p a 1857—

1878 .................................................................................................................... .......... 126
D rd. M a rir. C o j o c . Io a n V I C a n ta c u z in o im p ă r u ', i s t o n c şi m o n a h . . 131
Ilie F o n t a , C o n s titu ţiile d e n io c r a tic e d e s p r e B iseric i ş i p r in c ip iile d e sfă şu ră r ii

v ie ţii r e h g . o a s e ......................................................................................................................... 152
Pr. A le x a n d ru S t â n c i ' l e s c u - B I r d a, B ib lio g ra iia r e v is te i «B iseric a

O r to d o x ă R ă m â n ă . ‘ 1874— 1984) (p a rte a a I X - a ) ................................................ 157
RECENZII
■Pr. Dr. V a s ile \ js : la c l t, A -ô th er w o rid — M em orj'es ir o m c o m m u n is ts p riso n s

(A ltă / t u r e — >>junXi/i d m În c h is o rile c o m u n is te ), N e w - Y o r k . 1987, 97 p.,
d e Pr. A i i s t V i s i l e C o r d o n ................................................................................................ 186
'.H:
.- ? > J
(Şffffo%c5\,^ţ
2»'. ■
W i M i
r" ■
vi
I^47; ' Â î •*!:
^ r C y -^ C ^ J :
ORTODOXA
ROMANA
;r
9 f P ^
4.
CUPRINSUL
PA ST O R A L E , SC R ISO R I 1RENICE
P a sto ra la P rea F e r ic itu lu i P ă rin te P atriurh T c o r / / s I, c u p r ile ju l sfin te lo r

să r b ă to r i a le î n v i e r i i D o m n u lu i, 1901 / . ................................................ 3
S c riso a re a iren ieă a Prea F e r ic itu lu i P ă rin te P a tria rh T e o c t i s t c ă tr e In tiis tă -
tă to r ii B is e ric ilo r c re ştin e , cu p r ile ju l S fin te lo r P aşti, 1991 . . . 7
S c riso ri ire n ic e p r im ite d e Prea F e ric itu l P ă rin te P a tria rh T e o c t i s t cu p r ile ju l
S fin te lo r P aşti, 1 9 9 1 ......................................................................................................... #
V IA Ţ A B ISERICEA SC A
A le g e r e a ş i in s ta la r e a I.P.S. P im en , ca a rh ie p is c o p al S u c e v e i şi R ă d ă u ţilo r . 19
P.S. C a lin ic * B o to şă n ea n u l* , n o u l e p is c o p -v ic a r a l A r h ie p is c o p ie i la ş ilo r . . 29
*F răţia O r to d o x ă R o m â n ă » r e d iv iv a (Prof. E m ilu in P o p e s c u l . . 30
P ro fe s o ru l Dr. D o cen t A le x u n d r u F.liun — m e m b ru c o r e s p o n d e n t ui A c a d e m ie i

R o m â n e (Pr. a s is t. A le x a n d ru 1 o n i t ă ) .........................................................33
Din v ia ta B iseric ilo r O r to d o x e s u r o r i ......................................................................................36
C r o n i c ă ....................................................................................................................................................... 37
A T IT U D IN I
Pr. P ro f. Io n B r i a , C re ş tin is m u l ro m â n e sc In E uro p a d e a z i ..............................40
V irg il M o l d o v a n , P ro b le m e a c tu a le a le d ia s p o r e i o r t o d o x e ............................. 44
P r. M a rc -A n to in e C o s t a de B e a u r e g a r d , R o lu l O r to d o x ie i In F ranţa, a s tă z i 47
Pr. D r. G h e o rg h e I. D r ă g u 1 i n. L ib a n u l b is e ric e s c d in A r d e a l ş i re a c tu a liza re a

u n u i m it c o n f e s i o n a l ......................................................................................................52
P r. Dr. M irc e a B a s a r a b, C re d in ţă ş l c u ltu r ă la A d u n a r e a g e n e r a lă a CEB
d e la C a n b e r r a ................................................................................................................ 54
A N IV E R SA R I — C O M EM O R Ă R I
Pr. G h e o rg h e C u n e s c u , P ă rin te le G rig o re — G ala G a la c tio n d e s p r e B a sarabia 58
Pr. D u m itru S a n d u , U n m a re d ip lo m a t ş i c r e ş tin o r to d o x ro m â n .- 50 d e a n i

d e la m o a rte a lu i N ic o la e T i t u l e s c u ................................................................74
BISERICA
ORTODOXA
ROMANA
BULETINUL OFICIAL AL PA TRIA R H IEI ROMÂNE
A N U L C IX , N R. 4— 6 A P R IL IE — IU N IE, 1991
BUCUREŞTI
P r e ş e d i n te : P rea F e r ic itu l P ă rin te TEOCTIST, P a tria rh u l B ise ric ii
O r to d o x e R o m â n e .
M e m b ri: P. S. R O M A N IA L O M IŢ E A N U L , E p is c o p -v ic a r a l A r h ie p is c o p ie i
B u c u r e ş ti l o r ; P. S. P IM E N S U C E V E A N U L , E p is c o p -v ic a r a l
A r h ie p is c o p ie i I a ş i l o r ; P. S. S E R A F IM F A G A r A Ş A N U L ,
S E V E R IN E A N U L , E p is c o p -v ic a r a l A r h ie p is c o p ie i C ra lo v e i.
R e d a c to r : Pr. D U M IT R U D IM A .
COLABORATORI :
în a lt P rea S tin fltii M itr o p o liţl, P rea S fin ţiţii E p isc o p i, P ro le s o rii I n s titu te lo r
te o lo g ic e , a i S e m fn a r iilo r te o lo g ic e ş i a i Ş c o lilo r d e c In tă r e fl b i s e r i c e ş t i ;
P rea C u c e r n ic ii C o n s ilie r i a d m in is tr a tiv i, p a tria r h a li ş i e p a rh ia li, p ro to p o p i,
p re o ţi, c a n d id a ţf la titlu l d e d o c to r i n te o lo g ie ş.a.
fTEO C TIST
DIN MILA LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCO P AL BUCUREŞTILOR,
M ITROPOLIT AL M UNTENIEI ŞI DOBROGEI,
PATRIARH AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
IU B IT U L U I N O S T R U CLER, C IN U L U I M O N A H A L
ŞI D R E PT C R E D IN C IO ŞIL O R C R E ŞT IN I, H A R ŞI P A C E
DE LA D U M N E Z E Z U -T A T A L , IA R DE LA N O I
P Ă R IN T E A S C Ă B IN E C U V ÎN T A R E
• V e n i f i , to (i c r e d in c io ş ii, să n e în c h in ă m
S lin te i î n v i e r i i Iu i H r is to s Că ia tă a v e n it,
prin C ru c e , b u c u r ie la to a tă lu m e a » (D in
C in tă r ile Î n v ie rii).
H R IST O S A ÎN V IA T !
Iubiţi fii şi fiice in Hristos D om nul,
In vrem ea Postului M are şi m ai ales în săptăm îna S fintelor P atim i
un fior de tristeţe sfîn tă sălăşluia adînc în sufletele noastre. T risteţe ad^p-
că din pricina suferinţei şi înfricoşatei m orţi pe cruce a lui H ristos, Fiul
lui Dum nezeu în tru p at. A şa L-a zugrăvit şi m arele Isaia : «D ispreţuit
era şi cel din urm ă dintre o a m e n i; om al durerilor şi cunoscător al su
ferinţei» (Isaia 53, 3). T risteţe adîncă, d ar strălu m in ată tainic de n ă
dejdea învierii din m orţi a D om nului Hristos. «Voi acum sînteţi trişti, spu
ne Iisus ucenicilor în ain te de m oartea Sa, dar iarăşi vă voi vedea şi se
va bucura inim a voastră şi bucuria voastră n im en i nu o va lua de la
voi» (Ioan 16, 22). Şi iată că nădejdea nu le-a fost înşelată. «Şi uşile fiin d
încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a v e n it Iisus şi a
stat în m ijloc şi le-a zis : Pace vouă ! Şi zicînd acestea, le-a arătat m îi-
nile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzînd pe Domnul» (Ioan
20, 19—20).
Iar noi, cei botezaţi şi unşi în tru M oartea şi în v ierea lui H ristos,
după ce am p u rta t îm preună cu El Crucea răstignirii, sîntem străb ătu ţi
astăzi de lum ina lină a în v ierii şi a biruinţei Sale asupra m orţii. «Ieri,
glăsuieşte o veche cîntare a Bisericii, m -am îngropat îm preună cu Tine,
ilristoase, astăzi mă scol îm preună cu Tine înviind Tu. R ăstignitu-m -am

ieri îm preună cu Tine, Însuţi îm preună mă pream ăreşte, M întuitorule,
în tru îm părăţia Ta». înviind din m orm înt ca un biruitor, H ristos D um
nezeu înveşm întează întreaga făp tu ră de p u tere a biruinţei Sale, făcîn-
du-ne pe toţi părtaşi vieţii Sale dum nezeieşti.
Iubiţi credincioşi,
în noaptea strălucitoare de lum ină a S fintelor Paşti, Biserica ves
teşte tu tu ro r bucuria învierii lui H ristos : «Cerul după cuviinţă să se
veselească şi păm întul să se bucure ; să prăznuiască toată lum ea cea
văzută şi cea nevăzută că a înviat Hristos, bucuria cea veşnică». învierea
lui H ristos izvorăşte bucurie p e n tru întreaga om enire şi pentru tot uni
versul. Şi aceasta p en tru că prin H ristos răstig n it şi înviat, om ul, şi prin
el întreaga făptură, îşi regăseşte drum ul pierdut. Păcatul a introdus în
lum e tragedia m orţii, dar p rin învierea lui H ristos, m oartea este dis
tru să şi d rum ul spre veşnicie din nou deschis. «Unde îţi este moarte, bol
dul tău ? Unde îţi este iadule, biruinţa ?» (I Cor. 15, 55), exclam ăm îm
preu n ă cu Sf. Apostol Pavel, şi to t îm preună cu el răspundem : «moar
tea a fo st înghiţită de biruinţă» (I Cor. 15, 54), p entru că H ristos a înviat.
N um ai în M întuitorul H ristos Cel înviat, avem certitudinea propriei noas
tre învieri «ştiin d că Cel Care a în via t pe D om nul IisUs ne va învia
şi pe noi» (II Cor. 4, 14).
în această b iruinţă asupra m orţii, viaţa om ului îşi găseşte sensul
ei adevărat, în deschiderea spre veşnicie. Cu alte cuvinte, dobîndim cu
noştinţa că viaţa nu se încheie în faţa m orm întului. P e n tru cel pătru n s de
realitatea învierii lui Hristos, m oartea este adorm ire în tru aşteptarea
învierii şi trecere spre viaţa cea veşnică.
în fiecare dum inică noi sărbătorim învierea lui Hristos, iar prin îm
p ărtăşirea cu T rupul şi Sîngele Său, care, după cuvîntul Sfinţilor P ărinţi,
este «mijloc în stare să învingă m oartea şi doctorie a nem uririi», ne în
dreptăm spre îm p ărăţia lui Dum nezeu.
•
D reptm ăritori creştini,
S fîn tu l Apostol Pavel spune creştinilor din Efes ’şi prin ei tu tu ro r
creştinilor : «Răscumpăraţi vrem ea, căci zilele rele sînt» (Efeseni 5, 16).
A cest cu v în t ne ara tă că viaţa creştină este o perm anentă p u rta re a cru
cii. «D rum ul ce duce spre Dum nezeu, spune Sfîntul Isaac Şirul, este o
cruce zilnică. Nim eni nu-şi m întuieşte su fletu l fără aprigă stăruinţă».
V iaţa creştinului este un pelerinaj p resă rat cu tot felul de greutăţi. în
acest pelerinaj, însă, o m u l.n u -şi duce crucea singur. Hristos, ca izvor
tainic de p u tere şi lim an în m area învolburată a vieţii este p retu tin -
denea şi p u ru rea prezent. Iar lim anul nu-1 aflăm în altă p arte decît în
S fîn ta noastră Biserică, zidită pe tem elia adevărului veşnic îm părtăşit
de D uhul Sfînt. L uîndu-şi crucea şi p u rtîn d -o cu nădejde, creştinul că
lătoreşte cu H ristos pe dealul Golgotei, iar acest drum al crucii are ca
destinaţie ultim ă m orm întul gol — realitate vie a bucuriei învierii.
PASTORALE — SCRI SORI IRENICE 5
în adevăr, după cum p rin cruce H ristos a ajuns la înviere, tot aşa
şi p rin tr-o răstignire proprie faţă de păcat om ul gustă din bucuria Paşte-
lui veşnic. Această răstignire este urm area lui H ristos prin acceptarea
crucii (Marcu 8, 34), este ascultarea lui H ristos cu sm erenie şi cu blîn-
deţea inim ii, p en tru a regăsi pacea lăuntrică şi calm ul sufletesc a tît de
necesare în tr-o lum e hăitu ită de zbucium ul neasem uit al vieţii şi tero
rizată de nelinişte : «V eniţi la M ine toţi cei osteniţi şi îm povăraţi, zice
M întuitorul Hristos, şi Eu vă voi odihni pe voi. L uaţi jugul M şu asupra
voastră şi învăţaţi-vă de la M ine, că sînt blînd şi sm erit cu inim a şi v e ţi
găsi odihnă sufletelor voastre» (Matei 11, 28—29).
D rum ul m întuirii, cu toate g reutăţile lui, nu este deci imposibil.
A ceasta p en tru că, spune Sfîntul Apostol Pavel, cunoaştem «ţinta» spre
care tindem , adică «răsplata chem ării de sus», care nu este altceva decît
învierea din m orţi şi sălăşluirea cu D um nezeu «în tru Hristos Iisus» (Fi-
lipeni 3, 14). Şi cunoaştem această ţin tă nu num ai ca o răsplată viitoare,
ci şi ca o trăire a bucuriei învierii încă în această v iaţă fiind.
După cum Hristos, c h ia r în tim pul P atim ilor străluceşte în lum ina
dum nezeirii Sale şi chiar «în m orm înt cu trupul», El coboară «în iad
cu sufletul» şi ca un b iru ito r sfărîm ă p u terea m orţii, la fel p u rta rea
crucii de către fiecare d intre noi poate fi drum lung şi anevoios, dar
zorile tainice ale lum inii învierii sîn t deja prezente şi strălucesc per
m anent la orizont ca o chem are izvorîtoare de p u tere şi de sfînta nă
dejde, ca prevestire convingătoare a îm părăţiei cerurilor. «împărăţia lui
D um nezeu este înăuntrul vostru» (Luca 17, 21), spune Dom nul H ristos.
Această, experienţă a drum ului crucii ce duce la com uniune cu H ristos în
Împărăţia Cerului, este tră ită ca dispoziţie a minţii şi a sufletului deschi-
zîndu-se spre realităţile spirituale şi ca dorinţă de a fi în com uniune cu
Dum nezeu şi cu aproapele prin iubire.
însuşi păm întul şi firea înconjurătoare peste care este pus omul, tre
buie să devină, prin iubire şi cutezanţa m inţii acestuia, im aginea frum u
seţilor dum nezeieşti şi lăcaş al lui Dum nezeu. Om ului i s-a dat de către
Dum nezeu să săvîrşească această lucrare de sfinţire a vieţii lui, a sem e
nilor şi a lumii.
Crucea lui H ristos, ca izvor veşnic de înviere, treb u ie să fie aşezată
în centrul vieţii, al gîndirii, al voinţei şi sentim entelor noastre. «Cel ce
cunoaşte taina Crucii, spune Sf. M axim M ărturisitorul, cunoaşte taina tu
tu ro r lucrurilor». Oam enii şi situaţiile vieţii să fie p riv ite din punctul de
vedere al m orţii şi învierii lui H ristos şi atunci vom înţelege că m oartea
noastră se transform ă în «trecere — paşte» spre viaţa veşnică. Şi de
aceea cinstim şi sărutăm cu evlavie sfînta Cruce, ea fiind p e n tru noi
ortodocşii «puterea lui D um nezeu» (I Cor. 1, 18).
Iubiţi fii şi fiice în Ilristos Dom nul,

în după-am iaza zilei învierii lui Hristos, doi din ucenicii Săi stră -
băteau trişti drum ul ce ducea de la Ierusalim la un sat, al cărui num e
era Emaus. Iisus se apropie de ei, le tîlcuieşte cuvîntul adevărului şi se
descoperă pe Sine la «frîngerea pîinii» (Luca 24, 35).
6 BI S ERI CA O R T O D O X A R O M Â N A
T răim în tr-o lum e în care nu toţi oam enii sînt pătru n şi de adevărul
învierii lui H ristos şi de aceei ei sîn t trişti, neavînd «nădejde», cum spu
n e clar Sfîntul Apostol Pavel (I Tes. 4, 13). Cei ce credem însă în puterea
Învierii sîntem chem aţi să ne apropiem de aceştia şi să m ergem îm preună
cu ei, asem enea lui Iisus a lă tu ri de ucenicii Săi spre Em aus, şi să le ves
tim bucuria vieţii veşnice. A ceastă bucurie a învierii a lu m inat prin se
cole cugetele străm oşilor noştri şi, dşşi obidiţi de vitregiile vrem urilor,
ei au d ă ru it din lum ina bucuriei lor tu tu ro r celor din jur. Ca m artori ai
învierii M întuitorului H ristos, creştineşte şi rom âneşte, ei o vesteau prin
u n ita te a de credinţă, p rin statornicie pe v a tra străb u n ă şi p rin apărarea
ei şi a neam ului cu p reţu l vieţii. Să nu uităm icoana vredniciei lor ; să
nu uităm jertfele eroilor şi m artirilo r p e n tru în treg irea şi dăinuirea nea
m ului nostru de pretutindeni, ci cu sm erenie să-i pom enim ca pe adevă
raţi p u rtăto ri de Dum nezeu, de d rep tate şi adevăr şi ca vestitori ai învierii
şi lum inii lui Hristos.
Fiecare creştin are m isiunea ca, p rin cuvînt, viaţă curată şi iubire
jertfelnică p e n tru toţi oam enii, şi m ai ales p e n tru cel în suferinţă sufle
tească şi trupească, să fie un apostol al în vierii lui Hristos. In fiecare că
m in de orfani, în fiecare copil care suferă, în fiecare bolnav sau b ătrîn sin
g u r şi fără sprijin, în fiecare chip om enesc d in tre cei din închisori des
coperim , dacă m ergem să-i cercetăm , chipul lui Hristos. Un m are gîndi-
to r şi văzător al tainelor lui Dum nezeu, Didim din A lexandria, citează un
cuvînt p ă stra t de la M întuitorul H ristos : «Pe D um nezeu, 11 poţi vedea în
orice frate».
Lum ina Sfintelor P aşti să strălucească, aşadar, cu mai m ultă putere în
fiecare din noi, şi p rin noi H ristos Cel în v iat să propovăduiască lum ii ves
te a cea bună a b iruinţei definitive asupra m orţii : «înviat-a H ristos şi
iadul a fost nim icit. Sculatu-S -a H ristos şi au căzut diavolii. în v iat-a H ris
tos şi se bucură îngerii. în v ia t-a H ristos şi v iaţa stăpîneşte !». N ădăjduind
că această viaţă va stăpîni cugetele şi faptele noastre, vă îm brăţişez cu
dragoste în aceste sfinte clipe şi vă adresez tu tu ro r :
H R IST O S A ÎN V IA T !
Al vostru de tot binele voitor şi p u ru rea ru g ăto r către D um nezeu.
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

S C R IS O A R E A I R E N IC Ă
A PREA FERICITULUI PĂRINTE PATRIARH TEOCTIST,
CĂTRE ÎNTÎISTĂTĂTORUL BISERICILOR CREŞTINE,
CU PRILEJUL SFINTELOR PAŞTI 1991
Prea iubite frate în Hristos,

în luminata noapte a Paştilor, credincioşii cintă imnul
biruinţei adusă în lume de crucea Mîntuitorului H ristos: «Ve
niţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei învierii lui Hristos,
că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea!».
în spiritul acestei cîntări purtătoare de bucurie noi toţi
avem nădejde că «Acela care L-a înviat pe Domnul Iisus, ne
va învia şi pe noi împreună cu El» (II Cor. 4, 14).
• Această încredere că învierea lui Hristos este garanţia în
vierii noastre, trebuie vestită cu mai multă putere în această
lume în care glasul armelor şi a tot felul de nedreptăţi se
aude neîncetat.
De aceea, întăriţi de Domnul Hristos, care vrea ca «toţi
ucenicii Săi să fie una» (Ioan 17, 21), sîntem cu toţii chemaţi
să ne unim şi mai mult în rugăciune pentru ca puterea păcii
adusă de El apostolilor în ziua învierii (Ioan 20, 19) să facă
să înceteze zgomotul ucigaş al armelor şi pentru ca plăcuta
adiere a dreptăţii să poată stăpîni în lume pentru conver
tirea ei.
Fie ca această nădejde să sălăşluiască pururea în inimile
noastre iar Mîntuitorul Hristos, biruitorul morţii, să ne facă
să ne umplem de bucuria duhovnicească şi de viaţa cea veş
nică din mormîntul Său cel gol şi să ne facă pe toţi părtaşi de
roadele Sfintei Sale învieri.
împreună cu îngerul, Vă adresăm, Prea iubite Frate, Vouă
şi credincioşilor care v-au fost încredinţaţi spre păstorire,
salutarea pascală: Hristos a înviat!
f T E O C T I S T,
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
SCRISORI IRENICE PRIMITE DE PREA FERICITUL
PĂRINTE PATRIARH TEOCTIST,
CU PRILEJUL SFINTELOR PAŞTI — 1991
Scrisoarea irenică a Sanctităţii Sale Dimitrie

Arhiepiscopul Constantinopolului
şi Patriarh ecum enic.
Prea Fericite şi Prea S fin ţite T e o c t i s t ,

Arhiepiscop al Bucureştilor, M itropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh
al Bisericii A utocefale O rtodoxe Române,
Prea iubit şi m u lt dorit frate şi îm preună-liturghisitor cu Sm erenia
noastră,
Îm brăţişindu-V ă frăţeşte Im D om nul, cu deosebită bucurie ne adre
săm Venerabilei Voastre Prea F e r ic ir i!
Cu sim ţăm inte de bucurie şi veselie sfîntă, p rin prezenta noastră
scrisoare p a triarh a lă venim înaintea Prea F ericirii Voastre, prea iubite şi
m ult dorite, p en tru a vă da îm brăţişarea sărbătorească şi plină de bucurie,
cu prilejul sfintei şi de lum ină p urtătoarei învieri a D om nului, răspunzîn-
du-V ă la rîndul nostru din toată inim a «A devărat a înviat M întuitorul
nostru !».
Dom nul nostru, care în tru slavă a fost ridicat din m orţi şi m oartea a
călcat p rin slava Tatălui, bucuria noastră veşnică, în toate zilele a fost
şi este alături de noi, conform bunei şi adevăratei Sale vestiri. P rin lum i
na şi bucuria sfintei Sale învieri, El sprijină cred in ţa şi nădejdea noastră
şi a turm ei noastre cuvîntătoare în tru puterea nebiruitului şi absolutului
adevăr descoperit, m îngîindu-ne în toate încercările, în tărin d u -n e spre a
lucra după vrednicie şi cu rodnicie la îm plinirea scopului sfintei Sale
Biserici.
Fie ca Dum nezeu, R ăscum părătorul lum ii, să acopere cu acoperă
mântul Său şi să păzească pe P rea F ericirea V oastră în tru m ulţi ani în
sănătate, sărbătorind cu bucurie al praznicelbr praznic, dîndu-V ă putere
şi întărindu-V ă în în alta slujire patriarhicească a P rea Fericirii Voastre.
Cu aceasta, îm brăţişînd cu frăţească să ru ta re pe P rea Fericirea Voas
tră în tru Dom nul şi Dum nezeul şi M întuitorul nostru Iisus Hristos, care
a călcat cu m oarte pe m oarte, dăruindu-ne nouă, celor care credem în El,
viaţă veşnică, răm înem ou profundă dragoste în tru El şi respect deosebit,
Al V enerabilei V oastre P rea Fericiri, iubit frate în Hristos,
f D IM IT R IE
a l C o n s ta n tin o p o lu lu i
Scrisoarea irenică a Sanctităţii Sale Partenie,

Papă şi Patriarh al Alexandriei
şi al întregii Alrici.
Iubite frate :
«H r is to s a în v ia t d in m o r ii
C u m o a r te a p e m o a r te c ă lc în d
şi c e lo r d in ;m o rm in te , v ia tă
d ă r u in d u - le /».
Este veşnica noastră salutare pe care ne-o adresăm in fiecare an !

învierea Dom nului nostru Iisus Hristos, Dum nezeu, bucuria noastră, Paş-
tele nostru, b iruinţa noastră, viaţa noastră trăieşte, «pentru toate şi în
tru toate».
Ceea ce are Hristos, avem noi : darul Său veşnic pe care l-a făcut oa
m enilor ; sîntem «neam» al Său «dintr-un sînge». T oate sînt p en tru noi :
zidirea Lui, creaţia Lui ; pe toate le-a d ă ru it cu m ultă dragoste om ului,
El care trăieşte şi nu m oare niciodată, pe care m orm întul nu-L ţine.
N aşterea Lui este şi naşterea noastră, învierea Lui este şi învierea
noastră, viaţa Lui, viaţa noastră.
Fără înviere, toate sînt fără sens ; fără viaţa veşnică, toate sînt goale
şi «credinţa zadarnică».
învierea le cuprinde pe toate şi viaţa biruieşte m oartea, deoarece
H ristos a v ru t să avem viaţă, viaţă din belşug, a lă tu ri de El, cu toţi şi cu
toate în tru toate, în oikoum ene şi dincolo de ea în îm p ărăţia cerurilor.
Este S ărbătoarea şi Praznicul praznicelor noastre. Nimic nu se pier
de, nim ic nu este distrus de m oarte. M ergem de la m oarte la viaţă. Ceea
ce am văzut, ce am auzit, ce am pipăit, ce am spus, ce am făcut în lum ea
aceasta ne urm ează, nu moare. V iaţa este veşnică cu H ristos în tru viaţa
Lui veşnică, în Biserica, îm p ărăţia şi Z idirea Sa cea nouă.
învierea Sa este învierea tu tu ro r, a oam enilor, a lum ii, a creaţiei. Ea
îi uneşte pe toţi şi pe toate, fără nici o discrim inare, deoarece este dra-
• gostea lui Dum nezeu, ultim ul deceniu al veacului nostru, înainte de anul
2000, cu m arile şi creştinele sem ne ale tim pului, cu învierea Bisericii Sale
în O rtodoxia R ăsăritului, cu pacea care răsare în O rientul M ijlociu, sfin
tele locuri ale Bisericilor noastre, ale celor trei religii ale U nui D um ne
zeu, cu lupta, drep tatea şi libertatea, cu jertfele popoarelor p en tru a fi re
înviate d repturile om ului «pretutindeni şi toate», cu călătoria «în această
lume» : cu sîngele «răscum părării p en tru m ulţi», cu jertfa adusă de po
poare pentru pace, fra tern ita te şi unitate, cu dialogul continuu, colabo
rarea şi com uniunea «întru toate», fără în tre ru p e re , viaţa şi învierea
H ristosului nostru, este binecuvîntată şi veşnica noastră ieşire şi trecere,
Paştele nostru, învierea cea de obşte, care se uneşte cu Paştele Său şi în
totdeauna este unul şi acelaşi cu Paştele de la anul 33 după Hristos.
Şi după voia şi cuvîntul Său, «iată avem viaţă», veşnica sa dragoste,
A m in !
Vă îm brăţişez frăţeşte, P rea Iubite F rate, şi sa lu t turm a Prea F eri
cirii Voastre, poporul D um nezeului nostru, cu salutul pascal al Bisericii
Sale, al poporului Său.
10 BI SERI CA O R T O D O X A R O M Â N A
H ristos a înviat din m orţi, cu m oartea pe m oarte călcînd şi celor

din m orm inte viaţă dăruindu-le !
Cu m ultă dragoste,
t P A R T E N IE
a l A le x a n d rie i
Scrisoarea irenică a Sanctităţii Sale, Diodor I,

Patriarhul Ierusalimului şi al întregii Palestine.
Prea, Fericite TEO CTIST, *
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române,
Locţiitor al Cezareei Capadociei,
M itropolit ăl U ngrovlahiei şi
Arhiepiscop al Bucureştilor,
îm brăţişare sfîntă în Hristos Iisus cel în v ia t din m o r ţi!
A propiindu-ne, prin nem ărginita m ilostivire a lui H ristos cel ce â stră
lucit şi a spus tu tu ro r «bucuraţi-vă», de lum ina cea neapropiată şi ne-
apusă a slăvitei Sale învieri şi p u rtîn d făcliile aprinse, ne închinăm din
nou Sfîntului şi de viaţă izvorîtorului M orm înt, bucurîndu-ne în cîntări
duhovniceşti,'căci «din m oarte la viaţă şi de pe păm înt la cer, H ristos
Dumnezeu, ne-a adus pe noi».
Cu această credinţă străb ătîn d drum ul m artiric către înfricoşătoarea
Golgotă, răstignindu-ne îm preună cu Cel ce de bună voie S-a răstignit pe
Cruce, îngropîndu-ne îm preună, cu durere şi cu plîngere m ultă. Această
credinţă o trăim , îm preună cu tu rm a cea în cred in ţată nouă şi noi cei ce
cu sm erenie îndeplinim m isiunea m întuitoare a Bisericii noastre sfinţite,
în regiunea m ult încercată a O rientului M ijlociu, cu speranţa neclintită
în făgăduinţa dum nezeiască : «Iată, Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la
sfîrşitul veacului» (Matei 28, 20), înviem îm preună cu El, ţinînd Paştele
cel veşnic şi «veselindu-ne, dăm slavă Celui singur binecuvîntat şi prea-
slăvit, D um nezeu-Tatăl».
P articipînd, acum, la înnoirea adusă nouă prin înviere în sfintele
slujbe săvîrşite la preasfîntul M orm înt, ne a rătăm şi dragostea noastră
în H ristos faţă de P rea F ericirea V oastră preaiu b ită Nouă, pom enind n u
m ele V ostru, rugîndu-ne din tot sufletul p e n tru sănătatea şi p en tru în
tărire a P rea Fericirii V oastre în m isiunea de păstorire a Bisericii Voas
tre sfinte. încă ne rugăm fierbinte D om nului nostru, celui dătător de
pace, p e n tru a lum ina cu lum ina învierii Sale pe conducătorii tu tu ro r
statelor, p e n tru ca în înţelepciune şi frică de D um nezeu să înţeleagă sem
nele tim pului şi p e n tru ca în iubire de oam eni să se străduiască în ve
derea creării unei atm osfere de bună înţelegere şi frăţietate în tre popoare,
a trecerii la h otărîri şi acţiuni sincere p e n tru o soluţie dreaptă a proble
m elor ce există pe plan m ondial, în special în regiunea O rientului M ij
lociu, unde în tim pul din urm ă trăim în ră u tă ţire a situaţiei din cauza creş
terii tensiunii în relaţiile interum ane şi a războiului. Astfel, zi şi noapte,
cu m ultă răbdare în rugăciuni şi cereri, sîntem încredinţaţi că Dom nul
Cel în v ia t va învrednici lum ea întreagă să sărbătorească cu bucurie «bi

ru in ţa asupra m orţii», distrugerea iadului, încep u tu l unei vieţi veşnice.
Cu acestea, adresîndu-V ă cu bucurie salutul pascal «Hristos a în
v iat !», rugăm să tran sm iteţi P rea S finţiţilor A rhierei şi turm ei binecre-
dincioase, încredinţată Vouă de sus, felicitările N oastre şi cele mai căl
duroase u rări cu prilejul D um nezeiescului Paşte.
Al P rea Fericirii V oastre iu bit frate în Hristos,
+ D IO D O R i,
P a t r ia r h u l Ie ru s a lim u lu i
Scrisoarea irenică a Sanctităţii Sale A lexei II,

Patriarhul M oscovei şi al întregii Rusii.
P R E A FERIC IREA V O A S T R Ă ,
Hristos a inviat !
Cu sentim ente de înaltă bucurie duhovnicească şi cu trium ful pas
cal,- Vă felicităm sincer cu ocazia m arelui şi slăvitului praznic al Sfin
telor Paşti.
încredinţaţi fiind că odată cu învierea lui H ristos a început o viaţă
nouă, veşnică şi că îi este iertat neam ului om enesc păcatul străm oşesc
şi urm area lui — m oartea, noi cîntăm : «Prăznuim a m orţii am orţire, a
iadului nim icire, ale altei vieţi, veşnice, începuturi...».
Dom nul nostru Iisus Hristos, Cel ce prin m oartea şi învierea Sa, a
reînnoit firea om enească cea căzută făcînd-o capabilă să prim ească viaţa
■veşnică, să ne dăruiască şi nouă după m area Sa m ilă speranţa de a ve-
d'ea Lum ina cea neajunsă a îm părăţiei Cerurilor.
în aceste zile fericite, înălţăm fierbinţi rugăciuni către D um nezeul
şi M întuitorul nostru (2 P etru 1, 1) ca El să trim ită asupra P rea Ferici
rii V oastre b unătatea Sa nem ăsurată şi să Vă întărească spre a putea
duce mai dep arte cu succes, înalta slujire de în tîistătăto r, care să ser
vească' înălţării spirituale a poporului lui D um nezeu şi să contribuie la
in staurarea în lum e a păcii şi a dragostei în Hristos.
Rugăm pe bunul D um nezeu să Vă dăruiască sănătate trupească şi
sufletească şi m ulţi ani de slujire rodnică, spre slava lui Dumnezeu.
Cu dragoste frăţească în H ristos Cel înviat,
t A LEX EI
P a tr ia r h u l M o s c o v e i şi a l în tre g ii R u sii
Scrisoarea irenică a Sanctităţii Sale Maxim,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Bulgare.
PRE A FER IC IREA V O A S T R Ă ,
Hristos a î n v i a t !
încă o dată, salutăm cea mai m are zi a om enirii, încă o dată prăz
nuim sărbătoarea sărbătorilor — învierea lui H ristos. Ne bucurăm cu en
tuziasm , căci acum H ristos a înviat din m orţi, fiind «începătură a in-
vierii celor adorm iţi» (I Cor. 15, 20). H ristos a înviat iar credinţa noastră
se bucură că aceia care au m u rit în H ristos nu au pierit, căci în Iisus H ris
tos totul va prinde viaţă. T răim cu bucurie strălucitoarea înviere a lui
Hristos, evenim entul m întuitor al lum ii şi, fără nici un fel de team ă, ne
m ărturisim credinţa în El, a tît în faţa credincioşilor, cît şi a necredincio
şilor, pentru ca — cu ajutorul lui D um nezeu — prim ii să devină mai pu
ternici în credinţa lor, iar ceilalţi să devină fascinaţi de acest fapt salu
ta r şi să se roage lui Dum nezeu cel Unul, care «Aşa a iubit lumea, încît pe
Fiul Său, Cel U nul-N ăscut, L-a d at ca oricine crede în El să nu piară,
ci să aibă viaţă veşnică» (Ioan 3, 16).
Vă îm brăţişez călduros şi cu sărbătorească bucurie şi doresc ca rod
nica binecuvîntare a învierii din m orţi a M întuitorului să pogoare asu
pra P rea Fericirii V oastre, asupra clerului şi -asupra com unităţilor de
votate lui H ristos din sfîn ta V oastră Biserică.
Cu dragoste, în H ristos cel înviat,
t m a x im ,
P a tr ia r h u l B u lg a rie i
Scrisoarea irenică a Sanctităţii Sale Ilia II,

Patriarhul-Catolicos al întregii Georgii.
P R E A FERIC IREA V O A S T R Ă ,
M ult iubit frate în Hristos !
« Ia tă , Iisu s le -a in tim p in a t, z ic în d :
« B u c u ra ţi-v ă !»
(M a te i 28, 9)
în zilele noastre, cînd om enirea este copleşită de războaie, violenţă,

team ă, tristeţe şi necazuri, noi deznădăjduiţi, auzim cuvintele pline de
pace şi speranţă ale M întuitorului Înviat : «Pacea să fie cu voi, bucu
raţi-v ă !»
Pacea şi bucuria — cît de îndepărtate şi c ît de dorite sînt ele pentru
noi ! Ce trebuie să facem p en tru a îm părtăşi pacea şi bucuria ? în ain te
de toate, să fim liberi de sclavia păcatului, a egoism ului şi a fricii. Nu
mai după aceea vom cîştiga pacea şi bucuria, iar aceasta va fi. începutul
nesfîrşitei zile a slăvirii lui Dumnezeu.
Cu dragoste frăţească, Vă adresez salutul meu, P rea- Fericirii Voas
tre, Prea S finţiţilor Episcopi şi întregii Sfintei V oastre Biserici, cu prile
jul strălucitoarei S ărbători a Paştelui.
HRISTOS A ÎNVIAT !
Fie ca M întuitorul în v ia t să Vă dea săn ătate şi o lungă şi liniştită
arhipăstorire, p entru binele turm ei P rea Fericirii V oastre şi al Sfintei
Ortodoxii.
Vă rugăm să pom eniţi sfînta noastră Biserică în rugăciunile V oastre
şi, îm brăţişîndu-V ă cu frăţească dragoste în H ristos, Vă răm în, întotdea
una, devotat credincios.
IL IA II
P a tr ia r h u l- C a to lic o s a l în tr e g ii G e o rg ii
P A S T O R A L E — SCRI SORI IRENICE 13
Scrisoarea irenică a Prea Fericirii Sale Hrisostom

Arhiepiscopul Ciprului.
Prea Fericite Teoctist, M itropolit <al Ungrovlahiei.
A rhiepiscopal Bucureştilor şi.'Patriarh abRom âniei,
Prea iu b it şi m u lt d o rit frate şi îm preună-liturghisitor,
îm brăţişîndu-V ă frăţeşte, în D om nul, cu deosebită bucurie
ne adresăm Venerabilei Voastre P rea'F ericiri!
Cşl Ce S-a dat pe Sine p en tru viaţa şi m în tu irea lum ii şi S-a pogo-
r ît la iad de bunăvoie ca să izbăvească de stricăciune pe om ul cel că
zut, a b iru it legăturile iadului şi a înviat a treia zi din m orm înt. Ridi-
cîndu-Se din m orţi El a b iru it m oartea, ridicîndu-ne şi pe noi, în tru pu
tere, la îm p ărăţia ce va să fie în ceruri. In faţa acestei ofrande mai pre
sus de fire a dragostei dum nezeieşti, noi credincioşii strigăm cu glas de
biruinţă, îm preună cu Sfîntul Ioan G ură de A ur : «Unde îţi este m oarte,
boldul ? U nde-ţi este iadule b iruinţa ? A înviat H ristos şi tu ai fost n i
m icit !».
în această înălţătoare atm osferă duhovnicească, închinîndu-ne cu fier
binte m ulţum ire, izvorîtă din inim ile noastre, în vierii din m orţi, în cea de
a treia zi, a lui Hristos, îm brăţişăm frăţeşte pe V enerabila V oastră Prea
Fericire, p en tru a ne face îm preună p ărtaşi bucuriei învierii, care ne
uneşte, adresîndu-ne unul altuia salutarea biruinţei : «Hristos a înviat !».
Cu acestea, ne rugăm din tot sufletul ca H ristos, cel ce a fost răstig
n it şi a înviat din m orţi, să Vă păzească sănătos, să Vă îndrepte spre tot
binele, să Vă învrednicească a sărbători şi a prăznui Paştele lui D um ne
zeu cele m întuitoare în tru m ulţi ani, spre a călăuzi pe căile cele drepte
poporul n um it cu num ele Său, care V-a fost în cred in ţat spre păstorire şi
a lucra cu m ult folos 9pre slava Sfintei Sale Biserici !
R ugîndu-V ă să transm iteţi u rările noastre pascale iubiţilor fraţi în
.Hristos care alcătuiesc Sfîntul Sinod al Prea F ericirii V oastre, încă o dată
Vă îm brăţişăm în H ristos Cel ce a în v iat şi răm înem ,
Al V enerabilei V oastre P rea Fericiri, iubit frate în Hristos,
f H R IS O S T O M
a l C ip ru lu i
Scrisoarea irenică a Prea Fericitului Serafim

Arhiepiscopul A tenei şi al întregii Grecii.
Prea Fericite Teoctist, Arhiepiscop al Bucureştilor, M itropolit al
Ungrovlahiei, Locţiitor al Cezareii Capadociei şi
Patriarh al întregii Rom ânii,
Iu b it frate în Hristos şi îm preună liturghisitor cu Sm erenia noastră,
îm brăţişîndu-V ă în D om nul, cu deosebită bucurie ne adresăm
Prea Fericirii Voastre !
H R IST O S A Î N V I A T !
B inecuvîntat este M întuitorul nostru, care ne-a învrednicit să-L cu
noaştem pe El şi puterea învierii Sale !
14 BISERI CA O R T O D O X A R O M Â N A
B inecuvîntat este El p en tru că ne-a învrednicit să fim întîistătători ai

poporului Său, de Dum nezeu ales, popor care ştie cîntarea cea nouă şi Ii
aduce cu bucurie cîntarea de b iru in ţă «Hristos a înviat !».
U rm îndu-L şi noi, după obiceiul vechi şi venerabil, adresăm Prea Fe
ricirii V oastre şi Ierarhiei P rea Fericirii V oastre, preasfînta îm brăţişare cu
p rilejul sfintei, şi prealăudatei zile a ridicării din m orţi a lui H ristos :
H ristos a înviat !
Djn toată inim a Vă urăm ca Dom nul Slavei şi B iruitorul m orţii care
este p u ru re a cu P rea Fericirea V oastră să Vă dăruiască zile îndelungate
cu sănătate, să Vă dea d in belşug bucuria şi p u terea învierii Sale şi să Vă
încununeze cu laurii biruinţei, înţelegînd din to ate izbînzile că «Cu adevă
r a t a în v ia t Domnul».
Cu acestea, îm brăţişîndu-V ă cu dragoste în tru H ristos Cel în v ia t,
răm înem ,
Iubit frate în Hristos,
t SE R A F IM
a l A te n e i
Scrisoarea irenică a înalt Prea Sfinţitului Mitropolit

Dorotei de Praga şi al întregii C ehoslovacii.
P R E A FER IC IREA V O A S T R Ă , IU B ITE P Ă R IN T E !
H R ISTO S A ÎN V IA T !
«Cu m oartea pre m oarte călcînd», cîntă triu m fă to r S fînta Biserică*
aducînd pe fiii săi duhovniceşti şi proslăvind pe B iruitorul m orţii, pe H ris
tos Cel înviat.
C îtă bucurie duhovnicească se revarsă asu p ra noastră din acest m ă
re ţ T rium f, pe care-1 aşteptau din veacuri propovăduitorii V echiului Tes
tam ent, tră in d în credinţa în M întuitorul ce va să vie ! D ar această m ărită
sm erenie a F iului lui D um nezeu pe Golgota s-a tran sfo rm at în slavă veş
nică a B iruitorului m orţii noastre spirituale.
Vai, r ît de m are şi cu nim ic com parabilă este fericirea de a fi con
ştienţi că m oartea lui H ristos ne-a adus nouă nem urirea. R eflectînd asu
p ra acestei m ăreţii, S fîntul Grigorie Teologul, cuprins de entuziasm du
hovnicesc, exclam ă : «Mi se taie răsu flarea cînd îm i închipui acel viitor
fără sfîrşit, care stă în faţa mea» în vecii vecilor, «fiindcă m oartea e în-
frin tă p rin b iru in ţă !» (Isaia 25, 8).
Intr-adevăr, noi n u cunoaştem un sen tim en t de bucurie m ai m are
decît prin învierea lui H ristos, sim ţind atunci că ne apropiem şi de învie
rea noastră, p e n tru care ne pregătim în to t tim pul vieţii noastre păm în-
teşti, a tît a celei personale, cît şi a tu rm ei creştine binecuvîntate de Dum
nezeu.
L uînd parte cu tot sufletul la această bucurie comună, perm iteţi-m i ca
din partea m ea şi din partea Bisericii noastre să Vă felicităm călduros pe
P rea F ericirea V oastră şi pe iubiţii A rhipăstori şi pe iubiţii credincioşi ai
Sfintei V oastre Biserici, cu ocazia lum inosului P raznic al îrvierii lui H ris
tos şi să Vă urăm ca bucuria pascală să răm în ă m ereu cu P rea F ericirea
V oastră ca acel «Paşte veşnic şi m întuitor». A d evărat a înviat H ristos !
Cu deplin devotam ent şi cu dragoste frăţească sinceră, al P rea Feri

cirii V oastre rugător sm erit şi coslujitor.
Rog să-ne pom eniţi în sfintele V oastre rugăciuni.
+ DOROTEI
M itr o p o litu l d e P ra g a
Scrisoarea irenică a înalt Prea Sfinţitului V asile,

Mitropolitul V arşoviei şi al întregii Polonii.
PRE A FERIC IREA V O A S T R Ă ,
Iubite Frate in tru D om nul, S fin ţite Părinte,
Hristos a î n v i a t !
Rog pe P rea F ericirea V oastră să-m i perm iteţi să Vă felicit, ca şi pe
Sfînta V oastră Biserică cu bucuria în tru D om nul C el Înviat, căci «aceasta
este Ziua pe care a făcut-o Domnul», rugîndu-V ă să prim iţi din partea
Bisericii noastre sincere u ră ri de bine.
Astăzi C erul trium fă şi P ăm întul se bucură ! D ar, spre m arele regret,
el se stropeşte cu lacrim ile m ultor oam eni şi se înroşeşte cu sînge. El se
cutrem ură ca niciodată sub greu tatea Crucii lui D um nezeu de la Golgota.
Dum nezeu a spus ucenicilor Săi în predica dinainte de d espărţire : «Pacea
vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lum ea, vă dau Eu» (Ioan
14, 27). P ricina acelor lacrim i şi a sîngelui v ărsat este că lum ea n-a v ru t
să prim ească pacea lui Hristos. De aceea, este tu lb u ra tă pacea Sfintei Bise
rici şi a credincioşilor săi.
Astăzi, în mod deosebit, «lupul răpeşte oile şi le îm prăştie» (Ioan 10,
12), cum se întîm plă cu T urm a lui Hristos. D iferiţi «lupi», p rin «activi
tatea» lor, apar în faţa altarelo r în mod «insultător», cînd toate vieţuitoa
rele păm întului sîn t chem ate cu inim ă c u rată şi la unison să d n te «Hristos
a în v ia t!» .
«Doamne, n-ai sem ănat săm înţa bună în Ţ arina Ta ? De unde dar ne
ghina ?» (Matei 13, 27— 29). în curind vom sărbători 2000 de ani de la ve
n irea lui H ristos pe păm înt, dar ce îi va aduce om enirea în d a r ? Ce bucu-'
rie îi va putea face C reştinătatea ?
Calea lui H ristos este Crucea de la Golgota, pe care o duce şi Sfînta
Lui Biserică O rtodoxă ; Crucea, dar nu spre m oarte, ci spre înviere, spre
V iaţa veşnică.
C hiar dacă în ochii m ultora stau lacrim ile fem eilor m ironosiţe şi tris
teţea sinceră a S finţilor Apostoli, pînă la urm ă «vă veţi în trista, dar în tris
ta re a voastră se va preface în bucurie...» şi «bucuria voastră nim eni nu o
va lua de la voi» (Ioan, 16, 20, 22).
B ucuria şi N ădejdea noastră este D om nul n o stru Iisus H ristos ; Lui
să-I fie recunoştinţa veşnică.
Cu adevărat a î n v ia t !
Al P re a F ericirii V oastre, sm erit rugător şi iubit fra te
în tru H ristos Cel înviat,
t V A S IL E
M itro p o lit a l V a r ş o v ie i şi a l în tre g ii P o lo n ii
Scrisoarea irenică a înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop

Ioan al Kareliei şi al întregii Finlande
PREA FERIC IREA V O A S T R Ă !
în tim pul acestor strălucitoare zile ale m ăreţului praznic al învierii
Dom nului şi M întuitorului nostru Iisus H ristos, salut respectuos pe Prea
F ericirea V oastră, bucurîndu-m ă îm preună cu Prea Fericirea V oastră de
învierea Domnulur, cea dătătoare de viaţă şi binecuvîntată.
Fie ca Dom nul să întărească pe P rea F ericirea V oastră în sfînta Voas
tră slujire, p en tru prosperitatea Bisericii şi p e n tru um ilele noastre stră
danii p en tru această unitate, care este după voia lui Hristos.
Cu sentim ente de dragoste şi respect,
t Io a n
A rh ie p is c o p u l K a re lie i şi a l
în tr e g ii F in la n d e
Scrisoarea irenică a Sanctităţii Sale V asken I,

Patriarhul Catolicos al armenilor
H R ISTO S A ÎN V IA T ! *
Cu m are bucurie adresăm P rea F ericirii Voastre frăţeasca salutare
p rin vestirea m inunatei învieri a M întuitorului nostru Iisus H ristos, înviere
care îşi revarsă lum ina sa asupra căilor vieţii noastre, asupra gîndurilor
noastre şi asupra faptelor noastre, în tărin d şi mai m ult în sufletele noas
tre credinţa, nădejdea şi dragostea şi virtuţile.
Fie ca d arurile binefăcătoare ale sfintei învieri să se reverse din plin
^supra om enirii suferinde din zilele noastre p en tru ca toţi oamenii şi
to ate popoarele să poată regăsi pacea sufletelor lor şi spiritul de bună în
ţelegere, sub binecuvîntarea preabunului D um nezeu, care ne poartă de
grijă şi ne ocroteşte.
în aceste zile sfinte ne unim rugăciunile cu cele ale P rea Fericirii
V oastre şi Vă dorim , cu frăţesc respect, viaţă lungă, cu sănătate deplină,
pro sp eritate şi bucurie duhovnicească la cîrm a istoricei şi preasfintei Voas
tre Biserici.
Fie ca sărbătoarea S fintei învieri a D om nului nostru
Iisus H ristos să fie de-a p u ru ri binecuvîntată. A m in !
f VA SK EN
P a tr ia r h u l- C a to lic o s a l tu tu r o r
a r m e n ilo r
P A S T O R A L E — S C R I S O R I IRENI CE 17
Scrisoarea irenică a,Sanctităţii sale, Abba Merkurios,

Patriarhul Etiopiei
♦ C ăci p e n tr u a c e a s ta
a m u r it ş i a î n v i a t H risto s,
c a să s tă p in e a s c ă
ş i p e s te m o r ii şi p e s te v i i »
(R o m an i 14. 9).
P R E A FERICIREA V O A S T R Ă ,
La gloriosul praznic al Paştelui, pe care îl sărbătoreşte acum lumea
creştină, tran sm it P rea Fericirii V oastre u rările mele frăţeşti, în num ele
lui H ristos cel înviat, Care, prin m oartea şi învierea Sa glorioasă, a adus
victorie um anităţii.
M esajul S fîntului Apostol Pavel, citat mai sus, este un deosebit m e
saj al Paştelui, m esajul pe care trebuie să-l aducem lum ii acum, în v re
m urile de acum şi p en tru totdeauna.
HRISTOS A ÎNVIAT !
«Fii ai învierii» (Luca 20, 36), daţi m ărturie despre aceasta, aşa cum
au făcut-o Apostolii, ca să se facă pe sine vrednici de acelaşi h ar dum -
ne?eiesc» (Fapte 4, 33).
A vîndu-le pe toate acestea în m inte, sim t că este de datoria mea spi
ritu ală să solicit, cu această ocazie, P rea Fericirii V oastre, să faceţi ru g ă
ciuni neîncetate p e n tru ţa ra noastră Etiopia, în care războiul fratricid
ce are loc acum devine din ce în ce m ai critic, şi p e n tru ca D om nul cel în
viat să dăruiască pacea Sa poporului Său iubitor de pace.
Cu dragoste frăţească în H ristos cel înviat,
t A B B A M E R K U K IO S
P a tr ia r h a l E tio p ie i
Scrisoarea irenică a Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul II

«Pace vouă ! Precum m -a trim is pe m ine Tatăl,
vă trim it şi eu pe voi» (Ioan 20, 21).
Cu aceste cuvinte şi-a întîm p in at Iisus ucenicii în seara de Paşti ; iar
aceştia, văzînd pe D om nul lor, s-au u m plut de bucurie.
îm preună cu ei, să ne bucurăm şi noi, căci nădejdea noastră a izvorit
din m orm înt : «Aliluia, H ristos e viu, a înviat !». îm p reu n ă cu ei să in-
tim pinăm această pace — pacea Sa — care ne este dăru ită acum (cf. Ioan
14, 27 ; Rom. 5, 1).
«Pace vouă». în tim p ce ne pregătim să sărbătorim Paştile, îngădui-
ţi-m i, Prea Fericirea V oastră, să Vă adresez Vouă şi tu tu ro r credincio
şilor Voştri acest salut străvechi, com un tu tu ro r credincioşilor, care estev
o binecuvintare, o urare de sănătate, de prosperitate şi de fericire. Dar, de
cînd Fiul lui Dum nezeu a trecu t de la m oarte la viaţă, prin acest salut ne
este oferit darul m esianic prin excelenţă, p linătatea vieţii, a m întuirii :
«căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două lum i — una,
adică a su rp at peretele din mijloc al despărţiturii, desfiinţînd vrăjm ăşia
în T rupul Său...» (Efes. 2, 14, 15).
B. O. R. — 2
Dorind să-L urm ăm pe Fiul «înălţat în slava Tatălui», să cerem

neîntîrziat D uhului S fînt să ne aju te să prom ovăm mai m ult această pace
în tre Bisericile noastre.
în num eroase regiuni, am văzut intensificîndu-se tensiunile şi difi
cultăţile în tre creştini. D ar cum am putea fi noi chem aţi «fii ai lui Dum
nezeu» dacă nu facem lucrarea păcii (cf. M atei 5,9) ? Cum am putea noi
să îndem năm necontenit persoanele şi popoarele la înţelegere şi unitate
dacă nu ne străduim să realizăm această înţelegere şi această unitate în
tre noi ?
în aceste vrem uri, în care planeta noastră trăieşte schim bări pro
funde, com unităţile creştine trebuie să fie m artori ai credinţei lor comune
în Cel înviat, Cel care «a apărut... să în d rep te picioarele noastre pe calea
păcii» (Luca, 1, 79). îm preună, trebuie să arătăm om enirii viaţa cea nouă
pe care ne-o propune «Domnul păcii», prim ăvara duhovnicească în care
sînt în frîn te dezbinarea şi păcatul, p en tru ca să dom nească îm păcarea
şi dreptatea.
Cu această nădejde Vă încredinţez, P rea Fericirea V oastră, de sta
tornica şi frăţeasca mea dragoste în Hristos.
t IO A N PA U L II -
Prea F ericitul P ărin te P a tria rh Teoctist a prim it, cu p rilejul sfintelor

sărbători ale învierii D om nului, num eroase alte scrisori şi telegram e de
felicitare din partea unor conducători de Biserici creştine, organizaţii creş
tine internaţionale şi naţionale, conducători de instituţii creştine şi insti
tuţii de învăţăm înt teologic, din p artea a num eroşi creştini ortodocşi şi de
alte confesiuni din ţară şi de peste hotare.
T u tu ro r celor care au trim it astfel de scrisori, m esaje şi telegram e,
P rea Fericitul P ă rin te P a tria rh Teoctist le-a răspuns cu obişnuita d ra
goste părintească, adresîndu-le m ulţum iri, îm preună cu urări de sănătate
şi de binecuvântare de la D um nezeu A totţiitorul.
1
i ALEGEREA ŞI INSTALAREA I. P. S. PIMEN
= CA ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR
i
R E ÎN F IIN Ţ A R E A A R H IE P IS C O P IE I SU C E V E I ŞI R Ă D Ă U Ţ IL O R
în ,d u lcea Bucovină, unde sînt însem nele ilustrelor modele de stato r

nicie, v irtu te şi frum os, care au ţin u t vie şi cu rată fl'acăra de tradiţională
şi sfîntă evlavie rom ânească spre care ne întoarcem m ereu spre a-i învăţa
>r cadenţele grave, încă din zorii constituirii statului feudal rom ânesc Mol
le dova, se poate vorbi despre cele dintîi m om ente ale unei Biserici organi
r zate instituţional, în form e precise, punînd în lum ină condiţiile m ultiple
i- — politice şi canonice — a tît interne cît şi externe.
le în a doua ju m ătate a sec. al X lV -lea, Bidferica O rtodoxă de la răsă rit
de Carpaţi se găsea, indirect, sub jurisdicţia în altu lu i for spiritual de la
e, Constantinopol, au toritatea p a triarh u lu i ecum enic fiind exercitată prin
a- Episcopia de Halici. V iaţa bisericească a poporului rom ân din «Ţara de
te Sus» a Moldovei gravita în ju ru l scaunelor vlădiceşti de la Suceava şi Ră
dăuţi.
M enţionarea unui m itropolit al Moldovei în tre 1381— 1386 poate fi
considerată o iniţiativă a P atriarh iei Ecum enice în cadrul propagandei or
todoxe faţă de catolicism ul polon. Paralel cu această iniţiativă a P a tria r
hiei de Constantinopol, dom nitorul M oldovei P e tru I M uşat (1375— 1391)
s-a ad resat m itropolitului A ntonie al H aliciului, cu rugăm intea de a-i hi
rotoni doi episcopi ortodocşi aleşi de el : Iosif p e n tru C etatea Albă şi Me
letie p entru R ădăuţi.
P a tria rh ia de C onstantinopol a refuzat însă recunoaşterea celor doi
vlădici hirotoniţi de A ntonie al H aliciului, fapt ce a creat o oarecare stare
de tensiune în tre M oldova şi P a tria rh ia Ecum enică.
P e n tru a pune capăt acestei stări tensionate, existentă în tre Biserica
Moldovei şi P a tria rh ia de Constantinopol, dom nitorul A lexandru cel Bun
(1400— 1432) trim ite, în 1401, o delegaţie la C onstantinopol cu scopul m ăr
tu risit de a inform a P a tria rh ia că Iosif M uşat era localnic şi că fusese con
sacrat episcop de către ierarh u l de Halici, cerînd recunoaşterea canonici-
tăţii hirotoniei.
P en tru a obţine inform aţii suplim entare, p a tria rh u l M atei trim ite în
1402 la Suceava, o delegaţie din care făcea parte G rigorie Ţam blac şi Ma-
nuel A rhontele, delegaţie care p u rta şi g ram ata de confirm are a instalării
lui Iosif I M uşat ca m itropolit al Moldovei, cu reşedinţa in Suceava, în bi
serica M irăuţi, ctitorită de P etru I Muşat.
. In acelaşi an, 1402, dom nitorul A lexandru cel Bun aduce la m itropolie
«cu m are cinste şi litie», cum spune cronicarul G rigorie Ureche, moaştele
Sf. M are Mucenic Ioan cel Nou, m artirizat în ju ru l anului 1330 in Cetatea
Albă.
In 1514, Bogdan al III-lea începe zidirea noii catedrale m itropolitane,
pe care o va term ina Ştefăniţă Vodă în 1522, cînd va fi sfinţită de către
m itropolitul de atunci al Moldovei, Teoctist.
Scaunul m itropolitan al M oldovei va funcţiona în Suceava din 1401
pînă în 1677 cînd, m utindu-se capitala ţării la Iaşi, se străm u tă aici şi re
şedinţa M itropoliei.
In ceea ce priveşte Episcopia R ădăuţilor, aceasta va avea o istorie mai
deosebită. Astfel, în secolele XVI—XVIII, ea poartă titu la tu ra «Episcopia
R ădăuţilor şi a Hotinului».
După anexarea părţii de nord a Moldovei de c ă tre Im periul habsbur-
gic, Episcopia R ădăuţilor îşi m ută reşedinţa la C ernăuţi (în 1782) iar în
anul urm ător (1783). îşi schim bă titu la tu ra în Episcopia Bucovinei, deve
nind, în 1918, M itropolia Bucovinei. D upă evenim entele din 1940 devine
A rhiepiscopia Sucevei şi R ădăuţilor, apoi A rhiepiscopia Sucevei şi M ara
m ureşului, iar din 1948 este unită cu A rhiepiscopia Iaşilor, num ele ei păs-
trîndu-se, pînă nu de m ult, în titu la tu ra m itropoliei m oldovene («Mitropo
lia M oldovei şi Sucevei»).
Ţ inînd seam a de im poctanţa Sucevei şi R ădăuţilor în istoria noastră
bisericească, Sfîntul Sinod al Bisericii O rtodoxe Române, în şedinţa din
3—4 aprilie 1990, la propunerea Sinodului m itropolitan al M itropoliei Mol
dovei şi Sucevei, a h o tărît «pentru m otive de ordin istoric, m isionar şi ad-
m inistrativ-bisericesc», reînfiinţarea «Arhiepiscopiei Sucevei şi Ră
dăuţilor», cu reşedinţa în oraşul Suceava. D rept urm are, în conform itate
cu prevderile din S tatu tu l B.O.R., A dunarea N aţională Bisericească, în
şedinţa din 17 mai 1990, a consfinţit această h o tărîre a S fîntului Sinod,
urm înd a se îndeplini form alităţile p e n tru punerea ei în aplicare.
U rm are acestei hotărîri, -s-a procedat la alegerea organelor delibe
rative şi executive parohiale şi eparhiale.
A L E G E R EA I.P.S. P IM E N Z A 1N E A
C A A R H IE P IS C O P A L A R H IE P IS C O P IE I SU C EV EI
ŞI R Ă D Ă U Ţ IL O R
Fiind îndeplinite toate prevederile sta tu ta re. Prea Fericitul Părinte

Patriarh Teoctist a convocat, p en tru ziua de 24 ianuarie 1991 Colegiul
electoral bisericesc p e n tru alegerea titu laru lu i în scaunul vacant de a r
hiepiscop al Arhiepiscopiei Sucevei şi R ădăuţilor.
După săvîrşirea Te-D eum -ului în catedrala p atriarh ală din Bucureşti,
Colegiul Electoral s-a în tru n it în sala de şedinţe a P alatului patriarhal
unde, după cuvîntul introductiv al P rea F ericitului P ărin te P a tria rh
Teoctist, şi-a d esfăşurat lucrările sub conducerea I.P.S. M itropolit Daniel
al Moldovei şi Bucovinei.
V I A Ţ A BISERICEASCA 21
în urm a despuierii scrutinului s-a constatat că P.S. Episcop Pim en

Zainea «Suceveanul» a în tru n it m ajoritatea votu rilo r şi a fost proclam at
arhiepiscop al Sucevei'şi R ădăuţilor.
în şedinţa sa din 25 ianuarie 1991, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Rom âne a, luat act de faptul că alegerea P.S. Episcop Pim en Zainea în
treap ta de arhiepiscop al Sucevei şi R ădăuţilor s-a făcut cu respectarea
I. P. S. E p is c o p -v ic a r g o lirile P i H c ^
prevederilor sta tu ta re şi a validat această alegere, urm înd a se interveni

la autorităţile de sta t pentru em iterea decretului de confirm are.
F estivităţile de instalare. — Dum inică, 3 m artie 1991, s-au desfăşurat
la Suceava solem nităţile de instalare a în a lt Prea S finţitului Pim en, în
dem nitatea de arhiepiscop al Sucevei şi R ădăuţilor.
Dornici să prim ească în stra i de sărbătoare pe arhipăstorul lor, buco
vinenii dreptcredincioşi s-au ad unat în num ăr m are la catedrala oraşului,
biserica m înăstirii «Sf. Ioan cel Nou», p en tru a participa la S fînta L itu r
ghie, oficiată de un distins sobor de preoţi şi diaconi, avînd în fru n te pe
P rea F ericitul P ărin te P a tria rh Teoctist, I.P.S. M itropolit Daniel al Mol
dovei şi Bucovinei, I.P.S. Pim en al Suceveivşi R ădăuţilor, P.S. Eftim ie al
Rom anului şi Huşilor, P. S. Ju stin ia n al M aram ureşului şi S ătm arului,
P.S. Eufim ie al H ajdudorogului şi M uncaciului, P.S. P etru al B ălţilor şi
P.S. A rhiereu-vicar Ioachim V asluianul.
La vrem ea chinonicului, Prea Fericitul. Părinte Patriarh Teoctist a
ro stit un în ălţăto r cuvînt de în v ăţătu ră, arătîrid între altele :
«Iată că D um nezeu a rinduit ca astăz,i, aici în Cetatea Sucevei, să
luăm parte la instalarea noului arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor. Îm
preună cu noi se află şi fraţii noştri din Basarabia şi Bucovina de Nord.
A stfe l aici la Suceava ne-am adunat din întreaga M oldovă a lui Ş tefa n cel
Mare, în acelaşi cuget şi unitate de credinţă strămoşească. Iată că încă
o dată credinţa ne-a adunat în acest legendar ţinut al Sucevei. De aceea
unitatea aceasta -ne este scum pă ca lum ina ochilor.
Deşi fiecare are grijile sale, frăm întările pe care le trăieşte in învol
burarea vrem urilor p e care le trăim , iată că prin unitatea de credinţă
ne-am regăsit aici în acelaşi cuget şi sim ţire cu m oşii şi străm oşii noştri.
Credinţa fiilor acestor binecuvîntate plaiuri este dătătoare de putere
şi statornicie oricui vin e în pelerinaj aici. A ş vrea, în acest sens, să repet
ceea ce spunea Sanctitatea Sa Diodor, Patriarhul Ierusalim ului, acum cîţi-
va ani, cind a slu jit îm preună cu noi la Sînziene, că regretă faptul că nu
s-a născut român. O spune de atunci oricui îl vizitează şi spune că este fiu l
Bisericii O rtodoxe Române.
Iată de ce în această com uniune a rugăciunii pe care am trăit-o astăzi,
aici, am înţeles că p en tru fiecare dintre noi, slujitor sau credincios, nu este
m ai mare m isiune decît aceea de a păstra tezaurul de credinţă, de a ne
păstra su fletu l de credinţă, de a n e păstra su fle tu l nostru românesc cu în
treaga lui podoabă de credinţă. în aceasta găsim , de fapt, fiecare dintre
noi tăria sufletească, pentru a străbate vrem urile tulburi pe care le trăim ,
cînd m u lţi duşm ani ai Bisericii n-au pregetat să-şi îndrepte ura şi răutatea
asupra ei. Să ne păstrăm însă nădejdea că dreptatea acestui neam nu va
pieri niciodată. Şi dreptatea lui stă în credinţă. în credinţa noastră drept-
slăvitoare. Cu ea s-au înălţat perm anent părinţii noştri şi au biruit pe toii
cei care au v ru t să-i cucerească. Ei au biruit, căci prin credinţă M în tu i
torul a fo st cu ei purtîndu-le cu v ite jie braţele în luptă şi încredinţîndu-i că
făgăduinţele Sale sînt adevărate. Ei şi-au apărat vatra şi odată cu ea cre
dinţa, p entru că însuşi M întuitorul Hristos zice : «îndrăzniţi, Eu am biruit
lumea» (Ioan 16, 33). Acelaşi Iisus este şi cu noi astăzi. Iată de ce trebuie
să ne arătăm a fi urm aşii străm oşilor şi prin această ferm itate în a ne apă
ra credinţa noastră ortodoxă ca şi va tra părintească. Din jertfa M in-
VIAŢA BISERICEASCĂ 23
\
tuitorului nostru Iisus Hristos învăţăm că nu este înviere fără răstignire.

Deci nici biruinţa credinţei noastre nu va fi fără această jertfă care ni se
cere în aceste vrem uri de reaşezare a lum ii, a popoarelor şi a oamenilor
prin reconsiderarea im portanţei credinţei. Ş i dacă unii, pînă ieri, au bat
jocorit credinţa să nu ne aşteptăm că astăzi o vor lăuda. Iar aceste sufe
rinţe pe care ni le m ai fac nu sin t decît ca sem nele care prevestesc pri
măvara. Adică biruinţa credinţei nu este departe. Iar zvîrcolirile lor sînt
ca şi curenţii reci de la ivirea zorilor. Dar Soarele dreptăţii nu -L poale
nim eni opri. Iar p entru noi ivirea acestor noi zori ai credinţei pentru nea
m ul nostru este biruinţa lui Hristos asupra celor care în num ele necre
dinţei şi ateism ului i-au batjocorit Biserica. Iată de ce, mai m u lt ca ori-
cînd, astăzi trebuie să apărăm dreapta credinţă : Prin ea acest neam va
transform a răstignirea şi suferinţele îndurate pînă acum în înviere ca o
ultim ă biruinţă pe care acest neam o m ai are de purtat îm potriva n e
credinţei şi nedreptăţilor ce i s-au im pus. Aceasta este renaşterea spiritua
lă şi naţională pe care num ai prin credinţă nădăjduim să o p u tem în făp
tui. V edem ce au adus acestui popor necredinţa ateistă. Deci nu aşteptăm
ceva mai bun de la necredinţă, pe cînd, privind la credinţa noastră stră
bună, vedem neam ul nostru biruind toate încercările vrem urilor tulburi
prin care a trecut de-a lungul istoriei sale bim ilenare.
In această mare şi sfîntă preocupare de renaştere spirituală şi naţio
nală mai ales m am ele românce au un mare rol de îm p lin it în reeducarea
copiilor, a tineretului în general. N um ai un popor cu un tineret viguros ca
al nostru poate avea nădejdea u n u i viitor m ăreţ. Fiecare credincios, în fa
m ilia sa, trebuie să fie de fapt un adevărat preot. In Biserică există şi preo
ţie universală şi sacramentală. Preoţia universală se referă la fam ilile
noastre, de aceea — cum spune S fîn tu l Ioan Gură de A u r — fiecare fa
m ilie este o mică biserică. Iar preoţia sacram entală este legată de com u
nitatea Bisericii întregi, cum spune S f. Ignatie al A ntiohiei, de slujirea
dreptei credinţe cf Bisericii celei una, sfîntă, sobornicească şi apostolească.
Aşa au biruit creştinii toate vicisitudinile istoriei atît de frăm întate a B i
sericii. Aşa au făcut şi străm oşii şi părinţii noştri. Ei s-au rugat îm preună,
iar cînd a fo st nevoie au luptat p entru apărarea credinţei celei adevărate.
N u întîm plător locu^central al creaţiei lui Brâncuşi îl ocupă Cina cea
de Taină şi Coloana In fin itu lu i — învierea. A şa a m cunoscut fiecare din
tre noi încă din pruncie taina credinţei. Iar în com uniunea fam iliei noas
tre păstrăm imaginea lui D um nezeu <aşa cum L -a m cunoscut în pruncia
noastră. Şi m ai m ult, păstrînd această imagine, răm înem copiii părinţilor
noştri, indiferent la ce vîrstă n e-am afla.
Ce frum os că astăzi am a v u t alături de noi la rugăciune pe aceşti co
pilaşi curaţi la su flet şi la cuget. Ei au dat tărie rugăciunilor noastre. Ei
ne-au încredinţat că Biserica noastră are u n v iito r asigurat prin ei. In i
m ile lor curate ne-au arătat că Biserica noastră n u -şi poate înceta m isiu
nea de propovăduire a credinţei. Ei ne arată că n u inim ile celor ce cu
răutate atacă Biserica au descoperit pe D um nezeu, ci inim ile lor curate
şi neîntinate. Ş i nim eni nu le poate lua acest d rept al credinţei, iar B ise
rica nu-şi poate u ita m isiunea ei faţă de aceste inim i curate.
A m ţin u t să spun toate acestea cu prilejul acestei întîlniri, deoarece
fără a ne încredinţa de adevărul lor nu p u tem să v e d em dim ensiunea săr
bătorească a oricăror întîlniri. Cînd sîntem îm preună înţelegm că D um -
nezeu este cu noi. D um nezeu uneşte. N um ai răul desparte şi dezbină. Deci

cei care propovăduiesc dezbinarea nu sînt în slujba nici a lui D um nezeu
şi a Bisericii Sale, dar nici în slujba oam enilor şi com uniunii dintre ei.
A cest înţeles al com uniunii l-am trăit astăzi la m o m en tu l sărbătoresc
al întronizării I.P.S. Arhiepiscop P im en al Sucevei şi Rădăuţilor. R eîn fiin
ţarea A rhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor este o cercetare a noastră din
partea lui D um nezeu, o lum ină în plus p entru aceste binecuvîntate plaiuri,
pline de m ărturii ale credinţei străbune. S-ă reaprins o făclie. Era firesc să
se reaprindă. Şi ea va străluci de aici din cetatea de scaun a Sucevei, de
la Putna pînă la Baia, din Carpaţi şi pînă dincolo de Prut.
Aceasta va întări prezenţa Bisericii în aceste părţi rom âneşti, acum
cînd se fac eforturi pentru reintroducerea religiei în şcoli. A cesta este un
pas mic, dar nu trebuie să ne oprim aici. El trebuie continuat. Acesta nu-i
un privilegiu, o favoare care i se face Bisericii. Este un drept al ei şi o în
datorire. Este m isiunea ei de a propovădui cuvîntul Evangheliei. A cest
cu vîn t al lui Hristos trebuie dus şi celor din cămine şi spitale, din azile
şi penitenciare, precum şi celor din cazărmi.
De fa p t nu num ai celor in suferinţă le aducem cuvîntul şi viîngîierea
lui Hristos, ci tuturor fiilor acestui neam . P entru că după atîtea decenii
de opresiune com unistă toţi sîntem bolnavi sufleteşte. Şi Hristos estemv in
decarea noastră a tuturor, iar Biserica, spitalul duhovnicesc în care găsim
această vindecare. j
Sîn t, iubiţii m ei, foarte m u lte de spus. Dar acestea vi le-am spus ca ]
să subliniez fa ptul că trebuie să păşim cu m ai m u lt curaj în lucrarea care
se cere astăzi Bisericii noastre, întărind unitatea de credinţă şi de închi
nare străbună. Ş i să arătăm astfel lum ii că n u orice fel de adunare repre
zintă com uniunea adevăratei credinţe. Şi nu orice apel la vindecare şi ru
găciune pe stadioane reprezintă m esajul autentic al dreptei credinţe şi al
Evangheliei lui H ristos».
După term in area Sfintei L iturghii s-a d a t citire «gVamatei» Sfîntului
Sinod al Bisericii O rtodoxe Rom âne privind alegerea în alt P rea S fin ţitu
lui Pim en ca arhiepiscop al Sucevei şi R ădăuţilor, apoi a fost citit decre
tul prezidenţial de recunoaştere a acestei alegeri.
A urm at, după ritu a lu l în d ătin a t încredinaţrea de către I.P.S. M itro-
polit Daniel a însem nelor arhiepiscopale după care I.P.S. Pim en a fost con-
dus în jilţu l de în tîistătăto r al Arhiepiscopiei Sucevei şi R ădăuţilor. A lu at 1
apoi cuvîntul I.P.S. M itropolit D aniel, care a spus :
«Avem bucuria deosebită, astăzi, în în treag a Moldovă a lui Ştefan
cel M are, dar mai ales aici, în Ţ ara de Sus, de a m ulţum i lui Dum nezeu
p e n tru darul pe care L"-a dat, potriv it credinţei dum neavoastră, iubiţi ere-
dincioşi din părţile Bucovinei. îi m ulţum im lui D um nezeu că v-a îm plinit
o dorinţă c u rată şi sfîntă, aceea de a avea în aceste părţi, arhipăstor, care
să cinstească, p rin prezenţa şi lucrarea sa, vestitul şi m ăreţul scaun al
Sucevei. A binevoit D um nezeu ca acum — cînd frigul n-a îm piedicat soa
rele să răsară şi cerul să se lum ineze — să vedem mai bine în faţa noas
tră statuia lui Ştefan cel M are şi Sfînt, care dom ină nu num ai Suceava, ci
şi toate p ărţile Moldovei, ca o făclie a credinţei, care îm preună cu ierar
hia Bisericii ne-a transm is nouă credinţa străm oşească şi apostolică.
Noul arhiepiscop al Sucevei şi R ădăuţilor se cheam ă Pim en. In lim
ba greacă pim en înseam nă păstor, deci arhiepiscopul dum neavoastră poar
tă num ele păstorului. Aşa a voit D um nezeu ca păstorul dum neavoastră să

fie I.P.S. Pim en («Suceveanul», pînă acum), al Sucevei şi R ădăuţilor. P en
tru acest fapt, aş vrea să ream intesc sem nificaţia profund duhovnicească
a cuvîntului păstor. în ain te ca m ai-m arii com unităţilor creştine din ve
chim e şi pînă astăzi să se num ească păstori, profeţii V echiului T estam ent
l-au vestit pe M întuitorul H ristos, cu aproape 500 de ani înainte de naş
terea Sa ca fiind Păstorul ce va paşte pe poporul lui Dum nezeu, Israel. «Şi,
tu, Betleem e E frata, deşi eşti mic între m iile lui Iuda, din tin e va ieşi “
Stăpînitor peste Israel, iar obîrşia lui este d in tru început, din zilele veş
niciei... El va fi voinic şi va paşte pqporul prin p u tere a D om nului, în tru
slava num elui Dom nului D um nezeului Său şi toţi v o r fi fără grijă, iar El
va fi mare, pînă la m arginile păm întului» (Miheia 5, 1, 3). Plin de sem ni
ficaţie este faptul că atunci cînd S-a născut în Betleem , aşa cum au pre
văzut proorocii, cei dintîi oam eni care s-au b u cu rat îm preună cu îngerii de
naşterea M întuitorului şi au slăvit pe D um nezeu au fost tocmai păstorii
din apropierea Betleem ului. Mai tîrziu, M întuitorul Iisus Hristos, cînd
vrea să-şi dezvăluie id entitatea şi raportul faţă de cei pe care-i are în gri
jă p en tru m întuire, S-a definit pe Sine ca P ăstorul cel Bun. De aceea, în
S fînta Evanghelie d e la Ioan, M întuitorul spune că P ăstorul cel adevărat
in tră în staulul oilor pe uşă, pe cînd cei care sînt fu ri şi tilh ari in tră pe
aiurea. A devăratul păstor cheam ă oile după sine. «M erge înaintea lor şi
oile m erg după el căci cunosc glasul lui» (Ioan 10, 4). Această precizare a
Sfîntului E vanghelist Ioan că păstorul îşi cunoaşte oile şi le cheam ă pe
num e, arată că fiecare păstorit are o relaţie fam ilială, intim ă, de apropie
re şi de cunoaştere cu păstorul său duhovnicesc. Ia r fap tu l că păstorul, în
E vanghelia după Ioan, m erge înaintea oilor şi nu după ele, înseam nă că
păstorul trebuie să fie pildă p e n tru păstoriţi. Şi m ai adaugă M întuitorui
un lucru deosebit de sem nificativ, anum e că «P ăstorul cel bun îşi pune
sufletul p e n tru oile sale» (Ioan 10, 11). M întuitorul spune : «Eu sîn t păs
torul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine... P en
tru aceasta m ă iubeşte T atăl, fiindcă Eu îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l
iau» (Ioan 10, 14, 17). P ăstorul adevărat îşi pune viaţa p e n tru cei păstoriţi.
Sensul vieţii sale este m întuirea celor p ăsto riţi şi de aceea D um nezeu îi
va da lui viaţa veşnică p en tru că viaţa păstorului devine g rijă p en tru m în
tu irea celor încredinţaţi lui. în Epistola că tre Evrei, S fîn tu l Apostol Pavel
ne arată că, deşi în ălţat la cer, M întuitorul Iisus H ristos nu încetează să
răm înă M ai-m arele păstorilor sau A rhipăstorul. El şade în slava Tatălui
şi de acolo poartă de grijă Bisericii Sale. Toţi cei care sîn t slujitorii Lui
vor da seam a în faţa A rhipăstorului veşnic, care este Iisus Hristos.
în ain te de m oartea Sa, M întuitorul a d a t seam a p e n tru cei păstoriţi :
«P ărinte Sfinte, păzeşte-i, in num ele Tău, pe care Mi i-ai dat, ca să fie
una precum sîntem şi Noi. Cînd eram cu ei în lum e, Eu îi păzeam , în n u
mele Tău, pe cei ce Mi i-ai d a t ; şi i-am păzit şi n -a p ierit nici unul din
tre ei, decît fiul pierzării, ca să se îm plinească S criptura» (Ioan 17, 11— 12).
După învierea Sa din m orţi, M întuitorul dă A postolilor puterea de a ierta
păcatele, de a lega şi dezlega, şi spune înainte de în ălţa re a Sa la cer : «Iată
Eu cu voi şînt în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului» (Matei 28, 20). Şi
după ce a trim is pe Apostoli la propovăduire le-a spus : «Ci veţi lua putere,
venind D uhul S fînt peste voi, şi îmi veţi fi Mie m arto ri în Ie-usalim şi în
toată Iudeea şi în Sam aria şi pînă la m arginea păm întului» (Fapte 1, 8).
Ei bine, iubiţi credincioşi, rostul cel dinţii al păstorului de suflete este

de a fi m ărturie, de a fi m artor al lui Iisus Hristos. Şi anum e că Iisus H ris
tos cel din ceruri, răstignit şi înviat, este tainic prezent, prin Sfîntul Duh,
în orice com unitate creştină care crede în El şi păstrează dreapta credinţă
n eîn treru p tă de-a lungul veacurilor. De aceea, încă de tim puriu, la începu
tul Bisericii, Apostolii au num it pe episcopi păstori de suflete, ca cei care
aduc m ărtu rie că Hristos, m arele şi veşnicul Păstor, este prezent în Biserica
Sa. Aşa Sfîntul Apostol Pavel spune conducătorilor Bisericii din Efes :
«Luaţi am inte de voi înşivă şi de toată tu rm a în tru care D uhul Sfînt v-a
pus pe voi episcopi, ca să păstoriţi Biserica lui Dum nezeu, pe care a cîşti-
gat-o cu însuşi sîngele Său» (Fapte 20, 28).
Episcopul este cel dintîi şi cel mai m are m artor al lucrării preoţeşti
a lui Iisus Hristos, A rhiereul cel veşnic, şi al lucrării Lui de păstorire a
Bisericii, ca fiind A rhipăstorul cel veşnic. De aceea am înm înat astăzi
noului arhiepiscop toiagul de păstor, toiag care înseam nă reazem şi întă
rire p en tru cei deznădăjduiţi sau slabi şi cercetare sau poate, uneori, cer
tare p e n tru cei zăbavnici în a îm plini voia lui Dum nezeu. De asem enea,
arhiereul poartă pe um erii săi om oforul, care sim bolizează tocm ai oaia
cea pierdută pe care bunul păstor o găseşte, o ridică, pe um erii săi şi o sal
vează. Astăzi A rhiepiscopia Sucevei şi R ădăuţilor şi-a prim it arhipăsto
rul, părintele duhovnicesc, care se roagă p e n tru dum neavoastră toţi, ti
neri şi vîrstnici, mai învăţaţi sau mai puţin învăţaţi, se roagă în faţa A r
h iereului şi A rhipăstorului veşnic Hristos. A cesta este rolul arhipăstoru-
lui, de a conduce turm a spre m întuire.
în a lt P rea S finţite A rhipăstor al Sucevei şi R ădăuţilor, parohiile cu
preoţii şi credincioşii lor vă aşteaptă să fiţi părin te drept şi bun, părinte
m ilostiv şi plin de înţelegere p e n tru cei pe care-i păstoriţi. Sfintele m înăs
tiri, frum oasele m înăstiri ale Ţ ării de Sus a M oldovei vă aşteaptă să fiţi
părin tele lor duhovnicesc, ştiind că de m ultă vrem e sînteţi obişnuit cu as
cultarea călugărească, cu postul şi rugăciunea, cu privegherea şi nevoinţa,
p entru că ani m ulţi aţi p e tre cu t în m înăstire ca sim plu călugăr, d ar şi ca
sta re ţ sau ca părinte duhovnicesc în m înăstirea de la P u tn a şi în m înăsti
rea de aici.
O am enii de cultură şi toate instituţiile noastre din Moldova, care se
străduiesc să contribuie la renaşterea sp iritu ală a poporului nostru, la în
frum useţarea sufletului său cu v irtu ţile străm oşeşti ale credinţei, aşteaptă
colaborarea I.P.S. Voastre. O m ulţim e de vizitatori din toată ţara, pelerini
şi turişti, dar mai ales pelerini, o m ulţim e de pelerini din stră in ă ta te vor
dori să întîlnească, ori de cîte ori vizitează dulcea Bucovină, pe noul a rh i
păstor al Bucovinei. Desigur, nu veniţi aici în tr-u n loc străin, sînteţi deja
cunoscut, foarte cunoscut, aţi fost deja, în tr-u n fel, părinte duhovnicesc
al acestor locuri. Astăzi răspunderea este m ai m are. D ar şi cununa pe
care D um nezeu o pregăteşte slujitorilor Săi vrednici este mai strălucitoa
re. Rugăm pe B unul Dum nezeu să vă dea p u tere de m uncă şi să vă dea
bucuria celor care slujesc cu dragoste Biserica Sa, iar dum neavoastră prea
cuvioşi p ărin ţi şi prea cuvioase maici, prea cucernici p ărinţi şi iubiţi cre
dincioşi, vă recom andăm cu căldură pe T.P.S. Pirpen şi vă cerem să-l as
cultaţi şi să-l iubiţi p e n tru că, de ascultarea şi iubirea dum neavoastră de
pinde m întuirea dum neavoastră după cum de g rija părintească şi de iubi-
V I A Ţ A BISERICEASCĂ 27
rea arhiereului faţă de turm a cuvîntătoare depinde m intuirea lui. Să tră

iţi în tru m ulţi ani, în a lt Prea S finţite A rhiepiscop Pim en !».
în continuare, a lu at cuvîntul în alt P rea S fin ţitu l A rhiepiscop Pim en
care, m ulţum ind Prea Fericitului P ărin te P a tria rh Teoctist, distinşilor oas
peţi şi întregii asistenţe p e n tru participarea la acest im portant evenim ent
din viaţa A rhiepiscopiei Suc'evei şi R ădăuţilor, a spus p rin tre altele :
«Problem ele eparhiei sînt m ulte şi grele. Rezolvarea lor cere pricepere
încercată, răbdare fără m argini şi d ăruire apostolică, d ar ceea ce la oameni
este cu neputinţă, la D um nezeu toate sînt cu putinţă. De aceea, potrivit rîn-
duielilor canonice şi bisericeşti, voi lucra în bună şi strînsă colaborare cu
toţi cei încredinţaţi mie spre păstorire : credincioşi şi preoţi. Ei îmi vor da
c u ra ju l şi încrederea în izbîndă pentru că îi cunosc ca oam eni m uncitori
şi devotaţi, credincioşi şi rîvnitori pînă la jertfelnicie p e n tru zidirea, înnoi
rea şi îm podobirea sfintelor noastre locaşuri de închinare, p e n tru p ăstra
rea şi creşterea lor în adevărul şi frum useţea credinţei noastre străm o
şeşti ; virtu ţile lor de creştini şi de rom âni îm i dau deplina încredinţare *
că vom înfăptui îm preună tot ce este frum os şi bun, m ăreţ şi nem uritor
pe păm întul sfînt al Bucovinei îm bogăţind m oştenirea sfîntă pe care ne-au
lăsat-o străm oşii şi pe care sîntem datori să o păstrăm nevătăm ată ca pe
lum ina ochilor. L ucrările de restau rare a frescelor bisericilor, icoanelor,
broderiilor, refacerea chiliilor m înăstirilor Voroneţ, H um or şi Probota, a
bisericii lui Ştefan cel M are de la M ilişăuţi, reîn fiin ţarea şcolii teologice
din Suceâva şi m ulte altele pe care cu toţii cei de faţă le avem la inim ă
fără a uita nici o clipă pe «fraţii prea mici ai lui H ristos, săracii şi bolnavii
din orfelinate, aziluri şi spitale. T ipărirea cu v în tu lu i de în v ăţătu ră şi zi
dire sufletească, a im aginilor valorilor de patrim oniu naţional se im pune
cu prisosinţă...».
«Familia, satul şi m înăstirea sîn t ca nişte celule în care viaţa noastră
îşi dobîndeşte îm pliniri ale adevărului şi frum useţii noastre de credinţă
şi de neam în duhul com uniunii şi al în frăţirii în tre oam eni. M atca acestei
celule este preotul, «sfîntul preot» pe care trebuie să-l înţelegem şi să-l
iubim, să-l îndrum ăm , să-l aju tăm şi să-l iertăm şi de la care să şi învă
ţăm sm erenia şi răbdarea, dăruirea lui jertfelnică p e n tru păstoriţii săi.
Călugării, prin lepădarea lor de lum e în duhul sm ereniei, al ascultării
cu dragoste, pun cele m ateriale în slăvirea lui D um nezeu slujind pe toţi
închinătorii, pelerinii care vin să-şi descarce povara frăm în tărilo r zilnice
pentru a lua puteri duhovniceşti în tră ire a vieţii lor in dreapta credinţă
şi dragoste nefăţarnică. F rum osul artistic al scrisului şi culorilor, al m a
teriei în general, sm eriţii noştri călugări l-au înveşnicit şi înduhovnicit
în obiectele slujitoare la treb u in ţele cultului jiostru ortodox, obiecte cu
valoare de patrim oniu naţional, pe care tot ei le-au p ă stra t de-a lungul
veacurilor cu o g rijă sfîntă, m întuitoare. Iar acum le prezintă vizitatorilor
cu dragoste şi com petenţă didactică, pilduitoare. De la ei învăţăm lepăda
rea de sine fără de care nu putem duce crucea u rm înd lui Hristos...».
A ducînd apoi un profund om agiu celor ce au vlădicit în ultim a vrem e
în scaunul m itropolitan al Moldovei, p e n tru tot ce au îm p lin it pe linie creş
tinească şi duhovnicească în această p arte de ţa ră ,.în a lt P rea P rea S finţi
tul A rhiepiscop Pim en şi-a exprim at nădejdea în tr-o burtă şi fructuoasă
colaborare cu toţi ostenitorii de la centrul eparhial, cu ceilalţi factori de
răspundere şi a încheiat spunînd :
«Acum, la început de drum al activităţii mele ca arhiepiscop al Suce

vei şi R ădăuţilor, îmi în d rep t gîndul şi inim a spre ocrotitorii n eîn fru n
taţi ai credincioşilor din Bucovina şi M oldova, spre Sfîntul M arele M uce
nic Ioan cel Nou de aici şi spre S fînta P rea Cuvioasa Maică Parascheva
de la Iaşi, rugîndu-i cu sm erenie să m ijlocească la D um nezeul m ilelor şi al
îndu rărilo r p en tru sporirea p uterilor -mele spre a conduce această A rhi
episcopie pe calea adevărului şi propăşirea tuturor».
D upă încheierea cuvîntărilor, corul C atedralei îm preună cu întreaga
obşte a credincioşilor prezenţi au intonat im nul Pe Stăpinul şi A rhiereul
nostru... încheind, în tr-o în ălţăto are atm osferă duhovnicească, specifică
Ortodoxiei, m om entul festiv, din catedrală, al instalării I.P.S. A rhiepiscop
Pim en.
în continuare a av u t loc, la hotelul Bucovina, o agapă frăţească, in
cadrul căreia au fost adresate I.P.S. Pim en alese cuvinte de felicitare şi de
. în cu rajare p e n tru noua m isiune şi vrednicie pe care o începe. S-a dat m ai •
întîi citire scrisorii Preşedintelui Rom âniei, dl. Ion Iliescu, după care au
vorbit : rep rezen tan tu l G uvernului, dl. A drian Severin, dl. D um itru Iaco- *
bescu — senator de Suceava şi dl. Daniel C atargiu, prefectul ju deţului
Suceava.
în continuare au m ai lu a t cuvîntul Mons. A lbert Rauch, directorul
In stitu tu lu i de relaţii cu Bisericile R ăsăritene de la R egensburg — G er
m ania, P. S. Ju stin ian al M aram ureşului şi S ătm arului, precum şi alţi v o r
bitori.
T u tu ro r le-a răspuns, la sfîrşit, I.P.S. P im en care a m ulţum it, pentru
felicitările şi încurajările adresate, asigurînd asistenţa de convingerea şi
h otărîrea I.P.S. Sale ca toate nădejdile exprim ate să se concretizeze în
frum oase îm pliniri, cu aju to ru l preabunului D um nezeu şi cu sprijinul oa
m enilor.
I.P.S. P im e n 2 a in e a s -a n ă s c u t la 25 a u g u s t 1929 în com . G re b ă n u , ju d . B u z ău .
D u p ă a b s o lv ire a c u r s u r ilo r lic e a le şi-a în d r e p ta t p a ş ii, p o tr iv it g în d u r ilo r şi h o tă r ir ii
sa le , c ă t r e m în ă s tir e a N e a m tu , u n d e s -a în s c r is l a S e m in a ru l m o n a h a l d in a c e a s tă
m în ă s tir e şi u n d e a şi fo st p rim it în m o n a h ism , p r i n î n d ă tin a ta tu n d e re , la 10 m a rtie
1951, fiin d h iro to n it, c u r în d d u p ă a c e e a , ie ro d ia c o n . I n t r e 1953— 1957 a u r m a t c u r s u r ile
I n s titu tu lu i te o lo g ic u n iv e r s ita r d in B u c u re ş ti, fiin d d e c la r a t lic e n ţia t în u rm a p r e
z e n tă r ii te z e i d e lic e n ţă c u titlu l « P e rs o n a lita te a F e r ic itu lu i A u y u s tin o g lin d ită în « C o n
fe siu n ile » sa le » . P u p ă a b s o lv ir e a I n s titu tu lu i te o lo g ic e s te h ir o to n it ie ro m o n a h , în d e p li
n in d a p o i d iv e r s e a s c u ltă r i d e s lu jir e p r e o ţe a s c ă la m în ă s tir ile V ă r a te c , D u ră u şi P u tn a .
I n tr e 1974— 1978 a fu n c tio n a t c a s t a r e ţ a l m în ă s tir ii Sf. Io a n ce! N o u d in S u c e a v a . La
re c o m a n d a r e a P a tr ia r h ie i R o m â n e b e n e f i c i a z ă - d e o b u r s ă la U n iv e r s ita te a d in K o ln ,
în tr e 1976— 1977, ia r d e la 1 a p r ilie 1979 a f u n c ţio n a t ca e x a r h a l m în ă s tir ilo r d in
c u p rin s u l A r h ie p is c o p ie i Ia ş ilo r.
L a 11 ia n u a r ie 1982, la r e c o m a n d a r e a I.P.S. T e o c tis t, p e a tu n c i m itro p o litu l M o l
d o v e i şi S u c e v e i, S fîn tu l S in o d a l B ise ric ii O r to d o x e R o m â n e l-a a le s în fu n c ţia d e
e p is c o p -v ic a r a l A r h ie p is c o p ie i Ia ş ilo r. H iro to n ia în tr e a p ta a r h ie r ie i a a v u t lo c în
z iu a d e 24 iu n ie 1982 la m în ă s tir e a Sf. Io a n c e l N o u d in S u c e a v a , s o b o ru l a r h ie r e ilo r
a v în d In f ru n te p e P re a F e r ic itu l P a tr ia r h Iu s tin şi p e S a n c tita te a Sa D io d o r a l I e r u
s a lim u lu i, a f la t în v iz ită în ţ a r ^ n o a s tră .
V I A T A BISERICEASCĂ 29
P. S. CALINIC «BOTOŞĂNEANUL», NOUL EPISCOP-VICAR

AL ARHIEPISCOPIEI IAŞILOR
In urm a alegerii I.P.S. Pim en în vrednicia de arhiepiscop al Sucevei
şi R ădăuţilor, avînd în vedere com plexitatea problem elor bisericeşti din
cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor, I.P.S. M itropolit Daniel al M oldovei şi Buco
vinei a cerut Sinodului P erm an en t al Bisericii O rtodoxe Rom âne să ia în
discuţie problem a ocupării neîntîrziate a postului de episcop-vicar al aces
tei eparhii, recom andînd în acest sens pe P. Cuv. Protosinghel Calinic D u-
m itriu, stareţu l m înăstirii Rîşca.
I. P. S. A rh ie p is c o p SiHUBi ' t u . fv'i* C C ~0 i 'f t =
• Sinodul P erm anent, în şedinţa din 25 ianuarie 1991, a luat în discu

ţie propunerea I.P.S. M itropolit Daniel şi şi-a însuşit recom andarea pri-
vind persoana propusă p en tru ocuparea postului de episcop-vicar al A r

hiepiscopiei Iaşilor, înaintînd apoi această propunere, spre rezolvare, S fîn
tului Sinod al Bisericii O rtodoxe Române.
Sfîntul Sinod, în şedinţa sa din 24—26 ianuarie 1991, în urm a exam i
nării canonice adecvate, făcută în cadrul Comisiei canonice-juridice şi
p e n tru disciplină, ca şi a discuţiilor ce au av u t loc în plen, a hotărît, în
unanim itate, alegerea P.C. Protosinghel Calinic {Constantin) D um itriu, în
postul vacant de episcop-vicar al A rhiepiscopiei Iaşilor şi ridicarea sa la
treap ta arhieriei, urm înd să poarte titu la tu ra «Botoşăneanul».
S-a hotărît, totodată, să se facă intervenţiile necesare pentru em i
terea decretului de recunoaştere a acestei alegeri făcute de S fîntul Sinod.
După îndeplinirea prevederilor sta tu ta re, luni 25 m artie 1991, a avut
loc, în catedrala m itropolitană de la Iaşi, hirotonia şi instalarea P.S. Epis
cop-vicar Calinic Botoşăneanul.
Dum inică, 24 m artie 1991, a av u t loc, potrivit rînduielilor tradiţio
nale, cerem onia ipopsifierii, în cadrul căreia un loc deosebit îl are m ărtu
risirea de credinţă şi a ataşam entului faţă'M e rînduielile Bisericii s tră
bune.
Luni, 25 m artie, praznicul B uneivestiri, S fînta L iturghie a fost ofi- .
ciată de un ales sobor de ierarhi şi slujitori, form at din I.P.S. M itropolit
Daniel, I.P.S. A rhiepiscop Pim en, P. S. Episcop Eftim ie, P.P.S.S. arhie-
rei-vicari G herasim V rînceanul, Ioachim V asluianul şi Casian G ălăţea-
nul, din slujitori ai catedralei, stareţi de m înăstiri etc., în prezenţa unui
m are num ăr de credincioşi.
La m om entul potrivit din cadrul S fintei L iturghii a avut loc oficie
rea hirotoniei în tre a p ta arhieriei a P. Cuv. Calinic de către I.P.S. M itro
polit Daniel, I.P.S. A rhiepiscop Pim en şi P. S. Episcop Eftimie.
La sfîrşitul Sfintei L iturghii s-a d a t citire h otărîrii S fîntului Sinod
al Bisericii O rtodoxe Rom âne privind alegerea şi num irea P.S. Calinic
D um itriu în postul de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, apoi s-a
dat citire decretului prezidenţial privind recunoaşterea P. S. Calinic în
postul m enţionat.
După aceasta, Înalt P rea S finţitul M itropolit Daniel, a înm înat nou
lui episcop-vicar însem nele arhiereşti, m antia şi cîrja, rostind apoi un
im portant cuvînt în care a scos în relief unele din m arile problem e legate
de desfăşurarea vieţii bisericeşti din cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor şi la
a căror rezolvare şi perm anentă veghe este chem at şi P rea S finţitul Epis
cop-vicar Calinic, în v irtu te a înaltei responsabilităţi la care este chem at,
începînd din această zi, de către B iserica străb u n ă.
F răţia O rtodoxă R om ână

red iv iv a
La 11 octom brie 1990 a fost reîn fiin ţată F ră ţia O rtodoxă Rom ână, aso
ciaţie religioasă fondată în anul 1933 în T ransilvania, dar desfiinţată du
pă cel de al doilea război m ondial. In iţiativa şi conducerea acestei asocia
ţii creştine au avut-o un grup de intelectuali transilvăneni, în tre care m en
ţionăm pe Sextil Puşcariu, Ioan Lupaş şi Silviu Dragom ir. P reşedinţia
Asociaţiei a fost asigurată lungă vrem e de S extil Puşcariu, savant de re
num e m ondial şi m ult tim p rector al U niversităţii din Cluj-N apoca. Cum
am arătat, asociaţia era m enită să activeze mai cu seam ă în Transilvania,
terito riu care a cunoscut în cursul tim pului cele m ai m ulte strîm torări,
persecuţii şi nedreptăţi.
La în tru n ire a de înfiinţare a F răţiei O rtodoxe Române, care a avut
loc la Cluj în ziua de 5 m artie 1933, pe atunci a coincis cu D um inica Or
todoxiei, a p articipat şi p a triarh u l M iron C ristea al României. Din cuvin-
tul său înţelegem care erau ţelurile im portante ale F răţiei O rtodoxe Ro
m âne ( = FOR) şi anum e combater-ea «viforului curentelor atee şi ne
creştine, care usucă în m ulte suflete floarea credinţei de odinioară» «opri
rea sectelor — în aparenţă creştine — conduse de agenţi străini de neam
şi lege sau de rom âni, căzuţi în păienjenişul lor, care ating unitatea de
credinţă, deci, u n itatea sufletească a poporului rom ân, u n itate creată toc
mai de slujitorii Bisericii noastre slăbind tem elia existenţei neam ului, adi
că credinţa noastră părintească, precum şi indiferentism ul m ultora dintre
fiii Bisericii». în faţa acestor prim ejdii patriarh u l M iron cerea fiilor Bise
ricii străbune vigilenţă p en tru apărarea intereselor vitale, în tărirea con
ştiinţei ortodoxe, punerea la tem elia vieţii noastre d e toate zilele a princi
piului creştin ortodox. B inecuvîntînd înfiinţarea FO R -ului din A rdeal, pa
tria rh u l M iron îşi exprim a speranţa că nu peste m ultă vrem e «Frăţia ar
deleană» să se generalizeze şi să devină «Frăţia rom ânilor ortodocşi din în
treaga ţară şi de pretutindeni».
Iată că această dorinţă a fericitului p a triarh se îm plineşte azi prin în
fiinţarea FO R-ului în toam na anului trecut, avînd ca arie de acţiune în
treaga ţară, ba şi dincolo de graniţele ei. Sfîntul Sinod al Bisericii Or
todoxe Rom âne şi-a dat binecuvîntarea, iar forurile judecătoreşti compe
tente, aprobarea legală.
Ţ elurile Asociaţiei sîn t aceleaşi, ba chiar mai largi ca ale celei* fon
date în 1933, iar din S ta tu tu l ei aflăm că se. u rm ăreşte repunerea învăţă
turii creştine ortodoxe la baza concepţiei despre lum e şi viaţă, în societate
şi fam ilie ; în tărirea u n ităţii spirituale şi înnoirea m orală a credincioşilor
ortodocşi rom âni din ţară şi de peste hotare, în tă rirea credinţei ortodoxe
prin opere caritative m isionare şi apărarea ei de acţiunile prozelitiste de
orice n atură, prom ovarea culturii creştine ortodoxe şi valorile religios-
m orale ale poporului nostru, form area conştiinţei creştine mai ales a tine
rei generaţii, sp rijin irea introducerii şi bunei desfăşurări a învăţăm întului
religios în şcoală. P e n tru atingerea acestor scopuri FOR va folosi m ijloace
diverse ca : adunări periodice, colocvii, congrese, înfiin ţarea de celule la
nivelul parohiilor, editarea de publicaţii religioase, organizarea de serbări
şi concerte religioase, conferinţe publice, c în tă ri religioase, opere carita
tive etc.
în conducerea actuală a FO R-ului se află personalităţi de seam ă ale
vieţii noastre religioase şi cultural-ştiinţifice : pr. prof. dr. D um itru Stă-
niloae, m em bru al Academiei Rom âne, în calitate de preşdinte de onoare;
Acad. prof. dr. Caius Iacob, preşedinte activ, prof. univ. dr. Em ilian Po
pescu, prim vicepreşedinte, Acad. prof. dr. Zoe D um itrescu-B uşulenga,
vicepreşedinte,, pr. prof. dr. C onstantin G aleriu, vicepreşedinte, pr. prof.
dr. D um itru Radu, vicepreşedinte, Paul G herasim , pr. Dam ian Bogdan,
pr. G herasim , dr. M aria Lungu, vicepreşedinţi şi alţii, care fac parte din
colegiul director.
Prim a m anifestare publică a avut loc in ziua de 21 apr. 1991 (Dumi
nica M ironosiţelor) la Sala M are a Palatului, începînd cu orele 17 şi du-
rin d pînâ la orele 21,30. Sala a fost arhiplină, peste 5000 de persoane, şi
ea a fost onorată de prezenţa P rea F ericitului P ărin te P a tria rh Teoctist,
a I.P.S. M itropolit N estor Vornicescu al O lteniei, a P.S. Gherasim , epis
copul Rim nicului, a P.S. Episcop Vasile T îrgovişteanul, vicar patriarhal,
a P. S. Episcop Rom an Ialom iţeanul, vicarul A rhiepiscopiei B ucureştilor,
a num eroşi consilieri patriarh ali şi ai A rhiepiscopiei B ucureştilor.
Program ul a cuprins cuvîntări şi cîntări religioase bizantine, într-o
altern an ţă arm onioasă. C intările au fost in te rp re ta te de corul Academiei
de muzică religioasă din Bucureşti, condus de arhid. prof. dr. Sebastian
Bucur. La ora 17 lum inile s-au stins in m area sală a P alatului şi în li
niştea creată a început să se audă toaca de la m inăstirea N eam ţu (înre
gistrată după execuţia pr. arh im an d rit Irineu Chiorbeja), apoi clopotele
de la aceeaşi m înăstire şi, în sfîrşit, cînd «s-a făcut ziuă» şi au tăcut clo
potele toată sala a c în tat în picioare de trei ori Hristos a înviat. Era pentru
prim a oară în istoria acestei săli, care a cunoscut tot felul de m anifestări
atee in tim pul regim ului com unist, cînd se cînta «Hristos a înviat !». A t
m osfera e ra em oţionantă şi m ulţi din cei prezenţi îşi ştergeau lacrim ile.
S em natarul acestor rînduri, în calitate de vicepreşedinte al FO R-ului
a ro stit im ediat un scu rt cuvînt introductiv, rugînd apoi pe Prea Fericitul
P ărin te P a tria rh Teoctist să binecuvînteze lucrările A dunării. A u rm at
apoi cîntarea Hristos din m orţi a înviat, executată de corul Bisericii Sf.
M ina din Bucureşti, condus de pr. Leu şi secondat de întreaga adunare.
Ş irul cuvîntărilor a fost deschis de Acad. prof. dr. Caius Iacob, pre
şedintele activ al FO R-ului, care a vorbit despre FOR în trecut şi astăzi.
A u rm a t apoi pr. prof. dr. C onstantin G aleriu, care a conferenţiat despre
«Ortodoxia la români». Pr. prof. dr. D um itru Popescu, rectorul In stitutului
teologic u n iv ersitar din Bucureşti, a încheiat prim a parte a program ului
cu conferinţa : «Secularizare şi transfigurare».
P a rte a a doua a program ului a fost deschisă de corul Academiei de
muzică, condus de arhid. prof. dr. Sebastian Bucur, care a in te rp re ta t im
nul sfîntului apostol A ndrei, patronul FO R-ului.
Seria cuvîntărilor a fost deschisă de profesorul Em ilian Popescu care
a vorbit despre «Creştinism ul la rom âni, rădăcinile lui răsăritene» *. A
u rm at apoi cuvîntul Acad. prof. dr. Zoe D um itrescu-B uşulenga, in titu lat
«Biserica rugătoare şi ecclesia m ilitans». A ceste două cuvîntări au fost
transm ise în direct pe postul de televiziune.
Din şirul celorlalţi vorbitori mai m enţionăm pe : poetul Ioan A lexan
dru, care a citit «Im nul m artirilo r R evoluţiei din 22 dec. la B ucureşti»; pr.
prof. M arc A ntoine Costa de B eauregard (Paris) : «Rolul Ortodoxiei in
F ra n ţa astăzi» (cuvîntarea a fost foarte bine prim ită) ; dr. M iron Bogdan
(prodecanul Facultăţii de M edicină din B ucureşti) : «Buna făp tu ire şi cre
dinţa în Hristos» ; P.S. A rhiereu-vicar al A rhiepiscopiei C lujului, dr. Iri
neu Pop : «M ăreţia unică a Ortodoxiei rom âneşti şi speranţa înnoirii». Au
“ T e x tu l S ta tu tu lu i s e p u b lic ă Sn c u p r in s u l p r e z e n tu lu i n u m ă r a l re v is te i.
V I A T A BI SE RI CE A S CA 33
adresat cuvinte de salu t : pr. prof. dr. D um itru S tăniloae (cuvint citit, în
absenţa autorului, de pr. Leu), pr. prof. dr. D. R adu, prorectorul In stitu
tului teologic univ ersitar din Bucureşti, în num ele şcolilor teologice, d-na
Lidia Bobiţă-Stoicescu, în num ele fem eilor ortodoxe şi alţii.
A ceasta a constituit nu num ai prim a m anifestare publică a FO R-ului,
după reînfiinţare, dar şi a Bisericii O rtodoxe Rom âne, după o perioadă
de opresiune im pusă de regim ul comunist.
Prof. E M IL IA N PO PL SC U
PROFESORUL Dr. DOCENT ALEXANDRU ELIAN

membru corespondent al Academ iei Române
După cum se ştie, realizarea unirii Principatelor, în anul 1859, şi crea
rea S tatu lu i rom ân m odern, sub conducerea dom nitorului A lexandru Ioan
Cuza, au rep rezen tat un cadru superior p en tru înflorirea culturii naţio-
’ nale, inclusiv p en tru constituirea unui in stitu t naţional academ ic, cu o
largă deschidere spre preocupările fundam entale din viaţa spirituală a
tu tu ro r rom ânilor. Astfel, la 1 aprilie 1866, lua fiin ţă «Societatea L iterară
Română», care, începînd cu 26 august 1867 a devenit «Societatea Acade
mică Română», iar d in 29 m artie 1879, Academ ia Rom ână, aşa cum se n u
m eşte şi astăzi. în existenţa sa de peste un secol şi în ciuda unor delicate
încercări de care nu a fost ocolit suprem ul forum c u ltu ral al ţării, aceas
ta a reuşit realizări d in tre cele m ai însem nate. Şi aceasta, desigur, prin
valoarea de excepţie a celor mai m ulţi d in tre m em brii săi.
Un m om ent im p o rtan t în viaţa acestei in stitu ţii l-a constituit de fie
care dată alegerea de noi m em bri. U nul de acest fel a fost şi cel de la
’ sfîrşitul prim ei decade a lui m ărţişor din acest an, cînd, spre bucuria n u
m eroşilor teologi, preoţi şi ierarhi ortodocşi rom âni, a fost ales, în tre m em
brii coreşpondenţi ai Academiei, unul d intre iubiţii şi apreciaţii lor das
căli — Dom nul profesor doctor docent A lexandru Elian. A fost o prom o
vare la care distinsul nostru dascăl era în d re p tăţit de mai m ultă vrem e.
! C alităţile sale de excepţie în dom eniul cercetării ştiinţifice '— în special
f pe linie cultural-istorică — îl recom andau pentru aceasta şi ele au fost
1 avute în vedere, de bună seam ă, cînd a fost propus cu căldură de insti
tu ţii de specialitate, de pildă In stitu tu l de studii sud-rest-europene, şi de
personalităţi ale culturii rom âneşti, precum Doam na academ ician Zoe
D um itrescu-B uşulenga.
Viaţa fiecărui om este o istorie (W. Shakespeare). Biografia iubitului
nostru dascăl şi em inent om de cu ltură, care este D om nul profesor aca
dem ician A lexandru Elian, începe cu opt decenii în urm ă, cînd a văzut
lum ina zilei (Bucureşti, 27 octom brie 1910). D upă anii copilăriei şi pri
mii ani de şcoală, a u rm a t cursurile liceului «Spiru H aret» şi apoi pe cele
, ale Facultăţii de L itere din cadrul U niversităţii bucureştene, pe care lc-a
absolvit cu rezultate strălucite. în tre anii 1932— 1934 a stu d iat în stră in ă
tate ca m em bru al şcolii Rom âne din F ranţa. în to rs în ţară a activat mai
întîi ca profesor suplinitor la Sem inarul C entral din B ucureşti (1935—
1936), apoi ca asistent la cated ra de Bizantinologie de la F acultatea de Li-
B. O . R. — 3
tere (1936— 1940). în paralel a îndeplinit şi funcţiile de bibliotecar în ca

d rul Academiei Rom âne — pînă în anul 1956 — şi conferenţiar la cate
dra de paleografie greacă a Şcolii superioare de arhivistică — pină în no
iem brie 1948. în acest din urm ă an a fost tra n sfe ra t ca profesor titu la r la
catedra de Bizantinologie a F acultăţii de Istorie din cadrul U niversităţii
bucureştene, .pe care a ilustrat-o pînă în anul 1952, cînd, în mod a rb itra r şi
din m otive în tru to tu l nerezonabile, catedra a fost desfiinţată.
A ctivitatea de studiu şi cercetare a D om nului profesor academ ician
A lexandru Elian este m arcată şi de m unca depusă în tre anii 1943— 1968,
ca m em bru perm anent al In stitu tu lu i de studii şi cercetări balcanice, şi
apoi ca şef de sector şi şef de secţie — p e n tru istoria universală — la In
stitu tu l de istorie «N. Iorga». Ea este, de asem enea m arcată, începînd cu
septem brie 1956, de reluarea activităţii didactice în cîm pul Teologiei — ca
profesor la In stitu tu l teologic bucureştean.
Aşa cum s-a mai subliniat, Dl. profesor academ ician A lexandru Elian,
«expresia cea mai strălucită a spiritului — dacă nu a şcolii — lui Demos-
tene Russo», întruchipează acea rigoare a dem ersului de cercetare care
tinde spre exhaustiv în inform aţie şi definitiv în încheieri. Personalitatea
sa ştiinţifică se înfăţişează ca o în tru p a re a v irtu ţilo r um anism ului renas
centist : larg orizont de cultură şi acut sp irit critic.
D eşi d e s p r e a c t i v it a t e a sa e d ito r ia l- p u b lir is tic ă s - a m a i sc ris (a s e v e d e a : E n c i
c lo p e d ia is to r io g r a tie i ro m â n e ş ti, B u c u re ş ti, 1978, p . 138— 1 39; « S tu d ii te o lo g ic e » ,
X X X V II (1985), n r. 9— 10, p. 737— 740, şi X X X V III (1986), n r. 1— 2, p. 113— 1 2 0 ; « T e le
g ra fu l R om ân», n r. 41— 42 d in 1 n o ie m b rie 1990, p. 4) — e a tr e b u ie c o m p le ta tă şi c u u r
m ă to a re le : M ă r tu r is ir e a d e c r e d in ţă a B is e r ic ii O r to d o x e — 3642, B u c u re ş ti, 1981, u l
tim ă e d iţie , a p ă r u t ă în tr - o tr a d u c e r e d e î n a ltă ţin u tă ş i în s o ţită d e u n e x c e le n t C u v în t
în a in te , p. 5— 2 2 ; P o stla tă , p. 137— 148, la te z a d e d o c to r a t a P r. V . V . M u n te a n , O r g a
n iz a r e a m în ă s tir ilo r r o m â n e ş ti, în c o m p a r a ţie c u c e le b iz a n tin e — p în ă Ia 1600, B u c u
re ş ti, 1 9 8 4 ; S f în tu l N ic o d im A g h io ritu l, C a rte fo a r te fo lo s ito a r e d e s u fle t, T im iş o a ra ,
1986, u n a d in tr e c ă r ţile c e le m a i r e n u m ite d e d u h o v n ic ie în B ise ric a O rto d o x ă . T r a
d u s ă d in g r e c e ş te c u o e le g a n ţă d e m n ă d e in v id ia t, lu c r a r e a e s te în s o ţită d e o i n te r e
s a n tă P o stfa ţă , u n a d e v ă r a t « v a d e m e c u m » în d o m e n i u ; C u ltu r a te o lo g ic ă în e p o c a
b r ă n c o v e n e a s c ă , în «B.O.R.», C V I (1988), n r. 11— 12, p. 104— 115, p r e le g e r e ţin u tă la
In s t i tu t u l te o lo g ic u n iv e r s ita r B u c u re ş ti, în c a d r u l f e s t iv i t ă ţ i lo r p r ile ju ite d e tr ic e n te -
n a r u l B ib lie i d e la B u c u re ş ti — n o ie m b r ie 1988. A c e s to r a li s e p o t a d ă u g a c o m u n i
c ă rile , a r tic o le le şi in te r v iu r ile c o n s e m n a te în d if e r ite p u b lic a ţii.
In m o d n e c e s a r t r e b u i e s ă a m in tim şi v a lo r o a s e le m a n u s c r is e c a r e îşi a ş te a p tă ,
d in p ă c a te d e p r e a m u ltă v re m e , im p rim a re a : D o i u m a n iş ti g r e c i în Ita lia : M ih a il S o-
fia n o s ş i T h e o d o r R e n tio s , 1938, d e p u s la In s titu tu l d e s tu d ii s u d - e s t e u r o p e n e ; S o p h o -
c le s, O e d lp R e g e , t r a d u c e r e d in lim b a e lin ă , 1957, d e p u s la T e a tr u l N a ţio n a l B u c u re ş ti;
T r a d u c e r i d in is to rio g ra lia g re c o -r o m a n ă : S ta v r in o s , P a la m e d e s , M a te i a l M ire lo r, C o n
s ta n tin C h e s a r ie D a p o n te s , M itro fa n G re g o ra s , C h ip a r is s a şi M ih a i C a n ta c u z in o -B a n u l,
1963, d e p u s la In s titu tu l d e is to r ie «N . Io rg a » ; C a ta lo g u l m a n u s c r is e lo r g r e c e ş ti, v o i.
III, d e p u s la B ib lio te c a A c a d e m ie i R o m ân e , şi D o s o fte i, m a n u s c ris d e p u s la I n s titu tu l
d e is to rie şi te o r ie lit e r a r ă «G. C ă lin e sc u » .
P re c iz ă m a ic i c ă a c t i v it a t e a D o m n u lu i p r o f e s o r a c a d e m ic ia n A le x a n d r u E lian,
în c e e a c e p r iv e ş te p ro b le m a c u ltu r ii a u to h to n e , a u r m ă r it î n d e a p r o a p e e lu c id a r e a
u n o r a s p e c te e s e n ţia le d in v i a ţ a şi o p e ra a tr e i r e p r e z e n ta n ţi a i g e n iu lu i r o m â n e s c :
D o s o lte l, M ih a i E m in e s c u şi N ic o la e Io rg a . La c e le s u b lin ia te d e n o i în p a g in ile r e
v is te i « S tu d ii te o lo g ic e » , X X X V II (1985), n r. 9— 10, a d ă u g ă m c o n fe rin ţa ţin u tă în a c e s t
a n la ra d io , d e s p r e « P s a ltire a lu i D o so fte i» şi c o m u n ic a r e a ţin u tă la A c a d e m ia R o m ân ă
d e s p re N ic o la e Io rg a , c u o c a z ia c o m e m o ră rii s e m ic e n te n a r u lu i m o rţii sa le , te x t p u b li
,1 V I A Ţ A BI SE RI CE A S CĂ 35
c a t şi în « A c a d e m ic a » , n r. 3/1991. D e s p re u ltim u l i s - a s o lic ita t, to t d e A c a d e m ia R o

l- m â n ă , şi u n m a te ria l p e n tr u f e s tiv ită ţile d in to a m n a a c e s tu i c u r g ă to r an.
£- F ă r ă în d o ia lă , lu m e a b iz a n tin is tic ii e s te d o m e n iu l în c a r e D o m n u l p ro fe s o r a c a
y- d e m ic ia n A le x a n d r u E lia n s-a im p u s c u p r e c ă d e r e . C u n o s c ă to r p ro fu n d a l s u r s e lo r b i
La z a n tin e , D o m n ia Sa a î n tr e p r in s u n e fo rt, p e c ît d e a m p lu , p e a tî t d e re m a rc a b il, p e n
tr u a în lă tu r a o p in ii şi c o n c lu z ii c a re , în c iu d a d re p tu lu i d e c e t a t e c ă p ă ta t în is to r io
Pi g ra fia n o a s tr ă , s -a u d o v e d it, la a n c h e ta d e m ig a lă p e c a r e a d e s fă ş u ra t- o , p e d e - a - n tr e -
§i g u l e r o n a te . E lim in în d u n ş ir d e ip o te z e , n ă s c u te m a i a le s d in d o c u m e n ta r e a in s u fi
c ie n tă s a u d in a n a liz a d e f ic ita r ă a s u rs e i, p ro fe s o r u l a c a d e m ic ia n a « c u ră tit» te r e n u l
in p e n tr u c e r c e ta re a s is te m a tic ă a r a p o r tu r ilo r ro m â n o - b iz a n tin e . S tu d iile s a le a u r e li e
fa t, c u o r a r ă a c r iv ie ş tiin ţific ă , id e e a c ă în Ţ ă r ile R o m â n e , u n d e a e x is ta t o î n d e
18, lu n g a tă in c id e n ţă b iz a n tin ă p e lin ie d e in s titu t» , c u ltu r ă şi, n u în u ltim u l rin d . d e
Şi s p ir itu a lita te , n u a fo st v o rb a d e o a c c e p ta r e p a s iv ă a a c e s te ia , c ă e a n u p o a te fi r e
n- d u s ă la u n fe n o m e n p ro v in c ia l, s e c u n d a r, ci s-a îm p lin it şi s-a in te g r a t, în fo rm e o r i
cu g in a le , la u n n iv e l s u p e r io r în v i r tu a l it ă ţ i p ro p rii c th o s u lu i ro m â n e s c .
ca S ă n e re a m in tim c u a c e s t p r ile j d e c îte v a d in v a lo r o a s e le s a le c o n tr ib u ţii : D ie
b y z a n tin is c h e n S tu d ie n in R u m ă n ic n , in « B alcan ia» , V (19-16), p. 3 3 —78 ; L e s ra p p o r ts
b y z a n tin o - r o u m a in s . P h a se s p r in c ip a le s e t tr a its c a r a c te r is tiq u e s , în « B y z a n tin o sla v ic a » ,
in, . X IX (1958), p. 212— 2 2 5 ; M o ld o v a şi B iz a n ţu l în s e c o lu l al X V - le a , în « C u ltu ra m o l
d o v e n e a s c ă în e p o c a lu i Ş te fa n c e l M a re » , B u c u re ş ti, 1964, p . 97— 179; B y z a n c e e t le s
D5-
R o u m a in s â la lin d u M o y e n A g e , în « P ro c e e d in g s of th e X lII-th In te r n a tio n a l C o n -
3re g re s s of B y z a n tin e S tu d ic s» , O x fo rd , 1967, p. 195— 203 ; S te v e n R u n c im a n , T h e la ll o f
tea C o n s ta n tin o p le — C ă d e re a C o n s ta n tin o p o lu lu i — , tr a d u c e r e , n o te şi p o s tfa ţă , B u c u
as- r e ş ti, 1971 ; R o m â n i d e s p r e b iz a n tin i, b iz a n tin i d e s p r e ro m â n i, în v o i. «L um ea B iz a n ţu
lui», B u c u re ş ti, 1972, p. 144— 1 52; La b y z a n tin o lo g ie d a n s le s p r e o c c u p a tio n s d e la
th e o lo g ie ro u m a in e , în v o i. «D e la th e o lo g ie o rth o d o x e r o u m a in e d e s o r ig in e s â n o s
nci- jo u rs» , B u c u re ş ti, 1974, p. 195— 210, şi F o n te s h is to r ia e D a c o -R o m a n a e , v o i. 111 —
ce», S c r iito r i b iz a n tin i (sec. X I— X IV ) — în c o la b o r a r e c u N . Ş. T a n a ş o c a , B u c u re ş ti, 1975.
ele - In c o n c e p ţia sa , c ă ile m a i a d în c i, d e lu n g ă d u r a tă , a d e s e a m e d ia te d e p ă t r u n
uf- d e r e a in flu e n te i B iz a n ţu lu i im p e ria l, s î n t m a i im p o r ta n te d e c ît c o n ta c te le d ir e c te , m o
u l- d e s te în c o n s e c in ţe , ia r r ă s tim p u l d in tr e s u ir e a lu i R a d u M ih n e a p e tr o n u l m u n te a n
i inf (a u g u s t 1620) şi m o a rte a B râ n c o v e a n u lu i (15 a u g u s t 1714), d e f in ito riu p e n tr u d e z v o l
tg a - t a r e a u n e i c o n ş tiin ţe b iz a n tin e în p ă tu r i im p o r ta n te a le s o c ie tă ţii ro m â n e ş ti. F ă r ă a
acu - n e g lija a s p e c te le s o c ia l-p o litic e , D o m n ia Sa a a c o r d a t o a te n ţ ie d e o s e b ită p ro b le m e
» ra , lo r c a r e a p a r ţin d o m e n iu lu i c u ltu r a l, în p rim u l r în d v ie ţii s p ir itu a le .
T ra-
V e a c u l a l X V II-le a r e p r e z in tă o c u lm e în is to ria c u ltu r ii şi a s p ir itu a lită ţii r o m â
icre- n e ş ti, şi s e c a r a c te riz e a z ă p rin lu p ta d u s ă d e a ic i, d e la n o i, i n tr u a p ă r a r e a O r to d o
poca x ie i, îm p o triv a c u r e n te lo r e te ro d o x e , p o rn ite în s p e c ia l d in A p u s u l c a to lic şi p r o t e s
£ la ta n t. S in o d u l p a tr o n a t d e V a s ile V o d ă în Ia şii a n u lu i 1642, d a n iile n ic ic în d d r ă m u ite
ente- a le c e lu i c e a fo st u n a d e v ă r a t « m ec en a » a l c u ltu r ii şi B ise ric ii O rto d o x e , c a r e a fo st
lunir- B râ n c o v e a n u C o n s ta n tin , A c a d e m ia D o m n e a s c ă d e la S f în tu l S a v a şi r e a liz ă r ile t ip a r
n iţe lo r d in M u n te n ia şi M o ld o v a în lim b ile ro m â n ă , g r e a c ă , a r a b ă şi g e o rg ia n ă , s în t n u -
* m a i c îte v a p u n c te d e r e fe r in ţă . A ş a c u m s u b lin ia D o m n ia S a în s tu d iu l C u ltu r a te o lo
a p tâ ,
g ic ă în e p o c a b r â n c o v e n e a s c ă , e s te m e ritu l a c e s te i e p o c i c ă a în ţe le s c ă o c u ltu r ă , i n
I SO' c lu s iv c e a te o lo g ic ă , tr e b u ie p ro m o v a tă la to a te n iv e lu r ile s o c ie tă ţii, m a i a le s a tu n c i
«ho c în d p r o g r e s e le lim b ii n a ţio n a le p e d e o p a r te , şi a le tip a r u lu i p e d e a lta , în le s n e a u
re şti; a c e s t in d is p e n s a b il p ro c e s . în d e o s e b i c a r te a t ip ă r ită a c o n tr ib u it în c h ip v ă d it la a p ă
C on- r a r e a O rto d o x ie i d e a ta c u r ile şi in f iltr ă r ile v e n ite d in p a r te a a lto r c o n fe siu n i
a n u l, A le x a n d r u E lian, « m a re le n u m e d e re fe rin ţă » în b iz a n tin is tic a ro m â n ă a c t u a l ă ,
v o i. — (A la in D u c e llie r, L e s B y z a n tin s . H is to ir e e t c u ltu r e , P a ris, 1988), — a c o n s id e r a t
itu tu l î n to td e a u n a c ă în f r u n te a ie r a r h ie i v a lo r ilo r se s itu e a z ă , c u m e s te şi fire s c , v a lo r i l e
r e lig io a s e . In c o n c e p ţia sa , a c o r d u l d in tr e v a lo r i s e p r o d u c e d e la s in e şi în re g istre a z ă -
EJian, r e z u lta te c a r e im p u n tu tu r o r .
d a re a I z v o rîte d in d o r in ţa ca şi p e a c e a s tă c a le B ise ric a O r to d o x ă R o m â n ă să o m a g ie z e
n e sc : p e a c e la c a r e d e c e n ii d e -a r în d u l n u şi-a p r e c u p e ţit n ic i u n e fo rt î n tr u p r e g ă tir e a s lu
le re - j ito r ilo r A lta r u lu i stră m o ş e s c , n e e x p rim ă m în c ă o d a tă s a tis f a c ţia p e n tr u r e c u n o a ş
a c e st te r e a m e r ite lo r şi a v a lo r ii s a le in d is c u ta b ile p rin c o o p ta r e a în r în d u r ile s u p r e m u lu i
n o s tr u fo ru m c u ltu ra l.
cnână
p u b li- P re o t a s i s t e n t A L E X A N D R U M . IO N IŢ ă

Patriarhia Ecumenică
N O U L G U V E R N A T O R AL M U N T E L U I A T H O S
S fîn tu l M unte A thos are, după cum se ştie, un s ta tu t de teritoriu

autonom , în cadrul statu lu i elen. El este condus de un consiliu form at din
reprezentanţii tu tu ro r m înăstirilor .existente în Sfîntul M unte, avîndu-şi
cen tru l la m înăstirea K arye.
Din punct de vedere bisericesc Sfîntul M unte Athos este supus ju ris
dicţiei P atriarh iei Ecum enice. S tatul elen îşi exercită autoritatea asupra
S fîntului M unte p rin tr-u n guvernator civil. R ecent S tatul elen a num it
un nou g uvernator în locul lui C onstantin Lulis, care a dem isionat la
sc u rtă vrem e după num irea sa în acest post (vezi «B.O.R.» nr. 7— 10 1989).
Noul guvernator, C onstantin Papoulidis, este profesor la F acultatea
de teologie a U niversităţii din Tesalonic. în postul de a d ju n ct al guver
natorului a fost n um it avocatul P apadim itriu-D ukas, fost prefect al pe
ninsulei Calcidice.
' ’ B ISE R IC A O R T O D O X A A G R E C IE I
Preocupări p rivind selectarea candidaţilor pentru facultăţile de teolo

gie — Intr-o alocuţiune rostită la C entrul interortodox de la m înăstirea
P enteli de lîngă A tena, cu p rile ju l unor rec e n te m anifestări teologice, I.P.S’
A rhiepiscop Serafim al A tenei şi al întregii Grecii a cerut ca, în viitor,
să nu m ai fie adm işi în facultăţile de teologie candidaţi care se declară
atei. I.P.S. Sa a a ră ta t că studenţii, ale căror interese şi convingeri sîn t po
trivnice ştiinţei teologice şi practicării credinţei, n u-şi au locul în facultă
ţile de teologie.
A titudinea conducătorului Bisericii greceşti a fost determ inată de
fap tu l că m ulţi d in tre cei ce predau religia în şcoli, nu se situează la
înălţim ea m isiunii ce le revine. A ceastă poziţie a fost susţinută, cu ace
laşi p rilej, de mai m ulţi profesori de teologie în tre care prof. G. Galitis,
care a a ră ta t că opţiunea p e n tru studiile teologice prezintă o p articu lari
tate specială. Aşa cum în şcolile sportive nu pot fi adm işi candidaţi h a n
dicapaţi fizic, sau după cum, în facultăţile de lim bi străine nu pot fi ad
mişi candidaţi care nu cunosc deloc lim ba respectivă, tot aşa nici în facul
tăţile de teologie nu pot fi admişi candidaţi necredincioşi (nepracticanţi)
sau atei.
R eprezentanţi ai m inisterului învăţăm întului, prezenţi la aceste m a
nifestări, şi-au ex p rim at acordul cu această poziţie, urm înd ca în viito
ru l apropiat să fie reexam inate criteriile p e n tru adm iterea în facultăţile
de teologie.
B ISE R IC A O R T O D O X A D IN A L B A N IA
D upă cum se ştie, conducerea atee din A lbania a voit să facă din sta
tu l albanez un s ta t ateu, lucru care, de altfel, nu era străin de intenţiile
tu tu ro r conducerilor din fostele ţări com uniste.
Biserica O rtodoxă din A lbania a fost şi ea, în. acest context, ţin ta
unor crunte represalii din p artea conducerii ţării. Ca urm are, de mai m ul
tă vrem e această Biserică nu m ai avea nici un episcop. In urm a schim
bărilor care au avut loc în u ltim a vrem e în ţările din estul şi sud-estul
Europei, schim bări care Srau răsfrîn t şi asupra A lbaniei, s-a ivit posibi
litatea reînviorării şi reorganizării vieţii Bisericii O rtodoxe din A lbania.
D rept urm are, Sfîntul Sinod al P atriarh iei Ecum enice a num it, de
curînd, un ex arh p a triarh a l p en tru A lbania, care să se ocupe de rezol
varea problem elor celor mai urgente cu care se confruntă Biserica O r
todoxă din această ţară. Este vorba de P.S. A nastasie al A ndrusei, care
este în acelaşi tim p profesor la Facultatea de teologie a U niversităţii din
A tena şi, totodată, cu un m andat p atriarh al special, arhiepiscop de Irinu-
polis, în cadrul P atriarh iei A lexandriei. P.S. Sa este profund angajat şi în
m işcarea ecum enică, îndeplinind actualm ente funcţia de preşedinte al co
misiei «M isiune şi evanghelizare», din cadrul C onsiliului Ecum enic al Bi
sericilor.
P. S. A nastasie a fost în d ru m at să procedeze la o reorganizare totală
a Bisericii O rtodoxe din A lbania, să hirotonească preoţi p en tru parohiile
vacante şi să contacteze pe cei care, eventual, mai sîn t în funcţiune în ve
derea reînviorării organelor parohiale şi, în general, a vieţii parohiale.
CRONICA
Dum inică, 3 m artie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
participat, îm preună cu alţi ierarhi, la în tro n izarea A rhiepiscopului Su
cevei şi R ădăuţilor, I.P.S. Pim en Zainea.
Luni, 4 m artie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a vizi
ta t M înăstirea Vorona, judeţul Botoşani şi m înăstirile B istriţa şi D urău,
judeţul Neam ţ. /
Joi, 14 m artie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a prim it
pe Dom nul Iurie Roşea, preşedintele F rontului P opular din Moldova, şi
pe Dom nul A drian Savin, secretarul Societăţii cu ltu rale B ucureşti-C hi-
şinău.
în aceeaşi zi, Prea Fericirea Sa a prim it pe D om nul Jean P aul Ca-
teron, preşedintele Fundaţiei-Forum din Elveţia.
Joi, 21 m artie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a p ri
m it pe Dom nul Renaud Vignal, am basadorul F ran ţei la Bucureşti.
M arţi, 26 m artie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a con
dus lucrările Consiliului ep arh ial al A rhiepiscopiei B ucureştilor.
Tot în această zi, P rea F ericitul P ărin te P a tria rh a p rim it un g rup de
copii din B asarabia ; apoi a p rim it pe Dom nul G ream e Irvine, preşedintele
organizaţiei W orld Vision International.
M iercuri, 27 m artie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
participat, în aula U niversităţii bucureştene — F acu ltatea de D rept — ,
la festivităţile prileju ite de aniversarea a 73 de ani de la unirea B asara
biei cu Rom ânia, festivităţi organizate de Asociaţia «Pro B asarabia şi
Bucovina».
♦
Joi, 28 m artie 1&91, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a prim it

pe poetul G rigore V ieru din Basarabia.
V ineri, 29 m artie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a p ri
m it un grup de credincioşi rom ano-catolici şi ortodocşi din F ranţa, veniţi
în pelerinaj la m inăstirile din România.
Dum inică, 31 m artie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
p articipat, în biserica «Sfîntul Elefterie» din C apitală, la un concert de m u
zică religioasă, organizat îm preună cu Com itetul rom ân p en tru
U.N.I.C.E.F., în favoarea copiilor orfani.
Lunî, 1 aprilie 1991, Prea Fericitul P ărinte Patriarh Teoctist a prim it
pe baronul P eter Von Capri din Germ ania.
Marţi, 2 aprilie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a prim it
un grup de creştini suedezi din partea asociaţiei «A jutor p en tru Româ
nia». *•
Joi, 4 aprilie 1991, Prea Fericitul P ărinte Patriarh Teoctist a oficiat
slu jb a deniei din J o ia #cea M are la catedrala p atriarhală.
Vineri, 5 aprilie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a ofi
ciat slujba Prohodului la catedrala p atriarh ală.
Dum inică, 7 aprilie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
oficiat slujba Sfintelor Paşti la catedrala p atriarhală.
M iercuri, 10 aprilie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
asistat, la O pera rom ână, la un spectacol organizat de Com itetul rom ân
p e n tru U.N.I.C.E.F. în aju to ru l copiilor orfani din România.
Joi, 11 aprilie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a prim it
u n g rup de preoţi şi credincioşi ortodocşi din Grecia, veniţi în pelerinaj
la m inăstirile din România.
în aceeaşi zi, Prea Fericirea Sa a p rim it pe Dom nul N. Lupan, pre
şedintele asociaţiei «Pro B asarabia şi Bucovina».
Vineri, 12 aprilie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a ofi
ciat slujba Sfintei Liturghii şi sfinţirea apei la M înăstirea Pasărea de lin
gă Bucureşti.
Sîm bătă, 13 aprilie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
vizitat m înăstirea Suzana, ju d eţu l Prahova.
Duminică, 14 aprilie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
oficiat slujba Sfintei L iturghii în catedrala oraşului Giurgiu. Cu această
ocazie, P rea Fericitul P ărin te P a tria rh a vizitat biserica «Buna Vestire»
şi a depus flori la T roiţa Eroilor din acelaşi oraş.
M iercuri, 17 aprilie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
p rim it pe Pr. Ju lia n Garcia H ernando, directorul comisiei de «Relaţii ex
tern e şi interconfesionale» a Conferinţei Episcopale a Bisericii Catolice
Spaniole, şi pe P. C. Pr. Teofil M oldovan, p arohul bisericii ortodoxe ro
m âne din M adrid.
Joi, 18 aprilie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a p a rti
cipat, la A m basada Israelului din B ucureşti, la festivitatea aniversării a
43 de ani de la proclam area independenţei S ta tu lu i Israel.
Tot în această zi, Prea Fericitul P ărinte Patriarh Teoctist a p artici
pat, la PalatuL C otroceni din Capitală, la dineul oferit de Preşedinţia Ro
m âniei în onoarea preşedintelui F ranţei, Frangois M itterand.
V ineri, 19 aprilie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a

p rim it pe Col. Jam es Cross, preot m ilitar al arm atei britanice de pe Rin
(Germ ania), şi pe Lt. Col. B. A. Croker, ataşat m ilitar al M arii B ritanii la
Bucureşti.
în aceeaşi zi, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a participat, la
Am basada F ranţei la Bucureşti, la dineul oferit de preşedintele F ranţei,
F ra n ţo is M itterand.
participat la prim a conferinţă a asociaţiei «Frăţia O rtodoxă Rom ână» ce a
av u t loc la Sala P alatu lu i din Bucureşti.
Luni, 22 aprilie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a pri
m it pe dom nul H arry Barnes, fost am basador al S.U.A. la Bucureşti.
Marţi, 23 aprilie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a ofi
ciat slujba Sfintei L iturghii la M înăstirea Cernica.
Joi, 25 aprilie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a prezidat
lucrările Consiliului eparhial al A rhiepiscopiei B ucureştilor.
Sîm bătă, 27 aprilie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
vizitat m înăstirile V iforîta şi Dealu, judeţul Dîm boviţa.
oficiat slujba Sfintei L iturghii la catedrala «Sfîntul Gheorghe» din T îr-
govişte.
Luni, 29 aprilie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a p ri
m it pe I.P.S. H ristodulos, m itropolitul D im itrianei ; pe dom nul Nicos A na-
gnostopulos, secretar general al M inisterului C ulturii din Grecia, şi pe
dom nul G. Linardos, am basadorul Greciei la Bucureşti.
• A T IT U D IN I
CREŞTINISMUL ROMÂNESC ÎN EUROPA DE AZI

S itu aţia actuală din Rom ânia ne conduce direct la în treb area : ce ră-
m îne din creştinism în conştiinţa societăţii de azi, societate care se voia
laică, adică atee, pînă mai ieri ? în' ce sens şi în ce m ăsură se poate spune
că m oştenirea creştină este încă unul din punctele cardinale ale sp iritu ali
tăţii rom âneşti de azi ? Aceste în treb ări cer răsp u n su ri urgente, căci, pe
de o parte, în deceniile trecute, s-au distrus atîtea m onum ente şi persona
lităţi creştine, ca şi cînd ele n -a r fi a p a rţin u t acestui popor, iar pe de altă
parte, această cam panie antireligioasă n -a elim inat realităţi profunde şi
constante, etice şi spirituale, încît urm e creştine sînt încă prezente şi pro
nunţate. Care este realitatea ?
Din păcate, noi nu dispunem de un stu d iu etnografic şi sociologic
asupra instituţiilor creştine din Rom ânia, asupra recepţiei populare a O r
todoxiei, Biserică autohtonă unică, asupra m oravurilor şi atitudinilor po
litice de inspiraţie creştină. Noi nu avem o versiune nouă a ceeajce a fost
curentul Rom ânism şi Ortodoxie în anii 1925— 1945.
Este adevărat că, datorită cercetărilor recente, cîteva capitole ale is
toriei creştinism ului rom ânesc sîn t cunoscute acum mai bine. Este vorba
de pildă, de ceea ce se num eşte patristica strărom ână, adică sinteza care s-a
realizat aici încă din tim pul Bisericii postapositolice. Apoi, au fost studiate
relaţiile bisericeşti dintre T ransilvania, Ţ ara Rom ânească şi Moldova, în
secolele XVI— XIX. Beneficiem , de asem enea, de im portante studii asu
pra centrelor m itropolitane, asupra istoriei m onahism ului. S-au scris ese
uri de valoare despre caracterul şi etosul O rtodoxiei rom âneşti.
Toate acestea ne aju tă să înţelegem de ce creştinism ul rom ânesc, în
conjurat la răsă rit de O rtodoxia slavă im perială, care, sub eticheta de a
fi «a treia Romă», a îm piedicat evoluţia Bisericii rom âne, iar la apus de
naţia m aghiară, corpus etnic, cultural şi confesional eterogen, care n-a dat
nici o apreciere Ortodoxiei şi care a reu şit să-şi m enţină o identitate~re-
m arcabilă.
Felul în care creştinism ul rom ân este prezen tat în publicaţiile de spe
cialitate, în presa politică şi culturală, la radio şi televiziune, m erită o ana-
A TITU D IN I 41
%
liză separată. Lim bajul, sim bolul, im aginea folosite în aceste prezentări
trebuie să fie verificate cu com petenţă şi rigoare.
Care sînt accentele specifice ale creştinism ului rom ânesc, sem nificativ
p e n tru Europa ?
a. Rom ania este o v eche ta ră de cred in ţă cre ştin ă . O gem ă desco
perită la Potaissa şi o inscripţie votivă descoperită la B iertan, ara tă că,
creştinism ul se exprim a aici încă din secolul al IV-lea. Dobrogea păstrea
ză o colecţie de inscripţii, precum şi m orm întul unor m artiri cu num e grec,
la Niculiţel, ceea ce ara tă contactul acestei provincii cu centrele din G re
cia şi Asia Mică în acelaşi secol. Biserica din Densuş, T ransilvania, vine din
secolul al X-lea. Celebra biserică de la C urtea de A rgeş ne duce cu gîn-
dul la întem eierea unei Biserici rom âne autocefale (sec. XIV şi XV). Alte
biserici ca «Trei Ierarhi» din Iaşi, biserica m înăstirii «Neamţ», bisericile
celebre din Moldova şi Bucovina, arată la ce expresie culturală şi pictu
rală ajunsese O rtodoxia rom ână în secolele al X V I-lea şi al XV II-lea. Mi-
năstirile, din toată ţara, indică un m onahism activ fără în treru p ere de
peste 400 de ani.
Exista probe, inclusiv cele lingvistice, care a ra tă că, convertirea ro
m ânilor la creştinism n-a u rm at m etoda m isionară folosită în ţările ve
cine. A existat pe terito riu l ţării o Biserică autohtonă cu m ult înainte de
creştinarea restului Europei. Ţ ara este deja creştină la începutul secolelor
III— IV (Desigur, datele istorice trebuie să fie m ereu verificate şi confir
m ate, p entru a nu se lărgi cadrul istoric al creştinism ului rom ân fără
probe).
Rom ânia este, prin urm are, p rin tre prim ele ţări creştine din Europa,
avînd o Biserică autohtonă, concom itentă cu naşterea poporului. Este foar
te im portant să se sublinieze acest adevăr, deoarece istorici şi conducători
bisericeşti vor să fixeze originea creştinism ului din aceste părţi în secolul
al IX -lea, declarînd pe sfinţii M etodie şi C hirii patronii creştinism ului Eu
ropei estice şi sud-estice. Creştinism ul, la noi, ar depinde de aceste surse.
b. C reştinism ul o rtodox rom ânesc şi-a cre a t şi p ă stra t id en tita te a
trav ersîn d crize şi dificultăţi insurm ontabile. Să am intim cîtev a exem ple:
Principii rom âni au tre b u it să oprească ex tinderea catolicism ului şi să
salveze O rtodoxia în toate alianţele cu statele catolice : regele Sigism und
al U ngariei în 1419, principele Sigism und B athory al T ransilvaniei în
1595, îm păratul Rudolf II în 1598. în tra tate le lui C antem ir cu au strie
cii, în 1690.
Principii rom âni au fost nevoiţi să faca faţă invaziei turcilor în Bal
cani şi în Europa. M ihai Viteazul, la 13 august 1595, învinge arm ata- lui
Sinan Paşa, asigurînd astfel viitorul peninsulei balcanice şi al Europei
creştine.
Ortodocşii au fost obligaţi să apere credinţa lo r comtra m isiunilor
catolice şi reform ate, recurgînd la scrieri antieretice : U drişte N ăsturel
(1642), V arlaam (1645), P e tru Movilă (1642), M eletie de Rom an (1805). La
toate acestea se adaugă m isiunea şi vocaţia panortodoxă a Bisericii ro
mâne. Deja în 1369 Vlaicu Vodă dă asistenţă călugărilor de la M untele
A thos (m înăstirea Cutlum uş). M atei B asarab (M olitvelnic, 1635, Psaltire

slavonă, 1637), Şerban Cantacuzino, C onstantin B rîncoveanu, stolnicul
C onstantin Cantacuzino au tip ă rit cărţi în rusă, sîrbă, bulgară, arabă.
Biserica O rtodoxă din T ransilvania — unde rom ânii form au o etnie
m ajoritară dar fără d repturi — a fost dezbinată în 1700 d» catolicism ul
austro-ungar, deoarece p rin uniaţie M itropolia ortodoxă a fost anulată,
în tim p ce ortodocşii form au o Biserică autohtonă, locală, în adevăratul
sens, Biserica unită s-a văzut cu o ierarhie privilegiată deoarece episcopii
uniţi erau consilieri ai guvernului austriac.
în secolul al XV III-lea, puterea străin ă care a frîn at dezvoltarea O r
todoxiei rom âne este Rusia, care se pretinde a fi, după căderea Constan-
tinopolului sub turci, protedtoarea ortodocşilor din Balcani. V eniam in Cos-
tachi şi G rigore D ascălul au in tra t în conflict cu ţaru l din această cauză.
Pe plan intern, să mai am intim că în perioada 1848—1863, dom inată
de A lexandru Ioan Cuza şi M ihail K ogălniceanu, se pune problem a iera r
hiei străine, ierarhie im pusă de fanarioţi su sţinuţi de P a tria rh ia de Con
stantinopol. Em anciparea m înăstirilor aservite străinilor (greci) s-a soldat
cu secularizarea p roprietăţilor m înăstirilor. Reacţia lui Neofit Scriban
(1859— 1869) contra am estecului statu lu i în tre b u rile Bisericii a răm as fără
efect. Totuşi, autonom ia Bisericii a fost ob ţin u tă în 1885.
în profilul Ortodoxiei rom âne, care se conturează definitiv în perioa
da 1885— 1925, se regăsesc m ai m ulte vocaţii regionale. T ransilvania aduce
interesul p en tru etnie, p en tru reab ilitarea naţiu n ii rom âne şi p en tru re-
unificare bisericească, după întregirea neam ului din 1918. De la Şaguna,
M iron Cristea, Nicolae Popovici, Nicolae B ălan, s-a im pus convingerea-
lege că Biserica face un singur tru p cu n aţiunea, care, de fapt, în T ransil
vania era rep rezen tată de Biserică.
M oldova aducea experienţa ei în efortul de a se debarasa de cap tivita
tea greacă şi slavonă, reuşind să im pună c u ltu ra şi lim ba rom ână în teolo
gie şi în liturghie. Ţ ara Rom ânească, mai ales în perioada 1859— 1918, es
te preocupată de rap o rtu l d intre S tat şi Biserică, reuşind să obţină auto
cefalia şi autonom ia bisericească.
Nu toate aceste problem e şi biru in ţe au avut aceeaşi greutate. Dacă
unificarea naţională a fost posibilă în 1918, unificarea bisericească a T ra n
silvaniei răm îne o problem ă deschisă. în condiţiile politice din 1948, P a
tria rh ia Rom ână s-a angajat în această problem ă.
P rin urm are, fiecare provincie a lu a t p a rte la form area chipului Bi
sericii rom âne din epoca recentă.
c. R om ânia e ste o ţa ră de credinţă, d a r şi de cultură, de c reaţie ş
a rtă creştin ă. F aptul că Biserica O rto d o x ă e ste o B iserică autohtonă,
adică a unui popor indigen determ inat, d in tr-u n loc specific, explică m ul
te lucruri. De pildă, pînă acum ideea de separaţie d intre S tat şi Biserică nu
este cunoscută. în C onstituţia din 1923, ea era desem nată ca «Biserica m a
joritară». Chiar în 1948, atunci cînd au fost "legiferate restricţii contra
religiei, separaţia n-a fost explicită, cu toate că S tatu l putea să exercite
puterea politică fără colaborarea Bisericii. P e n tru a salva prezenţa şi m a
nifestarea ei publică, Biserica a lăsat S tatu l să-şi exercite pu terea fără cri
An ă ATITUDINI 43
0
Itire tică severă. Credincioşii ortodocşi de azi nu m ai acceptă o «simfonie» fără
licul discernăm înt între S ta t şi Biserică 'şi nu m ai p erm it să se grefeze pe cre
dinţa ortodoxă patriotism ul de care are nevoie p u tere a politică.
►tnie Tot aici să am intim faptul că O rtodoxia rom ânească nu s-a angajat
smul în cam panii de purificare a culturii sau de condam nare a folclorului. De
lată. sigur, nu toate m entalităţile rom âneşti au o bază creştin ă sau o sem nifica
râtul ţie teologică. în esenţa ei, cu ltu ra rom ână este creştină, deoarece creşti
copii nism ul de aici a asim ilat cultura indigenă. Biserica a contribuit enorm la
u n ita te a excepţională a lim bii şi culturii.
O r-
Problem e majore care aşteaptă răspuns azi ?
rtan-
Cos- R esponsabilitatea Bisericii p en tru valorile creştine transm ise ca moş
luză. tenire. E xistă o ferm itate la bază, la nivelul credincioşilor care sînt fideli,
inată şi ea trebuie să fie m ereu consolidată. F ără să exagereze statisticile, Bise
erar- rica O rtodoxă Rom ână contează pe m ilioane de oam eni care trăiesc cu
Con- credinţa lor, care se raportează sociologic la o com unitate creştină. A titu
oldat dinea triu m falistă nu serveşte la nimic deoarece credincioşii ortodocşi au
"iban convingerea că vor fi judecaţi după fidelitatea faţă de vocaţia lor. La fel
i fără şi preoţii, după fidelitatea faţă de m isiunea lor.
Biserica e prea m ult absorbită de o rev erb eraţie continuă despre ra
rioa- portul d intre O rtodoxie şi naţiune. «Biserica şi naţiunea» revine adesea
iduce ca subiect de dezbatere, uneori fără nuanţele de rigoare. Biserica n-a ce
u re- dat tentaţiei de a deveni Biserică de Stat, şi nici n -a acceptat ca «naţiona
şuna, lismul» ei să fie folosit ca form ă politică. D atoria Bisericii este de a se
erea- adresa credincioşilor ei, chiar dacă acest cuvînt n u este de acord cu cel al
insil- p uterii politice. P o trivit principiului indigenizării totale, Biserica nu poate
lăsa cultura şi etica naţională neatinse de Evanghelie. Totuşi, aceasta nu
ivita- înseam nă că ea identifică creştinism ul cu o cu ltu ră naţională.
eolo- Acum se concretizează anum ite am eninţări tradiţionale, cum ar fi
B. es- delăsarea intelectualilor faţă de credinţă, prozelitism ul antiecum enic, unia-
auto- tism ul cu dublu aspect : naţional şi confesional. G rupările evanghelice
fundam entaliste descalifică m etodele-m isionare ortodoxe. Ierarhia unită
Dacă denigrează O rtodoxia rom ână ca fiind un corp stră in — bizantino-slavon
Ita n - — în tr-o ţa ră latină. Se vehiculează ideea, de provenienţă occidentală, că
. Pa- Biserica Ortodoxă, fără protecţia statu lui naţionalist, se dări mă, nu poate
exista şi funcţiona.
ai Bi- Deschiderea faţă de noi curente şi mişcări. — M isiunea Bisericii este
să aju te societatea să re-apropieze valori fundam entale uitate sau igno
aţie şi rate în trecut, dar şi să pregătească viitorul pe o altă bază. Pînă acum
îtonă, nu s-a lu cra t prea m ult în această direcţie. Asociaţiile creştine Cu carac
i m ui ter laic, m isionar, educativ, social, filantropic, au o mar£ răspundere în
că nu a da o nouă viziune, creatoare, Bisericii în rap o rtu l ei cu societatea de
a m a- mîine. F acultăţile de teologie pot a ju ta Biserica să găsească a lt lim baj
contra pentru a exprim a şi explica locul ei în viaţa publică a poporului, acela
:ercite de a fi o com unitate reconciliatoare şi unificatoare.
gi m a-
ră cri- P r. p ro f. IO N BRIA
Problem e a c tu a le ale d iasp o rei ortodoxe

P en tru P a tria rh ia Ecum enică, problem a diasporei ortodoxe se pune
în ultim ul tim p cu o deosebită insistenţă. N em ulţum ită de faptul că dias-
pora stă sub jurisdicţia Bisericilor mame, P a tria rh ia de C onstantinopol do
reşte cu orice p reţ ca aceasta să-i aparţin ă în întregim e. Deşi trad iţia ca
fiecare Biserică să poarte g rija pastorală de propria ei diaspora este ve
che, şi în conştiinţa m ultor Biserici O rtodoxe chiar canonică, P a tria rh ia
Ecum enică urm ăreşte să pună capăt acestei situaţii, după ea, anticanonice,
fapt p e n tru care problem a diasporei a aju n s pe ordinea de zi a tem elor ce
se discută în Conferinţele panortodoxe. Baza canonică p en tru această p re
tenţie este căutată în canoanele 2 şi 3 ale Sinodului II ecum enic (Constan
tinopol 381) şi canonul 28 al Sinodului IV ecum enic (Calcedon 451). Ne
vom ocupa de acesta din urm ă ca fiind ultim ul canon ce tratează com plet
tem a ce ne interesează. P a rte a finală a canonului m enţionează hirotoniile
ce cad în com petenţa scaunului de C onstantinopol, din cele trei eparhii
ce-i aparţin : Asia, P ont şi Tracia. «...în aşa fel că singuri m itropoliţii
diocezelor Pontului, Asiei şi Traciei, şi, de asem enea, episcopii din ţările
(neam urile) barbare ai diocezelor am intite sîn t hirotoniţi de prea sfîntul
tron am intit al prea sfintei Biserici din Constantinopol». Cu alte cuvin
te, P ărin ţii sinodului hotărîseră ca tro n u l din C onstantinopol să hiroto
nească pe m itropoliţii diocezelor sufragane (Asia, Pont şi Tracia) şi pe
«episcopii din ţările (neam urile) barbare» , ce aparţineau acestor dioceze.
Părinţii sinodului nu ne spun însă care erau în acel tim p ţările sau nea
m urile barbare la care se refereau, fapt ce a dus la in te rp re tă ri diferite.
Cîteva secole mai tîrziu, canoniştii I. Zonaras şi Th. Balsam on citează în tre
neam urile barbare ale căror episcop] sînt hirotoniţi de C onstantinopol pe
alanii ce ţin de dioceza Pontului şi pe ruşii ce aparţin diocezei Traciei.
In legătură cu expresia «ţările barbare» sau «neam urile barbare» se
disting două opinii. Prim a, îm părtăşită de teologia greacă, pe care se si
tuează şi P a tria rh ia de C onstantinopol, consideră că'ex p resia «ţările bar
barilor» se referă la ţin u tu rile ce se găseau în afara graniţelor Im periului
bizantin. Tîrziu, în secolul al X lI-lea, m arii canonişti I. Zonara şi Th. Bal
sam on consideră, aşa cum am m enţionat deja, că expresia în litigiu : «ţă
rile barbarilor» se referă la regiunile lim itrofe Im periului bizantin.
Cea de a doua in terp retare, îm părtăşită de canoniştii şi teologii ruşi,
opinează că «ţările barbare» reprezintă pe barb arii care locuiau în ca
drul eparhiilor Asiei, P ontului şi Traciei, bine ştiu t fiind faptul că existau
în aceste regiuni încă destui necreştini la m ijlocul secolului al V-lea, cînd
a avut loc Sinodul de la Calcedon (451). P rin această ultim ă in terp retare
este elim inată însă p reten ţia C onstantinopolului de a avea d rep tu l asupra
«neam urilor barbare» ce nu fac p arte din im periu şi deci asupra terito rii
lor din afara im periului, adică a diasporei de mai tîrziu. Nu dorim să in
trăm în am ănunte, ci acceptăm prim a in te rp re ta re , întrebînd însă pe fra
ţii noştri greci dacă o situaţie istorică, pe care se bazează o norm ă canonică
din secolul V, şi care a încetat de m ult de a mai fi aplicată, nem aiavînd
nim ic com un cu situ a ţia istorică şi canonică actuală m ai poate avea, după
sute de ani, caracter de lege p en tru noi ? Nu trebuie u itat, de asem enea,
nici faptul că de la apariţia diasporei, aceasta a fost lăsată în mod nor
ATITUDINI 45
MĂ
mal în g rija Bisericilor mame, oare au trim is m isionari sau căro ra le-au
a p a rţin u t credincioşii în cauză. Diaspora a a p arţin u t, deci, jurisdicţional
de la apariţia ei şi pînă astăzi Bisericilor mame. Însuşi Constantinopolul
ine
flS -
nu şi-a form ulat «dreptul» său asupra diasporei decît tîrziu, în 1922, cînd
do- a h o tărît ca toţi credincioşii greci din afara graniţelor, şi pe care-i lă
i ca sase p rin tr-u n Tomos din 1908 în g rija pastorală a Bisericii Greciei, să
ve- aparţină jurisdicţiei P atriarh iei Ecumenice.
hia Este evident p e n tru oricine că diocezele Asiei şi P ontului — cîndva
lice, înfloritoare din punct de vedere creştin, constituind m îndria creştinism u
r ce lui din Asia Mică — încadrate terito rial în Turcia, sînt astăzi regiuni m a
hom edane prospere, în care creştinii sînt aproape inexistenţi şi al căror
jre-
:an- num ăr este într-o continuă descreştere. De unele din renum itele centre
Ne creştine ale Asiei Mici, dispărute astăzi com plet de pe h a rta lum ii, nu ne
plet mai aduc am inte decît titlu rile unor m itropoliţi greci, în care s-au p ăstrat
iiile ca nişte relicve de pioasă aducere am inte.
Tracia, cea de a treia dioceză a C onstantinopolului de care vorbeşte
irhii
canonul 28 al Sinodului IV ecum enic, se găseşte astăzi în cea mai m are
iliţii p arte în B ulgaria, constituind jurisdicţia Bisericii O rtodoxe A utocefale a
irile
Bulgariei. Regiunile din afara im periului la acea vrem e şi care, atunci
ntul
sau mai tîrziu, ar fi p u tu t ţine de dioceza Traciei, adică părţi din teritoriul
vin-
Rom âniei şi din sudul Rusiei sîn t încadrate de m ult şi cu binecuvîntarea
oto-
C onstantinopolului în Bisericile O rtodoxe A utocefale ale Rom âniei, U crai
pe
nei şi Rusiei. A cest lucru este clar şi p en tru P a tria rh ia Ecum enică şi din
reze.
acest m otiv ea a recurs la o in te rp re ta re originală : «ţinuturile sau ţările
nea-
barbare», deci diaspora reprezintă astăzi p en tru e a orice regiune situată
srite.
în afara frontierelor unei jurisdicţii fixate canonic. Cum Sinodul IV n-a fi
n tre
x a t canonic situaţia bisericească din E uropa occidentală, nici nu ştia de
il pe
e xistenţa celor două Am erici, a A ustraliei şi a Noii Zeelande, urm ează că
i.
aceste teritorii, fiind în afara Im periului bizantin, aparţin de drept T ra
;» se ciei, Asiei sau, Pontului, adică P atriarh iei Ecum enice. Prin- această in te r
e si- pretare, C onstantinopolul şi-a asigurat d reptul jurisdicţional asupra ori
bar- cărei noi form aţii adm inistrative ortodoxe în afara jurisdicţiilor recunos
iului cute astăzi. Nu cred că cineva poate considera că acesta este sensul pe
Bal- care P ărin ţii Sinodului IV de la Cal'cedon l-au d at acestei părţi din ca
«ţă- nonul 28 şi că noi avem d reptul de a aplica în această form ă canonul la
diaspora ortodoxă de astăzi.
ruşi, De sute de ani, Biserica O rtodoxă Rusă are parohii şi eparhii în stră i
i ca- nătate. Apoi arabii, sîrbii, bulgarii, rom ânii, cu tra d iţii care au depăşit o
istau sută de ani fac acelaşi lucru : sta u sub jurisdicţia Bisericii mame. Este ade
cînd v ă ra t că R evoluţia din 1917 şi u rm ările celui de-al doilea război mondial
etare au determ in at o p a rte a diasporei să se ataşeze, din m otive politice, Con
:u]5ra stantinopolului. Cum aceste m otive au dispărut, considerăm că şi cei ce au
torii- plecat de sub jurisdicţia Bisericii m am e se vor întoarce. M otive să credem
iă in- acest lucru sîn t destule. O trecere a întregii diaspore ortodoxe sub ju ris
‘ fra- dicţia C onstantinopolului şi o nouă arondare a parohiilor şi eparhiilor după
onică principii considerate canonice vor avea d rep t consecinţă neglijarea princi
avînd piului m isionar. Im putaţia că diferenţele etnice nu constituie principii
după bisericeşti absolute (absolute nu, d a r foarte im portante da), precum şi acu
lenea, zaţia de filetism adusă oricărei insistenţe în această direcţie, ne poartă cu
i nor
gîndul la trecu tu l nostru istoric şi bisericesc, care ne poate servi un bun

exem plu. Epoca fanariotă şi influenţa ei asupra vieţii noastre bisericeşti
şi a culturii rom âne este vie în m em oria tu tu ro r rom ânilor. E xperienţa ţre -
cutului este suficientă şi, în afară de aceasta, prin actul autocefaliei şi is
toria Bisericii ce a u rm a t acestui act, B iserica O rtodoxă Rom ână a de
m onstrat m atu ritatea ei de credinţă şi de organizare, iar grija ce o poartă
propriei diaspore dovedeşte cu prisosinţă acest lucru.
Tensiunile trecute dintre greci şi rom âni în ju ru l capelelor din Lipsea
şi Viena sînt cunoscute şi grăitoare şi ele nu treb u ie reînviate (A. P lăm ă
deală, A lte file de calendar de inim ă românească, Sibiu, 1988, p. 233—248)-
Desigur, se afirm ă că la nivel parohial se va ţine seam ă de elem en
tele naţionale, lingvistice etc., dar în ce m ăsură anum e nu se precizează.
Este cunoscută însă situaţia arom ânilor din Grecia, care nu-şi pot avea
L iturghia în lim ba lor. Şi dacă atitudinea R om âniei şi a Bisericii O rtodoxe
Rom âne faţă de arom âni a fost m otivată de situaţia politică de după al doi
lea război m ondial, părăsirea diasporei rom âne de c ă tre Biserica O rtodoxă
Rom ână nu ar p u tea fi m otivată nicicum , iar soarta religioasă a diaspo
rei rom âneşti ar fi m ai grea decît a fraţilo r arom âni. La acest aspect şi
la consecinţele lui, Biserica m am ă va treb u i să m editeze mai adînc, pen
tru că de cedare, desigur, nu poate fi vorba.
Credincioşii de astăzi, d ato rită îm p re ju rărilo r istorice în care au tră it,
cunosc mai p u ţin canoanele Bisericii noastre. D ar ei sîn t înzestraţi cu bun
sim ţ şi judecată dreap tă şi călăuziţi de acestea nu a r putea accepta m oti
v area «canonică» ce se dă dorinţei C onstantinopolului de a in tra sub ju ris
dicţia sa. Desigur, P a tria rh ia Ecum enică are nevoie de credincioşi şi se
poate considera că acesta este m otivul ten d in ţei de înglobare a diasporei
ortodoxe sub jurisdicţia ei, d ar problem a nu poate fi rezolvată aşa de sim
plu. Credincioşii ortodocşi de diverse etnii şi p rin tre ei şi rom âni, sîn t
foarte suspicioşi în această p riv in ţă şi nu ar accepta să se supună. Nu unei
situ aţii lipsite de realism istoric şi nici ca cineva să hotărască peste capul
lor de cine treb u ie să aparţină. Se înţelege de la sine că ceea ce îşi doresc
credincioşii greci, îşi doresc şi cei de alte n aţio n alităţi adică L iturghie în
lim ba m aternă, p reot şi episcop de acelaşi neam cu ei, care să le în ţe
leagă greutăţile, să le vorbească lim ba şi să le respecte trad iţiile în care
au crescut. Evanghelia care n u este tră ită în tr-u n context local precis, care
nu face p a rte din trad iţiile culturale proprii, n u -i decît o lecţie care poate
cuceri, eventual, m intea, dar nicidecum inim a, o lecţie a cărei căldură nu
poate fi sim ţită.
în tr-u n cuvînt, argum entele p e n tru in tra re a sub jurisdicţia P a tria r
hiei Ecum enice n u sînt convingătoare. La rîn d u l lor, Bisericile m am e vor
trebui să se gîndească cum vor reacţiona ele însele cînd se vor găsi con
fru n ta te cu cererile unor parohii ce doresc să răm înă în continuare sub
jurisdicţia acestora. V or p u tea ele să le refuze de dragul respectării unei
in te rp re tă ri canonice de a cărei v eracitate ele însele nu sînt convinse ? S-a
g îndit cineva la reacţia credincioşilor în cazul u nui astfel de refuz? D ar
la faptul cum va putea fi exploatată această nem ulţum ire de către alte
confesiuni şi mai ales de cele care-şi fac un titlu de glorie din prom ovarea
a tot ceea ce este rom ânesc ? P a rtic u la rităţile lingvistice, form aţia cultu
ATITUDINI 47
rală, etosul unui g rup social sau etnic sînt lucruri de prim ă im portanţă în
activitatea m isionară a unei Biserici şi nu reprezintă nicidecum rasism n a
ţionalist. Cine nu ţine seam ă de aceste lucruri eşuează în lucrarea misio
n ară ce şi-a propus-o, or, aşa cum se ştie, arhiepiscopiile rom âneşti din
diaspora sîn t arhiepiscopii m isionare ce nu pot trăda, considerăm noi, cele
mai elem entare principii ale m isiunii.
F rum useţea şi viabilitatea Ortodoxiei constă în înţelegerea ei faţă de
problem ele vieţii, în p u terea ei de a se adapta la condiţiile im puse de
viaţă, în pluralism ul ei şi în d istanţarea ei ho tărîtă faţă de orice centralism
ce ar putea anihila p articu larităţile Bisericii locale. A cceptîndu-se trecerea
diasporei sub jurisdicţia P a tria rh iei Ecum enice, fără să existe o convingere
în legătură cu justeţea tezei, nu s-ar accepta un cen tralism pe care l-am
com bătut altădată şi l-am im p u tat altora ? Ju risdicţiile eparhiilor şi pa-
tria rh a te lo r ce au form at p en tarh ia s-au schim bat de atîtea ori sub im pe
riu l condiţiilor istorice. Mai sînt ele astăzi cele de odinioară ? O preten ţie
de restabilire a acestora a r fi nu num ai irealizabilă, ci ridicolă şi lipsită
de realitate, chiar absurdă ! De ce, în p rivinţa diasporei, să se recurgă
la argum ente luate din tr-o situaţie istorică şi canonică 9e m ult apusă ce
nu m ai perm ite o astfel de in te rp re ta re ? Există, desigur, în diaspora actua
lă tensiuni ce trebuie elim inate ! U nele d intre acestea se vor elim ina sin
gure, p rin dispariţia situaţiilor istorice ce le-au creat, iar p e n tru altele
sîntem chem aţi a găsi, aşa cum au găsit P ărin ţii din vrem ea sinoadelor,
o soluţie care să corespundă realităţii istorice şi m isionare de astăzi. O so
luţie care să îm pace preten ţiile canonice şi realităţile istorice nu-i uşor
de găsit, dar faptul că este vorba de m ilioane de oam eni treb u ie să m oti
veze efortul căutării. încă o dată, este vorba de m ilioane de ortodocşi a
căror soartă nu poate fi h o tărîtă în diverse foruri, fie ele şi canonice, ce
n u vor să ştie de dorinţa credincioşilor, iar în condiţiile de astăzi este de
neconceput o astfel de hotărîre.
V IR G IL M O L D O V A N
ROLUL ORTODOXIEI IN FRANŢA, ASTÂZI *

Am fost in v itat să aduc m ărtu rie în faţa dum neavoastră asupra con
trib u ţiei de astăzi a Ortodoxiei la noi în F ranţa. Poate că unii d intre dum
neavoastră sîn t surprinşi să ia cunoştinţă de acest fa p t al istoriei contem
porane : O rtodoxia are o influenţă în F r a n ţa ; sîn t francezi care se con
vertesc la Ortodoxie. Cu toate că este discretă, aceasta este totuşi o reali
tate. ,
Influenţa Ortodoxiei se sim te în diferite cercuri creştine. N um eroşi
sîn t cei care, răm înînd în com unitatea lor de origine, descoperă cu e n tu
ziasm lum ea icoanei, de exem plu. Rom ano-catolicii citesc cărţi despre sem
nificaţia icoanei, pun reproduceri reuşite în bisericile sau în casele lor.
M ulţi învaţă chiar să picteze în cadrul unor stagii organizate de către orto
docşi sau rom ano-catolici de ten d in ţa uniată. A ceastă realitate, deşi am
* C o m u n ic a re p r e z e n ta tă la p rim a c o n f e r in ţă p u b lic ă a A s o c ia ţie i « F ră ţia O r to
d o x ă R o m ân ă» , c a r e a a v u t lo c în B u c u re ş ti, la 21 a p r ilie , 1991.
biguă, prezintă avantajul îm bogăţirii considerabile a sp iritualităţii creşti

nilor sinceri.
Aceşti rom ano-catolici descoperă litu rg h ia bizantină cu adm iraţie. în
unele com unităţi rom ano-catolice, în mod special în cele ataşate mişcării
zise a «Reînnoirii», s-a adoptat chiar ritu l bizantin.
în ceea ce priveşte creştinii Reform ei, dacă icoanele îi jenează, dacă
expresia liturgică a Ortodoxiei bizantine este adesea străină m entalităţii
lor, ei sîn t foarte deschişi la spiritu alitatea ortodoxă. T radiţia de rugă
ciune a Ortodoxiei im presionează, de altfel, pe toţi creştinii neortodocşi şi
chiar persoane foarte în depărtate de creştinism . în unele librării se găsesc
de vînzare opere asupra m editaţiei budiste, asupra practicii yoga, ca şi
asupra isihasm ului creştin. Trebuie, de asem enea, afirm at că publicaţiile
privind textele S finţilor P ărinţi sîn t foarte num eroase. Ele au fost făcute
de m ultă vrem e la in iţiativa rom ano-catolicilor. De altfel, este bine cunos
cut că a ex istat în sinul Bisericii Romei o pu tern ică m işcare neo-patristi-
că în secolul t r e c u t ; şi această m işcare a p re g ă tit spiritele spre descoperi
rea Ortodoxiei.
T oate aceste rem arci generale ar p u tea fi aprofundate. Ele sînt un
m otiv de în cu rajare p e n tru ortodocşii, care constată că patrim oniul de
care ei sîn t responsabili, poate să fie îm p ărtăşit cu celelalte persoane, care
caută în mod sincer să aprofundeze credinţa şi experienţa lor spirituală.
Această form ă de îm părtăşire com ună seam ănă, în tr-o oarecare m ăsură, cu
în m ulţirea pîinilor, istorisită de S fînta E vanghelie : fără să fie o adevărată
com uniune, aceasta este un sem n precursor al acestei com uniuni.
Dar, în acelaşi tim p, este bine să se dea dovadă de discernăm înt !
Căci, în tr-ad ev ăr, a te interesa de icoane, de liturghie, de sp iritualitatea isi-
hastă, despărţind aceste realităţi de în treg u l Ortodoxiei, este foarte am
biguu. Aceasta acreditează m entalitatea de tip u n iat (adică pretinsa com
patib ilitate în tre dogma papalităţii şi ritu l bizantin) sau de tip relativist
(echivalenţa mai m ultor pretinse tradiţii, teoria p rotestantă a ram urilor,
m inim alism ul dogmatic). O ricare ar fi aju to ru l, pe care această influenţă
ortodoxă îl aduce conştiinţei creştine franceze, el răm îne lim itat, atîta v re
me, cît nu se ajunge la întrebările fundam entale : Ce este Biserica ? Ce
este T radiţia ? Care este A devărul ?
C ontribuţia reală a Ortodoxiei în F ra n ţa constă în in trarea efectivă
a francezilor în eom uniunea Bisericii una, sfîntă, sobornicească şi aposto-
lească. încă din secolul al 19-lea au fost francezi care au recunoscut Bise
rica plenară în com uniunea ortodoxă. Un exem plu, în această privinţă, îl
reprezintă preotul francez V ladim ir G uetee, care devine ortodox şi care
a scris m ai m ulte cărţi în franceză asupra O rtodoxiei.
în secolul al X X -lea, încă înaintea' prim ului război m ondial, d a to rită .
em igraţiei provocate de revoluţia bolşevică, se constată o descoperire a
Ortodoxiei. Num e ca M yrrha Lot Borodine, V ladim ir Lossky, episcopul
Je an Kovalevsky, preotul Lev G illet sîn t p rin tre cei care au făcut să fie
cunoscută în lim ba franceză teologia S finţilor P ă rin ţi şi mai cu seamă
teologia sfîntului G rigorie Palam a, necunoscut pînă atunci la noi. O pera
Teologia m istică a Bisericii răsăritene a lui V ladim ir Lossky ilustrează
această descoperire a Ortodoxiei de către intelectuali. Unii gînditori de
inspiraţie ortodoxă, ca Nicolae Berdinaev, au contribuit m ult la deschi
ATITUDINI 49
derea spiritului raţionalist occidental la o gîndire m ai vastă, mai liberă

şi mai precisă în acelaşi tim p. V. Lossky a contribuit cel mai m ult la în ţe
legerea adevărului că teologia P ărin ţilo r ortodocşi se înscrie în mod fidel
în trad iţia apostolică. El a a ră ta t că doctrina îndum nezeirii om ului este
veche şi strîn s legată de doctrina h arului necreat. El a dovedit că eclesio-
logia ortodoxă este cea m ai apropiată de viziunea apostolică despre Bi
serică. El a arătat, de asem enea, că nu se poate disocia sp iritu alitatea de
dogma ortodoxă. Şi el a făcut toate acestea în lim ba franceză, fără com
prom isuri, fără relativism dogm atic şi fără nici un fel de polemică. P entru
că O rtodoxia nu are nevoie nici să se com pare cu neortodocşii, nici să lup
te contra lor, p en tru a fi ceea ce este.
Astăzi în F ran ţa se vede în mod clar că există o com unitate ortodoxă,
deşi m arii pionieri ai Ortodoxiei franceze au adorm it în Dom nul : episcopul
Je an Kovalevsky, preotul Irenee W innaert, P reo tu l Serghie Bulgakov,
Leonida U spensky, preotul Lev Gillet, arhiepiscopul A lexis van der M ens-
bruggne, M axime Kovalevsky, Paul Evdokimov şi a tîţia alţii ale căror
num e le ştie Dum nezeu. Ea este foarte variată şi form ată din em igranţi
recenţi, din urm aşi de em igranţi, din francezi de origine. Ea este legată de
diferite com unităţi bisericeşti : greacă, rom ână, rusă, sîrbă, arabă. Ea folo
seşte toate aceste lim bi la L iturghie, dar şi lim ba franceză. Ea oficiază
în ritu l bizantin, dar p en tru o întreagă eparhie, şi u n rit ortodox de ori
gine occidentală. A ceastă din urm ă com unitate form ată din francezi de
origine, are un rol cu to tul deosebit, fiind continuatoare privilegiată a pa
trim oniului liturgic galo-rom an şi a sfinţeniei locale din prim ele tim puri
creştine. P a tria rh ia R om ână a avut înţelepciunea şi curajul recunoaşterii
canonice a acestei eparhii, dînd, astfel, m ărturie de sim ţul universalităţii
ortodoxiei sale, care nu se identifică deloc cu nici o naţiune, cu nici o
cultură, dar care le dă tu tu ro r viaţă. C ontribuţia Ortodoxiei astăzi în F ran
ţa este, mai înainte de orice, ex isten ţa concretă a Bisericii O rtodoxe pe pă-
m întul nostru, cum, de altfel, pe păm întul altor ţări din Europa occiden
tală. Ea există p e n tru că parohii şi m înăstiri ortodoxe există şi p en tru că
episcopii sîn t păstorii lor : acolo unde sîn t episcopii şi poporul, acolo este
Biserica.
D ar ce contribuţie aduce această Ortodoxie, care există pe păm întul
nostru francez ? Ori p en tru a pune altfel întrebarea, de ce francezii se con
vertesc la O rtodoxie ? P u tem afirm a că aportul O rtodoxiei este în prim ul
rînd în m odul de viaţă liturgică. Noi descoperim aici sfînta L iturghie în
săşi, profunzim ea ei, u n itatea ei, u n itatea ciclurilor liturgice, im portanţa
cîntării, a gestului, a atitudinii liturgice. Noi descoperim sensul profund
al E uharistiei, sens legat de chem area D uhului Sfînt, ca şi de acţiunea per
sonală de «m etanoia», care este cea a credinciosului. D ar noi descoperim
şi alte dim ensiuni ale vieţii liturgice : taine ca S fîn tu l M aslu, T aina Po
căinţei, im portanţa rugăciunilor p en tru m orţi, v en irea preotului la casa
credinciosului p en tru o binecuvîntare sau o sărb ăto are de fam ilie. Din
pu n ct de vedere liturgic, experienţa cea m ai pu tern ică este, fără îndoială,
p e n tru cei m ai m ulţi dintre noi, cea a bucuriei pascale, pregustare a unei
bucurii divine şi absolute, exprim ată p rin tr-o astfel de frum useţe, un ast
fel de adevăr, o astfel de blîndeţe, că inim a se topeşte de uim ire şi de fe
ricire. Este sigur că dacă sîntem rom âni, greci, ru şi sau sîrbi regăsim în
B. O. R, — 4
aceste sărbători liturgice rădăcinile ţării de origine. Ne rugăm atunci cu

nostalgie în lim ba m aternă. Ne îndreptăm cu duhuri spre sfinţii, care au
răm as în păm întul nostru de origine, unde poate ne vom întoarce cînd va
ori niciodată. L iturghia ortodoxă este atunci şi expresia sufletului nostru
naţional. Ne regăsim atunci în biserică, ca şi în ţară.
D ar fiind francezi de origine, noi am ales L iturghia Bisericii în care
noi aflăm, totul la care su fletu l nostru aspiră. Poate recunoaştem în ea
ceva din ceea ce sufletul naţiunii noastre a cunoscut, de m ulte secole, din
tim purile sfîntului M artin de Tours sau a sfintei Genoveva de P aris şi su
fle tu l nostru îşi aduce am inte şi se află acasă la el, în ţara sa. F oarte des-
creştinată astăzi p rin tr-o cam panie activă care a d u rat mai m ulte secole,
ţa ra noastră fusese profund încreştinată însă din prim ele secole ale exis
tenţei Bisericii. în ciuda devierilor şi a schism elor din epoca medievalii, în
ciuda ru p tu rii um aniste, în ciuda raţionalism ului epocii clasicism ului, în
ciuda individualism ului epocii rom antice, nu este posibil să nu fi răm as
cîteva urm e vii. Cînd noi întîlnim O rtodoxia ceva tresaltă în profunzim ile
noastre : este ca şi cum am recunoaşte-o, ca şi cum am regăsi în ea patria
noastră cerească, cea în care Adam l-a iubit pe Dum nezeu. D ragostea faţă
de L iturghie este în mod sigur ceea ce avem mai scum p între noi. Este şi
im aginea cea mai evidentă dată de O rtodoxie neortodocşilor. O m uncă
im ensă s-a depus în secolul al X X -lea p en tru ca L iturghia euharistică, slu j
bele şi toate form ele liturgice să poată fi cîntate în lim ba franceză. A ceas
tă frum oasă şi dulce lim bă n-a cîştigat decît în ultim a vrem e d reptul litu r
gic de cetate. Concepţia ortodoxă despre B iserică şi despre cult a perm is
prom ovarea liturgică a lim bii franceze : liturghiile : S fîntului Ioan G ură de
A ur, Sfîntului Vasile, S fîntului Grigore, ca şi a Sfîntului G erm ain de
Paris, un liturg galo-rom an din secolul al V l-lea, sîn t oficiate în lim ba
franceză. Frum oasa noastră lim bă a fost sfin ţită p rin rugăciunea liturgică.
Ea a în v ăţat să pream ărească S fîn ta T reim e, pe S fînta N ăscătoare de
D um nezeu şi pe toţi sfinţii. în celelalte ţări din E uropa occidentală, de
altfel, lim bile locale servesc în cultul ortodox, chiar lim ba catalană de la
B arcelona !
A doua contribuţie esenţială a O rtodoxiei în F ranţa, contribuţia care,
în realitate, este pe prim ul plan, o reprezintă experienţa «ascetică». Dacă
în tr-o ţară a tît de secularizată m ărtu ria liturgică este o im ensă îm bogăţire
a vieţii şi a culturii, în tr-o ţa ră de consum aţie şi de profit, dim ensiunea
ascetică este urgentă. E xperienţa postului şi a abstinenţei, în vederea îm
părtăşaniei sau prim irii altei taine bisericeşti, ori în vederea luării unei
decizii im portante, precum şi rugăciunea, m ai cu seam ă în perioada Pos
tului m are, ne salvează de m aterialism ul ce ne înconjoară. Este o expe
rien ţă de libertate şi de unitate, deoarece postul ne uneşte cu Biserica, care
posteşte. Este o experienţă de schim bare p e n tru că postul este legat de
pocăinţă. M ulţi ortodocşi practică această trad iţie, mai cu seam ă unii con
v ertiţi în mod real, care-i pricep în treag a im portanţă. M ulţi, de asem enea,
sînt atraşi de m odernism şi din dorinţa de a i se asim ila, nu păstrează
această practică şi astfel pierd sim ţul O rtodoxiei. Dar, în general, se poate
vorbi de o descoperire de practici, care au e x ista t nu prea de m u lt în Bise
ricile neortodoxe, desigur în tr-u n sp irit diferit. Există, de asem enea, per
soane, care vin la O rtodoxie din ateism sau din agnosticism : în acest caz
ATITUDINI 51
totul este de descoperit p entru ei. O livier C lem ent şi-a istorisit, in Celălalt
Soare, convertirea la O rtodoxie la vîrstă înaintată. El era d in tr-u n m ediu
anti-creştin. în acest caz totul este de descoperit. D ar chiar cînd se vine
din rom ano-catolicism sau din protestantism , totul este de descoperit, pen
tru că totul este diferit în O rtodoxie, chiar şi ceea ce seam ănă cu ceea ce
s-a cunoscut m ai înainte !
C ontribuţia substanţială a Ortodoxiei în F ran ţa, ca şi in alte ţări din
E uropa occidentală, ţină de coerenţa sa internă : u n ita te a m odului de viaţă
liturgică, u n itate a experienţei de rugăciune şi u n itate teologică. Este bine
să insist, p en tru a term ina, asupra acestui ultim punct. O ccidentalul şi
francezul sîn t m arcaţi de individualism , nu num ai în pietate, ci şi în gîn-
dire. în tr-o epocă în care divizarea culturii şi individualism ul se accen
tuează, O rtodoxia, în ciuda dificultăţilor pe care le întîlneşte, dă m ărturia
unei unităţi, care nu depinde de autoritate, ci de com uniune. Ea dă, de
asem enea, m ărturia unei diversităţi, care nu depinde de individualism ul
anarhic, ci de libertate. în realitate aceasta ţine de însuşi m isterul Bise
ricii. Să avem curajul de a o spune : C ontribuţia O rtodoxiei în F ra n ţa este
însăşi Biserica, m ister de unitate şi de diversitate u n itară ; m ister de com
uniune şi de libertate trin ita ră ; m ister al sobornicităţii totale, al plen itu
dinii sfinte a A devărului ; m isţer al apostolicităţii unei T radiţii exacte şi
vii, al unei T radiţii dătătoare de viaţă. Fie că vorbim de Liturghie, de spi
ritu alitate, de asceză, de sfinte canoane, de teologie, de antropologie, de
taine, de m orală, de sensul istoriei um ane şi cosmice, de Hristos, de S fînta
Treim e, de N ăscătoarea de Dum nezeu, de sfinţi, de îngeri, acesta este
m isterul insondabil şi feciorelnic al Bisericii. M ulţi teologi contem porani
rom âni sau greci au dezvoltat sensul acestui mod de viaţă bisericească. Noi
francezii, devenind ortodocşi, am descoperit dogm a Bisericii, mod trin ita r.
de viaţă. Noi am descoperit că spiritu alitatea este eclesială, că teologia este
eclesială. A fi ortodox înseam nă a găsi propria bucurie în a face ceea ce
face Biserica, a gîndi ceea ce gîndeşte Biserica, a voi ceea ce vrea Bise
rica, ştiind că Hristos, prezent în mod invizibil este cel ce face, ce gîndeş
te, ce vrea şi ce iubeşte. A acţiona astfel, nu este conform ism , căci dim po
trivă persoana se îm plineşte ; cu cît eu sîn t u n it cu H ristos, şi cu B iserica
Sa, cu a tît eu sîn t eu însum i prin h aru l Sfîntului Duh.
Astfel noi devenim sau redevenim ortodocşi, nu num ai p en tru că,
în mod istoric, aceasta corespunde id entităţii poporului şi culturii noastre,
ci p entru că acesta este adevărul. Ceea ce O rtodoxia aduce în F ra n ţa este
adevărul în ceea ce priveşte pe D um nezeu în Treim e, în ceea ce priveşte
omul şi m întuirea lui în libertate, în ceea ce priveşte viitorul lum ii, în
ceea ce priveşte Biserica, tru p al lui H ristos şi com uniune trin itară. Noi
n-am devenit ortodocşi p en tru că am fost atraşi de vreun folclor orien
tal, ci p e n tru că am recunoscut T radiţia P ărinţilor. Noi credem că O rto
doxia poate să m întuiască sufletul ţării noastre de bolile ce-1 rod : m ateria
lism ul, înclinaţia obsesivă spre plăceri, spiritul de dom inaţie şi de riv a
litate, relativism ul în adevăr. Noi găsim în O rtodoxie sensul ju st al mo
dernism ului : nu conform area la moda zilei, ci răspunsul la întrebările zilei
cu harul S fîn tu lu i Duh, care este în Biserica lui Hristos şi care dă viaţă
fără încetare comorii apostolice. Noi credem că Biserica lui H ristos are in
ea însăşi capacitatea de a face faţă lum ii de astăzi, degradării cosmosului
şi su ferin ţelo r neînchipuite ce-i aşteaptă pe oameni. Credem că diferitele

com unităţi creştine vor afla în O rtodoxie destulă um ilinţă, adevăr şi dra
goste p en tru a regăsi com uniunea în T rad iţia P ărin ţilo r comuni, ex p ri
m ată în mod deosebit prin Sinoadele Ecum enice. Noi credem , cum a spus
p ărin tele Stăniloae, că «Biserica a ju tă oam enii la efortul de pregătire a
lor şi a lum ii în vederea învierii com une şi a transfigurării lumii».
P e n tru toate aceste raţiu n i F ra n ţa de astăzi şi E uropa de astăzi aş
teap tă m ult de la ţările de trad iţie ortodoxă n eîntreruptă. Sărăcirea su
fletului nostru prin raţionalism şi bogăţie este considerabilă. Teama noas
tră este ca voi rom ânii să nu vă însărăciţi la rîndul vostru, vrin d să im itaţi
Europa occidentală, ca voi să nu dispreţuiţi bogăţiile su fletu lu i vostru or
todox, p entru a dori sărăcia bogăţiei noastre aparente. Căci dacă sarea
Ortodoxiei devine fadă, cu ce se va mai să ra ? Să ne considerăm cu toţii
săraci în faţa lui Dum nezeu, care este sin g u ru l bogat în dragoste, in în
ţelepciune, în discernăm înt, în adevăr, în frum useţe, în viaţa veşnică, sin
gura com oară de b unuri ale vieţii veşnice, căruia i se cuvine slava Tatălui,
Fiului şi S fîntului Duh, în veci, A m in !
P r. M A R C -A N T O IN E C O S T A DE BEA U REG A RD
PA R IS
LIBANUL BISERICESC DIN ARDEAL

ŞI REACTUALIZAREA UNUI MIT CONFESIONAL
O cuparea, p rin forţă, a catedralei din Blaj de către un g rup de cre
dincioşi, foşti greco-catolici, a produs o adîncă m îhnire şi consternare
în sufletele credincioşilor ortodocşi rom âni din T ransilvania şi din toată
ţara.
F aţă de o atitudine creştină a tît de p u ţin potrivită cu cerinţele vie
ţii bisericeşti, ne întrebăm dacă v reunul din cele trei argum ente de mai
jos — sau toate la un loc — au în d re p tăţit o rezolvare a lor a tît de lu
mească.
•1. întoarcerea la «credinţa străm oşească» e ste adesea invocată în
ultim a vrem e, în special de oam enii politici şi de către unii diplom aţi.
D ar de la început observăm că această afirm aţie este falsă. Legea stră
bună a rom ânilor din cele trei provincii este ortodoxia, .nu doctrina celor
uniţi cu Roma. în tre afirm aţiile dreptei-credinţe de peste un m ileniu şi
ju m ă ta te de la noi şi poziţia uniţilor cu catolicism ul la anul 1700 sîn t
diferenţe de netrecut. Aceştia din u rm ă au adoptat în v ăţătu ri dogm atice
noi, necunoscute ecum enicităţii creştine de totdeauna. A m intim num ai
pe cele principale : Sfînta îm părtăşanie, în stil evreiesc, num ai cu azimă;
Purgatoriul, «Filioque», precum şi p rim atul şi lipsa de greşeală a Papei.
Teologia creştină a prim ului m ileniu opunea acestei evoluţii doctri-
' nare p articulare adevărurile oulese din paginile S fintei S cripturi şi ale
Sfintei T radiţii. E uharistia se face cu pîine dospită şi cu vin, nu există
P u rgatoriu şi nici «Filioque». D um nezeu-D uhul S fînt num ai «de la T atăl
purcede» (Ioan 16, 26). Nici un iera rh şi nici un preot, o ricît de cinstit
cu onoruri a r fi, nu poate să se bucure de a trib u tu l in fa ilib ilită ţii; aceas
ta este o caracteristică exclusivă a Bisericii.
ATITUDINI 53
Din pu n ct de vedere istoric, ar fi foarte trist dacă rom ânii ar fi u itat

pe A postolul A ndrei, care i-a în creştin at în veacul I, şi dacă s-ar fi «în
tors» la religia străm oşilor abia după 1700 de ani. De ce nu am adm ite,
în baza aceleiaşi logici, şi argum entele adventiştilor sau — mai recent —
pe acelea ale «m artorilor lui Iehova» ? Şi ei susţin, în veacul nostru, că
propun credinţa creştină cea adevărată.
D upă criteriul evanghelic, «Mama Mea şi fra ţii Mei sînt aceştia care
ascultă cuvîntul lui D um nezeu şi-l îndeplinesc» (Luca, 8, 21). Nu străm o
şii după trup, ci aceia după duh şi adevăr : «Nu m ai este iudeu, nici elin;
nu mai este nici rob, nici liber ; nu mai este p a rte bărbătească şi parte
fem eiască, p e n tru că voi toţi una sînteţi în H ristos Iisus» (Gal., 3, 28).
Străm oşii noştri daco-rom ani înşişi au ştiu t să distingă şi să aleagă
în tre rudenia de sînge şi aceea spirituală. Ei nu au idolatrizat pe rom a
nii din care se trăgeau, p en tru a nu comite ceea ce am putea num i astăzi
un rasism sacru. Cînd d reapta-credinţă a fost am eninţată, la anul 518, a r
h im andritul Ioan M axenţiu din Tomis a m ers pînă la Roma, unde a res
pins poziţia teologilor de acolo, în fru n tîn d pe însuşi P apa Horm isdas. Este
num ai unul dintre argum entele pentru care am răm as totdeauna nedes
p ărţiţi de M area Biserică a lui H ristos de la C onstântinopol.
2. S -ar putea crede că un irea unor ardeleni cu catolicism ul s-a fă
cut de bunăvoie şi în libertate, fa p t care a r în d re p tăţi păstrarea ei.
Istoriografia celor aproape două veacuri şi ju m ă ta te de schism ă bise
ricească transilvană nu conteneşte să arate contrariul. Bieţii iobagi ro
m âni nădăjduiau să se izbăvească m ăcar cu a ju to ru l religiei îm păratului
de la Viena de asuprirea ungurească de acasă. De aceea au sem nat actul
de unire, dar cu cerinţa rep etată să li se respecte legea străbună. Alcă
tuitorii lui au av u t însă g rijă să sim uleze că ardelenii ar prim i toate ino
vaţiile dogm atice rom ane, introducm d form ule generalizatoare şi nebu
loase, ca acestea : «şi toate ale Romei».
De altfel docum entele originale «s-au pierdut», fiind regăsite aproape
după două secole.
Chiar num ai a tît dacă s-ar cerceta astăzi şi ar fi suficient p en tru
cunoaşterea silniciilor de odinioară în problem ele credinţei rom ânilor. Re
am intind acestea, parcă nu mai e nevoie să adaugi alte date despre m ar
tiriu l celor «neuniţi», despre bisericile lor arse, despre atîtea m înăstiri
ortodoxe dem olate cu tu n u rile de către invadatorii lor spirituali de odi
nioară.
Răscoala lui H oria nu s-ar fi iscat la vrem ea ei, fără um plerea pa
h arului persecuţiilor m ulţim ilor neunite, dar înveşnicite de num ele neîn
fricaţilor sfinţi rom âni : O prea Nicolae din Sălişte, Cuviosul Sofronie de
la Cioara, Sfîntul V isarion M ărturisitorul, şi alţii.
V izitatorul zilelor noastre la m înăstirea R îm eţ poate să vadă acolo
icoana unor sfinţi ortodocşi ai căror ochi au fost scoşi de baionetele sol
daţilor austrieci şi unguri urm ăritori.
3. A r fi fost de aştep tat ca m ăcar revenirea în catedrala din Blaj a
greco-catolicilor să se facă în libertate şi cu b u n a -ştiin ţă a m ajorităţii
enoriaşilor. D im potrivă, ea a fost ocupată abuziv. Acolo unde se in tră cu
forţa în altar, cu violenţe de lim baj şi cu agresarea personalului slujitor

al bisericii, nu mai poate fi vorba de dialog şi de bună învoire.
De altfel, hotărîrile de cotitură în v iaţa unui locaş sfînt nici nu pot
fi luate de Com itetul parohial, cum s-a p retin s de către cei nepoftiţi. Ele
sîn t de com petenţa A dunării parohiale, adică a întregului popor credin
cios al parohiei respective.
Dacă totuşi nici unul d intre tem eiurile am intite mai sus nu în d rep tă
ţeşte tensiunea creată la Blaj, care să fie raţiu n ea neinspiratelor acţiuni
m enţionate ? Aceasta nu poate fi decît încercarea reînvierii m itului uniat
al «micii Rome». D eparte de a însem na progres şi venirea între popoarele
civilizate, cum vroia rom antism ul epocii veacului trecut, m itul aduce as
tăzi tu lb u ră ri noi în istoria noastră bisericească prin reîntoarcerea la unele
dogme catolice disputate de atîtea secole. F aţă de dezvoltarea teologiei
ortodoxe contem porane, chiar rom âneşti, acceptarea acestora echivalea
ză in fond cu un complex intelectual de in ferio ritate şi cu tăcerea în faţa
unei expansiuni voalate.
Lipsa lor de penetrare în conştiinţa rom ânească a dovedit-o, încă o
dată, respingerea dialogului şi utilizarea forţei. Se pare că sînt mai m ulţi
episcopi greco-catolici decît credincioşi de această convingere.
Din faptul că m ajoritatea celor care au năvălit la 19 mai 1991 să se
chestreze catedrala din Blaj nu erau uniţi, ci rom ano-catolici, reform aţi
şi unitarieni, se mai poate trage o concluzie. El indică sim patia pe care o
m anifestă schism aticii noştri din A rdeal faţă de oricare naţiune conlocui
toare, dar nu faţă de fraţii lor rom âni ortodocşi.
Se dovedeşte astfel că, în ciuda unor m erite culturale din
tre c u t, u n iaţia constituie astăzi o pseudom orfoză. La începuturile ei
nu a s ta t o sete existenţială şi nici cău tarea m întuirii veşnice.
D iplom aţia, m anipularea şi dezinform area au fost folosite din plin.
P e n tru aceste m otjve şi tendinţe, ţa ra noastră nu se cuvine să de
vină un Liban religios, în care perspectiva «războiului celui d intre noi»
pluteşte veşnic la orizont.
Pr. d r. G H E O R G H E I. D R A G U L IN
CREDINŢA ŞI CULTURĂ
LA ADUNAREA GENERALĂ A C.E.B. DE LA CANBERRA
A dunarea generală a Consiliului ecum enic al Bisericilor de la Can
berra, din februarie 1991, a readus în discuţie o problem ă tot a tit de v e
che ca şi creştinism ul însuşi : raportul d in tre credinţă şi cultură. Tem a
constituie o preocupare ce a însoţit de la început propovăduirea Evan
gheliei. Ea a îm brăcat însă la C anberra form e care au dus la reacţia orto
docşilor, cărora li s-au adăugat şi alţii din cei prezenţi.
V orbind despre D uhul S fînt în tr-u n a din introducerile la tem a p rin
cipală a A dunării : Vino D uhule Sfinte, înnoieşte în tre ag a creaţie, profe
soara Chung H yan Kyung, presbiteriană din Coreea de Sud, a făcut u n e le '
afirm aţii care au s tîrn it vii reacţii în rîn d u rile ortodocşilor, şi nu num ai
ale lor. R eferatul a în tru ch ip at o viziune personală despre D uhul Sfînt
în care au in tra t elem ente creştine alătu ri de obiceiuri şi tradiţii de reli
giozitate populară, aparţinînd religiilor coreene şi ale Asiei de răsărit.
Â ATITUDINI 55
Dr Introducerea referatului s-a făcut de către o grupă coreeană de dansuri,

cărora li s-au adăugat doi aborigeni, după care a u rm at o evocare, invo
ot care a spiritelor unor ned rep tăţite şi nedreptăţiţi ai istoriei. Totul a fost
Je prezentat dinam ic, patetic uneori, oferind spontaneitate şi diversitate,
n- captivînd şi în treţin în d interesul şi atenţia celor prezenţi. R eferatul a în
globat aspecte fem iniste şi elem ente cultice des în tîln ite în anum ite tra
ă - diţii liturgice, alături de afirm aţii care pot produce confuzii şi substituiri
ini inacceptabile p en tru ortodocşi ca şi pentru alţi creştini. A u rm at o «teo
ia t logie» a D uhului Sfînt, din care lipsea însă legătura acestuia cu H ristos ca
;le şi locul lui în în v ăţătu ra despre S fînta Treim e. In schim b, D uhul S fînt era
ÎS - prezentat prin interm ediul unor com paraţii şi analogii ce ap arţin unor
ele tradiţii şi obiceiuri luate din vechile religii coreene şi asiatice, pe care au
;iei toarea referatu lu i le-a evocat în num ele culturii coreene.
ea- R eferatul a s tîrn it p en tru m ulţi reacţii care au situ at expunerea la
aţa graniţa secularism ului sau a liberalism ului. N-a lipsit acuzaţia de sincre
tism , sau chiar de păgînism alătu ri de reproşul celor mai ponderaţi, carc
o au ev itat calificativele, dar au subliniat cu ferm itate că referatu l con
uiţi ţine confuzii şi afirm aţii inacceptabile.
La C anberra încă şi după aceea s-au adăugat şi alte voci sau orga
se- nizaţii creştine care şi-au m anifestat solidaritatea cu declaraţia ortodoxă.
iiaţi Ortodocşii atrag aten ţia în declaraţia com ună asupra faptului regre
e o tabil de a asista la pericolul pierderii intergrităţii credinţei, care trebuie
n ji- ev itat în dialogul cu alte religii. Ei m enţionează, de asem enea, imposibi
litatea de a substitui «un sp irit privat, spiritul lum ii sau alte spirite, Du
din hului Sfînt, care purcede de la T atăl şi răm îne în Fiul». Cu tot respectul
ei datorat culturilor locale şi naţionale, p en tru noi răm îne inacceptabilă
li ce. invocarea spiritelor «păm întului, aerului, apei şi vieţuitoarelor mării» ca
ipostaze ale D uhului sau invocarea duhului «F ratelui Iisus», alături de
de- celelalte jertfe ale istoriei, fără nici o precizare referitoare la calitatca
noi» de unic M întuitor şi Fiu al lui Dum nezeu. Spre sfîrşitul referatului s-a
recurs la o analogie a D uhului S fînt cu Kw an In, zeiţa com pasiunii şi a
ULIN înţelepciunii — care aju tă fiinţele să intre în N irw ana — autoarea în-
trebîndu-se dacă nu cum va putem vedea în am intita zeiţă chipul fem i
nin al lui Hristos, al unei fem ei întîi născute, care aju tă fiinţele să intre
în paradis. Bineînţeles că astfel de substituiri inacceptabile au fost p ri
m ite cu nem ulţum ire de către o bună parte a celor prezenţi, "fiind consi
Can- derate incom patibile cu o teologie creştină ce ar putea fi prom ovată de
ve- Consiliul ecum enic, d rep t introducere pentru tem a A dunării generale.
ema T rebuie să recunoaştem însă că îndrăzneala refe ra tu lu i a fost aplau
îvan- dată cu satisfacţie de către un anum it public — teologic mai puţin exi
orto- gent, e adevărat — care şi-a găsit repede apologeţi în intenţia de a în
lătu ra acuzaţia de sincretism prin încercarea de -a plasa punctul nevral
prin- gic al neînţelegerii în conflictul d intre teologia tradiţională şi cea contex
rofe- tuală, în încercarea de a deplasa totul spre o neînţelegere din partea or
unele todocşilor a rap o rtu lu i d intre credinţă şi cultură. M ass-m edia şi unii co
lumai m entatori ulteriori au dat considerăm noi, o im portanţă m ult prea m are
Sfînt cazului, em iţînd opinii şi in te rp re tă ri ce depăşesc cu m ult intenţia orto
reli- docşilor. O bservaţiile ortodocşilor referitoare la evoluţia Consiliului ecu
isârit. m enic au am intit, p rin tre altele, şi raportul dintre cultură şi credinţă dar
au menţiona* şi necesitatea unor criterii teologice, care definesc lim itele

diversităţii contextuale peste care nu se poate trece fără să ajungem la
com prom isuri inacceptabile.
M enţionam încă de la începutul acestor rîn d u ri că rap o rtu l dintre
Evanghelie şi cultură s-a iv it odată cu apariţia creştinism ului. în tr-a d e -
văr, revelaţia credinţei cuprinsă în S fînta S criptură este transm isă prin
interm ediul culturii ebraice şi greceşti. M esajul biblic se foloseşte, la fi
xarea lui în scris, de cele două culturi, p rin interm ediul cărora a fost
transm is lumii. Nici cultura ebraică şi nici cea greacă însă nu. sînt decît
m ijloace de transm itere a adevărului descoperit şi nu adevărul însuşi,
P rin interm ediul lor, m esajul evanghelic este fixat in form ele gîndirii
um ane, dar nici una dintre ele nu este sursă a revelaţiei. F ixarea în scris
a m esajului ca şi com unicarea lui, com portă inconvenientele şi form ele ei
lim itate de exteriorizare în privinţa lui D um nezeu. E xperienţa noastră
religioasă ca şi transm iterea ei este m ărginită, neputincioasă ca putere
de înţelegere şi com unicare a transcendenţei fiinţei divine. C ultura grea
că a oferit doar categoriile de gîndire şi form ele exterioare de exprim are
a revelaţiei creştine, form e ce au fost încreştinate şi adaptate fondului
revelaţiei.
P ropovăduirea Evangheliei a av u t ia bază un principiu elem entar. Me
sajul biblic treb u ia să se prezinte în form a, cultura şi gîndirea tu tu ro r
neam urilor, trebuia să vorbească pe înţelesul tu turor. T ransm iterea m esa
ju lui biblic trebuia să fie prezen tat în contextul fiecărui popor. El a
îm brăcat form ele cu ltu rale proprii de lim bă, cultură, îm p reju rări istorice
şi etnice ale popoarelor, raselor, vîrstelor cărora s-a propovăduit Evan
ghelia. C ultura, specificul istoric şi etnic prezintă contextul în care şi
prin care se transm ite Evanghelia, ajungînd la diversitatea im presionantă
sub care se prezintă astăzi adevărul de credinţă. Sîntem convinşi că pînă
la un anum it punct orice teologie este o teologie contextuală, reflectind
specificul trăirii adevărului evanghelic în anum ite condiţii locale. Aceas
ta, teologia contextuală, nu poate crea însă piedici şi confuzii în accep
tarea şi in te rp re ta re a m esajului biblic. O rtodoxia a înţeles de la început
rolul culturii, al îm p reju rărilo r istorice şi al specificului etnic în care
s-a prezentat credinţa în tr-u n anum it context şi a prom ovat lim ba şi cul
tu ra ca m ijloace de transm itere şi in te rp re ta re a adevărului de cre
dinţă. Din acest m otiv, Biserica O rtodoxă n -a sanctificat o anum ită cul
tură, n-a dogm atizat o anum ită lim bă sau filozofie p en tru propovăduirea
revelaţiei. Ea a sp rijin it diversitatea lim bilor, a cu lturii şi a elem entului
etnic contextual, bazată fiind în această a titu d in e pe evenim entul R usa
liilor, al propovăduirii în lim bile popoarelor şi pe afirm aţia Sf. Apostol
Pavel după care e mai . bine a vorbi în Biserică cinci cuvinte pe înţele
sul poporului decît zece mii de cuvinte fără înţeles (1 Cor. 14, 19). P rac
tic, ea a în cu rajat de la început traducerea S cripturii în diferite limbi :
latină, siriană, coptă, arm eană, georgiană, etiopiană, gotică, alături de
săvîrşirea serviciului divin în lim bile vorbite. Mai tîrziu, fidelă aceluiaşi
principiu, a propovăduit Evanghelia şi a în creştin at pe slavi prin in te r
m ediul şi răspîndirea lim bii şi a culturii slavone, p rin traducerea cărţilor
de cult, a Sfintei S crip tu ri şi a serviciului divin.
ATITUDINI 57
P e n tru în tru p a re a credinţei şi a Evangheliei în cultura poporului

se pot aduce nenum ărate exem ple. Pericolul se prezin tă doar în cazul
in care elem ente necreştinate ale culturii vor să se substituie adevărului
evanghelic, cînd, aşa cum s-a în tîm p lat la C anberra, obiceiuri şi elem ente
de religiozitate populară din trad iţiile religiilor A iatice au fost prezen
tate ca substitute p e n tru adevărurile biblice de credinţă. S-a creat im pre
sia, în anum ite m om ente, că unele elem ente ale trad iţiilo r religioase
am intite sîn t ele însele surse ale revelaţiei. Pe d rep t cuvînt m ulţi au fost
îngrijoraţi în legătură cu aceste m anifestări. R espectînd şi prom ovind
cultura fiecăfui popor ca m ijloc de propovăduire a Evangheliei, conside
răm diversitatea lim bilor şi cu lturilor ca daru ri ale D uhului Sfînt, care
îm bogăţesc Biserica şi desăvîrşesc form ele ei de m anifestare şi propovă
duire a Evangheliei cu m enţiunea că fondul nu poate fi pus în pericol
sau înlocuit cu forma.
A cceptînd deci diversitatea contextuală oferită de tradiţiile culturale,
de contextele istorice şi etnice proprii, trebuie şă subliniem însă şi faptul
că acestea nu sînt nelim itate. D iversitatea îşi are graniţele ei, lim itele ei
teologice peste care nu se poate trece. D iversitatea exprim ată prin cultu
ra, limba, contextul istoric şi etnic al unui popor sau regiuni nu ne poate
îm piedica de a m ărturisi pe Iisus H ristos ca unicul M întuitor ieri, azi şi
totdeauna (Evrei 13, 8), aşa cum a fost el descoperit în Sf. S crip tu ră şi în
în v ăţătu ra apostolilor. Biserica prim ară deja a deprins pe creştini cu deo
sebirea duhu rilo r (1 Cor. 12, 10) p en tru a putea distinge pe cele ce sînt
de la Dum nezeu. De la început au ex istat anum ite criterii teologice, care
au m arcat im posibilul şi inacceptabilul, care ne-au îndem nat să respingem
tot ceea ce ar contrazice nucleul în v ăţătu rii creştine (1 Ioan 4, 1—3). Me
sajul revelaţiei creştine nu poate fi pus pe acelaşi plan cu afirm aţiile re
ligioase şi tradiţiile altor religii. D istincţia este clară, iar substituirea
m esajului revelaţiei cu acestea din urm ă este inacceptabilă p en tru creş
tini. Revelaţia creştină este unică, iar m esajul ei n u poate fi înlocuit prin
nici o form ă de cultură, oricît de înălţătoare şi ispititoare ar fi aceasta
în prezentarea ei. Aici trebuie respectată cu stricteţe graniţa dintre cre
dinţă şi cultură p e n tru a evita sincretism ul d ău n ăto r unităţii de credinţă.
P r. d r. M IR C E A IJA SA RA B
♦3 \ N l v e R $ f t R I - C « / i U M 0 R Î m *
PĂRINTELE GRIGORIE GALA GALACTION

DESPRE BASARABIA
La a 73-a a n iv e rsa re a U nirii B asarabiei (27 m artie 1918)
«De c e a fo st u rs it ca t r is te ţ e a a c e s tu i
c o lt a l v e tr e i r o m â n e ş ti să se în tiln e a s c ă
şi să s e în f r ă ţe a s c ă c u tr is te tc a m ea ce>i
d in n a ş t e r e ?».
«D e c e a c e s te v ă i ( b a s a ra b e n e ) m i-a u
fo st d r a g i m a i în a in te ca să le c u n o sc ,
m i-a u fo st d ra g i p în ă la p rim e jd ia c a p u
lu i ?».
(G a la G ala.ctio n . D ea lu ri b a sa ra b e n e ).
Aşa se întreba, şi întreba, P ărintele G rigorie Gala Galaction, cînd

a încercat să explice dragostea, p referinţa şi opţiunea lui p entru Basa
rabia — o dragoste totală, devotată, deosebit de activă şi de toată viaţa,
deşi n-a fost basarabean, prin înaintaşi, părin ţi şi loc natal !... A înţe
les şi a m ărtu risit că era un fap t providenţial, de favoare dum nezeiască
şi de destin, în beneficiul am belor părţi : şi â B asarabiei, şi a lui — pe
linia îm plinirilor sale de scriitor, de teolog şi de cleric...
Au existat şi unele sem ne prem ergătoare...
B unicul său dinspre tată, arom înul m acedonean Nicolache Niţulescu,
im igrant, aşezat şi îm păm întenit la Brăila, după Pacea de la Paris din
1856^ şi retrocedarea celor trei judeţe sudice din B asarabia (Bolgrad,
C ahul şi Ismail), a ţin u t, în arendă, o m oşie boierească la Reni, pe P rut.
A vea casă m are, fam ilie îm belşugată iar bunica, M acrina, tran silv ăn ean -
că ', pravoslavnică, fiică a Bisericii, se făcuse cunoscută şi vestită. Toţi
o ştiau pe «Naşa Macrina»... B ăiatul lor, Nicolae Pişculescu (tatăl P ă
rintelui Grigorie) trecea P rutul, cu calul şi înot, spre B răila şi îndărăt. A
povestit aceste isprăvi din tinereţe copiilor săi... «Aceasta este, îşi va
1. G h. C u n e sc u , G ala G a la c tio n şi T r a n s ilv a n ia , în « S te a u a » (C lu j), X X (196
n r. 11 (238), n o v ., p. 62— 65.
ANIVERSĂRI — COMEMORĂRI 59
am inti copilul Grigorie, cea dinţii a mea ştiinţa despre B asarabia, g rău n
te de argint, cules din nisipul am intirilor copilăriei şi legată de vrem ea
retrocedării celor trei judeţe basarabene — Bolgrad, Cahul şi Ismail»
Se cunoaşte că im presiile şi am intirile din anii copilăriei se im prim ă
puternic şi au însem nătate prim ordială în form area sentim entelor şi de
prinderilor um ane. Ele se adună, se stratifică şi se păstrează în depozi
tu l tainic al subconştientului, ca să apară, la sorocul adolescenţei, su r
prinzător şi spontan, în însuşiri şi note personale, individuale...
S-a petrecut astfel şi la copilul Grigorie. Cele auzite de la tatăl său
despre B asarabia, despre P rut, despre locurile şi cmmenii de acolo, s-au
zidit în sufletul lui şi licăreau scînteie nestinsă, care s-a prefăcut apoi
in pară, flacără şi vîlvătaie incendiară. *
în mai 1912, cînd s-a aniversat, la noi, cernit, îm plinirea unui veac
de la răşluirea Moldovei d intre P ru t şi N istru şi anexarea ei la Im periul
rus, ţarist şi im perialist, sub denum irea «înşelătoare» (N. Iorga) de Ba
sarabia, scriitorul şi publicistul literar m ilitant, care era Gala Galaction,
a scris şi publicat un judicios şi personal protest. L-a surprins, indignat
şi revoltat şi faptul că arhiepiscopul ortodox rus de la Chişinău (Sera
fim Ciciagov, m ilitar şi ţarist înverşunat n.n.) a poruncit ca în Basarabia
să se facă, în toate bisericile, rugăciuni de m ulţum ire şi de laudă lui Dum
nezeu (T e-D eum -uri festive). Doctorul în teologie, Gala Galaction, se în
treba : «Cum se poate această anom alie, această blasfem ie strigătoare la
cer, ca un arhiepiscop ortodox să ordone să se facă rugăciuni de m ul
ţum ire şi de pream ărire, că Dum nezeu i-a răbdat pe Ţ ar şi o îm părăţie,
pretinse şi zise creştine, să stăpînească o ţărişoară, luată şi stăpinită sil
nic ? !...».
A prezentat situaţia reală, cum era : «Ruşii sîn t creştini ; creştini
sînt şi rom ânii. Ruşii sîn t pravoslavnici ; pravoslavnici sîntem şi noi.
Ruşii au o ţară care se întinde pe două continente ; ei sînt mulţi ca ni
sipul m ării, puternici şi bogaţi. F aţă cu ei, noi sîntem ca un pahar în
com paraţie cu un rezervor de petrol. Şi cu toate acestea, arhiepiscopul
ortodox de la C hişinău este convins că răpirea B asarabiei şi alipirea
ei la Rusia a fost o faptă care a provocat entuziasm ul sfinţilor îngeri şi
că, azi, după o sută de ani, cînd Te-D eum -ul rusesc va slăvi centenarul
nedreptăţii, S fînta Treim e va prim i, în cer, intim satisfăcută volutele
m ulţum irilor !... E cu putinţă să creadă un arhiepiscop (creştin) aşa ceva?
E cu p u tin ţă să existe, în cer şi pe păm înt, v reu n tribunal care să de
clare că e lucru plăcut lui Dum nezeu ce ne-au făcut ruşii nouă, la 1812 ?
Ce însem nează atunci să m ulţum eşti lui D um nezeu că te-a răbdat pe ti
ne, cel tare şi nedrept, să păstrezi o sută de ani un p ă m în t luat cu japca?»,
în treb ări vădit legitim e ; şi religios, creştin-ortodox, şi patriotic.
A continuat protestul, oferindu-le acaparatorilor şi arhiepiscopului
ortodox de la Chişinău, o ipostază justificativă... A r mai încăpea discu
ţie, a explicat, «atunci cînd o ţară creştină ar pune stăpînire pe o ţară
cu popor păgîn, pentru încreştinare, ca să sădească în inim a şi în viaţa
lui credinţa în Dum nezeul creştin, Evanghelia şi m orala m întuitoare...
2. G a la G a la c tio n , G în d u r i — G i nduri..., in « V ia ţa B a sa ra b ie i» , X (1940). nr.
9— 10, (se p t.— o c t.), p. 547— 549.
D ar de unde ! B iata Moldovă a crezut în H ristos cu m ult mai înainte de

cît ţarin a Olga, iar moldovenii sîn t to t a tît de pravoslavnici ca şi m usca
lii. A tunci, cum mai explici, M onsenior (s-a adresat în acest fel arhie
piscopului de la Chişinău), lui Iisus H ristos, m ulţum ită pe care ai porun
cit-o, cu p rilejul acestor o sută de ani de n ed rep tate ?».
A mai rem arcat o contradicţie : «Ce v a spune lum ea cealaltă creş
tină ?... Biserica pravoslavnică rusească m ulţum eşte lui Iisus H ristos că
Basarabia a scăpat, o sută de ani, de sub Biserica rom ânească, tot p ra
voslavnică şi ea, tot a lui Iisus H ristos şi ea !... A tunci H ristos s-a îm
p ă rţit (I Corinteni, I, 3). E un H ristos rusesc, un H ristos rom ânesc, al
tu l bulgăresc şi aşa m ai departe !... A tunci, M onsenior, zadarnic şi-a mai
bătu t pieptftl Sf. Pavel ! Zadarnice sînt dum nezeieştile lui Epistole ! Za
darnică este psihologia şi tot patrim oniul nostru teologic !...».
A‘ încheiat, im plorînd patetic :
«Sfinte Vasilie, care răcneai ca un leu îm potriva bogaţilor şi a tru
faşilor şi adunai pe oropsiţii vieţii în V asilionul tău ; Sfinte Vasilie, care
rezistai Cezarului şi tu tu ro r ispravnicilor lui ; Sfinte Am brozie care
respingeai de la A ltar pe îm păratul Teodosie ; S finte Ioane G ură-de-A ur
care în fru n tai palatul şi pe îm părăteasa Eudoxia : priviţi din cer în Ba
sarabia noastră, priviţi pe M ireasa D om nului la m asa lui Irod, priviţi pe
un arhiepiscop creştin care pecetluieşte, în num ele lui Iisus H ristos şi al
vostru, despuierea unui popor nenorocit !» 3.
P este o lună (în iunie 1912), călătorind cu vaporul, pe D unăre,
dinspre m are spre Tulcea, la o şezătoare literară, privea, pe dreapta,
ogoare, holde şi zăvoaie, şi a notat : «Basarabia noastră, cosită astăzi de
coase străine» /*.
în anii prim ului război m ondial, colaborator la revista ieşeană «Via
ţa Rom ânească», condusă şi o rien tată politic de Constantin Stere (1865—
1936), basarabean şi fost siberian, Gala G alaction s-a a lă tu ra t liniei po
litice a acestuia, respectiv alătu ri de P u te rile C entrale, contra ţărilor an
tante şi a Rusiei, p en tru eliberarea şi recuperarea Basarabiei. S-a do
vedit nefastă aceas.tă poziţie politică, cu toate urm ările... Redacţiei «Vie
ţii Rom âneşti» i s-a pus foc, ca «oficină austro-urtgară»... A voit D um
nezeu, ca, totuşi, B asarabia să se dezrobească şi să fie prim a provincie
care s-a u n it cu P atria-M am ă Rom ânia, p rin actul istoric din 27 m artie
1918.
F aptul l-a bu cu rat fericit pe Gala Galaction. A n o tat în Jurnalul
personal : «10 aprilie 1918. O veste m are p e n tru aceste zile triste : Sfa
tul Ţ ării din B asarabia a proclam at u n ire a cu Rom ânia. Gazeta B ucu
reştilor publică telegram ele schim bate în tre prim ul-m inistru 5, azi în Iaşi,
şi m inistrul de e x te r n e 6, înapoiat la B ucureşti. E un pahar cu apă sfîntă
şi rece, d in tr-u n izvor m iraculos, sorbit de o g u ră arsă de o lungă sete.
B asarabia se alipeşte iubitei Moldove..., tru n ch iu lu i glorios de unde fu
3. Idem , M ire a sa D o m n u lu i, Ia m a sa Iu i Iro d , în <<Flacăra», I (1912), n r. 30,
2 m ai, p. 236— 2 3 7 ; r e ti p ă r i t în R â b o ji p e b ra d u l v e r d e , Iaşi, 1920, p. 7— 15.
4. R ă b o ji..., p. 17 ( A m u r it C a ra g ia le).
5. A le x a n d r u M a rg h ilo m a n .
6. C. C. A rio n .
sese zm ulsă acum o sută şi şase an i’! Dum nezeu fie lău d at de toată lim ba
rom ânească, acum şi pînă în tim pii cei mai d ep ărtaţi, cît se va vorbi
rom âneşte !
Am citit cu fiori această ştire şi am ridicat ochii la cer. D um nezeule
Mare, îndurările Tale sînt în veci covîrşitoare ! Nu u ita niciodată poporul
rom ânesc, nu pierde pe cei m ulţi şi buni din pricina celor puţini şi păcă
toşi ! A du-ne iar la larg, adu-ne încă o dată la păşunea cea inflorită, pe
care am pierdut-o p e n tru m ulţim ea fărădelegilor noastre ! D um nezeule
sfinte, nu lăsa să piară, înecată în bălării străine, grădina românească!...
Azi B asarabia e a Rom âniei ! Să gonim nourii de pe frunte, să gonim
resentim entele din inim ă şi să binecuvîntăm pe D um nezeul părinţilor
noştri !» '. t
Gala Galaction se afla în Bucureşti (sub ocupaţia germ ană, lăsat de
guvern, respectiv de p rietenul său, m inistru în guvern, I. Gh. Duca, ca
ad m in istrato r delegat la Casa Bisericii). A în tre p rin s dem ersuri stă ru i
toare (s-a spus că pînă la feldm areşalul M ackensen) şi a obţinut aproba
rea pentru celebrarea unui Te-Deum . L-a oficiat, în catedrala m itropo
litană M itropolitul-P rim at Conon Arăm escu-D onici (din neam ul fabulis
tului basarebean), cu prezenţa tu tu ro r oficialităţilor rom âneşti. Gala Ga
laction a însem nat, în caietul J u r n a l:... Regele, fam ilia regală, arm ata ro
mână... apar din nou — după trista opreală im pusă de cuceritori — în
rugăciunile Bisericii. Lăcrim ăm ca nişte copii, plîngem mai toţi. A şadar,
începem să fim iarăşi stăpîni pe noi şi pe sentim entele noastre... N-a fost
m ulţum it deloc de felul şters, în care a vorbit m itro p o litu l-p rim a t8.
în toam na, aceluiaşi an (1918), în articolul-program al unei reviste
proprii, în tre problem ele, la ordinea de zi, ale ţării, a tre c u t şi B asarabia:
«O provincie nouă care ne vine, c a un sem n şi ca un dar dum nezeiesc
să ne m îngîie şi să ne consolideze. Suflete noi, energii proaspete, idealuri
(generoase) la şcoala cărora să intrăm fără zăbavă. O realitate socială, la
nivelul căreia trebuie să ne străduim să ajungem ». Şi, în continuare in
sera îndem nul : «să ne străduim să aducem şi dincoace de P ru t sănătatea,
dreptatea şi atm osfera sufletească a scum pilor noştri basarabeni. Să ne fe
rească D um nezeu, a avertizat grijuliu, să ajungem vreodată să-i facem
să sem ene cu noi cum sîntem a z i ! (Subl. n s .) 9.
L-a vizitat, la închisoare pe C onstantin Stere, acuzat de tră d a re de
. ţară (se aflau în aceeaşi situaţie scriitorii Ioan Slavici şi T udor Arghezi).
S-a dus la Stere, să săru te dreapta fostului siberian, «m îna asta în care
ne-ai adus inim a şi votul de unire a Basarabiei...». «Stere şi-a tras m îna
înapoi şi m i-a p rezentat fru n tea lui aspră şi nepătată», relatează el, apoi
adăugă : «Nu-m i pasă că este unde este !... S ă ru ta rea unui nebun îl con
7. G ala G alaction, Jurnal -r- C aietu l V — m an u scris ; Pagini din «Jurnalul» lui
Cala Galaction, în . « A d ev ăru l lite ra r şi a rtistic» , II (1991), nr. 51, din 27 ian.—2
febr., p. 4.
8. Jurnal, voi. II, p. 19—20. P resa a în re g istra t T e-D eum -u l ro m ân esc — , «G a
zeta B ucureştilor», II (1918), nr. 481, d in 16v ap r. p. 2 (Te-Deum-ul Ia Mitropolie);
nr. 494, din 28 apr., p. 2 (N. P. — Te-Deum-ul de la Sinagoga Mare din Bucureşti —
a a s is ta t G ala G alaction).
9. G ala G alactio n, Din prag., I n «Spicul», I (1918), nr. 1, din 4 oct., p. 1— 3.
62 fflSLRlCA O R T O D O X A R O M Â N A .
sacră şi-l ocroteşte, ca odinioară pe regii biblici ungerea din m îna prooro
cilor !» 10.
A m em orat puternic ziua de 27 m artie 1918 — ziua unirii Basarabiei
cu Rom ânia. în m artie 1919, a specificat în tr-o însem nare pe un Album
al unui prieten, în claustru şi el : «Azi : 27 m artie (stil vechi) 1919, la tin
an după unirea Basarabiei cu România» (subl. ns.) n .
în 1922 (septem brie) Gala Galaction a fost hirotonit preot, de către
m itropolitul-prim at Dr. M iron Cristea, care i-a încredinţat postul de m i
sionar al Arhiepiscopiei B ucureştilor arătîn d u -i, totodată, o bunăvoinţă
deosebită, obţinînd de la Sf. Sinod, recom andarea p entru catedra de spe
cialitate de la Facultatea de Teologie din B ucureşti, care era vacantă. A
petiţionat, p en tru ea, la M inisterul Învăţăm întului şi a depus exam enele
de ru tin ă, cel ele la F acultatea de Teologie 12 şi .cel public l3. Consiliul pro
fesoral al F acultăţii de Teologie l-a n um it profesor la catedra de Exege
za Noului T estam ent — cu unanim itate de voturi l'*, dar S enatul univer
sita r al U niversităţii din Bucureşti a in firm at această num ire ca şi ar
him andritului Iuliu Scriban ! ,5. •
D rept urm are şi-a utilizat posibilităţile şi forţele în alte resorturi. în
B ucureşti s-a constituit în 1923 şi activa fundaţia culturală «Principele
Carol» m. A ceastă fundaţie a form at o echipă de conferenţiari, în tre care
şi m isionarul Gala Galaction, pe care i-a trim is în B asarabia, la Chişinău.
în iunie—iulie 1924. Gala Galaction a ţin u t cîteva conferinţe cu tem e re -
ligioase-teologice, a organizat şi a condus o excursie de clerici şi intelec
tuali basarabeni la Iaşi, unde au vizitat M itropolia, biserica «Trei Ierarhi»
şi alte institu ţii şi m onum ente culturale şi religioase l7. A fost întîia lui
trecere reală peste P ru t, în B asarabia, la basarabeni.
A trecu t P rutul, a doua oară, în iulie 1926, în tr-u n circuit prin ţară .
De la Iaşi, l-a însoţit călugărul de la Sf. M unte Athos, A rsenie Cotea, tra-,
ducătorul unei cărţi isihaste, pe care îl interesa persoana arhiepiscopului
de la Chişinău, G urie Grosu. în B asarabia a d at peste o secetă pustiitoare.
«Nu-m i aduc am inte, a notat în caietul cu însem nări de drum eţie, să fi
v ăzut vreodată, pînă azi, nişte plaiuri mai dezolante şi mai sterpe. Nici
chiar în Dobrogea, pe vrem ea arşiţelor celor m ari, n-am văzut atîta tris
teţe şi a tîta m oarte vegetală. D ealurile sîn t rase şi negricioase, ca nişte
10. Idem , Constantin Stere, în «C hem area», II (1919), nr. 55, din 9 ian., p. 1—2;
re tip ă rit în Răboji pe bradul verde, p. 158— 161.
11. Albumul Alexandru Bogdan-Piteşti, la B iblioteca A cad em iei R om âne, C a
b in etu l d e stam p e.
12. C o tid ian u l «C uvîntul», II (1925), nr. 276, d in 7 oct. 1925, p. 3 (Inform aţii
u n iv ersitare).
13. Ibidem, nr. 280, d in 11 oct., p. 3.
14. N ichifor C rainic, Gala Galaction (prolesor de teologie), în «C uvîntul», II
(1925), din 5 oct., p. 1.
15. «D im ineaţa», XXII (1926), nr. 6878. din 17 ian., p. 1 (Studenţii Împotriva nu
mirii a doi prolesori universitari a fo st in v a lid a tă şi n u m irea a rh im an d ritu lu i Iuliu
S c rib a n ); N ichifor C rain ic — Proteste şi greve; în «C uvîntul», an. III (1926), nr.
565, din 25. ian., p. 1 (D um inica) ; G ala G alactio n , Jurnal, II, p. 159— 160 — a re la ta i
cum s-a p e tre c u t in v a lid a re a , p e n tru ce şi c in e a v o ta t co n tra.
16. «B uletinul c ăm in elo r c u ltu rale» , I (1924), 2 m ai, p. 7.
17. A rhim . Iuliu S criban, Misiune culturală în Basarabia, în «B iserica O rto d o x ă
R om ână», XLIII (1925), nr. 3 (528), m artie, p. 186 (însemnări mărunte).
LÂVA
t>oro- bivoli cu noroiul uscat pe ei... Cîte un copac cutează să ridice capul prin
văi. Cîte un păm ătuh verde se arată stingher, unul singur la cîteva dea
I
■abiei luri despuiate şi calcinate».
Ibum A n o tat gările : Ungheni, Pirlita, Perival, Corneşti, Şipoteni, Călă
Ea un | raşi — unde; în acelaşi vagon, s-a u rcat arhiepiscopul Gurie, fost la m î
năstirile de lîngă C ălăraşi (Răciula şi Gîrbovăţ). A u m ers îm preună. A r
hiepiscopul l-a invitat să stea la A rhiepiscopie (a acceptat num ai athonitul
către Arsenie), Gala Galaction a găzduit la o fam ilie de p rieteni din C hişinău 18.
» m i-
A fost prim it şi s-a în tre ţin u t cu arhiepiscopul G urie (Grosu) a doua
oinţă ri, în grădina Arhiepiscopiei (din spatele palatului-reşedinţă), între flori,
spe- butuci de vie şi um bra pom ilor încărcaţi de rod... A rhiepiscopul i-a lăsat
lă. A socotinţa «unui om duhovnicesc, bogat în răbdare, gata să cerceteze o pro
enele punere bună, fam iliar şi iubitor de oameni, un ad ev ărat urm aş al Sfin
pro- ţilor Apostoli» l!).
xege-
liver- în tim p ce arhiepiscopul G urie dezbate cu m onahul A rsenie pro
blem a cărţii adusă de acesta, Gala Galaction a încercat o retrospectivă de
ji ar-
gind şi im aginară, în trecu tu l istoric şi cultural-bisericesc al Basarabiei
— dom nitori şi voievozi ai M oldovei şi ai B asarabiei, cronicari, ierafhi,
iri. în scriitori, şi publicişti basarabeni şi care au scris despre B asarabia, inclusiv
cipele cei care au scris la centenarul răpirii ei... ->0.
►care
şinău. La ora vecerniei a av u t revelaţia surprinzătoare şi puternic em oţio
se re- nantă să audă concertul m uzical al clopotelor din tu rn u l catedralei din
itelec- Chişinău (Soborul), unic în toată ţara.
rarhi» Gala Galaction era deosebit de sensibil şi de receptiv la sunetul clo
iia lui potelor bisericeşti şi la sunete religioase solem ne de orgă 2I... Cît de im
presionant a descris el sunetul clopotelor de la m înăstirea N eam ţ ! L-a
i ţară. num it «predică pătrunzătoare, un glas de.străm o’şi care ieşea din bolta
veacurilor» (Bucată literară şi titlu l unei cărţi). A destăinuit că, în gră
a, tra-.
dina Arhiepiscopiei basarabene, «am stat înfiorat şi sm uls din actualitate
Dpului
toare. şi am plutit, pe undele sonore, spre obîrşiile noastre naţionale şi biseri
ceşti»...
, să fi
s. Nici Asculta, privea şi adm ira silueta arhitectonică, înaltă şi im punătoare
a tris- a tu rn u lu i clopotniţei, aşezat la mijloc, ca şi C olum na infinită a lui B rân-
i nişte cuşi şi, poate, de aceeaşi înălţim e, în tre biserica catedrală, m asivă şi pă
trată, cu cruce de aur pe culm ea bolţii, şi tu rn u l volum inos, p ătrat, cu
p. 1 - 2 ; clopotul m are în el, cu ceas, în p artea de la stra d ă şi tre c ere p rin el. El
observă că în etajele clopotniţei, clopote de diverse m ărim i, erau aşezate
te. Ca-
in rînduri, ca şi clapele unui pian, cu lim bile legate cu funii, rîn d u ite şi
lo rm aţi' întinse ca şi corzile pianului,' clopotarul a rtist le m înuia cu dex teritate,
pricepere şi m eşteşug, ca după un po rtativ special, şi realiza sim fonii m u
zicale !... Preciza Gala G alaction, recules şi lucid, că «după ce ai ascultat
tul», II
18. G ala G alactio n , Se cuvine să taci bine şi în zi de lu c ru ! in «D im ineaţa»,
iva nu- XXII (1926), nr. 7038, din 3 iul., p. 1 (Prin (ară şi mai departe — Note şi Etai>e).
ui lu liu
19. Ibidem.
C6). ar. 20. Idem , tn Basarabia închipuirii, în «D im ineaţa», XXII (1926), nr. 7039, din
: re la ta i
4 iulie, p. 1.
21. Zoe D u m itrescu -B u şu len g a (şi) Iosif S ava, Muzica şi literatura, voi. I I , —
Scriitori români, B ucureşti, 1987, p. 261— 273 — (Gala Galaction : *Iubesc muzica
Irtodoxă
cu patimă»).
această «limbă» specială a evlaviei noastre răsăritene, vezi mai limpede,

sim ţi m ai intim farm ecul tră irilo r (religioase) ale acestor fraţi dintre Nis
tru şi P rut. îţi dai seam a că lunga cîm pie de regăsire şi de bună-intîlnire,
în tre ei şi noi este, iarăşi şi iarăşi, cîm pia bisericească străbună»
Din cele ce a auzit de la arhiepiscopul G urie, din cele ce cunoştea
dinainte, din cele ce a observat personal cu acest prilej. P ărintele Grigorie,
în al patrulea articol ce l-a scris cu acest prilej, s-a referit direct la B ise
rica basarabeană — chiar sub acest titlu . A constatat şi a explicat situ a
ţia ei proprie, diferenţiată şi singulară. Ea, (Biserica basarabeană), n-a
tre c u t prin procesul am plu politic, istoric, social, cultural, confesional...;
de transform ări, m odernizare, secularizare şi laicizare..., pe care l-a p ar
curs, în cursul secolului XIX, îndeosebi, B iserica O rtodoxă Română, în
epoca form ării României...
Biserica O rtodoxă din B asarabia a vecuit, răzleaţă şi autonom ă, şî
n -a tre c u t prin înnoirile şi av ataru rile Bisericii rom âneşti ;*a stat şi a
convieţuit, stabilă, sub tu tela teocratism ului ortodox ţa rist rusesc şi s-a
p ă stra t cu mai m ultă au tenticitate tradiţional-ortodoxă, mai m ultă orto
doxie răsăriteană. «Evident, constată doctorul în teologie şi preotul Gala
Galaction, că ne găsim în B asarabia pe trep tele cele mai de sus ale O r
todoxiei. Este o forţă şi o zestre naţională aceasta. Să ne bucurăm că în
inim a fraţilo r basarabeni, credinţa străm oşească trăieşte mai curată, mai
prim itivă, mai dîrză decît în inim a celorlalţi rom âni» i!.
I-a lăsat arhiepiscopului G urie im presii favorabile şi părintele G ri
gorie. De bună seam ă că-i citise din cărţi (care, după m ărturisirea auto
ru lu i cuprind în v ăţătu ră şi predică creştină) şi din publicistică. Cînd a
început să se vorbească de înfiinţarea, la Chişinău, a unei facultăţi de
Teologie, arhiepiscopul G urie şi consiliul eparhial l-au propus pe p ărin
tele G rigorie — Gala Galaction să fie profesor la noua facultate teolo
gică 24.
S-a înfiinţat, deci, noua Facultate de Teologie, de fapt în cadrul Uni-
- versităţii din Iaşi, dar cu sediul la C hişinău, în B asarabia, avînd ca pro
fesor pe părintele G rigorie Pişculescu. R espins de S enatul univ ersitar din
Bucureşti, la începutul an u lu i 1926, a aju n s profesor universitar la Fa
cultatea teologică la Chişinău, în B asarabia, la sfîrşitul aceluiaşi an ! A
fost un act de bună am intire şi de recunoştinţă din p artea m inistrului în-
văţăm întului, profesorul de filosofie şi lite ra tu l Ion Petrovici, care, a ex
plicat el, «n-a u ita t pe elevul bătrînicios (de la Sfîntul Sava), ce ne ocro
tea, pe toţi puişorii golaşi, care ne strecuram p rin găurile incintei in te r
natului, pentru a ciuguli în livada litera tu rii, şi care, m ult mai tîrziu, a
îm brăcat o haină m odestă de preot... Poate n-am av u t satisfacţie mai
vie, decît atunci, cînd, după scurgere de ani, am p u tu t să-i răsplătesc
22. G ala G alactio n , In grădina Arhiepiscopiei, In «D im ineaţa», XXII (1926), nr.
7040, din 5 iul., p. 1 — A d m in istra ţia co m u n istă so v ie tic ă d in 1940—41 a d ă rim a t
tu rn u l clo p o tn iţe i şi a u d isp ă ru t c lo p o te le şi c o n c e rtu l lo r m uzical.
23. Idem , Biserica basarabeană, Sn ibid., nr. 7042, d in 7 iul., p. 1.
24. «D im ineaţa», XXII (1926), nr. 7096, din 30 aug. 5 (Şedinţa Consiliului epar
hial din Chişinău); «R om ânia N ouă», III (1926), n r. 74 (297), din 29 aug., p. 3 (C ro
n ică b is e ric e a s c ă ); «A devărul» XXX IX (1926), nr. 13 130, din 6 oct., p. 3 (R. Arhi
episcopul Gurie despre deschiderea Facultăţii de Teologie din Chişinău).
IÂNĂ A N T V E R S Ă R I — CO M EM ORĂRI 65
« d e, atenţiile delicate şi niciodată plictisitoare ale blîndului nostru m entor li

Nis- terar, ajutîndu-1, în tr-o îm p reju rare favorabilă, să se înscăuneze profe
nire, sor la Facultatea teologică ce am înfiinţat-o, unde urm a să transform e
com petinţa sa studioasă, elocinţa lui inspirată şi, în sfîrşit, credinţa lui
oştea sinceră» 2:\
{orie, Deosebit de bucuroşi s-au a ră tat basarabenii, p entru cinstea ce li s-a
Bise- făcut de a avea, la Chişinău, capitala Basarabiei, o instituţie de învăţăm înt
litua- universitar, cu profesor — personalităţi culturale şi teologice, şi cu stu
, n-a denţi teologi din toate părţile ţării, ridioînd şi aşezînd Basarabia in aten
nai..., ţia ţării şi întărind u n itatea naţională şi ortodoxă.
par- F acultatea de Teologie din C hişinău şi-a in au g u rat existenţa efectivă
ă, în în ziua de noiem brie (1926) — sărbătoarea S finţilor A rhangheli M ihail
şi Gavriil, în prezenţa m inistrului-ctitor, I. Petrovici. în cuvîntarea sa fes
îă, şi tivă, inaugurală, a explicat că între argum entele care l-au făcut să loca
şi a lizeze, la Chişinău, în B asarabia, noua F acultate de Teologie, a fost şi un
;i s-a m otiv religios. «Cred că din punct de vedere al atm osferei religioase, Ba
orto- sarabia se prezintă cea mai bine. D um nezeu e al tu tu ro r, a glosat filoso
Cala ful. El locuieşte in cer şi pretutindeni. D ar în cer, unde are palate pe toată
î Or- întinderea albastră, are un palat p refe ra t — şi el se găseşte deasupra Ba
că în sarabiei !».
, mai A devărat, adm irabil şi personal spus !
«Am crezut că în atm osfera C hişinăului, a continuat ctitorul literat,
G rise va putea dezvolta prielnic o Facultate de Teologie, — ba mai am o cre
auto- dinţă şi anum e : că ea va fi cea mai strălucită din cuprinsul Rom âniei
ind a Mari. Nu num ai că o doresc, dar cred că într-o asem enea atm osferă se
ţi de pot dezvolta mai bine decît oriunde studiile teologice !».
» rin - A încheiat cuvîntarea, tot în tr-u n fel original. «Declar că dacă de
teolo- azi înainte, la M inisterul meu, nu voi mai face nim ic, sau voi face num ai
greşeli, — va răm îne în conştiinţa mea că am a v u t o activitate rodnică
num ai pentru faptul că am creat această F acultate la Chişinău» ai.
Uni-
i pro- E xtraordinară şi m em orabilă declaraţie !
ir din F acultatea teologică basarabeană şi-a deschis porţile in bucurie şi
a Fa- entuziasm de proporţii obşteşti... «S-au văzut atunci, înscriindu-se în fa
n! A cultate, a re la ta t unul din profesori, preoţi b ă trîn i de 50—60 de ani, care
m în- au u rm at cursurile şi au obţinut, cu succes, titlu l de licenţiaţi» 27. A con
a ex- firm at şi profesorul G rigorie Pişculescu — Gala G alaction că, «Facultatea
ocro- s-a deschis într-o atm osferă frăţească şi entuziastă, care desfăta inima.
inter- Toată lum ea basarabeană se sim ţea m îngîiată şi m ulţum ită de înfiinţarea
ziu, a acestei înalte şcoli de teologie în tre P ru t şi N istru şi la graniţa orientală
; mai a păm întului românesc. Clerici bătrîni — uneori mai în vîrstă decît unii
lăţesc dintre dascăli — veneau în băncile F acultăţii, ca să asculte, în lim ba ro
m ânească academ ică, adevărurile sfintei noastre credinţe străm oşeşti» 28.
6 ), nr.
â rîm a t 25. 1. Petro v ici, A m in liri d e sp re sc riito rii în tîliiiţi în v ia tă , in voi. Fulgurulii
lilosolice-Iiterare, B ucureşti, «B iblioteca p e n tru toti», p. 118.
26. Idem , Inaugurarea Facultăţii de Teologie din Chişinău, în voi. Momente
cpat- solemne. E diţie în tre g ită , B ucureşti, 1943, p. 64—67.
l (Cro- 27. N. Gr. P o p escu -P rah o v a, Despre invătămîntul teologic, 1937, p. 3.
Arhi- 28. G ala G alaction, Scrisori basarabene, în «V iata B asarabiei», XU (1943), ni.
3— 4, din m art.— apr., p. 168— 169.
B. O. R. — 5
A adăugat şi adevărul : «Pretutindeni eram întim pinaţi cu prietenie,

cinstiţi şi răsfăţaţi. A utorităţile din Chişjnău, ca şi sim pli p articulari erau,
laolaltă, m ăguliţi că au în tre ei un corp didactic universitar» 2y.
Profesorul G rigorie P iştulescu — G ala G alaction şi-a inau g u rat
cursul său de exegeza Noului T estam ent în ziua de 23 noiem brie (1926),
în prezenţa arhiepiscopului G urie şi a m arelui rabin Ţilerson s*’.
Dar, în fondul său sufletesc, părintele G rigorie Gala Galaction nu
era prea încîntat de profesoratul său teologic ! A însem nat în caietul con
fident, interogativ şi griju liu : «Fi-voi eu în stare, acum cînd mă apropii
de ju m ătatea vieţii (avea 47 de ani) să mai m uncesc în grădina exegetică,
aşa cum aş fi făcut-o cu 17 ani în urm ă ?... Mai este încă, a adăugat, o
îm p reju rare care mă pune pe m ulte gînduri şi mă nelinişteşte : sînt nu
num ai profesor la Facultatea teologică din C hişinău, dar şi directorul in
tern atu lu i e i 31. Un ogor necunoscut, o ex p erien ţă nem aifăcută, o viaţă
de-abia bănuită» :i2.
Totuşi, d rep t vorbind, profesoratul teologic univ ersitar al părintelui
Grigorie — Gala Galaction în B asarabia s-a dovedit că a fost un fapt
providenţial, cu roade prodigioase şi binecuvîntate, a tît p en tru el cît şi
pentru B asarabia, năpăstuită, m arginalizată şi puţin cunoscută — eronat
cunoscută. Profesorul a avut num eroase şi diverse prileju ri să cunoască
direct, nem ijlocit, adînc şi larg, realităţile adevărate, sufleteşti, spirituale,
sociale, culturale, etice şi religioase din B asarabia, sufletul poporului, eto
sul lui colectiv-istoric, viaţa de toate zilele a poporului, precum şi locu
rile basarabene, în v arietatea lor geografică specifică...
A stă ru it să le cunoască cît mai tem einic şi mai bine. In prim ul rînd,
p rin studenţii săi teologi basarabeni. «Poate că unii dintre colegii mei, a ră
ta părintele Grigorie, se sim ţeau aci, în tre N istru şi P ru t, num ai profe
sori, de la care toată lum ea are num ai de în v ăţa t şi toată lum ea le dădea
dreptate. Ucenicii noştri teologi, şi în tre ei erau num eroşi preoţi, unii cu
barbă căruntă, ascultau cu respect şi însufleţire em inentele cursuri ce li
se propuneau şi stabileau definitiv bunul num e al F acultăţii noastre de
Teologie din Chişinău.
în tre colegii mei, eu, în taină, mai eram şi ucenicul ucenicilor m ei
(subl. ns.). îi ascultam în particular, îi u rm ăream — pe cei ce erau preoţi
— la slujbele din bisericile lor, îi cercetam în casele lor şi adunam p en tru
m ine o lecţie statornică, vie şi puternică, m enită să mă susţină în ceasu
rile grele cari erau să vină» 33. «A devărat este că sufletul basarabean şi
n u an ţa ortodoxism ului d intre P ru t şi N istru găseau în m ine o potriveală
şi o receptivitate deosebită», arăta el în altă îm prejurare. «Mă înţelegeam
de m inune cu aceşti oam eni liniştiţi şi blajini. Mă im presiona păm întul
B asarabiei, ostenitorii gliei basarabene, dealurile basarabene onduloase
şi cu heleştee în preajm ă, bisericile cu tu rle verzi, casele, ogrăzile şi, pes
29. Ibidem, p. 168.
30. «Rom ânia N ouă», III (1926), nr. 146 (366), d in 24 nov, p. 3.
31. «Lum inătorul», LXI (1928), n r. 15— 16, din 1— 15 aug., p. 40—41.
32. G ala G alactio n , Jurnal, II, p. 163. D esp re p ro fe so ra tu l p ă rin te lu i G rig o rie
G ala G a la c tio n la C hişinău, vezi, Pr. Gh. C unescu, «G a/a Galaction ad caihedram »,
în «Studii teologice». XXVI (1974), nr. 3— 4, d in m art.— apr., p. 271— 278.
33. G ala G alactio n , Biserica basarabeană, loc. cit.
A N I V E R S Ă R I — CO M EM ORĂRI 67
te toate, nu ştiu ce suflu tris t şi molcom de legendă cu sfinţi şi cu m artiri,

p a rte din bucoavnele bisericeşti, p arte din cronicile Moldovei M. Iar altă
dată, declara : «am cunoscut p rin tre fraţii basarabeni — clerici şi mi
reni — m ulţi oam eni vrednici de stim ă şi de iubire. M -am stră d u it şi mă
străduiesc să păstrez încrederea clerului d intre N istru şi Prut» •*’.
A ieşit «în larg» (cuvînt evanghelic), a văzut, a cunoscut şi a adm i
ra t locurile şi oam enii Basarabiei. Neobosit călător, cum îi plăcea să fie ^
a um blat şi a cu tre ie rat B asarabia în lung şi în lat, cu toate m ijloacele de
drum eţie, în toate anotim purile anului, cu toate riscurile şi peripeţiile
eventuale. N-a fost oraş, tîrguşor, m înăstire, schit, localitate mai răsă
rită... din Basarabia, la care să nu fi fost, cu predici, conferinţe, congrese
m isionare eparhiale, şezători literare, invitaţii la foşti studenţi şi prie
teni num eroşi... A form ulat aforism ul personal : «Cu cît um bli mai m ult,
cu a tît te întîlneşti mai des cu Dumnezeu» 37. Şi, în B asarabia pravoslav
nică, prin excelenţă, s-a în tîln it cu D um nezeu şi prezenţa dum nezeiască,
m ereu, m ereu, în altarele bisericilor, în sim ţirea şi viaţa oam enilor, în po
doabele naturii...
D ăruit cu talen t litera r de scriitor, a scris şi publicat num eroase a r
ticole şi reportaje din drum urile sale pe m eleagurile basarabene, sub tit
luri, precum : Ia m a în B asarabia38, Sadova în toiul ie r n ii30, Toamna în
Basarabia40, La marginea răsăriteană a ţă r ii41, în ju d eţu l Lăpuşna''2, Un
tîrg basarabean (Comrat) 43 ş.a.
în unul din prim ele sale rep o rtaje basarabene, privind scrutător peste
dealurile şi văile B asarabiei, a rem arcat «o tainică jale m oldovenească,
o pătrunzătoare tristeţă ale acestui scum p păm înt e te rn b ă tu t de crivăţ !».
A încercat o desluşire istorică, judicioasă, a acestei situaţii : — «deşi a
tre c u t un şir de veacuri, totuşi aceste văi pare că tot mai poartă am in
tire a cavalcadelor barbare şi vaerul blestem elor rom âneşti... Pe aici tre
ceau, spre m unţi şi spre inim a Moldovei, sălbaticele neam uri ale stepei.
3 4 Idem , Scrisori basarabene, Ioc. cit.
35. Idem , Părintelui Vasile Humă — p re o t o rto d o x d in C hişinău, în «C urentul»,
II (1930), nr. 725, din 27 ian., p. 1 (Ziua D om nului).
36. Gh. C unescu, Călătorul Cala Galaction, în « V atra» (Tg. M ureş), I (1970),
nr. 7, din iul., p. 2 ; vezi şi, G ala G alactio n, Prin tară, C u leg ere , C u v în t in tro d u c
tiv, ta b e l b io -b ib lio g rafic şi n o te d e Gh. C unescu, B u cu reşti, E d itu ra sp o rt-tu rism ,
1975.
37. G aia G alactio n , Călătorii misionare, in «C urentul», IV (1931), nr. 1085, d in
2 febr.
38. Id e m , Iarna în Basarabia, în « D im in e a ţa » , X X V III (1932), d in 28 m a rt., p. 2.
39. Idem , Sadova, in toiul iernii, în «C urentul», V (1932), nr. 1528, din 1 m ai,
p. 3.
40. Idem , Toamna, In Basarabia, în «D im ineaţa», X X V III (1932), nr. 963-1, d in
22 nov., p. 3.
41. Idem , La marginea răsăriteană a tării, în «V oiaj», II (1934), nr. 15, din I
nov., p. 4.
42. Idem , In judeţul Lăpuşna, în «România», I (1938), nr. 75, din 15 aug., p. 3.
43. Idem , Un tîrg basarabean (Comrat), în «D im ineaţa», an. X XV III (1932),
nr. 9306, din 21 nov., p. 3.
44. A m ai scris d e s p r e : Cimitirul *din Chişinău, în « A d ev ăru l lite ra r şi a rtis
tic», IX (1929), nr. 15, din 5 m ai, p. 3 ; Trandalirii de la Sadova, în «G îndirea», X
(1930), nr. 9, sept., p. 172— 175; Zile basarabene, în « V iata B asarabiei», I (S32), nr. 4,
apr., p. 1— 4 ; La Ismail, în «C urentul», V III (1935), nr. 2813, d in 2 dec., p. 1 (Z.D.),
Pe aici s-au irosit, veacuri de-a rindul, rezistenţa, vlaga, bogăţiile şi la
crim ile părinţilor noştri...».
A form ulat şi un deziderat, şi naţional, şi personal : ca să îm prăştie
şi să dispară atm osfera de tristeţe, de jale şi m elancolie elegiacă din Ba
sarabia, a propus unirea străd u in ţelo r rom âneşti, revărsarea energiilor
curate, furnicarul braţelor constructive... «care să pornească din Carpaţi,
de pe Şiret, de lîngă Prut..., şi în fră ţite cu braţele basarabene, să ne dea
o Basarabie nouă : grădina noastră de la R ă s ă r it!» /,r>.
A vizitat cu drag şi a cunoscut frum oasele, bogatele şi num eroasele /,(i
m înăstiri din Basarabia ; le-a adm irat, s-a ru g a t şi a predicat în bisericile
lor m ăreţe... A num it m înăstirile dintre P ru t şi N istru (m înăstirile basa
rabene) că sînt «surorile mezine ale m înăstiri lor dintre C arpaţi şi Prut».
L e-a nom inalizat : Vărzăreşti, Căpriana, Frumoasa, Gîrbovăţ, Dobruşa,
Hîrjauca, Curchi, Jabca, Călărăşanca, Tabăra, Condriţa, C hiţcani-N oul
Neam ţ, Hîncu, Răciula, Hirova, Suruceni... Le-a num it «m onum ente ale
evlaviei străm oşeşti şi în acelaşi tim p adăposturi ale apărării naţionale».
Ele stau risipite în tre P ru t şi N istru, p rin tre codri, lîngă heleşteie şi lîn
gă iezere adînci, în fund de văi şi la subţioară de coline, în faldurii a tît
de num eroşi şi cu drag îm brăţişaţi de soare ai moşiei m oldoveneşti. Că
priana pare să fie un bazin roşu sub cascadele de stejari şi de frasini de
deasupra-i ; Suruceni stă sub dealuri fericite şi pline de viţă ; G îrbovăţul
se întinde cu vasta lui gospodărie, din deal în vale..., Curchi pare un cuib
de Salangană, la sinul unor coline cu heleşteie la picioare. N oul-Neam ţ
străju ieşte ca o adevărată cetate, deasupra N istrului cel p ierdut in ză
voaie, în faţa enigm elor stepei răsăritene. A lte m înăstiri se ascund în co
dri şi în grădini lăsînd, peste v îrfuri, călătorului care se apropie, num ai
sem nul crucilor răzbătătoare... 'a . P ărintele Gala a trecu t pragul m ultora
d intre ele, le-a p rezentat în articole în cadrul lor pitoresc '•*, precum şi
în posibilităţile lor utilitare actuale (de atunci) — şcoli teologice, locuri
de în tă riri şi reconfortări religioase şi aprofundări teologice, cu desti
naţii speciale V).
Şi-a m anifestat sentim ente de p reţuire deosebită şi adîncă reverenţă
faţă de ierarhii basarabeni şi ai Basarabiei, precum , m itropolitul-exarh
G avriil Bănulescu-Bodoni (1747— 1821), rom ân, transilvănean de obîrşie,
(din B istriţa-N ăsăud), cu m orm întul la m înăstirea C ăpriana şi am intirea
45. G a la G a la c tio n , D e a lu ri b a sa r a b e n e , în v o i. C a lig r a fu l T e r fiu , A d e v ă r ş i î n
c h ip u ir e , B u c u re ş ti, 1929, p. 158— 159.
46. I n tr e 1812— 1940, e x is ta u în B a s a ra b ia 40 (p a tru z e c i) d e m în ă s tiri şi s c h i
tu ri, d e c ă lu g ă r i şi c ă lu g ă r ite (a p u d N ic o la e P o p o v s c h i — p r o fe s o r la lic e u l « A le
x a n d r u D onici» d in C h iş in ă u , Isto ria B ise ric ii d in B a sa ra b ia in v e a c u l a l X lX - le a su b t
'ru ş i, C h işin ă u , 1931, p a ssim .
47. G a la G a la c tio n , M în ă s tir i b a sa r a b e n e , in « R e v is ta f u n d a ţiilo r re g a le » , V III
(1941), n r. 8— 9, a u g .— se p t., p. 364— 365 ( in iţia l c o n fe rin ţă ra d io fo n ic ă ). In a n ii a d
m in is tr a ţie i a te is te s o v ie tic e a u fo st to a te în c h is e şi p ro fa n a te , d în d u -li- s e u tiliz ă ri
la ic e .
48. Id e m , La S c h itu l C o rn e şti, în « C u re n tu l» , I V (1930), n r. 85, d in 9 iu n ., p. 1
(Z.D.) ; La M în ă s tir e a C e ta te (Ism a il), în ib id ., n r. 860, d in 16 iul., p. 1 ; La M în ă s tir e a
R ă c iu la , ib id . n r. 1234, d in 8 iu l. 1931, p. 1 * La M în ă s tir e a G îr b o v ă ţ, ib id . n r. 3392,
d in 12 iul., p. 2 (Z.D.).
49. Id e m , La S c h itu l S ih a stru , în «R o m ân ia» , I (1938), n r. 139, d in 18 oct., p.
2 ; U n o s tr o v c ă lu g ă r e s c , in «R o m ân ia» , II (1939), n r . 350, d in 22 m ai, p. 3.
în tre ţin u tă vie de către studenţii F acultăţii de Teologie din Chişinău, prin
pelerinaje şi pom eniri, în fiecare an, la m o rm în tu -i50.
M itropolitul Moldovei, Iosif Naniescu (1818— 1902), basarabean din
naştere, fiu de preot din Răzelăi-Soroca. Gala G alaction i-a revelat trei
m erite de excepţie : «Acest sfînt ierarh a ştiu t să dea stăpînirii sale du
hovniceşti în treită m ăreţie : a dragostei m ilostive, a săvîrşirilor m ăreţe
arhitectonice şi a artei bisericeşti... Iosif Naniescu va fi p u ru rea pom enit
p en tru dărnicia sa absolut evanghelică, pentru m onum entala catedrală
din Iaşi şi pentru ocrotirea acordată cu devotam ent muzicei bisericeşti şi
excepţionalului m aestru G avril Musicescu» 51.
■Şi-a declarat buna am intire şi recunoştinţa totală faţă de arhiepis
copul G urie Grosu (1876— 1943), basarabean din neam în neam. în cuvîn-
tarea, la festivitatea d e întronizare ca m itropolit al B asarabiei, în calitate
de decan al Facultăţii de Teologie din Chişinău, l-a om agiat pe el şi prin
el Basarabia.
«Biserica naţională şi suveranitatea naţională, a evidenţiat P ărintele
G rigorie — Gala Galaction, v-au dat ieri (la învestire, la Bucureşti) şi vă
dau astăzi suprem ele sem ne de încredere şi de îm puternicire să fiţi şi să
vă num iţi de azi înainte, m itropolitul Basarabiei. Este o izbindă m are pen
tru Biserica noastră ortodoxă şi este o răsplată, cu prisosinţă m eritată
p en tru Basarabia, această glorioasă ju m ătate a M oldovei lui Ştefan şi a
bătrîn ilo r cronicari.
Este încă o biruinţă pe care B asarabia o însem nează astăzi in cartea
de -aur a neam ului nostru : această încununare a fru n ţii ei de m artiră —
pînă acum zece ani — cu cununa distincţiunii m itropolitane... Sîntem fe
riciţi, în a lt P rea S finţite Stăpîne, că această cunună cuvenită Basarabiei
preacreştine şi pravoslavnice, o ridicaţi şi o p u rta ţi mai întîi în alt Prea
S finţia V oastră, ca prim ul m itropolit» 52.
S-a refe rit şi la calitatea de ctito r al facultăţii teologice basarabene,
d ar în tr-u n fel fericit inspirat, am intind că m itropolitul de acum a scris,
în anii tinereţii, abecedare... «Aţi început ca ierom onahul G urie, alcătui
to r de Abecedare rom âneşti şi astăzi, la socoteală — aduceţi Basarabiei o
întreagă Facultate de Teologie ortodoxă rom ână şi o M itropolie !»5;t.
Şi-a m anifestat, în două rînduri, adm iraţia constantă faţă de stare
ţul, arhiereul şi episcopul Dionisie E rhan (1882— 1943), pentru călugăria
lui aspră şi de toată viaţa, evlavia, sm erenia, sim plitatea, cum pătarea, in-
50. Id e m , M itr o p o litu l G a v ril B ă n u le sc u -B o d o n i, Sn « C u re n tu l» , V I (1933), n r.
1945, d in 2 iu l., p. 1 (Z.D.).
51. P re o t p ro f. D r. M irc e a P ă c u ra riu , Isto ria B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e , v o i.
3, 1981, p. 164— 166.
52. G a la G a la c tio n , G a v r il M u s ic e s c u , în « C u re n tu l» , V III (1935), n r. 2464, d in
2 ian ., p. 1, (Z .D .); r e tip ă r it d e « M itro p o lia M o ld o v e i» , X II (1937), n r. 11, n o v ., p.
425— 427. M itro p o litu l Io sif N a n ie s c u a c îş tig a t a d m ir a ţia is to ric u lu i N . Iorcja, c a re
a s c r is c ă la m o a rte (în 1902), m itro p o litu l Io sif N a n ie s c u a fo st c e l m ai s ă r a c om d in
Ia şi I... A s c ris d e s p r e e l în 1918 şi l-a n u m it d a ru l p e c a r e B a s a ra b ia îl fa c e tă rii.
♦ B a s a ra b ia tr e b u ie să -şi r e c u n o a s s c ă p e v r e d n ic u l e i fiu, i a r n o i s e c a d e s ă -i m u l
ţu m im » (N. Io rg a , U n b a sa ra b e a n , m itr o p o lit al M o ld o v e i, în O a m e n i c a ri a u lo st,
v o i. II, 1935, p. 323— 325).
53. C. M . T o m e sc u , M itr o p o lia B a sa ra b ie i. î n v e s titu r a ş i in s ta la r e a 1. P. S. M i
tr o p o lit G u rie , în « L u m in ă to ru l» , LX I (1928), n r. 10, d in 15 m a i p. 33— 34 — C u v in -
ta re a P. C. D eca n a l F a c u ltă ţii d e T e o lo g ie pr. Gr. P iş c u le sc u .
telepciunea, cunoaşterea Bibliei, vorba neaoşă populară... «A crescut,

de copil, în m înăstire, a făcut ascultare la m înăstirea Suruceni, unde a
aju n s sta re ţ şi arhim andrit. A în v ăţat să citească rom âneşte pe cărţi popu
lare rom âneşti, pe care le-a adus în B asarabia un transilvănean oier, că
ru ia basarabenii i-au spus Moş D um itru M ocanu, iar elevul său, Dionisie
Erhan, l-a n um it «un apostol necunoscut al Basarabiei» v'. A în tă rit ci
tirea rom ânească pe Biblie, pe care a în v ăţab -0 şi o ştia toată pe de rost.
P ărin tele G rigorie l-a n um it «un adevărat ostaş al crucii». L-a im presio
n a t com portarea episcopului Dionisie E rhan la S fînta L iturghie : «Nu pri
vea pe nim eni, nu făcea nici o observaţie, n u vorbea decît cu M ielul lui
D um nezeu, pe care îl slujea şi i se închina pînă la păm înt. O, de cite ori
aş fi dorit să adun, ca să vadă această privelişte m ult pilduitoare, pe preo
ţii, pe teologii, pe dascălii noştri şi chiar pe colegii arhiereului Dionisie. Ar
fi dorit să facă, în tr-o biserică un iconostas de sticlă, ca toată lum ea cle
ricală să vadă com portam entul liturgic al arhiereului Dionisie E rhan 5>.
A cestui arh iereu al M întuitorului şi fiu al Basarabiei i-a-dedicat un
cuprinzător şi deosebit de elogios necrolog : «...Un călugăr sfios, îm brăcat
în haine aspre (şi cînd era vlădică !), to tdeauna cu băirile unei traiste îm
p letite în m îna stîngă (nu ca arhim andriţii şi arhiereii tineri de astăzi cu
genţi «diplomat» !) şi cu m ătăniile în făşu rate în m îna dreaptă, m ergea
încet, cu capul cam la o parte şi ţinea ochii în păm înt. P rin Bucureşti nu
zăbovea, pragurile au to rităţilo r nu le bătea. Cine îl vedea întîia oară, nu
putea să ghicească cu cine are de-a face... D ar acesta era vlădica Dioni
sie. Dacă aveai p rilejul să-l priveşti în faţă şi să-l auzi vorbind, era o re
velaţie... Ochii lui de o rară lim pezim e, fru n te a lui albă şi înaltă şi cu
v în tu l lui neaoş, rom ânesc, izvorînd ca din cronici, iţi dovedea o preţioasă
şi ap arte personalitate... Era un suflet d ă ru it de sus cu incom parabilul dar
al credinţei. E ra o inim ă încinsă cu focul tainei creştine. Convorbirea lui,
m ărtu risirile lui p articulare şi liturgice aveau căldura şi sclipirile sfîn
tu lu i jeratic, pe care îl p u rta ascuns sub h ain a lui de şiac călugăresc...»
A dezvăluit şi o latu ră a fiinţei, a vieţii şi a activităţii lui Dionisie
E rhan, mai puţin cunoscută : patriotism ul său activ şi lupta p en tru unirea
B asarabiei cu Rom ânia, în m artie 1918...
în anii 1910— 1918, se afla sta re ţ la m înăstirea Suruceni, care, da
to rită îngăduinţei, grijii şi oblăduirii stareţu lu i, ajunsese loc de intîlnire,
de adăpost ospitalier, de ajutor, consfătuire, iniţiative şi acţiuni patriotice
ale luptătorilor ţom âni basarabeni p en tru pregătirea şi efectuarea U nirii
B asarabiei cu Rom ânia, şi ulterior... A precizat părintele Grigorie că Dio
nisie a av u t un rol puţin cunoscut lum ii mai dep ărtată şi o activitate în
delungă în zilele m ăreţe ale U nirii... Toţi patrio ţii moldoveni (basarabeni)
de acum u n s fe rt de veac (Galaction scria acestea în 1943, n.a.) au fost dacă
nu ucenici, dar cel p uţin sfătuiţi de vigurosul p atrio t Dionisie. D iscreţia
ra ră a acestui om şi um ilinţa lui m onahală a u acoperit p u ru rea şi au stins
54. D io n isie E rh a n , U n a p o s to l n e c u n o s c u t a l B a s a r a b ie i: D u m itru G h ib u , în
« R o m â n ia N o u ă » , (1918), d in 30— V — 1918, p. 1.
55. G a la G a la c tio n , E p is c o p u l D io n isie E rhan, în « C u re n tu l» , V II (1934), n r.
2233, d in 23 a p r., p. 1 (Z.D.).
lum inile a ră tă rii în vileag. Precum foarte puţini ştiu despre teologul ca
a re era, tot aşa şi despre inim a lui rom ânească 5f>.
î- în alte texte, părintele G rigore — Gala rem arcă şi p e 'c îţiv a preoţi
basarabeni, cu m erite şi calităţi mai distincte, pe care i-a cunoscut de
a p ro a p e r>7. Pe com pozitorul m uzician şi d irijor al corului m itropolitan,
protoierul — prof. M ihail Berezovschi, după ce a prezentat felul cum se
slujea în catedrală (Sobor), în postul m are, canonul S fîntului A ndrei Cri-
teanul, l-a elogiat în acest chip superlativ : «Am fost la Roma şi în Ca
pela Sixtină, am auzit corul papei. M aestre Berezovschi, al dum itale este
s u p e rio r! » 58. A scris şi despre compozitorul, m uzicianul şi dirijorul co
rului M itropoliei din Iaşi, G avril Musicescu, n ăscut în Basarabia şi cu
studii m uzicale la Petrograd. Precizîndu-i calităţile com poziţiilor lui m u
zicale, religioase şi laice, opinează, chiar că îi este superior lui Anton
P ann şi cîntecelor sale !5n.
în iunie 1940, a tră it direct dram a cedării B asarabiei, cu pierderi per
sonale (i-au răm as, în cam era de la Facultatea de Teologie, m anuscrise,
scrisori, biblioteca biblică şî exegetică, haine irecuperabile...), precum şi
odiseea refugiaţilor basarabeni. A scris în caietul m artor, pagini cernite f>0.
L -au bucurat fericit eliberarea şi reintroducerea adm inistraţiei rom âneşti
în Basarabia, de după iulie 1941. A scris cîteva articole recapitulative, cu
am intiri din profesoratul său univ ersitar la F acultatea de Teologie din
Chişinău, de ataşam ent fidel basarabean. A făcut m ărturisiri şi declaraţii
pro domo (il.
P ărintele G rigorie Gala Galaction a fost preocupat, cu precădere, de
spiritu alitatea ortodoxă din B asarabia, respectiv B iserica basarabeană, cu
toate im plicaţiile ei dom inante... în anul 1941, el şi-a adunat, coordonat,
sistem atizat,' recap itu lat şi form ulat observaţiile, constatările, am intirile şi
opiniile sale asupra Bisericii basarabene, sintetic şi concis, cinstit, sincer
şi realiât, în două tex te capitale (iniţial conferinţe radiofonice) publicate
aproape deodată (cu cîteva luni diferenţă între ele), cu valoare şi sem
nificaţii de documente... P rim ul l-a in titu la t d i r e c t : Biserica basarabea
nă (a doua oară acest titlu , cu aceeaşi problem ă ! — vezi supra nota 23), şi al
doilea tex t : O rtodoxism ul basarabean.
în prim ul text, după ce am inteşte cele ce scrisese despre Biserica
basarabeană în vizita şi popasul la Chişinău din 1926 şi după ce se referă
la experienţa profesoratului său de patrusprezece ani la Facultatea teo
56. Id em , La m o a r te a v lă d ic ă i D io n isie, în « In fo rm a ţia z ilei» , III (1943), n r. 620,
d in 29 a p r., p. 1 (C o m e n ta rii).
57. P re o ţi b a s a ra b e n i d is tin ş i, r e m a r c a ţi d e P ă r in te le G rig o rie G a la G a la c tio n :
V a s ile H u m ă (« C u re n tu l» , lo c. c it.), P re o tu l p a tr io t A n d r e i M u ra la — f r a te le tr ib u
n u lu i S im io n M u ra fa (« R o m ân ia N o u ă » , IV (1927), n r. 80, d in 4 a p r., p. 2), P e tru
C o m e rz a n (« C u re n tu l» , V il (1935), n r. 2743, d in 23 se p t., p. 1 (Z.I>.). P r e o tu l s tu d e n t
V a s ile J ir e g h ie (ib id e m , V (1933), n r. 1973, d in 3 iu l., p. 1 (Z.D.), Io a n A n d r o n ic
(U n v r e d n ic p re o t b a sa ra b e a n , în «R o m ân ia» , a n . III (1940), n r. 637, d in 8 m art.,
p. 4).
58. G a la G a la c tio n , M . B e r e z o v s c h i, în « C u re n tu l» , V I (1933), n r. 1857. d in 3
a p r., p. 1 (Z.D.).
59. Id e m , G a v ril M u s ic e s c u , lo c. cit.
60. R ă p ire a B a sa ra b ie i, în « A d e v ă ru l» , a n . II (1991), n r. 323, d in 25 ian ., p 3.
61. P a g in i in te r z is e d in • J u rn a lu l» lu i G ala G a la c tio n , în « A d e v ă ru l l ite r a r şi
a rtis tic » , II (1991), n r. 54, d in 17— 24 fe b r., p. 4.
logică ’din Chişinău, el precizează «am cunoscut în tre P ru t şi N istru în

deosebi Biserica basarabeană», cu declaraţia argum entată, că «în B asara
bia şi Biseriea basarabeană — cu toate d urerile şi contrazicerile ceasului
de faţă — avem cea dinţii eparhie a O rtodoxiei rom âneşti (subl. ns.). Dar,
adaugă el, trebuie o bogată şi dublă ex p erienţă în Biserica noastră rom â
nească, de dincoace şi de dincolo de P ru t, ca să poţi să judeci exact
virtu ţile Bisericii basarabene şi să recunoşti prim atul ei in Ortodoxia ro
mânească (subl. a.)*>. A încheiat optim ist : «N ădăjduim puternic, n ăd ăj
duim înaintea lui D um nezeu — cel ce «inim a frîn tă şi sm erită nu va u r
gisi» — că vom trăi să vedem şi să folosim, la lum ina zilei, adevărul pri
m atului ortodox basarabean (subl. a.)» 62.
în tex tu l al doilea : O rtodoxism ul basarabean, mai am plu şi mai ex
plicit, după ce a sesizat unele în rîu riri eterogene de la O rtodoxia rusească,
inevitabile, fatale, din veacul convieţuirii im pusă, în arh itectu ra biserici
lor, ritm u l mai domol şi mai fastuos al serviciilor şi al liturghiilor arhie
reşti, cîntarea polifonă, croiala şi form atul veşm intelor (felonul prelungit
în partea de sus) şi a hainelor preoţeşti (mai pe talie), mai m ultă ataşare
a credincioşilor la biserică şi a preoţilor mai idealişti — sem ne exterioa
re ale O rtodoxism ului basarabean, pe care le-a calificat «întru nim ic su
părătoare, chiar din ele ar m erita să fie im itate şi răspîndite şi în alte
regiuni ale Bisericii O rtodoxe Rom âne, cu religie mai anem ică, a definit,
că «O rtodoxism ul basarabean înseam nă părtăşia rom ânism ului nostru din
tre P rut şi N istru, cît mai curată, cît m ai devotată, cit mai bucuroasă de
jertfă, la dum nezeiasca învăţătură, la S fin tele şapte Taine şi la venera
bila tradiţie a Bisericii «una, sfîntă, sobornicească şi apostolească»
(subl. a.)».
în continuare rep etă cele afirm ate în tex tu l precedent, doar diferit
afirm ate şi form ulate... : «Com parînd pe fra ţii basarabeni, din punct de
vedere bisericesc şi ortodox, cu noi ceilalţi, din celelalte provincii, trebuie
să recunoaştem că basarabenilor li se cuvine să aibă întîietate (subl. a.)».
A m enţionat şi aici : «Întîietatea aceasta este condiţionată... Ca să le-o
acorzi, sau trebuie să fii om sim plu şi de treabă, un om fără m ultă carte
dar cu creştere creştină şi cu frică de D um nezeu, sau trebuie să fii din
adevărata fam ilie teologală...».
în concluzie, el afirm ă că «este un noroc al nostru, al tu tu ro r, şi este
o rezervă de bogăţie sufletească naţională, această comoară a O rtodoxis
m ului basarabean (subl. a.).
V ijeliile care ne culcă la p ăm înt de cîţiva ani, au făcut încă o dată
evident adevărul că secretul tu tu ro r rezistenţelor stă în convingerea re
ligioasă. Nu vom m uri a tîta vrem e cît D um nezeu trăieşte în noi (m inunai
aforism !). Şi în noi, rom ânii, D um nezeul n o stru trăieşte în adevărul şi în
slava Sfintei Treim i, în credinţa învierii M întuitorului şi în ataşam en
tul deplin faţă de Biserica străm oşească. Basarabenii sînt cei dinţii, din
neam ul nostru (românesc), în credinţa, în avîntul, în nevinovăţia şi în tra-
62. G a la G a la c tio n , B iseric a b a sa ra b e a n ă , in « V ia ta B a sa ra b ie i» , X (1941), n r.
1, ia n ., p. 5— 7.
diţionalism ul lor faţă de aceste sfinte izvoare ale A devărului şi ale V ie
ţii (subl. ns.)» 63-
Părintele G rigorie — Gala a văzut şi urgia pustiitoare com unistă din
anul 1940— 1941, cu B asarabia depopulată de intelectuali şi indezirabili
rom âni, deportaţi şi lichidaţi, şi cu războiul antisovietic pentru eliberarea
Basarabiei — incendiată şi ruinată... A scris cîteva articole despre situa
ţiile tragice, um ane, sociale, edilitare, bisericeşti de acolo...
«Ştim azi adevărul !... — a declarat în unul din ele. C atedrala din
Chişinău, capela F acultăţii de Teologie, de curînd prim enită, biserica din
palatul m itropolitan, frum oasa sală eparhială... a u fost, în parte sau în
întregim e, răstu rn a te şi nimicite... O profundă triste ţă îşi face cale in su
fletele noastre şi o am ară filosofie ne cheam ă stă ru ito r la priveliştea şi la
judecata faptelor omeneşti...
De cînd istoria îşi aduce am inte, profanarea şi dărim area sanctuare
lor a fost de-a p u ru ri socotită ca m anifestarea celei mai hîde barbarii.
A dezaprobat şi a condam nat categoric pe cei ce prigonesc pe Dum
nezeu, în locaşurile lui sacre, p entru conştiinţa c e lo r ce le venerează, şi
este o faptă de bestialitate abominabilă...
Totuşi a privit viitorul optim ist şi tonic... «Chişinăul va renaşte din
cenuşa lui... B asarabia codreană este din nou slobodă să-şi cînte doine
le... Sfintele m înăstiri pot din nou, fără stinghereală, să-şi vestească sfin
tele slujbe, în graiul de argint al clopotelor... Hel£şteele de sub dealuri
vor răsfrînge ca şi mai înainte soarele lui D um nezeu şi al libertăţii...
Şi — de va fi voia Dom nului — vom culege încă o dată gînduri şi
icoane din scum pul păm înt basarabean !» 64.
Aşa ar fi fost întocm ai, dacă..., dacă nu s-ar fi întors cotropitorii cu
noscuţi..., biruitori, mai furioşi şi m ai răzbunători, şi p e n tru mai m ulţi •
ani, şi au continuat şi desăvîrşit dezastrul satanic....
P ărintele G rigorie — Gala Galaction, de departe şi îngîndurat, u r
m ărea cele ce se petrec în draga lui B asarabie, însem na în Jurnal şi se
ruga m ilostivirii divine... 65.
Cît de m ult se bucură el, unde se află el, în îm părăţia celor ce cred
în învierea, cu adevărat, a M întuitorului Iisus H ristos, aşa cum a crezut
el şi a dovedit şi altora..., cît de fericit se bucură de m iracolul celor ce
se petrec astăzi în B asarabia, rom ânească şi ortodoxă, reînviată — cu
lim bă rom ânească, cu slovă latină, cu Tricolor, suverană şi cu denum ire
nouă, mai adevărată : R epublica (rom ână) M oldova !...
P r. G H E O R G H E C-UNESCU
(D in n e a m d e ră z e ş i o rh e ie n i)
63. Id e m , O r to d o x is m u l b a sa ra b e a n , in « R e v is ta f u n d a ţiilo r re g a le » , V III (1941),

n r. 8— 9, d in a u g .— se p t., p. 359— 362.
64. Id e m , R e c h e m ă ri, în « V ia ta B a sa ra b ie i» , X (1941), n r. 11— 12, n o v .— dec.,
p. 865— 867.
65. P a g in i in te r z is e d in t j u r n a l u l » lu i G ala G a la c tio n , în « A d e v ă ru l lit e r a r şi
a rtis tic » , II (1991), n r. 55, d in 24 f e b r.— 4 m a rt., p. 4, n r . 56 d in 5— 12, n r. 57, d in
10— 15 m a rt., p. 4.
UN MARE DIPLOMAT ŞI CREŞTIN ORTODOX ROMÂN
Cincizeci de ani de la m oartea lui N icolae Titulescu

(17 m artie 1941 ^— 17 m artie 1991)
« A p a r ţin B is e r ic ii O r to d o x e A u to c e -
ia le R o m â n e ş i În ţe le g sâ n u m ă a b a t n ic i
o d a tă d e la d o c tr in e le şi d is c ip lin e le ei».
(N . T itu le s c u )
Se îm plinesc anul acesta cincizeci de ani de la m oartea m arelui pa

trio t şi diplom at rom ân, Nicolae T itulescu, om ul care şi-a consacrat în
treaga activitate şi pricepere apărării independenţei naţionale şi integri
tăţii teritoriale a P atriei. în perioada interbelică şi mai ales în urm a uni
rii din 1918, Rom ânia avea nevoie de o gîndire lucidă politică şi de- o
m inte strălucitoare care să-i apere interesele, integritatea, suveranitatea
şi pacea, m ai ales prin acţiuni diplom atice. Aceste aspiraţii şi-au găsit
ecoul în persoana lui N. Titulescu, patrio t rem arcabil, sufiet al poporului
rom ân, ju rist strălucit, diplom at uriaş «poate cel mai m are diplom at al
tim pului său» 1.
Om politic ra r în tîln it în istoria ţării noastre p rin viziunea sa adine
pătrunzătoare, «omul uim itor» care n-a av u t şi nu va avea pereche», cum
afirm a un biograf al său, Nicolae Titulescu şi-a legat idealurile sale de
cele ale ţării. Tim p de aproape două decenii influenţează «direcţiile fu n
dam entale ale politicii externe a Rom âniei, contribuind la creşterea pres
tigiului ei în lume» 2 Cunoscător al frăm în tărilo r istoriei poporului nos
tru , ca şi Nicolae Iorga, poate fi socotit steau a călăuzirii naţiunii rom âne
pe calea suveranităţii şi independenţei.
El m erge pe calea deschisă de înaintaşii săi, diplom aţi rom âni : Nico
lae Bălcescu, Al. I. Cuza, M ihail K ogălniceanu, Take Ionescu etc., reu
şind, p en tru vrem ea sa, să im pună lum ii contem porane respectul ce dato
rau României.
A. F. G rangulis afirm a că «dacă E uropa a r fi ţin u t seam a de politica
pe care o preconiza el, desigur că alta a r fi fost so arta ei» 3, referindu-se
la atrocităţile fasciste de m ai tîrziu.
Personalitate diplom atică de talie m ondială, Nicolae Titulescu, s-a
născut la 4 m artie 1882 în fam ilia unui avocat din Craiova. T atăl său, Ion
T itulescu era fiul protopopului Nicolae Econom u, urm aş al unei fam ilii de
m oşneni care, în tre 1836 şi 1874, a devenit coproprietar al unei mici moşii
în com una B ărbăteşti din ju d eţu l Olt. M ama sa, M aria Titulescu, era una
din nepoatele m arelui pictor rom ân Theodor A m an T atăl iui, Ion T itu
lescu, a fost prefectul judeţului Dolj, preşdintele C urţii de Apel din C ra
iova şi d ep u tat în parlam ent. Cu am biţia ce-1 caracteriza, Ion Titulescu ar
fi dorit să-i dea fiului său Nicolae o serioasă educaţie şi o tem einică in
1. A . F. F ra n g u lis , A m in tir i d e s p r e N . T i t u le s c u , în r e v is ta «L um ea», N o . 11/10
m a r tie 1966, p. 22.
2. Io n G re c e s c u , N ic o la e T itu le s c u , E d itu ra ş tiin ţific ă . B u c u re ş ti 1980, p. 13.
3. A . F. F ra n g u lis , op. c it., p. 22.
4. Io n M . O p re a , N ic o la e T itu le s c u , E d itu ra ş tiin ţif ic ă . B u c u re ş ti 1966, p. 6.
stru cţie p en tru a-i asigura o carieră strălucită. El m oare, însă, in 1883,
m ult înainte de a-şi fi p u tu t vedea gîndul îm plinit.
T oată grija revine mamei sale, care îm preună cu fiul ei se stabileşte
în com una T ituleşti, unde Nicolae şi-a p etrecu t copilăria şi unde va urm a
şi şcoala prim ară. Liceul îl urm ează în Craiova, unde obţine prem iul de
onoare la exam enul de b acalaureat în 1900, la Liceul «Carol I». Aici «a
fost cel mai strălu cit elev al şcolii, o adevărată m îndrie a liceului şi chiar
a centrului şcolar din localitate, lăsînd o frum oasă am intire în inim a pro
fesorilor şi a colegilor» săi r>.
în acelaşi an, 1900, pleacă la Paris urm înd cursurile F acultăţii de
drept. Aici tîn ăru l T itulescu se dedică studiului disciplinelor juridice, de
venind repede, datorită inteligenţei sale deosebite, apreciat de reputaţi
savanţi şi ju rişti francezi ca : M arcel Planiol, C harles Lyon-Cain, B erthe-
lem y etc. în 1903 obţine prem iul «Ernest Beaum ont», iar p en tru teza de
doctorat : «Essai sur une theorie generale des droits eventuels» obţine cea
m ai înaltă distincţie «Cum laude».
întorcîndu-se în ţa ră se înscrie în baroul avocaţilor din Bucureşti,
iar în 1905 este n um it profesor suplinitor la catedra de D rept civil a F a
cultăţii de d rep t din Iaşi şi apoi la Bucureşti, funcţionînd pînă în 1931.
în 1907 N. T itulescu se înscrie în partid u l lui Take Ionescu, partid
conservator-dem ocrat, iar peste cinci ani este ales d e p u ta t al colegiului I
din ju d eţu l Rom anaţi. El participă în parlam ent a lă tu ri de N. Iorga, T itu
M aiorescu, D. N. Xenopol, Take Ionescu, N. D. Cocea etc. la toate dezba
terile interne ale României. în vara anului 1918 pleacă la P aris unde îm
p reu n ă cu un g rup de politicieni rom âni duce o susţinută activitate în fa
voarea României.
G uvernul progerm an condus de Al. M arghilom an încheiase deja
pacea separată cu P u terile C entrale şi cedase o p a rte a teritoriului Rom â
niei. N. T itulescu se declară contra acestei sam avolnicii prin înfiinţarea
la Paris a «Consiliului N aţional Român» în fru n te cu : Take Ionescu, Octa-
vian Goga, C onstantin Mile, T raian Vuia etc.
în 1920 este num it la conducerea M inisterului de Finanţe, unde regle
m entează chestiunile financiare, ducînd tra tativ e cu cercurile financiare
din F ra n ţa şi Anglia, iar în 1922 e num it am basador în Anglia, post în
care răm îne pînă în 1932.
O dată cu instalarea guvernului liberal la cîrm a ţării în iunie 1927, es
te chem at din străin ătate şi n um it în fru ntea m inisterului de externe pen
tru ca, după îndeplinirea m andatului, să se întoarcă în capitala M arii B ri
tanii ca m inistru plenipotenţiar.
P en tru m eritele sale deosebite ca m are diplom at şi prom otor al m a
rilor idei de pace este ales, succesiv, preşedinte al celei de-a X î-a şi al
celei de-a XH -a sesiuni a A dunării G enerale a Societăţii N aţiunilor. A
fost, de asem enea, m em bru activ al Academ iei Rom âne, doctor «honoris
causa» al U niversităţilor din A tena şi din B ratislava, preşedinte al Aca
dem iei Diplom atice Internaţionale 6.
5. Ib id e m , p . 7.
6. Ib id e m , p. 118.
La 19 octom brie 1932 e din nou în fru n tea m inisterului de externe

pînă în iulie 1936, cînd este fo rţat de g uvernul T ătărăscu să demisioneze.
A dversarii lui T itulescu cei mai înverşunaţi erau căpeteniile Gărzii de
fier pe care I. G. Duca o desfiinţează, la îndem nul lui Titulescu, fapt pen
tru care a fost inclus şi el în «listele negre». Aceştia u rm ăreau îndepăr
tarea lui Titulescu, ceea ce au şi reuşit, căci «vedeau în persoana lui un
antifascist convins şi nu-i puteau ierta rolul im portant pe care îl jucase
in dizolvarea Gărzii de fier» La 29 august 1936 Gh. T ătărăscu în lătu ră
pe T itulescu definitiv din guvern. M ari personalităţi ale lum ii, în spe
cial din cercurile antifasciste, îşi m anifestă nem ulţum irea p en tru această
atitudine faţă «de unul dintre cei mai strălucitori exponenţi ai antifas
cism ului şi antirevizionism ului» 8. Suferind a tît de o boală ce-i m ăcina să
nătatea, dar mai ales p en tru m area ned rep tate ce i se făcuse, dezam ăgit
şi de ineficienţa luptei contra hitlerism ului din patria sa, se stinge din
viaţă la Cannes, la 17 m artie 1941.
A stfel se stinge luceafărul diplom aţiei rom âneşti care fusese «o in
teligenţă excepţională, vie, rapidă, ascuţită, sclipitoare, depăşind cu m ult
pe cea obişnuită, însuşindu-şi specificul şi relaţiile ideilor, p e n tru a ajunge
la realizări şi soluţii d in cele m ai ingenioase. De asem enea o viziune şi in
tuiţie a viitorului ce-ţi lăsa im presia că-1 presim te» n.
C aracterizat ca «m inistru al unei ţări m ici care face politică în stil
m are», ca un «om uim itor», T itulescu avea un mod «tum ultuos de a se
com porta, un cap lucid zăpăcind pe to ată lum ea cînd îşi ţinea discursu
rile, metodic, avînd raţionam entul adesea paradoxal, dar întotdeauna ba
zat pe texte şi o deplină stăpînire a drep tu lu i internaţional, d-1 Titulescu
copleşea pe orice interlocutor» 10.
C ultura şi form aţia sa juridică şi intelectuală adăugau valenţe sen
tim entului de profund patriotism şi ataşam ent p en tru ţară şi poporul
rom ân.
Ce a fost m arele patriot, diplom at şi om politic p en tru întreaga ome
n ire din tim pul său şi după sine, ne spune Savel Rădulescu, tovarăşul său
de m uncă şi sacrificiu, la 21 m artie 1945 : «Titulescu a fost viaţă, m işca
re, flacără, tum ult. A fost o com plexitate fastuoasă, o risipă de daruri,
în su fleţit de încredere sau chinuit de îndoială, p u rtîn d în el siguranţa
drum urilor de m îine sau denunţînd cu tărie prim ejdiile din um bră, pro
fet luminos, herald patetic» n .
Om agiind această m are personalitate diplom atică, acest bărb at ilus
tru al Rom âniei, se cuvine să sublinieze cîteva din trăsătu rile esenţiale
ale personalităţii sale : N eîntrecut orator şi diplom at desăvîrşit, N. T itu
lescu a ajuns la această p erform anţă în u rm a unei m unci asidue şi labo
rioase, cum afirm a contem poranul şi colaboratorul său Savel Rădulescu:
«celor ce-i elogiau acest dar excepţional el le răspundea că talentul lui
7. Ib id e m , p. 352.
8. Ib id e m , p. 364.
9. S a v e l R ă d u le sc u , D ip lo m a ţi ilu ş tr i, v o i. I, p. 384. i
10. T a h o u is, 20 d e a n i d e te n s iu n e d ip lo m a tic ă , B u c u re ş ti, 1965, p. 151.
11. A l. B otez, N ic o la e T itu le s c ’i în A m e r ic a , în C a le n d a r u l « C re d in ţa » , e d ita t d e
E p is c o p ia ro m â n ă o r to d o x ă m is io n a ră in A m e ric a , 1966, p. 97.
A N I V E R S Ă R I — COM EM ORARf 77
nu e decît rodul m uncii ce depunea în studiul chestiunii» 12. E ra un 'bra-

tor de o m are diversitate, stăpînind o a rtă de excepţie avînd putere de
convingere, o logică de excepţie. în ascensiunea sa oratorică întrebuinţa
toate m etodele oratoriei com parabile cu ale S fîn tu lu i Ioan G ură de Aur.
Oricine citeşte discursurile sale este adine su rp rin s de sobrietate, de ele
ganţă şi docum entaţia logică, ce face din au to ru l lor un orator ilustru
alătu ri de toţi oratorii şi diplom aţii tu tu ro r vrem urilor. Form a sa ora
torică im pecabilă, şi expunerea plină de patos şi idei inestim abile erau
de excepţie, elogiate de contem poranii săi astfel : «Verbul său era uşor,
clar, logic, precis, fluent, elegant, cînd ferm ecător, cînd sever şi incisiv
plin de o vioiciune, o responsabilitate şi un elan captivant, iar în replica
ce dădea adversarului s-ar spune că părea şi mai prestigios şi mai stră
lucitor. Spiritul său de adîncă analiză sau de sinteză generalizator se îm
bina într-o bogăţie de idei şi o profunzim e de gîndire pe care le îm brăca
în tr-o elocinţă adesea caldă, adesea pasionantă şi cu ecouri em otive, ştia
să dea rostirii sale claritate, viaţă şi culoare, iar cînd trebuia, nici seve
ritatea incisivă, nici chiar vehem enţa stăpînită nu lipseau» in. R ostirea
discursurilor era făcută cu m ult talen t şi prezenţă de spirit, sim ţind pu
blicul, m odelînd rostirea iar gesturile arm onizate cu rostirea ideilor. El
însuşi spunea că «dacă cuvintele au aşa de m are v rajă, e că poate în ele
sînt bucăţi din sufletul pe care oratorul şi-l ru p e şi îl îm prăştie ca să
ajungă, fie m ăcar p en tru o clipă la deliciul suprem care se cheam ă com
uniunea desăvîrşită cu alţii» (10 iunie 1921) ,/‘.
D iscursurile sale relevă nu num ai căldura dar şi prietenia prin ele
ganţa lor vestim entară, răspîndind farm ec şi sensibilitate oratorică. La
vrem ea sa talen tu l oratoric al m arelui orator şi diplom at rom ân N. T i
tulescu nu era tre c u t cu vederea. Elena V ăcărescu îi dedică o poemă,
iar A natole de Monzie îl com para cu H am let, p e n tru înfăţişarea sa m e
reu preocupată de a găsi noi căi ce suscitau interesele ţării sale, România.
E xpunerile sale oratorice, se oglindeau în gîndirea sa diplom atică
avînd ca scop apărarea şi prom ovarea intereselor Rom âniei în perioada
interbelică. P rin diplom aţia sa desăvîrşită se ajunge la încheierea a o
serie de pacte, care deschid şi creează p en tru ţa ra noastră legături cu
m arile 'puteri europene : F ranţa, Anglia, U.R.S.S., precum şi cu ţările
balcanice. P rin acest talent, de necontestat, N. T itulescu a reuşit să -adu
că ţării noastre cele mai m ari avantaje, în lătu rîn d toate pericolele pen
tru m om ent pentru că el «cunoştea excelent situ a ţia din Europa» prin
clarviziunea sa diplom atică,1’’/ Ca diplom at 'burghez, Idar «inteligent»,
cum era num it, el prom ova conceptul diplom atic bazat pe un «sistem
de principii, teorii şi reprezentări avînd o logică interioară coerentă cu
priv ire la natura, esenţa, scopul şi tehnicile diplom aţiei m oderne, iar fi
nalitatea concepţiilor şi operei diplom atice o constituie consolidarea lăun
trică a statu lu i rom ân m odern, creşterea vocaţiei sale în lume, conco
12. S a v e l R ă d u le sc u , op. c it., p. 386.
13. Ib id e m , p. 386.
14. Ib id e m , p. 390.
15. A c a d . I. M . M o isk i, U n r e m a r c a b il d ip lo m a t euro p ea n , B u c u re ş ti, 1966.
m iten t cu fău rirea unui clim at general de pace, securitate şi colaborare

pe principiul drep tu lu i internaţional» )(i.
Pacea şi securitatea generală erau coordonatele gîndirii sale diplo
m atice, bazate pe interesele ţării.
Rolul său în im portantele organism e ale vrem ii : Mica înţelegere şi
înţelegerea Balcanică, a, a v u t rezu ltate scontate la vrem ea sa, creînd
legături trainice şi de respect cu : Cehoslovacia, Iugoslavia, G recia, T u r
cia etc. De asem enea prin funcţia de preşedinte al celor două A dunări
G enerale ale Societăţilor N aţiunilor a realizat contacte cu ţările euro
pene prin care, a p u tu t p en tru un scurt tim p să în lătu re pericolul războiu
lui care îşi făcea din ce în ce mai auzit glasui feroce.
Un bun creştin ortodox român. M arele lu ptător pentru drep tu rile
ţării rom âne, Nicolae T itulescu provenea din tr-o fam ilie de preoţi, b u
nicul său, Nicolae Economu era protopop.
F ără îndoială că T itulescu răsfoise cărţile teologice ale bunicului său,
dovadă cunoştinţele sale religioase în m ulte din problem ele creştine şi
mai ales în problem a u n ităţii credinţei creştine. El ştia, deşi nu era teo
log, că apropierea în tre oam eni se poate face p rin credinţă şi de aceea
el declară u n itatea religioasă p rin «com unitate absolută», fiind de acord
în tru totul cu u n itatea religiei în Hristos.
In diferent de confesiunea religioasă, lum ea şi-a avut aceeaşi sursă
de credinţă la început căci «pornind fiecare de la lum ina pe care credin
ţa noastră o aprinsese în noi, ajungem la com unitate absolută de senti
m ente, datorită faptului că mai presus de contingenţe, e ra un lucru su
prem tu tu ro r celorlalte şi care ne apropia strîn s : unitatea religiei lui
Hristos» l7.
D iplom atul rom ân era, clar, vădit preocupat de u n ita te a religioasă a
oam enilor, ştiind că uniţi în aceeaşi credinţă religioasă, oam enii sîn t uniţi
p e n tru pace şi nu se mai urăsc în tre ei.
P e n tru convingerea auditoriului său de m ulte ori nu num ai că pu
nea în discursurile sale în v ăţătu ri creştine ortodoxe, d ar apela la preo
ţii de ţară să se străduiască p e n tru îm b u n ătăţirea situaţiei ţărănim ii din
epoca sa.
Cunoscător al problem elor interne şi e x tern e ale ţării, N. T itulescu a
lu p ta t cu tenacitate p en tru în lătu rarea problem elor care generau starea
rea a ţărănim ii în tre cele două războaie m ondiale. El n-a u ita t pe aceia
în m ijlocul cărora a copilărit, avînd o deosebită dragoste şi respect pen
tru lucrătorii de aur ai păm în tu lu i rom ânesc. El 'constata însă cu am ără
ciune că «mai m ult decît a treia parte d in populaţia ru rală n -are pă
m înt» 18, deşi ţăranii sîn t «posesorii în d re p tăţiţi ai păm întului naţional» 1!).
T itulescu ştia că p rin tre aceşti ţărani şi p rin tre cei răsculaţi la 1907 se
aflau şi m ulţi preoţi ortodocşi, iar situaţia m aterială a acestora nu era mai
bună decît a enoriaşilor lor. în paginile revistei «Ţăranul», el face un pa
tetic apel către «preoţi, învăţători sau săteni care voiesc ca păsurile lor
16. Io n G re c e s c u , op. cit., p. 131.
17. N . T itu le s c u , D isc u rs u ti, E d itu ra ş tiin ţific ă , B u c u re ş ti, 1967, p. 16.
18. Ib id e m , p. 83.
19. Ib id e m , p. 80.
SĂ
L
rare să fie aduse la cunoştinţa generală» 20, să facă uz de to ate m ijloacele pen- •
tru a sensibiliza opinia publică, în vederea îm b u n ătăţirii vieţii ţăranilor.
plo- M artor al tragicelor evenim ente d in 1907, T itulescu constata că şi
după acest evenim ent, starea ţăran u lu i răm înea aceeaşi, m otiv p en tru
e şi care el cere înfăptuirea reform ei agrare şi îm b u n ătăţirea stării sale cul
in d turale.
Tur Ţărănim ea, deşi o clasă num eroasă, era în m are parte incultă, cu lip
nări suri m ari, iar starea săn ătăţii lor din cele m ai precare «neavînd ca m ij
uro- loc de trai decît m unca aridă, şi încă aceasta de m ulte ori iluzorie»
oiu- P e n tru com pensarea lipsei de asistenţă sanitară în m ediile săteşti apelea
ză ca educaţia sa n ita ră să fie făcută «prin şcoală şi prin biserică», cerînd
chiar insistent in terv en ţia Bisericii, ştiu t fiind fap tu l că preotul era pri
jrile
bu- mul care alerga la patul bolnavului.
T itulescu a fost, totodată, şi apărătorul religiei m inorităţilor conlo
cuitoare, ca o îm plinire a un ităţii naţionale a Rom âniei şi a altor state.
sâu, S uveranitatea şi apărarea in tegrităţii teritoriale nu e afectată de m ino
ie şi rităţile conlocuitoare, care au dreptul la toate m anifestările lor culturale
teo-
şi religioase. în concepţia m arelui politician-diplom at rom ân, «un stat ca
iceea
re nu şi-ar d a seam a că interesul său principal constă în a obţine loiali
fcord
tatea tu tu ro r cetăţenilor săi şi nu a desfiinţa individualitatea culturală şi
religioasă a unora d in tre supuşii săi... n -a r viola num ai legile um anităţii
►ursă care trebuie să călăuzească orice com unitate civilizată, el a r viola însăşi
îdin- legea conservării existenţei sale» 22.
enti- A părînd d rep tu rile m inorităţilor, ca d re p t pozitiv, um an şi m oral cu
1 su- tendinţă de aplicare generală, T itulescu apăra n u num ai interesele poli
ă lui tice ale popoarelor ci şi interesele strict sp iritu ale ale m inorităţilor, care
au d rep tu l la religia lor proprie.
asă a Nici un sta t nu trebuie şi nu poate desfiinţa «individualitatea cul
uniţi tu ra lă şi religioasă a supuşilor săi» 'a . C ultul religios nu poate fi îngrădit
nim ănui indiferent de. naţionalitatea sa, ci fiecare are, p rin tr-o garanţie
i pu- internaţională, «dreptul la libertate individuală şi la libertatea cultului»,
areo- ba mai m ult, oricine poate beneficia de fondurile publice «destinate edu
i din caţiei şi religiei».
Ca ju rist bine docum entat el atrăgea aten ţia Ligii N aţiunilor că tre
seu a buie să garanteze, ca interes internaţional, problem a credinţei şi exerci
ta re a tarea liberă a cultului fiecărui individ.
aceia C hiar dacă textele vorbesc de deosebiri d e rasă, lim bă, religie, n i
pen- meni nu este chem at să «facă deosebire între lim bă şi dialect, între re
n ără- ligie şi sectă» 2'\ aici secta referindu-se la confesiunea m inorităţilor con
e pă- locuitoare.
al» 1!». Scoaterea articolului 21 din prim ul proiect al P actului Societăţii Na
07 se ţiunilor, referito r la religia m inorităţilor, nu a su scitat lui T itulescu num ai
a mai indignare, d ar el cere cu tărie păstrarea articolului respectiv în textul
in pa Pactului, ca fiecare să-şi practice confesiunea pe care a îm brăţişat-o, mai
le lor
20. Ib id e m , p. 79.
21. Ib id e m , p. 118.
22. Ib id e m , p. 393.
23. IbideQ i.
24. Ib id e m , p. 304— 305.
ales dacă ea nu este contrară legilor ţării respective, fără să fie tulburate
credinţa şi convingerile religioase ale individului.
«Nimic, zice Titulescu, nu va îm piedica libertatea de exerciţiu, a
oricărei credinţe, religii sau opinii, a căror practică nu este incom pati
bilă cu ordinea publică şi cu obiceiurile», şi că, pe teritoriul statelor res
pective, «nim ănui nu i se va tu lb u ra viaţa, libertatea şi liniştea pentru
credinţa, religia sau convingerile sale» 2,\
O intensă activitate, a avut m arele diplom at rom ân în problem a pă
cii, voind stăvilirea agresiunii fasciste ; cerînd totodată dezarm area şi re
ducerea efectivelor m ilitare pe baza convenţiilor legale şi a tratativ elo r
,vn cadrul tu tu ro r organism elor internaţionale ale vrem ii : M ica în ţe
legere, înţelegerea Balcanică, Liga N aţiunilor etc.
Ca lu p tăto r antirevizionist şi antifascist considera dezarm area pia
tră de încercare a înţelegerii în tre naţiuni, propunînd la G eneva tu tu ro r
ţărilo r să interzică stocarea de arm e pe terito riu l lor. «Noi, declara el
cîndva, ne străduim să îm piedicăm un al doilea conflict mondial... şi nu
este decît o soluţie : S ecuritatea colectivă şi colaborarea» 2(i.
Războiul nu constituie o rezolvare viabilă a problem elor ce confrun
tă om enirea, războiul nu-i decît o crim ă şi trebuie în lă tu ra t din exis
te n ţa societăţii iar diferendele interstatale trebuie rezolvate pe cale paş
nică. El considera războiul «un fenom en anorm al» 27 şi m ilitează stato r
nic p en tru m asa tratativ elo r, căci «num ai p rin tr-o politică constantă de
pace şi de prietenie cu toate popoarele, fă ră deosebire, se poate asigura
viaţa şi dezvoltarea ţării conform destinelor ei» 2a.
C redinţa creştină ortodoxă este în g em ăn ată cu pacea lum ii, consi-
derînd pacea lui H ristos d orinţa cea m are a lumii. El atestă un lucru, în
făp tu it de Biserică, în fiecare dum inică şi sărbătoare, cind toţi credin
cioşii şi preoţii rostesc perm anent rugăciuni p e n tru pace.
T itulescu folosea în docum entaţie, cînd vorbea auditoriului său, în
v ă ţă tu ra creştină despre pace. Aşa, de exem plu, în conferinţa «Dinamica
păcii», relevă clar concepţia sa de a exclude forţa ca mijloc de rezolvare
a tu tu ro r problem elor şi de «distrugere fizică a oamenilor». Pacea, ca ce
rere în rugăciunile noastre continuă în fiecare zi că tre «bunul Dum nezeu
al păcii».
T itulescu cunoştea întreaga în v ăţătu ră evanghelică despre pace, şi pe
tem elia acestei în v ăţătu ri exclam a el că D um nezeu este «al păcii şi nu al
războiului». C unoscător al cuvintelor M întuitorului din Evanghelia Sfîn-
tu lu i Ioan XIV, 27 care spune : «Pacea mea dau vouă, nu precum dă lu
mea, vă dau Eu», T itulescu rostea cele mai în ălţătoare şi edificatoare cu
vinte, rostite de un laic, despre pacea creştină, pacea M întuitorului Iisus
H ristos, Dum nezeul păcii, cînd spune că pacea «e obiectul rugăciunilor
şi al ex o rtaţiu n ilo r continue către bunul D um nezeu a l păcii care, în stră
lucirea concepţiei sale, nu pare a fi avut în inim ă şi p e buze decît pacea» 29.
25. Ib id e m , p. 312.
26. A l. Z a m fire sc u , L -a m c u n o s c u t p e T itu le s c u , B u c u re ş ti, 1966.
27. Io n G re c e s c u , op. c it., p. 57.
28. N . T itu le s c u , D o c u m e n te p o litic e , E d itu ra p o litic ă , B u c u re ş ti, 1967, p. 712.
29. N . T itu le s c u , D isc u rsu ri, p. 498.
P e n tru el «pacea nu e o sim plă vorbă», ci e «indivizibilă», iar dacă

există un cerc vicios este p en tru că popoarele n -au încredere unele în al
tele ; de aceea ca preşedinte al Societăţii N aţiunilor în sesiunile a X l-a
şi a X H -a spunea că războiul poate fi ocolit prin p atru porunci : «încre
dere, prudenţă, acţiune şi sp irit de sacrificiu»
El consideră că p en tru a realiza adevărata pace pe păm înt, trebuie
m ai întîi să avem pace în sufletele noastre, relevlnd că adevăratul duş
m an este în noi. Num ai aşa p u tem realiza pacea cînd vom exterioriza
pacea din sufletele noastre, alungind duşm anul din noi : «să izgonim,
aşadar, noi înşine duşm anii noştri interiori» 3I.
Toate pactele încheiate, şi p e n tru a căror realizare s-a străd u it, nu
urm ăreau altceva deoît realizarea păcii în tr-u n «front unic» ;î2. Ca isto
ria să nu se m ai repete, el vedea idealul comun al religiilor, indiferent
de în v ăţătu ra lor, realizarea păcii pe păm înt ca ţel suprem . «Nu avem
noi acelaşi ideal, nu luptăm noi p en tru aceeaşi cauză care este aceea a
Păcii pe p ăm în t ?» 33, se adresa el m onseniorului V alerio Valeri.
Vizionar al unei lum i de pace p en tru posteritate, ştia că toate sfor
ţările ostenitorilor p e n tru pace nu vor fi în zadar ch iar dacă ei nu vor
fi fost decît «soldaţii necunoscuţi ai victoriei păcii» •M.
N. T itulescu nu vedea nici o piedică din p artea credinţelor religioa
se în calea cooperării paşnice în tre state. In d iferen t oricărei religii am
aparţine, afirm ă Titulescu, izvorul vieţii e acelaşi «izvor de m orală», de
acţiune şi de ideal al păcii. T oate trebuie să fie anim ate de coexistenţă
şi cooperare paşnică p en tru că «existenţa sistem elor, doctrinelor sociale, a
credinţelor religioase deosebite nu e o piedică în calea cooperării şi rea
lizării coexistenţei şi cooperării paşnice în tre state» 3r>.
în toată opera sa oratorică, preocuparea p e n tru suprem aţia păcii este
constantă, p en tru el pacea este realizabilă pe toate tărîm urile vieţii con
tem porane, a tît politic c ît şi religios, toţi dorind pacea «cu ardoare» so-
cotindu-se toţi nu altceva decît «servitorii păcii, dar în acelaşi tim p şi
servitorii dreptăţii» :)6.
In concepţia m ultor autori care s-au ostenit cu interp retarea şi în
ţelegerea operei m arelui nostru patrio t şi diplom at, acesta este asem ănat
cu S â n tu l Apostol şi E vanghelist Ioan a?.
Deşi s-a afirm at ca m are apărător al tu tu ro r confesiunilor religioase,
T itulescu, răm îne un creştin ortodox convins, fără să se abată de la doc
trin a şi disciplina Bisericii O rtodoxe Române. El şi-a p ăstrat nedezm inţit
credinţa ortodoxă a bunicului său, protopopul Niculae, a părinţilor săi ca
pe ceva sfînt, profund rom ânesc. In acest context putem afirm a că nu
* vedea cu ochi buni concordatul cu Roma. De aceea, în faţa episcopului
catolic, m onseniorul Valerio V aleri, Titulescu îşi m ărtu risea credinţa or
30. lb id e m , p. 370.
31. N . T itu le s c u , D o c u m e n te p o litic e , p. 387.
32. Ib id e m , p. 802.
33. N . T itu le s c u , D isc u rsu ri, p. -18.
34. N . T itu le s c u , D o c u m e n te p o litic e , p. 712.
35. Io n G re c e sc u , o p . c it., p. 127.
36. P. C o n s ta n tin e s c u -Ia ş i, O im p o r ta n tă lig u r ă d ip io m a tjc ă e u r o p e a n ă în « S tu
d ii», R e v is tă d e is to rie , X IV (6), 1961, p. 1422.
37. B. B ră n iş te a n u , N ic o ia e T itu le s c u , A m in tir i, N o te , R e lle x ii, S o c e c , p. 83.
B. O . R. — 6
82 BISERICA O R T O D O X A ROM AN7L
todoxă ca pe un a d ev ărat jurăm ânt : «Sînt, M onseniore, un credincios.

A parţin Bisericii O rtodoxe autocefale rom âne, şi înţeleg să nu mă abat
niciodată de la doctrinele şi disciplinele ei» 38. Subliniind cuvintele : «Bi
sericii O rtodoxe A utocefale Române» T itulescu vrea să arate indepen
denţa Bisericii 'O rtodoxe Rom âne, că ea este de sine stătătoare fără să
fie supusă vreunei Biserici. Aşa cum el dorea p e n tru ţara sa Rom ânia,
suveranitatea, independenţa şi in teg ritatea teritorială, tot aşa prin ex
p rim a re a cuvintelor am intite, T itulescu a firm a independenţa Bisericii
Ortodoxe Române.
Omagiinld personalitatea m arelui p a trio t şi diplom at, sîntem con-

strinşi să rem arcăm că, principiile sale îşi dovedesc şi azi actualitatea lor
«pentru că statu l rom ân în evoluţia lui urcă pe o treap tă nouă, iar cu
noaşterea trad iţiilo r politice înaintate, în vederea folosirii lor, a devenit
o necesitate istorică» •i9.
A ctivitatea m arelui om politic, principiile care l-au călăuzit consti
tuie tot atîtea punţi spre viitor, căci ele d e v in «stîlpii principali ai edi
ficiului relaţiilor internaţionale, principii care continuă să form eze liniile
diriguitoare în relaţiile dintre state şi popoare» /,(), dovedind actualitate
perm anentă.
S-a afirm at pe bună d rep tate că dacă T itulescu n -a r fi fost îndepăr
ta t din vîrful piram idei sale diplom atice p u tea să «aducă dem ocraţiei ro
m âne, tot aportul personalităţii sale, al capacităţii sale, al talentului său» /' 1.
Ar fi fost un sol convingător p en tru o E uropă liberă, unită, fără război
şi arm e atomice.
P r. D. D. SA N D U
38. N . T itu le s c u , D isc u rsu ri, p. 46.

39. G e o rg e M a c o v e s c u , In tr o d u c e r e Ia o p e ra d ip lo m a tic ă a Iu i N . T itu le s c u , d o
c u m e n te p o litic e , p. 66.
40. Ib id e m , p. 66.
41. B. B ră n iş te a n u , op. c it., p. 105.
♦ I N B R V M 5 V R I ♦ P s\ STO Rs\ ♦
SENSUL POSTULUI DUPĂ SF1NTA SCRIPTURĂ
a. G en eralităţi. Istoria um an ităţii confirm ă ad ev ăru l că a tlt reli

giile m onoteiste cît şi cele politeiste au p ă stra t postul ca una din m ani
festările externe ale credinţei. P otriv it în v ăţă tu rii creştine, postul este
un act de cult şi, totodată, a ju tă la d esăvîrşirea m orală, la edificarea
om ului în virtu te, de aceea el are o du b lă valoare, a tît din punct de
vedere liturgic, c ît şi în com portarea credinciosului în viaţă. în cadrul
religiilor politeiste, care sînt produsul m inţii om ului în încercarea lui de
a explica fenom enele n atu rale identificate cu divinitatea, postul apare
ca un ritu a l necesar îm blînzirii furiei zeilor şi ca un m ijloc de p u rifi
care trupească p en tru a Scăpa de suferinţă şi a cîştiga nem urirea. La
acest aspect vom stă ru i mai m ult ca să putem u rm ări sânsul şi valoarea
postului în religiile politeiste din perioada v echitestam entară, in rap o rt
cu cel consem nat în Vechiul şi în Noul T estam ent.
în religia politeistă daoistă, obiectivul principal era obţinerea ne
m uririi fizice care se dobîndea prin mai m ulte tehnici de prelungire a
vieţii în tru c ît există o perfectă corespondenţă în tre n a tu ră — m acro-
cosmos şi om — microcosmos alcătuit din trei p ărţi num ite «cîm purile de
cinabru» localizate în creier, inim ă şi buric. Ca să atingă acest ideal, cre
dinciosul daoist folosea postul constînd din consum area alim entelor şi
plantelor m edicinale care conţin «energii» specifice. Ca să scape de cele
tre i fiinţe m alefice num ite «cei trei vierm i» aşezaţi în trup, adeptul re
ligiei daoiste este sfă tu it să se hrănească cu plante m edicinale şi substan
ţe m inerale. Un astfel de post îl aju tă să ucidă în tru p u l său pe cei trei
demoni care puseseră stăpînire pe el, deoarece consum a cereale, carne,
vin şi alte m încăruri obişnuite.
Ca atare, daoistul ajungea să-şi stăpînească tru p u l prin care p ătru n d
forţele vitale şi ies prin ele nouă orificii. R egim ul de viaţă austeră îl
duce în situaţia de a se hrăni cu rouă sau cu «sulfurite» cosmice. A cesta
inspiră acum em anaţii solare, lunare şi stelare, nu num ai aer din a t
m osferă, iar după o m enţiune consem nată în secolul III d.H r., inspiră
num ai em anaţia soarelui la prînz şi a lunii la m iezul nopţii. Toate aces
te practici daoiste vizează dobîndirea nem uririi fizice pe care m etafizi
cienii şi m isticii chinezi o considerau d rep t rez u lta t al reu n irii în per
soana um ană a celor două principii prim ordiale antagonice d ar com ple
m entare care reprezintă m acrocosmosul şi microcosm osul. Ele urm ăresc

crearea unei stări de exaltare a condiţiei um ane care există înaintea civi
lizaţiei şi reprezenta o viaţă paradisiacă dom inată de perfecţiune cînd
apropierea d intre cer şi păm înt perm itea zeilor să se coboare şi *să se
am estece cu oam enii, iar aceştia să se urce la cer pe un m unte, ori o
scară, un arbore sau o pasăre. Din aceste d a te generale ale religiei dao-
iste, postul ne apare nu ca un act de cinstire a divinităţii, ci ca un m ij
loc de a obţine n em urirea tru p u lu i fără a ju to ru l zeilor şi să nu se mai
reîntoarcă la «Natură». De asem enea, religia budistă a văzut în post ace
laşi m ijloc folositor om ului de a dobîndi eliberarea sufletului de sufe
rin ţă, care există în m aterie.
După concepţia lui Buda, to tu l este durere, totul este efem er, sau
după în v ăţă tu ra lui Isvara K rsna, autorul celui mai vechi tra ta t indian
Sam khya, om ul trebuie să scape de to rtu ra 'întreitei suferinţe : mize
ria celestă pricinuită de zei, cea păm întească cauzată de n a tu ră şi cea
in terio ară sau organică. Una din căile de evadare d intr-o suferinţă im i
n en tă este practicarea postului, fără a im plica ascultarea sau cinstirea
divinităţii. D ivinitatea şi n a tu ra sînt identice, de aceea substanţa (prakrti)
şi sp iritu l sîn t reale şi veşnice la indieni. S u b stan ţa este dinam ică şi crea
toare, aju tîn d la eliberarea sp iritu ală care foloseşte ca m ijloc de elibe
ra re postul practicat pînă în zilele noastre de călugării budişti. Aceştia u r
m ăresc p rin post cultivarea sp iritu lu i şi anihilarea trupului, eliberarea su
fletului de m aterie în care îşi are izvorul suferinţa, practică cu totul s tră
ină în v ăţătu rii S fintei Scripturi. Ei consideră că pe această cale se reali
zează autorevelaţia, acel foc călăuzitor spre şinele pur, etern şi eliberat
de suferinţele rrtateriei. M orala lor pune accentul pe latu ra negativă şi
u rm ăreşte p rin abstinenţă 'stin g erea d o rin ţe i de viaţă, afdică evadarea
om ului din lum ea m aterială. Un călugăr budist urm ează un regim de
viaţă austeră, fără u n loc stabil, ci adăpostindu-se prin cim itire sau pe
sub copaci. O dată cu în fiinţarea m înăstirilor, ei şi-au găsit un loc sta
bil în care se pot ocupa de studii şi m editaţii, neglijînd grija p en tru lira- %
nă, asigurată din m ilosteniile laicilor. A u steritatea vieţii m onastice b u
diste este confirm ată şi de asceza celor cinci în frîn ări constînd din a nu
ucide (ahimoa), a nu m inţi (satya) a nu fu ra (asteya), abstinenţă sexuală
(brahm acariya) şi a nu fi avar (aparigraha). Cele cinci în frînări (yama)
aju tă pe yogin să ducă o viaţă purificată, superioară celei profane, stare
pe care o com pletează cu o serie de discipline corporale şi fizice. A devă
ratu l tră ito r budist ajunge prin interm ediul acestor în frîn ări să distrugă
tre p ta t feluritele serii, specii şi v arietăţi ale stă rilo r de conştiinţă num ite
«cittavrtti». El î$i atinge scopul dacă ţine seam a mai întîi de «cunoaş
terea experim entală», acea acţiune prem ergătoare ascezei. P unctul final
al ascezei budiste este eliberarea spirituală la ta r e îşi are aportul şi pos
tul. De acum înainte Eului um an etern nu-i mai aparţin stările de conş
tiinţă, deoarece le-a distrus şi depune efortul de a face din Isvara care
înseam nă Domn şi nu este autorul creaţiei, m otivul tu tu ro r acţiunilor lui
în procesul eliberării spirituale.
C redinciosul indian ca şi cel chinez, a găsit în post un m ijloc de a
sluji interesele personale, în prim ul caz de a anihila tru p u l ca să ajungă
la distrugerea stărilor de conştiinţă în v ederea eliberării spiritului de m a
ÎNDRUMĂRI pastorale 85
terie, în cel de al doilea caz de a recurge la o viaţă vegetariană, ca să cîş-

tige prin forţele sale nem urirea tru p u lu i, practici ce se deosebesc radical
de în v ăţătu ra Sfintei Scripturi. La aceştia lipseşte ideea de ascultare faţă
de divinitate şi postul se reduce doar la înţelesul general de abţinere a
om ului de la ceva, sensuri pe care aghiografii S fintei S cripturi le-au con
sem nat în scrierile lor.
A lim entaţia aproape vegetală a sum erienilor nu este un indiciu su
ficient dacă ei, ca şi chinezii şi indienii, ţineau postul indiferent de scopul
urm ărit. Sum erologii nu ne dau în privinţa .postului' inform aţii suficiente,
deoarece cultura, civilizaţia şi credinţele, sum erienilor au fost preluate
de accadieni, iar de la aceştia de către asiro-babiloneni, popoare de ori
gine sem ită, ca şi israeliţii. în mod firesc, sum erienii care erau politeişti
au avut viaţa lor religioasă specifică în care, probabil, postul îşi avea ros
tu l său. Este posibil ca postul să nu, fi avut o im portanţa deosebită în
viaţa religioasă şi pe ei i-au im itat popoarele sem ite politeiste. Cel mai
■edificator p e n tru neam urile sem ite idolatre este Codul lui H am urabi
(1792— 1750 î.Hr.) com pus din 282 p aragrafe care nu am intesc de post.
D esigur că acest exem plu nu justifică pe deplin lipsa practicii postului la
asiro-babiloneni, nem enţionarea lui nefiind echivalentă cu inexistenţa sa
în viaţa sem iţilor politeişti. S -a r putea ca la aceşti sem iţi din care des
cinde şi p a triarh u l A vraam , viaţa cultică să se fi d esfăşu rat fără a acor
da postului o im portanţă m ajoră. Producţiile litera re şi religioase asiro-
babilonene reprezintă doar secvenţe din viaţa lor, n u sînt nici pro şi nici
îm potriva postului pe care chinezii şi indienii îl practicau în perioada vechi-
testam entară fără a fi identic cu cel consem nat în c ă rţile V echiului Tes
tam ent. Dacă scrierile sum eriene şi -după aceea cele asirobabilonene ar fi
inclus cîteva m enţiuni despre post, acestea a r fi fost un reper deosebit de
im portant ca să arătăm , ca şi în cazul chinezilor şi indienilor, că postul
are un caracter universal şi din punct de vedere religios nu este iden
tic cu cel m enţionat în S fînta S criptură. La popoarele politeiste din an
tichitate lipseşte dublul înţeles al postului ca : ascultare de Dum nezeu
şi ca abţinere de la orice lucru d ă u n ăto r tru p u lu i, specific Vechiului
Testam ent.
în vederea com pletării unei imagini cît mai generale despre post în
lum ea antică, mai m enţionăm m odul de viaţă austeră urm at de unii dintre
geto-daci care nu se căsătoreau şi se retrăgeau în zona C arpaţilor, unde
se hrăn eau num ai cu vegetale, lapte şi miere. Aceşti oameni retraşi de
lum e erau apreciaţi de conaţionalii lor şi preînchipuie pe viitorii m onahi
creştini din ţa ra noastră. Ei se im puneau p rin tr-o viaţă m orală austeră,
ceea ce înseam nă că la străm oşii noştri postul era ap re c ia t mai m ult de-
cît la popoarele sem ite al căror c u lt avea în vedere num ai rugăciunea şi
jertfele. La aceste form e externe de cult se va adăuga postul neglijat de
m ulte neam uri sem ite ori nesem ite din O rientul a p ro p iat exceptînd pe
israeliţi care au cunoscut sensul şi rostul postului în viaţa religioasă. Din
scrierile vechitestam entare putem u rm ări im portanţa postului în m ani
festarea credinţei m onoteiste bazată pe revelaţia su p ran atu rală. Legătura
indisolubilă d in tre cele două T estam ente adevereşte im portanţa postului
în lum ina N oului Testam ent.
b. N oţiunea de post după Sf. Scriptură. C ea m ai clară şi cu p rin ză

toare noţiune despre post o aflăm în Sfânta S crip tu ră care îl recom andă
om ului ca m ijloc de ascultare faţă de D um nezeu şi de a ajunge la per
fecţiunea m orală. Postul este un act de cinstire a lui D um nezeu izvorît
din iubire faţă de P ărintele ceresc ca m anifestare a credinţei şi voinţei
om ului faţă de C reatorul său. El a fost recom andat m ereu creştinilor de
către Sf. P ărinţi, considerîndu-1 d re p t m ijloc de în frîn are a poftelor şi
patim ilor şi o cale sigură de înduhovnicire şi de urm are a virtuţilor. Îm
p reu n ă cu rugăciunea, postul îm bunătăţeşte şi întăreşte viaţa religios-m o-
rală a credincioşilor pe care trebuie s-o urm eze în duhul Sfintei S cripturi
şi al Sfintei T radiţii.
C om entînd prim ele cărţi ale Sf. S cripturi, u nii Sf. P ărinţi, ca Sfin-
tu l Vasile cel M are sau S fîn tu l Ioan G ură de A ur, au constatat că postul
îşi are originea în rai, adică în porunca divină de a asculta de Dum nezeu
şi a nu m înca din fructul pom ului cunoştinţei binelui şi răului ca să nu
m oară (Facere 2, 16— 17). A firm aţia acestor m ari corifei ai perioadei pa
tristice despre originea paradisiacă a postului este în spiritul scripturistic,
deoarece prim ul înţeles al acestei noţiuni se refe ră la ascultare şi supu
nere. A stfel verbul ebraic ana(h) apare prim a dată în legătură cu ziua
îm păcării, cînd israeliţilor le-a poruncit D um nezeu să postească (Levitic
23, 32) în sensul de a-şi sm eri sufletul sau a asculta de D um nezeu în ve
derea p ăstrării bunelor legături cu E liberatorul lor din robia Egiptului.
N eascultarea de Dum nezeu este considerată ca o îndepărtare de El, de
aceea postul im plică mai întîi de toate o sta re de supunere faţă de Z i
ditor, care l-a creat pe om după chipul şi asem ănarea Sa. Dacă încălca
rea poruncii divine de către prim ii oam eni a d u s la izgonirea lor din rai
şi la în d ep ărtarea de Dum nezeu, izvorul vieţii, pierzînd astfel n em uri
rea tru p u lu i, la fel israeliţii n-au ascultat de Dum nezeu şi p e n tru ca să
nu fie pedepsiţi, Iahve a in stitu it ziua îm păcării. în această zi ei postesc,
ca să nu fie pedepsiţi cu m oartea (Levitic 23, 19— 30), în tru c ît n-au res
pectat Legea divină, adică aşezăm întul veşnic (Levitic 23, 31).
Teologii consideră ziua îm păcării de la 10 T işri de origine mozaică
şi m otivul in stituirii ei a fost legat de pedepsirea lui N adab şi Abiud, fiii
lui A aron care, încălcînd porunca divină, au adus foc străin în locaşul
sfîn t (Levitic 10, 1—2 ; 16, 1). Un alt m otiv o fe rit de tra d iţia iudaică este
acela al iertării poporului de păcatul idolatriei în urm a rugăciunii lui
Moise în ălţată lui D um nezeu (Ieşire 32, 31— 32 ; 33, 14). F aţă de celelalte
sărbători mozaice, Ziua îm păcării se prăznuieşte şi cu post care ţine din
seara de 9 şi pînă în seara de 10 Tişri. La această sărbătoare credincioşii
mozaici se pregătesc prin post, ca să li se ierte păcatele săvîrşite în cursul
u nui an calendaristic şi în acest scop arh iereu l jertfeşte un viţel şi un ţap
(Levitic 16, 3, 9). în vederea îm păcării om ului cu D um nezeu, de care s-a
în d ep ărtat p rin com iterea păcatelor, este foarte im portant postul înţeles
în prim ul rîn d ca sm erire a sufletului u rm ată de aducerea jertfei. A utorul
sfînt, în num ele lui D um nezeu, spune în acest sens «să postiţi şi să adu
ceţi ardere de tot Dom nului» (Levitic 23, 27).
P rim ul sens al noţiunii de post este de «sm erenie, de ascultare» a om u
lui faţă de D um nezeu pe care trebuie să-l cinstească din adîncul sufle
tu lu i său. Ebraicul «ana(h) are sensul de «a sm eri, a asculta» şi cu ace
ÎNDRUMĂRI PASTORALE 87
laşi înţeles îl întîlnim şi în Predica de pe m unte, în care prim a fericire se

referă la «cei sm eriţi» sau cei ce ascultă de D um nezeu ca să m oşteneas
că îm părăţia cerurilor. în traducerile rom âneşti, ca şi în alte limbi, la
prim a fericire este folosit cuvîntul «săraci», înlocuire care este explica
bilă, deoarece ebraicul ony are sensul de «sărac» şi derivă tot din verbul
ana(h). Cu alte cuvinte schim barea sensului duce la înţelegerea postu
lui doar ca abţinere m aterială fără a mai fi im plicată şi com portarea spi
rituală.
E xpresia ebraică de «sm erire a sufletului» accentuează valoarea pos
tului din punct de vedere spiritual, ceea ce înseam nă că ea este strîns
legată de originea paradisiacă a postului, su sţin u tă de Sf. P ărinţi. în rai
postul a însem nat ascultarea prim ilor oam eni de Dum nezeu, în tru c ît ei se
hrăn eau cu «toată iarba ce face săm înţă de pe toată faţa păm întului şi
to t pom ul ce are rod cu săm înţă în tr-însul» (Facere 1, 29). Ei aveau
un regim de viaţă vegetarian specific postului d ar neascultarea de D um ne
zeu, adică păcatul m îndriei opus sm ereniei, le-a adus pierd erea-d rep tu lu i
de a m ai răm îne în rai, p u rtîn d după aceea în su fle t nostalgia paradisului
pierdut. Regim ul vegetarian a fost binefăcător p e n tru tru p u l lor, de aceea
pînă la potopul lui Noe, urm aşii lui A dam şi Eva se vor bucura de o m are
longevitate. După potop, Dum nezeu, p en tru p reg ătirea şi în tă rirea neam u
lui omenesc, va perm ite şi consum ul de carne (Facere 9, 3), de care vor
abuza şi vor pierde astfel din longevitate.
La înţelesul iniţial al postului, acela de ascultare faţă de Dum nezeu,
sîn t chem aţi şi israeliţii, cînd li se spune că în ziua purificării lor de pă
cate să-şi sm erească sufletele, idee care a fost subliniată mai tîrziu şi de
profeţi. Astfel, proorocul Isaia prezintă-înaintea conaţionalilor săi că Dum
nezeu nu vrea ca ei să reducă postul doar la o p arte exterioară, la o sim
plă abţinere de la m încare, ci să participe şi cu sufletul, săvîrşind fapte
bune şi neasuprind pe lucrători (Isaia 58, 3). «Evanghelistul» V echiului
T estam ent, pe lîngă noţiunea de post ca sm erire a sufletului, foloseşte şi
term enul general de abţinere de la ceva, red at prin ebraicul ţom (Isaia
58, 3). Cel de al doilea term en redă noţiunea generală de post sau abţi
n erea om ului de la anum ite alim ente, sens pe care îl întîlnim şi la reli
giile politeiste care îl practicau, fie p e n tru ca tru p u l să dobîndească ne
m urirea m aterială (chinezii), fie p e n tru a elibera sufletul din închisoa
rea tru p u lu i în care sălăşluieşte suferinţa (indieni).
D upă profetul Isaia, postul ca act de cinstire a lui Dum nezeu, trebuie
să angajeze pe om în tr-o tră ire spirituală şi să nu-1 reducă doar la o ab
stinenţă m aterială de la m incăruri, neglijînd bunele rap o rtu ri cu se'me-
nii. Cel ce posteşte nu treb u ie să se mai certe cu sem enii săi, p en tru ca
să fie ascultat de D um nezeu (Is. 58, 4). P rofetul a ra tă că valoarea postului
nu constă în punerea cenuşii pe cap, ori ca să dorm i in sac, ci în sfărîm a-
rea jugului asupritor şi în săvîrşirea de acte caritabile, adăpostind în casă
pe cel sărm an, îm brăcînd pe cel gol şi neascunzîndu-te de cel de un
neam cu tine (Isaia 58, 5—7). Făcînd fapte bune p e n tru cel ce posteşte,
D um nezeu se va m ilostivi şi-i va da «tărie» oaselor sale, devenind «un
izvor de apă vie care nu seacă niciodată» (Isaia 58, 11).
Postul bineplăcut înaintea lui Dum nezeu este num ai cel ce a n tre
nează şi sufletul în tr-o com portare um ană, de aceea profetul Isaia con-
sideră ca nefolositoare în păstrarea legăturii cu Iahve orice abţinere de

la unele alim ente necesare tru p u lu i. D upă profet, postul priveşte viaţa
spirituală şi m aterială şi acest adevăr îl exprim ă atunci cînd foloseşte
cele două noţiuni ebraice «ana(h)» şi «ţom» al căror corespondent grecesc
din Septuaginta este «tapinoo» şi «nistevo». în lim ba rom ână, ca şi in tra
ducerile m ai noi ale S fintei Scripturi, ca de exem plu, în ediţia ecum enică
a Bibliei (Paris, 1988), tex tu l despre post ca «sm erirea sufletului (Lev. 23,
27) este red a t cu sensul general de post, echivalent ebraicului «ţom» şi .
grecescului «nistevo», «ceea ce îl reduce doar la o sim plă abţinere a cre
dinciosului de la cele m ateriale. A tît în originalul ebraic, cît şi în cel gre
cesc, se face distincţie clară în tre cele două aspecte ale postului, tocmai
p e n tru a se sublinia im portanţa p regătirii spirituale, acea sm erenie a su
fletului în tim pul postului rîn d u it de D um nezeu la 10 Tişri. Postul ca
act de cult şi de exerciţiu al voinţei în 'a s c u lta re a lui D um nezeu implică
o viaţă interioară curată străin ă de form alism ul şi ipocrizia existentă în
cultele politeiste.
Din Vechiul T estam ent rezultă clar că postul a fost poruncit-de Dum
nezeu prim ilor oameni, p e n tru ca aceştia să asculte de Z iditorul lor. Adam
şi Eva, din cauza ispitei diavolului care le-a stre c u ra t în sufletul lor p ă -.
catul m îndriei, au încălcat porunca divină, iar urm aşii lor o vor înţelege
g reşit ca urm are a căderii în păcat. Aceaătă poruncă se referă tot la as
cultarea om ului faţă de Dum nezeu, sens de la care s-au în d ep ărtat tra
ducătorii englezi care au văzut î a ea un m ijloc de autochinuire a om ului
(afflict yourselves Lev. 23, 27, Holy Bible, Oxford, 1971). T raducătorii en
glezi trec cu vederea valoarea ascultării de D um nezeu în tim pul postului
pe care-1 reduc num ai la p artea m aterială. P rin tr-o astfel de traducere se
apropie m u lt de gîndirea daoistă şi budistă.
P rin porunca divină dată israeliţilor în ziua îm păcării este păstrată
legea paradisiacă dată prim ilor oam eni de a asculta de D um nezeu şi a
se feri de păcat. Căzînd în păcat poporul Israel, D um nezeu îi porunceşte
«sm erirea sufletului», adică ascultarea de Iahve care l-a scos din robia
egipteană. Im portanţa postului este indiscutabilă în păstrarea bunelor re
laţii cu D um nezeu, de aceea înţelegerea greşită a lui a fost sesizată de
profetul Isaia care, deşi foloseşte term enul general de «post» (ţom), bine-
p lăcu t înaintea D om nului, m esagerul voii divine precizează că acesta
înseam nă ruperea lan ţu rilo r nedreptăţii, dezlegarea legăturilor jugului şi
eliberarea celor asupriţi (Isaia 58, 6). De aici rezultă adevăratul scop şi
valoarea postului la care se va refe ri m ai tîrziu şi profetul Z aharia. Celor
întorşi din robia babiloneană profetul le-a a m in tit că străm oşii lor n-au
ascultat de trim işii D om nului şi au redus postul doar la abţinerea de m în-
căruri, u itînd de poruncile D om nului (Zah. 7, 11— 14). Ca şi în tim pul
exilului babilonean, din cauza asupririi stră in e aceştia au ţin u t pe lîngă
postul rîn d u it de Lege la 10 T işri şi alte zile, din lunile a 4-a, a 5-a şi a
10-a (Zah. 7, 5 ; 8, 19). Sporirea zilelor de post a însem nat doar adăugarea
m om entelor de abţinere a lor de la m încare şi băutură. De aceea, el reco
m andă şi îndeam nă pe contem poranii săi la respectarea postului bine-
plăcut lui Dum nezeu. Acest post are în vedere com portarea religios-m o-
rală care a ju tă la păstrarea legăturii om ului cu Dum nezeu şi, în acelaşi
tim p, este un act de cinstire a întregii firi um ane — tru p şi suflet — faţă
iNDRUMĂRl PASTORALE 89
de Dum nezeu. Un astfel de post este strîns legat de iubirea adevărului

şi păcii (Zah. 8, 19).
Textele vechitestam entare ne prezintă succint şi sub dublu sens no
ţiunea despre post care are d rep t scop p ăstrarea legăturii cu Dum nezeu.
El înseam nă un act de voinţă p rin care om ul ascultă de Dum nezeu a tît
cu sufletul, cît şi cu trupul, ale cărui porniri sîn t dom olite şi stru n ite
de raţiu n ea um ană ca să urm eze calea v irtuţilor. R espectarea lui are la
bază raţiu n i de ordin religios şi nu nişte consideraţii de n a tu ră m edicală
p en tru conservarea sănătăţii trupeşti. El nu se confundă şi nici nu sub
stituie regim ului alim en tar recom andat de medic, deoarece credincio
sul, cînd posteşte, nu suferă de nici o afecţiune fizică, ci este într-o stare
fizică bună. Acest lucru îl confirm ă nu num ai tex tele din V echiul Tes
tam ent, ci şi cele din Noul T estam ent. A fost ţin u t de Moise tim p de 40
de zile şi 40 de nopţi la darea Legii pe m untele Sinai (Ieşire 34, 28), mai
tîrziu de regele David (Psalm ul 34, 12) de profeţii Ilie (III Regi 19, 8) şi
Daniel (Dan. 10, 2— 3), de israeliţi (I Regi 7, 6) şi de niniviteni (Iona
3, 5—8).
în viaţa religios-m orală a israeliţilor postul ocupă un loc im portant
adeverit de M întuitorul H ristos, C are nu num ai că l-a ţin u t dar s-a şi refe
rit la valoarea lui a tît în Predica de pe m unte, cît şi în întreaga Sa ac
tivitate publică de tre i ani şi jum ătate. După ce a fost botezat în Iordan
de Sf. Ioan Botezătorul, tim p de 40 de zile şi nopţi, Fiul lui D um nezeu
s-a retras în pustiul C arantania, din apropierea cetăţii Ierihon ca să pos
tească. La sfîrşitul postului, M întuitorul H ristos a fost ispitit de diavol
căruia i-a poruncit ca să slujească şi să se închine num ai lui Dum nezeu
(Matei 4, 10). Din Predica de pe m unte aflăm felul cum trebuie să pos
tim , ungînd capul şi spălînd faţa ca să ne deosebim de ipocriţi, care sînt
trişti şi îşi smolesc feţele ca să-i vadă oam enii (M atei 6, 16— 17). Ipocriţii
ţin un post m aterial lipsit de tră ire a interioară dom inată de d u h u l sm e
reniei. Ei îl reduc la o restricţie alim entară, fără a respecta îndatorirea
de a urm a poruncile divine p ătru n se de spiritul sm ereniei şi al tem erii de
Dum nezeu. P e n tru aceştia postul înseam nă p ă stra re a stării de curăţie a
tru p u lu i care se întinează p rin consum area an u m ito r alim ente necurate.
Lor le răspunde M întuitorul H ristos că om ul se spurcă nu din cauza ali
m entelor pe care le consum ă, ci din vorbele rele care ies din gură (Matei
15, 11). Starea de sfinţenie nu se dobîndeşte din ferirea de anum ite ali
m ente, ci din stăp în irea inim ii păcătoase (Matei 15, 17— 19).
F iind în tre b at de ucenicii Sf. Ioan B otezătorul de ce Sfinţii Apostoli
n u postesc, Fiul lui D um nezeu le răspunde că aceştia nu au încă m otiv
să fie trişti, deoarece M irele este cu ei. Cu acest răspuns, noţiunea de
post este pusă, în legătură cu starea de durere a om ului, care află în el
un m ijloc de reculegere şi de cinstire a lui D um nezeu.
Vindecînd pe un lunatec la poalele m untelui Tabor, M întuitorul H ris
tos îm bogăţeşte sensul noţiunii de post pe care-1 socoteşte deosebit de util
om ului în lupta sa contra diavolului. Postul rep rezin tă o adevărată arm ă
a om ului îm potriva diavolului şi care devine foarte puternică dacă este
însoţită de rugăciune (Matei 17, 21). în această situ aţie el a fost recom an
dat de M întuitorul H ristos, iar exem plul său a fost u rm at de Sfinţii Apos
toli şi de ucenicii acestora.
BISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N Ă
A ghlografii Noului Testam ent ca şi profeţii au acordat un m are rol

postului în viaţa religioasă fie că este vorba de hirotonie (Faptele Apost.
14, 23) sau de păstrarea adevăratei credinţe (I Cor. 7, 5 ; 9, 25). Toate
aceste tem eiuri scripturistice îndreptăţesc Biserica să ceară creştinilor ţi
nerea tu tu ro r posturilor de peste an. în porunca a doua bisericească este
cuprinsă îndatorirea creştinilor de a ţine toate posturile de peste an pe
care le resping cei ce s-au în d ep ărtat de la înţelegerea corectă a Sfintei
Scripturi. R ăstălm ăcirea unor texte din S fîn ta S criptură (Matei 15, 11 ;
Rom. 14, 17 ; I Tim. 4, 4, 8) de cei ce încearcă să explice in u tilitatea pos
tului dovedeşte din p artea lor, pe de o p a rte mai puţină înţelegere a
term enilor scripturistici din Vechiul T estam ent, iar, pe de altă parte ne
credinţa că Iisus Hristos, al cărui num e îl poartă, a flăm înzit după 40 de
zile. Este un nonsens să te num eşti creştin şi să nu urm ezi pe Iisus H ris
tos care a postit şi care în P redica de pe m unte s-a referit la ţinerea pos
tului (Matei 6, 17) considerîndu-1 drept arm ă puternică îm potriva dia
volului (Matei 17, 21). A titudinea lor de respingere a postului întrece pe
cea a israeliţilor biblici, m ustraţi de profeţi p e n tru faptul că ţineau un
post m aterial, form al, neglijînd ascultarea de poruncile divine.
c. R ostul p o stului bisericesc. Dublul sens al postului, cel de
sm erenie şi de abţinere de la ceva, cum se desprinde din Sfînta S criptură,
pune în lum ină caracteru l său spiritual şi m aterial, corespunzător n aturii
um ane psiho-fizice. R espectînd m ărturiile scripturistice, Biserica O rto
doxă a p ă stra t cu sfinţenie rînduielile şi practica postului considerîndu-1
ca un act de cinstire a lui Dum nezeu şi ca un m ijloc de desăvîrşire m orală
a creştinilor. Ţ inînd seam a de prim ul sens, S fîn tu l Apostol Pavel în
dem na pe rom ani să găsească în post un prilej de sm erenie şi nu de m în-
drie, de aceea interzice celor ce nu m ănîncă să judece pe cei care m ănîncă,
adică nu postesc (Rom. 14, 3).
Rostul postului p en tru creştini este acela de a dovedi prin el cre
dinţa şi dragostea faţă de Dum nezeu. P rin post ei trăiesc cuvîntul dum
nezeiesc şi sîn t stăpîniţi de convingerea că îi disciplinează şi pot să-şi
stăpînească pornirile lăuntrice necontrolate care îi îndepărtează de D um
nezeu şi din cauza lor suferă.
Tem eiurile scripturistice pun în lum ină adevărul că postul este spe
cific om ului care ascultă de D um nezeu din convingere şi în num ele Celui
A totputernic se abţine de la unele lucruri în sem n de cinstire a d ivini
tăţii. P rin post el săvîrşeşte şi o faptă virtu o asă prin înfrînarea de la pof
tele rele necontrolate de tru p şi care îl îndepărtează de Dum nezeu. În
frîn area de la m încăruri şi b ău tu ri trebuie să fie însoţită şi de abţinerea
de la vorbe deşarte şi răutăcioase, deoarece acestea din urm ă sîn t foar
te păgubitoare celui ce posteşte. Degeaba se abţine cineva de la m încă
ru ri şi vatăm ă prin vorbe clevetitoare bunul num e al sem enului său.
P e n tru creştin postul are m enirea de a-1 aju ta să-şi domolească pof
tele trup eşti şi să poată să se îngrijească de cele spirituale p en tru ca, în
felul acesta, să fie bineplăcut înaintea D om nului şi să cîştige h a ru l dum
nezeiesc. Stăpînirea voii tru p u lu i presupune un act de voinţă şi de în
drep tare a sufletului către pocăinţă, calea sa de m întuire. În acest con
te x t am intim îndem nul Sf. Ioan G ură de A ur care zice : «Postul potoleşte
În d ru m ă ri p a s to r a le 91
-*
zburdălnicia trupului, înfrînează poftele cele n esăturate, curăţeşte şi îna
ripează sufletul, îl înalţă şi îl uşurează» (Omilia X la Facere, ci. în vă ţă
tu ra de credinţă, Craiova, 1952, p. 337.
Cei ce postesc au un regim de viaţă deosebit, în sensul că preocu
parea lor principală este g rija faţă de suflet, ceea ce pune în lum ină sîr-
g uinţa lor de a se asem ăna cu D um nezeu şi sfinţii îngeri care nu au ne
voie de hrană. Aceştia urm ează un lucru dum nezeiesc şi îngeresc pe care
îl subliniază Sf. Sim eon al Tesalonicului, cînd zice că postul înseam nă
izgonirea patim ilor care se în tă rită în tru p din cauza lăcom iei acestuia. Ace
laşi sfînt părin te mai ara tă că postul înseam nă «omorârea» trupului, deoa
rece s-a h răn it din fructul pom ului op rit şi ne-a făcut morţi.
P o triv it în v ăţătu rii Bisericii, postul este specific trăirii creştine şi el
foloseşte a tît trupului, cît mai ales sufletului pe care îl uşurează şi-l cu
răţeşte, iar pe prim ul îl întăreşte. îndoitul folos al postului are tem ei scrip-
turistic, cel mai elocvent fiind exem plul M întuitorului H ristos Care a
p o stit 40 de zile şi l-a recom andat celor ce îl ascultau pe M untele ferici
rilor, iar cînd a vindecat pe un îndrăcit după schim barea Sa la faţă, ne-a
în v ăţat că este şi un m ijloc de a lupta îm potriva diavolului (Matei 17, 21;
M arcu 9, 29). Exem plul M întuitorului H ristos care a postit, precum şi în
dem nul său către cei ce vor să ducă o viaţă curată reprezintă m ărturii
sigure p entru creştini de a ţine postul. M otivul postului creştin este de
ordin religios şi el nu se poate identifica cu regim ul alim entar im pus
celor bolnavi de către doctor.
Ţ inerea postului are în vedere un scop religios. El a fost rîn d u it de
B iserică în vederea p reg ă tirii creştinilor p e n tru a cin sti trupeşte şi sufle
teşte zilele de sărbătoare închinate lui D um nezeu, Maicii Dom nului şi
S finţilor Apostoli P e tru şi Pavel. R espectarea lui a fost poruncită de
D um nezeu în Lege, a tît a V echiului c ît şi a Noului T estam ent. Dacă cre
dincioşii mozaici au ţin u t postul recom andat de Legea veche, acelaşi lucru
v or face şi creştinii luînd exem plul Sf. Apostoli şi al ucenicilor lor (Faptele
Apost. 13, 3 ; II Cor. 6, 5). Efectul benefic al postului s-a văzut în tim pul
Esterei (sec. V î.Hr.), cînd aceasta a poruncit conaţionalilor săi să nu m ă-
nînce şi să n u .se bea trei zile (E stera4, 16) şi astfel au scăpat de la e x te r
m inarea h otărîtă de Am an în ziua de 14 A dar (Estera, cap. 9). Mai înain
te cu-un secol, profetul D aniil cerînd căpeteniei fam enilor de la curtea
regelui Nabucodonosor II să m ănînce zarzavaturi şi să bea apă în loc să
consum e carne şi b ău tu ri am eţitoare, nu făcea altceva decît să păstreze
Legea străm oşească a poporului său. După 10 zile de post, profetul şi cei
tre i tineri israeliţi arătau mai frum oşi decît cei ce m încaseră din bucatele
regelui, iar D um nezeu le-a dat ştiin ţă şi pricepere în orice scriere, precum
şi înţelepciune, încît D aniil p u tea să tîlcuiască vedeniile şi visele (Dan.
1, 17). De un real folos a fost postul ninivitenilor care au fost anunţaţi de
profetul Iona că peste patruzeci de zile cetatea N inive va fi distrusă. Ves
tea profetului a avut un m are ecou în sufletele ninivitenilor care au pos
tit şi s-au îm brăcat în sac, iar D um nezeu i-a iertat, ceea ce pune în lu
m ină valoarea postului şi p e n tru cei ce nu erau iudei, în vederea cîşti-
gării bunăvoinţei divine (Iona, cap. 3). Pocăinţa ninivitenilor a atras asupra
lo r bunăvoinţa divină şi stingerea iuţim ii m îniei lui D um nezeu din cauza
ră u tă ţilo r lor.
In creştinism postul reprezintă o notă distinctă a vieţii religios-m o-

rale şi, însoţit de rugăciune, constituie m ijloacele de m anifestare a cultu
lui divin. D u rata lui de o zi sau mai m ulte zile pune în lum ină rostul său
p e n tru creştini. Postul de o zi sau cel de mai m ulte zile este rînduit de
S fînta Biserică în vederea p ă stră rii credinţei adevărate în Dum nezeu.
C reştinii postesc m iercurea în am intirea sfatu lu i arhiereilor şi că rtu ra rilo r
de a prinde pe M întuitorul Hristos, iar v in erea ca să-şi aducă am inte de
răstignirea Dom nului pe cruce (Sf. P etru al A lexandriei, canonul 15, cf.
învăţătura de credinţă creştină ortodoxă, p. 338). în fiecare săptăm înă ei
cinstesc prin cele două zile de post patim ile D om nului, iar vinerea o ţin,
p o triv it unei vechi trad iţii orientale şi p e n tru a-şi am inti de fapta lui
Adam care a m încat din pom ul o p rit şi apoi a fost izgonit din rai (Sf.
Sim eon al Tesalonicului, R ăspuns la întrebarea 53, p. 326, cf. Pnvăţătura
de credinţă... p. 338). După cum se poate constata, prin zilele de post se
cultivă şi se păstrează în sufletele creştinilor m om ente din istoria m în-
tuirii om ului pe care el le respectă în vederea urm ării vieţii adevărate în
Iisus Hristos. El era deosebit de u til în viaţa creştinului şi acest lucru îl
confirm ă porunca a doua a Bisericii stabilită de Sfinţii P ărinţi în sinoade.
P rin canonul 69 apostolic se prevede pedeapsă aspră p en tru cei ce nu ţin
posturile bisericeşti, care urm ăresc ridicarea lor la un îhalt nivel de tră i
re trupească şi sufletească, ca să fie bineplăcuţi înaintea lui Dum nezeu.
Sfinţii P ărin ţi au p o stit şi au îndem nat şi pe sem enii lor să postească»
p e n tru ca să se lepede de păcate, care îi îndepiărtează de Dum nezeu. Un
exem plu g răitor în acest sens îl_ dă Sfîntul Ioan G ură de A ur care chema
la ţinerea postului, săvîrşind fapte bune. «De vedeţi un sărac, aveţi m i
lă de el, un duşm an îm păcaţi-vă cu el... Nu num ai gura şi stom acul vos
tru să postească, ci şi ochiul şi urechile... Ochii neprivind cu ispitire fru
m useţile străine... G ura trebuie să postească de sudalm e şi de alte vor
biri ruşinoase» (Sf. Ioan G ură de A ur, Către poporul antiohian, P.G.,
XLIX, col. 53).
P e n tru creştini, rostul postului este evident, deoarece el constituie
d rep t m ijloc de a aşeza în fiin ţa sa stăpînirea binelui asupra răului. Prin
el se angajează în mod vo lu n tar şi conştient la lupta îm potriva diavolului
care a ispitit pe prim ii oam eni iar ei n-au dovedit ascultare faţă de D um
nezeu şi au p ierd u t în felul acesta d rep tu l de a m ai răm îne în rai. Mai
tîrziu, urm aşii protopărinţilor neam ului om enesc vor posti m anifestînd
p rin post dorinţa de a asculta de Dum nezeu. P racticarea postului în Ve
chiul T estam ent şi confirm area lui în Noul T estam ent a fost respectată
şi de creştini, deoarece au văzut în el o arm ă puternică îm potriva ispite
lor şi un m ijloc p urificator de patim i. P ersonalităţi sfinte ale V echiului
T estam ent l-au respectat (Moise, Ilie, Daniel), p refigurînd postul din Noul
T estam ent practicat de M întuitorul şi recom andat celor care voiau să-şi
arate supunerea faţă de Dum nezeu.
în răstim pul celor aproape două m ilenii creştinii, urm înd cuvîntul
dum nezeiesc despre post, l-au aplicat în viaţa lor, în tru c ît le era folosi
to r în urcuşul lor pe calea desăvîrşirii şi a m in tu irii sufletelor lor. El este
calea de a asculta de Dum nezu şi acest lucru îl dovedesc prin înfrînarea
de la m încărurile «de dulce», de la b ă u tu ri alcoolice şi de la gînduri rele.
ÎN D R U M Ă R I pasto rale 93
P o triv it cuvintelor M întuitorului, ei au văzut în post un sem n de în tris-,

ta re din cauza luării M irelui d in tre ei, de aceea în zilele de post ei se p re
gătesc să ajungă iarăşi îm preună cu El (Matei 9, 14— 15). Din acest mo
tiv, în zilele de post rîn d u ite de Biserică, creştinii treb u ie să ren u n ţe la
orice petrecere, deoarece este nepotrivită cu atm osfera de reculegere spe
cifică acestor m om ente de întristare.
A tît clericii, cît şi laicii, înainte de a prim i taina S fintei îm părtăşanii,
au îndatorirea de a posti p en tru a prim i cu vrednicie tru p u l şi sîngele
M întuitorului Hristos. P e n tru laici, prin porunca a doua bisericească li se
cere să ţină posturile rîn d u ite de Biserică, p e n tru a propăşi în virtu te, în
perioada celor p atru posturi m ari de peste an. S fîn ta noastră Biserică,
p rin porunca a 4-a, îndeam nă pe creştini să se spovedească şi să se îm păr
tăşească. Cei ce nu pot să ţină cele patru posturi şi in ele să se îm p ărtă
şească, Biserica le recom andă ca m ăcar în tim pul postului păresim ilor să
prim ească după înfrînarea lor cfe la m încăruri şi bău tu ri tru p u l şi sîngele
M întuitorului Hristos. De asem enea, prin porunca a şasea bisericească se
rînduieşte ţinerea posturilor hotărîte de Ierarh in vrem e de prim ejdie,
boală sau necazuri, prescripţie care scoate în evidenţă nem ăsurata valoare
a postului în viaţa creştinilor. U ltim a poruncă bisericească se referă la
respectarea posturilor rînduite de Biserică şi acest lucru rezultă din in
terzicerea nunţilor şi petrecerilor în această perioadă de în frîn are sufle
tească şi trupească.
A şadar, postul face parte din trăirea religioasă a creştinilor şi te
m eiurile sale sînt desprinse din S fînta S criptură şi S fînta T radiţie. El n u '
înseam nă o teorie despre modul de viaţă al credinciosului, ci urm area
cuvîntului dum nezeiesc de cel ce ascultă de Dum nezeu. In prim ul rînd,
aşa cum au subliniat Sfinţii P ărinţi, postul înseam nă ascultare de Dum
nezeu, deoarece cel ce se abţine num ai de la m încăruri şi b ău tu ră riscă să
ţină un post form al, fariseic şi nefolositor vieţii sale spirituale. P rin post,
credinciosul trebuie să prospere din punct de vedere spiritual, progres
care a fost u rm ă rit şi de religiile politeiste care vedeau în el un mijloc
de a chinui tru p u l ca să se elibereze sufletul din închisoarea lui. Desigur
că idealul u rm ă rit de religile politeiste diferă radical de cel creştin, în-
tru c ît acesta socoteşte tru p u l d rept tem plul Sfîntului Duh şi postul ca
în tă rire şi p ăstrare a sănătăţii acestei părţi m ateriale din om. F aptul că
M întuitorul H ristos a luat firea um ană şi a postit ne arată rostul m ajor
al postului pentru viaţa creştinilor care îi poartă num ele şi trebuie să
urm eze exem plul Său. Un semn al îndepărtării de Iisus H ristos este şi
ren u n ţarea la post ca m ijloc de în tărire şi de propăşire spirituală. Tîl-
cuirea greşită a Sfintei S cripturi şi ignorarea Sfintei T radiţii a atras pe
unii la respingerea postului sau la identificarea lui cu un regim alim entar
recom andat de medici. îm potriva spiritului Sfintei S cripturi, unii au so
cotit postul ca inutil, iar alţii au căzut în tr-u n rigorism steril, exagerări
care în am bele situaţii nu au tem eiuri scripturistice şi nici patristice. A ti
tudinea lor extrem istă*este neconform ă cu rînduiala bisericească despre
post pe care creştinii îl consideră în spiritul Sfintei S crip tu ri şi al Sfintei
T radiţii nu num ai un act de cult, ci şi un m ijloc de a spori în viaţa du-
hovnicească, bineplăcută lui Dum nezeu. A ceştia ignoră sensul adevărat al

postului bine co n tu rat de aghiografii Sfintei S crip tu ri şi care a fost prac
ticat de Sfinţii P ărin ţi în viaţa lor, considerindu-1 ca un m ijloc adecvat de
tră ire creştinească şi ca arm ă de lluptă îm potriva duhurilor necurate.
A rgum entele lor sîn t in contradicţie cu noţiunea de post exprim ată în pa
ginile Sfintei S cripturi, d rep taru l religios-m oral al oricărui om de bună
credinţă pe care nim eni nu-1 poate înlocui şi nici răstălm ăci după voia sa.
D ia c . Prof. E M IL IA N C O R N IŢ E S C U
B IB L IO G R A FIE S E L E C T IV A #
C. D a n ie l, C iv iliz a ţia s u m e ria n ă , B u c u re ş ti, 1983.

M . E lia d e, Isto ria c r e d in ţe lo r şi id e ilo r re lig io a se , tr a d . C. B a lta g , v o i. 2, B u c u re ş ti,
1986.
î n v ă ţă tu r a d e c r e d in ţă c r e ş tin ă o rto d o x ă , C ra io v a , 1952.
Pr. P rof. N . N e c u la , P o stu rile şi a ju n ă r ile , în v p l. «în d r u m ă r i m isio n a re * , B u c u re ş ti,
1986.
D iac. P ro f. Em. V a s ile s c u , Isto ria re lig iilo r . B u c u re ş ti, 1982.
P ro f. V . T a rn a v s c h i, A r h e o lo g ia b ib lic ă , C e rn ă u ţi, 1930.
A rh id . P rof. d r. I. Z ă g re a n , M o ra la c r e ş tin ă , B u c u re ş ti, 1985.
C îteva sem nificaţii teologice deosebite

leg ate de m om entul In tră rii D om nului în Ierusalim
D upă calendarul Bisericii noastre, praznicul In trării D om nului în Ie
rusalim face parte din ciclul sărbătorilor îm părăteşti închinate M întui-
torului H ristos şi în fiecare an este prăznuit în dum inica prem ergătoare
S fintelor Paşti. Acest praznic îm părătesc cade totdeauna în postul P ăre-
sim ilor şi în fiecare an este a ştep tat de creştini cu m are bucurie duhovni
cească, considerîndu-1 ca pe un m om ent prev estito r al prim ăverii lor spi
ritu ale care începe cu ziua învierii Dom nului. Dacă pe plan m aterial so
sirea frum osului anotim p al prim ăverii este v estit de apariţia prim ilor
ghiocei, m esageri ai n aturii care se trezeşte la viaţă, acelaşi lucru se ob
servă şi pe plan sp iritu al cînd praznicul in tră rii Dom nului în Ierusalim ,
n um it şi sărbătoarea florilor sau Floriile ne an u n ţă ziua în care Dom nul
n ostru Iisus H ristos a b iru it m oartea şi a slobozit om enirea de sub iarna
păcatului chem înd-o spre viaţa cea nepieritoare, spre prim ăvara cea ne
trecătoare în care străluceşte lum ina D om nului cea dătătoare de viaţă, iar
frigul m orţii şi al necazurilor nu se mai ab ate peste oameni. Ca şi cele
lalte sărbători rinduite de S fînta noastră Biserică, In trarea Dom nului în
Ierusalim revarsă balsam duhovnicesc în sufletele creştinilor p rin cîntă-
rile bisericeşti. Pe d rep t cuvînt, ea este un popas de bucurie, a tît p en tru
suflet, cît şi p en tru tru p , căruia Biserica îi dă dezlegare să m ănînce prepa
rate din peşte.
S ărbătoarea îm părătească a In tră rii D om nului în Ierusalim rep re
zintă unul din m om entele im portante din istoria m întuirii lum ii şi ea a
fost prevestită de profetul Z aharia cu cinci secole înainte de vehirea
M întuitorului H ristos (Zah. 9, 9). îm plinirea cuvintelor profetului care
ara tă că îm p ăratu l Ierusalim ului vine drept şi brruitor, sm erit şi _călare
pe asin, pe m înzul asineî, a av u t loc în anul 34, după ce M întuitorul în
văţase poporul şi săvîrşise m inuni tim p de trei ani şi jum ătate. Ele se îm -
ÎNDRUM ĂRI PASTORALE 95
plinesc, ca şi celelalte profeţii m esianice în persoana M întuitorului nos

tru Iisus Hristos, care cu şase zile înainte se apropiase de Ierusalim , ve
nind în Betania, ca să serbeze, alături de conaţionalii săi, ultim ul P aşte
din viaţa Sa păm întească. Din B etania, M întuitorul H ristos a plecat spre
M untele M ăslinilor şi a ajuns la Betfaghe, de unde a trim is pe doi dintre
ucenicii Săi să m eargă în tr-u n sat apropiat în care vor găsi legat un m inz
de asină pe care să-l dezlege şi să-l aducă în v ăţăto ru lu i lor. A nim alul
tîn ăr, nepus la m uncă niciodată de oam eni a fost adus M întuitorului H ris
tos ca să-l folosească la in tra re a Sa în chip sm erit în cetatea sfîntă. în-
dreptîndu-se călare pe m înz de asin spre Ierusalim , Fiul lui D um nezeu a
fost însoţit de m ulţim e din care cei mai m ulţi îşi dezbrăcau hainele sau
tăiau ram uri de copaci şi le aşterneau pe cale, strigînd : «Osana în tru cei
de sus» ! (Matei 21, 9), ori, «B inecuvîntat este îm păratul care vine in n u
mele lîom nului» (Luca 19, 38). în m ulţim e se aflau fariseii şi cărturarii,
potrivnicii în v ăţătu rii Fiului lui D um nezeu care au avut curajul să ceară
Dom nului să-şi certe ucenicii care strigau înaintea şi î n . urm a Lui (Luca
19, 39). Acestor suflete înnegrite, M întuitorul H ristos le răspunde că dacă
ucenicii Săi vor tăcea, vor striga pietrele (Luca 19, 40).
în legătură cu anim alul tîn ăr folosit de M întuitorul H ristos preci
zăm mai m ult din punct de vedere iconografic, că el e ra asin, nu cal sau
catîr. A sinul era anim alul folosit de orientali, inclusiv de evrei, la m un
cile cîm pului şi nu în luptă, aşa cum era utilizat calul, prim ul fiind sim
bolul păcii, al blîndeţii, cel de al doilea al războiului. P e n tru israeliţi, ca-
tîru l era un anim al rezu ltat din încrucişarea calului şi asinului, interzis
consum ului de legea mozaică, de aceea acest hibrid anim alier era consi
d erat necurat. P e n tru acest motiv, pictorii trebuie să ţin ă seam a de rela
tarea scripturistică şi anim alul pe care îl pictează în scena intrării Dom
nului în Ierusalim să fie identic cu cel consem nat în Sfintele Evanghelii.
Din cuprinsul Sf. Evanghelii cunoaştem că m om entul intrării Dom
nului în Ierusalim a av u t loc cu cinci zile înaintea Paştelui (Ioan 12, 12),
cînd venise în oraşul sfînt m ulţim e m ulta de iudei ca să-l prăznuiască
după datina, străm oşească. A flînd de venirea D om nului în cetatea sfîntă,
aceştia au ieşit în tru întîm pinarea Lui cu ram uri de finic şi strigînd :
«Osana ! B inecuvîntat este Cel ce vine în tru num ele D om nului !» (Ioan
12, 13). Osanalele pe care m ulţim ea le adresase Fiului lui Dum nezeu pe
tot drum ul de la M untele M ăslinilor şi pînă la cetatea lui David a cu tre
m urat pe cei ce se aflau în Ierusalim şi în treb au : «Cine este Acesta ?»
(M atei'21, 10). La întrebarea lor, m ulţim ea a răspuns : «Acesta este Iisus,
proorocul din N azaretul Galileii» (Matei 21, 11).
In trarea în Ierusalim a avut loc pe poarta de ră să rit a cetăţii, cînd
M întuitorul H ristos, însoţit de m ulţim e, s-a în d re p tat sp re locaşul sfînt
ridicat la sfîrşitul sec. VI î.Hr. de Zorobabel şi refăcut în tim pul lui Irod
cel M are (37—4 î.Hr.). în curtea exterioară a tem plului rid icat de Zoroba
bel, la insistenţele profeţilor A gheu şi Z aharia, se mai aflau, pe lîngă ca
m erele destinate leviţilor, şi cele p e n tru vinderea anim alelor şi schim ba
rea banilor, sinagoga fiind num ită tot tem plu, ca şi locaşul sfînt (Matei
21, 12). Din Noul T estam ent ştim că în aceeaşi sinagogă sau tem plu a mai
in tra t M întuitorul H ristos la vîrsta de 12 ani, cînd a sta t de vorbă cu în
v ăţătorii Legii (Luca 2, 46—47) şi locaşul de cult nu e ra profanat de cei
I
ce vindeau şi cum părau anim ale p e n tru je rtfe sau de cei ce schim bau bani
p e n tru dajdia la tem plu. N erespectarea casei de rugăciune — sinagoga —,
de către aceşti necredincioşi l-a făcut pe M întuitorul H ristos să-i alunge
din ea şi să-i m ostre cu asprim e, deoarece ei au transform at-o in tr-o «peş
teră de tîlhari» (Matei 21, 13). După alu n g area celor ce întinaseră m eni
rea spirituală a sinagogii, M întuitorul H ristos este înconjurat de orbi şi
şchiopi pe care-i vindecă, precum şi de copiii care strigau «Osana Fiul lui
David !» (Matei 21, 15). Vocile lor curate, cît şi vindecările celor neputin
cioşi au atra s m înia arhiereilor şi c ărtu rarilo r, care socoteau că ceea ce se
petrece în sinagogă era un lucru nepotrivit. M întuitorul îi în fru n tă şi-i
m ustră cu cuvintele psalm istului, zicînd : «Din gura copiilor şi a celor
ce sug ai săvîrşit laudă» (Ps. 8, 2 ; M atei 21, 1(3).
Praznicul In trării Dom nului in Ierusalim pentru adevăraţii creştini
nu înseam nă doar o evocare a m om entelor care s-au petrecut in urm ă
cu aproape două m ilenii, ci şi o tră ire a lor, p e n tru ca şi ei să sim tă ‘din
belşug bucuria Sfintei învieri. Stîlpărlle cu care m ulţim ea L-a întîm pi-
n a t pe M întuitorul H ristos trebuie să devină p en tru noi d rep t simbol al
faptelor bune, ca să ne învrednicim de bucuria cea m are a Sfintelor Paşti.
Sufletele noastre se cuvine să le îm podobim cu florile v irtu ţilo r p entru
ca în felul acesta să ne deosebim de cei ce în săptăm îna Sfintelor Patim i
au cerut crucificarea lui Iisus Hristos. V iaţa noastră religios-m orală tre
buie să fie stră b ă tu tă de fiorul sfînt al sfinţeniei, im itînd curăţia sufle
tească a copiilor care strigau din adîncul inim ii «Osana» ! Din descrierile
Sf. Evanghelii ştim că M întuitorul H ristos a fost în tîm pinat de m ulţim e
cu crenguţe tăiate din copaci (Matei 21, 8) sau cu ram uri de finic (Ioan
12— 13), conform obiceiului oriental de p rim ire a unei distinse persona
lităţi sau a unui rege biru ito r în lupte. O astfel de prim ire i s-a făcut şi
D om nului Iisus, ovaţionat ca îm p ărat al lui Israel (Ioan 12, 13), pe care
m ulţim ea îl v en era ca pe un eliberator al lor de sub stăpînire rom ană,
deci, ca pe un rege păm întesc, biru ito r asupra vrăjm aşilor lui Israel. Desi
gu r că, în lum ina Sfintei S cripturi, m isiunea venirii lui Iisus H ristos în
lum e nu era aceea a unui eliberator politic, ci spiritual, de sub robia pă
catului, fapt adeverit de cuvintele profetului care-L num eşte «drept şi
biruitor». Acelaşi profet prooroceşte că El vine blînd şi sm erit călare pe
m înz de asină, tocm ai ca să ne arate rostul m isiunii sale, de a aduce p a
cea în tre oam eni sau eliberarea spirituală nevăzută, căreia îi urm ează
cea văzută, concretizată în convieţuirea paşnică, sm erită şi dreaptă a oa
m enilor. De aceea, Dom nul H ristos vine sm erit şi blînd, ca să adeve
rească cuvintele profetice p rin care se subliniază adevărul că El este îm
p ăratu l tu tu ro r neam urilor pe care le eliberează dintr-o robie nevăzută,
ca să poată u lterio r ieşi, cu aju to ru l lui D um nezeu şi prin puterile lor, de
sub tira n ia celor ce slujesc răul. P rin p u rta re a stîlpărilor, m ulţim ea dorea
ca Dom nul Iisus H ristos să fie îm p ăratu l care îi aduce liniştea şi pacea,
tu lb u ra tă de nedreapta stăpînire rom ană ce im punea pacea cu arm ele şi
um ilea m ulte popoare. R am urile de finic, copac care creşte în zona Ieru
salim ului şi a M ării M oarte, are în v îrf totd eau n a frunze verzi iar fruc
tele sale, curm alele, folosite p en tru m încare, simbolizează trăinicia vieţii,
darul lui Dum nezeu, care să nu mai fie afectată de păcat, aducător de
m oarte. Ca îm p ă rat al vieţii au văzut pe M întuitorul Hrist&s şi creştinii
În d r u m ă r i pastorale 97
care, respectînd descrierile neotestam entare, folosesc la acest praznic ra

m urile de salcie utilizate şi de israeliţi după exilul babilonean, la sărbă
toarea «Corturilor».
Străm oşii noştri au folosit în locul finicului ram u rile de salcie, în-
tru c ît creşte în părţile noastre. Acest pom, din cauza frigului, îşi pierde
frunzele toam na şi le recapătă prim ăvara, cînd se în teţeşte căldura n a tu
rală. Salcia nu-şi pierde definitiv viaţa (seva) în tim pul iernii şi în acest
fel ea devine un exem plu grăitor p e n tru om că, p rin păcat, în el nu se
distruge firea um ană, ci revine la starea sănătoasă dacă prim eşte căldura
cuvîntului dum nezeiesc şi dacă prim eşte sfintele Taine. Mai m ult, salcia
este folositoare trupului, deoarece din ea om ul scoate acidul salicilic
sau aspirina pe care o întrebuinţează la scoaterea răcelii din corp, consi
derat de Sf. Apostol Pavel tem plu al Sfîntului Duh (I Cor. 6, 18). Cu alte
cuvinte, tru p u l are o im portanţă deosebită p entru creştini, de aceea, cînd
ţin postul, nu o fac p e n tru distrugerea, ci p en tru în tă rire a lui. Asceza pos
tu lui nu are d rep t scop anihilarea trupului, ci însănătoşirea lui, în aşa m ă
sură, încît să nu fie robit de m aterie, care-i îm puţinează vigoarea fizică şi-l
duce la suferinţă. A devăratul creştin se leapădă de cele inutile tru p u lu i
cînd îl trăieşte pe H ristos şi se aseam ănă cu cei ce îl însoţeau pe Dom nul
spre Ierusalim şi îşi dezbrăcau hainele înaintea Lui, ca să treacă peste
ele. Fiul lui D um nezeu este şi doctorul tru purilor, nu num ai al suflete
lor, de aceea Biserica noastră străm oşească s-a în g rijit şi de neputinţele
firii um ane înfiinţînd bolniţele pentru tra ta re a bolnavilor şi care sînt
prim ele începuturi de spitale din ţara noastră. în acest context, înţele
gem mai bine rostul sălciei în cadrul cultului divin din D um inica Florii
lor. Dacă din salcie se obţine m edicam entul care alungă frigul din trup,
tot aşa din cuvîntul Sfintei S crip tu ri se dobîndeşte alifia spirituală care
izgoneşte răceala sau necredinţa strecu rată în suflet.
Acest popas duhovnicesc al In trării D om nului în Ierusalim trebuie să-l
întîm pinăm cu blîndeţea, dreptatea şi sm erenia lui H ristos ca să biruim
orice obstacol al rău tăţilo r care ne duc la m oartea fizică şi spirituală. Cul
tivarea acestor v irtu ţi va aduce un rod bogat duhovnicesc în sufletele
noastre şi ele ne vor aju ta să ajungem scopul suprem al vieţii noastre, care
este m oştenirea îm părăţiei cerurilor. Ele înnobilează fiinţa um ană şi o
determ ină să aştepte cu-m are bucurie ziua Sfintei învieri — tem elia cre
dinţei creştine (I Cor. 15, 14). U nite cu postul şi cu rugăciunea, ele vor
fi ca nişte flori spirituale cu care ne înfăţişăm în ain tea M întuitorului H ris
tos în D um inica S fintelor Paşti.
P otriv it în văţăturii creştine, viaţa pământească este tipul celei spiri
tuale şi valoarea celei dintîi este pusă în lum ină de în tru p a re a M întuitoru
lui Hristos, care a îm plinit profeţiile mesianice, inclusiv cuvintele despre
in tra re a Sa în Ierusalim D ublul sens al noţiunii de viaţă, a tît văzută cît
şi nevăzută, sau m aterială şi spirituală îl redă ebraicul «chajjim » care
are o form ă substantivală duală. Aceeaşi form ă au mai m ulte cuvinte
ebraice, inclusiv num ele propriu al cetăţii Ierusalim ului — Ieruşalaim ,
deoarece oraşul lui David era despărţit în două de valea Tyropeon şi, în
sp iritu l celor de mai sus, acesta aparţinea unei lum i văzute, m ateriale, cît
şi celei nevăzute, spirituale, în tre care există o strîn să legătură. P rim a
lum e trebuie spiritualizată de om cu aju to ru l lui D um nezeu care a luat
B. o . R. — 7
firea om enească şi a binevoit să se jertfească în locul său, p en tru ca să

ajungă la acel «cer nou şi păm înt nou» sau îm p ărăţia lui D um nezeu (Isa-
ia 66, 22 ; Apoc. 22, 1) cînd va veni a doua oară pe păm înt. Ca să fie p ă r
taş noii lumi, om ul are n eapărată nevoie de aju to ru l lui D um nezeu şi prin
în tru p a re a Fiului lui D um nezeu i se dă posibilitatea să rein tre în raiul din
care a fost alungat datorită nesupunerii sale faţă de Z iditorul său. P rin
naşterea M întuitorului Hristos, om ului i se redeschide raiul sau calea
spre cerul şi păm întul nou, în care noul A dam biruie m oartea tocm ai
p e n tru a da posibilitatea celor ce mor din cauza păcatului lui Adam cel
vechi (Rom. 5, 12) să ajungă la o nouă viaţă fără necazuri şi de care
se bucură num ai sufletul. La acest cer şi păm înt nou este chem at orice
om ca să trăiască în deplinătatea existenţei sale în tru p şi suflet. Che
m area a av u t loc după căderea prim ilor oam eni în păcat şi poartă num ele
de «Protoevanghelie» (Facere 3, 15) sau prim a veste bună a m întuirii pe
care o va realiza la «plinirea vrem ii» M întuitorul Hristos. Această veste
bună are în vedere Întruparea lui Mesia care va slobozi om enirea de
sub osînda păcatului care a adus m oartea tru p u lu i. De fapt, vestea cea
bună îi dă om ului speranţa eliberării sale de sub păcat şi, im plicit, de
sub plata acestuia, m oartea, care afectează tru p u l ce se desparte de su
flet. Din cauza m orţii, sufletul este tem poral despărţit de tru p şi, in fe
lul acesta, este afectată u n itatea psihofizică a fiinţei um ane.
N oţiunea ebraică de evanghelie (besora(h) este în rudită cu cea de
tru p (basar) ceea ce înseam nă că Dum nezeu, p entru a aduce vestea cea
bu n ă în lum e, va lua tru p om enesc şi p rin je rtfa sa de pe Golgota va
învinge m oartea care stăpîneşte p artea m aterială din om. P rin învierea
Sa, M întuitorul H ristos ne-a a ră ta t că tru p u l nu m ai suferă nici o des
p ărţire de suflet şi p en tru viaţa cea nouă este transfigurat. Zorii vieţii ce
lei noi, în care lum ea veche nu este distrusă, ci transform ată ca să fie
potrivită făp tu rii celei noi în Hristos, adică om ului nou care va exista
în u n ita te a _sa psiho-fizică, sînt prevestiţi de In tra re a Dom nului în Ieru
salim , cînd creştinii se pregătesc trupeşte şi sufleteşte ca să întîm pine
ziua sfintelor Paşti care înseam nă trecerea lor de la o viaţă instabilă, tem
porară, la una stabilă, liniştită şi lipsită de rău tate. De această linişte
se bucură însă num ai sufletul, după d espărţirea de tru p pînă la judecata
de apoi. Ca şi contem poranii M întuitorului H ristos şi creştinii rostesc
de Florii — Osana ! — pe care-1 repetă la fiecare S fîntă L iturghie în ca
drul cîntării «Sfînt ! S f î n t !». Acest cuvînt vine de la ebraicul «hoşia-na»
care înseam nă «m întuieşte, te rog», adică Doam ne, te rugăm să ne m în-
tuieşti de ră u l care ne îndepărtează de Tine şi nu mai putem fi părtaşi
îm părăţiei Tale. în dum inica Floriilor acest cuvînt trebuie să-l rostim
ca şi copiii din p u rita te a inimii noastre şi cu stîlpările faptelor bune să
întîm pinăm cu vrednicie S fînta înviere, ziua pe care a făcut-o Dom nul
să ne bucurăm şi să ne veselim în tru ea (Ps. 117, 24). V rem elnicia aces
tei lum i ne face să întîm pinăm cu stîlpările faptelor bune pe Dom nul
fiindcă acestea sînt comoara cea nepieritoare şi pînă la in staurarea îm pă
răţiei lui D um nezeu pe u n păm înt nou şi sub un cer nou sîntem răsplă
tiţi în mod provizoriu după judecata particulară. De aceea rostul fapte
lor bune este folositor nu num ai în viaţa aceasta <"i şi în cea ie dincolo,
deoarece învierea D om nului este tem elia credinţei în ■îemurire. Sporirea
INDRUMĂR1 PASTORALE 99
binelui de către oameni îi va lum ina mai m ult asupra m enirii lor în acea
stă lum e pe care o înnoiesc şi astfel îşi aduc aportul la ivirea cerului şi
păm întului nou în care vor trăi m ereu cu sufletul şi tru p u l transfigurat.
Spre această viaţă desăvîrşită tind credincioşii şi sărbătoarea In trării Dom
nului în Ierusalim le întăreşte crezul şi nădejdea lor că M întuitorul H ris
tos îi va a ju ta să dobîndească m întuirea în urm a răsp lătirii depline a os
tenelilor lor la judecata obştească. C redinţa geto-dacilor în nem urire pe
care o consem nează şi H erodot îşi găseşte îm plinirea în creştinism ba
zat pe m oartea şi învierea Dom nului de care este p ătru n să spiritu alitatea
rom ânească din generaţie în generaţie pînă la sfîrşitul veacurilor. Iată -de
ce sărbătoarea In tră rii Dom nului în Ierusalim , p en tru noi nu înseam nă
doar o com em orare ci şi o trăire a celor care urm ează pe H ristos şi în
această viaţă se pregătesc p en tru cele viitoare. Să nu uităm faptul că fie
care generaţie prin talanţii dăruiţi de D um nezeu îşi aduce contribuţia la
înnoirea lum ii din care a plecat tem poral doar cu sufletul iar tru p u l aş
teaptă pînă la a doua înviere ca să se reunească cu el şi să fie răsplătiţi
după strădaniile lor în slujba păcii, binelui, d reptăţii etc.
A şadar, să întîm pinăm praznicul In trării D om nului în Ierusalim cu
buchetele faptelor bune, ca rod al vieţii noastre virtuoase, după care vom
fi judecaţi la a doua venire cu slavă a M întuitorului H ristos în lume. Să
luam am inte la faptul că In trarea Dom nului în Ierusalim a avut loc aşa
cum a profeţit Z aharia, în tru blîndeţe şi sm erenie, ea prefigurind astfel
pe cea trium fală, în tru slavă, cînd Dom nul H ristos va veni a doua oară
să judece viii şi m orţii după faptele lor.
D iac. p ro f. EM. C O R N IŢ E S C U
m T R ecvm b ise r ic ii şi p a t r ia H ^STRe
CREŞTINISMUL LA ROMÂNI.
RĂDĂCINILE LUI RĂSĂRITENE *
C reştinism ul la rom âni este foarte vechi. Toate popoarele din ju ru l

nostru s-au creştinat tîrziu începînd cu a. doua ju m ătate a secolului al
IX -lea şi în cursul celui de al X -lea. Ele îşi cunosc data precisă cînd au
devenit creştine, cu anul, luna şi- uneori chiar ziua, căci toate au adop
ta t noua religie tîrziu, deseori din calcule politice m inuţios chibzuite. Po
porul nostru n-o poate preciza, deoarece n -a re certificat de botez. S-a
născut creştin, în mod spontan, n atural, o d a tă cu form area rom anităţii
sale, la a cărei desăvîrşire creştinism ul şi-a adus contribuţia sa cea mai
de seam ă. Noi sîntem rom ani, fiindcă sîntem creştini şi creştini fiindcă
sîntem rom ani. Progresul creştinism ului pe terito riu l ţării noastre s-a fă
cut lent, din aproape în aproape, de la om la om.
Prim a săm înţă a Evangheliei la rom âni a fost însă aruncată de Sfîn-
tu l Apostol A ndrei şi anum e în Dobrogea, foarte probabil la Tomis, Con
stan ţa de azi. P utem spune, deci, că u n a d in tre coordonatele de bază ale
credinţei noastre, în afară de vechim e, este originea sa apostolică. Se
poate afirm a astăzi, fără team ă de a greşi, pe baza descoperirilor şi cer
cetărilor istorice m ai noi, că prezenţa şi predicarea pe păm întul rom ânesc
a prim ului chem at d intre apostoli, sfîntul A ndrei, este sigură. Ş tirilor
cunoscute mai de m ult (mă refe r la Origen şi Eusebiu de Cezareea) li s-au
adăugat în anii din urm ă altele, incit S fîn tu l Apostol A ndrei poate fi
considerat părintele creştinism ului românesc. De aceea, socotim că şi ale
gerea lui ca patron al F răţiei O rtodoxe R om âne este cu totul justificată,
în Dobrogea, dar şi în alte p ărţi ale ţării tra d iţia despre prezenţa Sfîn-
tu lu i Apostol A ndrei p rin tre rom âni este puternică. B ătrînii satelor dobro
gene, de pildă, spun şi azi că sfîntul A ndrei a v en it «pe jos cu toiagul \n
mînă» şi îl cîntă în num eroase colinde şi balade.
C uvîntul propovăduit de Sfîntul Apostol A ndrei în Dobrogea a rodit,
fiindcă a fost plin de d arul D uhului S f î n t ; el a născut com unităţi creş
tine, care la sfîrşitul secolului al III-lea, în plină perioadă de persecu
ţii, erau conduse de episcopii Aceleaşi com unităţi creştine, la început mai
* C o m u n ic a re p r e z e n ta tă în c a d ru l p rim e i c o n f e r in ţe p u b lic e a A s o c ia ţie i F r ă
ţia O r to d o x ă R o m ân ă , c a r e a a v u t lo c în B u c u re ş ti la 24 a p r ilie 1991.
D I N T R E C U T U L BI S ER I C I I Ş I P A T R I E I N O A S T R E 101
mici, apoi din ce în ce mai m ari, au lu at fiinţă şi în D a d a şi în restul

terito riu lu i României. La m ijlocul secolului al III-lea cunoaştem asem e
nea com unităţi pe terito riu l M oldovei şi M unteniei, precum şi în T ransil
vania. Acestea apar la începutul secolului al IV-lea, adică atunci cînd reli
gia creştină se poate m anifesta liber, conduse de episcopi ortodocşi, p ar
ticipanţi la sinoade. Ştim , de pildă, că chiar la p rim ul sinod ecum enic
de la Niceea (325), convocat de îm păratul C onstantin cel M are, au p a rti
cipat de pe terito riu l Rom âniei doi episcopi, unul reprezentînd Dobrogea,
celălalt teritoriile nord-dunărene.
Desigur aceste progrese nu s-au făcut fără jertfe, căci religia creştină
•nu era perm isă în lum ea de atunci ; creştinii erau persecutaţi şi m ulţi
şi-au dat viaţa p en tru Hristos. P ăm întul Rom âniei a fost în această pe
rioadă stropit cu sîngele a num eroşi m artiri, din care cunoaştem num ele
a circa 170, ceea ce pentru acea perioadă, cînd a u to rita te a şi m ajoritatea
păgină a populaţiei îi priveau cu ostilitate şi nu le perm iteau în nici un
fel să se m anifeste, deci nici pe calea scrisului, nu este puţin.
Beneficiind de libertatea de credinţă acordată de C onstantin cel Ma
re şi apoi de ceilalţi îm păraţi succesori, creştinism ul rom ânesc a făcut
progrese rapide în organizare la rang parohial, episcopal şi chiar m itro
politan şi în consecinţă în m isiunea desfăşurată în rîn d u rile populaţiei
autohtone şi chiar barbare, aşezate pe terito riu l ţării noastre. Se poate
a firm a că în cursul secolelor IV—VI religia creştină a cuprins m area m asă
a populaţiei şi tot atunci s-a form at term inologia creştină de bază, de ori
gine latină, existentă şi astăzi. Term inologia aceasta latin ă este conse
cin ţa latinităţii lim bii vorbite de popor şi la care au tre b u it să se adap
teze toţi m isionarii o ft de unde au venit.
C redinţa creştină a devenit astfel o energie superioară a autohtoni
lor, care le-a oţelit vitalitatea geto-dacică şi i-a a ju ta t să supravieţuiască
în perioada m igraţiei popoarelor, ba c h ia r să creştineze şi să asim ileze
p a rte din aceste popoare. Acest factor a venit în sp rijin u l rom anităţii
noastre în tr-u n m om ent a tît de critic, încît nu este ex ag erat să spunem
că dacă poporul nostru n -a r fi fost rom an ci ar fi fost orice altceva, ar
fi devenit totuşi creştin, ca şi neam urile străine din vecinătatea sa, dar
dacă n -a r fi fost creştin, atunci în acel m are m om ent de răscruce, este
îndoielnic că a r mai fi răm as rom an. în consecinţă, religia creştină a avut
un rol hotărîto r în continuitatea noastră etnică, în form area poporului şi
a lim bii rom âne.
în ciuda tu tu ro r vicisitudinilor politice ale tim pului, viaţa creştină
n-a d ispărut ca să reapară după o anum ită vrem e, cum le place unora să
susţină, p en tru a justifica golul etnic şi teoriile im igranţioniste. Putem
astăzi dovedi p rin izvoare scrise şi arheologice continuitatea de viaţă şi
de credinţă ortodoxă pe terito riu l României. Filonul credinţei n-a fost în
tre ru p t în Rom ânia, chiar dacă el în vrem uri vitrege a scăzut în intensi
tate. Nu avem, deci, de a face cu o discontinuitate, ci cel m ult cu o scă
dere în intensitate.
Cea mai intensă viaţă creştină a fost în Dobrogea, de unde a iradiat şi
în restu l terito riu lu i României.
F ăuritorii acestei credinţe creştine au fost, după S fîn tu l Apostol A n
drei, un şir lung de m isionari şi creştini anonim i, veniţi din toate părţile
Im periului rom an, cu deosebire de răsăritu l creştin, u n d e cred in ţa era
foarte puternică. Num ele m isionarilor şi sfinţilor cunoscuţi că au activat

p e păm întul rom ânesc indică regiuni ca : P alestina, Siria, Asia Mică şi
P eninsula Balcanică. Un centru m isionar im p o rtan t pentru regiunile noas- -
tre l-a rep rezen tat Capadocia, iar în tre Sfinţii P ărin ţi care au a ră ta t cel
m ai m are interes p en tru ţa ra noastră a fost S fîntul Vasile cel M are, a r
hiepiscopul Cezareei Capadociei. El ne-a trim is m isionari, în tre care şi
pe sfîntul Sava, care şi-a dat viaţa m ărturisind pe H ristos în regiunea
B uzăului de astăzi. T ot Sfîntul Vasile avea strinse legături cu sfîntul Bre-
tanion, episcop de Tomis, pe care-1 laudă p e n tru h arul şi realizările lui
în Scythia M inor (Dobrogea de azi). A lt ce n tru im portant de m isiune a
•fost Constantinopolul, capitala Im periului bizantin. De aici patriarh ii se
îngrijeau direct de m isiunea în regiunile noastre, aju tîn d pe ierarhii noş
tri locali ; cel mai activ în această acţiune a fost S fîntul Ioan G ură de
A ur, care era şi bun prieten cu episcopul de Tomis, sfîntul Teotim . T re
buie, de asem enea, precizat că şi îm păraţii bizantini la rîndul lor au m a
nifestat zel în răspîndirea religiei creştine, m inaţi spre aceasta, a tît de
cred in ţa proprie, cît şi de interesele politice ale im periului, orice popor
b a rb a r c reştin at devenea mai favorabil şi mai p u ţin periculos p e n tru im
periu. Nu trebuie, deci, ignorat faptul că Im periul bizantin a av u t un rol
h o tărîto r în răspîndirea credinţei ortodoxe şi în m enţinerea ei la poporul
rom ân. D upă părăsirea Daciei de către arm ata şi adm inistraţia rom ană şi
declinul accentuat al Romei, apoi ch iar căderea ei sub dom inaţie barbară
(476), Im periul bizantin a răm as singura a u to rita te politică şi forţă m ili
tară, care a dom inat lum ea de atunci şi sud-estul european, in s p e c ia l;
de această putere popoarele barbare se tem eau şi ţineau seam a în tra ta
m entul aplicat populaţiilor supuse, dar p ro tejate de fiizanţ. Dacă prezenţa
politică şi adm inistrativă a B izanţului pe terito riu l Rom âniei nu s-a pu
tu t m enţine în perm anenţă, în schimb, legăturile religioase cu P a tria rh ia
de C onstantinopol şi cu toate Bisericile ortodoxe din vastul im periu au
răm as n eîntrerupte. Aceste legături explică în bună m ăsură esenţa cre
dinţei noastre, a artei, arh itecturii religioase, a culturii şi spiritualităţii.
O rtodoxia noastră nu poate fi concepută decît în simbioza rom âno-bizan-
tin ă şi de influenţă bizantină. Ea a devenit caracteristica sufletească a
poporului rom ân, îneît chiar un om politic ca Ion B rătianu p u tea spune pe
la 1867— 1868 : acolo unde este Ortodoxia, acolo este România, iar un
m are filosof şi om de cultură rom ân d intre cele două războaie m ondiale
afirm a şi el : A fi român pur şi sim plu, însem nează a fi ortodox (Nae Io-
nescu). P rin Ortodoxie, rom ânii s-au p u tu t m enţine în perioada neagră
a m igraţiei popoarelor, prin aceeaşi credinţă rom ânii transilvăneni ău
rezistat deznaţionalizării, în num ele Ortodoxiei Ş tefan cel M are, Constan
tin B rîncoveanu şi toţi dom nitorii rom âni şi-au a p ărat glia şi neam ul, tot
Biserica Ortodoxă, nu alta, le adăposteşte m orm intele şi se roagă pentru
m întuirea sufletelor lor. Această O rtodoxie a d a t contur m oralităţii şi spi
ritu a lită ţii poporului rom ân, făcîndu-1 bun, îndurător, curat la suflet şi
evlavios jiîn ă la sfinţenie.
Acest tezaur spiritual trebuie păstrat, făcut cunoscut lumii de astăzi
p e n tru înnoirea ei m oral-spirituală. Spre acest ţel tin d e şi F răţia O rto
doxă Rom ână şi rugăm pe B unul Dum nezeu să ne a ju te să-l îm plinim .
P ro f. E M IL IA N PO PE SC U
FOSTUL MITROPOLIT MARTIR
TEODOSIE AL II-LEA AL MOLDOVEI
P r o p u n e r e d e c a n o n iz a re
Cu ocazia unor cercetări întreprinse în legătură cu trecu tu l schitu

lui Brazi, judeţul Vrancea, redeschis p rin tr-u n solem n serviciu divin,
oficiat de Prea S finţitul Episcop Epifanie al B uzăului, la 9 septem brie
1990 1, am întîm pinat şi unele nedum eriri privitoare la fostul m itropolit
Teodosie al II-lea al Moldovei. Am consultat, mai întîi, cele două lucrări
m ai im portante de istorie a Bisericii Ortodoxe Rom âne, adică aceea a lui
Nicolae Iorga 2 şi apoi aceea a preotului profesor dr. M ircea P ăcurariu :i.
Precizăm că atrib u tiv u l «al II-lea» l-am folosit noi, p e n tru a-1 distinge de
prim ul m itropolit, tot Teodosie, de la sfîrşitul secolului al X V l-lea şi în
ceputul secolului al XVII-lea, m enţionat ca Barbovschi. Se reţine că aces
ta este num ele de fam ilie (Clipa — Barbovschi) pe care acel m itropolit l-a
av u t şi înainte de m etanie. Nu a fost deci, un num e, obişnuit a se a tri
bui înalţilor prelaţi rationae loci, ex : Radovschi (de sau dela Rădăuţi),
Suceavschi (de Suceava) etc. 4.
în acelaşi tim p precizăm că o greşeală de acest fel s-a stre c u ra t şi în
cronica lui Ion Neculce. Acesta, referindu-se la anul 7183 (1675) arată că
m îniindu-se D um itraşco vodă Cantacuzino, pe «m itropolit K ir Teodosie
Barbovschi... l-au scos din cas (scaunul m itropolitan) cu necinste»... \ Dacă
Teodosie Barbovschi avea în 1608, probabil 50 de ani, în 1675 a r fi tre
b u it să aibă 117 ani, ceea ce face să şe adm ită că, Teodosie Barbovschi nu
m ai trăia în 1675 şi ca atare, era vorba de un alt Teodosie, adică Teodosie
al II-lea f>.
P e n tru o prezentare corectă şi mai clară a personalităţii fostului m i
tropolit, 'vom folosi extrase din izvoarele istorice care ne stau la înde-
m înă, fără a pretinde că nu a r mai exista şi altele.
Mai întîi se cuvine să aflăm încadrarea cronologică a m arelui ierarh,
în tabelele publicate de N. Iorga. Astfel, ca episcop de R ădăuţi, nu este
m enţionat în tabelul respectiv 7. Noi însă posedăm un ex tras d in tr-u n do
1. P re o t G r. T. P o p e s^ u , G io n D. Io n e sc u , Schitul Brazi, E d. E pisc. B u zău , B u c u
r e ş ti 1990, p. 5. C u o c a z ia d e s c h id e rii d in 9 s e p te m b rie 1990 s-a p u b lic a t şi u n m ic
p lia n t c o m e m o ra tiv .
2. N . Io rg a, Istoria Bisericii Româneşti şi vieţii religioase a românilor, 1— II,
Buc., 1929.
3. Pr. p ro f. d r. M irc e a P ă c u ra riu , Istoria Bisericii Române, I— III, Buc., 1980—
1982.
4. P re o t C o n s ta n tin B o b u le sc u , Două chipuri bisericeşti, în a c e la ş i v o lu m c u
Neamul Holbăneştiior, C h işin ă u , 1939, p. 1.
5. Cronica Iui Ion Neculce, copiată de Ioasal Luca, Manuscrisul •Miliail », E d i
ţia Z a m fira şi P a u l M ih a il, Buc, 1980, p. 20.
6. P re o t G r. T. P o p e sc u , G io n Io n e sc u , Contribuţii la istoria Bisericii Ortodoxe
Române. Date noi despre mitropolitul Teodosie al II-lea al Moldovei. In
O r to d o x ă R o m ân ă , C1V, n r. 5 — 6. 1986, p. 94— 101.
7. N . Io rg a , o p . cit., II, p. 337.
cum ent original, care îl defineşte pe Teodosie al II-lea ca episcop de Ră

dăuţi, la 14 iunie 7174 (1671)> In acest docum ent, R uste neguţătorul din
G alaţi dăruia prin m înăstirea C etăţuia, bisericii din Ierusalim «doi bă-
trîni» (adică moşi după term inologia m untenească), unitate de m ăsură
din dom eniul agrar, din moşia D rinceni şi unul din moşia Şendreşti.
A ceastă danie s-a făcut, în faţa şi cu m ărtu ria lui «Ghenadie m itropolit
Suceavschi, Dosoftei (versificatorul) Rom anschi, Teodosie episcop Ra-
dovschi (deci nu Barbovschi) şi alţi 12 ierarhi, egum eni şi boieri moldo
veni 8. Mai sînt cunoscute destule alte docum ente de epocă, în cataloa
gele de la A rhivele S tatului Bucureşti, după cum se va vedea în continua
re. A şadar el trebuie introdus, am endînd tabelul lui N. Iorga, în tre Sera
fim şi M ihail de Secu. Ca episcop de Rom an îl găsim între Dosoftei şi
Ioan de Huşi, cu num ele sim plu de Teodosie «c(irca) 1671— 1674» n. In
sfîrşit, ca m itropolit, tot cu num ele sim plu de «Teodosie 1674—c(irca)
1676—7 ; în tre Dosoftei şi Sava de Putna». A m u rit «după 1697» ,n.
Se pune problem a îm prejurărilor, în care a ajuns Teodosie al II-lea
m itropolit al Moldovei. Moldova, ca şi Ţ ara Rom ânească, se afla intr-o
perioadă de adînci frâm întări politice şi sociale Racila instabilităţii dom
niilor se întindea şi asupra Bisericii, mai ales în rîndul m arilor ierarhi.
în 1673, Ştefan Petriceicu vodă, trecînd de p artea polonilor, abando
n a t de boieri, s-a refugiat în Polonia, îm preună cu m itropolitul Dosoftei.
Fără a fi la mijloc o legătură prealabilă, noul domn D um itraşco C anta
cuzino, una d intre cele mai decăzute figuri ale istoriei noastre, l-a adus
în scaunul de la Iaşi pe episcopul de la Rom an, Teodosie, sperînd că i se
va trece cu vederea regim ul dictatorial şi jecm ănitor ce avea să-l im pună
populaţiei. D ar s-a înşelat. Teodosie m itropolitul, fiu de mazil deci de
ţăra n şi cunoscător al suferinţelor poporului pe care îl păstorea, nu putea
răm îne indiferent.
Este de la sine înţeles că Teodosie (al II-lea) a ajuns a fi episcop de
Rădăuţi şi apoi de Roman, datorită calităţilor sale de bun organizator
şi chivernisitor al celor două eparhii şi m ai ales, p en tru în altul grad de
spiritu alitate atins, între eclesiasticii ţării.
P e n tru o deplină clarificare a poziţiei în altului prelat m artir, în ceea
ce priveşte nivelul de sp iritualitate atins, am intim cazul sfîntului Sera
fim din Sărov (1759— 1833), care s-a născut cu puţini ani după decapita
rea lui Teodosie al II-lea. «Nici un suflet (o rid t de îm bunătăţit ar fi n.n.)
nu exprim ă întregul conţinut al spiritualităţii Bisericii», din care se tra
ge. El poate fi, cel m ult, o «rază personalizată a acesteia». Adică noi nu
încercăm a am plifica m eritele fostului m itropolit dincolo de ceea ce a fost
în sine. R aportat la com portarea ierarhilor tim pului, a fost însă raza cea
mai strălucitoare în tre aceia şi exem plu ce dăinuie peste veacuri.
8. P re o t d r. P a u l M ih a il, Documente şi zapisc moldoveneşti de la Constântinopol
(1607— 1806), Ia şi, 1948, p. 74— 76.
9. N . Io rg a , op. cit., II, p. 333. V e z i şi P re o t S c a r la t P o rc e s c u , Episcopia Roma
nului, Buc., 1984, p. 209.
10. N . Io rg a , op. cit., II, p. 336.
11. N u m a i î n tr e 1672— 1685, a d ic ă n u m a i în 13 a n i s -a u p ro d u s n o u ă s c h im b ă ri
d e d o m n i.
12. N . Io rg a , op. cit., I, p. 397.
D I N T R E C U T U L BI S ERI CI I ŞI P A T R I E I N O A S T R E 105
Mai adăugăm , scuzîndu-ne de insistenţă :

a) Realizînd o sinteză despre virtu ţile sfinţilor canonizaţi de Bise
rica O rtodoxă Rom ână şi de alte biserici surori, I.P.S. m itropolit Nestor
Vornicescu conchide că, ei au av u t o viaţă duhovnicească îm bunătăţită
p rin «har, credinţă şi deosebite fapte bune», a cărei m ăsură suprem ă este
«starea de jertfă», în vrem uri de restrişte, devenind «adevăraţi eroi ai
credinţei».
b) P ărintele prof. academ ician D. Stăniloae constată că, la asem enea
personalităţi se dovedeşte dezvoltarea, la modul suprem , a celor trei în
suşiri definitorii ale spiritu alităţii : ascetism ul, m ilostenia şi preocuparea
practic-gospodărească 1:t. El nu a acceptat rolul de înaltă păstorire a po
porului din josnică poftă de parvenire, din orgoliu sau comprom is, ci ca
o îndatorire de apărare a acestui popor. A fost un lu p tă to r categoric îm
potriva corupţiei, im oralităţii, a jafului şi persecuţiei. A ceasta se dove
deşte cu m odul deschis, curajos şi spontan, cu care l-a în tîm p in at pe abu
zivul şi desfrînatul voievod Dum itraşco.
P e n tru a se intui postura intransigentă a adm irabilului ierarh, să
am intim cîte ceva din cronica lui Ion Neculce, despre com portarea tăta
rilor aduşi de D um itraşco vodă în ţa ră p en tru a-1 apăra : «Decii au in tra t
tătarii în ţară ca lupii în tr-o turm ă de oi, de s-au aşezat pe (la) oameni...
Iară tătarii sînt lupi apucători, pradă, robiescu, b at şi căznesc pe creş
tini... m ănîncă tot carne de vacă şi de oaie, de nu mai puteau bieţi oa
m eni să-i biruiască cu h ran a pe dînşii şi pre caii lor... P re m ulţi au şi ro
bit furiş, femei, fete, copii... num ai cu sufletile, bătuţi, stîlciţi şi strănci-
naţi... de cazneli şi ucisăturilii lor» |/|.
Iată cum ni-1 înfăţişează pe vodă Dum itraşco... «om bătrîn, grec ţa-
rigrădean... mai înainte vistiernic m are şi în Ţ ara M untenească, la Gri-
gore vodă (Ghica). Şi era om n estătătoriu la voroavă, telpiz, am ăgitoriu,
giam baş de cei de la Fener din Ţarigrad... b ătrîn şi curvar. Doam na lui
era la Ţ arigrad iar el, aicea îşi luase pre o fată a unei rechieriţe... A rhi-
poaie... o chema Aniţa, ţiitoare... în vederea tu tu ro r. Că el bătrîn, dinţi
în gură nu avea... îi încleia cu sîrm ă»... 15.
Mai m ult chiar, vodă D um itraşco ar fi jefu it m înăstirea Rîşca de cî
teva mii de galbeni, ca şi pe feciorii fostului vornic C hiriac Sturza de alţi
m ulţi bani Mi. Şi nu era num ai atît. Toţi locuitorii erau prădaţi de noul
bir, «de au scos hîrtii, de au dat oam enilor, de au scris feţeli... de la mic
pînă la m are», deci un bir pe cap de om, copil sau b ătrîn , ce a răm as de
pom ină.
Faţă de această jalnică situaţie, iată şi atitudinea m itropolitului. «De
cii la acea vrem e fiind m itropolit kir Teodosie... au luat 2, trii hîrtii şi au
m ărsu la D um itraşco vodă şi arătînd hîrtiile au dzis : Ce sînt aceste, m ă
13. P a v e l E v d o k im o v , Sllntul Serafim din Serov, o icoană a spiritualităţii orto
doxe, în « A lta ru l B a n a tu lu i» , 1 (10), nr. 5— 6, p. 2 3 ; t N e s to r V o rn ic e s c u , Siinţii ro
mâni şi apărători ai legii strămoşeşti, Buc., 1987, p. 5, 6 şi 14 ; P re o t D. S tă n ilo a e ,
Plcdica rostită la 24 octombrie 1955, c u ocazia canonizării Slîntului Calinic la r,u-
năstirea Cernica, în «B.O.R.», L X X III, 1955, n r. 11— 12, p. 1168.
14. C ro n ic a lu i Io n N e c u lc e , op. cit., p. 18.
15. Ibidem, p. 36.
16. Ibidem, p. 37.
ria-ta, au săm neli lui A n tih rist ? Decii D um itraşco-vodă, m iniindu-se au

scos pe m itropolitul Teodosie din cas(ă) afară cu necinste» 17. Adică l-a
alungat din scaunul m itropolitan. Persecuţia contra lui Teodosie a con
tin u a t şi după dem itere. După cum se va vedea din toate docum entele
ce le vom cita, m orala a fost una din tră să tu rile fundam entale ale ma
relui ierarh şi în consecinţă, apărător al credinţei străbune.
După alungarea din scaunul m itropolitan, Teodosie al II-lea apare în
izvoarele istorice ca proin sau biv, adică fost arhiepiscop şi m itropolit. N.
Iorga m enţionează că Teodosie mai trăia în 1697 în Focşani, îngrijindu-se
şi de gospodăria sa de m azil l8, care avea să fie hărăzită în întregim e Bi
sericii O rtodoxe Române. După m aterialele, care ne stau la dispoziţie, el
a tră it ca proin-m itropolit aproxim ativ 22 de ani, în ţin u tu l Putnei, zonă
de sud-vest ş Moldovei şi uneori, la m înăstirea Bogdana (Bacău).
F ără a m a in ă z u i la treptele înalte de conducere, în ierarhia biseri
cească, el şi-a în d rep tat puterea spiritului său, d rep t şi iubitor, spre- se
m enii săi şi p e n tru apărarea şi prosperitatea bisericir şi a obştilor săteşti
din zonă.
Se im pune să am intim că fostul m itropolit a dovedit o atenţie deose
bită schitului Brazi, unde şi-a tră it o m are p a rte din ultim ii ani ai vieţii,
aşezare pe care a iubit-o nespus.
O încercare, ieşită cu totul din comun, pe care a tre b u it s-o depă
şească, i-a fost im pusă fostului m itropolit Teodosie al II-lea de un alt
Cantacuzin, Şerban vodă, dom n al Ţării Rom âneşti (1678— 1688). încă
din 1672, G rigore Ghica vodă p ăstra în a n tu ra ju l său pe un m onah Da-
niil, «striin din Ţ ara Moldovei». Sub o b lăd u irea ,lu i G rigore vodă, «Da-
niil fu sfinţit de «m itropolitul» V arlaam (1672— 1679) 10, ca arhiereu şi
episcop al reînviatului, p e n tru el, «scaun al Strehaii», eparhia M ehedinţi,
«toată Meedia» 20. îm p reju rări vitrege au condus, în curînd, la desfiin
ţare a episcopiei S trehaia iar Daniil s-a refugiat în Moldova, aciuîndu-se
pe lîngă proinm itropolitul Teodosie. L egăturile d in tre cei doi au fost a tît
de strinse, încît Teodosie i-a fost şi duhovnic. Mai m ult chiar, cei doi a r
hierei au cum părat îm preună o bucată de teren 21 «la capul tîrgului Foc
şanii de Sus». Dar despre legăturile lui Daniil cu m înăstirea Cotroceni nu
ştim nimic. El trebuie să fi avut vreun am estec, de îndată ce Şerban vodă
Cantacuzino a trim is în taină supuşi ai săi, care să-l răpiască pe Teodo
sie şi să-l «pună la popreală zece săptăm îni», poate chiar la m înăstirea
Cotroceni. I se cerea de către prigonitorii săi să le destăinuie «unde as
cunsese Daniil banii m înăstirii Cotroceni» 22. D atorită duratei poprelii, sîn-
17. Ib id e m , p. 20.
18. N . Io rg a , op. c it., I, p. 397. P rin m az il s e Î n ţe le g e ţă r a n u l m o şn e a n d is tin s
c a şi a ş a z işii fii d e n e am . T e rm e n u l n u tr e b u ie c o n fu n d a t cu a c e la d e m a z ilire — î n
d e p ă r ta r e a d in fu n c ţie .
19. Pr. p ro f. d r. N . Ş e rb ă n e s c u , M itr o p o litii V n g r o v la h ie i, în «B ise ric a O r t o
d o x ă R o m ân ă» , L X X V II (1959) n r. 7— 10, p. 781— 783.
20. N . Io rg a, op. cit., I, p. 383.
21. N . Io rg a , S tu d ii ş i d o c u m e n te , V II, Buc., 1901, p. 321— 322, n r. 23, m e n ţiu n e
în te x t : ... « a r h ie p is c o p u lu i T h e o d o s ie c e a u fo st m itro p o lit Ţ ă rii M o ld o v e i şi a r h ie p is
c o p u lu i D aniel»...
22. Pr. p ro f. d r. M irc e a P ă c u ra riu , op. c it., II, p. 108.
D I N T R E C U T U L B I S ERI CI I Ş I P A T R I E I N O A S T R E 107
tem încredinţaţi că proinm itropolitul m artir, necunoscînd o astfel de tai

nă, nu a satisfăcut căutarea abuzivă a lui vodă Şerban. Presupunem că
om ul folosit de Şerban vodă să răpească (de o invitaţie nu poate fi vorba)
pe fostul m itropolit şi să-l treacă clandestin în Ţ ara Rom ânească, să fi
fost M ănăilă, căpitan za m argine M ărăcineanu 23.
Din inform aţiile ce le putem afla despre viaţa de zi cu zi a m arelui
m itropolit se desprind în adevăr unele tră să tu ri de deosebită nobleţe. E ra
apropiat sem enilor săi cărora le venea în ajutor, cu sfaturi şi asistenţă, în
cazul tranzacţiilor sau chiar a judecăţilor (vînzări, schim buri, donaţii,
arendări, încălcări de hotare, răpiri şi jafuri, îm păciuiri). Sem nătura sa,
ca m artor, dădea o putere de încredinţare desăvîrşită în actele respective.
A sem enea înscrisuri, p u rtîn d m ărtu ria unui fost m itropolit, obligau atît
p ărţile în conflict, dar mai ales instanţele la care s-ar fi recurs, să res
pecte întocm ai prevederile şi m enţiunile din cuprinsul lor. Este su fi
cient a cerceta volum ele din culegerea de docum ente m oldoveneşti, aflate
în p ă stra re a A rhivelor S tatului Bucureşti 2/\ p e n tru a ajunge la această
constatare. Ele sînt num eroase.
D ocum entele publicate de un distins şi vrednic m agistrat putnean do
vedesc, fără posibilitate de tăgadă, că în asem enea cazuri Teodosie al
23. P re s u p u n e r e a n o a s tr ă a r e to tu ş i u n te m e i p e n tr u c ă M ă n ă ilă a fo st u n b o
ie r c u r a n g u ri m ilita re şi p o liţie n e ş ti, c re d in c io s lu i Ş e r b a n v o d ă . A c e la şi d o m n l-a
fo lo sit în lu p ta sa p o litic ă c u R o s e te ş tii (C u p ă re şti). Ia tă c e a s c ris to t Io n N e c u lc e :
« ...C an tem ir v o d ă n - a u ţin u t p a ro la ... s ă o m o a r e p e Io rd a c h e R u să t... (Ş e rb a n v o d ă ) tri-
m is -a u şi e l p re M ă n ă ilă c ă p ita n u l (za m a rg in e ) c u s a r a g e li (o sta şi d in p o p o r) s ă
p rin z ă (c el p u ţin ) p re g iu p în e a s a lu i Io rd a c h e R u săt... e a a fu g it şi a u s c ă p a t d e
n -a u p rin s -o s a ra g e lile ... şi p is te n o a p te s -a u în to rs u s a r a g e lile p is te m u n te în Ţ a ra
M u n te n e a s c ă » (m u lţu m in d u -s e n u m a i c u a g a r lic u l, a d ic ă b a g a ju l b o g a t a l) Io rd ă -
c h io a ie i» ... C ro n ic a Iu i Io n N e c u lc e , op. c it., p. 45.
24. C a ta lo g u l d o c u m e n te lo r m o ld o v e n e ş ti d in D ire c ţia A r h iv e lo r C e n tr a le , c in c i
v o lu m e şi u n s u p lim e n t, u ltim e le în B u c u re ş ti, 1975. C e le in d ic a te c u p rin d şi pe
rio a d a în c a re a tr ă it T e o d o s ie a l II-le a . Ex. : d in v o i. III: la p a g . 418, 4 a u g u s t 1670...
«T e o d o s ie 'd e R ă d ă u ţi... m ă r tu r ie la s c u tir e a d e d ă r i p e n tr u m în ă s tire a B a rn o v sc h i...;
la p a g . 422, 10 o c to m h rie 1670, S a fta s o ţia lui G h e o rg h e Ş te fa n v o d ă d ă r u ie ş te lu i
T e o d o s ie e p is c o p d e R ă d ă u ţi o v ie în d e a lu l P iso p ; la p a g . 438, 4 iu lie , 1671, C on-
d r e a v in d e lu i T e o d o s ie e p is c o p d e R ă d ă u ţi o c a s ă d in Ia şi d e p e u liţa S tr îm b ă ; la
p a g . 452, 20 a p r ilie 1677, ră z e ş ii d in C ru c e a d e J o s d ă r u ie s c lo c u l ţin tirim u lu i, « u n d e
a u fo st m ai în a in te b is e ric ă , p e v a le a d in s p re d e a lu l C h iţc a n ilo r, p ă r in te lu i T e o d o
s ie lo s t m itr o p o lit ca să Iacă la lo c b is e ric a v e c h i ş i d ă râ m a tă lin g ă v ii l e m itr o p o li
tu lu i T e o d o s ie sp r e C ă şu n e a n u (a d ică la B r a z i) ; la p a g . 452, 12 o c to m b rie , 1672, n iş te
ră z e ş i to t d in C ru c e a d e J o s , v î n d lo s tu lu i m itr o p o lit T e o d o s ie tr e i p o g o a n e d e v i e «pe
v a le la s c h i t la p a g . 463, 30 ia n u a r ie 1673, T e o d o s ie e p is c o p d e R o m an m ă r tu
rie în d iv a n la u r ic u l d e în tă r ir e a a v e r ii m în ă s tiN i S lln ta P e tc a ; la a c e e a ş i p a g in ă ;
T e o d o s ie e p is c o p d e R o m a n a sistă la sc u tir e a d e d ă ri a s a te lo r m în ă s tir ii G a la ta ; la
p a g . 477, 20 iu n ie 1673, T e o d o s ie e p is c o p d e R o m a n , in te r v in e în d iv a n Ia a p la n a re a
p r ic in e i d in tr e m in ă s tir ile S e c u şi N e a m ţ ; la p a g . 478, 10 iu lie 1673, T e o d o s ie e p is c o p
d e R o m a n În c h in ă (d ă r u ie ş te ) P a tria rh ie i d in Ie ru sa lim casa sa d in Iaşi, u liţa S trîm b ă ;
la p a g . 479, 4 m a rtie 1673, T e o d o s ie e p is c o p d e R o m a n , m ă r tu r ie la o î m p ă c iu i r e ;
la p a g . 490, 15 a p rilie , 1674, T e o d o s ie m itr o p o litu l S u c e v e i m ă r tu r ie p e n tr u s c u tire a
d e d ă ri a s a te lo r m în ă s tirii G a la ta ; la p a g . 492, 2 m ai 1674, to ţi ră z e ş ii d in C ru c e a d e
J o s d ă r u ie s c lo s tu lu i m itr o p o lit o p t p o g o a n e loc, p e d e a lu l C h iţc a n ilo r... în d u m b ra v ă ,
d e a su p ra s c h itiş o r u lu i... *ca să ia că v ie p e n tr u b is e r ic ă » ; la p a g . 512, 12 s e p te m b rie
1675, (fo stu l) m itr o p o lit T e o d o s ie c u m p ă ră d o u ă p o g o a n e d e v ie , a lă t u r i d e v iile m î
n ă s tir ii C a şin , (lîn g ă s c h itu l B ra z i) ; la p a g . 517, 20 d e c e m b rie 1675, (fo stu l) m itr o p o lit
T e o d o s ie a l S u c e v e i m ă r tu r ie la u r ic u l d e s c u tiri p e n tr u m în ă s tir ile G a la ta şi S fîn ta
V in e ri (P e tc a ) d in la şi p e s a te le Ş a se U lm i şi H e le ş te u l d e p e B a h lu i.
108 BISERICĂ O R T O D O X A R O M A N Ă
II-lea nu a ezitat să se deplaseze, chiar la fa ţa locului cu pricina. Pe de

altă parte, asem enea acte, cu sem nătura m arelui ierarh, a rezistat tu tu ro r
atacu rilo r p u rta te în justiţie, după dispariţia lui Teodosie. Ele m usteau
de puterea adevărului. Tot din aceste docum ente se vede colaborarea fos
tului m itropolit cu M iron Costin, cronicarul, sau alţi m ari boieri şi cărtu
ra ri ai vrem ii 25.
Cea de a doâ tră să tu ră a caracterului său, pastoral-gospodărească a
fost a tît de m are, încît şi-a sacrificat, după cum se va vedea, însăşi viaţa
sa p en tru a le apăra şi, mai ales, p e n tru a apăra credinţa ortodoxă.
Iată ce a scris în diata sa din 1691 : «Facem cunoscut cui se cuvine
a şti, p e n tru orinduiala vieţii noastre, că avînd noi m are rîvnă către zi
direa sfintelor biserici şi pre unde, cum şi ce am p u tu t zidi, Dum nezeu
ştie» 2fi. îndem nurile şi sprijinul acordat m ultor ctitori de asem enea loca
şuri, cum este cazul m arelui logofăt Solomon B îrlădeanu, ctitor al m î-
năstirii Bogdana, ilustrează această afirm aţie. De data aceasta, el a con
tin u a t construirea şi dotarea acestei m înăstiri, im ediat ce Solomon B îr
lădeanu a fost ucis, ceea ce l-a în d rep tăţit pe G licherie Lovin să-l con
sidere ca al doilea ctitor al Bogdanei şi prim ul ei stareţ. Cît despre înzes
tra re, to t Lovin ne oferă exem plul cu un L itu rg h ier d ăru it de Teodosie.
«Teodosie arhiepiscop şi m itropolit a dat această L iturghie sfintei m onas-
tiri Bogdana, unde este tem plul (hram ul n.n.) Pogorîrea D uhului SEînt, ca
să-i fie vecinică pom enirea. Iară cine se va încerca a o fu ra sau a o lua,
să fie blestem at. Amin. în anul 7183 (1675), septem brie l » 27. M enţiunea
a fost scrisă chiar de Teodosie al II-lea şi n -a folosit nici un num e a tri-
butiv, deşi se afla încă în înalta funcţie de m itropolit al Moldovei.
Sînt mai m ulte acte din deceniul IX, al secolului al XV II-lea, acte
de danie făcute de alţi iubitori de locaşuri, în care apare ca m ărturie şi
Teodosie al II-lea 28 şi care le acorda o atenţie deosebită.
25. A u re l V . S av n , D o c u m c n te p u tn e n e , I, « V ra n c e a » , F o c şa n i, 1929. E x e m p le :
la p a g . 31, 25 a p r ilie 1686, «T e o d o s ie b iv a r h ie p is c o p ş i m itr o p o lit S u c e a v s c ls i» a s is tă
la d o n a ţia u n e i p ă r ţi d e m o şie şi vii a le U rse i M o to c e a s c a d in O d o b e s ti c ă tr e m in ă s -
tir e a M a r e ; la p a g . 35, 5 d e c e m b rie , 1687. p r e o tu l Ion C io c h in ă şi N ic o la e M u rg u le t
p o s te ln ic d ă r u ie s c m în ă s tir ii M e ra u n lo c în P o e n ite . « S -au în tîm p la t ( în tr e m a rto ri)
şi S lin tia Sa T h e o d o s ie b iv m itr o p o lit şi M iro n C o stin (c ro n ic a r u l) b iv v e l logoiăt»...;
la p a g . 37— 38, 8 iu n ie 1688, T h e o d o s ie p ro in m itr o p o lit M o ld o v la h ie i, S e r a fim b iv m i
tr o p o lit şi M iro n C o stin v e l lo g o iă t» s e m n e a z ă ca m a r to r i la v în z a r e a c ă t r e C o n s ta n
tin C a n te m ir v o d ă a u n e i m oşii d in ju r u l m în ă s tirii M e ra , «ca sâ h ie la s iin ta m î/ia s-
tire d r e a p tă o c in ă şi m o şie » ...! la p a g . 95— 96, a p r ilie 1767, lu a s e p a r te la o îm p ă c iu ire
şi « sfin ţia sa T h e o d o s ie c e a u fo st m itro p o lit» ; la p a g . 141— 142, f.a. P o m e ln ic u l m l-
n ă s tir ii V iz a n tia , «G de p o m in a its ia e p is c o p ... A fta n a s ie , A r h ie p is c o p u T h e o d o sie » ....
(p e p a r te a d e m ijlo c a u n u i t r ip t i c ) ; la p a g . 172, f.z. f e b r u a r ie 1813, în a n a fo r a u a D i
v a n u lu i d o m n e s c , p r iv ito a r e la p r ic in a d in tr e o b ş te a V rîn c e n ilo r şi lo rd a c h e R o se t
v is tie rn ic R o z n o v a n u d in 23 iu lie 1694 (d e ci d u p ă 119 a n i) şi p rin c a r e s e r e s p e c ta u
d r e p tu r ile v r în c c n ilo r , e s te a m in tit şi T e o d o s ie a l II- le a ; la p a g . 195, ibidem ..., « în
c r e d in ţa te d e T h e o d o s ie m itr o p o litu l M o ld o v e i» .
26. A rh . St. Buc., C ol. « M a n u sc rise » , n r. 584, f. 19v— 20 şi n r. 591, f.15v— 16v.
27. P ro to s . G lic h e rie L ovin, M o n a s tir e a B o g d a n a d in ju d e ţu l B acău , C h işin ă u ,
1926, p. 8 şi 9.
28. V e z i n o ta 24.
P e n tru cea de a treia tră să tu ră distinsă a fostului m itropolit m artir,

dragostea p en tru biserici, aflăm de asem enea dovezi de necontestat. Ini
ţiativei şi cheltuielilor sale se datoresc ctitoriri sau rectitoriri, in afară
de aceea a n unăstirii Bogdana, deja am intită, a schitului Brazi sau «de
la Cruce» şi a schitului «M ăru cu Păru» sau «Moşinoaiele», din valea Ză-
b răn ţu lu i Se pare că Teodosie a ctitorit şi schitul «Scînteia» din ace
laşi ţin u t V rancea, astăzi dispărut, după cum afirm a şi P.C. Prof. Ni-
culae Şerbănescu, în tr-o discuţie p u rta tă cu P.C. Sa. D ar au mai fost
încă două, căci iată ce a m ărtu risit bătrîn u l paharnic, Şerban Bontaş,
m itropolitului Sofronie al Moldovei, la 30 ianuarie, • 1852... «de mică a
m ea copilărie, (a)tras am fost de erm enahul D im itrie (stareţ al Brazilor)
la vechiul ţin tirim al m itropolitului Ftodosii, unde am găsit şi moaştele
(osem intele m artirului) în Crucea de Gios, Brazii». U nindu-se cu Dositei
(Dimitrie) încă din 1806, Bontaş a a ju ta t la lucrări : 1. biserică de lem n
Sf. Gheorghe, apoi prim ind aju to r şi de la vistierul Petrache Sturdza,
clucerul Ioniţă Bontaş şi alţii, âu făcut-o de zid ; 2. biserica de lem n a
m utat-o dincolo de incintă şi au prefăcut-o în schit p e n tru m aici Sf.
Ioan Ion ; 3. lăcaşul A dorm irea de la M ăru cu P ăru sau M oşinoaiele ; 4.
«Sfîntul Nicolae Trotuşanu, făcută fiind de m itropolit (Teodosie), 5. Mi-
năstioara» şi toate aceste sfinte locaşuri au fost în g rija ierom onahului
D im itrie.
«Cînd a m u rit D im itrie, la 15 august 1842», paharnicul a sigilat cu
pecetea lui «caşca schitului (Brazi), fiind cu m ulte odoară». La sosirea sta
reţului Teofilact de la Bogdana, au in tra t «în başcă (paraclisul subteran)
şi au găsit 12.139 lei de arg in t şi aur în monedă... şi o baniţă de parale
m ărunte, firfirici, ban i» ...;i0.
P e n tru rectitorirea schitului Brazi, se păstrează m ărtu ria răzeşilor din
satul Crucea de Jos din 20 aprilie, 1672(4). Din ea se vede că exista încă
biserica «cu totul vechi şi dărîm ată» (ctitorită de pustnicii Teofilact şi
Sava, încă din veacul al XVI-lea), cauză p entru care dăru iau fostului mi
tropolit Teodosie «locul ţin tirim u lu i ca să facă (rectitorească), iarăşi la
loc, sfînta biserică»... Donaţia este sem nată de 25 răzeşi în fru n te cu popa
Vîscul, în num ele tu tu ro r locuitorilor satului 31.
Revenim la diata din 14 octom brie 1691. Teodosie a pus să se scrie,
fiind greu bolnav la Brazi : Şi fiind bunguit (sic) de m oarte, toate (sforile
de moşie, vii etc) s-au pus să fie la Cruce (Brazi)». Şi m ai jos : «Apoi, vă-
zînd că nu se trece nădejdea vieţii, (îşi revenise deci din boală), pus-am
şi Z ăbrăuţul, dim preună cu alte moşii, să fie la Cruce. Apoi Dum nezeu
au tocm it de ne-am ridicat din m oarte, iar(ăşi) la viaţă». Tot pentru Mo
şinoaiele, a scris : «Iară părinţii, sfetagoriceşti de la Zugavi (Zografu) să
nu mai aibă nici o treabă cu Z ăbrăuţul, nici cu Şoldeştii, nici cu B urdu-
şeştii căci m ăcar (că) de li s-au fost făcut lor danie, d a r n-au fost dreptul
să se stingă acea casă dum nezeiască, d in tru -n tîi, (care) era închinată M ai-
cai Precestii, care Sfinţia Sa (Maica Dom nului) n e-au folosit şi ne-au
29. A rh . St. Buc., C ol. « M a n u sc rise » , n r. 584, f. 19 v-20.
30. A rh . St. Ia şi, fo n d « M itro p o lia M o ld o v e i» , d o s a r « M ă n ă s tiri şi S c h itu ri» , n r.
120, f. 236 şi 121, f. 92 şi il07.
31. A rh . St. B uc., C ol. « M a n u sc rise » , n r. 591, f. 16 v — 17.
scos din toate prim ejdiile noastre. Şi avem nădejde şi de spăsania noas
tră pre Sfinţia Sa să ne învrednicească» (a c o n stru i)32. Reţinem din
32. P e n tr u im p o rta n ţa d e o s e b ită a a c e s te i d ia te s e r e p ro d u c e in e x te n s o :
« S m e ritu l T h e o d o s ie p ro in m itro p o litu l M o ld o v la h ie i, fa ce m ş tire , tu tu r o r cui se
c a d e a şti, p e n tr u o r in d u ia la v ie ţii n o a s tre , c ă a v în d n o i m a re r îv n ă c ă tr e z id ire a s fin
te lo r b is e ric i şi p re u n d e , c u m şi c e am p u tu t zidi, D u m n e z e u ştie , v ru t-a m şi la ţi
n u tu l P u tn ii p e a p a Z ă b r ă n ţu lu i s ă fa c e m o s fîn tă b is e r ic ă i n tr u s la v a si la u d a M a i
cii P re c is tii, p e n tr u c a re p o m a n ă s îr g u it- a m d im p r e u n ă c u a l n o s tr u iu b it fiu a l s fin
tei (b is e ric i) şi fe ric it c tito r d u m n e a lu i Z a h a ria c e a u fo st c lu c e r şi am c u m p ă r a t a c e a
m o şie d e la Irim ia fo st c ă p ita n şi d e la T o a d e r S trim tu l, v ă r u - s ă u şi d e la a lţi ră z e şi.
Şi în c ă şi d e d a n ie d e la m u lţi s -a u d a t p e n tr u a c e a s f în tă c a s ă d u m n e z e ia s c ă ce am
v r u t n o i a o f a c e a c o lo . Şi d u p ă cum am a v u t p rile j, tă ia t- a m şi le m n u l s fin te i b is e
rici şi l-a m c io p lit.
Şi c în d a m s tă tu t să u rz im b is e ric a , d ia v o lu l a u în d e m n a t p r e M u rg u le ti. ce a u
fo st p o s te ln ic , d e n i s - a u p u s îm p o triv ă şi n u n e - a u lâ s a t s ă fie s fîn ta b is e ric ă î n tr u
în c e p u t d e a o face, p re c u m e r a g iu ru it M a ic ii P re a c in s tiţii, z ic în d c ă ia s te m o şia a
lu i. Ş i în c ă le m n u l d in tr - a c e l c io p lit a l s fin te i b is e ric i, c îtv a , l-a u lu a t e l şi l-a u d u s
la n iş te m o ri a le sa le .
Şi tr e c în d c îţiv a a n i şi n e p u tîn d n o i a m ai b ir u i a s u p r a lu i M u rg u le ti, a m lă s a t
c u m a re b le s te m şi a fu riş a n ie a s u p r a lu i M u rg u le ti p e n tr u je r tf e la n ie a a c e i s fin te b i
s e ric i.
Ş i tr e c in d u - s c m u lţi a n i, pre n o i n e -a u lo v it m u lte s c îr b e şi p ră zi d e s p r e D um i-
tra şc o v o d ă . Şi m ai p r e u rm ă , n e -a u lo v i t io a r te m a r e ş i grea bo a lă , fiin d noi la
C ru c e (a d ic ă la s c h itu l B ra zi n.n.).
Şi v iin d noi to c m a i la m o a rte , n e fiin d n ic i o n ă d e jd e d e v ia ţă şi n e a v în d p e n i
m e n e a lîn g ă m in e , n u m a i fiu l m e u (s u fle te sc ), d ia c o n u 'l L a v re n tie , n -a m a \ u t c u c in e
să m ă s fă tu ie s c , ci a m s ir g u it, p în ă n u -m i ia s ă s u f le tu l d e am d a t î n v ă ţ ă tu r ă d ia c o
n u lu i să -m i fa c ă s c r is o a re a d e m o a rte . Ş i v ă z în d că m i s e s c u r te a z ă v ia ţa şi n -oi p u
te a s ă fa c c e v a c e am g în d it p e Z ă b ră u ţi şi p rip in d u -m ă s lă b ic iu n e a , z is -a m d e am p u s
to a t e m o şiile , c îte a v e a m d e c u m p ă r ă tu r i şi d e d a n ie la ţin u tu l P u tn ii, să fie to a te
a c e i b is e ric u ti la C ru c e . Şi în c ă u n ile e r a u a le B o g d a n e i, d a te d e v o rn ic u l G a v riliţă ,
D u m n e z e u s ă -l p o m e n e a s c ă , a n u m e S îrb ii d e G io s, a t r e i a p a r te d in su s.
Şi fiin d b u n g u it (sic) d e m o a rte , to a te s - a u p u s s ă fie Ia C ru c e . A p o i v ă z în d c ă
n u s e tr e c e n ă d e jd e a v ie ţii, p u s-a m şi z ă b r ă u ţu l d im p re u n ă c u a lte m oşii să fie la
C ru c e .
A p o i, D u m n e z e u a u to c m it d e n e -a m r ă d ic a t d in m o a rte ia r la v ia ţă . Ş i a d u c în d
p re n e p r ia te n u l n o s tru , p re M u rg u le ti la m o a rte , el, a tu n c e a ş i-a u c h e m a t fra ţii şi ş i-a u
m ă r tu r is it to a tă g r e ş a la lu i şi z a v is tia c e a u a v u t şi a s u p r a a c e i s fin te b is c ric i ce e ra
s ă se fa c ă p e Z ă b ră u ţi şi a u d a t p o r o n c ă d e a u tr im is la n o i, la B o g d a n a, d e ş i-a u
c e r u t ie r tă c iu n e si d e s le g a r e d e le g ă tu r a c e e ra . Şi a tu n c ia şi-a u d a t şi p ă r ţile lu i
d e m o şie şi d e c u m p ă r ă tu r ă c e a u a v u t p e Z ă b ră u ţi, d in to t locill, cu to t v e n itu l, p r e
cum a r a t ă d r e s e le ce a u fă cu t.
D eci, v ă z în d n o i a ş a , c ă D u m n e z e u n -a u lă s a t s ă fie s f a tu l d ia v o lu lu i, ci n - a u
(s)tin s v ia ţa n o a s tr ă şi rid ic in d D u m n e z e u p r e fiiu l n o s tr u , p r e s f in ţia sa c h ir L a v r e n
tie la c in s te a a r h ie r e a s c ă , d a tu -i-a m p o ru n c ă , c u m D u m n e z e u l-a în v re d n ic i, să r i
d ic e a c e e a c a s a d u m n e z e ia s c ă . Şi i-a tn d a t şi d r e s e le (a c te le ) to a te p re m in ă . Şi i-a u
d a t şi a lţi fe ric iţi c tito ri, c in e c e a a a v u t m o şii şi c u m p ă ră tu ri.
Ia ră p ă rin ţii s f e ta g o r ic e ţti d e la Z u g a v i (Z o g ra fu ) să n u m ai a ib ă n ic i o tre a b ă
cu Z ă b ră u tii, n ic i c u S o ld e ş tii, n ic i c u B u rd u ş e ş tii, c ă c i m ă c a r (că) li s -a u fo st fă c u t
lo r d a n ie d a r n - a u fo st c u d r e p tu l s ă se s tin g ă a c e a c a s ă d u m n e z e ia s c ă d in tr u - n tîi c e
e ra î n c h in a tă M a ic ă i P re a c e s tii, c a re S fin ţia Sa n e - a u fo lo sit şi n e - a u sc o s d in to a te
p r im e jd iile nf a s tre . Ş i a v e m n ă d e jd e şi d e s p ă s a n ia n o a s tr ă p re S fin ţia Sa (M a ica
D o m n u lu i) su n e în v r e d n ic e a s c ă
D eci, d iia ta n o a s tr ă şi o ţid u lă v ic le a n ă c e i a s te la d în ş ii, d e la fra ţii lu i M u r
g u le ti, să n u li s e ţie în se a m ă , să fie p r e s a m a p ă r in te lu i L a v re n tie , c u m s c r ie m a i su s.
Ia r c in e v a c ă lc a s c r is o a re a a c e a s ta a n o a s tr ă , o ri do m n , ori a r h ie r e u , o ri a c e i
p ă r in 'i d.- la Z u g a v i, o ric in e ş i a r fi, să fie b le s te m a t ş i le g a t d e D o m n u l N o s tru Iisu s
tTrist s şi d e M a ic a P r e c is ta şi d e tot* sfin ţii. A m in .
Şi d e m im , în c ă s ă fie le g a t şi a fu ris it în v e c i. P ie tre le , h ie r u l să se to p e a s c ă
si să se r is ip ia s c ă ia r ă tr u p u l a c e lo ra n ic io d a tă , în v e c i. L e a t 7200 (691), o c to m b rie
14».
D I N T R E C U T U L BI SERI CI I Ş / P A T R I E I N O A S T R E IU
aceste m enţiuni : credinţa nezdruncinată a m arelui ierarh în bunul D um

nezeu şi am ănuntul neîndoielnic că, înainte de Teodosie, a existat un
vechi schit la M oşinoaiele.
T ot din această diată se desprinde cu putere h aru l m arelui ierarh de
a alege urm aşi bine pregătiţi duhovniceşte, care să poarte, mai departe,
darul arhieresc. Exem ple : «fiiul meu (sufletesc) diaconul Lavrentie», sau
«şi ridicînd Dum nezeu pre fiiul meu, pre sfinţia sa chir L avrentie, la cin-
a est arhierească, datu-i-am poruncă, cum D um nezeu (î)l (v)a învrednici,
să ridice acea casă dum nezeiască» (de la Moşinoaiele). A ceasta ne face să
credem că, o astfel de sp iritu alitate creştină, a arătat-o faţă de toţi ecle-
siasticii pe care i-a îndrum at, rem arcînd, precum era şi d rep t, pe cei mai
destoinici (cazul Zahariei clucerul şi sta re ţ la Crucea sau Brazi).
Mai reţinem încă un am ănunt, din tex tu l diatei, că existase la Mo-
şinoaie un schit, înainte de venirea lui Teodosie al II-lea. Acest schit
fusese închinat m înăstirii Zografu, ea însăşi refăcută din tem elie de Ş te
fan vodă cel M are al M oldovei:i3. Călugării de la Zografu secătuiseră avu
tul schitului Moşinoaie, fără a se îngriji de soarta lui, în cît se ruinase.
Teodosie a în lă tu ra t am estecul călugărilor profitori greci de la Zografu şi
a h o tărit să se reclădească schitul. L uîndu-şi alătu ri pe prietenul, (poate
chiar rudă), pe «dum nealui Z aharia ce au fost clucer», au cum părat moşia
din ju ru l schitului «de la Irim ia fost căpitan şi de la T oader Strîm bul,
vără-său şi de la alţi răzeşi». Mai m ult chiar, «încă şi de danie de la m ulţi
s-au dat», p en tru reconstrucţie. Moşia se stăpînea în devălm ăşie. Cînd să
înceapă lucrul, s-a ridicat îm potrivă M urguleţ, fost postelnic din Focşani,
pretinzînd că este moşia lui. «Şi lem nul dintr-acel cioplit, cîtva» şi. nepu-
tînd birui «îndărătnicia lui M urguleţ, l-a pus sub «m are blestem şi afu
risenie». După alţi ani, Dum nezeu, «aducînd pe n ep rietenul nostru M ur
guleţ la m oarte», acesta «a m ărtu risit to ată greşala lui şi zavistia... şi a
c eru t iertăciune şi deslegare de legătura ce era «asupra lui». Şi a fost des-
legat de nobilul prelat.
E ste de subliniat că blestem ul a fost pornit, nu din vreo ră u ta te a
răbdătorului m itropolit, ci p e n tru în d rep tarea lui M urguleţ. Fusese o m ă
sură extrem ă de îndreptare, d ar strict necesară. R efacerea schitului Mo
şinoaie urm a să o înfăptuiască L avrentie arhiereu, bineînţeles cu venitul
lăsat de Teodosie. îm p reju rările însă l-au îm piedicat, ca şi pe stareţii mî
năstirii Bogdana de mai tîrziu. Abia D im itrie, alias Dositei, stareţ al B ra
zilor, a reu şit rectitorirea în veacul al X lX -lea y‘.
Pe lîngă că Dositei — D im itrie ieroshim onahul şi s ta re ţ al schitului
Brazi, tim p de aproxim ativ 30 de ani, a ctitorit o biserică şi tre i paraclise,
num ai în incinta acestui schit, îi reţinem num ele şi p e n tru că el a adu
n at m ulte docum ente relative la fostul m itropolit Teodosie al II-lea Su-
33. f E p ifa n ie N o ro c e l, La S lîn tu l M u n te A th o s (G rec ia ), în « I n d iu m ă to r b is e r i
c esc» , 8— 9, 1989— 1990, p. 13.
34. P re o t G rig g re P o p e sc u , G io n lo ric sc u , D o c u m e n te p r iv ito a r e la isto ria s c h i
tu lu i B ra zi ş i a lte d o u ă lu c r ă ri în loc d e in tr o d u c e r e , m a n u s c r is d a c tilo g r a f ia t, Buc.,
1985, d in c a r e u n e x e m p la r a fo st d o n a t la c a n c e la r ia S fîn tu lu i S in o d , ia r a ltu l la A r
h iv e le S ta tu lu i F o c şa n i. In s f îrş it a l tr e ile a e x e m p la r a fo st d o n a t b ib lio te c ii S fin te ’
E p is c o p ii B u zău , cu b in e c u v in ta r e a P re a S fin ţie i S a le P ă r in te le E p ifa n ie N o ro c e l, o d a
tă c u a c e s t s tu d iu c u p r o p u n e r e a d e c a n o n iza re .
112 BISERICA O R T O D O X Ă ROM A N Ă
ceavschi 3r’. El a fost în fapt continuatorul în tru ctitorire şi îngrijire a

m artiru lu i m itropolit şi omul care a în făp tu it dorinţa acestuia de a re
clădi biserica şi acareturile schitului M oşinoaiele. Tot lui D im itrie se da-
toreşte şi înfiinţarea schitului de maici «Sf. Ioan» din vecinătatea Brazi
lor. Mai m ult chiar, D im itrie a scos din îm presurări şi acaparări abuzive,
toată averea imobilă (moşii, vii, păduri, mori etc.), cu care Teodosie în
zestrase aceste locaşuri, adăugind altele, realizate de însuşi vestitul sta
r e ţ Dim itrie.
P rin tre cele realizate în incinta schitului B razi s-a aflat şi a dăinuit
pînă astăzi paraclisul- subteran (peşteră, grotă, hrubă), «Învierea Dom
nului», unic în zonă şi constantă istorică în existenţa acestui faimos schit.
El a reîn v iat şi transm is posterităţii, trad iţia celor doi anahoreţi, pri
mii ctitori ai schitului Brazi, Teofilact şi Sava (sec. XVI). De la el dar şi
din alte surse, ştim că fostul m itropolit Teodosie al II-lea, pe cîhd se afla
în retrag ere şi bolnav la schitul Brazi, a fost schingiuit şi m artirizat de
tă ta ri jefuitori prin d e c a p ita re 36. Teodosie a a p ă ra t cu firavul său trup,
rezistînd la torţionări, nu num ai credinţa creştină, ci şi avutul schitului
(odoare şi bani), ascuns în peştera din incintă. A ceastă înfiorătoare şi săl
batică crim ă s-a produs p rin 1697, dacă adm item , îm preună cu alt m are
m a rtir al nostru, N. Iorga, ceea ce s-a m enţionat mai înainte. Este drept
că trad iţia nu a p ă stra t data m orţii lui Teodosie.
P e n tru a în lătu ra suspiciunea ce ar p u tea p lan a asupra adîncii şi cu
ratei noastre convingeri despre acest m artiraj şi despre năzuinţa noastră
de canonizare a m arelui m artir, arătăm în continuare parte din izvoarele
istorice. Iată ce a scris D im itrie, stareţu l B razilor : «se povesteşte că sfîr
şitul vieţii (sale) s-au întîm plat la Cruce, tăiata de tătari», apoi «am mai
socotit să fac (ceva, n.n.), p en tru m orm întul prea sfinţitului Teodosie, cti
toru l num itelor locaşuri, şi potrivind starea locului (unde era m orm întul,
n.n.), am săpat dintîi spre răsă rit şi l-am n im erit la picioare. Pe urm ă,
am săpat pe rîn d şi am găsit tot tru p u l însă num ai oasele goale şi scoţîn-
du-1, l-am spălat cu vin şi l-am aşezat în tr-u n sicriaş. Am găsit şi o că
rămidă m are sub c a p 37, (potrivit tradiţiei m onahale, n.n.), scriind (pe ea,
n.n.) num ele lui. Şi capul cu gura în gios pe cărămidă, precum au fost
tăiat de tătari. Apoi, cu sobor de preoţi, l-am p u s în m orm înt, zidit în
păm înt, în peştera de gios, unde este bisericuţă şi unde se slujeşte sfînta
Liturghie».
în altă însem nare a sa, răm asă în tr-o condică a schitului Brazi, Di
m itrie a m enţionat mai m ulte am ănunte relativ e la înhum area osem in
telor fostului m itropolit : «Apoi, cu voia lui D um nezeu, am v ru t să-m i
fac m orm întul m eu în ţin tirim la Brazi, tocm ai în m ijlocul locului, unde
a fo st biserica veche (adică însăşi bisericuţa de lem n a lui Teodosie, în
care a şi fost înm orm întat, n.n.) şi săpînd adînc de şase palm e gospod
(domneşti), am găsit locul la picioarele răposatului m itropolit Teodosie,
ctitorul schitului Brazi, ce se arată mai sus, la capul m orm întului meu.
Şi săpînd în sus, i-am găsit tot tru p u l deplin, în şirate oasele, iar capul
35. V e z i n o ta n r. 1.
36. V e z i d ia ta r e d a tă in e x te n s o la n o ta n r. 31.
37. A rh . St. Buc., C ol. « M a n u sc rise » , n r. 591, p. 27— 28.
l-am găsit cu gura în gios, pus pe cărămidă m are în cornuri, precum este
ştiu t că au fost tăiet de tătari şi îngropat noaptea de nişte credincioşi. Şi
am potriv it locul, precum au fost acea veche bisericuţă de (acum) 140 de
ani şi am luoat toate oasele şi le-am spălat cu vin, şi capul, şi fălcile, cu
dinţii, cîţi au (mai) avut şi le-am aşezat în tr-u n sicriaş şi le-am pus în
peşteră şi aştept pe după S fîn ta înviere, ca să adun sobor de părinţi şi să-i
facem prohodul cu tot şartu l spre vecinică pom enire... Iară acum, la luna
aprilie 24, a doua zi de sfîntul Gheorghe, hram ul bisericii cei m ari, s-au
p lin it cele de m ai sus scrise, că am slu jit cu sobor şi s-au pom enit ctitorul
cel m are şi s-au făcut prohod cu adunare şi s-au cîntat deasupra oaselor
n u m itului arhiereu şi pe piatra (lespedea tombală) m orm întului m ieu s-au
s lu jit panahida.
Şi iarăşi am dus oasele acelea cu sicriaşul în peşteră, într-o ocniţă, ca
să stea spre veşnică pom enire» 38.
E ra în 6 mai 1842.
După două luni, grijuliul ierosehim onah D im itrie a mai scris : «Chel
tu ia la ce se face cu zidirea başca din ţin tirim la schit, la Brazi, unde
m i-am gătit lăcaşul de veci, adică m i-am săpat m orm întul (meu) din sus
d e brad, unde au fost bisericuţa cea veche a m itropolitului Teodosie ce
l-am şi găsit acolea îngropat şi l-am dus în peşteră, după ce l-am proho-
d it cu sobor, l-am astru cat în m orm întul m eu acolo ce era zidit, unde am
socotit că am schim bat. Am luoat eu m orm întul preasfinţii sale din ţin ti
rim şi i-am dat pe al meu, de vrem e ce eu nu m -am socotit a fi vred
nic ca să mă îngroape acolo, după a mea săvîrşire, fiindcă acum, acolo în
peşteră, se slujeşte sfînta Liturghie. Şi eu afară, ca un păcătos, acolo am
voit a fi îngropat şi m i-am g ătit şi racla şi hainele îngropării, tot acolo.
Şi ce va mai cheltui, rînduri, se va însem na m ai gios, spre ştiinţă.
A nul 1842, iulie 20. (Semnat) D im itrie ierosehim onah, stareţ ot Brazi» :i!\
în tr-u n articol publicat nu de m ult p.c. prof. Ioan Ivan ',0, afirm a
urm ătoarele : «Răm ăşiţele păm înteşti ale m ucenicului Teodosie au răm as,
cu aceeaşi taină, în locul unde le-a aşezat ieroschim onahul Dim itrie. Se
cade ca ele să fie scoase la lum ină». R eevaluarea datelor privitoare la ve
chim ea fostului schit Brazi şi o reconsiderare a funcţionabilităţii lui spi
ritu ale au fost sem nalate deja în m onografia noastră. Apreciem ca ju stă
şi opinia că aşezarea eclesiastică de la Brazi poartă în adevăr «o încăr
cătură (deosebită) de istorie» şi m erită restituirea, adică redeschiderea ei,
fa p t care a şi început.
De curînd, prin călăuzirea tainică a lui D um nezeu, (socotim noi), p.c.
dr. Paul M ihail a descoperit o altă probă revelatoare în legătură cu afla
rea m orm întului şi relicvelor fostului m itropolit m artir.
Este vorba de o scriere tip ărită în lim ba rusă la S anktpetersburg, în
a doua ediţie, în anul 1893. L ucrarea a fost scrisă de u n m onah J ’imen şi
se referă la viaţa călăuzitorului său în tru duhovnicie ieroschim onahul An-
38. Ib id e m .
39. Ib id e m . ,
40. A rh id . p ro f. Io a n Iv a n , S c h itu l B rcizi-P anciu, lo c u l m u c e n ic ie i lo s tu lu i m itr o
p o lit al M o ld o v e i T e o d o s ie , în « în d r u m ă to r b is e ric e s c , m is io n a r şi p a trio tic » , n r. 6,
e d ita t d e E p is c o p ia B uzău, 1987, p. 39— 41.
B. O . R. — 8
tipa A thonitul. P rim a ediţie a a p ă ru t în 1866, sub titlu l «Vrednica de po

m enire viaţă a ieroshim onahului Antipa».
În tru c ît A ntipa A thonitul a fost rom ân şi exem plul său a exercitat o
influenţă benefică pe spaţii m ari, devenind astfel «singurul călugăr atho-
n it român, tre c u t ca «sfînt cuvios» p rin tr-o canonizare spontană de către
călugării ruşi de la Sfîntul M unte, în 1906, vom insista puţin asupra vieţii
sale.
A ntipa s-a născut în 1816, în com una D ealul-M orii, judeţul Bacău.
S-a n um it A lexandru-L uchian şi a fost la început cioban neştiutor de
carte. Şi-a m anifestat de tim puriu dorinţa de a-şi îmbogăţi cunoştinţele
şi com portarea spirituală. La 20 de ani, a ales viaţa m onahală, ajungînd
frate la m înăstirea C ăldăruşani, cea clocotitoare de paisianism . In tru cit
conducerea acelei m înăstiri nu i-a dat binecuvîntarea să m eargă la Sf.
M unte, spre desăvîrşire spirituală, din cauza conjuncturii politice, el s-a
d irija t către alte chinovii.
P atitudine îngăduitoare a aflat la schitul Brazi, de sub stăreţia ves
titu lu i ieroshim onah Dim itrie. F ratele A lexandru-L uchian a ajuns la Brazi,
tocm ai în vrem ea cînd soborul se îngrijea cu ardoare de cinstirea ose
m intelor (moaştelor) descoperite ale fostului m itropolit m artir Teodosie
al II-lea, în 1842. El a luat parte la slujbele ce s-au săvîrşit şi a m ărtu
risit ucenicului său P im en de mai tîrziu : «Atf-am învrednicit a vedea aceste
moaşte ; eu le-am atins şi erau binemirositoare» 41.
F ratele A lexandru-L uchian a tră it 15 ani de viaţă sihăstrească, nu
mai în schitul vestit, prin asprim ea vieţii m onahale Lacu. Acolo a fost
• tuns în cinul m onahal. De acolo, a trecu t la m înăstirea Efigm en. Dove
dind o deosebită îm bunătăţire p rin asprele- nevoinţe duhovniceşti (înfri-
nare, sărăcie, curăţenie sufletească, sm erenie, dorinţă de cît mai m ultă
în v ăţătu ră şi fapte bune) a fost hirotonit ierodiacon.
Faim a a ajuns şi la Iaşi. în 1860, M itropolia l-a chem at şi i-a încre
dinţat, în tre altele, sarcina de a colecta ofrande p entru construcţia unui
schit de lîngă Iaşi. în peregrinările sale prin Rusia, a ajuns şi la vestita
m înăstire (lavră) Valaam, ridicată pe o insulă din întinderea iacului La-
doga. Acolo a tră it ultim ii săi 17 ani de viaţă. Bogăţia sa spirituală cuprin
dea şi h aru l divin al vindecărilor, ceea ce i-a adus şi mai m are faim ă.
A stfel că m înăstirea atrăgea vizitatori credincioşi din zone îndepărtate.
A m u rit în 1882, după 66 de ani de viaţă
M ărturia acestui îm b u n ătăţit părinte, vine în sprijinul opiniei noas
tre de canonizare a fostului m itropolit Teodosie al II-lea.
Şi dacă insistăm , dorim să ne ferim de păcatul tăinuirii comorilor
sp iritualităţii ortodoxe. încă din 1684, vestitul m itropolit Dosoftei versi
ficatorul, contem poran cu Teodosie al II-lea, a rostit, cu înţeleaptă con
vingere că m ulţi slujitori ai Bisericii O rtodoxe Rom âne sînt vrednici de
canonizare «dar nu s-au căutat» m aterialele inform ative despre e i A r
41. P ă s tră m c o m u n ic a re a s c ris ă d e p .c. p re o t P a u l M ih a il, c ă r u ia îi m u lţu m im şi
p e a c e a s tă c a le p e n tr u a m a b ilita te . E ste v o rb a d e c a r te a M in u n a ta v ia tă a m o n a h u lu i
A n tip a .
42. A rh im . Ie ro n im M o to c, C u v io s u l ie r o s c h im o n a h A n tip a A th o n itu l, r e p ro d u s
d e I.P.S. M itr o p o lit N e s to r V o r n ic e s c u S fin ţii ro m â n i... p. 542— 549.
43. -j- N e s to r V o rn ic e s c u , S lin ţi ro m â n i... p. 11.
D I N T R E C U T U L B I S ERI CI I ŞI P A T R I E I N O A S T R E 11 5
fi, aşadar, o neglijenţă a noastră, a cercetătorilor de istorie, să nu-i sem

nalăm S fîntului Sinod, de îndată ce am făcut o atare descoperire şi ne
convingem , pe baza unor dovezi irefragabile, de vredniciile celui desco
perit. Sîntem încredinţaţi că m iile de jertfelnice ale P a trie i vor străluci
şi mai intens, îm podobite fiind cu num ele sfinţit al acestui «erou» al cre
dinţei, Teodosie al II-lea, arhiepiscop şi m itropolit. Mai m ult chiar, spe
răm că acest m edalion al său să treacă, p rin -filtru l suprem al Sfîntului
Sinod, în «codexul de lucrări p entru înveşnicirea sfinţilor români». Am
considerat potrivit să prezentăm în expunerea noastră considerentele p ri
vind circum stanţele tim pului în care a tră it fostul în alt ierarh m artir,
p en tru o mai clară înţelegere a nevoinţelor sale, cum se procedează şi cu
alţi sfinţi prezentaţi în cartea I.P.S. Nestor Vornicescu (spre exem plu :
Sfîntul Nifon P a tria rh u l v‘, despre care sînt puţine docum ente originale
ale tim pului, Cuviosul ieroshim onah A ntipa A thonitul, num ai nişte m en
ţiuni de pe o carte athonită şi b roşura m onahului P im en din lavra Va-
laam 4S, şi Sfîntul Ierarh Calinic C e rn ic a n u lr*6, cel mai apropiat tim pului
nostru şi despre care grăiesc num eroase documente).
*
N utrim speranţa că evocarea noastră, după aproape trei veacuri de.

la m ucenicia şi m artiraju l fostului m itropolit Teodosie al II-lea al Mol
dovei, aproape necunoscut şi chiar g reşit identificat în unele izvoare is
torice, să-i fi aşezat distinsa lui personalitate în lum ina strălucitoare a
adevărului. T rebuie re ţin u t că m artiraju l său a început cu m ult înainte de
a fi to rţionat şi decapitat în 1697. In diata sa a scris : «pe noi ne-au lovit
m u lte scîrbe şi prăzi despre D um itraşco vodă» şi chiar despre v ăru l aces
tuia Şerban vodă, după cum s-a a ră ta t mai sus.
Astăzi, Teodosie Radovschi (Romanschi sau Suceavschi) apare cer
cetătorul ca o icoană vie, o stea de prim ă m ărim e în a ria ortodoxiei ro
mâne, prin forţa m oralităţii sale, prin lupta contra destrăbălării, a viciu
lui, in diferent de form a sub care s-ar fi ascuns şi mai ales la curtea dom
nească, unde patim a era în clocot. Tocmai intransigenţa sa la orice te n ta
tive de comprom is, cu forţele obscure ale răului, ne face să intuim că su
fletul său a fost de o curăţenie fără pată. Viaţa sa a fost o stare continuă
de veghe şi de luptă pentru binele sem enilor săi, fie în postura de în alt
ierarh, fie în aceea de sim plu proin m itropolit. El nu s-a izolat de lum ea
frem ătătoare din ju r, retrăgîndu-se în tr-o chilie. M orala şi credinţa lui
nu au răm as num ai în tain iţa sufletului său, ci au constituit o continuă
luptă în ajutorul şi izbăvirea sem enilor săi.
Şi incandescenta sa activitate din dom eniul pastoral gospodăresc a
ridicat-o la rang de v irtu te, p e n tru că întreaga sa avere m aterială a fo-
losit-o, în mod exclusiv, p e n tru cele 6—7 constituiri sau reconstituiri de
complexe m onahale, atrăgînd exem plul său, o serie întreagă de semeni,
uneori personalităţi de m are prestigiu, care au donat p ăm înturi sau bani
44. Ib id e m , p. 338— 349, r e p ro d u c în d lu c r a r e a p r. p ro f. Io n Io n e s c u d e s p re N ifo n
P a tria rh u l. i
45. Ib id e m , p. 542— 549.
46. Ib id e m , p. 520— 542.
p e n tru înzestrarea acestor sfinte aşezăm inte şi p e n tru buna desfăşurare a

vieţii m onahale. Sem ănate mai ales în ţinutul legendar al Vrancei, ele au
devenit adevărate oaze de lum ină /l7, de cultură şi chiar de sp iritu alitate
o rto d o x ă /l8. Roadele acestora persistă şi astăzi, în am intirea populaţiei
din zonă şi poate, chiar dincolo de lim itele ei. Cazul schitului Brazi, care
reînvie, este num ai un modest exem plu.
P r. G R IG O R E T. PO PE SC U
— G. I). IO N E S C U —
ŞTIRI NOI DESPRE MÎNĂSTIREA C-OCOŞU

PÎNĂ LA 1877
Acum mai bine de un deceniu, am avut prileju l să ne ocupăm mai pe
larg de istoricul m înăstirii Cocoşu, acest im p o rtan t aşezăm înt m onahal din
Dobrogea, stabilindu-i data înfiinţării şi rolul pe care l-a jucată în viaţa
spirituală a rom ânilor dobrogeni înainte de 1877 x. în tre tim p, am consta
ta t că există noi inform aţii, cuprinse îndeosebi în docum ente de arhivă,
inedite, care vin să întregească tabloul prezen tat atunci. Ele se referă la
trecu tu l m înăstirii to t în perioada stăpînirii otom ane, pentru care ştirile
sînt puţine şi adesea confuze, ceea ce credem că justifică pe deplin înfă
ţişarea lor în rîn d u rile de faţă.
Considerăm că trebuie să pornim însă de la contestarea anului 1833
ca dată a fondării acestui aşezăm înt m onahal, dîndu-i-se o vechim e mai
m a r e 2. Se ia ca bază în acest sens, mai întîi trad iţia locală'*, dar tocmai
această tradiţie plasează înfiinţarea m înăstirii Cocoşu la anul de ;nai sus
Se iau în considerare apoi hărţile lui Lapie, ajungîndu-se la identificarea
m înăstirii cu aşezarea «Micomenti» Intr-ad ev ăr, în h a rta lui Lapie, im
prim ată în 1821, «Carte generale de la T urquie d ’Europe», găsim «Miko-
m enti», sep arat de «M onastere» (i, cea de a doua denum ire a satului Nicu-
liţel ". Am a ră ta t însă că acest toponim apare m ai dem ult, încă din seco-
47. Pr. p ro f. H o ria C o n s ta n tin e s c u , S p ir itu a lita te a n o a stră , în « G la su l A d e v ă r u
lui» (s e ria n o u ă ), I, n r. 1, 1990, p . 24— 25.
48. f E p ifa n ie N o ro c e l, in s lu jb a c r e d in ţe i s tr ă b u n e şi a în ţe le g e r ii in tr e o a
m e n i, B u zău , 1987, p. 91.
1. T u d o r M a te e s c u , U n a ş e z ă m în t m o n a h a l tr a n s ilv â n d a n în D o b ro g ea . (C o n tri- '

b u fii la isto ria m în ă s tir ii C o c o şu p in ă la 1877), în « M itro p o lia A rd e a lu lu i» , X X I (1976),
n r. 1— 3, p. 114— 124.
2. A n c a G h ia tă , C o n tr ib u ţii n o i p r iv in d u n e le a s p e c te a le s o c ie tă ţii ro m â n e ş ti
d in D o b ro g ea In s e c o le le X V — X /X , în « M e m o riile S e c ţie i d e ş tiin ţe is to ric e » , s e r ia
IV , tom . I (1975— 1976), B u c u re ş ti, 1978, p. 92.
3. Ib id e m , n o ta 83.
4. R o m an S o re sc u , M o n a s tir ile d o b r o g e n e , B u c u re ş ti, 1914, p. 13, 15— 16.
5. A n c a G h ia ţă , op. c it., p. 92.
6. B ib lio te c a A c a d e m ie i R o m ân e , H ă rţi, H .IV .393.
7. C o n s ta n tin C. G iu re s c u , P rin c ip a te le R o m â n e la î n c e p u tu l s e c o lu lu i X IX , B u c u
re ş ti, 1957, p. 144, Id e m , Ş tir i d e s p r e p o p u la ţia r o m â n e a s c ă a D o b ro g e i in h ă rţi m e d ie
v a le ş i m o d e r n e (C o n s ta n ta ), (1966), p. 59. S u b fo rm a « M o n a ste r» a p a r e la 1597 în r e l a
ţ ia d e c ă lă to r ie a o la n d e z u lu i J o r is v a n d e r D oes, C ă lă to r i s tr ă in i d e s p r e ţă rile ro m â n e,
v o i. IV , B u c u re ş ti, 1972, p. 89). Î l a flă m în s ă şi c u d e n u m ir e a d e a s tă z i, c a d e p ild ă
Sn h a r ta lu i P u ja d ie s (1 7 3 7 ): « N ic o lise l» . (A rh . St. G a la ţi, c o le c ţia H ă rţi, n r. 381). In
a tl a s u l lui J o s e f v o n S c h e d a , d in 1869, f ig u re a z ă în s ă c u a m b e le n u m e : « M o n a s tiric e
-N ik u lic e l» . (B ib lio te c a A c a d e m ie i R o m ân e , H ă rţi, H .II.130).
D I N T R E C U T U L BI S ER I C I I ŞI P A T R I E I •N O A S T R E 117
Iul al X V III-lea, în tr-o h a rtă austriacă păstrată în m anuscris, «Plans der

M oldau, Bessarabien und W alachey», elaborată prin anii 1769— 1774 : «M.
M ikomende», cu simbol de lăcaş creştin, în apropierea satului T e liţa 8.
Este vorba, fără îndoială, de un alt aţezăm înt m o n a h a l0, dispărut în tre
tim p 10 şi de aceea, socotim că anul 1833 trebuie m en ţin u t ca dată de în
fiinţare a m înăstirii Cocoşu.
O inform aţie din docum entele de arhivă vine să confirm e, credem,
această ipoteză. Astfel, în tr-u n rap o rt al carantinei B răila din 28 septem -
■Inscm nare a u to g r a f ă şi s e m n ă tu r a m o n a h u lu i P a v e l d e la m în ă s tir e a C o c o şu p e u n a

d in c o n d ic ile c a r a n tin e i B ră ila — 1 iu lie 1851 ( d a ta e s te s c r is ă d e a lt ă m în ă ). (A rh . St.
Buc., fo n d « O b ş te s c u l C o n tro l» , d o s a r 116/1851, f. 115).
brie 1833, se spune că, la 25 ale acelei luni, in traseră «în carantineasca
curăţenie cinci suflete p arte bisericească», d intre care doi erau «Theofil
ierm onan ot S fînta A gura, cu tovarăşul său Visarion, veniţi de la Saccea».
A veau «teşcherele» turceşti, eliberate de autorităţile otom ane locale, şi
m ergeau «în prinţipatu(l) Valahii» 41. în alt docum ent se arată, de asem e-
S e m n ă tu ra ie rm o n a h u lu i G h e r o n tie d e la m în ă s tire a C o c o şu pe una d in c o n d ic ile

c a r a n tin e i C ă lă ra ş i — a p r ilie 1853. (A rh . St. Buc., fo n d « O b ş te s c u l C o n tro l» , d o s a r
495/1853, f. 71).
nea, că erau «ot Saccea» şi că cereau a veni în B ucureşti .pentru deosebite

treb u in ţe 12. La 6 octom brie 1833, M itropolia U ngrovlahiei făcea cunoscut
M arii Vornicii că «slobozi sîn t num iţi(i) a in tra în p rin ţip a t, cu această
îndatorire însă ca să viie de-a d rep tu l la sfîn ta M itropoliie, spre a li se
cerceta pricina veniri(i) lor aici» 13
8. B ib lio te c a A c a d e m ie i R o m ân e , H ă rţi, D. X X V II, 4.
9. V e c h e a d e n u m ir e d e « M ă n ă s tiriş te » a s a tu lu i N ic u liţe l c o n s titu ie o d o v a d ă
c ă în tre c u t, a # e x is ta t în a c e l lo c o m în ă s tire . (C o n s ta n tin C. G iu re s c u , P r in c ip a te le
R o m â n e ..., p. 14*1— 145).
10. T u d o r M a te e s c u , o p . c it., p. 114.
11. A rh . St. Buc., fo n d « C o m ite tu l C a ra n tin e lo r » , t'o s a r 2537/1833, f. 230.
12. Ib id e m , fo n d « V o rn ic ia d in L ă u n tru » , d o s a r 710/1833, f. 7.
13. Ib id e m , f. 21.
P rim ul era aşadar un călugăr de la M untele Athos, iar al doilea nu

este altul decît m onahul Visarion, de fel din Făgăraş, fondatorul şi pri
m ul egum en al m înăstirii Cocoşu M, Ion Ionescu de la Brad, care l-a cu
noscut bine cu prilejul cercetărilor pe care le-a în tre p rin s în Dobrogea
la 1850 şi care l-a apreciat în mod deosebit, m enţionează faptul că, după
ce a p etrecu t un num ăr de ani la m înăstirile din m unţii Moldovei, unde a
şi fost hirotonit preot, a m ers la S fîntul M unte, unde a sta t şapte ani i5.
De acolo a v e n it în Dobrogea, la Isaccea, îm p reu n ă cu alţi doi călugări,
Ghet-ontie şi Isaia şi, cu ajutorul unor oam eni de bine din acest oraş, a iz
b u tit să cum pere un teren în vecinătatea satului N iculiţel, unde a ridicat
un aşezăm înt m onahal rom ânesc 1G. în felul acesta se explică de ce era
însoţit de un m onah de la M untele Athos şi de ce se spune că veneau de
la «Saccea» (vechea denum ire rom ânească a Isaccei), aceasta fiind locali
tatea de refrin ţă cea mai cunoscută din apropierea noii m înăstiri. C ălăto
ria călugărului V isarion la B ucureşti în toam na anului 1833, este legată,
după părerea noastră, tocm ai de în ălţarea aşezăm întului m onahal de la
Cocoşu, scopul fiind obţinerea v reunui aju to r m aterial de la M itropolie sau
de la alte foruri ale Ţ ării Rom âneşti.
în aprilie 1837, în evidenţele carantinei C ălăraşi figurează «Nicolaie
G hişa ot Poiană, cu ai lui tovarăşi treizeci şi doi» veniţi desigur din
Dobrogea, unde fuseseră cu vitele la păscut peste iarnă. în condică se mai
află urm ătoarea însem nare : «Am p lă tit la carantină de om cîte doi sfanţi
şi neştiind carte, m i-am pus degetul» 18. Este vorba de bogatul mocan din
Poiana Sibiului Nicolae Hagi Ghişa Poenarul, care m ai apoi s-a călugărit
la m înăstirea Cocoşu, aducînd cu el 15.000 de galbeni, 500 de oi şi 15 cai 1!).
Cu aceşti bani s-a construit, la 1853, noua biserică a aşezăm întului 20 aşa
cum se ara tă în pisania pusă deasupra uşii de la in tra re 2I.
M înăstirea Cocoşu a p ă stra t, în continuare, legături strînse cu Ţ ara ■
Rom ânească, pe care, din păcate, d atorită carenţei docum entelor, nu le
putem urm ări an de an. La 17 august 1848, aşadar în plină revoluţie, este
în reg istrat la carantina B răila călugărul Nicolae «de la m înăstirea Co
coşu» 22, fără a se preciza însă scopul venirii lui. A nul urm ător, la 2 oc
tom brie, prin aceeaşi carantină, in trau în ţa ră S tav ate şi Ghedeon, «mo
nahi de la m înăstirea Cocoşu din T urchia, veniţi p e n tru Brăila» 23. Pe cel
de al doilea îl găsim , în acelaşi loc, şi în anul' 1850, în iulie, îm preună cu
m onahul Pahom ie, am îndoi «supuşi otom ani, de la Schitu(l) Cocoşu»
14. V ic to r S lă v e s c u , C o re s p o n d e n ta în tr e Io n Io n e s c u d e la Brad ş i Io n G hica,
1846— 1874, B u c u re ş ti, 1943, p. 1 02; R o m an S o re sc u , op. c it., p. 15— 19; T u d o r M a te -
e sc u , o p . c it., p. 115.
15. V ic to r S lă v e s c u , o p. c it., p. 102.
16. Ib id e m , R o m an S o re sc u , o p . c it., p. 15— 18.
17. A rh . S t. B uc., fo n d « O b ş te s c u l C o n tro l» , d o s a r 1620/1837, f. 21— 22.
18. Ib id e m , f. 22. ^
19. G rig o re G r. D ă n e s c u , D ic ţio n a ru l g e o g ra fic , s ta tis tic ş i isto ric al ju d e ţu lu i
T u lc e a , B u c u re ş ti, 1896, p. 160.
20. Ib id e m , p. 158, 160.
21. R o m an S o re s c u , op. cit., p . 20 (N u m e le e s te tr a n s c r i s g r e ş i t : t<Ghiţă», în lo c
d e «G hişa»),
22. A rh . St. Buc., fo n d « O b ş te s c u l C o n tro l» , d o s a r 7 5 4 / 1840, f. 86— 87.
23. Ib id e m , d o s a r 568/1849, f. 89— 90.
24. Ib id e m , d o s a r 935/1850, f. 52— 53.
D I N T R E C U T U L BI SERI CI I ŞI P A T R I E I N O A S T R E 119
T ot la carantina B răila era înregistrat, la 1 iulie 1851, m onahul Pavel «de

la m înăstirea Cocoşu» '-5. Acolo era prezent, de asem enea, în mai 1853, cu
m enţiunea «supus otoman», călugărul Paisie, de la acelaşi aşezăm int mo
nahal 2,i. P uţin mai înainte, în aprilie acelaşi an, treceau în Ţ ara Rom â
nească, de data aceasta prin carantina Călăraşi, «G herasim monahu(l) din
m înăstirea Cocoşu din oraşu(l) Saccea» şi, îm preună cu el, «G herontie
erm onahu(l)», to t de acolo -’7. Cel de al doilea nu poate fi altul decît unul
dintre cei doi tovarăşi care l-au însoţit pe călugărul V isarion de la M un
tele Athos în Dobrogea 28, şi care l-au a ju ta t să înalţe noul lăcaş ortodox L>fl.
Cei doi m onahi m ergeau, foarte probabil la Bucureşti, in trarea lor în ţară
pe la C ălăraşi fiind m otivată poate şi de faptul că, în prealabil, trecuseră
pe la M itropolia D îrstorului, cu sediul la S ilistra, cel mai înalt for ecle
ziastic al Dobrogei în acea vrem e 3().'
Pe «Gherasim m onahul», deşi nu se m enţionează de la ce m înăstiro
era, îl întîlnim şi la 15 ianuarie 1858, cînd trecea, pe la vam a Brăila, «pen
tru Turchia», aşadar în Dobrogea, 4 cădelniţe de aram ă (in total 20 de
ocale) şi 15 coţi zeghe n e a g ră 31. Tot pe acolo, la 5 septem brie acelaşi an,
A rtenie m onahul, despre care credem că era, de asem enea, de la m înăs
tirea Cocoşu, ducea cu sine la dreap ta D unării 6 potcapuri de postav
Pe la aceeaşi vam ă, la 13 octom brie 1859, m onahul M etodie, tran sp o rta in
Dobrogea 2 bucăţi zeghe (70 coţi), 6 roate sfoară de S ibiu şi un butoi cu
rach iu -sp irt (10 vedre) 33. Convingerea noastră este că toate aceste pro
duse erau destinate nevoilor m înăstirii Cocoşu, faptul constituind încă o
dovadă a legăturilor acestui aşezăm înt m onahal cu patria mumă.
Tot un călugăr de la m înăstirea Cocoşu credem că era şi m onahul
A ndronic, care, la. 5 iunie 1875, se adresa agentului Rom âniei la Tulcea
(post în fiinţat în 1861 de către dom nitorul A lexandru Ioan Cuza), solici-
tînd eliberarea unui paşaport, pe baza celui vechi «cărue term inul este
expirat», voind «a m erge în Roşia şi România».. Actul a fost eliberat chiar
în aceeaşi zi y*. F aptul că apelează la reprezentantul statu lu i rom ân şi nu
la autorităţile otom ane locale arată că este vorba de un m onah de la o
m înăstire rom ânească.
Im portanţa pe care o dobîndeşte acest aşezăm înt m onahal a determ i
n a t şi consem narea lui în unele lucrări cartografice ale vrem ii. Astfel, îl
găsim în h a rta geologului austriac K arl F. P eters din 1864, «Geologische
25. lU d e m , d o s a r 116/1851, f. 114— 115.
26. Ib id em , d o s a r 493/1853, f. 61—62.
27. Ib id em , d o s a r 495/1853, f. 70— 71.
28. V e zi s e m n ă tu r a s a , c a r e d e n o tă u n s c ris e v o lu a t, d o v a d ă c ă e ra u n om
c u î n v ă ţ ă tu r ă te m e in ic ă .
29. La m o a r te a s t a r e ţu lu i V is a rio n , c ă r u ia i se c o n s id e r a s u c c e s o r, n e m u lţu m it
d e a le g e r e a lu i D a n iil, a p ă r ă s it M ă n ă s tir e a C o c o şu , tr e c în d in B a sa ra b ia . (R om an
S o re sc u , op. c it., p. 23). * '
30. T u d o r M a te e s c u , N a ta lia T ra n d a fire s c u , Ş tir i n o i d e s p r e M itr o p o lia D ristrei
( s e c o le le X V I I I — X IX ), în « în d ru m ă to r b is e ric e s c m is io n a r şi p a trio tic » , III, G a la ţi,
1987, p. 79, 82— 86.
31. A rh . St. Buc., fo n d « V is tie ria Ţ ă rii R o m â n e şti» , d o s a r 131/1858, f. 11.
32. Ib id e m , d o sa r 13111/1858, f. 58.
33. Ib id e m , d o s a r 11IV 1859, f. 169.
3 1 Ib id e m , fo n d « S e c re ta r ia tu l S ta tu lu i» , d o s a r C D X X X V II/9 . f. 32. „
120 B I S E R I C A O R T O D O X A R O . \ \ Â \ ’Ă
U bersichtsw arte der nordlichen Dobrudscha», sub form a «K okosch»3>,

ca şi în atlasul am intit al lui Joisef von Scheda din 1869, unde apare
«Kokos» Mi. Figurează însă şi în alte izvoare din această categorie
• Inform aţii interesante privitoare la m înăstirea Cocoşu găsim în ra
portul din 19 octom brie 1878 al colonelului Ş tefan Fălcoianu, desem nat
să facă cercetări în Dobrogea, în vederea in stitu irii adm inistraţiei rom â
neşti. Deşi aceste ştiri d a te a z ă ’dintr-o. vrem e cînd stăpînirea otom ană luase
sfîrşit, ele reflectă întocm ai situaţia dinainte de 1877. Astfel, se arată că
era m înăstirea «cea mai im portantă, din Dobrogea, a tît prin poziţiunea
sa, cît şi prin aşezăm intele şi num ărul călugărilor, cari sîn t aproape 70 şi
toţi rom âni din Transilvania». U ltim a inform aţie constituie însă o exage
rare, deoarece, aşa cum am avut prilejul să dem onstrăm , unii d in tre că
lugări erau rom âni băştinaşi, chiar succesorul lui V isarion la conducerea
aşezăm întului, stareţu l Daniil, a fost de fel dobrogean ^ în continuare se
spune că m înăstirea dispunea, la data aceea, «de peste 1000 pogoane de
păm înt, lucrate în fiecare an de călugării m onastirei, de vii, păduri, eleş-
tae de pescuit, vite în num ăr însem nat ş.c.l., p e n tru care mo.nastirea plă
teşte aceleaşi dajdii ca şi celelalte comune. R ecepţiunea şi bunătatea ce
au în tîm p in at totdauna vizitatorii acestei m onastiri, precum şi ordinea ce
dom neşte acolo, i-au atras chiar respectul auto rităţilo r otomane» 3i). A m in
tirea acestui respect s-a p ă stra t şi în trad iţia călugărilor, consem nată, mai
apoi, de către unul din stareţii aşezăm întului 'l0.
Socotim d rept utilă scoaterea la lum ină a oricărei inform aţii referi
toare la trecu tu l m înăstirii Cocoşu. Rolul deosebit pe care l-a ju cat în
viaţa spirituală a rom ânilor din Dobrogea, în special în tim pul stăpînirii
otom ane, în dreptăţeşte pe deplin orice strădanie în acest sens. De asem e
nea, de o m are însem nătate sîn t ştirile care oglindesc legăturile acestui
aşezăm înt cu m area v a tră rom ânească de la care fusese sm ulsă provincia
pontică prin cucerirea otomană.
T U D O R M A TE E SC U
35. B ib lio te c a A c a d e m ie i R o m ân e , H ă rţi, CU I, 40.

36. Ib id e m , H .II.130.
37. C o n st. C. G iu re s c u , Ş tir i d e s p r e p o p u la ţia r o m â n e a s c ă a D obroge?..., p. 61— G2,
şi h a r ta , p la n ş a I.
38. T u d o r M a te e s c u , op. c it., p. 122.
39. B ib lio te c a A c a d e m ie i R o m ân e , M a n u s c ris e , A r h iv a D. A . S tu rd z a , X V I v a -
o ia, d o c . 150, f. 12. >
40. « M o n a s tirc a , d e şi e ra f o a rte m u lt e x p u s ă fu rie i d is tr u g ă to a re a b a n d iţilo r
d e to t so iu l, to tu ş i e a s tă n e c lin tită a c i, în m ijlo c u l s e c u la r e lo r p ă d u ri, b u c u rîn d u - s e
d e o d e o s e b ită a te n ţie d in p a r te a s tă p în ir ii m u s u lm a n e ; c ă c i, p r c u m a f; rm ă b ă tr î-
n ii, c h ia r m .s., s u lta n u l d in C o n s ta n tin o p o l p o ru n c is e a u to r i t ă ţ il o r d in p a r te a lo c u lu i
s ă a p e r e m o n a s tirc a d e o ric e n e a ju n s u r i i s - a r p u te a în tîm p la . P re c u m s p u n b ă tr î-
n ii, d e s e o ri v e n e a p e la m o n a s tire c h ia r p a ş a d e la T u lc e a şi sim ţe a o d e o s e b ită p l ă
c e r i ca, îm p r e u n ă c u a lţi c o le g i a i săi, s ă ia m a s a a c :, şi î n u rm ă o c a fe a tu rc e a s c ă ,
jo s, p e c o v o ru l d e v e r d e a ţă d in c u r te a m o n a s tirii, p lă tin d la p le c a r e , în tr e it c o s tu l
a lim e n te lo r c o n s u m a te şi a l d e r a n ju lu i fă c u t. T o td e a u n a fj’a s u l p ă r in ţilo r c ă lu g ă r i e r a
a s c u lta t c u b u n ă v o in ţă şi u n d e o s e b it re s p e c t p u r ta u a u to r i t ă ţ il e m u s u lm a n e c o m a
n a c u lu i c ă lu g ă re s c . N u în d r ă z n e a u n ic io d a tă s ă tu r b u r e l in i ş 'e a m o n a s tire i p rin fa p te
o ri z g o m o te e x a g e r a t e ; şi d a c ă u n e o ri v e n e a u c h ia r şi îm p ie u n ă cu c a d în e le lo r la
m o n a s tire , a p o i a tu n c i c e r e a u p e r m is iu n e s u p e rio ru lu i, p urtîp.ciu-se c u o d e s a v îr ş it ă
b iy iă c u v iin ţă şi re s p e c t» (R o m an S o re sc u , op. cit., p. 22).
AFIRMAREA MUZICII ROMÂNEŞTI
ÎN VREMEA DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA
(1859— 1866)
în istoria noastră rom ânească întreg secolul al X lX -lea constituie u n a
dintre cele mai frăm întate perioade, în care toate evenim entele m ajore, în-
lănţuindu-se şi determ inîndu-se unele pe altele, au dus, în final, la mo
dernizarea statului rom ân sub toate aspectele. Astfel, revoluţia lui Tudor
de la 1821 a pregătit m işcarea de la 1848 ; aceasta, la rîn d u l ei, fiind u r
m ată de U nirea Principatelor — M untenia şi Moldova — la 1859, perioada
cea mai fertilă a m odernizării rom ânilor, iar acest m ăreţ act a deschis
calea altuia, poate şi mai m are ca însem nătate, dobîndirea independenţei
de sta t a Rom âniei, la 1877, şi, în sfârşit, toate acestea au dus inevitabil
la constituirea Rom âniei M ari, la 1 D ecem brie 1918, dată devenită astăzi
sărbătoarea«naţională a României. v
Nu avem de gînd să ne ocupăm, în studiul de faţă, de toate aceste eve
nim ente, ci ne vom opri la scu rta perioadă de şapte ani, a dom niei lui
A lexandru Ioan Cuza, pentru a -reliefa cîteva .aspecte legate de cultura
m uzicală rom ânească.
A şadar, vom urm ări cîteva din legile elaborate în acest tim p şi care
reflectă — direct sau tangenţial — tem a propusă, cum ar fi : introducerea
definitivă a lim bii rom âne cu caractere latine în slujbele bisericeşti, in tro
ducerea cîntării corale în Biserica rom ânească, învăţăm întul muzical bise
ricesc (şcoli de cîntăreţi, sem inarii, facultăţi), înv ăţăm în tu l m uzical laic
(conservatoarele din Iaşi şi B ucureşti şi alte şcoli m uzicale sau de artă),
personalităţi şi lucrări m uzicale din această perioadă (muzică psaltică şi
muzică corală, arm onică), creaţia m uzicală festivă (imne naţionale şi alte
cîntece) şi creaţia literar-artistică din epoca lui Cuza Vodă.
Legile referitoare la viaţa şi organizarea Bisericii rom âneşti elaborate
şi puse în aplicare în vrem ea acestui dom nitor păm întean au avut un ca
racter foarte progresist nu num ai p en tru vrem ea aceea, ci şi p en tru v re
m urile care au urm at, m ulte răm înînd valabile pînă astăzi. C hiar dacă
unele legiuiri au av u t şi scăpări, acestea s-au datorat, pe de o parte num ă
rului lor m are, prom ulgate în tr-u n a tit de scurt tim p, c ît şi, pe de alta,
necunoaşterii în cele mai mici am ănunte a canoanelor şi rînduielilor bi
sericeşti. Cu toate acestea, fiind alcătuite cu cea mai nobilă intenţie, cele
mai m ulte au fost providenţiale. De exem plu, legea p e n tru introducerea
definitivă a limbii rom âne în săvîrşirea cultului divin public în toate bi
sericile ţării, excepţie făcînd doar cîteva care erau frecventate de c re d in
cioşi greci, stabiliţi în Principatele Rom âne ; reorganizarea se-minariilor
teologice, ba chiar şi începutul unor facultăţi de teologie, realizat oficial
mai tirziu ; înfiinţarea Episcopiei D unării de Jos, constituirea unei autori
tăţi centr.ale sinodale, accentuarea independenţei Bisericii noastre faţă de
P a tria rh ia Ecum enică de Constantinopol, care a însem nat un pas h o tărît
spre recunoaşterea autocefaliei Bisericii O rtodoxe R om âne şi spre întem e
ierea P atriarhiei Rom âne ; ocuparea'scaunelor episcopale şi m itropolitane
vacante, chiar dacă acest fap t a d at naştere unor nem ulţum iri şi luptei
p en tru aşa-zisa p ăstrare a canonicităţii . secularizarea averilor m înăstireşti
şi îm proprietărirea ţăranilor clăcaşi, grija p entru starea m aterială a preo
ţilor de m ir, mai ales cei care slujeau la bisericile de sta t (cele care ap ar
ţin u seră de m înăstirile închinate); în fiinţarea C onservatoarelor de muzică
şi a rtă dram atică, precum şi a altor şcoli de specialitate, ca şi a unor
şcoli de cîntăreţi bisericeşti, unde să se cultive m uzica bisericească ; in
troducerea cîntării coral-arm onice în bisericile noastre, precum şi a m u
zicii vocale cu notaţia lineară pe p o rtativ în şem inarii şi în toate celelalte
şcoli şi m ulte altele.
Toate acestea constituie «un act de o deosebită însem nătate naţio
nală şi socială, cu urm ări binefăcătoare şi p e n tru Biserică, dar mai ales
p en tru ţară şi cetăţenii ei» 1 şi am adăuga, mai ales un pas m are spre mo
d e rn iz are a vieţii culturale, sociale şi bisericeşti conform cu cerinţele v re
m ii şi ale lum ii de atunci.
Muzicologul M ihail Gr. Posluşnicu, după ce am inteşte celor intere
saţi că există în Biblioteca Academiei Rom âne încă m ulte m anuscrise gre
ceşti şi rom âneşti alcătuite de diverşi autori, adaugă : «Toate aceste scripte
greceşti trebuiau, de acum înainte să răm îie cu sim ple docum ente, m ar
tore ale unui tre c u t trist din viaţa neam ului nostru, în tru c ît la 15 februa
rie 1863, dom nitorul A lexandru Cuza decretează legea prin care opreşte a
se mai cînta în altă lim bă în biserică rom ânească, decît num ai în lim ba na
ţională» 2.
S-a cre a t un sinod general p e n tru Biserica autocefală din Principate,
prezid at de m itropolitul U ngrovlahiei, care la 11 iunie 1865, a prim it ti
tlu l de «prim at al R om âniei»3, după ce, la 11 m ai 1865, se dăduse legea
p e n tru num irea de m itropoliţi şi episcopi eparhioţi în România.
M itropoliţii şi episcopii erau num iţi de dom nitor, fiind aleşi din ci
nul m onahal. La data prom ulgării acestei legi, doar doi ierarhi erau titu
lari (ambii aleşi în 1850) : m itropolitul Nifon al U ngrovlahiei şi episcopul
Calinic al R îm nicului (Sfîntul Calinic de la Cernica). R estul scaunelor
erau ocupate de locţiitori num iţi de guvern, d in tre arhiereii titu lari ro
m âni, hirotoniţi pe num ele unor vechi scaune episcopale d isp ă ru te '1. Cele
şase scaune vacante s-au com pletat astfel : Calinic Miclescu, m itropolit
al Moldovei şi Sucevei, unde funcţiona ca locţiitor din 1863; A tanasie
Stoenescu, episcop de Rom an ; Dionisie Rom ano la Buzău ; Ghenadie Ţe-
posu la Argeş, M elchisedec Ştefănescu la Ism ail (D unărea de Jos) şi Iosif
G heorghian la H uşi 5.
De ce am intim de toţi aceştia ? Fiindcă aproape toţi au ju cat un rol
im portant în prom ovarea muzicii bisericeşti psaltice, dar şi a celei coral-
arm onice.
Aşa de pildă, o prim ă m ăsură luată de episcopul Dionisie Romano,
locţiitor din 19 iunie 1859, la Buzău, a fost d esfiinţarea şcolii de grăm ă
tici de aici, interesîndu-se în mod special de b u n u l m ers al Sem inarului,
----------------------- /
1. P r. p ro f. D r. M irc e a P ă c u r a r iu , Isto ria B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e , B u c u re ş ti,
E d itu r a I n s titu tu lu i B ib lic şi d e M is iu n e a l B ise ric ii O r to d o x e R o m â n e , 1981, v o i. III,
p. 127.
2. M ih a il G r. P o s lu ş n ic u , Isto ria m u z ic e u la ro m â n i, B u c u re ş ti, E d itu ra « C a rte a r o
m â n e a s c ă » , 1928, p. 16.
3. P r. P ro f. D r. M irc e a P ă c u ra riu , o p . c it., p. 122.
4. Ib id e m , p. 125.
5. Ib id e m .
unde introduce studiul obligatoriu al muzicii vocale (lineare) — unisonice

şi arm onice ; a reorganizat tipografia eparhială, a în fiin ţa t încă din 1859
şcoli m onahale la schiturile Nifon, Coteşti şi R ăteşti, a a ju ta t m ulţi tineri
la învăţătură. A sp rijin it cu ardoare U nirea Principatelor, fiind, astfel,
unul din pionierii un ităţii naţionale şi bisericeşti a rom ânilor. Academia
Rom ână l-a ales ca întîiul m em bru onorar al ei în 1868, ca răsplată p en tru
donarea unui num ăr im presionant de m anuscrise, docum ente şi cărţi aces
tui for cultural rom ân 6.
Calinic M iclescu a fost n u m it m itropolit al Moldovei la 10 mai 1865
(în 1875 v a fi m itropolit p rim at al României). A în ălţa t catedrala din Iaşi,
începută de m itropolitul V eniam in Costache, a m utat S em inarul de la So
cola la Iaşi, care se va transform a la un m om ent d at în tr-u n fel de fa
cultate de teologie şi a sp rijin it conştiincios reform ele lui Cuza ,
în ianuarie 1861, arh im an d ritu l M elchisedec Ştefănescu a fost num it
locţiitor de episcop la Huşi, cu titlu l de «Tripoleos», fiind h iro to n it arhie
reu în 1862. în 1864, cînd s-a în fiin ţat eparhia D unării de Jos, a fost
n u m it locţiitor aici, iar în 1865, titu la r (în 1879 va trece la Roman). A
fost de la început un susţinător convins al U nirii şi al reform elor lui Cuza.
De aceea a fost ales dep u tat în D ivanul ad-hoc şi chiar p e n tru p u ţin tim p,
în 1860, m inistru al C ultelor şi Instrucţiunii Publice. A lucrat, în tim pul
lui Cuza, la întocm irea unei noi program e p e n tru Sem inarii şi pentru
aşa-zisa Facultate de teologie din Iaşi. A fost m em bru titu la r al Acade
m iei'R om âne din 1870. Mai tîrziu va alcătui un preţios «M emoriu pentru
cîntările bisericeşti din România» 8.
în tre anii 1859— 1864 Calinic-C ernicanul, episcopul de Rîm nic (1850
— 1868) a ridicat schitul Frăsinei, după planul conceput de el însuşi şi l-a
ru g at pe A lexandru I. Cuza să-l excepteze de la legea secularizării, r u
găm inte pe care dom nitorul i-a acceptat-o, aşa cum se poate vedea din
scrisoarea de răspuns a dom nitorului, care se află astăzi în muzteul m înăs
tirii Frăsinei. în 1860, episcopul Calinic a pus bazele unei tipografii, pro
p rietatea sa, unde a tip ă rit în tre anii 1860— 1865 mai m ulte cărţi. în 1867
a donat-o oraşului Rîm nic cu condiţia să-i poarte num ele 9.
La 13/25 decem brie 1863, Cuza prezenta, p rin guv ern u l său, un pro
iect de lege prin care urm a să se secularizeze «toate averile m înăstireşti
din Rom ânia, aşadar nu num ai ale m înăstirilor închiriate» 10. Aceasta a
făcut-o ca să nu se interpreteze în faţa forurilor internaţionale ca o m ă
sură discrim inatorie, nedreaptă şi xenofobă. S-au propus, bineînţeles, des
păgubiri.
R eversul legii secularizării a fost legea ru rală p en tru îm proprietări
rea ţăranilor, prom ulgată la 14/26 august 1864.
6. Ib id e m , p. 157— 158.
7. Ib id e m , p. 165— 166.
8. Ib id e m , p. 169— 171 ; E p is c o p u l M e lc h is e d e c , M e m o r iu p e n tr u c în lă r ile b is e
r ic e ş ti d in R o m â n ia , B u c u re ş ti, T ip o g ra fia S ta tu lu i, 1881 ; v e z i şi «BO R», V II (1982),
n r. 1.
9. Ib id e m , p. 149— 150.
10. C o n s ta n tin C. G iu re s c u şi D in u G iu re s c u , Isto ria ro m â n ilo r clin c e le m a i v e c h i
tim p u r i p în ă a zi. B u c u re ş ti, E d itu ra « A lb a tro s » , E d iţia a 11-a r e v ă z u tă şi a d ă u g ită ,
1975, p. 617.
în fine, în tre 1863 şi 1865 s-au dat foarte m ulte iegi care au dus la
form area statu lu i rom ân m odern, p rin tre care şi legea instrucţiunii p u
blice, de care ne vom ocupa mai pe larg puţin mai jos.
Fondul de problem e pe care le-a generat epoca Unirii P rincipatelor
şi, deci, epoca lui Cuza Vodă, a fost foarte vast, aşa încît «reform ele de
mai tirziu şi-au avut in realitate izvorul în acea epocă de închegare a
unităţii naţionale în perioada de avînt a cu ltu rii noastre, care răm îne
U nirea Ţărilor Române» H.
Toate aceste legi date spre binele ţării i-au atra s duşm ănia m ultora
dintre potentaţii tim pului, mai ales a m oşierilor şi, astfel, Cuza a fost for
ţa t la 11. 23 februarie 1866 să abdice. De atunci, el a fost nevoit să trăiască
dincolo de hotarele ţării sale, mai ales la Viena şi Florenţa. A m urit la
3 15 mai 1873, în vîrstă de num ai 53 de ani, la H eidelberg, in G erm ania.
T rupul neînsufleţit a fost adus şi înm orm întat în păm întul ţării sale, după
toată cuviinţa.
1. Introducerea definitivă a limbii române
şi a cîntării coral-armonice în Biserica noastră
P aralel cu rom ânirea cîntării bisericeşti şi cu acţiunea de punere de
finitiv în d rep tu ri a cîntării psaltice «rom âneşti», se desfăşoară la jum ă
tatea secolului al X lX -lea şi aceea de în d ep ărtare din biserică a cîntării
tradiţionale de stran ă şi înlocuirea ei cu acea cîntare pe mai m ulte voci,
arm onică, acest lucru fiind favorizat de îm p re ju rări aparte şi anum e :
tendinţa de scoatere din biserici a tot ce era grecesc — deşi psaltichia,
cum a fost ea rom ânizată de M acarie, A nton P ann, D im itrie Suceveanu,
ca şi de cei de dinaintea lor (ne gîndim la Filotei sin Agăi Jipei, Ioan sin
R adului Dum a Braşovean şi m ulţi alţii) nu mai e ra de acum un produs
p u r grecesc, nici m ăcar ca melodie, nem aivorbind de tex t, ci era mai de
grabă o veritabilă tradiţie rom ânească, p en tru că, după spusa lui An
ton Pann, muzica noastră bisericească dobîndise de m ult un caracter na
ţional. La aceasta se adaugă influenţa putern ică m odernistă, exercitată
de muzica corală bisericească din Rusia şi din Apus. A ceastă influenţă s-a
bucurat şi de faptul că A lexandru Ioan Cuza, în aversiunea sa p en tru tot
ce era grecesc, a sp rijin it curentul coral chiar p rin tr-u n decret domnesc
(nr. 101 1865), prin care ordona înlocuirea psaltichiei^cu m uzica de tip oc
cidental, arm onică.
însă nu credem că lum inatul dom nitor se gîndea neapărat la m elo
diile bisericeşti în sine, ci la înlocuirea notaţiei psaltice cu notaţia linea
ră, occidentală, p en tru că iarăşi nu credem că el a r fi ignorat în tr-a tît tra
diţia Bisericii ro.nâneşti.
Intenţia lui Cuza. nobilă în esenţa ei, de a scoate cîntarea bisericeas
că de sub influenţa ceiei greceşti, a av u t p en tru m om ent şi un m are incon
venient, prin aceea că a sp rijin it tendinţele străin e care nu ţineau seam a
de trad iţia noastră bisericească de veacuri. Aşa s-a zis. Dar, fie-ne îngă
d uit să nu credem că A lexandru I. Cuza avea de gînd să introducă muzica
occidentală, fiindcă a r fi fost sim plu de tra d u s lucrări m uzicale din litera
li. V io ro l C o sm a, E x e g e z e m u z ic a le , E d itu ra m u z ic a lă , B u c u re ş ti, 1934, V e zi şi
«M u zica» 17, n r. 1, 1967, p. 20— 24.
D I N T R E C U T U L BI SERI CI I ŞI P A T R I E I N O A S T R E 12 5
tu ra apuseană sau chiar rusească. Dar nu s-a procedat tocm ai aşa, ci s-a
stim u lat compoziţia rom ânească, aşa cum vom vedea. Nici m ăcar compozi
torii de origine străină ca A lexandru Flechtenm acher şi Eduard W ach-
m ann n-au tradus din m uzica apuseană, ci au creat, sub influenţa, e drept,
apuseană, a m ajor-m inorului şi a arm oniei tonale, igncrrind poate din ne
cunoaştere arm onia modală, care se va aplica mai tîrziu cîn tării noastre
de strană, creîndu-se o muzică adecvată serviciului divin ortodox rom â
nesc.
«Poate în nici un alt dom eniu nu s-au confruntat cu a tîta vehem enţă
poziţiile conservatoare şi avansate, cele tradiţionale şi cele înnoitoare, ca
în spaţiul cultic, căutîndu-se argum ente pentru m enţinerea vechilor tipo
logii în v irtu tea unui trecu t şi a relaţiilor intercom unitare b iza n tin e ; pe
de altă parte, introducerea unor m odalităţi noi de cîntare, mai apropiate
stra tu lu i sonor popular, ridicarea şa pe treptele profesionalism ului, ca şi
generalizarea stilului de cîntare coral, m enit a im prim a un*caracter săr
bătoresc ritualului adecvat» ri.
L upta se dădea, din a doua decadă a secolului al X lX -lea, în tre adep
ţii stilului psaltic, p en tru m enţinerea acestuia în biserici, şi în tre adepţii
stilului coral, în fru n te cu arh im an d ritu l Visarion de la A şezăm întul co
ral de la Curte'a Veche, p en tru introducerea pe scară largă a- acestuia,
în accepţiunea celor din urm ă, acest proces însem na introducerea cîntă-
rilo'r corale străin e în Biserica rom ânească şi elim inarea totală a melo
sului bizantin. L upta va fi aprigă dar se va ajunge pînă la urm ă la coexis
ten ţă paşnică a acestor două stiluri.
A ceasta -era situaţia generală a muzicii bisericeşti cînd dom nitorul
A lexandru Ioan Cuza este nevoit să intervină.
Întîi hotărăşte introducerea p en tru totdeauna a lim bii rom âne cu ca
ractere latine în serviciul divin.
Iată circulara m itropolitului Nifon al Ungrovlahiei din 21 m artie 1863,
nr. 1157 :
«Nifon, cu mila lui D um nezeu arhiepiscop şi m itropolit al U ngro-V la-
hiei, către cucernicul protopop $tefan al plăşilor M ostiştea, O lteniţa şi Ne-
goeşti din districtul Ilfov.
Dom nul m inistru (al) Cultelor, prin adresa nr. 8177, din 19 ale co-
rentei luni, ne arată că prin referatul din p arte-i no. 7162, supuind Con
siliului M iniştrilor îm p reju rările din care lim ba greacă au u rm a t a fi lim
ba dom inatoare în mai m ulte locaşuri dum nezeieşti, ocupînd întîietatea
în stran a dreaptă şi lăsînd prin urm are lim ba naţională într-o poziţiune
inferioară, consiliul, prin ju rn a lu l încheiat în şedinţa din 15 tot ale co-
rentei, supt prezidenţia înălţim ii sale, a h otărît ca în toate m ănăstirile şi
Bisericile statului 13, cultul cel atotputernic să se serbeze num ai în lim ba
rom ână, care h o tărîre s-au în tă rit de înălţim ea sa p rin dom nească ordo
n an ţă No. 272 şi totdeodată ne invită a da de. îndată ordine tu tu ro r egu
m enilor m ănăstirilor, celorlalte biserici din eparhia noastră, ca cultul să se
serbeze num ai în lim ba rom ână.
12. O c tav ia n L azăr Cosm a, H ronicul m uzicii rom âneşti, vo i. IV, B ucureşti, E di
tu ra m uzicală, 1976, p. 179.
13. Pr. Prof. Dr. M ircea P ăcu ra riu , op. cit., p. 121.
P rin urm are, după invitaţiunea ce ni să face p rin adresa de mai sus
citata, pe de o p arte am d at ordinele noastre tu tu ro r egum enilor m ănăsti
rilo r dintr-această eparhie spre a face urm are întocm ai, Uir pe de alta
scriem cucerniciei tale ca să aibi de aproape privighere, ca la toate m ănăs
tirile şi bisericile statului să se serbeze cultul divin num ai în lim ba rom â
nă». Nifon M itropolitul» 1'*.
Deci în 1863 s-a decretat scoaterea lim bii greceşti din cultul divin pu
blic, răm înînd să se slujească totuşi în greceşte p e n tru credincioşii de neam
grec la biserica Sf. Ioan cel M are din B ucureşti (dem olată în 1893) pe lo
cul căreia se află astăzi P alatul CEC, pe calea Victoriei, la biserica Sf. Ar-
' hangheli din B răila şi la biserica Dancu din Iaşi 13.
în preajm a U nirii P rincipatelor se ridicau tot m ai m ulte glasuri îm po
triv a n eajunsurilor muzicii bisericeşti, afirm îndu-se că nu mai corespunde
epocii de progres, că nu mai este gustată de popor în form a monodică şi
că este executată defectuos de către cîntăreţii de atunci. Se cerea tot mai
insistent alt fel de cîntare în biserici. Sub influenţa tot mai sim ţită a O e-,
cidentului se cerea introducerea şi generalizarea cîntării corale pe mai
m ulte voci. «Există un puternic curent de opinie defavorabil oricărui ele
m ent care a r deriva, fie şi sub form ă îndepărtată, din resortul stru ctu rii
greco-turCo-fanariote.
In consecinţă, se considera că m uzica bisericească, deşi rom ânizată de
M acarie şi A. Pann conform stilului m odern, nu corespunde noilor im pe
rative spirituale, fapt care şi explică — încă d in tr-o fază anterioară —
cam pania de introducere a muzicii arm onice în biserică, cîntările acestui
stil fiind de o cu totul altă factură decît cele tradiţionale, chiar şi mai
noi.
M om entul decisiv îl m archează, tot A lexandru Ioan Cuza, care nu se
m ulţum eşte doar cu secularizarea averilor m înăstirilor închinate, ci in
troduce în mod oficial, pe scară generală, muzica nouă în biserică, re p re
zentată prin cor» lfi.
Astfel, la 18 ianuarie 1865 intervine decretul domnesc nr. 101, prin
care dom nitorul A. I. Cuza reglem entează introducerea corurilor vocale
în biserici şi, ca urm are a acestui decret, la 25 ianuarie, acelaşi an, pro
fesorul Ioan Cart este n um it conducător oficial al corurilor religioase din
Bucureşti, mai precis răspunzător de in stru irea cîn tăreţilo r şi canonar-
hilor de la toate bisericile pentru a form a coruri, fie şi sub form a unor
duete, terţete, cvartete.
Consecvent acestui decret domnesc, M inisterul de culte, la 22 ia
nuarie 1865, dă un ordin circular tu tu ro r bisericilor din Bucureşti şi din
ţară, punîndu-le în vedere că, în tru cît se urm ăreşte «a se introduce m u-
sica vocală arm onică religioasă în toate bisericile Rom âniei, prin in stru i
rea cîntăreţilor, canonarhilor şi paracliserilor se îndatoresc ca să urm eze
14. M an u scrisu l a u to g ra f al a ce ste i c irc u la re se află in a rh iv a M itropoliei Un-
gro-V lahiei, B ucureşti, d o sa ru l nr. 8050/1963 : D osier p e n tru sc o a te re a din biserici a
lim bii g receşti (adică a nu se m ai face c u ltu l div in în a c e a lim bă). Vezi la T itu s M oi-
sescu, Prolegomene bizantine, B ucureşti, E ditura m uzicală, 1985, p. 203.
15. Pr. Prof. M ircea P ăcu ra riu , op. cit., p. 203.
16. O c ta v ia n L azăr-C osm a, op. cit., p. 183.
reg u lat cursul de a se form a micile coruri executătoare a im nurilor li

turgice» 11.
D ecretul acesta «devine un stim ul nu num ai al înm u lţirii ansam blu
rilor corale, dar şi al învăţăm întului muzical care avea m enirea pregăti
rii elem entelor care com puneau aceste ansam bluri, p e n tru că nu mai
putea fi vorba de învăţarea «după auz», ci după note» ls.
«Proporţiile acestui act au a n tre n at o serie de factori chem aţi să
schimbe, mai degrabă, decît» să modeleze o tradiţie şi să im pună un nou
stil care reclam a repertoriu, specialişti, şcoli, cursuri, tip ă ritu ri şi altele».
C onştient de aceasta, dom nitorul Cuza îl num eşte pe Ioan C artu, în 1865,
să predea la C onservatorul din Bucureşti un curs al «principiilor m uzi
cii sistem atice pentru dirijori de cor» 1!l.
Dar, înainte de aceasta, încă din noiem brie 1859, I. 'C a rtu fusese
n um it «profesor d e cîntări arm onico-religioase» la m înăstirile Neam ţ,
Agapia şi V ăratic tot de către Alex. I. Cuza, «reform atorul şi înnoitorul
vieţii spirituale, economice, culturale şi m ateriale rom âneşti». Despre ac
tiv ita tea profesorului I. C artu la aceste m înăstiri vom vorbi în alt capi
tol. Am vrea să precizăm că p rin introducerea cîntării corale în Biserică
«nu este vorba de o subm inare, de o înlocuire integrală a muzicii psal-
tice cu m uzica corală practicată de m ultă vrem e în Biserica rusă şi în
Apus. Schim bările ce se urm ăreau aveau un caracter progresist în ca
d rul dezvoltării fireşti a muzicii în ţara noastră, îm bogăţirea şi în fru m u
seţarea cultului cu o muzică mai fastuoasă, mai apropiată înţelegerii şi
gustului ascultătorilor moderni» 20.
E d rep t că în u rm a decretului 101 din 18 ianuarie 1865 au ap ăru t la
fiecare biserică de oraş sau de sat form aţii corale, la început firave, dar
cu vrem ea gustul credincioşilor se rafina, evolua continuu. P rin noua lege
cîntăreţii bisericeşti pierdeau anum ite avantaje m ateriale, sau li se părea
că pierd, iar spiritul de indiferenţă sau chiar de ireligiozitate care-şi fă
cea loc în tre credincioşi, contribuia şi el la decadenţa cîntării psaltice.
Deci, începe lipsa cîntăreţilor, iar cea a dirijorilor de cor era şi mai mare.
De aceea, m ulţi străin i se erijau atunci în dirijori şi chiar în compozitori,
dar ei, necunoscînd cîntarea noastră de stran ă rom ânească, n-au p utut
crea ceva pe baza acesteia, ci îm prum utau stilul din rep erto riu l străin
sau com puneau în stil liber sub influenţa puternică a acestuia.
Acest fapt a dus la alte neajunsuri care au generat cauzele decaden
ţei cîntării psaltice, p rin tre care am intim : lipsa unei legături organice
între cele două sistem e ce coexistau — cel psaltic-m onodic şi cel arm onic-
coral — ca şi departajarea categorică a acestor sisteme. D iferenţa între
cele două sistfeme de notaţie era evidentă şi supărătoare, căci cine cunoş
tea notaţia psaltică nu cunoştea notaţia lineară şi invers, deşi se ştie că
A nton Pann, Ştefanache Popescu, Teodor Georgeşcu şi a lţii cunoşteau
am bele notaţii. Acest fapt reclam a de urgenţă coexistenţa celor două sis
17. M ihail Gr. P osluşnicu, op. cit., p. 187.
18. E lisab eta D olincscu, Mihail Gr. Poşluşnicu, Viata şi opera, B ucureşti, E ditura
m uzicală, 1984, p. 156.
19. Ibidem, p. 183.
20. G h eo rg h e C. Ionescu, Ioan Cartu — omul şi opera, in «Studii de m uzicologie»,
voi. XIX, B ucureşti, E ditura m uzicală, 1985, p. 241.
teme. în acest scop, s-a încercat puţin mai tîrziu să se transcrie cîntările
psaltice pe notaţia lineară, dar în loc să fie m enţinute am bele notaţii, s-a
elim inat cea psaltică, ceea ce a dus la un insucces sigur. Abia în secolul
nostru se va îm plini acest deziderat.
C alendarul lui M ihail Gr. Posluşnicu, la d a ta de 18 ianuarie 1865,
după ce relatează că Alex. I. Cuza decretează legea nr. 101 prin care re
glem entează introducerea corurilor vocale în bisericile din Rom ânia, pre
cizează că «această oficializare a corurilor bisericeşti — susţinute desigur
în tr-u n fel oarecare de fonduri, subvenţii, aju to are — a constituit un pu
tern ic imbold pentru predarea noţiunilor teoretice necesare in struirii ele
m entelor ce cîntau in acele coruri, p en tru form area unor dirijori de co
ru ri, dintre care se selecţionează unele elem ente mai dotate şi dornice de
progres...» 21.
Abia peste zece ani, în 1875, se decretează legea pentru introducerea
muzicii vocale în şcolile secundare.
Se sim ţea însă nevoia de compozitori şi de repertoriu, căci cîntarea
corală ce pătrundea în serviciul divin era aşa de pestriţă, incit nu se pu
tea form a un stil anum e, ceea ce îl va face pe m uzicianul G avriil Musi
cescu să spună : «Nu cred că în altă ţară s-ar p u tea găsi mai m ultă varie-
ţate de stil în compoziţiile noastre bisericeşti decît la noi. în bisericile
noastre care au cor se pot auzi : sim ple com binaţii arm onice, avînd la bază
basul cifrat ; compoziţii în stilul m odern al Bisericii catolice, precum şi
în stilul italian de scenă ; încercări de introducerea stilului naţional, prin
figuri melodice populare ; pretenţii de cunoştinţe întinse muzicale, precum
im itaţii, fughete, m odulaţiuni com plicate etc., încercări de im itare a sti
lului adoptat de Biserica Ortodoxă Rusă, compoziţii originale ale autori
lor străini, cu deosebire ruşi, mai m ult, se pot auzi chiar coruri profane
cu tex t religios...» -1.
Gavriil ?«lusi>"escu critica această stare de lucruri, dar să nu uităm
că el însuşi s-a lăsat adem enit de creaţia corală rusească în dom eniul mu
zicii religioase.
Desigur, situaţia era destul de am biguă ; de aceea unii psalţi, dar
şi unii ierarhi rom âni se vor opune cu înverşunare noului curent — cîn
tarea corală — «dar noul va pătrunde cu im petuozitate în muzica biseri
cească», fără însă ca filonul psaltic să dispară. Dim potrivă, s-a m enţinut,
coexistînd cu cel coral-arm onic, care va lua o am ploare nevisată poate
nici de Cuza şi sprijinitorii săi. C întarea psaltică era in tr-ad ev ăr prea pu
tern ic im prim ată în conştiinţa şi practica rom ânească p entru a fi elim i
nată aşa uşor. Dar, repetăm , poate nici nu s-a urm ărit cu adevărat acest
lucru ; de aceea nu trebuie să acuzăm pe nim eni şi cu a tît mai puţin pe
Cuza care ţinea foarte m ult la trad iţia rom ânească.
Deci «nu însem na că introducerea principiilor legiferate de el re
prezenta autom at elim inarea m elodiilor psaltice, deoarece propagatorii
noului sistem n-au p u tu t ignora trad iţia şi de fapt nici n-au v rut s-o aban
doneze. în perm anenţă m uzicienii au sim ţit nevoia apelării la acest gen,
21. E lisab eta D olinescu, op. cit., p. 147.
22. G av riil M usicescu, Studiu asupra corurilor bisericeşti, în «A rta», laşi, an.
1984, nr. 6, p. 45 ; V ezi O c ta v ia n L azăr-C osm a, op. cit., ţ>. 192..
D I N T R E C U T U L BI S ERI CI I $1 P A T R I E I N O A S T R E 129
chiar dacă au făcut-o în tr-o form ă deghizată. Mai m ult, nu înseam nă că o

dată cu apariţia decretului am intit s-au şi desfiinţat toate şcolile de psal-
tichie. Ele aparţineau diferitelor mitropolii», care reuşiseră să mai m enţină
unele form e vechi, fără să contravină spiritului legii» 23.
P e n tru alcătuirea unui rep erto riu coral adecvat la cerinţele vrem ii
toţi m uzicienii de atunci şi de mai tîrziu şi-au conjugat eforturile, cum
vom vedea în alt capitol. Adică, fie ei m ari sau mici,, cunoscuţi sau mai
p u ţin cunoscuţi, talen taţi sau m ai puţin talentaţi, toţi s-au angajat in
această acţiune în care se distingeau două tendinţe, şi anum e : una de
p reluare şi p relucrare a melodiilor, transcrierea corurilor, autohtone sau
străine, şi cealaltă de com punere a unor lucrări originale pe texte litu r
gice şi biblice, adică crearea unor noi liturghii corale sau concerte-chi-
nonice 2/*.
Aceste frăm întări au determ inat M inisterul C ultelor, im ediat după
abdicarea lui Cuza, să em ită un ordin «prin care reabilitează vechiul sis
tem de cîntare — cel psaltic — dar opoziţia persistă, ceea ce practic în
sem na în treţin erea dualism ului : cîntare psaltică şi arm onică» 25.
E d rep t că introducerea cîntării corale nu s-a lansat p rin tr-u n model
de liturghie rom ânească bazată pe m elosul bizantin. Nici nu era posibil
la vrem ea aceea, fiindcă de abia mai tîrziu se vor găsi unele rrîodalităţi
de polifonizare a cîntărilor de factură populară prin M usicescu, Dima,
Vidu şi alţii.
Se va încerca şi se va realiza, peste puţini ani, sinteza între melodia
tradiţională de stran ă şi lim bajul arm onic contem poran, oferind soluţii
originale, ce vor fi cultivate cu un în alt sim ţ a rtistic şi naţional în tot
secolul al X X -lea, începînd cu D. G. K iriac şi toţi ceilalţi com pozitori care
au înţeles să ia ca bază, p e n tru lucrările corale bisericeşti, cîn tarea psal
tică de stran ă de factură bizantină, practicată la noi de veacuri.
D. G. K iriac propunea în 1897 «introducerea polifonică sau aplica
rea arm oniei la form ele vechi melodice», adică «crearea unei muzici co
rale religioase m oderne în caracţerul vechii muzici bisericeşti» 2,i.
Epoca lui A lexandru Ioan Cuza are şi m eritul de a fi deschis calea
alcătuirii şi perfecţionării u nor form aţii corale mai m ari sau m ai mici, în
orice caz în stare să abordeze, cu curaj şi de cele mai m ulte ori cu compe
tenţă, lu crări clasice universale, pe lîngă faptul că executau S fînta Li
turghie, coral, la bisericile mai m ari din oraşe, la început, şi în al doilea
rîn d această epocă sugerează transcrierea cîntărilor bisericeşti în notaţia
lineară, ceea ce va şi face m itropolitul Bucovinei, S ilvestru Andreevici
M orariu la 1879 şi im ediat, după 1880, G avriil Muzicescu îm preună cu co
laboratorii săi, G heorghe I. Dim a şi G rigore G heorghiu, cu aprobarea
23. O ctav ia n Lazăr-C osm a, op. cit., p. 358.
24. Ibidem, p. 358.
25. Ibidem, p. 18.
26. D im itrie G. K iriac, Pagini de corespondentă (ed iţie în g rijită de T itu s M oi-
sescu), B ucureşti, E ditura m uzicală, 1974, p. 304— 30 5 ; O c ta v ia n L azăr-C osm a, op. cit.,
p. 193; Ion P o p escu -P asărea, Muzica bisericească, in «M uzica ro m â n e a sc ă de azi»,
B ucureşti, 1939, p. 600 ; Gh. C. lo n escu , op. cit., p. 249.
B. O . R. — 9
S fîntului Sinod al Bisericii O rtodoxe Rom âne, dar mai ales cu sprijinul
episcopului de Rom an, M elchisedec Ştefănescu.
C hiar dacă aceste lucrări de început n-au fost reuşite, im portant
este că se oficializa oarecum noua notaţie pe p o rtativ şi în Biserica noas
tră, nem aifiind p rivită cu ostentaţie şi suspiciune, ceea ce înseam nă un
pas destul de im portant şi de bun augur p en tru ceea ce se face astăzi la
noi.
Coruri bisericeşti existau la noi şi înainte de Cuza, dar acum se dă
dea o im portanţă deosebită form ării a cît mai m ulte coruri, aşa încît, dacă
era posibil, fiecare biserică de oraş sau de sa t să aibă corul ei. »
P e n tru aceasta dom nitorul şi-a ales oam eni capabili şi vrednici să du
că la îndeplinire ceea ce îşi propusese. Figura profesorului Ioan C artu, de
care ne vom ocupa în a lt capitol, este legată de această epocă prin aceea
că el a fost însărcinat, cum vom vedea, şi cu catedra de cor bisericesc de
la C onservatorul din B ucureşti şi cu form area unui cor cerem onial rep re
zentativ şi cu form area de coruri m ai mici la mai toate bisericile din
C apitală şi cu predarea muzicii lineare şi in stru irea co ru rilo r de călugări
şi maici de la m inăstirile Neam ţ, Agapia, Văratec, unde de fapt îşi începe
prodigioasa-i activitate.
A cţiunea de a introduce form aţii corale, fie ele şi duete, teijiete sau
cvartete, la bisericile din Capitala ţării era destul de anevoioasă, deoarece
m ulţi d in tre cîntăreţii bisericeşti de atunci se îm potriveau. De aceea Mi
n isterul se vede obligat la un m om ent dat să trim ită, pe lîngă decretul
emis în 1865, o circulară, la 22 m artie 1866, prin care se atrăgea atenţia
celor care neglijau cursurile de muzică vocală că vor fi scoşi din posturile
pe care le ocupau.
Încordarea dintre partizanii cîntării corale şi ai celei psaltice mono-
dice se accentua m ereu. Şi M inisterul din nou se vede obligat ca, prin o r
dinul 4583 din 1867, să intervină «pentru aplanarea neînţelegerilor d in tre
protectorii muzicii arm onice şi acei ai m uzicii orientale».
D ar cu toate aceste divergenţe corurile bisericeşti se înm ulţesc în
cele două principate rom âne.
în M untenia fiinţau acum num eroase coruri bisericeşti în afară de
corul cerem onial al A şezăm întului coral de la C u rtea Veche, care activa
de la 1834— 1836.
în Moldova exista un asem enea cor şi la biserica T risfetitele din Iaşi,
căci iată ce ne spune etnom uzicologul Teodor T. B urada : «D evotam entul
cel m are ce avea spătarul G heorghe B urada, a tît p e n tru artă, cît şi pen
tru cultură a neam ului său, l-a îm pins ca în tot cursul anului şcolar 1860
— 1861 să dea lecţii gratis la acea şcoală, pentru care M ăria sa Dom ni
torul A lexandru Ioan Cuza, prin decretul nr. 295 din 27 octom brie 1861,
îi ară ta m ulţum irea sa p e n tru osteneala ce şi-a d at form înd un cor de
muzică vocală p e n tru biserica dom nească a lui Vasile Lupu V odă»27.
Corul de la R otopăneşti, care num ăra în total 40 de băieţi şi fete, era
vestit în tim pul acela, nu num ai în judeţ, ci şi prin alte locuri-«şi a fost
27. T eo d o r T. B urada, Opere, voi. I, E d itu ra m uzicală, B u cu reşti, 1974, p. 291.
cel dintîi cor bisericesc de muzică vocală europenească la noi în ţară, în

care s-au văzut alături de băieţi să cînte în biserică şi fetele la sfînta
litu rg h ie » 28. '
Acest cor n-a d u ra t prea m ult, căci la 1 noiem brie 1861, desfiinţîn-
du-se aşa-zisul Conservator de aici, s-a dizolvat şi corul.
în 1860 se discuta în fiinţarea unui asem enea cor de muzică vocală
arm onică la biserica Sf. Spiridon din Iaşi, dar din cauza unor neînţele
geri se va am îna pînă în 1868, cînd s-au mai form at şi alte coruri la bise
ricile Sf. Lazăr, Nicoriţa şi la altele» 2n.
în 1862 s-a co n stituit o form aţie corală la Galaţi. «Pe la finele anu
lui 1863, în a lt P rea S finţitul M itropolit al Moldovei şi Sucevei, Calinic
Miclescu, în dorinţa sa cea m are de a avea în fiin ţat şi la M itropolie un cor
de muzică vocală armonică* începe din iniţiativa sa a ad u n a un nXimăr
de băieţi, cu care să poată înfiinţa acel cor, în treţin în d u -i ca interni în
localul M itropoliei, cu îm brăcăm intea şi cu hrana» ;!0.
La începutul anului 1864 s-a prevăzut, în acest scop, o sum ă de bani
în bugetul de stat. Corul s-a form at din 12 copii interni şi 6 bărbaţi ex
tern i şi avea îndatorirea să cînte în catedrala m itropolitană din Iaşi, avîn-
du-1 ca profesor şi dirijo r pe G heorghe B urada, care funcţiona acum şi
la C onservatorul din Iaşi 31.
Ceva mai tîrziu vor funcţiona form aţii corale în m ulte localităţi din
am bele principate : T îrgu N eam ţ, Dorohdi, Vaslui, Botoşani, Fălticeni,
Ploieşti, Tîrgovişte, T urnu M ăgurele etc 32.
Interesant este că toate corurile a p ăru te după U nire desfăşoară o ac
tiv itate artistică a tît de bogată, încît nu se poate face o dem arcaţie ri
gidă în tre caracterul religios şi laic, m ulte d intre ele m anifestîndu-se în
am bele direcţii. Coruri religioase dau concerte executînd şi piese clasice,
populare şi patriotice. Se înm ulţesc dirijorii capabili, precum şi piesele
corale compuse de personalităţi m arcante ale muzicii noastre rom âneşti.
A proape că nu există com pozitor în secolul al X lX -lea care să nu fi abor
dat şi stilul coral religios.
Iată ce declara în 1914 Teodor T. B urada : «...şi aşa necontenit s-a tot
în fiin ţa t şi se înfiinţează coruri pe la bisericile din ţară. A stăzi m ulte co
ru ri de pe la bisericile noastre sîn t m ixte. C întarea corală arm onică in
trodusă în Biserica noastră a făcut progrese m ari şi a prins acum răd ă
cini puternice. C redem deci că n u ' v a -trece m ult tim p şi o vom vedea
introdu să în toate bisericile din ţară, căci nim ic nu dezvoltă mai m ult
sentim entele cele mai nobile şi înalţă sufletul către D um nezeu decît cîn-
.tarea» 33.
28. M ihail G r. P osluşnicu, op. cit., p. 185.
29. T eo d o r T. B urada, op. cit., p. 295— 296.
30. Ibidem, p. 293.
31. Ibid& m , p. 294. G h eo rg h e B urada a fu n cţio n at p în ă în 1870, cîn d a m urit,
fiind în lo c u it de Gh. I. Dima, apoi d e P e tru S fetescu si ia r de Gh. I. Dima, p în ă cîn d
în 1876 e ste num it G av riil M usicescu, a v în d ca secu nd pe G rig o re G h eorghiu. Cu o
m ică în tre ru p e re de un an (1878— 1879), G. M u sicescu fu n cţio n ează aici p în ă la m o a r
te a sa (1903). A u rin a t I. Bohociu, D. D im itriu şi a lt» .
32. E lisab eta D olinescu, op. cit., p. 159— 161.
33. T eo d o r T. B urada, op. cit., p. 296.
2. în v ăţă m în tu l m uzical b isericesc .

în epoca lui Cuza V odă
U nul d intre m arile m erite ale lui Cuza a fost acela că a acordat aten
ţie deosebită învăţăm întului de toate gradele şi de to ate speciile. Aşa se
face că şi învăţăm întul bisericesc se bucură în această epocă de o îm
prospătare şi de o reorganizare bine venite.
S-au desfiinţat şcolile catehetice care scoteau preoţi nepregătiţi, ră -
m înînd şcolile de cîntăreţi şi Sem inariile teologice, care au fost reorga
nizate în 1860.
Muzica bisericească se preda în aceste şcoli, fiindcă în 1863 «clasu-
rile de m uzichie bisericească» sînt scoase din buget şi im puse «la toate
sem inariile». P rin desfiinţarea In stitu tu lu i de m uzică vocală şi in stru
m entală de la C urtea Veche, conform procesului verbal nr. 11402 din 11
iunie 1863 34, cursul de muzică vocală trece la S em inarul C entral, unde la
8 iunie 1863 se face num irea lui G rigore M anciu ca profesor la catedra de
muzică vocală 35.
P rin legea instrucţiunii publice, decretată la 25 noiem brie şi prom ul
gată la 5 decem brie 1864 se reorganizează şi învăţăm în tu l teologic, făcîn-
du-se să fie u n ita r în am bele principate.
Sem inariile trecuseră din 1860 sub ad m inistrarea şi supravegherea
M inisterului C ultelor şi Instrucţiunii Publice.
In Ţ ara Rom ânească existau sem inarii la B ucureşti, Rîmnic, Buzău,
A rgeş şi la Ism ail (din 1878, la Galaţi), iar în M oldova funcţionau la So-
cola, Rom an şi Huşi.
Conform legii din 1864 s-au creat două tip u ri de sem inarii : cîte unul
cu p a tru clase p en tru fiecare eparhie (gradul întîi) şi donă cu şapte clase
(gradul doi) la B ucureşti şi Iaşi (Socola). In tre 1859— 1860 la Socola s-au
p red a t şi «învăţături facultative de gradul al treilea», ceea ce însem na
facultate.
Toate aceste şcoli teologice urm au să fie în tre ţin u te cu cheltuiala sta
tului prin M inisterul Cultelor. C hiriarhii locului aveau d reptul de ins
pecţie specială, sub au to ritatea acestui M inister. A bsolvenţii puteau, con
form legii din 1864, să funcţioneze şi ca învăţători.
Legea a fost binevenită, căci a pus rînduială în înv ăţăm în tu l teologic
rom ânesc şi a oprit hirotonirea celor fără pregătire prealabilă.
Sem inarul din G alaţi a fost în fiin ţa t ultim ul (al optulea) în anul 1864,
p rin decretul 1597 din 14 noiem brie. Mai precis spus s-a transform at şcoa
la de cîntăreţi şi cateheţi de la Ismail în tr-u n S em in ar organizat cu in te r
nat, cu program precis de învăţăm înt, cu un corp profesoral, cu pro
gram a analitică din care nu lipsea, se înţelege, .ca şi la toate celelalte, m u
zica psaltică şi lineară, predate fiecare de cîte un profesor sau am bele de
u n u l şi acelaşi. De fapt, la G alaţi s-a m u tat în 1878, funcţionînd pînă in
1893, şi apoi pînă în 1947, cînd s-a contopit cu cel de la Buzău. D intre
34. C ristian C. G h en ea, Din trecutul culturii muzicale româneşti, E d itura m uzi
cală, B ucureşti, 1965, p. 147.
35. V icto r P a p ac o ste a şi M ihail R egleanu, Seminarul Central. Documente, 1836
— 1936, B ucureşti, 1938 ; N icu M o ld o v ean u , Muzica corală bisericească la români In
secolul alXIX-lea, n o ta 130 ; M ircea P ă c u ra riu op. cit., p. 115— 116.
D I N T R E C U T U L B I S ERI CI I $1 P A T R I E I N O A S T R E 13 3
profesorii de m uzică psaltică şi europeană sîn t m enţionaţi urm ătorii : pr.

econom Teodor Nicolaef, D im itrie G arofeanu, G avriil M usicescu (1866—
1867), diac. Al. Boian, pr. econ. Nicolae T ărăbuţă, pr. G rigore Costea,
A. Rădulescu, C. C ernicaru ş.a. 36.
Se pare că în 1860 la S em inarul de la Socola s-au pus bazele Unei F a
cultăţi de Teologie care, în 1860, cînd s-a în fiin ţat U niversitatea din Iaşi,
a fost trecu tă în cadrul acesteia. Facultatea a funcţionat pînă în 1864,
avînd ca profesori pe arhiereii F ilaret Scriban şi V ladim ir Suhopan 37. Ea
a fost deschisă în 1860, în prezenţa dom nitorului A lexandru Ioan Cuza şi
cuprindea p atru Facultăţi : drept, filosofie (litere), ştiin ţe şi teologie.
Şi la Bucureşti, tot din 1864, au început tatonările p e n tru ■întemeie
rea unei Facultăţi de Teologie, dar nu s-a p u tu t deschide decît în 1881 38.
în afară de sem inarii mai existau şcoli de cîntăreţi sau şi altfel de
şcoli unde figura în program şi muzica.
în 1859 generalul Nicu M avrocordat a în fiin ţat pe cheltuiala proprie
o şcoală de băieţi pe moşia sa de la Ştefăneşti, jud. Botoşani. «Erau aici
vreo două sute de elevi care, pe lîngă carte, învăţau şi m uzica vocală, p re
cum şi psaltichia. Corul, in stru it de preotul Costaehi M ilu şi apoi de ele
vul-său Ioan Savin, cînta S fîn ta L iturghie arm onic în dum inici şi sărb ă
tori în biserica Sf. Parascheva a lui Ştefan cel M are, de lîngă Ş tefă
neşti» 3fl.
în 1861, fiinţa în B ucureşti şcoala de psaltichie din Plasa de Sus,
condusă de arh im andritul Ioil, iar ca profesori de psaltichie îi avea pe
Nicolai M ateescu şi Ştefanache Popescu. Funcţiona in chiliile bisericii
Sfîntul C onstantin de pe podul de păm înt (azi strad a V. P ârvan, în spa
tele Operei Române):
Tot în B ucureşti va funcţiona to t cam din această epocă şcoala de
cîntăreţi din P lasa de Jos în chiliile bisericii Olteni, unde va funcţiona
ca profesor Teodor Georgescu. El, ca şi Ştefanache Popescu, se num ără
p rin tre absolvenţii prim ei serii a C onservatorului din B ucureşti.
în 1862 ia fiinţă la Slatina, prin stă ru in ţa episcopului de Argeş, Neo
fit Scriban, o şcoală de c în tăreţi bisericeşti sub conducerea preotului
M arin Vasilescu. Şcoala n-a d u ra t decît doi ani, căci episcopul a in tra t în
conflict cu dom nitorul Cuza, în tru c ît nu era de acord cu num irea directă
a vlădicilor de că tre dom nitorul însuşi.
Cele mai im portante centre de cultură m uzicală au fost la B ucureşti
(unde preda Ioan C artu, Ştefanache Popescu, Teodor G eorgescu ş.a.), la
Iaşi (unde preda m arele protopsalt D im itrie Suceveanu), la Botoşani (unde
preda M anolache Zmeu), şi la C ernăuţi, (unde preda Isidor Vorobchievici).
36. I. C. B eldie, Anuarul Seminarului teologic «St. Andrei» din G alaţi, pe anul
şcolar 1924— 1925, G alaţi, 1925 i C icero n e Io rd ăch escu , Inliintarea Seminarului «SI. An
drei» din G alaţi, B ucureşti, 1909; Al. T. D u m itrescu şi G. M. Io n escu , Istoria sem ina-
riilor preoţeşti, B ucureşti, 1906; V. Puiu, Situaţia generală a Seminarului teologic
«Si. Ap. Andrei» din G alaţi pe anul 1909— 1910, G alaţi, 1910.
37. Pr. Prof. Dr. M ircea P ă cu ra riu , op. cit., p. 115.
38. Ibidem, p. 239.
39. T eodor T. B urada, op. cit., p. 291.
40. M ihail G r. P osluşnicu, op. cit., p. 66.
D upă U nire s-au în m u lţit centrele unde existau şcoli de psaltichie

şi de muzică vocală : Buzău, R îm nicu S ărat, P ia tra Neam ţ, Rim nicu Vîl-
cea, T u rn u Severin, Huşi, Fălticeni, Tîrgovişte, Craiova, Tîrgu Jiu ca şi la
m înăstirile mai m ari din am bele Principate.
Un- loc im portant, de la U nire încoace, îl ocupa cîntarea corală urm ă-
rindu-se fam iliarizarea viitorilor preoţi cu acest stil, faţă de care unii cle
rici şi vlădici s-au dovedit m ultă vrem e refractari.
Aşa a fost cazul m itropolitului Sofronie M iclescu al Moldovei, care se
opune m ăsurii dom neşti p rin care se prevedea predarea, de către Ioan
C artu, a unui curs de m uzică vocală călugărilor de la m înăstirea Neamţ.
De aici s-a iscat un conflict în tre guvernul M oldovei şi m înăstirea Neamţ.
M itropolitul a fost pedepsit p rin faptul că i s-a lu a t d reptul de uzufruct
asupra moşiei Cârligi, iar stareţu l m înăstirii a fost înlocuit provizoriu
cu egum enul Isichie de la m înăstirea Secu 41.
Deci, neîm păcîndu-se cu ideea introducerii m uzicii lineare şi a cîn-
tării corale în serviciul divin, m itropolitul Sofronie trim ite stăreţiilor celor
trei m înăstiri (Neamţ, Agapia şi Văratec), adresa-circulară nr. 414, la 6
aprilie 1860, care suna astfel : «Luîndu-se ştiinţă că D epartam entul averi
lor clerului a rin d u it la acea m onastire un profesor care să dea lecţii de
m uzică vocală şi fiindcă o asem enea m ăsură este îm potriva sfintelor aşe-
zăm înturi şi hotare ce s-au aşezat spre paza predaniilor vechi bisericeşti
(care ? n.n.), de aceea punem sub neblagoslovenie şi oprim de a se îm
părtăşi cu D um nezeieştile Taine pe oricine d intre părinţii sobornici sau
dintre petrecătorii în acel sobor a r cuteza a se adem eni "la o aşa nouă cîn-
tare, necunoscută de sfintele predanii şi canoane (dar nu interzisă, n.n.}
şi fără de ştirea şi încuviinţarea noastră» /|2.
Pe cît de categorică pe a tît de hazardată era această circulară, căci
va da naştere, cum am spus m ai sus, unui conflict term in at cu pedepsi
rea şi exilarea m itropolitului la m înăstirea Slatina.
M otivul principal al acestui conflict era de fa p t cu totul altul, adică
an tip atia m itropolitului faţă de Cuza, care secularizase averile m înăsti-
reşti, la care se adăuga probabil şi num irea ierarh ilo r direct de dom nitor.
Totuşi adresa m itropolitului a s tîrn it nedum erire şi team ă în rindul
m onahilor şi m onahiilor. Zelul lor începe să scadă, fiind înspăim întaţi de
cartea de blestem a ierarhului.
D ar profesorul Ioan C artu, care fusese trim is aici la 6 aprilie 1860 de
către m inistrul Cultelor M anolache Costache, îşi continuă m unca didac
tică «la clasele copiliţelor din şcoalele prim are ale acestor m înăstiri», ob-
ţinînd rezu ltate apreciabile în anul şcolar 1862— 1863.
La Neam ţ continuă şi culege, de asem enea, roade bogate în pregătirea
elevilor călugări, după cum însuşi spune : «De aici în curs de trei ani au
ieşit peste 100 de elevi, care în tre alte cunoştinţe au posedat şi pe aceea a
m uzicei vocale, şi p en tru a căreia p referinţă s-au şi prim it interni pe la
41. Ibidem, p. 93.
42. R adu R osetti, Conlliclul dintre guvernul Moldovei şi mînăstirea Neamlului,
«A nalele A cadem iei R om âne», S eria 11-a ,tom. 32, p. 9 3 9 ; M ih ail Gr. P osluşnicu, op.
cit. j Gh. C. Io nescu , op. cit., p. 243.
alte institu te unde îşi fac studiul gradului înaintat, iară p a rte din ei chiar
se găsesc astăzi ocupîndu-se cu profesoratul acestor cîntări» ra.
Teodor T. B urada ne dă şi num ele călugărilor de la Neam ţ, precum
şi al m aicilor de la Agapia şi Văratec, care alcătuiau clasa de muzică vo
cală a lui I. C artu şi, bineînţeles, corurile de aici. P e n tru Agapia dă lista
m aicilor pe voci : sopran I (8 maici), sopran II (6 maici), a ltist I (7 maici),
altist II (10 maici).
P rin tre cei de la N eam ţ figura şi arhidiaconul Iosif G heorghian, vii
toru l m itropolit prim at al României.
Erau în total 24 de p ărinţi călugări la Neamţ, 21 m aici la Agapia şi
35 la V ă ra te c v'.
F rica celor ce se opuneau introducerii sistem ului coral în biserici era
nejustificată, p en tru că ei, de fapt, nu înţelegeau exact fondul proble
mei, tem îndu-se că dispare cîntarea psaltică din uzul serviciului bise
ricesc.
«în realitate, fiecare din cele două sisteme, psaltic şi coral de tip
arm onic, îşi va păstra locul în serviciul de cult, beneficiind de atributele
ce le sînt caracteristice : m elodicitate, ornam entaţie bogată, parfum a r
haic — m uzica psaltică — şi, respectiv, arm onie, sonoritate am plă şi stră
lucitoare — muzica corală. Mai tîrziu, odată cu evoluţia firească a m uzi
cii corale în ţara noastră, vom asista la acea fericită cristalizare a stilu
lui coral liturgic, rezu ltat din fuziunea celor două sistem e, psaltic şi a r
monic, stil ilu strat de creaţia com pozitorilor D. G. K iriac, Eusebie Man-
dicevschi, Gh. Cucu şi Ioan D. Chirescu» /l5, la care se pot adăuga încă
foarte m ulţi, în fru n te cu profesorul Nicolae Lungu, care a lucrat poate
cel mai m ult coral pe fondul cîntării noastre de strană. _ ,,—
3. în v ăţă m în tu l m uzical laic
Spuneam mai sus că dom nitorul A lexandru Ioan Cuza a acordat din
tru început un deosebit interes învăţăm ântului de toate gradele. Astfel,
prin legea din 1864 a izbutit să realizeze un învăţăm înt elem entar obli
gatoriu şi g r a tu it46 p en tru copiii de am bele sexe, a extins reţeaua învăţă-
m întului secundar p rin înfiinţarea de «gimnasii» în oraşele de seam ă ale
Moldovei şi Ţării Rom âneşti, pune bazele învăţăm întului universitar, ins
titu in d cele două U niversităţi, C onservatorul de m uzică şi a rtă dram atică,
şcolile superioare de belle-arte şi m ulte altele în am bele oraşe de reşe
dinţă.
Ideile dom nitorului în m aterie de învăţăm înt fuseseră deja expri
m ate din prim ul an, 1859, cînd, la sesiunea Cam erei (sau A dunării Elec
tive), spunea : «Dacă o instrucţiune superioară cuprinzînd facultăţi de
43. Ioan C artu, Memoriu în ain tai Ministerului Cultelor odată cu demisia de la
conducerea corului armonico-teligios din mănăstirea Neamţului, . în «A rhiva M itro
poliei din Iaşi», d o sa r nr. 1955/1863; ap u d Gh. Ionescu, op. cit., p. 245.
44. T eod or T. B urada, Corurile bisericeşti de muzică vocală armonică în M ol
dova, în Opere, voi. I, p a rte a I. B ucureşti, E d itu ra m uzicală, 1974. p. 270—296.
45. Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 247.
46. Ip v ă ţă m în t g ra tu it în sem n a p erso n a l în v ă ţă to r, a d m in is tra to r şi d o m estic p lă
tit. de stat, apoi su b v e n ţia p en tru m ate ria l d id actic, h îrtie etc. la c o p iii fără m ijlo ace
m a teriale. Ideile e ra u in c o n testa b il p ro g re siste d a r nu s-a u p u tu t a p lic a d e c ît p a rţia l
din cauza lipsei d e ca d re d id actice, localuri.
în alt învăţăm int ne este folositoare, instrucţiunea elem entară şi prim ară
ne este neap ărată spre a răspîndi o viaţă nouă în toată ţara» /,T.
Legea instrucţiunii publice, elaborată în 1864, a sta t la baza învăţă-
m întului rom ânesc tim p de 34 de a n i /l8. E laborarea ei s-a făcut cu m are
atenţie şi de către oam eni com petenţi. «Se poate spune, fără exagerare,
că puţine tex te de legi, în trecu tu l nostru, s-au b u c u ra t de atîta atenţie,
au fost cercetate cu atîta g rijă ca această lege a instrucţiunii din 1864» /|!l.
Legea s-a aplicat în^ septem brie 1865, iar tex tu l ei, spre a fi binecunoscut
de toată lum ea, s-a tip ă rit în 3500 de exem plare, tira j foarte m are p e n tru
vrem ea aceea.
Spre sfîrşitul anului 1860, după ce se inaugurase la Iaşi U niversita
tea şi Conservatorul, la B ucureşti se pu n ea In cale înfiinţarea unei şcoli
de belle-arte, dar aceasta se va realiza în 1864, după deschiderea U niver
sităţii de a ic ir>0.
în 1864 ia fiinţă F acultatea de ştiinţe, urm înd cea do m edicină şi spo
rind num ărul gim naziilor (şcoli medii de cu ltu ră generală) la Bucureşti,
Botoşani, Ploieşti, Focşani, Craiova, şi al şcolilor norm ale de învăţători
la Bacău, Botoşani, Ism ail, T e c u c i:>1.
Tot Cuza a creat posibilitatea acordării burselor. N um ărul studenţi
lor era destul de mic. în 1864, de pildă, erau înscrişi la Facultatea ju ri
dică 43 de studenţi, la cea de filologie erau doar 13, iar la cea de teologie
num ai 9. Şi dacă n -a r fi existat sistem ul de burse, in iţiat de Cuza, num ă
rul studenţilor a r fi fost şi mai redus. P en tru anul 1864— 1865 erau acor
date 60 de burse şi trebuiau repartizate celor două universităţi. O bursă
era de 50 de galbeni anual, adică 1600 de lei, iar cei ce le prim eau, prin
concurs, erau obligaţi să funcţioneze, după term in area studiilor, ca pro
fesori sau în slujbele oferite de guvern tim p de zece ani. Au beneficiat de
burse în prin cip ate şi rom âni ardeleni, precum şi cîţiva arom âni. Se
acordau burse şi celor care erau trim işi să studieze în străinătate. De
exem plu, în 1864 erau acordate 50 de burse celor care studiau la Paris.
Dar erau bursieri rom âni şi în Italia şi în Belgia şi în G erm ania r>-.
Să revenim la învăţăm întul muzical.
P a tru oam eni de cultură — G rigore Bengescu, C. A? Rosetti, V asile.
Boerescu şi I. S tra t — au întocm it, la sugestia lui Cuza, un proiect pen
tru «R egrganizarea theatru lu i rom ân şi în fiinţarea unui C onservatoriu de
a rtă dram atică şi m usicală, în care, pentru prim a dată, la noi, se afirm ă
ideea în fiinţării «Operei naţionale», a creării unei şcoli rom âneşti de co
regrafie şi a introducerii în C onservator a unui curs de «elem ente de m u-
6ică populară» "’3.
Acest proiect este publicat de muzicologul V iorel Cosma, care m ăr
turiseşte că l-a găsit sub form ă de m icrofilm la profesorul D im itrie Gh.
47. C. C. G iurescu , Viata şi opera lui Cuza-Vodă, B u cu reşti, E d itura ştiin ţifică,
1966, p. 405— 406.
48. Ibidem, p. 414.
49. Ibidem.
50. Ibidem, p. 409.
51. Ibidem, p. 414.
52. Ibidem, p. 425.
53. V io rel C osm a, Exegeze muzicale..., p. 144.
D I N T R E C U T U L BI SERI CI I $1 P A T R I E I N O A S T R E 137
Dinicu, în anul 1962 P roiectul a fost întocm it în perioada reorganiză

rii învăţăm întului m uzical (m artie 1864).
«Proect pentru reorganizarea th eatru lu i rom ân şi înfiin ţarea unui
C onservatoriu de a rtă dram atică şi muzicală.
C ap ito lu l I-iu
DESPRE THEATRU
A rt. J-iu. T h eatru l N atio n al al C ap italei B ucuresci cu în c e p e re de la l-iu S e p

tem b rie 1864 se ia pe com ptul S ta tu lu i şi d e v in e in stitu ţie n a ţio n a lă.
A rt. 2. A ctorii ce se v o r a n g a ja ia T h e a tru l n a ţio n a l sc v o r clasifica în clase,
cari v o r fi co n sid eraţi ca fu n cţio n ari ai sta tu lu i, cu d re p t a a v e a o p en siu n e d e r e
tra g e re la sfîrşitu l ca rie re i lor .conform cu reg u lam e n tu l ce se va în to cm i d e C om i
te t şi c a re v a specifica şi m odul p rin c a re se va form a fondul p en siilo r.
A rt. 3. T h eatru l n a ţio n a l ră m în e sub p riv e g h e re a M in isteriu lu i de In tern e, d a r
a d m in istraţia şi d irecţia lui v o r fi d a te unui C om itet com pus d e trei m em bri d in c a re
c îte u n u l sp e c ia l v a a sista n ec o n te n it to a te a fa ce rile c o e re n te m o rale şi m a te ria le ale
T h eatru lu i.
A rt. 4. M em brii C om itetului p rin M in iste riu l d e In te rn e sîn t n u m iţi cu d e c re t
d om nesc şi v o r l i re trib u iţi de S tat.
A rt. 5. C om isiuni sp e c iale şi ju rii d e oam eni co m p etin ţi se v o r întocm i d e C o
m itet care, îm p reu n ă cu d însul, v a face clasific a re a acto rilo r, v o r prem ia sc rie rile
d ram atice şi m usicale sp re a reco m p en sa pe a u to rii lor.
A rt. 6. T o ate a c e s te ,c o m is iu n i'v o r fi c h em a te de C om itet de a sem en e a prin c o n
c u rs ju n ii şi ju n e le c a re a r a v e a v o c a ţiu n i d ram atice şi m usicale, p recu m şi pe acei
cari a r m erita d e a fi trim işi in stre in ă ta te în com ptul S ta tu lu i sp re a se p erfe c ţio n a
în ca rie ra th e a tra lă .
A rt. 7. C om itetul e ste ch em a t de a întocm i d e o se b itele R eg u lam en te de adm i-
n istraţiu n e, de serv iciu ri sp e cia le şi d e a num i to t p e rso n a h il a d m in istra ţiu n e i th e a
trului.
A rt. 8. El v a p re p a ra B udgetul an u a l de v e n itu rile şi c h e ltu ie lile th e a tru lu i şi-l
va sup u n e M in isteriu lu i de Interne:
A rt. 9. La finele fiec ăru i an th e a tra l, C o m itetu l v a face c ă tre m in istru l de In
te rn e o d a re d e seam ă d e a d m in istra ţiu n e a T h e a trală , îm p re u n ă c u so c o tea la v e n i
tu rilo r şi ch e ltu ie lilo r e fe c tu a te conform cu re g u le le c o m p tab ilită ţii p u b lice s ta to r
n icite p e n tru banii S tatu lu i 55.
C a p ito lu l al II-lea
CONSERVATORUL DE ARTĂ DRA M A TICA ŞI MUSICALA
A rt. 10. Se v a în fiin ţa în B ucuresci un C o n se rv a to riu de a rtă d ra m a tic ă şi mu-

sicală, d e ch o re g ra p h ie şi m im ică in c a re se va conto p i şi Ş co ala de m usică din
B ucuresci.
A rt. 11. D estin area ace stu i C o n se rv a to riu e ste d e a form a a rtiş ti d ram atici p e n
tru th e a tru l rom ân şi a rtişti de m usică v o c a lă şi m usică in s tru m e n ta lă şi b alerin i p e n
tru c re a re a O p erei n aţio n ale .
54. Ibidem.
55. Ibidem, p. 147.
13 8 BISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N A
A rt. 12. C o n se rv a to riu l v a fi p u s su b p riv ig h e re a m in istru lu i de In te rn e şi Di

re c ţiu n e a im ed iată a C om itetului te a tra l.
A rt. 13. C u rsu rile ce se v o r p re d a in ac e st in stitu t v o r fi :
a) C o m p o s i ţ i u n e a , c o n t r e - p o i n t , fu g u e ( c o n t r a p u n c t şi fu g ă ).
M usica b ise ric e a sc ă m o d ern ă (co rală, n.n.).
M usica in stru m e n tală
M u sica v oc ală
L im b a i ta l i a n ă
M im ic a şi C h o r e o g r a p h i a .
b) D e c l a m a ţ i u n e a lirică.
D eclam aţiunea d ram atică
C etire a cu v o c e tare
E stetica şi P sy co lo g ia a p lic a tă la a rtă
M en tieru l (co m p o rta m en tu lu i) te a tra l şi stu d ii d e ro le (roluri)
E s c r im e l e (sc rim ă )
L iteratura d ram atică
I s t o ri a a r t e i d r a m a t i c e şi
E lem ente de m usică p o p u la ră p e n tru elev ii d ram atici.
A rt. 14. A d m in istra ţiu n e a C o n se rv a to riu lu i va fi în c re d in ţa tă unui d ire c to r r e
co m an d at d e C om itet şi num it d e M in isteriu l de In tern e. P rofesorii C o n serv a to riu lu i,
îm p reu n ă cu d ire c to ru l v o r form a C onsiliul C o n se rv a to riu lu i a le căru i a trib u ţiu n i
se vor preciza prin re g u la m e n te sp eciale. *
A r t. 15. S e v o r a d m i t e în C o n s e r v a t o r i u e l e v i d e a m b e l e s e c se . C î t e p a t r u e le v i
d i n f i e c a r e s e c s v o r p u t e a fi s u b v e n ţ i o n a ţ i . C e ila lţi s e v o r prim i f ă ră s u b v e n ţ i u n e .
A d m ite rea e le v ilo r se va face prin co n cu rs d u p ă co n d iţiu n ile ce se v o r st a b il i şi
p u b lic a .
A rt. 16. Tot p e rso n a lu l C o n se rv a to riu lu i se v a num i d e M in isteriu l de In te rn e
d u p ă re co m an d aţiu n ile ce-i v a face C om itetul prin în ţe le g e re cu d ire cto ru l C o n se r
v a to riu lu i. A leg ere a se va face prin concurs.
Un pro feso r d e a rtă d ram atică se v a ad u ce din s tre in ă ta te . C eilalţi p rofesori se
v o r aleg e prin concu rs.
A rt. 17. P rogram u l de studii, re g u la m e n te le de a d m in istra tiu n e , d e d iscip lin ă şi
b u d g etu l anuaJ de v e n itu rile şi c h e ltu ielile C o n serv a to riu lu i se v o r întocm i de C o
m itet prin în ţe le g e re cu d ire c to ru l a c estu i in stitu t.
A rt. 18. F o n d u rile d e stin a te p in ă acum p e n tru şco ala d e m usică din B ucureşti,
precum şi ta c se le ce se iau şi se v o r lua de la 'b a lu ri, g răd in i, co n c ertu ri şi ori ce fel
de a lte sp ectaco le, se v o r a fecta p e n tru în tre ţin e re a T h e a tru lu i şi C o n se rv a to riu lu i
n aţio n al.
A rt. 19. A fară de T e a tru l n a ţio n a l în tre ţin u t d e G uvern, va fi liber a se înfiin ţa
(
în B ucureşti ori ce a lte te a tre sau sp e ctaco le publice, a v în d a se conform a leg ilo r
sp eciale în asem en ea m aterii, în ceea ce p riv e şte num ai m o rala publică.
M em brii C om isiunei,
G r. B engescu, C. A. R osetti, B. B oerescu, I. S trat» 36.
56. I b i d e m , p. 147— 148.

D I N T R E C U T U L B I S ERI CI I ŞI P A T R I E I N O A S T R E 13 9
D upă cum se poate vedea, acest proiect, în afară de te a tru şi con

servator, pom eneşte de fondarea O perei naţionale ca şi de o şcoală rom â
nească de b a le t (choreographie) sau de introducerea în program a anali
tică a «elem entelor de musică populară», ca şi de d reptul de pensionare
a artiştilor şi d reptul de autor etc. 57.
D ar pînă se vor întem eia conservatoarele din Iaşi şi B ucureşti, se
m ai fac unele tatonări. Astfel, la 7 august 1859, fiind d irector al te a tru
lui rom ân din B ucureşti, C. A. R osetti iniţiază crearea unei şcoli supe
rioare în care să se predea muzica vocală, declam aţiunea şi un curs de
lite ra tu ră dram atică 58. Boierul Neculai Istrati, p ro p rietaru l moşiei Poto-
păneşti din jud. Suceava, înfiinţează la 1 noiem brie 1860, chiar în
casele sale un conservator de muzică şi declam aţiune. P rin tre profesori
se afla şi Pietro M ezzetti şi preotul C onstantin M ilu cu soţia sa. Elena,
şi alţii. P reotul preda la clasa de cor bisericesc, iar psaltichia o preda
Iordachi Iconomu, fost elev al Sem inarului din Roman. La reprezenta
ţiile elevilor acestei şcoli venea adesea şi Calinic M iclescu, care era pe
atunci arhiereu egum en la m înăstirea Slatina, precum şi arh iereu l Iosif
Râşcanu de la m înăstirea R îş c a 59.
înfiin ţarea conservatoarelor era im inentă. De altfel, cam în aceeaşi
epocă luaseră fiinţă şi alte conservatoare din lume, ca ce! din Leipzig
(1843) şi L eningrad (1862), urm înd cel din Moscova, care se va deschide
în acelaşi an cu ale noastre, iar puţin mai tîrziu cel din A tena (1871).
La 26 oct./8 nov. 1860 s-a întem eiat U niversitatea din Iaşi, iar la
4/16 iulie 1864, cea din Bucureşti.
In toam na anului 1864, la 6 octom brie, dom nitorul A lexandru Ioan
Cuza a sem nat decretul nr. 1312 p en tru înfiinţarea conservatoarelor de
muzică şi declam aţiune din Iaşi şi Bucureşti, iar R egulam entul de func
ţionare s-a publicat în M onitorul oficial nr. 277 din 10 octom brie.
M ihail Gr. Posluşnicu ne spune că «la 1 octom brie 1860, sub gu
v e rn u l M ihail Cogâlniceanu, se decide înfiinţarea C onservatorului de
muzică din Iaşi, iar M onitorul oficial nr. 36 cu ord. no. 14.852, publică,
spre obştească ştiinţă, că şcoala de m uzică se va deschide la 15 Noem brie
acelaşi an, în localul şcoalei de a rte — sediul fostului conservator filar
m onic — unde doritorii, de am bele sexe, se vor înscrie» 60. Profesorii n u
m iţi atunci ni-i spune to t M. Gr. Posluşnicu : Francisc Caudela, Gheorghe
B urada, C onstantin Gros, Fr. Viniarszi, S. V. Pascali, P ietro M ezzetti, I.
Soltys, G. W agner, G. Buzzi, M. Galino, C. D im itriade. Şi mai adaugă
că, chiar în prim ul an, C onservatorul a fost frecventat de 97 de elevi, care
la 12 iunie 1861, susţin prim ul exam en de muzică vocală şi instru m en
tală 61.
57. Ibidem, p. 149; «Insă d in 1861, scria Gh. S tep h ă n escu în tr-o su p lică, am
lu p ta t p e n tru a p u ac bazele unui an sam b lu d e o p e ră ro m ân ească» . A rh iv a ist. c e n
tra lă . Fond M in isteru l In stru cţiu n ii publice, d o sa r 4851/1889, f. 107; a p u d C. C. G he-
n ea, op. cit., p. 162.
58. E lisabeta D olinescu, op. cit., p. 148.
59. M ihail Gr. P osluşnicu, op. cit., p. 184.
60. Ibidem.
61. Ibidem.
C ert este că p rin decretul din 6 octom brie 1864, dom nitorul a apro
bat regulam entul propus de Consiliul de M iniştri care, în art. 1, arată că
se va form a în Rom ânia un conservator p en tru m uzică şi declam aţiune,
iar în art. 2 că, «C onservatorul de muzică din Rom ânia se com pune din
două şcoli, una la Iaşi şi alta la Bucureşti, ceea ce, ca form ulare, sublinia
deosebirea ce se făcea în tre term enul «Conservator» şi cel de «şcoală de
muzică» 62
La 1 noiem brie 1864, M inistrul instrucţiunii publice şi cultelor, N.
Creţulescu, dă curs decretului dQmnesc şi deschide, la B ucureşti, Conser
vatorul de muzică şi declam aţiune, sub direcţia m uzicianului A lexandru
Flechtenm acher, care preda vioara, violoncelul şi a rm o n ia 03. Profesorii
erau urm ătorii : Alex. Flechtenm acher, Caroli Salvatori, E duard W ach-
m ann, A rt. Visiarion, Matei Milo, G ennaro Gargiulo, I. G. Niţescu, A. Nes-
ler, Ioan C artu, C. Bisconti, I. N eudorfler, Giuseppe M ezzadri M.
Ioan C artu va fi titu larizat prin decretul 101 din 18 ianuarie 1865 la
clasa de cor arm onico-religios, unde va desfăşura o activitate excepţio
nală. El şi-a lu at m isiunea în serios de la început, mai ales că venea cu o
experienţă bogată de la m înăstirile Neam ţ, Agapia şi Văratec, unde, cu
toate g reutăţile întîm pinate, a reuşit să obţină rezu ltate rem arcabile în
predarea cunoştinţelor de m uzică vocală şi arm onică.
Şi la B ucureşti el începe cu predarea p rincipiilor elem entare de m u
zică vocală sau liniară şi im ediat creează mici form aţii corale pe lîngă
fiecare biserică din Capitală. Pe lîngă acestea se pare că şi-a alcătuit un
cor m are din cîntăreţii şi paracliserii în funcţie cu care va susţine . în
curind concerte publice cu diverse p rilejuri, oînd va fi apreciat de nota
bilităţi.
In baza program ei de studiu la «ecsam enulu generalu ficsatu la 1
Iuliu, la clasa choruriloru bisericeşti», elevii au fost interogaţi asupra no
telor muzicale, cheilor, sem nelor de alteraţie şi pauzelor, apoi despre m ă
suri, gam e diatonice, intervale, după care a u rm at o probă de solfegiu
uşor» 6\
M unca era istovitoare, de aceea I. C artu îşi prezintă în 1867 dem i
sia şi în tru cît «sarcina fiind prea îm povărătoare cu predarea principiilor
de musică, in stru irea m icelor choruri bisericeşti, in stru irea chorului cere
m onial şi dirigearea sa», roagă conducerea C onservatorului să-i num ească
un aju to r la catedră în persoana fostului m em bru d e bază al corului lui
Visarion, B arbu Pop, care urm a să preia rep etiţiile şi d irijarea corului
c e re m o n ia l66.
R egulam entul conservatoarelor avea în vedere «form area de artişti în
m uzica bisericească, instrum entală şi vocală şi în a rta dram atică, cît şi
de a lucra cu toate m ijloacele la întinderea şi îm bu n ătăţirea gustului m u
zical în ţară». Mai pe înţelesul tu tu ro r, se avea în vedere form area de eo-
62. G eorge B reazul, Gavriil Musicescu, B ucureşti,! E d itu ra r m u zicală 1962, p.
24 ş.au.
63. Ibidem, p. 25—26.
64. M ihail G. P osluşnicu, op. cit., p. 147.
65. A rh iv e le S tatu lu i, Şcoaiele de muzică şi declamaţiune din Bucureşti şi Iaşi,
adm . nr. 433 din 1866 ; apud. Gh. C. lo n escu , op. cit., p. 248.
66. Gh. C lonescu , op. cit, p. 248
rişti şi dirijori de coruri bisericeşti, instrum entişti p en tru orchestrele ce în

curînd se vor înfiinţa, cîntăreţi de operă şi operetă, ca să nu mai fie
nevoie de străin, actor p e n tru te a tru şi profesori de muzică vocală, lin ia ră '
sau occidentală, care să predea la diverse şcoli, mai ales că în 1875, Titu
M aiorescu, prin d ecretu l din 8 decem brie, va introduce m uzica în licee,
şcoli norm ale şi şcoli de cultură generală. Tot acum Ed. W achm ann va
reuşi, după m ulte insistenţe, să scoată corul cerem onial şi cîn ta re a arm o-
nico-religioasă de la Conservator, m ergîndu-se către laicizarea învăţăm în-
tului m uzical °7.
- Acelaşi T itu M aiorescu va desfiinţa Conservatorul din Iaşi în 1876,
d ar în acelaşi an, urm aşul său, Gh. C hiţu hotărăşte reîn fiin ţarea lui 6i<.
întem eierea celor două instituţii superioare ale în văţăm întului m u
zical în oraşele de reşedinţă dom nească a fost, în tr-ad ev ăr, un m om ent
* foarte im portant în istoria învăţăm întului muzical rom ânesc şi rezulta
tele bune nu vor întîrzia să se arate. P rin tre prim ii absolvenţi ai Conser
v atorului din Bucureşti, de exem plu, au. fost m uzicienii noştri din pe
rioada im ediat u rm ătoare : G heorghe Stephănescu, C onstantin D im itres-
cu, Teodor Georgescu, Ştefanache Popescu, G heorghe Ionescu, Ion Bu-
nescu, Neoulai Bănulescu ş.a.
O rganizarea conservatoarelor dovedeşte o concepţie superioară in iţia
tivelor anterioare în sensul, că de d ata aceasta se stabilesc disciplinele,
profesorii, profilul exam enelor, d repturile şi datoriile tu tu ro r celor an
grenaţi în această acţiune nobilă.
Din punctul nostru de vedere, im portanţa acestor şcoli superioare
creşte prin faptul că s-a prevăzut de la început, pe lîngă solfegiu, arm onie,
declam aţie sau studiul principalelor instrum ente şi corul bisericesc (la
început p red at de arh im an d ritu l Visarion) precum şi m uzica vocală ar-
m onico-religioasă (I. C artu) 69.
P rim ul lucru im portant în vederile lui Cuza era, de fapt, ca, prin or
ganizarea conservatoarelor şi introducerea muzicii şi în celelalte şcoli me
dii şi de cultură generală, să înlocuiască tre p ta t artiştii străin i cu artişti
autohtoni. El şi-a d at seam a m ai bine decît m ulţi alţii că rom ânii sînt
foarte talentaţi, d ar trebuie instruiţi.
Dovada a fost că num ai după un an se şi rem arcau m arii viitori com
pozitori şi pionieri ai in stituţiilor noastre muzicale de mai tîrzîu : opera,
opereta, teatrul.
în 1867 vor fi num iţi la C onservatorul din B ucureşti prim ii profesori
rom âni : C onstantin D im itrescu şi P etre Gh. Niţescu 70, dar din păcate în
acelaşi an se sc o ate ,d in cadrul învăţăm întului m uzical superior studiul
psaltichiei. Se propunea în schim b ca cei mai buni studenţi ai conservatoa-(
relo r să-i înveţe, pe' cîntăreţii bisericeşti notaţia m uzicală occidentală.
- Totuşi, muzica bisericească a continuat să constituie obiect de studiu
şi pe mai departe, căci în 1868, s-a reîn fiin ţat corul cerem onial, iar la
C onservator a ap ă ru t din nou catedra de com pozitor şi a ra n jato r p en tru
rep erto riu l corului bisericesc 71.
67. O c ta v ia n L a z ă r-C o s m a , op. c it., p. 59.
68. M ih a il G r. P o s lu ş n ic u , op. c it., p. 182.
69. O c ta v ia n L a z ă r-C o s m a , op. c it., p. 56.
70. C. C. G h e n e a , op. c it., p. 156.
71 Ib id e m , p. 159.
4. P erso n alităţi şi lu crări m uzicale

din epoca lui Cuza
a) Protopsalţi şi tipărituri psaltice. — Cu m ici excepţii, toţi ierarhii
Bisericii noastre ortodoxe au îm b răţişat sincer şi au sp rijin it dezinteresat
ideile dom nitorului A lexandru Ioan Cuza privitoare la organizarea învă-
ţăm întului m uzical bisericesc, la introducerea lim bii rom âne în mod obli
gatoriu în slujbele bisericeşti, ca şi la in stau rarea, alătu ri de psaltichie a
cîntării coral-arm onice, mai cu seam ă în săvîrşirea Sfintei Liturghii, mai
întîi la bisericile mai im portante şi apoi aproape la toate.
A tît m itropolitul Calinic M iclescu cît şi episcopii Dionisie Rom ano
de la Buzău, G henadie Ţeposu de la Argeş, d ar m ai ales M elchisedec Şte-
fănescu, episcopul D unării de Jos şi mai apoi al R om anului, şi Iosif G heor-
ghian de la H uşi (mai apoi m itropolit), iar cevai m ai tîrziu Iosif Naniescu, v
m itropolit al Moldovei, şi alţii au sp rijin it înnoirile în dom eniul muzicii
bisericeşti. Ei erau foarte buni psaltichişti d a r n -au ezitat nici o clipă să
accepte, a lă tu ri de cîn tarea tradiţională de provenienţă bizantină, pe cea
de provenienţă apuseană, cîntarea corală şi studierea muzicii liniare.
M itropolitul Iosif G heorghian şi episcopul M elchisedec Ştefănescu
vor însărcina, ceva mai tîrziu, pe m uzicienii G avriil Musicescu, G rigore I.
G heorghiu şi G heorghe I. Dim a — Iaşi să tran scrie toate cîntările psaltice
rom âneşti pe notaţia liniară. Şi chiar dacă această acţiune a dat naştere
unor discuţii aprinse între M usicescu şi unii m em bri ai Sfîntului Sinod, ea
a deschis, în acelaşi tim p, calea unor înnoiri care nu aveau să întîrzie
prea m ult.
P relucrarea, arm onizarea şi polifonizarea cîntărilor noastre biseri
ceşti tradiţionale care vor atinge în secolul nostru culm ea m ăiestriei îşi au
obîrşia în această perioadă de prim eniri economice, politice, culturale şi
bisericeşti care a fost epoca lui Cuza Vodă.
Acum, în această epocă, s-au form at viitorii muzicieni rom âni care
vor lua în m îini proprii soarta muzicii rom âneşti.
P rin tre prim ii absolvenţi ai C onservatorului din Bucureşti, întem eiat
de Cuza la 1864, se num ără George Stephănescu (1843— 1925), întem eie
torul Operei Rom âne, Constantin D im itrescu (1847— 1928)-, violoncelist-
virtuos,-autorul celebrului «Dans rustic», Teodor Popescu, tenor liric, apoi
protopsalţii Stefanache Popescu (1824— 1914), Teodor Georgescu (1824—
1880), O prea D um itrescu (1831— 1919), G heorghe Ionescu (1850— 1922),
Ioan Bunescu (1852— 1928), Neculai Bănulescu (1847— ?) şi alţii.
La Conservatorul din Iaşi, p rin tre prim ii absolvenţi, se' afla ilustrul
m uzician de mai tîrziu G avriil M usicescu (1847— 1903).
Stefanache Popescu funcţiona din 1858 ca protopsalt la biserica Sf.
C onstantin şi profesor de psaltichie la şcoala de m uzică‘bisericească din
Plasa de Sus, iar la şcoala din P lasa de Jos, care se afla la biserica Ol
teni, era profesor Teodor Georgescu.
în 1864 Stefanache este n u m it profesor de m uzică bisericească la Se
m inarul C entral din Bucureşti, iar în 1866 îl găsim predînd g ra tu it psal-
tichia elevilor m acedoneni şi celor din şcoala norm ală a Societăţii pentru
în v ăţătu ra poporului rom ân. Mai tîrziu, în tre 1880— 1893 va funcţiona ca
profesor şi la Sem inarul Nifon din Bucureşti.
D I N T R E C U T U L B I S ERI CI I Ş I P A T R I E I N O A S T R E * 143
A lături de m uzicienii care s-au afirm at tot în epoca lui Cuza, A le
x a n d ru F lechtenm acher şi Ioan C artu, St. Popescu a făcut parte din co
m isia de selecţionare a cîntăreţilor bisericeşti 7‘2.
în 1860 a tip ă rit o broşură de 90 de pagini cu m uzică psaltică, in ti
tu la tă : Colecţiuni de cîntări bisericeşti, iar în 1862 tip ăreşte Prohodul
Dom nului.
In Colecţiuni... lansează teoria «tactului îndoit», un fel de alia breve
din m uzica occidentală, luînd ca bază — cronos, protos-optim ea. Este una
din tendinţele de m odernizare a muzicii bisericeşti, în ce priveşte ritm ul
cel dintîi caracter (semn, notă m uzicală psaltică) se bătea în jos, iar cel
de al doilea se lua în ridicarea m îinii, ca şi cum acesta ar avea gorgon '3.
Teodor Georgescu, protopsalt şi autor al unor cîntece patriotice din
perioada războiului de independenţă, a funcţionat din 1858 la Şcoala de
cîntăreţi din Plasa de Jos, apoi la Şcoala norm ală Carol I în locul lui
I. C artu, la Sem inarul Nifon şi c în tăreţ şi dirijor la biserica Creţulescu 7/*.
O prea D um itrescu, ucenicul lui A nton Pann, a tip ă rit în 1859, la
Bucureşti, Principii elm entare ale m uzicii bisericeşti.
în această perioadă funcţiona la şcoala de psaltichie şi la Sem inarul
de la Buzău (1858— 1908), protopsaltul Neagu Ionescu (f 1917) iar la ti
pografia de aici ierom onahul Serafim .
Tot acum continua să-şi desfăşoare activitatea m uzicală şi patriotică
protosinghelul V arlaam B arancescu (1808— 1894), care bănuim că a p ar
ticipat activ la U nirea Principatelor, din m om ent ce îşi adusese contri
buţia la Revoluţia de la 1848, el fiind, după toate probabilităţile, autorul
unui m anifest cu conţinut politico-revoluţionar. T răind şi activînd în tre
evenim entele de la 1848 şi 1877 şi-a dat foarte bine seam a de necesitatea
«rom ânirii» definitive a cîntărilor bisericeşti, ca şi a în tregului cult orto
dox, deci a tît în ce priveşte tex tu l liturgic cît şi m elodiile bisericeşti. «Om
curios şi cam extravagant», cum îl caracteriza succint C onstantin E rbi-
ceanu, V arlaam a cău tat să sim plifice lucrurile în ce priveşte psaltichia,
făcînd adesea evadări din stilul psaltic practicat a tu n c i7r>. D ar oare nu
cum va însem na această extravaganţă dorinţa lui fierbinte şi conştientă de
a adapta m uzica bisericească la cerinţele vrem urilor m oderne în care se
afla şi el angrenat cu toată fiinţa lui ? C redem că da.
La B ucureşti, Nicolae Brătescu, psalt al m înăstirii Sf. Sava şi apoi
al M itropoliei, alcătuieşte şi tip ăreşte între anii 1857— 1861 şase cărţi de
m uzică bisericească, ale căror m anuscrise se păstrează la Scheii B raşo
vului. Ms. 49 : Rînduiala sfin tei şi dum nezeicştei liturghii, ed. II, Bucu
reşti, 1857 ; Ms. 50 : E xtract care cuprinde în sine toate cîntările de peste
to t anul, B ucureşti, Sem inarul M itropoliei, 1857 (închinat egum enului m î
n ăstirii Tism ana) ; Ms. 51 : P rivighier sau m înecător, care cuprinde rîrt-
duiala dim ineţelor, traduse de N. B rătescu, psaltul Sf. M itropolii, B ucu
reşti, Sem inarul M itropoliei, 1857 ; Ms. 53 : Kalofonicon care cuprinde în
sine toată floarea cîntărilor, întocm it de N. Brătescu, psaltul Sf. M itro
polii, Bucureşti, 1859 (închinat arh im andritului N icandru, stareţu l m înăs-
72. M . G r. P o s lu ş n ic u , op. c it., p. 49.
73. N ic u M o ld o v e a n u , art. c it., p. 898.
74. M . G r. P o s lu ş n ic u ,0 p. cit., p. 50— 51.
75. N ic u M o ld o v e a n u , art. cit'., p. 902.
t
tirii Cernica) ; Ms. 54 : Heruvico-chinonicar, tom ul I-iu, aşezat de N. B ră-

tescu, psaltul Sf. M itropolii, Bucureşti, Sem inarul M itropoliei, 1859 7,!; Ms.
52 : Antologie sau H eruvico-K inonicarul tradus de N. Brăteseu, psaltul,
Bucureşti, 1861 (dedicat episcopului Iosif I al A rgeşului). P rin toate aceste
lucrări, psaltul N. B răteseu a contribuit la buna desfăşurare a învăţă-
m întului muzical în sem inariile teologice
în Moldova activa, în această epocă de m ari prefaceri, ca protopsalt
la catedrală şi profesor la şcoala de cîntăreţi din Iaşi paharnicul D im itrie
Suceveanu (1813— 1898), care cu 2—3 ani în ain te de U nire im prim ase în
tip a rn iţa de la m înăstirea N eam ţ opera sa de căpetenie in titu la tă Idiom e-
larul u n it cu Doxastai~ul (Neamţ, 1856— 1857).
Toate cîntările din acest opus în trei p ărţi sînt foarte bine construite
pe un bogat fond melodic bisericesc românesc. Este adevărat că cea mai
m are p arte a cîntărilor au origine grecească, dar felul în care a reuşit pro
topsaltul să pună de acord linia melodică cu tex tu l rom ânesc, dînd cursi
v ita te şi accesibilitate m elodiilor şi îndepărtînd tot ce nu se potrivea cu
gustul ascultătorilor rom âni din acele vrem uri, au făcut ca lucrarea să
constituie o capodoperă a muzicii noastre bisericeşti, nefiind depăşită pînă
astăzi 78.
In tre 1860— 1864 şi-a d esfăşurat scurta-i activitate la Iaşi, ca pro to
psalt la M itropolie, înlocuindu-1 tem porar pe D. Suceveanu, Gheorghe
Cociu-Scofariu de la care ne-au răm as cîteva compoziţii liturgice nu chiar
reuşite, dintre care cea mai cunoscută este «Pre Tine Te lăudăm », pe gla
sul 5, tip ărită de Anton Uncu în Antologhionul său (Bucureşti, 1947). Res
tu l com poziţiilor se păstrează în m anuscrise, ca ms. 403 de la Episcopia
Buzăului ce cuprinde un Axion pe glasul 4 leghetos, ms. 4402 de la BAR,
ms. 362 de la m înăstirea Agapia Nouă, care cuprinde «Răspunsuri mari»
pe glasurile 3 şi 5 '9.
în 1864 era cîntăreţ la M itropolia din Iaşi G rigore I. G heorghiu (1837
— 1922), tenor solist şi aproape patruzeci de ani (1864—1903), dirijor ad
ju n ct al .corului m itropolitan în fiin ţat şi condus de G avriil Musicescu.
La Botoşani, protopsaltul M anofache Zm eu c în ta la biserica Uspenia
(A dorm irea Maicii Dom nului) şi preda psaltichia la Şcoala de cîntăreţi
de aici (de la 1852 pînă în anul 1907).
b) Com pozitori de m uzică corală şi lucrări de acest gen. în dom eniul
creaţiei corale, a tît laice cît şi bisericeşti, se rem arcă figura m uzicianului
A lexandru Flechtenm acher (1823—1898), care în tre anii 1860— 1863 p re
da pianul, vioara şi violoncelul la A şezăm întul choral de la C urtea Veche,
ca mai apoi, în 1863, să treacă la şcoala vocală şi instrum entală, iar în
76. M itro p o litu l N e o fit a c u m p ă ra t 400 d e e x e m p la re , 18 s e m in a riş ti a u c u m
p ă r a t 75 d e e x e m p la re , e p is c o p u l F ilo te i a l B u z ău lu i, 380 d e e x e m p la re , ia r p e n tru
tr e b u in ţa S e m in a ru lu i în c ă 200 d e e x e m p la re , e p is c o p u l C h e s a r ie a l R îm n ic u lu i 100
d e e x e m p la re , ia r p e n tr u tr e b u in ţe le S e m in a ru lu i 300 d e e x e m p la r e ; a u m ai c u m p ă -
a p o i m în ă s tir ile V ifo r îta , C o zia, D in tr-u n lem n , T is m a n a , B is triţa , C ă ld ă r u ş a n i, C e rn ic a ,
P a s ă re a , G h ig h iu şi a lte le .
77. P r. M ih a i M a n o la c h e , C o n tr ib u ţia lu i N ic o la e B ră te s e u , p s a ltu l M itr o p o lie i
d in B u c u r e ş ti, la r o m ă n ir e a c în tă r ilo r b is e r ic e ş ti, în «BOR» X C (1972), 5— 6, p. 511 —
595 ; N ic u M o ld o v e a n u , a rt. c it., p. 93— 905.
78. N ic u M o ld o v e a n u , a rt. c it., p. 912— 913.
79. Ib id e m , p. 914.
D I N T R E C U T U L B I S ERI CI I Ş I P A T R I E I N O A S T R E 14 5
1864 să fie prim ul director al C onservatorului atunci în fiinţat, unde va

funcţiona ca profesor pînă în anul 1895 80.
A compus lucrări corale liturgice, ca : Ectenia m are, antifoanele,
Sfinte Dum nezeule, axion dum inical, heruvic, răspunsuri m ari. De re
m arcat faptul că este prim ul com pozitor rom ân care alcătuieşte coral toa
te axioanele praznicale, fiind u rm at de G avriil M usicescu şi, în vrem ea
noastră, de Nicolae Lungu, care stilizează şi arm onizează p e n tru cor m ixt
axioanele praznicale psaltice, după M acarie Ierom onahul.
Deşi stilul com poziţiilor lui Al. Flechtenm acher trădează form area sa
m uzicală vieneză şi pariziană, totuşi el, îm preună cu alţi cîţiva muzicieni
contem porani, pune bazele cîntării corale bisericeşti, care cu trecerea tim
pului se va axa mai cu seam ă pe m elosul tradiţional psaltic.
E duard W achm ann (1836— 1908) va juca, de asem enea, un rol im
p o rta n t în acest dom eniu, fie ca profesor şi director la C onservatorul din
Bucureşti, fie ca dirijo r de cor bisericesc la Dom niţa Bălaşa, fie în cali
tate de compozitor.
A utor a două liturghii p en tru 2 şi 3 voci egale, precum şi a eîtorva
cîntări p e n tru cor m ixt, E. W achm ann, ca şi F lechtenm acher şi ceilalţi
contem porani, n-a sesizat specificul m elosului nostru tradiţional.
în epoca lui Cuza, profesorul, com pozitorul şi in te rp re tu l Ioan C artu
reprezintă, alături de Al. Flechtenm acher, E. W achm ann, Ludovic W iest,
E duard C audela ş.a., una d intre personalităţile m arcante ale muzicii ro
m âneşti. A fost elev al gim naziului «Vasilian» din Iaşi, stu d e n t al Aca
dem iei M ihăilene şi se pare al Conservatorului- filarm onic-dram atic, în
tem eiat în 1836. în 1848, însoţind în calitate de copist al docum entelor
dom neşti, pe dom nitorul M ihail Sturza, alungat din scaun, la Paris, îşi
com pletează studiile m uzicale în mod particular. R evenind în ţară, va
funcţiona ca profesor la Bîrlad, iar din 1859, va fi rem arcat de dom nito
ru l Al. I. Cuza de la care, cum am văzut, a p rim it însărcinări speciale
pe tărîm ul muzicii corale bisericeşti.
I. C artu reuşeşte să alcătuiască şi să tipărească în 1865, la Bucureşti,
o Liturghie p en tru trei voci egale pe care o concepuse la N eam ţ «dupre
cîntările cercetate şi autorizate de Guvernju în deplină înţelegere cu re-
pausatul m itropolit Sofronie M iclescu la 1860, pentru usulu m onastiriloru
N eam ţului, Agapia şi V ăraticului», cum însuşi m enţionează pe foaia de ti
tlu a acestei lucrări.
Este prim a tip ă ritu ră de acest fel din Principate. A utorul se inspiră
din compozitorii ruşi, dar îşi aranjează cîntările p en tru tre i voci egale în
aşa fel încît nu s-a r putea spune precis de unde anum e a luat.
O bună p arte din exem plarele tip ărite au fost trim ise de M inister,
g ratuit, bisericilor din B ucureşti şi Iaşi.
Tot în 1865, I. C artu mai tipăreşte o lucrare in titu la tă : Colecţie de
rugăciuni, m arşuri de evoluţiune şi alte cintări pentru usul şcoalelor pri
marii, care, p rin tre altele, cuprindea «îm părate ceresc» şi «Tatăl nostru»,
rugăciuni la in trarea şi ieşirea din clasă, «pentru două voci de soprani,
80. D o ru P o p o v ic i, M u zic a c o ra lă ro m â n e a sc ă , B u c u re ş ti. E d itu r a m u z ic a lă , 1966,
p. 19 ş . a . u ; Z en o V a n c e a , C re a ţia m u z ic a lă ro m â n e a s c ă . B u c u re ş ti, E d. m u z ic a lă , 1968,
p. 85 ş .u .; V io re l C o sm a , M u z ic ie n i ro m â n i, B u c u re ş ti, Ed. m u z ic a lă , 1970, l ite r e le
r e s p e c tiv e .
B. O . R. — 10
m usica reoitativa de I. Cartu». Mai tîrziu, în 1870, v a tipări, p entru elevii

«şcoalelor noastre naţionale» (Sf. Sava, M atei B asarab, Şcoala Norm ală şi
Sem inarul Central)», o colecţie de «eserciţii şi solfege melodice p entru
cultura musicale» în două volum e 81.
Din creaţia corală bisericească a lui I. C artu se cîntă şi astăzi H eru-
vicul şi chinonicul «Cît de m ărit», traduse şi prelu crate p en tru trei voci
egale după D im itrie B ortneanschi (1752— 1825).
Din 1867 pînă în 1870 I. C artu va preda m uzica şi la Şcoala Norm ală
de învăţători din Bucureşti, atunci înfiinţată. în acest scop va tipări în
1870, tot în tipografie proprie, colecţia de Im nuri şi rugăciuni cintate de
elevii Şcoalei Norm ale din Bucureşti» s2.
M eritul cel m are însă al lui I. C artu este acelîr că prim ii dirijori ai co
ru rilo r bisericeşti şi ai corurilor de am atori din activitatea artistică s-au
form at la clasa de in terp retare corală de la C onservatorul din Bucureşti a
a c e stu ia K5. D intre aceştia p ot fi Amintiţi : A lexandru Podoleanu, Ioan
Bunescu, Theodor Georgescu, A thanasie V erzeanu, Gh. B rătianu şi m ulţi
alţii.
P ietro Mezzetii (1822— 1894), profesor de «teoria şi solfegiu la scola
m usicale din Iaşi», a tip ă rit în 1864 Teoria musicale elem entare
Carol Miculi (1821— 1897), a compus o liturghie p en tru cor m ixt şi
solişti, care a fost cîntată în 1864, cu ocazia 'sfin ţirii catedralei ortodoxe
din C ernăuţi, precum şi lucrarea V eni Creator, p entru cor m ixt şi orgă.
George Stelphănescu, întem eietorul O perei Rom âne, compurtea în
1863, la vîrsta de 20 de ani, Sonata p en tru violoncel şi pian. Un an mai
tîrziu se va înscrie la Conservatorul, atunci în fiin ţat, din Bucureşti, ter-
m inînd prim ul an de studii muzicale în 1865, cu nota m axim ă la toate
m ateriile. D rept aceea comisia exam inatoare, alcătuită din Alex. Flechten-
m acher, Ioan C artu, E duard W achm ann şi Costache Caragiale, îl reco
m anda pe el şi pe colegii săi Teodor Popescu (canto) şi C onstantin Dim i-
trescu (violoncel) pentru bursă în stră in ă tate 8:>.
Ioan D. P etrescu -P etru ş (21 noiem brie 1818 — 1 mai 1903) care s-a în
cum etat să alcătuiască. în 1872, prim a istorie a muzicii la rom âni in titu lată
A rta artelor sau Elem ente de istoria musicei, s-a b u c u ra t de cinstea asis
tenţei dom nitorului Alex. I. Cuza «la unul din cursurile p en tru învăţăto
rii din Muscel».
5. M uzică naţio n ală festivă din epoca lai Cuza
«Anii 1859— 1865 au însem nat în istoria poporului rom ân una din
etapele bogate în sem nificaţii politice, culturale şi artistice, epoca refor
m elor sociale hotărîtoare p en tru poporul rom ân, u n a din perioadele im
81. G h. C. lo n escu ,, op. c it., p. 256—257.
82. Ib id e m , p 2 5 8 ; La 13 m a rtie 1975 I. C a rtu a fo st în m o r m în ta t la c im itiru l
B elu d in B u c u re ş ti, ia r c u v în ta r e a fu n e b ră a fo st r o s tită d e u n fo st e le v d e la C o n
s e r v a to r u l d in B u c u re ş ti, V a s ile T h. C u se n (D isc u rs fu n e b r u ţin u t c u o c a ziu n e a s e r
v ic iu lu i d iv in p e n tr u în m o r m în ta r e a r e p a u s a tu lu i Io n C a rtu , B u c u re ş ti, 1875).
83. G h. C. lo n e s c u , op. c it., p. 261.
84. Ib id e m , p. 258.
85. C a rm e n -A n to a n e ta S to ia n o v , G e o rg e S te p h ă n e s c u , B u c u re ş ti, E d itu ra m u z i
c a lă , 1981, p. 17.
D I N T R E C U T U L B I S ERI CI I $1 P A T R I E I N O A S T R E 147
p o rtan te în naşterea şcolii m uzicale naţionale. Dacă ar fi să am intim eve

nim entele principale (fondarea conservatoarelor de m uzică din Iaşi şi
Bucureşti, organizarea prim ei orchestre sim fonice perm anente în Bucu
reşti, introducerea obligatorie a lim bii rom âne în cîntarea bisericească,
dotarea tu tu ro r regim entelor cu muzică m ilitară şi crearea prim ului in
spectorat al fanfarelor arm atei, înfiinţarea prim ului conservator de m u
zică p e n tru ţărani de la Rotopăneşti), încă a r fi destul de grăitor tabloul
înnoitor al vieţii m uzicale rom âneşti 8f>. Şi dacă vom adăuga la toate aces
tea şi cîte ceva despre creaţia şi critica m uzicală din această perioadă vom
avea im aginea aproape com pletă a înfloririi muzicale rom âneşti.
U nirea P rincipatelor a generat cîntece nem uritoare. Din m ulţim ea
acestora se evidenţiază «m obilizatoarea şi em oţionanta H ora Unirii» 87,
care «în lum ina cercetărilor întrep rin se în ultim ii ani şi pe baza bogatului
m aterial docum entar publicat de istorici, critici literari, folclorişti, ling
vişti, muzicologi, se poate susţifie, fără echivoc? adevărul că melodia aces
teia, publicată d e Ion A ndrei W achm ann în colecţia «Au bord du Da-
nube», are origine popular-lăutărească, nu aparţine unui creator popular
al epocii, în speţă lui Alex. Flechtenm acher, cum s-a su sţin u t în trecut» 88.
M elodia «Horei Unirii» circula înainte de 1850 la toţi rom ânii de
p retutindeni, inclusiv la cei din T ransilvania şi Banat, fără ca aceste ţi
n u tu ri să fie unite cu Moldova şi M untenia. Ea se găseşte în colecţii m uzi
cale din prim a ju m ătate a veacului tre c u t şi chiar dacă se num eşte
«M arch naţionale» nu trebuie să deranjeze pe nim eni, căci m arşul era
frecvent în secolul tre c u t p e n tru unele form e culte. Circula pe num ele
lui Vasile A lecsandri fără să se m enţioneze vreun co m p o zito r80.
M uzicianul bucovinean Isidor Vorobchievici, în M anualul de armonie
muzicală (1869), scria urm ătoarele : «Hora este mai m ult un im n (cîntec)
de bucurie la Români. Iată de ce D om nitorul Ioan Cuza e ra p rim it deseori
în m om entul in tră rii în T eatrul N aţional din Bucureşti (1859) cu Hora
U nirii, piesă ce ţinea locul Im nului oficial» °°.
M ulţi compozitori, cum vom vedea, au scris im ne închinate U nirii
P rincipatelor şi dom nitorului Alex. I. Cuza, dar «în ciuda acestei prolife
rări de noi im nuri, nu de puţine ori, locul piesei oficiale a fost luat de
populara H ora Unirii» 91.
Cu ocazia in trării în B ucureşti a dom nitorului Alex. I. Cuza, în fe
b ru arie 1859, s-a alcătuit şi tip ă rit «Hora lui Cuza Vodă», p en tru voce şi
pian, pe versurile lui D im itrie B olintineanu, de către D im itrie G. Flo-
rescu, autorul m elodiei la poezia «Steluţa» a lui V. A lecsandri, una din
cele mai populare piese muzicale din epoca U nirii P rin c ip a te lo r92.
86. M a n u s c ris u l 3 7 4 8 ; f. 192, r e d ă c o n v o r b ire a d in tr e a c e ş tia . V e zi V io re l C os-
m a, E x e g e z e ..., p. 186.
87. V io re l C o sm a , E x e g e z e ..., p. 142.
88. V io r e l C o sm a, H ora U n irii, is to r ic u l ş i s e m n iiic a lia ei, în (M u z ica ) B u c u
r e ş ti 16, n r. 1, ia n . 1966, p 3— 6 ; id em , E x e g e z e ..., p. 142.
89. Ib id e m , p. 144.
90. Ib id e m , p. 296.
91. Ib id e m , p. 296.
92. Ib id e m , p. 298. •
U n exem plar din această horă, căci ea ne interesează acum, se află

la Biblioteca Academiei Române, cabinetul de m uzică (cota III 8861)!)3.
Se pare că to t atunci au fost compuse şi tip ărite u rm ătoarele im nuri:
«M arşu cerem onialu» (Marche triom phale) de Fr. G ackstatter, care îl de
dică lui Cuza. A fost executat de fanfarele m ilitare d in Iaşi şi B ucureşti ;
M arşul U nirei (Nouvelle m arche de l’U nion pour piano.com possee et de-
diee â la N ation Roum aine p ar A. Flechtenm acher. Op. 31, Bucharest, Ed.
A. G ebauer e t Co. ; O ffenbach’s/M. chez Jean A ndree (8102), 1859. C ette
m arche est e x e cu ţie avec grand succes par les m usiques m ilitaires de
B ucharest e t Iassy : Cîte un exem plar se află la Biblioteca Academiei, ca
binetul de m uzică şi la Biblioteca C entrală de S ta t (M. III 14096). Acelaşi
com pozitor a scris : Q uadrilul U nirei com pusu p e n tru piano forte, Iassy,
P ro p rietatea lui Th. Codresco, P e triri, L itografia B ucium ului Rom anu
(1856), (B.C.S. M. III 14130).
M arşul lui Cuza Vodă din anul 1859, reed itat u lte rio r la Iaşi, poartă
indicaţia «Muzică veche». Din am intirea Păr. A rh im an d rit Gim nasie Mi-
ronescu. A ran jată de V. Soloveanu. Un exem plar se află la cabinetul de
muzică al Bibliotecii Academiei 9'5.
Im nul p e n tru sărbătoarea U nirii compus de E duard W achm ann, pe
te x t de C. Stăncescu şi cîntat de studenţii rom âni ai C onservatorului din
P a ris ,'la capela ortodoxă rom ână de aici, la 24 ianuarie 1863 95.
M arşul m ilitar, compus de italianul Cosmo Costanzo Romeo din Pa-
lerm o şi stabilit în B răila, datează din acelaşi an. Este dedicat dom nito
ru lu i Cuza cu p rileju l onom asticii acestuia la 30 august, cînd se prăznu-
ieşte am intirea S fîntului A lexandru 96.
Tot p e n tru Cuza com pune în 1868 Elena «de Bot ano» un m arş pu
blicat la Viena, sub titlu l : Cousa-M arche, composee e t dediee ă Son Al-
tesse Serenissim e A lexandre Jean I-er, P rince R egnant de P rincipautes
unies danubiennes, p ar M -lle Helzne de Botiano, op. 4, Vienne, Charles
H aslinger ci-devant Tobie M edaill-Londres 1862. Un exem plar există la
Cabinetul de M usică al Bibliotecii Academiei 97.
M ihail Folzl com pune în 1854 M arşu Nazionalu alu P rincipatelor
U nite dedikată în (onoarea A lteţei) Sale P rinzului D om nitoru A lexandru
Ioan I, p e n tru pian (Bucuresci). Este o v arian tă la m elodia «Pe o stîncă
neagră» de Al. Flechtenm acher. Un exem plar se găseşte la B.C.S. (M.
III 14147).
La 30 august 1864 P ietro M ezzetti dedică dom nitorului U nirii prim a
sa creaţie de acest gen, in titu la tă «Polca m arşu dedicatu înălţim ei Sale
Principele dom nitoriu a R om ânilor A lexxandru Ioan I de P. M ezzetti P ro-
fessore de m usica vocală al collegiului din Jassy» 98.
Gh. Scheletti com pune M arş funebru la m oartea lui Cuza Vodă, tipă
r it la Bucureşti în editura Alexis G hebauer 99
93. C. C. G iu re s c u , o p . c it., p. 7 6 ; n o ta 2.
94. Ib id e m .
95. A r h iv a C u z a X I, f. 127— 131 ; a p u d C. C. G iu re s c u , o p. c it., p. 430.
96. A r h iv a C uza, X I, f. 133— 1 37; a p u d . C. C G iu re s c u , o p c it., p. 430.
97. C. C. G iu re s c u , o p . c it. p. 430
98. V a s ile V a s ile . P ro fitu ri d e m u z ic ie n i r o m â n i, s e c o lu l X IX — X X , v o i. I, B u c u
r e ş ti, E d itu ra m u z ic a lă , 1986, p. 49 ş.u.
99. V io re l C o sm a , E x e g e z e . .. , p. 157.
D I N T R E C U T U L B I S ERI CI I $ / P A T R I E I N O A S T R E 14 9
Am m enţionat pe cele mai cunoscute, dar «anual, începînd din 1859,

la fiecare zi de sărbătoare naţională a U nirii Principatelor, compozitorii
şi poeţii, profesorii de muzică şi actorii teatrelo r naţionale m arcau eveni
m entul p rin lansarea de im nuri festive, im nuri şcolare, im nuri naţionale,
im nuri rom âne ş.a.» 10°.
în 1861, M inisterul de război a organizat concurs naţional în vederea
alegerii unui Im n naţional p e n tru fanfarele m ilitare «spre a se pune ca
p ă t proliferării de im nuri m ediocre şi totodată să se uniform izeze rep er
to riu l fanfarei m ilitare» 101.
Ju riu l, alcătuit din compozitorii A. Flechtenm acher, D im itrie G. Flo-
rescu, Ludw ig A nton W iest, Alex. Berdescu, Johan A ndreas W achsm ann,
G rigore Bengescu, directorul teatrelor şi colonelul M ânu, a analizat tre i
sprezece lucrări m uzicale, validînd cîteva piese intru m en tale 102.
Acest ju riu n-a selectat im nul naţional, dar a oficializat tre i piese m u
zicale, p rin tre care se afla şi M arşul triu m fal de E duard Hiibsch 103.
D ar nu num ai creaţia instrum entală reprezintă m arcarea evenim en
tului. B ucuria şi entuziasm ul cu care toţi rom ânii au p rim it U nirea sînt
descrise şi în cîntecele : Fugiţi nori de vijelie, U rare de A nul Nou, M arş
de prim ăvară ş.a. 10/‘, care se găsesc în diferite culegeri de Im nuri şi cîn-
tece, precum este cea a lui O prea D um itrescu, ucenicul lui A nton Pann,
tip ărită la R îm nicu Vîlcea în 1874.
F u g iţi n o ri de v ije lie
F u g iţi nosi d e v ije lie D e te ră m in a c u m in ă
D u p ă sc u m p a n o a s tr ă ţa r ă S fă rîm a ră p e s a ta n .
C -a m a ju n s la în f r ă ţir e B ă trîn i, ju n i, c o p ii, c o p ile ,
A v e m , a v e m in im a v o io a s ă ' V o c e a v o a s tr ă în ă l ţ a ţ i
D u -te , v i a ţ ă d e a sp rii Ş i-n z iu a r e g e n e r ă r ii
In p u s tiu s ă lo c u ie ş ti F iţi c u to ţii d e ş te p ta ţi.
C ă n -a i u n d e s ă -ţi p le c i c a p u l N u lă s a ţi s ă t r e a c ă o ra
In b a n c h e te ro m â n e ş ti, O r a c e a d e -fericire
T o t e v iu ş i- n c în tă to r Ci c în ta ţi z ic în d O s a n a ,
C in d ro m â n ii ş i-a u d a t m in a V re m c u to ţii în f r ă ţire .
C e p o a te fi m ai fru m o s V o i fa m ilii, m a m e b u n e ,
D e c ît a tr ă i- m p re u n ă C e d e m u lt a ţi s u l e r it
P e n tru g lo ria s tr ă b u n ă . P u n e ţi fiilo r c u n u n e
A s tă z i fiii d e ro m a n i C ă ci s a lv a r e a a s o s it 105.
U RA RE DE A N U L N O U
A n u l N o u c e a zi în c e p e Ţ a ra n o a s tr ă p ro g r e s e z e
Să n e fie -n a ju to r 'î n t r u to a te n e - n c e ta t
S ă n e - a d u c ă fe ric ire a Şi în g r a b s ă - n a in te z e
C e a d o r ită d e p o p o r. C ă tre b u n u l a ş t e p t a t .
S ă n e - a d u c ă şi U n ire a L ib e rta te a şi fră ţia
C a p rin e a s ă n e -n tă rim S ă s e -m p lîn te p e s te to t
Şi s -a ju n g e m la m ă r ir e a S ă d is p a r ă tir a n ia
G lo rio ş ilo r s tră b u n i. C u tr e c u tu l ei, c u t o t 106.
100. Ib id e m , p. 296.
101. Ib id e m .
102. Ib id e m , p. 297— 298.
103. O c ta v ia n L a z ă r-C o s m a , o p . c it., p. 333.
104. O pr^-a D u m itre sc u , Im n u r i şi c în te c e , R îm n ic u V îlc e a , 1874, p. 31.
105. Ib iii^ m , p . 47.
106. Ib id e m , p. 49.
%
U RA RE DE A N U L N O U
(a ltă v a r ia n tă )
C u A n u l N o u şi tîn ă r Şi tim p u ri s ă n ă to a s e
C e a s tă z i s e a r a t ă Şi. c îm p u ri r o d ito a r e
În c e a p ă o r ic e b in e S -a v e m şi p a c e - n ţa ră ,
O ric e f e ric e - n d a tă I n tr e ro m â n i U n ire
S -a v e m p e s te to t a n u l Şi r e le le tr e c u te
Şi p lo i r ă c o r ito a r e S ă n - a ib ă p o m e n ir e 107.
M A R Ş DE P R IM Ă V A R A
T o ti, c u to ti in tr - o u n ir e C u g la s d u lc e m e lo d ia z ă
D e o p o triv ă să p o rn im Ş i-a rm o n ie a c o r d e a z ă
D a ti p ic io a re lo r p o rn ire T o t c o n ju ru l r ă s u n în d .
La v e r d e a ţă să ieşim . S o a re le r e v a r s ă ra z e
I a tă d u lc e a p r im ă v a r ă C ă tr e o riz o n t s u in d
A s tr ă lu c it p e c im p ii Şi n a tu r a - n s u f le te ş te
Şi c h e a m ă la d în s - a f a r ă S u b c e r to a te n e - n v iin d
B ă trin i, tin e ri şi c o p ii. J o s p ă m în tu l se r ă s f a ţă
F ilo m e la , tu r tu r e lu l C u z îm b iri la e i p riv in d
M ie rliţa şi p o ru m b e lu l Şi c u p o d o a b ă m ă r e a ţă
P e ra m u ri u m b ro a s e s tîn d S e îm b ra c ă în v e rz in d .... 108.
6. Literatura şi artele
D om nitorul A lexandru Ioan Cuza a p reţu it ..literatura şi pe repre
zentanţii ei, avînd strînse legături cu literaţii vrem ii : Vasile Alecsandri,
D im itrie B olintineanu, M ihail Kogălniceanu, A lexandru Odobescu, G ri-
gore A lexandrescu, Nicolae Filim on, Cezar Bolliac şi m ulţi alţii ,<l9. Unii
d in tre aceştia au d eţin u t funcţii im portante în tim pul domniei sale, şefi
de guvern, m iniştri etc.
D ar şi litera tu ra şi a rta i-a p reţu it faptele pline de um anism şi de
patriotism .
De aceea scriitori patrioţi, ca George Sion, Gh. T ăutu, N eofit Scriban,
C. D. Aricescu, G. Baronzi, I. C. Fundescu, Ioan Ianov, M aria F lechten-
m acher, Sofia Cocea-Chrisoscoleu, G. H. G randea au înch in at pagini înăl
ţătoare actului U nirii şi dom nitorului C u z a 110. Şi nu num ai aceştia, ci
şi scriitorii noştri clasici ca şi cei contem porani. Cităm aici pe I. Creangă,
I. L. Caragiale, Al. M acedonschi, M. Sadoveanu, T. A rghezi, Dem ostene
Botez, M ircea Ştefănescu, George Lesnea, R adu B oureanu şi alţii.
F aptele şi im aginea lui Cuza s-au p ăstrat vii în am intirea şi tra d i
ţia poporului rom ân, în proverbe şi zicători, în snoave şi anecdote şi în
povestiri, cum a r fi : Cuza Vodă în ţară, Ocaua lui Cuza, Cuza Vodă şi
judecătorul, Cuza la Sultan, Cuza-Vodă şi surugiul, Cuza şi soldatul, Cuza
şi consulii, Steaua lui Cuza ş.a., apărute în presa vrem ii sau transm ise pe
cale orală U1.
Înainte de U nire, ca şi în tim pul evenim entului au fost create versuri
n em uritoare oa «Hora Unirii», publicată de V. A lecsandri din «Steaua Du
107. Ib id e m , p. 66— 67.
108. Ib id e m .
109. C. C. G iu re s c u , o p . c it., p. 426— 427.
110. U n ire a P r in c ip a te lo r R o m â n e o g lin d ită In lite ra tu ră . S tu d iu şi a n to lo g ie d e
V irg il E ne, E d itu ra J u n im e a , 1979, p. X X X V .
111. Ib id e m , p. X X X IV .
D I N T R E C U T U L BI SERI CI I Ş I P A T R I E I N O A S T R E 151
nării» din 9 iunie 1856, prim a strofă fiind identică cu cea din H ora A rdea
lului, ap ăru tă în «Foaie p en tru m inte, inim ă şi literatură», din 14 iunie
1848. Cezar Bolliac publică un an mai tîrziu, în 1857, în ziarul «Buciu
mul», nr. 2, R ăsunet la H ora U nirii şi tot în acelaşi an va publica tot el
poezia «Ţara Rom ânească către Moldova». Grigore A lexandrescu dedică
evenim entului poezia «Unirea Principatelor».
D im itrie B olintineanu, pe lîngă volum ul de am intiri «Cuza Vodă»,
a publicat poeziile «La Unire» şi «La Cuza Vodă». Nicolae Filim on des
crie, în tr-u n capitol din rom anul său «Ciocoii vechi şi noi», in tra re a dom
nitorului Cuza în Bucureşti, iar B. P. Haşdeu a celebrat U nirea în versuri
pline de sim ţire rom ânească.
D. Dăscălescu îi dedică lui Alex. I. Cuza, în «Steaua D unării» nr. 4
din 1859, poezia : O zi frum oasă. 5 ianuarie 1859 ; C. D. Aricescu com
pune poeziile «24 Ianuarie 1859» şi «Trîm biţa Unirii» ; G. Baronzi scrie
«Ţărişoara» şi «Culcarea la palat» ; G. Sion com pune «La Unire» şi «Mar
şul Unirii».
Acestora li se adaugă un num ăr însem nat de rapsozi ai U nirii ca I. C.
Fundescu, N. Nicoleanu, A. Sihleanu, Gh. T ăutu, N. T. O răşanu, D. Ralet
şi m ulţi alţii u -.
P ersonalitatea lui A lexandru Ioan Cuza şi însem nătatea înfăptuirilor
sale au avut un larg răsunet nu num ai în literatu ră, ci şi în artă, unde se
rem arcă pictorii şi sculptorii.
Astfel, Teodor Am an ne lasă o cronică vie a evnim entului U nirii în
tabloul «Hora U nirii la Craiova în 1857», ca şi cel care înfăţişează fu rtu
noasa şedinţă a dublei alegeri a lui Cuza.
Carol Popp de Szathm ari surprinde solem nitatea, deschiderii Diva
nului ad-hoc în tr-o litografie din 1857, iar în alt tablou îl înfăţişează pe
Cuza în haină m ilitară, ţinînd în m înă un decret-sim bol al num eroaselor
reform e înfăptuite de acesta.
Două im punătoare compoziţii sculpturale se află în centrul laşului
şi în cel al Craiovei realizate de sculptorul italian Rom aneelli. Pe soclu,
atît pe p artea dreaptă, cît şi pe cea stîngă ,se pot citi texte care concentrea
ză în cîteva fraze reform ele care au dus la liberare constituire a statului
rom ân m odern 113.
In 1864 s-a tip ă rit prim a h a rtă a Ţării Rom âneşti sau a M unteniei,
fiind prim a de m ari proporţii tip ărită la noi : 115 foi colorate avînd dim en
siunea de 62X42 cm.
Arheologia s-a bucurat de asem enea de sprijinul dom nitorului Alex.
I. Cuza.
P en tru toate înfăptuirile realizate în scurta dom nie de o im portanţă
istorică deosebită, num ele lui A lexandru Ioan Cuza a răm as şi va răm îne
veşnic în sufletul poporului rom ân. Paginile m uzicale şi litera re — poe
zie şi proză — m onum entele de a rtă — pictură şi sculptură — , toate con
stitu ie un docum ent al profundului respect de care s-a b u c u ra t Cuza din
p a rtea m uzicienilor, literaţilor şi a rtiştilo r patrioţi care au v ăzu t în acest
112. A l. D ia n u , 130 d e a n i d e Ia U n ire a P rin c ip a te lo r. D o m n u l U n ir ii ş i m a rii să i
s fe tn ic i, în « M itro p o lia O lte n ie i» , XLI (1989), n r. 1, p. 17.
113. Ib id e m , p. 16.
m are dom nitor îm plinirea unui m ăreţ ideal spre care tindeau rom ânii de
veacuri 11/*.
N um ele lui Cuza va răm îne înscris cu litere de a u r în cartea istoriei
neam ului rom ânesc, alătu ri de toţi ceilalţi m ari dom nitori din veacurile
trecute.
Ni se pare sem nificativă scrisoarea unui filantrop şi p a trio t rom ân,
Vasile Stroescu, adresată la 10'23 aprilie 1912, Societăţii «P etru Maior».
Iată cum se desprinde am intirea lui Cuza : «Poate vă aduceţi am inte, sau
aţi auzit din bătrîni, că D om nul Rom âniei sprijină pe toţi rom ânii ori
de unde ar fi fost. Da, asta a răm as ca o poveste frum oasă şi au trecut ca
un vis.
Acel dom nitor era Cuza-Vodă, dom n păm întean de cari nu mai ro
deşte păm întul Rom âniei, ce îşi iubea ţa ra şi naţiunea, care se asem ăna cu
dom nii legendari, ce i-au avut rom ânim ea ; A lexandru cşl Bun, Ştefan,
Mihai. El, care a au sechestrat averile m ănăstireşti în folosul ţării, sin
gur, p e n tru sinea sa, nu s-au folosit cu nimică. E rau B rătienii şi pe v re
m ea lui, iar nim e n -au îndrăznit să-i propuie să-ş facă apanaje din moşii
închinate de străbuni p en tru om enire şi binefaceri. Nu aşa scrupulos a fost
regele Carol...» 115.
Intr-adevăr, cinstea şi spiritul de dreptate, ce-i îm podobeau caracte
ru l lui Cuza, au răm as proverbiale.
De altfel, dom nitorul ju rase în faţa A dunării : « Ju r în num ele Prea
Sfintei Treim i şi în faţa Ţ ării că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi in te
resele P rincipatelor-U nite ; că în to ată Dom nia m ea voi priveghea la
respectarea legilor p en tru toţi şi în toate, şi că voi avea înaintea ochilor
mei decît binele şi fericirea Naţiei Române. Aşa D um nezeu şi com patrio
ţii mei să-m i fie în tr-aju to r» 116.
El şi-a respectat cu sfinţenie ju ră m în tu l depus.
Pr. co n f. d r. N IC U M O L D O V E A N U
Torna, Torna, Fratre

Problem a in te rp re tă rii cunoscutei exclam aţii din anul 587 a unui
soldat din arm ata bizantină, condusă de Com entiolus în cursul unei ex
pediţii îm potriva avarilor lui Baian în ţin u tu l din nord-estul Traciei,
în apropierea oraşului Anchialos, azi Pom orje, exclam aţie înscrisă mai
în tîi de T eophilact Sim ocatas în Istoria sa din ju ru l anului 630: torna,
torna !, şi relu ată apoi de T heophan Confessor : torna, torna, fratre !, în
Cronica sa scrisă între anii 810— 814, care a adăugat cuvîntul fratre, a
fost re lu a tă şi; din nou, discutată, cu expunerea rezu ltatelo r bibliogra
fice la zi, de Violeta Barbu, care referă : «A devărată «problem ă ho
m erică» a istoriei lim bii rom âne, două pasaje din cronicarii bizantini
Teofilact Sim ocate şi Teofan au polarizat istoriografia şi lingvistica ro
m ână şi străină, vrem e de peste două secole. Ele au fost in terp retate de
114. U n ire a P rin cip a telo r..., p. X X X V I.
115. A n to n ie P lă m ă d e a lă , P a g in i d in tr -o a r h iv ă in e d ită , B u c u re ş ti, E d itu ra «M i-
n e rv a » , 1984, p. 214— 215.
116. P ro ^ la m a ţiu n c a D o m n ito r u lu i A le x a n d r u Io a n I d u p ă a le g e re a sa în am 2n-
doiiii p r in c ip a te le .
unii cercetători fie d rep t cea mai veche urm ă a strărom ânei, fie ca o pre
ţioasă atestare a lim bii populaţiei rom anizate de la sudul D unării, iar de
alţii d rep t o sim plă com andă m ilitară latinească, obişnuită în Im periul
bizantin în secolul al Vl-lea» *. Cu privire la relaţia «dintre vorbele cu
lese de Teofilact şi începuturile lim bii române», autoarea citată conside
ră că : «Această relaţie a fost valorizată de Ion Coteanu -, care identifică
expresia citată de Teofilact cu o «probă de limbă» arom ânească, «ceea ce
duce la reducerea sim ţitoare a perioadei de tim p în care arom âna şi daco
rom âna au constituit un singur grai sau dialect al lim bii latine (secolele
IV—VII)» 3.
T ext în arom ână, în lim ba autohtonilor, a- fost considerat şi de J.
T hunm ann, Gh. Roja, P. Papahagi. D rept cel mai vechi tex t românesc,
aparţinând protorom ânei, a fost considerat de Gh. Şincai, Roesler, To-
masechek, Haşdeu, Xenopol, Iorga, Philippide, Radu Vulpe, Popa-Lissea-
nu, P. St. N ăsturel, Al. Rosetti, G. Ivănescu, C. C. G iurescu-D inu C. G iu-
rescu, în tim p ce alţi cercetători susţin că este vorba de o expresie latină,
după uzul lim bajului m ilitar oficial al epocii : K. Jirecek, W eigand, O.
D ensusianu, P. M utafciev, G. Kolias, M. Gyoni, F. Lot, C. Tagliavini, H.
M ihăescu, I. Glodariu, I. Fiseher.
Cum punea în treb area P. Şt. N ăsturel, «de p artea cui este d rep ta
tea ?» 4.
F iind o problem ă lingvistică prezentă în discuţia specialiştilor, care
are" o im portanţă naţională, considerăm oportun să fie înscrise şi alte
opinii, în vederea rezolvării dezbătutei «problem e hom erice» de lim bă
rom anică. Este ceea ce vom căuta să facem şi noi.
De la început, se desprinde constatarea că cercetătorii acestei pro
blem e de lingvistică, dezbătută «vrem e de peste două secole», au făcut
mai m ult consideraţii socio-istorice de lingvistică, decît să facă propriu-
zis o analiză gram aticală cerută, m orfologic-sintactică.
în discuţia asupra apartenenţei tex tu lu i la o lim bă sau alta, cuvîn-
tul m artor este frat(r)e(r), exploatat, cum se ara tă în Enciclopedia lim
bilor romanice (Bucureşti, 1989, p. 311), a tît din punct de vedere stilis
tic sau sociolingvistic (adresarea cu «fratre» nu putea figura în lim bajul
oficial al comenzilor m ilitare), c ît şi d in punct de vedere fonetic şi g ra
m atical (ca form ă de vocativ neconform ă cu norm a latină). Rezolvarea
problem ei discutate rezultă deci din rezolvarea in te rp re tă rii grafiei cu-
vîn tu lu i fratre. Unii cercetători au considerat grafia fratre un «barba
rism», alţii o «coruptelă» a form ei corecte frater, iar alţii, o form ă in
term ediară în tre frater şi frate. Violeta B arbu conchide că în inscripţiile
de pe teritoriul Daciei şi al Dobrogei, de pînă în secolul al X lII-lea, nu
se cunosc, pînă în prezent, atestări epigrafice ale lui fratre, nici ca for
mă de nom inativ şi nici ca vocativ, de unde ar rezulta că unica m ăr
tu rie a acestei v arian te ce a fost pusă în legătură cu istoria lim bii ro
mâne, cea din opera lui Teofan, nu poate căpăta, cel puţin în planul strict
1. V io le ta B a rb u , V e c h i m ă r tu r ii d e s p r e lim b a r o m â n ă : T o rn a , to rn a , Ira tre, în .
L im ba R o m ân ă , 1990, 1, p. 29.
2. In M o rlo lo g ia n u m e lu i in p ro to ro m â n ă , B u c u re ş t', 1962, p. 22.
3. V io le ta B a rb u , op. c it., p. 35.
•4. In SC IV , 1956, n r. 1— 2, p. 181.
al probelor m ateriale, o confirm are e p ig ra fic ă 5. în realitate, atestările

litera re confirm ă prezenţa cuvîntului latin frater,-ris pe terito riu l Daciei
şi al Dobrogei în secolul al IV-lea în operele literare ale episcopilor Ulfi-
la şi ucenicului său A uxentiu de D u ro sto ru m fi. P e n tru secolul al V l-lea
indicăm p p e ra papei Vigilius (537—555), Epistolae e t decreta Epis
tola XII (olim) este adresată şi trim isă din Constantinopol episcopului
Tom isului, V alentinian, la 18 m artie 550, cu form ula protocolară : Dilec-
tissim o fratri V alentiniano episcopo de Tom is provinciae Scythiae, V igi
lius (col. 51—53). R eţinem cuvîntul fratri care este aici în cazul dativ. Sub
stan tiv u l latin m asculin im parisilabic, term in at în -er, frater,- tris, de
declinarea a IlI-a, are în ablativ term inaţia în -e, fratre, aşa cum il găsim
şi în Cronica lui Theophan (752— 818). De ce însă cuvîntul se află în abla
tiv şi nu în vocativ, cum ne-am aştepta ?
Se cunoaşte că în lim ba latină sîn t unele verbe care cer după ele ca
zul ablativ, cum sînt : libero (a = elibera), levo ( = a uşura), solvo ( = a
scăpa, a scoate, a salva) 8. Şi verbul tom o-are, în tîln it şi în operele lite
rare ale lui Cicero şi Pliniu 9, ca îndem n, cu înţelesul în exclam aţia către
stăpînul eatîrului de a-i îndrepta, de a-i salva povara oare-i căzuse de pe
spinare, aflat la im perativul prezent (persoana a doua), torna, are, în ca
zul de faţă, după el substantivul în ablativ, şi nu în cazul vocativ. Con
stru cţia propoziţiei im perative : torna, to m a , fratre ! se justifică a avea
caracter latin, şi ea a fost rostită «în lim ba locului» sau «în lim ba ţării»,
adică în lim ba latină a secolului al V l-lea, care pregătea naşterea lim bi
lor neolatine, a tît în R ăsărit, cît şi în Apus. Rezultă că afirm aţiile despre
existenţa unei «limbi strărom âne», despre «scriitori strărom âni» şi «scrieri
strărom âne» în perioada dacorom ană (sec. II—VI, VII) sînt lipsite de ju s
tificare lingvistică. Pînă în prim ele decenii ale secolului al V ll-lea e.n.
supravieţuieşte în vorbire pe întinsul Im periului rom an lim ba latină, n u
m ită în răsărit lim ba latină dunăreană, care va deveni, începînd din se
colul al V lII-lea, lim ba română ,0.
P r. I. ÎO N E S G U
5. In «L im ba ro m â n ă » , 1990, n r. 2, p. 147.
6. Pr. p ro f. D r. Io a n I. R ă m u re a n u , T e r m e n i la tin i c r e ş tin i clin s im b o lu l lu i V I-
lila ş i d in sc riso a r e a lu i A u x e n ti u d e D u r o sto ru m in tr a ţi în fo n d u l p rin c ip a l al lim b ii
ro m â n e , în « S tu d ii te o lo g ic e » , X X X V I (1984), n r. 9— 10, p. 681— 690.
7. M ig n e , P a tro lo g ia e la tin a e , v o i. 69, co l. 15— 53.
8. I. I. B u jo r, F r. C h iria c , G ra m a tic a lim b ii la tin e , e d . a Il-a , B u c u re ş ti, 1971,
p . 177.
9. L. Q u ic h e r a t e t A . D a v e lu y , D ic tio n n a ire la tin - lr a n ţa is . P a ris, 1852, p. 1203.
10. I. F isc h e r, L a tin a d u n ă re a n ă . B u c u re ş ti, 1985.
• D O C V M 6 NT5\ R 6 ♦
RAFAEL,
«ARHANGHELUL» PĂMÎNTEAN AL PENELULUI *
«O , c u m R a ia e l c re a t-a p e M a d o n a d u m -
n e z e ie , C u d ia d e m a -i d e s te le , c u s u r ls u l
b h n d , Vergin.-..».
(M ih a i E m in e sc u , V e n e r e şi M a d o n ă )
A n u l. 1983, a fo st u n a n b o g a t în e v e n im e n te a n iv e r s a r e . Şi c u m a r ta , p rin m a
n if e s ta re a e i p ic tu ra lă , e s te a p r e c ia tă in m o d d e o s e b it d e c ă t r e to ti o a m e n ii, U N E S C O
a în s c ris in a c e s t d o m e n iu şi n u m e le c e lu i m ai m a re p ic to r a l R e n a ş te r ii R a ia e llo S a n -
zio, cu p r ile ju l îm p lin irii u n e i ju m ă tă ţi d e m ile n iu d e la n a ş te re . A r ta sa a a tin s o
c u lm e la c a r e n u s-a m a i rid ic a t n im e n i. El a p ic ta t b ise ric i, c a p e le , m o n u m e n te fu
n e r a r e , d a r m ai a le s P a la tu l V a tic a n u lu i. A ic i in c e n tr u l C e tă ţii S u v e r a n u lu i P o n tif se
c o n f ru n tă p a r c ă p e n tr u v e ş n ic ie : M ic h e la n g e lo c u C a p e la S ix tin ă şi R a fa e l c u s ă lile
P a la tu lu i p a p a l. A c e ş ti d o i tita n i c a re s -a u în tr e c u t u n u l p e a ltu l — a r h ite c ţi, c o n
s tr u c to r i şi p ic to ri — a u c re s c u t în « g ră d in a a rte lo r » , F lo re n ţa şi s - a u d e s ă v ir ş it in
C e ta te a e te r n ă , R o m a . R a fa e l c o n c e p u s e p la n u r ile c a te d r a le i Sf. P e tr u d in R om a, d a r
« M a g n ific u l» (M ic h e la n g e lo ) a p r e z e n ta t a lt e p r o ie c te m a i c o m p lic a te , c u a d ă u g iri
d e v itr a lii şi s ta tu i p e c a r e în s u ş i le v a e x e c u ta : b is e ric a , c it şi î n tr e a g a p o d o a b ă
d e s ta tu i e x te r io a r e şi in te r io a r e (c e le b re şi u n ic e s ta tu ile : D a v id şi m ai a le s ră s c o -
lito a r e a P ie tâ ). P o a te a c e s t d u e l s p ir itu a l al le p ă d ă rii d e sin e , a l c o n c e n tr ă r ii la m a x i
m um , a l m u n c ii c o p le ş ito a r e şi fă ră r ă g a z a l c e lo r doi a d u s la r e a liz a r e a m in u n ilo r
R e n a ş te rii, c u to a te că în a c e la ş i tim p F lo re n ţa fu s e s e z g u d u ită d e « V irtu te a » fa n a tic ă
a lu i S a v o n a r o la ia r R om a d e R e fo rm a lu i L u te r. M u lţi, şi p e b u n ă d r e p ta te , a u sp u s
că o s ta v ilă îm p o triv a ş u v o iu lu i tu lb u r e a l m u lţim ii d e z o r ie n ta te r e lig io s d e la î n
c e p u tu l s e c o lu lu i a l X V I-le a a fo s t a r ta c a r e a p o to lit s p irite le . S u s ţin ă to r ii a c e s te i
s ta v ile a u fo st c ei do i: « M a g n ific u l» şi « A n g e lic u l» .
O ric in e p r iv e ş te o c r e a ţie a lu i R a fa e l e s te c u p rin s d e e m o ţie . T a b lo u r ile s a le
a u p e fo n d c e v a e d e n ic , ia r p e r s o n a je le r e d a u s e n tim e n te le , a fe c ţiu n ile , v i r tu ţ i le sa u
p a tim ile c u o m ă ie s tr ie d e n e im a g in a t. A r tis tu l n u a r e e g a l in a c e a s tă p r iv in ţă . La e l
s ir e n e le s a u g ra tiile , P la to n s a u A ris to te l, M în tu ito r u l s a u S fîn ta F e c io a ră , Ilie s a u
M o ise , A p o s to lii s a u m u lţim ile v o rb e s c , a tra g , d ia lo g h e a z ă , in c it p r iv ito r u l r ă m în e
* A rtic o l p r e z e n ta t r e d a c ţie i r e v is te i n o a s tr e cu p r ile ju l îm p lin irii a c in c i s u te

d e a n i d e la n a ş te r e a lu i R a fa e l (1483— 1983), în s ă re s p in s d e c e n z u ra v re m ii.
u lu it, e x ta z ia t, r e c e p tîn d s a u e m a n în d n u m a i u n d e le m a g n e tic e s p e c ific e f ie c ă ru i i n

d iv id . C u a d e v ă r a t, R a fa e l tra n s f o rm ă o m ul, cu m se e x p rim a u n c r itic d e a rtă . A şa
s e e x p lic ă d e c e p riv ito rii, v iz ita to rii, c e r c e tă to r ii şi m a i a le s p e le r in ii r ă m în în m ă r
m u riţi fie în s a la d e v iz ită a V a tic a n u lu i, u n d e n u se a u d e d e c î t c lip itu l g e n e lo r şi
m iş c a re a c a p u lu i, fie în a fa r a c u s to d ie i, u n d e s e g ă s e s c a p r o a p e în fie c a r e zi m ii d e
o a m e n i p a r c ă a r fi r ă tă c iţi s a u fu r a ţi d e im a g in ile sim ţirii lu i R a fa e l, tr a n s p u s e in a rtă .
D e la E rm ita j la L o n d ra : d e la L u v ru la P ra d o ; d e la V a tic a n la D re sd a s a u p e s te
o c e a n , a r ta lu i R a fa e l e s te u n la b irin t, o f u r tu n ă , d a r şi o c o r a b ie d e s a lv a r e , u n c e r
s e n in , o m u z ic ă s e ra fic ă , o m în g îie r e p ro fu n d ă în to a te m ă d u la re le , u n c o p il c a re ,
c u z im b e tu l s ă u , p o to le ş te fu ria p ă r in ţilo r şi a d o a rm e in s tin c te le f ia r e lo r. F ig u ra P r u n
c u lu i şi a M a m ei S a le l-a u r m ă r it p e M a e s tr u l p e n e lu lu i în o ric e ta b lo u . De c e ?
F iin d c ă , a ş a cu m v o m v e d e a , a ră m a s o rf a n d e m a m ă şi a p o i d e ta tă şi a c r e s c u t şi s-a
d e s ă v îr ş it a v în d în fa ţă p e D u m n e z e u - T a tă l-P ro n ia to ru l şi p e S f în ta F e c io a ră p rin
c a r e a v e n it m în tu ir e a n o a s tr ă p rin în tr u p a r e a lu i M e sia . A r tis tu l n -a re a s e m ă n a r e
în a re d a iu b ir e a T a tă lu i fa tă d e o a ia r ă tă c ită , o m u l ; d r a g o s te a M a m ei fa ţă d e fiu p e
c a re -L p r iv e ş te cu m a je s ta te şi-L m în g îie c u d u m n e z e ia s c ă te a m ă ; e v la v ia tu tu r o r
f a ţă d e D u m n e z e u şi to ţi sfin ţii c a r e d u c e p în ă la « s c h im b a re a la faţă» ... T o tu l se
p e tr e c e în tr- o ta in ă p e c a r e n u m a i is ih ia a p ă tr u n s - o şi s i h ă s t r ia a e x p lic a t-o .
R a fae l, n u m e b ib lic , p r o te c to r a l a r te lo r şi c ă lă u z a o rb ilo r (T o b ie V I. 23), a v e ş
n ic ii p e p ru n c u l S a n z io , g o lin d u -1 p e a c e s ta d e v re m e ln ic şi v e şn ic in d u -1 p rin a rta p ic
tu rii, c u h a in e m ai s t r ă lu c i to a r e p e m ă s u r ă c e v e a c u r ile se to rc în firu l e te r n ită ţii.
*
R a ia e i se n a ş te ia 6 a p r ilie 1483, la U rb in o , d in p ă rin ţi e v la v io ş i: p ic to ru l G io -
v a n n i di S a n ti şi fru m o a s a M a g ia di B a ttis ta d i N ic o la C ia rla , c a r e d e c e d e a z ă n u m u lt
d u p ă n a ş te r e . P ru n c u l R a fa e l e s te c r e s c u t d e d o ic i şi m ă tu ş i ş i d e a c u m a v e a s im
ţu l p ro p o r ţie i şi g e o m e trie i, a l d e s e n u lu i şi lin iilo r. A c e a s ta b u c u r a p e t a t ă l c a r e îi
d ă p rim e le n o ţiu n i d e p ic tu ră . A b ia îm p lin is e z e c e a n i şi t a t ă l îi e x e c u tă o ic o a n ă re -
p r e z e n tîn d B u n a v e s tire . In 1494, ră m în e o rfa n şi d e ta tă ... n - a a v u t c o p ilă rie , d a r
D u m n e z e u a r e g r i jă d e o ric in e .
C o p ilu l R a fa e l n u d is p e ră , p a r e c h ia r m a i m a tu r şi fă ră fric ă d e v i a ţ ă ; o a re
H risto s, la 12 a n i s p u n e a e l, n u tîlc u ia L eg e a b ă tr în ilo r în te m p lu (L uca II, 41— 52) şi
e u p o a te v o i d a c e v a l u m i i ! A ş a s e fa c e c ă i n tr ă ca u c e n ic la T im o te e V iti şi în c e p e
s tu d iu l o p e re i p ic to ru lu i fla m a n d J u s tu s d in G a n d , c o p iin d u -i ta b lo u r ile în d e se n . Ii
p lă c e a u m u lt p lim b ă rile , la m a re , la m u n te şi n o p ţile în s te la te . P ă r ă s e ş t e lo c u l d e n a ş
te r e la 16 a n i şi p le a c ă la P e ru g ia . A ic i e s te p rim it în a te lie r u l lu i P ie tro V a n n u c c i, zis
P e ru g in o (1450— Î523), fo st c o le g c u L e o n a rd o d a V in c i în a te l ie r u l lu i V e rro c c h io .
P e lîn g ă « a s c u ltă rile » fă c u te ca u c e n ic , în a fa r a p ro g ra m u lu i d e a te lie r, p ic te a z ă c îte -
v a m a d o n e , p r in tr e c a re F e c io a ra în tr e Sf. F ra n c is c şi Sf. Ie ro n im . E x e c u ţia u lu ie ş te
g r u p u l d e p i c t o r i ,'i a r m a e s tru l r ă m în e e x ta z ia t. F a im a lu i d e p ic to r p re m a tu r , f ru m u
s e ţe a sa cu a d e v ă r a t a n g e lic ă , v î r s t a sa d e 18 a n i, e r a u c o m e n ta te în s a lo a n e şi în
g a le r ii d e a r tă , în a te l ie r e şi în E x p o z iţii, ia r n u m e le s ă u fu s e s e r e ţin u t d e p r o te c to
rii a r te lo r tim p u lu i.
P e n tru s c u r t tim p , s e în to a r c e la U rb in o , îşi p le a c ă f r u n te a p e m o rm în tu l p ă r in ţ i
lo r, s tr în g e în m îin i ţ ă r î n a a p ă s ă t o a r e c a re a ş te r s c h ip u l fiz ic a l c e lo r c e i-a u d a t
v i a ţ ă şi a ci, la p ic io a re le lo r, p ic te a z ă p e S lîn iu i G h e o rg h e o m o r în d b a la u r u l (1504),
o a d e v ă r a t ă r e v o ltă îm p o triv a ră u lu i şi m o rţii şi în a c e la ş i tim p u n triu m f a l b in e lu i
şi v ie ţii.
DOCUMENTARE 157
V in e la F lo re n ţa , d u p ă c e v iz ite a z ă V e n e ţia şi P a d o v a , şi se a p u c ă s e rio s d e

lu c ru , p ic tîn d , tim p d e p a tr u a n i, ic o a n e şi ta b lo u r i d e r e a l ă fru m u s e ţe . Î n c e a rc ă , p e n
t r u în tlia o a r ă în fre s c ă , o ic o a n ă a S lin te i T r e im i în c o n ju r a tă d e s iin ti. T o t a ic i s e
î n tîln e ş te c u d o i tita n i ai a r t e i : L e o n a rd o d a V in c i, c a r e e x p u n e ta b lo u l b ă tă lie i d e la
A n g h i a r i ; şi M ic h e la n g e lo , c a re e x p u n e ta b lo u l b ă tă lie i d e la C a s c in a . S e p a r e că
n u s-a s p ă im în ta t d e e i, ci d im p o triv ă a rip o s ta t c u c îte v a ta b lo u ri c e a u d a t d e g in -
d it m a e ş trilo r . A şa s e fa c e că în to a m n a a n u lu i 1508, R a fa e l v in e la R om a u n d e , la
re c o m a n d a r e a ru d e i s a le ilu s tr u l a r h ite c t B ra m a n te , e s te p rim it în s e r v ic iu l p a p e i lu -
liu II d e lla R o v e re , p e n tr u a d e c o r a c u p ic tu ri m u r a le P a la tu l V a tic a n u lu i. In a c e la ş i
tim p s o s e ş te şi M ic h e la n g e lo p e n tr u p ic ta r e a C a p e le i S ix tin e (1508— 1512).
Şi a ic i, la V a tic a n , în s a la d e c o n s iliu şi d e lu c ru (« S ta n za d e lla S e g n a tu ra » )
u n d e p a p a a c tiv a , R a fae l, c u u c e n ic i a le ş i d e e l, p ic te a z ă c e le p a tru c o m p o z iţii : Ş c o a la
d in A te n a , D isp u ta , P a rn a su l, J u r is p r u d e n ta şi a lte p a n o u ri a le g o r ic e m ai m ici : A s t r o
n o m ia , T e o lo g ia , F ilo zo fia , P o ezia , p re c u m şi c o m p o z iţii ca : A pol lo ş i M a rsia s, A d a m
ş i E v a ş.a. ( în tr e a n ii 1509— 1511).
P a rc ă s c ă p a s e d e d u h u l s in g u r ă tă ţii şi a l g rijii d e m u lte ... şi d e o d a tă e s te a r u n
c a t în p u s tia d is p e ră rii. M o a rte a r ă p e ş te p e d o i d in tr e m a rii a r ti ş t i şi p ic to ri a p r o
p ia ţi a i să i, B o ttic e lli şi G io rg io n e (1510J. D e v in e fu rio s şi p o sa c . P în ă a c u m nu-1 v ă
z u s e n im e n i p ie rz în d n o p ţile ,n u -l o b s e r v a s e c in e v a c u f r u n te a î n c r e ţi t ă s a u s u b t e n
s iu n e ; n e g lije a z ă v e s tim e n ta ţia e x te r io a r ă şi îşi ş ic a n e a z ă p rie te n ii şi m o rb u l n e s t a
to r n ic ie i se fa c e sim ţit. în c e p e să p ic te z e în « S ta n z a d 'E lio d o ra » c e le p a tr u m ari c o m
p o z iţii d e te n s iu n e : A lu n g a r e a lu i H e lio d o r d in te m p lu , M e ssa d in B o lş e n a , I n tiln ir e a
p a p e i L e o n III c u A ttila , E lib e ra re a SI. P e tru şi a lte le m ai m ici : V is u l lu i Io sil, Sacri-
lic iu l lu i A v r a a m (1511— 1513). In a c e s te a , p e lîn g ă a r ta d e s ă v îr ş it ă în p ro p o rţii, în
e x e c u ţie , în p e is a j şi c u lo a re , în p r in d e r e a m o m e n tu lu i p s ih o lo g ic , m a re le a r ti s t
tr ă d e a z ă c u n o a ş te r e a p e r f e c tă a is to rie i lu m ii şi f ră m în tă r ilo r b ib lic e .
Şi ia ră ş i lo v itu r ă p e n tr u s e n s ib ilita te a sa, m o a re p a p a I u liu II, p r o te c to r u l să u ,
şi d e o d a d tă in v id ia c u fiic e le s a le , in trig i d e to t fe lu l s e ţe s p r e tu tin d e n i. R a fa e l se
iz o le a z ă p e n tr u u n m o m e n t, p r e lu in d u n e le id e i a le lu i L e o n a rd o a s u p r a h id ro d in n -
m ic ii, a s tro n o m ie i, s p e c ta c o lu l lu m ii şi m iş c a re a te lu r ic ă a- s ă lb ă tic iu n ilo r . C u to a tă
fa im a lu i în- R om a şi a iu r e a se s im te m ai g o l, m a i p u s tiu , v o ia să p le c e . P e n tru u n m o
m e n t se r e d re s e a z ă . F u m u l d in c o şu l c a m e re i d e a le g e r e a p a p ii — c a m e r ă v e c in ă c u
a te lie r u l lu i — e s te u n b u n a u g u r, p e tr o n u l p a p a l e s te r id ic a t L e o n X d e M e d ici,
a p r o p ia t a l a r tis tu lu i. R a fa e l a ju n s e s e la m a tu r ita te , lu c re a z ă cu d is p e r a r e , p le a c ă in
O rie n t, r e v in e în O c c id e n t, e x p lo z ia ta le n tu lu i s ă u o r b e ş te p e c o n te m p o ra n i, re g ii şi
p rin ţii lu m ii, d o n e şi m a rc h iz e , c u r ţile d e d o a m n e v ă d în R a fa e l u n a r h a n g h e l şi în
a r ta lu i E d e n u l şi P a ra d is u l. P a p a îl în c o n jo a r ă c u d r a g o s te şi-i o f e ră to a t ă « s tr ă lu
c ire a » Sf. S c a u n . R e fu ză to tu l c u o m a n ie ră n e m a iîn tîln ită . G în d u rile s a le s în t la l a n
ţu r ile lu i P e tru , ia r în p lă m in i t r a g e a e r u l c a ta c o m b e lo r d in R om a. A le a s a c e r e a s c ă
a in im ii s a le e s te S a n c ta C e c ilia a c ă re i u m b ră o sim te p re tu tin d e n i... M ic h e la n g e lo
te rm in a s e C a p e la S ix tin ă şi n im e n i n u p r iv is e c e se a flă a c o lo . E x is ta u d o u ă c h e i :
u n a la a r tis t şi a lta la S u v e ra n u l P o n tif. R a fa e l p riv e a în g r o z it şi e m o ţio n a t, p e g a u ra
c h e ii F a c e re a lu m ii şi in s ta la s e o o g lin d ă c a re -i r e fle c ta J u d e c a ta d e a p o i : C e m is
te r e s te în a c e a s tă lu m e şi a r ta îl r e d ă o m e n irii, c h ia r d a c ă Z id ito ru l a r e a ltc e v a d e
fă c u t. M in u n a te s î n t lu c r ă r ile T a le D oam n e..., e x c la m a la fie c a r e î n c e p u t d e lu c ru ,
fiin d c ă d e s f îr ş it n u v re a să ştie...
Şi ia r ă ş i lo v itu ri... M o a re şi p r o te c to r u l s ă u B ra m a n te (1514) şi p a p a n u m e ş te
p e R a fa e l a r h ite c t a l m in u n ii R e n a ş te r ii : C a te d r a la Sf. P e tru . M u n c e ş te e n o rm şi e s te
d e r a n j a t d e o n e p o a tă p o n tific a lă c a r e fo rţe a z ă c ă s n ic ia , d a r R a fa e l n u s ta d e a ş a
c e v a . El fu s e s e lo g o d it cu c e r u l în c ă d in p în te c e le m am e i s a le , d e şi m u lţi n u p r i c e
peau.
In n o u a c a lita te d e c o n s tr u c to r, m a re le a rtis t, în p e rio a d a z is ă ro m a n ă , d u c e şi o
in te n s ă a c t i v it a t e d e a r h ite c t, p ro ie c tin d p r in tr e a lte le : P a la z z o V id o n i-C a ffa re lli (R om a,
1515), P a la z z o P a n d o lfin i (F lo re n ţa , 1516) ş.a. O c u p a t c u p r o ie c te le şi c o n s tru c ţiile ,
R a fa e l n u n e g lije a z ă p ic tu ra . în c e p e e x e c u ta r e a im p re s io n a n te i p în z e , « S tâ n za d e ll'In -
c e n d io » , u n d e te rm in ă s in g u r n u m a i c o m p o z iţia fn c e n d iu l d in B orga. p e n tr u c e l e
la lte o fe rin d d o a r d e s e n e le , o p e r e le fiind c o n tin u a te d e u c e n ic ii s ă i (G iu lio R o m an o .
G io v a n i d a U d in e , P e rin o d e l V a g a ş.a.). A ş a a u a p ă r u t şi p ic tu r ile d in L oggii, c o m
p o z iţiile d in s c e n a In c e n d iu lu i, B ă tă lia lu i C o n s ta n tin c u M a x e n ţiu (d in «S ala lui
C o n sta n tin » ).
A tr a c ţia p e n tr u M a ica D o m n u lu i c u P ru n c u l e s te t r ă s ă t u r ă c a p ita lă a o p e re i d e
p e n e l. N u m a i în a c e a s tă p e r io a d ă d ă la iv e a lă m a d o n e c a : ...d e lla S e d ia (P itti), ...di
L o re to , ...d e ll'lm p a n ta (P itti), ...del d iv in o a m o re (N e a p o le ), ...di F o lig n o (V a tic a n ), S ix -
tin ă (D re zd a ) şi c h ia r M a d o n a c u p e ş te le (p e ş te le , sim b o l v e c h i c re ş tin a l M in tu ito -
ru lu i, în p ic tu r a b iz a n tin ă ), p re c u m şi a lte c o m p o z iţii p e te m e r e l i g i o a s e : Sf. C e c ilia
(B o lo g n a), S c h im b a re a la fa ţă (V a tic a n ), p re c u m şi n u m e r o a s e p o r tr e te , in c lu s iv al
p a p e i L eon X, cu d o i c a rd in a li şi T riu m fu l G a la te ii p e n tru b o g ă ta ş u l A g o s tin o C h ig i.
A ltă v o c a ţie şi în a c e la ş i tim p : e x e c u tă c a r to a n e şi ta p is e r ii d e o r a r ă fru m u s e ţe la
R om a şi a p o i la B ru x e lle s (1517— 1519), cu te m e la ic e s a u d in p r e o c u p ă r ile a p o s to li
lo r : P e s c u ire a m in u n a tă , Sf. P a v e l la A te n a e tc .
P re s tig iu l lui R a fa e l a ju n g e im e n s la to a te c u r ţile E u ro p e i şi u n sim b o l al c u te
z a n ţe i p e n tr u a v e n tu r ie r ii şi re fo r m a to rii e p o c ii. A b a te le C o lu m b , d e s c o p e r ito r u l A m e -
ric ii i se în c h in ă , T h o m a s M o ru s îl a d m iră , T h o m a s M u n z e r îl ia p ro te c to r . A rtiş ti ca :
M ic h e la n g e lo , L e o n a rd o d a V in c i, A lb re c h t D iirer v ă d în R a fa e l o r e v e l a ţ i e şi o p e r
fe c ţiu n e .
în s u ş i L u te r, c h e m a t la V a tic a n , r ă m in e u lu it d e lu c r ă r ile s a le , ia r R a fae l îi a p r e
c ia z ă c u te z a n ţa . I n te r e s a n t că a r tis tu l e x e c u tă s c e n e d in V e c h iu l T e s ta m e n t, c re in d
a ş a -z is ta «B iblia lui R a fae l» p e n tr u n e ş tiu to r ii d e c a rte , a v în d i n v e d e r e id o la triz a r e a
S c rip tu rii d e c ă tr e R e fo rm ă . D eşi R a fae l n u e ra d e a c o rd cu a u to r i t ă ţ il e ca un m o n u
m e n t în c h in a t lu i D u m n e z u să fie c o n s tru it c u b iru ri, d in c e r ş it s a u în ş e lă to rii, d in
in d u lg e n te s a u d e fric a să b ie i şi b ic iu lu i, p a p a c o n tin u ă s tr in g e r e a d e fo n d u ri, c e e a
c e n u c o n v e n e a d a s c ă lu lu i r e v o lta t d in T u b in g e n .
V o c a ţia p e n tru e te r n it a te a lui R a fae l s e v ă d e ş te n u n u m a i d in o p e ra sa, ci si
d in v i a t a sa . D in c îş tig u l s ă u n u r e ţin e a n im ic . îş i m u lţu m e a u c e n ic ii, ia r re s tu l d e p u
n e a p e n tr u C a te d r a lă şi a ju to r u l s ă ra c ilo r. In j u r u l lo c u in ţe i s a l e e r a u m ii d e n ă p ă s
tu iţi ai v e a c u lu i, d a r şi m u lţi «pui d e n ă p îrc ă » . D in tre a c e ş tia , fă ră ş tir e a lor, o c h iu l
a r tis tu lu i a le g e a p e r s o n a je le s c e n e lo r d e g ro a z ă d in ta b lo u r ile s a le şi lu m e a e ra
v e ş n ic ită .
P e n tru a u to r ita te a sa, iu b ire a d e o a m e n i şi c in s te a d e s ă v îr ş ită , Î n a ltu l p o n tif
îl n u m e ş te şi s u p e r in te n d e n t a l c o n s tr u c ţiilo r p a p a le . C um e ra o m u l d a to rie i, m u n c e ş te
p in ă la e x te n u a r e . S e b u c u ră d e n a ş te r e a lu i T in to r e tto (1518) şi e s te p ro fu n d im p re
s io n a t d e m o a r te a p a tr ia r h u lu i R e n a ş te r ii: L e o n a rd o d a V in c i (1519), c r e a to r u l e n in g -
m a tic e i G io c o n d a şi z u g r a v u l d e s ă v îr ş it a l n o p ţii e u h a r is tic e : C ina c e a d e T a in ă .
Ca n im e n i a ltu l, R a fa e l c re d e a în tr a n s f ig u r a r e a o m u lu i, în p o te n te le s a le p s ih ic e
n e b ă n u ite şi în im a g in a ţia sa fă ră m a rg in i. F ie c ă e r a u n c u g e t ă t o r în a d în c u l fiin ţe i
u m a n e , fie c ă in tu ia p ro p riu l s fîrş it, fie c ă în ţe le g e a m in u n e a m in u n ilo r, în v ie r e a , p rin
t r a n s f ig u r a r e , se a p u c ă , cu g re u , d u p ă c e c u g e ta s e a n i în şir, să re d e a S c h im b a re a la
la tă d e p e M u n te le T a b o ru lu i. A c e a s tă m in u n e , d u p ă im n o g ra fia B ise ric ii O rto d o x e ,
DOCUMENTARE 159
în s e a m n ă d e z le g a re a e n ig m e i în v ie rii lu i H ris to s şi d o v a d a d u m n e z e irii şi v e ş n ic ie i lu i

Iisu s. D e fa p t t r a n s f ig u r a r e a e s te d e s ă v îr ş ir e a v o c a ţie i f ie c ă ru i om . P e lin g ă is to r i
s ir e a e v a n g h e lic ă (M a te i X V II, 1— 13), a r tis tu l a d a u g ă fig u ra u n u i t în ă r in v ia l şi lu
m in a t d e s la v ă în s tin g ă ta b lo u lu i, lîn g ă Sf. llie , şi a lt tîn ă r d is p e r a t în d r e a p ta , jo s,
în fo rfo ta m u lţim ii, a m e n in ţa t d e d is p e r a r e a lum ii. O a r e să fie e l in tr e cei d o i p o li a i
e x is te n ţe i ? R ă m în e o ta in ă a g în d u r ilo r s a le !
C e e a c e e l n -a p u tu t te rm in a d in c e e a c e în c e p u s e , a u c o n tin u a t u c e n ic ii. O b o s it,
n e a te n t c u e l în su şi, fiin d c ă p a rtic ip a la c a m p a n ii a rh e o lo g ic e , fă c e a p l a n u r ile o ra ş u lu i
p e n tr u c a n a liz a r e şi în fr u m u s e ţa re , îşi s c ria m e m o riile la lu m in a p lă p în d ă d in c a t a
c o m b e e tc . P rin s d e o p lo a ie şi o fu r tu n ă p e V ia A p ia , s u r p r in s d e f u lg e re şi t u n e t e
a p o c a lip tic e , în lo c d e a d ă p o s t şi m e n a ja re , c a d e în e x ta z , a d m iră e s h a te m u l în c e p u
tu lu i d e p r im ă v a ră . A b ia tr e c u s e m a rtie . Q u o v a d is R a fa e lo ?... M ă r u n ta ie le s a le in
tră în n e o rîn d u ia lă , in im a s to p e a z ă d e c îte v a ori, o c h ii i s e a p r in d , c a p u l ii v îjie ,
n - a re p o ftă d e m în c a re , în sc h im b n u m ai p o a te d o rm i, ia r o tu s e s e a c ă îi m a c in ă
p ie p tu l. E ste g ă s it in le ş in lîn g ă ta b lo u l n e te rm in a t, S c h im b a re a la ia tă . C u r te a p a
p a lă se a g ită . C ei m ai r e c u n o s c u ţi v in d e c ă to r i a i Roftiei şi ai lu m ii a le a r g ă s p r e « a r
h a n g h e lu l» p ă m în te s c al p e n e lu lu i. P a p a L eon s tă lîn g ă el. R a fâe l d e lire a z ă , il ro a g ă
p e S fin ţitu l P ă r in te s ă c e a r ă ie r t a r e p e n tru e l tu tu r o r şi să -i în c r e d in ţe z e lui M ic h e l-
a n g e lo B u o n a ro ti c o n tin u a re a lu c ră rilo r c a te d r a le i şi p a la tu lu i...
S e s tin g e a ca o lu m in ă în n o a p te . N -a m a i p u tu t z ic e d e c ît: S fin ţilo r A p o s to li
r u g a ţi- v ă p e n tr u m in e . E ra S ă p tă m în a P a tim ilo r D o m n u lu i şi to ţi se p r e g ă te a u p e n tr u
lu m in a tu l e v e n im e n t a l P a ş tilo r ca şi p e n tr u z iu a d e n a ş te r e a lui R a fa e l. Şi c e e s te
v ia ţa ! In z iu a d e n a ş te r e , 6 a p rilie , d a r in 1520, a în c h is o c h ii p e n tr u to td e a u n a , n -a
a p u c a t să îm p lin e a s c ă 37 d e a n i. D is p ă re a o c o m e tă a c ă re i d î r ă a r ti s t i c ă v a s tr ă lu c i
c ît v a fi lu m e a !
S lu jb a în m o r m în tă rii a a v u t lo c în p ia ţa p a la tu lu i V a tic a n u lu i. La c ă p ă tiiu l lui
s t r ă ju i a tabloH l S c h im b a re a la ia tă . D e a c u m n u m e le s ă u s-a în s c r is în e te r n it a te şi
în C a rte a tu tu r o r c iv iliz a ţiilo r, ia r U rb in o a d e v e n it lo c a lita te c e le b r ă şi l o c d e p e
le rin a j.
*
In c e e a c e p r iv e ş te e x e g e z a o p e re i lu i R a fae l, p ă r e r ile s în t îm p ă r ţite . Un s in
g u r fa p t s e r e ţin e o ric în d şi d e c ă tr e o ric in e : lu c r a re a sa e s te p e r ie c td.
In c e e a c e n e p r iv e ş te , p u te m s p u n e u r m ă to a r e le : in tr în d d is c r e t p rin m a rile m u
z e e a le lum ii: o p e ra sa a fo st în f ă p tu ită : a) d e p lă c e r e , b) la c o m a n d ă , c) p e n tru s tu
diu , d) p e n tru e x is te n tă şi e) r ă s p u n z în d v o c a ţie i lu i D u m n e ze u .
1. In c e n tr u l c r a ţie i s a le s tă S /în la T r e im e , c u a tr ib u te le fie c ă re i P e rs o a n e in
p a r te s a u lu c r a r e a m în tu ito a r e îm p re u n ă : In te r e s a n t, d e şi c ritic ii n u v ă d , p ic tu ra sa
e s te fe rită d e id o la triz a re , ic o a n e le tra n s c e n d , tr a n s p o r tă p r iv ir e a la p e r s o a n a e x is te n tă ,
la v ia ţa ei in tim ă , la c h e m a re a ei, d is tr u g e c a p iş te le d in s u fle tu l o m u lu i. S ta tu ile n u
in tr ă în c o m u n iu n e , n u c o p le ş e s c , n u d e te r m in ă la a c ţiu n e , s t a tu i a e s te o n a tu r ă
m o a rtă , n u a c tiv e a z ă , n u c h e a m ă la a c ţiu n e , te te ro riz e a z ă , n u p o a te in tra în d ia lo g ,
e s te d e d u b la r e n u e s te o r e a lita te . T a tă l, F iu l şi S fîn tu l D uh, p rin ic o a n ă , te c h e a m ă
şi d a c ă te a s c u n z i te g ă s e s c . A ş a a în ţe le s m a re le a r tis t T re im e a c e a d e o fiin ţă şi
n e d e s p ă r ţită : n ă d e jd e a - T a tă l, s c ă p a re a -F iu l, a c o p e ră m în tu l-D u h u l S fîn t. M u ltă t e o
lo g ie se în v a ţă d in a r ta sa, fiin d c ă e l a tr ă it- o ca u n is ih a s t şi a tra n s m is -o ca u n
s a c e rd o t. El a u rm ă rit n u u n Iiis u s -d e s p o t, ci u n D u m n e z e u -iu b ire . Şi în a c e a s tă r e v e
la ţie , R a fa e l s-a fă c u t in te r p r e t a l s c o p u lu i lu i D u m n e z e u in lu m e. A ş a c u m a m m ai
s p u s , fig u ra P ru n c u lu i l-a u r m ă r it şi l-a d u b la t to a tă v ia ţa . D e a s e m e n e a , a le g e r e a
A p o s to lilo r, p e s c ir e a m in u n a tă , m in u n ile şi se m n e le , C in a, p u n e r e a in m o rm în t, m o a r
te a şi în ă l ţ a r e a şi, b in e în ţe le s , s c h im b a re a la fa tă , s în t le g a te d e D u m n e z e u -o m u l, Iisu s
H risto s.
2. In r e g is tr u l a r te i sa le , n ic io d a tă lip s ită d e P ru n c , se r e g ă s e ş te S lin ta F e c io a
ră- m a d o n a . R a fa e l a d o rit o tr a n s fo rm a re a c o n c e p ţie i a p u s e n e d e s p r e M a ic a D o m n u lu i.
E a e s te p ic ta tă s im p lă şi m a ie s tu o a s ă , le g a tă d e p ă m în t şi d e s u fle te le o a m e n ilo r. Ea
p r iv e ş te c u s fia lă m in u n e a în tîm p la tă cu e a, a re n ă d e jd e a la T a tă l şi c r e d e în fa p te le
F iu lu i. In c o n c e p ţia lui R a fae l, S fîn ta F e c io a ră r ă m în e r e p re z e n ta n ta p ă m în tu lu i şi
a le a s a c e ru lu i, S tă p în a în g e rilo r, d a r ro a b a lu i D u m n e ze u , d u p ă p ro p riu l im n (L uca I,
39— 56). M a d o n e le lui R a fae l (su te ) s în t v ir tu te a fe m in in ă p e rs o n if ic a tă , ia r c e l m ai
te rib il f ru c t a l F e c io rie i e s te P ru n c u l-d u m n e z e ie s c . O ric e p r u n c v e n it în lu m e e s te
s p r in c e a n a lu i D u m n e z e u în n a tu r a u m a n ă şi a c e a s ta n u -i in v e n ţia a r tis tu lu i s a u d e s
c o p e r ir e a u m a n is m u lu i ,ci în ţe le p c iu n e a d iv in ă v e r if ic a tă m a i a le s d e E c le z ia s t cu
c irc a tre i m ii d e a n i în u rm a (J u d e c a ta Iui S o lo m o n ). D e lin g ă M a d o n ă n u lip s e s c î n
g e rii, fiin d c ă e s te «m ai c in s tită d e c ît h e ru v im ii şi m ai m ă rită , f ă r ă d e a s e m ă n a r e d e c ît
se ra fim ii...» F e c io a ra n u -i z e iţă , ci a lta r u l p ă m în tu lu i ,s c a ra p e c a r e s-a c o b o r it D u m
n e z e u la no i. N u fa c e p a r te d in fiin ţa d iv in ă , ci xa fo st a d u m b rită d e Sf. D uh, e a a
fo st ca to ţi o a m e n ii, d a r p ă c a tu l s tr ă m o ş e s c a fo st a r s d e î n tr u p a r e a D o m n u lu i. De
a c e e a , la R a fae l, S fîn ta F e c io a ră e s te lip s ită d e a tr i b u t e l e d u m n e z e irii, d e d ia d e m e , d e
a u r e o le şi ra d ia z ă d in e a v ir tu te a d e s ă v îr ş it ă şi d r a g o s te a c o p le ş ito a r e . Ea nu s tă p c
T ro n u l d u m n e z e irii, ci lîn g ă a c e s ta , ca în tîia ru g ă to a r e . A ş a a p a r e şi in « J u d e c a ta d e
ap o i» a lui M ic h e la n g e lo . P o a te c ei d o i, s în t s in g u rii a r tiş ti ai R e n a ş te rii c a re m e n ţin
s u p r a c in s tir e a şi n u id o la tr iz a r e a N ă s c ă to a r e i d e D u m n e z e u c u m se în tîm p lă în c o n
c e p ţia c a to lic ă , d u c în d e x a g e r a r e a p în ă la im a c u la ta c o n c e p ţie şi a su m p tio . S fîn ta
F e c io a ră a r fi fo st o e x is te n tă u m a n ă o b iş n u ită fă ră n a ş te r e a lu i E m a n o il (M a te i I, 23).
3. D u p ă M a ic a D o m n u lu i, în r e g is tr u l a r ti s t i c a l lu i R a fa e l, u rm e a z ă c in s tire a ,
ru g ă c iu n e a şi m ijlo c ir e a s tin tilo r ş i în g e r ilo r . în s u ş i a r tis tu l p u r ta n u m e le A r h a n
g h e lu lu i şi l-a c in s tit ca a ta r e . în g e rii, în c r e a ţia lu i R a fa e l, s î n t n e l i p s i ţ i ; îi g ă sim
lîn g ă T ro n u l c e re s c , în s o ţin d p e M în tu ito ru l, a d m irîn d p e Sf. F e c io a ră s a u a ju tîn d
p e în n e p u tin ţe le o a m e n ilo r. F ru m u s e ţe a c h ip u r ilo r lo r, p ie r d e r e a în s p a ţiu , t r a n s
p a r e n ţa lo r c o n s titu ie p e n tr u c o m p o z iţiile a r tis tic e u n f a n ta s tic c o lo rit, u n jo c d e
lu m in i, o îm p r e u n a r e ta in ic ă a c e ru lu i c u s u fle tu l n o s tr u şi c u p r o te ja r e a n a tu rii,
în g e r ii, în o p e r a a rtis tu lu i, n u s în t sin g u ri n ic io d a tă p e n tr u a n u c ă d e a în a n g e -
lo la trie , ci ei a s c u ltă d e p o r u n c a Z id ito ru lu i s a u p u n s ta v ilă r ă u lu i d in fire a o m u lu i.
M a re le a r ti s t fu g e d e h id o ş e n ia s a ta n e i, a c e s ta v a ^ p a r e î n ta b lo u ri p ă g în e , o b
sc e n e , c u to a tă u r îc iu n e a lui.
S e n s ib ilu l a r ti s t n e în f ă ţiş e a z ă p e sfin ţi n u n u m a i ca o a p a riţie , ci e i s în t a c
tiv i. A şa e s te c a z u l S t. Io a n B o te z ă to r u l ca p r u n c s a u p ro fe t, St. G h e o rg h e c u b a
la u r u l — d e s p r e c a r e a m a m in tit — SI. P a v e l în A te n a , SI. P e tru e lib e ra t d in t e m
n iţă , c ă z în d u -i la n ţu r ile d e la m îin i şi p ic io a re e tc .
4. O c ro tire a n a tu r ii e s te u n a d in c a r a c te ris tic ile p i c to r u lu i- a r h ite c t- c o n s tr u c to r .
R a fa e l c o b o a ră c e r u l s p ir itu a l (în g e rii şi sfin ţii) si u d ă p ă m în tu l c u b u c u ria s la v e i
S tă p în u lu i şi m u lţu m ir e a o a m e n ilo r. E d e n u l lu i R a fa e l n u p a r e o f a n te z ie s a u u n
d e lir , ci o c o m u n iu n e p e rfe c tă î n tr e n a tu r a în c o n ju r ă to a r e şi om , c u n u n a c re a ţie i.
A r tis tu l r e u ş e ş te p rin n a tu r ă să rid ic e v ă lu l tr is te ţii d e p e f a ţa o m u lu i, s ă ş te a r g ă
la c r im ile m am e i în d u r e r a te p rin m în g îie r e a o c h ilo r Sf. F e c io a r e s a u s ă a d u c ă a m in
te o m u lu i d e fu riile n a tu r ii şi s tih iile a c e s te ia d in c a u z a n e le g iu ir ilo r n o a s tre . Im
p r e s io n a t d e tr ă ir e a p u s tn ic ilo r şi fo rţa lo r a s u p r a r ă u lu i, A r h a n g h e lu l p ă m în te s c
DOCUMENTARE 161
a l p e n e lu lu i tra n s c e n d e p e om c a n im e n i a ltu l. S u b til, iu b e a m ai a le s flo rile şi n ic i

o d a tă n u le -a p ic ta t r ă n it e (f ă ră r ă d ă c in i s a u p ă m în t) s a u lip s ite d e a d m ira ţia o m u
lu i (F ru m o a sa g ră d in ă r e a s ă ) . C e e x e g e z ă te r ib ilă a s p u s e lo r P s a lm is tu lu i : C e e s te
o m u l ?, o flo a re p e s te c a r e v în tu l tr e c e şi n u m a i e s te , n ici lo c a l n u i se m ai gă
se şte ... d a r to tu l s e r e f a c e p rin m ila D o m n u lu i» (Ps. C il, 15— 17). C e p ro fe ţie r e f e r i
to a r e la p o lu a re a n a tu r ii, a s t ă z i !
5. P e r so n a je a le lu m ii v e c h i in ta b lo u r ile sa le . în c e r c a s e r ă ;>i a lţii să p ic te z e
s a u s ă s c u lp te z e m a ri în ţe le p ţi a i lu m ii a n tic e , d a r e rm in ia c a to lic ă in te r z ic e a a şa
c e v a . R a fa e l p a r c ă r ă s p u n d e : «i n fa ilib ilită ţii» p a p e i în m a te rie d e c r e d in ţă şi lui
L u te r c u p rin c ip iu l s ă u « so lia fide», a d u c în d p rin p e n e l g lo ria lu i A p o llo , P in d a r,
S ib ile le (P itia ) şi m a i a le s P la to n şi A r is to te l.
F re s c a « A c a d e m ia d in A te n a » e s te o s in te z ă a c u g e tă r ii lu m ii a n tic e şi o a p r o
f u n d a re a E lo g iu lu i n e b u n ie i u m a n is tu lu i E ra s m d e R o tte rd a m . In a c e la ş i c o n te x t
fă u re ş te D isp u ta , a v in d u -1 în c e n tr u l im a g in ii p e D a n te c u trilo g ia s a : D iv in a c o
m e d ie . N e d ă m s e a m a c e c u ltu r ă s o lid ă a v e a a r tis tu l şi c e f o r ţă in im a g in a b ilă d e
p ă tru n d e re .
A c e a s tă v iz iu n e a lu i R a fa e l e s te u n p u n c t f o a rte im p o r ta n t in v e d e re a a p r o
p ie rii s a u d ia lo g u lu i în tr e B is e ric a R o m a n o -C a to lic ă şi B ise ric a O r to d o x ă . N u e s te
e x c lu s c a a r ti s t u l s ă fi a v u t le g ă tu ri c u ic o n a ri b iz a n tin i s a u c ă lu g ă r i a to n iţi p e le
rin i la R om a. E ste şi m a i s ig u r fa p tu l c ă R a fa e l p o p o s e a z ile în ş ir în fa ţa m o z a ic u
rilo r b iz a n tin e d in Ita lia , fiin d c o n v in s c ă a r ta a p a r ţin e tu tu ro r .
6. C u n o sc ă to r a l m ito lo g ie i şi c u g e tă r ii re lig io a s e p ă g în e . O ric e om d e c u l
tu r ă fa c e d e o s e b ir e în tr e c o n c re t şi fa n ta s tic , în tr e m it şi is to rie , i n tr e fa p tu l real
şi le g e n d ă . R a fa e l r e c ita în g r e a c ă şi la tin ă . Iu b e a p e P e t r a r c a ş i- l in d ig n a u s c r ie r ile
lu i A p u le iu s şi B o c c a c c io . Ilia d a şi O d is e e a . E n e id a , şi E so p e r a u in s tr u m e n te d e
v e r if ic a r e a lu c ru lu i fă c u t d e e l. N u în d r ă z n e a s ă m in tă p e n im e n i, a ic i să în ş e le şi
n ici s ă p ro v o a c e ilu z ii d e ş a rte . T o tu ş i, p e n tr u g u s tu l g r o te s c a l u n o r b o g ă ta ş i, p e n tru
a m b iţii în ş e lă to a r e a le p a p ilo r s a u c a r d in a lilo r a lu c r a t şi ta b lo u r i d e c o m a n d ă , d a r
d e v e n ite to t a tî t d e c e le b re . D o v a d ă : V is u l c a v a le r u lu i u n d e a p a r e v i r tu t e a d a to rie i,
d a r şi is p ita u c id e rii c u s a b ia ; V e n e r a ş i P sih k, s ta m p ă d e p ro fu n d ă a n a liz ă p s ih o
lo g ic ă şi d e u n r e a lis m c o p le ş i t o r ; T r iu m fu l G a la te e i, o a d e v ă r a t ă s c e n ă a p o c a lip
tic ă , c u g rifo n i şi a n im a le f a n ta s tic e , c u o a s te d e c u p id o n i, c u f ia re a le m ă rii şi doi
«cai» s a lv a to r i, in te lig e n ţii d e lfin i. In sfîrş it, m u lt- d is p u ta tu l şi t o t a t î t c o n tr a r ia tu l
ta b lo u : C e le tr e i g ra fii. E ste a d e v ă r a t, R a fa e l a r e d a t ca n im e n i a ltu l a p e titu l t r u
p u lu i fe m in in , d a r p r iv ir e a a c e s to r a îm p r ă ş tie g în d u rile i s p itito a r e şi c o p le ş e ş te p e
fe ric itu l b ă r b a t c a r e r a b d ă is p ita c u v i r tu t e a B in elu i, F ru m o s u lu i şi A d e v ă r u lu i. A şa
a g în d it e x e g e tu l a r tis t.
7. T a b lo u r i d e a n a liz ă ş i stu d iu . E ra fire s c ca m a re le a r tis t s ă p ic te z e şi u n e le
p e r s o a n e şi p e r s o n a lită ţi a le v e a c u lu i s ă u , d a r e l o fa c e t o t c u s c o p u l d e a s c o a te in
re lie f c a r a c te r e şi te m p e ra m e n te , lă c o m ia şi v ir tu te a , in d o le n ta şi p re o c u p a r e a . I a tă
n u m a i c îte v a titlu ri se m n ific a tiv e : A n g e lo ş i M a d d a le n a D o n i ; B a ld a ssa re C a sti-
g l i o n e ; P a p a Iu liu II, p r o te c to r u l a r t i s t u l u i ; L eo n X c u c ei doi c a r d i n a l i ; La d o n n a
v e la ta ; F e m e ia c u u n i c o r n u l ; I n c e n d iu l d in B o r g o ; Sf. F a m ilie s u b s te ja r , şi m u lte
a lte le .
8. Isto ria re d a tă în im a g in i. R a fa e l e r a u n n e o b o s it c e r c e t ă to r a l is to rie i. II p a :
sio n a u , p e lîn g ă d e s c rie r ile b ib lic e a le ro b iilo r, (A lu n g a r e a Iu i H e lio d o r d in te m p lu ),
m a rii fa ra o n i, g e n e ra li şi s tr a te g i a i lu m ii. P ro m is e s e p a p e i L eon X c ă d u p ă te r m i
n a r e a c a te d r a le i şi p a la tu lu i V a tio a n u lu i v a p ic ta Isto ria o m e n ir ii, a ş a cu m M ic h el-
B. O . R. — 11
a n g e lo p ic ta s e F a c e r e a , lu m ii. M a g n ific u l r e a liz a s e c e l m a i a u te n t ic c o m e n ta r iu

fr e s c ă c e n u v a fi d e p ă ş it, a ş a cu m fă c u se , în l ite r a tu r a te o lo g ic ă , Sf. V a s ile c c l M a re
p rin H e x a im e r o n u l sd u . R a fa e l n u s e o p r e ş te la u n s tr a te g ro m a n , o fă c u s e ră a lţii,
c t r e d ă fig u ra c e a m a i in te r e s a n tă a s e c o lu lu i a l V -le a , c a r e z g u d u is e A s ia şi E u
ro p a : A ttila s a u « fla g e lu m D ei». F u r ia s ă lb a tic u lu i h u n , c r e s c u t d e fa p t la R om a,
a fo s t p o to lită d o a r d e p ro n ia lu i D u m n e z e u , I n tîln ir e a P a p e i Leori III c u A ttila a
fră m în ta t m u lt p e a r tis t. D e a s e m e n e a , l n lr în g e t e a Iu i M a x e n fiu d e c ă tr e C o n s ta n
tin , r e p r e z in tă şi o re c u n o ş tin ţă a a r tis tu lu i p e n tr u a ju t o r u l lu i D u m n e z e u la o ric e
lu c r u b u n . A le g o ria J u r is p r u d e n ţa ca şi M e s s a d in B o ls e n a s i n t ta b lo u r i d e o ra ră
f ru m u s e ţe şi p ro fu n d ă m e d ita ţie .
9. S im fu l p ro p o r ţiilo r . C a o r ic e m a re a r tis t, R a fa e l a v e a s im ţu l g e o m e trie i şi a l
sp a ţiu lu i. P e rs o a n e le , c a şi fire a în c o n ju r ă to a r e , n u s în t s tiliz a te s a u s c o a s e d in s f e
ra n a tu r a lu lu i, ci s î n t re a le , u m a n iz a te , i a r d in s tih iile n a tu r ii e l r e u ş e ş te o im b lîn -
z ire , o c o o p e r a re , o « a rd e re d e to t» a d u s ă Z id ito ru lu i p rin f o lo s in ţa o m u lu i. M in -
g îie r ile P ru n c u lu i d e c ă t r e m am ă , în « m a d o n e le sa le » a p a r fire ş ti, g riju lii, n u se
e x a g e r e a z ă n im ic , S fin ta F e c io a r ă e s t e a le a s a p ă m in tu lu i p e n tr u s la v a c e ru lu i. Ea
n u -i « în z o rz o n a tă » c u p ie tr e sc u m p e , n u s tă p e s c a u n e d e p u r p u r ă şi v iso n , n u se
d e s f a tă p e tro n u ri d e a u r, n u p o a r tă d ia d e m e c u n e s te m a te , c i c ă lă to r e ş te sin g u ră ,
p r in tr e în g e ri, în d e p lin in d m a re a m is iu n e d e N ă s c ă to a r e d e D u m n e z e u .
F ig u rile u m a n e s î n t s c ă ld a te în te m p e ra m e n tu l şi c a r a c t e r u l lo r : la b ă r b a ţi a s
p rim e şi a u t o r i t a t e j la fe m e i g in g ă ş ie şi a s c u lta r e (‘« D is p u ta » ): P a rn a su l, E lib e
ra rea SI. P etru . în s u ş i lo s if a p a r e în p o s tu r a sa r e a lă d e b ă tr î n în ţe le p t, cei d re p t,
la o v î r s t ă c a r e - ş i a ş t e a p tă s f ir ş itu l şi c u m u lţu m ir e a m is iu n ii în d e p lin ită (M a d o n a
S ix tin d -D re z d a ). C h ia r a u to p o r tr e tu l tr ă d e a z ă o u n ic ă a p a r iţie în a r ta p ic tu rii.
în s ă ş i a n a to m ia p e r s o a n e lo r e s te re a lă . N u -i e x c lu s c a e l s ă 'fi fă c u t v iz ite 111
s ă li d e d is e c ţie c a şi m a e s tru l L e o n a rd o d a V in c i. S c h iţe le s a le s in t m a te m a tic c h ib
z u ite , ia r p la n u r ile d e c o n s tru c ţii s î n t e rm e tic c a lc u la te ( P a la te le V id o n i-C a ffa re lli,
P a la tu l A q u ila -R o m a , P a la tu l U a n d o lfin i-F lo re n ţa etc .).
10. L a u d e le s în t n e în s e m n a te la tă d e c e e a c e a re a liz a t. R a fa e l a fă c u t o b ie c tu l
d e la u d ă şi d e c in s tir e d in p a r te a t u tu r o r c o n te m p o ra n ilo r . F a im a sa v a d ă in u i p în ă
lâ s f ir ş itu l v e a c u r ilo r , a ş a c u m m ă r tu r is e a u f r a ţii să i d e ta le n t, m a g is tr a l z u g r ă
v iţi d e G io rg io V a s a ri ş.a. N ic i u n o m d e lite r e s a u ş tiin ţă , n ic i u n filo z o f s a u s im
p lu m u n c ito r n -a r ă m a s n e m iş c a t c în d a p r iv it c e v a d in a r ta A r h a n g h e lu lu i p e n e lu
lu i. « A p ro a p e to ţi b ă tr î n i i lu i R a fa e l, ca şi feaneile, c o p iii şi în g e r ii s în t n a iv i,
v r e a u să s p u n c ă a u o a n u m ită o r ig in a lita te fire a s c ă , o g r a tie c u c a r e s -a u n ă s c u t,
p e c a r e n u le -a d a t- o e d u c a ţia (D e n is D id e ro t). « L o g iile lu i R a fa e l s în t c o p le ş ito a re »
(J. W . G o e th e ). In c h ip u r ile d e a p o s to li, sfin ţi şi în ţe le p ţi a i a n tic h ită ţii se re d ă
e x p r e s ia in te r io r ltă ţii e x a lta te » (G. W . E. H e g e l). «La R om a, R a fa e l s e a flă in s i
tu a ţia d e o d in io a ră a lu i H e rc u le în G re c ia e ro ic ă ; to t c e e a c e s -a s ă v ir ş it m a re şi
n o b il în p ic tu r ă e s te a tr ib u it a c e s tu i e ro u ... M o a r te a lui, la 37 d e a n i, s e tin g u ia
S te n d h a l, e s te u n a d in m a rile n e n o r o c ir i p e c a r e le -a s u f e r it b ie tu l n e a m o m en e sc » .
«La R a fa e l a p a re , p e n tr u p rim a d a tă şi f ă r ă a d ă u n a a n s a m b lu lu i, a n im a ţia g in d irii
p rin s e in fru m u s e ţe a şi e le g a n ta fo rm ei... E l e s te u n m a e s tr u c a r e n - a re n e v o ie d e
c o n c e s ii şi n ic i d e c o m e n ta rii» ( J a c o b B u rc k h a r d t). « R a fae l n u c u n o ş te a u ra .şi t r a n s
fo rm a în a fe c ţiu n e in v id ia a lto ra » (H. G rim m ). «El a g în d it Î 11 fo rm e a ş a cum noi
g în d im în fraz e » (H. T a in e ).
In e p o c a m o d e rn ă « a d e v ă r a tu l p ie d e s ta l d e g lo rie i-a fo st rid ic a t lu i R a fae l n u
d e u n p o e t, n u d e u n a r tis t, n u d e u n în v ă ţa t, ci d e N a p o le o n . A tu n c i c in d în «M u-
DOCUMENTARE v 163
s e e N a p o le o n » a u fo st a d u n a te , d in to a tă E u ro p a , u n n u m ă r d e c a p o d o p e r e a le p ic
tu rii cum n u s e v o r m a i v e d e a n ic io d a tă la u n lo c — p r in tr e c a re şi o p e r e d e R a
fa e l d in S p a n ia şi I ta lia — îm p ă r a tu l a d a t, p rin a c e a s ta , p ic tu rii fra n c e z e u n n o u
im p u ls. Ia r In g re s s p u n e d e s p r e s in e că* la v î r s t a d e 12 a n i « s-a n ă p u s tit a s u p r a
lu i R a fa e l c a o f ia ră a s u p ra p ră z ii» . In g re s d e v e n i « n o u l p ro p o v ă d u ito r a l fa im e i
lu i R a fae l» , (W . W a e tz o ld t) . In fin e, « P riv in d im a g in e a lu m ii d u p ă R a fa e l, a s c u lţi
sim fo n ia u n iv e rs u lu i» ... (F. B ere n c e ).
11. D u h u l lu i R a la e l în a rta ro m â n e a s c ă . S -a r p ă r e a d e n e c r e z u t, d a r a r tiş tii
ro m â n i a u fo s t in flu e n ţa ţi în o p e r a lo r d e m a re le p ic to r a l R e n a ş te r ii. S ă n u -şi im a
g in e z e c in e v a c ă m ijlo a c e le d e in fo rm a re d in e p o c a r e s p e c tiv ă y a u ca c e le d e a s
tăz i i n u în s e a m n ă c ă ta le n te le , d e s c o p e r ir ile s a u fa p te le im p o r ta n te r ă m in e a u a s
c u n se . N ic id e c u m . F o rţa d e p ă tr u n d e r e a s p ir itu lu i, a tu n c i c a şi a s tă z i, g ă s e ş te n e
n u m ă r a te m ijlo a c e . P u ls a ţiile s u f le tu lu i lu i R a fae l, n iv e lu l a r tis tic la c a r e a ju n s e s e
e r a u b in e c u n o s c u te p re tu tin d e n i. La no i, ■să n u u ită m , e r a e p o c a D o m n u lu i M irc e a
c e l B ă trîn (1386— 1418), c u te z ă to r u l d e la R o v in e şi s tr a te g u l d e la N ic o p o le , a tî t d e
b in e c u n o s c u t în A p u s. P rin c u g e tu l, p rin ta le n tu l şi p rin in im a ic o n a r ilo r şi z u g r a
v ilo r ro m â n i a tr e c u t fio ru l a r te i R e n a ş te rii d in Ita lia p rin A to s şi p rin C o n s ta n tin o -
p o l, a ju n g în d p în ă la N o v g o ro d , V la d im ir şi S u s d a l, g ă s in d « c e ta te s tă tă to a r e » şi
« p a la t c e re sc » la S e rg h ie P o s a d în d e s ă v îr ş itu l m o n a h şi p ic to r A n d re i R u b lio v . A tît
şi e s te d e s tu l şi c o p le ş ito r să ştim c e ro l a a v u t p ă m în tu l r o m â n e s c în tr a n s m ite
re a n e m u ririi şi p rin a r tă . N u n e m ai tr e b u ie « a rg u m e n te » e x te r n e p e n tr u a î n ţe
le g e ş ir u l d e sfin ţi a n o n im i fie d in e p o c a lu i Ş te fa n c e l M a re (1457— 1504) în M o l
d o v a , fie d in p e r io a d a D o m n u lu i-m a rtir C o n s ta n tin B râ n c o v e a n u (1688— 1714), în
T ara R o m â n e a s c ă . A r ta n u a r e g r a n iţe şi n ic i n u s e p o a te î n c a d r a în tim p . Ea a re
p e r io a d e d e g lo rie , a p a r e şi s e fo rm e a z ă în e p o c i şi c iv iliz a ţii.
R a fa e l c u n o ş te a d u h u l s tr ă m o ş ilo r n o ş tr i d in D ia lo g u rile lu i P ia to n . D e c îte o ri
p r iv e g h e a la a lta r u l r e c e d e p ia tr ă « C o lu m n a lu i T ra ia n » — (11) p riv in d c u o c h ii
a r tis tu lu i e p o p e e a S a rm iz e g e tu s e i e r a in s p ir a t şi s e a p u c a d e s c h iţe s a u p ic tu r ă .
(A, se v e d e a ta b lo u l In c e n d iu l d e la B orgo). Z ile în tr e g i s t ă te a in C o lo se u m (c o n s tr u it
d e T itu s şi V e s p a s ia n ) a s c u ltîn d a ie v e a z ă n g ă n itu l g la d ia to r ilo r d in a re n ă , p r in tr e
c a r e m u lţi n e în v in ş i d a c i, sa u s c r îş n itu l d in ţilo r s a u r ă c n e te le f ia r e lo r p e n tr u c r e ş
tin ii p e rs e c u ta ţi...
O r ic in e ş tie c ă a r tis tu l, c u u c e n ic ii şi a d m ira to r ii să i, în c o n ju r a u in n e n u m ă r a te
rîn d u ri A rc u l lu i C o n s ta n tin c e l M a re (306— 337) d e lîn g ă C o lo se u m , a d m irîn d f e
te le a s p r e şi v e ş m in te le te m u ţilo r d a c i. (A se v e d e a T riu r(ilu l lu i C o n s ta n tin a su p ra
lu i M a x e n ţiu ). D e sig u r, l-a in te r e s a t p e a r tis t şi o rig in e a d a c o -ro m a n ă a s tră m o ş ilo r
n o ş tri ca p e o ric e om d e c u ltu r ă a l R e n a ş te rii. Şi d a c ă e l a in tr o d u s in p ic tu r ă p e r
s o n a je şi a le g o rii a le lu m ii v e c h i, la n o i, în p ic tu r a e x te r io a r ă a b is e r ic ilo r o rto d o x e
s a u c h ia r în s p a te le ic o n o s ta s e lo r (în s u ş i s p a te le ic o n o s ta s u lu i c a te d r a le i p a tr i a r
h a le a re im a g in e a lu i P ia to n , A r is to te l e tc .), S ib ile le , P itia , S o c ra te , H ip o c r a te şi G a -
le n a lă tu ri d e p ro fe ţi s î n t n e lip s iţi în z u g r ă v e a la e x te r io a r ă a b is e r ic ilo r n o a s tre .
A le g o riile (filo z o fia , te o lo g ia , p o e z ia , m u zic a e tc .), în s u f le tite şi in tr o d u s e in p ic
tu ră p e n tr u în tîia o a r ă d e R a fa e l a u a v u t e c o u în a rta lu i C o stin P e tre s c u (z u g ra
v u l şi a l p a ra c lis u lu i d in r e ş e d in ţa p a tr ia r h a lă ) , c a r e le -a aşezat la lo c d e c in s te
in s a la d e c o n c e rte a A te n e u lu i R om ân.
J u d e c a ta şi s f îr ş itu l lu m ii, tr a n s fo rm a re a s tih iilo r şi a lt ro s t a l c o sm o su lu i (es-
h a to n u l) se g ă s e s c la to t p a s u l, a tî t la M ic h e la n g e lo c ît şi la R a fa e l. U n ic ă la noi
e s te J u d e c a t a d e a p o i d e la V o ro n e ţ.
16 4 BISERICA O R T O D O X Ă R O M A N Ă
O ric e t in ă r in fo rm a t, p r e g ă tit s a u e d n c a t, o ric e om d e rîn d c u b u n sim t şi

cu r e s p e c t p e n tr u p a tr im o n iu l a r tis tic u n iv e r s a l şi n a ţio n a l, s e s iz e a z ă , g u s tă , in tr ă
în c o m u n iu n e cu c r e a ţia p ic to rilo r, s c u lp to rilo r şi a r h it e c ţ il o r ro m â n i. A m p re n te le
a r te i ra fa e lic e s in t e v id e n te . G . T a ta r e s c u ' ia c la r ita te a şi d ia d e m e l e ; N . G r ig o r e s c u .
a c c e n tu e a z ă c r e d in ţa s ig u r ă a a p o s to lilo r şi s f in ţilo r, ia r M a ic a D o m n u lu i — A g a p ia
a p r o a p e s e c o n fu n d ă c u g in g ă ş ia , a f e c ţiu n e a r e ţi n u t ă şi m a ie s ta te a n a ş te r ii P ru n -
c u lu i- lis u s ca în tr a n s c e n d e n ţa şi t r a n s p a r e n ţa m a d o n e lo r lu i R a fa e l. S c e n e le b i
b lic e la c ei d o i s i n t î n c a d r a te în n a tu r ă şi la p ro p o r ţia e x e c u ta t ă d e Ş c o a la lu i R a
fa el. A s a ltu r ile o s ta ş ilo r ro m â n i (lu a re a G riv iţe i, a ta c u l d e la S m îrd a n ), d e şi v ă z u te
şi a u z ite p e te r e n , a u p e n tr u n o i ro m â n ii m a ie s ta te a c e le b r e lo r ta b lo u ri a le R e n a ş
te rii. D e fa p t c e i d o i p ic to ri ro m â n i s -a u în d e s tu la t la f a ţa lo c u lu i (I ta lia -F ra n ta -B e l-
g ia e tc .) d e lă s ă m in te le m a r e lu i r e n a s c e n tis t. D e a s e m e n e a , N . T o n itz a , c u g in g ă ş ia
c o p iilo r s a u T . P a la d e ' c u u n e v a n ta i m ix t, L e c ca şi A m a n n , c u p o r tr e te s e n s ib ile ,
Ş t. L u c h ia n şi c h ia r f ir a v u l I. A n d r e e s c u , la to ţi se sim te îr tr îu r ir e a « În g e ru lu i» d in
U rb in o .
D a c ă in p ic tu r ă e s te o c u lm e , d a c ă în a r h it e c t u r ă e s te o a p a riţie , d a c ă în c o n
s tr u c ţii e s te n o v a to r, d a c ă in a r h e o lo g ie şi to p o n im ie e s te in iţia to r , R a fa e l — d e şi
nu s -a o c u p a t c u s c u lp tu r a fiin d u m b rit d e B ra m a n te , u n c h iu l să u , şi M ic h e la n g e lo
« tira n u l» s ă u — a in s p ir a t p e c r e a to r i ai « c h ip u rilo r» c io p lite . A s tfe l A. R o d in , H.
M o r e m a e s ir u şi p r ie te n c u C. B rîn c u şi — a u fo s t u rm ă riţi d e u m b ra lu i R a fae l. C el
d in tîi s p u n e a c ă a d e v ă r u l la R a fa e l a c r e a t c e le la lte în s u ş ir i şi m a i a le s d ra g o s te a .
O ric e la R a fae l, «cu lu m in ă şi s tr ă lu c ire ca d e sm a lţ, o fe ră t o n a lită ţi p ro a s p e te , v e
s e le ca d e flo ri. A re tin e r e ţe a v e ş n ic ă a lui R a fa e l În su ş i. Ea p a r e im a g in a ră , <Jaf
a c e a s ta d o a r p e n tr u c ă a d e v ă r u l o b s e r v a t d e p ic to ru l d in U rb in o n u e s te c e l a l l u
c r u rilo r p u r m a t e r i a l e ; e s te d o m e n iu l s e n tim e n te lo r, o r e g iu n e în c a r e fo rm e le şi
c u lo rile s in t t r a n s f ig u r a te d e b u c u ria d ra g o ste i...» P a tr ia r h u l s c u lp tu r ii m o d e rn e , « ţă
ra n u l d e la D n n ă re » , C o n s ta n tin B râ n c u şi, în tîln in d u - s e c u a r t a lu i R a fae l, la R om a
(1905), a fo st d e o s e b it d e im p re s io n a t. V ă z in d « Z id ire a o m u lu i» în C a p e la S ix tin ă , a
d e v e n it t r ib u t a r lu i M ic h e la n g e lo ; p riv in d « c ă d e re a în p ă c a t» , s c e n ă b ib lic ă c u tr e
m u r ă to a r e a lu i S a n z io , a r tis tu l ro m â n a c r e a t şi e l c u d a lt a d in tru n c h i c u n o s c u ta
p i e s ă : A d a m ş i E va . M a sa tă c e rii, L ada d r a g o s te i şi m ai a le s C o lo a n a lă ră siir ş it
n u s î n t s tr ă in e d e g in d ir e a a r tiş tilo r R e n a ş t e r i i : M a g n ific u l (P ie ta ), A n g e lic u l (M es-
sa di B o lse n a), E n c ic lo p e d ic u l (C in a c e a d e ta in ă ). R u g ă c iu n e a — p ie s ă s c u lp tu r a lă
d e e le v a ţ i e în a r ta b r â n c u ş ia n ă — î n c o n ju r a tă d e d u h u l e v la v ie i şi a l s m e re n ie i, a re
u lu ito a r e a s e m ă n ă r i c u s c e n e b ib lic e a le N o u lu i T e s ta m e n t. D a r, s e r e ţin e u n lu c ru ,
R a fae l, c u to a tă lib e r ta te a c o n f e s io n a lă în c u g e ta re , re d ă c h ip u l c e lu i ce se ro a g ă
p lin d e sin e , m în a d r e a p tă r id ic a tă a m e n in ţă to a r e c ă tr e c e r (S tu d iu p e n tr u o c o m
p o z iţie ). O r, la B râ n c u ş i, c h ip u l r u g ă to r u lu i e s te c u c a p u l s p r e p ă m în t, c u m îin ile
la p ie p t, c a v a m e ş u l, î n c o n ju r a t d e s in c e r ă p o c ă in ţă . G in g ă ş ia , s e n s ib ilita te a , c o p le
ş ire a n a tu r ii c u s i n c e r ita te a n a ti v ă a c o p ilu lu i d in a r ta r a fa e lic ă a u g ă s it e c o u în
m u lte p ie s e a le lui C. B râ n c n ş i (C a p d e c o p il, C a p d e te tită etc .). în ţe le p ţii lu m ii
v e c h i re a d u ş i in a r ta p ic tă rii şi s c u lp tu rii d e c ă tr e m a rii c r e a to r i ai R e n a ş te rii a p a r
şi în a r ta b r â n c u ş ia n ă (D u h u l lu i B uda, S o c ra te e tc .). In a te l ie r u l să u , s c u lp to r u l
ro m â n a v e a , p r in tr e a lte le , n e n u m ă r a te ta b lo u ri lito g r a f ia te a le m a d o n e lo r rafaeliGe
c o n s id e r în d u - le c e le m ai p u ra şi s e n in e c re a ţii a le m iin ii o m u lu i.
12. C re a ţia lu i R a la e l în c u ltu r a g e n e r a lă . N o i ro m â n ii, a şa c u m am v ă z u t m ai
su s, am fo st re c e p tiv i to td e a u n a la c e e a ce e s te u n iv e r s a l şi c o p le ş ito r. D e a c e e a in
c u ltu r a g e n e ra lă , în fo rm a ţie şi e d u c a ţie , e p o c a R e n a ş te rii e s t e epoca în tr e b ă r ilo r . •
DOCUMENTARE 165
Ş i o ric in e s e b u c u ră c în d m o n o g ra fii, a lb u m e d e a r tă p e e p o c i s a u p e rs o a n e , e x p o
z iţii şi v e r n is a j e a p a r s a u s în t o r g a n iz a te în ţa r a n o a s tr ă a ti t în c a p ita lă , c it şi în
c e le la lte o r a ş e a le P a trie i. Im p re s io n a t d e Ita lia r a fa e lic ă , m a r e le is to r ic a l n e a
m u lu i ro m â n e s c a s c ris la s f îr ş itu l se c . a l X lX -le a : « ...O d ăile lu i R a fa e l — Le s ta n z e
— s în t d e c e a la ltă p a rte . S a n z io r e p re z in tă în p ic tu r ă p o lu l o p u s c e lu i în f ă ţiş a t d e
M icheflangelo... u n u l d e ta lii a n a to m ic e , a ltu l p o s tu r i lin iş tite o ri s e n in e , e c h ilib ru l
d e s ă v îr ş it a l c u lo rii, f e ţe b la jin e şi b lo n d e . V e ş n ic lu m in a g a lb e n ă - a u r ie , c a re p a re
u n r e fle c t a l sfin ţe n ie i c e lo r z u g r ă v iţi, a c o p e r ă fre s c a to a tă , d în d u - i u n c a r a c te r d e
d iv in iz a r e m a i p u te r n ic în c ă . R u la e l e d iv in ... (su b lin . N . Io rg a , A m in tir i d in Ita lia ,
1895).
P ro fe s o ru l d e is to r ia a r te i şi c r itic d e a r tă , to to d a tă , s p u n e a s t u d e n ţilo r şi iu b i
to r ilo r d e fru m o s : « ...p u te m a firm a fă ră e x a g e r a r e c ă a s p ir a ţiile şi t o a t e c u c e r ir ile
p ic tu rii R e n a ş te rii s e în tiln e s c în R a fae l. El c o n s titu ie s in te z a s u p r e m ă a a c e s te i m iş
c ă r i p ro d ig io a s e şi d e v in e o a re c u m fig u ra ei c e a m ai r e p r e z e n ta tiv ă . In e l n e lin iş te a
is c o d ito a r e a u n o ra , a v în t u l p lin d e c r e d in ţă a l a lto ra , p a n te is m u l şi s e n z u a lita te a
p ă g în ă a u n e i a tr e ia c a te g o rii se îm b in ă in c h ip n a tu r a l. In e l a s p e r i t ă ţ i le şi n e p o tr i
v ir ile a c e s to r te n d in ţe se a r m o n iz e a z ă , ia r o p e r a sa a p a r e ca u n f ru c t d e lic io s şi m a
t u r a l tu tu r o r a c e lo r o p e ra ţii, c a r e a u p r e c e d a t v e n ir e a sa şi c a r e a u n e c e s ita t p o a te
o s u tă d e a n i d e f ră m în tă ri şi d e e x p e r ie n ţe p e te r e n u l artei,.
A m u r it fo a rte tîn ă r , d u p ă c e tr ă is e u n a d in v ie ţile c e le m ai p lin e şi m ai fru c
tu o a s e . Îm p r e ju r ă r ile f a v o ra b ile a u fă c u t c a s ă n u -şi in te rz ic ă n im ic d in c e e a ce
c o n tr ib u ie la f e ric ire a u n e i v ie ţi c o m p le te . D in m o m e n tu l în c a r e a c tiv ita te a sa se
p o a te u rm ă ri, e l se p r e z in tă ca o fiin ţă s e d u c ă to a r e , o p o d o a b ă a I ta lie i a c e lo r v re m i,
T r ă ie ş te d e p lin , in te n s... E ste fă c u t p a rc ă să g u s te v o lu p ta te a p rin s p i r i t şi p rin s im
ţu ri, în tr - u n g r a d p e c a r e n ic i u n a lt om în a in te d e e l nu-1 a tin s e s e . A c e a s tă d is p o
z iţie îi r e v in e d e la fire a sa in tim ă , d e la c o n s titu ţia s u f le tu lu i să u . D in a c e a s tă p r i
c in ă , e l a a ju n s să n e d e a ' în lu c r ă r ile s a le c e le m ai a rm o n io a s e e x e m p la r e d e o p e r e
a rtis tic e , d in c îte s e c u n o sc...» (G e o rg e O p re s c u , M a n u a l d e isto ria a rte i, 1943), R ă-
d u le s c u -M o tru , V a s ile P â rv a n , T. V ia n u , G. C ă lin e s c u ş.a. i-a u în c h in a t p a g in i a le s e .
De fa p t d in n ic i u n c u rs u n iv e r s ita r, m a n u a l, m o n o g ra fie , in d ic a ţii b ib lio g ra fic e r e
f e rito a r e la a r tă n u lip s e ş te n u m e le lu i R a fa e l-p ic to ru l, a r h ite c tu l, c o n s tr u c to r u l şi
c h ia r p o e tu l.
La cei p e s te 500 d e a n i d e la in tr a r e a în lu m e a a c e a s ta a a r tis tu lu i şi la p e s te
470 d e a n i d e la t r e c e r e a s p re v e ş n ic ie , a d u c e m şi n o i s m e rit o m a g iu şi c u v în t d e
v e ş n ic ă p o m e n ire . F r e d B e re n c e , m a re s p e c ia lis t în a r ta R e n a ş te rii, s c r i a : « R afael,
sim b o lu l în s u ş i a l R e n a ş te rii, sin te z a A te n e i şi a F lo r e n ţe i, a lu m ii p ă g în e şi a lu m ii
c re ş tin e , a s o rb it d in t o a t e iz v o a re le . D a r în c re u z e tu l in d iv id u a lită ţii s a le , e le m e n
te le s tr ă in e se to p e s c în tr - u n a m a lg a m n o u şi r e n a s c fra g e d e , tin e r e ş ti, fe c u n d e .
N ic i u n a lt a r tis t, p ic to r s a u s c u lp to r, m u z ic ia n s a u ro m a n c ie r, n -a a m in tit v r e o
d a tă o m u lu i, m ai m u lt d e o ît R a fa e l şi c u a tî t a in te n s ita te , c ă e l n u s-a n ă s c u t d o a r
p e n tr u a fi s c la v , ci p e n tr n a lu a p a r te la m is te ru l şi la b u c u r ia lu m ii, b u c u r ie p e
c a r e o a lu n g ă d e p e p ă m în t, p e n tr u c ă o a lu n g ă şi d in s u fle tu l să u . Ş i to tu ş i, b u c u ria
s e a r a t ă p e s te tot...» (R a la e l sa u p u te r e a s p ir itu lu i, 1936).
A c e a s tă b u c u rie e s te p a r c ă m a i c o p le ş ito a r e şi t r a n s p a r e n tă în ta b lo u rile , s c e
n e le şi ic o a n e le u n d e a p a r e S fîn ta " F e c io a r ă M a ria . R a fa e l r e d ă p r in penel im n u l
sau C în ta r e a F e c io a re i M a ria , la v e s te a în tr u p ă r ii lu i M e sia (L uca I, 46— 55). D e
a c e e a n u e s te s u r p r in z ă to r d e c e L u c e a fă ru l p o e z ie i ro m â n e ş ti, c a r e a v e a o a le a s ă
B. O . R. — 12
c u ltu r ă filo z o fică , o s e n s ib ilita te d e o s e b ită , sim t c ritic , t r ă i r e c r e ş tin ă , d a r şi ta le n t

p o e tic , M ih a i E m in e sc u a v e ş n ic it c r e a ţia M a re lu i a r tis t şi a s u p r a c in s tit p e M a ic a
D o m n u lu i s c riin d :
«R afael, p ie r d u t .în v is u ri c a - n tr - o n o a p te î n s te la tă
S u fle t îm b ă ta t d e ra z e şi d - e te r n e p rim ă v e ri.
T e -a v ă z u t şi-a v is a t r a iu l c y g r ă d in i îm b ă ls ă m a te ,
T e-a ' v ă z u t p lu tin d r e g in ă p r in tr e în g e rii d in cer...» .
D iac. c o n f. P. I. DAV1D
SU RSE B IB L IO G R A FIC E
R a ta e l, A n to lo g ie şi te x te , s e le c ţia im a g in ilo r şi c r o n o lo g ia d e V a s ile F lo re a ,

Ed. M e rid ia n e , B u c u re ş ti, 1967, Id e m , V ia ţa lu i R a l a e l ; G io rg io V a s a ri, V ie ţ il e p ic
to rilo r, s c u lp to r ilo r şi a r h ite c ţilo r , T r a d u c e r e şi n o te d e Ş te fa n C ru d u , E d iţia a If-a
r e v ă z u tă şi a d ă u g ită , Ed. M e rid ia n e , B u c u re ş ti, 1968, v o i. II ; F re d B e re n c e , R e n a ş
te r e a ita lia n ă , T r a d u c e r e d e M a ria C a rp o v , B ib lio te c a d e a r tă , Ed. M e rid ia n e , B u c u
re şti, 1969; G. O p re s c u , M a n u a l d e isto ria a rte i, v o i. I, B u c u re ş ti, 1943; O . T a fra li,
M a n u a l d e isto ria a rte lo r, E d. C a r te a R o m â n e a s c ă , B u c u re ş ti, v o i. I, 1927; H. \V .
V a n L oon, Isto ria a rte lo r, T ra d u c e re a tê I. T o to iu , B u c u re ş ti, 1944; L uis B re h ie r,
L 'art c h r i ti e n . P a ris, 1928; N o u v e l l e H is to ir e U n iv e r s e lle d e L 'A r t, s u b în d ru m a r e a
lui M a rc e l A u b e rt, T om II, P a ris, 1932; A n d r e F 61irien, V i e ţ i l e şi o p e r e le c e lo r m a i
În s e m n a ţi p ic to r i v e c h i ş i m o d e r n i, T r a d u c e r e d e L iv iu C o sm a . A n to lo g ie d e te x te
şi s tu d iu in tr o d u c tiv d e Irin a M a v ro d in , B ib lio te c a d e a r tă , Ed. M e rid ia n e , B u c u
re ş ti, 1 9 Ş 2 ; J u r g is B a ltru s a itis , E v u l m e d iu la n ta s tic , T r a d u c e r e d e V a le n tin a G ri-
g o re s c u , C u v în t în a in te d e D an G rig o re s c u , Ed. M e rid ia n e , B u c u re ş ti, 1975 ; G e rm a in
B azin, C la sic, b a ro c ş i ro co co , în r o m â n e ş te d e C o n s ta n ta T ă n ă s e s c u , Ed. M e rid ia n e ,
B u c u re şti, 1970; V ic to r L a z a re v , Isto ria p ic tu r ii b iz a n tin e , T r a d u c e r e d e F lo rin C hi-
riţe s c u , P r e f a ţă d e V . D ră g u ţ, Ed. M e rid ia n e , B u c u re ş ti, 1980: M ih a il A lp a to v , Isto ria
a rte i, v o i. II, Ed. M e rid ia n e , B u c u re ş ti, 1965; V irg il V ă tă ş ia n u , Isto ria a r te i e u r o p e n e .
A rta d in p e r io a d a R e n a ş te rii, Ed. M e rid ia n e , B u c u re ş ti, 1972.
UN ELE A S PE C T E P R IV IN D RE LA ŢIIL E
ST A T -B ISE R IC A IN ŢĂ R IL E O C C ID E N T A L E
R e p re z e n ta n ţii v ie ţii r e lig io a s e d in R o m ân ia , lid e rii şi a c tiv iş tii u n o r p a r tid e

p o litic e , p r e s a r e lig io a s ă şi c e a la ic ă a u in iţia t a m p le d e z b a te r i în le g ă tu ră c u v ii
to ru l s t a t u ţ ju r id ic a l c u lte lo r şi o r g a n iz a ţiilo r re lig io a s e d in R o m â n ia .
' R e la ţia s ta t- r e p r e z e n ta n ţii v ie ţii re lig io a s e e s te u n a d in tr e p r o b le m e le c e le m ai
d e z b ă tu te , în le g ă tu r ă c u c a re s e fo rm u le a z ă c e le m ai d if e r ite şi c o n tra d ic to rii p u n c
te d e v e d e re . C îte v a c u lte şi a s o c ia ţii re lig io a s e (r e c e n t r e c u n o s c u te ) c e r c a S ta tu l
ro m â n s ă n u a ib ă n ic i m ă c a r d r e p tu l d e a d e s fă ş u r a a c t i v it a t e a d e c u n o a ş te r e a o r
g a n iz ă rii şi a c tiv ită ţii s u b ie c ţilo r v ie ţii re lig io a s e . O m a re p a r te a c re d in c io ş ilo r şi
u n ii c le ric i c o n s id e ră c ă S ta tu l n u p o a te fi p r iv a t d e a c e s t d r e p t. Şi la ic ii s în t îm p ă r
ţiţi ; u n ii s u s ţin p H n c tu l d e v e d e r e a l p rim e i o rie n tă ri, ia r a lţii, şi a c e ş tia s în t m a
jo r it a te a , p le d e a z ă p e n tr u d r e p tu l S ta tu lu i d e a c u n o a ş te o r g a n iz a r e a şi a c tiv ita te a
s u b ie c ţilo r v ie ţii re lig io a s e şi d e a v e g h e a ca a c e ş tia s ă r e s p e c te le g ile şi c o n s ti
tu ţia ţă rii. C îte v a p rin c ip ii p riv in d r e la ţiile S ta t-B is e ric ă s - a u c o n tu r a t în n o u a c o n
s titu ţie , u r m ă to a r e le şi m ai a le s fo rm e le c o n c r e te o r g a n iz a to r ic e şi ju r id ic e d e m a
te r ia liz a r e a a c e s to r a v o r fi fo rm u la te p rin n o u a le g e a c u lte lo r.
A r fi lo g ic şi d e m o c ra tic ca in e la b o r a r e a s ta tu tu lu i j u r id i c a l r e la ţiilo r S ta t-
B iseri :ă Sil R o m â n ia s ă fie a n tr e n a ţi şi c re d in c io ş ii, in te le c tu a lii, c e tă ţe n ii c a r e d o
re s c să p a r tic ip e la e la b o r a r e a şi c o n c re tiz a re a n o u lu i s is te m p o litic d e m o c r a tic d in
ta r a n o a s tră . P e n tru r e a liz a r e a a c e s tu i d e m e rs s e im p u n e c a m ijlo a c e le m a s s-m e d ia
să a ju t e o p in ia p u b lic ă să se d o c u m e n te z e în le g ă tu r ă cu e x ig e n ţe le d e m o c r a tic e a le
re la ţiilo r S ta t-B is e ric ă e x is te n te în ţă r ile o c c id e n ta le .
M o d e le le o c c id e n ta le a le r e la ţiilo r S ta t-B is e r ic ă d ife ră e s e n ţia l în fu n c ţie d e
r e a liz a r e a s a u n u a s e p a r ă r ii B ise ric ii d e S ta t şi a S ta tu lu i d e B ise ric ă. S e p a r a r e a
B ise r ic ilo r d e S ta t în s e a m n ă o m a i m a re a u to n o m ie în o r g a n iz a r e a şi tun<~‘io n a r e a
lor, d a r se o fe ră m a i p u ţin e p o s ib ilită ţi le g a le p e n tr u p a r tic ip a r e a a g e n ţilo r v ie ţii
re lig io a s e la s p r ijin ir e a f u n c ţio n ă r ii s u b s is te m e lo r n e r e lig io a s e a le s o c ie ţa ţii. In a c e s t
DOCUMENTARE 16 7
caz, d e re g u lă , S ta tu l n u -şi a su m ă n ic i o o b lig a ţie în s a la r iz a r e a c le r ic ilo r şi în a s i

g u r a re a c e lo r la lte c h e ltu ie li' a le B ise ric ilo r. In ţă r ile in c a r e n u s - a re a liz a t s e p a
r a r e a B ise ric ilo r d e S ta t, s e g a r a n te a z ă o m ai re d u s ă a u to n o m ie a a c e s to r a . D e r e g u lă
a c e s te s t a te a s ig u r ă s a la r iz a r e a c le r ic ilo r şi r e a liz a r e a c e lo r la lte fo n d u ri n e c e s a r e fu n c
ţio n ă rii in s titu ţiilo r re lig io a s e . D a r m a jo r ita te a s ta te lo r c a r e s e g ă s e s c în a c e a s tă s i
tu a ţie s’ta b ile stf u n e le c o n d iţii în c a r e a s ig u r ă fin a n ţa re a a c tiv ită ţii c u lte lo r . R e s p e c
tiv e le s t a te îşi ia u d r e p tu l d e a se p ro n u n ţa , d e a -ş i d a a c o r d u l ,'î n u n e le la tu r i a le
o rg a n iz ă rii şi a c tiv ită ţii c u lte lo r : c r e a r e a u n o r noi u n ită ţi b is e ric e ş ti ; n u m ire a p r e o
ţilo r, p ro to p o p ilo r, e p is c o p ilo r, c o n s u lta r e a c r e d in c io ş ilo r p e n tr u a se v e d e a d a c ă sîi%t
m u lţu m iţi' d e a c tiv ita te a p re o ţilo r e tc . C u lte le c a r e d o re s c s ă e v ite acest c o n tro l
r e n u n ţă la c o n tr ib u ţia f in a n c ia ră a s ta tu lu i.
A tit în ţă r ile în c a r e s -a r e a liz a t s e p a ra r e a B ise ric ii d e S ta t, c ît şi în c e le in
c a r e n u s-a e f e c tu a t a c e a s tă o p e ra ţie , s e a s ig u r ă u n se t m ax im d e d r e p tu r i şi l ib e r
tă ţi re lig io a s e . V o lu m u l d r e p tu r ilo r şi lib e r tă ţilo r r e lig io a s e g a r a n ta t d e ţă r ile o c c i
d e n ta le n u d e p in d e d e m o d a lita te a şi g r a d u l im p lic ă rii S ta tu lu i în c u n o a ş te r e a s a u
c o n tro lu l o rg a n iz ă rii şi a c tiv ită ţii c u lte lo r, ci d e d e m o c ra tis m u l re g im u lu i p o litic , d e
v o in ţa d e m o c ra tic ă a p a r tid e lo r p o litic e c a re d e ţin p u te r e a . U nii s p e c ia liş ti s în t t o
tu ş i d e p ă r e r e că în c o n d iţiile s e p a ră r ii B ise ric ii d e S ta t e x is tă c o n d iţii o p tim e p e n tr u
f ă rîm iţa re a o r g a n iz a ţio n a lă a B ise ric ilo r, p e n tr u p r o lif e r a r e a o r g a n iz a ţiilo r şi a s o c ia
ţiilo r r e lig io a s e , p e n tr u r e p ro d u c e r e a v ie ţii re lig io a s ă n u n u m a i p rin a c ţiu n e a u n o r
a g e n ţi re lig io ş i in s titu ţio n a liz a ţi, ci şi p rin e x is te n ta u n o r m iş c ă ri r e lig io a s e f lu c tu a n te .
I n tr-o s e rie d e ţă r i o c c id e n ta le S ta tu l s e im p lic ă în d e r u la r e a a s p e c te lo r e x t e
r i o a r e a le r e la ţiilo r d in tr e a g e n ţii v ie ţii re lig io a s e . D u p ă cum e s te c u n o s c u t, a c e s te r e
la ţii s în t p a ş n ic e s a u d e lu p tă , în fu n c ţie d e m o d u l în c a r e su b ie c ţii v ie ţii re lig io a s e
c o n c e p a c tiv ita te a d e m is iu n e , d e e v a n g h e liz a r e s a u d e p r o p a g a n d ă r e lig io a s ă . P e n tru
e v ita re a u n o r s itu a ţii te n s io n a te , le g is la ţiile u n o r ţă r i a u s ta b ilit n o rm e le p e c a r e t r e
b u ie s ă le re s p e c te o ric e B ise ric ă s a u o rg a n iz a ţie în d e s f ă ş u r a r e a a c t i v it ă ţ i lo r m e n
ţio n a te .
C h ia r şi în u n e le d in ţă rile în c a r e n u a a v u t lo c s e p a r a r e a B ise ric ii d e S ta t,
c o n s titu ţiile s a u le g ile c u lte lo r s ta b ile s c c ă s ta tu t e le d e o r g a n iz a r e şi fu n c ţio n a r e a le
c u lte lo r se a p r o b ă d e o rg a n e le d e s t a t sa u c ă o r g a n iz a r e a şi a c t i v it a t e a c u lte lo r se
fa c c o n fo rm le g ii c u lte lo r.
In c e a m ai m a r e p a r te a ţă r ilo r o c c id e n ta le , p rin c o n s titu ţie s a u le g e a c u lte lo r,
S ta tu l îşi r e z e r v ă d r e p tu l d e a lim ita d r e p tu r ile şi l ib e r tă ţile r e lig io a s e a tu n c i c în d
fo lo s ire a a c e s to r a p u n e în p e ric o l s e c u rita te a n a ţio n a lă , o rd in e a p u b lic ă , b u n e le m o
r a v u ri e tc .
In c o n c lu z ie , s e p o a te a firm a c ă m a jo r ita te a m o d e le lo r, d e r e la ţii S ta t-B is e ric ă
d in ţă r ile d e m o c ra tic e o c c id e n ta le se c a r a c te riz e a z ă p r in tr - o m ai r e d u s ă s a u m ai a m p lă
p a r tic ip a r e a S ta tu lu i la o r g a n iz a r e a şi f u n c ţio n a r e a B ise ric ilo r şi, la d e s f ă ş u r a r e a S ta
tu lu i în n o rm a r e a c a d ru lu i d e e x is te n ţă şi a c tiv ita te a c u lt e lo r ’; S ta tu l c o n tro le a z ă
d a c ă a g e n ţii v ie ţii r e lig io a s e re s p e c tă c o n s titu ţia şi le g ile ţ ă r i i ; d r e p tu l S ta tu lu i d e
a c u n o a ş te s a u d e a c o n tro la a n u m ite a s p e c te a le o rg a n iz ă rii şi a c ti v it ă ţ i i c u lte lo r;
d r e p tu l S ta tu lu i d e a i n te r v e n i c u m ă s u ri ju rid ic e , a d m in is tr a tiv e şi ju d e c ă to r e ş ti
c în d se p r o d u c ile g a lită ţi şi a n o m a lii în v ia ţa re lig io a s ă s a u c în d c r e d in c io ş ii s în t
n e m u lţu m iţi d e a n u m ite a c tiv ită ţi a le u n o r B ise ric i şi o rg a n iz a ţii r e lig io a s e e tc .
P e n tru ilu s tr a r e a a fir m a ţiilo r fă c u te v o m r e p ro d u c e o s e r ie d e p r e v e d e r i d in
u n e le c o n s titu ţii si le g i a le c u lte lo r, tn v ig o a re , d in c îte v a ţă r i o c c id e n ta le .
C o n s titu ţia B e lg ie i (1831, cu a m e n d a m e n te le p în ă în 1988)
A r t. 16 : S ta tu l n u a re d r e p tu l s ă in te r v in ă n ic i in n u m ire a , n ic i în c o n s a c r a r e a
s lu jito r ilo r c u lte lo r, n ic i să le in te rz ic ă a c e s to r a s ă c o re s p o n d e z e c u s u p e rio rii lo r
sa u s ă p u b lic e a c te l lo r, c u e x c e p ţia , în a c e s t u ltim caz, a ră s p u n d e r ii în m a te rie d e
p r e s ă şi p u b lic a ţii.
C o n s titu ţia R e g a tu lu i D a n e m a rca (1953)
A r t. 4 : B ise ric a E v a n g h e lic ă L u te ra n ă e s te B ise ric a n a ţio n a lă d a n e z ă şi ca a ta r e
e s te s u b v e n ţio n a tă d e S t n t ;
A r t. 61 : S ta tu tu l B ise ric ii n a ţio n a le v a fi r e g le m e n ta t p rin le g e .
C o n s titu ţia le d e ra lă a C o n lc d c r a tie i e lv e ţ i e n e (1874)
A r t. 5 0 : L ib e ra e x e r c ita r e a 'c u l t u l u i e s te g a r a n t a t ă în c a d r u l lim ite lo r b u n e lo r
m o r a v u ri $i a l o rd in ii p u b lic e .
C a n fo a n e le şi c o n fe d e ra ţia îşi re z e r v ă d r e p tu l d e a lu a m ă s u r ile c o n v e n a b ile
p e n tr u m e n ţin e r e a o rd in ii p u b lic e şi a p ă c ii î n tr e m e m b rii .d if e r ite lo r a s o c ia ţii r e li
g io a s e , c ît şi p e n tr u p r e v e n ir e a a m e s te c u lu i a u to r ită ţilo r e c le z ia s tic e în d r e p tu r ile

c e tă ţe n ilo r şi a le S ta tu lu i.
C o n s titu ire a d e e p is c o p a te p e t e r ito r iu l e lv e ţ ia n e s te s u p u s ă a p r o b ă r ii C o n fe
d e r a ţie i.
C o n s titu ţia C a n to n u lu i e lv e ţia n J u ra (1977)
A r t. 1 3 4 : L e g e a re g le m e n te a z ă c a z u rile în c a r e S ta tu l a c o rd ă s u b v e n ţii B ise
ric ilo r.
C o n s titu ţia C a n to n u lu i e lv e ţia n V a u d (1885, a m e n d a tă în 1990)
A rt. 1 3 : P a ro h iile îşi a le g p a s to r ii şi a le g e r e a e s te r a tif ic a tă d e C o n siliu l d e
S ta t.
C o n s titu ţia C a n to n u lu i e lv e ţia n G e n e v a (1847, a m e n d a tă î n 1958)
A r t. 164 : S ta tu l şi c o m u n e le n u s a la riz e a z ă şi n u s u b v e n ţio n e a z ă n ic i u n c u lt.
N im e n i n u p o a te fi o b lig a t să c o n trib u ie p rin im p o z it la în tr e ţ in e r e a u n u i c u lt.
L e g e a c u p r iv ir e la B iseric a e v a n g h e lic ă re lo rm a tă d in C a n to n u l V a u d (1965,
a m e n d a tă în 1977)
A r t. 6 : C r e a r e a u n o r n o i p a ro h ii s a u a u n o r n o i p o s tu r i f in a n ţa te d e s ta t, in
s t i tu i r e a s a u s u p r im a r e a u n e i s ă r b ă to r i, a s ig u r a r e a c o n d iţiilo r n e c e s a r e p e n tr u o b u n ă
d e s f ă ş u r a r e a s e r v ic iilo r d iv in e a le c u ltu lu i, m ă s u r ile s a u d is p o z iţiile d e n a tu r ă să
im p u n ă o b lig a ţii fin a n c ia re S ta tu lu i s a u c o m u n e lo r şi, în g e n e r a l, to t c e e a ce ţin e d e
d o m e n iu l te m p o ra ru lu i s în t r e g le m e n ta te d e a u to r ita te a le g is la tiv ă s a u d e C o n siliu l
d e S ta t. In a c e s te m a te rii B ise ric a a r e d r e p tu l s ă fa c ă p r o p u n e r i şi tr e b u ie s ă fie
c o n s u lta tă ;
A r t. 5 5 : C o n s iliu l s in o d a l şi ş e fu l D e p a rta m e n tu lu i C u lte lg r a u ş e d in ţe c o m u n e ,
d a c ă u n u l s a u a ltu l s o lic ită a c e s t lu c ru . Ş e fu l D e p a rta m e n tu lu i p r e z id e a z ă a c e s t e ş e
d in ţe ;
A r t. 7 5 : O ric în d , d a c ă e l c r e d e c ă in te r e s e le B ise ric ii o c e r, C o n s iliu l s in o d a l
p o a te tr a n s f e r a u n p a s to r. D e c iz ia v a tr e b u i r a tif ic a tă d e C o n s iliu l d e S ta t.
L e g e re fe r ito a r e la e x e r c ita r e a r e lig ie i c a to lic e In C a n to n u l V a u d (1970)
A r t. 5 : La p r o p u n e re a a u to r ită ţilo r e c le z ia s tic e c a to lic e , C o n siliu l d e S ta t p o a te
n u m i p re o ţi în u n e le in s titu ţii ş c o la re , s p ita le şi p e n i t e n c i a r e ; a c e ş ti p re o ţi îş i d e s
f ă ş o a ră lib e ri a c t i v it a t e a în lim ita le g ilo r şi a r e g le m e n tă r ilo r în v ig o a r e ;
A r t. 6 : S c r is o r ile p a s to r a le a le a u to r ită ţii d io c e z a n e s î n t c o m u n ic a te C o n siliu lu i
d e S ta t p e n tr u in fo rm a re a sa.
L e g e a o rg a n iză r ii c u lte lo r d in c a n to n u l B ern a (1945)
A r t. 1 : B ise ric a r e f o r m a tă e v a n g h e lic ă , B ise ric a ro m a n o - c a to lic ă şi B ise ric a v e -
c h e - c a to lic ă s î n t B ise ric i n a ţio n a le r e c u n o s c u te ;
A rf. 4 : A lte c o m u n ită ţi re lig io a s e p o t fi r e c u n o s c u te d e d r e p t p u b lic p rin le g e .
C o n d iţiile , e x ig e n ţe le » şi e f e c te le r e c u n o a ş te r ii v o r fi fix a te p r in tr - o le g e s p e c ia lă ;
A r t. 25 : T o ţi e c le z ia s tic ii a d m işi în c le ru l d in c a n to n u l B e rn a tr e b u ie să fie c o n
firm a ţi d e d ir e c to r u l d e c u lte sa u , în n u m e le să u , d e p re fe c t, c o n fo rm a rt. 133 d in
C o n s titu ţia c a n to n a lă ;
A r t. 5 4 : F o n d u r ile s p e c ia le a le p a ro h iilo r şi fu n d a ţiilo r c u ltu r a le s a u re lig io a s e
n u p o t fi fo lo s ite d e c ît c o n fo rm s c o p u lu i şi d e s tin a ţie i lo r.
L e g e p r iv ito a r e la lib e r ta te a B ise ric ii c a to lic e (c a n to n u l T IC IN O ) (1886)
A r t. 1 5 : In p a r o h iile s a u filia le le în c a r e a lo c a ţia s a u c h e ltu ie lile p e n tr u c u lt
s l n t s u p o r t a te to ta l s a u în p a r te d e c o m u n ă , m u n ic ip a lita te a a r e d r e p tu l d e a n u m i
u n m e m b ru în c o n s iliu l p a ro h ia l, d a c ă a c e s ta e s te c o m p u s d in tre i p e rs o a n e , şi doi
m e m b ri, d a c ă a c e s ta e s te fo rm a t d in m ai m u lt d e tre i.
C o n s titu ţia R e p u b lic ii F ra n c e z e (1958)
A rf. 2 : F r a n ţa e s te o re p u b lic ă ... la ic ă ... Ea r e s p e c tă t o a t e c r e d in ţe le .
C o n s titu ţia G e r m a n ie i (1919, 1949)
A r t. 7 (1 9 4 9 ): R e lig ia e s te o b ie c t d e s tu d iu în în v ă ţă m in tu l p u b lic ... R e c u n o s-
c în d d r e p tu l d e s u p r a v e g h e r e a l S ta tu lu i, î n v ă ţă m in tu l re lig io s e s te a s ig u r a t în c o n
f o r m ita te c u p r in c ip iile c o n fe s iu n ilo r re lig io a s e . N ic i u n e le v n u p o a te fi o b lig a t, îm
p o tr iv a v o in ţe i sa le , s ă a s is te la o r e le d e r e l i g i e ;
A rf. 136 (1 9 1 9 ): 2) D re p tu l d e a te b u c u r a d e l ib e r t ă ţ il e c iv ile şi p o litic e c h ia r
şi a c c e s u l la f u n c ţiile p u b lic e s în t in d e p e n d e n te d e c o n fe s iu n e a re lig io a s ă ;
3) N im e n i n u p o a te fi o b lig a t să -ş i fa c ă c u n o s c u te p r o p r iile c o n v in g e ri r e l i
g io a s e .
DOCUMENTARE 169
A r t. 137 (1919) : 1) N u e x i s t ă nici o re li g i e d e s t a t j

3) O r i c e a s o c i a ţ i e r e l i g i o a s ă îşi d i s c i p l i n e a z ă şi g e s t i o n e a z ă propriile in te rese
î n m o d a u t o n o m , î n lim ita le g i l o r g e n e r a l e .
C o n s titu ţia G r e c ie i (1975)
A r t. 3 : 1 ) R e lig ia p r e d o m i n a n t ă î n G r e c i a e s t e B ise ric a O r t o d o x ă ;
A r t. 13 : 2) P r o z e li t is m u l e s t e i n te r z i s ;
3) D e s e r v e n t i i t u t u r o r r e li g i il o r r e c u n o s c u t e s î n t s u p u ş i a c e l e i a ş i s u p r a v e g h e r i
d in p a r t e a S t a tu l u i şi a c e l o r a ş i o b l ig a ţ ii f a tă d e el ca şi cei ai r e l i g i e i p r e d o m i
n a n te .
* P o z iţii p r i v i n d d e f i n i r e a p r o z e l it i s m u l u i
în G recia
P e b a z a C o d u l u i p e n a l , C o n s i l iu l d e S t a t a de fin it a s tf e l p r o z e l i t i s m u l : î n c e r
c a r e a d e a p e n e t r a , p r i n m i j l o a c e i le g a le , î n c o n ş t i i n ţ a u n e i p e r s o a n e , c u s c o p u l
d e a-i t r a n s f o r m a c r e d i n ţ e l e r e l i g i o a s e în f a v o a r e a a lt e i religii.
D re p tu l pen al g re c e sc d efineşte astfel p r o z e litis m u l: oferirea u n o r a v a n ta je
m ate ria le sa u m orale sa u p ro m iterea un o r a se m e n ea oferte j folosirea m ijloacelor
i le g a le ; p r o f i t a r e a d e lip sa d e e x p e r i e n ţ ă s a u d e î n c r e d e r e a u n e i p e r s o a n e ; e x p l o a
t a r e a n e v o il o r , a i n c a p a c i t ă ţ i i m e n t a l e s a u a n a i v i t ă ţ i i p e r s o a n e i v iz a te ,
( P a s a j e r e p r o d u s e d in R a p o r t u l p r e z e n t a t d e A. V. D. A l m e i d a .
R ib e i ro la a 42-a s e s i u n e a C o m is ie i p e n t r u d r e p t u r i l e o m u lu i , 18 i a n u a r i e
1991, N a t i o n s U nie s, E /CN .4/1991/56, p. 8).
- C o n s titu ţia R e p u b lic ii Isla n d a (1937)
A r t. 44 : 2) S t a t u l p r o m i t e s ă n u a j u t e c u s u b s id i i nici o r e lig ie.
C o n s titu ţia R e p u b lic ii Ita lie n e (1947)
A r t. 8 . T o a t e c o n f e s i u n i l e r e l i g i o a s e s î n t e g a l e şi l i b e r e în f a ţa legii. C o n f e s i u
n i le r e l i g i o a s e d i f e r i t e d e c e a c a t o l i c ă a u d r e p t u l d e a s e o r g a n i z a d u p ă p r o p r i il e
s t a t u t e , a s t f e l î n c î t s ă n u v i n ă î n c o n t r a d i c ţ i e c u o r d i n e a j u r i d i c ă i ta l ia n ă . R a p o r
t u r i l e lo r c u S t a t u l s î n t r e g l e m e n t a t e d e leg e , p e b a z a î n ţ e l e g e r i i c u r e p r e z e n t a n ţ i i
a c e s t o r c o n f e siu n i.
C o n s titu ţia R e g a tu lu i N o r v e g ie i (1814)
A r t. 2 : R e lig ia e v a n g h e l i c ă l u t e r a n ă e s t e re li g i a o fi c i a l ă d e s t a t . C e t ă ţ e n i i c a r e
p r o f e s e a z ă a c e a s t ă r e li g i e u r m e a z ă s ă -şi e d u c e c o piii c o n f o r m a c e s t e i a ;
A r t. 16 : R e g e l e r e g l e m e n t e a z ă p r o b l e m e l e r e f e r i t o a r e la s e r v i c i u l p u b l i c d i v i n
s a u e c l e z i a s ti c , i n c l u s i v ş e d i n ţ e l e şi r e u n i u n i l e r e f e r i t o a r e la p r o b l e m e l e r e l i g i o a s e
şi s u p r a v e g h e a z ă c a d e s e r v e n t i i d e c u lt s ă r e s p e c t e p r e v e d e r i l e î n v i g o a r e ;
A r t. 21 : R e g e l e a l e g e şi n u m e ş t e , d u p ă c o n s u l t ă r i c u C o n s i l i u l d e M in iştr i,
toţi f u n c ţi o n a r i i e c le z ia s tic i.
C o n s titu ţia R e p u b lic ii P o r tu g h e z e (1976)
A rf. 4 3 : 2) S t a t u l n u îşi p o a t e a r o g a d r e p t u l d e a p r o g r a m a e d u c a ţ i a şi c u l
t u r a c o n f o rm u n e i a n u m i t e o r i e n t ă r i filo z o fice s a u r e l i g i o a s e .
3) î n v ă ţ ă m î n t u l p u b l i c n u v a fi c o n f e s i o n a l.
C o n s titu ţia R e g a tu lu i S u e d ie i (1975)
A rf. 9 (d ispo z iţii t r a n z i t o r i i ) : G u v e r n u l n u m e ş t e în f u n c ţi i le d e a r h i e p i s c o p şi
e p i s c o p u n u l d in c e i tr e i c a n d i d a ţ i p r o p u ş i c o n f o rm p r e s c r i p ţ i i l o r le g i i e c l e z i a s ti c e .
A c e a s t ă l e g e r e g l e m e n t e a z ă şi n u m i r i l e în o ficiile e c l e z i a s t i c e şi în p a r o h i i şi d r e p
turile a trib u ite în a ce st scop g u v ern u lu i.
L e g ile e c l e z i a s t i c e s î n t a p r o b a t e , m o d if i c a t e s a u a b r o g a t e p r i n t r - u n a c t c o m u n
a l R i k s d a g - u lu i şi g u v e r n u l u i , î n t o t d e a u n a c u c o n s e n s u l Bisericii.
L e g e a c o n s titu ţio n a lă p r iv in d a c tu l g u v e r n ă r ii în S u e d ia (1975 şi a m e n d a
m e n t e l e p î n ă în 1989)
C a p 2 ; Arf. 1 .■ T o ţi c e t ă ţ e n i i v o r fi p r o t e j a ţ i în r e l a ţ i i l e lo r c u a d m i n i s t r a ţ i a
p u b l ic ă î m p o t r i v a c o n s t r î n g e r i i d e a -şi f a c e c u n o s c u t e o p i n ii l e p o l i t i c e şi r e li g i o a s e .
I n p lu s, ei v o r fi p r o t e j a ţ i î n r e l a ţ i i l e lo r c u a d m i n i s t r a ţ i a p u b l i c ă î m p o t r i v a o r i c ă
r e i c o n s t r î n g e r i d e a a p a r ţ i n e la o r i c e c o n g r e g a ţ i e r e l i g i o a s ă j
P r e v e d e r i tr a n z ito r ii, A r t. 9 : P r e v e d e r i l e c a r e u r m e a z ă s ă s c h i m b e d e s t i n a t i a
p r o p r i e t ă ţ i l o r Biseric ii v o r fi t r e c u t e p r i n p a r l a m e n t î n a c e e a ş i m a n i e r ă ca A c t u l
p r i v i n d B is e r ic a S u e d iei.
C o n s titu ţia S p a n ie i (1978)

A r t. 16 : 2) N i m e n i n u p o a t e fi o b l ig a t s ă - ş i d e c l a r e i d e o l o g i a , r e li g i a s a u c r e
dinţa sa ;
3) N ic i o c o n f e s i u n e n u v a a v e a c a r a c t e r u l d e r e li g i e d e sta t.
L e g e a p r iv in d lib e r ta te a re lig io a să d in S p a n ia (1980)
A r t. 3 : E x e r c i t a r e a d r e p t u r i l o r c a r e d e c u r g d in l i b e r t a t e a r e l i g i o a s ă şi d e c u lt
n u e s t e l i m i t a t ă d e c î t d e r e s p e c t u l a lt u i a d e a s e folosi d e l ib e r t ă ţ i l e p u b l ic e şi d e
d r e p t u r i l e f u n d a m e n t a l e c a s a l v g a r d a r e a s e c u r i t ă ţ i i , a s ă n ă t ă ţ i i şi a m o r a l i t ă ţ i i p u
blic e, e l e m e n t e c o n s t i t u t i v e a l e o rd in ii p u b l i c e p r o t e j a t e d e le g e in c a d r u l u n e i s o
c ietăţi d e m o c r a t i c e ; k
A r t. 8 .
...Va fi c r e a t ă o c o m i s i e c o n s u l t a t i v ă p r i v in d l i b e r t a t e a r e li g i o a s ă , p a r i t a r ă şi
p e r m a n e n t ă , c o m p u s ă d i n r e p r e z e n t a n ţ i ai a d m i n i s t r a ţ i e i p u b l i c e şi ai Bisericilor,
c o m u n i t ă ţ i l o r şi f e d e r a ţ i i l o r r e l i g i o a s e în carfe v o r fig u r a î n m o d o b l ig a t o r i u c e l e m a i
p u t e r n i c e i n s t it u ţ ii r e l i g i o a s e şi p e r s o a n e c o m p e t e n t e r e c u n o s c u t e , c a r e v o r p u t e a
o fe ri s f a t u r i şi c u n o ş t i n ţ e u t il e p e n t r u a p l i c a r e a a c e s t e i legi.
A c e a s t ă c o m i s i e v a t r e b u i s ă e f e c t u e z e stu d i i, s ă p r e z i n t e r a p o a r t e şi p r o
p u n e r i a s u p r a p r o b l e m e l o r r e f e r i t o a r e la a p l i c a r e a a c e s t e i leg i şi m ai a le s, o b l ig a t o r iu ,
r e f e r i t o r la p r e g ă t i r e a şi e l a b o r a r e a a c o r d u r i l o r s a u c o n v e n ţ i i l o r d e c o o p e r a r e ( In tre
S t a t şi C u l t e n.n.).
ILIE F O N T A
STATUTUL
ASOCIAŢIEI
"FRĂŢIA O R TO DO X A ROMÂNĂ,,
C A P IT O L U L I :
D IS PO Z IŢ II GE NE RAL E
A r t. 1. — A s o c i a ţ i a r e l i g i o a s ă « F ră ţ ia O rtodoxă R om ână» fu ncţionează ca p e r

s o a n ă j u r i d i c ă , d e s i n e s t ă t ă t o a r e , p e b a z a p r e v e d e r i l o r p r e z e n t u l u i «Statut»,
re cu n o sc u t prin sentinţă judec ăto re ască .
A r t. 2. — A s o c i a ţ i a « F r ă ţ ia O r t o d o x ă R o m â n ă » c a r e g r u p e a z ă p e cei m a i b u n i c r e ş
tin i o r t o d o c ş i d i n ţ a r ă şi d e p e s t e h o t a r e , a r e u n c a r a c t e r p u r re lig io s, o r t o d o x
şi v a c o l a b o r a c u a u t o r i t a t e a s u p e r i o a r ă b i s e r ic e a s c ă , în s f e r a m i s i o n a r ă şi f i la n
t r o p i c ă a B isericii O r t o d o x e R o m â n e şi î n a l t e d o m e n i i d e i n t e r e s c o m u n .
A r t. 3. — A s o c i a ţ i a « F r ă ţia O r t o d o x ă R o m â n ă » a r e s t r u c t u r ă o r g a n i z a t o r i c ă şi o r
g a n e d e c o n d u c e r e p r o p r i i ; e a p o a t e a v e a filia le p e to t c u p r i n s u l ţării.
A r t. 4. — A s o c i a ţ i a « F r ă ţ ia O r t o d o x ă R o m â n ă » a r e d r e p t u l d e a c o l a b o r a c u o r g a
n iz a ţii n a ţ i o n a l e şi i n t e r n a ţ i o n a l e d e p ro fil r e li g i o s şi p o a t e d e l e g a r e p r e z e n
t a n ţ i p r o p r i i la m a n i f e s t ă r i l e a c e s t o r a .
c a p it o l u l ii :
S C O P U L A S O C I A Ţ I E I R E L IG IO A S E
«FRĂŢIA O R T O D O X A R O M Â N A »
A r i. 5. — A s o c i a ţ i a « F r ă ţia O r t o d o x ă R o m â n ă » a r e u r m ă t o a r e l e ţ e lu r i :
a) S ă r e p u n ă î n v ă ţ ă t u r a c r e ş t i n ă o r t o d o x ă la b a z a c o n c e p ţ i e i d e s p r e lu m e
şi v i a ţ ă , s o c i e t a t e şi fa m ilie ;
b) S ă c o n t r i b u i e la în tă rire a c red in ţe i c reştine o r to d o x e prin o p e re carita-
t i v - m i s i o n a r e şi c o l a b o r a r e a c u a l t e o r g a n iz a ţ i i şi s ă o apere de a c
ţiunile pro zelitiste d e orice n a tu r ă ;
c) S ă c o n t r i b u i e la î n t ă r i r e a u n i t ă ţ i i s p i r i t u a l e şi la î n n o i r e a m o r a l ă a c r e
d i n c i o ş i l o r o r t o d o c ş i r o m â n i d in t a r ă şi d e p e s t e h o t a r e ;
d) Să c o n t r i b u i e la f o r m a r e a c o n ş t ii n ţ e i c r e ş t i n e a t in e r e i g e n e r a ţ i i şi să-i
t r e z e a s c ă r e s p o n s a b i l i t a t e a în r e l a ţ i i l e c u D u m n e z e u , c u l u m e a t i c u s e
m e n ii, î n c a d r u l p r o c e s u l u i a c t u a l d e r e î n n o i r e s p i r i t u a l - m o r a l ă ;
DOCUMENTARE 171
e) Să a j u t e la r ă s p î n d i r e a î n v ă ţ ă t u r i i d e c r e d i n ţ ă a B isericii s t r ă m o ş e ş t i în
rin d u l tu tu ro r c ateg o riilo r sociale ;
f) S ă p r o m o v e z e c u l t u r a c r e ş t i n ă o r t o d o x ă şi v a l o r i l e r e l i g i o s - m o r a l e a le
poporului n o s t r u ;
g) S ă p a r t i c i p e la e f o r t u r i l e B isericii O r t o d o x e R o m â n e in c e e a ce p r i
v e ş t e i n t r o d u c e r e a şi b u n a d e s f ă ş u r a r e a î n v ă t ă m i n t u l u i r e li g i o s in şc oli:
A l t . 6. — P e n t r u r e a l i z a r e a s c o p u l u i p r o p u s , a s o c i a ţ i a « F r ă ţia O r t o d o x ă R o m â n ă » v a
folosi u r m ă t o a r e l e m i j l o a c e :
a) a d u n ă r i p e r io d i c e , c o lc v ii, c o n f e r i n ţe , c e r c u r i d e stu d i i, c o n g r e s e n a ţ i o
n a l e şi i n t e r n a ţ i o n a l e , c a t e h e z e , p r e d ic i, c î n t ă r i r e l i g i o a s e , o p e r e d e c a
ritate e t c . ;
b) e d i t a r e a d e p u b l ic a ţi i r e l i g i o a s e o r t o d o x e şi r ă s p î n d i r e a lo r («FOR»);
c) c o l a b o r a r e a c u o r g a n iz a ţ i i s im ila re , c u in stit u ţ ii d e î n v ă ţ ă m î n t te o l o g i c
şi laic, c u i n s t it u ţ ii d e c u l t u r ă , p r e c u m şi c u b i s e r ic i le şi m i n ă s t i r i l e din
ţ a r ă şi d e p e s t e h o t a r e ;
d) o r g a n i z a r e a d e s e r b ă r i , c o n c e r t e r e l i g i o a s e şi d i f e ri t e m a n i f e s t ă r i c r e ş
tin e.
C A P IT O L U L iii :
M EM BRII A S O C I A Ţ IE I RE LIG IO A S E
«FRĂ ŢIA O R T O D O X Ă R O M Â N A »
DREPTURI ŞI O B L IG A Ţ II
A r t . 7. — P o t fi m e m b r i ai a s o c i a ţ i e i « F r ă ţ ia O r t o d o x ă R o m â n ă » o r i c e p e r s o a n e d e
r e li g i e o r t o d o x ă c a r e a d e r ă la s c o p u l şi p r i n c i p i il e p r o m o v a t e p r i n p r e
z e n t u l S t a t u t , p e n t r u î n t ă r i r e a c r e d i n ţ e i şi m o r a l e i c r e ş t i n e .
De a s e m e n e a , p o t fi a le ş i c a p r e ş e d i n ţ i şi m e m b r i d e o n o a r e p e r s o n a
lită ţi d e s e a m ă c a r e a u a d u s i m p o r t a n t e c o n t r i b u ţ i i la a t i n g e r e a s c o p u l u i
A s o c i a ţi e i , d e c ă t r e a d u n a r e a g e n e r a l ă , la p r o p u n e r e a c o n s i li u l u i d e c o n
ducere.
A r t. 8 . — M e m b r ii a s o c i a ţ i e i « F r ă ţ ia O r t o d o x ă R o m â n ă » a u u r m ă t o a r e l e d r e p t u r i :
a) s ă p a r t i c i p e la a c t i v i t a t e a A s o c i a ţ i e i ;
b) s ă a l e a g ă şi s ă fie a le ş i î n o r g a n e l e d e c o n d u c e r e ;
c) s ă p a r t i c i p e la a c ţ i u n i l e o r g a n i z a t e d e « F r ă ţ ia O r t o d o x ă R o m â n ă » i n ţ a
r ă s a u p e s t e h o t a r e , p r i n s u s ţ i n e r e a d e r e f e r a te , e x p u n e r i saucom uni
cări ;
d) s ă p r o p u n ă n oi m e m b ri.
A r t. 9. -L- M e m b r ii a s o c i a ţ i e i « F r ă ţia O r t o d o x ă R o m â n ă » a u u r m ă t o a r e l e o b l i g a ţ i i :
a) s ă r e s p e c t e i n t o t a l i t a t e p r e v e d e r i l e p r e z e n t u l u i S t a t u t ;
b) s ă d e s f ă ş o a r e o a c t i v j t a t e s u s ţ i n u t ă p e n t r u p r o m o v a r e a c r e d i n ţ e i s t r ă
m o ş e ş t i şi a m o r a l e i c r e ş t i n e ;
c) s ă s p r i j i n e a s o c i a ţ i a î n d e z v o l t a r e a b a ze i m a t e r i a l e p r i n d o n a ţi i , c o n t r i
buţii b e n e v o l e la î n s c r i e r e , c o t i z a ţ i i ;
C a li t a t e a d e m e m b r u s e p i e r d e p r i n d e m i s i e şi s e a p r o b ă d e p r e ş e d i n t e
s a u prin e x c lu d e re în cazul să v îrşirii unor a cte in co m p atib ile cu n a tu ia
şi s c o p u r i l e a s o c ia ţi e i.
C A P IT O L U L IV :
O R G A N E L E DE C O N D U C E R E
A r t. 10. — O r g a n e l e d e c o n d u c e r e a l e A s o c i a ţ i e i « F r ă ţia O r t o d o x ă R o m â n ă » s î n t :
— A d u n a rea gen era lă ;
— C o n s i l iu l d e c o n d u c e r e .
A r t. 11. — A d u n a r e a g e n e r a lă s e c o m p u n e d in t o ţi m e m b r i i şi e s t e o r g a n u l s u p r e m
d e c o n d u c e r e a l A s o c i a ţi e i . Ea e s t e v a l a b i l c o n s t i t u i t ă d a c ă e s t e p r e z e n t ă m a
j o r i t a t e a s i m p lă a m e m b r i l o r săi.
A r t. 12. — A d u n a r e a g e n e r a l ă s e î n t r u n e ş t e o d a t ă p e a n în s e s i u n e o r d i n a r ă ; e a
p o a t e fi c o n v o c a t ă in s e s i u n i e x t r a o r d i n a r e , ori d e c î t e ori e s t e n e v o ie , la in i
ţ i a t i v a C o n s iliu lu i d e C o n d u c e r e s a u la c e r e r e a a 1.4 d i n m e m b r i i a so c ia ţi e i.
In c a z u l î n c a r e n u î n t r u n e ş t e n u m ă r u l su fi c ie n t d e m e m b r i la p r i m a c o n
v o c a r e , s e v a a m î n a p e n t r u 10 z ile c î n d s e v a ţ in e c u o r i c e n u m ă r d e m e m b r i .
A r t. 13. — A d u n a r e a g e n e r a l ă a r e u r m ă t o a r e l e a tr i b u t ii :
a) A d o p t a r e a s a u m o d if i c a r e a s t a t u t u l u i a s o c ia ţi e i ;
b) A l e g e r e a c o n s i li u l u i d e c o n d u c e r e , a s e c r e t a r i a t u l u i şi c o m isie i d e c e n
z o ri p e n t r u o p e r i o a d ă d e 4 ani ;
c) A p r o b ă b u g e t u l a n u a l d e v e n i t u r i şi c h e l t u i e l i ;
d) A p r o b ă r a p o r t u l d e a c t i v i t a t e al c o n s i li u l u i d e c o n d u c e r e , e x e c u ţ i a b u
g e t a r ă a n u a l ă şi r a p o r t u l c o m isie i d e c e n z o r i ;
e) S t a b i l e ş t e m ă s u r i l e n e c e s a r e p e n t r u b u n a d e s f ă ş u r a r e a a c t i v it ă ţ i i a s o
c ia ţ ie i ;
f) H o t ă r ă ş t e a s u p r a c o n t e s t a ţ i i l o r p r i v i n d r e p r i m i r e a s a u e x c l u d e r e a u n o r a
d in m e m b r i i săi.
A r t. 14. — H o t ă r î r i l e a d u n ă r i i g e n e r a l e s e i a u c u m a j o r i t a t e a s i m p lă a m e m b r i lo r p r e
zenţi, (p rin v o t d e s c h i s s a u se c re t) , d u p ă caz, e x c e p t î n d c e l e p r i v in d m o d if i
c a r e a s t a t u t u l u i p e n t r u c a r e e s t e n e c e s a r ă o m a j o r i t a t e d e d o u ă tre i m i a m e m
b r i l o r p r e z e n ţi.
A r t. 15. — C o n s iliu l t/e c o n d u c e r e e s t e o r g a n u l e x e c u t i v al a d u n ă r i i g e n e r a l e şi r ă s
p u n d e în fata a c e s t e i a p e n t r u a c t i v i t a t e a a s o c ia ţi e i, î m p r e u n ă cu s e c r e t a r u l g e
n e r a l . El e s t e a l e s d e a d u n a r e a g e n e r a l ă p e o d u r a t ă d e 4 an i şi e s t e c o m p u s din
21 d e m e m b r i. Din r î n d u l m e m b r i l o r c o n s i li u l u i d e c o n d u c e r e s e d e s e m n e a z ă u n
p r e ş e d i n t e , 5 v i c e p r e ş e d i n ţ i , u n s e c r e t a * g e n e r a l, 2 s e c r e t a r i a d ju n c ţ i, p r e c u m
şi u n c a s ie r .
A r t. 16. — P r e ş e d in te le a s o c ia ţie i a r e u r m ă t o a r e l e a t r i b u ţ i i :
a) C o n d u c e l u c r ă r i l e A s o c i a ţi e i îu c o n f o r m i t a t e c u p r e v e d e r i l e p r e z e n t u l u i
S ta tu t;
b) P r e z i d e a z ă a d u n ă r i l e g e n e r a l e a le A s o c i a ţi e i şi ş e d i n ţ e l e o o n siliu lu i d e
conducere ;
c) S t a b i l e ş t e o r d i n e a d e zi a a d u n ă r i i g e n e r a l e şi a ş e d i n ţ e l o r c o n s iliu lu i
d e c o n d u c e r e p e c a r e le c o n v o a c ă ;
d) S e m n e a z ă , î m p r e u n ă c u s e c r e t a r u l g e n e r a l, a c t e l e şi c o r e s p o n d e n ţ a A s o
c ia ţ ie i ;
e) R e p r e z i n t ă A s o c i a ţ i a în r e la ţi i le cu d i f e r i t e i n s t it u ţ ii in c a d r u l u n o r a c
ţiu n i d e p r o t o c o l ;
f) A p r o b ă a c t e l e d e c h e l t u ie li , în c o n f o r m i t a t e cu p r e v e d e r i l e s t a t u t u l u i şi
h o t ă r î r i l e c o n s i li u l u i d e c o n d u c e r e şi a l e a d u n ă r i i g e n e r a l e !
g) A p r o b ă c e r e r i l e d e d e m i s i e a le m e m b r i l o r A s o c i a ţi e i .
A r t. 17. — V i c e p r e ş e d i n ţ i i , î m p r e u n ă c u s e c r e t a r u l g e n e r a l , a j u t ă p e p r e ş e d i n t e în
e x e r c i t a r e a a t r i b u ţ i i l o r s a l e şi îl î n l o c u i e s c în a b s e n t a sa.
A r t. 18. — S e c r e t a r u l g e n e r a l a r e u r m ă t o a r e l e a t r i b u ţ i i :
a) P r e g ă t e ş t e , î m p r e u n ă c u c eilalţi d o i s e c r e t a r i , l u c r ă r i l e b i r o u lu i şi a l e
C o n s i l iu l u i d e c o n d u c e r e ;
c) R e d a c t e a z ă a c t e l e şi c o r e s p o n d e n t a A s o c i a ţi e i , p e c a r e le c o n t r a s e m n e a z ă
a lături de p re şed in te ;
d) R e d a c te a z ă , î m p r e u n ă c u c e i l a l ţi doi s e c r e t a r i , r a p o r t u l a n u a l al co n si-
liu lu f d e c o n d u c e r e , p e n t r u a-1 p r e z e n t a s p r e a p r o b a r e a a d u n ă r i i g e n e
rale ;
e) A s i g u r ă e x e c u t a r e a h o t ă r î r i l o r o r g a n e l o r d e c o n d u c e r e a l e A s o c i a ţ i e i ;
f) P ă s t r e a z ă sigiliu l, a n t e t u l c n e m b l a şi a r h i v a A s o c i a ţi e i .
A r t. 19. — C a s i e r u l f a c e î n c a s ă r i l e şi p l ă ţ i l e a p r o b a t e d e ' a d u n a r e a g e n e r a l ă , c o n s i
liu l d e c o n d u c e r e s a u p r e ş e d i n t e . El p ă s t r e a z ă su b r ă s p u n d e r e a sa, s a u d e p u n e
la c a s a d e d e p u n e r i n u m e r a r u l a so c ia ţi e i, t in î n d î n a c e s t s c o p r e g i s t r e l e şi c h i
t a n ţ e l e n e c e s a r e , c o n fo rm r e g l e m e n t ă r i l o r f i n a n c i a r e î n v i g o a r e .
C a s i e r u l p r e z i n t ă C o n s i l iu l u i d e c o n d u c e r e şi a d u n ă r i i g e n e r a l e , u n r a
p o r t a n u a l c u p r i v i r e la f o n d u r i le A s o c ia ţie i.
A r t. 20. — C o n s i l iu l d e c o n d u c e r e a r e u r m ă t o a r e l e a t r i b u t i u n i :
a) C o n d u c e a c t i v i t a t e a a s o c i a ţ i e i î n t r e s e s i u n i l e a d u n ă r i i g e n e r a l e ;
b) A s i g u r ă î n d e p l i n i r e a h o t ă r î r i l o r a d u n ă r i i g e n e r a l e ;
c) C o n v o a c ă , î n t e r m e n util, a d u n a r e a g e n e r a l ă o r d i n a r ă , p r e c u m şi a d u
na re a g e nerală e x tra o rd in a ră ;
d) î n t o c m e ş t e p l a n u l d e m u n c ă şi p r o g r a m u l g e n e r a l d e a c t i v i t a t e ( p ă s t r e a
z ă c o n t a c t u l p e r m a n e n t c u p r e o ţ i i p a r o h i) ;
e) î n t o c m e ş t e şi e x e c u t ă b u g e t u l A s o c i a ţ i e i ;
DOCUMENTARE . 173
f) A v i z e a z ă a s u p r a p rim irii, r e t r a g e r i i s a u e x c l u d e r i i d e m e m b r i ai a s o
c ia ţ ie i ;
g) D e s e m n e a z ă r e p r e z e n t a n ţ i ai A s o c i a ţi e i p e n t r u a c t i v i t a t e a d in t a r ă şi
străinătate.
A r t. 21. — Ş e d i n ţ e l e c o n s i li u l u i d e c o n d u c e r e s e ţin l u n a r s a u ori d e e i t e ori v a fi
n e v o ie , în p r e z e n t a m a j o r i t ă ţ i i s i m p le a m e m b r i l o r săi. H o t ă r î r i l e c o n s i li u l u i
d e c o n d u c e r e s e ia u c u o m a j o r i t a t e d e d o u ă tr e im i d in n u m ă r u l c e l o r p r e
z en ţi.
A rf. 22. — C o n s i l iu l d e c o n d u c e r e s u p u n e s p r e a p r o b a r e a d u n ă r i i g e n e r a l e , t o a t e
h o t ă r î r i l e l u a t e i n t r e se siun i.
C A P IT O L U L V :
C O M I S I A DE C E N Z O R I
A r t. 23. — C o m isia d e c e n z o r i e s t e c o m p u s ă d in 3 m em b ri, c a r e n u p o t fi in a c e l a ş i
t im p m e m b r i ai c o n s i li u l u i d e c o n d u c e r e ai A s o c i a ţ i e i « F ră ţ ia O r t o d o x ă R o m a
nă». M e m b r ii c o m i s i e i d e c e n z o r i a c t i v e a z ă p e o p e r i o a d ă d e 4 a n i şi p o t fi
r e a l e ş i.
A r t. 24. — C o m is ia d e c e n z o r i a r e u r m ă t o a r e l e a t r i b u ţ ii :
a) v e r if i c ă a c t i v i t a t e a f i n a n c i a r ă a A s o c i a ţi e i şi re f e r ă A d u n ă r i i g e n e r a l e
a supra celor c o n statate ; '
b) î n t r e s e s i u n i l e a d u n ă r i i g e n e r a l e , e a i n f o r m e a z ă c o n s i li u l d e c o n d u c e r e
c u p r i v i r e la s i t u a ţ i a f i n a n c i a r ă c o n s t a t a t ă .
C A P IT O L U L vi :
F O N D U R I ŞI P A T R I M O N I U
A r t. 25. — A s o c i a ţ i a « F r ă ţ ia O r t o d o x ă R o m â n ă » a re p a trim o n iu propriu form at d in

b u n u r i l e s a l e d e o r i c e fel, m o b il e şi im o b ile.
A r t. 26. — A s o c i a ţ i a îşi r e a l i z e a z ă f o n d u r i l e n e c e s a r e d u c e r i i a c t i v i t ă ţ i i s a l e p rin :
— c o n t r i b u ţ i i b e n e v o l e la î n s c r i e r e şi c otiz aţii a l e m e m b r i l o r să i, f i x a t e
d e c o n s iliu l d e c o n d u c e r e şi a p r o b a t e d e a d u n a r e a g e n e r a l ă ;
— s u b v e n ţ i i şi d o n a ţi i a c o r d a t e a s o c i a ţ i e i ;
— v e n i t u r i r e a l i z a t e d i n v î n z a r e a p u b l ic a ţi i lo r r e li g i o a s e , e x p o z iţii e t c . ;
— o r g a n i z a r e a d e c o n c e r t e r e l i g i o a s e s a u a l t e a c ţ i u n i c H l tu r a l- c r e ş t in e .
P a t r i m o n i u l şi f o n d u r i le s î n t a d m i n i s t r a t e p o t r i v i t d i s p o z iţ i il o r l e g a l e î n
v i g o a r e , î n b a z a a p r o b ă r i l o r d a t e d e c o n s i li u l d e c o n d u c e r e .
C A P IT O L U L v i l :
D IS P O Z IŢ II F IN A L E
A r t. 27. — A s o c i a ţ i a « F r ă ţ ia O r t o d o x ă R o m â n ă » a r e ca p a t r o n p r o t e c t o r p e S f în tu l
A p o s t o l A n d r e i , a c ă r u i p o m e n i r e s e s ă v î r ş e ş t e la d a t a d e 30 n o i e m b r i e .
A r t. 28. — A s o c i a ţ i a « F r ă ţ ia O r t o d o x ă R o m â n ă » e s t e p e r s o a n ă j u r i d i c ă d e d r e p t p u
b lic şi e s t e r e p r e z e n t a t ă în j u s t i ţ i e p ri n c o n s i li e r j u r i d i c s a u a v o c a t a le s. In r e
l a ţ i il e c u terţii. A s o c i a ţ i a e s t e r e p r e z e n t a t ă p r i n p r e ş e d i n t e , v i c e p r e ş e d i n ţ i şi
s e c r e t a r u l g e n e r a l s a u d e l e g a ţ i a i a c e s t o r a , c a r e s î n t o b l i g a ţ i să a p e r e i n t e
r e s e l e a so c ia ţi e i.
A r t. 29. — A s o c i a ţ i a « F r ă ţ ia O r t o d o x ă R o m â n ă » a r e sig i li u şi a n t e t c u e m b l e m ă j
a c t i v i t a t e a consilitilirt d e c o n d u c e r e e s t e a c t i v i t a t e o b ş t e a s c ă .
A r t. 30. — S i t u a ţ i il e n e p r e v ă z u t e în p r e z e n t u l S t a t u t v o r fi r e z o l v a t e d e c o n s iliu l
d e c o n d u c e r e a l A s o c i a ţ i e i s u b r e z e r v a a p r o b ă r i i lor d e c ă t r e a d u n a r e a g e n e
r a l ă la p r i m a ş e d i n ţă .
A rf. 31. — S e d i u l A s o c i a ţ i e i r e l i g i o a s e « F r ă ţia O r t o d o x ă R o m â n ă » e s t e în B-dul.
G e o r g e C o ş b u c ,nr. 1, Bloc P5B, Sc. 1, e t. 2, ap. 5 (P ia ţa Unirii), s e c t. 4, B u c u reş ti.
♦r e c e n z i i ♦
N U M I R E A E PIS C O P IL O R ROM LANO-CATOLICI
L i t e r a t u r a d e s p e c i a l i t a t e r e f e r i t o a r e la d r e p t u l c a n o n i c r o m a n o - c a t o l i c s-a î m
b o g ă ţ i t c u o r e m a r c a b i l ă l u c r a r e d a t o r a t ă lui J. B. D 'O n o r i o *, d i r e c t o r u l D e p a r t a
m e n t u l u i d e ş t i in ţ e j u r i d i c e şi m o r a l e a le F a c u l t ă ţ i i d e D r e p t şi Ş t i in ţ e P o litic e a U n i
v e r s i t ă ţ i i A i x M a r s e i ll e .
D a t ă fiind î n t i n d e r e a şi v a l o a r e a lu c ră r ii, p e n t r u r e a l i z a r e a r e c e n z i e i v o m folosi
ca m e t o d ă d e r e d a c t a r e r e z u m a r e a u n o r c a p i t o l e şi r e p r o d u c e r e a a d - l i t t e r a m a u n o r
p a s a j e , m a i î n s e m n a t e , d in a n a l i z e l e f ă c u t e d e a u t o r s a u d i n d o c u m e n t e l e i n s e r a t e
în v o lu m .
P r im a p a r t e a l u c r ă r ii e s t e i n t i t u l a t ă « D r e p tu l c o m u n : n u m i r e a l ib e r ă d e c ă t r e
p o n t if u l ro m a n » .
In c a p i t o lu l I s e s t u d i a z ă lis ta e p is c o p a b il i lo r . S e s u b l i n i a z ă f ă a c e a s t ă o p e r a ţ i e
s e r e a l i z e a z ă la n i v e l u l e p i s c o p a t u l u i , f ă ră i n t e r v e n ţ i a r e p r e z e n t a n t u l u i p o n t if i c a l s a u
a V a t i c a n u l u i , r e s p e c t i v se s t a b i l e ş t e o lis tă a c le r ic i lo r c a r e a r a v e a c a l i t ă ţ i l e n e c e
s a r e p e n t r u a î n d e p l i n i f u n c ţia d e e p is c o p .
A rt. XI, alin. 2 al « N o rm e lo r » d in 1972 a le V a t i c a n u l u i p r e c i z e a z ă că « a c e s t e lis te
n u r e s t r î n g l i b e r t a t e a P o n tifu lu i r o m a n , c a r e , în v i r t u t e a î n s ă r c i n ă r i l o r sa le . a r e d r e p
tu l d e a a l e g e şi n u m i c a n d i d a ţ i d in a f a r a lis te lo r» , i a r c a n o n u l 378, alin. 2, d in C o
dul c a n o n i c d in 1983 p r e v e d e că « j u d e c a t a d e f i n i t i v ă î n a c e a s t ă p r o b l e m ă r e v i n e S c a u
n u l u i A p o s to lic » . î n î n c h e i e r e a c a p i t o lu l u i , a u t o r u l n o t e a z ă că « d u p ă c e a lu p tat
î m p o t r i v a a u t o r i t ă ţ i l o r c iv i l e p e n t r u a-şi r e c î ş t i g a l i b e r t a t e a do n u m i r e a e p is c o -
pilor, R o m a t re b u i e , în z ile le n o a s t r e , să r e z i s t e u n o r p u t e r i c le r ic a le » (p. 34).
î n c a p i t o l u l a l II-le a s e d e s c r i e m o d u l d e d e s f ă ş u r a r e a a n c h e t e i p o n t if i c a l e p e n
t r u n u m i r e a e p is c o p i l o r . A tu n c i c î n d e s t e c az u l, n u n ţ i u l a p o s t o l i c s a u d e le g a t u l a p o s
to li c p e l în g ă o b i s e r i c ă lo c a l ă s t u d i a z ă c le ric ii c a r e a r p u t e a fi n u m iţi e p is c o p i.
S c o p u l a n c h e t e i r e p r e z e n t a n t u l u i p o n t if i c a l e s t e d e a î n to c m i o lis tă c u tr e i n u m e
( n u m i t ă tern a ), p e n t r u a fi s u p u s ă a t e n ţ i e i P a p e i, de ci lista d e c le ric i c a r e ar putea
în d e p l i n i f u n c ţi a d e e p is c o p i p r o p u s ă d e e p is c o p i i locali. A c e a s t ă p r o b l e m ă e s t e v a
l a b i l ă n u m a i p e n t r u n u m i r e a e p is c o p i l o r d i o c e z a n i şi a c o a j u t o r i l o r , d e o a r e c e în c a
zu l e p is c o p i l o r a u x il i a r i , e p is c o p i i d i o c e z a n i a u s a r c i n a d e a p r o p u n e o listă d e trei
n u m e , c a r e e s t e î n a i n t a t ă V a t i c a n u l u i p ri n i n t e r m e d i u l r e p r e z e n t a n t u l u i p on tific al.
A n c h e t a p o n t i f i c a l ă c o n s t ă d i n t r - o s e r i e d e î n t r e b ă r i c a r e s în t a d r e s a t e e p i s c o
p ilo r, p r e o ţi l o r , c ă l u g ă r i l o r şi c h i a r c r e d i n c i o ş i l o r . S e p o t c u l e g e in f o r m a ţ ii şi d e s p r e
c le ric ii c a r e n u fac p a r t e d in lis ta e p i s c o p a b il i lo r . P e n t r u s t a b i l i r e a te r n e i, r e p r e z e n
t a n t u l p o n t if i c a l e s t e o b l i g a t s ă c o n s u l t e a r h i e p i s c o p u l şi e p is c o p i i s u f r a g a n i ai p r o
vin c ie i e c l e z i a s t i c e d e c a r e d e p i n d e d i o c e z a v a c a n t ă . R e p r e z e n t a n t u l p o n t if i c a l t r im i te
t e r n a la Rom a s a u la C o n g r e g a ţ i a p e n t r u e p is c o p i sa u la c e a p e n t r u « e v a n g h e l i z a r e a
p o p o a r e l o r » ( d a c ă e s t e v o r b a d e s p r e o « ţ a r ă d e m is iu n e » ) s a u la c e a p e n t r u B ise ric ile
O r i e n t a l e ( d a c â e s t e v o r b a d e u n t e r i t o r i u d e rit o r i e n t a l e x t r a - p a t r i a r h a l ) s a u la
C o n s i l iu l p e n t r u a f a c e r i p u b l ic e , în c a z u l c o n s u l t ă r i i o b l ig a t o r ii a a u t o r i t ă ţ i l o r p o l i
tice. C o n g r e g a ţ i i l e in c a u z ă r e u n e s c a d u n a r e a c a r d i n a l i l o r şi a e p is c o p i l o r m e m b r i
*) J o £ l - B e n o ît D ’O n o r i o , La n o m in a tio n d e s e v e q u e s . P ro c e d u r e s c a n o n iq u e s e t
c o n v e n ti o n s d ip lo m a tiq u e s , P a ris, E d itio n s T a r d y , 1986, 158 p.
RECENZII 175
(d in c a r e fac p a r t e p r e l a ţ i d e la C u r ia r o m a n ă şi e p is c o p i d i o c e z a n i ) p e n t r u s t u d i e r e a
d o s a r e l o r . Se d i s c u t ă d o s a r e l e şi se h o t ă r ă ş t e p ri n v o t s e c r e t . R e z u l t a t u l e s t e a d u s
la c u n o ş t i n ţ ă S u v e r a n u l u i Po n tif d e c ă t r e c a r d i n a l u l - p r e f e c t a l c o n g r e g a ţ i e i s a u d e c ă
t r e a r h i e p i s c o p u l - s e c r e t a r . In g e n e r a l, P a p a a c c e p t ă p r o p u n e r i l e c a r e ii s î n t f ă c u t e
d e o a r e c e el, d e c e l e m a i m u lt e ori, n u -i c u n o a ş t e p e cei î n c a u z ă . T o tu ş i, s î n t c az u ri,
c î n d P o n tif u l r o m a n f a c e o p ţ i u n i p e r s o n a l e .
D u p ă c e n u m i r e a a fost d e c i s ă , c e l i n t e r e s a t e s t e i n f o r m a t p r i n t r - o s c r i s o a r e o fi
c ia l ă t r im i s ă d e r e p r e z e n t a n t u l p o n t if i c a l d in ţ a r a sa, a c ţ i u n e ' p r e c e d a t ă d e u n a n u n ţ
te le fo n ic . D u p ă c e a l e s u l şi-a d a t c o n s i m ţ ă m î n t u l , m a i t r e c e u n t i m p p î n ă la e l a b o
r a r e a b u lei p o n t if i c a l e s c r i s e d e m î n ă în l a t i n ă c u c a r a c t e r e g o t ic e . D o c u m e n t u l v a
£i c itit în f a ţa c o le g i u lu i c o n s u l t o r i l o r ( teo logi c a r e s î n t c o n s u l t a ţ i i n p r o b l e m e t e o
l o g ic e s a u d e d i s c ip l i n ă — n.n.J d io c e z a n i î n a i n t e d e p r e l u a r e a c c u o n i c ă a d io ce ze i
d e c ă t r e n o u l e p is c o p .
î n c a z u l n u m ir i i u n o r e p is c o p i a u fost c o n s u l ta ţ i şi c r e d i n c i o ş i i ( O l a n d a — 1966;
M a n c h e s t e r şi C l e v e l a n d d in SU A î n 1967; N e w Y o rk şi M o n t r e n l — 1968 ; Brenl-
w o o d — M a r e a B r i ta n i e — 1969). In u n e l e ţ ă r i a u e x i s t a t m iş c ă r i c a r e a u c e r u t
c a i n p r o c e s u l n u m ir ii e p is c o p i l o r să fie c o n s u l t a ţ i şi c re d i n c i o ş i i ( A u s t r a l i a — 1966,
1967; A r g e n t i n a — 1968), s a u d e c o n t e s t a r e a c e l o r n u m iţi (Brazila şi E lv e ţ ia — 1968;
F r a n ţ a — 1970) s a u r e f u z a r e a c e l o r n u m iţi (e p is c o p i a B u t u c a t u - B r a z il i a — 1968) s a u
a g i t a ţ i i î n a i n t e d e n u m i r e a e p is c o p i l o r (P e ru şi C h i le — 1969). In f i e c a r e caz i n iţ i a t i v a
re a l iz ă r ii a c e s t o r a c ţ i u n i a a p a r ţ i n u t u n r y g r u p u r i d e c le r ic i şi laici. In F r a n ţ a , p r i m a
c o n s u l t a r e o f ic ia lă a c r e d i n c i o ş i l o r a a v u t loc în 1970 (M a r silia ) şi 1972 (în e p i s c o
p ia C h â lo n s ) . T o tu ş i « N o r m e le » d in 1972 a b o r d e a z ă c u p r u d e n ţ ă şi m o d e r a ţ i e p a r t i
c i p a r e a c r e d i n c i o ş i l o r la n u m i r e a e p is c o p i l o r . C re d in c i o ş i i d in a n u m i t e r e g iu n i d in
S p a n i a c e r ca e p is c o p i i s ă fie o rig in a ri, d i n r e g i u n i l e r e s p e c t i v e , c e i din SU A vor
e p i s c o p i n e g r i s a u h i s p a n i c i ; e p is c o p i l o r d e L iv e r p o o l şi d e N o r t h a m p t o n d in A n g l i a ,
în 1963, li s - a r e p r o ş a t c ă s î n t p r e a c o n s e r v a t o r i şi n e r e c e p t i v i f a ţ ă d e s p i r i tu l C o n
c iliu lu i V a t i c a n II.
O s e r i e d e p ro fe s o ri, teo lo g i, s p e c ia li ş ti î n d r e p t c a n o n i c c e r d e m o c r a t i z a r e a n u
m irii e p is c o p i l o r p r i n c o n s u l t a r e a t u t u r o r c le r c i l o r şi c r e d i n c i o ş i l o r d io c e z e i in c a u z ă .
Alţi c e r c e t ă t o r i s în t î n s ă î m p o t r i v a a c e s t e i t e n d i n ţ e , a r g u m e n t î n d c ă s u r s a p u t e r i i
î n o r g a n i z a ţ i a e c l e z i a s ti c ă e s t e d e n a t u r ă s a c r a m e n t a l ă . C u t o a t e a c e s t e a d o c u m e n t u l
N o t u P r o p r i o « E c c le sia e S a n c ta e » m e n ţ i o n e a z ă că «în c e e a c e p r i v e ş t e a l e g e r i l e n u
m it e p o p u l a r e , a c o l o u n d e e le e x i s t ă , e s t e d e c o m p e t e n ţ a C o n f e r i n ţ e i e p i s c o p a l e d e
a p r o p u n e S f in tu lu i S c a u n m ă s u r i l e o p o r t u n e , d a c ă s e c o n s i d e r ă că e s t e p o s ib il ca e le
s ă fie a b r o g a t e » ( a rt. 18).
P a r t e a a d o u a a l u c r ă r ii s e i n t i t u l e a z ă «E xcep ţii» i n t e r v e n ţ i a l im i ta t ă a a u t o r i
t ă ţ i l o r e c l e z i a s t i c e s a u p o litice .
In c a p i t o l u l I s î n t s t u d i a t e c o n v e n ţ i i l e d i p l o m a t i c e în v i g o a r e î n c h e i a t e i n tr e
V a t i c a n şi d i f e r i t e s t a te .
C o n t i n a t u l a c e s t o r c o n v e n ţ i i e s t e i n f l u e n t a t d e t r a d i ţ i i l e e c l e z i a s t i c e lo c a l e şi
d e i n t e r v e n ţ i a a u t o r i t ă ţ i l o r p o l it i c e n a ţ i o n a l e . A u t o r i t ă ţ i l e d in p e s t e 19 s t a t e i n t e r v i n
î n t r - o m a n i e r ă s a u a l t a î n n u m i r e a e p i s c o p i l o r s a u p u n u n e l e c o n d iţ i i. E n u m e r ă m a c e s
te s t a te , p r c c i z î n d şi a n u l în c a r e a u î n c h e i a t c o n c o r d a t, a c o r d s a u c o n v e n ţ i e c u V a
t i c a n u l : G e r m a n i a (1933, d a r şi s e p a r a t c u u n e l e l a n d u r i — B a v a r i a — 1924— 1925;
P r u s i a 1929; Bad — 1932— 1933), A r g e n t i n a (1966— 1967), A u s t r i a (1933— 1934), B olivia
(19r,7— 1958), C o l u m b i a (1973— 1975), E c u a d o r (1937), S p a n i a (1976), F r a n ţ a (1801, 1921),
H a iti (1984), U n g a r i a (1968— 1975 — a c o r d u r i l e n u a u fost p u b l i c a t e ) , I ta lia (1984—
1985), M o n a c o (1981), P a r a g u a y (1960— 1961), P e r u (1980), F i l ip i n e (1951— 1952). P o r
tu g a l i a (1940), R e p u b li c a D o m i n ic a n ă (1954), S a l v a d o r (1968), E l v e ţ i a (1978), T u n is ia
(1964), V e n e z u e l a (1964).
A n a l i z a a c e s t o r d o c u m e n t e a r a t ă c ă e x i s t ă m ai m u l t e fe luri d e i n t e r v e n ţ i i a le
s t a t e l o r în n u m i r e a e p i s c o p i l o r : e x e r c i t a r e a d r e p t u l u i d e c o n s u l t a r e s a u a c elu i d e
p r e z e n t a r e , s e p r e v e d e c ă p ot fi n u m iţ i p r e la ţi n u m a i c le r ic i c a r e a u c e t ă ţ e n i a s t a t u l u i
r e s p e c t i v , se s t i p u l e a z ă c ă u n ii p r e la ţi r o s t e s c d e c l a r a ţ i i s o l e m n e î n f a ţa ş e f u lu i s t a
tu lui.
J. B. D 'O n o r io n o t e a z ă că « d r e p t u l d e c o n s u l t a r e c o n s t ă e s e n ţ i a l m e n t e î n tr - o
p r e n o t i f i c a r e , c e e a c e î n s e a m n ă c ă S fî n t u l S c a u n c o m u n i c ă g u v e r n u l u i n u m e l e c l e
r i c u l u i c a r e v a fi r i d i c a t la r a n g u l d e e p is c o p . E ste u til d e a m i n t i t c ă C o n c il i u l V a t i
c a n II n u a v ă z u t n i c i u n i n c o n v e n i e n t i n p ă s t r a r e a a c e s t u i d r e p t şi C o d u l d i n 1983 nu
î m p i e d i c ă e x e r c i t a r e a lui. In c o n s e c i n ţă , a c e a s t ă p r o c e d u r ă v i z e a z ă , p e d e o p a rte ,
s ă a i b ă u n ro l d e c u r t o a z i e fa tă d e s t a t, in f orm îndu -1 cu p r i o r i t a t e şi d i r e c t d e s p r e
n u m i r e a ş e f i lo r b i s e r ic i lo r lo c a l e j e a s e i n s p i r ă , p e d e a l t ă p a r te , d in g r i ja B ise r i
cii d e a m e n ţ i n e b u n e re la ţi i c u s t a tu l , c a r e a î n c e r c a t î n t o t d e a u n a să e x e r c t i e u n a n u
m it c o n t r o l a s u p r a n u m ir i i a c e l o r c o n d u c ă t o r i , c a r e , d a t o r i t ă s a r c i n i l o r si r e s p o n s a b i
l it ă ţi l o r sp e c ific e , au, a s u p r a c o r p u lu i so c ial, o i n f lu e n t ă c a r e n u t r e b u i e n e g l i j a t ă .
De a c e e a , p r i n i n t e r m e d i u l d r e p t u l u i d e c o n s u l t a r e , S c a u n u l A p o s t o l i c î n t r e a b ă a u t o
r i t a t e a p o l it i c ă d a c ă a r e v r e o o b i e c ţ i e r a u n a n u m i t c le r ic s ă d e v i n ă e p is c o p » (p. 51).
A n a l i z a v e c h i l o r c o n c o r d a t e a r a t ă c ă a c e s t e o b i e c ţ ii p o t fi d e n a t u r ă c iv i l ă s a u
p o litic ă . A s tf e l, în C o n c o r d a t u l c u C e h o s l o v a c i a (1928) s e n o t a : «Se î n ţ e l e g e p r i n
o b i e c ţ ii c u c a r a c t e r p o l it i c t o a t e o b i e c ţ ii l e p e c a r e g u v e r n u l l e m o ti v e a z ă p ri n r a ţ i u n i
c a r e ţin d e s e c u r i t a t e a s t a tu l u i , s p r e e x e m p l u că cel n u m i t e s t e c u lp a b i l p e n t r u o a c
t i v i t a t e p o l it i c ă i r e d e n t i s t ă , s e p a r a t i s t ă s a u o r i e n t a t ă î m p o t r i v a c o n s t it u ţ ie i s a u î m p o
t r iv a o r d i n ii p u b lic e » . I n C o n c o r d a t u l c u l a n d u l g e r m a n B a d (1932), î n c ă Sn v i g o a r e ,
s e p r e c i z e a z ă c ă « î n a i n t e d e c o n f i r m a r e a c le r u lu i , S fîn tu l S c a u n s e v a in te r e s a ... d a c ă
din p a r t e a g u v e r n u l u i e x i s t ă Î m p o t r i v a lui o b i e c ţ ii c u c a r a c t e r p o l it i c g e n e r a l, fiind
e x c l u s e c e l e r e f e r i t o a r e la p a r t i d e l e po litice». A s tf e l in 1-4 c o n v e n ţ i i d i p l o m a t i c e a
fost a d o p t a t ă f o r m u la o b i e c ţ ii «cu c a r a c t e r p o litic g e n e r a l » ( F r a n ţ a , B a v a r ia , P r u s ia ,
A u s t r i a etc.). F o r m u l a d e o b i e c ţ ii «cu c a r a c t e r c iv il s a u p o litic » r e a p a r e si în c o n v e n
ţii m a i r e c e n t e : C o l u m b i a (1973) şi M o n a c o (1981). I n F r a n ţ a , c o n s i li e r u l p e n t r u p r o
b l e m e r e l i g i o a s e a l M i n i s t e r n l u i A f a c e r i l o r S t r ă i n e î n a i n t e a z ă n u m e l e c a n d i d a t u l u i la
tit l u l d e e p i s c o p M i n i s t e r u l u i d e I n t e r n e p e n t r u a fo r m u la e v e n t u a l e o b iec ţii. C o n
v e n ţ i a c u T n n is ia (1964) e s t e p r i m a c a r e r e c u n o a ş t e g u v e r n u l u i u n u i s t a t islam ic,
d r e p t u l d e a fi c o n s u l ta t .
In u n e le convenţii dip lo m atice se sta b ileşte term en u l in care g u v e rn u l sa u p r e
ş e d i n t e l e tării t r e b u i e s ă f o r m u le z e e v e n t u a l a o b i e c ţ ie . D r e p t u l d e c o n s u l t a r e n u t r e
b u i e î n ţ e l e s ca u n d r e p t d e v e to , d e o a r e c e , s c r i e Y v e s d e la B riere, d r e p t u l d e c o n
s u l t a r e a r e s c o p u l « d e a l ă m u r i .ş i n u d e a î m p i e d i c a s a u d e a fa c e s ă e ş u e z e a l e g e r e a
d e f i n i t i v ă şi s u v e r a n ă a S fi n t u lu i S c a u n » (p. 54). «In g e n e r a l , c o n v e n ţ i i l e n u s p u n
nim ic r e f e r i t o r la a c e a s t ă p r o b l e m ă ( d r e p t u l d e v e t o — n .n .) l ă s î n d g r i j a î n a l t e l o r
p ă rţi c o n t r a c t a n t e s ă r e z o l v e p r o b l e m a d e la c a z la caz. N u m a i C o n v e n ţ i a d in 1964 cu
V e n e z u e l a fa ce d in d r e p t u l d e c o n s u l t a r e u n v e r i t a b i l d r e p t d e v e to , d e o a r e c e î n t r - o
a s e m e n e a p o s i b i l i t a t e R o m a t r e b u i e s ă p r o p u n ă u n a lt n u m e . D e fapt, d a c ă a r fi l ip
sit d e o r i c e c o n s e c i n ţ ă p r a c t ic ă , d r e p t u l d e c o n s u l t a r e a r fi i n u til şi nici s t a t e l e şi
nici V a t i c a n u l n u s - a r o b o si s ă s e m n e z e a c o r d u r i f ă ră o s e m n i f i c a ţ i e r e a l ă . C h i a r d a c ă
B iserica n u a r e o b l i g a ţ i a j u r i d i c ă d e a t in e s e a m a d e o s e r i o a s ă o b i e c ţ i e p e lin ie
d e s t a t In a c e a s t ă p r i v in ţ ă , e a a r e to tu ş i în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă o b l i g a ţ i a m o r a l ă » (p. 5 1).
M a i m u l t e c o n v e n ţ i i d ip lo m a ti c o , d in c a p u l l o c u lu i p u n c o n d i ţ i a ca v i it o r u l
e p i s c o p n u m i t d e V a t i c a n să fie d e o a n u m i t ă e t n i e s a u s ă a i b ă c e t ă ţ e n i a s t a t u l u i
r e s p e c t i v (G e r m a n i a , A u s tr i a , S p a n i a , Italia, H a i ti etc'.). P a t r u c o n v e n ţ i i s t i p u l e a z ă că
e p is c o p ii n o u n u m iţi a u d a t o r i a d e a d e p u n e j u r ă m î n t d e f i d e l i t a t e f a ţă d e s t a t ( d a r
n u f a ţă d e g u v e r n ) : C o n v e n ţ i a d in 1845 c u c a n t o n u l e l v e ţ i a n S a in t- G a ll, C o n c o r d a t u l
c u G e r m a n i a d in 1933, P r o t o c o l u l c u H a iti (1984), C o n v e n ţ i a d i n 1978 c u E lv e ţia .
A c e s t e a c o r d u r i b i l a t e r a l e s e r e f e r ă la n u m i r e a a r h i e p i s c o p i l o r , e p is c o p i lor t i t u
lari, e p is c o p i l o r c o a j u t o r i , la p r e l a ţ i i t e r i t o r ia li (puşi în f r u n t e a u n o r t e r i t o r ii c a r e
n u s î n t s u b j u r i d i c ţ i a d io c e z e lo r ) . N u s î n t a v u ţ i în v e d e r e e p i s c o p i i a u x il i a r i , a f a r ă
d o a r d e c a z u r i l e c î n d a c e ş t i a u r m e a z ă s ă fie n u m iţ i e p i s c o p i d io c e z a u i.
E p is c o p ii v i c a r i ai a r m a t e i s a u « o r d i n a i r e s m ilita ir e s » a u f ă c u t d e m u l t e ori o b i e c
t u l u n o r c o n v e n ţ i i s p e c i a l e (F ilip in e — 1952 — A r g e n t i n a — 1957, B o livia — 1958,
E c u a d o r — 1982, S p a n i a — 1976, P e r u — 1980 etc.). I n u n e l e c o n v e n ţ i i s e a r a t ă că
a l e g e r e a e p is c o p u l u i e s t e r e a l i z a t ă d e S c a u n u l r o m a n d u p ă a c o r d u l p r e ş e d i n t e l u i r e
p u b l ic i i ( A r g e n ti n a , B o liv ia etc .) s a u a g u v e r n u l u i (E c u a d o r , G e r m a n i a , P o r t u g a li a ).
E x is tă d e c i u n a d e v ă r a t d r e p t d e v e t o r e c u n o s c u t a c e s t o r a u t o r i t ă ţ i . C o n v e n ţ i a c u
S p a n i a p r e c i z e a z ă c ă r e g e l e , d u p ă c e a c o n s u l t a t lis ta c u t r e i c a n d i d a ţ i î n t o c m i t ă
d e n u n ţ i u l a p o s t o l i c şi M i n i s t e r u l A f a c e r i l o r E x te r n e , d e s e m n e a z ă c le r i c u l c a r e u r m e a
ză a fi n u m it d e S u v e r a n u l Pontif.
C o n c iliu l V a t i c a n II a r e a m i n t i t c ă n u m i r e a e p is c o p i l o r « e s t e p r o p r i e a u t o r i t ă ţ i i
e c l e z i a s ti c e c o m p e t e n t e şi c a r e ii e s t e p a r t i c u l a r ă şi e x c l u s i v ă » ( D e c r e t u l « C h r i s t u s
D o m in u s» nr. 20). C o d u l d in 1983 d e c l a r ă ( C a n o n u l 377, a lin . 5) «In v iito r, nici u n
d r e p t s a u p r i v i l e g i u d e a l e g e r e , d e n u m ire , d e p r e z e n t a r e s a u d e d e s e m n a r e a e p i s
c o p il o r n u v a fi a c o r d a t a u t o r i t ă t i l o r c iv ile» . A c e a s t ă p r e c i z a r e s e e x p l i c ă p ri n f a p tu l
RECENZII 177
c ă u n e l e d i n v e c h i l e c o n c o r d a t e r e c u n o ş t e a u a u t o r i t ă ţ i l o r po litic e , c u p r i l e j u l n u m irii
e p is c o p i l o r , d r e p t u l d e p r e z e n t a r e . A s tf e l s i s t e m u l p o litic f r a n c e z d e ş i a e n u n ţ a t p r i n
c ip iu l s e p a r ă r i i «Bisericii d e S ta t», t o tu ş i a r ă m a s în v i g o a r e d r e p t u l d e i n t e r v e n ţ i e
a l p u t e r i i c iv i l e în n u m i r e a e p is c o p i l o r î n d e p a r t a m e n t e l e c o n c o r d a t a r e (Bas-Rhin, H a u t -
H hin, M o s e l l e ). « A c e a s t ă s u p r a v e g h e r e se e x p l i c ă p r i n v i c i s i t u d i n i l e i s t o r ic e a le A l s a
c ie i şi L o r e n e i» (p. 60). A c t u a l m e n t e î n a c e s t e p r o v i n c i i p r o b l e m a e s t e a s e m ă n ă t o a r e :
p r e ş e d i n t e l e r e p u b li c i i s e m n e a z ă u n d e c r e t d e n u m i r e a u n u i e p i s c o p p e n t r u S t r a s -
b o u r g s a u M e tz, d a r f ă r ă a-1 p u b lic a , d e o a r e c e a c e s t d e c r e t t r e b u i e s ă fie u r m a t d e
e l a b o r a r e a b u l e l o r p o n tif ic a le . A c e s t e b u l e s î n t l u a t e d e A m b a s a d a F r a n ţ e i la V a t i
c a n şi s î n t î n a i n t a t e , p r i n M i n i s t e r u l d e I n t e r n e , C o n s i l iu l u i d e S t a t ( s e c ţ i a d e i n
te r n e ) , c a r e a r e r o l u l d e a v e r if i c a d a c ă t e x t u l b u le i e s t e c o n f o rm r e g u l i l o r c o n c o r d a t a
re, c a r e p r e v ă d că în r e s p e c t i v e l e d e p a r t a m e n t e n u p o t fi p u b l i c a t e s a u f ă c u t e p u
b lic e nici u n d o c u m e n t şi nici o s c r i s o a r e p r o v e n i n d d e la V a t i c a n , f ă r ă a p r o b a r e a
g u v e r n u l u i . D u p ă r ă s p u n s u l f a v o r a b i l a l C o n s i l iu l u i d e S t a t b u l a p o a t e fi p u b l ic a tă ,
i a r şe f u l s t a t u l u i v a s e m n a u n n o u d e c r e t p e n t r u r e c u n o a ş t e r e a r e s p e c t i v u l u i p r e la t.
La n u m i r e a u n u i e p i s c o p a u x i l i a r s e p r o c e d e a z ă a s t f e l : d u p ă c e u n c le r ic a fost
p ro p u s d e ep isco p u l diocezan s ă d e v in ă ep isco p a u x iliar acesta c ere perm isiu n ea
p r e ş e d i n t e l u i r e p u b li c i i s ă a c c e p t e n u m i r e a s a p r i n b u l ă p a p lă . A c e a s t ă c e r e r e e s t e
î n a i n t a t ă d e e p i s c o p u l d i o c e z a n p r e f e c tu l u i , i a r a c e s t a o î n a i n t e a z ă M i n i s t e r u l u i d e
I n t e r n e . D u p ă ■u n r ă s p u n s f a v o r a b i l, c e l i n t e r e s a t e s t e a u t o r i z a t s ă p r i m e a s c ă b u l a
p a p lă , p e c a r e a p o i o t r a n s m i t e M i n i s t e r u l u i d e I n t e r n e , c a r e o î n a i n t e a z ă C o n s iliu lu i
d e S ta t. D u p ă a c o r d u l a c e s t u i a , p r e ş e d i n t e l e s e m n e a z ă u n d e c r e t d e r e c u n o a ş t e r e ,
c o n t r a s e m n a t d e p r i m u l m i n i s t r u şi m i n i s t r u l d e i n te r n e . D e şi s t a t u l f r a n c e z a r e u u
r o l î n s e m n a t in n u m i r e a e p is c o p i l o r , t o tu ş i V a t i c a n u l n u a c e r u t î n c h e i e r e a u n e i noi
c o n v e n ţ i i d i p lo m a ti c e . «M a i m u lt, a t î t la R o m a c ît şi la P a ris, a p l i c a r e a C o n c o r d a t u l u i
e s t e c o n s i d e r a t ă s a t i s f ă c ă t o a r e şi n u a d a t n a ş t e r e nici u n u i c o n t e n c i o s » (p. 64).
I n c a p i t o l u l II s e a n a l i z e a z ă o r g a n i z a r e a , a c t i v i t a t e a Bisericii R o m a n o - C a t o li c e ,
c o n d i ţ i i l e i n c a r e a u fo st s a u s î n t n u m iţi e p is c o p i i î n f o s t e l e şi a c t u a l e l e ţ ă r i s o c i a l i s
te. E ste d e r e ţ i n u t fa p tu l c ă a u t o r i t ă t i l e c h i n e z e a u î n c u r a j a t f o r m a r e a u n e i B iserici
R o m a n o - C a t o l i c e n a ţ i o n a l e , f ă ră nici u n fel d e s u b o r d o n a r e f a ţă d e V a t i c a n , c a r e se
p a r e c ă a r e m ai m u l ţ i c r e d i n c i o ş i d e c î t B ise ric a a f l a t ă s u b j u r i s d i c ţ i a S c a u n u lu i
rom an.
V a t i c a n u l a a c ţ i o n a t p e n t r u î n d e p l i n i r e a t u t u r o r c o m p e t e n ţ e l o r s a l e şi a a c ţ i o
n a t p e n t r u r e s t r î n g e r e a d r e p t u l u i d e i n t e r v e n ţ i e a p u t e r i l o r s e c u l a r e în n u m i r e a e p is -
c o p ii o r . D u p ă C o n c il i u l V a t i c a n II, o d a t ă c u a p a r i ţ i a c o n f e r i n ţ e l o r e p is c o p a le , a c e s
te a , s a u c e l p u ţ i n c o n d u c ă t o r i i lor, î n c e a r c ă , în p r a c t ic ă , s ă e x e r c i t e o i n f lu e n ţ ă în
p r o c e s u l d e n u m i r e a e p is c o p i l o r , c h i a r d a c ă l e g e a n u le r e c u n o a ş t e a c e s t d r e p t . P e n
t r u a d e t e r m i n a s c h i m b ă r i l e p e c a r e le d o r e ş t e , d e s e o ri V a t i c a n u l a l e g e e p is c o p i i n u
d i n t r e c le ric ii din d io c e z a v a c a n t ă , ci d in a f a r a a c e s t e i a , c e e a ce d u c e la î n t ă r i r e a
p r i n c i p i u lu i r o l u l u i c e n t r a l a l V a t i c a n u l u i şi la r e m o d e l a r e a e p i s c o p a t u l u i in f u n c ţie
d e d o r i n ţ a S u v e r a n u l u i Pontif.
I n p a r t e a a t r e i a a l u c r ă r ii s e p u b l ic ă e x t r a s e d in d o c u m e n t e c a n o n i c e şi d i
p l o m a t i c e î n v i g o a r e r e f e r i t o a r e la n u m i r e a e p is c o p i l o r . In c o n t i n u a r e r e p r o d u c e m
p a s a j e l e m a i s e m n i f i c a t i v e d in u n e l e d in a c e s t e d o c u m e n t e :
1. D e c r e t u l c o n c i l ia r « C h r i s t u s D o m in u s» r e f e r i t o r Ia î n d a t o r i r i l e p a s t o r a l e
a le e p i s c o p i l o r î n B iserică
• ( a d o p t a t d e C o n c il i u l V a t i c a n II, 28 oct. 1965)
19. P e n t r u a s e a c h i t a d e m i n i s t e r i u l a p o s t o li c , c a r e s e r e f e r ă la m î n t u i r e a s u
fletelo r, e p is c o p i i s e b u c u r ă d e o l i b e r t a t e şi o i n d e p e n d e n ţ ă d e p l i n ă şi p e r f e c t ă fa ţă
d e o r i c e p u t e r e c iv ilă. A s tfe l, n u e s t e p e r m i s d e a îm p i e d ic a , d i r e c t s a u i n d ir e c t , e x e r
c i t a r e a s a r c i n i l o r l o r e c l e z i a s t i c e şi nici s ă li s e i n t e r z i c ă c o m u n i c a r e a lo r l ib e r ă c u
S c a u n u l a p o s t o l i c r o m a n , c u a l t e a u t o r i t ă ţ i e c l e z i a s t i c e şi c u s u b o r d o n a ţ i i lor.
D e s ig u r , c h i a r d a c ă ei s e p r e o c u p ă d e î n g r i j i r e a s p i r i t u a l ă a c r e d i n c i o ş i l o r , e p i s
co p ii l u c r e a z ă şi p e n t r u p r o g r e s u l şi f e r i c ir e a s o c i a l ă şi c iv ilă. P e n t r u r e a l i z a r e a a c e s
tu i s c o p s p r i j i n ă a u t o r i t ă ţ i l e p u b l i c e p r i n e x e r c i t a r e a p r o p r i e i lo r a c t i v i t ă ţ i , î n b a z a
s a r c i n i l o r s p e c if i c e s a u s u b a l t ă f o r m ă c a r g c o n v i n e e p is c o p i l o r şi r e c o m a n d ă s u p u
n e r e f a ţ ă d e l e g ile j u s t e şi r e s p e c t f a ţă d e a u t o r i t ă ţ i l e s t a b i l i t e în m o d legitim .
20. P e n t r u a p ă r a r e a l i b e r t ă ţ ii B iseric ii, p e n t r u a p r o m o v a b i n e l e c r e d i n c i o ş i l o r în-
t r - o m a n i e r ă c o r e s p u n z ă t o a r e , d o r in ţa c o n c i l iu l u i e s t e c a în v i i t o r s ă n u m a i fie a c o r
d a t e a u t o r i t ă ţ i l o r c iv i l e n i c i u n d r e p t 51 n ici u n p r i v i l e g i u în a l e g e r e a , n u m ir e a , p r e
z e n t a r e a s a u d e s e m n a r e a e p is c o p i l o r . A u t o r i t ă ţ i l e c iv ile, p e c a r e c o n c iliu l le r e c u
n o a ş t e c u g r a t i t u d i n e şi a p r e c i a z ă d i f e r i t e l e d isp o z iţii r e f e r i t o a r e la B i s e ric ă l u a t e d e
a c e s t e a u t o r i t ă ţ i , s î n t f o a r t e p o l it i c o s r u g a t e s ă b i n e v o i a s c ă s ă r e n u n ţ e din p r o p r i e
i n iţ i a t i v ă , în a c o r d c u S f î n t u l S c a u n , la a c e l e d r e p t u r i şi p r i v il e g ii d e c a r e se b u c u r ă
a c t u a l m e n t e în b a z a u n e i c o n v e n ţ i i s a u a u n u i obicei.
2. M o t u P r o p r i o « E c c le sia e S a n c ta e »
P e n t r u a p l i c a r e a d e c r e t e l o r c o n c i l i a r e r e f e r i t o r la s a r c i n i l e p a s t o r a l e a le e p i s
c o p ilo r, p r e o ţi l o r , la v i a t a r e l i g i o a s ă şi la m i s i u n e (196fi).
10. R ă m î n î n d n e a t i n s d r e p t u l P o n tif u lu i r o m a n d e a n u m i şi i n s t it u t io n a l iz a î n
m o d lib e r e p is c o p ii, c î t şi d i s c ip l i n a B ise ric ilo r o r i e n t a l e , c o n f e r i n ţ e l e e p is c o p a le , c o n
f o rm r e g u l i l o r s t a b i l i t e s a u c a r e v o r fi s t a b i l i t e d e S f î n t u l S c a u n , v o r h o t ă r î în f i e
c a r e an, c u p r u d e n ţ ă şi în s e c r e t , r e f e r i t o r la e c l e z i a s ti c ii c a r e a r p u t e a fi p r o m o v a ţ i
la r a n g u l d e e p is c o p i p e t e r i t o r iu l lo r şi e l e v o r î n a i n t a S f î n t u lu i S c a u n n u m e l e c a n
d i d a ţilo r.
3. N o r m e l e r e f e r i t o a r e la d e s e m n a r e a n o i l o r e p i s c o p i in B ise ric a L atin ă

( S e c r e t a r i a t u l C o n s i l iu l u i p e n t r u a f a c e r i l e p u b l i c e a l e B ise ric ilo r
— 25 m a r t i e 1972).
. In tr o d u c e r e
. ..C o n f e rin ţe le e p is c o p a le , p e b a z a n o r m e l o r c a r e s î n t s a u v o r fi s t a b il i te d e
S c a u n u l a p o s t o li c , t r e b u i e s ă h o t ă r a s c ă în f i e c a r e an, p r i n t r - o j u d e c a t ă p r u d e n t ă şi î n
s e c r e t , r e f e r i t o r la e c le z i a s ti c ii c a r e a r p u t e a î n d e p l i n i f u n c ţ i a d e e p i s c o p în t e r i t o -
riul| lor, şi s ă p r o p u n ă S c a u n u lu i a p o s t o l i c a c e s t e n u m e .
A r t. 1 : 1 . E p is c o p ii a u d r e p t u l şi s a r c i n a d e a f a c e c u n o s c u t S c a u n u l u i a p o s t o l i c
n u m e l e p r e o ţ i l o r p e c a r e ii c o n s i d e r ă d e m n i d e a e x e r c i t a f u n c ţi a d e e p is c o p , n u
n u m a i d i n t r e clericii d i o c e z a n i, ci şi d i n t r e m o n a h i i c a r e î n d e p l i n e s c o s a r c i n ă s a c r ă
î n d io c e z ă şi d i n t r e p r e o ţi i a lt e i d io c e z e p e c a r e îi c u n o s c b in e.
A r t. I X : P r e ş e d i n t e l e a d u n ă r i i v a t r i m i t e S c a u n u l u i a p o s t o li c , p r i n i n t e r m e d i u l
r e p r e z e n t a n t u l u i p o n tific a l, u n e x e m p l a r e c o m p l e t al a c t e l o r şi lis ta c a n d i d a ţ i lo r .
A r t. X I : 2. A c e s t e l is te n u re 's trîng l i b e r t a t e a P o n t i f u lu i r o m a n c a r e a r e î n t o t
d e a u n a , d a t o r i t ă s a r c i n i l o r sa le , d r e p t u l d e â a l e g e şi n u m i p e r s o a n e d in a l t e d i e
c e z e s a u p ă r ţi a le b is e r ic ii. "
C o d n l d e d r e p t c a n o n i c d in 1983
C an. 3. C a n o a n e l e C o d u l u i n u a b r o g ă C o n v e n ţ i i l e î n c h e i a t e d e S c a u n u l a p o s t o
lic c u s t a t e l e s a u a l t e o r g a n iz a ţ i i p o l it i c e şi n u fac a b s t r a c ţ i e d e a c e s t e a ; a c e s t e c o n
v e n ţ i i r ă m î n în v i g o a r e , cu t o a t e c ă u n e l e s - a r p u t e a s ă c o n ţ i n ă d isp o z iţii c o n t r a r e
p r e z e n t u l u i Cod.
C an. 377. 2) C e l p u ţ in la t r e i ani, e p is c o p ii d i n tr - o p r o v i n c i e e c l e z i a s t i c ă sa u ,
c în d c i r c u m s t a n ţ e l e o c er, c o n f e r i n ţ e l e e p i s c o p a l e v o r r e a l iz a d e c o m u n a c o r d şi în
s e c r e t lis ta p r e o ţi l o r , c h i a r d a c ă s î n t m e m b r i ai u n o r i n s t it u t ii d a r c a r e a u c a l i t ă ţ i l e
n e c e s a r e p e n t n j a p u t e a î n d e p l i n i f u n c ţia d e e p is c o p , p e c a r e o t r a n s m i t S c a u n u lu i
A p o s to l i c , r ă m î n î n d î n v i g o a r e şi d r e p t u l f i e c ă r u i cDiscop d e a c o m u n i c a p e r s o n a f
S c a u n u l u i A p o s t o l i c n u m e l e p r e o ţ i l o r p e c a r e îi c o n s i d e r ă p o t r i v i ţ i p e n t r u a d e v e n i
e p is c o p i.
5) In v i i t o r nici u n d r e p t d e a le g e r e , d e n u m ir e , d e p r e z e n t a r e s a u d e d e s e m n a r e
a e p is c o p i l o r n u e s t e a c o r d a t a u t o r i t ă ţ i l o r civile.
II. D o c u m en te dip lo m atice în v ig o a re re fe rito a re

la i m p l i c a r e a a u t o r i t ă ţ i l o r p o l it i c e î n p r o c e s u l n u m i r i i e p is c o p i l o r
r-r—
2) C o n c o r d a tu l c u G e rm a n ia (1933)
A rf. 14. 2) î n a i n t e d e a e x p e d i a b u l e l e d e n u m i r e a a r h i e p i s c o p i l o r , e p is c o p i l o r,
e p is c o p i l o r c o a j u t o r i si p r e l a ţ i l o r m u ll i u s s e v a c o m u n i c a m i n i s t r u l u i p r e ş e d i n t e a l l a n
d u lu i n u m e l e p e r s o a n e ’ a l e s e p e n t r u a s e a s i g u r a c ă n u e x i s t ă o b ie c ţii cu c a r a c t e r
p o l it i c g e n e r a l.
RECENZII 179
A r t. 16. E p is co p ii, î n a i n t e d e p r e l u a r e a d i o c e z e l o r, v o r p r e s t a , î n f a ta m i n i s
t r u l u i p r e ş e d i n t e a l l a n d u l u i s a u a p r e ş e d i n t e l u i R e ic h u lu i, u n j u r ă m î n t d e fi d e l i ta te
d u p ă f o r m u la : « î n a i n t e a lui D u m n e z e u şi a S f i n t e l o r S c r ip tu r i, e u j u r şi p r o m it f i d e
l i t a te R e ic h - u l u i g e r m a n şi land ului... j u r şi p r o m it s ă r e s p e c t şi s ă d e t e r m i n c le ric ii
m e i s ă r e s p e c t e g u v e r n u l s t a b il i t d u p ă l e g ile c o n s t i t u ţ i o n a l e a le s t a t u l u i . P r e o c u p î n -
d u - m ă , c o n f o rm d a to r i e i m ele , d e b i n e l e şi d e i n t e r e s e l e s t a t u l u i g e r m a n , vo i c ă u t a ,
în e x e r c i t a r e a r a in i s t e r i u l u i s a c ru , s ă î m p i e d ic o r i c e p r i m e j d i e c a r e l -a r p u t e a a m e
n in ţa » . ■*
Arf. 27. C o n d u c e r e a a s i s t e n ţ e i s p i r i t u a l e a a r m a t e i r e v i n e e p i s c o p u l u i m ilita r.
N u m i r e a în a c e a s t ă f u n c ţi e e c l e z i a s ti c ă s e v a fa ce d e S fîn tu l S c a u n d u p ă c e v a lua
l e g ă t u r a c u g u v e r n u l p e n t r u a d e s e m n a , d e a c o r d c u a c e s t a , p e r s o a n a p o t r iv i t ă .
3) C o n v e n ţia c u A r g e n tin a (1957 şi 1966— 1967)
A r t. IV (1957). V i c a r u l p e n t r u a r m a t ă v a fi n u m it d e S f în tu l S c a u n , d u p ă ce a
o b ţ i n u t a c o r d u l p r e a l a b i l a l p r e ş e d i n t e l u i r e p u b lic ii.
A r t. III (1966— 1967). î n a i n t e d e a t r e c e la n u m i r e a a r h i e p i s c o p i l o r şi e p is c o p i -
lor, a p r e l a ţ i l o r şi c o a j u t o r i l o r c u d r e p t d e s u c c e s i u n e , S fîn tu l S c a u n v a c o m u n i c a
g u v e r n u l u i a r g e n t i n i a n n u m e l e p e r s o a n e i a l e s e p e n t r u a şti d a c ă a c e s t a n u a r e o b i e c
ţii c u c a r a c t e r p o l it i c g e n e r a l . .
G u v e r n u l a r g e n t i n i a n v a r ă s p u n d e în t im p d e 30 0 e zile. D u p ă t r e c e r e a a c e s t e i
p e r i o a d e , t ă c e r e a g u v e r n u l u i v a fi i n t e r p r e t a t ă c a o l ip s ă d e o b i e c ţ i e f a ţă d e c a n
d id a t.
4) C o n c o r d a tu l c u A u s tr ia (1933— 1934)
A r t. I V . 2) î n a i n t e d e a p r o c e d a la n u m i r e a u n u i episcop... S f î n t u l S c a u n \ a
c o m u n i c a n u m e l e p e r s o a n e i a le s e g u v e r n u l u i f e d e r a l a u s t r ia c , p e n t r u cf şti d a c ă e x i s
t ă o b ie c ţii c u c a r a c t e r p o l ii t c g e n e r a l î m p o t r i v a a c e s t e i n u m iri.
5) M o d u s v i v e n d i c u E cu a d o r (1937)
A r t. 7. ...Sfîntul S c a u n v a c o m u n i c a în p r e a l a b i l g u v e r n u l u i e c u a d o r i a n n u m e l e
p e r s o a n e i p e n t r u a fi a r h i e p i s c o p , e p is c o p , c o a j u t o r c u d r e p t d e s u c c e s i u n e , c u s c o p u l
d e a p r o c e d a d e c o m u n a c o r d p e n t r u a c o n s t a t a c ă n u e x i s t ă r a ţ i u n i d e o r d i n p o litic
g e n e r a l c a r e s ă s e o p u n ă u n e i a s e m e n e a n u m iri.
6) C o n v e n ţia c u S p a n ia (1976) 1
A r t. I. 2) î n a i n t e d e a p r o c e d a la n u m i r e a a r h ie p is c o p i l o r , e p i s c o p i l o r şi a c o a -
j u t o r i l o r c u d r e p t d e s u c c e s i u n e , S f î n t u l S c a u n v a n o t if i c a g u v e r n u l u i s p a n i o l n u
m e l e c e l u i p e c a r e l-a d e s e m n a t , p e n t r u a se v e d e a d a c ă n u e x i s t ă î m p o t r i v a c elu i
în c a u z ă e v e n t u a l e o b i e c ţ ii c o n c r e t e d e n a t u r ă p o l it i c ă g e n e r a l ă .
3) N u m i r e a v i c a r u l u i g e n e r a l î n a r m a t ă s e v a fa c e p r o p u n î n d o l is tă de tr e i
n u m e , s t a b i l i t ă d e c o m u n a c o r d d e n u n ţ i a t u r a a p o s t o l i c ă şi M i n i s t e r u l A f a c e r i l o r E x
t e r n e , r e g e l e a l e g e p e u n u l d in cei trei, c a r e v a fi n u m i t d e P o n t i f u l r o m a n .
7) C o n c o rd a tu l c u F ra n ţa (1801)
A r t. 3. S f în tu l S c a u n , d e a c o r d c u g u v e r n u l , v a r e a l iz a o n o u ă î m p ă r ţ i r e a d i o c e
zelor franceze.
A r t. 1. N ic i o b u lă , s c r i s o a r e p a p a l ă , o r d i n , d e c r e t, m a n d a t , n ici a l t e a c t e e x
p e d i a t e d e C u r t e a d e la R om a, c h i a r d a c ă s e r e f e r ă n u m a i la p e r s o a n e p a r t i c u l a r e ,
n u v o r p u t e a fi p r i m i t e , p u b l i c a t e , i m p r i m a t e şi nici a ltf e l p u s e în a p l i c a r e f ă ră a u t o
r i z a ţi a g u v e r n u l u i .
8) A id c - m e m o ir e c u F r a n ţ a (1921)
S e c r e t a r i a t u l d e S t a t v a tr e b u i s ă s e o c u p e d e p r o m o v a r e a e p i s c o p i l o r în F r a n
ţa şi îi r e v i n e c a r d i n a l u l u i S e c r e t a r i a t u l u i d e S t a t s a r c i n a d e a î n t r e b a a m b a s a d o r u l
fr a n c e z d a c ă g u v e r n u l n u a r e d e f ă c u t v r e o o b i e c ţ i e d e n a t u r ă p o l i t i c ă î m p o t r i v a c a n
d id atu lu i desem n at.
9) C o n v e n ţia c u H a iti (1984)
A r t. 4. A r h i e p i s c o p i i şi e p is c o p i i d i o c e z a n i, la fel ca şi c o a j u t o r i i c u d r e p t
d e s u c c e s i u n e , v o r fi c e t ă ţ e n i h a itie n i.
î n a i n t e d e a n u m i u n a r h i e p i s c o p s a u e p i s c o p d i o c e z a n s a u u n c o a j u t o r cu d r e p t
d e s u c c e s i u n e , S fîn tu l S c a u n v a c o m u n i c a c o n f id e n ţi a l g u v e r n u l u i h a i t i a n n u m e l e
e c l e z i a s t u l u i a l e s p e n t r u a şti d a c ă n u e x i s t ă o b i e c ţ ii p r e c i s e d e n a t u r ă p o l it i c ă la
a d resa acestuia.
A r t. 5. C a c e t ă ţ e n i l*aitieni, a r h i e p i s c o p i i şi e p is c o p ii d i o c e z a n i , la fel şi e p i s
c o p ii c o a j u t o r i c u d r e p t d e s u c c e s i u n e , î n a i n t e d e a î n c e p e e x e r c i t a r e a m is iu n ii lo r
p a s t o r a l e , în f a ta ş e f u lu i s t a t u l u i îşi V o r c o n f ir m a f i d e l i t a t e a lo r f a ţ ă d e n a ţ i u n e c u
-V % 8 0 \ BISERICA O R T O D O X A R O M Â N Ă
urnf& toa rele c u v i n t e : «Eu p r o m it şi m ă a n g a j e z să a p ă r c u r e s p e c t şi f i d e l i ta te C o n -

*£jBjrftuţia d i n H a iti p e n t r u p r o m o v a r e a b i n e l u i c o m u n a l p a t r i e i şi p e n t r u a p ă r a r e a
^ J Ş j n t e r e s e l o r n a ţiu n ii» .
A c e l a ş i j u r ă m î n t v a fi p r e s t a t d e v i c a r ii g e n e r a l i , pre o ţii p a r o h i, şefii şc o lilo r
şi i n s t i t u ţ i i l o r r e l i g i o a s e î n a i n t e d e a î n c e p e e x e r c i t a r e a a t r i b u ţ i i l o r lor, în fa ta
a u t o r i t ă ţ i i c iv i l e d e s e m n a t e d e şe fu l s t a tu l u i .
10) C o n c o r d a tu l cu Ita lia (1984— 1985)
A r t. 3. A u t o r i t a t e a e c le z i a s ti c ă ... v a c o m u n i c a a u t o r i t ă ţ i l o r c i v i l e c o m p e t e n t e
n u m i r e a a r h i e p i s c o p i l o r şi e p is c o p i l o r d i o c e z a n i, a c o a j u t o r i l o r , a b a t i l o r şi p r e la ţi l o r
c u j u r i s d i c ţ i e t e r i t o r i a l ă , la fe l ca a p r e o ţ i l o r şi a t it u l a r i l o r a l t o r oficii e c l e z i a s ti c e
i m p o r t a n t e p e n t r u sta t.
3. C u e x c e p ţ i a d i o c e z e i R o m ei şi a c e l o r c a r e d e p i n d d e a c e a s t a , n u v o r fi
'•numiţi î n o fic iile i n d i c a t e în p r e z e n t u l a r ti c o l e c l e z i a s ti c ii c a r e n u v o r fi c e t ă ţ e n i
ita l ie n i .
11) A c o r d u l c u P eru (1980)
A r t. V I I. A t u n c i c î n d S fîn tu l S c a u n a r e d e g î n d s ă n u m e a s c ă u n a r h ie p is c o p ,
e p is c o p , c o a j u t o r c u d r e p t d e s u c c e s i u n e , p r e l a t s a u v i c a r a p o s t o li c , s a u u n c le ric
p e n t r u a c o n d u c e t e m p o r a r o d i o c e z ă , n u n ţ i u l a p o s t o l i c v a c o m u n i c a n u m e l e c e lu i în
c a u z ă p r e ş e d i n t e l u i r e p u b li c i i \ n a i n t e d e p u b l i c a r e a b u le i ; d u p ă a c e a s t ă o p e r a ţ ie , g u
v e r n u l îi v a d a r e c u n o a ş t e r e a n e c e s a r ă p e n t r u e f e c t e l e c iv ile .
A r h i e p i s c o p i i şi e p is c o p i i v o r fi c e t ă ţ e n i p e r u a n i .
12. C o n c o r d a tu l c u P o rtu g a lia (1940)
A r t. IX . A r h i e p is c o p i i , e p is c o p ii, c o a j u t o r i i şi a u x i l i a r i i v o r fi c e t ă ţ e n i p o r
tu g h ezi.
13. C o n v e n ţia r e fe r ito a r e la re o rg a n iza r e a e p is c o p ie i e lv e ţ i e n e S a in t-G a ll (1815
— 1847)
Arf. 10. E p is c o p u l d e S a i n t- G a l l v a p r e s t a j u r ă m î n t d e f i d e l i ta te în fa ţa d e p u
t a ţ i l o r g u v e r n u l u i c a n t o n u l u i , d u p ă f o r m u la a p r o b a t ă d e S f î n t u l S c a u n .
14) C o n v e n ţia r e le r ito a r e la d io c c z a B ă le (1978)
J u r ă m î n t u l p r e s t a t d e e p i s c o p : «In fa ţa r e p r e z e n t a n ţ i l o r c a n t o n u l u i d in c a r e
fa c e p a r t e d io c e z a Bâle, e u p ro m it, c u m s e c u v i n e u n u i e p is c o p , f i d e l i ta te fa ţă d e
C o n f e d e r a ţ i a e l v e ţ i a n ă şi f a ţă d e c a n t o a n e . Eu m ă a n g a j e z s ă f a c t o t c e d e p i n d e d e
p u t e r e a m e a p e n t r u a f a v o ri z a în d i o c e z a m e a h u n a î n ţ e l e g e r e d i n t r e B ise ric a R o m a-
n o - C a t o l i c ă şi S ta t, p a c e a r e l i g i o a s ă şi b u n ă s t a r e a p o p o r u l u i e lv e ţ ia n » .
15) C o n v e n ţia c u V e n e z u e la (1964)
î n a i n t e d e a t r e c e la n u m i r e a u n u i a r h ie p is c o p , e p is c o p , p r e l a t nu lliu s, c o a j u t o r
cu d re p t d e succesiu n e, Sfîntul Scaun v a com unica n u m ele can d id atu lu i preşed in telu i
r e p u b li c i i p e n t r u a s e a s i g u r a că, a c e s t a n u a r e d e f ă c u t o b ie c ţii c u c a r a c t e r p o litic
g e n e r a l . D a c ă e x i s t ă a s e m e n e a o b ie c ţii, S f î n t u l S c a u n v a i n d ic a n u m e l e u n u i a lt
c a n d i d a t p e n t r u a c e l a ş i post».
P r e v e d e r i i d e n t i c e s a u a s e m ă n ă t o a r e se g ă s e s c şi în c o n c o r d a t e l e , a c o r d u r i l e
şi c o n v e n ţ i i l e î n c h e i a t e î n t r e V a t i c a n şi u r m ă t o a r e l e c a n t o a n e , l a n d u r i şi s t a t e i n d e
p e n d e n t e : B a v a r i a (1924— 1925), Bad (1932— 1933), B o liv ia (1957— 1958), C o lu m b ia
(1973— 1975), M o n a c o (1981), P a r a g u a y 1960— 1961), F i l ip i n e (1951— 1952), Rep.
D o m i n i c a n ă (1954), S a l v a d o r (1968), T u n is ia (1964).
1LIE F O N T A
ÎNDRUMĂRI PASTORALE
Diac. Prof. E m ilia n C o r n i ( e s e u , S e n s u l p o s tu lu i d u p ă S lîn ta S c rip tu r ă . 83

Diac. Prof. E m i l ia n C o r n i ţ e s c u , C îte v a s e m n ilic a ţii te o lo g ic e d e o s e b ite ,
le g a te d e m o m e n tu l in tr ă r ii D o m n u lu i î n I e r u s a l i m .................................S4
D IN TRECU TU L BISERICII ŞI AL PATRIE I N O A S T R E
Prof. E m ilia n P o p e s c u , C r e ş tin is m u l la ro m â n i. R ă d ă c in ile lu i ră s ă r ite n e . 100

Pr. G r i g o r e P o p e s c u şi G. I o n e s c a , F o stu l m itr o p o lit m a r tir T e o d o s ie al
ll-J e a a l M o ld o v e i ( p r o p u n e r e d e c a n o n i z a r e ) ................................................................ 103 ^
T u d o r M a t e e s c u , Ş tir i n o i d e sp re m în ă s tir e a C o c o ş u ...............................................116
Pr. Conf. Dr. N i c u M o l d o v e a n u , A iir m a r e a m u z ic ii ro m â n e ş ti în v r e m e a iu i
A le x a n d r u Io a n C u za (1859— 1 8 6 6 ) ........................................................................... 121
Pr. Ion I o n e s c u, T o rn a , to rn a , Ira tre . . ..................................................1 . 152
DOCUMENTARE
D iac. Conf. P e t r a I. D a v i d , R a la e l — a rh a n g h e lu l p ă m în te a n a l p e n e lu lu i 155

Ilie F o n t a , U n e le a s p e c te p r iv in d re la ţiile S ta t-B ise ric â în tur Ho occi<Jcntnlc 166 J
S ta tu tu l A s o c ia ţie i «F răţia o rto d o x ă ro m â n ă » ................................................................. 170
RECENZII
Jo ttl B e n o it d ''O n o r i o, La n o m in a tio n d e s e v S q u e s . P r o c e d u r e s c a n n o n iq u e s

e t c o n v e n tio n s d ip lo m a tiq u e s , Pa ris, Ed. T a r d y , 1986, 158 p., d e Ilie F o n ta 174
l
ANUL CIX — 7 - f l IULIB—SEPTEMBRIE 1991
\
CUPRINSUL
V I A Ţ A B ISE R IC E A S C A
j - T e o c t i s t , P a t r i a r h u l Bisericii O r t o d o x e R o m â n e , C o p iii, im a g in e a p r u n c u lu i
1 '!us .................................................................................................................................. 3
V iz ita p a s to rnlă a P rea F e r ic itu lu i P ă rin te P a tria rh T e o c t i s t In T r a n s ilv a n ia
( P roto s. T e o f a n S a v u ) .......................................................... 8
A le g e r e a ş i in s ta la r e a În a lt P rea S iin ţitu lu i Dr. V a s ile C o stin ca a rh ie p is c o p
a l T ir g o v iş te i şi M u s c e lu lu i ( G h e o r g h e V a s i l e s e u ) . . . 20
P r e f e r e a d e c ă tr e A c a d e m ia R o m â n ă a «B ib lie i lu i Ş e rb a n (1688)» ş i a «N o u lu i
T e s ta m e n t d e Ia B ă lg r a d » (A lb a -Iu lia , 1648) (Diac. Ş t e f a n N o v a c ) . 43
C o n s titu ire a S o c ie tă ţii b ib lic e d in R o m â n ia (Pr. Dr. S a b in V e r z a n) . . . 46
S o c i e t a te a b ib lic ă d in R o m â n ia . P re ze n ta r e g e n e r a lă (Pr. Dr. S a b i n V e r z a n ) 49
C ea d e -a d o u a m a să ro tu n d ă a B is e ric ilo r d in R o m â n ia (Ia şi, 21— 22 iu lie 1991) 55
A V l- a În tr u n ir e d e d ia lo g te o lo g ic b ila te ra l d in tr e B iserica O r to d o x ă R o m â n ă şi
B iseric a E v a n g h e lic ă d in G e rm a n ia (Pr. Prof. N . N e c u 1 a) . . . 58
E v e n im e n t la tip o g r a lia P a tr ia rh ie i ( A s i s t e n t ) ........................................................................ 63
D in a c tiv ita te a A s o c ia ţie i *F răţia O r to d o x ă R o m â n ă » (Prof. Em. P o p e s c u ) . 6)
A X X I - a în tîln ir e in te rc o n ie s io n a lă a c ă lu g ă r ite lo r ( M o n a h i a E u s to c h ia
C i u c a n u j ............................................................................................................................64
P a rtic ip ă ri a le d e le g a ţilo r B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e la în tr u n ir i e c u m e n ic e p e s te
h o ta re : In tlln ir e a d e lu c r u a A s o c ia ţie i in te r n a ţio n a le p e n tr u m isiu n e
in te rn ă ş l d ia c o n ie d e /' y ja lln e u k ir c h e n — A u s tr ia (Pr. Prof. N i c o la e
A c h i m e s c u ) ....................................................................................................................G7
A l V ll l - le a C o n g re s in te r n a ţio n a l d e d r e p t c a n o n ic (Pr. P ro f. Dr. N . D a r 9) . 69
A I V I I -le a C o n g re s in te r n a ţio n a l ş i in te r c o n le s io n a l al m o n a h ilo r ( M o n a h ia
F i l o te e a C o s m a ) ..............................................................................................................70
S e - ..iar in te r n a ţio n a l p e n tr u s tu d e n ţii te o lo g i d)n E u ro p a de est (S tu d e n t
V a l e n t i n B S d e s c u ) ......................................................................................................71
În tr u n ir e a S e c ţie i e u r o p e n e a C o n le r in ţe i m o n d ia le a r e lig iilo r p e n tr u p a c e
(Pr. C onf. Dr. Al. I. S t a n ) ..........................................................................................73
D in v ia ţa B ise r ic ilo r O r to d o x e s u r o r i ......................................................................................... 77
C r o n i c ă .......................................................................... < ' ........................................................................ 80
A T I T U D IN I
t
DIa«. I o a n C a r a z a, în s e m n ă ta te a B is e r ic ilo r în p r o c e s u l p o litic a c tu a l . . 86-
P r . Dr. A s is t. G h e o r g h e I. D r ă g u l i n , V ic tim e le p u ş c ă r iilo r c o m u n is te ş i a le
r e v o lu ţie i in a te n ţia a g h io g r a iu lu l c o n t e m p o r a n .............................................. 91
»
BISERICA %
;tt*. .Vi :• •: .vr • j»U (i i tf ’

i d . :. . . - r t i . . . . . . ’ . c l i ’. v V- t f t Ji "J IV -C V > ’J Î ’S .V i. '.liR 'T l'S V : ;*»
BULETINUL O F IC IA L :A L 1P Â ÎR IA R H IE I ROMÂNE
A N U L CIX , N r. 7— 9, IULIE— SE PT E M BRIE 1991M
____B U C U R E Ş / T I __________________ ___________
P r e ş e d i n t e : P rea P e tic itu l P ă rin te TEOCTIST, P a tria rh u l B ise ric ii
O r to d o x e R o m â n e .
M em b ri: P. S. R O M A N IA L O M IŢ E A N U L . E p is c o p -v ic a r a l A r h ie p is c o p ie i
B u c u r e ş tilo r ; P. S. C A L IN IC B O T O Ş Ă N E A N U L, E p is c o p -v ic a r
a l A r h ie p is c o p ie i l a ş i l o r ; P. S. S E R A F IM F Ă G A R Ă Ş A N U L ,
S E V E R IN E A N U L , E p is c o p -v ic a r a l A r h ie p is c o p ie i C ra lo v e i.
R ed actor : Pr. D U M IT R U D 1M A .
COLABORATORI :
în a lt P rea S lln tlfll M itr o p o lit!, P rea S fin ţiţii E p isc o p i, P ro fe s o rii in s titu te lo r
te o lo g ic e , a i S e m ln a r lilo r te o lo g ic e ş l a i Ş c o lilo r d e c ln tă r e ţi b i s e r i c e ş t i ;
P rea C u c e r n ic ii C o n s ilie r i a d m in is tr a tiv i, p a tr ia r h a li ş i e p a rh ia li, p ro to p o p i,
p re o ţi, c a n d ld a fl la t itlu l d e d o c to r ) n te o lo g ie ş.a.
* Vlî\Ţ5\*BI$eRKfcaSCa*
COPIII, IMAGINEA PRUNCULUI IISUS *
« J i/ie s im p lita te a şl fii n e v in o v a t ş i v e i

li ca p r u n c ii c a re n u c u n o sc p ă c a tu l p ie r
z ă to r a l v ie ţ ii o a m e n ilo r ».
( P ă s t o r u l lui H e r ra a , se c . 111)
Prezenţa mea şi a Bisericii la această în tîln ire este o datorie sfînta

faţă de ţelul a tît de um an, a tît de nobil şi, în acelaşi tim p, a tît de sfînt
de a poposi o clipă îm preună, gîndind la soarta tristă a copiilor, viitorul
om enirii, al oricărui popor şi al familiei.
De la început aduc m ărturie că, în această m isiune sfîntă de asistare
şi îngrijire a copiilor, preoţii din sate şi oraşe, slujitorii altarelor, şi cei
de alte credinţe şi etnii, îşi unesc sim ţăm intele lor, îşi unesc eforturile
lor îm preună cu cei care, la nivel naţional sau internaţional, prom ovează
această grijă pentru copii, care sînt floarea om enirii.
Aşa cum e fires£, aş porni de la cuvintele foarte pătrunzătoare, pline
de nădejde şi de m îngîiere, adresate de M întuitorul Iisus Hristos, într-o
îm prejurare din viaţa Sa păm întească, celor din ju ru l Său care îm pie
dicau copiii să se apropie de El : «Lăsaţi copiii să vină la M ine şi nu-i
opriţi, că a unora ca aceştia este îm părăţia lui D um nezeu» (Marcu 10, 14).
Aceste cuvinte, care au răm as ca o predoslovie scum pă a întregii noas
tre activităţi m isionare, sociale şi culturale, im plică p en tru toţi credin
cioşii, p en tru toţi iubitorii de copii — şi nu există pe lum e cineva care
să nu iubească copiii —, dim ensiuni deosebit de adînci, de însem nate,
* C u v î n t a r e r o s t i tă d e P rea P e tic itu l P ă rin te P a tria rh T e o c tis t, î n z iu a de

17 i u n ie 1991, la c o lo c v i u l o r g a n i z a t d e C o m it e tu l r o m â n p e n t r u U N IC E F , î n l e g ă
t u r ă c u a p l i c a r e a « C o n v e n ţi e i p e n t r u d r e p t u r i l e c o p ilu lu i. S t r a te g i i, p r i o r it ă ţi , p e r
s p e c tiv e » .
de actuale p entru a da viaţă îndatoririi ce o avem de a nu răm îne ne

păsători faţă de trebuinţele sufleteşti şi tru p eşti ale copiilor.
Taina vieţii, taina continuării acestei vieţi d in tru începuturile ei,
izvorînd din însuşi cuvîntul D um nezeu care a răsu n at cu mii de ani în
urm ă : «Naşteţi şi vă înm ulţiţi şi um pleţi p ăm întul şi-l stăpîniţi !»
(Farere 9, 1), continuă, din nefericire, să nu fie înţeleasă şi, mai cu
seam ă trăită, pînă în zilele noastre. Cu toate acestea ea, viaţa, nu-şi
pierde valoarea ei de dar divin şi continuă să fie m ereu în actualitate.
Dar, parcă niciodată nu s-a sim ţit a tîta nevoie de a p ătru n d e cu m in
tea lum inată de credinţă în înţelesul ei. Poate în nici uri m om ent din
istoria universală nu a ap ă ru t taina vieţii om ului, ca acum, în dim en
siunea ei divino-um ană : om ul — p u rtîn d chipul lui Hristos. A iubî
copiii, a-i respecta, a lupta p en tru d rep tu rile lor şi p en tru educaţia
lor ,este nu num ai o îndatorie adînc um ană, ci şi o îndatorire sfîntă.
N aşterea de prunci înseam nă continuarea vieţii în ordinea firii, dar
înseam nă, mai ales, deschiderea drum ului spre viaţa de dincolo de cea
văzută, de viaţa veşnică. C redinţele religioase p u n tem ei pe dim ensiu
nea divino-um ană a vieţii care covîrşeşte pe toate celelalte. în faţa
unei noi vieţi, ne aflăm în faţa tainei vieţii, ne aflăm în faţa unei lu
crări dum nezeieşti, adică la izvorul vieţii.
Prin naşterea oricărui copil ni se descoperă o taină a vieţii, ni se
ara tă că viaţa nouă venită pe lum e nu este num ai în ordinea firească
şi num ai o urm are a întocm irilor fireşti ale vieţii din punct de vedere
legal, din punct de vedere social, ci este u n act dum nezeiesc, este o
continuă refacere a lumii. Din prim ele m om ente de închegare a vieţii,
încă în sînurile maicii, Biserica şi Biblia, C artea cărţilor, văd începu
tul unei vieţi. La rîn d u l ei, ştiin ţa din zilele noastre a dovedit că din
neînsem natul em brion adăpostit în pîntecele m am ei ia fiinţă un om,
ia fiinţă, după în v ăţătu ra noastră, chipul lui Ilristos în om.
De aceea, taina vieţii noi o privim ca pe o taină sfîntă, iar grija şi
atenţia p en tru cel care vine pe lum e izvorăşte nu num ai din dragos
tea m aternă, din dragostea părintească, ci şi din slujirea lui Hristos.
A-l vedea pe H ristos în această nevinovată făp tu ră, în copilul venit pe
lume, făp tu ră plină de energie, înzestrată cu forţă nebănuită de rezis
ten ţă şi apărare pentru a străb ate viaţa chiar din prim ele m omente,
înseam nă a vedea puterea dum nezeiască în tru p a tă şi, de asem enea, în
seam nă a vedea în această nouă viaţă care apare pe păm înt întruparea
dragostei dum nezeieşti.
IANA V I A Ţ A BISERICEASCĂ
ne- S fîntul Evanghelist Ioan, prim ul teolog al creştinătăţii, l-a definit

pe Dum nezeu ca fiind dragoste. Nim eni pînă atunci, şi nim eni de
; ei, atunci pînă astăzi, n-a p u tu t să definească în a tît de puţine cuvinte
ii în pe Dum nezeu, să definească, adică, pe Cel care dă viaţă întregii Sale
fi ;» creaţii ca rod al iubirii Lui, aşa cum a făcut-o S fîn tu l Ioan cînd a zis :
cu «Dum nezeu este dragoste» (I Ioan 4, 8). în în tru p a re a Fiului lui D um -
li-şi nezejj pe păm înt, a M întuitorului Iisus Hristos, Cel unul din Treim e,
ate. noi vedem în tru p area D um nezeirii şi de aceea, pruncul, copilul de orice
lin- stare, poartă chipul lui Dum nezeu, este rodul iubirii lui Dum nezeu, care
din este izvorul vieţii noastre. T aina vieţii o descifrăm , deci, cunoscînd că
en- Dum nezeu este izvorul vieţii, făcătorul celor ce le vedem noi, a acelei
Jbf vieţi care străbate pragul vieţii văzute şi trece de pragurile ei, trece
ţia dincolo de m orm înt.
Viaţa este, aşadar, cel mai bun şi mai preţios izvor şi dar dumne-
ar zeiesc. Copilul este dar dum nezeiesc. Este aşa de frum oasă în v ăţătu ra
ea aceasta şi a tît de însem nată p en tru Biserica noastră încît prim a g rijă a
u~ ei este ca să acorde pruncului Tainele in tră rii în creştinism , adică Bo
ta tezul, M irungerea şi îm părtăşania, adică com uniunea cu Dum nezeu, cu
sfinţii, cu noi toţi, am p u tea spune cu fam ilia um ană.
Nu este întîm plător faptul că în această străd an ie de apărare a vieţii
* copiilor, se întîlnesc şi conlucrează cele mai d iferite personalităţi pă-
s trunse de responsabilitatea tu tu ro r p entru cei ce sînt viitorul om enirii.
e Nu este întîm plător că apărarea vieţii şi a copilului constituie priori-
D taţi a tît la nivel m ondial cît şi pe plan naţional. Nu m -am gîndit să
aduc aici o contribuţie ştiinţifică, aceasta va fi adusă de alţi distinşi
participanţi cu m ultă d ăruire şi cu m ultă com petenţă în acelaşi tim p,
1 ci, am socotit că, prin glasul m eu să se audă sp rijin u l şi fapta Bisericii
străm oşeşti, a clerului şi credincioşilor noştri. Şi în această privinţă ca
în atîtea altele ne stă pilda de iubire şi de d ăru ire p en tru copii a mo-
| şilor şi străm oşilor noştri de-a lungul istoriei.
Avem un mesaj de îm plinit perm anent în viaţă, a tît acela de a fi
(
părinţi adevăraţi, cît şi acela de a fi părinţi sufleteşti adevăraţi, pentru
că viaţa aceasta are nevoie nu num ai de hrană trupească, de îngrijire
şi de sănătate, care sînt deosebit de preţioase, d ar are nevoie şi de
hran a sufletească, setea de a-L afla şi a-L avea pe Dum nezeu. Copilul
| sau tinărul are nevoie şi de educaţie m oral-religioasă tem einică şi a
f a 'e ca această fiinţă plăpîndă să devină un om al C etăţii în adevăra
tul înţeles al cuvîntului, un om care să străb ată cil gîndul, cu lucrarea
şi cu eforturile lui pragurile acestei vieţi văzute, pînă dincolo spre

transcendent, să devină şi să fie în viaţă u n p u rtă to r de valori nem u
ritoare răspîndind în ju ru l său lum ină din lum ina dum nezeiască.
Am am in tit mai înainte că ne călăuzesc in această lucrare m esa
jele înaintaşilor noştri. Găsim în paginile sfinte ale credinţei noastre,
ca şi în ale tu tu ro r credinţelor, de altfel, în v ăţătu ri de m are valoare
care arată că fiecare slujitor al Bisericii, fiecare credincios al ei, ca şi
ai celorlalte Biserici, au datoria sfîntă nu num ai de a depune eforturi,
dar şi de a m anifesta grijă să în treţin ă cuibul acesta sfînt al vieţii, să
păstreze taina vieţii ca pe o taină adevărată. Ce durere m are pentru
zilele noastre, ce în tristare la gîndul că, fără voie, cîteodată, dar, mai
dureros, cu voie de cele mai m ulte ori, m ilioane de vieţi sînt stinse
chiar în sînul părintesc ! Este un m are păcat, un păcat îngrozitor acesta,
ca şi celălalt păcat al abandonării vieţii ! în ce . stare de decădere mo
rală au p u tu t să ajungă acele nefericite m am e care îşi părăsesc odrasla,
cunoscînd că pînă şi vieţuitoarele necuvîntătoare poartă a tîta grijă şi
suferă a tît de m ult atunci cînd sînt d espărţite de puii lor. Cum a p u tu t
fiinţa um ană să ajungă în asem enea stare de abandonare a noului năs
cut sau de a-1 ucide înainte de naştere ! De aceea, este nevoie de o re
naştere interioară fundam entală, de principii m oral-religioase, de p rin
cipiile m orale de totdeauna, de chem area şi vocaţia sfîntă a m am ei de a
se învrednici să devină sălaşul noii vieţi. Este o chem are dum nezeiască
aceasta, care se înscrie şi în ordinea firească a existenţei şi a veşniciei
unui popor, de a da m ereu viaţă acestui popor, de a-1 îm prospăta cu
noi forţe şi lum ini. In planul lui D um nezeu fiecare făptură vine pe
lum e ca unicat cu o zestre proprie şi vocaţia de desăvîrşire pînă la
sfinţenie.
P rezenţa mea tălm ăceşte prezenţa în această strădanie a tît de u r
gentă şi necesară a m iilor de slujitori ai Bisericii, a m ilioanelor de cre
dincioşi care, după o perioadă de grele încercări, de dictatură şi de
ateism , a tît de ucigător, ce a desfigurat sim ţăm intele noastre cele mai
fireşti, sînt acum chem aţi la o m isiune sfîntă. N um ărul m are de copii
părăsiţi, de copii suferinzi, de copii hadicapaţi, la care se adaugă pier
derile de vieţi înainte de vrem e, întunecă im aginea şi viitorul ţării şi al
poporului nostru. Sîntem recunoscători tu tu ro r celor ce aju tă în această
operă de caritate.
Se cuvine să revenim la* drum ul sfin ţilo r noştri înaintaşi, la drum ul
de respectare şi p ăstrare a vieţii, la d rum ul slujirii acestei taine a vieţii,
v ia ţ a b is e r ic e a s c ă 7
ca pe darul suprem prim it chiar din m ina lui D um nezeu. Să revenim

perm anent la acest drum ca la o îndatorire dum nezeiască, ca la o înda
torire de căpetenie a tu tu ro r celor care sînt chem aţi astăzi să călăuzească
destinele unui popor încătuşat, dispreţuit şi um ilit p atru decenii şi ju
m ătate de dictatura com unistă. T rebuie să în lătu răm piedicile din calea
revenirii la credinţă a societăţii noastre, a chem ării la H ristos a copii
lor-,şi tinerilor, a m ugurilor vieţii noastre. Să facem să nu mai existe
obstacole în calea in trării M întuitorului H ristos în şcoală, in calea edu
caţiei m oral-religioase ca mijloc de sădire în sufletele lor a valorilor
veşnice. Şi noi slujitorii D um nezeului dragostei, slujitorii vieţii şi toţi
cei stăpîniţi de asem enea convingeri să proclam ăm valoarea şi îndato
ririle fam iliei care este chem ată să dea naştere unei alte vieţi în pu
terea legilor firii şi a celor dum nezeieşti. Dum nezeti ca izvor al vieţii,
dă tărie şi putere unui popor, dă tărie şi pu tere unei fam liii să con
tinue creaţia dum nezeiască. în acest chip omul poate să devină «îm
preună lucrător cu Dum nezeu» (I Cor. 3,9). Şi astfel viaţa om ului, cu
toată zestrea sa trupească şi sufletească, este dem nă de b u n ătatea lui
Dum nezeu, dem nă de dragostea Lui, dem nă de adevărul Lui, dem nă
de frum useţea Lui.
✓ *
Vă m ulţum esc p entru invitaţie şi ne exprim ăm nădejdea în sporul
activităţii Dom niilor voastre care se cere a fi îm plinită a tît de urgent
pentru creşterea, educarea şi sănătatea pruncilor, a copiilor, a tin ere
tului. în aceste clipe im plor binecuvîntarea şi aju to ru l lui Dum nezeu
cunoscînd că toţi cei de faţă aşteaptă acest lucru.
t h i 't : r
. O :y VIZITA PASTORALĂ
A'i PREA FERI€ITULUI- PĂRINTE -PATRIARH TEOCTIST
v/o: XXL >;r.-: • ; . ÎN TRANSILVANIA
»i f.vif.n n n'a.: ; .tm*.. ■. ■■ .-.itj.
^ -.P ă m în tu l.s fîn t^ a l T ransilvaniei a.fo.st de-ş., lungul veacurilor brăz
dat, parcă, de un mai m are noian de su ferin ţă şi tu lb u rare decît cele
lalte1 provincii i*6mâneşti. Stăpînirile străin e ce şi-au întins călciiul, ti
ranic “asupra acestui păm înt binecuvîntat, deşi creştine în m ajoritatea
lor, nu au avut pu terea creştinească necesară sau nu au .voit să acorde
rom ânilor, m ajoritari întotdeauna, un m inim um dc respect şi conside
raţie. I-ău socotit un fel de «paria», o p ă tu ră socială d e 'a nu ştiu cîta
m înă. G eniul trânsilvan, ca întreg poporul rom ân, ce-şi are izvorul, pe
de: '# parte,, în lu ciditatea latină, iar,..pe.de altă p arte în m istica orien
tală profuţid contem plativă, a izbutit, însă, să răzbată falnic prin ceaţa
istoriei şi «să-şi vadă visul cu ochii» M şrea U nire din decem brie 1918.
R ezistenţa rom ânilor transilvăneni se datorează, prift voia lui
Dum nezeu, m ai ales-leg ătu rilo r ce: le-au a v u t cu fraţii de peste m unţi.
Aicit.,;r) ; y a la h ia şi Moldova, îşi găseau oază de p rim ire în vrem uri de
prea. grea bejenie. De aici aşteptau lu m in a cărţii în slova rom â
nească ; aici le erau hirotoniţi vlădicii şi preoţii. Deşi despărţiţi politi
ceşte, erau cu toţii uniţi creştineşte în S fînta Biserică Ortodoxă, aceeaşi
în -.toate. provinciile rorţiâneşti, şi de aici le yenea p u te re a .d e rezistenţă
şi^ dorinţa de a fi în toate «una>>.
'P r in m ila lui D um nezeu,' *<pohta ce-arri p'ohtit-o», după cuvîritul
m arelui Voievod, s-a îm plinit p e n tru vecie în 1918. - -
; '-. - Totuşi, lin işte a n u s-a .in sta u ra t deplin p e tărjm ul transilvan nici
pînă astăzi. «Vechii dem oni se trezesc», z ic e . un proverb franţuzesc.
D uşm anii m ai vechi sau mai noi ai neam ului rom ânesc îşi arată din
nou colţii ; de unde necesitatea strîngerii rîn d u rilo r în toate dom eniile
de activitate, dar mai ales în cel al vieţii spirituale, a x a t pe credinţă
creştină ortodoxă.
In acest context al urgenţei în tă ririi stru c tu rii sufleteşti a rom â
nilor în general, dar m ai ales a rom ânilor ardeleni, se înscrie şi cea
de-a p a tra vizită pastorală în T ransilvania, după decem brie 1989, a Prea
F ericitului P ărin te Teoctist, P a tria rh u l Bisericii O rtodoxe Române.
M om entul cheie al acestei vizite, desfăşurată în zilele de 1— 3
iunie, l-a constituit sfinţirea noii biserici din Valea Largă, judeţul
M ureş. S ituată în Cîm pia Turzii, nu departe de locul unde cădea m u-
ceniceşte acum cîteva veacuri capul lui M ihai Viteazul, localitatea Valea
Largă este supusă astăzi unor aprige presiuni prozelitiste din partea
«m artorilor lui Iehova». P en tru a m enţine o prezenţă ortodoxă in acest
colţ de ţară, P ărintele Ţ abra D um itru, îm preună cu o m înă de credin
cioşi au construit o adevărată catedrală. J e rtfa acestor rom âni v red
nici, conduşi, în dorul lor p en tru a avea o nouă biserică ortodoxă, de
curajul m ucenicesc al P ărin telu i D um itru, şi-a prim it de D um inica T u
tu ro r Sfinţilor răsplata cuvenită prin tîrn o sirea oficiată de P rea Fe-
ricitul P ărin te P a tria rh Teoctist şi de P.S. A ndrei de Alba Iulia, epis

copul locului.
Peripeţiile prin care a tre c u t de-a lungul anilor ridicarea noului
lăcaş de închinare — model de arh itectu ră şi pictu ră bizantină în care
cu adevărat exclam i taboric : «Bine este nouă a fi aici» — au fost re
latate în poezie de vrednicul bărb at ardelean P ărin tele D um itru.
După rostirea de către P.S. Episcop A ndrei a unui înflăcărat în
dem n în tru apărarea drep tei credinţe, Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist, a oferit m ulţim ii credincioşilor un adine cuvînt de în v ăţătu ră
şi sfat părintesc în tru în tă rirea lor în fidelitatea faţă de Biserica O rto
doxă, spunînd •
«înainte de toate se cuvine să dăm slavă B u nului D um nezeu pen
tru că am p u tu t să ajungem aici, in această m inunată zi a Dom nului,
S jin ta Duminică, atit eu, de la Bucureşti, la invitaţia P.S. Episcop A n
drei al Alba Iuliei cit şi dum neavoastră, care aţi v e n it din îm prejurim i,
cu preoţii in frunte, precum şi studenţii, care au cîntat atit de frum os
astăzi la dum nezeiasca Liturghie, ca şi toţi cei care, cu gindul şi inim a
curată, şi-au îndreptat paşii spre acest Tabor al rom ânilor, al Legii lor,
al credinţei lor şi al m ăririi lor. Pentru că rom ânii n-au avut niciodată
altă mărire decit aceea de a se şti pe păm întul părinţilor lor şi de a se
închina D om nului şi M întuitorului nostru Iisus Hristos, unul din Trei
me, slăvit îm preună cu Tatăl şi cu D uhul S fîn t. Aceasta a. fost în to t
deauna mărirea, a fost lauda înaintaşilor noştri, a străm oşilor noştri, a
bunicilor noştri, iar ei, la rîndul lor, au fost coroana Bisericii. Aşa cum
florile ne îneîntă ochiul şi ne încălzesc sim ţirea, to t astfel credincioşii
români din aceste ţin u tu ri rom âneşti, ca. şi cei d in celelalte ţin u tu ri
româneşti, de peste m u n ţi au constituit coroana Bisericii noastre stră
m oşeşti încă de la S fîn tu l Apostol A ndrei, de la sfin ţii episcopi de la
Tom is-Constanţa de astăzi — de la S f. Ierarh Ghelasie de la m înăsti-
rea Rim eţ, de la m itropoliţii m artiri Iorest şi Sava Brancovici şi pînă in
zilele noastre.
Străm oşii noştri au găsit, iubiţii mei, m îngîiere, curaj şi îm bărbă
tare doar în Biserică, doar in credinţă, in credinţa şi în inim a lor curată,
din care au odrăslit atit de m inunatele, străvechile biserici de lem n şi
de zid din ţara noastră. Unele dintre acestea, foarte im portante, înălţate
din adinei vrem uri de rom ânii ortodocşi sint cele de zid din Strei, Den-
suş, Sîntăm aria-Orlea, jud. Hunedoara, biserica m hiăstirii R îm eţ şi cele
din alte părţi ale Transilvaniei, la care se adaugă biserica Bogdana din
Rădăuţi, S f. Nicolae Domnesc de la Curtea de A rgeş etc. Cu asemenea
ctitorii înaintaşii noştri au fost, pentru Biserică, o adevărată coroană
de aur. 'A şa, în form ă de coroană, este, de altfel, şi harta ţării noastre.
Este rotundă, sertiănînd cu o bobiţă de prescură frum oasă, ca acelea
aduse de dum neavoastră astăzi la dum nezeiasca Liturghie. Din ele şi

din vin u l de struguri ne-am îm părtăşit din sţin tu l potir şi am adus
m ulţum ire preabunului D um nezeu, căruia ne-am rugat să vă dea p u
tere şi linişte, să Vă întărească forţele şi m inunatele dum neavoastră
m îini ca să pregătiţi mai departe hrana cea de toate zilele, precum şi
hrana cea m intuitoare, hrana cea tăm ăduitoare, doctoria nem uririi, cum
num eau Sinţii Părinţi, S fînta îm părtăşanie.
Să m u lţu m im lui D um nezeu, neîncetat, pentru toate ! Cea mai
frum oasă şi mai plină de inţeles rugăciune pe care o p u tem adresa lui
D um nezeu, sfinţilor Săi şi Maicii D om nului este rugăciunea de m u lţu
mire. A stăzi, îm preună, am m u lţu m it lui D um nezeu, pentru că Sfînta
Liturghie la care participarea dum neavoastră a fost atît de pilduitoare,
este marea noastră rugăciune de m u lţu m ire către D um nezeu. Iată, noi
am slujit astăzi îm preună cu dum neavoastră, şi cu copilaşii care ne-an
înconjurat cu flori şi cu gingăşie, ca nişte îngeri.
A m înconjurat îm preună biserica, am cîntat. şi ne-am rugat îm
preună. De aceea, aşa cum am spus la început, m ulţum esc lui D um ne
zeu că m -a ajutat să fiu astăzi aici, să văd cu adevărat o adunare m ă
reaţă, în înţelesul sfîn t al acestui cuvînt, nu num ai ca num ăr de cre
dincioşi, ci şi ca tărie duhovnicească, o adunare cu totul diferită de
cele organizate pe stadioane, lipsite de înţelesul haric, cum sînt cele
zise de evanghelizare. Cît de frum os este cu vîn tu l acesta, dar cît de trist
sună el în auzul nostru de români, ştiind că noi am fost evanghelîzaţi
de S fîn tu l Apostol Andrei. A devăratul nostru stadion, iubiţii mei, este
această sfîntă biserică şi toate sfintele noastre altare, toate acele bise
ricuţe m odeste din lem n sau de zid în care s-au închinat secole de-a
rindul străm oşii noştri. Această adunare a noastră este dreptm ăritoare,
este o părtăşie a tuturor, o com uniune a noastră în D uhul S fîn t. Astăzi,
şi ori de cîte ori ne adunăm la sfînta biserică şi participăm la Sfînta
Liturghie ne aflăm în lum ina şi căldura D uhului S fîn t. Deasupra ca
petelor noastre pluteşte în chip tainic, ca la Cincizecime puterea D u
hului S fin t. li sim ţim căldura în inim ile şi în sufletele noastre, aşa cum
s au sim ţit-o S fin ţii Apostoli in acea sfîntă z i a Cincizecimii.
Biserica noastră ortodoxă are o învăţătură adîncă şi bogată în în
făţişările e i : în cîntare, în artă, în pictură, in sculptură etc. Hrăniţi
cu asemenea frum useţi, credincioşii Bisericii noastre învaţă şi pot să
înţeleagă mai trainic învăţătura de credinţă ortodoxă, păstrînd cu sfin
ţenie cuvîntul Sfin ţilo r A p o s to li: *nim eni nu poate pune altă tem elie
decit cea pusă, care este Iisus H ristos» (I Cor. 3, 11). Pe păm întul nos
tru românesc această tem elie a pus-o M întuitorul Iisus Hristos, prin
predica S fîn tid u i Apostol A ndrei, cel d intîi chemat. A u pus-o, apoi, u r
*a n ă v ia t a bisericeasc a 11
'le şi maşii S fîn tu lu i Apostol A ndrei, episcopii sfin ţi ai Tom isului şi ai altor
adus cetăţi din Scythia Mică, Dobrogea de astăzi, au pus-o cuvioşii părinţi
Pu- între care Dionisie cel Sm erit, Ioan Cassian şi alţii, au pus-o apoi, ce
astră ’ tele de sfinţi şi m ărturisitorii din istorie şi cei din zilele noastre, cei
m şi m ulţi slujitori şi credincioşi m orţi în chinurile închisorilor com uniste,
cum . cei ce au apărat integritatea brazdei rom âneşti şi eroii m artiri căzuţi
in-revoluţia din decem brie 1989. Aceştia toţi au aşezat m ereu, la tem e
mai lia pusă de Hristos, cărămidă peste cărămidă, asem enea acestei noi bi
i lui serici, la învăţătura noastră de credinţă, la viaţa noastră duhovnicească
iIţu- şi românească. O asemenea tem elie are Biserica noastră strămoşească
inta tem elia pe care s-au înălţat tim p de două m ii de ani frum useţile vred
are, niciilor fiilor ei. Se ştie că nim eni dintre vecinii noştri nu are tem elia
noi credinţei şi a organizării bisericeşti cum o are Biserica Ortodoxă Ro
‘-au mână, pe care ea a îm părtăşit-o în duhul Sfin tei Evanghelii cu cele
lalte Biserici ortodoxe şi creştine din lume.
im - Astăzi, dum inică, de ziua sfinţirii noii biserici, înţelesul acesta al
ne- credinţei noastre, al com uninii noastre, este m u lt m ai larg, m u lt mai
nă- bogat şi îl sim ţim m ai puternic. caToricind, pentru că sfinţirea bisericii
re- înseam nă, aşa cum aţi auzit din m inunatele rugăciuni şi cîntări, pogo-
de rirea D uhului S fîn t, pogorîrea lui D um nezeu cel în Treim e închinat, a
ele sfinţilor lui D um nezeu in acest nou lăcaş. Astăzi, cînd am săvîrşit sfin
■ist ţirea acestei biserici, Ortodoxia cinsteşte pe toţi sfinţii, cunoscuţi sau
aţi neştiuţi, cei din V echiul T estam ent şi cei din N oul Testam ent. Purtînd
tte trup ca fiecare dintre noi pe acest păm înt, printr-o vieţure duhovni
te cească deosebită, prin credinţă şi iubire ei şi-au ridicat, însă, prin harul
i-a D uhului S fîn t, ochiul sufletu lu i spre D um nezeu, hu nesocotit această
re. viaţă, au luptat contra păcatului şi au dobîndit astfel pe cea veşnică.
zi, Este şi aceasta o mare învăţătură pentru noi. D um inica aceasta urmează
tta dum inicii Rusaliilor, iar sfinţii sînt rod al D uhului S fîn t. Oare, ne dăm
a-
seama îndeajuns că fiecare dintre noi sîntem chem aţi să fim sfinţi, că
u- fiecare dintre noi purtăm chipul lui Hristos, că fiecare dintre noi tre
m buie să fim vase ale D uhului S fîn t, prin credinţă, fapte bune, prin
S fînta îm părtăşanie şi prin 'celelalte Taine ale Bisericii. Cînd sărbăto
i- rim pe toţi sfin ţii trebuie, aşadar, să adîncim înţelesul chem ării noas
"ţi tre creştine, a sporirii în credinţă, în virtu te, prin paza curăţeniei inim ii,
tă prin fapte bune. De altfel, pe prim ii creştini, S fîn tu l Apostol Pavel, in
i- epistolele sale, îi mingîia zicîndu-le «aleşi ai lui D um nezeu, sfin ţi şi
ie prea iubiţi» (Col. 3, 12), cuprinzînd în aceste cu vinte credinţa, dragos
tea şi viaţa lor curată, intr-una din scrierile din cel de-al doilea secol,
n adresată lui Diognet, găsim un foarte frum os cu vîn t despre creştini :
«Ei sînt în lum e, afirm ă autorul acestei cărţi, ceea ce este su fletu l pen-
r-* n . p i >5,1). Fără su flet trupul nu m ai are viaţă, fără credinţă in

D tcm iezeu su fletu l rămine m ort. Prin vieţuirea lor creştinii sint pilde
pentru lum e. Dragostea şi binefacerile lor aduc celorlalţi oameni şi
ium ii lum ina lui D um nezeu. Ş i noi p u tem să ne învrednicim de acest
dar dacă ne silim să îm plinim voia lui D um nezeu şi să ne păzim a ne
face unelte ale păcatului.
Străm oşii noştri, reven im la ei m ereu după cum ved eţi,' căci noi
nu p u tem face u n pas, nu p u tem înfiripa u n gînd fără să ne am intim
de ei, ţineau datinile şi credinţa ca nişte sfin ţi ai lui D um nezeu. Cînd
gîndul şi imaginaţia pătrunde în tărîm ul vieţuirii lor — aşa cum i-au
cîntat Coşbuc şi Em inescu şi atiţia alţii, îi găsim învăluiţi în lum ină
pe vatra noastră strămoşească. întocm irea gospodăriei, a locuinţei de
unde nu lipsea icoana din colţul dinspre răsărit, vatra pentru pregătirea
plinii sfinte, care ne-a hrănit şi ne-a crescut pe noi în ju ru l m esei ro
tunde, sfînta masă a fam iliei, începută şi term inată cu rugăciunea de
m ulţum ire. Im agini, mişcări, sem ne şi înţelesuri sfinte. D repţii şi în
ţelepţii noştri bunici şi părinţi au crezut şi m ai ales au trăit în sfin ţe
nia Bisericii. înţelesul cel mai frum os, cel mai deplin şi cel m ai trai
nic al acesteia, ei l-au descoperit şi tot ei i-au dat num ele de «lege
românească». Sîrguindu-ne să le urm ăm pilda, noi facem parte din
ceata lor. C om uniunea cu ei, cu sfinţii şi între noi, o în fă p tu im num ai
în Biserică, atît ca învăţătură, cît şi ca loc, ca spaţiu văzut sfin ţit pen
tru cei din m orm înt.
La m înăstirea Voroneţ, de exem plu, pe partea din afară a ziduri
lor, sînt zugrăvite, cu talentul dăruit de D uhul S fîn t acelor zugravi,
cetele sfinţilor. S în t atît de m ulţi, num ărul este atît de mare, încît se
văd num ai feţele celor din prim ele rînduri, iar ceilalţi, m ii şi poate m i
lioane, de la M întuitorul Hristos încoace, n u li se mai văd feţele decît
cu ochii m inţii, cu ochii credinţei. Şirurile aureolelor fiecăruia, bine
conturate, adeveresc existenţa persoanelor pînă la infinit. Ei reprezintă
sfinţii de la început, sfinţii Bisericii pe care noi ii prăznuim în această
dum inică şi pe care trebuie să-i im ităm în credinţă şi în fapte, să le
urm ăm credinţa, pilda vieţii lor, cum ne învaţă S fîn tu l Apostol Pavel
IEvrei 13,7). Unii dintre aceşti sfin ţi sînt înaintaşi ai noştri, sînt din
neam ul nostru, şi-au dat viaţa pentru credinţă, de-a lungul secolelor şi
pe păm intul scum p al Ardealului. O parte dintre ei, au fost trecuţi în
calendarele noastre, iar cei m ai m u lţi odihnesc în cim itirele de pe în
tregul cuprins românesc. Vor fi cinstite ca şi m orm intele voievozilor
români, al lui Ş tefa n cel Mare, al lui C onstantin Brâncoveanu, al lui M i
hai V iteazul şi atîtea şi atitea alte m orm inte ale eroilor şi m artirilor
neam ului nostru.
OAU/V4 V I A Ţ A BISERICEASCA 13
tnfă in S în te m neam de sfinţi, am putea să spunem astăzi cu sm erenie in

t pilde faţa lui D um nezeu şi în faţa acestei biserici. S în te m neam de m ă rtu
neni şi risitori pentru credinţa strămoşească, pentru datinile rom âneşti, pentru
t acest adevărul românesc, pentru dreptatea românească, pentru brazda rom â
i a ne nească. In tr-u n fel sau altul şi părinţii şi bunicii noştri au fost sfinţi,
căci ei au m ărturisit pe Hristos, au păstrat întotdeauna candela aprinsă
ci noi a credinţei în căm inul românesc, au îndeplinit rînduielile şi datinile
ţin tim noastre-'-cêştineşti la toate soroacele de pom enire şi de cinstire a celor
Cînd ce au trecut- -pragul vieţii păm inteşti în nădejdea învierii. De aceea am
i i-au ~-utea, fără să greşim, să-i asociem pe toţi aceşti străm oşi ai noştri, ală-
tmină n.~i de tinerii şi vîrstnicii care, în decem brie 1989 şi-au dat viaţa, s-au
ei de jertfit pentru libertate şi p entru adevăr. Lor trebuie să le păstrăm , de
’u irea asemenea, o mare cinste, o mare recunoştinţă în inim ile noastre, din
i ro- veci pînă in veci.
ds Ne învaţă m ulte lu cru ri. sfinţirea bisericii. Această biserică poartă,
i în- in cărămizile ei, în fierul ei, in culorile şi în pictura ei, frum useţea eno
inţe- riaşilor, frum useţea dum neavoastră, a celor care a ţi contribuit la această
trai- m inune de pe Cîmpia Turzii, din Valea Largă. Biserica şi locul sfinţite
lege asrăzi, cu odoarele şi înfăţişarea vrednică de m ăreţia dumnezeiască, se
din .naltă spre ceruri ca o jertfă hineplăcută lui D um nezeu, ca o rugăciune
imai liturgică din care nu vor lipsi num ele celor ce au gindit-o, au ajutat-o şi
xn- au ostenit la construirea ei. Iată ce lucrare m inunată aţi realizat dum -
nevoastră, iubiţi credincioşi, călăuziţi de păstorul dum neavoastră du h o v
uri- nicesc, părintele D um itru, un preot vrednic, un om cu su fletu l mare, cu
avi, rîvnă şi curaj mare. Fiecare linie arhitectonică, fiecare culoare, fiecare
: se strălucire a cupolelor acestei biserici vor vesti vrednicia preotului şi
mi- vrednicia credincioşilor ortodocşi din această parohie. Zidirea ei răm îne
ecit o pildă p entru toţi creştinii şi slujitorii ortodocşi din ţara noastră. Din
ine fericire, avem m ulte biserici ca acestea în ţară, deşi am străbătut în
ată tunericul ateist şi totalitar m ai m u lt de 40 de ani. Cei care au avut
stă credinţă puternică în D um nezeu, cei care nu s-au abătut de la Legea
le lui D um nezeu, au în fru n ta t toate piedicile şi au fo st în stare să în făp
vel tuiască lucrări trainice.
lin A m trăit cu toţii astăzi o bucurie sfîntă şi am sim ţit adevărul că
* sub streaşina Bisericii sîntem ocrotiţi. Tulburările, grijile, necazurile
în care se abat nu num ai asupra fam iliilor dum neavoastră, ci şi asupra
n- fam iliei noastre rom âneşti, asupra fam iliei Bisericii noastre, a credin
or
ţei noastre, se tăm ăduiesc tot prin rugăciune, tot prin Biserică, tot prin
i- credinţă puternică.
or
Este foarte dureros să constatăm cum unitatea noastră de credinţă
ortodoxă. Legea noastră românesacă, de origine apostolică şi răsări
14 B I S E R I CA O R T O D O X A R O M A N A
teană, predicată de un apostol al D om nului, S fin tu l A ndrei, este pusă

uneori în discuţie, răstălmăcită şi pusă la îndoială. Este foarte trist,
de asem eni, să aflăm, că unii creştini ortodocşi se duc pe stadioane şi
pleacă urechea la strigătele de evanghelizare ale unor predicatori v e
niţi de peste mări şi ţări să facă prozelitism . Ceea ce avem noi ca în
văţătură şi viaţă creştină, ceea ce ne-au lăsat străm oşii noştri, ceea ce
sfînta noastră Lege românească ne învaţă, ne călăuzeşte şi ne luminează,
nu ne poate oferi nici o altă învăţătură, p en tru că Ortodoxia, credinţa
noastră, este legată de păm întul românesc, ea se îm pleteşte cu lim ba, cu
cultura, cu trecutul nostru şi ea ne chezăşuieşte m întuirea.
Biserica noastră strămoşească are un bogat tezaur de învăţătură
din care, ca o mam ă bună, iubitoare dă fiilo r ei hrana sufletească treb u i
toare. Această Biserică a fost num ită de M ihai Em inescu — luceafărul
poeziei rom âneşti — drept mam a duhovnicească a poporului român. Ce
cuvinte frum oase ! N um ai atît de ar fi scris acest mare poet rom ân des
pre Biserica noastră şi era de-ajuns să-i pu rtă m o vie recunoştinţă. B ise
rica ortodoxă este m am a duhovnicească a poporului român ! Ce frum oasă
imagine ! O m am ă bună, o mam ă care a în drum at şi care îndrum ă, care
se dăruieşte şi se jertfeşte pentru fiii ei şi deseori îm preună cu ei, de-a
lungul istoriei. Aşa a fost. aşa este şi aşa va fi pururea Biserica noastră
căci aceasta este m enirea ei sfîntă.
Să avem , iubiţii mei, tăria sufletească de a urm a pilda sfinţilor pe
care-i pom enim astăzi, a tuturor sfinţilor din calendarul nostru, din
neam ul nostru. Să plecăm astăzi, de aici, cu pace în suflet, cu hotărî-
rea de a păstra unitatea de credinţă şi să avem curajul trebuitor să o
duruim şi altora. Să ne ajute Bunul D um nezeu tuturor, căci fără a ju
torul Lui nu putem face nimic. D um nezeu, prin S fin tele Taine ale B i
sericii noastre, face din fiecare din noi o cărămidă vie la trăinicia cre
dinţei, aşa cum sîn t cărămizile de la construcţia acestui sfîn t lăcaş. Rog
pe M întuitorul Iisus Hristos şi pe toţi sfin ţii ca toţi cei ce vor intra şi
se vor ruga în acest nou sfîn t lăcaş să prim ească m îngîiere, întărire în
credinţă, înm ulţirea dragostei, iertarea păcatelor şi m întuire.
Iubiţii mei, în faţa noastră noua biserică străluceşte ca o mireasă
nu num ai în razele soarelui ci şi în razele lum inii celei neînserate a
D uhului S fîn t. Cînd veţi avea nevoie de lum ină pentru su flet să des
chideţi uşa sfîn tu lu i lăcaş spre a o prim i. Cînd zbucium ul acestei vieţi
vă va năpădi să păşiţi treptele bisericii de unde v e ţi prim i linişte şi pace.
Cînd veţi fi cuprinşi de supărări, îndoieli sau de neiubirea sem enului,
tot la acest sfîn t altar să vă îndreptaşi paşii ca să dobîndiţi tărie,
curaj şi iubire, maica tuturor virtuţilor creştineşti. Dar m ai cu seamă
cînd veţi fi cuprinşi de dorul de a vorbi cu D um nezeu, adică să vă
*ÂNA V I A Ţ A BISERICEASCA 15
pusă rugaţi, tot la biserică, lăcaşul slavei dum nezeieşti, să veniţi, ca îm -

trist, ; preună cu preotul şi cu obştea dreptm ăritorilor creştini, a ortodocşilor,
ne şi J să vă uniţi cugetele şi glasurile spre mărirea Prea S fin te i Treim i, ase
i ve- menea îngerilor. Să răspundeţi la chemarea clopotelor ca şi astăzi. Să
i în- nu se întîm ple ca in dum inici şi sărbători biserica să răm ină goală, lip
■a ce sită de dragostea şi prezenţa fiilor ei. N e-aţi bucurat astăzi că aţi ven it
sazâ, cu copilaşii şi tinerii, nădejdea de azi şi de m îine a Bisericii noastre
linţa străm oşeşti. Prin aceasta aţi dat strălucire credinţei şi vieţuirii noastre
a, cu creştine ortodoxe. Prin unitate în rugăciune şi prin îm părtăşirea cu S fin
tele Taine, prin iubire şi fapte bune ne apropiem de D um nezeu şi de toţi
tură sfinţii cinstiţi în această dum inică. Pe ei să-i rugăm cu căldură să
bui- mijlocească pentru iertarea păcatelor noastre şi p entru m întuirea su
ărul fletelor noastre. Am in».
. Ce
C uvintele în văţăturii rostite de înalţii ierarhi, cîntul bizantin şi
des-
cel patriotic executat cu m ultă îndem înare de elevi ai Sem inarului teo
i se- logic din Cluj-N apoca au înveşm întat ziua de 2 iunie 1991, în haină
xisă de praznic rom ânesc şi aureolă de hram creştinesc.
:are Un alt m om ent im portant al vizitei P rea F ericitului P ărin te P a
le-a triarh Teoctist în eparhia Alba luliei l-a constituit, în aceeaşi zi, fes
stră tivitatea punerii pietrei de tem elie şi a crucii pe locul unde urm ează
să înceapă lucrările p en tru construirea unei noi biserici în oraşul
Luduş, jud. M ureş, festivitate la care a participat un m are num ăr de
pe credincioşi.
din Şi cu această ocazie, rem arcînd cu bucurie entuziasm ul şi rîvna
tn- locuitorilor Luduşului p en tru zidirea unui nou sfîn t locaş ortodox,
i o după săvîrşirea sfintei slujbe, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a rostit un bogat cuvînt de în v ăţătu ră şi îndem n, spunînd :
ju-
Bi- «Trăim o clipă unică din viaţa noastră, căci unică este şi clipa
repunerii pietrei de tem elie la o nouă biserică, după cum unică este şi
09 clipa de liturghisire in viaţa Bisericii noastre, aşa cum unică este şi
Şi întruparea, jertfa şi învierea M întuitorului Iisus Hristos.
in
Prea S fin ţitu l Episcop A ndrei al Alba luliei, in rîvna sa, precum,
şi părinţii slujitori, aşază una după alta aceste porţi ale Raiului, care
să sint sfintele noastre biserici şi de care, cum ştiţi cu toţii, am dus mare
a
lipsă în tim pul dictaturii, al întunericului. Făclie după făclie din lu
•s-
mina D uhului S fîn t se aprinde acum, cu fiecare nouă biserică care se
■U
construieşte, cu fiecare nou altar care se întem eiază.
1e .
u, A stăzi am sfin ţit noua biserică din comuna Valea Largă, unde
e, slujeşte un preot de o vrednicie pilduitoare, care, de-a lungul decenii
lă lor, şi-a atras dragostea, preţuirea şi admiraţia credincioşilor săi. La
n invitaţia enoriaşilor, ne-am deplasat în această parohie, îm preună cu
16 B1SF.RICA O R T O D O X A R O M A N A
Prea S fin ţitu l Episcop A ndrei, şi ne-am bucurat să vedem o biserică

foarte frum oasă, o adevărată catedrală, pe care am sfinţit-o.
O biserică, iubiţii mei, nu este num ai u n loc de adunare a celor ce
cred şi m ărturisesc şi se îm părtăşesc din S fin tele Taine, ci adunarea
aceasta dobindeşte dim ensiuni, dincolo de loc şi de tim p, pentru că ea
se face în num ele Prea S fin tei Treim i şi sub călăuza D uhului S fîn t.
Este o adunare dreptm ăritoare, cum spunem noi, deoarece ea îl are pe
însuşi M întuitorul Iisus Hristos în m ijlocul ei, ca învăţător. Călăuzitor
şi S finţitor. A vîn d u -l pe El în aceste trei slujiri şi păstrînd neştirbită
învăţătura Sa, dată Sfin ţilo r Apostoli şi apoi Sfin ţilo r Părinţi, noi sîn
tem dreptm ăritori, adică păstrăm cu dragoste şi sm erenie tezaurul m în-
tuitor al Ortodoxiei. Biserica văzută, aceasta a cărei tem elie o punem
acum, ca şi Biserica cea nevăzută a sfin ţilo r şi drepţilor, păstrătoare a
S fintelor Taine, se întem eiază pe jertfa, învierea şi înălţarea la ceruri
a M întuitorului nostru Hristos, care a întem eiat-o pe păm înt, în is
torie, prin trim iterea D uhului S fîn t la Rusalii peste S fin ţii Săi A pos
toli. Aici pe păm înt ea este şi locul de m întuire a păcătoşilor, pentru
că Fiul lui D um nezeu S -a întrupat. Pe aceasta Iisus o num eşte «Bise
rica M ea» (M atei 16, 18), pe care continuă să o zidească în lum e şi în
sufletele noastre. ~
Intr-adevăr, acum , în această prim ă dum inică după Rusalii, cum
aţi auzit la slujba de astăzi, pom enim pe toţi sfinţii, cei cunoscuţi şi
cei necu n o scu ţi; pom enim şi pe sfin ţii d in neam ul nostru, p entru că
şi noi rom ânii avem în calendar sfin ţi din neam ul nostru şi ne vom
învrednici a înscrie în calendar num ele şi al altora, cunoscuţi, dar ştim
că cei mai m u lţi răm în pentru noi necunoscuţi. Căci num ai singur
D um nezeu ştie num ele celor din neam ul nostru care şi-au dat viaţa
pentru dreapta credinţă. In ceata lor se num ără şi toţi m ărturisitorii
şi toţi m artirii care au suferit pentru păstrarea unităţii de credinţă şi
de neam în Transilvania anilor de asuprire şi obidă. Ş i de aceştia is
toria ne-a făcut parte din belşug ! Cete de sfinţi m ărturisitori au lu p
tat pe aceste ţin u tu ri îm potriva înstrăinării de la făgaşul legii rom â
neşti. Cete de m onahi, preoţi şi credincioşi şi-au dat viaţa după n e
fericitul an 1700, şi după aceea, pentru credinţă. Lor li s-au adăugat
toţi acei curajoşi care au m ărturisit dreapta credinţă şi au înfru n ta t
pentru aceasta închisorile com uniste sau au fost luaţi în robie şi şi-au
lăsat trupurile departe de glia strămoşească, ca arvună a învierii celei
de obşte şi a vredniciei neam ului nostru. Toţi au fo st chinuiţi şi au m u rit
ca nişte adevăraţi m artiri. Toţi sînt în inim ile şi recunoştinţa noastră, a
Bisericii şi a creştinătăţii ortodoxe rom âneşti. Pe ei îi cinstim prin
aceste sfin te altare, în acest nou spaţiu sfîn t, înscris astăzi în veşnicie.
mană V I A Ţ A BISERICEASCA 17
tertcă prin stropirea cu apă sfinţită, prin turnarea u n tu lu i de lem n sfin ţit şi
prin aşezarea S fin te i Cruci. în acest loc la dum nezeiasca Liturghie se
lor ce va arăta D um nezeu, aici se va auzi glasul M întuitorului Iisus Hristos,
narea aici se vor săvirşi m inuni, vindecări, şi se vor auzi chem ări la credinţă
m ea şi pocăinţă. Căci unde este locul jertfe i şi al învierii, acolo este Biserica,
Sfint. acolo este locul sfinţeniei noastre. A ici învăţăm că n u ne p u tem izbăvi
■e pe de diavol, de cel rău, nu p u te m scăpa de cursele lui, care sînt nenum ă
tzitor rate, fără credinţa în D um nezeu, fără ajutorul S fin telo r Taine şi a
rbită faptelor bune, fără Biserică, fără Eclezia noastră strămoşească, fără
Sin— Biserica cea vie, care sîn tem noi toţi, îm preună ■ — ierarhi, preoţi şi
m în- credincioşi —, adunaţi ca astăzi în rugăciune şi com uniune. Îm preună
tnem form ăm trupul cel v iu al Bisericii, «zidiţi fiin d pe tem elia apostolilor
re a şi a proorocilor, piatra cea din capul u nghiului fiin d însuşi Iisus
truri H ristos» (Efes. 2,20). Cit de bine înţelegem acum imaginea de zidire
is- folosită de S fîn tu l Apostol Pavel, cînd ne-am rugat lui D um nezeu să
pos- ajute ziditorilor acestui sfîn t lă c a ş! M ăiestria zidirii este foarte în
ntru sem nată. Marii m eşteri ai m înăştirilor voievodale au făcut ca ele să
lise- dăinuie pînă în zilele noastre. Tot astfel se cuvine să dăinuie în noi
ti în şi dreapta credinţă sădită în noi de părinţii şi înaintaşii noştri. Tre
buie să fim «zidire bine alcătuită spre a ajunge lăcaş sfîn t în D om nul»
cum (Efes. 2,21).
şi Să fim încredinţaţi că sfinţii pom eniţi astăzi sînt prezenţi aici,
că îm preună cu noi, îm bărbătîndu-ne cu rugăciunile şi ajutorul lor în faţa
:om Prea S fin te i Treim i. S în t printre dum neavoastră m u lţi credincioşi şi
tim credincioase care se roagă şi postesc, păstrează curăţia inim ii, săvirşesc
gur fapte bune, se iubesc unii pe alţii şi iubesc chiar şi pe vrăjm aşii lor.
iaţa Cu astfel de virtuţi, ei se spovedesc şi se îm părtăşesc. Tind spre starea
lorii de sfinţenie. D um nezeu ştie că în aceste blocuri, în oraşe ca şi la sate,
vieţuiesc m u lţi creştini cu aleasă viaţă duhovnicească pe care noi nu-i
Şi
is- ştim , dar D um nezeu îi ştie şi pentru aceştia D um nezeu ţine lum ea in
\up- echilibru, p entru rugăciunile lor El ne ocroteşte şi ne păzeşte.
fnă- Asem enea creştini au existat şi în trecut, există şi în zilele noastre
ne- şi vor fi totdeauna, p entru că D uhul S fîn t lucrează în Biserică. El co
Wt boară de la Părintele lum inilor şi merge într-o direcţie pe care noi nu
Uat o bănuim decît prin credinţă. El pătrunde în sufletele oam enilor şi din
-au pagini face credincioşi şi m artiri, din pescari apostoli, din prigonitori
ilei propovăduitori ai Evangheliei. De aceea, noi toţi, adică Biserica cea
trit văzută, tin d em neîncetat spre Biserica cea cerească, spre Ierusalim ul
l.a cel de sus. în faţa sfîn tu lu i altar, a jertfelnicului şi la S fîn ta Liturghie
rin noi trăim bucuria cerească, aceea de care se bucură sfinţii. In acest fel
se. ne încredinţăm că fără jertfă nu există iertare şi înviere, fără suferinţă
B. O. R. — 2 '
şi pocăinţă nu este nici împăcarea cu D um nezeu, fără credinţa noastră,

fără pilda faptelor bune, a iubirii dintre noi, m ai ales, nu se poate
imagina viaţă creştină, viaţă duhovnicească.
Mă bucur foarte m u lt că D um nezeu, în încercările prin care tre
cem cu toţii astăzi, prin care trece întreaga' om enire, îşi arată faţa şi
m ilostivirea Sa spre noi şi prim eşte ca ofrandă de su flet şi de credinţă
din partea preoţilor şi credincioşilor acest loc acum sfin ţit pentru a
deveni altarul lui D um nezeu. A cest gînd dum nezeiesc a izvorît de la
D uhul S fîn t şi s-a întrupat astăzi prin rugăciunile noastre şi alte tu tu ro r
celor de faţă. Participaţi îm preună cu noi, slujitorii altarelor, şi îm preună
ne rugăm şi tot îm preună trebuie să stăruim ca această biserică să se
inalţe, să capete form e frw noase şi armonioase şi să oglindească în vă
ţătura credinţei noastre dreptm ăritoare. Ortodoxia, prin învăţătura ei,
prin arta de a zidi şi zugrăvi sfintele lăcaşuri, prin S fîn ta L iturghie,
prin imnologia şi m elodiile ei, tălm ăceşte în m odul cel jn a i deplin fr u
m useţea care izvorăşte din D um nezeu. Cînd M întuitorul ne spune «Fiţi
desăvîrşiţi ca şi Tatăl vostru cel ceresc», trebuie să înţelegem , potrivit
scrierilor Sfin ţilo r Părinţi, şi că a fi desăvîrşit înseam nă a fi frum os,
înseam nă -a avea credinţă şi inim a curată. Creştinii noştri păstrează
straiele lor cele m ai frum oase p entru a le îmbrăca num ai la biserică.
Este şi acesta un fel de a arăta frum useţea sufletelor lor, u n stil de
vieţuire, u n stil atît de lim pede în vorbire, în cîntec şi chiar în întoc
mirea gospodăriei.
Să ne rugăm neîncetat să ne ajute B u n u l D um nezeu să aflăm m în -
giiere, să aflăm sprijin să ducem la bun sfîrşit această sfîntă lucrare.
Prea S fin ţitu l Episcop m -a in vita t la sfinţire. V oi ven i cu toată dra
gostea, dar trebuie să vă grăbiţi căci vîrsta m ea este înaintată. Cred că
un asemenea gînd de slujire lui D um nezeu şi credincioşilor, credincioşi
care au v e n it şi astăzi alături de noi, cu încredere, cu inim a curată, u n
astfel de gînd se va îm plini. Cu ochii credinţei ved em cum în acest loc
în care s-a în fip t sfînta cruce se va zidi o biserică din care să se re
verse, peste cei ce vor sluji şi se vor ruga în ea, m îngîiere, sfinţire şi
m întuire. D um nezeu a binecuvîntat dorinţa fiilor Bisericii noastre stră
m oşeşti şi gîndul Prea S fin ţitu lu i Episcop A ndrei ca şi al părinţilor
slujitori. Toţi cei ce vor intra în această biserică şi vor auzi cîntările
liturgice, aşa cum le-am auzit astăzi, vor fi înălţaţi sufleteşte ca pe
aripi de îngeri spre îm părăţia lui D um nezeu, spre Ierusalim ul cel de
sus. Ei vor putea zice atunci ca şi patriarhul Iacob din V echiul 'T esta
m ent, cînd la Haran a vă zu t scara pînă la cer pe care îngerii lui D um
nezeu urcau şi coborau : «Aceasta este casa lui D um nezeu, aceasta este
poarta cerului ! » (Facere 28, 17).
m ana V I A Ţ A BISERICEASCA . 19
I
oastră, Pe această poartă a m intuirii noastre să ne ajute Tatăl cel ceresc

poate să intrăm şi noi, şi să intre şi fiii fiilor tuturor binecredincioşilor creş
tini prezenţi la aşezarea pietrei de temelie a noii biserici. A m in J»
e tre-
tţa şi Tot în cursul acestei 'vizite pastorale, Prea Fericitul Părinte Pa
tdinţă triarh Teoctist a p utut lua cunoştinţă de problemele cu care se con
fruntă eparhia de Alba Iulia, mai ales în contextul unei mari ofen
tru. a [ sive prozelitiste din partea catolicilor de rit oriental (foştii greco-ca-
de la tolici). întilnirile cu m em brii Consiliului eparhial al Episcopiei de Alba
uuror | Iulia, cu numeroşi preoţi şi credincioşi şi discuţiile purtate cu aceştia
reună au întărit nădejdea intîistătătorului Bisericii noastre în puterea româ
să se nilor ortodocşi ardeleni de a lupta pentru apărarea credinţei străbune
şi, implicit, pentru menţinerea fiinţei neamului.
invă- 1 După evenim entele din decembrie 1989, aceasta este a patra întîl-
’a ei, nire a intîistătătorului Bisericii noastre cu românii ortodocşi ardeleni.
ghie, Se cuvenea să fie aşa, pentru că păm întul sfînt al Transilvaniei, brăz
fru- dat de-a lungul vremurilor de atîta noian de suferinţă, este iară şi iară
*Fiţi încercat de ape tulburi.
rivit Transilvania are acum, ca şi altădată, privirea îndreptată spre
mos, Dumnezeu şi spre fraţii de peste m unţi. Iar recenta vizită pastorală a
ează Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist la Valea Largă, la Luduş şi
Alba Iulia se înscrie în spiritul aşteptărilor românilor ortodocşi arde
rică. leni.
de
toc-
Protos. T E O FA N SA V U
nin-
are.
tra
că
ioşi
un
loc
Te
şi
ră-
lor ,
•ile *
pe
de
to
rn-:
tte
ALEGEREA ŞI INSTALAREA
ÎNALT PREA SFINŢITULUI DR. VASILE COSTIN
CA ARHIEPISCOP AL TÎRGOVIŞTEI
A ctul istoric din decem brie 1989 a pus în faţa Bisericii O rtodoxe Ro
m âne o serie de cerinţe noi privind intensificarea lucrării sale m isionare,
ceea ce a im pus, între altele ş i . restatornicirea unor vechi scaune episco
pale, care au îndeplinit de-a lungul tim pului un rol de seam ă în viaţa
noastră bisericească, naţională şi culturală. P e n tru reînfiinţarea acestor
eparhii istorice s-au prim it la Cancelaria S fîntului Sinod şi propuneri din
p artea preoţilor, credincioşilor, unor protoierei şi profesori de teologie şi
chiar a unor organe locale, care au făcut cunoscut că sînt pregătite să
asigure reşedinţe p e n tru viitorii episcopi şi sedii p en tru adm inistraţiile
eparhiale.
în contextul acesta de reactivare a u nor străvechi scaune eparhiale,
determ inată de im pulsul înnoitor ce treb u ie im prim at vieţii religioase şi
activităţii m isionare în ţa ra noastră, aceasta constituind, totodată, şi un
act de rep arare istorică şi de cinstire a m em oriei şi strădaniilor înaintaşi
lor noştri p en tru credinţă şi unitate rom ânească, se înscrie şi restato rn i
cirea centrului vlădicesc care a fiin ţat cindva la Tîrgovişte, capitala de
altăd ată a Ţării Rom âneşti, oraş în care, aşa cum se cunoaşte, în anul
1517, evlaviosul v o iev o d ’Neagoe Basarab a străm u tat scaunul m itropoli
tan de la Argeş, clădind aici din tem elie, în tre anii 1518— 1520, o fru
moasă catedrală, care a concentrat în ju ru l ei toată viaţa religioasă şi cul
tu ra lă a ţării.
A jungînd reşedinţă m itropolitană, Tîrgoviştea şi-a p ăstrat această ca
litate tim p de aproape două veacuri, vrem e în care a fost m artoră u m ul
to r fapte de seam ă din trecu tu l neam ului rom ânesc şi în ău n tru l ei a vă
zut m ulte şi alese feţe de ierarhi şi slujitori din ţară şi de peste hotare.
Cel dintîi, care a slu jit la sfinţirea bisericii m itropoliei, a fost Maca-
rie (1513— 1521), «sm eritul m onah preot», care, în anii 1508— 1512, in ti
p arn iţa nou în fiinţată la m înăstirea Dealu din apropiere, a im prim at pri
mele cărţi în ţara noastră.
Legat ca şi el de această biserică a fost Varlaam (1535— 1544), sub
care, în anul 1537, sfîntul lăcaş a fost zugrăvit. în afară de aceasta, nu
mele lui este pus alături de începutul celei de-a doua perioade a tiparului
din Ţ ara Rom ânească, cînd tipografia a funcţionat la Tîrgovişte, chiar in
chiliile de la m itropolie.
în acelaşi veac, al XV I-lea, aici, la Tîrgovişte, m itropolitul Anania
(1545— 1558) a fost sp rijin ito r al v estitului diacon tipograf Coresi, iar
m itropolitul Serafim (1576—1586) m ergea în solie peste m unţi şi stătea
în strînse legături cu m itropolitul tran silv an Ghenadie.
în ultim ii ani ai aceluiaşi veac a p ăsto rit la Tîrgovişte m itropolitu
E ftim ie (1594— 1603), sfetnic apropiat al lui M ihai V iteazul, care s - a p a
Ho
inare,
pisco-
v iaţa
restor
i din
Sie şi
te să
a ţiile
■siale,
s t şi
un
taşi-
prni-
de
nul
poli-
iru -
: U l-
ca-
Jl-
vă-
tra-
ti-
ri-
ilib
u-
iui
în
iia
Iar
tea
xil I.P.S. Dr. VASILE COSTIN,

us ARHIEPISCOPUL TlRGOVIŞTF.I
în slu jb a apropierii sufleteşti a tu tu ro r rom ânilor, s-a îngrijit de viaţa

din m ănăstiri, a m ers în solii şi a semnai; tra ta te în num ele dom nului său.
în tr-o asem enea situaţie faţă de M ihai Vodă a fost şi m itropolitul Lucc
(1603— 1629), b ă rb a t în v ăţa t şi plin de tale n t care, pe cind era episcop de
Buzău, a fost trim is de dom nitor în m ai m ulte solii diplom atice peste ho
tare. Bune' relaţii a a v u t el cu rom ânii ortodocşi de peste m unţi, cărora,
în ain te de anul 1606, aici, la Tîrgovişte, le-a hirotonit arhiereu pe m itro
politul Teoctist, precum şi cu cei din M oldova, de la al căror v lă
dică, A nastasie Crim ca, a p rim it în d ar p e n tru m itropolie «nişte P ro-
loage», adică Vieţi de sfinţi.
D intre vlădicii tîrgovişteni de după el, m erită a fi pom enite num ele
că rtu ra rilo r Teofil (1636—1648) şi Ştefan, îngropat chiar aici la m itropo
lie, în 1668, al m itropolitului chivernisitor Teodosie, cel care a făcut
adaosuri sfîntului lăcaş şi al m itropolitului m a rtir A n tim lvireanul, care
a re în fiin ţa t în clădirile m itropoliei vechea tip arn iţă dom nească, din
teascurile căreia au ieşit la iveală, în tre anii 1709— 1715, mai m ulte cărţi
de slujbă şi de în v ăţătu ră ortodoxă în graiul poporului.
în acelaşi tim p, ierarhii tîrgovişteni a u tru d it activ şi p e n tru stringe-
rea legăturilor d in tre rom ânii de pretutindeni. în acest cadru m erită să
fie am intită g rija lor p en tru rom ânii din T ransilvania, cărora, după pu
tin ţă, le-au trim is cărţi şi antim ise, i-au a ju ta t să-şi facă tipografii, iar
cînd nevoia a c e ru t i-a îndem nat să se păstreze ta ri în credinţa străbună
şi uneori aici, la M itropolia din Tîrgovişte, pînă în pragul secolului al
X V III-lea, le-au hirotonit arhierei, din rîn d u l cărora pom enim doar pe
G henadie (în 1579), pe Ioan de la Prislop (în 1585), pe Sfinţii llie lorest
(în 1640) şi Sava Brancovici (în 1656) şi pe e ru d itu l Simeon Ştefan (în
1643).
M ultă înţelegere au a ră ta t aceiaşi vlădici tîrgovişteni şi faţă de cele
lalte Biserici ortodoxe, reşedinţa lor din această cetate voievodală fiind
deschisă m ultor ierarh i din O rientul ortodox, cărora le-au hărăzit şi în
sem nate danii din avutul cu care evlavia străb u n ilo r înzestrase din bel
şug acest scaun m itropolitan. P a tria rh i ecum enici, ca Ierem ia Tranos,
C hirii Lucaris, cel care a predicat de m ai m ulte ori în această m itropolie
şi Dionisie, care, din anul 1696, îşi doarm e aici som nul de veci ; patriarh i
de A lexandria, ca în v ăţatu l M itrofan Critopulos ; p atriarh i de Ierusalim ,
ca vestiţii Dositei şi H risant N otara şi p a triarh i de Antiohia, ca acel Ma-
carie, al cărui însoţitor, diaconul Paul de Alep, în ju rn a lu l său de călă
torie, a lăsat o pagină a tît de frum oasă despre strălucirea ctitoriei lui
Neagoe Basarab, au sim ţit din destul dărn icia şi duhul de viaţă c ă rtu ră
rească ce pulsa la M itropolia din Tîrgovişte.
Oficial, această ctitorie tîrgovişteană a lui Neagoe Basarab a înce
ta t să m ai fie reşedinţă m itropolitană la 8 iunie 1668. Şi după această
dată, însă, unii din ierarhii M itropoliei U ngrovlahiei şi-au mai petrecut o
p a rte din păstorire aici. A ceastă situaţie a d u ra t pînă în anul 1716, cind
reşedinţa m itropolitană s-a m u ta t definitiv la Bucureşti.
La capătul acestei sum are prezentări cu privire la viaţa şi lucrarea
M itropoliei d in Tîrgovişte, se poate afirm a că în tre c u t ea n-a fost num ai
-MA N A V I A Ţ A BISERICEASCA 23
viaţa cel mai im portant ce n tru adm inistrativ al Bisericii din Ţ ara Rom ânească
ii său. şi nici num ai o sim plă m artoră a m ultor fapte de seam ă din zbucium ata
Luca noastră istorie, ci a fost, mai ales, o adevărată v a tră de cultură şi trăire
op de ortodoxă. A fost locul unde s-au zăm islit m ulte idei de sp iritu alitate ro
ie ho- m ânească, un izvor din care, prin diaconul Coresi, s-a pus tem ei limbii
ârora, ro m â n i litera re şi, totodată, prin aceasta, lim bii vorbite şi scrise, mai
nitro- apoi, în toate colţurile locuite de rom âni, a fost tru n c h iu l pe care a în
v lă- m ugurit şi s-a cristalizat conştiinţa unităţii neam ului nostru, care, pe
Pro- atunci, datorită vitregiilor tim pului, vieţuia se p ara t în mai m ulte pro
vincii.
imele Pe tem eiul acestei bogate şi înfloritoare vieţi bisericeşti, naţionale şi
ropo- culturale, desfăşurată în tre c u t tim p de aproape două veacuri pe plaiurile
făcut tirgoviştene şi ţinînd seam a că A rhiepiscopia B ucureştilor are sub ju ris
care dicţie o întindere terito ria lă alcătuită din cinci ju d eţe (Dîmboviţa, P ra
din hova, Ialom iţa, G iurgiu şi Călăraşi), mai m ult ca celelalte eparhii (ce au
cărţi în cuprinderea lor în tre două şi tre i judeţe), la care se adaugă Sectorul
Agricol Ilfov, capitala B ucureşti şi Protopopiatul C îm pulung M uscel, din
nge- ju d eţu l Argeş, fa p t devenit stîn jen ito r p en tru c reşterea eficienţei activi
tă să tăţii m isionare, Sfîntul Sinod, în şedinţa sa de lu cru din 4 aprilie 1990, la
pu- propunerea Comisiei canonică-juridică şi p e n tru disciplină, a h o tărît re
iar în fiinţarea eparhiei Tirgoviştei, cu titlu l de arhiepiscopie, avînd reşe
>ună din ţa în m unicipiul Tîrgovişte şi cuprinzînd judeţele D îm boviţa şi P ra
i al hova, ca sufragană a M itropoliei Ungrovlahiei, urm înd a se modific^ in
pe mod corespunzător art. 5, par. I, al. 3 din S tatu tu l p en tru organizarea şi
•rest funcţionarea Bisericii O rtodoxe Române, în scopul înscrierii acestei noi
lin eparhii în ordinea adm inistrativ-canonică cuvenită.
În tru cît în tre tim p, la C ancelaria Sfîntului Sinod s-a lu at act de so
ele- licitarea protopopiatului C îm pulung Muscel, din ju d eţu l Argeş, de a
ind aparţine de A rhiepiscopia Tîrgoviştei iar pe de altă parte, de solicitarea
in- protopopiatelor Ploieşti, C îm pina şi Vălenii de M unte, din judeţul P ra
>el- hova, de a răm îne în continuare în jurisdicţia Arhiepiscopiei B ucureşti
îos, lor, Sinodul Perm anent, în şedinţa sa din 19 noiem brie 1990, luînd cunoş
olie tin ţă de dorinţa preoţilor din protopopiatele mai sus m enţionate, a reco
irhi m andat Arhiepiscopiei B ucureştilor să consulte pe protopopii protopopia
im, telo r care urm ează să in tre în com ponenţa Arhiepiscopiei Tirgoviştei, in
tfa- p rivinţa apartenenţei jurisdicţionale a acestora. A ceastă consultare s-a
tlă- realizat în şedinţa A dunării eparhiale a A rhiepiscopiei B ucureştilor din
lui 10 ianuarie 1991, la care au particip at ca invitaţi şi protopopii în cauză,
ră- unde s-a lu at act de h otărîrea A dunării N aţionale Bisericeşti privind re
înfiinţarea Arhiepiscopiei Tîrgoviştei şi în u rm a discuţiilor ce au avut
ce- loc şi în conform itate cu art. 94, lit. «m» din S ta tu tu l p e n tru organizarea
stă şi funcţionarea Bisericii O rtodoxe Române, s-a h o tă rît ca, din punct de
\ o vedere jurisdicţional, Arhiepiscopia Tirgoviştei să cuprindă protopopia
nd tul C im pulung M uscel, din ju d eţu l A rgeş şi protopopiatele Tîrgovişte,
T itu şi Găieşti, din ju d eţu l D îm boviţa, toate desprinse de la A rhiepisco
hea pia B ucureştilor, urm înd ca protopopiatele din ju d eţu l Prahova să răm înă
aai m ai departe în jurisdicţia Arhiepiscopiei B ucureştilor.
P o triv it prevederilor art. 7, al. 3 din S ta tu tu l pentru organizarea şi

funcţionarea Bisericii O rtodoxe Rom âne, Sfîntul Sinod în şedinţa sa din
25 ianuarie 1991, la propunerea Comisiei canonică-juridică şi p en tru dis
ciplină, a h o tărît ca în com ponenţa A rhiepiscopiei Tirgovişte să intre pro
topopiatele : Tirgovişte, T itu şi Găieşti, din ju d eţid D îm boviţa şi proto
popiatul C îm pulung M uscel, din ju d eţu l Argeş.
în continuare, s-a tre c u t la adoptarea m ăsurilor organizatorice pen
tru alegerea organelor deliberative şi executive ale noii eparhii, potrivit
prevederilor sta tu ta re şi regulam entare bisericeşti, iar la 1 iulie 1991 s-au
desfăşurat alegerile de m em bri clerici şi m ireni în A dunarea eparhială a
Arhiepiscopiei Tîrgoviştei şi s-au com pletat locurile de m em bri răm ase
vacante în A dunarea eparhială a A rhiepiscopiei B ucureştilor. Totodată,
au fost desem naţi m em brii clerici şi m ireni delegaţi ai celor două ep ar
hii în A dunarea N aţională Bisericească.
P rin constituirea A dunării eparhiale a Arhiepiscopiei Tîrgoviştei şi
desem narea m em brilor clerici şi m ireni delegaţi ai acestei eparhii în
A dunarea N aţională Bisericească, toate form alităţile prevăzute de S ta tu t
şi regulam ente au fost îndeplinite şi s-a p u tu t trece la convocarea Cole
giului electoral bisericesc pentru alegerea titu laru lu i în scaunul vacant
de arhiepiscop al Arhiepiscopiei Tîrgoviştei.
ALE G E REA PR E A SF IN Ţ IT U L U I E P I S C O P V IC A R P A T R IA R H A L
DR. VAS1LE T I R G O V I Ş T E A N U L C A A R H I E P I S C O P AL T Î R G O V I Ş T E I
in conform itate cu prevederile art. 30, lit. «g» şi art. 130 din S tatu
tul p en tru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, cu
adresa nr. 6591 din 8 august 1991, P rea F ericitul P ărin te P a tria rh Teoc
tist a convocat Colegiul electoral b ise ric e sc .— constituit din m em brii
S fîntului Sinod; m em brii clerici şi m ireni delegaţi ai celor 18 eparhii din
cuprinsul P atriarhiei Rom âne in A dunarea N aţională Bisericească,
m em brii clerici şi m ireni ai A dunării eparhiale a Arhiepiscopiei Tirgo-
viştei şi rectorii şi directorii in stituţiilor de învăţăm înt teologic din Bise
rica O rtodoxă Rom ână, ca m em bri de d re p t — în ziua de 3 septem brie
1991, p en tru alegerea titu laru lu i în scaunul vacant de arhiepiscop al A r
hiepiscopiei Tîrgoviştei.
După slujba T e-D eum -ului, oficiată in catedrala patriarhală, s-a în
tru n it, mai întîi, în sala sinodală a P alatu lu i p a triarh a l din Bucureşti, sub
preşedinţia Prea Fericitului P ărin te P a tria rh Teoctist, A dunarea Iraţio
nală Bisericească p en tru validarea m andatelor m em brilor clerici şi m i
reni delegaţi în acest for bisericesc de ad u n ările eparhiale ale A rhiepisco
piei B ucureştilor şi Arhiepiscopiei Tîrgoviştei, în urm a alegerilor care aa
avut loc în luna iulie 1991 în cele două eparhii, apoi, după o scurtă pauză,
s-au reu n it, în aceeaşi sală, m em brii Colegiului -electoral bisericesc.
îndeplinindu-se form alităţile prevăzute de S tatu tu l pentru organiza
rea şi funcţionarea Bisericii O rtodoxe Rom âne, prin citirea apelului n
m inai al m em brilor Colegiului electoral bisericesc şi prin alegerea unu
secretariat al şedinţei, Prea Fericitul Părinte Patriarh TEO CTIST, des-
chizînd lucrările, a ro stit urm ătoarea cu v în tare : 1
M ărit Colegiu Electoral Bisericesc,

«/n preocupările S fin te i noastre Biserici, îndată după revoluţie, după
ce cununa libertăţii şi a dreptăţii s-a revărsat asupra întregii vieţi a po
porului nostru, prin jertfele m artirilor, tineri şi vîrstnici, s-au aflai o
seamă de hotărîri, de iniţiative. S-au pus, o dată cu tem eliile noilor bise
rici, a noilor inînăstiri şi schituri şi tem elii noi p entru viaţa spirituală,
pentru viaţa duhovnicească, pentru cerinţele noi, în condiţiile de liber
tate, ale slujitorilor sfintelor altare şi ale credincioşilor noştri. N u a fost
lipsită de greutăţi, de discuţii însăşi luarea acestor iniţiative de reînnoire
a vieţii bisericeşti, cum se spune, apoi ele au cerut şi încă mai cer acţi
uni pentru zidirea, p entru consolidarea lor. N u este de ajuns să punem
undeva o piatră de tem elie p entru o nouă biserică şi să facem o fe stiv i
tate cu această ocazie, nu este de ajuns să în fiin ţă m noi sem inarii şi fa
cultăţi de teologie, să întem eiem eparhii noi, fără a ne gm di că acestea
toate trebuie să fie urm ate de eforturi, trebuie să fie urm ate de contri
buţii pentru ca edificiul viitor să fie sănătos, să fie lum inos.
De aceea, în preocupările noastre, de cînd n e-a m în tiln it şi pină
acum, s-au ivit foarte m u lte cerinţe, pe care S fîn tid Sinod, adunările
eparhiale şi ierarhii Bisericii noastre au stăruif p entru îm plinirea lor, dar,
de fiecare dată, am avut conştiinţa că trebuie să facem m ai m ult.
în viaţa noastră bisericească, precum şi în viaţa poporului nostru şi
a lum ii întregi, in tervin cîteodată m om ente din cele mai sclipitoare, din
cele la care noi altădată poate nici n u visam . în p rim u l rînd sînt legă
turile noastre de inim ă şi de cuget cu fraţii noştri rom âni de p re tu tin
deni. Contactele personale pe care le-am avut pînă acum, ca şi cele pe
care le-au avu t delegaţii Bisericii noastre în Europa şi în alte părţi ale
lum ii, au fo st de natură să ne încurajeze în activitatea noastră, pentru că
am constatat că inim ile fraţilor rom âni de peste hotare vibrează acum cu
mai m ultă putere spre cei de acasă, spre părinţii lor trupeşti şi sufleteşti,
spre m orm intele stm n o şilo r, spre icoanele m înăstirilor, ale eroilor şi ale
tuturor acelora care, în tim pul din urm ă, şi-au dat viaţa pentru libertatea
şi pentru credinţa noastră dreptm ăritoare. Ei şi-au arătat dragostea faţă
de noi nu num ai prin vorbe, prin întîlniri şi vizite, dar şi prin ajutorare
materială, de m are însem nătate p e n tru noi.
în cadrul acestor legături de unitate românească s-a aflat şi parti
ciparea noastră vie la actid sfîn t pe care l-au fă cu t fraţii noştri de din
colo de P rut, din Basarabia, j?rin declararea independenţei Republicii
Moldova. A ceşti eroi, de 45 de ani victim e ale lăcomiei, ale hegem onis-
m ului, ca la o revărsare de Itimină s-au trezit la o viaţă de sim ţire ro
mânească, de unitate românească. Cînd ne gîndim că acest act al decla
26 BISERICA O RTOD OXA R O M A N A
rării independenţei, a tit de greu de ajuns, ca şi celelalte care l-au pre

mers, ca adoptarea lim bii rom âne ca lim bă oficială şi a tricolorului ca
drapel de stat, n-au fo st deloc uşor de în fă p tu it în condiţiile vitrege în
care ei se află. In aceste m om ente de frăm întări, conştiinţa că nu sînt
singuri, că întreaga suflare românească este alături de ei, ca şi Biserica,
de bună seamă, cu rugăciunile şi cu dragostea ei, le dă curaj, ii în tă
reşte foarte m u lt.
De aceea, pe ei trebuie să-i avem necontenit în sufletele noastre, ca
şi pe toţi rom ânii de pretutindeni, dar să nu uităm că ci, spre deosebire
de ceilalţi români răspîndiţi prin lum e, sînt rupţi din trupul ţării, la fel
ca şi cei din Bucovina de Nord. Este atît de dureros şi atit de nedrept ca
fraţi atît de apropiaţi, făcînd parte din acelaşi trup, din aceeaşi tulpină,
trăiesc separat, că brazda românească, p ăm întul nostru străbun este sfîr-
tecat. A v e m îndatorirea ca să fim m ereu alături de ei, ca fiecare, unde
ne găsim, să nu uităm o clipă a ne gindi la ei şi a face ceva p entru ci, a-i
ajuta în lim itele posibilităţilor noastre. Şi Biserica noastră poate face
foarte m u lt pentru ei. A făcut-o şi în trecut şi nu va înceta s-o facă şi de
acum înainte. Şi pină la revoluţie, cum ştiţi, cartea bisericească a circu
lat dincolo de P rut şi s-au dat diferite alte ajutoare, dar, acum va trebui
să facem mai m u lt şi să rîncluim m ai bine aceste ajutoare, pentru ca p re
zenţa noastră să se facă m ai m u lt sim ţită acolo, pe acel fro n t unde se
luptă întunericul cu lum ina, unde se luptă binele cu răul.
N u sîntem scutiţi nici noi, aici, cum vedeţi, de forţele întunericului, i
de rămăşiţele unei dictaturi im puse tim p de 45 de ani, iar Biserica, noi,
slujitorii ei, avem datoria să luptăm m ai ales contra acelor idei şi curente
care au destrăm at su fletu l rom ânului tim p de atîţia ani, care au încer
cat să-i înăbuşe credinţa. N u este o m isiune uşoară aceasta, ci, d im p o
trivă, este o m isiune foarte grea, dar sîn te m încredinţaţi că D um nezeu,
care şi-a îndreptat faţa către noi şi către celelalte popoare din Răsărit,
n u va îngădui forţelor răului, ideilor acestora a tit de distrugătoare, ale
com unism ului, să pustiiască sufletele noastre pîna la sfîrşit. De aceea,
am fi nerecunoscători faţă de B unul D um nezeu dacă n u v o m face tot
ceea ce ne stă nouă în putinţă, prin rugăciunile noastre, prin iubirea
noastră, ca să îndepărtăm răul, să îm prăştiem forţele întunericului, să
luptăm cu sfînta cruce îm potriva diavolului, ca să fim de folos sem eni
lor noştri, colectivităţii noastre, să fim aluatul evanghelic din care să
crească dem nitatea, virtu ţile unei vieţi care, datorită credinţei ortodoxe,
a făcut odinioară slava poporului român. Valorilor acestora de trăire
ortodoxă, cultivate de sfinţii noştri înaintaşi, de S fin ţii Părinţi ai lum ii,
trebuie să le dăm noi, necontenit, strălucire, pentru toţi fiii acestui pă-
■A R O M .4 .V /Î V I A Ţ A BISERICEASCA 27
t l-au pre m in t românesc, care s-au născut în învăţătura S fîn tu lu i Apostol A n d rei
to r u lu i ca ; şi care au păstrat de-a lungul secolelor, în graiul sfînt, credinţa în
vitrege in , D um nezeu şi vredniciile poporului nostru. Aceasta se aşteaptă de la
oă nu sint noi toţi şi de bună seamă şi de la noul ierarh al A rhiepiscopiei Tîr-
* Biserica, goviştei.
j, ii întă- N e-am adunat astăzi, iubiţii m ei, p entru a îm p lin i încă o dată înda
toririle noastre, ca fo r reprezentativ al Bisericii Ortodoxe Rom âne. S în -
oastre, ca tem reprezentanţii credincioşilor, sîntem intelectuali de vază ai culturii
deosebire rom âneşti, cunoscători şi lucrători pe acest ogor românesc binecuvintat
rii, la fel în revărsarea D uhului S fîn t, sîntem ierarhii Bisericii şi slujitorii Biseri
edrept ca cii, care trebuie să ne cercetăm în cele m ai adinei tainiţe ale fiin ţei noas
t tulpină, tre, în chivotul celor mai sfin te sim ţăm inte pe care trebuie să le închi
este sfir- ( năm lui D um nezeu şi să ne gîndim cine va conduce rosturile acestei re
re, unde înviate A rhiepiscopii a Tirgoviştei, un centru de cultură deosebit de valo
m ci, a-i ros, unde a bătut inim a ţării, a poporului întreg şi a Bisericii noastre peste
(te face 150 de ani..D e la 1517, de cînd M itropolia s-a m u ta t la Tirgovişte de la
*că şi de Curtea de Argeş şi pînă în a doua jum ătate a secolului al X V II-lea, acolo
a circu- a fost inim a Bisericii, acolo a fost inim a poporului nostru, a Ţării Rornă-
n trebui neşti. Acolo, s-au frăm întat, s-au gîndit, au su fe rit de m ulte ori prin vîl-
ca pre- torile vrem urilor slujitorii altarelor şi credincioşii lor. Acolo, în centrul
Jide se acesta al Tirgoviştei, s-au adunat soboare de patriarhi înţelepţi, dc pa
triarhi apostolici chiar. De acolo a răsărit lum ina cărţii, cum ştiţi foarte
rricului, bine, căci prima, carte în cultura noastră a fost tipărită la Tirgovişte, f i
ic a, noi, ind urm ată apoi de alte tipărituri. în decursul deceniilor, biblioteci în
curente tregi s-au tipărit la Tirgovişte, cu hărnicia şi cu credinţa voievozilor şi a
t incer- ierarhilor M itropoliei Ţării Rom âneşti.
dimpo- Este un act de recunoştinţă pe care S fîn tu l Sinod a v ru t să-l aducă
w ezeu, credincioşilor şi slujitorilor sfintelor altare de la parohii şi m înăstiri,
îăsărit, atunci cînd a iniţiat, a discutat şi a hotărît reînfiinţarea acestui vechi
re, ale scaun vlădicesc. Este u n omagiu p entru ceea ce a fost, dar şi o dorinţă de
aceea, îm plinire a ceea ce trebuie să fie astăzi un centru eparhial şi m ai ales,
ice tot acolo, la Tirgovişte şi mai ales, acum , la început de drum .
ubirea S-au făcut eforturi destul de m ari p en tru a se obţine un sediu provi
zoriu şi m odest, de bună seamă, p en tru C entrul eparhial, Cel care va fi
ui, să i
rîhduit de D uhul S fîn t în scaunul vlădicesc de acolo, va trebui să facă
'meni-
faţă m ultor şi grele cerinţe arhiereşti. îl aşteaptă credincioşi devotaţi
rre să
S fîn tu lu i A ltar străbun, îl aşteaptă u n cler care a însetat după înţelep
tdoxe, | ciunea, după pilda şi m unca ierarhului. Sarcinile ierarhului de acolo
trăire nu vor fi nici puţine şi nici uşoare, că nu oriunde trecutul a fost atît
um ii, de înfloritor ca la Tirgovişte, de unde a răsărit lum ina cărţii, lum ina
i pă- S fin tei Evanghelii pe p ăm întul nostru.
28 B IS E R IC A O R T O D O X A R O M A N A
•»
S întem , aşadar, chem aţi astăzi să chibzuim , cum am spus, in taina
cea din lăuntru a sufletu lu i şi conştiinţei noastre şi să rînduim acolo un
ierarh. N u mai trăim tim puri de îngrădire, de izolare, de marginalizare.
Ne-a făcut D um nezeu parte de darul s fîn t al libertăţii, dar depinde de
noi cum ştim să-l folosim pentru soarta şi binele Bisericii, p entru cîştigul
dreptm ăritorilor creştini.
Astăzi, ierarhul trebuie să se implice direct şi personal în diferite în
datoriri pastorale, începînd de la parohie şi de la credincioşi, de la tineri
şi de la şcoală şi pînă la celelalte in stituţii de educaţie morală, nu num ai
cu bogăţia sa de cunoştinţe pe care le-a dobîndit, dar şi cu rîvna, cu v o
inţa şi cu fiinţa sa, necruţîndu-se în nici un fel de la îndatoriri, aşa cum
am depus noi făgăduinţă în faţa lui D um nezeu, la hirotonie.
Clerul şi credincioşii de la Tirgovişte, care, trebuie să recunosc, au
fost oarecum văduviţi de prezenţa ierarhului, doresc acum să aibă per
m anent în m ijlocul lor un arhiereu, ca, de altfel, toţi slujitorii sfintelor
altare, ca toţi credincioşii noştri de pretutindeni. Or, cei de la D îm boviţa
erau cei mai îndreptăţiţi să ceară aceasta, p entru că acolo şi pînă astăzi
se vorbeşte de catedrala M itropoliei. Ei au fo st lipsiţi de o îndrum are ar
hierească perm anentă pentru că treburile zilnice de la Bucureşti sint atit
de urgente şi atît de năvalnice îneît ierarhii se duceau mai rar acolo şi
cînd ajungeau, cu greu puteau ca să-şi îndeplinească desăvîrşit m isiu
nea.
A cum , în libertate, oriunde ne ducem la parohii, la m înăsliri, peste
tot vedem ce lecţii m inunate de evlavie şi de comportare ne dau credin
cioşii noştri, care stau ore întregi în picioare, uneori în ploaie şi în frig,
pentru a asculta slujba S fin te i Liturghii şi cuvîntul nostru de învăţătură.
Cîte strădanii trebuie să depunem noi, slujitorii sfintelor altare, ca să le
îm plinim dorinţa de a ne avea m ereu în m ijlocul lor. Credincioşii Biseri
cii sint pentru noi un mare dar de la D um nezeu. A vem , însă, la rindul
nostru o mare îndatorire faţă de ei.
La Tirgovişte, cum spuneam , se cer foarte m u lte de îndeplinit. De
altfel, întreaga noastră Biserică ars astăzi foarte m ulte de făcut, începînd
cu educaţia religioasă în şcoală, cu noile in stitu ţii de învăţăm înt teologic,
cu prezenţa activă a Bisericii în cultura românească, cu construcţiile de
noi biserici, cu participarea noastră la operele de binefacere, la actele ca-
ritative, în armată şi alături de cei din închisori, dar toate accstza cer
stăruinţă, cer m uncă neobosită. Se poate spune, deci, că nu-l aşteaptă
odihnă pe ierarhul care va fi rînduit să meargă la Tirgovişte. S in t acolo
biserici şi m înăstiri m onum ente de artă şi arhitectură, care se cer conser
vate şi păstrate la valoarea lor dinţii, dar sîn t m ai ales credincioşi, pe
care, în această-năvală de evanghelizare de peste hotare, trebuie să-i m e n
ţin em în dreapta credinţă şi p entru aceasta trebuie să fim bine pregătiţi.

D um nezeu este cu noi, dar aşteaptă şi contribuţia şi rivna noastră pentru
a ne apăra credinţa, p entru a ne apăra fiin ţa 'n o a stră naţională, care se
identifică cu fiinţa credinţei noastre străm oşeşti.
Din experienţa trecutelor alegeri sînt încredinţat că aţi v e n it aici cu
acest gînd. Ş tiu că n -a m spus nim ic nou. A m v r u t doar ca din locul acesta
să mai repetăm o dată, ca o m îngîiere şi, în acelaşi tim p, ca un îndem n
p en tru lucrarea care ne stă în faţă.
Rugăm pe B unul D um nezeu să ne lum ineze cugetele şi să ne în
drepte gîndul spre cel m ai vrednic ierarh. Fac apel la cugetele Dv. să
vă exercitaţi, cu credinţa în D um nezeu şi cu nădejdea în voia Lui,
acest drept s fîn t pe care îl aveţi de a alege astăzi pe viitorul arhiepis
au cop de Tîrgovişte.
Să ne ajute D um nezeu să facem o alegere bună !»
în continuare, Prea Fericitul Părinte Patriarh TEO C TIST a dat scur
te lăm uriri în legătură cu alegerea şi a rîn d u it citirea art. 129 şi 130 din
S ta tu tu l p en tru organizarea şi funcţionarea Bisericii O rtodoxe Rom âne
privind procedura de urm at.
Şedinţa Colegiului electoral bisericesc s-a suspendat apoi tim p de
30 de m inute spre a da posibilitatea alegătorilor să se consulte în vederea
desem nării p rin v ot secret a noului arhiepiscop.
La relu area lucrărilor, alegîndu-se, p o triv it rînduielilor, doi băr
baţi de încredere, s-au îm p ă rţit buletinele de vot, iar preşedintele C o
legiului electoral bisericesc a dispus chem area alegătorilor la urne
p en tru depunerea voturilor, în ordinea apelului nom inal.
Procedîndu-se la desfacerea scrutinului, s-a co astatat că m ajorita
tea v oturilor necesare p e n tru a fi declarat ales ca arhiepiscop al Tîrgo-
viştei — 65 la num ăr — au fost în tru n ite de Prea S fin ţitu l Episcop-vicar
patriarhal Dr. Vasile Tîrgovişteanul.
în urm a rezu ltatu lu i votării, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoc
tist, preşedintele Colegiului electoral bisericesc, a proclam at ca arhiepis
cop al A rhiepiscopiei Tîrgoviştei pe P rea Sfinţitul Episcop-vicar p a tria r
hal Dr. Vasile Costin, apoi l-a felicitat călduros pe noul ales, spunînd u r
m ătoarele :
Iubite frate,
După cum aţi auzit, prin rezultatul votului, dorinţa Colegiului elec
toral bisericesc şi se înţelege şi a credincioşilor şi slujitorilor sfintelor al
tare din Arhiepiscopia Tîrgoviştei, a fo st aceea de a vă alege pe Prea
S fin ţia Voastră în treapta de arhiepiscop.
La începutul cu vîn tu lu i m eu am arătat răspunderea pe care o are cel
care trebuie să asculte chemarea dum nezeiască şi să meargă în în tim pi-
narea dorinţei şi vo tu lu i M ăritului Colegiu electoral bisericesc.
S in t începuturi grele la acest centru eparhial, dar sint in schim b te

m elii foarte puternice puse de înaintaşii noştri, care, de-a lungul seco
lelor, au zidit, au ctitorit şi au chivernisit. E drept că de trei veacuri şi
mai bine acest centru de cultură, de credinţă şi de viaţă ortodoxă şi rom â
nească, n-a m ai avut strălucirea de care s-a bucurat în secolele al X V I-
lea şi al X V II-lea. D um nezeu a rînduit astăzi, cum am spus, nu num ai
să deschidem acest nou orizont al' lucrării noastre bisericeşti, dar în ace
laşi tim p să deschidem şi porţile rîvnei sporite a m isiunii şi apostolatului
vrem ii noastre, prin noul ierarh care intră în această dem nitate biseri
cească de mare răspundere în acel colţ de ţară.
Prea Sfinţia Voastră aţi lucrat aici la S fîn ta Patriarhie în înaltele
noastre rosturi bisericeşti, după ce aţi tru d it un tim p bun la Episcopia
Oradiei. A ţi ostenit în cele ale teologiei, aducînd roade frum oase după
studiile strălucite pe care le-aţi făcut la A tena, unde aţi luat doctoratul
în teologie. A ţi lucrat aici cu doi dintre m arii noştri patriarhi şi aţi dobîn-
dit de la ei o agonisită preţioasă p entru viaţa ierarhică, dar nu num ai
de la biaintaşii noştri, de la slăviţii patriarhi ai Bisericii noastre, ci şi de
la ceilalţi ierarhi, de la preoţi şi chiar de la credincioşi. A ţi fo st rector ol
In stitu tu lu i teologic din Bucureşti şi aţi păşit o vrem e în sufletele tin e
rilor, a viitorilor slujitori ai sfintelor altare şi astfel, tărîm ul de activi
tate ierarhică, am putea să spunem , s-a lărgit, constituind un privilegiu
pentru Prea S fin ţia Voastră, căci, a lucra la S fîn ta Patriarhie, a lucra în
învăţăm întul teologic, a lucra în m ijlocul preoţilor şi credincioşilor, în
seamnă pentru noi o mare agonisită pastorală, intelectuală şi misionară.
Pe lîngă aceasta prin m unca Prea S fin ţie i Voastre şi cu tenacitatea arde
leanului, a m aram ureşanului m ai bine zis, şi a rom ânului în general, aţi
dovedit harism ele vorbirii în lim bi. Este un dar dum nezeiesc pe care
m u lţi nu-l avem , dar, care va trebui şi acolo, ca şi aici, să fie închinat lui
D um nezeu, de la care vine toată lum ina, toată cunoştinţa.
Acolo nu m ai p u teţi să nădăjduiţi la îndrum area altcuiva, ci va
trebui ca direct să vîsliţi în valurile eparhiei şi în cîm pul misionar, cu |
braţele sănătoase şi vînjoase şi cu inim a lum inată a Prea S fin ţie i Voastre, j
cu cugetul aprins pe calea slujirii M întuitorului Iisus Hristos, a B isericii<
noastre străm oşeşti.
P urtaţi u n alt privilegiu, num ele bisericesc de «Tîrgovişteanul», care
înseam nă cunoaşterea zonei, a fo n d u lu i sufletesc al preoţilor şi credin
cioşilor, care im plică o identificare de inim ă şi de cuget cu cerinţele epar
hiei, cu istoria locului, cu sfintele m oaşte care sînt acolo şi cu urm ele
sfin te ale S fîn tu lu i Nifon, patriarhul Constantinopolului, care a sfin ţit
Biserica noastră cu prezenţa şi activitatea sa ; cu moaştele lui M ihai V i
teazul, cu capul său de la m înăstirea Dealu, cu m orm intele de patriarhi
mana V I A Ţ A BISERICEASpA 31
*6 tecare se găsesc în catedrala din Tîrgovişte, patriarhi apostolici, care şi-au
seco- găsit sfîrşitul vieţii lor în cetatea de scaun a Ţării Rom âneşti, ostenin-
’uri şi du-se acolo atraşi de evlavia poporului rom ân şi a voievozilor noştri.
roniă- Călcaţi pe urm e s fi n t e ; aveţi pilde s fi n t e ; aveţi îndem nurile şi
X V I- chem ările de astăzi ale Bisericii şi m ai presus de toate avem cu toţii
tumai libertatea m isiunii noastre bisericeşti. Să nu se în tîm p le să p u n em sub-
i ace- obroc lum ina pe care ne-a dat-o Hristos şi darul p rim it de la S fîn ta H i
Uului rotonie. Preoţii şi credincioşii aşteaptă pildă şi înţelepciune, aşteaptă
iseri- lucrare duhovnicească. A stăzi, m ai presus decît orictnd, pilda vieţii este
covîrşitoare p entru noi cei care sîn tem hărăziţi de M întuitorul H ristos
iltele să fim lum ina lum ii. S în te ţi tînăr, sînteţi în pline puteri şi, deci, n u
copia va m ai fi nici u n fel de obstacol în slujirea S fîn tu lu i Altar, a preoţim ii
după şi credincioşilor noştri.
vatul îm preună cu m em brii S fîn tu lu i Sinod, cu cei care au votat şi cu toţi
obîn- ceilalţi îm preună v i dorim ca D um nezeu să vă facă parte de o arhipăs-
umai torire rodnică, închinată Bisericii noastre străm oşeşti, clerului, credin
şi de cioşilor şi ţării noastre.
or al
tine- Să vă ajute D um nezeu !
Xivi-
V ădit m işcat de solem nitatea m om entului, noul ales A rhiepiscop
egiu dr. Vasile Costin a adresat P rea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist şi
ra în m em brilor Colegiului electoral bisericesc urm ătoarele :
, in-
*ară. Prea Fericite Părinte Patriarh,
Onorat Colegiu Electoral,
fd e -
aţi «La început de drum , gîndul m eu se îndreaptă cu cîteva zile în urmă,,
cînd am a v u t cu toţii începutul A nului bisericesc şi în Evanghelia zilei se
care spune profetic : «Duhul Dom nului peste Mine, M -a trim is ca să vestesc
t lui anul cel bine plăcut Dom nului» (Luca 4, 18, 19) ; acest an bine plăcut
al Dom nului este îm părăţia lui D um nezeu şi în noua m isiune pe care Co
va legiul electoral m i-a încredinţat-o nu ţintesc altceva decît această îm pă
cu răţie a lui Dum nezeu, care este în plinătatea ei în lum ea de dincolo, dar
începe din această lum e, în tru c ît ne rugăm şi în R ugăciunea Dom nească r
stre, «Vie îm părăţia Ta», p en tru că o vedem începută pe acest păm înt.
Ticii I
Dau m ulţum ită lui D um nezeu p e n tru că m i-a în cred in ţat această m i
siune în tr-u n context nou, de libertate de lucrare în Via Dom nului. Dau
care m ulţum ită lui D um nezeu, p e n tru că, iată, această libertate, care ne-a fo9t
iin- dăru ită de Dum nezeu, ne oferă m ijloace din ce în ce mai m ulte şi mai
oar- variate p e n tru a ne duce la capăt m isiunea. Mă gîndesc în acest m om ent
şi la răspunderea care incum bă oricui în clim atul de lib ertate şi care n e
iele
învaţă că lib ertatea noastră este m ărginită de lib ertatea altora.
nţit
în faţa m ea se află două cen tre istorice bisericeşti : Tîrgovişte şi
Vi- C îm pulungul. Pe de o parte, mă priveşte prin n eg u ra vrem urilor N egru
trhi Vodă, iar pe de altă parte, m ulţim ea ierarhilor, sfin ţen ia pe care au adu
nat-o în aceste locuri şi luptele pe care le-au dus p e n tru păm întul acesta
străb u n şi p e n tru credinţa noastră străm oşească.
încă de la începuturile bisericii M itropoliei din Tîrgovişte, la a cărei
sfinţire Neagoe B asarab a chem at şi pe braşoveni, spunîndu-le, printre
altele, că şi pe această cale doreşte ca to t poporul rom ân să fie îm preună,
şi pînă la R evoluţia din decem brie 1989, cînd tin erii au strig at : «Dum ne
zeu este cu noi», în ju ru l altaru lu i de jertfă , în ju ru l altaru lu i nostru
străbun, a credinţei noastre ortodoxe, neam ul nostru credincios s-a a d u
n a t neîncetat, form înd o unitate. Deşi, în 1668, M itropolia s-a m utat de
la Tîrgovişte la Bucureşti, în toată perioada care a urm at, avem exem ple
de viaţă duhovnicească, avem exem ple de cultură, iar capul lui M ihai Vi
teazul, care se află la m înăstirea Dealu, sim bol al luptei p e n tru unitatea
neam ului rom ânesc, cum aţi a ră ta t P rea Fericirea V oastră, şi pilda lui
Tudor Vladim irescu, lu p tă to r p e n tru d rep tatea celor m ulţi, p e n tru care
s-a je r tfit pe aceste locuri, constituie p e n tru m ine îndem n ca, pe lîngă mi
siunea de a călăuzi credincioşii pe calea m întuirii, p en tru in stau rarea îm
părăţiei lui Dum nezeu pe păm înt, să fac totul p en tru u n itatea naţională
şi u n itatea în credinţă a neam ului rom ânesc. Am nădejdea că, m ergînd la
Tîrgovişte şi rugîndu-m ă îm preună cu preoţii şi credincioşii în catedrala
care poartă h ram u l «înălţarea. Dom nului», Dom nul care s-a în ălţa t la ce
ru ri cu firea Sa păm întească şi cea dum nezeiască şi şade de-a dreapta T a
tălui, binecuvîntînd credincioşii de pretu tin d en i, ne va binecuvînta şi pe
noi p e n tru tot lucrul bun pe care-1 vom face.
Cu această ocazie, ţin să m ulţum esc celor care m -au form at pinâ
acum , fericiţilor în tru adorm ire p a triarh ilo r Justin ian , al cărui ucenic am
fost, şi Iustin, care m -a recom andat p e n tru a fi ales episcop-vicar p a triar
hal, precum şi P rea F ericitului P ărin te P a tria rh Teoctist, cu care am lu
c rat pînă în ultim a vrem e. T u tu ro r le aduc prinos de recunoştinţă.
M ărturisesc că de la fiecare am av u t ocazia să în v ăţ cîte ceva. Mă con
sider p reg ătit p e n tru această nouă în cred in ţare şi plec la drum cu nă
dejdea de totdeauna că atunci cînd avem o sarcină asupra noastră nu
o ducem noi, ci o poartă Hristos. Im p o rta n t este să avem bunăvoinţă,
să avem rîvnă p en tru lucrul cel bun făcu t în ogorul Dom nului.
M ulţum esc m em brilor Colegiului electoral p en tru votul pe care mi
l-au acordat şi rog pe B unul D um nezeu ca, aşa cum se adună boabele de
grîu îm prăştiate pe dealuri şi pe văi şi form ează o pîine binecuvîntată,
aşa cum se adună boabele de stru g u ri şi form ează vinul cel binecuvîntat,
după cum se spune în tr-o carte din prim ele veacuri creştine din Sfinţii
A postoli, to t aşa să se adune şi fiii neam ului nostru şi cu binecuvântarea
lui Dum nezeu să tră im în pace şi drep tate cu toţii».
în îrfcheiere, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a m ulţum it tu-
tilro r m em brilor Colegiului electoral bisericesc p en tru participarea la
lu crările acestui for bisericesc şi p e n tru v o turile exprim ate.
S-a ro stit rugăciunea «Cuvine-se cu adevărat».
In aceeaşi zi, 3 septem brie 1991, S fîn tu l Sinod, pe tem eiul dispozi-
ţiu n ilo r art. 10, lit. «e», 130 şi 131 din S ta tu tu l p e n tru organizarea şi func
ţionarea Bisericii O rtodoxe Române, a procedat la exam inarea şi cerceta
rea canonică a alegerii noului arhiepiscop de către Colegiul electoral bi
romana V I A J A BISERICEASCA 33
îl acesta sericesc şi, constatînd că aceasta s-a făcut cu respectarea rînduielilor ca
nonice şi legale, la propunerea Comisiei canonică-juridică şi p en tru dis-
t a cărei .ciplină, a validat alegerea P rea Sfinţitului E piscop-vicar p atriarh al Dr.
prin tre Vasile Costin în scaunul de arhiepiscop al A rhiepiscopiei Tîrgoviştei.
ipreună,
L)umne-
nostru Ca urm are, la m ijlocirea Sfîntului Sinod şi a recom andării S ecreta
r a adu- riatu lu i de S ta t p e n tru Culte, în a lt P rea S finţitul dr. Vasile Costin a fost
iutat de recunoscut în funcţia de arhiepiscop al A rhiepiscopiei Tîrgoviştei prin
exemple D ecretul nr. 76 din 6 septem brie 1991, al P reşedintelui Rom âniei, dl. Ion
ihai Vi-
Iliescu, contrasem nat, potriv it legilor în vigoare, de către prim ul m inis
initatea
•ia lui tru al G uvernului Rom âniei.
ra care
I N S T A L A R E A ÎN A L T P R E A S F ÎN T U L U I DR. V A S IL E C O S T I N
îgă m i-
rea Im - C A A R H IE P I S C O P AL T Î R G O V I Ş T E I
iţională Ziua de dum inică 22 septem brie 1991, va rum îne înscrisă ca o pa
gind la
gină m em orabilă în cronica A rhiepiscopiei Tîrgoviştei, p en tru că, în
Itedrala
l la ce- această zi, Prea Fericitul Patriarh Teoctist, reînnodînd firul existenţei
pta T a- istorice a acestei eparhii, a înm înat în a lt P rea S fin ţitu lu i Vasile, în ca
şi pe tedrala oraşului, Gramata şi cîrja de arhipăstor, instalîndu-1 astfel, după
toate rînduielile canonice, în acest vechi scaun vlădicesc.
pină P rea F ericirea Sa a fost înconjurat la această ceremonie, de u rm ăto
ic am rii m em bri ai Sfîntului Sinod : I. P. S. M itropolit N estor al Olteniei,
a tria r- I. P. S. A rhiepiscop Lucian al Tom isului, I. P. S. A rhiepiscop V asile al
am lu-
T îrgoviştei, P. S. Episcop C alinic al A rgeşului, “P. S. Episcop Rom an Ia-
•ştinţă.
ă con- lom iţeanul, vicar al Arhiepiscopiei B ucureştilor, P. S. Episcop Dam aschin
:u nă- Severineanul, vicar al A rhiepiscopiei Craiovei, P. S. A rhiereu Gherasim
tră nu V rînceanul, vicar al Episcopiei B uzăului, P. S. A rh iereu Casian G ălăţea-
*oinţă, nul, v ica r.al Episcopiei D unării de Jos şi P. S. Episcop V alerian Z aharia,
pensionar, precum şi un m are n u m ăr de preoţi şi diaconi slujitori.
ire mi
A u fost prezenţi consilieri p atriarh ali şi arhiepiscopali, preoţi de la
le de
ntată, bisericile d in Tîrgovişte şi din îm prejurim i, m onahi şi m onahii din epar
rintat, ! hie.
Sfinţii De asem enea, au asistat la cerem onie, rep rezen tan ţi ai a u to rităţilo r
n a re a de stat, centrală şi locală, m iniştri, senatori şi deputaţi, reprezentanţi ai
învăţăm întului teologic, alţi invitaţi. S lujba solem nă a fost săvîrşită în
tit tu
ia pridvorul catedralei arhiepiscopale, avînd ca pro tos pe P rea Fericitul P ă
rin te P a tria rh Teoctist. R ăspunsurile la S fînta L iturghie au fost date de
Corala P atriarhiei şi de m ulţim ea credincioşilor veniţi în strai dg“ sărbă
toare să se roage şi să participe la cerem onia in stalării arhipăstorului lor.
spozi-
La tim pul potrivit, P. S. Episcop — vicar R om an Ialom iţeanul a dat
:unc-
rceta- citire Gram atei de alegere şi recunoaştere a I. P. S. Vasile în vrednicia
1 bi de arhiepiscop al Tîrgoviştei.
H. o . R. — 3
l
f TEOCTIST
Din mila lui Dumnezeu Patriarh al României
şi Mitropolit al M unteniei şi Dobrogei
P r e a i u b it u l u i c le r şi t u t u r o r d r e p t c r e d i n c i o ş i l o r c r e ş t i n i d in d e D u m n e z e u p ă
zită A r h i e p i s c o p i e a T i r g o v i ş t e i şi t u t u r o r a s c u l t ă t o r i l o r şi c i t i to r i l o r a c e s t e i p a t r i a r -
h i c e ş t i şi m i t r o p o l i t a n e G r a m a t e , h a r şi p a c e d e l a D u m n e z e u , P ă r i n t e l e n o s t r u cel
d i n c e r u r i , i a r d e la N o i b i n e c u v i n t a r e a r h i p ă s t o r e a s c ă .
S e c u v i n e s â i a c e m c u n o s c u t t u t u r o r c ă D o m n u l şi M i n t u it c m i l n o s t r u l is u s
H r i s t o s a a ş e z a t i n S i i n ta B ise ric ă d r e g ă t o r i i şi v r e d n i c i i d e o s e b i t e şi p r i n t r i m i t e r e a
d in c e r u r i în c h ip u l l im b i lo r d e foc a P r e a S f i n t u l u i şi d e v i a ţ a făcăto ru lu i Duh,
p e s t e Sfin(ii Săi U c e n i c i şi A p o s to l i , i-a i n t ă r i t p e a c e ş t i a î n t r u p r o p o v â d u i r e a cu-
v i n t u l u i E v a n g h e li e i Sale, i a r p r i n p u n e r e a m îi n i lo r , î n tr - o n e î n t r e r u p t ă s u c c e s i u n e
d e la Sfinfii A p o s to l i şi p i n ă a stă z i, pe toţi s l u j i t o r i i Bisericii îi fa c e v r e d n i c i d e a fi
p ă r t a ş i d a r u r l o r S a l e d e m u l t e fe lu r i.
C a s m e r i t s l u j i t o r al lui H r i s t o s in v r e d n i c i a d e P a t r i a r h al B isericii O r t o d o x e
R o m â n e , c u n o s c i n d c ă S f în tu l S in od, in ş e d i n ţ a sa d i n 3 — 4 a p r i l i e 1990, i a r A d u n a r e a
N a ţ i o n a l ă B is e r ic c a s c ă p r i n h o t ă r i r e a n r. 1887,1990 a u a p ro b ai re înfiinţarea vechiului
S c a u n a l A r h i e p i s c o p i e i T i r g o v i ş t e i şi c ă l ă u z i t fiin d d e în d ato rirea de a nu lăsa a c e a s
t ă A r h i e p i s c o p i e l ip s it ă d e c a n o n i c e s c u l ei c i r m u i t o r , p e t e m e iu l a rt. 10, lit. «g» şi
130 d i n S t a t u t u l p e n t r u o r g a n i z a r e a şi f u n c ţ i o n a r e a B isericii O r t o d o x e R o m â n e , a m
c o n v o c a t , c u a d r e s a n o a s t r ă n r . 0591,1991 C o l e g i u l E le c t o r a l B is e r ic e s c p e n t r u a l e g e
r e a n o u l u i A r h i e p i s c o p al T i r g o v i ş t e i, în z iu a d e m a r ţ i , 3 s e p t e m b r i e 1991, o r e l e
10,30 i n s a l a s i n o d a l ă a r e ş e d i n ţ e i P a t r i a r h a l e d i n B u c u r e ş ti .
A c e s t C o le g iu , d u p ă s ă v i r ş i r e a s l u j b e i r e l i g i o a s e in C a t e d r a l a S f in te i P a t r ia r h i i,
a a l e s în s c a u n u l v a c a n t de* A r h i e p i s c o p p e P r e a S fin ţitu l E p is c o p V i c a r P a t r i a r h a l ,
VA SILE T 1 R G O V IŞT EA N U L , c a r e s- a a r ă t a t v r e d n i c d e a c e a s t ă c h e m a r e p r i n p r e g ă
t ir e a s a t e o l o g i c ă în ţ a r ă la I n s t i t u t u l T e o l o g i c u n i v e r s i t a r d i n S ib iu — şi la I n
s t i t u t u l T e o l o g i c u n i v e r s i t a r d i n B u c u r e ş ti şi p e s t e h o t a r e Ia F a c u l t ă ţ i l e d e T e o l o g i e
d in A t e n a şi C a iro , p r i n a c t i v i t a t e a s a în c a d r u l S e c t o r u l u i r e l a ţ i i l o r e x t e r n e b i s e r i
ceşti, a p o i ca s e c r e t a r e p a r h i a l şi v i c a r a d m i n i s t r a t i v la E p is c o p ia O r a d i e i , c a S u p e
r i o r al A ş e z ă m i n t e l o r r o m â n e ş t i d e la I e r u s a l i m şi I o r d a n , i a r în u ltim ii d o i s p r e z e c e
a n i ca E p is c o p V i c a r P a t r i a r h a l î n c a d r u l A d m i n i s t r a ţ i e i P a t r i a r h a l e , î n d e p l i n i n d o
p e r i o a d ă d e tim p şi l u n c ţ i a d e r e c t o r a l I n s t i t u t u l u i T e o l o g i c U n i v e r s i t a r d in B u c u
re şti, c o l a b o r î n d c u N o i la e x a m i n a r e a şi s o l u ţ i o n a r e a p r o b l e m e l o r b i s e r i c e ş t i d e la
C e n t r u l P a t r i a r h a l şi p a r t i c i p î n d d e n e n u m ă r a t e o r i ca r e p r e z e n t a n t a l B isericii O r
t o d o x e R o m â n e la î n t r u n i r i e c u m e n i c e în ţ a r ă şi p e s t e h o t a r e şi d i n d , în î m p l i n ir e a
t u t u r o r î n s ă r c i n ă r i l o r b i s e r i c e ş t i la c a r e a fost c h e m a t , d o v e z i d e n e c l i n t i t ă c r e d i n ţ ă ,
d r a g o s t e , r i v n ă şi s t a t o r n i c ă a s c u l t a r e f a ţă d e S f î n t u l S in o d şi f a ţă d e r i n d u i e l i l e c a
n o n i c e a le sfin te i n o a s t r e Biseric i.
S fî n t u l S inod, p o t r i v i t d i s p o z iţ i il o r a rt. 10, al. «e», a r t. 130 şi 131 d in S t a t u t u l
p e n t r u o r g a n i z a r e a şi f u n c ţ i o n a r e a B isericii O r t o d o x e R o m â n e , p r o c e d i n d în z iu a d e
4 s e p t e m b r i e 1991 la e x a m i n a r e a şi c e r c e t a r e a c a n o n i c ă a a le g e r i i n o u l u i A r h i e p i s c o p ,
f ă c u t ă d e ' C o l e g i u l E l e c t o r a l B i s e r ic e s c în z iu a d e 3 s e p t e m b r i e 1991, a c o n s t a t a t c ă
a l e g e r e a P. S. E p is c o p VASILE T Î R G O V IŞ T E A N U L , V i c a r P a t r i a r h a l , i n s c a u n u l v a
c a n t d e A r h i e p i s c o p al A r h i e p i s c o p i e i T i r g o v i ş t e i, s-a s ă v î r ş i t c u p ă z i r e a n o r m e l o r
c a n o n i c e şi l e g a le .
In u r m a m ij l o c i r i i S fînlu liţi S in o d şi a S e c r e t a r i a t u l u i d e Stat p e n tru C u lte ,

P. S. E p is c o p V i c a r P a t r i a r h a l V A SIL E C O S T I N a fost r e c u n o s c u t în f u n c ţi a d e
A r h i e p i s c o p a l T î r g o v i ş t e i, p r i n D e c r e t u l n r. 76 d in 06 s e p t e m b r i e 1991.
A stă z i, 22 s e p t e m b r i e 1991, î n C a t e d r a l a S fin tei A r h i e p i s c o p i i d in T i r g o v i ş t e ,
d u p ă r i n d u i e l i l e şi d a t i n i l e b i s e r ic e ş ti , N O I T E O C T IS T , P a t r i a r h u l B isericii O r t o d o x e
le z e u pă-
R o m â n e ţ i M i t r o p o l i t u l M u n t e n i e i şi D o b ro g e i, i n m î n ă m î n a l t P r e a S f i n ţ it u l u i A r h i e
i patriar-
p is c o p V A SIL E c î r j a a r h i p ă s t o r e a s c ă şl îl a ş e z ă m î n s c a u n u l d e A r h i e p i s c o p al T î r
■Klru cel
g o v iş te i.
Pe t e m e iu l c e l o r a r ă t a t e m a i su s , al S f i n t e l o r C a n o a n e şi a l p r e v e d e r i l o r cu-
I r u Iis u s
p r i n s c in a r t. 131 d in S t a t u t u l p e n t r u o r g a n i z a r e a şi f u n c ţ i o n a r e a B isericii O r t o d o x e
rim iterea R o m â n e , N oi, T E O C T IS T , P a t r i a r h u l B isericii O r t o d o x e R o m â n e şi M i t r o p o li t u l
ci Duh,
M u n t e n i e i şi D o b ro g e i , f a c e m c u n o s c u t t u t u r o r a c e a s t ă G R A M A T Â m i t r o p o l i t a n ă şl
lîr e a cu-
d ă m a l e s u l u i A r h i e p i s c o p î n a l t P r e a S fin ţie i S a l e V A S IL E COSTIN îm p uternicirea
tcc es iu n e c a n o n i c ă d e p ă s t o r i r e c a A r h i e p i s c o p al de D u m n e z e u p ă z i t e i A r h i e p i s c o p i i a T î r g o
I d e d fi v i ş t e i c u t o a t e o r a ş e l e şi s a t e l e c a r e ţin a s t ă z i şi v o r ţ i n e şi în v i i t o r d e a c e a s t ă A r
h i e p i s c o p i e a T î r g o v i ş t e i, d r e p t m ă r t u r i e c ă î n a l t P r e a S finţia Sa, d o b i n d i n d j u r i s
> r tu d o x e d i c ţia d e A r h i e p i s c o p a r e d a r u l şi p n l e r e a d e a a ş e z a d u p ă r i n d u i e l i l e S fin tei n o a s t r e
Ldnnarea Biserici d r e p t m ă r i t o a r e d e r ă s ă r i t şi d u p ă L eg ile Ţ ă r i i : cite ţi, c î n t ă r e ţ i , i p o d ia c o n i,
r e th i u l u i d i a c o n i , p r e o ţ i şi p r o t o p o p i la t o a t e b i s e r ic i le d in A r h i e p i s c o p i a î n a l t P r e a S f in ţie i
■i a c e a s - Sale, s t a r e ţ i şi s t a r e ţ e , e g u m e n i şi e g u m e n e d e m î n ă s t i r i şi s c h i t u r i şi d e a în d e p l i n i
. «g» şi t o a t e c i t e i s e c u v i n ca i e r a r h , s p r e z id i r e a d u h o v n i c e a s c ă a t u r m e i s a l e d u h o v n i c e ş t i .
in e , am
Din p a r t e a î n a l t P r e a S fin ţie i S a le a ş t e p t ă m c i n s t i r e şi a s c u l t a r e c ă t r e S i i n tu l
i a le g e - S in o d al S fin tei Biserici O r t o d o x e R o m â n e , p r e c u m şi l u c r a r e n e o b o s i t ă , î n ţ e l e p c i u n e
, orele şi d r a g o s t e p ă r i n t e a s c ă f a ţă d e d r e p t c r e d i n c i o ş i i c r e ş t i n i d e s u b p ă s t o r i r e a sa, fâ cin -
d u - s e t u t u r o r c ă l ă u z ă î n t r u p ă s t r a r e a n e ş t i r b i t ă a d r e p t e i c r e d i n ţ e şi a r i n d u i e l i l o r
ttriarhii, Biseric ii n o a s t r e s t r ă b u n e .
Lriarhal, A ş a d a r , t u t u r o r c e l o r d in c in u l p r e o ţ e s c şi c ă l u g ă r e s c , p r e c u m şi t u t u r o r d r c p t -
pregă- c r e d i n c i o ş i l o r d in d e D u m n e z e u p ă z i t ă A r h i e p i s c o p i e a T î r g o v i ş t e i , le r e c o m a n d ă m
la In - c u c ă l d u r ă şi d r a g o s t e p e Î n a lt P r e a S finţia Sa, A r h i e p i s c o p u l V A SIL E C O S T I N , d r e p t
e o lo g i e
C h i r ia r h i u b it al lor, p o v ă ţ u i n d u - i să -l c i n s t e a s c ă , p l e c i n d u - i - s e c u t o a t ă v o i a şi a r ă -
b ise ri- tin d u - i in t o a t e î m p r e j u r ă r i l e s u p u n e r e şi a s c u l t a r e i n t r u î m p l i n i r e a î n d a t o r i r i l o r d e
l Supe-
b u n i fii ai Bisericii şi ai Ţ ă rii n o a s t r e .
pre ze ce »
C unoscînd dragostea şi î n s u f l e ţ i r e a cu care slu ijto rii şi credincioşii Bisericii
■ind o
n o a s t r e d i n ţ i n u t u r i l e T î r g o v i ş t e i şi C i m p u l u n g u l u i a u întîm pinat to td e a u n a c u v in -
Bucu-
d e ld tul i e r a r h i l o r lor, îi î n d e m n p e to ţi c u p ă r i n t e a s c ă d r a g o s t e ca, s u b c î r m u i r e a n o u l u i
rii O r - a r h i p ă s t o r să p ă s t r e z e u n i t a t e a d r e p t e i n o a s t r e c r e d i n ţ e , v i e ţ u i n d în p a c e şi b u n ă î n
iinirea ţe l e g e r e , ca fii a d e v ă r a ţ i c e c r e d c u s t a t o r n i c i e « î n t r u u n a , sfin tă , s o b o r n i c e a s c ă şl
e d in ţă , a p o s t o l c a s c ă B iserică».
île c a - ' Şi a stfel, c u u n c u g e t şi c u o i n im ă , s ă p r e a m ă r i m p e T a tă l, p e Fiul şi p e S i i n
tu l Duh, T r e i m e a c e a d e o fiin ţă şi n e d e s p ă r ţ i t ă , A m in .
U lutul D a t ă in r e ş e d i n ţ a n o a s t r ă p a t r i a r h a l ă d in B u c u r e ş ti , la 20 s e p t e m b r i e , a n u l m in -
ioa d e
tu irii, u n a m ie n o u ă s u t e n o u ă z e c i şi u n u .
(iscop,
U t că
■1 v a -
f TEOCTIST
taielo r P A T R IA R H U L BISERICII O R T O D O X E R O M A N E
ŞI M IT R O P O L IT U L M U N T E N I E I ŞI D O B R O G E I
S-a dat apoi citire D ecretului P reşedintelui Rom âniei de recunoaştere

a alegerii I. P. S. Vasile ca arhiepiscop al Arhiepiscopiei Tîrgoviştei,
după care P rea F ericitul P ărin te P a tria rh Teootist i-a înm înat noului ehi-
ria rh , în acordurile im nului «Vrednic este», cîrja de arhipâstor şi însem
nele chiriarhale.
Cu acest prilej, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a adresat
noului arhiepiscop, clerului şi credincioşilor din ep arh ia Tîrgoviştei, în
tregii asistenţe, urm ătoarele cuvinte :
I.P.S. Arhiepiscop Vasile al Tîrgoviştei, „
Înalt Prea S fin ţiţi şi Prea S fin ţiţi Părinţi,
Prea Cucernici Părinţi,
Onoraţi reprezentanţi ai G uvernului,
Onoraţi reprezentanţi ai Camerelor Parlam entului,
Iubiţi fraţi şi surori în D om nul şi M întuitorul
nostru Iisus Hristos, *
«O zi m are şi. sfîntă trăim astăzi cu toţii pe aceste urm e sfinte ale
M itropoliei Ţării Rom âneşti şi ale acestei reşedinţe care a fo st în tre
cutul nostru izvor de lum ină, izvor de credinţă, izvor de jertfă de m ar
tiri, chezăşie a dăinuirii neam ului nostru românesc.
O m are nedreptate a fo st aceea, între m u lte altele, pe care a su fe
rit-o Biserica noastră-străbrină, ca această parte a ţării noastre, ţin u tu l
D îm boviţei, o adevărată «ţară» şi ţin u tu l M uscelului, de asemenea, un
adevărat leagăn de credinţă, de eroi, de datini şi de port, să răm înă
atîta vrem e fără păstor. Trebuie ca, în această sfîntă catedrală, să cer
iertare credincioşilor fiindcă atîta vrem e ei n-au p u tu t să se îndulcească
de binecuvîntările păstorului lor firesc. A ţi aparţinut de Arhiepiscopia
Bucureştilor, dar reşedinţa acestei eparhii este în capitala ţării, la oa
recare distanţă de Dv., care totdeauna aţi fo st însetaţi după păstorul
duhovnicesc, aţi dorit să-l aveţi perm anent alăturea, p entru a vă alina
suferinţele, pentru a vă îndrum a, p en tru a vă sfin ţi şi creşte copilaşii.
Iată, B unul D um nezeu, prin jertfa eroilor m artiri, tineri şi vîrst-
nici, din decem brie 1989, ne-a adus şi nouă Bisericii, printre altele şi
această restaurare a eparhiei Tîrgoviştei, iar astăzi, I.P.S. Arhiepiscop
Vasile devine păstorul acestor buni credincioşi, acestor preoţi destoi
nici, al vieţuitorilor m onahi şi m onahii care străjuiesc neadorm it la
păstrarea apei celei vii a credinţei noastre străm oşeşti.
A r trebui tim p îndelungat să poposim la num e, la cărturari din
trecut, la m artiri, la cuvioşi,. la .m ărturisitori ca să ne plecăm genunchii
cu sm erenie în faţa chipului lor, să ne închinăm la racla cu capid de
(OM.4AM V I A Ţ A BISERICEASCA 37
hoaştere m artir al lui Mihai V iteazul, aflată aici lingă noi, la m înăstirea Dealu,
joviştei, ar trebui m u lt tim p, de asemenea, să descifrăm vechile izvoade, să
Bui ehi-
găsim acolo pagini de vrednicii de pilde p entru noi, pentru fiecare din
insem -
noi, ca să înţelegem cit de m u lt ne-a cercetat D um nezeu din înălţim e
şi ne-a învrednicit să ved em îm plinindu-se această dorinţă sfîntă a
p d resat credincioşilor şi a preoţim ii noastre de restatornicire a vechiului scaun
Fei. î.n- vlădicesc al Tirgoviştei.
înalt Prea S fin ţite Părinte Arhiepiscop Vasile cum aţi constat şi as
tăzi, ca şi la alegere, sinteţi aşteptat cu atîtea in im i deschise, cu atîtea nă
dejdi sfin te de către vîrstnici, de către tineri şi chiar de către copii,
care au păstrat legătura cu Biserica, care se uită la ierarhul lor ca la
un părinte, după cuvintele M întuitorului Iisus Hristos, care S-a n u m it
pe Sine păstor, ca şi noi să fim , după m odelul Său, păstori duhovni
ceşti : «învăţaţi de la M ine, ne spune El, nouă tuturor, că sint blind şi
sm erit cu inim a» (M atei 11,29).
ţe ale O trăsătură a noastră a slujitorilor S fîn tu lu i A lta r este şi aceea
fc tre- de a avea ochii aţintiţi m ereu către M întuitorul Hristos, către blinde-
mar- ţea L ui cuceritoare, către blîndeţea Lui iertătoare, către cutezanţa Lui
plină de curaj contra nedreptăţii, a m inciunii, a lăcomiei, a egoism u
su fe- lui. A v e m de luptat şi noi cei de azi cu asem enea încercări, cu asem e
utul nea tentaţii, care niciodată nu i-au ocolit, m ai ales, pe cei care urm ează
, un sau încearcă să urm eze calea lui D um nezeu. A sem enea deschidere
fn in ă trebuie să arate I.P.S. Voastră pentru preotim ea aceasta care a dorit
cer aşa de m u lt să aibă ierarhul ei aici, la Tirgovişte, p entru vieţuitorii
Iască m înăstirilor din această zonă, m ulte şi foarte im portante, va trebui
fopia «cu tim p şi fără de tim p», după cu vîn tu l S fin tu lu i Apostol Pavel
oa- (2 T im . 4,2), să vă plecaţi inim a, să vă plecaţi auzul către dorinţele
torul lor, către suferinţele lor, către ceea ce aşteaptă ei cu nesaţ de la noi,
kinci de la ])ăstorii rînduiţi de M întuitorul Hristos şi S fin ţii Săi A postoli.
Ne onoraţi, iubiţi credincioşi şi credincioase, cu cinste şi cu d em
rst- nitate. Trebuie să răspundem la aceasta cu dragostea noastră şi cu
Şi preţuirea noastră. S in te ţi p entru noi, p entru Biserică, iu biţi credin
cioşi, o podoabă a Ortodoxiei, a credinţei noastre străm oşeşti, sinteţi
c curajul nostru, tăria noastră. Aş folosi cu cutezanţă cu vîn tu l de m u l
la ţum ire adresat de S fîn tu l Apostol Pavel, cu aproape două m ii de ani
în urm ă com unităţilor proaspăt întem eiate de el : «Voi sin teţi coroana
Idin apostoliei m ele» (I Cor. 9,2). Tot aşa, p entru noi, iubiţi fraţi ierarhi
p/ui ai Bisericii, pentru activitatea noastră, pentru pilda vieţii noastre,
de aceşti credincioşi trebuie să însem ne necontenit coroana apostoliei
noastre. Străbatem valuri mari, valuri grele, valuri sufleteşti mai ales
şi nu num ai noi, ci o lum e întreagă. Acolo, în su fletu l om ului, doar
M întuitorul Hristos poate să- pătrundă, doar credinţa poate să aducă
înseninare, doar cu vîntul de la am von, cu vîn tu l adevărului poate să
aducă alinare. Taină mai grea decît preoţia, m isiune m ai dificilă chiar
decît cea a m edicului, care trebuie să caute toate m ăruntaiele ca să-şi
dea seama unde este pricina suferinţei, după cum ştim cu toţii, nu există.
Noi slujitorii Bisericii, cu răbdare, cu îngăduinţă, cu iubire m ai ales,
cu «dragostea care le biruie pe toate, care nu cade niciodată», cum ia
răşi spune atît de frum os S fîn tu l Apostol Pavel (I Cor. 13,8), trebuie
să fim păstorii sufleteşti ai credincioşilor noştri.
N -a fo st o m isiune pe lum e m ai frum oasă, iubiţii m ei, şi nu este şi
nu va fi ca aceea de slujitor al S fîn tu lu i Altar, atunci cînd slujitorul
altarului poartă m isiunea şi chipul M întuitorului Hristos, Arhiereul
nostru cel mare. /Işa ne învaţă S fîn tu l Ioan Gură de A ur, aşa spunea
el preoţilor din tim pul său, aşa spune el tu tu ro r celor care doresc să
îm brăţişeze preoţia, că este cea m ai frum oasă m isiune, dar şi cea mai
grea, pentru că, afirm a m arele predicator şi filozof, cunoscător (ie
in im i; «preotul este trim isul lui D um nezeu pe păm înt şi trim isul cre
dincioşilor, al păm întenilor către D um nezeu». De aceea, noi preoţii, noi
ierarhii şi, deci, şi înalt Prea S fin ţia Voastră, a v e ţi'a învinge aceste
greutăţi şi, a le purta cu vrednicie. Ş i ş tim să le învingem num ai cu
credinţa în D um nezeu, cu dragostea şi cu devotam entul p entru m isiu
nea pe care am îm brăţişat-o şi la care noi am fo st chem aţi prin D uhul
S fîn t, aşa cum ne arată S fin tele Canoane.
A ţi fo st ales aici de aceşti" slujitori credincioşi şi v-au cinstit v e
nirea şi fruntaşii judeţelor, ai oraşelor şi m em b ri ai G uvernului şi re
prezentanţi distinşi ai P arlam entului. Biserica Ortodoxă Rom ână este
Biserica naţională a poporului român. S lu jito rii ei nu fac politică de
partid, dar ei nu sînt indiferenţi la binele poporului. Orice fel de ac
ţiune, orice fel de gest îndreptat spre binele celor m ulţi, Biserica îl sa
lută şi îl sprijnă. Ea apelează la toţi cei care au putere să prom oveze
adevărul evanghelic nem uritor, să prom oveze valorile creştine fără de
care nici noi şi nici celelalte sem inţii din Europa n u-şi vor putea găsi
un făgaş drept, cinstit, u n viito r fericit. Fără aceste adevăruri ale
S f. Evanghelii fără aceste valori creştine cu care au străbătut veacu
rile moşii şi străm oşii noştri, care s-au întruchipat şi în ruinele M itro
poliei din Tîrgovişte, în ruinele bisericilor de aici, fără această fră ţie
tate şi unitate a noastră a rom ânilor p e n tru care ne stă şi astăzi m ăr
turie biserica Stelea, ridicată in cetatea de scaun a Ţării Rom âneşti în

secolul al X V lI-le a de dom nul M oldovei Vasile L upu şi ctitoria m în ă
stirii Soveja în M oldova de către voievodul M atei Basarab nu v o m putea
păşi pe calea păcii, a dragostei şi a dreptăţii. A stăzi, m ai m u lt decît
oricînd Biserica noastră strămoşească slujeşte şi vrea să slujească
aceste adevăruri sfin te şi drepte pentru m isiunea ei în lum e.
I.P.S. Voastră aşa cum s-a arătat, ven iţi cu u n bogat tezaur de
ştiinţă teologică. Să nu o lăsaţi sub obroc, să o lăm uriţi credincioşilor,
dum inică de dum inică, să fiţi în m ijlocul lor în m ijlocul preoţim ii, să le
dăruiţi şi lor din experienţa anilor de m uncă în S fîn ta noastră B ise
rică. Noi ştim că strana arhierească pe care aţi ocupat-o astăzi n u este
num ai pentru catedrala aceasta, ci este p entru fiecare parohie iar
preoţii şi credincioşii noştri, buni şi respectuoşi, cum sînt, au strană
arhierească în fiecare biserică pe care o păstrează ca o chemare a noas
tră a ierarhilor, ca să m ergem cît m ai des acolo, în m ijlocul lor, la
S fîn ta Liturghie şi la rugăciune.
Ne-a durut, şi trebuie s-o recunoaştem, cu to t regretul, m u lţi ani,
că strana arhierească de la parohiile Dv. n-a fo st ocupată de ierarh,
pentru că era prea întinsă Eparhia Bucureştilor, iar cerinţele prea mari.
A cum , cu ajutorul lui D um nezeu, avem aici, la Tîrgovişte, o nouă
eparhie, iar I.P.S. Voastră va trebui să fiţi m ereu îm preună şi alături
de preoţi şi de credincioşi. Aceasta nu înseam nă, iubiţi fraţi şi surori
lîrgovişteni şi m usceleni, că ne despărţim , căci o despărţire ar fi foarte
grea şi foarte tristă. Noi vom continua să răm înem îm preună în dra
gostea lui Hristos, u niţi în cadrul M itropoliei M unteniei şi Dobrogei,
noua titulatură a M itropoliei Ungrovlahiei, slu jin d Biserica şi neam ul
nostru.
Daţi ascultare părintelui vostru sufletesc, instalat astăzi. îm brăţi-
şaţi-l cu toată dragostea, aveţi toată credinţa în S fîn ta noastră Biserică,
depuneţi stăruinţă şi Dv. şi noi ca să predăm educaţia religioasă în
şcoală. Folosim îm prejurarea că sînt prezenţi aici şi factori cu putere
de decizie în acest dom eniu şi le cerem să ne ajute, să ne sprijine în
această acţiune, pentru că oricare fiu al Bisericii noastre are dreptul să
afle cît m ai m u lte despre credinţa strămoşească şi acestea n u se pot
afla decît de pe băncile şcolii. Cultura nu se poate dezvolta fără cre
dinţă şi nici credinţa nu poate să fie izolată de cultură. O m ul n u poate
trăi fără cultură, dar nici fără credinţă, căci religia este o com ponentă
a personalităţii um ane. Aşa cum noi clericii m ai în vîrsta am învăţat
pe vrem uri la Sem inar, pe lîngă disciplinele teologice, şi fizica.
40 ' - B ISERICA O R T O D O X A R O M A N A
chimia, botanica sau zoologia, fără a bănui unde D um nezeu ne va purta

jxişii, dar nu ne-a stricat, ci, dim potrivă, ne-a prins foarte bine, tot
aşa, astăzi pe om ul de ştiinţă n u-l deranjează cu nim ic religia, credinţa,
cum ne-o pilduiesc marii învăţaţi ai lum ii de pretutindeni, care au ştiu t
să îm pletească adevărurile de credinţă cu adevărurile ştiinţei. Adevărata
ştiinţă nu contrazice credinţa, după cum credinţa nu face abstracţie n i
ciodată de datele ştiinţei. De aceea, noi nădăiduim că vom avea posibili
tatea să predăm religia în şcoală şi fac apel la părinţii slujitori, la slu ji
tori, la slujitorii m înăstirilor, la părinţii copiilor şi chiar la tineri şi
chiar la copii să îndrăgească credinţa p e n tru a dscoperi valorile n em u ri
toare ale om ului. O m ul are m isiunea să fie bun, să fie nobil, să fie crea
tor de frum os. El nu trebuie să ucidă, să nedreptăţească pe alţii, să fie
unealta m inciunii, ci este chem at să zidească frum useţi, aşa cum avem
la Tîrgovişte şi în întreaga ţară.
A cum , iubiţii m ei, cînd aveţi ierarh canonic şi legiuit, vă doresc din
partea mea ca B unul D um nezu să vă ajute totdeauna şi m ai ales cînd
veţi face binele. Vă îm brăţişez pe fiecare şi vă adm ir p entru vrednicia,
p entru distincţia sufletească, p entru dragostea pe care aţi arătat-o S fin
tei noastre Biserici. Să fim cu toţii, cum am fo st astăzi aici, o coroană a
Bisericii, o coroană a neam ului nostru românesc, care să strălucească în
faţa Europei şi în faţa lum ii întregi.
Cu aceste gîndurir vă doresc, I.P.S. P ărinte Arhiepiscop, şi în n u
m ele ierarhilor aici de faţă, putere m ultă, de la D um nezeu, înţelepciune,
curaj şi bărbăţie, m ultă răbdare ca să slu jiţi cu vrednicie, pentru a fi
început bun la această Arhiepiscopie.
Aşa să vă ajute B unul D um nezeu cu darul şi cu iubirea Lui de oa
m eni. A m in !»
In continuare a lu a t cuvîntul, dl. dr. ing. Em il Dima, prefectul ju
deţului Dîm boviţa, care a ex p rim at bucuria pe care o trăiesc in această
zi credincioşii ortodocşi de pe aceste frum oase plaiuri, cu vechi centre (
de cu ltu ră şi trad iţie istorică, în tre care Tîrgoviştea şi C îm pulungul,
foste cetăţi de scaun ale Ţ ării R om âneşti, de a vedea reînn6dîndu-se,
după mai bine de tre i secole, firu l existenţei eparhiei Tîrgoviştei şi a p a r
ticipa la instalarea canonică a părin telu i lor duhovnicesc. D upă ce a m ul
ţu m it călduros P rea F ericitului P ărin te P a tria rh Teoctist şi m em brilor
Sfîntului Sinod p e n tru aportul adus la această frum oasă îm plinire bise
ricească, a a d resat noului ales, I.P.S. A rhiepiscop Vasile, «urări de sănă
tate, viaţă lungă, cu realizări rem arcabile şi o colaborare rodnică cu in
stitu ţiile judeţene», spre binele credincioşilor şi al Bisericii Ortodoxe
Rom âne, «chem ată astăzi m ai m ult ca oricînd să lucreze la asanarea
V I A Ţ A BISERICEASCA 4î
m orală a societăţii rom âneşti», afirm îndu-se, astfel, «ca un urm aş dem n
al acelor ierarh i c ărtu rari, p atrioţi şi ctitori de sfinte lăcaşuri, care au.
păstorit de-a lungul vrem ii la Tirgovişte».
In încheiere, Î.P.S. Arhiepiscop Vasile — noul ierarh al Eparhiei
Tîrgoviştei — a m ulţum it Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist pen
tru acordarea G ram atei şi înm înarea cîrjei arhiepiscopale, precum şi tu
tu ro r participanţilor la cerem onia de instalare.
A u rm a t apoi tradiţionalul polihroniu, iar Prea Fericitul Patriarh
Teoctist şi Î.P.S. A rhiepiscop Vasile au îm p ărtăşit binecuvîntări arh ie
reşti credincioşilor aflaţi la solem nitate.
Cerem onia instalării Î.P.S. Vasile ca A rhiepiscop al Tîrgoviştei a
fost urm ată de o agapă frăţească, la sfîrşitul căreia, Î.P.S. Sa, în calitate
de gazdă, a m ulţum it încă o dată tu tu ro r p e n tru partidîpare. D upă am iază
distinşii oaspeţi ai T îrgoviştei s-au în tîln it la Casa de cu ltu ră a sindica
telor din localitate, la un concert de muzică corală religioasă, su sţin u t de
ansam blul coral «Te-Deum laudam us», d irija t de prof. P etre Simionescu,
u rm at de Corala P atriarhiei, d irijată de Pr. Iulian Cirstoiu şi Pr. C-tin
D răguşin. Concertul a cuprins piese corale de I. D. Chirescu, Sabin D ră-
goi, G avriil M usicescu, G heorghe Danga, D. G. K iriac, M acarie Ierom o
nahul, Gh. Popescu-B răneşti, N ectarie Frim u, Costică A ndrei, V. Sum -
schi, Nicolae Lungu şi s-a d esfăşurat intr-o atm osferă duhovnicească.
CURRICULUM VITAE
Î n a l t P r e a S f in ţitu l A r h i e p i s c o p Dr. V a s i l e C o s t i n s-a n ă s c u t Ia 7 iu lie 1938 î n
in S a tu I-N o u - d e -S u s , în a p r o p ie r e d e o ra ş u l B aia S p rie , d in ju d e ţ u l M a ra m u re ş. D upă
a b s o lv ir e a S e m in a r u lu i, a u rm a t c u r s u r ile I n s titu tu lu i te o lo g ic o r to d o x d in S ib iu i n
tre a n ii 1959— 1963, u n d e a o b ţin u t lic e n ţa In te o lo g ic , c u t e z a »P r o f e s o r i a r d e le n i
la ş c o lile d e î n v ă ţă m în t r e lig io s d in Ţ ă r ile R o m â n e », iar I n tr e a n ii 1963— 3966, la
I n s titu tu l te o lo g ic d in B u c u r e ş ti, a u r m a t c u r s u r ile d e d o c to r a t în te o lo g ic , se c ţia
te o lo g ie p ra c tic ă , s p e c ia liz în d u -s e în d is c ip lin e le litu r g ic e .
I n tr e a n ii 1967— 1972, c a b u r s ie r a l C o n s iliu lu i E c u m e n ic a l B ise ric ilo r, a s t u
d ia t la F a c u lta te a d e te o lo g ie a U n iv e r s ită ţii d in A te n a şi Ia I n s titu tu l d e a r h e o lo
g ie c o p tă d in C airo. I n m a r tie 1972 a s u s ţin u t la A te n a te z a d e d o c to r a t în te o lo g ie
c u titlu l «C u ltu l B is e r ic ii C o p te în c o m p a r a ţie c u c u ltu l B is e r ic ii O r to d o x e ». L u c ra
rea c u c a re a o b ţin u t titlu l d e d o c to r în te o lo g ie a lo s t p u b lic a tă în lim b a g re a c ă la
A te n a , î n 1972, în E d itu ra S o u k is . T itlu l d e d o c to r în te o lo g ie o b ţin u t la A te n a l-a
f o s t 'e c h i v a l a t la I n s t i tu t u l te o lo g ic d in B u c u r e ş ti, la 21 m a r tie 1974.
Ca s e m in a r is t, s tu d e n t ş i d o c to r a n d î n t e o l o g i e , a dat. d o v a d ă d e re a le p o s ib ili
tă ţi ş i în c lin a ţii p e n tr u s tu d iu l d is c ip lin e lo r te o lo g ic e p r a c tic e . In p e rio a d a s tu d iilo r
d e d o c to r a t a p u b lic a t m a i m u lte a rtic o le d e s p e c ia lita te î n r e v is te le n o a s tr e b is e
ric e ş ti.
I n ţară, a fu n c ţio n a t ca d o c u m e n ta r is t la S e c to r u l R e la ţii e x t e r n e b is e r ic e ş ti d in
c a d r u l P a tr ia r h ie i R o m â n e , a p o i, la E p isc o p ia O r a d ie i, ca s e c r e ta r e p a r h ia l ş i v ic a r
a d m in is tr a tiv , Iiin d a ic i h ir o to n it d ia c o n şi a p o i p r e o t c e lib . E x p r im în d u - ş i d o rin ţa
d e a in tr a î n c i n u l m o n a h a l, d în d ră s p u n s v o c a ţie i s lu jir ii lu i D u m n e z e u , S l î n t u l
S in o d a a p ro b a t tu n d e r e a sa în m o n a h ism , iar î n 1974, la re c o m a n d a re a P.S. E p isco p

V a s ile a l O r a d ie i, i-a a c o rd a t ra n g u l d e a rh im a n d r it.
I n c e p în d c u a n u l 1975, P a tria rh ia R o m â n ă i-a în c r e d in ţa t p o s tu l d e s u p e rio r al
P a tr ia r h ie i R o m â n e p e lin g ă P a tria rh ia O r to d o x ă a Ie r u s a lim u lu i.
D e şi d e p a r te d e ta ră , d a r p ă s tr în d p e r m a n e n t le g ă tu r a s p ir itu a lă c u B iseric a s tr ă
m o ş e a s c ă , s-a d o v e d it a li a tît u n s lu jito r n e o b o s it şi În d ru m ă to r a te n t a l ro m â n ilo r
o r to d o c ş i v e n i f i In p e le r in a j la S f în t u l M o r m ln t, o it şi u n b u n c h iv c r n is ito r a l A ş e
z ă m in te lo r r o m â n e ş ti d e la Ie ru sa lim . T o to d a tă , s-a re m a rc a t şi prin s tr ă d a n iile p v
c a re le -a d e p u s p e n tr u e d ita r e a p u b lic a ţie i r o m â n e ş ti «î n v i e r e a », in p a g in ile c ă re ia
a c ă u ta t, ca re d a c to r, a s ă d i în s u fle te le c r e d in c io ş ilo r ro m â n i d c a c o lo d o rin ţa ira-
tilo r d e a c e la ş i n e a m , d e a ca să , d e a tră i în p a c e ş i b u n ă în ţe le g e r e c u to a ta lu m e a .
B u n c u n o s c ă to r a l lim b ilo r g re a c a f r a n c e z ă ş i e n g le z ă , a în tr e ţin u t b u n e ra
p o r tu r i a tit c u P a tria rh ia d in Ie ru sa lim , c u ltiv în d d r a g o s te a Iră te a sc ă m e n ită să
în tă r e a s c ă s o lid a r ita te a d e a c ţiu n e a B is e r ic ii O r to d o x e , c ît şi c u r e p r e z e n ta n ţii
d ife r ite lo r c u lte r e lig io a s e d e a c o lo , fa lă d c c a r e a p r o m o v a t r e la ţii d e p r ie te
n ie p e n tr u s lu jir e a m a r ilo r id e a iu r i d e p a c e ş i p r o g r e s sp ir itu a l, c a re s ta u a zi în
la ta o m e n ir ii d e p r e tu tin d e n i, iiin d d e o p o tr iv ă a p r e c ia t d e ie r a r h ii g r e c i ş i d e
r e p r e z e n ta n t ii. c u lte lo r r e lig io a s e d e la lo c u i ile s lin te .
In tim p u l ş e d e r ii la Ie r u s a lim , c u p r ile ju l u n o r in v ita ţii, a tin a t c o n fe r in ţe ,
c u rsu r i şi c o m u n ic ă r i şi- a p a rtic ip a t la d ile r ite în tr u n ir i e c u m e n ic e .
T o a te a c e s te v r e d n ic ii a u d e te r m in a t S f în t u l S in o d la re c o m a n d a r e a fe r ic itu
lu i în tr u a d o rm ir e p a tria rh Iu stin , să -I a lea g ă , la 10 d e c e m b r ie 1973, î n p o s tu l de
e p is c o p -v ic a r p a tria rh a l, c u titlu l d e * T îr g o v iş te a n u l* . H iro to n ia în a r h ie r e u a
■uvut lo c la 20 ia n u a rie , în c a te d ra la p a tria rh a lă (lin B u c u r e ş ti. In p e rio a d a a n ilo r
1082— 1987 a în d e p lin it şi lu n c fia d e r e c to r a l I n s t i tu t u l u i te o lo g ic d in B u c u r e ş ti.
In c a litu te d e e p is c o p - v ic a r p a tria rh a l a d e s fă ş u r a t o b u n ă a c tiv ita te e c u
m e n ic ă ca r e p r e z e n ta n t a l B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e la d ile r ite a d u n ă ri, c o n
g r e s e ş i c o n fe r in ţe a le o r g a n iz a ţiilo r in te r e r e ş tin e m o n d ia le p e s te h o ta re , a tă cu t
p a r te d in im p o r ta n te d e le g a ţii b is e r ic e ş ti c a re a u p r o m o v a t ş i a u in te n s ific a t
r e la ţiile c u a lte B iseric i, a a v u t u n a p o rt a p r e c ia b il în c a d r u l u n o r c o m is ii d e
d ia lo g te o lo g ic in te r c o n le s io n a l ş i in te r re lig io s, fă c în d c u n o s c u tă p o z iţia şi p r e
o c u p ă r ile B is e r ic ii in p r o b le m e d e d o c tr in ă te o lo g ic ă sa u i n c e le c a re p re o c u p ă o m e
n ire a c o n te m p o r a n ă .
Pe lîn g ă a c tiv ita te a p a s to r a l-m is io n a r ă , e c u m e n ic ă şi a d m in is tr a tiv ă , s-a
a fir m a t ş i ca u n b u n te o lo g .. R o a d e le c e r c e tă r ilo r s a le te o lo g ic e s -a u c o n c r e tiz a t
în e la b o r a re a şi tip ă r ir e a — în (ară ş i p e s te h o ta r e — a u n o r s tu d ii & a rtic o le ,
tr u tîn d p r o b le m e te o lo g ic e şi d e c u ltu r ă d in tr e c e l e m a i v a r ia te .
A lă tu r în d u - n e t u tu r o r c e lo r c a re , în ziu a d e 22 s e p te m b r ie 1991, a u p a rtic ip a t

la a c e a s tă s ă r b ă to a r e d u h o v n ic e a s c ă d in v ia fa A r h ie p is c o p ie i T irg o v işte i —
v e s tită v a tr ă d e tră ire o r to d o x ă şi c u ltu r ă r o m â n e a s c ă — b o g a tă în a m p le şi
a d in e i în ţe le s u r i p e n tr u to /i iiii B is e r ic ii s tr ă m o ş e ş ti, p r e c u m şi p e n tr u în a lt Prea
S fin ţitu l A r h ie p is c o p V a s ile , îi a d u c e m ş i n o i u n s in c e r p rin o s d c r e c u n o ş tin ţă
îm p r e u n ă c u s in c e r e u ră r i d e s ă n ă ta te d e p lin ă ş i o p ă s to r ir e în d e lu n g a tă , p e n tr u
a d u c e m a i d e p a r te fă c lia în a in ta ş ilo r şi a p ă zi c r e d in ţa c e a a d e v ă r a tă p e a c e s te
p la iu r i s tr ă v e c h i, c u re a liz ă ri tr a in ic e , s p r e b in e le B is e r ic ii, în llo r ir e a c u ltu r ii şi
p ro p ă ş ir e a în tr e g ii.n o a s tr e o b ş ti ro m â n e ş ti.
G H E O R G H E V A S IL E S C U
PREMIEREA DE CĂTRE ACADEMIA ROMÂNĂ
A «BIBLIEI LUI ŞERBAN (1688)»
ŞI A «NOULUI TESTAMENT DE LA BĂLGRAD»
(ALBA IULIA, 1648)
In z iu a d e 11 iu li e 1991, la C a s a o a m e n i l o r d e ş t i i n ţ ă d in C a p i t a l ă a a v u t
l o c u n e v e n i m e n t c u p r o f u n d e s e m n if i c a ţ ii în v i a t a s p i r i t u a l ă a p o p o r u l u i r o m â n
— p r e m i e r e a d e c ă t r e A c a d e m i a R o m â n ă a u n o r C ă r ţi r e p r e z e n t a t i v e p e n t r u c u l
t u r a şi s p i r i t u a l i t a t e a r o m â n e a s c ă , B ib lia lu i Ş e r b a n (1688) şi N o u l T e s ta m e n t d<:
la B ă lg ra d (1648), a c ă r o r r e e d i t a r e c rit i c ă 1 a a v u t lo c în a n u l 1988, p r i m a s u b p a
t r o n a j u l P r e a F e r i c i t u l u i P ă r i n t e P a t r i a r h T e o c tis t, iar c e a d e a d o u a s u b p a t r o
n a j u l P r e a S f i n ţ it u l u i E p is c o p E m ilia n a l A l b a Iuliei. C e l e d o u ă C ă r ţi r e p r e z e n
t a t i v e <ale B isericii şi N e a m u l u i , a u v ă z u t d in n o u l u m i n a t i p a r u l u i la 300 a n i şi
r e s p e c t i v 3-10 a n i d e la a p a r i ţ i e .
Ş e d i n ţ a d e d e c e r n a r e a p r e m i i l o r A c a d e m i e i R o m â n e a fo st c in s t i t ă c u p r e
z e n ţ a d o m n u l u i prof. dr. d o c e n t M i h a i D r ă g ă n e s c u , p r e ş e d i n t e l e A c a d e m i e i R o
m â n e , a d - n e i p ro f . Z o e D u m i t r e s c u - B u ş u l e n g a , v ice-p reşed in te al A c a d e m ie i ,
prof. a c a d . I o a n C o t e a n u , a P r e a F e r i c i t u l u i P ă r i n t e T e o c tis t, P a t r i a r h u l R o m â n ie i,
a P r e a S f i n ţ it u l u i P ă r i n t e E m ilia n , p r o i n - e p i s c o p u l A l b a Iulie i, a m e m b r i l o r î n a l
t u lu i for d e c u l t u r ă , a n u m e r o ş i o a m e n i d e ş t i i n ţ ă şi c u l t u r ă , a n u m e r o ş i in v ita ti.
In c u v î n t u l d e d e s c h i d e r e a ş e d i n ţ e i d e p r e m i e r e , d o m n u l- pro f. dr. d o c e n t
M ih a i D ră g ă n e sc u , p r e ş e d i n t e l e A c a d e m i e i , a s u b l i n i a t i m p o r t a n ţ a a c e s t u i m o m e n t
d e o s e b i t , a l d e c e r n ă r i i p r e m i u l u i A c a d e m e i R o m â n e p e n t r u a n ii 1988— 1989, c e l o r
m a i v a l o r o a s e c ă r ţ i a p ă r u t e î n a c e ş t i a n i, î n t r e c a r e u n lo c d e s e a m ă r e v i n e B i
b lie i d e la B u c u r e ş ti (1688) şi N o u lu i T e s ta m e n t d e la B ă lg ra d (1648), a c ă r o r r e
e d i t a r e c r i t i c ă o d a t o r ă m s t r ă d a n i e i / a doi m a r i i e r a r h i ai B isericii n o a s t r e , Pre a
F e r i c i t u l P ă r i n t e T e o c ti s t, p a t r i a r h u l R o m â n i e i şi P r e a S f i n ţ it u l P ărin te E p is co p
E m ilia n , p r o i n - e p i s c o p u l A l b a Iulifei, p r i n a c ă r o r o s î r d i e a c e s t e c ă r ţ i a u i n t r a t în
A c ad e m ia Rom ână.
P r in p r e m i e r e a a c e s t o r d o u ă l u c r ă r i, ca şi p r i n S i m p o z i o n u l ş t i in ţ i f ic d in
12 se p t. 1990, d e d i c a t 'N o u l u i T e s ta m e n t d e la B ă lg ra d — (1618), B ise ric a O r t o d o x ă
R o m â n ă a i n t r a t î n t r a d i ţ i a l e g ă t u r i l o r s a l e fire ş ti c u A r e o p a g u l c u lt u r i i r o m â n e ş t i ,
l e g ă t u r i i n a u g u r a t e î n c ă d i n s e c o l u l t r e c u t, p ri n d o n a r e a d e : c a r t e p e n t r u B i b lio te c a
A c a d e m i e i d e c ă t r e e p i s c o p u l D io n is ie R o m a n o a l c ă r u i e x e m p l u a fo st u r m a t d e
m u lţ i i e r a r h i şi c le ric i ai B isericii O r t o d o x e R o m â n e , î n t r e c a r e m e r i t ă s ă fie a m i n
t i t v r e d n i c u l d e p o m e n i r e p a t r i a r h M i r o n C ri s t e a , c a r e a d ă r u i t î n a l t u l u i for d e c u l
t u r ă B ib lia ce-i p o a r tă , n u m e l e .
P e lin ia a c e l e i a ş i l e g ă t u r i t r a d i ţ i o n a l e s e î n s c r i e şi a c ţ i u n e a p e r m a n e n t ă d e î n
z e s t r a r e a B ibliotec ii A c a d e m i e i c u n u m e r o a s e m a n u s c r i s e , m a t e r i a l e i s t o r r e e d e c e r t ă
v a l o a r e d o c u m e n t a r ă d i n p a r t e a m î n ă s t i r i l o r şi s c h i t u r i l o r n o a s t r e .
P r e ş e d i n t e l e A c a d e m i e i R o m â n e a r e m a r c a t f a p tu l c ă p r i n p r e m i e r e a c e l o r
d o u ă l u c r ă r i B ib lia d o Ia B u c u r e ş ti (1688) şi N o u l T e s ta m e n t d c la B ă lg ra d (1618),
A d a d e m i a r e c u n o a ş t e c o n t r i b u ţ i a B isericii O r t o d o x e R o m â n e la d e z v o l t a r e a c u l
t u r ii r o m â n e ş t i , c o l a b o r a r e a d e - a l u n g u l v r e m i i d i n t r e B i s e r i c ă şi î n a l t u l f o r d e
c u l t u r ă n a ţ i o n a l ă c o n t r i b u i n d la p u n e r e a în l u m i n ă a s p i r i t u a l i t ă ţ i i r o m â n e ş t i . D o m
n i a Sa a f e li c i t a t c ă l d u r o s p e P r e a F e r i c i t u l P a t r i a r h T e o c tis t şi p e P r e a S fi n ţ it u l
E p is c o p E m ilia n p e n t r u s t r ă d a n i i l e d e p u s e d e a r e d a c u lt u r i i r o m â n e ş t i a c e s t e m o
n u m e n t e d e lim b ă şi l it e r a t u r ă .
I n t r - o s c u r t ă a lo c u ţ iu n e , d o m n u l a c a d . p r o f . I o a n C o t e a n u a a r ă t a t i m p o r
t a n ţ a p e n t r u c u l t u r a r o m â n e a s c ă a c e l o r d o u ă c a p o d o p e r e d e lim b ă şi c u l t u r ă r o
m ân ească, p re m iate de A c ad e m ia Rom ână, su b lin iin d acriv ia cu care s au reedi
ta t c r it i c în 1988, d u p ă c a r e a t r e c u t la d e c e r n a r e a p r e m i i lo r .
P rea F e r ic itu l P ă rin te P a tria rh T E O C T IS T ,

p rim in d p re m iu l * T im o te i Ci par iu», p e n tr u *B iblia lu i Ş e r b a n », r e e d ita tă in a n u l 1988.
1. P r e a F e r i c i t u lu i P ă r i n t e P a t r i a r h T e o c ti s t, p r e m i u l « T im o te i C ip a riu » , p e n
tr u s t r ă d a n i a d e r e e d i t a r e a B ib lie i d e la B u c u r e ş ti (168Q).
2. D o m n u lu i prof. 1. C h iţim ia , a c e la ş i prem iu p e n tru s t u d i u l i n tr o d u c t i v la
B ib lia d e la B u c u r e ş ti (1688).
3. P r e a S fin ţ it u l u i E p is c o p E m ilia n , p i e m i u l « B o g d a n P e t r i c e i c u H a ş d e u » , p e n
t r u s t r ă d a n i a r e e d i t ă r i i c r it i c e a N o u lu i T e s ta m e n t d e la B ă lg ra d (1648).
4. Prof. Dr. F l o r i c a D u m i tr e s c u , p r e m i u l «<Bogdan P e t r i c e i c u H a ş d e u » , p e n t r u
s t u d i u l i n t r o d u c t i v la c a p o d o p e r a m it r o p o l i t u l u i c ă r t u r a r S im io n Ş t e f a n (1648).
5. C e r c e t. Dr. D a lila -L u c ia A r a m ă , p r e m i u l «BGgdan P e t r i c e i c u H a ş d e u » , p e n t r u
s t u d i u l i n tr o d u c t i v la a c e e a ş i l u c r a r e .
P rin p r e m i e r e a a c e s t o r « C ă rţi d e c ă p ă t i i » a l e Bisericii şi N e a m u l u i , p r i n c a re ,
a ş a c u m a r ă t a P r e a F e r i c i t u l P a t r i a r h T e o c tis t î n C u v î n t u l î n a i n t e la B ib lia lu i Ş e r
b a n (1688), « v r e d n ic ii n o ş t r i în a i n t a ş i» , c a r e « a u p ă s t r a t c r e d i n ţ a şi g r a i u l s t r ă b u n p e
a c e e a ş i v a t r ă d i n n e a m In neam...», a u î n c h i n a t p o p o r u l u i r o m â n t r u d a lor, d u r î n d
o p e r e c e î n f r u n t ă t im p u l, p r i n c a r e s e « p u n e p e fiin ţa n o a s t r ă e t n i c ă p e c e t e a uni-
t i - î i d e g r a i, d e n e a m si d e s p i r i t u a l i t a t e şi, î m p r e u n ă c u a l t e n u m e r o a s e t ip ă r i -
r_rri b i s e r ic e ş ti în g r a i u l s t r ă b u n , p r o c l a m ă triu m f u l lim bii r o m â n e î n B ise ric ă şi in
r u l t u r a n o a s t r ă n a ţi o n a lă » . C e e a c e a s p o r i t v a l o a r e a l u c r ă r i i (şi a c e s t fa p t a fost
n e g l i j a t d e a fi a m in tit), a fo st t e h n o r e d a c t a r e a şi g r â f i c a d e e x c e p ţ i e , • d a t o r a t e
r e p u t a t u l u i o s t e n i t o r al I n s t i t u t u l u i B iblic al P a t r i a r h i e i R o m â n e , P. C. Pr. V a l e n t i n
Hogdan.
P rea F e r ic itu l P ă rin te P a tria rh T K O C T IS T

In p r e z id iu l ş e d in ţe i d e a c o rd a re a p re m iilo r A c a d e m ie i R o m â n e
M e r i t ă a m i n t i t fa p tu l c ă u n s i m p o z i o n p r i v i n d r e e d i t a r e a c r it i c ă a B ib lie i lu i
Ş e rb a n a a v u t loc î n c a d r u l s t r i c t al B ise ric ii, în t o a m n a a n u l u i 1988, d in m o t i v e
l e s n e d e î n ţe le s . I n a c e la ş i tim p, P r e a S fi n ţ it u l E p is c o p E m i l ia n al A l b a Iuliei, p r o
i e c t a s e u n s i m p o z i o n p e n t r u N o u l T e s ta m e n t d e la B ă lg ra d (1613), la c ti t o r i a p a
t r i a r h u l u i M i r o n d e la T o p li ţ a , i n i ţ i a t i v ă r a r e s e b u c u r a s e d e a d e z i u n e a e n t u z i a s t ă
a d o m n u l u i Prof. d r. d o c e n t M i h a i D r ă g ă n e s c u , c a r e a şi t r i m i s P r e a S fin ţitu lu i
E m ilia n C u v î n t u l p e c a r e u r m a s ă -l r o s t e a s c ă la s i m p o z i o n u l p r o i e c t a t i n 1988, ld
T op liţa.
F o r u r i l e p o l it i c e d e a tu n c i n u ş i - a u d a t a c o r d u l p e n t r u a c e a s t ă m a n i f e s t a r e de
s u f l e t şi gîncl r o m â n e s c . R e p a r a ţ i a c u v c n i t ă a v e a s ă o fa c ă m ai tîrz iu. d u p ă doi
a n i, la 12 se p t. 1990, d o m n u l P r o f dr. d o c e n t M i h a i Drăgănes;c:u, a c u m p r e ş e d i n t e l e
A c a d e m i e i R o m â n e , c a r e a c u n o s c u t «la s u r s ă » s t r ă d a n i i l e î n a l t u l u i i e r a r h a l b a i u -
l e a n d e p u n e r e in l u m in a p r e z e n t u l u i a m o n u m e n t a l e i o p e r e a m it r o p o l i t u l u i c ă r
t u r a r S i m io n Ş te f a n , l u c r a r e a p ă r u t ă in c o n d iţ i i g r a f i c e d e e x c e p ţ i e , c u 6 s t u d i i
i n t r o d u c t i v e s e m n a t e d e p e r s o n a l i t ă ţ i d e p r i m ă m ă r i m e a le c u lt u r i i n o a s t r e , p r i n
o r g a n i z a r e a S im p o z i o n u l u i d e d i c a t N o u lu i T e s ta m e n t d e la B ă lg ra d (1648), s u b e g i d a
A cadem iei Rom âne.
46 B ISERI CA O R T O D O X A R O M A N A
« P o st fe stum », p u t e m r e ţ n a r c a s o l i c i t u d i n e a a ctu alei c o n d u ceri a A c ad em iei

R o m â n e , l a r g a ei d e s c h i d e r e p e n t r u o r i c e a e t d e c u l t u r ă v e n i t d i n p a r t e a B isericii
O r t o d o x e R o m â n e , f a p t c a r e d u c e i n e v i t a b i l la a n g a j a r e a a c e s t u i b i m i l e n a r A ş e -
z ă m i n t d e a fi o p r e z e n t ă d e p r e s t ig i u , v i a b i l ă şi m e r e u a c t u a l ă în A r e o p a g u l c u l
tu rii r o m â n e .
D ia c o n Ş T E F A N N O V A C
CONSTITUIREA
SOCIETĂŢII BIBLICE DIN ROMÂNIA
La 16 octom brie 1990 a av u t loc o în tru n ire consultativă a Biseri-.
cilor creştine din Rom ânia, m em bre ale C onsiliului M ondial al Biseri
cilor şi ale Conferinţei Bisericilor E uropene : Biserica O rtodoxă Română,
Biserica R eform ată şi Biserica Evanghelică L uterană. Cu acel prilej, s-a
hotărît, în principiu, în fiinţarea Societăţii Biblice din Rom ânia, delegaţii
celor tre i Biserici, urm înd să inform eze pe credincioşi şi conducerile
acestor Biserici, în vederea luării deciziei definitive. S-a h otărît, de
asem enea, ca In stitu tu l Biblic şi de M isiune al Bisericii O rtodoxe Ro
m âne să convoace o în tru n ire a rep rezen tan ţilo r tu tu ro r Bisericilor şi
C ultelor din Rom ânia, care sîn t chem ate să devină m em bre ale Societă
ţii Biblice din Rom ânia, în vederea luării unei decizii definitive asupra
înfiin ţării şi constituirii acestei noi in stitu ţii în ţa ra noastră.
A ceastă nouă reu n iu n e a rep rezen tan ţilo r Bisericilor şi C ultelor din
R om ânia a fost convocată şi a av u t loc la In stitu tu l teologic «A ndrei
Şaguna» din Sibiu în organizarea recto ratu lu i acestei in stituţii de învă-
ţăm în t teologic, m arţi 7 mai 1991.
A u răspuns convocării In stitu tu lu i Biblic şi de M isiune al Bisericii
O rtodoxe Rom âne rep rezentanţii Bisericii O rtodoxe Rom âne, ai Bisericii
R eform ate, ai Bisericii Evanghelice-L uterane, ai Bisericii U nitariene şi
ai Bisericii A dventiste de ziua a şaptea.
La reuniune au participat, din partea Societăţilor Biblice U nte (SBU)
dom nii T erje H artberg coordonatorul Program ului p e n tru E uropa cen
trală şi răsăriteană şi p en tru U niunea Sovietică, Steven Downey şi
M aurice H arvey din p artea D epartam entului p e n tru presă şi com uni
caţii al SBU.
L ucrările reuniunii au fost deschise de Prea S fin ţitu l Episcop N i-
fon Ploieşteanul, vicar patriarh al, rep re z en ta n t al Bisericii O rtodoxe
Rom âne, care, în tr-o scurtă alocuţiune a în fă ţişa t un istoric al efo rtu ri
lor privind iniţiativele legate de în fiin ţa re a unei Societăţi Biblice în
ţara noastră şi scopurile pe care trebuie să le urm ărească în activitatea
sa această in stitu ţie în cazul în care va fi creată. P rea S finţia Sa a in
v itat pe reprezentanţii Bisericilor, particip an ţi la reuniune, să prezinte
punctul de vedere al acestor Biserici asupra punctului înscris pe agenda
reuniunii arătîn d că S fîntul Sinod al Bisericii O rtodoxe Rom âne şi-a
dat acordul p en tru în fiinţarea Societăţii Biblice din Rom ânia.
Luînd cuvîntul, în continuare, P rea S fin ţitu l D am aschin, episcop-
vicar al A rhiepiscopiei Craiovei, preşedintele Comisiei in stitu ite de
S fîntul Sinod al Bisericii O rtodoxe Rom âne în vederea studierii şi
luării unor m ăsuri de punere în practică a iniţiativei privind în fiin ţa
rea Societăţii Biblice din Rom ânia, a com unicat acordul deplin al Bi
sericii O rtodoxe Rom âne privind în fiinţarea Societăţii Biblice din Ro
m ânia.
In continuare, au lu at cuvîntul : W olfgang R ehner din p artea Bi-
' sericii Evanghelice C.A. din Rom ânia, C onferenţiar Zsolt Cîereb din
p artea Bisericii R eform ate din Rom ânia, G heorghe A ndrâsi din p artea
Episcopiei U nitariene din Cluj-N apoca şi Forray L azar din partea Bise
ricii A dventiste de ziua a şaptea, care au com unicat acordul B iserici
lor reprezentate asupra înfiinţării şi constituirii Societăţii Biblice din
România. •
în partea a doua a şedinţei, pr. Sabin V erzan, consilier al In stitu
tului Biblic şi de M isiune al Bisericii O rtodoxe Rom âne, a prezentat
cîteva principii generale susceptibile a deveni o bază de discuţie pentru
alcătuirea proiectului S tatu tu lu i Societăţii Biblice din Rom ânia. Cei pre
zenţi au apreciat că acest m aterial, cuprinde elem ente care pot să fie
reţin u te p e n tru discuţiile privind proiectul viito ru lu i S ta tu t al Socie
tăţii Biblice din Rom ânia.
A luat apoi cuvîntul dom nul T erje H artberg, care a felicitat pe cei
prezenţi p e n tru h otărîrea de a înfiinţa Societatea Biblică din Rom ânia.
Dom nia Sa a prezentat cîteva principii care călăuzesc, în general, acti
vitatea SBU şi o Societate Biblică N aţională. A asigurat nou înfiin ţata
Societate Biblică din Rom ânia de întregul sprijin al SBU.
S-a ho tărît constituirea Comisiei de redactare a proiectului S ta tu
tului de O rganizare şi F uncţionare a Societăţii Biblice din Rom ânia,
form ată din cîte un rep rezen tan t al fiecărei Biserici m em bre, prezente
la reuniune. S-a constituit, de asem enea, C om itetul Provizoriu al So
cietăţii Biblice din R om ânia din trei m em bri, u n u l reprezentînd Bise
rica O rtodoxă, unul Bisericile p rotestante şi u n u l Bisericile neoprotes-
tante.
S-a adoptat, în încheiere, urm ătorul Com unicat.
COM UN ICAT
AL ÎNTRUNIRII DE CONSTITUIRE
A SOCIETĂŢII BIBLICE DIN RO M Â N IA
C a u r m a r e a h o t ă r î r i i l u a t e la Î n t r u n i r e a i n t e r c o n f e s i o n a l ă d e la Sibiu
d in 16 o c t o m b r i e 1990, la I n s t i t u t u l t e o l o g i c u n i v e r s i t a r « A n d r e i Ş a g u n a »
d in S ib iu a a v u t loc, la 7 m a i 1991, î n t r u n i r e a d e c o n s t i t u i r e a S o c i e t ă ţi i Bi
b lic e d in R o m â n ia , ca m e m b r ă a S o c i e t ă ţ i l o r B ib lic e U n i t e (S.B.U.).
R e p r e z e n t a n ţ i i a c in c i B ise ric i c r e ş t i n e d in R o m â n i a : B ise ric a O r t o
d o x ă , B ise ric a E v a n g h e l i c ă - l u t e r ă n ă , B ise ric a R e f o r m a tă , B ise ric a U n i t a r i
a n ă şi B ise ric a A d v e n t i s t ă d e z iu a a ş a p t e a , şi- a u e x p r i m a t a d e z i u n e a la
î n f i i n ţ a r e a S o c i e t ă ţi i B ib lic e d in R o m â n ia , r e s p e c t i v e l e B isc ric i d e v e n i n d
m e m b r e f o n d a t o a r e a l e a c e s t e i S o c ietă (i. S o c i e t a t e a B iblică d in R o m â n i a
r ă m i n e d e s c h i s ă a d e r ă r i i t u t u r o r c e l o r l a l t e B ise ric i şi C u l te c r e ş t i n e d in
( a ra n o a s t r ă .
BISERICA O R T O D O X Ă R O M A N Ă
M e n ţ i o n ă m c ă la a c e a s t ă i s t o r i c ă t n t i l n i r e a u p a r t i c i p a t şi tr e i d e l e
g a ţi d i n p a r t e a S o c i e t ă ţ i l o r B ib lice U n i t e (S.B.U.) : Dl. T e r j e HARTBERG.
c o o r d o n a t o r d e p r o g r a m a l S.B.U. p e n t r u E u r o p a c e n t r a l ă şi (ie r ă s ă r i t .
Dl. S t e v e n D A W N E Y , c o o r d o n a t o r al s e r v i c i i l o r d e S.B.U. şi DI. M a u r i c e
H A R V E Y , c o n s u l t a n t p e n t r u i n f o r m a ţ ii al S.B.U.
O b i e c t i v u l p r i n c i p a l al o r i c ă r e i S o c i e t ă ţi B ib lic e îl c o n s t i t u i e s l u j ir e a ,
s u b t o a t e f o r m e l e şi p r i n t o a t e m i j l o a c e l e c o m p a t i b i l e , a c a u z e i c u v i n -
t u lu i lui D u m n e z e u p e n t r u n e v o i l e B is e ric ilo r şi a le c r e d i n c i o ş i l o r din
e p o c a n o a s t r ă . A ş a d a r , şi s c o p u l S o c i e t ă ţ i i B iblice d in R o m â n i a e s t e t r a d u -
c e r e r e a , t i p ă r i r e a şi d i f u z a r e a S fin tei S c r i p tu r i , p e n t r u s t u d i e r e a ei în i n t e r e
s u l şi a v a n t a j u l t u t u r o r B ise ric ilo r şi in l i m b i le c r e d i n c i o ş i l o r a c e s t o r a .
T o t o d a t ă , S o c i e t a t e a B ib lică d in R o m â n i a îşi p r o p u n e realizarea unei tr a d u
c e r i e c u m e n i c e a S fin tei S c r i p t u r i î n lim b a rom ână, d u p ă exem plul tra d u
c e r i l o r e c u m e n i c e a p ă r u t e în a l t e lim bi.
S o c i e t a t e a B ib lică d in R o m â n i a e s t e o i n s t i t u ţ i e a c o n f e s i o n a l ă , a flin -
d u - s e în s l u j b a t u t u r o r B ise ric ilo r, p e n t r u a le fa cilita a c e s t o r a t r a d u
c e r e a , t i p ă r i r e d şi d i f u z a r e a Bibliei î n r î n d u l credincioşilor.
P a r t i c i p a n ţ i i a u h o l ă r î t c o n s t i t u i r e a C o m is ie i d e r e d a c t a r e a p ro iectu
l u i S t a t u t u l u i d e o r g a n i z a r e şi f u n c ţ i o n a r e a S o c i e t ă ţ i i B iblice din R o m â n ia ,
f o r m a t ă d i n c ît e u n r e p r e z e n t a n t al f i e c ă r e i B ise ric i m e m b r e , p r e z e n t e la
reuniune.
D e a s e m e n e a , s-a c o n s t i t u i t C o m i t e t u l P r o v i z o r i u al S o c i e t ă ţi i B iblice
d i n R o m â n ia , d in t r e i m e m b r i, u n u l r e p r e z e n t î n d B ise ric a O r t o d o x ă , u n u l
B is e r ic ile P r o t e s t a n t e şi u n u l B is e r ic ile N e o p r o t e s t a n t e .
P a r t i c i p a n ţ i i a u fo st d e a c o r d c a s e d i u l p r o v i z o r i u al S o c i e t ă ţi i Bi
b l ic e d in R o m â n i a s ă fie Ia I n s t i t u t u l Biblic şi d e M i s i u n e al Biseric ii O r
t o d o x e R o m â n e d i n B u c u r e ş ti .
M u l ţ u m i m lui D u m n e z e u p e n t r u a c e s t î n c e p u t p lin d e s p e r a n ţ e , a ş t e p
t ă m c o l a b o r a r e a t u t u r o r B is e r ic ilo r din R o m â n i a Ia a c e a s t ă l u c r a r e d e
i m e n s ă i m p o r t a n ţ ă p e n t r u p r o p ă ş i r e a s p i r i t u a l ă a fiilor p ă m i n t u l u i r o
m ânesc.
D IN P A R T E A BISERICII O R T O D O X E R O M A N E :
P. S. N I F O N PL O IE ŞT E A N U L , e p is c o p - v i c a r p a t r i a r h a l .
P. S. Dr. D A M A S C H I N S E V E R IN E A N U L , e p i s c o p - v i c a r al A r h i e p i s
c o p i e i C r a io v e i .
P. C. Pr. Dr. SA B IN V E R 7 A N , c o n s i l i e r p a t r i a r h a l .
P. C. A r h i d . Dr. C O N S T A N T I N V O I C U , r e c t o r u l I n s t i t u t u l u i t e o l o g i c
u n i v e r s i t a r « A n d r e i Ş a g u n a » d i n Sib iu.
P. C. Pr. Pro f. Dr. D U M IT R U A B R U D A N , p r o r e c t o r u l I n s t i t u t u l u i t e o
l o g ic u n i v e r s i t a r « A n d r e i Ş a g u n a » d i n Sibiu.
P. C. Pr. P rof. Dr. V A SIL E M I H O C — Sibiu.
P. .C. P r. M IC H A E L T IŢA , i n s p e c t o r p e n t r u t e o l o g i e c o n t e m p o r a n ă şi
ecum enism .
D IN P A R T E A BISERICII E V A N G H E L IC E -L U T H E R A N E :
DI. W O L F G A N G REHNER, p r im p r e o t, m e m b r u î n C o n s i s t o r i u l S u p e
r i o r al B isericii E v a n g h e l i c e C. A. d i n R o m â n i a .
D IN PA R TE A BISERICII R E F O R M A T E :
Em. Sa VERESS K O V A C S A T T IL A , e p is c o p - v i c a r a l B ise ric ii R e f o r

m a t e d in O r a d e a . *
Dl. C onf. Dr. ZSOLT GEREB, d e la I n s t i t u t u l t e o l o g i c u n i c p r o t e s t a n t
u n iv e rs ita r din C luj-N apoca.
DI. G Y E N G E I A N OS, c o n s i l i e r la E p is c o p i a R e f o r m a t ă d i n C l u j- N a -
poca.
D IN P A R T E A BISERICII U N I T A R IE N E :
Dl. A N D R A S I G H E O R G H E , c o n s i li e r la E p is c o p i a U nitariană d in
C luj-N apoca.
D IN P A R T E A BISERICII A D V E N T I S T E DE Z I U A A Ş A P T E A :
Dl. FO R R A Y LAZAR, d i r c c t o r a l D e p a r t a m e n t u l u i p e n t r u p u b l ic a ţi i
şi c o m u n i c a ţ i i a l B ise ric ii A d v e n t i s t e d e z iu a a ş a p t e a .
Dl. E M IL IA N N I C U L E S £ U , p r e ş e d i n t e l e C o n f e r i n ţ e i a d v e n t i s t e d e z iu a
a ş a p t e a — B ra şov.
P r. d r. S A B IN V E R Z A N
SOCIETATEA BIBLICA DIN ROMÂNIA

PREZENTARE GENERALA
După cum este îndeobşte cunoscut, cu p rile ju l întîln irii ecum e
nice care s-a desfăşurat, în 16 octom brie 1990, la Sibiu, la care au p a r
ticipat reprezentanţi ai Bisericii R eform ate, ai Bisericii Evanghelice
L uterane din R om ânia şi ai Bisericii O rtodoxe Rom âne, s-a convenit,
de principiu, să se întem eieze Societatea Biblică din Rom ânia (SBR).
S-a stab ilit că, din SBR, pot face p a rte ca m em bri cu d re p tu ri depline
toate Bisericile şi cultele creştine din ţara noastră. Scopurile SBR s î n t :
traducerea, tipărirea, difuzarea şi studierea S fintei S cripturi în in te re
sul şi av an taju l tu tu ro r Bisericilor m em bre şi în lim bile credincioşilor
acestora. Totodată SBR îşi va putea propune ca ţel, realizarea unei tra
duceri ecum enice a Sfintei S cripturi în lim ba rom ână după exem plul
traducerii ecum enice, care a a p ă ru t în, lim bile franceză, engleză, germ a
nă şi italiană.
în tru n ire a de astăzi a fost convocată în baza h otărîrii adoptate de
reprezentanţii celor trei Biserici în tru n iţi la Sibiu în data de 16 octom
brie 1990, cînd s-a stab ilit ca In stitu tu l Biblic şi de M isiune al Bisericii
O rtodoxe Rom âne să adreseze Bisericilor şi cultelor din ţa ră invitaţia
de a trim ite 1—2 reprezentanţi la Cluj la începutul acestui an p en tru a
dezbate problem ele legate de înfiinţarea şi constituirea SBR precum şi
de afilierea acesteia la Societăţile Biblice Uijite (SBU) sau A lianţa Bi
blică M ondială (ABM). în acest sens, ca rep rezen tan ţi ai Bisericilor
noastre, urm ează să discutăm şi să stabilim , în sp irit ecum enic creştin,
toate problem ele de principiu şi concrete pe care le ridică această nouă
instituţie interereştină din ţa ra noastră, u n a din căile sigure de rein
tra re a Bisericilor noastre în E uropa şi în lume.
B. o . R. — 4
D upă cum o arată şi num ele, o Societate Biblică îşi propune d rept
obiectiv central slujirea, sub toate form ele şi p rin toate m ijloacele com
patibile la dispoziţie, a cauzei cuvîntului ]ui D um nezeu în acest veac.
A ceasta ar putea fi o bază generală acceptabilă pentru Bisericile p ar
ticipante la propusa SBR. Pe această bază, s-ar putea edifica SB na.-
ţională p e n tru că, din fericire, toate Bisericile recunosc d rep t funda
m ent al doctrinei şi teologiei lor cuvîntul lui Dum nezeu, revelaţia cea
mai presus de fire, care se păstrează în S fînta Scriptură. Desigur, nu
pot fi trecute cu vederea deosebirile care se constată în tre diferitele
Biserici şi chiar şcoli teologice. în m odul în care este abordat cuvîntul
lui D um nezeu cuprins în C artea cărţilor, in terp retările, traducerile şi
chiar stabilirea textelor originare care diferă de la o Biserică la alta.
D ar o SB răm îne aconfesională în ce priveşte aspectele de herm eneu
tică scripturistică. Iar cînd abordează problem e ca cele de mai sus, ea
nu poate să o facă decît cu acordul deplin al m em brilor care o com
pun şi num ai în scopul adîncirii înţelesului cuvîntului revelat spre fo
losul şi în av antajul tu tu ro r. A stfel de tem e vor fi dezvoltate num ai în
tre specialişti şi în cadrul unor reuniuni cy caracter ştiinţific, care pot
să fie organizate de SBR în scopul cunoaşterii poziţiilor şi concepţii
lor exegetice ale Bisericilor m em bre.
în ain te de orice însă, SB răm jne o in stitu ţie al cărei scop princi
pal nu poate să fie decît acela de a prom ova traducerea, tipărirea, di
fuzarea şi studierea Sfintei Scripturi.
R aţiunea de a fi a unei SB este aceea de a sluji tu tu ro r B iserici- •
lor m em bre. Societatea Biblică N aţională n u aparţine nici unei Bise
rici. Ea facilitează tu tu ro r Bisericilor tip ă rirea şi difuzarea Bibliei de
care au nevoie. în acelaşi tim p, SB sp rijin ă şi prom ovează o litera tu ră
auxiliară, exegetică, m isionară, catehetică şi ştiinţifică, m enită să asi
gure difuzarea Sfintei S cripturi în toate stra tu rile societăţii, atrăgîn-
du-le spre studiul biblic. Toate aceste m ateriale auxiliare nu trebuie şi
nu vor avea profil confesional, p en tru că Societatea Biblică nu poate
fi subordonată confesional.
în acest m om ent în care se discută însăşi constituirea acestei insti
tuţii, problem ele asupra cărora se cuvine să stăruim acum privesc cele
mai generale aspecte ale organizării acesteia.
Expunerile de mai jos îşi au obîrşia în m odelul de C onstituţie pen
tru Societatea Biblică N aţională şi în S ta tu tu l p entru o Societate Bi
blică N aţională puse la dispoziţie de SBU.
In această direcţie, trebuie să discutăm , înainte de orice, asupra
num elui acestei instituţii. Cel folosit deja pînă acum : Societatea B i
blică din Rom ânia apare ca cel mai p o triv it p e n tru că delim itează o
arie geografică şi statală în care această in stitu ţie urm ează să-şi des
făşoare activitatea, o aşa-zisă «jurisdicţie» a sa. De altfel, în general,
num ele unor astfel de instituţii este acela de Societatea Biblică din
G erm ania, (Anglia, F ranţa, Suedia, N orvegia etc.), cum se stabileşte
deja în m odelul de constituţie p en tru o Societate Biblică Naţională
(Art. 1).
O Societate biblică îşi propune ca obiectiv principal răspîndirea,
pe o arie cît mai întinsă, a Sfintei S cripturi şi la nivelul întregii socie-
taţi la p reţu ri cît m ai accesibile cum părătorului şi în condiţii calitative

cît mai înalte, com patibile cu valoarea m esajului d ivin cuprins în C artea
cărţilor.
SB nu urm ăreşte realizarea de profituri. Scopul ei nu este acela
de a realiza cîştiguri în bani. De regulă însă, S fîn ta S criptură nu este
oferită g ratis ci vîndută la un p re ţ care să perm ită acoperirea cel p u
ţin a unei p ărţi din cheltuielile de producţie.
Cu privire la te x tu l S jin te i Scripturi în lim bile vorbite de credin
cioşii Bisericilor m em bre ale SBR, acesta este ales şi realizat de fie
care Biserică în parte. Aceasta nu exclude convocarea unor reuniuni
ştiinţifice în cadrul cărora specialişti ai diverselor Biserici m em bre pot
să adîncească diverse problem e ale traducerii S fintei Scripturi. De re
gulă SB pune în circulaţie S fînta S criptură fără note sau consultări
doctrinare. T raducerea ecum enică a Bibliei însă (TOB) în lim ba fra n
ceză este însoţită de note subliniare care f a c , precizări de n a tu ră exe
getică.
SBN poartă de g rijă ca S fînta S criptură sau p ărţi ale acesteia
(Noul T estam ent, Psaltirea, Mica Biblie, B iblia p e n tru copii etc.) să
ajungă în m îna întregii populaţii a ţării respective, nu num ai a creşti
nilor şi în toate lim bile vorbite de acele populaţii. De aceea, Societatea
Biblică nu se angajează şi nu prom ovează nici un fel de dispute cu ca
racter doctrinar-confesional.
Poate deveni m em bră a SBN orice Biserică sau cult care recunosc
S fînta S criptură ca izvor al în v ăţătu rii sale şi se angajează să respecte
S tatu tu l acesteia.
In acelaşi tim p poate dobîndi calitatea de m em bru al SBR , orice
persoană din R om ânia sau din stră in ă tate care oferă Societăţii o con
trib u ţie anuală egală cu,'cea stabilită de C om itetul D irector al SB. Ca
litatea de m em bru astfel dobîndită, oferă, celui în cauză d rep tu l de a
participa la viaţa SB şi de a vota în cadrul A dunării generale a So
cietăţii. O persoană care a contribuit în mod. substanţial la sprijinirea
cauzei difuzării traducerii, studierii sau tip ăririi S fintei S cripturi poate
prim i din p artea Consiliului director titlu l de m em bru de onoare pe
viaţă al SB, avînd aceleaşi d rep tu ri cu m em brii obişnuiţi.
Orice in stitu ţie sau în trep rin d ere a p arţin în d statu lu i sau persoa
nelor particulare, indiferent de organizarea ei poate deveni m em bru al
SBR dacă depun o contribuţie anuală m inim ă stab ilită de Consiliul di
rector, participînd p rin tr-u n rep rezen tan t cu d re p tu ri depline la A du
n area G enerală a Societăţii.
O rganul deliberativ cel mai în alt al SB este A dunarea sa generală,
care poate să fie alcătuită din reprezentanţii (tul) Bisericilor m em bre,
din m em brii onorifici, din reprezentanţii (tul) in stitu ţiilo r sau în tre
p rinderilor sprijinitoare ale SB care au calitatea de m em bru al SB şi
diri alţi m em bri ai SB nom inalizaţi de consiliul director al SB în lim ita
a 5— 10 procente din totalul m em brilor SB.
A dunarea generală care se întruneşte, în mod obişnuit, o dată pe
an are urm ătoarele atribuţii :
52 BISERICA O RTO D O X A R O M A N A
1. Prim eşte rapoarte anuale financiare şi asupra activităţii Socier

taţii şi aprobă planul de activitate şi financiar pe anul care urm ează ;
2. Alege pe m em brii Consiliului director ;
3. N um eşte pe revizorii Societăţii ;
4. Stabileşte liniile generale ale activităţii Societăţii ;
5. D iscută şi hotărăşte asupra oricăror problem e ridicate de Con
siliul director.
A dunarea generală este convocată de Consiliul director, cşre poate
‘să hotărască, în caz de necesitate, convocarea acesteia şi în tre în tru n i
rile anuale. De asem enea, Consiliul director este obligat să convoace
A dunarea generală la solicitarea a cel p uţin o pătrim e din m em brii So
cietăţii. In acest caz m em brii A dunării generale vor fi avizaţi cu cel
p u ţin 30 de zile mai înainte aducîndu-li-se la cunoştinţă agenda de
lucru a A dunării.
Toate problem ele obişnuite aflate pe agenda de lucru a A dunării
generale trebuie ho tărîte prin sim plul vot m ajoritar, în caz de balotaj,
preşedintele, iar, în absenţa sa, vicepreşedintele, va depune un al doi
lea vot. A m endam entele la C onstituţie (S tatut) şi o h o tărîre privind d i
zolvarea Societăţii vor fi decise num ai de două treim i din voturile m em - .
brilor prezenţi.
Dacă A dunarea generală este «Parlam entul» SB, aceasta are şi un
«Guvern» în Consiliul directorial.
Consiliul directorial al SB este form at d in tr-u n num ăr de 6 pînă
la 15 persoane din care cel puţin ju m ă ta te trebuie să fie laici (să p ro
vină din rîn d u l m em brilor individuali ai Societăţii). Compoziţia Con- j
siliului directorial trebuie să reflecte în m od corect compoziţia denom i- j
naţiunilor creştine din care este alcătuită Societatea. |
Fiecare m em bru al Consiliului directorial se alege pe operioadă
de trei ani şi poate fi reales. Nici o persoană nu trebuie aleasă în Con
siliul directorial p e n tru mai m ult de trei legislaturi sau după ce a atins |
vîrsta de 70 de ani.
Consiliul directorial are u rm ătoarele îndatoriri : .
1. Conduce afacerile generale ale Societăţii şi hotărăşte politica ei în
conform itate cu principiile stabilite în S ta tu t sau de către SBU ;
2. A probă bugetul Societăţii şi recom andă aprobarea de conturi ;
3. Alege (num eşte) pe toţi oficialii Societăţii şi pe revizori ;
4. N um eşte com itetele considerate necesare în rap o rt cu diversifica
rea activităţii Societăţii ;
5. P oartă răspunderea p e n tru proprietăţile, m aterialele şi pentru
toate celelalte bunuri ale S o c ie tă ţii;
6. Se în tru n eşte cel puţin o dată pe trim estru .
H otărîrile Consiliului directorial se iau p rin sim plul vot m ajoritar.
In caz de balotaj, preşedintele are d reptul la al doilea vot.
Preşedintele, vicepreşedintele şi trezorierul Societăţii sînt m em bri

e x officio ai Consiliului directorial. Preşedintele, iar în absenţa sa,
vicepreşedintele, prezidează întrunirile. S ecretarul general este m em bru
ex officio al Consiliului directorial, fără drept de vot. Nici un m em bru
al personalului Societăţii şi nici o persoană în ru d ită cu vreun m em bru
al personalului Societăţii prin fam ilie sau căsătorie nu poate fi m em bru
al Consiliului directorial.
Un com itet de trei persoane va fi desem nat anual de Consiliul
directorial din rîndurile sale, p en tru a propune num iri în Consiliul di
rectorial. O listă a acestor persoane va fi supusă la în tru n ire a anuală a
A dunării generale la recom andarea Consiliului directorial. In cazul va-
cantării unui loc în cadrul Consiliului directorial, Consiliul poate pro
ceda la alegerea înlocuitorului pînă la u rm ătoarea în tru n ire a A dunării
generale.
Consiliul directorial trebuie să fie alcătuit din persoane dăruite
m uncii şi cauzei Bibliei şi să cunoască îndeaproape toate aspectele ac
tivităţii SB, legislaţia în vigoare din dom eniul de activitate, al presei,
tip ă ritu rilo r şi al Societăţilor de binefacere şi în tra ju to ră rii creştine.
Acceptînd alegerea în cadrul Consiliului directorial, fiecare m em
bru trebuie să fie prezent la în tru n irile acestuia. A bsenţa de la o
treim e sau mai m ult din în tru n irile Consiliului, în afara cazurilor u r
gente sau de forţă m ajoră, va fi considerată d re p t demisie. Un m em
bru astfel dem isionat nu va putea fi reales în Consiliul directorial
decît după trecerea unei perioade de 3 ani.
Persoanele oficiale ale Societăţii Biblice sîn t : preşedintele, vice
preşedintele, trezorierul şi secretarul general aleşi de Consiliul direc
torial p e n tru o perioadă de trei ani. M andatul lor poate fi reînnoit.
N um irea secretarului general se face prin consultarea Societăţilor
Biblice Unite.
Preşedintele asigură preşedinţia A dunării generale şi Consiliului
directorial. El este m em bru e x officio al acestor organism e şi al comi
tetelor num ite de Consiliu. A lături de trezorier şi de secretarul gene
ral, are putere de judecător în cadrul Societăţii.
Vicepreşedintele prezidează, în absenţa preşedintelui, în tru n irile
A dunării generale şi ale Consiliului directorial prilej cu care va ex er
cita puterea şi atrib u ţiu n ile preşedintelui.
Trezorierul asigură, din însărcinarea Consiliului directorial, evi
denţa la zi a conturilor Societăţii la nivelul stan d ard elo r internaţionale.
Tot el asigură adm inistrarea corectă şi cu răspundere a stocurilor, a
bunurilor şi p roprietăţilor Societăţii. El veghează ca toate tranzacţiile
financiare ale Societăţii să fie efectuate cu m u lt profesionalism şi în
afara oricărui risc. Va asigura inform area perm anentă şi la zi asupra
celor de mai sus a Consiliului directorial.
Secretarul general adm inistrează, sub directa îndrum are a Consi
liului directorial, afacerile Societăţii în conform itate cu regulile SBU.
El asigură supravegherea generală a în tregului personal al Societăţii şi

al com itetelor desem nate al căror m em bru e x officio este, fără drept
de vot. El va funcţiona ca secretar al A dunării şi al Consiliului direc
torial. El va inform a corect Consiliul directorial asupra tu tu ro r aspecte
lor din m unca Societăţii şi aceasta în mod perm anent, oferind sfaturi
cînd este solicitat.
După constituire şi înscriere legală la T ribunalul teritorial, SBR va
cere să devină m em bră a SBU. în consecinţă, SBR îşi va regla activi
tăţile în conform itate cu principiile SBU, cu procedurile şi politica
acestora.
C onstituţia SBR nu poate fi am endata sau schim bată decît de A du
narea generală cu aprobarea a cel puţin 2/3 din m em brii prezenţi care-şi
vor exprim a opinia p rin vot. Orice propunere de am endam ent sau
schim bare a S tatu tu lu i trebuie înaintată, în scris, m em brilor A dunării
de către Consiliul directorial, cu cel puţin 6 luni înainte de d ata ţinerii
A dunării generale care urm ează să o discute şi să ia o h otărîre asu
p ra ei.
In aplicarea S tatu tu lu i SBR, Consiliul directorial va putea întocm i,
aproba şi em ite un n u m ăr necesar de regulam ente.
Dizolvarea Societăţii poate fi h otărîtă de A dunarea generală, în con
form itate cu procedura stabilită în cazul am endam entelor şi modifică
rilor S tatutului. Ca urm are, Consiliul directorial trebuie să procedeze la
an u larea tu tu ro r responsabilităţilor Societăţii. P ro p rietăţile şi bunurile
Societăţii trebuie re tu rn a te SBU sau unei organizaţii desem nate de SBU.
în atingerea scopurilor propuse de SBR şi în m ăsura în care se
vor ivi posibilităţi, SBR va putea proceda la înfiin ţarea unei tipografii
proprii, specializată în tip ă rirea de Biblii cu secţii corespunzătoare de
legătorie şi difuzare. în acest scop se vor asigura dotările tehnice şi per
sonalul trebuitor.
în prim ul an de funcţionare, SBR va putea beneficia g ratu it de ser
viciile constituite ale Tipografiei In stitu tu lu i Biblic al B.O.R. (secreta
riat, contabilitate expediţie, birou de traduceri, corespondenţă etc.) în
care sens se vor face propuneri conducerii Bisericii O rtodoxe Române.
D upă aprobarea S tatului SBR şi înscrierea legală la T ribunalul te
rito rial al sectorului I B ucureşti, SBR îşi va face cunoscute ţelurile
pe care le urm ăreşte p rin presă, prin adunări, în biserici, case de ru g ă
ciuni etc- în vederea atragerii unor contribuţii şi ajutoare spre a putea
să-şi desfăşoare activitatea proprie.
Bisericile m em bre ale SBR vor putea contribui benevol cu sume,
pe care le vor stabili singure la v eniturile SBR.
Pînă la constituirea unor venituri proprii, cheltuielile de deplasare,
cazare etc. necesitate de desfăşurarea în tru n irilo r vor trebui susţinute
de fiecare B iserică-m em bru în parte.
Pr. dr. SA B IN V E R Z A N
V I A Ţ A BISERICEASCA
CEA DE-A DOUA MASÂ ROTUNDA A BISERICILOR DIN

ROMANIA ţ
IAŞI, 21—22 IULIE 1991
COMUNICAT
IN T R O D U C E R E
R e p r e z e n t a n ţ i i B i s e r ic i lo r : O r t o d o x ă R o m â n ă , L u t e r a n ă G e r m a n ă ,
L u te ran ă M ag h iară , R e fo rm ată M a g h iară ţi B a p ti s t ă M a g h i a r ă s - a u
î n t r u n i t c u r e p r e z e n t a n ţ i i a i l o r Biserici şi a g e n ţ i i a le c o m u n i t ă ţ i i e c u m e
n i c e i n t e r n a ţ i o n a l e p e n t r u a d i s c u t a p r i o r i t ă ţ i l e B i s e r ic i lo r c u p r i v i r e la
m ă r t u r i a l o r c o m u n ă şi a c ţ i u n i l e l o r in R o m â n i a d e azi.
î n t r u n i r e a a fost g ă z d u i t ă d e I. P. S. Sa DA N IE L M i t r o p o l i t u l M o l
d o v e i şi B u c o v in e i. P a r t i c i p a n ţ i i a u r e p r e z e n t a t u r m ă t o a r e l e Biserici m e m
b r e şi a g e n ţ i i i n t e r n a ţ i o n a l e d e a j u t o r a r e : B ise ric a O r t o d o x ă R o m â n ă , Bi
s e r i c a L u t e r a n ă G e r m a n ă , B ise ric a L u t e r a n ă M a g h i a r ă , B ise r ic a B a p tistă
M a g h i a r ă , C o m is ia E u r o p e a n ă (O la n d a ), O r g a n i z a ţ i a d e a j u t o r a r e d a n e z ă ,
O r g a n i z a ţ i a d e a j u t o r a r e f i n la n d e z ă , C h e j u Y o u n g r a k C h u r c h (C o re ea ),
B ise ric a M o k d o n g (C o r e e a ) , A j u t o r a r e a i n t e r b i s e r i c e a s c ă m a g h i a r ă , A j u t o
r a r e a Bisericii S u e d ie i, L u c r a r e a d i a c o n i c ă ( S t u t tg a r t , G e r m a n i a ) , HEKS ( î n
t r a j u t o r a r e a b i s e r i c e a s c ă e l v e ţ i a n ă ) , S ă p t ă m i n a c o m p a s i u n i i (In d ia n a p o lis,
S.U.A.), B iro ul E u r o p a — U.R.S.S. (C o n siliu l N a ţ i o n a l al B i s e r ic ilo r lui H ris-
to s d in S.U.A.), FLM, AMBR, C IC A R W S , P r o g r a m u l p e n t r u c o m b a t e r e a r a
s ism u lu i, t i n e r e t u l u i , CBE, p r e c u m şi p e r s o n a l u l d e la A ID R om .
2. PROBLEME D IS C U T A T E
E v e n i m e n t e l e d in d e c e m b r i e 1989 a u d e z v ă l u i t f a li m e n t u l r e g i m u l u i şi
i d e o l o g i e i c e a u ş i s t e . S-au p u s m a r i s p e r a n ţ e , î n s ă a c e s t e a n u s- a u r e a l iz a t
d e c î t î n tr - b a n u m i t ă m ă s u r ă . S i t u a ţ i a a c t u a l ă t r e b u i e î n c ă s o c o t it ă a fi u n a
d e t r a n z i ţ i e şi d e r e î n n o i r e p o t e n ţ i a l ă în c a r e B is e r ic ile t r e b u i e să-şi i d e n
tifice r olul l o r sp e c ific. Se c o n s i d e r ă că to tu ş i, s-a p u s o n o u ă b a z ă p e c a r e
e c u m e n i s m u l p o a t e şi t r e b u i e să s e f u n d a m e n t e z e , a s t f e l î n e î t s ă s a t is f a c ă
« k a iro s » - u l s i t u a ţ i e i a c t u a l e . B ise ric ile t r e b u i e s ă c o n t r a c a r e z e n o ile fo r m e
p o t e n ţ i a l e d e u m il i r e şi l ip s ă d e o m e n i e .
1. In s i t u a ţ i a a c t u a l ă , t r e b u i e să s e s c o a t ă în e v i d e n ţ ă sarcina com ună
a B isericilo r:
a) în d o m e n i u l e d u c a ţ i e i c r e ş t i n e şi
b) al slu j ir i i s o c i a l c şi f i la n t r o p ic e .
a) E d u c a ţi a şi m i s i u n e a c r e ş t i n ă s î n t e s e n ţ i a l e d u p ă p a t r u d e c e n ii d e
a te i s m m ilita n t. E ste m a r e n e v o i e d e o v i n d e c a r e m o r a l ă şi s p i r i tu a l ă . D e
m o c r a ţ i a t r e b u i e î n v ă ţ a t ă şi t o t o d a t ă , să s e d e z v o l t e noi m o d e l e d e g in -
d i r e şi d o a c ţ i u n e . A c e s t d e z i d e r a t n e c e s i t ă i n s t r u i r e a p r o f e s o r i l o r şi reo -
r e i n t r a r e a s i s t e m u l u i d e i n v ă ţ ă m i n t . P r e d a r e a re lig ie i în şcoli o f e r ă o p o
s i b i li t a t e i m p o r t a n t ă d e e d u c a r e c r e ş t i n ă a t in e r e i g e n e r a ţ i i . In u n e l e c a
z u ri a c e s t l u c r u n e c e s i tă , d e a s e m e n e a , î n f i i n ţ a r e a u n o r şc o li c o n f e s i o n a le .
C o n c e n t r a r e a p u t e r i i în m îi n i le c le r ic i lo r şi r e s p o n s a b i l i t ă ţ i l e m u lt p r e a
BISERICA O R T O D O X A R O M A N Ă
m a r i a l e a c c s t o r a , t r e b u i e să fie c o r c c t e p r i n p a r t i c i p a r e a m ai m aro
a la ic ilo r.
b) S l u j i r e a c r e ş t i n ă t r e b u i e p r a c t i c a t ă p ri n p r e z e n ţ a in s p ita le , în azile
p e n t r u b ă tr î n i , î n c h is o r i, î n a r m a t ă e tc . P e n t r u r e a l i z a r e a a c e s t u i scop,
d e o s e b i t d e i m p o r t a n t ă e s t e i n s t r u i r e a in d o m e n i u l a s i s t e n ţ e i so c i a l e . E x
p e r i e n ţ a şi s p r i j i n u l m a t e r i a l al B i s e r ic ilo r d i n a lt e ţ ă r i p o t ii f o a r t e im
p o r t a n t e In s i t u a ţ i a d e faţă.
P r o p r i e t ă ţ i l e c a r e in t r e c u t a p a r ţ i n u s e r ă B ise ric ii n u a u i o s t în c ă
Î n a p o i a t e a c e s t o r a . A c e s t ' u c r u Im plic ă l i m i t a r e a p o si b i li t ă ţ i i B isericii d e
a -şi î n d e p l i n i s a r c i n a d e s l u j i r e e d u c a ţ i o n a l ă şi d i a c o n i c ă . T r e b u i e să se
e x e r c i t e p r e s i u n i a s u p r a a u t o r i t ă ţ i i d e s ta t, c a r e s ă a d o p t e o l e g i s l a ţ i e r e
f e r i t o a r e Ia a c e s t a s p e c t , d a r şi la a l t e l e m e n i t e s ă a f e c t e z e v i a ţ a şi m is i
u n e a B ise ric ilo r.
2. C o n t i n u a r e a p r e c e d e n t e i M e s e r o t u n d e , o r g a n i z a t ă la C lu j, in
i u n i e 1990. î n c o n f o r m i t a t e c u c o m u n i c a t u l d a t c u p r i l e j u l M e s e i r o t u n d e
d e la C lu j, p a r t i c i p a n ţ i i Ia c e a d e - a d o u a M a s ă r o t u n d ă s i n t î n c o n t i n u a r c
d e a c o r d c ă s a r c i n a p r i o r i t a r ă c u c a r e s î n t c o n f r u n t a t e B ise ric ile o c o n s t i
t u ie c o n s o l i d a r e a î n c r e d e r i i in r î n d u l p o p u l a ţ i e i d i n R o m â n ia , î n s p e c ia l
i n t r e e t n i a r o m â n ă m a j o r i t a r ă şi c e l e p e s t e 10 m i n o r i t ă ţ i e tn i c e , a stfe l
i n c i t l i b e r t a t e a şi d e m o c r a ţ i a să s e r e a l i z e z e p e d e p li n p r i n m i j l o a c e n o n -
v i o l e n t e şi r e c o n c i l i e r e .
La u n a n d u p ă p r i m a î n t r u n i r e , p a r t i c i p a n ţ i i r e c u n o s c c u r e g r e t c ă
Î n c r e d e r e a î n t r e c r e ş t i n i i d e d i f e r i t e c o n f e s i u n i s-a d e t e r i o r a t şi c ă o r e
c o n c i l i e r e r e a l ă n u s-a r e a l iz a t nici m ă c a r i n t r e B ise ric ile m e m b r e . In c o n
s e c in ţ ă , n u s-a p u t u t sta b il i p i n ă a c u m o p l a t f o r m ă e c u m e n i c ă n a ţ i o n a l ă .
T o tu ş i, B ise ric ile p a r t i c i p a n t e Ia M a s a r o t u n d ă n u r e n u n ţ ă Ia s c o p u r i l e lo r
Iniţiale, r e s p e c t i v r e a l i z a r e a d i a l o g u l u i, a c o o p e r ă r i i e c u m e n i c e şi a m isi
un ii. O d o v a d ă c o n c r e t ă e s t e p r o g r e s u l f ă c u t î n d i r e c ţ i a f i n a n ţ ă r i i u n e i
S o c i e t ă ţi B ib lice (în R o m â n ia ) .
RECOMANDĂRI
a) L e g i s l a ţi a r e li g i o a s ă .
G rupul a a p ro b a t cu b u c u rie în ain tare a în P arlam ent a u n o r p ro p u
n e r i p e n t r u o n o u ă l e g i s l a ţ i e r e l i g i o a s ă e l a b o r a t ă d e 14 g r u p u r i ( c o n fe
s iu n i).
I n c e e a c e p r i v e ş t e î n v ă ţ ă m i n t u l re lig io s, a c e s t a t r e b u i e s ă fie c o n c e
p u t ca u n d r e p t b i n e d e fin i t în c a d r u l p r o g r a m e l o r n o r m a l e d e î n v ă ţ ă m i n t ,
p r e c u m şi a d r e p t u l u i g r u p u r i l o r e t n i c e d e a î n v ă ţ a in p r o p r i a l o r lim b ă .
b) M i n o r i t ă ţ i l e e tn ic e .
, B ise ric ilc s e a n g a j e a z ă c a :
— p o t r i v i t d e c l a r a ţ i e i d e la N o v i Sad (5— 6 n o v . 1990), s ă o r g a n iz e z e ,
în c u r î n d , cju a j u t o r u l o r g a n i z a ţ i i l o r e c u m e n i c e m o n d ia l e , o a lt ă î n t r u n i r e
a s u p r a p r o b l e m e i e t n i c e şi a î n ţ e l e g e r i i şi r e c o n c i l i e r i i c o m u n e şi c o n
fesionale ;
— în l u m i n a c o n f r u n t ă r i l o r t r a g i c e d i n I u g o s l a v i a şi a in te n s i f i c ă r ii
c o n f li c t e lo r d e n a t u r ă n a ţ i o n a l ă şi m in o r i t a r ă , d a r şi a c e l o r r e li g i o a s e , în
V I A Ţ A BISERICEASCA *
E u r o p a r ă s ă r i t e a n ă şi c e n t r a l ă , să fa că tot cc le s t ă in p u t i n ţ ă p e n t r u a p r e
v e n i o r i c e s i t u a ţ i e s i m il a r ă s a u u n a s e m e n e a e v e n i m e n t t r a g i c in R o m â n i a ;
— e s t e i m p o r t a n t ca p r e j u d e c ă ţ i l e şi a t i t u d i n i l e d i s c r i m i n a t o r i i î m p o
t r iv a r o m il o r să fie d e p ă ş i t e . T re i d o m e n i i d e a c t i v i t a t e au fost i d e n t i f i
c a t e : p r o b l e m a l o c u i n ţ e l o r , a s i s t e n ţ a m e d i c a l ă şi p r o g r a m e d e p r e g ă t i r e .
c) E d u c a ţ i a şi m is iu n e a .
S-a s u g e r a t ca M a s a r o t u n d ă s ă a f ir m e că e d u c a ţ i a şi m is i u n e a t r e b u i e
s ă c o n s t i t u i e c e a d e - a Ireia p r i o r i t a t e p e l i n g ă c e l e d o u ă e x i s t e n t e d e ja .
I n a c e a s t ă o r d i n e d e id ei t r e b u i e r e c o n s i d e r a t ă d e c ă t r e a g e n ţ i i şi p r o b l e m a
c lă d i ri l o r .
d) M ă rtu ria socială şi diaconică.
T r e b u i e să s e s c o a t ă m a i m u lt in e v i d e n ţ ă , in c a d r u l m ă r t u r i e i dia-
c o n ic e , p r o b l e m a f e m e ilo r , a v i e ţ i i d e fam ilie, a c o p i i l o r n e d o r iţ i , a a v o r t u
r i lo r e tc .
e) T r e b u i e să s e r e a f i r m e , d e a s e m e n e a , u r g e n t a u n u i p r o g r a m e c o
logic. A c e s t p r o c e s d e c o n ş t i e n t i z a r e n u t r e b u i e să s e lim i te z e n u m a i la
Biserici ci, d e a s e m e n e a , să i n c l u d ă p e toţi f a c to rii r e s p o n s a b i li , p r e c u m
G u v e r n u l r o m â n , in d u s t r ia , i n v e s ti t o r ii r o m â n i şi s t r ă i n i . O p e r s p e c t i v ă
d e l u n g ă d u r a t ă în v e d e r e a g ă s i rii u n o r so l u ţ ii r e a i e n u t r e b u i e n e g l i j a t ă .
f) C i t d e s p r e p r o d u c ţ i a a g ric o lă , în R o m â n ia , a u l o c s c h i m b ă r i r a p id e ,
p r i v a t i z a r e a p ă m î n t u l u i c o n f r u n t ă m icii p r o d u c ă t o r i c u m u lt i p le p r o b l e m e
p r i v in d m o d u l d e c o o p e r a r e şi d e r e a l i z a r e a u n e i p r o d u c ţ i i v i a b i l e din
p u n c t d e v e d e r e e c o lo g ic . De a c e e a , t r e b u i e s ă s e î n f ii n ţ e z e s e r v i c i i c o n s u l
tative.
g) S p r i j i n i r e a h a n d i c a p a ţ i l o r I r e b u i e să i n c l u d ă m i l i t a r e a p e n t r u î m
b u n ă t ă ţ i r e a d r e p t u r i l o r lo r l e g a le .
3. ROLUL A ID R o m -u lu i
Se c o n s i d e r ă c ă A ID R om r e p r e z i n t ă o m a n i f e s t a r e p u t e r n i c ă a n e c e
s ită ţii şi d o r i n ţ e i B is e ric ilo r d i n R o m â n i a d e a c o o p e r a . T o tu ş i, t r e b u i e să
« s e fa c ă o d i s t in c ţ ie î n t r e ro lu l s ă u e c u m e n i c şi c e l m a t e r i a l . A ID R o m e s t e
o i n s t i t u ţ i e în c a r e se p u n m a r i s p e r a n ţ e , i n t r u c î t e a p r e z i n t ă d e j a o p l a t
f o rm ă e c u m e n i c ă . A s p e c t u l a c e s t a e c u m e n i c e s t e d e o i m p o r t a n ţ ă m a x i m ă .
T o tu ş i, a s p e c t u l m a t e r i a l n u e s t e î n c ă Ia fel d e i m p o r t a n t (AID Rom n u
d i s p u n e d e f o n d u r i s u f i c i e n t e p e n t r u a a j u t a B is e r ic ile in m o d a d e c v a t ) . Ca
i n s t r u m e n t i m p o r t a n t, c u m u n B ise ric ilo r din R o m â n i a , A ID R om a r p u t e a
j u c a ro l u l u n u i o r g a n i s m cu p o s i b i li t ă ţ i d e a c ţ i u n e şi d e f a c ilita r e . In
a c e a s t ă p r i v i n ţ ă a r p u t e a c ă p ă t a a v î n t şi s e m n if i c a ţ ie . T r e b u i e t o t u ş i rc-
m a r c a t c ă p r o g r a m e l e şi i n iţ i a t i v e l e t r e b u i e e l a b o r a t e m ai c u r î n d în ţ a r ă .
A c e a s t a în c iu d a f a p tu l u i c ă u n d i a l o g b a z a t p e p r o p u n e r i şi idei d in a f a r ă
e s t e c o n s i d e r a t ca fiind i m p o r t a n t î n tr - o R o m â n i e î n s c h i m b a r e .
4. C O N S ID E R A Ţ II FIN A L E
P a r t ic i p a n ţ ii a u c o n c h i s că M a s a r o t u n d ă a a n a ’. iz at u n n u m ă r s e m
n i f ic a t i v d e p r o b l e m e p r i v in d s i t u a ţ i a a c t u a ! ă din R o m â n i a , p r o b l e m e ce
n e c e s i t ă u n s p r i j i n e c u m e n i c c o m u n şi d e a c ţ i u n e .
BISERICA O R T O D O X A R O M A N Ă
5#
P e r s o n a l u l u i d e la A ID R om i s-a m u lţ u m it p e n t r u m u n c a d e s f ă ş u r a t ă
p î n ă a c u m î n d i r e c ţ i a s p r i i jn i r i i m ă r t u r i e i c o m u n e a B ise r ic ilo r. î n t r u n i r e a
a î n s ă r c i n a t A ID R o m s ă c o n t i n u e d e z v o l t a r e a a c t i v i t ă ţ i i s a l e în s p ir itu l
p r i o r i t ă ţ i l o r p r o p u s e la M a s a r o t u n d ă şi s u b î n d r u m a r e a B ise ric ilo r, p rin
i n t e r m e d i u l C o n s i l iu l u i A ID R om .
A VI-A ÎNTRUNIRE DE DIALOG TEOLOGIC BILATERAL

DINTRE BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ
ŞI BISERICA EVANGHELICA DIN GERMANIA
Cu în alta binecuvîntare a P rea F ericitului P ă rin te P a tria rh Teoctist
al Bisericii O rtodoxe Rom âne, între 11—20 iunie 1991 s-au desfăşurat,
la C urtea de Argeş, lucrările celei de a V i-a în tru n iri de dialog teologic
bilateral d in tre Biserica O rtodoxă Rom ână şi Biserica Evanghelică din
G erm ania. În tru n irea a av u t c a 'te m ă : Botezul ca încorporare în Noua
Alianţă şi ca vocaţie în lupta duhovnicească în urm area lui Iisus H ris
tos (sinergie).
La lucrările acestei în tru n iri au particip at delegaţiile celor două Bi
serici, conduse de către un preşedinte. Din delegaţia Bisericii Evanghe
lice din G erm ania au făcut parte : E xcelenţa Sa, Episcopul Dr. Heinz
Joachim Held, preşedintele delegaţiei ; P astor prof. dr. D. Georg K ret-
schm ar, P astor prof. dr. P eter H auptm ann, P a sto r prof. dr. Joerg Je re -
mias, Pastor prof. dr. A dolf M artin R itter, Past. C onsilier K laus Schw artz,
P astor Consilier C ristea Grengel, Past. dr. lect. K aterina Gaede,
P astor Johannes Toaspern, P astor Eugen H aem erle şi B erta G ruendler,
secretară. D elegaţia Bisericii O rtodoxe Rom âne a fost alcătuită din : I.P.S.
M itropolit Dr. Nicolae al B anatului, preşedintele delegaţiei ; P.C. Pr.
prof. dr. D um itru Radu, prorectorul In stitu tu lu i teologic univ ersitar din
B ucureşti ; P.C. Pr. prof. dr. Viorel Ioniţă, recto ru l In stitu tu lu i teologic
u n iv ersitar din Iaşi ; P.C. Pr. prof. dr. Ioan Ică, P.C. Pr. prof. dr. Ilie
Moldovan, P.C. Pr. prof. dr. Nicolae Necula, P.C. Diac. asist. Ioan Ca-
raza, P.C. Diac. lect. D orin Oancea, P.C. Pr. lect. Ioan Săbăduş, P.C.
Pr. M ichael T iţa inspector cu problem ele ecum enice ; P.C. Pr. dr. Nicolae
C hifăr şi P.C. Pr. Ioan Stancu. '
Au participat cu s ta tu t de observatori : P astor prof. dr. H erm ann P it-
ters, din p artea Bisericii Evanghelice C.A. din R om ânia, şi Pastor prof-
dr. Zoltan Galfy, din p artea Bisericii R eform ate din România.
Lucrările întru n irii s-au desfăşurat după urm ătorul program :
Marţi, 11 iunie 1991, în după am iaza zilei' la ora 17,30, m em brii ce-
lor două^ delegaţii s-au în tîln it la In stitu tu l teologic u n iv ersitar din
Bucureşti şi, de aici, au plecat la C urtea de Argeş. M embrii celor două
legaţii au fost prim iţi de P.S. Episcop Calinic al A rgeşului şi cazaţi la
hotelul «Posada» din C urtea de Argeş.
M ieicuri, 12 iunie, la ora 9,00, s-a săvîrşit în catedrala episcopală,
slujba T e-D eum -ului de către P.S. Episcop Calinic al A rgeşului, încon
ju ra t de : P.C. Pr. prof. D um itru Radu, P.C. Pr. prof. Ilie Moldovan şi
un diacon de la catedrală. La sfîrşitul slujbei, I.P.S. M itropolit Nicolae
al B anatului şi E xcelenţa Sa dl. Episcop H einz Joachim Held au rostit
cuvîntări de salut, în care s-au evidenţiat im p o rtan ţa continuării dialo
gului teologic, condiţiile noi în care se desfăşoară această în tîln ire şi

speranţe p e n tru desfăşurarea cu succes a lucrărilor.
La ora 10,00, în sala «Manole» de la centrul eparhial au început lu
crările întru n irii, care au fost conduse, pe rind, de către cei doi pre
şedinţi de delegaţii. P.S. Episcop Calinic, în calitatea sa de gazdă, a
adresat m ai întîi un cuvînt de bun venit p e n tru oaspeţi, exprim îndu-şi
bucuria de a găzdui lucrările unei aşa de im portante în tru n iri. Totodată
a oferit cîteva d a ^ privind istoria localităţii, m înăstirii şi eparhiei A r
geşului.
T recîndu-se la ordinea de zi propriu-zisă a lucrărilor, I.P.S. M itro
polit Nicolae al B anatului a propus mai întîi să se desem neze din p artea
fiecărei delegaţii cîte un m em bru ca secretar, care să alcătuiască docu
m entul final în care să se cuprindă rezultatele în trunirii. Din partea
Bisericii O rtodoxe Rom âne a fost propus P.C. P r. prof. Viorel Ioniţă,
iar din p artea Bisericii Evanghelice din G erm ania, Prof. dr. Georg K ret-
schmar. Apoi I.P.S. Sa a dat cuvîntul P.C. Pr. prof. dr. D um itru Radu,
care a su sţin u t referatu l in titu la t : «Botezul ca încorporare în noul le-
găm înt şi problem a sinergism ului». R eferatul a evidenţiat cu claritate
şi cu tem einică fundam entare însem nătatea Botezului în viaţa credincio
şilor, ca act de încorporare în T rupul lui H ristos, care este Biserica,
arătînd că el este lucrare a lui H ristos în D uhul Sfînt, evenim ent pascal,
evenim ent eclezial, p u tere de creştere spirituală continuă, subliniind per
m anent legătura d intre cele trei Sfinte Taine ale încorporării în H ris
tos : Botez, M irungere, E uharistie. R eferatul a fost u rm a t de discuţii în
care s-au făcut aprecieri elogioase, s-au adus com pletări şi noi in te r
pretări.
D upă am iaza a fost prezentat al doilea re fe ra t întocm it şi su sţin u t
de Prof. dr. Georg K retschm ar, in titu la t : S fîn tu l Botez în experienţa
Bisericii din tim pul Apostolilor. Şi a c e s t. referat, ca şi precedentul, a
constituit o contribuţie valoroasă la elucidarea tem ei dialogului şi a sus
citat o serie de dezbateri interesante.
Spre seară, m em brii delegaţiilor angajate în dialog au plecat spre
cabana «Valea cu peşti», la aproape 40 km de C u rtea de Argeş, situată
în tr-u n cadru pitoresc încîntător, unde au con tin u at lucrările în tru n i
rii, pînă la încheierea lor. Aici, în fiecare dim ineaţă s-a oficiat serviciul
divin prin rotaţie, de către m em brii celor două delegaţii, s-au susţinut
referate şi au av u t loc discuţii.
Joi, 13 iunie după serviciul religios oficiat de luterani şi m editaţia
Prof. Adolf R itter, a u rm a t susţinerea refe ra tu lu i P.C. Diac. asist. Ioan
Caraza, in titu la t B otezul în lum ina S fin tei Scripturi, după m ărturiile
Sfin ţilo r Părinţi şi în teologia reform atorilor. R eferatul a cuprins două
părţi. în prim a, s-a tra ta t Botezul după S fînta S criptură şi m ărturiile
patristice, insistîndu-se asupra Botezului ca p ărtăşie la m oartea lui H ris
tos, şi ca naştere din Duh în Hristos. P a rte a a doua a făcut o prezentare
a Botezului în teologia reform atorilor, apelînd la personalităţi teologice
însem nate din această Biserică şi la poziţia teologilor protestanţi din
Rom ânia.
După am iaza a avut loc susţinerea referatu lu i Prof. dr. P eter H aupt-
m ann, in titu la t : Botezul după m ărturia rînduielilor noastre bisericeşti
— liturghie, rugăciuni, cîntări, in luteranism ul germ an. R eferatul a fost
o descriere mai m ult liturgică a Botezului în tra d iţia luterană, încercînd
o fundam entare a în v ăţătu rii despre Botez în rugăciunile şi cîntările din
rînduiala acestei Biserici.
R eferatul Prof. P eter H auptm ann s-a com pletat cu cel al Pr. prof.
Viorel Ioniţă, in titu la t : Comparaţie între rinduielile B otezului în Bi
sericile noastre (texte liturgice, im ne, rugăciuni e t c Ţ R eferatul a fost
o descriere exactă a rînduielilor Botezului săvîrşit în Biserica O rtodoxă
şi Biserica Evanghelică, conform cărţilor lor de cult, apoi o evaluare a
asem ănărilor şi deosebirilor existente în aceste rînduieli, insistîndu-se
mai ales asupra asem ănărilor.
U rm ătorul referat, susţinut în aceeaşi zi şi pe aceeaşi tem ă, a fost
al Prof. H erm an P itters, in titu la t : Botezul în viaţa şi spiritualitatea B i
sericii Evanghelice C.A. din România. In acest re fe ra t autorul a prezen
ta t o rînduială fidelă a săvîrşirii Botezului în această Biserică cu conse
cinţele ei p en tru viaţa com unităţii lu teran e şi cu im plicaţiile ecum eniste.
Vineri, 14 iunie. S lujba de dim ineaţă a fost săvîrşită de P C . Pr.
prof. Nicolae Necula, iar m editaţia a fost rostită de Pr. prof. D um itru
Radu.
A u rm a t apoi referatu l Prof. Zoltan G alfy in titu la t : Botezul după
m ărturia rînduielilor noastre bisericeşti — liturghie, rugăciuni, cîn
tări. Prim a p arte a referatu lu i a făcut o ex punere teologică asupra Bo
tezului, pe baza Sfintei S cripturi şi a m ărtu risirilo r de credinţă refo r
m ată, iar p artea a doua a prezentat rînduiala şi sim bolism ul Botezului
pe baza cărţilor de cult proprii acestei Biserici.
Restul zilei de vineri a fost în tre b u in ţat p e n tru discuţii care au avut
în vedere idei şi problem e din textele tu tu ro r referatelo r şi care au ne
cesitat lăm uriri, adînciri, com pletări.
Sîm bătă, 15 iunie, după slujba evanghelică şi m editaţia rostită de
Prof. Joerg Jerem ias, m em brii delegaţiilor de dialog au fost invitaţi de
către P.S. Episcop G herasim al Rîm nicului să viziteze cîteva din m înăs-
tirile aflate pe terito riu l eparhiei. P rim ul popas s-a făcut la m înăstirea
Horezu. Aici, grupul a fost prim it de către P.S. Episcop G herasim şi de
soborul m înăstirii. S-au vizitat : m înăstirea, bolniţa şi m uzeul, dîndu-se
explicaţiile cuvenite. Oaspeţii şi p artenerii de dialog germ ani au avut cu
vinte deosebite de apreciere la adresa evlaviei, artei, culturii şi s p iritu
alităţii rom âneşti. Dl. Episcop Heinz Joachim Held a d ă ru it m aicii sta
re ţe o cruce. S-au vizitat apoi m înăstirile : B istriţa, Govora şi Cozia, u n
de grupul a fost însoţit de P.S. Episcop G herasim . In fiecare biserică
m înăstireaseă s-a intonat cîte un im n bisericesc ortodox şi luteran, şi
s-a subliniat im portanţa rugăciunii com une şi a laudei aduse lui Dum
nezeu în acelaşi duh al dorinţei de u n itate şi dragoste. S-a evidenţiat
rolul m înăstirilor în viaţa culturală a neam ului rom ânesc. M embrii celor
două delegaţii de dialog au fost oaspeţii P.S. Episcop G herasim şi la cen
tru l eparhial din R îm nicul Vîlcea, unde în catedrala episcopală, s-a să
vîrşit o scurtă rugăciune com ună şi s-au ex p rim at gînduri anim ate de
dorinţa de căutare, cunoaştere reciprocă, îm preună-m ărire a lui D um ne

zeu, ^ p re lauda Sa, şi a unităţii bisericeşti. A tît în bisericile vizitate, cît
şi la m asa oferită în cinstea oaspeţilor, s-au rostit cu vîntări care au evi
den ţiat însem nătatea lucrării ecum enice de cunoaştere şi apropiere în tre
Biserici, a întîln irilo r şi discuţiilor teologice, şi mai ales a slăvirii în co
m un a lui Dum nezeu.
Seara, m em brii celor două delegaţii au poposit din nou la C urtea
de Argeş.
Duminică, 16 iunie, dim ineaţa, s-a oficiat S fîn ta L iturghie arh ie
rească în catedrala episcopală, de către P S . Episcopi G herasim al Rîm -
nicului şi Calinic al A rgeşului, înconjuraţi de un sobor alcătu it din
m em bri ai grupului ortodox şi din slujitorii catedralei. La S fînta L itur
ghie au asistat toţi m em brii comisiei de dialog. P redica zilei a fost ros
tită de I.P.S. M itropolit Nicolae, care a tîlcuit pericopa evanghelică din
dum inica respectivă.
La m om entul în d ătin at de practica liturgică, a av u t loc hirotonirea
unui preot. Ceea ce a constituit un m om ent cu to tu l deosebit a fost
botezul unui prunc, arătîndu-se şi practic, în faţa p a rte n erilo r de dia
log, cum se săvîrşeşte în O rtodoxie această S fîntă Taină: Botezul a fost
săvîrşit de către Pr. prof. Nicolae Necula, care a ro stit şi un cuvînt de
în v ăţătu ră în legătură cu acest act sfinţitor.
La sfîrşitul slujbei liturgice s-au rostit scurte cuv în tări de către P.S.
Episcop Calinic şi Excelenţa Sa dl. Episcop Heinz Joachim Held, în care
s-a subliniat însem nătatea evenim ehtului pe care îl trăiesc cele două
Biserici şi rolul deosebit al în tîlnirilor teologice. Aceeaşi atm osferă fră
ţească a dom nit şi în tim pul agapei oferite de P.S. Episcop Calinic la
centrul eparhial, unde o p a rte d intre m em brii delegaţiilor au exprim at
gînduri legate de lucrarea la care sînt angajate cele două Biserici p en tru
a găsi punţi de u nire şi apropiere.
Seara, m em brii delegaţiilor s-au înapoiat la C abana «Valea cu peşti»,
unde au continuat lucrările.
Luni, 17 iunie dim ineaţa, s-a săvîrşit E u h aristia şi îm părtăşirea
m em brilor delegaţiei Bisericii Evanghelice din G erm ania, după ritu a lu l
Bisericii lor, iar m editaţia a fost rostită de doam na C rista Grengel. A
urm at apoi referatu l dom nului Episcop Heinz Joachim Held, in titu la t :
B otezul ca num e şi chemare la urmarea lui Hristos şi efectele lui în
viaţa Bisericii. R eferatul a dezbătut p atru aspecte im portante şi anum e :
problem a sinergiei în trad iţia teologică a Bisericii Evanghelice L ute
rane ; Botezul ca chem are la urm area lui H ristos ; Biserica în slujba
operei lui Dum nezeu p en tru cei botezaţi ; im plicaţiile catehetice, spi
ritu ale şi m isionare ale Botezului. Tem a a suscitat m u lt in teres şi a tre
zit com entarii şi discuţii valoroase.
Ultim ul refe ra t prezentat a fost cel al Pr. prof. dr. Ilie M oldovan,
in titu la t : Botezul ca chemare la asemănarea cu H ristos — vocaţia creş
tină. Consecinţele B otezului asupra vieţii eccleziale (im plicaţii catehetice
şi misionare). Ca şi celelalte, acest refe ra t a fost apreciat, discutat şi
completat.
62 BISERICA O H T O D O X A R O M A N Ă
Lucrările din după am iaza zilei de luni au fost consacrate discuţii

lor pe m arginea unor puncte care ar putea să facă p arte d in tr-u n co
m unicat comun, pe baza ideilor desprinse d in referate şi discuţii. De
asem enea, s-a pus în discuţie şi alegerea tem ei p en tru viitoarea în tîl-
nire d in tre cele două Biserici. A fost propusă şi discutată tem a : Co
m uniunea sfinţilor, exprim îndu-se puncte de vedere privitoare la în
sem nătatea, greu tatea şi necesitatea unei astfel de teme.
Marţi, 18 iunie, slujba de dim ineaţă a fost săvîrşită de P.C. Pr.
prof. Nicolae Necula, iar m editaţia a fost ro stită de P.C- Pr. prof. Ilie
Moldovan.
S-a trecu t apoi la prezentarea unui proiect de com unicat comun,
întocm it de Pr. prof. Viorel Ioniţă şi Dl. Prof. Georg K retschm ar. T ex
tul a fost discutat punct cu punct, căutîndu-se îm bunătăţirea lui pentru
a conveni celor două părţi. După ce el a fost definitivat, a fost sem nat
de către toţi m em brii delegaţiilor celor două Biserici. Sem narea lui a
av u t loc în tr-o atm osferă de adevărată înţelegere, de satisfacţie şi en
tuziasm . Însem nătatea actului săvîrşit au subliniat-o cei doi preşedinţi
ai delegaţiilor : I. P. S. M itropolit Nicolae şi Dl. Episcop Heinz Joachim
Held, în cuvîntarile pe care le-au rostit. /
După sem narea docum entului, m em brii delegaţiei luterane şi o parte
din cei ai delegaţiei Bisericii O rtodoxe Rom âne au p o rn it spre Sibiu,
unde au vizitat aşezăm întul de la P ăltiniş şi In stitu tu l teologic univer
sitar ortodox, ca şi In stitutul teologic p ro te sta n t din localitate. La în
toarcerea spre Capitală, delegaţia a vizitat m înăstirea «Sîm băta de, Sus»
şi «Biserica Neagră» din Braşov.
M iercuri, 19 iunie, seara delegaţia s-a în to rs în Bucureşti.
Joi, 20 iunie, m em brii am belor delegaţii au vizitat parohia evan
ghelică din B ucureşti şi In stitu tu l teologic u n iv ersita r ortodox din Bucu
reşti, după care au fost prim iţi de către P rea F ericitul P ărin te P a tria rh
Teoctist, care a av u t cu ei o am plă discuţie pe m arginea desfăşurării
lucrărilor, a rezultatelor acestei în tru n iri şi m ai ales a celor cuprinse
în com unicatul comun sem nat. S-a exprim at bucuria p e n tru rezu ltatu l
acestei în tru n iri şi speranţa p e n tru o tot mai rodnică îm p jeună-lucrare
in găsirea căilor şi m ijloacelor care ne apropie. ,
P rea Fericitul P ărin te P a tria rh Teoctist a oferit apoi un dejun în
cinstea delegaţiei Bisericii Evanghelice din G erm ania.
în după am iaza zilei de joi, delegaţia Bisericii Evanghelice din
G erm ania s-a înapoiat în patrie.
Cea de-a V l-a în tru n ire de dialog bilateral dintre B iserica O rtodoxă
Rom ână şi Biserica Evanghelică din G erm ania a m arcat un pas înainte
pe calea cunoaşterii şi apropierii d in tre ele, în dorinţa com ună de cola
borare spre atingerea scopului final u rm ărit astăzi de toate Bisericile
creştine angajate în m işcarea ecum enică — un irea tu tu ro r.
Pr. prof. N I C O L A E N E CU L A
EVENIMENT LA TIPOGRAFIA PATRIARHIEI

Este bine cunoscut că nevoia de carte creştină, teologică şi biseri
cească este, în Rom ânia, foarte rriare, deoarece, în deceniile de dicta
tu ră atee, tiparul bisericesc nu s-a p u tu t dezvolta pe m ăsura necesită
ţilor.
în vederea îm plinirii acestei nevoi în tr-o m ăsură m ai m are, în urm a
unor înţelegeri convenite cu Societăţile Biblice U nite, .tipografia Insti
tu tu lu i Biblic şi de M isiune al Bisericii O rtodoxe Rom âne, a fost dotată
cu un nou şi m odern utilaj, o m aşină de tip a r offset, caFe tipăreşte, con
com itent, faţă-verso sau două culori. Această m aşină este am plasată în
tr-u n nou corp de clădire, construit în ultim ul tim p.
Inaugurarea noii secţii de lucru a tipografiei In stitu tu lu i Biblic, un
adevărat evenim ent în viaţa acestei in stitu ţii bisericeşti, a a v u t loc în
ziua de 25 iulie 1991, în prezenţa Prea F ericitului Părinte TEO CTIST,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Rom âne, care după săvîrşirea slujbei
aghiazm ei celei mici, a sfin ţit noua secţie de lucru.
Au fost de faţă Excelenţa Sa Alberto A blondi, episcop de Livorno,
preşedintele Federaţiei Biblice Catolice şi vicepreşedinte al Societăţilor
Biblice U nite, dom nul Terje Hartberg, din p a rte a Societăţilor Biblice
Unite, Pr. prof. Ion Bria, din p artea Consiliului. Ecum enic al Bisericilor,
Mgr. Dr. A lbert Rauch şi Mgr. Dr. Nicolaus W yrw oll din p a rte a In stitu
tului Ecum enic din Regensburg şi alţi oaspeţi de peste hotare, pr. con
silier Sabin Verzan, preoţi, salariaţi ai tipografiei etc.
Pr. Sabin Verzan a prezentat un scurt rap o rt asupra condiţiilor în
care s-a realizat noua secţie de lucru a tipografiei, subliniind colabora
rea dintre In stitu tu l Biblic al P atriarh iei şi Societăţile Biblice Unite-
Luînd cuvîntul, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a vorbit
despre im portanţa cărţii creştine şi a scrisului teologic în epoca noastră,
despre m arile îndatoriri care revin E diturii şi tipografiei In stitu tu lu i B i
blic şi de M isiune al Bisericii O rtodoxe Rom âne în procesul com plex şi
delicat de asanare şi ren aştere m orală a societăţii rom âneşti contem po
rane. Prea Fericirea Sa a chem at pe toţi ostenitorii tipografiei In stitu
tu lui Biblic ca, prin m unca lor, să contribuie la îm plinirea nevoilor de
carte bisericească şi creştină a tît de solicitată astăzi, m ulţum indu-le,
totodată, p en tru realizarea lor de pînă în prezent.
Excelenţa Sa Alberto Ablondi, episcop de Livorno (Italia), a pus
în lum ină im portanţa tip ă ritu rilo r creştine, îndeosebi a Sfintei Scrip
tu ri p en tru evanghelizarea societăţii în general şi a celei rom âneşti, în
special. E xcelenţa Sa a asigurat tipografia In stitu tu lu i Biblic de to t spri
jinul Societăţilor Biblice Unite.
La rîndul său, dom nul Terje Hartberg a sa lu ta t evenim entul inau
gurării noii secţii de lucru a tipografiei In stitu tu lu i Biblic şi a vorbit
despre colaborarea fructuoasă d in tre Societăţile Biblice U nite şi In sti
tu tu l Biblic din Bucureşti, care are deja o istorie de peste 20 de ani.
Mgr. Dr. A lb ert Rauch şi-a exprim at bucuria de a participa la eve
nim entul deschiderii noii secţii de lucru a tipografiei P atriarh iei şi a
salu tat pe salariaţii acestei instituţii, u rîndu-le succes în activitatea lor.
In tra re a în funcţiune a noii capacităţi de producţie va avea ca efect
m ărirea tirajelo r de carte creştină şi, îndeosebi, de scrieri biblice.
A siste n t
64 B ISE R IC A O R T O D O X A R O M A N A
DIN ACTIVITATEA ASOCIAŢIEI «FRĂŢIA ORTODOXĂ ROMÂNA»

în ziua de 12 iulie 1991, în sala de festivităţi a In stitu tu lu i teolo
gic din Bucureşti a av u t loc o adunare organizată de «Frăţia O rtodoxă
Rom ână, adunare în cadrul căreia a fost dezbătută tem a : «Greco-cato-
licisrrml în trecu t şi astăzi în Rom ânia», cu scopul de a lăm uri, mai ales
pe unii intelectuali, despre condiţiile în care a avut loc uniaţia, presi
unea şi oprim area străin ă care au _ im pus-o, consecinţele ei negative
p en tru u n itatea spirituală şi politică a poporului rom ân din T ran silv a
nia şi nocivitatea încercărilor de a fi reactivată astăzi de către Vatican.
A u făcut expuneri : pr. prof. dr. M ircea P ăcu rariu (din punct de vedere
istoric), arhid. prof. dr. Ioan Floca (din p u n c t de vedere juridic), pr.
C onstantin P îryu, vicar p atriarh al, (.despre situ aţia juridică astăzi), Dan
Zam firescu (privire istorico-literară), I.P.S. m itropolit dr. A ntonie P lă
m ădeală (uniaţia în cadrul dialogului ortodoxo-catolic, astăzi). A u p ar
ticipat num eroşi intelectuali din capitală, precum şi reprezentanţi ai
presei.
F răţia O rtodoxă Rom ână îşi propune să-şi continue activitatea a tît
pe linia m anifestărilor publice de m are am ploare, cît şi la nivel paro
hial, în cercuri m ai mici, organizate sub în d ru m area preoţilor. P e n tru
30 noiem brie, ziua patronului Asociaţiei FOR, este program ată o serbare
la A teneul Rom ân, serbare la care vor fi ascultate cuvîntări şi coruri re
ligioase executate de corul de copii «Symbol», condus de prof. Jean
Lupu, şi corul Academiei de muzică, condus de arhid. prof. dr. Sebas-
tian Bucur, iar p e n tru data de 15 decem brie 3991 este prevăzută o m are
serbare cu colinde.
Prof. E M IL IA N PO P E S C U
A XXI-A ÎNTlLNIRE INTERCONFESIONALĂ

A CĂLUGĂRIŢELOR
în perioada 9— 19 iulie 1991, a av u t loc în m înăstirea Agapia, cea
de-a X X I-a în tîln ire interconfesională a călugăriţelor care a av u t ca
tem ă : «D orinţa de reînnoire perm anentă, roadă a D uhului Sfînt».
în tîln ire a s-a desfăşurat sub p a tro n a ju l P atriarh iei O rtodoxe R o
m âne şi M itropoliei M oldovei şi Bucovinei. T em atica întîln irii a fost
pregătită de către I.P.S. M itropolit Em ilianos Tim iadis, fost re p re
zentant al P atriarh iei Ecum enice de C onstantinopol la G eneva şi de
către P.C. Ju lia n G arcia H ernando, director al S ecretariatului Comisiei
episcopale p e n tru relaţii interconfesionale, care au şi fost iniţiatorii aces
tor în tru n iri interconfesionale de călugăriţe.
P articip area la întîln ire a fost num eroasă, v ariind în tre 50—55 p er
soane, m ajoritatea participantelor fiind călugăriţe : ortodoxe, catolice,
anglicane şi reform ate, care au venit din opt ţări : Anglia, F ranţa, S pa
nia, Elveţia, Italia, Grecia, Statele U nite şi România-
Deschiderea conferinţei s-a făcut p rin tr-u n Te-D eum în biserica Sfin
ţii Voievozi a m înăstirii, după care M aica S tareţă Eustochia Ciucanu a
rostit un cuvînt de bun venit oaspeţilor u rîn d tu tu ro r succes la această
întîln ire .interconfesională şi o petrecere plăcută la m înăstirea Agapia pe
tim pul şederii lor.
In sala de conferinţe s-au făcut prezentările întreg u lu i grup de p a r

ticipante şi apoi părintele director Ju lian G arcia H ernando a prezentat
un refe ra t p rin care a tre c u t în revistă întreaga activitate ecum enică
şi progresele făcute de-a lungul a 21 de a n i'd e cînd au început aceste
în tru n iri ale călugăriţelor num ite : «M isionarele U nităţii».
Ideea centrală a conferinţei a fost : «Reînnoirea în viaţa consacrată».
Ea a fost dezbătută sub form ă de prelegeri urm ate de dialoguri zidi
toare şi fructuoase. Tem a principală a conferinţei s-a d esfăşurat pe pa
tru subpuncte
1. Pocăinţa
Acest subpunct a fost îm plinit de prelegerile :
a) C onţinutul biblic al pocăinţei, prezentată .„de sora Ionel M ijalo-
vici, călugăriţă de la N otre Dam e de Sion şi directoare a C entrului de
Studii iudeo-creştine din M adrid, Spania ;
b) C onţinutul liturgic al pocăinţei, susţinută de preotul Teofil Mol-
dovan, preotul bisericii ortodoxe rom âne din M adrid.
2. R econcilierea, a fost dezb ătu tă în decursul cîto rv a prelegeri :
a) «îm păcarea cu Dum nezeu», de sora A nne Scholte de la Com u
n itatea G randcham p, Elveţia ;
b) «îm păcarea cu fraţii», susţinută de Prea S fin ţitu l Serafim F ă-
gărăşeanul, episcop-vicar al M itropoliei A rdealului ;
c) «îm păcarea cu sine însuşi», susţinută de Prea Cuviosul A rhim an
d rit Nikon K utzids, de la m înăstirea Preveza, G recia ;
d) «îm păcarea cu lum ea», susţinută de sora M aria Rosa de Cierva,
călugăriţă la Sacre Coeur, G ranada, Spania ;
e) «îm păcarea cu natura», prelegerea susţinută de m aica M aria Bă
lan de la m înăstirea Agapia.
3. Bucuria pascală
a) «Bucuria pascală, izvor de bucurie în v iaţa consacrată, după
trad iţia orientală», prezentată de P rea Cuvioasa M aica S ta re ţă S travro-
fora Eustochia Ciucanu, m înăstirea Agapia.
4. D iferite m odalităţi de înnoire
a) Com unităţile interconfesionale, prezentată de sora Cecilia Fal-
chini de la C om unitatea Bose, Italia ;
b) Despre viaţa m onahală în in stituţiile secularizate, prezentat de
părintele director Ju lia n G arcia H ernando, Spania.
Conferinţele au fost ţin u te şi în alte m înăstiri cu ocazia vizitării
acestora, de exem plu : m înăstirea Neamţ, Sihăstria, m înăstirea Agapia
Veche, m înăstirea B istriţa. 4
Program ul zilnic a fost stab ilit de P rea Cuvioasa M aica S tareţă
Eustochia Ciucanu în colaborare cu sora Agueda, M ad rid ,. Spania. El
a fost v a ria t şi praotic. Fiecare zi a început cu p articip area la Sfînta
L iturghie ortodoxă din m înăstirea Agapia şi s-a încheiat cu o scurtă
B. O. R. — 5
BISERICA O R T O D O X A R O M A N A
participare, seara la U trenie. A fost de asem enea oficiată o S fîntă Li

tu rghie arhierească de către P rea S finţitul Episcop-vicar Serafim* Fă-
gărăşeanul, care a ro stit şi predica.
S-a celebrat o L iturghie anglicană, de P reotul A nthony R obert
P erry, iar la Suceava am asistat la o L iturghie catolică oficiată de că
tre rectorul Sem inarului din Iaşi.
In program ul conferinţei au fost incluse şi cîteva vizite la alte
m înăstiri din Moldova, vizite care au a v u t m enirea de a face cunoscută
şi m ai m ult viaţa m onahală ortodoxă rom ânească şi în acelaşi tim p de
a prezenta m inunatele locaşuri :^m înăstirile S fîn tu lu i Ioan cel Nou de
la Suceava, P utna, D ragom irna, precum şi cîteva m înăstiri cu picturi
exterioare : Suceviţa, M oldoviţa, Voroneţ, H um or. A ceste vizite au con
stitu it p e n tru oaspeţii străin i m om ente de profundă bucurie şi apreciere.
Cu ocazia vizitării m înăstirii S ihăstria a a v u t loc o în tîln ire cu Pă
rin tele Ilie Cleopa, care a vorbit despre diferitele trep te ale rugăciunii,
despre ecum enism şi despre S fînta îm părtăşanie.
A ctivitatea participanţilor la conferinţa de la m înăstirea A gapia a
fost încununată de prezenţa în a lt P rea S fin ţitu lu i M itropolit Daniel al
Moldovei şi Bucovinei. în a lt P rea S finţia Sa s-a angajat in tr-u n dialog
cu invitaţii răspunzînd cu bunăvoinţă tu tu ro r în tre b ă rilo r puse de aceş
tia. Totodată în a lt P rea S finţitul M itropolit a făcut cîteva m enţiuni
asupra iniţiativelor de înnoire concepute de către Biserica O rtodoxă
Română.
Participanţii la C onferinţă au fost profund im presionaţi de ospi
talitatea generoasă şi dragostea frăţească cu care au fost întîm pinaţi
pretu tin d en i în sînul Bisericii O rtodoxe Rom âne. Ei au exp erim en tat pe
viu principiul m onastic «ora e t labora».
Schim burile de idei, conferinţele, vizitele la m înăstiri au făcut, să
crească nădejdea u n ei viitoare un ităţi bisericeşti. Oaspeţii au fost im
presionaţi de rîvna, vitalitatea duhovnicească şi căldura poporului nos
tru. De asem enea, au apreciat viaţa m onahală, cîntările, activitatea că
lugăriţelor şi a călugărilor din m înăstiri care, u n iţi cu Dum nezeu şi cu
oam enii fac dovada posibilităţii unei reconcilieri universale. Ei au văzut
în acest aspect un model de u n itate voită de D um nezeu, iar viaţa reli
gioasă ca pe un chip şi semn profetic al îm părăţiei lui Dum nezeu, spre
care se îndreaptă Biserica şi care, pe de altă p a rte este, tainic, prezentă
p rin tre oameni.
N ecesitatea reînnoirii vieţii consacrate pe care o considerăm şi o aş
teptăm c # pe un dar al lui Dum nezeu, este o chem are p en tru noi şi un
m ijloc însem nat p en tru a colabora la u n itatea creştină.
» •
M o n ah ia EUSTOCH IA C IUC A N U
s ta r e ţa m in ă stirii A g a p ia
ÎNTRUNIREA DE LUCRU A ASOCIAŢIEI INTERNAŢIONALE
PENTRU MISIUNE INTERNA ŞI DIACONIE DE LA
GALLNEUKIRCHEN — AUSTRIA
(29 ap rilie — 3 m ai 1991)
Tem a principală a acestei în tru n iri, la care Bisericile din E uropa

de est au avut deocam dată un sta tu t de in v itat, a fost urm ătoarea :
«D um nezeu grăieşte : Iată că Eu fac u n lucru nou (Isaia 43, 19). Noi po
sibilităţi — noi sarcini p en tru diaconia Bisericilor din Europa de Est».
Din p artea Bisericii O rtodoxe Rom âne a p a rticip a t P reot Prof. Nicolae
Achimescu de la S em inarul teologic «Ioan Popasu» din Caransebeş. î n
tru n ire a am intită a urm ărit, de fapt, să stabilească anum ite punţi de
legătură în tre Est şi Vgst-, în tre Bisericile răsă riten e şi cele apusene, ca
o consecinţă a schim bărilor politice din E uropa de est de după anul 1989.
Lucrările în tru n irii au fost conduse de Dr. E rn st Petzold de la O rga
nizaţia «Diakonisches Werk» a Bisericii Evanghelice L uterane din G er
mania.
în ansam blul său, program ul tem atic al în tru n irii a fost stru c tu ra t
şi s-a desfăşurat astfel :
1. D iplom at K u rt Wild (Austria) : «Despre situ aţia economică»- In
cadrul expunerii sale, referatu l a abordat o serie de problem e, încer-
cînd stabilirea anum itor punţi de legătură în tre economia ţărilo r apu
sene şi răsăritene.
2. Episcop prof. dr. C hristoph K lein (Rom ânia) : «Despre situaţia
Bisericii». E xcelenţa sa episcopul Klein, porneşte de la urm ătoarele în
trebări : Este realm ente «noul», care se profilează în ţările est-europene
după schim bările politice survenite, lucrarea lui D um nezeu ? Care este
«noul» pe care-1 doreşte D um nezeu şi care treb u ie să înlocuiască ceea ce
este «vechi»? Şi care este «vechiul» c a re .n u poate fi elim inat de acest
«nou» ?
Pledînd p en tru reînviorarea diaconiei, a u to ru l refe ra tu lu i stăruie
asupra celor două dim ensiuni ale acesteia : dim ensiunea verticală şi
dim ensiunea orizontală, strîn s corelate cu ecleziologia verticală (trans
cendentă) şi cea orizontală şi subliniază că ad ev ărata «diaconie» nu
poate fi decît aceea în care sînt im plicate a tît dim ensiunea verticală —
de îndrum are şi a ju to rare a oam enilor în sp iritu l credinţei creştine —,
cît şi dim ensiunea orizontală — de slujire instituţionalizată a acestora.
A utorul conchide că Biserica trebuie să se im plice m ai m ult în viaţa
oam enilor afectaţi de diferite problem e, în eradicarea em igraţiei, a în
singurării, a sărăciei şi a neajutorării. în m ăsura în care acest lucru
va reuşi, vom avea în Biserică nu num ai o adevărată diaconie, dar vom
fi şi o «Biserică diaconică».
3. M inistrul federal Dr. Erhard B u sek (A u s tr ia ): «Despre situaţia
politică». In acest referat se porneşte de la ideea că religia creştină este
o «religie a libertăţii», iar astăzi există mai m u lt ca oricind şansa ca
Europa să fie reaşezată pe tem elia acestei libertăţi. Este foarte adevă
rat că din punct de vedere economic există, la ora actuală în Europa,
două «lu m i», dar istoria acestor lum i este com ună şi această istorie co
m ună trebuie să ne unească p en tru totdeauna. In noua «Europă comună»

este nevoie, desigur, de o m ultitu d in e de culturi, dar, deosebirile nu
trebuie să ducă spre naţionalism şi ură. M esajul creştin de la Cinci-
zecim e, cînd apostolii vorbeau în diferite lim bi, trebuie să fie pentru
toţi un exem p lu în ce priveşte configuraţia viitoare a Europei în diver
sitatea ei.
4. Poziţii ale unor Biserici est-europene — «Unde ne aflăm ?» şi
«Unde v rem să ajungem » ? A lături de alţi reprezentanţi din fostele ţări
socialiste a luat cuvîntul şi delegatul român care a spus, printre al
tele, în referatul său : «Cei 43 de ani de ateism şi dictatură ne m ar
chează încă pe t o ţ i ; încercăm să ne dezm eticim şi să găsim forţa n e
cesară pentru a reuşi să m ergem pînă la capăt...». Intre îm plinirile dc
pînă acum ale Bisericii Ortodoxe Române trebuie m e n ţio n a te : auto
nomia Bisericii faţă de Stat, introducerea orei de educaţie moral-re-
ligioasă în şcolile elem entare şi gimnaziale, introducerea «istoriei re
ligiilor» ca disciplină de studiu în diferite licee şi facultăţi cu profil
um anist, deschiderea unor noi sem inarii şi facultăţi teologica, trans
form area sem inariilor teologice în sem inarii liceale, recunoaşterea
diplom elor seminariale şi de in stitu t de către Stat, posibilitatea ab
solvenţilor de şcoli teologice de a preda în paralel în şcolile de Stat,
reînfiinţarea unor episcopii sau arhiepiscopii, hirotonirea unor noi
ierarhi, num irea unor preoţi care să asigure asistenţă religioasă în di
ferite spitale, cămine de handicapaţi sau de bă tn n i, închisori sau u n i
tăţi m ilitare, desfiinţarea oricărei cenzuri p rivind viaţa religioasă, de
cretarea unor. zile de sărbătoare din calendarul creştin ortodox, ca zile
nelucrătoare pe plan naţional, accesul Bisericii în presă, radio sau TV ,
introducerea unor em isiuni speciale la T V consacrate vieţii şi activi
tăţii Bisericilor din ţara noastră, între care cea intitulată «Lum ină din
Lum ină», patronarea de către Biserica Ortodoxă Română a unei socie
tăţi filantropice, respectiv «Christiana», şi a încă două orfelinate şi un
azil de bătrîni, în ciuda fa ptului că dispune de fonduri m ateriale li
m itate.
Pe viitor, Biserica Ortodoxă Rom ână doreşte să-şi unească efor
turile cu celelalte Biserici creştine din ţară pentru a reuşi o asanare
morală a societăţii rom âneşti atît de zdruncinată de ateism . Biserica
Ortodoxă Română şi-a mai propus să construiască şi să restaureze o
serie de locaşuri de rugăciune în m u lte localităţi din ţară, implicarea
ei în viaţa şi activitatea organizaţiilor bisericeşti din ţară şi străinătate ;
strîngerea legăturilor spirituale şi bisericeşti cu fraţii din Basarabia şi
cu toate com unităţile ortodoxe române din străinătate, pentru ca într-o
zi să redevenim ceea ce am fost cîndva.
In încheiere s-a pus problem a a ceea ce poate face *Asociaţia in
ternaţională pentru m isiune internă şi diaconie» pentru Bisericile din
Europa de est. S-a ajuns la concluzia că ar f i inutilă şi ineficientă în
cercarea de a «exporta» acestor Biserici 7nodele apusene de diaconie.
Bisericile răsăritene trebuie să-şi form eze singure propriile modele de
diaconie, asociaţia am intită încercînd să sprijine financiar, dar şi îm
părtăşind din propria ei experienţă tot ceea ce le-ar putea fi necesar
în acest m om ent.
Următoarea întrunire va avea ca tem ă «Diaconia în Europa şi

pentru Europa» şi se va ţine în Cehoslovacia (28 septem brie — 2 oc
tom brie 1992), cu acest prilej urm înd să se aleagă în prezidiu şi un re
prezentant al Bisericilor est-europene.
Pr. p r o f . N I C O L A E A C H IM E S C U
A l VIII-LEA CONGRES INTERNAŢIONAL DE DREPT CANONIC

O rganizat de «Consociatio Internationalis Studio Ju ris Canonici
Promovendo», «Societatea de D rept a Bisericilor O rientale» şi «Comu-
nitâ delle U niversitâ M editerranee», sub înaltul patronaj al P reşedin
telui Italiei, cel de-al V U I-lea Congres In tern aţio n al de D repf canonic
şi-a desfăşurat lticrările în splendida sală a* P alatu lu i Congresului din
Bari (K ursaal Santalucia), în tre 23—'29 septem brie 1991.
P rin tre personalităţile C om itetului de onoare al Congresului s-au
num ărat Domnul Giulio A ndreotti, preşedintele Consiliului de M iniş
tri al Italiei, Mgr. Eugenio Corecco, preşedintele Consociaţiei In tern a
ţionale «Studio Ju ris Canonici Prom ovendo», I.P.S- Sa, Panteleim on
Rodopoulos, preşedintele Societăţii de d rept al Bisericilor O rientale,
Dom nul Georgis Tzitzikostas, m inistru p entru M acedonia şi Tracia în
guvernul grec, Dom nul Jose F. Castanio, rectorul U niversităţii P ontifi
cale «Sfîntul Toma de Aquino» etc.
Cel de al V lII-lea Congres internaţional de D rept canonic — care
a în tru n it canonişti ortodocşi şi catolici din toate continentele — a avut
ca tem ă de dezbatere un subiect cît se poate de sugestiv şi edificator
pentru im plicaţiile D reptului canonic în dialogul ortodoxo-catolic, şi
respectiv în eforturile pentru realizarea unităţii creştine, şi anum e, «în-
tîlnirea d intre canoanele din O rient şi Occident».
Sem natarul acestor rîn d u ri — căruia i s-a făcut deosebita cinste
de a fi ales în Com itetul ştiinţific al Congresului — încă de la al V ll-lea
Congres, în tru n it la Paris (septem brie 1990), — a p rezen tat o com uni
care in titu lată : «Dionisie Exiguul (465—545). Precizări şi corective
privind viaţa şi opera sa canonică», care urm ează să fie publicată în
Actele Congresului.
P en tru a introduce pe cititorul revistei noastre în tem atica v ariată
şi bogată a com unicărilor — susţinute de specialişti de prestigiu —
am intim cîteva titlu ri : 1. Canoane comune şi ex p erienţa eclesială în
Bisericile Ortodoxe, prezentată de I.P.S. Sa îoan Rinne, arhiepiscop
de K erala şi al întregii Finlande, care a fost ales vicepreşedinte al
Asociaţiei Internaţionale a Canoniştilor ; 2. Canoane comune în Bise
rica Latină şi Bisericile O rientale (Prof. Rene M etz de la Strasbourg) ;
3. Canoane comune şi experienţa eclesială în B isericile O rientale Ca
tolice (Prof. Ivan Zuzek, In stitu tu l O riental, Roma) ; 4. Influenţe ro
m ane în codificarea canonică latină (Prof. Jean G audem et, U niversita
tea din Paris) ; 5. V aloarea norm ei disciplinare în rap o rt cu m întuirea
în trad iţia orientală (ortodoxă) (Prof- John H. Erikson din S.U.A.).
în cuvîntul său de închidere a lucrărilor Congresului, Prof. R af-
faele Coppola de la U niversitatea din B ari — u n u l d in tre activii orga
nizatori ai acestui Congres — a subliniat, p rin tre altele, că dialogul or-
todoxo-catolic va depinde în viitor de rezultatele dialogului eclesiolo-

gico-canonic p u rta t de canoniştii celor două Biserici. A firm aţie care are
în tr-a d e v ă r acoperire în realitate, d ar care n u este, încă, conştientizată
îndeajuns p rin tre teologii celor două Biserici.
O rganizatorii Congresului de la B ari au oferit participanţilor şi
posibilitatea de a vizita basiliea Sf. Nicolae, în care delegaţia canoniş-
tilor ortodocşi — condusă de I.P.S. M itropolit P. Rodopoulos, titu la ru l
catedrei de D rept canonic de la Tesalonic, a săvîrşit un Te-Deum.
P rin tem atica sa, Congresul de la Bari a reîn tîln it a tît tradiţiile
canonice ale celor două Biserici surori (Ortodoxă şi Catolică), cît şi di
feritele şcoli de D rept canonic din zilele noastre. Dar, prin relevarea
im portanţei tradiţiei canonice com une din prim ul m ileniu, ca bază pentru
refacerea u n ităţii canonice, Congresul de la B ari a adeverit cu priso
sinţă că unicul criteriu de evaluare a eclesiologiei canonice din cel de
al doilea m ileniu răm îne aceeaşi trad iţie canonică com ună, la care un
ap ort inestim abil a av u t şi străm oşul nostru D ionisie. Exiguul, daco
rom ânul, părintele dreptului bisericesc apusean.
C oncretizat în tr-o săptăm înă de dialog activ şi constructiv, Con
gresul internaţional de D rept canonic în tru n it la Bari, în tre 23— 29
septem brie 1991, se înscrie a tît ca o îm plinire fericită în eforturile
com une p e n tru realizarea unităţii creştine, cît şi ca o contribuţie sub
stanţială la afirm area ştiinţei D reptului canonic.
P r . pro f. dr. N I C O L A E D U R A
AL VII-LEA CONGRES INTERNAŢIONAL ŞI INTERCONFESIONAL

AL MONAHILOR
In zilele de 5— 10 septem brie 1991 s-a d esfăşurat în localitatea M ier-
field, Anglia, al V H -lea Congres internaţional şi interconfesional al mo
nahilor, la care au p articip at şaizeci de persoane m onahi şi m onahii or
todocşi, catolici, protestanţi, anglicani, din Cehoslovacia, Rom ânia, Po
lonia, U ngaria şi toate ţările vest-europene. D in p artea Bisericii O rtodoxe
Rom âne au particip at m onahiile Filoteea Cosma şi M aria Bălan, de la
m înăstirea Agapia. Tem a conferinţei a fost : «Tradiţie şi înnoire»,
lucrările ei desfăşurîndu-se, potriv it uzanţei, în şedinţe plenare şi grupe
de lucru.
în prim a şedinţă plenară au luat- cuvîntul reprezentanţii ţărilor din
estul Europei : Polonia" Cehoslovacia, R om ânia şi Ungaria. Delegaţii
Bisericilor din Ceho-Slovacia, Polonia şi U ngaria au prezentat situaţia
Bisericilor şi a m onahism ului în ţările respective în perioada regim u
lui com unist. Acum, cînd există posibilităţi de schim bare ei se con
fru n tă cu secularizarea Bisericii şi lipsa de vocaţie pentru m onahism.
Din partea Rom âniei s-a prezentat re fe ra tu l «M onahism ul rom â
nesc astăzi», în care s-a rela ta t pe scurt situ a ţia m onahism ului nostru
de azi, num ărul com unităţilor, activitatea zilnică. S-a subliniat noua
tendinţă de angajare a m onahilor în acţiuni sociale şi caritative, pre
cum şi sîrguinţa de aprofundare a vieţii spirituale.
Au fost prezentate şi alte com unicări ca : «Europa văzută din Ame
rica Latină», «V iitorul vieţii religioase».
M onahii George G uiver şi P eter Allan au prezen tat lucrările : «Iz

vorul Tradiţiei» şi «Tradiţie şi înnoire*, în care au su b liniat rolul im ens
al tradiţiei în viaţa spirituală vest-europeană. S-a m enţionat, de ase
m enea, rezistenţa Ortodoxiei la secularizare şi presiunea com unistă, cu
aju to ru l tradiţiei. Ei au precizat că Bisericile din ţările vest-europene
se confruntă cu o accentuată secularizare şi lipsă de vocaţie m onahală.
O cauză im portantă a acestei situaţii este neglijarea tradiţiei. P rin u r
m are, p en tru a ieşi din im pas se im pune o nouă evaluare a tradiţiei în
sp iritu alitatea europeană.
în ziua de 8 septem brie, s-a organizat o excursie la D urharn, oraş
cu o veche trad iţie, cu o catedrală datînd din sec. XI şi care adăpos
teşte m orm intele lui Beda V enerabilul şi C uthbert. Acolo am partici-
cipat la L iturghia an glicară şi la Vecernie.
Zilnic s-au organizat servicii religioase interconfesionale prin grija
com unităţii gazdă.
M o n a h i a FIL O T E E A C O S M A
SEMINAR INTERNAŢIONAL PENTRU STUDENŢII TEOLOGI

DIN EUROPA DE EST
în perioada 12— 21 august 1991, au av u t loc, la Bossey (Elveţia),
lucrările unui Sem inar internaţional p entru stu d en ţii teologi din E u
ropa de est, la care au particip at tineri teologi ortodocşi şi protestanţi.
Din partea In stitu tu lu i teologic din B ucureşti au p articipat stu
denţii V alentin Bădescu şi Vasile Dabija, din anul al IV-lea.
Tem a sem inarului, «M ărturisirea creştină în tr-o situaţie radical
schim bată», a oferit participanţilor posibilitatea de a înţelege mai bine
valoarea şi sensul m işcării ecum enice astăzi, cît şi răspunsul pe care
Bisericile din fiecare ţară îl dau la diversele transform ări şi înnoiri pe
trecu te în această parte a Europei.
în cadrul discuţiilor s-au conturat u rm ătoarele puncte de discuţii
mai im portante : Viaţa Bisericii în trecut. S ensurile im plicării Bisericii
în acţiunile politice ; M isiune şi responsabilitate creştină ; S uferinţă şi
pocăinţă ; Educaţia religioasă ; Prozelitism şi eoumenism.
Participanţii au scos în evidenţă, în intervenţiile lor, că, în trecu
tul nu prea îndepărtat, Biserica <a fost supusă celor mai diverse metode
prin care s-a u rm ă rit slăbirea şi chiar desfiinţarea ei, în felul acesta
producîndu-i-se daune şi suferinţe cu consecinţe foarte grele-
S-a subliniat în intervenţii că, dată fiind n a tu ra Bisericii, ea a s u
prav ieţu it tu tu ro r ideilor politice, sistem elor, ideologiilor. Rolul ei este
de a lupta îm potriva viciilor. S-a convenit asupra faptului că Biserica
nu trebuie să se in terp u n ă în. mod direct în tre acţiunile şi intenţiile
S tatului, dar ea poate acţiona indirect, influenţînd cursul evenim entelor
politice prin oam eni religioşi. S-a constatat că prezenţa slujitorilor Bi
sericii în anum ite m om ente politice a fost necesară p en tru izbînda bi
nelui, Polonia oferind, în acest sens, o experienţă interesantă. Astăzi,
însă, credincioşii cer preoţilor reîntoarcerea la m isiunea lor spirituală.
în legătură cu m isiunea şi responsabilitatea creştină s-a pus accen
tul pe faptul că Biserica este răspunzătoare, în mod deosebit, p e n tru su
flet, dar Dom nul Iisus H ristos şi-a am intit şi de h ran a m aterială nece
sară tru p u lu i : «Daţi-le voi să m ănînce», a spus El ucenicilor. Astăzi

Biserica trebuie să propovăduiască “pocăinţa, m etanoia, um anism ul şi să
caute încorporarea credincioşilor prin prezenţă şi rugăciune.
O perioadă negativă a fost aceea în care B iserica nu a mai reu şit să
acopere nevoile şi cerinţele spirituale ale tu tu ro r credincioşilor. Biserica
trebuie să vorbească de reconciliere, ca unică soluţie p e n tru -b u n a con
vieţuire spirituală, şi să ofere prin teologi explicaţia a ceea ce înseam nă
viaţa creştină. Există, încă, 0 b arieră nevăzută în tre episcopi, preoţi şi
credincioşi. S-a acceptat îndeobşte ideea că m isiunea şi m ărturisirea creş
tină poate porni şi de la credincioşi., dar mai ales de la preoţi, care au
m enirea de a o controla şi coordona.
în legătură cu îndatorirea educaţiei religioase a credincioşilor, s-a
stă ru it asupra faptului că secularizarea societăţii ridică problem e deo
sebite în procesul de educare, a tît a copiilor c ît şi a adulţilor. Educarea
adulţilor se dovedeşte de o stringentă actu alitate şi necesitate. A dulţii
sîn t adulţi, cu experienţele şi problem ele lor, nu pot fi asim ilaţi m eto
dic cu copiii. M etodele vizează crearea unor cercuri largi de discuţii,
cu vorbiri scurte, pline de substanţă, schim buri de opinii, includerea în
diverse form e de acţiune, luarea în comun a unor decizii asupra vie
ţu irii lor în spirit creştin.
Educarea creştină a copiilor şi tin erilo r poate avea m ari sorţi de
izbîndă dacă în faţa lor se află un educator onest, cinstit. C alităţile
educatorului au o m are im portanţă. S-a evidenţiat faptului că femeile
au reale însuşiri de educatoare, uneori în m ai m are m ăsură decît b ăr
baţii.
M odernism ul în m etodele de e d u c aţie . n u este respins de Biserică,
d ar el nu trebuie să schim be linia tradiţională. Se recom andă îm bina
rea vechilor şi noilor procedee de atragere a copiilor în activităţi care
i-a r a ju ta să devină buni creştini (coruri, reuniuni, excursii, im plicarea
în aju to rarea bătrînilor).
S-a sub lin iat faptul că în parohie preotul are, prin har şi p rin tra
diţie, o m are autoritate.
în legătură cu problem a prozelitism ului, participanţii la discuţii
au su blinat că practicarea lui de către unele C ulte nu trebuie să ne
pună în situaţia de a avea rezerve faţă de m işcarea ecum enică sau de
a ne retrag e din ea. Se ştie că în întreaga istorie a creştinism ului au
existat grupări diferite care pretindeau că deţin adevărul. Ca m etodă
de acţiune se recom andă contactarea celorlalte C ulte p en tru a stabili
cît de nociv este prozelitism ul p entru pacea în tre creştini. Iniţiativa
trebuie să vină de la grupul m ajoritar. P articipanţii au sub lin iat in
tensa activitate prozelitistă a Bisericii greco-catolice, în cu rajată pe faţă
de papalitate.
Delegaţii rom âni au particip at la discuţii a tît în cadrul şedinţelor
plenare, cît şi la studiile biblice pe grup. A ceastă contribuţie a constat în
expunerea punctului de vedere al Bisericii O rtodoxe Rom âne asupra
problem elor actuale, punerea de întrebări şi ridicarea unor problem e,
propuneri şi altele.
în ceea ce priveşte perioada trecută a fost m enţionat faptul că Bi
serica O rtodoxă Rom ână a avut o situaţie specifică : deşi supusă la
m ulte încercări şi suferinţe, a reuşit, prin statornicia in credinţă, prin

răbdare şi m ult tact, să supravieţuiască acestor încercări şi chiar să se
ridice, ca instituţie, la o perioadă de înflorire.
Biserica O rtodoxă Rom ână caută astăzi să reînnoade firul educa
ţiei creştine în şcoală, făcînd apel la bogata trad iţie a învăţăm întului său
religios şi urm ărind să analizeze şi să rezolve dificilele problem e apă
ru te astăzi.
Biserica O rtodoxă condam nă cu ferm itate prozelitism ul în sînul
unui popor cu o existenţă creştină bim ilenară. Dacă în tre c u t se fun
dam entase o reală m işcare ecum enică — local-religională, astăzi, din
pricina prozelitism ului practicat de neoprotestanţi şi uniaţi, această
m işcare a in tra t în tr-u n vădit impas.
P articipanţii au p u tu t vizita sediul C onsiliului Ecum enic al Bise-
cilor unde au avut o întîlp ire cu secretarul general al C.E.B., Emilio
Castro şi au vizitat cîteva m onum ente istorice. în perioada 22— 25 au
gust «participanţii rom âni au fost oaspeţii parohiei reform ate din loca
litatea R appersville
P articiparea tin erilo r teologi rom âni la acest sem inar le-a oferit
prilejul de a cunoaşte direct unele aspecte ale vieţii şi m işcării ecum e
nice, cît şi unele problem e pe care le întîm pină astăzi m ărtu risirea
creştină într-o lum e diferită.
V A L E N T I N BADESCU
s t u d e n t a n u l IV — I n s t i t u t u l t e o l o g i c u n i v e r s i t a r
B u cu reşti
ÎNTRUNIREA SECŢIEI EUROPENE

A CONFERINŢEI MONDIALE A RELIGIILOR PENTRU PACE
în tre 9— 12 mai 1991 a av u t loc la M odling, lîngă Viena, în A us
tria, în tru n irea Secţiei europene a Conferinţei m ondiale a religiilor
pentru pace (C.M.R.P.). C onferinţa m ondială am intită mai poartă şi de
num irea de «Conferinţa M ondială pentru Religie şi Pace». Secţia eu
ropeană a av ut d rep t tem ă : «Tow ards P artnership in Europe and the
W orld : Do Religions have a Role ?» (Către parteneriat in Europa şi în
lu m e : Ce rol au religiile?). A u participat aproape 100 persoane din
peste 18 ţări, cu o prezenţă germ ană p ronunţată. C reştini de diverse
confesiuni şi denom inaţiuni, mozaici, m usulm ani, hinduişti, budişti,
unitarieni, sikhişti, bahaişti, zoroastrieni. ziarişti au form at o adunare
compozită, dar paşnică, respectuoasă la nivel individual, fiecare dorind
să afle cît mai m ult despre ceilalţi.
Scopul principal al în tru n irii a fost acela de a da o orientare cît
de cît durabilă Secţiei europene a CMRP, astfel îneît, cunoscînd în de
taliu anum ite aspecte ale im plicării religiilor în viaţa economică, poli
tică şi culturală a Europei, să se deschidă perspective de viitor aces
tui organism internaţional. în vederea stim ulării la discuţii a p artici
panţilor, au fost solicitaţi trei conferenţiari principali : Prof. W ladislaw
Bartoszewski, am basadorul Poloniei la Viena (rom ano-catolic), Dna Al-

lison Phillips (mozaică), din partea Fondului m ondial p en tru protecţia
n atu rii (World Wide Fund for N ature) (Elveţia), şi Prof. P iet T erhal
de la Facultatea de economie a U niversităţii «Erasm us» din R otterdam .
Ca oaspete de onoare şi lector inaugural a fost invitat venerabilul cer
cetător în dom eniul S tudiului com parat al religiilor, Franz Konig, fost
cardinal al Vienei, cunoscut p e n tru asiduitatea cu care a m ers pe u r
m ele lui P. W. Schm idt în căutarea de dovezi p en tru afirm area exis
tenţei religiei prim ordiale, precum şi p en tru afirm area credinţei u n i
versale în Dumnezeu- şi a universalităţii acestei credinţe.
Scopul secundar al în tru n irii, dar destul de evident, a fost acela
de a dezbate şi a am enda, apoi de a aproba «R egulam entul de func
ţionare a Conferinţei M ondiale a R eligiilor p e n tru Pace — secţia E u
ropa», luîndu-se în discuţie cea de a treia form ulare, adoptată de Co
m itetul executiv european la în tru n ire a din 15 aprilie 1989 şi în ain tată
Consiliului european al CMRP (WCRP). Este vorba de un «Statut» sau
o «Constituţie» a Secţiei europene.
în tru n ire a şi-a deschis lucrările în seara zilei de 9 mai 1981, cînd
s-au făcut prezentările. A fost de faţă secretarul general al Conferinţei
m ondiale a religiilor p en tru pace, Dr. J o h n B. T a y l o r , secretarul
executiv al C.M.R.P. — Secţia Europa, G unther Gebhardt, ad ju n ct al
secretarului general am intit, precum şi P etrus B steh — secretarul
CMRP p en tru A ustria.
D intre cei 9 preşedinţi ai CMRP a fost de faţă Doam na Jacqueline
Rouget (Franţa), activă în E xtrem ul Orient.
P a rte a O rtodoxă prezentă la în tru n ire a n u m ăra t puţini reprezen
tanţi : Pr. conf. dr. A lexandru I. Stan (România), ca invitat, şi Proto-
iereu A lexandru K oja (URSS).
R em arcăm prezenţa unui grup interreligios din Iugoslavia, care a
conştientizat, la vrem ea respectivă, în tru n irea, cu privire la e v e n im en
tele tulburi din ţara lor, anum e im inenţa declanşării conflictelor locale.
V ineri, 10 m ai a.c., în cursul dim ineţii, D r. Franz Konig, p rim it la
în tru n ire cu onorurile cuvenite, a dat citire unei expuneri proprii p ri
vind necesitatea înţelegerii profunde a fenom enului religios. în tre al
tele, el a afirm at că poate dovedi că religia a lu a t fiinţă în O rient, aşa
cum o arată şi S fînta S criptură, axa principală fiind India— Persia.
C reştinism ul — a a ră ta t Dr. K onig — a fost «distrus» d,e două ori în
istorie, d ar s-a redresat. A fost nevoie de iniţierea şi susţinerea dia
logului interreligios, p en tru ca religiile să înceapă să se înţeleagă. Co
lonizarea lum ii, Reform a, Războiul de treizeci de ani — acestea au de-
v astat Europa din punct de vedere religios şi au slăbit-o din alte puncte
de vedere. Dialogul a început sub form a cunoscutelor «Disputationes»,
ca apoi să capete contur prin decretele Bisericii (Dr. K onig se referea
la Biserica Rom ano-Catolică, desigur). Conciliul II V atican a deschis o
nouă etapă în dialogul d intre catolicii creştini şi reprezentanţii celor

lalte religii. O ratorul a dat citire unei scrisori a Papei Ioan-Paul II în
care se afirm ă că «nu poate exista pace în lum e cîtă vrem e nu există
pace între religii». V enerabilul cercetător a afirm at, în fine, că religii
lor le revine obligaţia de a folosi rugăciunea p e n tru a a ju ta să se in
staureze pacea în lume.
In după-am iaza aceleiaşi zile, în grup u ri com pacte, participanţii la
în tru n ire au fost prim iţi la C entrul islamic şi la m oscheea din Viena,
apoi au m ers la sinagoga din Viena, iar către .seară, înainte de a fi
prim iţi la recepţia oferită de Cardinalul H erm ann G roer, arhiepiscopul
Vierrei, au vizitat interiorul catedralei <'Sf. Ştefan» şi au p u tu t să ad
m ire Viena de pe platform a unei tu rle a acestei catedrale. A u rm a t re
cepţia la Cardinal, schim bîndu-se opinii şi bune urări. Cu acest prilej,
C ardinalul H. G roer şi-a am intit cu plăcere de vizita P rea F ericitului
P ărin te P a tria rh Teoctist la Viena şi şi-a ex p rim at dorinţa de a răs
punde acelei vizite.
Sim bătă, 11 mai, ziua conferinţelor propriu-zise a fost onorată de
Prof. W ladislaw Bartoszewski, Dna Allison P hillips şi Prof. P iet T er-
hal. Cel dintîi, m enţionînd pătim irile sale sub regim ul anterior, a făcut
un tu r de orizont asupra angajării Bisericilor în opoziţia faţă de regi
mul to talitar din E uropa de est dinainte de schim bările recente. El a
scos în evidenţă «m eritele» Bisericii catolice poloneze, ale Bisericilor
din Cehoslovacia şi Ungaria. Din păcate, cînd s-a refe rit la Biserica
O rtodoxă din Rom ânia, cea din B ulgaria şi cea din Iugoslavia, am ba
sadorul Bartoszew ski a dovedit nu num ai lipsă de .inform are corectă ci
şi rea intenţie. în u rm a acestui fapt a fost necesară corectarea im a
ginii pe care, în calitatea sa de credincios zelos al Bisericii Rom ano-
Catolice, am basadorul am intit o proiecta t u aere de cunoscător înaintea
unei adunări de reprezentanţi ai religiilor de pe toate continentele. Co
rectarea a fost cu a tît mai necesară şi prom ptă cu cît referirile la Bi
serica O rtodoxă Rom ână o prezentau pe aceasta ca înfeudată a vechiu
lui regim , ca un instru m en t în îngrădirea activităţii celorlalte Biserici
din Rom ânia. De altfel, unii d intre participanţi, care cunoşteau B iserica
Ortodoxă Rom ână, se aşteptau la replică, ştiind că p rin tre ei se află şi
un rom ân. A titudinea lui Bartoszewski a fost cu a tît m ai de neînţeles
cu cît în tru n ire a avea cu to tul alt scop decît intenţiile lui denigratoare.
Dna Allison Phillips a dem onstrat cu prisosinţă că religiile lum ii
au îndem nat pe credincioşii lor să ocrotească n a tu ra înconjurătoare. Cu
ajutorul unor tex te sacre, fragm ente din cărţile sacre ale religiilor u n i
versaliste vechi şi noi, a dem onstrat că ocrotirea m ediului a fost direct
legată de cult şi de înţelepciunea religioasă din toate tim purile. Dar,
ca şi la precedentul conferenţiar, Dna Alison P hillips nu a fost lipsită
de inform aţii gratu ite şi nefondate. Astfel, referin d u -se la B ulgaria şi
Rom ânia, D na Allison Phillips a afirm at că R om ânia şi B ulgaria nu ar
dispune de o legislaţie privind protecţia m ediului înconjurător. I s-a
a ră ta t la vrem e că Rom ânia are o astfel de legislaţie, ca m em bră a
O.N.U. şi ca parte în diverse organe şi organism e internaţionale, şi că

eventuala proastă respectare a legii — cum se întîm plă şi în alte ţări
ale lumii — nu constituie o vină a ţării ca atare. Dna Allison a m ul
ţum it în p articular p entru această precizare şi a prom is să se pună mai
bine la punct cu inform aţiile din dom eniul protecţiei m ediului din
Rom ânia şi din ţările Europei de est.
Profesorul P iet T erhal a făcut o expunere savantă privind posibi
lităţile de p arten eriat dintre Vest şi Est în E uropa, relevînd totodată că
prezenţa religiilor necreştine în chiar inim a Europei odinioară sută la
sută creştină, cere ca şi din punct de vedere economic să se ţină seam ă
de profesiunea de credinţă a oam enilor, care să fie luată serios în -co n
siderare a tît în prezent cît şi în viitor.
Au u rm at discuţii pe grupuri, potriv it lim bilor străine vorbite de
participanţi. V orbitorii de lim bă engleză au fost sfătuiţi să participe la
grupuri francofone — dacă înţelegeau lim ba franceză — astfel încît să
devină şi ei conştienţi de dificultăţile pe care le sim t alţii cînd nu pot
să comunice în lim ba engleză ca şi ei ! E xperienţa a fost o dovadă de
posibilitate a «parteneriatului» — cel puţin p en tru englezii şi francezii
prezenţi la discuţii, căci toţi ceilalţi nu aveau de ales !
C ultul, obişnuit la în tru n irile creştine in-ternaţionale, a fost sub
stitu it cu m ostre de rugăciuni şi im ne din fiecare religie şi confesiune
reprezentată. Din cultul rom ân ortodox s-a c în ta t «Iubi-Te-voi, Doam
ne» şi «Acum slobozeşte», cu ison ţin u t de în treag a audienţă.
Dum inică dim ineaţa (12 mai), preoţii irom ano-catolici prezenţi la
în tru n ire au celebrat o missă p entru credincoşii catolici prezenţi, în ca
pela de la St. G abriel Haus şi au oferit Sf. îm p ărtăşan ie sub utraque
form a m uind ostia în vinul din P o tir înainte de a o da cum inecantului.
S-a explicat că această revenire la form a de îm părtăşire veche este ex
perim entală şi că, în romano-catoHcism ul contem poran, iniţiativa poate
fi lim itată şi excepţională pînă la generalizarea ei, m om ent cînd se vor
sesiza oficial organele catolice specializate din conducerea centrală.
U ltim ul m are m om ent al Conferinţei a fost prezentarea, am enda
rea şi votarea R egulam entului de către m em brii de d rep t ai Secţiei eu
ropene a Conferinţei m ondiale a religiilor p e n tru pace, în prezenţa in
vitaţilor.
Deşi în tru n irea de la M odling nu a com pus şi nu a dai publicităţii
vreun docum ent final — nici nu a fost în in ten ţia ei de a produce un
astfel de docum ent — , în tru n ire a a avut un succes deosebit tocm ai pen
tru că au lipsit interesele strîns-denom inaţionale şi planurile stricte de
viitor ce caracterizează, de obicei, în tru n irile de a lt gen.
P rezenţa rom ânească — a tît cît a fost, şi cu sta tu t de in v itat —' a
atras atenţia asupra Ortodoxiei rom âneşti şi asupra ţării ca atare, fapt
pentru care secretarul general Dr. John B. T aylor — prieten sincer al
Bisericii O rtodoxe Rom âne şi al Rom âniei — , şi secretarul adjunct
GLinther G ebhardt şi-au exprim at m ulţum irile lor pentru acceptarea
invitaţiei şi p entru participare.
Pr. conf. d r. A L E X A N D R U I. S T A N
PATRIARHIA ECUMENICĂ
V IZ IT A P A T R IA R H U L U I ALEXEI*AL II-LEA
LA P A T R I A R H I A E C U M E N IC A
în tre 12 şi 17 aprilie 1991, Sanctitatea Sa A lexei II, P atriarh u l

Moscovjei şi întregii Rusii a făcut o vizită oficială P a tria rh u lu i D im itrie
I al C onstantinopolului.
P a tria rh u l Alexei II a fost însoţit de m itropolitul Chirii, preşedin
tele Secţiei de relaţii externe a P atriarh iei Moscovei şi de num eroşi
clerici. La sosirea pe aeroportul din Istanbul a fost întim p in at de o d e
legaţie a P atriarhiei Ecumenice* şi condus la C atedrala Sf. Gheorghe
unde s-a oficiat un Te-Deum .
Prim irea oficială a av u t loc în «sala T ronului» din reşedinţa pa
triarh ală, în prezenţa m em brilor Sf. Sinod, a a lto r ierarhi ai Bisericii
constantinopolitane, de faţă fiind şi m arele binefăcător logotetul Pa-
naiotis Anghelopulos, ctitorul noii reşedinţe p a triarh a le ecumenice.
Dum inică, 14 aprilie 1991, s-a săvîrşit, în catedrala patriarhală,
S fînta L iturghie solem nă, la sfîrşitul căreia au vo rb it cei doi patriarhi,
în cuvîntul său p a triarh u l ecum enic a a ră ta t că «M area Biserică a lui
Hristos, unul din cele cinci prestoale antice», s-a învrednicit în cursul
veacurilor, prin h arul lui Dum nezeu, să vadă dezvoltarea şi înălţarea
fiicelor şi surorilor ei, Bisericile Autocefale. Ea a h ră n it şi a în tre ţin u t
cu bucurie roadele bune ale duhului şi astfel ele au înflorit, aşezînd în
ceputul S fintelor Biserici O rtodoxe locale.
Biserica lui Hristos, fiind T ru p u l D um nezeului-om , este com para
bilă cu legea pîinii euharistice, adică T rupul lui H ristos se frînge, dar nu
se desparte, se prim eşte ca hrană, dar niciodată n u se îm puţinează. In
acest context este de înţeles «bucuria şi m îndria în H ristos cu care
S fînta noastră Biserică prim eşte pe p a triarh u l Sfintei Biserici Autoce
fale a Rusiei».
Schim bările sociale, politice, care se petrec în Europa de R ăsărit
puri înaintea Bisericii Ruse-soră, problem e serioase. Noi nu ignorăm
aceste problem e şi cu toţi m em brii Sf. Sinod, cu toate p uterile ajutăm
m oral prin rugăciuni neîncetate.
Cu adevărat m erită laude şi respect silinţele Bisericii O rtodoxe
Ruse de a răspunde la diversele problem e ale poporului ortodox rus.
«Noi susţinem rezistenţa voastră în faţa uniaţiei, şi această susţinere din
p artea noastră subliniază solidaritatea ortodoxă ca şi în discuţiile Con
siliului M ondial al Bisericilor, a dialogului teologic cu cuget curat, cu
dorinţa de a sluji u n itatea pan-creştină».
La rîn d u l său, P a tria rh u l Alexei a spus p rin tre altele : «Istoria
Bisericii Ruse şi a Mamei ei, Biserica C onstantinopolului, este plină de
In ziua de 28 m artie 1991, P atriarh u l Alexei, cu suita, a făcut vi

zite preşedintelui statului Israel, prim ului m inistru şi prim arului ora
şului Ierusalim . A fost prezent la solem nitatea p redării către P a tria rh ia
Ierusalim ului a m oaştelor sfinţilor m ucenici Prov, Tai-ah şi A ndronic, din
veacul al Il-lea, redescoperite acum, cu p rilejul unor săpături arheolo
gice. P a tria rh ia Ierusalim ului a h o târit ca o p a rte din aceste sfinte
m oaşte să fie date Bisericii O rtodoxe Ruse p e n tru noile antim ise.
La 29 m artie,. P a tria rh u l A lexei şi suita a vizitat B etleem ul, unde
în biserica N aşterii lui H ristos a săvîrşit L iturghia D arurilor mai înainte
sfinţite. în drum de la Betleem spre G hetsim ani, unde Maica Dom nu
lui a fost îngropată, P a tria rh u l a vizitat capela lui Iosif logodnicul şi
capela S finţilor P ărin ţi Ioachim şi Ana, care se află la in tra re a în bi
serica A dorm irea Sfintei Fecioare.
La 31 m artie 1991, P a tria rh ia Ierusalim ului a oferit o recepţie în
cadrul căreia P a tria rh u l Diodor a salutat cu bucurie vizita P atriarh u lu i
A lexie II, considerînd-o ca o pagină istorică în relaţiile m ultiseculare
d in tre cele două Biserici. S anctitatea Sa a a m in tit de pelerinii ruşi ce
veneau cu m iile pe jos, îndurînd lipsuri, ca să aju n g ă la locurile sfinte
p e n tru a prim i binecuvîntarea acestor locuri.
. P a tria rh u l Diodor s-a re fe rit şi la problem ele actuale ale Bisericii
O rtodoxe Ruse, ca şi ale altor Biserici autocefale, şi autonom e, p en tru
a căror soluţionare e necesar să se adune căpeteniile Bisericilor locale,
p e n tru ca îm preună să găsească rezolvarea acestora în spiritul dragostei
şi al păcii lui Hristos.
în răspunsul său, P a tria rh u l Alexei şi-a ex p rim at m ulţum irea şi pro
fundul respect către Biserica Ierusalim ului, «m aica tu tu ro r Bisericilor».
De o mie de ani Biserica Rusă, urm înd pe H ristos, m erge către Ierusa
lim ul de sus, prin Golgota şi sfîntul m orm înt. în veacul ce se sfîrşeşte,
drum ul Bisericii O rtodoxe Ruse n-a fost uşor, d ar D um nezeu i-a trim is
acesteia m are m îngîiere de la Sfîntul D uh (Fapte 9,31) anum e prin
canonizarea sfinţilor M acarie, fost m itropolit al Moscovei, Ignatie B rean-
cianinov, a p atriarh ilo r Iov şi Tihon, a cuviosului A ndrei Rubliov şi a
d reptului Ioan de K ronstad. încercările p rin care trece acum Biserica,
am plificate de g reutăţile din viaţa internă, sînt considerate ca sem ne po
sibile ale viitoarelor suferinţe în drum ul u rm ării lui Hristos. Acum,
Biserica Rusă este plină de bucurie pentru aflarea m oaştelor cuviosu
lui Serafim de Sarov şi de dragoste către D um nezeu şi aproapele. în
viitor va p u tea fi G hetsim ania, P retoriul şi Golgota, dar îndem nul este
de aducere am inte de cuvintele M întuitorului : «Privegheaţi şi vă r u
gaţi ca să nu in tra ţi în ispită. Căci duhul este osîrduitor, iar tru p u l ne
putincios» (Matei 26, 41).
La 1 aprilie, cu aceeaşi cerem onie de la venire, P a tria rh u l Alexei II
cu suita a fost petrecu t la aeroport şi s-a înpoiat la Moscova (Jurnal
Moscovscoi P atriarh ii, 1991, nr. 8, p. 2— 14).
P r. dr. PA U L M IH A IL
% CRONICĂ
J o i , 2 ma i , 19 91 Prea Ferictul Părinte Patriarh Teoctist a pre-

zidit lucrările Consiliului Naţional Bisericesc.
V i n e r i , 3 m a i , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
prim it pe dl. D. Costas, m inistrul Greciei de Nord şi pe dl. G. Linardos,
am basadorul Greciei la Bucureşti.
D u m i n i c ă , 5 m a i , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a oficiat Slujba Sfintei Liturghii în catedrala patriarhală, după care, la
biserica S fîntul Spiridon-N ou din Capitală, a oficiat slujba tainei
Botezului în c a d ril căreia au fost botezaţi u n n u m ăr de 50 de copii
orfani de la Şcoala ajutătoare nr. 6 Bucureşti.
M a r ţ i , 7 m a i , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
participat la şedinţa de deschidere a celei de a p atra Conferinţe Naţio
nale a preoţilor ortodocşi din România.
D u m i n i c ă , 1 2 m a i , 19 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist a prim it un g rup de credincioşi din Grecia, aflaţi în vizită în ţara
noastră. .
prim it pe P. Cuv. Arhim . Alexios, egum enul m înăstirii Xenofon de la
M untele Athos.
J o i , 16 m a i , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist,
aflat într-o vizită în Moldova, a oficiat la m înăstirea Neamţ, îm preună
cu I.P.S. M itropolit Daniel al Moldovei, I.P.S. Arhiepiscop Pim en al
Sucevei şi R ădăuţilor şi P.S. Episcop Eftim ie al Rom anului şi Huşilor,
slujba Sfintei L iturghii, precum şi înd ătin ata slujbă a P arastasului,-
pentru cinstirea eroilor Neam ului.
M a r ţ i , 2 1 m a i , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a oficiat slujba Sfintei L iturghii*la catedrala p atriarh ală cu prilejul
sărbătoririi hram ului acesteia, «Sfinţii îm p ăraţi C onstantin şi Elena».
J o i , 2 3 m a i , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
prim it pe dom nul Dr. A nton Nicolau, preşedintele U niunii Elene din
România.
L u n i , 2 7 m a i , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist â
p rim it pe dom nul Mihai Prepeliţă, critic şi istoric literar din Bucovina
de Nord.
D u m i n i că, 2 i u n i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist a oficiat, îm preună cu P. S.«Episcop A ndrei al Alba Iuliei, tîr-
V I A T A BISERICEASCA 81
nosirea noii biserici cu h ram ul «Pogorîrea S fîntului Duh» din Valea

Largă, ju d eţu l M ureş ;
în aceeaşi zi, Prea Fericitul Părinte Patriarh T eoctist a oficiat slujba
p unerii pietrei de tem elie a unei noi biserici în oraşul Luduş-M ureş.
M a r ţ i , 4 i u n i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a p articipat la vernisajul expoziţiei «M ărturii de cu ltu ră religioasă pe
terito riu l Rom âniei» la M uzeul N aţional de Istorie din Bucureşti.
M i e r c u r i , 5 i u n i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist a prim it pe dom nii D orothy *şi Prof. Dr. G.E. Wilson, m uzeo
grafi şi cercetători în istorie din S.U.A.
V i n e r i , 7 i u n i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a prim it pe dom nii Prof. C ordula Ion şi S am ara S tere, preşedintele şi,
respectiv, vicepreşedintele com unităţii arom âne din R om ânia ;
în aceeaşi zi, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a p rim it pe
dom nul Jean Ţ ăranu, preşedintele F ederaţiei C om unităţilor Etnice din
Canada.
S î m b ă tă, 8 i u n i e , 1 9 9 1 P re a Fericitul P ă rin te P a tria rh
Teoctist a particip at la vernisajul Expoziţiei N aţionale de pictură şi
grafică a copiilor, acţiune organizată de Com itetul N aţional Rom ân p en
tru UNICEF, la Casa C entrală a A rm atei din B ucureşti.
a p rim it pe Dr. Heinz Ioachim Held, episcopul Bisericii Evanghelice din
G erm ania.
J o i , 1 3 i u n i e , 1 9 91, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
p rim it pe E xcelenţa Sa, Mgr. Jo h n Bucowski, n u n ţiu l apostolic la Bucu
reşti. '
L u n i , 1 7 i u n i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a particip at la colocviul «Convenţia referitoare la d rep tu rile copiilor.
Strategii, priorităţi, perspective», colocviu organizat în B ucureşti de
C om itetul Rom ân p e n tru UNICEF.
V i n e r i , 21 i u n i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul P ărinte Patriarh
Teoctist a p rim it pe Mgr. P ierre D uprey, secretarul Consiliului Pontifical
p e n tru Prom ovarea U nităţii C reştinilor şi pe M gr. Jo h n Bucowski, n u n
ţiul apostolic la Bucureşti.
M a r ţ i , 2 5 i u n i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte P atriarh Teoctist
a prim it pe dom nul Savitokis Iorgos, parlam en tar din Grecia, vice-pre-
şedinte al P arlam en tu lu i European.
B. O . R. — 6
«
suferinţa Golgotei, despre care noi am intim în zilele acestea pascale.
Ea m ărturiseşte despre puterea ato tb iru ito are a crucii, b iru in ţa răului
prin bunătate». G îndurile noastre sînt p erm an en t în d rep tate către Bi
serica din patrie, unde se deschid mii de noi enorii ; in biserici se
aprind^ din nou lu m in ă r i; în m înăstirile foste p ărăsite se aud rugăciuni
p e n tru m întuirea lum ii ; se redeschid sem inarii, lucrează şcolile dum i
nicale, glasul Bisericii este ascultat cu aten ţie de către societatea ţării
noastre.
D ar bucuria noastră este întunecată de m anifestările de neorîn-
duială din viaţa religioasă p rin acţiunile u n iaţilor şi a rascolnicilor, de
acţiunea m işcării autocefaliste...
G îndurile noastre sîn t în d rep tate însă şi către viitorul M arele Si
nod Panortodox chem at să dea răspuns la problem ele ce ne tu lb u ră şi,
de asem enea, să arate tu tu ro r creştinilor din lum e adevărata u n itate a
D uhului în unirea păcii» (Efes. 4, 3).
în tim pul acestei vizite, Sanctitatea Sa P a tria rh u l Âlexei II şi de
legaţia ce l-a însoţit, au vizitat M itropolia Calcedonului, Niceea, oraşul
'celor două soboare ecumenice, insula Iialki, unde funcţionează Facul
tate a de Teologie şi unde se află m orm intele p atriarh ilo r ecumenici.
Aici s-a săvîrşit un parastas p e n tru P a tria rh u l A thenagora I. De ase
m enea, P a tria rh u l Alexei s-a închinat la bisericile Sf. Sofia, la biserica
V laherne şi la m înăstirea Chora, ctitoria îm p ăratu lu i Ju stin ia n (sec. VI).
La 17 aprilie, P a tria rh u l Alexei II cu su ita s-au înapoiat la Mos
cova (Jurnal Moscovscoi P atriarh ii, 1991, nr. 9, p. -2— 14).
PA TRIARHIA IERUSALIM ULUI
PE L E R IN A JU L P A T R IA R H U L U I A L E X E I AL II-LE A
A L M O S C O V E I ŞI ÎN T R E G II R U S II L A L O C U R IL E S F IN T E
De la 27 m artie pînă la 1 aprilie 1991 P a tria rh u l Alexei fi al Mos

covei şi întregii Rusii a făcut prim ul pelerinaj olicial peste hotare, după
alegerea sa ca p atriarh . A fost însoţit de m itropolitul Chirii al Sm o-
lenscului, de trei arhiepiscopi, doi episcopi şi alţii. La aeroportul^ din
Tel-A viv a fost întîm p in at de ie ra rh i.a i P a tria rh iei Ierusalim ului, ofi
cialităţi ale statului Israel, de şeful M isiunii ruseşti, arh im an d ritu l Eli-
sei. La reşedinţa de pe m alul rîu lu i K edron, în oraşul vechi al Ierusa
lim ului, a av u t loc o în tîln ire în tre P a tria rh u l Diodor al Ierusalim ului
şi P a tria rh u l Rusiei. în convorbirea asupra situaţiei actuale a Biserici
lor, P a tria rh u l Alexei a inform at despre aflarea, a doua oară, a moaş
telor Cuviosului Serafim de Sarov, iar P a tria rh u l Diodor a îm părtăşit
bucuria că în aceste zile în Ierusalim au fost descoperite, p en tru a doua
oară, m oaştele a trei m ucenici Prov, T arah şi Andronic.
în prim a zi P a tria rh u l.A lexei a v iz ita t: biserica în v ierii Dom nului,
Golgota, p iatra ungerii şi m orm întul Dom nului.
ANUL CIX — 7 - f l IULIB—SEPTEMBRIE 1991
\
CUPRINSUL
V I A Ţ A B ISE R IC E A S C A
j - T e o c t i s t , P a t r i a r h u l Bisericii O r t o d o x e R o m â n e , C o p iii, im a g in e a p r u n c u lu i
1 '!us ............................................................................................................................................ 3
V iz ita p a s to rnlă a P rea F e r ic itu lu i P ă rin te P a tria rh T e o c ti s t In T r a n s ilv a n ia
(Protos. T e o f a n S a v u ) .......................................................... 8
A le g e r e a ş i in sta la r e a În a lt P rea S fin ţitu lu i Dr. V a s ile C o stin ca a rh ie p is c o p
a l T îr g o v iş te i şi M u s c e lu lu i ( G h e o r g h e V a s i l e s e u ) . . . 20
P r e f e r e a d e c ă tr e A c a d e m ia R o m â n ă a «B ib lie i lu i Ş e rb a n (1688)» ş i a «N o u lu i
T e s ta m e n t d e la B ă lg r a d » ( A lb a -lu lia , 1648) (Diac. Ş t e f a n N o v a c ) . 43
C o n stitu ire a S o c ie tă ţii b ib lic e d in R o m â n ia (Pr. Dr. S a b in V e r z a n) . . . 46
S o c i e t a te a b ib lic ă d in R o m â n ia . P re ze n ta r e g e n e r a lă (Pr. Dr. S a b i n V e r z a n ) 49
C ea d e -a d o u a m a să ro tu n d ă a B is e r ic ilo r d in R o m â n ia (Ia şi, 21— 22 iu lie 1991) 55
A V l- a În tr u n ir e d e d ia lo g te o lo g ic b ila te r a l d in tr e B iserica O r to d o x ă R o m â n ă şi
B iseric a E v a n g h e lic ă d in G e rm a n ia (Pr. Prof. N . N e c u 1 a) . . . 58
E v e n im e n t la tip o g r a iia P a tria r h ie i ( A s i s t e n t ) ........................................................................ 63
D in a c tiv ita te a A s o c ia ţie i *F răţia O r to d o x ă R o m â n ă » (Prof. Em. P o p e s c u ) . 6)
A X X I - a I n tîln ir e in te rc o n ie s io n a lă a c ă lu g ă r iţe lo r ( M o n a h i a E u s to c h ia
C i u c a n u j ............................................................................................................................64
P a rtic ip ă ri a le d e le g a ţilo r B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e la în tr u n ir i e c u m e n ic e p e s te
h o ta re : In tîln ir e a d e lu c r u a A s o c ia ţie i in te r n a ţio n a le p e n tr u m isiu n e
in te rn ă ş l d ia c o n ie d e /' y ja lln e u k ir c h e n — A u s tr ia (Pr. Prof. N i c o la e
A c h i m e s c u ) ....................................................................................................................G7
A l V ll l - le a C o n g re s in te r n a ţio n a l d e d r e p t c a n o n ic (Pr. P ro f. Dr. N . D a r 9) . 69
A l V I I -le a C o n g re s in te r n a ţio n a l ş i in te r c o n le s io n a l al m o n a h ilo r ( M o n a h ia
F i l o te e a C o s m a ) ..............................................................................................................70
S e - ..iar in te r n a ţio n a l p e n tr u s tu d e n ţii te o lo g i d)n E u ro p a de est (S tu d e n t
V a l e n t i n B S d e s c u ) ......................................................................................................71
În tr u n ir e a S e c ţie i e u r o p e n e a C o n fe r in ţe i m o n d ia le a r e lig iilo r p e n tr u p a c e
(Pr. C onf. Dr. Al. I. S t a n ) ..........................................................................................73
D in v ia ta B ise ric ilo r O r to d o x e s u r o r i ......................................................................................... 77
C r o n i c ă .......................................................................... < ' ........................................................................80
A T I T U D IN I
t
DJa«. I o a n C a r a z a, în s e m n ă ta te a B is e r ic ilo r în p r o c e s u l p o litic a c tu a l . . 86-
P r . Dr. A s is t. G h e o r g h e I. D r ă g u l i n , V ic tim e le p u ş c ă r iilo r c o m u n is te ş i a le
r e v o lu ţie i in a te n ţia a g h io g r a fu lu i c o n t e m p o r a n .............................................. 91
»
BISERICA %
;tt*. .Vi :• •: .vr • j»U (i i tf ’

i d . :. . . - r t i . . . . . . ’ . c l i ’. v V- t f t Ji "J IV -C V > ’J Î ’S .V i. '.liR 'T l'S V : ;*»
BULETINUL O F IC IA L :A L 1P Â ÎR IA R H IE I ROMÂNE
A N U L CIX , N r. 7— 9, IULIE— SE PT E M BRIE 1991M
____B U C U R E Ş / T I __________________ ___________
P re ş e d in te : Prea Peticitul Părinte TEOCTIST. Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române.
M em bri : P. S. ROM AN IALOMIŢEANUL. Episcop-vicar al Arhiepiscopiei

Bucureştilor ; P. S. CALINIC BOTOŞANEANUL. Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei laşilo r; P. S. SERAFIM FAGARAŞANUL,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei S ib iu lu i; P. S. DAMASCHIN
SEVERINEANUL, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Cralovei.
R edacto r : Pr. DUMITRU DIMA.
COLABORATORI :
înalt Prea Sllntlfll Mltropoliţl, Prea Sllntltii Episcopi, Prolesoril Institutelor
teologice, ai Semlnarlilor teologice şl ai Şcolilor de clntăreţi bisericeşti;
Prea Cucernicii Consilieri administrativi, patriarhali şi eparhiali, protopopi,
preoţi, candldafl la titlul de doctor )n teologie ş.a.
* Vlî\Ţ5\*BI$eRKfcaSCa*
COPIII, IMAGINEA PRUNCULUI IISUS *
«7ine simplitatea şi fii nevinovat şi vei

li ca pruncii care nu cunosc păcatul pier
zător al vieţii oamenilor».
( P ă s t o r u l lui H e r ra a , se c . 111)
Prezenţa mea şi a Bisericii la această în tîln ire este o datorie sfîntă

faţă de ţelul a tît de um an, a tît de nobil şi, în acelaşi tim p, a tît de sfînt
de a poposi o clipă îm preună, gîndind la soarta tristă a copiilor, viitorul
om enirii, al oricărui popor şi al familiei.
De la început aduc m ărturie că, în această m isiune sfîntă de asistare
şi îngrijire a copiilor, preoţii din sate şi oraşe, slujitorii altarelor, şi cei
de alte credinţe şi etnii, îşi unesc sim ţăm intele lor, îşi unesc eforturile
lor îm preună cu cei care, la nivel naţional sau internaţional, prom ovează
această grijă pentru copii, care sînt floarea om enirii.
Aşa cum e fires£, aş porni de la cuvintele foarte pătrunzătoare, pline
de nădejde şi de m îngîiere, adresate de M întuitorul Iisus Hristos, într-o
îm prejurare din viaţa Sa păm întească, celor din ju ru l Său care îm pie
dicau copiii să se apropie de El : «Lăsaţi copiii să vină la M ine şi nu-i
opriţi, că a unora ca aceştia este îm părăţia lui D um nezeu» (Marcu 10, 14).
Aceste cuvinte, care au răm as ca o predoslovie scum pă a întregii noas
tre activităţi m isionare, sociale şi culturale, im plică p en tru toţi credin
cioşii, p en tru toţi iubitorii de copii — şi nu există pe lum e cineva care
să nu iubească copiii —, dim ensiuni deosebit de adînci, de însem nate,
* C u v î n t a r e r o s t i tă d e Prea Peticitul Părinte Patriarh Teoctist, î n z iu a d e

17 i u n ie 1991, la c o lo c v i u l o r g a n i z a t d e C o m it e tu l r o m â n p e n t r u U N IC E F , î n l e g ă
t u r ă c u a p l i c a r e a « C o n v e n ţi e i p e n t r u d r e p t u r i l e c o p ilu lu i. S t r a te g i i, p r i o r it ă ţi , p e r
s p e c tiv e » .
de actuale p entru a da viaţă îndatoririi ce o avem de a nu răm îne ne

păsători faţă de trebuinţele sufleteşti şi tru p eşti ale copiilor.
Taina vieţii, taina continuării acestei vieţi d in tru începuturile ei,
izvorînd din însuşi cuvîntul D um nezeu care a răsu n at cu mii de ani în
urm ă : «Naşteţi şi vă înm ulţiţi şi um pleţi p ăm întul şi-l stăpîniţi !»
(Farere 9, 1), continuă, din nefericire, să nu fie înţeleasă şi, mai cu
seam ă trăită, pînă în zilele noastre. Cu toate acestea ea, viaţa, nu-şi
pierde valoarea ei de dar divin şi continuă să fie m ereu în actualitate.
Dar, parcă niciodată nu s-a sim ţit a tîta nevoie de a p ătru n d e cu m in
tea lum inată de credinţă în înţelesul ei. Poate în nici uri m om ent din
istoria universală nu a ap ă ru t taina vieţii om ului, ca acum, în dim en
siunea ei divino-um ană : om ul — p u rtîn d chipul lui Hristos. A iubî
copiii, a-i respecta, a lupta p en tru d rep tu rile lor şi p en tru educaţia
lor ,este nu num ai o îndatorie adînc um ană, ci şi o îndatorire sfînta.
N aşterea de prunci înseam nă continuarea vieţii în ordinea firii, dar
înseam nă, mai ales, deschiderea drum ului spre viaţa de dincolo de cea
văzută, de viaţa veşnică. C redinţele religioase p u n tem ei pe dim ensiu
nea divino-um ană a vieţii care covîrşeşte pe toate celelalte. în faţa
unei noi vieţi, ne aflăm în faţa tainei vieţii, ne aflăm în faţa unei lu
crări dum nezeieşti, adică la izvorul vieţii.
Prin naşterea oricărui copil ni se descoperă o taină a vieţii, ni se
ara tă că viaţa nouă venită pe lum e nu este num ai în ordinea firească
şi num ai o urm are a întocm irilor fireşti ale vieţii din punct de vedere
legal, din punct de vedere social, ci este u n act dum nezeiesc, este o
continuă refacere a lumii. Din prim ele m om ente de închegare a vieţii,
încă în sînurile maicii, Biserica şi Biblia, C artea cărţilor, văd începu
tul unei vieţi. La rîn d u l ei, ştiin ţa din zilele noastre a dovedit că din
neînsem natul em brion adăpostit în pîntecele m am ei ia fiinţă un om,
ia fiinţă, după în v ăţătu ra noastră, chipul lui H ristos în om.
De aceea, taina vieţii noi o privim ca pe o taină sfîntă, iar grija şi
atenţia p en tru cel care vine pe lum e izvorăşte nu num ai din dragos
tea m aternă, din dragostea părintească, ci şi din slujirea lui Hristos.
A-l vedea pe H ristos în această nevinovată făp tu ră, în copilul venit pe
lume, făp tu ră plină de energie, înzestrată cu forţă nebănuită de rezis
ten ţă şi apărare pentru a străb ate viaţa chiar din prim ele m omente,
înseam nă a vedea puterea dum nezeiască în tru p a tă şi, de asem enea, în
seam nă a vedea în această nouă viaţă care apare pe păm înt întruparea
dragostei dum nezeieşti.
IAN A V I A Ţ A BISERICEASCĂ
ne- S fîntul Evanghelist Ioan, prim ul teolog al creştinătăţii, l-a definit

pe Dum nezeu ca fiind dragoste. Nim eni pînă atunci, şi nim eni de
; ei, atunci pînă astăzi, n-a p u tu t să definească în a tît de puţine cuvinte
ii în pe Dum nezeu, să definească, adică, pe Cel care dă viaţă întregii Sale
fi ;» creaţii ca rod al iubirii Lui, aşa cum a făcut-o S fîn tu l Ioan cînd a zis :
cu «Dum nezeu este dragoste» (I Ioan 4, 8). în în tru p a re a Fiului lui D um -
li-şi nezejj pe păm înt, a M întuitorului Iisus Hristos, Cel unul din Treim e,
ate. noi vedem în tru p area D um nezeirii şi de aceea, pruncul, copilul de orice
lin- stare, poartă chipul lui Dum nezeu, este rodul iubirii lui Dum nezeu, care
din este izvorul vieţii noastre. T aina vieţii o descifrăm , deci, cunoscînd că
en- Dum nezeu este izvorul vieţii, făcătorul celor ce le vedem noi, a acelei
Jbf vieţi care străbate pragul vieţii văzute şi trece de pragurile ei, trece
ţia dincolo de m orm înt.
Viaţa este, aşadar, cel mai bun şi mai preţios izvor şi dar dumne-
ar zeiesc. Copilul este dar dum nezeiesc. Este aşa de frum oasă în v ăţătu ra
ea aceasta şi a tît de însem nată p en tru Biserica noastră încît prim a g rijă a
u~ ei este ca să acorde pruncului Tainele in tră rii în creştinism , adică Bo
ta tezul, M irungerea şi îm părtăşania, adică com uniunea cu Dum nezeu, cu
sfinţii, cu noi toţi, am p u tea spune cu fam ilia um ană.
Nu este întîm plător faptul că în această străd an ie de apărare a vieţii
* copiilor, se întîlnesc şi conlucrează cele mai d iferite personalităţi pă-
s trunse de responsabilitatea tu tu ro r p entru cei ce sînt viitorul om enirii.
e Nu este întîm plător că apărarea vieţii şi a copilului constituie priori-
D taţi a tît la nivel m ondial cît şi pe plan naţional. Nu m -am gîndit să
aduc aici o contribuţie ştiinţifică, aceasta va fi adusă de alţi distinşi
participanţi cu m ultă d ăruire şi cu m ultă com petenţă în acelaşi tim p,
1 ci, am socotit că, prin glasul m eu să se audă sp rijin u l şi fapta Bisericii
străm oşeşti, a clerului şi credincioşilor noştri. Şi în această privinţă ca
în atîtea altele ne stă pilda de iubire şi de d ăru ire p en tru copii a mo-
| şilor şi străm oşilor noştri de-a lungul istoriei.
Avem un mesaj de îm plinit perm anent în viaţă, a tît acela de a fi
(
părinţi adevăraţi, cît şi acela de a fi părinţi sufleteşti adevăraţi, pentru
că viaţa aceasta are nevoie nu num ai de hrană trupească, de îngrijire
şi de sănătate, care sînt deosebit de preţioase, d ar are nevoie şi de
hran a sufletească, setea de a-L afla şi a-L avea pe Dum nezeu. Copilul
| sau tinărul are nevoie şi de educaţie m oral-religioasă tem einică şi a
f a 'e ca această fiinţă plăpîndă să devină un om al C etăţii în adevăra
tul inţeles al cuvîntului, un om care să străb ată cU gîndul, cu lucrarea
şi cu eforturile lui pragurile acestei vieţi văzute, pînă dincolo spre

transcendent, să devină şi să fie în viaţă u n p u rtă to r de valori nem u
ritoare răspîndind în ju ru l său lum ină din lum ina dum nezeiască.
Am am in tit mai înainte că ne călăuzesc in această lucrare m esa
jele înaintaşilor noştri. Găsim în paginile sfinte ale credinţei noastre,
ca şi în ale tu tu ro r credinţelor, de altfel, în v ăţătu ri de m are valoare
care arată că fiecare slujitor al Bisericii, fiecare credincios al ei, ca şi
ai celorlalte Biserici, au datoria sfîntă nu num ai de a depune eforturi,
dar şi de a m anifesta grijă să în treţin ă cuibul acesta sfînt al vieţii, să
păstreze taina vieţii ca pe o taină adevărată. Ce durere m are pentru
zilele noastre, ce în tristare la gîndul că, fără voie, cîteodată, dar, mai
dureros, cu voie de cele mai m ulte ori, m ilioane de vieţi sînt stinse
chiar în sînul părintesc ! Este un m are păcat, un păcat îngrozitor acesta,
ca şi celălalt păcat al abandonării vieţii ! în ce . stare de decădere mo
rală au p u tu t să ajungă acele nefericite m am e care îşi părăsesc odrasla,
cunoscînd că pînă şi vieţuitoarele necuvîntătoare poartă a tîta grijă şi
suferă a tît de m ult atunci cînd sînt d espărţite de puii lor. Cum a p u tu t
fiinţa um ană să ajungă în asem enea stare de abandonare a noului năs
cut sau de a-1 ucide înainte de naştere ! De aceea, este nevoie de o re
naştere interioară fundam entală, de principii m oral-religioase, de p rin
cipiile m orale de totdeauna, de chem area şi vocaţia sfîntă a m am ei de a
se învrednici să devină sălaşul noii vieţi. Este o chem are dum nezeiască
aceasta, care se înscrie şi în ordinea firească a existenţei şi a veşniciei
unui popor, de a da m ereu viaţă acestui popor, de a-1 îm prospăta cu
noi forţe şi lum ini. în planul lui D um nezeu fiecare făptură vine pe
lum e ca unicat cu o zestre proprie şi vocaţia de desăvîrşire pînă la
sfinţenie.
P rezenţa mea tălm ăceşte prezenţa în această strădanie a tît de u r
gentă şi necesară a m iilor de slujitori ai Bisericii, a m ilioanelor de cre
dincioşi care, după o perioadă de grele încercări, de dictatură şi de
ateism , a tît de ucigător, ce a desfigurat sim ţăm intele noastre cele mai
fireşti, sînt acum chem aţi la o m isiune sfîntă. N um ărul m are de copii
părăsiţi, de copii suferinzi, de copii hadicapaţi, la care se adaugă pier
derile de vieţi înainte de vrem e, întunecă im aginea şi viitorul ţării şi al
poporului nostru. Sîntem recunoscători tu tu ro r celor ce aju tă în această
operă de caritate.
Se cuvine să revenim la* drum ul sfin ţilo r noştri înaintaşi, la drum ul
de respectare şi p ăstrare a vieţii, la d rum ul slujirii acestei taine a vieţii,
v ia ţa bisericească 7
ca pe darul suprem prim it chiar din m ina lui D um nezeu. Să revenim

perm anent la acest drum ca la o îndatorire dum nezeiască, ca la o înda
torire de căpetenie a tu tu ro r celor care sînt chem aţi astăzi să călăuzească
destinele unui popor încătuşat, dispreţuit şi um ilit p atru decenii şi ju
m ătate de dictatura com unistă. T rebuie să în lătu răm piedicile din calea
revenirii la credinţă a societăţii noastre, a chem ării la H ristos a copii
lor-,şi tinerilor, a m ugurilor vieţii noastre. Să facem să nu mai existe
obstacole în calea in trării M întuitorului H ristos în şcoală, in calea edu
caţiei m oral-religioase ca mijloc de sădire în sufletele lor a valorilor
veşnice. Şi noi slujitorii D um nezeului dragostei, slujitorii vieţii şi toţi
cei stăpîniţi de asem enea convingeri să proclam ăm valoarea şi îndato
ririle fam iliei care este chem ată să dea naştere unei alte vieţi în pu
terea legilor firii şi a celor dum nezeieşti. Dum nezeti ca izvor al vieţii,
dă tărie şi putere unui popor, dă tărie şi pu tere unei fam liii să con
tinue creaţia dum nezeiască. în acest chip omul poate să devină «îm
preună lucrător cu Dum nezeu» (I Cor. 3,9). Şi astfel viaţa om ului, cu
toată zestrea sa trupească şi sufletească, este dem nă de b u n ătatea lui
Dum nezeu, dem nă de dragostea Lui, dem nă de adevărul Lui, dem nă
de frum useţea Lui.
✓*
Vă m ulţum esc p entru invitaţie şi ne exprim ăm nădejdea în sporul
activităţii Dom niilor voastre care se cere a fi îm plinită a tît de urgent
pentru creşterea, educarea şi sănătatea pruncilor, a copiilor, a tin ere
tului. în aceste clipe im plor binecuvîntarea şi aju to ru l lui Dum nezeu
cunoscînd că toţi cei de faţă aşteaptă acest lucru.
t h i 't : r
. O :y VIZITA PASTORALĂ
A'i PREA FERICITULUI-. PĂRINTE -PATRIARH TEOCTIST
v/o: XXL >;(V•;". . ÎN TRANSILVANIA
»i f.vif.n n n'a.: ; .tm*.. ■. ■■ .-.itj.
^ -.P ă m în tu l.s fîn t^ a l T ransilvaniei a.fo.st de-ş., lungul veacurilor brăz
dat, parcă, de un mai m are noian de su ferin ţă şi tu lb u rare decît cele
lalte1 provincii i*6mâneşti. Stâpînirile străin e ce şi-au întins călcîiul, ti
ranic “asupra acestui păm înt binecuvîntat, deşi creştine în m ajoritatea
lor, nu au avut pu terea creştinească necesară sau nu au .voit să acorde
rom ânilor, m ajoritari întotdeauna, un m inim um dc respect şi conside
raţie. I-ău socotit un fel de «paria», o p ă tu ră socială d e 'a nu ştiu cîta
m înă. G eniul trânsilvan, ca întreg poporul rom ân, ce-şi are izvorul, pe
de: '# parte,, în lu ciditatea latină, iar,..pe.de altă p arte în m istica orien
tală profuţid contem plativă, a izbutit, însă, să răzbată falnic prin ceaţa
istoriei şi «să-şi vadă visul cu ochii» M şrea U nire din decem brie 1918.
R ezistenţa rom ânilor transilvăneni se datorează, prift voia lui
Dum nezeu, m ai ales-leg ătu rilo r ce: le-au a v u t cu fraţii de peste m unţi.
Aicit.,;r) ; y a la h ia şi Moldova, îşi găseau oază de p rim ire în vrem uri de
prea. grea bejenie. De aici aşteptau lu m in a cărţii în slova rom â
nească ; aici le erau hirotoniţi vlădicii şi preoţii. Deşi despărţiţi politi
ceşte, erau cu toţii uniţi creştineşte în S fînta Biserică Ortodoxă, aceeaşi
în..toate. provinciile rorţiâneşti, şi de aici le yenea p u te re a .d e rezistenţă
şi, dorinţa de a fi în toate «una>>.
'P r in m ila lui D um nezeu,' *<pohta ce-arri p'ohtit-o», după cuvîritul
m arelui Voievod, s-a îm plinit p e n tru vecie în 1918. - -
; •'•.■■•■Totuşi, liniştea n u &-a in sta u ra t deplin p e tărjm ul transilvan nici
pînă astăzi. «Vechii dem oni se trezesc», z ic e . un proverb franţuzesc.
D uşm anii m ai vechi sau mai noi ai rieamufiii rom ânesc îşi arată din
nou colţii ; de unde necesitatea strîngerii rîn d u rilo r în toate dom eniile
de activitate, dar mai ales în cel al vieţii spirituale, a x a t pe credinţă
creştină ortodoxă.
In acest context al urgenţei în tă ririi stru c tu rii sufleteşti a rom â
nilor în general, dar m ai ales a rom ânilor ardeleni, se înscrie şi cea
de-a p a tra vizită pastorală în T ransilvania, după decem brie 1989, a Prea
F ericitului P ărin te Teoctist, P a tria rh u l Bisericii O rtodoxe Române.
M om entul cheie al acestei vizite, desfăşurată în zilele de 1— 3
iunie, l-a constituit sfinţirea noii biserici din Valea Largă, judeţul
M ureş. S ituată în Cîm pia Turzii, nu departe de locul unde cădea m u-
ceniceşte acum cîteva veacuri capul lui M ihai Viteazul, localitatea Valea
Largă este supusă astăzi unor aprige presiuni prozelitiste din partea
«m artorilor lui Iehova». P en tru a m enţine o prezenţă ortodoxă in acest
colţ de ţară, P ărintele Ţ abra D um itru, îm preună cu o m înă de credin
cioşi au construit o adevărată catedrală. J e rtfa acestor rom âni v red
nici, conduşi, în dorul lor p en tru a avea o nouă biserică ortodoxă, de
curajul m ucenicesc al P ărin telu i D um itru, şi-a prim it de D um inica T u
tu ro r Sfinţilor răsplata cuvenită prin tîrn o sirea oficiată de P rea Fe-
ricitul P ărin te P a tria rh Teoctist şi de P.S. A ndrei de Alba Iulia, epis

copul locului.
Peripeţiile prin care a tre c u t de-a lungul anilor ridicarea noului
lăcaş de închinare — model de arh itectu ră şi pictu ră bizantină în care
cu adevărat exclam i taboric : «Bine este nouă a fi aici» — au fost re
latate în poezie de vrednicul bărb at ardelean P ărin tele D um itru.
După rostirea de către P.S. Episcop A ndrei a unui înflăcărat în
dem n în tru apărarea drep tei credinţe, Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist, a oferit m ulţim ii credincioşilor un adînc cuvînt de în v ăţătu ră
şi sfat părintesc în tru în tă rirea lor în fidelitatea faţă de Biserica O rto
doxă, spunînd •
«înainte de toate se cuvine să dăm slavă B u nului D um nezeu pen
tru că am p u tu t să ajungem aici, in această m inunată zi a Dom nului,
S jin ta Duminică, atît eu, de la Bucureşti, la invitaţia P.S. Episcop A n
drei al Alba Iuliei cit şi dum neavoastră, care aţi v e n it din îm prejurim i,
cu preoţii în frunte, precum şi studenţii, care au cîntat atît de frum os
astăzi la dum nezeiasca Liturghie, ca şi toţi cei care, cu gîndul şi inim a
curată, şi-au îndreptat paşii spre acest Tabor al rom ânilor, al Legii lor,
al credinţei lor şi al m ăririi lor. Pentru că rom ânii n-au avut niciodată
altă mărire decît aceea de a se şti pe păm întul părinţilor lor şi de a se
închina D om nului şi M întuitorului nostru Iisus Hristos, unul din Trei
me, slăvit îm preună cu Tatăl şi cu D uhul S fîn t. Aceasta a. fost în to t
deauna mărirea, a fost lauda înaintaşilor noştri, a străm oşilor noştri, a
bunicilor noştri, iar ei, la rîndul lor, au fost coroana Bisericii. Aşa cum
florile ne încîntă ochiul şi ne încălzesc sim ţirea, to t astfel credincioşii
români din aceste ţin u tu ri rom âneşti, ca. şi cei d in celelalte ţin u tu ri
româneşti, de peste m u n ţi au constituit coroana Bisericii noastre stră
m oşeşti încă de la S fîn tu l Apostol A ndrei, de la sfin ţii episcopi de la
Tom is-Constanţa de astăzi — de la S f. Ierarh Ghelasie de la m înăsti
rea Rîm eţ, de la m itropoliţii m artiri Iorest şi Sava Brancovici şi pînă în
zilele noastre.
Străm oşii noştri au găsit, iubiţii mei, m îngîiere, curaj şi îm bărbă
tare doar în Biserică, doar in credinţă, in credinţa şi în inim a lor curată,
din care au odrăslit atît de m inunatele, străvechile biserici de lem n şi
de zid din ţara noastră. Unele dintre acestea, foarte im portante, înălţate
din adinei vrem uri de rom ânii ortodocşi sînt cele de zid din Strei, Den-
suş, Sîntăm aria-Orlea, jud. Hunedoara, biserica m înăstirii R îm eţ şi cele
din alte părţi ale Transilvaniei, la care se adaugă biserica Bogdana din
Rădăuţi, S f. Nicolae Domnesc de la Curtea de A rgeş etc. Cu asemenea
ctitorii înaintaşii noştri au fost, pentru Biserică, o adevărată coroană
de aur. 'A şa, în form ă de coroană, este, de altfel, şi harta ţării noastre.
Este rotundă, sertiănînd cu o bobiţă de prescură frum oasă, ca acelea
aduse de dum neavoastră astăzi la dum nezeiasca Liturghie. Din ele şi

din vin u l de struguri ne-am îm părtăşit din sfîn tu l potir şi am adus
m ulţum ire preabunului D um nezeu, căruia ne-am rugat să vă dea p u
tere şi linişte, să Vă întărească forţele şi m inunatele dum neavoastră
m iini ca să pregătiţi mai departe hrana cea de toate zilele, precum şi
hrana cea m întuitoare, hrana cea tăm ăduitoare, doctoria nem uririi, cum
num eau Sinţii Părinţi, S finta îm părtăşanie.
Să m u lţu m im lui D um nezeu, neîncetat, pentru toate ! Cea mai
frum oasă şi mai plină de inţeles rugăciune pe care o p u tem adresa lui
D um nezeu, sfinţilor Săi şi Maicii D om nului este rugăciunea de m u lţu
mire. A stăzi, îm preună, am m u lţu m it lui D um nezeu, pentru că Sfinta
Liturghie la care participarea dum neavoastră a fost atît de pilduitoare,
este marea noastră rugăciune de m u lţu m ire către D um nezeu. Iată, noi
am slujit astăzi îm preună cu dum neavoastră, şi cu copilaşii care ne-an
înconjurat cu flori şi cu gingăşie, ca nişte îngeri.
A m înconjurat îm preună biserica, am cîntat. şi ne-am rugat îm
preună. De aceea, aşa cum am spus la început, m ulţum esc lui D um ne
zeu că m -a ajutat să fiu astăzi aici, să văd cu adevărat o adunare m ă
reaţă, în înţelesul sfîn t al acestui cuvînt, nu num ai ca num ăr de cre
dincioşi, ci şi ca tărie duhovnicească, o adunare cu totul diferită de
cele organizate pe stadioane, lipsite de înţelesul haric, cum sint cele
zise de evanghelizare. Cît de frum os este cu vîn tu l acesta, dar cît de trist
sună el în auzul nostru de români, ştiind că noi am fost evanghelizaţi
de S fîn tu l Apostol Andrei. A devăratul nostru stadion, iubiţii mei, este
această sfîntă biserică şi toate sfintele noastre altare, toate acele bise
ricuţe m odeste din lem n sau de zid în care s-au închinat secole de-a
rindul străm oşii noştri. Această adunare a noastră este dreptm ăritoare,
este o părtăşie a tuturor, o com uniune a noastră în D uhul S fîn t. Astăzi,
şi ori de cîte ori ne adunăm la sfînta biserică şi participăm la Sfînta
Liturghie ne aflăm în lum ina şi căldura D uhului S fîn t. Deasupra ca
petelor noastre pluteşte în chip tainic, ca la Cincizecime puterea D u
hului S fin t. Ii sim ţim căldura în inim ile şi în sufletele noastre, aşa cum
s au sim ţit-o S fin ţii Apostoli în acea sfîntă z i a Cincizecimii.
Biserica noastră ortodoxă are o învăţătură adîncă şi bogată în în
făţişările e i : în cîntare, în artă, în pictură, in sculptură etc. Hrăniţi
cu asemenea frum useţi, credincioşii Bisericii noastre învaţă şi pot să
înţeleagă mai trainic învăţătura de credinţă ortodoxă, păstrînd cu sfin
ţenie cuvintul Sfin ţilo r A p o s to li: *nim eni nu poate pune altă tem elie
decit cea pusă, care este Iisus H ristos» (I Cor. 3, 11). Pe păm intul nos
tru românesc această tem elie a pus-o M întuitorul Iisus Hristos, prin
predica S fîn tid u i Apostol A ndrei, cel d intîi chemat. A u pus-o, apoi, u r
*a n ă v ia t a bisericeasc a 11
'le şi maşii S fîn tu lu i Apostol A ndrei, episcopii sfin ţi ai Tom isului şi ai altor
adus cetăţi din Scythia Mică, Dobrogea de astăzi, au pus-o cuvioşii părinţi
pu- între care Dionisie cel Sm erit, Ioan Cassian şi alţii, au pus-o apoi, ce
astră ’ tele de sfinţi şi m ărturisitorii din istorie şi cei din zilele noastre, cei
m şi m ulţi slujitori şi credincioşi m orţi în chinurile închisorilor com uniste,
cum . cei ce au apărat integritatea brazdei rom âneşti şi eroii m artiri căzuţi
in-revoluţia din decem brie 1989. Aceştia toţi au aşezat m ereu, la tem e
mai lia pusă de Hristos, cărămidă peste cărămidă, asem enea acestei noi bi
i lui serici, la învăţătura noastră de credinţă, la viaţa noastră duhovnicească
iIţu- şi românească. O asemenea tem elie are Biserica noastră strămoşească
inta tem elia pe care s-au înălţat tim p de două m ii de ani frum useţile vred
are, niciilor fiilor ei. Se ştie că nim eni dintre vecinii noştri nu are tem elia
noi credinţei şi a organizării bisericeşti cum o are Biserica Ortodoxă Ro
>-au mână, pe care ea a îm părtăşit-o în duhul Sfin tei Evanghelii cu cele
lalte Biserici ortodoxe şi creştine din lume.
im - Astăzi, dum inică, de ziua sfinţirii noii biserici, înţelesul acesta al
ne- credinţei noastre, al com uninii noastre, este m u lt m ai larg, m u lt mai
nă- bogat şi îl sim ţim m ai puternic. caToricînd, pentru că sfinţirea bisericii
re- înseam nă, aşa cum aţi auzit din m inunatele rugăciuni şi cîntări, pogo-
de rirea D uhului S fîn t, pogorîrea lui D um nezeu cel în Treim e închinat, a
ele sfinţilor lui D um nezeu in acest nou lăcaş. Astăzi, cînd am săvîrşit sfin
■ist ţirea acestei biserici, Ortodoxia cinsteşte pe toţi sfinţii, cunoscuţi sau
aţi neştiuţi, cei din V echiul T estam ent şi cei din N oul Testam ent. Purtînd
tte trup ca fiecare dintre noi pe acest păm înt, printr-o vieţure duhovni
te cească deosebită, prin credinţă şi iubire ei şi-au ridicat, însă, prin harul
i-a D uhului S fîn t, ochiul sufletu lu i spre D um nezeu, hu nesocotit această
re. viaţă, au luptat contra păcatului şi au dobîndit astfel pe cea veşnică.
zi, Este şi aceasta o mare învăţătură pentru noi. D um inica aceasta urmează
tta dum inicii Rusaliilor, iar sfinţii sînt rod al D uhului S fîn t. Oare, ne dăm
■a- seama îndeajuns că fiecare dintre noi sîntem chem aţi să fim sfinţi, că
u- fiecare dintre noi purtăm chipul lui Hristos, că fiecare dintre noi tre
m buie să fim vase ale D uhului S fîn t, prin credinţă, fapte bune, prin
S fînta îm părtăşanie şi prin 'celelalte Taine ale Bisericii. Cînd sărbăto
i- rim pe toţi sfin ţii trebuie, aşadar, să adincim înţelesul chem ării noas
"ţi tre creştine, a sporirii în credinţă, în virtu te, prin paza curăţeniei inim ii,
tă prin fapte bune. De altfel, pe prim ii creştini, S fîn tu l Apostol Pavel, in
i- epistolele sale, ii mingiia zicîndu-le «aleşi ai lui D um nezeu, sfin ţi şi
ic prea iubiţi» (Col. 3, 12), cuprinzînd în aceste cu vinte credinţa, dragos
tea şi viaţa lor curată. într-una din scrierile din cel de-al doilea secol,
n adresată lui Diognet, găsim un foarte frum os cu vîn t despre creştini :
«Ei sînt în lum e, afirm ă autorul acestei cărţi, ceea ce este su fletu l pen-
r-* n . p i >5,1). Fără su flet trupul nu m ai are viaţă, fără credinţă in

D tcm iezeu su fletu l rămine m ort. Prin vieţuirea lor creştinii sint pilde
pentru lum e. Dragostea şi binefacerile lor aduc celorlalţi oameni şi
ium ii lum ina lui D um nezeu. Ş i noi p u tem să ne învrednicim de acest
dar dacă ne silim să îm plinim voia lui D um nezeu şi să ne păzim a ne
face unelte ale păcatului.
Străm oşii noştri, reven im la ei m ereu după cum ved eţi,' căci noi
nu p u tem face u n pas, nu p u tem înfiripa u n gind fără să ne am intim
de ei, ţineau datinile şi credinţa ca nişte sfin ţi ai lui D um nezeu. Cînd
gindul şi imaginaţia pătrunde în tărîm ul vieţuirii lor — aşa cum i-au
cîntat Coşbuc şi Em inescu şi atiţia alţii, îi găsim învăluiţi in lum ină
pe vatra noastră strămoşească. întocm irea gospodăriei, a locuinţei de
unde nu lipsea icoana din colţul dinspre răsărit, vatra pentru pregătirea
plinii sfinte, care ne-a hrănit şi ne-a crescut pe noi în ju ru l m esei ro
tunde, sfînta masă a fam iliei, începută şi term inată cu rugăciunea de
m ulţum ire. Im agini, mişcări, sem ne şi înţelesuri sfinte. D repţii şi în
ţelepţii noştri bunici şi părinţi au crezut şi m ai ales au trăit în sfin ţe
nia Bisericii. înţelesul cel mai frum os, cel mai deplin şi cel m ai trai
nic al acesteia, ei l-au descoperit şi tot ei i-au dat num ele de «lege
românească». Sîrguindu-ne să le urm ăm pilda, noi facem parte din
ceata lor. C om uniunea cu ei, cu sfinţii şi între noi, o în fă p tu im num ai
în Biserică, atît ca învăţătură, cît şi ca loc, ca spaţiu văzut sfin ţit pen
tru cei din m orm înt.
La m înăstirea Voroneţ, de exem plu, pe partea din afară a ziduri
lor, sînt zugrăvite, cu talentul dăruit de D uhul S fîn t acelor zugravi,
cetele sfinţilor. S în t atît de m ulţi, num ărul este atît de mare, încît se
văd num ai feţele celor din prim ele rînduri, iar ceilalţi, m ii şi poate m i
lioane, de la M întuitorul Hristos încoace, n u li se mai văd feţele decît
cu ochii m inţii, cu ochii credinţei. Şirurile aureolelor fiecăruia, bine
conturate, adeveresc existenţa persoanelor pînă la infinit. Ei reprezintă
sfinţii de la început, sfinţii Bisericii pe care noi ii prăznuim în această
dum inică şi pe care trebuie să-i im ităm în credinţă şi în fapte, să le
urm ăm credinţa, pilda vieţii lor, cum ne învaţă S fîn tu l Apostol Pavel
IEvrei 13,7). Unii dintre aceşti sfin ţi sînt înaintaşi ai noştri, sînt din
neam ul nostru, şi-au dat viaţa pentru credinţă, de-a lungul secolelor şi
pe păm întul scum p al Ardealului. O parte dintre ei, au fost trecuţi în
calendarele noastre, iar cei m ai m u lţi odihnesc în cim itirele de pe în
tregul cuprins românesc. Vor fi cinstite ca şi m orm intele voievozilor
români, al lui Ş tefa n cel Mare, al lui C onstantin Brâncoveanu, al lui Mi-
hai V iteazul şi atîtea şi atitea alte m orm inte ale eroilor şi m artirilor
neam ului nostru.
OAU/V4 V I A Ţ A BISERICEASCA 13
tnfă in S în te m neam de sfinţi, am putea să spunem astăzi cu sm erenie în

t pilde faţa lui D um nezeu şi în faţa acestei biserici. S în te m neam de m ă rtu
neni şi risitori pentru credinţa strămoşească, pentru datinile rom âneşti, pentru
t acest adevărul românesc, pentru dreptatea românească, pentru brazda rom â
i a ne nească. In tr-u n fel sau altul şi părinţii şi bunicii noştri au fost sfinţi,
căci ei au m ărturisit pe Hristos, au păstrat întotdeauna candela aprinsă
ci noi a credinţei în căm inul românesc, au îndeplinit rînduielile şi datinile
ţin tim noastre-'-cêştineşti la toate soroacele de pom enire şi de cinstire a celor
Cînd ce au trecut- -pragul vieţii păm înteşti în nădejdea învierii. De aceea am
i i-au ~-utea, fără să greşim, să-i asociem pe toţi aceşti străm oşi ai noştri, ală-
tmină n.~i de tinerii şi vîrstnicii care, în decem brie 1989 şi-au dat viaţa, s-au
ei de jertfit pentru libertate şi p entru adevăr. Lor trebuie să le păstrăm , de
’u irea asemenea, o mare cinste, o mare recunoştinţă în inim ile noastre, din
i ro- veci pînă in veci.
ds Ne învaţă m ulte lu cru ri. sfinţirea bisericii. Această biserică poartă,
i în- in cărămizile ei, în fierul ei, in culorile şi în pictura ei, frum useţea eno
inţe- riaşilor, frum useţea dum neavoastră, a celor care a ţi contribuit la această
trai- m inune de pe Cîmpia Turzii, din Valea Largă. Biserica şi locul sfinţite
lege astăzi, cu odoarele şi înfăţişarea vrednică de m ăreţia dumnezeiască, se
din .naltă spre ceruri ca o jertfă hineplăcută lui D um nezeu, ca o rugăciune
imai liturgică din care nu vor lipsi num ele celor ce au gindit-o, au ajutat-o şi
xn- au ostenit la construirea ei. Iată ce lucrare m inunată aţi realizat dum -
nevoastră, iubiţi credincioşi, călăuziţi de păstorul dum neavoastră du h o v
uri- nicesc, părintele D um itru, un preot vrednic, un om cu su fletu l mare, cu
avi, rîvnă şi curaj mare. Fiecare linie arhitectonică, fiecare culoare, fiecare
: se strălucire a cupolelor acestei biserici vor vesti vrednicia preotului şi
mi- vrednicia credincioşilor ortodocşi din această parohie. Zidirea ei răm îne
ecit o pildă p entru toţi creştinii şi slujitorii ortodocşi din ţara noastră. Din
ine fericire, avem m ulte biserici ca acestea în ţară, deşi am străbătut în
ată tunericul ateist şi totalitar m ai m u lt de 40 de ani. Cei care au avut
stă credinţă puternică în D um nezeu, cei care nu s-au abătut de la Legea
le lui D um nezeu, au în fru n ta t toate piedicile şi au fo st în stare să în făp
vel tuiască lucrări trainice.
lin A m trăit cu toţii astăzi o bucurie sfîntă şi am sim ţit adevărul că
* sub streaşina Bisericii sîntem ocrotiţi. Tulburările, grijile, necazurile
în care se abat nu num ai asupra fam iliilor dum neavoastră, ci şi asupra
n- fam iliei noastre rom âneşti, asupra fam iliei Bisericii noastre, a credin
or
ţei noastre, se tăm ăduiesc tot prin rugăciune, tot prin Biserică, tot prin
i- credinţă puternică.
or
Este foarte dureros să constatăm cum unitatea noastră de credinţă
ortodoxă. Legea noastră românesacă, de origine apostolică şi răsări
14 B I S E R I CA O R T O D O X A R O M A N Ă
teană, predicată de un apostol al D om nului, S fin tu l A ndrei, este pusă

uneori în discuţie, răstălmăcită şi pusă la îndoială. Este foarte trist,
de asem eni, să aflăm că unii creştini ortodocşi se duc pe stadioane şi
pleacă urechea la strigătele de evanghelizare ale unor predicatori v e
niţi de peste mări şi ţări să facă prozelitism . Ceea ce avem noi ca în
văţătură şi viaţă creştină, ceea ce ne-au lăsat străm oşii noştri, ceea ce
sfînta noastră Lege românească ne învaţă, ne călăuzeşte şi ne luminează,
nu ne poate oferi nici o altă învăţătură, p en tru că Ortodoxia, credinţa
noastră, este legată de păm întul românesc, ea se îm pleteşte cu lim ba, cu
cultura, cu trecutul nostru şi ea ne chezăşuieşte m întuirea.
Biserica noastră strămoşească are un bogat tezaur de învăţătură
din care, ca o mam ă bună, iubitoare dă fiilo r ei hrana sufletească treb u i
toare. Această Biserică a fost num ită de M ihai Em înescu — luceafărul
poeziei rom âneşti — drept mam a duhovnicească a poporului român. Ce
cuvinte frum oase ! N um ai atît de ar fi scris acest mare poet rom ân des
pre Biserica noastră şi era de-ajuns să-i pu rtă m o vie recunoştinţă. B ise
rica ortodoxă este m am a duhovnicească a poporului român ! Ce frum oasă
imagine ! O m am ă bună, o mam ă care a în drum at şi care îndrum ă, care
se dăruieşte şi se jertfeşte pentru fiii ei şi deseori îm preună cu ei, de-a
lungul istoriei. Aşa a fost. aşa este şi aşa va fi pururea Biserica noastră
căci aceasta este m enirea ei sfîntă.
Să avem , iubiţii mei, tăria sufletească de a urm a pilda sfinţilor pe
care-i pom enim astăzi, a tuturor sfinţilor din calendarul nostru, din
neam ul nostru. Să plecăm astăzi, de aici, cu pace în suflet, cu hotărî-
rea de a păstra unitatea de credinţă şi să avem curajul trebuitor să o
dăruim şi altora. Să ne ajute Bunul D um nezeu tuturor, căci fără a ju
torul Lui nu putem face nimic. D um nezeu, prin S fin tele Taine ale B i
sericii noastre, face din fiecare din noi o cărămidă vie la trăinicia cre
dinţei, aşa cum sîn t cărămizile de la construcţia acestui sfîn t lăcaş. Rog
pe M întuitorul Iisus Hristos şi pe toţi sfin ţii ca toţi cei ce vor intra şi
se vor ruga în acest nou sfîn t lăcaş să prim ească m îngîiere, întărire în
credinţă, înm ulţirea dragostei, iertarea păcatelor şi m întuire.
Iubiţii mei, în faţa noastră noua biserică străluceşte ca o mireasă
nu num ai în razele soarelui ci şi în razele lum inii celei neînserate a
D uhului S fîn t. Cînd veţi avea nevoie de lum ină pentru su flet să des
chideţi uşa sfîn tu lu i lăcaş spre a o prim i. Cînd zbucium ul acestei vieţi
vă va năpădi să păşiţi treptele bisericii de unde v e ţi prim i linişte şi pace.
Cînd veţi fi cuprinşi de supărări, îndoieli sau de neiubirea sem enului,
tot la acest sfîn t altar să vă îndreptaşi paşii ca să dobîndiţi tărie,
curaj şi iubire, maica tuturor virtuţilor creştineşti. Dar m ai cu seamă
cînd veţi fi cuprinşi de dorul de a vorbi cu D um nezeu, adică să vă
*ÂNA V I A Ţ A BISERICEASCA 15
pusă rugaţi, tot la biserică, lăcaşul slavei dum nezeieşti, să veniţi, ca îm -

trist, ; preună cu preotul şi cu obştea dreptm ăritorilor creştini, a ortodocşilor,
ne şi J să vă uniţi cugetele şi glasurile spre mărirea Prea S fin te i Treim i, ase
i ve- menea îngerilor. Să răspundeţi la chemarea clopotelor ca şi astăzi. Să
i în- nu se întîm ple ca in dum inici şi sărbători biserica să răm ină goală, lip
■a ce sită de dragostea şi prezenţa fiilor ei. N e-aţi bucurat astăzi că aţi ven it
eazd, cu copilaşii şi tinerii, nădejdea de azi şi de m iine a Bisericii noastre
linţa străm oşeşti. Prin aceasta aţi dat strălucire credinţei şi vieţuirii noastre
a, cu creştine ortodoxe. Prin unitate în rugăciune şi prin îm părtăşirea cu S fin
tele Taine, prin iubire şi fapte bune ne apropiem de D um nezeu şi de toţi
tură sfinţii cinstiţi în această dum inică. Pe ei să-i rugăm cu căldură să
bui- mijlocească pentru iertarea păcatelor noastre şi p entru m întuirea su
ărul fletelor noastre. Am in».
. Ce
C uvintele în văţăturii rostite de înalţii ierarhi, cîntul bizantin şi
des-
cel patriotic executat cu m ultă îndem înare de elevi ai Sem inarului teo
i se- logic din Cluj-N apoca au înveşm întat ziua de 2 iunie 1991, în haină
xisă de praznic rom ânesc şi aureolă de hram creştinesc.
:are Un alt m om ent im portant al vizitei P rea F ericitului P ărin te P a
le-a triarh Teoctist în eparhia Alba luliei l-a constituit, în aceeaşi zi, fes
stră tivitatea punerii pietrei de tem elie şi a crucii pe locul unde urm ează
să înceapă lucrările p en tru construirea unei noi biserici în oraşul
Luduş, jud. M ureş, festivitate la care a participat un m are num ăr de
pe credincioşi.
din Şi cu această ocazie, rem arcînd cu bucurie entuziasm ul şi rîvna
rr î - locuitorilor Luduşului p en tru zidirea unui nou sfîn t locaş ortodox,
i o după săvîrşirea sfintei slujbe, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a rostit un bogat cuvînt de în v ăţătu ră şi îndem n, spunînd :
ju-
Bi- «Trăim o clipă unică din viaţa noastră, căci unică este şi clipa
repunerii pietrei de tem elie la o nouă biserică, după cum unică este şi
09 clipa de liturghisire în viaţa Bisericii noastre, aşa cum unică este şi
Şi întruparea, jertfa şi învierea M întuitorului Iisus Hristos.
in
Prea S fin ţitu l Episcop A ndrei al Alba luliei, in rivna sa, precum,
şi părinţii slujitori, aşază una după alta aceste porţi ale Raiului, care
să sînt sfintele noastre biserici şi de care, cum ştiţi cu toţii, am dus mare
a
lipsă în tim pul dictaturii, al întunericului. Făclie după făclie din lu
•s-
mina D uhului S fîn t se aprinde acum, cu fiecare nouă biserică care se
■U
construieşte, cu fiecare nou altar care se întem eiază.
1e .
â, A stăzi am sfin ţit noua biserică din comuna Valea Largă, unde
e, slujeşte un preot de o vrednicie pilduitoare, care, de-a lungul decenii
lă lor, şi-a atras dragostea, preţuirea şi admiraţia credincioşilor săi. La
n invitaţia enoriaşilor, ne-am deplasat în această parohie, îm preună cu
16 B1SF.RICA O R T O D O X A R O M A N A
Prea S fin ţitu l Episcop A ndrei, şi ne-am bucurat să vedem o biserică

foarte frum oasă, o adevărată catedrală, pe care am sfinţit-o.
O biserică, iubiţii mei, nu este num ai u n loc de adunare a celor ce
cred şi m ărturisesc şi se îm părtăşesc din S fin tele Taine, ci adunarea
aceasta dobindeşte dim ensiuni, dincolo de loc şi de tim p, pentru că ea
se face în num ele Prea S fin tei Treim i şi sub călăuza D uhului S fîn t.
Este o adunare dreptm ăritoare, cum spunem noi, deoarece ea îl are pe
însuşi M întuitorul Iisus Hristos în m ijlocul ei, ca învăţător. Călăuzitor
şi S finţitor. A vîn d u -l pe El în aceste trei slujiri şi păstrînd neştirbită
învăţătura Sa, dată Sfin ţilo r Apostoli şi apoi Sfin ţilo r Părinţi, noi sîn
tem dreptm ăritori, adică păstrăm cu dragoste şi sm erenie tezaurul m în-
tuitor al Ortodoxiei. Biserica văzută, aceasta a cărei tem elie o punem
acum, ca şi Biserica cea nevăzută a sfin ţilo r şi drepţilor, păstrătoare a
S fintelor Taine, se întem eiază pe jertfa, învierea şi înălţarea la ceruri
a M întuitorului nostru Hristos, care a întem eiat-o pe păm înt, în is
torie, prin trim iterea D uhului S fîn t la Rusalii peste S fin ţii Săi A pos
toli. Aici pe păm înt ea este şi locul de m întuire a păcătoşilor, pentru
că Fiul lui D um nezeu S -a întrupat. Pe aceasta Iisus o num eşte «Bise
rica M ea» (M atei 16, 18), pe care continuă să o zidească în lum e şi în
sufletele noastre. ~
Intr-adevăr, acum , în această prim ă dum inică după Rusalii, cum
aţi auzit la slujba de astăzi, pom enim pe toţi sfinţii, cei cunoscuţi şi
cei necu n o scu ţi; pom enim şi pe sfin ţii d in neam ul nostru, p entru că
şi noi rom ânii avem în calendar sfin ţi din neam ul nostru şi ne vom
învrednici a înscrie în calendar num ele şi al altora, cunoscuţi, dar ştim
că cei mai m u lţi răm în pentru noi necunoscuţi. Căci num ai singur
D um nezeu ştie num ele celor din neam ul nostru care şi-au dat viaţa
pentru dreapta credinţă. In ceata lor se num ără şi toţi m ărturisitorii
şi toţi m artirii care au suferit pentru păstrarea unităţii de credinţă şi
de neam în Transilvania anilor de asuprire şi obidă. Ş i de aceştia is
toria ne-a făcut parte din belşug ! Cete de sfinţi m ărturisitori au lu p
tat pe aceste ţin u tu ri îm potriva înstrăinării de la făgaşul legii rom â
neşti. Cete de m onahi, preoţi şi credincioşi şi-au dat viaţa după n e
fericitul an 1700, şi după aceea, pentru credinţă. Lor li s-au adăugat
toţi acei curajoşi care au m ărturisit dreapta credinţă şi au înfru n ta t
pentru aceasta închisorile com uniste sau au fost luaţi în robie şi şi-au
lăsat trupurile departe de glia strămoşească, ca arvună a învierii celei
de obşte şi a vredniciei neam ului nostru. Toţi au fo st chinuiţi şi au m u rit
ca nişte adevăraţi m artiri. Toţi sint în inim ile şi recunoştinţa noastră, a
Bisericii şi a creştinătăţii ortodoxe rom âneşti. Pe ei îi cinstim prin
aceste sfin te altare, în acest nou spaţiu sfîn t, înscris astăzi în veşnicie.
mană V I A Ţ A BISERICEASCA 17
tertcă prin stropirea cu apă sfinţită, prin turnarea u n tu lu i de lem n sfin ţit şi
prin aşezarea S fin te i Cruci. în acest loc la dum nezeiasca Liturghie se
lor ce va arăta D um nezeu, aici se va auzi glasul M întuitorului Iisus Hristos,
narea aici se vor săvîrşi m inuni, vindecări, şi se vor auzi chem ări la credinţă
m ea şi pocăinţă. Căci unde este locul jertfe i şi al învierii, acolo este Biserica,
Sfînt. acolo este locul sfinţeniei noastre. A ici invăţăm că n u ne p u tem izbăvi
■e pe de diavol, de cel rău, nu p u te m scăpa de cursele lui, care sînt nenum ă
tzitor rate, fără credinţa în D um nezeu, fără ajutorul S fin telo r Taine şi a
rbită faptelor bune, fără Biserică, fără Eclezia noastră strămoşească, fără
Sin— Biserica cea vie, care sîn tem noi toţi, îm preună ■ — ierarhi, preoţi şi
m în- credincioşi —, adunaţi ca astăzi în rugăciune şi com uniune. îm preună
tnem form ăm trupul cel v iu al Bisericii. «zidiţi fiin d pe tem elia apostolilor
re a şi a proorocilor, piatra cea din capul u nghiului fiin d însuşi Iisus
truri H ristos» (Efes. 2,20). Cît de bine înţelegem acum imaginea de zidire
is- folosită de S fîn tu l Apostol Pavel, cînd ne-am rugat lui D um nezeu să
pos- ajute ziditorilor acestui sfîn t lă c a ş! M ăiestria zidirii este foarte în
ntru sem nată. Marii m eşteri ai m înăştirilor voievodale au făcut ca ele să
lise- dăinuie pînă în zilele noastre. Tot astfel se cuvine să dăinuie în noi
ti în şi dreapta credinţă sădită în noi de părinţii şi înaintaşii noştri. Tre
buie să fim «zidire bine alcătuită spre a ajunge lăcaş sfîn t în D om nul»
cum (Efes. 2,21).
şi Să fim încredinţaţi că sfinţii pom eniţi astăzi sînt prezenţi aici,
că îm preună cu noi, îm bărbătîndu-ne cu rugăciunile şi ajutorul lor în faţa
:om Prea S fin te i Treim i. S în t printre dum neavoastră m u lţi credincioşi şi
tim credincioase care se roagă şi postesc, păstrează curăţia inim ii, săvîrşesc
gur fapte bune, se iubesc unii pe alţii şi iubesc chiar şi pe vrăjm aşii lor.
iaţa Cu astfel de virtuţi, ei se spovedesc şi se îm părtăşesc. Tind spre starea
lorii de sfinţenie. D um nezeu ştie că în aceste blocuri, în oraşe ca şi la sate,
vieţuiesc m u lţi creştini cu aleasă viaţă duhovnicească pe care noi nu-i
Şi
is- ştim , dar D um nezeu îi ştie şi pentru aceştia D um nezeu ţine lum ea in
\up- echilibru, p entru rugăciunile lor El ne ocroteşte şi ne păzeşte.
|nă- Asem enea creştini au existat şi în trecut, există şi în zilele noastre
ne- şi vor fi totdeauna, p entru că D uhul S fîn t lucrează în Biserică. El co
Wt boară de la Părintele lum inilor şi merge într-o direcţie pe care noi nu
Uat o bănuim decît prin credinţă. El pătrunde în sufletele oam enilor şi din
-au păgîni face credincioşi şi m artiri, din pescari apostoli, din prigonitori
ilei propovăduitori ai Evangheliei. De aceea, noi toţi, adică Biserica cea
trit văzută, tin d em neîncetat spre Biserica cea cerească, spre Ierusalim ul
l.a cel de sus. în faţa sfîn tu lu i altar, a jertfelnicului şi la S fîn ta Liturghie
rin noi trăim bucuria cerească, aceea de care se bucură sfinţii. în acest fel
se. ne încredinţăm că fără jertfă nu există iertare şi înviere, fără suferinţă
B. O. R. — 2 '
şi pocăinţă nu este nici împăcarea cu D um nezeu, fără credinţa noastră,

fără pilda faptelor bune, a iubirii dintre noi, m ai ales, nu se poate
imagina viaţă creştină, viaţă duhovnicească.
Mă bucur foarte m u lt că D um nezeu, în încercările prin care tre
cem cu toţii astăzi, prin care trece întreaga' om enire, îşi arată faţa şi
m ilostivirea Sa spre noi şi prim eşte ca ofrandă de su flet şi de credinţă
din partea preoţilor şi credincioşilor acest loc acum sfin ţit pentru a
deveni altarul lui D um nezeu. A cest gînd dum nezeiesc a izvorît de la
D uhul S fîn t şi s-a întrupat astăzi prin rugăciunile noastre şi alte tu tu ro r
celor de faţă. Participaţi îm preună cu noi, slujitorii altarelor, şi îm preună
ne rugăm şi tot îm preună trebuie să stăruim ca această biserică să se
înalţe, să capete form e frw noase şi armonioase şi să oglindească în vă
ţătura credinţei noastre dreptm ăritoare. Ortodoxia, prin învăţătura ei,
prin arta de a zidi şi zugrăvi sfintele lăcaşuri, prin S fîn ta L iturghie,
prin imnologia şi m elodiile ei, tălm ăceşte în m odul cel jn a i deplin fr u
m useţea care izvorăşte din D um nezeu. Cînd M întuitorul ne spune «Fiţi
desăvîrşiţi ca şi Tatăl vostru cel ceresc», trebuie să înţelegem , potrivit
scrierilor Sfin ţilo r Părinţi, şi că a fi desăvîrşit înseam nă a fi frum os,
înseam nă -a avea credinţă şi inim a curată. Creştinii noştri păstrează
straiele lor cele m ai frum oase p entru a le îmbrăca num ai la biserică.
Este şi acesta un fel de a arăta frum useţea sufletelor lor, u n stil de
vieţuire, u n stil atît de lim pede în vorbire, în cîntec şi chiar în întoc
mirea gospodăriei.
Să ne rugăm neîncetat să ne ajute B u n u l D um nezeu să aflăm m în -
giiere, să aflăm sprijin să ducem la bun sfîrşit această sfîntă lucrare.
Prea S fin ţitu l Episcop m -a in vita t la sfinţire. V oi ven i cu toată dra
gostea, dar trebuie să vă grăbiţi căci vîrsta m ea este înaintată. Cred că
un asemenea gînd de slujire lui D um nezeu şi credincioşilor, credincioşi
care au v e n it şi astăzi alături de noi, cu încredere, cu inim a curată, u n
astfel de gînd se va îm plini. Cu ochii credinţei ved em cum în acest loc
în care s-a în fip t sfînta cruce se va zidi o biserică din care să se re
verse, peste cei ce vor sluji şi se vor ruga în ea, m îngîiere, sfinţire şi
m întuire. D um nezeu a binecuvîntat dorinţa fiilor Bisericii noastre stră
m oşeşti şi gîndul Prea S fin ţitu lu i Episcop A ndrei ca şi al părinţilor
slujitori. Toţi cei ce vor intra în această biserică şi vor auzi cîntările
liturgice, aşa cum le-am auzit astăzi, vor fi înălţaţi sufleteşte ca pe
aripi de îngeri spre îm părăţia lui D um nezeu, spre Ierusalim ul cel de
sus. Ei vor putea zice atunci ca şi patriarhul Iacob din V echiul 'T esta
m ent, cînd la Haran a vă zu t scara pînă la cer pe care îngerii lui D um
nezeu urcau şi coborau : «Aceasta este casa lui D um nezeu, aceasta este
poarta cerului ! » (Facere 28, 17).
mana V I A Ţ A BISERICEASCĂ . 19
I
oastră, Pe această poartă a m intu irii noastre să ne ajute Tatăl cel ceresc
poate să intrăm şi noi, şi să intre şi fiii fiilor tuturor binecredincioşilor creş
tini prezenţi la aşezarea pietrei de tem elie a noii biserici. A m in J»
e tre-
tţa şi Tot în cursul acestei 'vizite pastorale, Prea Fericitul Părinte Pa
idinţă triarh Teoctist a p u tu t lua cunoştinţă de problem ele cu care se con
fru n tă eparhia de A lba Iulia, m ai ales în co n textu l unei m ari o fen
tru. a [ sive prozelitiste din partea catolicilor de rit oriental (foştii greco-ca-
de la tolici). în tiln irile cu m em brii C onsiliului eparhial al Episcopiei de A lba
uuror | Iulia, cu num eroşi preoţi şi credincioşi şi discuţiile purtate cu aceştia
reună au întărit nădejdea intîistătătorului Bisericii noastre în puterea rom â
să se nilor ortodocşi ardeleni de a lupta p entru apărarea credinţei străbune
şi, im plicit, p entru m enţinerea fiin ţei neam ului.
invă- 1 După evenim entele din decem brie 1989, aceasta este a patra în tîl-
’a ei, nire a intîistătătorului Bisericii noastre cu rom ânii ortodocşi ardeleni.
ghie, Se cuvenea să fie aşa, pentru că p ăm întul sfîn t al Transilvaniei, brăz
fru - dat de-a lungul vrem urilor de atîta noian de suferinţă, este iară şi iară
*Fiţi încercat de ape tulburi.
riv it Transilvania are acum, ca şi altădată, privirea îndreptată spre
mos, D um nezeu şi spre fraţii de peste m unţi. Iar recenta vizită pastorală a
ează Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist la Valea Largă, la Luduş şi
A lba Iulia se înscrie în spiritul aşteptărilor rom ânilor ortodocşi arde
rică. leni.
de
toc-
P ro to s . T E O F A N S A V U
nin-
are.
tra
că
ioşi
un
loc
Te
şi
ră
ilor .
•iie *
pe
de
Ui
m
ite
ALEGEREA ŞI INSTALAREA
ÎNALT PREA SFINŢITULUI DR. VASILE COSTIN
CA ARHIEPISCOP AL TÎRGOVIŞTEI
A ctul istoric din decem brie 1989 a pus în faţa Bisericii O rtodoxe Ro
m âne o serie de cerinţe noi privind intensificarea lucrării sale m isionare,
ceea ce a im pus, între altele ş i . restatornicirea unor vechi scaune episco
pale, care au îndeplinit de-a lungul tim pului un rol de seam ă în viaţa
noastră bisericească, naţională şi culturală. P e n tru reînfiinţarea acestor
eparhii istorice s-au prim it la Cancelaria S fîntului Sinod şi propuneri din
p artea preoţilor, credincioşilor, unor protoierei şi profesori de teologie şi
chiar a unor organe locale, care au făcut cunoscut că sînt pregătite să
asigure reşedinţe p e n tru viitorii episcopi şi sedii p en tru adm inistraţiile
eparhiale.
în contextul acesta de reactivare a u nor străvechi scaune eparhiale,
determ inată de im pulsul înnoitor ce treb u ie im prim at vieţii religioase şi
activităţii m isionare în ţa ra noastră, aceasta constituind, totodată, şi un
act de rep arare istorică şi de cinstire a m em oriei şi strădaniilor înaintaşi
lor noştri p en tru credinţă şi unitate rom ânească, se înscrie şi restato rn i
cirea centrului vlădicesc care a fiin ţat cindva la Tîrgovişte, capitala de
altăd ată a Ţării Rom âneşti, oraş în care, aşa cum se cunoaşte, în anul
1517, evlaviosul v o iev o d ’Neagoe Basarab a străm u tat scaunul m itropoli
tan de la Argeş, clădind aici din tem elie, în tre anii 1518— 1520, o fru
moasă catedrală, care a concentrat în ju ru l ei toată viaţa religioasă şi cul
tu ra lă a ţării.
A jungînd reşedinţă m itropolitană, Tîrgoviştea şi-a p ăstrat această ca
litate tim p de aproape două veacuri, vrem e în care a fost m artoră a m ul
to r fapte de seam ă din trecu tu l neam ului rom ânesc şi în ău n tru l ei a vă
zut m ulte şi alese feţe de ierarhi şi slujitori din ţară şi de peste hotare.
Cel dintîi, care a slu jit la sfinţirea bisericii m itropoliei, a fost Maca-
rie (1513— 1521), «sm eritul m onah preot», care, în anii 1508— 1512, in ti
p arn iţa nou în fiinţată la m înăstirea Dealu din apropiere, a im prim at pri
mele cărţi în ţara noastră.
Legat ca şi el de această biserică a fost Varlaam (1535— 1544), sub
care, în anul 1537, sfîntul lăcaş a fost zugrăvit. în afară de aceasta, nu
mele lui este pus alături de începutul celei d e-a doua perioade a tiparului
din Ţ ara Rom ânească, cînd tipografia a funcţionat la Tîrgovişte, chiar in
chiliile de la m itropolie.
în acelaşi veac, al XV I-lea, aici, la Tîrgovişte, m itropolitul Anania
(1545— 1558) a fost sp rijin ito r al v estitului diacon tipograf Coresi, iar
m itropolitul Serafim (1576—1586) m ergea în solie peste m unţi şi stătea
în strînse legături cu m itropolitul tran silv an Ghenadie.
în ultim ii ani ai aceluiaşi veac a p ăsto rit la Tîrgovişte m itropolitu
E ftim ie (1594— 1603), sfetnic apropiat al lui M ihai V iteazul, care s - a p a
Ho
inare,
pisco-
v ia ţ a
restor
i d in
Sie şi
te să
a ţ iile
■siale,
s t şi
un
taşi-
prni-
de
nul
poli-
iru -
: U l-
ca-
Jl-
vă-
tra-
ti-
ri-
ilib
u-
iui
în
iia
Iar
tea
xil I.P.S. Dr. VASILE COSTIN,

us ARHIEPISCOPUL TÎRGOVIŞTEI
în slu jb a apropierii sufleteşti a tu tu ro r rom ânilor, s-a îngrijit de viaţa

din m ănăstiri, a m ers în solii şi a sem nat tra ta te în num ele dom nului său.
în tr-o asem enea situaţie faţă de M ihai Vodă a fost şi m itropolitul Lucc
(1603— 1629), b ă rb a t în v ăţa t şi plin de tale n t care, pe cînd era episcop de
Buzău, a fost trim is de dom nitor în m ai m ulte solii diplom atice peste ho
tare. Bune' relaţii a a v u t el cu rom ânii ortodocşi de peste m unţi, cărora,
în ain te de anul 1606, aici, la Tîrgovişte, le-a hirotonit arhiereu pe m itro
politul Teoctist, precum şi cu cei din M oldova, de la al căror v lă
dică, A nastasie Crim ca, a p rim it în d ar p e n tru m itropolie «nişte P ro-
loage», adică Vieţi de sfinţi.
D intre vlădicii tîrgovişteni de după el, m erită a fi pom enite num ele
că rtu ra rilo r Teofil (1636—1648) şi Ştefan, îngropat chiar aici la m itropo
lie, în 1668, al m itropolitului chivernisitor Teodosie, cel care a făcut
adaosuri sfîntului lăcaş şi al mitroptolitului m a rtir A n tim lvireanul, care
a re în fiin ţa t în clădirile m itropoliei vechea tip arn iţă dom nească, din
teascurile căreia au ieşit la iveală, în tre anii 1709— 1715, mai m ulte cărţi
de slujbă şi de în v ăţătu ră ortodoxă în graiul poporului.
în acelaşi tim p, ierarhii tîrgovişteni a u tru d it activ şi p e n tru stringe-
rea legăturilor d in tre rom ânii de pretutindeni. în acest cadru m erită să
fie am intită g rija lor p en tru rom ânii din T ransilvania, cărora, după pu
tin ţă, le-au trim is cărţi şi antim ise, i-au a ju ta t să-şi facă tipografii, iar
cînd nevoia a c e ru t i-a îndem nat să se păstreze ta ri în credinţa străbună
şi uneori aici, la M itropolia din Tîrgovişte, pînă în pragul secolului al
X V III-lea, le-au hirotonit arhierei, din rîn d u l cărora pom enim doar pe
G henadie (în 1579), pe Ioan de la Prislop (în 1585), pe Sfinţii llie lorest
(în 1640) şi Sava Brancovici (în 1656) şi pe e ru d itu l Simeon Ştefan (în
1643).
M ultă înţelegere au a ră ta t aceiaşi vlădici tîrgovişteni şi faţă de cele
lalte Biserici ortodoxe, reşedinţa lor din această cetate voievodală fiind
deschisă m ultor ierarh i din O rientul ortodox, cărora le-au hărăzit şi în
sem nate danii din avutul cu care evlavia străb u n ilo r înzestrase din bel
şug acest scaun m itropolitan. P a tria rh i ecum enici, ca Ierem ia Ţranos,
C hirii Lucaris, cel care a predicat de m ai m ulte ori în această m itropolie
şi Dionisie, care, din anul 1696, îşi doarm e aici som nul de veci ; patriarh i
de A lexandria, ca în v ăţatu l M itrofan Critopulos ; p atriarh i de Ierusalim ,
ca vestiţii Dositei şi H risant N otara şi p a triarh i de Antiohia, ca acel Ma-
carie, al cărui însoţitor, diaconul Paul de Alep, în ju rn a lu l său de călă
torie, a lăsat o pagină a tît de frum oasă despre strălucirea ctitoriei lui
Neagoe Basarab, au sim ţit din destul dărn icia şi duhul de viaţă c ă rtu ră
rească ce pulsa la M itropolia din Tîrgovişte.
Oficial, această ctitorie tîrgovişteană a lui Neagoe Basarab a înce
ta t să m ai fie reşedinţă m itropolitană la 8 iunie 1668. Şi după această
dată, însă, unii din ierarhii M itropoliei U ngrovlahiei şi-au mai petrecut o
p a rte din păstorire aici. A ceastă situaţie a d u ra t pînă în anul 1716, cînd
reşedinţa m itropolitană s-a m u ta t definitiv la Bucureşti.
La capătul acestei sum are prezentări cu privire la viaţa şi lucrarea
M itropoliei d in Tîrgovişte, se poate afirm a că în tre c u t ea n-a fost num ai
-MA N A V I A Ţ A BISERICEASCA 23
viaţa cel mai im portant ce n tru adm inistrativ al Bisericii din Ţ ara Rom ânească
ii său. şi nici num ai o sim plă m artoră a m ultor fapte de seam ă din zbucium ata
Luca noastră istorie, ci a fost, mai ales, o adevărată v a tră de cultură şi trăire
op de ortodoxă. A fost locul unde s-au zăm islit m ulte idei de sp iritu alitate ro
ie ho- m ânească, un izvor din care, prin diaconul Coresi, s-a pus tem ei limbii
ârora, ro m â n i litera re şi, totodată, prin aceasta, lim bii vorbite şi scrise, mai
nitro- apoi, în toate colţurile locuite de rom âni, a fost tru n c h iu l pe care a în
v lă- m ugurit şi s-a cristalizat conştiinţa unităţii neam ului nostru, care, pe
Pro- atunci, datorită vitregiilor tim pului, vieţuia se p ara t în mai m ulte pro
vincii.
imele Pe tem eiul acestei bogate şi înfloritoare vieţi bisericeşti, naţionale şi
ropo- culturale, desfăşurată în tre c u t tim p de aproape două veacuri pe plaiurile
făcut tirgoviştene şi ţinînd seam a că A rhiepiscopia B ucureştilor are sub ju ris
care dicţie o întindere terito ria lă alcătuită din cinci ju d eţe (Dîmboviţa, P ra
din hova, Ialom iţa, G iurgiu şi Călăraşi), mai m ult ca celelalte eparhii (ce au
cărţi în cuprinderea lor în tre două şi tre i judeţe), la care se adaugă Sectorul
Agricol Ilfov, capitala B ucureşti şi Protopopiatul C îm pulung M uscel, din
nge- ju d eţu l Argeş, fa p t devenit stîn jen ito r p en tru c reşterea eficienţei activi
tă să tăţii m isionare, Sfîntul Sinod, în şedinţa sa de lu cru din 4 aprilie 1990, la
pu- propunerea Comisiei canonică-juridică şi p e n tru disciplină, a h o tărît re
iar în fiinţarea eparhiei Tirgoviştei, cu titlu l de arhiepiscopie, avînd reşe
>ună din ţa în m unicipiul Tîrgovişte şi cuprinzînd judeţele D îm boviţa şi P ra
i al hova, ca sufragană a M itropoliei Ungrovlahiei, urm înd a se modific^ in
pe mod corespunzător art. 5, par. I, al. 3 din S tatu tu l p en tru organizarea şi
•rest funcţionarea Bisericii O rtodoxe Române, în scopul înscrierii acestei noi
lin eparhii în ordinea adm inistrativ-canonieă cuvenită.
În tru cît în tre tim p, la C ancelaria Sfîntului Sinod s-a lu at act de so
ele- licitarea protopopiatului C îm pulung Muscel, din ju d eţu l Argeş, de a
ind aparţine de A rhiepiscopia Tîrgoviştei iar pe de altă parte, de solicitarea
in- protopopiatelor Ploieşti, C îm pina şi Vălenii de M unte, din judeţul P ra
>el- hova, de a răm îne în continuare în jurisdicţia Arhiepiscopiei B ucureşti
îos, lor, Sinodul Perm anent, în şedinţa sa din 19 noiem brie 1990, luînd cunoş
olie tin ţă de dorinţa preoţilor din protopopiatele mai sus m enţionate, a reco
irhi m andat Arhiepiscopiei B ucureştilor să consulte pe protopopii protopopia
im, telo r care urm ează să in tre în com ponenţa Arhiepiscopiei Tirgoviştei, in
tfa- p rivinţa apartenenţei jurisdicţionale a acestora. A ceastă consultare s-a
tlă- realizat în şedinţa A dunării eparhiale a A rhiepiscopiei B ucureştilor din
lui 10 ianuarie 1991, la care au particip at ca invitaţi şi protopopii în cauză,
ră- unde s-a lu at act de h otărîrea A dunării N aţionale Bisericeşti privind re
înfiinţarea Arhiepiscopiei Tîrgoviştei şi în u rm a discuţiilor ce au avut
ce- loc şi în conform itate cu art. 94, lit. «m» din S ta tu tu l p e n tru organizarea
stă şi funcţionarea Bisericii O rtodoxe Române, s-a h o tă rît ca, din punct de
\o vedere jurisdicţional, Arhiepiscopia Tirgoviştei să cuprindă protopopia
nd tul C im pulung M uscel, din ju d eţu l A rgeş şi protopopiatele Tîrgovişte,
T itu şi Găieşti, din ju d eţu l D îm boviţa, toate desprinse de la A rhiepisco
hea pia B ucureştilor, urm înd ca protopopiatele din ju d eţu l Prahova să răm înă
aai m ai departe în jurisdicţia Arhiepiscopiei B ucureştilor.
P o triv it prevederilor art. 7, al. 3 din S ta tu tu l pentru organizarea şi

funcţionarea Bisericii O rtodoxe Rom âne, Sfîntul Sinod în şedinţa sa din
25 ianuarie 1991, la propunerea Comisiei canonică-juridică şi p en tru dis
ciplină, a h o tărît ca în com ponenţa A rhiepiscopiei Tirgovişte să intre pro
topopiatele : Tirgovişte, T itu şi Găieşti, din ju d eţu l D îm boviţa şi proto
popiatul C îm pulung M uscel, din ju d eţu l Argeş.
în continuare, s-a tre c u t la adoptarea m ăsurilor organizatorice pen
tru alegerea organelor deliberative şi executive ale noii eparhii, potrivit
prevederilor sta tu ta re şi regulam entare bisericeşti, iar la 1 iulie 1991 s-au
desfăşurat alegerile de m em bri clerici şi m ireni în A dunarea eparhială a
Arhiepiscopiei Tirgoviştei şi s-au com pletat locurile de m em bri răm ase
vacante în A dunarea eparhială a A rhiepiscopiei B ucureştilor. Totodată,
au fost desem naţi m em brii clerici şi m ireni delegaţi ai celor două ep ar
hii în A dunarea N aţională Bisericească.
P rin constituirea A dunării eparhiale a Arhiepiscopiei Tirgoviştei şi
desem narea m em brilor clerici şi m ireni delegaţi ai acestei eparhii în
A dunarea N aţională Bisericească, toate form alităţile prevăzute de S ta tu t
şi regulam ente au fost îndeplinite şi s-a p u tu t trece la convocarea Cole
giului electoral bisericesc pentru alegerea titu laru lu i în scaunul vacant
de arhiepiscop al Arhiepiscopiei Tirgoviştei.
ALE G E REA PR E A SF IN Ţ IT U L U I E P I S C O P V IC A R P A T R IA R H A L
DR. V A SIL E T I R C O V I Ş T E A N U L C A A R H I E P I S C O P AL T I R G O V I Ş T E I
In conform itate cu prevederile art. 30, lit. «g» şi art. 130 din S tatu
tul p en tru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, cu
adresa nr. 6591 din 8 august 1991, P rea F ericitul P ărin te P a tria rh Teoc
tist a convocat Colegiul electoral b ise ric e sc .— constituit din m em brii
S fîntului Sinod; m em brii clerici şi m ireni delegaţi ai celor 18 eparhii din
cuprinsul P atriarhiei Rom âne in A dunarea N aţională Bisericească,
m em brii clerici şi m ireni ai A dunării eparhiale a Arhiepiscopiei Tirgo
viştei şi rectorii şi directorii in stituţiilor de învătăm înt teologic din Bise
rica O rtodoxă Rom ână, ca m em bri de d re p t — în ziua de 3 septem brie
1991, p en tru alegerea titu laru lu i în scaunul vacant de arhiepiscop al A r
hiepiscopiei Tirgoviştei.
După slujba T e-D eum -ului, oficiată in catedrala patriarhală, s-a în
tru n it, mai întîi, în sala sinodală a P alatu lu i p a triarh a l din Bucureşti, sub
preşedinţia Prea Fericitului P ărin te P a tria rh Teoctist, A dunarea Iraţio
nală Bisericească p en tru validarea m andatelor m em brilor clerici şi m i
reni delegaţi în acest for bisericesc de ad u n ările eparhiale ale A rhiepisco
piei B ucureştilor şi Arhiepiscopiei Tirgoviştei, în urm a alegerilor care aa
avut loc în luna iulie 1991 în cele două eparhii, apoi, după o scurtă pauză,
s-au reu n it, în aceeaşi sală, m em brii Colegiului -electoral bisericesc.
îndeplinindu-se form alităţile prevăzute de S tatu tu l pentru organiza
rea şi funcţionarea Bisericii O rtodoxe Rom âne, prin citirea apelului n
m inai al m em brilor Colegiului electoral bisericesc şi prin alegerea unu
secretariat al şedinţei, Prea Fericitul Părinte Patriarh TEO CTIST, des
chizînd lucrările, a ro stit urm ătoarea cu v în tare : 1
M ărit Colegiu Electoral Bisericesc,
«/n preocupările S fin te i noastre Biserici, îndată după revoluţie, după

ce cununa libertăţii şi a dreptăţii s-a revărsat asupra întregii vieţi a po
porului nostru, prin jertfele m artirilor, tineri şi vîrstnici, s-au aflai o
seamă de hotărîri, de iniţiative. S-au pus, o dată cu tem eliile noilor bise
rici, a noilor inînăstiri şi schituri şi tem elii noi p entru viaţa spirituală,
pentru viaţa duhovnicească, pentru cerinţele noi, în condiţiile de liber
tate, ale slujitorilor sfintelor altare şi ale credincioşilor noştri. N u a fost
lipsită de greutăţi, de discuţii însăşi luarea acestor iniţiative de reînnoire
a vieţii bisericeşti, cum se spune, apoi ele au cerut şi încă mai cer acţi
uni pentru zidirea, p entru consolidarea lor. N u este de ajuns să punem
undeva o piatră de tem elie p entru o nouă biserică şi să facem o fe stiv i
tate cu această ocazie, nu este de ajuns să în fiin ţă m noi sem inarii şi fa
cultăţi de teologie, să întem eiem eparhii noi, fără a ne gm di că acestea
toate trebuie să fie urm ate de eforturi, trebuie să fie urm ate de contri
buţii pentru ca edificiul viitor să fie sănătos, să fie lum inos.
De aceea, în preocupările noastre, de cînd n e-a m în tîln it şi pină
acum, s-au ivit foarte m u lte cerinţe, pe care S fîn tid Sinod, adunările
eparhiale şi ierarhii Bisericii noastre au stăruif p entru îm plinirea lor, dar,
de fiecare dată, am avut conştiinţa că trebuie să facem m ai m ult.
în viaţa noastră bisericească, precum şi în viaţa poporului nostru şi
a lum ii întregi, in tervin cîteodată m om ente din cele mai sclipitoare, din
cele la care noi altădată poate nici n u visam . în p rim u l rînd sînt legă
turile noastre de inim ă şi de cuget cu fraţii noştri rom âni de p re tu tin
deni. Contactele personale pe care le-am avut p:nă acum, ca şi cele pe
care le-au avu t delegaţii Bisericii noastre în Europa şi în alte părţi ale
lum ii, au fo st de natură să ne încurajeze în activitatea noastră, pentru că
am constatat că inim ile fraţilor rom âni de peste hotare vibrează acum cu
mai m ultă putere spre cei de acasă, spre părinţii lor trupeşti şi sufleteşti,
spre m orm intele strămoşilor, spre icoanele m înăstirilor, ale eroilor şi ale
tuturor acelora care, în tim pul din urm ă, şi-au dat viaţa pentru libertatea
şi pentru credinţa noastră dreptm ăritoare. Ei şi-au arătat dragostea faţă
de noi nu num ai prin vorbe, prin întîlniri şi vizite, dar şi prin ajutorare
materială, de m are însem nătate p e n tru noi.
în cadrul acestor legături de unitate românească s-a aflat şi parti
ciparea noastră vie la actid sfîn t pe care l-au fă cu t fraţii noştri de din
colo de P rut, din Basarabia, j?rin declararea independenţei Republicii
Moldova. A ceşti eroi, de 45 de ani victim e ale lăcomiei, ale hegem onis-
m idui, ca la o revărsare de Itimină s-au trezit la o viaţă de sim ţire ro
mânească, de unitate românească. Cînd ne gîndim că acest act al decla
26 BISERICA O RTOD OXA R O M A N A
rării independenţei, a tît de greu de ajuns, ca şi celelalte care l-au pre

mers, ca adoptarea lim bii rom âne ca lim bă oficială şi a tricolorului ca
drapel de stat, n-au fo st deloc uşor de în fă p tu it în condiţiile vitrege în
care ei se află. In aceste m om ente de frăm întări, conştiinţa că nu sînt
singuri, că întreaga suflare românească este alături de ei, ca şi Biserica,
de bună seamă, cu rugăciunile şi cu dragostea ei, le dă curaj, ii în tă
reşte foarte m u lt.
De aceea, pe ei trebuie să-i avem necontenit în sufletele noastre, ca
şi pe toţi rom ânii de pretutindeni, dar să nu uităm că ci, spre deosebire
de ceilalţi români răspîndiţi prin lum e, sînt rupţi din trupul ţării, la fel
ca şi cei din Bucovina de Nord. Este atît de dureros şi atit de nedrept ca
fraţi atît de apropiaţi, făcînd parte din acelaşi trup, din aceeaşi tulpină,
trăiesc separat, că brazda românească, p ăm întul nostru străbun este sfîr-
tecat. A v e m îndatorirea ca să fim m ereu alături de ei, ca fiecare, unde
ne găsim, să nu uităm o clipă a ne gindi la ei şi a face ceva p entru ci, a-i
ajuta în lim itele posibilităţilor noastre. Şi Biserica noastră poate face
foarte m u lt pentru ei. A făcut-o şi în trecut şi nu va înceta s-o facă şi de
acum înainte. Şi pînă la revoluţie, cum ştiţi, cartea bisericească a circu
lat dincolo de P rut şi s-au dat diferite alte ajutoare, dar, acum va trebui
să facem mai m u lt şi să rîncluim m ai bine aceste ajutoare, pentru ca p re
zenţa noastră să se facă m ai m u lt sim ţită acolo, pe acel fro n t unde se
luptă întunericul cu lum ina, unde se luptă binele cu răul.
N u sîntem scutiţi nici noi, aici, cum vedeţi, de forţele întunericului, i
de rămăşiţele unei dictaturi im puse tim p de 45 de ani, iar Biserica, noi,
slujitorii ei, avem datoria să luptăm m ai ales contra acelor idei şi curente
care au destrăm at su fletu l rom ânului tim p de atîţia ani, care au încer
cat să-i înăbuşe credinţa. N u este o m isiune uşoară aceasta, ci, d im p o
trivă, este o m isiune foarte grea, dar sîn te m încredinţaţi că D um nezeu,
care şi-a îndreptat faţa către noi şi către celelalte popoare din Răsărit,
n u va îngădui forţelor răului, ideilor acestora a tit de distrugătoare, ale
com unism ului, să pustiiască sufletele noastre pîna la sfîrşit. De aceea,
am fi nerecunoscători faţă de B unul D um nezeu dacă n u v o m face tot
ceea ce ne stă nouă în putinţă, prin rugăciunile noastre, prin iubirea
noastră, ca să îndepărtăm răul, să îm prăştiem forţele întunericului, să
luptăm cu sfînta cruce îm potriva diavolului, ca să fim de folos sem eni
lor noştri, colectivităţii noastre, să fim aluatul evanghelic din care să
crească dem nitatea, virtu ţile unei vieţi care, datorită credinţei ortodoxe,
a făcut odinioară slava poporului român. Valorilor acestora de trăire
ortodoxă, cultivate de sfinţii noştri înaintaşi, de S fin ţii Părinţi ai lum ii,
trebuie să le dăm noi, necontenit, strălucire, pentru toţi fiii acestui pă-
■A R O M .4 .V /Î V I A Ţ A BISERICEASCA 27
t l-au pre m in t românesc, care s-au născut în învăţătura S fîn tu lu i Apostol A n d rei
to r u lu i ca ; şi care au păstrat de-a lungul secolelor, în graiul sfînt, credinţa în
vitrege in , D um nezeu şi vredniciile poporului nostru. Aceasta se aşteaptă de la
oă nu sînt noi toţi şi de bună seamă şi de la noul ierarh al A rhiepiscopiei T îr
i Biserica, goviştei.
j, ii întă- N e-am adunat astăzi, iubiţii m ei, p entru a îm p lin i încă o dată înda
toririle noastre, ca fo r reprezentativ al Bisericii Ortodoxe Rom âne. S in -
oastre, ca tem reprezentanţii credincioşilor, sîntem intelectuali de vază ai culturii
deosebire rom âneşti, cunoscători şi lucrători pe acest ogor româncsc binecuvintat
rii, la fel în revărsarea D uhului S fîn t, sîntem ierarhii Bisericii şi slujitorii Biseri
edrept ca cii, care trebuie să ne cercetăm în cele m ai adinei tainiţe ale fiin ţei noas
t tulpină, tre, în chivotul celor mai sfin te sim ţăm inte pe care trebuie să le închi
este sfîr- ( năm lui D um nezeu şi să ne gîndim cine va conduce rosturile acestei re
re, unde înviate A rhiepiscopii a Tîrgoviştei, un centru de cultură deosebit de valo
m ci, a-i ros, unde a bătut inim a ţării, a poporului întreg şi a Bisericii noastre peste
(te face 150 de ani..D e la 1517, de cînd M itropolia s-a m u ta t la Tîrgovişte de la
*că şi de Curtea de Argeş şi pînă în a doua jum ătate a secolului al X V II-lea, acolo
a circu- a fost inim a Bisericii, acolo a fost inim a poporului nostru, a Ţării Rornă-
n trebui neşti. Acolo, s-au frăm întat, s-au gîndit, au su fe rit de m ulte ori prin vîl-
ca pre- torile vrem urilor slujitorii altarelor şi credincioşii lor. Acolo, în centrul
Jide se acesta al Tîrgoviştei, s-au adunat soboare de patriarhi înţelepţi, dc pa
triarhi apostolici chiar. De acolo a răsărit lum ina cărţii, cum ştiţi foarte
rricului, bine, căci prima, carte în cultura noastră a fost tipărită la Tîrgovişte, f i
ic a, noi, ind urm ată apoi de alte tipărituri. în decursul deceniilor, biblioteci în
curente tregi s-au tipărit la Tîrgovişte, cu hărnicia şi cu credinţa voievozilor şi a
t incer- ierarhilor M itropoliei Ţării Rom âneşti.
dim po- Este un act de recunoştinţă pe care S fîn tu l Sinod a v ru t să-l aducă
w ezeu, credincioşilor şi slujitorilor sfintelor altare de la parohii şi m inăstiri,
îăsărit, atunci cind a iniţiat, a discutat şi a hotărît reînfiinţarea acestui vechi
re, ale scaun vlădicesc. Este u n omagiu p entru ceea ce a fost, dar şi o dorinţă de
aceea, îm plinire a ceea ce trebuie să fie astăzi un centru eparhial şi m ai ales,
ice tot acolo, la Tîrgovişte şi mai ales, acum , la început de drum .
ubirea S-au făcut eforturi destul de m ari p en tru a se obţine un sediu provi
zoriu şi m odest, de bună seamă, p en tru C entrul eparhial, Cel care va fi
ui, să i
rîhduit de D uhul S fîn t în scaunul vlădicesc de acolo, va trebui să facă
vm eni-
faţă m ultor şi grele cerinţe arhiereşti. îl aşteaptă credincioşi devotaţi
rre să
S fîn tu lu i A ltar străbun, îl aşteaptă u n cler care a însetat după înţelep
tdoxe, | ciunea, după pilda şi m unca ierarhului. Sarcinile ierarhului de acolo
trăire nu vor fi nici puţine şi nici uşoare, că nu oriunde trecutul a fost atît
um ii, de înfloritor ca la Tîrgovişte, de unde a răsărit lum ina cărţii, lum ina
i pă- S fin tei Evanghelii pe p ăm întul nostru.
28 BISERICA ORTODOXA ROM A N A
•»
S întem , aşadar, chem aţi astăzi să chibzuim , cum am spus, in taina
cea din lăuntru a sufletu lu i şi conştiinţei noastre şi să rinduim acolo un
ierarh. N u mai trăim tim puri de îngrădire, de izolare, de marginalizare.
Ne-a făcut D um nezeu parte de darul s fîn t al libertăţii, dar depinde de
noi cum ştim să-l folosim pentru soarta şi binele Bisericii, p entru cîştigul
dreptm ăritorilor creştini.
Astăzi, ierarhul trebuie să se implice direct şi personal în diferite în
datoriri pastorale, începînd de la parohie şi de la credincioşi, de la tineri
şi de la şcoală şi pînă la celelalte in stituţii de educaţie morală, nu num ai
cu bogăţia sa de cunoştinţe pe care le-a dobîndit, dar şi cu rîvna, cu v o
inţa şi cu fiinţa sa, necruţîndu-se în nici un fel de la îndatoriri, aşa cum
am depus noi făgăduinţă în faţa lui D um nezeu, la hirotonie.
Clerul şi credincioşii de la Tirgovişte, care, trebuie să recunosc, au
fost oarecum văduviţi de prezenţa ierarhului, doresc acum să aibă per
m anent în m ijlocul lor un arhiereu, ca, de altfel, toţi slujitorii sfintcloi
altare, ca toţi credincioşii noştri de pretutindeni. Or, cei de la D îm boviţa
erau cei mai îndreptăţiţi să ceară aceasta, p entru că acolo şi pină astăzi
se vorbeşte de catedrala M itropoliei. Ei au fo st lipsiţi de o îndrum are ar
hierească perm anentă pentru că treburile zilnice de la Bucureşti sint atit
de urgente şi atît de năvalnice încît ierarhii se duceau mai rar acolo şi
cînd ajungeau, cu greu puteau ca să-şi îndeplinească desăvîrşit m isiu
nea.
A cum , în libertate, oriunde ne ducem la parohii, la m inăsliri, peste
tot vedem ce lecţii m inunate de evlavie şi de comportare ne dau credin
cioşii noştri, care stau ore întregi în picioare, uneori în ploaie şi in frig,
pentru a asculta slujba S fin te i Liturghii şi cuvîntul nostru de învăţătură.
Cîte strădanii trebuie să depunem noi, slujitorii sfintelor altare, ca să le
îm plinim dorinţa de a ne avea m ereu în m ijlocul lor. Credincioşii Biseri
cii sint pentru noi un mare dar de la D um nezeu. A vem , însă, la rindul
nostru o mare îndatorire faţă de ei.
La Tirgovişte, cum spuneam , se cer foarte m u lte de îndeplinit. De
altfel, întreaga noastră Biserică ars astăzi foarte m ulte de făcut, începind
cu educaţia religioasă în şcoală, cu noile in stitu ţii de învăţăm înt teologic,
cu prezenţa activă a Bisericii în cultura românească, cu construcţiile de
noi biserici, cu participarea noastră la operele de binefacere, la actele ca-
ritative, în armată şi alături de cei din închisori, dar toate accstza cer
stăruinţă, cer m uncă neobosită. Se poate spune, deci, că nu-l aşteaptă
odihnă pe ierarhul care va fi rînduit să meargă la Tirgovişte. S in t acolo
biserici şi m înăstiri m onum ente de artă şi arhitectură, care se cer conser
vate şi păstrate la valoarea lor dinţii, dar sîn t m ai ales credincioşi, pe
care, în această-năvală de evanghelizare de peste hotare, trebuie să-i m e n
VIAŢA BISERICEASCĂ 29
ţin em în dreapta credinţă şi p entru aceasta trebuie să fim bine pregătiţi.

D um nezeu este cu noi, dar aşteaptă şi contribuţia şi rivna noastră pentru
a ne apăra credinţa, p entru a ne apăra fiin ţa 'n o a stră naţională, care se
identifică cu fiinţa credinţei noastre străm oşeşti.
Din experienţa trecutelor alegeri sînt încredinţat că aţi v e n it aici cu
acest gînd. Ş tiu că n -a m spus nim ic nou. A m v r u t doar ca din locul acesta
să mai repetăm o dată, ca o m îngîiere şi, în acelaşi tim p, ca un îndem n
p en tru lucrarea care ne stă în faţă.
Rugăm pe B unul D um nezeu să ne lum ineze cugetele şi să ne în
drepte gîndul spre cel m ai vrednic ierarh. Fac apel la cugetele Dv. să
vă exercitaţi, cu credinţa în D um nezeu şi cu nădejdea în voia Lui,
acest drept s fîn t pe care îl aveţi de a alege astăzi pe viitorul arhiepis
au cop de Tîrgovişte.
Să ne ajute D um nezeu să facem o alegere bună !»
în continuare, Prea Fericitul Părinte Patriarh TEO C TIST a dat scur
te lăm uriri în legătură cu alegerea şi a rîn d u it citirea art. 129 şi 130 din
S ta tu tu l p en tru organizarea şi funcţionarea Bisericii O rtodoxe Rom âne
privind procedura de urm at.
Şedinţa Colegiului electoral bisericesc s-a suspendat apoi tim p de
30 de m inute spre a da posibilitatea alegătorilor să se consulte în vederea
desem nării p rin v ot secret a noului arhiepiscop.
La relu area lucrărilor, alegîndu-se, p o triv it rînduielilor, doi băr
baţi de încredere, s-au îm p ă rţit buletinele de vot, iar preşedintele C o
legiului electoral bisericesc a dispus chem area alegătorilor la urne
p en tru depunerea voturilor, în ordinea apelului nom inal.
Procedîndu-se la desfacerea scrutinului, s-a co astatat că m ajorita
tea v oturilor necesare p e n tru a fi declarat ales ca arhiepiscop al Tîrgo
viştei — 65 la num ăr — au fost în tru n ite de Prea S fin ţitu l Episcop-vicar
patriarhal Dr. Vasile Tîrgovişteam d.
în urm a rezu ltatu lu i votării, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoc
tist, preşedintele Colegiului electoral bisericesc, a proclam at ca arhiepis
cop al A rhiepiscopiei Tîrgoviştei pe P rea Sfinţitul Episcop-vicar p a tria r
hal Dr. Vasile Costin, apoi l-a felicitat călduros pe noul ales, spunînd u r
m ătoarele :
Iubite frate,
După cum aţi auzit, prin rezultatul votului, dorinţa Colegiului elec
toral bisericesc şi se înţelege şi a credincioşilor şi slujitorilor sfintelor al
tare din Arhiepiscopia Tîrgoviştei, a fo st aceea de a vă alege pe Prea
S fin ţia Voastră în treapta de arhiepiscop.
La începutul cu vîn tu lu i m eu am arătat răspunderea pe care o are cel
care trebuie să asculte chemarea dum nezeiască şi să meargă în în tîm pi-
narea dorinţei şi vo tu lu i M ăritului Colegiu electoral bisericesc.
S in t începuturi grele la acest centru eparhial, dar sint in schim b te

m elii foarte puternice puse de înaintaşii noştri, care, de-a lungul seco
lelor, au zidit, au ctitorit şi au chivernisit. E drept că de trei veacuri şi
mai bine acest centru de cultură, de credinţă şi de viaţă ortodoxă şi rom â
nească, n-a m ai avut strălucirea de care s-a bucurat în secolele al X V I-
lea şi al X V II-lea. D um nezeu a rînduit astăzi, cum am spus, nu num ai
să deschidem acest nou orizont al' lucrării noastre bisericeşti, dar în ace
laşi tim p să deschidem şi porţile rîvnei sporite a m isiunii şi apostolatului
vrem ii noastre, prin noul ierarh care intră în această dem nitate biseri
cească de mare răspundere în acel colţ de ţară.
Prea Sfinţia Voastră aţi lucrat aici la S fîn ta Patriarhie în înaltele
noastre rosturi bisericeşti, după ce aţi tru d it un tim p bun la Episcopia
Oradiei. A ţi ostenit în cele ale teologiei, aducînd roade frum oase după
studiile strălucite pe care le-aţi făcut la A tena, unde aţi luat doctoratul
în teologie. A ţi lucrat aici cu doi dintre m arii noştri patriarhi şi aţi dobîn-
dit de la ei o agonisită preţioasă p entru viaţa ierarhică, dar nu num ai
de la biaintaşii noştri, de la slăviţii patriarhi ai Bisericii noastre, ci şi de
la ceilalţi ierarhi, de la preoţi şi chiar de la credincioşi. A ţi fo st rector ol
In stitu tu lu i teologic din Bucureşti şi aţi păşit o vrem e in sufletele tin e
rilor, a viitorilor slujitori ai sfintelor altare şi astfel, tărîm ul de activi
tate ierarhică, am putea să spunem , s-a lărgit, constituind un privilegiu
pentru Prea S fin ţia Voastră, căci, a lucra la S fîn ta Patriarhie, a lucra în
învăţăm întul teologic, a lucra în m ijlocul preoţilor şi credincioşilor, în
seamnă pentru noi o mare agonisită pastorală, intelectuală şi misionară.
Pe lîngă aceasta prin m unca Prea S fin ţie i Voastre şi cu tenacitatea arde
leanului, a m aram ureşanului m ai bine zis, şi a rom ânului în general, aţi
dovedit harism ele vorbirii în lim bi. Este un dar dum nezeiesc pe care
m u lţi nu-l avem , dar, care va trebui şi acolo, ca şi aici, să fie închinat lui
D um nezeu, de la care vine toată lum ina, toată cunoştinţa.
Acolo nu m ai p u teţi să nădăjduiţi la îndrum area altcuiva, ci va
trebui ca direct să vîsliţi în valurile eparhiei şi în cîm pul misionar, cu |
braţele sănătoase şi vînjoase şi cu inim a lum inată a Prea S fin ţie i Voastre, j
cu cugetul aprins pe calea slujirii M întuitorului Iisus Hristos, a B isericii<
noastre străm oşeşti.
P urtaţi u n alt privilegiu, num ele bisericesc de «Tîrgovişteanul», care
înseam nă cunoaşterea zonei, a fo n d u lu i sufletesc al preoţilor şi credin
cioşilor, care im plică o identificare de inim ă şi de cuget cu cerinţele epar
hiei, cu istoria locului, cu sfintele m oaşte care sînt acolo şi cu urm ele
sfin te ale S fîn tu lu i Nifon, patriarhul Constantinopolului, care a sfin ţit
Biserica noastră cu prezenţa şi activitatea sa ; cu moaştele lui M ihai V i
teazul, cu capul său de la m înăstirea Dealu, cu m orm intele de patriarhi
mana V I A Ţ A BISERICEASpA 31
*6 tecare se găsesc în catedrala din Tîrgovişte, patriarhi apostolici, care şi-au
seco- găsit sfîrşitul vieţii lor în cetatea de scaun a Ţării Rom âneşti, ostenin-
’uri şi du-se acolo atraşi de evlavia poporului rom ân şi a voievozilor noştri.
roniă- Călcaţi pe urm e s fi n t e ; aveţi pilde s fi n t e ; aveţi îndem nurile şi
X V I- chem ările de astăzi ale Bisericii şi m ai presus de toate avem cu toţii
tumai libertatea m isiunii noastre bisericeşti. Să nu se în tîm p le să p u n em su b
i ace- obroc lum ina pe care ne-a dat-o Hristos şi darul p rim it de la S fîn ta H i
Uului rotonie. Preoţii şi credincioşii aşteaptă pildă şi înţelepciune, aşteaptă
iseri- lucrare duhovnicească. A stăzi, m ai presus decît orictnd, pilda vieţii este
covirşitoare p entru noi cei care sîn tem hărăziţi de M întuitorul H ristos
iltele să fim lum ina lum ii. S în te ţi tînăr, sînteţi în pline puteri şi, deci, n u
copia va m ai fi nici u n fel de obstacol în slujirea S fîn tu lu i Altar, a preoţim ii
după şi credincioşilor noştri.
vatul îm preună cu m em brii S fîn tu lu i Sinod, cu cei care au votat şi cu toţi
obîn- ceilalţi îm preună v i dorim ca D um nezeu să vă facă parte de o arhipăs-
umai torire rodnică, închinată Bisericii noastre străm oşeşti, clerului, credin
şi de cioşilor şi ţării noastre.
or al
tine- Să vă ajute D um nezeu !
Xivi-
V ădit m işcat de solem nitatea m om entului, noul ales A rhiepiscop
egiu dr. Vasile Costin a adresat P rea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist şi
ra în m em brilor Colegiului electoral bisericesc urm ătoarele :
, în-
*ară. Prea Fericite Părinte Patriarh,
Onorat Colegiu Electoral,
fd e -
aţi «La început de drum , gîndul m eu se îndreaptă cu cîteva zile în urmă,,
cînd am a v u t cu toţii începutul A nului bisericesc şi în Evanghelia zilei se
care spune profetic : «Duhul Dom nului peste Mine, M -a trim is ca să vestesc
t lui anul cel bine plăcut Dom nului» (Luca 4, 18, 19) ; acest an bine plăcut
al Dom nului este îm părăţia lui D um nezeu şi în noua m isiune pe care Co
va legiul electoral m i-a încredinţat-o nu ţintesc altceva decît această îm pă
cu răţie a lui Dum nezeu, care este în plinătatea ei în lum ea de dincolo, dar
începe din această lum e, în tru c ît ne rugăm şi în R ugăciunea Dom nească r
stre, «Vie îm părăţia Ta», p en tru că o vedem începută pe acest păm înt.
Ticii I
Dau m ulţum ită lui D um nezeu p e n tru că m i-a în cred in ţat această m i
siune în tr-u n context nou, de libertate de lucrare în Via Dom nului. Dau
care m ulţum ită lui D um nezeu, p e n tru că, iată, această libertate, care ne-a fost
iin - dăru ită de Dum nezeu, ne oferă m ijloace din ce în ce mai m ulte şi mai
oar- variate p e n tru a ne duce la capăt m isiunea. Mă gîndesc în acest m om ent
şi la răspunderea care incum bă oricui în clim atul de lib ertate şi care n e
iele
învaţă că lib ertatea noastră este m ărginită de lib ertatea altora.
nţit
în faţa m ea se află două cen tre istorice bisericeşti : Tîrgovişte şi
Vi- C îm pulungul. Pe de o parte, mă priveşte prin n eg u ra vrem urilor N egru
trhi Vodă, iar pe de altă parte, m ulţim ea ierarhilor, sfin ţen ia pe care au adu
nat-o în aceste locuri şi luptele pe care le-au dus p e n tru păm întul acesta
străb u n şi p e n tru credinţa noastră străm oşească.
încă de la începuturile bisericii M itropoliei din Tirgovişte, la a cărei
sfinţire Neagoe B asarab a chem at şi pe braşoveni, spunîndu-le, printre
altele, că şi pe această cale doreşte ca to t poporul rom ân să fie îm preună,
şi pînă la R evoluţia din decem brie 1989, cind tin erii au strig at : «Dum ne
zeu este cu noi», în ju ru l altaru lu i de jertfă , în ju ru l altaru lu i nostru
străbun, a credinţei noastre ortodoxe, neam ul nostru credincios s-a a d u
n a t neîncetat, form înd o unitate. Deşi, în 1668, M itropolia s-a m utat de
la Tirgovişte la Bucureşti, în toată perioada care a urm at, avem exem ple
de viaţă duhovnicească, avem exem ple de cultură, iar capul lui M ihai Vi
teazul, care se află la m înăstirea Dealu, sim bol al luptei p e n tru unitatea
neam ului rom ânesc, cum aţi a ră ta t P rea Fericirea V oastră, şi pilda lui
Tudor Vladim irescu, lu p tă to r p e n tru d rep tatea celor m ulţi, p e n tru care
s-a je r tfit pe aceste locuri, constituie p e n tru m ine îndem n ca, pe lîngă mi
siunea de a călăuzi credincioşii pe calea m întuirii, p en tru in stau rarea Îm
părăţiei lui Dum nezeu pe păm înt, să fac totul p en tru u n itatea naţională
şi u n itatea în credinţă a neam ului rom ânesc. Am nădejdea că, m ergînd la
Tirgovişte şi rugîndu-m ă îm preună cu preoţii şi credincioşii în catedrala
care poartă h ram u l «înălţarea. Dom nului», Dom nul care s-a în ălţa t la ce
ru ri cu firea Sa păm întească şi cea dum nezeiască şi şade de-a dreapta T a
tălui, binecuvîntînd credincioşii de pretu tin d en i, ne va binecuvînta şi pe
noi p e n tru tot lucrul bun pe care-1 vom face.
Cu această ocazie, ţin să m ulţum esc celor care m -au form at pinâ
acum , fericiţilor în tru adorm ire p a triarh ilo r Justin ian , al cărui ucenic am
fost, şi Iustin, care m -a recom andat p e n tru a fi ales episcop-vicar p a triar
hal, precum şi P rea F ericitului P ărin te P a tria rh Teoctist, cu care am lu
c rat pînă în ultim a vrem e. T u tu ro r le aduc prinos de recunoştinţă.
M ărturisesc că de la fiecare am av u t ocazia să în v ăţ cîte ceva. Mă con
sider p reg ătit p e n tru această nouă în cred in ţare şi plec la drum cu nă
dejdea de totdeauna că atunci cînd avem o sarcină asupra noastră nu
o ducem noi, ci o poartă Hristos. Im p o rta n t este să avem bunăvoinţă,
să avem rîvnă p en tru lucrul cel bun făcu t în ogorul Dom nului.
M ulţum esc m em brilor Colegiului electoral p en tru votul pe care mi
l-au acordat şi rog pe B unul D um nezeu ca, aşa cum se adună boabele de
griu îm prăştiate pe dealuri şi pe văi şi form ează o pîine binecuvîntată,
aşa cum se adună boabele de stru g u ri şi form ează vinul cel binecuvîntat,
după cum se spune în tr-o carte din prim ele veacuri creştine din Sfinţii
A postoli, to t aşa să se adune şi fiii neam ului nostru şi cu binecuvântarea
lui Dum nezeu să tră im în pace şi drep tate cu toţii».
în îrfcheiere, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a m ulţum it tu-
tilro r m em brilor Colegiului electoral bisericesc p en tru participarea la
lu crările acestui for bisericesc şi p e n tru v o turile exprim ate.
S-a ro stit rugăciunea «Cuvine-se cu adevărat».
In aceeaşi zi, 3 septem brie 1991, S fîn tu l Sinod, pe tem eiul dispozi-
ţiu n ilo r art. 10, lit. «e», 130 şi 131 din S ta tu tu l p e n tru organizarea şi func
ţionarea Bisericii O rtodoxe Române, a procedat la exam inarea şi cerceta
rea canonică a alegerii noului arhiepiscop de către Colegiul electoral bi
romana V I A J A BISERICEASCA 33
îl acesta sericesc şi, constatînd că aceasta s-a făcut cu respectarea rînduielilor ca
nonice şi legale, la propunerea Comisiei canonică-juridică şi p en tru dis-
t a cărei .ciplină, a validat alegerea P rea Sfinţitului E piscop-vicar p atriarh al Dr.
prin tre Vasile Costin în scaunul de arhiepiscop al A rhiepiscopiei Tirgoviştei.
ipreună,
L)umne-
nostru Ca urm are, la m ijlocirea Sfîntului Sinod şi a recom andării S ecreta
r a adu- riatu lu i de S ta t p e n tru Culte, în a lt P rea S finţitul dr. Vasile Costin a fost
iutat de recunoscut în funcţia de arhiepiscop al A rhiepiscopiei Tirgoviştei prin
exemple D ecretul nr. 76 din 6 septem brie 1991, al P reşedintelui Rom âniei, dl. Ion
ihai Vi-
Iliescu, contrasem nat, potriv it legilor în vigoare, de către prim ul m inis
initatea
•ia lui tru al G uvernului Rom âniei.
ra care
I N S T A L A R E A ÎN A L T P R E A S F ÎN T U L U I DR. V A S IL E C O S T I N
îgă m i-
rea Im - C A A R H IE P I S C O P AL T I R G O V I Ş T E I
iţională Ziua de dum inică 22 septem brie 1991, va rum îne înscrisă ca o pa
gind la
gină m em orabilă în cronica A rhiepiscopiei Tirgoviştei, p en tru că, în
Itedrala
l la ce- această zi, Prea Fericitul Patriarh Teoctist, reînnodînd firul existenţei
pta T a- istorice a acestei eparhii, a înm înat în a lt P rea S fin ţitu lu i Vasile, în ca
şi pe tedrala oraşului, Gramata şi cîrja de arhipăstor, instalîndu-1 astfel, după
toate rînduielile canonice, în acest vechi scaun vlădicesc.
pină P rea F ericirea Sa a fost înconjurat la această ceremonie, de u rm ăto
ic am rii m em bri ai Sfîntului Sinod : I. P. S. M itropolit N estor al Olteniei,
a tria r- I. P. S. A rhiepiscop Lucian al Tom isului, I. P. S. A rhiepiscop V asile al
am lu-
T irgoviştei, P. S. Episcop C alinic al A rgeşului, “P. S. Episcop Rom an Ia-
•ştinţă.
ă con- lom iţeanul, vicar al Arhiepiscopiei B ucureştilor, P. S. Episcop Dam aschin
:u nă- Severineanul, vicar al A rhiepiscopiei Craiovei, P. S. A rhiereu Gherasim
tră nu V rînceanul, vicar al Episcopiei B uzăului, P. S. A rh iereu Casian G ălăţea-
»oinţă, nul, v ica r.al Episcopiei D unării de Jos şi P. S. Episcop V alerian Z aharia,
pensionar, precum şi un m are n u m ăr de preoţi şi diaconi slujitori.
ire mi
A u fost prezenţi consilieri p atriarh ali şi arhiepiscopali, preoţi de la
le de
ntată, bisericile d in Tirgovişte şi din îm prejurim i, m onahi şi m onahii din epar
rintat, ! hie.
Sfinţii De asem enea, au asistat la cerem onie, rep rezen tan ţi ai a u to rităţilo r
n a re a de stat, centrală şi locală, m iniştri, senatori şi deputaţi, reprezentanţi ai
învăţăm întului teologic, alţi invitaţi. S lujba solem nă a fost săvîrşită în
tit tu
ia pridvorul catedralei arhiepiscopale, avînd ca pro tos pe P rea Fericitul P ă
rin te P a tria rh Teoctist. R ăspunsurile la S fînta L iturghie au fost date de
Corala P atriarhiei şi de m ulţim ea credincioşilor veniţi în strai dg“ sărbă
toare să se roage şi să participe la cerem onia in stalării arhipăstorului lor.
spozi-
La tim pul potrivit, P. S. Episcop — vicar R om an Ialom iţeanul a dat
:unc-
rceta- citire Gram atei de alegere şi recunoaştere a I. P. S. Vasile în vrednicia
1 bi de arhiepiscop al Tirgoviştei.
H. o . R. — 3
l
f TEOCTIST
Din m ila lui D um nezeu P a tria rh al R om âniei
şi M itropolit al M u n ten iei şi D obrogei
P r e a i u b it u l u i c le r şi t u t u r o r d r e p t c r e d i n c i o ş i l o r c r e ş t i n i d in d e D u m n e z e u p ă
zită A r h i e p i s c o p i e a T i r g o v i ş t e i şi t u t u r o r a s c u l t ă t o r i l o r şi c i t i to r i l o r a c e s t e i p a l r i a r -
h i c e ş t i şi m i t r o p o l i t a n e G r a m a t e , h a r şi p a c e d e l a D u m n e z e u , P ă r i n t e l e n o s t r u cel
d i n c e r u r i , i a r d e la N o i b i n e c u v i n t a r e a r h i p ă s t o r e a s c ă .
S e c u v i n e s â i a c e m c u n o s c u t t u t u r o r c ă D o m n u l şi M i n t u i t o r u l n o s t r u Iis u s
H r i s l o s a a ş e z a t i n S i i n ta B ise ric ă d r e g ă t o r i i şi v r e d n i c i i d e o s e b i t e şi p r i n t r i m i t e r e a
d in c e r u r i în c h ip u l l im b i lo r d e foc a P r e a S f î n t u l u i şi d e v i a ţ a făcăto ru lu i Duh,
p e s t e Sfin(ii Săi U c e n i c i şi A p o s to l i , i-a i n t ă r i t p e a c e ş t i a î n t r u p r o p o v â d u i r e a cu-
v i n t u l u i E v a n g h e li e i Sale, i a r p r i n p u n e r e a m îi n i lo r , î n tr - o n e î n t r e r u p t ă s u c c e s i u n e
d e la S iinţîi A p o s to l i şi p î n ă a stă z i, pe toţi s l u j i t o r i i Bisericii îi fa c e v r e d n i c i d e a fi
p ă r t a ş i d a r u r l o r S a l e d e m u l t e fe lu r i.
C a s m e r i t s l u j i t o r al lui H r i s t o s în v r e d n i c i a d e P a t r i a r h al B isericii O r t o d o x e
R o m â n e , c u n o s c î n d c ă S f în tu l S in od, in ş e d i n ţ a sa d i n 3 — 4 a p r i l i e 1990, i a r A d u n a r e a
N a ţ i o n a l ă B is e r ic e a s c ă p r i n h o t ă r i r e a n r. 1887,1990 a u a p ro b ai re înfiinţarea vechiului
S c a u n a l A r h i e p i s c o p i e i T i r g o v i ş t e i şi c ă l ă u z i t fiin d d e în d ato rirea de a nu lăsa a c e a s
t ă A r h i e p i s c o p i e l ip s it ă d e c a n o n i c e s c u l ei c i r m u i t o r , p e t e m e iu l a rt. 10, lit. «g» şi
130 d i n S t a t u t u l p e n t r u o r g a n i z a r e a şi f u n c ţ i o n a r e a B isericii O r t o d o x e R o m â n e , a m
c o n v o c a t , c u a d r e s a n o a s t r ă n r . 0591,1991 C o l e g i u l E le c t o r a l B is e r ic e s c p e n t r u a l e g e
r e a n o u l u i A r h i e p i s c o p al T i r g o v i ş t e i, în z iu a d e m a r ţ i , 3 s e p t e m b r i e 1991, o r e l e
10,30 i n s a l a s i n o d a l ă a r e ş e d i n ţ e i P a t r i a r h a l e d i n B u c u r e ş ti .
A c e s t C o le g iu , d u p ă s ă v i r ş i r e a s l u j b e i r e l i g i o a s e in C a t e d r a l a S f in te i P a t r ia r h i i,
a a l e s în s c a u n u l v a c a n t de* A r h i e p i s c o p p e P r e a S fin ţitu l E p is c o p V i c a r P a t r i a r h a l ,
VA SILE T IR G O V IŞ T E A N U L , c a r e s- a a r ă t a t v r e d n i c d e a c e a s t ă c h e m a r e p r i n p r e g ă
t ir e a s a t e o l o g i c ă în ţ a r ă la I n s t i t u t u l T e o l o g i c u n i v e r s i t a r d i n S ib iu — şi la I n
s t i t u t u l T e o l o g i c u n i v e r s i t a r d i n B u c u r e ş ti şi p e s t e h o t a r e Ia F a c u l t ă ţ i l e d e T e o l o g i e
d in A t e n a şi C a iro , p r i n a c t i v i t a t e a s a în c a d r u l S e c t o r u l u i r e l a ţ i i l o r e x t e r n e b i s e r i
ceşti, a p o i ca s e c r e t a r e p a r h i a l şi v i c a r a d m i n i s t r a t i v la E p is c o p ia O r a d i e i , c a S u p e
r i o r al A ş e z ă m i n t e l o r r o m â n e ş t i d e la I e r u s a l i m şi I o r d a n , i a r în u ltim ii d o i s p r e z e c e
a n i ca E p is c o p V i c a r P a t r i a r h a l î n c a d r u l A d m i n i s t r a ţ i e i P a t r i a r h a l e , î n d e p l i n i n d o
p e r i o a d ă d e tim p şi l u n c t i a d e r e c t o r a l I n s t i t u t u l u i T e o l o g i c U n i v e r s i t a r d in B u c u
re şti, c o l a b o r î n d c u N o i la e x a m i n a r e a şi s o l u ţ i o n a r e a p r o b l e m e l o r b i s e r i c e ş t i d e la
C e n t r u l P a t r i a r h a l şi p a r t i c i p î n d d e n e n u m ă r a t e o r i ca r e p r e z e n t a n t a l B isericii O r
t o d o x e R o m â n e la î n t r u n i r i e c u m e n i c e în ţ a r ă şi p e s t e h o t a r e şi d i n d , în î m p l i n ir e a
t u t u r o r î n s ă r c i n ă r i l o r b i s e r i c e ş t i la c a r e a fost c h e m a t , d o v e z i d e n e c l i n t i t ă c r e d i n ţ ă ,
d r a g o s t e , r i v n ă şi s t a t o r n i c ă a s c u l t a r e f a ţă d e S f î n t u l S in o d şi f a ţă d e r i n d u i e l i l e c a
n o n i c e a le sfin te i n o a s t r e Biseric i.
S fî n t u l S inod, p o t r i v i t d i s p o z iţ i il o r a rt. 10, al. «e», a r t. 130 şi 131 d in S t a t u t u l
p e n t r u o r g a n i z a r e a şi f u n c ţ i o n a r e a B isericii O r t o d o x e R o m â n e , p r o c e d i n d în z iu a d e
4 s e p t e m b r i e 1991 la e x a m i n a r e a şi c e r c e t a r e a c a n o n i c ă a a le g e r i i n o u l u i A r h i e p i s c o p ,
f ă c u t ă d e J C o l e g i u l E l e c t o r a l B i s e r ic e s c în z iu a d e 3 s e p t e m b r i e 1991, a c o n s t a t a t c ă
a l e g e r e a P. S. E p is c o p VASILE T Î R G O V IŞ T E A N U L , V i c a r P a t r i a r h a l , i n s c a u n u l v a
c a n t d e A r h i e p i s c o p al A r h i e p i s c o p i e i T i r g o v i ş t e i, s-a s ă v î r ş i t c u p ă z i r e a n o r m e l o r
c a n o n i c e şi l e g a le .
In u r m a m ij l o c i r i i S fînlu liţi S in o d şi a S e c r e t a r i a t u l u i d e Stat p e n tru C u lte ,

P. S. E p is c o p V i c a r P a t r i a r h a l V A SIL E C O S T I N a fost r e c u n o s c u t în f u n c ţi a d e
A r h i e p i s c o p a l T î r g o v i ş t e i, p r i n D e c r e t u l n r. 76 d in 06 s e p t e m b r i e 1991.
A stă z i, 22 s e p t e m b r i e 1991, î n C a t e d r a l a S fin tei A r h i e p i s c o p i i d in T î r g o v i ş t e ,
d u p ă r i n d u i e l i l e şi d a t i n i l e b i s e r ic e ş ti , N O I T E O C T IS T , P a t r i a r h u l B isericii O r t o d o x e
le z e u pă-
R o m â n e ţ i M i t r o p o l i t u l M u n t e n i e i şi D o b ro g e i, i n m î n â m i n a l t P r e a S f i n ţ it u l u i A r h i e
i p a lr ia r -
p is c o p V A SIL E c î r j a a r h i p ă s t o r e a s c ă şi îl a ş e z ă m i n s c a u n u l d e A r h i e p i s c o p al T î r
■Klru cel
g o v iş te i.
Pe t e m e iu l c e l o r a r ă t a t e m a i su s , al S f i n t e l o r C a n o a n e şi a l p r e v e d e r i l o r cu-
Ir u Iis u s
p r i n s c in a r t. 131 d in S t a t u t u l p e n t r u o r g a n i z a r e a şi f u n c ţ i o n a r e a B isericii O r t o d o x e
r im ite re a R o m â n e , N oi, T E O C T IS T , P a t r i a r h u l B isericii O r t o d o x e R o m â n e şi M i t r o p o li t u l
ci D uh,
M u n t e n i e i şi D o b ro g e i , f a c e m c u n o s c u t t u t u r o r a c e a s t ă G R A M A T Â m i t r o p o l i t a n ă şi
lire a c u -
d ă m a l e s u l u i A r h i e p i s c o p î n a l t P r e a S fin ţie i S a l e V A S IL E COSTIN îm p uternicirea
tc c e siu n e c a n o n i c ă d e p ă s t o r i r e c a A r h i e p i s c o p al de D u m n e z e u p ă z i t e i A r h i e p i s c o p i i a T îr g o -
I d e d fi v i ş t e i c u t o a t e o r a ş e l e şi s a t e l e c a r e ţin a s t ă z i şi v o r ţ i n e şi in v i i t o r d e a c e a s t ă A r
h i e p i s c o p i e a T i r g o v i ş t e i, d r e p t m ă r t u r i e c ă î n a l t P r e a S finţia Sa, d o b i n d i n d j u r i s
> rtu d o x e d i c ţia d e A r h i e p i s c o p a r e d a r u l şi p n l e r e a d e a a ş e z a d u p ă r i n d u i e l i l e S fin tei n o a s t r e
Ldnnarea Biserici d r e p t m ă r i t o a r e d e r ă s ă r i t şi d u p ă L eg ile Ţ ă r i i : cite ţi, c î n t ă r e ţ i , i p o d ia c o n i,
re th iu lu i d i a c o n i , p r e o ţ i şi p r o t o p o p i la t o a t e b i s e r ic i le d in A r h i e p i s c o p i a î n a l t P r e a S f in ţie i
■i a c e a s - Sale, s t a r e ţ i şi s t a r e ţ e , e g u m e n i şi e g u m e n e d e m î n ă s t i r i şi s c h i t u r i şi d e a în d e p l i n i
. «g» şi t o a t e c i t e i s e c u v i n ca i e r a r h , s p r e z id i r e a d u h o v n i c e a s c ă a t u r m e i s a l e d u h o v n i c e ş t i .
in e , am
Din p a r t e a Î n a lt P r e a S fin ţie i S a le a ş t e p t ă m c i n s t i r e şi a s c u l t a r e c ă t r e S i î n tu l
i a le g e - S in o d al S fin tei Biserici O r t o d o x e R o m â n e , p r e c u m şi l u c r a r e n e o b o s i t ă , î n ţ e l e p c i u n e
. o re le şi d r a g o s t e p ă r i n t e a s c ă f a ţă d e d r e p t c r e d i n c i o ş i i c r e ş t i n i d e s u b p ă s t o r i r e a sa, fă cin -
d u - s e t u t u r o r c ă l ă u z ă i n t r u p ă s t r a r e a n e ş t i r b i t ă a d r e p t e i c r e d i n ţ e şi a r i n d u i e l i l o r
ttria rh ii, Biseric ii n o a s t r e s t r ă b u n e .
tria rh a l, A ş a d a r , t u t u r o r c e l o r d in c in u l p r e o ţ e s c şi c ă l u g ă r e s c , p r e c u m şi t u t u r o r d r e p t -
p re g ă - c r e d i n c i o ş i l o r d in d e D u m n e z e u p ă z i t ă A r h i e p i s c o p i e a T î r g o v i ş t e i , le r e c o m a n d ă m
la In - c u c ă l d u r ă şi d r a g o s t e p e Î n a lt P r e a S finţia Sa, A r h i e p i s c o p u l V A SIL E C O S T I N , d r e p t
e o lo g ie
C h i r ia r h i u b it al lor, p o v ă ţ u i n d u - i să -l c i n s t e a s c ă , p l e e î n d u - i - s e c u t o a t ă v o i a şi a r ă -
b ise ri- tîn d u - i in t o a t e î m p r e j u r ă r i l e s u p u n e r e şi a s c u l t a r e i n t r u î m p l i n i r e a î n d a t o r i r i l o r d e
l Supe-
b u n i fii ai Bisericii şi ai Ţ ă rii n o a s t r e .
p re ze ce »
C unoscind dragostea şi î n s u f l e ţ i r e a cu care slu ijto rii şi credincioşii Bisericii
■ ind o
n o a s t r e d i n ţ i n u t u r i l e T i r g o v i ş t e i şi C i m p u l u n g u l u i a u intîm pinat to td e a u n a c u v in -
B ucu-
d e ld tul i e r a r h i l o r lor, îi î n d e m n p e to ţi c u p ă r i n t e a s c ă d r a g o s t e ca, s u b c î r m u i r e a n o u l u i
rii O r- a r h i p ă s t o r să p ă s t r e z e u n i t a t e a d r e p t e i n o a s t r e c r e d i n ţ e , v i e ţ u i n d in p a c e şi b u n ă î n
iin ir e a ţe l e g e r e , ca fii a d e v ă r a ţ i c e c r e d c u s t a t o r n i c i e « i n t r u u n a , sfin tă , s o b o r n i c e a s c ă şi
e d in ţă , a p o s t o l c a s c ă B iserică».
île c a - ' Şi a stfel, c u u n c u g e t şi c u o i n im ă , s ă p r e a m ă r i m p e T a tă l, p e Fiul şi p e S iin -
tu l Duh, T r e i m e a c e a d e o fiin ţă şi n e d e s p ă r ţ i t ă , A m in .
U lu tu l D a t ă in r e ş e d i n ţ a n o a s t r ă p a t r i a r h a l ă d in B u c u r e ş ti , la 20 s e p t e m b r i e , a n u l m în -
ioa d e tu irii, u n a m ie n o u ă s u t e n o u ă z e c i şi u n u .
(iscop,
U t că
■1 v a -
f TEOCTIST
ta ie lo r P A T R IA R H U L BISERICII O R T O D O X E R O M A N E
ŞI M IT R O P O L IT U L M U N T E N I E I ŞI D O B R O G E I
S-a dat apoi citire D ecretului P reşedintelui Rom âniei de recunoaştere

a alegerii I. P. S. Vasile ca arhiepiscop al Arhiepiscopiei Tirgoviştei,
după care P rea F ericitul P ărin te P a tria rh Teootist i-a Inm înat noului ehi-
ria rh , în acordurile im nului «Vrednic este», cîrja de arhipâstor şi însem
nele chiriarhale.
Cu acest prilej, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a adresat
noului arhiepiscop, clerului şi credincioşilor din ep arh ia Tirgoviştei, în
tregii asistenţe, urm ătoarele cuvinte :
l.P.S. Arhiepiscop Vasile al Tirgoviştei, „
Înalt Prea S fin ţiţi şi Prea S fin ţiţi Părinţi,
Prea Cucernici Părinţi,
Onoraţi reprezentanţi ai G uvernului,
Onoraţi reprezentanţi ai Camerelor Parlam entului,
Iubiţi fraţi şi surori în D om nul şi M întuitorul
nostru Iisus Hristos, *
«O zi m are şi. sfîntă trăim astăzi cu toţii pe aceste urm e sfinte ale
M itropoliei Ţării Rom âneşti şi ale acestei reşedinţe care a fo st în tre
cutul nostru izvor de lum ină, izvor de credinţă, izvor de jertfă de m ar
tiri, chezăşie a dăinuirii neam ului nostru românesc.
O m are nedreptate a fo st aceea, între m u lte altele, pe care a su fe
rit-o Biserica noastră-străbună, ca această parte a ţării noastre, ţin u tu l
D îm boviţei, o adevărată «ţară» şi ţin u tu l M uscelului, de asemenea, un
adevărat leagăn de credinţă, de eroi, de datini şi de port, să răm ină
atita vrem e fără păstor. Trebuie ca, în această sfîntă catedrală, să cer
iertare credincioşilor fiindcă atita vrem e ei n-au p u tu t să se îndulcească
de binecuvîntările păstorului lor firesc. A ţi aparţinut de Arhiepiscopia
Bucureştilor, dar reşedinţa acestei eparhii este în capitala ţării, la oa
recare distanţă de Dv., care totdeauna aţi fo st însetaţi după păstorul
duhovnicesc, aţi dorit să-l aveţi perm anent alăturea, p entru a vă alina
suferinţele, pentru a vă îndrum a, p en tru a vă sfin ţi şi creşte copilaşii.
Iată, B unul D um nezeu, prin jertfa eroilor m artiri, tineri şi vîrst-
nici, din decem brie 1989, ne-a adus şi nouă Bisericii, printre altele şi
această restaurare a eparhiei Tirgoviştei, iar astăzi, l.P.S. Arhiepiscop
Vasile devine păstorul acestor buni credincioşi, acestor preoţi destoi
nici, al vieţuitorilor m onahi şi m onahii care străjuiesc neadorm it la
păstrarea apei celei vii a credinţei noastre străm oşeşti.
A r trebui tim p îndelungat să poposim la num e, la cărturari din
trecut, la m artiri, la cuvioşi,. la .m ărturisitori ca să ne plecăm genunchii
cu sm erenie în faţa chipului lor, să ne închinăm la racla cu capid de
(OM.4AM V I A Ţ A BISERICEASCA 37
hoaştere m artir al lui Mihai V iteazul, aflată aici lîngă noi, la m înăstirea Dealu,
joviştei, ar trebui m u lt tim p, de asemenea, să descifrăm vechile izvoade, să
Bui ehi-
găsim acolo pagini de vrednicii de pilde p entru noi, pentru fiecare din
insem -
noi, ca să înţelegem cit de m u lt ne-a cercetat D um nezeu din înălţim e
şi ne-a învrednicit să ved em îm plinindu-se această dorinţă sfîntă a
p d resat credincioşilor şi a preoţim ii noastre de restatornicire a vechiului scaun
Fei. î.n- vlădicesc al Tîrgoviştei.
înalt Prea S fin ţite Părinte Arhiepiscop Vasile cum aţi constat şi as
tăzi, ca şi la alegere, sinteţi aşteptat cu atîtea in im i deschise, cu atîtea nă
dejdi sfin te de către vîrstnici, de către tineri şi chiar de către copii,
care au păstrat legătura cu Biserica, care se uită la ierarhul lor ca la
un părinte, după cuvintele M întuitorului Iisus Hristos, care S-a n u m it
pe Sine păstor, ca şi noi să fim , după m odelul Său, păstori duhovni
ceşti : «învăţaţi de la M ine, ne spune El, nouă tuturor, că sint blînd şi
sm erit cu inim a» (M atei 11,29).
ţe ale O trăsătură a noastră a slujitorilor S fîn tu lu i A lta r este şi aceea
fc tre- de a avea ochii aţintiţi m ereu către M intuitorul Hristos, către blînde-
mar- ţea L ui cuceritoare, către blîndeţea Lui iertătoare, către cutezanţa Lui
plină de curaj contra nedreptăţii, a m inciunii, a lăcomiei, a egoism u
su fe- lui. A v e m de luptat şi noi cei de azi cu asem enea încercări, cu asem e
utul nea tentaţii, care niciodată nu i-au ocolit, m ai ales, pe cei care urm ează
, un sau încearcă să urm eze calea lui D um nezeu. A sem enea deschidere
fn in ă trebuie să arate I.P.S. Voastră pentru preotim ea aceasta care a dorit
cer aşa de m u lt să aibă ierarhul ei aici, la Tirgovişte, p entru vieţuitorii
Iască m înăstirilor din această zonă, m ulte şi foarte im portante, va trebui
fopia «cu tim p şi fără de tim p», după cu vîn tu l S fîn tu lu i Apostol Pavel
oa- (2 T im . 4,2), să vă plecaţi inim a, să vă plecaţi auzul către dorinţele
torul lor, către suferinţele lor, către ceea ce aşteaptă ei cu nesaţ de la noi,
kinci de la ])ăstorii rinduiţi de M intuitorul Hristos şi S fin ţii Săi A postoli.
Ne onoraţi, iubiţi credincioşi şi credincioase, cu cinste şi cu d em
rst- nitate. Trebuie să răspundem la aceasta cu dragostea noastră şi cu
Şi preţuirea noastră. S in te ţi p entru noi, p entru Biserică, iu biţi credin
cioşi, o podoabă a Ortodoxiei, a credinţei noastre străm oşeşti, sinteţi
c curajul nostru, tăria noastră. Aş folosi cu cutezanţă cu vîn tu l de m u l
la ţum ire adresat de S fîn tu l Apostol Pavel, cu aproape două m ii de ani
în urm ă com unităţilor proaspăt întem eiate de el : «Voi sin teţi coroana
Idin apostoliei m ele» (I Cor. 9,2). Tot aşa, p entru noi, iubiţi fraţi ierarhi
p/ui ai Bisericii, pentru activitatea noastră, pentru pilda vieţii noastre,
de aceşti credincioşi trebuie să însem ne necontenit coroana apostoliei
noastre. Străbatem valuri mari, valuri grele, valuri sufleteşti mai ales
şi nu num ai noi, ci o lum e întreagă. Acolo, în su fletu l om ului, doar
M întuitorul Hristos poate să- pătrundă, doar credinţa poate să aducă
înseninare, doar cu vîntul de la am von, cu vîn tu l adevărului poate să
aducă alinare. Taină mai grea decît preoţia, m isiune m ai dificilă chiar
decît cea a m edicului, care trebuie să caute toate m ăruntaiele ca să-şi
dea seama unde este pricina suferinţei, după cum ştim cu toţii, nu există.
Noi slujitorii Bisericii, cu răbdare, cu îngăduinţă, cu iubire m ai ales,
cu «dragostea care le biruie pe toate, care nu cade niciodată», cum ia
răşi spune atît de frum os S fîn tu l Apostol Pavel (I Cor. 13,8), trebuie
să fim păstorii sufleteşti ai credincioşilor noştri.
N -a fo st o m isiune pe lum e m ai frum oasă, iubiţii m ei, şi nu este şi
nu va fi ca aceea de slujitor al S fîn tu lu i Altar, atunci cînd slujitorul
altarului poartă m isiunea şi chipul M întuitorului Hristos, Arhiereul
nostru cel mare. /Işa ne învaţă S fîn tu l Ioan Gură de A ur, aşa spunea
el preoţilor din tim pul său, aşa spune el tu tu ro r celor care doresc să
îm brăţişeze preoţia, că este cea m ai frum oasă m isiune, dar şi cea mai
grea, pentru că, afirm a m arele predicator şi filozof, cunoscător de
in im i; «preotul este trim isul lui D um nezeu pe păm înt şi trim isul cre
dincioşilor, al păm întenilor către D um nezeu». De aceea, noi preoţii, noi
ierarhii şi, deci, şi înalt Prea S fin ţia Voastră, a v e ţi'a învinge aceste
greutăţi şi, a le purta cu vrednicie. Ş i ş tim să le învingem num ai cu
credinţa în D um nezeu, cu dragostea şi cu devotam entul p entru m isiu
nea pe care am îm brăţişat-o şi la care noi am fo st chem aţi prin D uhul
S fîn t, aşa cum ne arată S fin tele Canoane.
A ţi fo st ales aici de aceşti" slujitori credincioşi şi v-au cinstit v e
nirea şi fruntaşii judeţelor, ai oraşelor şi m em b ri ai G uvernului şi re
prezentanţi distinşi ai P arlam entului. Biserica Ortodoxă Rom ână este
Biserica naţională a poporului român. S lu jito rii ei nu fac politică de
partid, dar ei nu sînt indiferenţi la binele poporului. Orice fel de ac
ţiune, orice fel de gest îndreptat spre binele celor m ulţi, Biserica îl sa
lută şi îl sprijnă. Ea apelează la toţi cei care au putere să prom oveze
adevărul evanghelic nem uritor, să prom oveze valorile creştine fără de
care nici noi şi nici celelalte sem inţii din Europa n u-şi vor putea găsi
un făgaş drept, cinstit, u n viito r fericit. Fără aceste adevăruri ale
S f. Evanghelii fără aceste valori creştine cu care au străbătut veacu
rile moşii şi străm oşii noştri, care s-au întruchipat şi în ruinele M itro
poliei din Tîrgovişte, în ruinele bisericilor de aici, fără această fră ţie
tate şi unitate a noastră a rom ânilor p e n tru care ne stă şi astăzi m ăr
turie biserica Stelea, ridicată in cetatea de scaun a Ţării Rom âneşti în

secolul al X V lI-le a de dom nul M oldovei Vasile L upu şi ctitoria m înă-
stirii Soveja în M oldova de către voievodul M atei Basarab nu v o m putea
păşi pe calea păcii, a dragostei şi a dreptăţii. A stăzi, m ai m u lt decît
oricînd Biserica noastră strămoşească slujeşte şi vrea să slujească
aceste adevăruri sfin te şi drepte pentru m isiunea ei în lum e.
l.P.S. Voastră aşa cum s-a arătat, ven iţi cu u n bogat tezaur de
ştiinţă teologică. Să nu o lăsaţi sub obroc, să o lăm uriţi credincioşilor,
dum inică de dum inică, să fiţi în m ijlocul lor în m ijlocul preoţim ii, să le
dăruiţi şi lor din experienţa anilor de m uncă în S fîn ta noastră B ise
rică. Noi ştim că strana arhierească pe care aţi ocupat-o astăzi n u este
num ai pentru catedrala aceasta, ci este p entru fiecare parohie iar
preoţii şi credincioşii noştri, buni şi respectuoşi, cum sînt, au strană
arhierească în fiecare biserică pe care o păstrează ca o chemare a noas
tră a ierarhilor, ca să m ergem cît m ai des acolo, în m ijlocul lor, la
S fîn ta Liturghie şi la rugăciune.
Ne-a durut, şi trebuie s-o recunoaştem, cu to t regretul, m u lţi ani,
că strana arhierească de la parohiile Dv. n-a fo st ocupată de ierarh,
pentru că era prea întinsă Eparhia Bucureştilor, iar cerinţele prea mari.
A cum , cu ajutorul lui D um nezeu, avem aici, la Tirgovişte, o nouă
eparhie, iar l.P.S. Voastră va trebui să fiţi m ereu îm preună şi alături
de preoţi şi de credincioşi. Aceasta nu înseam nă, iubiţi fraţi şi surori
lîrgovişteni şi m usceleni, că ne despărţim , căci o despărţire ar fi foarte
grea şi foarte tristă. Noi vom continua să răm înem îm preună în dra
gostea lui Hristos, u niţi în cadrul M itropoliei M unteniei şi Dobrogei,
noua titulatură a M itropoliei Ungrovlahiei, slu jin d Biserica şi neam ul
nostru.
Daţi ascultare părintelui vostru sufletesc, instalat astăzi. Im brăţi-
şaţi-l cu toată dragostea, aveţi toată credinţa în S fîn ta noastră Biserică,
depuneţi stăruinţă şi Dv. şi noi ca să predăm educaţia religioasă în
şcoală. Folosim îm prejurarea că sînt prezenţi aici şi factori cu putere
de decizie în acest dom eniu şi le cerem să ne ajute, să ne sprijine în
această acţiune, pentru că oricare fiu al Bisericii noastre are dreptul să
afle cît m ai m u lte despre credinţa strămoşească şi acestea n u se pot
afla decît de pe băncile şcolii. Cultura nu se poate dezvolta fără cre
dinţă şi nici credinţa nu poate să fie izolată de cultură. O m ul n u poate
trăi fără cultură, dar nici fără credinţă, căci religia este o com ponentă
a personalităţii um ane. Aşa cum noi clericii m ai în vîrstă am învăţat
pe vrem uri la Sem inar, pe lingă disciplinele teologice, şi fizica.
40 ' - BISERICA O R T O D O X A R O M A N A
chimia, botanica sau zoologia, fără a bănui unde D um nezeu ne va purta

jxişii, dar nu ne-a stricat, ci, dim potrivă, ne-a prins foarte bine, tot
aşa, astăzi pe om ul de ştiinţă n u-l deranjează cu nim ic religia, credinţa,
cum ne-o pilduiesc marii învăţaţi ai lum ii de pretutindeni, care au ştiu t
să îm pletească adevărurile de credinţă cu adevărurile ştiinţei. Adevărata
ştiinţă nu contrazice credinţa, după cum credinţa nu face abstracţie n i
ciodată de datele ştiinţei. De aceea, noi nădăiduim că vom avea posibili
tatea să predăm religia în şcoală şi fac apel la părinţii slujitori, la slu ji
tori, la slujitorii m înăstirilor, la părinţii copiilor şi chiar la tineri şi
chiar la copii să îndrăgească credinţa p e n tru a dscoperi valorile n em u ri
toare ale om ului. O m ul are m isiunea să fie bun, să fie nobil, să fie crea
tor de frum os. El nu trebuie să ucidă, să nedreptăţească pe alţii, să fie
unealta m inciunii, ci este chem at să zidească frum useţi, aşa cum avem
la Tîrgovişte şi în întreaga ţară.
A cum , iubiţii m ei, cînd aveţi ierarh canonic şi legiuit, vă doresc din
partea mea ca B unul D um nezu să vă ajute totdeauna şi m ai ales cînd
veţi face binele. Vă îm brăţişez pe fiecare şi vă adm ir p entru vrednicia,
p entru distincţia sufletească, p entru dragostea pe care aţi arătat-o S fin
tei noastre Biserici. Să fim cu toţii, cum am fo st astăzi aici, o coroană a
Bisericii, o coroană a neam ului nostru românesc, care să strălucească în
faţa Europei şi în faţa lum ii întregi.
Cu aceste gîndurir vă doresc, I.P.S. P ărinte Arhiepiscop, şi în n u
m ele ierarhilor aici de faţă, putere m ultă, de la D um nezeu, înţelepciune,
curaj şi bărbăţie, m ultă răbdare ca să slu jiţi cu vrednicie, pentru a fi
început bun la această Arhiepiscopie.
Aşa să vă ajute B unul D um nezeu cu darul şi cu iubirea Lui de oa
m eni. A m in !»
In continuare a lu a t cuvîntul, dl. dr. ing. Em il Dima, prefectul ju
deţului Dîm boviţa, care a ex p rim at bucuria pe care o trăiesc in această
zi credincioşii ortodocşi de pe aceste frum oase plaiuri, cu vechi centre (
de cu ltu ră şi trad iţie istorică, în tre care Tîrgoviştea şi C îm pulungul,
foste cetăţi de scaun ale Ţ ării R om âneşti, de a vedea reînn6dîndu-se,
după mai bine de tre i secole, firu l existenţei eparhiei Tîrgoviştei şi a p a r
ticipa la instalarea canonică a părin telu i lor duhovnicesc. D upă ce a m ul
ţu m it călduros P rea F ericitului P ărin te P a tria rh Teoctist şi m em brilor
Sfîntului Sinod p e n tru aportul adus la această frum oasă îm plinire bise
ricească, a a d resat noului ales, I.P.S. A rhiepiscop Vasile, «urări de sănă
tate, viaţă lungă, cu realizări rem arcabile şi o colaborare rodnică cu in
stitu ţiile judeţene», spre binele credincioşilor şi al Bisericii Ortodoxe
Rom âne, «chem ată astăzi m ai m ult ca oricînd să lucreze la asanarea
V I A Ţ A BISERICEASCA 4î
m orală a societăţii rom âneşti», afirm îndu-se, astfel, «ca un urm aş dem n
al acelor ierarh i c ărtu rari, p atrioţi şi ctitori de sfinte lăcaşuri, care au.
păstorit de-a lungul vrem ii la Tîrgovişte».
In încheiere, Î.P.S. Arhiepiscop Vasile — noul ierarh al Eparhiei
Tîrgoviştei — a m ulţum it Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist pen
tru acordarea G ram atei şi înm înarea cîrjei arhiepiscopale, precum şi tu
tu ro r participanţilor la cerem onia de instalare.
A u rm a t apoi tradiţionalul polihroniu, iar Prea Fericitul Patriarh
Teoctist şi Î.P.S. A rhiepiscop Vasile au îm p ărtăşit binecuvîntări arh ie
reşti credincioşilor aflaţi la solem nitate.
Cerem onia instalării Î.P.S. Vasile ca A rhiepiscop al Tîrgoviştei a
fost urm ată de o agapă frăţească, la sfîrşitul căreia, I.P.S. Sa, în calitate
de gazdă, a m ulţum it încă o dată tu tu ro r p e n tru partidîpare. D upă am iază
distinşii oaspeţi ai T îrgoviştei s-au în tîln it la Casa de cu ltu ră a sindica
telor din localitate, la un concert de muzică corală religioasă, su sţin u t de
ansam blul coral «Te-Deum laudam us», d irija t de prof. P etre Simionescu,
u rm at de Corala P atriarhiei, d irijată de Pr. Iulian Cîrstoiu şi Pr. C-tin
D răguşin. Concertul a cuprins piese corale de I. D. Chirescu, Sabin D ră-
goi, G avriil M usicescu, G heorghe Danga, D. G. K iriac, M acarie Ierom o
nahul, Gh. Popescu-B răneşti, N ectarie Frim u, Costică A ndrei, V. Sum -
schi, Nicolae Lungu şi s-a d esfăşurat intr-o atm osferă duhovnicească.
CURRICULUM VITAE
Î n a l t P r e a S f in ţitu l A r h i e p i s c o p Dr. V a s i l e C o s t i n s-a n ă s c u t Ia 7 iu lie 1938 î n
In S a tu l-N o u - d e -S u s , 5n a p r o p ie r e d e o ra ş u l B aia S p rie , d in ju d e ţ u l M a ra m u re ş. D upă
a b s o lv ir e a S e m in a r u lu i, a u rm a t c u r s u r ile I n s titu tu lu i te o lo g ic o r to d o x d in S ib iu î n
tre a n ii 1959— 1963, u n d e a o b ţin u t lic e n ţa în te o lo g ie , c u t e z a «P r o i e s o r i a r d e le n i
la ş c o lile d e î n v ă ţă m în t r e lig io s d in Ţ ă r ile R o m â n e », iar în tr e a n ii 1963— 3966, la
I n s titu tu l te o lo g ic d in B u c u r e ş ti, a u r m a t c u r s u r ile d e d o c to r a t în te o lo g ie , se c ţia
te o lo g ie p ra c tic ă , s p e c ia liz în d u -s e în d is c ip lin e le litu r g ic e .
I n tr e a n ii 1967— 1972, c a b u r s ie r a l C o n s iliu lu i E c u m e n ic a l B ise ric ilo r, a s t u
d ia t la F a c u lta te a d e te o lo g ie a U n iv e r s ită ţii d in A te n a şi la I n s titu tu l d e a r h e o lo
g ie c o p tă d in C airo. I n m a r tie 1972 a s u s ţin u t la A te n a te z a d e d o c to r a t în te o lo g ie
c u titlu l «C u ltu l B is e r ic ii C o p te în c o m p a r a ţie c u c u ltu l B is e r ic ii O r to d o x e ». L u c ra
rea c u c a re a o b ţin u t titlu l d e d o c to r în te o lo g ie a lo s t p u b lic a tă în lim b a g re a c ă la
A te n a , în 1972, în E d itu ra S o u k is . T itlu l d e d o c to r în te o lo g ie o b ţin u t la A te n a I-a
lo s t' e c h iv a la t Ia I n s t i tu t u l te o lo g ic d in B u c u r e ş ti, Ia 21 m a r tie 1974.
Ca s e m in a r is t, s tu d e n t ş i d o c to r a n d î n t e o l o g i e , a dat. d o v a d ă d e re a le p o s ib ili
tă ţi ş i în c lin a ţii p e n tr u s tu d iu l d is c ip lin e lo r te o lo g ic e p r a c tic e . In p e rio a d a s tu d iilo r
d e d o c to r a t a p u b lic a t m a i m u lte a rtic o le d e s p e c ia lita te î n r e v is te le n o a s tr e b is e
ric e ş ti.
I n ţară, a lu n c ţio n a t ca d o c u m e n ta r is t la S e c to r u l R e la ţii e x t e r n e b is e r ic e ş ti d in
c a d r u l P a tr ia r h ie i R o m â n e , a p o i, Ia E p isc o p ia O r a d ie i, ca s e c r e ta r e p a r h ia l ş i v ic a r
a d m in is tr a tiv , Iiin d a ic i h ir o to n it d ia c o n şi a p o i p r e o t c e lib . E x p r im în d u - ş i d o rin ţa
d e a in tr a î n c i n u l m o n a h a l, d în d ră s p u n s v o c a ţie i s lu jir ii lu i D u m n e z e u , S iin tu L
S in o d a a p ro b a t tu n d e r e a sa în m o n a h ism , iar î n 1974, la re c o m a n d a re a P.S. E p isco p

V a s ile a l O r a d ie i, i-a a c o rd a t ra n g u l d e a rh im a n d r it.
I n c e p în d c u a n u l 1975, P a tria rh ia R o m â n ă i-a în c r e d in ţa t p o s tu l d e s u p e rio r al
P a tr ia r h ie i R o m â n e p e lin g ă P a tria rh ia O r to d o x ă a Ie r u s a lim u lu i.
D e şi d e p a r te d e (ară, d a r p ă s tr în d p e r m a n e n t le g ă tu r a s p ir itu a lă c u B iseric a s tr ă
m o ş e a s c ă , s-a d o v e d it a Ii a tit u n s lu jito r n e o b o s it şi În d ru m ă to r a te n t a l ro m â n ilo r
o r to d o c ş i v e n i f i In p e le r in a j la S l în t u l M o r m ln t, o it şi u n b u n c h iv c m is it o r a l A ş e
z ă m in te lo r r o m â n e ş ti d e la Ie ru sa lim . T o to d a tă , s-a re m a rc a t şi prin s tr ă d a n iile p v
c a re le -a d e p u s p e n tr u e d ita r e a p u b lic a ţie i r o m â n e ş ti ‘ în v ie r e a * , in p a g in ile c ă re ia
a c ă u ta t, ca re d a c to r, a s ă d i în s u ile te le c r e d in c io ş ilo r ro m â n i d c a c o lo d o rin ţa fra
ţilo r d e a c e la ş i n e a m , d e a ca să , d e a tră i în p a c e ş i b u n ă în ţe le g e r e c u to a ta lu m e a .
B u n c u n o s c ă to r a l lim b ilo r g rc a c ă f r a n c e z ă ş i e n g le z ă , a în tr e ţin u t b u n e ra
p o r tu r i a tit c u P a tria rh ia d in Ie ru sa lim , c u ltiv în d d r a g o s te a Iră te a sc ă m e n ită să
în tă r e a s c ă s o lid a r ita te a d e a c ţiu n e a B is e r ic ii O r to d o x e , c ît şi c u r e p r e z e n ta n ţii
d ile r ite lo r c u lte r e lig io a s e d e a c o lo , fa lă d c c a r e a p r o m o v a t r e la ţii d e p r ie te
n ie p e n tr u s lu jir e a m a r ilo r id e a iu r i d e p a c e ş i p r o g r e s sp ir itu a l, c a re s ta u a zi in
la ta o m e n ir ii d e p r e tu tin d e n i, Iiin d d e o p o tr iv ă a p r e c ia t d e ie r a r h ii g r e c i ş i d e
r e p r e z e n ta n t ii. c u lte lo r r e lig io a s e d e la lo c u i ile s lin te .
In tim p u l ş e d e r ii la Ie r u s a lim , c u p r ile ju l u n o r in v ita ţii, a tin a t c o n fe r in 'r ,
c u rsu r i şi c o m u n ic ă r i şi- a p a rtic ip a t la d ile r ite în tr u n ir i e c u m e n ic e .
T o a te a c e s te v r e d n ic ii a u d e te r m in a t S l în t u l S in o d Ia re c o m a n d a r e a fe r ic itu
lu i în tr u a d o rm ir e p a tria rh Iu stin , să -I a lea g ă , la 10 d e c e m b r ie 1973, î n p o s tu l de
c p is c o p -v ic a r p a tria rh a l, c u titlu l d e * T îr g o v iş te a n u l». H iro to n ia în a r h ie r e u a
■uvut lo c la 20 ia n u a rie , în c a te d ra la p a tria rh a lă (lin B u c u r e ş ti. In p e rio a d a a n ilo r
1082— 1987 a în d e p lin it şi lu n c fia d e r e c to r a l I n s t i tu t u l u i te o lo g ic d in B u c u r e ş ti.
In c a litu te d e e p is c o p - v ic a r p a tria rh a l a d e s lă ş u r a t o b u n ă a c tiv ita te e c u
m e n ic ă ca r e p r e z e n ta n t a l B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e la d ile r ite a d u n ă ri, c o n
g r e s e ş i c o n fe r in ţe a le o r g a n iz a ţiilo r in te r e r e ş tin e m o n d ia le p e s te h o ta re , a tă cu t
p a r te d in im p o r ta n te d e le g a ţii b is e r ic e ş ti c a re a u p r o m o v a t ş i a u in te n s ific a t
r e la ţiile c u a lte B iseric i, a a v u t u n a p o rt a p r e c ia b il în c a d r u l u n o r c o m is ii d c
d ia lo g te o lo g ic in te r c o n le s io n a l ş i in te r re lig io s, iă c în d c u n o s c u tă p o z iţia f i p r e
o c u p ă r ile B is e r ic ii in p r o b le m e d e d o c tr in ă te o lo g ic ă sa u i n c e le c a re p rc o c u p u o m e
n ire a c o n te m p o r a n ă .
Pe lîn g ă a c tiv ita te a p a s to r a l-m is io n a r ă , e c u m e n ic ă şi a d m in is tr a tiv ă , s-a
a fir m a t ş i ca u n b u n te o lo g .. R o a d e le c e r c e tă r ilo r s a le te o lo g ic e s -a u c o n c r e tiz a t
in e la b o r a re a şi tip ă r ir e a — în (ară ş i p e s te h o ta r e — a u n o r s tu d ii & a rtic o le ,
tr u tîn d p r o b le m e te o lo g ic e şi d e c u ltu r ă d in tr e c e l e m a i v a r ia te .
A lă tu r în d u - n e t u tu r o r c e lo r c a re , în ziu a d e 22 s e p te m b r ie 1991, a u p a rtic ip a t

la a c e a s tă s ă r b ă to a r e d u h o v n ic e a s c ă d in v la fa A r h ie p is c o p ie i T irg o v işte i —
v e s tită v a tr ă d e tră ire o r to d o x ă şi c u ltu r ă r o m â n e a s c ă — b o g a tă în a m p le şi
a d in e i în ţe le s u r i p e n tr u to /i liii B is e r ic ii s tr ă m o ş e ş ti, p r e c u m şi p e n tr u în a lt Prea
S lin fitu l A r h ie p is c o p V a s ile , îi a d u c e m ş i n o i u n s in c e r p rin o s d c r e c u n o ş tin ţă
îm p r e u n ă c u s in c e r e u ră r i d e s ă n ă ta te d e p lin ă ş i o p ă s to r ir e în d e lu n g a tă , p e n tr u
a d u c e m a i d e p a r te fă c lia în a in ta ş ilo r şi a p ă zi c r e d in ţa c e a a d e v ă r a tă p e a c e s te
p la iu r i s tr ă v e c h i, c u re a liz ă ri tr a in ic e , s p r e b in e le B is e r ic ii, în llo r ir e a c u ltu r ii şi
p ro p ă ş ir e a în tr e g ii.n o a s tr e o b ş ti ro m â n e ş ti.
G H E O R G H E V A S IL E S C U
PREMIEREA DE CĂTRE ACADEMIA ROMÂNĂ
A «BIBLIEI LUI ŞERBAN (1688)»
ŞI A «NOULUI TESTAMENT DE LA BĂLGRAD»
(ALBA IULIA, 1648)
In z iu a d e 11 iu li e 1991, la C a s a o a m e n i l o r d e ş t i i n ţ ă clin C a p i t a l ă a a v u t
l o c u n e v e n i m e n t c u p r o f u n d e s e m n if i c a ţ ii în v i a t a s p i r i t u a l ă a p o p o r u l u i r o m â n
— p r e m i e r e a d e c ă t r e A c a d e m i a R o m â n ă a u n o r C ă r ţi r e p r e z e n t a t i v e p e n t r u c u l
t u r a şi s p i r i t u a l i t a t e a r o m â n e a s c ă , B ib lia lu i Ş e r b a n (1688) şi N o u l T e s ta m e n t d<:
la B ă lg ra d (1648), a c ă r o r r e e d i t a r e c rit i c ă 1 a a v u t loc în a n u l 1988, p r i m a s u b p a
t r o n a j u l P r e a F e r i c i t u l u i P ă r i n t e P a t r i a r h T e o c tis t, iar c e a d e a d o u a s u b p a t r o
n a j u l P r e a S f i n ţ it u l u i E p is c o p E m ilia n a l A l b a Iuliei. C e l e d o u ă C ă r ţi r e p r e z e n
t a t i v e <ale B isericii şi N e a m u l u i , a u v ă z u t d in n o u l u m i n a t i p a r u l u i la 300 a n i şi
r e s p e c t i v 3-10 a n i d e la a p a r i ţ i e .
Ş e d i n ţ a d e d e c e r n a r e a p r e m i i l o r A c a d e m i e i R o m â n e a fo st c in s t i t ă c u p r e
z e n ţ a d o m n u l u i prof. dr. d o c e n t M i h a i D r ă g ă n e s c u , p r e ş e d i n t e l e A c a d e m i e i R o
m â n e , a d - n e i p ro f . Z o e D u m i t r e s c u - B u ş u l e n g a , v ice-p reşed in te al A c a d e m ie i ,
prof. a c a d . I o a n C o t e a n u , a P r e a F e r i c i t u l u i P ă r i n t e T e o c tis t, P a t r i a r h u l R o m â n ie i,
a P r e a S f i n ţ it u l u i P ă r i n t e E m ilia n , p r o i n - e p i s c o p u l A l b a Iulie i, a m e m b r i l o r î n a l
t u lu i for d e c u l t u r ă , a n u m e r o ş i o a m e n i d e ş t i i n ţ ă şi c u l t u r ă , a n u m e r o ş i i m i t a ţ i .
In c u v î n t u l d e d e s c h i d e r e a ş e d i n ţ e i d e p r e m i e r e , d o m n u l- pro f. dr. d o c e n t
M ih a i D ră g ă n e sc u , p r e ş e d i n t e l e A c a d e m i e i , a s u b l i n i a t i m p o r t a n ţ a a c e s t u i m o m e n t
d e o s e b i t , a l d e c e r n ă r i i p r e m i u l u i A c a d e m e i R o m â n e p e n t r u a n ii 1988— 1989, c e l o r
m a i v a l o r o a s e c ă r ţ i a p ă r u t e î n a c e ş t i a n i, î n t r e c a r e u n lo c d e s e a m ă r e v i n e B i
b lie i d e la B u c u r e ş ti (1688) şi N o u lu i T e s ta m e n t d e la B ă lg ra d (1648), a c ă r o r r e
e d i t a r e c r i t i c ă o d a t o r ă m s t r ă d a n i e i / a doi m a r i i e r a r h i ai B isericii n o a s t r e , Pre a
F e r i c i t u l P ă r i n t e T e o c ti s t, p a t r i a r h u l R o m â n i e i şi P r e a S f i n ţ it u l P ărin te E p is co p
E m ilia n , p r o i n - e p i s c o p u l A l b a Iulifei, p r i n a c ă r o r o s î r d i e a c e s t e c ă r ţ i a u i n t r a t în
A c ad e m ia Rom ână.
P r in p r e m i e r e a a c e s t o r d o u ă l u c r ă r i, ca şi p r i n S i m p o z i o n u l ş t i in ţ i f ic d in
12 se p t. 1990, d e d i c a t 'N o u l u i T e s ta m e n t d e la B ă lg ra d — (1618), B ise ric a O r t o d o x ă
R o m â n ă a i n t r a t î n t r a d i ţ i a l e g ă t u r i l o r s a l e fire ş ti c u A r e o p a g u l c u lt u r i i r o m â n e ş t i ,
l e g ă t u r i i n a u g u r a t e î n c ă d i n s e c o l u l t r e c u t, p ri n d o n a r e a d e : c a r t e p e n t r u B i b lio te c a
A c a d e m i e i d e c ă t r e e p i s c o p u l D io n is ie R o m a n o a l c ă r u i e x e m p l u a fo st u r m a t d e
m u lţ i i e r a r h i şi c le ric i ai B isericii O r t o d o x e R o m â n e , î n t r e c a r e m e r i t ă s ă fie a m i n
t i t v r e d n i c u l d e p o m e n i r e p a t r i a r h M i r o n C ri s t e a , c a r e a d ă r u i t î n a l t u l u i for d e c u l
t u r ă B ib lia ce-i p o a r tă , n u m e l e .
P e lin ia a c e l e i a ş i l e g ă t u r i t r a d i ţ i o n a l e s e î n s c r i e şi a c ţ i u n e a p e r m a n e n t ă d e î n
z e s t r a r e a B ibliotec ii A c a d e m i e i c u n u m e r o a s e m a n u s c r i s e , m a t e r i a l e i s t o r i c e d e c e r t ă
v a l o a r e d o c u m e n t a r ă d i n p a r t e a m î n ă s t i r i l o r şi s c h i t u r i l o r n o a s t r e .
P r e ş e d i n t e l e A c a d e m i e i R o m â n e a r e m a r c a t f a p tu l c ă p r i n p r e m i e r e a c e l o r
d o u ă l u c r ă r i B ib lia d e Ia B u c u r e ş ti (1688) şi N o u l T e s ta m e n t d e la B ă lg ra d (1618),
A d a d e m i a r e c u n o a ş t e c o n t r i b u ţ i a B isericii O r t o d o x e R o m â n e la d e z v o l t a r e a c u l
t u r ii r o m â n e ş t i , c o l a b o r a r e a d e - a l u n g u l v r e m i i d i n t r e B i s e r i c ă şi î n a l t u l f o r d e
c u l t u r ă n a ţ i o n a l ă c o n t r i b u i n d la p u n e r e a în l u m i n ă a s p i r i t u a l i t ă ţ i i r o m â n e ş t i . D o m
n i a Sa a f e li c i t a t c ă l d u r o s p e P r e a F e r i c i t u l P a t r i a r h T e o c tis t şi p e P r e a S fi n ţ it u l
E p is c o p E m ilia n p e n t r u s t r ă d a n i i l e d e p u s e d e a r e d a c u lt u r i i r o m â n e ş t i a c e s t e m o
n u m e n t e d e lim b ă şi l it e r a t u r ă .
I n t r - o s c u r t ă a lo c u ţ iu n e , d o m n u l a c a d . p r o f . I o a n C o t e a n u a a r ă t a t i m p o r
t a n ţ a p e n t r u c u l t u r a r o m â n e a s c ă a c e l o r d o u ă c a p o d o p e r e d e lim b ă şi c u l t u r ă r o
m ân ească, p re m iate de A c ad e m ia Rom ână, su b lin iin d acriv ia cu care s au reedi
ta t c r it i c în 1988, d u p ă c a r e a t r e c u t la d e c e r n a r e a p r e m i i lo r .
P rea F e r ic itu l P ă rin te P a tria rh T E O C T IS T ,

p rim in d p re m iu l * T im o te i Ci par iu», p e n tr u *B iblia Iu i Ş e rb a n » , r e e d ita tă in a n u l 1988.
1. P r e a F e r i c i t u lu i P ă r i n t e P a t r i a r h T e o c ti s t, p r e m i u l « T im o te i C ip a riu » , p e n
t r u s t r ă d a n i a d e r e e d i t a r e a B ib lie i d e la B u c u r e ş ti (168Q).
2. D o m n u lu i prof. I. C h iţim ia , a c e la ş i prem iu p e n tru s t u d i u l i n tr o d u c t i v la
B ib lia d e la B u c u r e ş ti (1688).
3. P r e a S fin ţ it u l u i E p is c o p E m ilia n , p i e m i u l « B o g d a n P e t r i c e i c u H a ş d e u » , p e n
t r u s t r ă d a n i a r e e d i t ă r i i c r it i c e a N o u lu i T e s ta m e n t d e la B ă lg ra d (1648).
4. Prof. Dr. F l o r i c a D u m i tr e s c u , p r e m i u l «<Bogdan P e t r i c e i c u H a ş d e u » , p e n t r u
s t u d i u l i n t r o d u c t i v la c a p o d o p e r a m it r o p o l i t u l u i c ă r t u r a r S im io n Ş t e f a n (1648).
5. C e r c e t. Dr. D a lila -L u c ia A r a m ă , p r e m i u l «BGgdan P e t r i c e i c u H a ş d e u » , p e n t r u
s t u d i u l i n tr o d u c t i v la a c e e a ş i l u c r a r e .
P rin p r e m i e r e a a c e s t o r « C ă rţi d e c ă p ă t î i » a l e Bisericii şi N e a m u l u i , p r i n c a re ,
a ş a c u m a r ă t a P r e a F e r i c i t u l P a t r i a r h T e o c tis t î n C u v î n t u l î n a i n t e la B ib lia lu i Ş e r
b a n (1688), « v r e d n ic ii n o ş t r i în a i n t a ş i» , c a r e « a u p ă s t r a t c r e d i n ţ a şi g r a i u l s t r ă b u n p e
a c e e a ş i v a t r ă d i n n e a m In neam...», a u î n c h i n a t p o p o r u l u i r o m â n t r u d a lor, d u r î n d
o p e r e c e î n f r u n t ă t im p u l, p r i n c a r e s e « p u n e p e fiin ţa n o a s t r ă e t n i c ă p e c e t e a uni-
t i - î i d e g r a i, d e n e a m si d e s p i r i t u a l i t a t e şi, î m p r e u n ă c u a l t e n u m e r o a s e t ip ă r i -
r_rri b i s e r ic e ş ti în g r a i u l s t r ă b u n , p r o c l a m ă triu m f u l lim bii r o m â n e î n B ise ric ă şi in
r u l t u r a n o a s t r ă n a ţi o n a lă » . C e e a c e a s p o r i t v a l o a r e a l u c r ă r i i (şi a c e s t fa p t a fost
n e g l i j a t d e a fi a m in tit), a fo st t e h n o r e d a c t a r e a şi g r â f i c a d e e x c e p ţ i e , • d a t o r a t e
r e p u t a t u l u i o s t e n i t o r al I n s t i t u t u l u i B iblic al P a t r i a r h i e i R o m â n e , P. C. Pr. V a l e n t i n
So g d a n .
P rea F e r ic itu l P ă rin te P a tria rh T K O C T IS T

In p r e z id iu l ş e d in ţe i d e a c o rd a re a p re m iilo r A c a d e m ie i R o m â n e
M e r i t ă a m i n t i t fa p tu l c ă u n s i m p o z i o n p r i v i n d r e e d i t a r e a c r it i c ă a B ib lie i lu i
Ş e rb a n a a v u t loc î n c a d r u l s t r i c t al B ise ric ii, în t o a m n a a n u l u i 1988, d in m o t i v e
l e s n e d e î n ţe le s . I n a c e la ş i tim p, P r e a S fi n ţ it u l E p is c o p E m i l ia n al A l b a lu lie i, p r o
i e c t a s e u n s i m p o z i o n p e n t r u N o u l T e s ta m e n t d e la B ă lg ra d (1613), la c ti t o r i a p a
t r i a r h u l u i M i r o n d e la T o p li t a , i n i t i a t i v ă r a r e s e b u c u r a s e d e a d e z i u n e a e n t u z i a s t ă
a d o m n u l u i Prof. d r. d o c e n t M i h a i D r ă g ă n e s c u , c a r e a şi t r i m i s P r e a S fin ţitu lu i
E m ilia n C u v î n t u l p e c a r e u r m a s ă -l r o s t e a s c ă la s i m p o z i o n u l p r o i e c t a t î n 1988, la
T op lita.
F o r u r i l e p o l it i c e d e a tu n c i n u ş i - a u d a t a c o r d u l p e n t r u a c e a s t ă m a n i f e s t a r e de
s u f l e t şi gîncl r o m â n e s c . R e p a r a ţ i a c u v c n i t ă a v e a s ă o fa c ă m ai tîrz iu, d u p ă doi
a n i, la 12 se p t. 1990, d o m n u l P r o f dr. d o c e n t M i h a i D r ă g ă n e s c u , a c u m p r e ş e d i n t e l e
A c a d e m i e i R o m â n e , c a r e a c u n o s c u t «la s u r s ă » s t r ă d a n i i l e î n a l t u l u i i e r a r h a l b a i u -
l e a n d e p u n e r e in l u m in a p r e z e n t u l u i a m o n u m e n t a l e i o p e r e a m it r o p o l i t u l u i c ă r
t u r a r S i m io n Ş te f a n , l u c r a r e a p ă r u t ă in c o n d iţ i i g r a f i c e d e e x c e p ţ i e , c u 6 s t u d i i
i n t r o d u c t i v e s e m n a t e d e p e r s o n a l i t ă ţ i d e p r i m ă m ă r i m e a le c u lt u r i i n o a s t r e , p r i n
o r g a n i z a r e a S im p o z i o n u l u i d e d i c a t N o u lu i T e s ta m e n t d e la B ă lg ra d (1648), s u b e g i d a
A cadem iei Rom âne.
46 B ISERI CA O R T O D O X A R O M A N A
« P o st fe stum », p u t e m r e p i a r c a s o l i c i t u d i n e a a ctu alei c o n d u ceri a A c ad em iei

R o m â n e , l a r g a ei d e s c h i d e r e p e n t r u o r i c e a e t d e c u l t u r ă v e n i t d i n p a r t e a B isericii
O r t o d o x e R o m â n e , f a p t c a r e d u c e i n e v i t a b i l la a n g a j a r e a a c e s t u i b i m i l e n a r A ş e -
z ă m i n t d e a fi o p r e z e n t ă d e p r e s t ig i u , v i a b i l ă şi m e r e u a c t u a l ă în A r e o p a g u l c u l
tu rii r o m â n e .
D ia c o n Ş T E F A N N O V A C
CONSTITUIREA
SOCIETĂŢII BIBLICE DIN ROMÂNIA
La 16 octom brie 1990 a av u t loc o în tru n ire consultativă a Biseri-.
cilor creştine din Rom ânia, m em bre ale C onsiliului M ondial al Biseri
cilor şi ale Conferinţei Bisericilor E uropene : Biserica O rtodoxă Română,
Biserica R eform ată şi Biserica Evanghelică L uterană. Cu acel prilej, s-a
hotărît, în principiu, în fiinţarea Societăţii Biblice din Rom ânia, delegaţii
celor tre i Biserici, urm înd să inform eze pe credincioşi şi conducerile
acestor Biserici, în vederea luării deciziei definitive. S-a h otărît, de
asem enea, ca In stitu tu l Biblic şi de M isiune al Bisericii O rtodoxe Ro
m âne să convoace o în tru n ire a rep rezen tan ţilo r tu tu ro r Bisericilor şi
C ultelor din Rom ânia, care sîn t chem ate să devină m em bre ale Societă
ţii Biblice din Rom ânia, în vederea luării unei decizii definitive asupra
înfiin ţării şi constituirii acestei noi in stitu ţii în ţa ra noastră.
A ceastă nouă reu n iu n e a rep rezen tan ţilo r Bisericilor şi C ultelor din
R om ânia a fost convocată şi a av u t loc la In stitu tu l teologic «A ndrei
Şaguna» din Sibiu în organizarea recto ratu lu i acestei in stituţii de învă-
ţăm în t teologic, m arţi 7 mai 1991.
A u răspuns convocării In stitu tu lu i Biblic şi de M isiune al Bisericii
O rtodoxe Rom âne rep rezentanţii Bisericii O rtodoxe Rom âne, ai Bisericii
R eform ate, ai Bisericii Evanghelice-L uterane, ai Bisericii U nitariene şi
ai Bisericii A dventiste de ziua a şaptea.
La reuniune au participat, din partea Societăţilor Biblice U nte (SBU)
dom nii T erje H artberg coordonatorul Program ului p e n tru E uropa cen
trală şi răsăriteană şi p en tru U niunea Sovietică, Steven Downey şi
M aurice H arvey din p artea D epartam entului p e n tru presă şi com uni
caţii al SBU.
L ucrările reuniunii au fost deschise de Prea S fin ţitu l Episcop Ni
fon Ploieşteanul, vicar patriarh al, rep re z en ta n t al Bisericii O rtodoxe
Rom âne, care, în tr-o scurtă alocuţiune a în fă ţişa t un istoric al efo rtu ri
lor privind iniţiativele legate de în fiin ţa re a unei Societăţi Biblice în
ţara noastră şi scopurile pe care trebuie să le urm ărească în activitatea
sa această in stitu ţie în cazul în care va fi creată. P rea S finţia Sa a in
v itat pe reprezentanţii Bisericilor, particip an ţi la reuniune, să prezinte
punctul de vedere al acestor Biserici asupra punctului înscris pe agenda
reuniunii arătîn d că S fîntul Sinod al Bisericii O rtodoxe Rom âne şi-a
dat acordul p en tru în fiinţarea Societăţii Biblice din Rom ânia.
Luînd cuvîntul, în continuare, P rea S fin ţitu l D am aschin, episcop-
vicar al A rhiepiscopiei Craiovei, preşedintele Comisiei in stitu ite de
S fîntul Sinod al Bisericii O rtodoxe Rom âne în vederea studierii şi
luării unor m ăsuri de punere în practică a iniţiativei privind în fiin ţa
rea Societăţii Biblice din Rom ânia, a com unicat acordul deplin al Bi
sericii O rtodoxe Rom âne privind în fiinţarea Societăţii Biblice din Ro
m ânia.
In continuare, au lu at cuvîntul : W olfgang R ehner din p artea Bi-
' sericii Evanghelice C.A. din Rom ânia, C onferenţiar Zsolt Cîereb din
p artea Bisericii R eform ate din Rom ânia, G heorghe A ndrâsi din p artea
Episcopiei U nitariene din Cluj-N apoca şi Forray L azar din partea Bise
ricii A dventiste de ziua a şaptea, care au com unicat acordul B iserici
lor reprezentate asupra înfiinţării şi constituirii Societăţii Biblice din
România. •
în partea a doua a şedinţei, pr. Sabin V erzan, consilier al In stitu
tului Biblic şi de M isiune al Bisericii O rtodoxe Rom âne, a prezentat
cîteva principii generale susceptibile a deveni o bază de discuţie pentru
alcătuirea proiectului S tatu tu lu i Societăţii Biblice din Rom ânia. Cei pre
zenţi au apreciat că acest m aterial, cuprinde elem ente care pot să fie
reţin u te p e n tru discuţiile privind proiectul viito ru lu i S ta tu t al Socie
tăţii Biblice din Rom ânia.
A luat apoi cuvîntul dom nul T erje H artberg, care a felicitat pe cei
prezenţi p e n tru h otărîrea de a înfiinţa Societatea Biblică din Rom ânia.
Dom nia Sa a prezentat cîteva principii care călăuzesc, în general, acti
vitatea SBU şi o Societate Biblică N aţională. A asigurat nou înfiin ţata
Societate Biblică din Rom ânia de întregul sprijin al SBU.
S-a ho tărît constituirea Comisiei de redactare a proiectului S ta tu
tului de O rganizare şi F uncţionare a Societăţii Biblice din Rom ânia,
form ată din cîte un rep rezen tan t al fiecărei Biserici m em bre, prezente
la reuniune. S-a constituit, de asem enea, C om itetul Provizoriu al So
cietăţii Biblice din R om ânia din trei m em bri, u n u l reprezentînd Bise
rica O rtodoxă, unul Bisericile p rotestante şi u n u l Bisericile neoprotes-
tante.
S-a adoptat, în încheiere, urm ătorul Com unicat.
COM UN ICAT
AL ÎNTRUNIRII DE CONSTITUIRE
A SOCIETĂŢII BIBLICE DIN RO M Â N IA
C a u r m a r e a h o t ă r î r i î l u a t e la î n t r u n i r e a i n t e r c o n f e s i o n a l ă d e la Sibiu
d in 16 o c t o m b r i e 1990, la I n s t i t u t u l t e o l o g i c u n i v e r s i t a r « A n d r e i Ş a g u n a »
d in S ib iu a a v u t loc, la 7 m a i 1991, î n t r u n i r e a d e c o n s t i t u i r e a S o c i e t ă ţi i Bi
b lic e d in R o m â n ia , ca m e m b r ă a S o c i e t ă ţ i l o r B ib lic e U n i t e (S.B.U.).
R e p r e z e n t a n ţ i i a c in c i B ise ric i c r e ş t i n e d in R o m â n i a : B ise ric a O r t o
d o x ă , B ise ric a E v a n g h e l i c ă - l u t e r ă n ă , B ise ric a R e f o r m a tă , B ise ric a U n i t a r i
a n ă şi B ise ric a A d v e n t i s t ă d e z iu a a ş a p t e a , şi- a u e x p r i m a t a d e z i u n e a la
î n f i i n ţ a r e a S o c i e t ă ţi i B ib lic e d in R o m â n ia , r e s p e c t i v e l e B isc ric i d e v e n i n d
m e m b r e f o n d a t o a r e a l e a c e s t e i S o c ie tă ţi. S o c i e t a t e a B iblică d in R o m â n i a
r ă m î n e d e s c h i s ă a d e r ă r i i t u t u r o r c e l o r l a l t e B ise ric i şi C u l te c r e ş t i n e d in
ţara noastră.
BISERICA O R T O D O X Ă R O M A N Ă
M e n ţ i o n ă m c ă la a c e a s t ă i s t o r i c ă i n t i l n i r e a u p a r t i c i p a t şi tr e i d e l e
g a ţi d i n p a r t e a S o c i e t ă ţ i l o r B ib lice U n i t e (S.B.U.) : Dl. T e r j e HARTBERG,
c o o r d o n a t o r d e p r o g r a m a l S.B.U. p e n t r u E u r o p a c e n t r a t ă şi (ie r ă s ă r i t .
Dl. S t e v e n D A W N E Y , c o o r d o n a t o r al s e r v i c i i l o r d e S.B.U. şi DI. M a u r i c e
H A R V E Y , c o n s u l t a n t p e n t r u i n f o r m a ţ ii al S.B.U.
O b i e c t i v u l p r i n c i p a l al o r i c ă r e i S o c i e t ă ţi B ib lic e il c o n s t i t u i e s l u j ir e a ,
s u b t o a t e f o r m e l e şi p r i n t o a t e m i j l o a c e l e c o m p a t i b i l e , a c a u z e i c u v i n -
t u lu i lui D u m n e z e u p e n t r u n e v o i l e B is e ric ilo r şi a le c r e d i n c i o ş i l o r din
e p o c a n o a s t r ă . A ş a d a r , şi s c o p u l S o c i e t ă ţ i i B iblice d in R o m â n i a e s t e t r a d u -
c e r e r e a , t i p ă r i r e a şi d i f u z a r e a S fin tei S c r i p tu r i , p e n t r u s t u d i e r e a ei în i n t e r e
s u l şi a v a n t a j u l t u t u r o r B ise ric ilo r şi in l i m b i le c r e d i n c i o ş i l o r a c e s t o r a .
T o t o d a t ă , S o c i e t a t e a B ib lică d in R o m â n i a îşi p r o p u n e realizarea unei tr a d u
c e r i e c u m e n i c e a S fin tei S c r i p t u r i î n lim b a rom ână, d u p ă exem plul tra d u
c e r i l o r e c u m e n i c e a p ă r u t e în a l t e lim bi.
S o c i e t a t e a B ib lică d in R o m â n i a e s t e o i n s t i t u ţ i e a c o n f e s i o n a l ă , a flîn -
d u - s e în s l u j b a t u t u r o r B ise ric ilo r, p e n t r u a le (a cilita a c e s t o r a t r a d u
c e r e a , t i p ă r i r e d şi d i f u z a r e a Bibliei î n r î n d u l credincioşilor.
P a r t i c i p a n ţ i i a u h o t ă r î t c o n s t i t u i r e a C o m is ie i d e r e d a c t a r e a p ro iectu
l u i S t a t u t u l u i d e o r g a n i z a r e şi f u n c ţ i o n a r e a S o c i e t ă ţ i i B iblice din R o m â n ia ,
f o r m a t ă d i n c ît e u n r e p r e z e n t a n t al f i e c ă r e i B ise ric i m e m b r e , p r e z e n t e la
reuniune.
D e a s e m e n e a , s-a c o n s t i t u i t C o m i t e t u l P r o v i z o r i u al S o c i e t ă ţi i B iblice
d i n R o m â n ia , d in t r e i m e m b r i, u n u l r e p r e z e n t î n d B ise ric a O r t o d o x ă , u n u l
B is e r ic ile P r o t e s t a n t e şi u n u l B is e r ic ile N e o p r o t e s t a n t e .
P a r t i c i p a n ţ i i a u fo st d e a c o r d c a s e d i u l p r o v i z o r i u al S o c i e t ă ţi i Bi
b l ic e d in R o m â n i a s ă fie Ia I n s t i t u t u l Biblic şi d e M i s i u n e al Biseric ii O r
t o d o x e R o m â n e d i n B u c u r e ş ti .
M u l ţ u m i m lui D u m n e z e u p e n t r u a c e s t î n c e p u t p lin d e s p e r a n ţ e , a ş t e p
t ă m c o l a b o r a r e a t u t u r o r B is e r ic ilo r din R o m â n i a Ia a c e a s t ă l u c r a r e d e
i m e n s ă i m p o r t a n ţ ă p e n t r u p r o p ă ş i r e a s p i r i t u a l ă a fiilor p ă m i n t u l u i r o
m ânesc.
D IN P A R T E A BISERICII O R T O D O X E R O M A N E :
P. S. N I F O N PL O IE ŞT E A N U L , e p is c o p - v i c a r p a t r i a r h a l .
P. S. Dr. D A M A S C H I N S E V E R IN E A N U L , e p i s c o p - v i c a r al A r h i e p i s
c o p i e i C r a io v e i .
P. C. Pr. Dr. SA B IN V E R 7 A N , c o n s i l i e r p a t r i a r h a l .
P. C. A r h i d . Dr. C O N S T A N T I N V O I C U , r e c t o r u l I n s t i t u t u l u i t e o l o g i c
u n i v e r s i t a r « A n d r e i Ş a g u n a » d i n Sib iu.
P. C. Pr. Pro f. Dr. D U M IT R U A B R U D A N , p r o r e c t o r u l I n s t i t u t u l u i t e o
l o g ic u n i v e r s i t a r « A n d r e i Ş a g u n a » d i n Sibiu.
P. C. Pr. P rof. Dr. V A SIL E M I H O C — Sibiu.
P. .C. P r. M IC H A E L T IŢA , i n s p e c t o r p e n t r u t e o l o g i e c o n t e m p o r a n ă şi
ecum enism .
D IN P A R T E A BISERICII E V A N G H E L IC E -L U T H E R A N E :
DI. W O L F G A N G REHNER, p r im p r e o t, m e m b r u î n C o n s i s t o r i u l S u p e
r i o r al B isericii E v a n g h e l i c e C. A. d i n R o m â n i a .
DIN PARTEA BISERICII REFORMATE :
Em. Sa VERESS K O V A C S A T T IL A , e p is c o p - v i c a r a l B ise ric ii R e f o r

m a t e d in O r a d e a . *
Dl. C onf. Dr. ZSOLT GEREB, d e la I n s t i t u t u l t e o l o g i c u n i c p r o t e s t a n t
u n iv e rs ita r din C luj-N apoca.
DI. G Y E N G E I A N OS, c o n s i l i e r la E p is c o p i a R e i o r m a t ă d i n C l u j- N a -
poca.
D IN P A R T E A BISERICII U N I T A R IE N E :
Dl. A N D R A S I G H E O R G H E , c o n s i li e r la E p is c o p i a U nitariană d in
C luj-N apoca.
D IN P A R T E A BISERICII A D V E N T I S T E DE Z I U A A Ş A P T E A :
Dl. FO R R A Y LAZAR, d i r e c t o r a l D e p a r t a m e n t u l u i p e n t r u p u b l ic a ţi i
şi c o m u n i c a ţ i i a l B ise ric ii A d v e n t i s t e d e z iu a a ş a p t e a .
Dl. E M IL IA N N I C U L E S £ U , p r e ş e d i n t e l e C o n f e r i n ţ e i a d v e n t i s t e d e z iu a
a ş a p t e a — B ra şov.
P r. d r. S A B IN V E R Z A N
SOCIETATEA BIBLICA DIN ROMÂNIA

PREZENTARE GENERALA
După cum este îndeobşte cunoscut, cu p rile ju l întîln irii ecum e
nice care s-a desfăşurat, în 16 octom brie 1990, la Sibiu, la care au p a r
ticipat reprezentanţi ai Bisericii R eform ate, ai Bisericii Evanghelice
L uterane din R om ânia şi ai Bisericii O rtodoxe Rom âne, s-a convenit,
de principiu, să se întem eieze Societatea Biblică din Rom ânia (SBR).
S-a stab ilit că, din SBR, pot face p a rte ca m em bri cu d re p tu ri depline
toate Bisericile şi cultele creştine din ţara noastră. Scopurile SBR s î n t :
traducerea, tipărirea, difuzarea şi studierea S fintei S cripturi în in te re
sul şi av an taju l tu tu ro r Bisericilor m em bre şi în lim bile credincioşilor
acestora. Totodată SBR îşi va putea propune ca ţel, realizarea unei tra
duceri ecum enice a Sfintei S cripturi în lim ba rom ână după exem plul
traducerii ecum enice, care a a p ă ru t în, lim bile franceză, engleză, germ a
nă şi italiană.
în tru n ire a de astăzi a fost convocată în baza h otărîrii adoptate de
reprezentanţii celor trei Biserici în tru n iţi la Sibiu în data de 16 octom
brie 1990, cînd s-a stab ilit ca In stitu tu l Biblic şi de M isiune al Bisericii
O rtodoxe Rom âne să adreseze Bisericilor şi cultelor din ţa ră invitaţia
de a trim ite 1—2 reprezentanţi la Cluj la începutul acestui an p en tru a
dezbate problem ele legate de înfiinţarea şi constituirea SBR precum şi
de afilierea acesteia la Societăţile Biblice Uijite (SBU) sau A lianţa Bi
blică M ondială (ABM). în acest sens, ca rep rezen tan ţi ai Bisericilor
noastre, urm ează să discutăm şi să stabilim , în sp irit ecum enic creştin,
toate problem ele de principiu şi concrete pe care le ridică această nouă
instituţie interereştină din ţa ra noastră, u n a din căile sigure de rein
tra re a Bisericilor noastre în E uropa şi în lume.
B. o . R. — 4
D upă cum o arată şi num ele, o Societate Biblică îşi propune d rept
obiectiv central slujirea, sub toate form ele şi p rin toate m ijloacele com
patibile la dispoziţie, a cauzei cuvîntului ]ui D um nezeu în acest veac.
A ceasta ar putea fi o bază generală acceptabilă pentru Bisericile p ar
ticipante la propusa SBR. Pe această bază, s-ar putea edifica SB na.-
ţională p e n tru că, din fericire, toate Bisericile recunosc d rep t funda
m ent al doctrinei şi teologiei lor cuvîntul lui Dum nezeu, revelaţia cea
mai presus de fire, care se păstrează în S fînta Scriptură. Desigur, nu
pot fi trecute cu vederea deosebirile care se constată în tre diferitele
Biserici şi chiar şcoli teologice. în m odul în care este abordat cuvîntul
lui D um nezeu cuprins în C artea cărţilor, in terp retările, traducerile şi
chiar stabilirea textelor originare care diferă de la o Biserică la alta.
D ar o SB răm îne aconfesională în ce priveşte aspectele de herm eneu
tică scripturistică. Iar cînd abordează problem e ca cele de mai sus, ea
nu poate să o facă decît cu acordul deplin al m em brilor care o com
pun şi num ai în scopul adîncirii înţelesului cuvîntului revelat spre fo
losul şi în av antajul tu tu ro r. A stfel de tem e vor fi dezvoltate num ai în
tre specialişti şi în cadrul unor reuniuni cy caracter ştiinţific, care pot
să fie organizate de SBR în scopul cunoaşterii poziţiilor şi concepţii
lor exegetice ale Bisericilor m em bre.
în ain te de orice însă, SB răm îne o in stitu ţie al cărei scop princi
pal nu poate să fie decît acela de a prom ova traducerea, tipărirea, di
fuzarea şi studierea Sfintei Scripturi.
R aţiunea de a fi a unei SB este aceea de a sluji tu tu ro r B iserici- •
lor m em bre. Societatea Biblică N aţională n u aparţine nici unei Bise
rici. Ea facilitează tu tu ro r Bisericilor tip ă rirea şi difuzarea Bibliei de
care au nevoie. în acelaşi tim p, SB sp rijin ă şi prom ovează o litera tu ră
auxiliară, exegetică, m isionară, catehetică şi ştiinţifică, m enită să asi
gure difuzarea Sfintei S cripturi în toate stra tu rile societăţii, atrăgîn-
du-le spre studiul biblic. Toate aceste m ateriale auxiliare nu trebuie şi
nu vor avea profil confesional, p en tru că Societatea Biblică nu poate
fi subordonată confesional.
în acest m om ent în care se discută însăşi constituirea acestei insti
tuţii, problem ele asupra cărora se cuvine să stăruim acum privesc cele
mai generale aspecte ale organizării acesteia.
Expunerile de mai jos îşi au obîrşia în m odelul de C onstituţie pen
tru Societatea Biblică N aţională şi în S ta tu tu l p entru o Societate Bi
blică N aţională puse la dispoziţie de SBU.
In această direcţie, trebuie să discutăm , înainte de orice, asupra
num elui acestei instituţii. Cel folosit deja pînă acum : Societatea B i
blică din Rom ânia apare ca cel mai p o triv it p e n tru că delim itează o
arie geografică şi statală în care această in stitu ţie urm ează să-şi des
făşoare activitatea, o aşa-zisă «jurisdicţie» a sa. De altfel, în general,
num ele unor astfel de instituţii este acela de Societatea Biblică din
G erm ania, (Anglia, F ranţa, Suedia, N orvegia etc.), cum se stabileşte
deja în m odelul de constituţie p en tru o Societate Biblică Naţională
(Art. 1).
O Societate biblică îşi propune ca obiectiv principal răspîndirea,
pe o arie cît mai întinsă, a Sfintei S cripturi şi la nivelul întregii socie-
taţi la p reţu ri cît m ai accesibile cum părătorului şi în condiţii calitative

cît mai înalte, com patibile cu valoarea m esajului d ivin cuprins în C artea
cărţilor.
SB nu urm ăreşte realizarea de profituri. Scopul ei nu este acela
de a realiza cîştiguri în bani. De regulă însă, S fîn ta S criptură nu este
oferită g ratis ci vîndută la un p re ţ care să perm ită acoperirea cel p u
ţin a unei p ărţi din cheltuielile de producţie.
Cu privire la te x tu l S jin te i Scripturi în lim bile vorbite de credin
cioşii Bisericilor m em bre ale SBR, acesta este ales şi realizat de fie
care Biserică în parte. Aceasta nu exclude convocarea unor reuniuni
ştiinţifice în cadrul cărora specialişti ai diverselor Biserici m em bre pot
să adîncească diverse problem e ale traducerii S fintei Scripturi. De re
gulă SB pune în circulaţie S fînta S criptură fără note sau consultări
doctrinare. T raducerea ecum enică a Bibliei însă (TOB) în lim ba fra n
ceză este însoţită de note subliniare care f a c , precizări de n a tu ră exe
getică.
SBN poartă de g rijă ca S fînta S criptură sau p ărţi ale acesteia
(Noul T estam ent, Psaltirea, Mica Biblie, B iblia p e n tru copii etc.) să
ajungă în m îna întregii populaţii a ţării respective, nu num ai a creşti
nilor şi în toate lim bile vorbite de acele populaţii. De aceea, Societatea
Biblică nu se angajează şi nu prom ovează nici un fel de dispute cu ca
racter doctrinar-confesional.
Poate deveni m em bră a SBN orice Biserică sau cult care recunosc
S fînta S criptură ca izvor al în v ăţătu rii sale şi se angajează să respecte
S tatu tu l acesteia.
In acelaşi tim p poate dobîndi calitatea de m em bru al SBR , orice
persoană din R om ânia sau din stră in ă tate care oferă Societăţii o con
trib u ţie anuală egală cu,'cea stabilită de C om itetul D irector al SB. Ca
litatea de m em bru astfel dobîndită, oferă, celui în cauză d rep tu l de a
participa la viaţa SB şi de a vota în cadrul A dunării generale a So
cietăţii. O persoană care a contribuit în mod. substanţial la sprijinirea
cauzei difuzării traducerii, studierii sau tip ăririi S fintei S cripturi poate
prim i din p artea Consiliului director titlu l de m em bru de onoare pe
viaţă al SB, avînd aceleaşi d rep tu ri cu m em brii obişnuiţi.
Orice in stitu ţie sau în trep rin d ere a p arţin în d statu lu i sau persoa
nelor particulare, indiferent de organizarea ei poate deveni m em bru al
SBR dacă depun o contribuţie anuală m inim ă stab ilită de Consiliul di
rector, participînd p rin tr-u n rep rezen tan t cu d re p tu ri depline la A du
n area G enerală a Societăţii.
O rganul deliberativ cel mai în alt al SB este A dunarea sa generală,
care poate să fie alcătuită din reprezentanţii (tul) Bisericilor m em bre,
din m em brii onorifici, din reprezentanţii (tul) in stitu ţiilo r sau în tre
p rinderilor sprijinitoare ale SB care au calitatea de m em bru al SB şi
diri alţi m em bri ai SB nom inalizaţi de consiliul director al SB în lim ita
a 5— 10 procente din totalul m em brilor SB.
A dunarea generală care se întruneşte, în mod obişnuit, o dată pe
an are urm ătoarele atribuţii :
1. Prim eşte rapoarte anuale financiare şi asupra activităţii Socier

taţii şi aprobă planul de activitate şi financiar pe anul care urm ează ;
2. Alege pe m em brii Consiliului director ;
3. N um eşte pe revizorii Societăţii ;
4. Stabileşte liniile generale ale activităţii Societăţii ;
5. D iscută şi hotărăşte asupra oricăror problem e ridicate de Con
siliul director.
A dunarea generală este convocată de Consiliul director, cşre poate
‘să hotărască, în caz de necesitate, convocarea acesteia şi în tre în tru n i
rile anuale. De asem enea, Consiliul director este obligat să convoace
A dunarea generală la solicitarea a cel p uţin o pătrim e din m em brii So
cietăţii. In acest caz m em brii A dunării generale vor fi avizaţi cu cel
p u ţin 30 de zile mai înainte aducîndu-li-se la cunoştinţă agenda de
lucru a A âunării.
Toate problem ele obişnuite aflate pe agenda de lucru a A dunării
generale trebuie ho tărîte prin sim plul vot m ajoritar, în caz de balotaj,
preşedintele, iar, în absenţa sa, vicepreşedintele, va depune un al doi
lea vot. A m endam entele la C onstituţie (S tatut) şi o h o târîre privind d i
zolvarea Societăţii vor fi decise num ai de două treim i din voturile m em - .
brilor prezenţi.
Dacă A dunarea generală este «Parlam entul» SB, aceasta are şi un
«Guvern» în Consiliul directorial.
Consiliul directorial al SB este form at d in tr-u n num ăr de 6 pînă
la 15 persoane din care cel puţin ju m ă ta te trebuie să fie laici (să p ro
vină din rîn d u l m em brilor individuali ai Societăţii). Compoziţia Con- j
siliului directorial trebuie să reflecte în m od corect compoziţia denom i- j
naţiunilor creştine din care este alcătuită Societatea. |
Fiecare m em bru al Consiliului directorial se alege pe operioadă
de trei ani şi poate fi reales. Nici o persoană nu trebuie aleasă în Con
siliul directorial p e n tru mai m ult de trei legislaturi sau după ce a atins |
vîrsta de 70 de ani.
Consiliul directorial are u rm ătoarele îndatoriri : .
1. Conduce afacerile generale ale Societăţii şi hotărăşte politica ei în
conform itate cu principiile stabilite în S ta tu t sau de către SBU ;
2. A probă bugetul Societăţii şi recom andă aprobarea de conturi ;
3. Alege (num eşte) pe toţi oficialii Societăţii şi pe revizori ;
4. N um eşte com itetele considerate necesare în rap o rt cu diversifica
rea activităţii Societăţii ;
5. P oartă răspunderea p e n tru proprietăţile, m aterialele şi pentru
toate celelalte bunuri ale S o c ie tă ţii;
6. Se în tru n eşte cel puţin o dată pe trim estru .
H otărîrile Consiliului directorial se iau p rin sim plul vot m ajoritar.
In caz de balotaj, preşedintele are d reptul la al doilea vot.
Preşedintele, vicepreşedintele şi trezorierul Societăţii sînt m em bri

e x officio ai Consiliului directorial. Preşedintele, iar în absenţa sa,
vicepreşedintele, prezidează întrunirile. S ecretarul general este m em bru
ex officio al Consiliului directorial, fără drept de vot. Nici un m em bru
al personalului Societăţii şi nici o persoană în ru d ită cu vreun m em bru
al personalului Societăţii prin fam ilie sau căsătorie nu poate fi m em bru
al Consiliului directorial.
Un com itet de trei persoane va fi desem nat anual de Consiliul
directorial din rîndurile sale, p en tru a propune num iri în Consiliul di
rectorial. O listă a acestor persoane va fi supusă la în tru n ire a anuală a
A dunării generale la recom andarea Consiliului directorial. In cazul va-
cantării unui loc în cadrul Consiliului directorial, Consiliul poate pro
ceda la alegerea înlocuitorului pînă la u rm ătoarea în tru n ire a A dunării
generale.
Consiliul directorial trebuie să fie alcătuit din persoane dăruite
m uncii şi cauzei Bibliei şi să cunoască îndeaproape toate aspectele ac
tivităţii SB, legislaţia în vigoare din dom eniul de activitate, al presei,
tip ă ritu rilo r şi al Societăţilor de binefacere şi în tra ju to ră rii creştine.
Acceptînd alegerea în cadrul Consiliului directorial, fiecare m em
bru trebuie să fie prezent la în tru n irile acestuia. A bsenţa de la o
treim e sau mai m ult din în tru n irile Consiliului, în afara cazurilor u r
gente sau de forţă m ajoră, va fi considerată d re p t demisie. Un m em
bru astfel dem isionat nu va putea fi reales în Consiliul directorial
decît după trecerea unei perioade de 3 ani.
Persoanele oficiale ale Societăţii Biblice sîn t : preşedintele, vice
preşedintele, trezorierul şi secretarul general aleşi de Consiliul direc
torial p e n tru o perioadă de trei ani. M andatul lor poate fi reînnoit.
N um irea secretarului general se face prin consultarea Societăţilor
Biblice Unite.
Preşedintele asigură preşedinţia A dunării generale şi Consiliului
directorial. El este m em bru e x officio al acestor organism e şi al comi
tetelor num ite de Consiliu. A lături de trezorier şi de secretarul gene
ral, are putere de judecător în cadrul Societăţii.
Vicepreşedintele prezidează, în absenţa preşedintelui, în tru n irile
A dunării generale şi ale Consiliului directorial prilej cu care va ex er
cita puterea şi atrib u ţiu n ile preşedintelui.
Trezorierul asigură, din însărcinarea Consiliului directorial, evi
denţa la zi a conturilor Societăţii la nivelul stan d ard elo r internaţionale.
Tot el asigură adm inistrarea corectă şi cu răspundere a stocurilor, a
bunurilor şi p roprietăţilor Societăţii. El veghează ca toate tranzacţiile
financiare ale Societăţii să fie efectuate cu m u lt profesionalism şi în
afara oricărui risc. Va asigura inform area perm anentă şi la zi asupra
celor de mai sus a Consiliului directorial.
Secretarul general adm inistrează, sub directa îndrum are a Consi
liului directorial, afacerile Societăţii în conform itate cu regulile SBU.
El asigură supravegherea generală a în tregului personal al Societăţii şi

al com itetelor desem nate al căror m em bru e x officio este, fără drept
de vot. El va funcţiona ca secretar al A dunării şi al Consiliului direc
torial. El va inform a corect Consiliul directorial asupra tu tu ro r aspecte
lor din m unca Societăţii şi aceasta în mod perm anent, oferind sfaturi
cînd este solicitat.
După constituire şi înscriere legală la T ribunalul teritorial, SBR va
cere să devină m em bră a SBU. în consecinţă, SBR îşi va regla activi
tăţile în conform itate cu principiile SBU, cu procedurile şi politica
acestora.
C onstituţia SBR nu poate fi am endata sau schim bată decît de A du
narea generală cu aprobarea a cel puţin 2/3 din m em brii prezenţi care-şi
vor exprim a opinia p rin vot. Orice propunere de am endam ent sau
schim bare a S tatu tu lu i trebuie înaintată, în scris, m em brilor A dunării
de către Consiliul directorial, cu cel puţin 6 luni înainte de d ata ţinerii
A dunării generale care urm ează să o discute şi să ia o h otărîre asu
p ra ei.
In aplicarea S tatu tu lu i SBR, Consiliul directorial va putea întocm i,
aproba şi em ite un n u m ăr necesar de regulam ente.
Dizolvarea Societăţii poate fi h otărîtă de A dunarea generală, în con
form itate cu procedura stabilită în cazul am endam entelor şi modifică
rilor S tatutului. Ca urm are, Consiliul directorial trebuie să procedeze la
an u larea tu tu ro r responsabilităţilor Societăţii. P ro p rietăţile şi bunurile
Societăţii trebuie re tu rn a te SBU sau unei organizaţii desem nate de SBU.
în atingerea scopurilor propuse de SBR şi în m ăsura în care se
vor ivi posibilităţi, SBR va putea proceda la înfiin ţarea unei tipografii
proprii, specializată în tip ă rirea de Biblii cu secţii corespunzătoare de
legătorie şi difuzare. în acest scop se vor asigura dotările tehnice şi per
sonalul trebuitor.
In prim ul an de funcţionare, SBR va putea beneficia g ratu it de ser
viciile constituite ale Tipografiei In stitu tu lu i Biblic al B.O.R. (secreta
riat, contabilitate expediţie, birou de traduceri, corespondenţă etc.) în
care sens se vor face propuneri conducerii Bisericii O rtodoxe Române.
D upă aprobarea S tatului SBR şi înscrierea legală la T ribunalul te
rito rial al sectorului I B ucureşti, SBR îşi va face cunoscute ţelurile
pe care le urm ăreşte p rin presă, prin adunări, în biserici, case de ru g ă
ciuni etc- în vederea atragerii unor contribuţii şi ajutoare spre a putea
să-şi desfăşoare activitatea proprie.
Bisericile m em bre ale SBR vor putea contribui benevol cu sume,
pe care le vor stabili singure la v eniturile SBR.
Pînă la constituirea unor venituri proprii, cheltuielile de deplasare,
cazare etc. necesitate de desfăşurarea în tru n irilo r vor trebui susţinute
de fiecare B iserică-m em bru în parte.
Pr. dr. SABIN VERZAN

V I A Ţ A BISERICEASCA
CEA DE-A DOUA MASÂ ROTUNDA A BISERICILOR DIN

ROMANIA ţ
IAŞI, 21—22 IULIE 1991
COMUNICAT
INTRODUCERE
Reprezentanţii Bisericilor : O rto d o x ă Română, L utera n ă G erm ană,

L utera nă M ag hiară, R efo rm ată M ag h iară ţi Baptistă M a g h ia ră s-au
inlrun it cu rep re zen tan ţii alto r Biserici ţi agenţii ale com unităţii e c u m e
nice in tern a ţio n a le p en tru a discuta priorităţile Bisericilor cu privire la
m ărturia lor com ună ţi acţiunile lor in România de azi.
în tru n ire a a fost găzduită de I. P. S. Sa DANIEL M itropolitul M ol
dovei ţi Bucovinei. Participanţii au re p re z e n ta t u rm ă to a r e le Biserici m e m
bre ţi agen ţii in tern aţio n ale d e a ju t o r a r e : Biserica O rto d o x ă Română, Bi
serica L u terană G erm ană, Biserica Luterană M a g h iară , Biserica Baptistă
M aghiară, Comisia E u rop ean ă (Olanda), O rg an izaţia d e a ju t o r a r e daneză,
O rgan izaţia de a ju t o ra r e finlandeză, C heju Y o un grak C h urch (Coreea),
Biserica M okdong (Coreea), A ju to r a re a in terb ise ric ească m aghiară, A ju to
ra re a Bisericii Suediei, L ucrarea diaconică (Stuttgart, G erm ania), HEKS (în
t r a ju to ra re a bisericească elveţiană), S ăptăm ina com pasiunii (Indianapolis,
S.U.A.), Biroul Europa — U.R.S.S. (Consiliul N a ţio n al al Bisericilor lui H ris
tos din S.U.A.), FLM, AMBR, CICARWS, Prog ram u l p e n tru com b aterea ra
sismului, tineretului, CBE, precum ţi p erson alul de Ia AIDRom.
2. PROBLEME DISCUTATE
E venim entele din d ecem b rie 1989 au dezv ălu it falim entul regim ului şi
ideologiei ceauşiste. S-au pus mari speranţe, însă ac e ste a nu s-au realizat
decit într-'o anu m ită m ăsură. Situaţia a ctu a lă treb u ie înc ă socotită a fi una
de tranziţie ţi de re în n o ire pote nţia lă în ca re Bisericile tre b u ie să-ţi id en
tifice rolul lor specific. Se con sid eră că to lu ţi, s-a pus o n o u ă bază pe care
ecum enism ul p o ate ţi treb u ie să se fundam enteze, astfel îneît să satisfacă
«kairos»-ul situaţiei actuale. Bisericile treb u ie să c o n tr a c a re z e noile forme
po ten ţiale de umilire şi lipsă de omenie.
1. In situaţia actuală, tre b u ie să se sco ată în e v id e n ţă sarcina com ună
a B is e r ic ilo r:
a) In d om eniul ed ucaţiei creştin e ţi
b) al slujirii sociale ţi filantropice.
a) Educaţia şi misiunea creştină sînt ese nţia le d u p ă patru decenii de
ateism militant. Este m are nevo ie d e o v ind eca re m o ra lă ţi spirituală. De
m ocraţia treb u ie în v ă ţată ţi totodată, să se dezv olte noi m odele de gin-
dire şi do acţiune. A cest dezid erat n ecesită instru ire a p rofesorilor şi reo-
rein tra re a sistem ului de inv ăţăm înt. P re darea religiei In şcoli o feră o p o
sibilitate im po rta ntă de e d u c a re creştină a tinerei g en eraţii. In unele c a
zuri acest lucru necesită, de a sem en ea, în fiinţarea u n o r şcoli confesionale.
C o n c e n tra re a puterii în mîinile clericilor şi resp on sab ilităţile mult prea
m ari ale accstora, treb u ie să fie co rccte p rin p articip area mai maro
a laicilor.
b) S lu jirea creştin ă treb u ie pra ctica tă prin p rez en ţa in spitale, în azile
p e n tru bătrini, închisori, în a rm a tă etc. P e n tr u realiz area acestui scop,
d eo se b it de im p o rta n tă e ste in s tru irea in d o m en iu l asisten ţei sociale. Ex
p e rie n ţa şi sprijin ul m aterial al Bisericilor d in alte ţări pot ii foarte im
p o rta n te In situ aţia de faţă.
P rop rie tă ţile ca re in trecu t a p a rţin u s e ră Bisericii nu au iost încă
În apo iate acestora. Acest 'u c ru Implică lim itare a posibilităţii Bisericii de
a-şi îndeplini sarcin a de slu jire e d u c a ţio n a lă şi diaconică. T reb u ie să se
ex e rc ite p resiuni asup ra auto rităţii de stat, c a r e să a d o p te o legislaţie re
fe rito a re Ia acest aspect, d a r şi la altele m e n ite să afecteze viaţa şi misi
u n ea Bisericilor.
2. C o n tin u a re a p rec ed en tei M ese ro tu n d e, o rgan izată la Cluj, in
iu nie 1990. în conform itate cu co m un icatul d a t cu p rilejul M esei ro tun de
d e la Cluj, p a rticip anţii Ia c ea de-a d o u a M as ă rotu n d ă s în t în c o n tin u arc
de acord că sarcin a p rio ritară cu ca re sint c o n fr u n ta te Bisericile o co nsti
tuie co nsolid area în cred erii in rind ul p op u laţiei din România, în special
în tre etnia ro m ân ă m a jo rita ră şi cele peste 10 m ino rităţi etnice, astfel
îneît lib ertatea şi dem ocraţia să se realizeze p e deplin prin mijloace non-
v io le n te şi reconciliere.
La un an d u p ă prim a în tru nire, particip an ţii rec u n o sc cu re g re t că
în c r e d e re a in tre creştinii de d iferite confesiuni s-a d e te rio ra t şi că o re
conciliere reală n u s-a realizat nici m ăc a r in t r e Bisericile mem bre. In co n
secinţă, nu s-a p u tu t stabili p in ă acum o platfo rm ă e cum e nică naţională.
Totuşi, Bisericile p articip an te Ia M asa rotu n d ă nu re n u n ţă Ia scopurile lor
iniţiale, respe ctiv realizarea dialogului, a c o o p erării ecu m en ice şi a misi
unii. O do v ad ă co n c retă e ste p rog resul fă cu t în d irecţia finanţării unei
Societăţi Biblice (în România).
RECOMANDĂRI
a) Legislaţia religioasă.
G rupu l a a p ro b a t cu b u c u rie în ain ta re a în P arlam e n t a u n o r p ro p u
n eri p e n tru o n o u ă le gislaţie religioasă e la b o r a tă d e 14 g ru p u ri (confe
siuni).
In ceea ce p riv e şte în v ă ţă m ln tu l religios, a c esta treb u ie să fie c o n ce
p ut ca un d re p t bin e definit în c adru l p r o g r a m e lo r n o rm ale de în văţăm in t,
precu m şi a d re ptu lui g ru p u rilo r e tn ice d e a în v ă ţa in prop ria lor limbă.
b) M ino rităţile etnice.

, Bisericilc se a n g aje ază ca :
— potrivit d e cla raţiei d e la N ovi Sad (5— 6 nov. 1990), să organizeze,
în curînd, cju a ju to ru l organ izaţiilo r e c u m e n ic e mondiale, o altă în tru n ire
a su p ra problem ei e tn ice şi a în ţelegerii şi reconcilierii co m u ne şi c on
fesionale ;
— în lum ina c o n fru n tărilo r trag ice din Iu go slavia şi a intensificării
conflictelor de n a tu r ă naţio n ală şi m inoritară, d a r şi a celor religioase, în
V I A Ţ A BISERICEASCA *
E uropa ră s ă rite a n ă şi centrală, să facă tot cc le stă in pu tin ţă pen tru a p re

veni orice situ aţie sim ilară sau un a sem en ea e v e n im e n t tragic in România ;
— e ste im p ortant ca p re ju d ec ăţile şi atitud inile dis crim inatorii îm po
triva rom ilor să fie depăşite. Trei dom enii d e ac tiv ita te au fost identifi
cate : problem a locuinţelor, asistenţa medicală şi p ro g r a m e de p regătire.
c) E ducaţia şi misiunea.
S-a su g erat ca M asa ro tu n d ă să afirm e că e d u caţia şi misiunea trebu ie
să constituie cea de-a treia p rio ritate pe lîngă cele d ou ă ex istente deja.
In ace a stă ord in e de idei tre b u ie re co n sid erată d e c ă tr e agen ţii şi problem a
clădirilor.
d) M ă rtu ria socială şi diaconică.
T rebu ie să se scoată mai mult in evidenţă, in cadrul m ărturiei dia-
conice, problem a femeilor, a vieţii de familie, a copiilor nedoriţi, a a v o r t u
rilor etc.
e) T rebu ie să se reafirme, de asem enea, u rg e n t a unui pro g ram e c o
logic. Acest proces de con ştientizare nu treb u ie să se limiteze num ai la
Biserici ci, de asem en ea, să includă pe toţi factorii responsabili, precum
G uv ern u l român, industria, investitorii rom âni şi străin i. O perspectiv ă
de lu ng ă d u ra tă în v e d e re a găsirii u n o r soluţii reale nu treb uie neglijată.
f) C it d esp re p rod ucţia agricolă, în România, au loc schim bări rapide,
priva tizarea păm în tului con fru n tă micii p rod uc ăto ri cu multiple p rob lem e
privind modul d e c o o p erare şi de realizare a unei pro ducţii viabile din
punct d e v e d e re ecologic. De aceea, trebuie să se înfiinţeze servicii co n su l
tative.
g) Sprijinirea han d ic a p aţilo r Irebuie să includă m ilitarea pe n tru îm
b u n ă tă ţir e a d re p tu rilo r lor legale.
3. ROLUL AIDRom-ului
Se co nsid eră că AIDRom rep rezin tă o m anifestare p utern ică a n e c e

sităţii şi d orinţei Bisericilor din România de a coo pera. Totuşi, treb uie să
« se facă o dis tincţie în tre rolul său ecu m en ic şi cel m aterial. AIDRom este
o in stitu ţie în ca re se pun mari sp eran ţe, in tru c it ea p rezin tă d e ja o p lat
formă ecum enică. A spectul acesta ecum enic e ste de o im po rtanţă maximă.
Totuşi, aspectul m aterial nu este încă Ia fel de im p o rta n t (AIDRom nu
d isp un e de fonduri suficiente p e n tru a a ju ta Bisericile în mod adecvat). Ca
instru m en t im portant, cum un Bisericilor din România, AIDRom a r putea
ju c a rolul unui organism cu posibilităţi de a c ţiu n e şi de facilitare. In
ace a stă privinţă a r pu tea căp ăta avîn t şi sem nificaţie. T reb uie to tuşi rc-
m arcat că p rog ram ele şi iniţiativele tre b u ie e la b o r a te mai curînd în ţară.
A ceasta în ciuda faptului că un dialog bazat pe p ro p u n e r i şi idei din afară
e ste considerat ca fiind im portant într-o Românie în schimbare.
4. C O N S ID E R A Ţ II FIN A L E
Participanţii au conchis că M asa rotu n d ă a a n a liz a t un n um ăr sem

nificativ d e p rob lem e privind situaţia actu ală din R omânia, problem e ce
n ecesită un sprijin ecu m en ic c om un şi de acţiune.
5#
Person alu lu i de la AIDRom i s-a m ulţum it p e n tr u m unca desfăşura tă

p înă acum în direcţia spriijnirii m ărturiei c om une a Bisericilor. în tru n ire a
a însărcin at AIDRom să c o ntin ue d e zv o lta re a ac tivităţii sale în spiritul
p rio rităţilo r pro p u se la M asa ro tu n d ă şi sub în d r u m a re a Bisericilor, prin
interm ed iul Consiliului AIDRom.
A VI-A ÎNTRUNIRE DE DIALOG TEOLOGIC BILATERAL

DINTRE BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ
ŞI BISERICA EVANGHELICA DIN GERMANIA
Cu în alta binecuvîntare a P rea F ericitului P ă rin te P a tria rh Teoctist
al Bisericii O rtodoxe Rom âne, între 11—20 iunie 1991 s-au desfăşurat,
la C urtea de Argeş, lucrările celei de a V i-a în tru n iri de dialog teologic
bilateral d in tre Biserica O rtodoxă Rom ână şi Biserica Evanghelică din
G erm ania. În tru n irea a av u t c a 'te m ă : Botezul ca încorporare în Noua
Alianţă şi ca vocaţie în lupta duhovnicească în urm area lui Iisus H ris
tos (sinergie).
La lucrările acestei în tru n iri au particip at delegaţiile celor două Bi
serici, conduse de către un preşedinte. Din delegaţia Bisericii Evanghe
lice din G erm ania au făcut parte : E xcelenţa Sa, Episcopul Dr. Heinz
Joachim Held, preşedintele delegaţiei ; P astor prof. dr. D. Georg K ret-
schm ar, P astor prof. dr. P eter H auptm ann, P a sto r prof. dr. Joerg Je re -
mias, Pastor prof. dr. A dolf M artin R itter, Past. C onsilier K laus Schw artz,
P astor Consilier C ristea Grengel, Past. dr. lect. K aterina Gaede,
P astor Johannes Toaspern, P astor Eugen H aem erle şi B erta G ruendler,
secretară. D elegaţia Bisericii O rtodoxe Rom âne a fost alcătuită din : l.P.S.
M itropolit Dr. Nicolae al B anatului, preşedintele delegaţiei ; P.C. Pr.
prof. dr. D um itru Radu, prorectorul In stitu tu lu i teologic univ ersitar din
B ucureşti ; P.C. Pr. prof. dr. Viorel Ioniţă, recto ru l In stitu tu lu i teologic
u n iv ersitar din Iaşi ; P.C. Pr. prof. dr. Ioan Ică, P.C. Pr. prof. dr. Ilie
Moldovan, P.C. Pr. prof. dr. Nicolae Necula, P.C. Diac. asist. Ioan Ca-
raza, P.C. Diac. lect. D orin Oancea, P.C. Pr. lect. Ioan Săbăduş, P.C.
Pr. M ichael T iţa inspector cu problem ele ecum enice ; P.C. Pr. dr. Nicolae
C hifăr şi P.C. Pr. Ioan Stancu. '
Au participat cu s ta tu t de observatori : P astor prof. dr. H erm ann P it-
ters, din p artea Bisericii Evanghelice C.A. din R om ânia, şi Pastor prof-
dr. Zoltan Galfy, din p artea Bisericii R eform ate din România.
Lucrările întru n irii s-au desfăşurat după urm ătorul program :
Marţi, 11 iunie 1991, în după am iaza zilei' la ora 17,30, m em brii ce-
lor două^ delegaţii s-au în tîln it la In stitu tu l teologic u n iv ersitar din
Bucureşti şi, de aici, au plecat la C urtea de Argeş. M embrii celor două
legaţii au fost prim iţi de P.S. Episcop Calinic al A rgeşului şi cazaţi la
hotelul «Posada» din C urtea de Argeş.
M ieicuri, 12 iunie, la ora 9,00, s-a săvîrşit în catedrala episcopală,
slujba T e-D eum -ului de către P.S. Episcop Calinic al A rgeşului, încon
ju ra t de : P.C. Pr. prof. D um itru Radu, P.C. Pr. prof. Ilie Moldovan şi
un diacon de la catedrală. La sfîrşitul slujbei, l.P.S. M itropolit Nicolae
al B anatului şi E xcelenţa Sa dl. Episcop H einz Joachim Held au rostit
cuvîntări de salut, în care s-au evidenţiat im p o rtan ţa continuării dialo
gului teologic, condiţiile noi în care se desfăşoară această în tîln ire şi

speranţe p e n tru desfăşurarea cu succes a lucrărilor.
La ora 10,00, în sala «Manole» de la centrul eparhial au început lu
crările întru n irii, care au fost conduse, pe rînd, de către cei doi pre
şedinţi de delegaţii. P.S. Episcop Calinic, în calitatea sa de gazdă, a
adresat m ai întîi un cuvînt de bun venit p e n tru oaspeţi, exprim îndu-şi
bucuria de a găzdui lucrările unei aşa de im portante în tru n iri. Totodată
a oferit cîteva d a ^ privind istoria localităţii, m înăstirii şi eparhiei A r
geşului.
T recîndu-se la ordinea de zi propriu-zisă a lucrărilor, I.P.S. M itro
polit Nicolae al B anatului a propus mai întîi să se desem neze din p artea
fiecărei delegaţii cîte un m em bru ca secretar, care să alcătuiască docu
m entul final în care să se cuprindă rezultatele în trunirii. Din partea
Bisericii O rtodoxe Rom âne a fost propus P.C. P r. prof. Viorel Ioniţă,
iar din p artea Bisericii Evanghelice din G erm ania, Prof. dr. Georg K ret-
schmar. Apoi I.P.S. Sa a dat cuvîntul P.C. Pr. prof. dr. D um itru Radu,
care a su sţin u t referatu l in titu la t : «Botezul ca încorporare în noul le-
găm înt şi problem a sinergism ului». R eferatul a evidenţiat cu claritate
şi cu tem einică fundam entare însem nătatea Botezului în viaţa credincio
şilor, ca act de încorporare în T rupul lui H ristos, care este Biserica,
arătînd că el este lucrare a lui H ristos în D uhul Sfînt, evenim ent pascal,
evenim ent eclezial, p u tere de creştere spirituală continuă, subliniind per
m anent legătura d intre cele trei Sfinte Taine ale încorporării în H ris
tos : Botez, M irungere, E uharistie. R eferatul a fost u rm a t de discuţii în
care s-au făcut aprecieri elogioase, s-au adus com pletări şi noi in te r
pretări.
D upă am iaza a fost prezentat al doilea re fe ra t întocm it şi su sţin u t
de Prof. dr. Georg K retschm ar, in titu la t : S fîn tu l Botez în experienţa
Bisericii din tim pul Apostolilor. Şi a c e s t. referat, ca şi precedentul, a
constituit o contribuţie valoroasă la elucidarea tem ei dialogului şi a sus
citat o serie de dezbateri interesante.
Spre seară, m em brii delegaţiilor angajate în dialog au plecat spre
cabana «Valea cu peşti», la aproape 40 km de C u rtea de Argeş, situată
în tr-u n cadru pitoresc încîntător, unde au con tin u at lucrările în tru n i
rii, pînă la încheierea lor. Aici, în fiecare dim ineaţă s-a oficiat serviciul
divin prin rotaţie, de către m em brii celor două delegaţii, s-au susţinut
referate şi au av u t loc discuţii.
Joi, 13 iunie după serviciul religios oficiat de luterani şi m editaţia
Prof. Adolf R itter, a u rm a t susţinerea refe ra tu lu i P.C. Diac. asist. Ioan
Caraza, in titu la t B otezul în lum ina S fin tei Scripturi, după m ărturiile
Sfin ţilo r Părinţi şi în teologia reform atorilor. R eferatul a cuprins două
părţi. în prim a, s-a tra ta t Botezul după S fînta S criptură şi m ărturiile
patristice, insistîndu-se asupra Botezului ca p ărtăşie la m oartea lui H ris
tos, şi ca naştere din Duh în Hristos. P a rte a a doua a făcut o prezentare
a Botezului în teologia reform atorilor, apelînd la personalităţi teologice
însem nate din această Biserică şi la poziţia teologilor protestanţi din
Rom ânia.
După am iaza a avut loc susţinerea referatu lu i Prof. dr. P eter H aupt-
m ann, in titu la t : Botezul după m ărturia rînduielilor noastre bisericeşti
— liturghie, rugăciuni, cîntări, in luteranism ul germ an. R eferatul a fost
o descriere mai m ult liturgică a Botezului în tra d iţia luterană, încercînd
o fundam entare a în v ăţătu rii despre Botez în rugăciunile şi cîntările din
rînduiala acestei Biserici.
R eferatul Prof. P eter H auptm ann s-a com pletat cu cel al Pr. prof.
Viorel Ioniţă, in titu la t : Comparaţie între rinduielile B otezului în Bi
sericile noastre (texte liturgice, im ne, rugăciuni e t c Ţ R eferatul a fost
o descriere exactă a rînduielilor Botezului săvîrşit în Biserica O rtodoxă
şi Biserica Evanghelică, conform cărţilor lor de cult, apoi o evaluare a
asem ănărilor şi deosebirilor existente în aceste rînduieli, insistîndu-se
mai ales asupra asem ănărilor.
U rm ătorul referat, susţinut în aceeaşi zi şi pe aceeaşi tem ă, a fost
al Prof. H erm an P itters, in titu la t : Botezul în viaţa şi spiritualitatea B i
sericii Evanghelice C.A. din România. In acest re fe ra t autorul a prezen
ta t o rînduială fidelă a săvîrşirii Botezului în această Biserică cu conse
cinţele ei p en tru viaţa com unităţii lu teran e şi cu im plicaţiile ecum eniste.
Vineri, 14 iunie. S lujba de dim ineaţă a fost săvîrşită de P C . Pr.
prof. Nicolae Necula, iar m editaţia a fost rostită de Pr. prof. D um itru
Radu.
A u rm a t apoi referatu l Prof. Zoltan G alfy in titu la t : Botezul după
m ărturia rînduielilor noastre bisericeşti — liturghie, rugăciuni, cîn
tări. Prim a p arte a referatu lu i a făcut o ex punere teologică asupra Bo
tezului, pe baza Sfintei S cripturi şi a m ărtu risirilo r de credinţă refo r
m ată, iar p artea a doua a prezentat rînduiala şi sim bolism ul Botezului
pe baza cărţilor de cult proprii acestei Biserici.
Restul zilei de vineri a fost în tre b u in ţat p e n tru discuţii care au avut
în vedere idei şi problem e din textele tu tu ro r referatelo r şi care au ne
cesitat lăm uriri, adînciri, com pletări.
Sîm bătă, 15 iunie, după slujba evanghelică şi m editaţia rostită de
Prof. Joerg Jerem ias, m em brii delegaţiilor de dialog au fost invitaţi de
către P.S. Episcop G herasim al Rîm nicului să viziteze cîteva din m înăs-
tirile aflate pe terito riu l eparhiei. P rim ul popas s-a făcut la m înăstirea
Horezu. Aici, grupul a fost prim it de către P.S. Episcop G herasim şi de
soborul m înăstirii. S-au vizitat : m înăstirea, bolniţa şi m uzeul, dîndu-se
explicaţiile cuvenite. Oaspeţii şi p artenerii de dialog germ ani au avut cu
vinte deosebite de apreciere la adresa evlaviei, artei, culturii şi s p iritu
alităţii rom âneşti. Dl. Episcop Heinz Joachim Held a d ă ru it m aicii sta
re ţe o cruce. S-au vizitat apoi m înăstirile : B istriţa, Govora şi Cozia, u n
de grupul a fost însoţit de P.S. Episcop G herasim . In fiecare biserică
m înăstireaseă s-a intonat cîte un im n bisericesc ortodox şi luteran, şi
s-a subliniat im portanţa rugăciunii com une şi a laudei aduse lui Dum
nezeu în acelaşi duh al dorinţei de u n itate şi dragoste. S-a evidenţiat
rolul m înăstirilor în viaţa culturală a neam ului rom ânesc. M embrii celor
două delegaţii de dialog au fost oaspeţii P.S. Episcop G herasim şi la cen
tru l eparhial din R îm nicul Vîlcea, unde în catedrala episcopală, s-a să
vîrşit o scurtă rugăciune com ună şi s-au ex p rim at gînduri anim ate de
dorinţa de căutare, cunoaştere reciprocă, îm preună-m ărire a lui D um ne

zeu, ^ p re lauda Sa, şi a unităţii bisericeşti. A tît în bisericile vizitate, cît
şi la m asa oferită în cinstea oaspeţilor, s-au rostit cu vîntări care au evi
den ţiat însem nătatea lucrării ecum enice de cunoaştere şi apropiere în tre
Biserici, a întîln irilo r şi discuţiilor teologice, şi mai ales a slăvirii în co
m un a lui Dum nezeu.
Seara, m em brii celor două delegaţii au poposit din nou la C urtea
de Argeş.
Duminică, 16 iunie, dim ineaţa, s-a oficiat S fîn ta L iturghie arh ie
rească în catedrala episcopală, de către P S . Episcopi G herasim al Rîm -
nicului şi Calinic al A rgeşului, înconjuraţi de un sobor alcătu it din
m em bri ai grupului ortodox şi din slujitorii catedralei. La S fînta L itur
ghie au asistat toţi m em brii comisiei de dialog. P redica zilei a fost ros
tită de I.P.S. M itropolit Nicolae, care a tîlcuit pericopa evanghelică din
dum inica respectivă.
La m om entul în d ătin at de practica liturgică, a av u t loc hirotonirea
unui preot. Ceea ce a constituit un m om ent cu to tu l deosebit a fost
botezul unui prunc, arătindu-se şi practic, în faţa p a rte n erilo r de dia
log, cum se săvîrşeşte în O rtodoxie această S fîntă Taină: Botezul a fost
săvîrşit de către Pr. prof. Nicolae Necula, care a ro stit şi un cuvînt de
în v ăţătu ră în legătură cu acest act sfinţitor.
La sfîrşitul slujbei liturgice s-au rostit scurte cuv în tări de către P.S.
Episcop Calinic şi Excelenţa Sa dl. Episcop Heinz Joachim Held, în care
s-a subliniat însem nătatea evenim ehtului pe care îl trăiesc cele două
Biserici şi rolul deosebit al în tîlnirilor teologice. Aceeaşi atm osferă fră
ţească a dom nit şi în tim pul agapei oferite de P.S. Episcop Calinic la
centrul eparhial, unde o p a rte d intre m em brii delegaţiilor au exprim at
gînduri legate de lucrarea la care sînt angajate cele două Biserici p en tru
a găsi punţi de u nire şi apropiere.
Seara, m em brii delegaţiilor s-au înapoiat la C abana «Valea cu peşti»,
unde au continuat lucrările.
Luni, 17 iunie dim ineaţa, s-a săvîrşit E u h aristia şi îm părtăşirea
m em brilor delegaţiei Bisericii Evanghelice din G erm ania, după ritu a lu l
Bisericii lor, iar m editaţia a fost rostită de doam na C rista Grengel. A
urm at apoi referatu l dom nului Episcop Heinz Joachim Held, in titu la t :
B otezul ca num e şi chemare la urmarea lui Hristos şi efectele lui în
viaţa Bisericii. R eferatul a dezbătut p atru aspecte im portante şi anum e :
problem a sinergiei în trad iţia teologică a Bisericii Evanghelice L ute
rane ; Botezul ca chem are la urm area lui H ristos ; Biserica în slujba
operei lui Dum nezeu p en tru cei botezaţi ; im plicaţiile catehetice, spi
ritu ale şi m isionare ale Botezului. Tem a a suscitat m u lt in teres şi a tre
zit com entarii şi discuţii valoroase.
Ultim ul refe ra t prezentat a fost cel al Pr. prof. dr. Ilie M oldovan,
in titu la t : Botezul ca chemare la asemănarea cu H ristos — vocaţia creş
tină. Consecinţele B otezului asupra vieţii eccleziale (im plicaţii catehetice
şi misionare). Ca şi celelalte, acest refe ra t a fost apreciat, discutat şi
completat.
62 BISERICA O H T O D O X A R O M A N Ă
Lucrările din după am iaza zilei de luni au fost consacrate discuţii

lor pe m arginea unor puncte care ar putea să facă p arte d in tr-u n co
m unicat comun, pe baza ideilor desprinse d in referate şi discuţii. De
asem enea, s-a pus în discuţie şi alegerea tem ei p en tru viitoarea în tîl-
nire d in tre cele două Biserici. A fost propusă şi discutată tem a : Co
m uniunea sfinţilor, exprim îndu-se puncte de vedere privitoare la în
sem nătatea, greu tatea şi necesitatea unei astfel de teme.
Marţi, 18 iunie, slujba de dim ineaţă a fost sâvîrşită de P.C. Pr.
prof. Nicolae Necula, iar m editaţia a fost ro stită de P.C- Pr. prof. Ilie
Moldovan.
S-a trecu t apoi la prezentarea unui proiect de com unicat comun,
întocm it de Pr. prof. Viorel Ioniţă şi Dl. Prof. Georg K retschm ar. T ex
tul a fost discutat punct cu punct, căutîndu-se îm bunătăţirea lui pentru
a conveni celor două părţi. După ce el a fost definitivat, a fost sem nat
de către toţi m em brii delegaţiilor celor două Biserici. Sem narea lui a
av u t loc în tr-o atm osferă de adevărată înţelegere, de satisfacţie şi en
tuziasm . Însem nătatea actului săvîrşit au subliniat-o cei doi preşedinţi
ai delegaţiilor : I. P. S. M itropolit Nicolae şi Dl. Episcop Heinz Joachim
Held, în cuvîntarile pe care le-au rostit. /
După sem narea docum entului, m em brii delegaţiei luterane şi o parte
din cei ai delegaţiei Bisericii O rtodoxe Rom âne au p o rn it spre Sibiu,
unde au vizitat aşezăm întul de la P ăltiniş şi In stitu tu l teologic univer
sitar ortodox, ca şi In stitutul teologic p ro te sta n t din localitate. La în
toarcerea spre Capitală, delegaţia a vizitat m înăstirea «Sîm băta de, Sus»
şi «Biserica Neagră» din Braşov.
M iercuri, 19 iunie, seara delegaţia s-a în to rs în Bucureşti.
Joi, 20 iunie, m em brii am belor delegaţii au vizitat parohia evan
ghelică din B ucureşti şi In stitu tu l teologic u n iv ersita r ortodox din Bucu
reşti, după care au fost prim iţi de către P rea F ericitul P ărin te P a tria rh
Teoctist, care a av u t cu ei o am plă discuţie pe m arginea desfăşurării
lucrărilor, a rezultatelor acestei în tru n iri şi m ai ales a celor cuprinse
în com unicatul comun sem nat. S-a exprim at bucuria p e n tru rezu ltatu l
acestei în tru n iri şi speranţa p e n tru o tot mai rodnică îm p jeună-lucrare
in găsirea căilor şi m ijloacelor care ne apropie. ,
P rea Fericitul P ărin te P a tria rh Teoctist a oferit apoi un dejun în
cinstea delegaţiei Bisericii Evanghelice din G erm ania.
în după am iaza zilei de joi, delegaţia Bisericii Evanghelice din
G erm ania s-a înapoiat în patrie.
Cea de-a V l-a în tru n ire de dialog bilateral dintre B iserica O rtodoxă
Rom ână şi Biserica Evanghelică din G erm ania a m arcat un pas înainte
pe calea cunoaşterii şi apropierii d in tre ele, în dorinţa com ună de cola
borare spre atingerea scopului final u rm ărit astăzi de toate Bisericile
creştine angajate în m işcarea ecum enică — un irea tu tu ro r.
Pr. prof. NICOLAE NECULA

EVENIMENT LA TIPOGRAFIA PATRIARHIEI

Este bine cunoscut că nevoia de carte creştină, teologică şi biseri
cească este, în Rom ânia, foarte rriare, deoarece, în deceniile de dicta
tu ră atee, tiparul bisericesc nu s-a p u tu t dezvolta pe m ăsura necesită
ţilor.
în vederea îm plinirii acestei nevoi în tr-o m ăsură m ai m are, în urm a
unor înţelegeri convenite cu Societăţile Biblice U nite, .tipografia Insti
tu tu lu i Biblic şi de M isiune al Bisericii O rtodoxe Rom âne, a fost dotată
cu un nou şi m odern utilaj, o m aşină de tip a r offset, caFe tipăreşte, con
com itent, faţă-verso sau două culori. Această m aşină este am plasată în
tr-u n nou corp de clădire, construit în ultim ul tim p.
Inaugurarea noii secţii de lucru a tipografiei In stitu tu lu i Biblic, un
adevărat evenim ent în viaţa acestei in stitu ţii bisericeşti, a a v u t loc în
ziua de 25 iulie 1991, în prezenţa Prea F ericitului Părinte TEO CTIST,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Rom âne, care după săvîrşirea slujbei
aghiazm ei celei mici, a sfin ţit noua secţie de lucru.
Au fost de faţă Excelenţa Sa Alberto A blondi, episcop de Livorno,
preşedintele Federaţiei Biblice Catolice şi vicepreşedinte al Societăţilor
Biblice U nite, dom nul Terje Hartberg, din p a rte a Societăţilor Biblice
Unite, Pr. prof. Ion Bria, din p artea Consiliului. Ecum enic al Bisericilor,
Mgr. Dr. A lbert Rauch şi Mgr. Dr. Nicolaus W yrw oll din p a rte a In stitu
tului Ecum enic din Regensburg şi alţi oaspeţi de peste hotare, pr. con
silier Sabin Verzan, preoţi, salariaţi ai tipografiei etc.
Pr. Sabin Verzan a prezentat un scurt rap o rt asupra condiţiilor în
care s-a realizat noua secţie de lucru a tipografiei, subliniind colabora
rea dintre In stitu tu l Biblic al P atriarh iei şi Societăţile Biblice Unite-
Luînd cuvîntul, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a vorbit
despre im portanţa cărţii creştine şi a scrisului teologic în epoca noastră,
despre m arile îndatoriri care revin E diturii şi tipografiei In stitu tu lu i B i
blic şi de M isiune al Bisericii O rtodoxe Rom âne în procesul com plex şi
delicat de asanare şi ren aştere m orală a societăţii rom âneşti contem po
rane. Prea Fericirea Sa a chem at pe toţi ostenitorii tipografiei In stitu
tu lui Biblic ca, prin m unca lor, să contribuie la îm plinirea nevoilor de
carte bisericească şi creştină a tît de solicitată astăzi, m ulţum indu-le,
totodată, p en tru realizarea lor de pînă în prezent.
Excelenţa Sa Alberto Ablondi, episcop de Livorno (Italia), a pus
în lum ină im portanţa tip ă ritu rilo r creştine, îndeosebi a Sfintei Scrip
tu ri p en tru evanghelizarea societăţii în general şi a celei rom âneşti, în
special. E xcelenţa Sa a asigurat tipografia In stitu tu lu i Biblic de to t spri
jinul Societăţilor Biblice Unite.
La rîndul său, dom nul Terje Hartberg a sa lu ta t evenim entul inau
gurării noii secţii de lucru a tipografiei In stitu tu lu i Biblic şi a vorbit
despre colaborarea fructuoasă d in tre Societăţile Biblice U nite şi In sti
tu tu l Biblic din Bucureşti, care are deja o istorie de peste 20 de ani.
Mgr. Dr. A lb ert Rauch şi-a exprim at bucuria de a participa la eve
nim entul deschiderii noii secţii de lucru a tipografiei P atriarh iei şi a
salu tat pe salariaţii acestei instituţii, u rîndu-le succes în activitatea lor.
In tra re a în funcţiune a noii capacităţi de producţie va avea ca efect
m ărirea tirajelo r de carte creştină şi, îndeosebi, de scrieri biblice.
A sistent
64 B ISE R IC A O R T O D O X A R O M A N A
DIN ACTIVITATEA ASOCIAŢIEI «FRĂŢIA ORTODOXĂ ROMÂNA»

în ziua de 12 iulie 1991, în sala de festivităţi a In stitu tu lu i teolo
gic din Bucureşti a av u t loc o adunare organizată de «Frăţia O rtodoxă
Rom ână, adunare în cadrul căreia a fost dezbătută tem a : «Greco-cato-
licîsrrml în trecu t şi astăzi în Rom ânia», cu scopul de a lăm uri, mai ales
pe unii intelectuali, despre condiţiile în care a avut loc uniaţia, presi
unea şi oprim area străin ă care au _ im pus-o, consecinţele ei negative
p en tru u n itatea spirituală şi politică a poporului rom ân din T ran silv a
nia şi nocivitatea încercărilor de a fi reactivată astăzi de către Vatican.
A u făcut expuneri : pr. prof. dr. M ircea P ăcu rariu (din punct de vedere
istoric), arhid. prof. dr. Ioan Floca (din p u n c t de vedere juridic), pr.
C onstantin P îryu, vicar p atriarh al, (despre situ aţia juridică astăzi), Dan
Zam firescu (privire istorico-literară), I.P.S. m itropolit dr. A ntonie P lă
m ădeală (uniaţia în cadrul dialogului ortodoxo-catolic, astăzi). A u p ar
ticipat num eroşi intelectuali din capitală, precum şi reprezentanţi ai
presei.
F răţia O rtodoxă Rom ână îşi propune să-şi continue activitatea a tît
pe linia m anifestărilor publice de m are am ploare, cît şi la nivel paro
hial, în cercuri m ai mici, organizate sub în d ru m area preoţilor. P e n tru
30 noiem brie, ziua patronului Asociaţiei FOR, este program ată o serbare
la A teneul Rom ân, serbare la care vor fi ascultate cuvîntări şi coruri re
ligioase executate de corul de copii «Symbol», condus de prof. Jean
Lupu, şi corul Academiei de muzică, condus de arhid. prof. dr. Sebas-
tian Bucur, iar p e n tru data de 15 decem brie 3991 este prevăzută o m are
serbare cu colinde.
Prof. EMILIAN POPESCU
A XXI-A ÎNTlLNIRE INTERCONFESIONALĂ

A CĂLUGĂRIŢELOR
în perioada 9— 19 iulie 1991, a av u t loc în m înăstirea Agapia, cea
de-a X X I-a în tîln ire interconfesională a călugăriţelor care a av u t ca
tem ă : «D orinţa de reînnoire perm anentă, roadă a D uhului Sfînt».
în tîln ire a s-a desfăşurat sub p a tro n a ju l P atriarh iei O rtodoxe R o
m âne şi M itropoliei M oldovei şi Bucovinei. T em atica întîln irii a fost
pregătită de către I.P.S. M itropolit Em ilianos Tim iadis, fost re p re
zentant al P atriarh iei Ecum enice de C onstantinopol la G eneva şi de
către P.C. Ju lia n G arcia H ernando, director al S ecretariatului Comisiei
episcopale p e n tru relaţii interconfesionale, care au şi fost iniţiatorii aces
tor în tru n iri interconfesionale de călugăriţe.
P articip area la întîln ire a fost num eroasă, v ariind în tre 50—55 p er
soane, m ajoritatea participantelor fiind călugăriţe : ortodoxe, catolice,
anglicane şi reform ate, care au venit din opt ţări : Anglia, F ranţa, S pa
nia, Elveţia, Italia, Grecia, Statele U nite şi România-
Deschiderea conferinţei s-a făcut p rin tr-u n Te-D eum în biserica Sfin
ţii Voievozi a m înăstirii, după care M aica S tareţă Eustochia Ciucanu a
rostit un cuvînt de bun venit oaspeţilor u rîn d tu tu ro r succes la această
întîln ire .interconfesională şi o petrecere plăcută la m înăstirea Agapia pe
tim pul şederii lor.
In sala de conferinţe s-au făcut prezentările întreg u lu i grup de p a r

ticipante şi apoi părintele director Ju lian G arcia H ernando a prezentat
un refe ra t p rin care a tre c u t în revistă întreaga activitate ecum enică
şi progresele făcute de-a lungul a 21 de a n i'd e cînd au început aceste
în tru n iri ale călugăriţelor num ite : «M isionarele U nităţii».
Ideea centrală a conferinţei a fost : «Reînnoirea în viaţa consacrată».
Ea a fost dezbătută sub form ă de prelegeri urm ate de dialoguri zidi
toare şi fructuoase. Tem a principală a conferinţei s-a d esfăşurat pe pa
tru subpuncte
1. Pocăinţa
Acest subpunct a fost îm plinit de prelegerile :
a) C onţinutul biblic al pocăinţei, prezentată .„de sora Ionel M ijalo-
vici, călugăriţă de la N otre Dam e de Sion şi directoare a C entrului de
Studii iudeo-creştine din M adrid, Spania ;
b) C onţinutul liturgic al pocăinţei, susţinută de preotul Teofil Mol
dovan, preotul bisericii ortodoxe rom âne din M adrid.
2. R econcilierea, a fost dezb ătu tă în decursul cîto rv a prelegeri :
a) «îm păcarea cu Dum nezeu», de sora A nne Scholte de la Com u
n itatea G randcham p, Elveţia ;
b) «îm păcarea cu fraţii», susţinută de Prea S fin ţitu l Serafim F ă-
gărăşeanul, episcop-vicar al M itropoliei A rdealului ;
c) «îm păcarea cu sine însuşi», susţinută de Prea Cuviosul A rhim an
d rit Nikon K utzids, de la m înăstirea Preveza, G recia ;
d) «îm păcarea cu lum ea», susţinută de sora M aria Rosa de Cierva,
călugăriţă la Sacre Coeur, G ranada, Spania ;
e) «îm păcarea cu natura», prelegerea susţinută de m aica M aria Bă
lan de la m înăstirea Agapia.
3. Bucuria pascală
a) «Bucuria pascală, izvor de bucurie în v iaţa consacrată, după
trad iţia orientală», prezentată de P rea Cuvioasa M aica S ta re ţă S travro-
fora Eustochia Ciucanu, m înăstirea Agapia.
4. D iferite m odalităţi de înnoire
a) Com unităţile interconfesionale, prezentată de sora Cecilia Fal-
chini de la C om unitatea Bose, Italia ;
b) Despre viaţa m onahală în in stituţiile secularizate, prezentat de
părintele director Ju lia n G arcia H ernando, Spania.
Conferinţele au fost ţin u te şi în alte m înăstiri cu ocazia vizitării
acestora, de exem plu : m înăstirea Neamţ, Sihăstria, m înăstirea Agapia
Veche, m înăstirea B istriţa. 4
Program ul zilnic a fost stab ilit de P rea Cuvioasa M aica S tareţă
Eustochia Ciucanu în colaborare cu sora Agueda, M ad rid ,. Spania. El
a fost v a ria t şi praotic. Fiecare zi a început cu p articip area la Sfînta
L iturghie ortodoxă din m înăstirea Agapia şi s-a încheiat cu o scurtă
B. O. R. — 5
participare, seara la U trenie. A fost de asem enea oficiată o S fîntă Li

tu rghie arhierească de către P rea S finţitul Episcop-vicar Serafim* Fă-
gărăşeanul, care a ro stit şi predica.
S-a celebrat o L iturghie anglicană, de P reotul A nthony R obert
P erry, iar la Suceava am asistat la o L iturghie catolică oficiată de că
tre rectorul Sem inarului din Iaşi.
In program ul conferinţei au fost incluse şi cîteva vizite la alte
m înăstiri din Moldova, vizite care au a v u t m enirea de a face cunoscută
şi m ai m ult viaţa m onahală ortodoxă rom ânească şi în acelaşi tim p de
a prezenta m inunatele locaşuri :^m înăstirile S fîn tu lu i Ioan cel Nou de
la Suceava, P utna, D ragom irna, precum şi cîteva m înăstiri cu picturi
exterioare : Suceviţa, M oldoviţa, Voroneţ, H um or. A ceste vizite au con
stitu it p e n tru oaspeţii străin i m om ente de profundă bucurie şi apreciere.
Cu ocazia vizitării m înăstirii S ihăstria a a v u t loc o în tîln ire cu Pă
rin tele Ilie Cleopa, care a vorbit despre diferitele trep te ale rugăciunii,
despre ecum enism şi despre S fînta îm părtăşanie.
A ctivitatea participanţilor la conferinţa de la m înăstirea A gapia a
fost încununată de prezenţa în a lt P rea S fin ţitu lu i M itropolit Daniel al
Moldovei şi Bucovinei. în a lt P rea S finţia Sa s-a angajat în tr-u n dialog
cu invitaţii răspunzînd cu bunăvoinţă tu tu ro r în tre b ă rilo r puse de aceş
tia. Totodată în a lt P rea S finţitul M itropolit a făcut cîteva m enţiuni
asupra iniţiativelor de înnoire concepute de către Biserica O rtodoxă
Română.
Participanţii la C onferinţă au fost profund im presionaţi de ospi
talitatea generoasă şi dragostea frăţească cu care au fost întîm pinaţi
pretu tin d en i în sînul Bisericii O rtodoxe Rom âne. Ei au exp erim en tat pe
viu principiul m onastic «ora e t labora».
Schim burile de idei, conferinţele, vizitele la m înăstiri au făcut, să
crească nădejdea u n ei viitoare un ităţi bisericeşti. Oaspeţii au fost im
presionaţi de rîvna, vitalitatea duhovnicească şi căldura poporului nos
tru. De asem enea, au apreciat viaţa m onahală, cîntările, activitatea că
lugăriţelor şi a călugărilor din m înăstiri care, u n iţi cu Dum nezeu şi cu
oam enii fac dovada posibilităţii unei reconcilieri universale. Ei au văzut
în acest aspect un model de u n itate voită de D um nezeu, iar viaţa reli
gioasă ca pe un chip şi semn profetic al îm părăţiei lui Dum nezeu, spre
care se îndreaptă Biserica şi care, pe de altă p a rte este, tainic, prezentă
p rin tre oameni.
N ecesitatea reînnoirii vieţii consacrate pe care o considerăm şi o aş
teptăm c # pe un dar al lui Dum nezeu, este o chem are p en tru noi şi un
m ijloc însem nat p en tru a colabora la u n itatea creştină.
» •
M o n ah ia EUSTOCH IA C IUC A N U
s ta r e ţa m in ă stirii A g a p ia
ÎNTRUNIREA DE LUCRU A ASOCIAŢIEI INTERNAŢIONALE
PENTRU MISIUNE INTERNA ŞI DIACONIE DE LA
GALLNEUKIRCHEN — AUSTRIA
(29 ap rilie — 3 m ai 1991)
Tem a principală a acestei în tru n iri, la care Bisericile din E uropa

de est au avut deocam dată un sta tu t de in v itat, a fost urm ătoarea :
«D um nezeu grăieşte : Iată că Eu fac u n lucru nou (Isaia 43, 19). Noi po
sibilităţi — noi sarcini p en tru diaconia Bisericilor din Europa de Est».
Din p artea Bisericii O rtodoxe Rom âne a p a rticip a t P reot Prof. Nicolae
Achimescu de la S em inarul teologic «Ioan Popasu» din Caransebeş. î n
tru n ire a am intită a urm ărit, de fapt, să stabilească anum ite punţi de
legătură în tre Est şi Vgst-, în tre Bisericile răsă riten e şi cele apusene, ca
o consecinţă a schim bărilor politice din E uropa de est de după anul 1989.
Lucrările în tru n irii au fost conduse de Dr. E rn st Petzold de la O rga
nizaţia «Diakonisches Werk» a Bisericii Evanghelice L uterane din G er
mania.
în ansam blul său, program ul tem atic al în tru n irii a fost stru c tu ra t
şi s-a desfăşurat astfel :
1. D iplom at K u rt Wild (Austria) : «Despre situ aţia economică»- în
cadrul expunerii sale, referatu l a abordat o serie de problem e, încer-
cînd stabilirea anum itor punţi de legătură în tre economia ţărilo r apu
sene şi răsăritene.
2. Episcop prof. dr. C hristoph K lein (Rom ânia) : «Despre situaţia
Bisericii». E xcelenţa sa episcopul Klein, porneşte de la urm ătoarele în
trebări : Este realm ente «noul», care se profilează în ţările est-europene
după schim bările politice survenite, lucrarea lui D um nezeu ? Care este
«noul» pe care-1 doreşte D um nezeu şi care treb u ie să înlocuiască ceea ce
este «vechi»? Şi care este «vechiul» c a re .n u poate fi elim inat de acest
«nou» ?
Pledînd p en tru reînviorarea diaconiei, a u to ru l refe ra tu lu i stăruie
asupra celor două dim ensiuni ale acesteia : dim ensiunea verticală şi
dim ensiunea orizontală, strîn s corelate cu ecleziologia verticală (trans
cendentă) şi cea orizontală şi subliniază că ad ev ărata «diaconie» nu
poate fi decît aceea în care sînt im plicate a tît dim ensiunea verticală —
de îndrum are şi a ju to rare a oam enilor în sp iritu l credinţei creştine —,
cît şi dim ensiunea orizontală — de slujire instituţionalizată a acestora.
A utorul conchide că Biserica trebuie să se im plice m ai m ult în viaţa
oam enilor afectaţi de diferite problem e, în eradicarea em igraţiei, a în
singurării, a sărăciei şi a neajutorării. în m ăsura în care acest lucru
va reuşi, vom avea în Biserică nu num ai o adevărată diaconie, dar vom
fi şi o «Biserică diaconică».
3. M inistrul federal Dr. Erhard B u sek (A u s tr ia ): «Despre situaţia
politică». In acest referat se porneşte de la ideea că religia creştină este
o «religie a libertăţii», iar astăzi există mai m u lt ca oricînd şansa ca
Europa să fie reaşezată pe tem elia acestei libertăţi. Este foarte adevă
rat că din punct de vedere economic există, la ora actuală în Europa,
două «lu m i», dar istoria acestor lum i este com ună şi această istorie co
m ună trebuie să ne unească p en tru totdeauna. In noua «Europă comună»

este nevoie, desigur, de o m ultitu d in e de culturi, dar, deosebirile nu
trebuie să ducă spre naţionalism şi ură. M esajul creştin de la Cinci-
zecim e, cînd apostolii vorbeau în diferite lim bi, trebuie să fie pentru
toţi un exem p lu în ce priveşte configuraţia viitoare a Europei în diver
sitatea ei.
4. Poziţii ale unor Biserici est-europene — «Unde ne aflăm ?» şi
«Unde v rem să ajungem » ? A lături de alţi reprezentanţi din fostele ţări
socialiste a luat cuvîntul şi delegatul român care a spus, printre al
tele, în referatul său : «Cei 43 de ani de ateism şi dictatură ne m ar
chează încă pe t o ţ i ; încercăm să ne dezm eticim şi să găsim forţa n e
cesară pentru a reuşi să m ergem pînă la capăt...». Intre îm plinirile dc
pînă acum ale Bisericii Ortodoxe Române trebuie m e n ţio n a te : auto
nomia Bisericii faţă de Stat, introducerea orei de educaţie moral-re-
ligioasă în şcolile elem entare şi gimnaziale, introducerea «istoriei re
ligiilor» ca disciplină de studiu în diferite licee şi facultăţi cu profil
um anist, deschiderea unor noi sem inarii şi facultăţi teologica, trans
form area sem inariilor teologice în sem inarii liceale, recunoaşterea
diplom elor seminariale şi de in stitu t de către Stat, posibilitatea ab
solvenţilor de şcoli teologice de a preda în paralel în şcolile de Stat,
reînfiinţarea unor episcopii sau arhiepiscopii, hirotonirea unor noi
ierarhi, num irea unor preoţi care să asigure asistenţă religioasă în di
ferite spitale, cămine de handicapaţi sau de bă tn n i, închisori sau u n i
tăţi m ilitare, desfiinţarea oricărei cenzuri p rivind viaţa religioasă, de
cretarea unor. zile de sărbătoare din calendarul creştin ortodox, ca zile
nelucrătoare pe plan naţional, accesul Bisericii în presă, radio sau TV ,
introducerea unor em isiuni speciale la T V consacrate vieţii şi activi
tăţii Bisericilor din ţara noastră, între care cea intitulată «Lum ină din
Lum ină», patronarea de către Biserica Ortodoxă Română a unei socie
tăţi filantropice, respectiv «Christiana», şi a încă două orfelinate şi un
azil de bătrîni, în ciuda fa ptului că dispune de fonduri m ateriale li
m itate.
Pe viitor, Biserica Ortodoxă Rom ână doreşte să-şi unească efor
turile cu celelalte Biserici creştine din ţară pentru a reuşi o asanare
morală a societăţii rom âneşti atît de zdruncinată de ateism . Biserica
Ortodoxă Română şi-a mai propus să construiască şi să restaureze o
serie de locaşuri de rugăciune în m u lte localităţi din ţară, implicarea
ei în viaţa şi activitatea organizaţiilor bisericeşti din ţară şi străinătate ;
strîngerea legăturilor spirituale şi bisericeşti cu fraţii din Basarabia şi
cu toate com unităţile ortodoxe române din străinătate, pentru ca într-o
zi să redevenim ceea ce am fost cîndva.
în încheiere s-a pus problem a a ceea ce poate face *Asociaţia in
ternaţională pentru m isiune internă şi diaconie» pentru Bisericile din
Europa de est. S-a ajuns la concluzia că ar f i inutilă şi ineficientă în
cercarea de a «exporta» acestor Biserici 7nodele apusene de diaconie.
Bisericile răsăritene trebuie să-şi form eze singure propriile modele de
diaconie, asociaţia am intită încercînd să sprijine financiar, dar şi îm
părtăşind din propria ei experienţă tot ceea ce le-ar putea fi necesar
în acest m om ent.
Următoarea întrunire va avea ca tem ă «Diaconia în Europa şi

pentru Europa» şi se va ţine în Cehoslovacia (28 septem brie — 2 oc
tom brie 1992), cu acest prilej urm înd să se aleagă în prezidiu şi un re
prezentant al Bisericilor est-europene.
Pr. p r o f . N I C O L A E A C H IM E S C U
A l VIII-LEA CONGRES INTERNAŢIONAL DE DREPT CANONIC

O rganizat de «Consociatio Internationalis Studio Ju ris Canonici
Promovendo», «Societatea de D rept a Bisericilor O rientale» şi «Comu-
nitâ delle U niversitâ M editerranee», sub înaltul patronaj al P reşedin
telui Italiei, cel de-al V U I-lea Congres In tern aţio n al de D repf canonic
şi-a desfăşurat lticrările în splendida sală a* P alatu lu i Congresului din
Bari (K ursaal Santalucia), în tre 23—'29 septem brie 1991.
P rin tre personalităţile C om itetului de onoare al Congresului s-au
num ărat Domnul Giulio A ndreotti, preşedintele Consiliului de M iniş
tri al Italiei, Mgr. Eugenio Corecco, preşedintele Consociaţiei In tern a
ţionale «Studio Ju ris Canonici Prom ovendo», Î.P.S- Sa, Panteleim on
Rodopoulos, preşedintele Societăţii de d rept al Bisericilor O rientale,
Dom nul Georgis Tzitzikostas, m inistru p entru M acedonia şi Tracia în
guvernul grec, Dom nul Jose F. Castanio, rectorul U niversităţii P ontifi
cale «Sfîntul Toma de Aquino» etc.
Cel de al V lII-lea Congres internaţional de D rept canonic — care
a în tru n it canonişti ortodocşi şi catolici din toate continentele — a avut
ca tem ă de dezbatere un subiect cît se poate de sugestiv şi edificator
pentru im plicaţiile D reptului canonic în dialogul ortodoxo-catolic, şi
respectiv în eforturile pentru realizarea unităţii creştine, şi anum e, «în-
tîlnirea d intre canoanele din O rient şi Occident».
Sem natarul acestor rîn d u ri — căruia i s-a făcut deosebita cinste
de a fi ales în Com itetul ştiinţific al Congresului — încă de la al V ll-lea
Congres, în tru n it la Paris (septem brie 1990), — a p rezen tat o com uni
care in titu lată : «Dionisie Exiguul (465—545). Precizări şi corective
privind viaţa şi opera sa canonică», care urm ează să fie publicată în
Actele Congresului.
P en tru a introduce pe cititorul revistei noastre în tem atica v ariată
şi bogată a com unicărilor — susţinute de specialişti de prestigiu —
am intim cîteva titlu ri : 1. Canoane comune şi ex p erienţa eclesială în
Bisericile Ortodoxe, prezentată de I.P.S. Sa îoan Rinne, arhiepiscop
de K erala şi al întregii Finlande, care a fost ales vicepreşedinte al
Asociaţiei Internaţionale a Canoniştilor ; 2. Canoane comune în Bise
rica Latină şi Bisericile O rientale (Prof. Rene M etz de la Strasbourg) ;
3. Canoane comune şi experienţa eclesială în B isericile O rientale Ca
tolice (Prof. Ivan Zuzek, In stitu tu l O riental, Roma) ; 4. Influenţe ro
m ane în codificarea canonică latină (Prof. Jean G audem et, U niversita
tea din Paris) ; 5. V aloarea norm ei disciplinare în rap o rt cu m întuirea
în trad iţia orientală (ortodoxă) (Prof- John H. Erikson din S.U.A.).
în cuvîntul său de închidere a lucrărilor Congresului, Prof. R af-
faele Coppola de la U niversitatea din B ari — u n u l d in tre activii orga
nizatori ai acestui Congres — a subliniat, p rin tre altele, că dialogul or-
todoxo-catolic va depinde în viitor de rezultatele dialogului eclesiolo-

gico-canonic p u rta t de canoniştii celor două Biserici. A firm aţie care are
în tr-a d e v ă r acoperire în realitate, d ar care n u este, încă, conştientizată
îndeajuns p rin tre teologii celor două Biserici.
O rganizatorii Congresului de la B ari au oferit participanţilor şi
posibilitatea de a vizita basiliea Sf. Nicolae, în care delegaţia canoniş-
tilor ortodocşi — condusă de I.P.S. M itropolit P. Rodopoulos, titu la ru l
catedrei de D rept canonic de la Tesalonic, a săvîrşit un Te-Deum.
P rin tem atica sa, Congresul de la Bari a reîn tîln it a tît tradiţiile
canonice ale celor două Biserici surori (Ortodoxă şi Catolică), cît şi di
feritele şcoli de D rept canonic din zilele noastre. Dar, prin relevarea
im portanţei tradiţiei canonice oomime din prim ul m ileniu, ca bază pentru
refacerea u n ităţii canonice, Congresul de la B ari a adeverit cu priso
sinţă că unicul criteriu de evaluare a eclesiologiei canonice din cel de
al doilea m ileniu răm îne aceeaşi trad iţie canonică com ună, la care un
ap ort inestim abil a av u t şi străm oşul nostru D ionisie, Exiguul, daco
rom ânul, părintele dreptului bisericesc apusean.
C oncretizat în tr-o săptăm înă de dialog activ şi constructiv, Con
gresul internaţional de D rept canonic în tru n it la Bari, în tre 23— 29
septem brie 1991, se înscrie a tît ca o îm plinire fericită în eforturile
com une p e n tru realizarea unităţii creştine, cît şi ca o contribuţie sub
stanţială la afirm area ştiinţei D reptului canonic.
P r . pro f. dr. N I C O L A E D U R A
AL VII-LEA CONGRES INTERNAŢIONAL ŞI INTERCONFESIONAL

AL MONAHILOR
In zilele de 5— 10 septem brie 1991 s-a d esfăşurat în localitatea M ier-
field, Anglia, al V H -lea Congres internaţional şi interconfesional al mo
nahilor, la care au p articip at şaizeci de persoane m onahi şi m onahii or
todocşi, catolici, protestanţi, anglicani, din Cehoslovacia, Rom ânia, Po
lonia, U ngaria şi toate ţările vest-europene. D in p artea Bisericii O rtodoxe
Rom âne au particip at m onahiile Filoteea Cosma şi M aria Bălan, de la
m înăstirea Agapia. Tem a conferinţei a fost : «Tradiţie şi înnoire»,
lucrările ei desfăşurîndu-se, potriv it uzanţei, în şedinţe plenare şi grupe
de lucru.
în prim a şedinţă plenară au luat- cuvîntul reprezentanţii ţărilor din
estul Europei : Polonia" Cehoslovacia, R om ânia şi Ungaria. Delegaţii
Bisericilor din Ceho-Slovacia, Polonia şi U ngaria au prezentat situaţia
Bisericilor şi a m onahism ului în ţările respective în perioada regim u
lui com unist. Acum, cînd există posibilităţi de schim bare ei se con
fru n tă cu secularizarea Bisericii şi lipsa de vocaţie pentru m onahism.
Din partea Rom âniei s-a prezentat re fe ra tu l «M onahism ul rom â
nesc astăzi», în care s-a rela ta t pe scurt situ a ţia m onahism ului nostru
de azi, num ărul com unităţilor, activitatea zilnică. S-a subliniat noua
tendinţă de angajare a m onahilor în acţiuni sociale şi caritative, pre
cum şi sîrguinţa de aprofundare a vieţii spirituale.
Au fost prezentate şi alte com unicări ca : «Europa văzută din Ame
rica Latină», «V iitorul vieţii religioase».
M onahii George G uiver şi P eter Allan au prezen tat lucrările : «Iz

vorul Tradiţiei» şi «Tradiţie şi înnoire*, în care au su b liniat rolul im ens
al tradiţiei în viaţa spirituală vest-europeană. S-a m enţionat, de ase
m enea, rezistenţa Ortodoxiei la secularizare şi presiunea com unistă, cu
aju to ru l tradiţiei. Ei au precizat că Bisericile din ţările vest-europene
se confruntă cu o accentuată secularizare şi lipsă de vocaţie m onahală.
O cauză im portantă a acestei situaţii este neglijarea tradiţiei. P rin u r
m are, p en tru a ieşi din im pas se im pune o nouă evaluare a tradiţiei în
sp iritu alitatea europeană.
în ziua de 8 septem brie, s-a organizat o excursie la D urham , oraş
cu o veche trad iţie, cu o catedrală datînd din sec. XI şi care adăpos
teşte m orm intele lui Beda V enerabilul şi C uthbert. Acolo am partici-
cipat la L iturghia an glicară şi la Vecernie.
Zilnic s-au organizat servicii religioase interconfesionale prin grija
com unităţii gazdă.
M o n a h i a FIL O T E E A C O S M A
SEMINAR INTERNAŢIONAL PENTRU STUDENŢII TEOLOGI

DIN EUROPA DE EST
în perioada 12— 21 august 1991, au av u t loc, la Bossey (Elveţia),
lucrările unui Sem inar internaţional p entru stu d en ţii teologi din E u
ropa de est, la care au particip at tineri teologi ortodocşi şi protestanţi.
Din partea In stitu tu lu i teologic din B ucureşti au p articipat stu
denţii V alentin Bădescu şi Vasile Dabija, din anul al IV-lea.
Tem a sem inarului, «M ărturisirea creştină în tr-o situaţie radical
schim bată», a oferit participanţilor posibilitatea de a înţelege mai bine
valoarea şi sensul m işcării ecum enice astăzi, cît şi răspunsul pe care
Bisericile din fiecare ţară îl dau la diversele transform ări şi înnoiri pe
trecu te în această parte a Europei.
în cadrul discuţiilor s-au conturat u rm ătoarele puncte de discuţii
mai im portante : Viaţa Bisericii în trecut. S ensurile im plicării Bisericii
în acţiunile politice ; M isiune şi responsabilitate creştină ; S uferinţă şi
pocăinţă ; Educaţia religioasă ; Prozelitism şi eoumenism.
Participanţii au scos în evidenţă, în intervenţiile lor, că, în trecu
tul nu prea îndepărtat, Biserica <a fost supusă celor mai diverse metode
prin care s-a u rm ă rit slăbirea şi chiar desfiinţarea ei, în felul acesta
producîndu-i-se daune şi suferinţe cu consecinţe foarte grele-
S-a subliniat în intervenţii că, dată fiind n a tu ra Bisericii, ea a s u
prav ieţu it tu tu ro r ideilor politice, sistem elor, ideologiilor. Rolul ei este
de a lupta îm potriva viciilor. S-a convenit asupra faptului că Biserica
nu trebuie să se in terp u n ă în. mod direct în tre acţiunile şi intenţiile
S tatului, dar ea poate acţiona indirect, influenţînd cursul evenim entelor
politice prin oam eni religioşi. S-a constatat că prezenţa slujitorilor Bi
sericii în anum ite m om ente politice a fost necesară p en tru izbînda bi
nelui, Polonia oferind, în acest sens, o experienţă interesantă. Astăzi,
însă, credincioşii cer preoţilor reîntoarcerea la m isiunea lor spirituală.
în legătură cu m isiunea şi responsabilitatea creştină s-a pus accen
tul pe faptul că Biserica este răspunzătoare, în mod deosebit, p e n tru su
flet, dar Dom nul Iisus H ristos şi-a am intit şi de h ran a m aterială nece
sară tru p u lu i : «Daţi-le voi să m ănînce», a spus El ucenicilor. Astăzi

Biserica trebuie să propovăduiască “pocăinţa, m etanoia, um anism ul şi să
caute încorporarea credincioşilor prin prezenţă şi rugăciune.
O perioadă negativă a fost aceea în care B iserica nu a mai reu şit să
acopere nevoile şi cerinţele spirituale ale tu tu ro r credincioşilor. Biserica
trebuie să vorbească de reconciliere, ca unică soluţie p e n tru -b u n a con
vieţuire spirituală, şi să ofere prin teologi explicaţia a ceea ce înseam nă
viaţa creştină. Există, încă, 0 b arieră nevăzută în tre episcopi, preoţi şi
credincioşi. S-a acceptat îndeobşte ideea că m isiunea şi m ărturisirea creş
tină poate porni şi de la credincioşi., dar mai ales de la preoţi, care au
m enirea de a o controla şi coordona.
în legătură cu îndatorirea educaţiei religioase a credincioşilor, s-a
stă ru it asupra faptului că secularizarea societăţii ridică problem e deo
sebite în procesul de educare, a tît a copiilor c ît şi a adulţilor. Educarea
adulţilor se dovedeşte de o stringentă actu alitate şi necesitate. A dulţii
sîn t adulţi, cu experienţele şi problem ele lor, nu pot fi asim ilaţi m eto
dic cu copiii. M etodele vizează crearea unor cercuri largi de discuţii,
cu vorbiri scurte, pline de substanţă, schim buri de opinii, includerea în
diverse form e de acţiune, luarea în comun a unor decizii asupra vie
ţu irii lor în spirit creştin.
Educarea creştină a copiilor şi tin erilo r poate avea m ari sorţi de
izbîndă dacă în faţa lor se află un educator onest, cinstit. C alităţile
educatorului au o m are im portanţă. S-a evidenţiat faptului că femeile
au reale însuşiri de educatoare, uneori in m ai m are m ăsură decît b ăr
baţii.
M odernism ul în m etodele de e d u c aţie . n u este respins de Biserică,
d ar el nu trebuie să schim be linia tradiţională. Se recom andă îm bina
rea vechilor şi noilor procedee de atragere a copiilor în activităţi care
i-a r a ju ta să devină buni creştini (coruri, reuniuni, excursii, im plicarea
în aju to rarea bătrînilor).
S-a sub lin iat faptul că în parohie preotul are, prin har şi p rin tra
diţie, o m are autoritate.
în legătură cu problem a prozelitism ului, participanţii la discuţii
au su blinat că practicarea lui de către unele C ulte nu trebuie să ne
pună în situaţia de a avea rezerve faţă de m işcarea ecum enică sau de
a ne retrag e din ea. Se ştie că în întreaga istorie a creştinism ului au
existat grupări diferite care pretindeau că deţin adevărul. Ca m etodă
de acţiune se recom andă contactarea celorlalte C ulte p en tru a stabili
cît de nociv este prozelitism ul p entru pacea în tre creştini. Iniţiativa
trebuie să vină de la grupul m ajoritar. P articipanţii au sub lin iat in
tensa activitate prozelitistă a Bisericii greco-catolice, în cu rajată pe faţă
de papalitate.
Delegaţii rom âni au particip at la discuţii a tît în cadrul şedinţelor
plenare, cît şi la studiile biblice pe grup. A ceastă contribuţie a constat în
expunerea punctului de vedere al Bisericii O rtodoxe Rom âne asupra
problem elor actuale, punerea de întrebări şi ridicarea unor problem e,
propuneri şi altele.
în ceea ce priveşte perioada trecută a fost m enţionat faptul că Bi
serica O rtodoxă Rom ână a avut o situaţie specifică : deşi supusă la
m ulte încercări şi suferinţe, a reuşit, prin statornicia in credinţă, prin

răbdare şi m ult tact, să supravieţuiască acestor încercări şi chiar să se
ridice, ca instituţie, la o perioadă de înflorire.
Biserica O rtodoxă Rom ână caută astăzi să reînnoade firul educa
ţiei creştine în şcoală, făcînd apel la bogata trad iţie a învăţăm ântului său
religios şi urm ărind să analizeze şi să rezolve dificilele problem e apă
ru te astăzi.
Biserica O rtodoxă condam nă cu ferm itate prozelitism ul în sînul
unui popor cu o existenţă creştină bim ilenară. Dacă în tre c u t se fun
dam entase o reală m işcare ecum enică — local-religională, astăzi, din
pricina prozelitism ului practicat de neoprotestanţi şi uniaţi, această
m işcare a in tra t în tr-u n vădit impas.
P articipanţii au p u tu t vizita sediul C onsiliului Ecum enic al Bise-
cilor unde au avut o întîlp ire cu secretarul general al C.E.B., Emilio
Castro şi au vizitat cîteva m onum ente istorice. în perioada 22— 25 au
gust «participanţii rom âni au fost oaspeţii parohiei reform ate din loca
litatea R appersville
P articiparea tin erilo r teologi rom âni la acest sem inar le-a oferit
prilejul de a cunoaşte direct unele aspecte ale vieţii şi m işcării ecum e
nice, cît şi unele problem e pe care le întîm pină astăzi m ărtu risirea
creştină într-o lum e diferită.
V A L E N T I N BADESCU
s t u d e n t a n u l IV — I n s t i t u t u l t e o l o g i c u n i v e r s i t a r
B u cu reşti
ÎNTRUNIREA SECŢIEI EUROPENE

A CONFERINŢEI MONDIALE A RELIGIILOR PENTRU PACE
în tre 9— 12 mai 1991 a av u t loc la M odling, lîngă Viena, în A us
tria, în tru n irea Secţiei europene a Conferinţei m ondiale a religiilor
pentru pace (C.M.R.P.). C onferinţa m ondială am intită mai poartă şi de
num irea de «Conferinţa M ondială pentru Religie şi Pace». Secţia eu
ropeană a av ut d rep t tem ă : «Tow ards P artnership in Europe and the
W orld : Do Religions have a Role ?» (Către parteneriat in Europa şi în
lu m e : Ce rol au religiile?). A u participat aproape 100 persoane din
peste 18 ţări, cu o prezenţă germ ană p ronunţată. C reştini de diverse
confesiuni şi denom inaţiuni, mozaici, m usulm ani, hinduişti, budişti,
unitarieni, sikhişti, bahaişti, zoroastrieni. ziarişti au form at o adunare
compozită, dar paşnică, respectuoasă la nivel individual, fiecare dorind
să afle cît mai m ult despre ceilalţi.
Scopul principal al în tru n irii a fost acela de a da o orientare cît
de cît durabilă Secţiei europene a CMRP, astfel îneît, cunoscînd în de
taliu anum ite aspecte ale im plicării religiilor în viaţa economică, poli
tică şi culturală a Europei, să se deschidă perspective de viitor aces
tui organism internaţional. în vederea stim ulării la discuţii a p artici
panţilor, au fost solicitaţi trei conferenţiari principali : Prof. W ladislaw
Bartoszewski, am basadorul Poloniei la Viena (rom ano-catolic), Dna Al-

lison Phillips (mozaică), din partea Fondului m ondial p en tru protecţia
n atu rii (World Wide Fund for N ature) (Elveţia), şi Prof. P iet T erhal
de la Facultatea de economie a U niversităţii «Erasm us» din R otterdam .
Ca oaspete de onoare şi lector inaugural a fost invitat venerabilul cer
cetător în dom eniul S tudiului com parat al religiilor, Franz Konig, fost
cardinal al Vienei, cunoscut p e n tru asiduitatea cu care a m ers pe u r
m ele lui P. W. Schm idt în căutarea de dovezi p en tru afirm area exis
tenţei religiei prim ordiale, precum şi p en tru afirm area credinţei u n i
versale în Dumnezeu- şi a universalităţii acestei credinţe.
Scopul secundar al în tru n irii, dar destul de evident, a fost acela
de a dezbate şi a am enda, apoi de a aproba «R egulam entul de func
ţionare a Conferinţei M ondiale a R eligiilor p e n tru Pace — secţia E u
ropa», luîndu-se în discuţie cea de a treia form ulare, adoptată de Co
m itetul executiv european la în tru n ire a din 15 aprilie 1989 şi în ain tată
Consiliului european al CMRP (WCRP). Este vorba de un «Statut» sau
o «Constituţie» a Secţiei europene.
în tru n ire a şi-a deschis lucrările în seara zilei de 9 mai 1981, cînd
s-au făcut prezentările. A fost de faţă secretarul general al Conferinţei
m ondiale a religiilor p en tru pace, Dr. J o h n B. T a y l o r , secretarul
executiv al C.M.R.P. — Secţia Europa, G unther Gebhardt, ad ju n ct al
secretarului general am intit, precum şi P etrus B steh — secretarul
CMRP p en tru A ustria.
D intre cei 9 preşedinţi ai CMRP a fost de faţă Doam na Jacqueline
Rouget (Franţa), activă în E xtrem ul Orient.
P a rte a O rtodoxă prezentă la în tru n ire a n u m ăra t puţini reprezen
tanţi : Pr. conf. dr. A lexandru I. Stan (România), ca invitat, şi Proto-
iereu A lexandru K oja (URSS).
R em arcăm prezenţa unui grup interreligios din Iugoslavia, care a
conştientizat, la vrem ea respectivă, în tru n irea, cu privire la evenim en
tele tulburi din ţara lor, anum e im inenţa declanşării conflictelor locale.
V ineri, 10 m ai a.c., în cursul dim ineţii, D r. Franz Konig, p rim it la
în tru n ire cu onorurile cuvenite, a dat citire unei expuneri proprii p ri
vind necesitatea înţelegerii profunde a fenom enului religios. în tre al
tele, el a afirm at că poate dovedi că religia a lu a t fiinţă în O rient, aşa
cum o arată şi S fînta S criptură, axa principală fiind India— Persia.
C reştinism ul — a a ră ta t Dr. K onig — a fost «distrus» d,e două ori în
istorie, d ar s-a redresat. A fost nevoie de iniţierea şi susţinerea dia
logului interreligios, p en tru ca religiile să înceapă să se înţeleagă. Co
lonizarea lum ii, Reform a, Războiul de treizeci de ani — acestea au de-
v astat Europa din punct de vedere religios şi au slăbit-o din alte puncte
de vedere. Dialogul a început sub form a cunoscutelor «Disputationes»,
ca apoi să capete contur prin decretele Bisericii (Dr. K onig se referea
la Biserica Rom ano-Catolică, desigur). Conciliul II V atican a deschis o
nouă etapă în dialogul d intre catolicii creştini şi reprezentanţii celor

lalte religii. O ratorul a dat citire unei scrisori a Papei Ioan-Paul II în
care se afirm ă că «nu poate exista pace în lum e cîtă vrem e nu există
pace între religii». V enerabilul cercetător a afirm at, în fine, că religii
lor le revine obligaţia de a folosi rugăciunea p e n tru a a ju ta să se in
staureze pacea în lume.
In după-am iaza aceleiaşi zile, în grup u ri com pacte, participanţii la
în tru n ire au fost prim iţi la C entrul islamic şi la m oscheea din Viena,
apoi au m ers la sinagoga din Viena, iar către .seară, înainte de a fi
prim iţi la recepţia oferită de Cardinalul H erm ann G roer, arhiepiscopul
Vierrei, au vizitat interiorul catedralei <'Sf. Ştefan» şi au p u tu t să ad
m ire Viena de pe platform a unei tu rle a acestei catedrale. A u rm a t re
cepţia la Cardinal, schim bîndu-se opinii şi bune urări. Cu acest prilej,
C ardinalul H. G roer şi-a am intit cu plăcere de vizita P rea F ericitului
P ărin te P a tria rh Teoctist la Viena şi şi-a ex p rim at dorinţa de a răs
punde acelei vizite.
Sim bătă, 11 mai, ziua conferinţelor propriu-zise a fost onorată de
Prof. W ladislaw Bartoszewski, Dna Allison P hillips şi Prof. P iet T er-
hal. Cel dintîi, m enţionînd pătim irile sale sub regim ul anterior, a făcut
un tu r de orizont asupra angajării Bisericilor în opoziţia faţă de regi
mul to talitar din E uropa de est dinainte de schim bările recente. El a
scos în evidenţă «m eritele» Bisericii catolice poloneze, ale Bisericilor
din Cehoslovacia şi Ungaria. Din păcate, cînd s-a refe rit la Biserica
O rtodoxă din Rom ânia, cea din B ulgaria şi cea din Iugoslavia, am ba
sadorul Bartoszew ski a dovedit nu num ai lipsă de .inform are corectă ci
şi rea intenţie. în urm a acestui fapt a fost necesară corectarea im a
ginii pe care, în calitatea sa de credincios zelos al Bisericii Rom ano-
Catolice, am basadorul am intit o proiecta t u aere de cunoscător înaintea
unei adunări de reprezentanţi ai religiilor de pe toate continentele. Co
rectarea a fost cu a tît mai necesară şi prom ptă cu cît referirile la Bi
serica O rtodoxă Rom ână o prezentau pe aceasta ca înfeudată a vechiu
lui regim , ca un instru m en t în îngrădirea activităţii celorlalte Biserici
din Rom ânia. De altfel, unii d intre participanţi, care cunoşteau B iserica
Ortodoxă Rom ână, se aşteptau la replică, ştiind că p rin tre ei se află şi
un rom ân. A titudinea lui Bartoszewski a fost cu a tît m ai de neînţeles
cu cît în tru n ire a avea cu to tul alt scop decît intenţiile lui denigratoare.
Dna Allison Phillips a dem onstrat cu prisosinţă că religiile lum ii
au îndem nat pe credincioşii lor să ocrotească n a tu ra înconjurătoare. Cu
ajutorul unor tex te sacre, fragm ente din cărţile sacre ale religiilor u n i
versaliste vechi şi noi, a dem onstrat că ocrotirea m ediului a fost direct
legată de cult şi de înţelepciunea religioasă din toate tim purile. Dar,
ca şi la precedentul conferenţiar, Dna Alison P hillips nu a fost lipsită
de inform aţii gratu ite şi nefondate. Astfel, referin d u -se la B ulgaria şi
Rom ânia, D na Allison Phillips a afirm at că R om ânia şi B ulgaria nu ar
dispune de o legislaţie privind protecţia m ediului înconjurător. I s-a
a ră ta t la vrem e că Rom ânia are o astfel de legislaţie, ca m em bră a
O.N.U. şi ca parte în diverse organe şi organism e internaţionale, şi că

eventuala proastă respectare a legii — cum se întîm plă şi în alte ţări
ale lumii — nu constituie o vină a ţării ca atare. Dna Allison a m ul
ţum it în p articular p entru această precizare şi a prom is să se pună mai
bine la punct cu inform aţiile din dom eniul protecţiei m ediului din
Rom ânia şi din ţările Europei de est.
Profesorul P iet T erhal a făcut o expunere savantă privind posibi
lităţile de p arten eriat dintre Vest şi Est în E uropa, relevînd totodată că
prezenţa religiilor necreştine în chiar inim a Europei odinioară sută la
sută creştină, cere ca şi din punct de vedere economic să se ţină seam ă
de profesiunea de credinţă a oam enilor, care să fie luată serios în -co n
siderare a tît în prezent cît şi în viitor.
Au u rm at discuţii pe grupuri, potriv it lim bilor străine vorbite de
participanţi. V orbitorii de lim bă engleză au fost sfătuiţi să participe la
grupuri francofone — dacă înţelegeau lim ba franceză — astfel încît să
devină şi ei conştienţi de dificultăţile pe care le sim t alţii cînd nu pot
să comunice în lim ba engleză ca şi ei ! E xperienţa a fost o dovadă de
posibilitate a «parteneriatului» — cel puţin p en tru englezii şi francezii
prezenţi la discuţii, căci toţi ceilalţi nu aveau de ales !
C ultul, obişnuit la în tru n irile creştine in-ternaţionale, a fost sub
stitu it cu m ostre de rugăciuni şi im ne din fiecare religie şi confesiune
reprezentată. Din cultul rom ân ortodox s-a c în ta t «Iubi-Te-voi, Doam
ne» şi «Acum slobozeşte», cu ison ţin u t de în treag a audienţă.
Dum inică dim ineaţa (12 mai), preoţii irom ano-catolici prezenţi la
în tru n ire au celebrat o missă p entru credincoşii catolici prezenţi, în ca
pela de la St. G abriel Haus şi au oferit Sf. îm p ărtăşan ie sub utraque
form a m uind ostia în vinul din P o tir înainte de a o da cum inecantului.
S-a explicat că această revenire la form a de îm părtăşire veche este ex
perim entală şi că, în romano-catoHcism ul contem poran, iniţiativa poate
fi lim itată şi excepţională pînă la generalizarea ei, m om ent cînd se vor
sesiza oficial organele catolice specializate din conducerea centrală.
U ltim ul m are m om ent al Conferinţei a fost prezentarea, am enda
rea şi votarea R egulam entului de către m em brii de d rep t ai Secţiei eu
ropene a Conferinţei m ondiale a religiilor p e n tru pace, în prezenţa in
vitaţilor.
Deşi în tru n irea de la M odling nu a com pus şi nu a dai publicităţii
vreun docum ent final — nici nu a fost în in ten ţia ei de a produce un
astfel de docum ent — , în tru n ire a a avut un succes deosebit tocm ai pen
tru că au lipsit interesele strîns-denom inaţionale şi planurile stricte de
viitor ce caracterizează, de obicei, în tru n irile de a lt gen.
P rezenţa rom ânească — a tît cît a fost, şi cu sta tu t de in v itat —' a
atras atenţia asupra Ortodoxiei rom âneşti şi asupra ţării ca atare, fapt
pentru care secretarul general Dr. John B. T aylor — prieten sincer al
Bisericii O rtodoxe Rom âne şi al Rom âniei — , şi secretarul adjunct
G iinther G ebhardt şi-au exprim at m ulţum irile lor pentru acceptarea
invitaţiei şi p entru participare.
Pr. conf. d r. A L E X A N D R U I. S T A N
PATRIARHIA ECUMENICĂ
V IZ IT A P A T R IA R H U L U I ALEXEI*AL II-LEA
LA P A T R I A R H I A E C U M E N IC A
în tre 12 şi 17 aprilie 1991, Sanctitatea Sa A lexei II, P atriarh u l

Moscov.ei şi întregii Rusii a făcut o vizită oficială P a tria rh u lu i D im itrie
I al C onstantinopolului.
P a tria rh u l Alexei II a fost însoţit de m itropolitul Chirii, preşedin
tele Secţiei de relaţii externe a P atriarh iei Moscovei şi de num eroşi
clerici. La sosirea pe aeroportul din Istanbul a fost întim p in at de o d e
legaţie a P atriarhiei Ecumenice* şi condus la C atedrala Sf. Gheorghe
unde s-a oficiat un Te-Deum .
Prim irea oficială a av u t loc în «sala T ronului» din reşedinţa pa
triarh ală, în prezenţa m em brilor Sf. Sinod, a a lto r ierarhi ai Bisericii
constantinopolitane, de faţă fiind şi m arele binefăcător logotetul Pa-
naiotis Anghelopulos, ctitorul noii reşedinţe p a triarh a le ecumenice.
Dum inică, 14 aprilie 1991, s-a săvîrşit, în catedrala patriarhală,
S fînta L iturghie solem nă, la sfîrşitul căreia au vo rb it cei doi patriarhi.
In cuvîntul său p a triarh u l ecum enic a a ră ta t că «M area Biserică a lui
Hristos, unul din cele cinci prestoale antice», s-a învrednicit în cursul
veacurilor, prin h arul lui Dum nezeu, să vadă dezvoltarea şi înălţarea
fiicelor şi surorilor ei, Bisericile Autocefale. Ea a h ră n it şi a în tre ţin u t
cu bucurie roadele bune ale duhului şi astfel ele au înflorit, aşezînd în
ceputul S fintelor Biserici O rtodoxe locale.
Biserica lui Hristos, fiind T ru p u l D um nezeului-om , este com para
bilă cu legea pîinii euharistice, adică T rupul lui H ristos se frînge, dar nu
se desparte, se prim eşte ca hrană, dar niciodată n u se îm puţinează. In
acest context este de înţeles «bucuria şi m îndria în H ristos cu care
S fînta noastră Biserică prim eşte pe p a triarh u l Sfintei Biserici Autoce
fale a Rusiei».
Schim bările sociale, politice, care se petrec în Europa de R ăsărit
puri înaintea Bisericii Ruse-soră, problem e serioase. Noi nu ignorăm
aceste problem e şi cu toţi m em brii Sf. Sinod, cu toate p uterile ajutăm
m oral prin rugăciuni neîncetate.
Cu adevărat m erită laude şi respect silinţele Bisericii O rtodoxe
Ruse de a răspunde la diversele problem e ale poporului ortodox rus.
«Noi susţinem rezistenţa voastră în faţa uniaţiei, şi această susţinere din
p artea noastră subliniază solidaritatea ortodoxă ca şi în discuţiile Con
siliului M ondial al Bisericilor, a dialogului teologic cu cuget curat, cu
dorinţa de a sluji u n itatea pan-creştină».
La rîn d u l său, P a tria rh u l Alexei a spus p rin tre altele : «Istoria
Bisericii Ruse şi a Mamei ei, Biserica C onstantinopolului, este plină de
In ziua de 28 m artie 1991, P atriarh u l Alexei, cu suita, a făcut vi

zite preşedintelui statului Israel, prim ului m inistru şi prim arului ora
şului Ierusalim . A fost prezent la solem nitatea p redării către P a tria rh ia
Ierusalim ului a m oaştelor sfinţilor m ucenici Prov, Tai-ah şi A ndronic, din
veacul al Il-lea, redescoperite acum, cu p rilejul unor săpături arheolo
gice. P a tria rh ia Ierusalim ului a h o târit ca o p a rte din aceste sfinte
m oaşte să fie date Bisericii O rtodoxe Ruse p e n tru noile antim ise.
La 29 m artie,. P a tria rh u l A lexei şi suita a vizitat B etleem ul, unde
în biserica N aşterii lui H ristos a săvîrşit L iturghia D arurilor mai înainte
sfinţite. în drum de la Betleem spre G hetsim ani, unde Maica Dom nu
lui a fost îngropată, P a tria rh u l a vizitat capela lui Iosif logodnicul şi
capela S finţilor P ărin ţi Ioachim şi Ana, care se află la in tra re a în bi
serica A dorm irea Sfintei Fecioare.
La 31 m artie 1991, P a tria rh ia Ierusalim ului a oferit o recepţie în
cadrul căreia P a tria rh u l Diodor a salutat cu bucurie vizita P atriarh u lu i
A lexie II, considerînd-o ca o pagină istorică în relaţiile m ultiseculare
d in tre cele două Biserici. S anctitatea Sa a a m in tit de pelerinii ruşi ce
veneau cu m iile pe jos, îndurînd lipsuri, ca să aju n g ă la locurile sfinte
p e n tru a prim i binecuvîntarea acestor locuri.
. P a tria rh u l Diodor s-a re fe rit şi la problem ele actuale ale Bisericii
O rtodoxe Ruse, ca şi ale altor Biserici autocefale, şi autonom e, p en tru
a căror soluţionare e necesar să se adune căpeteniile Bisericilor locale,
p e n tru ca îm preună să găsească rezolvarea acestora în spiritul dragostei
şi al păcii lui Hristos.
în răspunsul său, P a tria rh u l Alexei şi-a ex p rim at m ulţum irea şi pro
fundul respect către Biserica Ierusalim ului, «m aica tu tu ro r Bisericilor».
De o mie de ani Biserica Rusă, urm înd pe H ristos, m erge către Ierusa
lim ul de sus, prin Golgota şi sfîntul m orm înt. în veacul ce se sfîrşeşte,
drum ul Bisericii O rtodoxe Ruse n-a fost uşor, d ar D um nezeu i-a trim is
acesteia m are m îngîiere de la Sfîntul D uh (Fapte 9,31) anum e prin
canonizarea sfinţilor M acarie, fost m itropolit al Moscovei, Ignatie B rean-
cianinov, a p atriarh ilo r Iov şi Tihon, a cuviosului A ndrei Rubliov şi a
d reptului Ioan de K ronstad. încercările p rin care trece acum Biserica,
am plificate de g reutăţile din viaţa internă, sînt considerate ca sem ne po
sibile ale viitoarelor suferinţe în drum ul u rm ării lui Hristos. Acum,
Biserica Rusă este plină de bucurie pentru aflarea m oaştelor cuviosu
lui Serafim de Sarov şi de dragoste către D um nezeu şi aproapele. în
viitor va p u tea fi G hetsim ania, P retoriul şi Golgota, dar îndem nul este
de aducere am inte de cuvintele M întuitorului : «Privegheaţi şi vă r u
gaţi ca să nu in tra ţi în ispită. Căci duhul este osîrduitor, iar tru p u l ne
putincios» (Matei 26, 41).
La 1 aprilie, cu aceeaşi cerem onie de la venire, P a tria rh u l Alexei II
cu suita a fost petrecu t la aeroport şi s-a înpoiat la Moscova (Jurnal
Moscovscoi P atriarh ii, 1991, nr. 8, p. 2— 14).
P r. dr. PA U L M IH A IL
% CRONICĂ
J o i , 2 ma i , 19 91 Prea Ferictul Părinte Patriarh Teoctist a pre-

zidit lucrările Consiliului Naţional Bisericesc.
V i n e r i , 3 m a i , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
prim it pe dl. D. Costas, m inistrul Greciei de Nord şi pe dl. G. Linardos,
am basadorul Greciei la Bucureşti.
D u m i n i c ă , 5 m a i , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a oficiat Slujba Sfintei Liturghii în catedrala patriarhală, după care, la
biserica S fîntul Spiridon-N ou din Capitală, a oficiat slujba tainei
Botezului în c a d ril căreia au fost botezaţi u n n u m ăr de 50 de copii
orfani de la Şcoala ajutătoare nr. 6 Bucureşti.
participat la şedinţa de deschidere a celei de a p atra Conferinţe Naţio
nale a preoţilor ortodocşi din România.
D u m i n i c ă , 1 2 m a i , 19 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist a prim it un g rup de credincioşi din Grecia, aflaţi în vizită în ţara
noastră. .
prim it pe P. Cuv. Arhim . Alexios, egum enul m înăstirii Xenofon de la
M untele Athos.
J o i , 16 m a i , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist,
aflat într-o vizită în Moldova, a oficiat la m înăstirea Neamţ, îm preună
cu I.P.S. M itropolit Daniel al Moldovei, I.P.S. Arhiepiscop Pim en al
Sucevei şi R ădăuţilor şi P.S. Episcop Eftim ie al Rom anului şi Huşilor,
slujba Sfintei L iturghii, precum şi înd ătin ata slujbă a P arastasului,-
pentru cinstirea eroilor Neam ului.
M a r ţ i , 2 1 m a i , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a oficiat slujba Sfintei L itu rg h ii'la catedrala p atriarh ală cu prilejul
sărbătoririi hram ului acesteia, «Sfinţii îm p ăraţi C onstantin şi Elena».
J o i , 2 3 m a i , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
prim it pe dom nul Dr. A nton Nicolau, preşedintele U niunii Elene din
România.
L u n i , 2 7 m a i , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist â
p rim it pe dom nul Mihai Prepeliţă, critic şi istoric literar din Bucovina
de Nord.
D u m i n i că, 2 i u n i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist a oficiat, îm preună cu P. S.«Episcop A ndrei al Alba Iuliei, tîr-
V I A T A BISERICEASCA 81
nosirea noii biserici cu h ram ul «Pogorîrea S fîntului Duh» din Valea

Largă, ju d eţu l M ureş ;
în aceeaşi zi, Prea Fericitul Părinte Patriarh T eoctist a oficiat slujba
p unerii pietrei de tem elie a unei noi biserici în oraşul Luduş-M ureş.
a p articipat la vernisajul expoziţiei «M ărturii de cu ltu ră religioasă pe
terito riu l Rom âniei» la M uzeul N aţional de Istorie din Bucureşti.
M i e r c u r i , 5 i u n i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist a prim it pe dom nii D orothy *şi Prof. Dr. G.E. Wilson, m uzeo
grafi şi cercetători în istorie din S.U.A.
V i n e r i , 7 i u n i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a prim it pe dom nii Prof. C ordula Ion şi S am ara S tere, preşedintele şi,
respectiv, vicepreşedintele com unităţii arom âne din R om ânia ;
în aceeaşi zi, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a p rim it pe
dom nul Jean Ţ âranu, preşedintele F ederaţiei C om unităţilor Etnice din
Canada.
S î m b ă tă, 8 i u n i e , 1 9 9 1 P re a Fericitul P ă rin te P a tria rh
Teoctist a particip at la vernisajul Expoziţiei N aţionale de pictură şi
grafică a copiilor, acţiune organizată de Com itetul N aţional Rom ân p en
tru UNICEF, la Casa C entrală a A rm atei din B ucureşti.
a p rim it pe Dr. Heinz Ioachim Held, episcopul Bisericii Evanghelice din
G erm ania.
J o i , 1 3 i u n i e , 1 9 91, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a
p rim it pe E xcelenţa Sa, Mgr. Jo h n Bucowski, n u n ţiu l apostolic la Bucu
reşti. '
L u n i , 1 7 i u n i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a particip at la colocviul «Convenţia referitoare la d rep tu rile copiilor.
Strategii, priorităţi, perspective», colocviu organizat în B ucureşti de
C om itetul Rom ân p e n tru UNICEF.
V i n e r i , 21 i u n i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul P ărinte Patriarh
Teoctist a p rim it pe Mgr. P ierre D uprey, secretarul Consiliului Pontifical
p e n tru Prom ovarea U nităţii C reştinilor şi pe M gr. Jo h n Bucowski, n u n
ţiul apostolic la Bucureşti.
M a r ţ i , 2 5 i u n i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte P atriarh Teoctist
a prim it pe dom nul Savitokis Iorgos, parlam en tar din Grecia, vice-pre-
şedinte al P arlam en tu lu i European.
B. O . R. — 6
«
suferinţa Golgotei, despre care noi am intim în zilele acestea pascale.
Ea m ărturiseşte despre puterea ato tb iru ito are a crucii, b iru in ţa răului
prin bunătate». G îndurile noastre sînt p erm an en t în d rep tate către Bi
serica din patrie, unde se deschid mii de noi enorii ; in biserici se
aprind^ din nou lu m in ă r i; în m inăstirile foste p ărăsite se aud rugăciuni
p e n tru m întuirea lum ii ; se redeschid sem inarii, lucrează şcolile dum i
nicale, glasul Bisericii este ascultat cu aten ţie de către societatea ţării
noastre.
D ar bucuria noastră este întunecată de m anifestările de neorîn-
duială din viaţa religioasă p rin acţiunile u n iaţilor şi a rascolnicilor, de
acţiunea m işcării autocefaliste...
G îndurile noastre sîn t în d rep tate însă şi către viitorul M arele Si
nod Panortodox chem at să dea răspuns la problem ele ce ne tu lb u ră şi,
de asem enea, să arate tu tu ro r creştinilor din lum e adevărata u n itate a
D uhului în unirea păcii» (Efes. 4, 3).
în tim pul acestei vizite, Sanctitatea Sa P a tria rh u l Âlexei II şi de
legaţia ce l-a însoţit, au vizitat M itropolia Calcedonului, Niceea, oraşul
'celor două soboare ecumenice, insula Iialki, unde funcţionează Facul
tate a de Teologie şi unde se află m orm intele p atriarh ilo r ecumenici.
Aici s-a săvîrşit un parastas p e n tru P a tria rh u l A thenagora I. De ase
m enea, P a tria rh u l Alexei s-a închinat la bisericile Sf. Sofia, la biserica
V laherne şi la m înăstirea Chora, ctitoria îm p ăratu lu i Ju stin ia n (sec. VI).
La 17 aprilie, P a tria rh u l Alexei II cu su ita s-au înapoiat la Mos
cova (Jurnal Moscovscoi P atriarh ii, 1991, nr. 9, p. -2— 14).
PA TRIARHIA IERUSALIM ULUI
PE L E R IN A JU L P A T R IA R H U L U I A L E X E I AL II-LE A
A L M O S C O V E I ŞI ÎN T R E G II R U S II L A L O C U R IL E S F IN T E
De la 27 m artie pînă la 1 aprilie 1991 P a tria rh u l Alexei fi al Mos

covei şi întregii Rusii a făcut prim ul pelerinaj olicial peste hotare, după
alegerea sa ca p atriarh . A fost însoţit de m itropolitul Chirii al Sm o-
lenscului, de trei arhiepiscopi, doi episcopi şi alţii. La aeroportul^ din
Tel-A viv a fost întîm p in at de ie ra rh i.a i P a tria rh iei Ierusalim ului, ofi
cialităţi ale statului Israel, de şeful M isiunii ruseşti, arh im an d ritu l Eli-
sei. La reşedinţa de pe m alul rîu lu i K edron, în oraşul vechi al Ierusa
lim ului, a av u t loc o în tîln ire în tre P a tria rh u l Diodor al Ierusalim ului
şi P a tria rh u l Rusiei. în convorbirea asupra situaţiei actuale a Biserici
lor, P a tria rh u l Alexei a inform at despre aflarea, a doua oară, a moaş
telor Cuviosului Serafim de Sarov, iar P a tria rh u l Diodor a îm părtăşit
bucuria că în aceste zile în Ierusalim au fost descoperite, p en tru a doua
oară, m oaştele a trei m ucenici Prov, T arah şi Andronic.
În prim a zi P a tria rh u l.A lexei a v iz ita t: biserica în v ierii Dom nului,
Golgota, p iatra ungerii şi m orm întul Dom nului.
L u n i , 1 i u l i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist

a p rim it pe I.P.S. M itropolit Pantelim on al Tesalonicului.
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a participat, la tem plul
evreiesc din Bucureşti, la m anifestările p rile ju ite de com em orarea a
50 de ani de la pogrom ul evreilor din Rom ânia.
M a r ţ i , 2 i u l i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a oficiat, la m înăstirea P utna, slujba Sfintei L iturghii şi slujba de po
m enire a lui Ştefan cel M are cu ocazia îm plinirii a 487 de ani de la
trecerea în veşnicie a m arelui voievod.
M i e r c u r i , 3 i u l i e , 1 9 9 1 Prea F ericitul Părinte Patriarh
Teoctist a vizitat m înăstirea Suceviţa şi cen tru l eparhial al A rhiepisco
piei Sucevei şi R ădăuţilor.
V i n e r i , 5 i u l i e , 1 9 91 Prea Fericitul P ărinte Patriarh Teoctist
a p rim it pe P.C. Pr. Petrei B uburuz, protopopul C hişinăului şi deputat
în P arlam en tu l R epublicii Moldova.
L u n i , 8 i u l i e , 19 9 1 Prea Fericitul P ărinte Patriarh Teoctist a
p rim it un g rup de preoţi şi credincioşi ortodocşi din Grecia, conduşi cte
I.P.S. Agatonic, m itropolit de M esageas şi Lavreotikis.
M i e r c u r i , 1 0 i u l i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist a p rim it o delegaţie de parlam en tari austrieci.
J o i , 11 i u l i e , 1 9 91, Prea Fericitul P ărinte Patriarh Teoctist a
p rim it pe dom nul Eulogio Rodrigues, am basadorul Cubei la B u c u re ş ti;
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a participat, în aula Casei
O am enilor de Ş tiin ţă din Bucureşti, la festiv itatea acordării P rem iului
Academ iei Rom âne lucrării «Biblia lui Ş erb an Cantacuzino — 1688»,
retip ărită în 1988 p rin efo rtu rile P rea Fericirii Sale.
V i n e r i , 12 i u l i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist, a p rim it pe dom nul D im itrios D eliyannis, consilier în cadrul
M inisterului C ulturii din Grecia.
D u m i n i c ă , 1 4 i u l i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul vPărinte Patriarh
Teoctist a participat, cu ocazia Zilei N aţionale a F ran ţei, la recepţia
o ferită de am basadorul acestei ţă ri la Bucureşti.
L u n i , 1 5 i u l i e , 1 9 91 Prea Fericitul P ărinte Patriarh Teoctist
a p rim it pe dom nul P e ter M urphy, consilier a l A m basadei S.U.A. la
B ucureşti.
L u n i , 1 i u l i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist

a p rim it pe Î.P.S. M itropolit Pantelim on al Tesalonicului.
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a participat, la tem plul
evreiesc din Bucureşti, la m anifestările p rile ju ite de com em orarea a
50 de ani de la pogrom ul evreilor din Rom ânia.
M a r ţ i , 2 i u l i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a oficiat, la m înăstirea P utna, slujba S fintei L iturghii şi slujba de po
m enire a lui Ştefan cel M are cu ocazia îm plinirii a 487 de ani de la
trecerea în veşnicie a m arelui voievod.
M i e r c u r i , 3 i u l i e , 1 9 9 1 Prea F e riă tu l Părinte Patriarh
Teoctist a vizitat m înăstirea Suceviţa şi cen tru l eparhial al Arhiepisco
piei Sucevei şi R ădăuţilor.
V i n e r i , 5 i u l i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a p rim it pe P.C. Pr. Petrei B uburuz, protopopul C hişinăului şi deputat
în P arlam en tu l R epublicii Moldova.
L u n i , 8 i u l i e , 19 9 1 Prea Fericitul P ărinte Patriarh Teoctist a
p rim it un grup de preoţi şi credincioşi ortodocşi din Grecia, conduşi de
I.P.S. Agatonic, m itropolit de M esageas şi Lavreotikis.
M i e r c u r i , 1 0 i u l i e , 1 9 9 1 Prea F ericitul Părinte Patriarh
Teoctist a p rim it o delegaţie de parlam en tari austrieci.
J o i , 11 i u l i e , 1 9 91, Prea Fericitul P ărinte Patriarh Teoctist a
p rim it pe dom nul Eulogio Rodrigues, am basadorul Cubei la B u c u re ş ti;
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a participat, în aula Casei
O am enilor de Ş tiin ţă din B ucureşti, la festiv itatea acordării P rem iului
Academ iei Rom âne lucrării «Biblia lui Ş erban Cantacuzino — 1688»,
retip ărită în 1988 p rin eforturile P rea F ericirii Sale.
V i n e r i , 12 i u l i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist, a p rim it pe dom nul D im itrios D eliyannis, consilier în cadrul
M inisterului C ulturii din Grecia.
D u m i n i c ă , 14 i u l i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul ^P ărinte Patriarh
Teoctist a participat, cu ocazia Zilei N aţionale a F ranţei, la recepţia
oferită de am basadorul acestei ţă ri la B ucureşti.
L u n i , 1 5 i u l i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul P ărinte Patriarh Teoctist
a p rim it pe dom nul P eter M urphy, consilier al A m basadei S.U.A. la
Bucureşti.
rA v ia ta b is e r ic e a s c a 83
%
ist M a r ţ i , 1 6 i u l i e , 19 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a prim it pe dom nul Prof. dr. Hughes O liphane de la U niversitatea din
ul P rinceton, S.U.A. ; ■
a Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a p rim it pe dom nul H enk
van A peldoorh, coordonatorul program ului de a ju to rare p e n tru Rom ânia
ist din p artea Consiliului Ecum enic al Bisericilor.
jo M i e r c u r i , 1 7 i u l i e , 1 9 9 1 Prea F ericitul Părinte Patriarh
ia Teoctist a p rim it o delegaţie a Bisericii A nglicane .condusă de E xcelenţa
Sa David Hope, episcopul Londrei. în aceeaşi zi, P rea F ericitul P ărin te
i rh P a tria rh Teoctist, a vizitat m înăstirile V iforîta şi Dealu, cu care ocazie,
la m înăstirea D ealu a av u t o întrevedere cu p articipanţii la cea de-a
co
21-a în tîln ire internaţională a m onahiilor, care a a v u t loc la m înăstirea
Agapia.
rist
S îm b ăt ă, 2 0 i u l i e , 19 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh
itat
Teoctist a oficiat slujba tîrnosirii noii biserici din oraşul Băicoi.
L u n i , 2 2 i u l i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
t a a p rim it pe dom nul Iulio Francis Ribeiro, am basadorul Indiei la Bucu
ele reşti ;
în aceeaşi zi, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a p rim it o
iarh delegaţie a M inisterului C ulturii şi C ultelor d in R epublica Moldova,
condusă de dom nul m inistru Ion U ngureanu.
st a M i e r c u r i, 2 4 i u l i e , 1 9 91 Prea Fericitul Părinte Patriarh

sşti; Teoctist a prim it un grup. de credincioşi catolici, p ro testanţi şi ortodocşi
din F ranţa, conduşi de P.C. Pr. Rene B eaupere, directorul C entrului
Uisei
ecum enic «Sfîntul Irineu» din Lyon şi de p asto ru l A ndre Benoit, d e
[ului
canul onorific al Facultăţii p rotestante din Strasbourg.
188»,
J o i 2 5 ş i V i n e r i , 2 6 i u l i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte
Patriarh Teoctist a prezidat lucrările şedinţei plenare a S fîntului Sinod
riarh al Bisericii O rtodoxe Române.
idrul
S î m b ă t ă, 2 7 i u l i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist a oficiat slujba parastasului la îm plinirea a cinci ani de la tre
riarh cerea la cele veşnice a P a tria rh u lu i Iustin Moisescu.
epţia
Ma r ţ i , 3 0 i u l i e , 1 9 91 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a prezidat şedinţa de constituire a A dunării E parhiale a Arhiepiscopiei
octist B ucureştilor.
A. la L u n i , 5 a u g u s t , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a p rim it o delegaţie a Bisericilor P ro te stan te Libere din Suedia.
M a r ţ i . 6 a u g u s t , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh

T eo ctist a p rim it pe dom nul Ion B roşteanu, preşedintele C om unităţii
rom âneşti din Elveţia.
V i n e r i , 2 3 a u g u s t , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist a p rim it pe m em brii C om itetului de conducere a Societăţii
cu ltu rale «Mihai Eminescu» din C ernăuţi,
t
V i n e r i , 3 0 a u g u s t , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist a av u t o în tîln ire la In stitu tu l teologic din Bucureşti, cu preoţii
p articipanţi la cursurile de definitivare şi prom ovare.
M a r ţ i , 3 s e p t e m b r i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist a prezidat şedinţa Colegiului electoral bisericesc p en tru ale
gerea ierarh u lu i A rhiepiscopiei Tîrgoviştei şi M uscelului.
M i e r c u r i , 4 s e p t e m b r i e , 1991 Prea Fericitul Părinte
Patriarh Teoctist a prezidat şedinţa S fîntului Sinod al Bisericii O rto
doxe Rom âne, în cadrul căreia a fost ales în postul de episcop-vicar p a
tria rh a l, P rea Cuviosul A rhim andrit Teoi'an Savu, secretarul C abinetu
lui patriarh al, care va p u rta titlu l de «Sinaitul».
M a r ţ i , 1 0 s e p t e m b r i e , 1 9 91 Prea Fericitul Părinte Pa
triarh Teoctist a p rim it pe I.P.S. M itropolit P e ta r Iovan K arevski de
P respa şi Bitolia din M acedonia.
D u m i n i c ă , 1 5 s e p t e m b r i e 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte
Patriarh Teoctist a oficiat slujba S fintei L iturghii, în tim pul căreia a
a v u t loc hirotonia în tre a p ta arhieriei a P. Ouv. A rhim andrit Teofan
Savu, episcop-vicar patriarhal.
M a r ţ i , 1 7 s e p t e m b r i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Pa
triarh Teoctist a p rim it pe dom nul Miloş A lealay, am basadorul V ene-
zuelei la B ucureşti, care a fost însoţit de dom nul Cornel Popescu, p re
şedintele Casei rom âne din Venezuela.
în aceeaşi zi, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a făcu t o vi
zită de lucru la şan tieru l de la F acultatea de teologie şi C entrul ecu
m enic din Bucureşti.
M i e r c u r i , 1 8 s e p t e m b r i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte
Patriarh Teoctist a participat, la P alatu l Cotroceni, la dineul oferit de
Preşedinţia Rom âniei în onoarea P reşedintelui T urciei, T iirgut Ozal.
Vi neri, 2 0 s e p t e m b r i e , 1991 Prea Fericitul Părinte Pa
triarh Teoctist a participat, la In stitu tu l de a rh itec tu ră din B ucureşti, la
i
lucrările ju riu lu i p e n tru desem narea proiectului de construire a bise

ricii din C im itirul Eroilor.
0
D u m i n i c ă , 2 2 s e p t e m b r i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte

Patriarh Teoctist a oficiat, la C atedrala din Tîrgovişte, în fru n tea unui
im presionant sobor de slujitori, slu jb a Sfintei L iturghii, la sfîrşitu l că
reia a avut loc festivitatea instalării I.P.S. Dr. V asile Costin, ca a rh i
episcop al Tîrgoviştei şi M uscelului.
M i e r c u r i , 2 5 s e p t e m b r i e , 1 9 91 Prea Fericitul Părinte
Patriarh Teoctist a p rim it pe P.C. Pr. P e tre B uburuz, protopopul Chi-
şinăului, d ep u tat în P arlam entul Republicii Moldova.
V i n e r i , 2 7 s e p t e m b r i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte
Patriarh Teoctist a p rim it un g ru p de resta u ra to ri de carte veche
din Anglia, de la F u n d aţia care se ocupă de re sta u ra re a valorilor cul
turale.
S i m b ă t ă , 2 8 s e p t e m b r i e 1991 Prea Fericitul Părinte
Patriarh Teoctist a particip at la slujba Sfintei L itu rg h ii la m înăstirea
A ntim , după care a condus lu crările Colocviului consacrat com em orării
a 275 de ani de la m oartea m itropolitului A ntim Ivireanul.
D u m i n i c ă , 2 9 s e p t e m b r i e , 1 9 9 1 Prea Fericitul Părinte Pa
triarh Teoctist a a v u t o întrevedere cu rep rezen tan ţii rom ânilor din
străin ătate, m em bri ai C om itetului de iniţiativă p e n tru organizarea unui
Congres al rom ânilor de pretutindeni.
P ro to s . T E O F A N 6 A V U
S e c r e ta r u l C a b in e tu lu i P a tr ia r h a l
ATITUDINI
ÎNSEMNĂTATEA BISERICILOR
ÎN PROCESUL POLITIC ACTUAL
A
Bisericile creştine, care au av u t de su fe rit a tît de m ult sub dictaturi

în vrem ea noastră, se întrunesc aici, la B udapesta, în num ele D om nului
nostru Iisus H ristos p e n tru a se consulta îm preună în ceea ce priveşte con
tin u a rea drum ului lor în situaţia politică actuală. Biserica O rtodoxă din
R om ânia participă p e n tru prim a dată la o sesiune a S olidarităţii C reştine
Internaţionale. M ulţum im cordial p e n tru invitaţie.
Şi p e n tru Biserica O rtodoxă din Rom ânia căderea dictaturii înseam
nă eliberarea ca d intr-o închisoare. D ar Biserica înţelege darul ceresc al
lib ertăţii ca pe u n p rilej şi ca pe o şansă, nu de a-şi aparţine sieşi, ci pen
tr u a cultiva com uniunea şi p en tru a-şi îndeplini şi m ai bine sarcina încre
d inţată ei de către M întuitorul nostru Iisus Hristos. Conducerea Bisericii
noastre treoe actualm ente p rin tr-o criză, fiind acuzată de colaboraţionism .
D ar noi ştim cît de asu p rită a fost Biserica noastră şi cît de m ult a fost ea
perm an en t expusă b unului plac al dictaturilor.
L ibertatea ca dar şi ca responsabilitate ne apare în adevărata ei lu
m ină, dacă ne gîndim c ît de m are a fost întu n erecu l dictaturii şi cît de n e
m ăsurat a fost p reţu l eliberării. A tunci cînd în ţa ră noi nu mai vedeam
nici o ieşire de sub jugul asupririi şi ne-am lăsat în voia soartei, voia lui
D um nezeu a fost altfel. El a ră stu rn a t d icta tu ra tiranică. Şi după cum
v en irea M întuitorului H ristos a tre b u it să fie p lătită cu sîngele nevinovat
al pruncilor din m îna stăpînitorilor răului, to t astfel a fost p lătită scum p
şi eliberarea noastră p rin sîngele generaţiei tinere. L ibertatea a fost scoasă
ca din foc cu p reţu l vieţii unor oam eni nevinovaţi. P e n tru noi ar fi fost
m ai uşor să suportăm jugul d ictaturii decît d u rerea nesfîrşită p e n tru sîn
gele v ă rsa t al sem enilor noştri.
D ar curajul acestor oam eni n -a p u tu t fi stăvilit de nim eni şi de
nim ic. P e n tru ei m oartea era m ai lum inoasă decît întunerecul de nepă
tru n s în care am fost siliţi cu toţii să trăim . V rem ea eliberării noastre prin
je rtfa acelora a fost tocm ai cea m ai lungă noapte a solstiţiului de iarnă din
care noi am p u tu t ieşi, dar în care ei au in tra t p e n tru totdeauna. D ar în
fapta lor eroică m oartea va -fi întotdeauna m ai lum inoasă decît lib ertatea
noastră. J e rtfa lor este asem enea unei arderi de to t şi noi sîntem conştienţi
ATITUDINI 87
de fap tu l că n-am m u rit o dată cu ei şi n -am fost ca ei aleşii gloanţelor,

doar că putem aduce roadele jertfe i lor, p e n tru ca ei să aibă odihnă în
locaşurile lor cele veşnice în sînul lui Dum nezeu.
P e n tru odihna lor, noi n u trebuie să ne îngăduim linişte. Lum ina eli
berării la care noi am aju n s prin je rtfa lor înseam nă o grea povară de res
ponsabilitate pe um erii noştri şi anum e, datoria de a ne lu p ta în num ele
lui D um nezeu cu întunerecul. A ceastă povară este însă p e n tru noi cu a tît
m ai uşoară, cu c ît stînca n eclin tită a tiraniei a fost în lă tu ra tă din sufletele
noastre. P a rte a cea grea a luptei p e n tru u şurarea noastră a fost su p o rtată
în num ele D om nului de către tin erii eroi. Ia r noi am fi nevrednici dacă nu
am fi conştienţi de p reţu l m are al acestei jertfe. D acă am u ita acest lucru,
atunci am fi nevrednici şi de d aru l libertăţii. S -a p lă tit p re ţ de singe, pen
tr u ca noi să-ne străd u im să p ăstrăm şi să îm părtăşim această lum ină, con
ştienţi de faptul că în lum ea stăpînită de cel rău , d aru l libertăţii nu este
niciodată de la sine înţeles, că acest d a r are m ereu nevoie de «lupta cea
bună», cum spune Sf. A postol Pavel, precum şi de priveghere; trebuie să
fim m ereu conştienţi de p reţu l răscum părării din robia întunerecuiui.
A suprirea tiran iei a d u ra t vrem e îndelungată. în întunerecul care a
venit peste noi nu se m ai p u tea lu p ta altfel, decît cu arm ele lui D um nezeu
(Ef. 6, 11), cu adevărul credinţei. R ăbdarea ou c a re a fost su p o rtat jugul
tiran iei a fo9t o p u tere care venea de la H ristos, a fost o răb d are sfîntă.
Sf. Apostol Iacob spune că «Răbdarea îşi are lu cru l ei desăvîrşit» {1, 4),
iar Sf. A postol Pavel scrie că în num ele D om nului «lupta noastră este
n u cu tru p şi cu sînge, ci cu pu terile întu n erecu iu i ce stăpînesc prin
văzduhuri» (Ef. 6, 12). A ceastă răb d are este un rod al credinţei, o lucrare
a D uhului S fîn t şi nu poate fi confundată cu slăbiciunea sau cu laşita
tea. însuşi Dom nul o socoteşte u n a din condiţiile m în tu irii cînd spune :
« în tru răbdarea voastră vă veţi m întui sufletele voastre» (Lc. 21, 19).
Ea se consideră m ai curînd ca «luare a crucii» în u rm area lui H ristos
(Lc. 9, 23) şi aceasta din convingerea că «suferinţa aduce răbdare»,
cum spune Sf. Pavel (Rom. 5, 3). P rin aceasta se dobîndeşte «răbda
rea şi credinţa sfinţilor» (Apoc. 13, 10), după cum se spune în Apoca-
lipsa Sf. Ioan.
Dacă în în tu n erec nu m ai poate lucra nim eni, atunci treb u ie să as
cultăm de îndem nul M întuitorului către Ucenicii S ăi: «Lucraţi cît este
ziuă...» (Ioan 9, 4; 12, 35). D ar în răbdare se învederează m îngîierea şi cu
ra ju l că D om nul a b iru it lum ea (Ioan 16, 33).
R ăbdarea Bisericii în num ele Dom nului a fost exem plară în tim pul
dictaturii. Scoasă la m arginea societăţii şi cu perspectiva evidentă de a fi
elim inată to ta l din viaţa poporului, fără a p u tea prim i v reu n aju to r din
afară care să-i înlesnească o ţin u tă dem nă, B iserica a strig at către Dom
nul şi a năd ăjd u it în m ila Lui. Cum că B iserica nu putea întrep rin d e
nimic, o arată pericolele la care e ra perm anent expusă, dar care s-au văzut
mai ales în u ltim a vrem e şi care s-au dovedit a fi m ult m ai m ari' decît în
alte părţi. Cei care voiau să se angajeze în slu jb a Bisericii erau conştienţi
de privaţiunile şi pericolele la care se expuneau. N enum ăraţi preoţi şi
creştini s-au je rtfit p en tru răb d area sfîntă a poporului credincios, p entru
în tă rirea lu i în credinţă, spre a nu deveni «carne de tun», pînă ce se va
m ilostivi D um nezeu.de el (Ps. 122, 2) dăru in d u -i slobozire.
N -am p u tea înţelege această răb d are sfînta, dacă n-am cunoaşte sau
dacă am pierde din vedere cruzim ea asupritorilor. în stru c tu ra in te rn ă a
tiraniei se afla m arxism ul care a devenit o ideologie nefirească, artificială
şi prin care to t sensul vieţii era m u tilat şi red u s doar la problem a în
lătu rării deosebirilor d intre bogaţi şi săraci. V iaţa sufletului cu pro
funzim ile ei, toată p u terea creatoare a om ului au fost înăbuşite. Su
ferinţele din viaţa om enească cum sîn t bolile, accidentele, m oartea
erau sistem atic negate în tr-o ideologie în care totul treb u ia să fie de
term in a t de m aterialism , de ateism şi de ştiinţă. Concepţia ateistă
despre lum e şi viaţă a fost im pusă prin m inciuni şi teroare. C redinţa
în H ristos m ai p u tea fi tră ită num ai în catacom bele sufletului. O
team ă de m oarte ca la judecata din urm ă a închis orice gură, deschi-
zîndu-se însă larg porţile p e n tru linguşirea şi apoteozarea tiranilor.
S tăpînitorii nu erau doar nişte atei, sau ca unii care lu p tau contra
lui Dum nezeu, ci ei căutau să fie ven eraţi în locul lui Dum nezeu şi ast
fel această tiran ie a devenit «urîciunea p u stiirii la locul cel prea înalt»
(Mt. 24, 15). Concepţia despre lum e şi viaţă a acestei ideologii a deve
n it cadrul cel mai propice p e n tru înflorirea celor m ai crunte patim i
om eneşti care au creat m onştri. A ceştia nici n u băgau de seam ă cîte şi
în ce fel de nelegiuiri săvîrşeau, a tît de norm al li se părea tot ceea ce
com iteau, a tît erau de indiferenţi faţă de team a de m oarte pe care o
răspîndeau în ju ru l lor.
F ap tu l că aceşti tiran i nu m ai pu teau răm îne şi au tre b u it să cadă
nu constituie doar o satisfacţie a eliberării, cît mai curînd un cutrem u
ră to r avertism ent p e n tru toţi cei ce fac experim ente pe pielea altora în
num ele vreunei ideologii. în căderea acestora s-a vădit to t a tît de m ult
judecata lui D um nezeu cît şi drep tatea Sa faţă de cei asupriţi. Este
dom inantă convingerea că dictatorii au căzut, n u p e n tru că poporul era
sfîn t înaintea lui D um nezeu, ci p e n tru că nelegiuirile lor erau strig ă
toare la cer. Ceea ce nu putuse schim ba răb d a re a sfîntă a unui popor
creştin, ră u ta te a lor n-o mai putea schim ba nim eni şi nimic. Ia r p en tru
că rău l îm brăca form e to t m ai oribile, a u rm a t cutrem urul social care
a făcut să cadă faraonul din vîrfu l piram idei.
Poporul s-a ridicat, nu p en tru a schim ba stăpîniri, ci p e n tru a
scoate ră u l din rădăcinile sale. T iranii s-au lovit de rezistenţa poporu
lui şi au căzut. Ei au ajuns o sperietoare p e n tru toate popoarele, nu
num ai ca tirani, ci m ai ales ca victim e ale ateism ului, m aterialism ului
şi com unism ului, ca victim e ale răului pe care l-au slu jit pînă la u lti
mele sale consecinţe şi prin aceasta nu s-au p u tu t sustrage adevărului
Sfintei S cripturi că om ul ră u cade tocm ai atunci cînd se sim te mai
tare şi că judecata lui D um nezeu vine ca un fu r noaptea.
Dum nezeu «a pogorît pe cei puternici de pe' scaune şi a în ălţa t pe
cei sm eriţi» p en tru că aceştia răm în sm eriţi chiar dacă sînt puşi sus. Ei
sînt cei ’ care nu caută răzbunare, aducîndu-şi am inte de cuvîntul lui
Dum nezeu care a zis : «A Mea este răzb u n area şi Eu voi răsplăti»
(Deut. 32, 35). Dacă «Domnul este aproape de cei um iliţi la inim ă şi pe
cei sm eriţi cu duhul îi va m întui» (Ps. 33, 17), astfel «cei cu inim a zdro
bită sîn t aproape de Dum nezeu care «nu urgiseşte inim a în frîn tă şi
sm erită» (Ps. 50, 18). A devărul acestor cuvinte vine. din fap tu l că nu
ATITUDINI 89
mai într-o astfel de inim ă nu-şi vor putea face niciodată locaş asupri
r e a şi tira n ia şi num ai această inim ă poate aduce roadele iubirii de
Dum nezeu şi de aproapele-
De aceea, în aceste zile fierbinţi de după eliberare, Biserica aduce
am inte poporului de credinţa sa în H ristos şi străd an ia ei în această
privinţă nu va fi niciodată de ajuns, cînd a tît din istoria poporului ales,
cît şi din istoria Bisericii creştine reiese lim pede că în d ep ărtarea de
Dum nezeu, care num ai El poate tăm ădui ră u l din inim a om ului, duce
la asuprirea aproapelui şi la tiranie.
Tim pul unei asupriri a trecut, nu p en tru a face loc alteia noi, de
data aceasta din p artea celor ce au fost eliberaţi. Căci, după propovă-
duirea S fîntului Ioan Botezătorul, «valea» celor asu p riţi nu trebuie să
devină «dealul» asupririi. «Valea trebuie să se ridice pînă la «calea»
Dom nului, to t acolo unde «dealurile»' asupririi treb u ie să se coboare
p rin lucrarea haru lu i lui Dum nezeu». în convingerea Bisericii, eliberarea
de dictatură trebuie să ducă la com uniune şi la slu jire a aproapelui. Ca
lea cea mai bună către această culm e poate fi num ai dem ocraţia.
C redinţa Bisericii, care sub apăsarea dictatu rii a fost lăm urită ca
a u ru l în foc, este în m ăsură să călăuzească poporul pe această cale, aşa
cum această credinţă a fost altern ativ a cea d reap tă p e n tru m ulţi în
tim pul dictaturii. Căci eliberarea de sub asuprirea tiraniei nu înseam nă
im ediat şi m întuire : «Noaptea a tre c u t şi ziua s-a apropiat», spune
Sf. Apostol Pavel (Rom. 13, 12), dar lupta cea bu n ă care ne stă înainte
este p lin ă de speranţă.
Mai ales acum, după eliberare, trebuie să-şi a ra te Biserica credinţa
ei ca alternativă p en tru lume. Căci ea trăieşte d aru l eliberării ca pe o
nouă «ieşire din Egipt» şi aceasta, p e n tru a se închina lui D um nezeu
«în pustie», ca odinioară poporul ales. Poporul a fost eliberat din robia
de faraon, nu p e n tru a răm îne m ai departe în ţa r a întunericului sau
p en tru a ajunge el acolo stăpîn, ci p e n tru a ieşi de acolo în pustie pen
tru a fi num ai al lui Dum nezeu. Num ai «în pustie», departe de orice
tiranie, poporul a p u tu t ţine porunca ce urm a să se dea în legătură cu
toate lucrurile din lum e : «Să nu te închini lor, nici să le slujeşti»
(leş. 20, 5). A stfel p u stia a devenit sim bolul lipsei oricărei stăpîniri lu
m eşti, precum şi a oricărei ispite p e n tru popor de a deveni stăpîn la
rîn d u l său peste alţii. în sens duhovnicesc, pustia devine astfel locaşul
odihnei în D um nezeu p e n tru «toţi cei osteniţi şi îm povăraţi» (Mt. 11,25)
ca urm are a obositoarei peregrinări prin sistem ele atîto r ideologii ome
neşti (Ef. 4, 14) care nu sîn t în stare de altceva, decît să facă experienţe
pe pielea oam enilor p rin ră u ta te şi tiranie.
De aceea, Biserica are o datorie sfînta să îndem ne poporul după
eliberarea de sub dictatură, nu num ai să fugă de patim i şi de răzbu
nare, ci m ai ales să-l îndrum e către o form ă de guvernăm înt care să
respecte principiile vieţii creştine şi credinţa în H ristos şi, în acelaşi
tim p, să le cultiv e în viaţa socială. După ieşirea din Egipt, Dom nul a
dat poporului porunca : «Să nu vă mai întoarceţi pe calea aceasta»
(Deut. 17, 16). De asem enea, poporului i s-a a m in tit că a p u tu t ieşi din
Egipt fără lupte şi fără vreo arm ă, num ai cu a ju to ru l lui D um nezeu,
care din acest m otiv s-a n u m it şi «Domnul» (leş. 6,3) cu noul Său
num e. L upta i-a fost poruncită p e n tru tim pul de după in trarea în pă-
m intul făgăduinţei ca sim bol al luptei îm potriva patim ilor şi a idoli
lor. Poporul nu trebuie să se mai întoarcă la vreo tiran ie în ţa ra în tu -
nerecului, deoarece, dacă întoarcerea acolo poate fi uşoară, astfel ieşi
re a de acolo n u mai e posibilă altfel, decît tot p rin tr-o M are Roşie, ca
sim bol al sîngelui nenum ăratelor jertfe nevinovate. în num ele D om nu
lui Bisericile au p u terea de a deosebi d uhurile şi a vedea dacă ele vin
de la D um nezeu, deci dacă sînt p en tru com uniune şi zidire, sau sînt
num ai p e n tru egoism, viclenie, rău ta te , asu p rire şi tiranie.
Bisericile sîn t chem ate să deosebească duhurile, n u p e n tru a im
pune o d ictatu ră creştină, ci p e n tru a sprijini acele puteri, acele forţe
care au ca ideal crearea unui cadru favorabil p en tru viaţa creştină de
d rep tate şi pace, în care lucrarea haru lu i dum nezeiesc să poată avea
loc fără stînjenire, dar şi fără silă, ci ca o tain ă a n unţii sufletului cu
H ristos şi ca desăvîrşire în El. în această p riv in ţă, strădania Bisericilor
din G erm ania după căderea d ictaturii lui H itler ne poate fi un îndem n.
Căci nu num ai jertfa şi m artiriu l ca rod al credinţei sînt necesare în
Biserică, ci şi străd an ia propovăduirii lum inii lui H ristos cu tim p şi fără
tim p. în viaţa lor creştinii trebuie să fie nu num ai gata de jerftă ca
m ieii, ci şi înţelepţi ca şerpii (Mt. 10, 16).
C reştinii ortodocşi au în v ăţat de la B isericile apusene că nu n u
mai credinţa M ăriei — cum spune Sf. Evanghelie — trebuie preţuită,
ci trebuie lu ată în seam ă şi strădania M artei. O bservîndu-se ordinea
voită de Dum nezeu în legătură cu aceste două aspecte ale vieţii- creştine,
treb u ie să existe deci o sinergie în tre credinţă şi strădanie, aşa cum or
todocşii, la rîn d u l lor, vorbesc despre o sinergie în tre credinţă şi fapte
în dobîndirea m întuirii. Căci şi în acest lucru îşi are în tru cîtv a tem ei
faptul că Biserica trebuie să fie p e n tru lum e «aluatul care dospeşte
toată frăm în tătu ra» (Mt. 13, 33).
Schim bările profunde care au avut loc în lum ea noastră asuprită
se datoresc darului lui Dum nezeu, tăriei m îinii Sale. Ele nu pot fi so
cotite m erite om eneşti. E liberarea este darul lui Dum nezeu. H arul
D om nului a m işcat pe cei puternici din cadrul lum ii noastre creştine
pînă acolo, încît au p u tu t avea loc schim bări. Acest fap t ne am inteşte
de cuvintele profetului Z aharia despre felul cum lucrează D um nezeu
în lum e : «Nu prin oştiri sau p rin forţă, ci prin D uhul Meu» (4,6).
acest lucru este uşor de văzut, deoarece în acele p ărţi ale lum ii, unde
credinţa creştină nu este un «aluat», astfel de schim bări nu au p u tu t
avea loc.
Din cele expuse m ai sus reiese că p e n tru Biserica O rtodoxă din
R om ânia reînnoirea, ren aşterea sîn t o rea lita te care se acoperă cu faptul
eliberării de sub jugul d ictaturii : «Sufletul n o stru a scăpat ca o pasăre
din laţul vînătorului, laţul s-a ru p t şi noi am zburat» (Ps. 123, 7).
în tr-a d e v ă r, ce poate fi m ai de seam ă decît fap tu l că Biserica nu
va mai fi silită să asiste neputincioasă la d istrugerea de lăcaşuri sfinte
de către cei ce nu puneau nici o lim ită cultului nesăbuit al personali
tăţii, că cim itirele nu vor m ai fi răscolite de către cei ce au transform at
bulevarde întregi în cim itire cu cruci fără m orm inte ?
ATITUDINI 91
De aceea, Biserica pom eneşte înaintea lui D um nezeu sufletele ace

lor tineri care şi-au je rtfit cîntarea lor de n u ntă, cu im nul de înm or-
m întare, epitalam ul cu epitaful. Spre pom enirea acestor eroi s-a hotă-
r ît întem eierea unei m înăstiri ale cărei slujbe să ne aducă m ereu am inte
de n u n ta sufletului lor cu M irele Hristos. S-a făcut şi propunerea ca
aceşti eroi să fie trecuţi în rîndul sfinţilor.
Dar, în tru c ît reînnoirea, aproape ca şi eliberarea, are nevoie de
eroi, a fost în fiin ţa t în Biserica noastră în d ată după revoluţie un co
m itet de reflecţie care să aju te Biserica să iasă din criza în care se
află conducerea ei. în treag a noastră Biserică s-a declarat gata să de
vină părtaşă activă la opera de renaştere spirituală şi socială a ţării
noastre, subliniindu-se fap tu l că sîngeroasa d icta tu ră a adus im ense
pagube spirituale şi m ateriale Bisericii. S-a scos în evidenţă faptul
că trebuie relu a tă întreaga operă de educare creştină şi trebuie re
în fiin ţa t tot ceea ce s-a p ierd u t prin răpire sau dărîm are. Poate fi în
trep rin s tot ceea ce serveşte m isiunii Bisericii.
Biserica O rtodoxă din R om ânia a hotărît. totodată, să reînnoiască
relaţiile frăţeşti cu Bisericile şi cultele religioase din ţara noastră şi
a reconfirm at continuarea şi intensificarea colaborării ecum enice cu
Bisericile creştine din lume- Ea şi-a exprim at recunoştinţa p e n tru o
solidaritate a ră tată faţă de ea şi faţă de poporul rom ân în perioada
grea de asuprire a tiraniei. D eosebită recunoştinţă se cuvine faţă de
Bisericile şi creştinii din stră in ă tate care, p rin a ju to ru l lor eficient, şi-au
riscat uneori bunul lor renum e în ţările lor dem ocratice. S întem con
vinşi că acest a ju to r al lor, s-a acordat în lum ina desăvîrşirii poruncite
de Dom nul, care, vorbind despre D um nezeu ca T atăl nostru cel ceresc,
spunea : «El face să răsară soarele Său peste cei buni şi peste cei răi şi
face să plouă şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi» (Mt. 5,45).
D iac. IO A N C A R A Z A
VICTIMELE PUŞCĂRIILOR COMUNISTE

ŞI ALE REVOLUŢIEI IN ATENŢIA AGHIOGRAFULUI CONTEMPORAN
Scurgerea unui an şi ju m ătate de la abolirea o rînduirii totalita-
riste şi atee mai în toată lum ea pune problem e deosebit de acute
rom ânilor de astăzi. O dată cu vindecarea răn ilo r trecu tu lu i, cu ini
ţiativ a unor noi ro sturi politico-sociale, cu restru c tu ra re a economiei
etc., se im pune şi în treb area cinstirii vredniciilor şi a jertfe lo r căzute
p e n tru dobîndirea libertăţii, a dem ocraţiei, a dem nităţii şi a ad ev ăru
lui public cucerit.
P e n tru aflarea şi cîntărirea la ju sta valoare a acestui nou profil
m oral şi naţional rom ânesc, poate că nu sîn t m aturizaţi toţi factorii
de apreciere a lui. O posibilă doză de subiectivitate, deci de incom
pletă categorisire a judecăţilor form ulate, poate fi presupusă. Totuşi,
p rin pom enirile în d ătin ate ale m orţilor, prin cinstirea lor cu o legisla
ţie specială a participanţilor, prin m arcarea creştină a locurilor eroice,
opinia publică de la noi a luat-o înaintea altor in stitu ţii. Ea cere şi Bi
sericii să m anifeste o prim ă estim are asupra destinului veşnic al eroi
lor şi m artirilor căzuţi în răstim pul istoric de tristă am intire.
1. începutul şi structurarea unui proces politic în ţară impus

din afară, de sovietici
Ca urm are a prevederilor m arilor «prooroci» proletari : M arx, En-
gels, Lenin şi Stalin, în R om ânia s-a po rn it la in stau rarea socialism u
lui ateu, mai ales după plecarea tancurilor sovietice. Noţiuni apocalip
tice, precum «ură», «dictatură proletară», «luptă de clasă», «duşm an al
poporului» etc., au devenit şabloane publice, care au înveninat vorbi
rea obişnuită pînă la nivelul preşcolarilor. R elaţiile d intre m em brii so
cietăţii rom âneşti s-au în tu n ecat de pîcla artificială a u rii şi a exclu
derii unor rom âni din com unitatea naţională- S-au în curajat, în planul
general al vieţii, delaţiunea, m inciuna şi corupţia. Oam enii au început
să fie p reţuiţi şi selectaţi după gravitatea păcatelor lor. Dosare şi liste
ţinute la zi făceau operantă această m anipulare generală. Un întreg
ap arat de s ta t supraveghea im punerea tot m ai strîn să a orînduirii stali-
niste. Este vorba de faim oasa securitate, de felu riţi inform atori, de pro
vocatori, de oportunişti etc. P e n tru o rem u n eraţie suplim entară mo
dică sau. uneori, num ai în speranţa unui av antaj viitor — precum un
bilet în tr-o staţiune sau accesul în tr-u n an u m it spital de sta t etc. — ,
oam eni socotiţi creştini şi onorabili au devenit um bra de spion a altor
oam eni : la serviciu, în fam ilie, la şcoală, în biserică, pe aceeaşi scară a
blocului, la telefon, la sindicat. B ineînţeles că m em brii de partid, p re
cum şi cetăţenii cu dosar «sănătos» s-au b u c u ra t din plin de bineface
rile socialism ului biruitor. A u p ă tru n s in înv ăţăm în tu l U niversităţii cu
prioritate, au fost aduşi din provincie în oraşe p e n tru a li se da im e
diat locuinţă, rep a rtiţie în cîm pul m uncii, consideraţie socială în puncte
cheie ale economiei. Soţiile lor au fost scutite de navetă, iar fiii au do-
bîndit uşor plasare în serviciul dorit.
Pe urm ă au beneficiat în exclusivitate de burse, de parohii şi de
călătorii în străin ătate, de acces la civilizaţia «putredă» a Occidentului.
C eilalţi oam eni, care nu au p u tu t face dovada unui ascendent re
voluţionar, în mod absolut com unist din ilegalitate, nu şi-au ad aptat
scrisul la porunca nescrisă de dem olare a societăţii libere sau nu au si
m ulat «reeducarea» socialistă, de pildă p rin p u rta re a pufoaicei, au de
v en it cetăţeni de m îna a doua. în peisajul vieţii cotidiene, ei erau n u
m ai toleraţi la viaţa societăţii de astăzi, neavînd d rep tu ri de oam eni cu
ad ev ărat liberi, nedispunînd de inform aţie cu lturală, fără îngăduinţa
sem nării v reunui produs intelectual propriu.
A ceasta este m area m ajoritate a populaţiei ţării, provenite din fiii
de «chiaburi», din foşti deţinuţi politici, din cei asupra cărora s-a ex er
citat «m înia poporului». Unii nu aveau decît v in a că n-au p u tu t preda
cotele de cereale fantastice la care au fost im puşi p rin presiuni sam a
volnice. Lista cu num ele lor e ra afişată la biroul oricărui S fat popular,
ceea ce făcea posibilă respingerea cererii lor celei m ai legitim e, resp in
gere în num ele luptei de clasă.
Cea de a doua etapă a im punerii silniciei com uniste în ţa ra noas
tră, pe lîngă aceea a stalinism ului, a fost aşa-n u m ita «epocă de aur»,
în num ele exem plificării teoriei «um anism ului socialist», în num ele
evidenţei constructivism ului orb şi strivitor, s-a po rn it la stru n ire a
ATITUDINI 93
«ştiinţifică» a unei întregi naţii. I-au fost im puse cele m ai diverse şi

m ai de neim aginat privaţiuni. U rm area a fost înfom etarea sistem atică
a societăţii, m orţi cu p rileju l avorturilor, m orţi în incubatoare şi în spi
tale, sinucideri etc.
2. Inventarierea şi pedepsirea «duşmanilor poporului»

P rin puşcării şi p rin lagăre de m uncă fo rţată era în logica noii
orînduiri să se situeze în opoziţie ireconciliabilă faţă de to t ceea ce gă
sise în ţa ra noastră, deoarece ea era im pusă şi anum e cu o silnicie ne-
în tîln ită aiurea. în felul acesta s-a ajuns ca, p e n tru a se instala p re
zentul, să fie expiat trecutul. Foşti «exploatatori» din largul ţării şi-au
aflat astfel locul alătu ri de condam naţi de d rep t com un, a lă tu ri de orop
siţii zilei : chiaburi, zvonişti, sabotori, propagatori ai m isticism ului, in
telectuali p atrioţi ş.a.
In stitu ţia care se stră d u ia să unifice a tîta v a rie ta te a răz b u n ă riivşi
diversiunii, m ergînd pînă la m oarte, era securitatea. F aţa văzută, legală
şi gospodărească a securităţii se num ea penitenciar sau colonie de m uncă.
Se crede că în tim pul defunctei orînduiri com uniste au funcţionat
în ţara noastră 160 de închisori. P rin ele au tre c u t două m ilioane de
deţinuţi politici, d intre care tre i sute de m ii au fost ucişi («Rezistenţa»,
1/1991, p. 3). A lte surse dau cifra de trei m ilioane de pedepsiţi politic,
cincisprezece mii d in tre ei devenind eroi ai m orţii legale («România
liberă», 17— 18 aug. 1991, p- 3).
în in ten ţia lor de ex term in are a tot ceea ce este rom ânesc, intelec
tu a l şi creştin, in stituţiile m orţii au realizat chiar o tipologie a pedepsei
şi suferinţei.
A stfel, p e n tru «reeducarea» în vederea creării «om ului nou» co
m unist, a ex istat penitenciarul P iteşti. N enum ăraţi studenţi şi elevi au
p lă tit cu viaţa lipsa de conform ism , consecvenţa lor patrio tică şi um ană :
«N-a existat în istoria tortu rilo r, to rtu ri ca în închisoarea Piteşti. Bătăi
de joc care nu s-au scris şi nu se p ot scrie, p en tru că nici un editor din
lum e nu le-ar publica, p en tru că oamenii n -a r p u tea suporta» — m ăr
turiseşte un m artor al blestem ăţiilor suferite, pastorul R ichard W urm -
brand («Renaşterea», nr. 10/1991, p. 3). P e n tru a lt supravieţuitor, P i-
teştiu l este «paroxism ul nebuniei comuniste» («Rom ânia liberă», 15 mai
1991, p. 5).
«Despre cele 55 de fete — eleve şi studente ucise m işeleşte — sta
rea civilă com unistă nu pom eneşte nimic. M edia de vîrstă a deţinuţilor
politici de la Tg. O aia era sub 30 de ani. M ajoritatea celor m orţi acolo
şi aruncaţi de-a valm a în păm în t era constituită din elevi şi din stu
denţi» («România liberă», 20 iulie 1991, p. 2). E ste depoziţia unui su
p rav ieţu ito r al altei puşcării de rep u ta ţie com unistă.
M ina de la Baia Sprie şi-a agonisit o sin istră celebritate p en tru
detaşam entele sale de m ineri proverriţi d in rîn d u l preoţilor ortodocşi
deţinuţi.
Colonia de m uncă forţată de la Poarta Albă a fost estu aru l sum
b ru de trie re a zecilor de mii de deţinuţi, a u n o ra spre m oarte, iar a
altora spre o viaţă am p u tată şi neagră.
Fostul deţin u t politic Sergiu Popescu, răm as orb în colonia de
m uncă forţată, îşi intitulează am intirile sale : Iadul de la Midia. Aici
m ureau în tim pul iernii un n u m ăr de aproxim ativ o mie de oameni- Deşi

au iu bit om ul şi libertatea lui, ei au fost încercaţi prin felurite dureri.
D ar au răm as statornici în credinţă, devenind pilde ale dem nităţii
um ane. Ca p u rtă to ri ai unor idealuri carc n -au p u tu t fi îngropate în
păm înt, eroii lagărelor şi închisorile trăiesc în veci în adevărul istoriei.
3. «Imposibila eliberare» realizată doar prin jertfa eroilor-martiri

Cu cît procesul de stru c tu ra re to talitară a devenit mai du r cu a tît
dorinţa de adevăr, de dem nitate um ană şi de libertate se m ărea în ţa ra
noastră. Cum im presiile fricii generalizate sîn t încă vii în sufletele m u l
to ra d intre noi, este in utilă am intirea întreg u lu i fenom en. F aţă de atîtea
forţe ale rep rim ării cotidiene, m area p arte a societăţii rom âneşti căzuse
în deznădejde. P rin je rtfa eroilor-m artiri însă, speranţele au devenit
bucurii, certitudini eliberatoare.
Se pare că D uhul S fîn t a conferit tin e rilo r din R om ânia o m isiune
specială, aceea a m ărturiei p e n tru adevăr şi libertate. P rin je rtfa sîn-
gelui lor, ei au adus lum ina în tre noi, au redescoperit unitatea, credinţa şi
seninătatea străbunilor. Cu flori în faţa gloanţelor, ei nu s-au spăim în-
ta t să strige : «Vom m uri şi vom fi liberi !». Este dem n de evidenţiat
că, în m area încleştare cu asuprirea şi im postura, tin e retu l a cerut nu
mai valori spirituale : libertate, dem ocraţie, alegeri nefalsificate. Cu tot
ineditul şi cu to ată m ăreţia ei. R evoluţia Franceză n u a cunoscut aşa
ceva.
Politologii şi m oraliştii vorbesc de generaţii eroice în viaţa unui
popor. Ele ap ar atunci cînd iubirea de neam şi consim ţirea la jertfă a
celor mai buni fii ai respectivei com unităţi naţionale sînt decretate
singura soluţie izbăvitoare. în elanul lor de d ăruire, tin erii noştri au por
n it să schim be o lum e vrăjm aşă cu piep tu rile lor goale.
Deşi a lor a fost răp ită de către crim inali înarm aţi şi dş un sînge
cu ei, viaţa noastră a fost izbăvită p rin fap ta lor supraum ană, întregul
popor rom ân redobîndindu-şi curajul şi dem nitatea-
P e n tru aceasta, ei au d rep tu l nu num ai la pom enirea istorică de
neocolit, ci şi la cinstirea de sărbătoare a calendarului.
4. M anifestări religioase creştine în detenţie şi în evenim entele

Revoluţiei
U na d intre constantele preocupări ale orînduirii atee din deceniile
trecute a fost golirea oam enilor de viaţa creştină. O bsesia' aceasta a d u
cea în plus şi fragm entarea id entităţii istorice a poporului rom ân. Ea
a fost posibilă d atorită iluziei că religia poate fi scoasă din u n ita te a şi
arm onia valorilor um ane. «Ne rugam m ult, discutam în tre noi problem e
religioase, filosofice, literare. Regăseam m arile în treb ări ale lum ii şi
vieţii, cărora le aflam acum răspunsuri m ai clare, depăşind parcă în
m atu ritate vîrsta noastră tînără. Eram adem eniţi cu perspectiva elibe
rării grabnice şi a reabilitării, dar sim ţeam venind de dincolo de noi o
tărie m orală care ne interzicea pactul cu diavolul» (Din docum entele
R ezistenţei, voi. 1, Bucureşti, 1991, p. 178). A ceasta .es-te depoziţia de
ATITUDINI 95
astăzi a unui «reeducat» cu forţa »de la P iteşti, faţă de care el se stră

duia atunci să-şi Încredinţeze viaţa lui Dum nezeu.
Totuşi în preajm a altarelor păgîne ale jertfe lo r pe care com unis
m ul le im punea ţării au ex istat creştini care s-au ru g a t p e n tru vrăjm aşii
lor. «Am asistat la C răciun, p rin anii 1950, în cam era m orţilor de la
Tîrgu-O cna, cum preotul Iscu pe patul de m oarte, la dreapta mea, şi
la stînga m ea, pe m oarte, era com unistul care-1 chinuise de m oarte. Şi
preotul, din cauza chinurilor im puse de celălalt, cu ultim ele puteri, a
chem at pe alţi doi deţin u ţi şi sprijinindu-se pe um erii lor, încetul cu
încetul a tre c u t de p a tu l m eu, s-a aşezht pe p a tu l ucigaşului său, l-a
m îngîiat pe păr, de parcă erau Romeo şi Ju lieta, şi i-a zis : «Ai fost
tîn ăr, n-ai ştiu t ce-ai făcut, dar să ştii că eu te iubesc şi te-am iertat
şi pot să te asigur că to ţi creştinii pe care i-ai b ă tu t, to ţi te-au iu bit şi
iertat», d ar îi vorbea precum un m ire m iresei» («Renaşterea», cit.
supra).
Pe lîngă «brigăzi de preoţi», la Capul M idiei a ex istat şi o «brigadă
de sfinţi», adică aduşi acolo p e n tru convingerea lor de oam eni credin
cioşi. D enum irea ironică am intită ara tă singură şi tra tam e n tu l cotidian
inum an pe care această categorie de oam eni p u tea să-l aibă în tr-o în
chisoare comunistă-
La Baia Sprie, m ină la care au fost condam naţi îndeosebi preoţi,
în v ierea din anul 1951 a fost sărb ăto rită după rîn d u ia la străm oşească.
A u ap ăru t, ca la o înţelegere, sunete de clopot, de toacă, veşm inte litu r
gice» («Rezistenţa», nr. 2/1991, p. 1).
Şi în R evoluţia rom ână din 1989 tin erii au rid ic at mici altare pe la
răspîntii. în locurile în care au căzut eroi au fost în ălţate cruci, apoi
troiţe, cu lum inări aprinse şi cu flori proaspete schim bate des.
în tim pul ostilităţilor au s t r i g a t : «Dum nezeu este cu n o i !» sau au
c în ta t tro p aru l de la P avecerniţă : «Cu noi este D um nezeu, înţelegeţi
neam uri, şi vă plecaţi...». Nu m ai vorbim de tra su l clopotelor, de rosti
rea rugăciunii Tatăl nostru în genunchi ş.a. U na d in tre atitudinile d ă
tătoare de nădejde din tim pul Revoluţiei noastre a fost gestul poetului
Ioan A lexandru, care a p u rta t icoana şi S fînta C ruce pînă în studiou
rile Televiziunii.
«Credinţa noastră în existenţa lui D um nezeu şi în cea a O.N.U.-lui
n u a fost o obsesie, o închipuire deşartă, ci o convingere, un sentim ent
şi o raţiu n e care au învins» — declară u n d e ţin u t la ieşirea din peni
tenciarul T îrgu-O cna (Din docum entele Rezistenţei, voi. I, p- 187).
5. Atitudinea Bisericii O rtodoxe Române faţă de toate jertfele

anticom uniste
Din d eru larea evenim entelor pe care le-a tră it poporul nostru în
ultim ele decenii reiese cu prisosinţă că societatea rom ânească a fost
s tru c tu ra tă ca o adevărată citadelă. De aceea, în m ulte puşcării am
auzit discuţii de com parare a supliciului nostru cu acela al m artirilo r
creştini din prim ele secole, în sensul sup erio rităţii celui dintîi. N um ai
p rin suprabaricadare a p u tu t fi sugrum ată lib e rta te a individului şi im
pusă o ideologie străină, an tium ană şi atee. F aţă de o m orărie, condusă.
V6 BISERICA O R T O D O X Ă R O M A N Ă
d in tr-u n singur punct, care te putea? priva de libertate ani în şir, îţi
confisca averea, îţi refuza încadrarea în m unca p en tru care te-ai spe
cializat, etc. rezistenţa individului cu alte convingeri decît m arxism -le-
ninism ul devenea deosebit de grea, uneori im posibilă.
A ceasta şi era situaţia generală în ţa ra noastră, cînd în tr-o form ă
sau alta — aproape în treag a societate se afla în realitate de partea m a
relui şi străin u lu i Spirit. Aşa se şi explică de ce au p u tu t fi arestaţi —
pe tăcute — m ii de preoţi, s-au dem olat a tîte a biserici şi s-au închis
num eroase m înăstiri, fiecare d intre privilegiaţi îşi apăra, mai întîi, scau
nul şi porţia cucerită.
Pe de altă parte, opoziţia anticom unistă — cu diferite intensităţi —
constituie o u n itate din prim ii ei ani şi pînă la R evoluţia izbăvitoare.
în acest caz sînt posibile urm ătoarele atitu d in i de cinstire a celor
căzuţi :
a) D intodeauna, Biserica drep tm ărito are a făcut părtaşi nem uririi
ei pe toţi care au a p ărat cu p reţu l vieţii lor legea şi patria străbună.
De aceea şi pe eroii-m artiri ucişi de către com unişti în tem niţe şi pe
victim ele R evoluţiei trebuie să-i înveşnicească. S înt eroi, p en tru că au
trecu t p rih sacrificiul suprem , iar m artiri, p e n tru că au dat m ărturie
despre valorile eterne pe care com unism ul le anula sau le credea, la
noi, nim icite p e n tru totdeauna.
Form ula de mai sus nu poate fi sancţionată acum , ci după trecerea
unui oarecare tim p, p e n tru mai m ulte cauze. M ai întîi, din D ocum entele
Rezistenţei, proiectate în unsprezece volum e, n u a ap ă ru t decît prim ul.
Abia atunci vom şti m ai precis că zvonurile ajunse dincolo de zidurile
puşcăriilor sînt adevărate, iar caracterizările reale. Nici d in tre cei care au
căzut în decem brie 1989 nu au fost toţi creştini. Unii erau atei, iar alţii
-anticlericali şi nici m ăcar nu ştiau să se închine.
Eroul este în tr-a d e v ă r tre a p ta cea m ai de sus a vredniciei morale.
N obleţea sa sufletească are un plus de voinţă, m ultă stăpînire de sine,-
iubire de oam eni şi jertfelnicie. în Biserică însă, eroul trebuie să se ca
racterizeze p rin ru p erea legăturilor păm înteşti neesenţiale, prin disponi
bilitatea de a-1 slăvi pe H ristos prin p u rta re a C rucii şi p rin lepădarea
patim ilor trupeşti. în B iserica O rtodoxă R om ână nu a fost niciodată
agreată canonizarea politică. F aţă de cerinţa m ărtu risirii îndelungate a
credinţei adevărate, uneori p rin exil şi p rin închisoare, lozinca : «Vom
m uri şi vom fi liberi !» pare o revendicare doar im anentă. Să se ob
serve de asem enea oportunism ul exclam aţiei : «D um nezeu este cu noi !»
faţă de sm eritul «Doamne, a ju tă !» sau «Doamne, m iluieşte !»
b) A doua posibilitate de p reţu ire a jertfe lo r anticom uniste este
form ula cononizării individuale. D intre num ele care s-au stins în pre
ocupări de sfinţenie, de jertfelnicie şi de consecvenţă cetăţenească a-
m intim pe urm ătorii : A rhim . A rsenie Boca, A rhim . Benedict Ghiuş, Pr.
Ioan Şt. Boboc (parohia C ălţuna, ju d eţu l Buzău), poetul Vasile Voicu-
lescu, Prof. univ. Teodor M. Popescu, Pr. Prof. Tom a G herasim escu.
A tît de chinuitul şi de controversatul sub com unism P etrache Lupu
trăieşte şi astăzi în tr-o casă plină de icoane ortodoxe, în tăcere şi în
ru g ăciu n e îndelungată-
ATITUDINI 97
D espre a lt m artir, istoria de astăzi consem nează : '«Intr-o celulă a

sinistrei închisori politice de la Aiud, se stingea, la începutul anilor ’50,
unul d intre ce mai valoroşi intelectuali rom âni, din cîţi s-au născut pe
acest păm înt. De fapt, acest om s-a sacrificat : p e n tru a prelungi orele
sau p e n tru a atenua agonia unui tîn ă r tuberculos, m arele filosof M ircea
Vulcănescu s-a întins pe cim entul îngheţat, sub tîn ă ru l m uribund, ca o
saltea um ană, îm bolnăvindu-se la rîn d u l său şi, m uribund, după cîteva
zile, m artir al om enirii şi pildă unică de sacrificiu... în ain te de a-şi da
duhul, M ircea Vulcănescu ne-a transm is un testa m e n t spiritual, fără
pereche în secole de istorie : «Nu, să nu ne răzbunaţi !» (din pream bu
lul film ului docum entar cu acelaşi titlu, în p regătire de M ihai C onstan-
tinescu, regizor) («Rezistenţa», nr. 2/1991, p. 4).
Iată acum scene şi num e din tim pul «reeducării», vrednice de aghio-
grafia ortodoxă : «Bolnavii prăvăliţi pe ultim ele tre p te ale suferinţelor
găseau în asem ănarea patim ilor cu cele ale m arelui chinuit Iisus o re
zistenţă şi putere de ridicare pe verticala spiritului în zone inaccesibile
oam enilor în îm p reju rări obişnuite. Aici s-a săvîrşit o experienţă su
fletească singulară. A cesta a fost m iracolul de la Tîrgu-O cna. M îna lui
D um nezeu i-a adus aci pe V aleriu Gafencu şi Ioan Ianolide, cei doi m ari
trăito ri creştini arestaţi din 1941, care prin pu terea lor de convingere
şi exem plul de fiecare zi au insu flat celorlalţi d eţin u ţi credinţă, tărie,
p u tere de dăruire, înaltă atitu d in e m orală faţă de prieteni şi adversari.
Pînă şi reeducaţii îl respectau. Se sim ţeau a tît de m ici înaintea forţei
pe care o iradia personalitatea celor doi !» (D ocum entele Rezistentei, I,
p. 176).
în a lt reportaj citim de asem enea : «Voi spune doar că toţi rom ânii
ar fi tre b u it să trăiască superba solidaritate a celor prezenţi, com uni
unea viilor cu m orţii în sp iritu l versurilor lui Valeriu Gafencu, intens
evocat în calitate de sfînt al închisorii loalaltă cu a tîţia alţii :
« T e-ai d u s şi n e -a i lă s a t in u rm a T a
N ă d e jd e a r e v e d e rii-n p a ra d is ,
M e re u v e i fi c u n o i şi-o m a ş te p ta
Să n e -n tiln im c u s u fle tu l d e s c h is .
N e -n d e m n i p e c ei c e -n v ia tă am ră m a s :
L u p ta ţi, u n iţi şi în a c e la ş i p a s,
Z id iţi lu i D u m n e z e u a lt a r e sfin te ,
P ă ş iţi p e c a le a v ie ţii în a in te !»
Este Im nul celor căzuţi, pe m elodia dr. M ihail L ungeanu. S-au cîn-
ta t colinde com puse în închisoare, s-au re tră it anii petrecuţi acolo, cu
tot ce a însem nat nu doar m enţinerea dem nităţii de om, ci, mai ales,
sfinţenia vieţii lor întem niţate. Este ceea ce supravieţuitorii num esc
«aspectul duhovnicesc al închisorii Tîrgu-O cna», nu num ai p en tru ne
n um ăratele viziuni creştine avute de deţinuţi, ci şi ppntru gesturile
lor sim ple, de-o infinitesim ală sfinţenie, prin care se aju tau să rezis
te sau să m oară creştineşte (...) în ideea centrală a predicii rostite de
8 O . R. — 7
98 BISERICA ORTODOXA ROMANA
\
p ărin tele C. Voicescu se precizează : «Dacă despre fenom enul P iteşti

se vorbeşte a tît de m ult, ca despre o lucrare satanică de distrugere a
om ului, trebuie să se vorbească şi despre fe n o m e n u l T îrgu-O cna ca lu
crare d iv in ă de restaurare a o m u lu i, în p lin iad c o m u n is t ». Fiindcă aco
lo, în plină suferinţă, «s-a tră it fră ţietatea ca o îm părtăşanie» (Româ
nia liberă, 20 iulie 1991, p. 2).
c) S fîntul Sinod poate lăsa în treag a problem atică în co m p eten ţa
p reoţilor. în funcţie de n um ărul eroilor căzuţi din localitate şi în tra
diţiile parohiei, fiecare preot urm ează să slujească o pom enire generală
a lor, cînd p erm ite tim pul şi contextul situaţiilor din pastoraţie.
C hiar fără voia oam enilor, istoria reliefează vrednicia lor lău n
trică şi reală — spre zidirea sigură a urm aşilor şi spre slava lui D um
nezeu.
P r. D r. G H E O R G H E I. D R A G U L IN
amveR$âRi-c0MeM0RaRi
MIHAI VITEAZUL
«DOMN AL ŢARII ROMÂNEŞTI ŞI AL ARDEALULUI
ŞI AL MOLDOVEI»
— 390 de ani de la martirica sa moarte —
(1601 — 9/19 august — 1991)
Pe la ju m ătatea lunii august din acest curgător an, 1991, s-au

îm plinit 390 de ani de cînd în aceleaşi vrem e din an u l 1601, precis în
zorii zilei de 9/19 august, — în tr-o dum inică —, pe «Cănpii Tordei»,
o m înă ucigaşă a curm at, în plină tinereţe, la n u m ai 43 de ani, firu l
vieţii lui M ihai Viteazul, eroul de la C ălugăreni, Şelim berg şi H otin,
cel ce cu un an mai devrem e, în p rim ăv ara lui 1600, strînsese sub
sceptrul său pe toţi rom ânii in titu lîn d u -se : «D om n al Ţării R om âneşti
şi A rdealului şi M oldovei». F ăptuitorii m işelescului act încercau astfel
«să stingă flacără vie, care, la răscruce de veacuri, a lu m in at intens
destinele poporului rom ân şi a cărei strălucire, transm isă apoi prin
secole şi cugete, a înflăcărat inim ile rom ânilor cu idealul desăvîrşirii
unităţii lor naţionale».
Cum însă, aşa precum am spus şi cu a lt p r il e j 1, eroul nostru este
poate cel m ai bine stu d iat d in tre voievozii rom âni, viaţa şi faptele lui,
fiind, bănuim , m ulţum itor cunoscute de către cei m ai m ulţi, cu ocazia
com em orării de faţă, în cele de mai jos, se vor înfăţişa num ai sum are
d ate în legătură cu persoana şi activitatea sa şi după aceea se va stă
rui asupra istoriei răm ăşiţelor "sale păm înteşti, — capul îndeosebi — ,
căci, aşa cum reiese şi din titlu , aceasta pare a fi cel m ai m ult în le
g ătu ră cu sorocul aniversar de acum.
Vom am inti totuşi că M ihai V iteazul, după cum el însuşi destăinuie
în m ulte din actele ce a emis, a fost fiul voievodului m untean Pătraşcu
cel B u n (1554— 1557) şi că pe m am a sa a chem at-o T udora, care, că-
lugărindu-se la Cozia, şi-a schim bat num ele în Teofana. A u rca t în sca
u n u l dom nesc destul de tînăr, avea doar 35 de ani. D ar chiar în mo
m entul confirm ării lui de către sultan, la Istanbul, — m ărturisesc con
1. N ic u la e I. Ş e rb ă n e s c u , P o litic a re lig io a să a lu i M ih a i V ite a z u l, Bmcu-
r e ş ti, 1948 (m ss), p. 2 ; v e z i şi N . Io rg a , S o a rta la im e i lu i M ih a i V ite a z u l, în A c e
la ş i, Isto ria l u i M ih a i V ite a z u l, II, B u c u re ş ti, 1935, p. 169.
tem poranii — , el «a ju ra t în inim a sa că de îndată ce va lua dom nia,

va scoate sabia îm potriva turcilor», ceea ce m ai apoi a şi făcut. A juns
la B ucureşti către sfîrşitul lunii octom brie din anul 1593, curînd după
aceasta, din propriu-i îndem n, a in tra t în «Liga Sfîntă», care . în acel
tim p lua fiinţă în E uropa C entrală, spre a duce lu p ta îm potriva expan
siunii otom ane. Un an mai tîrziu, în noiem brie 1594, el a şi început
răscoala contra turcilor, a căror opresiune pricinuia m ulte greu tăţi şi
ţării sale. In iarna ce a urm at, a atacat, cu succes, cetăţile acestora din
nordul şi sudul D unării, iar la 13/23 august 1595 şi în cursul lunii
octom brie din acelaşi an, la C ălugăreni pe N eajlov şi la G iurgiu, a în-
frîn t oastea otom ană a lui Sinan Paşa, readucînd ţării libertatea şi in
dependenţa.
N utrind gîndul de a aduna în tr-u n sin g u r s ta t pe toţi cei de un
neam cu el, care, în acel tim p, prin vitrege îm prejurări istorice, tră
iau în trei ţări deosebite : Ţ ara Rom ânească, T ransilvania şi Moldova,
învingătorul m arelui vizir Sinan Paşa, în urm ătorii doi-trei ani de
la înfrîngerea acestuia, a ,c ă u ta t să întărească în ău n tru l şi în afara ţării
ce conducea, independenţa ce-i cîştigase. Apoi, în toam na anului 1599,
ca să preîntîm pine unele stări de lucruri din T ransilvania, care nu-i
erau favorabile, ca un a lt H anibal, a trecu t m unţii şi la 18/28 octom
brie, în lu p ta de la Şelim berg, lîngă Sibiu, a învins oastea cardinalului
A ndrei B ăthory, craiul acesteia (1599, m artie — octombrie). D upă vic
torie, la 1 noiem brie (st. v.) 1599, cu deosebit alai, a in tra t în Alba
Iulia. P rim ul pas spre unirea sub o singură cîîrmuire a celor trei ţări
rom âneşti e ra astfel făcut : de acum T ransilvania era unită cu Ţara
Rom ânească.
Pasul său însă, şi după el, încercarea de a înfăptui peste m unţi
«planuri de unificare politică şi de introducere tre p tată a unei ad
m inistraţii rom âneşti», au s tîrn it invidia şi v ră jm ă ş ia 'm u lto r interesaţi
în situaţia politică din acele zile din Ţ ara T ransilvaniei. In acelaşi tim p,
veşti neprielnice p en tru el, îi veneau lui M ihai Vodă cel Viteaz şi din
Moldova, unde dom nitorul Ierem ia M ovilă (1595— 1600 ; 1600— 1606),
a ju ta t de poloni, desfăşura o politică .potrivnică aceleia a lui.
Spre a dejuca planurile tu tu ro r acestora, biru ito ru l de la Şelim
berg, mai repede decît credeau ei, păşeşte fără zăbavă la înfăptuirea
«planului său tem erar de a cuceri şi uni şi cea de-a treia ţară rom â
nească, Moldova, cu celelate două». La începutul lunii mai din anul
1600, a tre c u t cu arm ata la est de C arpaţi şi după trei săptăm îni şi
ţa ra rom ânească de acolo, Moldova, .asculta to t de cuvîntul său.
Aşa s-a în făp tu it în anul 1600 prim a u n ire politică a tu tu ro r ro
m ânilor. S ăvîrşitorul ei, Mihai Viteazul, pe cît se cunoaşte acum , ple-
cînd din ziua de 27 mai 1600, a început a se intitula în actele ce a
em is în acele zile şi : «Domn al Ţării Rom âneşti şi A rdealului şi Mol
dovei», cum şi era de fapt. A cţiunea lui însă, şi mai cu seam ă reali
zările ei, au făcut pe m ulţi să-l privească şi cu invidie şi cu team ă.
Cît tim p s-a aflat la Iaşi, nobilim ea din T ransilvania s-a răsculat, s-a
aliat cu arm ata generalului im perial G heorghe Basta şi în lupta ce, la
18 septem brie 1600, la M irăslău, lîngă Aiud, a d at cu oastea lui M ihai
Viteazul, revenită din Moldova, a biruit. Şi to t în această lună, septem
ANIVERSĂRI - COMEMORĂRI 101
brie 1600, trupele polone, conduse de Ja n Zam oyski, au readus la Iaşi

pe Ierem ia Movilă şi apoi au pornit către Ţ ara Rom ânească, spre a pune
şi aici un dom n nou în persoana lui Simion Movilă, (ratele lui Ierem ia.
încercările de la B ucov-Prahova — 20 octom brie 1600 — şi C urtea de
A rgeş — 25 noiem brie 1600 — , ale lui M ihai V iteazul de a le stăvili
înaintarea, n -au reuşit.
P ărăsit aproape de toţi, viteazul voievod a plecat la curtea îm
p ăratului Rudolf II (1576— 1612) de la Praga, ca, pe tem eiul alianţei,
ce mai înainte, la 9 iunie 1598, la m înăstirea D ealu de lîngă Tîrgovişte,
încheiase cu acesta, să-i ceară ajutor. A juns aici, la 23 februarie 1601
a fost prim it în audienţă de îm p ărat şi în cele din urm ă îm păcat cu ge
neralul Georghe Basta a fost trim is ca, îm preună cu acesta, să supună
din nou Transilvania, la a cărei conducere se reinstalase craiul Sigis-
m und B ăthory (1581—1599 ; 1601— 1602). L upta cu acest nestatornic
crai s-a dat la G uruslău, pe Valea Zalăului, în ziua de 24 iulie/3 au
gust 1601, şi aci oastea lui a fost învinsă.
în îm prejurările ce au u rm at acestei victorii, în care Mihai V itea
zul avusese m ari m erite, acesta s-a socotit din nou dom n al T ransil
vaniei şi al Ţării Rom âneşti. Acest lucru însă a n em ulţum it a tît pe ge
neralul • Basta cît şi pe îm păratul Rudolf II, care voiau ca de acum
înainte această provincie rom ânească, adm inistrativ, să depindă iarăşi
de coroana habsburgică. Din această cauză, ei au pus la cale mişelescul
asasinat de la Cîmpia Turdei, săvîrşit acum tre i sute nouăzeci de ani,
în ziua de 9/19 august 1601, aşa cum s-a mai am intit.
P rin el se încheia fo rţat o dom nie «scurtă în ani», dar prin cele
în făptuite în zilele ei, «im portantă cît o întreagă epocă». Se încheia
o dom nie cu anii istoriei rom ânilor «cei mai avuţi în fapte vitejeşti, în
pilde m inunate de je rtfire către patrie», — cum a tît de frum os se va
exprim a mai apoi istoricul şi p atriotul Nicolae Bălcescu ( f 1852) — , în
care se văzuseră îm plinite, fie şi num ai p e n tru sc u rt tim p, două din
m arile năzuinţe ale poporului rom ân : independenţa şi u n ita te a poli
tică a celor tre i ţări rom âneşti de atunci. Şi u n a şi alta «de o inestim a
bilă însem nătate» în istoria patriei noastre 2.
U rm înd spusele Cronicii, curm area vieţii prim ului fău rito r al u n i
rii tu tu ro r rom ânilor s-a p etrecu t aşa : în ain te de rev ărsatu l zorilor zi
lei de 9/19 august 1601, pe cînd el stătea lin iştit în cortul său de pe
Cîm pia T urdei şi se «gîndea cu drag la ai săi, — aflaţi închişi la F ă
găraş, unde trebuia să plece spre a-i elibera — , şi croind noi şi m ari
planuri de viitor p e n tru neam ul şi ţara sa, p e n tru drep tatea şi sfînta
cauză a creştinătăţii, nim ica rău nebănuind de la vrăşm aşi», s-a apro
p iat de el un grup de «oaste nemţească»,. în fru n te cu căpitanul d e va
loni Iacob Beauri, trim işi de generalul G heorghe B a s ta 3- Socotind că-i
2. P e n t r u d o m n ia lu i M ih a i V ite a z u l, î n tr e a lte le , s ă s e v a d ă : N . .B ă lc e sc u , Js-
toria românilor sub Mihai Vodă Viteazul, în Opere, II, B u c u re ş ti. 1953; D r. I. S irb u ,
Istoria Iu! Mihai Vodă Viteazul, D6mnul Ţării Româneşti, I— II, B u c u re ş ti, 1904— 1907 ;
re tin ă ri* ă în tv -u n s in g u r v o lu m , T im iş o a ra , 1976; N . I o r g a ,. Istoria lui Mihai Viteazul,
I — II, B u c u re ş ti, 1935, r e ti p ă r i t ă în tr - u n v o lu m . B u c u re ş ti. 1 9 6 8 ; P. P. P a n a ite s c u , Mihai
Viteazul, B u c u re ş ti, 1936. ' "
3. St. N ic o la e s c u , Cum a murit Mihai V ot/d Viteazul, B u c u re ş ti, p. 7— 8.
v in in ajutor, i-a în tîm p in at cu bunăvoinţă, zicîndu-le : «Bine aţi venit

voinicilor, vitejilor». D ar «ei», adaugă Cronica, «se repeziră asupra lui
ca nişte dihănii sălbatice, cu săbiile scoase. Ci u n u l deate cu su liţa şi-l
lovi d rep t în inim ă, iar altu l degrab îi tăe capul» 4.
D ar să lăsăm Cronica să istorisească m ai pe larg : «Iar cînd fu în
tr-o dim ineaţă, văzu M ihail Vodă oastea nem ţească viind către cortul
lui, u n ii călări, alţii pedeştri, şi socoti M ihai Vodă că aceaştea sîn t a ju
to r lui, şi ninaica de dînşii nu se tem ea. Iar ei, procleţii, nu au fost aju
tor, ci vrăjm aşi. Şi deacă văzu că sosesc, eşi M ihai Vodă din co rtu’ său
în ain tea lor veasel şi le zise : «Bine aţi v e n it voinicilor, vitejilor». Ia r
ei să repeziră asupra lui ca nişte dihănii sălbatice, cu săbiile scoase. Ci
u nul deate cu suliţa şi-l lovi d rep t în inim ă, iar altul degrab îi tăe
capul.
Şi căzu tru p u l lui cel frum os ca un copaci, p e n tru că nu ştiuse,
nici să in p rilejise sabiia lui cea iu te în m ina lui cea vitează. Şi-i r ă
m ase tru p u l gol în pulbere aruncat, că aşa au lu cra t pizm a’ încă din-
ceputul lum ii. Că pizm a au p ierd u t pre m ulţi b ă rb a ţi fă r’ de vină ca
şi acesta.
Căci e ra a ju to r creştinilor şi sta ta re ca u n viteaz b u n p e n tru ei,
c ît făcuse pre turci de tre m u ra de frica lui. Ia r diavolul cel ce nu va
binele neam ului creştinesc, nu l-a u lăsat, că iată că cu m eşterşugurile
lui au in tra t p rin inim a celor răi hicleani, pîn îl deaderă şi m orţii. Şi
răm aseră creştinii, şi m ai v îrtos Ţ ara R um ânească, săraci de dînsul» 3.
A şa şi-a încheiat păm înteasca-i viaţă M ihai Viteazul...
Un contem poran, cronicarul Ş te fa n S za m o skd zy ( f 1612) precizează
în plus că după ce valonii şi nem ţii, în n u m ăr de 300, trim işi de Basta
«asupra cortului lui M ihai Vodă cu m are iu ţe a lă au şi înco n ju rat cor
tul», unul «din căpitani, cu num ele Bori (Beauri) a in tra t în cort îm
p reu n ă cu încă vreo cîţiva şi a pus m îna pe M ihai, zicînd : «Eşti prins».
M ihai i-a zis : «Ba» şi cu aceasta a p u s m îna pe sabie s-o scoată. U n v a
lon, ţin tin d cu puşca, a slobozit-o şi l-a lovit în m îna stîngă, cu care
a cău tat să scoată sabia. A lt valon i-a străp u n s în d ată pieptul cu sabia,
al treilea valon l-a îm puşcat în spate şi astfel, prăbuşindu-se, i-au tă
ia t capul cu p ropria lui sabie... G.
Cu priv ire la răm ăşiţele păm înteşti ale lu i M ihai V iteazul asasi
n a t în tr-u n a tît de m işelesc fel, inform aţiile vrem ii nu am intesc aproape
nimic. D oar în cuprinsul unei scrisori din 1 septem brie 1601 a lui Iere-
m ia Vodă M ovilă, dom nul M oldovei, către cancelarul lituan, Leon Sa-
preha şi în aceeaşi cronică a lui Szam oskozy se spune, în prim a, că
după ucidere tru p u l său, — spre «batjocura lum ii» — , a fost expus pe
cîm p deasupra hoitului u n u i cal m ort, căci G heorghe B asta n -a îngă
d u it în m o rm ln ta re a 7, ia r în cea d e-a doua că după ce l-au m ăcelărit,
4. Istoria Tzerrel Româneşti, v o i. II, B u cu reşti (Ed. G. Io an ld ), 1859, p. 69.
5. Istoria Ţării Româneşti 1290— 1690. Letopiseţul Cantacuzinesc, ed. C. G re-
cescu — D an S im onescu, B u cu reşti, 1960, p. 81— 82.
6. Ioachim C răciu n , Cronicarul Szamoskozy şi însemnările Iui privitoare la ro
mâni 1566— 1608, C luj, 1928, p. 158.
7. C. R ezachevici, Cine a adus Ia Tirgovişte capul IuiM ihai Viteazul ? în «M a
gazin istoric», a n III, n r. 6(27), iu n ie , 1969, p. 56} v . şi N . Iorga, Soarta rămăşiţelor
lui Mihai Viteazul, B u cu reşti, 1920, p . 12.
ucigaşii «i-au tîrît tru p u l afară din cort» şi «tim p de tre i zile l-au
lăsat să zacă gol la m arginea drum ului». D eosebit de această m îrşavă
com portare, «capul» eroului nostru «cu barbă cu tot», aceiaşi asasini
«l-au pus pe hoitul unui cal, care m urise acolo, to t atunci» şi într-o
astfel de sta re «a răm as acolo m ult timp».
In afară de acestea, Szam oskozy m ai adăugă : «T ăiat-au nem ţii b u
căţi m ari de piele din tru p u l voievodului, despoindu-i spatele, coastele
şi um erii». Şi, continuînd, to t el inform ează că la sfîrşitul unei a tît de
crude operaţii, cei prezenţi lâ săvîrşirea ei şi-au «oprit ca am intire»
ceea ce apucaseră din pielea schingiuitului tru p şi că «în cele din urm ă»
voievodalul corp, în starea «scîrboasă în care ajunsese, «l-au înm orm în-
ta t nişte sîrbi în tr-o mică groapă, ca să nu-1 m ănînce cîinii» 8.
Tot în legătură cu soarta tru p u lu i V iteazului după ucidere, unii
sp u n că el, — tru p u l — , «desbrăcat» fiind, a ««fost a ru n c a t să zacă spre
înfricoşarea alto ra la m alul rîu lu i pînă de cu seară, în tr-u n mod ne
dem n» şi că apoi «de noapte a fost în m o rm în tat în acel loc din ordinul
lui Ioan Schneckenhaus, trib u n al m iliţiei sileziene» 9.
în tim pul dom niei eroului nostru, în strînse relaţii cu el au stat
şi doi greci, vistierul Stavrinos şi G heorghe Palamed, care, în anul 1601,
prim ul, şi în anul 1607, cel de-al doilea, adm irativ, i-au în chinat cîte
u n poem, în greceşte, făcînd am intire şi de soarta răm ăşiţelor sale. Cel
d intîi, Stavrinos, după ce m enţionează sosirea ostaşilor lui B asta la cor
tu l de la T urda şi în tîln ire a lor aci cu Vodă M ihai, continuă a ră tîn d că
aceştia degrabă «traseră săbiile şi in trîn d sub cort, năvăliră asupră-i
c a nişte fiare. U nul din tr-în şii vîrîn d u -i suliţa în coastă îi străpunge
inim a ; altul, lovindu-1 cu sabia îi taie capul şi frum osul său tru p căzu
ca un copac rostogolindu-se la păm înt. A stfel îl om orîră tîlhăreşte şi
fără să se întîm ple sabia în agera sa m înă. Şi corpul lui tru n ch iat, r ă
m ase în tin s pe păm înt, despuiat, fără căm aşă şi tă v ă lit în sînge. Iată
ce a făcut îndrăcită pism ă ! A stfel a p ierit fără de lege acest neînvins
e ro u al creştinătăţii !...»10.
La rîn d u l său, G heorghe Palamed, după ce înfăţişează m ăcelărirea
în cort a voievodului nostru, cu priv ire la răm ăşiţele sale adaugă : «Uci
gaşii i-au desp ărţit capul de tru p , l-au desbrăcat şi l-au lăsat pe pă
m în t cu to tul gol. Pe acela dari de c a re lum ea în treag ă se înspăim ântase, îl
vedeai atunci gol, in tin s pe cîmpie, în ţărînă. D rep t ocară au aşezat
capul lui M ihai pe u n cal de al său, care din în tîm p lare se aflase pe
acolo ucis de vrăjm aşi, în acea învălm ăşeală. T rei zile şi trei nopţi
s ta t-a astfel aşezat pre m ortăciune, iar tru p u l lu i 'fu lăsat neînm or-
m întat, întins în ţărîn ă. M ulţi se strîngeau acolo, priveau cu jale şi
8. Ioachim C răciun, op. cit., p. 158.
9. A firm aţia m ag istra tu lu i şi isto ric u lu i fran cez Ia c o b d e T h o u (1553— 1617),
p e n tru c a re v ezi C. R ezach ev ici, op. cit., p. 57. C ă M ihai V ite a z u l a s ta t n e în g ro
p a t n u m ai o zi, cam în a c e la şi tim p a s c ris tn « C h ro n o lo g ia» sa, a p ă ru tă la P aris
Jn an u l 1605, şi u n a lt c e rc e tă to r, isto ric d esig u r, Palm a C a y e t (v. S c a rla t C alli-
m achi, Din cărţi vechi, B u cu reşti (Ed. U n iv ersu l), 1946, p. 62).
10. S tav rin o s, Naraţiune prea frumoasă despre Mihai Voievod, ed. N. I. Si-
m ac h e şi Tr. C ristescu , Doi cîntăreţi greci ai Iui Mihai Viteazul: Stavrinos şi Pala
med, P loieşti, 1943, p. 45.
clătinîndu-şi capul, criticau aspru pe Basta. Iar după trei zile şi trei
nopţi, to t nişte ostaşi din vechii slujitori ai lui Mihai, l-au îngropat
noaptea pe ascuns şi m ulţi l-au plîns cu prisosinţă...
O m orirea aceasta a vestitului M ihai, săv îrşitu -s-a acum, în 1601, zi
de dum inică dim ineaţă, în nouă august, M ihai era tîn ă r de vîrsta de
43 ani» 11.
în cea de-a doua p a rte a secolului al X V II-lea, în unele adaose
m arginale făcute la Cronica sa, Glieorghe Brancovici ( f 1711) afirm ă că
după ce a tre c u t cîtva tim p, răm ăşiţele păm înteşti ale lui M ihai V itea
zul a r fi fost înm orm intate în ctitoria sa de la Alba Iulia, m înăstirea
S fînta Treim e, unde îşi avea sediul şi M itropolia A rd e a lu lu i12. Şi tot
cam pe atunci cronicarul m oldovean M iron C ostin 1691) insera în
Letopiseţul său şi tragica m oarte a lui M ihai V iteazul, spunînd că uci
gaşii «-iau tă ia t capul şi l-a u dus la B aştea G iurgiu, însă tru p u l păn a
triia dzi au stă tu t la vederea tu tu ro ra neîngropat» 13. D upă trecere de
aproape un secol, un a lt cronicar rom ân, m u n tean u l M ihai C. Cantacu-
zino ( f după 1787), la rîn d u -i afirm a că tru p u l lui M ihai «s-au înm or-
m în tat acolo» 14, adică la T urda, unde fusese a s a s in a t15.
. Aşa cum reiese din cele aci înfăţişate, pe tem eiul inform aţiei docu
m entare existente, locul de înm orm întare al tru p u lu i prim ului unifica
to r al tu tu ro r rom ânilor n u se poate fixa cu precizie. Mai degrabă pare
a fi la T urda, unde a în d u ra t m artiriu l şi aşa cum , de altfel, încă de
pe atunci, desigur, se afirm ase şi în tex tu l pisaniei de pe vechiul m or
m înt al .capului său din pronaosul bisericii m înăstirii Dealu, în care
s-au înscris şi u rm ătoarele cuvinte : «Cinstitul tru p — al lui Vodă Mi
hai — zace în Cănpii Tordei». De bună seam ă că, ţinîndu-se seam a de
acestea, aici, pe locul din Cîm pia T urdei, unde, mai m ult ca sigur, a
fost cortul voievodal al V iteazului, cu tim pul, fă ră a se şti însă şi cînd,
s-a a ra n ja t un m orm înt.
M enţionăn că pe la jum ătatea secolului trecu t, — exact în anul
1845 — , loarc Ileliade Rădulescu ( f 1872) a p u tu t chiar vorbi despre
aflarea acestui m orm înt tocm ai în acest loc, adică «pe colina Turdei»,
în acelaşi tim p el afirm a că aici, în presupusul m orm înt, s-a găsit un
sicriu, în care a r fi fost un «corp m u tilat avînd lîngă el o sabie, ce
11. G. P alam ed, Istoria Iui Mihai Voievod, ed. N . I. S im ache şi Tr. C ristescu,
op. cit., p. 85— 86.
1 2 .'S ilviu D ragom ir, Mormlntul iui Mihai Viteazul şi vechea Catedrală de ia
Aitia Iulia, B u cu reşti, 1939, p a s s ; V. şi N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, II, B ucu
reşti, 1935, 'p. 137— 138 şi n o ta 5 d e acolo, u n d e p re c iz e a z ă că' n u c re d e In în-
m o rm în ţa re a V ite az u lu i la A lb a Iulia, şi C. R ezachevici, op. cit., p. 58, u n d e a ra tă
că o asem en a ştire e ste în re g is tra tă şi d e Isto ria lui W o lfg an g B ethlen (-J-1679).
13. M iron C ostin, Letopiseţul Ţării Moldovei dela Aron Vodă Incoacc, ed. P.
P. P an aitescu , B ucureşti, 1944, p. 25.
14. M ihai C. C an tacu zin o , Istoria politică şi qeogralică a Ţerrei fto-ncncsci dc
la cea mai veche a sa întemeiere pină la anul 177-1 d .î t ă m ai în tîi la lum ină în lim ba
g re a c ă la an u l 1806 de Fraţii Tunusli, tra d u să d e G eo rg e Sion, B u cu reşti, 1863, p . 142.
15. P e n tru a lte p re su p u n e ri în le g ă tu ră cu locul d e v e şn ic ă o d ih n a a tru p u lu i
lui M ihai V iteaz u l, să se v a d ă : C. Re 2ach ev ici, op. cit., p. 50—58. •
ar fi p u tu t fi a viteazului» şi un inel, p u rtîn d in iţiala «M»(ihai), pe care

inel, mai apoi, l-a r fi văzut şi el, Heliade 16.
încă sem nalăm că la 28 mai 1919, adică la m ai puţin de o jum ă
tate de an după ce la 1 decem brie st.n. 1918, T ran silv an ia revenise la
p a tria m um ă, făurindu-se S tatu l N aţional U n itar Rom ân, ca o m ulţă-
m ită adusă lui D um nezeu p e n tru această m u lt a şte p tată înfăptuire, în tru
pom enirea m artiru lu i Voievod, acolo la T u rd a «pe în tin su l cîm p al Cris-
tişului», lîngă m orm întul, despre care ne fu acum cu v în tu l, cu fast de
osebit s-a săvîrşit un parastas, fiind de faţă şi regele R om âniei, Ferdi-
nand I, regina M aria, m em brii G uvernului, C onsiliul D irigent de peste
m unţi, arm ată, clerici şi credincioşi rom âni din tot A rdealul. S lujba a
fost oficiată de episcopul C aransebeşului M iron C ristea (1910— 1919),
viitorul prim p a tria rh al Bisericii O rtodoxe Rom âne, înco n ju rat de un
im punător sobor de clerici de elită. La- sfîrşit episcopul M iron a rostit
un cuvînt de pom enire, plin de sim ţire patriotică, spu n în d :
«îndoit sfîn t este păm întul, pe care ne aflăm acum , p e n tru că în
ţă r în a 'lu i se odihnesc scum pele m oaşte ale m arelui Voievod M ihai Vi
teazul, care nu num ai cu m îna, dar şi cu fapta, b a chiar cu suprem a
jertfă de sine, a a ră ta t iubiţilor noştri fraţi de dincolo de C arpaţi calea
spre falnicul nostru A rdeal.
Se mişcă astăzi ţă rîn a din tru p u l lui, sim ţind cum M aiestatea Voas
tră ca bun rom ân şi bun creştin, aţi venit, însoţit de adorata noastră
Regină şi de entuziasm ul Rom ânilor de pretu tin d en i, să aduceţi prino
sul de înaltă recunoştinţă A celuia, care m ai în tîiu n e-a croit drum ul
suprem ului nostru ideal, iar sufletul m arelui Voievod se veseleşte acolo
sus în cer, văzînd că M aiestatea V oastră, ca un al doilea M ihai, nu
v-aţi oprit cu oştirile la T urda, acest loc de obştească jale, ci înaintînd
victorios pînă la Tisa, aţi în fă p tu it visul lui şi visu rile noastre cele
m ai îndrăzneţe, cîştigînd neam ului ro m ân esc. p rin fap te de nepieritoare
glorie o dreaptă, bogată şi binem eritată răsplată p e n tru m oartea lui de
m ucenic şi p e n tru suferinţele noastre de veacuri.
De altă parte sîntem aici la cheia şi poalele istoricilor noştri M unţi
Apuseni. D easupra lor plutesc în zbor v ulturii, acest sim bol al idealu
rilo r m ăreţe şi al av în tu rilo r sublim e. A dîncurile acestor m unţi cu
p rind lam ura celui m ai de p reţ aur, iar p rin văile şi plaiurile lor ro
m antice locuiesc v itejii noştri Moţi, aceşti fii de a u r ai neam ului nos
tru rom ânesc.
D in sînul lor s-au coborît H oria, Cloşca şi C rişan, precum şi craiul
m unţilor A vram Iancu, toţi m ucenici ai av în tu lu i p e n tru dezrobirea
noastră.
în faţa acestui sfînt m orm înt şi în faţa acestor vestiţi m unţi, de
unde ne-au venit tablele legii noastre naţionale rom âneşti, ne închi
năm înaintea M aiestăţii V oastre nu num ai cu om agială supunere, ci cu
n e ţă rm u rita iubire şi cu inim ile pline de recunoştinţă, p e n tru că M a
iestatea V oastră, .cunoscînd vitejia ostaşilor, în tem eiat pe v irtu ţile ţă
ran u lu i rom ân şi in sp irat de aspiraţiunile a tît de fireşti ale n e a r r j ’.d
16. St. N ico lae scu , op. cit., p. 11, n. 1 ; V. şi N. l o r "yXJl* r i s a i i t e c r
Mihai Viteazul, p. 12— 1 3 ; n u so c o te şte d esc o p e rire a o r e a ? î * c id
sc rie el, n u s-a r fi o p rit aici».
t
şi de îndem nul lum inaţilor sfetnici ai T ronului, aţi călcat în m om ente

h otărîtoare pe urm ele lui Mihai.
Sa fii în veci slăvit, Cela ce ne-ai dat, ca m oartea m ucenicilor noş
tri să nu fie în zadar.
Rom ânim ea de dincolo de C arpaţi va p ă stra o vecinică recunoştinţă
ostaşilor din Vechiul R egat Român, cari, în fru n te cu M aiestatea Voas
tră, suprem ul lor C ăpitan, au în tre g it hotarele patriei rom âne, dezro-
bindu-ne şi înscriind în istoria neam ului cele m ai strălucite pagini de
glorioase fapte.
Ia r M aiestatea Ta, scum pa noastră D oam nă şi R egină care a tît de
conştient ai conlucrat la în tru p a re a asp iraţiu n ilo r noastre şi ai contri
buit la sosirea frum oaselor zile istorice cu a tît de adinei em oţiuni, fii fe
ricită că ai d at naştere dinastiei rom âne din viitor, care doresc să fie
concrescută u n a cu poporul rom ân, precum astăzi, aşa şi pu ru rea şi în
vecii vecilor. A m in !».
D upă aceea Regele şi Regina, îngenunchind, s-au ru g at «la m or
m întul m arelui erou» şi apoi au d ă ru it o sum ă de bani, cu care să se
ridice «o nouă Cruce în acest sfînt loc», ceea ce s-a şi f ă c u t17.
M ărturiile vrem ii sîn t unanim e în a a firm a că în tim pul uciderii
corpul V iteazului a fost descăpăţînat. A stfel capul i-a fost desprins de
trup. Unele izvoare spun că un tim p şi el, capul, a fost pus, în batjo
cură, pe h oitul unui cal, ucis în învălm ăşeala de atunci, altele, dim po
trivă, spun că îndată după asasinare, generalul G heorghe Basta a ţin u t
u n consiliu cu conducătorii de oşti im periali şi rom âni, în care, p rin
tre altele, a h o tărît să se trim ită în Ţ ara Rom ânească ţeasta lui M ihai
V iteazul, p e n tru ca boierii de acolo să vadă că el a m u rit şi astfel să
păşească la alegerea unui a lt domn. în acest caz, capul a r fi fost îm
bălsăm at şi în cred in ţat com isului fostului Voievod m untean, care i l-a r
fi solicitat cu deosebită stăruinţă. Inform aţia în să n u precizează şi dacă,
în acel m om ent, s-a aju n s şi la aşa c e v a 18.
Mai tîrziu, în C ronica-i am intită, după ce în tr-u n prim adaos m ar
ginal G heorghe Brancovici spune că tru p u l lu i M ihai V iteazul a r fi
fost în gropat îm preună cu capul, în altu l de m a i jos, to t m arginal, scrie
tex tu al : «iar capul ascuns a fost dus în tain ă de un oarecare căpitan
n u m it iuzbaşa în m înăstirea de la T îrgovişte, ce se află pe o colină
ridicată, n um ită M înăstirea din Deal, şi a fost în m o rm în tat acolo» 19.
D upă trecere de u n veac, şi m ai sus am in titu l cronicar m untean,
M ihai C. Cantacuzino afirm a că după ce corpul V iteazului a fost în
m o rm întat pe Cîm pia T urzii «capul său, luîndu-1 boieri şi aducîndu-1
la Tîrgovişte, l-au îngropat la m înăstirea D ealului» 20.
Cu toate că inform aţiile docum entare n u dezvăluie îm p reju rările în
care s-a p u tu t petrece un asem enea fapt, totuşi în mod sigur capul lui
17. Ion R usu A b ru d ean u , Patriarhul României Dr. M tron Cristea, înalt Regent,
B ucureşti, 1929, p. 293— 2 9 6 ; V . şi N. Iorga, Soarta rămăşiţelor Iui Mihai Viteazul,
p. 12.
18. C. R ezachevici, op. cit., p. 56— 57.
19. S ilv iu D ragom ir, op. cit., p. 1— 2.
20. M ihai C. C an tacu zin o — T unusli, Istoria..., p. 142.
4
M ihai V iteazul a ajuns în Ţ ara Rom ânească, la m înăstirea D ealului. A-

ducătorul lui n u a fost «comisul» R adu Florescu, aşa cum s-a susţinut
şi se m ai susţine, nici comisul Leca şi nici R adu Buzescu cu soţia sa
Preda, — «care ar fi fu ra t ţeasta V iteazului şi i-a r fi c u ră ţit osul, —
p en tru care ea s-a p ă stra t aşa de bine — , şi ar fi strecu rat-o cu chel
tuială de bani şi prim ejdie personală, ei singuri sau p rin tr-u n om al
lor pînă la acea m înăstire din Deal a Sfîntului Nicolae din Vii, lîngă
Tîrgovişte, unde era necropola acestui neam », cum scria N. Iorga — , ci
T urturea paharnicul, aşa cum s-a dovedit în anii din urm ă, descope-
rindu-se u n hrisov al voievodului m untean Radu M ihnea (1611— 1616)
din 7 decem brie 1612, în care se am inteşte şi un astfel de lucru.
în legătură cu acest dregător domnesc, care a adus capul lui Mi
hai V iteazul la m înăstirea Dealu, pe o versiune m anuscrisă a Letopi
seţului Cantacuzinesc, la sfîrşitu l istorisirii dom niei lui, a lui M ihai,
cineva, cîndva, a a şte rn u t u rm ă to are a însem nare : «De aicea să poves
tim de u n boier, care au fost la M ihai Vodă anum e T u rtu re a postelni
c u l 203. A tuncea au fost legat M ihai Vodă cu T u rtu re a postelnicul ju -
răm în t tare şi m are cum să se caute unul pe altu l, pînă la m oartea lor.
Şi de să va p rinde lui M ihai Vodă să pieie în tr-a ltă ţară , să n u-i lase
oasele acolo, ci să le aducă în Ţ ara Rom ânească. Ia r de să va p rinde să
pieie acest postelnic T u rtu re a în tr-a ltă ţa ră , să n u -i lase M ihai Vodă
oasele, ci să le aducă în Ţ ara M untenească, să le îngroape. D rept aceia
deacă văzu T u rtu re a postelnicul că tă iâ ră pre M ihai Vodă, m ult s-au
nevoit p e n tru ju ră m în tu l ca să aducă oasele lui M ihai Vodă. Ci n-au
pu tu t, ci au lu a t num ai capul de l-au adus în Ţ a ra R om ânească şi l-au
îngropat la M înăstirea din Deal de la Tîrgovişte. Şi au făcut m ilă m are
care au fost lăsat M ihai Vodă să le dea acei m înăstiri» 21.
în plus, în hrisovul lui R adu M ihnea, aci sem nalat, se precizează
că M ihai V iteazul a «m iluit pe sluga dom niei lui, T u rtu re a paharnic»
cu satu l G ăuriciul, — desigur, cel din ju d eţu l T eleorm an — , «pentru
m ulta şi buna şi credicnioasa slujbă cu care a slu jit dom niei lui m ultă
vrem e neîncetat, cu m ultă tru d ă încă şi în alte ţă ri străin e pînă la
Ţ ara Nemţească». Nici după tragicul sfîrşit al V iteazului, spre deose
bire de alţii, credinciosul său dregător T u rtu re a p ah arn icu l nu l-a pă
răsit, ci, de bună seam ă, p o triv it şi ju ră m în tu lu i ce-şi făcuseră, i-a stat
în tr-ajutor».
D ezvăluind aceasta, hrisovul continuă : «Şi apoi răposatului M ihail
Voievod s-a în tîm p lat acolo m oarte, de a pierit. Ia r în tru aceea, sluga
dom niei lui m ai sus zisă, T u rtu re a paharnic, el a fu ra t capul lui şi l-a
20 a. P e n tru n e p o triv ire a d in tre d re g ă to ria lu i T u rtu re a , aci in d ic a tă (p o s

telnic) si cea d in h riso v u l d in 1612 (p ah arn ic), să se v a d ă : C. R ezachevici, op.
cit., p. 60.
21. Istoria Ţării Româneşti 1290— 1690. Letopiseţul Cantacuzinesc, p. 82—83 (v a
ria n te le d e su b t e x t ) ; V . şi St. N icolaesou, op. cit., p. 10 şi C. R ezachevici, op. cit.,
p. 58.
adus aici în ţară, de l-a slu jit şi l-a îngropat cu m ultă cinste, ca pe
un domn» r2.
Deşi această credincioasă «slugă» nu este a m in tită a fi fost prezen
tă în preajm a lui M ihai V iteazul pînă în clipa «cînd sabia ucigaşă i-a
curm at viaţa», totuşi T u rtu re a paharnicul, precum se spune în hrisovul
din 7 decem brie 1612, este cel ce «a lu at capul dom nului său..., plecînd
cu el p ş furiş spre Ţ ara Românească». Şi tot el, se afirm ă, «poate fi u n u l
din acei slujitori — «oşteni», cum le zicea Gh. Palam ed — , care au
îngropat «noaptea pe ascuns» tru p u l lui Vodă M ihai şi despre care, cum
s-a văzut, în 1607, am intea poem ul grec al aceluiaşi Palam ed. Şi to t el,
iarăşi, poate fi «acel căpitan n um it iuzbaşă», — pom enit şi mai sus — ,
despre a cărui faptă auzise cronicarul G heorghe Brancovici în Ţ ara
Rom ânească spre sfîrşitul secolului al X V II-le a 23.
A juns în ţa ră cu preţioasa relicvă voievodală, el, paharnicul T urturea,
precum se arată în hrisovul lui R adu M ihnea, «a îngropat-o cu m ultă cin
ste» în pronaosul bisericii m înăstirii Dealu de lingă Tîrgovişte, alătu ri de
tatăl său, P ătraşeu Voievod, înm orm întat aici la 26 decem brie 1557
La o dată necunoscută încă, — dar num ai d u p ă aceasta, cred —, soţii
Preda, fiica banului M ihalcea, ucis şi el odată c u dom nul său, şi jupan
Radu Buzesou, — şi acesta unul d in tre credincioşii dregători ai V iteazu
lui, ca şi socrul său — , au aşezat peste acest m o rm în t o lespede de pia
tră, pe care, «după obiceiul tim pului, au croit-o tocm ai după m ărim ea»
celor ce avea să cuprindă sub ea. «O inscripţie, scrie N. Iorga, fu săpată
pe dînsa şi, lucru ciudat, pe cînd inscripţiile p e n tru Domni se făceau pe
atunci în slavoneşte, aceasta e red actată în tr-o clară şi frum oasă lim bă
rom ânească, parcă s-ar fi voit a i se da un sens naţional şi popular.
O ricum , în ea, a lă tu ri de nelipsita notă de p ietate este şi alta, atunci
cînd se spune că «l-au ucis nem ţii în Cîm pia Turdei». Este acelaşi s tri
g ăt către dreptate, către răsp lătire şi pedeapsă pe care Mihai însuşi îl
scosese înaintea îm păratului la Praga» 2r>.
Inscripţia are u rm ăto ru l cuprins:
« f Aice zace cinstitul şi răposatul capul creştinului M ihail Marele
Voievod, ce au fo st dom n Ţărâei R um ăneşti ş i A rdealului şi M oldovei;
cinstitul tru p zace la Cănpii Tordei, şi cînd l-au ucis nem ţifi) an au fost
7109 (1601), în \luna\lui Avg(ust) 8 zil(e). Acas(tă) platră 'o-u p u s jupan
Radu B uzfescu) i jupan(i)ţ(a) eg(o) P reda»26.
22. H riso v u l lui R adu "M ihnea din 7 d ecem b rie 1612, p u b lic a t d e C. R ezachevici
în a rtic o lu l Cine a adus Ia Tîrgovişte capul Iui Mihai Viteazul ? p. 59. Cu p e ste ş a p te
d ecen ii Sn urm ă, N. Iorga, n e c u n o sc în d a c e st h riso v , sc rise s e că te a s ta V o iev o d u lu i
fu sese «co b o rîtă în p ă m în t lără serviciu solemn» (Soarta rămăşiţelor, p. 14).
23. Cf. C. R ezachevici, op. cit., p. 60.
24. Ibidem, p. 60—61. T ot aici C. R ezachev ici p re z in tă o seam ă d e d a te în le
g ă tu ră cu p a h a rn ic u l T u rtu re a . Să se v a d ă în să şi St. N ico lae scu , op. cit., p. 8,
10 — 11 .
25. N. Iorga, Soarta rămăşiţelor Iui Mihai Viteazul, p. 14.
26. N. Iorga, Inscripţii din bisericile României, I. B u cu reşti, 1905, p. 9 9 ; St. Ni-
claescu, op. cit., p. 8 ; Pr. dr. C. N itescu , Mănăstirea Dealu şi Liceul militar « Nicr>lne
Filipescu», T îrg o v işte , 1932, p. 4 2 ; P reo tu l N ic u la e Ş ei'bănescu. Mînăstirea Dealul,
în «B.O.R.», LXXII (1954), p. 2 9 1 ; C. R ezachevici, op. cit., p. 61 ; C. Bălan, Mănă-
&irea Dealu, B ucureşti, 1965, p. 27— 28.
In tr-u n asem enea fel a fost aşezată 1a locul de veşnică odihnă această
relicvă din trupul* m u tila t în chip a tît de crud al m arelui nostru erou na
ţional.
După aceasta însă, precum iarăşi, scria N. Iorga, «am intirea lui, cel
op rit astfel în calea drep tăţilo r sale,, n-a pierit. Ea nici nu putea peri».
Căci, adăuga el, «nu toţi m orţii sîn t m orţi, ci num ai aceia a căror faptă a
fost ispăşită aici pe păm înt» Şi V iteazul n-a fost unul d intre aceştia.
Isprava lui au rîvnit-o şi alţii. D intre voievozii ce i-û u rm at la Bucureşti
şi la Iaşi, a tît în secolul pe care de-abia apucase să -l înceapă, cît şi în
epoca zisă a F anarioţilor, spre a ară ta că n u l-au u ita t, unii şi-au aco
p e rit capul cu cruci asem ănătoare aceleia p u rta tă de el, iar alto ra le-a
încolţit în gînd fapta lui, prin care reuşise să strîngă sub un singur
sceptru rom ânim ea de p retutindeni, arătîn d că aşa ceva se va putea
cîndva înfăptui, aşa cum s-a şi fă u rit în 1918 2S.
Cu toate acestea însă, m orm întul său acolo «în m argenea Tîrgoviştii»,
— deci «peste mînă» faţă de C apitala ţării — , în tru c îtv a «răm înea necer
cetat», mai ales după ce «Domnia, după catastro fa B rîncoveanului... deser-
tase» din această străveche reşedinţă voievodală. A trebuit, rem arca ace
laşi istoric, «să se aştepte pînă la Vodă Bibescu (1842— 1848), spirit nobil
şi inim ă caldă... p e n tru ca un dom n să vie aici, în veşm întul însuşi al lui
Mihai, spre a se închina la m ăreţia care ai fost» 2!*. în tr-a d e v ă r acest Domn
era «un idolatrizator al trecutului nostru» M şi de aceea, în ziua înscăună
ri/ sale — 14/26 februarie 1843 — , depunea ju ră m in tu l în biserica de la
«Curtea Veche» din Bucureşti «îm brăcat cu costum ul lui Mihai Viteazul»,
iar la cîtva tim p după aceasta vizitînd m înăstirea Dealu, a ingenunchiat pe
m orm întul Viteazului, a cărui glorie vroia, probabil, s-o reînvie» :tl. Cum
se ştie, în a n u l 1845, prin stă ru in ţa acestui dom nitor, a început să se facă
m înăstirii D ealului, locul de veşnică odihnă şi a l capului lui Mihai Vodă
cel Viteaz, o însem nată restau rare, care apoi s-a sfîrşit tocm ai în anul
1857 32. în tim pul efectuării acesteia, Vodă Bibescu a pus de s-au «deschis
gropile» lui Radu ce# M are şi Mihai V iteazul şi a ceru t ca din ele să se
scoată capetele acestor doi voievozi. După aceasta, cele două dom neşti
ţeste au fost aşezate în cîte o «simplă cu tiu ţă de sticlă» şi apoi, în acestea,
tim p de vreo ju m ătate de veac, «au fost expuse trivial», spre «a fi vă
zute de vizitatori» 33.
în cea de-a doua ju m ătate a secolului trecut, în 1864, cînd poetul
D im itrie Bolintineanu ( f 1872) — cel ce, cu a tîta sim patie, a cîntat fap
tele eroului nostru — , e ra m inistru de C ulte şi In stru cţiu n e, a voit să
/ străm u te capul V iteazului la B ucureşti, în capitala ţă rii şi să-i facă un
loc de veşnică odihnă pe m ăsura m eritelor lui faţă de neam ul nostru.
27. N . Iorga, Soarta rămăşiţelor Iui Mihai Viteazul, p. 14— 15.
28. Cf. Ib id e m .
29. Ibidem, p. 16.
30. V irg iliu N. D răg h icean u , Monumentele istorice din judelui Dîmboviţa, B ucu
reşti, 1912, p. 21.
31. Ioan C. F ilitti, Domniile române sub Regulamentul Organic 1834— 1848,
Bucure$ti, 1915, p. 281—2 8 2 ; N. Iorga, Istoria Românilor, IX (U nilicatorii), B ucureşti,
1938, p. 94 şi A celaşi, Soarta rămăşiţelor.:., p. 16.
32. P en tru re p a ra ţii, să se v a d ă : Pi«eotul N icu lae Ş e rb ăn escu , Mînăstirea Dealul,
p. 297— 301.
33. N. Iorga, Soarta rămăşiţelor Iui Mihai Viteazul, p. 18.
P lanul său însă nu s-a înfăp tu it, deoarece, se pare, n -a p u tu t obţine

de la A dunare creditele necesare p e n tru o asem enea lu crare y*.
N efăcîndu-se această străm u tare şi în 1866 nedîndu-se urm are nici
unei alte p ropuneri asem ănătoare form ulată de m aiorul D. Papaza-
glu 34 bis, în anul 1904 din îndem nul istoricului p a trio t Grigore Tocilescu
( f 1909), Societatea «Tinerim ea U niversitară» a schim bat «racla de
sticlă» din tim pul lui Bibescu, cu un «ieften, — aprecia N. Iorga — ,
tu rn u le ţ de m etal p u rtîn d pe el în m edalion de crom olitografie chipul
lui Mihai».
De «aici» din acest «osuar», — cum îi m ai zic unii — , scria acelaşi
istoric al nostru — , «se lua capul p e n tru a i se face în ziua hram ului slujba
de pom enire, aşezîndu-1 pe m asă lîngă C ruce şi Evanghelie». Socotind că o
asem enea «expunere» a r «putea fi judecată îm pie», povesteşte tot el,
odată, cînd e ra «secretar al Ligii C ulturale, care ceruse parastasul, a opri
t-o», deoarece îşi m ai am intea încă el, «un fio r l-a pătruns, cînd a văzut
că răm ăşiţa sfîntă p e n tru noi», fiind trecu tă şi pe din ain tea «plotonului
de soldaţi», aflat de faţă, acesta «i-a d at onoru ri re g a le » 35.
Cum însă, pe drept, N. Iorga socotea u n asem enea «ieften tu rn u
leţ» n epotrivit p e n tru o a tît de «preţioasă relicvă» a neam ului nostru,
chiar din m om entul în care a fost de faţă la mai sus în făţişata pom e
nire, «s-a gîndit», el însuşi spune, «la un loc de odihnă vrednic de m a
rele m ort». D egrabă g îndul său, fiind d e stă in u it şi în acelaşi tim p şi
«înţeles» de m ult apreciatul b ă rb a t de s ta t Nicolae Filipescu ( f 1916),
în acel momerut m inistru de Război num aidecât s-a purces la realizarea
«cu cheltuiala ţării» a unui m onum ent fu n e ra r corespunzător. După
proiectul şi cu execuţia to t a sculptorului C. Storck ( f 1926) s-a făcut
p e n tru capul V iteazului «un splendid sarcofag de m arm ură», isprăvit
în anul 1913 36 şi fix a t ân p a rte a d reap tă a pronaosului bisericii m înă-
stirii Dealu. Are în faţă, — deci în stînga aceluiaşi pronaos — u n altul
asem ănător p e n tru R adu Vodă cel M are (1495— 1508), ctitorul bisericii,
care şi el fusese preînnoit to t cu acest prilej şi se isprăvise în anul 1908,
cînd se îm plineau 400 de ani de la m oartea lui şi cînd osem intele sale
se reastrucaseră aici 37.
Inscripţia noului m o rm în t al capului p rim u lu i voievod al tu tu ro r
rom ânilor, — facere plină de patriotism a aceluiaşi Nicolae Iorga — ,
săpată pe faţa plăcii de m arm ură de d easupra acestuia, are u rm ă
torul cuprins şi este aştern u tă în felul u rm ă to r :
34. St. N ic o la e s c u , op. cit., p. 11, n. 1 ; P r e o tu l N ic u la e Ş e rb ă n e s c u , «C r e ş tin u l
M ih a il M a r e le V o ie v o d c e a u fo s t D o m n Ţ ă r e i R u m â n e ş ti ş i A r d e a lu lu i ş i M o ld o v e i»
— 375 d e a n i d e Ia m o a r te a Iu i M ih a i V ite a z u l, în « M itro p o lia O lte n ie i» X X V III (1976),
n r. 9— 10, p. 693. D e s p re O p e ra lu i D im itrie B o lin tin e a n u în le g ă tu r ă c u M ih a i V i t e a
z u l, s ă se v a d ă şi N . Io rg a , S o a rta fa im e i Iu i M ih a i V ite a z u l, în , A c e la ş i, Is to r ia Iu i
M ih a i V ite a z u l, II, p. 193 ş.u.
34 b is. I n a n u l 1866, m a io ru l c u p r e o c u p ă r i is to r ic e , D. P a p a z o g lu a s t ă r u it
s ă s e a d u c ă la B u c u re ş ti, p r in tr - o p r o c e s i u n e im p r e s io n a n tă c a p u l şi c h ia r tr u p u l
lu i V o d ă M ih a i s p r e a fi r e p u s e în c tito r ia s a d e a ic i, c a r e u rm a s ă fie tr a n s f o r
m a tă î n tr - o « c ita d e lă a in v a liz ilo r» (V . D. P a p a z o g lu , M o n u m e n tu l lu i M ih a i V i
te a z u l, B uc. 1866). S -a r id ic a t în 1874 d o a r s t a tu i a V ite a z u lu i în P ia ţa U n iv e r s i
tă ţii.
35. N . Io rg a , S o a rta r ă m ă ş iţe lo r lu i M ih a i V it e a z u l , p. 18— 19.
36. P e n tr u a n u l te rm in ă r ii a c e s tu i fru m o s m o rm în t — 1913 — să se vadă:
N . Io rg a , S o a rta fa im e i lu i M ih a i V ite a z u l, p. 177— 178.
37. N . Io rg a , S o a rta ră m ă ş iţe lo r Iu i M ih a i V it e a z u l , p. 19.
ANIVERSARI — COMEMORĂRI 111
Sus cum priveşti placa, stînd cu spatele spre sîn u l bisericii, este
dăltu ită în m arm ură stem a lui M ihai Viteazul, — com poziţie heraldică
alcătuită din stem ele celor tre i ţări rom âneşti de atunci — , şi în d ată
sub ea, acest t e x t :
«Aici se odihneşte ceia ce crim a şi im pietatea au lăsat din trupul
cel sfîn t al lui M ihai V oievod cel V iteaz, iar su fle tu l său trăieşte în
sufletele unui neam întreg, pînă ce scripturile se v o r îndeplini, cînd va
afla în ceruri odihna drepţilor, îm preună cu sufletele fericite ale părin
ţilor săi, care au fo st» ;
de ju r-îm p re ju ru l acestor rîn d u ri din text, ca un chenar, începînd din
colţul stîng, tot de sus, stă scris aşa :
«•{• 1595, Călugăreni, G iurgiu, Nicopol, V idin, Silistra, Rusciuc,
P le vn a ; 1599, Şelim berg, 1600 M irăslău, Gorăslău. Turda, 18 A u g u st
1601;
iar pe m uchia de sus a părţii laterale dinspre in terio ru l pronaosului,
spre m orm întul lui R adu cel M are, se m ai află săp ate şi aceste cuvinte :
«S-a în frum useţat acest m o rm în t cu cheltuiala ţării, după trei su te
unsprezece ani de la jertfa lui, in anul 1913» 38.
Precum se vede această inscripţie de la noul «sarcofag» al capului
lui M ihai V iteazul spune că «biruitorul fără noroc» aşteaptă «înde
p linirea Scripturilor». Şi acestea cum se cunoaşte, '«s-au îndeplinit»
acum 73 de ani, cînd s-a fă u rit S ta tu l N aţional U n itar Român.
Evenim entele ce au u rm a t după încheierea lu crărilo r m ausoleului
însă, au îm piedicat punerea capului V iteazului în n oul m orm înt, astfel
p r e g ă tit39.
Relicvei sfinte a neam ului rom ânesc îi era h ă ră z ită o nouă odisee.
Căci, după ce, la 15 august 1916, Rom ânia a p ăşit în prim ul război
m ondial, în toam na aceluiaşi an, «la in tra re a duşm anului în ţară», spre
a o feri de o eventuală «nouă profanare a aceloraşi duşm ani», după
sfatul şi cu sprijinul lui Nicolae Io rg a 40, «doi profesori pioşi» : preotul
A lexa n d ru Dolinescu şi Teodor N aum de la Liceul M ilitar «Nicolae Fi-
lipescu» de la m înăstirea Dealu, înfăşurînd-o «într-o veche stofă
bisericească, apoi în tr-a lta obişnuită», şi, după aceasta, punînd-o în tr-o
«cutie frum oasă din lem n de cireş», au tran sp o rtat-o la Iaşi.
«Se întorcea astfel din nou în laşu l unde, ca şi în Suceava, cuceri
to ru l in trase triu m fă to r în Iunie 1600» 41.
In legătură cu acest în cep u t al noii odisei a «cinstitului cap» al lui
M ihai Viteazul, preotul profesor A lexandru D olinescu ( f 1947), la 26
38. Pr. d r. C. N ite s c u , op. c it., p. 4 3 ; P re o tu l N ic u la e Ş e r b ă n e s c u , C r e ş tin u l M ih a il
M a r e le V o ie v o d ..., p . 693— 694.
39. Cf. N . Io rg a , S o a rta ră m ă şiţe lo r..., p. 1 9 ; P re o tu l N ic u la e Ş e r b ă n e s c u , o p . cit.,
p. 694.
40. Cf. P r. d r . C. N ite s c u , o p . c it., p . 64.
41. N . Io rg a , o p . cit., p. 20.
au g u st 1920, cînd acesta se reînhum a la m înăstirea D ealului, rela ta u r

m ătoarele :
«Cu p rile ju l sărbătoarei celei m ari a neam ului nostru în treg it şi
trium fător, cînd «cinstitul cap al lui M ihai V iteazul care a fost D om nul
Ţ ării R om âneşti, M oldovei şi A rdealului, se aduce din pribegie la lă
caşul de veşnică şi străm oşească oţlihnă, se cade să se ştie chipul cum
a fost rid icat şi dus din faţa duşm anului, în octom brie 1916.
Cînd retrag erea arm atei noastre se oprise în luptele sîngeroase de
la Dragoslave şi b u buiturile tu n u lu i răsunau şi-n A şezăm întul de la m î
năstirea D ealului, iar aeroplanele duşm ane prevedeau zile grele, pro
fesorii aflători atunci la liceul m ilitar de acolo, d in tre care unii se află
şi acum, iar alţii, ca dd. Giuglea şi G rim m sîn t la U niversitatea din
Cluj, s-au a d u n at şi au h o tărît să se ia m ăsuri grabnice p e n tru punerea
la adăpost a Sfintei relicve. Şi atunci au ales d in tre ei pe subscrisul,
preotul m înăstirii şi pe profesorul Teodor N aum , care să ia înţelegere
cu au to rităţile superioare.
Ne-am adresat în p rim ul loc d-lui profesor N. Iorga, care p u rta
deosebit interes locaşului m înăstirii D ealului şi D om nia Sa a consim ţit
să tran sp o rtăm craniul la Iaşi. Am adus aceasta la cunoştinţa celor doi
m iniştri, de Culte şi Război, dom nii Ion I.G. D uca şi V intilă B rătianu,
care au dat aprobare verbală.
Astfel s-a ajuns la h otârîrea ca să tran sp o rtăm craniul, fără nici o
zarvă, ca să nu se facă panică în populaţie, la M itropolia din Iaşi, sortit
astfel şi p rin această sfîntă relicvă ce a adăpostit, să fie cuibul rezisten
ţei noastre sufleteşti.
în urm area acestei h otărîri, dl. N aum a plecat la Iaşi singur ca să
înştiinţeze pe I.P.S. M itropolitul Pim en despre sosirea capului.
în ziua de Cuvioasa Parascheva, 14 octom brie, am pornit la drum ,
p u rtîn d cutia cu capul în tr-u n geam antan. Pînă la Bucureşti am fost
însoţit de în v ăţatu l şi n eu itatu l profesor, lite ra t şi lu p tăto r Dr. Ien
G răm adă refu g iat în 1914 din Bucovina la m înăstirea D ealului, u nde. a
funcţionat ca pofesor şi care acum m ergea îm b răcat frum os în haină
ostăşească să urm eze şcoala de ofiţeri de la Botoşani, după o stă ru i
toare şi rep etată cerere, sfinţită apoi cu sîngele său la O ituz şi al cărui
suflet, adînc em oţionat de acea pribegie de atunci tresaltă desigur acum
în ziua acestui pelerinaj de la m înăstirea Dealului.
Sosit în G ara de Nord. la Bucureşti, stăteam departe, privind la
spectacolul grozav, n e u ita t desigur oricărui călător din octom brie şi n o
iem brie 1916, al îm bulzelii celor ce se refugiau. în ain tea plecării tre
nului se opreşte în d reptul m ieu cunoscutul scriitor ,şi luptător, dl. Oni-
sifor Ghibu. Cunoscîndu-m ă, a sim ţit im ediat ro stu l m eu, mai ales că
eram însoţit de un sergent din tru p a liceului m ilitar.
M i-a făcut invitaţia să m erg în vagonul, în care se refugiau la Iaşi
ardeleni, p rin tre care era şi dl. Cosma.
în tim pul călătoriei aceleia de zile şi nopţi întregi s-au v ărsat la
crim i fierbinţi de nădejde şi de evlavie p e n tru sfînta relicvă de acei
care pribegeau acum îm preună cu acea sfîntă m oaşte, sim bol al su
ferinţei şi nădejdii neam ului nostru.
ANIVERSĂRI — COMEMORĂRI
A juns la Iaşi în ziua de 17 octom brie, îm preună cu p r o f .T . Naum,

am dus cutia cu craniul la S fîn ta M itropolie. în a lt P rea S finţitul Mi
tropolit Pim en ne-a în tîm p in at cu toată solicitudinea cuvenită unui
asem enea evenim ent şi s-a încheiat un ju rn a l sem nat de noi în trei
exem plare ; u nul re ţin u t în A rhiva Sfintei M itropolii, iar celelalte două
p e n tru M inisterele de C ulte şi de Război.
C raniul a fost d at apoi m arelui eclesiarh al S fintei M itropolii, cu
viosul p ărinte Policarp, care, în faţa mea, l-a aşezat în Gasa de fier qu
odoarele Sfintei M itropolii.
Astfel, în chip tainic, capul sfînt a fost dus la Iaşi. S-a p ă stra t apoi
m ultă vrem e tăcere asupra prezenţei sfintei .m oaşte în cuprinsul M itro
poliei.
Alţii au a ră ta t şi vor ară ta peregrinarea capului şi prin alte părţi
în acel tim p de restrişte din 1917. D upă cît ştiu, el n -a tre c u t hotarele
neam ului nostru, ci s-a adăpostit prin Basarabia.
Astăzi, cînd zilele m ari de sărbătoare treb u ie să ridice orice văl
de tăcere, m -am văzut dator să dau aceste rîn d u ri asupra pribegiei
capului, ca unul care, ca preot al m înăstirii D ealului, m -am învrednicit
să fiu păstrătorul acestei sfinte relicve, ce astăzi îşi reia- p en tru vecie
lăcaşul său de odihnă în sarcofagul p regătit de generaţia ce i-a îm pli
n it gîndul.
P reotul Al. Dolinescu de la m înăstirea D ealului» 42.
După trecere de ani, soţia sa, care i-a su p rav ieţu it, solicitată de
alţi doi cercetători preocupaţi de aceeaşi problem ă, — Col. rez. Ilie D u
m itrescu şi C onstantin Cîrjan — , prin anul 1976 a mai adăugat unele
inform aţii, afirm înd, p rin tre altele, şi urm ătoarele :
«Iorga a obţinut la B ucureşti autorizaţia de la M itropolie şi de la
M inisterul de Război şi a rezervat biletul p e n tru un com partim ent
d in tr-u n tren special. Toate acestea le-a trim is direcţiei liceului. Pe la
sfîrşitul lui octom brie sau începutul lui noiem brie 1916, A lexandru
/D olinescu/ m i-a adus o cutie fru m o a să ,d in lem n de cireş, pe care am
căptuşit-o eu cu catifea roşie. Am învelit ţeasta în tr-o stofă bisericească
şi am aşezat-o în cutia aceea pe care am v îrît-o în tr-u n geam antan, iar
îm p reju ru l ei am pus lucruşoarele copiilor (aveam trei copii, cel mai
m are de cinci ani). D irectorul de studii. Ion Pavelescu ne-a d a t m aşina
şcolii şi un soldat, a ju to r la bagaje, şi am plecat, cu ce am p u tu t lua în
grabă, la Bucureşti. Soldatul nu ştia că avem cu noi şi capul lui M ihai
Viteazul. A junsesem în capitală înainte de prînz, iar tre n u l a plecat
seara la zece. E ra o aglom eraţie de nedescris, mii de oam eni se refugiau.
Am ajuns în Iaşi a doua zi pe la 11 ; din gară, A lexandru a m ers la
m itropolie să predea capul» 43.
D upă m ărtu ria celuilalt ostenitor în această odisee, profesorul de
lim ba rom ână Teodor Naum , care era ieşean de origine şi care în 1976
tră ia la Cluj, unde era profesor universitar, sarcina de a ridica de la
42. P r. A le x a n d r u D o lin e s c u , R id ic a re a c a p u lu i M a r e lu i V o ie v o d M ih a i V it e a z u l
d c la m în ă s tir e a D e a lu l în o c to m b r ie 1916, î n « N e a m u l R o m â n e sc » , a n X V
(1920), N r. 185 d e Joi 26 a g u s t, p . 1.
43. C o l. re z . Ilie D u m itre s c u şi C o n s ta n tin C îr ja n , O d is e e a C a p u lu i V ite a z u lu i, în
« M a g a z in is to ric » , a n u l X (1976) n r. 8 (113), a u g u s t, p. 23.
B. O . R. — 8
D ealu şi a duce la Iaşi capul V iteazului, se dăduse celor «doi pioşi pro
fesori» de către Consiliul profesoral al L iceului m ilitar, care, de cîţiva
ani num ai, funcţiona acolo 44.
Cu m ulte peripeţii ei şi-au îndeplinit-o.. Cum preciza preotul Do-
linescu, profesorul Naum a plecat m ai în ain te la Iaşi «cu adresele ofi
ciale p e n tru prevenirea au to rităţilo r locale».
La sc u rt tim p, p reo tu l Dolinescu, cu ai săi, i-a urm at, ajungînd în
capitala M oldovei în dim ineaţa zilei de 17 octom brie 1916, unde, în gară
a fost în tîm p in at de prof. T. Naum , cu care apoi, în aceeaşi zi, a şi
«dus cutia cu craniul la S fînta M itropolie», unde m itropolitul Pim en
(1909— 1934) i-a «întîm pinat cu toată solicitudinea cuvenită unui ase
m enea evenim ent» şi de cele săvîrşite cu acel im presionant prilej «s-a
încheiat» u rm ăto ru l «jurnal» :
«Se constată de noi p rin acest ju rn a l că astăzi, dum inecă 16 octom
brie 1916, ora 3 după am iază, a sosit la Iaşi, p ă rin tele A lexandru Do
linescu p reot şi profesor la Şcoala m ilitară de la m înăstirea D ealu
lui şi N e-a p red a t capul Voievodului M ihai V iteazul, din două piese,
tigva şi m axilarul de jos, aşezat în tr-o cutie de lem n încuiată.
D upă ce am văzut capul, l-am aşezat în cutie şi l-am depus în o
ladă de fier, aflată în o tain iţă a M itropoliei, form ată la peretele de
ră să rit ai sfîntului altar, încredinţîndu-1 m arelui eclesiarh al M etro-
poliei, protosinghelul Policarp Luca.
Despre aceasta, am dresat prezentul ju rn a l în tre i exem plare, is
călite de noi, părintele Dolinescu, m arele eclesiarh, precum şi de pro
fesorul T. N aum şi am rîn d u it a se p ăstra u n exem plar la M etropolia
N oastră, u n u l la M inisterul de C ulte şi altu l la M inisterul de Război.
F ăcut la M etropolia M oldovei şi Sucevei, din Iaşi, 17 octom brie
1916».
J u rn a lu l are nr. 3512 şi, cum se vede, este sem nat de m itropolitul
Pim en, p reotul A lexandru Dolinescu, m arele eclesiarh al M itropoliei
Moldovei, Policarp Luca, şi profesorul Teodor Naum. S-a întocm it în
tre i exem plare : d intre care unul a răm as la M itropolie, altul a fost în-
m înat M inistrului C ultelor, Ion G. Duca, iar cel de-al treilea M inistru
lui de Război. P re d are a acestora două din u rm ă s-a făcut de către
prof. T. Naum , care apoi a rev en it la Dealu, «spre a rap o rta celor în
d rep t despre îndeplinirea m isiunii». D upă aceea, cînd Liceul m ilitar a
fost evacuat, a rev en it şi el în M oldova, dim preună cu ceilalţi co leg i45.
T ainiţa despre care se vorbeşte în ju rn al, trebuie să fi fost v reu n a
din încăperile aflate încă în a lta ru l C atedralei m itropolitane din Iaşi-
Aici s-a aşezat, în taină, spre m ai sigură p ăstrare, capul prim ului vo
ievod al rom ânilor. D ar nici aci nu i-a fost de prea lungă d u rată ră -
m înerea, deoarece odiseea lui nu se încheiase încă. Acelaşi des citat is
toric N. Iorga scria în 1920, referindu-se însă la fapte petrecute m ai
înainte, în 1917, că : «rătăcirile m artiriu lu i nu se isprăviseră. Ca să nu
44. Ib id e m .
45. P e n tru « J u rn a l» s ă se v a d ă : P r. S c a r la t P o r c e s c u , C a p u l D o m n ito r u lu i
M ih a i V it e a z u l la la ş i In 1916— 1920, în « B ise ric a O r to d o x ă R o m ân ă » , C X V I (1978),
n r. 11— 12, p. 1308.
cadă prins şi în această ultim ă frîn tu ră din tru p u l său, M ihai trecu,
în zilele de suprem ă criză, în Rusia» 46.
«SQprema criză», despre care vorbea istoricul, treb u ie să fi fost si
tu aţia grea prin care, în plin război, a tre c u t ţa ra noastră în v a ra anului
1917 : defecţiunea rusească, urm ările unei iern i grele, am eninţarea
spargerii frontului d e 'l a M ărăşeşti, pribegia m u n ten ilo r în Moldova,
ideea retrag erii arm atei şi închiderea ei în «celebrul triu n g h i al m or
ţii», lipsuri de to t felul şi fără de nici u n sp rijin de n ică ieri...47, care
a pus conducerii şi problem a evacuării unei p ărţi din populaţia aflată
atunci în Moldova. Cu acordul au to rităţilo r ruse, cei evacuaţi urm au a
fi stabiliţi în K erson, oraş de lîngă gurile N iprului, în U craina. P le
carea acestora s-a făcu t în ziua de 8 august 1917. P e n tru în grijirea
lor religioasă, Ion G. Duca m inistrul Cultelor, a delegat pe preo
tul profesor G rigore Popescu B reasta, care se refugiase dincolo de
Milcov la 7 noiem brie 1916 şi era cum nat cu profesorul P e tre G îrbo-
viceanu, ad m inistratorul Casei Bisericii.
«Criza» despre care s-a vorbit, cum aprecia şi N- Iorga, punea şi
problem a evacuării capului lui M ihai Viteazul. Şi aşa a şi fost. In
aju n u l plecării spre K erson, istoriseşte preotul Popescu-B reasta — deci
la 7 august 1917 — , «m inistrul I- G. Duca, l-a chem at şi de faţă fiind
şi prof. P e tre G îrboviceanu, i-a încredinţat cu tia ce p ăstra preţioasa
relicvă a neam ului, — capul V iteazului — , cu obligaţia : «să-l am în
toată grija şi să-l aduc in tact înapoi». în continuare părintele B reasta
preciza că : «despre această delicată şi grea în sărcinare n -a ştiu t ni
meni, afară de ad m inistratorul Casei Bisericii, prof. P etre G îrbovi
ceanu, fratele soţiei mele», care l-a şi însoţit în pribegia din Rusia,
aşa cum reiese şi din tr-o adresă a ftfltropoliei M oldovei din 24 m artie
1918, despre care se va face am intire m ai jos. în tr-a d e v ă r, to tul s-a
petrecut în m are taină...
Sem nalăm totuşi că în legătură cu această nouă odisee a voievo
dalei ţeste, în arhiva M itropoliei de la Iaşi, nu se face nici un fel de
m enţiune, iar presa acelor zile grele n-a scris nici m ăcar un rînd şi
despre ea. Poate spre a se evita, în acele m om ente deosebit de aspre
producerea vreunor stări de panică, nelinişte şi tulburări.
Tocmai la 24 m artie 1918, cînd se p u rta u discuţii cu P u terile
C entrale în vederea sem nării la 24 .aprilie / 7 m ai 1918 a um ilitoarei,
p en tru noi, păci de la B ucureşti, m itropolitul Pim en, în tr-o adresă că
tre M inisterul C ultelor, p u rtîn d num ărul 782/1918, adăuga şi aceste
cuvinte : «Tot p rin tr-aceasta Vă facem cunoscut că, capul lui M ihai
Viteazul, care ne fusese încred in ţat spre p ă stra re de către M inisterul
de Război, în tim pul lu ptelor de la h o taru l ţării, a fost lu at de către
dl. P e tre G îrboviceanu, adm inistratorul Casei B isericii şi probabil dus
cu Dom nia Sa în R usia p e n tru sig u ra n ţă » 48. P re ze n ţa adm inistrato
rului Casei isisericii în această odisee a C apului este deci confirm ată
de însuşi m itropolitul Pim en. 4
46. N . Io rg a , S o a rta ră m ă ş iţe lo r Iu i M ih a i V ite a z u l, p. 20.
47. S ă se v a d ă : C o n s ta n tin K irite s c u , Is to r ia R ă z b o iu lu i p e n tr u în tr e g ir e a R o
m â n ie i J 9 Î6 — 1919, v o i. III, e d . II, B u c u re ş ti, f.a., p. 204 ş.u.
48. P r. S c a r la t P o rc e s c u , o p . c it., p. 1308.
116 BISERICA O R T 6 D O X A R O M A N A
P rin urm are, la 7 august 1917, capul lui M ihai Vodă a fost ridicat,
în taină, de la M itropolia Moldovei, în felul aci indicat, încred in ţat p re
otului G rigore Popescu B reasta şi cum natului său prof. P e tre G îrbovi-
ceanu şi a doua zi, 8 august 1917 p o rn it spre K erson în Rusia, cum a
afirm a t Nicolae Iorga în 1920. în acest caz, se cunosc d ata plecării din
Iaşi şi persoana ori m ai degrabă persoanele care* l-au însoţit pînă din
colo de N istru, pe păm înt străin.
A junşi la Kerson, aceştia au fost găzduiţi în tr-o casă aflată lîngă
biserica «Schim barea la Faţă» din centrul oraşului, la care preotul
B reasta a şi slu jit cît tim p a sta t în pribegie, dep arte de ţară.
în acelaşi tim p, în acest oraş, îndată ce şi-a fix a t locul de slu jire
preoţească, el, preotul B reasta, cum însuşi spune, «a ascuns cutia cu
capul lui M ihai V iteazul sub poala acoperăm întului Sfintei mese a al
tarului», aci pom enitei biserici... Aici, preţioasa relicvă a s ta t pînă în
ziua reîntoarcerii noastre în ţară... în toată vrem ea pribegiei, precizează
m em oriile fostului director de sem inar, «ascuns în a lta ru l bisericii,
capul m arelui nostru Voievod, în care a încolţit p e n tru prim a dată
ideea unirii tu tu ro r rom ânilor şi care a fost ucis p e n tru această m ă
reaţă idee, îm i da curaj să lu p t şi să sper, îm p reu n ă cu com patrioţii
mei, în izbînda cauzei noastre drepte» 49.
C om pletind această interesantă p a rte din m em orii, fostul 'd ire c to r
de sem inar a ră ta m ai în tli că : «la 19 m artie 1918 am fost repatriaţi»
şi apoi că «am aju n s la Iaşi la 3 aprilie 1918». M ai apoi, în 1977, fiica
sa, publicînd unele* fragm ente din acestea, a m ai p r e c iz a t: «Peste două
zile, la 5 aprilie 1918, la indicaţia lui I.G. Duca, ta tă l m eu, îm preună
cu P etre Gîrboviceanu, au p red at m itropolitului Pim en al M oldovei
capul Voievodului»
Şi to t în această zi de 5 aprilie 1918, m itropolitul Pim en pe copia
adresei nr. 782/1918, m enţionată m ai sus, nota cu p ropria-i m înă u r
m ătoarele : «Capul lui M ihai V iteazul a fost p red a t mie şi se va păs
tra pînă cînd se va crede de M inisterul de Război, care ni l-a trim is
spre a fi p ă stra t la M etropolie, Pim en» 51.
__ A stfel după opt luni fără două zile, — 7 august 1917 — 5 aprilie
1918 — , capul lui M ihai V iteazul revenea în C atedrala m itropolitană
din Iaşii Moldovei. Acum, cînd el se întorcea, pe aici începuse a adia
un a lt suflu sau cum scria N. Iorga «se făcea de 2iuă asupra idealului
nostru şi al său. Francezii generalului B erthelot erau la Dunăre. B u
covina ne revenise, cum, de m ai m ult tim p, făcuse B asarabia. D ar A r
dealul nu se rostise în c ă » 52. In plus, B alcanii fuseseră pacificaţi, «ar
m ata austro-ungară, în descom punere, a p ă ră sit fro n tu l italian, iar cea
49. Ş tiri e x tr a s e d in a u to b io g r a f ia p r e o tu lu i p ro fe s o r G rig o re P o p e s c u -B re a s ta ,
m a n u s c ris , d e c ă t r e fiic a s a , p r o f e s o a r a M a r ia M u n te a n u B re a s ta d in B u c u re ş ti şi
p u b lic a te in a r tic o lu l «C o m p le tă r i Ia «O d is e e a c a p u lu i V it e a z u l u i », a p ă r u t în : « M a
g a z in isto ric » , a n . X I (1977), n r. 3 (120), m a rtie , p . 31— 32.
50. Ib id e m , p. 32.
51. A p . P r. S c a r la t P o rc e s c u , o p . cit., p . 1308.
52. N . Io rg a , S o a rta ră m ă ş iţe lo r Iu i M ih a i V ite a z u l, p. 21.
germ ană, îm pinsă necontenit îndărăt, în F ran ţa, a tre b u it să ceară şi

ea încetarea ostilităţilor la 11 noiebm rie st. n. 1918» 53.
C um păna războiului înclinase astfel cu to tu l în favoarea aliaţi
lor României...
în aceste condiţii, la 8 noiem brie st. v. 1918, deci după sem narea
arm istiţiului, fiind sărbătoarea Sfinţilor A rhangheli M ihail şi G avriil,
onom astica V iteazului şi totodată îm plinindu-se şi 318 ani de cînd el
izbutise «să reconstituie «Vechea Dacie», i s-a făcut întîia com em ora-
ţie solemnă», — la nivel naţional, am zice azi — , în M itropolia ieşeană,
în care tim p de doi ani se vărsaseră lacrim i şi se cristalizaseră atîtea
nădejdi.
Cu o zi-două înainte, m itropolitul Pim en al M oldovei şi Sucevei
publicase în presa de atunci urm ătoarea «Vestire» p e n tru ca rom ânii
de p retutindeni să ia cunoştinţă de «com em oraţia» proiectată.
«După o datină veche, la 8 noiem brie din fiecare an, s-a săvîrşit
un parastas lîngă capul lui M ihai Viteazul, dom n al Ţ ării Rom âneşti,
al Moldovei şi A rdealului p en tru veşnica pom enire şi fericita odihnă
a sufletului eroic ai m ucenicului rom ânim ii.
Luptele arm atei, în acest război, u n ite cu jertfe le poporului pen
tru aducerea la îndeplinire a idealului străm oşesc au făcut ca osul
sfînt — Capul V iteazului Voievod — să-şi părăsească biserica de adă-
postire din m înăstirea Dealului.
în această a lui pribegie l-am p rim it cu adîncă evlavie în M itro
polia laşului, unde V iteazul acum 318 ani îşi făcea intrarea trium fală,
venind din A rdeal; ca Domn al biruinţelor şi în tregitor al păm întului
străm oşesc.
P ărea că dorinţa lui n eb iru ită îl aducea aici, ca să fie m artor la
toate luptele şi suferinţele ce duc urm aşii lui în tru izbînda idealului
pentru care el şi-a dat ca p reţ viaţa prin sabie străină, pe Cîm pia de
la Turda.
Ascunse au fost m oaştele în aceste zile grele — dar pline de n ă
dejde —, p en tru ca la vrem e să le avem în m ijlocul nostru, slăvin-
du-le, ca o asigurare şi o făgăduinţă.
P arastasul din acest an se va face la M itropolie, în prezenţa M a
iestăţii Sale Regelui p u rtă to ru l cununilor V iteazului M ihai, unind pe
toţi rom ânii în aceeaşi m işcare de p ietate naţională şi însufleţiţi de
m ăreţia acestui ceas hotărîtor, în care, adunaţi de pretutindeni, în
această Moldovă a păstoriei mele, «aşteaptă îndeplinirea S crip tu ri
lor» orînduită de Dum nezeu în cartea vieţii neam ului nostru, adecă
«Rom ânia M are», precum a voit-o voievodul viteaz românesc.
Dum nezeu fie cu noi !
Pim en M itropolitul M oldovei şi Sucevei» 54.
O asem enea în ştiin ţare s-a lansat în preziua parastasului, cred, şi
de C om itetul de organizare. Este sem nată de D uiliu M arcu şi din cu
prinsul său spicuim urm ătoarele :
53. C o n s ta n tin C. G iu re s c u , D in u C. G iu re s c u , I s to r ia R o m â n ilo r , B u c u re ş ti,
(Ed. A lb a tro s ), 1971, p. 600.
54. S ă s e v a d ă : P a ra sta su l d in 1018 p e n tr u M ih a i V ite a z u l, în « N e a m u l R o m â
n e sc » (Iaşi), a n . X III (1918), n r . 309, d e jo i 8 n o ie m b rie , p. 4.
«Mîine de S fîntul M ihail gîndul tu tu ro r rom ânilor se va îndrepta

cucernic, mai m ult ca oricînd către acela care o clipă a ţin u t su p t
sceptrul său dom nia Ţ ării Rom âneşti, a M oldovei şi a T ransilvaniei.
în tru c h ip ă to ru l de acum trei sute de ani şi m ai bine al întregirii
neam ului — M ihai Vodă cel Viteaz — , pe care trădătorul Basta cu
vicleşug îl ucise m işeleşte cu o lo v itură în pîntece, la T urda cea ro
m ânească fără a p u tea însă ucide şi sufletul şi vlaga acestei năpăs
tu ite şi îngăduitoare naţii rom âne.
Iaşii, care în decursul acestui război s-au b u c u ra t de m ulte p ri
vilegii, vor mai avea şi pe aceea de a sărbători în C atedrala m itro p o
litan ă cu sfeştanie de dum nezeiască blagoslovenie şi de duhovnicească
p reaslăvire pe cel mai m are al nostru viteaz, a cărui ţeastă este cu
sm erenie p ă stra tă de către în a lt P rea S finţia Sa M itropolitul Mol
dovei.
La ora 12 va începe slujba bisericească în prezenţa fam iliei re
gale, a reprezentanţelor oficiale ale N aţiunilor A liate, a M isiunilor Mi
litare şi a celor mai de căpetenie persoane oficiale de la noi.
î. P. S. Sa M itropolitul^va rosti o cuvîntare a rătîn d rolul m arelui
voievod la organizarea şi aşezarea noastră bisericească...».
Apoi, «în tim pul zilei capul eroului va fi aşezat spre vedere în
tr-u n sicriu anum e d rap at cu vechi brocarde şi stofe bisericeşti din
veacurile al XVI—X V III-lea de însăşi m îna M ăriei Sale Maria Regina
tuturor rom ânilor p en tru ca tot norodul românesc — din toate ţin u tu
rile — , să poată vedea slăvitele răm ăşiţe crăieşti, m ai înainte de a se
aşeza p en tru vecie — de data aceasta — la m înăstirea D ealului în sa r
cofagul anum e făcut...».
M enţionînd, în continuare, şi alte puncte din program , «înştiin
ţarea» se încheia cu îndem nul : «să sărbătorim m îine cu toată cinstea
cuvenită şi cu to t patriotism ul de care poporul rom ân a d at atîtea do
vezi, pe m arele nostru Voievod» 55.
Intr-ad ev ăr, în legătură cu acest «parastas p e n tru pom enirea lui
M ihai Viteazul», m ai dinainte s-a alcătuit un p ro g ra m 5G, iar voievo
dalul cap, în tre acestea, a fost preg ătit p e n tru grandiosul m om ent, că
ru ia avea să-i fie supus. «Regina M aria-1 îm podobise în sicriu, — aşa
cum m ironosiţele îngrijiseră cu m îinile lor de tru p u l M întuitorului»57 —,
îl încununase cu lauri şi îl gătise cu m antie dom nească, în tim p ce pic
toru l Horaţiu D im itrescu şi arhitectul D uiliu M arcu, «cu dragoste şi
închinăciune», aju taseră şi ei la draparea raclei, «potrivind decorul şi
toată înfăţişarea sărbătorii după to t rostul artistic» 58.
A stfel îm podobit, sicriul cu relicva V iteazului a fost aşezat pe un
catafalc în m jilocul bisericii m itropolitane, s tră ju it fiind «de o gardă
de ofiţeri superiori, decoraţi cu ordinul de război «M ihai Viteazul».
55. D u iliu M a rc u , P a ra sta su l d e m lin e p e n tr u M ih a i V it e a z u l , în « N e a m u l R o m â
n e sc » , a n X III (1918), n r. 310, v i n e r i 9 n o ie m b rie , p . 3.
56. A fo st p u b lic a t m a i a p o i în « N e a m u l R o m â n e sc » , a n . X III (1918), n r. 310, v i
n e r i 9 n o ie m b rie , p . 3— 4.
57. N . Io rg a , S o a rta ră m ă ş iţe lo r lu i M ih a i V ite a z u l, p. 21.
58. Cf. « N e a m u l R o m â n e sc » , a n . X III (1918), n r. 312 d in 11 n o ie m b rie , p. 2.
In C atedrală erau de faţă Regele Ferdinand, R egina M aria, înveş-

m întaţi în p u rp u ră ca p e n tru o asem enea com em orare, ceilalţi m em bri
ai fam iliei regale, guvernul, reprezentanţele oficiale ale N aţiunilor
Aliate, ale M isiunilor M ilitare şi alte personalităţi de seam ă de la noi,
iar afară arm ată şi num eros public.
S lujba parastasului a fost săvîrşită de M itropolitul Pim en, încon
ju ra t de în altu l cler, preoţi şi diaconi. La sfirşit el a ro stit urm ătorul
cuvînt ocazional :
«Rare sîn t zilele cînd un neam în treg şi în îm p re ju rări deosebite
îşi sărbătoreşte pe eroi, precum noi ne-am a d u n a t azi aici, în vechea
m itropolie a Moldovei ca să facem slujba bisericească p e n tru pom eni
rea celui mai m are viteaz al neam ului nostru.
Şi apoi îm p reju rarea e şi mai ra ră ca o aşa serbare da recunoştinţă
p e n tru noi să se facă în faţa răm ăşiţelor păm înteşti, precum avem
aşezat în această dom nească raclă Capul lui M ihai Viteazul, Domn al
Ţ ării M unteniei, al Moldovei, şi al A rdealului.
M ersul acestui m are război in care arm ata s-a lu p ta t cu vitejie şi
poporul a fost supus la m ari jertfe p en tru îndeplinirea idealului stră
moşesc a făcut ca şi capul V iteazului Voievod să-şi părăsească biserica
de adăpost din m înăstirea D ealului şi, pe calea pribegiei, sosind în
Moldova, l-am p rim it şi p ă stra t cu adîncă evlavie aici în m itropolia
laşului.
Şi dacă în ziua de Sfinţii A rhangheli din fiecare an s-a p răznuit
de arm ată şi popor num ele eroului de la C ălugăreni şi Şelim berg, apoi
am crezut că se cuvine ca în ziua de azi, din anul 1918, .Sfinţii A rhan
gheli M ihail şi G avriil, şi în aceste îm prejurări, să prăznuim cu cea
mai m are pom pă, aici la Iaşi, unde acum 318 ani Voievodul nostru erou
îşi făcea in tra re a trium fală, ca dom n al M oldovei, venind din A rdeal
biru ito r al vrăjm aşilor şi în tregitor al păm întului străm oşesc.
P rezenţa M aiestăţilor V oastre, a O noratului C orp diplom atic al ţă
rilo r aliate cu noi, a m em brilor G uvernului şi a rep rezen tan ţilo r fra ţi
lor noştri din A rdeal, Bucovina şi B asarabia, înfăţişează în chipul cel
m ai strălu cit serbarea de azi p en tru pom enirea din acest an, a lui M ihai
Viteazul.
Aşa fiind şi cuprins de cele mai înalte sim ţăm inte de evlavie şi re
cunoştinţă către V iteazul Voievod şi m ucenic al neam ului, care, lup-
tînd pentru lege şi moşie, a d at ca p re ţ viaţa sa prin sabie străin ă în
Cîm pia de la T urda, nu ştiu despre care anum e fap te m ari săvîrşite de
eroul m ucenic să vorbesc, în tru c ît v irtu ţile şi vitejiile lui form ează o
epocă din. viaţa poprului nostru.
In adevăr, cînd gîndeşti că în acest, os al capului a fost adunat, în
cel mai m are grad ceia ce lum ină ca inteligenţă sufletească şi po
runcea cu energie om enească şi, după ce şi-a în d ep lin it m isiunea
d ată de Dum nezeu, a tre c u t la veşnicie p rin m artiraj, luptînd pen
tru neam ul şi ţa ra lui.
A vorbi despre vitejia m ilitară a eroului, nu am căderea, a vorbi
despre iscusinţa diplom atică, nu am priceperea ; aceste îndatoriri ră -
m în pe seam a altor vorbitori. Eu mă voi încum eta a istorisi pe scurt
ceva din aceia ce fericitul voievod a făcut p e n tru Biserica şi credinţa

noastră străm oşească.
Ca dom n al M unteniei, M ihai V iteazul a stato rn icit pe baze cano
nice organizaţia ierarhiei şi a făcut ca P a tria rh ia de Constantinopol să
recunoască M itropoliei U ngrovlahiei o însem nătate asem enea cu cea a
P atriarhiilor, îm podobindu-i Scaunul, ca şi pe a l Moldovei, cu sem ne
deosebitoare ale acestei înalte dem nităţi bisericeşti.
Ca domn al Moldovei, în soborul ţin u t aici la Iaşi, în 1600, s-a ho-
tă rit o nouă orînduire canonică episcopiilor din această ţară, cuprinzînd
şi B asarabia sau laturile dintre P ru t şi N istru, pregătind întem eierea
Episcopiei de Huşi, care, îm preună cu Episcopia R ădăuţului şi a Rom a
nului, fiind sufragane ale M itropoliei Moldovei, să-i dea acesteia o si
tu aţie egală cu a P a tria rh iilo r răsăritene, după cum se vede din form ele
şi drep tu rile pe care această m itropolie le păstrează pînă azi.
Ca domn al A rdealului, el a aşezat m itropolit rom ân în chiar C e
tatea B ălgradului şi în tărin d episcopiile de Vad în răsă ritu l ţării şi de
M aram ureş în nord, — legîndu-le d e ,B iserica A lbei-Iulii — , a pus şi
aici bazele necesare ale unei m itropolii.
De aici se vede că M ihai V iteazul deşi veşnic în m ijlocul luptelor
şi în ciuda prim ejdiilor, el şi-a dat seam a că un popor trăieşte şi se în
tăreşte prin bunurile sale sufleteşti şi că treb u ie înălţate aşezăm inte
religios-m orale p en tru a ocroti şi a scuti, p e n tru a în treţin e şi dezvolta
aceste bunuri sufleteşti.
Pe altarele bisericilor străbune ridicate de el, a fost aprinsă şi este
vie lum ina îndrum ării culturale şi flacăra je rtfe i p en tru neam.
P e n tru aceste m ari fapte ale eroului, la binecuvîntarea pe care o
datorim către răm ăşiţele păm înteşti, înfăţişate p rin acest os sfînt, —
C apul eroului — , care a ţin u t pe rînd spada p e n tru ap ărarea moşiei şi
credinţei străm oşeşti, se cuvine ca, p rin glasul m ieu, sm eritul m itropo
lit al M oldovei şi Sucevei, să aduc acea recunoştinţă adîncă, precum se
cuvine mai m arilor ctitori şi viteji, fără care acest neam . şi-ar fi pier
dut cărările vieţii şi a r fi p ierit în în tu n ericu l vrem ii.
Din cele ară tate se vede că M ihai V iteazul, al cărui num e îl săr
bătorim azi, e un num e sfîn t şi sufletul lui se află în cer în rindul sufle
telor fericite de eroi ai neam ului nostru ca Ş tefan cel M are şi Sfînt,
C onstantin B rîncoveanu, decapitat p e n tru a p ă ra rea legii şi c red in ţei/
Neagoe Basarab, ctitorul de la Argeş, M ircea cel B ătrîn, stăpînitorul
Dobrogei şi întem eietor de m itropolie, A lex an d ru cel Bun, ctitor de m î
n ăstiri şi voievodul Ghica al Moldovei, decapitat p e n tru protestul ri
dicat contra duşm anilor care ne-au ră p it Bucovina şi alţi viteji oşteni
care au m u rit vitejeşte în decursul vrem u rilo r grele prin care a tre
cut neam ul nostru.
Sire, Vă sîntem cu toţii recunoscători că aţi v e n it cu A ugusta Voas
tră fam ilie să daţi o adevărată strălucire sărbătorii de azi, adusă, ca un
prinos de recunoştinţă, m arelui viteaz al neam ului, ale cărui cununi le
p u rta ţi p e n tru că gîndiţi la vitejia lui, p en tru care la începutul războiului
aţi în fiin ţa t un ordin cu num ele lui, cu care, în vrem ea luptelor, aţi îm
podobit cu m îndrie steagurile ostăşeşti şi piep tu rile m ultor ofiţeri din
care o p a rte se află aici şi m ulţi au m u rit glorioşi p e n tru ţară şi neam.
M ulţum esc din adîncul sufletului onoratului Corp diplom atic al ţă

rilo r aliate, care a binevoit a participa cu noi la pom enirea m arelui nos
tru voievod, precum şi ataşaţilor m ilitari ai vitezelor arm ate aliate, din
care o p arte a in tra t în ţa ra noastră su p t com anda b ravului general
B erthelot, străb ătîn d cîm pia de la C ălugăreni, un d e m arele erou M ihai
V iteazul a b ă tu t pe turci.
încheind cuvintarea ce m i-a fost dat să ţin la această strălu cită săr
bătoare religioasă-naţională în prezenţa D -voastră a tu tu ro r, avînd între
noi capul lui M ihai Viteazul, îndem n şi rog pe toţi, ca, în aceste vrem uri
m ari, să avem cu toţii sus inim ile, pregătiţi sufleteşte pentru ziua cea
strălucită a înfăptuirii Rom âniei Mari, cum s-a g în d it eroul rom ân Mihai
Viteazul, al cărui num e îl sărbătoreşte astăzi toată suflarea rom ânească.
Fie pom enirea lui veşnică !» 59.
După înălţătoarea slujbă de pom enire, sicriul cu capul lui M ihai Vi
teazul a răm as în C atedrală şi, în toată acea zi, «publicul, rîn d pe rînd,
a defilat p rin faţa lui, săru tîn d crucea şi închinîndu-se cucernic înain
tea craniului viteazului voievod, în cununat cu lauri» 60.
în după-am iaza praznicului Sfinţilor M ihail şi G avriil, la. T e a tru l N a
ţional din Iaşi, «în m ijlocul aceleiaşi însufleţiri..., fraţi din A rdeal şi B u
covina, laolaltă cu rep rezen tan ţii aşa de potriviţi ai luptei şi culturii şi
ai artei rom âneşti au sărbătorit, u n a cu poporul, pom enirea m arelui
M ihai Voievod şi au a ră ta t toată însem nătatea faptei şi politicii lui de
atunci p en tru acest ceas».
C uvîntul de deschidere a fost ro stit de A le xa n d ru Lapedatu ( f 1954),
m em bru al Academiei Rom âne, care, p rin tre altele, a spus şi u rm ăto a
rele :
«Poet al spadei», a fost cu d rep t cuvînt n um it eroul a cărui pom enire
o sărbătorim astăzi. Căci cu spada a scris El în cartea trecutului rom â
nesc, cea m ai strălucită epopee care a adus în tru ch ip area aevea a dom
niei celor trei ţări rom âne su b t un singur stăpînitor. Ce lucru m are a
fost acesta p en tru tim pul său ni-o ara tă luptele grele şi jertfele fără de
num ăr pe care poporul rom ân întreg, a tre b u it să le mai poarte şi să
le m ai facă de atunci încoace, p e n tru ca după 318 ani să poată vedea
cum ţările rom âne răzleţe se întrunesc iarăşi su b t o singură coroană
şi să poată avea viziunea clară şi sigură a unei noi in tră ri trium fale
in cetatea spre care de la M ihai Vodă încoace, s-au înd rep tat, ca spre
un lim an m întuitor, privirile sufleteşti ale rom ânilor ori de cîte ori ei se
gîndeau la ziua m ăreaţă şi fericită a libertăţii lo r naţionale şi u nităţii
lor politice.
Căci, mai *mult decît vestea fulgerătoarei b iru in ţe de la Şelim berg
care a adus căderea T ransilvaniei în octom brie 1599, ceea ce a tre b u it
să im presioneze atunci, în chip m ai pu tern ic şi m ai durabil, cugetul ro-
m ânim ii de peste C arpaţi a fost negreşit vestea in tră rii trium fale a bi-
59. « N e a m u l R o m ân e sc » , an. X III (1918), n r. 311 d e s im b ă tă 10 n o ie m b rie ,
p. 3 — 1 ; P im en , M itro p o litu l M o ld o v e i şi S u c e v e i, D in v r e m e a m a r e lu i ră zb o i,
B u c u re ş ti, 1919, p. 38— 42.
60. E. C iu ria n u , P a ra sta su l d e ie r i p e n tr u M ih a i V ite a z u l, în « N e a m u l R o m â
n e sc » , a n . X III (1918), n r. 312, d u m in ic ă 11 n o ie m b rie , p. 2.
ru ito ru lu i în A lba Iulia, ca una ce-i aducea, pe su b t steagurile în frîn te

şi închinate ale B athoruţilor, nu num ai un crai de lege rom ânească în
Scaunul dom nesc al stăpînitorilor de pînă aci ai ţării, ci, totodată, con
ştiin ţa că străvechea-i lib ertate naţională şi dom inaţie politică u z u r
p a tă p rin cucerire şi îm pilare, îi poate ii re d a tă p rin fra ţii liberi şi
stăpîni pe sine de peste m unţi. Şi iarăşi, ceea ce p u ţin după aceea
a tre b u it să m işte m ai m ult şi să răscolească m ai adînc sufletul robit
p e veacuri al aceleiaşi rom ânim i, n -a p u tu t fi a tît vestea dureroasă
a nelegiuirii săvîrşite pe Cîm pia C ristişului de lîngă T urda, care,
c a «rice durere, a tre b u it să treacă şi să se uite, ci credinţa care ca orice
credinţă, a tre b u it să răm în ă — că ceea ce a fost va să m ai fie.
C onştiinţa şi credinţa aceasta născute în cugetul şi sim ţirea celei mai
îm pilate ţărănim i din lum e, su b t în rîu rire a u n irii săvîrşite de M ihai
Vodă n-au p u tu t căpăta, e drept, expresie în trad iţiile ori m ăcar în legen
dele istorice ale poporului rom ân de peste C arpaţi decît tîrziu de tot şi
a tu n c i num ai sub form ă literară. In schim b însă, transm ise instinctiv
din generaţie în generaţie, ele au tră it, au crescut şi au biruit. Şi aceasta,
fap tu l trebuie reţin u t, p e n tru că au fost p relu crate p rin tr-o forţă venită
iniţial în cea m ai m are parte, to t de la M ihai Vodă, singura răm asă
de altfel de la el în T ransilvania, în lum ea rea lită ţilo r : M itropolia de
la A lba Iulia, pe care chiar dacă n -a întem eiat-o, ca ctitor din înce
put, cum se zice, a organizat-o în form a superioară a celui m ai înalt
aşezăm înt bisericesc»...
în continuare a sem nalat rolul Bisericii O rtodoxe în p ăstrarea acestei
credinţe şi conştiinţe şi a s tă ru it asupra legăturilor dintre poporul rom ân
din T ransilvania şi fraţii lui de dincoace de m unţi, care necontenit au
p ă s tra t vie voinţa lor «de a se uni cu ţara».
Apoi, încheind, a spus :
„N egreşit, onorat auditoriu, în această adm irabilă stare m orală şi
naţională, în care de o ju m ătate de veac şi m ai bine se găseşte poporul
rom ân de peste C arpaţi, trăieşte conştiinţa şi credinţa, sădite, cum am
spus la început, în cugetul şi sim ţirea rom ânim ei transilvane sub în
rîu rire a acţiunii războinice a lui M ihai Vodă V iteazul. De lucrul acesta
■şi-au dat totdeauna seam a rom ânii ardeleni, cultivînd în chip, pe cît
de tainic, pe a tît de deosebit, am intirea eroului, de la care li-a venit,
vai, p e n tru cît de scu rt tim p şi cu ce tragic sfîrşit, unirea pe care, abia
azi, după lupte şi jertfe de 318 ani, o mai văd realizîndu-se. Căci nică
ieri, poate, scrierile istorice şi litera re cu privire la M ihai Vodă Viteazul,
in special m inunata carte a lui Bălcescu, nu s-au citit cu mai m ult inte- -
’-es şi folos sufletesc ca la rom ânii subjugaţi. Şi nicăieri, desigur, ca la
dînşii inim ile n-au b ă tu t m ai "tare şi sufletele n u s-au în ălţa t m ai m ult
la cetirea strălucitelor fapte de arm e ale eroului, aşa cum ele s-au tra n s
m is prin pana m ăiestrului şi n em uritorului istoric.
D ar tim pul m ult a ştep tat al libertăţii a sosit. Pe culm ea cetăţii, în
care Mihai Vodă a stăp în it ca Domn al celor tre i ţări rom âne, fîlfîie azi
tricolorul rom ânesc — şi fraţii noştri de dincolo se pregătesc, ca, tot în
acest glorios loc istoric, să proclam e unirea lor deplină şi definitivă cu
rom ânii din Regat.
A stfel, m îine, după ce vor fi condus, ca odinioară boierii şi mai m arii

Ţ ării R om âneşti pe M ihai Vodă, pe Regele lor în fosta cetate de Scaun
a ţării, în A lba Iulia, ei se vor p u tea coborî în vale, pe Cîm pia T urdei,
p e n tru ca în sunet de arm e, să cetească acolo cea d intîi rugăciune de
dezlegare deasupra păm întului, în care s-a p refăcu t în ţărîn ă tru p u l
frum os şi viteaz al eroului şi să ridice, pe locul u n d e vrăjm aşii au pus
odinioară cruce de ură şi batjocoră, cel m ai m ăreţ m onum ent de pie
tate, adm iraţie şi recunoştinţă, pe care un popor vrednic îl poate ri
dica unuia din cei m ai aleşi şi m ai m ari ai săi.
A tunci crim a de la 8 august 1601 va fi fost răzb u n ată !» C1.
D upă el, generalul de divizie Nicolae Petala, în num ele A rm atei, a
om agiat m em oria eroului nostru, spunînd şi cele ce urm ează :
«Sînt înjghebări ale soartei a tît de m ăreţe, în cît m intea om enească,
neputincioasă de a le cuprinde întreg rostul lor, se pleacă la ele ca în
faţa unei m inuni dum nezeieşti.
Şi o astfel de m inune pe care num ai sufletul nostru o poate pricepe,
m inune pe care veacurile au în trezărit-o num ai ca o licărire în tr-o
noapte de întuţieric, m inune pe care n-am în d răzn it s-o aşteptăm , ci
num ai să o cîntăm în doinele unui neam chinuit, este şi această clipă
înălţătoare, care revarsă a tîta bucurie peste noi, în cît ne striveşte sub
povara ei şi, în loc să rîdem cu toţii, plîngem de fericire.
Căci ce este oare mai m inunat decît această în ălţăto are zi de serbă-
toare în care rom ânii din p a tru u n g hiuri ale ogorului străm oşesc, avînd
în fru n te pe Regele care i-a dus la izbîndă, serbătoresc în ceasul celei de
a doua U niri a N eam ului, pe acela care a în firip a t pe cea dintîi.
A fost, se vede, scrie, în C artea N eam ului, ca d u p ă suferinţe lungi
şi de neînchipuit de grele să vină şi ziua răsplătirii. Şi zorii acestei zile,
ad ev ărata sărbătoare a dreptăţii, la care popoarele n ed re p tăţite toate se
vor bucura, se ara tă strălucind deasupra căru n telo r creste ale C arpaţilor.
In ju ru l nostru to tul se prăbuşeşte şi în m ijlocul ruinelor fum egînde
ale acelor care n-au v ru t să cunoască altă lege d e c ît forţa şi asuprirea,
d rep tatea trium fătoare ni deschide larg hotarele ce ne despărţeau de
fraţi, hotare la care pribegi de veacuri am b ă tu t şi am sîngerat zadarnic.
P rin voinţa liberă a fraţilor noştri din B asarabia şi Bucovina, Mol
dova Voievodului Ştefan, a fost refăcută, tricolorul n o stru se înalţă m în-
dru pe zidurile Sucevei ca şi la Hotin, la Tighina ca şi la C etatea Albă.
Şi azi acelaşi glas al în fră ţirii şi al lib ertăţii ni vine dinspre A pus ;
T ransilvania ne cheam ă şi ea, însem nînd îir cursul veacurilor clipe în
care C arpaţii se prăbuşesc pe veci, ne cheam ă stă ru ito r spre a răzbuna
trecu tu l de suferinţă şi spre a reîntrona la T u rd a pe ero u l care, cel dintîi,
a dezrobit-o.
61. « N e a m u l R o m â n e sc » , a n . X III (1918), n r . 312, p. 2 ; A le x . L e p ă d a tu , M ih a i
V o d ă V ite a z u l, în A c e le a ş i, M is c e lla n e e . C u v in te c o m e m o r a tiv e , p a n e g ir ic e , o c a z io
n a le şi p o litic e , B u c u re ş ti, 1925, p .20— 25.
Mîine, rom ânii toţi vom răspunde chem ării ei şi în fru n tea oştirilor
liberatoare, îl vom duce în A rdeal, prin A lba Iulia, unde s-a încoronat,
la T u rd a jertfe i sale vitejeşti.
Va fi atunci cu adevărat ziua de îm plinire a S cripturilor pe care pe
drum ul bejeniei a aşteptat-o de veacuri acela care a fost Voievodul
Mihai...
Şi azi în clipa din urm ă a luptei, el este iarăşi cu noi deasupra stin
dardelor zd ren ţu ite de la Jiu , de la Olt, de la M ărăşti şi M ărăşeşti, geniul
său, pluteşte din zări senine, bucurîndu-se în sfîrşit de sărbătoarea m are
a Întregirii neam ului şi ne îndeam nă să-i dăm m ult dorita şi creştineasca
odihnă.
Ceasul păcii veşnice a sosit şi p en tru pribeagul erou, care, ca ultim ă
răsplată, aşteaptă azi de la noi liniştea unui m orm înt în taina sfîntă a
păm îjitului desrobit.
De acum a porţile C arpaţilor, strălucind sub razele unui soare nou de
libertate, aprins pe plaiurile T ransilvaniei, stau larg deschise p e n tru ca
să-l prim ească.
S cripturile se îm plinesc !
în ju ru l nostru totul tresaltă la o viaţă necunoscută încă, de d rep tate
şi de adevăr.
Clopotele bisericilor bat şi toaca tristă a schiturilor răsună a rugă
ciune :
Se scoală m orţii !» 62.
Profesorul dr. Nicolae Bălan, viitor m itropolit, ca sol al T ransilva
niei la această patriotică m anifestare, a ro stit urm ăto area cuvîntare :
«Romanii cei vechi aveau credinţa că eroul, ale cărui osem inte nu-şi
dorm som nul de veci îm preunate in acelaşi păm înt, îşi poartă fără odihnă
su fletu l de la o m argine la a lta pînă cînd e în tre g ită m îna de lut, în care
odinioară se sălăşuise. Aşa a c u tre ie ra t şi su fletu l m are al eroului de la
C ălugăreni şi Şelim băr cuprinsul păm întului rom ânesc... T rupul lui a fost
sfîşiat în bucăţi de duşm ani pe C îm pia Turdei. Capul lui, în cuprinsul că
ruia s-a plăm ădit cel m ai sfîn t vis al neam ului nostru, după o pribegie
de peste 317 ani, în cursul căreia a s tră b ă tu t păm în tu l rom ânesc de la
A rieş pînă la m arginile N iprului, astăzi se găseşte în cetatea U nirii, unde
acum 59 de ani s-a realizat unirea M oldovei cu M untenia şi unde nu de
m ult s-a îndeplinit şi un irea B asarabiei cu p a tria m um ă. în ain te a
acelui craniu de cea m ai în altă sem nificaţie sim bolică p e n tru noi în
zilele m ari de astăzi, am venit, ca sol al A rdealului, ca să tălm ăcesc
voinţa n e stră m u tată a în tregului n o stru popor de-a reîntregi m oşteni
rea naţională a m arelui erou. Ceea ce n e în trec u tu l voievc)d, p e n tru o
clipă, vai, prea scurtă, a p u tu t înfăptui, a răm as ca u n vis :
C a u n v is n e îm p lin it,
C o p il a l s u fe r in ţii,
D e d o ru l c u i n e - a u r ă p o s a t
Şi m oşii şi p ă rin ţii.
62. « N e a m u l R o m â n e sc » , a n . X III (1918), n r. 311 d in 10 n o ie m b rie , p. 3.

D uhul lui M ihai a lăsat, în acea tresărire de o clipă, urm e adinei

în sufetul poporului nostru. Acel duh a m inat la lu p tă desrobitoare pe
H oria, Cloşca şi Crişan, el a însufleţit pe C raiul m u n ţilo r Apuseni, A vram
Iancu şi pe tovarăşii lui Popa B alint şi A xente Sever, şi to t el a în tă rit
inim ile lup tăto rilo r noştri, care au u m plut tem niţele m ucede de la Vaţ,
de la Seghedin şi Cluj. Iar acum, cînd au căzut lan ţu rile robiei de veacuri
şi fosta m onarhie a H absburgilor s-a ru p t în tot atîte a bucăţi cîte neam uri
ţin ea prinse în legături nefireşti, to t duhul lui M ihai, ascuns în adînci-
m ile sufleteşti ale în tregului nostru popor, cu o voinţă oţelită prin focul
m ultor suferinţe, îşi ia av în t spre culm ile m arelui n o stru ideal. S tatul
rom ân consolidat nu şi-a p u tu t găsi ro stu ri m ai m ari pe lum e decît în
în făp tu irea acestui ideal. F ericiţi să fie t o ţ i . aceia, care au pus piatră
după p iatră la alcătuirea lui plină de m ari nădejdi, care, cînd ceasul a
bătu t, şi-a pus în cum pănă în treag a sa fiinţă, ca să to arn e în form e veş
nice visul lui Mihai. Slăvită să fie pe veci am intirea voastră, dragi copii
ai Rom âniei, care cu dispreţ de m oarte, în tr-u n suprem elan de în su fle
ţire, v-aţi v ărsat sîngele vostru, p e n tru ca să croiţi p rin jertfele voastre
un viitor plin de glorie pe seam a naţiunii rom âne. F aptele eroilor de la
M ărăşti şi M ărăşeşti ne-au u m plut de m îndrie şi ne-au în tă rit n ăd ej
dile, care, nici în cele mai grele clipe de încercare, n u s-au stins, ci
au tră it neînduplecate în inim ile noastre. E ternă recunoştinţă viteazului
căpitan al oştirii, M.S. Regele Ferdinand I, care în tr-u n chip a tît de de-
săvîrşit s-a identificat cu idealul lui M ihai şi al neam ului rom âneasc de
pretu tin d en i ! R ecunoştinţă adîncă şi n eu itată aducem M aiestăţii Sale
R egina Maria p e n tru osteneala şi jertfele supraom eneşti ce le-a depus,
ca m am ă a răn iţilo r şi a celor suferinzi, pe a lta ru l fericirii neam ului !
v Iar noi, fraţilor, dacă ne-a învrednicit D um nezeul părinţilor noştri
să fim m artori ai acestor vrem u ri m ari, să"ne oţelim sufletele, să ne cu
răţim sim ţirile, să ne strîngem rîndurile, să ne încordăm toate puterile
p e n tru m unca serioasă prin care chem aţi sîntem să croim viitorul plin
de glorie a l neam ului nostru.
P a tria noastră astăzi este în sufetele noastre şi cu aju to ru l preţios al
puternicilor aliaţi şi generoşi protectori ai cauzei noastre drepte, va
prim i fiinţă văzută în ochii tu tu ro ra, strălucind m îndră în tre popoare
ca soarele aici în R ăsărit.
Trăiască D inastia, sub sceptrul căreia se înşiruiesc rîndurile credin
ciosului său popor din A rdeal ! Pe cetatea din Alba Iulia fîlfîie astăzi
m îndrul nostru tricolor şi aşteaptă intrarea trium fală a dem nului urm aş
al lui Mihai» 63. %
Cel din urm ă vorbitor la T eatrul N aţional a fost «solul Bucovinei»,
Bodnărescu, care a ro stit cele de m ai jos :
«M emoriei m arelui geniu şi viteaz în făp tu ito r al U nirii tu tu ro r ţă
rilo r rom âneşti ne închinăm şi noi, rom ânii bucovineni, îi aducem prino
sul nostru de adm iraţiune şi recunoştinţă.
63. Ib id e m n r. 312 din I I n o ie m b rie , p. 3 ; Ic. St. Lt. C ol. I. D ă n c ilă , B ise ric a s tr ă
m o ş e a s c ă ş i m a r e a n o a stră u n ire . C o n tr ib u ţia m itr o p o litu lu i N ic o la e la a c tu l u n irii, în
O m a g iu I. P. S. S. Dr. N ic o la e B ă la n M itr o p o litu l A r d e a lu lu i, S ib iu , 1940, p. 16— 47.
Sim bol al voinţei şi năzuinţelor neam ului, ideal al tu tu ro r rom ânilor

subjugaţi, icoana şi num ele lui M ihai ne-au călău zit p rin 143 de ani, de
încătuşare ca o stea conducătoare în calea noastră spre lim anul libertăţii.
Azi, cînd Bucovina, această A lsacie-Lorenă a rom ânism ului, frîngînd
cătuşele şi u n indu-se pe vecie cu ţara-m am ă, com pletează astfel Moldova
m arelui Ştefan, două num e, scrise cu litere de aur în istoria neam ului
şi în inim ile noastre, se desprind rostite cu cea m ai m are veneraţiune
de pe buzele noastre. Aceste num e s în t al lui M ihai V iteazul, care a
în fă p tu it, pe o clipă unirea tu tu ro r rom ânilor şi al realizatorului pe
vecie al acestui sfînt ideal, al prea-iubitului n o stru domn, al M aiestăţii
Sale Regele F erdinand I în făp tu ito ru l Rom âniei M ari» ,i'‘.
D upă cuvîntări, corul m itropoliei a c în ta t im nuri potrivite «serbării»,
ia r actriţa M arioara V entura a declam at cu m ăiestrie un fragm ent din
piesa «Mihai Viteazul» de N. Iorga şi a recitat poezia «Ardealul», de M ir
cea R ădulescu 6S.
In aceeaşi zi, 8 noiem brie 1918, seara, în aula U niversităţii din Iaşi,
Nicolae Iorga, fiind de faţă M aiestăţile Lor, A lteţele lor Regale, m em brii
C orpului diplom atic, M isiunile m ilitare şi rep rezen tan ţii rom ânilor din
T ransilvania şi Bucovina, a conferenţiat în lim ba franceză, despre *Poli
tica lui M ihai V iteazul. Originile şi însem nătatea ei actuală», care apoi
s-a publicat şi în care, după ce a în făţişat m om entele sem nificative din
politica eroului, a s tă ru it asupra U nirii de că tre el a celor tre i ţări ro
m âneşti şi spre sfîrşit a adăugat u rm ătoarele :
„V aloarea politică a lui M ihai V iteazul, după to t ce s-a găsit în
tim pul din urm ă cu privire la spusele şi faptele lui, nu mai poate fi tă
găduită. Ea face dintr-însul, biet b astard dom nesc, lăsat fără instrucţie,
crescut p rin străini, desţerat ani de zile, aju n s în tîm p lăto r Domn al unei
ţeri fără tezaur, fără arm ată, fără alianţe, ca şi fără m ijloace de acţiune,
u n a din m arile personalităţi ale veacului al XV I-lea. Acela pe care pen
tru vitejia şi m artiriu l său, ai săi îl consideră — cum s-a văzut şi azi,
cînd m ulţim ile populare săru tau crucea de lîngă osul său ca pe aceea
pusă deasupra unei relicvii de sfîn t canonizat — , d rep t un sfîn t şi
m ucenic, se ridică astfel şi în stim a cercetătorului stră in al politicii
universale.
M aiestăţii V oastre, Sire, care, şi cu aju to ru l aliaţilor săi, calcă pe u r
m ele lui şi p rin im perioasa voinţă a îm p reju rărilo r, el, vechiul viteaz
rom ân, i-a lăsat o trad iţie politică, un în d re p tariu de politică naţională,
pe care to t veacul al X V II-lea l-a ştiu t şi num ai epoca fanariotă a p u tu t
să-l uite p e n tru ca el să ap ară din nou odată cu R enaşterea noastră, —
F ra n ţa luînd acum a locul pe care, în în d re p tare a spre Occident, îl avuse
pe vrem ea lui M ihai, ca form aţiune intern aţio n ală de cruciate, Im periul.
A ceastă tradiţie, pe care Ş tefan cel M are, p rin politica sa m unteană
şi ardeleană, prin legătura cu P apa şi cu republicile italiene, prin m isiu
nea sa de cruciată contra turcilor, a reprezintat-o, îm părăteşte, cuprinde
în ea trei elem ente : necesitatea u n ită ţii etnice ca popor m odern, legătu
6-4. « N e a m u l R o m ân e sc » , a n . X III (1918), n r. 312 d i n 11 n o ie m b rie , p. 3.
65. P e n tr u î n tr e g u l r e p o rta j a l f e s tiv ită ţii d e la T e a tr u l N a ţio n a l d in Ia şi, s ă
s e v a d ă : ib id e m , p. 2— 3.
rile cu A pusul originii şi civilizaţiei noastre populare şi prezidarea fră

ţească nepărtin ito are a lib ertăţii creştine în O rient.
Războiul s-a încheiat.
Pacea ce va fi iscălită va crea o noiflă bază de d rep t. Cei care au con
trib u it aşa de sincer, ca diplom aţi şi ostaşi, la victoria dreptului nostru ne
vor părăsi. îi asigurăm că vor lăsa în urm ă, nu n u m ai neştearsa am in
tire a to t ce au făcut p e n tru noi, ci şi un popor unit, care, p rin con
ştiin ţa de m isiunea sa şi p rin puterile pe care şi le sim te, va fi şi mai
departe unul din elem entele cele m ai sigure ale ordinii m orale în um a
nitate» 66.
Tot în ziua de Sfinţii A rhangheli din anul 1918, onom astica eroului
nostru, s-au făcu t com em orări în cinstea lui şi în alte p ă rţi ale ţării. L a
B ucureşti s-a oficiat slujbă de pom enire în c tito ria sa, biserica «M ihai
Vodă», săvîrşită de preoţii D. Georgescu şi Ovidiu M usceleanu de la S fîn
tul Sinod şi de diaconul Niculae M. Popescu, d irectorul S em inarului «Ni-
fon M itropolitul» şi viitor profesor univ ersitar şi academ ician.
A fost de faţă m ult popor, p rin tre care şi u n însem nat n u m ăr d e
istorici. D upă p arastas au v a rb it despre rostul V iteazului în istoria ro
m ânilor, diaconul Niculae M. Popescu ( f 1963) şi m arele istoric D im i-
trie Onciul ( f 1923), profesor la U niversitatea din. B ucureşti şi m em bru
al Academiei Române.
La sfîrşit, s-a «plecat în convoi» la sta tu ia lui M ihai Viteazul, unde
iarăşi s-a «m anifestat» şi cei prezenţi, p rin tre căVe erau şi elevi şi stu
denţi, au cîn tat im nuri patriotice. Aici a vo rb it profesorul Vasile Haneş.
De la statuie s-a m ers la P alatu l Regal, intonîndu-se pe cale im nul
«Trăiască Regele».
O serbare, cu un astfel de prilej, s-a făcut şi la G im naziul Evanghe
lic din B ucureşti, la care au f®st de faţă «toţi m em brii C om unităţii» să
seşti din C apitală şi a vorbit profesorul de Lim ba rom ână, D ragom irescu.
Şi F acultatea de Teologie a U niversităţii bucureştene a ţin tit să co
mem oreze evenim entul deosebit de cinstire a slăvitului erou naţional
p rin tr-o şedinţă festivă desfăşurată în după-am iaza zilei S finţilor M ihail
şi G avriil din acel an, 1918. Ş edinţa a fost deschisă de decanul Facul
tăţii, profesorul D ragom ir D em etrescu ( f 1926) şi despre m om entul is
toric com em orat, — 317 ani de la m oartea lui M ihai V iteazul — , a
vorbit preotul Sim ion Popescu, dezvoltînd subiectul «Biserica rom â
nească din A rdeal în epoca lui Ş tefan cel M are şi M ihai Viteazul» F .
In anii de război, 1916— 1918, deosebit de grei p en tru noi, cînd n u
mai o parte din M oldova răm ăsese necotropită de duşm ani, relicva sfîntă,
capul lui M ihai Viteazul, p ăstrată în C atedrala m itropolitană din codrul
de păm înt rom ânesc, niciodată cotropit, al laşului, a «în treţin u t m ereu
vie flacăra încrederii şi nădejdii că în tr-o zi, idealul scum p al neam ului
nostru se va îm plini». Ziua de 1 D ecem brie st. n. din acel binecuvîntat
an, 1918, cum se ştie, l-a văzut în fă p tu it..C h iar în acest an însă, de «ătre
66. « N e a m u l R o m ân e sc » , a n . X III (1918), n r. 313 d e lu n i 12 n o ie m b rie , p. 1— 3;
N . Io rg a , Isto ria I u i M ih a i V ite a z u l, II, p. 143— 156.
67. P e n tru c o m e m o ră rile d e la B u c u re ş ti, s ă s e v a d ă : Z ia r u l « U n iv e rsu l» , X X X V I
(1918), n r. 11, s î a b ă t ă 10 n o ie m b rie , p. 1.
m ai m ulţi, sim ţindu-se că se liniştesc lucrurile, s-a ceru t ca voievo

d alu l cap al fău rito ru lu i prim ei noastre u n iri să fie reîntors la m înă
stirea D ealului şi să se reînhum eze aici în locul de veşnică odihnă, ce
special i se pregătise în pronatjsul bisericii acestui sfînt lăcaş de cu-
vioşie.
Cum e ra firesc, acestor în d rep tăţite doleanţe li s-a dat urm are. Că
tre sfîrşitul anului urm ător, 1919, în .ziua de 13 noiem brie st.n., din p ar
tea M inisterului de Război s-a p rim it la Sfîntul Sinod o adresă prin care
se făcea cunoscut că în curînd "capul lui M ihai V iteazul se va readuce
de la Iaşi la m înăstirea Dealu, şi că, odată cu aceasta, «guvernul a hotă-
r ît a comem ora actele săvîrşite de m arele erou».
«în acest scop, se preciza în adresă, capul eroului va fi p u rta t in pro
cesiune, care va p om i din Iaşi şi se va opri în localităţile istorice S u
ceava, T urda, A lba Iulia, Sibiu, Şelim berg şi m ănăstirea Dealu, unde va
fi înhum at.
«în fiecare din aceste localităţi se vor face m ari serbări, iar capul va
fi expus publicului».
în continuare, în aceeaşi adresă se ară ta că : «Domnul P rim M inis
tru şi-a exprim at dorinţa ca din C om isiunea ce v a însoţi procesiunea să
facă parte şi un delegat al Sfîntului Sinod».
Se solicita apoi com unicarea num elui şi dom iciliul persoanei delegate
d in p a rte a B ise ric iili8.
D egrabă însă, to t M inisterul de Război a a n u n ţa t că : «din în a lt
O rdin serbările p e n tru Capul lui M ihai V iteazul se am înă pînă la noi
ordine», la o dată care «se va face cunoscută la tim p » 69.
P roiectata procesiune s-a am înat pînă în lu n a lui august din anul
u rm ă to r 1920. S -a r putea că acest lucru să se fi făcut cu un scop ; re-
înhum area C apului lui M ihai V iteazul la m înăstirea D ealului chiar în ace
eaşi zi în care el, cu 325 de ani în urm ă, la 13 august 1595, se luptase cu
turcii la C ălugăreni, cînd, desigur, la noi calendarul încă nu se în drep
tase : situaţie asem ănătoare şi în 1920. R eînhum area, cum se va vedea
îndată, s-a făcut în ziua de 26 august st. n. 1920, din care scăzîndu-se
diferen ţa de 13 zile d intre cele două stiluri, vechi şi nou, — existenţă,
cum se cunoaşte, în secolul al X X -lea — , se obţine chiar data de
>13 august, cînd eroul nostru se lu p ta te cu oastea lui Sinan Paşă
pe Valea N eajlovului din preajm a C ălugărenilor de pe Vlaşca.
Noua adresă a M inisterului de Război, însoţită de «itinerariul respec
tiv şi de program ele de detaliu», s-a p rim it la S fîn tu l Sinod în ziua de
12 august 1920 şi p rin ea se ară ta că plecarea spre Iaşi va avea loc în
ziua de 18 august 1920, în tru c ît reîn h u m area la Dealu, aşa cum reiese
68. A r h iv a S fîn tu lu i S in o d , D osar nr. 147, fol. 119. A d r e s a p o a r tă n r. 1333 d in 12
n o ie m b rie 1919, şi a r e în a n e x ă itin e r a r iu l p r o c e s iu n ii, ff. 220— 226. Pe te m e i
d e in fo rm a ţii d o c u m e n ta r e s c o a s e , d e s ig u r, d in A rh iv a M itr o p o lie i M o ld o v e i, în
le g ă tu r ă cu a c e a s tă p r o ie c ta tă d a tă a p ro c e s iu n ii, p ă r in t e l e S c a r la t P o rc e s c u
( t d e c . 1991) d ă m a i m u lte a m ă n u n te în r e v is ta « B ise ric a O r to d o x ă R o m ân ă » , an.
C X V I (1978), n r. 11— 12, p. 1311.
69. A r h iv a S fîn tu lu i S in o d , D osar n r. 147, fol. 218. A d re s a a r e n r. 1350 d in 14
n o ie m b r ie 1919.
din cele două anexe, se fixase p e n tru ziua de 26 august 1920. Şi de

această dată, în itin era riu era prevăzută trecerea procesiunii şi prin
A rdeal 70, ceea ce însă pînă la urm ă nu s-a m ai făcut.
O astfel de înştiin ţare s-a trim is desigur de către M inisterul de Răz
boi şi M itropoliei de la Iaşi şi acolo, spre o cît m ai bună reu şită a pro
cesiunii, din tim p s-au lu at o seam ă de m ăsuri o rg an iz ato ric e 71.
In dim ineaţa zilei de 22 august 1920 au sosit în C apitala Moldovei,
oraşul Iaşi, splendid pavoazat, p e n tru a participa la m area serbare, de
legaţii plecaţi din B ucureşti, p rin tre care se aflau şi M itropolitul prim at
M iron Cristea ( f 1939) reprezentînd Biserica, profesorii Nicolae Iorga
( f 1940) şi Ioan Petrovici ( f 1972) deputat, colonelul Ion M anolescu de
legatul M inisterului de Război şi diferiţi rep rezen tan ţi ai au torităţilor
de stat, ai U niversităţilor şi ai u nor societăţi culturale. Ei au fost în tîm -
pin aţi la gară de generalul LUpescu, com andantul A rm atei de Est, de
prefectul judeţului, p rim a ru l Iaşilor, de com andantul R egim entului nr.
6 «Mihai Viteazul» din B ucureşti şi m ult public. P rim a tu l M iron Cris
tea a răspuns la salutul de bună prim ire.
De la gară s-a p o rn it către C atedrală, unde s-a oficiat un serviciu
divin. A u rm a t o recepţie în palatul vlădicesc, iar seara la T eatru l Na
ţional ieşean, Nicolae Iorga a dezvoltat o conferinţă cu date din viaţa
m arelui Voievod M ihai Viteazul.
A doua zi, 23 august 1920, dim ineaţa, în tim p ce în preajm a M itro
poliei erau înşirate tru p ele din garnizoană şi din alte u n ităţi m ilitare,
in C atedrală, unde Capul V oievodului fusese aşezat pe o m asă stră ju ită
de o gardă de onoare com pusă din p atru colonei, m itropoliţii M iron
şi Pim en, înconjuraţi de arhierei şi preoţi, au săv îrşit o slujbă d e ’po
m enire, după care m itropolitul Pim en, «cu cuvinte m işcătoare», a ros
tit o cuvîntare ocazională, înfăţişînd «faptele m ăreţe ale m arelui V®-
ievod, cel dintîi dom n care a a v u t fericirea de sc u rtă d u rată să în
făptuiască u n itatea naţională a rom ânilor». A am in tit apoi «pietatea
cu care C apitala Moldovei în vrem uri de restrişte, a p ă stra t relicva»
şi a a ră ta t că «azi visul m arelui Voievod este înfăptuit».
După parastas, capul V iteazului a fost ridicat din C atedrală şi, p u r
ta t de generalul Lupescu şi de alţi ofiţeri superiori, a fost tran sp o rtat
pe un afet de tun, îm podobit cu drapele şi flori. Apoi, din faţa M itro
poliei, s-a pornit în tr-o im punătoare şi sărbătorească procesiune pînă la
gară, unde, după ce s-a p rim it o grandioasă defilare de trupe, relicva
a fost «depusă solem n în tr-u n vagon al tren u lu i organizat p entru pro
cesiune şi n um it «M ihai Viteazul».
La m iezul zilei de 23 august 1920, tren u l a plecat spre Ruginoasa.
Pe parcurs, el a fost întîm p in at de populaţie în ţin u tă de sărbătoare :
în gări aşteptau săteni în fru n te cu reprezentanţii a u to rităţilo r civile şi
m ilitare, şcolari ş.a. In oraşele Podul Iloaiei şi Tîrgul Frumos, s-au făcut
«frum oase m anifestaţiuni», iar m itropoliţii M iron şi Pim en, precum şi
70. A r h iv a S f in tu lu i S in o d , D osar nr. 151, ff. 67— 73. A d r e s a p o a r tă n r. 1183 d in
11 a u g u s t 1920 şi p e e a p rim a tu l M iro n C ris te a a p u s a p o s tila «A m lu a t e u p a r te în
to t d ru m u l, M (iro n )» .
71. S ă s e v a d ă p e n tr u e le : P r. S c a r la t P o rc e s c u , op. c it. p. 1311.
B O . R. — 9
profesorii Iorga şi Petrovici au ro stit discursuri, «explicînd în sem n ăta

tea ceremoniei».
P rim u l popas s-a făcut lă Ruginoasa, unde delegaţii au vizitat casa
lui A lexa n d ru Ioan Cuza (1859— 1866), dom nitorul U nirii şi apoi m or
m întul său, — aflat atunci aici — , unde cei doi ierarhi au săvîrşit o
slujbă de pom enire.
în după-am iaza aceleiaşi zile, u rm ăto ru l popas s-a făcut la Paşcani,
unde g ara era înţesată de lume. S -au in to n at cîntece naţionale, ia r p ri
m atul M iron «a ţin u t o cuvîntare, arătîn d ro lu l lui M ihai V iteazul p en
tru unirea tu tu ro r rom ânilor ; u n ire desăvîrşită de Regele F erdinand I».
Tot de aici, de la Paşcani, N. Iorga a in v ita t pe rege «să asiste la
solem nitatea depunerii Capului acestui voievod în m ausoleul de la m î
n ăstirea D ealului, la care poftire suveranul a răspuns telegrafic că, «cu
toată dragostea va veni să asiste la o asem ena pioasă şi înălţătoare
serbare naţională», ceea ce, cum se va vedea, a şi f ă c u t 12. S eara s-a
ajuns la M irceşti unde s-a vizitat casa lui Vasile A lecsandri ( f 1890)
şi s-a s ta t de vorbă cu P au lin a V. A lecsandri, soţia poetului. Apoi s-a
m ers şi la m orm întul acestuia, unde s-a să v îrşit o m ică slujbă şi s-au
depus coroane de flori.
Noaptea, tre n u l a răm as la M irceşti.
A doua zi, 24 august 1920, procesiunea a o p rit m ai întîi la Rom an,
unde a fost în tîm p in ată de episcopul Teodosie A tanasiu (1912— 1923,
f 1927), care a oficiat o slujbă de pom enire şi a ro stit o sim ţită cu-
vîntţire, pream ărind faptele m arelui erou. A u v o rb it aici şi cei doi mi-
tropoliţi, M iron şi Pim en, îndem nînd la cu ltivarea sentim entului p a tri
o tic şi la păstrarea u n ităţii naţionale. A lte opriri au a v u t loc la Bacău,
unde pe peronul gării s-a oficiat o slujbă bisericească, la M ărăşeşti,
unde au fost vizitate m orm inte ale eroilor din războiul p e n tru întregirea
neam ului şi o p a rte din locurile p e care s-au d a t crîncene lupte p en tru
lib ertatea şi drep tatea neam ului rom ânesc, şi la Focşani, unde procesiu
nea a fost în tîm p in ată cu m ult entuziasm , şi unde, cum se ştie, «Hora
Unirii», în tru începutul ei, a av u t «un răsu n ă to r ecou».
Aici tren u l a răm as peste noapte
M iercuri, 25 august 1920, după plecarea din Focşani, convoiul a
mai oprit la R îm nicu Sărat, la Buzău, unde, în gară, serviciul religios a
fost oficiat de episcopul Dioniste Clim escu (1894— 1921) şi la Ploieşti,
unde i s-au făcut prim iri festive.
N oaptea ce a urm at, tre n u l special a petrecut-o in satul N ucet-
D îm boviţa.
A doua zi, joi 26 august 1920, ora 9, tre n u l a in tra t în gara oraşu
lui Tîrgovişte, vechea cetate de scaun a Ţării R om âneşti. D upă ce s-a făcut
prim irea oficială în gară, în tr-u n pavilion, a ra n ja t î n acest scop, în faţa
acesteia, s-a săvîrşit «un serviciu religios de către m itropolitul prim at M i
ron Cristea, P im en m itropolitul M oldovei, Nicolae Bălan m itropolitul
A rdealului (1920— 1955), protoiereul ju d eţu lu i Ilfov, Traian V inţilescu şi
de către toţi m em brii clerului din localitate».
72. Z ia r u l « U n iv e rsu l» , X X X V III (1920), n r. 209 d e s îm b ă tă 28 a u g u s t, p. I.
IA N A A N I V E R S A R I — COM EM ORĂRI 131
năta- D upă slujba de pom enire, capul lui M ihai V iteazul «aşezat pe un
/ catafalc a fost in stalat în tr-u n car special şi a po rn it spre m înăstirea
casa Dealului», u rm a t pe jos de o m are m ulţim e de popor, p rin tre care se r
m or- aflau şi reprezentaţii auto rităţilo r de sta t şi m ilitare, delegaţi ai in sti
ş it o tuţiilo r de cultură, ai societăţii «M orm intele Eroilor», ai U niversităţilor,
stu d en ţi ş.a. 73.
.
cam, La ora 11 a sosit în gara Tîrgovişte şi Regele Ferdinand I (1914—
p ri- 1927), — însoţit de generalul P aul A ngelescu — , unde a fost întîm pi
pen- n at după ritu l ofici'al şi tradiţional, de toate au to rităţile locale. D upă ce
d I». a tre c u t în revistă tru p ele aflate în gară, S u v eran u l cu suita sa au plecat,
te la în autom obile, spre m înăstirea D ealului, unde curtea şi îm prejurim ile
i m i- erau ticsite de lume.
, «cu D upă sosirea regelui, m itropolitul p rim a t M iron Cristea, asistat de
toare m itropoliţii Pim en al M oldovei şi Sucevei şi Nicolae Bălan al A rdealului
i s-a şi de m ulţi clerici, în faţa bisericii m înăstirii, a slu jit un parastas pen
1890) tru odihna sufletelor voievozilor M ihai V iteazul, P ătraşcu cel Bun şi
i s-a Radu cel Mare. S -au tra s salve de tu n şi m uzicile au in to n at un im n
s-au funebru.
T erm inîndu-se slujba religioasă. Regele Ferdinand I a rostit u r
m ătoarea cuvîntare :
man, «însufleţit de aceeaşi patriotică pietate, cu care m -am închinat la
1923, P u tn a um brei m arelui şi sfîntului Ş tefan, viu astăzi, îm preună cu
i cu- D -voastră, să aduc, ca Rege al Rom âniei în tre g ite prinosul de recunoş
mi- „ tin ţă şi preaslăvire faţă de osem intele acestei m ăreţe figuri a istoriei
►atri- rom ânilor. Cu evlavie şi plin de adm iraţie ne descoperim şi plecăm ca
i cău, petele noastre înaintea ta, Viteze M ihai, care ne-ai fost o stea lucitoare
şeşti,
girea în tim p u ri de grea încercare şi un izvor nesecat de îm bărbătare p e n tru
întru ostaşul nostru în toiul luptei, iar p e n tru în treg u l neam rom ânesc ai fost
esiu- încă mai m ult sim bolul viu şi glorios al u n ită ţii naţionale.
Hora L ăsat-ai undeva, în C apitala unei m ari îm p ărăţii din vrem i trecute,
— care s-a folosit m ult de sabia-ţi cuceritoare, d ar d rep t răsp lată
ţi-a p regătit în tain ă, peirea — , aceste cuvinte scrise cu însăşi m îna Ta :
ul a «Şi hotarul A rdealului, pohta ce am pohtit, M oldova şi Ţara Ro
ios a mânească».
ieşti, D upă trei veacuri de lupte şi îndelungate suferinţe, p rin grele
jertfe de sînge, isb utitu-s-a a ţi se aduce la îndeplinire «pohta ce ai poh
ucet- tit» : Ţ ara Rom ânească, întreagă şi n ed esp ărţită şi-a dobîndit n e a tîr-
n area în m arginile hotarelor p e n tru care ţi-a i dat viaţa. D reptatea a
raşu- învins, iar jertfa Ta n -a fost în deşert.
făcut De aceea ţi se închină azi, ca eroului lor naţional, m ilioane de
; faţa inim i rom âneşti. Te salută din cer sufletele m iilor de ostaşi, cărora,
: M i- . jertfin d u -şi ca şi Tine viaţa p e n tru m ăreaţa idee a U nirii, le-a fost
olitul
d at să fie executorii testam entului Tău. C u noi toţi se bucură şi su
cu şi
73. P e n tr u r e p o r ta j, s ă s e v a d ă : R. Ş e iş a n u , T r a n s p o r ta r e a c a p u lu i lu i M ih a i V i
te a z u l dela Ia şi la T îr g o v iş te , în « U n iv e rsu l» X X X V III (1920), n r. 206 d in 25 a u g u s t,
p- i-
n r. 207 d in 26 a u g u s t, nr. 208 d in 27 a u g u s t şi n r. 209 d e s i m b ă t ă 23 a u g u s t 1920.
fletele întîilor voievozi B asarabi, ale căror răm ăşiţe au fost desco
perite de curînd în străvechea Biserică Dom nească din C urtea de Argeş,
parcă le-a ajuns p rea strim t locaşul lor în zilele noastre, cînd a tît s-au
întins hotarele ţării, ai cărei întem eietori au fost şi ei.
Dea D om nul ca m ărim ea jertfei lui M ihai V iteazul şi am intirea p u
ru re a vie a suferinţelor seculare ale unui neam întreg, precum şi a m ă
reţei răsp lă tiri prin izbînda n oastră să ne fie îndem n statornic spre
în ălţarea sufletelor către acea U nire, a tu tu ro r, de la mic pînă la m are,
în m unca p e n tru binele obştesc, p rin care să p u tem consolida ceea ce
ne-a a ju ta t D um nezeu să cîştigâm , căci grea este răsp u n d erea ce avem
faţă de trecu tu l şi viitorul neam ului rom ânesc.
Iubiţi şcolari.
Acea patriotică inim ă rom ânească p rin s tă ru in ţa căreia s-a în fiinţat
şcoala voastră lîngă locul de odihnă al lui M ihai V iteazul, s-a gîndit cu
d rep t cuvînt că tinerele voastre suflete se vor încălzi de faim a şi a u re
ola acestui m are D om nitor şi că învăţăm intele vieţii sale, a tît de bo
gată în fapte de vitejie, se vor sădi m ai adînc în inim ile viitorilor con
ducători ai iubitei noastre arm ate. Voi sinteţi bucu ria p u ru rea înnoită
a m ăreţei um bre care vă ocroteşte. Vouă vă este dată credincioasa pază
a acestei sfinte răm ăşiţe. F iţi vrednici de această m are cinste !» 74.
A vorbit apoi m itropolitul prim at M iron Cristea, spunînd :
«In capul lu i M ihai, înaintea căruia cu evlavie stăm , ca în faţa unor
sfinte m oaşte, s-a plăsm uit p en tru prim a dată ideea m ăreaţă a unităţii
naţionale a neam ului rom ânesc. V itejia şi energia lui, fiind a ju ta t de-o
m înă de boieri cu inim ă largă şi de însufleţiţi ostaşi, au şi în tru p a t acest
gînd îndrăzneţ. Dar, durere, b iru in ţa lui n-a p u tu t fi de lungă d u rată :
a fost num ai un vis plăcut şi trecător. Lipsea pe atunci forţa, care să
cim enteze izbînda, lipsea conştiinţa naţională. Şi totuşi fap ta lui M ihai
a fost de m are preţ, deoarece ne-a întem eiat p rin ea o scumpi? tra d i
ţie, ca astfel generaţiile viitoare să aibă — pe lîngă celelalte elem ente,
care constituie individualitatea etnică a rom ânilor de pretu tin d en i — în
b iru in ţa lui M ihai un izvor de puternică* în rîu rire şi h ran ă p e n tru aspi-
raţiu n ile neam ului.
în curs de trei veacuri a sosit plinirea vrem ii : tărîm ul s-a cultivat,
ideea s-a copt şi d rep tu l Dum nezeu a întocm it îm p re ju rări m ondiale p r i
elnice ca M aiestatea V oastră, însoţit de însufleţirea întregului neam , s-o
p uteţi culege. Şi cu em oţie constat că toţi cei aici de faţă trăim o clipă
din cele m ai sfinte din v iaţa neam ului, cînd, — lîngă capul m ort şi
totuşi d ătăto r de viaţă al V iteazului M ihai — , vedem în floarea vieţii
pe cel mai glorios al doilea M ihai, care a în fă p tu it p e n tru vecie visul
lui, pe iubitul nostru rege F erdinand I, acela, care, cu întreg poporul
său, s-a in sp irat din trad iţiile lui M ihai şi din aspiraţiile izvorîte din ele.
Iu b it popor rom ân ! C ultivă cu îng rijire toate trad iţiile scumpe ale
trecu tu lu i tău, căci ele sîn t o h ran ă a tu tu ro r com orilor sufletului tău.
74. « U n iv e rsu l» , X X X V III (1920), n r. 209, p. 1 ; F e r d in a n d I R e g e le R o m â n ie i,
C u v în tă r i, 1889— 1922, B u c u re ş ti, 1922, p . 88— 89 ; N a e A . V a s ile s c u , C u v în tă r i re g a le
1889— 1926, B ră ila , 1931 p. 137— 139. V . şi « N e a m u l R o m â n e sc » , a n X V (1020), n r. 187
d e s im b ă tă 28 a u g u s t, p. 1.
Sire, *
M ihai a fost suflet m are, expansiv. El s-a născut, ca m ulţi alţii, cu
cîteva veacuri mai înainte de vrem ea lui. El a sim ţit aceasta. Şi, prevă-
zînd că biruinţele lui n u vor fi de lungă du rată, a d at p retu tin d en ea
o deosebită atenţie Bisericii noastre străm oşeşti, fiind convins că Bise
rica va susţine m ereu vie ideea u nităţii sufleteşti a răsleţitu lu i neam
rom ânesc şi în aceasta vedea el garan ţia v iito ru lu i nostru.
Astfel, la A lba Iulia a reîn fiin ţa t — iar du p ă istoricul N. Iorga
a chiar în fiin ţa t —, m itropolia ortodoxă a rom ânilor, care m ai îna
inte erau organizaţi mai m ult «în sate şi biserici». A vînd lîngă sine
clerici cucernici, a şi aşezat acolo m itro p o lit; iar la Vad, to t în A rdeal,
unde celălalt m are şi sfîn t voievod Ş tefan cel M are, înfiinţase ep i
scopie, a trim is episcop pe Ioan Cernea. Pînă şi la M uncaci a aşezat
episcop pe Serghie de la Tism ana. Cu un cuvînt, a pus tem elia unei
organizări puternice a Bisericii, cu adîncă prevedere şi pricepere. Încă
în convenţia încheiată în 1595 cu Sigism und B âth o ry principele
A rdealului, introdusese un pu n ct în înţelesul că «toate bisericile
din A rdeal să se supuie m itropolitului de la Tîrgovişte», care de
atunci deveni «al Ungrovlahiei», şi să trăiască după datinile şi obi
ceiurile Bisericii de dincoace de Carpaţi». A stfel puse baza u n i
tăţii de credinţă şi sufleteşti a rom ânilor. Lucru m are !
Iar, după ce cucerise şi M oldova, a convocat în iunie 1600, la Iaşi,
un m are Sinod încît num ai îm păraţii bizantini m ai avuseseră în vrem uri
bune atîţia vlădici în ju ru l lor. E rau de faţă — pe lîngă episcopii
M unteniei — , N ectarie, p a triarh u l O hridei, D ionisie R alli, m itropoli
tul B ulgariei, G herm an din Cesareea lui Filip, Teofan m itropolitul din
Vodena, P etronie de la M uncaci etc. Aici s-au ales episcopi p e n tru
Moldova în locul celor fugiţi cu Ierem ia M ovilă ; s-a h o tărît, ca egu
m enii m înăstirilor să fie păm înteni, adică s-a c e ru t naţionalizarea ie
rarhiei sfintelor m înăstiri, deşi sp iritu l naţional pe acel tim p n u era
p ro n u n ţat ca acum.
Succesele politice şi naţionale ale lui M ihai n u s-au su sţin u t ci
s-au p răb u şit repede. D ar Biserica străm oşească şi organizaţia ei au
răm as, ca să creeze u n ita te a noastră de credinţă, u n ita te a sufletească
şi culturală, care au p reg ătit teren u l p e n tru u n ita te a naţională, ce avea
să fie.
Deci, M aiestate, şi iubit popor rom ân, faceţi to t ce pu teţi p en tru
în ălţarea şi în tă rirea Bisericii strămoşeşti^ aju to rîn d , sp rijinind şi spo
rin d instituţiunile, m ijloacele şi p u terea ei, căci n u m ai ea este che
m ată să contribuie, în m ăsură mai m are, decît orice a lt aşezăm înt, la
închegarea pe vecie a scum pei noastre Rom ânii Mari.
Sire !
Precum prin viaţa M întuitorului H ristos din T estam entul Nou, s-au
îm plinit m ulte proorociri ale V echiului Testam ent, aşa M aiestatea Ta,
prin m ăreaţa înfăp tu ire a u n ităţii noastre naţionale ai îm plinit prooro-
c ia .lu i Ezechiel (XXXVI, 24—28), care zice : «Şi vă voi lua pe voi din
tre neam uri şi vă voi aduna pe voi din toate ţările şi vă voi aşeza pe vei
în păm întul vostru şi voi stropi peste voi apă curată şi vă veţi curăţi
de toate necurăţiile voastre şi de toţi idolii voştri... Şi vă voi da vouă
lum ină nouă şi duh nou voi da în tru voi şi voi lua inim a cea de piatră
din tru p u l vostru şi voi face, ca să um blaţi... în păm întul, pe care l-am
d at p ărin ţilo r v®ştri».
A stfel, precum după cuvîntul S cripturii : «cerul şi p ăm întul vor
trece dar din legea lui H ristos nici o iotă nu se va pierde» — aşa şi
Ţ ara Rom ânească, lărgită şi întregită de M aiestatea Ta, va răm îne în
veci, ca o proorocire realizată.
Sire !
Cînd stau în faţa acestor îndoit sfinte m oaşte, înainte de a le aşeza
la locul de vecinică şi acum liniştită odihnă, sim ţesc cum duhul m a
relui M ihai mă inspiră şi dau neam ului, ca m itropolit al ţării, încă o
scum pă învăţătură.
Iu b it popor !
M ihai, plecînd din aceste părţi, a cucerit în m ai p u ţin de o lună
A rdealul, in trîn d triu m făto r în A lba Iulia. Apoi s-a în d re p ta t spre M ol
dova, unde D om nul e ra unealtă a străin ilo r şi a cucerit-o, ajungînd în
opt zile pînă la Hotin. A stfel în v a ra anului 1600 devenise stăp în al
tu tu ro r rom ânilor. E ra un uriaş, u n geniu m ilita r pe care un scriitor
bizantin îl cîntă şi aseam ănă cu A chile şi A lex an d ru Macedon.
Şi totuşi m ăreţia .lui n -a p u tu t în tuneca patim ile noastre străm o
şeşti. în ju ru l M ovileştilor, a duşm anilor lui statornici la Iaşi, în ju ru l
lui Ierem ia şi în M untenia, în ju ru l lui Sim eon, şi-au ridicat din nou
capul ura, intrigile, oarba neunire, interesele fam iliale, particulare,
josnice etc. şi cu sp rijin u l străin ilo r din afară, D om nul tu tu ro r rom â
nilor, uriaşul M ihai a răm as un Domn pribeag, fără nici u n petic de
păm înt, încît însoţit de abia 70—80 ostaşi a plecat la V iena şi la Praga
ca să arate îm păratului Rudolf că «năzuinţele sale p e n tru cauza creş
tinism ului au fost m ai curate decît lum ina soarelui pe la amiază».
Ucis m işeleşte, m oare ca un îndoit m ucenic : al creştinism ului şi
al rom ânism ului în vîrstă de abia 43 ani.
U nde a r fi ţara, unde ar fi neam ul azi, dacă alcătuirea lui M ihai
şi m ulte alte succese m ăreţe a r fi s ta t în picioare şi n -a r fi fost p ră
buşite şi de-a pizm ei ră u ta te şi de oarba n eu n ire şi de m arile patim i ale
m icilor pigmei, pe care nici viito ru l neam ului n u -i încălzeşte !
în num ele lui M ihai strig neam ului în treg : R om âni ! S uprim aţi-vă
şi înăbuşiţi interesele particulare, personale, fam iliale şi egoiste şi le su
puneţi binelui obştesc, intereselor naţionale ale ţării, îm plinind cu toţii
şi p retu tin d en ea pe p ăm întul Rom âniei testam en tu l lui M ihai, cuprins
în rugăm intea adresată înainte de m oartea sa căpitanilor săi :
«S p u n eţi Doam nei m ele să n u se mîhnească
Ş i-n iubirea ţă rii fiii m ei să-i crească !».
în veci pom enirea V iteazului M ihai şi a faptelor lui şi slavă glo

riosului său urm aş F erdinand I» 7S.
în num ele A cadem iei Rom âne şi a Ligii Culturale, profesorul
Nicolae Iorga a glăsuit cele de m ai jos :
M aiestate, Rege al conştiinţelor şi inim ilor noastre, căruia n u-i
p u tem exprim a sentim entele ce sim ţim , cînd îl v e d e m înaintea răm ă
şiţelor înaintaşului şi înaintem ergătorului,
Înalt Prea S fin ţiţi Părinţi,
C instită obşte creştină,
Academ ia Rom ână a a ră ta t totdeauna faţă de am in tirea lui M ihai
Viteazul o atenţie pe a tît de em oţionată, pe cît de respectuoasă.
De la începutul activităţii sale ea a dat poporului nostru acea ad
m irabilă carte de inspiraţie naţională, închinată m em oriei lui care e
poem ul în proză al lui Nicolae Bălcescu, m ort el însuşi cu gîndul la acea
u n itate a neam ului aşa de fericit îndeplinită şi asig u rată astăzi. P rin
docum entele străin e din Colecţia care poartă num ele istoricului buco
vinean E udoxiu de H urm uzaki, el însuşi cercetător ştiin ţific al carierei
m ilitare a lui M ihai, şi care a început prin d area la lum ină a preţio
sului m aterial ad u n at de acesta însuşi în arhivele din Viena, societatea
aceasta a dat p e n tru studierea şi înţelegerea vieţii V iteazului o altă bază
decît aceea, p rea adeseori nesigură, a Cronicilor, în m are p a rte alcă
tu ite de duşm ani. Din acest m aterial incom parabil ca nou tate şi ca
bogăţie a răsă rit figura adevăratului M ihai, aşa cum s-a în făţişat con
tem poranilor de toate naţiile, germ ani, italieni, răsăriten i şi alţii. în
m om entul cînd, la ceasul îndeplinirii celor aşa de m u lt dorite în. a tîta
su ferin ţă şi su p t um iliri aşa de crude, hotarele trase de vechea sabie
victorioasă a eroului s-au resta b ilit aproape întregi p rin voinţa conşti
entă şi de aceea asigurătoare a unui întreg popor condus de M aies
tatea V oastră, e bine să se arate cum rezultă p e n tru noi această tragică
şi im punătoare icoană.
V enind din vechiul neam , în tă rit în lupte, în d îrjit în gîlcevi de fa
m ilie şi de partid, al coborîtorilor lui Basarab-V odă, aşa de m inunat
ieşit la faţa păm întului tocm ai astăzi, el, al cărui ta tă «bun» Pătraşcu,
nu putea să în lătu re din seva dinastiei războinice p o rn irile furtunoase
către h o tărîrile prin arm e, a crescut în m ijlocul acelei boierim i tinere,
cuprinzînd pe tu strei Buzeştii, pe B ăleanul U drea, pe G rădişteanul B a
dea, pe Florescu şi pe a tîţia alţii care erau num ai ceia ce treb u ie să fie
orice boierim e, orice clasă dom inantă : o form ă su p erio ară a vitalităţii
naţionale.
75. « U n iv e rsu l» , X X X V III (1920), n r. 209 d e s îm b ă tă 28 a u g u s t, p. 1 ; Dr.

M iro n C ris te a , m itr o p o lit p r im a t a l R o m â n ie i, C u v in tă r i ţin u te de..., B u c u re ş ti 1923,
p. 167— 171 ; Io n R u su A b r u d e a n u , P a tr ia r h u l R o m â n ie i Dr. M ir o n C riste a , î n a lt R e
g e n t, p. 448— 451. C u v în ta r e a p rim a tu lu i M iro n a « im p re sio n a t» în c h ip d e o s e b it p e
p ro fe s o ru l N ic o la e I o r g a şi a c e s ta la 4 s e p te m b r ie 1920, î n tr - u n f o ile to a B l t t c
« M itro p o litu l M iro n » i-a lă u d a t m u lt is c u s in ţa d e a im p ro v iz a şi i-a apwedK
g io s o r a to r ic e s c u - i d a r (« N e a m u l ro m â n e s c » , a n X V (1920) n r . 188 -
s e p te m b rie , p. 1).
Aşa fiind, el s-a prins de bună voie, cu asen tim en tu l entuziast al

ţe rii întregi, pînă la săteanul care, oricît de n ed rep tăţit, şi de el însuşi,
l-a u rm a t p rin văile ardelene, în serviciul ideii creştine, rep rezin tată de
îm p ăratu l apusean, de papa din Roma, de cu ltu ra latin ă pornind, răzbu
n ăto are să reieie R ăsăritul cucerit şi p rofanat de păgîni. In serviciul
crucii, care însem na cultură, m ilă de oameni, lib e rta te — idei care în
călzesc şi vrem ea noastră — , el a pus o energie m oştenită, un av în t care
era al rom ânim ii tim pului său şi un cavalerism , dispreţuitor de fugă,
sfidător de m oarte, gata de jertfă, care-i tră să tu ra principală a fiinţei
sale. A fost A lexandru M achedon al m arii legende eroice pe care, în
v rem u ri de proză practică, de in trigă diplom atică, a ştiut-o da neam ul
nostru.
Instinctiv el 'ducea cu sine soarta neam ului nostru. V eacuri de du
rere ale acestuia îl chem au, speranţe care m ijiau în inim i dădeau aripi
calului său de război. P este tot ce-i im punea rea lita te a lucru rilo r ; în
datoririle luate de el însuşi, piedicile puse de rivali, im punerea venită
de la stăpîni, el rep rezin tă această voinţă n aţională în plină desfăşurare,
victorioasă. V iaţa cea nouă începea să crească şi m ai dîrză pe păm întul
supus aceleiaşi p uteri cînd m oartea lui a zăbovit pe trei veacuri izbîn-
direa : a tîta tim p cît treb u ia ca să se puie, în zilele. M aiestăţii Voastre,
stîlpii de p iatră ai organisării p e n tru susţinerea operei m ăreţe.
Dacă A cadem ia prin opera ei, cuprinsă în m iile de pagini ieşite
din anii de tru d ă, a făcut posibilă această viziune, Liga C ulturală, prin
înceata ei propagandă neobosită, a cău tat să facă din această ştiinţă
sigură un patrim oniu scum p p e n tru toţi rom ânii, urm ind în tru aceasta
şi cele m ai frum oase tradiţii ale litera tu rii rom âneşti. Ce folos a p u tu t
aduce această propagandă s-a p u tu t vedea din c u ren tu l sincer de e n tu
ziasm general care a în cu n ju rat tot Ceia ce, în u ltim u l tim p de încercări
şi triu m fu ri, a scos la iveală, a readus în c u ren tu l vieţii de astăzi p er
sonalitatea m îngîietoare şi în drum ătoare a eroului şi m artirului.
Dacă A cadem ia şi Liga C ulturală com plectîndu-se în dom enii deo
sebite, — şi cea dintîi a ju ta tă şi p atro n ată de M aiestatea V oastră, acade
m ician în tre academ icieni — , pot spune azi că n -au lu cra t în zadar, în
faţa m orm întului glorios de astăzi p e n tru frîn tu ra de tru p fu ra tă odi
nioară, iubitor, d ar um il, u rii duşm anului, ele îşi ieau obligaţia, de a lt-
m interea firească de a lucra şi mai departe p e n tru a face din am intirea
lui una din comorile veşnice din care se îm prospătează, generaţie după
generaţie, energiile unui neam» 76.
Din p artea Camerei D eputaţilor a vo rb it profesorul Ion Petrovici
( f 1972), spunînd p rin tre altele :
«Un suflet u rsit de o îndelungă frăm în tare a fost acela al lui Mi
hai, care, acum tre i sute de ani, a conceput un vis prea uriaş ca să-l
poată înfăptui repede — un vis cutezător chiar p e n tru noi pînă ieri,
deoarece acum cînd el s-a realizat, sîntem încă surp rin şi şi aproape ne
dum eriţi de m ăreţia lui, de m odul cum s-a p u tu t el înfiripa.
76. N . Io rg a , D isc u rs r o s tit la m în ă s tir e a D e a lu lu i In n u m e le A c a d e m ie i R o m â n e
ş i a l L ig ii C u ltu r a le cu p r ile ju l a d u c e r ii c a p u lu i iu i M ih a i V ite a z u l, în A c e la ş i,
S o a rta r ă m ă ş iţe lo r lu i M ih a i V ite a z u l, p. 25— 30.
ANIV ERSĂ RI — COMEMORĂRI UT
M ihai a fost ucis la T urda, capul lui a fost d e sp ărţit de trup. Ideea
lui m ăreaţă însă a răm as m oştenire urm aşilor şi azi o vedem înfăptuită.
Cel dintîi rege al Rom âniei a scutit Rom ânia de su zeran itatea de la
sud, ia r cel de al doilea rege a av u t m enirea, însuşindu-şi năzuinţele
neam ului, să aducă voievodului ucis la T urda, o deplină îm păcare şi
odihnă» 7-7.
G eneralul Herbay, ardelean de neam , ca rep re z en ta n t al Senatului,
cuvîntînd, a spus şi că :
«...M arele M ihai a căzut je rtfă invidiei şi urii generalului Basta,.
dar ideea m ăreaţă de a ne uni toţi rom ânii în tr-u n stat, nu a dispă
ru t odată cu eroul şi m artiru l de la T urda, ci tot m ai puternică s-a
dezvoltat în poporul rom ânesc.
S întem datori să aducem prinosul nostru de recunoştinţă m arelui
erou M ihai, Regelui F erdinand, Reginei M aria, A rm atei şi tu tu ro r pa
trioţilor, care au contribuit la în făp tu irea Rom âniei M ari...» 78.
In num ele Colegiului profesoral al U niversităţii din C luj s-a rostit
euvînt de către profesorul Ioan Lupaş ( ţ 1967), spunînd p rin tre altele,
şi urm ătoarele :
«Ca o sfîntă răm ăşiţă din zbucium atul tre c u t al neam ului nostru,
capul eroului de la C ălugâreni şi de la Şelim băr a parcurs în aceste bi-
necuvîntate zile un adevărat drum de triu m f de la M itropolia Moldo
vei — locul refugiului lui trecător — , pînă la m înăstirea D ealului, locul
de vecinică odihnă a lui şi a fam iliei sale. P re tu tin d e n i a fost întîm p i-
n a t în drum ul a te sta de gîndul cucernic şi entuziast, de evlavia şi
recunoştinţa unui întreg popor.
Profesorii U niversităţii din Cluj, în această clipă unică în viaţa
neam ului nostru, se găsesc sufleteşte toţi aici, în pragul sfintei m înăstiri
îm p reună cu m iile de studenţi ai acestei U niversităţi şi cu sutele de
ascultători ai cursurilor de vară, care tocm ai în zilele acestea m uncesc
din «straja dim ineţii p înă-n noapte», spre a-şi reface şi îm bogăţi cu
noştinţele cu ceea ce şcoala străin ă nu a voit şi nu a p u tu t să le dea.
în num ele U niversităţii clujene şi în num ele In stitu tu lu i de Istorie
N aţională, pe care M aiestatea V oastră aţi binevoit a-1 înfiinţa cu nobila
in ten ţiu n e patriotică de a înlesni opera noastră de in stru cţie şi educa
ţie a tinerelor generaţiuni studenţeşti, aduc prinos de sm erită şi cu
cernică închinăciune m em oriei lui M ihai Voievod, făcînd în acelaşi
tim p făgăduinţa solem nă, că n u vom lipsi a pune to ată stă ru in ţa spre
a coborî în m intea şi sufletul elevilor săm înţa roditoare a gîndurilor,
care au fră m în tat odinioară capul lui M ihai Viteazul...».
în tre aceste gînduri, vorbitorul a aşezat m ai în tîi ideea de ţa ră şi
de patrie, apoi ideea de neam . ideea naţională şi m ai ales ideea creş
tină, exem plificînd aceste preocupări m ajore ale eroului cu tem einice
d ate din viaţa şi activitatea lui.
77. « U n iv e rsu l» X X X V III (1920), n r. 209 d e s îm b ă tă 28 a u g u s t, p . 1. In c a r t e a sa
d e «A m in tir i. D e-a lu n g u l u n e i v ie ţi» , B u c u re ş ti, 1966, p ro f. Io n P e tro v ic i a r e şi u n
c a p ito l p riv in d a c e a s tă p ro c e s iu n e , in ti t u la t «R e a d u c e r e a c a p u lu i Iu i M ih a i V I te a z u L
d e Ia Ia ş i Ia m în ă s tir e a D e a lu lu i (1920), p. 280— 286, c u a m ă n u te p r e ţio a s e .
78. « U n iv e rsu l» X X X V III (1920), n r. 209 d e s îm b ă tă 28 a u g u s t, p. -1.
C ătre sfîrşit a m ai a d ă u g a t:
«Ce înfăţişare ar fi p'utut lua istoria neam ului nostru, dacă M ihai
n -a r fi căzut pradă asasinilor sim briaşi ai lui Basta, duşm anilor săi şi ai
poporului nostru !
Ideea de patrie, ideea de neam şi ideea creştină ar fi p u tu t să aibă
încă tim p de două-trei decenii un aprig lu p tăto r şi un stegar neintrecut
în persoana lui M ihai Viteazul, care, după necontenitele războaie şi zbu-
cium ări, — dacă s-a r fi p u tu t învrednici de cîţiva ani de cîrm uire paci-
nică — , nu ar fi lipsit să aşeze de pe atunci, tem einic şi durabil, piatra
cea din capul unghiului p e n tru m ăreaţa clădire a unităţii noastre natio-
nal-politice...
Oam enii l-au p ierd u t pe M ihai, dar iată — după neclintita lui cre
d in ţă creştinească — , l-a răsp lătit D um nezeu !
La 317 ani după uciderea lui pe Cîm pia T urzii a sosit această m ult
aşteptată şi adînc dorită răsp lătire dum nezeiască. Ea se revarsă acum, ca
o rouă a dreptăţii cereşti, asupra neam ului rom ânesc, după cum ideile,
p e n tru a căror în făptuire a lu p ta t şi s-a je rtfit M ihai, au pîitruns în
cursul acestor trei veacuri sim ţirea, cugetarea şi voinţa tu tu ro r rom âni
lor,, în stare să înţeleagă m enirea istorică a poporului nostru pe aceste
p laiuri străm oşeşti.
Dacă M ihai a fost n eîn trecu t p rin eroism ul său pe toate cim purile
de bătălie, dacă un scriitor grec — Gh. Palam ede — , îl pream ăreşte ase-
m ănîndu-1 cu eroii antichităţii, — cu Hector, cu Achile, cu A lexandru
cel M are — , to t a tît de puternic înd ru m ăto r al neam ului nostru a r ă
m as el şi p rin m oartea sa tragică, prin sfîrşitul năpraznic, pe care i l-a
p reg ătit tovarăşul său de arm e, hainul G heorghe Basta.
Nici capul lui, adus de credinciosul boier R adu Buzescu (?) şi' aşe
zat spre veşnică odihnă aici în m înăstirea D ealului, alătu ri de părintele
său P ătraşcu cel Bun, — nici tru p u l lui m utilat şi pîngărit nu putea să-şi
găsească odihna în tain a păm întului. Ci, de am îndouă latu rile C arpaţilor.
şi capul şi tru p u l răscoleau necontenit ţă rîn ă păm în tu lu i străm oşesc şi
su fletu l neam ului nostru, ridicîndu-se ca nişte stîlpi de foc, spre a lu
m ina cărarea vieţii noastre naţionale prin întunecim ea veacurilor de u r
gie ; de la 1601 pînă la 1 D ecem brie 1918 — ziua răsplătirii lui Mihai
şi a izbăvirii noastre.
în S fînta S criptură citim cuvîntul acesta profetic : «învia-vor morţii
şi se vor scula cei din m orm inte şi se vor veseli cei de pe păm înt, căci
roua dreptăţii vindecare este şi păm întul necredincioşilor va cădea»
(Isaia 26, 19).
Proorocia aceasta este acum îm plinită p e n tru M ihai şi p en tru toţi
rom ânii strînşi laolaltă sub gloriosul sceptru al vrednicului său urm aş :
F erdinand «dezrobitorul». în adevăr, am văzut căzînd, sub ochii noştri,
îm părăţiile necredincioşilor, care au ţin u t poporul nostru încătuşat în
lan ţu rile robiei seculare. Dacă n-am fi tră it înşine aceste clipe, am fi is
pitiţi a le considera de dom eniul legendei.
Am sim ţit roua dreptăţii cereşti piourînd în sufletele noastre şi adu-
cîndu-ne vindecare p e n tru toate d urerile şi zdrobirile sufleteşti, cîte a
p ă tim it neam ul nostru în veacurile grele de robie.
A N I V E R S Ă R I — COM EM ORĂRI 139
Ne-am veselit toţi cei din cuprinsul păm întului şi graiului rom ânesc,
prăznuind deodată cu reîn treg irea neam ului nostru şi răsplătirea, pe care
o cerea suspinul sîngelui ; triu m fu l desăvîrşit al m arelui erou M ihai,
p rin a cărui sabie vitează voinţa lui D um nezeu a îm plinit p entru o clipă
ceea ce vedem astăzi desăvîrşindu-se penitru veşnicie.
Vom priveghea de acum, ca scum pa noastră p a trie rom ână să nu
ajungă niciodată un păm înt al necredincioşilor, ci să răm înă p u ru rea fe
rită de orice cădere sau alunecare.
*
B iruit-a gîndul Tău, slăvite voievod M ihai ! Căci tot ce a lucrat de
319 ani încoace p e n tru el sau îm potriva lui, i-a folosit. S -a în tru p a t a-
cum şi trăieşte în toate fibrele sufletului nostru rom ânesc, sădind ne
contenit şi fructificînd ideea patriotică, ideea naţională şi ideea creştină.
Ia r tru p u l Tău, p îngărit şi p ierd u t în ţărîn a de la T urda, s-a sculat din
m orm înt — ca odinioară al lui Lazăr, cel m ort de p a tru zile— , şi după
trei veacuri a încununat, în form a organism ului naţional reîn treg it, cu
vecinica cunună a b iruinţei gîndul, în care Tu ai crezut ca un creştin,
p e n tru în făp tu irea căruia ai lu p ta t ca un erou şi T e-ai sacrificat ca un
m ucenic : gîndul un ităţii noastre naţionale-politice !
L auda num elui T ău o perpetuează de acum în ain te glorioasa n o a s
tră dinastie rom ână, o înalţă istoria, o cîntă poezia, o vesteşte şcoala, o
pream ăreşte Biserica, o întruchipează arm ata, o va înţelege întreg po
porul şi se va cu trem u ra de sfîntul ei fior toată su flarea rom ânească.
De acum şi schingiuitul T ău tru p şi m ult zbucium atul T ău suflet
poate afla, în îm părăţia veşniciei, odihnă şi «uşurare m u ltă » 79.
Din p artea U niversităţii din C ernăuţi. a vorbit profesorul Vasile
Tarnavschi de la F acultatea de Teologie, atunci rector al acestei înalte
in stitu ţii de învăţăm înt, care, după ce a înfăţişat cîte ceva din tim pul
dom niei lui M ihai V iteazul, a precizat că din aceasta «a ţîşn it strălu ci
toarea idee a unirii neam ului rom ânesc, în făp tu ită acum sub dom nia glo
rioasă a Regelui Ferdinand».
încheind, a asigurat pe cei de faţă că U niversitatea din C ernăuţi, în
fiin ţată în scopul întinderii culturii germ ane în estul fostei m onarhii
habsburgice, va fi de acum o U niversitate ro m â n e asc ă . şi un focar p u
tern ic p en tru răspîndirea cu lturii rom âneşti so.
P rofesorul u n iv ersitar M arin Ştefănescu a v o rb it în num ele Socie
tăţii Caselor Naţionale, spunînd, p rin tre altele, că «Regele F erdinand a
înţeles destinele neam ului nostru şi le-a în făp tu it după cum M ihai Vi
teazul le-a înţeles cel dintîi, a încercat să le înfăptuiască, d ar nu a re u
şit pe deplin din cauza duşm anilor săi puternici şi vicleni» 81.
A u mai cu v întat profesorul Vasile Iîaneş, în num ele Liceului M ili
tar de la M înăstirea Dealului şi tîn ă ru l Cezar Partenie, în num ele stu-
d e n ţim ii82.
79. I. L u p a ş, C a p u l Iu i M ih a i V ite a z u l, C u v în t r o s tit Ia m in ă s tir e a D e a lu l
13/26 A u g u s t 1920, î n A c e la ş i, S tu d ii, c o n fe r in ţe ş i c o m u n ic ă r i is to r ic e , t Bo c a r e y i
1927, p. 131—'137.
80. « U n iv e rsu l» , X X X V III (1920), n r . 209 d in 28 A u g u s t î_
81. Ib id e m .
82. Ib id e m .
T erm inîndu-se cuvîntările, cil sicriul, în care se afla capul V iteazu

lui, — p u rta t de către şase ofiţeri superiori — , s-a făcut procesiune în
ju ru l bisericii-m înăstirii. In procesiune s-a aflat Regele ţării şi p arte din
asistenţă, a tît cît a p u tu t încăpea. D upă aceasta, m ai înainte ca scum pa
relicvă să fie depusă în «sarcofagul de m ai în ain te pregătit», Regele
F erdinand I, ca un «omagiu pios p e n tru toate faptele glorioase de
arm e, săvîrşite de acest m are şi nem uritor erou naţional, şi-a desprins
de pe piept O rdinul M ilitar de Război «Mihai V îteazul» cl. I-a şi l-a
depus... alătu ri de răm ăşiţele voievodului» 83.
Apoi relicva a fost aşezată în sarcofag şi, în după-am iaza ace
lei ziel de 26 august, st. n., 1920, după plecarea Regelui, la Liceul Mi
lita r «Nicolae Filipescu» de la raînăstirea D ealului, s-a «oferit» un praz
nic tradiţional în tru pom enirea lui M ihai Vodă cel Viteaz.
Aşa a lu at sfîrşit această lungă «odisee» şi în acest fel a. fost aşezat
p e n tru totdeauna, la locul de veşnică odihnă de la m înăstirea Dealu, ca
pul prim ului Voievod al tu tu ro r rom ânilor, ucis pe Cîmpia T urdei cu
319 ani în urm ă, cîţi se îm plineau atunci în 1920 84.
încă am intim că în acest curgător an, 1991, în ziua de 9 august, !a
m înăstirea D ealului, lîngă locul său de veşnică odihnă, acum la îm pli
nirea a 390 de ani de la tragica-i m oarte, de către o seam ă de cinstitori
ai trecutului nostru, a fost com em orat eroul naţional M ihai Viteazul. S-a
slu jit parastas de către arhim andritul Sofian de la m înăstirea A ntim din
B ucureşti — cel ce a îm podobit cu zugrăvie p ereţii bisericii m înăstirii
de aici — asistat de alţi clerici, s-au depus coroane de flori pe frum osul
m orm înt al V iteazului şi s-au rostit patriotice şi sim ţite cuvinte prile
ju ite de un asem enea soroc aniversar. Cu această ocazie, de către unii
vorbitori s-a .cerut chiar «sanctificarea» lui, adică tre re re a p rin tre sfinţii
m artiri ai neam ului ro m â n e sc 85 ; deocam dată, aceasta răm îne num ai o
problem ă de viitor, desigur.
în 'p lu s , rîn d u rile de faţă, care, precum se vede, se referă m ai ales
la «soarta răm ăşiţelor» sale, şi d in tre acestea, mai cu seam ă, la «cinsti
tu l şi răposatul lui cap», cum aşa de potriv it se exprim au, cu aproape
p a tru secole în urm ă, credinciosul său dregător R adu Buzescu şi «ju-
paniţa ego Preda», i se închină cu evlavie tot lui «creştinul M ihail M a
rele Voievod, ce au fost Domn Ţ ărei R um âneşti şi A rdealului şi M oldo
vei» 86, altfel zis fău rito ru l prim ei u n iri a tu tu ro r rom ânilor, acum cînd,
repetăm , s-au scurs 390 de ani de la m artirica-i m oarte.
P r e o tu l N IC U L A E ŞE R B Ă N E SC U
83. N a e A . V a s ile s c u , C u v â n tă r i re g a le 1889— 1926, p. 139.

84. P e n tr u r e p o r ta j, s ă s e v a d ă : su p ra , n o ta 73. D u p ă a ş e z a r e a în m o rm în tn l d e
la m în ă s tir e a D e a lu a c a p u lu i lu i M ih a i V ite a z u l, « ra c la » s a fă c u tă d in în d e m n u l lu i
G r. T o c ile s c u , în a n u l 1904 a ră m a s u n tim p « în c a n c e la r ia lic e u lu i d e l a M î* ă -
s t i r e a D e a lu » şi a p o i, d e c ă t r e C o lo n e lu l E u g e n C r in te a , a fo s t a d u s ă la M u z e u l
M ilita r C e n tr a l d in B u c u re ş ti, u n d e « se a flă e x p u s ă » .
85. Să se v a d ă : p e r io d ic u l « R o m ân ia M a re » , a n II (1991), n r. 61 d e v in e r i 9 a u
g u s t, p. I, 16 şi n r. 62, d e v in e r i 16 a u g u s t, p . 8— 9.
86. N . Io r g a , I s to r ia lu i M ih a i V it e a z u l , II, p. 137.
* I N B R V M f U l • P5\ S T O R n i e •
TRĂIREA PREOŢEASCA
1. Preotul după chipul şi a sem ăn area Sfinţilor A postoli

P reotul c e ru t de spiritul tim pului în care tră im treb u ie să fie, mai
m ult .ca oricînd, după chipul şi asem ănarea S finţilor Apostoli, adică însu
fleţit de duh apostolesc, de duh m isionar. T rebuie să fie p ătru n s de acel
duh, care, începînd din ziua Cincizecimii, i-a călăuzit şi i-a trim is la «lu
crul cel bun» pe Sfinţii Apostoli. Acel duh a fost duhul lui Iisus Hristos,
care i-a învăţat, i-a form at şi i-a ridicat la chipul şi asem ănarea Învăţă
to rului lor, i-a în sufleţit şi ler a călăuzit paşii, pînă la sfîrşitu l vieţii. S fin
ţii Apostoli au fost o im itaţie desăvîrşită a M întuitorului, aşa încît fie
care p u tea spune despre sine ca şi Sfîntul Apostol Pavel : «Vă rog să-mi
fiţi m ie urm ători, precum şi eu lui Hristos» (I C orinteni IV, 16).
F iecare p reo t trebuie să aibă ca model, viaţa c u ra tă şi fără prihană
a M întuitorului lumii, <în a cărui inim ă a ars necontenit focul cel sfînt al
iubirii faţă de T atăl Său cel ceresc şi faţă de neam ul om enesc, p en tru a
cărui m întuire a fost trim is pe păm înt. Pe acest jertfeln ic al dragostei
şi-a depus El toată viaţa, toată pu terea tru p u lu i şi a sufletului Său. Nimic
nu a p ă stra t p e n tru Sine. A făcut tot ce este folositor p e n tru pream ărirea
lui D um nezeu şi p e n tru fericirea neam ului omenesc. De nim ic nu s-a
înfricoşat, nu a ţin u t seam ă de nici o lipsă şi de nici o greutate. D efăi
m area şi batjocura oam enilor nu l-au p u tu t opri în cale. P e n tru binele
şi fericirea om enirii, El S-a născut în staul, ca cel din u rm ă copil cer
şetor : a suferit tim p de 30 de ani, în retrag ere m odestă to t felul de
um iliri şi greutăţi. îl vedem refugiindu-se în Egipt, apoi întorcîndu-se
în căsuţa sim plă a b ă trîn u lu i Iosif din N azaret. Aici se m ulţum eşte cu
îm brăcăm inte sim plă, cu h ran ă pu ţin ă şi suferă, în tăcere, cînd oam enii
îl num esc fiul teslarului. Toate acestea au tre b u it să fie aşa, ca să se
îm plinească opera d e m întuire a neam ului omenesc.
Nici M întuitorului nu i-au fost toate pe plac. însă, El ţinea seam ă de
voia T atălui Său spunînd : «Nu voia Mea, ci voia Ta să se îm plinească»
(Luca X X II, 42). Pe tot parcursul vieţii Sale păm înteşti, M întuitorul nu a
cău tat favoruri, ci to tdeauna lasă în voia T atălui Său cuvîntul hotărîtor.
Aceasta o dovedeşte viaţa Lui de învăţător tim p de peste trei ani de zile.
în fiecare zi, de dim ineaţă pînă seara, tîrziu, arunca săm înţa în v ăţă tu ri
142 BI S ERI CA O R T O D O X A R O M A N A
lor Sale sfinte în inim ile m ulţim ii. A s tră b ă tu t ţin u tu ri întregi, fără să
ţină seam a de d epărtare, sau de drum rău. M ergea în tot locul, unde îi
putea fi cuiva de a ju to r şi unde se cerea să facă vreun bine. De osteneli
şi greu tăţi nu se tem ea, deşi ne putem închipui ce problem e a avut de în-
tîm pinat, cînd era îm bulzit de m ulţim ea oam enilor d intre care, aproape
că fiecare avea ceva de rezolvat şi de lăm u rit cu El. Pe nim eni nu a res
pins, ci tra ta pe fiecare plin de îndurare. Cînd răm înea singur cu învă
ţăceii Săi, îi învăţa despre îm părăţia Sa cea nouă şi le descoperea unele
din tainele Sale. Ne putem închipui cîtă tru d ă a tre b u it să depună cînd
ştim că învăţăceii Săi erau nişte oam eni sim pli, fără c u ltu ră şi, ca atare,
nu puteau să înţeleagă decît foarte greu în v ăţătu rile propovăduite şi p re
zentate de El. Cîtă răbdare, cîtă abnegaţie a tre b u it să aibă ca să-i poată
învăţa pe aceşti oameni, deşi buni la inim ă, d ar to ţi cu o judecată şi cu
o cugetare de to t păm întească. Deşi ziua îşi petrecea în m uncă şi oste
neală, totuşi noaptea nu se deda la odihnă b inem eritată, ci seara tîrziu,
ori dis de dim ineaţă, se retrăgea pe un v îrf de m unte şi ore întregi p etre
cea în rugăciune. De acolo cerea binecuvîntarea P ărintelui, Său asupra
lucrărilor, în v ăţătu rilo r şi m inunilor Sale. De .acolo înălţa rugăciuni pline
de evlavie p en tru ucenicii Săi şi p e n tru ,cei ce p rin ei credeau în El.
Dom nul Iisus a m ai în d u ra t m ulte p e n tru succesul operei Sale : lip
suri, trai greu şi anevoios, sărăcie şi um ilinţă în faţa lumii. Nici casă nu
a avut, de accea a zis că : «Vulpile au vizuini şi păsările serului cuiburi.
Fiul om ului însă nu are unde să-şi plece capul» (Matei VIII, 20). Nu se
hrănea regulat. Prînzul sărăcăcios şi-L făcea de obicei sub cerul liber
din ceea ce prim ea de la oamenii cu inim ă bună.
Nu ne putem închipui ce a p u tu t să însem ne o lucrare a tît de grea
pe lîngă un astfel de mod de vieţuire. Şi cu to ate acestea Iisus a luat
asupra Sa totul, ajungînd pînă la cel mai m are sacrificiu, la suferinţe şi
m oarte, suferinţe teribile, care au a şte rn u t suspine dureroase pe buzele
Lui. Insă Iisus a răb d a t pînă la sfîrşit, pînă a p u tu t spune cuvîntul cel
m are : «Săvîrşitu-s-a» (Ioan X IX , 30). El a su fe rit şi, suferind, a îm plinit
lucrul pe care i l-a în cred in ţat T atăl, aşa încît pe d rep t cuvînt a p u tu t
spune : «lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-a m săvîrşit» (Ioan X V II,4).
M întuitorul Iisus- Hristos, ia je rtfit totul, n u m ai viaţa i-a mai răm as.
La sfîrşit a dat-o şi pe aceasta zicînd : «Nimeni n u o ia de la Mine, ci Eu
însum i o pun» (dau) (Ioan X , 18).
Pilda lui Iisus H ristos a strălucit, străluceşte şi va străluci de-a pu ru ri
înaintea tu tu ro r acelora pe care D um nezeu i-a chem at să conducă lum ea
spre lim anul m întuirii.
Sfinţii Apostoli au fost urm aşii cei mai fideli ai M întuitorului. Inim a
lor era stră b ă tu tă de dragoste faţă de D um nezeu, şi faţă de oam eni, în
tocm ai ca şi aceea a îm păratului*’lor. Nu aveau altă dorinţă decît ca
toţi oam enii să-L cunoască pe D um nezeu, să-L iubească şi să ajungă
la m întuire. P e n tru atingerea acestui scop, nici Sfinţii Apostoli nu au
ţin u t seam ă de osteneli şi jertfe, ci cu tru p şi suflet s-au apucat de
lucru şi au făcut to t ce le-a sta t în putinţă. A u re n u n a t la toate plă
cerile păm înteşti, num ai ca să poată fi de folos cauzei lui Hristos. Aşa
ÎNDRUMĂRI PASTORALE 143
ar trebui să fie şi urm aşii lor, preoţii zilelor noastre şi din toate tim
purile. O m editaţie tem einică asupra vieţii M întuitorului, deci o datorie
ce se im pune fiecărui preot.
2. Preotul, co lab o rato r al lui D um nezeu

P reoţilor le s în t încredinţate sufletele cele nem uritoare ,ei sînt cola
boratorii lui Dum nezeu. S lujba lor e sublim ă căci la ea ia parte însuşi
Dum nezeu. A şadar, preotul trebuie să lucreze după voia lui Dum nezeu.
Dum nezeu le încredinţează slujitorilor Săi p uteri m ari şi m inunate. îi în
vredniceşte să aducă la fiinţă T ru p u l şi Sîngele M întuitorului spre a-L da
ca a ju to r tu tu ro r oam enilor. O altă p u tere a preoţilor este aceea prin care
aceştia ridica povara păcatelor de pe sufletele oam enilor. Preoţii, pot
spune, şi pe d rep t cuvînt, despre sine : «Aşa să ne socotească pe no; fie
care om : ca slujitori ai lui H ristos şi ca iconomi ai tainelor lui D um ne
zeu» (I C orinteni IV, 1).
M are putere e pusă în m îinile preoţilor ! însă pe cît de m are e p u te
rea, pe a tît de m are e şi răspunderea d ar şi plata pe care o prim esc aceia
care chivernisesc bine această dregătorie ; o conştiinţă liniştită, iubire şi
încredere din p a rtea celor buni aici pe păm în t şi fericirea raiului dincolo
de m orm înt.
T răirea preoţească e precondiţia unei activităţi pastorale binecuvîn-
tate. U nde lipseşte această trăire acolo nu poate să fie nici un rezultat
bun, deoarece num ai preotul cu tră ire se sacrifică chem ării sale, num ai
el nu se înfricoşează de g reutăţile ce i se ridică în cale, num ai el caută
prilej p e n tru săvîrşirea binelui şi încearcă totul p e n tru izbînda cauzei lu i
Iisus Hristos.
S lujba preoţească este izvorul din care curg m ari binefaceri nu n u
mai p e n tru preot, ci şi p e n tru credincioşi. D um nezeu to tdeauna răsp lă
teşte din belşug lu cru l izvorît din iubire a preotului. Nu există faptă mai
vrednică de răsplată decît fap ta săvîrşită de preot, cînd învaţă, cînd fe
reşte sufletele oam enilor de osînda cea veşnică, cînd aduce la calea cea
bună pe cei rătăciţi, cînd îndeam nă la bine pe cei indiferenţi, cînd ajută
pe cei strîm toraţi, cînd e prieten u l şi călăuzitorul tin erilo r. P e n tru aceas
tă m uncă, Dum nezeu îl binecuvîntează pe preot cu d a ru ri alese.
S lujba preotului e şi u n izvor de binecuvîntare p e n tru enoriaşii săi.
Se ştie că acei părinţi, care sîn t buni creştini, revarsă m u ltă binecuvîn
tare în lume. Pilda lor cea bună trece de la ei la copii, iar de la copii la
nepoţi şi aşa din generaţie în generaţie. Aşa se răspîndea în trecut, edu
caţia cea bună în cercuri cît mai largi şi sporea vaza p ă rin ţilo r buni. Dacă
p ărinţii cei tru p eşti p o t revărsa m ultă binecuvîntare în lum e, cu a tît mai
vîrtos o pot face aceasta preoţii, p ărinţii cei sufleteşti, p e n tru că acestora
le stau la îndem înă m ai m ulte mij-loace prin care pot ex ercita o influenţă
binefăcătoare asupra oam enilor credincioşi şi necredincioşi, a fam iliilor
şi asu p ra întregului popor. Tot lor le m ai stă la îndem înă în v ăţă tu ra creş
tinească, spovedania, cercetarea bolnavilor, catehizarea, serviciile divine
şi aju to rarea celor ce se află în nevoi trupeşti şi sufleteşti.
A ceasta este m unca preotului asupra căreia D um nezeu revarsă bo
gata Sa binecuvîntare. Sufletele îngrijite de un preot bun, vor fi acel
ogor c u ră ţit de buruieni şi spini, care necontenit va produce florile cele

frum oase ale v irtu ţilo r creştineşti.
Deci se poate vedea clar, din cele expuse pînă aici, cît este de nece
sar ca preotul să cultive în inim a sa tră ire a a to t ceea ce propovăduieşte
credincioşilor şi enoriaşilor săi.
Se pune în treb area : E cu pu tin ţă oare ca preotul să fie statornic
în to t ce spune şi să îndeplinească o activitate apostolească ? La această
în treb are se poate răspunde cu un h o tărît da, că ceea ce la oam eni se
pare a fi cu neputinţă, la Dum nezeu este cu pu tin ţă.
P reotul care e chem at de D um nezeu la slu jb a preoţiei, întotdeauna
poate să conteze pe aju to ru l h arului divin. Cine e chem at de sus la slujba
preoţiei acela are concentrat în fiinţa sa toate cele ce sîn t necesare pentru
o activitate apostolească, iar cel ce nu are chem are uşor poate să fie lip
sit chiar şi de condiţiile esenţiale ale trăirii preoţeşti. Binecuvântarea ce
rească răm îne departe de m unca unui astfel de preot, chiar şi atunci cînd
s-ar sili să o cîştige p rin rugăciuni fierbinţi şi stăruitoare. E un lucru
esenţial, ca la slujba preoţiei să nu păşească decît num ai persoane care
sim t în sufletul lor vocaţie p e n tru această dregătorie sfîntă şi sublim ă.
Dacă exam inăm cu atenţie im portanţa tră irii preoţeşti, putem ob
serva cu uşu rin ţă preponderenţa preotului în dom eniul păstoririi suflete
lor. Cu oît se adînceşte mai tare această tră ire în sufletul preotului cu
a tît mai m are este şi binecuvîntarea cerească, care însoţeşte lucrările şi
cărările lui. Unde nu-i tră ire , nu poate fi nici un rezultat, p en tru că n u
mai preotul tră ito r se dedică tru p şi suflet chem ării sale, num ai el nu se
înfricoşează de piedici, greutăţi, osteneli şi jertfe. Num ai preotul cu t ă
rie cere necontenit asupra ostenelilor sale binecuvîntarea lui D um nezeu,
fără de care e deşartă orice năzuinţă om enească. Num ai preotul tră ito r
îşi însoţeşte lucrul cu pilda cea bună a vieţii sale, fără de care rezul
tatu l activităţii preotului e nul.
însă, acel preot, care e lipsit de trăire, îşi îm plineşte datoriile pasto
rale în mod superficial, sau nu le face chiar deloc.
Fiind lipsit de însufleţire p e n tru cauza lui Iisus Hristos, tot ceea ce
face n u-i altceva decît u n lucru omenesc, lipsit de valoare şi conţinut şi
care în lipsa binecuvântării cereşti, răm îne neroditor.
3. P rogram ul de lucru al p reo tu lu i

Preotul trebuie să-şi facă un program de lucru zilnic şi să se ţină cu
stricteţe de el. Un arhitect, înainte de a ridica un edificiu, îşi face mai în
tîi planul, care, mai apoi îi serveşte d re p t călăuză. Fără acest plan nu
poate lucra. Şi activitatea preoţească e un edificiu. Ca acest edificiu să se
poată ridica, preotul trebuie să chibzuiască, mai dinainte, unde şi cum să
înceapă lucrarea. Deci .trebuie oricum să-şi facă u n program de lucru şi
de vieţuire. Dacă nu şi-ar face acest program şi m ereu s-ar întreba ce are
de făcut atunci el poate deveni uşor o jucărie a neregulilor şi a ilegalită
ţii.-P re o tu l trebuie să se înarm eze cu arm a putern ică a ordinii, deoarece
p rin aceasta uşor se poate feri de păcat.
Omul, ca să poată trăi, trebuie să ţină o rînduială, a tît în privinţa
m încării c ît şi în priv in ţa odihnei. V iaţa sufletească are şi ea nevoie de
Î N D RU MĂ R I p a s t o r a l e 145
o ordine stabilită. F ără ea ar putea să răm înă nefăcut ceea ce trebuie să

facă şi astfel sufletul a r răm îne păgubit. T rupul ne dă de ştire prin foame
că are lipsă de nrâncare. Şi sufletul are lipsă de hrană. Insă, la el lipsa nu
se prezintă a tît de im perios ca la trup. Iată de ce este a tît de necesar un
program de lucru al preotului şi p e n tru trebuinţele sulleteşti.
Preotul treb u ie să stabilească ce fel de exerciţii sufleteşti ii sin t ne
cesare şi folositoare şi apoi trebuie să le cuprindă în program ul de lu
cru. Este adevărat că preotul nu poate să se ţină totdeauna de program ul
pe care şi l-a fixat, cum poate să se ţină, de pildă, un m onah la m înăstire
care toate le face după o regulă bine stabilită.
P reotul trebuie să se culce şi să se scoale la ceasuri stabilite. Dim i
neaţa să m editeze m ăcar un sfe rt de oră şi să facă serviciul divin. T re
buie să-şi fixeze un program , m ăcar o oră pe zi, p en tru lectu ra religioasă.
Program ul de lucru al preotului, ţin u t cu stricteţe, îi dă acestuia garanţia
că el to ate le face bine şi cu siguranţă. în cadrul acestui program , preotul
trebuie să-şi fixeze un tim p anum it pentru lucrarea predicilor, pentru
studiu, p en tru vizitele pastorale, p en tru plim bare şi relaxare, dar şi pen
tru distracţii. Uneori preotului îi este greu să ţină program ul stabilit. Di
m ineaţa, la ora stabilită p e n tru sculare, el trebuie să se scoale necondi
ţionat, deşi odihna e a tît de dulce. îl cheam ă m editaţia, dar ceva parcă-i
spune : nu ai tim p p entru ea. Ca să poată ţine program ul stabilit, preotul
are nevoie pe lîngă voinţă de fier şi de ajutorul lui D um nezeu. S tatorni
cia în această privinţă, e începutul perfecţiunii şi sem n h o tărît că- din
preotul respectiv va deveni cu tim pul preot cu o trăire exem plară, după
chipul şi asem ănarea Sfinţilor Apostoli.
P reotul care nu are un program de lucru, trece cu u şu rin ţă şi peste
cele mai însem nate îndatoriri ce le mai are. M erge la biserică nepregătit.
Abia aşteaptă să term ine slujba şi să plece din biserică, gestiunea şUo
neglijează sau dacă totuşi le face le term in ă repede şi fără nici un pic de
evlavie. O dată se culcă mai devrem e, altădată mai tîrziu, petrecîndu-şi
vrem ea cu lucruri care nu se arm onizează ou m isiunea sa, şi astfel ajunge
pe un drum greşit pînă se distruge complet. A ctivitatea lui, în lipsa unui
program bine stabilit, e neînsem nată şi fără efect. Dacă mai este şi stă-
pînit de anum ite vicii, putem spune că e vai de el, d a r şi de tu rm a pe
care o conduce.
A devărata viaţă preoţească nu poate fi concepută fără un anum it
program . Sînt cazuri cînd preotul neglijează acest program din anum ite
considerente şi anum e : cînd lipseşte tim p mai îndelungat din parohie,
cînd e cercetat prea des din partea rudelor şi a cunoscuţilor şi cînd e stă-
p înit de o totală nepăsare. însă preotul tră ito r şi cu chem are, se întoarce
iarăşi la drum ul cel vechi, fiindcă ştie că nici înfcîrzierea şi nici viaţa fără
o rînduială nu-i folosesc la nimic.
La început, desigur, respectarea program ului de lucru e greu, însă,
mai tîrziu, om ul se obişnuieşte cu el aşa de m ult încît nu s-ar sim ţi săn ă
tos dacă ar trăi altfel. P e n tru ţinerea program ului, p reotul trebuie să-şi
întărească voinţa. T rebuie să-şi spună neîncetat că respectarea progra
m ului zilnic p en tru el e o necesitate im perativă, deoarece el este dator să
fie model de vieţuire pentru parohienii lui şi lu ptător îm potriva ispite
lor şi a păcatelor. T rebuie să ţină seam a că nerespectarea program ului
ii. o . R. — 10
stabilit poate să-i producă m ari g reutăţi în ceea ce priveşte conducerea

parohiei. P reotul care încalcă m ereu program ul de lucru cu tim pul nu-1
va m ai respecta deloc şi acest lucru va constitui o m are pagubă şi pen
tru el dar şi p e n tru turm ă.
P en tru ţinerea program ului de lucru, pe lîngă intenţie şi voinţă, se
mai cere şi h aru l lui Dum nezeu care îi a ju tă preotului de a voi şi a pu
tea. Acest har va trebui să-l ceară el necontenit p rin rugăciunile sale.
4. Rugăciunea şi serviciul divin,

■ocupaţii de bază ale preotului
Cea mai iubită ocupaţie a p reotului trebuie să fie rugăciunea. El tre
buie să-şi verse necontenit plinul inim ii sale în ain tea lui Dumnezeu.
Preotul cu trăire, trebuie să fie, mai întîi de toate, omul rugăciunii. P re
otul care este neglijent în această privinţă dă dovadă că e lipsit de che
m are p en tru slujba preoţiei. U rm area acestei neglijenţe este totala în
stră in a re de D um nezeu şi de cele sfinte. Legat de rugăciune, preotul
trebuie să-L aibă ca pildă pe Domnul nostru Iisus H ristos, care a iubit
foarte m ult rugăciunea. S finta S criptură vorbeşte pe larg despre acest
lucru.
Domnul Iisus s-a ru g at pentru sine, pentru ucenicii Săi şi pentru toţi
cei ce aveau să creadă în El, în decursul veacurilor. S-a rugat înaintea
Cinei celei de Taină, înainte de săvîrşirea m inunilor, înainte de m oarte şi
în grădina Ghetsim ani. Adeseori se retrăgea din iureşul lum ii acesteia,
in anum ite locuri, ca să petreacă în rugăciune. în ain te de patim a Sa de
pe Golgota, s-a ru g at P ărintelui Său cel ceresc să dea putere n aturii Sale
om eneşti, ca să poată suferi pînă la capăt. R ugăciunea lui Iisus era p li
nă de evlavie.
In viaţa păm întească a M întuitorului rugăciunea a jucat rolul cel
mai de căpetenie. P rin rugăciunile Sale, Iisus deschidea izvoarele îndu
rărilo r cereşti din care s-au rev ărsat m ulte şi m ari binecuvîntări peste
inim ile oamenilor.
Preotul trebuie să iubească rugăciunea, fiindcă prin ea îşi poate în
tări sufletul şi sub scutul ei p uternic se poate adăposti necontenit. P reo
tul care nu are tragere de inim ă p en tru rugăciune, nu se poate num i
slu jito r adevărat al lui Dum nezeu. Istoria sfîntă ne spune că adevăraţii
slujitori ai M întuitorului, bărbaţi sau femei, to ţi au iu bit şi au folosit
rugăciunea în cursul vieţii lor. Zile şi nopţi întregi au petrecut în ru g ă
ciune. Cînd ucenicii Dom nului se rugau, din inim ile lor se desprindea
iubirea şi m ulţum irea pentru toate binefacerile prim ite de sus. Se ru
gau fierbinte p en tru iertarea păcatelor, p en tru dobîndirea h arului di
vin, p en tru tărie contra ispitelor şi p en tru îm plinirea v irtu ţilo r creş
tineşti. Aceşti slujitori ai D om nului au pus tem elie la m ulte şi m ari
bunătăţi, iar cele mai m ari succese le-au ob ţin u t prin rugăciune.
Dragostea pentru rugăciune îl duce pe preotul tră ito r înaintea tro
nului lui Dum nezeu, p en tru a-i rosti în faţă, laude şi m ulţum iri. El nu
întreprinde nimic, pînă nu cere ajutorul lui D um nezeu, prin rugăciuni.
Acel preot, care şi-a p ierdut voia şi încrederea în rugăciune, se sim te
trist, ab ătu t şi nefericit. Vai de acel preot care p e n tru distracţii sacrifică
t N D R U M A R l P A S T OR AL E 147
ore întregi, iar p e n tru rugăciune nu-şi allă tim p. Un astfel de preot, în
faţa Sfintei Mese, e rece şi indiferent. Şi nu treb u ie să ne m irăm , dacă
v iaţa lui se term ină în mod îngrozitor şi dacă în lipsa h aru lu i divin, lu
crul lui răm îne fără rezultat. Deci, fără rugăciune, p reotul nu poate să
facă nim ic bun.
O cinste deosebită trebuie să a ra te preotul faţă de serviciile divine
în general şi faţă de Sfînta L iturghie în special. Această cinste e sem nul
d istinctiv al evlaviei cu care trebuie să fie îm podobit preotul. D intre toţi
oam enii, preotul este acela care stă mai aproape de sfînta masă. Şi cît ar
fi de dureros dacă din inim a lui a r lipsi sentim entul respectului şi al
cinstei faţă de sfîntul altar şi faţă de cele ce se săvîrşesc în el.
P reotul trebuie să considere ca cea mai în altă în d ato rire a sa săvîr-
şirea cu dem nitate a tu tu ro r serviciilor divine. Oam enii îl iubesc m ai m ult
pe acel preot care slujeşte cu evlavie. Evlavia este b arom etrul care aratâ
blîndeţea preotului. Preotul care stă în sfîntul altar dezbrăcat de evlavie,
toate le face g răbit şi superficial. Preotul, care prin ţin u ta sa externă
arată că-i lipsit de evlavie internă, nu poate aştepta şi n u poate pretinde
să fie n um it preot bun şi cu a tît mai puţin preot cu trăire.
a 5. C ultivarea iubirii faţă de Dumnezeu,

în sufletul preotului
Preotul cu trăire cultivă în sufletul său o iubire nespus de m are faţă
de Dom nul şi S tăpînul vieţii sale. Această iubire se hrăneşte îndeosebi
din S fînta L iturghie şi din S fînta îm părtăşanie. Din acestea îşi prim eşte
preotul tăria şi m ărirea sa. M întuitorul este foarte aproape, tronează zi
şi noapte pe sfînta masă. Deci, s-ar putea oare ca preotul să nu alerge
neîncetat la El ? Acea inim ă care iubeşte, doreşte să petreacă m ereu ir
societatea celor iubiţi de ea. Şi M întuitorul doreşte să-i ştie pe cei pe
care îi iubeşte în perm anenţă în ju ru l Său. A ceasta L-a d eterm inat, desi
gur, să aranjeze în aşa fel încît El să fie prezent totdeauna pe sfînta
m asă, să fie între ai Săi, ca aceştia, ştiindu-L aproape, să alerge neîncetat
la El.
P reotul tră ito r îl şi cercetează bucuros, îndată ce poate. Inim a lui
num ai acolo sim te, într-adevăr, bucurie m are pentru to t ce-a făcut şi a
înv ăţat Iisus, în tim p u l activităţii Sale pământeşti. Acolo il vede pe Dom
nul, în lum ină mai puternică şi mai strălucitoare şi vorbeşte cu El, mai
plin de încredere. Acolo se uneşte, sufleteşte, în chip mai desăvîrşit cu
El şi-şi revarsă dorinţele cele mai înfocate ale inim ii sale. Această p e tre
cere îm preună cu M întuitorul are nespus de m ari u rm ări pentru sufletul
şi p en tru viaţa preotului. P reotul se introduce, mai tem einic, în Duhu)
lui H ristos ; iubirea lui creşte, iar rîv n a p en tru M întuitorul i se în tă
reşte.
De m are h a r s-a învrednicit preotul, cînd D um nezeu l-a învestit cu
m inunata putere a preoţiei şi l-a ridicat la dem nitatea de liturghisitor.
El poate aduce, în fiecare zi, jertfa cea fără de sînge. li poate ajuta, în
fiecare zi, M întuitorului la lucrarea cea sfîntă şi sublim ă ce se face îr
sfîntul altar. G îndindu-se la chem area pe care o are, p reotul nu poate 6â
nu fie stăp în it de sentim ente de m ulţum ire şi recunoştinţă. Sentim entu.
de m ulţum ire m işcă inim a fiecărui creştin, în ziua cînd se îm părtăşeşte ;

ceva parcă-1 atrage m ereu la biserică, spre a-i m ulţum i lui Dum nezeu.
Aşa se întîm plă şi la preot. Acest sentim ent de m ulţum ire, îl face pe
preot să-L cerceteze pe Dom nul şi să-I plătească datoria m ulţum irii
sale. în felul acesta dă dovadă că el cultivă în inim a sa cel mai sublim
respect faţă de S finta îm părtăşanie.
Preotul cu trăire ştie că are m are nevoie de h a ru l divin, ca să poatâ
tră i în sfinţenie. F ără acest har nu se poate dezbrăca de greşeli şi nu
poate prospera ca părin te sufletesc. Ca liturghisitor, sim te de asemenea,
necesitatea harului. S lujba lui de liturghisitor este a tît de sfîntă încît, fără
aju to ru l harului, nu a r putea-o face cu dem nitate. în activitatea pas
torală num ai aşa se poate spera la un rez u lta t bun, dacă h aru l divin con
lucrează cu preotul. Cu cît mai m ult doreşte să lucreze cu dem nitate, in
calitatea sa de liturghisitor, iar în cea de p ă rin te sufletesc, să ajungă la
rezu ltate binecuvîntate, pe a tît de m ult sim te el şi necesitatea ajutorului
de neînlocuit, al h arului divin şi m ereu rivneşte p e n tru dobîndirea lui.
în această situaţie, el se vede silit să alerge după a ju to r la acela în n u
mele căruia şi spre a cărui slavă săvîrşeşte slujba de liturghisitor şi pe
cea de părin te sufletesc. Deci, aleargă cu gindul ori cu fapta, la Hristos
Dom nul din S fînta îm părtăşanie şi cere de la El a ju to r şi protecţie. în a
inte de term inarea vreunei activităţi pastorale, preotul cere de la D um
nezeu binecuvîntare peste lucrul ce a a v u t de îm plinit. De m ulte ori
II cercetează, cînd se găseşte în situaţii şi m om ente critice, cere sfat de
la El, spunîndu-I necazurile şi g reutăţile sale. C aută m îngîiere, în ca
zurile grele ale suferinţelor, căci Iisus îi cheam ă la sine «pe toţi cei os
teniţi şi îm povăraţi», ca să-i ajute.
Ni se im pută de către unii, că în Biserica noastră S fin ta îm părtăşa
nie e lăsată singură, fiindcă după term inarea serviciului divin din dum i
nici şi sărbători, biserica răm îne toată ziua goală. A ceastă acuzaţie, li
se poate aduce în tr-ad ev ăr şi unora d in tre preoţi, care după term in area
Sfintei L iturghii, în tot restu l zilei, nu se mai a b a t pe la biserică, decît
num ai în cazul că au de săvîrşit aici vreo slujbă pentru cineva. Sînl
preoţi care îşi găsesc ceasuri întregi p e n tru vizite, conversaţii, lecturi
etc., iar pentru cercetarea Sf. îm părtăşanii nu îşi găsesc tim p. Insă, fie
care preot trebuie să ştie că în m ăsura în care cineva îl neglijează pe
H ristos Iisus, în acea m ăsură şi Iisus se depărtează de el. Cine nu se in
teresează de S fînta îm părtăşanie, acela nu-i preot adevărat şi nu-i pă
rinte .sufletesc cu trăire.
Preotul se poate feri de indiferentism faţă de S fînta îm părtăşanie,
p rin tr-o m editaţie continuă asupra ei. P rin aceasta va reuşi să-şi ţină
trează şi să-şi întărească credinţa faţă de această S fîntă Taină.
' P reotul trebuie să ţină seam ă că la Sfînta L iturghie se serbează şi
am intirea suferinţelor lui Iisus Hristos, în d u rate p en tru iertarea păcate
lor noastre. De la preotul liturghisitor se aşteaptă, m ai m ult ca de la ori
cine altul, să cinstească patim ile şi m oartea M întuitorului. Citind vieţile
sfinţilor, aflăm că ei au cinstit nu num ai S fînta îm părtăşanie, ci şi pati
mile M întuitorului, în m ăsură mai mică sau mai m are, după cum a fost
şi gradul lor de perfecţiune. P reotul cu tră ire cultivă în inim a sa un sen
tim ent de adînc respect faţă de suferinţele M întuitorului şi m editează
t S D R U M A R I P AS TO R A L E 149
m ereu asupra lor. Dacă M întuitorul nostru Iisus H ristos s-a supus la su
ferinţe şi la m oarte, pentru pream ărirea lui D um nezeu şi răscumpărare®
om enirii a r p u tea oare preotul să stea nepăsător faţă de toate acestea *
Desigur că nu, ci va căuta să scoată, necontenit, din aceste suferinţe în
dem n p en tru îm plinirea îndatoririlor sale pastorale. Pe cruce va afla el
cel mai bogat izvor al harului pe care l-a deschis M întuitorul prin sufe
rinţe şi m oarte. Pe cruce va vedea strălucind acele v irtu ţi, car® sînt atît
de im portante p entru viaţa lui, de liturghisitor şi părin te s u le te sc . Sf
Apostol P etru zice : «Spre aceasta aţi fost chem aţi, că şi H ristos a'p ătim it
pentru voi, lăsîndu-vă pildă, ca să păşiţi pe urm ele Lui» (I P e tru II, 21).
6. Examinarea conşiiinţei la preot,

prin mărturisirea păcatelor
Preotul cu trăire face tot posibilul ca, atunci cînd aduce jertfa-cea
fără de sînge şi prim eşte în inim a sa pe H ristos M întuitorul, prin S fînta
îm părtăşanie, să fie cu toată siguranţa curat sufleteşte, d ar şi trupeşte.
Se cutrem ură chiar şi la gîndul că a r putea sta in faţa sfintei mese, îm
povărat cu păcate de m oarte. Dacă, totuşi, i s-ar întîm pla nefericirea sâ
aibă un astfel de păcat şi dacă, înaintea săvîrşirii Sfintei Liturghii, nu
s-ar putea spovedi, desigur ar socoti că cea mai sfîntă datorie a sa e să
trezească, în inim a sa, sentim entul părerii de rău , iar după term in a
rea serviciului divin să m eargă de urgenţă la un preot duhovnic să se
m ărturisească.
însă nu num ai păcatele de m oarte trebuie să-l determ ine pe preot să se
m ărturisească cît mai des, ci şi păcatele cele mai mici, fiindcă şi ăcestea,
chiar dacă nu-1 fac cu desăvîrşire nedem n p en tru li'turghisire, totuşi îm
puţinează, în m are m ăsură, efectul ei binecuvîntător. Cu cît inim a preo
tului va fi mai curată, în sfîntul altar, cu a tît mai bine se poate dezvolta
în el, pe parcursul Sfintei Liturghii, adevărata evlavie, iar h aru l lui
Dum nezeu va sta alături de el cu putere mai m are. Cînd inim a preotu
lui este c u răţită prin m ărturisire, în ea se .vă naşte adevărata evlavie şi
rîvnă, pe care preotul e dator să le răspîndească întotdeauna în ju ru l său.
Ţ inuta rece şi indiferentă, de care se fac vinovaţi unii preoţi, în
faţa sfintei mese, provine din faptul că se spovedesc prea rar, iar înainte
de săvirşirea Sfintei L iturghii, nici nu le trece prin m inte să sim tă pă
rere de rău p en tru păcatele săvîrşite. Şi, în felul acesta, to t mai m ulte
păcate se îngrăm ădesc pe conştiinţa lor şi răm în acolo, fiindcă nu exista
în ei căinţa prin care să le risipească. Păcatele, chiar şi atunci cînd nu
sînt m ari, sînt u rîte înaintea lui Dum nezeu, fiindcă prin ele se împiedică
lucrarea harului divin. Preotul, dezbrăcat de evlavie, săvîrşeşte actele
sfinte în mod superficial şi creează o m are nem ulţum ire în rîndul cre
dincioşilor.
Slujba sfîntă cere de la preot, în mod im perios, să se m ărturisească
cît mai des. P rin m ărturisire şi dezlegare, preotul se uşurează de povgra
păcatului, datoriile se şterg, m înia lui Dum nezeu se dom oleşte şi harul
divin începe să lucreze cu p u te re mai m are în suflet. D upă m ărturisire,
p enitentul află inspiraţie în sufletul său şi dispoziţie înălţătoare, sim te
plăcere m are şi tărie m ultă spre cele bune- H arul p rim it la m ărturisire e
150 BISERICA O R T O D O X A R O M A N Ă 1NDKU
scutul lui cel m ai p u tern ic îm potriva păcatelor pe care le-a făcut şi dc care j
care m ărturisindu-se s-a căit cu strîngere de inim ă şi p ăre re de rău. Ce văd te
m are im portanţă are m ărtu risirea în vederea d e s ă v îrş irii! E sem nul C
celei mai m ari neglijenţe şi a celui mai straşnic indiferentism cînd ci propu
neva lasă să treacă un tim p îndelungat, fără să se gîndească la m ărtu ri mediu
sire. Sufletul care se lasă, mai m ultă vrem e, lipsit de acest m ijloc cu- genen
răţito r, care e dovada cea mai strălucită a b u n ătăţii lui D um nezeu faţă de o
de noi, este asem enea cu o casă pe care stăpînul nu o îngrijeşte şi nu epocii
o repară. nului.
Preotul care, deşi se poate m ărturisi cît mai des, am înă totuşi şi ne ceaşcă
glijează m ărturisirea, e lipsit total de scînteia chem ării preoţeşti. Şi nu-i preoţi
de m irare dacă un astfel de preot se coboară, cu tim pul, to t mai jos, de Bălan
pe culm ile adevăratei vieţi preoţeşti. M ărturisirea, num ai atunci va avea tate c
rezultatul dorit, dacă va fi precedată de o bună pregătire, ia r sfîn ta taină L
va fi prim ită ou rîvna cerută. anii 1
E
P ro to s in g h e l O L IV IA N BIN D IU
pe ml
L
Ecatei
ALEXANDRU LASCAROV-M OLDOVANU — de Te
UN VIABIL SCRIITOR CREŞTIN ŞI PROPOVĂDUITOR ORTODOX tăzi —
E venim entele revoluţiei din decem brie 1989 au descătuşat energiile *
istoriei rom âneşti, deschizîndu-le calea libertăţii, a dem ocraţiei şi a >
noii creaţii. J
S
Pe plan bisericesc, o expresie a acestor realităţi o constituie abo ton (r
lirea cenzurii şi pătru n d erea atitudinilor religios-m orale în toate sferele Al. L
culturii. Valori şi opinii, care p u r şi sim plu au fost m inim alizate şi C
chiar interzise în cei peste patruzeci de ani negri, pot şi treb u ie să cir nărui
cule liber p rin tre generaţiile de astăzi. mai îi
Inclus total în această în lă tu ra re com unisto-ateistă, scriitorul Al. dinţa,
Lascarov-M oldovanu a su ferit în realitate două am putări m inim aliza n o stn
toare, exclusiviste. Una este aceea la care ne-am refe rit mai sus. Tot
a tît de u n ilaterală şi de păgubitoare a fost şi cea de mai înainte, care
îl în lă tu ra pe scriitor tocm ai p en tru că se declara un m ilitan t ortodox, V
un autor creştin. a r trt
în cele ce urm ează vom arunca unele p riviri asupra m isionarism u marili
lui litera r al scriitorului şi apoi asupra strădaniilor lui de propovăduitor num e
al dreptei-credinţe. C
Al. Lascarov-M oldovanu s-a născut la 5 aprilie 1885 în oraşul m ol mâne.
dovean Tecuci. C ariera de avocat pentru care se pregătise nu a fost ---------
î.
practicată decît un tim p scurt şi apoi sporadic. Ca p u ţin i din gertera- p. I.
ţia sa, el a ieşit din tranşeele celui tîe al doilea război m ondial un om '/
schim bat, un ostaş al lui Hristos. P riv ito r la valoarea religioasă pe care p. 378.
a êgăsit-o atunci, o auto m ărtu risire precizează : «Războiul m -a prăvălit a
S ecas.
în ţărîn a neputinţei um ane. în cădere m -am apropiat de Iisus. L-am v ia tă i
ţin u t totuşi de rău că nu m -a a ju ta t pe m ine, care mă credeam fără P re o t '
păcate, hărăzindu-m ă căderii. îm i aduc am inte că în ju ru l durerilor Sf. Ap
m ari, cugetam la El, condiţionîndu-I credinţa în El de unele m inuni cu Sf. H a
4.
p. 26
ÎNDRUMĂRI p a s t o r m f l'l
care m -ar fi ridicat de unde mă aflam. Acum, cînd privesc în urm ă, ,

văd totuşi că m -a ajutat, fără ca eu să-m i dau seama...» 1.
Cucerit de, noua certitudine a vieţii' duhovniceşti, tîn ăru l avocat îşi
propune să devină un propovăduitor al adevărului creştin prin in ter
m ediul scrisului. în aceste năzuinţe, el s-a în tîln it cu strădaniile de re
generare m orală ale Bisericii străm oşeşti. în colaborare cu p rietenul său
de o viaţă, scriitorul I. Gr. O prişan, şi cu mai m ulţi m ireni de vază ai
epocii, el începe să activeze eonstant şi cu convingere în O astea Dom
nului. Este un lucru prea bine ştiu t astăzi că această societate biseri
cească a început să fiinţeze la Sibiu. Celebru în m ai m ulte privinţe,
preotul Iosif Trifa, şi îndeosebi ochiul veghetor al m itropolitului Nicolae
Bălan al A rdealului, a făcut ca o in tuiţie p articulară să poată da rezul
tate duhovniceşti pe num eroase m eridiane m orale ale Bisericii.
La adunările im portante pe ţară ale aoestei asociaţii, ca cele din
anii 1933 şi 1938, a luat p arte ăotivă şi scriitorul bucureştean 2.
Din rîndul altor ierarhi rom âni ai. epocii, el a p reţu it de asem enea
pe m itropolitul Nifon al Olteniei.
La Bucureşti, sediul Oastei Dom nului îl constituia biserica Sfînta
Ecaterina, din strada cu acelaşi num e, în prezent paraclisul Facultăţii
de Teologie. A dunările grupării — precizează un a n u n ţ ajuns pînă as
tăzi — «se ţin în fiecare dum inică, la orele 4 1/2 — 7 1 '2.
M arţi seara la A.T.F.
M iercuri seara adunarea Familiei noastre.
Joi, de la orele 5— 6 la în trep rin d erile Gr. A lexandrescu» 3.
Sufletul m işcării de la S fînta Ecaterina îl form au preoţii Ion G af-
ton (mai tîrziu episcop al A rgeşului) şi George Teodorescu. secondaţi de
Al. Lascarov M oldovanu, I. Gr. O prişan, lt. col.' Coman lonescu ş.a.
Cu această echipă şi în viziunea idealului de scriitor creştin, tî
nărul avocat păşeşte la lucru în via Dom nului. îşi îndreaptă privirile
mai întîi către tîn ă ra generaţie. întotdeauna prin ea se perpetuează cre
dinţa, prin ea se asigură viitorul Bisericii, ca şi u n itatea neam ului
nostru.
1. Militantismul neostoit al scriitorului creştin
Vorbind despre începuturile acestei nobile îndeletniciri, poate că
a r trebui reliefate mai întîi preocupările autorului p e n tru cunoaşterea
m arilor convertiţi ai vrem ii. în acest sens sînt am in tite urm ătoarele
num e : Eva Lavalliere, d -ra H autin, Suzanne D elorm e ş.a. A.
Cercul acestor preocupări se m ăreşte apoi cu transpunerea în ro
m âneşte a scrierilor literare ale evlaviei. F ără să se neliniştească de gra-
1. A l. L a s c a ro v -M o k lo v a n , F'mtîna daturiloi. S c ris o ri c r e ş tin e , B u c u re ş ti, 1930,
p. I.
2. G rig o rie T. M a rc u , C ronică, in « R e v ista te o lo g ic ă » X X V III (1938). n r . 7— 8,
p. 378.
3. Cf. r e v is ta « F a m ilia n o a s tră » , B u c u re ş ti, V (1939), n r. 7, p. 88. Pr. G h
S e c a ş, D in istoria O astei D om nului, in Pravila O astei D om nului. C h e m ă ri la o
v ia tă n o u ă . S ib iu , 1937, p. 11 : « G ru p a re a s-a le ţja t m ai în tîi d e b is e ric a Z lă ta ri,
P re o t T. C h iric u tă ; a cu n o scu t o c r o tir e a P ă rin te lu i G h. C o m a n a d e la b is e ric a
Sf. A p o s to li, i a r m ai nou c a ld a îm b r ă ţiş a r e a P ă rin te lu i I. G a fto n , d e la b is e ric a
Sf. E c a to rin a » .
4. A l. L a s o a ro v -M o ld o v a n u , Schitul cu plopi. F ra g m e n te c r e ş tin e , S ib iu , 1933,
p. 26.
152 BISERICA ORTO DO XĂ ROM A N Ă
niţele confesionale, el traduce an de an un num ăr im presionant de ase

m enea autori, din lim ba franceză îndeosebi : C ardinalul W isem an (1937),
S fîntul Ioan G ură de A ur (1937), O liver G oldsm ith (1940), Tom a â
Kem pis (1940), H. de Lam ennais (1940), Jules S andeau (1941), B ernar-
din de S ain t P ierre (1945).
D ebutul propriu-zis ca scriitor il face cu literatură beletristică obiş
nuită. Volum ele de schiţe şi de nuvele ale lui Al. Lascarov-M oldovanu
respiră o atm osferă de patriarh alitate, d ar şi de m oralitate. P e n tru p ri
ma caracteristică : solidaritatea cu şesurile natale, el a fost socotit un
neosăm ănătorist m oldovean în tîrz ia t5. In cadrul celei de a d o u a : sen
tim entalism ul care i se reproşează, acesta a d at glas du rerilo r om ului
însingurat. Ţ inuta evanghelică angajată a atîto r serii de «flori creştine»
o ara tă şi form a lor de destinaţie — epistola. F ru m u seţea vieţii închi
nate lui Dum nezeu şi tainicele chem ări )a o m enire sfîntă se desluşesc
clar de pe paginile de acum ale scriitorului convertit.
Cu tim pul poziţia lui se fixează şi mai distinct. Ea a r putea fi de
num ită o atitudine apologetică; ei ii corespunde in planul litera r tem a
m orală monografică. O astfel de m aturizare în sc ru tarea sufletului om e
nesc şi în exteriorizarea sa o oferă rom anul M am ina din anul 1934.
In tr-u n frum os veşm înt literar, este p rezentat devotam entul unei m am e
a cărei energie o poartă dincolo de încercările şi de izbînzile m aterne.
O fam ilie de tip tradiţionalist şi creştin recreează la vrem ea cuve
nită m ediul propice iubirii, recunoştinţei şi solidarităţii. El favorizează
astfel tră ire a adevăratei fem inităţi în tr-o civilizaţie pură, firească, mo
rală.
B ineînţeles că sentim entul religios pe care se construieşte rom anul
în lătu ră egoism ul obişnuit, călăuzind fam ilia creştină pe m eridianele
drepte şi fireşti ale vieţii um ane.
P e n tru aceste m erite şi valori, rom anul a fost astfel p reţu it încă
de la apariţie : *M amina e cartea cea mai p atetică şi mai spirituală a
anului nostru lite ra r : niciodată nu s-au spus la noi adevăruri mai grave
în tr-o form ă mai graţioasă» 6.
P o rn it pe com baterea unor tare m orale ale societăţii noastre creş
tine, Al. Lascarov-M oldovanu trebuia să ofere realităţii şi un m odel al
părintelui de fam ilie conştient. D upă acest criteriu , T ătunu — publicat
în 1938 — este perechea personajului fem inin am intit. D estinat să fie
un erou pozitiv în rosturile căm inului, acesta este în zestrat cu toate
v irtu ţile corespunzătoare : dragoste, b unătate, înţelegere p en tru ceilalţi.
Eroism ul cotidian şi m oral de care este anim at înseam nă, nedezm inţit,
onesta agonisire a pîinii celei spre fiinţă şi a ju to r soţiei în m unca tru d
nică a gospodăriei.
El se mai tîlcuieşte ca poveşti debitate copiilor în fiecare seară şi,
înainte de aceasta, jocuri cu ei şi la m intea lor.
D ar edenul sufletesc al eroului principal se dovedeşte p îndit de e-
tern u l «şarpe» al ispitei fem eii străine. Abia acum , rom anul dezvăluie
uriaşa frăm în tare a inim ii, luată prin surp rin d ere de o luptă pe care de
5. E. L o v in e sc u , Istoria literaturii române contemporane, vo i. II, B u c u re ş ti, 1973,
p. 78.
6. V a s ile B ă n c ilă , Literatură şi puritate, B u c u re ş ti, 1934, p. 12.
Î N D RU MĂ R I P AS TO R A L E 153
sute de ori e gata s-o piardă. «Ca un şuvoi rece peste sufletul încălzit,
trecu ruşinarea de sine...». A ducerile am inte de soţie, m am a atîto r copii
ai lor, doliul produs de m oartea celui din urm ă fiu a descătuşat cu greu
pe cel ce se povîrnea uşor pe v ersantul adulterului. T risteţea, nervo
zitatea şi m aliţiozitatea lui n-au p u tu t fi izgonite din suflet decît în
u rm a spovedaniei către soţie a gîndurilor păcătoase care îl tălăzuiau.
Aşa cum personajul principal are un em ul p rin tre băieţi tot aşa
m am a comunica Elvirei profilul său m oral. El se ara tă în dragostea pe
care o m anifestă faţă de un «intrus» în fam ilia lor, căsătoria cu el şi
atm osfera de fericire în care evoluează îm preună.
Modelul m oral pe care rom ancierul îl propune p e n tru o fam ilie
creştină nu se validează în ochii cititorului fără să se uzeze de o com
paraţie subtilă. în ain te de retrag erea la m înăstire a eroului principal,
ni se descrie un bordel cu toate decăderile şi consecinţele lui.
Problem e m ari de viaţă pune şi altă piesă litera ră a autorului, pre
cum Rom anul Furnicii, anterior Tătunului. Aceeaşi constatare se poate
face şi în cazul întoarcerii lui A ndrei Pătraşcu. Este rom anul vieţii unui
preot căzut uneori în robia beţiei şi a necredinţei, după o etapă de rea
lizare integrală a binelui evanghelic. P rin suferinţe îndelungate, el r e
uşeşte totuşi să se purifice şi să-şi lum ineze zbucium ul sufletesc.
Felul în care suferinţele sale în tru H ristos sînt descrise nu pot co-
vîrşi retorism ul m oral prestabilit al autorului, fapt care situează r o
m anele acestea oarecum la m arginea esteticului.
Părerile criticilor şi ale istoricilor literari asupra lor sînt îm părţite.
Pornită de la Eugen Lovinescu, aprecierea negativă a rom anelor lui
Al. Lascarov-M oldovanu sfîrşeşte prin a le expedia în afara artei. A-
ceastă severitate este îndulcită în cazul criticilor de form aţie didactică
şi ed u c aţio n a lă 7. Unul d in tre aceştia din urm ă conchide : «A nim at de
acelaşi suflu m oral ca şi A gârbiceanu, îi este superior acestuia prin ca
lităţi de fond şi de expresie (...). In istoria literatu rii contem porane opera
acestui autor constituie o oază de candidă um anitate» 8.
Noua atitudine a criticii faţă de litera tu ra scriitorului în discuţie ni
se pare o reacţie firească faţă de poziţia extrem istă din epocă. A ceasta
se întem eia în principal pe autonom ia esteticului şi pe obsesia afectivă.
La urm a urm ei şi o viaţă închinată lui D um nezeu a re o m are fru m u
seţe. Strădaniile şi ispitele care se opun m enţinerii ei la înălţim ea cu
venită creează de foarte m ulte ori un anum it dram atism . De aceea pe
bună dreptate, un critic de odinioară se în treb a : «Dar în tru cît, p rin
cipial, e mai calificabil ca depăşind arta un scriitor care se înalţă şi ou
— o întreagă lum e alături de el — frăm întînd în zbucium etern a pro
blem atică creştină, decît acela care se scoboară către succesul m aterial,
analizînd cu mască izolatoare peste suflet t cazuri de tristă nevroză
sexuală sau de psihologie a crim ei ? Ferindu-se pe bună drep tate de
pedagogie, m are parte din litera tu ra m odernă a căzut în cloacă»9.
7. V e zi Io n R o ta ru , O istorie a literaturii rom âne, v o i. II, B u c u re ş ti, 1972, p.
703 j S te lia n N . C u c u , Al. Lascarov-M oldovanu, poet al vieţii alese şi al tainicei
solidarităţi cu pămlntul ro m â n e s c , R im n ic u -S ă ra t, 1936, . passfm; Prof. I. N . D ia -
n esciT D oi scriitori creştini, în « în g e ru l» , B u zău , IX (1937), p . 197.
8. D. M u ră r a ş u , Istoria literaturii lom ăne. E d iţie d e e x il, v o i. II, M a d rid , 1955,
p. 180.
9. O v id iu P a p a d im a , Creatorii şi lum ea lor, B u c u re ş ti, 1943, p. 317.
1* 4 B1SF.RICA O R T O D O X A R O M A N A
Pe urm ă lite ra tu ra lui Al. Lascarov-M oldovanu a fost m enită de

la început contrapunerii faţă de producţiile unui gust public pervertit.
Indiferentism ul lor, psihologia de av entură şi obsesia sexuală ultragiau
adesea m orala publică.
In acelaşi scop al zidirii sufleteşti desigur că scriitorul a realizat
şi cele şase volum e de V ieţile Sfinţilor.
2. Cuvîntul înţelept al unui propovăduitor ortodox

Am reţin u t din biografia sufletească a scriitorului că el a fost un
convertit la tră ire a credinţei străm oşeşti. Acest fa p t a im prim at acti
vităţii sale un m ilitantism h o tărît şi continuu. Pe planul realităţilor co
tidiene, atitudinea se traduce în mod firesc cu predica, pornirea obiş
nuită de a zidi m oral pe altul «cu tim p şi fără de timp».
în tr-u n fel, epoca însăşi a avut nevoie de personalitatea acestuia
şi anum e chiar în ipostaza lui de «ostaş al Dom nului». Izbăvită de am a
ru rile celui de a doilea război m ondial, lum ea a alerg at cu paşi m ari
spre binefacerile libertăţii, ale dem ocraţiei, ale îm bogăţirii rapide. Seria
rom anelor lui Cezar Petrescu se pare că reflectă cel mai potriv it la
noi astfel de năzuinţe şi de rezultate. In condiţiile liberei concurenţe,
societatea rom ânească prospera pe planul m aterial, d a r aceasta se rea
liza în foarte m ulte cazuri cu abatere de la conştiinţa creştină.
Cult, de form aţie juridică, cu cunoştinţe teologice m ereu în com
pletare, cu bun condei de m isionar ortodox, Al. Lascarov-M oldovanu a
în trep rin s o acţiune de evidenţiere a idealurilor evanghelice prin în
seşi preocupările sale de scriitor. A mai făcut-o cu un succes din ce
în ce mai evident ca m em bru activ al Oastei D om nului, ca vorbitor
itinerant in vita t şi ascultat, ca însărcinat al R adiodifuziunii Rom âne cu
dum inica religioasă şi civică a săteanului nostru. V olum ele sale : Flori
creştine, De vorbă cu sătenii. Cartea cu pilde ş.a. sîn t m enite acestui
ideal m oralizator general. In scopul propus, dem ersul creştin al au to ru
lui se în tretaie cu descrieri biblice, p e n tru a se ajunge la reliefarea
exem plelor pozitive : Nicodim, m ironosiţele, apostolii. P rin descrie
rea am ănunţită a personajelor fră m în tate se realizează v eştejirea ta re
lor societăţii creştine de atunci şi de astăzi : prostituţia, beţia, avortul,
făţărnicia, lipsa de recunoştinţă, invidia.
Prin unele m ărturisiri ale sale, Al. Lascarov-M oldovanu se dove
deşte un patriot, un lum inos iubitor al neam ului şi al lim bii pe care o
vorbeşte. P e n tru a fi com pletă, caracterizarea aceasta trebuie să se în
tregească num aidecît cu lupta sa anticom unistă. I-a in tu it de m ult as
pectul pustiitor în om enirea postbelică, de cînd i-a u rm ă rit evoluţia
nefastă, com bătîndu-i ideologia m aterialistă şi atee. Astăzi putem să
apreciem cu m ult mai clar cît de profetică i-a fost îngrijorarea şi cît
de eficace s-a dovedit rem ediul propus : « întărind Biserica, facem cu
n ep u tin ţă năvala com unism ului. Acolo, în suflete, se dă lu p ta cea ho-
rîtoare. Platform ele economice, financiare sau sociale sîn t num ai în
făţişări, — ceea ce răm îne la fund izvor creator n u e decît sufletul
omenesc. Sovietism ul a înţeles din instin ct acest lu cru şi de aceea s-a
n ă ru it prin Biserică, asupra sufletului omenesc. A şa în Spania, aşa la
noi, aşa peste tot locul.
ÎNDRUMĂRI p a s t o r a l e 155
De aceea în slăbirea sau în în tărirea Bisericii, putem aprecia fie p ri

m ejdia, fie stăvilirea pericolului co m u n ist» lX).
In tim pul războiului p en tru dezrobirea Basarabiei, condeiul şi cu-
vintul acestui scriitor au fost şi mai solicitate. Fiind m obilizat pe loc
la cenzura m ilitară, el a selectat mii de răvaşe destinate ostaşilor de
pe front, p en tru a le m enţine m oralul, lor şi apoi celor de acasă. Volu -
mul se intitulează Scrisori de război şi are un cuprins v a ria t şi im pre
sionant.
Cum situaţia de pe fro n t evolua în tr-u n sens n eaşteptat, reacţia
scriitorului s-a dorit o contribuţie sporită la stăv ilirea pericolului şi a
puhoiului bolşevic care se apropia înrobitor. în cuprinsul aceluiaşi an,
1943, el publică două cărţi m obilizatoare una după a lta : S u s inim ile !
Vorbiri către săteni pentru vrem ea de acum şi V om învinge ! îndem nuri
pentru vrem ea de acum. C onvingerea pe care scriitorul vrea să o co
m unice celorlalţi se bazează pe m enirea istorică a aceleiaşi credinţe
străm oşeşti : «Biserica noastră d reptm ăritoare a fost totdeauna M ama
cea bună şi ocrotitoare a neam ului nostru. Mai osebit în ceasurile cele
grele de război, ea ne-a d at puterea de a ne îm potrivi căderilor şi de a
ieşi biruitori deasupra necazurilor şi-a n ev o ilo r» 11.
Predicile şi alocuţiunile scriitorului la Radio e ra u în general des
tul de scurte, fiind prileju ite de com em orarea m arilor praznice creştine :
Crăciunul, Boboteaza, Paştele. Ele sîn t concepute sub form ă de diptic,
cînd — după expunerea tex tu lu i sfînt — urm a aplicarea lui în viaţa
de toate zilele. V ocabularul lor era obişnuit, dar esenţial ; stilul se fo
losea de propoziţii scurte, cu figuri şi exem plificări din m ediul înconju
răto r sătesc 12.
Astăzi avem prilejul să constatăm un elem ent şi m ai im presionant.
Al.Lascarov-M oldovanu nu a fost cleric, dar a propovăduit de nenum ă
rate ori şi in bisericile noastre. Aşa se şi explică tip ă rirea altor volum e
de predici : Chem ări la D om nul. S curte lăm uriri ale evangheliilor de
peste an, Craiova, 1941 ; Apa cea vie. F ragm ente evanghelice, B ucureşti,
1943 ; Evanghelia în război. P rin credinţă la izbîndă, B ucureşti, 1944.
Bineînţeles că, în cazul sărbătorilor îm părăteşti, autorul prezintă
evenim entele pe zile, ba chiar pe etape cronologice m ai îndelungate.
T itlurile predicilor sîn t lapidare, lăsînd im presia că s-a procedat
doar la prescurtarea celor tradiţionale.
Scriitorul nostru nu obişnuieşte să aleagă un te x t prelim inar.
în general, stru c tu ra unei predici bisericeşti nu este binară, ca în
em isiunile sale de la Radio, ci ternară. Ea cuprinde m ai întîi un scurt
rezum at al tex tu lu i evanghelic. Se ajunge la reliefarea unei în v ăţătu ri
m ajore de credinţă sau de m orală. D upă aceea se fac aplicaţii creştine
de tră ire cotidiană a ei.
Introducerile om iliilor tem atice, gen pe care au to ru l îl cultivă în ex
clusivitate, sînt directe. Uneori rolul acesta îl joacă o exclam aţie : «ia-
tă-1 !», «iată că...» sau «din nou...». A lte ori se specifică : «de data a-
ceasta...».
10. A l. L a s c a ro v -M o ld o v a n u , S c h itu l c u p lo p i, p. 17.
11. Id em , S u s in im il e ! V o rb ir i c ă tr e s ă te n i p e n tr u v r e m e a d e a c u m , B u c u
re şti, 1943, p. 91. *
12. Id em , D e v o r b ă c u să te n ii. V o rb ir i la ra d io , B u c u re ş ti, f. a n , 240 p . ; Idem ,
E v a n g h e lia in ră zb o i. P rin c r e d in ţă la iz b în d ă , B u c u re ş ti, 1944, 222 p..
BI SERI CA O R T O D O X A R O M A N A
în ain tîn d în expunerea sa, predicatorul întrebuinţează de m ulte ori

destrăm area psihologică m inuţioasă, ca să obţină explicarea datului
scripturistic. In această derulare a repovestirii peridopei citite, sem ni
ficaţia ei e în treţesu tă cu îndem nuri p en tru fap ta activă im ediată : «să
ajutăm şi noi...», «să mîngîiem...».
Dialogul este m înuit cu îndem înare de către vorbitor, îndeosebi
acolo unde tex tu l are caracter docum entar, şi dram atic. Este cazul cu
predicile din zilele C răciunului.
Prezum ţia creează acelaşi efecte im presionabile pe care le u rm ă
reşte predicatorul : «Stăm şi ne m inunăm , iubiţii mei, de frum useţea
acestei povestiri evanghelice.
D ar mai osebit, ne cutrem urăm , dragii mei, cugetînd ce s-ar fi ales
de neam ul acesta omenesc al nostru dacă D um nezeu nu S -ar fi îndu
ra t şi nu S -ar fi în tru p at, luînd acelaşi chip ca al nostru» 13.
O dată cu alegoria, fam iliară vorbirii unui scriitor, el în treb u in
ţează foarte des enum eraţia. Efectul scontat este şi mai m are cînd form a
ei negativă este urm ată de cea pozitivă şi invers. A lteori, la aspectul
acesta de antiteză, se adaugă som aţia form ei interogative. Cităm un
fragm ent relev an t : «El ştie, dragii mei fraţi, că începătura p u rtării
crucii, adică prim irea înv ăţătu rii — şi m ergerea după El — nu se va
săvîrşi în veac de veac dacă m ai întîi nu ne lepădăm de noi înşine.
Dacă nu ne lepădăm m ai întîi de greşealele şi de păcatele noastre.
Dacă nu ne lepădăm de proastele apucături.
Dacă nu ne lepădăm de sudalm e, de blestem e şi de a
Dacă nu ne lepădăm de bîrfire şi de zavistie.
Dacă nu ne lepădăm de ispitirea vecinului şi de ponegrirea l
Dacă nu ne lepădăm de lăcomie, de stricăciune şi de beţie.
Dacă nu ne lepădăm de toate fără-de-legile (...).
Au oare, nu din tru fie ies ocările ce le aducem fratelui nostru ?
Nu din tru fie îşi trag izvor cearta şi lovirea ?
Nu din tru fie se iscă pornirea asupra lucrului altuia sau pofta a s u
pra fem eii fratelui nostru ?
Nu din tru fie ridică om ul ciom agul şi loveşte pe sem enul său, care,
i se pare lui, că i-a încălcat h otarul păm întului ?
Nu din tru fie stau oamenii neîm păcaţi ani şi ani de zile din p ri
cina unui fleac de nim ic ?
Nu din trufie, oare, sînt pline condicile tu tu ro r judecătoriilor din
ţară de procese, de insulte, calom nii, loviri, — şi înjunghieri ? » 14.
O preocupare a propovăduirii acestui scriitor este şi ilu strarea p re
dicilor cu exem ple şi cu fapte contem porane. V orbind despre gadarenii
de odinioară, care au ru g at pe M întuitorul să plece din ţin u tu l lor, el
apreciază : «De cîte ori şi noi, astăzi, nu stăm faţă la p u rtă ri asem ă
nătoare cu aceea a gadarenilor ! Iată un om, care, vai, mai întotdeauna
e şi creştin, adică al lui H ristos prin botez, şi care, cînd vine vorba
de Biserică, de creştinătate, de Dom nul, de în d ată in tră în tu lb u rare
şi grăieşte precum gadarenii : «Ia lasă-ne, prietene, cu acestea ! De a s
13. Id em , C h e m ă r i la D o m n u l, p. 6
14. Ib id e m , p. 64.
ÎNDRUMĂRI p a s t o r a l e 15 7
ta ne arde nouă acum ? A vem alte lucruri m ai de seam ă de făcut, de

cît să ne pierdem vrem ea cu de-alde astea...»15.
A lte ori ilu straţia predicatorului este furnizată de faptul patriotic
al zilei : «Cuget la B asarabia noastră, m artirizată un an de zile, de cei
mai crunţi tîlh ari din toţi cît pot îi pe lume. N -a căzut ea, în nefasta
zi 28 iunie 1940 ? Nu erau aceştia cei mai înfricoşători tîlh ari ? N -au
sărit ei asupra bieţilor noştri fraţi cu diavolească sete de a-i răpune —
şi n-au căzut ai noştri jos, precum călătorul din vechim ea evanghelică,
răm înînd în ţărîn ă abia vii ? Desigur. Pilda din cartea noastră sfîntă a
fost în tru totul tră ită de basarabeanul norod» 16.
A plicarea analizei om iletice conduse pînă aici urm ează, uneori, d u
pă cîteva în treb ări retorice. în m ai m ulte cazuri, ea insistă asupra te
mei, dînd explicaţii în plus. Un rol activizator îl are aplicarea analitică.
Astfel se conchide pe m arginea slăbănogului de la C apernaum : «Da,
iubiţii mei, fiecare din noi sîntem slăbănogi în vreun fel oarecare. Unul
e inînios. altul plin de trufie, — u nul mincinos, altul fură, — unul s tri
cat, altul beţiv, — unul bîrfitor, altul iubitor de a rg in ţi Fiecare din noi
stăm pe-un p a t de slăbănogie — şi căutăm zadarnic vindecarea la dof
torii lum ii acesteia.
P înă ce nu vom face ca slăbănogul din C apernaum , tăm ăduire nu
vom căpăta 17.
Este surprinzător să constaţi totuşi că Al. Lascarov-M oldovanu în
trebuinţează foarte p uţin exem plificarea livrescă. Cartea cu pilde şi
Viaţa creştină în pilde se pare că au servit mai m u lt scriitorului decît
vorbitorului.
S iguranţa concluziei este înlesnită de firescul desfăşurării întregii
omilii. De aceea acum i se spune ascultătorului d ire c t ceea ce-i răm îne
de făcut, duoă ieşirea din cuprinsul sfîntului locaş. A lteori încheierea
predicii recurge la m obilizarea chem ării şi a îndem nului : «Facă Dom
nul...» sau «Aşa să ne aju te Dum nezeu !».
i*
L iteratura şi întreaga strădanie a vieţii lui Al. Lascarov-M oldovanu
au fost ascunse societăţii rom âneşti a celor cinci decenii întunecate. în
parte, ele însele au contribuit la această ostracizare, declarîndu-se în
mod deschis de intenţii creştine. Scopul m oral al operei a lim itat-o une
ori de mai înainte, situînd-o în tre viaţă şi intenţie sănătoasă principială.
C hiar dacă scriitorul nu excelează în tran sfig u rarea artistică a unor
situaţii pasionale, el s-a stră d u it să m ăsoare faptele oam enilor cu d rep
tul evanghelic şi să fericească pe cei care năzuiesc să depăşească l i
m itele unei existenţe dogorite de păcat. In acest caz," ar fi fost' de aş
tep ta t ca sp iritualitatea Filocaliei ortodoxe să fie mai prezente în astfel
de preocupări.
Pe scriitor l-a u rm at îndeaproape propovăduitorul, a tît la cercu
rile pastorale ale preoţilor cît şi la şezătorile cu sătenii.
Este tim pul ca societatea noastră să beneficieze de aceste valori,
p u rtăto are de înţelepciune, de echilibru şi de m oralitate.
Pr. a s is t. G H E O R G H E I. D R Ă G U L IN
15. A l. L a s c a ro v -M o ld o v a n u , E v a n g h e lia in ră zb o i, p. 22.

16. Ib id e m , p. 35. 17. Id e m , C h e m ă r i la D o m n u l, p. 33.
din TRecum bisericii şi patrici w m w
BISERICA ORTODOXA ROMÂNA

ŞI RĂZBOIUL DE REÎNTREGIRE NAŢIONALĂ *
Istoria poporului rom ân este istoria unui popor statornic în una
şi aceeaşi v atră de viaţă, în care şi-a u rm at prop riu l său mod de acţi
une şi m anifestare, de dezvoltare a culturii m ateriale şi spirituale. P lă
m ădit ca popor u n ita r pe o întinsă arie din sud-estul Europei, rom ânii
şi-au p ă stra t n eîn treru p t, în decursul tim pului, com unitatea etnico-lin-
gvistică şi cu ltural-spirituală. Pe scena istoriei păşesc ca un singur
neam , com plet încreştinat şi vorbind o lim bă u n itară. V itregiile vrem ii
şi unele particu larităţi ale orînduirii feudale — caracterizate în gene
ral prin fărîm iţare politică —, au făcut ca rom ânii să nu se poată con
stitui în tr-u n singur sta t pe terito riu l locuit de ei, ci în trei un ităţi de
sine stătăto are : Ţ ara Rom ânească, Moldova şi Transilvania. Această stare
de lucruri nu a afectat însă u n itatea pfoporului rom ân, exprim ată în
continuitatea lim bii şi a culturii, în sim ilitudinile stru ctu rii social-eco-
nom ice şi religioase ale întregului terito riu locuit de ei. In d iferen t că
trăiau la sud, la est sau la vest de C arpaţi, rom ânii au p ăstrat strînse
legături ; organizarea ’ internă, dom nia, dregătoriile, Biserica, ju stiţia şi
arm ata erau identice. Aceste realităţi au alim en tat o puternică şi con
stan tă conştiinţă a unităţii de neam , conştiinţă care şi-a găsit expresia
în lupta pe care au p u rta t-o cu h o tărîre d e-a lungul veacurilor pentru
u nitatea, integritatea şi independenţa patriei lor comune.
A vînd aceeaşi lim bă, aceleaşi * năzuinţe, aceeaşi lege străm oşească
— credinţa ortodoxă —, aceleaşi datini şi obiceiuri, neam ul rom ânesc
—, prim ul în tim p care a um anizat spaţiul carpato-danubiano-pontic şi
singurul care l-a ocupat statornic, a tins d in totdeauna să înlătu re fron
tierele artificiale care-i obligau să trăiască divizat. U nirea era singurul
mod de a consolida naţionalitatea rom ânilor, de a le da dem nitate,
putere şi m ijloace p en tru a îm plini m isia lor pe păm înt. P unctul de ple
care a fost şi va fi de-a p u ru ri rom anitatea lui dacică de pe toate ver
santele C arpaţilor rom âneşti şi credinţa ortodoxă în care el s-a născut.
Locuitorii m eleagurilor carpato-danubiano-pontice erau conştienţi şi con
* C o m u n ic a re ţin u tă in c a d ru l sim p o z io n u lu i « P rim a c o n f la g r a ţie m o n d ia lă şi
ră z b o iu l re * n tre g irii R o m ân ie i» — C a sa C e n tra lă a A rm a te i, s a la d e m a rm u ră ,
5 s e p te m b r ie 1991.
DIN TRECUTUL BISERICII Şl PATRIEI N O A S T R E 159
vinşi că sin t una şi aceeaşi naţie şi ca atare n u trebuie să existe gra

niţe în tre ei. «Sîntem un popor de o viţă şi de un sînge şi p rin urm are
avem nu num ai d reptul ci şi datoria de a tră i îm preună» — afirm a cu
în dreptăţire istoricul A. D. Xenopol.
încă de la începuturile existenţei sale poporul rom ân a fost asistat
şi secondat în toate acţiunile sale de Biserică, de slujitorii săi. îm ple-
tindu-şi propria lor viaţă cu viaţa poporului în m ijlocul căruia îşi în
deplineau m isiunea lor m întuitoare, slujitorii A ltarului rom ânesc au în
ţeles să fie prezenţi în toate încercările poporului rom ân, susţinînd şi
îm părtăşind năzuinţele lui după o viaţă dem nă şi liberă.
Una ca neam , una în d rea p ta credinţă ne-am p ă stra t şi ne-am dez
voltat comorile sufletului şi ne-am a p ă ra t fiinţa şi p ăm întul străm o
şesc cu dîrzenie şi eroism căci B iserica O rtodoxă R om ână a fost din
tru început o Biserică naţională, adică o Biserică a poporului. Mai m ult,
în regiunile unde rom ânii au fost în im posibilitate de a-şi fău ri un
s ta t naţional şi independent, cum s-a în tîm p lat în T ransilvania, lupta
pen tru apărarea şi păstrarea legii străm oşeşti, adică a credinţei ortodoxe,
a fost una din form ele de acţiune p e n tru afirm area fiinţei şi unităţii
sale naţionale, a fost suportul de neclintit al d ăinuirii şi al prezenţei
noastre pe aceste m eleaguri. în ain tea unirii politice şi adm inistrative a
ex istat o unire sufletească, şi de trăire. Nevoiţi să în d u re de-a lungul
istoriei stăpîniri străine, rom ânii au avut totuşi un dom eniu în care
s-au p u tu t exprim a liberi şi autonom i, în cel religios, în sensul că şi-au
p ă stra t cu dem nitate legea străm oşească. Au fost asalturile catolice şi
calvine, prim ele înregistrînd chiar şi unele succese, d a r, aşa cum s-a
subliniat, prin ortodoxie rom ânii şi-au p ă stra t iden titatea naţională.
P rin păstrarea legii străm oşeşti în popor, adică a credinţei ortodoxe
— clerul rom ân a m enţinut trează şi a dezvoltat conştiinţa u n ităţii n a
ţionale — perm isă fundam entală a dorurilor noastre d e u n itate şi li
bertate.
Orice pagină vom deschide din istoria Bisericii O rtodoxe Rom âne
nu putem citi nim ic care să m ărturisească îm potriva sprijinului con
tinuu pe care l-au dat slujitorii ei poporului rom ân în lupta sa pentru
îm plinirea şi realizarea idealurilor sale fireşti şi legitim e.
Identificîndu-se cu păstoriţii l o r . — de care nu se deosebeau prea
m ult nici la vorbă, nici la p ort şi nici ca standard de viaţă, slujitorii
Bisericii O rtodoxe Rom âne au avut legături perm anente cu frăm întările
credincioşilor şi au av u t înţelegere faţă de năzuinţele sociale, sprijinind
deschis d reptul la o existenţă liberă şi susţinînd lu p ta p e n tru unitate,
d rep tate şi libertate. Cu toată funcţiunea lor, scria u n ziarist s tră in ,
preoţii îm părtăşesc acelaşi fel de viaţă şi de m uncă la fel cu ţăranii.
P entru ei ideea patriotică nu este deloc diferită de cea religioasă. In
fluenţa lor în ţa ră este considerabilă. P reotul mîngîie, învaţă, pacifică
şi cînd ţara se află în m are pericol, cînd întreaga naţiu n e se ridică
să-şi apere păm întul şi drepturile, el poate fi găsit in prim ele rînduri,
ţinînd Evanghelia în tr-o m în^ şi sabia în cealaltă. Le e ra scum p păm în
tul străm oşesc pe care înfloreau locaşurile de închinare şi în care să-
lăşluiau m artirii neam ului şi ai credinţei. Le era scum p graiul poporu
lui, a tît de lim pede şi curgător, în care le predicau Evanghelia, în care
le slujeau S fînta L iturghie, în care se cîntau im nele, doinele, vitejiile

eroilor şi în care erau jeliţi cei dragi în drum spre m orm înt. Cu tim p
şi fără tim p ei predicau păstoriţilor lor m arile adevăruri de credinţă şi
m ăreţele idealuri naţionale.
Evocăm aici şi acum un m om ent crucial, u n u l din cele pe care po
porul rom ân le-a tră it in lu p ta sa p entru p ă stra re a fiinţei naţionale şi
p e n tru unitate. Acum m ai bine de şapte decenii şi jum ătate, brusc şi
fără pregătire, am p u tea spune chiar tragic, R om ânia era pusă în faţa
clipei suprem e pe care toţi rom ânii din toate tim purile şi din toate lo
curile au în trezărit-o şi pe care nu îndrăzneau să spere a o vedea sosind
generaţia chem ată să o trăiască.
D upă cum se ştie la 15 iulie 1914 a izbucnit prim a conflagraţie
m ondială. Ea a avut, in ansam blu, un caracter im perialist, deoarece m a
rile p u teri gru p ate în A n tan ta şi P u terile C entrale u rm ăreau fiecare să
cîştige preponderenţa, ceea ce presupunea reîm p ărţirea sferelor de in
fluenţă şi a coloniilor. D ar p en tru naţiunile mici participarea la război
a av u t un caracter cu totul diferit. Ele — este şi cazul Rom âniei —,
au luat arm ele p e n tru eliberarea de sub dom inaţia străină, p en tru con
stitu irea sau reconstituirea în state naţionale unitare. Din punctul nos
tru de vedere declanşarea acestuia a daf noi im pulsuri viitorului act al
unificării statale — care reprezenta prim ul obiectiv al rom ânilor de
pretutindeni. Cauza reală a in tră rii Rom âniei în acest război era sin
tetizată în proclam aţia adresată poporului din care cităm : «După v re
m uri îndelungate de nenorociri şi grele încercării, înaintaşii noştri au
reu şit să întem eieze statu l rom ân p rin U nirea Principatelor, p rin răz
boiul independenţei, p rin m unca lor neobosită p e n tru renaşterea naţio
nală. Astăzi ne este d at nouă să înţelegem epoca lor închegînd totdea
una ceea ce M ihai V iteazul a înfăp tu it num ai p entru o clipă : unirea
rom ânilor de pe cele două versante ale Carpaţilor».
In acelaşi sens şi spre în cu rajare şi îndem n la acţiune s-a auzit şi
glasul Bisericii. A dresîndu-se, în prim ăvara anului 1914, credincioşilor
ardeleni şi bucovineni prezenţi la slujba hram ului bătrînei ctitorii m u-
şatine de la N eam ţu, p a triarh u l Nicodim M unteanu, pe atunci episcop
de Huşi, rostea aceste profetice cuvinte : «De sute de ani veniţi la
această m înăstire ca să vă în tăriţi în credinţa creştină ortodoxă şi în
dragostea de neam. D ar ca să p ătru n d eţi pînă aici, acei din provinciile
subjugate, a tre b u it să treceţi graniţele cu m ultă frică şi cu m ari gre
utăţi. Ţineţi m inte însă un lucru. Nu va trece m ult şi aceste blestem ate
hotare care ne frîng tru p u l nostru naţional vor cădea şi atunci vom
alcătui o apă şi un păm înt. Duceţi vestea aceasta în părţile voastre şi
vestiţi tu tu ro r că se apropie ziua m întuirii şi u n irii întregului nostru
neam».
Este un fap t îndeobşte recunoscut că şi la îm plinrea m ăreţului
ideal de u n itate statală şi naţională slujitorii Bisericii O rtodoxe Române
şi-au adus o contribuţie m ajoră. în treag a lor activitate în această di
recţie, devotată şi stăruitoare, i-a im pus aten ţiei generale şi constituie
o pagină de au r în istoria Ortodoxiei rom âneşti. Cu mai m ulţi ani îna
inte de m om entul pe care-1 evocăm, a tît dincoace cît şi dincolo de
C arpaţi, lu p ta p en tru eliberarea ţin u tu rilo r rom âneşti aflate atunci sub
D//V, TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI N O A S T R E 161
stăpinire străin ă se intensificase. E xpresia acestei dorinţe vechi de se

cole în R om ânia s-a m anifestat m ai ales în cadrul Ligii culturale, con
dusă de Nicolae Iorga, din care făceau p a rte m ulţi preoţi ortodocşi. Cum
m ajoritatea d in tre ei erau învăţători, ei au fost adevăraţi apostoli ai
luptei p e n tru unirea tu tu ro r rom ânilor în aceeaşi patrie. De asem enea,
«Asociaţia transilvană p e n tru lite ra tu ra rom ână şi cu ltu ra poporului ro
mân» (ASTRA), în fiinţată încă din anul 1861 de m arele m itropolit A n
drei Şaguna, în tre m em brii căreia se întîlnesc num eroşi ierarh i şi cle
rici ortodocşi. A cestora trebuie să le adăugăm apoi o în tre ag ă serie de
publicaţii, la loc de fru n te aflîndu-se «Telegraful Rom ân» — cea mai
veche publicaţie religioasă rom ânească şi cu apariţie n e în tre ru p tă pînă
azi. O serie de colaboratori p rin tre care preoţii Vasile Lucaciu, m em bru
m arcant al M em orandum -ului — celebrul act de p ro test al rom ânilor
ardeleni îm potriva stăpînitorilor vrem elnici din vrem ea dualism ului ; Ioan
Lupaş — apreciat istoric şi profesor, şi episcopul Rom an Ciorogariu de
la Oradea. Dar 15 iulie 1914 a găsit R om ânia în stare de n eu tralitate,
situaţie care a d u rat pînă la 4 august 1916, cînd a sem nat tra ta tu l cu
A ntanta în vederea intrării în război îm potriva P u terilo r C entrale care
p rin abuz şi fo rţă stăpîneau o p a rte din tru p u l ţării. în sesiunea sa din
v ara anului 1916, Sfîntul Sinod al Bisericii O rtodoxe R om âne l-a de
sem nat pe preotul profesor C onstantin N azarie de la Facult&tea de T eo
logie din B ucureşti să organizeze conferinţe cu preoţii ară tîn d u -le rolul
pe care urm au să-l aibă în această lu p tă naţională p e n tru unire. Ac
ţiunea s-a dovedit deosebit de eficientă, 253 de preoţi înrolîndu-se în
arm ată, ei urm înd să asigure asistenţa religioasă şi să ridice m oralul t r u
pelor. Cu to t eroism ul de care a dat dovadă a rm ata rom ână a tre b u it
însă să se retrag ă ; m ai întîi din Transilvania, m ai apoi din O ltenia şi
Moldova. B ucureştiul însuşi a căzut sub ocupaţie, g u vernul retrăg în -
du-se la Iaşi. S ituaţia era ex trem de grea, tru p ele germ ane, austro-un-
gare şi bulgare sem ănînd teroarea în rîn d u l populaţiei şi pricinuin-
du-ne pagube de jbeste 30 m iliarde lei aur. Au v e n it în să strălucitoa
rele victorii de la M ărăşeşti, M ărăşti şi Oituz, lu p ta de elib erare a ro
m ânilor culm inînd cu form area statu lu i naţional u n ita r rom ân. J e r t
fele slujitorilor A ltaru lu i străbun, îm preună cu ale tu tu ro r fiilor acestui
v itregit neam , stau la baza tran sfo rm ării idealului în realitate. Pe
fro n tu l de luptă, în spitale şi tre n u ri san itare preoţi, călugări şi călugă
riţe şi-au făcut cu prisosinţă datoria, cîteva sute d intre ei plătind cu
propria viaţă.
Înfrîngerea P u te rilo r C entrale a constituit un p u tern ic factor de
accelerare a destrăm ării Im periului au stro -u n g ar şi a p re g ă tit condiţiile
p e n tru în făp tu irea şi desăvîrşirea un ităţii statale a poporului rom ân.
Procesul revenirii terito riilo r rom âneşti la p a tria m am ă a cunoscut o
rem arcabilă sim ultaneitate.
La 27 m artie 1918 s-a adoptat la C hişinău o declaraţie în care se spu
nea : «În num ele poporului Basarabiei S fatul Ţ ării declară : Republica
D em ocratică M oldovenească (Basarabia) la hotarele ei d in tre P ru t, Nis
tru , D unăre, M area N eagră şi vechile ei graniţe cu A ustria, ru p tă de
R usia acum o sută şi m ai bine de ani din tru p u l vechii Moldove, în
p u terea d reptului istoric şi a dreptului de neam , pe baza principiului
B. O. R. — 11
162 BISERI CA O R T O D O X A R O M A N A
ca noroadele singure să-şi hotărască so arta lor, de azi în ain te şi pen

tru totdeauna, se uneşte cu m am a sa România».
D estrăm area Im periului habsburgic — care încătuşase veacuri de-a
rîn d u l păm întul străb u n al T ransilvaniei im punea, de asem enea, cu ne
cesitate revenirea acesteia la p a tria m am ă şi p rin aceasta desăvîrşirea
u n ităţii statale a poporului rom ân.. D eclaraţia din 12 octom brie 1918 a
rep rezen tan ţilo r transilvăneni în tru n iţi la O radea, declaraţie citită la
18 octom brie acelaşi an şi în p arlam en tu l din B udapesta stipula d rep
tu rile nestrăm u tate şi inalienabile ale naţiunii rom âne la deplina viaţă
naţională. Publicarea acestei D eclaraţii a provocat u n entuziasm fără
m argini şi a condus la num eroase în tru n iri şi m anifestări în favoarea
u n irii tu tu ro r fiilor neam ului rom ânesc în tr-u n organism statal unitar.
Cele mai m ulte d in tre acestea au fost organizate şi prezidate de slu ji
torii Sfintelor A ltare şi ele au avut ca rezu ltat convocarea M arii
A dunări N aţionale de la 1 D ecem brie 1918 la A lba Iulia. «Istoria ne
cheam ă la fapte» — citim în convocarea A dunării. P oporul rom ân vrea
să trăiască, alătu ri de celelalte naţiuni ale lum ii, lib e r şi independent.
N aţiunea rom ână din T ransilvania are să-şi spună cu v în tu l său h otărî-
tor asupra soartei sale şi acest cuvînt va fi respectat de lum ea întreagă».
P rin adeziunea lor la acţiunile M arelui S fat din 21 noiem brie şi prin
circulara din 23 noiem brie adresată clerului episcopal ortodox rom ân din
T ransilvania şi-a adus o neprecupeţită contribuţie. P rin tre deputaţii aleşi
de n aţiunea rom ână, în n u m ăr de 1.228, s-au n u m ă ra t cinci episcopi,
p a tru vicari episcopali, 129 de protopopi şi 10 delegaţi ai Consistorii-
lor eparhiale.
D um inică, 1 Decem brie 1918, dim ineaţa, p o triv it program ului, clo
potele bisericilor rom âneşti au sunat p e n tru slujbă. L a sfirşitu l acesteia,
episcopul M iron C ristea al C aransebeşului şi p rim u l p a tria rh al Bi
sericii O rtodoxe Rom âne (1925— 1939) a introdus în tex tu l rugăciunii
am vonului cuvinte de m ulţum ire p e n tru învrednicirea acelei zile m ă
reţe, iar locţiitorul de m itropolit al T ransilvaniei, episcopul Ioan P ap p
al A rdealului, făcînd otpustul, a adăugat cu glasul vibrînd de em oţie
şi cu ochii scăldaţi în lacrim i : «Cel ce a în v iat din m orţi, H ristos, ade
v ă ra tu l D um nezeul nostru, a în v iat şi N eam ul Rom ânesc şi ne-a d at să
avem m ăreaţa zi de azi a U nirii N eam ului. A jută, D oam ne, ţa ra noas
tră, R om ânia M are, să înflorească şi să se întărească p e n tru a pream ări
în veci num ele Tău». C utrem uraţi de acest m om ent sublim cei de faţă
au in to n at im nul «D eşteaptă-te, rom âne !».
A u u rm a t lucrările A dunării care, în ain tea încheierii m andatului
său, a ales pe cei 25 de m em bri ai M arelui Sfat N aţional Rom ân, în tre
care şi cinci episcopi ortodocşi şi num eroşi clerici. L a sfîrşitu l lu crărilo r
episcopul Ioan P ap p a lu a t din nou cuvîntul. El a evidenţiat şi cu
acest prilej rolul şi poziţia Bisericii n o astre O rtodoxe în v iaţa poporului
rom ân : «Ne-am p rezentat acum , in corpore, la această m are sărbătoare
naţională, ca să dăm probe învederate că de cîte ori se tratează des
p re soarta neam ului rom ânesc clerul şi poporul credincios, ca fii ade
văraţi, sîn t u n a în cuget şi sim ţire, sîn t u n a în dorinţele şi aspiraţiile
naţionale».
Despre m ăreţia şi însem nătatea hotărîrilo r luate la A lba Iulia a

vo rb it m ulţim ilor şi episcopul dr. M iron C ristea : «Nu p u tem şi nici nu
este nevoie să retezăm C arpaţii, sublinia el, căci ei sîn t şi trebuie să
răm înă şi în viitor inim a rom ânism ului, dar sim t că astăzi, p rin glasul
unanim al m ulţim ii celei m ari vom deschide larg şi p e n tru totdeauna
porţile C arpaţilor, ca să poată pulsa p rin arterele lor cea mai caldă viaţă
rom ânească şi ca p rin aceasta să ni se înfăptuiască acel vis neîm plinit,
copil al suferinţei, de-al cărui dor au adorm it şi m oşii şi părinţii».
A m intim că episcopul M iron C ristea a făcut parte şi din delegaţia care
a p rezentat actul unirii regelui F erdinand la B ucureşti.
R atificarea revenirii T ransilvaniei 14 decem brie, a B asarabiei —
27 noiem brie şi a Bucovinei — 18 decem brie 1918 — la p a tria m am ă
a pus capăt nedreptelor întocm iri ale trecutului, epopeea începută acum
75 de ani fiind încoronată de izbîndă.
D esăvîrşirea statu lu i naţional u n ita r rşm ân , p rin reintegrarea Ro
m âniei în hotarele sale fireşti, a fost consacrată şi pe p lan internaţional
prin tra tate le de pace de la Saint-G erm ain şi V ersailles — 1919 şi
Trianon — şi P aris — 1920.
Biserica O rtodoxă R om ână nu m artor ci p a rticip a n t activ şi hotă-
r ît la actele fundam entale ale destinului nostru naţional şi-a îm plinit
şi de această dată datoria. Ea răm îne B iserica naţiu n ii rom âne p e n tru
ale cărei interese m ajore nu a precu p eţit nim ic şi p e n tru care nici o
je rtfă n u va fi p rea m ult. Şi aceasta p e n tru că, fap t verificabil şi de
netăgăduit, în perim etru l geografic d in tre Carpaţi, D unăre şi M are n a
ţiunea a tră it şi s-a dezvoltat p rin Biserică, iar B iserica p rin naţiune.
In încheiere, am intim şi fap tu l că la scurt tim p rep rezentanţi ai
Bisericii O rtodoxe R om âne şi ai arm atei au h o tărît ca în fiecare an
ziua praznicului în ălţă rii D om nului să fie rîn d u ită şi ca zi de pom e
nire a eroilor care s-au je rtfit în războiul de reîn tre g ire naţională, p re
cum şi a tu tu ro r acelora care au lu p ta t p e n tru în făp tu irea idealului na
ţional — unitate, independenţă şi libertate.
P r. a s is t. A L E X A N D R U M . lO N lŢ A
B IB L IO G R A FIE SE L E C T IV Ă
N ic o la c Io rg a , Dezvoltarea ideii unităţii politice a românilor , B u c u re ş ti, 1915;

C c s a re A lz a ti, Terra romena tra Oricnte e Occidente, Chiesc ed etnie nel
tardo 500, M ila n o , 1982 ;
»** M a re a Unire a românilor In izvoarele narative. E d iţie , s tu d iu in tr o d u c tiv
şi n o te d e S te lia n N e a g o e , B u c u re ş ti, 198 4 ;
*** P ro b le m e fu n d a m e n ta le a le is to r ie i R o m â n ie i. M a n u a l ş i c re s to m a ţie , e d iţia
a I l-a , B u c u re ş ti, 1987;
f A n to n ie P lă m ă d e a lă ,Romanitate, continuitate, unitate, S ib iu , 1938;
Pr. A s is t. A le x a n d r u M . Io n iţă , Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, 70 d e ani
de la lormarca statului naţional unitar român, în «B.O.R.» C V I (1988), n r. 11— 12,
p. 124— 137.
Ion C o ja, Transilvania. Invincibile argumentum, B u c u re ş ti, 1990.
BINECREDINCIOSUL VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE
FĂURITOR DE CULTURĂ ŞI ARTĂ *
S -au îm plinit, la 14 aprilie în anul de faţă curgător în oceanul is
toriei, 525 de ani, de la urcarea pe tro n u l provinciei rom âneşti, care se
num eşte de cînd se cunoaşte, Moldova, a strălu citu lu i voievod Ş tefan cel
M are, care tim p de 47 de ani, deci aproape o ju m ă ta te de veac, mai p re
cis in tre 14 aprilie 1457 şi 2 iulie 1504, cînd şi-a înch eiat dom nia şi exis
te n ţa păm întească, în tr-o desăvîrşită apoteoză, a condus, cu inegalabilă
rivnă, trezvie, conştiinţă creştină şi eroism, ţa ra şi poporul său.
Acest im portant evenim ent, din istoria poporului nostru, constituie
p e n tru conştiinţa creştină şi rom ânească, un p u tern ic tem ei şi o categorică
în datorire de a fi com em orat, în tru c ît această perioadă de tim p a însem
n a t a tît de m ult, p e n tru păstrarea fiinţei etnice u n ita re a sem inţiei noas
tre — căci m oldovean înseam nă rom ân — p e n tru co n tinuitatea vieţuirii
rom ânilor pe acelaşi păm înt — p a tria noastră — în stare de indepen
denţă şi libertate, şi p e n tru producerea unor rem arcabile valori m a
teriale şi spirituale, de care ne bucurăm , cu aleasă satisfacţie, şi astăzi.
Dar, însăşi conştiinţa europeană are, sau poate avea şi ea, o sufi
cientă şi justificată m otivaţie, p e n tru a evoca, cu sinceritate, acest eve
nim ent, p e n tru că M oldova celei 'de a doua ju m ătăţi a veacului al XV -lea,
M oldova lui Ş tefan cel M are, îşi plasează in teg ral existenţa şi, toată
gigantica ei luptă, nu num ai p en tru ap ărarea h o tarelo r şi n eatîrn ării ei,
d ar şi p e n tru salvgardarea Europei întregi, al cărei interes îl suscită
Ş tefan, în sufletele conducătorilor ei, p rin acţiuni exprese, E uropă din
înrobirea căreia M ehmed al II-lea, cuceritorul C onstantinopolului, şi
arm atele sale, îşi făcuseră un vis de aur.
Stephanus iile M agnus, cum a fost su p ran u m it de Sigism und al Po
loniei, S tep h a n der Grosse, E tienne le Grand (P etit Larousse illustre,
1982, p. 1309), Ş tefa n cel Mare, cum este consecvent denum it în două
lim bi de m are circulaţie, şi în lim ba urm aşilor săi, pînă în zilele noas
tre, alcătuieşte un glorios capitol în istoria poporului rom ân, d ar şi în
letopiseţele, cronicile, legendele, cîntecele, folclorul şi lite ra tu ra cultă
a acestuia, fiind peste to t pom enit ca : *Ştefan, Ş tefa n , D om n cel M areJ
Seam ăn pe lum e n u are.. . .’».
In deplină concordanţă cu aceste surse in tern e ale noastre, se află
şi o sum edenie de cronici şi referin ţe stră in e : poloneze, germ ane, ita
liene, m aghiare, slave, turceşti etc., pe care a r fi p rea lung a le m en
ţiona, nune e t hinc, şi care conţin bogate inform aţii şi preţioase ap re
cieri, despre acest titan al Moldovei.
S -ar părea, la prim a vedere, că sim pozionul n o stru teologic sud-
est-european, cu tem a sa fundam entală : N ecesitatea m in tu irii şi desă-
virşirii creştine, n -a r avea nici u n fel de legătură organică cu em inenta
personalitate şi strălu cita epocă, pe care încercăm să le evocăm îm pre
ună, acum la încheierea lucrărilor noastre, în această fericită am bianţă,
* E x p u n e re fă c u tă d e a u to r , în lim b a fra n c e z ă , în f a t a p a r tic ip a n ţilo r la • S im
p o z io n u l te o lo g ic s u d - e s t- e u r o p e a n , c a r e a a v u t lo c la I n s t i tu t u l te o lo g ic u n i v e r s it a r
d in B u c u re ş ti, î n t r e 30 a u g u s t — 5 s e p te m b r ie 1982.
naţională şi internaţională, cu ltu rală şi teologică, ortodoxă şi intercon-

fesională, creştinească şi ecumenică.
Ei bine, nim ic m ai neadevărat, decît aceasta, căci personalitatea
lui Ş tefan cel M are nu a dispus num ai de ceea ce e ra necesar, p e n tru
viaţa sa particulară, sau p e n tru cea a entităţii etnice pe care o condu
cea, d ar şi de o plenitudine de însuşiri, coordonate, p u n cte cardinale
lăuntrice şi v irtu ţi creştine, ce ne duc uşor cu gîndul că tre deplinătate,
plenitudine şi genialitate.
A firm aţiile cronicarului polon, contem poran al voievodului nostru,
M iechowski, om a cărui obiectivitate nu poate fi pusă la îndoială, con
firm ă în tru to tul cele afirm ate de noi, pînă aici, atunci cînd îl carac
terizează astfel : «Bărbat glorios şi victorios care a biruit pe toţi regii
vecini... Om fericit căruia soarta i-a hărăzit, cu dărnicie, toate darurile.
Căci, pe cînd altora le-a dat num ai unele în su şifi şi anum e, unora
prudenţă îm preunată cu şiretenie, altora v irtu ţi eroice şi spirit de drep
tate, altora biruinţă asupra duşm anului, num ai ţie ţi le-a hărăzit la u n loc
pe toate. T u eşti drept, prevăzător, isteţ, biruitor contra tuturor duşm a
nilor. N u în zadar eşti socotit printre eroii secolului nostru»
Pe de altă parte, însăşi epoca sa, cea de a doua ju m ă ta te a veacu
lui al XV -lea, cum am m ai spus-o, dacă o exam inăm cu ochi critic com
parativ, se îm podobeşte cu o strălucire cu to tu l particu lară, unică,
datorită am prentei plenare a personalităţii geniale a voievodului nos
tru , care-i stă d rep t neclintită tem elie şi nesecat izvor de învăţăm inte
şi im pulsiune, în toate dom eniile, în trep rin d erile şi direcţiile.
Dom nia lui Ştefan, fiu l lui Bogdan al II-lea (1449— 1451) şi ne
potul lui A lexandru cel B un (1400— 1432), nu în se a m n ă' num ai cea
mai extinsă dom nie a evului m ediu rom ânesc ; nu num ai o sporită
prosperitate şi p u tere economică, prin dezvoltarea im petuoasă a agri
culturii, m eşteşugurilor şi com erţului ; nu num ai o statornică realitate
geografică şi cartografică, ce se va num i m ereu «M oldova lui Ş tefa n
cel Ma%e», căci niciodată păm întul m oldav n-a avut graniţe mai în
tinse şi mai stabile decît atunci ; nu num ai p uternicul sta t care şi-a
pus la respect vecinii şi pe toţi duşm anii, în fru n te cu M ehmed al
II-lea, căruia n -a voit să-i m ai plătească trib u tu l convenit de antece
sorul său, P e tru Aron ; nu num ai tim pul în care faim a şi prestigiul
unui dom nitor rom ân atinge culm ea apoteozei, a tît în apusul creştin
european, cît şi în d ep ărtările răsăritu lu i m ahom edan ; ci o epocă, o
.lum inoasă epocă, de intensă tră ire superioară, a ltru istă şi spirituală,
o epopee eroică, cu m ari şi nem uritoare în făptuiri cu ltu rale şi artistice.
F ără îndoială, că Ştefan n -a avut parte num ai de succese răsu n ă
toare, el a av u t de în d u rat şi m ulte necazuri, suferinţe trupeşti, cum ar
fi ra n a de la picior căpătată la Chilia, privaţiuni şi ren u n ţă ri, pierderi
dureroase de prieteni, colaboratori şi ostaşi. D ar to ate acestea pălesc
în faţa rezultatelor excepţionale dobîndite prin tru d ă, trezvie, jertfă
şi luptă.
In cele ce urm ează, n u vom in tra în detaliile tu tu ro r com partim en
telor de m anifestare ale dom niei lui Ştefan, dom nie asupra căreia dis
1. C ita t d u p ă C.C. G iu re s c u şi D.C. G iu re s c u , Istoria românilor, vo i. 2, B u c u
re ş ti, 1976, p. 154.
166 BI S ERI CA O RTO D O X Ă R O M A N Ă
punem , din fericire, com parativ, de o bogată inform aţie şi docum entaţie,
în această privinţă, ne vom declara m ulţum iţi num ai cu generalităţile
de pînă aici. în schim b, ne vom ocupa, ceva m ai am plu de două as
pecte im portante ale dom niei acestuia, aspecte m ai apropiate de noi şi
de preocupările noastre, de la acest simpozion, d a r şi acestea prezentate
num ai în datele lor esenţiale, şi care sînt : 1. Ş tefan cel M are şi cre
dinţa sa religioasă ; şi 2. Ş tefan cel M are, creator de opere c u ltu ral-a r-
tistice. '
1. Ştefan cel M are şi c red in ţa sa relig io asă
De la început, trebuie să precizăm evidenţa istorică că, voievodul
Ş tefan este un om evlavios, cu frică de D um nezeu, şi un credincios
p ractican t al credinţei sale ortodoxe, aşa cum de bună seam ă au cău
ta t să-l crească şi educe tată l său, Bogdan al II-lea, şi mai ales m am a
sa, D oam na M aria-O ltea, cîntată şi ea de popor în legendele sale, pen
tru sfaturile eroice date fiului său, în îm p re ju rări deosebit de critice.
Ne încredinţează, cu prisosinţă despre aceasta, mai întîi, frum oa
sele pisanii ale neobişnuit de num eroaselor sale ctitorii, foarte m ulte
din m ăiestrit scrisele şi. îm podobitele sale docum ente, interne şi ex
terne, şi însăşi inscripţia de pe lespedea m o rm în tu lu i său, de la m inăs-
tire a P utna, inscripţie alcătuită — cum se ştie — de dînsul, atunci
cînd, m editînd adînc asupra vieţuirii în D um nezeu, s-a îm păcat cu gîn-
dul, că va veni 'vrem ea cînd nu va m ai fi pe această lume.
în toate acestea se intitulează, cu deplină statornicie, şi neîncetat :
«Io Ş tefa n Voievod din m ila lui D um nezeu, dom n ţării M oldovei» 2. Iar
în docum entele legate de înzestrarea unor m în ăstiri cum a r fi, de e x e m
plu, P u tn a veşnicei sale odihne, şi altele, începutul se face aşa : «In n u
m ele Tatălui şi al F iului şi al S fîn tu lu i Duh, T reim e sfîntă de o fiinţă
una şi nedespărţită, iată eu, robul Stăpînului m e u Iisus Hristos, Io Ş te
fan Voievod, din m ila lui D um nezeu, dom n al ţării M oldovei»3, ceea ce
arată, cît se poate de clar, concepţia sa despre cauzalitatea tu tu ro r lu
crurilor.
Ne im presionează, la superlativ apoi, robusta lui certitudine în efica
citatea rugăciunilor ce se fac în biserici, a tît p e n tru cei vii, cît şi p en tru
cei adorm iţi, rugăciuni pe care el însuşi le statorniceşte, cu grijă, cu de
plină cunoaştere a rînduielilor tip ico n alţ bisericeşti ortodoxe şi cu n estră
m u tata sa credinţă, nădejde şi dragoste de D um nezeu, de ai săi şi de cei
lalţi, decedaţi sau în viaţă. Sînt cu totul rem arcabile, în această privinţă,
num eroasele docum ente privitoare la daniile făcu te P utnei \ cele pentru
Probota, unde a fost înm orm întată doam na M aria-O ltea, m am a sa ( f no
iem brie 1465), m înăstire m ult atenţionată de dînsul din această cauză 5,
2. V e zi p e n tr u a c e a s ta , c e le d o u ă v o lu m e d e d o c u m e n te tip ă r i te d e A c a d e
m ia R o m ân ă , Documente privind istoria României, A . M o ld o v a — v e a c u l X IV , X V ,
v o i. I (1384— 1475), B uc. 195 4 ; şi v e a c X V , V o i. II (1476— 1500), B uc. 1954.
3. Ibidem, V o U J (D oc. 469), p. 395.
4. Ibidem, V oi. I (D oc. 420, 433, 460, 4 6 1 ); V o i. II (D oc. 1, 3, 7. 10, 17, 21, 90,
93, 107. 125, 127, 128, 129, 131, 167).
5. Ibidem. V oi. I (D oc. 417), V o i. II (D oc. 290, ş.a.).
DIN TRECUTUL BISERICII Şl PATRIEI N O A S T R E 167
şi cele p e n tru m înăstirea Zografu c, de la M untele Athos, precum şi obli

gaţiile acestora după prim irea darurilor, d rep tu rilo r sau privilegiilor acor
date de generosul domn.
N edispunînd acum de condiţiile necesare, spre a in tra în am ănunte,
vom spicui doar datele esenţiale din docum entele p rivitoare doar la cea
din urm ă, adică la m înăstirea Zografu. în prim ul docum ent, din 10 mai
1466, red actat la Suceava, după titu la tu ra mai cuprinzătoare pe care
am reprodus-o m ai sus, citim : «...cu voinţa lui D um nezeu A totţiito ru l
ne-am gîndit cu gîndul bun al dom niei-m ele şi cu ajutorul lui D um nezeu,
ca să fac pentru m întuirea su fletu lu i m eu şi de asem ena şi p entru să
nătatea m ea trupească, şi p entru su fletu l părinţilor m ei şi n e-am legat
şi am făgăduit să întărim sfînta m înăstire, care este la S fîn tu l M unte,
n u m it Zograf, unde este hram ul S f. M are M ucenic şi p urtător de biruinţă
Gheorghe 7 şi am făgăduit să dau, în fiecare an şi să trim it cîte o sută
de ducaţi ungureşti.
Iar p entru altă milă, pe care o va da D um nezeu, cunoscătorul de
inim i şi ochiul ce vede toate, sfîntă m înăstire şi biserică a lui D um ne
zeu, egum enul şi preoţii şi toţi fraţii în tru Hristos ce viepiiesc acolo, să
ţie şi să îm plinească acest aşezăm înt, după rînduiala S f. Biserici, şi după
dorinţa noastră, cum vo m arăta m ai departe : înainte de toate să scrie
pe dom nia mea la S fîn ta Proscomidie, după datina S fin ţilo r Părinţi şi
după aşezăm întul S f. Biserici, şi să scrie şi pe doamna m ea lîngă dom
nia mea şi pe copiii noştri, dăruiţi de D um nezeu, A lexa n d ru şi Elena
şi să stea în sf. pom elnic, cum este şi scris. Şi iarăşi pînă cînd va fi
m ila lui D um nezeu A to tţiitorul asupra noastră şi vo m f i în viaţă, pe
lum ea aceasta, sf. biserică să ne cînte sîm bătă seara paraclis şi dum i
nica la prînz să se dea băutură. M arţea să ni se cînte sf. liturghie şi la
prînz să se dea b ă u tu ră ; şi să m ă pomenească şi în fiecare zi la vecer
nie şi la pavecerniţă şi la m iezul nopţii şi la u trenie şi la liturghie şi la
sf. proscom idie şi unde este obiceiul sfin tei şi dum nezeieştei Biserici.
Aceasta să ni se facă cît vo m fi în viaţă. Iar după trecerea anilor noş-
ştri, după trecerea vieţii noastre, în prim ul an să ni se facă şi să ni se
cînte sfîn tu l parastas în sobor, şi apoi slujbele de a treia zi, şi asem e
nea la a noua zi, la a 20-a zi, la a 40-a şi la jumătate, de an şi iarăşi la
un an. Iar după trecerea u n u i an, de atunci să n i se cînte în fiecare an
într-o zi, în sobor de pom enire, seara parastas şi colivă şi băutură, iar
dim ineaţa sf. liturghie şi colivă şi iarăşi la prînz băutură, spre m îngîie-
rea fraţilor. Aceasta să răm îie aşa cît va dăinui sfînta m înăstire. Iar
noi, care ne-am scris să fim ctitori şi să dăm în fiecare an o sută de
ducaţi ungureşti, să-i dăm pînă la moartea noastră. Iar după viaţa
noastră, pe cine va alege m ilostivul D um nezeu să fie dom n în ţara
noastră, sau din copiii noştri sau din rudele noastre... să împlinească
sfîn tu l obroc al m înăstirii în fiecare an, după aşezăm întul nostru».
Cinci ani mai tîrziu, la 13 septem brie 1471, d ăruieşte bolniţei ace
leiaşi m înăstiri, cîte cinci sute de aspri anual, p en tru ca cei bolnavi
6. Ibidem, V o i. I (D oc. 414, d in 10 m ai 1466, p. 343— 344) şi 453 d in 13 s e p
te m b r ie 1471, p. 382).
7. N u u ită m c ă Sf. G h e o rg h e « p u rtă to r u l d e b iru in ţă » e r a p a tr o n u l M o ld o v e i
*i c ă im a g in e a sa fig u ra p e d r a p e le le ţă rii. I a tă d e c i p a r ţia l, m o tiv a ţia d a n ie i.
ce vor beneficia de acest ajutor, «sc se roage lui D um nezeu p entru su

fle tu l părinţilor noştri, p entru sănătatea noastră şi pentru sănătatea
copiilor noştri» 8.
Sim ţim în aceste extrase, nu num ai lim ba, form ularea frazei şi vo r
birea personală a m arelui voievod — căci docum entele au fost scrise,
cum ne dăm seam a, de logofeţi, dieci şi pisari sub nem ijlocita lui dic
tare — dar şi adînca lui concepţie teologică, identică cu cea a Bisericii
căreia i-a a p a rţin u t cu fidelitate, pînă la sfîrşit, şi înseşi pulsaţiile in
tim e şi viguroase ale sufletului său creştin, pînă la u ltim a fib ră a fiin
ţei sale. P e n tru dînsul, veşnicia, care urm ează acestei vieţi, şi pe care
n-o poate nim eni contesta, n -a fost o sim plă vorbă, ci o im ensă reali
tate responsabilă, p e n tru care s-a preg ătit cu seriozitate, cu sîrguinţă şi
fără în treru p ere, toată viaţa sa, viaţă pe care a închinat-o, astfel, celei
dintîi. D ovadă sînt aceste cîteva tem eiuri invocate aici, ca şi celelalte,
nu puţine, ce nu le-am p u tu t trece în revistă.
în tr-u n docum ent in tern , foloseşte form ule de adîncă piozitate fâţă
de înaintaşi, m enţionînd că face dania, «p entru su fle tu l şi m întuirea
sfîn t răposatului nostru bunic A lexandru V oievod cel B ătrîn şi pentru
su fletu l şi m întuirea sfîntrăposatului părintelui nostru Bogdan Voievod
şi p entru su fletid şi m întuirea m am ei noastre M aria» 9 (Urm ează cei
vii, ca în cele de m ai sus).
După cum se vede, incontestabilă piozitate şi concordanţă deplină
în tre vorbe şi fapte.
Ne am intim , to t în această ordine de idei, că, după tradiţie, Şte
fan a p u rta t întotdeauna asupra sa un tr ip tic 10, rep rezen tîn d la m ijloc
pe M întuitorul, înco n ju rat de Maica D om nului şi S fîntul Ioan Boteză
torul, ceea ce se num eşte «grupul deisis», icoană ce se distinge p rin tr-o
rafin ată tehnică a lucrăturii, prin su b tilitate crom atică şi ornam entaţie
cu pietre scumpe, păstrîndu-se a s tă z i,'în m uzeul m înăstirii Putna.
Nu trebuie să uităm , de asem enea, că, după legenda consem nată
de cronicarul nostru Ioan Neculce (1673—1745) în scrierea sa O samă
de cuvinte, Ş tefan în grelele zile de după luptele de la Războieni s-a
dus p e n tru sfat la «Daniil Sihastrul», care p rin tre altele l-a îm bărbă
ta t şi l-a îndem nat să continue războiul cu turcii, ce părea irem ediabil
term in a t din cauza uriaşelor pierderi suferite, lu cru ce i-a adus pînă la
urm ă, iarăşi victoria. Chilia sărăcăcioasă a acestui m onah se poate ve
dea pînă astăzi, la P u tn a, iar gestul voievodului, căci legendele dispun,
de cele m ai m ulte ori, de un sîm bure de adevăr, dem onstrează aleasa
sa preţuire, în vrem e de cum pănă, şi nu num ai atunci p e n tru oam enii
îm bunătăţiţi duhovniceşte.
C onturul lău n tric al personalităţii religioase a m arelui voievod mol
dovean se întregeşte şi m ai m ult cu inform aţiile ce ni le furnizează pi
saniile a două biserici, în ălţate de el, cu deosebite sim ţăm inte de pio
zitate.
8. V oi. I, D oc. 463, p. 382.
9. Ibidem, D oc. 417 d in 9 iu lie 1466, p e n tr u m în ă s tir e a P ro b o ta , p. 347.
10. M a ria -A n a M u z ic e sc u , Muzeul mînăstirii Putna, e d it u r a M e rid ia n e , 1967;
te x t e p. 37, 39, im a g in e a la c a p . « A rg in tă r ie şi ic o a n e » , s u b n r. 3 6 ; C.C. G iu re s c u ,
op. cit., v o i. II, im a g in e a p . 160, ş.a.
DIN TRECUTUL BISERICII Ş l PATRIEI N O A S T R E 169
P rim a este de la v estita biserică din Războieni, rid icată 20 de ani

m ai tîrziu, adică la 8 noiem brie 1496, exact pe locul luptei unde atîţia
m oldoveni căzuseră «stropşiţi» de m ulţim ea im ensă a arm atelor lui
M ehmed ăl II-lea, cel care pusese capăt, strălu citu lu i Im periu ortodox
bizantin. Pisania, după ce povesteşte succint năvala turcilor, a ju ta ţi de
Laiotă B asarab al V alahiei M ari, ţară rom ânească pe care Ştefan, în po
fida eforturilor constante depuse, n -a p u tu t s-o determ ine să răm înă
statornic antiotom ană, m ărturiseşte cu durere : «jură biruiţi creştinii de
către pagini şi căzu acolo m are m u lţim e de ostaşi m oldoveni... P entru
aceea, continuă pisania, a binevoit Io Ş tefa n Voievod... şi a zid it acest
hram in num ele arhistratigului M ihail, p entru rugăciunea sa şi a
doam nei sale Maria şi a fiilor săi A lexandru şi Bogdan şi p entru pom e
nirea şi p en tru su fletu l tuturor binecredincioşilor creştini care au pie
rit aici. In anul 7004 (1496) iar al dom niei sale anul a 40-lea, curgător,
luna noiem brie 8» n .
Cea de a doua pisanie, de la u ltim a biserică rid icată de Ştefan,
dar term in ată de fiul şi urm aşul său la tron, la Răuseni, ne aduce la
cunoştinţă urm ătoarele : «In anul 7011 (1503) septem brie 8, Io Ştefa n
Voievod, din m ila lui D um nezeu, dom n al ţării M oldovei, a binevoit şi
a început să zidească acest hram în num ele tăierii capului... slăvitului
prooroc, înainte m ergătorului şi botezătorului Ioan, în acest loc, unde
au fo st tăiat capul tatălui său Bogdan Voievod. Ş i pe Ş tefa n V oievod
l-a ajuns moartea. Veşnica lui pom enire. Iară fiu l său, Bogdan Voievod
a continuat ce fusese început de tatăl său şi a term inat acest hram, in
anul 7012 (1604) septem brie 18» n .
Din prim a pisanie, reţinem că, osîrdnicul dom nitor nu-şi îm pli
neşte scrupulos îndatoririle religioase de pom enire, num ai faţă de
m em brii fam iliei sale, defuncţi sau vii, d ar şi faţă de m ulţim ile de os
taşi viteji, ce şi-au dat viaţa, alături de el, p e n tru lib ertatea, n eştirbi-
rea gliei străbune şi n e a tîrn a rea ţării lor, atitudine d esăvîrşit creştină.
T otodată Ş tefan nu-şi atrib u ie sieşi, sau genialei sale tactici şi s tra
tegii, de m are com andant de oşti, num eroasele şi strălucitele sale bi
rui nţi, ci lui D um nezeu şi H arului Său atoatecuprinzător. Iar atunci
cînd vine şi cîte o înfrîngere, ce-i drept extrem de rar, cum este cazul
la Războieni, aceasta o consideră d rep t pedeapsă a aceleiaşi F iinţe Su
prem e 13, p en tru păcatele sale, ceea ce denotă, din p a rte a sa, un adîne
văzduh spiritual creştin, plin de responsabilitate şi căinţă.
Din cea de a doua pisanie, ne mişcă su b tilitatea alegerii hram ului
bisericii din Răuseni, care stabileşte un paralelism teologic a tît de con
cludent, în tre tăierea capului Sf. Ioan B otezătorul şi cea a tată lu i său
Bogdan, ceea ce ni-1 înfăţişează pe voievodul ctitor, nu num ai ca bun
cunoscător al Sfintei S cripturi, dar şi ca bun îm plinitor al ei, în viaţa
de toate zilele.
11. C.C. G iu re s c u , op. cit., v o i. 2, p. 185.
12. ibidem, Pr. p ro f. dr. M irc e a P ă c u ra riu , Istoria Bisericii Române, v o i. I, Buc.
1980, p. 353.
13. A .V . B o ld u r, Biserica In timpul domniei lui Şteian cel Mare, în «B.O.R.»
L X X X II (1964), n r. 7— 8, p. 727.
în u rm ărirea scopului nostru, să vedem acum , cît se poate de suc

cint, atitu d in ea ilu stru lu i n o stru voievod, din lunga sa dom nie faţă de
Biserica Moldovei.
F ără îndoială că, în vrem ea aceea, în Moldova, ca şi în alte ţări ale
lum ii, Biserica era, în afară de S tat, n u num ai unica şi fundam entala
instituţie, d ar şi cea care, pe lîngă funcţia ei prim ordial religioasă, o
exercita efectiv şi pe cea culturală şi de educaţie a m aselor largi
populare.
Noi rom ânii afirm ăm , cu legitim ă şi sfîntă m îndrie, pînă astăzi, că
Biserica noastră O rtodoxă a crescut acest popor din leagăn, ca o du
ioasă mamă, căci ea i-a form at şi cultivat, în sp irit de unitate, credinţa, .
lim ba şi datina ; ea i-a sădit, h ră n it şi în tă rit conştiinţa u n ită ţii etnice ;
ea l-a îndem nat să lu p te şi l-a asistat în acestea, p e n tru a putea tră i in
libertate, independenţă şi pace. Nu m ai p u ţin m eritoriu este şi faptul
că ea i-a fău rit un suflet frum os, modest, generos şi neînclinat a-şi clădi
fericirea sa, pe nefericirea altora.
D îndu-şi seam a de. această pregnantă realitate, de această fericită
m oştenire părintească şi bisericească, date fiind şi p uternicile sale c o n
vingeri religioase pe care le-am p u tu t intui, în tr-o m ăsură, în cele de
pînă aici, Ştefan, după ce-şi consolidează dom nia, m ai ales, şi-a dat si
lin ţa să ridice, prin toate m ijloacele de care dispunea la o înflorire, n i
ciodată atinsă pînă la el, acest aşezăm înt teandric.
La u rcarea sa pe tron exista deja — cum se ştie — o statornică,
cuprinzătoare şi închegată organizaţie bisericească. Biserica Moldovei
dispunea de trei scaune chiriarhale : M itropolia ţării cu reşedinţa la
Suceava, a lă tu ri de conducerea de S ta t şi două episcopii sufragane la
Roman şi Rădăuţi. M itropolia are doi vestiţi titu la ri, în tim pul voievo
dului n o s tru : pe Teoctist (1453— 1477) şi G heorghe ,(1477— 1511)14. Cel
dintîi îl unge ca suveran, pe cîm pia «D ireptate», de lîngă Suceava, la
14 aprilie 1457 ; iar ultim ul îl aşază la locul de veşnică odihnă, de la
m înăstirea Putna, săvîrşindu-i slujba progribaniei. De la Episcopia de
Rom an, m enţionată în docum ente, uneori, cu titlu l de «M itropolia de
Jos a Moldovei», în am intirea unui evenim ent istoric, cînd ţa ra şi Bi
serica fuseseră divizate în două, sîn t binecunoscuţi episcopii Tarasie şi
Vasile 15. Cel din urm ă, este consultat, in scris, de m itropolitul G heron
tie al Moscovei, în tr-o problem ă de tipic, actuală atunci, dovadă a com
petenţei sale, atrib u in d u -i-se şi alcătuirea unei scrieri despre deosebi
rile d in tre ortodoxie şi catolicism , deci un om învăţat. De la R ădăuţi
cunoaştem num ai pe episcopul Io a n ich ie16, ierarh u l cu num ărul tre i în
Biserica ţării. Cu toţii sîn t des am intiţi şi, în term eni foarte rev eren -
ţioşi în docum entele em anate de la bine orînduita cancelarie dom neas
că a lui Ştefan, m ai cu osebire în actele ce p riv eau direct scaunele lui
sau m înăstirile şi bisericile din dependenţa lor canonică. De altfel, se
întîlnesc, în aşa m ăsură, în aceleaşi acte cancelaristice, stareţii m înăsti-
rilo r («rugătorul nostru...») şi num ele a o sum edenie de preoţi, încît
14. P ă c u ra riu , o p . c it., v o i. I, p. 327— 331 i C. C. G iu r e s c u , o p . c/f., v o i. II,
p. 179.
15. M . P ă c u r a r iu , op. cit., p . 338— 3 4 0 ; C. C. G iu r e s c u , op. cit., p . 179.
16. M. P ă c u ra r iu , o p . cit., p. 340, ş . u . ; C .C . G iu re s c u , op. cit.
putem îm părtăşi ju stificata convingere că num eros era în acel tim p cor
pul clericilor m oldoveni, de toate categoriile şi gradele.
Aceste realităţi docum entare ne duc la concluzia ce rtă că, rap o rtu
rile d in tre Biserică şi S tatul m oldav al m arelui Ştefan, sîn t d in tre cele
m ai bune, m ai strînse, m ai arm onioase şi, deci, pilduitoare. Dacă Ştefan
găseşte o organizare bisericească certă, la ajungerea sa în fru n te a desti
nelor Moldovei, apoi el se va străd u i să întărească, cum m ereu o repetă,
toate aşezăm intele bisericeşti ale ţării sale, începînd de la m itropolie,
continuînd cu episcopiile şi ajungînd la m înăstiri. Pe unele din aces
tea din urm ă le va învesti, chiar cu d rep tu ri şi a trib u ţii quasiepisco-
pale (Probota, B istriţa, N eam ţ, Putna). Pe toate însă le va înzestra
bogat cu : sate, m ori, vii. prisăci, tăta ri, ţigani etc., sau cu unele p ri
vilegii şi im unităţi fiscale, judiciare, com erciale . şi juridice (scutiri de
vam ă, încasări de vam ă, care de peşte, m orun, icre de m orun, b u tii cu
vin, roţi de ceară, sare, ven itu l crîşm elor e tc .)17, p e n tru a-şi p u tea în
deplini m isiunea lor religioasă, culturală şi socială, în condiţii optim e,
de dem nitate, extensiune şi eficienţă.
M itropolitul, în special m itropolitul Teoctist, c ă rtu ra r şi om de
prestigiu, este al doilea m are d em nitar al ţării, după dom n şi prim ul
sfetnic perm an en t al voievodului, ceea ce-1 va pune în situ aţia de a
p u tea angaja ţara, în problem e de politică chiar e x te rn ă (actul din 2
m artie 1462, cu Polonia). P restigiului, strădaniilor sale în slujba ţării,
rap o rtu rilo r sale cu capul ţării şi, poate înru d irii m itropolitului Teoc
tist, cu fam ilia dom nitoare, i se datoreşte favoarea finală, de a fi înm or-
m întat, desigur, la dispoziţia expresă a lui Ştefan, în propria necro
polă a acestuia şi a fam iliei sale, de la m înăstirea P utna.
'Un act internaţional de excepţie, şi anum e pacea încheiată, în tre
Polonia şi Lituania, pe de o parte, şi Moldova, pe de alta, la 12 iulie
1499, este subscris, pe lingă voievod şi m arii d em nitari şi de. cei trei
înalţi ierarhi ai Bisericii m oldovene, în fru n te cu m itropolitul G heor
ghe, ca titlu l de «arhiepiscop al Sucevei şi ţării Moldovei», Vasile epi
scop al R om anului şi Iţan ich ie, episcop al R ă d ă u ţilo r18.
U nele înscrisuri de eliberare din robie, sîn t în mod sem nificativ, •
gîndind noi la tim purile neo-testam entare, redactate cu asentim entul
(«credinţa») Bisericii, cum este cel al lui «Oană tătaru l» , din 8 fe
b ru arie 1470, unde sîn t prezenţi m itropolitul Teoctist. episcopul T a-
rasie, de la «Tîrgul de Jos» şi egum enul Iosaf, de la P u tn a 19.
P rin urm are, după cum am p u tu t vedea, Ştefan cel M are depu
nea generoase şi statornice silinţi în susţinerea m aterială a Bisericii ;
iar aceasta, la rîn d u l ei, departe de a cauza vreo defecţiune, politicii
17. A .l. G o n ta , Domeniile leudalc şi privilegiile m înăstirilor m oldoveneşti J.n
tim pul lu i.Ş tc la n c e l Mare, iu «B.O.R.» L X X V (1957), n r. 5, p. 438— 455. S e c u n o s c
92 d e a c te d e d o n a ţie şi î n tă r i r e d e p o s e s iu n i a le B ise ric ii şi 153 d e s a te c e a p a r
ţin b is e ric ilo r , c e e a c e n u p u te a p u n e iu u m b ră p u te r e a e c o n o m ic ă a b o ie rilo r.
18. A .V . B o ld u r, op. cit., p. 723.
19. Documente privind istoria României, A . M oldova, v o i. I, D oc. 439.
pp. 369— 370.
in tern e şi ex tern e a d o m n ito ru lu i20, îi întăreşte şi am plifică prestigiul

şi autoritatea, cu toată p len itudinea forţei ei spirituale.
Dar, pe lîngă daniile, ajutoarele şi înlesnirile acordate Bisericii,
Ş tefan este un inegalabil ctitor de m înăstiri şi biserici. Poporul creş
tin din această p arte a ţării noastre, foarte adesea, cînd e ra vorba de
o biserică m ai veche şi m ai rem arcabilă, o atribuia, cu uşurinţă, lui
Ştefan. A tît de m are era faim a sa în această privinţă. Cronicarul G ri
gore U reche îi atribuie acestuia 44 de biserici clădite de el. D upă fie
care război victorios cîte una. A lţi autori, răm în la aceeaşi nedezm in
ţită concluzie, chiar dacă adm it să se scoată din lista respectivă, două
biserici introduse acolo, d atorită u nor «tradiţii locale», m ai puţin fon
date. în orice caz, cu cele peste 40 de ctitorii ale sale, pe care le şi în
zestrează, Ş tefan răm îne, cu certitudine, cel m ai m are ziditor de lăca
şuri de închinare ortodoxă al poporului rom ân. N e-am extinde m ult,
dacă am spune, chiar şi num ai cîte un sum ar cuvînt, despre fiecare bi
serică în parte.
Vom încheia acest prim capitol al expunerii noastre, închinat cre
dinţei creştineşti a lui Ş tefan cel M are, cu un docum ent de talie m a
joră incontestabilă, în care ne vom întîlni cu însăşi conştiinţa acestuia.
Este vorba de scrisoarea, pe care Ş tefan a adresat-o cîrm uitorilor Eu
ropei, la 25 ianuarie 1475. P e n tru cuprinsul ei, a tît de elocvent — mai
ales că îm părtăşim convingerea că a fost form ulată şi dictată nem ij
locit de m arele voievod al M oldovei — vom reproduce cea mai m are
p arte a ei :
Prea lum inaţilor, prea puternicilor şi aleşilor D om ni a toată creş
tinătatea, cărora această scrisoare a noastră va fi arătată sau de care ea
va fi auzită.
Noi, Ş tefa n Voievod, din m ila lui D um nezeu, dom n al ţării M ol
dovei, m ă închin cu prietenie vouă tuturora, cărora vă scriu şi vă do
resc tot binele şi vă spun Dom niilor Voastre că, necredinciosul îm părat
al turcilor a fo st de m ultă vrem e şi este încă pierzătorul întregei creş
tinătăţi şi în fiecare zi se gîndeşte cum ar putea să supuie şi să n im i
cească toată creştinătatea. De aceea, facem cunoscut Dom niilor Voastre
că pe la Boboteaza trecută, m ai susnum itul turc a trim is în ţara noas
tră şi îm potriva noastră o mare oştire, în num ăr de 120.000 de oameni
(urm ează înşirarea num elor căpeteniilor oastei, p rin tre care şi Laiotă
B asarab (1474— 1477) al Ţ ării Rom âneşti).
A u zin d şi văzînd noi acestea, am luat sabia în m ină şi cu ajutorul
D om nului, D um nezeului nostru A totputernic, am m ers îm potriva duş
m anilor creştinătăţii, i-am biruit şi i-am călcat în picioare şi pe toţi
i-am trecut sub ascuţişul săbiei n o a stre ; p en tru care lucru, lăudat fie
D om nul D um nezeul nostru ! A u zin d despre aceasta, păgînul îm părat al
turcilor, îşi puse în gînd să-şi răzbune şi să vie în luna lui mai, cu
capul său şi cu toată puterea îm potriva m ea şi să supuie ţara noastră,
care este poarta creştinătăţii, şi pe care D um nezeu a ferit-o pînă acum.
Dar, dacă această poartă, care este ţara noastră, va fi pierdută, — D um
nezeu să ne ferească de aşa ceva — atunci toată creştinătatea va fi ÎU
20. V e z i L eo n S im a n s c h i, Politica internă a Iui Şteian cel Mare, în « R e v is ta _
d e is to rie » , n r. 5— 6/1982, p. 594.
mare prim ejdie. De aceea, ne rugăm de D om niile Voastre să ne trim i

teţi pe căpitanii voştri îm potriva duşm anului creştinătăţii, pînă m ai este
vrem e, findcă turcul are acum m u lţi protivnici şi din toate părţile are
de lucru cu oam eni ce-i stau îm potrivă, cu sabia în m înă. Iar noi, din
partea noastră făgăduim , pe credinţa noastră creştinească şi cu jură-
m în tu l dom niei noastre, că vom sta în picioare şi ne v o m lupta pînă la
moarte, p entru legea creştinească, noi cu capul nostru. A şa trebuie să
faceţi şi voi, pe m are şi pe uscat, după ce, cu ajutorul lui D um nezeu
cel A totputernic, noi i-am tăiat m îna dreaptă. Deci fiţi gata fără întîr-
ziere. Dată în Suceava, în ziua de S fîn tu l Pavet, luna ianuarie, în 25,
anul D om nului 1475. Ş tefa n Voievod, D om nul Ţării M oldovei»21.
D upă cum uşor ne putem da seam a, scrisoarea de m ai sus, încu
nunează to t ce am spus pînă aici, p riv ito r la evlavia şi la m obilele su
fleteşti, ale m arelui voievod. A dresanţii ei sînt conducătorii lum ii creş
tine din Europa, fără nici o diferenţiere confesională, conţinutul ei, in
teresele generale ale «creştinătăţii», iar tăria ei dem onstrativă o consti
tuie «credinţa creştină» şi «legea creştină».
Nu cunoaştem un docum ent sim ilar în to ată istoria noastră şi nici
a altor popoare, în care conştiinţa unui conducător de S ta t, să fie aşa
de lum inată şi încălzită de o rîvnă, o generozitate şi u n sp irit jertfe l
nic, a tît de v ast şi necondiţionat, p e n tru cauza creştinătăţii.
P e n tru viteazul nostru voievod, ţa ra sa îm plineşte rolul de «poar
tă a creştinătăţii», care are m enirea' sacră de a fi pavăză, zid şi cetate
de necuprins a Europei în tr e g i22, iar dacă touşi această poartă va că
dea — cum gîndeşte el cu luciditate, — «atunci toată creştinătatea va
fi în m are prim ejdie». P e n tru aceea, se poate spune, cu dreptate, că
atunci cînd, la 22 de ani de la înrobirea strălu citu lu i Bizanţ, spre care
grav ita toată creştin ătatea de răsărit, im periul colos al lui M ehmed al
II-lea se năpusteşte ca un uragan, asupra Moldovei, în 1475, unde şi
cînd, după spusele unei rude a su ltan u lu i însuşi : «Niciodată arm atele
turceşti n-au su ferit u n dezastru a tît de mare» 2?, s-a d at atunci posibili-
litatea ţărilo r Europei şi, în continuare, p rin celelalte lu p te ce au u r
m at, ca la adăpostul m arilor bătălii şi victoriilor m arelui Ştefan, aces
tea să-şi construiască, în tihnă, catedralele, u n iv ersităţile şi celelalte
b unuri m ateriale şi spirituale.
în aceste condiţii şi cu aceste urm ări, M oldova lui Ş tefan a fost In
tr-ad ev ăr «poartă a creştinătăţii», în stăvilirea arm atelor otom ane, către
E uropa C entrală. V rem să ştim care au fost rezultatele scrisorii şi de
m ersurilor voievodului m oldovean, la curţile Europei ? A cestea au pro
vocat bucurie — cum era şi firesc — căci, în fond, la Vaslui, Ştefan
obţinuse cea mai m are victorie asupra colosului otom an, victorie vala
bilă p e n tru două veacuri : secolele XIV şi XV.
I-au parvenit, ce-i drept, unele m ăgulitoare aprecieri. Aşa, papa
S ixt al IV -lea (1471— 1484), el însuşi înfricoşat de tu rci, scria lui Şte
fan : «Faptele tale săvîrşite... cu înţelepciune şi v itejie contra turcilor
infideli, inam ici com uni ,au adus atîta celebritate n u m e lu i tău, încît eşti
21. C.C. G iu re s c u , op. cit., p. 163.
22. Anale de istorie, n r. 4/1982, p. 131.
23. C. C. G iu re s c u , o p . cit., p . 162.
iu gura tuturor şi eşti în unanim itate foarte m u lt lăudat» V eneţienii

îl vor felicita şi ei, cu sinceră convingere. M untenii şi transilvănenii, prin
scrisul braşovenilor, îl vor ruga să nu-i uite, apreciindu-i m eritele...
Dar, acestea sînt tot, absolut tot ! Nici m ăcar regele Cazimir, vecinul
de la nord, nu-1 va a ju ta cu nimic, deşi tra ta tu l din 1462 îl obliga la
aceasta. Mai . m ult, acesta, se va înţelege direct cu sultanul, în 1476,
p rin spatele lui Ştefan... Deci de nicăieri, nici a ju to are m iltare şi nici
m ateriale... în aceste condiţii, Ştefan va trebui să în fru n te singur, u r
gia anului 1476, cînd este lu a t din tre i p ărţi : tă ta rii din est, turcii lui
M ehmed al II-lea din sud, şi m untenii, obligaţi de turci, din sud-est.
Pe prim ii îi va zdrobi şi pune pe fugă, iar pe cei din urm ă, care-1 co
pleşesc cu num ărul, 15 la 1, nu-i va lăsa, cu hărţu iala, pînă nu-i va
izgoni din ţară, după Războieni, transforrfiindu-şi astfel înfrîngerea în
victorie...
O singură apreciere m arginală, se mai cere im perios a fi form u
lată aici. A num e aceea că, Ştefan cel M are adresîndu-se tu tu ro r căpe
teniilor creştine ale Europei, fără discrim inare de ap artenenţă confe
sională sau crez dogm atic, şi îndem nîndu-le stă ru ito r să alcătuiască un
fro n t com un de rezistenţă şi apărare a tu tu ro r b u n u rilo r creştinătăţii,
îm potriva fanatism ului m usulm an dezlănţuit, se dovedeşte un incon
testabil precursor al m işcării ecumenice, m işcare pe care Biserica O r
todoxă R om ână a apreciat-o, p rin fapte, încă de la fondarea ei din 1925,
şi care, de m ai bine de două decenii, activează cu siguranţă, interes şi
com petenţă, fiind convinsă că aceasta constituie o m are binecuvîntare
a secolului nostru.
Ş tefan a fost cert, la vrem ea sa, singura căpetenie cu reală şi efec
tivă conştiinţă europeană, care, dacă a r fi fost ascultată practic şi u r
m ată neîn tîrziat a r fi p u tu t alunga pe m usulm ani din E uropa creştină
cucerită de ei pînă atunci, şi recuceri însuşi oraşul lui C onstantin.
P e n tru rom âni, el răm îne, cu certitudine, cel m ai m are conducător
de ţară, din toate cele trei m ari provincii rom âneşti şi din toate punc
tele de vedere.
2. Ştefan cel Mare creator de opere cultural-artistice

Îndelunga şi plenara dom nie a m arelui voievod, nu reprezintă n u
m ai o perioadă de m are afirm are a crezului său personal — credinţa
creştină — num ai o epopee de aspră confruntare m ilitaro-politică, ci o
adevărată epocă şi încă o epocă de în altă culm e, de prodigioase îm pli
niri şi de înfloritoare creaţii cultural-artistice, al căror prim m otor a
fost to t copleşitoarea sa personalitate, care conduce totul şi este p re
zentă peste tot.
Este de m irare, încă şi astăzi, cum această perioadă a tît de zbuciu
m ată, cu războaie aproape în fiecare an, să fi p u tu t produce atîtea opere
de valoare perenă. R ăspunsul nu poate fi găsit decît în m ultilaterala
personalitate a conducătorului nostru, de atunci, în calităţile şi talentele
binecunoscute şi m unca poporului nostru, în pro sp eritatea ţării şi a fi
nanţelor sale, chibzuit adm inistrate.
24. Ibi dem, p. 163.
Judecind după lucrurile şi lucrările ajunse pînă la noi, putem a fir

m a că, în epoca lui Ş tefan cel M are, cu ltu ra şi a rta M oldovei se m ani
festă cu osebire în urm ătoarele com partim ente : a rh itectu ră, pictură,
artele decorative, m anuscrise m iniate şi cronici. în ain te însă de a le lua
pe fiecare la rîn d şi a spune — pe cît posibil — esenţialul, găsim po
triv it să m ai facem o precizare succintă. Cu Ţ ările Rom âne, din această
vreme*, ca de altfel şi m ai tîrziu, ne aflăm în dom eniul artei bizantine,
care form ează fondul de bază şi izvorul de căpetenie, acea artă de m ari
rafinam ente, adînci' sensuri şi sim bolisme, a rtă creştină prin definiţie,
sau după fericita form ulare a istoricului rom ân, de talie m ondială, Ni
colae Iorga, «Byzance apres Byzance» 25, în sensul că rom ânii, cu creşti
nism ul lor, de origine şi factu ră răsăriteană, continuă să cultive fidel,
respectuos şi organic, valorile teologice, culturale şi artistice bizantine,
dar cu propriile lor contribuţii, care sîn t arm onice, de bun sim ţ şi nu
stridente, faţă de fondul de bază.
a. A rh itectu ra. — Ştefan ridică un im presionant n u m ăr de m onu-
^ m ente arhitecturale, civile şi bisericeşti. în prim ele in tră cetăţi noi sau
m ărirea şi m odernizarea celor existente, din interio ru l ţării şi mai ales
de la graniţa de ră să rit (Roman, C răciuna, Chilia, Suceava, Neam ţ, O r-
hei, C etatea Albă etc.), palate voievodale şi atenansele lor, unele a ju n
se pînă la noi num ai cu subconstrucţiile lor. (Suceava, Bacău, Vaslui,
H îrlău, P utna, Cotnari, H uşi etc.), şi cele peste 40 de biserici, despre
care am am intit, din care 24 au ajuns pînă la noi intacte, adică în ţin u ta
lor iniţială, nerestaurate.
F ără a in tra în analiza planului şi a m eşteşugitei construcţii a bol
ţilor, a cupolelor şi a m odului lor de sprijin şi descărcare, vom spune
că, în M oldova de atunci, se săvîrşeşte o sinteză, unică în lum e, în tre
a rta bizantină tradiţională, unele elem ente gotice (contrafortul, ogiva
etc.) şi elem entele locale, cum a r fi decoraţia a rh itectu rală exterioară
(ocniţe, firide, cornişe dinţate, cărăm ida aparentă, discurile şi farfu riile
sm ălţuite policrom şi figurate etc.) şi m ai ales acoperişul, care d eter
m ină a tît de fericit fizionom ia bisericii moldovene.
Lum ina, ea însăşi este bine studiată şi gradată pe m ăsură ce pă
trunzi în sfîntul lăcaş al D om nului, ea venind în todeauna de sus, ca şi
H arul dum nezeiesc, care vine în în tîm p in area silinţelor om eneşti, pe
calea m întuirii. A cestea sîn t pe sc u rt caracteristicile fundam entale ale
bisericilor, din această vrem e, care îm preună alcătuiesc u n stil bine
distinct ce s-a num it, în mod judicios, «stilul lui Ş te fa n cel Mare».
Credem că u n u l din elem entele locale l-a constituit lucrul lem nului
care, de la în d ătin a ta tehnică a acestuia în construirea lăcaşurilor bise
riceşti, a tre c u t la bisericile de piatră. A coperişul bisericilor lui Ş tefan
indică, opinăm noi, cel mai bine, acest lucru.
Capodopera acestui stil şi m onum entul cel m ai rep rezen tativ este,
cu siguranţă, biserica «înălţarea D om nului» din m în ăstirea Neam ţ,
cuprinzînd şi două încăperi în plus (exonartex-ul şi gropniţa) clădită de
voievodul ctitor în 1497. F ap tu l că, în 1479, Ş tefan a p u tu t dispune, la
25. C a rte a c u a c e s t titlu a a p ă r u t în 1935. A se v e d e a şi N . Io rg a , La place
des Roum ains dans l'hlstolre universelle, B u c a re s t, 1980.
\
1 76 BISERICA O RTO D O X A R O M A N A
cetatea Chilia, de un n u m ăr de 800 de m eşteri zidari şi 17.000 de a ju

toare, p e n tru cîteva săptăm îni, pledează convingător p e n tru o puternică
şcoală locală de arh itectu ră şi p en tru originea acestei arm ate de zidari,
din lum ea satelor şi a tîrg u rilo r m oldovene26. C ercetările arheologice
întreprinse în ultim a vrem e întăresc această afirm aţie.
Ştefan a fost un a tît de m are constructor încît pe d rep t i s-ar putea
pune în gură cuvintele : «Am găsit o ţa ră de lem n şi v-am lăsat una de
piatră».
b. P ictura. — F ără a m ai discuta in te rfe re n ţe le ultim e, căci a rtă
pură nu există nicăieri, vom spune că bogatul program iconografic al bise
ricilor lui Ş tefan cel M are îl vedem izvorît d intr-o concepţie unitară,
ordonat şi acordat, a tît cu contextul ortodox îndătinat, cu întinderile ce
trebuie îm podobite şi cu setea celor ce le privesc, p ictu ra constituind,
acum încă, cum s-a spus, «Biblia celor necunoscători».
S înt rem arcabile picturile de la Sf. Nicolae din Dorohoi, Sf. G heor
ghe din H îrlău, V oroneţ (naosul cu Ştefan şi fam ilia), Sf. Ilie de lingă
Suceava, Dolheşti, B ălineşti ş.a. P ic tu ra m urală tin d e deja, în acest
tim p, să invadeze zidurile exterioare, cum observă cu d rep ta te unul din
m arii ei c e rc e tă to ri27.
De o im portanţă deosebită sînt tablourile votive, în care ctitorul
este p rezentat M întuitorului, de către M aica D om nului sau de sfîntul
«patron» al bisericii respective, acesta ţinînd în m înă biserica ctitorită,
în tr-o concentrată atitu d in e de evlavie, d ar în splendoare^ costum aţiei
(P ătrăuţi, V oroneţ etc.). P rin tre elem entele locale specifice, în afară de
reprezentarea unor obiecte uzuale, in strum ente sau haine, din m ediul
înconjurător im ediat, trebuie să vedem şi reprezentarea" turcilor şi der
vişilor lor, îm pinşi de diavoli către iad, în scena judecăţii din urm ă de
pe peretele de apus, aşa cum a v ăzu t scena P aul de A lep în 1653, la
ctitoria lui Ştefan, Sf. Ioan din Vaslui, scenă care n u m ai există as
t ă z i 28. Este un p ro test îm potriva asupritorilor otom ani, care desigur nu
scăpa credincioşilor rom âni, doritori de lib ertate şi n eatîrn are, cum de
altfel, va fi ceva m ai tîrziu, şi pictarea căderii C onstantinopolului din
anul 1453, în exterio ru l u nor biserici m oldoveneşti.
V orbind despre icoane, am am in tit mai sus, de trip ticu l lui Ştefan,
pe care îl p u rta cu dînsul în lupte, aflător astăzi la m înăstirea Putna.
P e un fond de trad iţie bizantină este sesizabilă o in terferen ţă veneţiană,
care nu concordă cu M oldova29. In schim b, la m înăstirea Grigoriu de
la Athos, se află o icoană cu M aica D om nului «hodigitria», d ăru ită de
M aria de M angop, soţia lu i Ş tefan cel M are, şi o a ltă icoană a Sf.
26. G rig o re Io n e sc u . Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacuri
lor, E d itu r a A c a d e m ie i R o m â n e , B u c u re ş ti, 1982, p. 241.
27. P rof. I. D. Ş te fă n e s c u , Arta In epoca lui Ştefan cel Mare, In « G la su l B i
se ric ii» , X X X (1971), n r. 5—6, p . 491.
28. Istoria Bisericii Române, m a n u a l p e n tr u I n s titu te le te o lo g ic e , v o i. I, B u c u
r e ş t i 1958, p. 298— 299.
29. V irg il V ă tă ş ia n u , Istoria artei feudale 5n ţările române, v o i. I, Ed. A c a d e -
m ioi. 1959, p . 841 ; Muzeul mînăstirii Putna (T e x t d e M a r ia - A n a M u z ic e sc u ), ed.
M e rid ia n e , B u c u re ş ti, 1967, p. 39 şi fig . 36.
DIN TRECUTUL BISERICII $ / PATRIEI N O A S T R E 177
G heorghe-bust la m înăstirea Zografu, aceasta din urm ă stu d iată şi de

Kondakov, care prezintă în ru d iri stilistice cu bisericile M oldovei30.
Num eroasele lăcaşuti pictate, în tim pul şi din rîn d u iala m arelui
voievod, u n itatea de stil şi program iconografic, ca şi puţinele icoane de
care mai putem dispune acum, atestă sigur existenţa unui corp de z u
gravi de biserici şi — nu prea restrîn s — în Moldova. A aju n s pînă la
noi num ele ierom onahului G avril, care introduce rep rezen tarea celor
şapte sinoade ecumenice, în pictarea pronaosului şi alte scene, portrete
expresive, apropiate de cele ale contem poranilor săi, fiind considerat din
această cauză, d rep t «un clasic al picturii rom âneşti». T ot aici trebuie
m enţionat portretul, baso-relief — m ai puţin cunoscut — al lui Ş tefan
de la m înăstirea Vatopedi, executat în 1496, sub înfăţişare» de ctitor,
adică p u rtîn d chivotul m înăstiri respective.
c. A rtele d eco rativ e. — Vom spune cîte un scu rt c u v m t despre
sculptura în piatră, broderie şi a rta m etalelor.
In legătură cu sculptura în p iatră, sîn t de am intit, în afară de an
cadram entele ferestrelor şi uşilor, în stil gotic, foarte num eroasele les
pezi funerare care împodobesc m orm intele înaintaşilor săi, de> la bise
rica Sf. Nicolae R ădăuţi («Bogdana»), de la Probota (m am a sa) ale so
ţiilor şi fiilor săi, a m itropolitului Teoctist şi a sa însăşi, de la Putna,
toate, inclusiv cea din urm ă, executate la dispoziţia şi cu indicaţiile
sale. Toate se disting p rin tr-o fină decoraţie bizantină şi orientală, şi
prin estetice inscripţii în jur.
Despre broderie putem spune că, la începutul veacului al X V -h a
existau ateliere, cu alese rezultate, la m area lavră a N eam ţului şi poat»
şi la B istriţa, pînă cînd, în ultim ele tre i decenii ale aceluiaşi veac,
P u tn a va deveni un m are centru de înfăp tu iri a unor adevărate capo
dopere, în această direcţie.
Ni s-au p ăstrat m ai m ulte epitrahile din care, unul p e n tru m înă
stirea P u tn a (înainte de 1480), pe lîngă 16 scene evanghelice, are jos.
p o rtre tu l expresiv al lui Ş tefan şi al fiului său A lexandru. A ltul, din
anul m orţii D om nitorului (1504), p e n tru m înăstirea D obrovăţ, pe lîngă
scenele aghiografice, are chipul în picioare al lui Ştefan şi al doam nei
M aria, avînd cîte o cruce în mînă.
A m intim apoi p a tru dvere (1484, 1485, 1500, 1502), p e n tru m înă
stirea P u tn a şi aflătoare acolo, de m are efect artistic, din care ultim a
are chipul lui Ş tefan şi al doam nei M aria (m area dveră a răstignirii).
R em arcabile sînt, ca expresivitate şi m onum entalitate, de asem enea,
tre i epitafe (scena punerii în m orm înt), unul p en tru m înăstirea Moldo-
viţa (1484), altul p en tru D obrovăţ (term inat în 1506) şi a ltu l din 1490,
p en tru Putna.
O piesă ra ră este acoperăm întul de m orm int al M ăriei de M angop
(1477), în care o înfăţişează pe cea d ispărută în tr-u n drapaj şi o a titu
30. V . V ă tă ş ia n u , o p . cil., p. 839. S
B. O . R. — 12
dine cu totul ieratică. A ceastă capodoperă a a rte i rom âneşti m edievale,

este totodată cel mai vechi p o rtre t brodat, în m ărim e naturală, din a rta
m oldovenească 31.
Se cunosc şi două steaguri reprezentînd pe S fîntul G heorghe, unul
şezînd şi altul călare, cu inscripţie invocatoare la adresa Sfîntului, ca să-l
ocrotească pe «Io Ştefan V oievod»32. Cel din u rm ă a a p a rţin u t m înă
stirii Zografu de la Athos. Toate au fost executate din porunca lui
Ştefan.
Cine a p u tu t lucra aceste m inunate comori de evlavie şi a rtă bise
ricească ? Desigur, călugăriţele, unele doam ne din societatea înaltă res
pectivă, dar nu mai p u ţin călugării de la N eam ţ şi P u tn a, unde, de ase
menea, s-au cultivat astfel de îndeletniciri. Nu posedăm broderii laice
din vrem ea lui Ştefan cel Mare.
R eferindu-ne la lucrul m etalelor, vom spune că au ajuns pînă la
noi o serie- de obiecte valoroase, din acest tim p. Aşa sîn t : o cădelniţă
de argint (1470), care pare executată în atelierele din T ransilvania (Si
biu, Braşov, Bistriţa), o ferecătură, din 1487, a vestitului Evangheliar
din H um or (scris în 1473), p a tru ripide, din care două au ajuns în
insula Patm os, iar două se află la P utna, şi două panaghiare, unul p e n
tru m înăstirea N eam ţ, iar altu l p e n tru biserica «Precista» din Bacău,
pe lîngă alte obiecte executate, la dispoziţia d em nitarilor lui Ş tefan 33
Se pare că toate, cu excepţia cădelniţei au fost executate în atelierele
m înăstireşti din Moldova, m ai ales P u tn a, care deţine în tîietatea abso
lută, p e n tru că i s-a dat m ult, ca înzestrare, de către Ştefan, dar i se va
şi cere m u lt de acelaşi ctitor.
Un scu rt cuvînt despre m uzica bisericească, p e n tru că vorbim de
Putna. în ultim a vrem e, o serie de aleşi muzicologi rom âni şi străini,
ca Gh. Ciobanu, Gr. P anţîru, T itus Moisescu, M arin lonescu, A. E. Pen-
ningthon ş.a. şi-au concentrat aten ţia asupra m anuscriselor de muzică
bisericească, provenite de la puternicul ce n tru cultural al Putnei,
ajungîndu-se la concluzii im portante. P u tn a, desigur, ca m înăstire
dom nească de prim ă im p o rta n ţă 34, unde serviciul religios la care
pu tea asista însuşi Ştefan, în m om entele lui de reculegere şi răgaz,
treb u ia oficiat la nivel deosebit, nu putea să n u joace, şi în această
direcţie, u n rol perfect concordant cu celelalte com partim ente a rtis
tice bisericeşti, trecu te în revistă pînă aici, adică de superioară cali
tate şi splendoare, deci veritabil «Byzance apres Byzance», cum bine
s-a spus.
în fine, vom spune un succint cuvînt despre cărţile ce se scriu
cu m îna, în m înăstirile M oldovei lui Ştefan. Epoca aceasta este des
31. M . P ă c u r a riu , op. cit., v o i. I, p. 384— 3 8 5 ; M uzeul m înăstirii Putna, p. 11— 12.
32. M a n u a lu l d e Istoria Bisericii Române, vo i. I, 1957, p. 302.
33. M . P ă c u ra r iu , op. cit., p p . 385 — 386 j M uzeul m înăstirii Putna, pp. 35 — 38,
39.
34. G h. C io b a n u , M . lo n e s c u , şi T. M o ise sc u , Şcoala muzicală de Ia Putna,
M a n u s c rs iu l n r. 1— 26 / Ia şi, Ed. M u z ic a lă , B u c u re ş ti, 1981, p p . 13— 14.
chisă de faim osul ierom onah G avriil Uric, de la m înăstirea Neam ţ,

m are creator de şcoală, de la care n e-a răm as v e stitu l Tetraevanghel,
din 1429, aflător astăzi la Biblioteca din Oxford, precum şi o serie de
alte m anuscrise, excepţional caligrafiate şi îm podobite cu m iniaturi,
conţinînd cărţi liturgice şi opere ale S finţilor P ărinţi ai Bisericii de
R ăsărit. Aceste nobile preocupări se continuă şi în epoca de care ne
ocupăm a tît cu priv ire la frum useţea scrierii şi a îm podobirii (m inia
turi, frontispicii şi iniţiale), cît şi a conţinutului m anuscriselor. N um ă
ru l copiştilor cunoscuţi este foarte m are. D intre aceştia am intim , pe
ierom onahul Nicodim , de la P utna, care, în 1467, copia un M inei pe
luna aprilie, M inei aflat astăzi la Moscova şi apoi, în 1473, vestitul T e
traevanghel p e n tru m înăstirea H um or, cea m ai im p o rtan tă lucrare a
acestei epoci. A cesta este scris pe pergam ent şi cuprinde im aginile
celor p a tru evanghelişti, bogate frontispicii şi chenare, precum şi por
tre tu l lui Ştefan cel M are, în genunchi, oferind această c a rte Sfintei F e
cioare cu Pruncul. D om nitorul este îm brăcat, în lum inoase veşm inte
policrom e, iar fondul este ju m ă ta te auriu şi ju m ă ta te verde deschis.
C unoaştem apoi, tot de la P utna, pe m onahul Casian, care copiază
un M inei şi o Psaltire, ultim a aflată astăzi la L eningrad ; pe m onahul
Paladie, de la care posedăm un Tetraevanghel şi u n L itu r g h ie r ; iero
m onahul Spiridon cu un T e tra e v a n g h e l; m onahul Paisie şi diacul D i
m itrie cu diferite M ineie ş.a.
M înăstirea N eam ţu îşi continuă în acelaşi tim p şi ea strădaniile cu
finul caligraf Teodor M ărişescu, cu trei Tetraevanghele, p en tru diferite
biserici (Precista-B acău, M oldoviţa şi Zografu), toate trei la m uzeul
istoric din Moscova ; şi u n u l p e n tru biserica A dorm irea Maicii Dom
n ului din H otin, astăzi la Biblioteca de S ta t din M iinchen. Mai putem
m enţiona şi alte num e de copişti : ierom onahul Ioanichie de la Neam ţ,
cu un M inei, astăzi la Moscova ; Pahom ie de la V oroneţ, cu un T etra
evanghel din 1490, astăzi la Moscova ; m onahul Filip, cu un T etraevan
ghel p e n tru Zografu, astăzi la V iena ; preotul Ignatie d in Cotmani, cu
un M in e i; diacul M ircea cu u n Apostol, în 1463, azi la H ilandar ; dia
cul Isaia, cu un M inei, în 1492, azi la Lvow şi alţii.
M înăstirea M oldoviţa are pe copistul Anastasie cu M ineiele sale şi
alte lucrări.
în m înăstirea B istriţa din Moldova, se scrie cunoscutul Pom elnic
de la Bistriţa, care se începe în 1407 şi m erge pînă în 1552, dînd dom nii
Moldovei, num ele m itropoliţilor, boierilor, egum enilor. E ste prim a form ă
a istoriografiei noastre naţionale.
Pe lîngă cărţile liturgice, necesare în prim ul rînd, p e n tru viaţa
cu ltu rală a com unităţilor creştine, se mai copiază, şi încă destul de
frecvent, lucrări patristice şi post-patristice, în m înăstirile deja m enţio
nate, ca : Sbornice (cuvîntări ale Sf. Ioan G ură de A ur, Vasile cel M are,
Efrem Ş irul ş.a.). Leastviţa S fîntului Ioan Scărarul, în văţăturile p u st
niceşti ale părintelui D o ro tei; Sintagm a lui M atei Vlastaris, din 1472,
şi alte ediţii, deci o carte de canoane ale Sinoadelor şi S finţilor P ărinţi.

Pe lîngă acestea, găsim şi cunoscutul rom an popular Varlaam şi Ioa-
saf ş.a. 35.
Foarte m ulte din lucrările indicate şi altele nepom enite aici s-au
scris din porunca lui Ş tefan cel M are, a m itropoliţilor Teoctist şi G heor
ghe, a episcopului Ioanichie şi a altor ctitori mai mici.
U n fapt, de m are sem nificaţie, este şi acela că to t în tim pul acestui
strălu cit voievod şi sub dictarea sa (1480— 1482) s-a început, prim a crea
ţie litera ră a culturii rom âne : Letopiseţul de cînd cu voia lui D um ne
zeu s-a început Ţara M oldovei, operă care va face din cronică, genul m a
jo r al litera tu rii rom âne, din epoca feudală. Ea va fi copiată şi p relu
crată în m înăstiri, ajungîndu-se la cele două v a ria n te p u tn en e : Cronica
m oldo-germ ană şi Cronica m oldo-polonă, folosite şi în «Voskresenskaia
Letopis» (Cronica m oldo-rusă) 36.
După cum vedem , o epocă plină extensiv şi intensiv de rem arcabile
realizări culturale şi artistice, teologice, bisericeşti şi naţionale.
*
La sfîrşitul acestei sum are expuneri, exprim ăm profundele noastre

sim ţăm inte de respectuos om agiu şi veşnică recunoştinţă, sufletului
creştin şi fiinţei întregi a celui mai m are voievod al rom ânilor, care a
ridicat atîte a lăcaşuri de închinăciune şi a fău rit atîtea valori n e tre
cătoare, de cultură şi artă, spre mai binele poporului său şi al altor
popoare.
Ştefan cel M are a făcut totul, p en tru a creşte şi unifica forţele
creştine, ale poporului său, şi a le declanşa, îm preună cu cele ale con
tin en tu lu i său, îm potriva m arelui pericol, din acel tim p, am eninţarea
otom ată. El ne învaţă şi astăzi, pe noi toţi, să ne întărim , mai întîi,
pu terile noastre creştine personale, şi apoi, cu cele ale întregii creştină
tăţi, să lu p tăm îm preună, contra actualului pericol, cu m ult mai m are
şi am eninţător, decît cel al turcilor, distrugerea vieţii şi a întregii noas
tre planete, p rin energia nucleară. Să ne potrivim pasul cu această im
perativă poruncă a ceasului de faţă, căci : «Fericiţi făcătorii de pace, că
aceia fiii lui D unm ezeu se vor chema» (Matei V, 9).
P r. prof. d r. A L. I. C IU R E A
35. M . P ă c u ra r iu , op. cit., p. 395— 3 9 8 ; M uzeul m înăstirii Putna, p. 25— 31 şi

fig. 30 — 3 5 ; C o rin a N ic o le s c u , M iniatura şi ornam entul, cărţi manuscrise din ţă
rile române, se c . XIV— X VIII, C a ta lo g B u c u re ş ti, 1964, p. 9— 16.
36. Z o e D u m itre s c u -B u ş u le n g a , M oştenirea culturală a lui Ştefan cel Mare,
in « A n a le d e is to rie » , nr. 3/1982, p. 131 ; A .V . B o ld u r, Biserica ]n tim pul lui Şte-
. lan cel Mare, în «B.O.R.», L X X X II (1964), n r. 7— 8, p. 724 j C. R a z a c h e v ic i, Ştiri
despre Ştefan cel Mare intr-o cronică inedită a M oldovei descoperită In Polonia,
In R e v is ta d e is to rie , n r. 5— 6/1982, p. 654 — 671 ; G e o rg e I v a ş c u , Istoria literaturii
române, v o i. I, B u c u re ş ti, 1969, p . 73 ş.u . V e z i d e a s e m e n e a , A c a d . R o m â n ă , I n s t i t u
tu l d e is to rie , Cultura m oldovenească in tim pul lui Ştefan cel Mare. C u le g e re d e
s tu d ii d e M . B erza, B u c u re ş ti, 1964, şi Repertoriul m onum entelor şi obiectelor de
artă din tim pul lui Ştefan cel Mare, E d itu r a A c a d e m ie i, 1958.
CINSTIREA MOAŞTELOR CUVIOSULUI DUMITRU CEL NOU
DIN CATEDRALA PATRIARHIEI ROMÂNE *
•...M ulfi slinfi se lac... în c ă şi din români

m ulţi sunt.... dar n-au iost căutaţi ...»
(M itr o p o litu l D o s o fte i a l M o ld o v e i,
V ie ţile siinjilor)
M ulte dureri şi necazuri au p ricinuit poporului rom ân evenim entele

nedorite ale secolului al X V III-lea : m artirizarea D om nului C onstantin
Vodă B râncoveanu şi a copiilor săi (15 august 1714) *, a m itropolitu-
lu i-c ărtu ra r A ntim Ivireanu (1716) 2, suferinţe şi boli de to t felul ; peste
toate i s-a im pus neam ului rom ânesc şi dom nia stră in ă (fanariotă) sub
dom inaţia otom ană : Ţ ara Rom ânească (1716— 1821), Ţ ara Moldovei
(1711— 1821) 3.
La ju m ătatea aceluiaşi secol, luptele în tre îm părăţii nu m ai con
teneau : ruşii cu turcii ; turcii cu austriecii şi toate pe te rito riu l nostru,
pe spinarea bietului neam rom ânesc de pretutindeni, care a fost tu lb u
ra t şi p rin uniaţia de la 1700, cu u rm ări grave p e n tru viaţa sp iritu ală
a rom ânilor de peste C arpaţi 4 şi cu detrunchierea M oldovei p rin ane
xarea la Im periul habsburgic a Bucovinei (1774— 1775) 5.
în vara anului 1774, capitala Ţ ării Rom âneşti, B ucureşti, şi locui
torii ei au fost totuşi în sărbătoare şi în m are bucurie su fle te a scă 6,
* P re z e n tu l s tu d iu a fo st în to c m it în c ă d in a n u l 1987 în s ă n u a p rim it «viza»
p e n tr u p u b lic a re . Se c u n o a ş te fa p tu l c ă în tim p u l d ic ta tu r ii a te is t- c o m u n is te s -a u
fă c u t n u m e ro a s e p re s iu n i a s u p ra P a tr ia r h ie i R o m â n e a t î t p e n tr u m u ta r e a r e ş e d in
ţe i p a tr i a r h a l e c ît şi p e n tr u t r a n s f e r a r e a r a c le i c u m o a ş te le S fîn tu lu i D u m itru
B a s a ra b o v la u n a d in m în ă s tir ile a p r o p ia te . In a n u l 1989 s u b p r e te x tu l c ă la p a
la tu l P a rla m e n tu lu i s e d e s f ă ş u r a u lu c r ă r ile M .A .N ., r a c la c u m o a ş te le C u v io s u lu i n -a
m ai fo st e x p u s ă , d u p ă d a tin ă , la lo c u l c u n o s c u t şi n ic i m ă c a r în p r id v o r u l c a t e
d ra le i, c u m s e p r a c tic a în u ltim ii a n i, c i a fo s t tr a n s f e r a tă la b is e r ic a «Sf. N ic o
la e -V lă d ic a » , u n d e s - a u d e s f ă ş u r a t şi slu jb elfe s o le m n e . T o a te a c e s t e m ă s u r i u r m ă
re a u r e s t r în g e r e a şi d im in u a re a p e le r in a ju lu i la s f in te le m o a ş te , d a r , d in rîn d u ia lă
d iv in ă , e le a u fo st s o rtite , cum se ş tie , e ş e c u lu i.
1. Pr. N ic u la e Ş e rb ă n e s c u , C onstantin Brâncoveanu, ctitor d e cultură rom âneas
că, în « B ise ric a O r to d o x ă R o m â n ă » (BOR), LXXX1I (1964), n r. 9— 10, p. 879— 899.
Id e m , Constantin Vodă Brâncoveanu, dom nul Ţării Rom âneşti (1688— 1714), cu pri
lejul comemorării a 330 de ani de la naşterea sa şi a 270 de ani d e la moarte, 1654- -
1714— 1984 — 15 august, în «BOR», C il (1984), n r. 8 — 10, p. 660— 6 8 3 ; M o ise sc u , C.h„
240 de ani dc la mucenicia dreptcrcdinciosului voievod Constantin Brâncoveanu, în
« O rto d o x ia » , V I (1956), n r. 4, p. 610— 624 ; t G h e ra s im C ris te a , M înăstirea Hurezi
(a lb u m -m o n o g ra fie ), R îm . V îlc e a , 1983.
2. 250 de ani de la moartea m itropolitului A ntim Ivireanul, «BOR», L X X X Ifl
(1965), n r. 11— 12, p. 1179 şi 5— 6, 1966, p. 614— 6 1 5 ; Solem nitatea comemorării a 250
de ani, în «BOR», L X X X IV (1966), n r. 9 — 10, p. 938— 967.
3. C.C. G iu re s c u şi D in u C. G iu re s c u , Istoria românilor din cele mai vechi tim
puri şi pină astăzi, Ed. A lb a tr o s , 1971, p. 448— 485.
4. P r. M irc e a P ă c u ra r iu , Istoria Bisericii O rtodoxe Române, E d itu ra I n s titu tu lu i
B iblic, \ o l . II, B u c u re ş ti, 1981, p. 295— 314.
5. Ibidem, p. 247— 368 şi m a i a le s p. 476.
6. Pr. G h . M o ise sc u , in c o la b o r a r e , Istoria Bisericii Române, E ciitu ia I n s titu tu
lu i B ib lic, B u c u re ş ti, 1957, p. 239— 242.
182 BISERI CA O R T O D O X Ă R O M A N A
p e n tru că acum au fost aduse în catedrala m itropolitană m oaştele u nui

fiu al păm întului străb u n : Cuviosul D um itru cel Nou.
A ducerea la B ucureşti a m oaştelor cuviosului D um itru cel Nou nu
a fost întîm plătoare. Pe lîngă chem area de sus, relicvele sfinte nu tre
buiau să fie batjocorite de păgîni. Ele şi-au găsit locul aici, în capitala
tu tu ro r rom ânilor şi unde «soarele p en tru toţi răsare» '. B asarabii adu
seseră la A rgeş m oaştele sfintei Filofteia (sfîrşitul sec. XIV) ; M uşatinii
transferaseră pe Sf. Ioan cel Nou din C etatea A lbă la Suceava (1400) ;
C raioveştii dăruiseră ctitoriei lor, B istriţa-olteană (sec. XV), racla cu
m oaştele Sf. G rigore D ecapolitul, tră ito r în secolul a l . IX -lea ; iar V a
sile Lupu, D om nul Moldovei, aduce la Iaşi m oaştele Cuvioasei P ara-
schiva (1641). M oaştele sfinţilor am intiţi, m ajo ritatea au fost aduse de
la rom ânii din sudul D u n ă riis. Aceste înfăp tu iri de în tă rire a fiinţei
naţionale şi a u n ităţii de cuget şi sim ţiri p rin evlavie ortodoxă a rom â
nilor de pretu tin d en i au fost un fericit p reludiu la actul final de la
1 Decem brie 1918, cînd s-a desăvîrşit u n ita te a politică şi S tatu l n aţio
nal u n ita r rom ân.
a. F orm area şi c re ştin a re a în a c ela şi tim p a po p o ru lu i rom ân. Este
sigur că p ătru n d e re a elem entului rom an în civilizaţia dacă s-a făcut
sim ţită m ai m u lt în p ărţile pontice 9, ca apoi să se generalizeze în toate
provinciile dacice, m ai ales după în frîngerea oştilor lui Decebal (106)10.
C reştinism ul a fost propovăduit de tim puriu, p rin predica Sf. Apostol
A ndrei şi a ucenicilor Sf. Apostol P a v e ln , îneît regiunile pontice şi
apoi dobrogene au fost sfinţite cu m artiri, m ărtu risito ri, cuvioşi şi cu
vioase 12.
7. E ste s p u s a m a re lu i s c r iito r a r d e l e a n Io n S la v ic i, c a r e p re ia d u h u l r e v o lu ţio
n a r ilo r d in P ro c la m a ţia d e la B laj (1848) : «noi v re m s ă n e u n im c u Ţ a ra » .
8. G e n e ra liz a re a c u ltu lu i lo r p e n tr u t o ti ro m â n ii d e p r e tu tin d e n i şi in tr o d u c e
r e a n u m e lo r lo r în to a t e c a le n d a r e le B is e ric ilo r O r to d o x e s u r o r i s-a d e s ă v îr ş it în
a n u l 1955, c u î n d e p lin ir e a c o n d iţiilo r c e r u t e p e n tr u c a n o n iz a r e şi în u rm a H o tă rîrii
SI. S in o d a l B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e d in 1950, în «BOR», n r . 3— 6 /1 9 5 0 , p. 298— 299.
9. V a s ile P â rv a n , În c e p u tu r ile v i e ţ i i ro m â n e Ia g u r ile D u n ă rii, B u c u re ş ti, 1923,
p a s s i m ; V a s ile V ă tă ş ia n u , V a s ile -P ârv an : I d e a lu l u m a n ş i v a lo r ile v ie ţ ii , Ed. A lb a
tro s, B u c u re ş ti, 1983, p. 7— 32.
10. C. C. G iu re s c u , D in u C. G iu re s c u , o p . c it., p. 89— 1 4 8 ; D. T u d o r, D e c e b a l
ş i T r a ia n , Ed. ş tiin ţif ic ă şi e n c ic lo p e d ic ă , B u c u re ş ti, 1977, p. 45— 88.
11. t A d r ia n B o to ş ă n e a n u l, SI. A p o s to l A n d r e i in tr a d iţia B is e r ic ii ş i în v ia ta
c r e ş tin ilo r , în «BOR», X C V I (1978), n r. 11— 12, p . 1325— 1 333; D ia c. co n f. P. I.
D a v id , A s p e c t e a le v i e ţ i i s p ir itu a le a le tr a c o -d a c ilo r în t im p u l m a r e lu i re g e B u re -
b ista , î n «M O », X X X II (1980), n r. 7— 9, p. 574— 5 9 4 ; Id em , D e sp re o rig in e a g e to -
d a c ilo r ş i în c e p u tu l c r e ş tin ă r ii lo r, in «M O », X X X (1978), n r. 1— 3, p . 154— 161 ;
D .M . P ip p id i, In ju r u l iz v o a r e lo r lite r a r e a le c r e ş tin is m u lu i d a c o -r o m a n , în v o i. C o n -
tr ib u ţii la isto r ia v e c h e a R o m â n ie i, e d . III, B u c u re ş ti, 1967, p. 497— 5 1 6 ; P r. p ro f.
Io a n R ă m u re a n u , N o i c o n s id e r a ţii p r iv in d p ă tr u n d e r e a c r e ş tin is m u lu i la tr a c o -g e to -
d a c i, în «ORT» X X V I (1974), n r. 1, p. 164— 1 7 8 ; D iac. P ro f. E m ilia n V a s ile s c u ,
Isto ria re lig iilo r , E d. I n s titu tu lu i B ib lic, B u c u re ş ti, 1982, R e lig ia g e to -d a c ilo r , p. 315—
338, c r e ş tin is m u l, p . 385— 416.
12. •**, D e la D u n ă re Ia M a re , E d. A rh ie p is c o p ie i T o m is u lu i, G a la ţi, 1977,
p a s s i m ; şi în s p e c i a l : S lin ţi r o m â n i ş i a p ă r ă to r i a i L e g ii s tr ă m o ş e ş ti. S u b d ir e c ta
p u r t a r e d e g r ijă a IPS N e s to r , a rh ie p is c o p a l C ra io v e i şi m itr o p o lit a l O lte n ie i,
Ed. I n s titu tu lu i b ib lic , B u c u re ş ti, 1987, S tu d iu in tr o d u c tiv , p. 5— 33.
La venirea m igratorilor şi apoi a slavilor şi bulgarilor din ţin u tu

rile nord-pontice, etnogeneza poporului nostru (daco-rom an) era înche
iată şi form area lim bii rom âne stabilită 1S.
Populaţia valahă creştină avea n enum ărate m ărtu rii m ateriale ale
credinţei ortodoxe (biserici, m înăstiri, locuri sfinte). E ste adevărat că
năvălirile au spulberat unele cetăţi şi sate ale străm oşilor noştri, dar
populaţia s-a re tra s din calea lor şi şi-a ascuns com orile (tezaurul de
la Pietroasa, icoane, m onede etc., relicve sfinte). A rheologia şi epigrafia
de astăzi dezvăluie perm anent crezul şi preocupările l o r 14.
b. Sem inţia bu lg ară s-a oprit în sudul D unării. — B ulgarii au fost
creştinaţi de către ţarii l o r 15. Se reţine «botezul în masă», al lui Boris
(864) ca, peste p u ţin tim p, urm aşii săi să treacă la catolicism 16. Această
instabilitate în credinţă a noilor veniţi peste populaţia valahă-băştinaşă
din sudul D unării a făcut să se întărească lupta clerului şi credincioşilor
rom âni p e n tru p ă stra re a dreptei credinţe şi p e n tru m enţinerea fiinţei
naţionale. Aşa se explică apariţia atîto r num e de m onahi rom âni (Ma-
xenţiu, Ioan Casian, G herm an, Dionisie E x ig u u l),17 plecaţi la C onstan
tinopol, Roma, Ierusalim şi mai ales spre Sfîntul M unte Athos, după
anul 963 l8.
Focare puternice m onastice rom âneşti în p rim u l m ileniu au
fost : Mînăsitiriştea-lNiculiţel (sec. IV—V II)19, B asarabi (sec. IV—IX),
Tomis, C allatis, Sf. G heorghe (Deltă), Bărboşi (Galaţi), G arvăn-Isaccea
(Tulcea), P ăcuiul lui Soare (Capidava-O strov), D u ro s to ru m 20, G aura
Chindiei — peştera-bisericuţă cu cim itir, sec. VI—IX, de lîngă Porţile
de F ier (Drobeta T u rn u -S e v e rin )21, Sucidava etc. La Sucidava, s-a des
coperit inscripţia cu p reo tu l Liconocos21; probabil din episcopia Daciei
de sub jurisdicţia Ju stin ia n a P rim a (sec. Vi, Novela 11).
13. G e o rg e Iv a ş c u , Isto ria lite r a tu r ii ro m â n e , Ed. ş tiin ţific ă . B u c u re ş ti, 1969,
v o i. I, p. 153 5 ; Io n G h e tie , A l. M a re ş , O r ig in ile s c r is u lu i în lim b a ro m â n ă , Ed.
ş tiin ţific ă şi e n c ilo p e d ic ă , B u c u re şti, 1985, p. 95— 100, r e s p e c tiv , p. 79— 94.
14. E m ilia n P o p e sc u , I n s c r ip ţiile g r e c e ş ti ş i la tin e ş ti clin s e c . I V — X III, d e s c o
p e r ite în R o m â n ia , E d itu ra A c a d e m ie i, B u c u re ş ti, 1976, p a s s i m ; Id e m , A l V U I -le a
C o n g r e s In te r n a tio n a l d e e p ig r a lie g re a c ă ş i la tin ă , A te n a , 3— 9 o c t. 1982, în «BOR»,
C (1982), n r. 11— 12, p. 948— 9 5 1 ; Ib id e m , E p ig ra lia g re a c ă , iz v o r p e n tr u isto ria B i
z a n ţu lu i în se c . I V — IX , în « G la su l B ise ric ii» , X L III (1984), n r. 1— 2, p . 59— 86.
15. C. C. G iu re s c u , D in u C. G iu re s c u , o p . c it., p. 180— 191 ; A s im ila r e a c u l
tu r ii b iz a n tin o - s la v e , la G. I v a ş c u , o p . c it., p . 35— 42
16. N ic o la e Io rg a , Isto ria v i e ţ i i b iz a n tin e . I m p e r iu l ş i c iv iliz a ţia d u p ă iz v o a r e .
T ra d . M a ria H o lb a n , E d itu ra e n c ic lo p e d ic ă ro m â n ă , B u c u re ş ti, 1974, p. 288.
17. P r. p ro f. Io a n C o m an , S c r iito r i b is e r ic e ş ti d in e p o c a s tr ă r o m â n ă , Ed. I n s t i
t u tu l u i B iblic, B u c u re ş ti, 1979, p. 185— 2 8 0 ; S lin ţi ro m â n i..., p. 208— 247.
18. T. M. P o p e s c u , O m ie d e a n i în is to r ia S I. M u n te A t h o s (963— 1963), în
« O rt.» , X V (1963), n r. 3— 4, p. 590— 6 2 0 ; S ă rb ă to rire a M ile n iu lu i ş i p a rtic ip a re a B i
s e r ic ii O r to d o x e R o m â n e ..., in «BOR», L X X X I (1963), n r. 7— 8, p. 599— 603.
19. S lin ţi ro m â n i..., Z o tik o s , A tta lo s , K a m a s is şi P h ilip p o s, p. 172— 177.
20. I b id e m , p. 178— 182.
21. D iac. P. I. D a v id , M ă r tu r iile u n o r lo c a ş u r i d e c u lt Ia P o r ţile d e F ier, In
« M O » X X V (1973), n r. 3— 4, p. 250— 253.
22. Pr. Prof. M irc e a P ă c u ra riu , op. c it., v o i. I, p. 165— 1 6 7 ; D u m itru T u d o r,
S u c id a v a , E d. S c ris u l ro m â n e s c , C ra io v a , 1974, p . 130— 146 (r e s p e c tiv , p. 136).
c. C uviosul D um itru, o riginar din sudul D unării. — în acest sfîr-

şit de m ileniu, tră ia Cuviosul D um itru în sih ăstria de la B asarabi (Mur-
fatlar — Constanţa) 23. După distrugerea com plexului m onastic (sec. X—
XI), călugării şi-au continuat viaţa de pustnici în alte locuri cunoscute
şi sfinţite de ei. Să nu uităm că d ato rită oscilării în credinţă, prozelitis
m ului catolic şi în ceputurilor «eresurilor bogomile» 24, îm păratul bizan
tin Vasile al II-lea (num it Bulgarootonul, 976— 1028) desfiinţează statu l
bulgar (1018). în docum entele vrem ii se m enţionează o «Episcopie a v la
hilor cu scaunul la Vreanotia...». Pe o ca rte din biserica Sf. Clem ent din
O hrida — to t în acest tim p — sem nează : «Ioan p reo t al prea sfintei
episcopii a vlahilor...» 25. în valea Tim ocului, în valea Lom ului, în m un
ţii Rodope, D alm aţia, M acedonia existau şi există n enum ărate sate
vechi rom âneşti 26.
Aici, în peşteră, în tre stâncile Lom ului, a adorm it în tru Dom nul
■cuviosul D um itru. Şi peste 200 de ani, cinstirea sa, faptele sale, viaţa sa
sfîntă erau binecunoscute. în perioada fraţilo r A săneşti — valahi şi la
tini — , cum îi num eşte papa Inocenţiu al III-lea, se in stau rează o pe
rioadă de lin iş te 27. în acelaşi tim p, se refac bisericile şi m înăstirile, se
am enajează locuri speciale p e n tru relicve sfinte, protejîndu-le în sicrie.
Această acţiune are ca scop în tă rirea ortodoxiei rom âneşti şi a sp iritu
lui naţional, p e n tru că latinii, p rin Cruciada a IV-a (1204), au prădat
Constantinopolul, iar prozelitism ul catolic s-a înteţit. Acum se face şi
deosebirea între m oaştele S fîn tu lu i D im itrie Izvorîtorul de M ir (sec. III),
ridicate din Tesalonic de către cruciaţi şi duse în Italia 29, şi m oaştele
C uviosului D um itru cel N ou, cinstite de populaţia rom ânească din sudul
D unării. Cuviosului, după rînduială, i se alcătuieşte u n acatist şi ru g ă
ciuni speciale de m ijlocire către M întuitorul H ristos : «Cel ce eşti floare
duhovnicească n eveştejită a P a trie i noastre...» (Paraclis, cînt. VI, Con-
d a c)29. Din alte im ne reiese clar conştiinţa u n ităţii naţionale şi credinţa
23. A le x . M . S tă n c iu le s c u , C o n tr ib u ţii la d e s c ilr a r e a in s c r ip ţiilo r d e Ia M u r-
Ia tla r, în «BOR», X C V (1977), n r. &— 12, p. 1024— 1034.
24. D u m itru V a s ile s c u , B o g o m ilis m u l, în «S.T.» X V (1963), n r. 7— 8, p. 444— 4 6 0 ;
B. A . A le x a n d r u , O in te r e s a n tă lu c r a re a su p r a is to r ie i c a ta r ilo r , în «BOR», L X X X II
(1964), n r. 9— 10, p. 964— 973 şi la Pr. p ro f. Io n B ria, D ic ţio n a r d e te o lo g ie o rto d o x ă ,
Ed. Is titu tu lu i B ib lic, B u c u re ş ti, 1981, p . 75.
25. N . Io rg a , Is to r ia B is e r ic ii r o m â n e ş ti ş i a v i e ţ i i r e lig io a s e a ro m â n ilo r. B u c u
re ş ti, 1925, v o i. I, p. 25— 1 15; Pr. p ro f. M irc e a P ă c u r a riu , o p . c it., v o i. 1, p. 177—
180, 188— 197 (p. 192).
26. N . Io rg a , Isto ria ro m â n ilo r d in P e n in su la B a lc a n ică , B u c u re ş ti, 1919, p a ssim ;
V iz ita P a tr ia r h u lu i J u s tin ia n In B u lg a ria ..., în «BOR», L X X X IV (1966), n r. 5— 6, p.
425— 479.
27. N . Io rg a , I s to r ia v i e ţ i i b iza n tin e ..., p. 328— 339.
28. M o a ş te le Sf. D im itrie - Iz v o rîto r u l d e m ir a u fo st r e a d u s e în G re c ia şi d e
p u s e în b is e r ic a Sf. D im itrie d in T e s a lo n ic , a lă tu ri d e m o a ş te le Sf. G rig o rie P a lm a
şi Sf. S im io n a l T e s a lo n ic u lu i (D iac. P.I. D a v id , M o a ş te ş i r e l ic v e r ă s ă r ite n e în A p u s
r e v e n ite în p ă m ln tu l tă g ă d u it lor, în «O rt.», X X X V I (1985), n r. 2, p. 372 -3 7 3 ).
29. In c o n t i n u a r e : «şi r u g ă to r n e în c e t a t c ă t r e fă c ă to r u l d e b in e , ia a m in te la
n e v r e d n ic e le n o a s t r e c e r e r i şi s îr g u ie ş te c a u n b u n P ă r in te , s p r e a ju t o r u l n o s tru ,
C'ire c u m lde.1de riă z u im c ă t r e D u m n e z e u , p rin tin e . D eci, c a u n u l c a r e a i S n d ră z n ire
c ă tr c D o m n u l, r o a g ă - t e s ă s e m in tu ia s c ă s u f le te le n o a s tre » , d u p ă P a ra c lis c ă tr e
P rea C u v io s u l P ă rin te le n o s tr u D im itrie c e l N o u , c a re s e c in tă la to a tă tr e b u in ţa
f i n e v o ia , e d iţia Ie ro m . T e c fil lo n e s c u , in v o l u m u l : S i în t u l D im itr ie c e l N o u . A c a
tis tu l, v ia ta , m in u n e a s ă v î r ş i tă c u o c a z ia f u r ă r ii lu i d e c ă t r e b u lg a r i în tim p u l o c u
p a ţie i, B u c u re ş ti, 1926, p. 18.
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRI EI N O A S T R E 185
în Dacia Felix : «Bucură-ite, L um inătorul cel strălu cit al Daciei...» (Ca

non VI, Ico s)so.
Invazia mongolă <1241), ca şi alungarea latinilor din C onstântinopol
(1261), restabilesc influenţa bizantină în sudul D unării, iar cinstirea
m oaştelor Cuviosului D um itru a devenit foarte cunoscută şi la rom ânii
din nordul D unării. Voievodul Ţ ării Rom âneşti — probabil B asarab I —
a voit să aducă m oaştele Cuviosului în biserica «Domnească», d ar Sfîn
tul n-a voit să treacă D unărea, m îngîind sufletele v alahilor din sudul
D unării. în zadar s-a încercat să urnească racla C uviosului cu «junei ti
neri la jug şi car nou». D om nitorul v alah a trim is d a ru ri şi s-a ridicat o
biserică nouă în cinstea Cuviosului în localitatea unde a fost găsit. De
atunci, satul s-a n u m it Basarabov, după obştea în care S fîn tu l a vieţuit,
— bisericuţele-paraclise de la Basarabi — şi după fam ilia B asarabilor
de pe tro n u l Ţării Rom âneşti. O dată cu p ătru n d erea tu rcilo r în E uropa
(1337), şi în acelaşi tim p scădera influenţei bizantine, dom nii M unteniei,
ca şi cei ai Moldovei, înzestrează cu to t ceea ce treb u ie sfintele locaşuri
şi m înăstiri din to a tă creştin ătatea răsăritean ă de sub ocupaţie otom ană.
D esfiinţîndu-se P a tria rh ia de Tîm ovo (1393) şi p a tria rh u l Eftim ie fiind
exilat, M ircea cel B ătrîn, dom nul Ţării R om âneşti şi al «D ristorului stă-
pînitor» răscum pără relicve sfinte, zideşte biserici, şi devenind astfel o-
crotitor al creştinilor din Balcani 31. Turcii însă pun stă p în ire pe Dobro
gea şi pe sudul D unării (1417) 32, iar după căderea C onstantinopolului
sub m usulm ani (1453), creştinii sîn t persecutaţi şi odoarele lor sfinte,
inclusiv m oaştele, căutate pretu tin d en i de către otom ani p en tru a fi
pîngărite sau vîndute.
Racla cu m oaşte a cuviosului D um itru este p u rta tă, în dese cazuri
— în tim p de secetă — p rin m ulte localităţi ale rom ânilor din Do
brogea şi sudul D unării. La Cernavodă, două surori, A spra şi E caterina,
au fost tăm ăduite 33.
în tim pul lui M ihai V iteazul oştile rom âne eliberează din nou sudul
D unării (1595) 34. M oaştele cuviosului D um itru cel Nou sîn t cinstite şi
cultul său pătru n d e la creştinii sîrbi, albanezi şi greci 35.
30. S lu jb a P r e a c u v io s u lu i P ă rin te D im itrie c e l N o u a fo s t in tr o d u s ă in M in e iu l
p e o c to m b r ie d e c ă t r e m itr o p o litu l M e le tie . D in 1955 s-a d e f in itiv a t s lu jb a şi p ră z -
n u ir e a în z iu a d e 27 o c to m b rie . P u n e re a p e m u z ic ă p s a ltic ă a s lu jb e i P riv e g h e rii
(V e c e m ie -L itie - U tre n ie ) C u v io s u lu i s e d a to r e ş te P rof. C h irii P o p e s c u .
31. A rh im . G a m a liil V a id a , N ic o la e S to ic e s c u , M în ă s tir e a C o z ia..., E d itu ra I n
s titu tu lu i B iblic, B u c u re ş ti, 1987, p a ssim .
32. C. C. G iu re s c u , D inu C. G iu re s c u , o p . cit., p. 231— 286.
33. G h e ra s im T im u ş, D ic ţio n a r a g h io g ra lic , B u c u re ş ti, 1898, p. 2 0 9 ; A rhim .
C h e s a r ie G h e o rg h e s c u , S fîn tu l D im itrie c e l N o u , în v o i. S lin ţi ro m â n i..., p. 272— 2 8 0 ;
S in a x a r u l d in 27 o c to m b rie .
34. C. C. G iu re s c u , D in u C. G iu re s c u , op. c it., p. 367— 3 8 2 ; Pr. P ro f. M ;r c e a
P ă c u ra riu , o p . c it., v o i. I, p. 432— 4 34; D iac. P. I. D a v id , O c a n d e lă p e rm a n e r.lă
în S a n c tu a r u l n e a m u l u i : M ih a i— V o d ă V i t e u z u l, în « în d ru m ă to ru l p a s to r a l a l A r h ie
p is c o p ie i B u c u re ş tilo r» . B u c u re ş ti 1981, p. 212— 221.
35. În s ă ş i S lu jb a C u v io s u lu i D u m itru c e l N o u , tip ă r i tă în 1779. e s te a lc ă tu ită
d c M itro p o litu l F ila r e t a l M ire lo r, b u n c u n o s c ă to r a l lim b ii ro m â n e şi a l is to rie i
ro m â n ilo r d i;i s u d u l D u n ă rii, fo st u c e n ic a l m itr o p o litu lu i P a r te n ie a l T îrn o v e i.
D upă m oartea voievodului M atei B asarab (1632— 1654) — ctitor de

sfinte locaşuri din Ţ ara R om ânească36, u ltim ul căpitan al Dom nului
unirii, M ihai Viteazul, a u rm at C onstantin-Ş erban B asarab (1654—
1688), in tim pul căruia se ridică biserica «Sfinţii îm p ă raţi C onstantin şi
Elena» (1654— 1658) din B ucureşti, devenită catedrală m itropolitană,
prin m utarea Scaunului m itropolitan de la T îrgovişte la Bucureşti (8 iu
nie 1668) 37.
d. P entru to td e a u n a în cap itala Ţ ării R om âneşti. în tim pul ră z
boiului ru so -tu rc (1769— 1774), osm anlîii au v ru t să ridice m oaştele cu
viosului şi să le trim ită la Istanbul. G eneralul P e tru Saltîcov, a ju ta t de
ostaşii rom âni şi de populaţia băştinaşă, înfrînge tru p ele turceşti şi le ia
preţioasa comoară (1773). încheindu-se pacea (Kuciuc K ainargi) şi tre
cînd D unărea cu m oaştele cuviosului D um itru cel Nou, ajungînd în
Bucureşti, racla este depusă în catedrala m itropolitană «Sfinţii îm păraţi
C onstantin şiElena» (iulie 1774). A rg in taru l D im itrie M ent bivel slu-
ger, originar d in sudul D unării şi cunoscător al locurilor Cuviosului, is
toriseşte viaţa S fîntului dom nitorului M ihai Ş u ţu şi roagă pe m itropoli
tul G rigorie (1760— 1786) să reţină m oaştele cuviosului să nu fie duse în
Rusia. Ţ arina E caterina a Il-a şi m itropolitul P laton al Moscovei, înţe-
legînd situaţia, poruncesc generalului rus să lase m oaştele cuviosului ce
lor în drept, rom ânilor 38. De fapt, prim irea şi aşezarea m oaştelor in ca
ted rala m itropolitană fusese pregătită. M itropolitul G rigore vizitase în
două rîn d u ri K ievul şi P etersburgul (1770 şi 1772) 39, p e n tru tra tativ e
îm potriva asupririi m usulm ane, p e n tru a ju to rare şi restitu ire a relicve
lor sfinte.
De la d a ta de 13 iulie 1774, m oaştele C uviosului au devenit comoara
sp iritu ală a Ţ ării Rom âneşti şi a Capitalei, Cuviosul D um itru cel Nou
fiind socotit p atronul cetăţii B u c u re ştilo r40, şi al catedralei a lă tu ri de
Sfinţii îm păraţi C onstantin şi Elena 41.
S lujitorii bisericeşti din sudul D unării, însoţind m oaştele cuviosu
lui, au alcătu it toate cele de cuviinţă (Acatist, paraclis, m ijlociri), încît
36. C el m a i im p o r ta n t c ti t q r d e lo c a ş u r i s f in te şi im p ă c iu ito r c u V a s ile L u p a
a l M o ld o v e i. P e la rg , -J- V e n ia m in N ic o la e , C tito r iile lu i M a t e i B o sa ra b , Ed. S p o rt-
T u ris m , B u c u re ş ti, 1982, 244 p. + i l u s t r a ţ i i ; C o rn e lia P illa t, P ic tu ra m u r a lă d in
e p o c a lu i M a te i B a sa ra b , E d. M e rid ia n e , B u c u re ş ti, 1980, p a s s im .
37. P r. M ir c e a P ă c u ra riu , o p . c it., v o i. II, p. 126. I n z iu a h ra m u lu i Sf. îm p ă r a ţi
C o n s ta n tin şi E le n a , 21 m a i 1668, a fo s t h ir o to n it I n tr u a r h ie r e u şi in s ta la t m itr o p o
litu l T e o d o s ie . A c e s ta , la ip o p s ifie re , a r o s tit M ă r tu r is ir e a d e c r e d in ţă (C re z u l) in
lim b a ro m â n ă , c e e a c e a c o n s titu it o c o n tr ib u ţie d e o s e b ită în p r o c e s u l d e a f irm a r e
a lim b ii ro m â n e şi în c u lt.
38. T o tu ş i, r u ş ii a u r id ic a t d in m o a ş te m în a d r e a p t ă a C u v io s u lu i şi a u d e
p u s -o la L a v ra P e c e r s k a d in K ie v .
39. Pr. M ir c e a P ă c u ra riu , o p . c it., v o i II, p. 656.
40. « Ia r a c u m o ra ş u l a c e s ta c e l d r e p tm ă r ito r c u d a r u r i l e t a l e îl v e s e le ş ti ;
tă m ă d u ir i în tr u n e p u tin ţe d ă r u in d u - n e şi d e is p ite le v r ă jm a ş u l u i p e n o i c e i c e c u
c r e d in ţă n ă z u im s u b a c o p e r ă m în tu l tă u iz b ă v in d u -n e . R o a g ă - te , D o m n u lu i D u m n e z e u ,
să n e d ă r u ia s c ă n o u ă I e rta r e d e p ă c a te şi m a r e m ilă...» (în M in e i..., L a litie , S tih ira
I. g ls. 1).
41. N ic i S f în tu l C o n s ta n tin şi m a m a sa , E le n a , n u s î n t s tr ă in i d e n e a m u l d a c o
ro m â n ilo r (D iac. P. I. D a v id , C o in c id e n ţe şi re la ţii... în «BOR» X C III (1975), n r. 3 — 4,
şi m a i a le s C o n flu e n ţe d a c o -b r ita n e , In « M a g a z in is to ric » , n r. 3/1978).
cultul Sfîntului s-a d esfăşurat opt sute de ani, fără în tre ru p e ri, din
tim pul A săneştilor (1187) şi pînă în prezent.
P rin aşezarea m oaştelor în catedrala m itropolitană s-a săvîrşit un
act de drep tate şi de prestigiu ierarhic şi în acelaşi tim p s-a adăugat în
candelabrul unităţii spirituale a rom ânilor ortodocşi încă o puternică
lum ină. S fintele m oaşte erau o necesitate sp iritu ală şi totodată o încu
nunare a strădaniilor dom nitorilor rom âni şi m itropoliţilor Ţ ării de a
ţirie aprinsă perm anent flacăra u n ităţii neam ului rom ânesc de p re tu tin
deni p rin credinţa ortodoxă, p rin lim bă, obiceiuri şi datini . în zestrarea
catedralei m itropolitane a Ţ ării Rom âneşti cu m oaştele cuviosului D um i
tru cel Nou a însem nat şi în tă rirea auto rităţii sp iritu ale şi ridicarea
p restigiului Bisericii şi al neam ului rom ânesc 42.
In acelaşi an, 1774, este trim is de către P o arta otom ană pe tronul
Ţ ării R om âneşti A lexandru Ipsilanti (17 74— 17 82) 43. Deşi stră in de
neam , Dom nul, sub influenţa şi auto ritatea m itropolitului Grigorie, t i
p ăreşte o Condică de legi, reorganizează şcolile (în special Academ ia
Domnească şi cea de la S fîntul S a v a )4'*, unde se aflau şi străini, profe
sori şi ucenici ; ia fiinţă Eforia Şcoalelor, condusă de m itropolit şi ajutat"
de episcopii de Rîm inc şi de B u z ă u 45. Se organizează şcoli (Crăiova şi
Buzău) şi se iniţiază cicluri elem entare cu burse şi in te rn ate pentru
elevi. De asem enea, la M itropolie se iniţiază «practica preoţească» şi
«instruirea» cîntăreţilor p e n tru psaltichie 46.
în perioada păstoririi sale, m itropolitul Grigorie tip ăreşte peste 30
de cărţi de cu lt şi altele cu conţinut v a r ia t47. Este vrednic de re ţin u t :
42. C. C. G iu re s c u , Isto ria B u c u r e ş tilo r . D in c e le m a i v e c h i tim p u r i ş i p in ă In
z ile le n o a s tr e , E d itu ra p e n tr u l it e r a t u r ă , B u c u re ş ti, 1966, p, 350.
43. A le x . I p s ila n ti a d o m n it şi in M o ld o v a . D in fa m ilia sa s - a u r id ic a t p e t r o
n u l P r in c ip a te lo r m u lţi v o ie v o z i p in ă la d o m n iile p ă m în te n e d e d u p ă re v o lu ţia lu i
T u d o r V la d im ir e s c u (1821). A le x a n d r u I p s ila n ti îşi a lc ă tu ie ş te « b la z o n u l» fa m ilie i în
c a r e a in tr o d u s şi sfin ţi p r o te c to r i (la D a n C e rn o v o d e a n u , Ş tiin ţa ş i a rta h e ra ld ic ă
in R o m â n ia , E d itu ra ş tiin ţific ă şl e n c ilo p e rh c ă , B u c u re ş ti, 1977 p. 7 5 şi P la n ş a X X III,
1, p. 253).
44. G e o r g e P o tra , D in B u c u r e ş tii d e a ltă d a tă , E d itu r a ş tiin ţif ic ă şi e n c ic lo p e
d ic ă , B u c u re ş ti, 1981, p. 369. A u t o r u l s c o a te în e v id e n ţă şi a lte f a p te d in a c e e a ş i
e p o c ă « d ife rite r ă s m e r iţe c u m o sc a lii» (p. 2 7 ) în f r u m u s e ţa r e a D e a lu lu i M itro p o lie i şi
r e c o n s tr u ir e a b is e ric ii «Sf. E c a te rin a » (p. 76— 7 7 ); a m e n a ja r e a g r ă d in ii C işm ig iu —
(p. 2 5 3 ); P a c e a d e la K u c iu c K a in a rg i (p. 19 9 ); d ife r ite n e n o ro c ir i (p. 175— 218) e tc .
45. G h. M o ise sc u , o p . c it., p. 241— 2 4 2 ; P r. P ro f. M ic e a P ă c u r a r iu , op. c it.,
v o i. II, p. 401— 408. P e lîn g ă a j u t o a r e l e o b iş n u ite d a te B is e r ic ilo r O r to d o x e s u r o r i
si p o p o a r e lo r lo r, M itro p o lia d in B u c u r e ş ti r e o rg a n iz e a z ă şi s u s ţi n e Ş c o a la r o
m â n e a s c ă d in A r b ă n a ş i (lin g ă T îm o v o ), c u v e c h i tr a d iţii d in e p o c a A s ă n e ş tilo r,
(P r. M irc e a P ă c u r a riu , op. c it., v o i. II, p . 649). N - a r fi e x c lu s c a a c i s ă fi în -
v ă t a t t a in e le b u c h iilo r ie r a r h ii d e T irn o v o . Ş c o a la s -a m e n ţin u t p în ă tîrz iu , fiin d
c e a m a i v e c h e şc o a lă r o m â n e a s c ă d in s u d u l D u n ă rii, p în ă d u p ă a l d o ile a ră z b o i
m o n d ia l...
46. T r a d iţia a c e a s ta a fo s t d e s ă v tr ş it ă m a i a le s d e M a c a r ie - p r o to p s a ltu l şi
u c e n ic ii s ă i p in ă a s tă z i (D iac. P. I. D a v id , R o lu l M in â s tir ii A n t i m d in B u c u r e ş ti In
R e v o lu ţia d in 1821, în « G la su l B ise ric ii» , X LI, (1982), n r. 11— 12, p . 857— 874).
47. P r. N . Ş e rb ă n e s c u , M i t r o p o l i a U n g r o v la h le i, în «BOR», L X X V II (1959), n r.
7— 10, p. 793— 8 0 7 ; M ih a i M a n o la c h e , B is e r ic a d in Ţ a ra R o m â n e a s c ă In t im p u l d o m
n ito r u lu i A le x a n d r u Ip s ila n ti (1774— 1808), în «BOR», L X X X IV (1966), n r. 7— 8, p.
818— 8 3 5 ; Ie ro m . L u c ia n F lo re a , A c t i v i ta t e a c u ltu r a lă a m itr o p o litu lu i G r ig o r ie al
II-le a , în «ST», X V (1963), n r. 3— 4, p. 220—231.
învăţătura Bisericii foarte folositoare obştii preoţilor şi a tot creştines

cul norod (17 74) 48; Capetele de poruncă ale lui A n tim Ivireanul
(1775)49, şi mai ales Slujba Cuviosului D im itrie Basarabov, de unde se
cunoaşte şi viaţa Sfîntului 50.
Cu aducerea m oaştelor cuviosului D um itru cel Nou de la ai săi, în
capitală, prestigiul Ţării s-a m ărit, iar d em n itatea ierarhică a căpătat
noi trepte. însuşi A vram ie, Patriarhul Ierusalim ului, vine în Ţ ara Ro
m ânească şi se închină la m oaştele cuviosului. Sofronie II, p a triarh u l
C onstantinopolului, oferă la 10 octom brie 1776, ran g u l de «locţiitor al
Cezareii Capadociei» m itropolitului Ţ ârii Rom âneşti, ridicîndu-1 în
treap ta sinodală a Constantinopolului, de la locul 70 la -locul al 2-lea,
după p a triarh u l ecum enic 51.
e. M ulte fapte şi lu cru ri bune s-au în făp tu it o d ată cu aşezarea
m oaştelor cuviosului în catedrala m itropolitană. în 1787, racla a fost
îm podobită cu argint şi scene din A catist, refăcută de către episcopul
G henadie al II-lea al A rgeşului (1875— 1893) şi reînnoită de p a triarh u l
JVIiron 52.
48. U n m ic c a te h is m d e o d e o s e b ită im p o r ta n tă m is io n a r - p a s to ra lă şi d e m a re
fo lo s s u f le te s c c r e d in c io ş ilo r o rto d o c ş i m a i îm b u n ă tă ţiţi. L u c ra re a e s te fo lo s ito a re
şi a s tă z i.
49. E ste o p r a v ilă - te s ta m e n t a m a r tir u lu i- m itr o p o lit A n tim Iv ire a n u , c a r e s e
re s p e c tă şi a s tă z i în a ş e z ă m în tu l- c tito r ie a l m a re lu i i e r a r h . I n e a , p r in tr e a lte le , se
g ă s e s c re g u li d e b u n ă c u v iin ţă , în d e m n p e n tr u a ju t o r a r e a c e lo r c e în v a ţă , p r o t e
j a r e a fe te lo r şi .în z e s tr a r e a la c u n u n ie , p o ru n c a d e a î n v ă ţ a şi a a v e a c ă rţi, o s îrd ia
d e a fi c u s to d e şi a - ţi a lc ă tu i o b ib lio te c ă . D e fa p t, la m în ă s tir e a A n tim s-a o r g a
n iz a t în tlia b ib lio te c ă p u b lic ă d in B u c u re ş ti. E x e m p lu l m a r e lu i c ă r t u r a r a t r e c u t la
to ţi ie r a r h ii e p a rh io ti. U n u c e n ic d e la A n tim , D io n isie R o m a n o (e p is c o p d e B u z ău
şi H u şi), tip o g r a f şi e d ito r e s te « P ă rin te le B ib lio te c ii A c a d e m ie i R o m â n e » (+ A n t o
n ie P lă m ă d e a lă , E p is c o p ii B u ză u lu i, în v o i. S p ir itu a lita te ş i is to r ie Ia în -
to rsu r a C a rp a ţio r, s u b î n g r ijir e a d r. A n to n ie P lă m ă d e a lă , B u z ău , 1983, v o i. 11,
p 101— 128). P e la rg , c u a m ă n u n te , G a b r ie l Ş tre m p e l, A n ti m I v ir e a n u . O p e re , E d i
tu r a M in e rv a , B u c u re ş ti, 1972, p. 325— 346.
50. P în ă a c u m S lu jb a C u v io s u lu i... s e g ă s e a în m a n u s c r is e (n u m e ro a s e v a
r ia n te ) . D a s c ă lu l în c e rc a t, m itro p o litu l G rig o rie a l Ţ ă rii R o m â n e şti, c e r c e te a z ă , s e
le c te a z ă şi se in fo rm e a z ă a s u p r a v ie ţii, o rig in ii şi m in u n ilo r s ă v î r ş i te d e S fîn t şi
tip ă r e ş te , s e p a ra t, s lu jb a , c a a p o i s ă fie t r e c u tă în M in e iu l p e o c to m b rie şi d in n o u
v e r if ic a tă c u p r ile ju l g e n e r a liz ă r ii c u ltu lu i C u v io s u lu i D u m itru c e l N o u şi t ip ă r i tă
în e d iţiile n o i a le M i n e iu iu i p e o c to m b rie . A m fo lo s it e d iţia a IV -a a M in e iu lu i
p e o c to m b rie , t ip ă r i t c u b in e c u v în ta r e a p a tr ia r h u lu i J u s tin ia n , B u c u re ş ti, 1970, p.
355— 366 şi e x tr a s .
51. C. C. G iu re s c u , Isto ria B u cu reştilo r...., p . 103— 1 0 4 ; G. P o tra , o p . c it., p. 76—
7 7 ; P r. M irc e a P ă c u ra r iu , op. c it., v o i. II, p. 405 ş . a . ; G h. S o a re , T itlu l d e «lo c ţiito r
a l C e z a r e e i C a p a d o c ie i», p u r ta t d e m itr o p o litu l U n g r o v la h ie i, în «ST», X II (1960),
n r. 5— 6, p. 369— 380.
52. D im e n s iu n ile r a c l e i : 168X 0,54 cm .
M a te r ia lu l d in c a r e e s te f ă c u t ă : le m n c h ip a ro s î m b r ă c a t în a r g in t, s u s tin u tă
d e p a tr u p ic io ru ş e to t d in a rg in t.
O r n a m e n ta ţia : z e c e s c e n e d in v i a ţ a C u v io s u lu i s a u ic o a n e — r e a liz a te în r e
lief. La o a p u l S fîn tu lu i, p e R a c lă , e s te f e re c a tă în a r g in t ic o a n a : în c o r o n a r e a M a ic ii
D o m n u lu i d e c ă t r e Sf. T re im e . O rig in e a ar-estei ic o a n e tr e b u i e c ă u t a t ă in a r ta a p u
s e a n ă . I n flu e n ţa ic o a n e i s e a flă în s c e n e le v e c h i s c u l p ta t e în le m n , în c ă d in v r e
m e a A s ă n e ş tilo r, a s u p ra c ă r o r a c ru c ia ţii a u f ă c u t p r e s iu n i (C rv c ia cla a IV -a , 1204).
D a că la c a p d e ra c lă s e a flă Sf. F e c io a r ă , p e s c e n a ic o n o g ra f ic ă d e Ui p ic io a re
s e a flă A r h a n g h e lu l G a v riil. ^
S c e n e ic o n o g r a fic e d in v i a t a C u v i o s u l u i : 1. P e p a r te a s tîn q ă a r a c l e i : a ) S fîn
tu l D u m itru ca p ă s to r d e v i l e ; b) C ă lu g ă rire a S f î n t u l u i ; c) A d o r m ir e a S f î n t u l u i ;
La racla cuviosului a depus steagul revoluţiei T udor Vladim irescu,

îm preună cu episcopul Ilarion al A rgeşului (1821). Aici au ju ra t, înainte
de Proclam aţie, revoluţionarii paşoptişti în fru n te cu Nicolae Bălceseu
şi preotul Radu Şapcă, dind foc «Regulam entului organic» şi declarînd
independenţa totală a Ţ ărilor R om âne 53.
Aici s-a recules A lexandru Ioan Cuza, în sem n de pecetluire în
e te rn ita te a U nirii P rincipatelor (24 ianuarie 1859), fiind de faţă şi diva-
nurile M unteniei şi M oldovei 54.
In 1877, ostaşii rom âni au lu p ta t din nou pe păm întul unde şi-a de-
săvîrşit viaţa cuviosul D um itru cel Nou, întorcîndu-se victorioşi nu n u
mai p e n tru ei, ci şi p e n tru toate popoarele din Balcani 5r>. C hipurile m ul
to r sfinţi şi m artiri ai neam ului rom ânesc şi al Cuviosului se aflau pe
drapelele Independenţei şi în inim ile dorobanţilor şi c ă lă ra şilo r56..
O dată cu declanşarea prim ului război m ondial, profitînd de situ a
ţia grea în care se afla poporul rom ân, bulgarii au cerut ocupanţilor r i
dicarea odoarelor sfinte şi a m oaştelor Cuviosului, pe m otiv că «nu ar fi
rom ân». Ierarhii, clericii şi credincioşii au fost m îhniţi de această cute
zanţă. M itropolitul vrem ii, Conon, a făcut dem ersuri p e n tru răm înerea
m oaştelor la B ucureşti. Preotul şi scriitorul G rigore Pişculescu (Gala
Galaction), încă din 1917', fiind solicitat să alcătuiască u n docum entar,
cercetînd arhivele şi docum entele — unele dispărute chiar în tim pul
d ) N ic o la e D u d e sc u ( ? ) ; 2. P e p a rte a d re a p tă a r a d e i : a ) A tla r e a s fîn tu lu i D u m itru
B a s a ra b o v în a p a L o m u l u i ; b) A d u c e r e a S fîn tu lu i — în c a r tr a s d e b o i, s c e n ă d in
v re m e a lu i N e g ru V o d ă (B a s a ra b I ) ; c) S u r o r ile A s p r a ş i E c a te r in a ; d) M itro p o litu l
T îr n o v u lu i N ic h ilo r , îm p r e u n ă c u c le r u l s p r e în c h in ă c iu n e şi m o n a h u l (d iac ) L av-
r e n tie .
C a p a c u l ra c le i, c a şi c o rp u l, e s te f e re c a t to t d in a r g in t şi p e el, în re lie f,
c h ip u l C u v io s u lu i în sc h im ă . I n s c rip ţia s p u n e : « S ic riu l a c e s ta c a r e tin e în s in e
m o a ş te le s f în tu lu i D im itrie c e l N o u B a s a ra b a d u s e şi a ş e z a te în c a te d r a la S fin te i
M itro p o lii d e c ă tr e F e ric itu l M itro p o lit G rig o r ie c e l M a re p a r te d e c o n s tr u c ţie
a e p is c o p u lu i G h e n a d ie a l I I-le a A r g e ş a n u l in a n ii 1874, î n c e p u t şi te r m in a t în
1879. ia r a c u m (a d u s) c u p r ile ju l re fa c e rii i n te r io a r e a c a te d r a le i, a în z e s tr ă r ii e i c u
c a lo rife re , m o b ilie r n o u şi p ic tu ra s -a a ş e z a t şi s ic r iu l a c e s to r s f in te m o a ş te , p r e
cum se v e d e p rin o s îrd ia ... d o m n in d în p a c e M . S. R e g e le C a ro l I ş i p ă s to r in d S fîn ta
n o a s t r ă B ise ric ă în tîiu l P a tr ia r h a l tă rii, D. D. D oct. M iro n C riste a , s e p t. 1933».
« L u c ra tu l — T e o d o r u P h ilip o v R uss» (N r. in v e n t a r 1105, F iş a 37).
53. C. C. G iu re s c u , D in u C. G iu re s c u , o p . c it., p. 488— 550.
54. C. C. G iu re s c u , V ia ţa ş i o p e ra lu i C u za V o d ă , B u c u re ş ti, 1967, p a ssim , Pr.
N . Ş e rb ă n e s c u , 150 d e a n i d e la n a şte re a d o m n ito r u lu i A le x a n d r u Ioan C u za , în
«BOR». L X X X V III ,(1970), n r. 3— 4, p. 351— 4 0 7 ; P r. P ro f. M irc c a P ă c u r a r iu , op. c/f.,
v o i. III, p. 113— 128.
55. « N ă d e jd e a în p r o v id e n ţa d u m n e z e ia s c ă , c a r e în to td e a u n a a o c ro tit n e a m u l
ro m â n e s c , v ie tu ito r a c u m în D a c ia d e a p r o a p e 2000 d e a n i, n e . a d u c e p u te r i î n c u
r a ja to a r e . R ă z b o iu l d in 1877 n e - a a d u s in d e p e n d e n ta ...» (Iero m . T e o fil lo n e s c u , op.
c it., p. 28) şi p e b u lg a r i i-a u s c ă p a t d e r o b ia t u r c e a s c ă (Ib id e m , p. 31).
56. In o c h e n tie M o isiu , fo st v ic a r a l M itro p o lie i B u c u re ş tilo r, a ju n s e p is c o p de
R o m an , a is to ris it c ă în tim p u l R ă z b o iu lu i p e n tr u in d e p e n d e n tă , u n c o lo n e l b ă tr în
ş i-a tr im is fe c io rii p e fro n t, lă s în d p o m e ln ic u l c u n u m e le lo r (ş a p te ) la r a c la S fîn
tu lu i. T o ti s -a u în to r s d in s u d u l D u n ă rii fiin d c o n v in ş i că S lîn tu l i-a sc ă p a t d in m îi-
n ile v r ă jm a ş u lu i ş i d in p i tj o l u l b ă tă liilo r (La le ro m . T e o fil lo n e s c u , op. c it., p. 57).
Ie ro m . T eo fil lo n e s c u e s te a c e la ş i cu 1PS T e o fil d e la P a ris, a ju n s a r h ie p is c o p
a l ro m â n ilo r o r to d o c ş i p e n tr u E u ro p a C e n tr a lă şi A p u s e a n ă . I.P.S. S a a tr e c u t c ă tr e
D o m n u l la 9 m ai 1975, în «BOR», XCI1I (1975), n r. 5—6, p. 592—600.
ră z b o iu lu i57, a p rezen tat un M em oriu superiorilor eclesiastici şi au to ri

tăţilo r civile ale vrem ii, dovedind originea românească a cuviosului...
Sfîntul D um itru nu era cunoscut bulgarilor şi nici n u se găsea tre c u t in
v reun sinaxar bulgăresc. Pr. G rigore Pişculescu subliniază p rin tre al
tele : «in vrem urile foarte vechi şi acoperite de legendă, cind se presu
pune că a locuit acest cuvios, viaţa religioasă din Peninsula Balcanică
era indistinctă şi, din punct de vedere naţional cu totul nediferenţiată...
Sîrbi, bulgari, ruşi, rom âni, greci, veacuri întregi, începînd din secolul
al X -lea <au tre c u t spre aceste m înăstiri şi au întins în tot sud-estul Eu
ropei viaţa călugărească cenobitică şi obştească, după m odelul m arilor
lavre din M untel Athos. Cine mai poate să mai spună astăzi de ce neam
a fost un sfînt, deasupra vieţii şi sarcofagului căruia p ietatea închinători
lor şi d epărtarea veacurilor au făcut să înflorească atîte a flori de hagio-
logie ?...
Cînd m oaştele au fost găsite pe m alul Lom ului, — continuă M em o
riul — «principele valah s-a interesat cel dinţii de descoprirea făcută. A
trim is daruri, bani şi m eşteri care au zidit în satul B asarabov o biserică
în num ele Sfîntului D um itru. Aceasta înseam nă că Dom nul M unteniei
p u tea să-şi ia, şi-şi lua num ele şi d reptul de patron asupra Bisericii care
adăpostea acum sfintele moaşte... L uarea acestor răm ăşiţe sfinte din
ţa ra noastră a r fi o deposedare a celor săraci, umili şi buni care alcătu
iesc stra tu l cel sănătos al poporului român...».
«G eneralul Saltîcoff ridicînd sf. m oaşte din d rea p ta D unării şi tran s-
p ortîndu-le la Bucureşti, le-a dat tocm ai celor ce m oralm ente şi canoni-
ceşte aveau asupra lor dreptul de ctitorat (patronaj)» (1 iunie 1917) 5S.
f. G îndurile cele viclene nu s-au potolit. La îndem nul yeneralului
bulgar Tantilov, aliat al nem ţilor, în noaptea de 17 februarie 1918, ur.
57. A rh im . S c rib a n , m a rto r a l e v e n im e n te lo r , a p u b lic a t (în « C ro n ic a b i s e r i
c e a s c ă in te rn ă » a r e v is te i « B ise ric a O rto d o x ă R o m ân ă » , u n d e e r a re d a c to r ), ş tir i în
l e g ă tu ră c u ră z b o iu l, d a r m a i a le s c u în c e r c ă r ile o c u p a n ţilo r d e a n e « d e s p u ia d e
p a trim o n iu » , în « B ise ric a O r to d o x ă R o m ân ă» , n r 13 (511), o c t. 1923, p. 994— 996, şi
d e s p re Sf. G rig o rie D e c a p o litu l, p. 1497.
A rh im . Io sif S a v e ln ic a u z in d d e in te n ţiile b u lg a r ilo r şi c u n o s c în d « în d ă r ă tn i
cia» lo r a v r u t s ă în g r o a p e r a c la în « p iv n iţe le M itro p o lie i...» , (Id em , in P re la tă ,
la Ie ro m . T e o fil Io n e s c u , op. c it., p. 4).
N u n u m a i re lic v e le s f in te le c ă u ta u , ci şi m a n u s c r is e d in .B ib lio te c a A c a d e
m ie i şi to a t e d o c u m e n te le « c h irilic e , m e d io b u lg a re , m a n u s c ris e , c ă rţi, h ris o a v e » a l
c ă tu ite d e m o n a h i, p is a r i şi c ă r t u r a r i ro m â n i d e -a lu n g u l v e a c u r il o r « ...în c e p în d d e
p e tim p u l c în d n u p u te a v is a n im e n i d e s p r e c e v a b u lg ă r e s c » (Ib id e m , p . 42) şi ei,
în c e r c a u s ă le s u s tra g ă ... (C.C. G iu re s c u , Isto ria B u c u r e ş tilo r..., p. 176).
58. In v re m e a re s p e c tiv ă , G a la G a la c tio n e ra « p r e d ic a to r u l c a te d r a le i şi «loc-
tiito r d e a d m in is tr a to r al C a se i B ise ric ii» , g u s tîn d a m ă r ă c iu n e a o c u p a ţie i şi m în -
g îin d p e c e i o p rim a ţi ră m a ş i în C a p ita la în d o lia tă . M e m o riu l P ă r in te lu i G rig o re -
G a la a fo st p u b lic a t d e c ă tr e A rh im . S c rib a n în r e v is ta « B ise ric a O rto d o x ă R o m ân ă » ,
n r. 13/1923, şi a p o i r e ti p ă r i t d e c ă t r e Ie ro m . T e o fil Io n e sc u , î n o p . c it., A n e x a nr. 1 :
M e m o r iu l a c e s ta a lo st p r e z e n ta t la 1 iu n ie 1917..., p. 34— 37.
In a f a r a c e lo r d e m ai su s , m e m o r iu l a r a t ă c u in d ig n a r e c ă î n tr - a d e v ă r « c h e s
tiu n e a n a ţio n a lită ţii Sf. D im itrie e s te m a i p r e s u s d c o r ic e î n c e r c a r e ş tiin ţific ă ... A s
tăzi m o a ş te le Sf. D im itrie o d ih n e s c a d în c v e n e r a te în c a t e d r a l a m itr o p o lita n ă d in
B u c u re ş ti şi s în t z iln ic c e r c e ta te d e c e te d e în c h in ă to r i d e to a te n a ţi o n a li t ă ţ il e o r
to d o x e . A c e s te m o a ş te s în t sc u m p e p o p u la ţiu n ii d in M u n te n ia , şi în d e o s e b i p o p o
ru lu i d e jo s , a c ă r u i c r e d in ţă în p u te r e a lo r b in e f ă c ă to a r e e f o a rte vie...» (p. 35— 36).
A se v e d e a şi G a la G a la c tio n , J u rn a l, v o i. II, B u c u rc ş ti, 1977, p. 3.
D I N T R E C U T U L BI S ER I C I I Ş I P A T R I E I N O A S T R E 191
grup de ostaşi bulgari a sp a rt uşa catedralei m itropolitane, a ridicat ra

cla cu moaşte, a aşezat-o în tr-u n autom obil germ an şi au pornit spre
Giurgiu. Toată noaptea au m ers şi s-au schim bat cîteva m aşini, dar
toate s-au defectat... 59. Au lu at o căruţă din localitatea pălu g âren i. pen
tru a face să le dispară urm a... M oaştele au fost găsite în com una Bă-
neasa (Vlaşca), au fost duse la G iurgiu 60, de unde o gardă specială s-a
întors cu racla a doua zi, la catedrala m itropolitană...61.
La readucerea m oaştelor cuviosului în B ucureşti, «de la bariera Be
lului — scria un cronicar-m artor ocular — , publicul im ens ieşind în tru
întîm piriare şi m itropolitul, arhierei, preoţi, călugări au p rim it m arele
convoi de care s-au îngrozit şi nem ţii. S-au făcut rugăciuni publice îna
59. T o a te a c e s te d o v e z i s in t e n u m e r a te în p lîn g e r e a m itr o p o litu lu i C o n o n
c ă tr e a u to r ită ţile o c u p a n t e : M ijlo c ir e a M itr o p o litu lu i C o n o n c ă tr e M a r e ş a lu l M a c -
k c n s e n . N r. 163 d in '1— 17 f e b r u a r ie 1918. A n e x a nr. 2 (ia Ie ro m . ■T e o fil Io n e sc u ,
o p. c it., p. 37— 38).
G ru p u l d e h o ti a s p a r t g e a m u r ile şi u ş a , a lu a t v a s e s f in te şi o d o a re în a fa ra
ra c le i c u m o a ş te le C u v io s u lu i. A c e a s ta a fo s t «o n e m a ip o m e n ită ş i n o c tu r n ă je f u ir e
a c a te d r a le i S fin te i n o a s tr e M itro p o lii, s-a c o m is c e l m a i o d io s fa p t... p r ă d în d b is e
ric a , a u lo v it a tî t în in te re s u l B ise ric ii n o a s tr e O rto d o x e , c ît şi în c r e d in ţa şi i n te
r e s e le p o p o ru lu i ro m â n ... D eci, c o n tin u ă in te r v e n ţia , E x c e le n ta V o a s tr ă , c u m a re
d u r e r e s u f le te a s c ă a d u c in d u - le a c e s te a la I n a lta - V ă c u n o ş tin ţă şi in c r e d in ţa c ă
b is e ric a şi r e lig iu n e a o rto d o x ă s in t p r o t e j a t e p rin to a te t r a t a t e l e d e la H a g a etc...
N o i V ă ru g ă m s tă r u ito r , sa b in e v o iţi a o r d o n a s ă s e ia c e le m a i u r g e n te m ă s u ri
şi s ă se o p re a s c ă p e d ru m c ă lă to r ia s fin te lo r m o a ş te , o riu n d e v o r fi, u rm ă rin d u -s e
to ti o s ta ş ii v in o v a ţi, b in e v o in d a d is p u n e r e în n a p o ie r e a s ic r iu lu i c u s fin te le m o a ş te
şi to t a v u tu l lor, ca sd s te a n e s tr ă m u ta te In c a tc d ra la S lin te i M itr o p o lii a Ţ ă rii,
Sl. D im itrie iiin d în s u ş i p a tr o n u l c a p ita le i B u c u r e ş ti» (su b l. n.). p . 38.
60. S u rp rin s d e a c e a s tă c u te z a n ţă a a lia ţilo r b u lg a r i şi d e a c te le d e v a n d a
lism , m a r e ş a lu l M a c k e n s e n o r d o n ă g e n e r a lu lu i g e rm a n Z a c h u r m ă r ir e a h o ţilo r şi
c e r c e ta re a c a z u lu i. G e n e r a lu l Z a c h tr im ite g a r d a p e r s o n a lă în f r u n t e c u a g h io ta n
tu l R h e fe ld şi lin g ă lo c a lita te a D aia, g r u p u l d e os-taşi n e m ţi p r in d e şi d e z a rm e a z ă
s o ld a ţii b u lg a ri, c o b o a ră r a c la d in c ă r u ţa c a r e în lo c u is e m a ş in a şi m o a ş te le s în t
trim is e la G iu rg iu . C u o g a r d ă b in e în a rm a tă , g e n e r a lu l Z ac h le tr im ite la B u c u re ş ti,
în so ţi te d e S c r is o a r e a — p r o c e s -v e r b a l, c ă t r e p r e fe c tu l M o ld o v e a n u .
D e şi d e a lt ă c o n fe s iu n e , Z a c h îş i m a n ife s tă r e s p e c tu l p e n tr u re lic v e le sfin te
a le ro m â n ilo r, c o n s e m n în d : « D u p ă p ă r e r e a m e a , e v e n im e n tu l m e r ită să lie în s e m
n a i m a i tîr z iu în isto ria re lig io a să a R o m â n ie i...» (su b l. n.). La le ro m . T e o fil Io n e sc u ,
op. cit., A n e x a nr. 3. C o m a n d a tu r a ju d e ţ u l u i V la ş c a XI|. C o m a n d a n tu l ju d e ţu lu i
G e n e r a l Z ach..., p. 38— 39.
C u v io s u l D u m itru c e l N o u ,- « L u m in ă to ru l c e l s tr ă lu c it a l V a la h i e i » — c u m s e
s p u n e în P a ra c lis — « le-a z ă p ă c it m in ţile j e f u ito r ilo r d e a u o c o lit j u r u l C a p ita le i
p în ă la z iu ă , ia r c în d a u a f la t d ru m u l a d e v ă r a t, d e t r e i o ri li s - a s tr ic a t a u to m o
b ilu l, p în ă c în d a u fo st n e v o iţi s ă - l p u n ă în tr - o c ă ru ţă ...» (Ib id e m , p. 33), « ...p riv in d
d u r e ro s fa p ta ... o b s e rv ă m c ă D u m n e z e u o r b in d u - le o c h ii şi m in te a , s p r e a n u v e d e a
lu c r u r ile a d e v ă r a t e şi d r u m u r ile • r ă tă c ir ii lo r, n u le -a a j u t a t ca s a -ş i s ă v îr ş e a s c ă
c o m p le t s a c rile g iu l în c e rc a t, ci s -a u în c u rc a t, p u tîn d fi p rin şi... D r e p ta te a d u m n e
z e ia s c ă p r iv e g h e a z ă şi a ti t p o p o a re le , c ît şi in d iv iz ii c u lp a b ili, a ju n g să c u le a g ă
c e e a c e a u se m ă n a t...» (Ib id e m , p. 41).
61. O d a tă c u vestfea g ă s irii s fin te lo r m o a ş te şi c o n firm a re a c ă v o r fi a ş e z a te
la lo cu l lo r, M in is te ru l d e i n te r n e p rin A d r e s a nr. 3823/1918 c ă tr e m itr o p o litu l
C o n o n , a n e x e a z ă şi o c o p ie a s c r is o rii g e n e r a lu lu i Z ac h . D o c u m e n tu l, c a r e a v e a
«să s e p ă s tr e z e în a r h iv a a c e le i M itro p o lii» , a s ig u ră p e m itr o p o litu l p r i m a t : « T o t
o d a tă V ă î n d in o ş tin ţă m că, în n u m e le p o p u la ţiu n li g r e c o - o r to d o x e d in R o m ân ia ,
a m a d u s m u lţu m iri, a t î t d o m n u lu i g e n e r a l Z a c h , c ît şi d -lu i l o c o te n e n t R h e feld ,
p e n tr u a c e a s tă fa p tă d e o d e o s e b ită im p o rta n tă » (Iero m . T e o fil Io n e s c u , o p . c it..
A n e x a n r. 4, p. 39— 40). M in u n e a s ă v îr ş ită d e S iîn tu l D im itrie c u p r ile ju l iu r ă r ii
S a le d e c ă tr e b u lg a ri, în tim p u l s tă p în ir ii s iln ic e n e m ţe ş ti d in 1918 ( Ib id e m , p. 28— 33).
in tea bisericii p en tru m ulţum ire către D um nezeu că n u ne-a lipsit de

acest preţios odor, după care S fîn tu l D um itru a fo st aşezat la locul său
(în catedrala m itropolitană, în lacrim ile de m ulţum ire ale credincioşi
lor) e2.
M itropolitul Conon a ţin u t o cuvîntare de m îhnire contra jefuitori
lor... Apoi a m ulţum it a u to rităţilo r p rin tr-o Scrisoare, din 21 februarie
1918 63, ţinind să rem arce : «Cu această ocazie, Noi com unicăm Exelen-
ţei V oastre că jefu irea catedralei noastre s-a încercat în d ată după cîte-
va zile de la săvîrşirea pom enirii a 500 de ani a m arelui Voievod rom ân
«M ircea cel Bătrîn», vechiul şi îndelung tim p stăp în ito ru l Dobrogei ro
m âneşti, dim preună cu întinsele ţărm u ri ale M ării Negre, de pe cînd
încă nu se ştia nim ic despre existenţa unei Bulgarii». Se vede de aci
conştiinţa naţională şi cultivarea de către Biserica străm oşească a celor
mai adinei sentim ente patriotice 64.
Despre furt, venerabilul m itropolit scrie : «Fapta lor urîcioasă s-a
term inat p rin divulgarea şi com prom iterea ten d in ţelo r lor nedrepte şi
necinstite ; deoarece astfel au fost expuşi la 'vederea şi critica lum ii în
tregi, p e n tru înjosirea nem aipom enită în care au căzut cîţiva ostaşi ai
lor, cu jefu irea catedralei M itropoliei Ţ ării Rom âneşti, uitînd că, la
şcoalele acesteia toate generaţiile bulgăreşti de la 1860 încoace s-au adă
pat, căpătîndu-şi cu ltu ra necesară şi pregătindu-se p e n tru conducerea
eventuală a ţării lor ; iar acum , în loc de recunoştinţa datorată, ostaşii
lor au încercat de a răsplăti cu rău vechilor şi prietenoşilor lor binefă
cători...» (subl. n.) 65.
S înt şi alte du reri şi necazuri exprim ate de către M itropolit auto
rităţilo r de atunci B6.
62. A rh im . S c rib a n , C ro n ic a in te rn ă , in re v . c it. A c e la ş i n e o b o s it c ro n ic a r şi
m a r to r a l tr is te lo r e v e n im e n te c o n s e m n a la 30 d e c e m b r ie 1925 : « P ă r in te le T e o fil
fa c e a c u m o f a p tă f o a rte b u n ă , tip ă r in d d in n o u c a r te a d e s p r e S l in t u i s c u m p b u c u -
r e ş tc n ilo r ş i p ă rta ş în c ă ş i m a i v iu ia so a rta n o a stră p rin n e c a z u r ile v e n i t e a s u
p ra a c e s tu i o ra ş şi c a r e n -a u c r u ţa t n ic i s fin te le m o aşte ...» (P re la ţă , p. 5).
63. A n e x a n r. 5, M u lţu m ir e a m itr o p o litu lu i C o n o n c ă tr e m a r e ş a lu l M a c k e n -
se n , la le ro m . T e o fil lo n e s c u , op. c it., p. 40— 42.
64. In n u m e le ie r a r h ilo r , c le r u lu i şi c r e d in c io ş ilo r o rto d o c ş i ro m â n i, c ă p e te n ia
s p ir itu a lă a c e tă ţii B u c u re ş ti, C o n o n , m itr o p o litu l Ţ ă rii R o m â n e şti, in fo rm a p e m a
re ş a l : « ...T o a tă z iu a d e d u m in ic ă , p o p u la ţia c a p ita le i f o a rte s u r p r i n s ă d e v e s te a
re a c e se r ă s p in d is e c a fu lg e ru l, s u te şi m ii a u p e r e g r in a t la Sf. M itro p o lie cu î n
t r is ta r e g e n e ra lă .
N oi, d e a s e m e n e a , z g u d u iţi d in to a te p ă r ţi l e d e d u r e re , u n ită c u la c rim ile p o
p o ru lu i c re d in c io s , în tr - o t o r tu r ă c o n tin u ă , a m p e tr e c u t ziu-j d e d u m in ic ă , z iu a d e
lu n i şi a t r e i a z i, m a rţi in c a r e tim p a fo st n e în c e t a t m a r e p e le r in a j ia c a te d r a lă ,
în c u r te şi p e to t d e a lu l şi i n tr ă r ile la Sf. M itro p o lie , d u p ă c u m s-a v ă z u t d e to a tă
lu m ea...» (Ib id e m , p. 40).
65. In a c e e a ş i s c r is o a r e s e a r a t ă şi a lte a s p e c te le g a te d e g în d u r ile v ă jm a ş e .
C a d e e x e m p lu : «...Iar a stă z i, d u p ă c u m s e v e d e d in p u b lic a ţiile c u n o s c u te , a c e a s tă
t în ă r ă B u lg a rie m a n ife s tă v e le ită ţi n e d r e p te d e a n i s e lu a a c e s t p ă m în t s tr ă m o
ş e s c » (Ib id e m , p. 41). D a c ă n u s-a în d e p lin it a tu n c i a p o c a lip tic a d o rin ţă , s-a c e d a t
în 39— 40 C v a d r ila te r u l, ia r a s tă z i « a p o lo g e ţii in fe rn u lu i d in s u d » r e v e n d ic ă d r e p tu r i
a s u p r a în tr e g ii D o b ro g e . N u s e p o to le s c n ic i p r ie te n ii d in s p r e B e o g ra d , fiin d d e
a c o r d c u c e le « d o rite » la B u d a p e s ta (60 d e a n i d e Ia lă u rire a s ta tu lu i n a ţio n a l u n i
ta r ro m â n ), în «BOR», C X V I (1978). n r. 11— 12, p. 1205— 1209, 1250— 1324.
66. P ro fe tic , M e s a /u l d e m u lţu m ire c ă tr e M a c k e n s e n p re c iz e a z ă : « D re p ta te a
d u m n e z e ia s c ă p r iv e g h e a z ă şi a t î t p o p o a re le , c ît şi in d iv iz ii c u lp a b ili, a ju n g s ă c u
le a g ă c e e a c e a u s e m ă n a t. D o b ro g e a e s te şi t r e b u ie v e ş n ic s ă ră m în ă a b s o lu t r o
DI N T R E C U T U L BI S ERI CI I Şl P A T R I E I N O A S T R E 193
Aşa cum s-a văzut, m itropolitul G rigore (II) D ascălul a tip ă rit
Slujba C uviosului p e n tru a se arăta rolul său în viaţa sp iritu ală a rom â
nilor şi m ijlocirea sa către T ronul D u m n ezeirii67.
După ridicarea la dem nitatea de p atriarh a m itropolitului prim at
M iron C ristea (1925) 68, Cuviosul D um itru cel Nou a devenit şi ocrotito
rul Întîistă'tătorului Bisericii O rtodoxe Rom âne 69.
m â n e a s c ă , d u p ă t o a t e d o c u m e n te le şi d a te le is to r ic e v e c h i şi n o i b in e c u n o sc u te ...
în c e p ln d d e p e -tim p u rile c in d n u p u te a v is a n im e n i d e sp re c e v a b u lg ă re sc ...»
(le ro m . T e o fil lo n e s c u , op. c it., p . 41— 42).
67. A s tfe l, d in S lu jb ă fa c e p a r te şi « P ra c lis c ă tr e P r e a c u v io s u l P ă r in te le n o s
t r u D im itrie c e l N ou», c a re s e c în tă la to a tă tr e b u in ţa şl n e v o ia . I a tă ce a r a t ă
C ln ta r e a a V l- a :
I. « îm p u te r n ic ire d e la D u m n e z e u lu in d , S tin le D im itrie , m u lţim e a v ră jm a ş ilo r
d e m o n i o g o n e ş ti, tă m ă d u in d d e a s u p r ir ile lo r p e to ti, c a r e a le a r g ă la s ic riu l
m o a ş te lo r ta le c u c r e d in ţă » .
II. *P re c u m s-a iz b ă v it d in m o a r te ş i d in s lă b ă n o g ire , e p is c o p u l lo a n ik ie , lin g ă
racla m o a ş te lo r ta le s lin te , a ş a şi no i, c ei c e s în te m s lă b ă n o g iti d e n e p u tin ţe le c e le
s u f le te ş ti şi tru p e ş ti, v in d e c ă -n e , C u v io a s e , p rin ru g ă c iu n ile ta le c e le c ă tr e D u m
n e ze u » (le ro m . T e o fil lo n e s c u , o p . c it., p. 17).
D u r e r ile r ă z b o iu lu i (1769— 1774), c a şi b o lile p r ic in u ite d e lip s u r i şi m iz e rie ,
a u fo st in tr o d u s e In P araclis. A s tfe l, C în ta r c a a V il- a s p u n e : « C în d a b in e v o it
D u m n e z e u să te d ă r u ia s c ă n o u ă , sfin te , ca să r is ip e ş ti n o ia n u l n e v o ilo r , a tu n c i fla -
căra ră z b o iu lu i s-a p o to lit ş i b o a la c iu m e i a În c e ta t; ia r n o i to ti f o lo s ito r te -a m
d o b ln d it, s p re la u d a D u m n e z e u lu i p ă r in ţilo r n o ştri...» (Ib id e m , p. 20).
A ş a c u m am m a i a r ă ta t, a n ii d e a tu n c i a u fo st a n i d e g ro a z ă , b o li, in u n d a ţii,
s e c e tă , n ă v ă liri d e n e a m u ri (Pe la rg : C. C. G iu re s c u , Isto ria B u c u r e ş tilo r..., p. 103,
G. P o tra , o p . c it., p. 175— 218).
68. O d a tă c u r id ic a r e a s c a u n u lu i m itro p o litu lu i p rim a t la r a n g u l d e tr o n p a
t r ia r h a l, in tîiu l p a tr ia r h , Dr. M iro n C ris te a , p o r u n c e ş te p r e d ic a t o r u l u i c a te d r a le i,
le ro m . T e o fil lo n e s c u , « să a lc ă tu ia s c ă , s ă s t r î n g ă şi s ă t ip ă r e a s c ă o c a r t e d e s p re
V ia ta , m in u n ile ş i ro lu l s fin te lo r ■m o a ş te a le Sf. D u m itru c e l N o u (şi a le a lto r sfin ţi
ro m â n i) în v ia ta n e a m u lu i n o s tru . A ş a s6 e x p lic ă in tr o d u c e r e a u n u i s tu d iu ( p r e
d ic ă ) : D e sp re n e s tr ic ă c iu n e a tr u p u r ilo r s fin ţilo r ( I n tr u la u d a S f in t u l u i P fe a c u v io s
P ă rin te , D im itrie c e l N o u ..., d e A rh im . E v g h e n ie H u m u le s c u ). D u p ă o a r g u m e n ta r e
p e b a z a te x te lo r Sf. S c rip tu ri a c in s tir ii s f in te lo r m o a ş te , a u to r u l se r e fe r ă la
m o a ş te le Sf. D u m itru c e l N o u , s p u n l n d : « D re p tu l c a fin ic u l v a in flo ri... r ă s ă d it
fiin d în C a sa D o m n u lu i» (Ps. 72, 6)... Şi lă s in d la o p a r te o r ic e g în d ir e d e fe lu l
a c e s ta , v ă ro g , d u c e ti-v ă d e p r iv iţi m o a ş te le S fîn tu lu i P r e a c u v io s u lu i P ă rin te lu i
n o s tr u D im itrie c e l N o u d in B u c u re ş ti, c ă c i v e ţi a v e a în a in te a o c h ilo r o p ro b ă
m ai v o r b ito a r e d e c ît o ric e a ş g r ă i e u d e s p r e a d e v ă r u l a c e s ta ; c ă c h ia r în sic rie le
lo r, o s e m in te le d r e p ţilo r , p o tr iv it c u v in te lo r p ro fe tu lu i Is a ia (LV1I1, 11— 12), s e î n
tă r e s c şi în flo re sc ... T r u p u r ile u n o r sfin ţi s e a s e a m ă n ă a c e lo r a r b o ri c a r e in tim p u l
ie rn ii c re s c şi s ta u v e rz i, v ă z în d c u o c h ii, d u p ă cum z ic e p r o o r o c u l D a v i d : « P ă
z e ş te D o a m n e, o a s e le lor» (Ps. 34, 20), a ş a în c ît şi d u p ă m o a rte , D um nezeu a ra tă
î n tr u d in ş ii o p u te r e d u h o v n ic e a s c ă d e v ia ţă , p e c a r e o re s im ţim to ţi c îţi am a v u t
fe ric ire a a în c o n ju r a s ic r ie le lo r şi ei n u s în t d e c it p îr g a n e s tr ic ă c iu n ii g e n e r a le ,
în c ă în a in te d e în v ie re ... În to c m a i c a u n v a s , în c a re p ă s tr în d u - s e m ai m u ltă v r e
m e o m ire a s m ă b in e m ir o s ito a re , se în tip ă re ş te ... in lu tu l s ă u a c e la ş i p lă c u t m iro s,
a ş a şi c u tr u p u l u n u i d r e p t în c a r e a v ie ţu it n e c lin tit d a ru l şi p u t e r e a R ă s c u m p ă
r ă to r u lu i s e re s im te şi s e p ă tr u n d e d e a c e s t m iro s n e s tr ic ă c io s a l d u m n e z e ie s c u lu i
d a r, p e c a re , d a c ă n e a p ro p ie m c u fric a lu i D u m n e z e u , c u c r e d i n ţă şi c u d ra g o s te
îl sim ţim în m o a ş te le tu tu r o r sfin ţilo r, c a şi in a le P re a C u v io s u lu i P ă r in te lu i n o s
tru D u m itru c el nou...» (op. c it., p. 41— 51).
69. P a tr ia rh u l N ic o d im (1939— 1948), fiin d u n c ă lu g ă r Î m b u n ă tă ţit ca c e l c e se
'î n c h i n a s e m o a ş te lo r d in M a re a L a v ră -P e c e rsic a a K ie v u lu i — şi u n d e s tu d ia s e , a
( o n t in u a t c e le b u n e s ă v l r ş i te d e în a in ta ş i (P r. p ro f. M . P ă c u r a r iu , o p . c it., p. 414—
415).
B. O . R. — 13 *
g. G en eralizarea cultului C uviosului D um itru cel N ou. P atriarhul

Ju stin ia n (1948— 1977)70, din îndem n ceresc, din credinţă curată şi din
dragoste nepătată faţă de Cuviosul D um itru cel Nou propune Sfîntului
Sinod (în 1950) generalizarea cultu lu i sfinţi tor, m artirilo r şi cuvioşilor
din neam ul nostru, inclusiv a S lîn tu lu i D um itru Basarabov, la toţi ro
m ânii ortodocşi şi p e n tru toţi creştinii de p re tu tin d e n iu . Festivităţile
acestui m are act de d rep tate dum nezeiască şi om enească s-au desfăşu
ra t în toam na anului 1955 C instirea m oaştelor Cuviosului D um itru
cel Nou a in tra t şi mai adînc în evlavia credincioşilor n o ş tr i73.
La un an după generalizarea cultului, venerabilul p atriarh Chirii
al Bulgariei, exprim îndu-şi dragostea p en tru poporul rom ân, spunea
(1955) : « F e ric ită 'e ste S fînta Biserică O rtodoxă Rom ână, căci poartă în-
tr-în sa cu tărie duhul sfinţeniei, cinsteşte adînc siinţenia, că din sinul
70. P e n tru m e n ţin e re a u n ită ţii n e a m u lu i ro m â n e s c şi a P a trie i c in s tire , p a
tria rh u l P r o v id e n ţe i, J u s tin ia n , în f ă p tu ie ş te r e în tr e g ir e a b is e r ic e a s c ă — 21 o c to m
b rie 1948 — , v in d e c în d , a s tfe l, o r a n ă d u r e ro a s ă p r o v o c a tă c u 200 d e a n i în u rm ă
(Pr. p ro f. M . P ă c u ra r iu , op. c it., v o i III, p. 477— 178).
71. D e m u lt s u s p in a u c re d in c io ş ii n o ş tri d u p ă o c a n o n iz a r e a s fin ţilo r lo r
în a in ta ş i (P r. p ro f. D. S tă n ilo a e , E pilog, în voi. S lin ţi ro m â n i..., p. 674— 677 ; I s to r i
s ir e d e s p re v ia ţa a lto r sfin ţi a le ş i şi p lă c u ţi lu i D u m n e z e u a le c ă r o r s f in te m o a ş te
se a f lă in p ă z itu l d e D u m n e z e u (p ă m în t) a l R o m â n ie i (La Ie ro m . T e o fil Io n e s c u
op. cit., p. 58— 7 4 ; Pr. P rof. M . P ă c u ra riu , op. c it., p. 478—479), d a r n u v e n is e p li
n ir e a v re m ii (G al. IV , 4) şi ia tă , a c u m « b in e c u v în ta ti p e D o m n u l, to a te s lu g ile S ale»
(Ps. 103, 21— 22). S e s iu n e a o rd in a ră a Sl. S in o d a l B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e d in a n u l
1950, în «BOR», L X V III (1950), n r. 3— 6, p. 298— 299.
72. M a rile le s ti v it ă t i r e lig io a s e a le B is e r ic ii O ito d o x e R o m â n e , în «BOR»,
LX X III (1955), n r. 11— 12, p. 991— 996.
73. G e n e r a liz a re a c u ltu lu i Ş t iu t u l u i' D im itrie B a sa ra b o v , d e Pr. N . Ş e rb ă n e s c u ,
în re v . cit., p. 1203— 1221. « A stă z i, p rin d u m n e z e ia s c a s lu jb ă la c a r e a m lu a t p a r te
c u to ţii — a r ă ta P a tr ia r h u l J u s tin ia n , în z iu a d e 27 o c to m b rie 1955 — d u p ă Sf. L i
tu r g h ie s o le m n ă — d o b în d e ş te îm p lin ire h o t ă r î r e a S fîn tu lu i S in o d d e a se c in s ti
d e a c u m În a in te in to a tă B iseric a O r to d o x ă R o m â n ă P r e a c u v io s u l P ă rin te le n o s
tru D im itrie c e l N o u ... a le c ă ru i sfin te m o a ş te f ă c ă to a r e d e m in u n i şi iz v o rîto a re
d e m în g îie ri o d ih n e s c d e a p r o a p e 200 d e a n i în c a te d r a la P a tr ia r h ie i R om âne,
r e v ă r s în d lu m in ă şi b in e c u v în ta r e p e s te to ţi b in e c re d in c io ş ii c r e ş tin i, c a r e se ro a g ă
c u c re d in ţă ...» (p. 1205).
D in tre n u m e r o a s e le fa p te p e s te în ţe le g e r e a jn in lii n o a s t r e se r e ţ i n : R efuzul
S fîn tu lu i ca m o a ş te le s a le s ă fie a d u s e la B ise ric a « D o m n e a sc ă » d in Ţ a ra R o m â
n e a s c ă î d e s c o p e r ir e a u n u i p ru n c a r u n c a t î n tr - o fin tîn ă lîn g ă R u se, u n d e m o a ş te le
s -a u o p r i t ; fu rtu l d in m o a ş te a l c e lo r d o u ă s u r o r i d in C e r n a v o d ă şi p u n e r e a la lo c
a p ă r ţii r i d i c a t e ; p e d e a p s a d ia c o n u lu i L a v r e n tie — î n s o ţito r u l m itr o p o litu lu i d e
T irn o v o — c a ţ e r u p în d d in m o a ş te a r ă m a s m u t. E v la v io s u l m itr o p o lit N ic h ifo r
s -a r u g a t c u la c rim i C u v io s u lu i s ă -l ie r te şi să -l tă m ă d u ia s c ă p e n e le g iu itu l d ia c o n
şi S fîn tu l a îm p lin it r u g ă c iu n e a s in c e r ă şi s t ă r u it o a r e a s m e r itu lu i ie r a r h ; d o
r in ţa S fîn tu lu i d e a r ă m în e fn B u c u re ş ti (13 iu lie 1774), şi p o to lir e a b o lilo r c e se
a b ă tu s e r ă p e s te b ie tu l p o p o r ro m â n şi a n e c a z u r ilo r d in a c e a v re m e j o c r o tire a
c e lo r ş a p te fe c io ri d e p e fr o n tu l I n d e p e n d e n ţe i (1877), p e lo c u r ile u n d e s -a n ă s
c u t şi a c r e s c u t c u v io s u l D u m itru c el N o u ; v in d e c a r e a u n e i p a r a litic e (D u d e şti-
C io p le a ) e tc . (P o m e n ir e a C u v io s u lu i D u m itru c e l N o u ..., la Ie ro m . T e o fil Io n e sc u ,
op. cit., p. 53— 57).
D a r m a i a le s se r e ţin e d in fa p te le s a le c e le m a i p r e s u s d e Î n ţe le g e re , o r b i
r e a je f u ito r ilo r c a te d r a le i m itro p o lita n e şi a c e lo r c e a u f u r a t m o a ş te le C u v io s u
lu i, în fe b ru a r ie 1918 (M in u n e a s ă v ir ş ită d e S lin tu l D u m itru , c u p r ile ju l fu ră rii
s a le d e c ă t r e b u lg a ri, în tim p u l s tă p în ir ii s iln ic e n e m ţe ş ti d in 1918, la Ierom ._
T e o fil Io n e s c u , o p . c it., p. 28— 32. D in s u le r jn te le B is e r ic ii n o a s tr e in te r ito r iu l
v fe m e ln t c o c u p a t■, d e G h. V a s ile s c u , în «BOR», X C IV (1978), n r. 11— 12, p. 1291—
1301).
DI N T R E C U T U L BI SERI CI I $1 P A T R I E I N O A S T R E 19 5
ei au ieşit sfinţi aleşi ai lui Dum nezeu, m ărturisitori şi mucenici. F e ri

cită este Biserica O rtodoxă Rom ână că are comori scum pe, — sfinte
m oaşte ale unor bineplăcuţi lui Dum nezeu, — pe care le păstrează cu
m ultă evlavie şi cu m are dragoste. Iată, şi în această Casă a Dom nului,
în catedrala Sf. P atriarh ii, se păstrează, cu cea mai adîncă cinstire, sfin
tele m oaşte ale Sf. D um itru Basarabov, lauda acestui de Dum nezeu oraş
păzit de scaun, apărătorul lui şi al tu tu ro r celor ce cu credinţă caută
ajutorul Sfîntului... Sîntem fericiţi că am lu at parte, cu rugăciune şi cu
dragoste, la m area sărbătoare duhovnicească a Sf. Biserici Române, p ri
lejuită şi de canonizarea sfinţilor răsăriţi din neam ul rom ânesc» Vl.
P rin generalizarea cu ltului Cuviosului D um itru cel Nou — şi a ce
lorlalţi sfinţi 75 — , prin participarea delegaţilor Bisericilor O rtodoxe su
rori şi a altor fraţi creştini de alte confesiuni, s-a recunoscut de către
toţi, forţa ortodoxiei( rom âneşti, s-a apreciat sp iritu alitatea deosebită
a neam ului nostru şi s-a rem arcat prestigiul intern aţio n al al Rom âniei de
azi 76.
h. T im purile actu ale, tim puri de rela ţii şi dialog, de ecum enici-
ta te sinceră — locală şi m ondială — au determ in at pe m ulţi rep rezen
tanţi de alte credinţe şi ai alto r confesiuni creştine să-şi adune gîndurile
şi să înalţe rugăciuni către D um nezeu în faţa raclei Cuviosului D um itru
cel Nou din catedrala P a tria rh iei Rom âne ou d iferite prilejuri. Tot
74. «...A tît Sf. M u c e n ic D im itrie c e l d in T e s a lo n ic — ţin e a s ă p re c iz e z e p u r u

r e a p o m e n itu l I n t li s t ă tă t o r a l BOR — c a r e e ra d e n e a m În r u d it c u n o i, c it şi Sf
D im itrie c e l N o u d in B a sa ra b o v , c a r e s e tră g e a d in v a la h ii r ă s p in d ifi o d in io a r ă p e
Î n tin s u l P e n in s u le i B a lc a n ic e , s in t d o v e z i g r ă ito a r e a le e v la v ie i şi c r e d in ţe i c u r a te
ce s -a s ă lă ş lu it d in s tr ă v e c h i tim p u ri in s u f le te le s tr ă b u n ilo r n o ş tri» (F e s tiv ită ţile
d e la c a te d ra la p a tria rh a lă p e n tr u p r ă z n u ir e a SI. M . D im itrie ş i a C u v io s u lu i tfl-
m itr ie B a sa ra b o v , in «BOR», L X X IV (1956), p. 948, P rea C u v io s u l D im itrie c e l N o u -
B a sa ra b o v , d e D iac. P.I. D a v id , in « M itro p o lia O lte n ie i» , X X (1968) n r. 9— 10, p.
802— 806).
75. G e n e r a liz a re a c u ltu lu i..., p. 1212.
C u a c e la ş i p r ile j a l g e n e r a liz ă r ii c u ltu lu i c u v io s u lu i D u m itru c e l N o u , m i
tro p o litu l G rig o rie a l L e n in g ra d u lu i, r e p re z e n ta n tu l p a tr ia r h u lu i A le x e i a l M o s
c o v e i şi a l în tre g ii R usii, ţin e a să a s ig u re ie ra r h ii, c le ru l şi c re d in c io ş ii B ise ric ii
n o a s t r e : «N oi ştim şi c u n o a ş te m le g ă tu r ile v e c h i d e p r ie te n ie s in c e r ă I n tre Bi
s e ric a O rto d o x ă R u să şi B ise ric a O rto d o x ă R o m â n ă p rin a p r o p ie r e a o ra ş u lu i K ie v ,
u n d e s in t m o a ş te le a tl t o r sfin ţi (şi u n d e se in te n ţio n a să fie tr a n s p o r ta t şi C u
v io s u l D u m itru d e c ă tr e g e n e r a lu l S a ltik o v , n.n.), la c a r e m u lţi ro m â n i m e rg s ă se
in c h in e şi d e u n d e a u ie ş it b ă r b a ţi î n v ă ţa ţi a i B ise ric ii O r to d o x e R o m ân e , d in tr e
c a r e u n ii a u s t r ă lu c i t p rin c u ltu r a lo r şi in o g o ru l B ise ric ii O r to d o x e R use... F ie
ca r u g ă c iu n ile p e c a r e le -a m în ă l ţ a t a zi şi în to t tim p u l c it a m p e tr e c u t a c i să fie
s im b o lu l u n irii, a l d r a g o s te i şi în f r ă ţirii tu tu r o r B ise ric ilo r c u B ise ric a E c u m e n ic ă ,
M a m ă p e n tr u v e şn ic ie ...» (Ib id e m , p. 1211).
M itro p o litu l S o fro n ie a l T irn o v e i (fo stu l s c a u n p a tr i a r h a l d in c a p ita la f r a ţi
lor A s ă n e ş ti), îşi e x p rim a a d m ira ţia p e n tr u e v la v ia p o p o ru lu i n o s tr u d in c e n tr u l
m itr o p o lita n a l O lte n ie i, C ra io v a — fo s tă re ş e d in ţă şi a A s ă n e ş tilo r în v re m e a
c ă r o r a s - a u d e s c o p e r it m o a ş te le c u v io s u lu i D u m itru c e l N o u . «_.N oi n u am u i ta t şi
n u v o m u ita n ic io d a tă c ă a c e s te le g ă tu ri d u h o v n ic e ş ti s in t v e c h i şi a c e a s ta n e -a
fă c u t să n e a d u n ă m in ţ a r a v o a s tră ...» (Ib id e m , p. 1199).
76. D e c la ra ţii ş i i n te r v e n ţii la ra d io (B u c u re şti), in «BOR» L X X III (1955)
nr. 11— 12, p. 1216— 1221.
acum, p rin vizitele făcute la locurile unde s-a născut C u v io su l7;, unde
şi-a desăvirşit viaţa, cunoaştem aproape totul despre originea şi faptele
sale 78.
A şadar, se poate conclude :
1) Cuviosul D um itru cel N ou s-a născut la stirşitu l m ileniului I din
părinţi rom âni din sudul D unării şi a tră it in m înăstire — în com plexul
m onastic de la Basarabi — distrusă in secolul X — XI, redescoperită in
vrem ea noastră, 1952— 1955 şi aproape refăcută astăzi p e n tru circuitul
turistic. De aici vine şi num ele Cuviosului, de «Basarabov».
2) După distrugerea com plexului, m onahii s-ciu retras, organizînd
ei înşişi schituri şi sihăstrii prin p e ş te r ilg, aşa cum a făcut şi Cuviosul
77. P rea F e r ic itu l P a tria rh T E O C T IS T v iz itin d , c u a n i în u rm ă , lo c u rile s t r ă
m o şilo r n o ş tri d in s u d u l D u n ă rii, şi u n d e s-a n ă s c u t şi a v ie tu it c u v io s u l D u m itru
c e l N o u , sp u n e a -: « Iu b iţi c re ş tin i, Sf. D im itrie B a s a ra b o v e s te p e n tr u o ric e c r e ş tin
p ild ă d e t r ă i r e în d u h u l E v a n g h e lie i lu i H risto s. A m a v u t p r ile ju l s ă m e rg îm p r e
u n ă cu P re a F e ric itu l P a tr ia r h J u s tin ia n în B u lg a ria şk c u a c e a s tă o c a z ie a m p o
p o s it ş i la p e ş te r a u n d e s-a n e v o it Si. D im itrie B a s u ia b o v . P e ş te ra lu i se a flă
a p r o a p e d e n o i, la 20 d e Itm. s p r e r ă s ă r it d e R u sc iu k , in s a tu l B a s a ra b o v , p e v a le a
rîu lu i L om . In a c e s te lo c u ri a t r ă i t S f; D im itrie B a s a r a b o v . A m e r s p e a lb ia r iu lu i
Lom, c a r e la s e c e tă s e a c ă şi in p e ş te r a u n e i s tîn c i t a r i şi în a lte şi-a d u s tr a iu l p e
,$ ce st p ă m în t.
C a s ă a ju n g i la p e ş te r ă , tr e b u ie s ă u rc i d e jo s , d in m a lu l r iu lu i, m a i m u lte
t r e p t e f ă c u te d in p i a t r ă d e - c re d in c io ş ii s a tu lu i. A c o lo d a i d e b is e r ic u ţă fă c u tă d e
tfl în s tîn c ă , m u lt m a l m ic ă . d e c ît c e a e x is te n ta a z i p e a c e s t loc. In a c e a b is e r i
c u ţă , c l s-a ru g a t lui D u m n e z e u p e n tr u lu m e şi p e n tr u c e i c a re -i c e r e a u a ju to r u l.
In a c a e s tă .b is e r ic u ţă a m in tr a t to ti c ei care-1 în s o ţe a m p e P re a F e r ic itu l P a
tr ia r h J u s tin ia n şi. n e -a m în c h in a t şi a m a p r in s lu m in ă ri...» (C u v în t d e p ă r in te a s c ă
p o v ă [u ire — r o s tit la p r iv e g h e r e a d in -.s e a ra z ile i d e 26 o c to m b r ie 1956, în «BOR»,
-LXXIV (1956), n r. 10— 11, p. 958). r
78. A s tă z i, lo c u rile d e a c c e s p e v a le a L o m u lu i s in t a m e n a ja te şi d e la R u se
s in t o f e rite n e n u m ă r a te m ijlo a c e d e tu ris m şi a g re m e n t p e n tr u a a d m ira n a tu r a î n
c o n ju r ă to a r e , d a r m a i a le s s ă la ş u l şi p e ş te r a u n d e a v i e t u i t şi a tr e c u t la D o m n u l
c u v io s u l D u m itru c e l n o u .
79. Pr. P rof. L iv iu S ta n , S o c ie tă ţile r e lig io a s e in B ise ric a V e c h e , în «ST», V III
(1956), n r. 1— 2, p. 133— 134 ; Pr. C onf. A l. I C iu re a , M o m e n te ş i a s p e c te e s e n ţia le
a le in flu e n ţe i SI. M u n te a su p ra v ie ţ ii r e lig io a s e în Ţ ă r ile R o m â n e , in «O rt.» , V
(1953), n r. 2, p. 279— 2 9 4 ; f T it S im e d re a , V ia ţa m ă n ă stire a sc ă in Ţ a ţa R o m â n e a sc ă
în a in te d e a n u l 1370, în «BO R», LX X X (1962), rir. 7— 9, p. 673— 6 8 7 ; Ie ro m . Ilie
C le o p a , V ia ţa re lig io a să d in u n e le m în ă s tir i a le B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e , -în
«ST», V (1"953), rtrl 5— 6, p. 407— 4 2 8 ; Ie ro m . V e n ia m in M ic le , D e sp re m o n a h is m u l
o r to d o x a n te r io r s e c o lu lu i a l X I V - le a , in «GB», X X X V II (1978), n r. 3— 4, p. 300—
3 1 7 ) Ie ro m . E p ifa n ie N o ro c e l, SI. E ftim ie , u ltim u l p a tria rh d e T îr n o v o ş i le g ă tu r ile
l u i 'c u Ţ a ra R o m â n e a sc ă , în «BOR», L X X X IV (1966), n r. 5— 6, p. 552— 5 7 3 ; P r,-D .
B ă la şa , S f. îg n a tie T e o lo r u l ş i SI. N ic o d im d e la T is m a n a , in «M O », X X III (1971),
nr. 9 — 10, p. 634— 651'; C o n st. B ra d e a , C r o n ic ile g r e c e ş ti ş i s itu a ţia B is e r ic ii R o m â
n e ş ti în p rim a ju m ă ta te a se c . a l V U l-le a , în «BOR», LXXXrfV (1966), n r. 5 — 6.
p. 574— 5 8 3 ; I. B a rn e a , C r e ş tin is m u l în S c y th ia M in o r d u p ă in s c r ip ţii, în «ST», V I
(1954), n r. 4— 2, p. 65— 1 12; Id e m , M o n u m e n te d e a rtă c r e ş tin ă d e s c o p e r ite p e te r i
to r iu l ţă rii n o a s tr e (D o b ro g ea ), în tr - o s e r ie d e a rtic o le , s tu d ii şi c e r c e tă ri în le g ă
tu r ă c u b is e r ic u ţe le d e la B a sa ra b i, In «ST», X (1958), nr. 5— 6, p. 287— 3 1 0 ; Id em ,
- X V (1960), n r. 3— 4, p. 201— 2 3 1 ; Id e m , X V III (1965), nr. 3— 4, p. 133— 1 81;
P. D ia c o n u , U r m e v e c h i c r e ş tin e d e s c o p e r ite în s u d - v e s l u l D o b ro g ei, în «BOR»,
LX X X I (1963), n r. 5— 6, p. 546— 557.
In fo rm a ţii m a l" r e c e n te p e n tr u în ţe le g e r e a m o m e n tu lu i S u d u l D u n ă rii— A to s
(se c . IX — X I I I ) : Î n c e p u tu r ile m o n a h is m u lu i in B ise ric a O r to d o x ă R o m â n ă , la Pr.
D /V T R E C U T U L BISVP.ICI1 Ş I P A T P ' E I \ ' O A S T R E m
D um itru cel Nou pe valea riului Lom, în sudul Dunării* unde a şi trecut
către Domnul, iar locului, unde s-au găsit m oaştele i s-a zis «Bâşara-
bov».
3) In tim pul dom niei •f raţilor. Asăneşti. au fost descoperite m oaştele
C u viosului80, înălţîndu-se acolo un m odest locaş de c u lt pe care, apoi,
dom nul Ţării Rom âneşti — unul d intre Basarabi — îl relaee şi trim ite
bisericii o nouă raclă p en tru aşezarea în ea a m oaştelor, satul num in-
du-se de atunci, Basarabov, probabil şi după num ele D om nului Ţării
Rom âneşti■ .
4) In vrem ea războiului ruso-turc. (1769— 1774), Sudui Dunării
fiind pîrjolit şi locuitorii fugiţi în m unţi, generalul Salticov, p e n tru i a
salva moaştele, la insistenţele m itropolitului Ţării, le ridică de a ic i'ş i'le
lasă în Bucureşti, fiind depuse cu cinste, în catedrala M itropoliei.
5) încercările de ridicare a relicvelor sfinte (1918), de a le trece
D unărea în B ulgaria, au s tîrn it indignarea şi revolta credincioşilor din
Bucureşti, ataşaţi sufleteşte de cultul lor. Aşa a dorit Cuviosul, să fie
aşezat aici, aşa îl ştiu credincioşii ortodocşi de p retutindeni şi tot aici
este locaşul său pentru etern itate, aşa cum a dovedit-o istoria de-a lun
gul secolelor.
6) Generalizarea cultului Cuviosului D um itru cel Nou şi fixarea
prăznuirii pentru totdeauna la 27 octom brie, s-a făcut în 1955, în p re
zenţa reprezentanţilor tu tu ro r Bisericilor O rtodoxe surori, cum_-este tr e
cut astăzi în toate calendarele Bisericilor Ortodoxe.
. 7) Cuviosul D um itru cel Nou constituie factorul spiritual al evla
viei ortodoxe a românilor de pretutindeni de aproape u n m ileniu şi este
ocrotitorul C etăţii Bucuriei (Bucureşti) de 250 de ani «A părător al său
nebiruit şi neînfrînt, ca cel ce prin tine din nevoi s-a m întuit, te pune
înainte oraşul tău, Dim itrie...» 8I.
Prof. M irc e a P ă c u r a r iu , op. c il., v o i. I, p. 284— 2 9 4 ; E u g e n ia Z a h a ria , C o n tin u ita te a
d a c o -ro m a n ă , P rin c ip a le le e ta p e d e isto ria ro m â n ilo r in m ile n iu l I şi r e g iu n e a s u b
c a rp a tic ă d e s u d - e s t a R o m â n ie i, în « S p iritu a lita te şi isto rie ...» , v o i. 1, p. 19— 2 9 ;
D an G h. T u d o r, C o n tin u ita te a a u to h to n ilo r în re g iu n ile d e s u d a le M o ld o v e i, în
sc c . I V — X I. în Ib id e m , p. 104— 1 13; Ie ro m . I o a n ic h ie B ă la n , V e t r e d e s ih ă s tr ie ro
m â n e a sc ă , sec. IV — X X . Ed. In s tiu tu lu i B iblic, B u c u re ş ti, 1982, p. 7— 17, 41— 58 şi
m ai a le s lu c r a re a d o d o c to ra t d e m a r e v a lo a r e : O r g a n iz a re a m ă n ă stirilo r ro m â n e ş ti
i/i c o m p a ra ţie c u c e le b iz a n tin e (p in ă la 1600), d e Pr. Ic o n o m V a s ile V . M u n -
te a n u , în «ST», X X X V (1984), n r. 1— 2 şi 3— 4 p a ssim .
D e a s e m e n e a , v o i. S lin tii ro m â n i... d in « su d u l D u n ă r ii» ; s e c . III, p. 133— 1 40;
sec. III— IV , p. 141— 2 0 7 ; se c . IV — V I. p. 2 0 8 - 2 1 7 ; sec. V III— XI, p.. 248— 271 şi
sec. X II— X III, p. 258— 285.
80. M u lţi a u c o n f u n d a t n a ş te r e a ş i v ie ţu ir e a Sf. D u m itru c e l N o u c u d e s c o
p e rire a m o a ş te lo r sa le (L u cru r e p e ta t şi la A rh im . C h e s a rio G h e o rg h e s c u , S l în t u l D i
m itr ie c e l N o u , p. 272— 280). P e n tru a lte p re c iz ă ri : F o n te s h is to r ia v d a c o ro m a n a e ,
Iz v o a r e le is to r ic i R o m â n ie i,-II . E d itu ra A c a d e m ie i. B u c u re ş ti, 1970, p a s s im ; N .
Io rg a , Isto ria v i e ţ i i b iza n tin e ... p,. 346, F ra ţii A sa n , p. 446— 451, V a la h ia M a re d in
s u d u l D u nării, p. 4 6 0 ; Pr. P rof. M irc e a P ă c u ra riu , op. c it., v o i. I, p. 1 8 ^ —1 97;
A c e la şi, în c o la b o r a r e c u Pr. Prof. Alfex I. C iu re a , Is to r io g r a lia B is e r ic ii R o m â n e Şi
p r o b le m e le e i a c tu a le , în «BOR», L X X X IX (1971), n r. 3— 4. p. 355— 381.
81. A s e v e d e a : C a n o a n e le U tre n ie i, C ln ta r e a a V I I-a , C o n d a c . A m fo lo s it
M in e iu l p e O c to m b rie , E d itu ra I n s titu tu lu i B iblic..., E d iţia a IV -a , B u c u re ş ti, 1970.
1S8 BISERICA O R T O D O X A R O M A N Ă
8) Cuviosul D um itru cel Nou este cinstit şi prin im prim area chipu
lui său în stem a M itropoliei M unteniei 82.
9) Chipul S fîn tu lu i D im itrie a atras atenţia edililor Capitalei, B u
cureşti, fiind im prim at in blazoane, pe diferite obiecte (bronz, fier, ce
ram ică) şi pe candelabrele de odinioară, p en tru ilum inatul p u b lic 83.
10) A lături de Sf. îm păraţi C onstantin şi Elena, hram ul Caitedralei
P atriarh iei Române, Cuviosul D um itru cel Nou este c in stit şi ca ocroti
to r spiritual al B ucureştilor : «...avînd racla cinstitelor tale moaşte, iz-
băveşte-ne de cei ce ne tulbură...» 84.
11) M oaştele, ca şi racla, constituie obiecte de patrim oniu cultural
naţional şi sîn t ocrotite de Lege 85.
D ia c. p ro f. P. I. DAVLD
82. Sf. D u m itru a p a r e o c r o tito r a l ro m â n ilo r şi r e în n o it p r o t e c to r a l c e tă ţii

B u c u re ş tilo r m a i a le s în tim p u l D o m n u lu i A le x a n d r u Io a n C u z a , 1864, c h ip u l s ă u
fiin d in tro d u s în s te m a P r in c ip a te lo r U n ite , la C. C. G iu re s c u , Is to r ia B u c u re ştilo r,..,
p. 3 5 0 ; G. P o tra , o p . c it., p. 76— 77 ; D an C e r n o v o d e a n u , op. c it., p la n ş a LX II,
p. 331.
83. S e v e d e şi a s tă z i p e c e i p a tr u s tllp i d e lin g ă c lo p o tn iţa c a te d r a le i P a tria r
h ie i, p re c iz ă m , în să , că e s te c h ip u l Sl. D im itrie Iz v o r'ito ru l d e M ir, n ic id e c u m c u
v io su l D u m itru c e l N o u .
84. Ic o s u l a l 3 -lea : « A v în d n o i ra c la c in s tite lo r ta le m o a ş te , C u v io a s e P ă rin te ,
ca la u n iz v o r d e d a r u ri to ţi c u c r e d in ţă a le rg ă m , p e n tr u c a r e iz b ă v e ş te -n e . S fin te,
d e c e i c e n e tu lb u r ă p e inoi...» (în A c a tis tie r , E d itu ra I n s titu tu lu i Biblic.-.., E d i
ţia a d o u a . B u c u re ş ti, 1982, p. 205).
85. L e g e a 63/1974. N u m ă ru l in v . 1105 (fişa 37) a l R a c le i c u m o a ş te le s fîn tu -
lu i D u m itru c e l N o u , d in c a te d r a la P a tr ia r h ie i R o m ân e , s u b ju r id ic ţia A r h ie p is c o
p ie i B u c u re ş tilo r.
• *D O C V h U N T f t R 6 *
UNDE TREBUIE SITUATA BETSAIDA IULIAS ?

L o c a lita te a c e l m a i f r e c v e n t m e n ţio n a tă în S fin te le E v a n g h e lii, d u p ă Ie ru s a lim
şi C a p e rn a u m , e s te B e ts a id a , « c e ta te a lu i A n d re i şi a lu i P e tru » şi, d e a s e m e n e a ,
a lu i F ilip (Io a n 1, 4 4 ; 12, 21). L o c a lită ţile : H o ra z in , la n o rd , T a b g h a , 4a v e s t . şi
B e tsa id a , la e st, s în t v îr f u r ile a c e e a c e s-a n u m it « tr iu n g h iu l e v a n g h e lic » , a d ic ă
te r ito r iu l In c a re s -a d e s f ă ş u r a t c e a m a i m a re p a r te a a c tiv ită ţii g a lile e n e a M î n t u i
to r u lu i (cf. M a te i 11, 2 1 ); C a p e rn a u m u l, d e v e n it « p a tria » D o m n u lu i, s e a flă la
m ijlo c u l b a z e i a c e s tu i triu n g h i.
La B e ts a id a a fo st v in d e c a t u n o rb — s in g u ra v in d e c a r e «în e ta p e » d e c a r e n e
v o rb e s c S fin te le E v a n g h e lii (M a rc u 8, 22— 26). L în g ă B e ts a id a a a v u t lo c m in u n e a
s ă tu r ă r ii c e lo r 5000 d e b ă r b a ţi (L uca 9, 10— 1 7 ; Io a n 6, 1— 13). Ş i d e o a r e c e F ilip
şi A n d re i e r a u d in B e ts a id a , lo r li s-a a d r e s a t M în tu ito r u l c u a c e s t p r ile j, în tr e -
b în d u -i d e u n d e s - a r p u te a c u m p ă ra p îin e p e n tr u m u lţim e (Io a n 6, 5— 9). C e i d o i
a p o s to li, c a r e p u r ta u n u m e g r e c e ş ti, v o r fi ş tiu t, p ro b a b il, lim b a g r e a c ă şi d e a c e e a
s e v o r fi a d r e s a t to c m a i lo r a c e i g r e c i c a r e v o ia u să -L v a d ă p e Iis u s (Io a n 12, 20— 22).
U nii a u p re s u p u s c ă şi fa m ilia lu i Z e v e d e u , ta tă l a p o s to lilo r Ia c o v şi Io a n ,
a r fi fo st o r ig in a r ă to t d in B e ts a id a . F a p tu l n u p o a te fi în s ă d o v e d it. C e e a c e e s te
sig u r, e c ă în tim p u l a c tiv ită ţii D o m n u lu i, P e tru şi A n d re i, d e ş i ,o rig in a ri d in B et
sa id a , lo c u ia u in C a p e rn a u m . In « c a s a lu i P e tru » d in C a p e rn a u m a in tr a t M î n t u i
to ru l în tr - o s îm b ă tă , d u p ă c e ie ş is e d in sin a g o g ă , şi a v in d e c a t p e s o a c ra a p o s to lu
lui (M a te i 8, 14— 16 şi loc. p a r .) ; s ă p ă tu r ile a r h e o lo g ilo r ita lie n i a u sc o s la lu m in ă
a c e a s tă « c a s ă â lu i P e tru » , p e s te c a re , la în c e p u tu l s e c o lu lu i a l IV -le a , s-a z id it
o b is e ric ă o c to g o n a lă .
C u to a tă im p o r ta n ta e i c a t e r e n d e d e s f ă ş u r a r e a a c ti v it ă ţ i i M în tu ito ru lu i
H risto s, B e ts a id a e s te a s tă z i fo a rte p u ţin c u n o s c u tă şi n u m a i r a r e o r i v iz ita tă d e
p e le rin ii c a re v in în Ţ a ra S fîn tă , d e ş i a c c e s u l în a c e s te lo c u ri n u rid ic ă n ic i o
p ro b le m ă . M o tiv u l a c e s te i ig n o ră ri a im p o r ta n te i a ş e z ă ri e v a n g h e lic e îl c o n s titu ie
n e h o tă r îr e a s a v a n ţilo r in c e p r iv e ş te s itu a r e a e i e x a c tă . I a tă d e c e am şi s o c o tit
n e c e s a r ă a b o r d a r e a a c e s te i p ro b le m e în s tu d iu l d e fa ţă . —-
S e ş tie c ă în e p o c a b iz a n tin ă , d e ş i ţin u tu l e r a g r e u a c c e s ib il, p e le r in ii in c lu d e a u
î n tr e o b ie c tiv e le lor, ca ^ e v a , de la s in e în ţe le s , şi B e ts a id a . A s tfe l, de p ild ă ,
a flă m d e sp re b e n e d ic tin u l W illib a ld . c a re avea s ă d e v in ă e p is c o p in B a v a ria , că
a v iz ita t şi B e ts a id a in c u rs u l p e le r in a ju lu i s ă u d in a riu l 725 : «Şi d e a c o lo (a d ic ă
d in C a p e rn a u m ) — z ic e r e la ta r e a - - ei s -a u d u s ţa B e ts a id a , d e u n d e e rau P e tru
şi A n d re i. O b is e ric ă s e î n a lţă a c u m pe lo c u l u n d e a fo st c a s a lor» *. B ise ric a d e

c a r e e v o rb a tn a c e s t te x t v a fi fo st c o n s tr u ită p e lo c u l c a s e i a p o s to lu lu i F ilip.
c a re , d u p ă o r e la ta r e a tr ib u ită s ir ia n u lu i S im o n d e B a sso ra , a s e r v it d r e p t p rim
lo c a ş d e c u lt p e n tr u c o m u n ita te a c r e ş tin ă d in B e ts a id a 2.
In epoca m o d e rn ă , s -a u p ro p u s două id e n tif ic ă ri p e n tr u lo c a lita te a B e ts a id a
d in S ftn ta E v a n g h e lie . D u p ă c e a d in ţii, B e ts a id a t r e b u ie c ă u t a t ă in s a tu l b e d u in
M a s s a d iy e , s itu a t p e ţă r m u l la c u lu i G h e n iz a re t, im e d ia t la e s t d e lo c u l v ă r s ă r ii
I o rd a n u lu i în a c e s t la c . E o p o z iţie id e a lă p e n tr u o a ş e z a r e d e p e s c a ri, o ri d e n u
m ire a a ra m a ic ă B e ts a id a în s e a m n ă to c m a i « c a sa (lo c u l) p e s c u itu lu i» (b e t ş a y d a ) s a u
« c a sa p e s c a ru lu i» (b e t ş a y y a d a ). M e n ţio n ă m , to tu ş i c ă, d u p ă o a ltă e tim o lo g ie ,
d e n u m ire a lo c a lită ţii a r în s e m n a « c a s a (lo c u l) v în ă to r ii» .
A doua id e n tific a re , c u m a i p u ţin i s u s ţin ă to r i, e s te c e a c u ru in e le d e la
E t-T e ll (s a u A l-T e ll). îm p o tr iv a a c e s te i id e n tific ă r i s e in v o c ă a t î t f a p tu l c ă E t-T e ll
s e a flă la m a i m u lt d e 2 k m d e ţă rm u l la c u lu i, c it şi lip s a u n o r d o v e z i m a te ria le
c are să a te s t e că a c e a s tă a ş e z a r e a r fi fo st lo c u ită In e p o c a ro m a n ă .
1 A m b e le lo c u ri se a flă la e s t d e v ă r s a r e a I o rd a n u lu i în la c u l G h e n iz a re t. A
e x is ta t In să şi o a lt ă B e ts a id a , s p r e v e s t d e I o rd a n ? A ş a a r p ă r e a să re z u lte din
M a rc u 6, 45. u n d e s e sp u n e c ă, a flîn d u - s e la e s t d e v ă r s a r e a Io rd a n u lu i, Iisu s
«a s ilit p e u c e n ic i s ă i n tr e In c o ra b ie şi s ă m e a r g ă tn a in te a L ui, d e c e a la ltă p a r te
(a d ic ă s p re v e st), la B etsa id a , p în ă c e El v a slo b o z i m u lţim e a » . U nii a u şi s o c o tit
c ă a c e a s tă a d o u a B e ts a id a a r tre b u i lo c a liz a tă la . A in a l-T a b g h a , e a fiin d a c e a
« B e ts a id a G a lile ii» d e c a r e e v o rb a în Io a n 12, 21, c ă c i G a lile e a n u s - a r fi e x tin s
şi la e s t d e Io rd a n . D e fa p t, n u .avem n ic i o d o v a d ă c ă a r fi e x is ta t o a ltă B e ts a id a
d e c ît c e a d e la e s t d e Io rd a n . In M a rc u 6, 45 e s te v o rb a , p ro b a b il, d e o s u b u rb ie ,
d e p e ţă r m u l o p u s, a B e ts a id e i.
In c e p r iv e ş te , d e c i, s itu a r e a B e ts a id e i e v a n g h e lic e , a v e m d e a le s în tr e
M a s s a d iy e şi E t-T e ll. î n a i n t e In să d e a a b o r d a a c e a s tă p r o b le m ă , să v e d e m ce
a lt e in fo rm a ţii m a i a v e m d e s p r e B e ts a id a .
D a te e x tr a b ib llc e d e s p r e B e ts a id a . D in r e p e ta te le r e f e r i r i p e c a r e le aflăm
In o p e ra lu i Io sif F la v iu , s e ş tie c ă B e ts a id a se a fla p e t e r i t o r iu l te t r a r h i e l lu i
F ilip (4 î.H . — 33/3 4 d.H .), fiu l lu i Iro d c e l M a re . F ilip a ş i r id ic a t a ş e z a r e a la
r a n g u l d e o ra ş , a d ă u g ln d u - i şi d e n u m ir e a « Iu lia s» , d u p ă n u m e le fiic e i lu i O c ta v ia n
A u g u s t. Ia tă c e z ic e Io şif F la v iu în a c e a s tă p r iv in ţă : «El (F ilip ) a r id ic a t şi s a tu l
(x<i(jn|) B e ts a id a , o a re e r a a ş e z a t lin g ă la c u l G h e n iz a re t, la r a n g u l d e c e t a t e (r.oXi1:),
a tl t p e n tr u n u m ă ru l m a re d e lo c u ito r i, c ît şi d a to r ită u n e i a lte c a lită ţi (n a i ti) iXXij
B uvinti)) î> l-a n u m it Iu lia s, d u p ă n u m e le fiic e i lu i C e z a r (A u g u s t)» 3. A c e a s tă « a ltă
c a lita te » a r fi p u tu t fi s itu a r e a a ş e z ă r ii a p ro a p e d e la c , c e e a c e i-a p e rm is lu i F ilip
s ă a ib ă un p o r t p e te r ito r iu l să u , a ş a cu m f r a te le s ă u A n tip a avea un p o rt la
T ib e ria s , o ra şu l pe care-1 c o n s tru is e pe ţă rm u l v e s tic a l la c u lu i. S -a r p u te a ca
Iu lia s să fi fo st p o rtu l B e ts a id e i. L o c a liz a re a a ş e z ă r ii la e s t d e Io rd a n , a p r o a p e de
v ă rsa re a a c e s tu i r î u In la c u l G h e n iz a r e tu lu i r e z u ltă în m odul cel m ai c la r d in
1. «Et in d e (C a p h a rn a u m ) p e r g e b a n t in B e th s a id a m : in d e e r a n t P e tru s e t A n d re a s .
Ibi «st n u n e e c c le s ia , u b i p r iu s e r a t d o m u s illo ru m » (D. B aldi, E n c h irid io n , J e ru s a le m ,
1935, n r. 3 8 2 ; J . W ilk in s o n , J e r u s a le m P ilg rim s, J e ru s a le m , 1977, p . 128.
2. Cf. F. M . A b e l, G & ographie d e Ia P a le stin e , t. II, P a ris , 1938, p. 1 95; R. A .
L ip siu s, D /e A p o k r y p h e n A p o s te lg e s c h ic h te n u n d A p o s te lle g e n d e n , E. p. 20, B udge,
B ook o f th e Bec.
3. Io sif F la v iu , A n tic h ită ţi iu d a ic e , X V III, 2, 1 (2 8 ); cf. R ă z b o iu l iu d a ic II, 9, 1 (168).
DOCUMENTARE 201
a firm a ţiile r e p e ta te şi cum n u s e p o a te m ai c la r e a le lu i Io sif F l a v i u 4. D e a s e m e n e a .

P lin iu c e l B ă trîn m e n ţio n e a z ă lo c a lita te a Iu lia s p e ţă rm u l e s tic a l la c u lu i G h e n i-
z a r e t 5. D e la Io sif F la v iu m ai ştim că F ilip şi-a c o n s tr u it la I u lia s şi m o rm în tu l,
în c a r e a v e a s ă fie a ş e z a t d u p ă o d o m n ie p a ş n e iă d e 40 d e a n i 6.
In c e p r iv e ş te d a ta r e fo n d ă r ii B e ts a id e i d e c ă tr e F ilip , e a tr e b u ie s i t u a t ă la
în c e p u tu l d o m n ie i sa le , c ă c i în a n u l 2 Î.H., A u g u s t a e x ila t- o p e fiic a sa Iu lia
în in s u la P a n d a t e r i a 7 şi e s ig u r c ă d u p ă a c e a s tă d a tă F ilip n - a r m ai fi d a t c e tă ţii
n u m e le fiic e i d iz g r a tia te a C e z a r u lu i s.
D in m o d u l r e la tă r i i lu i Io sif F l a v i u 9 s - a r p ă re a c ă F ilip n -a fă c u t a ltc e v a
d e c ît s ă s c h im b e n u m e le lo c a lită ţii d in B e ts a id a în I u lia s şi c ă a ş e z a re a e r a în
c o n tin u a re n u m a i u n (sa t). In a lt lo c în s ă , Io sif F la v iu , d is tin g e c la r I u lia s ca
o r.6Xtc (c e ta te ), în ra p o rt c u s a t e l e d in j u r 10.
La a v a n t a j u l s itu ă r ii a p r o a p e d e lac, B e ts a id a a d ă u g a p e a c e la a l p r o x im ită ţii
d e V ia M a ris, u n a d in tr e c e le m a i im p o rta n te c ă i d e c o m u n ic a ţie a le a n tic h ită ţii,
c a r e tr e c e a p u ţin m ai s p re n o rd . V e n in d d in s p re C a p e rn a u m , V ia M a ris (cf.
M a te i 4, 15) t r a v e r s a d ir e c t d e a lu l (s p re r ă s ă r i t d e la c tu a lu U k ib u ţ 'A lm a g o r ), tr e c e a
p e s te Io rd a n la ie ş ir e a d in tr-o r ip ă lu n g ă şi în g u s tă , a p o i o c o le a o c o lin ă la n o rd
d e B e ts a id a şi s e c o n tin u a s p r e C e z a re e a lu i F ilip (B a n ia s) şi D a m a s c . ,
In c e p r iv e ş te is to r ia u lte r io a r ă a a ş e z ă rii, se ş tie n u m a i c ă îm p ă r a tu l N e ro
a a tr ib u it- o lu i Iro d A g rip p a a l I I - l e a 11. Ea e s te m e n tio n a tă , d e a s e m e n e a , d e
P lin iu c e l B ă trîn 12, d e P to le m e u u şi d e g e o g ra f u l d in R a v e n n a 14.
In s u r s e le ra b in ic e , B e ts a id a a p a r e s u b d e n u m ire a d e S a y d a n 1S. D u p ă t r a t a t u l
S h e k a lim (V I, 2) d in T a lm u d u l ie ru s a lim ite a n , se p o a te deduce că Saydan e ra
s itu a t a p r o a p e d e v ă rs a re a - Io rd a n u lu i în lac. în s e ş i c e le d o u ă e tim o lo g ii a le d e n u
m irii a ş e z ă r i i : « c asa v în ă to a re i» şi « c a s a p e s c u itu lu i» , o g lin d e s c r e p u ta ţia p e c a re
o avea r e g iu n e a B e ts a id e i d e a fi b o g a tă In v în a t şi în p e ş te . A c e a s tă r e p u ta ţie
a p a re c o n firm a tă în d o u ă te x t e ra b in ic e . A s tfe l în t r a t a t u l S h e k a lim (V I, 2) din
T a lm u d u l ie r u s a lim ite a n g ă sim a c e a s tă a firm a ţie a lu i R a b b i S im o n b e n G ă m ă lie i :
« !n tr-o zi, c în d mă a fla m d in în tim p la r e la Saydan, mi se o fe ri un v as cu tre i
s u te d e sp e c ii d e p e ş tiş o ri» . I a r d u p ă M id ra ş u l la K o h e le t (E c le s ia st) II, 8, R abbi
Ie h o ş u a a p ro v iz io n a m a s a îm p ă r a tu lu i c u fa z a n i d e la S a y d a n .
4. A s e v e d e a , p e lin g ă te x tu l c ita t, m ai a le s : R ă z b o iu l iu d a ic 111, 10, 7 (515);

V ita 72 (399); A n tic h ită ţi iu d a ic e X X , 8, 4 (159) şi R ă z b o iu l iu d a ic II, 3, 2 (252).
5. Isto ria n a tu ra lă V , 17/71.
6. A n tic h ită ţi iu d a ic e X V III. 4, 6 (106, 108).
7. V e lle iu s , II, 100, 3 ; D io C a ssiu s, LV, 10, 4 ; cf. S u e to n iu s , A u g u s t u s 65 ; T a c itu s ,
A n n a le s I, 53.
8. E u se b iu , C h ro n ., e d . S c h o e n e , II, p. 146— 149.-p la s e a z ă , in m o d e r o n a t, fo n d a re a
c e tă ţii în tim p u l îm p ă r a tu lu i T ib e r iu (14— 37 d.H .).
. 9. A n tic h ită ţi iu d a ic e X V III, 2, 1 (28).
10. Ib id e m , XX , 8, 4 (159).
11. Ib id e m şi R ă z b o iu l iu d a ic II, 13, 2 (252).
12. P lin iu c e l B ă trîn , Isto ria n a tu ra lă , V , 15/71.
13. P to le m e u , V , 16, 4.
14. G e o g ra p h . R a v e n n a s , e d . P in d e r e t P a rth e y , p. 85.
15. S a v a n tu l e v r e u S. K le in c o n firm ă d is p a r iţia p re fix u lu i « b e th » şi a d ă u g a re a
u n u i «n» f in a l ca u n fe n o m e n c o m u n . S e p o a te a firm a c u c e r t it u d i n e c ă « B e tsaid a »
şi « S a id an » s în t d e n u m ir ile u n e ia şi a c e le ia ş i lo c a lită ţi, a n a lo g iile fiin d fr e c v e n te in
d e n u m irile d e lo c a lită ţi d in G a lile e a (M o n a ts c h r ift /tir G e s c h ic h te u n d W is s e n s c h a ft
d e s J u d e n tu m s , LIX , 1915, p. 168).
N o i a r g u m e n te p e n tr u s itu a r e a B e ts a id e i la E t-T ell. A ră ta m m a i în a in te că

d in tr e c e le d o u ă p r in c ip a le id e n tific ă ri to p o g ra fic e , p r o p u s e p e n tr u B e ts a id a , E t-T e ll
a r e m ai p u tin i s u s ţin ă to ri.
In tr - u n s tu d iu p u b lic a t în 1981, B a rg il P ix n e r, b e n e d ic tin d e la o m ă n ă s tir e
d in Ţ a ra S fîn tă , v in e în s ă c u a rg u m e n te n o i şi i n te r e s a n te în s p r ijin u l a c e s te i
i d e n t i f i c ă r i 16. El e s te a b s o lu t c o n v in s că B e ts a id a m e n ţio n a tă în S fin te le E v a n
g h e lii şi c ă u ta tă d e c e r c e tă to r i d e a t î t a v re m e se a flă p e şi în j u r u l c o lin e i
E t-T e ll. D a tă fiind im p o r ta n ta lo c a liz ă rii a c e s te i a ş e z ă ri p e n tr u c e r c e ta r e a b ib lic ă ,
d a r şi p e n tr u e v la v ia p e le r in ilo r in Ţ a ra S fin tă , v o m re d a în c o n tin u a re a r g u m e n te le
a u to ru lu i a m in tit. M e n ţio n ă m c ă a c e s te a r g u m e n te se b a z e a z ă p e c e r c e tă r i c a re
a u p u tu t fi e f e c tu a te n u m a i d u p ă 1967, c în d a d e v e n it a c c e s ib ilă c e r c e tă to r ilo r r e g iu
n e a d in n o rd -e s tu l la c u lu i G h e n iz a re t.
1. T o p o g ra fii e z ita u s ă id e n tific e E t-T e ll c u B e ts a id a d in c a u z a a b s e n ţe i d e
p e c o lin a r e s p e c tiv ă -a c e ra m ic ii d e e p o c ă . A c e s t a r g u m e n t n e g a tiv s-a d o v e d it
în s ă a fi n e fo n d a t. î n t r e 1948 şi 1967, a r m a ta s ir ia n ă a s ă p a t a ic i t r a n ş e e şi b u n c ă re ,
a ju n g în d şi la s t r a tu r i l e in f e r io a r e a le c o lin e i. F r a g m e n te le d e c e ra m ic ă a d u n a te
d e a u to r u l m e n ţio n a t ş f d e u n ii p r ie te n i a i s ă i a u fo st p r e z e n ta te , s p r e e x a m in a re ,
e x p e r ţilo r c a re lu c ra u la s ă p ă tu r ile a rh e o lo g ic e d e la C a p e r n a u m . A c e ş tia , p r in tr e
c a r e şi* c u n o s c u tu l S. L o ffre d a , a u c o n s ta ta t c ă r e s p e c tiv e le f ra g m e n te d e c e ra m ic ă
a p a r ţin p e r io a d e lo r g re a c ă , ro m a n ă , b iz a n tin ă şi a ra b ă . La p o a le le c o lin e i, a fo st
d e s c o p e r ită o b u c a tă la tă d e z id d e a c e la ş i tip cu c e le d in G a m a la . In o ric e caz.
a c e s te u rm e m a te ria le c o n firm ă n u n u m a i c ă E t-T e ll er,a lo c u it In e p o c a M în tu ito r u
lu i, ci şi c ă a ic i s e a fla o a ş e z a r e im p o rta n tă .
2. îm p o tr iv a s itu ă r ii B e ts a id e i la E t-T e ll s -a in v o c a t şi d i s t a n ţ a (d e a p r o x i
m a tiv 2 km ) c a r e d e s p a r te a c e a s tă c o lin ă d e ţă rm u l la c u lu i. O r, e s te b in e c u n o s c u tă
tr a d iţia r îu r ilo r d e a -şi lă rg i d e lta , p rin d e p u n e r i d e n ă m o l, c a re e x tin d u s c a tu l
şi în d e p ă r te a z ă g u r ile d e v ă r s a r e . E c e e a c e, d e s ig u r, s -a în tîm p la t şi în a c e l loc.
In c e i a p r o a p e 2000 d e a n i c a r e a u tr e c u t d in v r e m e a a p o s to lilo r , Io rd a n u l a îm p in s
t r e p t a t s p re s u d ţă r m u l n o rd ic a l L a c u lu i G h e n iz a re t. D e sig u r c ă în e p o c a N o u lu i
T e s ta m e n t ţă rm u l e r a m u lt m ai la n o rd , oam p e a c o lo p e u n d e tr e c e a s tă z i ş o s e a u a .
D e o a re c e la E t-T e ll n u s -a u g ă s it p în ă în p re z e n t ru in e im p o r ta n te , s e p o a te p r e
s u p u n e c ă fo s tu l s a t B e ts a id a e r a s itu a t c h ia r p e d e a l, in tim p c e Iu lia s, p o rtu l
c o n s tr u it d e F ilip , se g ă s e a n u d e p a r te d e a c o lo , p e r îu l Io rd a n , şi c ă a d is p ă r u t
d e a tu n c i, s u b a lu v iu n ile a d u s e d e a c e s t r î u . C o m p o z iţia a l u v i o n a r ă a te r e n u lu i
e s t e d e m o n s tr a tă c u p r is o s in ţă d e fa p tu l c ă in g in e r ii is r a e lie n i, c a r e în c e a r c ă să
c o n s t r u ia s c ă u n p o d m a i so lid p e s te Io rd a n , p e n tr u a în lo c u i c e le d o u ă p o d u ri
p r o v iz o r ii ia c tu a le , n -a u p u tu t g ă s i te r e n s o lid p e n tr u a m p la s a r e a c a p e te lo r d e pod.
3. E t-T e ll c o r e s p u n d e e x a c t in fo rm a ţiilo r vechi d u p ă c a r e I o r d a n u l tr e c e
fo a rte a p r o a p e d e B e ts a id a -Iu lia s I7, c e e a c e n u e s te c a z u l c u M a s s a d iy e . A c e a s tă
d in u rm ă a ş e z a r e e s te s iu ta tă d e fa p t la e s t d e u n to r e n t — a l d o ile a c a im p o r
ta n ţă c a r e s e v a r s ă In la c u l G h e n iz a re t — , a n u m e M e ş u ş im (în a r a b ă : N a h a r
E t-Z ah i). P re s u p u n în d c ă a r fi e x is ta t în s e c o lu l I, M a s s a d iy e p u te a fi o sim p lă
a ş e z a r e cu c o lib e d e p e s c a ri, d a r n ic id e c u m u n o ra ş.
16. In r e v is ta « N o u v e lle s c h r e tie n n e s d 'Is ra e l» , v o i. X V III (1981), n r. 4.

17. Io sif F la v iu , R ă z b o iu l iu d a ic III, 10 ,7 (515), s c rie c ă I o r d a n u l « c u rg e p rin
fa ţa o ra ş u lu i Iu lia s ( n e ta rcoAtv ’lo u fo ila ) si a p o i tr e c e p rin m ijlo c u l la c u lu i G h e n i
z a re t» ; cf. T a lm u d u l ie r u s a lim ite a n , t r a t a t u l S h e k a lim V I, 2. A r c u liu s (la a n u l 670 d.H.),
d e s c riin d iz v o a re le şi c u r s u l Io rd a n u lu i, z ic e că a c e s t r îu c u r g e p rin fa ţa «un u i o ra ş
n u m it Iu lia s» şi a p o i p ă tr u n d e în la c u l G h e n iz a re t (G e y e r, 268).
DOCUMENTARE 203
4. P în ă in tr - o e p o c ă r e c e n tă , E t-T e ll e r a p iin c ip a lu l c a m p a m e n t a l trib u lu i

T e lla w iy e . U nii a u to ri c re d că n u m e le a c e s tu i tr ib p o a te fi d e r iv a t d e la v e c h e a
d e n u m ire a a ş e z ă r i i : T e ll- J u lie h .
5. D ar a rg u m e n tu l c e l m a i c o n v in g ă to r Îm p o triv a lo c a liz ă rii B e ts a id e i-Iu lia s
la M a s s a d iy e p o a te fi d e d u s d in r e la ta r e a p e c a r e o fa c e Io sif F la v iu c u p r iv ir e
la b ă tă lia d e la lu lia ş , c a re c o r e s p u n d e p e r fe c t z o n e i d e la E t-T e ll. A c e a s tă b ă tă lie
a a v u t lo c la s f îr ş itu l to a m n e i a n u lu i 66 d.H . în tr e fo rţe le r e v o lt a ţ i lo r iu d e i c o n d u s e
d e Io sif F la v iu în s u ş i şi a r m a ta lu i S y lla , c o m a n d a n tu l t r u p e lo r lu i Iro d A g rip p a
*al II-lea .
/
I a tă c e sp u n e Io sif F la v iu (V i/a , 71— 73 : 398— 4 0 7 ):
«In a c e a v re m e , tr u p e — a tî t d e c a v a le r ie c it şi d e in f a n te r ie — trim is e d e
r e g e (a d ic ă d e Iro d A g r ip p a a l II -le a ) s o s iră îm p re u n ă c u c o m a n d a n tu l lo r S y lla ,
c a r e e ra c ă p ita n a l g ă rz ii re g e lu i. A c e s t S y lld îşi a ş e z ă t a b ă r a la o d is ta n tă d e
c in c i s ta d ii (a p ro x . 1 k m ) d e I u lia s şi p u s e s t r ă ji p e c e le d o u ă d ru m u ri, c e l c a r e
d u c e a la S e le u c ia şi c el c a r e d u c e a la f o r tă r e a ţa G a m a la . S o c o te a a s tf e l că li v a
îm p ie d ic a p e lo c u ito r i să p rim e a s c ă a lim e n te d in G a lile e a » .
« în d a tă c e a fla i a c e a s ta — z ic e m a i d e p a r te Io sif F la v iu — , a m tr im is 2000 d e
o a m e n i în a rm a ţi, c o m a n d a ţi d e Ie re m ia . Ei c o n s titu ir ă o s ta v ilă a p r o a p e d e Io rd a n ,
la o d i s t a n t ă d e u n s ta d iu d e Iu lia s. D a r n u . f ă c u ră a ltc e v a d e c ît să a n g a je z e p e
in a m ic In h ă rţu ie li, p în ă c e e u , lu în d c u m in e 3000 d e o a m e n i, le -a m v e n it in
a ju to r . D a r a d o u a zi, p r e g ă tin d o a m b u s c a d ă i n tr - o a n u m e r îp ă (g r. la r a g g a ), nu
d e p a r te d e o a m e n ii c e se a f la u p e s ta v ilă , a m a t 't a t tr u p e le r e g a l e c a s ă se
d e s c o p e re , I n d e m n in d p e s o ld a ţii m e i s ă le în to a r c ă s p a te le ( p r e f ă c in d u - s e c ă se
re tra g ) p în ă c în d il v o r fi a tr a s p e S y lla d e p a r te d e t a b ă r a sa şi tl v o r fi d e t e r
m in a t s ă s e d e s c o p e re » .
«Şi a ş a s-a şi in tîm p la t. C ă c i S y lla , c re z în d că o a m e n ii n o ş tr i in tr - a d e v ă r
fu g e a u , s e a v în t ă in u r m ă r ir e a lo r. S o ld a ţii c a re s e a s c u n s e s e r ă în r îp ă ii a ta c a r ă
in s ă p e la s p a te (p e o a m e n ii lu i S y lla ), a r u n c ln d u - i in tr - o m a re n e o rin d u ia lă . In
m c m e n tu l a c e la , m -am În to rs b r u s c c u fo r ţe le m e le , in f r u n tin d d u ş m a n u l, c ă z în d
a s u p r a o a m e n ilo r re g e lu i ş i p u n in d u - i p e fu g ă» .
«A ş fi p u tu t fa c e lu c ru ri m a r i în z iu a a c e e a d a c ă n -a ş fi a v u t o a r e c a r e
n e n o ro c . C ăci ca-lul m eu , p e c a r e c ă lă re a m in b ă tă lie , c ă z u in tr - o h i r to a p ă şi
m ă a z v irli la p ă m în t. M ă ră n i la î n c h e ie tu r a m îin ii şi fui t r a n s p o r ta t In tr-u n s a t
n u m it C h e fa rn o m e (C a p e rn a u m ). S o ld a ţii m ei, a flin d c e m i se în tîm p la s e , s -a u
te m u t să n u fi fo st r ă n it m a i g r a v d e c ît e ra m d e fapt. D in a c e a s tă p ric in ă , e i n u -s i
m ai c o n tin u a ră u rm ă rire a , ci se în to a r s e r ă (in t a b ă r a lo r) fo a rte n e lin iş tiţi in p r i
v in ţa m e a . D eci e u a m trim is d u p ă m e d ic i şi, in a c e a zi, in tim p c e e i m ă în g r ije a u ,
a m c o n tin u a t s ă am fe b ră . La r e c o m a n d a r e a m e d ic ilo r, am fo st t r a n s p o r ta t in
s e a r a a c e e a la T a rih e e a (M a g d a la , n.n.).
« A tu n c i c in d S y lla şi ai să i a f la r ă ce m i se în tim p la s e . îşi r e c ă p ă t a r ă c u r a ju l.
P r e s u p u n în d c ă in n o a p te a a c e e a p a z a d in ju r u l ta b e r e i n o a s tr e v a fi s lă b ită ,
e i a u p r o f ita t d e în tu n e r ic p e n tr u a p la s a c ă lă r e ţi in a m b u s c a d ă d in c o lo d e Io rd a n
şi, în z o ri, a u in c e p u t l u p t a .'O a m e n i i n o ş tri p rim iră p r o v o c a r e a şi ie ş ir ă in c lm p .
D e o d a tă c ă lă r e ţii ie ş ir ă d in a s c u n z ă to a r e a lo r, s e m ă n a r ă d e z o rd in e a ( p r in tr e o a m e n ii
n o ş tri) şi ii p u s e r ă p e fu g ă . Ş a s e d in tr e s o ld a ţii n o ş tri a u fo st u c iş i. C u to a te
a c e s te a , e i (o a m e n ii lu i S y lla ) n u - ş i p u tu r ă d e s ă v ir ş i v ic to ria . C ă ci, a f lin d c ă o a m e n i
in a r m a ti s e îm b a r c a s e r ă la T arih eeia p e n tr u Iu lia s, e i s - a u te m u t ( p e n tr u t a b ă r a lo r)
şi s -a u re tra s » .
A n a liz a r e f e r a tu lu i lu i Io sif. *G am ala, f o r tă r e a ţă ce d o m in a v a le a : D alio t şi

S e le u c ia , p e m a lu l r ă s ă r i t e a n a l la c u lu i S e m o c h itis ( H u l e h ) 18, e r a u s in g u re le c e tă ti
d e la e s t d e I o r d a n a f la te în c ă In s ta r e d e r ă z v r ă tir e îm p o tr iv a lui A g r ip a al II-le a ,
c a r e c o n tin u a s ă -i s p r ijin e p e a lia ţii s ă i ro m a n i. A g r ip a s p e r a că, a s e d iin d G a m ala,
ii v a o b lig a p e lo c u ito r ii ei s ă s e s u p u n ă ro m a n ilo r. D.ar n u m a i ' in 10 n o ie m b rie
a a n u lu i 67 d.H ., la c a p ă tu l u n u i a s e d iu d e 7 lu n i, c e le t r e i le g iu n i c o n d u s e d e
V e s p a s ia n r e u ş ir ă să s fă rim e re z is te n ta G a m a le i, d u p ă u n a d in c e le m ai c rîn c e n e
b ă tă lii d in c u rs u l r ă z b o iu lu i iu d a ic (d in a n ii 66— 7 0 ) I9. V r e o 4000 d e iu d e i a u
c ă z u t în fa ta le g iu n ilo r r o m a n e ; a lţi 5000 s -a u sinucis-, a r u n c în d u - s e în p ră p a stia »
c a r e m ă r g in e a fo rtă re M a . P a r a le la c u c e e a c e s e v a în tîm p la p e s te c itiv a a n i
(74 d.H .) la M a s a d a e s te e v id e n tă . D e a c e e a G a m a la a şi fost n u m ită « M a sa d a
n o rd u lu i» .
C h ia r d e la în c e p u tu l a s e d iu lu i G a m a le i, r e g e le A g rip a îş i trim is e c o m a n d a n tu l
a rm a te i, p e S y lla , s ă ta ie c ă ile d e a p ro v iz io n a re, d in s p r e G a lile e a , a le fo rtă re te i.
P e n tr u a re a liz a a c a s ta , S y lla şi-a a ş e z a t t a b ă r a p e o te r a s ă c ir c u la r ă la a p r o x i
m a tiv 5 s ta d ii (cca 1 k m ) la n o rd d e Iu lia s. D e a c o lo e l p u te a s u p r a v e g h e a c ir c u
la ţia p e V ia M a ris în d ir e c ţia C a p e r n a u m :o, p u te a tr im ite p a tr u l e p e d ru m u l ce
d u c e a s p re n o rd . s p r e S e le u c ia , ca şi p e c e l c a re , p o rn in d d in a c e l loc. u rc a p e
fla n c u l d e m ia z ă n o a p te a l v ă ii D a lio t s p r e G a m a la .
Io sif F la v iu îşi a v e a c a r t i e r u l 'g e n e r a l la T a rih e e a (M a g d a la ), la v e s t d e
a c tu a lu l k ib u t G h in o s s a r. U rm ă rin d s ă re d u c ă p r e s iu n e a a s u p r a a lia ţilo r să i a s e d ia ţi
la G a m a la , Io sif le trim is e în a ju t o r p e c o m a n d a n tu l s ă u Ie re m ia . A c e s ta îşi s t a
b ili t a b ă r a la d is ta n ţa d e u n s ta d iu (184 m ) d e Iu lia s, p e ţă rm u l r ă s ă r ite a n al
Io rd a n u lu i. T a b ă ra lu i Ie re m ia , c a r e c u p r in d e a 2000 d e o a m e n i, a p u tu t fi s i t u a t ă
la in tr a r e a în W a d i Q ila 'i (a c e a s ta c o re s p u n d e fo a rte b in e rîp e i — la ra g g a — p e
c a r e o d e s c rie Iosif). C e le p a tr u p u n c t e : r îp a (la ra g g a ), ta b ă r a , I o r d a n u l şi Iu lia s
s e a fla u , p ro b a b il, p e o lin ie e s t- v e s t, şi a p r o p ia te u n u l d e a ltu l. A s tfe l, d in r e l a
t a r e a lu i Io sif F la v iu r e ie s e c ă M a s s a d iy e n u p o a te fi lo c u l d e a m p la s a r e a l v e c h ii
Iu lia s, d e o a r e c e a c o lo n u e x is tă n ic i r îp ă , n ic i v a le , în c im p ia c a r e în c o n jo a ră
s a tu l b e d u in a b a n d o n a t.
D a r s ă re v e n im la b ă tă lia p ro p riu -z is ă . Io sif s o s e ş te c u 3000 d e s o ld a ţi. In
c u rs u l n o p ţii, e l p la s e a z ă o im p o rta n tă u n ita te în a m b u s c a d ă în r îp ă , n u d e p a r te
18. R ă zb o iu l iu d a ic IV , i, 1 : « S e le u c ia -e s te s itu a tă lîn g ă la c u l S e m o c h itis (H uleh)».

in G o la n u l (G a u la n itis ) d e S u s. *
19. J e r o m e M u rp h y -O 'C o n n o r , T h e H o]y L a n d . A n A r c h a e lo g ic a l G u id e Irom
t-a rlie st T im e s to 1700, S e c o n d E d itio n , R e v is e d a n d E x p a n d e d , O x fo rd , 1986, p. 212.
20. E ste a p r o a p e s ig u r că, în e p o c a M în tu ito ru lu i, V ia M a ris , c u m e n u m ii in
g e n e r a l v e c h iu l d ru m c e le g a E g ip tu l d e D a m asc, tr e c e a m ai d e g r a b ă p rin a c e s t loc
d e c ît p e p o d u l « F iic e lo r lu i Ia c o v » (n u m it a s tf e l p ro b a b il d in e p o c a c ru c ia d e lo r , d u p ă
d e n u m ire a u n e i m în ă s tiri d in îm p re ju rim i). A r fi fo st o jio c h ib z u in ţă d in p a r te a lui
S y lla s ă p a tr u le z e în a c e s t lo c d a c ă a r fi e x is ta t o a ltă tr e c e r e m a i la n o rd , p e d ru m u l
d e a p ro v iz io n a r e ce d u c e a la S e le u c ia . D e s c o p e r ire a u n e i b o r n e ro m a n e la C a p e rn a u m
c o n firm ă c ă d ru m u l im p e ria l tr e c e a în tr - a d e v ă r p rin a c e s t loc.. P e o l a t u r ă a d ru m u lu i,
c h ia r l a , e s t d e C a p e rn a u m , se a fla ^ im p o rta n tu l m o n u m e n t fu n e ra r d e s c o p e rit şi
d e s c ris d e a rh e o lo g ii f ra n c is c a n i ( c f ^ S ta n is la s L o ffre d a , U n c v is it e â C a p e rn a u m .
J ^ ru s a le m , 1980, p. 23). S fîn tu l E v a n g h e lis t M a te i s itu e a z ă p r in c ip a la a c t i v it a t e a
M în tu ito ru lu i î n G a lile e a , d e -a lu n g u l a c e s te i V ia M a ris, în ţin u tu l lui Z e b u lo n şi al
lu i N e fta li (M a te i 4, 14— 16 ); p e a c e s t d ru m — p ro b a b il a p r o a p e d e ţă rm u l Io rd a n u lu i
— s e a fla p o s tu l d e v a m ă a l lu i L ev i, v iito r u l a p o s to l M a te i (M a rc u 2, 13— 17). Un
d ru m d e o a s e m e n e a im p o rta n ţă tr e b u ia s ă a ib ă u n p o d p e s te I o r d a n a p r o a p e d e
B e ts a id a Iu lia s . S in a g o g a d e la E n -D ik k e, d e s c o p e r i t ă 'd e W a tz in g e r. se eţflă c h ia r
la e s t d e fo s tu l p o d ro m an .
DOC UME N T A R E 205
d e ta b ă r a 9a. W a d i Q iJa 'i e s te lo c u l id e a l p e n tr u a c e a s tă a m b u s c a d ă , r ă c i e s te

b in e a s c u n s d e o c h ii c e lo r d in t a b ă r a lu i S y lla . A d o u a zi d im in e a ţa , Io sif îşi
în c e p e m a n e v r e le s t r a t e g i c e 21 p e n tr u a a tr a g e fo rţe le lu i S y lla în a f a r a ta b e r e i
lo r. O a m e n ii lu i S y lla în a in te a z ă în d ir e c ţia lu i Iosif, c a r e s im u le a z ă o r e tr a g e r e
in s p re p ro p r ia -i ta b ă r ă . A p o i, b ru s c , s e iv e s c d in rîp ă , u n d e e r a u a s c u n ş i, o a m e n ii .
lu i Iosif, c a r e a ta c ă t r u p e l e lu i iS y lla d in fla n c , 'a r u n c l n d u - l e î n tr - o to ta lă d e ru tă .
In a c e s t m o m e n t, Io sif îş i în to a r c e s o ld a ţii şi ş a r je a z ă d u ş m a n u l. D in n e fe r ic ir e
în s ă , c a lu l s ă u se p o tic n e ş te în t e r e n u l m lă ş tin o s d e p e m a lu l r îu lu i. A r u n c a t la
p ă m în t, Io sif îşi s c r în te ş te î n c h e ie tu r a m iin ii. S o ld a ţii să i, v ă z in d u - ş i c o m a n d a n tu l
ră n it, lip s iţi d e c u ra j în c e te a z ă u r m ă r ir e a in a m ic u lu i. Io sif e s t e t r a n s p o r ta t la
C a p e rn a u m , u n d e m e d ic ii îi a c o rd ă p rim e le în g r ijir i şi îl trim it a p o i la T a rih e e a .
S y lla îşi r e o rg a n iz e a z ă fo r ţe le şi s e p r e g ă te ş te p e n tr u o fe n s iv ă . La a d ă p o s tu l
n o p ţii, e l p u n e la c a le o a m b u s c a d ă , p la s în d c ă lă r e ţi d e c e a la ltă p a r te a Io rd a n u lu i,
ia r în z o ri îşi a ru n c ă g ro s u l t r u p e lo r a s u p r a lu i Ie re m ia . S o ld a ţii lu i Ie re m ia ie s
clin t a b ă r ă şi se p r e g ă te s c p e n tr u lu p tă în v a le a Io rd a n u lu i. P e n e a ş te p ta t e în s ă ,
c ă lă r e ţii lu i S y lla s e n ă p u s te s c in v a le şi a ta c ă tr u p e le lu i Ie re m ia d in fla n c . D ar,
o d a tă m a i m u lt, s o a r ta b ă tă lie i r ă m în e n e d e c is ă , c ă c i S y lla e s t e f o r ţa t să -ş i
r e tr a g ă tr u p e le . El to c m a i a a fla t c ă u n im p o rta n t c o n tin g e n t d e re v o lta ţi, trim işi, d e
Iosif d in T a rih e e a , a d e b a r c a t la I u lia s ( A c e s t u ltim d e ta liu î n tă r e ş t e ip o te z a că
Iu lia s tre b u ia s ă a ib ă u n p o rt, c a r e a d is p ă r u t — a$a c u m s-a a r ă t a t m a i s u s —
su b a lu v iu n ile d e lte i Io rd a n u lu i).
A u to r ită ţile is r a e lie n e a u c r e a t u n m in u n a t p a rc in tr e r îu l Io r d a n şi E t-T ell,
a c e a s tă c o lin ă u n d e — s în te m s ig u ri — se a fla v e c h e â B e ts a id a . L o cu l a d e v e n it
a s tfe l ţ u a tî t m ai a tr ă g ă t o r p e n tr u v iz ita to ri. P e n tr u p e le rin ii c r e ş tin i în s ă , a tr a c ţia
lo c u lu i o c o n s titu ie a m in tir e a tr e c e r ii p e a c o lo a M în tu ito r u lu i H r is to s şi f a p te lo r
m in u n a te p e c a r e El le -a s ă v îr ş it. P e lo c u l a p r o x im a tiv a l v in d e c ă r ii o rb u lu i d in
B e tsa id a — a c e a v in d e c a r e «in e ta p e » d e c a r e a m a m in tit (M a rc u 8, 22—26) -
se g ă s e ş te o p ia tr ă p e c a r e s în t s ă p a ţi d o i o c h i, sim b o l a l m in u n ii s ă v îr ş ite . In s c rip ţia
e b r a ic ă « N e ţe r Işai» (m lă d iţa lu i le s e i), p r e lu a tă d in Is a ia 11, 1, e s te u n sim b o l
iu d e o -c r e ş tin fre c v e n t în G o la n . C r u c e a c u c u r c u b e u r e p re z in tă le g ă m in te le s u c c e
siv e în o h e ia te în tr e D u m n e z e u şi o a m e n i.
. f LUCIAN
A rh ie p is c o p u l T o m is u lu i
R IN D U IELI C A N O N IC E ŞI A C T E N O R M A T IV E P R IV IN D * '
EX E R C IT A R E A PU TERII E X E C U T IV E ÎN P A R O H IE *
P a ro h ia , c e a m a i m ic ă u n ita te a d m in is tr a tiv ă b is e r ic e a s c ă , d a r şi c e a m ai
im p o r ta n tă , r e p re z in tă a c e a c o m u n ita te b is e r ic e a s c ă a c r e ş tin ilo r , c l e r i c i - şi m ire n i,
d e r e lig ie c r e ş tin ă o r to d o x ă , a ş e z a ţi p e u n a n u m it t e r ito r iu , s u b c o n d u c e r e a u n u i
p r e o t p a ro h . »
P e n tru a -şi în d e p lin i m is iu n e a s a u s c o p u l în lu m e , a u to r i t a t e a b is e r ic e a s c ă
se fo lo s e ş te d e a n u m ite m ijlo a c e . T o ta lita te a m ijlo a c e lo r p e c a re le d e ţin e şi le
în tr e b u in ţe a z ă B ise ric a p o a r tă d e n u m ire a d e p u t e r e b is e r ic e a s c ă . M ijlo a c e le fo lo
s ite d e a u to r i t a t e a b is e ric e a s c ă , la r în d u l lo r, s î n t d e m a i m u lte fe lu ri, şi a n u m e i.
m ijlo a c e p rin c a r e se s ă v îr ş e ş te lu c r a r e a î n v ă ţă to r e a s c ă , m ijlo a d e p rin c a r e se
21. La s f irş itu l a n o tim p u lu i s e c e to s , Io rd a n u l, c a re se îm p a rte a ic i în m a i m u lte

b ra ţe , p u te a fi u ş o r tr e c u t p rin v a d , c h ia r şi d e c ă t r e in f a n te riş ti.
* L u c ra r e d e s e m in a r în to c m ită şi s u s ţin u tă î n c a d r u l C u r s u r ilo r d e d o c to r a t
în te o lo g ie , la s p e c ia lita te a D re p t b is e ric e s c , s u b în d r u m a r e a P. C. A rh id . P ro f.
Dr Io a n N . F lo c a, c a r e a d a t şi a v iz u l p e n tr u p u b lic a r e . ...
s ă v i r ş e ş t e lu c r a r e a s f in tito a r e şi m ijlo a c e p rin c are se s ă v irşe şte lu c r a r e a

ju r is d ic fio n a lă .
C o n fo rm c u a c e s te m ijlo a c e , In B is e ric ă s e p o a te v o r b i d e o p u te r e în v ă ţă -
to r e a s c ă c a r e r e p re z in tă t o ta l it a te a m ijlo a c e lo r d e c a r e s e fo lo s e ş te B ise ric a în
s c o p u l p r o p o v ă d u irii n e în t r e r u p t e a a d e v ă r u lu i r e v e la t, d e o p u te r e s fin tito a re ,
*• c a re r e p re z in tă t o ta l it a te a m ijlo a c e lo r d e c a r e s e fo lo s e ş te B is e ric a p e n tr u s fin
ţir e a c r e d in c io ş ilo r a d m in is tr în d u - le H a ru l s f in ţilo r p rin S fin te le * T a in e , şi d e o
p u te r e ju r is d ic tio n a lă c a re r e p re z in tă to ta l it a te a m ijlo a c e lo r p e c a r e le d e ţin e şi
le în tr e b u in ţe a z ă a u to r i t a t e a b is e r ic e a s c ă p e n tr u c ă lă u z ir e a s p re m în tu ir e a c re
d in c io ş ilo r. P u te r e a j u r is d ic tio n a lă , la r în d u l ei, a re tr e i ra m u ri, şi a n u m e : le
g is la tiv ă , ju d e c ă to r e a s c ă şi e x e c u tiv ă .
P u te r e a le g is la tiv ă c o n s tă în lu c r a r e a d e le g if e r a r e , a p r o b a r e şi p u b lic a re
a le g ilo r d u p ă c a r e se c o n d u c e B ise ric a , p u t e r e a ju d e c ă t o r e a s c ă c o n s tă d in a c te
d e o r d in e p rin c a r e s e ia u m ă s u ri p r o p rii în c az d e n e s u p u n e r e p rin a p lic a re a
h o tă r îr ilo r ju d e c ă to r e ş ti, ia r p u te r e a e x e c u tiv ă c o n s tă în m ijlo a c e p r in c a r e s e a d u c
la în d e p lin ir e p r e v e d e r ile le g ilo r b is e ric e ş ti.
L u c ra re a d e f a tă îşi p r o p u n e s ă se o c u p e d e e x e r c it a r e a p u te r ii e x e c u tiv e la
n iv e l d e p a ro h ie . P u te r e a e x e c u tiv ă p e n tr u a p u te a fi a p li c a t ă r e a lită ţilo r b is e
r ic e ş ti e s te d e ţin u tă şi e x e r c it a tă d e a n u m ite p e r s o a n e s a u o rg a n e . In p a ro h ie ,
o r g a n e le e x e c u tiv e s în t îm p ă rţite în d o u ă c a te g o rii, şi a n u m e : in d iv id u a le şi c o le
g ia le s a u c o le c tiv e . D in p rim a c a te g o r ie fa c p a r te p r e o tu l p a ro h , ca o rg a n exe
c u tiv a l A d u n ă r ii p a r o h ia le şi a l C o n siliu lu i p a ro h ia l, e p itr o p u l ca o rg a n exe
c u tiv a l A d u n ă rii p a ro h ia le , C o n s iliu lu i p a r o h ia l şi p a ro h u lu i, ia r d .n c e a d e -a
d o u a c a te g o r ie C o n s iliu l p a r o h ia l ca o rg a n e x e c u tiv a l A d u n ă r ii p a r o h ia le şi C o
m ite tu l p a r o h ia l ca o r g a n e x e c u tiv a l A d u n ă rii p a r o h ia le şi C o n s iliu lu i p a ro h ia l.
P a ro h u l, c a îm p u te r n ic it a l e p is c o p u lu i, e s te c o n d u c ă to r u l s u fle te s c a l c r e
d in c io ş ilo r d in p a r o h ie ia r în o r în d u ir e a a d m in is tr a tiv ă e s t e c o n d u c ă to r u l a d m i
n is tr a ţie i p a r o h ia le şi o rg a n e x e c u tiv a l A d u n ă r ii p a r o h ia le şi C o n s iliu lu i p a ro h ia l.
C a o r g a n e x e c u tiv , p a ro h u l, în a f a r ă d e o b lig a ţiile h a r is m a tic e , d id a c tic e şi
ju r is d ic tio n a le , v a a d u c e la în d e p lin ir e d is p o z iţiile o r g a n e lo r s u p e r io a r e şi s e v a
în g riji d e a d u c e r e a la în d e p lin ir e a h o tă r îr ilo r A d u n ă r ii p a r o h ia le şi a le C o n siliu lu i
p a ro h ia l. C a o rg a n a d m in is tr a tiv se v a în g riji d e în tr e a g a a v e r e b is e ric e a s c ă , î n
to c m in d şi tin în d la zi i n v e n ta ru l a v e r ii p a r o h ia le .
N o rm e le c a n o n ic e p r e v ă d d e a ltfe l c ă p r e z b ite r u l t r e b u i e s ă p o m e n e a s c ă p e
c h iria rh u l s ă u (e p is c o p , m itr o p o lit s a u p a tr ia r h ) la s l u j b e l e d u m n e z e ie ş ti (C a n o
n u l 13, I— II C o n s ta n tin o p o l), p e d e a p s a p e n tr u n e s u p u n e r e fiin d a f u ris ir e a c a r e n u
va în c e ta p in ă la Î n to a r c e r e a r e s p e c tiv u lu i p r e z b ite r la e p is c o p u l lu i le g a l. T o t
în a c e s t s e n s v o r b e s c şi c a n o a n e le 31 şi 39 A p o s to lic c a r e p r e v ă d ca p re z b ite ru l
ce d i s p r e ţu ie ş te p e e p is c o p u l să u , s ă se a fu ris e a s c ă .
S fîn tu l V a s ile c e l M a re v o in d s ă p u n ă c a p ă t a b u z u r ilo r le g a te d e in tr a r e a
in c le r, d in d o r in ţa d e a c u r ă ti B ise ric a d e p e r s o a n e n e v r e d n ic e , p r e v e d e în c a
n o n u l 89 ca p re z b ite r u l să -i s u p r a v e g h e z e p e c e i c e s lu je s c îm p r e u n ă cu el, lă s in d
ca s a r c in ă p e s te tim p , d e c i p r e o tu lu i p a ro h , d e a s u p r a v e g h e a s e v e r p e c le ric ii c a r e
s lu je s c c u e l la u n a lta r .
In C a n o n u l 15 A p o s to lic s e in te r z ic e p r e z b ite r u lu i s ă -ş i p ă r ă s e a s c ă p a r o h ia
şi s ă t r e a c ă In a lta , fă ră v o ia e p is c o p u lu i e p a r h io t.
E p itr o p u l e s te a d m in is tr a to r u l a v e rii p a r o h ia le şi d e le g a t a l C o n s iliu lu i p a
ro h ia l şi p a ro h u lu i. El a r e u r m ă to a r e le a t r i b u t i u n i : d e a a d m in is tr a a v e r e a m iş
c ă to a r e şi n e m iş c ă to a r e a b is e ric ii, s u b c o n tr o lu l p a ro h u lu i, d e a tin e u n r e g is tr u
d e v e n it u r i şi c h e ltu ie li, ia r u n d e v e n itu r ile s în t m a i m a ri, d e a în fiin ţa u n o fic iu
d e c a s ă , d e a p r e z e n ta la s flrş itu l a n u lu i o d a r e d e s e a m ă a s u p r a v e n itu r ilo r şi
c h e ltu ie lilo r b is e ric e ş ti, d e a fa c e în c a s ă r i şi p lă ţi c u a p r o b a r e a p a r o h u lu i şi d e
a s e în g riji c a t o a t e e d ific iile b is e r ic e ş ti să fie b in e î n tr e ţin u te .
S fin te le c a n o a n e m ă r tu r is e s c că a c e s t o r g a n a d m in is tr a tiv e x is ta şi in v r e m e a
s in o a d e lo r e c u m e n ic e . A s tfe l, S in o d u l IV e c u m e n ic In c a n o n u l 26 d is p u n e ca la
to a t e b is e ric ile să se n u m e a ş c ă u n e c o n o m , ia r c a n o n u l 25 a l a c e lu ia ş i sin o d
p re c u m şi c a n o n u l 17 a l S in o d u lu i V II e c u m e n ic s ta b ile ş te ca p e v r e m e a c ît o
e p is c o p ie e s te v ă d u v ită , a v e r e a a c e s te ia s ă fie c h iv e r n is ită d e e c o n o m . P rin a n a
lo g ie , a c e la ş i p ro c e d e u tr e b u ie a p lic a t şi în tr - o p a r o h ie , u n d e e p itr o p u l e c h e m a t
să a d m in is tre z e a v e r e a b is e r ic e a s c ă c it tim p r e s p e c tiv a p a r o h ie e s te v a c a n tă . In
D OC UMEN TA R E 207
a c e l a ş i s e n s v o r b e ş t e şi c a n o n u l 10 al lu i T e o f il a l A l e x a n d r i e i c a r e d i s p u n e ca
f i e c a r e b i s e r i c ă s ă a i b ă e c o n o m p e n t r u c h i v e r n i s i r e a a v e r i i b i s e r ic e ş ti .
A r m a i tr e b u i m e n ţ i o n a t c ă l e g i u i r il e n o a s t r e b i s e r i c e ş t i a r a t ă c ă e p it r o p u l
e s t e r ă s p u n z ă t o r c u î n t r e a g a s a a v e r e p e n t r u b u n a a d m i n i s t r a r e şi g e s t i o n a r e a
av erii p a ro h ia le în cre d in ţate.
C o n s iliu l p a ro h ia l e s t e o r g a n u l a d m i n i s t r a t i v şi e x e c u t i v a l A d u n ă r i i p a r o
h iale . M e m b r ii lui d e d r e p t s î n t : p r e o t u l p a r o h ca p r e ş e d i n t e , p r e o ţ i i , d i a c o n i i şi
p r i m u l c î n t ă r e ţ a l b i s e r ic i i p a r o h i a l e . M e m b r ii a le ş i a i C o n s i l i u l u i p a r o h i a l şi doi
s u p l e a n ţ i a u m a n d a t p e o p e r i o a d ă d e 4 a n i. Ei s î n t o n o r i f ic i şi p o t fi r e a l e ş i.
C a o r g a n c o le g i a l e x e c u t i v , C o n s i l iu l p a r o h i a l v a a d u c e la î n d e p l i n i r e t o a t e h o t ă -
r i r il e A d u n ă r i i p a r o h i a l e , i a r c a o r g a n a d m i n i s t r a t i v v a î n to c m i b u g e t u l p a r o h ia l,
v a fixa c u a n t u m u l m a x i m a l t a x e l o r b e n e v o l e d e c u lt î n f a v o a r e a p a r o h i e i , v a
a d m i n i s t r a a v e r e a p a r o h i a l ă , î n g r i j i n d d e b u n a î n t r e ţ i n e r e a e d if i c i i lo r b i s e r ic e ş ti ,
v a p r o p u n e A d u n ă r i i p a r o h i a l e z i d i r e a d e b i s e r ic i şi c a s e p a r o h i a l e , v a î n z e s t r a
b i s e r ic a c u b u n u r i l e n e c e s a r e , v a v e r i f i c a e p i t r o p i a d e c e l p u ţ i n d o u ă o ri p e a n
ia r la s f î r ş i t u l a n u l u i v a î n to c m i u n r a p o r t g e n e r a l d e m e r s u l t r e b u r i l o r p a r o h i a l e .
C o m ite tu l p a ro h ia l e s t e o r g a n u l e x e c u t i v a l A d u n ă r i i p a r o h i a l e şi C o n s i l iu l u i
p a r o h ia l. A c e s t o r g a n c o le g i a l a r e u n n u m ă r î n d o i t d e m e m b r i f a tă d e C o n s i l iu l
p u ro h ia l, p u ţ i n d fi a le ş i a t î t b ă r b a ţ i c ît şi fe m e i, s a u c h i a r n u m a i f e m e i. C o n s t i t u i t
p e l î n g ă C o n s i l iu l p a r o h i a l . C o m i t e t u l p a r o h i a l s e v a î n g r i j i d e î n z e s t r a r e a şi î n
f r u m u s e ţ a r e a b ise r ic ilo r , d e f o r m a r e a şi s u s ţ i n e r e a c o ru lu i , d e a j u t o r a r e a s ă r a c i lo r ,
o i f a n i l o r . ş i v ă d u v e l o r , d e c e r c e t a r e a b o l n a v i l o r şi d e a l t e m is iu n i c a r i t a t i v e şi d e
a s i s t e n t ă « ţo c ia lă a l e p a r o h ie i.
De a s e m e n e a , a c e s t e c o m i t e t e a u d a t o r i a d e a-1 a j u t a p e p r e o t la c a t e h i z a r e
şi la î n f i i n ţ a r e a c e r c u r i l o r m i s i o n a r e p e n t r u î n t ă r i r e a c r e d i n ţ e i în s î n u l c r e
d i n c io ş ilo r .
A c t e n o r m a tiv e p r iv in d e x e r c ita r e a p u te r ii e x e c u t i v e la n i v e l d e p a ro h ie . D u p ă
p r e z e n t a r e a î n t r - u n c a d r u l a rg a o r g a n e l o r e x e c u t i v e d i n p a r o h i e , n e p r o p u n e m
să f a c e m o a n a l i z ă d e t a l i a t ă a a c t e l o r n o r m a t i v e ce p r i v e s c l u c r ă r i l e d e i n v e s ti t ii
la n i v e l d e p a r o h ie , b i n e ş t i i n d c ă o r i c a r e p r e o t p a r o h , ca o r g a n e x e c u t i v a l A d u
n ă r ii şi C o n s i l iu l u i p a r o h i a l , i n t r ă î n c o n t a c t c u e l e d e la n u m i r e a în a c e a s t ă
fu n c ţie .
De m ij l o a c e l e p u t e r i i î n v ă ţ ă t o r e ş t i , p r e o t u l p a r o h s e f o l o s e ş t e d e o b i c e i d u
m in ic a şi în s ă r b ă t o r i , d e c e l e a l e p u t e r i i s f i n t i t o a r e la m o m e n t e o c a z i o n a l e , p e
c în d m i j l o a c e l e p u t e r i i j u r i s d i c t i o n a l e le f o l o s e ş t e m e r e u , p e n t r u a c e s t e a n e e x i s t î n d
nici s ă r b ă t o r i şi nici m o m e n t e d e o s e b i t e . A c e s t e a a d u c , la r î n d u l lor, b o g a t e r o a d e
in v i a ţ a c r e d i n c i o ş i l o r şi m a r i s a t i s f a c ţ i i p e n t r u p ă s t o r u l s u f l e t e s c .
S p erăm ca lu c ra re a să re p re z in te un ghid de o rie n ta re p e n tr u to a te p a ro h iile
a n g a j a t e în l u c r ă r i d e i n v e s tiţii.
a) A c t e n o r m a tiv e ş i n o r m e te h n ic e p r iv in d r e n o v a r e a u n e i b ise ric i. P e n t r u
î n t o c m i r e a u n e i d o c u m e n t a ţ i i d e r e n o v a r e a u n e i b ise ric i, d a t o r e s t e p r e o t u l p a r o h
a c o n v o c a în ş e d i n ţ ă m e m b r i i C o n s i l iu l u i p a r o h i a l c a r e s ă d i s c u t e a c e a s t ă c h e s
t iu n e . C o n s i l iu l p a r o h i a l fiind î n p r i n c i p i u d e a c o r d c u r e n o v a r e a bise ric ii, s e v a
în to c m i p r o c e s u l - v e r b a l î n a c e s t s e n s , u r m î n d a s e p r o p u n e A d u n ă r i i p a r o h i a l e
a p ro b a re a resp ectiv ă.
La p r i m a ş e d i n ţ ă a A d u n ă r i i p a r o h i a l e , p r e o t u l p a r o h p u n e î n d i s c u ţ i e p r o
p u n e r e ^ C o n s i l iu l u i p a r o h i a l , A d u n a r e a p a r o h i a l ă a v î n d c a l i t a t e a d e a o a p r o b a
ori r e s p i n g e . A p r o b î n d A d u n a r e a p a r o h i a l ă p r o p u n e r i l e C o n s i l iu l u i p a r o h i a l , s e v a
î n c h e i a şi d e a c e a s t ă d a t ă p r o c e s u l - v e r b a l c u h o t ă r î r e a l u a t ă . La a c e s t e d o u ă
p r o c e s e - v e r b a l e , p r e o t u l p a r o h v a m a i î n t o c m i u n m e m o r i u j u s t i f i c a t i v în c a r e
v a a d u c e a r g u m e n t e c u p r i v i r e la n e c e s i t a t e a r e n o v ă r i i r e s p e c t i v u l u i l ă c a ş d e cult.
D e a s e m e n e a la m e m o r i u l j u s t i f i c a t i v s e p o t a t a ş a fo t o g ra f i i d i n c a r e să r e i a s ă
s t a r e a d e u z u r ă şi d e d e g r a d a r e a bise ric ii.
A v î n d a c e s t e d o c u m e n t e , p r i n t r - o a d r e s ă la o i n s t i t u ţ i e d e s p e c i a l i t a t e , s e v a
c e r e e x e c u t a r e a p r o i e c t u l u i d e r e p a r a ţ i i s a u a d e v iz u l u i. D e v iz u l v a a v e a c a p i e s e
s c r i s e : c e n t r a l i z a t o r v a lo r i c , m e m o r i u t e h n ic , a n t e m ă s u r ă t o a r e , d e v i z e s t i m a t i v şi
e x t r a s d e m a t e r i a l e , i a r c a p i e s e d e s e n a t e u n p l a n d e s i t u a ţ i e , r e l e v e u l b ise ric ii,
f a ţ a d a p r i n c i p a l ă şi f a ţ a d a l a t e r a l ă .
P r o c e s e l e - v e r b a l e , m e m o r i u l j u s t i f i c a t i v c u f o t o g r a f i il e r e s p e c t i v e şi p r o i e c t u l -
d e v iz , v o r fi a d u n a t e î n t r - u n d o s a r î n 5 e x e m p l a r e i a r p r e o t u l p a r o h v a î n a i n t a
208 BISERICA O R T O D O X A ROM A N A
ccn tru lu i e p arh ial, p rin p ro to p o p iat, o c e re re de a p r o b a r e a d o c u m e n taţie i de r e

n o v a r e a b i s e ric i i r e s p e c t i v e .
D a c ă v a l o a r e a d e v i z u l u i n u d e p ă ş e ş t e s u m a d e 100.000 lei, C o n s i l iu l e p a r h i a l
p ri n s e r v i c i u l teh n ic , c o n f o r m d isp o z iţ i il o r d e c r e t u l u i 144/1958 a p r o b ă l u c r ă r i l e d e
r e p a r a ţ i i , e l i b e r î n d î n a c e s t sc o p , p r i n p r o t o p o p i a t o fişă d e v e r i f i c a r e t e h n i c ă şi
o d o v a d ă p e n t r u e x e c u t a r e a l u c r ă r ii .
D a c ă v a l o a r e a d e v i z u l u i d e p ă ş e ş t e s u m a s u s m e n ţ i o n a t ă , S e r v i c i u l t e h n i c al
Eparhiei va in ain ta d o c u m e n taţia Prefecturii ju d e ţe n e , care, d u p ă ce o va su p u n e
d i s c u ţi e i i n ş e d i n ţ a e x e c u t i v ă , v a a p r o b a a u t o r i z a ţ i a d e r e n o v a r e .
M a i m e n ţ i o n ă m c ă d a c ă b i s e r i c a r e s p e c t i v ă e s t e i n c l u s ă p e lis ta m o n u m e n t e l o r
isto r ic e , p a r o h i a , p r i n p r e o t u l p a r o h , a r e o b l i g a ţ i a d e a c e r e D ire c ţie i g e n e r a l e a
m o n u m e n t e l o r i s t o r ic e s a u m u z e e l o r j u d e ţ e n e a v iz u l f a v o r a b i l p e n t r u e x e c u t a r e a
d e lu c r ă r i, p r e c u m şi a s i s t e n ţ ă d e s p e c i a l i t a t e î n t im p u l l u c r ă r i l o r , p e n t r u c o n s e r
v a r e a e l e m e n t e l o r d e a r h i t e c t u r ă şi p i c t u r ă In fo rm a l o r in iţ i a l ă .
b) A c t e n o r m a tiv e ş i n o r m e te h n ic e p r iv in d d e m o lă r ile . A l ă t u r i d e c o n s t r u c ţ i i
şi r e n o v ă r i , o r g a n e l e e x e c u t i v e a l e p a r o h i e i s e l o v e s c şi d e l u c r ă r i d e d e m o l ă r i ,
In s p e c ia l a c a s e l o r p a r o h i a l e v e c h i şi a a n e x e l o r g o s p o d ă r e ş t i .
D e m o l ă r i l e a u u n r e g im j u r i d i c sp e c ific , c e t r e b u i e r e s p e c t a t i n t r u c i t e d i
ficiile c e u r m e a z ă a fi d e m o l a t e s î n t a le p a r o h i e i , fi ind t r e c u t e în . i n v e n t a r u l a c e s
t o r a la c a p i t o l u l m ij l o a c e l o r fixe. I n a c e s t scop, p e n t r u r e s p e c t a r e a legii, p a r o h ii l e
c e v o r î n tî l n i a s t f e l d e s i tu a ţii, v o r c e r e a u t o r i z a ţ i i d e d e m o l a r e .
Un d o s a r p r i v i n d a c ţ i u n e a d e d e m o l a r e e s t e f o r m a t d i n u r m ă t o a r e l e p i e s e :
p r o c e s u l - v e r b a l a l A d u n ă r i i p a r o h i a l e , m e m o r i u l j u s t i f i c a t i v s e m n a t de_ p r e o t u l
p a r o h d e u n d e s ă r e i a s ă n e c e s i t a t e a ' d e m o l ă r i i c lă d irii r e s p e c t i v e , la c a r e s e po t
a t a ş a f o t o g r a f i i c a r e s ă a r a t e s t a r e a r e a l ă a e d if i c i u l u i p r o p u s p e n t r u d e m o l a r e .
E x is tî n d a c e s t e d o c u m e n t e , p a r o h i a s e v a a d r e s a p r i n t r - o c o m a n d ă u n e i i n
s t i tu ţ i i d e s p e c i a l i t a t e p e n t r u e x e c u t a r e a u n u i p r o i e c t d e d e m o l a r e . P r o i e c t u l a c e s t a
v a c u p r i n d e o p a r t e s c r i s ă f o r m a t ă d in : c e n t r a l i z a t o r v a lo r i c , m e m o r i u te h n ic ,
a n t e m ă s u r ă t o a r e şi d e v i z e s t im a ti v , şi o p a r t e d e s e n a t ă f o r m a t ă d in p l a n d e s i t u a ţ i e ,
r e l e v e u ( p l a n p a r t e r ) şi f a ţ a d ă s e c ţ i u n e . D e v i z u l î m p r e u n ă cu. d o c u m e n t e l e s u s
m e n ţ i o n a t e v o r fi t r im i s e In c in c i e x e m p l a r e C e n t r u l u i e p a r h i a l , p r i n p r o t o ie r i e ,
s p r e a v iz a r e .
C e n t r u l e p a r h i i , p r i n s e r v i c i u l t e h n i c e l i b e r e a z ă în a c e s t s e n s o fişă d e
v e r i f i c a r e în c a r e p r o p u n e p r i m ă r i e i j u d e ţ e n e a p r o b a r e a d e m o l ă r i i r e s p e c t i v e şi
o d o v a d ă d e a p r o b a r e a l u c r ă r i l o r d e d e m o l a r e , în c a r e se v a sp e c ifi c a şi v a l o a r e a
d e i n v e n t a r a c lă d irii. A po i, C e n t r u l e p a r h i a l v a î n a i n t a în a d r e s ă d o c u m e n t a ţ i a
p r e fe c tu r i i j u d e ţ e n e , Ia s e c ţ i a a r h i t e c t u r ă , s i s t e m a t i z a r e , s e r v i c i u l t e h n i c - i n v e s t i ţ i i
i a r P r e f e c t u r a v a e l i b e r a în a c e s t s e n s a u to r i z a ţ i a c u v e n i t ă .
La l u c r ă r i l e d e d e m o l ă r i , s e v a în to c m i u n p r o c e s - v e r b a l în c a r e v o r fi c o n
s e m n a t e m a t e r i a l e l e r e c u p e r a b i l e p r e c u m şi u n a lt p r o c e s - v e r b a l în c a r e v o r fi m e n
ţ io n a t e v e n i t u r i l e o b ţ i n u t e d i n v î n z a r e a a n u m i t o r m a t e r i a l e p r o v e n i t e d in d e m o l ă ri .
c) A c t e n o r m a tiv e şi n o r m e te h n ic e p r iv in d c o n s tr u ir e a u n e i c e s e p a ro h ia le .
C a s a p a r o h i a l ă e s t e l o c u l d e m u n c ă ăl p r e o t u l u i şi a l f a m i l ie i sa le , u n d e e l e s t e
c h e m a t s ă l u c r e z e c u t im p şi f ă r ă tim p, d e la n u m i r e a î n t r - o p a r o h i e , t r e b u i n d să
s e î n g r i j e a s c ă d e e a la fel c a şi d e b i s e r ic ă . I n t r u c î t în f o a r t e m u l t e p a r o h i i se
c o n s t r u i e s c c a s e p a r o h i a l e noi, s a u s î n t î n c u r s d e c o n s t r u i r e , v o m a r ă t a c e t r e
b u i e s ă c u p r i n d ă o d o c u m e n t a ţ i e t e h n i c ă in a c e s t s e n s . U n d o s a r p r i v i n d a c ţ i u n e a
de construire a unei case p a ro h ia le va c u p rin d e u rm ă to a re le p i e s e : procesul-
v e r b a l al C o n s i l iu l u i p a r o h i a l c a r e v a p r o p u n e A d u n ă r i i p a r o h i a l e c o n s t r u i r e a c a s e i
p aro h iale, p ro c e su l-v e rb a l a l A d u n ă rii p a ro h ia le c a r e a p r o b ă p ro p u n e re a C o n si
liulu i p a r o h i a l , m e m o r i u l j u s t i f i c a t i v a l c ă t u i t d e p r e o t u l p a r o h d in c a r e s ă r e z u l t e
n e c e s i t a t e a c o n s t r u i r i i u n e i c a s e p a r o h i a l e şi e x t r a s d e c o a l ă f u n c i a r ă p e n t r u a se
d o v e d i c ă t e r e n u l p e c a r e u r m e a z ă a se c o n s t r u i este pro p rietatea pa ro h ie i
resp ectiv e.
D o s a r u l c u a c e s t e p i e s e v a fi î n a i n t a t p r i m ă r i e i l o c a l e c a r e v a e l i b e r a în
a c e s t s e n s u n a v iz d e p r i n c i p i u p e n t r u c o n s t r u c ţ i a r e s p e c t i v ă . D u p ă o b ţ i n e r e a a v i
z u lu i d e p rin c ip iu , p a r o h i a v a c e r e u n e i i n s t it u ţ ii d e s p e c i a l i t a t e e x e c u t a r e a p r o
i e c t u lu i d e c o n s t r u c ţ i e a casei p a ro h ia le sa u a devizului. A c e s t p ro iec t va avea
o p a r t e s c r i s ă c o m p u s ă din m e m o r i u l t e h n ic , e x t r a s d e m a t e r i a l e , a n t e m ă s u r ă t o a r e
si d e v iz c o n s t r u c ţ i e şi o p a r t e d e s e n a t ă c o m p u s ă d in p l a n d e s i t u a ţ i e şi p l a n u l
c a s e i p a r o h ia le .
P ro iectu l îm p re u n ă cu d o c u m e n tele a m in tite v o r f i în a in ta te de c ătre p re o tu l

p a r o h C e n t r u l u i e p a r h i a l , p r i n iproto ierie , c a r e le v a t r im i te c u r e f e r a t f a v o r a b i l
p r e f e c t u r i i j u d e ţ e n e s p r e a u t o r i z a r e . C o m is ia d e s i s t e m a t i z a r e j u d e ţ e a n ă p e b a z a
a v iz u l u i p r i m i t d e la C e n t r u l e p a r h i a l , v a f a c e u n r a p o r t b i r o u l u i p e r m a n e n t al
P r e f e c t u r ii j u d e ţ e n e , i a r P refec tu ra v a elib e ra au to riza ţia de c o n stru ire a casei
p a r o h i a l e r e s p e c t i v e . D o c u m e n t a ţ i a t e h n i c ă c e a s e r v i t .la e l i b e r a r e a a u t o r i z a ţ i e i
va fi ş t a m p i l a t ă d e p r e f e c t u r ă filă c u filă şi s e e l i b e r e a z ă î n t r - u n s i n g u r e x e m p l a r
î m p r e u n ă c u a u t o r i z a ţ i a , s p r e a s e r v i la e x e c u t a r e a l u c r ă r ii p e ş a n t i e r . Ţ i n î n d u - s e
c o n t d e fa p tu l c ă m a j o r i t a t e a p a r o h i i l o r c a r e c o n s t r u i e s c c a s e p a r o h i a l e o p t e a z ă
p e n t r u t ip u r i d e p r o i e c t e P + 1 ( p a r t e r + e t a j ) s e r e c o m a n d ă o r g a n e l o r e x e c u t i v e
fee la p a r o h ii ca în n o i le c o n s t r u c ţ i i p e l î n g ă s p a ţ i i l e r e z e r v a t e lo c u i n ţ e i preotului
p a r o h s ă e x i s t e s p a ţ ii a d e c v a t e p e n t r u : b i r o u p a r o h i a l , s a l ă d e ş e d i n ţ ă , a r h i v a ,
b i b li o t e c a p a r o h i a l ă şi s a l ă r e p e t i ţ i i cor.
d) A c t e n o r m a tiv e ş i n o r m e te h n ic e p r iv in d c o n s tr u ir e a u n e i b is e r ic i noi.
B ise ric a e s t e c a s a lu i D u m n e z e u , e s t e l a c u l c e l m a i c u r a t şi c e l m a i sf în t d in
p a r o h ie , u n d e c re ş t i n i i, d u m i n i c a şi î n s ă r b ă t o r i , îşi p l e a c ă f r u n ţ i l e şi g e n u n c h i i
în S f î n t a L it u r g h i e şi î n r u g ă c i u n i s p r e a c e r e a j u t o r C e lu i p r e a î n a l t .
A ş e z a t ă p e o c o lin ă , o r i î n m ij l o c u l ob ştii c r e ş t i n e , b i s e r ic a r e p r e z i n t ă o g l in d a
sa t u lu i , î n p o p o r e x i s t î n d p r o v e r b u l « d a c ă v r e i s ă ştii c e o a m e n i s î n t î n t r - u n sat,
u i t ă - t e c u m a r a t ă b i s e r ic a lor».
P e n t r u u n p r e o t, a c o n s t r u i o b i s e ric ă , î n s e a m n ă a - ş i d a e x a m e n u l v i e ţ i i în
f a ţa lui D u m n e z e u şi a o a m e n i lo r . C a om, p r e o t u l v a p u n e în z id u r i l e u n e i b is e ric i
t r a n s p i r a ţ i a fru n ţii sa le, b ă t ă t u r i l e d i n p ă l m i şi n o p ţ i l e n e d o r m i t e , i a r ca s l u j it o r
in o g o r u l D o m n u lu i, a l e s la a c e a s t ă d e m n i t a t e d in p î n t e c e l e m a i c ii lui, v a con?
firm a î n c r e d e r e a d i v i n ă c e i-a fo st a c o r d a t ă . P e n t r u c re d i n c i o ş i , a c o n s t r u i u n n o u
lo c a ş d e c u lt î n s e a m n ă j e r t f ă b i n e p r i m i t ă î n a i n t e a lui D u m n e z e u , d a r şi u n prile j
d e î n t ă r i r e a c r e d i n ţ e i in f a ta f o r ţ e l o r r ă u lu i .
U n d o s a r p r i v i n d a c ţ i u n e a d e c o n s t r u i r e a u n e i b i s e r ic i n o i v a fi f o r m a t d in
urm ătoarele p i e s e : procesul-verbal c u C o n s i l iu l p a r o h i a l în c a r e s e v a p r o p u n e
c o n s t r u i r e a u n e i b is e r ic i noi, p r o c e s u l - v e r b a l c u A d u n a r e a p a r o h i a l ă c e r e v a a p r o b a
p r o p u n e r i l e C o n s i l iu l u i p a r o h i a l , m e m o r i u j u s t i f i c a t i v d e t a l i a t a l c ă t u i t d e p r e o t u l
p a r o h c u a r g u m e n t e r e a l e p r i v i n d n e c e s i t a t e a c o n s t r u i r i i b i s e r ic i i n o i şi c u a n g a
j a m e n t u l - c r e d i n c i o ş i l o r c ă a u p o s i b i li t ă ţ i m a t e r i a l e d e a f i n a n ţ a lucrarea, e x
t r a s C.F. cu t e r e n u l d e s t i n a t c o n s t r u c ţ i e i şi u n p l a n d e s i t u a ţ i e u n d e s ă fie p r i n s
a m p l a s a m e n t u l v i i t o a r e i bise ric i.
A v î n d a c e s t e p i e s e la d o s a r , p a r o h i a v a î n a i n t a C e n t r u l u i e p a r h i a l d o c u m e n
ta ţia . p r i n p r o t o ie r i e , c e r î n d u n a v iz d e p r i n c i p i u p e n t r u c o n s t r u i r e a b ise ric ii noi.
D u p ă o b ţ i n e r e a lui. v a î n a i n t a d o c u m e n t a ţ i a c u a v i z u l r e s p e c t i v P r e f e c t u r ii j u
d e ţe n e p e n tru o bţinerea unui a v iz de a m p lasam en t. P refectura va discu ta
d o s a r u l în b ir o u l e x e c u t i v şi v a e l i b e r a p a r o h i e i s o l i c i t a t e u n a v iz d e a m p l a s a
m e n t. D u p ă p r i m i r e a a c e s t u i a v iz p a r o h i a p o a t e s o lic ita u n e i instiuţi< specializate
în p r o i e c t a r e , î n t o c m i r e a p r o i e c t u l u i s a u a d e v iz u l u i.
In a c e s t se n s, v a î n c h e i a u n c o n t r a c t , î n c a r e v a s p e c if i c a d e t a l i i l e t e h n i c e
şi m o d u l d e p l a t ă c u e x e c u t a n t u l . D e v i z u l v a c u p r i n d e o p a r t e s c r i s ă f o r m a t ă d i n :
c e n t r a l i z a t o r v a lo r i c , m e m o r i u te h n ic , a n t e m ă s u r ă t o a r e şi d e v i z e s t i m a t i v şi o
p a r t e d e s e n a t ă f o r m a t ă d in : p l a n d e s i t u a ţ i e , r e l e v e u ( p l a n p a r t e r ) sc-cţiune f a ţ a d ă
şi s e c ţ i u n e l a t e r a l ă .
P r o i e c t u l v a fi a t a ş a t a c t e l o r şi a v i z e l o r s u s m e n ţ i o n a t e şi î n 5 e x e m p l a r e v a
fi î n a i n t a t s e c ţi e i d e s i s t e m a t i z a r e a P r e f e c t u r i i j u d e ţ e n e s p r e a n a l i z ă şi a p r o b a r e .
S e c ţi a d e s i s t e m a t i z a r e , d u p ă v e r i f i c ă r i l e d e s p e c i a l i t a t e v a f a c e u n r a p o r t P r e
fe c tu r ii p e n t r u a p r o b a r e a p r o i e c t u l u i . I n ş e d i n ţ a b i r o u lu i e x e c u t i v , P r e f e c t u r a v a
a n a l i z a a c e s t r a p o rt , îl y a a p r o b a şi v a e l i b e r a t it u l a r u l u i , a d i c ă p a r o h i e i , p e b a z a
a c t e l o r d e la d o s a r , a u t o r i z a ţ i a d e c o n s t r u c ţ i e .
A u t o r i z a ţ i a î m p r e u n ă c u 1 e x e m p l a r d in d o c u m e n t a ţ i a t e h n i c ă ş t a m p i l a t ă filă
cu filă v a fi e l i b e r a t ă în fo lo su l p a r o h i e i p e n t r u e x e c u t a r e a lucrării. D upă o b ţi
nerea a u to rizaţiei d e co n stru cţie, p a ro h ia v a a n g a ja u n e x e c u ta n t cu c a re va
î n to c m i un c o n t r a c t d e a n t r e p r i z ă , p e b a z a c ă r u i a se v a fa c e u n d e v iz e s t i m a t i v
d e e x e c u ţ i e , ia r a p o i se p o a t e t r e c e la e x e c u t a r e a l u c r ă r i i r e s p e c t i v e .
e) A c t e n o r m a tiv e ş i n o r m e te h n ic e p r iv in d e x e c u ta r e a p ic tu r ii b ise ric e şti.
L u c r ă r il e d e p i c t u r ă b i s e r i c e a s c ă se v o r d a in e x e c u t a r e n u m a i p e b a z ă d e c on -
B. O. R. — 14
c u r s, p e t e m e iu l u n u i d e v iz în to c m it d e u n p i c t o r a u t o r i z a t şi a p r o b a t d e P a
t r ia r h i e . In c a i e t u l d e s a r c i n i a l d e v i z u l u i v a fi t r e c u t ă s u p r a f a ţ a c e u r m e a z ă să
fie p i c t a tă , p r e c u m şi m o d u l d e e x e c u ţ i e : în t e m p e r a , în u l e i ori în f res că . D a c ă
l u c r a r e a n u d e p ă ş e ş t e 800 m p a tu n c i c o n c u r s u l v a fi f ă r ă p r e m i i , i a r d e la 800 m p
in s u s l u c r a r e a v a fi a n g a j a t ă p ri n c o n c u r s c u p r e m i i în r a p o r t c u c a t e g o r i a p a
r o h i e i şi c a l i fi c a t i v u l p i c t o r u l u i a u to r i z a t .
D evizul, î n to c m it în tre i e x e m p l a r e , î m p r e u n ă c u p r o c e s u l - v e r b a l d e a c c e p t a r e
a l C o n s i l iu l u i p a r o h i a l şi c a i e t u l d e sa r c in i, s e î n a i n t e a z ă , (prin C e n t r u l e p a r h i a l ,
C o m is ie i d o p i c t u r ă b i s e r i c e a s c ă , p e n t r u v e r i f i c a r e . La d e v iz se m a i a t a ş e a z ă un
p l a n r e l e v e u şi o s e c ţ i u n e l a t e r a l ă d in s c h i ţa b ise ric ii. D u p ă v e r i f i c a r e a d o c u m e n
t a ţ i e i d e c ă t r e C o m is ia d e p i c t u r ă , p r e c u m şi d u p ă a p r o b a r e a E p a r h i e i , p a r o h ia *
va p r o c e d a la t in e r e a c o n c u r s u l u i , caTe v a fi p u b lic , p e b a z a a c e l p u ţ i n 3 o f e rt e
d in p a r t e a p ic to rilo r.
C o n c u r s u l s e v a ţ in e la s e d i u l p a r o h i e i , c u d e l e g a ţ i d i n p a r t e a B p a r h ie i şi
p a r o h ie i r e s p e c t i v e , r e z u l t a t u l c o n c u r s u l u i î n a i n t î n d u - s e p r i n E p a r h i e , C o m is ie i d e
p i c t u r ă b i s e r i c e a s c ă p e n t r u v e r i f i c a r e şi a v iz a r e .
C o m is ia d e p i c t u r ă b i s e r i c e a s c ă , d u p ă v e r i f i c a r e a d o s a r u l u i v a e m i t e u n aviz
fi-vorabil d e a n g a j a r e a l u c r ă r ii d e p i c t u r ă , a v iz c a r e v a fi tr im is p a r o h i e i p r i n
E p a r h i e , p e n t r u î n c h e i e r e a c o n t r a c t u l u i c u p i c t o r u l e x e c u t a n t şi p e n t r u î n c e p e r e a
lu c r ă r i l o r r e s p e c t i v e .
F a ţ ă d e C o m is ia d e p i c t u r ă b i s e r ic e a s c ă , oficiu l p a r o h ia l, în tim p u l e x e c u t ă r i i
lu c r ă rii, a r e u r m ă t o a r e l e o b l i g a ţ i i : d e a t r i m i t e o c o p ie c e r t i f i c a t ă a c o n t r a c t u l u i
î n c h e i a t c u p i c t o r u l e x e c u t a n t , d e a c o m u n i c a în sc r is d a t a î n c e p e r i i şi d a t a t e r -
m i n ă r i i l u c r ă r i l o r d e p i c t u r ă şi d e a t r im i te o c o p ie c e r t i f i c a t ă a p r o c e s u l u i - v e r b a l
d i r e c e p ţ i e p r o v i z o r i e şi d e r e c e p ţ i e d e fin itiv ă .
L u c r ă r il e d e r e c e p ţi e , a t î t c e l e p r o v i z o r i i c it şi c e a d e f i n i t i v ă s e v o r fa c e d e
d e l e g a t u l s a u d e l e g a ţ i i E p a r h i e i şi u n p i c t o r a u t o r i z a t î m p u t e r n i c i t d e e p a r h i a
r e s p e c t i v ă , c u s a u f ă r ă p a r t i c i p a r e a d e l e g a t u l u i C o m is ie i d e p i c t u r ă b i s e r ic e a s c ă .
Receiptia d e f i n i t i v ă v a fi c e r u t ă în s c r i s d e c ă t r e oficiu l p a r o h ia l, la e a fiind
p r e z e n t şi p i c t o r u l e x e c u t a n t . P r e o t u l p a r o h v a p r e g ă t i în a c e s t s e n s u r m ă t o a r e l e
a c t e : a p r o b a r e a d e v iz u l u i, a p r o b a r e a a d j u d e c ă r i i l u c r ă r il o r , c o n t r a c t u l î n c h e i a t î n
t r e p a r o h i e şi p ic to r, a p r o b a r e a f o n d u lu i p r e m i a l , p r o c e s u l - v e r b a l d e r e c e p ţ i e p r o
v i z o r i e p r e c u m şi s t a t e l e d e p l a t ă a p i c t o r u l u i. P a r o h i a v a a c h i t a p ic to c u lu i p l ă
ţile p e d u r a t a e x e c u t ă r i i p ic tu rii, c u e x c e p ţ i a u l ti m e i s u p r a f e ţ e d e 100 m 2 c a r e va
(i a c h i t a t ă la r e c e p ţ i a d e fin i t iv ă , î m p r e u n ă cu fo n d u l p r e m i a l a c o r d a t d e c o m isia
d e r e c e p ţ i e d e fin i t iv ă .
A v î n d u - s e in v e d e r e i m p o r t a n ţ a m a j o r ă c e o a r e p i c t u r a b i s e r i c e a s c ă în Bi
s e r i c a O r t o d o x ă , la r e u ş i t a a c e s t e i lu c ră ri, u n rol m a j o r r e v i n e p r e o t u l u i p a r o h
c a r e v a t r e b u i s ă v e g h e z e la e x e c u t a r e a fie c ă r e i s c e n e , a t î t p e n t r u r e s p e c t a r e a
e r m in ie i, c it şi p e n t r u r e a l i z a r e a i m p r e s i e i a r ti s t i c e , ş t i i n d u - s e c ă p i c t u r a b ise r i-
c c a s c ă e s t e o Biblie v i e şi o o p e r ă d e a rtă .
f) A lt e lu c r ă ri d e in v e s t i ţi i la n iv e l d e p a ro h ie . I n a f a r ă d e l u c r ă r i l e m a r i
d e i n v e s ti ţ ii d e c a r e a m v o r b i t p î n ă a c u m , o r g a n e l e e x e c u t i v e a le p a r o h i e i v o r
e f e c t u a şi a l t e l u c r ă r i c u m sîn t, d e e x e m p l u : l u c r ă r i d e e l e c t r i f i c a r e , l u c r ă r i d e
b r a n ş a m e n t a a p e i p o t a b i l e , l u c r ă r i d e i n s t a l a r e a u n u i p o s t te le fo n ic , l u c r ă r i d e
r e p a r a ţ i i c u r e n t e , a d ă u g i r i , c o n s t r u c ţ i i a n e x e etc.
D o c u m e n t a ţ i i l e t e h n i c e a l e a c e s t o r a v o r c u p r i n d e : o a d r e s ă din p a r t e a p a
ro h ie i c ă t r e i n s t i t u ţ i a r e s p e c t i v ă i n c a r e s e v a c e r e e x e c u t a r e a l u c r ă r i i şi so v a
sp e c if ic a m o d u l d e p l a t ă ^ u n d e v i z g e n e r a l e s t i m a t i v f ă c u t d e c ă t r e e x e c u t a n t ,
p r e c u m şi a v i z e l e d e p r i n c i p i u şi a u t o r i z a ţ i a , u n d e e s t e c a z u l, a e x e c u t ă r i i l u
c ră rii, e l i b e r a t ă d e c ă t r e fo r u l c o m p e t e n t .
P e n t r u t o a t e l u c r ă r i l e d e in v e s ti ţ ii , o r g a n e l e e x e c u t i v e a l e p a r o h i e i s în t o b l i
g a t e s ă r e s p e c t e s t a t u t e l e şi r e g u l a m e n t e l e b i s e r i c e ş t i în v i g o a r e p r e c u m şi leg ile
s t a tu l u i .
C o n c lu z i i
Din r e l e p r e z e n t a t e , d e s p r i n d e m i m p o r t a n ţ a m i j l o a c e l o r e x e c u t i v e p e c a r e le
d e ţ i n e şi le î n t r e b u i n ţ e a z ă a u t o r i t a t e a b i s e r i c e a s c ă p e n t r u m î n t u i r e a c r e d i n c i o ş i l o r .
P r e d i c a c u faipta, a d i c ă e x e r c i t a r e a p u t e r i i e x e c u t i v e în p a r o h i e a d u c e m u lt ă
r o a d ă , p e n t r u că e a p r e t i n d e î n t r e g i i o b şti c r e ş t i n e o i m p l i c a r e d i r e c t ă şi a c t i v ă
la t o a t e r e a l i t ă ţ i l e o b i e c t i v e d in p a r o h i e .
La h i r o t o n i e , p ă s t o r u l s u f l e t e s c îşi ia u n a n g a j a m e n t p a u l i n d e «a fi b u n
c h iv e r n i s i t o r a l c a s e i şi î n g r i j i t o r d e B is e r ic a lui D u m n e z e u » . A n g a j a m e n t u l e s t e
DOC UMEN T ARE 211
î n ă i ţ ă t o r îşi f e r i c e d e p ă s t o r u l care -1 v a îm p lin i. U n s i n g u r p e r i c o l il p î n d e ş t e ,

d e s p r e e l p o m e n i n d to t Sf. A p o s t o l P a v e l în E p is to la c ă t r e T im o t e i ,ca « p r e z b i te r u l
s ă n u fie d o r i t o r d e c iş tig u r î t, ci c u m p ă t a t şi n e i u b i t o r d e b a n i» .
E x e c u t î n d î m p r e u n ă c u c r e d i n c i o ş i i c o n s t r u i r e a u n e i b i s e r ic i noi, a u n e i c a s e
p a r o h i a l e noi, r e n o v a r e a u n e i b i s e r ic i m o n u m e n t istoric , p r e c u m şi a l t e l u c r ă r i d e
in v e s tiţii, p ă s t o r u l c i n s t i t o b s e r v ă c ă n i m i c n u - i u n e ş t e m a i m u l t p e credincioşi
d e c î t m u n c a s u s ţ i n u t ă . N ic i u n u l nu-1 v a p ă r ă s i , b a m a i m u lt, a c e s t e l u c r ă r i o să -i
r e î n t o a r c ă p e m u lţi la c r e d i n ţ a s t r ă m o ş e a s c ă . Z id i r e a d e e d ificii b i s e r i c e ş t i e s t e u n
p r ile j d e v e r i f i c a r e a c r e d i n ţ e i c r e d i n c i o ş i l o r . Ei îşi v o r p u n e l a t e m e l i a b i s e ric i i
t r u d a lor, d r a g o s t e a lor, j e r t f a lor, un ii v o r v e n i c u s u m e c h i a r f o a r t e m a r i c a r e
te o b l i g ă p e tin e, ca p ă s t o r , s ă t e a p l e c i î n f a ţa c r e d i n ţ e i lor.
N i m ic n u e s t e m ai f r u m o s î n t r - o p a r o h i e d e c î t c u v î n t u l «a c o n s t r u i» . C o n
s t r u i n d v o m fa c e d in p a r o h ii p u t e r n i c e u n i t ă ţ i a d m i n i s t r a t i v - b i s e r i c e ş t i , i a r d a c ă
p a r o h ii l e v o r fi p u t e r n i c e , şi B is e r ic a n o a s t r ă v a fi la f e l d e p u t e r n i c ă .
Pr. D rd. V A S IL E A U G U S T IN
BIBL IOGRA FIE G E N E R A L A
1. S ta tu tu l d e o rg a n iza r e a B is e r ic ii O r to d o x e 'R o m â n e, i n «L eg iu irile B.O.R.
su b p a t r i a r h u l J u s ti n i a n » , B u c u r e ş t i 1948— 1953.
2. A r h id . Prof. Dr. I o a n N. F lo c a , D rep t c a n o n ic o r to d o x , l e g i s l a ţ i e şi a d m i
n i s t r a ţ i e b i s e r ic e a s c ă , B u c u r e ş ti 1990, v o i. J.
3. Dr. N i c o d im M ilaş , C a n o a n e le B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e În s o ţite d e co.
m e n to rii, voi. I I, I/II, II/I, II/II, A r a d 1930— 1936.
4. N o r m e p r iv ito a r e la p ic tu r a b ise ric e a sc ă , în « L e g i u i r i l e B.O.R.», B u c u r e ş ti
1948— 1953, p. 429— 450.
5. D e c r e tu l 144/1958.
6. D o c u m e n ta ţie te h n ic ă p r i v i n d r e n o v a r e a u n e i b ise r ic i.
7. D o c u m e n ta ţie te h n ic ă p r i v i n d d e m o l a r e a u n e i c a s e p a r o h i a l e .
8. D o c u m e n ta ţie te h n ic ă p r i v i n d c o n s t r u i r e a d e c a s ă p a r o h i a l ă .
9. D o c u m e n ta ţie te h n ic ă p r i v i n d c o n s t r u i r e a u n e i b ise ric i.
10. D o c u m e n ta ţie te h n ic ă p r i v i n d p i c t u r a b i s e r i c e a s c ă .
p i c t u r a 'L U I A N T O N SE RA FIM
DE L A BISERICA SF. VA SILE D IN C A P IT A L A
ŞI S E M N IF I C A Ţ I A S A A R T IS T IC A
C u m a i b i n e d e u n s e c o l î n u r m ă , î n a n u l 1882, z u g r a v u l A n t o n S e r a fi m
p ic ta b i s e r ic a Sf. V a s i l e d in C a p i t a l ă , s i t u a t ă p e P o d u l M o g o ş o a e i , la c a p ă t u l s ă u
d i n s p r e P i a ţa V i c to r i e i . Î n t u n e c a t ă d e f u m u l l u m i n ă r i l o r şi d e v r e m e , p i c t u r a e r a
a s c u n s ă p r i v ir i l o r c r e d i n c i o ş i l o r , care, d i s t i n g e a u n i ş t e v a g i s i l u e t e d e sfinţi, c a r e - ş i
p i e r d u s e r ă d e m u lt e x p r e s i a şi f a r m e c u l c o lo r i s t i c .
A d u s ă la l u m i n ă p ri n s p ă l a r e şi r e s t a u r a t ă , e a n e a p a r e a z i în t o a t ă s p l e n
d o a r e a , c u u n p l u s d e f r u m u s e ţ e p e c a r e i l-a c o n f e r i t c u r g e r e a tim p u l u i. A d u
c e r e a s a la l u m i n ă n e r e v e l e a z ă n u n u m a i v a l o a r e a s a a r t i s t i c ă , d e f a c t u r ă n e o
c la sică , d e c a r e n e v o m o c u p a m a i d e p a r t e d a r şi s e m n i f i c a ţ i a sa în e v o l u ţ i a
p i c t u r i i n o a s t r e b i s e r ic e ş ti . C ăci. d e ş i n u s - a s c u r s d e c î t u n s e c o l d e la d a t a
e x e c u t ă r i i sa le, m o m e n t u l a c e s t a r e p r e z i n t ă u n j a l o n î n s e m n a t , p l in d e c o n s e c i n ţ e
p e n t r u o r i e n t a r e a a r t e i n o a s t r e r e l i g i o a s e . El n e o f e r ă p r i l e j u l d e a a n a l i z a i n
f l u e n ţa e x e r c i t a t ă d e n o u a d i r e c ţ i e i n a u g u r a t ă d e c e i p a t r u p i c t o r i , p e d r u m u l n o u
al a r t e i n e o c l a s ic e , L e c c a , M i ş u P o p, T a t t a r e s c u şi G r i g o r e s c u .
I n t r - a d e v ă r , în a n u l 1852, b r a ş o v e a n u l L ec c a , m a i t î r z i u p r o f e s o r la Sf. S a v a ,
t e r m i n ă d e p i c t a t b i s e r i c a C u r t e a V e c h e d in C a p i t a l ă , î m p r e u n ă c u u n a l t r e p u t a t
z u g r a v a r d e l e a n , M i ş u Pop. O p e r a d e la C u r t e a V e c h e c a şi a c e e a d e m a i a p o i
n e la b i s e r ic i le Sf. E c a te r i n a , Sf. G h e o r g h e N o u şi R ă z v a n V o d ă s e î n c a d r a î n t r - o
n o u ă d i r e c ţ i e a r t i s t i c ă , a n u m e s tilu l n e o c l a s i c , o p u s t r a d i ţ i e i d e p î n ă a tu n c i , d o
m i n a t ă d e f re s c a b i z a n t in ă .
In a c e la ş i a n 1852, Gh. T a t t a r e s c u s e î n t o a r c e î n ţ a r ă d u p ă s t u d i i l e d e la
Rom a şi îşi i n a u g u r e a z ă , p r i n p i c t a r e a b i s e r i c i l o r ele la M ă g u r e l e şi Z lă t a r i (1853)
a c t i v i t a t e a d e z u g r a v c a r e a v e a s ă c u lm i n e z e c u p i c t a r e a c a t e d r a l e i d in Iaşi,
în 1884.
C u n o s c î n d s a u n u o p e r a c e l o r d o i î n a i n t a ş i , e l i m p r i m ă n o ii o r i e n t ă r i m ai
m u lt ă p r e g n a n ţ ă , m a i m u l t p r e s t i g i u şi, p r i n a c t i v i t a t e a s a î n d e l u n g a t ă , î n c e t ă ţ e
n e ş t e n o u l stil, c u c a r a c t e r i s t i c i l e s a l e d e o s e b i t e , în a ş a m ă s u r ă î n c t t unii c e r c e
t ă t o r i i l - a u a t r i b u i t î n e x c l u s i v i t a t e , t r e c î n d s u b t ă c e r e c o n t r i b u ţ i a c e l o r la l ţi . C a le
56 d e b i s e r ic i p e c a r e le pJctează'' s i n g u r s a u c u c o l a b o r a r e a a l t o r a fac să triu m fe ,
p e n t r u o lu n g ă p e r i o a d ă , n o u a c o n c e p ţi e .
In 1853, G r i g o r e s c u , i n f l u e n ţ a t d e C h l a d e k , m a e s t r u l lui, c a r e e r a c a t o l ic şi
p u r t ă t o r al z e s t r e i A p u s u lu i , s e a t a ş a şi el n o u l u i c u r e n t . F ă c e a a c e a s t a p rin o p e r a
s a d e la Băicoi. A c e ş t i d oi ani, 1852 şi 1853, în c a r e cei p a t r u m a r i z u g r a v i a m i n
tiţi m ai sus, n e c o n c e r t a ţ i , f ă ră e x i s t e n ţ a u n u i m a n i f e s t c o m u n , f ă ră s ă r e p r e z i n t e
o a s o c i a ţ i e c u un p r o g r a m u n i ta r , s e î n t i l n e s c s p o n t a n p e a c e l a ş i d ru m , r e p re z in t ă ,
a stfel, u n m o m e n t c r u c i a l în i s t o r ia a r t e i n o a s t r e r e l i g i o a s e d i n s e c o lu l a l X lX - le a .
P i c tu r a lui S e r a f i m d e la b i s e r ic a Sf. V a s i l e e s t e u n f r u c t a l no ii o r i e n t ă r i .
Să n e e x p l i c ă m : S-a a f ir m a t d e c e r c e t ă t o r i 1 c ă o p e r a l u i T a t t e r e s c u r e p r e
z intă o i n o v a ţ i e r e v o l u ţ i o n a r ă fa ţă d e t r e c u t p r i n :
a) p ă r ă s i r e a p r o c e d e u l u i t r a d i ţ i o n a l al f r e s c e i şi î n l o c u i r e a lui c u u leiu l.
T o a t e c o n t r a c t e l e p e n t r u p i c t a r e a c e l o r 56 d e b ise ric i, o p e r a lui T a t t a r e s c u , c u
p r in d a c e a s t ă c la u z ă . A ş a d e p ildă , c o n t r a c t u l p e n t r u p i c t a r e a b ise r ic ii M i t r o p o li e i
d in laşi g l ă s u i a în t e r m e n i e x p li c iţ i că «se v a l u c ra c u u lei c u r a t , d e c în e p ă , fiert
a ic e a d e î n s u ş i dl. T a t t a r e s c u » .
b) A b a n d o n a r e a s t i lu l u i d e o r i g i n e b i z a n t in ă p r e v ă z u t d e c a l l o a n e l e e r m in iilo r ,
c a r a c t e r i z a t p r i n h i e r a ti s m , s c h e m a t i s m p î n ă la a b s t r a c ţ i u n e , c u v ă d i t g e o m e t r i s m 'l ,
cu e v id e n tă ten d in ţă de c o n c e n tra re a em oţiei p e n tru a re d a c a ra c te ru l p e r s o n a
j e l o r biblic e, şi î n l o c u i r e a lui c u o a l t ă v i z i u n e s t i li s t i c ă d e o r i g i n e a p u s e a n ă ,
a v î n d a lt o a t r i b u t e , noi f a ţă d e t r e c u t , o d o z ă m a i m a r e d e r e a l is m , o v ă d i t ă t e n
d i n ţă d e r e p r o d u c e r e a o m u lu i în v i a ţ ă , c u t r ă s ă t u r i l e sa l e r e a l e .
U n u l d i n t r e c o m e n t a t o r i i cei m a i r e p u t a ţ i ai o p e r e i s a l e 3 a f ir m ă do p ild ă
că «el d ă fo r m ă d e f i n i t i v ă t e n d i n ţ e i i n o v a t o a r e , c r e î n d u n stil şi f o r m în d o şc o a lă ,
i m p o r t a n t a s a din a c e s t p u n c t d e v e d e r e s e a ş e a z ă in p r i m u l plan», i a r un a l t u l 4
s u s ţ i n e că « d a c ă p e n t r u c e l e l a l t e g e n u r i el c o n t i n u ă s t i l u l a c a d e m i c la m o d ă , p e n
tru a r ta r e li g i o a s ă , e l îi d ă o o r i e n t a r e n o u ă » .
c) O n o u ă d i s t r i b u i r e a p e r s o n a j e l o r p e p e r e ţ ii b i s e r i c i l o r p i c t a te . In locul
s c e n e l o r b o g a t e în p e r s o n a j e , c a r e în p i c t u r a d e o r i g in e b i z a n t in ă , s p u n e a m noi
i n t r - o l u c r a r e a n t e r i o a r ă 5, s e î n l ă n ţ u i e s c î n t r - o n a r a ţ i u n e b i b li c ă , î n c ă r c a t ă do
s e n s a p o s t o li c , în o p e r a lui T a t t a r e s c u , p i c t u r a i n t e r i o a r e l o r s e r c d u c e şi s e c o n
c e n t r e a z ă a s u p r a u n u i n u m ă r r e d u s d e s c e n e şi p e r s o n a j e , c a r e s e d e t a ş e a z ă p e
p e r e ţ ii b i s e r ic i lo r s u b fo rm a d e m a r i t a b l o u r i b i n e d e l i m i t a t e . A ş a - z i s e l e r e g i s t r e
so r e d u c cel m u lt la d o u ă .
d) P o r t r e t u l v o t i v c a r e in tr e c u t, d e p i ld ă la H u r e z , o p e r a lui C on stantino s
şi a c o l a b o r a t o r i l o r săi, e r a c o n c e p u t ca u n g r u p f a m ilia l în c a r e d e c e l e m ai
m u lt e ori d o m n u l e r a î n s o ţ it d e s o ţ i e şi c ap ii, s e r e d u c e d e a s t ă d a tă , c o n c e n t r î n -
du -se a su p ra unei sin g u re p erso an e , tra ta tă realist cu o a c c e n tu a tă p re o c u p a re
p si h o l o g ic ă , ca in c a z u l c ti t o r il o r d e la b i s e r ic i le Sf. S p i r i d o n şi C o lţe a .
O p e r a lui Gh. T a t t a r e s c u a s u s c i t a t u n a d e v ă r a t e n t u z i a s m , o a d e z i u n e m a
sivă , d in p a r t e a c l e r u l u i şi a c r e d i n c i o ş i l o r 6, r i d i c i n d u - i - s e o s a n a l e p î n ă şi în lite-
1. G h. O p r e s c u , P ic tu ra ro m â n ă In s e c o lu l al X lX - le a , B u c u re ş ti. 1943, p. 4 9 ;
T e o d o r a V o i n e s c u , G. T a tta r e s c u . B u c u reş ti, 1940, p. 5 6 ; Al. M a r c u , T a tta r e s c u , în
A p o llo , R a m u ri, C r a io v a , p. 1 5 E mil V i r t o s u , P ic to ru l G h. T a ta r e s c u ş i Ita lia , B u c u
reşti, 1939, în A p o llo , R a m u r i, C r a i o v a , p. 15 ş.u. j W e r t h e i m e r - G h i c a , G h. T a tta
r e s c u .'u n p ic to r ro m â n In v e a c u l să u . B u c u r e ş ti, 1958, p.122, 181, 2 0 8 ; A d i n a N a n u ,
G h. T a tta r e s c u , B u c u reş ti, 1964, p. 14.
2. P h lip S c h w e i n f u rt h , D/e b y z a n tin is c h e F orm , ih r W e s e n u n d ihr V Jirk u n g ,
Berlin, 1943, p. 4 6 ; G e r w a s e M a t e w . B y z a n tin is c h e E stet ies, L on don , 1963. p. 3 ;
H e i n r i c h N i c h k e l , B y z a n tin is c h e ’K u n s t, Leipzig, 1964, p. 122 ; T a l b o t Rice, B y z a n tin
A r t, L ond on, 1962, p. 117; Id e m , 1. b iz a n tin i, Ed. S a g g i to r e , Rom a, 1963, p. 157;
A n d r e G r a b a r , L'art d u m o y e n ă g e e n E u ro p e o r ie n ta le , Ed. A lb in M ic hel, 1968,
p. 6, 108, 1118.
3. T e o d o r a V o i n e s c u , op. cil.
4. E mil V î r t o s u , op. cit.
5. I. L., G e o r g e s c u şi R o m a n S ta n c iu , G h. T a tta r e s c u şi N . G r ig o re sc u în arta
b ise ric e a sc ă ro m â n ă , «B ise ric a « O r t o d o x ă R o m â n ă » , XCIII (1975), p. 717.
6. A s tf e l m it r o p o l it u l N ifo n îl s p r i j i n ă p e n t r u o b ţ i n e r e a c o m e n z i l o r p r i v in d
z u g r ă v i r e a b i s e r ic i lo r Z lă t a r i (1853) şi C e t ă t u i a R i m n i c u - V I I c e a şi to t el fa c e
a p e l la T a t t a r e s c u p e n t r u p i c t a r e a p r o p r i u l u i s ă u c a v o u d e la m în ă s t i r e a C e r n ic a .
r a t u r ă 7. A r (i d e a j u n s s ă i n v o c ă m a ic i s u c c e s i u n e a r a p i d ă in t im p a p i c t ă ri i c e l o r
50 d e bise ric i, î n c e p î n d c u a n u l 1853 şi p î n ă la 1890.
Dar, şi a c e a s t a e s t e d e m n d e s u b l i n ia t , n - a u î n t l r z i a t s ă aip a ră şi c ritici v e
h e m e n t e . Un c e r c e t ă t o r d e t a l i a lui G h. O p r e s c u 8 a f irm a , p e d r e p t c u v î n t că
« p u te m d e p l i n g e d i s p a r i ţ i a s c e n e l o r n a iv e , p l i n e d e p e r s o n a j e , d e u n a r h a i s m c a r e
n e d u c e în plin e v m e d i u şi m a i d e p a r t e în O r ie n t... c a r e s ă v o r b e a s c ă t o t d e a u n a
c r e d i n c i o s u l u i , t o t d e a u n a ln-florite în c u lo r i vii şi d ulci, p o t r i v i t e p e n t r u a s p e c t u l
m a t şi z g r u m t u r o s a l p e r e t e l u i şi c a r e î n v e s e l e s c inim a». Un a l t c e r c e t ă t o r 9 de -
p l i n g i n d şi el a b a n d o n a r e a f re s c e i biz a n tin e , v e n e r a b i l ă p r i n v e c h i m e a s a s e c u l a r ă ,
so c o t e ş te , r e f e r i n d u - s e m ai a l e s la p e r i o a d a d e c u lm e a a r t e i t a t a r e s c i e n e , c ă p e r
s o n a j e l e din o p e r a lui T a t t a r e s c u r e p re z in t ă , t o a t e t ip u ri d e sfin ţi s t e r e o t i p e c a r e
nu m a i v a r i a z ă d e la o b i s e r ic ă la a lt a , nici m ă c a r p r i n c u l o a r e a v e ş m in t e lo r ...
O p e r ă d e î m p r u m u t , f ă r ă f i li a ţi u n e c u t r e c u t u l istoric , o p e r a lui T a t t a r e s c u
a p ă r e a , p e n t r u c e i a t a ş a ţ i t r a d i ţ i e i n o a s t r e , n e s i n c e r ă , l ip s it ă d e o r i g i n a l i t a t e , c o n
v e n ţ i o n a l ă , a b u n d î n d in p a s t i ş e s e r i a l e a l e u n e i ic o n o g r a f ii r e n a s c e n t i s t e , el n e fiin d
d e c î t un e p ig o n al a c e s t e i a , f ru c t al şc o lii c la s i c i z a n t e , c o n v e n ţ i o n a l ă şi m a n i e
ristă, d a t o r i t ă m a e ş t r i l o r s ă i d e Rom a. C a r t a şi S i l v a g n i 10.
D u p ă c u m a m a r ă t a t cu a lt p r ile j " , şi d u p ă c u m a s u b l i n i a t c u drept cu v în t
şi Gh. O p r e s c u 12, s tilu l n e o c l a s i c n u e s t e n u m a i f r u c t u l c o n c e p ţ i e i şi a c t i v it ă ţ i i
lui T a t t a r e s c u , ci e s t e d a t o r a t u n u i c o m p l e x d e fa cto ri p o litici şi so c iali, L ecca,
M işu P o p şi T a t t a r e s c u . n e f iin d d e c î t n i ş t e v l ă s t a r e a l e u n u i t r u n c h i b o g a t, n o u a
m e n t a l i t a t e d e f a c t u r ă o c c i d e n t a l ă c a r e s e i n s t a u r e a z ă în p r i n c i p a t e , d a t o r i t ă d e
c lin u lu i p u t e r i i o t o m a n e şi o r i e n t ă r i i g e n e r a l e a P r i n c i p a t e l o r R o m â n e , d u p ă p a c e a ,
d e la A d r i a n o p o l, c ă t r e O c c i d e n t.
D o m i n a ţ i a noii m e n t a li t ă ţ i, a s u p r a c ă r e i a s î n t e m î n d a t o r a ţ i să i n s i s t ă m , se
va e x t i n d e n u n u m a i in v e a c u l a l X l X - l e a , d a r îşi v a î n t i n d e b r a ţ e l e şi d in c o lo ,
in v e a c u l u r m ă t o r , p î n ă c în d s e v a p r o d u c e u n r e v i r i m e n t în. f a v o a r e a fre s c e i,
d a t o r a t şi el u n o r in f lu e n t e d e m a r i p r o p o r ţ ii d e o n a t u r ă d i f e r i t ă , s o c i a l ă şi p e r
s o n a l ă , a p a r i ţ i e i in p i c t u r a r e l i g i o a s ă a u n o r p i c t o r i laici d e p r e s t i g i u , cu i n d e
p e n d e n ţ ă de c u g e t a r e , cu p e r s o n a l i t a t e a r ti s t i c ă , c a r e n u s e m a i l a s ă i n tim id a ţi
d e c u r e n t u l t a t a r e s c i a n 1J.
A devărul istoric , p r i v i t o r la c a u z e l e i n tr o d u c e r i i sti lu l u i n e o c l a s i c ca si a
a f irm ă r ii u n e i o p e r e d e o a s e m e n e a d u r a t ă ca a c e e a a lu i T a t t a r e s c u , t r e b u i e
c ă u t a t în m o d i f i c a r e a p r o f u n d ă s ă v î r ş i t ă în P r i n c i p a t e d e n o u a o r i e n t a r e p o l it i c ă -
s o c i a l ă c ă t r e o c c i d e n t . V e a c u l al X lX - le a , v e a c p l in d e f r ă m i n t ă r i . m a r e l e v e a c al
r e v o l u ţ i i l o r , a l u n irii şi a l n e a t i r n ă r i i , m a r c h e a z ă o r a d i c a l ă s c h i m b a r e d e d i r e c ţi e .
R ă s ă r it u l u i t u r c e s c şi g r e c e s c i s e s u b s t i t u i e o c c i d e n t u l î n c u l t u r a s p i r i t u a l ă d o
m in a t ă p î n ă a tu n c i d e c u l t u r a g r e c e a s c ă a d u s ă şi î m p ă m î n t e n i t ă d e d o m n it o r i i
f a n a r io ţi P r i n t r - u n f e n o m e n p a r a d o x a l , f a n a r i o ţi i c o n t r i b u i e şi la i n tr o d u c e r e a
E p is c o p u l C a lin ic, r e p u t a t i e r a r h îi c o m a n d ă z u g r ă v i r e a b i s e r ic i i e p i s c o p a l e Rim-

n i c u - V î l c e a şi u n n u m ă r d e ic o a n e . A s e v e d e a T e o d o r a V o i n e s c u , op. c it. p. 117.
7. In a lb u m u l l i t e r a r r o m â n d i n 1857 i se d e d i c ă u n p o e m d i t i r a m b i c d u n ă
z u g r ă v i r e a b ise r ic ii t e t ă ţ u i a din R î m n i c u - V î l c e a şi il a s e a m ă n ă c u M ic h e l a n g e l o .
In a c e e a ş i t e r m e n i ii s c r i e s t a r e ţ u l m în ă s t i r ii Bistrita, R o m a n E re i. T e o d o r a V o i
ne sc u, op. cit., p. 30.
8. Gh. O p r e s c u , op. c it, p. 113.
9. T e o d o r a V o i n e s c u ,o p . c it., p. 36.
10. Al. M a rc u , op. c it., p. 17.
11. 1. L. G e o r g e s c u şi R o m a n S t a n c i u , op. c it., p. 720.
12. Gh. O p r e s c u , op. cit., p. 112. R e f e r i n d u - s e la L ecca, a u t o r u l a f ir m ă infir-
m in d t ez a a c e l o r care-1 f ă c e a u r ă s p u n z ă t o r e x c l u s i v p e T a t t a r e s c u , d e n o u a o r i e n
ta r e , c ă n o u a d i r e c ţ i e i s e d a t o r e ş t e şi a c e s t u i a . «Lui ( v o r b i n d d e L ec ca ) şi lui
T a t t a r e s c u , c a r e - ş i fa c e a p a r i ţ i a c in d L e c c a e r a in p lin s u c c e s s e d a t o r e ş t e în
l o c u i r e a v e c h i i te h n i c i şi v e c h i u l u i stil al p i c tu r ii b i s e r ic e ş ti c u c e l e a d u s e d e j a
din occident».,.
13. A se v e d e a î n t r e a lte le , 1. L. G e o r g e s c u şi R o m a n l a l o m i ţ e a n u , Z u g r a v i
c a rc a u p re g ă tit a p a riţia p ic tu r ii la ic e ş i m a e ş tr i a i p ic tu r ii la ic e , z u g r a v i d e bi-
sc ric i. în «B.O.R.» X C V II (1979), p. 1141.
14. P o m p iliu E lia d e, H is to ir e d e T e sp r it pu b liq m e e n R o a m a n ie a u d ix -
n e u v & m e s i i r l e . Paris, 1915, p. 222 ş . u . ; Idem , Dc l'in f l u e n c e ir a n c a is e su r l'e s p r itt
p u b liq u c c/i R o u m a n ie . L es o rig in e s , B r u x e lle s , 1875; N. Io rg a. C o n tr ib u ţii la i s
to ria in v ă tă m ln tu lu i In tară ş i str ă in ă ta te . B u c u reş ti, G obl, 1906; Idem , Isto ria l it e
c u lt u r i i a p u s e n e şi m a i a le s f r a n c e z e î n P r i n c i p a t e . G r e c u l a d u c e a a d e s e o r i î n b a
g a j e n u n u m a i p e P i a t o n şi p e A r i s t o t e l , d a r şi p e C o r n e i l l e şi M o l i e r e .
In j u r u l a n u l u i 1800 e r a u n u m e r o ş i r o m â n i d in P r i n c i p a t e , m a i a l e s m o l d o
v e n i, a b o n a ţ i la z i a r e şi r e v i s t e f r a n c e z e ca : G a z e t t e d e V i e n n e , J o u r n a l e n c y -
c lo p ^ d iq u e , J o u r n a l d e F r a n c f o r t , S p e c t a t e u r d u n o r d , J o u r n a l l i t t e r a ir e , M e r c u r e
d e F r a n c e e tc . S u b Kiseleff, d o c u m e n t e l e c e n z u r i i n e o f e r ă l is ta c ă r ţ i l o r p e c a r e le
p r i m e a u b o ie rii m o l d o v e n i — şi e s t e d e p r e s u p u s c ă l u c r u r i l e s e p e t r e c e a u in
c o n d iţ i i a s e m ă n ă t o a r e şi în M u n t e n i a .
La 13 a p r il i e 1833, d e p ild ă , la l ib r ă r i a B o guz d in Iaşi, b a l o t u i i l e co n ţin e au
o p e r e l e lui M o n t a i g n e , V o l t a i r e , M o n t e s q u i e u , Buffon, V i c t o r H u g o e tc . K ise lel’
s e î n ţ e l e g e a c u p ă m î n t e n i i d e p e a m b e l e m a l u r i a le M i l c o v u l u i în lim b a fr a n c e z ă .
B a r o n u l Boi d e C o m te , d i p l o m a t f r a n c e z î n p r i n c i p a t e , a f ir m a în r a p o r t u l s ă u din
14 m a i 1831 : « T o n u l s o c i e t ă ţ i i e s t e a ic i d e p l i n f r a n c e z ca şi la B u c u r e ş ti . O b i c e i u
rile şi lim b a n o a s t r ă c o b o a r ă p î n ă î n c l a s e l e in f e r i o a r e ... n u e x i s t ă u n a lt o r a ş
în lu m e , d i n c o l o d e f r o n t i e r e l e F r a n ţ e i şi B elg iei, u n d e s ă s e g ă s e a s c ă fo lo sire a
lim bii n o a s t r e a t î t d e r ă s p î n d i t ă ca la I a şi şi B u c u r e ş ti» 15. S e d e s c h i d p e n s i o a n e
cu lim b a d e p r e d a r e f r a n c e z ă . V a s i l e A l e c s a n d r i şi M i h a i K o g ă l n i c e a n u , ca s ă nu
lu ă m d e c î t u n e x e m p l u , îşi fa c s t u d i i l e la a c e s t e a 16. T in e r i r o m â n i s i n t trim işi
b u r s i e r i la ş c o lile d i n P a r i s şi R o m a 17.
La R o m a s t u d i a z ă î n t r e 1808 şi 1812 G h e o r g h e A s a c h i ; p r i n a n ii 1834— 1842
p r i n c i p e l e Al. G h i c a t r i m i t e ca b u r s i e r p e T o m a , C o n s t a n ti n . L a R om a m e r g în anii
1834— 1842, c u b u r s ă d o m n e a s c ă şi Al. A s a c h i , f c o n s ta n tn i C r e t u l e s c u , Gh. L e m e n y
» şi Gh. P a n a i t e s c u . Ei s î n t şi c e i d i n tî i e l e v i r o m â n i a i A c a d e m i e i S a n L uca, la
c a r e m a i t îr z i u v a s t u d i a T a t t a r e s c u . D o a r c u u n a n î n a i n t e d e T a t t a r e s c u , in 1844
v i n e a ic i to t ca b u r s i e r Gh. N ă s t ă s i a n u . D u p ă T a t t a r e s c u m a i v i n aic i S a v a H e n ţ ia
şi b ă n ă ţ e a n u l N i c o l a e P o p e s c u **. In ultim ii a n i d e s t u d i i ai lui T a t t a r e s c u , A c a
d em ia San Luca e ste in v a d a tă de n a tu ra lism u l R en aşterii italien e, c a r e se îm p le
teşte p ro g res iv cu realism u l francez re p re z e n ta t în d eo seb i prin C ourbe
R ă d ă c i n i l e s t i lu l u i n e o c l a s i c se r e g ă s e s c d e a lt f e l şi m a i d e v r e m e d e c î t in
o p e r a lui L e c ca şi M i ş u Pop. E s t e v o r b a d e o p e r a lu i A l t i n i w , c a r e v a fi u r m a t ă
d e a c e e a a lui L e c c a şi M i ş u P op. R o m â n m a c e d o n e a n , A l t in i f a c e s tu d ii la V i e n a .
După în to arcerea s a î n M o l d o v a , p i c t e a z ă u n n u m ă r î n s e m n a t d e b i s e r i c i ' l a Iaşi,
c a b i s e r ic a B a n u (1802), b i s e r ic a P a t r u z e c i d e sfinţi, b i s e r i c a Sf. S p i r i d o n , p r e c u m
şi la R o m a u n d e z u g r ă v e ş t e b i s e r i c a e p i s c o p a l ă î n a n u l 1805. T o a t e a c e s t e a , d e r i,
c u m u l t î n a i n t e d e L e c c a şi M i ş u P op. G h e o r g h e A s a c h i , a n i m a t o r u l c u l t u r a l d in
M o l d o v a , p u t e a s ă s p u n ă , i m p r e s i o n a t şi e l d e n o u l stil c ă « a u r e f o r m a t c e v a în
z u g r ă v i a s t i lu l u i b i s e r i c e s c în M o l d o v a » 21.
C î t e v a c u v i n t e r e c l a m ă şi b i o g r a f i a c e l o r d oi a r d e l e n i , p r e c u r s o r i a i lui T a t
t a r e s c u in M u n t e n i a , L e c c a şi M i ş u Pop.
F i g u r a lui L ec ca , n ă s c u t î n a r . j l 1810 la B r a ş o v , d e î n d e p ă r t a t ă o r i g i n e i t a
l ia n ă , n e a p a r e p l in ă d e c o m p l e x i t a t e . O m d e c u l t u r ă , c u s t u d i i la B ud a, la V i e n a
şi la R o m a, m a i t îr z i u p r o f e s o r la C r a i o v a şi la Sf. S a v a d i n B u c u r e ş ti , f r ă m î n t a t
ra tu rii ro m â n e în v e a c u l al X lX - le a , dq la Î821 în a in te , Ed. M i n e r v a , B u c u r e ş t i ;

I. H e l i a d e R ă d u le s c u , M e m o ir e s s u r T h isto ire d e la r e g e n e r a tio n ro u m a in e e t su i
le s e v e n e m e n t s d e 1848, P a ris, 1851 ; R e g n a u l t H e l ia s , H is to ir c p o litiq u e e t so c ia le
d e s p r in c ip a u te s d a n u b ie n n e s , Pa ris, 1851, V. A. U r e c h i a , Is to r ia şc o a le lo r d e la
1800 la 1864, B u c u re ş ti, 1842.
15. P o m p iliu E lia d e, op. c it., p. 419.
16. R e m u s N i c u le s c u , C o n te m p o r a in e s d e D a u m ic r, e c r iv a in s ro u m a in s c t ca-
r ic a tu r is te s lr a n ţa is d e 1835 â 1860. « R e v u e r o u m a i n d e l ' h i s t o i r e d e l'art» , 1970,
nr. 1, p. 41 ; A s e m a i v e d e a G. C ă lin e s c u , Isto ria lite r a tu r ii ro m â n e , B u c u reş ti,
1941; J a c q u e s L a s s a ig n e , L e s Ir a n ţa is c t la R o u m a n ie , B u c u r e ş ti, 1937 şi in s p e
c ia l Focillo n, L 'art e n R o u m a n ie , p. 151.
17. G. I o n e s c u G ion, Isto ria B u c u r e ş tilo r, Ed. S o c e k , B u c u re ş ti , 1899, p. 518
c r e d e c ă î n su şi d o m n i t o r u l B r â n c o v e a n u t r i m i t e la V e n e ţ i a t in e r i s ă î n v e ţ e p i c
t u r a j P o m p i li u E liad e, op. c it., II, p. 221 ; T e o d o r a V o i n e s c u , op. c it., p. 27.
18. Gh. O p r e s c u , op. c it., p. 57, 100.
19. L y o n e l l o V e n t u r i, P ic to ri m o d e rn i, Ed. M e r i d i a n e , B u c u r e ş ti, 1968, p. 148.
20. R e m u s N i c u le s c u , E u sta ţiu A ltin i, * S tu d ii ş i c e r c e tă r i d e isto ria a rte i» ,
' 1965, I, p. 3 s q ; Idem , C o n tr ib u ţii la isto ria în c e p u tu r ilo r p ic tu r ii ro m â n e , «Studii
şi c e r c e t ă r i d e i s t o r ia a rte i» , 1954, nr. 1— 2, p. 90— 93..
21. Gh. A s a c h i , 7.u g ră via în M o ld o v a , în A l b i n a r o m â n e s c ă , 1847, p. 303— 304.
de d e m o n u l c r e a ţ i e i e s t e t r a d u c ă t o r , s c r i it o r şi p o p u l a r i z a t o r , la B ud a, la V i e n a
şi a p o i la C r a i o v a şi B u c u r e ş ti , u n n e a s t î m p ă r a t s i m p a t i z a n t a l m iş c ă r i i r e v o l u
ţ i o n a r e d in 1848. O p e r a sa, c e a m a i d u r a b i l ă d e s i g u r , e s t e a c e e a d e z u g r a v dc
bise ric i, m a i a l e s d e ia d a t a r e v e l a t o a r e c î n d 11 i n t î l n e ş t e p e M i ş u P op. Se ştie
azi • că L eo ca a p i c t a t s i n g u r b i s e r i c a M a d o n a D u d u d i n C r a i o v a , a d m i r a t ă d e
c o n t e m p o r a n i p e n t r u n o u t a t e a sa, şi b i s e r ic a Sf. N i c o l a e d in S c h e ii B ra şo v u lu i,
î n a i n t e d e a n u l 1852, c i n d p i c t e a z ă c u M i ş u P o p b i s e r i c a C u r t e a V e c h e d in C a
p ita lă , c a r e a v e a s ă s t i r n e a s c ă a d e z i u n e a p r i v i t o r i l o r la n o u l s t i l 22, s t i lu l n e o c l a s i c
de c are ne ocupăm .
Şi M i ş u P o p (1827— 1892), n ă s c u t i n t r - u n m e d i u i n f l u e n t a t d e o c c i d e n t , in r e
g i u n e a F ă g ă r a ş u l u i , p a r t e n e r u l f e c u n d al lui L ecca, f a c e s tu d ii la A c a d e m i a S finla
A n a d in V i e n a î n t r e a n ii 1845 şi 1847, u n d e c u m e r a f ir e s c r a d i a s t i lu l R o m ei in
p i c t u r a b i s e r ic e a s c ă .
Lui i s e d a t o r e ş t e p i c t a r e a b i s e r ic i lo r d in S a t u Lung, C e r n a t , T o d e r i ţ a , R lşn o v ,
Ţ in ţ a r i, A r p ă t a c d in r e g i u n e a B r a ş o v u l u i 23.
.C o la b o ră r i i d i n t r e L e c c a şi M işu P o p i s e d a t o r e ş t e , d u p ă i n t i l n i r e a lor, u n
a ll lu n g şir d e l u c r ă r i in a f a r a c e l e i d e la C u r t e a V e c h e , p r i n t r e c a r e m e n ţ i o n ă m
S c h i tu l F r ă sin t'i, u n d e s i n t c h e m a ţ i d e e p i s c o p u l C a lin ic , b i s e r i c a d in T î r g u - J i u
(1855), R a d u V o d ă (1863), Sf. N i c o l a e d in C î m p u l u n g (1864).
M a n i e r a d e l u c r u a c e l o r doi fe c u n z i t o v a r ă ş i , c a r e î m b r ă ţ i ş e a z ă stilifl n e o
c la s i c d e o r i g i n e a p u s e a n ă , ca şi î n v ă ţ ă t u r a lor a r t i s t i c ă n e e s t e r e v e l a t ă d c
G. O p r e s c u 2“. « C u n o a ş t e m , s p u n e G. O p r e s c u , m e t o d a (le lu c r u a firm e i L e c c a —
Popp . C e l din u rm ă , p r i e t e n u l şi t o v a r ă ş u l lui L ec c a , a s o c i a t u l s ă u în a c e a î n t r e
p r i n d e r e a p r o a p e c o m e r c i a l ă d e z u g r ă v i r e d e b is e r ic i, a r ă t a c u n o s c u ţ i l o r c u c a n
d o a r e u n st o c î n t r e g d e g r a v u r i , d u p ă o p e r e d in t o a t e t i m p u r i l e , d e la ita lie n ii
s e c o l u l u i al X V l - l e a p î n ă la B iblia lui G. D o re . L e c o p i a u a i d o m a s a u le t r a n s
f o rm a u , l u în d p e r s o n a j e l e d i n t r - o s c e n ă şi p u n î n d u - l e î n t r - o a l t a . C u l o a r e a s i n g u r ă
e r a a lor. In r e a l i t a t e p o a t e nici e a , c ă c i v e n e a d e - a d r e p t u l d e la m icii m a e ş t r i
i ta l ie n i s a u v ie n e z i, p e c a r e ii a d m i r a s e r ă in t i n e r e ţ e şi c a r e l e r ă m ă s e s e r ă c a un
m o d e l d in n e f e r i c i r e d e s t u l d e u ş o r d e im itat».
D u p ă c u m a m a r ă t a t c u a lt p r i l e j 25 şi d u p ă c u m a s u b l i n i a t şi V i c t o r Bră-
l u l e s c u 26, d e sp n e p ă t r u n d e r e a a r t e i o c c i d e n t a l e Ia n o i şi a r e a l i s m u l u i ce s e î n
c e t ă ţ e n i s e a co lo , a v e m d o v e z i î n c ă d in z o rii v e a c u l u i al X l X - l e a . E ste v o r b a d e
u n e l e s c e n e , din n a o s u l b i s e r ic i i Sf. N i c o l a e d in m î n ă s t i r e a C e r n i c a , p r e c u m «Iisus
c e r t î n d v a l u r i l e » şi d e c e l e d o u ă i c o a n e s e m n a t e d e G r. F r u j i n e s c u , u n a r e p r e z e n -
t in d p e M a i c a D o m n u l u i, c e a l a l t ă p e Iis u s H r i s t o s , p u r t i n d d a t a d e 1802 din b i s e r ic a
Sf. G h e o r g h e a a c e l e i a ş i m l n ă s t i r i 77, T o t la C e r n i c a m o n a h i i I r i n a r h şi D a v i d l u
c r e a z ă în a c e la ş i stil r e a l i s t o c c i d e n t a l ( i c o a n e l e Sf. D u m i tr u şi Sf. G h e o r g h e , o p e r a
lui D a v id ) M.
22. O c u p i n d u - s e d e p i c t u r a d e la C u r t e a V e c h e , p e r i o d i c u l « V e s t i to r u l r o m â
nesc», d in lu n a m a r t i e 1852. a p r e c i a v a l o a r e a • i n o v a t o a r e a a c e s t u i a în a c e ş t i t e r
m e n i : «Şi m ai c u d e o s e b i r e p i c t u r a c e s - a u l u c r a t d e dl. p i c t o r C. L ecca, p r o
f e s o r u l d e d e s e n , a f ă c u t s ă fie a d m i r a t ă d e toti p r i v ito r ii, c h i a r d e a ce i c e a u
g u s t p r e te n ţi o s , i n e î t d u p ă h o t ă r i r e a c o m u n ă , a s e m e n e a f r u m u s e ţ i m a i că n - a ro
nici o b i s e r ic ă d in c a p i t a l a n o a s t r ă » . Lui L ecca. in a f a r ă d e c e r c e t ă r i l e lui O p r e s c u
c n d e n s a t e în o p e r a sa P ictu ra ro m â n e a s c ă in s e c o lu l a l X lX - l e a (p. 107 — ş.u.),
B a r b u T e o d o r e s c u i-a c o n s a c r a t o m o n o g r a f i e p u b l i c a t ă d e A c a d e m i a r o m â n ă din
fo n d u l E le n a Simu.
*23. O p e r a v a s t ă a lui M i ş u Pop a fost e x p l o r a t ă d e V i rg i l V ă t ă ş i a n u , O p e ra
p ic to r u lu i M işu P op, in « Ţ a r a B irsei» , n u m ă r u l i u li e - a u g u s t, 1932, şi d e C o r n e l i u
C o m ă n e s c u , P ic to ru l M işu Pop, in « Ţ a ra Bîrsei», 1932, n u m ă r u l p e m a r t i e - a p r i l i r .
24. Gh. O p r e s c u , op. c it., p. 110
25. I. L. G e o r g e s c u şi R o m a n S ta n c iu , M in ă s tir c u C e rn ic a , B u c u re ş ti, Ed. M e
rid ia n e , 1968, p. 16 ş.u.
26. V i c to r B ră tu l e s c u , Z u g r a v i d e b is e r ic i d in s e c o lu l a l X V l I l - le a şi al X I X-
Jca, în « G la su l Bisericii», 1959, p. 269.
27. I. L. G e o r g e s c u şi R o m a n S ta n c iu , op. c it., p. 22.
28. V i c t o r B ră tu le s c u , op. c it., p. 274. A c e s t a u t o r s u b l i n i a z ă şi el e r o a r e a
d e a s e a tr i b u i n u m a i lui T a t t a r e s c u i n t r o d u c e r e a s t i lu l u i n e o c l a s i c , d e o r i g in e
a p u s e a n ă , la n o i : «S-a s u s ţ i n u t şi s e s t ă r u i e in a c e a s t ă d i r e c ţ i e c ă p ic to rii G.
T a t t a r e s c u şi N. G r i g o r e s c u s î n t cei c a r e a u i n t r o d u s s t i lu l a p u s e a n in p i c t u r a
G l o r i a lu i T a t t a r e s c u ca p i c t o r b i s e r i c e s c a d u r a t şi c o n t i n u ă s ă a i b ă a d m i
r a t o r i p î n ă a p r o a p e d e z ile le n o a s t r e . In a n u l 1959, u n a u t o r p u t e a s ă s p u n ă , la
a t î ţ ia a n i d e la d i s p a r i ţ i a sa, r e f e r i n d u - s e la p i c t u r a lui T a t t a r e s c u d e la b i s e r ic a
Sf. Ilie— R a h o v a : « N u m a i p i c t u r a a c e s t u i m a r e p i c t o r d e a r a v e a - o b i s e r ic a Sf. Ilie,
c a r e a fost u l ti m a d in c e l e z e c e b is e r ic i p i c t a t e d e el î n B u c u r e ş t i şi to t a r fi i n t e
r e s a n t ă ca m o n u m e n t istoric . S p l e n d o a r e a p i c t u r i i a fo st s c o a s ă la i v e a l ă p ri n s p ă
l a r e a ei în 1954» 2!*.
D u p ă c u m a m a r ă t a t , b i s e r ic a Sf. V a s i l e d e p e P o d u l M o g o ş o a e i , s i t u a t ă la
c a p ă t u l C ă ii V i c t o r i e i c ă t r e P i a ţ a V i c t o r i e i şi Ş o s e a u a K ise leff, e s t e şi e a un
v l ă s t a r a l s t i lu l u i n e o c l a s i c şi m a i p r e c i s al i n f l u e n t e i e x e r c i t a t ă d e p r e s t ig i u l lui
T a t t a r e s c u . Z u g r ă v i r e a sa a r e lo c în a n u i 1882, c u d o i a n i î n a i n t e c a T a t t a r e s c u ,
îri c u l m e a g lo rie i, s ă p i c t e z e c a t e d r a l a M i t r o p o l i e i d in Iaşi (1884).
D u p ă d a t e l e c e p o s e d ă m , A n t o n S e ra fim , a u t o r u l a c e s t e i o p e r e e s t e n u numa>
u n z u g r a v d e b ise ric i, d a r , c a şi f r a t e l e s ă u m a i î n v î r s t ă V a s i l e S e r a fi m — a
c ă r u i o p e r ă d o m i n a n t ă a fost z u g r ă v i r e a d e i c o a n e şi u n i c o n a r M.
Din p ă c a t e n u c u n o a ş t e m in a f a r ă d e p i c t u r a b ise ric ii Sf. V a s i l e , d e c a r e n e o c u
p ă m şi d e a c e e a a b ise r ic ii Sf. N i c o l a e « T a b a c u » , şi a l t e b i s e r ic i p i c t a t e d e el. N i
s e r e l a t e a z ă c ă la b i s e r ic a Sf. Ilie R a h o v a , t a b l o u r i l e e x t e r i o a r e , SI. T r e i m e , S fîntul
p r o o r o c Ilie şi O c h i u l lui D u m n e z e u a u fost r e p ţ e t a t e d u p ă c e o p e r a a n t e r i o a r ă
a lui T a t t a r e s c u f u s e s e a v a r i a t ă , t o t d e c ă t r e A n t o n S e r a f i m î n a n u l 1902. D a r a v e m
d o v e z i şi d e s p r e a c t i v i t a t e a s a d e i c o n a r . A s tfe l, la b i s e r ic a S t o i n o a i a , ţ in î n d d e
s a t u l P e t r ă c h i o a i a , z id i t ă în 1815 d e s t o l n ic u l P e t r a c h e A r i o n şi s o ţ i a sa M ar
g h i o a l a , a flă m d o u ă i c o a n e s e m n a t e d e A n t o n S e ra fim în a n u l 1 8 8 2 31.
Din d a t e l e p u b l i c a t e p î n ă a c u m d e G. N e d e l c u 32, r e z u l t ă c ă A n t o n S e r a fi m —
f r a t e l e m ai m ic a l lui V a s i l e S e r a fi m — , a d e c e d a t în v î r s t ă d e 73 d e ani, d e
« p lem o n ie» , la 21 m a r t i e 1911, c o n f o r m a c t u l u i d e d e c e s nr. 1929/911 d in C o n d i c a
d e î n m o r m î n t ă r i a b ise ric ii Sf. I l ie -R a h o v a , B u c u r e ş ti, fiin d i n m o r m î n t a t la C i
m it i r u l B e llu ( f ig u ra 74, m o r m i n t e l e 9— 10).
F a m il i a lui A n t o n S e r a f i m e s t e o r i g i n a r ă d i n V a r n a , v e n i t ă d e î n d e l u n g a t ă
v r e m e a c o l o d in i n s u l a T in e s, u n d e s e r e f u g i a s e d i n Italia. S e p a r e c h i a r că, d e şi
s e t r ă g e a d i n V a r n a , i n r e a l i t a t e o r i g i n e a f a m ilie i e s t e i t a l i a n ă . N u s e c u n o s c
d a t e p r i v i t o a r e la t a t ă l să u , î n s c h i m b s e ş t i e c ă m a m a s a V a s i l ic h i a Sera fim ,
m o a r e î n v î r s t ă d e 80 d e a n i la d a t a d e 15 m a i 1899 3î.
In a f a r ă d e A n t o n S e ra fim , a u fo st alţi ş a s e fraţi.
C eea ce t r e b u i e s u b l i n i a t c u d e o s e b i r e e s t e c ă fa m ilia S e r a f i m d in c a r e fă c e a
p a r t e A n t o n p o s e d a î n c l i n a ţ i i a r ti s t i c e . F r a t e l e lui A n t o n , V a s i l e S e ra fim , m o r t la
13 a p r il i e 1879, e s t e n u n u m a i u n r e p u t a t i c o n a r , c ă c i d i n i n v e n t a r u l s u c c e s i u n i i
s a l e r e z u l t ă c ă la d a t a m o r ţi i e x i s t a u în c a s a s a n u m a i p u ţ i n d e 63 d e i c o a n e
p e lem n, d a r şi" u n p i c t o r p e i s a g i s t ( p e is a j c u m u n ţi i B a lc a n i) şi u n pictor de
s u b i e c t e p a tr i o t ic e . I c o a n e l e s a l e n u m e r o a s e , p e c a r e le s e m n a , s i n t r ă s p î n d i t e în
t a r ă w. U n fiu a l a c e s t u i a , N i c o l a e Sera fim , e s t e şi el p i c t o r , p r o f e s o r de desen
la P i t e ş ti 35.
U n n e p o t a l lui V. S e ra fim ( f r a t e l e lui A n t o n ) , D im it r i e S e r a fim , e s t e e l e v al
lu i A m a n , T a t t a r e s c u şi S t ă n c e s c u , a p o i s t u d e n t la Ş c o a la d e b e ll e a r t e d in Paris.
El e x p u n e la S a l o n u l d e la P a ris, o b t i n î n d o m e n ţ i u n e p e n t r u t a b l o u l « A d e v ă r u l şi
b i s e r ic e a s c ă , c e e a c e e s t e g re şit. A c e s t stil a p ă t r u n s c u m u lt î n a i n t e c a şi i d e ile

r e v o l u ţ i e i d in 1789 c ă t r e sf î r ş i t u l s e c o l u l u i al X V III-le a » .
29. P. Al. C o n s t a n t i n e s c u , B ise ric a SI. Ilie -R a h o v a , B u c u r e ş ti , î n « G la s u l Bi
sericii», 1959, nr. 3— 4, p. 287,
30. Ib id e m .
31. V i c t o r B ră tu l e s c u , Z u g r a v i d in B u c u re şti, in « G la su l Bisericii», 1958, nr.
10, p. 968.
32. G. N e d e l c u , V a s ile S e ra lim , p ic to r d in s e c o lu l al X lX - le a , SCIA, 1969,
nr. 2, p. 330.
33. Ib id e m . A u t o r u l in d ic ă şi d o c u m e n t u l r e s p e c t i v , a c t u l nr. 404, d in a n u l
1879, r e g i s t r u l s t ă r ii c i v i l e a l c u lo rii d e r o ş u p e a n u l 1870, voi. 3— 5. lila 4,
A r h i v e l e s t a tu l u i , o r a ş B u c u re ş ti, i n v e n t a r nr. 698.
34. Ib id e m , p. 322 ş.u. e n u m e r ă u n m a r e n u m ă r şi l o c u r i l e u n d e s e află.
35. A s e v e d e a şi B a r b u B r e z ia n u , R u d im e n te le î n v ă ţă m în tu lu i a r tis tic Ia
z u g r a v ii d e s u b ţir e d in M o ld o v a ş i Ţ a ra R o m â n e a sc ă , în « S tu d ii şi c e r c e t ă r i d e
is t o r ia a rte i» , 1962, nr. 1, p. 81.
D OCUMENTA R E 217
m in c i u n a » (azi în M u z e u l d e a r t ă a l R o m â n ie i) şi a j u n g e a p o i p r o f e s o r la Ş c o a la
d e b e l l e a r t e d in B u c u r e ş ti
D e s p r e e d u c a ţ i a a r t i s t i c ă a lui A n t o n Sera fim , p i c t o r u l d e la Sf. V a s i l e d e
c a r e n e o c u p ă m , ş t i r il e s i n t c o n t r a d i c t o r i i . A s tf e l in tim p ce s e a f ir m ă că el a
fost Î n d r u m a t în m e s e r i e d e f r a t e l e s ă u m a i m a re , V a s i l e S e r a fim 37, l u c r u ce p a r e
v e ro sim il, d u p ă o a l t ă o p i n i e el a r fi fost t o v a r ă ş d e a t e l i e r şi p r i e t e n d e aproape
c u G r i g o r e s c u 38. D a c ă n e g i n d im că el s- a n ă s c u t în a n u l 1838, î n t r u c i t la d a t a
m orţii (1911) a v e a 73 d e ani, şi d a c ă ţin e m s e a m a d e fa p tu l c ă G r i g o r e s c u a
v e n i t p e lu m e in a c e l a ş i an, 1 8 3 8 M, n u e s t e im p o s ib il ca ei s ă fi fost î m p r e u n ă
t o v a r ă ş i d e a t e l i e r la C h l a d e c k . M a i v e r o s i m i l p a r e î n s ă c a el s ă fi lu a t le c ţii d e
la f r a t e l e s ă u m a i m a r e , a f a r ă n u m a i d a c ă c in e ş t i e c e d i v e r g e n ţ e d e fa m ilie
s ă - l fi î n d r u m a t a iu r e a .
O r i c u m a r fi, la d a t a la c a r e p i c t e a z ă b i s e r ic a Sf. V a s ile , (1882) A n t o n S e
r a fim a v e a v î r s t a d c 44 d e a n i, a d i c ă i n p l i n ă m a t u r i t a t e .
Ca şi la b i s e r ic i le p i c t a t e d e T a t t a r e s c u p i c t u r a b i s e ric i i Sf. V a s i l e e s t e r e a
l iz a tă i n t r - u n n u m ă r d e p a n o u r i d e c o r a t i v e d e m a r i d im e n s i u n i .
I c o n o g r a f i a r e s p e c t ă p r e s c r i p ţ i i l e e r m i n i i l o r 40. R e g ă s im la b i s e r i c a Sf. V a s i l e
p e u n s i n g u r r e g is tr u , p i c t a t î n u l e i — v e c h e a p i c t u r ă , a n t e r i o a r ă a n u l u i 1882
f u s e s e î n f res că , d u p ă c u m o d o v e d e ş t e s p a ţ i u l din d o s u l u n e i i c o a n e d in d r e a p t a
tîm plei — suita unor s c e n e şi u n o r p e r s o n a j e in m ă r i m e n a t u r a l ă , c o n s a c r a t e d e
t r a d iţie , c ă r o r a li s e a d a u g ă d a t o r i t ă u n o r p r e f e r i n ţ e p e r s o n a l e a l e c tito r ilo r , s c e n a
în tîln ită a fe m eii c u d i n a r u l p r e c u m şi Sf. S m a r a n d a . O e n u m e r a r e a lor şi a l o
c u lu i u n d e a u fost s i t u a t e n u e s t e l ip s it ă d e i n te r e s . I n c e p i n d c u p e r e t e l e d in
d r e a p t a p r o n a o s u l u i : D i n a r u l v ă d u v e i , Sf. S m a r a n d a , Sf. E c a t e r i n a , A r h a n g h e l u l
M ih a il şi b o g a t u l n e m i l o s t iv . I n n a o s ■; D r e p t u l J u d e c ă t o r , Sf. F e c i o a r ă M a r i a şi
Sf. Ion B o t e z ă t o r u l ( în j o s u l s c e n e i s e a f lă şi s e m n ă t u r a lui D. S e r a fim , 1882), N a ş
t e r e a D o m n u lu i. I n a l t a r ; M a i c a D o m n u l u i î n s o ţ i t ă d e a r h a n g h e l i i M i h a il şi G a-
vril, p r o o r o c i i D a v id şi S o lo m o n , p e p e r e t e l e d in d r e a p t a Sf. V a s i l e şi Sf. G h e o r g h e ,
p e c e l d in s t î n g a Sf. I o a n G u r ă d e A u r şi Sf. Ş te fan . Pe p e r e t e l e d in s t î n g a
n a o s u l u i : Sfinţii Î m p ă r a ţ i C o n s t a n t i n şi E le na, Sf. D im itrie şi Sf. M i n a , S f i n t u l
A lexandru, S fîn ta F ilo fte ia, S fîn ta P a r a s c h i v a . Pe a m v o n .cinci sfin ţi A p o s to li. Pe
t u r lă : I isu s P a n t o c r a to r , c e i c in c i a p o s to li, L it u r g h i a î n g e r e a s c ă . P e a r c a d e l e n a o s u
lui cei p a t r u e v a n g h e li ş t i , i a r in c o l ţ u r i l e a c e s t o r a p a t r u p r o o ro c i.
P i c tu r a lui -A n ton S e r a f i m e ste , d u p ă c u m a m m a i a f ir m a t , i n f l u e n ţ a t ă in
p r i n c i p a l d e T a t t a r e s c u şi d a c ă ţ in e m s e a m a d e a d e z i u n e a p u b l i c u l u i r o m â n e s c
d in a c e a e p o c ă , în o a r e c a r e m ă s u r ă j u s t if i c a t ă .
A n t o n S e r a fim a m a r c a t i n s ă in p i c t u r a sa d e a ic i c u u n a p o r t p e r s o n a l .
S T l e m n i ta t e a r e c e a p e r s o n a j e l o r lui T a t t a r e s c u a c e d a t în o a r e c a r e m ă s u r ă in
f a v o a r e a u n e i m ai d e g a j a t e m o b il i tă ţ i. S c e n a fe m e ii c u d i n a r u l e s t e o o p e r ă d e
c o m p o z i ţi e lib e ră, c u v i o i c i u n e şi a n t r e n . F i g u r i le p e r s o n a j e l o r s î n t m ai a d î n c i t e
d in p u n c t d e v e d e r e p sih o lo g ic . D o m n e ş t e în î n t r e a g a o p e r ă d e l a Sf. V a s i l e m ai
36. E le n a M a t e e s c u , D im itrie S e r a fim (1862— 1931), i n « Stu d ii şi c e r c e t ă r i d e

i s t o ria a rte i» , 1966, nr. 1, p. 124. ,
37. Ib id e m . '
38. G. O p r e s c u , op. c it., p. 159, n o t a 2.
39. Ib id e m .
10. A s u p r a e r m i n i il o r a s e v e d e a : V. G r e c u , C a rte d e . p ic tu r ă b ise ric e a sc ă
b iza n tin ă . C e r n ă u ţ i , 1936; Idem, V e r s iu n ile r o m â n e ş ti a le e r m in iilo r d e p ic tu ră b i
za n tin ă , C e r n ă u ţ i , 1924; Idem , M a n u a lu l d e p ic tu ră b iza n tin ă al lu i D io n isie d in
F urna, C e r n ă u ţ i , 1931 ; Idem, O e d iţie c ritic ă u c â r tii d e p ic tu r ă b ise ric e a sc ă b i
z a n tin ă , C e r n ă u ţ i , 1935; Idem , C o n tr ib u ţii la s tu d iu l iz v o a r e lo r m a n u a le lo r d e P ic
tu ră b iza n tin ă , in « Î n c h i n a r e lui N. Io rga». Cluj, 1931, p. 192— 195; Ic o n o g ra fia ,
a rta d e a z u g r ă v i tîm p lc le şi ic o a n e b is e r ic e ş ti, m a n u s c r i s , c u o p r e c u v i n t a r e , d e s
c ris şi a d n o t a t d e G h e n a d i e al R im n ic u lu i, B u c u reş ti, 1892; E rm in ia p ic tu r ii b i
za n tin e , e d i ţ i e î n g r i j i t ă d e C. S ă n d u l e s c u . V e r n a , Ed. M i t r o p o l i e i B a n a t u l u i , 1979;
C a rte d e p ic tu ră , Ed. M e r i d ia n e , 1979; C h a r l e s Diehl, M a n u a l d 'a r t b y z a n tin , Paris.
1926, p. 8 5 5 ; E ne B ra n iş te , P ro g ra m u l ic o n o g r a fic al b is e r ic ii o r to d o x e ( î n d r u m ă r i
p e n t r u z u g r a v i i d e b ise ric i), Ed. I n s t i t u t u l u i biblic. B u c u r e ş ti . 1975; V a s i l e D ră g u ţ,
C u v în t în a in te la C a rte d e p ic tu ră , Ed. M e r i d ia n e , 1979, B u c u r e ş t i ; V i c t o r Ie r o n i m
S to ic h iţă , S tu d iu in tr o d u c tiv la C a rte d e p ic tu ră , Ed. M e r i d i a n e , 1979.
m u l t ă l ib e r t a t e , m a i n e s t î n j e n i t ă v i a t ă . M a i p u t i n ă m a i e s t a t e şi m ai m u lt ă u m a
n i t a t e 41.
Ea r e p r e z i n t ă u n m o m e n t î n s e m n a t în e v o l u ţ i a a r t e i n o a s t r e b is e r ic e ş ti.
P i c tu r a lui D. S e r a fim m a n i f e s t ă o v ă d i t ă î n c l i n a r e c ă t r e c o lo ris m , o a s p i r a ţ i e
c ă t r e fru m o s, c ă t r e e s te tis m .
P a l e t a p i c t o r u l u i e s t e b o g a tă . A rh i o n i il e c o l o r i s t i c e a l e «fem eii c u d i n a r u l »
d e p e p e r e t e l e d in d r e a p t a şi î n d e o s e b i v e r d e l e f r a g e d al m a n t i e i , g a l b e n u l turle i,
r e p r e z i n t ă e l e m e n t e c r o m a t i c e c u c e r i t o a r e . C a s ă re a l iz e z e a t m o s f e r a d e e l e v a ţ i e
p i o a s ă , z u g r a v u l î m b ă i a z ă to tu l î n t r - o b o a r e d e g a l b e n u r i p r e ţ i o a s e . E s t e n o t a d o
m i n a n t ă a î n tr e g u l u i.
D u p ă A n t o n S e ra fim , e v o l u ţ i a s p r e o m ai a f i r m a t ă p e r s o n a l i t a t e a p i c t o r i lo r
s e v a a c c e n t u a . L u ch ian , T o n it z a , St. D im itr e s c u , A r t a c h i n o , S t o e n e s c u , G h i ţ ă P o
p e sc u , St. C o n s t a n t i n e s c u , G. V î n ă t o r u , N. S t o i c a ş.a. o v o r d u c e m ai d e p a r t e , p e
c ă i d if e rite , î n t r - o i n f l o r e s c e n ţ ă b o g a t ă d e s t ilu r i p e r s o n a l e , c a r e v o r fa c e g lo r ia
a r t e i n o a s t r e b i s e r ic e ş ti c o n t e m p o r a n e .
î n a i n t e d e a î n c h e i a a c e s t e c o n s i d e r a ţi i , o s c u r t ă p r i v i r e a s u p r a isto ric u lu i
bise ric ii Sf. V a s i l e v a c o m p l e t a im a g i n e a .
B ise ric a d a t e a z ă d in a n u l 1847. M o ş te n i to r i i c ă m i n a r u l u i T o m a B a ltă a u în ă l-
ţ a t - o în v e c h e a m a h a l a Sf. V a s i l e d in c u l o a r e a d e g a l b e n , p e lo cu l u n d e m a i
î n a i n t e f i in ţ a s e o b i s e r i c u ţ ă u m il ă d e g a rd , p e m ă s u r a p o s i b i l i t ă ţ i l o r m a t e r i a l e
a le l o c u i t o r i l o r a c e s t u i c o lţ b u c u r e ş t e a n , î n d e p ă r t a t , p e r i f e r i c f a ţă d e c e n t r u l v ie ţii
c a p i t a l e i d i n v e a c u r i l e al X V I l l - l e a şi al X l X - l e a d in j o s u l P o d u l u i M o g o ş o a e i.
D o c u m e n t e l e p ă s t r a t e î n a r h i v a b ise ric ii n e a r a t 5, c ă t e r e n u r i l e v i r a n e d e aici
a p a r ţ i n e a u m î n ă s t i r i i M ă r c u ţ a d in B u c u re ş ti, al c ă r e i m e t o c a fo st p r o b a b i l o p e
r i o a d ă d e t im p n e d e t e r m i n a t ă 42.
C o r e s p o n d e n ţ e c r o n o l o g i c e : 1860 G r i g o r e s c u t e r m i n ă p i c t u r a d e la A g a p i a ; 1861
G r i g o r e s c u p l e a c ă la P a r i s ; 1863 a r e loc s a l o n u l r e f u z a ţ i l o r ; 1867 m o a r e R o u s s e a u
la B a r b i z o n ; 1873 G r i g o r e s c u p a r t i c i p ă la e x p o z i ţ ia a m ic ilo r, b e l l e - a r t e l o r ; 1875
m o a r e C o r o t ; 1877 m o a r e C o u r b e t ; 1879 I o n A n d r e e s c u p l e a c ă în F r a n ţ a ; 1881
A n d r e e s c u e x p u n e la S a l o n u l d in P a r is t a b l o u l « B a rb iz o n s o u s l a ' n e i g e » ; i u n ie
1882, A n d r e e s c u e x p u n e la b i s e r ic a S t r a v o p o l e o s ; 3 n o i e m b r i e 1882 A n d r e e s c u
m o a r e ; 1882 A n t o n S e ra fim p i c t e a z ă b i s e r ic a Sf. V a s i l e ; 1884 T a t t a r e s c u p i c t e a z ă
c a t e d r a l a M i t r o p o l i e i d i n Iaşi.
Prof. I. L. G E O R G E S C U
A J U T O A R E L E A C O R D A T E DE A L E X A N D R U IPSILA NTI, D O M N U L ŢARII R O M Â N E Ş T I,

SCH ITU LU I PE ŞT E RA DE LA M O E C IU
B ise ric a O r t o d o x ă d in T r a n s i l v a n i a s-a b u c u r a t t o t d e a u n a d e s p r i j i n u l m a

t e r ia l al d o m n i l o r d in Ţ a r a R o m â n e a s c ă şi M o l d o v a *. P r i n t r e b e n e f i c i a r ii a c e s t o r
a j u t o a r e s e n u m ă r ă şi s c h i t u l n u m it P e ş t e r a d e la M o e c iu , în a p r o p i e r e d e Bran.
41. A c e a s t a v a a p a r e p r i v i t o r u l u i c u m ă i m u l t ă p r e g n a n ţ ă d a c ă o c o m p a
r ă m , s p r e p ild ă , c u p i c t u r a p e r s o n a l ă a lui T a t t a r e s c u d e la b i s e r ic a « A lb ă » şi cu
a c e e a a lui Gh. Io a n id d e la b i s e r ic a B uzeşti. I o a n id a fo st c o l a b o r a t o r u l d i r e c t al
lui T a t t a r e s c u . C o n t r a c t u l p e n t r u p i c t u r a b ise r ic ii Sf. Ilie d i n C r a i o v a e s t e g r ă it o r .
T e x t u l p r e v e d e a : «M ă a n g a j e z a e x e c u t a t o a t e p i c t u r i l e m u r a l e şi i c o n ă r i a tîm -
p l ă r i e i s u b d i r e c ţ i a D -lui Gh. T a t t a r e s c u , a r t i s t p icto r. Eu, G h . I o a n id mă a n g a j e z
<i lua o a m e n i s p e c i a l i p e n t r u z u g r ă v i t u l a rh it e c t u r ii ... Dl. T a t t a r e s c u v a v e n i c it
m ai d e s p e n t r u a i e r c e t a şi a s e c o n v i n g e c ă e u l u c re z to t a ş a d e b i n e şi d e
c o n ş t i i n c i o s ca şi c î n d D -lu i e r a z iln ic la m ine . N u v o i c r u ţ a n i m i c p e n t r u a-1
m u lţ u m i şi m ă v o i sili a l u c r a d u p ă ş c o a l a şi p r i n c i p i i l e d - l u i T a t t a r e s c u , e x e c u -
t î n d p i c t u r i le d u p ă p l a n u l şi d e s e n u r i l e h o t ă r î t e d e D -sa. I c o a n e l e d i n t i m p l ă le
v o i l u c r a în a t e l i e r u l D -lui T a t t a r e s c u d in B u c u reş ti» .
42. P i s a n i a b ise ric ii g l ă s u i e ş t e în l i t e r e c h ir i l ic e : « A c e a s t ă s f i n t ă şi d u m
n e z e i a s c ă b i s e r i c ă u n d e s e p r ă z n u i e ş t e h r a m u l i e r a r h u l u i V a s i l e c e l M a r e e p is c o p u l
C a p a d o c h i e i s - a u z id it d in n o u c u c e a m ai m a r e p a r t e a c h e l t u i e l i l o r r ă p o s a t u l u i
c ă m i n a r T o m a , d u p ă l e g a t u l s ă u în l o c u l a l t e i bise ric i, în z ile le m ă r i e i s a l e P re a
Î n ă l ţ a t u l u i d o m n G e o r g e D i m it r i e B ib es cu « p ă s t o r fiind p r e a sf in ţitu l m it r o p o l it u l
N e o f i t al d o ile a . A n u l d e lâ m î n t u i r e a lum ii 1847, s e p t e m b r i e » .
1. M i r c e a P ă c u r a r i u , L e g ă tu r ile B is e r ic ii O r to d o x e d in T r a n s ilv a n ia cu Ţara
.R o m â n e a sc ă şi M o ld o v a In s e c o le le X V I — XVI I I , Sibiu; 1968, p. 3.
DOC UM E N T A R E 219
E ste v o r b a d e u n m ic a ş e z ă m i n t r a r e d a t e a z ă , c r e d e m , d e la î n c e p u t u l s e c o lu l u i
a l X V III-le a . In u r b a r i u l s a t u lu i S e r c ă i t a d i n Ţ a r a F ă g ă r a ş u l u i la 1758, s e a r a t ă că
io b a g u l B arb B a rb a te i fu g ise d in s a t în u r m ă c u 34 d e a n i şi e r a c ă l u g ă r l în g ă
Bran. S i n g u r u l a ş e z ă m i n t m o n a h a l d in a c e l e lo c u ri e r a s c h i tu l P e ş t e r a 2, c ă r u i a ii
p u t e m a p r o x i m a a s t f e l î n c e p u t u r i l e e x is te n t e i .
S p i c u it o r u l c o n d ic i lo r d o m n e ş ti , c a r e a fo st V. A. U r e c h ia , a g ă s i t h r i s o v u l
lui A l e x a n d r u Ip s i l a n t i d in 2 iu lie 1797, p e c a r e l-a r e z u m a t i n t r - u n u i d in v o l u
m e le c o r p u s u l u i s ă u d e d o c u m e n t e . P r in a c e s t a ct, d o m n u l Ţ ă r i i R o m â n e ş t i î n t ă
r e a d a n i a p e c a r e o a c o r d a s e m a i î n a i n t e , la 5 n o i e m b r i e 1780, sc h i tu l u i P e ş t e r a
d in T r a n s i l v a n i a , c o n s t î n d în 100 d e t a l e r i d e la V i s t i e r i e , c a r e u r m a u a fi r i
d ica ţi, în to ti anii, d e z iu a S f î n t u lu i Io a n B o te z ă to r u l, h r a m u l b i s e r ic i i s c h i t u l u i 3.
P rin i n t e r m e d i u l a c e s t u i r e z u m a t d e c î t e v a rî n d u r i, u n fa p t d e i s t o r i e r o m â n e a s c ă
şi c r e ş t i n e a s c ă , p e c a r e nu-1 c d n s i d e r ă m d e l o c m in or, a p u t u t in tr a , d e ş i n u m a i
t a n g e n ţ i a l , In s f e r a ş t i i n ţ e i i s t o r i c e 4.
O r i g i n e a a c e s t u i a j u t o r m a t e r i a l e s t e î n s ă m a i v e c h e . I n t r - u n a d in c o n d ic i le
d o m n e ş t i s e p ă s t r e a z ă , în t r a n s c r i e r e , h r i s o v u l lui A l e x a n d r u I p s i l a n t i d in i u n ie
1777, p r i n c a r e d o m n u l a c o r d ă s u m a d e 100 d e t a l e r i a n u a l « s c h i tu l u i c e s ă n u
m e ş t e P e ş t e r a ot M o e c iu s u p t tin u t( u l) A r d e a l u l u i» . N u e s t e v o r b a a ş a d a r , cum
s- a a fir m a t, d e u n schit, a f la t «în h o t a r u l s a t u l u i P e ş t e r a » s, s i t u a t in a c e le a ş i
l o c u r i 6, ci d e u n a ş e z ă m i n t c a r e s e g ă s e a «la loc p u s tiiu , p e ş t e r ă in m u n te » ,
l o c a l i t a t e a i m e d i a t î n v e c i n a t ă fiind M o e c iu . C ă l u g ă r i i d e a co lo , î n n u m ă r d e şa se ,
d u p ă c u m s e •arată î n d o c u m e n t , e r a u « v e n iţi d in s t r e i n ă t a t e » , c e e a c e n u î n s e a m n ă
c ă e r a u o r i g in a r i din a l t ă ta r ă , ci d o a r c ă n u e r a u lo ca ln ic i, f a p t d o v e d i t şi de
c a z u l i o b a g u l u i f ugit d in S e r c ă i t a . S e m e n ţ i o n e a z ă că cei 100 d e t a le ri e r a u de s-
tin a ti p e n t r u î m b r ă c ă m i n t e a şi h r a n a c ă l u g ă r i t e l o r , c a şi p e n t r u n e v o i l e bise ric ii
s c h i tu l u i 7.
O î n t ă r i r e a a c e s t e i d a n ii a a v u t lo c la 5 n o i e m b r i e 1780®. D o c u m e n t u l r e s
p e c t i v n u s-a p ă s t r a t , d a r e s t e a m i n t i t şi s e fa ce r e f e r i r e la el in c e l d e al
d o i le a h r i s o v d e î n t ă r i r e d a t la 2 iu lie 1797, in c e a d e a d o u a d o m n i e a lui
A l e x a n d r u Ip sila n ti. A c e s t a e s t e d o c u m e n t u l r e z u m a t d e V. A. U r e c h ia . S o c o tim
că p u t e m p u n e î n a d e v ă r a t a sa l u m i n ă a c e a s t ă v e rig ă a leg ă tu rilo r d in tre Ţ ara
R o m â n e a s c ă şi T r a n s i l v a n i a p u b l i c i n d in e x t e n s o c e l e d o u ă d o c u m e n t e î n f ă t i ş a t e
m ai sus.
1777 i u n ie , f.z., B u c u r e ş ti.

H r i s o v al Iui A l e x a n d r u I p s ila n ti, d o m n u l Ţ â r ii R o m â n e ş ti,
p ri n c a r e a c o r d ă s c h i tu l u i P e ş t e r a d e Ia M o e c i u o m ilă d e 100 d c t a l e ri p c a n
H ri s o v u ( l ) s c h i tu l u i ce să num eşte Peştera ot M o e c iu pen tru m ila ce a r e a

lua.
^S fîn tului şi d m n e z e e s c u l u i s c h i t c e s ă n u m e ş t e P e ş t e r a ot M o e c iu , s u p t t'i-
n u t(u l) A r d e a l u l u i , u n d e s ă c i n s t e ş t e şi s ă p r ă z n u i e ş t e h r a m u ( l ) S f în tu lu i Ioan-
B o tez ăto r(u l), la c a r e s f i n t s c h i t l ă c u e s c u ş a s e p ă r in ţ i c ă l u g ă r i , c a s ă a i b ă m il ă d e
la d o m n ii a m e a a lu a in toti ani(i) c î t e tl. u n a s u t ă c u p e c e t l u i t d e la V i s t e r ii a
d o m n ii m ele, p e n t r u c ă a c e ş t i p ă r i n ţ i c ă l u g ă r i fiind v e n iţ i d in s t r e i n ă t a t e şi a flîn -
d u - s ă a c o l o la loc p u s t i iu . p e ş t e r ă In m u n te , şi d e p ă r t a t i d a n o r o d , n e p u t î n d a
' a v e a a j u t o r i u nici d ă la c r e ş tin i, n ici d ă la m u n c a lor, fi ind la l o c c u n e î n d ă m î n ă
d e h r a n ă şi d e c h i v e r n i s e a l ă , şi fiind lip siţi a t î t a ei d ă h r a n ă şi î m b r ă c ă m i n t e a lor,
c ît şi s f în ta b i s e r ic ă d ă c e l e t r e b u i n c i o a s e , c e a r ă , u n d ă l e m n şi t ă m î e , m - a m m i l o s
t iv i t d o m n ii a m e a şi le - a m o r i n d u i t a c e ş t i b a n i c a să -i ia d e l a V i s t i e r i i e pe tot
2. Ş t e f a n M e te ş , M ă n ă s tiiilc r o m â n e ş ti d in T r a n s ilv a n ia ş i U n g a ria , Sibiu, 1936,

p. 66.
3. V. A. U re c h ia , Isto ria ro m â n ilo r, v o i. VII, B u c u reş ti, 1894, p. 323.
■1. Ş te f a n M e te ş , op. cit., p. 6 6 ; M i r c e a P ă c u r a r i u , op. c it., p. 154.
5. M i r c e a P ă c u r a r i u , op. c it., p. 154.
6. C a n d i d C. M u ş le a , F o n d u l «Bran», in A r h iv e le S ta tu lu i, 725 a n i d c a c ti v i
ta te , 1831— 7956, B u c u r ş e ş t i, 1957, p. 387. V e zi şi C. C o n s t a n t i n e s c u - M i r c e ş t i , P ă sto ri-
lu i tra n sh u m a n t şi im p lic a ţiile lu i în T r a n s ilv a n ia şi T a ra r o m â n e a s 'ă In se c o le le
X V I I I — X I X, B u c u reş ti. 1976, p. 96 (h a r t a nr. 1).
7. A r h . St. Buc., c o le c ţ i a M a n u s c r i s e , n r. 3, f. 2 2 7 v —228.
8. Ib id e m , nr. 34, fg. 88 v.
a n u (l) cu p e c e tl u i t, la z ioa S fî n t u lu i Io a n B o tez ăto riu(l), c î n d e s t a h r a m u l biserici(i),

p e n t r u c o jo a c e , a b a l e , cizm e, g r i u p e n t r u h r a n a lor, şi u n d ă l e m n u , c e a r ă i t ă m l e
la s f în ta b i s e ric ă , ca c u a c e a s t ă m ilă să - şi ţie v i i a ţ a şi ş ă s e r o a g e in t o a t ă v r e
m e a m il o s t i v u lu i D u m n e z e u p e n t r u e r t a r e a p ă c a t e l o r n o a s t r e i p e n t r u c e i d in u r m a
n o a s t r ă fraţi d o m n i, şi p e n t r u l in i ş t e a şi b u n ă s t a r e a a c e ş t ii p r a v o s l a v n i c i ţâ ri c r e ş
tin e şti. R u g ă m d a r şi p e alţi fraţi c a r ii în u r m a n o a s t r ă îi v o r î n v r e d n i c i D u m n e z e u
a ii d o m n i ţării a c e ş t ii să b i n e v o i a s c ă a î n t ă r i a c e a s t ă m il ă la a c e ş t i p ă r in ţi c ă
lu g ă r i carii să r o a g ă p u r u r e a lui D u m n e z e u p e n t r u d o m n i şi p e n t r u ţ a r ă , ca şi a le
d o m n ii l o r s a l e in u r m ă s ă fie ţ i n u t e d e a lţii in s e a m ă . Şi a m î n t ă r i t h r i s o v u l a c e s t a
c u în su şi c r e d i n ţ a d o m n ii m ele , lo A l e c s a n d r u Io a n l p s i l a n t v v d . şi • c u c r e d i n ţ a
p r e a i u b iţ i lo r d o m n ii m e l e fii C o s t a n d in v v d . şi D u m i tr a ş c o v v d . şi c u to t sfat(ul)
c i n s t i ţ i l o r şi c r e d i n c i o ş i l o r b o i e i i l o r c e l o r m ari ai D i v a n u l u i d o m n ii m ele, p a n
N i c o l a e D u d e s c u v e l ban, p a n D u m i t i a c h e G h i c ^ v e l s p ă t ( a r ) , p a n N i c o l a e Brîn-
c o v e a n ( u ) v e l d v o r n i c d e Ţ a r a d e Sus, p a n B a d e a Ş t i r b e i v e l v o r n i c d e Ţ a r a d e
J o s , p a n Ş t e f a n B r î ş c o v e a n ( u ) * v e l lo g(o fă)t d e Ţ a r d fie Sus, p a n D u m i tr a ş c o Ra-
c o v i ţ ă v e l log(o fă)t d e Ţ a r a d e J o s , p a n l a n a c h e V ă c ă r e s c u v e i vi'st(ier), p a n Cos-
t a c h e R a le t v e l p o st(e ln ic ), p a n R ad(u) S l ă ti n e a n ( u ) v ^ l c lu c e r , p a n S c a r l a t M a n u l
v e l com is, p a n D im itr iie V a r l a a m v e l p a h (a r n ic ) , p a n Io a n (loc a lb ) v e l sto ln ic ,
p a n D u m i t r a c h e R a c o v i t ă v e l s l u g e r , p a n Ş t e f a n v e l p i t a r ş i i s p r a v n ic , p a n Ş te f a n
P r î ş c o v e a n ( u ) v e l log (ofă)t d e Ţ a r a d e Sus i p a n C o s t a c h e R a c o v i ţ ă v e l lo g(ofă)t.
Şi s - a u s c r i s h r i s o v u l a c e s t a î n t r u al t r e i l e a a n u al d o m n i i m ele, a c i in o r a ş u ( l )
s c a u n u l u i d o m n ii m ele, B u c u r e ş ti, la a n u ( l) d e la z id i r e a lu m ii l e a t 7235, i a r d ă la
n a ş t e r e a D o m n u l u i şi M î n t u i t o r u l u i n o s t r u Is. Hs. l e a t 1777 iun(ie), d e O ) S t a n d ( i n )
lo g(ofă)t(ul) D i v a n u lu i .
A rh. St. Buc. c o le c ţ i a M a n u s c r i s e , nr. 3, f. 227v:— 228. C o p ie . ,
* recte P rîşcoveanu
1797 iu lie 2, ( B u c u reşti). >

H r i s o v al lui A l e x a n d r u Ip sila n ti, d o m n u l Ţ â r i i R o m â n e ş t i ,
p r i n c a r e î n t ă r e ş t e m ila a c o r d a t ă s c h i tu l u i P e ş t e r a d e la M o e c iu
Z em l. V l a h i s c o i e *, S f î n t u l şi d u m n e z e e s c u l u i sc h it c e să n u m e ş t e P e ş t e r a o t
M o e c iu , s u p t ţ in u t u l A r d e a l u l u i, u n d e s ă c i n s t e ş t e si s ă p r ă z n u i e ş t e h r a m u l S f î n
tu lu i I o a n B o tez ăto ru (l), c a s ă a ib ă m ilă d e la d o m n ii a m e a a lu a în toţi ani(i)
c î t e tl. u n a s u t ă c u p e c e t( l u i t) d e la V i s t i e r i i a d o m n ii m e l e la z io a h r a m u l u i * * ,
p e n t r u c ă la n u m i t u l s c h i tu fiind v e n iţ i din s t r ă i n ă t a t e p ă r in ţ i ( i) c ă l u g ă r i şi a flîn -
d u - s ă a c o l o loc p u s t i iu , p e ş t e r a in m u n t e şi d e p ă r t a t i d e n o r o d , a u a v u t a c e a s t ă
m ilă d e la d o m n ii a m e a şi d i n t r u în tîia d o m n ii e . p r i n h r i s o v u l d o m n ii m e l e ce-1 v ă
z u r ă m , c u l e a t 1780 n o e m v ( r i e ) 5. D r e p t a c e i a şi a c u m , I n t r u a d o ă d o m n iie , m ilos-
t iv i n d u - n e , în n o im m ila a c e a s t a c a să ia d e la V istie riie , c u p e c e tlu it, p e to t a n u l
a c e ş t i tl. u n a s u t ă , la zio a S f în tu lu i Io a n B o te z ă to r u l, c î n d e s t e h r a m u l biserici(i),
p e n t r u c o jo a c e , a b a l e , cism e , g r i u d e h r a n a lor şi u n d ă le i n n , c e a r ă , t ă m î i e la s f în ta
b is e r ic ă , ca cu a c e a s t ă m ilă să -şi ţi ie v iia t a . I s a a m r e c e h g o s p o d s t v o mi **•*.
1797 iuli(e) 2.
A r h . St. Buc., c o le c ţ i a M a n u s c r i s e , nr. 34, f. 88 v. C o p i e Ed. : r e z u m a t la V.
A. U r e c h ia , Isto ria ro m â n ilo r, voi. VII, B u c u r e ş ti, 1894, p. 323. •
* Ţ a r a R o m â n e a s c ă (in s e n s u l d e «d om n al Ţ ării R o m ân e şti» ).,
** S e r e p e t ă în t e x t : «la zioa h r a m u lu i» .
*** «Şi s i n g u r a m s p u s d o m n i a m ea».
T U D O R M A T E E SC U
M U N T E L E S F l N T AL DA CILO R
Sarm izeg ctu sa
P e n t r u n u m e l e c a p i t a l e i p u t e r n i c u l u i s t a t g e t o - d a c d in p e r i o a d a sa d e g lo rie ,
s e c o lu l I î.e.n. — I e.n „ n u m i t ă şi S a r m iz e g c tu s a R eg ia s a u S a r m iz e g e th u s a <o
b a sile io n , a f l a t ă la o a l t i t u d i n e d e c irc a 1250 m. in m u n t e l e C o d e a n u din la n ţu l
M u n ţ i l o r O r ă ş t i e , la S t r a b o n ( G e o g r a p h i a , VII, 3, 5, C. 298), K o g a io n o n , m u n t e l e
s a c r u al d a c ilo r, p î n ă în p r e z e n t n u a v e m î n c ă o e ti m o l o g i e a d m i s ă u n a n im .
I. I. R u s s u a f ir m a că t o p o n i m u l S e r m iz c g e tu s a « p r e z i n t ă s p e c if i c e a s p e c t e fo
n e t i c e şi m o r f o lo g i c e a u t e n t i c i n d o - e u r o p e n e d e tip a r h a i c , d o v a d ă c ă el a r e r ă d ă
cini a d î n c în f ip te in g r a i u l c e l o r c e l - a u d a t, în t r a d i ţ i i l e d e v i a t ă şi i n s i s t e m u l
lor d e c o n s t r u c ţ i e a a ş e z ă r i l o r c iv ile şi m il i ta re » *.
In s e c o lu l tr e c u t, VV. T o m a s c h e k c o n s i d e r a t o p o n i m u l S a r m iz e g e tu s a a lc ă t u i t
d in t re i l e x e m e : Z a r m y s ( — p a la t), z e g e t s a u ja g a t — jig a t ( — m iş c ă t o r ) şi -usa,
•asa ( — st r ă lu c i to r ) , d e c i : p a l a t c e - ş i r e v a r s ă lu m in a a su p ra m işc ă to a re lo r , şi a d ă
u g a : « J e s e r a i h e u r e u x d 'e n t e n d r e u n e e x p l i c a t i o n m e i l le u r e » 2.
V a s i l e P â r v a n a fir m a c ă S a r m iz e g e tu s a «a t r e b u i t să a i b ă o o r i g i n e i s to r ic ă
p o l it i c ă şi d e c i o d e n u m i r e in l e g ă t u r ă c u f o n d a to r u l , un v e c h i r e g e d a cic, al
c ă r u i n u m e v a fi fost Za rm o s s a u S a rm o s* şi, în s u b s i d i a r , a d ă u g a : « D a c ă nu
c u m v a a v e m aic i d e fa p t c h i a r n u m e l e z e u l u i g e t i c Za lm o s (Z a lm o x is , Z a lm o z is )• 3.
D u p ă N. D e n ţ u ş i a n u , S a r m iz e g e tu s a î n s e m n a « c e t a t e a c u t u r n u r i » 4.
Un s t u d i u s p e c i a l i-a c o n s a c r a t t o p o n im u l u i S a r m iz e g e tu s a I. I. R u s s u i n tr - u n
a r ti c o l din 193 65. A r t i c o l u l i-a fost i n s ă c r i t i c a t şi r e s p i n s d e C. D a i c o v i c i u 6, G.
Ş t e f a n 7 şi G. P a s c u s. I. 1. R u ss u a r e v e n i t a s u p r a s t u d i u l u i s ă u î n 1944 c u d a t e şi
c o m p l e tă r i, c ă u t i n d să r ă s p u n d ă şi c r it i c i lo r c e i s - a u a d u s .
M a i în tîi, 1. I. R u s s u a a t r a s a t e n ţ i a c ă « C e r c e t a r e a t r e b u i e î n c e p u t ă d e la p r o
b le m a a ş e z ă r ii c a p i t a l e i d a c ic e , c ă u t i n d a s t a b il i c e e d e în ţe l e s , s a u m a i b i n e zis
ce p o a t e s ă s e î n ţ e l e a g ă p rin l o c a l i t a t e a al c ă r e i n u m e u r m e a z ă s ă fie e x p li c a t , în-
trucit e n e în d o ieln ic că există o strin să le g ă tu ră în tre v a lo a r e a se m a n tic ă a n u m e
lui şi c a r a c t e r u l t o p o g r a f i c şi a r h i t e c t o n i c al v r e u n e i l o c a l it ă ţ i c a r e a a v u t r o l u l d e
r e ş e d i n ţ ă a r e g i l o r d a c i » *, t o a t e c e t ă ţ i l e d a c i c e fiind a ş e z a t e «pe În ă lţ i m i a m e n a j a t e
p rin l u c r ă r i în v ir lu l u n u i m u n te s a u a l u n e i p r o e m i n e n ţ e d o m i n i n d t e r e n u l d i m p r e
jur», c u m a f irm a i s t o r ic u l r o m a n F l o r u s : •D a c i m o n tib u s in h a p r e n t (II, 28, 1 8 ) l0.
O b s e r v a ţ i a e s t e c it s e p o a t e d e j u s t ă şi d e ea t r e b u i e să s e ţin ă «seama o b l ig a t o r i u
in a n a l i z a e ti m o lo g i c ă c e s e face.
In a n a l i z a e ti m o l o g i c ă a t o p o n i m u l u i u r m ă r i t , o g r e u t a t e o c o n s t i t u i e v a r i e t a
te a f o r m e l o r g r a f i c e î n t i l n i t e î n t e x t e l e l i t e r a r e , c u Z s a u c u S, ca la P t o l e m a e u s
( G e o g raf. III, 8, 4). Zap.utU7e6o'j33 "o paaiXsi.o'v şi va r. ZctpjxsCEfEflouca, Zapm f£0ouaa, da r
şi EapniÎEYsOousi, Sipnt3E7E0ousi, Zxpixiţi'tzzi'fiO oos'i sau laptiuo'ţEBouaa I, II, 4), S orm o -
te g a te (T ab. Peut.), S a rm a ze g e (G e o g r . Rav.) etc.
I. I. R u s s u c o n s i d e r ă c ă « fo rm a c o r e c t ă şi o r i g i n a l ă d a c o - g e t i c ă a n u m e l u i e r a
Z e r m i z e g e t u s a » 12, a l c ă t u i t din d o u ă t e m e n o m i n a l e (d o u ă e l e m e n t e r a d ic a l e ) cu
d o u ă ( r e s p e c t i v t r e i ) e l e m e n t e s u f i x a l e : Z e r - m i-z e g - e -tu -s a , fiind o c o m p o z i ţi e no-
m in a l ă d e tip a r h a i c i n d o - e u r o p e a n , în c a r e , p o t r i v i t u z u lu i c o m u n , a l d o i le a e l e
m e n t e d e t e r m i n a t d e p r i m u l , c a în G e rm is a ra ( c a l d ă + a p ă). A s tfe l , « e l e m e n t u l al
d o i le a fiind p r i n c i p a l u l în c o m p o z iţie , c u el t r e b u i e î n c e p u t ă e x p l i c a r e a e ti m o lo g i c ă
a n u m e lu i, c ă c i (d u p ă s i s t e m u l t o p o n im i c t r a c o - d a c i c ) Ze g -e - tu -s a e x p r i m ă n o ţ i u n e a
d e « l o c a l i t a t e a ş e z a r e » («sat», r e s p . « c etate » ), în f u n c ţi e d e felu l c o n s t r u c ţ i e i ( m a
t e r i a l u l şi t e h n i c a a r h i t e c t o n i c ă ) şi d e n a t u r a g e n e r a l ă a lo c a lită ţii r e s p e c t i v e (civilă
s a u m ilita r ă ) » ,3. C a u r m a r e , a f ir m ă I. I. R u ssu, o r i c e z t r a c i c şi d a c i c d in c u v i n t e l e
i n d o - e u r o p e n e a r e la b a z ă u n g(h). E l e m e n t u l - z eg -e (-t-) v in e , p rin urr iare, din faza
1. I. I. Russu , S a r m i z e g e t u s a , c a p ita la d a c o -g e ţilo r , în « R e v is ta i s t o r ic ă r o m â

nă», voi. XIV , fasc. III, 1944, e x t r a s . B u c u r e ş ti , 1945, p. 395.
2. W . T h o m a s c h e k . L e s r e s te s d e la la n g u e d a c e , L o u v a in , 1833, p. 20.
3.i V a s i l e P â r v a n . G e tic a . O p r o to is to r ie a D aciei, B u c u re ş ti, 1926, p. 264.
4. G. G iu g le a , N . D e n su şia n u , î n ♦D a c o ro m a n ia », C lu j, 1927— 1928, p. 893.
P e ric le P a p a h a g i c ă u t a să e x p l i c e • Z a r m iz e g e tu s a cu a j u t o r u l lim b ii a l b a n e z e » In
« Ţ ara n o a s t r ă » , XI, 1932, nr. 97 a u g u s t 8. A s e v e d e a şi N i c o l a e D r ă g a n u , R o m â n ii
in v e a c u r ile I X — X IV p e baza to p o n im ie i şi a o n o m a s tic ii. B u c u r e ş ti , 1933, p. 250.
270.
5. I.I. R u ssu , î n « A n u a r u l I n s t i t u t u l u i d e Studii C l a s ic e al U n i v e r s i tă ţ ii din
Cluj», voi. II. 1933— 1935, Cluj. 1936, p. 169— 175.
6. C. D a ico v iciu , O b s e r v a ţii c u p r iv ir e la n o u a e tim o lo g ie a S a r m iz e g e tu s e i,
in « A n u a r u l i n s t i t u t u l u i d e S tu d i i C l a s i c e al U n i v e r s i t ă ţ i i d in C lu j» , voi. II (1933—
1935). Clu j, 1936, p. 176— 180.
7. In « R e v is ta i s t o r ic ă r o m â n ă » , IX, 1939, p. 391.
8. In « R e v is ta c ritică ». Iaşi, XIII. 1939, p. 60.
10. Ib id e m , p. 383.
11. V a s i l e P â r v a n , op. c it., p. 263— 2 6 4 ; I. I. Russu, op. c it., la n o l a 5, p. 3H3;
D im ite r D e t s c h e w , D ie th r a k is c h e n S p r a c h r e s te , W ie n , 1957, p. 176.
12. I. I. Russu , op. c it., la n o t a 5, p. 390.
13. Ib id e m .
i n d o - e u r o p e a n ă * g eg (h), c a r e e s t e d e f a p t r ă d ă c i n a n o m i n a l ă c u n o s c u t ă d in lim b ile

g e r m a n i c e şi b a l t i c e •, g e g (h )-, g o g (h )- c u s e n s u l d e « r a m u r ă , p a r, stilp , tufiş». In
d a c i c u l - Z e g -e -tu -, r ă d ă c i n a e p r e l u n g i t ă c u d e t e r m i n a t i v u l -e -t- c u s e n s u l a p r o x i
m a t i v d e « p r e v ă z u t c u -» s a u « fă cu t c u (din) c e v a » , d e c i c a r a c t e r a d j e c t i v a l , te m a
-ze g -e -t- fiind i n iţia l o f o r m a ţ i e a d j e c t i v a l ă d e n o m i n a t i v ă . A l d o i le a t e r m e n m o r f o
lo g ic în t e m a z e g e tu - s a e s u f i x u l lo ca l f r e c v e n t î n t o p o n i m e tr a c o - d a c i c e , ca;
A risa , Pi m asa, C e n d r e is a , G e u p a sa etc . C e v a m a i c o m p l i c a t ă , c o n s i d e r ă I. I. R ussu,
o î n c e r c a r e a d e a d e t e r m i n a r o s t u l şi a p a r t e n e n ţ a e t i m o l o g i c ă a p r i m u l u i e l e m e n t
a l c ă t u i t o r , Ze rm i-, c a r e e s t e c o n s i d e r a t ă to t o f o r m a ţ i e n o m i n a l ă ( a d j e c t i v s a u s u b
s ta n ti v ) . D a r şi a ic i a s p i r a n t a s o n o r ă t r a c o - d a c i c ă r e z u l t ă d i n t r - u n i n d o - e u r o p e a n *
g(h), c a r e p r e s u p u n e u n r a d i c a l d e fo rm a * g (h )er- şi e l e m e n t u l s u f i x a i -m -, E le
m e n t u l 7 .e rm i-* g h e r-m i- a r e x p r i m a t o c m a i a c e s t l u c r u : v î r f d e m u n te , p e c u lm i
s t î n c o a s e , r a d i c a l u l *g h e r - a v în d s e n s u l d e « stîn că , p i a t r ă , î n ă l ţ i m e , p a n t ă d c m u n
te». T o tu ş i, a d a u g ă I. I. Russu , e x p l i c a r e a e ti m o l o g i c ă a p r i m u ’ui e l e m e n t r a d ic a l
din S a r m iz e g e tu s a n u e c o n c l u d e n t ă î n a c e e a ş i m ă s u r ă ca a c e l u i d e - a l d o i le a şi
'i-ar p u t e a ca c e r c e t ă r i l e a r h e o l o g i c e şi l i n g v i s t i c e m a i a p r o f u n d a t e să a d u c ă în
v i it o r m a i m u lt ă l u m i n ă 14. In c o n c lu z ie , I. I. R u s s u a f ir m ă c ă «fă ră a a v e a p r e t e n ţ i a
<1e a f o r m u la o « t r a d u c e r e » r o m â n e a s c ă l it e r a r ă , n u m e l e d a c o - g e t i c Z e r m iz e g e tu s a
(S a r m iz e g e tu s a ) a v e a î n s e m n a r e a d e « c e t a t e ( l o c a l i t a t e ? ) d e p a lis a d c ( c o n s t r u it ă )
pe în ă lţim e ( sa u stîn c ă )» . F o r m a p r i m i t i v ă a n u m e l u i e r a d e c i Z e r m i-z e g e -t-, ind o-
e u r o p e a n u l *g h e r -m o g e g (h )e -t-, c o m p o z i ţi e d e tip s t r ă v e c h i i n d o - e u r o p e a n » 15.
C. D a i c o v i c i u a r e s p i n s d e la î n c e p u t e ti m o lo g i a p r o p u s ă d e 1. I. R u s s u în
g r a f i a Z e r m i z e g e t u s a , a r ă t î n d : « N u m e l e l o c a l it ă ţ i i i i e a p a r e c o n s ta n t şi, d u p ă p ă r e
r e a m ea, c o re c t în z e c il e şi z e c il e d e i n s c r ip ţ i i o fic ia le şi p r iv a te d in D a c ia (şi
l lly r ic u m ), a d i c ă în p a t r i a a c e s t u i n u m e , n u m a i c u S in iţial, ca S a rm iz - (o s i n g u r ă
d a t ă S a rm is -, în 7742)» 16. P a r t e a a d o u a a n u m e l u i (- z e g e - s e g e ), d e r i v a t ă d e 1. I.
R u s s u d in i n d o - e u r o p e a n u l * d h e ig h -, a r a t ă C. D a ic o v i c i u , a d a t, .cum s e ş t i e în lim b a
t r a c ă SfCoc, 8ita , şi n u z e g e ; i n c e p r i v e ş t e p a r t e a a t r e i a , -tu sa , c o n s i d e r a t ă d e
I. I. R u s s u ca p r o v e n i n d d i n d o u ă su f i x e : -tu şi -sa, D a i c o v i c i u s u s ţ i n e că e s t e
g r e u d e a c c e p t a t p r e z e n ţ a a m î n d u r o r a î n t r - u n s i n g u r n u m e şi a d m i t e m ai c u r i n d
că e a n u e s t e sufix, «ci f a c e p a r t e 'd i n tr - u n e l e m e n t . c o m p o n e n t al n u m elu i:
-Ze g e t(u ), Z e g e th (u ), t o c m a i fiin d c ă a p a r e şi c u d e n t a l a a s p i r a t ă , p e c î n d suf. -t(a)
s in t t o a t e n e a s p i r a t e » . C o n s i d e r ă , în c o n c l u z i e , c ă p r o b l e m a r e s p e c t i v ă «va m a i
t r e b u i r e l u a t ă şi s t u d i a t ă a m ă n u n ţ i t , î n a i n t e d e a p u t e a a f ir m a c e v a d e f i n i t i v » 17.
■ In 1986 a m r e l u a t a n a l i z a e ti m o lo g i c ă a t o p o n i m u l u i S a r m iz e g e tu s a cu « i n t e r
p r e t ă r i noi» 1S, a s u p r a c ă r o r a a m r e v e n i t c u c o m p l e t ă r i în «L im ba r o m â n ă » (2/1990,
pp. 114 —118) şi î n a r t i c o l u l d e fa ţă . A m a r ă t a t c ă t o p o n i m u l r e s p e c t i v e s t e un
n u m e p r o p r i u c o m p u s d in t r e i e l e m e n t e l e x i c a l e : S a r m i-z e g e (i)-tu s a . P rim ul e l e
m e n t l e x i c a l îl î n tî l n im în c e l e d o u ă lim b i î n r u d i t e c u g e t o - d a c a , în l i t u a n i a n ă :
sirm a s, sa rm a , şi în l e t o n ă : sa rm a , se rm a ( — Reif. R a u h r o s t , R a u h r e if » *9 : s. Reif
— 'b r u m ă , c h i c i u r ă ' ; reif, a d j. — ' c o p t ' ; a d j . r a u h — ' a s p r u ' s. F r o s t — ' g e r ’). In
s u m e r i a n ă , lim b ă î n r u d i t ă c u i n d o - e u r o p e a n a p r i m i t i v ă , s e î n t î l n e ş t e in o r a ş u l
U m m a, d e l î n g ă o r a ş u l Ur, c a p i t a l a S u m e r u lu i , v e c h i u l ţ i n u t d in s u d u l M e s o p o t a - -
miei, z e u l s o l a r l o c a l cu n u m e l e S a ra ş i n u m e le S a ra -m e -a ‘x>. La e v r e i , lim b a s e
m ită fiind î n r u d i t ă c u i n d o - e u r o p e a n a p r i m i t i v ă , î n tî l n im p e r s o n a j u l c u n o s c u t Sara
( ~ î n s o r ita , f ru m o a s a ). La hitiţi, p o p o r i n d o - e u r o p e a n c a r e a m ig r a t în A s ia M ic a,
cum s e c o n s i d e r ă , d i n ţ i n u t u r i l e c a r p a t o - i s t r o - p o n t i c e î n a i n t e d e m i l e n i u l al 11-lea
î.e.n. şi ş i-a i n t e m e i a t în A n a t o l i a im p e r i u l p e la 1900 î.e.n., r e g e l e S u p p i l lu l i u m a
14. Ib id e m , p.' 391— 394. ‘

15. Ib id e m , p. 3 9 4 ; Id em , L im b a tra c o -d a c ilo r, B u c u r e ş t i , 1967, p. 167; S a rm i-
z c g e -tu s a « c e t a t e a d e p a l i s a d ă p e s t î n c ă » (?).
16. C. D a i c o v ic iu , op. c it., p. 176.
17. Ib id e m , p. 179— 180.
18. Ion I o n e s c u , E tim o lo g ia to p o n im u lu i «S a r m iz e g e tu s a ». I n te r p r e tă r i no i, in
«N oi T rac ii» , an. X V , nr. 138, m a i, 1986, p. 7— 1 2 ; Id e m , S a r m iz e g e tu s a , în «N oi
T rac ii», a n . XIX, nr. 188, i u n ie 1990, p. 16— 20.
19. A l o i s W a l d e - J u l i u s P o k o r n y , V e r g le ic h e n d e s W d r te r b u c h d e r in d o g c r m a n i-
s c h e n S p r e c h e n , B e rlin — L eipzig, 1930, I. Ban d, p . 409.
20. H e n r i Lim et, L 'a n th r o p o n y m ie s u m e r ie n n e d a n s le s d o c u m e n ts d e Ia 3 -e
d y n a s tie d'U r, Pa ris, 1968, p. 118— 1 1 9; A. D e im e l, S u m e r is c h e s L e x ik o n , Roma,
1028.
DOC UMEN TA R E 223
1 (1388— 1347)21, cel m ai m a r e r e g e hitit, p u r t a d i a d e m a s o l a r ă şi a p a r e f r e c v e n t

p e r e li e f u r i l e d e p i a t r ă , p r o t e j a t d e s o a r e l e S a rm a , d i n c a p u l p a n t e o n u l u i h i t i t 22
T î n ă r u l z e u s o l a r s e n u m e a la hitiţi, S a rm a şi s o ţ i a sa e r a z e i ţ a M e u z u lla , i a r ei
a v e a u un z e u l u n a r n u m it A p p u , z e u l a rc a ş , z e u l p o r ţ il o r , n u m it A p p u l- u n a , A p lu (n )
la e tr u s c i , f r a t e l e z e u l u i s o l a r S a rm a . In G r e c i a , î n r u d i t c u A p p u l- u n a , a v e m p e
A p o llo n , z e u l d e la L elo s şi D e lp h y , i a r în D a c i a p ă s t r ă m t o p o n i m u l A p u llo n 'n c e
t a t e a t r i b u l u i g e t o - d a c A p u lli, e ti m o l o g i c p o a t e «arcaşii».
La S a r m iz e g e tu s a e s t e d e p r e s u p u s e x i s t e n ţ a u n u i c e n t r u r e l i g i o s d e t im p u ri u ,
c e r e a c o n s t it u i t u n u l d in f a c t o r ii a c t i v i a i î n te m e i e r i i c e n t r u l u i po litic , e c o n o m i c ,
m ilitar, a d m i n i s t r a t i v şi r e li g i o s al u n i u n i l o r g e to - d a c i c e , c o n s i d e r a t d e g e t o - d a c i
« in c in ta s a c r ă » , « M u n t e le sfînt», a c e l K o g a io n o n . P e t e r a s a a X I - a d e la S a r m iz e
g e tu s a , în i m e d i a t a a p r o p i e r e a s a n c tu a r u lu i m a re r o tu n d s e a flă so a r e le d e p ia tră .
c o m p u s d in 10 l e s p e z i d i s p u s e in f o r m ă d e r a z e în j u r u l u n u i d i s c c e n t r a l , c u d i a
m e t r u l t o ta l d e aip roape 7 m şi c u o g r o s i m e d e 30 cm, a ş e z a i p e o t e m e l i e d e
b lo c u ri c a l c a r o a s e 24. E ste o d o v a d ă c l a r ă c ă a ic i se a d o r a s o a r e l e şi, r a p o r t î n d u - n e
la i n d o - e u r o p e n i i hitiţi, el v a fi p u r t a t şi la g e t o - d a c i to t n u m e l e S a rm a , c a r e e s t e
d e fa p t p r i m u l e l e m e n t l e x i c a l a l t o p o n i m u l u i S a r m iz e g e tu s a .
P r e s u p u n e m că aici, la S a r m iz e g e t u s a , îşi v a fi d e s f ă ş u r a t a c t i v i t a t e a sa d e r e
f o r m a t o r şi u n i f i c a t o r al r e li g i e i g e t o - d a c i l o r r e g e l e Za lm o x is , a j u n s a p o i s ă fie
c in s tit ca z e u l p r i n c i p a l al g e to - d a c i l o r .
A l d o i l e a e l e m e n t le x ic a l, — z e g e — , îl î n tî l n im in s u m e r ia n ă , s u b fo r m a sig
( — f a v o r a b i l ) 25 şi în i n d o - e u r o p e a n ă : s e g h -, s e g h i-, s e g lm , ■s e g h -, s e g u h - ( e in e m
im K a m p f u b e r w ă l t i g e n ; K ra ft, v o i i — a î n v in g e , a b i r u i în l u p tă , p u t e r e , fo rţă, plin
( d e ) 26. C u v î n t u l s e p ă s t r e a z ă î n g e r m a n ă : S ie g ( — i z b î n d ă , b i r u i n ţ ă , c u 's r o s t i t z)
şi în g o t ă : S ig is , d e u n d e a n t r o p o n i m u l S ig is m u n d . In g e t o - d a c ă , a l t e r n a n t a s-z
e s t e u n f e n o m e n c u n o s c u t, i n t î l n i t şi în g r a fi a Z Zapnt3£l(E0ouaat la P t o l e m a e u s (G e o g r.
III, 8, 4 i V III, II, 4).
Al tr e i l e a e l e m e n t lex ic al, -tu sa , îl a v e m in i n d o - e u r o p e a n ă tu s a -h (Zipfel,
T r o d d e l - vîrf, m oţ, colt, ţ u g u i ) 27. E le m e n t u l l e x i c a l -tu s s îl î n t î l n i m şi in n u m e l e
c a p i t a l e i d e pe î n ă l ţ i m e a h i ti t il o r : H a t t u s a s 2S, şi el c o m p l e t e a z ă t r i a d a u n i tă ţ ii l e
x i c a l e a t o p o n im u l u i S a r m iz e g e tu s a , în c a d r u l s ă u g e o g r a f i c la c a r e s e r e f e r e a I. I.
Russu, c u s e n s u l d e : c e ta te a d e p e în ă lţim e a sa u v îr iu l d e m u n te a l s o a r e lu i a to t
p u te r n ic (b iru ito r , în v in g ă to r ) (se î n ţ e l e g e , a s u p r a n o p ţii, î n t u n e r i c u l u i şi a s u p r a
m orţii). In s o a r e l e n e a m u r i l o r — S a rm a — c r e d e a u t r a c o - g e ţ i i « n e m u r i t o r i» ( H e r o d o t,
IV, 94).
D u p ă a n a l i z a n o a s t r ă e ti m o lo g i c ă , t o p o n i m u l S a r m i z e g e t u s a a v e a în lim b a î n a
i n ta ş i l o r g e to - d a c i s e m n if i c a ţ ia : V îr iu l d e m u n te a l s o a r e lu i b ir u ito r (în v in g ă to r ,
a to tp u te r n ic ), a d i c ă in c in ta sa c ră s a u M u n te le s lin t, a c e l K o g a io n o n la S t r a b o n N.
T o p o n im u l n e t r a n s m i t e a s tfe l u n d o c u m e n t d e lim b ă g e t o - d a c ă , p o a t e c e l m a i c u
p r i n z ă t o r d in c î t e p ă s t r ă m p î n ă a stăz i.
21. G. C o n t e n a u , La c iv ilis a tio n d e s H ittite s e t d e s H u r r ile s d u M ita n n i, P a

ris, 1948, p. 191 ; V. Z a m a r o v s k y , Din ta in e le I m p e r iu lu i h itit, E d it u r a J u n i m e a .
Ieşi, 1980, cu o p o s t f a ţ ă d e A r i t o n V r a c i u ; Dr. G a b r i e l I lie s c u , S p a ţiu l c a rp a to -
is tr o -p o n tic , le a g ă n u l o rig in a r a l h ititilo r, î n «Noi T rac ii» , an. XIV, nr. 132, n o
ie m b rie , 1985, p. 14— 22.
22. G. C o n t e n a u , o p. cit., p. 120.
23. Dr. G a b r i e l Iliescu, op. cit.
24. C. D a i c o v i c i u şi H. D a ic o v ic iu , S a r m iz e g e tu s a , B u c u r e ş ti , 1962, p. 3 4 ; H.
D a ic o v ic iu , Dacii, ed. a 2-a, 1972, p. 277— 2 7 9 ; I o a n R o d e a n , E n ig m e le p ie tr e lo r d e
la S a r m iz e g e tu s a , B u c u re ş ti , 1984, p. 14.
25. H e n r i Lim et, o p. c it., p. 293.
26. A l o i s W a l d e , J u l i u s P o k o r n y , op. cit., p. 8 8 8 ; Ib id e m , II. Band , 1927, p.
481, 482.
27. Ib id e m , I. Band, p. 707.
28. G. C o n t e n a u , op. c i t . ; V. Z a m a r o v s k y , op. c it.
29. D e v ă z u t : S o rin O l t e a n u , K i f i şi KuYaiovov, in « .T ra c o -D a c ic a » , X, 1— 2,
1989, p. 215— 217 ; D a n S l u ş a n s c h i , K a y a şi Kcofaiovov. A n a liz ă filo lo g ic ă ş i l in g
v is tic ă , în a c e e a ş i r e v is tă , p. 219— 224. A u t o r i i c it a ţi e x p l i c ă c e l e d o u ă c u v i n t e ge -
t o - d a c i c e : K i~ţi — sa c ru m şi Kwôtiovov — c o n s e c r a tu m , a d ică in cin tă sacră sau
« m u n te l e sfînt». N o i a r ă t ă m c ă a c e s t « m u n te sfînt» e s t e S a r m iz e g e tu s a ( — V îr iu l
d e m u n te a l s o a r e lu i b ir u ito r (n e m u rito r).
224 BISERICA Q R T O D O X A R O M A N A
Io n H o r a ţ i u C r i ş a n a f ir m ă «că d e s c o p e r i r i l e a r h e o l o g i c e n e a r a t ă e x i s t e n t a la
g e t o - d a c i a u n u i z e u a l s o a r e l u i , f ă ră să -i c u n o a ş t e m n u m e l e a c ă r u i c in s t i r e î n c e p e
î n c ă în e p o c a b r o n z u l u i şi v a c o n t i n u a p î n ă cel p u ţ in în s e c o l u l II— Iii e.n.» 30.
R a p o r t î n d u - s e la h ititii i n d o - e u r o p e n i, ca şi la s u m e r i e n i , la n u m e l e ce-1 d ă
d e a u z e u lu i-s o 'a re , p u t e m a f ir m a c ă şi z eu l-so a re a d o r a t d e g eto -d aci se n um ea
S a rm a , n u m e p e care -1 p ă s t r e a z ă t o p o n im u l S a r m iz e g e tu s a . F o r m a S a rm i- o c o n s i
d e r ă m o fo r m ă f l e x i o n a r ă In g e n itiv .
N e e s t e d e î n ţ e l e s a c u m p r e z e n ţ a p e r m a n e n t ă a m o t i v u l u i s o l a r în a r t a r o m â
n e a s c ă p e t o a t ă a r ia d a c o - r o m â n ă , ca şi c u lt u l so la r, c a r e e s t e «o d o m in a n tă m itic ă
p r o p r i o s p i r i t u a l i t ă ţ i i .pre-, p r o t o - si r o m â n e » 31.
C u l tu l s o l a r v a f; a v u t u n r o l d e t e r m i n a n t şi p e n t r u c r e ş t i n a r e a g e to - d a c i l o r ,
c a r e c r e d e a u în n e m u r i r e a s u f l e t u l u i ( t e t o i âSavaxîîo'vTsa, H e r o d o t , IV, 93, 94), c u lt
l e g a t d e a d o r a r e a s o a r e l u i n e m u r i t o r , b i r u i t o r a l î n t u n e r i c u l u i şi a l m orţii. I isu s
H risto s, cel p r o p o v ă d u i t lo r in lim b a l a t i n ă p o p u l a r ă , e r a n u m i t « S o a r e le d r e p tă ţii» ,
« R ă s ă r itu l c e l d e sus», în c a r e g e t o - d a c i i a u c r e z u t d e la î n c e p u t , c a în p r o p r i u l
lor zeu, î n t r u p a t şi c o b o r i t î n t r e ei, c ă r u i a I s - a u î n c h i n a t .şi l-a u î n t î m p i n a t cu L e ru i
D o a m n e, L e ru i, Ier (* A lle lu ia D o a m n e a len u ia a le r Ier), şi c a r e l-a î n lo c u i t
p e Z a lm o x is.
Pr. I O N IO N E S C U
30. Ion H o r a ţ i u C r iş a n , S p ir itu a lita te a g e to -d a c ilo r , B u c u r e ş ti, 1936, p. 405. In

1926, Dr C. S. N i c o l ă e s c u - P l o p ş o r a d e s c o p e r i t în n o r d u l c o m u n e i Baia d e F ie r
din j u d . G orj, în p e ş t e r a P l r c ă l a b u , s c h i ţa a d o u ă p e r s o n a j e p i c t a t e p a r i e t a l ca
a d o r a t o r i ai s o a r e l u i . « P e ş t e r a P î r c ă l a b u a r fi locul u n d e a c e s t c u lt al s o a r e l u i
t r e b u i e să fi fost p r a c t i c a t d e lo cu ito ri» . P e n t r u p r i m a d a t ă a v e m a ic i i d e n t i f ic a t ă
o p e ş t e r ă , u n a d e v ă r a t t e m p l u î n c h i n a t a d o r ă r i i s o a r e l u i d i n e p o c a b r o n z u lu i pe
t e r i t o r i u l R o m â n ie i ( M a r in C î r c i u m a r u , M ă rtu rii a le a r te i r u p e s tr e p re is to r ic e in
R o m â n ia , B u c u r e ş ti, 1987, p. 66— 6 7 ; I. l o n e s c u , P e ş te r ile r u p e s tr e , c e le m a i v e c n i
m o n u m e n t e re lig io a se d e p c te r ito r iu l R o m â n ie i, în «Noi T rac ii» , an. XVIII, nr.
176, funie, 1989, p. 1 6: M a r i n C î r c i u m a r u şi M i r c e a N e d o p a c a . G r a v u r ile ru p e s tr e
d in p e şte n a C izm e i, î n T h r a c o - D a c i c a , IX, 1— 2, 1988, p p . 181— 196).
31. R o m u lu s V u l c ă n e s c u , M ito lo g ia ro m â n ă , B u c u r e ş ti, 1985, p. 367— 3 7 8 ; Vezi,
de a s e m e n e a , Io n M u ş l e a , O v . B irle a , T ip o lo g ia lo lc lo r u lu i d in ră s p u n s u r ile ia c h e s -
s tio n a r u l lu i B. P. H a şd e u , în B u c u r e ş ti 1970, p. 117— 1 1 9 ; P a u l P e t r e s c u , Im a g in i
a le s o a r e lu i in a rta p o p u la ră , în « Studii şi c e r c e t ă r i d e i s t o r i a a rte i» , an. X, 1963,
nr. 1, p. 11 2; Ion l o n e s c u , T e z a u r u l tra c o -g e tic d e la C ra io v a , în «Noi T racii»,
an. XIV , nr. 126, m ai, 1985, p. 7— 15; M a r i a C o m şa , S ig n e s s o la ir e s su r Ies b o ls
g e tiq u e s im ite s d 'a p r e s Ies c o u p e s d e lie n n e s , î n « T h r a c o - D a c i c a » , tom . IX, 1988,
nr. 1— 2. p. 83— 100; N i c o l e t a C o a tu , A s p e c te a le c u ltu lu i so la r in c u ltu r a p o p u
lară ro m â n c a sc ă , în « R e v is ta d e e tn o g r a f i e şi folclor», 35, 1, 199, p. 19— 31.
a n iv e r s a r i — com em orări
P reotul N icu iae Ş e r b ă n e s c u . M ih a i V ite a z u l, *D o m n nl Ţării- R o m â n e a i ţ i

al Ardealului şi al M o ld o v e i » — 390 d e a n i d e la m a rtiric a sa m o a r te 9!)
ÎNDRUMĂRI PASTORALE
P rotos. O liv ia n B i n d i u . T r ă ir e a 'p r e o ţe a s c ă ...................................................................111

Pr. Dr. A sist. G h eo rg h e I. D r ă g u l i n , A le x a n d r u L a s c a r o v -M o ld o v e a n a -t- un
viabil scriitor creştin şi p r o p o v ă d u ito r o r t o d o x ................................................150
\
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI AL PATRIEI NOASTRE

v —
Pr. A sist. A lex an d ru M. I o n i t ă, B iseric a O r to d o x ă Română ş i ră z b o iu l d e re

întregire n a ţ i o n a l ă ..................................................................................... 158
Pr. Prof. Dr. A l. I. C i a r e a . B in c c r e d in c io s u l v o ie v o d Ş te la n c e l M a rc la u rilo r
de cultdră şi a r t ă ....................................................................... . . . 161
Diac. P etru L D a v i d . Cinstirea m o a ş te lo r C u v io s u lu i D u m itr■ c e l N o u , din
catedrala Patriarruci R o m â n e .................................................................................181
•>V
DOCUMENTARE
t L u d an F l o r e a. A rh ie p isc o p u l T om isului, U n d e tr e b u ie s itu a tă B ctsa id a

f u i iu s t ....................................................................................................................................... 199
Pr. Drd. A u g u stin V a s i l e . R ln d u ie li c a n o n ic e ş i a c te n o r m a tiv e p r iv in d e x e r c i
tarea puterii ex ecu tive In p a r o h i e ......................................................................... 205
Prof. I. L. G e o r g e s c u . Pictura lui A n to n S e ra iim d e la b ise ric a S t. V a s ile d in
C apitali f i semnilicaţia sa a r t i s t i c ă .......................................................................211
T u d o r M a t e e s c n . A jutoarele acordate d e A le x a n d r u lp s ila n ti, d o m n u l Ţ ă r ii
Româneşti, schitului Peştera, d e la M o e c i i f ..................................................... 218
Pr. Ion I o n e s c a . M untele sflnt al d a c ilo r, S a r m i z c g e t u s a .......................................... 220
A V 't
.:> ' . H -
'*» *
£&&
y :'l
; J! > r * " i 3m : f ! • -|///
V|: Wi Jl/i
fiSfSiL
& Â r b * '*&**, \ * v , >
■ ^ - î £ f r : ^ h • '• ** i
- \g '*^ \ pwl h
^
A ^ v t
tr^~rr
v ;-
M w m
H
i
ORTODOXA
v i *
- ■ • v %
C^ S N)t ^ Q > °
^
.*
' .
BULETINUL OFICIAL AL PATRIARHIEI ROMANE

ANUL a x — 10—12 OCTOMBRIE—DECEMBRIE 1991
%
CUP RI NS UL
m *
/ \
PASTORALE, S C R IS O R I IR E N 1 C E
trai a Prea Fericitului Părinte Patriarh T e o c t i s t , cu prilejul sărbătorii

Naşterii Domnului — 1 9 0 1 ............................................................... - . 3
toarea irenică adresată de Prea Fericitul Părinte. Patriarh T e o c t i s t , întlistă-

tătorilor Bisericilor creştine, cu prilejul sărbătorii Naşterii Domnului
— 1991 . ....................................................................................................\ . . . 7
. «■
ş
V IA Ţ A B IS E R IC E A S C A
kiparea Prea Fericitului Părinte Patriarh T e o c t i s t la funeraliile patriarhului

ecumenic Dimitrie I .................................................................................................................... 8
fci pa rea Prea Fericitului Părinte Patriarh T e o c t i s t la Întronizarea noului

.patriarh ecumenic, Sanctitatea SaBartolomeu l ................................................. 13
\irea de către Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t a bisericii din satul

Victoria, jude4 1 B o t o ş a n i ....................................... I .........................................................16
ierarhi In Biserica Ortodoxă Română : P.S. Teofan Sinaitul, episcop vicar
patriarhal; P.S. lrineu Slătineanul, arhiereu-vicar al Episcopiei
Rlmnicului • ........................................................................................................................................... 2 6
U necunoscut de-a pururi pomenit de Biserifa strămoşească (D ia c . P e tre
D a v i d ) .................................................... ............................................................................................ 3 4
inarul ortodox despre «înnoirea cultului», (P r. p ro f . N ic o la e N e c u l a ) . 44
iirea eroilor români In Grecia (Ca si a n G ă lă ţe a n u l, a rh ie re u v ic a r) . . 46
fa la Patriarhia Română a u n u i reprezentant al organizaţiei «Das Diakonische

Werk» ( P r . p r o f . d r . V l o r e l ’ l o n i t ţ ă ) . . .! ............................................' 4#
fcipări ale delegaţilor români la Întruniri ecumenice peste hotare: Al Vl-lea *

Congres al teologilor biblişti ortodocşi ( + D a m a s c h i n S e v e r i n e a n u l ,
e p i s c o p - v i c a r ) ; Lucrările prezidiului Conierinţei Bisericilor Europene
+ A n t o n i e , m i t r o p o l i t u l A r d e a l u l u i ) ; A cincea Întîlnire ecumenică
C.B.E.— C.C.E.E. ( t A n t o n i e , m i t r o p o l i t u l A r d e a l u l u i ) ; Al treilea

Colocviu de studiu al Conierinţei Bisericilor Europene, *Aspecte
practice ale misiunii» ( P r . p r o f . D u m i t r u P o p e s c u ) . . . . 49
o n i c ă .............................................................................................................................................. • 55
viaţa Bisericilor Ortodoxe s u r o r i ...................................................................................................... 5 9 #

9
A T IT U D IN I
Io a n C a r a z a, Inimile vii alee r o ilo r - m a r tir i ......................................................... 61

» U «
BISERICA
ORTODOXA
ROMANA
ANUL C IX , N r. 10— 12, O C T O M B R I E — D E C E M B R I E 1991
B U C U R E Ş T I
*
4
BISERICA O RT O D O XA R O M Â N Ă
nezeu este cu noi. Cu noi este D um nezeu înseamnă scoaterea omului

din întunericul necunoştinţei la lumina Soarelui dreptăţii, ieşirea lui
din anonimat, din înstrăinare, din însingura»ea in care s-a aflat din
cauza căderii în păcatul cel dintîi prin voia sa liberă (Facere 3, 16— 24)
şi întoarcerea lui în iubirea braţelor părinteşti ale Tatălui ceresc.
Cu noi este Dumnezeu înseamnă de asemenea arătarea milostivirii dum
nezeieşti faţă de zidirea Sa, şi îndeosebi faţă de om, coroana creaţiei,
omul din toate timpurile şi de pe toată întinderea pămîntului. Acesta
a înălţat mereu glas către Dumnezeu, împreună cu David : «Mîinile
Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile
Tale» (Psalm 118, 73).
Naşterea Domnului este, aşadar, ziua în care Dumnezeu răspunde
omului, care, ajuns în adîncul fărădelegii şi al disperării, striga din
tot sufletul : «Pînă cînd, Doamne, mă vei uita pînă în sfîrşit ? Pînă
cînd vei întoarce faţa Ta de la mine ?» (Psalm 12, 1—2). Aceasta este
ziua împlinirii făgăduinţei de izbăvire făcută lui Adam şi Evei în rai
(Facere 3, .15), ziua «plinirii vremii» (Galateni 4, 4), ziua marelui Dar
făcut de Dumnezeu oamenilor prin trimiterea în lume a însuşi Fiului Său.
Creatorul cerului şi al pămîntului, al celor văzute şi nevăzute,
pleacă cerurile şi se coboară între oameni. Se face întru totul asemenea
nouă, afară de păcat. El ia chip de rob (Filipeni 2, 7) şi împărtăşeşte
condiţia făpturii Sale. Se naşte în ieslea din peştera Betleemului ca cel
mai lipsit şi mai smerit dintre pămînteni. El ia asupra Sa durerile noas
tre şi se împovărează cu suferinţele noastre (Isaia 53, 4), ca eliberîndu-ne
din robia păcatului şi a morţii să reactualizeze în noi chemarea cea
dintru început : dobîndirea chipului şi asemănării cu Dumnezeu (Facere
1, 26). Sfîntul Atanasie cel Mare, «părintele Ortodoxiei», tălmăcind acest
adevăr scrie că Fiul lui Dumnezeu «S-a făcut om ca pe om să-l facă
dumnezeu după har». Crăciunul este ziua luminii lui Hristos, «Soarele
dreptăţii», care alungă întunericul, deznădejdea, disperarea şi tristeţea
şi umple sufletele credincioase de nădejde şi de bucurie.
Ca şi acum aproape două mii de ani, Hristos bate şi astăzi la uşa
Betleemului sufletelor noastre căutînd lăcaş unde să se nas*vă, aşteptînd
cu iubire şi răbdare să-I deschidem ca să ne aducă pacea, bucuria şi
binecuvîntarea Sa dumnezeiască. Iar darurile pe care ni le împărţim
astăzi unii altora, dar mî ales copiilor, sînt un modest şi smerit răs
puns la Darul pe care Dumnezeu ni l-a făcut nouă în Hristos. Luminile
care împodobesc^ sfintele noastre lăcaşuri şi pomul de Crăciun exprimă,
în mod tainic, «lumina cunoştinţei» adusă în lume de Hristos, «Răsă
ritul răsăriturilor», iar glasurile plăpînde ale tinerilor colindători în
chipuie pe îngerul care a vestit odinioară lumii : «Cu noi este D um nezeu».
Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos Domnul.

Ca popor creştin încă de la plămădirea noastră ca neam în istorie,
am izbutit să ne păstrăm identitatea naţională şi am supravieţuit vitre
giilor care s-au abătut asupra noastră pentru că am rămas statornici,
la bucurii şi la necazuri, în credinţa şi mărturisirea că D um nezeu este
cu noi. In colindele noastre străbune expresii ale unor adevăruri de
credinţă creştină, strămoşii noştri îl zugrăvesc pe Pruncul Iisus, în
P \srOR.\LE — SCRISORI IRENICE 5
iccur.e sau colinde, în graiul lor limpede ca pe unul dintre noii născuţi
«mititel şi înfăşăţel». Fecioara Maria şi dreptul Iosif, îmbrăcaţi în straie
româneşti, îl înfaşă spre a-L feri de vîntul şi gerul iernii. Cei trei păs
tori ii aduc daruri, iar «Bădiţa Traian» şi Ştefan Vodă cu boierii, parti
cipă împreună cu noi la bucuria naşterii Fiului lui Dumnezeu în Beţ
ie* mul binecuvîntat.
Nereuşita încercărilor sistematice, din cei 45 de ani de întuneric
ateu, de a stinge credinţa creştină a dovedit că Dumnezeu nu poate fi
smuls şi alungat din sufletul românilor. Lipsiţi de cunoştinţe religioase
in şcoală şi opriţi să meargă la biserică, tinerii au dovedit totuşi, că la
români, credinţa în Dumnezeu este transmisă de la părinţi la copii, de
la altar la credincioşi, ca o comoară şi moştenire de mare preţ. Au do
vedit-o aceasta, mai ales, în decembrie 1989, cînd au înfruntat moartea
avînd drept arme crucea şi mărturisirea : «Cu noi este D um nezeu».
Sîngele lor nevinovat de martiri, ce a udat şi a sfinţit încă o dată glia
noastră străbună, s-a adăugat jerftei miilor de prunci, victime ale mîniei
lui Irod la naşterea lui Hristos. Slăvindu-i pe aceşti primi martiri prunci,
să ne aducem aminte deci şi să cinstim vrednicia eroilor noştri mar
tiri, tineri şi vîrstnici, răpuşi pentru dragostea lui Dumnezeu şi a se
menilor. Ne-a fost dat, astfel, să înţelegem mai adînc cuvîntul Sf. Apos
tol Pavel care spune : «Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos ?
Necazul sau strîmtorarea, sau prigoana, sau foamea, sau lipsa de îm
brăcăminte, sau primejdia, sau sabia... ? Căci sînt încredinţat că nici
moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpîniile, nici cele de acum, nici
cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adîncul şi nici o altă
făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu,
cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru» (Romani 8, 35, 38—39).
Dreptmâritori creştini,
Ziua de astăzi este pentru noi zi de comuniune sfîntă cu Dumnezeu,
cu semenii, cu firea înconjurătoare. «Cerul şi pămîntul în cîntec ră
sună, îngerii şi oamenii cîntă împreună», glăsuieşte un colind stră
moşesc. Cei vii şi cei adormiţi în Domnul se întîlnesc astăzi în co
muniunea rugăciunii liturgice. Suflarea toată şi toată făptura tresaltă
astăzi mărturisind cu putere multă : «Cu noi este D um nezeu».
Viaţa plăpîndă, abia înfiripată, strigă din pîntece către Dumnezeu,
zicînd : «Din pîntecele maicii mele Tu eşti acoperitorul meu ; întru Tine
este lauda mea pururea» (Psalm 70, 7). în casele creştinilor, copiii aş
teaptă cu nerăbdare daruri, «ascultă cu folos ce se spune de Hristos»
şi pornesc apoi, din casă în casă, făcînd şi pe alţii părtaşi la bucuria
lor. Dar să nu uităm, iubiţi părinţi, fraţi şi surori, că în orfelinate,
copiii lipsiţi de căldura şi afecţiunea părinţilor aşteaptă, de asemenea,
cu nerăbdare şi emoţie, sărbătoarea Crăciunului. După spusa psalmis-
tului şi aceştia se adresează cu nădejde lui Dumnezeu, mîngîierea lor,
şi mărturisesc zicînd : «Ajutorul meu fii, să nu mă laşi, Dumnezeule,
Mîntuitorul meu. Tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul
m-a luat» (Psalm 26, 15— 16). încă din primele clipe ale existenţei lor,
pruncii sînt ai lui Dumnezeu. Este foarte mare păcat pentru mama care
primejduieşte viaţa pruncului dată de Dumnezeu. In numele Domnu
6 BISERICA O R T O D O X A RO M Â N A
lui vă îndemn pe voi, mame românce, să le apăraţi viaţa, să-i creşteţi şi

să-i îngrijiţi după pilda Maicii Domnului.
Pe patul durerii, în spitale sau cămine de bătrîni, bolnavii, pără
siţii şi suferinzii sau cei din închisori mărturisesc astăzi cu mai multă
putere : «Domnul este întărirea mea ţi scăparea mea şi izbăvitorul meu»
(Psalm 17, 1). In fiecare din ei străluceşte chipul lui Iisus. Tuturor să
le fim scăpare, izbăvire şi mîngîiere. Ei sînt cei cu care Mîntuitorul
Hristos se identifică spunînd : «Adevărat zic vouă, întrucît aţi făcut
unuia dintre aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut» (Matei
25, 40). împreună cu credincioşii şi credincioasele din parohie îndrep-
taţi-vă, iubiţi părinţi, către aceşti fraţi mai mici ai lu i Hristos şi mîn-
gîiaţi-i după bunăvoinţa şi dragostea fiecăruia.
Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Sărbătoarea de astăzi ne cheamă pe toţi să ne apropiem de Dum
nezeu care a venit la noi pentru a fi pururea cu noi şi noi cu El. Dru
mul nostru spre Dumnezeu sau al lui Dumnezeu către noi, trece, însă,
totdeauna, prin aproapele nostru. De aceea, datori sîntem să arătăm prin
fapte bucuria pe care, prin colinde, o vestim semenilor noştri. Să ne
uităm în jur şi, după putinţă, să ne împărţim bucuria, iubirea, speranţa
şi puţinul nostru cu cei mai lipsiţi decît noi. Să aducem în viaţa fraţilor
noştri sinistraţi din Banat şi Moldova o rază de bucurie şi speranţă. în
aceste clipe de sfîntă comuniune, să nu-i uităm pe fraţii şi surorile
noastre din Basarabia şi Bucovina de Nord spre a le închina un gînd de
iubire şi nădejde. Să facem să dispară astăzi orice lacrimă de durere din
ochii oamenilor şi să nu rămînă nici un orfan, bolnav, bătrîn sau nepu
tincios nevizitat şi necercetat.
Să ne iubim unii pe alţii, fără deosebire de neam sau de graiul în
care ne mărturisim credinţa. In faţa lui Dumnezeu cu toţii sîntem fiii
Lui. Cu toţii să simţim Darul mîntuitor al lui Dumnezeu în Iisus Hris
tos, pentru că numai împreună putem mărturisi : «Cu noi este D um
nezeu». Să-L rugăm să nu-şi întoarcă faţa de la noi, de la omenirea
care se află în suferinţă, de la creaţia Sa încercată de cutremure, cata
clisme şi inundaţii. Să ne rugăm împreună cu Sfîntul Vasile cel Mare :
«Binecuvintează, Doamne, cununa anului bunătăţii Tale. Fă să înceteze
dezbinarea dintre Biserici... Pe noi pe toţi ne primeşte întru împărăţia
Ta, fii ai luminii şi fii ai zilei arătîndu-ne. Pacea şi dragostea Ta dăru-
ieşte-ni-le nouă».
Incredinţîndu-mă rugăciunilor tuturor fiilor, fiicelor şi vrednicilor
slujitori ai sfintelor altare, vă doresc pacea stătătoare de la Betleem,
cu prilejul acestor Sfinte Sărbători, ale Naşterii Domnului, ale Anului
Nou şi Bobotezei, bucurîndu-vă în Domnul şi rămîn, al vostru părinte
iubitor şi către Hristos Dumnezeu fierbinte rugător.
f TEOCTIST
P A T R IA R H U L B IS E R IC II ORTODOXE ROM ANE
Scrisoarea irenică
a .Prea Fericitului Părinte Patriarh TEOCTIST
către Întîistătătorii Bisericilor creştine, cu prilejul
sărbătorilor Naşterii Domnului şi Anului Nou 1992
Sanctitatea Voastră,
Cu inimile pline de bucurie, acum, la sărbătoarea Naşterii D om nu

lui nostru Iisus Hristos, m ărturisim cu toţii, precum E va n g h elistu l:
«Cuvîntul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit intre noi» (Ioan 1, 14).
Prin nesfîrşita milostivire şi nespusa iubire a lui D um nezeu p en
tru făptura Sa, retrăim m afea taină a descoperirii Sale pe pămînt, cînd
Fiul Său Cel Unul născut, «chip de rob luînd», S-a făcut asem enea
nouă (Filip. 2, 7), ca pe omul cel stricăcios să-l îmbrace întru nestrică-
ciune, iar pe cel m uritor să-l îmbrace întru nemurire (I Cor. 15, 53).
In lum ea frământată de astăzi, supusă atîtor încercări şi vitregii,
vestea cea bună adusă de îngeri păstorilor, şi prin aceştia întregii s u
flări umane, că «ni s-a născut Mîntuitor» (Luca 2, 11), îşi păstrează
peste veacuri puterea sa dătătoare de tainică nădejde.
Mărind pe D um nezeu pentru bucuria nemărginită ce ne-a dăruit
prin arătarea Sa în trup întru care prim im mărturia unei vieţuiri bine-
cuvîntate pe acest păm înt şi nădejdea m întuirii veşnice, Vă îm brăţi
şăm frăţeşte şi înălţăm rugăciune fierbinte către Domnul Cel întrupat
să reverse din belşug binecuvîntarea Sa peste S fîn ta Voastră Biserică
şi să dăruiască credincioşilor ei un A n Nou 1992 cu pace şi împliniri
duhovniceşti nenumărate.
9
f TEOCTIST
♦VIAŢR» B I S t R K f t A S C A *
PARTICIPAREA PREA FERICITULUI PĂRINTE PATRIARH

TEOCTIST
LA FUNERALIILE PATRIARHULUI ECUMENIC DIM ITRIE I
Miercuri, 2 octombrie 1991, a trecut la cele veşnice, în spitalul am e

rican «Amiralul Bristol» din Istanbul, în vîrstă de 77 ani, Sanctitatea
Sa Patriarhul Ecumenic Dimitrie I.
Sfîntul Sinod al ierarhilor rezidenţi în Istanbul s-a întrunit de
urgenţă la reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia l.P.S. Mitropolit Bar
tolomeu al Calcedonului, care a făcut un elogiu al celui dispărut, dupâ
care s-a oficiat o slujbă pentru odihna sufletului fostului patriarh ecu
menic. Sfîntul Sinod a luat, de asemenea, hotărârile adecvate în legă
tură cu organizarea funeraliilor. S-a stabilit ca slujba înmormîntării sa
aibă loc în ziua de 8 octombrie 1991, iar înmormîntarea în aceeaşi zi,
în incinta mînăstirii «Izvorul Tămăduirii»-Balukli, unde sînt înmormîn-
taţi şi alţi patriarhi ecumenici.
Sicriul cu corpul neînsufleţit al patriarhului Dimitrie I a fost depus
în catedrala patriarhală «Sf. Gheorghe», unde s-au făcut în perma
nenţă slujbe pentru pomenirea decedatului şi pentru odihna sufletului
său.
Ca semn al preţuirii deosebite faţă de personalitatea fostului pa
triarh ecumenic, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a hotărît să
participe personal la funeraliile patriarhului ecumenic, în fruntea unei
delegaţii a Bisericii noastre, din care au făcut parte : l.P.S. Mitropolit
Daniel al Moldovei şi Bucovinei, şi Pr. asist. Constantin Coman de la
Facultatea de Teologie din Bucureşti. Delegaţia a sosit la Istanbul in
după-amiaza zilei de 7 octombrie 1991.
Marţi, 8 octombrie 1991, în cursul dimineţii s-a săvîrşit Sfînta
Liturghie în catedraLa «Sfîntul Gheorghe», de către membrii Sfîntului
Sinod, sub protia l.P.S. Mitropolit Bartolomeu al Calcedonului.
Slujba înmormîntării a început la ora 12,00 şi a fost oficiată de un
impresionant sobor de arhierei şi slujitori, în frunte cu l.P.S. Mitropolit
Bartolomeu al Calcedonului, în prezenţa unei mari mulţimi de credin
cioşi care umpleau pînă la refuz nu numai catedrala, ci şi curtea şi
împrejurimile reşedinţei patriarhale.
VIAŢA BISERICEASCA 9
Cuvîntarea oficială, pentru elogierea personalităţii fostului pa

triarh ecumenic Dimitrie I, a fost rostită de mitropolitul Meliton al
Filadelfiei.
La funeralii au participat reprezentanţi ai autorităţii de stat tur
ceşti şi a oraşului Istanbul.
Au participat, de asemenea : primul ministru al Greciei, Constantin
Mitsotakis, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor de stat din Serbia,
Bulgaria, Statele Unite ale Americii, şi din partea Consiliului Europei,
Au fost de faţă patriarhii : Partenie al Alexandriei, Ignatie al An-
liohiei, Pavel al Serbiei, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, Maxim
al Bisericii Ortodoxe Bulgare, I.P.S. Serafim ai Atenei, reprezentanţi ai
patriarhului Ierusalimului şi ai patriarhului-catolicos al Georgiei, pre
cum şi mitropoliţii Bisericilor Ortodoxe din Cehoslovacia şi din Fin
landa.
De asemenea, luni, 7 octombrie 1991, patriarhul Alexei al II-lea al
Moscovei şi al întregii Rusii, în fruntea unei numeroase delegaţii, a fă
cut o Y i z i t ă la Constântinopol, a oficiat o slujbă de pomenire la cata
falcul patriarhului Dimitrie, întorcîndu-se în aceeaşi zi la Moscova.
Au participat reprezentanţi ai altor Biserici creştine : din partea
Vaticanului, Cardinalul Edward Cassidy, preşedintele Consiliului pon
tifical pentru promovarea unităţii creştinilor : Dr. George Carey, arhi
episcop de Canterbury şi primatul Angliei ; episcopul Engelhardt, din
partea Bisericii Evanghelice din Germania ; episcopul Jan Glazemaker,
din partea Bisericii Vechi-Catolice. Au fost de faţă secretarii generali
ai Consiliului Ecumenic al Bisericilor şi Conferinţei Bisericilor Euro
pene. Emilio Castro şi, respectiv, Jean Fischer.
Erau, de asemenea, prezenţi conducătorii eparhiilor ortodoxe de sub
.jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice din diverse părţi ale globului.
Au mai fost prezenţi alţi reprezentanţi ai lumii ortodoxe, ai altor
confesiuni creştine, ai altor comunităţi religioase, reprezentanţi ai pre
sei şi televiziunii, precum şi membri ai familiei defunctului.
După terminarea slujbei, sicriul cu corpul neînsufleţit al patriar
hului Dimitrie a fost purtat pe umeri de către preoţi îmbrăcaţi în odăj
dii şi dus la mînăstirea «Izvorul Tămăduirii», unde a fost depus în
biserica priwcipală a mînăstirii. Aici s-a făcut o ultimă slujbă de po
menire, după care â fost purtat din nou de către preoţi la mormîntul
pregătit, lîngă mormintele ceorlalţi patriarhi ecumenici, unde a fost
înmormîntat după rînduiala creştinească.
După înmormîntare a avut loc îndătinata agapă creştinească în
amintirea defunctului, la sfîrşitul căreia mitropolitul Bartolomeu al
Calcedonului a rostit o scurtă cuvîntare, în cadrul căreia a mulţumit
tuturor oficialităţilor prezente pentru dovada de simpatie şi preţuire
faţă de Patriarhia Ecumenică şi faţă de personalitatea fostului patriarh
ecumenic.
Patriarhul ecumenic Dimitrie I s-a născut la Constântinopol, in
anul 1914, din părinţii Panait şi Irina Papadopoulos. Pregătirea teolo
gică şi-a dobîndit-o la Facultatea de teologie de la Halki, unde obţine
licenţa în teologie în 1937. Este hirotonit diacon, apoi preot. Intre 1945
10 BISERICA O RTODOXĂ R O M Â N Ă
şi 1949 a fost parohul Comunităţii ortodoxe din Teheran, predînd aici.

pentru o vreme, în cadrul Universităţii, limba greacă veche.
La 15 februarie 1972 este ales mitropolit de Imbros şi, în acelaşi
an, la 16 iulie 1972, după trecerea la cele veşnice a patriarhului Ate-
nagora I, I.P.S. Dimitrie a fost ales arhiepiscop al Constantinopoluiui
şi patriarh ecumenic.
în timpul celor peste nouăsprezece ani cit a ocupat tronul patriarhal
ecumenic, patriarhul Dimitrie s-a remarcat prin înţelepciune, prin sme
renie, prin dragoste şi respect faţă de ceilalţi oameni, şi mai ales prin
devotament în slujirea jertfelnică a Bisericii, în spiritul tradiţiei multi
seculare a acesteia. S-a străduit mai ales pentru afirmarea şi întărirea
unităţii şi colaborării interortodoxe, primind la Constantinopol vizita
tuturor întîistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, cu care a discutat proble
me privind întreaga Ortodoxie. A iniţiat şi s-au ţinut la Chambesy, în
Elveţia, cele trei Conferinţe presinodale pentru pregătirea Sfîntului şi
Marelui Sinod Ortodox ; de asemenea, a fost vizitat de alţi conducători
de Biserici creştine, între care papa Ioan-Paul al II-lea, cu care a con
venit asupra creării Comisiei mixte pentru dialogul teologic între Bise
rica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică. A fost vizitat, de asemenea,
şi de ultimii doi conducători ai Bisericii Anglicane.
Din anul 1987 a întreprins, în fruntea unor delegaţii ale Patriarhiei
Ecumenice, o serie de vizite la Bisericile Ortodoxe sau neortodoxe, pre
cum şi la marile centre monahale : Muntele Athos, mînăstirea «Sfîntul
Ioan» din insula Patmos, ş.a., toate aceste vizite avînd drept 'scop întă
rirea legăturilor Patriarhiei Ecumenice cu celelalte Biserici şi centre
ortodoxe, precum şi pentru a servi marea cauză a apropierii dintre
73isericile şi confesiunile creştine.
Este demn de menţionat faptul că a fost primul patriarh ecumenic
care a vizitat Biserica Ortodoxă Rusă. după o perioadă de patru sute
de ani, şi de asemenea primul patriarh ecumenic care a vizitat S.U.A.
(1990).
Patriarhul Dimitrie I a vizitat Biserica Ortodoxă Română între 16—
21 septembrie 1987, bucurîndu-se, prin grija Prea Fericitului Părinte
Patriarh Teoctist, de o fastuoasă primire pe tot parcursul vizitei.
în timpul cît a fost prezent la Istanbul, Prea Fericitul Părinte
Patriarh Teoctist, împreună cu delegaţia însoţitoare, a participat la în
treg programul funeraliilor, semnînd în cartea de condoleanţe, aflaită în
reşedinţa patriarhală. Prea Fericirea Sa a asistat la Sfînta Liturghie
oficiată în ziua înmormîntării, precum şi la slujba înmormîntării, con-
ducînd apoi, pe ultimul drum — alături de celelalte delegaţii prezente
— pe cel ce a fost al 269-lea patriarh ecumenic.
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a înmînat I.P.S. Mitropo
lit Bartolomeu un mesaj scris, în care este omagiată personalitatea pa
triarhului ecumenic Dimitrie I, cu următorul conţinut :
încetarea din viaţă a Sanctităţii Sale Dimitrie I, patriarhul ecutne-
nic al Constantinopoluiui, reprezintă o mare pierdere pentru Ortodoxie.
V IA Ţ A BISERICEASCA 11
Mare personalitate a Bisericii, Patriarhul Dimitrie a reuşit să păs

treze şi să im pună în viaţa şi activitatea Sa întîietatea vieţii spirituale
asupra oricărei alte a c tiv ită ţi: administrativă, didactică sau diploma
tică. Nici rangul, nici înalta responsabilitate de patriarh ecumenic, nu
cu modificat sau dim inuat vocaţia sa fundam entală : aceea a unui m o
nah smerit, iubitor al sfinţeniei. Această smerenie sfîntă îl făcea apro
piat, blînd, înţelept şi echilibrat.
în al doilea rînd, patriarhul ecumenic Dimitrie a fost un promotor
foarte activ al comuniunii şi al frăţiei interortodoxe, în special prin
conferinţele panortodoxe pe care el le-a convocat şi prin vizitele frăţeşti
făcute Bisericilor Ortodoxe surori.
Poporul român ortodox, ierarhii, profesorii de teologie, preoţii, că
lugării şi călugăriţele, ca şi toţi credincioşii, păstrează în inimile lor
o frumoasă amintire despre vizita făcută de către patriarhul Dimitrie
în România, în anul 1987.
w \
Concomitent cu intensificarea comuniunii ortodoxe, patriarhul Di

mitrie a activat, în aceeaşi măsură, pentru apropierea dintre Biserica
Ortodoxă şi vechile Biserici orientale. între altele, el a contribuit foarte
m ult la începerea dialogurilor internaţionale dintre Biserica Ortodoxă
şi alte Biserici sau confesiuni creştine : dialogul cu Biserica Romano-
Catolică, cu Biserica Veche-Catolică, cu Biserica Anglicană, cu Federa
ţia Bisericilor protestante şi cu Alianţa reformată.
Sensibil la problemele cu care lumea de astăzi este confruntată,
patriarhul Dimitrie s-a dovedit un om al păcii în faţa violenţei şi un
apărător al integrităţii creaţiei în faţa actualei crize ecologice.
Pentru toate acestea, aducem un omagiu frăţesc memoriei sale şi,
împreună cu întreaga Biserică Ortodoxă Română, rugăm pe preabunul
Dumnezeu să odihnească cu drepţii şi cu sfinţii sufletul slujitorului
Său. Ne rugăm, de asemenea, preabunului D um nezeu să lum ineze pe
membrii S fîn tu lu i Sinod al Patriarhiei Ecumenice să aleagă un nou
Intîistătător, care să poată continua lucrarea sfîntă a patriarhului
Dimitrie, a cărui amintire să fie veşnică».
f TEOCTIST
P a tria rh u l R o m â n ie i
în timpul şederii sale la Constantinopol, Prea Fericitul Părinte

Patriarh Teoctist a avut o serie întreagă de întîlniri şi contacte, cu în--
tiistâtătorii Bisericilor Ortodoxe, cu conducătorii delegaţiilor diferitelor
Biserici creştine neortodoxe, cu conducătorii unor organisme creştine
12 BISERICA ORTODOXĂ ROM ÂNĂ
internaţionale, cu diferite personalităţi ale lumii ortodoxe şi creştine în

general. Astfel, în seara zilei de luni, 7 octombrie 1991, Prea Fericitul
Părinte Patriarh Teoctist a primit, la cererea acestora, pe reprezentanţii
Vaticanului : Cardinalul Edward Cassidy, episcopul Pierre Duprey şi
nunţitul papal din Istanbul. In cadrul acestei întîlniri s-a discutat în spe
cial asupra hotărîrii Bisericii Ortodoxe Române de a nu participa la
Sinodul episcopilor catolici din Europa. S-a stăruit din partea delegaţiei
Vaticanului pentru participarea Bisericii Ortodoxe Române, prin repre
zentanţi, la lucrările susnumitului sinod. Din partea română s-au ară
tat, pe larg şi explicit, motivele care au determinat Sfîntul Sinod să nu
dea curs invitaţiei Vaticanului, motive ce provin în special din incon
secvenţa Vaticanului de a respecta hotărîrile comune ale comisiilor de
dialog dintre Bisericile Ortodoxe şi Biserica Romano-Catolică, manifes
tată în încurajarea Bisericii catolice de rit oriental. S-a adus la cuno
ştinţă reprezentanţilor Vaticanului că episcopatul Bisericii catolice de rit
oriental din România, încurajat de Vatican, provoacă vrajbă şi neînţe
legere între credincioşi, prin ocuparea cu forţa a bisericilor şi prin alte
numeroase acţiuni de prozelitism. La acestea s-au adăugat declaraţiile
papei făcute cu prilejul vizitei la Vatican a episcopilor catolici din Ro
mânia : falsificarea istoriei creştinismului ortodox român ; slăvirea mo
mentului unirii cu Roma, calificîndu-1 «moment fericit şi binecuvîntat».
S-a vorbit, de asemenea, despre necesitatea continuării dialogului
pe baze noi : adevăr istoric, sinceritate, respectarea hotărîrilor dialogu
rilor şi întrunirilor ecumenice.
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist s-a întîlnit, în întrevedeţi
separate, cu conducătorii Bisericilor greceşti din Germania şi Franţa, cu
I.P.S. Mitropolit Augustin din Germania şi, respectiv, I.P.S. Mitropolit
Jeremia din Franţa, cu care a discutat probleme privind situaţia paro
hiilor ortodoxe române din Germania, precum şi a acelora din Franţa,
în vederea realizării unei reale apropieri între toţi românii.
în discuţiile cu întîistătătorii Bisericilor Ortodoxe, aceştia au con
firmat primirea scrisorilor în care se explica protestul Patriarhiei Ro
mâne faţă de Vatican. Prea Fericitul Patriarh Ignatie al Antiohiei, de
exemplu, a afirmat că sprijină întru totul poziţia Bisericii Ortodoxe
Române. Aceeaşi atitudine au avut-o şi ceilalţi reprezentanţi din lumea
greacă.
în sfîrşit, tot cu această ocazie Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist s-a întreţinut cu arhiepiscopul dr. George Carey, primatul An
emiei, cu secretarul general al C.E.B., Emilio Castro, cu secretarul ge
neral al C.B.E., Jean Fischer etc.
I.P.S. Mitropolit Bartolomeu, preşedintele interimar al Sfîntului
Sinod al Patriarhiei Ecumenice, a adresat, în mod special; mulţumiri
Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist pentru participare şi împăr
tăşirea tristeţii Patriarhiei Ecumenice, prilejuite de trecerea la cele
veşnice a întîistătătorului său, patriarhul Dimitrie I.
PARTICIPAREA
PREA FERICITULUI PÂRINTE PATRIARH TEOCTIST
LA ÎNTRONIZAREA NOULUI PATRIARH ECUMENIC,
SANCTITATEA SA BARTOLOMEU I
în urma trecerii la cele veşnice a patriarhului ecumenic Dimitrie I,
5fintui Sinod al Patriarhiei Ecumenice s-a întrunit pentru a alege, po-
;rivit rînduielilor canonice, pe noul patriarh ecumenic. Procedura ale
gerii s-a desfăşurat în ziua de 22 octombrie 1991, printr-o întrunire a
membrilor Sfîntului Sinod în sala sinodală a reşedinţei patriarhale. în
cadrul întrunirii s-au stabilit, prin vot secret, numele a trei ierarhi
dintre care urma să fie ales patriarhul ecumenic. Cei trei ierarhi propuşi
prin vot secret au fost : II.PP.SS.. Mitropoliţi Bartolomeu al Calcedo
nului, Calinic de Listra şi Constantin al Derkosului. In baza acestor pro
puneri s-au întocmit buletinele de vot, după care ierarhii sinodali s-au
deplasat în catedrala «Sf. Gheorghe» — deja plină de preoţi şi credin
cioşi —, unde a avut loc o scurtă slujbă religioasă, după care arhidia-
conul Apostolos, subsecretar al Sfîntului Sinod, a citit, pentru informa
rea asistenţei, hotărîrea luată de Sfîntul Sinod în şedinţa ce avusese
loc puţin mai devreme. După aceasta, ierarhii sinodali au depus bule
tinele de vot într-o urnă pregătită în *cest scop şi încredinţate apoi
unui comitet, desemnat pentru operaţia de triere a buletinelor. La des
facerea şi citirea buletinelor s-a constatat că, în unanimitate, votanţii
şi-au îndreptat atenţia asupra persoanei l.P.S. Mitropolit Bartolomeu
al Calcedonului.
După anunţarea rezultatului votării, credincioşii prezenţi în bise
rică l-au aclamat pe noul ales exclamînd «Axios !», iar corul catedralei
a cîntat imnul patriarhal.
Imediat după proclamare, l.P.S. Bartolomeu a rostit o scurtă cuvîn-
tare, în care a adus slavă şi mulţumire preabunului Dumnezeu pentru
darul cel mare ce s-a revărsat asupra sa şi a dat asigurări că întreaga
sa lucrare ca patriarh, adică «gîndurile, hotărârile şi faptele, vor purta
pecetea dragostei», pentru că «la acest sfîrşit de mileniu, în ciuda unor
realizări tehnice aproape incredibile, mai ales dragostea este aceea care
lipseşte în relaţiile dintre oameni».
Noul patriarh ecumenic a fost felicitat apoi, atît în catedrală cît şi
în sala Tronului, de către membrii Sfîntului Sinod, de către ostenitorii
de la serviciile din administraţia patriarhală şi de către credincioşi.
în aceeaşi zi, noul patriarh ecumenic a mers la mînăstirea «Izvorul
Tămăduirii»—Balukli, unde a făcut o rugăciune de pomenire la mor-
mîntul înaintaşului său, patriarhul ecumenic Dimitrie I, ca şi la mor-
mîntul mitropolitului Meliton al Calcedonului, care i-a fost un adevărat
părinte spiritual şi căruia i-a urmat în scaunul acestei eparhii istorice.
Potrivit hotărârii Sfîntului Sinod al Patriarhiei Ecumenice, întro-
nizarea noului patriarh ecumenic a avut loc în cadrul* unei festivităţi
solemne, în ziua de 2 noiembrie 1991, în prezenţa unui rpare număr de
oaspeţi veniţi din lumea întreagă şi a unui mare număr de credincioşi
ortodocşi din Istanbul şi de peste hotare.
BISERICA ORTODOXA ROM ÂNA
Solemnitatea întronizării s-a desfăşurat în catedrala patriahală «Sf.

Gheorghe», unde s-a oficiat mai întîi un Te-Deum, dupâ care, potrivit
ceremonialului ortodox tradiţional, Sanctităţii Sale Bartolomeu I i-au
fost înmînate însemnele patriarhale. I.P.S. Mitropolit Meii ton de Fila-
delfia a dat citire Grammatei Sfîntului Sinod, după care a invitat pe
noul patriarh să urce în tronul patriarhal. Primind cîrja patriarhală,
Sanctitatea Sa Bartolomeu a binecuvîntat asistenţa, în timp ce mulţimea
îl aclama, iar corul cînta imnul patriarhal.
In numele Sfîntului Sinod al Patriarhiei Ecumenice a luat cuvîntul
mitropolitul Evanghelos de Perga, după care patriarhul ecumenic a rostit
cuvîntarea oficială cu prilejul întronizării, în care au fost trasate liniile
directoare ale programului viitoarei activităţi, inspirată din bogata sa
experienţă în viaţa bisericească.
Se reţine din această cuvîntare programatică dorinţa fermă a noului
patriarh de a continua activitatea înaintaşilor, prin promovarea şi culti
varea bunelor relaţii cu toate Bisericile Ortodoxe surori şi cu celelalte
Biserici creştine, în spiritul dragostei şi ecumenismului, şi în general
promovarea tuturor valorilor umane, acordarea unei atenţii sporite tine
retului care «reprezintă nu numai viitorul, ci şi dinamica prezentului, iar
fără prezent nu există viitor».
D ţ asemenea, au fost menţionate :
— Redeschiderea Facultăţii de teologie din Halchi, închisă în
anul 1971 ;
— Editarea unei publicaţii teologice a Patriarhiei Ecumenice ;
— Promovarea vieţii liturgice ;
— întărirea disciplinei în viaţa monahală din Sfîntul Munte Athos
şi în acest sens recomandă expres cultivarea a două virtuţi monahale
de bază : smerenie şi supunere faţă de Sfînta Biserică-Mamă, în frica
de Dumnezeu şi împlinirea cu credinţă a voturilor monahale».
După terminarea cuvîntării, în aclamaţiile mulţimii de credincioşi,
Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu I a binecuvîntat mulţimea, îndrep-
tîndu-se spre reşedinţa patriarhală, unde a primit apoi felicitările ierar
hilor Sfîntului Sinod şi ale personalităţilor oficiale prezente la festivitate.
Au fost prezenţi reprezentanţi ai autorităţilor de stat turceşti, cen
trale şi locale, primul ministru grec, Constantin Mitsotakis, însoţit de
mai mulţi miniştri, parlamentari, diplomaţi etc. Au fost de faţă repre
zentanţi ai preşedintelui George Bush şi ai Comunităţii Europene.
Din partea Bisericilor Ortodoxe surori au fost de faţă : Sanctitatea
Sa Patriarhul Partenie al Alexandriei, Sanctitatea Sa Maxim al Bulgariei,
I.P.S. Mitropolit Dorotei de Praga şi al întregii Cehoslovacii, I.P.S. Arhi
episcop al Careliei şi al întregii Finlande. Au participat şi reprezentanţi ai
^celorlalte Biserici Ortodoxe, reprezentanţi ai Vaticanului, aj Bisericii
Anglicane, ai Bisericii Evanghelice din Germania, ai Consiliului Naţional
al Bisericilor din S.U.A., ai Vechilor Biserici Orientale, ai Bisericii Vechi-
Catolice, ca şi din partea Consiliului Ecumenic al Bisericilor, ai Confe
rinţei Bisericilor Europene, ai Federaţiei Luterane Mondiale etc.
De asemenea, au participat cei mai mulţi dintre ierarhii ortodocşi
greci dependenţi de Patriarhia Ecumenică, precum şi reprezentanţi ai
comunităţilor religioase din Istanbul.
La festivităţile de întronizare a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I,

Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a fost însoţit de către I.P.S. Arhi
episcop Vasile al Tîrgoviştei şi Muscelului.
In drum spre Istanbul, delegaţia Bisericii noastre a făcut o escală la
Sofia, unde a fost întîmpinată de Sanctitatea Sa Maxim, Patriarhul Bise
ricii Ortodoxe Bulgare, de reprezentanţi ai Ambasadei Române la Sofia,
de p.c. Al. Şchiopu, parohul bisericii ortodoxe române din Sofia.
Cu acest prilej, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a purtat
discuţii cu Prea Fericitul Maxim, privitor la buna desfăşurare a activi
tăţii pastorale de la biserica română din Sofia şi biserica bulgară din
Bucureşti. In acest sens, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a reco
mandat părintelui Alexandru Şchiopu să desfăşoare o activitate susţinută
de catehizare a copiilor românilor ortodocşi de la Sofia şi din împrejurimi.
Delegaţia română a plecat, împreună cu delegaţia bulgară, spre
Constantinopol, unde au fost cazate la hotelul Sheraton. Apoi a luat parte
la toate momentele din timpul festivităţilor de întronizare a noului pa
triarh ecumenic.
La momentul stabilit de protocol, Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist a prezentat felicitări Sanctităţii Sale Patriarhului Ecumenic
Bartolomeu I, dorindu-i ca activitatea sa să fie benefică atît pentru Pa
triarhia Ecumenică şi pentru lumea-ortodoxă, cît şi pentru raporturile
dintre toate Bisericile şi organizaţiile creştine din lume.
In timpul şederii la Istanbul, Prea Fericitul Părinte Patriarh Tpo«tist
a avut o serie de întîlniri cu diferite personalităţi bisericeşti, cu care a
discutat probleme interesînd viaţa şi activitatea Bisericii Ortodoxe Române.
Astfel, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a purtat convorbiri
cu Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, cu ministrul de
externe al Greciei şi cu stareţul mînăstirii Lavra din Sfîntul Munte, în
legătură cu înlesnirea stabilirii monahilor români la Muntele Athos.
In discuţiile cu reprezentantul ortodocşilor din Albania, preotul
aromân Cosma, s-a pus problema şcolarizării unor tineri aromâni ou vo
caţie pentru preoţie, în vederea pregătirii lor în şcolile noastre de teologie.
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a discutat, de asemenea, cu
ierarhi greci din S.U.A., în legătură cu acordarea unor burse pentru teologi
români care vor să-şi continue pregătirea teologică superioară în facul-
:âti de teologie din S.U.A.
In convorbirile cu ceilalţi reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe s-a
convenit asupra amînârii datei întrunirii panortodoxe cu tema «Diaspora
ortodoxa*, pentru mai buna studiere şi, mai ales, în vederea găsirii unor
soluţii mai potrivite pentru această problemă.
Au avut loc, de asemenea, o serie întreagă de alte întrevederi şi dis
cuţii cu alte delegaţii şi cu alţi reprezentanţi prezenţi la Istanbul, în le
gătură cu diverse probleme ortodoxe sau ale vieţii creştine contemporane.
In tot timpul prezenţei la Istanbul, delegaţia Bisericii Ortodoxe
Române, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, personal, s-a bucurat
de o apreciere deosebită şi a fost înconjurată permanent cu multă căldură,
şi cu sentimente de simpatie şi preţuire.
SFINŢIREA DE CĂTRE PREA FERICITUL PĂRINTE
PATRIARH TEOCTIST A BISERICII DIN
SATUL VICTORIA, JUDEŢUL BOTOŞANI
In ziua de 13 octombrie 1991 a avut loc sfinţirea noii biserici cu
hramul «Naşterea Maicii Domnului» din satul Victoria, judeţul Botoşani.
Lucrările de construire a acestei biserici au început în urmă cu cîţiva
ani din iniţiativa Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist şi s-au des
făşurat în continuare, pînă la terminare, sub permanenta purtare de
grijă a Prea Fericirii Sale. Pictura bisericii a fost executată in frescă
de către un grup de pictori sub îndrumarea maestrului Ioan Preotu din
Iaşi, iar picturile exterioare, în mozaic, au fost executate de către pictorul
Gh. Răducanu din Bucureşti. Icoanele de pe catapeteasmă au fost pictate
de către prea cuviosul arhimandrit Bartolomeu Florea de la mînăstirea
Sihăstria. Catapeteasma şi întregul mobilier din biserică a fost sculptat
în lemn de stejar de către vestiţii meşteri din Grumăzeştii Neamţului.
Noul sfînt locaş a fost înzestrat, de asemenea, cu clopote noi, vase liturgice,
veşmintele şi cărţile de slujbă necesare, iar în curtea bisericii s-a construit
o casă de prăznuire, potrivit datinilor moldovene.
Sfinţirea bisericii s-a făcut în cadrul unei slujbe solemne de către
însuşi Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, înconjurat de către I.P.S.
Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei, de I.P.S. Arhiepiscop Pimen
al Sucevei şi Rădăuţilor, de alţi membri ai Slîntului Sinod şi de un im
presionant sobor de slujitori, în prezenţa unui mare număr de credin
cioşi din satul Victoria, din satele vecine ca şi din oraşul Botoşani.
La sfîrşitul Sfintei Liturghii, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
a acordat «Crucea patriarhală» unui grup de şase preoţi mireni ş-i călu
gări între care şi P.C. Prot. Petru Buburuz de la Chişinău şi P.C. Pr.
Octavian Poduţ, parohul bisericii.
Despre semnificaţia şi însemnătatea zilei respective a vorbit I.P.S.
Mitropolit Daniel explicînd principalele momente ale slujbei de sfinţire
a bisericii.
Mărturisind marea bucurie ce-i umple inima pentru această bine-
cuvîntată zi din viaţa sa, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, fiu
al acestor meleaguri, anostit următoarea cuvîntare :
Iubiţi credincioşi,
A m venit astăzi să sfinţim biserica nouă, înălţată cu multă osteneală
în cinstea «Naşterii Maicii Domnului». Puţini dintre dumneavoastră ştiţi
ce a însemnat zidirea unei biserici sub dictatură, cîte greutăţi se puneau
în calea ridicării ei. Dar Dumnezeu, care toate le săvirşeşte prin Duhul
Sfînt, a ajutat şi iată, biserica aceasta este acum sfinţită prin rugăciunile
rostite şi prin aşezarea Sf. Moaşte. Duhul Sfînt S-a pogorît de sus de
la Părintele luminilor şi a sfinţit, de asemenea, tot ce se află în biserică;
icounele, catapeteasma, obiectele liturgice şi s-a revărsat şi în sufletele
tuturor celor prezenţi în spaţiul acesta în care vă aflaţi.
V IA Ţ Ă BiSERlCFASCĂ jj
*
V
Sfmtrrea este un m om ent unic in viaţa unei biserici. Este unic şi

pentru satul acesta foarte tînăr, dar cu credincioşi inimoşi, care, înfrun-
tind orice pericol, au făcut, cu decenii în urmă, pe acest loc o bisericuţă
din chirpici, la adăpostul porumbului şi a unor pomi. însăşi natura a
imptedicat vederea celor ce căutau să oprească lucrarea. Acea bisericuţă
dtn chirpici, la adăpostul porumbului şi a unor pomi. însăşi natura a
• m piedica t vederea celor ce căutau să oprească lucrarea. Acea bisericuţă
de atunci, asemenea unei seminţe, a rodit. Pe acelaşi loc privim noul
tăcaş de închinare, vrednic de arta şi de cultura noastră strămoşească.
Zidirea oricărui edificiu este legată, mai intii, de o idee, in care să crezi
<u toată convingerea. Este de la sine inţeles că izvorul ideii de biserică
nu poate fi decit Dumnezeu. Sînt bucuros şi dau slavă lui Dumnezeu
că pe plaiurile acestea pe care le-am călcat din copilăria mea şi aici
unde au trăit fraţii mei şi unde sînt nepoţii şi strănepoţii mei, astăzi
Duhul Sfint ne-a adunat aici în rugăciune, a sfinţit acest lăcaş spre
pomenirea noastră, a ctitorilor şi a neamului nostru.
Iubiţii mei, aţi venit să vă rugaţi împreună cu noi, slujitorii altaru
lui. Folosiţi clipele acestea pentru rugăciune. Imprimaţi fiecare în m in
tea D u s r e e a ce auziţi şi ceea ce vedeţi astăzi. Adevărata credinţă a
veamulut nu este cea de la stadioane, ci este cea pe care ne-au lăsat-o
Si. Părinţi şt a fost trăită de moşii şi strămoşii noştri. Să vă siliţi să o
cunoaşteţi cit mai bine, fie că sînteţi mame, părinţi, fie că vă aflaţi la
virsta tinereţii. Cu toţi avem o mare datorie faţă de tineret, care s-a
yert'it pentru libertatea şi demnitatea noastră şi care este dornic de
ruvintul lui Dumnezeu. A m mare nădejde în toţi credincioşii Bisericii
voastre, dar, mai ales, în cel din ţinutul Botoşanilor, care păstrează tra-
•iiţia, credinţa şi datinile noastre româneşti.
,4m renir stăpîuit de această nădejde şi cu responsabilitatea mea
in Biserica Ortodoxă Română. Aici, însă, sînt şi un fel de gazdă a I.P.S.
^fnropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei, I.P.S. Arhiepiscop Pimen al
Sucevei şt Rădăuţilor, Prea Sfinţiţilor Episcopi Epifanie al Buzăului şi
Eftimie al Romanului şi Huşilor, P.S. Calinic Boloşăneanul, Episcop-
vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor şi P.S. Casian Gălăţeanul, Arhiereu-vicar
iîl Episcopiei Dunării de Jos.
înalt Prea Sfinţiţi şi Prea Sfinţiţi Părinţi,
Iubiţi irati şi surori în Domnul,
O zi ra aceasta se caută şi se aşteaptă mult în viaţă şi poate ji dă
ruită numai de Dumnezeu la distanţe mari de timp şi spaţiu. Dumne
zeu a i'oit să o trăim astăzi, în ajunul sărbătorii Sf. Cuvioasei Maicii
noastre Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, ale cărei Sf. Moaşte se gă
sesc ia laşt .4 rinduit Dumnezeu, de asemenea, aşa cum aţi auzit aici,
n terminăm in acest an lucrările de la această biserică. Orice operă
trzimcc, spre a ii indeplinită, cere să se depună eforturi. Cu atît mai
*nult acesi lucru este valabil pentru un lăcaş sfînt pentru o nouă bise-
rtr<z, în c a ro se vor închina nu numai cei care sînt acum de faţă sau
cei care tor trece pe aici şi vor fi atraşi de frumuseţea bisericii, ci şi
B O R — 1
18 BISERICA ORTODOXA ROM ANA
cei care vor fi după noi şi care vor pomeni pe cei ce au ajutat şi au
muncit la lucrare, ca şi pe cei ce au participat astăzi la sfinţiî'ea bise
ricii.
A m ascultat cu atenţie cuvîntul I.P.S. Mitropolit Daniel despre în
semnătatea bisericii noi în viaţa creştină. Trebuie să reţinem că o bise
rică nu este numai un monument de cultură, un monument istoric, un
monument de artă, ci o biserică este mai m ult decît toate acestea, este
lăcaşul lui Dumnezeu. Şi dacă o biserică este lăcaşul lui Dumnezeu, ea
trebuie să întreacă orice frumuseţe de pe pămînt. Chiar şi atunci cînd
o biserică este mai mică, modestă din punct de vedere artistic, datorită
scopului ei sfînt, aceasta depăşeşte toate edificiile, toate palatele, toate
clădirile considerate a fi foarte frumoase. De aceea, şi biserica nouă,
sfinţită acum este poartă către cer, este lăcaşul lui Dumnezeu, este
imaginea fiinţei noastre. Şi noi, cei botezaţi în legea sfîntă ortodoxă,
sîntem fiecare o biserică vie şi păstrăm frumuseţea bisericii pe care o
avem în faţă prin faptele noastre bune, prin virtuţile noastre, prin
vocaţia noastră creştină, zidiţi de Dumnezeu, cu trup şi cu suflet şi în-
zestrăti cu darul libertătii.
9 P
Iubiţii mei, oriunde s-ar afla pe faţa pămîntului, omul cuprinde

în el o întreagă lume ; tot ce există mai scump şi mai frumos, toate
bunurile pămînteşti şi însăşi creaţia sînt făcute pentru el. Prin suflet,
prin iubire, adevăr şi raţiune, omul este chipul şi asemănarea lui D um
nezeu. Dacă noi sîntem chipul şi asemănarea lui Dumnezeu înseamnă
că trebuie să ne străduim să devenim biserici vii. Ca purtători de trup
şi supuşi ispitelor trupeşti în această viaţă nu trebuie să batjocorim
trupul cu păcate, nu trebuie să prihănim tinereţea, nu trebuie să ne
zdruncinăm sănătatea prin abuzuri. Sîntem datori să închinăm lui
D um nezeu: tinereţea, puterea, înţelepciunea, frumuseţea şi toate daru
rile primite de la El. Spun acestea, pentru că, în vremea de azi, din
Europa primim foarte multe lucruri bune, dar întîmpinăm şi pericolul
unor adevărate plăgi pierzătoare de suflet, care degradează fiinţa um a
nă, care degradează pe tineri şi mai ales, pe tinere. A r fi foarte dureros
pentru fiii neamului nostru să se întimple aşa ceva, să se îndepărteze de
credinţă şi să nesocotească legea morală.
Spre bucuria noastră, între noi, printre credincioşi se află mulţi
tineri şi tinere, copilaşi, mai ales, care sînt viitorul şi floarea neamului
nostru românesc. Văd printre noi mame înţelepte, mame sfinte, care
nu s-au jucat cu tinereţea, nu s-au jucat cu viaţa, ci au apărat-o cu
demnitate şi jertfe. Aceste mame au dat satului, familiei, ţării, fii şi
fiice, atîţia copii, cîţi a rînduit Dumnezeu. Cu frică de Dumnezeu, ele
\ .’ A T A 8 tSZRlCFASCĂ 19
n u le-au întrerupt în nici un fel existenţa, viaţa, naşterea. Împiedicarea

rwîu. hărăzite de Cel de Sus să vină pe lume, este un păcat greu şi
prntru mamele tinere şi pentru cele vîrstnice. Toate viitoarele mame
cd*co tinerele noastre să-şi pună nădejdea în Maica Domnului spre a
U urmaşele mamelor Sfinţilor Părinţi sau să urmeze pilda celor din
rr e m e a lui Ştefan cel Mare. Ce dureros este pentru un neam cînd unele
ftiee ale Bisericii au stîrpit viaţa încă din măruntaie, sau au provocat
pierderea copilului. Este un mare păcat, iubite surori în Domnul, şi
trebuie să vă păziţi ca de foc de lucrul acesta. Este de asemenea un
mare păcat, pentru tinere, pentru tineri. Tinereţea este tot ceea ce are
mai irumos omid. Este cea mai aleasă şi mai însemnată parte din viaţă
dată lui de Dumnezeu. Nu putem trece cu vederea valoarea înţelepciu
nii bctrîneţii păstrătoare a datinilor şi pilduitoare în virtuţi şi credinţe
pentru tineret. închinarea ei lui Dumnezeu încoronează viaţa. Fiind
daal de El, nimeni nu are, deci, dreptul să hotărască asupra ei decît
vrerea şi înţelepciunea dumnezeiască.
Este o mare încurajare pentru noi, pentru Sfîntul Sinod, pentru
mine personal, pentru preoţi, că dvs., după atîtea necazuri, după atîtea
ruiennîe, pe care le aveţi şi astăzi, vă aflaţi strîns legaţi de Biserică.
Aici putem căuta şi găsi spaţiul duhovnicesc, sfinţitor, liniştea sufle
tească prezenţa Sfinţilor, pentru că în biserică se află însuşi Mîn-
tmtfjrul nostru Iisus Hristos. Aceasta are mare însemnătate. Intrăm în
Europa, in rindul atîtor neamuri cărora să le împărtăşim valorile Bise
ricii noastre strămoşeşti, virtuţile părinteşti şi statornicia în dreapta
credinţă. în Europa, aşadar, trebuie să ne prezentăm cu aceste fru m u
seţi spirituale, dătătoare de puteri pentru o lume şi o Europă ce-şi cau
tă noi făgaşe de dezvoltare. O bisericuţă ca aceasta, bisericile şi mînăsti-
n le noastre, mai ales cele din Bucovina sînt unice în lume. în Occident
găsim confort, este adevărat, dar nu peste t o t ; găsim un nivel de viaţă
mult mai ridicat decît la noi, dar aceasta se datorează şi faptului că noi,
deu am iost întotdeauna un popor mic, am fost un popor aşezat geo
grafic in calea tuturor răutăţilor; am fost, apoi, un popor care, din
această cauză, a suferit mult în istorie, am putea spune că nici un alt
popor n-a suferit atît de mult cît a suferit poporul nostru. Cele mai mari
imperii ale Europei nu s-au luptat la ele acasă, nici în Rusia, nici în
Axistro-Ungaria, nici în Turcia, ci, aşa cum, ne arată istoria, au făcut
20 BISERICA ORTODOXA ROMANĂ
%
rizboi aici pe pămîntul românesc, aici s-au intîlnit şi s-au luptat în
totdeauna. Te şi întrebi, pe bună dreptate, cînd au avut tim p voievozii
noştri să zidească atîtea biserici şi mînăstiri, cînd unii dintre ei nu
rezistau mai m ult de trei sau patru a n i ! Dar nici unul nra plecat din
scaun fără să fi ridicat o biserică sau o mînăstire, şi nu vom uita nici
odată chipurile dom nitorilor: Ştefan cel Mare şi Sfînt, Mihai Viteazul,
Constantin Brîncoveanu, Matei Basarab, Vasile Lupu, cu domnii mai
lungi, dar şi cu împliniri istorice, care au împodobit plaiurile româneşti
cu atîtea biserici şi mînăstiri.
Cum ştiţi, pe vremea lui Ştefan cel Mare şi Sfînt, Ţara Moldovei
era poarta Europei. Cu mare grijă, cu mare responsabilitate se adresa
voievodul prinţilor Apusului şi papei de la Roma, să-l ajute să stă
vilească puhoiul necredinţei, să apere această poartă a creştinătăţii, că
de va cădea Moldova, va fi invadată şi Europa. Dar, ajutorul promis
n-a venit şi poporul acesta de luptători, de ostaşi, de eroi, a ţinut aici
singur piept invaziilor, atît sub Ştefan cel Mare, cît şi sub voievozii
de după el. Astăzi, avem aici, cu noi, pe părintele protoiereu Petre
Buburuz de la Chişinău, nu fără înţeles, pentru că ne cheamă conştiin
ţa neamului, podul de flori de peste Prut, ne cheamă sîngele eroilor
căzuţi pentru reîntregirea ţării, ne cheamă credinţa, care ne leagă unii
de alţii pe toţi românii de pretutindeni.
Ce frumos şi ce clipe de neuitat trăiesc eu, atunci cînd mă aflu in
mijlocul credincioşilor pe toată aria românească. Cît curaj îmi daţi as
tăzi, venind în număr aşa de mare pentru a ne bucura şi a lăcrima
împreună. Ca fiu al acestor plaiuri şi al acestor oameni, vă mulţumesc
tuturor, în amintirea părinţilor mei, a fraţilor mei, a neamului meu.
Mamele noastre, iubiţi consăteni, le ştiţi foarte b in e ; au fost nişte sfin
te, au fost virtuţi întruchipate. Ele au păstrat şi au purtat darurile lui
Dumnezeu în sufletele şi în trupurile lor, ca într-un vas sfinţit. Ele
aduceau pe lume atîţia copii cît dădea Dumnezeu, aşa cum am fost şi
noi, zece fraţi la părinţi. Nu ştiu dacă colegii mei de şcoală or fi ajuns
de la Tocileni pînă aici, spre a-i îmbrăţişa pe cei din viaţă, pentru că
alţii au trecut pragul spre cealaltă viaţă. Ce mame eroine am avut n o i !
Atunci, în vremurile acelea aspre, în 1915 şi în anii următori, ele au
crescut copiii, s-au jertfit pentru ei, căci părinţii noştri, cum ştiţi, erau
plecaţi la concentrare şi apoi la război.
VIATA BISERICEASCĂ 21
Mă poartă gindul spre aceşti ani nu întîmplător, ci ca să le urm ăm

pilda, iubiţii mei, ca să le ştiţi şi ca să le spuneţi şi copiilor Dvs. N u
mai aşa noi vom putea păstra unitatea noastră. Cu credinţa puternică
in Dumnezeu, cu credinţa părinţilor, a mamelor noastre, biruim greu
tăţile, nu cu ceea ce recomandă evanghelizatorii pe stadioane, care
chcamâ peste tot tineretul la rătăciri. De aceea, mamele trebuie să fie
mame cu adevărat, părinţii trebuie să fie părinţi cu adevărat, iar noi
Biserica trebuie să fim cu adevărat Biserică, popor şi cler. Mă bucur
că sînt aici şi părinţii de la bisericile din apropiere, de la bisericile din,
oraş, din alte părţi, călugări şi monahii.
Străbatem vremuri grele. Dar cînd a fost poorul român lipsit de
suferinţă în istorie ! După cum soarele a biruit ceaţa şi norii din ziua
de astăzi, aşa şi noi, în viaţă, biruim întunericul păcatului cu credinţa
şi iubirea. Din alte părţi ale lumii ni se pot da bani, ni se pot da fel
de fel de mijloace de trai, dar nu care cumva ele să fie preţul sufletu
lui nostru. Să nu ne pierdem sufletul, căci acesta ar fi cel mai mare
păcat pentru acest popor de martiri, pentru acest popor de sfinţi sau
cum spunea I.P.S. Mitropolit Daniel în cuvîntul său, pentru acest popor
de voievozi. Sfîntul Sinod a hotărît ca anul acesta să canonizăm pe
Constantin Brîncoveanu, pe Ştefan cel Mare, pe Daniil Sihastru şi alţi
mărturisitori. Cîţi sihaştri sfinţi, neştiuţi de noi au trăit aici, vecini cu
noi, la mînăstirea Cozancea, la Coşula, la schitul Vorona, unde mi-am
inceput eu viaţa bisericească ! Toţi au fost sfinţi, toţi au fost purtători
de Dumnezeu, oameni din neamul nostru, din neamul moldovenilor,
ca părintele lacob Ioan de la Dorohoi, care este şi pictat în biserica
aceasta.
A ţi venit astăzi aşa de m ulţi la biserică nu întîmplător, ci ca să-mi
faceţi mie bucurie şi ca să faceţi cinste locurilor acestora, cunoscute
prin evlavia credincioşilor, ca să vadă I.P.S. Mitropolit Daniel şi Prea
Sfinţiţii de la Buzău, de la Roman, de la Galaţi, tăria în credinţă a
moldovenilor din ţinutul acesta, de la Botoşani, cu atîtea frumuseţi, de
unde au răsărit atîţia luceferi ai culturii noastre naţionale. De aceea,
iubiţii mei, m-am bucurat foarte m ult că am p u tu t să fiu aici în aceas
tă duminică, în această zi frumoasă din viaţa mea, pentru a m ulţum i
împreună Bunului Dumnezeu că ne-a ajutat să terminăm această bise
ricuţă.
22 BISERICA ORTODOXĂ RO M A N A
Ce ar trebui să gîndim şi să facem noi de acum înainte ? Cu sfin

ţirea acestei biserici am ajuns, împreună cu preoţii şi credincioşii care
au ostenit aici, la un orizont duhovnicesc. Mai departe, trebuie să îm
podobim sfîntul lăcaş în duminici şi sărbători mai cu seamă cu sufletele
şi prezenţa noastră. Şi nu numai biserica aceasta, ci toate bisericile. Sâ
identificăm fiinţa noastră cu sfîntul altar, cu credinţa în Dumnezeu,
care ne dă valoare nouă ca oameni, aşa cum frumuseţea dumnezeias
că dă valoare acestui edificiu consacrat shijirii lui Dumnezeu, făcînd
din el lăcaşul lui Dumnezeu, chivotul unde se păstrează Sfintele Taine,
de la care pornesc izvoarele credinţei noastre şi ale mîntuirii noastre.
Să nu uitaţi îndemnul acesta pe care vi l-am împărtăşit astăzi. Să ţineţi
la Biserică, să tineti la credinţa strămosească, să nu vă lăsaţi atraşi în
' i i » » 9 * *
greşeli de o giupare religioasă sau de alta, să nu vă lăcomiţi la un

pum n de linte sau la un ban în plus în schimbul credinţei. Pe om nu-l
face banul, nu-l face a verea ; pe om îl face credinţa, caracterul, v irtu
tea şi aceasta începe de la tinereţe, din copilărie chiar. ,
Ajungînd să vorbim despre cerinţa religiei în şcoală, vă spun că
am făcut intervenţii stăruitoare pe lîngă forurile de Stat şi, slavă Dom
nului, s-a aprobat. A ţi venit astăzi cu copiii la biserică, pentru ca să
afle şi ei şi dvs. că predarea religiei în şcoală este garantată de Stat, nu
benevolă. învăţarea normelor de credinţă din pruncie este chezăşia
temeliei formării tînărului. Stăm tari în convingerea că avînd la cîrma
corăbiei vieţii pe Mîntuitorul Iisus Hristos, avînd Biserica Lui, putem
. străbate valurile acestei vieţi. Biserica este îndreptată spre răsărit, după
cum vedeţi, ca o corabie împotriva valurilor. Ea este îndreptată spre
răsărit, către soarele dreptăţii, deoarece creştinul călătoreşte neîncetat pe
valurile vieţii, avînd la cîrma corăbiei pe Mîntuitorul Hristos. Veţi v e
dea pictată în biserici scena din Sfînta Evanghelie cu potolirea furtunii
pe Marea Galileii de către Mîntuitorul Hristos. Toţi Apostolii erau aco
lo, în corabie, dar n-au p u tu t să facă nimic împotriva furtunii fără p u
terea M întuitorului Hristos (Luca 8, 22—25). Şi noi sîntem astăzi aici
atîţia arhierei, dar fără M întuitorul Hristos n-am fi putu t să facem ni
mic ; El a fost în mijlocul nostru, a slujit cu noi. El ne-a împărtăşit pe
noi prin Duhul S fîn t şi de la El vă dăruim Sf. împărtăşanie, cu care
ne sfinţim trupurile şi sufletele. Cu această chezăşie că îl avem pe
Mîntuitorul Hristos împreună cu noi vom putea străbate greutăţile de
astăzi şi greutăţile de mîine. N u ştim ce ne aşteaptă, dar cită vreme
Mîntuitorul Hristos este cu noi, El este în sufletele noastre, ale tineri-
VIATA BISERICEASCĂ 23
,
lor ale copilaşilor, sîntem încredinţaţi că El ne ajută, că El potoleşte
ralurile vieţii, potoleşte valurile lumii acesteia atît de zbuciumate.
De aceea, credinţa este •necesară; credinţa si rugăciunea trebuie să
fie hrana noastră cea de toate zilele şi aceasta copiii trebuie să o înveie
la şcoală. Mă adresez prea cucernicilor preoţi ca să fie prezenţi în
şcoală. Nici unui preot nu-i este îngăduit să lipsească de la şcoală, ci
Jd meargă şi să predea copiilor religia. Aceia dintre credincioşi care au
lucrat în învăţămînt, care au fost dascăli, care au fost învăţători, profe
sori, sînt chemaţi să ajute Biserica, astfel ca nici o şcoală să nu rămînă
fără profesor de religie, nici un copilaş să nu rămînă în afara cuvîntu
lui Sfintei Evanghelii, căci răspundem cu toţii în faţa lui Dumnezeu.
Dumneavoastră, mamele, b u n ic iib u n ic e le , deprindeţi copiii cu rugă
ciunea, cit iubirea icoanelor. Fără să-l vadă copilul pe părintele său ru-
gindu-se, fără să vadă în familie grija faţă de sfintele icoane de pe pe
retele dinspre răsărit, fără să vadă evlavia părinţilor, este foarte greu
să se deprindă cu credinţa numai la şcoală. Copilul învaţă multe de la
părinţi. Părinţii mei. Dumnezeu să-i ierte, că tot repet şi v o i’ repeta
mereu lucrul acesta, aşa cum dvs. ştiţi se rugau seara şi se rugau di
mineaţa, se rugau înainte de masă şi se rugau după masă, încît rugă
ciunea era cheagul, era miezul vieţii familiei noastre. Eu fac apel căl
duros la toţi ca să ne ajute şi să nu lăsăm tinerii şi copiii în afara reli
giei, să facem în aşa fel ca Mîntuitorul Hristos să fie cu noi cu toţi. A m
toată nădejdea, iubiţii mei, în dvs., in mame, în părinţi, în preoţii slu
jitori, ca noi să nu ne fi ostenit în zadar, stăruind pentru introducerea
religiei în şcoală, pentru că de acolo trebuie să pornească curăţenia su
fletului neamului nostru românesc.
Vă m ulţum esc foarte m ult pentru prezenţa şi pentru încrederea ce
mi-aţi dat că noi acolo, la Sfîntul Sinod, lucrăm în numele dvs. şi p e n
tru dvs., pentru Biserica ntiastră şi pentru neamul nostru. Vă m u lţu
mesc, de asemenea, că ne ajutaţi întotdeauna şi vă rugaţi pentru noi,
pentru că avem atîta nevoie de unitate în credinţă, de unitate naţiona
lă ! Aşa cum biserica aceasta este una, tot aşa noi în Biserică trebuie să
fim Una. După cum ştiţi, sprijinul material pe care ni-l acordă Statul
este prea neîndestulător faţă de nevoile şi problemele noastre. De aceea,
nădejdea noastră sînteţi tot Dvs. credincioşii, preoţii, tot Dvs. sînteţi
cei care trebuie să ajutaţi cu puţinul pe care-l aveţi. Noi am restaurat
minăstirile din Bucovina, Neamţ, Iaşi şi din alte părţi, palatul lui Ş te
fan cel Mare de la Putna, cu bănişorul pe care dvs. l-aţi dat la biserici.
pe lumînărică, pe calendar. Căutaţi să cumpăraţi şi de acum înainte tot

de la biserică luminări, calendare, cărţi de rugăciuni, pentru că ceea
ce dati dvs. aceasta este sursa materială a Bisericii noastre, astăzi si în
9 W *
viitor. Vă m ulţum esc din nou pentru bucuria ce mi-aţi făcut astăzi de
a arăta membrilor S fîntului Sinod credinţa botoşănenilor. Vă îm bră
ţişez pe fiecare dintre dvs., pe copilaşi, în prim ul rînd, şi vă rog să
transmiteţi toată dragostea şi preţuirea mea tuturor credincioşilor din
aceste părţi.
/
A ţi văzut pictura cît este de frumoasă, aţi văzut şi catapeteasma>

care este la fel de frumoasă. Nu pot să numesc acum pe toţi arhitecţii
şi inginerii de la Botoşani care ne-au ajutat aici, dar în fruntea lor, la
pictura bisericii, îi ştiţi cu toţii, m ai. întîi este pictorul Preotu Ioan,
apoi dl. Buzuroiu, un alt pictor al nostru, care a pictat şi la biserica
«Pacea», la Botoşani şi alţi pictori d in Bucureşti, între care dl. Rădu-
canu, un pictor de renum e european, care a făcut aici icoanele în mo-
*
zaic şi de asemenea, părintele Vartolomeu de la mînăstirea Sihăstria,

care a pictat icoanele de la catapeteasmă şi l-a ajutat pe sculptorul A n -
tal, de la Tg.-Neamţ, un mare artist, care a m u rit între tim p, dar a
rămas opera lui. Acum , I.P.S. Mitropolit Daniel m i-a prilejuit bucuria
de a-l ridica pe P. Cuv. Vartolomeu la rangul de arhimandrit. El a lucrat
la această biserică şi, iată, D um nezeu a rînduit ca tot aici să-i fie citită
slujba de hirotesie pentru ridicarea la rangul de arhimandrit.
Ca să rămînă drept recunoştinţă din partea mea celor care au aju
tat m ult la lucrările de aici, cu binecuvîntarea I.P.S. Mitropolit Daniel,
acordăm «Crucea patriarhală», părintelui protopop al judeţului Boto
şani. îl cunoaşteţi. Este părintele care astăzi a fost rîndut să fie protos
la slujba de sfinţire. De asemenea, acordăm «Crucea patriarhală» Pr.
Cons. D um itru Isopescu, Pr. A rhim . Mitrofan, Pr. Grigore Diaconu,
fost protopop, care a depus mare stăruinţă în executarea lucrărilor;
părintelui protopop Petre Buburuz din Basarabia, pentru că a ven it la
sfinţirea de astăzi, drept amintire din partea noastră, a tuturor, ca să
o ducă peste Prut, să meargă cu crucea înainte la Chişinău, şi să m er
gem, apoi şi noi după Cruce. în sfîrşit, acordăm «Crucea patriarhală»
şi părintelui paroh, care este foarte tină*, ca să o aibă şi dînsul, la tine
reţea sa, ca îndem n la o slujire vrednică şi pe viitor.
Să ne ajute Dum nezeu ca rugăciunile Dvs., rugăciunile noastre,
rugăciunile copilaşilor care sînt îm preună cu noi să fie astăzi bine pri-
' U T A BISERICEASCA 25
m ue înaintea lui Dumnezeu. Să-i dăm slavă Lui, Sfintei noastre Bise-
-ici, ţării şi poporului nostru.
Harul Domnului şi M întuitorului nostru Iisus Hristos să fie cu noi
cu t o i i ! A m in !».
Cuvîntarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist a fost ascul
tată cu toată cuviinţa şi evlavia de către toţi cei de faţă.
Amintim că la vremea potrivită, In cadrul slujbei de sfinţire s-a
«Mt citire următorului Act de sfinţire, care va rămîne, în timp, mărtu
ria scrisă a celor ce s-au săvîrşit în această zi în viaţa amintitului sat
moldovean :
«Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu plinirea S fîntulu i Duh,
ziditu-s-a din temelie această sfîntă biserică, cu hramul «Naşterea
Maicii Domnului», din satid Victoria, judeţul Botoşani, pe locul altei
biserici mai vechi, din iniţiativa, cu cheltuiala şi cu purtarea de grijă
a Prea Fericitului Părinte TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române, fiu al acestor plaiuri, spre slava lui D um nezeu şi pomenirea
ctitorului, a neam ului său şi a altor binefăcători, clerici şi credincioşi
din satul Victoria şi din alte părţi.
Lucrările de zidire s-au făcut între anii 1988— 1990 şi s-a îm podo
bit cu pictură în fresco, prin osteneala unui grup de pictori, sub îndru
marea maestrului Ioan Preotu.
Icoanele catapetesmei au fost pictate de P. Cuv. Arhim. Florea
Vartolomeu, de la mînăstirea Sihăstria, iar cele în mozaic din exterior
de către profesorul Gheorghe Răducanu din Bucureşti. Catapeteasma
şi strănile s-au sculptat de Hantăr Gh. din Grumăzeştii Neamţului.
Sfinţitu-s-a această biserică în anul m întuirii 1991, luna octombrie,
ziua 13, de către Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST al Biseri
cii Ortodoxe Romane, înalt Prea Sfinţitul Mitropolit D A N IE L al M ol
dovei şi Bucovinei, înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop PIMEN al Sucevei
şi Rădăuţilor, Prea S fin ţitu l Episcop EPIFANIE al Buzăului, Prea S fin
ţitul Episcop EFTIMIE al Romanului şi Huşilor, Prea S fin ţitul CALINIC
KOTO ŞĂNEANUL, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, Prea S fin -
Utul C A S IA N G Ă L Â Ţ E A N U L , Arhiereu-vicar al Episcopiei Dunării de
Jos şi un sobor de preoţi şi diaconi.
Scrie, Doamne, în cartea vieţii veşnice pe ctitorii, binefăcătorii,
meşterii şi ostenitorii acestui sfînt lăcaş .'».
Solemnitatea sfinţirii bisericii din satul Victoria, s-a înscris ca un
„moment de aleasă manifestare sufletească în viaţa religioasă a credin
cioşilor ortodocşi români din zona Botoşanilor.
MOI IERARHI ÎN BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ :
P.S. TEOFAN SINAITUL, EPISCOP-VICAR PATRIARHAL
în urma alegerilor pentru ocuparea scaunului de arhiepiscop al
recent înfiinţatei Arhiepiscopii a Tîrgoviştei, prin desemnarea P.S.
Vasile Tîrgovişteanul ca titular al acestei eparhii, a devenit vacant unul
din posturile de episcop-vicar patriarhal. Avînd în vedere nevoile des
tul de mari care reclamau urgentarea ocupării acestui post, în aceeaşi
şedinţă a Sfîntului Sinod, din 3—4 septembrie 1991, care a consfinţit
alegerea de către Colegiul electoral bisericesc a Prea Sfinţitului Episcop
Vasile Costin în vrednicia de arhiepiscop al Arhiepiscopiei Tîrgoviştei,
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a cerut Sfîntului Sinod al B i
sericii Ortodoxe Române să procedeze la alegerea unui nou episcop-
vicar patriarhal, recomandînd în acest sens pe P. Cuv. Protosinghel
Teofan (Dumitru) Savu.
Comisia oanonică-juridică şi pentru disciplină a Sfîntului Sinod,
luînd în considerare propunerea Prea Fericitului Părinte Patriarh
Teoctist şi procedînd la examinarea canonică a persoanei recomandate,
a constatat că P. Cuv. Prootosinghel Teofan Savu întruneşte condiţiile
prevăzute de canoanele Sfintei Biserici şi de legiuirile în vigoare în
legătură cu persoanele ce urmează a fi promovate în ierarhia superioa
ră a Bisericii şi, în consecinţă, recomandă plenului Sfîntului Sinod ale
gerea sa în vrednicia de episcop-vicar patriarhal.
Apreciind temeinicia pregătirii teologice, ţinuta monahală demnă,
ca şi experienţa şi orientarea în problemele bisericeşti, interne şi exter
ne, a candidatului propus, Sfîntul Sinod, în conformitate cu prevederile
art. 104 şi 129 din Statutul Bisericii Ortodoxe Române, a ales, în una
nimitate, pe P. Cuv. Protos. Teofan Savu în postul de episcop-vicar
patriarhal, în cadrul Administraţiei Patriarhale, urmînd a purta titula
tura «Sinaitul».
în urma îndeplinirii formalităţilor şi a emiterii decretului de recu
noaştere a P. Cuv. Teofan Savu în postul de episcop-vicar patriarhal,
în ziua de 15 septembrie 1991 a avut loc, în biserica «Sfîntul Spiridon-
Nou» din Capitală, hirotonia în treapta arhieriei a P. Cuv. Teofan Savu.
Sfînta Liturghie solemnă a fost oficiată de un ales sobor de sluji
tori, în frunte cu Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, înconjurat de
I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei ; I.P.S. Arhiepiscop
Vasile al Tîrgoviştei, P.S. Episcop Epifanie al Buzăului, P.S. Roman
Ialomiţeanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor ; P.S. Casian
Călăţeanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Dunării de Jos.
La sfîrşitul Sfintei Liturghii, noul hirotonit, Prea Sfinţitul Teofan
Sinaitul, a rostit o temeinică şi bogată cuvîntare, în care s-a referit la
responsabilităţile legate de demnitatea arhierească, privite atît din
punct de vedere general, cît şi al îndeplinirii lor în zilele noastre.
«Numai în lumina smereniei dumnezeieşti, care constituie singura
forţă ce poate converti lumea, misiunea unui episcop capătă putere
efectivă în aducerea la credinţă a celor înstrăinaţi de ea, în conducerea
»
V IA T A b is e r ic e a s c ă 27
P. S. T E O F A N S IN A IT U L ,
E P IS C O P - V IC A R P A T R IA R H A L
credincioşilor pe calea mîntuirii, spre slava lui Dumnezeu», a spus Prea

Sfinţia Sa.
Exprimîndu-şi recunoştinţa pentru încrederea acordată, atît faţă
de Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, cît şi faţă de ceilalţi mem
bri ai Sfîntului Sinod, Prea Sfinţitul Teofan Sinaitul a invocat, în în
cheiere, ajutorul lui Dumnezeu care să-i trimită «înţelepciune, rîvnă
sporită, putere de ascultare şi duh de comuniune cu ceilalţi membri ai
Sfîntului Sinod, pentru a fi un vîslaş de nădejde în corabia Bisericii
străbune»... «Rog pe Domnul Dumnezeu să mă învrednicească să păstrez
pînă la sfîrşitul vieţii curată şi neprihănită dumnezeiasca treaptă a
Arhieriei».
Adresîndu-se atît noului hirotonit, viitor colaborator în conducerea
treburilor Bisericii Ortodoxe Române, cît şi credincioşilor prezenţi în
sfînta biserică, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a rostit urmă
toarea cuvîntare :
Noul m eu colaborator de la Sfinta Patriarhie, Prea Sfinţitul Teofan,
a mărturisit, în gînduri limpezi şi adine simţite, adincimea şi lărgimea
chemării arhiereşti, dar şi a chemării credincioşilor, a Bisericii întregi
faţă de societatea zilelor noastre.
Prea Sfinţite, înainte de toate, Dumnezeu ţi-a hărăzit din mînăstire
să porţi num ele de Teofan, u n n u m e scum p Ortodoxiei, căci Teofania
sau Epifania, deopotrivă, înseamnă descoperire dumnezeiască, descope
rire a tainelor dumnezeieşti. Însuşi acest num e dat Prea Sfinţiei Tale din
cel de-al doilea botez, de la călugărie, arată că ai fost chemat de D um
nezeu ca să fii vestitorul voii Lui celei sfinte în mijlocul preoţilor şi
credincioşilor noştri, iar actul sfînt al hirotoniei în arhiereu a avut loc
în această duminică, îndată după înălţarea Sfintei Cruci, de asemenec
o zi cu sens deosebit de scum p în viaţa creştină, cunoscînd că taine
crucii înseamnă pentru noi nu num ai suferinţă, răbdare şi multă în ţe
legere, dar şi biruinţă şi înviere.
Misiunea arhierească este plină de răbdare, cere m ultă îngăduinţă
cere asceză şi ca fiinţă umană, dar şi ca personalitate, pentru că «cim
caută să-şi păstreze viaţa, o pierde» (Matei 10, 39), ne spune Mîntuito
rul Hristos, iar Sfînta Cruce ne arată în ce chip se pierde şi în ce chv
se dobîndeste viata.
I »
Biserica, de la M întuitorul Hristos şi pînă astăzi, actualizează tain

aceasta a crucii, iubiţii mei, o actualizează neîncetat prin misiunea noai
tră, prin misiunea Bisericii în lume, prin Taina S fintei împărtăşani
prin Taina succesiunii apostolice. Sfînta Cruce este izvorul vieţii noa:
tre, a Bisericii noastre strămoşeşti, a credinţei noastre, mai ales a cri
dinţei ortodoxe, pentru că este altarul de jertfă a Fiului lui D um neze■
din care ne împărtăşim noi, din veci şi pînă-n veci.
V î KŢ \ B!S t RICEA SC A 29
Nădăjduim, aşadar, la suferinţele mîntuitoare ale crucii, pentru că

p+Kâm fiecare, la locul său, în această lum e plină de necazuri şi de
tsptte. o cruce a suferinţei, o cruce a răbdării, dar şi o cruce a nădejdii.
F ir ne aflăm slujitori la S fîn tu l Altar, fie că sîntem credincioşi sau
v«r*uzton in sfintele mînăstiri, fiecare purtăm sem nul sfintei cruci şi,
odată cu darurile ei, purtăm durerile, purtăm suferinţele, dar şi nădej
dea in trium ful învierii.
Ve aşteaptă în viaţă — şi te aşteaptă în viaţa de arhiereu al Bise
ricii lui Hristos, Prea Sfinţite Teofan — mai m ultă suferinţă decît bucu-
«
ne, după pilda vieţii M întuitorului, căci bucuria vieţii a fost doar atunci
cird a biruit moartea şi a înfruntat porţile iadului. Biserica luptă ne-
iî'ctat cu aceste forţe ale întunericului, ale iadului, oriunde pe supra
faţa păm întului, şi aduce cuvîntul ei de bucurie tuturor acelora care
sc află in suferinţă şi nedreptate, pentru că Dum nezeul nostru, Dum-
rczeul îndurării şi al iubirii de oameni, la vremea cuvenită. Se arată
in Sfînta Teofanie şi îşi întoarce faţa Sa spre noi şi ne mîngîie, aşa cum
rc-a mîngîiat la revoluţia din decembrie 1989.
Acesta este mesajul Sfintei Cruci pentru arhieria pe care o purtăm
noi in Biserică, .iar nădejdea şi bucuria vin de acolo, că la hirotonie
r oul arhiereu îşi pleacă fruntea şi inima la stînga M întuitorului Iisus
Hnstos, aşa cum la Cina cea de Taină S fîn tu l Apostol şi Evanghelist
Ioan este înfăţişat în vechile fiesce athonite sau în cele din Orient, ple-
' cindu-se adînc şi cu evlavie la pieptul M întuitorului Hristos, ca să măr-
^ turisească cît de m u lt îl iubea pe M întuitorul Hristos, dar în acelaşi
t timp să arate şi cît de m u lt ţinea M întuitorul Hristos la Sfîn tu l Apostol
şt Evanghelist Ioan. Cei care aţi văzut hirotonia întru arhiereu săvîr-
şttă astăzi, aţi p utut afla că cel hirotonit, stînd în genunchi, îşi pleacă
fruntea şi şi-o uneşte cu Sfînta Masă, la stînga M întuitorului Hristos,
’ cum M întuitorul Hristos priveşte spre noi, adică la pieptul M întuitoru
lui Hristos.
p Astăzi, noi arhiereii slujitori am fost vase ale Duhului Sfînt, căci
Taina Hirotoniei ai prim it-o Prea- Sfinţia Ta de la Sfînta Masă, de la
.M întuitorul Hristos, pleeîndu-ţi fruntea pe pieptul M întuitorului Hris-
^to s. Pe El să-L ai drept încredinţare a bucuriei şi a nădejdii lucrării
r' arhiereşti. Pe El să-L iei model, nu atît pe noi, ci pe M întuitorul lisu'i
!!
Hristos, cum ai spus foarte bine, în cuvîntul Prea Sfinţiei Tale, că ai

''v e n it la arhierie ca să slujeşti, tot aşa cum şi noi, împreună cu cre-
2‘<i:ncioşii, cu smerenie adincă vrem să slujim mai m ult, vrem să cre-
li,d€~rt şi mai m ult în puterea lui Dumnezeu, v re m să facem eforturi şi
mai mari ca să ni se deschidă ochii m inţii spre adevărurile dum neze-
ieşti, ca să ştim încotro ne îndreptăm paşii, spre a-L vedea şi a-L auzi
pe M intuitorul Hristos. Noi avem nevoie de această împreună-lucrare
in Biserică, de această comuniune, cum o num esc Sfinţii Părinţi, între
Biscrica de la Sfîntul Altar şi Biserica dinăuntrul bisericii, adică cre
dincioşii cu care ne unim prin rugăciunile n o a stre ; noi cu rugăciunile
din Sfîn tu l Altar şi credincioşii cu rugăciunile şi cîntările lor din sfînta
biserică.
A m trăit astăzi, iubiţi credincioşi, un m om ent dumnezeiesc, o des
coperire dumnezeiască, aceea de a vedea cu ochii noştri şi de a auzi cu\
urechile noastre tainele cele dumnezeieşti.
In ceea ce mă priveşte, personal aş vrea în încheiere să vă m ărtu
risesc bucuria pe care am simţit-o astăzi văzînd împlinită această lu
crare, la care s-a adăugat şi prezenţa înalţilor ierarhi ai Bisericii
noastre, în frunte cu I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei,
şi desigur a credincioşilor, a Dvs. a tuturor.
Ştiu desigur cît de m u lt v-aţi frăm întat Dvs. credincioşii şi cit cte
m ult a suferit patriarhul Iustin de vie memorie, cînd altarul acestei
catedrale s-a prăbuşit în noaptea de Sfintele Paşti, şi cît de m u lt aţi
dorit şi v-aţi rugat ca această biserică, ce închide între zidurile ei m u l
te evenim ente din viaţa Bisericii noastre, să fie astăzi locaş de arătare
dumnezeiască, locaş de teofanie, unde să se audă şi să se vadă voia lu
Dumnezeu.
A m toată nădejdea, iubiţii mei, şi să avem încredere că Dumnezei
nu uită nici o rugăciune, nu trece cu vederea nici o suferinţă, a nimă
nui, din această viaţă, căci El răsplăteşte tuturor aşa cum ne-a răsplă
tit şi nouă astăzi bucuria de a săvîrşi prima hirotonie de arhiereu h
Bucureşti, din perioada aceasta grea, a Prea Sfinţitului Teofan, un slu
jitor al Bisericii cu frumoase studii teologice, dar, mai presus de aceas
ta, cu viaţă duhovnicească înaltă. Schitul Crasna de lîngă Vălenii d
M unte, din judeţul Prahova, necunoscut de m ulţi dintre Dvs., străjui
de un mănunchi de monahi, printre care şi Prea S finţitul Teofan, a în
florit, şi iată, astăzi a dat roade pentru Sfînta noastră Biserică. Est
sem n că D um nezeu ne iubeşte, este sem n că noi sîntem mai apropia
de Dumnezeu, că ştim să alegem voia lui Dumnezeu, să cunoaştem gle
sul lui Dumnezeu, — nu cel de pe stadioane şi din alte părţi, unde prt
dicatori veniţi de aiurea «predică» Evanghelia unui popor care este ere
tin din naşterea sa — , căci «glasul Domnului peste ape m ulte se r<
varsă», aşa cum spune psalmistul (Ps. 28, 3), adică acele ape ale viei
care sînt bisericile, mînăstirile, sfintele noastre altare străbune.
Să ne ajute Bunul Dum nezeu, iubiţii mei, să ne bucurăm cu toi
de roadele credinţei şi ale faptelor noastre bune. A m toată nădejdi
r
\l \T \ BISERICEASCĂ 31
că am alături de m ine un colaborator vrednic, după cerinţele de astăzi

aU clerului nostru, ale credincioşilor, ale tineretului şi ale copiilor
•ovrn, dornici să-L aibă în sufletul lor pe Mintuitorul.
Preti Sfinţitul Episcop Vasile Tîrgovişteanul, atît de cunoscut în
Bucureşti, acum arhiepiscop al Arhiepiscopiei Tirgoviştei, va merge d u
minica viitoare să-şi ia în primire noua eparhie. îl aşteaptă acolo înda
toriri mari, dar nădăjduim că experienţa de aici şi cultura I.P.S. Sale
il tor ajuta să ridice acel centru de cărturărie românească şi de credinţă
strămoşească, Tîrgoviştea, la cinstea care i se cuvine.
Să dăm slavă lui Dumnezeu şi să-l îmbrăţişăm cu toată dragostea p e
Prea S finţitul Teofan, dorindu-i ca Bunul D um nezeu să-i fie pururea
in ajutor în toată activitatea şi să-l ajute să aibă întotdeauna fruntea
i
; senină şi inima deschisă, spre bucuria credincioşilor noştri. A m in !».

In încheiere, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, ca şi ceilalţi
' P'.embri ai Sfîntului Sinod, au adresat din nou felicitări noului membru
* f
al Sfîntului Sinod, odată cu urările de rigoare.
în zilele următoare a avut loc stabilirea atribuţiilor Prea Sfinţitului
F.piscop-vicar patriarhal Teofan Sinaitul, concretizate într-o decizie pa-
i' triarhală, în baza căreia, între îndatoririle de muncă administrativă, îi
. revine şi aceea de supraveghetor şi îndrumător al sectorului Editurii şi
,j Tipografiei Institutului Biblic şi de Misiune.
.1 Adresînd Prea Sfinţitului Teofan Sinaitul sincere şi smerite felici
tări din partea tuturor ostenitorilor Editurii Patriarhiei Române, ne
exprimăm încredinţarea că alegerea P.S. Sale între membrii Sfîntului
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române va fi binecuvîntată de Prea Bunul
Dumnezeu cu semnificative şi bogate roade atît în domeniul spiritual-
tfuhovnicesc, cît şi în celelalte domenii în care P.S. Sa îşi va desfăşura
' tivitatea.
1 Intru mulţi ani, Prea Sfinţite Părinte !
Prea Slintilul Episcop Teolan s-a născut la 19 o c to m b rie 1959, în com una
ju d e ţu l A rgeş, în tr- o fa m ilie num eroasă, p ro fu n d ataşată c re d in ţe i strâ
m b i.n o . P re g ă tire a te o lo g ic ă ş i- a făcu t- o la S e m in a ru l te o lo g ic d in C ra io v a (1974—
rtu < şi la In s titu tu l te o lo g ic u n iv e rs ita r d in B u c u re ş ti, o b tin în d titlu l de lic e n ţia t
e i :U o l o g i e (1984) cu teza « V o tu rile m o n a h a le în p e rs p e c tiv a d e s ă v irş irii m o ra le »-
ţt După te r m in a r e a In s titu tu lu i te o lo g ic se în c h in o v ia z ă la S c h itu l C rasna, ju d e ţu l

jJ F '- .s iio v a , unde în anul u rm ăto r, 1 98 5 , este tun s în m o n a h is m , apoi este h iro to n it
> • - .d ia c o n şi i e r o m o n a h .
^ r
In anul 1986, b e n e fic iin d de o bursă de s tih ii, se în s c rie la c u rs u rile In s titu tu -
!' M. Serge» d in P a ris , unde în anul 1990 o b ţ i n e titlu l de «do cto r în te o lo g ie » în
" p ' -'-‘i La divino-humanite du Christ et la deification de l'hommc-
p re z e n tă rii te z e i:
Saint Maxime Ie Confesseur.
I După re v e n ire a în ţară a fu n c tio n a t, p în ă la a le g e re a ca e p is c o p v ic a r
A a S r.o rh a l, ca se cretar al C a b in e tu lu i p a tr ia rh a l, şi în a c e la ş i tim p , se cre tar at
v iiu lu i N a tio n a l B is e ric e s c .
P.S. IR1NEU SLATINEANUL
A rhiereu-vicar al Episcopiei Rîînnicului
Devenit vacant prin alegerea Prea Sfinţitului Calinic Argatu în fruntea
Episcopiei Argeşului (27 septembrie, 1990), postul de arhiereu-vicar al
Episcopiei Rîmnicului a fost ooupait, prin grija Simţului Sinod al Bise
ricii Ortodoxe Române, la propunerea P.S. Episcop Gherasim, de căt
un tînăr şi erudit vlăstar vîlcean, P.C. Dr. Irineu Popa, slujitor la mînăs
tirea Frăsinei, jud. Vîlcea.
Apreciind pregătirea teologică şi ţinuta monahală a P. Cuv. Irineu
Popa, precum şi calităţile sale de slujitor bisericesc, ca şi experienţa sa
ecumenică, do'bîndită mai ales în timpul studiilor în străinătate, Prea
Sfinţitul Episcop Gherasim al Riranicuhii l-a recomandat cu căldură pentru
ocuparea demnităţii de arhiereu-vicar al Episcopiei Rîmnicului. I
Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Române (în şedinţa din
3 sept. 1991), analizînd propunerea P.S. Episcop Gherasim, şi-a însuşit
această propunere, apreciind că P. Cuv. Irineu Popa întruneşte calităţile
cerute de sfintele canoane ale Bisericii Ortodoxe şi de prevederile legiuiri
lor în vigoare în Biserica Ortodoxă Română, pentru promovarea în treapta
arhieriei şi l-a recomandat, spre cele de urmare, Sfîntului Sinod al Bise
ricii Ortodoxe Române.
Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la rîrudul său. în şedinţa
din 3 septembrie 1991, luînd în considerare propunerea Sinodului Per
manent şi recomandarea P.S. Episcop Gherasim al Rîmnicului, şi consta-
tînd, în urma examinării canonice făcută de Comisia canonică-juridică ş
pentru disciplină, că propunerea este conformă cu prevederile statutare
a aprobat, în unanimitate, «alegerea P. Cuv. Dr. Irineu Popa in postu
vacant de arhiereu-vicar al Episcopiei Rîmnicului şi ridicarea P. Cuv
Sale la rangul de arhiereu, urmînd ca, Jn prealabil, să fie hirotesit proto
singhel şi arhimandrit. Noul titular al demnităţii de arhiereu-vicar a
Episcopiei Rîmnicului va purta titulatura de «Slătineanul».
După aprobarea de către Sfîntul Sinod a numirii în postul de arhiereu
vicar al Episcopiei Rîmnicului, P. Cuv. Dr. Irineu Popa a rostit in faţ
membrilor Sfîntului Sin®d o scurtă cuvintare în care şi-a exprimat pre
funda recunoştinţă, atît faţă de P.S. Episcop Gherasim cît şi faţă de to
membrii Sfîntului Sinod care, prin votul lor, i-au acordat încrederea pentr
ridicarea la treapta arhieriei şi a dat. încredinţări că se va strădui sa râ
pundă încrederii acordate şi chemării în rîndul ierarhiei superioare
Bisericii Ortodoxe Române.
După îndeplinirea prevederilor statutare şi după emiterea Decreti
lui de recunoaştere din partea g a tu lu i, conducerea Episcopiei Rîmniculi
a stabilit ca hirotonia in arhiereu a P. Cuv. Irineu Popa să fie săvîrşi
în ziua de 6 octombrie 1991.
Sfînta Liturghie solemnă, în cadrul căreia a avut loc hirotonia, s
săvîrşit în oatedrala episcopală din Rîmnicu-Vîlcea de către un ales sob
de slujitori, membri ai Sfîntului Sinod, în frunte cu I.P.S. Mitropo
Nestor al Olteniei şi P.S. Episcop Gherasim al Rîmnicului, consilieri
V t a : \ BISERICEASCĂ 33
Epi s opiei, slujitori ai catedralei, reprezentanţi ai preoţimii vîlcene din

cinul monahal şi din cel mirean etc.
Au fost de faţă nunteroşi invitaţi din ţară şi din străinătate. Dintre
* ^ t i a din urmă menţionăm, în special, pe cunoscutul prof. dr. Olivier
Clement de la Paris.
La sfirşitul Sfintei Liturghii a luat cuvîntul l.P.S. Mitropolit Nestor
Olteniei care, felicitîndu-1 pe noul arhiereu a spus, printre altele :
• Prea Sfinţia Voastră, avem o sarcină scumpă şi sfîntă şi sîntem siguri
câ prin lucrarea lui Dumnezeu, prin conlucrarea cu Prea Sfinţitul Chiriarh,
cu toţi preoţii şi dreptmăritorii creştini din eparhie sarcina Prea Sfinţiei
Voastre va merge din succes în succes. Faceţi parte, de acum înainte din
ierarhia Bisericii Ortodoxe Române, Biserică de două ori milenară, de
tradiţie apostolică prin Sfîntul Andrei cel întîi chemat, care după tradi
ţie a predicat şi în ţinuturile noastre. Fie ca puterea călăuzitoare a Sf. Duh
sâ vă însoţească în tot ceea ce veţi înfăptui».
’ Luînd cuvîntul, Prea Sfinţitul Episcop Gherasisn al Rîmnicului, după
i'€ a scos în evidenţă calităţile spirituale şi de trăire ale noului său
! arhiereu-vicar a spus : «Prea Sfinţite Părinte Irineu — «secerişul este
roult, — după cuvîntul Sfintei Scripturi — dar lucrătorii sînt puţini»
(Matei 9, 37) de aceea sfînteţi chemat să lucraţi în eparhia Rîmnicului,
I
eparhie în care aţi văzut lumina zilei, în care v-aţi format duhovniceşte,
tin care v-aţi desăvîrşit studiile teologice, într-un euvînt sinteţi legat de
aceste plaiuri cu toată fiinţa Prea Sfinţiei Voastre.
Aţi fost rînduit de către Sfîntul Sinod să vă începeţi lucrarea arhi-
ii«rească într-o eparhie cu preoţi şi monahi care ostenesc cu sîrg la viaţa
^spirituală a poporului şi îşi gospodăresc bine bisericile. Toţi vă aşteptăm
l^pre un mai bun spor duhovnicesc şi înfrumuseţare a eparhiei !».
In cuvîntul de răspuns Prea Sfinţitul Arhiereu-vicar Irineu Slăti-
- neanul, mulţumind Prea Fericitului Părinte Patriarh, Sfîntului Sinod al
jBisericii Ortodoxe Române, pentru încrederea acordată a spus : «Am să
|fn l străduiesc, pe cît voi putea, să ascult pe toţi şi pe fiecare în parte, căci
iJIecare are ceva de spus şi, mai mult, poate fi un răspuns la o frămîntare
alnterioară. Am să ascult în primul rînd pe Prea Sfinţitul Episcop Gherasim,
-.care este părintele meu duhovnicesc, am să fiu ascultător învăţăturilor
ţjPrea Sfinţiei Voastre, avînd în vedere pe de o parte, tinereţea mea, iar
iţ|x* de altă parte, experienţa Prea Sfinţiei Voastre.
Mulţumesc înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Nestor al Olteniei, care
m binevoit să vină astăzi aici să se roage în Duh, pentru ca să primesc
pinecuvîntarea şi harul arhieriei, mulţumesc Prea Sfinţiţilor Ierarhi,
mbri ai Sfîntului Sinod, care s-au ostenit să vină şi să ia parte la această
Intă slujbă, mulţumesc cucernicilor părinţi, stareţi, arhimandriţi ce au
inevoit să participe la această dumnezeiască Liturghie. Mulţumesc dele-
iţiei franceze care şi-a luat osteneala de a veni în ţara noastră şi de a
ticipa, astăzi, la această Sfîntă Liturghie.
Mulţumesc încă o dată tuturor şi rog pe Bunul Dumnezeu să reverse
ul Său peste noi, ca să putem pleca de aici plini de trăire duhovni
cească şi de învăţătură sfîntă, iar Sfînta Liturghie să fie o reîntoarcere*
B- O . R . — 3
34 BISERICA O R T O D O X A ROM ANĂ
la Biserica-Mamă, căci numai aşa vom scăpa de săgeţile aprinse ale duş
manilor acestor vremi, ale suferinţelor noastre pămînteşti, Amin».
Solemna cermonie de la catedrala episcopală din Rîmnicu-Vîlcea
prilejuită de hirotonia P.S. Dr. Irineu Slătineanul, s-a încheiat într-
atmosferă de aleasă înălţare duhovnicească, cei prezenţi felicitîndu-1 penti"
noua sa calitaite şi făoîndu-i urările de rigoare.
Episcopia Rîmnicului a oferit apoi o recepţie în cinstea noului arhiereu
vicar al Episcopiei.
Prea S fin ţitu l A rh ie re u - v ic a r Irin e u Popa « S lă tin e a n u l» s-a născut la 16 n o i e m
b rie 1 95 7 , în corn. P e riş a n i, ju d . V îlc e a , în tr- o fa m ilie cu şase c o p ii. P re g ă tire a teo-i
lo g ic ă ş i- a făcu t- o la S e m in a ru l te o lo g ic d in C ra io v a ( 1 9 7 5 — 1 98 0 ) şi la In s titu tu l
te o lo g ic u n iv e rs ita r d in B u cu re şti ( 1 9 8 1 — 1985), după s a tis fa c e re a s e rv ic iu lu i m ilita ri
în anul 198 5 este a d m is la C u rs u rile de d o cto rat, s e c ţia is to ric ă , s p e c ia lita te ^
P a tro lo g ie , la In s titu tu l te o lo g ie u n iv e rs ita r d in B u c u re ş ti, in anul 1987, a v in d reco
m andarea E p is c o p ie i R im n ic u lu i, b e n e fic ia z ă de o bursă de s tu d ii la F a c u lta te a dt
lite r e şi lit e r a t u r ă c la s ic ă d i n G re n o b le , F ranţa, d u p ă care s tu d ia z ă la In s titu tu l «S ain i
Serge» d in P a ris unde o b ţin e şi t it lu l de do cto r în T e o lo g ie , după s u s ţin e re a tezei d<
d o cto rat cu s u b ie c tu l: «/. a persoane et Ia communion des personnes dans Ia theologii
de Suint Basile Ie Grand», te ză a p re c ia tă cu c a lific a tiv u l «sum m a cum la u d e » .
V o c a ţia p e n tru v ia ţa m o n a h a lă a m a n ife s ta t- o fo a rte de tim p u r iu , în c h in o v iin d u - s i

la m î n ă s t i r e a F r ă s i n e i , i n c ă d i n t i m p u l a n i l o r d e s e m i n a r .
In anul 1985, a fost h iro to n it d ia c o n , ia r în 198 6 preot, in c in u l m o n a h a l, p
seam a m în ă s tir ii F ră s in e i, d is tin g ln d u - s e p rin tr- o a le a s ă tră ire m o n a h a lă , fapt car
a şi atras asupra P. S a le a p re c ie re a P .S . E p is c o p G h e ra s im şi a c e lo rla lţi m em bi
ai S fîn tu lu i S in o d .
EROUL NECUNOSCUT
DE-A-PURURI POMENIT DE BISERICA STRĂMOŞEASCA
(Readucerea în Bucureşti a osemintelor Eroului necunoscut)
Fiecare civilizaţie îşi are monumentele sale, «minunile» sale. Fie
care popor a «înălţat» sau a lăsat loc pentru pomenirea titanilor ridica
din mijlocul său. Printre cele şapte minuni ale lumii antice, trei sîi
în cinstea celor căzuţi pentru eternitate : Mausoleul din Halikarna
Grădinile suspendate ale Babilonului (probabil Edenul strămoşilor noştr
şi Piramidele din Egipt ; iar cei Şapte înţelepţi ai lumii vechi sînt p<
meniţi de toate popoarele civilizate şi au intrat în enciclopediile lum
In cel mai mare imperiu al lumii, cu capitala eternă, Roma, di
tincţia supremă şi «canonizarea» unui erou era virtutea militară, i
diadema o constituia zeificarea şi ridicarea unui obelisc. Practica, r
era nici nouă şi nici locală. Vechii sumerieni, babiloneni, incaşi, egipter
asirieni, hitiţi etc., trăiesc de-a pururi prin monumentele lor, închina
eroilor.
Nici părinţii noştri, dacii, n-au fost mai prejos. Sanctuarele de
Sarmizegetusa Regia, mormintele şi mausoleele principale şi mai a]
cele două monumente triumfale, adevărat certificat de naştere pi
botezul sîngelui al poporului român, sînt unicate. In genunchi trebi
privite şi cu adîncă metanie trebuie tîlcuite : M onum entul trium fal
ATA BISERICEASCĂ 35
Adamclisi şi Columna lui Traian din cetatea eternă. Monumentul

la Adamclisi (Dobrogea) reprezintă întîia jertfă comună a dacilor
romanilor. Cei aproape 3.000 de ostaşi romani însemnaţi pe pomelnic
pe conştiinţa lor peste 10.000 de daci sau rudenii ale lor, care, la un
, au făcut mănoase pajiştile pontice şi ale întregii Dacii. Al doilea
ument, întîia iconografie în piatră a preocupărilor şi vitejiei stră-
ilor, este Columna din Forul lui Traian. Ea a fost ridicată ca o do-
a realităţii, a jertfei şi eroismului strămoşilor noştri şi, în acelaşi
p, certificat de naştere a poporului român. Şi pentru a fi luminată
îă la judecata de apoi, această candelă, din «Cortul sfînt» al vitejilor
i. a fost, în chip simbolic poleită cu sîngele din grumazul lui
bal, sfîrtecat de propria sabie. Regele-erou şi eroul-rege, a fost su
prema jertfă şi ultimul strateg al dacilor ca «cei mai viteji şi mai drepţi
dintre traci...», cum îi descrie părintele istoriei, Herodot. De fapt, dacii
«trimiteau» lui Zalmoxe pe cel mai bun fiu, sacrificat prin aruncarea
in suliţe. După părerea noastră, acest obicei stă la originea cinstirii
«eroului necunoscut».
Dar locurile pontice, ca de altfel şi toate înălţimile sfinte (Ko-
«jhaioane) ale împărăţiei dace, au fost binecuvîntate şi «tîrnosite» de către
S fin tu l A n d rei, apostolul seminţiilor trace şi cel ce a renăscut, prin
Evanghelie, pe daci, în vremea cînd domnea pacea între Roma şi Sarmi,
Intre Domiţian şi Duras-Durpaneus. Aşadar, picătura de sînge de erou
cunoscut sau necunoscut face parte din etnogeneza noastră de români
fi de creştini. Si se ştie că fiecare locaş-biserică ortodoxă are, în presto-
lui ei, moaşte de martiri şi pomelnic de ctitori, iar pe sfinţita Masă se
află Antimisul ce conţine relicve sfinte. Tertulian, în Apologeticum
(sec. III), lasă un testament cutremurător despre eroul-martir şi mar
tirul erou, testament împlinit cu sfinţenie de poporul nostru şi de în
treaga Biserică Ortodoxă : «din sîngele martirilor se nasc noi creştini...».
Cuvîntul Scripturii, «din pămînt ai fost zidit şi în pămînt vei merge»
(Facere III, 19), a întărit practica funerară a dacoromânilor. Schimnicii
dacilor, primind creştinismul, au înţeles interpretarea corectă a grijii
pentru cei trecuţi dincolo. Nenumărate altare votive, «stele» funerare,
nausolee. morminte mixte (ale adepţilor altor credinţe sau credincioşi
creştini), izolate sau suprapuse, cimitire întregi deschid Cartea pomenirii
n~ortilor din n£am în neam şi un cult special pentru tinerii răpuşi de
drte pentru apărarea gliei străbune. Nu-1 surprind pe locuitorul
acestor meleaguri atîtea cruci, deoarece altarul de jertfă pentru pămînt
aici se află. Este adevărat, străinii rămîn nedumeriţi de aceste docu-
rrente şi au de ce, pentru că ei abia acum află că aici am existat, de
ci-d ne ştim, şi cu viii şi cu morţii noştri. Şi astăzi, în cimitirele orto-
doxe ale românilor, la căpătîiul unui erou sau tînăr răpit de moarte,
pe lîngă cruce, se plantează un brad sau se înfige un pom împodobit cu
' multe bunătăţi drept mulţumire din partea celor vii pentru sacrificiul
adus de cei plecaţi dintre ei. în locurile de odihnă ale satelor noastre,
credincioşii ortodocşi au împodobit mormintele eroilor, socotindu-i că-
jil pc*enii şi fericiţi în corturile drepţilor. Şi numai Biserica Ortodoxă are
di o asemenea grijă pentru că ea singură este Biserica neamului. La noi
se găsesc şi alte cimitire de «eroi», străini, căzuţi la datorie, dar nu

pentru credinţa şi neamul românesc. La fiecare slujbă, preotul ortodox
s-a rugat şi se roagă, mai ales la Sfînta Liturghie, în perspectiva sfin
ţirii darurilor : «pentru toţi ostaşii români căzuţi pe toate clmpurile de
luptă pentru apărarea Patriei şi reîntregirea neamului...».
Pînă acum şi pînă la sfîrşitul lumii, creştinii români, din diferite
colţuri ale lumii simt, aproape de încheierea vieţii pămînteşti, greul
lutului şi chemarea din adîncuri a strămoşilor cerînd să fie înmormîntaţi
în ţară, «să se odihnească cu ai lor şi lîngă ai lor...», după cuvîntul
patriarhului (Facere XXXVII, 35).
Nu spre laudă, ci spre cinste ; nu spre mîndrie, ci spre vădire, tre
buie spus că, în fiecare cimitir ortodox şi românesc, în acelaşi timp şi
cu aceeaşi semnificaţie se amenajează din veac în veac, un loc al Eroului
necunoscut : Abel al neamului nostru. Şi dacă din uitare sau din ne
băgare de seamă n-ar fi pomenit, «sîngele său ar striga către fraţii săi»
(Facere IV, 10) şi atunci vai nouă» ! Mormintele şi cimitirele sînt măr
turia cea mai autentică a continuităţii, aici şi dincolo, a neamului ro
mânesc. Migratorii şi barbarii, de-a lungul veacurilor, au distrus locuin
ţele, au ars bisericile, schiturile şi mînăstirile noastre, au şters cu pîrjol
crucile din locurile de odihnă, ne-au trecut prin sabie copiii şi au luat
robi tinerii şi fetele noastre, dar aurul cel veşnic, cu mirajul său din
adîncuri, a chemat sufletele urmaşilor şi din nou s-a refăcut casa — şi
a sufletului şi a trupului. Este fascinantă nu această imagine, Gi mai
ales vocaţia veşniciei care se cultivă aici. Cine nu ştie că fiecare neam
îşi pomeneşte, în felul său, înaintaşii, iar la romani primele ştiri asupra
civilizaţiei noastre le-au dat şi le dau mormintele şi locaşurile de în
chinare. Intîile cronici ale existenţei noastre sînt din pomelnice (diptice)
şi din hrisoave şi care se păstrează în muzee şi biblioteci, dar sînt in
vocate în slujbe şi în evlavia poporului nostru. Toate fac parte din fiinţa
noastră atît de frămîntată.
Am amintit mai sus de eroul-rege Decebal. Capul său a ajuns la
Roma ca şi civilizaţia romană, din care am renăscut, săJl cinstească,
iar trupul său a rămas aici în glie unde toţi pămîntenli români merg,
Exemplul l-au urmat toţi voievozii şi domnii români : Mircea cel Mare
«trăieşte» în Cozia sa ; Alexandru cel Bun în Bistriţa Muşatinilor
Ştefan cel Mare în Sanctuarul Putnei, iar capul Domnului prime
Uniri (1600), Mihai Viteazul, «stă la Mînăstirea Dealu», unde a fost
este şi va fi cinstit de către toate provinciile româneşti, pe cînd trupu
său odihneşte în întreg Ardealul radiind de la Turda.
Şi în secolele următoare de după «restituirea» Daciei, românii ai
simţit chemarea pămîntului, fie ca domni, fie ca oşteni. Astfel, Ioai
de Hunedoara rămîne în Ardeal, Dimitrie Cantemir ( f 1723) deşi îş
făcuse gropniţă la Moscova, este adus în ţară, la Sf. Trei Ierarhi (1935)
moaştele Domnului-martir Constantin Vodă Brâncoveanu ( f 1714
sînt recuperate şi aduse în Bucureşti (Sf. Gheorghe-Nou) ; osemintel
tînărului-domn Tudor din Vladimiri ( f 1821) sînt încă ascunse în vre
fîntînă sau pe lîngă proscomidiarul vreunei biserici sau mînăstiri !...
osemintele lui Cuza ( f 1873) îşi găsesc odihna, pînă la înfricoşaţi
M A Ţ A BISERICEASCA 37
judeţ, la H uginoasa; osemintele eroilor Independenţei ( f 1877) sînt

; pretutindeni, iar ceata «trîmbiţaşilor» lui Peneş Curcanul din cimitirul
i Vaslui îndeamnă pe oricine la priveghi şi închinăciune... Toate aceste
moaşte şi oseminte s-au transformat în fluier fermecat, s-au trezit din
somnul cel de moarte la dangătul clopotelor sfinte deranjate de zăngă-
nitul săbiilor vrăjmaşului. Atunci s-au aprins luminile, pururi fiitoare,
de apărare a candelabrului credinţei ortodoxe şi a neamului românesc
in vremea războiului întîi mondial, iar pentru noi al reîntregirii nea
mului şi apărarea dreptei credinţe (1916— 1918).
După visul împlinit al neamului prin România Mare, prima grijă
a Bisericii, prin reprezentantul ei mitropolitul-primat Miron Cristea, a
fost aceea de a reface cultul Eroului necunoscut din fiecare cimitir
ortodox şi al întregului neam. S-au refăcut monumentele, s-au reparat
locaşurile distruse şi s-au reamenajat locurile de veci profanate de
nâvălitorii-barbari. S-a ridicat, după copia Columnei şi trofeului lui
Traian de la Adamclisi, Mausoleul Eroilor Patriei de la Mărăşeşti, sfinţit
după toată rînduiala. Toţi ierarhii şi clerul ortodox, împreună cu cre
dincioşii lor, după tradiţie, chibzuiau pentru o candelă comună din care
să pîlpîie flacăra veşnică a pomenirii şi să fie închinată celor pe care
nu are cine să-i pomenească, adică Eroul necunoscut.
Întreaga fiinţă a românilor ortodocşi era frămîntată de această
cugetare adîncă şi vrednică de luat în seamă : M orm întul eroului n e
cunoscut, la care să,se plece frunţile generaţiilor viitoare. Prin ierarhii
destoinici, pururea veghetori la turma încredinţată lor de către Păs
torul şi Arhiereul cel mare, stăpînirea de atunci — de altă credinţă —
a plecat urechea inimii la rugămintea slujitorilor Ortodoxiei străbune
şi dorinţa oştirii române, pentru a ridica un asemenea monument.
Mitropolitul-primat, Miron Cristea, Pimen, mitropolitul Moldovei,
Nicolae, mitropolitul Ardealului, Justinian, episcopul Armatei şi toţi
ierarhii ortodocşi au hotărît să presare ţărînă, de pe mormîntul eroilor
i din toate colţurile pămîntului nostru, pentru a ocroti şi a încălzi, a
! hrăni şi a pomeni pînă la obşteasca îftviere osemintele celui ce s-a
1 jertfit pentru fiinţa şi credinţa neamului şi care reprezenta peste 800.000
? de bravi ostaşi români căzuţi pe frontul dreptăţii. Dar cum să-l aleagă
; pe acela (sau aceia) ce poartă în rămăşiţele sale un neam întreg ? In
i acest s.cop, în ziua aniversării căderii Bastiliei, 14 iulie, a anului 1923,
, s-a plecat în pelerinaj la Mausoleul de la Mărăşeşti. S-a făcut slujba
Li pomenirii, după datină, s-au împărţit şi ofrande. între invitaţi erau
şi elevi seminarişti şi elevi militari orfani. «Sorţul» a căzut pe orfanul
i de război, Amilcar Săndulescu, şeful clasei I de la Liceul militar
v «D. A. Sturza» din Craiova. Din cele zece sicrie de eroi necunoscuţi din
i principalele regiuni ale României descătuşate, Amilcar — băieţelul de
; 12 ani — , după ce s-a închinat, a ales Sicriul patru... Trimisul nevino-
) văţiei a îngenuncheat şi — mărturisea... «în acel moment — cînd am
e pus mîna pe sicriu, un mare fior mi-a străbătut sufletul şi mi-au venit
o! pe buze cuvintele : Acesta este tatăl meu... şi m-am rugat : Doamne,
; Dumnezeul meu, ai în pază pe toţi eroii neamului, şi pe tatăl meu...».
ill Dintre eroii necunoscuţi «s-a reţinut unul, care a fost ales de mine, ca
38 BISERICA O RTODOXĂ ROM ANĂ
să fie părinte celor cărora le-a murit tatăl, sau să fie frate celor cărora
le-a murit fratele». Osemintele au fost unse cu Sfînt Mir şi stropite
i»
cu vin. *
Erau de faţă oficialităţile timpului şi generalul Mărdărescu, mi

nistru de război.
A doua zi, după o noapte de priveghere a soldaţilor de gardă, a
preoţilor slujitori şi mulţime de credincioşi din toată ţara, sicriul cu
Eroul necunoscut, în sunet funebru de fanfară, a fost aşezat într-un
vagon special cu destinaţia Bucureşti. S-a oprit în principalele locali
tăţi, unde preoţii au săvîrşit panihida şi unde mulţimea de credincioşi,
aşternea nenumărate jerbe şi buchete de flori în mii de culori.
Ajuns' în Bucureşti, credincioşii Capitalei, în frunte cu ierarhii şi
clerul lor, au întîmpinat cu mare evlavie Relicva naţională. Sicriul
a fost depus în 'biserica mînăstirii Mihai Vodă, ctitoria Domnului prunei
uniri, unde s-a privegheat toată noaptea...
In ziua de 17 iulie, praznicul Sf. Mare Muceniţe Marina, în popor,
sora Sfîntului Ilie, după săvîrşirea Sfintei Liturghii, sicriul a fost ridicat
pe umeri de către ofiţeri ai armatei române, camarazi cu Eroul necu
noscut, şi s-a pornit în pelerinaj prin centrul Capitalei pînă în Parcul
Libertăţii. Aici, un sobor de ierarhi şi preoţi au săvîrşit slujba paras
tasului. Răspunsurile au fost date de către cel mai bun cor bărbătesc
al Bucureştilor de la acea vreme, formaţia elevilor Seminarului central.
Mitropolitul-primat, ’ Miron Cristea, a omagiat evenimentul şi a
ţinut un cutremurător necrolog al Eroului necunoscut care, de fapt, re
prezintă şi simbolizează tot neamul românesc.
Majestatea Sa Ferdinand — încoronat rege al României la Alba
Iulia, la 15 octombrie 1922 — a reliefat faptele de glorie ale românilor
şi s-a aplecat cu sfiiciune asupra sicriului, l-a sărutat şi a depus o
coroană de flori. Acelaşi gest l-au făcut şi reprezentanţii statelor prie
tene ale României reîntregite. Au mai luat cuvîntul veterani ai răz
boiului din 1877 şi au adus alese omagii, de profundă recunoştinţă,
istoricul Nicolae Iorga, arheologul Vasile Pârvan şi mai ales Nicolae
Titulescu şi el orfan de tată şi ajutat de Biserică să ajungă ceea ce
a ajuns.
în acelaşi timp, s-a hotărît ridicarea unei catedrale ortodoxe a nea
m ului care să fie străjuită de eroul necunoscut. S-a zidit doar un ţnodest
sanctuar, care, apoi, a fost demolat pentru ridicarea unui obelisc în
memoria «eroilor» socialism ului?!. Nădăjduim că se vor împlini jură
mintele făcute atunci pentru construirea locaşului atît de aşteptat.
Odată cu ridicarea modestului altar al Eroului necunoscut în Bucu
reşti, în toată ţara s-a petrecut o adevărată reînviere a cultului eroilor
creştini şi a acelora înainte de creştinare, ai neamului tracodac, daco-
rcman, valah şi românesc. S-au prezentat proiecte pentru Adamclisi, s-au
ridicat noi monumente în toate provinciile ţării, inclusiv Coloana infi
nită a lui Brîncuşi care este un obol adus eroilor români din 1918. A fost
proiectat monumentul Ecaterinei Teodoroiu, iar în fiecare sat s-a ridicat
cîte o troiţă în cinstea pomenirii eroilor. Imnul special de cinstire a
rămas pentru eternitate : Presăraţi pe-a lor morminte..., iar Biserica
străbună a rînduit pomenirea cea mare, în fiecare an, cu praznic şi

milostenie, la înălţarea Domnului.
In perioada pâgînului Diktat de la Viena (1940— 1944), ungurii —
în frunte cu «popii» lor, papistaşi, greco-uniţi şi eretici de toate nuan
ţele — au ars bisericile ortodoxe, au martirizat preoţii ortodocşi ro
mâni, au profanat mormintele şi au distrus monumentele ridicate în
cinstea eroilor neamului nostru.
După cel de al doilea război mondial, cînd ţara a fost ciuntită şi
s-a impus un regim ateu sub presiunea cizmei bolşevice, s-a interzis
şi cultul Eroului necunoscut. Numai Biserica Ortodoxă a menţinut şi
ziua şi tradiţia şi pomenirea Eroului necunoscut ca făcînd parte din
evlavia ei, din îndatorirea ei, din misiunea să, faţă de cei care au
apărat şi «slava credinţei».
In anii de tristă amintire ai comunismului s-a construit un mau
soleu al «eroilor socialismului», exact acolo unde se făcca pelerinaj şi
se vărsa o lacrimă pentru cei plecaţi dintre noi, întru nădejdea reîn
vierii, la mormîntul Eroului necunoscut. Patriarhul Justinian deja ini
ţiase canonizarea sfinţilor români (1950— 1955), printre care şi Eroul
necunoscut. Intîistătătorul Bisericii Ortodoxe Române auzind despre
sacrilegiul distrugerii mormîntului «Eroului necunoscut» a protestat,
dar hotărîrea celor fără de ţară a rămas neclintită. Pe ascuns, noaptea,
a fost distrus locaşul veşniciei, a fost ridicat sicriul cu osemintele erou
lui (1957). Se pusese la cale o mîrşăvie, anume, sicriul trebuia aruncat
intr-un cimitir comun ! în urma protestului Sfîntului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române şi a convingerii generalului Emil Bodnăraş de către
patriarhul Justinian, s-a convenit transportarea, cu onoruri militare lo-
eale, la Mausoleul Eroilor Neamului din Mărăşeşti, unde episcopul
locului a săvîrşit o slujbă de pomenire. De atunci şi pînă la Revoluţia
din Decembrie 1989, preoţii ortodocşi, discret, şi-au făcut datoria şi
nu s-a stins niciodată candela ortodoxă a Eroului necunoscut. Mii şi
sute de mii de tineri din generaţiile de «educaţie» atee n-au uitat creş
terea în spiritul ortodox de acasă şi au adus pămînt sfînt şi flori
proaspete de pe toate meleagurile gliei străbune şi le-au depus în
Mausoleul de la Mărăşeşti şi mai ales la Mormîntul Eroului necunoscut.
După Revoluţia de descătuşare morală şi refacere a graniţelor fi
reşti ale spiritualităţii ortodoxe-româneşti, întîiul gînd pios s-a îndreptat
j către Eroul necunoscut şi el neprihănit ca şi mulţimea martirilor-eroi
ai Revoluţiei : tineri, elevi, studenţi, muncitori, ostaşi... Cu toată di-
| versitatea şi antagonismele politice, la stăruinţa Ministerului Apărării
I Naţionale, a Asociaţiei Veteranilor de Război, a Parlamentului, a Gu-
| vernului şi Preşedintelui Ţârii şi în special a intervenţiei permanente
, a ierarhilor, clerului şi credincioşilor ortodocşi s-a hotărît readucerea
în capitală a sicriului Eroului necunoscut. S-a recomandat toamna
i anului 1991.
Şi cum în luna octombrie sînt multe pomeniri de cuvioşi mucenici
I şi sfinţi militari, ca de exemplu : Cuvioasa Paraschiva, ocrotitoarea Mol-
l dovei şi a toată România şi Balcanilor (14 octombrie) ; Mărturisitorii
40 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂN
Visarion şi Sofronie şi Mucenicul Oprea (21 octombrie) şi în special:

Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorîtorui de mir (26 octombrie) şi Cuviosul
Dumitru cel Nou din Basarabi (27 octombrie), s-a fixat data venirii î
capitală a Eroului necunoscut la 26 octombrie.
Astfel, la 25 octombrie, la Mărăşeşti s-a săvîrşit parastasul pentr
eroii neamului românesc de către delegaţii Sfîntului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române ; I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei
P. S. Eftimie al Romanului şi Huşilor, P. S. Epifanie al Buzăului ş.a.
Erau de faţă ministrul Apărării Naţionale, generali şi ofiţeri superiori
membrii ai Guvernului şi ai Parlamentului.
Cortegiul militar şi numeroşi credincioşi au însoţit preţiosul sicriu
Credincioşii ortodocşi de pretutindeni îngenuncheau şi se închinau ţi-
nînd în mîini făclii ale pomenirii. Protoiereii şi preoţii localităţilor:
Rîmnicu-Sărat, Mizil şi Buzău au săvîrşit panihida întru cinstirea
Eroului necunoscut.
Vineri seara, 25 octombrie, timp de priveghere, sicriul Eroului
necunoscut a fost întîmpinat cu adîncă evlavie de populaţia oraşului
Ploieşti şi depus în biserica Sf. Ioan, privegherea fiind săvîrşită de
P. S. Roman, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de
P. C. Leon Arion, protoiereul localităţii şi mulţi preoţi.
După tradiţie, slujitorii şi garda de ostaşi au privegheat, la lumina
luminărilor, şi au citit stîlpii şi catismele toată noaptea. A doua zi,
P. S. Episcop Roman Ialomiţeanul a rostit dezlegarea arhierească şi
cortegiul s-a pornit spre Bucureşti.
Pe întreaga distanţă, preoţi, călugări şi călugăriţe de la mînăsti-
rile din zonă (Ghighiu, Snagov, Căldăruşani, Ţigăneşti), credincioşi or
todocşi au întîmpinat pe Eroul necunoscut cu dangăte de clopot şi cu
imne religioase şi presărînd flori pe sicriu şi pe cale.
La intrarea în Bucureşti, convoiul de blindate ale Ministerului
Apărării Naţionale a fost înconjurat de populaţia Capitalei. Mii de cre
dincioşi, cu luminări şi flori în mîini, rosteau în cuget : Doamne,
ajută ! îşi făceau semnul crucii pentru acest moment, pentru libertatea
adusă de Dumnezeu şi pentru minunea reîntoarcerii în Bucureşti a
Eroului necunoscut.
- La trecerea pe sub Arcul de triumf, unde sînt sculptate chipu
ale camarazilor Eroului necunoscut, s-a oficiat o scurtă panihidă de un
sobor de slujitori ortodocşi avînd ca protos pe Preasfinţitul Serafim,
episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. De aici, Preasfinţia Sa, cu Sf.
Cruce şi ripide, a condus cortegiul pînă la locul de veşnică odihnă în
Parcul Libertăţii. Era ora 11,30. Nenumăraţi credincioşi aşteptau ot-
pustul Sf. Liturghii în catedrala patriarhală. Alte mii de credincioşi
aşteptau cu răbdare şi evlavie să ajungă la sărutarea Sfintelor Moaşte
ale Cuviosului Dumitru cel Nou.
în ciuda vremii cu ploaie, vînt şi zloată, românii cei adevăraţi erau
înflăcăraţi de praznic şi mulţumiţi de revenirea osemintelor Eroului ne
cunoscut în Sanctuarul capitalei. Acum se adeverea şi pentru îndoiel
nici că, «Dumnezeu este cu noi !» şi «dacă n-am avea, Doamne, pe sfinţii
Tăi rugători, în zadar ne-am osteni...» ! în această zi, 26 octombrie, s-a
săvîrşit din viaţă Sf. Mare Mucenic Dimitrie, ale cărui sfinte moaşte au
fost cinstite de dacoromani. Nu putea fi altă zi mai bună, hărăzită de
Pronie, pentru aducerea osemintelor, decît sîmbăta, zi de pomenire
pentru morţi, şi în ziua prăznuirii «îzvorîtorului de mir». Cum lucrează
Providenţa !...
Şi a venit ceasul ! Trîmbiţa bucuriei trezea întreaga suflare ce se
închina la dangătul clopotelor. S-a deschis marea poartă a inimilor
noastre. Era ora 12,00. Garda militară, în costumaţie de epocă (1877,
1918), dădea onorul pentru cel mai înălţător moment : intrarea în «pă-
mîntul făgăduinţei» a fiului înlăturat şi desţelenit... Imnul eroilor ră
suna pretutindeni. Veterani de război, colegi cu «necunoscutul», care
abia mai vedeau, dar memoria Mărăşeştilor îi renăscuse, priveau cu
tremuraţi... Tineri şi bătrîni, eroi în viaţă ai Revoluţiei din decembrie,,
retraiau evenimentul şi simţeau puterea Eroului necunoscut. Toată su
flarea românească «îşi curăţa simţirile pentru a vedea pe Dumnezeu».
Eroul necunoscut... Posturile de radio şi TV, locale şi străine, se între
ceau în a transmite emoţionante prezentări şi comentarii asupra mo
mentului fascinant pentru orice suflet de român şi inedit pentru multe
popoare şi civilizaţii, vecine cu noi sau de mai departe...
Sicriul acoperit de Tricolor, cu preţioasele oseminte, a fost aşezat
pe un soclu în faţa scărilor de lîngă monumentul Eroului necunoscut.
O colivă frumos ornată cu cruce şi chipul Sf. Mare Mucenic Dimitrie,.
un coş cu ofrande şi flori erau aşezate lîngă sicriu.
S-a aşternut o linişte adîncă, ostaşii gărzii s-au retras, fanfara a
amuţit. S-au aprins, după datină, luminări. S-a oprit şi ploaia. Norii
negri s-au retras, iar razele Soarelui mîngîiau mai ales sicriul prea
cinstit şi se înseninau frunţile tuturor... Ce minune !
A început slujba parastasului săvirşită de Prea Fericitul Părinte
Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de II.PP.SS.
Daniel, mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Nestor, mitropolitul Olteniei,
Nicolae, mitropolitul Banatului, alţi membri ai Sfîntului Sinod, preoţi
si diaconi de la catedrala patriarhală. Răspunsurile la parastas au fost
date de către ansamblul armatei. După otpust, întîistătătorul Bisericii
Ortodoxe Române, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, a rostit un
înălţător cuvînt de omagiere a oştirii române şi de pomenire a eroilor
neamului, spunînd :
«După decenii de grea încercare şi de atentate la fiinţa naţională
şi la spiritualitatea străbună, cu profundă emoţie, redescoperim astăzi
izvoarele dăinuirii noastre în istorie, prin întoarcerea •acasă, din exilul
umilirii, a Ostaşului necunoscut.
Evenimentul de astăzi este un act de dreptate istorică dar şi de
profundă trăire românească şi creştinească. El este pentru noi, cei de
astăzi, şi va fi şi pentru cei ce vor veni după noi, un îndreptar de cre
dinţă în Dumnezeu, de nădejde în ajutorul Lui şi de iubire jertfelnică
faţă de semeni. El ne aminteşte că existenţa noastră, a celor de astăzi,
este clădită pe jertfa milioanelor de înaintaşi, cunoscuţi şi necunoscuţi,
care şi-au dat viaţa pe altarul apărării credinţei şi al gliei străbune
pentru reînvierea neamului. Ei vor trăi de-a pururi în faţa veşnicului
Dumnezeu şi in conştiinţa vie â oamenilor, din generaţie în generaţie.
42 BISERICA O RT O D O XA R O M A N A
Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, răstignit şi

înviat, Domnul istoriei şi împăratul veacurilor, a spus despre jertfa din
iubire pentru alţii că «mai mare dragoste decît aceasta nimeni nu are,
ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi» (Ioan XV, 13). Iar în
eroul necunoscut sînt simbolizate jertfele nenumărate, ştiute şi neştiute,
ale poporului român pentru apărarea patriei, a credinţei strămoşeşti şi
a integrităţii sale teritoriale şi spirituale, de-a lungul secolelor.
Poporul român a biruit totdeauna prin jertfă. Cu credinţa puternică
în Dumnezeu şi în dreptatea care vine de la El, poporul nostru a trans
format crucea istoriei sale în urcuş către înviere şi scară către dăi
nuire veşnică. Şi din ceruri, din ceata sfinţilor martiri, eroii noştri ne
veghează neîncetat şi îndreaptă rugăciuni către Atotputernicul Dumne
zeu ca, idealurile pentru care au murit ei să râmînâ pururea aprinse
în sufletele noastre.
Prezenţa Ostaşului necunoscut în inima capitalei va fi un continuu
izvor spiritual de iubire jertfelnică pentru ţară, de bărbăţie şi speranţă,
care vor sta ca temelie la clădirea vieţii tineretului nostru şi a gene
raţiilor viitoare.
De astăzi înainte, acest loc »edevine un loc de pelerinaj şi de re
înviere a simţirii româneşti care respinge ura, intoleranţa şi violenţa.
Redescoperirea Mîntuitorului Hristos şi a credinţei străbune în adîncu-
rile existenţei noastre ca element constitutiv al fiinţei naţionale, după
pilda înaintaşilor şi a eroilor neamului, ne va ajuta la vindecarea răni
lor trecutului. Iar flacăra iubirii jertfelnice pentru credinţă şi neam să
ne facă mai buni, mai iertători, mai pregătiţi pentru a asculta şi pe
alţii şi mai iubitori faţă de semenii noştri.
«Revarsă, Doamne, Dumnezeul nostru, harul Tău ca poporul român
să odrăslească, neîncetat, eroi ai credinţei, ai virtuţilor şi ai păcii iu
birii Tale». «Veşnica lor pomenire !».
După intonarea Imnului eroilor, a vorbit cu mare emoţie un ge
neral veteran de război, participant la războiul pentru reîntregirea nea
mului şi martbr al ceremoniei din 1923... S-a intonat : Presăraţi pe-a
lor morminte...
Lîngă mausoleu, a luat cuvîntul Domnul Ion Iliescu, preşedintele
României, omagiind evenimentul şi invocînd faptele de glorie ale Erou
lui necunoscut, ale tuturor eroilor, inclusiv ale eroilor din decem
brie 1989.
Din nou, fanfara militară şi corul Armatei s-au reunit şi au intonat
împreună (instrumente şi voce) (Imnul eroilor şi Im nul Ostaşului ne
cunoscut). în acest moment, posturile de radio şi de TV au prezentat ş
comentat evenimentul, subliniind conştiinţa noastră naţională, conştiinţa
propriei valori care tresare astăzi mai vie ca orieînd. Dumnezeu, car*
este bun şi milos, a dat dreptate şi biruinţă celui drept.
Prin mila divină şi voinţă naţională. Ostaşul necunoscut îşi re
capătă locul de odihnă şi pomenire veşnică ce i-a fost hărăzit acum
de ani. Mormîntul Ostaşului necunoscut semnifică sacrificiul suprem a
tuturor acelora care au căzut eroic pentru ţară.
Nu am fi vrednici de tot ceea ce s-a făcut pentru noi dacă nu an
primi pe eroii noştri cu smerenie, cinstire şi flori culese în acest pă
yiA Ţ A BISERICEASCĂ 43
mînt. Fraţii noştri ce zac aici, şi cu al căror sînge s-au întărit libertă
ţile noastre, nu au murit, ei sînt vii şi au reînviat a doua oară pe ro
mâni, întemeindu-i în drepturile lor Ei, cu adevărat, se pot numi mar
tiri şi numele lor este sacru inimilor noastre.
Eroica şi glorioasa armată română s-a luptat şi a cîştigat libertatea
şi independenţa Patriei şi naţiunii sale prin victoriile repurtate pe
cîmpurile de bătălie. De multe ori biruiţi, de multe ori supuşi, dar
niciodată abătuţi pînă la pămînt : să nu uităm că avem să mulţumim,
celor ce s-au aflat sau se află sub stindardul Tricolor român.
Calcă, popor român, neînspăimîntat pe drumul pe care, cu braţ voi
nicesc şi cu duh românesc, armata română l-a deschis, fără sfială în-
tinde-ţi pasul spre descoperirea brazdei strămoşeşti ; aici frica n-are loc,
sfiala zace moartă, culcată la pămînt, Pronia lucrează şi noi toţi cu
bucurie te urmăm !
Aduceţi-vă aminte de străbunii noştri care nu s-au dat cu duş
manii, ci s-au luptat ca români pentru pămîntul şi neamul nostru, ca
să ni le lase nouă dimpreună •cu limba română. Rămîneţi credincioşi
neamului şi limbii voastre. Glorie veşnică eroilor neamului.
Domnul Valeriu Dăescu, redactorul emisiunii «Cuvînt şi suflet»
din cadrul Radioteleviziunii Române şi Diac. Prof. Petru David au
punctat tot timpul ceremoniei clipele de înaltă evlavie şi simţire creştină
şi românească.
A urmat partea a doua a ceremoniei. Sicriul cu relicvele naţionale
a fost ridicat de la locul pomenirii şi aşezat în Cripta veşniciei. Aici,
soborul de slujitori, după datina străbună, au stropit încăperea cu
aghiazmă, vin şi untdelemn, Prea Fericitul Patriarh Teoctist a cădit
gropniţa sfîntă în armonia imnului «Sfinte Dumnezeule» — funebru !
într-o ordine perfectă s-au depus coroanele omagiale şi aniversare, din
partea Preşedinţei, Guvernului, Ministerului Apărării Naţionale, Pa
triarhiei, Partidelor politice, Veteranilor de război etc.
«Făcînd tînguire deasupra gropii, Aliluia», înalţi ierarhi au adus
pămînt din cimitirele ortodoxe din ţară. Săculeţe tricolore cu conţinut
din glia sfîntă străluceau pe lîngă relicvele naţionale. Un gest de s/întă
unitate şi frăţie veşnică a făcut Dl. Grigore Vieru care a depus pămînt
din «Sfînta» Basarabie. N-au lipsit nici bucovinenii de nord şi nici
macedo-românii, fîşeloţii, aromânii, megleno-românii, românii unguri
etc. Ei au fost, rămîn şi vor fi în cugetul tuturor românilor !
Făcîndu-se cuvenitul otpust al ceremonialului, s-a semnat de către
oficialităţi în Cartea de aur a zilei şi a Eroului necunoscut. Din partea
Ortodoxiei străbune a depus mărturie, prin semnătură proprie, întîi-
stătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Prea ?>ricitul Părinte Patriarh
Teoctist.
A urmat şi închinarea şi sărutarea mormîntului de către par
ticipanţi.
Ceremonialul a luat sfîrşit la ora 14,00.
Mulţime de credincioşi prezenţi aici au luat drumul spre Dealul
i ; Mitropoliei, spre a se închina la moaştele Sfîntului Dumitru cel
Nou care erau aşezate, după rînduială, în faţa catedralei patriarhale.
Aşa s-a încheiat sfînta zi de 26 octombrie, Anul Domnului 1991,

în Capitala României, Bucureşti, urmînd sâ se facă Veşnică pomenire
Eroului necunoscut la înălţarea Domnului şi la ziua reînhumării, 26 oc
tombrie, prăznuirea Sfîntului Dimitrie Izvorîtorul de mir.
Glorie veşnică Eroilor Patriei !
D ia c . P E T R U D A V ID
SEMINARUL ORTODOX DESPRE

«ÎNNOIREA CULTULUI»
în zilele de 21—27 octombrie 1991, la Bucureşti şi-a desfăşurat
lucrările seminarul ortodox despre înnoirea cultului. Această impor
tantă întrunire ortodoxă a fost iniţiată şi organizată de Consiliul Ecu
menic al Bisericilor, Subunitatea «Reînnoire şi viaţă comunitară», al
cărei director este P.C. Pr. Prof. Dr. Ion Bria.
La acest seminar au participat personalităţi din lumea ortodoxă,
ierarhi, preoţi, profesori de teologie şi specialişti în domeniul liturgicii
şi al muzicii bisericeşti, reprezentînd majoritatea Bisericilor Ortodoxe,
printre care amintim : I.P.S. Mitropolit Emilianos-Timiadis ; I.P.S. Mi
tropolit Dometian de Vidin (Bulgaria) ; I.P.S. Mitropolit Timotheos de
Corfu (Grecia) ; P.C. Pr. Johannes Pfeiffer (Germania) ; Prof. Ioannis
Funtulis de la Tesalonic (Grecia) ; Prof. Dimitri Stefanovic de la Belgrad
(Iugoslavia) ; Pr. Euthymios Duis din Corfu (Grecia) ; Pr. Pierre Ros-
niansky (Elveţia) ; Prof. Irina Ivanova de la Petersburg (URSS) ; Ana-
Maria Methven (Anglia) ; Shanti Verghese (India). Din partea Biserici
Ortodoxe Române au participat : P.C. Pr. Prof. Nicolae Necula de la Fa
cultatea de Teologie din Bucureşti ; P.C. Pr. Prof. Liviu Streza, de h
Facultatea de Teologie din Sibiu ; P.C. Pr. Asist. Vasile Răducă de 1*
Facultatea de Teologie din Bucureşti. De la Consiliul Ecumenic au par
ticipat, alături de P.C. Pr. Prof. Ion Bria, Pastor Terry Macarthur, Irent
Bouman — translatoare, Valeri Medri — secretară.
Lucrările Seminarului s-au desfăşurat la Facultatea de Teologie dir
Bucureşti.
Deschiderea oficială a lucrărilor seminarului a avut loc printr-ur
serviciu divin ecumenic oficiat în biserica Sfînta Ecaterina, paraclisu
Facultăţii de Teologie. La deschidere a fost prezent şi Prea Fericitul Pă
rinte Patriarh Teoctist, însoţit de PP.SS. Episcopi-vicari patriarhali Ni
fon Ploieşteanul şi Teofan Sinaitul.
Seminarul a fost o continuare a activităţii privind înnoirea comuni
tăţilor parohiale pe care Consiliul Ecumenic al Bisericilor a iniţiat-o ci
mai bine de cinci ani în urmă prin Subunitatea «Reînnoire şi viaţă co
munitară». Socotind că în Biserica Ortodoxă cultul este mijlocul de ex
primare a spiritualităţii şi reînnoirii vieţii pastorale în parohie şi ţinîni
seama de faptul că astăzi Bisericile Ortodoxe se confruntă cu problem'
şi cerinţe spirituale noi, seminarul şi-a propus să cerceteze situaţiil
concrete din aceste Biserici în vederea găsirii căilor celor mai bun
pentru rezolvarea lor. Principalele direcţii ale cercetării au fost axat
pe temele : cultul şi sensul misiunii şi unităţii ; cultul şi nevoile şi

xrizele spirituale specifice vremii noastre ; reînnoirea în diferite do
menii ale cultului : muzică, rugăciune, rituri, participare comunitară,
slujbe pentru diferite ocazii etc.
în cadrul lucrărilor seminarului despre înnoirea cultului, toţi parti
cipanţii au prezentat referate, scrise sau orale, pe marginea temei cen
trale, urmate de discuţii, comentarii, propuneri şi sugestii. Pe seama lor
s-a putut întocmi un material sintetic în care s-au cuprins toate pro
blemele de actualitate legate de cult, care aşteaptă o rezolvare urgentă
pentru o lucrare rodnică în viaţa pastorală. Seminarul a dezbătut
sensul înnoirii înţelegînd prin aceasta şi păstrarea vie a tradiţiei şi
transmiterea ei. El a analizat sarcinile actuale cărora trebuie să le facă
faţă cultul şi în special deplina participare a poporului credincios la
actul săvîrşirii şi împărtăşirii din Sfînta Euharistie. El a identificat căile
posibile pentru reînnoire în sensul formării şi educării poporului în
domeniul cultului, al promovării limbilor liturgice vorbite de popor,
al reprogramării textelor biblice în lecturile liturgice, calitatea muzicii,
care au scopul de a comunica şi a omagia mesajul divin al Sfintei
Scripturi ş.a.
Seminarul a formulat şi cîteva recomandări practice şi în mod spe
cial propunerea de a încuraja bisericile locale să dezvolte educaţia li
turgică a credincioşilor. înnoirea trebuie să meargă mînă în mînă cu
redescoperirea sensului comunităţii şi a unităţii tuturor.
Joi, 24 octombrie 1991, participanţii la seminar au fost primiţi
de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist care şi-a exprimat,
cu acest prilej, bucuria pentru o astfel de întrunire şi pentru tema
deosebit de importantă pe care o dezvoltă. Prea Fericirea Sa a eviden-
1 1 ţiat însemnătatea fundamentală a cultului pentru viaţa duhovnicească
a credincioşilor, bogăţia de învăţăminte teologice pe care o exprimă şi
frumuseţea lui evhologică şi muzicală.
Sîmbătă, 26 octombrie 1991, membrii participanţi la seminarul
pentru înnoirea cultului au asistat la Sfînta Liturghie săvîrşită în bi
serica Sf. Dumitru — Colentina cu prilejul acestei sărbători.
Duminică, 27 octombrie 1991, dimineaţa, membrii participanţi la
acest seminar au asistat la liturghia arhierească săvîrşită în catedrala
patriarhală de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, înconjurat
de un numeros sobor de preoţi şi diaconi, în cinstea Sfîntului Dumitru
Basarabov, ale cărui sfinte moaşte se află în acest locaş. După-amiază,
participanţii la seminar au făcut o excursie la mînăstirea Sinaia.
Organizat şi desfăşurat în condiţii optime, seminarul a constituit
un prilej de împreună-reflecţie asupra problemelor de cult care fră-
mîntă ortodoxia în vremea noastră şi o cale de a întări tot mai mult
unitatea panortodoxă.
Pr. p ro f. N IC O L A E NECULA
BISERICA ORTODOXA ROM ÂNA
CINSTIREA EROILOR ROMANI IN GRECIA-

Cu binecuvîntarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, în
zilele de 19—21 decembrie 1991, Prea Sfinţitul Casian Gălăţeanul, arhi
ereu-vicar al Episcopiei Dunării de Jos, s-a aflat în Grecia, la invitaţia
comunităţii româneşti din Atena şi a autorităţilor bisericeşti din acest
oraş, pentru a participa la manifestările creştineşti care au avut loc aici,
întru cinstirea eroilor români care şi-au jertfit viaţa pentru eliberarea
poporului român de sub dictatura comunistă.
P e r e te le d in p a r a c lis u l « M a ic a D o m n u lu i — E lib e r a to a r e a » d i n A t e n a ,
u n d e a lo s t a ş e z a tă p la c a c o m e m o r a t iv ă în c in s te a R o m â n ie i
în cadrul acestor manifestări, sîmbătă 21 decembrie 1991, s-a oficia

un parastas pentru eroii şi martirii români, în biserica «Maica Domnului|
Eliberatoarea» din Mitropolia Kifissia.
Au participat, pe lîngă oficialităţi, români din Atena, greci, repre-J
zentanţi ai Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, în xrunte
cu l.P.S. Mitropolit Dorotei, care a oficiat parastasul.
Din sobor a făcut parte şf P.S. Arhiereu-vicar Casian Gălăţeanul.
La sfirşitul ceremoniei Prea Sfinţitul Arhiereu Casian a transmisj
mesajul Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, scoţînd în evidenţi
preocuparea Sfintei noastre Biserici în slujirea neamului şi în întărire;
raporturilor cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, între care şi cu Bise
rica Greciei.
VIAŢA DISLRICL-ASCA 47
în cadrul ceremoniei a vorbit şi I.P.S. Mitropolit Dorotei, care a

dat o înaltă cinstire vitejilor martiri români căzuţi pentru credinţă, liber
tate şi neam, pe care şi Biserica Greciei îi aşază în evlavie alături de
eroii autohtoni. A urmat apoi un alt emoţionant act de devoţiune faţă de
credinţa, istoria şi viitorul în libertate şi demnitate al poporului român
în patria noastră. în capela închinată Maicii Domnului, Eliberatoarea
popoarelor din toate nevoile, s-a aşezat o placă de marmură avind în
centru o piatră din cetatea Turnu, din vremea lui Mircea cel Bătrîn, în
cadrată de hotarele dintotdeauna ale patriei noastre, pusă simbolic şi
profetic sub oblăduirea Maicii Domnului «Eliberatoarea».
P la c a d e m a r m u r ă , c u c o n tu r u l R o m â n ie i M a r i,
a ş e z a tă în p a r a c lis u l « M a ic a D o m n u lu i — E lib e r a to a r e a » d in A te n a
Pe imaginea pe care o publicăm alăturat, iniţiatorii acestui emoţio

nant act au consemnat următoarea dedicaţie : «Românii din Elada şi
grecii care s-au născut în România şi n-au uitat-o, au închinat această
piatră din ţară protecţiei Maicii Domnului «Eliberatoarea», în paraclisul
unei biserici din Atena. Astfel, nădăjduim ca ţara noastră dragă să se
izbăvească de răul care-o macină...».
Acest semn s4mbolic s-a adăugat mulţimii de mărturii, de genul
acesta, aduse de la majoritatea sanctuarelor din lumea creştină răsări
teană şi apuseană şi expuse în lăcaşul amintit.
Evenimentul a constituit o emoţionantă retemeluire a bunelor ra
porturi între greci şi români, uniţi în Balcani prin aceeaşi credinţă şi
aceleaşi idealuri de libertate şi pace.
tn seara aceleiaşi zile, la Ambasada României s-a organizat o recepţie
'radiţională de Crăciun, în cadrul căreia P.S. Arhiereu Casian a evocat
48 BISERICA ORTODOXA ROM ÂNĂ
evenimentele din decembrie 1989 şi a tFansmis tuturor celor prezenţi

binecuvîntările Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist. La această
festivitate au participat şi reprezentanţi ai Sfîntului Sinod al Bisericii
■Greciei, care, în numele Prea Fericitului Arhiepiscop Serafim au reafir
mat sentimentele de profundă preţuire faţă de întîistătătorul Bisericii
Ortodoxe Române, faţă de Sfîntul Sinod şi faţă de clerul şi credincioşii
•ortodocşi români.
în timpul prezenţei sale la Atena, P.S. Arhiereu Casian a făcut o
vizită protocolară la Secretariatul Sfîntului Sinod al Bisericii Greciei,
unde a prezentat un mesaj din partea Prea Fericitului Părinte Patriarh
Teoctist şi o scrisoare de confirmare a ultimului transport de ajutoare tri
mise îr ţara noastră, prin grija şi binecuvântarea Prea Fericitului Serafim.
în numele Prea Fericitului Arhiepiscop Serafim, absent din locali
tate la acea dată, s-a transmis dorinţa Sfîntului Sinod al Bisericii Orto
doxe a Greciei de a multiplica raporturile cu Biserica Ortodoxă Română.
Manifestările care au avut loc la Atena, la împlinirea a doi ani de
la revoluţia din decembrie 1989, pentru cinstirea eroilor români căzuţi
în această revoluţie, se înscriu în contextul mai larg al tradiţionalelor
raporturi de prietenie şi bună vecinătate dintre România şi Grecia, dintre
poporul român şi poporul grec.
m
VIZITA LA PATRIARHIA ROMANA A UNUI REPREZENTANT

AL ORGANIZAŢIEI «DAS DIAKONISCHE VVERK»
Dl. Werner Schuster, referent pentru programe ecumenice speciale
de ajutorare din cadrul organizaţiei Das Diakonische VVerk a Bisericii
Evanghelice din Germania, a făcut o vizită în ţara noastră intre 15—28
noiembrie 1991. Domnia sa a fost de curînd numit în această funcţie şi
s-a aflat la prima sa vizită în România. în zilele de 16 şi 17 noiembrie
1991, însoţit de Pr. prof. Viorel Ioniţă de la Facultatea de teologie din
Bucureşti, oaspetele german a făcut o vizită Patriarhiei Române.
Sîmbătă 16 noiembrie 1991 a fost vizitată Facultatea de teologie
ortodoxă din Bucureşti, unde oaspetele a fost primit de către P.C. Pr.
prof. Dumitru Popescu, decanul Facultăţii. în continuare au fost vizi
tate : centrul ecumenic în construcţie, sediul serviciului Relaţii externe
al Patriarhiei Române, unde Dl. Schuster a fost întîmpinat de Prea Sfin
ţitul Episcop Teofan Sinaitul, vicar patriarhal, apoi catedrala patriarhală,
unde oaspetele a asistat la slujba Te-Deum-ului, oficiat în cinstea ani
versării a 5 ani de la întronizarea Prea Fericitului Părinte Teoctist ca
patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Duminică, 17 noiembrie 1991, Domnul Schuster a vizitat spitalul
Christiana şi apoi terenul pe care se construieşte un complex de sănătate
de către această organizaţie medical-creştină. Seara au fost vizitate mînăs-
tirile Cernica şi Pasărea.
Oaspetele german s-a arătat foarte impresionat de cele văzute şi
auzite în Biserica Ortodoxă Română de astăzi şi s-a angajat să sprijine
în continuare mijlocirea de ajutoare către această Biserică din oarte*
organizaţiei pe care o reprezintă.
%
Faţă de stilul de pînă acum — cînd se mijloceau medicamente sau

ajutoare pentru situaţii personale sau speciale, organizaţia Das Diako-
nische Werk intenţionează, prin Dl. Werner Schuster, instituţionalizarea
acestor ajutoare sub forma deschiderii unor farmacii cu anumit stand de
medicamente sub patronajul şi în beneficiul Patriarhiei Române, sub
venţionarea unor programe de lungă durată, cum este cazul spitalului
Christiana şi altele. Pentru Institutul de sănătate Christiana de lîngă
Pipera, la solicitarea expresă a acestei asociaţii, Dl. Schuster s-a angajat
să asigure procurarea întregului material de instalaţii de apă şi sanitare.
De la Bucureşti, Dl. Werner Schuster şi-a continuat vizita sa de lucru
in Transilvania.
Pr. prof. dr. V IO R E L lO N IŢ A
-%
AL VI-LEA CONGRES AL TEOLOGILOR BIBLIŞTI ORTODOCŞI

Cu binecuvîntarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist, P.S. Episcop-
vicar Damaschin Severineanul, Pr. Prof. Vasile Mihoc, do la Facultatea
de teologie din Sibiu şi Pr. Asist. Constantin Coman, au participat la cel
de-al Vl-lea Congres al teologilor biblişti ortodocşi, care a avut loc intre
27 septembrie — 3 octombrie 1991, la Nicosia, în Cipru.
Congresul a fost organizat de Facultatea de teologie din Tesalonic,
preşedintele comitetului de organizare fiind Prof. Ioannis Karavidopoulos ;
a fost găzduit de Biserica Ciprului şi s-a aflat sub patronajul Prea Feri
citului Arhiepiscop Hrisostom al Ciprului. Au participat peste patruzeci
de teologi biblişti din majoritatea ţărilor ortodoxe: Bulgaria, Cipru,
Grecia, Iugoslavia, România şi Uniunea Sovietică.
Tema congresului a fost «Apocalipsa Sfîntului Ioan. Probleme filo
logice, istorice, ermineutice şi teologice». S-au prezentat peste treizeci
de referate şi comunicări, cuprinzînd întreaga gamă de probleme enun
ţate în temă, de la cele de strictă specialitate pînă la analiza interpretă
rilor popular-simpliste ale Apocalipsei. Actualitatea temei este indiscu
tabilă, dat fiind faptul că Apocalipsa revine în centrul atenţiei in timpuri
tulburi, cum sînt şi cele pe care le trăim astăzi.
S-a insistat asupra responsabilităţii pe care o au teologii care se
ocupă cu studiul biblic, pentru a stopa interpretări simpliste şi nefondate
ale Apocalipsei şi a scoate la lumină şi a populariza exegeza teologică
dintotdeauna a Bisericii, care să ferească de rătăciri pe credincioşii mai
puţin avizaţi.
Iată programul congresului :
Vineri, 27 septembrie
între orele 9,00— 10,00 — şedinţa de deschidere a lucrărilor congre
sului la care au luat cuvîntul : Prof. I. Karavidopoulos, preşedintele comi
tetului organizatoric al Congresului, Prof. Gh. Galitis, preşedintele So
cietăţii greceşti de studii biblice şi Prea Fericitul Arhiepiscop Hrisostom,
care a declarat deschiderea lucrărilor Congresului.
Prima şedinţă de lucru a fost prezidată de Dl. Dr. Andreas Mitsidis,
inspector general al teologilor din Cipru.
B. O . r . — 4
50 BISERICA O RT O D O X A R O M A N J
Au fo s t p r e z e n ta te tre i re fe ra te :
— Spiritul şi mărturia profeţilor» în Apocalipsa lui Ioan (P ro f. Savva Agu
r id is — A te n a ) s
— Alia şi omega .(P r o f. G h . G a l i t i s — A t e n a ) ;
— L'Epousc de L'Agneau. La feminite de l'Eglise par rapport au Seigneur seim
L'Apocâlypse ( P r . P r o f . V a s i l e M i h o c — S i b i u , R o m â n i a ) .
In ş e d in ţa de d u p ă - a m ia z ă , p r e z id a tă de P ro f. P e tro s V a s ilia d is de la T e s a lo n ic
s- a u p r e z e n t a t u r m ă t o a r e le r e fe r a te şi c o m u n i c ă r i :
— Folosirea metodei istorice ca metodă prin excelentă a erminiei Apocalipse
în timpul stăpînirii turceşti ( P r o f . S t . A r g h i r i o s — S t r a s b o u r g — F r a n ţ a ) ;
Ideea apocaliptică la poporul bulgar în timpul deceniilor dintre cele doue
războaie mondiale ( P r o f . I v a n D i m i t r o f — S o f i a — B u l g a r i a ) ;
— Die Apocalypse des HI. Johannes in den werken der Russischen Orthodoxa
exegeten und theologen ( P r . P r o f . J a n n u a r y I v l i e v — L e n i n g r a d ) ;
— Inlluenţele Apocalipsei lui Ioan asupra Apocalipsei apocrife a lui loai
(D r. H r is to s O ie o n o m o u ) .
Slmbătă, 28 septembrie
La ş e d in ţa de d im in e a ţă , p r e z id a tă de P .S . D a m a s c h in C oravu, s-au p re ze n ta
u r m ă to a r e le re fe ra te şi c o m u n ic ă r i:
— Literatura apocaliptică şi Apocalipsa lui Ioan ( P r o f . D . K a i m a k i s — T e s a l o n i c )
— Interpretarea pe scurt a cîtor\ra mărturii vechi testamentare în textul Apo
calipsei lui Ioan ( P r o f . K. V l a h o s — A t e n a ) ;
— Scholii critice la termenul «A m in » din expresiile paralele « Dumnezeul lu
A m in » de la Isaia (65, 16) şi *(Iisus) Am in» din Apocalipsa (3, 14) ( P r o f . S t . K a l a n t
z a k is — T e s a lo n ic );
— Promisiune şi împlinire In Apocalipsa lui Ioan (P ro f. I. K a ia v id o p o u lo s -
T e s a lo n ic );
— Erminia primelor opt secole referitor la femeia din Apocalipsă, cap. 12 (P r o l
S. S a k k a s — T e s a lo n ic );
— Apocalipsa 13, 1 8 : - date şi presupuneri pentru erminia sa (E v . A m ir id o u —
T e s a lo n ic );
— Femeia şi fiara din Apocalipsă ( D r . Eva A d a m tz ilo g lo u — T e s a lo n ic ) ;
— Numele tnicolaiţi» în Apocalisă (2 , 1 4 — 15) (L e c to r Pavs K o u tle m a n is -
T e s a lo n ic ) ;
— Toate Ie fac noi (S o fia A n d r e a d o u ) .

In ş e d in ţa de după m asă. p r e z id a tă de P ro f. G. G a litis , s-au p re ze n ta t urm ă
t o a r c le r e fe r a te şi c o m u n ic ă r i :
— Viziunea n u m e r ic ă a Apocalipsei (P ro f. G . G r a ts e a s — A te n a );
— Limba Apocalipsei lui Ioan (L e c to r L . F ilis — A te n a );
— Biserica din Laodiceea Ia sfîrşitul secolului I d.Hr. după Apocalipsă (P .S
D a m a s c h in C o r a v u — R o m â n ia ) ;
— Importante formulări retorice în limba simplă a Apocalipsei (D r. K
N ic o la c o p o u lo s ) ;
— Cartea Apocalipsei şi şcoala din Tilbingen (K. Mplezos);

— Chiasmus in the Book of Revelation (P r. P ro f. J o h n B rek — New Y o rk ).
In aceeaşi seară P rea F e r ic itu l A r h ie p is c o p H r is o s to m al C ip r u lu i a o fe rit, i;
parcul de lîn g ă p a la tu l A r h ie p is c o p ie i d in N ic o s ia , o r e c e p ţie în onoarea p â r tie i

IAŢA BISERICEASCA 51
tilo r la congres, la care au fo st in v it a ţ i num eroşi re p re ze n ta n ţi ai v ie ţii c u ltu r a le ,

r ic e ş ti şi p o lit ic e a le C ip r u l u i .
Duminică, 29 septembrie
In tre o r e le 8 ,0 0 — 1 0 ,0 0 s- a p a r tic ip a t la S fin ta L itu r g h ie s ă v îr ş ită la m e to c u l
na V e s tir e » a m în ă s tir ii K ik k o u d in N ic o s ia , la care a s lu jit un grec, un rus şi
p r o m â n (P r. P r o f. V a s il e M i h o c ) .
La ş e d in ţa de d im in e a ţă , p r e z id a tă de P ro f. S. A g u r id is , s-au p re ze n ta t u rm ăto a -
le re fe ra te şi c o m u n ic ă r i :
— Liturghie şi Apocalipsă f P r o f . P . V a s i l i a d i s — T e s a lo n ic );
— Elemente de poezie corală In Apocalipsă ( P r . lo a n n is S k ia d a r c s i — T e s a lo n ic ) ;
In ş e d in ţa d e d u p ă - a m ia z ă , condusă de D r. A n d re a s P a p a v a s ilio u , s-au p re ze n ta t
ă to a r e le re fe ra te şi c o m u n ic ă r i :
— Profeţii şi apocalipse contemporane inspirate de erminii şi interpretări greşitţ>
cărţii Apocalipsei ( P r o f . I. G a l a n i s — T e s a l o n i c ) ;
— ■Locul şi misiunea Îngerilor după Apocalipsa Iui Ioan ( D r . M i r c o T o m a s e v i c i —
g o s la v ia ); *
— Sensul slavei Iui Dumnezeu în Apocalipsa Iui Ioan (D r. G. P a p a tz a n a k is ) ;
— Politica Apocalipsei şi mitul politic al apocalipticii contemporane (P ro f.

P<‘t r o s — T e s a lo n ic ) ;
— Conducerea către oponenţi. Scholiu sociologic Ia Apocalipsă (D . P a ssa k o s).
De asemenea au mai fost prezentate cîfceva referate care n-au figurat

programul Congresului.
în şedinţa de închidere s-a discutat asupra posibilităţii organizării
lui de-al VlI-lea Congres în România ; în acest scop profesorii biblişti
?n România vor lua legătura cu cei de la Facultatea de teologie din
tena. La aceeaşi şedinţă P.S. Episcop Damaschin a exprimat mulţumiri
partea tuturor participanţilor străini faţă de comitetul organizatoric
Congresului şi mai ales faţă de gaz:de pentru condiţiile excelente ofe-
e, care au contribuit la succesul deplin al lucrărilor congresului.
După congres a urmat un program de pelerinaj şi vizite timp de
i zile la principalele locuri sfinte ale Ciprului, participanţii la congres
rind posibilitatea să calce pe urmele Sfinţilor Apostoli Pavel şi Barnaba.
Astfel, luni, 30 septembrie 1991, s-a vizitat sediul Mitropoliei de
orfou de la Evrihou, fiind întîmpinaţi de I.P.S. Mitropolit Hrisant de
orfou. Apoi s-a vizitat bogata mînăstire Kikkou, P.S. Damaschin săvîr-
nd un trisaghion la mormîntul arhiepiscopului Macarie al Ciprului,
n continuare s-a vizitat mînăstirea Sfîntului Neofit, după care s-a ajuns
Paphos, unde I.P.S. Mitropolit Hrisostom a oferit cina, la hotelul Laura.
A doua zi, marţi, 1 octombrie, s-a vizitat centrul mitropolitan din
aphos, şi monumentele antice de la Kourion. Apoi, s-a mers la Lemesos,
nde am fost întîmpinaţi de I.P.S. Mitropolit Hrisant de Lemesos, care
oferit prînzul la hotel Apollonia, după care s-a vizitat mînăstirea Sta-
.ovunion şi în continuare s-a ajuns la Nicosia.
în cea de a treia zi, miercuri, 2 octombrie, s-a vizitat la Nicosia
zeul arheologic, puşcăria unde au fost spînzuraţi eroi ciprioţi care
ptau pentru independenţa Ciprului de sub dominaţia englezilor, Fun-
ţia Arhiepiscopul Macarios cu muzeul şi biblioteca sa, iar în continuare
BISERICA ORTODOXA ROM A N .
a avut loc o primire la Prea Fericitul Arhiepiscop Hrisostom al Ciprulu

După amiază s-a vizitat mînăstirea de maici Sfîntul Irachid.
Cu acestea a luat sfîrşit programul Congresului.
In plus, delegaţii români au vizitat, miercuri 25 septembrie, minăs
tirea Sfîntul Pantelimon, iar joi 3 octombrie au fost primiţi de Pre
Fericitul Arhiepiscop Hrisostom, căruia i s-a înminat de către P i
Damaschin un mesaj din partea Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctis
f D A M A S C H IN S E V E R IN E A N U L
LUCRĂRILE PREZIDIULUI CONFERINŢEI

BISERICILOR EUROPENE
între 24—27 octombrie 1991 au avut loc, în oraşul Durham din AngW<
lucrările Prezidiului Conferinţei Bisericilor Europene. La aceste lucrăr
Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de I.P.S. Mitropolit Anto
nie al Ardealului, membru în Prezidiul C.B.E.
Pe ordinea de zi a lucrărilor au figurat mai multe probleme dintr
care mai importante au fost următoarele :
1. Darea de seamă a preşedintelui Prezidiului, S.S. Patriarhu
Alexei II al Moscovei.
2. Darea de seamă a secretarului general, Jean Fischer.
Ambii au prezentat activitatea Conferinţei, deplasările, colocviile c
s-au organizat în cursul anului ş.a.
3. Pregătirea celei de-a 5-a întîlniri a Conferinţei Bisericilor Euro
pene, care ar urma să aibă loc la Santiago de Compostela în Spania. S-ai
fixat punctele de vedere ale Conferinţei cu privire la problema : «Misiun
şi evanghelizare în Europa de azi», care a fost, de altfel, tema întruniri
S-a insistat asupra combaterii prozelitismului, asupra întrebuinţării d
metode pastorale comune tuturor, ca şi asupra necesităţii renunţării I
«cuceriri» de teritorii în Răsărit, care se întrevăd în intenţiile Vaticanulu
S-a anunţat că vor fi invitaţi şi doi uniţi din România, episcopul Guţi
dim Cluj şi Prof. Liviu Pandrea tot din Cluj. S-a insistat asupra parii
cipării I.P.S. Mitropolit Antonie, pentru a expune punctul de veden
ortodox în legătură cu problema în cauză. Conferinţa de la Durham .
ascultat expunerea I.P.S. Antonie cu privire la modul cum se prezint
această problemă acum în România. Membrii Prezidiului au dat asigurai
privind cooperarea tuturor membrilor Conferinţei Bisericilor Europen
pentru a lămuri, la Santiago de Compostela, pe aceia dintre romano
catolici care vor fi prezenţi şi vor fi preocupaţi de această problemă.
4. S-a discutat apoi, pe larg, stadiul pregătirilor celei de-a 10-a Adu
nări Generale a Conferinţei, care va avea loc la Praga de la 1— 11 sep
tembrie 1992. S-a cerut ca Bisericile membre să-şi alcătuiască şi să tri
mită lista delegaţilor la această Adunare.
Următoarea întîlnire, atît a Prezidiului cît şi a Comitetului Consulta
tiv al C.B.E. va avea loc între 12— 19 februarie 1992, la Geneva.
f A N T O N I E .
M itr o p o litu l A r d e a lu lu i
VAŢA b is e r ic e a s c a 53
A CINCEA ÎNTÎLNIRE ECUMENICA A C.B.E.—C.C.E.E.

între 12— 18 noiembrie 1991, la Santiago de Compostela, Spania, a
ut loc cea de a V-a întîlnire europeană dintre Conferinţa Bisericilor
iropene şi Consiliul Conferinţelor Episcopilor din Europa.
Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de l.P.S. Mitropolit
tonie al Aredalului, membru al Prezidiului C.B.E.
Tema întîlnirii a fo st: «Evanghelizarea în Europa de azi».
S-au prezentat rapoarte din partea catolicilor, reprezentaţi de patru
irdinali şi alţi reprezentanţi ai Bisericii Romano-Catolice din Europa,
‘ecum şi de către reprezentanţi ai C.B.E.
l.P.S. Mitropolit Antonie, a prezentat problema raporturilor dintre
iserica Ortodoxă Română şi Biserica Catolică Orientală de rit bizantin
in România, atrăgînd atenţia părţii catolice asupra fenomenelor de pro-
litism şi de violenţe fizice şi verbale, care contravin raportului de fra
tate şi dialogului dintre cele două Biserici.
S-a apelat la principiile şi sugestiile stabilite la Ariccia, lîngă Roma,
1991, convenite atît de partea catolică cît şi de partea ortodoxă, ară-
idu-se că ortodocşii sînt de acord cu aceste principii şi aşteaptă pu-
trea lor în aplicare.
în acest sens l.P.S. Mitropolit Antonie a avut şi discuţii particulare
t cu episcopul catolic de rit oriental George Guţiu de la Cluj, cît şi cu
‘of. Liviu Pandrea de la Seminarul teologic unit din Cluj, insistîn-
i-se în discuţii asupra aceloraşi principii şi sugestii, explicîndu-le că
incipiul «restitutio in integrum» este respins nu numai de ortodocşi,
şi de către Roma, aşa cum se poate vedea în documentul de la Ariccia.
f A N T O N IE ,
M itr o p o litu l A r d e a lu lu i
AL TREILEA COLOCVIU DE STUDIU

AL CONFERINŢEI BISERICILOR EUROPENE
«ASPECTE PRACTICE ALE MISIUNII»
Conferinţa Bisericilor Europene a organizat în Creta, între 8 şi
octombrie 1991, al treilea colocviu de studiu asupra misiunii. Pri-
le două colocvii au fost organizate de Pr. Prof. D. Popescu, ca di-
:or de studii la C.B.E., iar cel de-al treilea de către succesorul său
“rman Goltz. Pr. Prof. D. Popescu a fost invitat să participe la acest
urrhă colocviu atît pentru a asigura unitatea între colocviile asu-
misiunii organizate de C.B.E., cît şi pentru a-şi aduce contribuţia
experienţa şi în cadrul acestui colocviu din seria misiunii.
Lucrările colocviului s-au desfăşurat în patru secţii în care s-au
rdat probleme şi aspecte ale misiunii : cult şi misiune ; misiune prin
ijire; educaţie pentru m isiu n e; mărturie comună. Fiecare secţie a
■zentat un raport care a fost adoptat în şedinţe plenare şi care ur-
rază să fie trimise Bisericilor membre ale C.B.E.-ului, însoţite de o
'iscare deschisă către toţi creştinii din Europa.
ji
54 BISERICA O RT O D O XA ROMANÂ
Aceste rapoarte sînt importante deoarece caută să identifice cau

zele care stau în faţa misiunii Bisericilor creştiae într-o lume secula
rizată şi prezintă numeroase recomandări care pot fi de folos pentru
viaţa şi misiunea creştină într-o lume în plină mutaţie. Pentru a ilus*
tra în mod concludent aceste afirmaţii, prezentăm în continuare doui
extrase din scrisoarea deschisă adresată creştinilor din Europa, ca 4
Bisericilor, referitoare la problema prozelitismului :
«Am fost confruntaţi, în discuţiile noastre, de anumite problem*
care s-au ivit în noul context european. Este vorba de activităţile mi'
sionare şi de evanghelizare desfăşurate de societăţi misionare in
dependente sau de asociaţii de evanghelizare care nu ţin seama de sen
sibilitatea oamenilor şi Bisericilor şi practică prozelitismul. Credem d
este un pericol să se conceapă misiunea fie ca o tentativă de reevan-
ghelizare a Europei, fie de restaurare a unei «Europe creştine» înţe
leasă în mod triumfalist. Avem nevoie de o nouă propovăduire a Evan
gheliei în'Europa. Dar pentru aceasta, misiunea necesită forme radioa
noi bazate pe cooperarea strinsă cu Bisericile locale. Nu se poate fa-a
evanghelizare peste capul Bisericilor locale. Misiunea Bisericilor întH
Europă secularizată este datoria comună a tuturor Bisericilor... în fafl
dificultăţilor create de anumite întreprinderi misionare antiecumenid
(uniatismul), care nu ţin seama de sensibilitatea Bisericilor existent^
mai ales în Europa centrală şi de est, este necesar şi imperativ ca Bij
sericile istorice să se angajeze într-o mărturisire comună... Constatîni
că lucrarea de reconciliere a popoarelor în conflict face parte integrare
tă din mărturia noastră comună, recomandăm ca în ţările în care n<
există consilii creştine ale Bisericilor, acestea să caute să creeze la ni<
vei local sau naţional1 astfel de consilii pentru a promova un dialoi
constant şi a menţine o comunicare între Bisericile membre datoriu
schimbărilor politice rapide şi conflictelor etnice».
Acest colocviu, care a pus un accent particular pe aspectele pracj
tice ale misiunii, a fost organizat de Conferinţa Bisericilor Europenţ
în cooperare cu Comisia pentru misiune şi evanghelizare a Consiliulij
Ecumenic al Bisericilor. Lucrările acestui colocviu au fost sprijinit
de Consiliul Ecumenic al Bisericilor, de Federaţia Luterană, de Alianţ
Evanghelică Europeană, de Forumul european al Comitetului romano
catolic pentru laici, ca şi de alte organizaţii creştine. La întrunire a'
fost prezenţi 70 de participanţi din 27 de ţări, din Europa şi alte con
tinente.
în concluzie, considerăm că recomandările celui de-al treilea coj
locviu asupra «misiunii Bisericilor într-o Europă secularizată*, au \
importanţă deosebită şi pentru misiunea Bisericii noastre, într-o ţari
în plină mutaţie. De aceea, ne permitem să propunem să fie aduse M
cunoştinţa preoţimii noastre şi a instituţiilor de învăţămînt teologic
pentru a fi discutate fie în cadrul conferinţelor preoţeşti, fie cu orga
nizaţiile studenţeşti creştine ortodoxe interesate de misiune. Recomaij
dările în cauză conţin sugestii noi, izvorâte din experienţa altor Bis^
rici, care pot fi folositoare pentru reînnoirea misiunii noastre în fidd
litate faţă de tradiţia răsăriteană, dar şi pentru atitudinea lor ferit
împotriva prozelitismului de orice natură ar fi el (Pr. prof. D. Popescu
CRONICĂ
Joi, 3 octombrie 1S91 — Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
a primit pe domnul Henk van Apeldoorn, coordonatorul programului
de ajutorare pentru România din partea Consiliului Ecumenic al Bise
ricilor.
în aceeaşi zi, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t a primit
pe Pr. Dimitrie Tătulescu, coordonator, la Bucureşti, al Biroului de
activităţi filantropice pentru România din partea Episcopiei ortodoxe
române din S.U.A., ca reprezentant al P.S. Episcop Natanael şi pe
domnul Charles Ajalat, cancelar al Arhidiocezei creştine ortodoxe anti-
chiene a Americii de Nord, membru al Comitetului Central al Consiliu
lui Ecumenic al Bisericilor, preşedinte şi director executiv al Societăţii
creştine-ortodoxe, de ajutorare, organizaţie panortodoxă din S.U.A. de
dicată manifestării compasiunii ortodoxe faţă de nevoile lumii întregi.
Sîmbătă, 6 octombrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
T e o c t i s t a oficiat slujba tîrnosirii bisericii din parohia Blejoi, pro-
ftoieria Ploieşti cu hramul «Naşterea Maicii Domnului» şi «Cuvioasa
[Parascheva».
1
Marti, 8 octombrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t
• * ___
participat în fruntea anei delegaţii a Bisericii Ortodoxe Române la

[funeraliile Sanctităţii Sale, Dimitrie I, Patriarhul Ecumenic al Con-
[stantinopolului.
Duminică, 13 octombrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
f*1 e o c t i s t a oficiat, împreună cu I. P. S. Mitropolit Daniel şi alţi
ierarhi, slujba tîrnosirii noii biserici din satul Victoria, parohia Toci-
rfeni, judeţul Botoşani.
\ Luni, 14 octombrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
\ T e o c t i s t a oficiat, împreună cu alţi ierarhi ai Bisericii noastre, la
[invitaţia I.P.S. Mitropolit Daniel, Sfînta Liturghie la catedrala mitro-
[politană din Iaşi cu ocazia sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva.
r Marţi, 15 octombrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
[T e o c t i s t a participat la deschiderea cursurilor Facultăţii de Teo
logie din cadrul Universităţii din Iaşi.
Miercuri, 16 octombrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
\T e o c t i s t a participat la' deschiderea cursurilor Seminarului teologic
«e la mînăstirea Neamţ.
| — în aceeaşi zi, Prea Fericirea Sa a participat la deschiderea
jcursurilor noului an şcolar la Seminarul monahal din mînăstirea
[Agapia.
f Joi, 17 octombrie 1991 — La invitaţia I.P.S. Antim al Dunării de
#os. Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t avizitat centrul epar-
Pial gălăţean, după care, însoţit de P.S. Arhiereu Casian, a participat
Sa deschiderea noului an şcolar la Seminarul Sf. Andrei.
1 Sîmbătă, 19 octombrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist ai primit un grup de preoţi şi (credincioşi ortodocşi din
ptolemaida, Mitropolia Florinei, satul Epivata, Grecia, locuitori ai
pitului în care s-a născut Sfînta Cuvioasă Maică Parascheva.
56 BISERICA O RT O D O XA RO M A N Ă
Luni, 21 octombrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh

T e o c t i s t a primit pe domnul Joseph Voyame, raportor special al
Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru drepturile omului, aflat într-o
vizită de lucru în România.
— In aceeaşi zi, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t a pre
zidat lucrările Comisiei de pictură bisericească, prilej cu care a fost
prezentat noul episcop-vicar patriarhal, Prea Sfinţitul Teofan Sinaitul
şi noul preşedinte al Comisiei de pictură bisericească, Prea Sfinţitul
Episcop vicar patriarhal, Nifon Ploieşteanul.
— Tot în această zi, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t ,
a participat la Institutul teologic din Bucureşti, la deschiderea lucră
rilor Seminarului ortodox cu tema : «înnoirea cultului», organizat de
- Comisia «Unitate şi înnoire», a Consiliului Ecumenic al Bisericilor. I
— Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t a primit, de ase-j
menea, tot în aceeaşi zi, pe P.C. Pr. prof. A. M. Allchin, din Anglia,
director al Centrului de spiritualitate creştină de la Universitatea din
Oxford.
Marti, 22 octombrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarhi
T e o c t i s t a primit pe înalt Prea Sfinţitul Timoteos, mitropolit dej
Korfu (Grecia), însoţit de arhimandritul Euthimios Duis şi de P.C. Pr.
Nikiforides.
T e o c t i s t a primit pe înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Domiţian de
Vidin (Bulgaria), care a transmis salutări frăţeşti din partea Sfîntului
Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare.
Vineri, 25 octombrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
T e o c t i s t a primit pe Prea Cuviosul Pr. Johannes Pfeiffer, vieţuitor
la mînăstirea ortodoxă Sfînta Treime din Badenworder-Buchagen, Ger
mania.
Sîmbătă, 26 octombrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
T e o c t i s t însoţit de alţi membri ai Sfîntului Sinod, a participat la
festivităţile de la Bucureşti (Parcul Carol), prilejuite de readucerea şi
reînhumarea osemintelor Eroului necunoscut, oficiind slujba de pom e
nire şi rostind un pios cuvînt de mîngîiere a eroilor neamului.
Marţi, 29 octombrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist a participat, la Institutul teolpgic din Bucureşti, la adu
narea festivă ocazionată de împlinirea a 30 de ani de la reintrarea Bi
sericii Ortodoxe Române în cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor
(New Delhi, 1961).
T e o c t i s t a primit pe domnul Ştefan Naumov, ambasadorul Bulga
riei la Bucureşti, împreună cu P.C. Pr. Petăr Totev, coordonatorul co
munităţii ortodoxe bulgare din Bucureşti.
Sîmbătă, 2 noiembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist, în fruntea unei delegaţii a BisericiiOrtodoxe Române, a
participat îa festivităţile de întronizare a noului patriarh ecumenic şi
arhiepiscop de Constantinopol, Sanctitatea Sa Bartholomeu I.
Luni, 11 noiembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
T e o c t i s t a participat la lucrările celei de a doua conferinţe pasto-
’i a ţ a b is e r ic e a s c ă 57
-misionare a preoţilor cu tema «Misiunea social-caritativă a Biseri-

i», la protoieria a IlI-a din Capitală.
Marţi, 12 noiembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
e o c t i s t a primit pe capelanul bisericii anglicane din Bucureşti,
'C. Pr. David de Verne.
Miercuri, 13 noiembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
e o c t i s t a participat la lucrările celei de a doua conferinţe pasto-
1-mi.sionare a preoţilor, avînd ca temă «Misiunea social-caritativă u
feericii la protoieria Călăraşi.
— Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t a vizitat, în aceeaşi
mînăstirea Radu Negru, fiind însoţit de P. Cuv. Protosinghel Galaction,.
arhul mînăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Vineri, 15 noiembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
e o c t i s t a primit pe Domnul Şeuleanu Dragoş, de la Centrul de
itudii Europene pentru probleme etnice, din cadrul Academiei Române.
Simbătă, 16 noiembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
e o c t i s t a primit pe dl. Werner Schuster, şeful Operei diaconice a
feericii Evanghelice din Stuttgart (Germania).
Miercuri, 20 noiembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
e o c t i s t a primit pe dl. Ion Ungureanu, ministrul Culturii şi Cul-
’lor din Republica Moldova.
Luni, 25 noiembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
e o c t i s t a primit pe reprezentanţii Uniunii elene din România : dl.
Fotopoulos şi dl. Gh. Vitanidis, preşedintele şi, respectiv, primvice-
'eşedintele Uniunii.
— în aceeaşi zi, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t a pri
it pe episcopul Chilstrom W. Herbert, din partea Bisericii Evanghe-
ice I/uterane din S.U.A., împreună cu soţia şi cu dr. William J. Rusch,
•s is te n tu l episcopului.
B Marţi, 26 noiembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
■ e o c t i s t a primit pe dl. Panajotia Caracasis, prim consilier al Amba
s a d e i Greciei la Bucureşti, în vizită de prezentare.
P Miercuri, 27 noiembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
e o c t i s t a primit pe dl. Dumitru Vintilă, directorul Conservatorului
■din Atena.
I — în aceeaşi zi, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t a parti
c ip a t la dineul oferit de dl. Teodor Stolojan prim-ministru al Guvernului
•o m â n , in onoarea premierului grec Constantin Mitsotakis, aflat în vizită
■ n ţara noastră.
I Joi, 28 noiembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
t e o c t i s t a primit pe dl. Constantin Mitsotakis, prim-ministru al Re-
blicii Elene şi a participat, în aceeaşi zi, la recepţia oferită în onoa-
a acestora de către ambasadorul Greciei la Bucureşti.
Sîmbătă, 30 noiembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
e o c t i s t a participat la recepţia oferită de preşedinţia Rbmâniei cu
ilejul Zilei Naţionale a României.
— în aceeaşi zi, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t a parti-
’pat la manifestarea organizată, la Ateneul Român, de către Asociaţia
Frăţia ortodoxă română».
58 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNA
Duminică, 1 decembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh

T e o c t i s t a asistat la Sfînta Liturghie în catedrala patriarhală, după
care a oficiat Te-Deum-ul cu prilejul Zilei Naţionale a României.
Luni, 2 decembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarh
T e o c t i s t a primit pe dl. Acad. Vladimir Trebici, pe dl. George
Munteanu, scriitor şi pe dl. Radu Economu, din partea Societăţii pen
tru cultura poporului român din Bucovina.
Vineri, 6 decembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarl
T e o c t i s t a primit pe dl. Valeriu Saitan din S.U.A., preşedinteli
Asociaţiei românilor din S.U.A., care se ocupă de dirijarea ajutoarelo;
■către România.
Miercuri, 11 decembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarl
T e o c t i s t a primit un grup de vizitatori, membri ai Adunării Paria
mentare a Consiliului Europei.
Duminică, 15 decembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarl
T e o c t i s t a săvîrşit Sfînta Liturghie la biserica Sfîntul Elefterie dii
Capitală, înconjurat de l.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovi
nei şi de P.S. Episcop Damaschin Severineanul, vicarul Arhiepiscopie
Craiovei. Această slujbă s-a înscris ca un moment festiv în cadrul ma
nifestărilor organizate de Centrul creştin al tineretului şi Asociaţie
studenţilor creştini ortodocşi — în cinstea sărbătorilor Naşterii Dom
nului.
Luni, 16 decembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarl
T e o c t i s t a participat la gala U.N.I.C.E.F. : «Copii, vine Moş Cră
ciun», organizată de Comitetul Naţional Român pentru U.N.I.C.E.F
împreună cu Radio-Televiziunea Română, la Sala Palatului, gală de
dicată obiceiurilor tradiţionale de Sfintele Sărbători ale Naşterii Dom
nului şi întîmpinării Anului Nou.
Sîmbătă, 21 decembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriarl
T e o c t i s t a primit pe dl. Piro Vito, ambasadorul Albaniei la Bucureşt
Duminică, 22 decembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriar
T e o c t i s t a oficiat Sfînta Liturghie la catedrala patriarhală, iar 1
ora 12 slujba de pomenire a eroilor căzuţi în Revoluţia din 22 decern
brie 1989, la Cimitirul eroilor martiri din Bucureşti, împreună cu cei
lalţi conducători de culte din ţara noastră.
— în aceeaşi zi, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t a
mit pe dl. Ion Ţurcanu, secretar al Parlamentului din Republica Mol
dova.
Luni, 23 decembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriar
T e o c t i s t a participat la concertul de colinde susţinut de corala cate
dralei patriarhale, la biserica Sfîntul Spiridon Nou clin Bucureşti.
Marţi, 24 decembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriar
T e o c t i s t a vizitat, împreună cu P.S. Episcop Nifon, vicar patriarha
Leagănul de copii nr. 1 «Sf. Ecaterina», din Bucureşti, participînd 1
serbarea «Intimpinarea lui Moş Crăciun», cu care ocazie a împărţit dz
ruri copiilor.
Miercuri, 25 decembrie 1991 — Prea Fericitul Părinte Patriar
’1 e o.c t i s t înconjurat de PP.SS. Nifon Ploieşteanul şi Teofan Sinaitu
a oficiat Sfînta Liturghie la catedrala patriarhală şi a rostitun cuvîr
de învăţătură.
DIN VIATA BISERICILOR ORTODOXE SURORI
I
BISERICA ORTODOXĂ SlRBĂ

încetarea din viaţă a fostului patriarh Gherman. — Marţi, 28
august 1991, a încetat din viaţă, în clinica Academiei militare de me
dicină din Belgrad, după o suferinţă de peste doi ani de zile, în vîrstă
de 92 ani, fostul patriarh al Bisericii Ortodoxe Sîrbe, Gherman.
Patriarhul Gherman s-a născut în anul 1899, în localitatea Bania
Josanici, lîngă mînăstirea Studeniţa, în inima Serbiei, într-o familie
de preot. în mirenie a purtat numele de Hranislav Cioric. A crescut
într-o atmosferă duhovnicească şi, după ce a absolvit liceul la Kruse-
vaţ, a urmat teologia la Sremski Karlovitz, a studiat dreptul la Paris
şi a fost diplomat al facultăţii de teologie din Belgrad. Căsătorit şi hi
rotonit în 1924, a fost preot de enorie şi a condus buletinul Pregled al
eparhiei Jicica. Apoi a devenit referent al Sinodului arhieresc, a orga
nizat biblioteca patriarhală şi, ca redactor responsabil, a condus, pînă
în anul 1951, revista Glasnic, buletinul oficial al Bisericii Ortodoxe
Sîrbe. Rămînînd văduv, a intrat în monahism, fiind ridicat apoi la
treapta de episcop-vicar al patriarhului Vichentie. In anul 1956 este
numit episcop al eparhiei Jucica, unde păstoreşte pînă în anul 1958. La
14 septembrie 1958 este ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Sîrbe, ca
succesor al patriarhilor Gavriil ( f 1950) şi Vichentie ( f 1958), ilustrînd
scaunul patriarhal timp de 33 ani.
La 30 august 1991 trupul patriarhului Gherman a fost depus în ca
tedrala patriarhală din Belgrad, unde sicriul a fost acoperit cu o man
tie verde, lîngă care a fost aşezată cîrja, iar deasupra camilafca albă
patriarhală. Credincioşi ai Bisericii Ortodoxe Sîrbe din toată ţara şi
din străinătate, inclusiv membri ai Consiliului eparhial al Eparhiei sîrbe
din California (America), şi-au adus prinosul lor de preţuire, recunoş
tinţă şi evlavie peentru cel ce a fost patriarhul Gherman.
Dumnezeiasca Liturghie s-a slujit vineri, 30 august 1991, de către
Sanctitatea Sa Pavel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sîrbe, împreună cu
13 episcopi, iar slujba prohodirii s-a făcut în prezenţa şi cu participarea
tuturor arhiereilor Bisericii Ortodoxe Sîrbe, a sute de preoţi şi dia
coni, şi a mii de credincioşi.
Patriarhul Pavel, în cuvîntul său, a evidenţiat cei 67 de ani de
slujire*a răposatului în ogorul Domnului, ca diacon, preot, episcop şi
patriarh. A enumerat marile realizări în folosul Bisericii, printre care
construcţia catedralei-monument a Sfîntului Sava pe istoricul loc Vra-
cear, începută încă în timpul mitropolitului Mihail (1895), restaurarea
palatului reşedinţă a vechii Patriarhii de Pec ; s-a preocupat de presti
giul Facultăţii de teologie din Belgrad. A fost primul, între personali
tăţile lumii ortodoxe, care a făcut parte dintre preşedinţii Consiliului
Ecumenic al Bisericilor, ales pentru o perioadă de şapte ani, de către
Adunarea generală de la Uppsala, în 1968.
Ministrul Cultelor, Dragan Dragoilovici, a omagiat activitatea pa
triarhului Gherman, evidenţiind strădaniile sale pentru organizarea
sărbătoririi a 600 de ani de la lupta de la Kosovo, ca şi organizarea
«
60 BISERICA ORTODOXA ROM ANĂ
sesiunii ştiinţifice, consacrată împlinirii a 800 de ani de la naşterea

Sfîntului Sava.
După săvîrşirea prohodului şi înconjurarea catedralei, procesiunea,
în frunte cu Sanctitatea Sa Patriarhul Pavel, arhierei, preoţi, monahi,
monahii, au străbătut străzile : Ţarul Petru şi Cneazul Mihail şi Tere
zia, şi au ajuns la biserica «Sfîntul Apostol Marcu», unde era amena
jată cripta în care a fost înmormîntat Prea Fericitul Gherman, cel de-al
43-lea patriarh al Bisericii Ortodoxe Sîrbe.
Luînd cunoştinţă despre încetarea din viaţă a venerabilUtui pa
triarh ortodox sîrb, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a trimis
Sanctităţii Sale Pavel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sîrbe, următoarea
telegramă :
Prea Fericirea Voastră,"
A flîâd cu adîncă durere vestea încetării din viaţă a prea
iubitului părinte duhovnicesc al clerului şi credincioşilor B i
sericii Ortodoxe Sîrbe şi al nostru întru Domnul, scump frate şi
împreună liturghisitor G h e r m a n , Patriarhul Serbiei, Vă
rog să primiţi compasiunea ierarhilor, credincioşilor şi cle
rului Bisericii Ortodoxe Române.
Sîntem alături de Prea Fericirea Voastră şi ne unim în
rugăciuni cu bunul Dum nezeu să-l odihnească în pace, iar
Prea Fericirii Voastre să Vă aducă în suflet mîngîiere şi nă
dejde în lucrarea Duhului Sfînt, care ne călăuzeşte şi pe toate
le împlineşte.
Veşnică şi luminoasă să-i fie pomenirea !
A l vostru frate în Hristos,
f TEOCTIST
P A T R IA R H U L B IS E R IC II ORTODOXE ROMANE
*
în timpul patriarhatului Prea Fericitul Gherman, relaţiile dintre
Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Ortodoxă Sîrbă au cunoscut o
perioadă de înflorire, patriarhul Gherman vizitînd Biserica noastră în
anul 1962, iar o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Române, condusă de pa
triarhul Iustin, a vizitat Biserica Ortodoxă Sîrbă în anul 1981. De ase-
menea, au avut loc vizite reciproce la diverse alte nivele, acordarea
reciprocă de burse de studiu, -toate aceste manifestări înscriindu-se pe j
linia legăturilor tradiţionale fireşti dintre cele două Biserici. Aşa cumj
reiese şi din telegrama trimisă de Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist Sanctităţii 'Sale Pavel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sîrbe, I
ierarhii, clerul şi credincioşii Bisericii Ortodoxe Române, împărtăşesc!
durerea Bisericii Ortodoxe Sîrbe surori şi dau o înaltă preţuire vieţii /
şi activităţii celui ce a condus destinele Bisericii Ortodoxe Sîrbe timp!
de mai bine de trei decenii (Pr. dr. Paul M i h a i l ) .
ATITUDINI
INIMILE VII ALE EROILOR-MARTIRI
Printre cei care, în zilele de pomenire a eroilor-martiri la noul ci

mitir de la Belu, îşi plingeau pe cei pierduţi, putea îi văzută şi o mamă
tînără la mormîntul unicului său fiu. Durerea ei era atît de mare încît
lacrimile nu-i erau de ajuns. îmbrâţişind crucea mormîntului, ea
«vorbea» cu el, spunîndu-i cuvinte de mîngîiere sau de reproş pentru
speranţe care nu mai sînt. Din acest dialog al ei în care ea răspundea
şi pentru el, lumea care se îngrămădise în jurul mormîntului a aflat
cutremurîndu-se că era şi văduvă.
Fiul ei făcea parte dintre acei colindători pentru libertate, dintre
acele suflete pline de dorinţa de dreptate şi de putere de jertfă care
sfidau armele. La vîrsta lui el şi-a sacrificat nu numai viaţa, ci şi
nunta, de care mama lui pomenea că o aştepta. Dorinţa de dreptate
ţi de adevăr i-a făcut pe toţi tinerii ca el să se asemene în «nunta»
lor cu ciobănelul «Mioriţei», care rugase pe una din mioare să se în
dure de mama sa cînd îi va spune ce s-a întîmplat cu el : «Tu, mioara
mea / Să te-nduri de ea ! şi să-i spui curat ' Că m-am însurat C-o
fată de crai / Pe-o gură de rai Că la nunta mea a căzut o stea».
Fiul cu care vorbea mama văduvă la mormînt nu a înviat, pentru
că jertfa lui, ca şi aceea a tuturor eroilor-martiri, are înaintea lui Dum
nezeu o menire mult mai mare, aceea de a trezi inimile oamenilor «din
*omnul cel de moarte». Eminescu nu cunoştea încă preţul jertfei prin
moarte cînd spunea : «Nu-nvie morţii, E-n zadar, copile !». Morţii sînt
mnul că pe pămînt e încă răutate şi ucidere, că jertfele sînt singura
putere de a întoarce inimile celor pierduţi la Dumnezeu.
După cum Hristos a semănat în lume învierea pe calea suferinţei,
tot astfel, pentru a trezi pe oameni la libertate şi la adevăr, jertfa
eroilor a fost singura cale. Crucea a fost calea prin care Hristos a
omorît moartea, fiind simbolizat ca «şarpele cel de aramă» care, prin
suferinţă, a atras şi a cîştigat inimile oamenilor pentru înviere.
Pe cît era de reală pentru mama îndurerată jertfa fiului ei, tot
atît de vie este puterea acestei jertfe de a trezi inimile oamenilor,
îndind întunericul şi setea de a ucide. Două lumi au stat la revo-
G2 B1SERIGA ORTODOXA ROMASi
luţie faţă în faţă, iar între ele s-a dovedit reală o prăpastie de ni
trecut : lumea celor drepţi şi asupriţi şi lumea celor asupritori şi uci
gaşi. Deosebirea dintre dialogul mamei cu fiul ei din mormînt şi cd
dintre comandourile morţii în plină acţiune, după cum reiese diil
stenogramele crimei, este într-adevăr o prăpastie de netrecut. Maml
văduvă îşi simţea fiul viu chiar şi în mormînt, dar cei care ucideau^
vorbeau din tancuri ca din nişte morminte ambulante care semănau
moartea şi care nu vor învia niciodată după ce vor muri. Dar ei sînt
morţi care mor pentru totdeauna pentru că sînt morţi şi cînd sînl
vii. Cei care ucid ies din firea care are în ea viaţă pentru comuniune
şi intră în sfera celor nefireşti, fără viaţă, în sfera întunericului care
•îi uneşte şi îi mînă la acţiune după cum arată stenogramele : «Cărăra
de aici în continuare pachetele la locul final, cunoaşteţi, să mai tri
mită de la celelalte sectoare. 551 pentru 560 : Am două colete, unde
să le trimit ? — Aduceţi la 700 — Mai repede şi cu toată fermitatea
lichidaţi tot urgent, să nu ne repetăm. — Comunicaţi la Agatu să tri
mită să mai ia nişte colete de aici de la seră. — 550 : Te-am rugat
să aduci aici coletele respective să le terminăm...».
întunericul fără nume lucra cu limbaj cifrat potrivit «indicaţiilorx
exprimate într-o teleconferinţă de presă în care perechea prezidenţiali
a fost fără echivoc : ea : «Aşa vom acţiona !» ; «Timişoara să fie arată
avem oraşe destule !» ; el : «Spor la muncă, tovarăşi !» ; «Armata să-ş!
facă datoria !».
Cînd tot poporul aştepta uşurare şi eliberare văzînd cu bucurie
şi plin de nădejde schimbările radicale ce aveau loc rînd pe rînd îr
toate ţările vecine comuniste, tocmai aceste schimbări erau socotite
de către dictatorii despoţi drept : «deosebit de grave».
Cele două soiuri de oameni au dovedit prăpastia dintre ele şi l£
Naşterea lui Hristos : «îngerii cîntau / Toţi se bucurau Dar Iroc
era / Că se tulbura / De naşterea Sa». Această prăpastie reiese şi din
cuvintele Mîntuitorului către ucenicii Săi, înaintea Patimilor Sale
«Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plînge şi vă veţi tîngui, iai
lumea se va bucura...» (Ioan 16, 20). Psalmii lui David ne vorbesc ne
contenit despre nenorocirea celor buni şi despre bucuria celor răi ş:
asupritori. Nu este vorba, deci, despre tensiunea dintre bogaţi şi săraci
cum crede marxismul, ci dintre cei răi şi cei buni. Prăpastia dintre
cele două feluri de oameni, dar şi încordarea dintre ele din cauza asu
pririi celor răi, ne-o arată şi Mîntuitorul cînd vorbeşte despre atitu
dinea Tatălui ceresc faţă de ele : «Fiţi desăvîrşiţi, precum şi Tată'
vostru cel ceresc este desăvîrsit... Ca să fiti fiii Tatălui vostru celu:
• »
din ceruri, ca El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni
şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi» (Matei 5W45).
în ceea ce priveşte existenţa seminţei celei rele în lume, ca operă
a celui rău, Stăpînul nu a îngăduit servitorilor Săi să smulgă neghina
din griu, zicînd : «nu cumva o dată cu neghinele săsmulgeţi şi grîul
Lăsaţi-le să crească împreună pînă la seceriş» (Matei 13, 29—30),pentru
a mîntui din sămînţa cea rea pe aceia care sînt doar «pierduţi», iar nu
«vrăjmaşii mîinii Sale» (Psalm 16, 13).
/ 63
\
*
t de greu este preţul eliberării o pot spune numai mamele celor

Ele ştiu că nu există pe pămînt libertate fără cimitire. Uşor era
jugul robiei cînd cei crescuţi la sînul lor erau alături de ele.
ţii celor ce cad sînt gata oricînd şi oricît să ducă jugul nedreptăţii
să li se ia viaţa fiilor lor. Ei ştiu însă că nedreptatea â lua viaţa
lor prin cei ce ucid, săvîrşind lucruri fără întoarcere. Libertatea
ră pentru care ei nu au putut îndura strîmbătatea, a lăsat în ini-
mamelor jugul greu al durerii.
Dilema este de netrecut. Dreptatea şi pacea nu se pot împăca
pămînt : «Cînd fiara ostenită-n Cain tace / E sîngele lui Abel care
ă», a exprimat atît de nimerit această dilemă poetul Al. Vlahuţă.
cînd s-a rupt omul de Dumnezeu, de Izvorul vieţii şi al bunătăţii,
nd să se întoarcă în pămînt, deoarece nu mai era bun, nu grija
moarte îi stăpînea pe oameni, ci tean a de a nu fi omorîţi de către
inţa cea rea. Căci primul om din lume care a murit, nu a murit de
rte bună, ci a fost omorît. Şi astfel, încă de pe atunci, cînd încă nu
tau clase sociale ca să existe asuprire pe pămînt, cînd nu exista
comunismul, ca să se ajungă la dictatură, s-au văzut limpede în
“ etul omului urmările lipsei lui Dumnezeu prin împărţirea oameni-
in două soiuri, neamuri sau «seminţe», după cum reiese şi din cu
tele Mîntuitorului : «Se va cere de la neamul acesta tot sîngele
rocilor care s-a vărsat de la facerea lumii, de la sîngele lui Abel...
vărul vă spun se va cere de la neamul acesta» (Luca 11, 50—51).
; Aceste soiuri de oameni între care este o prăpastie, mai mare ca
tre cer îşi pămînt, au fost date în vileag de către Dumnezeu prin
ntuitorul nostru Iisus Hristos, căci ele s-au manifestat şi in sînul
rului ales, Israil. La ieşirea acestuia din Egipt, asupritorii erau
raon şi slugile sale, dar în vremea Mîntuitorului ele s-au manifestat
cadrul aceluiaşi popor : unul care I-a urmat Lui, iar altul care L-a
pînă la moarte şi de atunci a fost şi osîndit.
Singura cale de tămăduire a răului, a seminţei celei rele din su~
ul omului este Mîntuitorul Hristos. In El s-a împlinit profeţia prin
e se dezleagă dilemele vieţii omului pe pămînt : «Mila şi adevărul
vor întîmpina, dreptatea şi pacea se vor săruta, adevărul din pă-
int va răsări şi dreptatea din ceruri va privi» (Ps. 84, 11— 12).
Drepţii asupriţi şi omorîţi de răutatea oamenilor sînt ca «grîul»
care Dumnezeu «îl strînge în hambarele Sale». Cei răi sînt «pleavă»
re va fi «arsă cu foc nestins» (Matei 3, 12). Adevărul învierii morţilor
care-1 va descoperi Dumnezeu va zădărnici «munca» celor care ucid.
tunei Dumnezeu va aduce mîngîiere celor care duc crucea durerii
ntru cei căzuţi şi pe care nici un fel de libertate nu-i poate mîngîia.
a mai mare bucurie va fi atunci a mamelor, după cum durerea pentru
i omorîţi este în primul rînd a lor. Sfînta Scriptură le pomeneşte pe
mai întîi atunci cînd este vorba de învieri din morţi : «Prin cre-
nţa unele femei au primit înviaţi'pe morţii lor» (Evrei 11, 35).
Bucuria mamei care dialoga cu fiul ei la mormînt va fi la învierea
rţilor, ca şi bucuria văduvei din Nain, după cum ne arată una din
le mai zguduitoare scene din Evanghelie : «Cînd S-a apropiat Iisus
.6 4 BISERICA ORTODOXA R O M A ."
de poarta cetăţii (Nain), iata scoteau un mort, singurul copil al mai

sale şi ea era văduvă şi mulţime mare din cetate era cu ea (dar cai
nu o putea ajuta cu altceva, decît cu prezenţa ei). Şi vâzînd-o Domn^j
i s-a făcut milă de ea şi i-a zis : Nu plînge ! Şi apropiindu-se S-a ati
de sicriu, iar cei care-1 duceau s-au oprit. Şi a zis : Tinere, îţi zk
scoală-te ! Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească şi l-a di
mamei lui» (Luca 7, 12— 16).
Cei care au fost martori la această minune a Mîntuitorului încă n
ştiau că viaţa lui Iisus este o minune mai mare decît învierea morţilt
Viaţa lui Iisus, cel care săvîrşea astfel de minuni, era fără moarte, o via
căreia omorîrea i-a servit numai ca prilej de dovedire că este fără
moarte. Textul din Sfînta Evanghelie privitor la învierea fiului văduvi
din Nain ar putea fi scris pe crucea tînărului erou-martir, pentru intărin
nădejdii mamei sale pînă la bucuria şi mîngîierea învierii pe care a făgi
duit-o Dumnezeu în Hristos...
Femeile plîng pe morţi, mai mult decît bărbaţii, deoarece ucideri
înseamnă luarea vieţii celor pe care ele i-au adus la viaţă. Penti
bărbaţi însă mai grea decît moartea este lupta cu răul din lume. Astf<
răul care s-a făcut acelei mame văduve, n-a fost desigur dorit de fii
ei care o iubea, dar nici el n-a ştiut că setea de libertate şi de adevi
este mai tare ca moartea. De pe vremea cînd în el încă nu era copt ci
vîntul pentru dialog, cînd între el şi mama lui namai plînsul sau surîsi
erau căile de comunicare, exista între ei acea iubire fără de cuvînt,
.iubire negrăită, o comuniune cerească prin care devenim «mădulare ui
altora» (Romani 12, 5), îneît nimeni nu se naşte sau moare pentru
Dar Dumnezeu rabdă nedreptatea faţă de cei ucişi pentru a zgudj
inimile celor răi, făgăduind totodată mîngîierea celor carc duc cru<
durerii şi a morţii : «Şi va şterge Domnul de la ochii lor toată lacri
şi toată neputinţa» (Apoc. 7, 17). Tet pentru întoarcerea celor răi
spus în Sfînta Scriptură că «cel din urmă vrăjmaş al omului, care
fi nimicit, va fi moartea» (I Cor. 15, 26).
Dar dacă nici jertfa celor căzuţinu schimbă inimile îndrept;
spre rău, atunci pentru cei răi nu rămîne decît blestemul pămîntuli
Astfel, .nu Dumnezeu l-a blestemat pe Cain care a ucis, ci doar i
spus «Ce ai făcut ? Glasul sîngelui fratelui tău strigă din pămî
către Mine ! Şi acum eşti blestemat de pămîntul care şi-a deschis gu
sa ca să primească sîngele fratelui tău din mîna ta. Cînd vei lucra
mîntul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie ; zbuciumat şi fugar
fi tu pe pămînt» (Facere 4, 10, 12). Printre îndemnurile date poporul
ales pentru a intra în pămîntul făgăduinţei era şi acela de a se fe
de fărădelegile pe care le săvîrşiseră păgînii : «Că s-a întinat pămînt
şi am privit la nelegiuirile lor şi a lepădat pămîntul pe cei ce trăi
pe el...». «Ca nu cumva să vă lepede şi pe voi pămîntul cînd i! v
întina, cum a aruncat el de la sine pe popoarele care au fost înain
de voi» (Levitic 18, 25, 28).
TITUDINI 65
Printre urmările blestemului pămîntului din cauza fărădelegilor

t seceta şi foametea. Despre o ' astfel de 'foamete se spune în Sfînta
Scriptură : «în zilele lui David a fost foamete în ţară trei ani la rînd.
Şi a întrebat David pe Domnul şi Domnul i-a zis : Aceasta e din
pricina lui Saul şi a casei lui setoase de sînge pentru că el a ucis pe
ghibeoniţi» (II Regi 21, 1). Numai după dreptatea pe care a făcut-o
David celor asupriţi s-a spus : «Şi* după aceea s-a milostivit Domnul
asupra ţării» (II Regi 21, 14). Oare deserturile de pe pămînt nu pot
fi înţelese ca locuri în care s-au comis cele mai mari vărsări de sînge
pe pămînt şi unde nimeni nu a făcut dreptate ca să şteargă blestemul ?
Astfel, dreptatea pe care o facem în numele celor căzuţi şi pome
nirea eroilor-martiri ale căror inimi sînt vii şi lucrează pentru drep
tatea lui Dumnezeu, este o lucrare pentru împăcarea ,cu pămîntul pe •
care stăm. Atunci şi inimile vii ale eroilor martiri se vor putea odihni
in pace pentru jertfa lor, mai luminoasă decît libertatea noastră.
D ia c . IO A N CARAZA
♦î \Hl veR$nRI -COMeWORăRI ♦ N
,
-i
BISERICA ORTODOXA ROMÂNA

ŞI CONSILIUL ECUMENIC AL BISERICILOR
( 1961— 1991)
La 20 noiembrie 1991 se împlinesc 30 de ani de la intrarea Bi

sericii Ortodoxe Române în Consiliul Ecumenic al Bisericilor, cu ocazia
celei de a treia Adunări generale de la New-Delhi. Consiliul Ecumenic
al Bisericilor (CEB) luase fiinţă la Adunarea generală de la Amsterdam,
în august 1948, într-un context politic critic creat de al doilea război
mondial. Intr-adevăr, separarea în blocuri economice şi militare a
Europei şi a lumii a adîncit crizele şi diviziunile istorice existente, de
care, în parte, şi Bisericile erau responsabile. O Biserică împărţită nu
poate să vindece o lume divizată. Pornind de la acest principiu, Con
siliul Ecumenic a chemat Bisericile separate din motive istorice să
constituie o mişcare de restaurare a unităţii lor văzute, ca astfel să
slujească împreună o umanitate suferindă /şi divizată. Biserica Ortodoxă
Română intră în Consiliul Ecumenic cu înţelegerea că nu există in
compatibilitate între participarea ei la comuniunea panortodoxă şi pre
zenţa ei într-o comunitate ecumenică pluriconfesională.
In prezent Consiliul Ecumenic cuprinde 317 Biserici membre din
145 ţări, .reprezentînd milioane de credincioşi de toate confesiunile,
tradiţiile şi culturile. Toate Bisericile protestante şi ortodoxe sînt mem
bre ale Consiliului. Din cauza doctrinei despre autoritatea episcopului !
de Roma, Biserica Romano-Catolică nu este membru al Consiliului,
deşi participă la activitatea unor comisii. Consiliul Ecumenic al Bise
ricilor este descris ca un «instrument privilegiat» al mişcării ecumenice,
care de fapt este mai largă şi-cuprinde alte platforme şi structuri care
urmăresc acelaşi scop : unitatea creştinilor.
,« «v »« • *
Consiliul Ecumenic al Bisericilor nu este o «supra-Biserică», dar

nici un simplu forum de dezbateri teologice sau o organizaţie de asis
tenţă intrabisericească. Bisericile din Consiliu formează o «comunitate
W ’lVERSĂRl — CO M EM O RĂ RI 67
conciliară» care acceptă şi mărturisesc împreună un crez, numit «bază» :

Consiliul Ecumenic al Bisericilor este o comuniune de Biserici care
turisesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi mîntuitor, după
ipturi şi de aceea caută să împlinească împreună chemarea lor spre
ştirea unui singur Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt». Cel dintîi
op al Consiliului este de a «.chema Bisericile la unitate văzută într-o
dinţă şi într-o comuniune euharistică exprimată în cult şi viaţă co
mună în Hristos şi de a înainta spre unitate, ca astfel lumea să creadă».
Consiliul lucrează pentru refacerea unităţii văzute a creştinilor pe
multe planuri. Mai întîi, planul doctrinar, coniesionai, deoarece
Bisericile au moştenit o situaţie de separare şi de diviziune în materie
formulare şi de interpretare a tradiţiei apostolice. Din cauza acestor
iferenţe şi divergenţe confesipnale, Bisericile nu sînt în măsură sâ
practice comuniunea euharistică reciprocă. Consiliul Ecumenic a făcut
in ultimii ani o analiză a acestor doctrine comune şi doctrine divergente
istente. Rezultatul acestui studiu analitic este documentul despre Bo-
z, Euharistie şi Preoţie, document care marchează o etapă importantă
calea spre unitatea văzută. \
Un alt plan este cel misionar, diaconal, social, care se referă la
odul în care Bisericile transmit împreună Evanghelia lui Iisus Hristos,
?n opera de evanghelizare şi misiune, ca şi la modul în care ele asistă
* slujesc naţiunile şi popoarele, lumea în general, în efortul lor de a
nsforma societatea din punct de vedere economic şi politic. Prin pro-
amele sale speciale, Consiliul Ecumenic sprijină Bisericile membre
rezolvarea multor probleme critice, naţionale şi internaţionale, de
dă : rasismul, violarea drepturilor omului, viplenţa, refugiaţii, mi-
rităţile, victimele nedreptăţii economice şi ecologice, sinistraţii etc.
nsiliul se pronunţă pentru rezolvarea paşnică a conflictelor, pentru
militarizare, pentru pace şi progres.
Consiliul Ecumenic este convins că solidaritatea Bisericilor în toate
ste probleme umanitare este un alt nume al unităţii văzute. El a fost
sea criticat că pune un accent exclusiv pe dimensiunea «orizontală»
unităţii. în problemele politice controversate, CEB are o atitudine
torală care ţine seamă, atît de interesele Bisericilor membre, res-
iv de protejarea vieţii şi misiunii creştinilor ce se află într-o situaţie
icilă, cît şi de exigenţele dreptăţii şi drepturilor umane, ca şi de li-
tele impuse de statutul său internaţional.
Consiliul Ecumenic al Bisericilor a fost definit ca o «călătorie co-
nă spirituală spre unitatea văzută», ca un «pelerinaj ecumenic»,
plan spiritual, CEB încurajează Bisericile să practice, în fiecare loc
in toate locurile, unitatea deja existentă între creştini, prin rugăciuni
..une, manifestări cultice, reuniuni cu caracter spiritual, pelerinaje,
istă un «ecumenism spiritual» care scoate în evidenţă cît de mult
t uniţi creştinii, chiar fără să ştie, prin puterea Duhului Sfînt şi mal
prin acea comuniune a sfinţilor.
Prin urmare, Consiliul Ecumenic încurajează Bisericile să practice
t ecumenism integral şi coerent, cu înţelegerea că el este un simbol
ceea ce Bisericile ar urma să fie în viitor : o comunitate ecumenică
lume, în serviciul ei, pentru ca astfel toţi să fie una în Hristos. De-
68 BISERICA O RT O D O XĂ ROM ANĂ
sigur, Consiliul Ecumenic nu se substituie Bisericilor, singurele în drept

să stabilească modalităţile şi condiţiile unirii. Ortodocşii au o contri
buţie distinctă la teologia Consiliului Ecumenic, mai ales prin accen
tuarea tezei că unitatea de credinţă stă la baza unirii Bisericilor.
Unitatea văzută se practică şi se realizează nu numai la nivel global,
ci şi pe plan local. In acest proces un rol important au structurile locale
de dialog şi cooperare. în România se fac pregătiri pentru înfiinţarea
unui Consiliu ecumenic naţional, cu participarea Bisericilor membre în
CEB şi a altor Biserici. Proiectul înfiinţării unei Societăţi Bibljce în
România a fost deja acceptat. Patru Biserici din România sînt membre
în Consiliul Ecumenic : Biserica Ortodoxă Română, Biserica Evanghelică
, C.A., Biserica Reformată, Biserica Evanghelică S.P, Ele sînt reprezentate
în Comitetul Central al CEB prin trei membri : I.P.S. Mitropolit Daniel,
P.S. Episcop Nifon, vicar patriarhal şi Episcopul Kalman Ciha din Cluj<
Consiliul Ecumenic al Bisericilor are sediul la Geneva, Elveţia. Ultima
Adunare generală a CEB a avut loc la Canberra, Australia, între 6—20
februarie 1991, cu tema : «Vino, Duhule Sfinte, înnoieşte toată făptura \ ».
Este prea devreme, poate, să se facă o evaluare obiectivă şi defini

tivă a experienţei ecumenice din România în ultimele trei decenii. Totuşi
dat fiind faptul că timpul de tranziţie în care ne aflăm acum este şi un
timp de evaluare (iar a evalua înseamnă nu numai a trage concluzii,
şi a defini şi a forrpula întrebări), să reţinem cîteva caracteristici con
stante ale acestei perioade. O analiză globală a relaţiilor dintre Biseric
Ortodoxă Română, şi Consiliul Ecumenic în perioada 1961— 1991, ar f
aceasta :
1. Intrarea Bisericii Ortodoxe Române în Consiliul Ecumenic al
sericilor constituie un act oîicial al Bisericii, reprezentată prin autoritate
ei colegială, Sfîntul Sinod. în scrisoarea adresată de patriarhul Justiniar
D-lui W. A. Viesser’t Hooft, secretarul general al Consiliului, la 15 sep
tembrie 1961, se spune :
«Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa plenari
din 31 august 1961, a hotărît intrarea Bisericii Ortodoxe Române ca mem-j
bră a Consiliului Ecumenic al Bisericilor şi ne-a dat împuternicirea s
facem demersurile cuvenite în acest scop.
Pe temeiul acestei hotărîri, solicităm forurilor de conducere al
Consiliului Ecumenic al Bisericilor primirea Bisericii Ortodoxe Român
ca membră în Consiliul Ecumenic al Bisericilor, declarînd că sîntem d
acord cu Statutul care stă la baza de funcţionare a Consiliului Ecumeni
al Bisericilor şi exprimîndu-ne totodată convingerea că activitatea acestu
înalt for ecumenic va sluji marea cauză a apropierii şi pînă la urmă
unirii tuturor Bisericilor şi confesiunilor creştine, pentru a da mai mult
viaţă propovăduirii şi trăirii Evangheliei lui Hristos şi pentru a da ş
din partea noastră mai multă forţă creştină marilor idealuri ale ome
nirii de azi».
Faptul acesta este important, deoarece, pe de o parte, arată că auto
ritatea bisericească poartă răspunderea relaţiilor cu Consiliul Ecumen
ANIVERSĂRI — CO M EM O RĂ RI 69
(odată cu intrarea in Consiliu s-a înfiinţat Serviciul Relaţii externe), iar

pe de altă parte, arată libertatea pe care Biserica a avut-o în domeniul
relaţiilor externe. Se cunoaşte rezoluţia cu privire la «Ortodoxia şi mişr
carea ecumenică» a conferinţei interorfbdoxe de la Moscova (iulie 1948),
cu cîteva luni înainte de cea dintîi Adunare generală a Consiliului ecu
menic ce s-a ţinut la Amsterdam, 22 august — 4 septembrie 1948. Rezo
luţia a fost semnată şi de patriarhul Justinian. De fapt, dezbaterile asupra
acestei probleme fuseseră dominate de expunerea polemică : Mişcarea
ecumenică şi Biserica Ortodoxă Rusă, prezentată de protoiereul Grigorie
Razumovsky. Acesta cerea'celor prezenţi, în numele Bisericii Ortodoxe
Ruse, să refuze să participe la mişcarea ecumenică.
Conferinţa a avut totuşi ocazia să asculte o expunere asupra temei
Ortodoxia şi mişcarea ecumenică, pregătită de Pr. prof. Ioan Coman, de
jla Institutul teologic din Bucureşti, expunere de o valoare teologică şi de
o tonalitate pozitivă excepţionale. în studiul său, Prof. Ioan Coman enunţă
rincipiile ortodoxe ale ecumenismului şi sugerează un plan de pregătire
Ortodoxiei pentru a juca un rol mai important în mişcarea ecumenică,
►ste pentru prima oară cînd se afirmă într-o conferinţă interortodoxă
problema centrală a ecumenismului este eclesiologia, că unirea dintre
isericile Ortodoxe şi cele Vechi-Orientale (necalcedoniene) este posibilă
urgentă, că ansamblul Bisericilor Ortodoxe are dreptul şi datoria să
nvoace fără întîrz'iere un sinod ecumenic. Toate aceste perspective şi
teze de lucru vor avea o influenţă considerabilă asupra activităţii ecu-
enice a Bisericii Ortodoxe Române din anii ’60.
Valoarea acestei angajări la nivel oficial a Bisericii a fost subliniată
de faptul că toţi secretarii generali ai Consiliului au vizitat România
de au avut discuţii cu conducătorii Bisericii : Visser’t Hooft 'în 1962,
gen Carson Blake în 1971, Philip Potter în 1975, Emilio Castro în 1985.
■ în anumite momente, relaţiile dintre Bucureşti şi Geneva n-au fost
H leloc uşoare. Voci străine de Biserică/au presat delegaţii români să ame-
^pinţe Consiliul cu retragerea Bisericii lor din Consiliu. Biserica nu le-a
rmat cuvîntul. Consiliul Ecumenic este recunoscător pentru rezistenţa
itriarhilor şi membrilor Sfîntului Sinod la aceste presiuni antiecumenice,
ercitate din afara ei.
2. Teologia şi practica misionară din perioada 196.1— 1991 au fost
nsecvente în linii generale cu perspectiva dată de cei doi patriarhi,
stinian şi Iustin. A existat deci un deplin consens în ce priveşte ele
mentele componente esenţiale ale ecumenismului, cu toate că fiecare l-a
larcat cu un accent specific. Pe de o parte, un accent pastoral, contex-
, pragmatic, istoric, oare corespundea de fapt cu spiritul patriarhului
stinian. Pentru acesta, mişcarea ecumenică este, înainte de orice, un
es de deschidere şi de reaşezare a Bisericilor faţă către faţă, de cola-
rare practică şi actuală între Biserici separate de istorie. Factorul isto-
în ecumenism este deci foarte important, deoarece istoria a aşezat
creştini în starea de separare. Pentru patriarhul Justinian, ecume-
ul trebuie să ducă la un mod de viaţă deschis care să favorizeze
ţii autentice de dreptate şi de pace între toţi. Acest ecumenism dina
mic, extins, trebuie să însufleţească şi să hrănească solidaritatea între

oameni, între culturi, între popoare.
Pe de altă parte, un accent de ordin eclesiologic, canonic, de unde
şi o atitudine ecumenică mai exigentă -şi restrictivă. Patriarhul Iustin a
cerut să fie fixate condiţiile formale ale practicii ecumenice, printre care
cea mai importantă este respectarea libertăţii şi eclesiologiei proprii fie
cărei Biserici locale. Pentru el, experienţele ecumenice actuale nu pot
fi validate fără discernămînt, fără aplicarea unor criterii ce sînt proprii
doctrinei despre Biserică. Patriarhul Iustin a insistat mult asupra con
textului eclesiologic în care se poartă dialogul ecumenic, dînd prioritate
unităţii panortodoxe* faţă de unitatea ecumenică. De altfel, el a făcut
o distincţie clară, de ordin conceptual, între unitatea panortodoxă, uni
tatea ecumenică şi slujirea lumii contemporane ; de asemenea, el a ob-j
servat corect că există anumite contradicţii sistematice între eclesiologi*
şi ecumenism, nu numai în conversaţiile interconfesionale, ci şi în cele]
panortodoxe. Aceste elemente trebuie ţinute într-o unitate organică, chia:
formală. Căci nu se poate împerechfca o eclesiologie exclusivă, radicală,
cu un ecumenism inclusiv, liberal.
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a rămas fidel acestor principii
şi perspective. Un element nou pe care l-a subliniat Prea Fericirea Sa est<
insistenţa de a păstra o logică şi o consecvenţă între dialogul teologi*
internaţional şi practica ecumenică locală. De unde, denunţarea direcţi
a prozelitismului, ca în cazul ierarhiei Bisericii Romano-catolice de ril
oriental din România. Această formă de prozelitism este anacronică
vine în contrazicere cu ce£a ce s-a realizat în comun între cele doui
Biserici, care se numesc surori.
3. A existat, apoi un deplin consens cu privire la înţelegerea Cons
liului Ecumenic al Bisericilor, a rolului său centrai, în sînul mişcării
ecumenice contemporane, mişcare cu caracter ireversibil. Consiliul ec
menic nu epuizează şi nu confiscă eforturile ecumenice, dar el constitui
astăzi forma cea mai organizată şi credibilă a acestora. El nu tutele a;
Bisericile Ortodoxe locale cînd acestea se angajează separat în dialoguri!
bilaterale teologice, ^dar el constituie o platformă solidă în care Bisi
ricile se pot recunoaşte reciproc în slujirea lor comună faţă de lum*
contemporană.
Formulînd condiţiile unui dialog cu Biserica Romano-Catolică, Bi:
rica Ortodoxă Română a cerut acesteia să renunţe la pretenţia de a
«centru al năzuinţelor ecumenice contemporane». Mai mult, ea a rec<
mandat Bisericii Romano-Catolice să se asocieze Conâiliului ecumenii
conceput ca «adunarea tuturor Bisericilor creştine», în sînul căruia e p
sibil un dialog în vederea unei colaborări imediate pe terenul creştini
mului practic: «Considerăm că spiritul vremii noastre impune tutur
Bisericilor, deci şi celei Romano-Catolice, să treacă de la atitudinea pr
zelitistă şi exclusivistă faţă de ceilalţi creştini, la o atitudine cu adevăr
ecumenistă. Conducătorii Bisericii Romano-Catolice să adopte un vo
bular ecumenist de fond, nu numai de formă, renunţînd la chemar
celorlalţi creştini la «unicul staul» şi la «plenitudinea adevărului». P
aceasta, Biserica Romano-Catolică «va demonstra că nu se mai consid
ANIVERSĂRI — COM EM ORĂRI 71
centru al năzuinţelor ecumeniste contemporane şi că priveşte Biserica

Ortodoxă ca soră egală în demnitate şi valoare eclesiologică».
Biserica Ortodoxă Română a făcut un efort intenţionat de a trans
fera marile principii ale unităţii creştine, formulate în dialogul mondial,
pe plan local. Aici merită să fie menţionate conferinţele teologice inler-
confesionale, în cadrul cărora s-au întâlnit teologi de diverse confesiuni
să discute probleme comune naţionale, europene, ecumenice.
Evaluarea celor trei decenii ar fi incompletă dacă" nu s-ar menţiona
tensiunile care s-au ivit între Biserica Ortodoxă Română •(inclusiv cele
lalte Biserici membre) şi Consiliul Ecumenic, mai ales-in a doua parte
a anilor '80. Intr-adevăr, deja la începutul acestui deceniu, situaţia din
România începe să apară pe agenda Consiliului printre «chestiunile pu
blice», asupra cărora Consiliul .trebuie să se pronunţe oficial. în defavoarea
României se menţiona violarea drepturilor umane în toate aspectele,, rrai
ales drepturile minorităţilor naţionale. în faţa acestei situaţii Biserica
n-avea libertatea să critice deschis deficienţele sistemului dictatorial.
Consiliul cunoştea bine situaţia din România deoarece toţi secretarii ge
nerali vizitaseră ţara. El s-a orientat întotdeauna în funcţie de aprecierea
şi poziţia Bisericii Ortoddxe Române.
Din partea Bisericii s-au dat mai multe explicaţii : Datorită unei
legislaţii restrictive şi antireligioase, există limite şi restricţii reale, în
exercitarea misiunii Bisericii. Obligată să se retragă în cadrul strict «re
ligios», Biserica nu a putut să dezvolte o acţiune socială şi a lăsat ne
tratate multe probleme controversate ale societăţii.
Biserica a reuşit să stabilească cu Statul un modus vivendi, în cadrul
căruia s-au obţinut un minimum de drepturi şi posibilităţi. Instituţiile
de bază,' centrale, regionale şi locale au fost menţinute, cu toate că pre
zervarea lor a fost foarte costisitoare, uneori.
Biserica a avut dreptul să se afilieze unei asociaţii mondiale de Bise
rici şi creştini. Consiliul Ecumenic are însă numai un drept moral asupra
Bisericilor membre, nu şi unul juridic. S-a spus că o intervenţie din afară,
din partea opiniei publice internaţionale, ar pune în joc relaţiile cu statul
şi chiar dreptul Bisericii de a funcţiona. E sigur că aici s-a exagerat.
Cînd s-a pus în aplicare planul de sistematizare prin distrugerea
satelor, cînd s-au distrus cam 20 de biserici istorice în Bucureşti, cînd
s-a aflat că şi sediul Patriarhiei este ameninţat cu evacuarea, atunci s-a
înţeles că regimul politic din România este iresponsabil. Biserica n-a
putut să spună nici un cuvînt ferm împotriva acestei politici, doar infor
maţii şi interpretări incomplete.
Comitetul Central al C.E.B. care s-a ţinut la Hanovra (10—20 august
1988) adoptă o Recomandare în legătură cu România, în care se cere
secretarului general Emilio Castro, să ia toate măsurile necesare pentru
a avea informaţii complete şi comentarii directe de la Bisericile membre
din România şi pe baza acestora, să raporteze la viitoarea întîlnire a
Comitetului Central. Recomandarea s-a adoptait urmînd propunerea l.P.S.
Mitropolit Antonieâl Transilvaniei care a spus -că Bisericile din Consiliu
pot să se angajeze să discute situaţia din România numai pe baza date
lor furnizate de Bisericile respective. în faţa Comitetului Central, care
s-a ţinut la Moscova (16—27 iulie 1989), secretarul general al Consiliului,

Dr. Emilio Castro, a prezentat un Raport despre România. Secretarul
general citează din răspunsurile primite de la cele patru Biserici membre
(la 8 mai 1989) în care se spune că foarte puţine sate au fost afectate de
planul de sistematizare rurală (care prevedea demolarea a 7000 de sate
şi înlocuirea lor cu complexe agro-industriale) şi că nu există discrimi
nare împotriva minorităţilor etnice, afirmînd că Bisericile au libertate ‘
pentru misiune şi mărturie. Comitetul executiv (Zagorsk, 13— 14 iulie
1989) ascultase raportul unei delegaţii a Consiliului Ecumenic şi a Con
ferinţei 'Bisericilor Europene care vizitase România de la 8 la 11 iulie
1989. «Ei au fost impresionaţi de vitalitatea Bisericilor din România şi de
întărirea relaţiilor ecumenice dintre acestea. Conducătorii Bisericilor din
România simt că au încredere în organismele ecumenice de care aparţin.
Ei sînt pe deplin conştienţi de responsabilităţile lor pastorale şi spirituale.
CŞB şi CBE trebuie să fie sensibile în acţiunile lor cu intenţia de a
ajuta Bisericile din România să folosească la maximum posibilităţile lor
pentru misiune şi mărturie în ţară fără să pună în pericol «spaţiul» pe
care-1 au». .
La Moscova, unii dintre membrii ComitetuiUi Central au insistat să
se adopte o declaraţie, sau o moţiune separată de raportul secretarului
general. P.S. Episcop Nifon Ploieşteanul a cerut ca înţelepciunea şi spi
ritul ecumenic sa domine în luarea unei decizii care să ducă la paoe şi re
conciliere, şi nu la conflict şi tensiune. In cele din urmă, raportul secre
tarului general a fost acceptat.
între timp, situaţia s-a agravat (deja în martie 1989, Comisia pentru
drepturi umane a Naţiunilor Unite a numit un «raportor» special pentru
România). Mulţi au criticat faptul că la Moscova nu s-a vorbit clar despre
violarea drepturilor umane în România, de aceea Consiliul este în situa
ţia să-şi piardă credibilitatea. S-a răspuns că o declaraţie publică e o
cale printre altele, iar în unele situaţii, o declaraţie de protest, de dez
acord, nu este folositoare Bisericii afectate. Consiliul îşi impune limite,
iar cînd viaţa creştinului e în pericol, păstrează tăcere, fără să renunţe
la compasiunea pentru cei ce se află în situaţii de oprimare.
La Comitetul Central care s-a ţinut la Geneva (23—30 martire 1990)
problema a fost reluată. S-au format două grupe : unii care susţineau
că la Moscova Comitetul a făcut o judecată responsabilă despre situaţia
din România ; alţii care spuneau că nu sînt de acord cu acţiunea Consiliului,
aceasta fliind inadecvată şi incompletă. Consiliul trebuia să vorbească
atunci şi trebuie să recunoască acum că nu a vorbit la timp. Emilio Castro
a întrebat dacă «noi încercăm să apărăm România sau să ne justificăm
pe noi înşine».^ P.S. Episcop Daniel a spus, cu această ocazie, că pocăinţa
este o chestiune spirituală, nu politică. Secretarul general, ca şi mode
ratorul, au recunoscut lipsa de curaj care s-a văzut la Moscova.
Comitetul Central recunoaşte că, la Moscova, avînd în vedere cir
cumstanţele din acel timp, n-a putut fi mai direct în critica regimului
anterior din România şi n-a putut vorbi mai deschis împotriva violării
drepturilor omului acolo, deoarece a crezut că, făcînd aceasta, vieţile şi
libertăţile poporului inocent ar fi fost expuse şi mai mult la risc. Comi-
I
SrVERSĂRI — COMEMORĂRI ' 73

«
ul «regretă judecata eronată în eşecul de a vorbi în mod adecvat despre

uaţia (din România) la adunarea sa din Moscova în iulie 1989». Cu
te acestea, secretarul general a continuat să explice că, Consiliul Ecur
nic a avut totdeauna o poziţie responsabilă tocmai pentru că a c u -,
scut situaţia din România şi pentru că a dorit să nu o agraveze cu noi x
tricţii şi conflicte, ca rezultat negativ al unei intervenţii din afară.
Emilio Castro a spus că, în legătură cu România, Consiliul a aplicat
metodologie, un modhs operandi, care a corespuns cu un rrioment dat.
per că poporul român va fi în stare să recunoască acest fapt, anume
solidaritatea ecumenică cu poporul n-a fost absentă în timpul acestei
lîgi perioade de dictatură la acea naţiune. Consiliul este acuzat că a
acticat «diplomaţia tăcerii» în anii de dictatură a lui Ceauşescu. Secre-
1 general a spus că, într-adevăr, Consiliul nu s-a exprimat în mod
, ~ect, pentru că, aşa cum au cerut Bisericile române, trebuia să fie pro
bată viaţa şi activitatea Bisericilor. Făcînd aceasta, Consiliul n-a susţinut
încurajat regimul respectiv, ci a plătit» preţul ca să ajute dezvoltarea
naţiei drepturilor umane în România.
Care a fost contribuţia teologiei române la reflecţia ecumenică din
t timp ?
Probabil că cea mai importantă contribuţie a fost insistenţa asupra
ăturii ce există între învăţătura despre Dumnezeu — Sfînta Treime
cea despre Biserică, între teologie şi eclesiologie. Pentru că în ecle-
iogia comuniunii Biserica are un fundament şi un model trinitar, fiind
ifestarea în istorie a comuniunii dintre persoanele Sfintei Treimi. '
rica nu este un simplu grup eclesial, o asociaţie voluntară de creştini,
«trupul lui Hristos» (I Cor. 12, 27), «comuniunea Duhului Sfînt» (II
r. 13, 13). Biserica nu există deci prin hazard sau accident istoric, ci
e scopul iconomiei lui Dumnezeu, care voieşte să recunoască pe toţi
trupul Fiului Său cel întrupat şi înviat. Biserica aparţine proiectului
ului Testament de a recapitula .în Hristos, prdiect început la întrupare,
îizat în istorie la Cincizecime şi care va fi desăvîrşit la a doua venire
Domnului Hristos. Şi după cum nu se poate separa fiinţa lui Dum-
eu de revelaţia şi întruparea Sa, tot aşa nu se poate separa fiinţa
ricii de istoria ei, partea nevăzută de cea văzută, proiectul ei istoric
?el eshatologic.
Teologia ortodoxă română a promovat in dialogul ecumenic o me-
teologică particulară, potrivit căreia lex orandi determină lex cre-
di şi invers. Adică, în locul unei teologii speculative. Ortodoxia a
ferat o teologie doxologică, folosind un limbaj liturgic şi pastoral. în
p ce teologia latină scolastică a practicat polemica, ceea ce a dus la
'ritul de controversă, iar teologia bizantină modernă a preferat defi-
‘ile generale, ceea-ce a dus la dogmatism teologic, teologia ortodoxă
nouă a recurs la forma doxologică şi interpretarea spirituală a dog-
!or de credinţă. Toate aspectele şi elementele vieţii bisericeşti sînt
ute între ele : doctrină, spiritualitate, liturghie, etică, opţiuni sociale
politice. Teologia observă cum se reflectă Revelaţia divină în viaţa spi-
ală, misionară şi pastorală a Bisericii, de aceea terminologia ei face
»e din cultura şi din limbajul poporului credincios.
#
«
74’ BISERICA ORTODOXA R O M A M
Teologia română a făcut d legătură directă între liturghie şi acţiui

socială a Bisericii. Liturghia înseamnă o acţiune publică, un servi:
comun care prin natura sa se răsfrînge dincolo de locaşul de cult. Pi
caracterul ei euharistie şi comunitar, liturghia sugerează o ordine soci;
şi economică dominată de spiritul de solidaritate şi de actul de împăr'
îşire. împărtăşirea tuturor dintr-o singură pîine euharistică şi dintr-:
singur potir poate inspira un model de economie în care pîinea nu
posedă în mod individualist şi nu se consumă în 'mod egoist. în plus,
nedrepţi nu se pot apropia de potir, căci cel care mănîncă pîinea cu
(vrednicie, mănîncă propria sa condamnare (I Cor. 11, 27, 30). De alt!'
Părinţii Bisericii fac o aspră critică socială bogăţiei injuste. Prin urma;
Biserica nu se poate complace cu nedreptatea şi nici nu poate trişa
sărăcia.
In ce priveşte unitatea lumii, teologia ortodoxă a preferat o int<
pretare dinamică şi realistă a acesteia, pe temeiul învăţăturii patristi
despre «eclesialitatea» creaţiei şi a omului In Duhul Sfînt.
Pe de o parte, nu se poate spune că lumea devine de la sine Bi;
rică. Lumea trebuie să fie «judecată», adică liberată şi înnoită,prin
cunoaşterea caracterului ei relativ în actul Botezului. Lumea ca lu:
«refuză comuniunea cu Dumnezeu, stă în afara alianţei cu El, de aci
Biserica se roagă pentru lume. Pe de altă parte, nu se poate spune
•mod absolut că lumea şi Biserica se află într-un raport de ostilitate
de confruntare. Aceasta ar însemna a nega nu numai întruparea Fiu]
lui Dumnezeu ci şi pogorîrea Duhului Sfînt pe lume. Lumea nu ei
numai o arie a păcatului, ci şi o ocazie de a descoperi pe Dumnezi
deci ea are un element de har. De fapt, omul în general face acea:
experienţă dublă a lumii : pe. de o parte, simte necesitatea de a fi lil
de lume, pe de alta, descoperă în istorie o mare şansă de a se reali
iProblema este de a identifica prezenţa lui Dumnezeu în lume, cum c*
duce El lumea şi cum lucrează lumea din punct de vedere religios şi
litic. Sau mai precis, cum se leagă evenimentele istoriei umane de e'
mimentele istoriei mîntuirii realizată de Mîntuitorul Iisus Hristos.
Prin urmare, pe baza alianţei pe care o are cu Dumnezeu «Biserii
slujitoare» nu îşi asumă un sistem -politic ca sistem creştin. Alteritai
'Bisericii în lume devine un principiu pe baza căruia Biserica nu po;
legitima sau sacraliza sistemele politice ca atare. Dar lumea şi istoi
oferă creştinilor noi şi noi posibilităţi şi ocazii de a descoperi pe Dui
nezeu şi de a sluji oamenilor.
în fine, participarea socială a creştinilor nu înseamnă deloc o lu]
pentru putere. Căci una este puterea lui Dumnezeu, care se arată
cruce şi în suferinţă şi alta puterea lumii care caută să domine cu foi
Teologia ortodoxă română a beneficiat însă şi ea de prezenţa
în dezbaterea ecumenică. Astfel, în contextul ecumenic, ea a fost
situaţia de a reformula limbajul ei tradiţional şi de a descoperi uni
aspecte ale mărturisirii ei de credinţă care au fost neglijate sau ci
pierdute în decursul istoriei. De pildă, fundamentul euharistie al
sericii şi preoţiei, sensul misionar al liturghiei, legătura dintre asi
şi etica socială, Biserica istorică văzută mai ales ca o «comunii
slujitoare», scopul ecumenic al comuniunii euharistice etc.
WERSĂRI — COMEMORĂRI 75
Trebuie să recunoaştem că, în ultimii ani, entuziasmul ecumenic

anii ’60 n-a înregistrat o dezvoltare spectaculară în România,
ce ?
Biserica Ortodoxă Română a fost, mai ales între anii 1975—1985.
a solicitată de mari proiecte şi nevoi urgente locale, unele, în curs de
lizare : înfiinţarea unor noi centre eparhiale : Alba Iulia în 1975,
stanţa-Tomis în 1985, Curtea de Argeş în 1985 ; celebrarea unor
portante aniversări : centenarul Facultăţii de Teologie din Bucureşti
881—1981), centenarul autocefaliei bisericeşti (1885—1985); construi-
Institutului teologic şi a Centrului ecumenic de la Bucureşti.
De asemenea, şcoala teologică şi instituţiile responsabile de cerce-
rea şi cultura teologică au fost angajate în traducerea şi publicarea
lecţiei «Părinţi şi scriitori bisericeşti», colecţie de vaste proporţii ; în
gatirea şi tipărirea unor serii de manuale şi tratate pentru învăţă-
ntul teologic. O comisie de specialişti s-a aplecat- îndelung asupra
tului Bibliei lui Şerban Cantacuzino, care a fost publicată în 1988,
ocazia sărbătoririi aniversării tricentenarului apariţiei primei Biblii
limba română literară, în 1688. Cele mai multe studii sînt acum
alizate asupra istoriei Bisericii Ortodoxe Române, asupra Patericului
mânesc, a spiritualităţii filocalice. Se publică în continuare o bogată
eratură catehetică şi liturgică : mărturisiri de credinţă, catehisme,
rţi de rugăciune, cărţi de cult, calendare şi îndrumătoare bisericeşti.
?n această cauză, formularea unei perspectiye caê să antreneze Bi-
ica într-o nouă etapă ,a relaţiilor sale ecumenice n-a mai fost o
’oritate. Desigur, acest efort masiv pentru instruirea catehetică a
dincioşilor şi de formare teologică a preoţilor în contextul actual va
era, în mod sigur, o mai bună înţelegere a ecumenismului, o viziune
menică mai coerentă.
Apoi, odată cu începerea dialogurilor bilaterale teologice, fie la
vel naţional, fie la nivel panortodox, s-au ivit mai multe neclarităţi :
re este calitatea specifică a dialogului bilateral teologic, care este
toritatea «convergenţelor» teologice rezultate din dialogul ecumenic,
e ieste raportul dintre cele două moduri de'dialog; sînt acestea pa-
ele sau "complementare ? La început^s-au exprimat păreri foarte di-
gente despre acest capitol. Chiar în textele şi declaraţiile oarecum
icîale ale autorităţilor bisericeşti, poziţiile au fost variate. In discu-
le ulterioare, opiniile au apărut mult mai nuanţate, aducîndu-se şi
meroase precizări.
De pildă, despre dialogul ce se duce în cadrul Consiliului ecu-
nic s-a spus că acesta are posibilităţi şi calităţi reale, dar şi limite
ale. Aceste limite sînt impuse chiar de mandatul Consiliului, care
are facultatea de a negocia unirea între Bisericile membre. Dimpo-
’vă, fiecare Biserică are autoritatea de a proclama şi exercita unitatea
cu altă Biserică, scopul dialogului teologic bilateral fiind tocmai să
egătească această unire. Consiliul ecumenic vrea doar să antreneze
isericile membre într-o experienţă ecumenică autentică, în care ele
se simtă că formează o «comunitate conciliară», ca apoi ele însele
se recunoască reciproc printr-un act formal, canonic, nemijlocit.
Astfel, documentul Botez, Euharistie, Preoţie nu este o declaraţie de

unire între Biserici, ci enunţă convergenţe posibile în credinţă; de
aceea, receptarea lui poate să faciliteze «recunoaşterea reciprocă», act
canonic în care sînt angajate direct autorităţile competente ale Bi
sericilor.
în fine, în anii ’80 apare o nouă generaţie de ierarhi şi teologi care
au adoptat o atitudine oarecum defetistă şi de rezervă, scoţînd în evi
denţă disonanţa dintre ecumenism şi Ortodoxie.
Critica ecumenismului în general, a Consiliului Ecumenic al Bi
sericilor în special, a curentelor teologice apărute în afară de Ortodoxie
devine acum inegală şi disparată, mergînd de la examinarea riguroasă!
şi obiectivă a acestora, pînă la afirmaţii subiective şi păreri care au;'
dezorientat. Unii au făcut un mare serviciu dialogului ecumenic arătîndi
caracterul unilateral al unor programe sau studii, identificînd capcanele
unor poziţii radicale, cerînd să fie dezisă ambiguitatea în conversaţiile
• şi textele ecumenice ; alţii, frustraţi de metoda de lucru proprie Con
siliului, adesea inconfortabilă pentru ortodocşi, n-au vrut să intre în
dezbaterea problemelor ecumenice, privind de departe şi cu o oarecare
desconsiderare, acest efort. Contextualizarea teologiei, metodă de lucru
adoptată şi de teologia română, este contestată altora.
- A circulat ideea că rezultatele mişcării ecumenice nu tfebuie săi
treacă în experienţa actuală a credincioşilor. Aceştia trebuie să fie
feriţi de ideile ecumeniste. S-a spus şi s-a scris. Desigur, este necesari
să se exprime cît mai multe voci în acest domeniu şi chiar trebuie săi
fie încurajată critica competentă din diverse perspective. Ecumenismulj
nu este rezervat unor teologi specialişti sau unor instituţii bisericeşti
specializate. I
I
m
în această perioadă de înnoire globală, spirituală şi socială, de cd
este nevoie să fie înregistrată «memoria» ecumenică a ultimelor treij
decenii ? De ce trebuie să- fie dat un nou suflu ecumenismului înj
România de azi, acest «pămînt nou» în care Dumnezeu a făcut paşii
uriaşi ? ' I
I
, > Pentru că există o reciprocitate între misiunea şi slujirea Bisericii!

locale şi unitatea ecumenică a tuturor Bisericilor, între identitatea spe-J
cifică a unei Biserici şi universalitatea identică a lui Hristos în fiecari
Biserică şi în toate deopotrivă. Pentru că ideea ecumenică, în continua
emigrare şi expusă la orice deviaţie şi interpretare redusă, trebuie să-şi
găsească adevărata ei finalitate, misionară, pastorală şi umană, adică
să întărească conştiinţa eclesială a celor ce se află în «sînul Bisericii»!
să ofere o bază legitimă relaţiilor cu celelalte Biserici creştine, să an-j
treneze toate Bisericile dintr-un loc în efortul comun pentru înnoirea
comunităţii umane. I
Pentru că Biserica Ortodoxă Română trebuie să dezvolte continua
relaţiile cu celelalte Biserici şi comunităţi creştine din ţară. Se ştie c l
prozelitismul se practică mai ales într-o situaţie «ne-ecumenică», înl
care Bisericile nu se cunosc şi recunosc reciproc. Prozelitismul grupuri-!
IVERSARl — COMEMORĂRI 77
r conservatoare fundamentaliste este exacerbat de faptul că Biserica

u le recunoaşte nici o calitate eclesială, ceea ce înseamnă pentru ele o
nigrare. Pentru că nu sînt recunoscute ca Biserici, ele preferă sa
âmînă în stare de dezbinare şi să creeze noi stări de dezbinare.
Aici trebuie să fie dezisă opinia potrivit căreia Consiliul Ecumenic
Bisericilor ar fi o federaţie protestantă care ar susţine acţiuni sau
campanii prozelitiste. De asemenea, nu trebuie să fie criticate Bisericile
otestante în bloc, ca fiind «antiortodoxe», întorcînd misiunea în pro-
litism. Consiliului Ecumenic nu i se pot adresa aceleaşi critici ce
formulează contra mişcărilor şi organizaţiilor conservatoare pro-
litiste. Dimpotrivă, Consiliul Ecumenic a combătut, prozelitismul şi
recomandat mărturia comună în orice loc ca parte din procesul de
unoaştere reciprocă. Iar Biserica Ortodoxă Română a urmărit de la
ceput cu mare interes această dezbatere privind influenţa nefastă
prozelitismului asupra vieţii ecumenice locale.
Cu a lte . cuvinte, Biserica Ortodoxă Română nu-şi edifică unitatea
integritatea ei distrugînd unitatea şi integritatea altei Biserici. Dar
trebuie să meargă dincolo de această recunoaştere pasivă sau in-
iferentă a altor Biserici. Principiul ecumenic trebuie să opereze activ
atitudinea ei faţă de celelalte Biserici.-Atunci cînd, venind la Orto-
xie, credincioşi botezaţi valid într-o Biserică soră sînt «rebotezaţi»... ;
nci cînd se refuză unui cuplu mixt cununia în Biserica Ortodoxă,
ui dintre soţi fiind membru al altei Biserici surori ; atunci cînd
ţînd amintirea istoriei şi logica unor canoane desuete, o Biserică
ă nu este numită Biserică soră, acest principiu este trecut cu ve-
ea. Or, Biserica are facultatea şi libertatea de a revizui istoria
eptării şi neacceptării eterodocşilor, mai ales canoanele privind re-
noaşterea şi nerecunoaşterea Tainelor săvîrşite în afară de Biserica
odoxă, cînd ea constată că aceste canoane nu mai sînt folosite po-
’vit principiului «ecumenic» cu care au fost enunţate. •
In definitiv, cum tratăm noi, ortodocşii, pe cei ce sînt în afară de
erica noastră ? Ce reflex au ortodocşii faţă de «neortodocşi» ?
Aceasta este o problemă eclesiologică prin definiţie, deoarece Orto-
xia, articulînd în mod explicit natura ei de Biserica cea una, sfîntă,
iversală şi apostolică, va delimita implicit caracteriil eclesial al ce-
lalte Biserici creştine. în această privinţă se folosesc formule foarte
riate, ca de pildă aceasta : «adevărata Biserică este cea ortodoxă,
cînd celelalte Biserfci sint pe cale de naştere», sau Bisericile ne-
odoxe sînt «Biserici nedepline» (Prof. D. Stăniloae, «Studii teo-
ice», nr. 5—6/1984, p. 422). în răspunsul Bisericii Ortodoxe Române
documentul despre Botez, Euharistie, Preoţie, se foloseşte expresia :
iserici, confesiuni şi denominaţiuni creştine», fără calificarea lor ecle-
ă sau sacramentală. Unii neagă chiar preoţia generală a creştinilor
nu aparţin canonic Bisericii Ortodoxe, găsind că aceasta este o po-
e dogmatică ortodoxă infailibilă.
Pentru toate aceste motive, Ortodoxia rpmânească, reluînd tot ce e
ntic în experienţa celor 30 de ani, este chemată să facă o selecţie
temelor ecumenice ce merită să fie în continuare explorate, fie se--
7 £ . BISERICA ORTODOXA ROMANĂ
parat, fie in comun, şi să stabilească o anumită ordine în opiniile

s-au exprimat mai ales în ultimii ani cu privire la mişcarea ecumenică,
la dialogul bilateral teologic, la dialogul multilateral ecumenic. Avînd
analize coerente şi concepte comune de lucru, ea poate apoi trece la
nivelul unor sinteze sistematice care pot să antreneze ecumenismul local*
dar şi cel universal, într-o nouă etapă. Se ştie că Ortodoxia şi mişcarea
ecumenică reprezintă un subiect controversat pe agenda viitorului Mare
Sinod ortodox. Or, Consiliul Ecumenic al Bisericilor şi de fapt toate
Bisericile Ortodoxe aşteaptă din partea Bisericii Ortodoxe Române o
contribuţie substanţială şi pozitivă la această dezbatere. Ea are deci o
misiune ecumenică.
Această misiune ecumenică’ începe şi se practică pe plan locaL
Aici ea este chemată să facă un efort nou de a da spiritualităţii orto
doxe, mai ales rugăciunii liturgice pentru «unirea tuturor», popularitatea
şi eficacitatea ei. Ortodoxia, îndeosebi spiritualitatea ei liturgică, dispune^
de mari calităţi ecumenice ce trebuie să fie puse la îndemîna tuturor.j
Desigur, ecumenismul are o definiţie teologică ce nu lasă loc la im-|
provizaţii, la scheme de unire inacceptabile şi irealizabile. Dar, această!
definiţie trebuie să fie mărturisită şi realizată într-o spiritualitate care
face posibilă atragerea tuturor în marea taină a universalităţii Domnu-j
lui Hristos. în misterul acestei universalităţi locale, care este bucuria
şi privilegiul celor ce stau în «sînul Bisericii», trebuie să fie atraşi şi
antrenaţi toţi creştinii dintr-un loc.
Una dintre sarcinile concrete ale teologiei este deci aceea de a reda
Ortodoxiei caracterul ei popular în sensul nobil al termenului, eficacita
tea ei spirituală, calitatea ei de <<aluat». Se simte o mare trebuinţă de
comentarii şi interpretări care să ajute mai bine tradiţia ortodoxă să
devină «fermentul» unităţii în fiecare loc şi care să nu agraveze igno
ranţa sau perplexitatea celor ce nu cunosc sau cunosc puţin Ortodoxia.
Aceasta înseamnă în fond popularizarea ânsăşi a teologiei ortodoxe,
pentru a face astfel din fiecare credincios un catehet. Căci după cura
Sfînta Liturghie nu este o slujbă clericală, tot aşa teologia nu este o
misiune academică, ci mărturia întregului popor credincios.
Noua perspectivă ecumenică de care vorbim trebuie să fie sus
ţinută de mai mulţi factori : de facultăţile şi seminariile teologice, atît
în programul de formare a preoţilor cît şi în cercetarea academicâJ
de preoţi în practica lor pastorală şi misionară ; de tot poporul cre-j
dincios în împlinirea vocaţiei lui în situaţia de azi. I
Trebuie să recunoaştem că, în trecut, un anumit curent teologici ■
a fost axat pe prezervarea intactă a Ortodoxiei tradiţionale, de unde]

exces de dogmatism, pe memorizarea istoriei creştinismului bizantin»!
de unde lipsă de' perspectivă ecumenică, pe exagerarea aspectului con-l
fesionalist al Ortodoxiei în raport cu alte confesiuni. Unii teologi s-aul
angajat într-un program de combatere a poziţiilor neortodoxe ca şij
cînd teologia ortodoxă s-ar fi turnat şi mulat în stereotipuri din care!
nu poate să iasă. I
Această teologie n-a fost scutită nici de constringeri metodologica
şi ideologice, de unde o teologie de poziţie, moralizatoare, defensivă,!
' ERSĂRl — COMEMORĂRI 79
scopul de a veghea ca toată gîndirea să fie la linia oficială. Ea are

trăsături caracteristice : dogmatism în materie de doctrină, prudenţă
erată faţă de tezele ecumenice, argumentul simfoniei în raportul
•e Stat şi Biserică, retorica naţionalismului, amestec de teologie şi
itică în tratarea multor subiecte de etică socială, istoria Bisericii ca
;ur criteriu de dezvoltare şi înnoire a tradiţiei.
O mare excepţie în această perioadă şi, în acelaşi timp, o mare
a fost curentul creat şi antrenat de Părintele Profesor Stăniloae.
a reuşit să depăşească prin viziunea sa, tot ceea ce s-a scris conform
agenda şi poziţia oficială a autorităţilor, ţinînd cont de nevoile exis-
iale ale tuturor. Părintele Stăniloae a adus în prim plan misterul
:enţei divine şi umane, a explorat valoarea teologică a experienţei
[ice, spirituale şi umane. A vorbit de transfigurarea lumii, de
limarea realităţii istorice, dar n-a admis absolutizarea acţiunii socio-
iCmice. Prezenţa lui este puternică nu numai prin* profunzimea
itaţiilor sale, ci şi prin aceea că a dat titluri de marcă operelor
: Iisus Hristos sau restaurarea omului, Chipul nemuritor al lui
tnezeu, Spiritualitate şi comuniune in liturghia ortodoxă.
Datorită curentului Stăniloae care s-a dezvoltat oarecum indepen-
de curentul oficial, teologia n-a pierdut contactul cu gîndirea ecu-
icâ, a redescoperit tradiţia patristică, a asociat cultul şi spirituali-
i, a pus Biserica în centrul istoriei naţionale. în curentul Stăniloae
fost atrase două sau trei generaţii de teologi, unii dintre ei capabili
izlege teologia de servituţile din trecut. N
Care este sarcina de viitor a teologiei ecumenice din România ?
>a de a consolida acest curent, de a cultiva această gîndire bogată,
|a face din ea teologia prin excelenţă a ecumenismului. Această teo-
trebuie să fie punctul de vedere indispensabil pentru gîndirea ro-
de azi şi de mîine. Căci există tendinţe care pot trage înapoi
?pţia actuală despre rolul teologiei, acela de a dezvolta o gîndire
ifizică pe temeiul revelaţiei divine, capabilă să ofere criterii de re-
ie critică asupra lumii şi perspective de universalitate. Teologia
înă are şansa să posede acum un material teologic de valQare
iţională datorită Părintelui Stăniloae. Cineva trebuie să extragă
acest material marile direcţii ale teologiei de mîine. Important este
iu se piardă acest moment şi să se caute alte puncte de plecare.
;tâ teologie excelează prin aceea că este deschisă pentru orice do
liu de cunoaştere umană, cea pozitivă şi cea etică, prin aceea că ţine
iună calitatea ecumenică cu cea locală, românească, lucru decisiv
formarea preoţilor şi teologilor viitori.
Lucrarea pastorală cu caracter ecumenic depinde în primul rînd,
■oţi, de autenticitatea vieţii lor duhovniceşti şi sociale. O Biserică
este puternică atîta vreme cît se sprijină pe preoţi de parohie
iţi lucrului pastoral, adică zidirii trupului lui Hristos (Ef. 4, 16).
•raţia de azi cere mai ales noi raporturi între preot şi credincios,
preot şi cei din afară. Este vorba nu numai de etica preotului,
:oria sa de a sta faţă către faţă cu parohia, ci de însăşi înţelegerea
pe care o reprezintă preoţia c^ atare.
80 BISERICA ORTODOXA ROM
Cea mai importantă schimbare trebuie să se producă în atitudin

preotului faţă de vocaţia sa personală şi de misiunea obiectivă la c
a fost trimis prin hirotonie. Presupunem că preoţii români au f
neliniştiţi de starea în care i-a găsit revoluţia din decembrie 1989 şi
de atunci au semnalat restricţiile şi contradicţiile cu care au fost co
fruntaţi în perioada 1948—1989. Astfel ei au înţeles că efortul de co:
vertire a societăţii începe cu propria lor convertire. Este vorba de i
delitatea faptică a preotului faţă de preoţia sa. Slăbiciunea şi neascu
tarea preotului ca persoană nu trebuie să fie confundate cu necredin|
şi infidelitatea preotului ca preot.
Preotul este nu numai celebrant al unui cult, încît activitatea li
nu este restrînsă la un locaş liturgic şi la un calendar liturgic. El esl
şi învăţător şi păstor, predicator şi misionar, ecumenic, adică pentr
toţi, avînd datoria să fie prezent oriunde este nevoie de dragoste, d
iertare, de dreptate şi de solidaritate. Preotul are menirea de a sfin|
relaţiile dintre oameni, legăturile lor, comunicaţiile lor. El mijloceşl
o anumită înţelegere şi comunicare spirituală între oameni. Pentr
aceasta este nevoie, mai ales în regiunile în care trăiesc împreuri
credincioşi de diverse confesiuni, de un dialog pe faţă în care să â
realizeze convergenţa şi comuniunea obştei. Preotul stimulează acej
dialog ca unul care se ocupă cu existenţe individuale, cu persoane real<
nu cu entităţi sau instituţii. El nu e o instanţă care se impune cu autq
ritatea puterii, ci un slujitor care face totul pentru personalizarea rj
porturilor sale cu credincioşii. în mediul parohial, aceştia nu sîd
«străini» sau «laici», ci colaboratori şi coresponsabili. I
Preotul trebuie să fie atent mai ales la vocabularul pe care îl fd
loseşte atunci cînd descrie istoria, doctrina şi cultul confesiunilor eres
' tine cu care vine în contact zilnic sau sporadic. Pe de o parte, faptorij
confesional este încă puternic, de aceea trebuie să fie respectată iden
titatea şi libertatea fiecărei confesiuni. Fiecare Biserică creştină ar
propria ei metodă pastorală şi misionară, potrivit doctrinei şi tradiţii
sale, care trebuie să fie respectată. Din cauza aceasta concelebrarea i
împărtăşirea euharistică reciprocă rămîn încă imposibile.
Pe de altă parte, în contextul ecumenic actual, Bisericile găsea
argumente comune pentru a vorbi şi a lucra împreună imediat, în acei
probleme în care o acţiune creştină solidară se impune. Unitatea văzufl
a Bisericilor este încurajată şi promovată prin mărturia comună a crea
tinilor, prin solidaritatea şi colaborarea lor. Există deci multe posibilităi
şi împrejurări,* pentru «binele comun», cînd o mărturie comună şi soli
dară cu credincioşii celorlalte Biserici şi confesiuni, este posibilă, nd
cesară şi utilă. Mărturia comună nu se amînă, ci se practică imediai
Ecumenismul este o problemă care necesită reflecţia şi acţiund
tuturor, nu* numai a teologilor şi a preoţilor. Secularismul şi ateismu
au diminuat rolul credinţei în unitatea comunităţii umane. Există ui
public numeros care a pierdut perspectiva şi limbajul creştin. Dij
această cauză, nu numai Bisericile s-au situat într-o stare de separai*
ci şi relaţiile dintre oameni au fost contrafăcute.
Cum sînt pregătiţi şi educaţi mirenii pentru o misiune ecumenica
ANIVERSARI — COMEMORĂRI 81
înainte de orice, mirenii trebuie să cunoască bine nu numai istoria

creştinismului la români, ci şi mecanismul şi viaţa internă a Bisericii.
Ce zic mirenii despre Biserica Ortodoxă Română, ce acces au ei la mi
siunea acesteia ? Biserica trebuie să fie sensibilă la modul în care
spune că ea e o Biserică naţională, pentru a nu crea impresia că ea ar
urmări votul credincioşilor, şi nu convertirea lor. într-adevăr, există
incă o solidă afinitate etnică, istorică, culturală şi morală între poporul
român şi Biserica Ortodoxă. Oricine poate să constate persistenţa fizică,
văzută, a unei entităţi sociale care se poate numi popor ortodox, a cărui
identitate este dată de valorile creştine tradiţionale. Acest popor ortodox
care are un profund simţ naţional şi social, este poporul lui Dumnezeu
in România. Nici teologic, nici practic, Biserica nu este «naţională» în
sens absolut, căci se luptă mereu ca prezenţa şi misiunea ei să devină
un fapt în societate.
Mai trebuie să fie spus mirenilor că Biserica Ortodoxă nu este o
Biserică confesională, numai pentru ortodocşi, ci o Biserică pentru
toţi, indiferent de cultura şi neamul lor. Ea se constituie ca un trup
unit şi coerent, deschis tuturor categoriilor sociale. Se ştie că grupurile
evangheliste sînt foarte active în rîndul anumitor categorii de oameni
şi femei, cei săraci, cei descurajaţi, cei robiţi, deposedaţi, cei separaţi,
cărora Biserica Ortodoxă adesea nu le dă atenţie sau nu-i caută. Preoţii
ortodocşi trebuie să dea o prioritate absolută pastoraţiei în rîndul acestor
oameni şi femei, care sînt în majoritatea lor «neortodocşi».
Parte din educaţia ecumenică a credincioşilor este participarea lor
la rugăciunea pentru «unirea tuturor», împreună cu creştini ce aparţin
altor Biserici. Bisericile membre ale Consiliului sînt deci chemate să
se roage unele pentru altele. încă din sesiunea sa din decembrie 1969,
Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat un text de în
drumări cu privire la săptămîna de rugăciune pentru unitatea creştină.
Tot atunci decide ca această săptămînă să se respecte, în cadrul Bi
sericii Ortodoxe Române, între 18 şi 25 ianuarie. Textul aprobat a fost
trimis tuturor centrelor eparhiale spre a fi folosit de preoţi în slujbele
din această săptămînă. Nimeni n-a dat curs acestei iniţiative.
Rolul «ecumenic» al mirenilor constă şi în aceea că ei contribuie
la introducerea creştinismului în cultura naţională şi europeană.
în fine, mişcarea ecumenică în România depinde de angajamentul
şcolilor de teologie, al teologilor, care, prin funcţia şi vocaţia lor, sînt
meniţi să inspire magisteriul bisericesc. Absenţa şi indiferenţa teologilor
pot duce la eşecul ecumenismului. care ţine de viaţa internă a Bisericii
şi nu de relaţiile ei externe. De altfel, în dezbaterea actuală despre con
vertirea societăţii române, în profunzimea şi totalitatea ei, în efortul
de a promova principiile creştine şi convingerile umaniste universale în
etica şi spiritualitatea de azi, teologia are un rol capital. Insuficienţa
«
B O . R. — 6
s2 BISERICA ORTODOXA ROMANĂ
reflecţiei teologice, alienarea facultăţilor de teologie de problemele exis

tenţiale şi socio-economice, poate să aibă repercusiuni grave asupra
educaţiei creştinilor, dar mai ales asupra orientării Bisericii şi formării
preoţilor într-o societate fragilă şi agitată ca cea românească.
IV
La aniversarea celor trei decenii de la intrarea Bisericii Ortodoxe
Române în Consiliul Ecumenic, se poate spune că, în ciuda faptului
că solidaritatea internaţională are limite, totuşi «solidaritatea ecume
nică cu poporul român n-a fost absentă în timpul dictaturii». La acest
popas aniversar, acest adevăr trebuie să fie recunoscut în mod deschis
de Biserica Ortodoxă Română. De asemenea, putem spune că după un
bilanţ bogat de cooperare între anii 1961— 1975, Biserica s-a luptat cu
toate armele ei şi în toate situaţiile să rămînă prezentă şi activă în
mişcarea ecumenică, acumulînd o experienţă ce trebuie să fie scrutată
de aproape. Moştenirea ecumenică a Ortodoxiei române este deci bo
gată şi preţioasă.
în ce fel relaţiile dintre Consiliul Ecumenic şi Patriarhia Română
vor evolua de acum încolo ? Continuitate sau discontinuitate ? Diferenţa
enormă între anul 1961 şi anul 1991, gravitatea şi amploarea probleme-i
lor netratate în trecut, temele urgente actuale, confruntarea cu practica
prozelitismului, nevoia de a stabili platforme ecumenice, toate acestea
arată că este nevoie de o transformare de fond în toate domeniile vieţii
bisericeşti, mai ales în educaţia ecumenică a teologilor, a preoţilor şi
a credincioşilor.
Din perspectivă ecumenică, România este un pămînt nou în care
trebuie să se cultive seminţele unităţii, toleranţei, împăcării, păcii.
Purtătoare de forţă spirituală şi de speranţă, Biserica poartă, în parte,
responsabilitate pentru viitorul acestei ţări. Ea dispune de toate insti
tuţiile şi mijloacele, de tot timpul ca să facă o cultură nouă. Numai că
este nevoie de aluat, «aluatul» Duhului Sfînt, care să fermenteze reali
tatea complexă din România.
în fine, nimeni nu poate să facă judecăţi definitive asupra perioadei
trecute. Alte schimbări pot interveni care vor crea noi confuzii şi con-
strîngeri sociale. Există deziluzii şi frustrări cu răspunsurile date şi cu
măsurile luate de autorităţi pînă acum. Dar istoria şi dezvoltarea ei nu
se opresc aici. Biserica nu poate să fie dependentă exclusiv de evaluarea
istoriei trecute. Biserica trebuie să continue lucrarea ei. Timpul viitor
va ridica ipoteca pe care unii o pun azi pe umerii ei. Biserica are ne
voie de încrederea tuturor ca astfel să se concentreze pe misiunea ei
actuală. Ea are nevoie de libertate ca să spună poporului că transfor
marea a avut loc şi că este deci posibilă o zi nouă, o realitate nouă,
într-un pămînt nou !
Pr. p ro f. I O N B R IA
ANTIM IVI REANUL
MITROPOLITUL ŢÂRII ROMÂNEŞTI
— 275 d e a n i d e Ia m o a r t e a s a m a r t ir ic ă —
1716—1991
Acum spre cumpăna dintre lunile Râpciune şi Brumărel din acest
gător leat 1991, se împlinesc 275 de ani de cînd, cam în aceeaşi
me din anul 1716, pe calea ce-1 purta spre locul de surghiun de la
năstirea Sfînta Ecaterina de pe muntele, cel de Dumnezeu umblat,
Sinaiului, vestitul mitropolit al Ungrovlahiei, Antim Ivireanul, în
‘p năpraznic, ca un adevărat martir al lui Hristos, a fost ucis de pă-
orii otomani ce, din poruncă, îl însoţeau într-acolo.
De netăgăduit, acest întîistătător al Bisericii muntene este unul
tre ierarhii cei mai de seamă ai Ţării Româneşti, care, prin darurile
e deosebite, prin bogata sa activitate desfăşurată în ogorul vechii
stre culturi, prin cunoscutele sale didahii, pline «de suflu moral
tru societatea şi timpul lui» şi prin «strălucirea» pe care a ştiut
0 dea scaunului vlădicesc pe care a păstorit, s-a înălţat şi se înalţă
mult deasupra şezătorilor ce “1-au premers şi l-au urmat pe acesta.
in astfel de fapte, el a înscris una dintre cele mai luminoase pagini
istoria Bisericii şi chiar a neamului românesc. De aceea, este o
dă datorie de pietate şi de recunoştinţă să fie adus cît mai des în
intirea noastră, a tuturor, altfel zis ca figura lui, aflată acum în
ea drepţilor, să fie coborîtă şi printre noi cei de azi, iar el să fie
vit în perspectiva timpului trecut şi să fie preţuit de către noi toţi
folosul cu care se apropie şi se privesc oamenii de seamă a căror
ţă şi lucrare s-a contopit pentru totdeauna cu destinele neamului
ale Bisericii Ortodoxe Române».
Pentru aceasta, cu prilejul comemorării de faţă, în cele ce urmează
va încerca să se înfăţişeze, sumar numai, unele aspecte din legăturile
cu pămîntul patriei noastre.
Mitropolitul Antim Ivireanul era de fel din Iviria — numele clasic
Georgiei —, de unde apelativul Ivireanul, pe care, se pare, însuşi el
l-a dat. Despre prima parte a vieţii sale se ştiu prea puţine lucruri,
temeiul indicaţiilor privind «sărindarul» familiei sale, pe care chiar
le-a înscris în cel de al treisprezecelea capitol din «Aşezămîntul
stitii Mănăstirii a Tuturor Sfinţilor», ctitoria sa din Bucureşti, se
teşte că părinţii lui s-au chemat Ioan şi Maria — trecuţi în primele
locuri din sărindar —, iar el, ca mirean, încredinţează florentinul
on — Maria del Chiaro, unul dintre secretarii lui Vodă Brîncoveanu
care l-a cunoscut personal la Curtea acestuia — s-a numit Andrei.
tot acesta din urmă în Istoria sa asupra Ţării Româneşti, apărută la
eţia în anul 1718, inserează ştirea că eroul nostru din fragedă tine-
a căzut rob — de bună seamă la turcii —, care, cum se ştie, în
le vremi deseori au «călcat» şi Georgia, patria lui. Nu se cunoaşte
timp a stat în robie, dar se bănuieşte ’că în timpul ei, purtat fiind
mai multe locuri a putut învăţa o seamă de limbi — greaca mai
1 —, ceea ce mai apoi i-a fost de mare folos.
Răscumpărat din robie. — pare-se şi cu sprijinul renumitului pa

triarh ierusalimitean Dositei (1669— 1707), aşa cum ar reieşi dintr-o
corespondenţă a acestuia cu catolicosul Georgiei, căruia îi solicita un
tîlmăcitor din limba gruzină în cea grecească, de curînd repusă în cir
culaţie —, tînărul Andrei, se afirmă iarăşi, a trăit, în continuare, pe
lîngă Patriarhia Ecumenică din Constantinopol. Aici desigur, prin felu
ritele sale talente de caligraf, sculptor şi lucrător în broderie, a uimit
pe cei ce l-au cunoscut şi, totodată, şi-a agonisit şi ceva stare materia
la, aşa, precum se ştie, în 1712, el însuşi va aminti lui Vodă Brîncovea-
nu în magistrala apărare, ce atunci i-a prezentat, scriindu-i : «Eu nici
în ţară, n-am venit de voia mea, nici de vreo sărăcie sau lipsă...».
Dar nu numai cursul primei părţi a vieţii lui Andrei-Antim este
greu de stabilit, ci şi împrejurările şi momentul în care el, pentru întîia
oară, a păşit pe pămîntul romînesc.
De la început, semnalăm că încă de acum aproape un veac de către
unii s-a afirmat că el a venit la noi mai întîi în Moldova, — «va fi
rătăcit... poate şi prin Moldova», zic ei —, iar mai aproape de zilele
noastre de către alţii se încearcă a se vedea în ierarhul nostru acel
Andrei, ucenicul iscusitului tipograf moldovean şi muntea Mitrofan
ieromonahul, viitor episcop de Huşi (1683—1686) şi apoi de Buzău
(1691— 1702), care este amintit într-o notiţă de la sfîrşitul volumului al
doilea din «Viaţa şi petriacerea svinţilor», apărut la Iaşi în anul 1682,
prin care notiţă autorul volumului «Smeritul Dosithei mitropolitul Su
cevei şi tiparnicii ieromonahul Mitrofan făcătoriul tiparelor ca ucenicii
săi Pavel şi Ursul, Andrei», rugau pe cititori «să-i ierte de ce ar fi
greşit», imprimînd această carte. Dar ştiri care să confirme astfel de
presupuneri nu s-au aflat încă.
Dacă totuşi în ele s-ar găsi cît de cît un sîmbure de adevăr, atunci
Antim Ivireanul a venit printre români înainte de domnia Brîncovea-
nului, poate după anul 1680, cînd prin stăruinţa patriarhului Dositei
al Ierusalimului s-a înfiinţat tipografia grecească de la mînăstirea Cetă-
ţuia din Iaşi, la care, cumva, se va fi simţit nevoie şi de îndemînatica
lui mînă de lucru.
Cum însă, cel mai apropiat dintre ucenicii lui Antim, Mihai Iştva-
novici tipograful, care, de bună seamă, va fi cunoscut destul de bine
acest moment din viaţă dascălului său, în prefaţa Molitfelnicului cu Li
turghie imprimat la Rîmnic în anul 1706, pe care el, «Mihai Iştvano -
viei tipograful» a semnat-o, după ce vorbeşte despre iubirea şi aprecie
rea pe care Vodă Brîncoveanu le-a nutrit, faţă de ierarhul nostru, pre
cizează că tot acesta, «cercetîndu-i ascuţit-ai minte» şi «aflîndu-1 vred
nic şi iscusit nu întru deslegări de visuri (ca acel egyptenesc Farao pe
Iosif)..., ci întru vederoasă şi apucătoare de mînă lucruri...», l-a adus
în Ţara Românească, la Bucureşti, de bună seamă, spre a-i fi de folos
la înflorirea mişcării culturale, ce se începuse aici, — mai cu seamă
cea tipograficească.
întru aceasta nu va fi lipsit poate nici îndemnul patriarhilor Do
sitei al Ierusalimului şi Dionisie Seroglanul al Ţarigradului, prieten"
Brîncoveanului, care, mai mult ca sigur, îl vor fi cunoscut pe tînărul
ANIVERSARI — COM EM ORĂRI 8 5
plin de talente, Andrei şi care în toamna anului 1688 se aflau în capitala

ţârii.
Se poate presupune că acest lucru, aducerea lui Andrei—Antim la
Bucureşti, Constantin Vodă Brîncoveanu să nu-1 fi săvîrşit decît după
9 noiembrie 1678, cînd a fost înscăunat ca domn. în acest caz, tînărul
georgian Andrei a putut sosi în capitala munteană între această dată,
9 noiembrie 1688, şi luna lui octombrie din anul 1691, cind el, acum oa
•A ntim ieromonahul», tipărind în greceşte în tipografia din Bucureşti a
Mitropoliei cartea : «învăţăturile împăratului Vasile Macedon (667—886)
rttre fiul său Leon Filosoful. (886—916), în mod sigur se afla deja în acest
«vestit oraş al Ţării Româneşti». Aici a învăţat sau şi-a desăvîrşit, numai,
'unoaşterea limbii româneşti, între altele şi-a perfecţionat îndemînarea
n tipografi ceaşca artă, lucrînd în tiparniţa Mitropoliei, condusă atunci de
-'•stul episcop de Huşi, Mitrofan, pomenit şi mai sus, mai mult ca sigura
intrat în monahism, numindu-se Antim, şi foarte probabil, avînd ca «naş
călugărie» pe un ieromonah Macarie din slujba Mitropoliei, pe care,
a’ături de mitropolitul Teodosie, cel ce-1 va fi socotit şi hirotonit în toate
ele trei trepte ale preoţiei, l-a introdus în Sărindarul său, şi mai apoi
la 10 iunie acelaşi an, 1691 înainte, — plecînd Mitrofan ca episcop la
Buzău —, a ajuns la cîrma aci amintitei tipografii bucureştene.
în Bucureşti «smeritul între ieromonahi A ntim cel din Ivir» a ră-
nas efectiv pînă prin anul 1694, cînd, din ce motive nu se ştie sigur,
- fost strămutat la mînăstirea Snagov din apropierea capitalei ţării,
'-"ide, cu ajutorul lui Brîncoveanu, desigur, curînd a- înfiinţat o tipo-
rrafie şi a ajuns stareţ al acestui străvechi lăcaş de cuvioşie. Tipografia
*' easta, care, pe cît se cunoaşte acum, a dat la lumină prima sa carte
îr. anul 1696, a funcţionat aici numai pînă prin anul 1701, imprimînd,
**a cum se ştie azi, 15 cărţi în limbile română, greacă, slavă şi arabă, cu
aprins felurit.
Aceasta pentru că după plecarea lui Antim la Snagov, tipografia
Bucureşti şi-a redus simţitor activitatea şi de aceea poate Vodă
ÎHncoveanu tot prin acest an, 1701, îi va fi cerut să poarte grijă şi de
•(«'asta. Chiar în anul 1701, el se întîlneşte lucrînd din nou şi aici.
*r-o atare situaţie, — stareţ la Snagov şi tipograf la Bucureşti —,
îtim a rămas pînă în martie 1705 şi, în acest răstimp, a dat la lumină
- "apitala ţării 15 cărţi.
La începutul primăverii din anul 1705, episcopul Ilarion al Rîmni-
ui (1693— 1705) a fost scos din scaun şi în locul lui, în ziua de 16
'rtie acelaşi an, a fost ales vrednicul stareţ snagovean, A n tim Ivi-
''nul tipograful. A doua zi, 17 martie, la praznicul sfîntului Alexie
ui lui Dumnezeu, el a fost hirotonit arhiereu — episcop de mitro-
■iul Teodosie (1668— 1672 ; 1679— 1708), ocrotitorul său de totdeauna,
âi apoi a plecat spre eparhie. în oraşul Rîmnicul Vîlcea, — reşe-
ei, — tot cu voievodal sprijin, desigur, Antim a înfiinţat degrabă
tipografie, utilizînd întru aceasta mare parte din materialele, sculele
graficeşti şi litera celei de la mînăstirea Snagov, aşa cum, mai ales,
vse din compararea acesteia din urmă, adică a literei, ce s-a folosit
oprimarea cărţilor date la lumină şi de una şi de alta din cele două
86 BISERICA ORTODOXA ROM ANĂ
tiparniţe. Ea este asemănătoare. în cei aproape trei ani, cît a rămas la

cîrma episcopiei oltene, Antim a tipărit zece cărţi, dintre care unele
foarte voluminoase şi în condiţii tehnice din cele mai bune.
Nici la Rîmnic însă n-a zăbovit prea mult neobositul nostru ierarh,
căci la 27 ianuarie 1708, murind mitropolitul ţării, Teodosie, lăsa prin
diată doleanţa ca el să-i urmeze în scaun. In ziua următoare, 28 ianua
rie 1708, Constantin Vodă Brîncoveanu, dimpreună cu patriarhii de
Alexandria şi Ierusalim, Gherasim, (1688— 1710) şi Ilrisant Notara (1707
1731), aflaţi atunci la Bucureşti, cu arhiereii şi boierii ţării, au hotărît
să-i respecte dorinţa, dispunînd ca «acel pomenit episcop rîmnicean, el
să fie arhiereu şi vlădică, iar nu altul». Pe acesta, pe episcopul Antim,
precizează logofătul Radu Greceanu în Cronica sa, Brîncoveanu «l-au
chemat acolo în casa vlădicească şi i-au dat cîrja». După aceasta au
trimis pe «Gligoraşco Ciohodariul» la Ţarigrad ca să ceară ecumenicu
lui Chiprian (1707— 1709) ecdosis pentru întărirea alegerii lui Antim şi
metathesis pentru strămutarea lui din scaunul episcopal de la Rîmnic
la cel al Mitropoliei din Bucureşti. La 19 februarie 1708, trimisul adu
cea celor în drept recunoaşterea patriarhului constantinopolitan pentru
toate cele săvîrşite cu trei săptămîni mai devreme în capitala ţării cu
privire la alegerea lui Antim ca mitropolit, aşa cum i se solicitase.
Apoi, peste două zile, la 21 februarie 1708 — în Duminica Ortodoxiei
— exarhul patriarhal Climent al Adrianopolei, aşa cum se hotărîse de
ecumenicul Chiprian, i-a făcut metathesis, adică strămutarea în noua
sarcină eclesiastică, şi tot în aceeaşi zi de 21 februarie, cu un fast deo
sebit, Antim a fost înscăunat mitropolit al Ungrovlahiei, Liturghia so
lemnă sprijinindu-se de patriarhul Gherasim al Alexandriei.
întors de la Liturghie informează iarăşi contemporanul Radu Gre
ceanu Cronicarul, Vodă Brîncoveanu a trimis pe marele postelnic Şte
fan Cantacuzino la Mitropolie ca să aducă la Curte, «cu carîta cea fru
moasă domnească», pe noul confirmat mitropolit al Ungrovlahiei, An
tim, ceea ce s-a făcut degrabă. Cei doi — Vodă Brîncoveanu şi acum
Vlădica Antim —, «s-au împreunat» aici în sala divanului din palatul
domnesc şi îndată voievodul «i-a sărutat mîna» şi i-a făcut « fru m o a să
oraţie de păstoriia ce i s-au dat».
La rîndu-i, Antim a răspuns printr-o simţită cuvîntare, — ce se
păstrează — , «izvorîtă din căldura elocinţei sale, plină de poezie şi de
patos, înălţătoare şi elocventă, cum niciodată nu se rostise alta în ro
mâneşte pînă la el...». Parafrazînd versetul 19 din capitolul al patrulea
al Evangheliei de la Sfîntul Matei : «Veniţi după Mine şi vă voi fa
pe voi pescari de oameni», noul vlădică al ţării, în smerenia care l-a în
soţit în toată viaţa, afirma că nu «meritele sale l-au ridicat la treapt
arhierească ci bunătatea lui Dumnezt ’». «Acesta», accentua el, «m-a
trimis... să vă fiu păstor sufletesc rugător către Dumnezeu pentru spă
şenia dumneavoastră şi a cinstitelor dumneavoastră case... şi să vă fi
de mîngîiare la scîrbele robiei cei vaviloneşti, a lumii aceştiia... şi dim
preună cu dumneavoastră să pătimesc la toate cîte va aduce ceasul ş'
vremiia, pentru care lucru am datoriia să priveghiez cu osîrdie şi făr-
leane, zioa şi noaptea şi în tot ceasul, pentru folosul şi spăşenia tutu
ror de obşte, învăţîndu-Vă şi îndreptîndu-Vă cu friica lui Dumneze
ANIVERSĂRI — COM EM ORĂRI 87
pre calea cea dreaptă...». De bună seamă că prin acestea făcea «aluzii
directe la stăpînirea turcească», apăsătoare pe atunci asupra ţării
noastre şi la «nevoile poporului, ce decurgeau din această stare neno
rocită».
După rostirea cuvîntărilor, istoriseşte din nou Cronica amintită,
«şăzînd puţin la voroavă au poruncit Mării a sa de au mers toţi boiarii
in casă şi bînd vutcă şi sinharisindu-1, au mers toţi boierii dă i-au să
rutat mîna şi aşa iar mai sus pomenitul vel postelnic au mers cu sfin-
ţiia sa dă l-au dus iar la Sfînta Mitropolie», unde, tot cu ales fast, i
s-a făcut şi canoniceasca întronizare.
Astfel Vlădica Antim a luat în mîini cîrma Bisericii din Ţara
Românească.
Cu toate că, aşa cum reiese din multe din mărturiile documentare
ale vremii, mitropolitul Antim a realizat însemnate lucruri în folosul
înaltei instituţii bisericeşti, la conducerea căreia s-a aflat aproape nouă
ani, totuşi şi ca prim ierarh al ţării, el s-a menţinut prins în mrejele
meşteşugului tipograficesc — pe care-1 iubea atît de mult —, căci
chiar cînd a funcţionat într-o atît de fruntaşă sarcină eclesiastică, el
s-a îngrijit cu sîrg de imprimarea de cărţi şi, totodată, a îndemnat şi
pe alţii să facă acelaşi lucru.
Mai mult, desigur de degrabă după întronizare, prin grija sa şi
din nou nu fără ajutorul Brîncoveanului cel iubitor de cultură, a luat
fiinţă o nouă tipografie, la Tîrgovişte, fostul sediu mitropolitan, unde
el, întîistătătorul Bisericii munteneşti va mai fi zăbovit cînd şi cînd.
Pe cît se cunoaşte, această tiparniţă şi-a început lucrul în anul 1709 şi
a activat aici pînă în anul 1715, cînd a fost mutată la Bucureşti, con-
topîndu-se cu cea a Mitropoliei de acolo. De sub- teascurile ei au văzut
lumina zilei 20 de cărţi cu cuprins felurit — mai cu seamă cărţi de
slujbă bisericească şi cele mai multe în limba română.
Şi tot ca întîistătător al Bisericii din Ţara Românească, Antim
Ivircanul s-a îngrijit, în chip deosebit şi de hrana sufletească a păs
toriţilor săi,^cărora, între altele, d e'p e amvoanele bisericilor mitropo
litane şi de la Bucureşti şi de la Tîrgovişte, le-a rostit neîntrecutele
sale didahii, prin care uneori biciuia şi unele obiceiuri şi năravuri
ale vremii şi din care, iarăşi, o parte a ajuns pînă în zilele noastre.
Din timpul păstoriei sale, încă amintim că în anul 1712 Constantin
Vodă Brîncoveanu, în urma unor învinuiri — care, mai apoi s-au dove
dit neîntemeiate, a cerut vlădicăi Antim să se retragă din scaunul mi
tropolitan al Ungrovlahiei, ca unul care ar fi «hiclenit» împotriva lui.
Prin două strălucite şi adînc cugetate apărări, prezentate voievodului la
13 ianuarie şi 3 februarie 1712, el a reuşit să alunge din sufletul evla
viosului domnitor orice bănuială. Aceste două apărări, care s-au păstrat
laolaltă cu didahiile sale, înfăţişează şi duioase momente din zbuciumata
viaţă a ierarhului nostru, cel atît de mult înzestrat şi neobosit. în urma
lor, Vodă Brîncoveanu s-a liniştit, iar el, Antim, a condus în continuare,
cu acelaşi zel şi pricepere Mitropolia ce i se încredinţase prin glasul unit
al tuturor.
86 BISERICA O RT O D O X A ROMANĂ
tiparniţe. Ea este asemănătoare. în cei aproape trei ani, cît a rămas la

cîrma episcopiei oltene, Antim a tipărit zece cărţi, dintre care unele
foarte voluminoase şi în condiţii tehnice din cele mai bune.
Nici la Rîmnic însă n-a zăbovit prea mult neobositul nostru ierarh,
căci la 27 ianuarie 1708, murind mitropolitul ţării, Teodosie, lăsa prin
diată doleanţa ca el să-i urmeze în scaun. In ziua următoare, 28 ianua
rie 1708, Constantin Vodă Brîncoveanu, dimpreună cu patriarhii de
Alexandria şi Ierusalim, Gherasim (1688— 1710) şi Hrisant Notară (1707
1731), aflaţi atunci la Bucureşti, cu arhiereii şi boierii ţării, au hotărît
să-i respecte dorinţa, dispunînd ca «acel pomenit episcop rîmnicean, el
să fie arhiereu şi vlădică, iar nu altul». Pe acesta, pe episcopul Antim,
precizează logofătul Radu Greceanu în Cronica sa, Brîncoveanu «l-au
chemat acolo în casa vlădicească şi i-au dat cîrja». După aceasta au
trimis pe «Gligoraşco Ciohodariul» la Ţarigrad ca să ceară ecumenicu
lui Chiprian (1707— 1709) ecdosis pentru întărirea alegerii lui Antim şi
metathesis pentru strămutarea lui din scaunul episcopal de la Rîmnic
la cel al Mitropoliei din Bucureşti. La 19 februarie 1708, trimisul adu
cea celor în drept recunoaşterea patriarhului constantinopolitan pentru
toate cele săvîrşite cu trei săptămîni mai devreme în capitala ţării cu
privire la alegerea lui Antim ca mitropolit, aşa cum i se solicitase.
Apoi, peste două zile, la 21 februarie 1708 — în Duminica Ortodoxie»
— exarhul patriarhal Climent al Adrianopolei, aşa cum se hotărîse de
ecumenicul Chiprian, i-a făcut metathesis, adică strămutarea în noua
sarcină eclesiastică, şi tot în aceeaşi zi de 21 februarie, cu un fast deo
sebit, Antim a fost înscăunat mitropolit al Ungrovlahiei, Liturghia so
lemnă sprijinindu-se de patriarhul Gherasim al Alexandriei.
întors de la Liturghie informează iarăşi contemporanul Radu Gre
ceanu Cronicarul, Vodă Brîncoveanu a trimis pe marele postelnic Şte
fan Cantacuzino la Mitropolie ca să aducă la Curte, «cu carîta cea fru
moasă domnească», pe noul confirmat mitropolit al Ungrovlahiei, An
tim, ceea ce s-a făcut degrabă. Cei doi — Vodă Brîncoveanu şi acu
Vlădica Antim — , «s-au împreunat» aici în sala divanului din palatul
domnesc şi îndată voievodul «i-a sărutat mîna» şi i-a făcut «frumoa
oraţie de păstoriia ce i s-au dat».
La rîndu-i, Antim a răspuns printr-o simţită cuvîntare, — ce s
păstrează — , «izvorîtă din căldura elocinţei sale, plină de poezie şi de
patos, înălţătoare şi elocventă, cum niciodată nu se rostise alta în r
mâneşte pînă la el...». Parafrazînd versetul 19 din capitolul al patrule
al Evangheliei de la Sfîntul Matei : '«Veniţi după Mine şi vă voi fa
pe voi pescari de oameni», noul vlădică al ţării, în smerenia care l-a în
soţit în toată viaţa, afirma că nu «meritele sale l-au ridicat la treapt
arhierească ci bunătatea lui Dumnezt ». «Acesta», accentua el, «m-a
trimis... să vă fiu păstor sufletesc rugător către Dumnezeu pentru spă
şenia dumneavoastră şi a cinstitelor dumneavoastră case... şi să vă fi
de mîngîiare Ia scîrbele robiei cei vaviloneşti, a lumii aceştiia... şi dim
preună cu dumneavoastră să pătimesc la toate cîte va aduce ceasul
vremiia, pentru care lucru am datoriia să priveghiez cu osîrdie şi făr-
leane, zioa şi noaptea şi în tot ceasul, pentru folosul şi spăşenia tutu-j
tor de obşte, învăţîndu-Vă şi îndreptîndu-Vă cu friica lui DumnezeuJ
ANIVERSĂRI — CO M EM O RĂ RI 87
re calea cea dreaptă...». De bună seamă că prin acestea făcea «aluzii

directe la stăpînirea turcească», apăsătoare pe atunci asupra ţării
oastre şi la «nevoile poporului, ce decurgeau din această stare neno-
cită».
După rostirea cuvîntărilor, istoriseşte din nou Cronica amintită,
-şăzînd puţin la voroavă au poruncit Măriia sa de au mers toţi boiarii
in casă şi bînd vutcă şi sinharisindu-1, au mers toţi boierii dă i-au să
rutat mîna şi aşa iar mai sus pomenitul vel postelnic au mers cu sfin-
ţiia sa dă l-au dus iar la Sfînta Mitropolie», unde, tot cu ales fast, i
s-a făcut şi canoniceasca întronizare.
Astfel Vlădica Antim a luat în mîini cîrma Bisericii din Ţara
Românească.
Cu toate că, aşa cum reiese din multe din mărturiile documentare
ale vremii, mitropolitul Antim a realizat însemnate lucruri în folosul
înaltei instituţii bisericeşti, la conducerea căreia s-a aflat aproape nouă
ani, totuşi şi ca prim ierarh al ţării, el s-a menţinut prins în mrejele
meşteşugului tipograficesc — pe care-1 iubea atît de mult — , căci
chiar cînd a funcţionat într-o atît de fruntaşă sarcină eclesiastică, el
s-a îngrijit cu sîrg de imprimarea de cărţi şi, totodată, a îndemnat şi
pe alţii să facă acelaşi lucru.
Mai mult, desigur de degrabă după întronizare, prin grija sa şi
din nou nu fără ajutorul Brîncoveanului cel iubitor de cultură, a luat
fiinţă o nouă tipografie, la Tirgovişte, fostul sediu mitropolitan, unde
el, întîistătătorul Bisericii munteneşti va mai fi zăbovit cînd şi cînd.
Pe cît se cunoaşte, această tiparniţă şi-a început lucrul în anul 1709 şi
a activat aici pînă în anul 1715, cînd a fost mutată la Bucureşti, con-
topindu-se cu cea a Mitropoliei de acolo. De sub* teascurile ei au văzut
lumina zilei 20 de cărţi cu cuprins felurit — mai cu seamă cărţi de
slujbă bisericească şi cele mai multe în limba română.
Şi tot ca întîistătător al Bisericii din Ţara Românească, Antim
Ivireanul s-a îngrijit, în chip deosebit şi de hrana sufletească a păs
toriţilor săi, kcărora, între altele, de pe amvoanele bisericilor mitropo
litane şi de la Bucureşti şi de la Tîrgovişte, le-a rostit neîntrecutele
sale didahii, prin care uneori biciuia şi unele obiceiuri şi năravuri
ale vremii şi din care, iarăşi, o parte a ajuns pînă în zilele noastre.
Din timpul păstoriei sale, încă amintim că în anul 1712 Constantin
Vodă Brîncoveanu, în urma unor învinuiri — care, mai apoi s-au dove
dit neîntemeiate, a cerut vlădicăi Antim să se retragă din scaunul mi
tropolitan al Ungrovlahiei, ca unul care ar fi «hiclenit» împotriva lui.
Prin două strălucite şi adînc cugetate apărări, prezentate voievodului la
13 ianuarie şi 3 februarie 1712, el a reuşit să alunge din sufletul evla
viosului domnitor orice bănuială. Aceste două apărări, care s-au păstrat
laolaltă cu didahiile sale, înfăţişează şi duioase momente din zbuciumata
viaţă a ierarhului nostru, cel atît de mult înzestrat şi neobosit. în urma
lor, Vodă Brîncoveanu s-a liniştit, iar el, Antim, a condus în continuare,
cu acelaşi zel şi pricepere Mitropolia ce i se încredinţase prin glasul unit
al tuturor.
88 BISERICA O RT O DO XĂ RO M A N Ă
După moartea tragică şi martirică a lui Constantin Vodă Brînco

veanu, vlădica Antim a rămas la cîrma Bisericii Ţării Româneşti şi în
timpul domniei lui Ştefan Vodă Cantacuzino (1714— 1715).
Aşa cum se ştie, în urma mazilirii, în august 1715, şi a acestui vo
ievod muntean, Poarta a numit domn în Ţara Românească pe Nicolae
Mavrocordat (1715— 1716, 1719— 1730), cu care şi aici la Bucureşti, în
acest an 1715, s-a pus început perioadei zisă «fanariotă» din istoria
noastră, pe care tot el, o instaurase în Moldova încă din anul 1711. În
scăunarea lui Vodă Mavrocordat, însă, a adus zile grele pentru mitro
politul Antim, căci el era «partizanul» unei politici alături de creştini.
Chiar în vara ce a urmat —aceea a anului 1716 — s-a iscat un război
între otomani şi austrieci. După începerea ostilităţilor, două detaşa
mente din armata acestora din urmă, pe la pasul Vîlcean şi pe la Cîi-
neni, pe valea Oltului, au pătruns la sud de Carpaţi şi degrabă s-a zvo
nit că ele se îndreaptă spre Bucureşti. Aflînd vestea, Nicolae Vodă Ma
vrocordat, în noaptea de 1718 august 1716, în fugă, a părăsit capitala,
plecînd spre Giurgiu. Pe lîngă propria-i familie şi cîţiva apropiaţi, el
a luat cu sine şi pe mitropolitul Antim. Ajunşi chiar în acea noapte la
satul Daia de lîngă Călugărenii Vlăscei, acesta din urmă, Antim, într-o
discuţie avută cu Domnul, i-a spus că nu-l mai f>oate însoţi, deoarece în
asemenea clipe grele şi-a lăsat turma fără păstor — ceea ce nu-i era
îngăduit —1 şi, părăsindu-1, a doua zi, 18 august 1716 s-a întors la
Bucureşti, «preluînd conducerea ţării, împreună cu un sfat de boieri,
aşa cum, în general, se obişnuia în asemenea neprielnice împrejurări.
S-a ales chiar şi un nou domn în persoana marelui vornic Pătraşcu
Brezoianu, care, spune o cronică a vremii, «n-a fost de faţă la alegere
(şi) nici n-a ştiut de acest lucru nimic».
Zvonurile privind prezenţa cătanelor în capitală persistînd, Vodă
Nicolae Mavrocordat — şi fără mitropolitul Antim — şi-a continuat
drumul spre Giurgiu, ajungînd aici în zorii aceleiaşi zile de 18 august
1716, lucru care a surprins şi a speriat pe turcii aflaţi acolo.
Intre timp, primindu-se din Bucureşti ştiri mai bune, Voievodul,
însoţit de o seamă de turci, în primele zile ale lunii septembrie din
anul 1716 s-a întors acasă. Ajuns aici, mai întîi a pus de s-a tăiat în
bucăţi vel vornicul Brezoianu, cel ce, fără să ştie, fusese ales domn.
Şi alţi boieri au plătit tot atît de crud o pretinsă încercare de răzvrătire
împotriva lui Vodă Mavrocordat.
După aceasta domnitorul a început să urmărească şi pe acei pe
care îi socotea a-i fi fost şi a-i fi potrivnici. Printre aceştia a inclus şi
pe mitropolitul Antim Ivireanul, care, la întoarcerea sa în capitală din
drumul spre Giurgiu — aşa cum s-a arătat mai sus —, prin ceea ce
ar fi săvîrşit, în lipsa lui, merita să fie socotit, credea el, neprieten al
său şi de o părtăşie cu duşmanii ce trebuiau pedepsiţi. Chemat la curte,
el a fost prins de turci, care, după ce l-au bătut şi chinuit, l-au închis
in beciul palatului domnesc, sub straşnică pază. Voievodul, informează
contemporanul Del Chiaro, i-a solicitat demisia. Că şi-a dat-o sau nu,
nu se ştie precis. Şi într-un caz şi în altul însă, un asemenea act ecle-
siastic, în aoea vreme la noi, trebuia să fie aprobat de Patriarhia ecu-
IVERSĂR1 — C O M EM O RĂ RI 89
nică din Constantinopol. De aceea Vodă Mavrocordat s-a adresat în

est scop ecumenicului Ieremia III (1716— 1726), solicitîndu-i caterisi-
a. Acesta a răspuns degrabă voievodalei scrisori, cu aprobare pentru
rerea ce i se făcuse. Gramata patriarhală, sosită la Bucureşti pe la
5— 16 septembrie 1716 (st.n.), punea în sarcina vlădicăi Antim închi-
ite învinuiri una mai grea decît alta, îl depunea din treaptă, îl ex-
ludea chiar din monahism şi-i reda numele purtat mai înainte, ca
'rean, adică Andrei, aşa cum informează din nou acelaşi Del Chiaro.
în afară de toate acestea, nefericitul ierarh se condamna şi la sur-
iun pe viaţă, cu obligaţia de a şi-l petrece la mînăstirea «Sfînta Eca-
ina» de pe Muntele Sinai.
Primindu-se la Bucureşti această gramată patriarhală, numaidecît
a trecut la punerea în aplicare a celor cuprinse într-însa. Mai întîi
itropolitul Antim a fost dezbrăcat de toate însemnele vlădiceşti şi că-
ăreşti şi apoi, spune iarăşi Del Chiaro — infirmînd deci o mărturie
e pe la anul 1737, plină de «confuzii» în cuprinsul său, după care ie-
hul nostru ar fi fost dus şi ucis la Snagov, unde, desigur, pe dată ar
fost şi înmormîntat şi după aceea, cred iarăşi unii, se poate să fi fost
us la mitropolie — , a fost urcat într-un car şi noaptea a fost pornit,
b paza unor ostaşi turci spre locul de surghiun. Aceştia au trecut
narea şi s-au îndreptat spre Galipoli. Pe drum însă, precizează un
’î contemporan, Mitrofan Grigoraş sosindu-le porunca sultanului de
sîndire la moarte» a lui Antim-Andrei, aceştia l-au ştrangulat şi i-au
ncat trupul neînsufleţit în apele rîului Mariţa ori al unui afluent al
i, socotit de unii a fi Tungia. S-a săvîrşit această mîrşavă faptă în
timele zile ale lunii septembrie din anul 1716 sau în primele ale ce-
i următoare, octombrie 1716, în mod sigur însă după 22 septembrie/
octombrie 1716, căci în această zi nefericitul vlădică, aflat încă în
ă, desigur, semna nişte note pentru o seamă de datorii ce însuşi el
'ea la acea dată, la feluriţi creditori.
într-un atît de tragic fel şi-a încheiat pâmînteasca-i viaţă acest ta-
tat şi vestit mitropolit al Ţării Româneşti, a cărui păstorie — cum
vede — a căzut în zilele de lumină ale voievodului iubitor şi pro-
tor de cultură — şi el martir al neamului — Constantin Vodă Brîn-
veanu.
în Bucureşti mitropolitul Antim a ridicat mînăstirea, care-i poartă
azi numele, — cu hramul «Toţi Sfinţii» — , şi în care, chiar de la
ceput, a înfiinţat o tipografie — cu cîte o secţie în limbile greacă şi
mână, unde, cînd el era încă în viaţă — în luna lui august din
ul 1716 — a văzut lumina zilei în limba greacă prima ei tipăritură ;
oria sacră sau iudaică, facere a lui Alexandru Mavrocordat Exapo-
ul.
De asemenea, dimpreună cu voievodul său Constantin Brîncovea-
, mitropolitul Antim a trimis cîte o tiparniţă, cu litera respectivă, la
ilisi, în Iviria, ţara sa de baştină, şi la Alep, în Siria, aceasta din urmă
'n patriarhul antiohian Atanasie IV Dabbas. Ambele au imprimat
rţi în limbile gruzină şi, respectiv, arabă, şi în unele dintre acestea,
începutul fiinţării lor, mai ales, s-a făcut amintire despre «Ţara Ru-
nească» şi despre darnicul ei Voievod, Constantin Brîncoveanu. Şi
tot din îndemnul lui, al lui Brîncoveanu, de bună seamă, ceva m "*
înainte, în. anul 1699, viitorul mitropolit Antim a consimţit să se tri
mită în Ardeal, la Bălgrad (= Alba Iulia), cel mai iscusit dintre uce
nicii lui, ipodiaconul Mihai Istvanovici tipograful «cel din Ţara Româ
nească», care, — îmbunătăţindu-i inventarul — , a reactivat mai ve
chea tiparniţă bălgrădeană şi a imprimat două cărţi de curată doctrina
ortodoxă : un Chiriacodromion şi o Bucoavnă, de care, în acel timp de
criză eclesiastică se simţea mare nevoie peste munţi. Deosebit de a-
ceasta, ca episcop de Rîmnic şi întîistătător al Bisericii din Ţara Ro
mânească, Antim a hirotonit preoţi pentru ortodocşii ardeleni, a hără
zit acestora în dar mai ales cărţi date la lumină de el însuşi, — dintre
care unele se mai întîlnesc şi azi prin multe biserici transilvănene —,
în mod gratuit a oferit burse unor elevi braşoveni, «la şcolile coordo
nate de el în Muntenia», a trimis ortodocşilor din Braşov chiar «o tipo
grafie clandestină», oare, pentru (aceştia, «în condiţiile luptei pen
rezistenţa credinţei străbune», era atunci «atît de necesară» ş.a. ; fapt
ce, din destul, probează grija pe care el a purtat-o şi românilor de 1
, nord de Carpaţi : şi aceasta fiind una din legăturile sale cu pămint
românesc.
Cu toate că după îngrozitorul şi cel atît de nemeritat sfîrşit, mi
tropolitul Antim o oarecare vreme a părut a fi «acoperit de valul ui
tării», aşa cum se exprima un altul dintre contemporanii săi, cronicar
Mitrofan Grigoraş, totuşi el nicicînd n-a dispărut din memoria români
lor pentru a căror libertate luptase şi pierise într-un mod atit de în
fiorător. Căci evlavia credincioşilor care, desigur, aflaseră de apăsătoa
rea pedeapsă ce i se dăduse şi de către sultan, precum şi de nedreptel
învinuiri ce i se aduseseră şi care necontenit au văzut în moartea 1
tragică o adevărată mucenicie, nu a încetat o clipă a-i cinsti memori
pentru viaţa lui îmbunătăţită şi pentru meritele ce îşi cîştigase pe tr
rîm bisericesc şi cultural. Iar numele său, — căruia întotdeauna i s
alăturat titlul ierarhic ce a avut în stepena arhierească a Bisericii di
Ţara Românească, cel de mitropolit —, pe cît însumi am putut co
stata, cercetînd pe cele păstrate — , nicicînd n-a lipsit din pomelnicel
Mitropoliei Ungrovlahiei şi nici din altele.
O anumită perioadă de timp parcă, totuşi, numele lui a fost m
rar pomenit, dar de pe la mijlocul secolului trecut şi pînă astăzi, însă, ‘
chip cu totul deosebit, precum în general se cunoaşte — şi în mod di
ce. în ce mai crescînd — , el a reintrat în atenţia românilor de pretu
tindeni, fiind cu regularitate menţionat în studii, istorii al vechii li
râturi române, ale artei şi ale Bisericii Române, ale tiparului rom'
nesc, în cursuri, în manuale, în monografii speciale ş.a. In plus, i s-a
retipărit unele din lucrări, mai cu seamă cele originale, iar după de
coperirea, cu peste o sută de ani în urmă, a manuscrisului cu Didahii
sale, acestea au fost imprimate de mai multe ori şi în legătură cu e
s-au alcătuit temeinice studii, al căror cuprins le priveşte din feluri
puncte de vedere.
Grija urmaşilor săi n-a trecut cu vederea nici ctitoria sa di
Bucureşti — mînăstirea Antim de azi — , care, deşi în anul 1717
consimţămîntul ecumenicului Ieremia III, fusese sechestrată de către

noul mitropolit muntean, grecul Mitrofan de Nissa (1716— 1719), la
mai puţin de un secol de la martirajul fondatorului ei a fost încredin
ţată Episcopiei de Argeş, înfiinţată în 1793, ca să-i fie metoh în capi
tala ţării. Pe cît i-a stat în putinţă, aceasta a ocrotit-o mulţumitor. Pe
la jumătatea deceniului doi din acest curgător veac, însă, se pare că
începuse a avea nevoie de o restaurare mai substanţială, fapt ce a
atras atenţia primatului de atunci al României, mitropolitul Conon Ară-
mescu Donici (1912— 1919). Acest prelat, care în activitatea sa s-a do
vedit a fi înclinat şi către cercetările istorice, calculînd vremea scursă
de la martirajul ctitorului acestui lăcaş de cuvioşie, a constatat că în
i anul 1916, de la el, se împlineau două sute de ani.
In primăvara acelui an a şi plănuit să se înceapă reparaţia de care
ctitoria antimiană avea nevoie. De reparaţie însă a gîndit să lege şi
sorocul comemorării celor două veacuri scurse de la moartea mitropo
litului, pe care-1 dorea sărbătorit cu un cît mai deosebit fast.
Hotărît pentru aşa ceva, primatul Conon în şedinţa plenară a Sfîn
tului nostru Sinod din 23 mai 1916, în cuvîntul de deschidere după ce
a înfăţişat starea în care se găsea atunci mînăstirea Antim, în continua
re a adăugat şi următoarele : «Biserica Antim e făcută de mitropolitul
Antim, care e un martir. Sînt 200 de ani de la moartea lui. Cred că
Se cuvine să facem o pomenire acestui mare mitropolit, de la care avem
nu numai această biserică de aici mare, frumoasă, monumentală,’ dar
avem şi atîtea alte lucrări şi scrieri însemnate. Cred că Administraţia
Casei Bisericii ne va înlesni mijloacele ca să comemorăm, după cum se
vine, pomenirea acestui mare şi distins mitropolit martir al Bisericii
noastre».
Mai cu seamă cea de a doua parte a propunerii, comemorarea tra
gicei morţi a mitropolitului Antim la 200 de ani de la petrecerea ei,
a fost însuşită şi de alţi membri ai Sfîntului Sinod. S-a decis chiar ca
ca să se facă în luna octombrie din acel an, 1916, în timpul sesiunii
:nodale de toamnă. Totodată s-a hotărît ca din sînul său, Sfîntul Sinod
â aleagă o comisie care să se ocupe de «lucrările pregătitoare» şi în
acelaşi timp să se întocmească «o monografie detaliată cu biografia,
rierile şi alte lucrări însemnate ale vrednicului de pomenire mitropo-
't Antim» şi să i se slujească un parastas «în biserica lui» din Bucu
reşti.
Pe loc s-a şi ales comisia sinodală, avînd în frunte chiar pe însuşi
primatul Conon şi ca membri pe arhiereii Vartolomeu Băcăuanul şi
Antim Botoşăneanu. Discuţiile privind o asemenea problemă s-au reluat
25 mai 1916 şi acum la sugestia primatului şi a mitropolitului Pimen
l Moldovei ( f 1934), s-a admis ca la propusa comisie pregătitoare, alea-
de Sfîntul Sinod, să se solicite şi participarea — prin vreunul «din-
e prea onoraţii şi distinşii lor membri» — a Ministerului de Culte şi
Academiei Române. Acest lucru s-a şi făcut degrabă. Solicitatele au
eptat poftirea ce li se făcuse şi destul de grabnic au delegat ca mem-
ri în aci amintita comisie sinodală, Ministerul de Culte pe Petre Gir-
boviceanu, administratorul Casei Bisericii, iar Academia Română pe
membrii săi titulari, istoricii Dimitrie Onciul şi Nicolae Iorga, profe

sori la Universitatea din Bucureşti. Săvîrşindu-se acestea, s-a şi progra
mat o şedinţă de lucru a comisiei pentru ziua de 22 iunie 1916, la
Sfînta Mitropolie.
Cum se ştie însă, zilele acelei veri pentru români erau «zile fier
binţi». Primul război mondial declanşat în anul 1914, «bătea» şi pentru
noi «la uşă». în noaptea de Sîntămărie Mare 15 august 1916, România
intra în luptă pentru împlinirea idealului său naţional : «Unirea cea
mare a românilor» pe care poporul nostru o «visa» şi o «cînta» de
veacuri.
într-o asemenea împrejurare, proiectata comemorare a mitropoli
tului Antim Ivireanul n-a mai putut avea loc atunci.
în afară de cele aci relatate, în cele două şedinţe ale Sfîntului Si
nod din primăvara anului 1916, «tiipid» s-ar putea zice, s-a pus şi pro
blema «canonizării» mitropolitului Antim. «pentru viaţa lui sfîntă şi
pentru că el este un martir al Bisericii noastre româneşti». Mai întîi, în
şedinţa din 23 mai, a adus vorba despre aşa ceva episcopul Teodosie al
Romanului (1912— 1923), care, însă, după ce găsise că ideea comemoră
rii a două sute de ani de la moartea lui Ântim Ivireanul «este foarte
bună», şi după ce, iarăşi, grăise că «acest mare mitropolit martir ar
trebui să fie declarat sfînt», pînă la urmă, parcă surprins de ceea ce
afirmase, a conchis «că în Biserica noastră nu e obiceiul acesta».
Mai deschis însă, o asemenea problemă a pus, în şedinţa Sfîntului
Sinod din 25 mai 1916, episcopul Calist al Argeşului (1912— 1917), care,
fără rezervă, a propus ca mitropolitul Antim Ivireanul să fie înscris în
ceata sfinţilor, «pentru viaţa lui cea sfîntă şi pentru că el este un mar
tir al Bisericii noastre româneşti».
în legătură cu propunerea sa, în acea şedinţă au mai luat cuvîntu
primatul Conon Arămescu Donici, Pimen, mitropolitul Moldovei şi epis
copii Sofronie al Rîmnicului şi Teodosie al Romanului.
Cu puţin mai înainte de aceasta însă, şi în scrisul istoric româ
nesc, privind o atare problemă, începuseră deja să se insereze gîndu-
rile exprimate de către unii dintre bărbaţii noştri de cultură de pe
atunci ; probă, desigur, că amintirea lui, ia lui Antim, în sufletele ro
mânilor dăinuise şi încă dăinuia. Dintre aceştia, pomenim aici numai
istoricul Nicolae Dobrescu, profesor de Istoria Bisericii Române la Fa
cultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti ( f 1914), care, încă
din anul 1910, scrisese, printre altele : «... dacă Biserica Română va
canoniza, va pune între sfinţi, vreodată pe unii dintre martirii neamu
lui nostru, să nu se uite că locul de frunte s-ar cuveni lui Antim Ivi
reanul» şi pe ziaristul şi scriitorul teleormănean, D. Constantine seu, alias
D. Teleor, care într-un foileton din anul 1915 exprima o dorinţă ase
mănătoare.
Din prudenţă, atunci, în 1916, însă, Sfîntul nostru Sinod, pare-se
că şi în spiritul discuţiilor din şedinţa din 25 mâi acelaşi an, semnalat
mai sus, a lăsat viitorului rezolvarea unei astfel de probleme.
Şi poate că în acel an, încărcat cu atîtea greutăţi pentru ţara
noastră, un asemenea act nici nu s-ar fi putut săvîrşi, nu numai di
NIVERSĂRI — COMEMORĂRI 93
ricina grabei cu care ar fi trebuit să se lucreze şi a vitregiilor acelor

ile, dar şi din punct de vedere canonic, căci de deasupra martirului
'tropolit Antim încă nu se ridicase caterisirea cu care, ou două sute
e ani mai devreme, fusese «fulgerat» de ecumenicul Ieremia III, căci
. cursul vremii nimeni nu se gîndise şi la aşa ceva.
De-abia prin anul 1964, cînd de către toţi cei în drept — şi din
artea Statului şi din partea Bisericii — s-a hotărît ca în anul 1966 să
1 comemoreze, în chip solemn, scurgerea unui pătrar de mileniu de
tragica moarte a* mitropolitului Antim Ivireanul, din îndemnul pa-
iarhului Justinian (1948— 1977) s-a iniţiat o acţiune pentru anularea
depsei aplicate Vlădicăi Antim în 1716. Mai întîi, s-a păşit la cerceta-
a împrejurărilor în care el a fost caterisit şi în acelaşi timp şi dacă,
tre timp, această nemeritată depunere din treaptă în răstimpul lung
e 250 de ani, i-a fost cumva, în vreun fel, ridicată. Cercetările între-
rinse au dovedit că pînă la acea dată — anul 1964 — , mitropolitul
tim Ivireanul nu fusese încă scos de sub o aşa de straşnică pedeapsă.
După aceasta, timp de mai bine de un an s-a purtat între Bise-
ca noastră şi Patriarhia Ecumenică o susţinută corespondenţă, cu pri-
’re la ridicarea caterisirii. Rezultatul acesteia a. fost reabilitarea vred-
‘cului ierarh ungrovlah, făcută de Sinodul Marii Biserici a lui Hristos
'n Constantinopol, în şedinţa sa din 8 martie 1966. Două zile mai apoi,
10 martie 1966, patriarhul ecumenic Atenagora (1949— 1972) vestea
est lucru la Bucureşti, scriind printre altele, şi următoarele : «Ca
mare a scrisorii noastre frăţeşti cu nr. 710 (corect 821) din 2 decem-
ie anul trecut, către mult iubita şi preadorita Voastră Prea Fericire
a telegramei noastre din 8 martie a.c., cu multă bucurie aducem la
oştinţa Voastră, prin prezenta, că luînd în consideraţie toate cele
ătate de iubita Voastră Prea Fericire, în scrisoarea din 5 ianuarie ace-
i an, cu privire la slujirea şi activitatea bisericească plină de rezultate
tot felul din Biserica Ungrovlahiei a mitropolitului Antim care a
ujit de la anul 1708 pînă la 1716, cum şi hotârîrea Prea Sfintei Bise-
i surori a României, ca, în luna septembrie, care vine, să sărbătoreas-
cu mare cinstire două sute cincizeci de ani de la moartea lui şi dez-
tînd în Sfîntul Sinod toate acestea, am găsit cu cale să ridicăm cate-
irea lui, făcută odinioară de către Marea Biserică a lui Hristos de la
oi în vederea restabilirii pomenirii lui în Biserică.
Exprimîndu-Vă marea noastră bucurie cu privire la faptul acesta şi
curîndu-ne împreună de sărbătoarea comemorării unui mare ierarh
Prea Sfintei Biserici a României, cu ocazia împlinirii a două sute
cizeci de ani de la moartea lui, Vă asigurăm că ne vom găsi cu
dul, la această sărbătorire, alăturea de mult dorita şi venerabila
oastră Prea Fericire, aşa cum, de altfel, aceasta se întîmplă continuu».
Astfel, după trecerea de două veacuri şi jumătate, din iniţiativa
triarhului Justinian al României, îndepărtatul său înaintaş pe scau-
1 vlădicesc al Ungrovlahiei, mitropolitul Antim Ivireanul, a fost ab-
lvit, post mortem, de pedeapsa ce, în grdbă şi cu destulă uşurinţă, i
X
dăduse în anul 1716. Satisfăcut de această reabilitare canonică, fă~

unuia dintre cei mai vrednici ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române,
patriarhul nostru Justinian, la 28 aprilie 1966, întorcînd răspunsul ecu

menicului Atenagora, îi scria şi următoarele : «Am luat act cu nespusă
plăcere de vestea pe care ne-o împărtăşiţi că Sfîntul Sinod al Patriar
hiei Ecumenice, în frunte cu Venerabila Voastră Sanctitate, ţinînd sea
ma de motivele aduse de Biserica Ortodoxă Română în sprijinul cererii
sale de a se ridica caterisirea aplicată de Sinodul Patriarhiei Ecumenice
în anul 1716 mitropolitului Antim al Ungrovlahiei, a găsit cu cale să
ridice această pedeapsă în vederea restabilirii pomenirii lui în Biserică.
Adînc mişcat de actul reparatoriu făcut de Marea Biserică a lui
Hristos unuia din cei mai de seamă ierarhi care au ilustrat scaunul
mitropolitan al Ungrovlahiei, Vă mulţumesc cu adîncă recunoştinţă
în numele nostru personal, al Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ro
mâne şi al turmei noastre binecredincioase, care nu a uitat nici o clipă, în
dccursul istoriei, de a înconjura amintirea marelui mitropolit Antim cu
cel mai adînc respect şi cu cea mai mare evlavie.
Prin această hotărîre a Patriarhiei Ecumenice, luată în şedinţa si
nodală din 8 martie 1966, aţi contribuit cu plină înţelepciune la şter
gerea nedreptăţii ce i s-a făcut şi aţi adus un important aport la stră
lucirea sărbătoririi acestui distins ierarh al Bisericii Ortodoxe Române,
în vederea festivităţilor ce vor avea loc în toamnă, la împlinirea a două
sute cincizeci de ani de la moartea lui tragică».
Aceste ultime scrisori, schimbate între cei doi patriarhi, au fost
aduse înaintea Sfîntului nostru Sinod, care, în şedinţa sa din 6 iunie
1966, a luat act cu satisfacţie de repararea morală ce s-a făcut memo
riei marelui mitropolit Antim şi, totodată, în numele întregii noastre
Biserici Ortodoxe Române şi el, ca for suprem de conducere al acesteia,
ţinînd seama şi de faptul că în conştiinţa lor, clerul şi credincioşii ei,
nicicînd nu l-au socotit vrednic de pedeapsa ce i se dăduse în august
1716, îl reabilitează canonic, socotindu-1 vrednic de toate onorurile cu
venite unui ierarh ortodox, cum a fost şi el.
In acest fel, marele mitropolit martir al Bisericii Ortodoxe Române,
Antim Ivireanul a fost reintegrat, post mortem, în toate drepturile ca
nonice pierdute prin grăbita sa condamnare de acum două sute şaptezeci
şi cinci de ani.
In toamna aceluiaşi an, 1966, aşa cum se proiectase cu ocazia îm
plinirii atunci a două sute cincizeci de ani de la moartea-i mucenicească,
'eroul nostru într-adevăr a fost comemorat la nivel naţional, prilej cu
care de-a lungul şi de-a latul ţării multe instituţii de cultură l-au săr
bătorit şi în numeroase periodice i' s-au închinat documentate studii.
înainte de aceasta, însă, mitropolitul Antim a mai fost aniversat o
dată în anul 1956, cînd se împlineau două sute patruzeci de ani de la
decesul său tragic, împrejurare cu care Buletinul Oficial al Patriarhiei
Române, adică revista «Biserica Ortodoxă Română», i-a dedicat numerele
8—9 din acel an —, a doua oară în anul 1975, cînd, socotindu-se că s-au
scurs trei sute douăzeci şi cinci de ani de la naşterea lui, el iarăşi a fost
cinstit sărbătoreşte de către suflarea românească şi a treia oară acum,
în acest curgător an, 1991, cînd se împlinesc, repetăm, două sute şapte
zeci şi cinci de ani de la sfîrşitul său tragic.
IVERSĂRl — COMEMORĂRI 95
Restrîngîndu-ne numai la cadrul Bisericii noastre, vom semnala că,

către ea s-a cinstit şi acest ultim popas comemorativ. în ziua de sim
tă 28 septembrie 1991, fiind de faţă Prea Fericitul Părinte Teoctist,
atriarhul României, după Sfînta Liturghie, în biserica mînăstirii Antim,
pţitoria eroului nostru, s-a săvîrşit o slujbă de pomenire, citindu-se rugă
ciunile de dezlegare de însuşi Prea Fericirea Sa. După aceasta, în palatul
Sfîntului Sinod în care, în hol şi într-una din cele două sâli de şedinţe,
Prin grija Secretariatului de Stat pentru Culte, se organizase o expoziţie
retrospectivă cu piese privind pe mitropolitul Antim şi activitatea sa,
Culturală mai ales, s-a desfăşurat un simpozion cu tematica : «Mitropo
litul Antim Ivireanul». A vorbit mai întîi Prea Fericitul Părinte Patriarh
ETeoctist şi în continuare s-au prezentat următoarele studii referitoare
la aniversat : 1. Preotul prof. univ. dr. Niculae Şerbănescu, Mitropolitul
ntim Ivireanul şi legăturile lui cu pămîntul rom ânesc; 2. Prof. univ.
ugen Negriei, Iniţiatorul elocvenţei sacre; 3. Prof. univ. dr. Virgil
ndea, A n tim Ivireanul şi ecu m en ism u l; 4. Dr. Gabriel Strempel,
IA şezămintul mînăstirii A n tim întocmit de Mitropolitul A n tim Iv irea n u l;
P- Dr. Cristian Moisescu, Mitropolitul Ivireanul — ctitor şi arhitect al
biînăstirii «Tuturor Sfinţilor» din Bucureşti şi 6. Virgil Teodorescu, Arta
miniaturistică a mitropolitului A ntim Ivireanul.
La sfîrşit cei prezenţi, oameni de carte şi clerici, mai ales, au vizitat
rxpoziţia, lămuririle necesare dîndu-li-se de tînărul istoric de la Secre-
lariatul de Stat pentru Culte, Florinei Şerbănescu.
Odată cu cele mai sus înfăţişate, precizăm că acum se pune din nou
problema canonizării mitropolitului Antim Ivireanul. Semnalăm, mai întîi,
kâ în lucrarea «Sfinţi români şi apărători ai legii strămoşeşti», dată la
bmină de Patriarhia Română în anul 1987, în partea intitulată : *Bine-
tredincioşi voievozi şi sfinţiţi ierarhi» români, îndată după inserarea mar
tirajului domnitorului Constantin Brîncoveanu (p. 620—639), s-a trecut :
fPătimirea mitropolitului A n tim Ivireanul» <p. 640—662), care, cum se
^tie, a avut loc rţumai la puţin peste doi ani de la martirajul aceluia sau
tind «nu se aşezase mormîntul Brincoveanului şi a trebuit să fie săpat
ţn altul pentru sfetnicul şi prietenul său apropiat — marele cărturar mi
tropolitul Antim Ivireanul — cum s-a şi scris undeva cu prilejul co
memorării de faţă.
în afară de aceasta, Comisia specială din cadrul Sfîntului Sinod, care
pregăteşte actele pentru canonizarea unui nou lot de sfinţi din neamul
lostru, îl are printre aceştia şi pe el, mitropolitul martir Antim Ivireanul.
¥
m
Acesta a fost mitropolitul Antim Ivireanul al Ţării Româneşti, care,
precum s-a arătat, dorinţa lui de a vedea neamul nostru liber şi stăpîn
!>e propria-i soartă, de care era animat, a plătit-o chiar cu preţul vieţii
laie. Aici la noi, în noua-i patrie, trudă cărturărească a desfăşurat ca
puţini alţii, fapt pentru care cu mai mult de un veac în urmă scriitorul
ţ arheologul Alexandru Odobescu ( f 1895) plin de admiraţie, vorbea
lespre el în felul următor : «De cîte ori va voi cineva să deschidă cartea
96 BISERICA O R T O D O X A R O M Â N
suvenirilor literare ale naţiei române, numele lui Antim tipograful se

prezenta cu onoare printre cele dintîi. Istoria propăşirii noastre naţion
îl va aminti in veci cu laude şi-i va acorda in tot timpul glorioasele pre
gative ce se dau acelora care ştiu a se pune în capul luminării unui popor
Pe lîngă aceasta, la Rîmnic, Tirgovişte şi Bucureşti, şi pe ori şi un
a trecut, el s-a arătat un iscusit păstor sufletesc, cunoscător al nevoii
clericilor şi credincioşilor săi, un ajutător şi susţinător al Ortodoxiei
pretutindeni, un apărător hotărît al drepturilor Bisericii sale, un om p”
de talente, un cald cuvîntător şi un grabnic împlinitor al lipsurilor cel
nevoiaşi. Toate acestea fac, precum pe drept s-a zis, ca el să se găseas
prezent cu «sufletul întreg» aici între noi, la Snagov, la Rîmnic, la Tîrg
vişte, în «renumitul oraş al Ungrovlahiei» Bucureşti, «în tot părnint
românesc şi în orice se simte sau dăinuie duhul şi amintirea lui, în t
ceea ce a putut rămîne de la e l : în cărţi, în predici, în ctitorii, în ope
de artă, în fapte bune» şi, pe deasupra, acum la comemorarea a două su
şaptezeci şi cinci de ani de la martirajul său, din nou «în amintirea şi
admiraţia noastră evlavioasă şi fără de sfîrşit».
P re o tu l N IC U L A E Ş E R B A N E S C U
L u c r ă r i c o n s u lta te :
1. A n t i m lv ir c a n u l, Predici, e d iţie c r itic ă , s t u d iu in tr o d u c tiv şi g lo s a r d e G a b r i
Ş t r e m p e l , B u c u r e ş t i , 1962.
2. A n t i m Iv ir e a n u l, O p e r e , e d iţie c r it ic ă şi s t u d iu in t r o d u c t iv d e G a b r ie l Ş tre m
B u c u r e ş ti, 1972.
3. N i c o l a e D obrescu, Viaţa şi faptele lui Antim Ivireanul, mitropolitul Ungi
vlahiei, B u c u r e ş t i , 1910.
4. P re o tu l N ic u la e Ş erbănescu, Mitropolitul A n tin f Ivireatuil, in « M itr o p o "
O l t e n i e i » , X V I I I (1966), n r . 9— 10, p . 7 7 1 — 811.
5. R e v is ta « B is e r i c a O rto d o x ă Rom ână», L X X IV (1956), nr. 8— 9 (240 de
de la moartea de mucenic a lui Antim Ivireanul).
0
MIRON COSTIN CRONIACARUL

— T re i s u te d e a n i d e la m o a r t e a sa —
(1691 — d e c e m b r i e — 1991)
*... nasc şi in Moldova oamc
Acum trei sute de ani, pe la jumătatea lui decembrie 1691, căd

ucis prin decapitare din porunca domnitorului moldovean Constant
Cantemir, ca urmare a rivalităţilor politice şi de familie dintre ei, Mir
Costin Cronicarul.
Cu sentimentul admiraţiei şi preţuirii deosebite faţă de marele c'
turar, socotit «mintea cea mai luminată» din Moldova veacului
XVII-lea, ne propunem să prezentăm, în rîndurile de mai jos, într-o s'
teză evocativ-omagială, date, fapte şi idei reprezentative din zbucium'
sa viaţă, din rodnica şi valoroasa sa activitate cărturărească, — trăsăt
ce dau măsura deplinei sale personalităţi şi îl înscriu, cu fermitate,
loc de frunte binemeritat în panteonul culturii şi spiritualităţii noas
româneşti.
Mai întîi’ se impun cu necesitate cîteva date biografice. Cărturarul

s-a născut, probabil, în anul 1G33, ca fiu al hatmanului Iancu Costin şi
al Saftei, nepoata lui Miron Barnovski, domnul Moldovei. De teama tur
cilor, ca urmare a atitudinii sale filopolone, Iancu Costin împreună cu
familia sa se refugiază în Polonia. Pentru serviciile aduse Poloniei în
luptele acesteia cu otomanii, regele Vladislav IV acordă «marelui hat
man» al Moldovei şi familiei sale, cetăţenia şi titlul de nobili poloni pre
cum şi arenda unei moşii din preajma craiului Bar, unde se stabiliseră.
Intrat în rîndul nobilimii polone, copilul Miron avea să se bucure de
acest privilegiu pe toată durata exilului său în Polonia.
Miron Costin a făcut strălucite studii de profil umanist, mai întîi la
colegiul iezuit din Bar, le-a continuat apoi la Cameniţa şi poate şi la
Lwow. A studiat literatura şi istoria antică, literatura şi istoria polonă,
geografia, logica, teologia, reuşind să-şi însuşească bine limbile latină,
polonă, rusă, la care se vor adăuga mai tîrziu turca şi maghiara.
Cînd, în 1650, moare tatăl său, moşia de lîngă Bar, pe care acesta
o primise în arendă de la regele polon, trece în seama lui Miron Costin.
Filopolon convins nu numai din jmpulsuri sentimentale, ci mai ales
din raţiuni politice, Miron Costin va căuta de-a lungul vieţii sale să sta
bilească strînse relaţii politice şi culturale cu mediul polon, «preocupare
întreţinută mai ales de ideea unei alianţe politice antiotomane» între
Moldova, patria sa de naştere şi Polonia, patria sa de refugiu. în virtutea
acestui crez, tînărul moldovean participă în 1651, ca ofiţer în oastea polonă
la lupta de la Berestezko contra cazacilor şi tătarilor aflaţi în slujba oto
manilor, luptă cu cîştig de cauză pentru poloni.
Către sfîrşitul domniei lui Vasile Lupu, prin 1652—1653, Miron
Costin se întoarce în Moldova. Acum se căsătoreşte cu Ileana Movilă, din
neamul voievozilor Movileşti. La moşiile primite ca zestre din partea
soţiei, Miron Costin va adăuga alte moşii prin cumpărare, ajungînd astfel
mare boier. Urcă pe rînd toate demnităţile de stat : sluger în 1657, pa
harnic în 1659, pîrcălab de Hotin în 1660, mare comis în 1684, mare
vornic al Ţării de Sus în 1667 şi al Ţării de Jos în 1669, iar în 1675 obţine
cea mai înaltă dregătorie, aceea de logofăt, un fel de prim-ministru dom
nesc. Miron Costin este trimis în diferite misiuni diplomatice ; primeşte
la Iaşi soli străini ; poartă corespondenţă cu regele Ian Sobieski şi cu
nobili şi demnitari poloni. Ia parte la diferite campanii militare care-i
dau posibilitatea să cunoască oameni şi locuri diferite, de deosebit interes
pentru preocupările sale istorice, mai cu seamă cînd asemenea campanii
se desfăşoară de-a lungul şi de-a latul întinsului pămînt românesc. îm
potriva voii şi intereselor sale politice, Miron Costin participă împreună
cu Duca Vodă, domnul Moldovei, alături de turci, la asediul acestora asu
pra Vienei, în 1683. După înfrîngerea suferită de otomani din partea creş
tinilor conduşi de Ian Sobieski sub zidurile Vienei, raporturile amicale
dintre Sobieski şi Miron Cosrtin reuşesc să se menţină pe aceeaşi linie,
deşi cronicarul moldovean participase la ostilităţi în tabăra turcească.
Evenimentele politico-militare din Moldova de după înfrîngerea turcilor
sub zidurile Vienei — intrarea în ţară a unor oşti polono-cazace în spri-
B. O . R . — 7
98 BISERICA O R T O D O X Ă ROMAN.
jinul lui Ş t e f a n P e tric e ic u , pretendent la tronul lui Duca Vodă — fac Ci

Miron Costin şi alţi boieri moldoveni să fie duşi ca ostatici în Polonia
Lui Miron Costin i se dă ca loc de surghiun castelul regal din Daşov,
situaţie în care, totuşi, are posibilitatea de manifestare liberă a spiritu
lui, gînidului şi sentimentelor proprii. Aici scrie el în 1684, drept omagi'
pentru regele Sobieski, un poem în versuri polone despre ţările române.
Captivitatea ţine pînă în noiembrie 1685, cînd Miron Costin revine îi
Moldova, unde acum domnea Constantin Cantemir, rival al familiei Coi
tinilor. Motivînd un complot domnesc din partea fraţilor Velicico
Miron Costin, Constantin Cantemir Voievodul porunceşte uciderea «co
plotiştilor», mai întîi a lui Velicico şi apoi a lui Miron, prin decapitare.
Mişelia se întîmplă pe la jumătatea lui decembrie 1691, cînd cărturarului
— după cum am spus deja — i se taie capul de un vătaf de aprozi. Cuj
cîtva timp înainte de decapitare, Miron Costin încercase o mare durere
îi murise soţia. Uciderea mişelească a celui care trecuse drept «capul c<
mai luminat, mintea cea mai cuprinzătoare pe care a avut-o Moldova pîn;
atunci», l-a făcut pe Nicolae Iorga s-o asemene cu o «rugăciune» de mîn-
tuire, spunînd patetic că «în momentul căderii capului, lui Miron Costii
nu-i mai trebuia nici o rugăciune fiindcă îşi mîntuise sufletul cu operi
pe care o lăsase neamului său».
Cărturar de formaţie renascentist-umanistă, Miron Costin s-a mani-j
festat ca un scriitor complex : istoric, ideolog, polemist, moralist şi poei
redactîndu-şi opera în două limbi, română şi polonă.
Cu intenţia de a pune în evidenţă idei şi gînduri ce frămîntau min-j
tea şi inima marelui cărturar, vom trece sumar în revistă principalele sal<
scrieri.
a. Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron Vodă încoace, de und
ieste părăsit de Ureche Vornicul de Ţara de Giosu — este, cum uşoi
se poate observa din titlu, o continuare a cronicii lui Grigore Ureche.j
Iniţia], Miron Costin — aflăm din «predoslovia» acestei scrieri — avu-]
sese intenţia de a scrie istoria Moldovei de la origine pînă în vremei
lui, de a scrie «Letopiseţul cel mare», pe care de fapt îl şi începuse
«Fost-au gîndul mieu, iubite cetitoriule, să fac letopiseţul ţării noastn
Moldovei din discălecatul ei cel dinţii, care au fost de Traian împă
ratul». împrejurări neprielnice l-au împiedicat să continue «urzeala
începută. A socotit, totuşi, de datoria sa să ducă mai departe, «lucn
şi cursul tării de unde au părăsit a scrie Ureche Vornicul».
Scriind istoria ţârii sale, Miron Costin face din acest fapt o pro-]
blemă de conştiinţă care implică în mod firesc obiectivitatea istorică
«...nemica nu strică credinţa (...) celora ce scriu letopisete ca fătăria..:
în ceea ce priveşte scopul cu care scrie istoria ţării sale, Cronicarul
nu-l înţelege a fi numai o carte de istorie din care cititorul să afli
cunoştinţe despre ţara şi poporul său, sau despre alte popoare, ci el îij
dă în acelaşi timp o finalitate etică, moralizatoare : «Letopiseţele — zii
Costin — nu sînt numai să le cetească omul, să ştie ce au fost in vremi
trecute, ci mai mult să hie de învăţătură ce ieste bine şi ce ieste rău,I
şi de ce să se ferească şi ce va urma hiecine». El interpretează eveni
mentele istorice prin prismă creştină : totul în lume este ştiut şi rin-
duit de Dumnezeu ; orice putere, orice mărire se frînge în faţa atot

puterniciei divine.
Vremile pe care ni le înfăţişează Miron Costin, în peste douăzeci de
capitole, reprezintă în istoria Moldovei «panta de decădere, epoca de
agonie a ultimelor rămăşiţe de autonomie. Rareori se petrece în is
torie într-un timp aşa de scurt — 1595—1661 — şi pe un petec de
pămînt aşa de mic mai multă învălmăşală de evenimente, de oameni,
de popoare, ca în Moldova lui Miron Costin». Perioada în care se des
făşoară evenimentele este o perioadă foarte zbuciumată. Din douăzeci
şi două de domnii cîte se perindă în acest răstimp — cea mai lungă,
de aproape douăzeci de ani, fiind a lui Vasile Lupu —, nici una nu se
încheie în linişte : Miron Barnovski este decapitat la Constantinopol;
Vasile Lupu este închis în fioroasa temniţă a celor «şapte turnuri» ;
Antonie Vodă Ruset este dus în fiare la Adrianopol şi supus la chi
nuri. Iar, pe deasupra, turci, poloni, tătari, cazaci se vîntură prin Mol
dova, lăsînd în urmă pîrjol, jaf şi lacrimi.
Pentru înfăţişarea acestei epoci de furtună, zbucium şi durere, pe
are cronicarul o caracterizează patetic prin cuvintele : «cumplite
vremi (...) de griji şi suspine (...), cumpănă mare pămîntului nostru şi
nouă», el apelează fie la tradiţia orală — amintirile boierilor bătrîni,
in primul rînd ale tatălui său, ale fraţilor Toma şi Iordache Canta-
cuzino — fie la izvoare polone scrise, ca de pildă, cronica lui Paul Pia-
secki. Pentru ultimii opt ani (1653—1661), Miron Costin transpune în
ris amintirile sale, de unde şi caracterul de memorii al acestei părţi
in Letopiseţ. Ca tehnică de lucru, cronicarul procedează ca un istoric
devărat, care stăpîneşte izvoarele : analizează faptele, le cumpăneşte,
trece prin filtrul sensibilităţii şi judecăţii sale critice, dîndu-le ex-
resie personală.
In afară de importanţa istorică, Letopiseţul lui Miron Costin are şi
deosebită valoare literară. Naraţiunea este înviorată de amănunte
ecdotice care pun în lumină anumite trăsături caracteristice ale per-
najelor. Cronicarul se vădeşte un neîntrecut portretist. Voievodul
heorghe Ştefan, de pildă, este înfăţişat ca «un om deplin, capu în-
eg, hire adîncă, cît poţi dzice că nasc şi în Moldova oameni». Pe Matei
asarab, domnul Ţării Româneşti, îl vede ca un «omu fericit preste
ate domniile aceii ţări, nemîndru, blîndu, direptu om de taxă, harnic
războaie, aşea neinfrîntu şi nespăimîntat, că poţi să-l asameni cu mari
şteni ai lumii». Barnovski Vodă «iera la hirea sa foarte trufaş şi la
rtul hainelor mîndru, iară la inimă foarte dreptu, blîndu şi nelacom.
Unăstiri şi biserici cîte au făcut în aşea scurtă vreme, nice un domn
-au făcut (...); om cu frica de Dumnezeu, de care mărturisea Toma
ornicul, fiind postelnic al doilea la dînsul, că în multe nopţi l-au zărit
en miezul nopţii îngenunchiai înaintea icoanei cu mare osîrdie».
în Letopiseţ întîlnim şi descrieri de natură. Tabloul invaziei lă-
stelor este o veritabilă pagină antologică ; autorul vădeşte un deosebit
lent descriptiv. Cînd se afla în Polonia, spune povestitorul, a văzut
tr-o zi «cum să ridică deoparte de ceriu un nor sau o negură». Erau
oluri de lăcuste, care «unde cădea la mas, ca albinele de gros dzăcea»,
r unde se aşezau «nice frundze, nice pai, ori de iarbă, ori de sămănă-
BtSERICA O R T O D O X A R O M Â N
tură nu răminea». Invazia lăcustelor este apreciată de unii specialişti

literari drept «cea mai frumoasă pagină de descriere din literaturi
noastră veche». Letopiseţul lui Miron Costin a servit ca izvor de inspi
raţie unor scriitori de mai tîrziu, ca de pildă, lui Mihail Sadoveanu îq
romanele sale Neamul Şoimâreştilor şi Nunta Domnitei Ruxandra.
b. Cronica Ţării Moldovei şi Munteniei — redactată în limba poi
lonă, este o scriere «la cerere» : i~o solicitase lui Miron Costin solul
polon Ian Gninski, cunoscut şi prieten al său, care, în drum spre ConH
stantinopol, se oprise la Iaşi şi-l vizitase.
Scrisă într-o limbă «destul de corectă», lucrarea aceasta — cunosH
cută şi sub numele de Cronica polonă — este una din operele cu care
Miron Costin aparţine şi literaturii poloneze.
Scrierea cuprinde nouăsprezece capitole ; primele cinci au un ca*^
racter istoric, iar celelalte un caracter lingvistic, etnografic şi geografia
în primele cinci capitole, autorul înfăţişează istoria poporului român d€
la origine pînă la al doilea descălecat, avînd ca temă centrală şi scop
de demonstrat latinitatea neamului românesc. în sprijinul acestui ţelj
el foloseşte în general, cunoştinţele în materie, proprii vremii sald
exprimînd pe lîngă fapte, idei şi argumente reale, convingătoare şi pen
tinente, şi unele idei şi opinii eronate, sau chiar naivităţi, pentru noiJ
cei de astăzi. Aşa, de pildă, Miron Costin minimalizează rolul dacilol
autohtoni — pe care îi consideră de aceeaşi rasă cu tătarii (?!) şi îi di
drept strămoşi ai saşilor (?!) din Transilvania — în «plămada etnosulifl
românesc», care, după el, se trage exclusiv din romani. Prin astfel dd
opinii, el anticipează ideile puriste ale Şcolii ardelene.
Dar, în ciuda unor astfel de inexactităţi şi opinii personale, din
punct de vedere istoric, scrierea aceasta este «o caldă pledoarie pentr*
întregul neam românesc, pentru originea lui etnică nobilă, pentru uni-j
tatea lui». în această unitate etnică românească, Miron Costin includea
cel dintîi, şi pe românii sud-dunăreni, pe care îi numeşte «cuţovlahi»!
Un întreg capitol din această lucrare este consacrat originii latind
a limbii române ca element fundamental al neamului său. în legături
cu latinitatea limbii române, el vorbeşte despre alfabetul folosit în
această limbă, despre obîrşia lui şi dă o listă de etimologii — 57 sub
stantive, 30 verbe —, «unele nu tocmai uşoare, dar toate exacte». Nu
ignoră nici faptul că limba română cuprinde şi o «parte mai mică» d<
«împrumuturi din toate limbile vecine».
Alte capitole vorbesc despre religia românilor, despre ţinuturile
rîurile şi oraşele din cele două ţări româneşti.
Exceptînd scurtele însemnări ale lui Nicolae Olahul, cartea aceast^
este «prima scriere de informare a străinătăţii despre ţările române^
Prin ea, Miron Costin «aduce dintr-odată orizonturile istoriografiei n>j
mâneşti la nivelul istoriografiei umaniste din străinătate».
c. Istoria în versuri polone despre Ţara Moldovei şi Munteniei
este a doua carte scrisă în limba polonă de Miron Costin şi este apre
ciată de istoricii literari polonezi drept «un produs de seamă în litera
tura polonă a veacului al XVII-iea». Cartea aceasta mai este cunoscuţi
şi sub titlul de Poema polona. Intenţia autorului de a scrie aceastJ
ANIVERSĂRI — CO M E M O R ĂRI
storie în versuri polone a fost de a face un fel de «preistorie» r

ească la cronicile polone, «pline de ştiri despre români, dar lipsite ir
formaţie în legătură cu partea cea mai veche a istoriei lor».
Ideea de a sădi în conştiinţa străinătăţii o părere bună despre : k
rul român şi «a convinge» — în felul acesta — pe străini asupra
repturilor lui la existenţă liberă sub soare», a făcut din acest poere
prima scriere de propagandă» din literatura română uzînd de rr.ij-
ace publicistice moderne în locul vechilor cronici medievale slavone1'
Cuprinsul acestei lucrări este structurat pe trei capitole : 1) Despic
eamul moldovenesc; despre prima lui discălecare de către Traian.
) De risipirea coloniilor lui Traian de către tătari şi de locuinţele ro-
anilor în m u n ţi; 3) Despre a doua discălecare a Moldovei şi a Mun-
niei după alungarea tătarilor. La temelia ei stă, în general, cam ace-
şi material istoric, orînduit cam în acelaşi plan ca şi în Cronica Ţării
îoldovei şi Munteniei, cu aceleaşi elemente şi date pertinente, dar şi
aceleaşi greşeli şi lipsuri.
Poema polonă în versuri nu mai aduce nimic nou în problema ori-
inii latine a neamului românesc. Dimpotrivă : fiind vorba de o scriere
versuri, cronicarul a înlăturat «amănuntele de erudiţii greoaie» ; în
himb, au fost introduse elemente descriptive şi a fost amplificat «ma-
rialul legendar». Aceasta, pentru că «scopul» lui Miron Costin «n-a
ost să facă din Poema polonă o operă de erudiţie, ci una poetică,
şoară şi plăcută, care să cîştige sufletul destinatarului» — regele Ian
obieski — «pentru frumuseţea pămîntului moldovenesc şi pentru no-
ila origine a poporului român».
d. De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor —
risă către sfîrşitul vieţii lui Miron Costin, această operă este conside-
ată «prima scriere românească de polemică ştiinţifică». Ea este în
elaşi timp o «superbă indignare patriotică» a marelui cărturar faţă
e ideile şi părerile eronate, uneori chiar «jignitoare», ale unor istorici
trăini sau «pretinşi istorici autohtoni, ignoranţi cu privire la originea,
echimea şi istoria poporului român. Cartea este menită să spulbere
genda — «basna» şi «ocara» — lui Simion Dascălul, interpolatorul
ronicii lui Ureche, care spunea că neamul românesc s-ar trage din
tîlharii trimişi de la Roma cu ajutorul craiului Laslău». Scopul lu-
rării este, deci, polemic şi apologetic.
«Predoslovia» acestei scrieri este o zbuciumată confesiune a mare-
ui_ cronicar, izvorîtă din puternicul sau patriotism, din înalta sa con-
tiinţă şi răspundere profesională — «eu voi da seama de ale mele cîte
riu» — faţă de datoria şi sarcina ce îşi asumă. Ea cuprinde intenţiile,
lanul amănunţit de lucru şi scopul ce-si propune : «începutul ţărilor
cestora şi neamului moldovenesc şi muntenesc şi cîte sînt în părţile
ngureşti cu acest nume români şi pînă astăzi: de unde sînt şi de ce
minţie, de cind şi cum au discălecat aceste părţi de pămînt, — a scrie
nultă vreme la cumpănă au stătut sufletul nostru. Să înceapă osteneala
ceasta 'după atîtsa veci dc la discălecatul ţărilor cel dintîi de Traian,
mpăratul Rimului, cu cîteva sute de ani peste mie trecute, să sparie
102 BISERICA O R T O D O X A R O M Â N j
g în d u l! A lăsa iarăşi nescris cu mare ocară cufundat neamul aceşti

de o seamă de scriitori, ieste inimii mele durere.
Biruit-au gîndul sâ mă apuc de această trudă, să scot lumii l
vedere felul neam ului: din ce izvor şi seminţie sînt locuitorii ţări
noastre Moldovei şi Ţării Munteneşti şi românii din ţările ungureşti
cum s-au pomenit mai sus, că toţi de un neam şi odată discălecaţi sînt
de unde sînt strămoşii lor pre aceste locuri, sub ce nume au fost înti
la discălecatul lor şi de cînd s-au osebit şi au luat numele cesta di
acum : moldovean şi muntean ; in ce parte de lume este Moldova, ho
tarele ei pînă unde au fost întîi, ci limbă ţin pin acum, cine au locui
mai nainte de noi pe acest pămînt şi sub ce nume — scot la ştirea tu
turor, cari vor vrea să ştie neamul ţărilor acestora».
Pentru scrierea acestei opere, autorul ne indică el însuşi «izvoa
dele» ; sînt scriitori din vechime şi scriitori jiin epoca sa : Dion, Eu
tropius ; maghiarul Boufinius, polonezii Dlugos, Crommer, Piasecki
Bielski, sasul Toppeltin din Mediaş. Pe cronicarii poloni este de pre
supus că i-a folosit direct în original, pe ceilalţi indirect, prin inter
mediul lui Toppeltin, care scrisese o carte cu titlul Origenes et occasui
Transsylvanorum, tradusă şi prelucrată, de altfel, şi de cronicar, sul
titlul De istoria crăiiei ungureşti. în afară de informaţiile scoase dir
cronicarii poloni şi din sasul Toppeltin, Miron Costin a pus la contri
buţie cunoştinţe din cultura sa clasică (Ovidiu, Tit Liviu), dobîndită îr
colegiile umaniste din Polonia.
Primele trei capitole ale scrierii au un caracter preliminar. în ce
dintîi, lămureşte în ce parte a pămîntului se află Italia din care a veni
împăratul Traian cu coloniştii romani ; într-al doilea expune pe scurl
istoria romană şi scoate în relief mărimea si puterea împărăţiei ro
mane ; în al treilea vorbeşte, despre daci, care au stăpînit meleagurile
noastre pînă în vremea cuceririi Daciei de către romani.
Cu capitolul IV cronicarul intră în miezul problemei ce vrea să
lămurească, vorbind despre împăratul Traian, cucerirea şi colonizarea
Daciei. în capitolul V vorbeşte despre «cetăţile (romane) ce se aflâ
aicea la noi în ţară», despre podul de pe Dunăre al lui Traian, despre
turnul lui Sever, despre columna lui Traian de la Roma, ca dovezi ale
originii romane a poporului său. în capitolul VI se dau cîteva date
despre limba română, insistîndu-se asupra numelui de român. Ultimul
capitol, al VlI-lea, neterminat, arată pe scurt «cît au trăit aceste locuri
cu oameni după discălecatul lui Traian». Cu toate confuziile şi gre
şelile «ce nu sînt atît ale lui, cît mai ales ale timpului în care a scris»
(şi care se întîlnesc şi în alte scrieri), De neamul moldovenilor vădeşte
o muncă de erudit, prin care cronicarul caută să dovedească nobilele
adevăruri despre poporul din care face parte şi pe care îl iubeşte:
originea latino-romană, unitatea şi continuitatea neamului şi a limbii
române. Idei ce vor fi reluate de fiul său Nicolae Costin, de Dimitrie
NIVERSĂRI — COMEMORĂRI
antemir, în Moldova, şi de stolnicul Constantin Cantacuzino, în Ţara

omânească. #
Scrierea aceasta se impune şi prin valoarea ei literară. Scriitorul
tie să înfrîngă tiparele obişnuite ale limbii, pentru ca să «adapteze
tmul frazei la frămîntarea sufletească» ; ştie să sublinieze fiecare
uanţă a cugetării, aşezînd înainte, pe primul plan, motivele cum-
ănirii, lăsînd la sfîrşit ideea principală («multă vreme la cumpănă au
tătut cugetul nostru...», ...«se sparie gîndul»..., «ieste inimii durere»),
înă ce izbucneşte deodată, descătuşată, hotărîrea : «biruit-au gîndul».
Ceea ce constituie «farmecul literar» al acestei scrieri este «stră
lucirea stilului în care se străvede pe de o parte sinceritatea adîncă
şi convingerea nezdruncinată în adevărul pe care il expune, iar pe
de altă parte duioşia sentimentului naţional, care vibrează la fiecare
pagină aproape, aici încălzindu-se de măreţia originii romane («caută,
dară, acum, cetitoriule, ca într-o oglindă să te priveşti de unde ieşti,
lepădînd de la tine toate celelalte basme, cîte unii au însămnat de tine,
de neştiinţă rătăciţi; alţii de zavistie, care din lume între neamuri n-au
lipsit niciodată») ; dincoace revărsîndu-se într-o simpatie comunicativă,
ca de pildă, cînd vorbeşte despre Grigore Ureche, înaintaşul său în ale
istoriei («Laud osîrdia răposatului Ureche Vornicul, care au făcut de
dragostea ţării letopiseţul său (...) că numai lui de această ţară, i-au
fost milă să nu rămiie întru întunericul neştiinţei»).
d. Cu Viaţa lumii, o mică scriere în versuri, Miron Costin se include
şi el printre iniţiatorii liricii româneşti. Mai mult chiar, prin acest
opuscul el este considerat «primul cărturar care încearcă la noi poema
filosofică». înainte de aceste versuri, marelui cronicar i se tipăriseră
la sfîrşitul Psaltirii în versuri a mitropolitului Dosoftei optsprezece sti
huri originale sub titlul Compunerea lui Miron, prea cinstitul mare
vornic de Ţara de Gios, în care vorbeşte despre mîndria originii latine
a neamului românesc, pe care o exemplifică cu podul lui Traian peste
Dunăre, cu turnul lui Sever de la Severin.
Poemul Viaţa lumii are ca temă versetul din Eclesiast I, 2 ^ «Deşer
tăciunea deşertăciunilor, toate sînt deşertăciune», — concluzie la care
ajunge totdeauna sufletul omenesc după ce coboară de pe culmea ma
turităţii către amurgul vieţii şi simte apropiindu-se «marea noapte care
ne învăluie». El se deschide printr-un fel de prefaţă, în care — lucru
interesant ! — se vorbeşte despre $tih, măsură, ritm, hiat, — ceea ce
i-a făcut pe specialişti să vadă aici «primul tratat de versificaţie în
literatura română», «cele dintîi noţiuni de prozodie şi teorie literară
românească».
_ După scurta prefaţă, într-o invocare, cronicarul-poet vorbeşte
despre fragilitatea vieţii omeneşti, despre nestatornicia lucrurilor ome
neşti : «Nu-i nemica să stea in veci, toate trec în lume, / Toate-s înşelă
toare, toate-s nişte spume... i Norocul la un loc nu stă, într-un ceas
schimbă pasul, l Anii nu pot aduce ce aduce ceasul». / Gloria este
104 BISERICA O R T O D O X A R O M A t
deşartă, fala şi mărirea sint trecătoare — toate sînt sub semnul nimi
niciei, toate sînt pieritoare. In spiritul învăţăturii şi moralei creştii
este îndemnul la fapta bună, care singură cucereşte sufletului un li
de fericire în lumea viitoare şi un loc de cinste în viaţa păminteasd
«Ia aminte, dar, oame, cine ieşti pe lume, ! Ce spumă plutitoare, răn,
fără n u m e ; ! Una ieste fapta ce-ţi rămîne bună : / în cer cu ferici
te lăţeşte, in veci te măreşte», i
Cu toate defectele de construcţie — «ritm greoi şi pe alocurea dt
fectuos», «idei ce se repetă în chip obositor» — întîlnim, ici-colo, î
poem cîteva imagini cu adevărat frumoase : «lumini de aur soarele
luna», «fu m de umbră sint visuri şi păreri», «culege cu sacul vieţii
omeneşti» (e vorba de moarte), «ca spuma plutitoare» (este omul) -
toate dovedind că Miron Costin avea, indiscutabil, şi o pronunţată îr
clinare spre poezie.
*
Din succintele referiri privind viaţa şi activitatea cărturărească
lui Miron Costin, cuprinse în aceste rînduri omagiale, am vrea să re
ţinem, în final, următoarele permanenţe :
Prin vasta sa cultură umanist-reriascentistă, prin măreţia personali
tăţii sale, Miron Costin ocupă un loc proeminent, statuar, în şirul căr
turarilor noştri din epoca literaturii române vechi.
El este singurul cronicar român, în accepţia proprie a acestui cu
vînt, care scrie într-o limbă străina — polona — pentru a dezvălu
«originea glorioasă» a neamului românesc, trecutul zbuciumat şi nă
dejdile de mai bine ale acestuia, în depăşirea «cumplitelor vremi» dt
care este plină istoria sa.
Pretutindeni în opera lui Miron Costin se vede largul său orizont
de cultură, însuşită prin studii serioase în anii săi de tinereţe, orizont
concretizat şi probat prin «bogăţia de informaţii» privitoare la ţara sa
şi la ţările învecinate, prin «reminiscenţele literaturii clasice», prin
«citate şi corespondenţa lui în latină», prin cunoştinţele geografice pe
care nu o dată le utilizează în scrierile sale, prin «căldura, pasiunea şi
claritatea» cu care pune, discută şi susţine problema originii romano-
latine a poporului şi a limbii române, problemă unde el depăşeşte
stadiul de cronicar obişnuit şi se manifestă ca un istoric în înţelesul
adevărat al cuvîntului.
%
Nimeni pînă la Miron Costin nu a fost — şi din punctul de vedere

al culturii şi ca experienţă sufletească — mai bine pregătit să pătrundă
problema măreţiei şi unităţii neamului românesc.
El este primul scriitor român care manifestă deosebită preocupare
şi subliniază rolul deosebit al scrisului şi al cărţii ca factor preponde
rent în viaţa omului. Pentru el scrisul este «oglinda minţii, iscusită», iar
«cetitul cărţilor» este «cea mai frumoasă şi de folos zăbavă a omului».
Un adevărat elogiu aduce Miron Costin nobilei îndeletniciri a cititului
cărţilor în «predoslovia» la De neamul moldovenilor ; «Puternicul Dum
nezeu, cinstite, iubite cetitoriule — zice el, să-ţi dăruiască după aceste
cumplite vremi anilor noştri, cindva şi mai slobode veacuri, pentru

care, pe lingă alte trebi, să aibi vreme şi cu cetitul cărţilor a face is-
sită zăbavă, că nu ieste alta mai frumoasă şi mai de folos în toată
viaţa omului zăbavă decitu cetitul cărţilor». Urare ce se lipeşte de
inimă şi îndemn cu valoare permanentă.
P ro f. A D R I A N POPESCU
1. M i r o n C o s t i n , Opere, e d iţie c r itic ă cu u n s tu d iu in tr o d u c tiv , n o te , c o m e n

ta r ii, v a r i a n t e , i n d i c e ş i g l o s a r d e P. P . P a n a i t e s c u , B u c u r e ş t i , E .S .P .L .A ., 1958.
2. N . C a r to ja n , Istoria literaturii române vechi (e d iţie n o u ă), E d itu r a M in e r v a ,

B u c u r e ş t i , 1980.
3. G C ă l i n e s c u , Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent (e d iţie

n o u ă ) , E d i t u r a M i n e r v a , B u c u r e ş t i , 1981.
4. G e o r g e I v a ş c u , Istoria literaturii române, v o i . I, E d itu r a ş tiin ţific ă , Bucu

re ş ti, 1969.
5. A l . P i r u , Literatura română vechc, e d i ţ i a a Il- a , E d itu r a p e n tru lite r a tu r ă ,
1962.
6. I. R o ta ru , Literatura română vechc, E d itu r a d id a c tic ă şi p e d a g o g ic ă , Bucu

re ş ti, 1981.
7. Cartea cronicilor, te x te a n to lo g a te şi c o m e n ta te de E lv ir a S orohan, E d i

t u r a J u n i m e a , I a ş i , 1986.
♦ I N DRVMf\RI ♦pa st or* ie
CULTUL LITURGIC FAŢA DE NEVOILE ŞI CRIZELE

SPIRITUALE ALE TIMPULUI NOSTRU *
Dacă la prima conferinţă, panortodoxă de la Rhodos (1961) proble

mele legate de cult şi anume : ortodoxia şi Biblia ; uniformizarea tipi
cului şi a textelor liturgice ; participarea mai largă a elementului mi
rean la viaţa cultică a Bisericii ; studierea mijloacelor pentru spriji
nirea şi întărirea vieţii liturgice în Ortodoxie şi a artei tradiţionale
ortodoxe, făceau parte din agenda de lucru a viitorului sfînt şi mare
sinod al Bisericii ortodoxe, la prima Conferinţă prosinodală din 1976,
problemele menţionate râmîneau în afara preocupărilor acestui viitor
for al Ortodoxiei.
Pe lista celor 10 teme, problemele legate de cult nu mai figurau.
Cu toate acestea ele au continuat să preocupe Bisericile Ortodoxe, car*!
au luat în discuţie acomodarea sau revizuirea cultului ori reforma lui
pentru a corespunde cerinţelor lumii contemporane. Se discuta mai
ales problema scurtării unora dintre slujbele cultului divin public or
todox. Sînt cunoscute cele ctouă tendinţe : una conservatoare şi alta ren
formatoare, care însă nu au dus pînă astăzi la o hotărîre a Bisericii
Ortodoxe privitoare la reforma cultului. Sînt, însă, demne de luat îi>
seamă dezbaterile şi temele studiate de Subunitatea pentru înnoire
şi viaţă comunitară în care cultul este privit ca mediu în care se desn
fâşoară viaţa parohială şi spirituală ortodoxă. în viaţa pastorală şi,
misionară ortodoxă, parohia nu se poate concepe fără viaţa culticf'
deoarece cultul este izvorul din care se hrăneşte viaţa parohiei şi me4
diul cel mai prielnic pentru o adevărată viaţă şi activitate pastorală'
In ultima vreme se vorbeşte din ce în ce mai mult despre caracterul
misionar-pastoral al cultului şi mai ales al Sfintei Liturghii care nu,
se termină odată cu Liturghia euharistică din Biserică, ci se continuă şr
în viaţa extraliturgică sau extrabisericească. ;
* R e fe ra t p re ze n ta t în cadrul S e m in a r u lu i o rto d o x p r iv in d în n o ir e a în c
ţin u t la B u c u r e ş ti în tr e 21— 27 o c to m b r ie 1991.
«
’D R U M A R I P A S T O R A L E 107
De aceea putem vorbi azi de o strînsă legătură dintre nevoile şi

izele spirituale din vremea noastră, ca probleme ale parohiei, şi cultul
vin.
In cele ce urmează ne vom referi la aspecte concrete care privesc
iserica Ortodoxă Română.
De la început am vrea să menţionăm că în Biserica Ortodoxă
mână problema acomodării cultului la cerinţele lumii contemporane
creat stări de criză, credincioşii şi slujitorii Bisericii noastre fiind foarte
aşaţi de cultul divin şi de formele sale, care de altfel, în deceniile
comunism totalitar, au constituit principalul mijloc de a păstra cre-
inţa strămoşească şi a-i ţine pe credincioşi legaţi de Biserică. De aceea
edincioşii şi clerul ortodox român nu se plîng şi nu s-au plîns nici-
ată de lungimea slujbelor, ci au participat la ele cu toată dragostea,
nstituind un popor al rugăciunii. Totdeauna bisericile au fost pline de
edincioşi, care găseau în participarea la slujbă, pe lingă satisfacerea
nor nevoi sufleteşti, şi o formă de protest împotriva ideologiei atee
puse cu forţa. De altfel, în toată istoria lui, poporul român a găsit
locaşul de cult şi în slujbele divine săvîrşite în el, adăpost şi mîn-
iiere păstrînd, odată cu credinţa, şi unitatea naţională. La aceasta a
ntribuit foarte mult săvîrşirea cultului în limba vorbită a poporului
circulaţia cărţilor bisericeşti în limba vie a neamului nostru. Din se-
lele XVII—XVIII Biserica noastră foloseste în cult numai limba
»
mână.
Cu toate acestea nici credincioşii ortodocşi români nu au rămas
răini de influenţele secularizantc ale timpului nostru care au provocat
evărate crize spirituale, datorate, pe de o parte, educaţiei ateiste care
a exercitat mai ales asupra tineretului, jn cei peste 45 de ani de
munism, precum şi prozelitismului sectar, destul de virulent, iar, pe
altă parte imposibilităţii de a desfăşura o viaţă pastorală şi misionară
respunzătoare. De aceea chiar dacă nu mai vorbim astăzi de pro-
lema adaptării sau scurtării cultului, totuşi de o înnoire liturgică şi de
adaptare a formelor cultului la cerinţele actuale ale credincioşilor
utem vorbi mereu.
Care ar fi aceste probleme sau nevoi cărora trebuie să le răspundă
tăzi cultul ?
1. Mai întîi, o reînviorare a întregii vieţi liturgice care să satisfacă
evoia de apropiere de Dumnezeu. Cultul divin trebuie să fie mediul în
re credincioşii să-l găsească şi să-l simtă pe Dumnezeu. De aceea
lujbele divine trebuie săvîrşite cu toată responsabilitatea şi trăirea in-
erioară pentru a crea punţi de legătură între oameni şi Dumnezeu,
iserica Ortodoxă trebuie să rămînă o Biserică a rugăciunii şi a sfin-
rii credincioşilor.
2. Intensificarea catehezei mistagogice de explicare şi de inter-
retare a cultului divin public, evidenţiindu-se sensurile şi simbolismul
ologic şi doctrinar al cultului. Trebuie să mărturisim că, datorită
ipsei de catehizare, credincioşii, şi în special tineretul, nu sînt iniţiaţi
108 BISERICA O R T O D O X A R O M Â N j
în cunoaşterea tezaurului doctrinar pe care îl cuprinde cultul. El tre

buie să rămînă o şcoală a învăţăturii creştine, un bogat şi nepreţui
tezaur de doctrină, o cateheză vie la îndemîna oricui şi pe înţelesu
tuturor. Mai ales Sfînta Liturghie trebuie să devină obiectul principa
al catehezei şi cadrul firesc de desfăşurare a acesteia, aşa cum a fos
dintotdeauna, în atmosfera cultului, încadrată de rugăciunea rostit*
sau cîntată.
3. Redarea locului central şi fundamental Sfintei Liturghii în viaţ«
religioasă şi spirituală a credincioşilor. Ea trebuie să rămînă temelia ş
êntrul cultului divin public şi cel dintîi mijloc de sfinţire şi de mîn-
tuire a credincioşilor. Acest lucru este necesar pentru că practicare,
excesivă a acatistelor lasă să se înrădăcineze în mintea credincioşiloi
simpli, convingerea c*ă apelul la mijlocirea sfinţilor este mai imoortan
decît participarea la Sfînta Liturghie.
4. Reactivarea practicii împărtăşirii dese, dar cu pregătirea nece
sară şi cu spovedania şi dezlegarea de păcate, dată de duhovnic. S-c
ajuns astăzi la situaţia dramatică şi nefirească în care preotul sai
diaconul cheamă pe credincioşi «Cu frică de Dumnezeu, cu credinţe
şi' cu dragoste apropiaţi-vâ», dar nu se mai apropie nimeni de sfîntc
împărtăşanie. Este o situaţie anormală tcare trebuie curmată pentru c£
altfel Sfînta Liturghie este incomplet săvirşită. Prin aceasta se mini
malizează sau se desfiinţează scopul principal al Sfintei Liturghii care
este mai întîi sfinţirea şi transformarea darurilor de pîine şi de vir
în Trupul şi Sîngele Mîntuitorului, apoi împărtăşirea credincioşilor cu
acestea. împărtăşirea fiind deci un act implicit Sfintei Liturghii, în
seamnă că nu se poate concepe săvîrşirea ei fără împărtăşirea credin
cioşilor.
5. Nevoia de a reda Sfintei Liturghii sensul ei eclesiologic sau
.comunitar, adică acel caracter de rugăciune colectivă a bisericii sau a
obştii, adică a totalităţii credincioşilor.
6. Nevoia de a reda cultului, şi, în special Sfintei Lilurghii, carac
terul şi funcţia misionară.
Viaţa cultică trebuie să fie cadrul de manifestare a operei de cari
tate şi asistenţă socială (ofrandă, colectă, agapă).
7. Reînnoirea şi promovarea participării active a credincioşilor la
săvîrşirea cultului şi în special a Sfintei Liturghii.
8. Dezvoltarea şi cultivarea conştiinţei de enoriaş a credincioşilor,
adică de membri vii, activi ai Bisericii rugătoare prin executarea răs
punsurilor liturgice, împărtăşirea cu Trupul şi Sîngele Domnului, cîn-
tarea în c o m u n la s f in te le s lu jb e , p r i n d esfăşu rarea operei c a r ita tiv -
misionare.
în ceea ce priveşte muzica bisericească, noi folosim cîntarea bi
zantină psaltică, adaptată la specificul românesc, cu cele opt glasuri.
Ea este cîntată in toate bisericile în acelaşi fel, cu excepţia părţilor
de nord şi vest ale ţării, unde ea este puţin diferită. Problema pe
care noi o avem în această privinţă este aceea a pregătirii cîntăreţilor
iNDRUMĂRl PASTORALE 109
bisericeşti. De mulţi ani nu am putut forma specialişti şi profesionişti

care să se dedice executării şi promovării cîntării în biserică. De aceea
este nevoie să reorganizăm şcolile speciale de cîntăreţi bisericeşti.
9. Combaterea tuturor formelor de inovaţii liturgice care au la bază
superstiţia, incultura şi fanatismul sau bigotismul religios.
10. La acestea am putea adăuga şi unele probleme legate de struc
tura cultului în sine : o mai bogată şi variată redistribuire a pericopelor
evanghelice din duminici şi sărbători pentru a nu repeta aceleaşi, lec
turi biblice şi pentru a găsi teme noi de predică apelînd şi la Vechiul
Testament ; redescoperirea tezaurului 'doctrinar şi poetic al rugăciunilor
Sfintei Liturghii prin citirea lor cu voce tare.
Iată doar cîteva dintre problemele de actualitate resimţite în Bi
serica noastră şi în care poate opera înnoirea liturgică. Practicată cu
tact, cu înţelepciune dar şi cu fermitate, lucrarea de înnoire a vieţii li
turgice poate rezolva o seamă de probleme de care Biserica se resimte
astăzi, făcînd din cult mediul unei adevărate trăiri creştineşti şi loc de
împărtăşire de lucrările şi darurile Sfîntului Duh.
Pr. p ro f. dr. N IC O L A E NBCUL A
din TRecvm Bisemcn si patriei n ^ s trc
CANONIZAREA UNOR SFINŢI ROMÂNI »
Permanenţe ale istoriei spirituale româneşti. Şirul sfinţilor prin

care poporul român şi-a întărit în istorie credinţa şi misiunea sa creştină
este lung şi impresionant.
Sfinţii daco-romani s-au impus în conştiinţa credincioşilor încă din
primele secole creştine. La puţin timp după ce Sfîntul Apostol Andrei
cel <vîntîi chemat» a propovăduit Evanghelia în cetăţile şi satele daco
române dintre Dunăre şi Mare, respectiv în Scythia Minor (Dacia Pon
tică, Dobrogea românească de azi), creştinii au început să fie oprimaţi
in cele mai diferite moduri. începînd din secolul al III-lea mărturiile
istorice, literare, arheologice şi aghiografice ne dau ştiri importante
despre sfinţii daco-romani proveniţi din cele mai diferite categorii so
ciale. Ei au fost oşteni, ţărani, patricieni, meşteşugari, demnitari, func
ţionari administrativi, diaconi, preoţi, ierarhi.
Consemnarea sfinţilor martiri începe la strămoşii noştri în secolul
al III-lea, cînd mucenicii ostaşi Pasicrate, Valentin, Isihie, Nicandru
şi Marcian din trupele romane staţionate la Durostor au mărturisit îm
preună cu Iuliu veteranul că sînt ,creştini. Toţi au fost ucişi ca ur
mare a valurilor de prigoane anticreştine iniţiate pe timpul împăraţi
lor Diocleţian (284—305) şi Maximian (286—305).
La cumpăna secolelor III—IV, ceata sfinţilor daco-romani se în
mulţeşte. în rîndul lor se număra Sfîntul Montanus preotul şi soţia sa
Maxima ; Sfîntul martir Irineu, episcop de Sirmium, ucis de Probus,
guvernatorul provinciei Pannonia Inferior ; Sfîntul mucenic Dasius, ucis
la Axiopolis (Cernavodă), împreună cu mărturisitorii Chirii şi Quindeus ;
Sfinţii martiri Epictet şi Astion, ucişi în anul 290 în cetatea Halmyris
(satul de azi Dunavâţul de Jos din judeţul Tulcea, pe braţul Sfîntul
Gheorghe al Dunării), fapt consemnat într-un amplu şi impresionant
act martiric, care ni s-a transmis integral şi a fost publicat în numeroase
ediţii în diverse culturi europene ; Sfîntul Bretanion (Vetranion), stră
lucit episcop al Tomisului, prăznuit în calendarul ortodox în ziua de
25 ianuarie, adversar dîrz al împăratului Adrian Flavius (364—378);
Sfîntul Teotim I Filosoful, episcopul Tomisului (între 392—403), prăz-
DIN T R E C U T U L BI SERICII ŞI P A T R I E I N O A S T R E 111
jnuit în calendar la 20 aprilie, misionar, autor de omilii şi de sentinţe

|rnorale, apropiat prieten al Sfîntului ioan Gură de Aur şi autorizat in
terpret- al vastei opere a marelui teolog alexandrin Origen ; Sfinţii
martiri Zotikos, Attalos, Kamasis şi Philippos, înmormîntaţi în cripta
basilicii de la Niculiţel (judeţul Tulcea) ; sfîntul mucenic Emilian de
la Durostor, ucis pe timpul persecuţiilor dezlănţuite de împăratul Iulian
Apostatul (361—363) ; Sfîntul mucenic Donat Diaconul de la Singidu-
num ; Sfîntul mucenic Romul preotul de la Sirmium ; Sfîntul mucenic
Silvan diaconul, ucis la 21 august 304 ; Sfîntul mucenic Venust ; Sfîntul
mucenic Hermes ; Sfîntul mucenic Lup de la Novac, Sfîntul mucenic
Sava de la Buzău (Sava Gotul) ; Sfinţii mucenici Ermil diaconul şi
Stratonic temnicerul, ucişi la 13 ianuarie 303 lîngă Singidunum şi amin
tiţi în numeroase scrieri ale literaturii aghiografice omiletice ale întregii
creştinătăţi ; Sfinţii mucenici Claudiu, Castor, Sempronian, Nicostrat şi
Simplicius, meşteri pietrari, care şi-au dat viaţa pentru credinţa lor
intru Hristos pe timpul împăratului Diocleţian.
în secolele IV—VI istoria bisericească a poporului nostru consem
nează la loc de frunte viaţa şi activitatea a doi sfinţi pe care îi prea
măreşte întreaga lume creştină, atît pentru demnitatea trăirii lor spiri
tuale, cît şi pentru amploarea şi frumuseţea operei teologice pe care
ne-au lăsat-o ; Sfîntul Niceta, episcop de Remesiana (340—420) în Dacia
Mediterranea şi Sfîntul Ioan Casian (360—435). Fapt semnificativ : ope
rele lor, multiplicate, răspîndite şi aprofundate în secolele care vor urma,
pînă în zilele noastre, au influenţat în mod deosebit teologia, filosofia
şi literatura europeană. Ei se numără printre cei mai importanţi autori
patristici din întreaga istorie a Bisericii. La fel de important pentru evo
luţia teologiei ortodoxe este Sfîntul Dionisie Smeritul şi Areopagitul
(470—545), un reprezentant strălucit al cugetării patristice daco-romane
şi totodată unul dintre cei mai cunoscuţi autori din istoria dogmaticii
creştine şi a filosofiei universale.
Istoria secolului al XlV-lea consemnează apoi viaţa Sfintei Teofana
Basarab. fiica domnului Ţării Româneşti, Basarab cel Mare, întemeie
torul (1310—1352), şi sora viitorului voievod Nicolae Alexandru Basarab
(1352—1364).
în tinereţe Sfînta Teofana s-a numit Teodora. Ca fiică a voievodului
Ţării Româneşti, domniţa Teodora a ajuns soţia ţarului bulgar Ivan
Alexandru. Spre bătrîneţe, intrînd în mînăstirea de maici din Vidin,
intr-o zonă sud-dunăreană compact românească, Teodora a primit nu
mele de Teofana. Sub numele de Sfînta cuvioasă Teofana, preamărită
pentru virtutea creştină şi viaţa ascetică, ea a intrat în calendarul orto
dox bulgar, venerată fiind de întreaga creştinătate balcanică.
Din secolele al XlV-lea şi al XV-lea vin apoi în istoria Bisericii
Ortodoxe Române cuviosul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, repre
zentant de frunte al vechii noastre culturi, român (valah) de la sudul
Dunării ; cuviosul Vasile de la Moldoviţa ; cuviosul Vasile de la Biseri-
cani, mare dascăl al rugăciunii şi al isihiei ; cuviosul Simeon Sihastrul
de la Pîngăraţi, ale cărui moaşte erau cinstite în mod deosebit de dom
nitorul Ştefan cel Mare şi Sfînt al Moldovei.
112 BISERICA O R T O D O X Ă R O M
Lor le-au urmat în secolul al XVI-lea cuviosul Amfilohie Sihas

cinstit încă din viaţă ca sfînt şi prăznuit de părinţii monahi de la
năstirile Moldoviţa şi Pîngăraţi în ziua de 8 septembrie ; cuviosul
fail de la Agapia, venerat de toţi credincioşii Moldovei, în fruntt
mitropolitul Dosoftei şi înfăţişat în picturile unor biserici moldoven
Cu secolele XVI—XVII prezenţa unor sfinţi români în viaţa ere
cioşilor ortodocşi cunoaşte noi şi importante mărturii. In această
rioadă au trăit Sfîntul ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, fost mitrof
al Timişoarei, venerat în mod deosebit atît de români, cît şi de
dincioşii de pe cuprinsul Bisericii Ortodoxe Sîrbe ; Sfîntul ierarh ]
de la Rîşca, episcopul Huşilor ; Sfîntul ierarh şi mărturisitor Ilie Io]
mitropolitul Transilvaniei ; cuviosul Chiriac de la Tazlău, contempc
cu mitropoliţii Varlaam şi Dosoftei ai Moldovei ; Sfîntul mucenic 1
Valahul, originar din Oltenia, luat prizonier de turci şi ucis la Const
tinopole în ziua de 12 mai 1662, pentru că a refuzat să se dezică
credinţa sa ortodoxă, preamărit mai întîi în cuprinsul Bisericii Ortod
greceşti şi portretizat în literatură de Ioan Cariofil ; Sfîntul Sava Br
covici Mărturisitorul, mitropolitul Ardealului, martirizat pentru s
ţenia vieţii sale şi darurile de păstor sufletesc al românilor de câ
principele maghiar Mihai Apaffi şi de slugile lui sîngeroase.
Secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea au impus, mai departe, în
toria noastră spirituală alţi sfinţi a căror amintire s-a păstrat neşteai
Cuvioasa stareţă Mavra de sub Panaghia Ceahlăului ; cuviosul ierosc
monah Vasile, stareţul de la schitul Poiana Mărului, din care a fă
o mare şi cunoscută vatră de spiritualitate ortodoxă, motiv pentru c
N. Iorga l-a numit, pe bună dreptate, «un mare predicator al culturi
Sfîntul mucenic Oprea Nicolae, ţăran din Sălişte, închis şi prigonit
temniţa Kufstein din Tirol pentru dîrzenia cu care s-a opus trec<
credincioşilor ardeleni la Uniaţie ; cuviosul Sofronie de la Cioara, c<
ducătorul spiritual al răsculaţilor români contra armatei imperiale ha
burgice care, sub comanda generalului Nikolaus Adolf baron \
Buckow, un prigonitor sadic, setos de sînge şi un adevărat diavol
chip omenesc, a ars şi a dărîmat în 1761, în Transilvania, peste 200
mînăstiri şi schituri ortodoxe. Sfîntul ieromonah Visarion Mărturisitor
angajat şi el în lupta contra crimelor imperiale habsburgice săvîrş
în numele Uniaţiei ; mulţi alţi binecredincioşi şi sfinţi din toate ţinui
rile româneşti, care au rămas pentru totdeauna în amintirea poporu
nostru ca modele de viaţă spirituală desăvîrşită.
Evlavia credincioşilor ortodocşi şi tradiţia vie a trăirii religios
a recunoscut în continuare, în secolele XVIII—XX, pînă în zilele noc
tre, noi sfinţi români. Ei sînt : preacuviosul Gheorghe Arhimandrit
(Gheorghe Ardeleanu), stareţ la mînăstirea Curtea de Argeş şi la mînâ
tirea Cernica ; cuviosul Irinarh de la Horaiţa, vieţuitor în ultimii a
pe muntele Tabor în Ţara Sfîntă, unde a fost venerat ca sfînt şi i
creştini şi de mahomedani ; Stîntul ierarh Calinic Cernicanul, pe ca
domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl considera «adevăratul şi sfîntul c
lugăr al lui Dumnezeu şi ca el altul nu mai este în toată lumea» ; ci
DIN TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 113
«
viosul ierosehimonah Antipa Atonitul venerat de toate neamurile luraii

ortodoxe.
Pe bună dreptate credincioşii ortodocşi de pretutindeni vorbesc
de Ţara Sfîntă România. Sfinţii pe care de aproape două milenii po
porul român i-a dat fără încetare aparţin creştinătăţii şi istoriei spi
rituale a lumii întregi.
SFINŢII CARE VOR FI CANONIZAŢI

Sfinţii intraţi în evlavia poporului român şi a ortodocşilor de pre
tutindeni, dar care pînă în prezent nu au fost canonizaţi, sînt din di
ferite epoci istorice şi din variate medii sociale şi spirituale.
Primul asupra căruia Comisia specială pentru canonizarea sfinţilor
români s-a oprit cu cea mai mare atenţie este sfîntul cuvios Gherman
din Dobrogea, care urmează a fi trecut în calendar la 20 februarie.
Asupra sa I.P.S. dr. Antonie Plămădeală, arhiepiscop al Sibiului şi mi
tropolit al Ardealului, Crişanei şi Maramureşului, a întocmit un amplu
şi erudit studiu cu propuneri de canonizare. Tot I.P.S. Antonie a în
tocmit şi sinaxarul.
Viaţa şi faptele sfîntului cuvios Gherman au constituit dealtfel
pentru I.P.S. mitropolit Antonie obiectul unei sistematice preocupări is
torice şi teologice. Rezultatul acestei preocupări a fost, între altele, co
municarea ştiinţifică intitulată Sfîntul Gherman din Dacia Pontică — un
străromân ignorat, prezentată de I.P.S. Antonie în ziua de 31 august
1989 la al Vl-lea Congres Internaţional de Studii Sud-Est Europene de
la Sofia. Ulterior studiul a fost publicat (parţial) în Telegraful român
(Sibiu, nr. 35—36 şi 37—38 din 15 septembrie şi 1 oct. 1989), precum
şi (integral) în revista Mitropolia Ardealului.
Sfîntul Gherman a fost' prieten şi îndrumător al sfîntului Ioan
Casian, care prin vasta sa operă Conlationes XXIV, difuzată de-a lungul
secolelor în sute de ediţii în toată Europa, a devenit «cel mai mare
dascăl ascet al lumii creştine». Amintirea sfîntului Gherman s-a păstrat
în literatura bisericească grecească, unde este numit consecvent sfînt.
Viitoarea sa canonizare de către Biserica Ortodoxă Română este un act
necesar.
în actuala listă prioritară pentru canonizarea sfinţilor români a
fost inclus şi sfîntul Ghelasie de la Rîmeţi. Sfîntul arhiepiscop Ghelasie
a trăit în secolul al XlV-lea şi a fost păstor al românilor ortodocşi din
Ardeal. Credincioşii din satele de pe lîngă sfînta mînăstire Rîmeţi (ju
deţul Alba), i-au păstrat şi venerat memoria. Monahii mînăstirii (iar din
1955, maicile) păstrează părţi din «moaştele» acestui episcop considerat
de localnici sfînt, cinstit de evlavia populară, îndeosebi pentru darurile
sale de vindecător de boli.
Fapt semnificativ : străvechea tradiţie populară a venerării sfîn
tului Ghelasie a primit o revelatoare confirmare în zilele noastre. Cu
ocazia unor lucrări de renovare s-a descoperit în vechea biserică a
mînăstirii, pe al doilea strat al picturii, o inscripţie care consemnează
numele «arhiepiscopului Ghelasie», al zugravului Mihul de la Crişul Alb,
precum şi anul 1376. Arhiepiscopul Ghelasie este, pînă în prezent, cel
B. O . R . — 8
114 BISERICA ORTODOXA ROMÂN
mai vechi ierarh ortodox român atestat în teritoriile intracarpatic

Venerarea sa de către credincioşii care i-au păstrat memoria este i
egală măsură impresionantă şi revelatoare pentru importanţa sfintei trî
diţii în viaţa poporului nostru.
In aceeaşi listă prioritară pentru canonizări a fost inclus şi sfinţi
ierarh Leontie de la Rădăuţi. In viaţa monahală acest sfînt s-a num
Lavrentie. Ca monah şi îndrumător sufletesc el s-a bucurat de faim
de sfînt încă din timpul vieţii. Pentru acest motiv domnitorul Moldovi
Alexandru cel Bun (1400—1432), împreună cu mitropolitul ţării şi cu tc
clerul, l-au ales episcop de Rădăuţi. Episcopul Lavrentie al Rădăuţilor
păstorit cu mare vrednicie eparhia sa. La o vîrstă înaintată el a dori
să se retragă din scaunul episcopal şi să se reîntoarcă la sihăstria sa d
pe valea Putnei. Cu puţin înainte de moarte a fost tuns schimonal
primind numele de Leontie. La schitul fondat de el în Codrii Vicovuli
şi ai Putnei l-a avut ca ucenic şi pe cuviosul Daniil Sihastrul. Venera
încă din timpul vieţii sale în toată Moldova şi în special în satele de p
lîngă Rădăuţi şi Suceava, sfîntul Leontie s-a făcut vestit pentru mint
nile sale în toată lumea ortodoxă.
Cuviosul Daniil Sihastrul, a cărui pomenire în calendar urmeaz
să fie la 18 decembrie, este, desigur, unul dintre cei mai cunoscuţi sfinj
români, atît datorită calităţii sale de duhovnic şi sfetnic al domnitorii
lui Ştefan cel Mare şi Sfînt, cît şi datorită traiului său de ascet. Născu
la începutul secolului al XV-lea ca fiu al unor ţărani din nordul Mol
dovei, sfîntul cuvios Daniil Sihastrul este rezultatul mediului sătesc î
mînăstiresc în care a trăit. Faptul că, în calitate de duhovnic şi sfetni
al voievodului Ştefan cel Mare şi Sfînt, cuviosul Daniil a influenţa
istoria neamului românesc, istoria europeană şi istoria lumii creştin*
arată limpede cît de mare a fost forţa spirituală exercitată de el, ca ţ
de mediul ţărănesc din care a ieşit.
Ştefan cel Mare şi Sfînt. Aşteptată de sute de ani, canonizarea drepl
credinciosului voievod Ştefan cel Mare şi Sfînt al Moldovei, cu pome
nirea în calendar la 2 iulie, se află acum în ultima fază a pregătirii
Sfîntul Sinod îndeplineşte astfel o veche dorinţă a poporului noştri
In conştiinţa istorică şi în tradiţia religioasă a românilor domnitorii
Moldovei a fost totdeauna Ştefan cel Mare şi Sfînt. La 2 iulie 1504
cînd a încetat din viaţă, trecînd astfel în viaţa veşnică a credinţe
creştine, care l-a însufleţit în toate actele sale, Ştefan cel Mare şi Sfîn
a devenit unul din cele mai luminoase simboluri ale istoriei noastre ş
ale întregii Ortodoxii. Ştefan cel Mare şi Sfînt a încorporat în istorii
poporului român credinţa nestrămutată în triumful şi puterea binelui
strîns legate de dragostea faţă de Dumnezeu şi de conştiinţa misiuni
neamului nostru în lume şi în istorie.
Propunerea pentru canonizarea sfîntului cuvios Ioan de la Prislo]
a fost înaintată Comisiei speciale de către Episcopia ortodoxă români
a Aradului. Sfîntul cuvios Ioan a trăit la finele secolului al XV-lea ş
începutul secolului al XVI-lea. El era fiu de ţărani din satul Silvaşu
de Sus, din Transilvania. închinoviat în obştea călugărilor de la sfînt*
mînăstire Prislop (sau a Silvaşului, cum i se mai spune), aflată într<
aşele Hunedoara şi Haţeg, în apropierea fostei cetăţi Sarmizegetusa,
itorie a sfîntului Nicodim de la Tismana, care s-a retras aici spre
nele vieţii, cuviosul Ioan s-a făcut vestit printr-o viaţă aleasă, îm-
etită cu munca şi cu faptele bune. După un număr de ani el s-a re-
as pe malul prăpăstios al rîului Slivuţ, într-o chilie de piatră pe
*ire şi-a săpat-o singur şi care se păstrează pînă astăzi sub numele
«casa sfîntului». Ca sihastru plin de înţelepciune şi bunătate, el a
ercitat asupra satelor hunedorene şi, in general, asupra satelor ro-
âneşti din sudul Transilvaniei o mare autoritate spirituală. Credin-
’oşii l-au cinstit ca sfînt încă din timpul vieţii. Sfîntul cuvios Ioan a
evenit, pentru monahii de la mînăstirea Prislop, un model al vieţii
eştine. Această mînăstire a jucat, de altfel, un rol de excepţie în is
toria Bisericii Ortodoxe Române şi a culturii noastre în Transilvania.
In această ordine de idei e demn de subliniat faptul că mitropolitul
an de Alba Iulia (1585—1605), care a păstorit în zilele de glorie ale
lui Mihai Viteazul, a fost mai înainte egumen la sfînta mînăstire
Prislop.
în lista prioritară pentru canonizarea unor sfinţi români a fost in
clusă şi cuvioasa Teodora de la sihăstria Sihlei din Munţii Neamţului.
Cuvioasa Teodora s-a născut în satul Vînători, din judeţul Neamţ, în
jurul anului 1650. Era una din cele două fiice ale marelui boier Joldea
Armaşu de la Cetatea Neamţului, unde era depozitat tezaurul Ţării
Moldovei. Joldea Armaşu a fost însă şi paznic de temniţă şi supraveghe
tor aspru al execuţiei unor sentinţe capitale, fapt care a devenit o
^preocupare stăruitoare pentru sensibila Teodora. Intrată în monahism
jla mînăstirea de maici Vărzăreşti, din Munţii Buzăului, ea s-a dovedit
ja fi o călugăriţă de profundă vocaţie. Rîvnind la asceză, ea a ajuns
«pustnică în pădurile Sihlei din ţinutul natal. Acolo a trăit în singură
tate, rugăciune şi post, influenţînd însă, cu faptele, cu sfatul şi cu
modelul vieţii ei de anahoretă, obştile monahale de la numeroasele
mînăstiri din Munţii Moldovei. Autoritatea ei spirituală a fost excep
ţională. Evlavia credincioşilor care au cinstit-o a fost pe măsura acestei
autorităţi. întru pomenirea strădaniilor ei s-a zidit în 1725 schitul Sihla,
apoi în 1730 biserica cu hramul Schimbarea la Faţă, iar în 1763 biserica
sfîntului Ioan Botezătorul, care durează pînă în zilele noastre. Trupul
cuvioasei Teodora a fost cinstit după moarte de către credincioşi ca
sfinte moaşte.
în perioada Regulamentului Organic moaştele cuvioasei Teodora au
fost rîvnite de oştile şi autorităţile ruseşti şi strămutate la marea lavră
Pecerska din Kiev. Racla cu moaştele ei se află acum acolo şi poartă
inscripţia Cuvioasa Teodora din Carpaţi. Numeroase generaţii şi mili
oane de credincioşi au cinstit-o pe cuvioasa Teodora de la Sihla ca pe
o adevărată sfîntă.
Viitoarea decizie a Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de
canonizare a sfintei cuvioase Teodora de la Sihla consacră, încă o dată,
în mod solemn, ceea ce tradiţia sfîntă a românilor de pretutindeni şi a
celorlalte popoare ortodoxe a consacrat de aproape trei secole.
Sfintul martir Constantin Vodă Brâncoveanu. Tot pe aceeaşi listă
prioritară au fost incluşi sfinţii martiri Constantin Vodă Brâncoveanu
116 4
t
BISERICA ORTODOXĂ KOA
cu cei patru fii ai săi — Constantin, Ştefan, Radu, Matei —, preci

sfetnicul domnesc Enache Văcărescu, ucişi la Constântinopol în
de 15 august 1714, pentru tăria cu care au rămas statornici în cre(
• creştină. Canonizarea Brâncovenilor a fost, cerută şi ea de mult tim
către poporul român dreptcredincios. în decizia Sfîntului Sinod de a
sacra solemn profunda credinţă a românilor de pretutindeni că Brâ
venii sunt sfinţi martiri ai Ortodoxiei şi ai neamului nostru, un rol de
l-au avut împrejurările în care s-a produs abjecta crimă săvirşit;
Constântinopol. Strălucitul om de cultură, înţeleptul domnitor şi e:
rimentatul diplomat Constantin Brâncoveanu a fost ispitit de mai rr
Imperiului otoman cu păstrarea domniei, a avuţiilor şi a vieţii,
schimbul trecerii la mahomedanism. în istoria românilor au existat d
nitori şi boieri care s-au dezis de credinţa lor creştină şi s-au tu
Mircea Turcitu al Ţării Româneşti (1577— 1583) şi Iliaş Turcitu al
dovei (1546—1551) au fost blestemaţi şi de contemporani şi de urmaşi
cauza purtării lor de renegaţi. Pentru Brâncoveni şi pentru bătrî
boier vel vistiernicul Enache Văcărescu infinit mai cumplită decît moai
de sabia călăului era însă moartea sufletească.
Ei au murit senini şi răbdători, fără orgoliu, fără să se laude
sacrificiul lor, fără să se despartă de Hristos şi de Biserica Ortodox;
neamului lor. Moartea lor ne apare însă nouă, celor de azi, cu atît r.
cutremurătoare, cu cît se ştie că la 15 august, cînd au fost ucişi, vo
vodul împlinea 60 de ani, iar în calendarul românilor ortodocşi se însc:
praznicul împărătesc al Sfintei Fecioare Maria (Adormirea Maicii Do
nului), ziua onomastică a doamnei Marica.
Scoşi din închisoare, purtaţi în lanţuri pe străzile oraşului, in vă:
mulţimii, într-un convoi deschis de cel mai mic dintre copii — Matei,
virstă de 11-12 ani — şi încheiat de bătrînul voievod, martirii au fc
executaţi într-o ceremonie publică fastuoasă, la care au asistat sultan
Ahmed al III-lea, marele vizir Gin Aii şi ambasadorii tuturor marii
puteri europene — Franţa, Anglia, Imperiul habsburgic, invitaţi speci
la spectacol. Mîrşăvia şi cinismul criminal al occidentalilor, care au pri\
la execuţie -ca la un fapt exotic, a fost atunci, ca de atîtea ori în istor
raporturilor lor cu românii, la înălţimea cruzimii asiatice.
Istoria a păstrat pentru viitorime în consemnarea florentinuh
Antonio Maria del Chiaro cuvintele lui Brâncoveanu adresate copiile
săi înaintea morţii : «Fiii mei, fiţi curajoşi (...), să salvăm sufletele noastr
şi să ne spălăm păcatele cu sîngele nostru». Istoricul francez M. Migno
în «Histoire de l’Empire Ottoman» (voi. IV, Paris, 1733, pag. 202), con
semnează şi el faptul că voievodul român ca şi fiii săi «au rămas constant
în credinţa lor şi au apărut la locul supliciului cu o nobilă tărie». Cro
nica Bălăcenilor din Ţara Românească, boieri care au fost adver
sari aprigi ai voievodului, confirmă şi ea ultimele cuvinte ale lui Brân
coveanu. Cronica spune că voievodul s-a adresat astfel copiilor : «Fiii
mei ! Fiii mei ! (...) Să nu pierdem încai sufletele. Staţi tari, bărbâteşte,
dragii mei, şi nu băgaţi seamă la moarte ! Priviţi la Hristos Mîntuitorul
nostru ! (...) Acuma dară, o dulcii mei fii, cu sîngele nostru să spălăm
păcatele noastre !».
V TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE
Ca o culme a cruzimii, copiii au fost ucişi înaintea tatălui, lnfricoş;»’..

1 mai nevîrstnic dintre ei — Mateiaş — s-a simţit tentat, o clipă, s\
jure. Bâtrînul său tată i s-a adresat : «din sîngele nostru n-a mai fost
meni care să-şi piardă credinţa. Dacă este cu putinţă, mai bine să mori
0 mie de ori, decît să-ţi pierzi credinţa strămoşească pentru a trăi ciţivr.
1 mai mulţi pe pămînt». Ca renăscut, Mateiaş s-a adresat călăului ros-
d aceste cuvinte ce nu vor putea fi şterse niciodată din memoria
manilor : «Vreau să mor creştin ; loveşte !».
Trupul fără cap al martirului Brâncoveanu a fost cules în taină de
ştinii din Constantinopol şi îngropat în insula Ilalchi, în biserica mi-
stirii Maicii Domnului. De acolo doamna văduvă Mafica l-a adus, tot
taină, şi l-a îngropat în naosul bisericii Sfîntul Gheorghe-Nou din
cureşti. Începînd din perioada interbelică, cînd a fost descoperit dato-
a unei inscripţii, mormîntul domnului martir Constantin Brâncoveanu
te loc de pelerinaj pentru credincioşii din Bucureşti, din ţară şi din
atâ lumea Ortodoxiei.
A fost propus, de asemenea, pentru canonizare Sfîntul Ierarh Martir
ntim Ivireanul, mitropolitul Ţării Româneşti (intre 1708—1716), geor-
an de origine, strălucit om de cultură, reprezentant de frunte al litera
rii, artei şi spiritualităţii noastre în epoca brâncovenească şi al solida-
tâţii popoarelor ortodoxe, ucis pentru dîrzenia cu care s-a opus asu-
irii străine şi uneltelor ei fanariote.
Alte două propuneri de canonizare au fost făcute în legătură cu
eotul Mărturisitor Ioan din Galeş şi Preotul Mărturisitor Moise Măcinic
n Sibiel (ambii au trăit la mijlocul secolului al XVIII-lca), mari apă-
tori ai credinţei ortodoxe a românilor din Transilvania, arestaţi de au-
rităţile habsburgice, batjocoriţi, tîriţi zeci de ani prin închisorile din
ustria, fără ca prigoana să-i abată de la credinţa lor ortodoxă. între
iile de preoţi şi credincioşi — bărbaţi, femei şi copii — mai ales din
tele Sălişte, Poiana, Jina, Tilişca, Deal, Cărpiniş, Cuzdrioara, şi din
uite alte sate ale Ardealului, bătuţi, alungaţi din case, maltrataţi, în-
mniţaţi, ucişi în execuţii publice sau decedaţi în urma suferinţelor în-
rate pentru că s-au opus Uniatismului, preoţii mărturisitori Ioan din
aleş şi Moise Măcinic dip Sibiel sînt bine cunoscuţi. în credinţa poporu-
i nostru ei au căpătat aureola nepieritoare de mărturisitori şi sfinţi
artiri.
Cuviosul Antonie de la Iezerul-Vîlcea, propus spre canonizare, a
ăit la finele secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea şi
a făcut cunoscut printre sihaştrii români cu viaţă sfîntă. In toate satele
'n nordul Olteniei, precum şi peste Carpaţi, în numeroase locuri din
ransilvania el este numit pînă azi Sfîntul Antonie Sihastrul. El a trăit
schitul Iezerul, apoi în muntele cu acelaşi nume, într-o peşteră mică,
stînca în faţa căreia a clădit un paraclis săpat cu mîinile în piatră,
upă moartea sa, peştera Sfîntului Antonie a devenit locul unui pele-
naj intens practicat pînă în zilele noastre.
Lista prioritară actuală perTlru canonizare se închcie cu Sfîntul
uvios Ioan Iacob de la Neamţu (Hozevitul), născut la 23 iulie 1913
satul Crăiniceni din judeţul Botoşani, închinoviat la 20 de ani, în ziua
118 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNt
de 15 august 1933, în sfînta minăstire Neamţu, pe timpul cînd stareţ er

Nicodim, viitorul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, ajuns biblio
tecar şi profesor de strălucită vocaţie la Şcoala monahală de aici, ape
egumen al schitului românesc «Sfîntul Ioan Botezătorul» de pe vale.
rîului Iordan în Palestina şi schimnic în condiţii de o extremă severitat
într-o peşteră-schit de pe lîngă rîul Hozeva, unde a rămas timp de op
ani, pînă la moartea sa, întîmplată la 5 august 1960. Faima sa de sfîm
a fost mare între toţi monahii şi credincioşii creştini din Palestina. Fap
semnificativ : pentru sfinţenia vieţii şi înţelepciunea sa, el a fost şi est<
venerat şi de musulmani. Credincioşii din România, Grecia şi monahi
de la Muntele Athos au contribuit şi ei, în variate moduri, la cinstirea
Sfîntului Ioan Iacob. Patriarhul Benedict al Ierusalimului a iniţiat cinsti'
rea moaştelor cuviosului Ioan Iacob. Un portret al cuviosului a fost pictai
în catedrala «Sfîntul Gheorghe» din Hama (Siria). Părintele Gherasim
imnograful de la Patriarhia Ecumenică, lucrează la alcătuirea slujbe
Sfîntului Ioan 'Iacob de la Neamţu. Sfîntul Sinod al Bisericii noastre îm
plineşte cererea de canonizare a sfîntului cuvios Ioan Iacob, formulaţi
mai întîi în alte Biserici surori.
Actualele canonizări, asupra cărora Prea Fericitul Părinte Patriarh
Teoctist, ca şi ceilalţi ierarhi din Sfîntul Sinod al Bisericii noastre, ve
ghează cu cea mai mare grijă, sînt departe d£ a epuiza şirul dreptere-
dincioşilor pe care memoria colectivă şi practica religioasă a poporului
român i-a consacrat sfinţi. Printre ei se numără, ca şi în cazul sfinţilor
canonizaţi, eroi ai creştinătăţii din diferite epoci istorice, de diferite ca
tegorii sociale, din diferite locuri. Binecredinciosul voievod Neagoc
Basarab, Sfîntul ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş, Sfîntul ierarh
Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei ; filosoful, economistul şi omul
politic Mircea Vulcănescu* săvîrşit din viaţă în temniţa de la Aiud, p€
timpul dictaturii comuniste, şi mulţi alţii, sînt consideraţi sfinţi de largi
categorii de credincioşi. Rămîne ca în viitor asupra cultului lor să se pro
nunţe, în continuare, teologii şi ierarhii noştri, tocmai pentru ca practic*
evlaviei populare să fie consacrată în mod solemn, în deplină concord
danţă cu tradiţia sfîntă a Bisericii Ortodoxe şi cu cele mai riguroase în^
văţături dogmatice.
O SĂRBĂTOARE A ROMÂNILOR ŞI A ÎNTREGII ORTODOXII

Prin naştere, sfinţii aparţin unei familii, unui sat sau unui oraş, un
popor. Prin viaţa şi faptele lor, dar îndeosebi prin consecinţele trăir
şi operei lor spirituale în timp şi spaţiu, ei aparţin întregii Ortodoxii şî
istoriei universale. Sfîntul Ioan Casian era daco-roman, născut într-un s
de lîngă Histria, dar urmările vieţii şi vastei sale opere de scriitor teol
au străbătut secolele şi întreaga lume creştină pînă în zilele noastre,
aparţine deci literaturii universale şi întregii creştinătăţi. Sfîntul Grigo
Decapolitul s-a născut la Irinopolis, oraş din Decapolea Isauriei în Asi
Mică, între 780—790. Moaştele sale au fost păstrate la Constantino
pînă în 1453, cînd capitala Bizanţului a căzut sub dominaţie otoman
De la Constantinopol, marele ban Barbu Craioveanu le-a luat şi le-
adus în 1498 în celebra sa ctitorie Bistriţa, din judeţul Vîlcea, unde d
din trecutul bisericii şi patriei n o a s t r e 119
altfel s-a şi călugărit, luînd numele de Pahomie. De atunci şi pînă azi

Sfîntul Grigore Decapolitul e venerat ca ocrotitor al Olteniei. Ştefan cel
Mare şi Sfînt a fost domnitorul Ţării Moldovei, dar în scrisoarea circu
lară pe care voievodul a trimis-o, la 25 ianuarie 1475, către toţi monarhii
creştini din Europa, el spune că se luptă pentru întreaga creştinătate.
Ştefan cel Mare şi Sfînt afirmă textual : «Iar noi, din partea noastră,
făgăduim, pe credinţa noastră creştinească şi pe jurămîntul domniei
noastre, că vom sta în picioare şi ne vom lupta pînă la moarte pentru
legea creştinească, noi cu capul nostru». Ştefan cel Mare şi Sfînt şi-a res
pectat cuvîntul. Ofensiva islamului în Europa a fost stăvilită în două
zone : în Spania şi în Ţările Române. Cîteva secole mai tîrziu, în Transil
vania, ortodoxia românilor afirmată prin martirii şi sfinţii ei mărturisi
tori a contribuit la respingerea fermă a sîngeroasei invazii catolice şi la
o nouă afirmare a destinului nostru istoric. Sfînta Teodora de la Sihla
este româncă din Moldova, dar credincioşii ortodocşi care îi venerează
moaştele la Kiev vin din toate colţurile lumii. Constantin Brâncoveanu a
fost român, dar trupul său descăpăţînat a fost cules cu înfiorată evlavie
şi păstrat în taină de greci pînă la reînhumarea lui la Bucureşti. Sfînta
Parascheva «de la Iaşi» s-a născut în Epivat, în sudul Dunării, dar moaş
tele ei au fost păstrate ca odoare de mare preţ la Tîrnovo, apoi la Vidin,
pe timpul cînd acolo *era stăpîn Mircea cel Bătrîn, domnitorul Ţării Româ
neşti, apoi la Belgrad, unde au rămas mai bine de 120 de ani, apoi la
Constantinopol şi, în cele din urmă, la laşi, unde domnitorul Vasile Lupu
le-a adus în 1641 «pentru sfinţirea ţârii şi binecuvîntarea ei», cum se
spune în actul patriarhal care le-a însoţit. Exemplele ar putea fi înmul
ţite. Din ele şi din altele asemănătoare apare clar faptul că un sfînt, de
orice neam ar fi el, în orice pămînt s-ar fi născut şioriunde ar fi trăit,
este, mai presus de toate, un vlăstar al Ortodoxiei. Sfinţii români s-au
bucurat şi se bucură de o profundă veneraţie în toată lumea ortodoxă.
Unitatea Bisericii Ortodoxe de pretutindeni este unitatea în Hristos. Prin
venerarea sfinţilor români, credincioşii ortodocşi din lumea întreagă iden
tifică mărturiile vii datorită cărora tradiţia Bisericii noastre strămoşeşti
este recunoscută ca o sursăde sfinţenie, de curaj şi de tărie apostolică.
Recunoaşterea reciprocă a sfinţilor a fost de-a lungul istoriei diverselor
popoare un semn de sobornicitate şi de plenitudine. Comuniunea sfinţilor
de pretutindeni este semnul universalităţii Bisericii. Unitatea Bisericii
locale şi universale decurge şi din comuniunea sfinţilor. Evlavia creşti
nilor din cele mai diferite neamuri este, de secole, o mărturie nepieri
toare că sfinţii români sînt creatori de comuniune, de solidaritate şi îm
păcare, acolo unde egoismul şi idealurile pervertite ridică frontiere între
oameni, otrăvind sau însîngerînd relaţiile lor. Cu mijloace exclusiv spi
rituale, prin marea demnitate a trăirii lor morale şi religioase, sfinţii
români au apărat legitimitatea apostolică a Bisericii noastre, identitatea
etnică, limba, cultura şi valorile supreme ale poporului român. In pers
pectivă eshatologică, sfinţii români au vestit fără abatere instaurarea
împărăţiei lui Dumnezeu şi încoronarea operei răscumpărătoare a lui
Hristos, care se manifestă la finele istoriei în plinătatea măririi ei. In
ordinea eshatologică, lumea întreagă va începe o nouă existenţă avînd
120 BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ
ca scop nu sfîrşitul, ci eternitatea. Pentru aceste motive şi pentru multe

altele, solidaritatea creştinilor ortodocşi a marcat profund şi definitiv
istoria spirituală a lumii.
Canonizarea solemnă a sfinţilor amintiţi va fi una din marile săr
bători ale românilor de pretutindeni, ale Ortodoxiei şi ale întregii creşti
nătăţi. împreună cu canonizările care acum se află în pregătire, canoni
zările mai vechi, săvîrşite în alte momente din istoria Bisericii Ortodoxe
Române, constituie o dovadă vie, generatoare de neistovită forţă spiri
tuală, a participării nemijlocite a poporului nostru la viaţa în Hristos, la
îndumnezeirea umanului (theosis) şi îmdeosdbi la aspiraţia continuă a
lumii întregi spre Dumnezeu cel transcendent şi necuprins.
•
ROMANIA — ŢARÂ SFÎNTÂ

De mii de ani locurile binecuvîntate de la ‘Carpaţi, Dunăre şi Marea
Neagră sînt asociate în conştiinţa neamurilor, a credincioşilor şi a nu
meroşi învăţaţi de cele mai diferite orientări cu faima de locuri sfinte.
«Pedevma» («ceea ce se învaţă», «ceea ce este cultivat», dar şi «locul
unde se învaţă», locul în care se realizează ceva») românească produce
o spiritualitate aparte, considerată sacră din cele mai vechi timpuri.
Pentru grecii antici, ţinuturile de la nord de Dunărea de Jos (Banatul.
Oltenia, Muntenia şi Moldova de azi) erau Ţara hiperboreenilor. Aşa
afirmă poetul Pindar (520—442 î.d.Hr.), istoricul şi geograful Strabon
(64 î.d.Hr. — 25 d.Hr.), părintele bisericesc Clement Alexandrinul (cca.
150 — cca. 216) şi alţii. Clement Alexandrinul subliniază In mod deosebit
faptul că zeul geto-dacic Zalmoxis era hlperboreşan.
Prozatorul şi geograful Pausanias (sec. II d.Hr.) aminteşte de un
imn din provincia Phocis in care se arată că oracolul din Delphi a fost
înfiinţat de hiperboreeni. După alţi autori antici, hiperboreeanul Abaris
a răspîrdit în Grecia cultul lui Apollo. Tot hiperboreenii au fondat şi
templul lui Apollo din insula Delos. Apollo, fiui lui Zeus, înconjurat de
cele nouă muze — Clio (istoria), Euterpe (muzica), Thalia (comedia), Mel-
pomene (tragedia), Terpsichere (dansul), Erato (elegia), Polymnia (poezia
lirică), Urania (astronomia), Calliope (elocinţa şi poezia eroică) — a fost
zeul lumii (Apollo Phoebus), identificat uneori cu Soarele şi una din cele
mai iubite divinităţi greceşti. Faptul că grecii îl considerau pe Apollo
hiperboreeanul un zeu venit în lumea lor din ţinuturile binecuvîntate
de la Carpaţi şi Dunăre spune, desigur, ceva profund, ceva semnificativ,
despre reputaţia spirituală a strămoşilor noştri. Ţara strămoşilor noştri,
ţara zeilor şi a hiperboreenilor, ţara lui Zalmoxis şi a lui Apollo, ţara
dacilor, era considerată de Diodor din Sicilia (80—29 î.d.Hr.) o Terra
Mirabilis. Geograful Pomponius Mela (mijlocul secolului I d.Hr.), autorul
tratatului De Chorografia, spunea şi el despre Ţara hiperboreenilor că
este «Terra augusta aprica, per se fertilis. Cultores justissimi, et diutius
quam ulii mortalium, et beatius vivunt» (Este un pămînt sacru, luminos,
fertil prin el însuşi. Locuitorii lui sînt foarte drepţi şi trăiesc mai mult
şi mai fericiţi decît oricare alţi muritori»).
Tot scriitorii antici ne spun că Terra Mirabilis a strămoşilor noştri
de la Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut domnia zeului Kronos
DIN TRECUTUL BISERICII Ş/ PATRIEI NOASTRE 121
(Saturn). Despre Kronos hiperboreeanul au scris Hesiod (secolul VII

i.d.Hr.), poetul Ovidiu (43 î.d.Hr. — 18 d.Hr.), Macrobius (cătrc anul
400 d.Hr.) şi alţii. Autorii antici sînt de acord că ţinutul unde a domnit
Kronos (Saturn) se găsea la nordul Dunării (Histros). In acest sens
Mnaseos din Patrae a scris în sec. III î.d.Hr. că «geţii îl adoră pe Kronos
(Saturn), pe care îl numesc Zalmoxis. Acelaşi lucru e afirmat de Diogenes
Laertios (sec. III d.Hr.) : «Zalmoxis este adorat de geţi fiind socotit
‘drept Saturn».
Mai mult pentru strămoşii noştri daci decît pentru alte popoare, ţara
de la Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră era Terra Mirabilis. Sfinţenia
Daciei (romanii îi vor spune Dacia Felix) avea un corelat în marea dem
nitate morală şi spirituală a geto-dacilor. Nu pot fi reproduse aici zecile
de mărturii antice care vorbesc despre demnitatea spirituală a strămoşi
lor noştri. Vom exemplifica însă aceste afirmaţii cu un citat, semnificativ,
desigur, pe care împăratul de vastă cultură păgînă Iulian Apostatul l-a
luat din opera împăratului Traian, intrat de mult şi definitiv în memoria
poporului român : «Primind imperiul acesta lîncezînd şi slăbit din toate
părţile lui de tirania care-1 măcina de multă vreme înăuntru şi de desele
invazii ale geţilor din afară, am fost singurul care am îndrăznit să atac
aceste popoare care locuiesc dincolo de Dunăre. Am subjugat chiar pe
«ceşti geţi, cea mai războinică naţiune dintre toate neamurile ce au existat
vreodată, nu numai prin virtuţile corpurilor lor, dar şi prin acele învă
ţături ale lui Zalmoxis (care este la ei în cea mai mare veneraţie), săpate
adînc în inima lor».
în lumea acestor geţi au predicat învăţătura creştină sfîntul apostol
Andrei şi ucenicii săi. Creştinarea şi romanizarea s-au susţinut reciproc,
in primul rînd pentru că învăţătura Mîntuitorului nostru Iisus Hristos a
fost propovăduită strămoşilor noştri în limba latină. Fondul spiritual al
geţilor, credinţele lor au favorizat însă în variate moduri receptarea în
văţăturii creştine. Evlavia, ardoarea, fermitatea şi înţelepciunea pe care
românii le-au pus totdeauna în afirmarea credinţei lor creştine ortodoxe
vin dintr-un fond spiritual ancestral. Unele practici religioase străvechi
(retragerea în singurătate şi peşteri practicate de preoţii geto-daci) s-aiu
întrepătruns cu practicile monahale creştine. în puţine locuri din lume
au existat atîtea sihăstrii, schituri şi mînăstiri cîte au fost şi sînt în ţinu
turile româneşti. Istoria monahismului românesc este de o amploare şi
bogăţie spirituală excepţională. Şi astăzi monahismul românesc este de
o amploare şi vigoare impresionante pentru toţi aceia care au ajuns să-l
cunoască. Miile de călugări şi călugăriţe care trăiesc în schiturile şi mî-
năstirile din România de azi dau tărie şi demnitate Bisericii noastre
strămoşeşti.
E cunoscut şi faptul că pentru lungi perioade de timp Ţările Române
au fost protectoare ale popoarelor ortodoxe din Balcani şi din întregul
răsărit supus de otomani. Atmosfera spirituală care a susţinut acest mi
sionarism românesc are un corelat în numărul mare de martiri şi de sfinţi
pe care românii i-au dat în cursul istoriei lor. De aceea, pentru mulţi
străini pămîntul românesc este, ca şi pentru cei din antichitate, o Ţară
Sfîntă destinată, înainte de toate, unei mari misiuni spirituale în istorie
şi în lume.
122 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂN
Convingerea aceasta a fost exprimată în decursul timpului de, n

meroase personalităţi din perspectiva unor variate sisteme de argumen
tare. în secolul nostru ea a fost exprimată, între alţii, de filosoful germai
Hermann Keyserling (1880— 1946), fondatorul «Şcolii de înţelepciune d
la Darmstadt», care a dezvoltat o metafizică a sensului. Pe baza călăt
riilor sale în Orient şi Occident el a preconizat o «renaştere» a Euro
prin apelul stăruitor la valorile spirituale ale Răsăritului, îndeosebi ale
Ortodoxiei. Pentru noi este semnificativ faptul că în opera sa Specii
Europa (1928), Keyserling considera România o mare putere spirituală,
în primul rînd datorită Ortodoxiei sale. Desigur, despre misiunea spiri
tuală a Ortodoxiei româneşti au scris în acest secol mai ales cugetătorii
care au ilustrat cultura noastră. Printre ei se numără Nichifor Crainic.
Pr. prof. D. Stăniloae (în lucrarea fundamentală Ortodoxie şi românism.
1939), Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, V. Bănciiă (teoretician al uni
tăţii indestructibile dintre etnic şi religios), Vintilă Horia şi mulţi alţii-
Despre Dacia ca Ţară Sfîntă — Terra Mirabilis — în concepţiile reli
gioase, filosofice şi istorice antice a scris pagini de o înaltă demnitate
intelectuală logicianul şi filosoful Anton Dumitriu. Pe bună dreptate
numeroşi cugetători, educatori, scriitori, moralişti şi artişti occidentali
consideră că renaşterea spirituală a propriilor lor popoare într-o lume
secularizată, asaltată de violenţă, de imense forţe distructive, nu va putea
fi realizată fără apelul sistematic, tot mai stăruitor, la valorile spirituale
ale Ortodoxiei. Interesul şi admiraţia profundă pe care cei mai buni fii
ai Occidentului le nutresc faţă de valorile nepieritoare ale Ortodoxiei
sînt un semn al timpului nostru.
Numărul mare de sfinţi pe care neamul nostru dreptcredincios i-a
zămislit în decursul secolelor şi pe care azi îi preamăresc credincioşi din
toată creştinătatea este, şi el, o mărturie, despre România ca Ţară Sfîntă
şi putere spirituală, ca şi despre misiunea poporului nostru în lumea de
azi şi de mîine.
Idealul adevăratului creştin este sfinţenia. în drumul spre perfec
ţionare continuă, fiecare comunitate de credincioşi, locală, văzută şi so
lidară, este înconjurată de comunitatea nevăzută a sfinţilor. Sfinţii for
mează Biserica cerească a tuturor celor ce sînt împreună cu Hristos. Bi
serica pămînteană a celor vii este în comuniune reală şi permanentă cu
Biserica cerească, cu sfinţii care au cetatea în ceruri. în credinţa poporu
lui nostru sfinţii ocrotesc neamul românesc, ţara aceasta şi lumea în
treagă. De aceea pe sfinţi nu-i vom venera niciodată îndeajuns. Şi tot de
aceea în calendarul nostru prima duminică de după «duminica Tuturor
Sfinţilor» este ziua Sfinţilor români.
Evenimentul istoric al actualelor canonizări de sfinţi români ne amin
teşte de toate acestea şi îndeosebi de permanenţa marilor valori spiri
tuale care ne semnifică în timp şi în lume.
N O T A
f
In ş e d i n ţ a s a d i n 21 n o i e m b r i e 1991 S f î n t u l S i n o d a l B i s e r i c i i O r t o d o x e a s ta b ilit
o lis tă p r io r it a r ă p e n t r u c a n o n iz a r e a u n o r s fin ţi r o m â n i. C o m is ie i S p e c ia le p e n tru
C a n o n iz a r e a S fin ţilo r i s-a în c r e d in ţa t m is iu n e a de a în to c m i d o c u m e n ta re a , sin a -
x a r e le , s lu jb e le , a c a tis te le şi to m o s u r ile necesare. Se c o n tin u ă a s tfe l o a c tiv ita te
DIN TRECUTUL BISERICII Ş/ PATRIEI NOASTRE 123
! %
s u s ţin u tă şi s is t e m a t ic ă in iţ ia t ă şi v e g h e a t ă d e P re a F e r ic it u l P a tr ia r h T e o c tis t în c ă
de l a î n c e p u t u l a r h i p ă s t o r i r i i s a l e , p r e c u m ş i e f o r t u r i l e a s e m ă n ă t o a r e d e p u s e d e m a r i i
*ăi î n a i n t a ş i — p a t r i a r h i i d e f e r i c i t ă a m i n t i r e M i r o n ( 1 9 2 5 — 1 93 9 ), N i c o d i m (1 9 3 9 — 1 91 8 ),
J u s t i n i a n (1 9 4 8 — 1977) ş i I u s t i n ( 1 9 7 7 — 1 9 8 6 ). I n a c e l a ş i t i m p , c a n o n i z a r e a s o l e m n ă
ce s e p r e g ă t e ş t e ( C o m i s i a S p e c i a l ă l u c r e a z ă s u b a s c u l t a r e a I . P . S . S a l e d r . N e s t o r
V o r n ic e s c u , a r h ie p is c o p a l C r a io v e i şi m it r o p o lit a l O lt e n je i) r id ic ă p e o n o u ă tr e a p tă
c in s tir e a a c e lo r e r o i a i d r e p t e i c r e d in ţ e a d o r m iţ i în t r u D o m n u l, p e c a r e m e m o r ia
c o le c tiv ă , t r a d iţ ia b is e r ic e a s c ă şi p r a c tic a r e lig io a s ă a r o m â n ilo r d e p r e tu tin d e n i,
p r e c u m şi a c e lo r la lt e p o p o a r e o r t o d o x e a c o n s a c ra t- o d in c e le m a i v e c h i t im p u r i.
P r i n c a n o n i z a r e î n a g h i o l o g i a c r e ş t i n ă şi î n d r e p t u l c a n o n i c o r t o d o x se î n ţ e l e g e
a c tu l s o le m n p r i n c a r e B is e r io a r e c u n o a ş t e , d e c la r ă şi a ş a z ă p e e r o ii c r e d in ţ e i a d o r
m iţi in t r u D o m n u l î n r î n d u l s f in ţ ilo r p e n t r u a-i v e n e r a p e t e m e iu l î n v ă ţ ă t u r i i e l
d o g m a tic e . T r e b u ie s u b lin ia t , în s ă , in m o d d e o s e b it, f a p t u l c ă în a in t e a c a n o n iz ă r ii
o fic ia le şi s o le m n e , i n i ţ i a t i v a p e n t r u a ş e z a r e a e r o ilo r c r e d in ţ e i c r e ş tin e în r în d u l
s fin ţilo r a a v u t- o t o t d e a u n a p o p o r u l d r e p tc r e d in c io s . I n c a d r u l B is e r ic ii, în d e o s e b i în
e t a p e l e m a i v e c h i a l e i s t o r i e i s a l e , i e r a r h i a ş i, î n g e n e r a l , c o n d u c ă t o r i i s p i r i t u a l i
n - a u a v u t n i c i o d a t ă i n i ţ i a t i v a c a n o n i z ă r i i . P o p o r u l i- a i d e n t i f i c a t p e a d e v ă r a ţ i i s f i n ţ i .
P o p o r u l a în ţe le s f a p t u l c ă s f in ţ e n ia c a n o r m ă şi id e a l a l v ie ţ ii c r e ş tin e , c a je r t f ă
in te r io a r ă şi c o n s a c r a r e p e r s o n a lă , ca p a r tic ip a r e la tru p u l în d u m n e z e it al lu i H r is to s ,
ca lib e r t a t e f ă r ă d e p a t i m i şi a c t p r o f e t ic şi e s h a to lo g ic , a fo st r e a liz a tă d e u n ii
d r e p tc r e d in c io ş i. B is e r ic a n-a im p u s n ic io d a t ă c u lt u l u n u i s fîn t. Ea l- a c o n s t a t a t ,
î n s ă , ş i l-a î n s u ş i t , l-a e x p l i c a t ş i l-a l e g a l i z a t , d e f i n i n d u - 1 m a i p r e c i s . D e a c e e a n u
e x is tă în is to r ia şi p r a c t ic a B is e r ic ii O r t o d o x e n ic i u n c a z în c a r e v r e u n s in o d s ă
fi î n c e r c a t a i n s t i t u i ş i i m p u n e c u l t u l v r e u n u i s f î n t n e i m p u s i n p r e a l a b i l î n c o n ş t i i n ţ a
g e n e r a lă p r in e v la v ia p r o f u n d ă ş i s ta to r n ic ă a p o p o r u lu i d r e p tc r e d in c io s . E v la v ia
p o p u l a r ă a d u s la v e n e r a r e a s f in ţ ilo r şi la c r e a r e a u n u i c u lt g e n e r a l n e o f ic ia l. E
a d e v ă r a t în s ă c ă p o p o r u l d r e p tc r e d in c io s a f ă c u t to td e a u n a a c e a s ta c u ş tiin ţa , a s e n
tim e n tu l ş i.c o la b o r a r e a p r e o ţilo r şi e p is c o p ilo r . A u t o r it a t e a ie r a r h ic ă a d a t v e n e r a ţ ie i
p o p u la r e o d ir e c tiv ă c o n fo r m ă c u în v ă ţă tu r a B is e r ic ii n o a s tr e , cu e x ig e n ţ e le ei
m o r a le şi d o g m a t ic e .
D im e n s iu n e a r e a lă a c u ltu lu i s fin ţilo r în O r to d o x ie p o a te fi în ţe le a s ă m ai b in e
dacă se ţin e cont şi de fa p tu l că venerarea e r o ilo r c r e ş tin i ai unui neam sau a ltu l
e s te g e n e r a lă în p r a c t ic a t u t u r o r p o p o a r e lo r o r to d o x e . V e n e r a r e a e s te u n a c t d e s o li
d a r it a t e o r t o d o x ă în t im p şi î n lu m e , d a r în d e o s e b i în p e r s p e c t iv ă e s h a t o lo g ic ă .
P ro f. dr. M IH A IL D IA C O N E S C U
ORTODOCŞI ROMÂNI,
VICTIME ALE ÎNCHISORILOR COMUNISTE *
Dumnezeu, Cel ce lucrează în istorie, a făcut ca aceasta să-şi schim
be cursul începînd cu decembrie 1989. Noile pagini ce vor trebui um
plute cu fapte, includ în ele şi aportul Bisericii Ortodoxe Române la
rezistenţa ei împotriva comunismului. După descătuşarea atît de mult
aşteptată Biserica noastră a fost privită şi tratată cu duşmănie sub-
estimîndu-i-se sau ignorîndu-i-se capacitatea de jertfă din acele tim
puri de grea încercare pentru toţi credincioşii ţării. Aşa se face că
unele minorităţi confesionale (între care şi greco-catolicii) ajung să
spună că ei sînt singurii care au suferit sub comunism. Această atitu
dine faţă de Biserica noastră poate fi înţeleasă într-un context istoric
larg. Prin poziţia sa supusă tuturor schimbărilor politice ale timpurilo**
trecute, Ortodoxia românească a fost pe rînd teren de încercare a aven
turilor prozelitiste calvine, catolice iar în ultima vreme şi sectare de
0 L ucrare de s e m in a r p r in c ip a lă a lc ă tu ită în cadrul C u r s u r ilo r de d o c to ra l

in T e o lo g ie la c a tc d ra « Is to r ia B is e r ic ii Rom âne», sub în d r u m a r e a D - Iu i p ro f. dr.
E m ilia n P o p e s c u , c a re a d a t şi a v iz u l p e n tru p u b lic a r e .
124 BISERICA ORTODOXA ROMAS
toate tipurile. Dar afirmarea demnităţii noastre bisericeşti s-a făcut ?i

se face prin cei care au slujit-o mergînd pînă la sacrificiu.
Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte pe unii dintre aceştia
urmînd ca, pe măsura îmbogăţirii informaţiilor să fie completată cu
date noi. Trebuie precizat de la început greutatea documentării pentru
o astfel de lucrare, fiind doar la puţin timp după greaua perioadă trăită.
S-au folosit informaţii personale ca şi puţinele surse scrise. Informa*;
ţiile le-am căpătat direct sau indirect, de la preoţi şi laici. Relatările
privesc mai mult pe preoţi şi teologi urmînd ca despre alţii să se vor
bească cu alt prilej. Actele care dovedesc «vinovăţia» lor mai mult sau
mai puţin clară nu pot constitui un izvor de informaţie deoarece poartă
amprenta subiectivităţii tendenţioase specifice epocii comuniste. Pen
tru o înţelegere cît mai exactă a celor relatate trebuie făcută constata
rea că pînă-n 1959 preoţii au fost ridicaţi şi închişi pe motiv politic,
deşi, apare curios faptul că a te pronunţa asupra unei politici, permisă
«înainte de război», poate constitui o vinovăţie. însă faptul că în închi
soare se aplicau măsuri drastice pentru ca ei să se lepede de credinţă,
vorbeşte de la sine despre adevăratul scop al închiderii lor. Mai mult,
după 1959, în contextul urmărit de subminare totală a Bisericii au fost
ridicaţi preoţi şi teologi, sub diferite acuzaţii trucate, motivul adevărat
fiind însă reprezentativitatea lor pentru viaţa duhovnicească a Biseri
cii. Şi după 1964, în forme mascate, preoţi şi credincioşi au avut de
suferit pentru zelul lor în susţinerea activităţii Bisericii. A fi amendat
pentru un adaos de 2 m făcut la construcţia bisericii, intimidat pentru
curajul predicii, judecat pentru demnitate preoţească dar sub acoperirea
unor acuzaţii politico-economice, sînt forme de persecuţie.
. Lucrarea în sine urmăreşte expunerea suferinţelor îndurate de
unii oameni pentru «greşeala» de a fi fost preoţi sau teologi într-o
vreme cînd se începea şi urmărea ateizarea poporului român. Desigur
implicaţii pot fi multe, analiza motivaţiilor includerii lor şi a compor
tamentului de după eliberare pot fi diverse. Propunîndu-ne să prezen
tăm suferinţele lor vom sublinia la momentul potrivit că acestea i-au
intărit şi mai mult în trăirea preoţească afişată şi astăzi cu fermitate.
O astfel de lucrare se începe din recunoştinţă pentru ei, dar nu poţi şti
niciodată cînd o termini.
Dacă mistica implică bucuria cunoştinţe,i lor şi durerea păcatului
cu care cel virtuos se luptă pînă la moarte, atunci este firesc să înce
pem şirul relatărilor cu Nichifor Crainic cel ce a fost profesor de mis
tică la Facultatea de Teologie din Bucureşti.
Meritul acestui însufleţitor de conştiinţe este de a fi propovăduit
dispreţul pentru compromis şi de a fi stîrnit în tineret un mare entu
ziasm pentru idealurile morale şi religioase care păreau uitate în
România mai ales în urma celui de-al doilea război mondial l.
.Profesor universitar, poet, ziarist de anvergură, filosof de profun
zime şi creştin înaripat, el face parte din categoria celor care au su
ferit cel mai mult. Cei care au suferit cu el l-au numit «aristocratul
I. N ic h ifo r C r a in ic , Poezii alese 1914— 1944, e d itu r a «Roza V în tu r ilo r » , Buc
ie > t i , 1990.
V TRECUTUL BISERICII ŞI PATRIEI NOASTRE 125
iritului» şi-n amintirea lor el stăruie şi acum : mic la statură, zgri-

lit de frig, încovoiat de poverile sălbăticiilor comuniste, înfometat
înă la inaniţie, lumina bezna celulei şi escalada zidurile închisorii prin
eaţia sa 2. Pe numele sau adevărat Ion Dobre, el s-a născut la 22 de-
mbrie 1889 în satul Bulbucata, jud. Vlaşca. Autor a numeroase cărţi
poartă amprenta Ortodoxiei, el a contribuit la afirmarea gîndiris-
ului în literatura română. Patriot ardent şi anticomunist intransigent
upă 23 august 1944 s-a refugiat în Transilvania fiind ascuns vreme
de aproape 4 ani de către preotul Sămărghiţan din Maramureş. Asigu
rarea comuniştilor că vor ierta pe cei care se vor preda, precum şi
dorinţa de a nu face rău familiei preotului, l-au determinat să pără
sească ascunzătoarea. A fost încarcerat la închisoarea Văcăreşti dîndu-
i-se 25 ani muncă silnică pentru naţionalism şi antibolşevism asimilate
unor false crime de război. în urma contestaţiei făcute, pedeapsa a fost
anulată. După ce Lucreţiu Pătrăşcanu, ministrul justiţiei de atunci, a
căzut în dizgraţie, procesul lui Crainic a continuat fiind transferat de la
Văcăreşti la Aiud, fără sentinţă judecătorească, pentru o perioadă de
15 ani. La 26 aprilie 1962 a fost eliberat reluîndu-şi în libertate firul
vieţii chinuite şi activitatea de scriitor. în noaptea de 20—21 august
Î972, descătuşat de suferinţele îndurate, a murit într-o sală a Palatului
Mogoşoaia, fiind înmormîntat în cimitirul Sfînta Vineri din Bucureşti.
Despre el s-ar putea scrie multe, analizîndu-1 din diverse puncte de
vedere. De remarcat este însă faptul că şi în perioada suferinţei şi-a
păstrat din preocupările literare şi a emanat permanent în jurul per
soanei sale atmosfera de bunăvoinţă şi evlavie adîncă. Cei cu care a
stat în celulă mărturisesc acestea. Astfel preotul Toma Victor care a
slat cu el în celulă 3 luni, a învăţat un cîntec «Nădejdea mea...», pe carc
Crainic îl ştia de la preotul Sămărghiţean. Foarte ataşat de el a fost şi
studentul teolog Berzescu Tănase care ispăşea o sentinţă la Aiud. Preotul
Toma a fost îndemnat de Crainic să-şi facă doctoratul la el după
eliberare, apreciindu-i calităţile in te le c tu a le D isc r e d ita t de catolici şi
uniţi, Crainic n-a încetat nici un moment în închisoare sâ afirme orto
doxia sa. Momentul epiclezei săvîrşită uneori în taină îl prezenta pe
Crainic celorlalţi deţinuţi în toată adîncimea sa mistică, transfigurîn-
du-1. în această stare el repeta pentru sine în contopire cu taina : «Şi-a
cum, Doamne, se transformă pîinea şi vinul în Trupul şi Sîngele Tău»4.
Ca om suporta foarte greu închisoarea cu regimul ei de viaţă, alimentar
şi cu tortura psihică umilitoare. Foamea pînă la epuizare era argumen
tul prin care torţionarii căutau să-l forţeze să-L nege pe Dumnezeu în
schimbul unui polonic de terci oferit dispreţuitor. în rest era comu
nicativ şi glumeţ în relaţiile cu ceilalţi, cînd ieşeau la lucru împreună,
în acest sens susţinea el că prin discuţiile purtate cu ceilalţi preoţi
culţi închişi nu face altceva, decît să-i pregătească pentrp doctorat chiar
2. In fo r m a ţia e s te de la D l. N ae T u d o r ic ă , avocat şi ju r is c o n s u lt la- E p i s c o p i a
R o m a n u l u i şi H u ş i l o r c a r e a s ta t î n p r e a j m a l u i la A i u d .
3. C o n f o r m p r o p r ie i m ă r tu r is ir i.
4. C o n f o r m m ă r tu r ie i p r e o tu lu i M ito iu D u m itr u .
06 BISERICA ORTODOXĂ ROMANĂ
te acele condiţii5. Astfel se năşteau discuţii diverse în puţinele clipe

Bbere despre Origen, filosofia creştină, momente de istorie bisericeas
că. deşi Crainic nu reţinea cu prea mare uşurinţă anii. Promotor şi
creator de cultură fiind, îşi poate imagina oricine. cît de chinuitoare era
pentru el şi pentru Radu Gyr să fie plimbaţi din loc în loc prin diverse
închisori arătîndu-li-se din cînd în cînd libertatea şi atmosfera de la
Academie pentru a-i determina să cedeze La acestea se adăugau şi-
canările gardienilor care nu puteau înţelege evlavia pentru D u m n e z e u
>i faptul că nu-i ajuta cu nimic (după părerea lor). Nichifor Crainic
a rămas şi în închisoare un mare poet. Poeziile din această perioadă,
purtînd marca suferinţei erau sorbite de cei din jur care le memorau
sau le scriau pe bucăţi de săpun, tăblia patului, bucăţi de glaspapir.
grupînd cît se poate de discret uneori cîteva strofe pe suprafeţe mici
de săpun, scriindu-le cu aşchii rupte din tocurile geamurilor sau ten
cuială de var Intre alte poezii create acum este şi tulburătorul «Cîn-
tec al potirului» — «Hrăneşte-mă carne de Sfînt Dumnezeu». El a pu
tut crea toate acestea nu numai datorită talentului său ori suferinţei
stimulatoare ci şi faptului că era înconjurat de intelectuali cu care,
chiar în acele condiţii de detenţie, se putea menţine activ stindardul
cugetării care se mişca liberă în toate domeniile şi cu predilecţie în
teologie. Toate acestea în condiţii de precauţie maximă pentru a nu fi
surprinşi şi bănuiţi de complot, într-un semiîntuneric permanent ofe
rit de obloanele de scîndură care nu lăsau să se vadă decît o fîşie de
cer de unde nu»reuşea să ajungă niciodată aerul proaspăt. Atmosfera
apăsătoare era accentuată de bolile care inevitabil afectau un fizic
chinuit inuman, după cum însuşi m ărturisea8. Cine ar putea înţelege
pe cei care între 1948— 1950 au dat dispoziţii ca un om de valoarea lui
să fie «reeducat» de către indivizi ca Sile Constantinescu care-şi ucisese
părinţii şi apoi îi arsese într-un beci cu clorură de var. Sau cine ar
putea uita că tot acolo un om ca el primea «turtoiul» făcut de vestitul
«Berilă» care ucisese într-o noapte 8 oameni sau de Blazian care-şi
omorîse logodnica, apoi o făcuse bucăţi în pacheţele date pe apa Dîm
boviţei
Incredibile, dar adevărate ! De aceea avea dreptate cel care a spus
că prin tot ce a suportat şi a creat, Crainic «a slujit teologia româneas
că, Biserica neamului, cu talent, cu rivnă şi devoţiune inegalate, cu
însufleţire de misionar şi neînfricare de profet. El s-a afirmat pe mul
tiple planuri ajungînd în galeria oamenilor de primă mînă în poezie,
în filosofia culturii dar a fost în primul rînd al Teologiei şi al Bisericii.
N-a sluijt ca preot dar întreaga lui operă a fost ca o liturghie de valoa
re eternă oficiată în marele templu al spiritualităţii româneşti, ofrandă
5. Ibidem, el în s u ş i era c o n s id e r a t «d o c to ra n d » al lu i N ic h ifo r C r a in ic a lă tu r i

do p ă r in te le G a le r ju .
6. M ă r t u r i a p r e o tu lu i N ă s ta s e T oader d in Rom an.
7. Ibidem, se fo lo s e a u de asem enea s c o b ito r i d in fir e de p a ie ru p te de la
m ătu ră.
8. N i c h i f o r C r a in ic , Şoim peste prăpastie, B u c u r e ş ti, 1990, p. 6 0.
9. M ă r t u r i a d - lu i N ae T u d o r ic ă .
din TRECUTUL BISERICI! ŞI PATRIEI NOASTRE
neprihănită pentru slava Sfintei noastre Teologii şi a Sfintei noastre

Biserici» ,0.
Dintre profesorii de teologie de la Facultatea din ^Bucureşti, demn
de amintit este şi I. V. Georgescu. A fost profesor de Vechiul Testa
ment la facultatea mai sus menţionată după ce făcuse studii la Atena
Şi îşi susţinuse teza de doctorat cu titlul : «Demonologia în Vechiu!
Testament». Avea o memorie remarcabilă şi o fire prietenoasă. A fost
foarte bun prieten cu Gala Galaction care i-a ajutat mult familia î*'
perioada cît a fost închis. în 1945—46 a fost prins de ruşi şi exilat -
zona polară la Vorkuta-Vladivostok pentru o perioadă de aproxirm:*. ■
10 ani. Motivul exilului a fost descoperirea de către nemţi a unor >
fruri în ebraică venind dinspre evreii ruşi comunişti. Descifrarea ace?
tor cifruri de către I. V. Georgescu a dus la arestarea lui cînd ruş:.;
au intrat în ţară şi la exilul atît de îndepărtat. în 1957 a venit din exi
fixîndu-i-se domiciliu obligatoriu pentru o perioadă, de 2 ani. A supor
tat apoi condamnarea şi încercarea de exterminare prin trimiterea hr
in lagărul de la Periprava sub acuzaţia de complot împotriva biserici
lor. După eliberarea sa în 1962 a fost angajat traducător şi corector î i
redacţia Institutului Biblic âl Bisericii Ortodoxe Române murind 1 *
02 ani. Pînă în ultima clipă a dorit să poată edita cursul său de ebraica
şi exegeza Vechiului Testament pe care-1 predase la Facultatea de Te
ologie. A suportat tratamentul inuman din lagăr cu greu deoarece er;;
bolnav de inimă şi istovirea trupului în închisoare l-a marcat pentru
toată viaţa. Cu toate acestea, în lagăr, de multe ori ţinea c o n f e r i n ţ e
impresionînd pe toţi prin capacitatea sa. Cei care l-au cunoscut atunci
nu uită nici azi prelegerea sa despre Azazel şi demonologia vechi-tes-
tamentară cu contribuţie proprie deosebit de interesantă şi clară încit
a rămas pînă azi în memoria celor care l-au audiat11.
Profesorul Teodor M. Popescu a fost adus la Aiud în acelaşi lot cu
părintele Stăniloae. A suportat toate greutăţile de acolo tăcut, resem
nat, afirmînd cu multă stăpînire de sine că toţi trebuie să suporte cu
demnitate încercările venite de la Dumnezeu l2.
Aşa a suportat «reeducarea» la Aiud între 1959— 1964. Motivul în
chiderii sale a fost acela că făcuse parte din grupul de istorici care
s-au ocupat de tragedia de la Katyn din Polonia, cînd din ordinul lui
Stalin au murit atîţia ofiţeri polonezi (4000). A mai contribuit la con
damnare şi atitudinea sa fermă exprimată în lucrări precum «Anticreş-
tinismul comunist», «De la Nero la Stalin», ş.a. în perioada detenţiei
a suportat suferinţele alături de unii dintre foştii săi studenţi înregis-
trînd ca o mîngîiere fermtiatea lor şi trăinicia cunoştinţelor dobîndite
şi întrebîndu-i cu umor : «cît mi-aţi fost studenţi, v-am notat eu, dar
la Aiud cine a făcut aşa ceva ?» 1J. Despre părintele Dumitru Stăniloae
ca şi despre părintele V. Anania, chipuri atît de cunoscute, intenţionăm
a vorbi cu alt prilej, nu fără a aminti însă că opera dogmatică a primu-
10. N . C r a i n i c , Poezii alese..., p . 9 4.

11. M ă r t u r i a p r e o tu lu i M ito iu D u m itr u .
12. Ibidem.
13. Ibidem.
lui şi cea literară a celuilalt poartă pecetea sîngelui pe cultură, c

oferă profunzime, greutate şi substanţă.
N-ar fi lipsit de interes să amintim aici în treacăt pe filosoful I
Petrovici încarcerat pentru o perioadă de 12 ani la o vîrstă de pest
60 ani. Era un om prietenos, de profundă rugăciune, cu intense pr
cupări metafizice. De multe ori era auzit spunînd : «Doamne, eu n
ştiu să vorbesc precum Crainic despre Tine. Dar Te-am ştiut de mic
din glasul mamei şi taina vieţii» 14.
Alături de aceste ilustre figuri (personalităţi) s-au adăugat altele
care, deşi nu s-au consacrat prin activitate didactică în vreo ştiinţa
anume, trebuie scoase din anonimatul mai mult sau mai puţin apăsă
tor care îi înconjoară. Dintre ei începem şirul cu arhimandritul Gri-
gorie Băbuş care între 1959—64 a ispăşit la Aiud o condamnare pentru
uneltire contra regimului comunist. Fost stareţ la m-rea Cheia, în mo
mentul arestării era slujitor la catedrala patriarhală. De aici a fost luat
şi, după o anchetă de 2 luni la Uranus, a cunoscut pe rînd închisorii
Jilva, Aiud, Gradina. în ele, alături de unii intelectuali care cunoştea’
engleza, şi-a lărgit şi el cunoştinţele în acest domeniu învăţînd prin
memorare ori scriind cuvinte şi reguli gramaticale pe tăblia patului şi
talpa papucului, cu bucăţi de var (tencuială)15.
Preotul Dumitru Mitoiu, născut la 16 oct. 1916, a urmat semina
rul la Curtea de Argeş şi facultatea de teologie la Bucureşti. A fo
arestat la 14— 15 mai 1948 la domiciliul său din Băceşti-Vaslui, dus 1
Roman şi în 1949 judecat la Suceava, dîndu-i-se sentinţa de crimă îm
potriva statului comunist, cu 10 ani închisoare la care se mai adauga
cîţiva în urma recursurilor făcute. Din 1954 a fost luat de la Suceav
şi dus la Aiud pînă în 1958 de unde, în luna aprilie a fost trimis c
domiciliu obligatoriu în satul Schei, raionul însurăţei, regiunea Galaţ’
Aici i s-au adăugat la sentinţă încă patru ani, fiind mutat la altă închi
soare unde a stat pînă la 12 septembrie 1962 cînd a fost eliberat. De
este preot într-un tîrguşor uitat între dealuri, acest om constituie
plăcere pentru interlocutor care nu simte timpul trecînd atunci cîn
stă de vorbă cu el. Scăpat de dictatura lui Carol II în timpul cărui
fusese trimis la Craiova purtînd în buzunar condamnarea la moart
fără să ştie de ea, a fost preluat de cealaltă dictatură care i-a răpi
aproape 16 ani de viaţă încarcerată în mai multe locuri.
Nu este stăpînit de spiritul de vendetă şi cu greu am reuşit să
fac să vorbească despre sine. Şi are multe de spus ! Are deja un tean
de articole, unele publicate, în care cu mult talent, hrănit de o ixumo
să cultură, expune parţial din suferinţele sale. în prima zi a închiso
la Aiud, fără nici un motiv, a cunoscut argumentul bîtei. în ur
loviturilor inumane primite, o întrebare s-a născut şi-i persistă şi
în minte cînd îşi întreabă în amintiri pe prietenul Zubkov cu care
suferit : «De unde luase bîta ? Cred că tot din Aiud şi nu i-o dădu
nimeni adusă din export. Şi cine o mînuia cu atîta abilitate şi sadisi
decît românul nostru Marcu, Maier, Căldăraru, Avram şi cîţi şi ci
14. Ibidem.
15. C o n f o r m p r o p r ie i m ă r tu r ii.
IN TRECUTUL BISERICII Ş I PATRIEI N O A STR E 129
loveau cu instinctul ancestralităţii... Aici, dragă prietene, cred că

întîlnit Satan cu toţi ortacii lui şi aici au jucat infernala horă a
’i şi a duşmăniei. Ce rău le făcusem noi semenilor noştri cu care
te ascendent sau descendent eram veri sau rude mai apropiate ori
i îndepărtate»16. Cu aceste gînduri s-a frămîntat atunci şi se fră-
‘ntă şi acum. într-o altă scenă relatată de el aflăm ce oameni mai
au în suferinţa închisorii atunci, unii eroi de pe front :
— «Scoală», mă, banditule şi treci la plimbare.
— Nu pot.
— De ce nu poţi ?
— Nu am picior.
La înjurătura grosolană care-i cerea să spună unde şi l-a lăsat,
punsul venea dureros :
— La Odesa ca semn de dragoste şi jertfă pentru tine».
Şi acest om nu era un caz singular la închisorile din acea perioadă,
nd sentimentele noastre patriotice şi naţionale trebuiau să tacă in
ţa intereselor şi planurilor sovietice. Cu fiecare tortură ce i se aplica
ea senzaţia şi dorinţa unui sfîrşit dar şi a unui început ce nu mai
tea fi pedepsit. în perioada cît a stat la Aiud a trăit, între altele, şi
perienţa beciului, într-un ajun de 23 August. Un grup de 24 de deţi-
ţi au fost duşi în celule de 2/2 unde era apă de 60 cm, îmbrăcaţi
arte sumar. în întunericul acela sumbru n-au putut desluşi, decît
d au intrat, petele mari de sînge de pe pereţi.
îngrămădiţi ca nişte vite, se simţeau fără a se vedea, în această
re stînd 144 ore. Pentru a putea rezista psihic, alimentau trecerea
pului cu discuţii teologice, literare şi istorice. Fără a putea înregis-
a şirul zilelor singura lor odihnă era şederea pe rînd pe genunchiul
cinului îndoit ca un fel de scaun. La expirarea pedepsei lumina de
ară i-a orbit pentru mai bine de jumătate de oră. Picioarele erau
flate groaznic, pielea era albă ca varul, iar de la mijloc în sus de
loare portocalie. Mai bine de două săptămîni n-au putut ieşi din
lulă tîrîndu-se pentru a putea comunica cu alţii prin sistemul morse
u al pîlniei. Iar astăzi, după propria mărturie, i se pare că s-a «năs-
t din suferinţă şi s-a înveşmîntat în straie de sărbătoare pline de
ge şi lacrimi» 17.
în casa preotului Toma Victor, care are peste 81 ani, găseşti pe
să totdeauna deschis un Ceaslov în chirilică, cu paginile uzate, de
ea multă citire. A fost preot militar la garnizoana Sinaia între 1939
1941 la Divizia I munte. îşi făcuse studiile teologice la seminarul
Roma iar facultatea la Cernăuţi, unde a urmat şi la un centru stu-
nţesc de sculptură. Cele învăţate aici i-au fost de mare ajutor mai
ziu. Un om foarte dotat şi foarte evlavios, răspîndind în jurul său o
osferă de evlavie străbună care izvorăşte parcă din ochii săi blînzi,
teriorizaţi şi din barba patriarhală. A fost combatant pe front, ca
ot militar, ajungînd cu divizia sa pînă la Novosibirsk, la poalele
ucazului. Aici a văzut pentru prima dată efectele ateismului rusesc
16. C o n f o r m a r tic o lu lu i său în m a n u s c ris , Recunoştinţă.
17. Idem, a r tic o lu l «Dragă Tase».
O. R. — 9
130 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNA
în muzeul antireligios existent în acest oraş. în acest muzeu erau expuse

spre profanare diverse obiecte de cult, veşminte preoţeşti şi arhiereşti
transformate în costume de balerine sau de teatru, parodieri ale acte
lor de cult şi a tot ce era sfînt pentru sufletul unui creştin 18.
Cînd a ajuns la Aiud în 1947 a văzut reeditarea modelului rusesc
în sensul că atunci a fost desfiinţată capela închisorii iar din veşmin
tele preoţeşti existente s-au făcut haine pentru cîinii din casele dem
nitarilor comunişti locali. Pentru activitatea sa ca preot militar a fost
decorat cu «Coroana României» cu panglică de virtute militară iar la
Sevastopol cu «Steaua României» în rang de mare ofiţer şi panglică de
virtute militară. A fost arestat în iunie 1946 pînă-n iulie 1953 cînd a
fost eliberat. A stat la Jilava 3 luni, la Văcăreşti 6 luni iar restul la
Aiud. Cazul acestui preot este interesant deoarece a fost arestat cu
veşminte (epitrahil) şi cutiuţa cu Sf. Taine pe care le-a avut tot timpul
cu el în închisoare19. Colonelul Mareş, cunoscut pentru ticăloşia lui.
avea o teamă superstiţioasă faţă de cutia cu Sf. Taine şi mereu îşi
avertiza însoţitorii «De aia să nu vă atingeţi». Prin rînduiala lui Dum
nezeu, în toată perioada detenţiei, 'părintele a fost percheziţionat în
celulă numai de acest personaj care-şi arăta mereu teama faţă de cu
tiuţă. Astfel Sf. Taine au scăpat neprofanate. Mai mult decît atît, era
solicitat uneori chiar de un gardian, moş Gîlea, pentru a împărtăşi pe
unii muribunzi. Astfel părintele a făcut misiune chiar şi în închisoare.
Şi asta în condiţiile în care, bolnav fiind, auzea mereu de la doctorul
Ranga : «Ce, ai venit aici să trăieşti ?». La arestare i-a fost luată toată
biblioteca, cu un mare număr de volume, risipite de comuniştii ţigani.
Setea lui de informaţie nu şi-o putea satisface în închisoare nici măcar
cu ziarele comuniste. In schimb a avut la el o carte cu operele Sf.
Atanasie cel Mare, pe care a desfăcut-o în fascicole care circulau în
taină de la unii la alţii. A cunoscut tratamentul de la celula neagră pen
tru faptul că schimbase cîteva cuvinte, în 1948, cu Ghiţă Pop, fostul
ministru de culte. Celula nu avea lumină, nici aer suficient fiind con
cepută pentru exterminare.
La 22 februarie 1949 a cunoscut tratamentul din celula albă la
zarcă. Prin expunere la frig se urmărea uciderea. După o zi şi o noapte
chinuitoare, în zori aşteptînd terciul fierbinte care să-i dezgheţe sîngele
a avut deziluzia să audă la uşă într-o discuţie dintre doi gardieni, că
hrana îi este refuzată deoarece «acela e pedepsit să moară». N-a murit,
dar trei zile a stat pe o pătură după ieşirea din celulă, pentru a-şi
reveni.
Preotul Năstase Teodor a absolvit seminarul din Roman în 1931.
Pentru că s-a împotrivit ruşilor a fost trimis în octombrie 1944 in la
găr, de unde a fost eliberat pe motiv de boală, la 5 mai 1945. Intre
18. D e la el am p r im it în dar o c u tiu ţă p e n tru p ăs tra t S f. T a in e , ce p o a rtă
urm e v iz ib ile a le îm p u n s ă tu r ilo r de b a io n e tă r u s e ş ti. E ste u im ito r c îtă ură s ă lb a tic ă
au p u tu t avea fa tă de un o b ie c t a tît d e m ic pe care era g ra v a tă r ă s tig n ir e a M în tu i
to r u lu i.
19. M a i are şi a s tăzi S f. îm p ă r tă ş a n ie u s c a tă de a tu n c i (c ir c a 50 a n i) şi am
răm as im p r e s io n a t v ă z în d u - i c u lo a r e a a lb ă - g ă lb u ie şi p e rfe c ta s ta re în care se
p ăs tre a ză.
DIN TRECUTUL BISERICII $/ PATRIEI NOASTRE 131
ii 1948—1964 a cunoscut pe rînd închisorile de la Iaşi, Ghencea, Ji

lava şi Aiud unde a fost adus în aprilie 1959 la camera 56, îngrămădit
intre cei peste 280 deţinuţi. Sentinţa : uneltire duşmănoasă contra re
gimului comunist. La Aiud a prins perioada reeducării şi a presiunilor
de tot felul pentru a-şi lepăda credinţa2(). A fost şi este un om dîrz
deşi astăzi nu mai poate umbla datorită reumatismului cronic contractat
între zidurile închisorii. A fost ridicat de fapt pentru că intenţiona să
construiască o biserică şi pentru activitatea de la căminul cultural unde
strecura idei teologice evidente. El a relatat despre faptul că mulţi
cîntăreţi bisericeşti ajunseseră acum locotenenţi, ceea ce, în unele si
tuaţii, le mai uşura tratamentul. De asemenea, în timpul cît a stat la
Aiud a susţinut o acţiune de învăţare a Noului Testament pe de rost,
ca şi a poeziilor lui Nichifor Crainic.
Desigur că numărul celor prigoniţi- este atît de mare îneît cu greu
ar putea fi cuprinşi, cu toate datele necesare în vreo lucrare. De aceea
la cei deja enumeraţi adăugăm mai succint numele altora, răposaţi sau
care mai trăiesc încă. Preotul Gh. Niţu, profesor de latină şi greacă la
seminarul din Roman, vorbitor al limbilor germană şi franceză. Ares
tat în 1949, a murit în 1954 la Ghencea de boală deoarece deţinutul
doctor care trebuia să-i dea medicamentele le oferea altora pentru pîine.
A murit în ajunul Anului Nou şi toată slujba înmormîntării, din m e
morie, s-a făcut în celulă, lîngă trup, de un frate preot, înainte de a
fi dus la cimitirul închisorii.
Preotul Toma Gherasimescu a cunoscut Aiudul între 1959— 1984.
A fost profesor la seminarul monahal de la Cernica şi la seminarul Sf.
Gheorghe din Roman, fiind un om foarte bine pregătit. Pe lîngă acti
vitatea lui misionară prin broşurile numeroase editate, se pare că a
încercat şi alcătuirea unui dicţionar biblic 21.
Preotul Ilie Imbrescu deosebit de cult, iubit de bucureşteni şi sti
mat de personalităţi culturale ale timpului (miniştri). A suportat tra
tamentul în închisoare cuviincios, liniştit* şi plin de demnitate. A murit
la Aiud în 1948 cu intestinele perforate din cauza mazării măcinate care
îi se oferea la masă.
Preotul Zosim Oancea a ispăşit o condamnare de 15 ani la Aiud şi
în lagărul de la Periprava. Un preot foarte pregătit şi un model în
ceea ce priveşte ţinuta preoţească. In închisoare ţinea adesea prelegeri
I de exegeză biblică fiind corectat uneori de I. V. Georgescu. A fost
operat de peritonitâ cu o coadă de lingură ascuţită de doctorul deţinut
Tache. A doua zi a fost dus la infirmierie şi prin minune a scăpat cu
viaţă (trăieşte).
Preotul Nichifor Nicanor de la Întorsătura Buzăului, tipul tribu
nului însufleţit de patriotism. Avea o memorie deosebit de bună ştiind
toate rugăciunile deniilor pe de rost. închis la Aiud.
i
2 0. F r e c v e n t se p u te a u auzi d ia lo g u r i ca a c e s ta , c o n fo rm p r o p r ie i m ă r tu r ii:
— C rezi în D u m n e z e u ? E şti s u fle tis t p e n t r u a c c a s ta ?
— Da d - le c o lo n e l şi aşa cum dvs. d o r iţi lu m e a după id e ile lu i M arx , to t
a stfe l e u o doresc d u p ă în v ă ţă tu r a lu i H r is to s » .
2 1. A f l a t , se p a r e , la m onahul C a lin ic P ascaru de la M - rea C e tă tu ia - Ia ş i.
132 B I S E R I C A O R T O D O X Ă R O M Al
Preotul Argint D. de la biserica «Cuţitul de Argint» din Bucur

Era un preot de aleasă ţinută. A fost condamnat cu 5 ani pentru câ
tipărit la tipografia Institutului Biblic manifeste contra comuniştii
Arhidiaconul Tuţă Nica de la patriarhie, condamnat cu aceeaşi se
tinţă, pentru aceleaşi motive, cîţiva ani după ieşirea din închisoare a f
hirotonit preot în Bucureşti.
Preotul Tănase Nicolae condamnat 15 ani a suferit fizic poate
mai mult căci fiind reumatic într-o fază avansată era permanent d
pe targă de ceilalţi deţinuţi, în cei 15 ani.
Preotul Pîslaru Nicolae — Roman, foarte bine pregătit din pun
de vedere intelectual şi bun pictor de biserici. în 1951 a făcut înviere
la mina Cavnic într-o atmosferă de neuitat.
Preotul Crişan C. din Bacău, mort acum. I-a uimit pe toţi intelec
tualii prin pregătirea sa, mai ales după o prelegere despre timp şi spa
ţiu ţinută în timpul reeducării. A scris o carte în trei volume (I voL
Zbateri) sub pseudonimul Toma Spătaru.
Preotul Sandu Tudor, mort la Aiud. Fost stareţ la schitul Rarău
unde şi-a luat, ca ieroschimonah, numele Daniil. A tipărit acatistul
Sfîntului Dimitrie Basarabov, al Sfîntului Ioan Valahul şi al Sfîntului
Ioan Hrisostom.
Preotul Dumitru Bejan, licenţiat în filosofie şi istorie. A fost 7 ani
în Siberia, apoi în închisorile comuniste de la noi, trecînd cu demnitate
prin ele. Trăieşte şi azi în Bucureşti.
Arhimandritul Moraru Dosoftei — mort la Slatina. A fost mare
eclesiarh la Roman şi preot la patriarhie.
Preotul Adrian Cărăuşu — Moineşti, astăzi mort. A suferit 17 ani,
timp în care prietena sa, o fostă colegă la Facultatea de Teologie din
Suceava, l-a susţinut moral şi material pînă a ieşit din închisoare şi
s-au căsătorit. Un bun compozitor, compunea melodii religioase în
închisoare.
Preot Mihai Puşcalău — Comăneşti, arestat în 1950—57, pentru
că interzicea în parohia sa petreceri de nuntă sîmbăta seara. Astăzi
mort.
Preotul Iovan Ioan de la mînăstirea Vladimireşti, închis la Aiud
pentru că atingea în predicile sale regimul comunist .
P reot B îr n o v e s c u D u m itr u d in B îr la d — tr ă ie ş te ; P reot M a r in e s c u - H a im a -
n a le , ju d . P r a h o v a ; P reot Ilie C azacu; M onah A d r ia n F ă g e te a n u — azi la M -rea
A n tim ; M onah A r s e n ie P a p a c io c — azi la M - rea T e c h ir g h io l; ie r o d ia c o n u l
D ancu C r is to fo r a s u fe r it la A iu d . A zi in v îr s tă de 76 ani la s p i
ta lu l C h r is tia n a j A r h im a n d r it B raga Rom an, a s tăzi în S .U .A . a tre c u t p r in
g r o z ă v iile r e e d u c ă r ii de la P ite ş ti; A r h im a n d r it V a s ile V a s ila c h e , azi în S .U .A .;
H a r a la m b ie V a s ila c h e m o r t ,1a G h e r la ; P r o to s in g h e l P im e n B ă r b ie r u a făc u t 16 ani

la A iu d şi B a ia S p r ie , m ort la m în ă s tir e a P asărea; A r h im a n d r it F e lix D ubneac
— p ic to r fo a rte bun, azi în S .U A ; P r. D u m itr u P o p o v ic i — d in F r u m u ş a n i; Pr.
S to ic e s c u C o n s ta n tin — Rom an — 12 a n i ; P r. G rebenea N ic o la e — 16 a n i — Ba
cău, îm p ă r tă ş it în a in te de m o a rte de P r. T o m a V i c t o r ; P r. Juncu Io n — Rom an —
G a n i; P r. C enuşă V a s ile — Rom an 1952— 53 la B acău, G hencea, Ia ş i, c a n a l;
Pr. V a s ile s c u F ilip — O n ic e n i, N e a m ţ ; Pr. B iţia n A le x a n d r u — B u z ă u ^ P r. M oraru

TRECUTUL BISERICII Ş l PATRIEI N O A S T R E 133
e n ic — Rom an j P r. M a n o la c h e J. — B uzău; P r. C o n s ta n tin M ih a i — Rom anj

eot H în c u — P oenari — Rom an ; M onahul J u s tin P îr v u — azi la M -rea B is tr iţa ,
m ţ j P r. P a le V. de la S tîn a d in V a le , d o c to r In te o lo g ie la S t r a s b u r g 22; A rh i-
n d r it P e tre P o g o n a t, fo s t decan al b a r o u lu i a v o c a ţilo r d in Ia ş i, c ă lu g ă r it la M *rea
a m t, unde e s te şi în m o r m în ta t ; P r. D obzeu M ih a il — H u ş i; Pr. Is tra te Leon
O ţe to a ia , com . L unca B a n u lu i, ju d . V a s l u i ; Pr. S a b a d o c P e tru — D ă n e ş ti, V a s lu i;
. B ă lă u ţe s c u P e tru — P ia tr a N e a m ţ; Pr. Sandu G r ig o r e — B îr la d , V a s lu i;
. S to ic a O c ta v ia n — T u to v a , V a s lu i; P r. G r ig o r e B ogza — P o r c e ş ti; Pr. S ta n c u
m it r u d e la C u i b u l c u B a r z ă , a p o i la b is e r ic a « M â n u C a v a lu l» .
Lista slujitorilor bisericeşti ortodocşi care au trecut prin închiso-

*le comuniste este mult mai mare şi ea ar putea continua 23. La aceştia
ar putea adăuga mulţimea anonimilor ridicaţi dintre păstoriţii lor, cu
ntinţe grave care aveau în realitate motivaţia în activitatea lor preo-
ască. Mulţi au murit în închisoare sau după aceea, alţii au emigrat,
r unii trăiesc şi astăzi bucurîndu-se trişti de schimbările survenite
cmai la apusul vieţii lor. Alături de ei au suferit şi mulţi studenţi în
ologie care în închisoarea din Piteşti erau obligaţi să oficieze în
'ptămîna Patimilor sau de Paşti parodiind demonic textul Sfin-
i Liturghii şi rugăciunile către Maica Domnului sau Mîntuitorul Hris-
s. Studentulteolog forţat să joace rolul preotului era dezbrăcat în
pielea goală şi acoperit cu un cearşaf mînjit cu murdării 24. în ceea ce
priveşte pedepsele acestea erau variate, aplicate cu sadism mai mic sau
mai mare în diferite închisori. Piteştiul şi Gherla erau cele mai groaz-
ice în acest sens.
Ca regulă generală deţinuţii erau mutaţi des dintr-o închisoare în
alta şi dintr-o celulă în alta. Unul dintre ei făcea această observaţie că
«nici cu închisoarea nu aveai voie să te înfrăţeşti». Vorbitorul nu le era
permis decît foarte rar şi pentru puţin timp.
Prin diverse mijloace şi expresii se urmărea umilirea şi degrada
rea acestor oameni şi lepădarea de credinţă atît în şedinţe cît şi prin
presiuni individuale. Percheziţiile inopinate la celulă, ducerea cu hai
na în cap la anchetă şi încarcerarea, bătaia, erau mtetode de terorizare
fizică şi psihică.Camera alba, camera neagră şi zarea erau locurile în
care mulţi şi-au pierdut viaţa pe moment sau după ce au trecut prin
ele. La Periprava ca şi la «Canal» s-au aplicat metode de exterminare
prin care au fost ucişi mii de oameni. A tăia stuf iarna, în apă pînă la
brîu iar la ieşirea de acolo a te ţine 2— 3 ore pe tăpşan în bătaia vîn-
tului tăios de iarnă, nu urmărea decît uciderea.
Normele de muncă erau mult mărite iar neîndeplinirea lor atrăgea
sistarea porţiei de mîncare. Se muncea zi-noapte într-o atmosferă de
iad cerîndu-se deţinuţilor ca noaptea să muncească pentru normă iar
ziua, obligatoriu, să presteze muncă patriotică. Alarmele dese la dife
rite ore din noapte şi percheziţii care durau apoi toată noaptea con
tribuiau progresiv la distrugerea fizică. De altfel la «Canal» compe
22. M ă r t u r ia d - lu i N a e T u d o r ic ă .
23. V e z i « T e le g r a fu l R o m â n » , 15— 1 6 /1 9 9 1 . p . 1, 3.
24. V i r g i l Ie ru n c a , Fenomenul Piteşti, e d it. « H u m a n ita s » , B u c u r e ş ti, 1990, p.
38— 4 0.
134 BISERICA O R T O D O X Ă R O M Ă l
tenţa unui gardian era probată prin numărul de morţi pe care l-a av
în schimbul respectiv. Cu cît cineva fusese mai bine situat social
intelectual în viaţa civilă, cu atît era mai umilit acum. Pentru aces
acţiuni brigadierii supraveghetori erau aleşi dintre cei mai mari c;
minali de la Poarta-Albă. Poate n-ar trebui uitate numele gardienilo
Mîndru — care din instinct bătea pînă la moarte, Maier, Mareş, Marc
Radu, Alexa, Voicu, Codreanu ş.a.
Tot aşa n-ar trebui uitate nume de gardieni care făcîndu-şi simp
datoria, aduceau o rază de mîngîiere celor chinuiţi. Dintre ei colonel
Ivan, doctoriţa Ecaterina, gardienii Sîrghie, Leuştean, t Filip, apar d
în mărturiile celor ce i-au cunoscut. De altfel această enumerare a 1
nu poate să ajute cu ceva deoarece în general aveau nume fictive.
Teroarea foamei şi umilirea prin ea nu le pot uita cei ce le-;
cunoscut. Hrana fiind .totdeauna insuficientă, deţinuţii erau nevoiţi
cureţe coji de cartofi din gunoaie şi să strîngă orice fărămitură <
pîine. Terciul şi fasolea erau singurele acceptabile. Dar pe lîngă acest
li se servea supă din ceapă deshidratată sau zeamă rezultată pur
simplu din iarba cosită şi aruncată în cazan. Au fost perioade cîr
datorită acestei ape verzi mureau oameni cu zecile într-o singură noa
te. Li se oferea minimul de existenţă iar în zile de post intenţionat
dădea carne. Tratamentul acesta era constant şi se înăsprea cînd c
fugiţi în străinătate vociferau în sprijinul lor. De aceea erau mai bucur(
să nu se mai vorbească de ei pentru a nu li se mai pune lanţuri
a nu mai fi trecuţi prin furcile caudine cu gardieni ciomăgari din d
în doi metri.
Şi totuşi în aceste condiţii cei închişi şi-au păstrat demnitatea )
şi credinţa vie. La toţi cei cu care discuţi astăzi se observă clar spirit
de jertfă şi de unitate a familiei trecute prin atîtea încercări. Flacă
credinţei şi a preocupărilor intelectuale nu s-a stins acolo. Se făce<
rugăciuni şi slujbe, cu prudenţă maximă, dar cu atît mai înălţătoai
Noţiuni culturale din toate domeniile circulau între ei ca o mîngîie
şi încercare de ucidere a timpului. Au fost situaţii cînd chiar gardier
ascultau astfel de conferinţe iar unul (Ştefan Boloch — la Aiud)
ruga pe preotul Mitoiu să continue cuvîntarea despre filosofia antl
şi trecerea spre creştinism, deoarece era student la filosofie la Cluj şî
interesa. Solidaritatea în suferinţă unită cu credinţa în Dumnezeu i
ajutat mult să treacă peste toate aceste momente.
Este imposibil de descris totul. Astăzi cînd vorbeşti cu aceşti o
meni, inevitabil, cutremurat fiind, te miri cînd vezi că mai au puten
să rîdă. Dacă cei vii pot fi reabilitaţi, bucurîndu-se de corectarea n
dreptăţilor ce li s-au făcut, celor morţi nu li se mai pot spune dec
cuvintele lui Dante :
«Mi-e drag să dorm, dar mai drag mi-e să fiu de piatră
Atîta vreme cît minciuna şi neomenia domneşte,
Ca să nu mă deştepţi, trecătorule, vorbeşte încet».
#
Ei, cei care au suferit, vii sau morţi, sînt dovada că Biserica Ort»
doxă Română a fost şi este a neamului, implicată în toate durerile li
în modul cel mai firesc.
P r. drd. N IC O L A E H U R JU 1
/.V T R E C U T U L BISERICII Ş/ PAfRlEI NO ASTRE 135
B IB L IO G R A F IE :
— C a b ib lio g r a fie a m fo lo s it m ă r t u r iile d ir e c te a le c e lo r c a r e a u tr ă it m o-

e n te le sau a le a lto r a c a r e i- a u c u n o s c u t , p r e c u m şi a le r u d e lo r lo r , m ă r t u r ii
le s e p r in v iz ite p a r tic u la r e c h ia r dacă u n ii n-au p u tu t o fe ri d e c ît in fo r m a ţii
m are d a to r ită v îr s te i u ită r ii sau unor s e n tim e n te n e e x p lic a b ile m ie . M u lţu m c s c
acest sens tu tu ro r !
De asem enea, am fo lo s it c e le c îte v a lu c r ă r i a p ăru te după R e v o lu ţie în care,
n g e n tia l sau d ir e c t, s în t tra ta te c o n d iţiile d e te n ţie i, tip u r ile de o a m e n i, m ijlo c
ie r e e d u c ă r ii şi d if e r it e le t o r t u r i p s ih ic e .
1. C r a i n i c , N ic h ifo r , Poezii alese 1914— 1944, e d itu r a Roza V in tu r ilo r , Bucu
r e ş t i, 1990.
2. I d e m , Şoim peste prăpastie, e d i t u i a R o z a V î n t u r i l o r , B u c u r e ş t i , 1990.
3. G o m a , P a u l , Gherla, e d i t u r a H u m a n i t a s , B u c u r e ş t i , 1990.
4. I e r u n c a , V i r g i l , Fenomenul Piteşti, e d i t u r a H u m a n i t a s , B u c u r e ş t i , 1990.
5. N o i c a , C o n s t a n t i n , Rugaţi-vă pentru tratele Alexandru, e d i t u r a H u m a n ita s .
B u c U r e ş ti, 1990.
6. « T e l e g r a f u l R o m â n » , n r . 15— 1 6 /1 9 9 1 . ,
Am m ai fo lo s it de asem enea m a n u s c r is e a le unor fo şti d e ţin u ţi care a şte a p tă
p u b lic a r e a sau d iv e r s e r e fe r ir i f u g it iv e în z ia r e lo c a le .
ŞTIRI NOI DESPRE AJUTOARELE ACORDATE

DE STATUL ROMAN BISERICII SF. NICOLAE
DIN TULCEA (1867)
Printre monumentele care împodobesc oraşul Tulcea, la loc de
cinste se află biserica Sf. Nicolae, catedrala oraşului, realizare, încă
din timpul stăpînirii otomane, a comunităţii româneşti din această loca
litate. Lăcaşul, început în 1862, a fost ridicat de roşu în 1865, lucrările
fiind sistate un timp, din lipsa de fonduri *. în iunie 1867, aşa cum se
spune într-un raport al delegatului României la Tulcea, în drum spre
Su lin a2, domnitorul Carol al României s-a oprit şi la T ulcea3, unde
autorităţile otomane, în frunte cu guvernatorul (mutesarrif-ul) Resim
P aşa4, l-au primit cu toate onorurile5. Cu acest prilej, fruntaşii româ-
1. B r u t u s C o t o v u , Catedrala din Tulcea, î n - « R e v i s t a p e n t r u i s t o r i e , a r h e o l o g i e
il f i l o l o g i e » , X I V (1 9 1 3 ), p . 182. ( E s t e v o r b a d e r e l u a r e a ş i d e z v o l t a r e a u n u i a r t i c o l
m a i v e c h i, a p ă r u t în z ia r u l lo c a l « C o ln ic u l H o r a » , în 1 9 0 3 ). V e z i ş i G . V . N i c u -
l e s c u , Protopopia judeţului Tulcea, B u c u r e ş t i , 1 9 0 6 , p . 2 8 . D e s p r e c h e l t u i e l i l e e f e c
tu a te d e r o m â n ii d in T u lc e a p e n t r u r id ic a r e a a c e s tu i lă c a ş şi g r e u tă tile m a te r ia le
pe c a r e le - a u î n t i m p i n a t î n a c e a s t ă a c ţ iu n e , v e z i C o n s t a n t i n C i o r o i u , A u r e l M o c a n u ,
Două documente dobrogene inedite, î n « C o m u n i c ă r i ş i r e f e r a t e d e b i b l i o l o g i e » ,
C o n s t a n t a , 1984, p . 4 3 4 — 439.
2. A ş a s e s p u n e î n r a p o r t u l d i n 9 a u g u s t 186 7 a l d e l e g a t u l u i R o m â n i e i l a
T u l c e a . ( A r h i v a M . A . E . , d o s a r 2 9 8 , f. 7 5 ). V e z i ş i D i m i t r i e A . S t u r d z a , *însemnă
tatea lucrărilor Comisiunei Europene de la Gurile Dunărei, 1856 la 1912, î n « A n a
le le A c a d e m ie i Rom âne. M e m o r iile S e c ţiu n ii is to r ic e » , s e r ia II, to m . X X X V
(1 9 1 2 — 1 9 1 3 ), p . 204, unde se d e s c r ie a m ă n u n ţit itin e r a r iu l d o m n ito r u lu i. E x is tă
în s ă şi a f ir m a ţ ia d u p ă c a r e v i z it a la T u lc e a a r fi a v u t lo c c u p r i l e j u l c ă l ă t o r i e i
d o m n ito r u lu i la C o n s ta n tin o p o l, p e n tru o b ţin e r e a în v e s titu r ii (B ru tu s C o to v u ,
op. cit., p . 1 8 2 ; G . V . N i c u l e s c u , op. cit., p . 28— 2 9 ).
3. A r h i v a M . A . E . , d o s a r 2 9 8 , f. 7 5. V e z i ş i B r u t u s C o t o v u , o p . cit., p . 183;
G . V . N ic u le s c u , op. cit., p . 28— 29.
4. E s t e vorba de Ahm ed R e s im Paşa, om cu vederi în a in ta te , cu s tu d ii la
P a ris , f a v o r a b i l p o p u l a ţ i e i c r e ş t in e (B ru tu s C o to v u , op. cit., p . 1 83 ).
5. Ibidem, p . 183} G . V . N ic u le s c u , o p . cit., p . 29.
136 B I S E R I C A O R T O D O X A ROM.
nilor din oraş l-au rugat să viziteze biserica în construcţie, de c

domnitorul a rămas plăcut impresionat, oferind, la rugămint
acestora6, 100 de galbeni pentru continuarea lucrărilor şi mai mul
vase de preţ pentru înzestrarea lăcaşului 7. Ar rezulta de aici că do
nitorul avea asupra sa banii şi obiectele respective, ceea ce, desig
nu poate corespunde realităţii. Acestea, aşa cum vom vedea, au f
trimise mai tîrziu de la Bucureşti şi nu de către domnitor în persoa
ci de către instituţii guvernamentale ale ţării.
în raportul menţionat al reprezentantului României la Tulcea,
arătau, mai întîi, greutăţile materiale pe care le avuseseră de întîmpin
românii de acolo cu ridicarea bisericii, «cu arhitect chear de la noi»
se stăruia pentru ajutorarea lor în vederea terminării lăcaşului. Acee
rugăminte voia s-o adreseze în scris şi mitropolitul Dîrstorului, su
jurisdicţia căruia se aflau românii din Dobrogea8, şi care atunci er
Dionisie, avînd şi titlul de arhiepiscop al Tulcei °.
La ‘ 13 noiembrie 1867, Ministerul Instrucţiunii Publice şi al
Cultelor de la Bucureşti trimite în acest scop, prin Ministerul Trebilor
Străine, suma de 100 de galbeni, reprezentînd 3200 de l e i 10. Faptul a
produs o mare bucurie printre românii din Tulcea «patrioţi herbinţi» ,
cum îi caracterizează delegatul R om ânieiH. Curînd după aceea, la
30 noiembrie, sînt trimise, pentru înzestrarea bisericii12, mai multe
obiecte de preţ şi anume, un potir, un disc, o steluţă, o linguriţă şi o
copie (sau «chepie»)13 din argint de China 1'*, obiecte care, la începutul
__________ _______ _ _________________ 4
•
6. A r h i v a M . A . E . , d o s a r 2 9 8 , f. 7 5. ( V e z i a n e x a 1).
7. B r u t u s C o t o v u , o p . cit., p . 183. G . V . N i c u l e s c u , op. cit., p. 29.
8. A r h i v a M . A . E . , d o s a r 2 9 8 , f. 7 5 . 1
9. T u d o r M a t e e s c u , Les diocbses orthodoxes de Ia Dobroudja sous Ia domi-
nation ottomane, î n « B a l k a n S t u d i e s » . X III, T h e s s a lo n ik i, 1972, nr. 2, p. 289— 290;
G. I l i o n i u , Cultele î n Dobrogea, în Dobrogea. Cincizeci de ani de viaţă româ
nească, B u c u r e ş t i , 1 9 2 8 , p . 6 0 2 .
10. A r h i v a M . A . E . , d o s a r 2 9 8 , f. 7 8 — 79.
11. T u d o r M a t e e s c u , Documentc privind istoria Dobrogei (1830— 1877), volum
întocmit de..., B u c u r e ş t i , 1 9 7 5 , p . 2 6 9 .
12. A s e m e n e a o d o a r e n u p u t e a u fi c o n f e c ţ i o n a t e ş i n i c i m ă c a r p r o c u r a t e în
D o b r o g e a , c e le m a i s im p le o b ie c t e necesare c u ltu lu i o rto d o x fiin d aduse d e la
s tin g ă D u n ă r i i . V e z i T u d o r M a t e e s c u , Obiecte bisericeşti aduse I n Dobrogea de
Ia stînga Dunării înainte de 1877, î n « B i s e r i c a O r t o d o x ă R o m â n ă » , X C I V (1 9 7 6 ),
n r . 9 — 12, p . 103 9 — 1041.
13. C u v î n t u l , care a p a re în a m b e le v a r ia n te , a r p u te a d e r iv a d in g re cescul
« k y p e llo n » , p o c a l fără p ic io r . L a 1802, p r i n t r e o d o a r e l e m în ă s t ir ii T îr g ş o r , a fla te
în b is e r ic ă , fig u r a şi o « c o p ie dă fie r » . V ezi G eorge P o tra , N ic o la e S im a c h e ,
Contribuţii Ia istoricul oraşelor PIoieşt>' şi Tlrgşor (1632— 1857), « P lo ie ş ti» f.a.,
p. 473. In c a ta s tih u l d in 10 m a r tie 1830 al a c e lu ia ş i a ş e z ă m în t apare, to t p r in tr e
odoare, o « c o p ie dă fie r i o ţe l» . ( Ibidem, p . 5 4 3 ). La fe l, la s c h itu l S tă n iş o a r a , în
c a ta g r a fia a v e r ii a c e s tu ia , în to c m ită la 3 ia n u a r ie 1860, s în t tre c u te , to t la odoare,
după p o tir e , d is c u r i şi lin g u r iţe , două « c o p ii de fie r , una la s c h it şi a lta la m e to h ».
(G r ig o r e U r îte s c u , Mănăstirea Stănişoara, B u c u r e ş ti, 1 9 4 3 ,p . 8 2 ). De asem enea, în
c a ta g r a fia d in 16 m a i 1823 a m în ă s tir ii G o rg o ta d in ju d e ţu l D îm b o v iţa , se a ra tă că
în a lta r se a fla , pe lîn g ă a lte odoare, şi o « c o p ie de a r g in t» . (P e tre D r ă g u ţo iu ,
O catagraiie inedită a mînăstirii Gorgota, în « V a la c h ic a » , IX , T îr g o v iş te , 1977
p. 3 6 9 ). E s te vorba fără în d o ia lă de un vas de c u lt, fo lo s it în b is e r ic ile o rto d o x e
14. A r h i v a M .A .E ., dosar 298, f. 80; A rh. S t. B u c ., fo n d S e c r e ta r ia tu l S ta tu lu i,
d o s a r C C C L I / 7 , f. 10. ( V e z i a n e x a 2 ).
•V TRECUTUL BISERICII $/ PATRIEI NOASTRE 137
olului nostru, se găseau încă în păstrarea acelui lă ca ş15. Chitanţa

primire a banilor şi a odoarelor a fost semnată de eforii bisericii
f. Nicolae şi de mitropolitul D ristrei16. La 1 ianuarie 1868, fruntaşii
manilor din Tulcea trimiteau mai multe scrisori de mulţumire dom-
'torului pentru aceste daruri 17. Domnitorul Carol a intervenit apoi la
onstantinopol pentru obţinerea firmanului în vederea dotării bisericii
trei tu r le 18, firman pentru care a depus stăruinţe şi guvernatorul
med Resim P a şa 19. Pentru toate acestea, domnitorul Carol figu-
ază ca ctitor-fondator al bisericii Sf. Nicolae 2a.
In final, s-a ridicat un lăcaş impunător, care este pînă în zilele
astre catedrala oraşului Tulcea. Nifon Bălăşescu, care s-a ocupat
’mp de mai mulţi ani, începînd din 1870, de organizarea învăţămîn-
îlui românesc în Dobrogea, o considera «cea mai frumoasă din toate
bisericile, nu numai din Tulcea, dar din toată Dobrogea şi Bulgaria, ar
face faţă chiar şi în Bucureşti»21. înălţarea acestui lăcaş reprezintă
unul din numeroasele episoade ale relaţiilor românilor din Dobrogea
cu patria mumă. Pentru mai buna ilustrare a celor înfăţişate mai sus,
redăm în anexă, in extenso, două dintre documentele care au stat la
baza acestei lucrări.
TUDOR M ATEESCU
ANEXE
1. 1867 august 9, Tulcea, R a p o r t a l d e l e g a t u l u i R o m â n i e i l a T u l c e a c ă t r e

M in is te r u l d e E x te rn e d e s p re r u g ă m in te a r o m â n ilo r d in a c e l o ra ş d e a
fi a j u t a ţ i să te r m in e lu c r ă r ile b is e r ic ii în c e p u te şi despre s itu a ţia
p o p u l a ţ i e i r o m â n e ş t i d i n a c e l e l o c u r i *.
6280. D61egu6 des P r in c ip a u t6 s U n ie s de M o ld a v ie et de V a la c h ie â T o u ltc h a
et S o u l i n a .
N o . 2 1 8 . T u l t c h a , 9 a u g . 1867.
M in is te r u l d e E x te rn e . R e g is tr u general N o. 4802. In tra t la 14 aug. 1867.
E x c e le n tă ,
C u p r ile ju l tr e c e r ii p-aci a prea d o r itu lu i şi prea s c u m p u lu i n o s tru d o m n ito r ,
la 6 /7 i u n i e , c ă t r e S u l i n a ş i c u î n f ă ţ i ş a r e a n o a s t r ă c ă t r e m ă r i r e a s a , s-a l i p i t p e
lîn g ă n o i ş i c o m u n a r o m â n ă d- aci şi a s a te lo r d u p i n p r e ju r a p r o v in ţ ii a c e ş tia , p r in
r e p r e z e n t a n ţ i i d - lo r , p r e o ţ i i ş i e p i t r o p i i c h e a r a s l n t e i b i s e r i c i d - a c i , ş i a c ă r u i a s în -
tu lu i lă c a ş d e d o i a n i î n c o a c e d o r i r ă a-1 r i d i c a î n c h i p u l p r e c u m s ă r î d i c ă l a n o i , c u
a r h ite c tc h e a r d e la n o i, în c e p în d d e la te m e lie , a ju n s e r ă p î n la ju m ă t a t e şi s tă tu r ă
I d in n e a v e r e ; m ă p u s e r ă m i j l o c i t o r a r u g a p ă m ă r i r e a s a s p r e a-i a j u t a c u c c s ă v a
în d u r a , d - o r is p r ă v i- o c u m o r p u te a . F a ţ ă e ra a t u n c i şi e ^ x c e le n ţa " ) sa d o m n u l
B r ă tia n u , c a r e le e x p lic a m ai b in e c ătre m ă r ir e a sa s m e r ite le r u g ă m in ţi ( 'a le ')
a c e s t o r c r e ş t i n i , ş i m i- a d a t n ă d e j d e b u n ă , ş i î n t î r z î i n d u - s ă le a d u c a m i n t e .
H e r b in te ro g p ă e x c e le n ţia v o a s t r ă să b in e v o iţ i c u m îti ş ti m a i b in e a li a d u c e
a m in te , f iin d fo a r te c ă ld u r o a s e r u g ă m in ţi, ia r r o m â n i ^ r ă s p în d iţi p în lo c u r ile
a c e s te a d in îm p r e ju r ă r i tr e c u te şi c a r i p î n a c u m s ă în c r u s c r e z c u p ă r ţ ile n o a s tr e d e
v r e m e c e s în t to t r o m â n i, s ă m în d r e s c s ă r a c ii c u n o i, ş tiin d u - s e ş i e i d e o n a ţ ie
cu n o i.
15. B r u t u s C o to v u , op. cit., p. 183 ; G. V. N ic u le s c u , op. cit., p. 29.

16. A r h i v a M . A . E . , d o s a r 2 9 8 , f . 9 3 , 9 5.
17 .'Ibidem, f. 9 4.
18. G . V . N i c u l e s c u , o p . cit., p . 2 8 .
19. B r u t u s C o t o v u , o p . cit., p . 183.
20. Ibidem, cit., p . 2 9 .
G . V . N ic u le s c u , o p .
21. N if o n B ă lă ş e s c u , Românii din Turcia, î n « B is e r ic a şi ş c o a la » , I, A rad, 1877,
p . 375.
* A r h iv a M . A . E . , d o s a r 2 9 8 , f. 7 5 . O r i g . ,
138 BISERICA ORTODOXA ROMĂS
N e - a m în ţ e le s a t u n c i c u to ţii s ă n u p ie r d e m in f lu e n t a a c e a s t a p e n tru sp e ra n ţe »
v i i t o a r e , ş i -a l o r ş i a n o a s t r e , d e v r e m e c e s î n t e m d e u n n e a m . J
L a î n t r e b a r e a c e m i s e f ă c u a t u n c i c ă c î t i v o r fi, z i s e i c ă p o a t e v o r fi p i n i
la d o u ă m ii r o m â n i. Ia r a c u m , m a i b in e c e r c e tin d , tre c p e s te z e c e m ii r o m â n i c u c J
c!e p î n s a t e p î n l a H î r ş o v a , ş i c ă t o t i l a o l a l t ă <'sînt'> s u p t m i t r o p o l i t u l d i n D r i s t o n
şi c a r e le v a r a lă c u e ş t e a c i ' î n T u lc e a , ş i p e n t r u c ă s îr m a n ii r o m â n i d-aci p ă d a t l
în h e r b în t în d u - s e c u l i p i c i u l c ă t r e n o i, n u m a i p o t d e b u c u r ie r ă s fă tîn d u - s e şi m îiH
d r in d u - s e şi c i c u d o m n i t o r i u l n o s t r u , c a c u m a r lu a p a r t e ş i e i d in tr - a n o a s t r ă în ă l
ţ a r e , şi î n c ă m i- a u p r o p u s c ă v o r î n s c r i n u m e l e m ă r i r i i s a le p c p i a t r a s î n t u h i i p r e s t o l
c a tito r , sp re v e c in ic a sa p o m e n ir e , şi a lte m a i m u lt e b u n e c u v în tă r i g lă s u e s c p l*
t t o a t e l o c u r i l e , ş i s- a r ă s p î n d i t v o r b i r e a c ă l i s - a r f i t r i m i s în s e m n a tă s o m ă e t^c y .
Ia r d in s im b a t h ia d in t îi a m ă r ir ii s a le şi a d ^ o m n u lu i') f t r ă t ia n u , r o m â n i i d-aci
s ă tin d e s ig u r şi p ă n o i d c în d a t o r a ţ i ş i b in e a r h i a p r e c le d i p în ce n u in t r ă în tr e
e i a l ţ i v o r b i t o r i d e r ă u ş i a-i s t î r n i d i n i d e e a l o r p - a c e ş ti b la jin i p a t r i o ţ i ş i a le
z ic e c ă s ă r a c ii r o m â n i d in c o a c e r ă m ă s e r ă c u b u z e le u n f la t e şi a lt e le a s e m e n e a , d e 1
la fe l d e fe l d e c le f e t it o r î, c e s în t r ă s p în d iţ i î n p ă r ţ ile a c e s te a , şi ce e m a i r ă u de
c ă tr e n a tio a n e le r ă s p în d it e p- aci de a lte le g i.
Ia r d a c ă m a i fa c e t r e b u in ţ ă ca şi r o m â n ii d - a ci a se m a i r u g a p r i n d e o se b it
în s c r is , v ă ro g e x c e le n ţia să ne în ş tiin ţa ţi.
In vrem ea a c e ia , s fin ţia sa m itr o p o litu l S ilis tr ii nu s-au a fla t a c i, ia r acum ii
c e re a in im a a seri şi p r e a o s fin tia sa d re p t m ă r ir ii s a le (în s ă g re c e şte ), dacă nu-1
o p r e a m e u , c u c u v î n t c ă m a i la u r m ă o m v e d e a .
Ie r ta ţi- m ă e x c e le n tă că vă dau a c e a stă supărare, dar cum o i să fa c făr de j
e x c e le n tia v o a s tr ă , o d a t ă c ă s-a-ceput p r ic in a a c e a s ta fa tă c u m ă r ir e a sa.
B in e v o iţ i, e x c e le n t ia , a - m i p r im i c e le m a i p r o f u n d e o m a g ii a p re a p le c a tu lu i
şi p r e a s u p u s u lu i a l e x c e le n te i v o a s tre .
U m i l s e r v şi d e l e g a t ,
ss. C o n s . S t o i a n o v i c h
E x c e le n ţii s a le d o m n u lu i m in is tr u ^ a l^ a fa c e r ilo r s tr e in e al P r in c ip a te lo r
U n ite R o m â n e — în B u c u r e ş ti.
2 . 1867 noiembrie 30, Bucureşti. O r d i n a l M i n i s t e r u l u i A f a c e r i l o r S t r ă i n e
c ă tr e d e le g a t u l R o m â n ie i la T u lc e a , p r in c a r e î l a n u n ţ ă c ă se tr im it i
m ai m u lte odoare p e n tru b is e r ic a S f. N ic o la e d in acel o r a ş *.
R o m â n ia .
M in is t e r u l T r e b ilo r S tr e in e şi d e S ta t, N o . 7069. j
B u c u r e ş t i , S O ^ n o i e m ^ v r i e 1867
D o m n u le d e le g a t, ‘ ;
S p r e c o m p l i n i r e a n o t e i m e l e n o . 6 2 8 0 d i n 13 n o e m b r i e c u r e n t , a m o n o a r e a a v ă
tr im ite , o d a t ă c u a c e a s ta , u n p a c h e t c o n t in în d o b ie c te d ă r u it e b is e r ic e i cu h r a m u l
S ^ f î n V u l u i N ic o la e d in T u lc e a , p e n t r u s e r v ic iu l e i, şi a n u m e , u n p o t ir p e c a r e s în t j
s c u lp t a t e a r m e le ţ ă r ii şi n u m e le m ă r ie i s a le p r in c ip e lu i d o m n ito r , u n d is c , o ste a.
o l i n g u r i ţ ă ş i o c h e p i e d e a r g i n t d e C h i n a , o b i e c t e p e c a r e v ă r o g s ă b i n e v o i ţ i a le
p r e d a la d e s t in f iţ iu n e a lo r , s u b lu a r e d e d o v a d ă d e p r im ir e , p e c a r e o v e ţi în a in t a
m in is te r u lu i.
P r im iţi, d o m n u le d e le g a t, a s ig u r a r e a o s e b ite i m e le c o n s id e r a ţiu n i.
M in is tr u ,
ss. Ş t e f a n G o l e s c u
Ş e fu l D iv iz iu n ii
ss. M . M i t i l i n e u
D o m n u lu i d e le g a t a l R o m â n ie i la T u lc e a .
* A r h ., S t. B u c ., fo n d S e c r e ta r ia tu l S ta tu lu i, dosar C C C L I/7 , f. 10. O r iq .

•DOC>/hUHTî\Re-
%
VALENŢELE EDUCATIVE ALE RELIGIEI
Realizarea educaţiei religioase

a copiilor şi tinerilor în diferite state ale lumii
încă de la apariţia lor, religiile şi-au propus modelarea fiinţei

umane, pregătirea copiilor şi tinerilor pentru a se integra în viaţa comu
nităţilor religioase, pentru a deveni buni cetăţeni ai formaţiunilor socio-
politice sau statale. în anumite perioade istorice, bisericile au fost
singurele sau principalele instituţii care s-au ocupat de elaborarea con
cepţiei generale privind educarea copiilor şi tinerilor şi de implemen
tarea acesteia în practică. Totodată, această concepţie a constituit princi
palul ghid de orientare a acţiunii de formare a copiilor desfăşurată de
familie şi de ceilalţi factori educativi ai societăţii. Toate bisericile creş
tine istorice s-au preocupat de elaborarea teologiei morale, a moralei
religioase şi de perfecţionarea activităţii de catehizare. Tot pe această
linie, bisericile şi clericii au acumulat o însemnată experienţă teoretică
şi practică, care poate deveni o sursă importantă şi bogată de învăţă
minte şi de inspiraţie pentru societăţile care se confruntă cu grave feno
mene de imoralitate sau în care anumite concepţii şi norme morale laice
nu reuşesc să asigure rolul moralei de creare a premiselor spirituale
necesare funcţionării optime a colectivităţilor umane sau a societăţii.
Chiar şi atunci cînd morala laică îşi îndeplineşte corespunzător menirea
in societate, morala religioasă şi demersul educativ al bisericilor contri
buie la prevenirea producerii faptelor imorale, la întărirea moralităţii
societăţii.
In perioada renascentistă şi după începerea procesului general de
secularizare a societăţii, au intervenit o serie de schimbări în rolul edu
cativ al religiei. Alături de biserici au apărut instituţii laice care au
început să se preocupe de educarea şi formarea copiilor şi tineretului,
treeîndu-se astfel de la monopolul bisericii în acest domeniu de activi
tate la existenţa mai multor instituţii educative. Concepţia care a stat la
baza organizării şi funcţionării instituţiilor laice, programele şcolare şi
cunoştinţele predate elevilor s-au eliberat treptat de influenţa biseri
140 BISERICA ORTODOXA ROMĂI
cilor. Acest proces a fost accelerat de Revoluţia Franceză din 1789 ca

a iniţiat principiul separării statului şi a sistemului de educaţie şi înv
ţămînt de biserică. Aşa, spre exemplu, după acel eveniment, statul frai
cez nu a mai permis ca profesorii din învăţămîntul de stat să fie num
şi controlaţi de Biserică şi a scos din programa şcolară o serie de disc
pline religioase. Acest proces, s-a extins treptat, *şi în alte state occidei
tale. în timpul Renaşterii, teologii şi unii intelectuali laici au purt.
ample dezbateri referitoare la conceptul de morală laică, la posibilitate
sau imposibilitatea ca acesta să îndeplinească funcţia de modelai
morală a societăţii. Din păcate, atît pe un plan mai general, dar şi F
cel al educaţiei copiilor şi tinerilor, din partea unor Biserici s-au mani
festat tendinţe şi pretenţii monopoliste, clericaliste, iar din partea uno
state şi a unor intelectuali laici tendinţe şi pretenţii antibisericeşti ţ
chiar antireligioase. Această confruntare teologică, teoretică şi politic
a adus daune atît Bisericilor, cît şi statelor şi forţelor laice. Dar cel ma
mult au avut de suferit copiii, tinerii şi societatea în general din cauzi
scăderii randamentului procesului educativ şi formativ, a anomaliiloi
intervenite în domeniul vieţii morale.
In fostele ţări socialiste, îndepărtarea elevilor şi a sistemului edu
cativ de valorile şi modalităţile educaţiei religioase s-a făcut nu numa
prin intermediul secularismului, ci şi pe calea încercării de a impune
ideologia ateistă.
în multe din aceste ţări, inclusiv în România, după decembrie 1989,
s-a pus şi se pune problema reconsiderării valenţelor educative şi for
mative ale religiei, valorificarea rolului pe care îl pot îndeplini Bisericile
şi clericii în formarea şi educarea copiilor şi tinerilor. In acest sens, atît
în presa religioasă, cît şi în cea laică s-au purtat ample dezbateri şi s-au
formulat cele mai diferite puncte de vedere. In timp ce unii clerici au
propus restaurarea tale quale a funcţiei educative clasice, tradiţionale a
Bisericii în învăţămîntul de stat, o serie de intelectuali laici au cerut
interzicerea implicării Bisericilor în procesul de învăţămînt. Discuţiile
nu au încetat, s-au mutat din organele de conducere ale cultelor şi din
organismele de stat în cancelarii, în sălile de clasă, în unităţile biseri
ceşti de bază şi în familii. Unii spun că prevederile Constituţiei Româ
niei referitoare la viaţa religioasă sînt democratice şi conforme cu impe
rativul asigurării libertăţii de conştiinţă, alţii, dimpotrivă, susţin că
aceste prevederi sînt neocomuniste şi nedemocratice. Argumentele celor
care critică Constituţia se caracterizează uneori prin subiectivism şi
amatorism, prin ridicarea la nivelul de model optim a experienţei româ
neşti de pînă în 1948 şi mai ales prin absolutizarea experienţei medie
vale. Cei care susţin că prevederile Constituţiei româneşti referitoare la
ora de religie în şcoală sînt corespunzătoare, sînt foarte siguri de temei
nicia punctului lor de vedere şi nu se străduiesc să şi-l susţină printr-o
argumentaţie de specialitate.
David B. Barret, realizînd în 1982 un studiu comparativ al consti
tuţiilor şi al altor acte normative din 224 de state, consideră că după
criteriul raportării acestora la religie şi Biserici s-ar împărţi în trei cate-
UMENTARE 141
rii : 30 de ţari atee, 92 laice şi 102 religioase (din care 25 catolice şi

islamice) 1.
Apreciem că pentru a face o evaluare obiectivă asupra prevederilor
nstituţiei noastre referitoare la învăţămîntul religios, pentru a susţine
einicia unui punct de vedere sau al altuia este necesar să cunoaştem
dul în care Bisericile din alte state ale lumii se implică în procesul
educare şi formare a copiilor şi tinerilor.
A. RO LU L S O C IA L AL R E L IG IE I Ş l IM P O R T A N Ţ A
E D U C A Ţ IE I R E L IG IO A S E
T e o lo g ii, dar şi s p e c ia liş tii în d o m e n iu l c d u c a ţie i, tr e b u ie să p r e z in te v a le n ţe le

e d u c a t iv e a le r e lig ie i p e n tr u s o c ie ta te , în d e o s e b i p e n t r u c o p ii şi tin e r i
In primul rînd, sînt necesare o serie de studii, elaborate de pe pozi-

"ile ştiinţelor istorice şi educaţionale contemporane, referitoare la rolul
«ucativ şi formativ pe care l-au îndeplinit Bisericile creştine pînă la
^pararea învăţămîntului public de Biserică. Istoricii vest-europeni sînt
iestul de avnsaţi în cercetarea acestei probleme ; s-ar impune ca în ţara
roastră. să fie traduse unele din lucrările fundamentale ale acestora, şi
se realizeze lucrări de sinteză care să pună la dispoziţia publicului
îomân rezultatele acestor investigaţii.
Cunoaşterea de către copii şi tineri a Bibliei, a principalelor noţiuni
e teologie morală, a moralei religioase, a altor cunoştinţe despre religie
te importantă din următoarele motive :
a) De regulă, marile religii au sacralizat şi au legitimat acele con
cepţii şi practici umane care au perm is realizarea stabilităţii, funcţionali
tăţii şi progresului societăţii umane. Teologii au justificat şi au legitimat
biblic şi au transformat în valori religioase aceste practici şi concepţii
umane. De asemenea, tot ei au fost preocupaţi de justificarea teologică
a necesităţii combaterii şi anihilării concepţiilor şi practicilor umane
care aveau o funcţie anomică în societate şi care erau sursa unor puter
nice disfuncţionalităţi ale corpului social.
In unele societăţi, Bisericile şi clericii au fost singurii agenţi sociali
care au fost preocupaţi de elaborarea şi implementarea acestei concepţii
despre societate. Acesta este şi unul din factorii care explică rolul deo
sebit de important pe care l-a jucat religia în societăţile respective.
Studiind rolul creştinismului în societate, renumitul istoric I. Delu-
meau scria : «Se poate spune că creştinătatea a existat ca sistem politico-
religios, cu un ansamblu de structuri proprii, la baza cărora se găsea
parohia, care a fost şi circumscripţie ecleziastică şi administrativă...
Creştinismul a fost un sistem de încadrare constantă a vieţii cotidiene
prin intermediul rugăciunilor, al actelor rituale, un ritm de celebrări
care însoţea omul de la un capăt la altul al zilei şi de la începutul pînă
la sfîrşitul vieţii» 2.
1. D a v i d B. B a re tt, World Christian Encyclopaedia, O x fo rd , U n iv e r s ity P ress,

1982.
2. J e a n D e lu m e a u , Le christianisme : va-t-il mourir ?, P a ris , H a c h e t t e , 19*77, p . 2 0 .
Max Weber, studiind funcţia religiei în perioada Reformei, arat.

teologia a îndeplinit rolul de fundament al societăţii şi nu cel de su
structură, cum afirmă Marx 3. Teologia susţinea că buna gestiune de
pentru credincios un semn al graţiei sale, iar bogăţia pe care o acun
era o binecuvîntare divină. De aceea credinciosul era îndemnat să
serios, muncitor, să se preocupe să cîştige şi să economisească. Porr
de la o concepţie asemănătoare, O. Gelinier subliniază că aşa se exp
avîntul economic al naţiunilor protestante şi stagnarea naţiunilor
tradiţie catolică 4.
în ultima perioadă, într-o serie de zone ale lumii, a scăzut influe
religiei asupra societăţii. Astfel D. Hervieu-Leger, conferenţiară la Şcc
de Înalte Studii Sociale din Paris şi profesoară la Institutul Catolic
Paris, studiind creştinismul în unele ţări occidentale, afirmă : «Cre:
nismul, care a fost matricea socială, politică şi culturală a occidentalu
este, tot mai mult, împins la marginea vieţii sociale, chiar în aria g
grafică în care s-a dezvoltat puterea sa civilizatoare ; el este proble
privată a unor indivizi tot mai reduşi ca număr ; el nu mai modele;
în profunzime comportamentele şi conştiinţele... Intr-o societate în c;
structura religioasă constituia una din dimensiunile fundamentale
' polisului, pastorul avea locul său : el era o autoritate religioasă, alăt
de autorităţile civile şi militare... Împingerea religiei în sfera privatul
care depinde ea însăşi tot mai mult de viaţa economică şi politică, excl
derea Bisericilor din locurile în care se decide efectiv destinul oameni!
au dus la reducerea importanţei sociale a intervenţiei sale şi la marj
nalizarea activităţii pastorale» 5. După părerea autoarei, această situa
impune regîndirea valorilor, funcţiilor şi mijloacelor de acţiune ale re
giei, recîştigarea de către aceasta a unui rol important în societa
Pentru aceasta «creştinismul ar trebui... să reînnoiască alianţa sa »
modernitatea ; să lucreze pentru reconstrucţia discursului creştin pr
intermediul remodelării discursului raţiunii... deci să se depăşeas^
confruntarea inegală dintre aşa-zisa iraţionalitate a religei şi raţional
tatea modernă» 6.
Istoricul J. Delumeau consideră că religia creştină poate depăşi dii
cultăţile pe care le întîmpină. El afirmă : «Eu mă consider autorizat :
spun creştinilor că prezentul este mai puţin sumbru decît şi-l imaginea:
unii, că viitorul rămîne deschis şi că noi avem tendinţa de a amplific
dimensiunile creştinării de altădată şi ale descreştinării de astăzi... Une.
societăţi creştine au fost adeseori în trecut o desconsiderare a creştinii
mului. Creştinii trebuie să aibă curajul lucidităţii şi să-şi propună să îr
ţeleagă de ce unii din contemporanii noştri încearcă faţă de Biserică u
sentiment de respingere şi de ură»7. Este necesară reanalizarea mo
dului de creştinare a societăţilor şi mai ales critica tuturor concepţiilo
3. M a x W e b e r , L'kthique protestante et Tesprit du capitaiisme, P a r i s , P io n . 1964

4. O c t a v e G e l i n i e r , Morale de Tentreprise et destin de la nation, P a ris , P lo r
1965, p . 133— 140.
5. D a n i & l e H e r v i e u - L e g e r , Vers un nouveau christianisme ? P a ris , E d itio n s di
C e rf, 1987, p . 7, 8 0 — 8 1 .
6 . Ibidem, p . 3 5 9 — 3 6 0 .
7. J . D e l u m e a u , o p . cit., p . 9.
DOCUMENTARE 143
şi practicilor care contravin spiritului şi misiunii nobile şi divine ale

creştinismului.
Mai mult, unii autori sînt de părere că după 1975 se manifestă o
tendinţă de accentuare a crizei secularismului şi de începere a unui
proces de recreştinare sau, respectiv, de reislamizare a unor societăţi. In
acest sens Gilles Kepel notează : «Un nou discurs religios prinde formă,
nu pentru a se adapta la valorile seculare, ci pentru a restitui funda
mentul sacru al organizării societăţii — schimbînd-o dacă va fi necesar
Acest discurs, prin multiplele sale expresii, pledează pentru ideea de
păşirii unei modernităţi care a dat greş, ale cărei eşecuri şi impasuri
se explică prin îndepărtarea de Dumnezeu. Nu mai este vorba de un
aggiornamento, ci de o «a doua evanghelizare a Europei»... «Acest feno
men a cîştigat în ultimii 15 ani o dimensiune universală : el se produce
în civilizaţii care diferă prin originea lor culturală, cît şi prin nivelul lor
de dezvoltare. Dar peste tot el apare ca o reacţie la o «criză» a societăţii,
despre care autorii acestui fenomen afirmă că i-au identificat cauzele
profunde dincolo de simptomele economice, politice sau culturale prin
intermediul cărora se manifestă această criză» 7 bis.
b) Bisericile au fost preocupate de pregătirea credincioşilor, pentru
integrarea în societate, pentru adaptarea lor la cerinţele societăţii. Această
funcţie a fost îndeplinită prin elaborarea unor concepţii şi învăţături
teologice, a unor practici cultice. în acest sens sînt deosebit de semnifi
cative conceptele de dragoste şi ajutorare între creştini, de ascultare faţă
de autorităţi şi rînduiala socială, de îndeplinire a datoriei faţă de familie
şi societate etc.
c) Bisericile au fost preocupate de formarea şi educarea copiilor şi
tinerilor, de dotarea lor cu cunoştinţele şi deprinderile sociale necesare
formării şi dezvoltării personalităţii umane, transformării lor în membri
apreciaţi ai Bisericilor şi în cetăţeni harnici şi cinstiţi ai comunităţilor
socio-umane în care trăiau.
Referindu-se la rolul religiei in şcoală, Guizot afirma : «Este necesar
ca această instituţie să fie eficientă şi utilă din punct de vedere social,
să fie profund religioasă... Trebuie ca educaţia populară să fie realizată
în cadrul unei atmosfere religioase, iar impresiile şi obişnuinţele reli
gioase să pătrundă în acest mediu din toate părţile. Aceasta înseamnă
că, în şcolile primare, influenţa religioasă trebuie să fie o prezenţă
obişnuită 8.
Tot el sublinia că «Statul şi Biserica sînt, în domeniul instrucţiei
populare, singurele puteri eficace. Aceasta nu este o afirmaţie bazată pe
considerente morale, ci este un fapt istoric dem onstrat»9.
Studierea experienţei istorice a Bisericilor creştine în domeniul edu
caţiei ar permite potenţarea demersului formativ contemporan, consti
7b is . G ille s K e p e l, La revanche de Dieu. Chretiens, juils et musulmans â la re-

conquete du monde, P a r i s , E d i t i o n s d u S e u i l , 1991, p . 14.
8. F r a n ţ r o i s G u i z o t , M ămoires pour serv ir ă l'histolre de mori temps, P a ris , 1860.
to m e I I I , p . 71.
9. E m il e P o u l a t , Liberte, laicite, E d itio n s du C e rf, E d itio n s C u ja s , P a ris , 1988,
p. 2 19.
144 BISERICA ORTODOXĂ ROMÂ1
tuirea unor «bănci de date» cu învăţăminte din care să se inspire ins

tuţiile educative actuale.
d) Bisericile au dispus întotdeauna de mijloace şi modalităţi spe
fice, existente numai în proprietatea lor, pentru a justifica şi a impv
anum ite concepţii şi comportamente umane.
Religia posedă mesaje, proiecte şi mecanisme de stimulare şi co
pensaţie care au un randament foarte ridicat în activitatea de educan
copiilor şi tineretului. Puritatea lor morală, gradul sporit de sensibilita
afectivitatea şi imaginaţia constituie o materie primă ideală pentru <
mersul religios de formare a caracterelor. Bisericile dispun de nişte p
ghii educative specifice, unele chiar unice, care pot fi folosite cu ram
ment numai de către ele. Concepţii şi practici ca bunătatea şi puterea
Dumnezeu, păcatul, pocăinţa, mîntuirea, faptele bune, raiul şi iadul e
au avut o influenţă formativă deosebită asupra majorităţii credincioşii
dar mai ales în cazul unora au îndeplinit funcţii morale de o însemnăt;
deosebită pe care nu ar fi reuşit să le suplinească nici o instituţie lai
Ne-am referit numai la cîţiva din factorii care pledează pentru id«
necesităţii folosirii şi în viitor a valenţelor educative ale religiei.
$
2. D in a c e s te m o tiv e s ta tu l a a c o r d a t în to td e a u n a
o im p o r t a n ţ ă d e o s e b ită fu n c ţie i e d u c a tiv e a B is e r ic ilo r
*
Pînă la Revoluţia Franceză din 1789, societatea a încredinţat Bis

sericii o parte însemnată a funcţiei de educare a tineretului şi ulteri*
majoritatea statelor au apreciat şi au încurajat misiunea educativă
religiei. Este greşit să se considere că numai statele confesionale
o atitudine favorabilă faţă de funcţia educativă a religiei. Şi stat<
care se declară neutre din punct de vedere confesional şi echidistar
faţă de diferite denominaţiuni religioase, dar favorabile religiei şi Bis
ricilor, recunosc importanţa educaţiei religioase a copiilor şi tineretulu
mai mult, în asemenea state se creează premisele necesare participă
tuturor cultelor la activitatea de educare a tineretului, instituirea ur
atmosfere favorabile competiţiei, care duce la ridicarea parametrii
calitativi şi cantitativi ai acestei activităţi. Statul, pentru a răspun
comandamentelor formulate faţă de el de societate, are nevoie de cet
ţeni cinstiţi, de o viaţă morală corespunzătoare şi de un tineret bi
educat. Din aceste motive, statul este interesat să încurajeze dezvoltar
atribuţiilor educative şi morale ale Bisericilor.
într -un fel îşi îndeplineşte statul menirea sa dacă are o populai
numeroasă creştină, credincioasă şi legată de biserică, altfel în conc
ţiile unui ridicat absenteism şi indiferentism religios şi total diferit da
majoritatea cetăţenilor săi sînt musulmani.
în această privinţă doi clerici romano-catolici francezi notează : «D
principiu statul nu intervine la nivelul convingerilor personale ale cet
ţenilor, totuşi el nu este indiferent faţă de acestea, deoarece nu se poa
guverna un popor de musulmani la fel ca o ţară cu populaţie majorita
creştină : statul se interesează de valorile etice» u).
10. Jean M ousse, Je ro m e R e g n ie r , Citoyens et chretiens dans Ia vie p
P a ris , C e r f, 1988, p . 72.
DOCUMENTARE 145
Desigur, această problemă, datorită ideologiei ateiste, nu a fost gin-

dită la fel şi de către statele comuniste. Considerăm că această excepţie
istorică nu ar trebui să constituie pentru unii clerici din România un ar
gument forte pentru a susţine câ în mod fatal orice tip de stat ar fi
antireligios.
Statele contemporane sînt preocupate de cultivarea înţelegerii şi res
pectului între oameni, de soluţionarea cu mijloace paşnice şi democratice
a stărilor conflictuale, de promovarea spiritului de toleranţă între toţi
cetăţenii, indiferent de orientările lor filozofice, religioase, politice şi
ideologice. Anual, guvernele statelor membre ale ONU, Bisericile din
aceste ţări, organizaţiile neguvernamentale pentru apărarea drepturilor
omului sînt solicitate de Comisia pentru drepturile omului să dea ra
poarte referitoare la asigurarea libertăţii religioase, la măsurile care se
întreprind pentru cultivarea spiritului de toleranţă şi de nediscriminare
din motive religioase şi de convingere.
Din aceste motive statele sînt interesate ca Bisericile să se antreneze
în activitatea de educare a credincioşilor, a copiilor şi tineretului in spe
cial, în spiritul realizării acestor obiective.
Majoritatea clericilor şi a intelectualilor laici subliniază că agenţii
vieţii religioase (AVR) pot contribui la cultivarea spiritului de toleranţă
şi de nediscriminare din motive religioase. Se apreciază că Bisericile pot
sprijini crearea unei atmosfere necesare asigurării libertăţii de gîndire,
de conştiinţă şi de religie. Majoritatea statelor, ONU, comunitatea inter
naţională consideră că realizarea acestui obiectiv se poate efectua şi prin
intermediul sistemului educativ, al educaţiei religioase (ER).
în acest sens la Seminarul privind drepturile şi libertăţile religioase,
organizat de ONU, în 1984, la Geneva, s-a făcut următoarea recoman
dare : «Spiritul de toleranţă ar trebui să domnească... în activitatea de
educaţie realizată în şcoli, în toate instituţiile de învăţămînt, de la gră
diniţă pînă la universitate» 1A. UNESCO a adoptat un document prin
care recomandă ca «întregul sistem educativ să contribuie la cultivarea,
la elevi, a atitudinii de acceptare a altor religii şi a toleranţei faţă de
acestea» n .
Există autori care consideră că Bisericile nu-şi pot educa credincioşii,
inclusiv copiii şi tinerii în spiritul toleranţei reciproce. Astfel R. Fossaert
afirmă : «Toleranţa nu este prezentă în natura Bisericilor. Uneori se
întîmplă că statul vrea să tolereze sau să protejeze comunităţile eretice,
faţă de care Bisericile dominante duc o vigilentă politică de izolare.
Erezia circumscrisă, dacă se manifestă discret şi pasiv, este tolerabilă.
Dar această toleranţă impusă nu echivalează cu pacea religioasă : ea
necesită o vigilenţă continuă din partea statului, deoarece diferenţele
religioase sînt întotdeauna supradeterminate de alte conflicte sociale.
Istoria şi actualitatea sînt pline de «războaie religioase» i3.
Seminalre sur Ia promotion de Ia comprehension, de Ia tolerance et du res
11.
pect dans Ies domaines se rapportant ă Ia liberte de religion ou de conviction
N a tio n U n ie s , N e w Y ork, 1 9 8 4 , p . 29.
12. U N E S C O , Quelques suggestions pour un enseignement sur Ies droits de
l'homme, P a r i s , 1 9 6 9 , p . 18.
13. R o b e r t F o s s a e r t , La societe. Les structures ideologiques, P a ris , E d itio n s du
S e u i l , 1983, p . 1 5 4 — 155.
B. O . R . — 10
146 BISERICA O R T O D O X A R O M A N
După părerea lui A. Manaranche : «Credinţa duce la intoleranţă m<

ales atunci cînd clericii constituie un corpus de sine stătător» w. Tot î
această privinţă, A. V. A. Ribeiro afirmă că «intoleranţa poate fi, î:
anumite cazuri, rezultatul unei politici deliberate a guvernelor... dar ^
efectul unor interpretări dogmatice care aţîţă la neînţelegere sau la ur
între diferitele comunităţi religioase sau care favorizează discriminării
în cadrul aceloraşi comunităţi» l5.
Dată fiind importanţa funcţiei educative a religiei, o serie de stat<
au trecut la garantarea dreptului la ER, la crearea condiţiilor necesar*
realizării acesteia de către toţi AVR în învăţămîntul public, în biserici
în familie şi în societate.
B. A C T E L E N O R M A T IV E N A Ţ IO N A L E ŞI IN T E R N A Ţ IO N A L E DESPRE
E D U C A Ţ IA R E L IG IO A S A A C O P IIL O R Ş I T IN E R IL O R
1. In m a jo r it a t e â s ta te lo r , in a c te le n o r m a t iv e
se a f ir m ă d r e p t u l c u lte lo r d e a r e a liz a E R a e le v ilo r
E. Poulat apreciază că forma concretă de reglementare a acestui

drept este în strînsă corelaţie cu modelele de raportare juridică a sta
telor la viaţa religioasă, care, după părerea lui, se împart în patru ca
tegorii : 1) jurisdicţionalismul : porneşte de la concepţia necesităţii inter
venţiei statului în viaţa religioasă, în organizarea şi controlul cultelor.
Este prezent îndeosebi în aria austro-germană, a fost favorizat de lu-
teranism şi de epoca lu m in ilor; 2) ultraliberalism ul: statul renunţă
la orice drept de reglementare în domeniul vieţii religioase ; nu solicită
nici o declaraţie din partea cultelor şi nu este nevoie de autorizarea
acestora; acest model a fost adoptat în Ţările de Jos, SUA, Noua
Zeelandă etc. 3) Confesionalismul : invocă o ordine superioară compe
tenţei civile a statului în domeniul vieţii religioase, se acordă un statut
public şi privilegii unei singure sau mai multor Biserici, care sînt de-
' clarate Biserici naţionale de stat sau ale sta tu lu i; 4) Secularism ul: aici
intră : a) ateismul, care reprezintă antipodul confesionalism ului; ela
borează un proiect despre lume şi societate ostile religiilor şi b) lai-
cismul care îşi propune o atitudine neutră faţă de diferite concepţii
despre lume şi faţă de con fesiu n iIC. Nu considerăm că stabilirea pe
cale juridică a setului de drepturi religioase înseamnă anihilarea liber
tăţii religioase. în acest sens Hobbes spune că restrîngerea libertăţii
este o condiţie a libertăţii, care trece astfel prin acceptarea ei de
către s t a t 17.
E. O. Benito, autoare a unui raport adoptat de o subcomisie ONU,
a studiat modul de reglementare juridică a ER în învăţămîntul public
din 28 de state (Germania, Chile, Columbia, Danemarca, Ecuador, Spa-
14. A n d r d M anaranche, Attitudes chr&tiens en Politique, P a ris , E d itio n s du
S e u il, 1978, p . 61.
15. A n g e l o V id a i D 'a lm e id a Application de la dkclaration s u r î'ell-
R ib e ir o .
minatlon de toutes Ies lormes d'intol&rance et de discriminatton lond&es sur Ia
religion ou Ia conviction, N a t i o n s U n i e s , E / C N . / 1 9 9 1 , 5 6 , p . 4 5.
16. E . P o u l a t , o p . cit., p . 151— 152.
17. Ibidem, p . 2 3 1 .
CUMENTARE 147
‘a, Finlanda, Gana, Guatemala, Honduras, Irak, Israel, Italia, Jamaica,

ordania, Pakistan, Ţările de Jos, Peru, Portugalia, Qatar, Ucraina,
area Britanie, Ruanda, Elveţia, Tailanda, Trinidad-Tobago, Turcia şi
enezuela). A constatat că în aceste ţări legea garantează dreptul co-
iilor la ER. In unele ţări legea prevede că exercitarea dreptului la ER
a copiilor nu trebuie să ducă la discriminarea lor din motive reli-
ioase 18. Actele normative din cele 28 de state prevăd că «fiecare copil
bucură de dreptul de a primi o ER sau de convingere conform vo-
ţei părinţilor sau tutorilor legali şi că nu pot fi constrînşi a primi
o educaţie contrară voinţei părinţilor sau tutorilor» (Germania, Chile,
Danemarca, Spania, Finlanda, Gana, Guatemala, Honduras, Irak, Israel,
Italia, Jamaica, Ţările de Jos, Peru, Portugalia, Qatar, Marea Britanie,
Ruanda, Elveţia, Trinidad-Tobago). în plus, actele normative din unele
state (Gana, Guatemala, Israel, Jamaica, Peru şi Venezuela) prevăd că
elevii sînt protejaţi împotriva oricărei forme de discriminare din motive
de religie sau de convingere. E. O. Benito afirmă că numai îfitr-un
număr redus de state membre ale ONU este asigurat, prin lege, dreptul
la ER. Este de relevat că modul actual de reglementare a acestui drept
religios s-a conturat după Revoluţia Franceză din 1789. Astfel cu pri
lejul dezbaterii legii învăţămîntului în 1879 în Camera Deputaţilor din
Franţa, deputatul Falloux a propus ca «religia să nu fie impusă nimă
nui, dar ea să fie învăţată de toţi» 19.
Analiza comparativă a actelor normative menţionate permite dis
tingerea următoarelor tipuri de formulare a dreptului la realizarea ER :
1) Se prevede că elevii au dreptul la ER : Constituţia Spaniei
(1978) : «Puterile publice garantează părinţilor dreptul de a dispune ca
fiii lor să primească o ER şi morală în acord cu propriile lor convingeri»
(art. 27);
2) Dreptul la ER este enunţat într-o manieră foarte generală :
Constituţia Cantonului elveţian Jura (1977) : «Şcolile publice respectă
libertatea de gîndire, de conştiinţă şi de religie» (art. 34).
3) Se garantează numai Bisericilor naţionale dreptul de a realiza
ER în şcolile publice, fapt pentru care copiii de alte confesiuni sînt
scutiţi de aceste ore. Astfel guvernul etiopian într-o notă către o co
misie a ONU specifică că deşi instrucţia religioasă realizată în învăţă-
mîntul public se bazează pe învăţătura Bisericii naţionale, părinţii au
dreptul să hotărască în legătură cu prezenţa copiilor lor la aceste ore 20.
4) Dreptul Bisericilor de a realiza ER a fost recunoscut şi de o
serie de documente internaţionale. în acest sens Pactul internaţional re
feritor la drepturile civile şi politice (1976) stipulează că «Statele sem
natare ale Pactului se angajează să respecte libertatea părinţilor şi, după
caz, a tutorilor legali de a asigura ER şi morală a copiilor lor, conform
propriilor convingeri» (art. 18). De asemenea, Declaraţia privind elim i
18. E l i z a b c t h Elimination de toutes les formes d'intolerance et dis-
O d io B e n ito ,
crimination iondees sur la religion o u le convictlon, N a t i o n s U n i t e s , N e w Y o r k .
1989, p . 3 3 — 3 4.
19. L . P o u l a t , o p . cit., p a g . 2 4 1 .
2 0 . F r a n c e s c o C a p o t o r t i , Etude
des droits des personnes appartenent aux mi
nor ites ethniques, religieuses et linguistiques, N a t i o n s U n i e s , N e w Y o r k , 1991, p . 77.
148 BISERICA O R T O D O X Ă R O M Â N I
narea tuturor formelor de discriminare din motive de religie sau d(

convingere (adoptată de ONU în 1981) susţine că libertatea religioasi
presupune : «libertatea de a învăţa o religie sau o convingere în locurile
corespunzătoare acestei activităţi» (art. 6).
Trebuie menţionat faptul că în concepţia acestei declaraţii elevii ai
dreptul de a primi sau o ER sau una de convingere. Cu prilejul elabo
rării acestui document, delegatul SUA a afirm at: «în Declaraţie a fosi
inclus cuvîntul convingere deoarece se corelează mai bine cu libertate*
de gîndire şi de conştiinţă, care include şi materialismul, ateismul, ag
nosticismul... în privat sau în public, indiferent că este religioasă sai:
nu, conştiinţa fiecărei persoane este sursa demnităţii sa le » 21.
Justeţea acestui mod de reglementare a fost recunoscută chiar ş:
de către unele Biserici. Astfel, Conciliul Vatican II a afirmat că «edu
caţia este înainte de toate un drept al copilului. El angajează mai întîi
răspunderea familiei şi apoi a societăţii civile şi a Bisericii. Biserici
nu contestă responsabilităţile puterilor publice în acest domeniu di
activitate» 22.
5) Sînt state în care se interzice realizarea ER în învăţăm
public. Constituţia Mexicului (1917) : «principiul după care se va inspir*
instrucţia şcolară va fi absolut străin de orice doctrină religioasă şi
bazîndu-se pe rezultatele progresului, va lupta împotriva ignoranţei
şi a efectelor sale, împotriva servituţilor, a fanatismului şi a prejude
căţilor» (art. 3). De asemenea, nu se admite ER în învăţămîntul public
din Franţa, Noua Zeelandă, Australia, SUA etc.
Un studiu recent al Comisiei pentru drepturile omului privinc
modul de asigurare a drepturilor religioase (inclusiv a celui de a învăţa
o religie) în 39 de state membre ale ONU, făcea constatarea că «Guver
nele din cele mai multe ţări afirmă că ele garantează o protecţie egală
atît credincioşilor care aparţin confesiunilor majoritare, cît şi celor care
fac parte din confesiunile minoritare, precum şi celor care nu cred. în
ţările în care există o religie oficială se pare că se manifestă în proporţii
diferite o atitudine mai puţin tolerantă faţă de alte confesiuni re
ligioase» 23.
2. A c t e le n o r m a t iv e la c r e fe r ir i la c o n ţ in u t u l,
m ijlo a c e le şi c o n d iţ iile în c a re se r e a liz e a z ă e d u c a ţ ia r e lig io a s ă
Unii legiuitori au propus o formulă care să nu ducă la o con

tradicţie între ER şi caracterul general al învăţămîntului. în unele acte
normative se menţionează că învăţămîntul de stat este neutru din punct
de vedere religios : Constituţia Belgiei (1831, cu amendamente pînă în
1988) : «Autorităţile organizează un învăţămînt care este neutru ca orien
tare. Neutralitatea implică mai ales respectul concepţiilor filosofice,
ideologice sau religioase ale părinţilor şi ale elevilor» (art. 17).
2 1 . A p u d E . P o u l a t , o p . cit., p . 90.
2 2 . J . M o u s s e , J . R e g n i e r , o p . cit., p . 65.
2 3 . A . V . A . R i b e i r o , o p . cit., p . 129.
24. Ibidem, p . 45.
DOCUMENTARE 149
Uneori se declară o anumită orientare religioasă a şcolilor publice :

«Legea şcolară din Cantonul elveţian Fribourg» (1985) : «Şcoala se
fondează pe concepţia creştină privind persoana...» (art. 2)
In unele ţări sistemul de învăţămînt are un caracter laic : «Legea
libertăţii religioase din Rusia» (1990) : «Sistemul educaţiei şi instrucţiei
de stat are un caracter laic şi nu are scopul de a forma o anumită ati
tudine faţă de religie» (art. 9).
Constituţia Franţei (1958) : «Statul are sarcina de a organiza în-
văţămîntul public de toate gradele, care este gratuit şi laic» (pream bul);
Legea Savary din Franţa (1984) : «învăţămîntul superior este laic şi
independent de orice influenţă politică, economică, religioasă sau ideo
logică, el tinde spre obiectivitatea cunoaşterii şi respectă diversitatea
opiniilor» (art. 3).
Sînt state în care, deşi se admite prezenţa orei de religie în progra
mele şcolare, prin lege se stipulează că activitatea de cercetare ştiinţi
fică este în afara oricărei influenţe religioase. Constituţia Ungariei :
Dreptul de a lua decizii în privinţa adevărurilor ştiinţifice, de a stabili
valoarea ştiinţifică a cercetărilor îl au în exclusivitate numai cercetătorii
şi oamenii de ştiinţă» (art. 70/G).
Majoritatea actelor normative fac precizări în legătură cu condiţiile
în care se realizează ER :
1) Se specifică că participarea elevilor la ora de religie este facul
tativă, părinţii avînd dreptul de a hotărî participarea copiilor la aceste
ore. «Legea instrucţiei publice din Cantonul elveţian Geneva» (1940) —
«Învăţămîntul religios realizat în localurile şcolare este facultativ»
(art. 18—1).
Declaraţia ONU din 1981 : «Fiecare copil se bucură de dreptul de
a avea acces, în ce priveşte religia şi convingerile, la o educaţie con
formă cu voinţa părinţilor săi, sau, cînd este cazul, cu a tutorilor săi
legali...» (art. 5).
2) Se precizează că elevii nu pot fi obligaţi să participe la ER :
Constituţia Germaniei (1949) — «Nici un elev nu poate fi obligat, împo
triva voinţei sale, să asiste la orele de religie» (art. 7).
Constituţia Elveţiei (1874) : «Nimeni nu poate fi constrîns să ia
parte la... instrucţia religioasă» (art. 49) ; Declaraţia ONU din 1981 :
«Copiii... nu pot fi constrînşi să primească învăţături referitoare la o
religie sau o convingere împotriva voinţei părinţilor sau a tutorilor
legali» (art. 5).
3) Se prescriu formalităţile pe care trebuie să le realizeze părinţii
sau copiii pentru a nu participa la ER : «Legea învăţămîntului religios
din Austria» : «Elevii care încă nu au împlinit 14 ani pot fi retraşi
de la învăţămîntul religios de către părinţi, printr-o declaraţie scrisă,
la începutul anului şcolar. Elevii care au peste 14 ani pot face singuri
declaraţia de renunţare la învăţămîntul religios» (art. 1) ; «Legea şco
lară din Cantonul elveţian Fribourg (1985) : «Fără a indica motivele,
părinţii pot cere în scris scutirea copiilor lor de cursurile învăţămîntului
religios sau ale celui biblic» (art. 27). Asemenea reglementări există şi
în Suedia şi Grecia.
150 BISERICA O R T O D O X A RO M }
4) Se subliniază că elevii trebuie să urmeze fie orele de ER, fie c

de morala neconfesională : Constituţia Belgiei : «Şcolile organizate
autorităţile publice oferă, pînă la sfîrşitul ciclului şcolar obligato:
opţiunea între învăţă mîntul unei religii recunoscute şi cel al mori
neconfesionale. Toţi elevii supuşi unui program şcolar obligatoriu
dreptul, pe baza hotărîrii părinţilor, la o educaţie morală sau r<
gioasă» (art. 17).
5) Se reliefează că forma sub care se realizează ER este cea
studiu al religiei şi nu de cult : Constituţia Germaniei : «Religia e
obiect de studiu în învăţămîntul public, cu excepţia şcolilor con
sionale» (art. 7).
6) Se fac menţiuni referitoare la persoanele care predau orele
ER şi la conţinutul programelor acestei discipline şcolare : Constitu
Cantonului elveţian Neuchâtel (1941) : «Învăţămîntul religios se pn
tică... prin grija Bisericilor recunoscute...» (art. 7). Constituţia Gerrr
niei : «învăţămîntul religios este asigurat în conformitate cu prin
piile confesiunilor creştine» (art. 7).
*
3. P o s i b i l e i m p l i c a ţ i i n e g a t i v e a l e e d u c a ţ i e i r e l i g i o a s e ş i c o n d i ţ i i l e
în c a re se lim it e a z ă a c e a s tă a c tiv ita te
ER poate avea efecte negative atunci cînd îşi propune realizan

următoarelor obiective : prozelitismul ; lansarea unor atacuri la adre
altor culte ; aţîţarea la ură, învrăjbire şi intoleranţă religioasă. ER r
îşi atinge scopul urmărit dacă se limitează numai la prezentarea trăs;
turilor specifice ale unui cult, la sublinierea elementelor care îl sepai
de alte culte.
Actele normative studiate nu au prevederi speciale referitoare 1
situaţiile în care se limitează ER, dar toate subliniază că orice drej
şi libertate religioasă se limitează în următoarele condiţii : defăimare
unor religii şi credinţe, a adepţilor şi a clericilor acestora ; tulburare
păcii religioase ; propagarea fanatismului confesional sau secta r; jig
nirea sentimentelor religioase ale celorlalte confesiuni ; cînd activitate
religioasă contravine sănătăţii copiilor, moralei publice ; cînd elevii sîn
îndemnaţi să nu-şi îndeplinească obligaţiile şcolare etc.
4. O r g a n e l e d e s t a t u r m ă r e s c m o d u l d e d e s f ă ş u r a r e a e d u c a ţ i e i r e l i g i o a s e
Ele studiază efectele pe care le au cunoştinţele predate la acest<

ore asupra procesului de formare şi instruire a elevilor. Constituţii
Germaniei : «Statul are dreptul de supraveghere asupra învăţămîntulu
religios» (art. 7). Legea cultelor din Polonia : «Ministerul Educaţie:
Naţionale stabileşte, prin intermediul decretelor, regulile şi modalităţile
de introducere a instrucţiei religioase în programele şi 'orarele şcolare»
(art. 20) ; Constituţia Austriei : «Federaţia reglementează problemele
referitoare la relaţiile dintre şcoală şi biserică şi la instruirea religioasă
în şcoală» (art. 14).
în concluzie, se poate spune că majoritatea partidelor şi orientări
lor politice, cei mai mulţi specialişti în studierea fenomenului religios,
DOCUMENTARE 151
cu excepţia unei bune părţi a celor de orientare comunista şi ateistă, sînt

de acord cu faptul că religia s-a caracterizat, atît în trecut, cît şi as
tăzi, prin importante valenţe formative şi educative, îndeosebi pentru
copii şi tineri. Se susţine că implicarea AVR în procesul de educare a
copiilor şi tinerilor este cu atît mai necesară cu cît, într-o serie de so
cietăţi, forţele educative şi morala laică nu au reuşit să-şi îndeplinească
în mod corespunzător funcţia regulatoare în cadrul societăţii.
In condiţiile scăderii randamentului unor sisteme educative laice,
majoritatea istoricilor şi a specialiştilor în educaţie pledează pentru
ideea reanalizării şi revalorizării istoriei învăţămîntului şi educaţiei, in
clusiv a bogatei şi complexei experienţe multiseculare a Bisericilor
creştine în domeniul formării şi educării copiilor şi tinerilor.
Din aceste motive, majoritatea statelor au înscris în setul de drep
turi religioase acordat AVR, dreptul de realizare a ER a copiilor şi
tinerilor. Modul concret de prescriere şi garantare a acestui drept di
feră de la o zonă geo-politică la alta şi de la un stat la altul, fiind de
terminat în primul rînd de trei factori esenţiali : 1) rolul jucat de Bi
sericile creştine în societăţile în cauză ; 2) elaborarea sistemului politic
pe baza principiului separării Bisericii de Stat sau a neseparării Bi
sericii de S t a t ; 3) gradul asigurării drepturilor şi libertăţilor funda
mentale ale omului. Astfel, majoritatea statelor care s-au modernizat,
care au luat măsuri pentru asigurarea libertăţii de gîndire, de expresie
şi de conştiinţă, au trecut la regîndirea rolului Bisericilor în sistemul
public de învăţămînt şi de educaţie, respectiv s-au statuat prin lege ur
mătoarele principii : 1) AVR au dreptul să realizeze ER în învăţămîntul
public ; 2) părinţii şi tutorii legali hotărăsc dacă copiii lor participă sau
nu la orele de ER ; 3) Bisericile şi cei care susţin orele de ER nu au
dreptul să hotărască asupra conţinutului disciplinelor laice, atribuţie
care este de competenţa exclusivă a oamenilor de ştiinţă.
ILIE FONTA
♦ pa R i e a o f i c i a i a ♦
LUCRĂRILE ADUNĂRII NAŢIONALE B ISER IC EŞTI

SESIUNEA ANUALA A ANULUI 1990
Sumarul şedinţei de lucru din 23 ianuarie 1991
în conformitate cu prevederile art. 22 şi 30 din Statutul pentri

organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române şi art. 59 dii
Regulamentul organelor centrale din Patriarhia Română, pe temeiu
convocării nr. 65/1991, membrii clerici şi mireni, delegaţi ai celoi
17 eparhii din cuprinsul Patriarhiei Române în Adunarea Naţionali
Bisericească pentru perioada 1990— 1993, s-au întrunit în şedinţă dc
lucru ordinară, la 23 ianuarie 1991, pentru încheierea sesiunii pe anul
1990, în sala de şedinţe a reşedinţei patriarhale din Bucureşti.
Lucrările s-au desfăşurat după cum urmează :
— La orele 8,30 s-a oficiat Te-Deum în catedrala patriarhală d
către P. S. Episcop-vicar patriarhal Vasile Tirgovişteanul, împreună
cu un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa Prea Fericitului Părinte
Patriarh TEOCTIST, a membrilor Sfîntului Sinod, a membrilor clerici
şi mireni, delegaţi în Adunarea Naţională Bisericească, consilieri pa
triarhali şi credincioşi aflaţi în catedrala patriarhală.
După Te-Deum, membrii Adunării Naţionale Bisericeşti au trecut
în sala de şedinţe a reşedinţei patriarhale.
La ora 9,00 o delegaţie de membri ai Adunării Naţionale Biseri
ceşti invită pe Prea Fericitul Patriarh TEOCTIST pentru a prezida
şedinţa Adunării Naţionale Bisericeşti. însoţit de II.PP.SS. Mitropoliţi,
Prea Fericitul Patriarh TEOCTIST intră în sala de şedinţe.
Ocupînd scaunul prezidenţial Prea Fericitul Părinte Patriarh
TEOCTIST, invită pe secretarii aleşi ai Adunării Naţionale Bisericeşti
să ia loc în biroul secretariatului : P.C.Pr. Ştefan Liviu, vicarul admi
nistrativ al Arhiepiscopiei Clujului, secretar general, dl. avocat Ioan Mo
rarii — Arhiepiscopia Sibiului şi dl. prof. Gheorghe Ionescu — Episcopia
Buzăului, secretari.
La invitarea Prea Fericitului Părinte Patriarh TEOCTIST, P.C.Pr
efan Liviu, secretarul general al Adunării Naţionale Bisericeşti face
Iul nominal.
La apelul nominal se constată absenţa l.P.S. Arhiepiscop A n tim
Dunării de Jos şi a P.S. Episcop Vasile al Oradiei, pentru motive de
nătate, şi a P.S. Episcop Vicar Serafim Făgărăşanul, aflat în misiune
ste hotare. p
De asemenea, absentează l.P.S. Arhiepiscop Victorin al Arhiepis-

piei Misionare Ortodoxe Române în America şi Canada şi l.P.S. Ar-
’episcop Adrian al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa
ntrală şi occidentală, aflaţi la centrele eparhiale respective.
Dintre membrii mireni absentează :
1. Dl. Dr. Paul Blidari — Arhiepiscopia Bucureştilor.
2. Dl. Prof. Gheorghe A nghel — Episcopia Alba luliei.
3. Dl. Avocat Vasile Ghiţă — Episcopia Argeşului.
4. Dl. Avocat Vasile Butâ — Episcopia Aradului.
5. Dl. Economist Spiridon Zavadovschi — Episcopia Maramureşului.
6. Dl. Avocat Aurel Vuşcan — Episcopia Oradiei,
apelul nominal au depus mandate la Secretariat în vederea va-
idării următorii membri noi, delegaţi în Adunare :
1. P.C. Pr. Ioan Antistescu — Arhiepiscopia Iaşilor.
2. Dl. Prof. Dr. docent Constantin Negoiţă — Arhiepiscopia Iaşilor.
3. Dl. Prof. Dr. D um itru Rădăuceanu — deputat — Arhiepiscopia
Iaşilor.
4. P.C. Pr. Mandache Ciobotar — Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţi
lor.
5. Dl. Prof. Univ. Dr. Iordache Mihail — Arhiepiscopia Sucevei şi
Rădăuţilor.
6. Dl. Ing. Râdăşanu Laurenţiu — Arhiepiscopia Sucevei şi Rădău
ţilor.
7. Dl. Prof. Univ. Dr. Teodor Maghiar — Episcopia Oradiei.
In cuvîntul de deschidere Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST
se referă la contextul actual în care Biserica Ortodoxă Română şi-a des
făşurat activitatea în anul 1990 şi la contextul intern şi extern în care
ţara noastră se află după revoluţia din decembrie 1989, precum şi la
ameninţările la adresa păcii în diferite părţi ale lumii.
Precizează apoi că Biserica Ortodoxă Română, reintrînd în făgaşul
activităţii sale normale, ca Biserică liberă şi autonomă, prin strădaniile
comune ale credincioşilor şi clericilor, sub călăuzirea chiriarhilor lor,
a răspuns cerinţelor vieţii religioase, iar organele centrale bisericeşti,
reînnoite în acest an, au luat hotărîri care au promovat lucrarea în
noitoare din sînul Bisericii noastre.
în rîndul realizărilor din anul 1990, Prea Fericitul Părinte Patriarh
TEOCTIST aminteşte : alegerea de noi organe deliberative şi executive
în toate unităţile Bisericii Ortodoxe Române, reînfiinţarea de eparhii
(Arhiepiscopia Tomisului, Arhiepiscopia Tirgoviştei, Arhiepiscopia Su
cevei şi Rădăuţilor, Episcopia Argeşului, Episcopia Maramureşului ; ale
gerile, hirotoniile de arhierei-vicari, episcopi-vicari ; alegerile şi insta-
154 BISERICA O R T O D O X Ă ROMĂ
lările de ierarhi titulari la unele ep arh ii; reînfiinţarea a două instit

teologice universitare, la Iaşi şi la Cluj-Napoca ; reînfiinţarea unor
minării teologice la Galaţi, Roman şi Rm. Vîlcea, precum şi reactiva
a cinci dintre şcolile de cîntăreţi bisericeşti.
De asemenea, Prea Fericirea Sa a relevat lucrarea pe tărîm p
toral-misionar de care a fost preocupată întreaga Biserică Ortodc
Română, catehizarea copiilor, introducerea educaţiei moral-religio.
in şcolile de stat, în învăţămîntul primar şi gimnazial, accesul şi p
zenţa preoţilor în spitale, penitenciare, azile de bătrîni, orfelinate
case de copii etc., precum şi lucrarea filantropică şi caritativă în c<
clerul şi credincioşii sînt angajaţi atît la parohii cît şi în asociaţiile
organizaţiile cu caracter caritativ care au luat fiinţă în ţara noast
multe dintre ele cu binecuvîntarea sau sub oblăduirea Bisericii, lucn
care a avut în vedere atît cerinţele credincioşilor din ţară cît şi ale i
mânilor ortodocşi din diaspora sau din vecinătăţile noastre, cum sînt i
din Republica Moldova.
Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST a subliniat că aceaî
lucrare este prezentată în dările de seamă ale sectoarelor Administi
ţiei Patriarhale care au fost în dezbaterea Consiliului Naţional Bisei
cesc în zilele de 21 şi 22 ianuarie, iar acum se află pe agenda Adună
Naţionale Bisericeşti, pentru luare la cunoştinţă, examinare şi aprob
rea hotărîrilor care se vor găsi de cuviinţă.
în final aduce mulţumiri tuturor membrilor Sfîntului Sinod
Adunării Naţionale Bisericeşti pentru prezenţă la şedinţa de lucru.
In continuare, Prea Fericitul Părinte Preşedinte invită pe secret
iu l general al Adunării să dea citire componenţei comisiilor permanei
te de lucru ale Adunării Naţionale Bisericeşti, după care conducătoi
sectoarelor Administraţiei Patriarhale sînt invitaţi să prezinte la s<
cretariatul general lucrările spre a fi repartizate comisiilor permanen
pentru studiere şi întocmirea referatelor în cadrul acestora, în care scc
Prea Fericirea Sa suspendă şedinţa pînă la ora 11,00.
La ora 11,00 Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST redeschic
şedinţa plenului Adunării Naţionale Bisericeşti, invitînd raportorii c(
misiilor permanente, potrivit ordinei de zi, să prezinte referatele c
propunerile comisiilor, după cum urmează :
1. P.C. Pr. Vasile Chiţu, raportorul Comisiei pentru validare ş
tiţiuni, prezintă referatul privind examinarea mandatelor membrilc
Adunării eparhiale a Arhiepiscopiei Iaşilor, a membrilor Arhiepiscc
_ __ «
piei Sucevei şi Rădăuţilor şi a unui membru al Adunării Episcopit

Oradiei, delegaţi în Adunarea Naţională Bisericească, cu propunerea d
a se aproba validarea mandatelor membrilor respectivi, întrucît împo
triva acestora nu s-au produs contestaţii, iar mandatele nu prezint
vicii de formă şi de fond.
PARTEA O F I C I A L A 15d
La propunerea pentru votare, făcută de Prea Fericitul Părinte

Preşedinte şi avîndu-se în vedere motivările arătate, Plenul Adunării
Naţionale Bisericeşti hotărăşte :
Aprobă validarea mandatelor noilor m em bri delegaţi în A d u
narea Naţională Bisericească pe perioada 1990—1993, după cum
urmează :
Pentru Arhiepiscopia Iaşilor, P.C. Pr. Ioan Antistescu, pro-
toiereu de T§. Neamţ, Dl. Prof. Univ. Dr. Doc. Constantin Negoiţă,
Dl. Prof. Univ. Dr. D um itru Rădăuceanu, pentru Arhiepiscopia
Sucevei şi Rădăuţilor, P.C. Pr. Mandache Ciobotar, protoiereu de
Suceava, Dl. Prof. Univ. Dr. Iordache Mihail, Dl. ing. Rădăşanu
Laurenţiu, pentru Episcopia Oradiei, Dl. Prof. univ. Dr. Teodor
Maghiar, rectorul Universităţii din Oradea.
2. în continuare, raportorul Comisiei organizatoare P.C. Pr. Vasile
1. Vasile, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Tomisului, prezintă re
feratul privind propunerea Sinodului Permanent pentru schimbarea
titulaturii Episcopiei Maramureşului, în «Episcopia Ortodoxă Română
a Maramureşului şi Sătmarului» şi modificarea corespunzătoare a art. 5,
par. III, al. 13, din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii
Ortodoxe Române.
Prin referatul întocmit Comisia organizatoare îşi însuşeşte acordul
Sinodului Permanent în această problemă şi supune plenului Adunării
propunerea de a se aproba schimbarea titulaturii Episcopiei Maramu
reşului în «Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmaru-
luv> şi modificarea corespunzătoare a art. 5, par. III, al. 13 din Statut.
în urma discuţiilor care au avut loc şi a lămuririlor date, la propu
nerea Comisiei organizatorice, Adunarea Naţională Bisericească hotă
răşte :
— Aprobă schimbarea titulaturii Episcopiei Maramureşului în
«Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului», urmînd
ca art. 5, par. III, al. 13 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea
Bisericii Ortodoxe Române să aibă următorul conţinut : Art. 5, par. III,
al. 13 : «Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului».
Avînd în vedere discuţiile largi care s-au purtat în legătură cu ra
poartele primelor două comisii, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist
propune ca, în continuare, să se prezinte referatele celorlalte patru co
misii, urmînd ca discuţiile să aibă loc în final, propunere care a fost
însuşită de plenul Adunării.
3. în continuare, la invitaţia Prea Fericitului Părinte Patriarh
TEOCTIST, P.C. Pr. Ştefan Liviu, vicar administrativ al Arhiepiscopiei
Clujului, prezintă referatul Comisiei bisericeşti asupra :
a) Dării de seamă a Sectorului I al Administraţiei Patriarhale —
Cancelaria Sfîntului Sinod, condus de P.C. Pr. Constantin Pârvu, vicar
156 BISERICA O R T O D O X A ROMĂNi
administrativ, în care este înfăţişată activitatea organelor centrale bl

sericeşti, evenimentele deosebite din viaţa Bisericii în anul 1990 (aH
gerea organelor bisericeşti, deliberative şi executive, reînfiinţarea dl
noi eparhii, alegerea de noi ierarhi), activitatea misionară-pastorală f
caritativă, viaţa monahală, grija pentru locaşurile de cult, grija pem
tru înnoirea învăţămîntului teologic (înfiinţarea de noi institute teolo
gice, seminarii teologice şi monahale, şcoli de cîntăreţi bisericeşti, tipă
rirea de manuale şi cursuri de teologie), activitatea Cabinetului patri
arhal şi a serviciilor de la Centrul patriarhal.
b) Referat asupra dării de seamă a sectorului III al Administraţiei
Patriarhale, sectorul Relaţii externe bisericeşti, condus de P*.C. Pr.
A lexandru Tudor, care priveşte : Relaţiile cu Bisericile Ortodoxe ; re
laţiile cu Biserica Romano-Catolică ; relaţiile cu Consiliul Ecumenic al
Bisericilor ; relaţiile cu Conferinţa Bisericilor Europene ; activităţi al€
teologilor ortodocşi români în diferite organizaţii creştine.
c) Referat asupra dării de seamă privind Comunităţile ortodoxe ro
mâne de peste hotare şi schimbul de burse de studii cu străinătatea
condus de P.C. Pr. Gheorghe Bogdan.
Este înfăţişată configuraţia actuală a diasporei ortodoxe române,
activitatea cultică, religioasă şi culturală care se desfăşoară în cadrul
acestor comunităţi. ""
Este prezentată lucrarea Bisericii Ortodoxe Române pentru menţi
nerea relaţiilor jurisdicţionale şi spiritual-canonice cu diaspora orto
doxă română ; apoi schimbul de burse cu Bisericile Ortodoxe, cu cele
lalte Biserici, cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor şi diferite universi
tăţi din străinătate.
d) Referat asupra dării de seamă a Sectorului de presă şi comu
nicaţii, precum şi cu privire la introducerea educaţiei moral-religioase
în şcolile din învăţămîntul de stat, la nivel primar şi gimnazial, con
dus de P.C. Pr. Ioan Sauca, consilier patriarhal.
4. Raportorul Comisiei culturale, P.C. Pr. Alexandru Hotăran, pre
zintă următoarele rapoarte spre analiză şi aprobare :
— Darea de seamă a sectorului Editură şi tipografie al Institutului
B ib lic şi de Misiune Ortodoxă, pe anul 1990, condus de P.C. consilieT
patriarhal Pr. Sabin Verzan.
— Contul de execuţie bugetară şi bilanţul pe anul 1989 al Sec
torului Institutului biblic, Editură şi tipografie ;
— Rapoartele informative ale Editurii Institutului Biblic şi tipo
grafia Institutului Biblic pe anul 1990, pe baza contului de execuţie ;
— Contul de execuţie bugetară şi bilanţul pe anul 1989 al Sec
torului Institutului Biblic ateliere, condus de P.C. Pr. Constantin
Bădescu, consilier patriarhal.
— Raportul informativ al Sectorului Institutului Biblic ateliere p€
anul 1990.
5. Raportorul Comisiei economico-financiare, P.C. Prot. Grigore
Petrache, prezintă rapoartele privind :
— Contul de execuţie bugetară şi bilanţul pe anul 1989 al Secto
rului economic al Administraţiei Patriarhale, condus de P.C. Pr. Con-
ARTEA OFICIALĂ 157
ntin Popescu, consilier patriarhal, şi de contabilul şef Mircea Io n escu ;

— Raportul informativ al Sectorului economic al Administraţiei
triarhale pe anul 1990 ;
— Contul de execuţie bugetară pe anul 1989 al Casei de pensii şi
jutoare a Bisericii Ortodoxe Române ;
— Raportul informativ al Casei de pensii şi ajutoare a Bisericii
todoxe Române, pe anul 1990, condusă de P.C. Pr. director Miron
ihut.
>
6. Raportorul Comisiei bugetare, P.C. Pr. Tiberiu Dan, prezintă

portul privind :
— Proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al Administraţiei
atriarhale şi instituţiile anexe pe anul 1990 ;
— Proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al Casei de pensii
ajutoare din cadrul Bisericii Ortodoxe Române pe anul 1990 ;
— Referatul Consiliului Naţional Bisericesc cu următoarele pro-
leme şi propuneri, cu motivaţiile cuvenite privind :
a) Salarizarea personalului bisericesc (clerici şi mireni) din fo ndu
rile statului, precum şi plata alocaţiei pentru c o p ii;
b) Plata compesaţiei lunare şi indexarea salariilor să se facă din
*ondurile s ta tu lu i;
c) Monopolul asupra unor produse cu utilizare strict bisericească,
cum sînt :
— bunurile sacre (obiectele de c u lt);
— bunurile comune cu destinaţie bisericească (luminări, icoan e);
— tipărituri cu caracter religios.
d) Exponerarea de la plata im pozitului pe circulaţia mărfurilor şi
pe veniturile rezultate din acţiunile economice bisericeşti;
e) Restituirea sesiilor parohiale, a imobilelor proprietatea Bisericii,
ca şi a terenurilor mînăstirilor. şcolilor de învăţăm înt, instituţiilor
filantropice, a unităţilor bisericeşti la diferite nivele.
încheindu-se prezentarea rapoartelor comisiilor, Prea Fericitul
Părinte Patriarh TEOCTIST supune aceste rapoarte discuţiei şi anali
zării de către plenul Adunării.
Au luat cuvîntul mai mulţi membri ai Adunării Naţionale Biseri
ceşti, care s-au referit, în intervenţiile lor, la o serie de probleme pre
zentate în rapoarte, apreciind activitatea desfăşurată în sectoarele cen
trale ale Patriarhiei Române şi făcînd o serie de propuneri şi sugestii
privind rezolvarea unora dintre problemele mai dificile în vederea
bunei desfăşurări a activităţii bisericeşti, atît la nivel central, cît şi în
unităţile bisericeşti locale.
în încheierea discuţiilor pe marginea rapoartelor prezentate a luat
mvintul Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST, care a mulţumit
tuturor celor care au făcut propuneri şi sugestii cu privire la activi
tatea desfăşurată în cadrul sectoarelor Administraţiei Patriarhale în
cursul anului 1990, precum şi cu privire la activitatea de viitor a
acestora. Apreciază modul academic în care s-au desfăşurat lucrările şi
luările de cuvînt, ca într-un adevărat parlament bisericesc.
158 BISERICA O RT O D O X A ROMÂ1
Prea Fericirea Sa arată că tot ceea ce s-a propus este de reţinut

de luat în studiu, întrucît priveşte viaţa şi activitatea Bisericii.
Răspunzînd unora dintre propunerile şi sugestiile avansate de vc
bitori, Prea Fericitul Părinte Patriarh ŢEOCTIST a făcut următoare
.precizări :
— Prezentarea dărilor de seamă ale sectoarelor Administraţi
Patriarhale, în plenul Adunării Naţionale Bisericeşti, este o obligat
statutară şi regulamentară, dar se va studia modul în care membi
Adunării să poată avea acces sau să fie informaţi cu cîtva timp înain
despre conţinutul acestora.
Dările de seamă, în întregime, nu vor putea fi trimise membrih
Adunării, întrucît întocmirea acestora, la unele sectoare şi în specii
la Cancelaria Sfîntului Sinod, este în funcţie şi de datele care se pr
mese de la centrele eparhiale, proces care este mai de durată. Se \
studia posibilitatea trimiterii unor rapoarte informative mai sintetici
Nici publicarea dărilor de seamă nu este posibilă, întrucît aceste
însumează sute de pagini, deoarece lucrarea Bisericii astăzi s-a ampli
ficat foarte mult faţă de trecut.
A da un răspuns pe loc unor propuneri, ca acelea referitoare 1
înfiinţarea institutelor teologice la Oradea sau Arad, nu este posibil
deoarece trebuie studiate în prealabil cerinţele eparhiilor respective
numărul de parohii vacante, posibilităţile de recrutare a corpulu
didactic, resursele financiare pentru susţinerea acestor instituţii etc
Cu acest prilej Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST a adu!
la cunoştinţa plenului Adunării Naţionale Bisericeşti că s-a stabilit d<
comun acord între factorii competenţi ca educaţia moral-religioasă îr
şcoli să se predea cîte o oră pe săptămînă, începînd cu trimestrul II al
anului şcolar 1990/1991, la fiecare clasă în ciclul primar şi gimnazial
în continuare, Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST a invitat
pe P.S. Episcop-vicar patriarhal Vasile Tîrgovişteanul să facă o prezen
tare în legătură cu ajutoarele primite pe adresa Patriarhiei Române şi
în legătură cu modul în care au fost repartizate şi distribuite în capitală
şi în toată ţara aceste ajutoare.
După aceasta, revenind la discuţiile asupra rapoartelor, Prea Feri
citul Părinte Patriarh TEOCTIST concluzionează că propunerile care
s-au făcut în plenul Adunării vor fi înmănunchiate şi analizate pentru
a se găsi modul de soluţionare şi a se înlătura ceea ce a devenit rutină.
Dată fiind implicaţia Bisericii noastre în contextul mondial care
îngrijorează nu numai ţările angajate direct în unele focare de ten
siune, cum este cel din Golf, ci şi toate ţările dornice de pace, în rîndul
cărora se află şi ţara noastră, Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST
propune adoptarea de către Adunarea Naţională Bisericească a unui
mesaj de pace care să fie dat publicităţii prin televiziune şi presă.
Ca urmare, după citirea mesajului de către P.S. Episcop-vicar
patriarhal Nifon Ploieşteanul, la propunerea Prea Fericitului Părinte
Patriarh, Adunarea Naţională Bisericească hotărăşte :
— Aprobă mesajul prezentat pentru a fi dat publicităţii.
E A OFICIALĂ 1 5 9
în final, Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST supune ple-

ui Adunării Naţionale Bisericeşti propunerea de a lua act de modul
care dările de seamă ale sectoarelor Administraţiei Patriarhale au
ţişat activitatea desfăşurată în cursul anului 1990 şi a-şi exprima
rdul cu hotărîrile care s-au luat.
Ca urmare, Adunarea Naţională Bisericească hotărăşte :
— Ia act de activitatea Bisericii Ortodoxe Române în cursul
anului 1990, înfăţişată în dările de seamă ale sectoarelor A d m i
nistraţiei Patriarhale şi îşi exprim ă acordul cu referatele întocmite
de comisiile perm anente ale Adunării Naţionale Bisericeşti.
— Aprobă propunerile comisiilor perm anente ale Adunării
Naţionale Bisericeşti, consemnate în rapoartele acestora.
Epuizîndu-se examinarea lucrărilor înscrise în ordinea de zi, Prea
icitul Părinte Patriarh TEOCTIST declară închisă sesiunea ordinară
lucru a Adunării Naţionale Bisericeşti pe anul 1990.
Prea Fericirea Sa invită pe membrii, comisiei pentru verificarea
cesului-verbal al Adunării, formată din : P.C. Pr. prof. Constantin
eriu, P.C. Pr. Consilier Dumitru Păunescu, dl. Academician Caius
b, dl. Dr. Paul Blidaru şi dl. avocat Mihai Sălcuţan, să verifice
esul-verbal al secretariatului Adunării,
rosteşte rugăciunea «Cuvine-se cu adevărat»,
ept care s-a încheiat prezentul proces-verbal.
Preşedintele Adunării Naţionale Bisericeşti

TEOCTIST
P A T R IA R H U L B IS E R IC II ORTODOXE ROM ÂNE
Secretar,
Protos. TEOFAN SAVU
LUCRĂRILE SFÎNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE

ROMANE
Sumarul şedinţei de lucru din 24, 25 şi 26 ianuarie 1991
Pe temeiul prevederilor art. 12 din Statutul pentru organizarea şi
ncţionarea Bisericii Ortodoxe Române, la convocarea Prea Ferici-
ilui Părinte Patriarh TEOCTIST, a avut loc, în zilele de 24, 25 şi
ianuarie 1991, şedinţa de lucru a Sfîntului Sinod al Bisericii Orto-
xe Române pentru închiderea sesiunii sinodale pe anul 1990.
Marţi, 24 ianuarie 1991, ora 17,00, Prea Fericitul Părinte Patriarh
OCTIST intră în sala sinodală însoţit de II.PP.SS. Mitropoliţi.
Se rosteşte rugăciunea «împărate ceresc».
Prea Fericitul Părinte Preşedinte invită pe P.S. Episcop Nifon
loieşteanul, vicar patriarhal, secretarul Sfîntului Sinod, să dea citire
lului nominal.
Constatîndu-se prezenţa majorităţii membrilor Sfîntului Sinod,
rea Fericitul Părinte Preşedinte declară deschisă şedinţa, anunţînd că
iunea Sfîntului Sinod pe anul 1990 se află în prorogare.
160 BISERICA ORTODOXA ROMAI
In cuvîntul de deschidere, Prea Fericitul Părinte Patriarh TEO

TIST arată că ordinea de zi fiind foarte bogată, a găsit cu cale să I
folosită şi aceasta după-amiază liberă a zilei de 24 ianuarie 1991, duţ
ce s-au încheiat lucrările Colegiului electoral bisericesc, pentru al
gerea titularului în scaunul vacant de arhiepiscop al Sucevei şi R
dăuţilor, spre a examina, cel puţin în cadrul comisiilor sinodale, lucr
rile ce li se vor repartiza, potrivit competenţei acestora.
De aceea, Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST dispu
repartizarea lucrărilor pe comisii, dosarele respective fiind înmîna
raportorilor.
întrucît pe ordinea de zi se află şi Memoriul Comitetului de co
ducere a Uniunii artiştilor plastici bisericeşti (U.A.P.B.), înregistrat s
nr. 11953/1990, prin care solicită soluţionarea problemei actualiza
preţurilor la pictura bisericească, Prea Fericitul Părinte Patria
TEOCTIST supune plenului Sfîntului Sinod propunerea de a se discu
această problemă chiar în plen, înainte de suspendarea şedinţei, pent
a lămuri unele aspecte în legătură cu doleanţele pictorilor şi a uşu
în felul acesta sarcina Comisiei pentru doctrină, viaţă religioasă şi pe
tru mînăstiri, care are pe agenda sa examinarea problemei respectn
Sfîntul Sinod îşi exprimă acordul cu propunerea Prea Fericitul
Părinte Patriarh TEOCTIST. Ca urmare, au început discuţiile asup
problemelor cuprinse în memoriul respectiv, discuţii la care au par
cipat mai mulţi membri ai Sfîntului Sinod.
Avînd în vedere consensul la care s-a ajuns cu privire la major
rea preţurilor la lucrările de pictură bisericească, pe categorii,
raport cu liberalizarea preţurilor, cu indexarea salariilor şi cu posibi
tăţile economice ale parohiilor, care urmează să suporte ca beneficia
aceste preţuri, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Memoriul Uniunii artiştilor plastici bisericeşti se trim ite
siei pentru doctrină, viaţă religioasă şi pentru mînăstiri spre studie
şi propuneri, ţinînd seamă de discuţiile care au avut loc în plen
Sfîntului Sinod.
Prea Fericitul Părinte Preşedinte suspendă şedinţa în veder
studierii dosarelor şi întocmirii referatelor în cadrul comisiilor sin
dale, urmînd ca lucrările să se reia în ziua de 25 ianuarie, dimineai
după ora 10,00, cînd se vor încheia de examinat referatele în cadr
comisiilor.
Se rosteşte rugăciunea «Cuvine-se cu adevărat...».
*
Vineri, 25 ianuarie 1991, ora 12,00, se redeschide şedinţa sinodc
sub preşedinţia Prea Fericitului Părinte Patriarh TEOCTIST.
Se rosteşte rugăciunea «împărate ceresc...».
Intrîndu-se în ordinea de zi, Prea Fericitul Părinte Preşedin
invită pe P.S. Episcop-vicar patriarhal N ifon Ploieşteanul, raportor
Comisiei afacerilor externe bisericeşti, să dea citire referatelor Con
siei asupra problemelor repartizate, şi anume :
Relaţii cu Bisericile Ortodoxe surori
PARTEA OFICIALA 161
Temei nr. 10094/1990 — Participarea înalt Prea Sfinţitului Mitro

polit Daniel al Moldovei şi Bucovinei, înalt Prea Sfinţitului Mitropolit
Antonie al Ardealului, P.C. Pr. prof. Ioan Bria şi a P.C. Pr. Mircea
Basarab la întrunirea Comisiei panortodoxe presinodale a Sfîntului şi
Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, Chambesy, Elveţia, 10— 17 noiem
brie 1990.
Examinînd darea de seamă, Comisia afacerilor externe bisericeşti
reţine că tema înscrisă pe ordinea de zi a Comisiei pregătitoare a celei
de-a IV-a Conferinţe panortodoxe presinodale a Sfîntului şi Marelui
Sinod al Bisericii Ortodoxe a fost problema diasporei.
La întrunire au participat reprezentanţi ai tuturor Bisericilor
Ortodoxe canonice din lume. în cadrul lucrărilor s-a elaborat un docu
ment de lucru cu privire la problema diasporei, în care reprezentanţii
greci au încercat să impună tezele Constantinopolului, potrivit cărora
Patriarhia Ecumenică ar urma, treptat, să-şi asume jurisdicţia asupra
întregii diaspore ortodoxe. Dezbaterile pe marginea acestui document
nu au dus la un acord total. Delegaţii Bisericii noastre au avut o con
tribuţie de seamă, ceea ce a salvat întrunirea de la un eşec previzibil.
Este menţionată propunerea I.P.S. Mitropolit Antonie ca problema
diasporei să rămină încă deschisă pentru dezbatere, iar în prezent să
se păstreze statu-quo-ul pe care-1 recunosc Bisericile Ortodoxe şi care
a fost impus de viaţă, propunere care a fost acceptată şi de partea
greacă.
In urma discuţiilor purtate şi la propunerea Comisiei afacerilor
externe bisericeşti, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Ia act cu m ulţum iri de darea de seamă a II.PP.SS. Mitro-
»
poliţi Daniel al Moldovei şi Bucovinei, şi Antonie al Ardealului

pentru m odul cum au reprezentat Biserica Ortodoxă Română la
întrunirea de la Chambesy ;
— Să se solicite Centrului ortodox al Patriarhiei Ecumenice
de la Chambesy textu l scurt ce urm a să fie redactat de I.P.S. M i
tropolit Damaschin al Elveţiei, cu privire la dezbaterea problemei
diasporei, de la întrunirea din 13— 18 noiembrie 1990, precum şi
docum entul întocm it de I.P.S. Mitropolit Ioan de Pergam, care nu
a fost aprobat de întrunirea de la Chambesy, şi să fie prezentate
Comisiei canonice spre studiere ;
— Să se întrunească o Comisie alcătuită din : P.S. Episcop-
vicar Serafim Făgărăşanul, Pr. prof. Ion Bria, Pr. prof. D um itru
Popescu şi Arhiadiac. prof. Ioan Floca, în vederea pregătirii tem ei
nice a unui nou referat cu privire la diaspora ortodoxă, care să
reprezinte punctul sau poziţia Bisericii Ortodoxe Române la în tru
nirea din anul viitor.
Temei nr. 10490/1990 — Participarea I.P.S. Mitropolit A ntonie al
Ardealului şi a P.C. Pr. prof. D um itru Radu, prorectorul Institutului
teologic din Bucureşti, la consfătuirea Comisiei panortodoxe pentru
B . O . R . — 1 1
162 BISERICA ORTODOXA ROMĂ*
pregătirea dialogului cu Biserica Romano-Catolică, Constantinop

30— 12 decembrie 1990.
Examinînd darea de seamă, Comisia afacerilor externe biserice
reţine că la susmenţionata întrunire s-a abordat cea mai gravă pr
blemă cu care se confruntă astăzi multe din Bisericile Ortodoxe d
ţările Europei centrale şi răsăritene, şi anume «uniatismul şi proze
tismul», şi legat de aceasta, problema atitudinii pe care Biserici
Ortodoxe trebuie să o ia faţă de dialogul cu Biserica Romei.
Participanţii la întrunirea de la Constantinopol au căzut de acoi
că dialogul dintre Bisericile Ortodoxe şi Biserica Romano-Catolică r
numai că trebuie continuat, ci trebuie să devină un mecanism eficiei
de depăşire a problemelor ce se înregistrează între cele două Biseric
ca urmare a revitalizării uniatiei.
t
Declaraţia comună de la Freising prin care uniatismul, ca metod

este respins, trebuie să constituie punctul de plecare şi baza delib<
ratoare asupra problemei, în cadrul dialogului teologic.
în urma discuţiilor purtate şi la propunerea Comisiei afacerile
— Ia act cu m ulţum iri de darea de seamă privind participare
I.P.S. Mitropolit A ntonie al Ardealului şi a P.C. Pr. prof. Dumitr
Radu la întrunirea de la C onstantinopol;
— O comisie alcătuită d i n : P.S. Episcop-vicar Serafim Făgo
răşanul, PP.CC. Pr. prof. D um itru Radu, Mircea Păcurariu şi Ioa
Floca, să întocmească pînă la 25 februarie 1991 materialul docu
m entar privind problema uniţilor, care va fi pus la dispoziţia I.P $
Mitropolit Antonie în vederea folosirii lui la întrunirea subcomi
siei dc dialog teologic ortodoxo-romano-catolic din acest an.
Temei nr. 5054j1990 — Participarea I.P.S. Mitropolit Nestor a
Olteniei şi a P.C. Diac. Ion Chivu, asistent la Institutul teologic dir
Bucureşti, la festivităţile de aniversare a 1100 ani de la zidirea cate
dralei «Sfîntul şi Dreptul Lazăr», Larnaca — Cipru, 16—21 octom
brie 1990.
Cu prilejul acestor festivităţi delegaţii români au prezentat, în
cadrul simpozionului duhovnicesc consacrat Sfîntului şi Dreptului
Lazăr, mesajul Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist ocazionat de
acest eveniment.
— Ia act cu m ulţum iri de darea de seamă privind partici
parea I.P.S. Mitropolit Nestor al Olteniei la festivităţile de aniver
sare a 1100 ani de la zidirea cateralei «Sfintui şi Dreptul Lazăr» în
oraşul Larnaca — Cipru.
Relaţii cu Biserica Anglicană

Tem ei nr. 7554/1990 — Participarea unui delegat al Bisericii Orto
doxe Române la întrunirea Comisiei internaţionale pentru dialogul teo
logic ortodoxo-anglican, Ontario — Canada, 10— 17 septembrie 1990.
PARTEA OFICIALA

reţine că Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de P.S. Episcop
Nifon Ploieşteanul, vicar patriarhal, în calitate de membru in sus-men-
ţionata Comisie.
In cârdul lucrărilor acestei comisii s-a dezbătut «doctrina despre
Dumnezeul Treimic» şi că aceste lucrări s-au desfăşurat într-un spirit
de frăţietate şi respect reciproc, fiind animate de dorinţa adîncă şi de
înţelegere mutuală de a ajunge la un acord real.
în urma discuţiilor purtate, şi la propunerea Comisiei afacerilor
— la act de participarea P.S. Episcop Nifon Ploieşteanul, vicar
patriarhal, la întrunirea Comisiei pentru dialogul teologic orto-
doxo-anglican;
— Aprobă în continuare participarea delegaţilor Bisericii Orto
doxe Române la dialogul teologic dintre Biserica Ortodoxă şi B i
serica Anglicană, cu observarea strictă a învăţăturii de credinţă
ortodoxă, în lum ina hotărîrilor celei de a îll-a Conferinţe Presino-
b
dale, privind problema hirotonirii frmeilor, care constituie un
punct de divergenţă în plus.
w
Relaţii cu Eisericile Protestante

Tem ei nr. 4147/1990 — Cea de a doua întrunire a Comisiei m i x t e
de dialog ortodoxo-reformat, 2—5 octombrie 1990, Minsk, URSS.
Analizînd darea de seamă, Comisia afacerilor externe bisericeşti
constată că la cea de a doua întrunire a Comisiei mixte de dialog orto
doxo-reformat de la Minsk, Biserica Ortodoxă Română a fost repre
zentată de P.C. Diac. prof. Aurel Jivi de la Institutul teologic din Sibiu
şi de Pr. asist. Constantin Coman de la Institutul teologic din Bucureşti.
Tema dezbătută a fost «Doctrina despre Sfînta Treime», începută
deja la prima întrunire a Comisiei mixte de dialog ortodoxo-reformat
din 1988, Leuenberg, Elveţia.
Discuţiile au avut ca punct de pornire un document de lucru ela
borat de Rev. Dr. G. Dragas şi Prof. Dr. Torrance.
Delegaţia Bisericii noastre a prezentat un comentariu cu privire
la doctrina biblică şi patristică despre Sfînta Treime. In final, Comisia
mixtă de la Minsk a adoptat ca document comun cu privire la doctrina
Sfintei Treimi, documentul de lucru elaborat de susmenţionaţii pro
fesori.
Reţinem, de asemenea, ca rezultat important obţinut în cadrul
către ambele părţi, precum şi acceptarea doctrinei patristice trinitare
în formularea ei niceo-constantinopolitană, fără adaosul filioque de
către ambele părţi, precum şi acceptarea doctrinei patristice trinitare
■de către partea reformată, care o consideră că este întru totul conformă
cu Sfînta Scriptură.
Tem ei nr. 10139,;1990— Sinodul Bisericii Evanghelice, 4—9 noiem
brie 1990. Lubek-Travemunde. Germania.
164 BISERICA O R T O D O X A R O M Ă
Tot în cadrul relaţiilor cu Bisericile protestante, menţionăm pai

ciparea P.C. Pr. Prof. Constantin Galeriu, vicar administrativ al S f
tei Arhiepiscopii a Bucureştilor şi a P.C. Diac. Ion Caraza, asistent
institutul teologic din Bucureşti la Sinodul Bisericii Evanghelice c
Germania.
Cu acest prilej, delegaţii Bisericii noastre au prezentat mesajul
salut al Prea Fericitului Părinte Patriarh TEOCTIST, adresat Dlui I
Jurgen Schm ude, preşedintele Sinodului Bisericii Evanghelice din Ge
mania, prin care se subliniază importanţa momentului istoric în ca
naţiunea germană a devenit una, prin binecuvîntarea Proniei şi împr
ună lucrarea oamenilor înţelepţi, care s-au făcut slujitorii voii 1
Dumnezeu, şi totodată se exprimă şi bucuria creştină de a fi prezeri
la comemorarea acestui eveniment, care va constitui şi un imbo
pentru Biserici în strădania lor spre unitate.
In urma discuţiilor purtate şi la propunerea Comisiei afaceriU
I
— Ia act de participarea delegaţilor Bisericii Ortodoxe Româr

la cea de A doua întrunire a Comisiei m ix te de dialog ortodox-n
format, precum şi la Sinodul Bisericii Evanghelice din Germania
— Aprobă participarea, in continuare, a delegaţilor Biseric
noastre la Dialogul teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Biseric
Reformată.
Relaţii cu organizaţiile creştine internaţionale

Relaţii cu Conferinţa Bisericilor Europene
a. Temei nr. 10204/1990 — întrunirea Comitetului financiar al
C.B.E., Geneva, Elveţia, 21—23 octombrie 1990.
reţine că la susmenţionata întrunire, Biserica Ortodoxă Română a fost
reprezentată de I.P.S. Mitropolit Antonie al Ardealului, în calitatea de
membru în Comitetul Financiar.
La această întrunire s-au dezbătut probleme de ordin financiar,
ca de exemplu, bugetele pe anul 1989 şi 1990 şi s-a întocmit bugetul
financiar pe anul 1991.
Dată fiind situaţia specială a României pe plan financiar, cotizaţia
Bisericii Ortodoxe Române a rămas în continuare la acelaşi cuantum.
b. Tem ei nr. 7026/1990 — întrunirea Prezidiului Conferinţei Bise
ricilor Europene, Moscova — URSS, 31 oct.-2 nov. 1990.
La susmenţionata întrunire, Biserica Ortodoxă Română a fost
reprezentată de I.P.S. Mitropolit A ntonie al Ardealului, care este unul
dintre preşedinţii acestei organizaţii creştine internaţionale.
reţine că pe ordinea de zi a susmenţionatei întruniri au fost dezbătute
problemele în legătură cu pregătirea celei de a X-a Adunări generale
a C.B.E., care va avea loc la Praga, Cehoslovacia, 1992. A fost abordată
PARTEA OFICIALĂ 16 5
şi problema celei de a V-a întruniri dintre C.B.E. şi Conferinţa Consi

liilor Episcopale Europene, care va avea loc între 13— 18 noiembrie 1991
la Santiago de Compostella, Spania.
In cadrul întrunirii, I.P.S. Mitropolit A ntonie al Ardealului a pre
zentat anumite aspecte cu privire la realizările din cadrul Bisericii
Ortodoxe Române de după Revoluţia din decembrie 1989 în domeniul
învăţămîntului teologic, presei, construcţiei de biserici şi mînăstiri etc.
c. Tem ei nr. 6629/1990 — întrunirea reprezentanţilor Bisericilor
din România şi ai celor din Ungaria, membre în C.E.B. şi C.B.E., Novi
Sad, Iugoslavia, 5—6 noiembrie 1990.
reţine că, la susmenţionata întrunire, Biserica Ortodoxă Română a fost
reprezentată de o delegaţie alcătuită din : I.P.S. Mitropolit Nicolae al
Banatului, P.S. Episcop Nifon Ploieşteanul, vicar patriarhal, P.C. Pr.
Prof. D um itru Abrudan, prorectorul Institutului teologic din Sibiu şi
P.C. Pr. Prof. A lexandru Moraru, rectorul Institutului teologic din Cluj.
în urma discuţiilor între reprezentanţii Bisericilor din cele două
ţări, a fost formulată o «declaraţie», prin care se arată că Bisericile au
datoria urgentă de a acţiona în favoarea credincioşilor lor şi de a
susţine eforturile menite să restabilească o societate dreaptă şi umană,
bazată pe adevăr şi libertate.
întrunirea a fost apreciată de către ambele părţi ca fiind pozitivă
şi dătătoare de speranţă pentru calea de viitor pe care, atît poporul
român, cît şi cel maghiar şi-au propus să o parcurgă.
— la act cu m ulţum iri de dările de seamă privind participarea
reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Române la diferite întruniri
organizate de C.B.E., de la ultim a sesiune a S fîntu lui Sinod.
— Să fie desemnaţi din tim p m em brii delegaţiei Bisericii
. Ortodoxe Române, care vor participa la Adunarea generală a C.B.E.
de la Praga, 1992.
— Serviciul Relaţii externe bisericeşti să comunice oficial, din
vreme, componenţa delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române pentru
Adunarea generală C.B.E. din 1992 şi necesităţile de asistenţă fi
nanciară din partea Conferinţei, astfel ca ele să poată fi incluse In
bugetul Adunării generale.
Activităţi ecumenice internaţionale pe plan intern

a. Tem ei nr. 58/1991 — Participarea I.P.S. Mitropolit Nicolae al
Banatului la întrunirea ecumenică de «împăcare naţională şi confesio
nală» în centrul şi estul Europei, Timişoara, 15— 16 decembrie 1990.
Analizîndu-se darea de seamă, Comisia afacerilor externe biseri
ceşti reţine că la susmenţionata întrunire au participat reprezentanţi
ai majorităţii Cultelor creştine din ţara noastră, precum şi ai Cultului
mozaic.
166 . BISERICA O R T O D O X A R O M /U
Biserica noastră a fost reprezentată de I.P.S. Mitropolit Nicolae

Banatului. Au mai participat delegaţi ai Bisericii din : Ungaria, Ceh
slovacia, Austria, URSS, precum şi delegaţi ai Consiliului Ecumenic
Bisericilor, Conferinţei Bisericilor Europene şi Alianţei Bisericii»
Reformate.
în cadrul dezbaterilor, atenţia delegaţilor s-a îndreptat spre găs
rea metodelor de ameliorare a relaţiilor dintre naţionalităţile şi conf<
siunile creştine în ţările Europei centrale şi de est.
Totodată, s-a evocat şi împlinirea unui an de la începutul rev<
luţiei române la Timişoara.
în cursul discuţiilor, I.P.S. Mitropolit Nicolae al Banatului a ev
denţiat atît dificultăţile ce mai persistă în ţara noastră în ce priveşl
buna înţelegere dintre naţionalităţi şi confesiuni, cît şi rezultatele poz
tive obţinute şi eforturile ce se depun în continuare, inclusiv iniţiati\
creării unui Consiliu Ecumenic al Bisericilor din România.
b. Temei nr. 10834'1990 — Vizita de lucru în România a unc
t
reprezentanţi ai Consiliului Ecumenic al Bisericilor, 15—26 octorr

brie 1990.
Analizînd darea de seamă, Comisia afacerilor externe bisericeşi
reţine că în perioada 15— 26 octombrie 1990, un grup de reprezentani
din cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor, format din : Myra Blytl
secretar pentru Europa în cadrul C.E.B., Dl Henk Van Apeldoorr
consultant C.E.B., Dl. Laszlo Lehel, secretar general C.E.B. din Unga
ria, Dna Johanne Verveerden de la C.E.B., Olanda, Dl. Belea Covac
din partea C.E.B., Ungaria şi Dl. Lonnie Chafin, delegat al Consiliulu
Naţional al Bisericilor din New-York, au efectuat o vizită de lucru îi
România în vederea stabilirii unor programe de ajutor pentru Biseric.
şi ţara noastră.
Programul vizitei a cuprins două părţi : mai întîi intîlnirea ci
reprezentanţi ai Bisericilor Creştine din România, membre în C.E.B
şi C.B.E., care a avut loc la institutele teologice, ortodox şi protestan
din Sibiu, unde s-a hotărît în unanimitate concretizarea bunelor reiaţi
existente între Bisericile istorice din ţara noastră, prin înfiinţarea unu
Consiliu Ecumenic al Bisericilor din România precum şi înfiinţarec
Societăţii Biblice Unite din România, care se va afilia Societă
ţilor Biblice Unite, apoi partea a doua a programului a constituit-c
vizita de lucru în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, unde au luat contact
cu o serie de personalităţi laice şi au vizitat o serie de obiective sociale
c. Temei nr. 4458/1990 — Contacte ale unor delegaţi ai Societăţilor
Biblice Unite cu conducerea Institutului Biblic şi de Misiune al Bise
ricii Ortodoxe Române, 12— 16 noiembrie 1990.
între 12—26 noiembrie 1990, Institutul Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române a avut ca oaspeţi pe dl. Hans Florin, secre
tar european al S.B.U., şi pe dl. Emanuel Jimbachian, coordonator al
Comitetului de traducători al S.B.U. Cu prilejul acestei vizite au fost
abordate problemele colaborării dintre Institutul Biblic şi S.B.U., în
perioada următorilor cinci ani. S-a convenit totodată ca Societăţile
Biblice Unite să suporte costul unei maşini de tipar offset în două
PARTEA OFICIALA 167
culori, pentru tipografia Institutului Biblic. Oaspeţii au fost primiţi cu

acest prilej de către Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST.
în urma discuţiilor purtate şi la propunerea Comisiei afacerilor
— Ia act de darea de seamă privind participarea I.P.S. Mitropolit
Nicolae al Banatului la întrunirea de la Timişoara, precum şi de cele
două dări de seamă privind vizita de lucru a unor reprezentanţi ai
C.E.B. şi S.B.U. în România ;
— Să se continue şi în viitor activitatea ecumenică a Bisericii
noastre pe plan intern.
Participări ale teologilor ortodocşi români la diferite întruniri
intercreştine peste hotare
Temei nr. 7417/1990 — Colocviul anual al Societăţii elveţiene de
teologie, Berna — Elveţia, 16— 17 noiembrie 1990.
Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de I.P.S. Mitropolit
Daniel al Moldovei şi Bucovinei, cu care prilej I.P.S. Sa a făcut o pre
zentare a situaţiei Bisericii noastre înainte şi după revoluţie. A solici
tat, de asemenea, sprijinul pentru facultăţile de teologie din ţara
noastră, nou înfiinţate, la Iaşi şi Cluj.
Tem ei nr. 160/1990 — A IV-a întrunire internaţională pentru pace,
«Uomini i Religioni», Bari — Italia, 25—29 septembrie 1990.
La susmenţionata întrunire, Biserica Ortodoxă Română a fost
reprezentată de I.P.S. Arhiepiscop Adrian al Arhiepiscopiei Misionare
Ortodoxe Române pentru Europa centrală şi occidentală, şi de P.C. Pr.
Mihai Drigă de la parohia ortodoxă română din Bari.
Dezbaterile s-au axat pe problema păcii în lumea contemporană
şi au subliniat corelaţia directă dintre pace şi unitatea omului, şi pacea
şi unitatea Bisericilor, Cu acest prilej, I.P.S. Arhiepiscop Adrian a
prezentat şi aspecte cu privire la situaţia de după revoluţie în România.
Temei nr. 10200/ 1990 — Simpozionul ecumenic «Europa şi Bise
ricile, Misiunea procesului conciliar după Basel», Miilheim — Germa
nia, 19—21 octombrie 1990.
Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de o delegaţie com
pusă din : Prea Sfinţitul Casian Gălâţeanul, arhiereu-vicar al Episco
piei Dunării de Jos, P.C. Pr. A lexandru Tudor, consilier patriarhal,
Arhid. prof. Constantin Voicu, rectorul Institutului teologic din Sibiu,
şi Diac. Aurel Jivi, profesor la acelaşi Institut.
La această întrunire au fost discutate sarcinile din cadrul procesu
lui conciliar pentru perioada următoare adunării ecumenice ţinută la
Basel în 1989, subliniindu-se totodată că ceea ce s-a hotărît la Basel
trebuie continuat prin transpunere practică în viaţa Bisericilor, a pa
rohiilor şi a creştinilor. ’
Tem ei nr. 11976/1990 — întrunirea anuală a Comitetului de redac
ţie al revistei «Oekumenische Rundschau», Frankfurt/Mein — Germa
nia, 30 noiembrie 1990.
P.C. Pr. Viorel loniţă, profesor la Institutul teologic din Bucureşti,
a participat la această întrunire, în calitate de membru al Colegiului
redacţional al susnumitei reviste. în cadrul discuţiilor s-a abordat te
matica teologică ce urmează a fi dezbătută în anul 1991 în revista

«Oekumenische Rundschau».
Tem ei nr. 10194/1990 — întrunirea Comitetului pregătitor al Confe
rinţei capelanilor universitari din Europa, Antwerpen — Belgia 10— 12
noiembrie 1990.
Din partea Bisericii noastre a participat P.C. Pr. asist. Vasile Gor-
don, spiritual la Institutul teologic din Bucureşti, în calitate de membru
al acestui comitet.
în cadrul întrunirii s-a făcut evaluarea precedentei conferinţe a
capelanilor universitari de la Logumkloster şi s-a fixat şi tema viitoa
rei conferinţe, care va avea loc tot la Antwerpen, în iunie 1991.
Tem ei nr. 10575[1990 — Conferinţa mixtă S y n d e sm o ^ E m sc , Rako-
vica — Iugoslavia, 1—8 decembrie 1990.
Din partea Bisericii noastre a participat dl Duţă Florea, doctorand
la Institutul teologic din Bucureşti. Tema Conferinţei a fost «Mărturi
sirea creştină într-o societate pluralistă». Cu acest prilej, atît repre
zentanţii Syndesmos-ului, cît şi ai Emsc, şi-au exprimat dorinţa de a
strînge legăturile cu organizaţiile ortodoxe de tineret din România.
— Ia act cu mulţumiri de dările de seamă privind participările
reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Române la diferite întruniri inter-
creştine peste hotare, de la ultima sesiune a Sfîntului Sinod.
Vizite ale unor reprezentanţi bisericeşti de peste hotare

Tem ei nr. 11063/1990 — Vizita grupului de la Misiunea de ajuto
rare socială din Viena — Austria, 25—31 octombrie 1990.
reţine că, la invitaţia Patriarhiei Române, un grup de 11 persoane din
cadrul misiunii de ajutorare din Viena — Austria, condus de d-na Sil
via Hoffman, au efectuat, între 25—31 octombrie 1990, o vizită în ţara
noastră. Vizita s-a desfăşurat la mînăstiri şi biserici din Bucureşti şi
împrejurimi, precum şi din judeţele Neamţ şi Suceava.
Punctul culminant al vizitei l-a constituit primirea oaspeţilor la
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, prilej cu care vizitatorii au ex
primat mulţumiri pentru sprijinul acordat de Patriarhia Română la
buna reuşită a acestei vizite.
— Ia act de darea de seamă privind vizita făcută Bisericii Orto
doxe Române de reprezentanţi din cadrul Misiunii de ajutorare socială
din Viena — Austria.
Temei nr. 195/1991 — Situaţia parohiilor ortodoxe române din di-
aspora românească.
Referatul consemnează mai întîi faptul că, începînd cu data de 1
aprilie 1990, s-a reluat salarizarea, în valută, a personalului de la pa
rohiile ortodoxe române de peste hotare. De asemenea, se arată că, toi
PARTEA OFICIALA 169
prin grija Patriarhiei Române, s-au trimis parofaiilor din străinătate

cărţi şi obiecte de cult, obiecte de colportaj, catapetesme, strâni, calen
dare, abonamente etc., pentru care s-au cheltuit peste 3 milioane lei.
Rezultă, de asemenea, că s-au stabilit mai multe contacte cu preoţi
:i credincioşi din cadrul emigraţiei ortodoxe româneşti care nu se află
sub jurisdicţia Patriarhiei Române, dar şi-au exprimat dorinţa de a re-
!ua legăturile cu Biserica-mamă.
Se menţionează grija pe care Biserica noastră o poartă şi faţă de
fraţii români de*’peste Prut, prin trimiterea de cărţi şi obiecte de cult
:i prin acordarea de burse unor tineri care studiază la şcolile noastre
neologice.
In urma discuţiilor purtate, la propunerea Comisiei’ afacerilor exter
ne bisericeşti, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Ia act de referatul Sectorului «Comunităţi externe biseri
ceşti» privind unele aspecte şi probleme din cadrul emigraţiei orto
doxe ro m â n e şti;
— Să se continue contactele cu emigraţia ortodoxă română,
care nu se află sub jurisdicţia Patriarhiei Române, pentru a se în-
/ cerca găsirea unor căi de realizare a unităţii bisericeşti din diaspora.
>
| Temei nr. 197/1991 — Dare de seamă privind sprijinul acordat de

Patriarhia Română bisericilor ortodoxe din Basarabia şi Bucovina.
| S-a luat act de faptul că Patriarhia Română, în anul 1990, a chel-
;tuit circa 600.000 lei pentru ajutoare faţă de parohiile ortodoxe române
din Basarabia şi Bucovina de nord, constînd în cărţi şi obiecte de cult,
| ooiecte de colportaj, abonamente, reviste, Biblii etc., care sînt nece-
Î
jsare pentru o bună desfăşurare a activităţii în parohiile respective. De

[asemenea, prin grija Patriarhiei Române şi a unor parohii, s-au asigu
rat burse de studii pentru 105 studenţi şi 33 elevi basarabeni, pentru
pregătirea lor teologică, în vederea hirotonirii. De precizat că Arhiepis
copia Iaşilor a asigurat burse pentru 90 de studenţi şi 31 elevi.
în urma discuţiilor purtate, şi la propunerea Comisiei afacerilor
— Ia act de darea de seamă privind sprijinul acordat de Pa
triarhia Română parohiilor ortodoxe române din Basarabia şi
Bucovina de n o r d ;
— Să se continue şi să se amplifice acest sprijin, cu rugă
mintea de participare din partea tuturor eparhiilor.
Temei nr. 12129/1990 — Participarea I.P.S. Mitropolit Nestor al
Olteniei şi a P.S. Casian Gălăţeanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Dună
rii de Jos, însoţiţi de un sobor de preoţi, la festivităţile organizate la
Hiişinău, cu ocazia inaugurării monumentului «Lupoaica — Romulus şi
Remus», la 1 decembrie 1990.
S-a specificat că pentru executarea acestui monument Patriarhia
Română a contribuit cu suma de 100.000 lei.
170 BISER IC A O R T O D O X A ROMÂfi
Cu prilejul participării la acest eveniment, I.P.S. Mitropolit Nest

a ţinut un cuvînt, în cadrul căruia a remarcat importanţa acestui m
ment, precum şi semnificaţia zilei de 1 Decembrie pentru români.
De asemenea, I.P.S. Sa a susţinut comunicarea intitulată «Din i
toria străveche a literaturii noastre în limba latină, secolele IV—VI
în cadrul colocviului ştiinţific al istoricilor.
La propunerea Comisiei afacerilor externe bisericeşti, Sfîntul Sin(
hotărăşte :
— Ia act cu m ulţum iri de participarea I.P.S. Mitropolit NesU
al Olteniei şi a P.S. Arhiereu-vicar Casian Gălăţeanul la inaugun
rea m onum entului «Lupoaica — Rom ulus şi Remus», care a avi
loc la Chişinău, la data de 1 Decembrie 1990.
Temei nr. 7/1991 — Darea de seamă a I.P.S. Arhiepiscop Adria
privnd unele reacţii ale Bisericii romano-catolice din Franţa în legi
tură cu Biserica Catolică de rit oriental (Greco-catolică) din Românii
în darea de seamă respectivă I.P.S. Arhiepiscop Adrian prezint
atitudinea cardinalului Jean Mărie Lustiger al Parisului faţă de probk
ma Bisericii catolice de rit oriental (greco-catolică) din România.
Din cele relatate de I.P.S. Arhiepiscop Adrian rezultă că, atît î
cadrul unor discuţii cu Prea Fericitul Patriarh Ignatie al IV-lea al An
tiohiei cît şi într-o emisiune televizată, cardinalul Lustiger a aprecia
că situaţia greco-catolicilor din România este destul de critică.
In urma discuţiilor purtate, la propunerea Comisiei afacerilor ex
terne bisericeşti, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Să se trim ită cardinalului Lustiger diverse materiale car
reflectă poziţia Patriarhiei Române în legătură cu Biserica Cato
lică de rit oriental din România.
în continuare, P.F. Părinte Preşedinte, invită pe P.S. Episcoj
Calinic al Argeşului să prezinte referatele Comisiei canonică-juridică ş
p e n t r u disciplină, asupra următoarelor probleme :
Temei nr. 164; 1991 — Procesul-verbal al Colegiului electoral bise
ricesc din 24 ian. 1991, pentru alegerea titularului în scaunul vacant d«
arhiepiscop al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.
Din examinarea dosarului se constată că în urma reînfiinţării Ar
hiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor şi a îndeplinirii procedurii legale pen
tru alegerea organelor deliberative şi executive parohiale şi eparhiale
din această eparhie, Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST a con
vocat Colegiul electoral bisericesc pentru alegerea titularului în scau
nul vacant de arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor la 24 ianuarie 1991.
După săvîrşirea slujbei Te-Deum-ului în catedrala patriarhală,
Colegiul electoral bisericesc, întrunit în sala de şedinţe a reşedinţei pa
triarhale din Bucureşti, sub preşedinţia I.P.S. Mitropolit Daniel al Mol
dovei şi Bucovinei a procedat la alegere potrivit normelor statutare.
Examinînd dosarul respectiv, Comisia canonică-juridică şi pentru
disciplină informează Sfîntul Sinod că alegerea titularului în scaunul
vacant de arhiepiscop al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, săvîrşită
de Colegiul electoral bisericesc în ziua de 24 ianuarie 1991, în persoana
PARTEA OFICIALA 171
P.S. Episcop-vicar Pimen Suceveanul (Zainea), s-a făcut cu respectarea

prevederilor art. 130 din Statut.
După despuierea scrutinului s-a constatat că P.S. Episcop-vicar
Pimen Suceveanul a obţinut 62 de voturi din totalul de 109 membri
alegători, P.S. Episcop-vicar patriarhal Vasile Tîrgovişteanul 31'voturi,
I.P.S. Arhiepiscop Adrian, 1 vot, P.S. Episcop Calinic al Argeşului 1
vot, P.S. Episcop Justinian al Maramureşului 1 vot, P.S. Episcop Emi-
lian Birdaş 3 voturi, P.S. Arhiereu-vicar Gherasim Vrînceanul 1 vot,
P.C. Diac. Asist. Ioan Caraza 4 voturi, P.C. Arhim. Grigore Băbuş 1
vot, P. Cuv. Ierod. Asist. Teodosie Macedon Petrescu 1 vot.
Ca urmare, fiind informat de rezultatul cercetării şi examinării
canonice a alegerii,
Pe temeiul prevederilor art. 131 din Statutul pentru organizarea şi
funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române şi la propunerea Comisiei ca-
nonică-juridică şi pentru disciplină, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Ia act că alegerea P.S. Episcop-vicar PIMEN SU C E V E A
NUL (Z A IN E A ) în scaunul vacant de arhiepiscop al Arhiepisco
piei Sucevei şi Rădăuţilor s-a făcut cu respectarea prevederilor
art. 130 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii
Ortodoxe Române ;
— Validează şi aprobă alegerea făcută de Colegiul electoral
bisericesc în ziua de 24 ianuarie 1991, în persoana P.S. Episcop-
vicar PIMEN SU C EVEAN U L (ZAIN EA), ca arhiepiscop al A r h i
episcopiei Sucevei şi Rădăuţilor, urm înd a se face comunicare
autorităţilor de stat competente.
Temei nr. 695/1991 — Procesul-Verbal al Sinodului Permanent din
25 ianuarie 1991, cu recomandarea I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei
şi Bucovinei pentru alegerea P.C. Protosinghel Calinic Dumitriu, stare
ţul mînăstirii Rîşca în postul devenit vacant de episcop-vicar al Arhi
episcopiei Iaşilor.
Din motivările prezentate de I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei
şi Bucovinei rezultă că este necesară ocuparea postului de episcop-vi-
t ar, devenit vacant prin alegerea P.S. Episcop-vicar Pim en Suceveanul
ca arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, avînd în vedere multiplele
cerinţe de ordin misionar, pastoral şi administrativ din cadrul Arhi
episcopiei Iaşilor şi obligaţiile pe care I.P.S. Sa le are la nivel de Sinod
şi în afară, pe tărîm ecumenic, pentru care propune alegerea P.C. Pro-
tos. Calinic Dumitriu, ca episcop-vicar.
Sinodul Permanent şi-a însuşit recomandarea I.P.S. Mitropolit
Daniel, care relatează despre P.C. Protos. Calinic Dumitriu, aşa cum se
consemnează şi în curriculum vitae, de la dosar, că este licenţiat în
teologie la Institutul teologic universitar din Sibiu, în anul 1989, că are
11 ani de viaţă mînăstirească în diferite ascultări la mînăstirea Putna,
unde a dovedit calităţi gospodăreşti, motiv pentru care a fost promo
vat ca stareţ al mînăstirii Rîşca, unde a întreprins o seamă de lucrări
şi a sporit obştea monahală în scurt timp de la numirea sa ca stareţ.
172 BISERICA O R T O D O X Ă R O M Â S
Pentru aceste motive Sinodul Permanent l-a propus pentru al

gerea ca episcop-vicar.
Comisia canonică-juridică şi pentru disciplină, procedînd la exam
narea canonică, a constatat că P.C. Protosinghel Calinic D um itriu întn
neşte condiţiile prevăzute în art. 129 din Statut şi condiţiile canonic
tiind bine pregătit pentru ridicarea la treapta arhieriei şi îl propui
pentru alegere ca episcop-vicar.
I.P.S. Mitropolit Daniel şi I.P.S. Arhiepiscop Pimen fac o portr
tizare a candidatului propus.
Ca urmare, ţinînd seamă de recomandarea I.P.S. Mitropolit Dani
al Moldovei şi Bucovinei şi de propunerea Sinodului Perm anent;
în urma supunerii la vot, potrivit căruia P. Cuv. Protos. Calin
D um itriu a întrunit unanimitatea ;
în înţelegere cu chiriarhul locului şi la propunerea comisiei cane
nică-juridică şi pentru disciplină, privind titulatura ce urmează a i s
atribui, Sfîntul Sinod hotărăşte :
Aprobă alegerea P. Cuv. Protosinghel Calinic (ConstantU
Dumitriu, în postul vacant de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ii
şilor şi înălţarea la treapta arhieriei, urm înd a purta titulatura c
«Botoşăneanul».
Temei nr. 460/1991 — Adresa Arhiepiscopiei Bucureştilor în legătu
ră cu schimbarea întinderii teritoriale între Arhiepiscopia Bucureştiloi
Arhiepiscopia Tîrgoviştei şi Episcopia Argeşului.
Din examinarea dosarului cauzei reiese că după reînfiinţarea Ar
hiepiscopiei Tîrgoviştei, prin hoţărîrea nr. 1887 din 17 mai 1990, o sea
mă de protopopiate din Arhiepiscopia Tîrgoviştei au cerut să rămînă î:
continuare, în jurisdicţia Arhiepiscopiei Bucureştilor (protopopiatel
Cîmpina şi Vălenii de Munte din judeţul Prahova). Pe de altă part
protopopiatul Cîmpulung, din Episcopia Argeşului, a cerut să aparţin
lurisdicţiei Arhiepiscopiei Tîrgoviştei, iar protopopiatul Videle (juc
Dîmboviţa) să aparţină Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Sinodul Permanent din 19 nov. 1990 a hotărît să se procedeze 1<
organizarea Arhiepiscopiei Tîrgoviştei ţinîndu-se seama şi de dorinţ
protopopiatelor respective, fiind «consultaţi în acest sens şi protopopi
respectivi.
Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureştilor, în şedinţa dii
10 ianuarie 1991, la care au participat şi protopopii protopopiatelor îi
cauză, a hotărît ca Arhiepiscopia Tîrgoviştei să cuprindă jurisdicţional
Protopopiatul Cîmpulung din jud. Argeş şi Protopopiatele Tîrgovişte
Titu şi Găieşti din jud. Dîmboviţa, urmînd ca protopopiatele din jude
ţul Prahova să aparţină jurisdicţiei Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Comisia canonică-juridică şi pentru disciplină, examinînd aceasti
problemă a găsit întemeiată hoţărîrea Sinodului Permanent din lî
noiembrie 1990, privind necesitatea organizării Arhiepiscopiei Tîrgoviş-
tei, ţinîndu-se seama de dorinţa protopopiatelor, precum şi de hotărîre*
Adunării eparhiale, din 10 ianuarie 1991, a Arhiepiscopiei Bucureştilor
prin care s-au delimitat întinderile teritoriale ale Arhiepiscopiei Bucu
reştilor, Arhiepiscopiei Tîrgoviştei şi Episcopiei Argeşului.
PARTEA OFICIALA 173
în cadrul discuţiilor purtate s-a invocat faptul că situaţia aparte

nenţei jurisdicţionale a protopopiatului Videle nu este clarificată.
Avînd în vedere hotărîrea Sinodului Permanent din 19 noiembrie
1990, hotărîrea Adunării eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor din 10
ianurie 1991, privind organizarea Arhiepiscopiei Tirgoviştei,
Pe temeiul prevederilor art. 7, al. 3 din Statutul pentru organizarea
i funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române ;
Ţinînd seama şi de necesitatea clarificării situaţiei jurisdicţionale a
protopopiatului Videle, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Arhiepiscopia Bucureştilor îşi păstrează aceeaşi întindere
teritorială, cu excepţia protoieriilor Tirgovişte, T itu şi Găieşti —
jud. Dîmboviţa şi protoieria Cîmpulung, jud. A r g e ş ;
— Arhiepiscopia Tirgoviştei va cuprinde protopopiatele Tîr-
govişte, Titu, Găieşti din ju d . Dîmboviţa şi protopopiatul C îm pu
lung din jud. Argeş.
— Situaţia jurisdicţională a protopopiatului Videle se va
hotărî de ~comun acord între Arhiepiscopia Bucureştilor şi Epis
copia Argeşului.
Tem ei nr. 11824/1990 — Hotărîrea Sinodului Permanent din 19 no
iembrie 1990, în legătură cu adresa Arhiepiscopiei Iaşilor nr. 9600/1990,
privind schimbarea întinderilor teritoriale între Arhiepiscopia Iaşilor şi
Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.
Din documentaţia aflată la dosar rezultă că în urma reînfiinţării
Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor prin hotărîrea nr. 3412/17 mai
1990 a Adunării Naţionale Bisericeşti, s-a ivit necesitatea organizării
administrativ-teritoriale a acesteia.
Consiliul eparhial al Arhiepiscopiei Iaşilor, întrunit la 7 noiembrie
1990, cu participarea tuturor protopopilor din eparhie, a luat în discu
ţie problema organizării Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor şi a sta
bilit ca protopopiatele din jud. Suceava să aparţină jurisdicţional de
Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, iar protopopiatele din jud. Boto
şani, Iaşi şi Neamţ (cu excepţia protopopiatului Roman), să aparţină
jurisdicţiei Arhiepiscopiei Iaşilor.
Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa din 19
noiembrie 1990, a aprobat această nouă delimitare teritorială dintre epar
hii, urmînd a fi supusă ratificării Sfîntului Sinod.
Comisia canonică-juridică şi pentru disciplină, examimnd această
problemă şi găsind că hotărîrea Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei
laşilor, a respectat dorinţa exprimată de protopopii eparhiei şi că este
întemeiată,
Ca urmare, pe temeiul prevederilor art. 7, alin. 3 din Statutul pen
tru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române şi la propu
nerea Comisiei canonică-juridică şi pentru disciplină, Sfîntul Sinod
hotărăşte :
— Aprobă schimbarea întinderilor teritoriale între Arhiepis
copia Iaşilor şi Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, potrivit că
174 BISERICA O R T O D O X A R O M A *
rora Arhiepiscopia Iaşilor va avea în jurisdicţie protopopiatele d

judeţele Iaşi, Botoşani şi Neamţ, cu excepţia protopopiatului Ri
man, iar Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor va avea în jurisdicţ
protopopiatele din judeţul Suceava.
Temei nr. 426/1991 — Adresa Arhiepiscopiei Clujului nr. 105/199
tu propunerile pentru stabilirea atribuţiilor P.S. Episcop-vicar Irine
Bistriţeanul.
Examinînd decizia nr. 105 1991, a I.P.S. Arhiepiscop Teofil al CU
jului, Comisia canonică-juridică şi pentru disciplină a constatat <
aceasta cuprinde, în primul rînd' atribuţiile de principiu ale PP.&
Episcopi-vicari de la arhiepiscopii şi ale PP.SS. Arhierei-vicari de i
episcopii, care au fost aprobate de Sfîntul Sinod prin hotărîrea nr. 168!
1979.
Decizia cuprinde, de asemenea, şi o seamă de âtribuţii corespur
zătoare cerinţelor locale ale Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Cli
jului.
Ca urmare, pe temeiul prevederilor art. 104 din Statutul pentr
organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române şi la propune
rea Comisiei canonică-juridică şi pentru disciplină, Sfîntul Sinod hoti
răşte :
Aprobă Decizia nr. 105/1991 a I.P.S. Arhiepiscop Teofil pr
vind atribuţiile P.S. Episcop-vicar Irineu Bistriţeanul al Arh
episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.
Temei nr. 7796/1990 — Adresa Episcopiei Aradului nr. 2247/1991
cu propunerile pentru stabilirea atribuţiilor P.S. Emilian Birdaş-Arc
deanul. "■
Examinînd Decizia nr. 2247/1990 a P.S. Episcop Timotei al Aradi
lui, Comisia canonică-juridică şi pentru disciplină a constatat că aceaî
ta cuprinde, în primul rînd, atribuţiile de principiu ale PP.SS. Episcop:
vicari de la arhiepiscopii şi ale PP.SS. Arhierei-vicari de la episcopi
care au fost aprobate de Sfîntul Sinod prin hotărîrea nr. 1681/1969.
Decizia cuprinde, de asemenea, şi unele atribuţii corespunzătoar
cerinţelor locale ale Episcopiei Aradului.
Ca urmare, pe temeiul prevederilor art. 104 din Statutul pentr
organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române şi la propunere
Comisiei canonică-juridică şi pentru disciplină, Sfîntul Sinod hotărăşte
— Aprobă Decizia nr. 2247/1990 a P.S. Episcop Tim ote
Aradului, privind atribuţiile P.S. Arhiereu-vicar Emilian Arădec
nul, în cadrul Episcopiei Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului.
*
In continuarea lucrărilor Sfîntului Sinod, Prea Fericitul Părint

Patriarh TEOCTIST invită pe P.S. Arhiereu-vicar Ioachim Vasluianu
raportorul Comisiei pentru doctrină, viaţă religioasă şi pentru mînăs
tiri, să prezinte referatele asupra problemelor repartizate spre studi
acestei comisii : '
ARI'EA O FIC IALĂ 175
Temei nr. 640/1991 — Memoriul Uniunii artiştilor plastici biseri-

ştî, cu propuneri de majorare a preţurilor pentru lucrările de pictu-
ă bisericească.
Urmare discuţiilor purtate în plenul Sfîntului Sinod, în ziua de 24
anuarie 1991, referitor la această problemă şi potrivit hotărîrii res-
ctive, Comisia pentru doctrină, viaţă religioasă şi pentru mînăstiri, a
nalizat memoriul respectiv şi răspunsurile date de centrele eparhiale
n problema majorării preţurilor la diferitele categorii de lucrări de
ic tură bisericească.
Luînd în considerare faptul că în discuţiile purtate anterior Sfîntul
Sinod a apreciat că este necesar să se majoreze preţurile la pictura bi-
ricească, motivate de liberalizarea preţurilor şi de scumpirea mate
rialelor ;
Că discuţiile respective au relevat şi necesitatea revizuirii normelor
do pictură bisericească elaborate pînă în prezent.
Avînd în vedere că de fapt parohiile sînt beneficiarii care urmea
ză să suporte noile preţuri, iar Sfîntul Sinod nu poate proceda la o
majorare mai mare fără să consulte preoţimea ;
La propunerea Comisiei pentru doctrină, viaţă religioasă şi pentru
mînăstiri şi în urma amplelor discuţii purtate, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă ca preţurile actuale pentru lucrările de pictură
bisericească, stabilite în Permanenţa Consiliului naţional biseri
cesc din 16 decembrie 1982, să fie majorate cu 100% începînd
cu data de 1 ianuarie 1991.
— în ceea ce priveşte concursul cu prem ii pentru adjudeca
rea lucrărilor de pictură, se aprobă ca aprecierea să se facă num ai
după proba pe care concurenţii, o vor face la perete în biserica res-
*pectivă, probă care va fi plătită concurenţilor la m etru pătrat, la
preţurile stabilite categoriei respective prin prezenta hotărîre.
%
— Noile preţuri aprobate să fie comunicate Centrelor epar

hiale, Comisiei de pictură bisericească şi Uniunii artiştilor plas
tici bisericeşti, pentru aplicare.
în vederea elaborării unor norme legale pentru pictura bise
ricească sub form a unui Regulam ent sau Decizii, S fîn tu l Sinod
instituie o comisie formată d i n : P.S. Episcop-vicar patriarhal
Vasile Tîrgovişteanul, P.S. Arhiereu-vicar Casian Gălăţeanul,
P.C. Pr. Prof. Nicolae Necula, P.C. A rhim . Sofian Boghiu — pic
tor bisericesc şi P.C. Pr. Constantin Popescu — consilier patriar
hal de sector, care vor elabora proiectul respectiv spre a fi supus
examinării şi aprobării S fîn tu lu i Sinod.
Tem ei nr. 66/1991 — Referatul P.C. Pr. Constantin Părvu, vicar-
administrativ, privind data serbării Sfintelor Paşti şi schema calenda
rului bisericesc pe anul 1992.
176 BISERICA O R T O D O X A RO M A
în urma examinării referatului respectiv şi a discuţiilor purtate,

propunerea Comisiei pentru doctrină, viaţă religioasă şi pentru mii
ştiri, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Ia act că în anul bisect 1992 Sfintele Paşti se va sărbăt
duminică, 26 aprilie.
— Datele cuprinse în referatul întocm it de P.C. Pr. Constt
Lin Părvu~ ca şi textu l calendarului pentru anul 1992, vor fi t
mise tuturor centrelor eparhiale în tim p util.
Tem ei nr. 681/1990 — Referat privind pastorala Sfîntului Sinod
legătură cu colecta pentru Fondul Central Misionar din Duminica C
todoxiei pe anul 1991.
Din referat rezultă că prin grija Sectorului II al Adminsitraţi
Patriarhale s-a întocmit proiectul pastoralei Sfîntului Sinod privii
colecta pentru Fondul Central Misionar pe anul 1991.
Comisia pentru doctrină, viaţă religioasă şi pentru mînăstiri i
adus unele corecturi şi îmbunătăţiri, iar textul se supune Sfîntului S
nod, făcîndu-i-se lectura şi aducîndu-i-se îmbunătăţirile şi completări
necesare.
în urma examinării proiectului pastoralei şi a îmbunătăţirilor adui
în plen, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă te x tu l pastoralei S fîn tului Sinod al Bisericii Oi
todoxe Române privind colecta pentru Fondul Central Misiont
din Duminica Ortodoxiei pe anul 1991, în forma definitivată c
S fîn tu l Sinod.
— Sectorul II al Adm inistraţiei Patriarhale este îndatorat c
măsurile de tipărire şi trim itere a acestei pastorale către toat
eparhiile din cuprinsul Patriarhiei Române, împreună cu instruc
tiunile stabilite de S fîn tu l Sinod în această privinţă în anii pre
cedenti.
Instrucţiunile adresate preoţilor vor cuprinde explicaţii ci
privire la utilizarea Fondului Central Misionar şi pentru comu
nităţile ortodoxe române de peste hotare.
Temei nr. 603/1991 — Referatul Cancelariei Sf. Sinod privind con
tribuţia unităţilor bisericeşti din Patriarhia Română la Fondul Solida
rităţii Creştine'pe anul 199i.
Din referatul respectiv rezultă că Fondul Solidarităţii Creştine a
'fost constituit prin hotârîrea Sfîntului Sinod din 3—4 ianuarie 1990,
iar prin hotărîrea sinodală nr. 3047/1990 s-a stabilit că acesta constă
în calculul a 0,50% din bugetul de venituri al fiecărei unităţi biseri
ceşti. Totodată, s-a stabilit şi destinaţia acestuia pentru ajutorarea bi
sericilor noi în construcţie, pentru restaurarea mînăstirilor, monumen
telor istorice şi pentru bisericile cu şantiere de pictură, iar prin hotă
rîrea Sfîntului Sinod nr. 7765/1990, destinaţia lui s-a extins şi pentru
sprijinirea unor acţiuni caritative ale Bisericii.
«
PARTEA OFICIALA 177
Apreciind utilitatea acestui fond care s-a realizat în cursul anului

1990 şi necesitatea lui în continuare, potrivit destinaţiei care i s-a dat,
Sfîntul Sinod hotărăşte :
—: Se va continua şi în anul 1991 înscrierea în planurile f i
nanciare ale unităţilor bisericeşti a sum ei calculată la 0,50% din
bugetul de venituri ale acestora pentru Fondul solidarităţii creştine,
care va fi virată în Contul Adm inistraţiei Patriarhale.
— Centrele eparhiale vor urmări virarea sumelor prevăzute
in contul indicat în cursul trim estrului I al anului 1991.
— Fondul solidarităţii creştine va fi administrat de Consiliul
Naţional Bisericesc, potrivit scopului fix a t prin hotărîrile S fîn tu
lui Sinod nr. 3047 şi 776511990. .
Tem ei nr. 603/1991 — Solicitarea Asociaţiei «Frăţia Ortodoxă Ro
mână» de a funcţiona cu binecuvîntarea Sfîntului Sinod.
Din studierea dosarului se constată că «Frăţia ortodoxă română»
înaintează totodată şi Statutul ei de funcţionare.
Comisia pentru doctrină, viaţă religioasă şi pentru mînăstiri con
stată că Asociaţia «Frăţia Ortodoxă Română» a avut acordul Patriar
hiei Române pentru înfiinţare, cu scopul de a sprijini activitatea Bise
ricii Ortodoxe Române de înnoire a vieţii religioase şi morale din ţara
noastră, şi a fost recunoscută ca persoană juridică, cu sediul în str.
Sfînta Ecaterina nr. 2, Bucureşti, sectorul 4, la data de 10 decembrie
1990, prin Hoţărîrea judecătorească nr. 2333/P.V./1990, emisă de Jude
cătoria Sectorului I Bucureşti.
Totodată, studiind statutul asociaţiei, Comisia a constatat că are un
caracter misionar şi umanitar şi nu contravine canoanelor şi rînduie-
lilor bisericeşti, propunînd aprobarea lui.
Avînd în vedere constatările Comisiei pentru doctrină, viaţă reli
gioasă şi pentru mînăstiri şi în urma discuţiilor purtate, Sfîntul Sinod
hotărăşte :
— Ia act de înfiinţarea Asociaţiei Frăţia ortodoxă română şi
îi acordă binecuvîntarea pentru a se organiza şi funcţiona potrivit
scopului ei.
Totodată, aprobă şi Statutul Asociaţiei «Frăţia Ortodoxă Ro
mână», urm înd ca aceasta să prezinte anual o dare de seamă S fîn
tului Sinod asupra activităţii desfăşurate şi a rezultatelor obţinu
te pe plan misionar şi filantropic.
Temei nr. 248/1991 — Itinerariile pastorale ale membrilor Sfîntului
Sinod.
Din studierea dosarului, Comisia pentru doctrină, viaţă religioasă
şi pentru mînăstiri reţine faptul că potrivit art. 90, lit. «h» din Statut,
toţi membrii Sfîntului Sinod au prezentat «itinerariile pastorale» în
care, după caz, este înfăţişată activitatea în cursul anului 1990, ca epis
cop eparhiot, episcop vicar sau arhiereu-vicar, din care rezultă că şi-au
B. O . R. — 12
178 BISERICA O R T O B O X A ROMd
îndeplinit, cu realizări deosebite, înalta misiune sfinţitoare, învăţ

rească şi de conducere îndrumînd şi supraveghind părinteşte viaţa r
gioasă a clerului şi credincioşilor, anul 1990 fiind un an de mulţi
solicitări pe toate planurile.
In urma analizării «itinerariului pastoral» al Prea Fericitului 1
rinte Patriarh Teoctist şi a «itinerariilor pastorale» ale celorlalţi iera
ai Bisericii noastre, la propunerea Comisiei pentru doctrină, viaţă r«
gioasă şi pentru mînăstiri, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Ia act de activitatea pastorală desfăşurată de Prea Ferici
Părinte Patriarh Teoctist ca şi de activitatea celorlalţi m em bri
S fîn tu lu i Sinod, în cursul anului 1990, pentru promovarea vU
religioase în cadrul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române.
— Să se continue şi în anul 1991 cu eforturi sporite activii
tea pastorală, punîndu-se accent deosebit pe lucrarea misionară
social-umanitară. m
Temei nr. 452j 1991 — Dările de seamă ale centrelor eparhia

privind activitatea misionară pe anul 1990 şi dările de seamă a
PP. SS. Episcopi-vicari şi arhierei-vicari, privind activitatea de tere
pastoral-misionară, desfăşurată în anul 1990.
Analizînd dările de seamă ale centrelor eparhiale privind activita
tea misionară a acestora, precum şi «Dările de seamă» privind activi
tatea de teren a PP. SS. Episcopi-vicari şi arhierei-vicari în anul 199(
Sfîntul Sinod apreciază că aceasta s-a desfăşurat în cadrul canoni
şi statutar al Bisericii Ortodoxe Române şi că toate eparhiile au lua
măsurile necesare pentru reorientarea activităţii pastorale şi misionar»
potrivit contextului actual.
Avîridu-se în vedere diversitatea şi multitudinea problemelor cl
care se confruntă activitatea pastorală şi misionară în eparhii : catehi
zare, învăţămînt religios în şcoală, asistenţă religioasă în spitale, orfe
linate, penitenciare, unităţi militare etc., prozelitismul accentuat etc.,
şi ţinîndu-se seama de necesitatea reorientării activităţii misionare şi
pastorale a clerului, precum şi de nevoia implicării unităţilor biseri
ceşti în . aceste probleme la nivel de eparhie, protoierie, parohie,
mînăstire şi schit etc. ;
La propunerea Comisiei pentru doctrină, viaţă religioasă şi pen
tru mînăstiri, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Ia act de activitatea misionară a centrelor eparhiale şi acti
vitatea pastoral-misionară pe teren a PP. SS. Episcopi-vicari şi
arhierei-vicari desfăşurată în cursul anului 1990, în concordanţă
cu cerinţele actuale ale Bisericii şi credincioşilor, determinată de
înnoirile profunde ale societăţii româneşti — în toate dim en
siunile ei.
— Să se reactiveze Comisia misionară a S fîntu lui Sinod care
să-şi desfăşoare activitatea' în subcomisii prin cooptarea de colabo
PARTEA OPICIALA 179
ratori dintre cadrele didactice şi clericii cu experienţă pastorală,

avînd ca p reocupare:
a) Activitatea misionară şi' pastorală a clerului şi credincio
şilor ;
b) Măsuri pentru prevenirea prozelitismului de orice n a tu r ă ;
c) Activitatea de catehizare şi de educaţie moral-religioasă in
şcoală;
d) Coordonarea şi îndrumarea activităţilor cu caracter religios,
social-caritativ, filantropic, um anitar e tc .;
e) Antrenarea asociaţiilor şi societăţilor cu caracter religios in
promovarea activităţii misionare a Bisericii.
— Să se continue activitatea misionară a centrelor eparhiale
#
şi activitatea pastoral-misionară de teren a PP. SS . Episcopi-vicari

şi arhierei-vicari potrivit dispoziţiilor anterioare ale Sfîntului
Sinod şi în concordanţă cu realităţile misionare şi pastorale din
fiecare eparhie.
Temei nr. 632/1991 — Adresa Arhiepiscopiei Iaşilor nr. 443/1991
f'uprinzînd propunerea Consiliului eparhial pentru reînfiinţarea mînăs
tirii «Sf. Trei Ierarhi» şi a mînăstirii Golia din municipiul Iaşi.
Ţinînd seama că există condiţiile necesare pentru organizarea
acestor aşezăminte monahale şi pe temeiul prevederilor art. 8 din
Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale,
mînăstiri, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă reînfiinţarea mînăstirii «Trei Ierarhi» din m unici
piul Iaşi, cu destinaţia pentru monahi, precum şi reînfiinţarea
mînăstirii «înălţarea D om nului» — Golia, din m unicipiul Iaşi, cu
destinaţia pentru monahi, care vor funcţiona după rînduielile tra
diţionale ortodoxe.
P
Temei nr. 12321,12324/1990— Propunerea Arhiepiscopiei Craiovei

pentru reînfiinţarea mînăstirilor : Sf. Antonie — Vodiţa, Sf. Ana —
Orşova şi Strehaia, jud. Mehedinţi, precum şi mînăstirii Bucovăţ,
jud. Dolj.
mînăstiri şi pe temeiul prevederilor art. 8 din Regulamentul pentru
organizarea vieţii monahale, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă reînfiinţarea mînăstirii «Sf. A nton ie» — Vodiţa,
jud. Mehedinţi, cu destinaţia pentru călugări;
— Aprobă reînfiinţarea mînăstirii Strehaia, jud. Mehedinţi,
cu destinaţia pentru călugări ;
— Aprobă reînfiinţarea mînăstirii Sf. Ana — Orşova, jud.
Mehedinţi, cu destinaţia pentru călugăriţe ;
180 BISERICA ORTODOXA R O MA N A
— Aprobă reinfiinţarea mînăstirii Bucovăţ, jud. Dolj, cu des

tinaţia pentru călugări.
Temei nr. 460/1991 — Adresa Episcopiei Argeşului nr. 252/1991,
privind reînfiinţarea mînăstirilor Cotmeana, Bascovele şi Glavacioc jud
Argeş şi înfiinţarea mînăstirii «Naşterea Maicii Domnului» jud. Te
leorman. 9
Avînd în vedere hotărîrea Consiliului eparhial în această privinţă

şi cunoscînd că sînt asigurate condiţiile necesare pentru aceste aşeză
minte monahale,
mînăstiri şi pe temeiul prevederilor art. 8 din Regulamentul pentru
organizarea vieţii monahale, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă reînfiinţarea mînăstirii Cotmeana, jud. Argeş, cu
destinaţia pentru călugăriţe ;
— Aprobă reînfiinţarea mînăstirii Bascovele, jud. Argeş, cu
destinaţia pentru călugăriţe ;
— Aprobă reînfiinţarea mînăstirii Glavacioc, jud. Argeş, cu
destinaţia pentru călugări;
— Aprobă înfiinţarea mînăstirii «Naşterea Maicii Domnului»
din comuna Nanov, jud. Teleorman, cu destinaţia pentru călugă
riţe, care va funcţiona după rinduielile tradiţionale ortodoxe.
Tem ei nr. 543/1991 — Adresa Episcopiei Rîmnicului pentru reîn
fiinţarea mînăstirilor Sărăcineşti şi Mamu, jud. Vîlcea.
»
Considerînd întemeiată propunerea Consiliului eparhial şi preocu

parea Episcopiei Rîmnicului pentru restaurarea acestor aşezăminte.
— Aprobă reînfiinţarea mînăstirii Sărăcineşti şi a mînăstirii
Mamu, judbţul Vilcea, cu destinaţia pentru călugăriţe, care vor
funcţiona după orînduielile tradiţionale ortodoxe.
Tem ei nr. 12330/1990 — Dare de seamă privind desfăşurarea lucră
rilor celei de-a treia Conferinţe naţionale a preoţilor din Biserica Orto
doxă Română (23—24 octombrie 1990).
în cadrul discuţiilor care au avut loc, membrii Sfîntului Sinod au
arătat că proiectul de statut al Conferinţei trebuie îmbunătăţit şi amen
dat, ţinînd seama de poziţia Conferinţei* în cadrul Bisericii. S-a obiectat
$ N
faptul că, dorindu-se a fi o structură în cadrul Bisericii, Conferinţa nu

trebuie să aibă un statut, ci un regulament, deoarece statut are numai
Biserica. Dacă se doreşte a fi «Asociaţie», atunci poate avea un statut.
De asemenea, Sfîntul Sinod a sugerat ca acest organism al clerului să
aibă fie un singur statut, fie un singur regulament, care să-i reglemen
teze întreaga activitate, organizare şi funcţionare.
PARTEA OFICIALĂ 181
în urma discuţiilor care au avut loc şi la propunerea Comisiei pentru

doctrină, viaţă religioasă şi pentru mînăstiri, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Ia act de darea de seamă asupra td esfăşurării lucrărilor celei
de-a treia Conferinţe naţionale a preoţilor din Biserica Ortodoxă
Română (23— 24 octombrie 1990);
— Se instituie o* comisie sinodală, formată din : P.S. Episcop
Vasile Tîrgovişteanul, vicar patriarhal; P.S. Episcop-vicar Damas
chin Severineanul al Arhiepiscopiei Craiovei şi P.S. Arhiereu-vicar
Gherasim Vrinceanul al Episcopiei Buzăului, care, împreună cu co
m itetul de pregătire a celei de-a IV-a Conferinţe, form at din re-
' prezentanţi ai fiecărei eparhii, să studieze proiectul de statut al Con
ferinţei preoţilor, în scopul definitivării lui, ţinînd seama de reco
mandările S fîn tu lu i Sinod făcute în prezenta şedinţă sinodală;
— *Documentul» celei de-a treia Conferinţe naţionale a cleru
lui se va trim ite tuturor m em brilor S fîn tu lu i Sinod pentru eventuale
propuneri, care vor fi înaintate Cancelariei S fîn tu lu i Sinod î n . cel
mai scurt tim p posibil, pentru ca preoţii să poată lua cunoştinţă de
ele înainte de 7— 8 mai 1990, cînd este programată cea de-a patra
conferinţă.
în continuare, Sfîntul Sinod a luat în examinare o seamă de probleme
cu aspect economico-financiar, de interes vital pentru Biserică, probleme
care au figurat şi pe agenda Consiliului Naţional Bisericesc din ziua de
22 ianuarie 1991, şi ale Adunării Naţionale Bisericeşti din ziua de 23
ianuarie 1991, şi care au fost îndrumate la Sfîntul Sinod Plenar, după cum
urmează :
Temei nr. 692/1991 — Salarizarea integrală a personalului bisericesc
din fondurile de stat şi a plăţii alocaţiei pentru copii ;
Temei nr. 691/1991 — Plata compensaţiilor lunare şi a indexării sa
lariilor personalului bisericesc din fondurile de s t a t ;
Temei nr. 682/1991 — Producerea şi valorificarea numai de către
Biserică a unor obiecte cu utilizare strict bisericească cum sînt : bunurile
sacre (obiectele de cult), bunuri comune cu destinaţie bisericească (lumi
nări, icoane etc.), tipărituri cu caracter religios etc.
Temei nr. 184/1991 — Exonerarea de la plata impozitului pe circu
laţia mărfurilor şi pe veniturile rezultate din acţiunile economice
bisericeşti ;
Temei nr. 683/1991 — Scutirea de impozit a locaşurilor de cult ;
Temei nr. 12630/199Î — Restituirea sesiilor parohiale, a imobilelor
proprietate a Bisericii, ca şi a terenurilor mînăstirilor, ale şcolilor de în-
văţămînt, ale instituţiilor filantropice, ale unităţilor bisericeşti la diferite
niveluri.
Avînd în vedere discuţiile purtate în Consiliul Naţional Bisericesc şi
în Adunarea Naţională Bisericească, şi apreciindu-se că sînt neccsare in
tervenţii la cel mai înalt nivel pentru ca organismele guvernamentale de
182 BISERICA OR T ODOXA ROM
resort să ia în studiu soluţionarea acestor probleme, Sfîntul Sini

hătărăşte :
— Se va intreveni la Preşedinţia României pentru a dispune să
ia în studiu posibilitatea soluţionării de către organismele guvernam«l
tale a problemelor bisericeşti cu aspect economico-financiar, menţionai
mai sus.
în continuare, Prea Fericitul Părinte Preşedinte invită pe P i
Episcop-vicar patriarhal Vasile Tîrgovişteanul, raportorul Comisiei învi
ţăm întului pentru pregătirea personalului bisericesc, să prezinte refert
tele asupra problemelor repartizate acestei comisii spre cercetare :
Tem ei nr. 11493/1990 — Adresa Episcopiei Oradiei nr. 2883/1990 pri
vind reînfiinţarea Institutului teologic universitar din Oradea.
Comisia sinodală a învăţămîntului, examinând dosarul respectn
reţine faptul că Institutul propus pentru reînfiinţare este continuatorii
Academiei teologice ortodoxe din Oradea, care a funcţionat în perioad
1923— 1948, precum şi necesitatea reînfiinţării sale, din motive de ordi]
pastoral, misionar, naţional şi geografic, Episcopia Oradiei puţind asigur
spaţiul de funcţionare, prin bunăvoinţa universităţii locale, precum ş
celelalte condiţii necesare.
9
Propunerea Episcopiei Oradiei de reînfiinţare a Institutului teologi'

a fost avizată favorabil şi de către Comisia specială a învăţămîntului dii
cadrul Patriarhiei Române.
în discuţiile purtate în plenul Sfîntului Sinod, s-au apreciat motiveh
şi aspectele pozitive ale reînfiinţării acestui Institut, dar s-au relevat ş
o seamă de temeri cu privire la condiţiile de asigurare a bazei materiale
necesare funcţionării lui, temeri cu privire la asigurarea corpului didacti<
necesar, dar mai ales cu privire la spaţiu, fonduri şi posibilităţile d€
organizare.
în urma discuţiilor care au avut loc, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Ia act de dorinţa Episcopiei Oradiei, privind înfiinţarea Insti
tutului teologic universitar din Oradea, propus a funcţiona în cadrul
Universităţii locale;
— Episcopia Oradiei va întreprinde toate demersurile necesare
pentru asigurarea spaţiului necesar organizării şi funcţionării noului
Institut, pentru asigurarea bazei materiale, a corpului didactic şi ad
ministrativ, după care se va adresa S fîn tu lu i Sinod, înaintînd întreaga
documentaţie, cu propuneri concrete şi precise, pentru aprobare.
Temei nr. 560/1991 — Adresa Episcopiei Aradului nr. 14-C-4/1991,
privind reînfiinţarea Institutului teologic universitar din Arad.
Din adresa respectivă rezultă că în perioada 1812— 1948 a funcţionat
la Arad un Institut pedagogic-teologic, în care şi-au desfăşurat activi
tatea personalităţi de seamă ale culturii noastre teologice.
Comisia specială pentru înnoirea învăţămîntului teologic şi-a expri
mat acordul cu solicitarea Episcopiei Aradului.
în cadrul discuţiilor purtate, membrii Sfîntului Sinod ca şi în cazul
propunerii de înfiinţare a Institutului teologic universitar din Oradea,
EA OFICIALA 183
*
-au exprimat unele temeri privind resursele financiare pentru asigu-

ea funcţionării noului Institut, cît şi în ceea ce priveşte posibilitatea
a-şi asigura cadrele didactice, precum şi continuitatea funcţionării lui
re a nu se ajunge la desfiinţare, fie din lipsă de candidaţi, fie în lipsa
urselor materiale sau a spaţiului necesar.
Ca urmare a discuţiilor care s-au purtat şi a propunerilor care s-au
’cut, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Ia act de dorinţa Episcopiei Aradului privind reînfiinţarea
Institutului teologic ortodox din Arad ;
— Episcopia Aradului va întreprinde toate demersurile nece
sare pentru asigurarea spaţiului necesar organizării şi funcţionării
noului Institut, pentru asigurarea bazei materiale, a corpului di
dactic şi administrativ, după care se va adresa S fîn tu lu i Sinod
înaihtînd întreaga documentaţie cu propuneri concrete şi precise,
pentru aprobare.
în legătură cu activitatea institutelor teologice şi cu asigurarea con
diţiilor materiale de funcţionare a acestora, plenul Sfîntului Sinod a
adus în discuţie problema burselor şi a taxelor de întreţinere pentru
candidaţii recomandaţi de eparhii la cursurile de la licenţă de la Institu
tele teologice universitare şi în seminariile teologice.
în urma amplelor discuţii care s-au purtat cu privire la burse şi
taxele de întreţinere pentru elevii seminarişti şi studenţii teologi, Sfîn
tul Sinod hotărăşte :
— Se reactualizează hotărîrea S fîn tu lu i Sinod nr. 6537/24—
25 iulie 1990, care precizează «Pentru acordarea burselor în insti
tuţiile de învăţăm înt teologic, se vor aplica normele prevăzute în
Hotărîrea G uvernului României nr. 440/26 aprilie 1990, în legătură
cu criteriile şi cuantum ul acestora (Monitorul Oficial, A n u l II,
nr. 60, 5 mai 1990). Bursele se vor acorda în limita posibilităţilor
financiare ale eparhiilor» ;
— In anul universitar 1990— 1991 taxele de întreţinere în
instituţiile de învăţăm înt teologic se vor suporta de eparhii num ai
pentru candidaţii cărora le-a acordat binecuvîntare în limita n u
m ărului de locuri fix a t eparhiei respective ;
— Comisia specială pentru înnoirea învăţăm întului teologic
sub preşedinţia l.P.S. Mitropolit D A N IE L al Moldovei şi Bucovi
nei va studia condiţiile de acordare a burselor şi de plată a ta xe
lor de întreţinere pentru anul universitar 1991— 1992 şi va face
propuneri S fîn tu lu i Sinod.
Temei nr. 631/1991 — Adresa Arhiepiscopiei Iaşilor nr. 442/1991,
cuprinzînd propunerea de înfiinţare a Seminarului teologic din Dorohoi
prin transferarea Seminarului teologic de la mînăstirea Neamţ, la
Dorohoi.
184 BISERICA OR T ODOXA ROA
Comisia învăţămîntului pentru pregătirea personalului biseri

examinînd problema respectivă, relevă faptul că prin reînfiinţarea S
narului teologic din Dorohoi, se creează condiţii noi pentru impu
narea activităţii misionare şi pastorale din acea zonă afectată de pre
tismul sectar. Totodată, se va da posibilitatea ca localului Seminal
teologic din mînăstirea Neamţ să i se dea fie o destinaţie pentru
vitâţi ecumenice, precum şi pentru pregătirea personalului mon:
Ca urmare, pe temeiul prevederilor art. 10, lit. «n» art. 116
Statut şi art. 51 din Regulamentul organelor centrale bisericeşti, pre
’şi la propunerea Comisiei învăţămîntului pentru pregătirea person
lui bisericesc, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă reînfiinţarea Sem inarului teologic din Dorohoi,
. cepînd cu anul de învăţăm înt 1991—1992, pe baza Regulament
pentru organizarea şi funcţionarea instituţiilor de învăţăm înt
logic din Biserica Ortodoxă Română, urm înd ca elevii aparţir
Arhiepiscopiei Iaşilor şi Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor să
şcolarizaţi la acest seminar, iar elevii aparţinînd Episcopiei
m anului şi Huşilor să fie şcolarizaţi la Seminarul teologic <
Gheorghe» din municipiul Roman.
— Arhiepiscopia laşilor se va îngriji de recrutarea persono
lui didactic şi administrativ necesar şi pentru asigurarea fonduri
necesare bunei funcţionări a acestui seminar.
Temei nr. 136/1991 — Referatul Cancelariei Sf. Sinod în legăti
cu organizarea, în anul 1991, a seriei a 76-a a Cursurilor teologice p
torale şi misionare de definitivare şi promovare a clerului şi organi:
' rea seriei a 2-a a Cursurilor metodologice şi didactice pentru predai
educaţiei moral-religioase în învăţămîntul primar şi gimnazial.
Comisia specială pentru înnoirea învăţămîntului teologic, convoc*
de P. F. Patriarh TEOCTIST la 22 ianuarie 1991, studiind dosarul
propus ca în anul 1991 Cursurile teologice pastorale şi misionare pent
- definitivare şi promovare să fie unificate cu Cursurile metodologice
didactice, pe o durată- de două săptămîni (26 aug.— 7 sept. 1991), cu
programă specială, urmînd a se desfăşura în mai multe centre cu sei
de cîte 100 cursanţi, finalizate cu examen, media rezultată fiind lua
în calculul mediei pentru numiri şi transferări, alături de media la sti
dii. şi de media de la activitatea culturală şi pastoral-gospodărească.
Propunerile au fost însuşite de Comisia învăţămîntului pentru pr<
gătirea personalului bisericesc, fiind urmate de ample discuţii la cai
au participat majoritatea membrilor Sfîntului Sinod.
Ca urmare, ţinînd seama de propunerile care s-au făcut, Sfînti
Sinod hotărăşte :
— în amil 1991 Cursurile teologice pastoral-misionare pentr
definitivare şi promovare ac vor unifica cu cele metodologice ţ
didactice pentru predarea educaţiei moral-religioase sub denumire*
de Cursuri pastorale şi de educaţie religioasă, în cadrele prevăzut
PARTEA OFICIALĂ 18b
de art. 8 şi 14 din Regulamentul pentru numirea şi transferarea

clerului, în perioada 26 august — 7 septembrie 1991.
— Cursurile se vor organiza în serii de cîte 100 cursanţi
fiecare din cele patru institute teologice universitare din Bucureşti,
Iaşi, Sibiu şi Cluj, precum şi la ‘seminariile teologice din Craiova şi
din Caransebeş, la care vor fi programaţi cursanţi din eparhiile
apropiate acestor centre.
— Programa analitică a cursurilor va cuprinde aprofundarea
sub toate aspectele a următoarelor tem e :
a) Educaţia moral-religioasă a tineretului (metodologie şi di
dactică) ;
b) Misiunea social-caritativă a B isericii;
c) Pastoraţia familiei creştine.
— In cadrul cursurilor, fiecare cursant va susţine o lecţie prac
tică şi vor răspunde la seminarii, obţinînd notare cu note de la
1— 10 .
— Cursurile se vor încheia cu exam en constînd din :
a) Două lucrări scrise din cele trei tem e care s-au predat la
c u rsu ri;
b) O notă la seminarizare.
— Media de absolvire a cursurilor se va constitui din notările
celor două probe scrise şi din notarea probei practice susţinută in
tim pul cursurilor, iar rezultatul va fi îm părţit la trei.
— Media exam enului va fi luată în calculul mediei pentru
num iri şi transferări, alături de media la studii şi de media de la
activitatea culturală şi pastoral-gospodărească.
Tem ei nr. 123/1991 — Adresa Institutului teologic universitar din
Bucureşti nr. 8/1991, privind durata cursurilor de licenţă.
Comisia specială pentru înnoirea învăţămîntului teologic, întrunită
la 22 ianuarie 1991, sub preşedinţia I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldo
vei şi Bucovinei, a luat în studiu propunerea Institutului teologic uni
versitar din Bucureşti ca durata cursurilor de licenţă pentru studenţii
aflaţi în anul universitar 1990—1991, în anii de studii II, III şi IV, să
fie de patru ani şi nu de cinci ani, aşa cum s-a stabilit anterior, de
oarece aceştia au intrat în seminar avînd 10 clase, apoi au făcut 5 ani
de seminar, după care au satisfăcut şi stagiul militar, ajungînd astfel
la o vîrstă destul de mare cînd termină Institutul.
La propunerea Comisiei învăţămîntului pentru pregătirea persona
lului bisericesc, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă ca pentru studenţii Institutelor ieologice universi
tare care sînt în prezent in anii II, III şi IV de studiu, durata
cursurilor de licenţă să j :*>de patru ani.
186 BISERICA OR T ODOXA ROMĂ
— Aprobă ca pentru studenţii înscrişi în anul I de licei

începînd cu anul universitar 1990—1991, şi în continuare, duri
cursurilor de licenţă să fie de cinci ani, aşa cum s-a stabilit pi
hotărîrea S fîntu lui Sinod nr. 5902/1990.
Temei nr. 12261/1990 — Adresa Institutului teologic universit
din Bucureşti nr.. 2904/1990, privind transformarea Conferinţei de te
logie fundamentală şi istoria religiilor în Catedră.
După ce au fost prezentate argumentele ce îndreptăţesc aceas
schimbare, pe temeiul art. 10, lit. «u» din Statut, art. 51, lit. «b» di
Regulamentul organelor centrale şi art. 112 din Regulamentul pentr
organizarea şi funcţionarea instituţiilor de învăţămînt teologic di
Biserica Ortodoxă Română, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă transformarea Conferinţei de teologie fundamental
şi istoria religiilor în Catedră şi înscrierea acesteia in planul d
învăţăm înt al institutelor teologice universitare din Bucureşti, laş.
Sibiu şi Cluj-Napoca şi al celorlalte institute care eventual se vo
organiza.
— Aprobă titularizarea d-lui conferenţiar Rus Rem us în postu
de profesor la Catedra de Teologie fundam entală şi Istoria religiiloi
de la Institutul teologic universitar din Bucureşti.
Tem ei nr. 11822/1990 — Referatul Cancelariei Sf. Sinod cu pro
punerile comisiei speciale pentru înnoirea învăţămîntului teologic
seminarial privind : a) redistribuirea orelor de istorie universală şi isto
ria rom ânilor; b) reintroducerea disciplinei Istoria religiilor şi întoc
mirea programei analitice ; c) revizuirea programei analitice la Peda
gogie ; d) Propuneri pentru revizuirea programei de admitere în semi-
nariile teologice, data examenului de admitere şi disciplinele de
e x a m e n ; e) Propuneri privind disciplinele pentru examenul de baca
laureat.
După ample discuţii, în cadrul cărora s-au adus şi alte precizări care
au îmbunătăţit propunerile iniţiale făcute de directorii seminariilor
teologice, la propunerea Comisiei învăţămîntului pentru pregătirea
personalului bisericesc, Sfîntul Sinod hotărăşte următoarele :
1. In legătură cu programa analitică la Pedagogie, care se
predă în clasa a XlII-a
— Aprobă structurarea programei analitice la Pedagogie pe
cicluri corespunzătoare celor trei trim estre :
— Istoria Pedagogiei (trimestrul 1);
— Metodica predării religiei (trimestrul II);
— Aplicarea jyractică a predării religiei (trimestrul III), lecţiile
practice urm înd a se desfăşura la diferite şcoli.
— Colectivul de cadre didactice de la seminariile teologice
care predau această disciplină va elabora programa analitică adec-
ARl'EA OFICIALĂ 187
vată acestor cicluri sub îndrumarea ierarhului designat anterior de

S fîn tu l Sinod, pînă la 28 februarie 1991.
2. In legătură cu introducerea Istoriei religiilor
— Aprobă reintroducerea Istoriei religiilor ca disciplină de
studiu la seminariile teologice începînd cu trim estrul II din anul
de învăţăm înt 1990— 1991, cu două ore de predare la clasa a X lII-a,
folosindu-se programa analitică utilizată în anul de învăţăm înt
1989— 1990.
— Aprobă redistribuirea orelor de Istorie, prevăzute la punc
tul 19 din Planul de învătăm înt comunicat cu adresa Cancelariei
Sf. Sinod nr. 6537/1990, astfel :
a) Istoria universală (1 oră — clasa a I X - a ; 1 oră — clasa
a X -a ; 1 oră — clasa a X l-a) ;
b) Istoria românilor (1 oră — clasa a X l-a ~ 2 ore — clasa
a X II-a );
c) Istoria religiilor (2 ore clasa a XlII-a).
3. în legătură cu. examenul de bacalaureat
— Aprobă ca disciplinele teologice să fie cele stabilite ante
rior de S fîn tu l Sinod prin hotărîrea nr. 2640/1990, iar disciplinele
laice să fie cele pe care le va stabili Ministerul Învăţăm întului
potrivit profilului pentru seminariile noastre.
Fiecare seminar va întocm i tematici selective, din programele
disciplinelor predate în tim pul cursurilor, pe baza cărora să se facă
examinarea scrisă sau orală la bacalaureat şi le va înainta Cance
lariei Sf. Sinod pînă la 15 februarie 1991, pentru a fi exam inate şi
definitivate de Comisia specială a învăţăm întului.
— Serviciul de învăţăm înt din cadrul Cancelariei Sf. Sinod
va lua legătura cu Ministerul Învăţăm întului şi Ştiinţei în vederea
cunoaşterii disciplinelor laice pentru bacalaureat, spre a fi înştiin
ţate Seminariile teologice în tim p util.
4. în legătură cu admiterea în seminariile şi institutele teolo
gice din Patriarhia Română
— Aprobă ca exam enul de admitere în clasa a IX -a la sem i
nariile teologice să aibă loc în aceeaşi perioadă de tim p cu adm i
terea în clasa a IX -a la liceele de s t a t ;
— Aprobă ca tematicile pen tru probele de Lim ba şi literatura
română şi Istoria românilor la admiterea în seminarii, să fie alcă
tuite num ai după manualele de clasa a VlII-a, ca în învăţăm întul
de stat, în care scop, consiliile profesorale ale seminariilor vor face
188 BISERICA ORTODOXA ROM j
urgent propuneri de tematică adecvate pe care le vor înainta C

celariei Sf. Sinod pină la 15 februarie 1991, spre a fi supuse Co
siei speciale pentru învăţăm întul teologic şi apoi aprobării.
— Aprobă ca, în continuare, proba de Muzică să fie elimi
torie şi să fie notată cu «admis» sau «respins».
— Aprobă ca pentru probele scrise subiectele să se extn
din urnă, în care scop se vor întocmi atîtea subiecte cîte sînt
tematica de admitere aprobată, care vor fi ştampilate atît cu si
liul seminariilor, cît şi cu sigiliul eparhiei respective şi introi
în urnă.
— Aprobă ca la exam enul de admitere în seminariile teo
gice, Comisiile să fie prezidate de Chiriarhul locului sau de de
gatul acestuia dintre profesorii universitari de teologie.
— Aprobă menţinerea în continuare a exam enului de prei
lecţie, preliminar exam enului de admitere în institutele teologi
universitare pentru candidaţii absolvenţi de liceu băieţi şi fete,
forma stabilită de Sfîn tu l Sinod prin hotărîrea nr. 2640/1990.
— Pentru admiterea la institutele teologice universitare
anul I (1991), vor fi m enţinute probele de exam en stabilite pr
hotărîrea Sfîntului Sinod nr. 2640/1990.
— Aprobă ca şi la institutele teologice universitare, subiei
te le pentru probele scrise să se extragă din urnă, în care scop i
vor întocmi atîtea subiecte cîte tem e cuprinde tematica de adm
tere aprobată şi care vor fi ştampilate cu sigiliul Institutului j
introduse în urnă.
— Aprobă menţinerea hotărîrii S fîn tului Sinod nr. 6537/1991
potrivit căreia la seminariile teologice, «începînd cu anul 1991
recrutarea candidaţilor să se facă dintre absolvenţii clasei a VIII-c
care să nu depăşească 16 ani îm pliniţi la data exam enului di
admitere».
Şedinţa din ziua de 25 ianuarie 1991 se ridică la ora 20,30.

Se rosteşte rugăciunea «Cuvine-se cu adevărat...»
*
Sîmbătă, 26 ianuarie 1991, ora 10,00, la reluarea lucrărilor în
plenul Sfîntului Sinod, Prea Fericitul Părinte Preşedinte invită pe P.S.
Episcop-vicar partriarhal Vasile Tîrgovişteanul să prezinte, în conţi-
*
nuare, referatele asupra problemelor cercetate de Comisie.

RTEA OFICIALA 189
%
Tem ei nr. 138j 1991 — Referatul Cancelariei Sf. Sinod privind sta-
"’rea temelor pentru întrunirile preoţeşti semestriale pe anul 1991.
După citirea referatului, în acord cu propunerile care s-au făcut,
intui Sinod hotărăşte :
— Aprobă ca în cadrul primei întruniri preoţeşti, din luna
iunie 1991, să se trateze tema «Educaţia moral-religioasă a tinere-
#
tului».
— Aprobă ca în cadrul celei de-a doua întruniri preoţeşti, din
luna noiembrie 1991, să se trateze te m a : «Misiunea social-carita-
tivă a Bisericii».
— Planul şi bibliografia fiecărei teme se vor întocmi prin grija
centrelor eparhiale, aşa cum s-a procedat şi în anul 1990.
Temei nr. 694/1990 — Prezentarea unor aspecte noi în predarea
educaţiei moral-religioase în învăţămîntul de •stat primar şi gimnazial.
în cadrul şedinţei sinodale s-a dat citire comunicatului recent,
încheiat între Ministerul. Învăţămîntului şi Ştiinţei şi Secretariatul
de Stat pentru Culte, cuprinzînd o serie de măsuri luate în urma ana
lizării, în cadrul Consfătuirii cu reprezentanţii Cultelor, în ziua de
25 ian. 1991, a modului în căiţe s-a organizat şi desfăşurat educaţia
moral-religioasă a copiilor în învăţămîntul primar şi gimnazial în tri
mestrul I al anului şcolar 1990— 1991.
în urma discuţiilor care au avut loc, în cadrul cărora s-au adus şi
alte precizări, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Ia act de comunicatul Ministerului În vă ţă m în tu lu i'şi Ş tiin
ţei şi Secretariatului de Stat pentru Culte şi de măsurile stabilite
pentru buna organizare şi desfăşurare a predării educaţiei moral-
religioase în învăţăm întul de stat primar şi gimnazial, începînd cu
trim estrul II al anului şcolar 1990— 1991.
— Comunicatul va fi difuzat centrelor eparhiale şi instituţiilor
de învăţăm înt teologic din Patriarhia Română, pentru punerea în
aplicare a măsurilor stabilite de comun acord cu inspectoratele
şcolare teritoriale.
— în vederea elaborării, pînă la finele lunii februarie 1991, a
programei analitice unice a Bisericii Ortodoxe Române pentru pre
darea educaţiei moral-religioase în învăţăm întul primar şi gim na
zial, se instituie o comisie de specialitate coordonată de P.C. Pr.
Ioan Sauca, consilier patriarhal. Proiectul programei va fi supus
Comisiei speciale pentru educaţia moral-religioasă şi apoi Sfîntului
190 BISERICA OR T ODOXA ROM
Sinod, pentru examinare şi aprobare, aceasta urm înd a cons

baza pentru elaborarea de manuale unice la această disciplină
•
studiu. »
— Centrele eparhiale vor studia şi vor lua măsurile nec

pentru o mai atentă implicare în întîlnirile dintre reprezentanţi
Bisericii Ortodoxe Române şi cei ai Ministerului învăţăm întului i
Ştiinţei (la nivel central şi teritorial), în problema educaţiei mordt
religioase în învăţăm întul primar şi gimnazial.
*
In încheierea acestei probleme, Prea Fericitul Părinte Patriarl

Teoctist face apel la membrii Sfîntului Sinod, ca eparhiile să se implici
în organizarea întîlnirilor prevăzute de comunicatul respectiv, întn
reprezentanţii Ministerului învăţămîntului şi Ştiinţei şi cei ai eparhiiloi
respective, şi să analizeze în mod serios toate aspectele legate de pre
darea educaţiei moral-religioase în şcolile de stat la cursul primar ş
gimnazial.
încheindu-se dezbaterile în legătură cu. problemele înscrise p<
ordinea de zi a Sfîntului Sinod, se aduce în discuţie finală pentru defi
nitivare, textul Pastoralei S fîn tu lu i Sinod la Duminica Ortodoxiei dh
anul 1991. Ca urmare, se hotărăşte ca textul final definitivat în plenul
Sfîntului Sinod să fie trimis la Editură pentru tipărirea prin grijî
Sectorului II al Administraţiei Patriarhale.
Epuizîndu-se examinarea tuturor problemelor care au fost adus<
în dezbaterea Sfîntului Sinod în zilele de 24, 25 şi 26 ianuarie 1991
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist aduce mulţumiri membriloi
Sfîntului Sinod pentru atmosfera academică şi frăţească de lucru îr
care toţi membrii Sfîntului Sinod au participat şi au contribuit la solu
ţionarea lor, probleme care, în mod formal au încheiat agenda sesiuni
de lucru a Sfîntului Sinod pe anul 1990.
Ca urmare, Prea Fericitul Părinte Patriarh declară închise lucră
rile Sfîntului Sinod şi sesiunea sinodală pe anul 1990.
Se rosteşte rugăciunea «Cuvine-se cu adevărat...»
Drept care s-a încheiat prezentul proces-verbal.
Preşedintele Sfîntului Sinod,

f TEOCTIST
P A T R IA R H U L B IS E R IC II ORTODOXE ROM AN E
S e c re ta ru l S fîn tu lu i S in o d
f EPISCOP NIFON PLOIEŞTEAN UI

Vicar Patriarhal
ESIUNEA SFÎNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMANE
PE ANUL 1991
Sumarul şedinţei de lucru din 9— 10 mai 1991
Potrivit convocării Prea Fericitului Părinte Patriarh TEOCTIST,
temeiul prevederilor articolului 12 din Statutul pentru organizarea
ţi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, a avut loc, la reşedinţa
patriarhală, şedinţa de lucru a Sfîntului Sinod, în zilele de 9 şi 10
mai 1991.
înainte de deschiderea şedinţei, cu asentimentul unanim al tuturor
embrilor Sfîntului Sinod, ţinînd seama că în zilele de 7 şi 8 mai 1991
au avut loc, în Bucureşti, lucrările Conferinţei naţionale a preoţilor, au
fost primiţi în sala sinodală preotul Nicolae Tănase, preşedintele Confe
rinţei respective şi preotul Adrian Neculce, unul din organizatorii ei,
Ia cererea acestora, pentru a prezenta un scurt bilanţ asupra celor
patru întruniri preoţeşti de pînă acum, a obiectivelor şi perspectivelor
Conferinţei. Ambii preoţi au dat asigurări, în numele-întregii preoţimi,
in ceea ce priveşte ascultarea faţă de Sfîntul Sinod şi respectul faţă de
autoritatea bisericească superioară, precum şi dorinţa ca lucrările Con
ferinţei naţionale a clerului să se desfăşoare în duh sobornicesc, arătînd
i’ă în zilele ce urmează, vor depune o dare de seamă amănunţită pen
tru Sfîntul Sinod, în legătură cu problemele prezentate. In final, cei
doi preoţi au adresat rugămintea ca Sfîntul Sinod să examineze şi să
hotărască în legătură cu modul în care se va putea instituţionaliza
acest organism clerical.
Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST, în cuvîntul său de
răspuns, a relevat că prezenţa înalţilor ierarhi ai Bisericii noastre la
lucrările Conferinţei naţionale a clerului este semnul părtăşiei ierarhiei
bisericeşti la strădaniile preoţimii de a contribui la promovarea lucrării
Bisericii noastre în toate sectoarele de activitate.
Prea Fericirea Sa a precizat că Biserica este un singur trup în care
fiecare mădular are funcţiile sale distincte, şi că fiecare slujeşte în mod
deosebit aceluiaşi scop. De aceea în unitatea Trupului lui Hristos, care
este Biserica, trebuie nuanţate atît responsabilitatea, cît şi ir e sp o n sa
bilitatea fiecăruia, membrii Sfîntului Sinod fiind încredinţaţi că preo-
ţimea nu se îndoieşte de responsabilitatea ierarhiei.
Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST precizează că actuala
şedinţă este prima şedinţă a sesiunii anului 1991 şi propune intrarea în
ordinea de zi.
Se intonează «Hristos a în v ia t!».
Apoi,. Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST invită pe P.S.
Episcop-vicar patriarhal Nifon Ploieşteanul, secretarul Sfîntului Sinod,
să dea citire apelului nominal.
Constatîndu-se prezenţa majorităţii membrilor Sfîntului Sinod,
Prea Fericitul Părinte Preşedinte declară şedinţa deschisă şi invită pe
Prea Sfinţitul N ifon Ploieşteanul, scretarul Sfîntului Sinod, să dea
citire componenţei comisiilor sinodale, în forma în care au fost sta
bilite la şedinţa de lucru din 24 ianuarie 1991.
192 BISERICA OR T ODOX A ROMĂ
Avînd în vedere că P.S. Episcop vicar Calinic Botoşăneanul

Arhiepiscopiei Iaşilor nu a fost inclus în nici una din comisiile sii
dale, fiind ales ierarh după data stabilirii comisiilor, Prea Fericirea
propune Sfîntului Sinod să ia o hotărîre în această privinţă,
urmare, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă ca P.S. Episcop vicar Calinic Botoşăneanul să fie inel
în Comisia canonică-juridică şi pentru disciplină, în calitate de membi
Potrivit acestei hotărîri, componenţa comisiilor sinodale pent
sesiunea anului 1991 este următoarea :
I. Comisia afacerilor externe bisericeşti
I.P.S. Mitropolit Nicolae al B a n a t u l u i .................................... Preşedin
I.P.S. Arhiepiscop Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor Membru
I.P.S. Arhiepiscop Teofil al C l u j u l u i ..................................... Membru
P.S. Episcop Timotei al A r a d u l u i ............................................ Membru
P.S. Episcop Nifon Ploieşteanul, vicar patriarhal Raportor
II. Comisia canonică-juridică şi pentru disciplină
I.P.S. Mitropolit Nestor al O l t e n i e i ........................................... Preşedinl
I.P.S. Arhiepiscop LÂician al T o m i s u l u i .............................. Membru
P.S. Episcop Gherasim al R î m n i c u l u i .................................... Membru
P.S. Episcop Epifanie al B u z ă u l u i ...................................... Membru
P.S. Episcop Calinic al A r g e ş u l u i ............................................ Raportor
P.S. Episcop Justinian al Maramureşului şi Sătmarului Membru
P.S. Episcop-vicar Calinic B o t o ş ă n e a n u l .............................. Membru
P.S. Episcop Emilian B i r d a ş .................................................... Membru
4
III. Comisia pentru doctrină, viaţă religioasă şi pentru mînăstiri

I.P.S. Mitropolit Antonie al A r d e a l u l u i ................... Preşedinte
I.P.S. Arhiepiscop Antim al Dunării de Jos. . . . Membru
P.S. Episcop Eftimie al Romanului şi Huşilor . . Membru
P.S. Episcop Andrei al Alba l u l i e i ..................................... Raportor
P.S. Episcop Vasile al O r a d i e i .................................................. Membru
P.S. Episcop-vicar Roman I a l o m i ţ e a n u l ...................... Membru
P.S. Arhiereu-vicar Gherasim V r î n c e a n u l .....................Membru
P.S. Arhiereu-vicar Ioachim V a s l u i a n u l ......................Membru
IV. Comisia învăţăm întului pentru pregătirea personalului bisericesc
I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei . . Preşedinte
P.S. Episcop Vasile Trîgovişteanul, vicar patriarhal . . Raportor
P.S. Episcop-vicar Serafim F ă g ă r ă ş a n u l ...................... Membru
P.S. Episcop-vicar Damaschin Severineanul . . . . Membru
P.S. Episcop-vicar Irineu B i s t r i ţ e a n u l ...................... Membru
P.S. Arhiereu-vicar Casian G ă l ă ţ e a n u l ...................... Membru
P.S. Arhiereu-vicar Ioan C r i ş a n u l ..............................Membru
PARTEA OFICIALA 193
în continuare, Prea Fericitul Părinte Patriarh propune membrilor

Sfîntului Sinod să fie de acord cu ordinea de zi stabilită. In urma
discuţiilor, ordinea de zi a fost completată cu unele propuneri şi apoi
a fost aprobată. Prea Fericitul Părinte Preşedinte a dispus repartizarea
lucrărilor pe comisii, potrivit specificului fiecăreia, după care şedinţa
sc suspendă pentru studierea problemelor repartizate şi pentru întoc
mirea referatelor în cauză.
Şedinţa se redeschide la ora 17,00, sub preşedinţia Prea Fericitului
Părinte Patriarh TEOCTIST, care invită pe P.S. Episcop Andrei al
Alba luliei, raportorul Comisiei pentru doctrină, viaţă religioasă şi pen
tru mînăstiri să prezinte referatele întocmite de comisie privind pro
blemele repartizate spre cercetare :
Temei nr. 2817/1991 — Adresa Arhiepiscopiei Iaşilor nr. 2287/1991
privind reînfiinţarea a şapte mînăstiri şi transformarea a opt schituri
în mînăstirir
Din examinarea documentaţiei respective se constată că în prezent
fiecare din aşezămintele monahale înscrise în adresa Arhiepiscopiei
laşilor dispune de posibilităţile de funcţionare potrivit destinaţiei pro
puse de Consiliul eparhial.
Ţinînd seama că, prin reînfiinţarea unora dintre aceste aşezăminte
ca mînăstiri şi ridicarea unor schituri la rang de mînăstire, se repară
nedreptatea la care au fost supuse în trecut, prin aplicarea Decre
tului 410/1959 ;
Pe temeiul prevederilor art. 8 şi 10 din Regulamentul pentru orga
nizarea vieţii monahale şi la propunerea Comisiei pentru doctrină,
viaţă religioasă şi pentru mînăstiri, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă reînfiinţarea următoarelor mînăstiri din Arhiepiscopia
iaşilor :
I •
1. Mînăstirea Galata din Iaşi, pentru călugăriţe ;

2. Mînăstirea Hadîmbu, jud. Iaşi, pentru călugări;
3. Mînăstirea Dobrovăţ, jud. Iaşi, pentru Qălugăriţe ;
4. Mînăstirea Bim ova, jud. Iaşi, pentru călugări;
5. Mînăstirea Coşula, jud. Botoşani, pentru călugări;
6. Mînăstirea «Eroii N eam ului», jud. Botoşani, pentru călugăriţe ;
7. Mînăstirea Sf. Nicolae Popăuţi, jud. Botoşani, pentru călugări.
— Aprobă transformarea următoarelor s c h itu r i'în m înăstiri:
1. Schitul Hlincea, jud. Iaşi, în mînăstire de călugări;
2. Schitul Lacuri, jud. Iaşi, în mînăstire pentru călugări;
3. Schitul Sihăstria Voronei, jud. Botoşani, în mînăstire pentru
călugări;
4. Schitul Almaş, jud. Neamţ, în mînăstire de călugări;
5. Schitul Bisericani, jud. Neamţ, în mînăstire de călugări;
6. Schitul Nechit, jud. Neamţ, în mînăstire de călugări;
B. O . R. 13
194 BISERICA ORTODOXA ROMA
7. Schitul Pîngăraţi, jud. Neamţ, in mînăstire de călugări;

8. Schitirt Tarcău, jud. Neamţ, în mînăstire de călugări.
Temei nr. 1980/1991 — Adresa Episcopiei Buzăului nr. 641/19
şi 1718/1991, privind reînfiinţarea mînăstirii Rogoz, jud. Vrancea,
aşezămînt pentru călugăriţe şi transformarea în mînăstiri a schituri
Trotuşani, Brazi, Recea şi Cîrnu.
Cercetînd documentaţia respectivă, Comisia pentru doctrină, vu
religioasă şi pentru mînăstiri a constatat că există condiţii pentru org
aizarea acestor aşezăminte monahale ca mînăstiri, aşa cum s-a prop
de către Episcopia Buzăului.
Ca urmare, pe temeiul prevederilor art. 8 şi 10 din Regulament
pentru organizarea vieţii monahale, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă reînfiinţarea mînăstirii Rogoz, jud. Vrancea, p 2 :
tru cătugăriţe.
— Aprobă transfoi marea următoarelor schituri în mînăstir,
1. Schitul Trotuşanu, jud. Vrancea, în mînăstire de căli
găriţe ;
2. Schitul Brazi, jud. Vrancea, în mînăstire de călugăriţe
3. Schitid Recea, jud. Vrancea, în mînăstire de călugăriţe
4. Schitul Cîrnu, jud. Buzău, în mînăstire de călugări.
Temei nr. 2827 1991 — Adresele Episcopiei Romanului şi Huşilo
nr. 986, 1127/1991, privind reînfiinţarea mînăstirii Grăjdeni, jud. Vaslui
ca aşezămînt pentru călugăriţe şi transformarea Schitului Savu, jud
Bacău, în mînăstire de călugări.
Analizînd adresele respective ale Episcopiei Romanului şi Iluşiloi
din care rezultă condiţiile şi posibilităţile ca aşezămintele monahale
respective să funcţioneze ca mînăstiri, potrivit destinaţiei fixate de
Consiliul eparhial ;
nizarea vieţii monahale, Sfîntul Sinod, la propunerea Comisiei pentru
doctrină, viaţă religioasă şf mînăstiri, hotărăşte :
— Aprobă reînfiinţarea mînăstirii Grăjdeni, jud. Vaslui, ca
aşezămînt pentru călugăriţe.
— Aprobă transformarea schitului Savu, jud. Bacău, în m î
năstire pentru călugări.
Temei nr. 3808 1991 — Adresa Episcopiei Dunării de Jos nr. 891/
3991, privind reînfiinţarea mînăstirii Adam, jud. Galaţi, ca aşezămînt
pentru călugări şi transformarea schitului Buciumeni în mînăstire de
«.'ălugăriţe.
Din adresa Episcopiei Dunării de Jos reiese că există condiţii de
reluare a activităţii mînăstirii Adam, ca aşezămînt pentru călugări, pre
cum şi pentru transformarea schitului Buciumeni în mînăstire de
călugăriţe.
Avînd în vedere prevederile art. 8 şi 10 din Regulamentul pentru
organizarea vieţii monahale şi acordul Consiliului eparhial ;
PARTEA OFICIALA 195

— Aprobă reînfiinţarea mînăstirii Adam, jud. Galaţi, ca aşe
zământ pentru călugări.
— Aprobă transformarea Schitului Buciumeni, jud. Galaţi,
în mînăstire de călugăriţe.
Temei nr. 3934/1991 — Adresa Arhiepiscopiei Clujului nr. 1039/
1991 privind reînfiinţarea mînăstirii Sf. Troiţă-Feleac, jud Cluj, pen
tru călugări şi înălţarea Sf. Cruci, din Căsiel-Strîmbu, jud. Cluj, pentru
călugăriţe ; înfiinţarea mînăstirii Nuşeni, jud. Bistriţa-Năsăud, pentru
călugări şi transformarea mînăstirii Nicula, jud. Cluj, din mînăstire de
călugări în mînăstire de călugăriţe.
Constatînd, din studierea documentaţiei prezentate, dorinţa nume
roşilor credincioşi din acea eparhie pentru reînfiinţarea şi înfiinţarea
mînăstirilor menţionate ;
Ţinînd seama că Permanenţa Consiliului eparhial şi-a exprimat
acordul în acest sens, avînd drept obiectiv revitalizarea vieţii monaha
le în cuprinsul Arhiepiscopiei Clujului, vitregită de-a lungul vremuri
lor de posibilitatea de întemeiere a mai multor centre monahala, pre
cum şi de a se contracara activitatea prozelitistă a sectelor şi a altor
( uite ;
Apreciind că nu sînt condiţiile necesare spre a s© proceda la trans
formarea mînăstirii Nicula din aşezâmîntul monahal pentru călugări în
cşezămînt pentru călugăriţe, acţiune ce necesită o analiză atentă şi ri
guroasă ;
Pe temeiul prevederilor art. 8 din Regulamentul pentru organiza
rea vieţii monahale şi la propunerea Comisiei pentru doctrină, viaţă re-
Mgioasă şi pentru mînăstiri, Sfîntul Sinod a hotărît :
— • Aprobă reînfiinţarea mînăstirilor Sf. Troiţă din Feleac,
jud. Cluj, pentru călugări şi înălţarea Sf. Cruci din Căşiel-Strlm-
. bu, jud. Cluj, pentru călugărire.
— Aprobă înfiinţarea mînăstirii din localitatea Nuşeni, jud.
Bistrita-Năsăud, pentru călugări, potrivit rînduieltlor tradiţionale
m
ortodoxe.
— Amină soluţionarea cererii de transformare a jnînăstirii
Nicula, judeţul Cluj, din mînăstire de călugări» în mînăstire de
călugăriţe.
Temei nr. 3971/1991 — Adresa nr. 802 1991 a Episcopiei Rîmnicu-
lu i'şi Argeşului, privind transformarea schiturilor Văleni, corn. Sălă-
truc şi Robaia, com. Muşăteşti, jud. Argeş, în mînăstiri de călugări şi
transformarea schiturilor Slănic, com, Aninoasa şi schitul Trivale-Pi-
te'sti, în mînăstire de călugăriţe.
Din documentaţia prezentată rezultă că schiturile respective sînt
organizate şi funcţionează, dar este necesară transformarea lor în mînă
stiri, pentru a le spori rolul în lucrarea pastoral-misionară .a eparhiei,
în care scop există acordul Consiliului eparhial.
196 9
BISERICA ORTODOXĂ ROMAI
In cadrul discuţiilor s-a precizat că schitul Slănic din corn. Anino

sa, aparţine de Protopopiatul Cîmpulung care acum se află în jurisdi
ţia Arhiepiscopiei Tirgoviştei şi deci nu mai aparţine Episcopiei Arg
şului.
Ca urmare, avînd în vedere precizarea făcută şi pe temeiul previ
derilor art. 10 din Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale
La propunerea Comisiei pentru doctrină, viaţă religioasă şi pentr
— Aprobă transformarea schiturilor Văleni, corn.. Sălătruc
Robaia, corn. Muşăteşti, jud. Argeş, în mînăstiri de călugări.
— Aprobă transformarea schitului Trivale, municipiul Piteşt
în mînăstire de călugări.
Temei nr. 3191 1991 — Referat privind unele aspecte locale actual»
ule relaţiilor cu Biserica catolică orientală de rit bizantin.
La propunerea Comisiei pentru doctrină, viaţă religioasă şi pentri
mînăstiri, se dă citire referatului documentar întocmit de Cancelaria Sf
Sinod, pe baza datelor recente comunicate de eparhiile ortodoxe din Tran
silvania şi Banat, din care Sfîntul Sinod ia cunoştinţă despre :
— numărul de parohii şi preoţi care au aparţinut Bisericii Ortodoxe
şi au trecut la Biserica catolică orientală de rit bizantin (15 preoţi şi 5
parohii) ;
— numărul locaşurilor de cult cedate Bisericii catolice orientale de
rit bizantin pînă în prezent de către Biserica Ortodoxă : (3 în Arhiepis
copia Timişoarei) ;
— numărul parohiilor în care se slujeşte alternativ, ortodox şi gre-
'•o-catolic (9 parohii) ;
— numărul aproximativ al unităţilor de cult greco-catolice amena
jate, care funcţionează în prezent şi date despre preoţii care le deser
vesc ; t
—' situaţia celor 4 şcoli teologice catolice orientale de rit bizantin
*i numărul studenţilor care le frecventează (4 institute şi circa 400 stu
denţi : Cluj, Blaj, Oradea, Baia Mare) ;
— numărul de locaşuri de cult ocupate cu forţa de către greco-
catolici (15).
Cu privire la starea de spirit din parohii, rezultă că există parohii
în care situaţiile litigioase provocate de greco-catolici îmbracă diferite
aspecte, ca : ocupări abuzive de biserici şi case parohiale, blocări de
biserici, alungări de preoţi ortodocşi, acţionarea în judecată a parohiilor
ortodoxe, provocarea de incidente şi împiedicarea oficierii serviciilor
i'eligioase etc.
De asemenea, referatul înfăţişează metodele prozelitiste pe care le
folosesc pentru atragerea tinerilor ortodocşi la şcolile teologice greco-
catolice, presiunile pe care le exercită asupra preoţilor şi credincioşilor
ortodocşi, ameninţările, denigrările în convorbiri şi în presă la adresa
Bisericii Ortodoxe, influenţarea factorilor responsabili din rîndul auto
rităţilor în favoarea greco-catolicilor, crearea unei stări de spirit anti-
ortodoxă etc.
PARI LA OFICIALA 197
Referatul prezintă şi cuvîntul papei Ioan Paul al Il-lea, adresat

episcopatului catolic de rit latin şi de rit bizantin din România, cu pri
lejul primirii, la 23 martie 1991, în vizită «ad limina apostolorum»,
cuvînt care constituie un adevărat program de refacehe a structurilor
qreco-catolice şi de expansiune catolică, deoarece, potrivit tezei lansată
de papa : «Evanghelizarea în România a avut origine latină». De ase
menea, papa cheamă la unire (uniaţie) atrăgînd atenţia că în anul 1998
Biserica din România va celebra impreună cu Biserica Universală a
300-a aniversare» de la sinodul din 7 octombrie 1698 de la .Alba Iulia.
Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, luînd cuvîntul, precizează
că referatul prezentat nu este decît o sinteză, care nu semnalează de
talii cu privire la presiunile şi violenţele provocate de greco-catolici in
uneje localităţi din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului şi din Epis
copia Alba Iulia.
De asemenea. Prea Fericirea Sa subliniază că încurajarea Vatica
nului este evidentă, şi nu se vede nici un fel de urmare a dialogului
-ortodox-romano-catolic iar în contactele pe plan local nu se manifestă
înţelegere. Cu toate acestea, credincioşii ortodocşi dau dovadă de în
ţelepciune şi răbdare, fără să răspundă la provocări şi violenţe.
Au urmat apoi ample discuţii la care au participatmajoritatea
membrilor Sfîntului Sinod punîndîn lumină şi alte aspecte legate de
această problemă.
In urma acestor discuţii, la propunerea Comisiei pentru doctrină,
viaţă religioasă şi pentru mînăstiri, Sfîntul Sinod hotărăşte :
Să se exprime, faţă de autorităţile în drept, solicitarea Bise
ricii Ortodoxe Române, ca la recensămîntul care se va face să se
prevadă, în mod obligatoriu, şi înscrierea apartenenţei religioase
(confesionale) a fiecărui cetăţean al ţării.
— Referatul Cancelariei Sf. Sinod privind aspectele locale
actuale ale relaţiilor cu Biserica catolică orientală de rit bizantin
să fie trimis tuturor eparhiilor pentru informare. La rîndul lor
eparhiile să informeze atît Cancelaria Sf. Sinod, cît şi celelalte
eparhii despre aspectele actuale locale ale relaţiilor dintre credin
cioşii ortodocşi şi credincioşii catolici orientali dp rit bizantin.
— Cuvîntarea Papei Ioan Paul al II-lea, rostită la primirea
în vizită «ad limina apostolorum» a episcopilor catolici latini şi
catolici orientali de rit bizantin, să fie publicată, cu comentariile
lămuritoare cuvenite, exprim îndu-se poziţia Bisericii Ortodoxe
Române faţă de punctele de vedere exprim ate în cuvîntare şi faţă
de dialogul teologic dintre Ortodoxie şi Biserica Romano-Catolică.
— Se va solicita Secretariatului de Stat pentru Culte ca,
potrivit prevederilor legale în vigoare, aplicabile deopotrivă tu
turor cultelor religioase, să verifice respectarea legalităţii în ceea
198 BISERICA ORTODOXA ROMAi
ce priveşte cererile de in fiinţare a noilor unităţi de cult şi

condiţiilor pe care trebuie să le întrunească slujitorii acesto
pentru care se solicită recunoaşterea in funcţie.
Temei nr. 3973,1991 — Referat informativ privind situaţia Casei '
pensii şi ajutoare a salariaţilor din Biserica Ortodoxă Română, înso
de planul de măsuri pentru echilibrarea veniturilor şi cheltuielilor.
Comisia constată că planul de măsuri elaborat de Casa de pens
şi prezentat Sfîntului Sinod sub nr. 4397/1991, este judicios întocrr
pentru a conduce la echilibrarea veniturilor cu cheltuielile legale ce
revin.
Ca urmare, pe baza celor prezentate şi la propunerea Comisiei per
tru doctrină, viaţă religioasă şi pentru mînăstiri, Sfîntul Sinod hote
răşte :
— Ia act de situaţia economico-financiară a Casei de pensii
ajutoare a salariaţilor Bisericii Ortodoxe Române, la data de' 1
inai 1991.
— Aprobă majorările legale ale cheltuielilor Casei de pensi
şi ajutoare a salariaţilor Bisericii Ortodoxe Române, precum ş
modificările respective în planul financiar aprobat pentru anu
1991.
— Aprobă planul de măsuri întocmit de Casa de pensii ş
ajutoare a salariaţilor Bisericii Ortodoxe Române, prezentat S fin -
tului Sinod sub nr. 4397 1991, care va fi prelucrat şi aplicat de
către toate unitătile din Biserica Ortodoxă Română, chemîndu-se,
•
cînd se socoteşte necesar, la instructaje şi întruniri economico-

financiare specialiştii Casei de pensii pentru îndrumări adminis
trativ-juridice şi financiar-contabile eficiente în materie.
— Casa de pensii va analiza toate aspectele şi modalităţile
privind continuarea activităţii sale, potrivit scopului pentru care
a foşt înfiinţată. Concomitent va studia căile, posibilităţile şi con
diţiile ca personalul bisericesc să beneficieze de pensie de la stat.
Temei nr. 3594 1991 — Referatul sectorului II al Administraţiei
Patriarhale privind situaţia Fondului central misionar şi a Fondului
solidarităţii creştine.
Din studierea referatului, Comisia constată că realizările pe anul
1991, atît la Fondul central misionar, cît şi la Fondul solidarităţii creş
tine pe anul 1991, sînt foarte scăzute faţă de anul 1990, pentru că- 47
din cele 118 protoierii n-au trimis încă fondurile realizate din colecta
pentru F.C.M. şi pentru Fondul solidarităţii creştine.
Avînd în vedere că este necesar să se asigure plăţile şi obligaţiile
foarte importante care revin a'estor două fonduri, spre a se putea re
aliza acţiunile preconizate de Biserică ;
r A R I LA OFICIALA 199

mînăstiri şi în urma discuţiilor care au avut loc, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Se va solicita centrelor eparhiale să ia cuvenitele măsuri
ca toate protoieriile din fiecare eparhie să trimită, de urgenţă.
Administraţiei Patriarhale sumele realizate din colecta pentru
Fondul central misionar şi sumele datorate pentru Fondul solida
rităţii creştine, deoarece aceste sume au destinaţie specială şi nici
o eparhie sau protopopiat nu are dreptul să le blocheze, cunoscînd
că, în caz contrar, nu se vor realiza acţiunile preconizate de Sfîn-
tul Sinod in acest an, din lipsă de fonduri.
— Cheltuielile pentru deplasări, protocol, acţiuni interne şi
externe de la Fondul central misionar, să se facă in raport cu re
alizările acestei colecte.
— Cotele de salarii pentru eparhiile din Ardeal se vor plăti
în continuare, chiar dacă aceasta va presupune reduceri de la alte
îndatoriri ale Fondului central misionar, spre a se evita rămîne-
rea preoţilor fără salarii.
Temei nr. 3772 1991 — Nota telefonică a Arhiepiscopiei Iaşilor pri
vind reglementarea drepturilor de autor ale Patriarhiei Române în caz
de Copyright (multiplicare) pentru vînzare a înregistrărilor de muzică
bisericească şi a filmărilor la mînăstiri şi locaşuri de cult.
La solicitarea Comisiei se dă citire referatului întocmit de oficiul
juridic al Administraţiei Patriarhale în această problemă, din care se
desprinde că în Dreptul civil român, instituţia juridică a dreptului de
autor este reglementată de Decretul nr. 321 27 iunie 1956, care în art.
14, lit. «J» prevede că : fotocopierea şi reproducerea în orice mod a
unei opere de artă plastică, sînt permise fără consimţămîntul autorului
şi fără plata vreunei remuneraţii, dacă aceasta nu se valorifică.
Ţinînd seama că în realitate, fotografiile artistice, înregistrările mu
zicale sau video, precum şi filmările realizate de persoane ncautoriza-
te, cu aparatură tehnică de performanţă în biserici sau mînăstiri se fac
cu scop} comercial, eludînd legea, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Pentru a proteja operele de artă bisericească plastică,
muzicală etc., şi petnru a nu se aduce prejudicii materiale patri
moniului cultural-naţionai şi religios, centrele eparhiale vor adu
ce la cunoştinţa unităţilor lor bisericeşti că pentru înregistrările
de muzică religioasă, filmările în biserici şi mînăstiri, realizate în
scopuri comerciale, este necesar în prealabil acordul (autorizaţia)
emisă de centrul eparhial respectiv, care — eventual — va putea
stabili şi dreptul de autor.,
în continuare, la invitarea Prea Fericitului Părinte Patriarh
TEOCTIST, P.S. Episcop 'Calinic al Argeşului, raportorul Comisiei ca-
200 BISERICA ORTODOXA ROMA
nonică-juridică şi pentru disciplină, prezintă referatele asupra urn

toarelor probleme :
Temei nr. 3868‘1991 — Adresa I.P.S. Mitropolit Daniel al Mole
vei şi Bucovinei nr. 2858/1901, pentru aprobarea atribuţiilor P.S. Ep
cop-vicar Calinic Botoşăneanul.
Examinînd Decizia nr. 47/1991, a I.P.S. Mitropolit Daniel al Mc
dovei şi Bucovinei, Comisia constată că aceasta cuprinde în primul rîr
atribuţiile de principiu ale PP.SS. Episcopi-vicari de la Arhiepiscopii
ale PP.SS. Arhierei-vicari de la Episcopii, care au fost aprobate c
Sfîntul Sinod prin hotărîrea nr. 1681/18 martie 1969, precum şi atr
buţii specifice activităţii în cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor.
Ca urmare, pe temeiul prevederilor art. 104 din Statut şi la pre
punerea Comisiei canonică-juridică şi pentru disciplină, Sfîntul Sino
hotărăşte :
— Aprobă Decizia nr. 47/1991 a I.P.S. Mitropolit Daniel a
Moldovei şi Bucovinei, cuprinzînd atribuţiile P.S. Episcop-vica
Calinic Botoşăneanul în cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor
Temei nr. 3554/1991 — Referatul Sectorului II al Administraţiei
Patriarhale în legătură cu Regulamentul pentru organizarea şi funcţio
narea Comisiei de pictură bisericească.
Din studierea dosarului reiese că o comisie specială de ierarhi, pro
fesori şi pictori bisericeşti au elaborat proiectul de regulament respec
tiv şi l-au definitivat împreună cu reprezentanţi ai Uniunii artiştilor
plastici bisericeşti, fiind împărţit în cinci capitole (187 articole).
Ca urmare, după discuţiile purtate şi la propunerea Comisiei cano
nică-juridică şi pentru disciplină, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— A m înă luarea unei hotărîri finale cu privire la Regula
m entul pentru organizarea şi funcţionarea Comisiei de pictură bi-
sericească, ce va fi trimis, spre studiere tuturor Centrelor eparhi
ale, Comisiei de pictură bisericească, Uniunii artiştilor plastici
bisericeşti şi Conferinţei naţionale a clerului, care vor inainta la
Patriarhia Română propunerile ce se vor centraliza la Cancela
ria Sf. Sinod şi vor fi trimise Comi&ei de elaborare a Regulamen
tului.
— Comisia specială stabilită prin hotărirea S fîn tului Sinod
nr. 640/24— 25 ianuarie 1991, va analiza propunerile primite, va
îmbunătăţi proiectul de regulament şi-l va inainta Sfîntului S i
nod pentru examinare, definitivare şi aprobare în proxima şedin
ţă sinodală.
Şedinţa se încheie la ora 21,00.
Se rosteşte rugăciunea «Luminează-te, luminează-te, noule Ierusa-
lime...».
Vineri, 10 mai 1991, la ora 10,00, luejările Sfîntului Sinod se reiau
sub preşedinţia Prea Fericitului Părinte Patriarh TEOCTIST.
Se rosteşte rugăciunea «Hristos a înviat».
PARTEA OFICIALA 201
La invitarea Prea Fericitului Părinte Preşedinte, P.S. Episcop

Calinic al Argeşului continuă prezentarea referatelor Comisiei canoni-
i'â-juridică şi pentru disciplină, privind :
Temei nr. 2402 '1991 — Referat privind necesitatea reluării lucrări
lor Comisiei sinodale pentru canonizarea sfinţilor români.
Din examinarea referatului se constată că Sfîntul Sinod a instituit
o Comisie specială alcătuită din membri ai Comisiei canonică-juridică
şi pentru disciplină şi ai Comisiei pentru doctrină, viaţă religioasă şi pen
tru mînăstiri, sub preşedinţia I.P.S. Mitropolit Nestor al Olteniei, pen
tru a studia problemele legate de cinstirea şi canonizarea sfinţilor ro
mâni, reluînd în acest sens preocupările din trecut, pe care Sfîntul Si
nod le-a manifestat în această problemă.
Urmare lucrărilor desfăşurate de această comisie sinodală, prin ho-
tărîrea Sfîntului Sinod nr. 5336 1989 s-au luat următoarele măsuri :
/
I. — Au fost înscrişi în calendarele tuturor eparhiilor, în sinaxa-

rele şi cărţile de cult sfinţii cu moaşte în ţara noastră al căror cult s-a
generalizat şi s-a proclamat solemn în anul 1955.
II. — S-a hotărît ca sfinţii români, canonizaţi în anul 1955, cu cin
stire locală în diferite eparhii de la noi, să fie înscrişi în calendarele
tuturor centrelor eparhiale, în vederea generalizării cultului lor.
III. — S-a luat măsura înscrierii în calendarul Bisericii Ortodoxe
Române a sfinţilor care au vieţuit, au propovăduit sau au suferit marti
riul în spaţiul carpato-danubiano-pontic, sau a celor care s-au născut
in alte părţi ale lumii, dar au predicat şi au fost martirizaţi în părţile
noastre, fiind cinstiţi ca sfinţi de alte Biserici şi fiind înscrişi în sina-
xarele, martirologiile, minologiile sau calendarele acestora.
IV. — S-a luat măsura studierii şi cercetării vieţii şi lucrării unor
personalităţi ale spiritualităţii ortodoxe româneşti, cinstite pe plan lo
cal ca sfinţi, în legătură cu care, Biserica noastră n-a luat pînă în pre
zent o hotărîre formală de canonizare.
V. — S-a luat hotărîrea înscrierii în calendarul Bisericii Ortodoxe
Române, în duminica a Il-a după Rusalii, a «Duminicii sfinţilor români .
Discuţiile purtate, la care au luat cuvîntul majoritatea membrilor
Sfîntului Sinod, au evidentiat :
* I
— necesitatea reluării lucrărilor de către Comisia pentru canoni

zarea 'sfinţilor români ;
— propunerea ca sfinţii români şi slujbele lor să fie grupate în
tr-un «minei» al sfinţilor români ;
— propunerea ca lucrările de cercetare şi documentare asupra
sfinţilor români să se efectueze pe mitropolii ;
— pentru a pregăti opinia publică, să se publice rezultatele cerce
tărilor Comisiei pentru canonizarea sfinţilor români.
Avînd în vedere că lucrările Comisiei sinodale pentru oanoniza-
. rea sfinţilor români s-au întrerupt din cauza evenimentelor din luna
decembrie 1989, carc s-au reflectat şi pe plan bisericesc ;
Apreciindu-se ca necesară'reluarea activităţii acestei comisii şi pen
tru a se da curs doleanţelor exprimate de credincioşi cu privire la cin
stirea unor sfinţi români şi la canonizarea acestora ;
202 BISERICA ORTODOXĂ R O MA f
In urma discuţiilor care au avut loc, Sfîntul Sinod hotărăşte :

— Comisia sinodală pentru canonizarea 'Sfinţilor rom'îni, i
stituită de S f intui Sinod îşi va relua lucrările sub preşedini
I.P.S'. Mitropolit Nestor al Olteniei.
— Pentru eficienţă şi operativitate, lucrările de studiere şi ce
cetare se vor putea desfăşura pe centre mitropolitane,, cooptînd\
se cadre didactice şi specialişti, Comisiei sinodale revenindu-i h
datorirea să coordoneze toate lucrările.
— Pregătirea opiniei publice şi informarea credincioşilor •
vor face prin presă şi mijloace de comunicare în masă despre r<
zultatul cercetărilor.
In legătură cu problemele care privesc cultul sfinţilor, a fost adi
în discuţie şi cultul eroilor care s-au jertfit pentru credinţă, ţară şi neai
şi cinstirea martirilor pentru libertatea patriei, care s-au jertfit în tirr
pul revoluţiei din decembrie 1989.
care au avut loc, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Centrele eparhiale vor cerceta, se vor documenta şi vc
întocmi tabele pe care le vor înainta Cancelariei Sf. Sinod, cu
prinzînd date despre ierarhii, preoţii şi credincioşii din eparhii {
parohii care au pătimit şi au m urit în închisori în tim pul dictatu
rii comuniste şi despre eroii care au fost martirizaţi în tim pul re
volutiei din luna decembrie 1989.
Temei nr. 1691 1991 — Referatul Cancelariei Sf. Sinod privind an
teproiectul Legii clerului militar şi a asistenţei religioase în armata ro
mână şi Regulamentul de organizare şi funcţ'onare a clerului militar
Discuţiile purtate au scos în evidenţă drepturile ostaşilor ortodocş
de a primi asistenţă şi educaţie religioasă şi s-au referit la autonomii
Bisericii privind programul de educaţie şi asistenţă religioasă, la orga
nizarea acestei activităţi într-o episcopie şi la relaţiile acesteia cu Sfîn
tul Sinod.
S-a apreciat necesar ca membrii Sfîntului Sinod să trimită Cance
lariei Sf. Sinod sugestii în legătură cu cele două proiecte de acte nor
mative privind activitatea clerului în armată, spre a fi coroborate şi
supuse discuţiilor în vederea definitivării lor.
Ca urmare, după discuţiile purtate şi la propunerea Comisiei ca
— Este de acord, în principiu, cu proiectele celor două acte
normative : Legea clerului militar şi a asistenţei religioase în ar
mata română şi Regulamentul de organizare şi Juncţionare a cle
rului militar.
%
— Membrii Sfîntului Sinod s'nt rugaţi să comunice la Can

celaria Sf. Sinod, cit mai curînd posibil, opiniile cu privire la
aceste proiecte de acte normative■privind clerul militar.
=— O comisie de ierarhi, alcătuită din I.P.S. Mitropolit N i

colae al Banatului, P.S. Episcop-vicar-patriarhal Nifon Ploieştea
nul şi P.S. Episcop-vicar-patriarhal Vasile Tîrgovişteanul, va ana-
Jiza opiniile prim ite şi va definitiva proiectele celor două acte nor
mative, pentru a le supune S fîntului Sinod şi a le trimite Minis
terului Apărării Naţionale.
Temei n r : 3227 1991 — Adresa Arhiepiscopei Timişoarei nr. 871/1991,
prin care se solicită precizări referitoare la hotărîrea Sinodului Perma
nent nr. 12.034/1990 privind extinderea prevederilor art. 17 din Regula
mentul pentru numirea şi transferarea clerului şi selecţionarea cleri
cilor în oraşele reşedinţe eparhiale, în municipii şi oraşele mari.
Comisia, studiind adresa Arhiepiscopiei Timişoarei şi găsind că (
este necesar să se facă precizări în legătură cu aplicarea unitară în
eparhii, cu privire la extinderea prevederilor art. 17 din Regulamentul
pentru numirea şi transferarea clerului, în cazurile de selecţionare a
preoţilor pentru municipii şi oraşele mari, a prezentat Sfîntului Sinod
precizările ce urmează a fi examinate şi aprobate.
Ca urmare, în urma examinării precizărilor pentru aplicarea hotă-
rîrii Sinodului Permanent nr. 12.034 1990, Sfîntul Sinod hotărăşte
următoarele :
. — Prevederile art. 17 din Regulamentul pentru numirea şi
transferarea clerului, referitoare la exam enul de selecţionare pen
tru clericii candidaţi la transferare in Capitală se vor aplica în mod
unitar de către toate Centrele eparhiale şi în cazurile de transfe
rare a preoţilor în oraşele reşedinţe eparhiale, în municipii şi
oraşele mari.
— La exam enul de selecţionare pentru transferare în oraşele
reşedinţe eparhiale, în municipii şi oraşele mari, se pot prezenta
preoţii' şi diaconii cu calificativul «foarte bine» şi «excepţional»
(8, 51— 10,00), rezultat din media la studii, media de la definitivat
sau promovare (ultimele cursuri absolvite) şi media administrativă
pe ultimii 5 ani, toate adunate şi împărţite la 3, vechimea în
preoţie de m inim um 10 ani, fără im pedim ente canonice şi fără
sancţiuni disciplinare în ultimii 5 ani.
— Exam enul de selecţionare va consta din :
a. Un memoriu asupra activităţii pastorale, misionare şi gos
podăreşti, desfăşurată în ultim ii cinci ani, certificat de protoiereu
şi văzut de chiriarhul locului, care apoi va fi prezentat oral şi în
faţa Comisiei şi notat de aceasta.
b. O probă scrisă, cu subiect dat de Comisie, din domeniul
Teologiei pastorale şi al Teologiei dogmatice şi îndrumărilor misio
nare, care să facă dovada cunoştinţeţlor candidatului in problemele
actuale de pastoraţie, precum şi a capacităţii sale.
%
x f
%
204 BISERICA ORTODOXA ROMÂ
c. O probă orală de predică, rostită fie in faţa Comisiei in si

)ie in biserică, la un serviciu religios (15 minute).
d. O probă orală de cateheză, predată copiilor (30 minute).
e. O probă de slujire în biserică.
— Comisia de examinare se va stabili de chiriarhul locu
dintre profesorii universitari de teologie, dintre doctorii în teolo
sau absolvenţii cursurilor de doctorat cu exam en de admisibilitc
sau preoţi cu pregătire teologică superioară, avînd activitate p<
toral-misionară şi administrativă foarte bună sau excepţională.
Comisia va fi prezidată de chiriarh sau de delegatul său.
— Tematicile pentru examenele de selecţionare vor fi întc
mite pentru fiecare serie în parte cu concursul cadrelor didacti
universitare, vor fi aprobate de chiriarhul locului şi afişate
sediul Centrului eparhial şi în protoierii, cu cel puţin o lună în
inte de data examenului.
— Subiectele pentru probele fiecărui examen se vor extraţ
din urnă unde vor exista cu 10 subiecte în plus peste număr
candidaţilor.
t
— Candidaţii care vor obţine media generală la exam en m

nim um 8,51, calculată din notările de la probele a, b, c, d şi <
vor fi declaraţi admişi, iar dintre cei admişi care au candidat l
parohia respectivă va fi num it candidatul cu media cea mai man
în caz de paritate de medie se trage la sorţi.
Dacă nici un candidat nu a obţinut media generală de 8,51 l
concurs, se va repeta concursul.
La fiecare probă, fiecare examinator, inclusiv preşedintele
acordă cîte o notă din care se face media la fiecare probă, făn
rotunjiri. Mediile de la probele : a, b, c, d şi e se adună şi se îm
part la cinci, obţinîndu-se astfel media de selecţionare.
La medii egale au prioritate fiii eparhiei respective.
— Rezultatul exam enului este valabil numai pentru seric
pentru care a fost înscris candidatul .
— S în t exceptaţi de la exam enul de selecţionare doctorii în
teologie.
— Pentru exam enul de selecţionare prevăzut de art. 17 din
Regulamentul pentru numirea şi transferarea clerului nu se vor
*
organiza cursuri pregătitoare.

— Num irile după exam enul de selecţionare se vor face prin
Consiliul eparhial.
FART EA OFICIALA 205
— Absolvenţii de seminarii şi preoţii care au numai studii

seminariale nu vor putea candida şi nu vor putea ji num iţi la
parohii din'm ediul urban.
— Acolo unde sint situaţii misionare urgente, apreciate ca
fiind cu totul excepţionale — clauză misionară — chiriarhul va
putea num i sau transfera, din oficiu, un preot în postul vacant,
cu condiţia ca acesta să întrunească toate condiţiile pentru în
scriere la exam enul de selecţionare.
— Hotărîrea de mai sus are- caracter unitar şi obligatoriu în
toate eparhiile din cuprinsul Patriarhiei Române, începînd cu data
de 1 iunie 1991.
— La elaborarea unui nou Regulam ent pentru numirea şi
transferarea clerului se va ţine seamă de prezenta hotărîre.
Temei nr. 3228/1991 — Adresa Arhiepiscopiei Timişoarei
nr. 955 1991, prin care solicită precizări în legătură cu aplicarea uni
tară pe întreaga Patriarhie a prevederilor hotărîrilor S'fintului Sinod şi
Sinodului Permanent nr. 136, 1501/1991. privind stabilirea mediei de
concurs pentru* ocuparea unei parohii şi modificarea corespunzătoare
a art. 12—16 din Regulamentul pentru numirea şi transferarea clerului.
Studiind dosarul, comisia constată ca hotărîrile sinodale nr. 136 şi
1501/1991, stabilesc, prin adăugire la prevederile art. 12— 16 din Re
gulamentul pentru numirea şi transferarea clerului că, la cazurile de
transferare se ia în calcul şi media la studii (după caz, diploma de
seminar, licenţă în teologie), p e lîngă media la definitivare sau pro
movare şi pe lîngă media administrativă rezultată din notările activi
tăţii pe ultimii 5 ani.
Apreciindu-se că cererea Arhiepiscopiei de a se aduce precizări de
interpretare a hotărîrii Sfîntului Sinod nr. 136/1991 şi a Hotărîrii Si
nodului Permanent nr. 1501/1991, referitoare la calculul mediei gene
rale în cazurile de transferare ;
în urma discuţiilor care au avut loc şi la propunerea Comisiei
canonică-juridică şi pentru disciplină, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă să se menţină şi să se aplice în continuare hotă
rîrea nr. 136 1991 a Sfîntului Sinod şi nr. 1501/1991 a Sinodului
Permanent, luate cu prilejul organizării Cursurilor jjastorale şi
de educaţie religioasă din anul 1991, prin care s-a stabilit că «Me
dia exam enului cu care se vor încheia aceste cursuri va fi luată
în calculul mediei pentru numiri şi transferări, alături de media
la studii şi de media de la activitatea culturală şi pastoral-gos-
podărească».
— Totodată, S fîn tu l Sinod aprobă mănătoarele precizări re
feritoare la calculul mediei în cazurile de transferare, prevăzut
în art. 12— 16 din Regulamentul pentru numirea şi transferarea
c le ru lu i:
t
a. Media generală de candidare la transferare a preoţilc

diaconilor rezultă din ultima medie la acelaşi nivel de studii (
torat, admisibilitate, licenţă în teologie sau diploma de semh
adunată cu media notărilor administrative pe ultim ii cinci ani
media exam enului de definitivare sau la exam enul de promo\
(ultim ul absolvit) şi împărţite la trei.
b. La studii şi calificative egale, vor avea prioritate la tran
preoţii care au absolvit şi exam enul de promovare, preoţii care
au mai solicitat transfer în ultimii cinci ani şi preoţii eparhiei <
intră în concurenţă cu candidaţi din alte eparhii.
c: Transferarea se poate face numai după 5 ani şi după i
ţinerea exam enului de definitivare sau a exam enului de- promov
— Aprobă ca prezentele precizări să fie aplicate în mod un
şi obligatoriu în toate eparhiile din cuprinsul Patriarhiei rome
începînd cu data de 1 iunie 1991.
— Aprobă ca la elaborarea noului Regulament pentr
mirea şi transferarea cleiului să se ţină seama aceste hotăi
in continuare, Prea Fericitul Părinte Preşedinte invită pe P. S. Ej
cop-vicar patriarhal, Vasile 7 irgovişteanul, să prezinte referatele <
misiei învăţăm întului pentru pregătirea personalului bisericesc asu
următoarelor probleme :
Temei nr. 3383/1991 — Probleme privind învăţămîntul teolo
superior şi învăţămîntul seminarial în anii 1990— 1991 şi 1991— 19
A. ÎNVĂŢĂMÎNTUL TEOLOGIC UNIVERSITAR •

în urma unor ample discuţii, avînd în vedere şi propunerile (
misiei învăţămîntului pentru pregătirea personalului bisericesc, Sfîn
Sinod adoptă următoarele hotărîri :
m
1. In legătură cu Protocolul privind includerea

învăţămîntului teologic în universităţi
Ţinînd seama că Protocolul, în forma în care a fost definiti\
reglementează includerea instituţiilor 'de învăţămînt superior teolog
(teologie propriu-zisă, teologie-lîtere, teologie-asistenţă socială) în ur
versităţi, păstrînd totodată specificul bisericesc al acestora,
La propunerea Comisiei învăţămîntului pentru pregătirea pers
naiului bisericesc, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— aprobă textu l Protocolului privind includerea instituţiil
de învăţăm înt superior teologic în cadrul universităţilor de stat
forma în care a fost prezentat Sfîntului S in o d ;
— Protocolul va fi trimis Ministerului Învăţăm întului şi Stih
ţei şi Secretariatului de Stat pentru Culte spre semnare şi parafar
în vederea punerii în aplicare începînd cu anul universiU
1991— 1992.
I'ARTEA O FICIALA 2 07
2. In legătură cu cifra de şcolarizare pentru admitereu

în anul I (1991— 1992) la Teologie propriu-zisă,
Teologie-litere şi Teologie-asistenţă socială
Luînd cunoştinţă de cifrele de şcolarizare propuse de centrele epar
hiale din Patriarhia Română şi apreciind că ele corespund nevoilor
eparhiilor şi cerinţelor de cadre pentru predarea educaţiei moral-re-
ligioase în şcolile de stat,
în urma examinării acestora în Comisia specială pentru învăţă
mîntul leologic şi la propunerea Comisiei sinodale a învăţămînUilui
pentru pregătirea personalului bisericesc, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă cifra de şcolarizare pentru admitere in anul 1991—
1992 la Facultăţile de teologie propriu-zisă, teologie-litere şi teo-
logie-asistenţă socială, aşa cum a fost prezentată, potrivit datelor
primite de la eparhii.
3. In legătură cu planurile de învăţămînt

pentru toate facultăţile de profil din învăţămîntul superior teologic
Răspunzîndu-se adresei Ministerului învăţămîntului şi Ştiinţei
nr. 34551/1991, prin care s-au solicitat planurile de învăţămînt şi în
tocmirea statelor de funcţii ;
9 *
Ţinîndu-se seama de nevoile pastorale crescînde în contextul mi-

sionar-pastoral românesc actual, precum şi de contribuţia pe care tre
buie să o aducă teologia Bisericii noastre în cadrul universităţilor
de stat ;
La propunerea Comisiei pentru învăţămîntul teologic şi a Comisiei
sinodale pentru pregătirea personalului bisericesc, care au apreciat ne
cesitatea reformulării denumirii unor discipline teologice, precum şi
redistribuirea lor pe catedre, Sfîntul Sinod hotărăşte :
Aprobă planurile de învăţăm înt pentru anul universitar
1991 1992 la Facultatea de teologie propriu-zisă, Facultatea de
teologie-litere şi Facultatea de teologie-asistenţă socială.
Aprobă reformularea denumirii unora dintre catedrele şi
disciplinele din planul de învătăm înt al institutiilor de învătăm înt
* i f
superior teologic, care se vor înscrie în planurile de învăţămînt,

după cum urmează :
Teologia dogmatică şi ecum enism în «Teologie fundamen
tală şi dogmatică» ;
— Teologia morală şi ascetică în «Teologie morală, ascetică
şi etică socială» ;
— îndrumări misionare în «îndrumări misionare şi ecu-
meîsm» ;
— Liturgică, Pastorală şi Artă creştină în «Liturgică şi Teo
logia spiritualităţii ortodoxe» ;
208 BISERICA ORTODOXA R OMl
— în locul Conferinţei «Ermineutică şi Teologie biblică»

fiinţă catedra «Arta creştină eclesială (istorie şi interpretai
— Filosofie, pedagogie şi Psihologie pastorală in «Filosi
şi pedagogie creştină» ;
— Teologia fundamentală şi Istoria religiilor în «Istoria
filosofia religiilor» ;
— In loc de «Istoria şi Teologia spiritualităţii ortodoxe»
* fiinţă «Teologia pastorală şi psihologia religioasă». %
Celelalte catedre, conferinţe, lectorate îşi vor păstra formula
actuală.
— Aprobă ca la Facultatea de teologie-litere şi la cea de t
logie-asistenţă socială să se predea următoarele discipline teolog
considerate de bază şi indispensabile pentru pregătirea adecvat<
viitorilor profesori care vor preda Educaţia moral-religioasă
a cadrelor pentru asistenţa socială şi religioasă : Studiul Vechii
T e s ta m e n t; Studiul Noului T e s ta m e n t; Istoria Bisericii Romui
Teologia fundamentală şi dogm atică; Teologia morală, ascet
şi etica socială ; Catehetică şi metodica predării Educaţiei moi
religioase ; Muzică bisericească.
— Aprobă ca disciplinele teologice comune celor trei specii
zări să aibă programă analitică unică şi cursuri comune.
4.- In legătură cu statele de funcţii întocmite pe baza planurilor

de învăţămînt, precum şi cu organizarea anului universitar 1991— 19
în instituţiile de învăţămînt superior teologic Ia toate profilurile
în urma examinării aspectelor legate de această problemă de că
I I 9 “ 1
turilor didactice vacante ce urmează a fi publicate pentru ocupai

prin concurs, şi la propunerea Comisiei sinodale a învăţămîntu
pentru pregătirea personalului bisericesc, Sfîntul Sinod a hotărît :
— Ia act cu aprobare de statele de funcţii şi personal c<
s-au elaborat de către Institute pentru anul universitar 1991—19
— Aprobă publicarea listelor cuprinzind posturile didactice
specialitate teologică vacante, pentru ocupare prin concurs,
specificarea termenelor şi condiţiilor de candidăre.
.9
5. Cu privire la schimbul de burse pentru studii

şi pregătirea doctoratului în teologie
Avînd în vedere necesitatea unei pregătiri mai bune, mai inter
şi mai rapide a noilor cadre pentru învăţămîntul teologic de toate gi
dele din Patriarhia Română, precum şi pentru unele activităţi de ord
social ale Bisericii ;
PARTEA OFICIALA / 209
La propunerea Comisiei speciale pentru învăţămîntul teologic şi

a Comisiei sinodale pentru pregătirea personalului bisericesc, Sfîntul
— Organizarea Serviciului privind schimbul de burse de studii
cu străinătatea revine in sarcina Comisiei speciale pentru învăţă
m întul teologic şi Serviciului de studii şi învăţăm înt al Cancelariei
Sf. Sinod.
— Comisia specială pentru în vă ţă m în tu l teologic se va îngriji
de recrutarea, selecţionarea, trimiterea la studii şi urmărirea pre
gătirii candidaţilor, potrivit nevoilor generale şi prioritare ale B i
sericii, învăţăm întului teologic şi centrelor eparhiale.
— Membrii Comisiei speciale a învăţăm întului teologic îşi vor
da concursul la obţinerea de burse de studii în diferite centre uni
versitare din străinătate, prin relaţii oficiale şi personale.
— în acelaşi scop, Comisiei speciale pentru învăţăm întul teo
logic îi revine sarcina de a studia şi propune reorganizarea mai efi
cientă a pregătirii candidaţilor la doctorat în teologie ţinînd seama
şi de exigenţele din învăţăm întul universitar de stat, în care fa
cultăţile noastre au fost incluse.
B — ÎNVĂŢĂMÎNTUL TEOLOGIC SEMINARIAL

Sfîntul Sinod a luat în examinare propunerile Comisiei speciale
pentru învăţămîntul teologic privind organizarea şi desfăşurarea exa
menului de bacalaureat pentru absolvenţii seminariilor teologice din
cuprinsul Patriarhiei Române în sesiunea iulie 1991, cu referire spe
cială la componenţa comisiei de examinare pe discipline teologice do
profil, precum şi desemnarea preşedintelui acesteia.
Avînd în vedere că această comisie va examina candidaţii de la
toate semirjariile teologice, cu excepţia Seminarului teologic din Cluj,
S Fîntul Sinod hotărăşte :
— Comisia exam enului de bacalaureat din.sesiunea iulie 1991,
ce se va desfăşura la Seminarul teologic din Bucureşti, va avea în
componenţa ei cadre didactice cu titlu şi pregătire corespunză
toare, care să reprezinte, pe cît posibil, toate seminariile.
— Aprobă ca desemnarea preşedintelui Comisiei de diplomă
să se facă de comun acord între Patriarhia Română şi Ministerul
învăţăm întului şi Ştiinţei, la timpul potrivit, dintre cadrele uni
versitare teologice, care întrunesc condiţiile potrivit normelor Mi
nisterului Învăţăm întului şi Ştiinţei, fiind licenţiaţi şi într-un alt
domeniu decît cel teologic.
— Componenţa Comisiei pentru exam enul de bacalaureat se
va comunica organelor competente ale Ministerului Învăţăm întului
210 . BISERICA ORTODOXA ROMA
I
şi Ştiinţei, pentru acord, iar la tim pul cuvenit către Seminc

teologic din Bucureşti, unde va avea loc c en tn d de bacalaureat.
Temei nr. 3209/1991 — Adresa Institutului teologic univers:
<Andrei Şaguna» din Sibiu nr. 587 1991, cu propunerea ca exame
de licenţă .sâ se susţină în continuare potrivit hotărîrii Sfîntului Sii
nr. 11841/1988.
Tinînd seama că această propunere a fost însuşită de către Corni
specială pentru învăţămîntul teologic, şi de către Comisia sinodali
învăţămîntului pentru pregătirea personalului bisericesc, şi că rec
ratele tuturor institutelor teologice universitare din Patriarhia Romi
şi-au dat acordul în această problemă :
Pe temeiul prevederilor art. 10, lit. «n» şi art. 116 din Stătu
pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Sfîn
— Incepînd cu sesiunea iunie 1991, exam enul pentru obţii
rea titlului de licenţiat în teologie se va desfăşura în conform it
cu hotărîrea Sfîntului Sinod nr. 11841 1988, care prevede urn
to a rele: «Examenul pentru obţinerea titlului de licenţiat în U
logie se desfăşoară în plenul Comisiei, prezidat de chiriarhii cc
didaţilor respectivi, şi constă d i n :
a) Susţinerea orală a proiectului de teză de licen ţă ;
b) Examinarea orală din Studiul şi exegeza Noului Testame
(Secţia exegetică);
c) Examinarea orală din Istoria Bisericii Române şi Istoi
bisericească universală (Secţia istorică);
d) Examinarea orală din Teologia dogmatică şi îndrumări n
sionare (Secţia sistem atică);
e) Examinarea orală din Practica liturgică, Drept biserice
şi Administraţie (Secţia practică);
f) Probă orală de predică şi probă orală de Cateheză pe ba
unui plan scris (Secţia practică);
g) Teza de licenţă întocmită şi susţinută de candidat va
însoţită de un rezum at (4— 5 pagini — coală dactilografiată), i
care se va arăta şi contribuţia personală a candidatidui în legătm
cu subiectul tratat».
— Totodată, S fîn tu l Sinod, in actuala şedinţă a mai hotărît
— întreaga materie la fiecare ’disciplină prevăzută va constitx
subiect de examen, însă materialul va fi grupat pe tem e majoi
de sinteză. Temele vor fi înscrise pe bilete, iar candidatid va tragi
la sorţi, unul din biletele resp ective;
— profesorii examinatori vor fi cei care au predat disciplinei
respective. In caz de forţă majoră, în absenţa profesorului de spe
cialitate, poate fi delegat alt profesor de la secţia respectivă.
PARTEA OFICIALA I 211
Temei nr. 3776 1991 — Referatul Cancelariei Sf. Sinod privind sta
bilirea programelor cursurilor pastorale şi de educaţie religioasă
(21) aug. — 7 sept. 1991).
La propunerea Comisiei sinodale a învăţămîntului pentru pregătirea
personalului bisericesc care şi-a însuşit formularea temelor respective,
Sfîntul Sinod hotărăşte susţinerea următoarelor teme, fiecare cu sub-
temele respective :
— Tema I, «Educaţia moral-religioasă a tineretului» ;
— Tema II, «Misiunea social-caritativă a Bisericii» ;
— Tema III, «Pastoraţia familiei creştine».
— Sfîn tu l Sinod hotărăşte, de asemenea, ca subtemele res
pective să fie elaborate în prelegeri de către cadrele didactice că-
rora li s-au încredinţat, pînă la 15 iunie 1991, şi înaintate Cance
lariei Sf. Sinod pentru multiplicare şi trimiterea la centrele de
cursuri.
— După susţinerea în cadrul cursurilor şi a eventualelor îm
bunătăţiri ce li se vor aduce prin grija Comisiei speciale pentru
învăţăm întul teologic, prelegerile vor fi publicate în broşură aparte
pentru uzul clerului, şcolilor de învăţăm înt teologic şi al organi
zaţiilor creştine ortodoxe.
Temei nr. 3210/1991 — Adresa Institutului teologic universitar
«Andrei Şaguna» din Sibiu, privind reorganizarea cursurilor de îndru
mare misionară.
Avîr.du-se în vedere că aceste propuneri presupun modificarea pre
vederilor în vigoare din Statut şi din Regulamentul pentru numirea şi
transferarea clerului (art. 8—16 şi art. 22—24) ;
Ţinînd seama că pentru aceste modificări este necesar ca propune
rile făcute să fie comunicate tuturor eparhiilor şi institutelor teologice
universitare pentru studiere şi formulare de sugestii, care să constituie
bază de lucru pentru Sfîntul Sinod ;
Luînd în considerare că rezultatele acestor cursuri constituie con
diţii de transferare a clerului în parohii, fiind necesar un studiu amă
nunţit al propunerilor şi corelarea acestora cu prevederile statutare şi
regulamentare ;
lului bisericesc Sfîntul Sinod hotărăşte :
— în anul 1991 cursurile pastorale şi de educaţie moral-re
ligioasă, se vor desfăşura aşa cum s-a stabilit prin hotărîrile S fîn
tului Sinod nr. 136 si 1501/1991.
• $
— Propunerile Institutului teologic universitar din Sibiu pen

tru reorganizarea cursurilor de îndrum,are misionară, vor fi tri
mise tuturor eparhiilor şi instituţiilor de învăţăm înt teologic pen
tru sugestii şi propuneri.
212 BISERICA ORTODOXA R O MA N A
— Se recomandă tuturor şcolilor de invăţăm înt teologic din

ţară ca în viitor să se dea prioritate temelor de educaţie pastoral-
misionară privite inter disciplinar.
Temei nr. 3363/1991 — Adresa Episcopiei Argeşului nr. 800 199],
privind înfiinţarea Seminarului teologic din oraşul Turnu Măgurele.
Ţinînd seama de necesitatea înfiinţării unui seminar liceal eparhial
în vederea sporirii numărului de preoţi şi de cadre care să predea cu
noştinţele religios-morale în şcolile din cuprinsul eparhiei, cît şi pentru
a descongestiona Seminarul teologic din Bucureşti, supra-aglomerat,
unde eparhia îşi şcolarizează candidaţii ;
Pe temeiul prevederilor art. 10 şi 116 din Statutul pentru organi
zarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române şi art. 51 din Regula
mentul organelor centrale din Patriarhia Română ;
La propunerea Comisiei învăţămîntului pentru pregătirea perso
nalului bisericesc Sfîntul Sinod hotărăşte .
— Aprobă înfiinţarea S em in a n d u i liceal eparhial in m uni
cipiul Turnu Măgurele, incepind cu anul şcolar 1991— 1992, ur
mînd a-şi desfăşura activitatea pe baza Regulamentului pentru
organizarea şi funcţionarea institu'iilor de învăţăm înt teologic
din Biserica Ortodoxă Română.
— Episcopia Argeşului se va îngriji de încadrarea persona
lului didactic şi administrativ necesar, de reci'utarea elevilor şi
de asigurarea fondurilor necesare pentru buna funcţionare a aces
tei instituţii de învăţămînt teologic.
Temei nr. 3775/1991 — Adresa Episcopiei Alba luliei nr. 967 1991,
privind înfiinţarea Seminarului teologic ortodox în municipiul Alba
Iulia.
Constatînd că prin înfiinţarea acestui Seminar teologic s-ar realiza
un echilibru în privinţa pregătirii personalului de cult propriu faţă de
proliferarea deosebită în Ardeal a şcolilor teologice ale altor culte ;
— Aprobă înfiinţarea Sem niarului teologic ortodox în m uni
cipiul Alba Iulia, începînd cu anul de învăţăm înt 1991— 1992, ur
mînd să-şi desfăşoare activitatea pe baza Regulamentului pentru
organizarea şi funcţionarea instituţiilor de învăţăm înt ortodox din
Biserica Ortodoxă Română.
— Episcopia Alba luliei se va îngriji de recrutarea persona
lului didactic şi administrativ necesar şi pentru asigurarea spaţiu
lui şi fondurilor necesare bunei funcţionări a acestui seminar
teologic.
Temei nr. 3814/1991 — Adresa Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor
privind înfiinţarea Seminarului teologic în municipiul Suceava.
ÂRTEA OFICIALA
Comisia învăţămîntului pentru pregătirea personalului bisericesc

reţine că, prin înfiinţarea Seminarului teologic ortodox «Mitropolitul
Dosoftei» în municipiul Suceava, începînd cu anul de învăţămînt 1991—
1992, ar putea fi şcolarizaţi atît candidaţii Arhiepiscopiei cît şi candidaţi
din Basarabia, Bucovina şi Ucraina subcarpatică.
— Aprobă înfiinţarea Seminarului teologic ortodox în m uni-
cipiid Suceava, începînd cu anul de învăţăm înt 1991— 1992, ur-
mind a-şi desfăşura activitatea pe baza Regulamentului pentru
— Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor se va îngriji de re
crutarea pei'sonalului didactic şi administrativ necesar pentru am e
najarea spaţiului de funcţionare şi pentru asigurarea fondurilor
neccsare bunei funcţionări a acestui seminar teologic.
Temei nr. 3796/1991 — Adresa Episcopiei Ortodoxe Române a Ma
ramureşului şi Sătmarului privind înfiinţarea Seminarului teologic orto
dox în municipiul Baia Mare.
Comisia învăţămîntului pentru pregătirea personalului bisericesc
constatînd că această şcoală teologică, alături de centrul eparhial, ar
constitui un nucleu de întărire a credinţei ortodoxe şi de preîntimpinare
a activităţilor prozelitiste care se manifestă intens în această zonă ;
— Se aprobă înfiinţarea Seminarului teologic ortodox din
municipiul Baia Mare, începînd cu anul de învăţăm înt 1991— 1992,
urm înd a-şi desfăşura activitatea, pe baza Regulamentului pentru
— Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătm aru
lui se va îngriji de recrutarea personalului didactic şi administrativ
necesar şi pentru asigurarea spaţiului de şcolarizare şi a fo n d u ri
lor necesare bunei funcţionări a acestui seminar teologic.
Temei nr. 3949 1991 — Adresa Episcopiei Alba Iulia nr. 1004/1991,
privind înfiinţarea Şcolii monahale pentru călugăriţe la mînăstirea Ri-
meţi, jud. Alba.
în urma discuţiilor care au avut loc şi, ţinînd seama de propunerile
Comisiei învăţămîntului pentru pregătirea personalului didactic, Sfîntul
— Şcoala monahală din cadrul mînăstirii Rîm eţi îşi va con
tinua activitatea numai cu aprobarea chiriarhului locului, absol
ventele acesteia neavînd dreptul să se înscrie direct la Seminarul
teologic monahal, fără exam en de admitere.
214 BISERICA ORTODOXA R O M A N ,
— Certificatul de absolvire a unei astfel de şcoli monahal

reprezintă doar echivalentul unei recomandări pentru prezentar
la exam enul de admitere in seminariile monahale.
Temei nr. 3695 1991 — Adresa nr. 3230/1991 a Arhiepiscopiei Iaşi
lor privind numirea rectorului Institutului teologic universitar din Iaşi
devenit vacant prin alegerea P. S. Episcop-vicar Pimen Suceveanul, o
arhiepiscop al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor :
— Aprobă încredinţarea mandatului de rector al Institutulu
teologic universitar din Iaşi, P. C. Pr. Prof. Dr. Viorel loniţă, su
plinitorul Catedrei de Istoria bisericească universală de la ace
Institut, începînd cu data de 1 aprilie 1991.
Temei nr. 2896' 1991 — Adresa Arhiepiscopiei Sibiului nr. 1046/1991
prin care se propune ca viitorii absolvenţi ai şcolilor normale de în
văţători şi educatoare, să fie pregătiţi pentru a preda educaţia moral-re
ligioasă la clasele I—IV din şcolile primare.
în urma discuţiilor purtate şi la propunerea Comisiei învăţămîntulu
pentru pregătirea personalului bisericesc, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Fiecare eparhie va analiza cît mai urgent posibil organi
zarea la centrul eparhial a unor cursuri speciale cu personal adec
vat, care doreşte să predea educaţia moral-religioasă în şcoală Ic
clasele I— IV şi se va îngriji să poată oferi cursanţilor materiaI
§
didactic corespunzător. în vederea abilitării acestui personal îr
şcoală, centrele eparhiale se vor pune de acord cu inspectoratele
şcolare respective.
Temei nr. 3773/1991 — Referat informativ privind desfăşurarea îr
eparhii a activităţii de predare a educaţiei moral-religioase în şcoală
consfătuirile organelor bisericeşti cu inspectoratele şcolare.
Comisia învăţămîntului pentru pregătirea personalului1 bisericesc
cercetînd referatul nr. 3773 1991 al Biroului de presă şi comunicaţii al
Patriarhiei Române, privind desfăşurarea în eparhii a activităţii de pre
dare a educaţiei moral-religioase, în şcoală şi despre consfătuirile or
ganelor bisericeşti cu reprezentanţi ai inspectoratelor şcolare, a constatat
că, în majoritatea eparhiilor, educaţia moral-religioasă a fost primită cu
viu interes de către cadrele didactice şi elevi, existînd totuşi şi unele
neajunsuri constînd din : lipsa acută de cadre, în special în mediul ur
ban, lipsa de manuale şi materiale didactice, tendinţa în unele şcoli de
a scoate din planul de învăţămînt orele de educaţie moral-religioasă.
în urma discuţiilor purtate cu privire la cele constatate şi la pro
punerea Comisiei învăţămîntului pentru pregătirea personalului biseri
cesc, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Să se intervină la Ministerul Invătăm întului si Stiintei
• # • I
pentru ca ora de educaţie moral-religioasă să fie inclusă în planul

de învăţăm înt şi să fie tratată în mod egal cu celelalte discipline
de s tu d iu ;
PARTEA OFICIALA 215
— Să se urgenteze elaborarea manualelor pentru ' predarea

educaţiei moral-religioase ;
— In vederea acoperirii necesarului de cadre pentru predarea
educaţiei moral-religioase, eparhiile vor organiza cursuri de pre
gătire şi perfecţionare a cadrelor laice care vor preda aceste ore şi
se vor pune de acord cu inspectoratele şcolare privind abilitarea
lor în şcoală.
— Centrele eparhiale se vor ingriji să ofere gratuit bibliotecii
fiecărei şcoli unde studiază elevi ortodocşi, un exemplar din Mica
Biblie şi Sfînta Scriptură, edVia Sfîntului Sinod, care vor purta
menţiunea că sînt darul eparhiei respective pentru şcoala 'din
localitate, precum şi ştampila parohiei de pe raza căreia se află
şcoala.
Temei nr. 3774/1991 — Referat privind elaborarea- programei ana
litice pentru predarea educaţiei moral-religioase în învăţămîntul primar
şi gimnazial.
Urmare discuţiilor şi la propunerea Comisiei învăţămîntului pentru
pregătirea personalului bisericesc, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă proiectul de programă analitică pentru predarea
educaţiei moral-religioase în învăţăm întul primar şi gimnazial
(cl. I—VIII) in forma definitivată de cojnisia specială pentru edu
caţia moral-religioasă.
— Această programă analitică va servi ca bază la elaborarea
manualelor pentru fiecare clasă în parte şi care vor avea caracter
unic şi obligatoriu pentru Patriarhia Română.
— Comisia specială pentru educaţia moral-religioasă va se
lecta, prin concurs, pe autorii acestora, pe baza propunerilor v e
nite de la eparhii.
— Se va acorda prioritate elaborării şi tipăririi manualelor
de educaţie moral-religioasă în aşa fel ca la începutul anului de
învăţăm înt 1991— 1992, acestea să poată fi difuzate în întreaga
reţea a învăţăm întului primar şi gimnazial, coordonarea acestei
activităţi revenind Comisiei speciale şi Biroului de presă al Pa
triarhiei Române.
Temei nr. 3605 1991 — Adresa Seminarului teologic Craiova
nr. 2(51 '1991, cu propunerile de tematică pentru disciplinele examenului
de admitere în şcolile de cîntăreţi bisericeşti.
Tinînd seamă că proiectul tematicii elaborată de Seminarul teo
logic din Craiova a fost completat şi îmbunătăţit de cadrele didactice
de la Seminarul teologic din Bucureşti şi definitivat de către Comisia
specială a învăţămîntului teologic ;
216 BISERICA ORTODOXA ROMA.
La propunerea Comisiei învăţămîntului pentru pregătirea pers

naiului bisericesc, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă tematica pentru admiterea in şcolile de cintăr
bisericeşti în forma definitivată de Comisia specială pentru învăj
m întui teologic.
— Tematica respectivă se va transmite tuturor şcolilor de cî
tăreţi bisericeşti, pentru afişare şi punere la dispoziţia candidaţih
în continuare, Prea Fericitul Părinte Preşedinte invită pe P.
Episcop Nifon Ploieşteanul, vicar patriarhal, raportorul Comisiei af
cerilor externe bisericeşti, să prezinte referatele asupra problemei
repartizate acestei comisii :
Relaţii cu Bisericile Ortodoxe Orientale
Temei nr. 656/1991 — Prezentarea celei de a IlI-a întruniri
Comisiei mixte de dialog între Biserica Ortodoxă şi Bisericile Ortodox
Orientale, Chambesy, Elveţia, 23—28 septembrie 1990.
Din examinarea documentelor reiese consensul teologic la care s-
ajuns pînă în prezent între cele două familii de Biserici şi, totodată, s
cere ca fiecare să-şi exprime individual poziţia cu privire la oportuni
tatea ridicării reciproce a anatemelor.
în urma discuţiilor purtate şi la propunerea Comisiei afacerilo
— la act şi îşi exprim ă cu satisfacţie acordul cu privire l
rezultatul la care s-a ajuns în cadrul dialogului teologic dintr<
»»
Biserica Ortodoxă şi Bisericile Ortodoxe Orientale şi aşteaptă ci
încredere următorii paşi care să ducă la deplina comuniune dintn
cele două familii de B iserici;
— Hoiărirea Sfîntului Sinod va fi comunicată Secretariatului
de la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambesy, cu propu
nerea ca anunţarea ridicării anatemelor să se facă public de către
ambele fam,ilii de Biserici, într-un mod solemn.
Relaţii cu Biserica Romano-Catolică
Temei nr. 943/1991 — Participarea I.P.S. Mitropolit Antonie al
Ardealului la întrunirea subcomisiei a IlI-a din cadrul Comisiei mixte
internaţionale pentru dialogul teologic dintre Biserica Ortodoxă şi
Biserica Romano-Catolică, Roma (Italia), 2—9 martie 1991.
La lucrările acestei subcomisii problema uniatismului a fost abor
dată în perspectiva continuării dialogului dintre cele două Biserici, în
cadrul lucrărilor elaborîndu-se un document final, în care se r e lie f e a z ă
aspectele esenţiale ce definesc raporturile dintre Biserica Ortodoxă şi
Biserica Romano-Catolică, în legătură cu Bisericile catolice de rit
bizantin.
Rezultatele lucrărilor celor trei subcomisii din cadrul Comisiei
mixte de dialog vor fi prezentate la reuniunea plenară a Comisiei inter
naţionale de dialog de la Ariccia — Roma, 11— 12 iunie 1991.
PARTEA OFICIALA 217

— Ia act cu apreciere de participarea I.P.S. Mitropolit Antonie al
Ardealului la întrunirea celei de a IlI-a subcomisii din cadrul Comi
siei mixte internaţionale pentru dialogul teologic dintre Biserica Orto
doxă şi Biserica Romano-Catolică, privind problema uniatismului ;
— La întrunirea de la Ariccia, din iunie 1991, I.P.S. Mitropolit
Antonie al Ardealului urmează să prezinte punctul de vedere al Bise
ricii Ortodoxe Române, în sensul continuării dialogului pe coordona
tele stabilite de subcomisia prezidată de I.P.S. Sa ;
— Se vor lua măsuri pentru editarea broşurii privind problema
uniaţiei în România, cu traducere în engleză şi franceză.
Relaţii cu Biserica Anglicană
Temei nr. 2555/1991 — Participarea I.P.S Mitropolit Daniel al
Moldovei şi Bucovinei, şi a P.C. Pr. Silviu - Pufulete, parohul Comu
nităţii ortodoxe române din Londra, la festivităţile de întronizare a
noului arhiepiscop de Canterbury, Georg Leonar Carey, Canterbury —
Anglia, 19 aprilie 1991.
Cu acest prilej, I.P.S. Daniel a transmis noului arhiepiscop o scri
soare de felicitare din partea Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist
alRomâniei, precum şi ediţia jubliară a Bibliei de la Bucureşti,
1688— 1988.
In convorbirea avută cu delegaţia Bisericii Ortodoxe Române, noul
arhiepiscop a scos în evidenţă dorinţa de a intensifica relaţiile cu Bise
rica noastră, fapt ce se va concretiza şi printr-o vizită pe care o dele
gaţie a Bisericii Anglicane o va face în vara acestui an Bisericii Orto
doxe Române.
— Ia act, cu mulţumiri, de participarea I.P.S. Mitropolit Daniel
al Moldovei şi Bucovinei, — ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe
Române —, la festivităţile de întronizare a celui de al 103-lea arhi
episcop de Canterbury, Graţia sa George Leonard Carey ;
— Ia act, cu aprobare, de vizita în România a 'delegaţiei Bisericii
Angliei, în frunte cu Excelenţa sa David Hope, episcop de Londra, în
vara acestui an.
Relaţii cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor
»
Temei nr. 296 1991 — Participarea unei delegaţii a Bisericii Orto

doxe Române, condusă de I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Buco
vinei, la cea de-a Vil-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al
Bisericilor, Canberra — Australia, 7— 20 februarie 1991.
Tema generală a întrunirii de la Canberra s-a referit la cea de
a III-a persoană a Sfintei Treimi, Sfîntul Duh, şi a fost prezentată sub
lOrma invocării : «Vino, Duhule Sfinte, reînnoieşte întreaga creaţie».
Participarea ortodocşilor la Canberra s-a făcut simţită pe tot
parcursul dezbaterilor şi s-a ilustrat prin învăţăturile ortodoxe, care au
cost consemnate în rapoartele finale ale secţiilor.
218 BISERICA ORTODOXĂ KOMĂNj
I.P.S. Mitropolit Daniel a făcut o apreciată expunere despre legă

tura dintre unitate şi comuniune, ca două noţiuni identice şi ni
separate.
In privinţa reprezentării Bisericii Ortodoxe Române, în cadru
organismelor de conducere ale C.E.B., comisia consemnează alegere;
I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei ca membru în Comi
tetul Executiv şi Comitetul Central al C.E.B., precum şi în Comitetu
Permanent al comisiei «Credinţă şi constituţie». De asemenea, P.S
Episcop Nifon Ploieşteanul, vicar patriarhal, a fost ales membru ii
Comitetul Central al C.E.B., precum şi în Comitetul de selecţionare <
candidaţilor pentru postul de secretar general, care urmează a fi ale
•n septembrie 1992.
Temei nr. 1841 1991 — Participarea P.S. Episcop Nifon Ploieştea
nul, vicar patriarhal, la întrunirea grupului regional european Cicarw
al C.E.B. şi C.B.E., de la Herimoncourt (Franţa), 10— 18 aprilie 1991
Comisia a reţinut că, în cadrul lucrărilor, s-au dezbătut problem»
financiare şi în special probleme în legătură cu sprijinirea anumito
proiecte pentru anul viitor, între care şi cele pentru continuarea lucră
rilor la Centrul ecumenic şi Institutul teologic din Bucureşti.
în urma discuţiilor purtate şi la propunerea Comisiei afacerilo
— Ia act cu mulţumiri de darea de seamă privind particip
delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române, condusă de I.P.S. Mitropoli
Daniel al Moldovei şi Bucovinei, la cea de a V il-a Adunare generală <
C.E.B. de la Canberra (Australia), precum şi cea privitoare la pârtiei
parea P S. Episcop Nifon Ploieşteanul la Întrunirea grupului regiona
european CICARWS de la Herimoncourt (Franţa).
Relaţii cu Conferinţa Bisericilor Europene
Temei nr. 1627; 1991 — Participarea P.S. Episcop-vicar Serafin
Făgărăşanul al Arhiepiscopiei Sibiului, la întrunirea C.B.E. — C.C.E.E.
Bossev — Geneva (Elveţia), 6 - 1 0 martie 1991.
Analizînd darea de seamă. Comisia afacerilor externe bisericeşt
reţine că întrunirea a avut ca obiectiv examinarea activităţilor celoi
două organisme în ultimul an şi pregătirea unei întîlniri europene p<
tema «Misiune şi evanghelizare» în Europa, care va avea loc în toamnă
în Spania.
Comisia a mai reţinut de asemenea că P.S. Serafim Făgărăşanul i
iăcut o prezentare detaliată a situaţiei ecumenice din Biserica Ortodoxe
Română.
Temei nr. 2057 1991 — Participarea I.P.S. Mitropolit Antonie a
Ardealului şi a P S.' Episcop Nifon Ploieşteanul, vicar patriarhal, lc
întrunirea mixtă a Prezidiului şi Comitetului Consultativ al C.B.E.
Lieblrauenburg (Franţa), 22—29 aprilie 1991. I
Analizînd darea de seamă, Comisia afacerilor externe bisericeşt

reţine câ, potrivit ordinii de zi, la această întrunire s-a dezbătut rapor
tul de activitate a secretarului general al C.B.E., dl. Jean Fischer, îr
care se atrage atenţia asupra crizei relaţiilor ecumenice, şi se cere
promovarea dialogului şi împăcării ce trebuie să se afle în centrul aten
ţiei tuturor Bisericilor. S-au dezbătut, de asemenea, probleme legate

de cea de a X-a Adunare generală a Conferinţei Bisericilor Europene,
carc va avea loc ia Praga, în septembrie 1992. S-a cerut să se acorde
sprijinul convocării unei conferinţe mixte a şefilor Bisericilor din
Orientul Mijlociu şi din Europa, şi s-a accentuat că noua situaţie euro
peană deschide posibilitatea şi necesitatea unei mai strînse cooperări
între C.B.E. şi C.C.E.E.
— la act de participările I.P.S. Mitropolit Antonie al A rdea
lului şi P S. Episcop Nifon Ploieşteanul, precum şi a P.S. Serafim
Făgărăşanul, episcop-vicar, la întrunirile organizate de Conferinţa
Bisericilor Europene, şi aprobă în continuare participarea delega
ţilor Bisericii noastre la acţiunile acestui organism internaţional;
— Se va alcătui delegaţia Bisericii Ortodoxe Române, din opt
persoane, care urmează să participe la Adunarea generală C.B.E.,
avîndu-se în vedere criteriile recomandate : ierarhi, clerici, profe
sori, tineri, femei.
Participări ale teologilor ortodocşi români la diferite întruniri
i uter creştine peste hotare
Temei nr. 1507 1991 — Masa rotundă cu tema «De la tăcere la
euvînt...», Praga (Cehoslovacia), 19, ianuarie 1991 ; Manifestarea ecume’-
nică «Săptămînă pentru unitatea creştină», Saint Germain en Loxe
(Franţa), 24 ianuarie 1991, şi Sesiunea Syndesmos-ului, Paris (Franţa),
o februarie 1991.
reţine că, la întrunirile susmenţionate, Biserica noastră a fost reprezen
tată de P.S. Serafim Făgărăşanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Sibiului.
Cu ocazia vizitei la Institutul ortodox «Sf. Serghie» din Paris, P.S.
Serafim a participat şi la o întrunire organizată de Syndesmos. Cu acest
prilej, s-a făcut o propunere ca în 1992 să se organizeze în România o
întrunire a Svndesmos-ului.
Temei nr. . 777/1991 — Conferinţa capelanilor militari din Europa
şi America de Nord, Luebbeek (Germania), 3— 7 februarie 1991.
La această conferinţă, Biserica noastră a fost reprezentată de P C.
Pr. Aurel Jivi, profesor la Institutul teologic «Andrei Şaguna» din
Sibiu, tema întrunirii fiind : «Preoţia în armată în vremuri de tran
ziţie». Reprezentantul român a vorbit despre aspectele ecumenice ale
slujirii bisericeşti în armată.
Temei nr. 1843/1991 — Reuniunea Comisiei internaţionale de isto
rie eelesiastică comparată (CIHEC), Paris (Franţa), 23 martie 1991.
La această reuniune Biserica noastră a fost reprezentată de dl. Pro
fesor Emilian Popescu de la Institutul teologic din Bucureşti, în calitate
de membru al biroului acestei comisii. S-a dezbătut problema Con
gresului de la Roma, din martie 1993, care va avea ca temă «Creştinism
în mediul rural, de la origini pînă astăzi».
220 BISERICA ORTODOXA RO MÂ;\
în urma discuţiilor purtate şi la propunerea Comisiei afacerii*

— Ia act cu m ulţum iri de dările de seamă privind particip
rile reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Române la diferite întruni
inlercreştine peste hotare de la ultima sesiune a Sfîntului Sinoc
— Ia în considerare ]X>sibilitatea găzduirii unei întruniri
Syndesm os-ului la Institutul teologic din Bucureşti, în 1992.
Sectorul Comunităti externe
t
Temei nr. 1892:1991. — Obiect : Scrisoarea l.P.S. Meliton al Fii;

delfiei privind stabilirea monahilor români la Muntele Athos.
Luînd cuvîntul. Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist sublinia;
eforturile pe care Patriarhia Română le-a făcut de-a lungul anilor, per
tru întreţinerea şi dotarea schiturilor româneşti de la Sfîntul Munt
precum şi prin trimiterea de monahi români, care să-şi desfăşoare act
\itatea în spiritul tradiţiei ortodoxe athonite. . în ultimul timp 2
observă, însă, o atitudine ostilă, vizînd excluderea din Sfîntul Munte
monahilor români, ruşi, sirbi şi bulgari, care s-au stabilit acolo în uit
mii ani şi nu au obţinut încă aprobarea Patriarhiei Ecumenice.
în urma discuţiilor purtate în legătură cu această temă, s-a lui
următoarea hotărîre :
— Sfîntul Sinod a luat cunoştinţă cu multă îngrijorare despi
situaţia la care s-a ajuns şi îşi exprimă protestul faţă de atitudine
discriminatorie faţă de stabilirea monahilor de alte- naţionalităţi i
Muntele Athos, situaţie contrară bunelor relaţii dintre Bisericii
Ortodoxe, şi contrară tradiţiilor existente - de veacuri în Sfinţi
M unte Athos. Dacă această atitudine continuă, Biserica noastră i
vede nevoită să ceară includerea acestei probleme pe ordinea de ;
a viitoarei Conferinţe panortodoxe presinodale ;
— Se va comunica această hotărîre Patriarhiilor : Rusă, Bu.
gară şi Sîrbă, precum şi celorlalte Biserici surori.
Temei nr. 3083 1991 — Aspecte noi privind Episcopia Ortodox
Catolică din Franţa.
Sectorul Comunităţi externe şi burse supune spre analiză Sfîntult
Sinod situaţia creată în cadrul Episcopiei Ortodoxe Catolice din Franţc
prin cererea expresă a P.S. Episcop Germain, în care solicită sâ i s
accepte ieşirea de sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Române (exeat) î:
cazul în care nu i se acceptă :
— Statutul său canonic de Biserică autonomă şi capacitatea de
prezenta acest titlu şi conţinutul său oricărei Biserici sau oricare
persoane care ar solicita-o ;
— Alegerea şi sfinţirea a doi episcopi noi, un episcop vicar şi ui
episcop eparhial, pentru a răspunde nevoilor creşterii într-un spaţii
prea important a responsabilităţilor pentru capacitatea şi forţele unu
singur episcop.
/
Scrisoarea trimisă de P.S. Episcop Germain Prea Fericitului

Părinte Patriarh Teoctist nu a fost nici discutată şi nici cunoscută de
membrii Consiliului episcopal, aşa cum reiese din diferite sprisori
sosite, după aceea, la Patriarhia Română, ceea ce a provocat discuţii în
rîndul preoţilor şi credincioşilor, care au luat atitudini diverse.
După această scrisoare, P.S. Germain, dîndu-şi, probabil, seama
că a fost prea categoric, sau îndemnat de alte persoane, mai trimite o
scrisoare. în care încearcă să dea explicaţii privind poziţia luată de P.S.
Sa, şi o alta, în care cere să i se accepte o vizită la Patriarhia Română,
între 16— 22 iunie, propunînd chiar şi un program, pentru a avea con
vorbiri cu ierarhii Bisericii Ortodoxe Române.
Luînd cuvîntul, Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST face
o trecere în revistă a eforturilor pe care Biserica Ortodoxă Română
*
le-a făcut în cei peste 18 ani de cînd P.S. Germain este sub juris
dicţia noastră, încercîndu-se încadrarea P.S. Sale şi a Episcopiei pe
care o conduce în rînduiala canonică ortodoxă, încercări care au rămas
fără rezultate pozitive. Prea Fericirea Sa subliniază faptul că trebuie
s.u se facă o distincţie între persoana P.S. Episcop Germain şi preoţii şi
credincioşii Eparhiei, întrucît sînt unii preoţi şi credincioşi foarte buni
care doresc, cu adevărat, să se integreze în viaţa şi rînduiala ortodoxă
Pentru comportarea P.S. Sale nu înseamnă că trebuie să sufere şi
aceştia. Pentru abaterile şi comportarea P.S. Sale sînt destule mărturii,
în cazul în care s-ar dori să fie judecat aparte.
I.P.S. Mitropolit Antonie al Ardealului opinează că este bine să i
ui- accepte ieşirea de sub jurisdicţia Patriarhiei Române numai P.S.
Episcop Germain, urmînd ca pentru preoţii şi credincioşii care doresc să
rămînă sub jurisdicţia noastră, să se găsească pe parcurs unele mo
dalităţi.
I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei este de părere că
P.S. Germain poate fi chemat într-o Comisie de judecată, întrucît nu-şi
respectă jurămîntul de la hirotonie.
I.P S. Mitropolit Nicolae al Banatului consideră că Patriarhia
Română a făcut destul pînă acum pentru îndreptarea P.S. Sale, dar
lotul a fost în zadar. în consecinţă consideră că nu se mai poate tolera
poziţia şi lipsa de înţelegere ale P.S. Germain, şi propune retragerea
oblăduirii canonice atît P.S. Sale cît şi Episcopiei ortodoxe catolice din
Franţa, cu regretul de a nu fi reuşit să se integreze în Comuniunea
Ortodoxiei universale.
Ţinînd seama de prezentarea făcută de Prea Fericitul Părinte
Patriarh TEOCTIST, de opiniile exprimate de înalt Prea Sfinţiţii
Mitropoliţi Daniel al Moldovei şi Bucovinei, Antonie al Ardealului şi
Nicolae al Banatului, precum şi de propunerile Comisiei afacerilor
externe bisericeşti ;
9
222 BISERICA ORTODOXA ROMÂ
Avînd în vedere cererea expresă şi în scris a P.S. Episcop Germ

de a i se accepta ieşirea de sub jurisdicţia Patriarhiei Române, sau
a i se recunoaşte statutul de Biserică autonomă, precum şi de a i
hirotoni imediat doi episcopi şi de a i se recunoaşte jurisdicţia asu]
întregului Occident ;
Luînd în consideraţie şi faptul că de mai mulţi ani Patriarl
Română a depus străduinţe pentru a-1 determina pe P.S. Episcop G<
main şi dioceza pe care o conduce de a respecta rînduielile de credin
de cult, de viaţă bisericească şi rînduiala canonică ortodoxă, străduir
care au rămas fără rezultate pozitive ;
Ţinînd seama şi de refuzul Bisericilor Ortodoxe din Franţa şi a'
ţări de a-1 accepta în cadrul comuniunii ortodoxe, precum şi de a rec
noaşte ortodoxia P.S. Sale ;
— Retragerea oblăduirii canonice P.S. Germain şi Episcopi
ortodoxă catolică din Franţa, cu regretul de a nu fi reuşit să fie int
graţi în Comuniunea Ortodoxiei universale. înainte de aplicarea hot
rîrii, se deleagă I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei pei
tru a se consulta cu Comitetul interepiscopal şi cu Consiliul eparhial
Episcopiei ortodoxe catolice din Franţa, privind situaţia deosebit c
dificilă a relaţiilor P.S. Sale atît cu Patriarhia Română, cît şi cu Com
tetul Interepiscopal din Paris ;
— Prezenta hotărîre va fi adusă la cunoştinţă P.S. Episcop Gei
main, forurilor de conducere ale Episcopiei ortodoxe catolice din Franţ;
Comitetului interepiscopal din Franţa, precum şi Bisericilor Ortodox
surori ;
— Se va trimite o telegramă Prea Sfinţitului Episcop Germarr
în care se va preciza că nu mai este cazul să vină în vizită la Patriarhi
Română între 16—22 iunie 1991, aşa cum a solicitat, întrucît se vo
deplasa la Paris I.P.S. Mitropolit Daniel şi P.S. Episcop-vicar Serafin
Făgărăşanul.
Temei nr. 3721/1991 — Vizite şi acţiuni ale ierarhilor şi clerulu
Bisericii Ortodoxe Române în Republica Moldova.
In ultima vreme, ierarhi şi preoţi ai Bisericii Ortodoxe Române ai
vizitat Basarabia şi Bucovina de nord, cu diferite prilejuri, făcînd, ci
aceste ocazii, donaţii fraţilor de peste Prut, donaţii constînd în : cărţi şi
obiecte bisericeşti, cărţi de literatură, Biblii, etc. Astfel, I.P.S. Mitro
polit Antonie al Ardealului, I.P.S. Mitropolit Nestor al Olteniei şi P.S.
Arhiereu-vicar Casian Gălăţeanul au participat la diverse simpozioane
şi momente festive bisericeşti şi culturale din viaţa fraţilor basarabeni
şi bucovineni.
l'ARTEA OFICIALĂ 223
Cu aceste ocazii ierarhii noştri au ţinut cuvîntări, au sfinţit troiţe,

au pus pietre de temelie pentru începerea construirii de biserici, au
vizitat şcoli teologice etc.
în urma discuţiilor purtate, în cadrul cărora I.P.S. Mitropolit Anto
nie, I.P.S. Mitropolit Nestor şi P.S. Arhiereu-vicar Casian Gălâţeanul
£iu descris în detaliu momentele emoţionante ale acestor vizite, Sfîntul
— Se ia act, — cu mulţumiri aduse I.P.S. Mitropolit Antonie al
Ardealului, I.P.S. Mitropolit Nestor al Olteniei şi P.S Arhicreu-vicar
Casian Gâlăţeanul — , de grija arătată faţă de clerul şi credincioşii din
cuprinsul Republicii Moldova, cu îndrumarea de a se continua acţiunile
de întrajutorare.
Temei nr. 3770j 1991 — Referat informativ privind activitatea în
cadrul Vicariatului ortodox român din Ungaria.
în permanenta grijă pe care Episcopia Oradiei şi Episcopia Ara
dului o poartă faţă de parohiile din cadrul Vicariatului ortodox român
din Ungaria, P.S. Arhiereu-vioar Ioan Crişanul şi P.S. Episcop Timotei
al Aradului au vizitat în cursul lunilor martie şi aprilie parohiile din
Gyula, Pusta, Otlaca, Bichişcioaba şi Bătania.
în urma discuţiilor purtate, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Se ia act cu m ulţum iri, de vizitele efectuate de P.S. A rhie
reu-vicar Ioan Crişanul şi P.S. Episcop Timotei al Aradului în ca
drul Vicariatului ortodox român din Ungaria, şi se recomandă
continuarea contactelor şi vizitelor la parohiile respectivului
Vicariat.
Epuizîndu-se discutarea problemelor aduse în examinarea Sfîntu-
'ui Sinod, Prea Fereicitul Părinte Patriarh Teoctist adresează mulţu
miri II.PP.SS. şi PP.SS. Ierarhi pentru participarea la şedinţă şi pen
tru contribuţia adusă la soluţionarea problemelor discutate.
Se anunţă apoi prorogarea sesiunii Sfîntului Sinod.
Se rosteşte rugăciunea.
Şedinţa de lucru se ridică la ora 22,00.
Drept pentru care s-a încheiat prezentul proces-verbal.
Preşedintele Sfîntului Sinod

f TEOCTIST
* P A T R IA R H U L B IS E R IC II O R T O D O X E ROM ANE
Secretarul Sfîntului Sinod

f NIFON PLOIEŞTEANUL
EPISC O P V IC A R P A T R IA R H A L
SESIUNEA SFÎNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMAN
PE ANUL 1991
Sumarul şedinţei de lucru din 25— 26 iulie 1991
Potrivit convocării Prea Fericitului Părinte Pariarh TEOCTIST, p
temeiul prevederilor articolului 12 din Statutul pentru organizarea :
funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, a avut loc, la reşedinl
patriarhală din Bucureşti, şedinţa de lucru a Sfîntului Sinod, în zile]
de 25—26 iulie 1991.
In ziua de 25 iulie 1991, la ora 9,00 s-a oficiat, în catedrala patriai
hală, slujba Te-Deum-ului pentru deschiderea şedinţei sinodale, c
participarea membrilor Sfîntului Sinod.
La ora 9,30 membrii Sfîntului Sinod iau loc în sala sinodală, unei
Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST intră însoţit de II.PP.Sî
Mitropoliţi.
Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST, luînd cuvîntul, arat
că şedinţa Sfîntului Sinod a fost determinată de necesitatea soluţionăr
unor probleme care sînt înscrise în ordinea de zi şi, în mod special,
unor probleme care privesc învăţămîntul teologic şi problema educaţi*
moral-religioase în şcolile din învăţămîntul de stat.
După această scurtă motivare, Prea Fericitul Părinte Patriar
TEOCTIST, invită pe P.S. Episcop-vicar patriarhal, Nifon Ploieşteanu
secretarul Sfîntului Sinod, să dea citire apelului nominal.
Constatîndu-se prezenţa statutară a membrilor Sfîntului Sinoc
Prea Fericitul Părinte Preşedinte declară şedinţa deschisă, invitînd p
P.S. Episcop-vicar patriarhal, Nifon Ploieşteanul, să dea citire compo
nenţei comisiilor sinodale, componenţă stabilită la şedinţa sinodal
precedentă.
In continuare, Prea Fericitul Părinte Preşedinte dispune citire
ordinei de zi şi, după adoptarea ei, repartizarea lucrărilor pe comisi
ţ.i suspendarea şedinţei, în vederea studierii lucrărilor şi a întocmiri
referatelor necesare prezentării problemelor.
La ora 13,00 se redeschide şedinţa sinodală sub preşedinţia Pre
Fericitului Părinte Patriarh TEOCTIST, care invită pe P.S. Episcoj
Andrei al Alba Iuliei, raportorul Comisiei pentru doctrină, viaţă reli
gioasă şi pentru mînăstiri, să dea citire referatelor asupra problemelo
repartizate :
Temei nr. 5847 1991 — Dările de seamă ale unor centre eparhial
privind activitatea misionară şi dările de seamă ale unor PP. S£
Episcopi-vicari şi arhierei-vicari privind activitatea de teren pastoral
misionară, desfăşurată în semestrul I din anul 1991. *
Din studierea dărilor de seamă Comisia reţine grija chiriarhilor ş
a celorlalţi membri ai Sfîntului Sinod pentru continuarea şi lărgire;
activităţii misionare sub toate aspectele.
în urma discuţiilor purtate şi la propunerea Comisiei pentru doc
trină, viaţă religioasă şi pentru mînăstiri, Sfîntul Sinod hotărăşte:
— Ia act de dările de seamă misionare prezentate Sfin
S in o d ;
PARTEA OFICIALA 225
— Se reînnoieşte măsura ca eparhiile, PP. SS. Episcopi-vicaH

şi arhierei-vicari sâ prezinte S fîntului Sinod dările de seamă se
mestriale asupra activităţii misionare ;
— Să se acorde atenţie deosebită activităţii de predare a
educaţiei moral-religioase în şcoli, cu precizarea că această acti
vitate a clerului constituie o obligaţie pastoral-misionară a fiecărui
preot ;
— în dările de seamă, eparhiile să ilustreze fenom enul Jiro-
zelitist de orice natură, cu date concrete ;
— Eparhiile să studieze şi să ia măsuri privind întrajutorarea
între p a ro h ii;
— Preoţii parohi să fie atenţionaţi pentru ca, împreună cu
organele parohiale să găsească soluţii şi modalităţi pentru eviden
ţierea şi realizarea veniturilor care să asigure execuţia bugetară ;
— Se face apel către clerul Bisericii Ortodoxe Române pentru
a depune stăruinţă să se realizeze prevederile Fondului central
misionar şi ale Fondului solidarităţii creştine, din care să se aco
pere toate cerinţele pentru susţinerea activităţilor bisericeşti, hi
special ale celor cu caracter misionar-caritativ.
Tem ei nr. 5238 1991 — Adresa de răspuns a Secretariatului de Stat
pentru Culte nr. 4786 '1991, şi adresa nr. 818'1991, primită din partea
Guvernului, privind includerea rubricii «apartenenţa religioasă» în for
mularul pentru recensămîntul populaţiei, care va avea loc în luna ianua
rie 1992.
Ţinînd seama că adresele respective relevă faptul că, în prezent, pe
formularele de recenzare a persoanelor, care au intrat la tipar, se regă
seşte şi rubrica «Religia»,
în urma discuţiilor care au avut loc şi la propunerea Comisiei pen
tru doctrină, viaţă religioasă şi pentru mînăstiri, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— la act că la recensămîntul populaţiei, care va avea loc în
luna ianuarie 1992, se va efectua şi recenzarea sub aspect confesio
nal, prin includerea în formulare privind persoană a rubricii
« Religia»;
— Centrele eparhiale sînt îndatorate a lua măsurile necesare
pentru informarea clerului, în vederea lămuririi credincioşilor din
parohii, cu privire la declaraţia privind apartenenţa confesională,
pe care trebuie s-o înscrie în fişa de recen să m în t;
Pe cît posibil, preoţii vor fi îndrumaţi să-şi ofere serviciile
pentru a face parte din comisiile de recensămînt.
Temei nr. 6180/1991 — Scrisoarea P.S. Episcop-vicar Serafim Fă-
gărăşeanul din 17 iulie 1991, cu propuneri privind activitatea pastoral-
misionară.
226 BISERICA ORTODOXA ROMĂ
» La propunerea Prea Fericitului Părinte Preşedinte se dă cil

scrisorii, din care se reţin următoarele sugestii :
Crearea de noi eparhii în Biserica Ortodoxă Română, dacă e
posibil în fiecare judeţ, în raport cu numărul credincioşilor ortodo
şi cu cerinţele misionare ale Bisericii, avînd o administraţie simp
dîndu-se episcopului posibilitatea să fie păstor şi misionar.
Să se dea prioritate judeţelor Covasna şi Harghita, cu mulţii
probleme misionare, înfiinţîndu-se o episcopie nouă pentru aceste do
judeţe.
în urma amplelor discuţii care au avut loc şi a precizărilor ca
s-au făcut, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Se reţin şi se apreciază ca binevenite propunerile făcu
de P.S. Episcop-vicar Serafim Făgărăşanul, pentru intensificare
activitătii misionare,
t
— Ierarhii din zona transilvană vor studia, în cadrul um

sinod mitropolitan, problema organizării unei episcopii pentr
judeţele Harghita şi Covasna, sub toate aspectele pe care le implic
o nouă eparhie în condiţiile din zonă, inclusiv stipularea sarcinilc
' ce revin acesteia pentru a putea fi o eparhie viabilă.
— S fîn tu l Sinod adresează chiriarhilor care nu au episcopi
vicari sau arhierei-vicari, rugămintea de a reflecta în vederea reco
mandării de candidaţi pentru alegerea de către Sfîn tu l Sinod.
Temei nr. 5835/1991 — Procesul-verbal al Consfătuirii pe pro
bleme economico-financiare a delegaţilor eparhiilor din Patriarhia
Română, privind salarizarea personalului bisericesc.
Din studierea documentaţiei respective rezultă că, urmare hotă-
rîrii Sinodului Permanent din data de 11 iunie 1991, a avut loc, la data
de 18 iunie 1991, Consfătuirea delegaţilor eparhiilor din Patriarhia
Română, cu probleme economico-financiare, pentru a examina proble
mele legate de salarizarea personalului bisericesc.
în cadrul discuţiilor purtate s-a relevat faptul că încadrările la
salarizare a personalului bisericesc au fost făcute cu respectarea pre
vederilor legale în vigoare, dar s-a relevat faptul că aceste salarizări
nu vor putea fi realizate din lipsă de fonduri, datorită crizei financiare.
S-a precizat, de asemenea, că din lipsă de fonduri, eparhiile se
vor vedea silite să aplice personalului salariul minim prevăzut în sta
tul de funcţii sau chiar salariul minim pe ţară.
în urma analizării propunerilor care s-au făcut şi a discuţiilor
care au avut loc, plenul Sfîntului Sinod hotărăşte :
— Aprobă ca personalul clerical din Biserica Ortodoxă
Română să fie salarizat prin asimilare cu corpul didactic din învă
ţăm întul de stat, potrivit studiilor şi gradelor didactice. La fel vor
fi salarizate cadrele didactice şi personalul din învăţăm întul semi-
narial şi din şcolile de cîntăreţi bisericeşti.
PARTEA OFICIALA 22 7
— Corpul didactic din instituţiile de învăţăm înt teologic

superior şi personalul auxiliar, va fi salarizat ca şi personalul sim i
lar din instituţiile de învăţăm înt superior de stat.
— Aprobă ca personalul clerical de conducere din A dm inis
traţia Patriarhală, ca organ central şi Casa de pensii şi ajutorare a
Bisericii Ortodoxe Române, să fie salarizat prin asimilare cu corpul
didactic din învăţăm întul superior de stat.
— Personalul pentru activitatea de specialitate : administra
ţie, secretariat, activităti economice etc., din Adm inistraţia Patriar-
$ 9 9 f 9 >
hală, ca organ ccntral şi Casa de pensii şi ajutoare a Bisericii

Ortodoxe Române, să fie salarizaţi corespunzător funcţiilor sim i
lare din institutiile de stat.
— Aprobă ca personalul clerical de conducere, de administra
ţie, de secretariat, economic, întreţinere, reparaţii etc., precum şi
cel din activităţile economice de la centrele eparhiale să fie sala
rizat ca personalul similar din unităţile de stat.
— Plata salariaţilor personalului bisericesc se im face în
funcţie de posibilităţile financiare ale fiecărei unităţi. în lipsă de
fonduri, cu caracter temporar, se va achita salariul m in im prevăzut
în statul de funcţii, iar în mod excepţional, salariul m in im pe ţară,
aprobat pentru programul normal de lucru, conform legii.
— Aprobă următoarele propuneri pentru realizarea surselor
suplimentare de v e n itu r i :
— Exploatarea terenurilor agricole actuale şi a celor ce vor fi
atribuite parohiilor şi mînăstirilor prin aplicarea Legii fondului
funciar, studierea modului în care producţia de pe aceste terenuri
ar putea fi folosită, cel puţin în parte şi pentru salariile persona
lului bisericesc (genul salarizării în natură).
— Reducerea cheltuielilor de producţie în cadrul activităţilor
economice ale unităţilor anexe, prin folosirea judicioasă a m ate
riilor prim e şi a materialelor, economisirea energiei, înlocuirea
materialelor scumpe sau deficitare, valorificarea integrală a deşeu
rilor etc.
— Creşterea productivităţii muncii prin utilizarea integrală şi
eficientă a tim pului de lucru, organizarea judicioasă a producţiei
şi a muncii.
— Asimilarea în fabricaţie a unor produse noi şi variate pen
tru nevoile cultului.
— Actualizarea permanentă a preţurilor produselor, în raport
‘ de costurile reale <-şi cu posibilităţile de distribuire a acestora.
— Realizarea integrală a Fondului central misionar şi a Fon

dului solidarităţii creştine, pentru a putea subvenţiona parohiile
cu situaţie financiară precară.
— Realizarea unei contribuţii procentuale potrivit bugetelor
de la fiecare unitate bisericească, pentru realizarea unui fond
aparte, destinat acoperirii cheltuielilor generale bisericeşti, inclusiv
pentru subvenţionarea parohiilor cu posibilităţi materiale reduse.
— Evidenţierea corectă şi totală a veniturilor realizate de
unităţile parohiale de la pangar, prin distribuirea luminărilor şi a
colportajului (într-o gamă m u lt mai variată).
— Obligativitatea procurării de luminări num ai din produc
ţia Bisericii.
— Organizarea contribuţiei benevole a credincioşilor în cadrul
parohiilor, potrivit Statutului şi legiuirilor noastre bisericeşti, aşa
cum fac şi celelalte culte din ţară.
— Aprobă următoarele precizări pe linia aplicării Legii salari
zării în cadrul Bisericii Ortodoxe Române :
— Activităţile administrative, didactice sau de altă natură,
îndeplinite de teologi în cadrul administraţiei bisericeşti, pînă la
hirotonie, se consideră vechim e în cler.
— Trecerea preoţilor într-o treaptă superioară de vechim e la
salarizare, se face în raport de vechimea în funcţie.
— Coriştii bisericeşti pot fi remuneraţi cu o indemnizaţie
lunară în funcţie de posibilităţile şi la aprecierea unităţilor bise
riceşti.
— Cuantum ul indemnizaţiilor de conducere se stabileşte de
conducătorul Centrului eparhial.
— Aprobă ca o delegaţie sinodală a Bisericii Ortodoxe Române
să se prezinte la Preşedinţie, G uvern şi Camerele legislative pentru
a înfăţişa situaţia financiară precară a Bisericii Ortodoxe Române
şi a solicita salarizarea personalului bisericesc, care predă educaţia
moral-religioasă în şcolile de stat şi a întregului personal bisericesc
din fondurile de stat.
In şedinţa din după-amiaza aceleiaşi zile, lucrările au continuat cu
prezentarea, de către P.S. Episcop-vicar patriarhal Vasile Tîrgovişteanul,
a rapoartelor Comisiei învăţăm întului pentru pregătirea personalului
bisericesc:
Temei nr. 5531/1991 — Referatul Cancelariei Sf. Sinod în legătură
cu Convenţia privind abilitatea viitorilor învăţători de a preda Educaţia
moral-religioasă în şcolile de stat la clasele I—IV, încheiată între
Ministerul învăţămîntului şi Ştiinţei şi Secretariatul de Stat pentru
Culte.
Din studierea referatului se constată că respectiva Convenţie pre

vede introducerea disciplinei «Educaţia moral-religioasă» în şcolile
normale de învăţători, cîte două ore pe săptămînă, prevăzute în orar şi
in planul de învăţămînt, începînd cu anul şcolar 1991— 1992.
în urma discuţiilor care au avut loc şi la propunerea Comisiei învă
ţămîntului pentru pregătirea personalului bisericesc, Sfîntul Sinod hotă
răşte :
— Aprobă planul de învăţăm înt întocm it de Serviciul de învă
ţăm înt al Cancelariei Sj. Sinod, pentru predarea Educaţiei moral-
religioase la clasele I X — X III în şcolile normale, pe clase şi număr
de ore, după cum urmează :
Clasa a IX-a :
— Istoria biblică a Vechiului Testam ent (o oră săptăm înal);
— Istoria biblică a Noului Testam ent (o oră săptăm înal);
Clasa a X-a :
— Studiul S fin tei Scripturi (o oră săptăm înal);
— Catehism (o oră săptăm înal);
Clasa a X l-a :
— Catehism (o oră săptăm înal);
— Tem e principale de Istoria bisericească universală şi de
Istoria Bisericii Române (o oră săptăm înal);
Clasa a XlI-a :
— Dogmatica ortodoxă (o oră săptămînal) ;
— Istoria religiilor (o oră săptăm înal);
Clasa a XlII-a :
— Dogmatica ortodoxă (o oră săptăm înal);
— Morala creştină (o oră săptăm înal);
— Aprobă proiectul de programă analitică pentru predarea
educaţiei moral-religioase în clasele I X — X III şcolile normale.
— Aprobă instituirea unui colectiv de lucru din profesori de
specialitate, pentru întocmirea programei analitice speciale pentru
cursuri intensive la clasele X —XIII, care să ţină seama de pro
grama analitică aprobată pentru clasele I X —X III.
— Predarea obiectului de studiu Educaţie moral-religioasă să
se facă în cadrul orarului obişnuit al şcolilor normale în zilele în
care se ţin cursuri în afara zilelor de sîmbătă.
— Pentru anul de învăţăm înt 1991— 1992, cadrele didactice
de teologie să se folosească în predarea Educaţiei moral-religioase
de Mica Biblie şi manualele pentru seminariile teologice care au
fost reeditate şi aduse la zi.
Temei nr. 5080/1991 — Adresa Episcopiei ortodoxe române a Ma
ramureşului şi Sătmarului, cu propunerea de înfiinţare a Facultăţii de
teologie — ortodoxă-litere, în cadrul Universităţii din Baia Mare, înce

pînd cu anul universitar 1991—1992.
In urma discuţiilor, pe temeiul prevederilor art. 10, lit. «n» şi
art. 116 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Orto
doxe Române şi la propunerea Comisiei învăţămîntului pentru pregă
tirea personalului bisericesc, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă înfiinţarea Facultăţii de teologie-litere în cadrul
Universităţii din Baia Mare, începînd cu anul universitar 1991—
1992;
— Facultatea de teologie-litere din cadrul Universităţii de la
Baia Mare se va organiza şi va funcţiona în condiţiile prevăzute de
Protocolul privind includerea învăţămîntului superior teologic în
cadrul universităţilor de stat, cu studenţii Episcopiei ortodoxe
române a Maramureşului si Sătmarului, care
* » •
actualmente sînt
înscrişi la cursurile de zi şi fără frecvenţă la Institutul teologic
universitar din Cluj-Napoca.
— Episcopia ortodoxă română a Maramureşului şi Sătmarului
va transmite Cancelariei Sf. Sinod acordul Universităţii din Baia
Mare şi pe cel al Prefecturii locale, pentru a se putea interveni la
Ministerul Învăţămîntului şiŞtiinţei şi la Secretariatul de Stat
pentru Culte, în vederea obţinerii aprobărilor necesare.
— Eparhiile în cadrul cărora s-au înfiinţat noi Facultăţi de
teologie, sînt îndrumate să recomande candidaţi pentru doctorat
în teologie la instituţiile de învăţămînt superior teologic, precum şi
pentru trimiterea la specializare în străinătate, cu burse de studii
în vederea pregătirii de viitoare cadre didactice.
Temei nr. 6183/1991 — Referatul Biroului de presă şi comunicaţii
privind unele probleme referitoare la predarea Educaţiei moral-reli-
gioase în învăţămîntul de stat.
Din examinarea referatului, Comisia învăţămîntului pentru pregă
tirea personalului bisericesc a reţinut faptul că la Cancelaria Sf. Sinod
s-au primit numeroase memorii şi proteste referitoare la prevederile
Proiectului Constituţiei României, în care se stipulează că «...în şcolile
de stat, învăţămîntul religios este facultativ». De asemenea, se constată
că între memoriile amintite se află şi cel al Asociaţiei «Frăţia ortodoxă
română» în care se propune întocmirea de liste cu semnături ale cre
dincioşilor din fiecare parohie care doresc ca Educaţia moral-religioasă
jn şcolile de stat să fie socotită disciplină de studiu egală cu celelalte
discipline de învăţămînt, înscrisă în planul de învăţămînt şi în orar.
în urma analizării memoriilor respective de către Comisia specială
pentru educaţia moral-religioasă, şi ca urmare a discuţiilor şi propu
nerilor care s-au făcut, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Ia act de problemele ridicate în referatul Biroului de presă
*
si comunicaţii:
t ' A
PARTEA OFICIALA 231
— Aprobă propunerea făcută de Asociaţia «Frăţia ortodoxă

română», ca în fiecare parohie să se întocmească liste cu semnătu
rile originale ale credincioşilor cu drept de vot care solicită ca în
şcolile de stat învăţămîntul religios să fie garantat prin lege şi să
fie disciplină de studiu egală cu celelalte discipline de bază, urmînd
ca listele respective să fie centralizate de eparhii şi să fie trimise
la Patriarhia Română pentru a fi depuse la preşedintele ţării şi la
forurile legislative. Biroul de presă şi comunicaţii se va îngriji de
centralizarea listelor cu semnăturile credicioşilor cu drept de vot,
care se vor primi de la eparhii.
Temei nr. 460/1991 — Referat privind unele probleme ale învăţă
mîntului superior teologic din Biserica Ortodoxă Română.
Discuţiile care au avut loc au scos în evidenţă faptul că prin inclu
derea instituţiilor de învăţămînt teologic în cadrul universităţilor de
stat începînd cu anul de învăţămînt 1991—1992, pe baza Protocolului
încheiat între Ministerul învăţămîntului şi Ştiinţei, Patriarhia Română
şi Secretariatul de Stat pentru Culte se creează noi raporturi ale
acestora, pe de o parte cu universităţile respective, iar pe de altă parte
cu Biserica şi cu eparhiile tutelare ;
Ţinînd seama că Protocolul amintit reglementează aceste relaţii la
modul general, fără a intra în detalii ;
Luînd în considerare faptul că Protocolul prevede ca fiecarc facul
tate de teologie să încheie un acord cu centrul universitar respectiv,
care să reglementeze raporturile dintre părţi şi că în virtutea autono
miei universitare facultăţile de teologie îşi vor elabora propriul lor re
gulament, în conformitate cu Statutul Bisericii Ortodoxe Române şi cu
Regulamentul Universităţii de Stat, respective ;
In urma discuţiilor care au avut loc şi la propunerea Comisiei în
văţămîntului pentru pregătirea personalului bisericesc, Sfîntul Sinod ho
tărăşte următoarele :
— Protocolul încheiat între Ministerul Învăţămîntului şi Ştiin
ţei, Patriarhia Română şi Secretariatul de Stat pentru Culte să fie
luat ca bază pentru încheierea unui acord de către fiecare facul
tate de teologie cu universitatea în care va fi inclusă, acord care
va fi apoi sancţionat de eparhia tutelară a unităţii de învăţămînt
superior teologic.
— în vederea elaborării noului regulament al facultăţilor de
teologie se aprobă următoarea procedură :
în faza întîi se va convoca o comisie alcătuită din rectorii
actualelor institute teologice universitare din Bucureşti, Iaşi, Sibiu
şi Cluj şi un reprezentant al Serviciului de învăţămînt din cadml
Cancelariei Sf. Sinod care, sub preşedinţia I.P.S. Mitropolit
Daniel al Moldovei şi Bucovinei, se va întruni la mînăstirea Neamţ,
în zilele de 8— 9 august 1991, pentru elaborarea tezelor pe baza
232 BISERICA ORTODOXA ROMAN
cărora va fi elaborat noul regulament al facultăţilor de teolog

pentru toate profilurile, luîndu-se ca orientare actualul reguli
m ent, Statutul Bisericii Ortodoxe Române, pentru păstrarea spi
cificului bisericesc, precum şi reglementările universitare în v\
goare.
In faza a doua, tezele noului proiect de regulament al facul
tăţilor de teologie vor fi comunicate tuturor facultăţilor de teolo
gie în vederea studierii şi formulării observaţiilor, sugestiilor ş
propunerilor de către consiliile profesorale care vor fi apoi înain
tate Cancelariei Sf. Sinod pentru centralizare.
La întocmirea propunerilor consiliile profesorale se vor con
sulta şi cu specialiştii din centrul universitar respectiv.
In faza a treia, propunerile facultăţilor de teologie vor fi exa
minate şi definitivate de către Comisia specială pentru invăţămîn-
tul teologic, şi reprezentanţii fiecărei facultăţi de teologie, urmîno
ca, în forma definitivă, proiectul regulamentului facultăţilor de
teologie să fie supus examinării Sfîntului Sinod.
Temei nr. 6148/1991 — Adresele Universităţii din Piteşti, Institutu
lui teologic universitar din Bucureşti şi Institutului teologic universitar
«Andrei Şaguna» din Sibiu, cu propunerea ca media minimă de admi
tere înfacultăţile de teologie-litere şi teologie-asistenţă socială să fie
5 (cinci).
Sfîntul Sinod, luînd în examinare problema respectivă şi avînd în
vedere prevederile* Protocolului încheiat între Ministerul Învăţămîntu
lui şi Ştiinţei, Patriarhia Română şi Secretariatul de Stat pentru Culte
privind includerea instituţiilor de învăţămînt teologic superior în uni-
*
versftăţi, în care s-a prevăzut ca media minimă de admitere în facul

tăţile de teologie pastorală, teologie-litere şi teologie-asistenţă socială să
fie 6 (şase).
în urma discuţiilor care au avut loc şi la propunerea Comisiei în
văţămîntului pentru pregătirea personalului bisericesc, hotărăşte :
— Se menţine în vigoare hotărîrea Sfîntului Sinod, ca me
dia minimă de admitere să fie 6 (şase), pentru a se evita orice
discriminare între cele trei specializări ale facultăţii de teologie.
— Pentru completarea locurilor vacante se va da posibilita
tea susţinerii unor noi sesiuni de examen de admitere, în luna
septembrie 1991, acolo unde este cazul. în acest sens, Cancelaria
Sf. Sinod va mijloci un acord între Patriarhia Română şi Minis
terul Învăţămîntului şi Ştiinţei.
— în viitor, Comisia de învdţămînt a Sfîntului Sinod va stu
dia posibilitatea uniformizării mediei 5 (cinci) ca medie limită pen
tru admiterea şi promovarea în instituţiile de învăţămînt teologic-
— Se va stuâia posibilitatea stabilirii unui mod de notare si

milar cu cel din invăţămintul de stat, pentru a se evita baremul
sau sistemele de notare contradictorii şi inegale.
După încheierea discuţiilor în legătură cu această problemă, şe
dinţa se încheie la ora 20,30.
Vineri, 26 iulie 1991, la reluarea lucrărilor, Prea Fericitul Părinte
Patriarh TEOCTIST invită pe P.S. Episcop Calinic al Argeşului, rapor
torul Comisiei canonică-juridică şi pentru disciplină să dea citire refe
ratelor asupra problemelor cercetate de membrii acestei comisii :
Temei nr. 6010/1991 — Referatul Cancelariei Sf. Sinod în legătură
cu necesitatea modificării Statutului pentru organizarea şi funcţionarea
Bisericii Ortodoxe Române.
în urma discuţiilor care au avut loc şi la propunerea Comisiei ca
— Aprobă trimiterea textului Statutului pentru organizarea
şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române tuturor centrelor epar
hiale, în vederea formulării de propuneri, observaţii şi sugestii,
vizînd revizuirea acestuia în consultare cu reprezentanţii clerului
eparhiei.
— Aprobă ca propunerile eparhiilor, definitivate după con
sultarea cu reprezentanţii clerului eparhiei, să fie dezbătute în
cadrul sinoadelor mitropolitane, urmînd ca la Cancelaria Sf. Sinod
să fie transmise, într-o formulare comună, observaţiile, propune
rile şi sugestiile eparhiilor din fiecare mitropolie.
— Propunerile celor cinci mitropolii din cuprinsul Patriar
hiei Române, cuprinzînd de fapt propunerile tuturor centrelor
eparhiale, să fie apoi transmise Cancelariei Sf. Sinod pînă la 15
septembrie 1991, urmînd a fi supuse examinării Comisiei canoni-
că-juridică şi pentru disciplină şi Comisiei de specialişti, anume
desemnată, în vederea definitivării şi aprobării de către Sfîntul
Sinod.
Temei nr. 6009/1991 — Referatul Cancelariei Sf. Sinod privind ne
cesitatea unor propuneri din partea Bisericii în legătură cu îmbunătăţi
rea Proiectului Constituţiei României.
Plenul Sfîntului Sinod, apreciind necesitatea şi urgenţa cu care tre
buie întocmite aceste propuneri de îmbunătăţire a articolelor din pro
iectul Constituţiei României, care se referă la cultele religioase şi acti
vitatea lor, hotărăşte să se parcurgă articol cu articol, prevederile
respectivc.
.234 BISERICA ORTODOXA ROM,
Ca urmare, Sfîntul Sinod aprobă următoarele propuneri de m

ficări şi îmbunătăţiri la proiectul Constituţiei României, el exprirr
punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române :
1. LA TITLUL II, CAPITOLUL II, ARTICOLUL 29, ALINEATUL 1
Text publicat Text propus

1. Libertatea gîndirii, a opiniilor, pre- 1. Libertatea gîndirii, a opiniilor,
cum şi lib e rta te a c re d in ţe o r religioase cum şi lib e rta te a cre d in ţelo r religio
n u pot li Îngrădite su b nici o iormă. n u pot li în g ră d ite su b nici o ioi
N im eni nu p oate li c o n strin s sa a d o p te Nim eni nu p o ate ii constrîns să adi
ori să a d e re la o credinţă religioasă, o opinie ori să a d e r e la o credinţă i
c o n tra ră co n v in g e rilo r sale. gioasă c o n t r a r e con v in g e rilo r sale. 1
zelitismul religios este interzis.
N o t ă : Se solicită ac e a stă ad ău g are, intrucit, în prezent, prozelitismul
ligios este un mijloc d e în v ră jb ire confesională şi d e z a g r e g a r e a unităţii $i s
ritu a lilătii poporului român.
2. LA TITLUL II, CAPITOLUL II, ARTICOLUL 29,

INTRE ALINEATUL 4 SI ALINEATUL 5 SĂ SE ADAUGE UN ALINEAT NOU,
A V ÎN D NUMEROTAREA 5, CU URMĂTORUL C O N Ţ IN U T :
Text publicat .Text propus

5. Biserica O rto d o x ă Română ea
Biserica naţională, av in d conlinuita
Nu există. istorică identică cu a poporului romi
şi fiind . Biserica marii m ajorităţi
românilor.
N o t ă : Actualul alineat 5 din textul publicat, \ a prim i num ărul 6 şi işi v
p ă s tra c o n ţin u tu l integral.
3. LA TITLUL II, CAPITOLUL JI,ARTICOLUL 32, .ALINEATUL 7
- Text publicat Text propus

4
7. Statul a sig u ră libertatea in v ăţăm in tu

7. Statul asigura lib e rta te a invătam înlu- lui religios, potrivit cerinţelor specilict
lui religios potrivit c e rin ţelo r specLic-3 iiecarui cult. In şcolile de stat, învăţă
fiecărui cult. In şcolile de stal, m văţâ- mîntui religios este g a r a n ta t prin leg e ş
m in tu l religios este facultativ. se b u c u ră de d r e p tu r i egale cu c:e!e-
lalte obiecte de studiu.
4. LA TITLUL II, CAPITOLUL II, ARTICOLUL 37,

SE PROPUNE MODIFICAREA ALINEATULUI 2
Text publicai T ex tp ro p u s
2. Salariaţii au d rep tu l la protecţia so- 2. Salariaţii au d re p tu l la proiecţia so
cia lă a muncii. M ăsurile d e protecţie cială a muncii. M ăsittile de protecţie
ART EA OFICIALA 235
privesc se c u rita te a şi igiena muncii, privesc s e c u rita te a şi igiena muncii,

femeile şi tinerii, salariul minim, repaosul lemeiîe şi tinerii, salariul minim, repaosul
să p tăm în a’, concediul de odihna, presta- săptăm înal, concediul de odihna, p re s ta
rea muncii în condiţii g rele precum şi rea muncii in condiţii g rele precum şi
a lte situaţii specifice. alte situaţii specifice. La repaosul s ă p t ă
m înal se a d a u g ă zilele de 25 şi 2(j d e
cem b rie (Crăciunul) ziua a d o u a dc Paşti,
ziua înălţării Domnului (ziua Eroilor) şi
ziua a doua de Rusalii, ca sărbători reli
gioase, tradiţionale, a e românilor.
5. LA TITLUL II, CAPITOLUL II, ARTICOLUL 45, ALINEATUL 2
T extpu b licat Text propus

2. Condiţiile de încheiere, de d esfacere 2. Condiţiile de încheiere, de desfacere
şi de n u lita te a căsătoriei, se stabilesc şi de n u litate a căsătoriei, se stabilesc
p r in lege. C ăsăto ria religioasă este prin lege. Căsătoria religioasă poale fi
facultativă şi ea p o a te fi c e le b ra tă nu- c e leb raiă nu m ai d u p ă că să to ria civilă,
mai după căsăto ria civilă.
•6. LA TITLUL III, CAPITOLUL I, ARTICOLUL 58, ALINEATUL 1
T ex tp u blicat Text propus

1. Camera D epu taţilor şi Senatul sînt 1. C am era D eputaţilor şi Senatul s i n t
•alese prin vot universal, ega , diiecl, ale se prin \ o t u niversal, egal, direct,
s e c r e t şi liber exprim at, potrivii legii secret şi liber exprim at, potrivit legii
electo rale. electorale. Patriarhul, Mitropoliţii şi
A rhiepiscopii Bisericii O r to d o x e Române
sau re p re z e n ta n ţii acestora, indicaţi
nominal, p re c u m şi co nd u cătorii c e l o r
lalte culte legal r e c u n o s c u te in România,
sint se n a to ri d e drept.
N o t ă : C onstituţia României din anul 1923, în artico lu l 72 din Secţiunea II.
Capitolul I, Titlul III, p r e v e d e se n a to rii de d re p t în tre c a re şi ierarhii Bisericii O r
to d o x e Române, c a re se a d ă u g a u sen ato rilo r aleşi. De asem enea, in Tezele p e n tru
ela b o ra re a Proiectului d c C onstituţie a României din ,1591, la Titlul III, Capitolul
I, a lin e a tu l 4, care re g le m e n te a z ă co m ponenţa S e n a tu lu i, în v a ria n ta 2 se prevăd
ifi re p re zen tan ţii Cultelor.
7. Pentru determinarea caracterului sacru al jurămîntului cerut

persoanelor cărora le sînt încredinţate funcţii publice, militarilor, mem
brilor Camerei Deputaţilor, membrilor Senatului, membrilor Guvernu
lui, Preşedintelui ţârii, precum şi în Justiţie, se propune ca acesta să
fie depus pe Sfînta Cruce şi pe Sfînta Evanghelie, după caz, în care scop
se propun amendamente la următoarele prevederi ale textului publicat
al proiectului Constituţiei României.
236 BISERICA ORTODOXA ROMAl
a) LA TITLUL II, CAPITOLUL III. ARTICOLUL 40, ALINEATUL 2

C etăţenii că ro ra le sînt în cred in ţate Cetăţenii că ro ra le sint încredinţ
funcţii publice, precum şi militarii, răs- funcţii publice, precu m şi militarii, r
pund de îndeplinirea cu credinţă a obli- pund de îndeplinirea cu credinţă a ol
g aţiilor ce Ie r e v i u şi, în acest scop, v o r gaţiilor ce Ie revin şi, în acest scop, >
d e p u n e ju r ă m în tu l cerut de lege. d ep u n e , pe Sfînta C ru ce şi pe Sfîi
Evanghelie, ju r ă m în tu l ceru t de lege.
ju stiţie m artorii v o r d e p u n e ju ra m in
pe Sfinta Crucc.
b) LA TITLUL III, CAPITOLUL II, ARTICOLUL 81, ALINEATUL 2

2. C andidatul a cărui a le g e re a fost 2. C an d id atu l a cărui a le g e re a fc
validată, d e p u n e in faţa Cam erei Depu- validată, d e p u n e in faţa Camerei Def
taţilor şi a Senatului, în şedin ţă comună, taţilor şi a Senatului, în şedinţă coinui
urm ăto ru l j u r ă m î n t : «Jur să-mi d ăru iesc şi în p rez en ţa Patriarhului, urmăloi
to a tă p u te r e a şl p ric e p e re a p e n t r u propă- ju ră m în t, Pe Sfinta C ru c e şi pe Sfîr
şirea m aterială şi spirituală a poporului E vanghelie : « Ju r să-mi d ă ru ie s c toa
rom ân, să respect C onstituţia şi legile p u te re a şi p ricep e rea p e n tru propăşir
ţării, să a p ă r dem ocraţia, d re p iu r ile şi m aterială şi spirituală a poporului rom*
libertăţile fu n d am en tale ale cetăţenilor, să respect Constituţia şi legile ţării,
s u v e r a n ita te a şi in te g ritate a teritorială a a p ă r dem ocraţia, d r e p tu rile şi libertăţi
României. Aşa să-mi a j u t e Dum nezeu !». fu n d am en tale ale cetăţenilor, suvei
nitalea şi in te g rita te a teritorială
României. Aşa să-mi a j u t e Dumnezeu
N o t ă : S-a p ro p u s d e p u n e r e a ju r ă m în tu lu i în prezen ta P atriarh ulu i deoarc<
s-a solicitat ca Biserica O rto d o x ă Română să fie re c u n o s c u tă ca Biserică naţional
p recum şi p e n tru m otivul că tex tu l Constituţiei încheie ju r ă m în tu l cu formula «Aţ
să-mi a ju te Dumnezeu», c e e a ce rep rezintă re c u n o a ş te re a şi m ă rtu ris ire a de jui
V de laclo a credinţei religioase.
c) LA TITLUL III, CAPITOLUL III, ARTICOLUL 102, ALINEATUL 1

1. Primul m inistru, miniştrii şi ceilalţi 1. Primul ministru, miniştrii şi ceilal
m em bri ai G uv ern u lu i v o r d e p u n e indi- membri ai G u v e rn u lu i vo r d e p u n e ind
vidual, in faţa P re şe d in te lu i României, vidual, în faţa Preşedintelui Români
j u r ă m în tu l p rev ă zu t la articolul 81. ţi în prezen ta r e p r e z e n ta n tu lu i Biserici
ju răm in tu l p rev ăzu t la articolul 81.
— Sfîntul Sinod adresează Prea Fericitului Părinte Pat

TEOCTIST rugămintea ca modificările aprobate de Sfîntul Sinod să fi
înaintate Adunării Constituante.
Temei nr. 5074:1991 — Referatul Cancelariei Sfîntului Sinod în le
gâtură cu lucrările Comisiei speciale sinodale pentru îmbunătăţirea an
teproiectului «Legii clerului militar şi a asistenţei religioase în armata

română» şi a «Regulamentului de organizare şi funcţionare a clerului
militar».
•
Ţinînd seama că textele celor două acte normative, în forma îmbu-
»
nătăţită de Comisia mixtă, au fost acceptate de Comisia canonică-juri-

dică şi pentru disciplină în şedinţa de lucru din 23 aprilie 1991, care
le-a propus Sfîntului Sinod pentru acceptare ;
In urma discuţiilor purtate şi la propunerea Comisiei canonică-ju
ridică şi pentru disciplină, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Este de acord cu anteproiectele celor două acte normati
ve ; Legea cleruhii militar şi a asistenţei religioase în armata ro
mână şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a clerului m i
litar în forma îmbunătăţită prezentată de Comisia mixtă.
' — Cele două anteproiecte de acte normative să fie transmise
Ministerului Apărării Naţionale, în vederea înaintării la Parla-
mentul României, spre aprobare.
Temei nr. 5141:1991 — Referatul Cancelariei Sfîntului Sinod în
legătură cu procesul-verbal al Comisiei sinodale pentru canonizarea
sfinţilor români.
Apreciind munca desfăşurată de Comisia sinodală specială pentru
canonizarea sfinţilor români, condusă, cu competenţa şi responsabilita
tea cuvenite, de către I.P.S. Mitropolit Nestor al Olteniei şi a contri
buţiei celorlalţi ierarhi şi membri ai Comisiei, a specialiştilor şi colabo
ratorilor ;
Ţinînd seamă că această lucrare trebuie continuată şi ierarhizată
pe priorităţi ;
în urma discuţiilor care au avut loc şi la propunerea Comisiei ca-
— Ia act, cu mulţumiri, de lucrările desfăşurate de către Co
misia specială sinodală pentru canonizarea sfinţilor români.
— Comisia specială sinodală pentru canonizarea sfinţilor ro
mâni îşi va continua lucrările cu sprijinul specialiştilor şi colabo
ratorilor, toate materialele elaborate depunîndu-se la Cancelaria
Sfîntului Sinod.
Temei nr. 4180/1991 — Referatul Comisiei canonică-juridică şi pen
tru disciplină privind Darea de seamă cu propunerile ceiei de-a IV-a
Conferinţe naţionale a clerului din Biserica Ortodoxă Română.
In cadrul discuţiilor purtate s-a relevat faptul că, în general Con
ferinţa naţională a clerului a evoluat pozitiv, de la prima ei reuniune
şi pînă la ultima, cea de-a IV-a. «
De asemenea, s-a relevat faptul că Sfîntul Sinod a dat clerului bi
necuvîntarea pentru a se organiza, iar membri ai Sfîntului Sinod au
participat la conferinţele clerului.
Avînd în vedere amplele discuţii care s-au purtat şi la care au
participat toţi ierarhii prezenţi ;
238 BISERICA ORTODOXĂ ROM/
Ţinîndu-se seama şi de dorinţa exprimată de reprezentanţii C

ferinţei preoţilor, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Ia act de dorinţa exprimată de reprezentanţii Conferii
preoţilor, în memoriul din 26 iulie 1991, de a se amina lua
unei hotărîri definitive, cu privire la rezoluţiile conferinţei, în
derea unui dialog, cînd se va găsi de cuviinţă, pe baza docum
tului de convergenţă întocmit de Comisia sinodală, urmînd a
consulta mai întîi preoţii din eparhii pe baza acestui document
tocmit în şedinţa sinodală.
A
* *
_
— In procesul-verbal al Sfîntului Sinod se va consemna

ceea ce a făcut Comisia canonică în vederea pregătirii dialogu
cu reprezentanţii Conferinţei.
Temei nr. 6276/1991 — Propunerea l.P.S. Mitropolit Daniel
Moldovei şi Bucovinei de a se acorda P. Cuv. Protosinghel Maca
Ciolan, consilier economic al Arhiepiscopiei Iaşilor, rangul de ari
mândrit.
Din documentaţia aflată la dosar rezultă că P. Cuv. Protosingl
Macarie Ciolan este licenţiat în teologie, născut la 6 iunie 1951, şi £
vîrstă de 40 de ani. A intrat în monahism la 4 decembrie 1977, la n
năstirea Secu şi a fost hirotonit ieromonah în 1982, cînd i s-a acord
rangul de protosinghel. A activat ca slujitor la catedrala mitropolita
din Iaşi, stareţ la mînăstirea Secu, iar din 1 ianuarie 1991 este con:
lier economic la Arhiepiscopia Iaşilor.
Avînd în vedere pregătirea teologică, ţinuta sa de slujitor bisei
cesc şi activitatea deosebită administrativ-gospodărească ;
Ţinînd seama de prounerea l.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei
Bucovinei;
Pe temeiul prevederilor art. 82, alin. 4 din Statutul pentru org.
nizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Sfîntul Sinod hi
tărăşte :
— Acordă P. Cuv. Protosinghel Macarie Ciolan, slujitor
catedrala mitropolitană din Iaşi şi consilier administrativ-ecom
mic la Arhiepiscopia laşilor, rangul de arhimandrit.
Temei nr. 4897/1991 — Propunerea P.S. Episcop Calinic al Argeşi
lui pentru a se acorda P. Cuv. Protosinghel Ciprian Cornel Otorosch
stareţul mînăstirii Trivale din Piteşti, rangul de arhimandrit.
Din adresa respectivă şi datele biografice, rezultă că P. Cuv. Proto:
Ciprian Cornel Otoroschi, născut la 29 octombrie 1948, la Baia Mar(
judeţul Maramureş, are vîrstă de 43 ani şi este licenţiat al Institutuli
teologic universitar din Sibiu. •
\ A intrat în monahism în 1979, cu metanie la mînăstirea Sinaia, ia
în 1980 a fost hirotonit ieromonah la mînăstirea Hodoş-Bodrog.
în 1982 s-a transferat la mînăstirea Cozia şi apoi la Schitul Trival
din Piteşti, unde se află şi în prezent. în 1948 a primit distincţia d<
protosinghel.
PARTEA OFICIALA 239'
Avînd în vedere recomandarea P.S. Episcop Calinic al Argeşului

şi luînd în considerare lucrarea şi conduita morală, precum şi ţinuta
monahală demnă, de care a dat dovadă în ascultările încredinţate.
Pe temeiul prevederilor art. 82, alin. 4 din Statutul pentru organi
zarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Sfîntul Sinod hotă
răşte :
— Acordă P. Cuv. Protos. Ciprian Cornel Otoroschi, stareţul
mînăstirii Trivale — Piteşti, judeţul Argeş, rangul de arhiman
drit.
Temei nr. 6117/1991 — Popunerea P.S. Episcop Timotei al Aradu
lui de a se acorda P. Cuv. Protos. Nistor Iovan, stareţul mînăstirii «In
trarea Maicii Domnului în Biserică» — Hodoş-Bodrog, judeţul Arad,
rangul de arhimandrit.
Din actele aflate la dosar şi din recomandarea făcută, rezultă că
P. Cuv. Protos. Nistor Iovan, născut la 15 noiembrie 1946, în comuna
Ionăşeşti, judeţul Arad, are vîrsta de 45 ani şi este licenţiat al Institu
tului teologic universitar din Sibiu, în 1973.
La 26 octombrie acelaşi an a fost închinoviat la mînăstirea Hodoş-
Bodrog, iar în 1976 a fost hirotonit preot. Tunderea în monahism a fost
săvîrşită la 17 iulie 1977, în 1978 fiind distins cu rangul de protosinghel.
în cei 18 ani de viaţă mînăstirească a îndeplinit diferite ascultări,
între care aceea de muzeograf şi exarh al mînăstirilor din eparhia Ara
dului.
Avînd în vedere recomandarea P.S. Episcop Timotei al Aradului
şi luînd în considerare lucrarea şi conduita morală, ţinuta monahală
demnă, stăruinţa şi priceperea de care a dat dovadă în ascultările încre
dinţate,
Pe temeiul prevederilor art. 82, alin. 4 din Statutul pentru organi
zarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Sfîntul Sinod hotă
răşte :
— Acordă P. Cuv. Protosinghel Nistor Iovan, stareţul mînă
stirii Hodoş-Bodrog judeţul Arad, rangul de arhimandrit.
Temei nr. 6285/1991 — Adresa Secretariatului de Stat pentru Cul
te, nr. 5251/16 iulie 1991, prin care supune atenţiei Sfîntului Sinod po
sibilitatea înfiinţării unei eparhii misionare în judeţele Covasna şi Har
ghita.
în motivarea înfiinţării acestei eparhii se arată că la Secretariatul
de Stat pentru Culte s-au primit «numeroase semnalări cu caracter etnic
şi confesional, privitoare la situaţia populaţiei româneşti din judeţele
Covasna şi Harghita (împuţinarea factorului demografic românesc, ma
ghiarizarea factorului etnic românesc, scăderea numărului de credincioşi
ortodocşi, afectarea gravă şi neîngrijirea unor biserici ortodoxe din lip
să de fonduri şi mijloace materiale, imposibilitatea de a finaliza recon
strucţia noului sediu protopopesc din Sfîntul Gheorghe (Covasna), exis
tenţa mai multor posturi vacante de preoţi etc.».
Avînd în vedere că în adresă se precizează că această situaţie a
fost discutată cu populaţia românească, preoţi ortodocşi, ierarhi şi auto
rităţi de stat locale şi judeţene ;
240 BISERICA ORTODOXA ROMAS
Că Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST a îndrumat aceast

problemă pe ordinea de zi a Sfîntului Sinod, iar Sfîntul Sinod a hotări
ca ierarhii din zonă să analizeze această problemă sub toate aspectel
în cadrul unui sinod mitropolitan şi să facă propunerile cuvenite, Sfîn
t.ul Sinod hotărăşte :
— Secretariatul de Stat pentru Culte va fi informat despre hotă
rîrea Sfîntului Sinod, potrivit căreia ierarhii diţi zonă vor analiza pro
punerea în cadrul unui sinod mitropolitan.
— Secretariatul de Stat pentru Culte să fie rugat să studieze po
sibilitatea salarizării integrale a personalului acestei eparhii, a preoţi
lor şi cîntăreţilor, din fondurile de stat.
în continuare, Prea Fericitul Părinte Preşedinte invită pe P.S
Episcop Nifon Ploieşteanul, vicar patriarhal, raportorul Comisiei aface
rilor externe bisericeşti, să prezinte referatele asupra problemelor re
partizate Comisiei spre cercetare :
R E L A Ţ II CU B IS E R IC A R O M A N O - C A T O L IC Ă
Temei nr. 2601/1991 — Participarea I.P.S. Mitropolit Antonie al

Ardealului la lucrările Comitetului de coordonare a Comisiei mixte in
ternaţionale pentru dialogul teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica
Romano-Catolică, Arricia-Roma (Italia), 10—15 iunie 1991.
reţine că obiectivul principal al susmenţionatei întruniri a fost sinteti
zarea celor trei documente elaborate la întrunirile anterioare, sub titlul
general «Uniatismul, metodă de unire din trecut şi căutarea actuală a
deplinei comuniuni».
în urma discuţiilor purtate şi la propunerea Comisiei afacerilor ex
— Ia act cu apreciere de participarea I.P.S. Mitropolit Antonie al
Ardealului la lucrările Comitetului mixt de coordonare a Dialogului or-
lodoxo-catolic, Arricia-Roma, 11—15 iunie 1991 ;
— Aprobă participarea în continuare a Bisericii Ortodoxe Române
la dialogul teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catoli-
că, considerînd dialogul teologic mijlocul cel mai indicat pentru a abor
da divergenţele apărute între Biserici, în vederea restabilirii comuniu
nii depline ;
— Poziţia delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române să fie totdeauna
în consens cu toate celelalte delegaţii ale Bisericilor Ortodoxe în pri
vinţa continuării sau întreruperii dialogului teologic, ca semn al unită
ţii Ortodoxiei ecumenice şi în conformitate cu hotărîrile celei de a IlI-a
Conferinţe presinodale ;
— Documentul va fi publicat în diferitele ziare ale eparhiilor orto
doxe române şi revistele centrale ;
— Se va expedia documentul în fotocopie tuturor ierarhilor Bise
ricii noastre ;
— în toate revistele şi presa bisericească a Bisericii Ortodoxe Ro
mâne să se acorde atenţie creştinismului nostru, răsăritean, din primul
mileniu, prin publicarea de studii adecvate ;
PARTEA OFICIALA 241
— Protestul Prea Fericitului Părinte Patriarh şi Scrisoarea Patri

arhiei Române trimisă Bisericilor Ortodoxe în legătură cu evenimentul
de la Blaj, se anexează la procesul-verbal al prezentei şedinţe sinodale.
R E L A Ţ II CU B IS E R IC A A N G L IC A N A
Temei nr. 1630/1991 — Vizita unei delegaţii a Bisericii Angliei con

dusă de Excelenţa Sa David Hope, episcopul Londrei.
Obiectivul vizitei l-a constituit întărirea relaţiilor între Biserica
Ortodoxă Română şi Biserica Angliei. Cu acest prilej oaspeţii au vizitat
mai multe mînăstiri şi biserici din cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor,
Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, şi din Episcopia Dunării de Jos, şi
au fost primiţi de Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist şi de I.P.S.
Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei.
La Institutul teologic din Bucureşti au avut o întîlnire cu profesorii
de teologie.
— Ia act de vizita delegaţiei Bisericii Angliei, condusă de episcopul
David Hope.
R E L A Ţ II C U B IS E R IC IL E PROTESTANTE
Temei nr. 1964/1991 — Participarea I.P.S. Mitropolit Nicolae al

Banatului, în fruntea unei delegaţii a Bisericii Ortodoxe Române, la cea
de a Vl-a sesiune a Comisiei comune de dialog luterano-ortodox, Mosco
va (URSS), 30 mai—8 iunie 1991.
Din darea de seamă se reţine că tema celei de a Vl-a întruniri de
dialog internaţional crtodoxo-luteran de la Moscova a fost : «Autorita
tea în Biserică şi autoritatea Bisericii».
La lucrări au participat, cu excepţia Patriarhiei Ierusalimului şi a
Patriarhiei Sîrbe, toate celelalte Biserici Ortodoxe.
Delegaţii prezenţi au adoptat un comunicat din care reiese că tema,
în esenţa ei, va trebui reluată în cadrul viitoarelor întruniri. S-a sta
bilit ca următoarea întrunire de dialog ortodoxo-luteran, din 1993, să
dezbată tema «Hotărîrile soteriologice ale sinoadelor locale şi ale celor
şapte sinoade ecumenice în viaţa Bisericii».
— Ia act cu mulţumiri de participarea delegaţilor Bisericii Ortodoxe
Române la cea de a Vl-a sesiune a Comisiei comune de dialog luterano-
ortodox ;
— Să se dea publicităţii comunicatul elaborat la sesiunea de dia
log susmenţionată ;
— Se aprobă participarea în continuare a delegaţilor Bisericii Or
todoxe Române la Comisia comună de dialog luterano-ortodox, cu res
pectarea strictă a învăţăturii de credinţă ortodoxă.
Temei nr. 2381/1991 — A Vl-a întrunire de dialog dintre Biserica
Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania (E.K.D), 11 —
20 iunie 1991, Curtea de Argeş.
B. o . R . — 16
242 BISERICA O RT O D O XA ROMAl
Lucrările celei de a Vl-a întruniri de dialog dintre Biserica Ort

doxă Română şi E.K.D. s-au desfăşurat între 11—20 iunie 1991,
Curtea de Argeş, fiind prezidate de I.P.S. Mitropolit Nicolae al Banat
lui, din partea română, şi de dl. Episcop Heinz Joachim Held, din pa
tea Bisericii Evanghelice din Germania.
Tema generală a fost : «Botezul ca încorporare în Noul Legămîx
şl vocaţia la lupta duhovnicească în urmarea lui Hristos (sinergia).
In urma discuţiilor purtate şi la propunerea Comisiei afacerilc
— Ia act cu mulţumiri de participarea delegaţilor Bisericii Ortc
doxe Române la cea de a Vl-a întrunire de dialog B.O.R.—E.K.D. d
la Curtea de Argeş ;
— Exprimă alese mulţumiri Episcopiei Argeşului, prin grija cărei
au fost găzduite lucrările acestei întruniri ;
— Să se dea publicităţii comunicatul elaborat la întrunirea de dia
log sus-menţionata ;
— Se aprobă în continuare participarea delegaţilor B.O.R. la în
trunirile de dialog B.O.R.—E.K.D., cu respectarea strictă a învăţături
de credinţă ortodoxă.
Temei nr. 3878 1991 — Participarea P.S. Episcop Timotei al Aradu
lui la festivităţile prilejuite de cea de a doua conferinţă mondială £
Bisericilor Reformate, Debreţin (Ungaria), 20—30 iunie 1991.
Programul festivităţilor prilejuite de cea de a doua conferinţă, mon-
nialâ a Bisericilor Reformate a constat în : conferinţe teologice, concer
te, expoziţii, vizite şi recepţii.
Delegatul Bisericii noastre, P.S. Episcop Timotei, a transmis me
sajul Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, prin care-şi exprimă
dorinţa de intensificare a relaţiilor dintre ţările şi popoarele noastre,
ca o contribuţie adusă de Biserici la pacea şi progresul lumii.
— Ia act cu mulţumiri de participarea P.S. Episcop Timotei la în
trunirea de la Debreţin.
R E L A Ţ II CU O R G A N IZ A Ţ IIL E C R E Ş T IN E IN T E R N A Ţ IO N A L E :
R E L A Ţ II CU C O N S IL IU L E C U M E N IC AL B IS E R IC IL O R
Temei nr. 4644/1991 — întrunirea Comitetului Executiv şi a Gru

pului consultativ al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, Geneva (Elve
ţia), 2— 11 iulie 1991.
Din darea de seamă se reţine că la susmenţionata întrunire Biserica
Ortodoxă Română a fost reprezentată de I.P.S. Mitropolit Daniel al
Moldovei şi Bucovinei, care a fost ales membru în acest for la cea de
a V il-a Adunare generală de la Canberra (Australia).
Tematica întrunirii a fost : «Restructurarea Consiliului Ecumenic
al Bisericilor şi problema reducerii numărului de programe».
Temei nr. 4544/1991 — întrunirea Comitetului pentru selectarea
candidaţilor în vederea alegerii noului secretar general al C.E.B., Gene
va (Elveţia), 11— 12 iulie 1991.
Din partea Bisericii Ortodoxe Române a participat P.S. Episcop

Nifon Ploieşteanul, în calitate de membru al susnumitului comitet.
In cadrul lucrărilor s-a discutat problema procedurii alegerii nou
lui secretar general, responsabilităţile ce-i revin, precum şi criteriile
pentru stabilirea calităţilor unui candidat la funcţia respectivă.
Temei nr. 2607/1991 — întîlnirea de lucru a Comitetului perma
nent al comisiei «Credinţă şi constituţie» din cadrul Consiliului Ecume
nic al Bisericilor, Roma (Italia), 19—26 iunie 1991.
La această întrunire Biserica noastră a fost reprezentată de P.C.
Pr. Mihai Tiţa, inspector la sectorul Relaţii externe bisericeşti.
Întîlnirea a avut ca scop stabilirea modalităţilor de organizare şi
desfăşurare a viitoarei conferinţe mondiale a comisiei «Credinţă şi con
stituţie», care va avea loc în luna august 1993 şi totodată s-au discutat,
cu acest prilej, şi noile orientări ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor.
întrunirea de la Roma este de mare importanţă în ceea ce priveşte
cristalizarea direcţiilor viitoare ale activităţţii Consiliului Ecumenic al
Bisericilor.
Reprezentantul român a prezentat mai multe sugestii în privinţa
temei, subtemelor şi a modului de pregătire a conferinţei mondiale. S-a
stabilit cu acest prilej şi numărul participanţilor la această întrunire.
Din cadrul Bisericii noastre a fost desemnat, în calitate de membru al
Comitetului permanent, l.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Buco
vinei.
externe bisericeşti, Sfîntul Sinod a hotărît :
— Ia act de participarea l.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei ş
Bucovinei, a P.S. Episcop Nifon Ploieşteanul, vicar patriarhal, precum
si a P.C. Pr. Mihai Tiţa, la întrunirile organizate de Consiliul Ecumenic
al Bisericilor, şi aprobă, în continuare, participarea delegaţilor Bisericii
noastre la acţiunile acestui organism internaţional.
P A R T IC IP Ă R I A L E T E O L O G IL O R ORTODOCŞI ROM ÂN I
LA D IF E R IT E ÎN T R U N IR I 1 N T E R C R E Ş T IN E PESTE HOTARE
Temei nr. 1682/1991 — Participarea P.C. Pr. prof. Alexandru Stan,

de la Facultatea de teologie din Bucureşti, la întrunirea secţiei europene
a Conferinţei mondiale a religiilor pentru pace, Moedling (Austria), 9—
12 mai 1991.
Analizînd darea de seamă, se reţine că tema întrunirii a fost : «Că
tre parteneriat în Europa şi în lume. Au religiile vreun rol ?».
în cadrul dezbaterilor s-au prezentat modalităţile de implicare ale
Conferinţei în aplanarea conflictelor internaţionale. S-a subliniat, de
asemenea, necesitatea intensificării educaţiei pentru pace, prin mijloace
specifice Bisericilor, întrucît cei ce poartă războaiele sînt credincioşi ai
unor religii. S-a ajuns la constatarea că, întrucît creştinismul a fost în
Europa o forţă unificatoare, religiile pot fi factorii principali de pace.
Temei nr. 3856/1991 — Participarea P.C. Pr. Mihai Tiţa la Confe
rinţa internaţională a capelanilor universitari, Luebbeck (Germania),
3— 7 iunie 1991.
244 BISERICA ORTODOXA ROMAl\
In cadrul discuţiilor, participanţii şi-au împărtăşit din experien

lor în domeniul asistenţei pastorale în cadrul forţelor armate unc
funcţionează..
Delegatul român a expus preocupările Bisericii noastre şi ale M
nisterului Apărării Naţionale în ceea ce priveşte organizarea şi func
ţionarea clerului militar în România.
în urma discuţiilor purtate şi la propunerea Comisiei afacerilor ex
— Ia act. de dările de seamă privind participările reprezentanţilo
Bisericii Ortodoxe Române la diferite întruniri interereştine peste ho
tare de la ultima sesiune a Sfîntului Sinod.
Temei nr. 6135/1991 — Sărbătorirea comună a Sfintelor Paşti d«
către toţi creştinii, în aceeaşi duminică.
reţine că, deşi problema sărbătoririi în comun a Sfintelor Paşti de către
toţi creştinii, în aceeaşi duminică, este o problemă vitală pentru întrea
ga creştinătate, totuşi, întrucît credincioşii nu sînt suficient pregătiţi şi
nici informaţi pentru a accepta o schimbare în ceea ce priveşte sta
bilirea datei Paştilor, şi ca nu cumva să se ajungă prin aceasta la noi
dezbinări, divergenţe sau chiar schisme, conform şi hotărîrilor celei de
a doua Conferinţe panortodoxe presinodale din septembrie 1982, să se
amîne această problemă pentru un moment mai favorabil.
In urma discuţiilor purtate şi la propunerea Comisiei afacerilor ex
— Să se continue eforturile pentru ca această problemă să
fie rediscutată pe plan panortodox, şi găsirea unor soluţii care să
poată fi acceptate de către toate Bisericile creştine ;
— Să se păstreze regulile pascale stabilite la Sinodul I de la
Niceea.
SECTORUL C O M U N IT Ă Ţ II E X T E R N E B IS E R IC E Ş T I
Temei nr. 6141/1991 — Adresa I.P.S. Arhiepiscop Victorin nr. 186/

1991 privind hotărîrea Adunării generale a Congresului Arhiepiscopiei,
pentru ca în titulatura acesteia să nu se mai folosească denumirea de
«Misionară».
Cu scrisoarea nr. 186/1991, înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Victo
rin al Arhiepiscopiei misionare ortodoxe române în America şi Canada,
aduce la cunoştinţă că în cadrul Adunării generale a Congresului acelei
eparhii care a avut loc în acest an, la data de 6 iulie, s-a hotărît în
unanimitate ca din titulatura Arhiepiscopiei să fie eliminată denumirea
de «Misionară».
Unul din motive este acela că Arhiepiscopia respectivă, făcînd
parte din Conferinţa episcopilor ortodocşi canonici din America, este de
dorit «să aibă aceeaşi situaţie eparhială în cadrul autonomiei adminis- .
trative ca toate celelalte eparhii ortodoxe în legătură canonică şi spi
rituală cu Patriarhiile Ortodoxe'de Răsărit».
PARTEA OFICIALA 245
In urma discuţiilor purtate, la propunerea Comisiei afacerilor ex

— Este de acord cu eliminarea cuvîntului «Misionară» din
titulatura Arhiepiscopiei respective.
Temei nr. 6164/1991 — Darea de seamă a I.P.S. Mitropolit Daniel
privind convorbirile purtate, la Paris, cu I.P.S. Arhiepiscop Adrian şi
Comitetul interepiscopal din Franţa.
I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei s-a deplasat la
Paris, la sfîrşitul lunii iunie 1991, unde a purtat discuţii cu I.P.S. Ar
hiepiscop Adrian în legătură cu întoarcerea I.P.S. Sale în ţară, precum
şi la Comitetul ortodox interepiscopal cu privire la activitatea P.S.
Episcop Germain.
I.P.S. Mitropolit Daniel menţionează că, în urma discuţiilor purtate,
I.P.S. Arhiepiscop Adrian a promis că va reveni în ţară la momentul
cînd va fi numit un alt ierarh pentru a lua în primire inventarul şi ges
tiunea Arhiepiscopiei.
In cadrul discuţiilor avute la Comitetul ortodox interepiscopal, re
feritor la situaţia de criză în care se află raporturile P.S. Episcop Ger
main cu Bisericile (eparhiile) ortodoxe din Franţa, s-a propus institui
rea unei comisii de dialog, formată din opt persoane : patru din partea
Comitetului ortodox interepiscopal, şi alţi patru din partea Episcopiei
ortodoxe catolice din Franţa.
Această Comisie va analiza obstacolele care există astăzi în calea
refacerii comuniunii dintre Episcopia în cauză şi Comitetul interepisco
pal, precum şi soluţiile ce ar trebui aplicate în vederea depăşirii situa
ţiei de criză.
în urma discuţiilor purtate, la propunerea Comisiei afecerilor ex
— Este de acord cu instituirea unei Comisii de dialog formată
din opt persoane : patru din partea Comitetului ortodox inter
episcopal şi patru din partea Episcopiei ortodoxe catolice din Fran
ţa, care va analiza divergenţele existente între cele două părţi, pre-
cizînd apoi soluţiile ce vor trebui aplicate în vederea depăşirii
situatiei de criză.
*
— Se va face comunicare Comitetului ortodox interepiscopal,

I.P.S. Arhiepiscop Ieremia şi P.S. Episcop Germain.
Temei nr. 6144/1991 — Vizita P.S. Episcop Timotei al Aradului la
unele din parohiile ortodoxe române din Ungaria.
Cu prilejul participării la festivităţile legate de cea de a doua Con
ferinţă mondială a Bisericilor Reformate din Ungaria (Debreţin, 20—30
iulie 1991), Prea Sfinţitul Episcop Timotei al Aradului a vizitat şi paro
hiile ortodoxe din Gyula şi Săcal.
In discuţiile purtate cu credincioşii din parohiile respective s-a re
ţinut dorinţa acestora de a avea în continuare preoţi suplinitori sau
permanenţi din ţară, care ar constitui un sprijin şi un imbold şi pentru
ceilalţi preoţi ortodocşi români din Ungaria, contribuind la oficierea cu
246 BISERICA ORTODOXĂ ROMAN
regularitate a slujbelor în parohii şi la educarea religioasă a tinereti

lui, fie în şcoli, fie în biserică.
în urma discuţiilor purtate, la propunerea Comisiei afacerilor ex
— Ia act cu mulţumiri de raportul prezentat de P.S. Episco
Timotei al Aradului;
— Se vor continua acţiunile de sprijinire a Vicariatului de h
Gyula prin Patriarhia Română, Episcopia Aradului şi Episcopii
Oradiei, prin trimiterea de preoţi, materiale de colportaj etc.
Temei nr. 6391/1991 — Scrisoarea din 17 iulie 1991 a Prea Sfinţi
tului Episcop Nathanail al Episcopiei ortodoxe române de la Vatrc
(S-U.A.).
La Patriarhia Română s-a primit scrisoarea din 17 iulie 1991 a
Prea Sfinţitului Episcop Nathanail al Episcopiei ortodoxe române de la
Vatra (S.U.A.), care cuprinde, în prima parte, un proiect de ajutorare
cu pluguri şi cultivatoare mici, pentru a fi împrumutate, prin episcopii
şi parohii, ţăranilor agricultori, spre a-şi lucra pămîntul.
în partea a doua a scrisorii P.S. Episcop Nathanail trimite rezolu
ţia preoţilor şi credincioşilor din respectiva Eparhie, care propune re
cunoaşterea formală a autocefaliei Bisericii Ortodoxe din America de
către Biserica Ortodoxă Română, recunoaşterea Episcopiei române din
America drept parte integrantă a Bisericii Ortodoxe din America
(O.C.A.), precum şi recunoaşterea succesiunii canonice a fostului arhi
episcop Valerian Trifa după cea a episcopului Policarp Moruşca.
Avînd în vedere ajutoarele trimise în România de către Episcopia
ortodoxă română de la Vatra după decembrie 1989, precum şi dolean
ţele exprimate prin rezoluţia adoptată de cel de al 59-lea Congres al
Eparhiei respective, la propunerea Comisiei afacerilor externe biseri
ceşti, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Ia act cu mulţumire de ajutoarele acordate ţării şi Biseri
cii-Mame, după decembrie 1989, precum şi pentru proiectul de
ajutorare a ţăranilor cu pluguri şi cultivatoare mici, prin episco
pii şi preoţii parohi, urmînd ca faptul acesta să fie discutat şi
analizat cu reprezentantul Episcopiei de la Vatra, P.C. Pr. Duini-
tru Tătulescu;
— Să se răspundă că problema recunoaşterii autocefaliei Bi
sericii Ortodoxe din America este de competenţa tuturor Biseri
cilor Ortodoxe şi a Conferinţei pregătitoare a Sfîntului şi Marelui
Sinod al Bisericilor Ortodoxe ;
— în privinţa situaţiei canonice a episcopilor ortodoeşi ro
mâni de la Vatra, să se răspundă că Sfîntul Sinod al Bisericii Or
todoxe Române recunoaşte Episcopia ortodoxă română de la Va
tra ca eparhie canonică, precum şi validitatea succesiunii ierarhilor
PARTEA OFICIALA 247
acelei eparhii asemenea celor din cadrul Arhiepiscopiei ortodoxe

române din America şi Canada :
— P.S. Episcop Nathanail să fie invitat pentru a face o vizită
Bisericii Ortodoxe Române ;
— Aceste hotăriri se vor comunica şi I.P.S. Arhiepiscop Vic-
torin, care va fi, de asemenea, invitat pentru ziua de 14 octombrie
1991, hramul catedralei din Iaşi.
DIVERSE:
Probleme externe
— Informarea Prea Fericitului Părinte Patriarh TEOCTIST cu pri
vire la convorbirea recentă avută cu ministrul Culturii şi Cultelor din
Republica Moldova.
Prea Fericirea Sa relatează că ministrul Culturii şi Cultelor din
Republica Moldova, domnul Ion Ungureanu, a adresat un mesaj către
Biserica Ortodoxă Română privind :
— Necesitatea unei hotăriri pentru canonizarea lui Ştefan cel
Mare ;
— Iniţierea unui dialog cu Patriarhia Moscovei pentru sprijinul
parohiilor de etnie română din Basarabia şi Transnistria ameninţate
de prozelitismul catolic şi sectar ;
— Necesitatea de ajutoare cu fond de carte teologică pentru cate
drala şi parohiile din Chişinău ;
— Ajutoare pentru pictarea bisericilor ;
— Acordarea de ajutoare pentru seminarişti şi teologi ;
— Trimiterea unei scrisori către Patriarhia Moscovei pentru a per
mite seminariştilor şi teologilor români din Basarabia să studieze la se-
minariile şi facultăţile de teologie din România, pentru a putea preîn-
tîmpina prozelitismul sectar.
Sfîntul Sinod hotărăşte să se studieze toate problemele semnalate
şi să se facă propunerile şi demersurile necesare.
Probleme interne
1. Scrisoarea «Asociaţiei Christiana», care solicită ca eparhiile să
recomande personal monahal pentru a se pregăti în cadrul şcolii post-
liceale de asistente medicale din cadrul acestei asociaţii.
— Sfîntul Sinod hotărăşte să se comunice tuturor eparhiilor dorin
ţa Asociaţiei Christiana.
2. Temei nr. 6187/1991 — Adresa Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădău
ţilor nr. 1281/1991, cu propunerea de înfiinţare a Şcolii de cîntăreţi bi
sericeşti pe lîngă Seminarul teologic din Suceava, începînd cu anul de
învăţămînt 1991/1992.
3. Temei nr. 6284/1991 — Adresa Episcopiei Dunării de Jos nr.
2404/1991, cu propunerea de reînfiinţare a Şcolii de cîntăreţi bisericeşti
pe lîngă Seminarul teologic «Sfîntul Andrei» din Galaţi, începînd cu
anul de învăţămînt 1991/1992.
Ţinînd seama că prin hotărîrea Sfîntului Sinod nr. 2762/1990 s-a

aprobat «reactivarea şcolilor de cîntăreţi bisericeşti, începînd cu anul
şcolar 1990/1991 acestea urmează a funcţiona potrivit Regulamentului
pentru organizarea şi funcţionarea instituţiilor de învăţămînt teologic,
împreună sau separat de seminariile teologice, după posibilităţile epar
hiilor».
Avînd în vedere că cele două eparhii dispun de spaţiile necesare
pentru organizarea acestor şcoli de cîntăreţi bisericeşti, iar profesorii
celor două seminarii teologice pot fi utilizaţi pentru predarea discipli
nelor teologice, pentru disciplinele de cultură generală putîndu-se ape
la la inspectoratele şcolare teritoriale ;
— Aprobă înfiinţarea Şcolilor de cîntăreţi bisericeşti-pe lingă
Seminarul teologic din Suceava şi pe lîngă Seminarul teologic
«Sfîntul Andrei» din Galaţi, începînd cu anul de învăţăm înt 1991j
1992, urmînd ca acestea să-şi desfăşoare activitatea potrivit Regu
lamentului pentru organizarea şi funcţionarea instituţiilor de în
văţăm înt teologic din Patriarhia Română ;
— Să se intervină la Secretariatul de Stat pentru Culte în
vederea emiterii autorizaţiilor pentru organizarea şi funcţionarea
acestor şcoli de cîntăreţi bisericeşti;
— Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi Episcopia Dunării
de Jos să fie îndatorate a lua măsurile necesare pentru organiza
rea exam enului de admitere în perioada 1— 15 septembrie 1991 (art.
11 din Regulamentul învăţămîntului teologic), care se va desfă
şura pe baza programei analitice aprobată prin hotărîrea Sfîntului
Sinod nr. 3605/1991. '
Epuizîndu-se examinarea problemelor înscrise pe ordinea de zi,
Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST aduce mulţumiri membri
lor Sfîntului Sinod pentru prezenţa şi contribuţia adusă la soluţionarea
acestora, cu rugămintea de a veghea ca hotărîrile luate să fie puse în
aplicare.
Prea Fericirea Sa declară prorogată sesiunea Sfîntului Sinod pe
anul 1991.
Şedinţa sc încheie la ora 20,00.
Se rosteşte rugăciunea «Cuvine-se cu adevărat».
f TEOCTIST

f Episcop NIFON PLOIEŞTEANUL
Vicar Patriarhal
SFÎNTUL SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMANE
Sum arul şedinţei de lucru din 3— 4 septem brie *1991
Potrivit convocării Prea Fericitului Părinte Patriarh TEOCTISTr
marţi 3 septembrie 1991, a avut loc şedinţa Sfîntului Sinod, la reşedinţa
patriarhală.
Şedinţa se deschide la ora 17,00, sub preşedinţia Prea Fericitului
Părinte Patriarh Teoctist.
Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST invită pe P.S. Episcop-
vicar patriarhal Nifon Ploieşteanul să dea citire apelului nominal.
Constatîndu-se prezenţa statutară, Prea Fericitul Părinte Preşedinte
declară şedinţa deschisă, arătînd că întrunirea sinodală este motivată
de necesitatea examinării canonice a alegerii titlarului în scaunul vacant
de arhiepiscop al Arhiepiscopiei Tîrgoviştei, făcută de Colegiul electo
ral bisericesc în şedinţa din dimineaţa acestei zile, precum şi a exami
nării altor probleme de competenţa acestui for bisericesc.
în continuare, se dă citire componenţei comisiilor sinodale, stabi
lită, de altfel, la şedinţa sinodală precedentă, cu care membrii Sf. Sinod
sînt de acord.
înainte de a se proceda la repartizarea lucrărilor pe comisii, Prea
Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST propune plenului Sfîntului Sinod
examinarea, cu prioritate, a două din problemele înscrise pe ordinea de
zi a actualei şed in ţe a Sfîntului Sinod şi anume : încheierea Cursurilor
pastorale şi de educaţie moral-religioasă, precum şi situaţia Casei de
pensii şi ajutoare a B.O.R.
Sfîntul Sinod este de acord cu discutarea acestor probleme şi în
consecinţă este prezentat :
Temei nr. 7284'1991 — privind Cursurile pastorale şi de educaţie
moral-religioasă.
Luînd cuvîntul, Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST semna
lează necesitatea ca plenul Sfîntului Sinod să stabilească măsurile ne
cesare privind organizarea examenelor finale cu care se va încheia se
ria a 76-a a Cursurilor pastorale şi de educaţie moral-religioasă, care
sînt organizate în cele şapte centre seminariale şi universitare teologice
pentru perioada 26 august—6 septembrie 1991, la Bucureşti, Iaşi, Sibiu,
Cluj, Craiova, Caransebeş şi Buzău.
în urma discuţiilor ce au avut loc, Sfîntul Sinod a stabilit data
examenului, modalitatea de examinare ca şi de notare, precum şi comi
siile de examinare pentru fiecare din centrele unde se vor desfăşura
examenele.
Cancelaria Sfîntului Sinod şi decanatele Facultăţilor de teologie se
vor îngriji de anunţarea cadrelor didactice programate pentru fiecare
centru de cursuri.
în continuare, Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST propune
ca tot în plenul Sfîntului Sinod să se examineze şi problemele Casei de
pensii şi ajutoare a Bisericii noastre.
250 BISERICA O R T O D O X A R O M A N 1
Ca urmare, cu asentimentul membrilor Sfîntului Sinod şi la invi

tarea Prea Fericitului Părinte Preşedinte, P.C. Pr. Miron Mihuţ pre
zintă :
Temei nr. 7285 1991 — referitor la situaţia Casei de pensii şi aju
torare a personalului Bisericii Ortodoxe Române, la data de 1 septem
brie 1991 şi în perspectivă.
Din expunerea informativă făcută, rezultă că cheltuielile Casei de
pensii s-au majorat datorită indexării pensiilor, iar încasările au scăzut
şi scad în continuare, lună de lună, creîndu-se deficite şi micşorîndu-se
soldul acesteia, care în 3—4 luni de zile se va epuiza, iar Casa de pensii
va fi nevoită să-si înceteze activitatea.
Au urmat discuţii, în cadrul cărora au luat cuvîntul majoritatea
membrilor Sfîntului Sinod, desprinzîndu-se din acestea îngrijorarea ge
nerală şi concluzia că situaţia Casei de pensii a Bisericii Ortodoxe Ro
mâne este mai mult decît gravă, singura soluţie fiind aceea a unui aju
tor substanţial din partea Statului, sau a preluării Casei de către Stat.
Avînd în vedere prezentarea făcută şi discuţiile purtate, Sfîntul
— Centrele eparhiale vor lua, de urgenţă, măsura de a trimite
Casei de pensii şi ajutoare a salariaţilor Bisericii Ortodoxe Româ
ne statele de funcţii şi încadrările la salarizare, potrivit prevede
rilor legale pentru întregul personal bisericesc al eparhiilor.
— Pe baza datelor existente şi a celor care se vor primi de
la eparhii, Casa de pensii va calcula debitele eparhiilor în vede
rea achitării lor.
— Centrele eparhiale să analizeze, cu atenţie deosebită, atît
cazurile de pensionări, cît şi cazurile de desfiinţare a posturilor
vacante, pentru care se plătesc dotaţii în scopul protejării fondu
rilor Casei de pensii.
— Conducerea Casei de pensii va lua legătura cu organele de
stat de resort, va prezenta situaţia Casei solicitînd sprijin şi în
drumări şi va informa autoritatea superioară bisericească despre
rezultatele acestor contacte.
După discutarea în plenul Sfîntului Sinod a acestor probleme, Prea
Fericitul Părinte Patriarh dispune repartizarea lucrărilor la comisiile
sinodale pentru studiere şi întocmirea referatelor.
Şedinţa se suspendă pînă a doua zi, 4 septembrie 1991.
Miercuri, 4 septembrie 1991, şedinţa se deschide la ora 9,30 sub
preşedinţia Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist.
Prea Fericitul Părinte Preşedinte, invită pe P.S. Episcop Calinic al
Argeşului, raportorul Comisiei canonică-juridică şi pentru disciplină, să
prezinte referatele asupra problemelor ce au fost repartizate comisiei
pentru cercetare :
Tem ei nr. 6591/1991 — Procesul-verbal al Colegiului electoral bi
sericesc din 3 septembrie 1991, pentru alegerea titularului în scaunul
vacant de arhiepiscop al Arhiepiscopiei Tirgoviştei.
PART LA OFICIALĂ
Din examinarea procesului-verbal rezultă că lucrările Colegiului

electoral bisericesc s-au desfăşurat sub preşedinţia Prea Fericitului
Părinte Patriarh Teoctist, ca mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, în
conformitate cu prevederile art. 130 din Statut.
Potrivit rezultatului votării, Prea Fericitul Părinte Patriarh a pro
clamat alegerea P.S. Episcop-vicar patriarhal Vasile Tîrgovişteanul în
scaunul de arhiepiscop al Arhiepiscopiei Tîrgoviştei. în cuvîntul rostit
cu acest prilej, Prea Fericirea Sa a subliniat pregătirea teologică a nou
lui ales, lucrarea sa în cadrul Episcopiei Oradiei, ca vicar administrativ,
şi apoi ca vicar patriarhal la Administraţia Patriarhală.
Comisia canonică-juridică şi pentru disciplină, examinînd procesul-
verbal al Colegiului electoral bisericesc din 3 septembrie 1991, constată
că alegerea P.S. Episcop-vicar patriarhal Vasile Tîrgovişteanul s-a făcut
cu respectarea prevederilor art. 130 din Statutul pentru organizarea şi
funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, neexistînd impedimente care
să contravină acestor prevederi.
Ca urmare, informînd Sfîntul Sinod despre rezultatul cercetării şi
examinării canonice a alegerii,
Pe temeiul prevederilor art. 131 din Statut şi la propunerea Comi
siei canonică-juridică şi pentru disciplină, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Ia act că alegerea P.S. Episcop Vasile Tîrgovişteanul,
vicar-patriarhal, în scaunul vacant de arhiepiscop al Tirgoviştei, s-a
făcut cu respectarea prevederilor art 130 din Statutid pentru or
ganizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române.
— Validează şi aprobă alegerea făcută de Colegiul electoral
bisericesc în ziua de 3 septembrie 1991, în persoana P.S. Episcop
Vasile (Costin) Tîrgovişteanul, vicar patriarhal, ca arhiepiscop al
Arhiepiscopiei Tirgoviştei, urm înd a se face comunicarea autori
tăţilor de stat competente.
Temei nr. 7286j 1991 — Procesul-verbal al Sinodului Permanent
din 3 septembrie 1991, cu propunerea de alegere a P. Cuv. Ieromonah
Dr. Irineu (Ioan) Popa îri postul vacant de arhiereu-vicar al Episcopiei
Rîmnicului.
Din examinarea actelor aflate la dosar, precum şi din recomandarea
P.S. Episcop Gherasim al Rîmnicului, rezultă că P.C. lerom. Irineu
(Ioan) Popa este născut la 16 nov. 1957, în com. Perişani, jud. Vîlcea,
avînd vîrstă de 34 de ani. Este absolvent al Seminarului teologic din
Craiova, în anul 1980 şi licenţiat al Institutului teologic universitar din
Bucureşti, în anul 1985. La recomandarea Episcopiei Rîmnicului, a fost
trimis cu o bursă de studii la Institutul «Saint Serge» din Paris, unde
în 1991 obţine titlul de doctor în teologie, cu calificativul «summa cum
laude».
în ceea ce priveşte vocaţia pentru viaţa monahală, încă din timpul
studiilor seminariale s-a închinoviat la mînăstirea Frăsinei, jud. Vîlcea,
fiind tuns în monahism în anul 1984.
în urma examinării canonice, făcută de Comisia canonică-juridică
şi pentru disciplină, constatîndu-se că recomandarea P.S. Episcop
252 , BISERICA O R T O D O X A ROMAl
I
Gherasim s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 104 din Stat

şi că cel recomandat dovedeşte pregătire teologică deosebită, ţint
monahală demnă, ca şi experienţă şi orientare în problemele bisericeşl
La propunerea Comisiei canonică-juridică şi pentru disciplină, Sfînt
— Aprobă alegerea P. Cuv. Ierom. Dr. Irineu (Ioan) Popa
postul vacant de arhiereu-vicar al Episcopiei Rîmnicului şi ridic
rea P. Cuv. Sale la rangul de arhiereu, urm înd ca, în prealabil,
fie hirotesit protosinghel şi arhimandrit.
— Aprobă ca noul ales să poarte titulatura de «Slătineanul
Temei nr. 7286/1991 — Recomandarea Prea Fericitului Părin
Patriarh TEOCTIST pentru alegerea P. Cuv. Protos. Teofan Savu :
postul de episcop-vicar patriarhal.
Din examinarea actelor aflate la dosar, precum şi din recomandare
Prea Fericitului Părinte Patriarh TEOCTIST, rezultă că P. Cuv. Proto
Teofan Savu este născut la 19 octombrie 1959 în com. Corbi, jud. Arge;
avînd vîrsta de 32 de ani. Este absolvent al Seminarului teologic di
Craiova în anul 1979 şi licenţiat al Institutului teologic universitar di
Bucureşti în anul 1984. La recomandarea Arhiepiscopiei Bucureştilo
a fost trimis cu o bursă de studii la Institutul «Saint Serge» din Pari*
unde în 1990 obţine titlul de doctor în teologie, cu calificativul «summ
cum laude».
în ceea ce priveşte vocaţia pentru viaţa monahală, încă din timpi
studiilor teologice s-a închinoviat la mînăstirea Crasna, jud. Prahovc
fiind tuns în monahism în anul 1985.
în urma examinării canonice, făcută de Comisia canonică-juridic
şi pentru disciplină, constatîndu-se că recomandarea Erea Fericitulu
Părinte Patriarh TEOCTISTs-a făcut în conformitate cu prevederii
art. 32 din Statut şi că cel recomandat dovedeşte pregătire teologic;
deosebită, ţinută monahală demnă, precum şi experienţă şi orientar
în problemele bisericeşti ;
La propunerea Comisiei canonică-juridică şi pentru disciplină
— Aprobă alegerea P. Cuv. Protos. Dr. Teofan (Dumitru
Savu în postul de episcop-vicar patriarhal şi ridicarea P. Cuv
Sale la rangul de arhiereu.
— Aprobă ca noul ales să poarte titulatura de «Sinaitul».
în continuare, cei doi candidaţi, ridicaţi la treapta arhieriei, sînl
introduşi în sala sinodală, unde Prea Fericitul Părinte Patriarh
TEOCTIST le aduce la cunoştinţă rezultatul votării şi alegerii de către
Sfîntul Sinod.
Atît P. C. Protosingnel Dr. Teofan (Dumitru) Savu cît şi P. Cuv.
Ierom. Dr. Irineu (Ioan) Popa, rostesc cîte un scurt cuvînt prin care îşi
exprimă mulţumirea faţă de membrii Sfîntului Sinod care, prin votul
lor, le-au acordat încrederea pentru ridicarea la treapta arhieriei şi
recunoştinţa profundă pentru cei care i-au recomandat pentru a le fi
PARTEA OFICIALA 253
colaboratori direcţi, făgăduind că vor depune strădanii deosebite pentru

a răspunde încrederii acordate şi chemării care li s-a făcut în rîndul
ierarhiei superioare bisericeşti.
După felicitările primite, la invitarea Prea Fericitului Părinte
^Patriarh TEOCTIST cei doi candidaţi aleşi iau loc în sala sinodală.
Temei nr. 7509! 1991 — Referatul Comisiei canonică-juridică şi
pentru disciplină, privind raporturile Bisericii Ortodoxe Române cu
Biserica Ortodoxă din Republica Moldova.
Prin referatul respectiv, comisia arată că în legătură cu comuni
catul Adunării Naţionale Bisericeşti din 3 septembrie 1991, privind
proclamarea independenţei Republicii Moldova, urmează ca, în mod
firesc, să aibă loc schimbări şi în situaţia canonică a Bisericii Ortodoxe
din această republică, propunînd ca o comisie de ierarhi ai Bisericii
noastre să facă o vizită Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova.
în cadrul amplelor discuţii au luat de mai multe ori cuvîntul Prea
Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST, I.P.S. Mitropolit Daniel al Mol
dovei şi Bucovinei, I.P.S. Mitropolit Antonie al Ardealului, I.P.S. Mitro
polit Nestor al Olteniei, I.P.S. Arhiepiscop Pimen al Sucevei şi Rădăuţi
lor, P.S. Episcop Epifanie al Buzăului, P.S. Episcop Justinian al Mara
mureşului şi Sătmarului, precum şi PP.SS. Episcopi şi Arhierei-vicari
Roman Ialomiţeanul, Gherasim Vrînceanul, Casian Gălăţeanul.
Din discuţiile purtate a reieşit necesitatea întocmirii unei scrisori
adresată Bisericilor Ortodoxe, Bisericilor Vechi Orientale, Bisericii An
glicane, unor Biserici Evanghelice şi Luterane cu care Biserica noastră
întreţine relaţii, Secretariatului pentru unitatea creştinilor de la Vati
can şi organizaţiilor creştine mondiale, pentru ca acestea să facă de
mersuri, în numele principiilor Evangheliei, a libertăţii popoarelor şi
al drepturilor omului, să intervină pe lîngă preşedinţii, guvernele şi
parlamentele ţârilor respective pentru a recunoaşte independenţa Re
publicii Moldova.
De asemenea, s-a reţinut necesitatea ca eparhiile limitrofe Repu
blicii Moldova să ţină legătura cît mai apropiat cu ierarhia, clericii şi
credincioşii ortodocşi din Republica Moldova pentru a le cunoaşte do
rinţele, aşteptînd totodată reacţia la comunicatul adresat de Adunarea
Naţională Bisericeaşcă:
în urma amplelor discuţii care au avut loc şi a propunerilor care
s-au făcut, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă trimiterea nnei scrisori către Bisericile Ortodoxe,
către celelalte Biserici creştine şi către organizaţiile creştine m o n
diale, cu rugămintea de a interveni pe lîngă preşedinţii, guvernele
şi parlamentele ţărilor respective pentru recunoaşterea indepen
denţei Republicii Moldova.
— Ierarhii din eparhiile limitrofe, vor continua să păstreze
şi să promoveze relaţii cu ierarhii, clerul şi credincioşii Bisericii
Ortodoxe din Republica Moldova, pentru a cunoaşte starea de
spirit şi dorinţele de perspectivă ale Bisericii din Republica Mol
dova, spre a putea veni în întîmpinarea lor.
254 BISERICA ORTODOXA ROMÂN;
în continuare, la propunerea Prea Fericitului Părinte Patriarl

' TEOCTIST, P.S. Episcop-vicar Serafim Făgărăşanul, raportorul Comisie
învăţăm întului, pentru pregătirea personalului bisericesc prezintă re
feratele privind :
Temei nr. 7086/1991 — Adresa Institutului teologic universitai
din Bucureşti nr. i625/1991, privind completarea planului de învăţă
mînt la Facultăţile de teologie-literc şi Facultăţile de teologie-asistenţî
socială.
Comisia sinodală a învăţămîntului pentru pregătirea personalulu
biscricesc, examinînd adresa Facultăţii de teologie din Bucureşt
nr. 1625/1991,în legătură cu completarea planului de învăţămîni
pentru partea teologică la Facultăţile de teologie, teologie-litere şi teo-
logie-asistenţă socială în forma propusă de Facultatea de teologic
din Bucureşti, constată că această propunere a fost avizată şi dc
Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei.
Constatînd că prin planurile de învăţămînt propuse în forma îm
bunătăţită se respectă principiul stabilit anterior de Sfîntul Sinod ca
«disciplinele teologice comune celor trei specializări să aibă programă
analitică comună şi cursuri comune» ;
La propunerea Comisiei învăţămîntului pentru pregătirea perso
nalului bisericesc, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă planurile de învăţăm înt la Facultăţile de teologie,
Facultăţile de teologie-litere şi Facultăţile de teologie-asistenţă
socială în form a îmbunătăţită, prin introducerea disciplinei Istoria
bisericească universală şi majorarea num ărului de ore la discipli
nele teologice.
— Aprobă ca programele analitice şi num ărul de ore la dis
ciplinele teologice comune specializărilor Teologie-litere şi Teo-
logie-asistenţă socială să fie aceleaşi ca şi pentru disciplinele res
pective din planul unitar de învăţăm înt al Facultăţilor de teologie
pastorală. * -im-j:
\
Temei nr. 7090/1991 — Procesul-verbal al Comisiei de elaborare a

programei analitice pentru cursurile intensive de predare a Educaţiei
moral-religioase la clasele X —XIII, în şcolile normale de învăţători.
In urma discuţiilor, la propunerea Comisiei învăţămîntului pentru
pregătirea personalului bisericesc, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă programele analitice pentru cursurile intensive de
Educaţie moral-religioasă, la clasele X — X III în Şcolile normale
din reţeaua M inisterului învăţăm întului şi Ştiinţei, pentru anul
de învătăm înt 1991— 1992.
9
— Aprobă ca programa analitică pentru cursurile intensive

la clasele X — X III şi programa analitică la clasele I X — X III pentru
Educaţia moral-religioasă, în forma aprobată de S fîn tu l Sinod, să
fie transmisă Secretariatului de Stat pentru Culte spre a fi înain-
PARTEA OFICIALA 2 5 5
tate Ministerului Învăţăm întului şi Ştiinţei pentru punere in apli

care în anul de învăţăm înt 1991— 1992.
Temei nr. 7284! 1991 — Referat privind predarea Educaţiei moral-
religioase şi a Istoriei religiilor în învăţămîntul de stat.
Din examinarea referatului rezultă că Ministerul Învăţămîntului
şi Ştiinţei a publicat în «Tribuna învăţămîntului» nr. 31—33/1991, pla
nurile de învăţămînt pentru învăţămîntul primar, gimnazial şi liceal
pentru anul şcolar 1991— 1992 în care se prevăd următoarele :
A. IN LEGĂTURĂ CU E D U C A Ţ IA M O R A L - R E L IG IO A S Ă
1. Nu se prevede predarea acesteia la clasele I—IV, nici opţional

şi nici facultativ. în schimb, se prevede ca obiect de studiu «Educaţia
civică la cl. a IlI-a, o oră pe săptămînă iar la clasa a IV-a 1/2 oră
pe săptămînă.
2. în învăţămîntul gimnazial la clasele V—VIII, s-a introdus, cu
caracter opţional şi facultativ, prin planul de învăţămînt, predarea
Educaţiei moral-religioase, 1 oră pe săptămînă.
R. I N LEGĂTURA CU IS T O R IA R E L IG IIL O R
1. în învăţămîntul liceal (clasele IX—XII), profil umanist şi real,

la disciplinele opţionale figurează şi Istoria religiilor 1—2 ore pe săp
tămînă, în funcţie de profilul liceului.
2. Această disciplină nu figurează însă în planul de învăţămînt al
şcolilor normale.
C. IN LEGĂTURĂ CU PREDAREA E D U C A Ţ IE I M O R A L - R E L IG IO A S E
IN Ş C O L IL E NORM ALE DE ÎN V Ă Ţ Ă T O R I ŞI EDUCATOARE
1. Se prevede introducerea Educaţiei moral-religioase opţional şi

facultativ, cîte două ore săptămînal în fiecare an de studii la cla
sele IX—XIII.
— Se ia act de prevederile Ministerului Învăţămîntului şi Ştiinţei
referitoare la modul de predare a Istoriei religiilor în învăţămîntul
liceal şi a modului de predare opţional şi facultativ a Educaţiei moral-
religioase în Şcolile normale de învăţători la ‘ clasele IX—XIII.
T em ei. nr. 728311991 — Adresa Ligii tineretului ortodox român
nr. 203/1991, cu regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Şcolii
de muzică bisericească.
Din examinarea adresei respective reiese că Liga îşi propune în
fiinţarea unei şcoli de muzică bisericească, de nivel post-liceal, cu du
rata studiilor de trei ani, plus un an de specializare, cu o secţie de
muzică psaltică şi una de canto, corpul didactic fiind selecţionat şi
salarizat de Ligă, Biserica avînd posibilitatea de a controla activitatea
acestei şcoli din punct de vedere didactic.
În urma acestor consideraţii, a discuţiilor care au avut loc şi la
propunerea Comisiei învăţămîntului pentru pregătirea personalului bi
sericesc, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Se va comunica Ligii tineretului ortodox român precizarea
că şcoală de muzică psaltică se va putea organiza num ai cu apro-
*
barea S fîn tu lu i Sinod, la recomandarea chiriarhului locului, care
apreciază oportunitatea ei.
— Pentru a se studia oportunitatea organizării unei astfel de
şcoli de muzică, trebuie expuse motivele care justifică necesitatea
ei, alcătuirea planului de în v ă ţă m în t; trebuie întocmite programe
analitice pentru fiecare din disciplinele prevăzute in planul dc
învăţămînt, ştatul de funcţii şi personal, proiectul de buget care
să-i asigure funcţionalitatea, un proiect de regulament privind
organizarea şi funcţionarea acestei şcoli, în acord cu Statutul B i
sericii şi cu Regulamentxd instituţiilor de învăţăm înt teologic, asi
gurarea spaţiului necesar.
— întrucît Biserica nu dispune în prezent de mijloace pentru
organizarea unei noi şcoli de muzică psaltică, pe lîngă cele exis
tente, Liga tineretului ortodox român să fie îndrumată a studia
posibilităţile în care poate contribui în cadrul şcolilor bisericeşti
deja existente, la formarea celor care vor să se dedice cîntării la
strană şi cîntării corale în Biserică.
— Totodată, S fîn tu l Sinod recomandă o mai strînsă şi mai
apropiată colaborare intre cele două organizaţii de tineret. Liga
tineretului ortodox român şi Asociaţia studenţilor teologi ortodocşi
români, atît spre folosul ambelor, cît şi al Bisericii.
Temei nr. 7290 1991 — Adresa Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei
nr. 6205 1991, cu propunerea de înnoire a planului de învăţămînt pentru
Seminarul teologic monahal Agapia — Neamţ, pentru anul şcolar
1991 1992.
Din motivele invocate, Comisia învăţămîntului pentru pregătirea
personalului bisericesc reţine următoarele :
a) In planul de învăţămînt al Seminariilor monahale, pentru pre
gătirea teologică, nu se justifică disciplinele : Administraţia parohială,
Omiletica şi Catehetica, şi Pastorala.
b) Pentru pregătirea practică a personalului monahal este necesar
să se scoată disciplinele de mai sus şi să fie înlocuite cu noţiuni de :
pictură, sculptură, arte decorative bisericeşti.
c) S-ar putea astfel da din nou viaţă atelierelor de obiecte biseri
ceşti din mînăstiri şi, în perspectivă, a înfiinţării unei Academii de arte
bisericeşti în învăţămîntul superior teologic.
d) Reducerea numărului de ore la Tipic, Liturgică, Muzică psaltică
şi liniară, cunoştinţe pe care monahii le deprind în mod practic, partici-
pînd zilnic la sfintele slujbe.
e) în planul de învăţămînt al Seminarului monahal să fie introdusă
partea a IV-a — Pregătire practică şi artistică — , aceasta constînd în
predarea disciplinelor practice : Pictura bisericească, Sculptura biseri
cească, Artele decorative bisericeşti (broderia şi ţesătura de covoare,
legătoria de cărţi etc.), care vor fi predate de maiştri dintre monahi şi
monahii.
PARTEA OFICIALA 257
I
In urma discuţiilor purtate, a explicaţiilor date de l.P.S. Mitropolit

Daniel al Moldovei şi Bucovinei, şi la propunerea Comisiei învăţă
mîntului pentru pregătirea personalului bisericesc, Sfîntul Sinod
hotărăşte :
— Aprobă înnoirea planului de învăţăm înt la Sem inarul teo
logic monahal Agapia — N eam ţ în forma propusă.
— în baza înţelegerii între Ministerul Învăţăm întului şi Ş tiin
ţei, Secretariatul de Stat pentru Culte şi Patriarhia Română, pre
darea disciplinelor laice se va face num ai de către cadre didactice
ortodoxe.
s
— Programele analitice de la disciplinele laice vor fi elaborate
în consultare cu profesorii de teologie.
— După prim ul trim estru se va prezenta Comisiei speciale
pentru învăţăm întul teologic o dare de seamă şi propuneri pentru
o programă analitică unitară, care să fie elaborată pe bază de
experim ent.
în legătură cu activitatea desfăşurată de instituţiile de învăţămînt
teologic, Comisia învăţămîntului propune să se ia în studiu următoarele
probleme :
a) Scrisul teologic. l.P.S. Mitropolit Daniel face remarca urmă
toare, că, după revoluţie, scrisul teologic manifestă o scădere tocmai
acum cînd este mai multă nevoie. De aceea, împreună cu membrii Co
misiei învăţămîntului pentru pregătirea personalului bisericesc, a în
tocmit o listă de teme majore actuale care privesc Biserica Ortodoxă
Română, în legătură cu care cadrele didactice să poată elabora studii,
articole, cercetări teologice, destinate presei bisericeşti şi presei în
general.
Sfîntul Sinod, luînd cunoştinţă de temele propuse, hotărăşte :
— Este de acord cu lista temelor propuse de Comisia învăţămîn-
m
tului pentru pregătirea personalului bisericesc, urmînd ca, în legătură

cu acestea, cadrele didactice de la instiuţiile de învăţămînt teologic să
elaboreze studii, articole, cercetări etc., lista rămînînd deschisă. Lista
se va trimite tuturor instituţiilor de învăţămînt teologic în scopul
propus.
b) Reexaminarea şi modificarea dispoziţiilor regulamentare referi
toare la media de admitere în seminariile şi institutele teologice şi
punerea de acord cu prevederile în cauză dirr învăţămîntul de stat.
B. O . R . — 17
Apreciindu-se necesitatea punerii de acord a practicii din învăţă

mîntul teologic cu practica şi prevederile legale din învăţămîntul de
stat, la notarea limită minimă pentru examenul de admitere şi de pro
movare la examenele anuale, trimestriale etc. (în învăţămîntul semi-
narial şi universitar teologic notată cu 6,00, iar în invăţămîntul de stat,
notată cu 5,00) ,*
La propunerea Comisiei pentru pregătirea personalului bisericesc,
— Aprobă ca începînd cu anul de invăţăm int 1991/1992 media
de admitere în seminariile teologice şi Facultăţile de teologie,
teologie-litere şi teologie-asistenţă socială, precum şi notările de
promovare la examenele trimestriale, colocvii şi exam enele anuale
etc., să fie nota 5,00 şi nu nota 6,00 ca pînă acum.
— Toate prevederile regulamentare din învăţăm întul teologic
seminarial şi universitar existente pînă acum, care prevedeau ca
limită de promovare la exam ene nota 6,00, se modifică, începînd
cu anul de învăţăm înt 1991/1992, ca urmare a prezentei hotărîri.
Prea Fericitul Părinte Preşedinte suspendă şedinţa la ora 14,00,
anunţînd reluarea lucrărilor după pauza pentru masa de prînz.
V
La ora 17,00 Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST redeschide

şedinţa sinodală şi invită pe P.S. Episcop Andrei al Alba luliei, rapor
torul Comisiei pentru doctrină, viaţă religioasă şi pentru mînăstiri, să
prezinte referatele asupra următoarelor probleme :
Tem ei nr. 7281/1991 — Adresa Arhiepiscopiei Sibiului cu propu
nerea de a se interveni la Parlamentul României cu un amendament
la Legea Fondului Funciar, privind dreptul de proprietate pentru te
renuri agricole, al parohiilor din oraşele agro-industriale. -
Din referatul asupra problemei, Sfîntul Sinod ia cunoştinţă că
Patriarhia Română a intervenit deja în acest sens, cu scrisoarea
nr. 3195/1991, prin care s-au solicitat terenuri agricole pentru parohiile
din mediul urban care au avut în proprietate terenuri înainte de 1948,
pentru parohiile limitrofe mediului urban, pentru centrele eparhiale
şi pentru seminariile şi institutele teologice.
în urma discuţiilor purtate şi la propunerea Comisiei pentru doc
trină, viaţă religioasă şi pentru mînăstiri, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Se va interveni din nou la Parlamentul României, în sensul
dorinţei exprim ate de Arhiepiscopia Sibiului şi al celor solicitate
prin adresa Cancelariei S fîn tulu i Sinod nr. 3195/1991.
Tem ei nr. 7237/1991 — Adresa Arhiepiscopiei Craiovei nr. 3386/1991,
privind transformarea a cinci schituri în mînăstiri.
PARTEA OFICIALA . 259
Adresa respectivă relevă faptul că propunerea respectivă exprimă

dorinţa credincioşilor din Arhiepiscopia Craiovei şi propunerea Centru
lui eparhial pentru revigorarea vieţii bisericeşti şi punerea în valoare
a patrimoniului spiritual şi naţional bisericesc.
Avînd în vedere recomandarea chiriarhului locului, I P.S. Mitro
polit Nestor al Olteniei ;
nizarea vieţii monahale şi la propunerea Comisiei pentru doctrină, viaţă
religioasă şi pentru mînăstiri,' Sfîntul Sinod aprobă următoarele :
— Transformarea schitului «Sf. Antonie cel Mare» — Cîrcea, ju
deţul Dolj, în mînăstire de călugăriţe.
— Transformarea schitului Crasna, judeţul Dolj, în mînăstire de
călugări.
— Transformarea schitului Strîmba, judeţul Gorj, în mînăstire de
călugăriţe.
— Transformarea schitului Tîrgul Logreşti, judeţul Gorj, în mînăs
tire de călugăriţe.
— Transformarea schitului Topolniţa, judeţul Mehedinţi, în mînăs
tire de călugări.
Tem ei nr. 7274/1991 — Adresele Episcopiei Romanului şi Huşilor
nr. 3202 şi 3647/1991, cu propunerile de reînfiinţare a mînăstirilor Ciol
pani şi «Sf. Nicolae» — Parincea, judeţul Bacău.
Din cercetarea adreselor Episcopiei Romanului şi Huşilor, privind
reînfiinţarea mînăstirii Ciolpani şi a mînăstirii «Sf. Nicolae» — Parin
cea, judeţul Bacău, reiese că acestea au fost desfiinţate prin efectul
Decretului nr. 410/1989.
în prezent, starea bisericilor şi a chiliilor este bună, putîndu-se
asigura condiţiile de reluare a activităţii ca mînăstiri.
Ţinîndu-se seama că Episcopia Romanului şi Huşilor a solicitat
Sfîntului Sinod aprobarea pentru reînfiinţarea acestor două m înăstiri;
în temeiul prevederilor art. 8 din Regulamentul pentru organizarea
vieţii monahale, Comisia pentru doctrină, viaţă religioasă şi pentru
mînăstiri propune, iar Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă reînfiinţarea mînăstirii Ciolpani, judeţul Bacău pentru
călugăriţe.
— Aprobă reînfiinţarea mînăstirii «Sf. Nicolae» — Parincea, jude
ţul Bacău, pentru călugăriţe.
Tem ei nr. 7314/1991 — Adresa Asociaţiei pentru cinstirea memoriei
eroilor din România.
în urma examinării problemelor ridicate şi a discuţiilor care au
avut loc, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— în toate parohiile din Biserica Ortodoxă Română, în zilele de
16—22 decembrie 1991, preoţii vor săvîrşi în biserici, în cimitire şi la
locurile unde au căzut eroi în revoluţia din decembrie 1989, slujbele
cuvenite de pomenire şi se vor trage clopotele. Slujbe de pomenire se
vor face şi în alte zile, la cererea credincioşilor.
260 BISERICA ORTODOXA ROMÂNA
Tem ei nr. 7942/1991 — Informarea verbală făcută de P.S. Episcop-

vicar Serafim Făgărăşanul, privind activitatea Asociaţiei «Oastea
Domnului».
In calitate de îndrumător al acestei asociaţii, potrivit încredinţării
ce i s-a acordat de către Sfîntul Sinod, P.S. Episcop-vicar Serafim Fă
gărăşanul prezintă starea de spirit din sînul Asociaţiei «Oastea Domnu
lui», aspectele centrifuge care au apărut în rîndurile acesteia în diferite
localităţi din ţară, faptul că unii membri ai asociaţiei se lasă influenţaţi
de societăţile de evanghelizare din afară şi de evanghelizatorii itine
ranţi. Se relevă fapul că ostaşii obiectează că nu toţi preoţii şi ierarhii
îi tratează cu înţelegere şi nu adoptă toţi o atitudine unitară faţă de
ei. P.S. Serafim arată că în ultima vreme, din lipsă de timp, n-a mai
putut răspunde tuturor scrisorilor şi solicitărilor «ostaşilor».
în urma amplelor discuţii care au avut loc, a propunerilor care s-au
făcut şi a concluziilor la care s-a ajuns, Sfîntul Sinod hotărăşte urmă
toarele :
— Fiecare ierarh este rugat să se implice mai profund în cunoaşte
rea şi examinarea tuturor problemelor şi aspectelor vieţii bisericeşti
care se referă la activitatea Asociaţiei «Oastea Domnului», să numească
un responsabil în cadrul eparhiei cu această problemă care, din încre
dinţarea chiriarhului, va păstra legăturâ cu P.S. Episcop-vicar Serafim
Făgărăşanul, îndrumătorul Asociaţiei.
— Fiecare eparhie va trimite semestrial, sau oricînd socoteşte de
cuviinţă, dări de seamă la Cancelaria Sfîntului Sinod, cu propunerile
pe care le consideră necesare în legătură cu activitatea Asociaţiei
«Oastea Domnului», purtînd de grijă să fie informat şi P.S. Episcop-
vicar Serafim Făgărăşanul despre aspectele mai importante şi de ne
cesităţile care se ivesc. Eparhiile vor putea convoca, la Centrul eparhial,
preoţii în ale căror parohii activează «Oastea Domnului», pentru cu
noaşterea şi îndrumarea activităţii acesteia.
— P.S. Episcop-vicar Serafim Făgărăşanul este rugat să-şi asume
toate răspunderile pentru împlinirea încredinţărilor de îndrumător al
Asociaţiei «Oastea Domnului», să intre în legătură cu toate grupările
de ostaşi din ţară, pentru a determina posibilitatea pregătirii unui con
gres al «Oastei Domnului», ca o manifestare a Ortodoxiei. Totodată,
ajutat de P.C. Pr. prof. Vasile Mihoc, să prezinte o dare de seamă cît
mai completă, pe care să o supună Sfîntului Sinod, în vederea luării
hotărîrii cuvenite.
Temei nr. 7943/1991 — Problema dreptului de monopol al Bisericii
asupra producerii şi distribuirii obiectelor şi cărţilor de cult, precum şi
a publicaţiilor bisericeşti cu conţinut teologic.
Avînd în vedere importanţa vitală pentru asigurarea bazei ma
teriale a organizării vieţii bisericeşti, a activităţii misionare şi social-
caritative a Bisericii, prin realizarea surselor de venit din producerea
PARTEA OFICIALA 261
şi distribuirea obiectelor şi cărţilor de cult, a luminărilor, tâmîii, icoa

nelor, clopotelor, sfeşnicelor, mobilierului bisericesc etc., Sfîntul Sinod
hotărăşte :
— Se va interveni la G uvernul României pentru adoptarea
unei legi de către Adunarea Constituantă, care să atribuie Bisericii
în exclusivitate dreptul de a produce şi distribui obiectele şi căr
ţile de cult, cartea teologică, luminările, tămîia, mobilierul biseri
cesc etc.
D IV E R S E

Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST propune ca Sfîntul Sinod
să ia în discuţie şi unele probleme de interes deosebit pentru Biserică,
a căror examinare şi soluţionare necesită măsuri imediate.
a) Scrisoarea P.C. Pr. prof. Ion Bria, de la Geneva, prin care su
pune spre cunoştinţă împlinirea a 30 de ani de la reintrarea Bisericii
Ortodoxe Române în Consiliul Ecumenic al Bisericilor, şi sugerează
găsirea unei modalităţi de evaluare a acestui eveniment.
Apreciind ca binevenită informarea respectivă, care se ia în dis
cuţie, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Momentul împlinirii a 30 de ani de la intrarea Bisericii Ortodoxe
Române în Consiliul Ecumenic al Bisericilor, va fi subliniat prin or
ganizarea unor simpozioane în cadrul facultăţilor de teologie (la Bucu
reşti, 29 octombrie 1991, iar la celelalte facultăţi, data simpozioanelor
se va fixa în acord cu chiariarhii), în cadrul cărora se va analiza şi
evalua activitatea şi lucrarea Bisericii Ortodoxe Române în cadrul
C.E.B., în cursul celor 30 de ani.
— O comisie formată din P.S. Episcop Teofan Sinaitul, vicar
patriarhal ; P.C. Pr. prof. Dumitru Popescu, rectorul Institutului teo
logic universitar din Bucureşti ; şi P.C. Pr. Mihai Tiţa, inspector biseri
cesc, se va îngriji de organizarea simpozionului de la Bucureşti.
b) Problema organizării Congresului facultăţilor de teologie orto
doxă în anul 1992.
Din discuţiile purtate reiese că, la ultimul Congres care a avut loc
în S.U.A., organizarea Congresului facultăţilor de teologie ortodoxă,
propus a avea loc în anul 1992, revenea facultăţilor de teologie ale Bi
sericii Ortodoxe Române.
S-a remarcat că timpul relativ scurt, dificultăţile de spaţiu, cele
financiare şi contextul actual, nu permit organizarea şi desfăşurarea
la Bucureşti, în 1992, a Congresului facultăţilor de teologie ortodoxă.
Ca urmare, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Facultăţile de teologie ale Bisericii Ortodoxe Române vor
studia în comun, sub toate aspectele, problema organizării viitoru-
BISERICA ORTODOXA ROMANA
lui Congres al facultăţilor de teologie ortodoxă, pentru a se putea

da răspunsul cuvenit în cel mai scurt tim p posibil.
c) Problema ilustrării în revistele bisericeşti a activităţii exte
a Bisericii Ortodoxe Române.
Membrii Sfîntului Sinod relevă faptul că, în ultima perioadă de
timp, revistele bisericeşti, centrale şi mitropolitane, nu mai publică as
pecte legate de activitatea externă a Bisericii, respectiv dările de seamă
ale participanţilor şi delegaţilor noştri la întruniri ecumenice, simpo
zioane, conferinţe, congrese teologice, etc., lipsind astfel clerul şi pe
cititori de cunoaştefea unor aspecte importante ale vieţii noastre
bisericeşti.
— Recomandă ca editurile bisericeşti să se îngrijească de pu
carea în revistele centrale şi mitropolitane a dărilor de seamă şi a
cronicilor care relevă participarea delegaţilor Bisericii Ortodoxe Române
la întrunirile ecumenice, conferinţe, simpozioane, congrese etc., care
relevă poziţia Bisericii noastre în problemele aduse în discuţie la aceste
întruniri, pentru a fi cunoscute de clerici şi credincioşi.
Totodată, Sfîntul Sinod reaminteşte tuturor delegaţilor Bisericii
noastre la manifestările externe, îndatorirea de a prezenta dări de seamă
pentru Sfîntul Sinod şi presa bisericească.
*
Epuizîndu-se examinarea problemelor înscrise pe ordinea de zi

şi a celor aduse în discuţie la punctul «Diverse», Prea Fericitul Părinte
Patriarh TEOCTIST exprimă mulţumiri membrilor Sfîntului Sinod
pentru participarea la această şedinţă şi pentru contribuţia adusă la
soluţionarea problemelor aflate pe ordinea de zi.
Şedinţa se încheie la ora 20,30.
Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST declară prorogată se
siunea sinodală.
Se rosteşte rugăciunea «Cuvine-se cu adevărat...».

t TEOCTIST
P A T R IA R H U L B IS E R IC II O R T O D O X E ROM AN E

ţ NIFON PLOIEŞTEANUL
Episcop-vicar patriarhal
SFÎNTUL SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
Sumarul şedinţei de lucru din 17— 18 decembrie 1991
%
La ora 9,00 se oficiază Te-Deum în catedrala patriarhală, în pre

zenţa Prea Fericitului Părinte Patriarh TEOCTIST şi a membrilor
Sfîntului Sinod.
După oficierea Te-Deum-ului, membrii Sfîntului Sinod iau loc în
S cilci sinodală
La ora 10,00 Prea Ferieitul Părinte Patriarh TEOCTIST intră în
sala sinodală, însoţit de II.PP.SS. Mitropoliţi.
Luînd cuvîntul în deschiderea lucrărilor, Prea Fericitul Părinte
Patriarh TEOCTIST explică membrilor Sfîntului Sinod că din cauza
timpului nefavorabil, şedinţa care era convocată pentru 12 decembrie
1991, a fost amînată pentru ziua de 17 decembrie, cu gîndul de a lăsa
timpul cuvenit şi pentru întoarcerea la eparhii pentru a comemora pe
eroii căzuţi în revoluţia din decembrie 1989, de la care se împlinesc
doi ani.
Prea Fericirea Sa face o evocare a zilelor fierbinţi ale revoluţiei
din decembrie, a jertfei eroilor martiri pentru libertatea şi demnitatea
Patriei şi pentru înlăturarea dictaturii ateiste şi comuniste, propunînd
un moment de reculegere în memoria lor.
Sfîntul Sinod, păstrează un moment de reculegere şi se rosteşte
«Dumnezeu să-i ierte».
în continuare, Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST reîn
noieşte hotărîrea Sfîntului Sinod ca, în zilele de la 16—22 decembrie,
să se oficieze slujbe de pomenire a eroilor revoluţiei, în toate bisericile,
la locurile unde s-au jertfit, la cimitirele eroilor şi la cererea credin
cioşilor, la orice cimitir unde sînt înmormîntaţi, trăgîndu-se clopotele.
Prea Fericitul Părinte Preşedinte informează pe membrii Sfîntului
Sinod că şedinţa a fost determinată, în mod special, de necesitatea dis
cutării problemei salarizării personalului bisericesc şi de o seamă de
probleme de învăţămînt teologic, a căror soluţionare se impunea de
urgenţă.
Se dă citire apelului nominal şi, constatîndu-se prezenţa statutară,
Prea Fericitul Părinte Patriarh declară deschise lucrările Sfîntului
Sinod. Se aduce, apoi, la cunoştinţa membrilor Sfîntului Sinod, ordinea
de zi.
Ţinînd seamă că din ordinea de zi au fost selectate o seamă de pro
bleme pentru a fi discutate direct în plenul Sfîntului Sinod, Prea Fe
ricitul Părinte Patriarh Teoctist propune ca întreaga ordine de zi, care
s-a adoptat, să fie examinată direct în plen, urmînd ca numai unde
va fi cazul să fie consultată comisia sinodală respectivă, care se va pro
nunţa prin preşedintele acesteia, făcîndu-se în felul acesta şi o eco
nomie de timp.
— Aprobă, ca problemele înscrise în ordinea de zi să fie
examinate direct în plenul S fîn tu lu i Sinod, urm înd ca, unde va fi
cazul, să se consulte în mod special comisia sinodală respectivă.
264 BISERICA ORTODOXA RO M AN/
Se procedează la examinarea în plenul Sfîntului Sinod a proble

melor înscrise pe ordinea de zi, după cum urmează :
Tem ei nr. 9603/1991 — Referatul Cancelariei Sf. Sinod privind sta
bilirea cifrei de şcolarizare pentru seminariile teologice liceale, în anul
şcolar 1992— 1993.
Din referatul respectiv reiese că «Protocolul privind admiterea în
seminariile teologice liceale», încheiat între Ministerul Învăţămîntului
şi Ştiinţei şi Secretariatul de Stat pentru Culte, la litera «c» se prevede
că «Planul de şcolarizare pentru clasa a IX-a la seminariile teologice
liceale se stabileşte de fiecare cult religios, pe baza necesităţilor proprii
şi se comunică Secretariatului de Stat pentru Culte, pînă la data de
15 ianuarie, urmînd a fi integrat în planul de şcolarizare».
In urma examinării propunerilor făcute de către fiecare eparhie,
plenul Sfîntului Sinod aprobă planul de şcolarizare, potrivit cifrelor
transmise de eparhii.
— Planul de şcolarizare pentru clasa a IX-a la seminariile teologic
liceale din Patriarhia Română pe anul şcolar 1992— 1993, va fi co
municat Secretariatului de Stat pentru Culte, pînă la data de 15 ia
nuarie 1992, urmînd a fi integrat de Ministerul Învăţămîntului şi Ştiinţei
în Planul de şcolarizare.
Temei nr. 8611/1991 — Referatul Cancelariei Sf. Sinod privind ra
tificarea hotărîrii Sinodului Permanent nr. 8611/1991, prin care s-a
aprobat cifra de şcolarizare la Facultăţile de teologie-pastorală, teologie-
litere şi teologie-asistenţă socială pe anul 1992— 1993.
Sfîntul Sinod plenar, constatînd că fiecare eparhie, în înţelegere
cu facultăţile respective, a comunicat la Cancelaria Sf. Sinod cifra de
şcolarizare, pe facultăţi, potrivit cerinţelor ;
Că ci (rele comunicate au fost centralizate pe eparhii, pe centre
universitare şi pe facultăţi, cursuri de zi şi fără frecvenţă, şi au fost
însuşite de Comisia specială pentru învăţămîntul teologic şi aprobate
de Sinodul Permanent în 20 nov. 1991 ;
Avînd în vedere că cifra de şcolarizare s-a stabilit în acord cu
prevederile Protocolului privind includerea instituţiilor de învăţămînt
teologic superior în universităţi şi că ea corespunde cerinţelor eparhiilor,
Că Sinodul Permanent prin hotărîrea nr. 8611'1991 a aprobat cifrele
comunicate de eparhii ;
Că, de asemenea, a hotărît ca examenul de preselecţie şi examenul
de admitere în anul 1992, să se • desfăşoare în aceleaşi condiţii şi la
aceleaşi discipline ca în anul 1991 ;
Ţinînd seama că cele hotărîte de Sinodul Permanent au fost co
municate deja Ministerului învăţămîntului şi Ştiinţei, centrelor epar
hiale şi facultăţilor respective ;
Avînd în vedere că unele eparhii au solicitat aprobarea înfiinţării
unor noi facultăţi de teologie pastorală, cu secţii de teologie-litere şi
teologie-asistenţă socială la Craiova, Constanţa, Galaţi, Baia-Mare şi
Arad şi că astfel se vor produce unele mutaţii în repartizarea cifrei de
şcolarizare pe centre universitare şi chiar la unele eparhii :
în urma discuţiilor care au avut loc, Sfîntul Sinod plenar hotărăşte :
— Ratifică hotărîrea Sinodului Permanent nr. 8611/20 noiem
brie 1991, prin care s-a stabilit cifra de şcolarizare pentru anul
universitar 1992— 1993 la Facultăţile de teologie pastorală, teo

logie-litere şi teologie-asistenţă socială şi aprobă ca mutaţiile ce
se vor face in repartizarea cifrei de şcolarizare pe facultăţi, centre
universitare şi eparhii, ca urmare a înfiinţării de noi facultăţi de
teologie cu profil, să se comunice Ministerului Învăţăm întului şi
Ştiinţei, Centrelor eparhiale şi instituţiilor de învăţăm înt teologic
pentru cele de urm are.
— Este de acord ca exam enul de preselecţie şi exam enul de
admitere în anul 1992 să se desfăşoare în aceleaşi condiţii şi la
aceleaşi discipline ca în anul 1991.
Temei nr. 8723/1991 — Ratificarea hotărîrii Sinodului Permanent
nr. 8723 1991, în legătură cu Protocolul încheiat între Secretariatul de
Stat pentru Culte şi Ministerul Învăţămîntului şi Ştiinţei, privind ad
miterea în seminariile teologice liceale.
Sfîntul Sinod a luat act că prin protocoalele încheiate s-a aprobat,
la admiterea în seminariile teologice liceale, un examen preliminar
eliminatoriu, care va consta din următoarele probe :
1. Vizita medicală (eliminatorie). Candidaţii respinşi nu se vor mai
putea prezenta la probele următoare.
2. Verificarea dicţiei şi aptitudinilor muzicale (probă orală).
3. Cunoştinţe generale de religie (probă scrisă).
De asemenea, Sfîntul Sinod a luat cunoştinţă că Sinodul Permanent
a mai hotărît următoarele :
— Candidaţii care nu vor obţine nota minimă 8 (opt) la fiecare din
cele două probe, vpr fi declaraţi respinşi şi vor fi îndrumaţi să-şi ridice
imediat actele şi să se înscrie la alte şcoli pentru admitere.
— Candidaţii declaraţi admişi la probele religioase eliminatorii se
vor prezenta, în continuare, la probele laice fixate de Ministerul În
văţămîntului şi Ştiinţei, media minimă de admitere fiind nota 5, can
didaţii fiind declaraţi admişi, în ordinea mediilor şi în limita locurilor
fixate de fiecare eparhie.
— Sinodul Permanent aprobă metodologia pentru examenul pre
liminar, eliminatoriu, elaborată de către Comisia specială pentru în
văţămîntul teologic în şedinţa din 24 oct. 1991.
— Tematicile pentru probele religioase eliminatorii, pentru verifi
carea dicţiei şi aptitudinilor muzicale şi pentru cunoştinţele generale
de religie, vor fi aceleaşi din anul 1991.
— Tematicile pentru probele laice (Limba şi literatura română şi
Mat^natică), vor fi fixate de Ministerul Învăţămîntului şi Ştiinţei.
— Protocolul privind admiterea în seminariile teologice liceale,
aplicabil începînd 'cu anul şcolar 1992— 1993 şi tematicile probelor eli
minatorii vor fi trimise tuturor centrelor eparhiale şi tuturor semi-
nariilor teologice liceale pentru aducerea la cunoştinţa celor interesaţi
prin afişare sau publicare. Protocolul respectiv face parte integrantă
din procesul-verbal al şedinţei sinodale.
Avînd în vedere că întreaga hotarîre a Sinodului Permanent a
fost adusă la cunoştinţa tuturor centrelor eparhiale şi tuturor semi-'
B. O. R. — 18
266 BISERICA ORTODOXA R O M A N A
nariilor teologice din Patriarhia Română pentru punerea în aplicare ;

Ţinînd seama că acest protocol a fost studiat în prealabil de Co
misia specială pentru învăţămîntul teologic şi că asupra prevederilor
acestuia au căzut de acord toţi reprezentanţii Cultelor religioase
din ţară ;
în urma discuţiilor care au avut loc, plenul Sfîntului Sinod
hotărăşte :
— Ratifică hoţărîrea Sinodului Perm anent nr. 8723j 1991.
— Aprobă Protocolul privind admiterea în seminariile teolo
gice liceale, încheiat între M inisterul învăţăm întului şi Ştiinţei
(nr. 10906! 19 nov. 1991) şi Secretariatul de Stat pentru Culte
(nr. 8388/1991).
— Aprobă disciplinele pentru exam enul preliminar elimina
toriu, precum şi metodologia elaborată de Comisia specială pentru
învăţăm întul teologic, în şedinţa din 24 oct. 1991, pentru desfă
şurarea exam enului, în vederea admiterii în seminariile teo
logice liceale, care să fie puse în aplicare începînd cu anul
şcolar 1992— 1993.
In după-amiaza aceleiaşi zile, la ora 16i au continuat lucrările
Sfîntului Sinod, sub preşedinţia Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist.
La şedinţă participă ca invitat, dl. prof. univ. Gheorghe Vlăduţescu,
secretar de Stat pentru Culte, însoţit de dl. Ion Nicola, director pentru
problemele financiare din cadrul Secretariatului de Stat pentru Culte.
Sînt prezentate următoarele probleme :
Temei nr. 9914/1991 — Problema salarizării personalului bisericesc
din fondurile de stat.
Prea Fericitul Părinte Preşedinte recapitulează multiplele inter
venţii scrise şi repetate, făcute la Preşedinţie, Primul Ministru, Guver
nul României, Senat, Camera Deputaţilor, Ministerul Finanţelor şi Se
cretariatul de Stat pentru Culte, în vederea salarizării integrale a per
sonalului bisericesc din fondurile de stat.
In continuare, problema este prezentată de dl. director Ion Nicola
iar la discuţii iau p a rte'to ţi. ierarhii prezenţi, care înfăţişează situaţia
economică precară în care se află, atît parohiile cît şi centrele epar
hiale.
în cadrul amplelor discuţii purtate s-au avut în vedere punctele şi
principiile stabilite de comun acord la Patriarhia Română cu repre
zentanţii unor ministere, potrivit cărora, pînă la soluţionarea problemei
salarizării integrale a personalului Bisericii Ortodoxe Române de la bu
getul de stat, întregul personal să poată primi o contribuţie majorată
faţă de contribuţia actuală.
In urma discuţiilor purtate, plenul Sfîntului Sinod hotărăşte :
— Se va interveni la Secretariatul de Stat pentru Culte pen
tru întocmirea unui proiect de hotărîre a G uvernului României pri
vind salarizarea clerului şi a tuturor categoriilor de personal ale
Cultelor de la bugetul de stat.
PARTEA OFICIALA 267
In continuarea lucrărilor, Prea Fericitul Părinte Preşedinte invită

pe P.S. Episcop — vicar patriarhal, Nifon Ploieşteanul, să prezinte re
feratele asupra următoarelor probleme :
Temei nr. 9684/1991 — înfiinţarea Facultăţii de teologie-litere şi
teologie-asistenţă socială în cadrul Universităţii din Baia Mare.
Avînd în vedere că Sfîntul Sinod, în şedinţa sa din 25 iulie 1991,
a aprobat înfiinţarea Facultăţii de teologie-litere în cadrul Universităţii
din Baia Mare, începînd cu anul universitar 1991—1992, iar acum se
solicită extinderea şi pentru teologie-asistenţă socială ;
Ţinînd seama de faptul că Episcopia Ortodoxă Română a Mara
mureşului şi Sătmarului a reînnoit Convenţia încheiată cu Universi
tatea din Baia Mare, pentru înfiinţarea Facultăţii de teologie cu secţiile
teologie-litere şi teologie-asistenţă socială, în cadrul Universităţii băi-
mărene, începînd cu anul universitar 1992— 1993, avînd asigurat spaţiul
necesar de şcolarizare şi cadrele didactice pentru viitoarea Facultate
de teologie.
Luînd în considerare că înfiinţarea Facultăţii de teologie în cadrul
Universităţii din Baia Mare este foarte necesară în actuala conjunctură
socială, confesională şi naţională din această parte a ţă r ii;
— Aprobă înfiinţarea Facultăţii de teologie cu secţiile teo
logie-litere şi teologie-asistenţă socială în cadrul Universităţii din
Baia Mare, începînd cu anul universitar 1992—1993, urm înd a se
face demersurile necesare la Ministerul Învăţăm întului şi Ştiinţei
şi la Secretariatul de Stat pentru Culte în vederea obţinerii acor
dului necesar.
Tem ei nr. 9009/1991 — Adresa Arhiepiscopiei Tomisului nr.
9009/1991, privind înfiinţarea Facultăţii de teologie-litere în cadrul
Universităţii «Ovidiu» din Constanta, începînd cu anul universitar
1992— 1993.
Luînd în considerare că înfiinţarea Facultăţii de teologie-litere în
cadrul Universităţii constănţene este dorinţa opiniei publice culturale
din Dobrogea, iar prefectura judeţului Constanţa sprijină această ini
ţiativă şi o consideră benefică pentru promovarea educaţiei creştine la
un înalt nivel ;
Universităţii «O vidiu» din Constanţa, începînd cu anul de învăţă
m înt 1992—1993, urm înd a se face demersurile necesare pentru
obţinerea acordului M inisterului Învăţăm întului şi Ştiinţei şi
Secretariatului de Stat pentru Culte.
Temei nr. 9768/1991 —Adresa Arhiepiscopiei Craiovei nr. 4703/1991,
privind înfiinţarea Facultăţii de teologie în cadrul Universităţii din
Craiova, începînd cu anul universitar 1992— 1993.
Luînd în considerare că înfiinţarea Facultăţii de teologie din
Craiova figurează şi în Protocolul încheiat între Ministerul Învăţămîn-
268 BISERICA ORTODOXA R O M A N A
tului şi Ştiinţei, Secretariatului de Stat pentru Culte şi Patriarhia

Română (pct. 2, aii. 2), din mai 1991.
In urma discuţiilor purtate şi a explicaţiilor date de I.P.S. Mitro
polit Nestor al Olteniei, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă înfiinţarea Facultăţii de teologie pastorală în cadrul
Universităţii din Craiova, începînd cu anul de învăţăm înt
1992— 1993.
— La această facultate vor fi şcolarizaţi studenţii Arhiepisco
piei Craiovei şi Episcopiei Rîmnicului.
— îndatorează Arhiepiscopia Craiovei să înainteze Cancela
riei Sf. Sinod Convenţia încheiată cu Universitatea din Craiova în
acest scop, împreună cu planul de învăţăm înt şi propuneri de cadre
didactice pentru disciplinele teologice, pentru a se face demersurile
necesare în vederea obţinerii acordului Ministerului Învăţăm întului
şi Ştiinţei şi Secretariatului de Stat pentru Culte.
Temei nr. 9530/1991 — Includerea Institutului teologic universitar
din Cluj-Napoca, în Universitatea Cluj.
Cu adresa nr.8202 din 27 nov. 1991, a Universităţii Babeş Bolyai
din Cluj-Napoca, se aduce la cunoştinţă că Senatul Universităţii, în
şedinţa din 25 nov. 1991, luînd în discuţie memoriul Institutului teo
logic universitar din Cluj, a acceptat cu unanimitate de voturi ca,
începînd cu 1 ianuarie 1992, Facultatea de teologie cu secţiile : teologie-
pastorală, teologie-litere şi teologie-asistenţă socială, să facă parte din
structura Universităţii clujene, cu deschiderea finanţării de la buget.
Avînd în vedere că şi celelalte facultăţi de teologie ortodoxă din
România, sînt deja integrate în universităţile de stat, în baza Proto
colului încheiat între Ministerul învăţămîntului şi Ştiinţei, Secretaria
tul de Stat pentru Culte şi Patriarhia Română, din luna mai 1991 ;
Luînd în consideraţie că prezenţa studenţilor teologi ortodocşi în
mijlocul colegilor lor din Universitatea clujeană este benefică pentru
'toţi şi poate contribui la întărirea unităţii noastre spirituale în Tran
silvania ;
In urma lămuririlor date de P.S. Episcop-vicar Irineu Bistriţeanul
şi a discuţiilor purtate, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă includerea Facultăţii de teologie din Cluj-Napoca
cu sec ţiile : teologie-pastorală, teologie-litere şi teologie-asistenţă
socială în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, cu
data de 1 ianuarie 1992, făcîndu-se demersurile necesare către
Ministerul Învăţăm întului şi Ştiinţei şi la Secretariatul de S ta t pen
tru Culte, pentru cele de urmare.
Tem ei nr. 8468/1991 — Ratificarea hotărîrii Sinodului mitropolitan
al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei privind înfiinţarea Seminarului
teologic liceal din Piteşti, începînd cu anul 1991— 1992.
In referatul Cancelariei Sf. Sinod se arată că sinoadele mitropoli
tane ale Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei şi Mitropoliei Olteniei, in
PARTEA OFICIALA 269
şedinţa comună de lucru din 23 octombrie 1991, au luat în examinare

adresa Episcopiei Argeşului nr. 2390/1991, cu propunerea de înfiinţare
a Seminarului teologic liceal din Piteşti.
Luînd în consideraţie motivele cuprinse în raport, pe temeiul pre
vederilor art. 10, lit. «n» din Statut şi art. 51, lit. «a» din Regulamentul
organelor centrale, Sfîntul Sinod hotărăşte :
.— Ratifică hoţărîrea sinoadelor mitropolitane ale Mitropoliei
M unteniei şi Dobrogei şi Mitropoliei Olteniei din 21 oct. 1991, pri
vind înfiinţarea Seminarului teologic liceal din Piteşti, începînd cu
anul de învătăm înt 1992— 1993.
»
— Aprobă ca organizarea procesului de învăţăm înt în S em i

narul teologic liceal de la Piteşti să urm eze prevederile Regulamen
tului învăţăm întului teologic şi dispoziţiunile în vigoare, privind
organizarea şi funcţionarea seminariilor telogice. %
— Aprobă utilizarea aceluiaşi plan de învăţăm înt şi aceloraşi

programe analitice care se folosesc în celelalte seminarii teologice.
Temei nr. 9817/1991 — Adresa Episcopiei Alba Iuliei nr. 3362/1991,
prin care se solicită aprobarea ca Seminarul teologic liceal din Alba
Iulia să poarte denumirea «Mitropolitul Simion Ştefan».
Avînd în vedere că noul seminar teologic funcţionează la Alba
Iulia, unde a păstorit mitropolitul Simion Ştefan, care a dat la lumină
Noul Testament în 1648, pentru prima oară în limba română ;
Ţinînd seama că prin acordarea numelui ilustrului mitropolit se
conferă un plus de prestigiu Seminarului teologic din Alba Iulia, loca
litate cu o configuraţie confesională specifică, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă ca Seminarul teologic liceal din Alba Iulia să poarte
denumirea «Mitropolitul Sim ion Ştefan».
Temei nr. 10059/1991 — Adresa Episcopiei Dunării de Jos pentru
aprobarea înfiinţării Facultăţii de teologie-litere, în cadrul Universi
tăţii din Galaţi, începînd cu anul 1992— 1993.
Universitatea «Dunărea de Jos» cu adresa nr. 8859/14.X .1991 şi-a
comunicat acordul în această privinţă, iar Permanenţa Consiliului
*
eparhial, prin procesul verbal nr. 3765/1991, solicită aprobarea înfiin

ţării acestei facultăţi.
Avînd în vedere Protocolul încheiat între Ministerul Invăţămîn-
tului şi Ştiinţei, Patriarhia Română şi Secretariatul de Stat pentru
Culte, privind includerea instituţiilor de învăţămînt teologic în Uni

versităţi, Sfîntul Sinod hotărăşte :
Universităţii «Dunărea de Jos» din Galaţi, începînd cu anul un iver
sitar 1992— 1993, urm înd a se face demersurile cuvenite către
Ministerul tnvăţăm întului şi Ştiinţei şi către Secretariatul de Stat
pentru Culte, pentru acord.
Temei nr. 10220/1991 — Adresa Episcopiei Aradului nr. 3958/1991,
privind aprobarea înfiinţării Facultăţii de teologie-litere începînd cu
anul 1992— 1993, în cadrul Facultăţii de teologie-pastorală din Arad.
Prin adresa respectivă se precizează că se solicită aprobarea ca în
cadrul Facultăţii de teologie pastorală, înfiinţată deja în anul 1991, să
ia fiinţă şi o secţie de teologie-litere, începînd cu anul 1992 —
1993. Se precizează că există, în acest scop, acordul Universităţii din
Arad.
Ca urmare, după explicaţiile date de P.S. Episcop Timotei al
Aradului şi în baza Protocolului încheiat între Ministerul Învăţămîn
tului şi Ştiinţei, Patriarhia Română şi Secretariatul de Stat pentru
Culte, privind includerea instituţiilor de învăţămînt teologic în uni
versităţi, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă înfiinţarea secţiei de teologie-litere, pe lîngă Facul
tatea de teologie din Arad, începînd cu anul 1992— 1993, urm înd a
funcţiona în cadrul Universităţii din Arad.
— Se va interveni la Secretariatul de Stat pentru Culte şi la
Ministerul Învăţăm întului şi Ştiinţei pentru acord.
După examinarea problemelor legate de învăţămîntul teologic,
Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST, anunţă încheierea şedinţei
şi reluarea lucrărilor în ziua de 18 decembrie, ora 10,00.
Miercuri, 18 decembrie 1991, la reluarea lucrărilor, la propunerea
Prea Fericitului Părinte Patriarh TEOCTIST, Sfîntul Sinod a hotărît
ca lucrările să se desfăşoare, în continuare, în plen şi nu pe comisii.
Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST invită pe P.S. Episcop-
vicar patriarhal Nifon Ploieşteanul, secretarul Sfîntului Sinod, să pre
zinte referatele asupra problemelor de doctrină, viaţă religioasă şi
pentru m în ă s tir i:
Temei nr. 9163/1991 — Adresa Arhiepiscopiei Tomisului nr. 2719/
1991, privind transformarea schitului Saon din jud. Tulcea, în mînăstire.
PARTEA OFICIALĂ 27i
Avînd în vedere solicitarea personalului monahal din acest schit,

recomandarea chiriarhului locului, I.P.S. Arhiepiscop Lucian al To-
misului, precum şi solicitarea Consiliului eparhial ;
Ţinînd seama de tradiţia monahală de pe aceste vechi meleaguri şi
de faptul că există -un număr suficient de vieţuitoare care să asigure
funcţionarea în condiţii optime a aşezămîntului ca mînăstire ;
Pe temeiul prevederilor art. 8 din Regulamentul pentru organiza
rea vieţii monahale, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă transformarea schitului Saon, com. Niculiţel, jud.
Tulcea, in mînăstire pentru călugăriţe.
Temei nr. 9693/1991 — Adresa Episcopiei Aradului nr. 1665/1991,
privind reînfiinţarea mînăstirii Crişan, prot. Brad, jud. Hunedoara.
Avînd în vedere recomandarea P.S. Episcop Timotei al Aradului,
precum şi solicitarea Consiliului eparhial pentru reînfiinţarea şi rezi-
direa acestei mînăstiri ;
Ţinînd seama de vechimea acestui aşezământ ortodox şi de impor
tanţa lui confesională în zona Munţilor Zarand ;
în baza prevederilor art. 8 din Regulamentul pentru organizarea
vieţii monahale, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă reînfiinţarea mînăstirii de călugări Crişan, din
protopopiatul Brad, jud. Hunedoara, cu hramul «Naşterea Prea
Sfintei-Născătoare de Dumnezeu».
Temei nr. 9589/1991 — Adresa Episcopiei Buzăului nr. 4583/1991,
privind transformarea mînăstirii de călugăriţe Poiana Mărului din jud.
Vrancea, în mînăstire de călugări.
Avînd în vedere recomandarea P.S. Episcop Epifanie al Buzăului
şi solicitarea Consiliului eparhial ;
Ţinînd seama de faptul că acest aşezămînt monahal a funcţionat la
început ca mînăstire de călugări ;
• Pe temeiul prevederilor art. 8 din regulamentul pentru organizarea
vieţii monahale, conform cărora «Transformarea unei mînăstiri de
t
călugări în mînăstire de călugăriţe sau a unei mînăstiri de călugăriţe în

mînăstire de călugări se aprobă de Sfîntul Sinod, la propunerea chi
riarhului locului», Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă transformarea mînăstirii de călugăriţe Poiana
Mărului, jud. Vrancea, în mînăstire de călugări.
272 BISERICA ORTODOXĂ ROMANĂ
Temei nr. 9814/1991 — Adresa Arhiepiscopiei Bucureştilor nr.

11224/1991, cu propunerea de transformare în mînăstire de călugări a
metocului Cheia şi a paraclisului Plumbuita, de reînfiinţare a mînăsti
rilor Balaciu, jud. Ialomiţa şi Comana, jud. Giurgiu şi de înfiinţare a
mînăstirii Radu Negru, com. Modelu, jud. Călăraşi: .
Ţinînd seama de vechimea acestor aşezăminte şi de importanţa lor
pentru viaţa monahală ;
In baza prevederilor art. 8 şi 10 din Regulamentul pentru organi
zarea vieţii monahale, Sfîntul Sinod hotărăşte : ”
— Aprobă transformarea metocului Cheia, jud. Prahova şi a
paraclisului Plum buita din Bucureşti, in mînăstiri de călugări.
— Aprobă reînfiinţarea mînăstirilor de călugări: Balaciu, jud.
Ialomiţa şi Comana, jud. Giurgiu.
— Aprobă înfiinţarea mînăstirii de călugări Radu Negru, com.
Modelu, jud. Călăraşi.
Tem ei nr. 8612/1991 — Dările de seamă ale centrelor eparhiale pri
vind ajutorarea familiilor din zonele calamitate din Moldova, în urma
inundaţiilor din vara anului 1991.
Din referatul informativ reiese că la apelul Patriarhiei Române şi
al centrelor eparhiale s-a organizat colectarea şi trimiterea de ajutoare
constînd în : sume de bani, -alimente, circa 700 tone, îmbrăcăminte,
materiale de construcţie etc., care au fost dirijate şi repartizate către
sinistraţi prin grija celor două centre eparhiale : Arhiepiscopia Sucevei
şi Episcopia Romanului şi Huşilor.
Discuţiile purtate în plenul Sfîntului Sinod au relevai: spiritul de
solidaritate al credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române şi al tuturor
doritorilor de bine faţă de cei aflaţi în suferinţă în urma calamităţilor
din ţară din vara anului 1991. De asemenea, s-a considerat oportun ca
rezultatele acestor acţiuni umanitare să fie centralizate şi date publi
cităţii pentru a cunoaşte lucrarea caritativă a Bisericii.
— Ia act de sumele colectate prin unităţile bisericeşti din ţară,
precum şi de ajutoarele în alimente, îmbrăcăminte, materiale •de
construcţie etc., destinate ajutorării sinistraţilor din zonele calami-
4
tate de inundaţiile din Moldova în vara anului 1991.

— Exprim ă m ulţum iri Patriarhiei Române şi Centrelor epar
hiale care au organizat strîngerea fondurilor şi ajutoarelor, precum
_ « *
şidistribuirea lor către sinistraţi prin Arhiepiscopia Sucevei şi

Rădăuţilor şi Episcopia Romanului şi Huşilor.
— Rezultatele acestor acţiuni umanitare iniţiate de Biserică

se vor centraliza pentru proxima şedinţă sinodală şi se vor da
publicităţii prin Radio, Televiziune, presă etc., pentru a se cunoaşte
spiritul de solidaritate al credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române
şi de intr-ajutorare a celor aflaţi în suferinţă din cauza calamită
ţilor din vara anului 1991. în acest scop, problema se va readuce
pe ordinea de zi a S fîntului Sinod din luna ianuarie 1992.
Temei nr. 8999/1991 — Răspunsul Bisericii Ortodoxe Române la
scrisoarea conducătorilor de Biserici maghiare din România, privind
organizarea unei întruniri ecumenice pe ţară, cu participarea tuturor
cultelor recunoscute, pentru înţelegere religioasă şi naţională şi pentru
slujirea democratizării societăţii noastre.
Sinodul Permanent, analizînd toate aspectele pe care le ridică
scrisoarea şi moţiunea conducătorilor Bisericilor maghiare din România,
în şedinţa sa din 20 nov. 1991, a hotărît trimiterea unei scrisori de
răspuns Secretariatului permanent al acestor Biserici, în care să se
exprime acordul privind organizarea unei consfătuiri ecumenice de
către un comitet organizatoric interconfesional, lucrările acestuia înscri-
indu-se în spiritul declaraţiei comune de la Novi-Sad şi al întîlnirilor
de la Timişoara, urmînd a se desfăşura sub auspiciile Bisericilor
membre ale Conferinţei Bisericilor Europene din ţara noastră şi să aibă
ca temă «Atitudinea şi eforturile Bisericilor în ameliorarea dintre
etnii», precum şi problema organizării Consiliului Ecumenic al Biseri
cilor din România.
La 25 noiembrie 1991, s-a trimis răspuns în sensul celor hotărîte
mai sus.
— la act şi îşi însuşeşte hotărîrea Sinodului Permanent din
20 noiembrie 1991, privind răspunsul dat conducătorilor de Biserici
maghiare din România.
Temei nr. 10048/1991 — Adresa Episcopiei Romanului şi Huşilor
nr. 4590/1991, pentru acordarea rangului de arhimandrit unor protosin-
gheli, care activează în cadrul eparhiei respective.
Urmare discuţiilor ce au avut loc, ţinînd seama de recomandarea
P.S. Episcop Eftimie al Romanului şi Huşilor, pe temeiul prevederilor
art. 82 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe

Române, Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Aprobă rangul de arhimandrit următorilor trei protosin-
g h e li:
1. P.C. Protosinghel loasaf Popa, profesor la Sem inarul teo
logic din Roman.
2. P.C. Protosinghel Epifanie Bulancea, exarh al mînăstirilor
şi preot slujitor la Măgura Ocnei, jud. Bacău.
3. P.C. Protosinghel Emilian Panaite, stareţul mînăstirii Runc.
In continuare se trece la examinarea problemelor canonice şi de
disciplină bisericească.
Tem ei nr. 9404/1991 — Referatul Cancelariei Sf. Sinod privind
metodologia completării- formularului de recensămînt la rubrica nr. 17
«religia».
Din referatul respectiv reiese că, potrivit hotărîrii Guvernului
României nr. 1079/8 oct. 1991, în perioada 7— 14 ian. 1992, se va efec
tua, pe întreg teritoriul României recensămîntul populaţiei. Se preci
zează că la acest recensămînt se va efectua şi recenzarea populaţiei sub
aspect confesional, aceasta reglementîndu-se prin includerea în for
mularul de recensămînt la rubrica 17 «Religia».
Discuţiile purtate în plenul Sfîntului Sinod, au relevat necesitatea
ca preoţii să cunoască metodologia recenzării populaţiei sub aspect
confesional, pentru ca ei, la rîndul lor, să îndrume pe credincioşi asupra
* ^ V
modului în care trebuie să-şi declare apartenenţa confesională creştina

ortodoxă.
— Se vor trim ite tuturor eparhiilor formularul de recensămînt
şi normele publicate în Manualul personalului de recensămînt, la
pag. 49, pentru completarea punctului 17 «Religia», astfel ca preoţii
să fie în măsură să îndrum e pe credincioşii creştini ortodocşi asupra
m odului în care trebuie să-şi declare apartenenţa religioasă.
Temei nr. 9771/1991 — Adresa Redacţiei revistei «Vestitorul Orto
doxiei Româneşti» nr. 9749/1991, privind efectuarea de abonamente.
Prin adresa respectivă se solicită ca Sfîntul Sinod să ia unele
măsuri pentru abonarea unităţilor bisericeşti la acest periodic al
Patriarhiei Române, pentru vînzarea lui la magazinele de obiecte bise
riceşti ale centrelor eparhiale, la pangarele catedralelor, ale marilor
biserici din oraşe şi mînăstiri.
P.S. Episcop-vicar Damaschin Severineanul prezintă situaţia difi
cilă în care se află publicaţia «Vestitorul Ortodoxiei Româneşti».
In urma discuţiilor care s-au purtat, Sfîntul Sinod hotărăşte :

— Adresează tuturor ierarhilor rugămintea de a da atenţia
cuvenită solicitării redacţiei publicaţiei «Vestitorul Ortodoxiei ro
mâneşti», pentru a o recomanda preoţilor, protoieriilor, institu
ţiilor de învăţăm înt teologic, mînăstirilor etc., pentru efectuarea
de abonamente şi sprijin în vederea difuzării ei.
S »
Tem ei nr. 9908/1991 — Scrisoarea de informare privind apelul

preoţilor ortodocşi români din Eparhia Cernăuţilor (Ucraina) prin care
solicită aprobarea Patriarhiei Moscovei pentru constituirea unui vica-
riat român.
Domnul Vlad Cubreacov, şeful Departamentului Culte din cadrul
Ministerului Culturii şi Cultelor din Republica Moldova, înaintează
Patriarhiei Române cererea preoţilor români din Eparhia Cernăuţilor,
Republica Ucraina, prin care solicită binecuvîntarea Bisericii Ortodoxe
Române în vederea constituirii unui vicariat român pentru bisericile
ortodoxe româneşti (moldoveneşti) din Ucraina, unde locuiesc circa
500.000 de români.
In sprijinul cererii lor preoţii din Eparhia Cemăuţiului aduc ca
argument faptul că preoţii ortodocşi ucraineni din România au în Satu
Mare vicariatul lor, aflat sub jurisdicţia directă a Patriarhiei Române.
Din documentaţia existentă la dosar rezultă că preoţii din Eparhia
Cernăuţilor au friai înaintat această cerere : Sanctităţii Sale Patriarhului
Alexei al II-lea al Moscovei şi al întregii Rusii, în copii, Prea Fericitului
Filaret, mitropolitul Kievului şi al întregii Ucraine şi Domnului Emilio
Castro, secretarul general al Consiliului Ecumenic al Bisericilor.
La conducerea vicariatului urmează să fie desemnat unul dintre
cei mai vrednici preoţi, ales prin vot.
Discuţiile purtate în plenul Sfîntului Sinod au relevat faptul că
Biserica Ortodoxă Română este de acord cu reciprocitatea de vicariate
şi binecuvintează această acţiune a preoţilor ortodocşi români din
Eparhia Cernăuţilor-Ucraina.
Ca urmare Sfîntul Sinod hotărăşte :
— Se va confirma primirea scrisorii cu precizarea că S fîn tu l
Sinod ia act şi binecuvintează această iniţiativă de reciprocitate a
unui Vicariat ortodox român pentru preoţii şi credincioşii ortodocşi
români din Eparhia Cernăuţilor — Ucraina, pentru organizarea
căruia nu există im pedim ente canonice.
276 BISERICA ORTODOXA ROMÂNĂ
Se va scrie atit preoţilor semnatari ai scrisorii cît şi M iniste

rului Culturii şi Cultelor din Republica Moldova, care a trimis
scrisoarea preoţilor;
RELAŢII CU BISERICILE ORTODOXE SURORI

Tem ei nr. 8017/1991 — Participarea Prea Fericitului Părinte
Patriarh TEOCTIST, a I.P.S. Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovi
nei, şi a P.C. Pr. Constantin Coman, asistent la Facultatea de teologie
din Bucureşti, la funeraliile patriarhului ecumenic Dimitrie I, Constan-
tinopol, 8 octombrie — 1991.
Detalii în legătură cu această participare au fost prezentate de
însuşi Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST. Prea Fericirea Sa a
înmînat I.P.S. Bartholomeu un omagiu scris, în amintirea fostului
patriarh ecumenic Dimitrie I. A prezentat detaliat întîlnirile avute la
Constantinopol cu diferiţi întîistătători şi delegaţi ai Bisericilor Orto
doxe, cu alte personalităţi religioase, insistînd asupra întîlnirii cu dele
gaţia Vaticanului alcătuită din : Card. E. Cassidy, preşedintele Consi
liului pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor, episcopul Pierre
Duprey, secretarul Consiliului sus-numit, şi nunţiul papal de la Istan-
bul. Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST a prezentat motivele
pentru care Biserica noastră nu participă la Sinodul episcopilor catolici
de la Roma (29 noiembrie — 14 decembrie 1991) ; nerespectarea de
către Vatican a hotărîrilor comune ale comisiilor de dialog teologic
ortodox-catolic şi încurajarea Bisericii catolice de rit oriental din Româ
nia de a provoca vrajbă şi neînţelegeri între credincioşi, de asemenea şi
declaraţiile Papei Ioan Paul II, care califică unirea de la 1700 a unei
părţi a românilor transilvăneni cu Roma drept «moment fericit şi
binecuvîntat».
A doua problemă discutată a fost cea a necesităţii continuării dia
logului, însă pe baze noi : adevăr istoric, sinceritate, respectarea hotă
rîrilor dialogurilor.
Prea Fericitul Patriarh TEOCTIST s-a referit apoi la întîlnirile
avute cu I.P.S. Augustin, mitropolitul grec din Germania, şi cu I.P.S.
Jeremia, mitropolitul grec din Franţa. Cu primul a discutat situaţia
parohiilor ortodoxe româneşti din Germania, iar cu I.P.S. Jeremia s-a
discutat situaţia parohiilor româneşti din Franţa şi poziţia episcopului
Germain în raport cu Comitetul ortodox interepiscopal.
PARTEA OFICIALA 277
Prea Fericirea Sa a menţionat faptul că i-a fost confirmată pri

mirea scrisorii pe care a adresat-o în legătura cu înrăutăţirea raportu
rilor dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică datorită
uniatismului. Toţi ierarhii ortodocşi şi-au exprimat deplinul acord cu
poziţia Bisericii noastre privind viitorul dialogului cu Biserica Catolică
şi cu apelul Prea Fericitului Părinte Patriarh TEOCTIST din 28 iu
nie 1991.
Tem ei nr. 8677/1991 — Participarea Prea Fericitului Părinte
Patriarh TEOCTIST şi a I.P.S. Arhiepiscop Vasile al Tirgoviştei, la festi
vităţile prilejuite de întronizarea noului patriarh ecumenic, Sanctitatea
Sa Bartholomeu I, Constantinopol, 2 noiembrie 1991.
Şi această participare a fost prezentată de către Prea Fericitul
Părinte Patriarh TEOCTIST.
Festivităţile de întronizare au avut loc sîmbătă, 2 noiembrie 1991
la catedrala patriarhală «Sf. Gheorghe» din Fanar-Constantinopol. Au
fost prezenţi cinci întîistătători de Biserici Ortodoxe, ai Bisericilor
Ortodoxe Orientale, ai Biseripii Romano-Catolice (Consiliului ponti
fical pentru promovarea unităţii creştinilor), ai Bisericii Anglicane şi ai
Bisericii Evanghelice din Germania, şi reprezentanţi ai autorităţilor de
stat din Grecia, S.U.A. şi Turcia. In cuvîntarea de întronizare, noul
patriarh ecumenic a exprimat dorinţa de o continua activitatea înainta
şilor săi prin promovarea şi cultivarea bunelor raporturi cu toate Bise
ricile Ortodoxe şi cu celelalte Biserici creştine.
Şi de această dată Prea Fericitul Patriarh TEOCTIST al Bisericii
Ortodoxe Române s-a întîlnit cu personalităţi bisericeşti şi politice pre
zente la festivitate. S-a discutat şi problema amînării datei întrunirii
panortodoxe cu tema : «Diaspora ortodoxă».
Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST s-a referit şi la întîl-
nirea pe care a avut-o la Sofia, în cadrul unei escale făcută acolo, cu
Sanctitatea Sa Maxim, Patriarhul Bulgariei, şi cu P.C. Pr. Alexandru
Şchiopu, parohul comunităţii române de la Sofia.
— Ia act cu apreciere de participările Prea Fericitului Patriarh
TEOCTIST şi a delegaţiilor Bisericii Ortodoxe Române atît la fu n e
raliile patriarhului ecumenic Dimitrie I, Constantinopol, 8 octom
brie 1991, cît şi la festivităţile prilejuite de întronizarea noului
BISERICA ORTODOXA R O M A N A
patriarh ecumenic, Sanctitatea Sa Bartholomeu I, Constantinopol,

2 nov. 1991.
In continuare, Prea Fericitul Părinte Preşedinte invită pe P.S.
Episcop Nifon Ploieşteanul, vicar patriarhal, raportorul Comisiei aface
rilor externe bisericeşti, să prezinte referatele asupra următoarelor
probleme :
Teologia ortodoxă română peste- hotare; Participări
ale ierarhilor şi teologilor ortodocşi românb
la diferite întruniri creştine internaţionale
a) Temei nr. 3729/1991 — Participarea P.S. Episcop Damaschin
Severineanul, vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, a P.C. Pr. Vasile Mihoc,
profesor la Facultatea de teologie din Sibiu, şi a P.C. Pr. Constantin
Coman, asistent la Facultatea de teologie din Bucureşti, la a Vl-a întru
nire a teologilor ortodocşi biblişti, Nicosia-Cipru, 26, septembrie —
3 octombrie 1991.
Analizîndu-se darea de seamă, se reţine că tema Congresului a fost
«Apocalipsa Sf. Ioan. Probleme filologice, istorice, ermineutice şi teo
logice». Delegaţii noştri au susţinut următoarele referate :
1. Biserica din Laodiceea la sfîrşitul' sec. I d.Hr. după Apocalipsă
(P.S. Episcop Vicar Damaschin Severineanul).
2. Mireasa Mielului. Feminitatea Bisericii în raport cu Domnul
conform Apocalipsei (Pr. prof. Vasile Mihoc).
P.S. Episcop Damaschin a prezentat Comisiei afacerilor externe
bisericeşti dorinţa exprimată de participanţii la întrunire ca cea de-a
VH-lea întrunire a teologilor ortodocşi biblişti să se ţină în România,
în 1993. Delegaţia Bisericii noastre a fost primită, de asemenea, de Prea
Fericitul Hrisostom, Arhiepiscopul Ciprului, căruia i-a fost înmînat un
mesaj din partea Prea Fericitului Părinte Patriarh TEOCTIST.
b) Tem ei nr. 3660jl991 — Participarea P. Cuv. Filoteia Cosma şi a
P. Cuv. Maria Bălan, călugăriţe la mînăstirea Agapia, la al VH-lea
Congres internaţional, Anglia, 5— 10 septembrie 1991.
Tema Congresului a f o s t : «Tradiţie şi schimbare în noua Europă :
încercare de înnoire în viaţa religioasă». Din partea Bisericii noastre s-a
prezentat referatul : «Monahismul ortodox astăzi».
c) Tem ei nr. 158/1991 — A 21a întîlnire anuală a călugărilor ş
călugăriţelor, Arhiepiscopia Iaşilor, 9— 19 iulie 1991.
întrunirea a avut tema : «Dorinţa de reînnoire permanentă, rod al
Duhului Sfînt», care a fost dezbătută în patru subteme : a) Pocăinţa,
b) Reconcilierea, c) Bucuria pascală şi d) Diferite modalităţi de înnoire.
Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române au susţinut următoarele

referate : «împăcarea cu fraţii» (P.S. Episcop-vicar Serafim Făgărăşa-
nul-Sibiu); «Conţinutul liturgic al pocăinţei» (Pr. Teofil Moldovan-
M adrid); «Bucurie pascală, izvor de bucurie în viaţa consacrată, după
tradiţia ortodoxă» (Cuv. Eustochia Ciucanu —. mînăstirea A gapia);
«Împăcarea cu natura» (Cuv. Maria Bălan — mînăstirea Agapia).
Participanţii la întrunire au fost primiţi de l.P.S. Mitropolit Daniel
al Moldovei şi Bucovinei.
In urm a discuţiilor p u rtate şi la propunerea Comisiei afacerilor
externe bisericeşti, Sfîntul Sinod hotărăşte
— Ia act de dările de seamă privind participările reprezentan
ţilor Bisericii Ortodoxe Române la diferite întruniri ihterereştine
peste hotare de la ultim a sesiune a S fîn tu lu i Sinod ;
— Să se studieze posibilitatea finanţării celui de al VlI-lea
Congres al teologilor ortodocşi biblişti, propus a avea loc în Româ
nia în 1993, de către Societăţile Biblice Unite, conform promisiunii
făcute de către delegaţii susnum itei Societăţi cu ocazia întrunirii de
la Sibiu, 3 decembrie 1991.
0
DIVERSE
Temei nr. 1629/1991 — Desemnarea membrilor delegaţiei Bisericii
Ortodoxe Române pentru a X-a Adunare Generală a Conferinţei Bise
ricilor Europene, cu tema : «Dumnezeu uneşte — O nouă creaţie în
Hristos», care va avea loc la Praga, 1— 11 septembrie 1992.
— Ia act de referatul sectorului Relaţii externe bisericeşti pri
vind desemnarea m em brilor delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române
pentru a X -a Adunare Generală a Conferinţei Bisericilor Europene,
Praga, 1— 11 septembrie 1992.
PROBLEME P R IV IN D C O M U N IT Ă Ţ IL E ORTODOXE ROM ANE

DE PESTE H O T A R E
Temei nr. 9801/1991 : Cererea Preotului Diaconu Adrian de la

parohia Blejoi, Arhiepiscopia Bucureştilor de a i se aproba numirea sa
ca paroh al comunităţii ortodoxe române «Sfîntul Ioan Botezătorul» din
Geneva-Elveţia.
— Se aprobă numirea preotului Adrian Diaconu la parohia

«Sfîntul Ioan Botezătorul» de la Geneva, cu obligaţia de a pomeni
la sfintele slujbe pe Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist».
Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST informează pe membrii
Sfîntului Sinod că sesiunea de lucru a organelor centrale bisericeşti cu
care se va încheia activitatea pe anul 1991 este programată a avea loc în
cursul lunii ianuarie 1992.
Prea Fericitul Părinte Patriarh TEOCTIST exprimă mulţumiri
membrilor Sfîntului Sinod pentru contribuţia adusa la soluţionarea pro
blemelor înscrise pe ordinea de zi şi le adresează bune urări de sfintele
sărbători ale Naşterii Domnului şi Anului Nou.
Prea Fericirea Sa declară prorogată sesiunea sinodală.
Se rosteşte rugăciunea «Cuvine-se cu adevărat».
Şedinţa se ridică la ora 20.
Drept care s-a închei^ prezentul proces-verbal.

t TEOCTIST
Secretarul Sfîntului Sinod,

f EPISCOP NIFON PLOIEŞTEANUL
Vicar Patriarhal
a n iv e r s a r i — c o m e m o r ă r i
»
Fr. prof. Io a n Biserica Ortodoxă Română şi Consiliul Ecumenic al

Bria,
Bisericilor (1961— 1 9 9 1 ) ............................................................................................................. 66
Pr. N i c u l a e Ş e r b ă n e s c u , Antim Ivireanu, mitropolitul Ţării Româneşti,
275 ani de la moartea sa m a r t ir ic ă ....................................................................... 8 3
P rof. A d r i a n P o p e s c u , Miron Costin Cronicarul. Ttei sute de ani de la
moartea sa (1691— 1 9 9 1 ) ................................................................................ ■ . 96
%
ÎN D R U M Ă R I PASTORALE
Pr. prof. d r. N ic o la e Cultul liturgic faţă de nevoile şi crizele spiri-

N e c u l a ,
» tuale ale timpului n o s t r u .................................................................................................... 106
D IN TRECUTUL B IS E R IC II ŞI P A T R IE I NOASTRE
P rof. dr. M ih a il Canonizarea unor sfinţi români .

D i a c o n e s c u , . .. IU )
£ r . d r d . N i c o l a e H u r j u i , Ortodocşi români, victime ale Închisorilor comuniste 123
T u d o r M a t e e s c u , Ştiri noi despre ajutoarele acordate de statul român bisericii
Sf. Nicolae din Tulcea ( 1 8 6 7 ) .......................................................................................... 135
DOCUMENTARE
*
Ilie F o n t a , Valenţe educative ale religiei. Realizarea educaţiei religioase a

copiilor şi tinerilor în diferite state ale lumii . .’ . . . . 139
PARTEA O F IC IA L A \
lucrările Adunării Naţionale Bisericeşti. Sumarul şedinţei anuale pe anul 1990' 152
Lucrările Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: Sumarele şedinţelor
- de lucru din anul 1 9 9 1 ............................................................................................................159

Biserica Ortodoxa Romana 1991 Nr.1-12

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biserica Ortodoxa Romana 1991 Nr.1-12

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

■O

BULETINUL OFICIAL AL PATRIARHIEI ROMÂNE

f T E O C T IS T , P a tr ia r h u l B ise ric ii O r to d o x e R o m ân e, F ra ţii c ă tr e Iruti. M e s a j tr a n s ­

Ş e d in ţe le d e lu c r u a le o rg a n e lo r c e n tr a le d e lib e r a tiv e ş i e x e c u t i v e a le B isericii

P a rticip a rea d e le g a ţie i B iseric ii O r to d o x e R o m â n e la a şa p te a A d u n a r e g e n e ra lă

D in v ia ta B iseric ilo r O r to d o x e s u r o r i ........................................................................................ 22

Pr. Prof. Ion 15 r i a, Isto ria n u se o p r e ş te a i c i .............................................................27

Pr. Prof. Ion B r i a , U n ia tis m u l Jn R o m â n ia : a n a c ro n ic ş i a n tie c u m e n ic . . 29

Pr. Dr. G lie o rg h e I. D r ă g u l i n , b ’n ia tia a rd e le a n ă şi o n e c e sa ră r e in le r p t e ta r e a

A N IV E R SA R I — C O M EM O R Ă R I Biblioteca "Dumitru Sfânitoae’ laşi1

P r. P 'o f . Ion B r i a , C o n siliu l E cu m en ic al B i s e r i c i l o r ................................................ 10

D IN TRECU TU L BISERICII ŞI AL PA TRIEI N O A ST R E

?"ci_ T e o d o r M. P o p e s c u, U n ia fia in lu m in a a d e v ă r u lu i isto ric . C a u z e le e i so -

► . AsLsL A > x a a d r u M . I o n i t ă, D o m n ito ru l A le x a n d r u Io a n C u za ş i e p is c o p u l

Jm . . t i e s c i L u p ia b ii A v r a m la n c u p e n tr u d r e p tu r ile sa c re a le lim b ii ro-

^ ş t i P a e â e K L r m d :i e r o n a te lin g v is tic o -is to r ic e d e s p r e v e c h im e a

BULETINUL OFICIAL AL PA TRIA R H IEI ROMÂNE

FRAŢII CĂTRE FRAŢI •

Păstrîndu-ne neştirbită vistieria credinţei strămoşeşti, a

tăţii şi cu credinţă în Dumnezeu, în graiul nostru sfînt şi în

N aţională Bisericească, 17 clerici şi 34 de m ireni, rep rezen tan ţi ai celor

— R eînfiinţarea mînăstirii «Sfinţii Trei Ierarhi»-Iaşi şi «Înălţarea

PARTICIPAREA DELEGAŢIEI BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

C anberra, oraşul care acum 80 de ani nu exista şi care a fost con­

orientările generale ale activităţii C.E.B., d iferitele program e şi res­

5. Com itetul cu problem ele de actualitate a recom andat A dunării

D elegaţia Bisericii O rtodoxe Rom âne. D elegaţia Bisericii O rtodoxe

P arten ie al III-lea, p a triarh u l A lexandriei, ia r din partea B isericilor

D uhule, izvor de viaţă, păstrează creaţia Ta

asum ăm îm preună faţă de creaţia lui D um nezeu şi faţă de um an itatea

văzută voia lui Dumnezeu : dragostea şi adevărul, dreptatea şi liber­

DECLARAŢIA PA RTICIPAN ŢILOR ORTODOCŞI

cadrul Comisiei de în tra ju to ra re şi slujire a , Bisericilor şi de asistenţă

— D um nezeu cel în Treim e ;

m işcării ecum enice ca o experienţă a crucii sep arării creştinilor. în acest

CONSIDERAŢII ALE UNOR PERSON ALITĂ ŢI ORTODOXE

R eferitor la p ărţile pozitive, aici treb u ie să subliniem alegerea

şi pro testan ţii că nu avem o credinţă abstractă, ci o credinţă care are

C ontextul acestor preocupări de la C an b erra a perm is m u ltora

DIN VIAŢA BISERICILOR ORTODOXE SURORI

Sfîntului Sinod, care a trad u s şi a introdus în uzul Bisericii O rtodoxe

Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t a adresat noului pa­

Cu aceeaşi ocazie, noul p a tria rh al Bisericii O rtodoxe Sîrbe a

M arţi, 1 ianuarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t

Luni, 21 ianuarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t

D uminică, 17 februarie 1991, Prea Fericitul Părinte Patriarh

ISTORIA NU SE OPREŞTE AICI

refuzat să creadă în dualism ul pe care ideologia m arxistă m aterialistă

de interesele egoiste ale unei naţiuni, de politica unui guvern.

rarea naţională a rom ânilor. G heorghe Şincai {1754— 1816) dezaprobă

Confruntare sau dialog ?

Eglises. N e u f siecles de douloureuse separation entre l’O rient e t VOc­

proces istoric al dureroasei despărţiri religioase a rom ânilor. în anii de

Intr-o deplină com portare evanghelică, greco-catolicii ar trebui să

Pe de altă parte, zestrea istorică a poporului rom ân este alcătuită

leze unirea cu Roma şi să distrugă Biserica G reco-Catolică p rin in te r­

C reştinilor de trad iţie intelectuală apuseană le e proprie o m a­

pe şantiere de m uncă severă, nu prim eau viza de locuit în oraşele m ai

i CONSILIUL ECUMENIC AL BISERICILOR

f Se îm plinesc 30 de ani de la in tra re a P a tria rh iei Rom âne în Con­

u n itate văzută, în tr-o credinţă şi în tr-o com uniune euharistică expri­

P rin urmarfe, Consiliul Ecum enic încurajează Bisericile să practice

UNIATIA ÎN LUMINA ADEVĂRULUI ISTORIC

Problem a unirii Bisericilor este tot a tît de veche ca şi d espăr­

f T E O C T IS T , P a tr ia r h u l B ise ric ii O r to d o x e R o m ân e, F ra ţii c ă tr e Iruti. M e s a j tr a n s

C anberra, oraşul care acum 80 de ani nu exista şi care a fost con

orientările generale ale activităţii C.E.B., d iferitele program e şi res

văzută voia lui Dumnezeu : dragostea şi adevărul, dreptatea şi liber

Prea Fericitul Părinte Patriarh T e o c t i s t a adresat noului pa

Eglises. N e u f siecles de douloureuse separation entre l’O rient e t VOc

leze unirea cu Roma şi să distrugă Biserica G reco-Catolică p rin in te r

C reştinilor de trad iţie intelectuală apuseană le e proprie o m a

f Se îm plinesc 30 de ani de la in tra re a P a tria rh iei Rom âne în Con

u n itate văzută, în tr-o credinţă şi în tr-o com uniune euharistică expri

Problem a unirii Bisericilor este tot a tît de veche ca şi d espăr

po rtan te, este n um it de Leopold I «principe al im periului» (30 ianua

61. D o v ă z u t S ilv iu D ra g o m ir, I s to r ia d e s r o b ir ii r e lig io a s e a r o m â n ilo r a r

U nitatea şi independenţa sîn t cele două m ari şi fundam entale as

noastre m orale şi m ateriale, care nu este de şaptezeci de ani ca a ve

căpeteniile ţării, floarea naţiei noastre, stelele orizontului nostru poli

gresiste care frăm întau atunci Europa. M elchisedec, se afirm a în conti

In vederea apropiatei vizite a îm p ăratu lu i, şi ca răspuns la m em o

smo- D esfăşurarea program ului începe în dim ineaţa de 21 iulie cînd îm

delicioase. Nici aici Iancu nu se ara tă îm p ăratu lu i, deşi el m ersese îna

vedere aspiraţiile legitim e de progres ale rom ânilor. D reptul de ex pri

în august 1852, după vizita îm părătească şi după în aintarea m em o

«Avram Iancu, fecior bălai cu ochi albaştri, dulcele «Crai al M un

P ornind de la această scurtă trecere în rev istă a istoricului cerce

oada dacorom ană. în Scythia M inor — Dobrogea — a ex istat o înflo